Ghid de bune practici-FAITH

Cald și rece




Un copil este legat la ochi. Ceilalți ascund un obiect undeva în sala, fără ca cel legat la ochi să știe unde este ascunzătoarea. Copilul legat la ochi va



începe căutarea. Când este aproape de obiectul ascuns, participanții strigă „ cald”, iar când se îndepărtează, i se spune „ rece”. După ce obiectul a fost găsit,




un alt copil este legat la ochi.



Domnul Urs




Găsește un loc pentru „ casa” participanților și unul pentru vizuina ursului. Un voluntar va fi „Domnul Urs”. El va încerca să doarmă în vizuina sa.




Participanții se vor strecura până în vizuina ursului și îl vor întreba: „ Domnule Urs, ești treaz?”. Ursul va pretinde că nu îi aude până când va deveni foarte



furios. Ursul va urmări participanții încercând să-i prindă. Toți cei care vor fi atinși de urs înainte să ajungă „ acasa, care este un loc sigur, vor deveni puii




ursului. Ei se vor întoarce cu ursul în vizuina sa. Când participanții rămași vin din nou să-l trezească pe Urs, puii acestuia îl vor ajuta să-i prindă. După ce



toți au fost prinși, Ursul va alege pe cineva să-i ia locul.



Cunoaște-mă după glas!




Un copil va juca rolul fermierului. El va sta în centrul cercului și va fi legat la ochi. Ceilalți copii stau în picioare și pastrează liniștea. Fermierul va




numi un animal, o pasăre și va sta în dreptul unui participant. Acesta din urmă va emite sunetele pe care le face animalul numit. Fermierul va încerca să



cunoască copilul după voce. Dacă reușește, cel care s-a așezat în brațe devine noul fermier. Dacă nu, mai încearcă o dată!




Scăunele muzicale



Scăunele ( cu unul mai puțin decât numărul participanților) sunt așezate cu speteaza în interior în formă de cerc. Toți se mișcă în jurul scaunelor în




timp ce cântă o melodie veselă. Când muzica se oprește, fiecare se așează pe un scaun. Cel care rămâne în picioare iese din joc, luând cu el un scaun. Apoi




muzica este inclusă din nou și jocul continuă în același mod. Jocul se termină când unul din doi copii rămași în joc reușește să se așeze pe scaun.



Ce fel de animal?



Copiii formează perechi și realizează un cerc. Pune scaune pe cerc, astfel încât toate perechile în afară de una să aiba locuri. Fiecare pereche decide în




mod secret ce fel de animal va reprezenta. Cei doi copii fără scaune vor fi „ elefanții”. Ei se mișcă în jurul cercului numind diferite animale. Când „




elefanții” pronunță o specie de animal care a fost aleasă de o pereche, acel cuplu se va ridica și va merge din urma „ elefanților”, imitând animalul ales de



ei. Aceasta acțiune continuă până când elefanții nu mai pot ghici alte specii de animale. Atunci ei strigă „leii” și toate perechile fug spre scaune pentru a se




așeza. Doi copii ramași fără scaune devin elefanți pentru runda următoare.



1, 2, 3 Soare!




Un copil mijește la perete. Ceilalți se așează într-o linie la peretele opus. Scopul lor este să ajungă la peretele unde mijește copilul. Ei au voie să se



miște doar atunci când nu sunt văzuți. Înainte de a se uita, copilul care mijește va spune „ 1,2,3, soare!” și va întoarce repede capul în urmă. În acest




moment, copiii vor înmărmuri în poziția în care se află și vor sta nemișcați până când voluntarul va începe iar să mijească. Dacă copilul vede pe cineva



mișcându-se, persoana este trimisă înapoi la linia de start și va continua de acolo.




Copilul dispărut



Participanții se vor aranja în cerc sau în linie. Un voluntar va ieși în centrul sălii. După ce voluntarul va fi legat la ochi, participanții își vor schimba




locurile, iar o persoană se va ascunde. Apoi voluntarul va fi dezlegat la ochi și va avea la dispoziție 1 minut pentru a spune care participant lipsește.



Persoana care a ieșit, va fi legată la ochi și va continua jocul.




Cine ești?




Roagă un voluntar să părăsească sala. În timp ce acesta este ieșit, ceilalți participanți îi vor alege o ocupație, de exemplu șofer. La întoarcerea



voluntarului, toți membrii grupului vor mima câte o activitate: pescar, contabil, lemnar, olar, biciclist, animator, dansator etc. Voluntarul va încerca să



ghicească ocupația care a fost aleasă pentru el din multitudinea activităților mimate.




Pisica și șoarecele




Participanții formează un cerc, ținându-se de mâini. Cercul trebuie să fi e cât mai larg, pentru a se putea trece pe sub mâinile participanților. Se aleg



doi doritori care vor juca rolurile de pisică și șoarece. Cel care joacă rolul șoarecelui stă în centrul cercului, iar cel care joacă rolul pisicii în afara cercului.




Șoarecele începe să alerge în formă de zigzag, ieșind sub mâinile participanților în afara cercului. Pisica va alerga după șoarece până îl va prinde. Cei care



formează cercul pot împiedica pisica să prindă șoarecele, ridicând sau lăsând în jos mâinile. Jocul se repetă de câteva ori cu o altă pisică și cu un alt șoricel.









Bibliografie:




1. Ion Bogdănescu, Rus Grigore Nicolae, 2001 – „ 110 jocuri pentru copii”, Editura Didactică și Pedagogică;



2. Centrul Național de Resurse pentru Tineri, 2005 – „ 855 de jocuri și activități. Ghidul animatorului”, Asociația European Youth Exchange Moldova,




Centrul Național de Resurse pentru Tineri, Chișinău.

















JOCURI DE SPARGERE A GHEȚII









Lal Emanuela



Școala Gimnazială Nr.10 Sibiu









Jocul este o activitate umană necesară la fiecare vârstă, este o formă de manifestare întâlnită la oameni indiferent de vârstă, rasă, apartenență etnică,



civilizație, cultură, din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre, care satisface nevoia de activitatea a omului generată de trebuințele, dorințele și



tendințele specifice vârstei lui.














151.

În copilărie, jocul este o activitate dominantă prin care cei mici reușesc să-și satisfacă unele dorințe atât în mod conștient, cât și în mod involuntar cu



ajutorul unei lumi imaginare pe care și-o proiectează. E greu de definit jocul în câteva cuvinte, deoarece el se definește în funcție de valențele sale. Jocul




este mișcare, explorare, comunicare, socializare, observație și imitație, exercițiu, disciplinare, învățare și, mai ales, plăcere.



Jocurile de sparge a gheții cuprind o serie de activități activ-participative care au ca scop realizarea unui climat relaxant și reconfortant în vederea




desfășurării unei activități ulterioare, dar au și rolul de încurajare a participanților în a interacționa și în a se cunoaște reciproc în contexte neobișnuite.




„Rolul exercițiilor de spargere a gheții este acela de dezinhibarea participanților care interpretează roluri compensative cu unul sau mai mulți parteneri



(se sprijină unul pe celălalt) și, desigur, reciproce ( fiecare interpreteaz și o versiune, și cealaltă – ca în tehnica oglinzii, în care o persoană face un gest, iar



partenerul său o imită) ” – I.N.Dobridor, Știința învățării. Ținând cont de scopul lor, recomand jocurile de spargere a gheții la începutul unei activități, dar și




de fiecare dată când intervine monotonia în demersul didactic.




1. Jocul ECUSON



Scopul: - cunoaștere și autcunoaștere – autocaracterizare




Materiale necesare: instrument de scris, post-it



Cum procedăm: - fiecare elev primește câte o foaie de dimensiunea unei cărți de vizită. Pe ea i se cere elevului să își scrie prenumele, pe verticală, cu litere




de tipar după care să realizeze acrostihul prenumelui cu propriile trăsătrui de caracter. În dreptul acrostihului, elevul va realiza un desen reprezentativ pentru



el. La finalul activității fiecare elev își prezintă ecusonul în fața colegilor.



2. Jocul Feriți-vă de măgăruș!




Scopul: - reactualizare cunoștințelor, fixare unor noi cunoștințe - colaborarea




Materiale necesare: jucărie de pluș (măgăruș)



Cum procedăm: - La acest joc nimeni nu vrea să păstreze măgărușul de pluș. Pentru a începe jocul, toți elevii sunt așezați în cerc. Un elev, selectat de




profesor, primește măgărușul. Tot el alege un card cu cerințe, realizat de profesor. Elevul cu măgărușul citește colegilor cerința de pe cardul extras și strigă:



”Feriți-vă de măgăruș!”. El pasează măgărușul în cerc, spre dreapta, colegilor, în așa fel încât toți elevii ajung la măgăruș. Dacă măgărușul se întoarce la el,




iar elevul nu a numit 5 exemple din cererea de pe card, iese din joc. Dacă a numit cele 5 cerințe, rămâne în joc, iar măgărușul merge la elevul următor. Ex.




Pentru fixarea cunoștințelor legate de substantiv, am utilizat următoarele cartonașe cu întrebări la clasa a IV-a:



• Numește 5 substantive comune, la genul feminin



• Numește 5 substantive proprii care încep cu litera A




• Numește 5 substantive defective de plural




• Numește 5 substantive care denumesc stări sufletești



• Numește 5 substantive compuse , etc... Obs. În funcție de disciplină, de scopul lecției și tipul ei, cartonașele cu întrebări pot varia.



3. Scaunele muzicale




Scaunele ( cu unul mai putin decat numarul participantilor) sunt asezate cu speteaza in interior in forma de cerc. Toti se misca in jurul scaunelor in




timp ce canta o melodie vesela. Cand muzica se opreste, fiecare se aseaza pe un scaun. Cel care ramane in picioare iese din joc, luand cu el un scaun. Apoi



muzica este inclusa din nou si jocul continua in acelasi mod. Jocul se termina cand unul din doi copii ramasi in joc reuseste sa se aseze pe scaun.








Bibliografie:




1. Cucoș C.,(2006) , Pedagogie. Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași



2. Geanta, R., (2021), Marea carte cu jocuri si activitati, Editura Corint, București


























JOCURILE DE SPARGERE A GHEȚII









Prof. Pîrlog Rodica




Liceul Teoretic ,,Constantin Angelescu” Ianca, Jud.Brăila










Argument




Jocul este o activitate umană necesară la fiecare vârstă, este o formă de manifestare întâlnită la oameni indiferent de vârstă, rasă, apartenență etnică,



civilizație, cultură, din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre, care satisface nevoia de activitatea a omului generată de trebuințele, dorințele și




tendințele specifice vârstei lui.



În copilărie, jocul este o activitate dominantă prin care cei mici reușesc să-și satisfacă unele dorințe atât în mod conștient, cât și în mod involuntar cu




ajutorul unei lumi imaginare pe care și-o proiectează. E greu de definit jocul în câteva cuvinte, deoarece el se definește în funcție de valențele sale. Jocul



este mișcare, explorare, comunicare, socializare, observație și imitație, exercițiu, disciplinare, învățare și, mai ales, plăcere.




Jocurile de sparge a gheții cuprind o serie de activități activ-participative care au ca scop realizarea unui climat relaxant și reconfortant în vederea



desfășurării unei activități ulterioare, dar au și rolul de încurajare a participanților în a interacționa și în a se cunoaște reciproc în contexte neobișnuite.




„Rolul exercițiilor de spargere a gheții este acela de dezinhibarea participanților care interpretează roluri compensative cu unul sau mai mulți parteneri



(se sprijină unul pe celălalt) și, desigur, reciproce ( fiecare interpreteaza și o versiune, și cealaltă – ca în tehnica oglinzii, în care o persoană face un gest,




iar partenerul său o imită) ” – I.N.Dobridor, Știința învățării.













152.

Ținând cont de scopul lor, recomand jocurile de spargere a gheții la începutul unei activități, dar și de fiecare dată când intervine monotonia în



demersul didactic.




1. Jocul FERIȚI-VĂ DE MĂGĂRUȘ!



Scopul: - reactualizare cunoștințelor, fixare unor noi cunoștințe




-colaborarea




Materiale necesare: jucărie de pluș (măgăruș)



Cum procedăm: - La acest joc nimeni nu vrea să păstreze măgărușul de pluș. Pentru a începe jocul, toți elevii sunt așezați în cerc. Un elev, selectat de



profesor, primește măgărușul. Tot el alege un card cu cerințe, realizat de profesor. Elevul cu măgărușul citește colegilor cerința de pe cardul extras și strigă:




”Feriți-vă de măgăruș!”. El pasează măgărușul în cerc, spre dreapta, colegilor, în așa fel încât toți elevii ajung la măgăruș. Dacă măgărușul se întoarce la el,




iar elevul nu a numit 5 exemple din cererea de pe card, iese din joc. Dacă a numit cele 5 cerințe, rămâne în joc, iar măgărușul merge la elevul următor.



Obs. În funcție de disciplină, de scopul lecției și tipul ei, cartonașele cu întrebări pot varia.



2. Jocul CE-AȘ FI DACĂ AȘ FI...?




Scopul: - cunoașterea și autocunoașterea




-relaționarea



-dezvoltarea creativității, imaginației și limbajului




-exersarea unor moduri verbale (condiționalul) Materiale necesare: instrument de scris, fișă de lucru



Cum procedăm: - elevii sunt împărțiți în pereche, câte doi. Fiecare elev primește o fișă pe care sunt formulate mai multe întrebări la care trebuie să




răspundă. După completarea întrebărilor cu răspunsurile necesare, elevii își schimbă între ei fișele și le prezintă clasei.



Ex. de întrebări: Dacă aș fi altcineva, aș fi..., Dacă aș putea să fiu în alt loc acum, aș fi




...., Dacă nu aș locui în țara mea, aș locui..., Dacă aș fi un animal, aș fi..., Dacă aș fi profesor, aș..., Dacă aș putea să vorbesc cu Dumnezeu, L-aș întreba...,



Dacă aș fi o culoare, aș fi..., Dacă aș fi un instrument muzical, aș fi..., etc.




3. Jocul LISTA DE CUMPĂRĂTURI




Scopul: - cunoaștere și atocunoaștere



- dezvolarea limbajului, a creativității și a imaginației




Materiale necesare: instrument de scris, listă de cumpărături – coală A4



Cum procedăm: - Elevii primesc o listă de cumpărături pe care sunt notate diferite lucruri (obiecte concrete). Fiecare elev îți alege din lista de cumpărături




două obiecte și își trece numele în dreptul obiectelor alese. Apoi dă lista mai departe, în așa fel încât fiecare elev să iși aleagă două obiecte de pe listă. La



final, elevii trebuie să decidă ce pot face cu acele 2 obiecte alese, dacă ar fi pe o insulă pustie.




Ex. de obiecte: pix, ochelari, dulap, mașină, card de credit, funie, sac,etc.



4. Jocul PUNGA CUSURPRIZE




Scopul: - autocunoaștere și autoprezentare



-realizarea de asocieri




Materiale necesare: - o pungă cu diferite obiecte



Cum procedăm: - Într-o pungă se pun diferite obiecte. Elevii extrag, pe rând, câte un obiect din pungă și prezintă celor din jur un motiv pentru care ei cred




că se aseamnă cu obiectul respectiv. După ce un elev își termină prezentarea, punga merge la elevul următor care, la rândul lui, extrage un obiect și găsește



asemănări între el și obiectul respectiv.




Ex. de obiecte: o jucărie de pluș, un fruct, o legumă, un articol vestimentar, etc...



Aplicând aceste jocuri la clasă am observat că elevii sunt foarte receptivi, interesați de tot ce e nou și intră cu ușurință în jocurile de rol în care sunt




antrenați. Mai mult, colectivul de elevi la care am aplicat jocurile a devenit mai unit și mai apropiat, atât în ceea ce privește relațiile elev-elev, cât și în ceea




ce privește relația profesor-elev. Elevii au dobândit astfel bună-dispoziție, și-au stimulat capacitatea de a realiza legături în diferite situații, și-au exersat



capacitatea de a se exprima, și-au dezvoltat creativitatea, și-au îmbunătățit relațiile cu cei din jur și au reprodus și prelucrat realități.









BIBLIOGRAFIE:




Bianca Gai, Calin Iepure, Razvan Curcubata, Bogdan Vaida, 2021, Jocuri didactice.100 de jocuri didactice ce pot fi folosite in clasa, in online, acasa



sau chiar in pandemie, Editura: Taida




















LECȚII NON FORMALE - CLASA SMART










Firescu Daniela




Școala gimnazială Ghindeni, Jud. Dolj









La origini educației nonformale este o metodă participativă, o abordare pentru a ajuta oamenii să clarifice și să abordeze propriile lor nevoi. În multe




feluri, metodele nonformale merg esența a ceea ce înseamnă respect pentru cunoașterea locală, credința în înțelepciunea poporului și conștientizarea



punctelor forte, dar si a celor slabe.

















153.

În 1991 Caron G. și Carr-Hill au propus termenul de “non-formal education” incluzând pe lângă “para-formal education” și alte trei categorii:




educația “populară”, activități pentru dezvoltarea personală și traininguri profesionale, aceste categorii s-au născut din studii realizate în Argentina, Canada,



Ungaria, Uniunea Sovietică. Educația maselor sau “populară” are ca țintă categoriile defavorizate, educația de tip “learning by doing” (educația prin




practică), adaptarea unor informații la nevoile și posibilitățile educatului.



Valorizarea strategiilor nonformale apare ca urmare a faptului că sistemul educațional formal se adaptează într-un ritm mai lent la modificările social-




economice și culturale ale lumii de azi. Din acest motiv au fost recomandate și alte soluții de a-i pregăti pe elevi să răspundă adecvat la schimbările



societății. Lecțiile non formale reprezintă în primul rând învățare prin noi experiențeși prin valorificarea experienței anterioare, sunt centrate pe procesul de




învățare nu pe cel de predare, solicitând în mod diferențiat participanții;Antrenează noile tehnologii de comunicare, răspunde cerințelor și necesităților




educației permanente.



Majoritatea metodelor nonformale sunt dezvoltate pornind de la premisa că elevul deține informații, are un set de cunoștințe și ceea ce se urmărește




cu precădere este formarea de competențe. Exemplele oferite în continuare au o structură flexibilă, sunt prezentați pașii și competențele urmărite.



1.Copacul cu poezii




Scopul vizat: dezvoltarea cretivității elevilor și a capacității de identificare a mesajului din textele literare.



Structura activității: selectarea temei, selectarea poemelor, lectura individuală, alegerea versul favorit, stabilirea unor conexiuni între text și imagini din




realitate, „Desenează și colorează poemul!”, asamblarea copacului.



Ce învăța elevii? Elevii învață să își dezvolte limbajul descriptiv, să își exprime gândurile și emoțiile prin intermediul imaginilor vizuale, să formeze




conexiuni între disciline diferite, să lucreze în echipă. Receptarea textelor literare devine mult mai eficientă prin asocierea activităților de lectură cu artele



vizuale, elevii înțeleg mai ușor noțiunea de imagine artistică.




2.Clasa deschisă are ca scop integrarea cunoștințelor anterioare în utilizarea instrumentelor de orientare și achiziționarea de noi cuvinte și expresii



înlimba engleză. Este o activitate interactivă ce combină cunoștințe de limba engleză și de geografie.




Structura activității: joc de prezentare„This is me, this is my town”, urmat de un joc de orientare „ The Map game” prin care elevii asociaz[ imaginea



orașului cu poziția acestuia pe hartă.




Ce învăță elevii? Elevii învață să folosească formule de prezentare în limba engleză-să se orienteze în spațiu, să se orienteze pe hartă,- să identifice pe hartă



localitățile din cărțile poștale.




Acest tip de activitate dezvoltă competențe tranversale, capacitatea de orientare, asimilarea de cunoștințe noi folosind jocuri didactice și metode




vizuale, elevii au câștigat experiență și au lucrat practic.



3. Turnirul cărților are ca finalitate educarea și stimularea capacității de lectură activă, care să stimuleze creativitatea și dezvoltarea competențelor




de argumentare.



Ce au învățat elevii? Elevii învață să argumenteze folosind motive precise, să realizeze un material de promovare a poveștii/ personajului preferată




repovestească pe baza imaginilor ajutătoare.



Locație- biblioteca școlii




Structura activității:



-caută cartea preferată- orientare liberă și cercetarea rafturilor bibliotecii, argumentază alegerea,




-descrie cartea aleasă în trei cuvinte,



-lectură de familiarizare, lectură selectivă,




-realizarea unui poster pentru povestea/ personajul preferat,



-repovestirea pe baza desenelor realizate.




Activitatea stimulează interesul pentru lectură pornind de la ideea de întrecere care motivează elevii.




Cărțile selectate sunt incluse într-o competiție mai amplă ce se va desfășura pe parcursul a câtorva săptămâni, în urma căreia va fi aleasă cartea



câștigătoare.Titlurile selectate vor fi afișate pe un panou special care preia regulamentul de grupare specific turneelor sportive: cărți în



grupe/sferturi/semifinala/ finală. Pentru a vota fiecare elev va completă o fișă de lectură.




Bibliografie:




1. Carron, G and Carr-Hill, R A (1991) Non-formal education: information and planning issues. International Institute for Educational Planning, Paris.



2. https://sunricepeople.wordpress.com/2011/07/03/metode-interactive-de-predare-invatare-%E2%80%9Cmetode-interactive-de-predare-centrate-pe-




elev-%E2%80%9C



















ROLUL PERSONALITĂȚII PROFESORULUI ÎN EFICIENTIZAREA ACTIVITĂȚII DIDACTICE










Profesor medic, Lota Corina Georgescu,




Școala Postliceală Sanitară ,,Fundeni”, București










Ideea profundă care stă la baza culturii școlii este aceea că ființa umană este educabilă și perfectibilă, în sensul că această idee este rațiunea de a fi a



școlii. Astfel, învățarea este o activitate cu valoare psihopedagogică, fiind condusă și evaluată în mod direct sau indirect și constă în însușirea,




transformarea, acomodarea, ameliorarea, reconstrucția, fixarea și reproducerea conștientă, progresivă, voluntară și relativ independentă a cunoștințelor,



priceperilor, deprinderilor și atitudinilor.
















154.

Activitatea de învățare indusă elevului depinde de aptitudinile cerute de materia de predat, de activitățile aferente și nu în ultimul rând, de ușurința în



stabilirea relațiilor interpersonale. Arta de a învăța pe alții se bazează pe comunicarea și proiectarea unei experiențe personale. Astfel, actul de creație, adică




exprimarea propriului eu în relația pedagogică se corelează cu așa numita ,,artă a predării”.



Există o teorie conform căreia arta de a preda ar fi apanajul unor profesori înnăscuți. Cu toate acestea, chiar și cea mai bună formare profesională nu




va împiedica să existe și profesori mediocri cărora le lipsește dragostea pentru copii, căldura umană, elemente care nu se învață prin formare profesională.




Există profesori care posedă un entuziasm înnăscut pentru munca la catedră, având capacitate de comunicare și de influențare a personalității elevilor,



spontaneitate, flexibilitate. Aceste elemente definesc termenul de aptitudine pedagogică, fiind într-o interacțiune permanentă cu factorii educativi.



Competența didactică determinată și de aptitudinea pedagogică se dezvoltă pe măsura creșterii experienței profesionale. Teoretic, profesorul competent




trebuie să aibe valori morale, sociale și profesionale. În funcție de metodele didactice, aceste criterii vizează competența pedagogică prin nivelul și calitatea




cunoștințelor, logica expunerii metodelor moderne de predare și autoritatea profesorului concretizată prin menținerea disciplinei în clasă, supravegherea și



controlul muncii elevilor precum și stimularea creativității acestora.




Un profesor bun va fi cel care va ști să sesizeze toate componentele unei eventuale situații în care este implicat, adaptându-se permanent acesteia prin



comportamente adecvate situațiilor imprevizibile. Variațiile comportamentului didactic sunt analizate din perspectiva activității școlare, adică rol, statut,




situație pedagogică, motivație, aptitudini, temperament, caracter, atitudine.



Situată la granița pregătirii culturale și științifice de specialitate a profesorului, cu aria capacității sale pentru probleme sociale, interpersonale, afective,




competența didactică centrată pe aptitudinea pedagogică joacă rol de instrument de codificare și exprimare sub forma comportamentelor educaționale, a



totalității caracterelor personalității și rolului de profesor. Această aptitudine este demonstrată prin tipul relațiilor care se stabilesc între comportamentul




profesorului și rezultatele imediate sau pe termen lung obținute de elevi. Conceptul de competența didactică presupune reconsiderarea dimensiunii



psihologice, psihosociale și sociologice. Astfel, caracterele personale ale profesorului se concretizează în aptitudini, atitudini, motivație, entuziasm, intuiție,




empatie, carismă, spontaneitate și capacitate de comunicare.



Aptitudinea pedagogică reprezintă o aptitudine specială care depinde de implicarea profesorului în sistemul activității didactice. Se bazează pe




operații de integrare, organizare și generalizare a relațiilor dintre elemente simple. Depinde de specificul activității didactice, de obiectivele, cerințele,




condițiile de desfășurare, operațiile și acțiunile care intră în structura ei. Rezultă că aptitudinea pedagogică reprezintă o particularitate individuală care



transpune în practică modalitatea optimă de transmitere a cunoștințelor conform particularităților elevilor și formării interesului pentru cunoaștere, și în




ultimă instanță a întregii personalități a elevului. Aptitudinea pedagogică reprezintă astfel erudiție și înaltă pregătire de specialitate, cunoașterea psihologiei



individuale a elevilor, capacitatea de a le înțelege personalitatea și de a se apropia de ei, priceperea de transmitere de noțiuni și cunoștințe, și nu în ultimă




instanță inspirația de moment în luarea deciziilor în situații imprevizibil.



Competența de specialitate se referă la stăpânirea unui grad înalt al cunoștințelor de specialitate dintr-un anumit domeniu științific, conferind




profesorului abilități de comunicare, de selectare a informațiilor, de exemplificare cât mai sugestivă și de accesibilizare a conținuturilor de predat.



Competența pedagogică este dobândită prin pregătire psihopedagogică, metodica predării disciplinei respective și practică pedagogică.




Competența psihosocială se concretizează prin stabilirea unor relații interumane cu elevii prin folosirea autorității profesorale și prin adoptarea unor



stiluri manageriale adecvate fiecărei situații în parte.




Profilul psihologic al profesorului preferat de elevi cuprinde următoarele calități: capacitatea de a transmite cunoștințe, inteligență, interesul pentru



dezvoltarea capacității intelectuale a elevilor, experiența didactică, competența profesională în disciplina de predat, capacitatea de a lucra metodic și




autoritate în fața elevilor.



În funcție de aceste elemente, există tipologii specifice fiecărui cadru didactic în parte. Există profesori cu capacități de la excelent didactic și




educațional până la profesori deficitari didactic educațional. Pornind de la aceste considerente, dezideratul oricărui profesor se conturează în profilul



psihologic al personalității ideale a fiecărui dascăl către care se tinde permanent:




- să stimuleze spontaneitatea elevilor, gândirea divergentă, solicitând rezolvarea în cât mai multe moduri a problemelor abordate




- să încurajeze gândirea euristică, origininalitatea, ingeniozitatea, chiar dacă nu sunt găsite întotdeauna soluțiile optime



- să sesizeze și să valorifice efortul creativ al fiecărui elev




- să evalueze echitabil și elevii cu comportament clasic, dar și pe cei nonconformiști, originali, care găsesc soluții ingenioase



- să stimuleze încrederea elevilor în potențialul lor creativ




- să folosească brainstormingul și tehnicile moderne, adică tehnica galaxiilor, tehnica examinării granițelor, tehnica votării anonime și tehnica nucleului



- să aibă capacitate de selecție și dozare a materiei prin accesibilizarea conținutului noțional de predat




- să proceseze informațiile la diferite niveluri în funcție de capacitatea de înțelegere a fiecărui elev în parte



- să aibă flexibilitate, spontaneitate, creativitate, elocvență, claritate și precizie în exprimare




- să empatizeze în relația cu elevii, să aibă echilibru psihoemoțional și capacitate de autocontrol în situații inedite



- să aibă dorință și capacitate de perfecționare continuă prin a fi deschis către noutate




- să aibă obiectivitate în evaluare și ușurință în stabilirea relațiilor interpersonale



- să creeze un climat securizant în sala de curs prin gestionarea situațiilor dificile, să managerieze corect timpul alocat orei de curs, să dea exemplu




personal și să aibă verticalitate morală



- să creeze un parteneriat optim școală-familie




Sunt greu de realizat toate aceste deziderate, dar nu imposibil. Tindem permanent către atingerea cât mai multor calități pentru optimizarea procesului



instructiv educativ.





















155.

BIBLIOGRAFIE



1.Marcus S. (1999), Competența didactică, București, editura ALL




2.Marcus S. (1987), Empatia și relația profesor-elev, Editura Academiei, București



3.Mitrofan N. (1988), Aptitudinea pedagogică, Editura Academiei, București




4.Neculau, A. (1978), Statutul și rolul profesorului în activitatea școlară, Editura didactică și pedagogică, București




















LOCUL SI ROLUL JOCULUI ÎN DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII LA VÂRSTA ȘCOLARĂ MICĂ









Prof.înv.primar, Chira Elena Delia









,,Copilul râde:




Ințelepciunea si iubirea mea e jocul



Tânărul cântă:




Jocul si înțelepciunea mea e iubirea



Bătrânul tace:




Iubirea și jocul meu e înțelepciunea.”



(Lucian Blaga)








Una din componentele esențiale ale curriculumului scolar o constituie metodologia didactică, respectiv sistemul de metode și procedee didactice




care asigură atingerea obiectivelor informative și formative ale învățământului. ,,Metoda este drumul, calea care conduce la găsirea adevărului” (I. Cerghit).



In procesul de învațământ, învațătorul și elevii acționează prin intermediul unor metode de predare –învățare. Cadrul didactic își alege calea cea mai bună și




eficiența ce duce la un real progres în plan instructiv-educativ.Una dintre metodele cele mai atractive și îndrăgite de copii este jocul, activitatea care de




altfel este specifică vârstei, care ne însoțește copilaria. Importanța deosebită a jocului pentru vârsta copilariei este astăzi un adevăr incontestabil. ,,Jocul este



cea mai bună introducere în arta de a munci”.(Claparede), ,,Jocul este un pol al exercițiilor funcționale în cursul dezvoltării individului”. (Piaget)



Potrivit definiției, jocul reprezintă o activitate fizică sau mentală fără finalitate practică și căreia i te dedici din pură plăcere. Specific vârstelor




copilariei, el are importanța hotărâtoare pentru dezvoltarea psihică a copilului. Psihologia și pedagogia secolului trecut au recunoscut faptul că jocul nu este




doar apanajul vârstelor mici, ci și modul prin care adulții își manifestă liber ,,copilul din ei”.Alături de învatare, muncă și creație, jocul reprezintă una din



modalitățile esențiale prin care omul se raportează la realitatea înconjurătoare. Prin joc copilul invață și se dezvoltă, jocul înseamnă explorare a universului,




a realității. Tot prin joc el reproduce, reconstruieste secvențe din viață sau creează o nouă lume, o altă realitate. Din multiplele modalități de activităti



didactice utilizate la micii școlari, cea mai activă si îndrăgită este jocul. El angajează în activități de cunoaștere cele mai intime operații ale acestora, având




in același timp, un important rol formativ și educativ. Procesele intelectuale declanșate de joc, în special cele ale gândirii, au darul de a-l conduce pe copil



cu o oarecare usurință pe fondul angajării, în descoperirea unor adevăruri noi pentru el, doar în aparență cu un efort mic, și mai ales în condițiile unor




satisfacții evidente.



În joc, elevul se regăsește în situația de actor, de protagonist și nu de spectator, ceea ce corespunde foarte bine dinamismului gândirii, imaginației și




vieții lui afective, unei trebuințe interioare de activitate și afirmare (Ioan Cerghit, Met. de invatare) .



Ca metoda, procedeu și mijloc de formare și dezvoltare a personalității copilului, jocurile îmbină finalitățile educative cu bucuria copilului. Jocul




este un puternic stimulent cognitiv atât pentru învățarea independentă, cât și pentru învățarea în grup; dincolo de natura primă a experienței, există



feedback-ul, care determină adevăratul progres. Jocul se îmbină cu învațarea, dar și cu creația, astfel îi dă posibilitatea copilului de a experimenta rolul




creator al realității. În funcție de clasificarea metodelor de învățământ, jocul didactic este o metodă bazată pe acțiune, o metodă de simulare, o metodă




activă de însușire și consolidare a cunoștințelor. Prin latura instructiv-educativă, jocurile contribuie la dezvoltarea spiritului creativ și inventiv, a gândirii și



imaginației, a interesului pentru lărgirea culturii. Ele se pot realiza individual, pe grupe sau colectiv și constituie o activitate desfășurată după reguli benevol




acceptate, care generează atractivitate, plăcere, destindere, satisfăcând o cerință, o trebuință interioară. Cel mai important element în educarea creativității



elevilor il constituie jocul didactic. Nu trebuie uitat că jocul devine în mâna celor chemati să formeze spirite creatoare, calea cea mai sigură de a comunica




deschis, sincer cu elevul, fără limite și fără bariere între real și imaginar. Copilul este extrem de receptiv și sensibil. Trebuie să ne aplecăm inima și urechea



la tot ce doresc să ne spună în nevinovăția lor de copil, să ni-i apropiem mai mult. Manifestând creativitate, învățătorul va determina avântul libertății si




creativității elevilor săi.



În joc, copiii invață să se ajute unii cu alții, să se bucure de succesele colegilor, să aprecieze obiectiv succesele altora. Având dulcea iluzie că se




joacă, elevul participă activ la propria lui formare, achiziționând cunoștințe, formându-și atitudini și comportamente. Prin jocuri reușim să fim mai aproape



de elevi, să picurăm mai multă omenie, mai multă iubire și grija pentru copii și să formăm sufletele lor pe căi raționale și sentimentale încât, la fiecare pas,




să avem satisfacția de a vedea triumfând bunul simț și superioritatea inimii. Jocul didactic dă un randament sporit față de celelalte modalități de lucru



folosite în activitățile de învățare, deoarece el face parte din preocupările zilnice, preferate ale copiilor. Valoarea principală a jocului rezidă în faptul că face




elevii participanți nemijlociți, direct interesați la propria lor formare. In clasa pregătitiare, jocul reprezintă o modalitate de asigurare a continuității între



gradiniță și școală, de ușurare a procesului adaptării copiilor la specificul muncii școlare – învățarea. Prin joc elevii devin mai volubili iesind din tiparele




rigide ale unei activitati impuse, sunt activi, devin curajosi invingand timiditatea si invata de placere. Se inlatura astfel monotonia si plictiseala si se trezeste



interesul elevilor.
















156.

Trecerea de la prescolaritate la scolaritate nu trebuie sa se faca brusc ci imbinand activitatile de invatare cu jocurile, deoarece acesta din urma este



principala forma de organizare a activitatii in invatamantul prescolar. Jocul didactic face parte din categoria jocurilor cu reguli si sunt la randul lor de doua




feluri: jocuri de miscare si jocuri pentru dezvoltarea psihica, adica senzoriale, intelectuale si de expresie afectiva. Introducerea jocului în structura lecției



constituie un mijloc de prevenire precum și de înlăturare a oboselii, cunoscută fiind capacitatea redusă la efort a micilor școlari.




Prin joc se realizează, într-o manieră specifică, numeroase sarcini de învățare, rolul lor nefiind doar ludic. Menirea jocului este de a crea momente de




destindere, de relaxare, de odihnă, dar pe același fond general de activitate, care este dominantă la fiecare lecție, în funcție de obiectivul de referință urmărit.



Utilizând jocul didactic in procesul de învățare, activitatea didactică devine mai interesantă, mai placută, mai atractivă. Prin joc elevul își angajează intreg



potențialul psihic, își ascute observația, își cultivă initiațiva, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, își dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă. De –a lungul




timpului jocul nu a întrunit opiniile tuturor psihologilor și pedagogilor în favoarea sa, ca prezență în activitățile de învățare. I s-a reproșat că proclamă




fantezia și nu ia în serios realitatea, că se reduce la plăcerea provocată de acțiune. Dar s-a putut observa că o activitate ca jocul, lipsită de sancțiuni este mai



eficientă. În timpul jocului elevul se poate regăsi cu placere în ceea ce privește dorințele și plăcerile lui, nevoia de mișcare și de elaborare. Regăsindu-se în




joc, el va participa activ la acesta. Jocurile au un rol stimulator în procesul instructiv prin ideea de acțiune, de competiție cu sine însuși sau cu ceilalți



parteneri, jocul atrage elevii de orice vârstă. Cu toate că jocurile presupun disciplină impusă de reguli, participanții o consideră naturală. Piaget spune ca




jocul este o necesitate organică pentru funcționarea în bune condiții a vieții copilului. Activitatea didactică oferă și permite multiple forme de integrare a



jocului în lecții. Învătătorul însuși și complexitatea vieții sociale actuale, dezvoltarea extraordinară a științei și tehnicii, rapiditatea circulației informaționale




impun perspectiva interdisciplinară în toate domeniile de activitate umană. Pentru a răspunde cerințelor sociale, învățământul trebuie să se orienteze tot mai



hotărât spre o formare interdisciplinară a personalității umane. Un astfel de model educațional e flexibil, înlesnește adaptări rapide la mutațiile ce intervin în




evoluția societății. Abordarea interdisciplinară permite adâncirea conexiunilor reale între discipline, iar o activitate interdisciplinară are pronunțate valențe



formative.




Ca activitate dirijată, jocul didactic necesită :



- proiectarea judicioasă, într-o succesiune de activități care asigură însușirea cunoștințelor ce vizează conținutul jocului;




- cunoasterea jocului sub toate aspectele;




- preocuparea și confecționarea materialului didactic adecvat.



Jocul didactic este unul dintre cele mai eficiente mijloace de dezvoltare a vorbirii și a gândirii logice a elevilor . În joc, evaluarea ia de cele de mai



multe ori forma unei competiții, a unui concurs; În realizarea jocurilor didactice trebuie pus accentul pe introducerea unor procedee care să implice în mod




creativ elevul în joc, să-l determine efectiv să creeze. Pentru a nu inhiba elevul trebuie să fim uneori doar antrenori, organizatori de joc didactic și de cele




mai multe ori să fim parteneri la joc ai elevilor. Numai asa vom fi dascăli întregi și, mai ales, atunci vom putea constitui acea punte între copilărie și vârsta



matură.




Jocurile folosite la limba și literatura română constituie pași importanți pentru nuanțarea vocabularului elevilor, pentru sensibilitatea sufletelor lor,



picurând multă sensibilitate și iubire, pe care au folosit-o cu talent la orele de compunere. Cultivarea spiritului creativ al elevilor depinde în mare masură de




capacitatea dascălului de a crea o atmosferă propice. Cu maiestrie, învatatorul creează situații de joc în care elevul realizează cea mai autentică învățare



având impresia că se joacă. Un dascal creativ va avea cu siguranță elevi creativi. Jocul ,,este binecuvântarea copilariei”




,,Iubirea mea e jocul, râde copilul. Si dascălul ar trebui să știe un lucru: capul copilului nu este un vas pe care să-l umpli, ci o făclie pe care s-o



aprinzi astfel, încât, mai târziu să lumineze cu lumina proprie.” ( Plutarh)




În concluzie, jocul didactic contribuie la instruirea și educarea copiilor ca și componentă a invățământului primar. El răspunde în modul cel mai



fericit particularităților de vârstă ale școlarilor mici și prin elementul distractiv pe care il conține stimulează interesul și curiozitatea copiilor pentru învățare.




El facilitează procesul de asimilare, fixare și consolidare a cunoștințelor, antrenează capacitățile creatoare ale școlarului, influențează dezvoltarea



personalității elevului. Jocul stimulează funcțiile intelectuale, modelează procesele afectiv-emoționale, dezvoltă interesele de cunoaștere, cultivă funcția de




comunicare și este mijlocul de asimilare a metodelor comportamentale sociale.




Prin joc ,,copilul imaginează, rejoacă o lume reală în scopul de a cunoaște mai bine , de a –și lărgi orizontul de cunoaștere, de a-și forma anumite



deprinderi.” ( I. Cerghit, Metode de inv. )




,,Copilul este o ființă a cărei principală trebuință este jocul .“ (Ed. Claparede)



,,Jocul este practica dezvoltării. ” (D.D.Elkonin)



BIBLIOGRAFIE




1. Agrigoroaie, D., Educatie pentru gandire creatoare, Ed. Alfa, Piatra-Neamt, 2005;




2. Amabile, T.M., Creativitatea ca mod de viata, Educatia Stiinta si Tehnica, Bucuresti, 1996;



3. Antonovici , S., Nicu ,G.:Jocuri interdisciplinare, Ed. Aramis, 2004;














JOCUL ÎN ACTUL DE PREDARE










Prof. Lucaciu Adriana-Livia




Școala Gimnazială “Liviu Rebreanu”










MOTTO:



“Jocul este manifestarea primară a atitudinii creative a copiilor față de ceea ce îi înconjoară. Jocul trezește imaginația, creează bună dispozițiie,




activează gândirea.” (Vîgoțki)













157.

Copilul este ființa a cărei principală trebuință și dorință este jocul. Nevoia de a se juca asigură legătura ce poate să unească școala cu activitatea ce-i



permite copilului să se manifeste liber și participă activ la propria lui formare, însușindu-și competențe, abilități, deprinderi și comportamente.




În procesul de învățământ, jocul este conceput ca mijloc de instruire și educare a copiilor, ca procedeu metodic de realizare optimă a sarcinilor



concrete propuse de profesor și ca formă de organizare a activității de cunoaștere și de dezvoltare a capacităților psihofizice pe toate planurile. Jocul




didactic reprezintă îmbinarea armonioasă între sarcinile specifice activității ludice și sarcinile specifice învățării.




Utilizând jocul didactic în procesul de predare – învățare, activitatea didactică devine mai atractivă, mai ușoară și mult mai interesantă.



Datorită conținutului și modului lor de desfășurare, jocurile didactice sunt mijloace eficiente de activizare a întregului colectiv al clasei, dezvoltă



spiritual de echipă, dezvoltă și formează unele deprinderi practice elementare și de muncă organizată.




În continuare doresc să fac referire la jocurile de energizare care au ca scop să îmbunătățească circulația sangvină în tot corpul, inclusiv în creier,




astfel restabilind energia după o pauză sau după o activitate indelungată sau solicitantă. Ele ajută la restabilirea atenției și a concentrării, la relaxare, la



ridicarea dispoziției și la distracție, la stabilirea unui contact cu colegii, la diminuarea stării de monotonie sau tensiune sau la o trecere mai ușoră de la o




activitate la alta.



Cele mai îndrăgite jocuri de energizare pe care le utilizez la clasă sunt “Scaunele muzicale”, „Simon spune” și “Ghicește animalul”




„Scaunele muzicale”



Scaunele (cu unul mai puțin decât numărul participanților) sunt așezate cu spatele în interior, în formă de cerc. Toți se mișcă în jurul scaunelor, în timp




ce cântă o melodie veselă. Când muzica se oprește, fiecare se așază pe un scaun. Cel care rămâne în picioare iese din joc, luând cu el un scaun. Apoi muzica



este inclusă din nou și jocul continuă în același mod. Jocul se termină când unul din cei doi copii rămași în joc reușește să se așeze pe scaun.




“Simon spune”



Se alege dintre jucători o persoană care va fi Simon. Simon va trebui să le spună celorlalți ce să facă. Ceilalți trebuie să facă ce spune acesta, doar




dacă acesta spune corect: “Simon spune să săriți!”; “Simon spune să dansați”; “Simon spune să nu vă mișcați!”, etc. Însă, dacă va spune doar: “ Săriți!” sau



“Dansați”, fără “Simon spune…” atunci ceilalți nu trebuie să execute. Au voie să greșească doar de trei ori.




„Ghicește animalul”




Un elev este ales ghicitor. El va ieși din sală pentru câteva clipe. Între timp ceilalți copii se vor gândi la o denumire de animal, pasăre, pește sau



plantă. La întoarcere, ghicitorul trebuie să afle cuvântul. În acest scop, el va adresa grupului întrebpări la care se poate răspunde prin „ da” sau „nu”.




Activitatea poate continua prin alegerea altui ghicitor.



Cu astfel de jocuri, copilul se conectează foarte bine de colegii și dascălul de la clasă, prinde drag de școală, iar buna dispoziție este la ea acasă.




În concluzie, jocurile de energizare trebuie să fie cât mai simple, ușor de făcut și să nu necesite prea multă pregătire în prealabil. Elevii vor fi mai



relaxați, mai atenți, mai apropiați de dascălul lor și vor dori să participe activ la ore.









Bibliografie:




1. https://edurod.org/de-ce-sa-folosesti-jocuri-de-energizare-la-clasa/



2. https://www.cristinabuja.ro/category/jocuri-de-energizare/




3. https://jocuripentrucopiimarisimici.blogspot.com/



4. https://www.creeaza.com/didactica/copii/Jocuri-de-energizare-si-de-spa362.php


























JOCURI ÎN CADRUL OREI DE ISTORIE















Kurunczi Ofelia Aneta,




Școala Gimnazială Vladimirescu, loc. Vladimirescu, jud. Arad




Kurunczi Flavius Ioan,




Liceul Tehnologic de Construcții și Protecția Mediului, loc. Arad, jud. Arad









Jocul didactic constituie modalitatea prin care elevii participă activ și interactiv în procesul instructiv-educativ. El stimulează și dezvoltă motivația



elevului exprimată prin interesul său nemijlocit față de sarcinile ce le are de îndeplinit sau plăcerea de a cunoaște satisfacțiile pe care le are în urma




eforturilor depuse în rezolvare.



Metoda jocului poate fi utilizată pentru atingerea celor mai diverse obiective, în toate tipurile de activități didactice și în toate etapele procesului




instructiv-educativ: de sensibilizare a elevilor pentru activitate, de predare, de asimilare, de fixare, de feedback, de evaluare, de consolidare, de recapitulare,



etc. Alegerea tipului de joc în activitatea didactică se face ținând cont de o serie de criterii: scopul lecției, obiectivele propuse, conținut, nivelul clasei,




resursele materiale, timp, paricularitățile de vârstă ale elevilor, etc. Jocul didactic se caracterizează printr-o îmbinare specifică a unei sarcini instructive cu



elemente de joc. Ponderea mai mică sau mai mare a uneia din cele două componente poate duce la transformarea jocului didactic fie intr-o lecție, cand




accentul cade numai pe rezolvarea sarcinii instructive, fie intr-o activitate pur distractivă, cand elementele de joc devin predominante. Componentele care



alcătuiesc structura unui joc didactic sunt următoarele: sarcina didactică, conținutul jocului, elementele și regulile jocului.
















158.

Prima componentă – conținutul - este constituită din cunoștințele anterioare ale copiilor însușite în cadrul activităților comune cu întreaga clasă,



cunoștințe ce se referă la plante, animale, anotimpuri, reprezentări matematice, istorice etc.




Cea de a doua componentă a jocului - sarcina didactică - poate să apară sub forma unei probleme de gândire, de recunoaștere, denumire,



reconstituire, comparație, ghicire. Jocurile didactice pot avea același conținut, acestea dobândind un alt caracter, datorită sarcinilor didactice pe care le au de




rezolvat, de fiecare dată altele.




A treia componentă - regulile jocului - decurge din însăși denumirea ei. Regulile sunt menite să arate copiilor cum să se joace, cum să rezolve



problema respectivă. Totodată regulile îndeplinesc o funcție reglatoare asupra relațiilor dintre copii.



Ultima latură - acțiunea de joc - cuprinde momente de așteptare, surprize, ghicire, întrecere și fac ca rezolvarea sarcinii didactice să fie plăcută și




atractivă pentru elevi. Dacă vin în completarea lecției, jocurile didactice, pot fi grupate după obiectivele urmărite și tipul lecției. După obiectivele urmărite,




jocul este folosit în cadrul tuturor ariilor curriculare, iar după tipul lecției jocul este folosit ca mijloc de predare, asimilare, mijloc de consolidare,



sistematizare, recuperare a cunoștințelor.




Indiferent de modul de folosire, jocul didactic îl ajută pe elev să-și angajeze întregul potențial psihic, să-și cultive inițiativa, inventivitatea,



flexibilitatea gândirii, spiritul de cooperare și de echipă. În cazul în care jocurile organizate au scop educativ bine precizat, devin metode de instruire, iar




dacă jocul este folosit pentru a demonstra o caracteristică a unei lecții, acesta devine un procedeu didactic.



Metodica desfășurării unui joc didactic cuprinde:




- introducerea in joc;



- executarea jocului;




- complicarea jocului;



- încheierea jocului.




Jocul didactic nu poate fi desfășurat la întâmplare; în aplicarea lui trebuie să se ia în considerare următoarele condiții :



jocul să se constituie pe fondul activității dominante urmărindu-se scopul și sarcinile lecției;




să fie pregătit de învățător în direcția dozării timpului și a materialului folosit;




să fie variat, atractiv, să imbine forma de divertisment cu cea de invă țare;



să se folosească atunci cand copiii dau semne de oboseală;




să creeze momente de relaxare, de odihnă, în vederea recuperării energiei nervoase a elevilor;



să antreneze toți copiii in activitatea de joc;




să fie proporționat cu activitatea prevăzută de programă și structurat in raport cu tipul și scopul lecției desfășurate;



să urmărească formarea deprinderii de muncă independentă;




după caz, sarcinile didactice ale jocului să fie date diferențiat pentru a preintâmpina rămâneri în urmă la învățătură;



să solicite gândirea creatoare și să valorifice cu maximum de eficiență posibilitățile intelectuale ale elevilor;




activitățile în completare prin joc să fie introduse în orice moment al lecției;



să nu afecteze fondul de timp al lecției propriu-zise;




să fie repartizate, după caz, în diferite secvențe, sarcinile didactice având caracter progresiv;



indicațiile privind desfășurarea activității să fie clare, corecte, precise, să fie conștientizate de către elevi și să le creeze o motivație pentru activitate;




activitățile de joc să se desfășoare într-un cadru activ, stimulator și dinamic;



să nu se facă abuz de joc, încât procesul de învățare să se transforme în joc și să fie luat ca atare;




să nu fie prea ușoare, nici prea grele.



Vă prezint un set de jocuri utilizate cu succes în orele de istorie.




1. „Roata istoriei” – joc didactic ce vizează povestirea unor evenimente /fapte istorice, utilizând termenii învățați. Pentru desfășurarea acestui joc a fost




necesară construirea unei roți a istoriei – un disc care se poate roti fiind montat pe un ax și un ac indicator fix. Am împărțit cercul în mai multe sectoare (ca



feliile de tort ), în fiecare dintre acestea notându-se numele unei personalități, a unui eveniment, un fapt istoric sau se poate lipi o imagine cu semnificație




istorică. Se rotește discul, lăsându -l să se oprească singur. Elevul (reprezentantul grupei) identifică, citește faptul istoric indicat de axul fix, apoi prezintă -



povestește ceea ce știe despre evenimentul respectiv. Pentru a spori atractivitatea acestui joc, în sectoarele roții am introdus un sector dedicat pedepselor.




Copilul care învârtea roata, iar acul se oprea în sectorul surprizelor, avea de executat o pedeapsă propusă de partea adversă (ex. cântă un cântec despre viața



dacilor, spune în ce an a fost cucerit Constantinopolul ș.a.). se pot acorda puncte, pe baza unor criterii stabilite la începutul jocului. Eu răsplătesc elevii




dăruindu-le „mutrișoare” astfel: vesele pentru răspunsuri foarte bune, complete; serioase pentru răspunsuri bune, date cu ajutorul meu sau a coechipierilor și



mutrișoare triste pentru răspunsurile inadecvate.




2. „Cutiuța fermecată”- joc didactic pe care l-am desfășurat frontal sau pe grupe, vizând completarea unor enunțuri lacunare. Se decorează o cutiuță astfel



încât să fie atractivă și se introduc în ea jetoane cu termenii notați pentru completarea textelor lacunare. Uneori, termenii i-am înlocuit cu imagini-portrete




de domnitori / personalități sau reprezentări ale diferitelor evenimente istorice.



3. De mare succes s-a bucurat jocul didactic „Alfabetul istoric”, propus chiar de unul dintre elevi. Acest joc l-am aplicat în lecțiile de recapitulare și




sistematizare a cunoștințelor. Pe coli mari de desen (A3), fiecare grupă a conturat un număr egal de casete cu numărul literelor din alfabet. În fiecare casetă



elevii au avut ca sarcină să găsească numele unui eveniment, erou, conducător despre care au învățat la istorie sau au citit în lecturile suplimentare.




Exemplu : a – Apollodor din Damasc, b- baionetă, c- Călugăreni, d- Decebal, etc. Am fost surprins plăcut de inventivitatea elevilor mei. I-am incurajat să



fie cât mai originali, creativi, să-și pună in valoare aptitudinile și inclinațiile, accentuând și latura estetică a lucrării. Am organizat și o expoziție a acestor




postere și i-am invitat pe copii la ”Turul galeriei”.


















159.

4. Un joc didactic asemănător este și „Motivează-ți decizia” care vizează punerea elevului in



situația de a juca un rol, de a înțelege modul de a gândi al celuilalt dezvoltandu -și gândirea critică și creativitatea. Am ales următoarele etape ale jocului:




- fiecare elev și-a ales o personalitate politică sau un eveniment istoric;



- elevii au scris trei motive probabile care au condus la adoptarea unei decizii a personalității




respective ori a declanșat o acțiune, eveniment, fapt;




- fiecare elev și-a prezentat „motivele” , în funcție de rolul asumat;



Exemplu: Ești Decebal. Motivează-ți decizia de a te sinucide.



Ești Mihai Viteazul. Motivează decizia de a uni cele trei țări.




Ești Traian . Motivează decizia de a cuceri Dacia.




Prin joc se pot consolida și sistematiza cunoștințele elevilor referitoare la ocupațiile dacilor – ex. confecționarea uneltelor, armelor (din carton,



folosind tehnica Tangram, cioplind în lemn sau cretă); la plasarea în timp a evenimentelor istorice – ex. loto-urile; la relațiile dintre evenimentele istorice




– ex. rebusuri, aritmogrife. Angajarea elevilor în activități de reconstituire a evenimentelor istorice și a relațiilor dintre ele, pe baza vestigiilor, a



ilustrațiilor, a hărților, le dezvoltă capacitățile creatoare și interesul pentru cunoașterea istoriei. Totodată, punând elevul în situația de a-și alege modele,




a-și manifesta preferința pentru un erou sau altul, de a se comporta ca acești eroi, jocul contribuie la educarea moral - patriotică a elevului.



Jocurile didactice constituie o excelentă școală a educației, a conduitei, fanteziei și imaginației, a energiei, toate acestea datorandu-se valorilor




instructiv-educative, posibilității de a intredeschide, prin intermediul lor, porți spre istoria „serioasă”.








Bibliografie:



1.Albulescu, M., Metodica predării disciplinelor socio-umane, București, Editura Polirom, 2001;




2.Crețu, D., Psihopedagogie. Elemente de formare a profesorilor, Sibiu, Editura Imago, 2001;



3. Chiș, V., Pedagogia contemporană. Pedagogia pentru competențe, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2005;




4. Herlo, Dorin, Metodologie educațională, Arad, Editura UAV, 2002




















”SĂ ȘTII MAI MULTE, SĂ FII MAI BUN!”




pentru elevii clasei a X-a B









Prof. Căpriță Paraschiva




Colegiul Economic Buzău









În săptămâna 18-22 aprilie 2023 s-a desfășurat programul ”Să știi mai multe, să fii mai bun!” în Colegiul Economic Buzău, care a cuprins




activități cu caracter non-formal. Elevii clasei a X-a B, coordonați de prof. diriginte, Căpriță Paraschiva au fost implicați în diferite activități interesante,



astfel:




1. Participarea la Târgul firmelor de exercițiu ”Din virtual, în real prin firmele de exercițiu” cu F.E. Akadia S.A., care are ca obiect de activitate



producerea și comercializarea produselor bio de cofetărie, de înaltă calitate. La acest târg s-au obținut următoarele premii: I, la secțiunile ”Stand” și




”Catalog”, II, la ”Cel mai bun negociator” și Mențiune, la ”Materiale promoționale”.

























































































































160.

2. Joi și vineri am desfășurat activitatea ”Sport, mișcare, sănătate” plecând cu trenul în excursie, la Sinaia.


































































































































Aici am vizitat Castelul Peleș și mănăstirea Sinaia.




A doua zi am vizitat Castelul Bran, Cetatea Rășnov, orașul Brașov împreună cu Poiana Brașov, unde am mers cu telegondola și mănăstirea




Caraiman.









































































































































Aceste activități au valorizat talentele, preocupările extrașcolare și competențele în domenii diverse și interesante. Elevii au fost foarte încântați și



mulțumiți deoarece activitățile alese au avut pe lângă partea educativă și o parte distractivă, informală, plus-valoarea lor fiind coeziunea, spiritul de echipă și




nu în ultimul rând, zâmbetele elevilor.




Felicit elevii clasei a X-a B pentru implicarea cu mult suflet în aceste activități!






















161.

ENERGIZARE ȘI SOCIALIZARE










Prof. Mămară Claudiu – Palatul Copiilor Târgu Jiu









Activitățile de energizare și cele de spargere a gheții au un rol important în pregătirea stării emoționale a elevilor prin instalarea bunei dispoziții,




declanșarea curiozității, exersarea mobilității și a autonomiei în gândire și acțiune, restabilirea atenției si a concentrării, la relaxare, la ridicarea dispozitiei si




la distractie, stabilirea unui contact cu ceilalti participanti, diminuarea starii de monotonie sau tensiune, trecerea mai usor de la o activitate la alta.



Reușita învățării este influențată de o multitudine de factori care reprezintă în fapt starea de pregătire pentru învățare, acel montaj psihologic care




precede și însoțește procesul instructiv-educativ. O stare de pregătire are semnificația unei acțiuni de mobilizare afectivă, emoțională și cognitivă, un fel de



încălzire în etape pentru ceea ce urmează, o ajustare psihologică optimă, favorabilă învățării.




Jocurile vor fi folosite ori de câte ori va fi nevoie de animarea participanților în cadrul unei activități.



Amintiri din trecut




Este un joc extrem de cunoscut peste tot în lume, care poate fi utilizat cu ușurință în cadrul lecțiilor virtuale. Participanții sunt încurajați să trimită,



înainte de începerea activității, fotografii realizate cu mult timp în urmă, fotografii pe care cadrul didactic le atașează tablei online. Elevii au la dispoziție 2




-3 minute pentru a ghici imaginea fiecărui coleg și a adăuga numele acestuia. La final, participanții dezvăluie imaginea care le aparține și amintiri legate de



acea perioadă. Acest joc creează o atmosferă de încredere și îi încurajează pe copii să împărtășească cu ceilalți interese personale și pasiuni, să găsească




lucruri în comun și să discute cu privire la acestea.



Povești și povestitori




Acest joc implică latura creativă și colaborativă a elevilor, oferă posibilitatea exprimării libere a ideilor și o interacțiune reală. Înainte de începerea



sesiunii, cadrul didactic pregătește un document în care atașează un set de 5 imagini diferite. În timpul cursului, elevii vor fi împărțiți în echipe și vor primi




fișa cu imagini. Au la dispoziție 10 minute pentru a lucra în echipă și pentru a crea o poveste originală, pornind de la imaginile date. Poveștile sunt



prezentate întregului grup de elevi și aceștia sunt încurajați să dezvolte noi idei, să îmbogățească prezentarea, să găsească titluri și finaluri diferite.




Ploaia




Participanții stau în picioare formând un cerc și vor imita fără să vorbească toate gesturile conducătorului de joc. Acesta creează atmosfera potrivită,



povestind cum într-o zi de început de toamnă, vântul adună norii pe cer, începe ploaia, se transformă in furtună, tună, fulgeră, furtuna se liniștește și apare




din nou soarele. Cuvintele și gesturile care le însoțesc sunt:



-Vântul începe să bată - se freacă palmele între ele




-Începe ploaia - se bate cu degetul în podul palmei



-Plouă mai tare - pocnim din degete




-Plouă și mai tare - se bate din palme



-Fulgeră - bătăi scurte cu palmele peste coapse




-Tună - se tropăie din picioare



-Ploaia se liniștește - se fac toate mișcările în ordinea inversă




-Răsare soarele - se ridică mâinile



-Uite un curcubeu! - Uraaa!...




1, 2, 3



Așezați în cerc, participanții vor fi atenți la coordonatorul de joc. Acesta va porni numărătoarea de la 1, următorul participant va continua




numărătoarea, iar după al treilea participant se reia de la 1. Astfel numerele implicate în joc vor fi 1, 2, 3. După ce se fac câteva ture complete de cerc, astfel



încât fiecare să înțeleagă ce număr este, coordonatorul de jocva solicita grupului ca numărul 1 să fie inlocuit cu o mișcare, de ex: bătăi din palme. Pe




parcurs toate cele trei numere vor fi înlocuite de mișcări: 1 = bătăi din palme, 2 = săritura pe loc, 3 = genoflexiune, exercițiul contribuind la relaxarea și




animarea grupului țintă.



Hep, Boing, Zbush




Obiectivul este conștientizarea și reactivarea simțurilor pentru a primi prompt ,,informațiile’’. Așezați in cerc, coordonatorul de joc paseză ,,hep’’



repede in cerc. Fiecare participant trebuie să transmită pasa primită mai departe. După un moment de acomodare a grupului cu informația transmisă,




coordonatorul de joc introduce noi informații, ,,boing’’, prin care se blochează informația transmisă și ,,zbush’’. Când un participant rostește ,,zbush’’,



participanții la joc trebuie să-și schimbe locurile între ei.



Stai, așază-te și cântă!




Participanții pot fi așezati în cerc, pe scaune. Coordonatorul va alege ca toți participanții să cânte un cântec cunoscut de toți. Coordonatorul va alege




două litere pe care le va scrie pe o coală de flipchart. Regula va fi următoarea: băieții să se ridice de pe scaune când în timpul cântecului va fi pronunțat un



cuvânt care conține una din litere, iar fetele odată ce vor auzi un cuvânt care conține cealaltă literă.




Salata de fructe



Participanții vor fi așezați într-un cerc format din scaunele lor. Coordonatorul e singurul care nu are scaun. Acesta alege 3-4 fructe apoi împarte




grupul, numind câte un fruct pentru fiecare participant, inclusiv pentru el. Aflat în mijlocul acestui cerc va spune: ,,Aș mânca, aș mânca..., și numește un




fruct, două, trei fructe din cele numite sau ,,salată de fructe’’. Când participanții aud numindu-se fructul pe care îl reprezintă, trebuie să se ridice de pe scaun



și să schimbe locul său, căutând un scaun liber. La comanda ,,salată de fructe’’, toți trebuie să iși schimbe locul, coordonatorul trebuie să pândească un loc



liber și să-l ocupe.




La prima vedere, astfel de activități pot părea consumatoare de timp. În realitate, ele aduc o mare valoare lecțiilor noastre prin simplul fapt că deschid




dialogul și comunicarea, previn instalarea unui mediu de lucru neproductiv, cu blocaje și disfuncționalități de interacțiune.










162.

JOCURI DE ENERGIZARE LA CLASELE PRIMARE









Prof. Manea Gina




Școala Gimnazială Puiești









Jocurile de energizare au ca scop îmbunătățirea circulației sangvine a elevilor care ajută la restabilirea energiei, atenției și a concentrării, după o



pauză sau o activitate indelungată. De asemenea, ele ajută la trecerea mai ușor de la o activitate la alta și la diminuarea stării de monotonie sau tensiune.




CÂT E CEASUL, DOMNULE LUP?




Scop: Dezvoltarea atenției. Durata: 10-15 minute. Traseaza o linie la o distanț de 1 m de la un perete al sălii. Copiii se vor plasa după această linie, in timp



ce „ domnul Lup” va sta la celălalt capăt al sălii, cu spatele la copii. Ei vor înainta, întrebând: „Cât e ceasul, domnule Lup?”. „ Lupul” va raspunde indicand



o ora oarecare, iar participanții vor face un numar de pasi egali cu ora pe care a spus-o „ lupul”. Când „ lupul” va răspunde e ora mesei toți participanții vor




alerga înapoi la linia de start pentru a nu fi prinși de „ lup”. „ Lupul” nu are voie sa pașeasca peste linie. Cei prinși de lup devin și ei „ lupi”. Câștigă ultima




persoană care reușește să nu fie prinsă.



PATRU MEDII




Scop: Dezvoltarea atenției. Durata: 10-15 minute. Copiii stau în cerc. Animatorul anunță că atunci cand va rosti cuvântul „ pământ”, toti trebuie să lase



mâinile jos; dacă va rosti cuvantul „ apă”, toti vor întinde mâinile înainte; „ cer” – vor ridica mâinile sus; „ foc” – vor roti mâinile de la coate. Cine greșește,




se așează.



CARACATIȚA




Scop: Cooperare. Durata: 10-15 minute. Trasează câte o linie la o distanță de 1 m de la doi pereți opuși ai sălii. Participanții – „peștii” se plasează toți în



unul din aceste spații. „ Caracatița” (un alt copil) trăiește în „ocean” – spațiul dintre cele două linii și nu are voie să pășească peste acestea. Caracatița




anunță peștii că pot traversa oceanul, spunând: „ peștișori, peștișori, veniți să înotați în ocean”. La acest semnal peștii vor încerca să treacă în cealaltă parte a



sălii. Cei care vor fi atinși de caracatiță se opresc din mișcare și devin tentacule ale caracatiței.




FLUX ȘI REFLUX



Scop: Energizare. Durata: 10 minute. Învățătoarea desenează o linie care să reprezinte țărmul mării și roagă copiii să stea după ea. Când va spune „ reflux”,




toți copiii vor sări înainte peste linie. Când va spune „ flux”, toți copiii vor sări în urma peste linie. Copiii care se vor mișca la pronunțarea de două ori la




rând a cuvântului „ reflux” vor ieși din joc.



DE-A ÎNGHEȚATUL



Scop: Dezvoltarea atenției. Durata: 10 minute. Un copil este „ gheața”. Ceilalți trebuie să fugă pentru a nu fi „ înghețați”. Atunci când „ gheața” va atinge pe




cineva, persoana va fi „ înghețată” și va trebui să stea nemișcată cu mâinile întinse înainte și cu picioarele îndepărtate. Pentru a fi „dezghețat”, o alta




persoana trebuie sa treacă și să îi dea viață. Jocul se termină atunci când toți copiii sunt „ înghețați”. Atunci se poate alege o altă „ gheață”.



OMIDA




Scop: Cooperare. Durata: 10-15 minute. Elevii se împart în două sau mai multe echipe (împărțirea se poate face fie numărând din unu în unu rezultând două



echipe; fie se grupează în funcție de preferințe etc.) care stau în două coloane paralele – unii în spatele celorlalți. Primul dă mingea celui din spate și fuge cu




mingea în față (jocul se oprește când toți participanții au trecut în față). Se repetă până când cel ce a fost la început a ajuns primul din nou. Echipa care



termină prima câștigă (opțional se pot și cronometra timpii).




ȘTAFETA



Scop: Energizare Durata: 10 - 20 minute. Elevii formează 2 echipe (împărțirea se poate face fie numărând din unu în unu rezultând două echipe; fie se




grupează în funcție de preferințe etc.). Ambele echipe se aliniază la start pregătite, primii membrii ai echipelor țin ștafeta iar la semnalul coordonatorului



pornesc pe traseul marcat. Iar după parcurgerea traseului ștafeta se predă următorului membru al echipei. Câștigă echipa care a parcurs cel mai repede




traseul și cu ștafetele intacte.



PLOAIA




Scop: Energizare Durata: 10 minute. Participanții stau in picioare formând un cerc si vor imita fără să vorbească toate gesturile conducătorului de joc .




Acesta creează atmosfera potrivită , povestind cum într-o zi de început de toamnă, vântul adună norii pe cer , începe ploaia , se transformă in furtună , tună,



fulgeră, furtuna se liniștește și apare din nou soarele. Cuvintele și gesturile care le însoțesc sunt: -Vântul începe să bată, se freacă palmele între ele -Începe



ploaia, se bate cu degetul în podul palmei -Plouă mai tare, pocnim din degete -Plouă și mai tare, se bate din palme -Fulgeră, bătăi scurte cu palmele peste




coapse -Tuna, se tropăie din picioare -Ploaia se liniștește, se fac toate mișcările in ordinea inversă.



SALATA DE FRUCTE JOC DE ENERGIZARE ȘI INTERACTIUNE




Scop: Energizare Durata: 10 - 20 minute. Participanții vor fi așezați într-un cerc format din scaunele lor. Coordonatorul e singurul care nu are scaun .




Acesta alege 3-4 fructe apoi împarte grupul , numind câte un fruct pentru fiecare participant (inclusiv pentru el).Apoi, aflat în mijlocul acestui cerc va spune



,, Aș mânca , aș mânca ... și numește un fruct , două, trei fructe din cele numite sau ,, salata de fructe’’. Când participanții aud numindu-se fructul pe care îl




reprezintă, trebuie să se ridice de pe scaun și să schimbe locul său, căutând un scaun liber. La comanda ,,salata de fructe’’, toți trebuie să iși schimbe locul,



coordonatorul trebuie să pândească un loc liber și să-l ocupe.








Bibliografie:




https://www.facebook.com/watch/?v=196199698659015whatihavelearnedteaching.com și profweb.ca- adaptare






















163.

AM ÎNVĂȚAT DIN POVESTEA MEA ERASMUS









prof. înv. primar: Marinescu Gabriela Mariana




prof. Petrule Daniel; prof. Bogatu Iuliana




Scoala Gimnazială Sânpetru, jud. Brașov










Cursul structurat ”Teaching Character: Positive Psychology for Every Teacher”-”Caracter didactic: Psihologie pozitivă pentru fiecare profesor”- Fluxul 3



Acțiunea cheie KA1 – Proiecte de mobilitate




Domeniul – Educație școlară, nr. 2019-1-RO01-KA101-061964




Perioada de implementare: 01.08.2019- 30.09.2020



LOCAȚIE: Slovenia Ljubljana;



DURATA: 10-16.11.2019




ORGANIZATOR curs: Skupina Primera, Primera Group;




CINE:



FORMATORI:




· Mateja Štirn



· Jerneja Šibilja




PARTICIPANTI:



· 1 profesor din Croația




· 1 profesor din Ungaria



· 4 profesori din Italia




· 5 profesori din Spania



· 1 profesor din Portugalia




· 2 profesori din Suedia



· 2 profesori din Finlanda




· 1 profesor din Irlanda




· 2 profesori din România Prof. Marinescu Gabriela, Prof. Toadere Daniel



Obiectivul principal al cursului a fost acela de a ajută profesorii să creeze clase pozitive pentru a dezvoltă mentalități pentru secolul XXI. De-a lungul



cursului, ne-am familiarizat cu conceptele fundamentale ale psihologiei pozitive, cum ar fi utilizarea punctelor forțe ale elevilor, mentalitatea de creștere și




progres, perseverența.




Profesorii trebuiau să-și însușeasca noi tehnici de utilizare a instrumentelor de psihologie pozitivă pentru a îmbunătăți implicarea elevilor, a cadrelor



didactice și a părinților în activitățile școlare.




Motivul principal pentru care am dorit să particip la proiect a fost faptul că am dorit să aflu cât mai multe despre dezvoltarea și implementarea unor



activități de relaxare, care să reducă anxietatea elevilor în vederea creării unui climat socio-afectiv securizat (în clasa și în școală), precum și despre




promovarea unei atitudini pozitive la nivelul clasei, în vederea dezvoltării unor mentalitați adaptate secolului XXI.



Până la sfârșitul cursului am aflat:




•care este rolul psihologiei pozitive în crearea unui mediu de învățare pozitiv, plăcut;



• cum puterea voinței și mentalitatea de creștere, de dezvoltare,pot contribui la realizări însemnate;




• cum să folosim principalele instrumente de psihologie pozitivă pentru dezvoltarea punctelor forțe ale caracterelor(P - emoții pozitive, E - angajament, R -



relațîi, M - gânduri, A – realizare), , rezistenței, inteligentri sociale;




• cum să intervenim pentru a spori emoțiile și relațiile positive;



• cum să creștem concentrarea și implicarea în sarcinile de învățare;




• cum să avem un bun management în situațîi dificile, de conflict.




La cursul”Teaching Character: Positive Psychology for Every Teacher”-”Caracter didactic: Psihologie pozitivă pentru fiecare profesor” din Ljubljana



am învățat și aprofundat următoarele:



Punctele forțe ale caracterului: Punctele forțe ale caracterului sunt părțile pozitive ale personalității noastre care au impact asupra modului în care




gândim, simțim și ne comportăm, și sunt cheile pentru a fi cel mai bun. Fiecare individ posedă toate cele 24 de puncte forțe de caractere, în grade diferite,




oferind fiecărei persoane un profil de caracter unic. Atunci când sunt aplicate cu pricepere, punctele forte ale personajelor au un impact pozitiv, semnificativ



asupra vieții noastre. Folosirea punctelor tari ale personajului ne ajută să tamponăm, să gestionăm și să depășim problemele, să îmbunătățim relațiile și să




îmbunătățim sănătatea și bunăstarea. Participanții vor învăța să îi ajute pe elevi, să își folosească punctele forte ale caracterului, pentru a crește și a se



dezvolta în viață.




Mi-am imbogățit experiența profesională și prin dobândirea unor experiențe europene, pe care le-am împărtășit mai departe în comunitatea



educațională la nivel de clasă, de școală, de comunitate locală și județ.




Prin participarea la acest proiect am dorit să implementez competențele dobândite la nivelul clasei, al școlii, al comunitățîi locale, la nivelul întregii



comunități educaționale.




Experiența, competențele și calitățile pe care le dețin au răspuns cerințelor mobilității și cursului de formare și au putut aduce o valoare adăugată



specificului activităților derulate în Școala Gimnazială Sânpetru.











164.

Diseminarea activităților de la cursul Erasmus ”Teaching Character Positive Psyhology for Every Teacher” Caracterul pozitiv al învățării



Activitate în echipă




”NODUL”



Acest joc l-am învățat la cursul ”Teaching Character Positive Psyhology for Every Teacher”- ”Caracter didactic: Psihologie pozitivă pentru fiecare




profesor”, ce s-a desfășurat în Slovenia, Ljubljana, prin proiectul ”Școala mea- Casa mea”, Proiect European, Erasmus+, Acțiunea cheie KA1, Proiecte de




mobilitate, domeniul Educație școlară.



Scopul jocului:



-Stimularea creativității;




-Relaționarea cu coechipierii;




-Acceptarea rolului fiecărui participant și comunicarea pozitivă;



-Stimularea dorinței de a fi cel mai bun, împreună cu ceilalți membri ai echipei;




-Dezvoltarea capacității de a înțelege anumite lucruri și de a le pune în practică;



-Dezvoltarea abilităților sociale;




-Îmbunătățirea performanțelor școlare;



Sarcina didactică:




-Innodarea și deznodarea, în echipă, a unor sfori, fără a da drumul capătului de sfoară care îi revine;



Material didactic:




-câte o sfoară de 2 m. la doi copii, în total 15 sfori pentru clasa mea;



Regula jocului:




Jocul este format din două părți, însă elevii nu trebuie să știe acest lucru de la început:



1.Se împart elevii în echipe de câte 6. Primesc o sfoară la 2 copii și fiecare trebuie să țină sfoara de capătul său fără să-i dea drumul în timpul




jocului. Sarcina celor 3 grupuri de câte 2 elevi din fiecare echipă este aceea de a face un nod mare. Câștigă echipa care are cel mai mare nod. În timp ce se




face nodul elevii au voie să vorbească între ei.



2. În partea a doua, atunci când ei cred că au câștigat pentru că au ”țesut” cel mai mare nod, li se cere să deznoade nodul fără a avea voie să




vorbească între ei și fără da drumul sforii din mână.



În timpul acestei părți se poate pune muzică, astfel încât participanții vor arăta ca niște dansatori, spre amuzamentul lor și al celorlalte echipe.



















































































Activitate în echipă



”VAPORAȘUL CU DORINȚE”




Acest joc l-am învățat la cursul ”Teaching Character Positive Psyhology for Every Teacher”- ”Caracter didactic: Psihologie pozitivă pentru fiecare




profesor”, ce s-a desfășurat în Slovenia, Ljubljana, prin proiectul ”Școala mea- Casa mea”, Proiect European, Erasmus+, Acțiunea cheie KA1, Proiecte de



mobilitate, domeniul Educație școlară.




Scopul jocului:



- Stimularea gândirii pozitive




- Relaționarea cu coechipierii;




- Acceptarea rolului fiecărui participant și comunicarea pozitivă;



- Stimularea dorinței de a fi mai bun cu ceilalți membri ai echipei;



- Dezvoltarea capacității de a înțelege anumite lucruri și de a le pune în practică;




- Dezvoltarea abilităților sociale;




- Stimularea dorinței de a găsi soluții pentru a îndeplini dorințele celorlalți;



- Îmbunătățirea performanțelor școlare prin caracterul pozitiv al învățării;




Sarcina didactică:



- Identificarea unor soluții pentru a îndeplini dorințele celorlați colegi
















165.

Material didactic:




- foarfecă




- inimioare din hârtie colorată



- săgeți decupate din hârtie colorată




- pix



- lipici




- planșă lipită pe peretele sălii, pe care să fie desenat un vaporaș, cu titlul ”Vaporașul dorințelor”



Grup țintă: - elevii unei clase




Regula jocului:



1. Li se cere elevilor să decupeze săgețile de pe hârtia colorată, să scrie pe săgeta decupată ce își dorește să i se întâmple și să o lipească cu vârful îndreptat




spre vaporaș.



2. După ce toți elevii își vor lipi săgețile pe vaporaș se vor citi, pe rând, dorințele colegilor. Ceilalți trebuie să fie atenți pentru a găsi soluții prin care să-și




ajute colegii să își îndeplinească dorințele.



3. Le vom împărți inimioarele pe care trebuie să scrie ce soluție au găsit pentru îndeplinirea dorințelor colegilor.




4. Vor lipi inimioarele pe vaporaș.




Concluzia acestei activități va fi că împreună putem încerca să găsim soluții pentru a-i ajuta pe ceilalți să își indeplinească o dorință sau un vis.



De asemenea, prin acest joc putem să îmbunătățim relaționarea dintre elevi și, implicit, performanțele școlare folosindu-ne de caracterul pozitiv al




învățării.



Am fost pentru prima dată într-o mobilitate Erasmus și pot spune că a fost o experiență minunată, care mi-a umplut sufletul de bucurie și mintea de




noi cunoștințe, bune de aplicat în clasa mea, spre încântarea copiilor!

























RELAȚIA DINTRE EDUCAȚIA FORMALĂ, NONFORMALĂ ȘI INFORMALĂ










Prof. Mădălin Ioana-Alina,




Școala Profesională Specială ,,SAMUS”




Loc.Cluj-Napoca, Jud. Cluj









Educația a însoțit istoria omenirii de la începuturile ei, și va continua să existe de-a lungul întregii evoluții a acesteia. Educația este considerată un




fenomen social, întrucat conservă și transmite experiența de cunoaștere teoretică și practică, valorile culturii și civilizației de la o generație la alta.



În cursul existenței sale, fiecare persoană este supusă unor influențe educative multiple, care pot acționa concomitent, succesiv sau complementar, în




forme variate.



Unele acționează spontan, incidental, altele au un caracter organizat, sistematizat, provenite din partea școlii sau a altor instituții extrașcolare.




Termenul de ,,educație nonformală” și are originea în latinescul nonformalis preluat cu sensul “ în afara unor forme special/official organizate pentru




un anume gen de activitate”. Educația nonformală se realizează prin intermediul unor activitți opționale sau facultative.



Acest tip de educație, care servește unei varietăți mari de cerințe de învățare la tineri și adulți are în vedere: educația “complementară” (paralelă cu




școala și adresându-se elevilor); educația “suplimentară” (pentru cei care și-au înterupt prematur studiile); educația de “substituție” (pentru cei



neșcolarizați).




Printre obiectivele specifice acestui tip de educație se pot enumera: susținerea celor care doresc să-și dezvolte sectoare particulare în comerț,



agricultură, servicii, industrie etc.; ajutarea populației pentru a exploata mai bine resursele locale sau personale; alfabetizarea; desăvârșirea profesională sau




inițierea într-o nouă activitate; educația pentru sănătate sau pentru timpul liber etc.



În țara noastră, pregătirea copiilor și a tinerilor pentru viață și muncă, educarea lor în armonie cu principiile, normele și idealurile reprezintă o




prioritate a procesului de dezvoltare multilateral al țării. Școala ca factor principal de cultură și civilizație, are menirea, pe toate treptele ei să asigure o



pregătire temeinică copiilor și tinerilor, să contribuie la formarea unor cetățeni înzestrați cu înalte însușiri morale și civice. Acestea sunt motivele pentru




care statul nostru acordă o atenție atât de mare condițiilor materiale și spirituale de instrucție și educație a copiilor și tinerilor, de pregătire a acestora în așa



fel încât să devină participanți conștienți și activi la construcția lumii de mâine. Iată de ce misiunea tuturor cadrelor didactice este de a face din fiecare




unitate școlară un puternic centru de educație.



Să nu uităm că școala însăși ignoră uneori dreptul la iubire, ori cel de respect al copiilor, prin cadre didactice tiranice și neatente la copiii de care se




ocupă și la dreptul lor de a li se dezvolta nediscriminativ aptitudinile, că uneori regimul școlar este administratizat excesiv și încărcat de distanțe autoritare



care rup firele delicate de comunicare rodnică dintre copii și cei ce-i educă, dezumanizând acest proces de înaltă responsabilitate.




Este binecunoscut celor ce lucrează în domeniile educației că neantrenarea aptitudinilor și îndemânării blochează prespectiva și deci bucuria de a




trăi.



Cadrul didactic trebuie să găsească cele mai eficiente metode de motivare a copilului în dificultate astfel încât acesta să se adapteze cât mai bine la




cerințele vieții în colectiv. Este necesar ca el să fie ajutat să-și descopere interese, pasiuni, să-și formuleze scopuri și să persevereze în atingerea lor. Trebuie



create situații didactice care să ofere posibilitatea trăirii succesului și a dobândirii aprecierii din partea colegilor de clasă.














166.

O metodă de motivare este și implicarea în activități ce presupun asumarea unor mici responsabilități. Achitarea corespunzătoare de aceste obligații



conduce cu timpul la obișnuința de a duce lucrurile la bun sfârșit. De asemenea, creează premisele unei relații de încredere, afecțiune și comunicare care




consolidează și dezvoltă conduitele dezirabile.



Educația nu are frontiere, nu este limitată, aceasta ne oferă ocazia să o cunoaștem pe deplin fiind o resursă infinită care oferă energie și informație




omului. Aceasta o primim în familie, școală, în jurul nostru, însă cel mai important este să o prețuim și să nu o neglijăm deoarece aceasta prezintă un




element important în viața și în viitorul nostru. Educația este esența formării omului, cu ea devii capabil să-ți atingi visele și să evoluezi pe plan personal și



profesional. Educația o întâlnim pe întreg parcursul vieții noastre. Nu se sfârșește niciodată! Ea face diferența!



Ținând cont de scopul lor, recomand jocurile de spargere a gheții la începutul unei activități, dar și de fiecare dată când intervine monotonia în demersul




didactic.



Jocul ECUSON




Scopul: cunoaștere și autcunoaștere, dar și autocaracterizare.




Materiale necesare: instrument de scris, post-it



Cum procedăm: - fiecare elev primește câte o foaie de dimensiunea unei cărți de vizită. Pe ea i se cere elevului să își scrie prenumele, pe verticală, cu litere




de tipar după care să realizeze acrostihul prenumelui cu propriile trăsătrui de caracter. În dreptul acrostihului, elevul va realiza un desen reprezentativ pentru



el. La finalul activității fiecare elev își prezintă ecusonul în fața colegilor.




Jocul FERIȚI-VĂ DE MĂGĂRUȘ!



Scopul: reactualizare cunoștințelor, fixare unor noi cunoștințe, dar și colaborare.




Materiale necesare: jucărie de pluș (măgăruș)



Cum procedăm: La acest joc nimeni nu vrea să păstreze măgărușul de pluș. Pentru a începe jocul, toți elevii sunt așezați în cerc. Un elev, selectat de




profesor, primește măgărușul. Tot el alege un card cu cerințe, realizat de profesor. Elevul cu măgărușul citește colegilor cerința de pe cardul extras și strigă:



”Feriți-vă de măgăruș!”. El pasează măgărușul în cerc, spre dreapta, colegilor, în așa fel încât toți elevii ajung la măgăruș. Dacă măgărușul se întoarce la el,




iar elevul nu a numit 5 exemple din cererea de pe card, iese din joc. Dacă a numit cele 5 cerințe, rămâne în joc, iar măgărușul merge la elevul următor.




Exemplu: Pentru fixarea cunoștințelor legate de substantiv, am utilizat următoarele cartonașe cu întrebări la clasa a V-a:



• Numește 5 substantive comune, la genul feminin




• Numește 5 substantive proprii care încep cu litera A



• Numește 5 substantive defective de plural




• Numește 5 substantive care denumesc stări sufletești



• Numește 5 substantive compuse, etc.




Obs. În funcție de disciplină, de scopul lecției și tipul ei, cartonașele cu întrebări pot varia.



Jocul IDENTITATEA SECRETĂ




Scopul: cunoaștere, formularea de întrebări și răspunsuri.



Materiale necesare: instrument de scris, post-it.




Cum procedăm: - toți elevii se așează în cerc și scriu, fără să vadă careva, pe un post-it, numele unei personalități (este important ca toată lumea să



cunoască aceea persoană, să fie o vedetă, un sportiv, un actor, etc.). Apoi lipesc acel post-it pe spatele persoanei din dreapta lor. Toți elevii se plimbă prin




clasă și adresează colegilor întrebări pentru a afla numele care este scris pe spatele lui. Colegii au voie să răspundă la o singură întrebare pentru fiecare



coleg și au voie să dea doar răspunsuri scurte, de genul ”Da!” sau ”Nu!”. Câștigă elevul care a adresat cele mai puține întrebări pentru a-și afla identitatea




secretă.









Bibliografie




1. Vrășmaș Ecaterina coord. și col. (2000). “Ghid de predare-învățare pentru copii cu C.E.S”, Asociația RENINCO- UNICEF, București.



2. Wauters-Krings, Frederique,(2014). (Psiho)motricitate. Sprijin, prevenție și compensare. Cluj- Napoca, Editura ASCR.

























METODE TRADIȚIONALE ȘI MODERNE ÎN GRĂDINIȚA DE COPII









Prof. Înv. Preșcolar: Oncea Maria




Grădinița P. N. Știuca









Metodele tradiționale, bine cunoscute, sunt folosite aproape în exclusivitate, deși rezultatele demonstrează că, pentru activitatea formativă, nu sunt



nici suficiente, nici total eficiente. De altfel, nu se poate face o delimitare fermă între metodele tradiționale și cele moderne; mai degrabă se poate spune că,




în funcție de abordările profesorului, bariera dintre ele se atenuează sau poate chiar să dispară.



Metodele tradiționale, centrate pe profesor ca sursă de informații, oferă o comunicare unidirecțională, transmitere de cunoștințe, evaluare sub forma




reproducerii, presupun pasivitatea elevului și autoritatea profesorului. Exemple: metodele expozitive (prelegerea, explicația, instructajul etc.), conversația,



dramatizarea etc.

















167.

Metodele moderne, de participare activă, au meritul de a genera contexte în care se manifestă diferențele. Aplicarea lor duce la provocări ale elevilor



de a-și reorganiza experiențele, ca urmare a participării active la lucrul de grup. Ele sunt centrate pe elev și activitate, implică o comunicare




multidirecțională, pun accent pe dezvoltarea gândirii, pe formarea de aptitudini și deprinderi, evaluarea este formativă, încurajează parteneriatul profesor-



elev. Exemple: dezbaterea, problematizarea, jocul de rol, brainstorming-ul, studiul de caz, învățarea prin cooperare (mozaicul, activitatea în perechi etc.),




conversația euristică etc.



Tipuri de metode activ-participative:




1. Discuția în grup – cei care învață lucrează împreună în grupuri, pe activități structurate de profesor sau de ei înșiși. Se poate lucra astfel pentru




pregătirea unei prezentări, a unui studiu de caz.



2. Dezbaterea în grup – cuprinde activități orientate asupra sarcinii și activităților care au ca scop deblocarea, înțelegerea și exprimarea sentimentelor. Pot




apărea divergențe de opinii, participanții își elaborează și își prezintă propriul punct de vedere bazat pe argumente și trebuie să fie capabili să facă față



dezbaterilor determinate de existența unor puncte de vedere diferite.




3. Jocul de rol – este o metodă antrenantă și atractivă, al cărei scop este acela de a furniza o experiență apropiată de realitate. Cei implicați realizează o



dramatizare neoficială, jucând rolurile unor personaje diferite, în anumite situații și în mod spontan. Metoda are ca avantaje: dezvoltarea unor abilități de




relaționare, dezvoltarea empatiei, stimularea dialogului și a deschiderii către comunicare.




4. Studiul de caz – este poate cea mai răspândită metodă activ-participativă și implică, pe de o parte, analiza, identificarea faptului sau a opiniei, aprecierea



și testarea alternativelor, luarea în considerare a valorilor; pe de altă parte, aplicarea sa la viața reală.




5. Jocurile – pun în competiție grupuri de participanți care exprimă, fiecare, un punct de vedere. Deși tradițională, metoda poate fi reconsiderată din



perspectiva metodelor participative, mărindu-i astfel eficiența.




6. Brainstorming-ul – presupune: analiza și pregătirea (enunțarea problemei, prezentarea ei clară, organizarea spațiului de desfășurare, stabilirea duratei,




asigurarea de mijloace logistice), desfășurarea propriu-zisă (activitate individuală sau de grup, discuție liberă/spontană sau cu dezvoltare progresivă,



discuția riscurilor), selecția, trierea și evaluarea ideilor, fișa de evaluare.



7. Spargerea gheții – specifică sesiunilor de formare a adulților, poate fi adaptată și în activitatea la clasă, mai ales pentru a-i determina pe membrii unui




grup să se familiarizeze unii cu alții.




8. Mozaicul – presupune învățarea prin cooperare și are ca avantaje: stimularea încrederii, dezvoltare gândirii logice, critice și independente individuale și



de grup; formarea și stimularea abilităților de comunicare argumentativă și de relaționare în cadrul grupului.




9. Cubul – se folosește atunci când se dorește explorarea unui subiect din mai multe perspective pentru că oferă posibilitate unor abordări complexe și



integratoare.




10. Știu/vreau să știu/am învățat – metodă care fructifică achizițiile anterioare ale elevilor și se poate aplica la lucrul în perechi sau în grupuri de patru



prin completarea unei fișe și compararea, în final, a informațiilor cunoscute cu cele învățate.




11. Turul galeriei – poate fi folosită pentru interevaluarea produselor unei activități de grup.



În ultima perioadă, metodologia didactică a înregistrat evoluții spectaculoase aliniindu –se la situațiile și exigențele noi, complexe ale învățământului




contemporan. Se dorește trecerea de la didactica „tradițională” în care predarea a funcționat ca scop în sine, fiind centrată pe „transmiterea”, „expunerea”,




„comunicarea” cunoștințelor, la învățământul modern care caută să păstreze un echilibru între munca individuală și lucrul în grup, să îmbine învățarea



individuală cu învățarea interdependentă, prin cooperare sau colaborare, să asocieze exercițiul individual exercițiului interacțiunii cu ceilalți.









Bibliografie:




1. Ionescu Miron; Radu Ioan - Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001;



2. Popovici D., Pedagogiegenerală, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1998;




3. Bontaș I., Pedagogie, Editura All, București, 1994;



4. Radu I., Evaluarea completă și continuă, strategia de perfecționare a procesului didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1990;




5. Cerghit I., Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București,1980.

























PAȘI PE CALEA DEZVOLTĂRII PERSONALE. AUTOCUNOAȘTERE, CUNOAȘTERE,




COMUNICARE ȘI COOPERARE PRIN JOC









Elizaveta Miercioiu,




Școala Gimnazială Traian Săvulescu, Izvoarele, Prahova








Jocul, zeu al copilăriei, e asemenea unei flăcări fermecate, flacără de voie bună, ce zburdă laolaltă cu cei mici, îi îndeamnă, îi mână în hora bucuriei




de a trăi sub soare.




Această flacără, cu salturi voioase și pâlpâiri de râs, luminează nu numai chipurile celor ce sunt, dar și ale celor ce nu mai sunt copii.



Flăcăi cu doruri și năzuințe, oameni cu fruntea încrețită de grija zilei de mâine, de intră cumva în hora duhului șugubăț al jocului, uită de necazuri, își




leapădă povara de pe umeri și din suflet, ca să fie din nou copii. Jocurile împrospătează inima, le înflorește gândul, îndulcește buzele cu zâmbet, aprinde în



ochi lumina râsului, leagă prietenii și varsă în trup vlaga zburdălniciei.












168.

La copii, aproape totul este un joc. ,,A ne întreba de ce se joacă copilul, înseamnă a ne întreba de ce este copil. Copilăria servește prin joc și imitare.”




(ClaparedeEduard- Psihologia copilului și psihologie experimentală E.D.P. București, 1975, pg.78. Prin joc copilul se dezvoltă, își coordonează ființa și îi




dă vigoare, creează legături, cooperează. În cadrul jocului au loc dezvoltarea tuturor laturilor personalității copiilor. Prin libertatea de gândire și de acțiune,



prin încrederea în forțile proprii, prin inițiativă și cutezanță, jocurile devin, pe cât de valoroase, pe atât de plăcute. În joc se dezvoltă curajul, perseverența,



dârzenia, combativitatea, corectitudinea, disciplina prin supunere la regulile jocului, spiritul de cooperare, de viață în colectiv, de comportare civilizată.




Lumea jocurilor este asemenea unui curcubeu.




Jocuri de cooperare și de comunicare: Cooperarea contribuie la crearea unei atmosfere prietenoase, de ajutor reciproc, încredere, bunăvoință,



comunicare deschisă, făcând ca procesul de învățare, conviețuire în grup să fie mai puțin anevoios. Stabilirea legăturilor de comunicare, dezvoltarea




capacităților de stabilire și menținere a relațiilor sănătoase între oameni este ca niciodată importantă. Trecerea de la un sistem de educație la altul, de la un



sistem de valori la altul, creează mari distanțe între oameni, lucru din cauza căruia tot mai mulți copii și tineri, dar și adulți, suferă de singurătate și izolare.




Scopul principal al acestor jocuri este consolidarea grupului și promovarea unei comunicări eficiente între participanți. Organizând aceste jocuri cu copiii,



vor reuși: să se simtă parte a unui grup; să-și dezvolte încrederea în propria persoană și în ceilalți; să demonstreze respectul pentru sine și pentru alții; să




deosebească emoțiile de gânduri, realitatea de fantezie; să cerceteze și să analizeze realitatea; să ia decizii de sine stătător și în grup; să manifeste empatie și



ajutor reciproc; să-și exprime liber opiniile; să facă față stresului și fricii; să găsească modalități de lucru și comunicare nonviolente; să asigure echilibrul




între dorința de a fi independent și nevoia de a menține relații cu ceilalți; să-și dezvolte simțul umorului; să-și dezvolte abilitățile de comunicare asertivă.



Este important că la aceste activități pot și trebuie implicați toți elevii, și fetele, și băieții deopotrivă. O parte din jocuri, în special cele desfășurate la aer




liber, au elemente competitive. În aceste jocuri colaborarea între participanți este un element esențial. Însă chiar dacă în multe jocuri participanții au de



realizat o sarcină anumită, aceasta nu înseamnă că scopul jocului constă anume în aceasta. Este bine a aborda aceste activități ca pe niște jocuri care




dezvoltă anumite deprinderi, discutând despre aceasta cu participanții. Accentul trebuie pus pe ajutorul reciproc în cadrul echipei și nu pe raportul




învingător / învins. În timpul evaluării acestor jocuri, cadrul didactic va discuta cu participanții despre procesul de comunicare și colaborarea dintre ei,



întrebându-i cum au ajuns aici, ce contribuție a avut fiecare, dacă s-au simțit parte a grupului în care au lucrat, au fost încurajați de ceilalți și nu în ultimul




rând, ce ar schimba dacă ar relua activitatea. În acest compartiment sunt incluse și jocuri care își propun să stimuleze comunicarea între participanți, să



creeze un mediu favorabil ascultării active și comunicării asertive. Jocurile de cooperare și comunicare sunt un mijloc eficient de integrare socială a




participanților tradițional excluși, izolați din anumite cercuri, grupuri. Sarcina cadrului didactic constă în implicarea tuturor elevilor, așa încât toți să fie și să



se simtă bineveniți, utili, importanți.



Povestea noastră!




Obiectivul jocului: Exprimarea propriilor idei în popoziții ce susțin un fir logic al evenimentelor. Stimularea capacității de a asculta un mesaj și a continua




mesajul menținând coerența acestuia.



Număr de participanți: minim 10 maxim 20 de copii




Materiale necesare: coală de flipchart, creioane colorate, carioci



Modalitate de realizare: Cadrul didactic al clasei va începe o poveste cu '' A fost odată ….....'' și va desena un element pe foaia de flipchart (ex. un copil/




un obiect, o casă etc.), apoi pe rând fiecare copil din grup va continua povestea desenând un alt element care să mențină un fir logic al povestirii. Pe



parcusul fiecărui element desenat toși participanții vor exprima verbal în fraze ceea ce au desenat. Povestea ia sfârșit când ulimul membru al grupului




ajunge să deseneze ultimul element din poveste. Observații: Așa cum menționează și titlul poveștii, tema aceasta poate să redea povestea clasei de elevi, a



doamnei învățătoare sau a unei experințe din viața copiilor. Prin intermediul povestirii fiecare copil va reuși să își exprime propria opinie, viziune și emoție




pornind de la un prim element al povestirii.



Copacul prieteniei




Obiectivul jocului: Identificarea elementelor specifice sentimentului de prietenie. Modelarea și corelarea comportamentelor în raport cu sentimentul de




prietenie. Stimularea muncii în echipă.



Număr de participanți: întreaga clasă




Materiale necesare: acuarele diferite culori, farfurii de unică folosință, o coală de flipchart, carioci



Modalitate de realizare: Profesorul va realiza pe o coală de flipchart conturul unui copac și îi va încuraja pe copii să se gândească la ceea ce înseamnă




pentru ei ''prietenia'', la ce anume îi face pe ei să fie prieteni și cum trebuie să se comporte prietenii adevărați. După un moment de gândire, copiii vor



introduce mânaîntr-o farfurie plina cu acuarele, își vor pune amprenta pe crengile copacilor, iar când aceasta se va usca vor scrie cu o cariocă cuvântul




reprezentativ pentru gândul lor. La final profesorul va afișa '' Copacul Prieteniei'' și va evidenția modul în care prietenia are loc în clasa lor.



Rețeaua prieteniei




Pentru această activitate avem nevoie de un ghem de sfoară cu care vom realiza rețeaua prieteniei. Copiii se așază în cerc. Ghemul a pornit de la un



copil care a desfășurat o bucată de sfoară și i-a făcut un nod. A numit apoi un coleg de clasă, a precizat o calitate a acestuia pe care o apreciază și i- a




aruncat ghemul având grijă să nu scape nodul din mână. Nodul are și el o semnificație în realizarea rețelei. Arată legăturile care se realizează în interiorul



grupului și trăinicia lor. Un nod scăpat poate duce la destrămarea rețelei. Un alt aspect pe care l-au observat copiii singuri a fost faptul că, pentru a face




nodul, au avut nevoie de ajutor din partea colegilor. Pe de-o parte, pentru că unii nu știau să facă nod și cu această ocazie a fost și o activitate de abilități



practice, pe de altă parte, pentru că nu este ușor să faci nodul având o mână ocupată cu ghemul de sfoară. Pasând ghemul de la unul la altul s-a creat rețeaua




prieteniei, a cooperării, a întrajutorării în grupul clasei.




Jocuri de spargere a gheții: Ele cuprind o serie de activități activ-participative care au ca scop realizarea unui climat relaxant și reconfortant în



vederea desfășurării unei activități ulterioare, dar au și rolul de încurajare a participanților în a interacționa și în a se cunoaște reciproc în contexte



neobișnuite. „Rolul exercițiilor de spargere a gheții este acela de dezinhibarea participanților care interpretează roluri compensative cu unul sau mai




mulți parteneri (se sprijină unul pe celălalt) și, desigur, reciproce ( fiecare interpretează și o versiune, și cealaltă – ca în tehnica oglinzii, în care o




persoană face un gest, iar partenerul său o imită) ” – I.N.Dobridor, Știința învățării.










169.

Ținând cont de scopul lor, jocurile de spargere a gheții sunt recomandate la începutul unei activități, dar și de fiecare dată când intervine monotonia în



demersul didactic.




Avion de hârtie:



Acest joc ușor și distractiv de spărgător de gheață este perfect pentru a se cunoaște elevii. Fiecare jucător scrie un fapt despre el / ea sau o nuvelă din




viața sa, pe o bucată de hârtie și apoi o pliază într-un plan de hârtie. Apoi,lăsați avionele de hârtie să zboare aruncându-le asupra unui alt jucător. La final,




toată lumea citește cu voce tare textul de pe planul de hârtie și încearcă să ghicească a cui este povestea.



Jocuri de autocunoaștere, de prezentare și de cunoaștere interpersonală: Scopul principal al acestora este facilitarea autocunoașterii realizată în grupul



de semeni, stabilirea primului contact și apropierea între participanți. Prin intermediul activităților propuse membrii grupului pot afla prenumele colegilor,




semnificația și proveniența prenumelor lor, informații despre anumite evenimente din viața fiecăruia, date despre familia, interesele, preferințele, visurile și




aspirațiile lor. Jocurile de autocunoaștere, de prezentare și cunoaștere interpersonală vor ajuta participanții: să descrie propria persoană; să exploreze



concepția de sine; să valorifice calitățile pozitive personale și ale grupului; să recunoască propria valoare și valoarea altora; să definească propria unicitate și




unicitatea altor persoane; să aranjeze trecutul, prezentul și viitorul ca o continuitate; să recunoască schimbările care s-au produs cu ei în timp; să examineze



cercul lor de prieteni și relații; să analizeze în ce măsură sunt dezvoltate deprinderile personale; să respecte diferențele dintre membrii grupului.




Culoarea dragostei



Cadrul didactic oferă fiecărui participant câte o copie a fișei Culoarea dragostei. Le spune că au la dispoziție 5 minute pentru a o completa individual.




Apoi îi roagă să formeze grupuri a câte 3 elevi și să-și împărtășească impresiile cu ceilalți. La sfârșit, se poate discuta în grupul mare despre percepții și



diferente.




Fișa Culoarea dragostei: Răspunde la următoarele întrebări, numind culorile care ți se par mai potrivite: Care este culoarea fericirii? Care este culoarea



tristeții? Care este culoarea gingășiei? Care este culoarea singurătății? Care este culoarea creativității? Care este culoarea inteligenței? Care este culoarea




dragostei? Care este culoarea prieteniei? Care este culoarea ta preferată? Care este culoarea cea mai neplăcută pentru tine?



Bomboana buclucașă




Cadrul didactic are un coș plin cu bomboane. Fiecare participant este rugat să ia din coș atâtea bomboane câte dorește. După ce fiecare participant a




luat bomboanele, este rugat să spună despre sine atâtea lucruri frumoase câte bomboane a luat din coș. Participantul poate spune lucruri frumoase și despre



prietenul său.



Colorează-mi lumea




Profesorul distribuie foi și creioane și roagă participanții să scrie culoarea lor preferată. Apoi, pe rând fiecare anunță culoarea sa preferată și pentru




fiecare literă din cuvântul respectiv numește o caracteristică personală, de exemplu galben – gălăgios, amabil, liberal, bucuros, energic, nervos.



,,Jocul este puntea între copilărie și vârsta matură.” (J. Chateau)








Bibliografie:




European Youth Exchange, 2005 - 855 de Jocuri și Activități. Ghidul Animatorului, Chișinău































VALOAREA JOCURILOR DE SPARGERE A GHEȚII LA COPIII DE VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ









Prof. Înv. Preșc. Mihail Daniela




G.P.P. Nr.5 Neptun –




Structura Școlii Gimnaziale ,,Sf. Andrei” Mangalia










Jocurile de spargere a gheții sunt activități ușoare, care ajută la crearea unui mediu confortabil și relaxat, în care copiii se pot cunoaște și pot începe o




relație armonioasă. Aceste jocuri sunt importante pentru copiii de vârstă preșcolară, deoarece ajută la dezvoltarea abilităților sociale, emoționale și de



comunicare.




Unul dintre avantajele jocurilor de spargere a gheții este acela că încurajează copiii să-și deschidă inimile și să se cunoască mai bine. Acest lucru poate



fi de ajutor pentru copiii care sunt timizi sau retrași, deoarece le oferă oportunitatea de a se conecta cu ceilalți fără a se simți jenați sau nesiguri.




Jocurile de spargere a gheții sunt, de asemenea, importante pentru dezvoltarea abilităților sociale ale copiilor. Acestea ajută la îmbunătățirea capacității



de a lucra în echipă, de a-și face prieteni și de a relaționa cu ceilalți. Cu ajutorul acestor jocuri, copiii învață să respecte regulile și să lucreze împreună




pentru a atinge un scop comun.



În plus, aceste jocuri ajută la dezvoltarea abilităților emoționale ale copiilor, încurajându-i să-și exprime emoțiile și să le înțeleagă pe ale celorlalți.




Totodată, ajută la îmbunătățirea abilității de a se adapta la situații noi și de a se juca cu ceilalți copii, indiferent de diferențele lor.



Jocurile de spargere a gheții pot fi adaptate pentru a se potrivi nevoilor și intereselor copiilor de vârstă preșcolară. De exemplu, jocurile care implică




mișcare și activitate fizică pot fi perfecte pentru copiii care sunt mai activi și care au nevoie de mișcare pentru a se simți confortabil. Pe de altă parte,



jocurile care implică activități creative, precum desenul sau modelajul, pot fi mai potrivite pentru copiii care sunt mai sensibili și care au nevoie de o




modalitate mai subtilă de a se exprima.
















170.

Jocurile de spargere a gheții pot fi, de asemenea, un mijloc eficient pentru a îmbunătăți abilitățile cognitive ale copiilor. Acestea pot ajuta la




dezvoltarea abilităților de observație, concentrare, memorie, gândire logică și rezolvare a problemelor. Acest tip de jocuri poate fi utilizat pentru a



îmbunătăți abilitățile de comunicare ale copiilor, prin exersarea abilității de a-și exprima gândurile și sentimentele într-un mod clar și efectiv.




În concluzie, jocurile de spargere a gheții sunt o componentă importantă a procesului de învățare și dezvoltare la copiii de vârstă preșcolară.



Educatorii ar trebui să includă jocurile de spargere a gheții în programele lor de învățare pentru a oferi copiilor o experiență completă și pozitivă în clasă.




Exemple de jocuri de spargere a gheții:

















































































1. "Cine sunt eu": Copiii spun câte ceva despre ei, cum ar fi numele lor, vârsta, ce animal îi place sau ce culori le plac.



2. "Cântecele noastre": Fiecare copil cântă câte un fragment dintr-un cântec și împreună cu ceilalți dansează și se distrează




3. "Povestea mea" - Fiecare copil spune o poveste sau o amintire din viața lui, iar ceilalți trebuie să ghicească despre cine este vorba.




4. "Perechea perfectă" - Copiii se întorc cu spatele unii față de ceilalți, iar apoi se întorc și trebuie să găsească perechea lor în baza caracteristicilor sau a



obiectelor pe care le au în mână.




5. "Emoții trase la sorți" - Fiecare copil extrage un jeton ce reprezintă o emoție. Copiii trebuie să găsească copilul cu emoția asemănătoare și să spună ceva




despre el sau ea.



Acestea sunt doar câteva exemple de jocuri pentru spargerea gheții la copiii de vârstă preșcolară pe care le puteți adapta sau puteți crea propriile jocuri



în funcție de nevoile și interesele copiilor dvs. Scopul acestor jocuri este de a ajuta copiii să se cunoască mai bine și să se simtă mai confortabil împreună.









Bibliografie:




1. ,,Importanța jocurilor de spargere a gheții pentru copii” - Childhood Education, vol. 89, no. 3, 2013, pp. 169-172.




2. "Icebreaker Activities for Children." Scholastic, www.scholastic.com/teachers/articles/teaching-content/icebreaker-activities-children/



3. "The Benefits of Icebreaker Games for Kids." The Classroom, www.theclassroom.com/benefits-icebreaker-games-kids-1045.html




















PREDAREA LIMBII ENGLEZE PRIN JOCURI










Profesor : Milea Anca Maria




Școala Gimnazială Profesor ,,Paul Banică’’,Târgoviște, jud.Dâmbovița









Lucrarea de față este axată pe predarea limbii engleze prin jocuri. Luând în considerare faptul că jocurile înseamnă lumea copiilor și că jocul este




metoda naturală a copiilor de învățare, crearea de jocuri în timpul orelor de limba engleză poate fi una dintre cele mai potrivite metode de a preda o limbă



străină în mod eficient. Poate că fiind adulți ocupati, responsabili, maturi, am uitat într-un fel cum a fost să ne distreze și nu ne mai amintim că joaca a fost




odată propriul nostru mod natural de învățare. Astfel, nu ar trebui să privim jocurile doar ca fiind utile doar unui copil,pentru a se juca, ci mai degrabă ca un




instrument util, care trebuie să fie folosit pentru predarea limbii engleze elevilor la toate vârstele. Jocurile pot oferi o oportunitate uimitoare de a practica



limba engleză în mod spontan, fără a se teme, oferind un mare sentiment de realizare pentru mulți elevi,o consolidare a competențelor lingvistice și a



dezvoltarii abilităților sociale și bunelor relații.




Utilizarea de jocuri în timpul orelor de limbă engleză pot face din limba de învățare o experiență pozitivă și interesantă, care este distractivă și




motivantă pentru elevi. Dacă vom păstra elevii motivați și implicați în lecții, rezultatele pot fi incredibile. Scopul principal al lucrării mele este de a se



concentra pe utilizarea jocurilor de limbaj, în timp ce predarea limbii engleze prin jocuri, reprezintă o metoda excelentă pentru a preda o limbă străină ,ce




ajută profesorii să păstreze elevii interesați de lecții. Acest obiectiv este strâns legat de dorința mea de a găsi o varietate de jocuri de limbaj ,atrăgătoare,



care pot fi utilizate în timp ce predau limba engleză.




Conceptul de jocuri



Există o mulțime de definiții ale jocurilor, dar definiția jocului în domeniul pedagogiei este după cum urmează: un joc este considerat o tehnică




valoroasă, care include trei componente principale: concurență, reguli și bucurie.















171.

Aceste trei componente trebuie să fie bine stabilite printr-un obiectiv de predare-învățare. Metaforic vorbind, jocurile sunt adesea burghie lingvistice



împachetate în ambalaje distractive, cum ar fi acoperirea de zahăr a unei pastile cu gust de bomboana delicioasă.




De ce profesorii ar trebui să folosească jocuri în timpul orelor de limbă engleză?



Jocurile sunt provocatoare, pline de satisfacții, atractive, interesante, educative, de divertisment, competitive, relaxante, motivante, eficiente și utile.




Când și cum să utilizați jocurile în timpul orelor de limbă engleză?




Jocurile ar trebui să fie utilizate în toate etapele lecției (prezentare, practică și producție), cu condiția ca acestea să fie adecvate și alese cu grijă.



Jocurile de comunicare




Cei mai mulți dintre elevii noștri nu au posibilitatea de a practica, vorbind limba engleză în afara sălii de clasă și de aceea profesorii ar trebui să



utilizeze o mulțime de practici, atunci când elevii sunt la școală. Una dintre cele mai potrivite soluții atunci când vine vorba de a vorbi este practicarea




jocurilor de vorbire, care pot avea un impact extraordinar asupra elevilor, deoarece acestea devin dispuși și dornici să vorbească în limba engleză fără să-și



dea seama de faptul că utilizează limba engleză în diferite contexte utile.



Jocurile de lecturare




Cărțile deschid lumi fascinante pentru copiii mici. Acesta este motivul de a face din lectură o activitate atractivă , fiind o parte foarte importantă a




experienței de învățare a limbilor străine. În prezent, ceea ce face sau încearcă să convingă copiii să citească este într-adevăr o provocare, deoarece ei



preferă vizionarea unui film,a unui desen animat sau a unui documentar despre un anumit subiect în loc de a citi o carte. Profesorii ar trebui să folosească




jocurile în timpul lecțiilor lor de lectură, deoarece acestea pot avea succes în a face elevii să citească de plăcere, doar pentru că se distrează în timp ce joacă



un joc de lectură.




Jocuri multi-competențe




În prezent principalele obiective ale învățării limbilor străine sunt axate pe competențe multiple. Jocurile lingvistice oferă profesorilor posibilitatea



de a combina ușor cele patru abilități în engleză. Folosind jocuri în proiectarea lecțiilor de limbi străine pot oferi cu siguranta profesorilor o resursă



valoroasă în predarea și învățarea unei limbi străine. Lucrarea de față cred că va avea un impact pozitiv asupra carierei de profesor în procesul lui de predare




pentru că ar putea descoperi o multime de jocuri de limbaj, pe care le poate practica cu elevii săi și care vor îmbunătăți cu siguranță tehnicile sale de predare




și metodele, precum și relația sa cu elevii .



Jocurile educative sunt concepute pentru a preda elevilor despre anumite subiecte, pentru a-i ajuta să dobândească anumite abilități în timp ce se




joacă și pentru a consolida dezvoltarea elevilor, cum ar fi jocuri de masă, jocuri de cărți, jocuri video, filme, artă, documentare, teatru, muzica, jocuri de



limbaj etc. Ele sunt considerate ca făcând parte din domeniul edutainment, un nou termen legat de jocuri care a fost introdus de-a lungul sistemului




educațional de-a lungul anilor.Profesorul trebuie să se asigure cădă elevilor posibilitatea de a plasa cântecele și jocurile în centrul procesului de învățare, în



acest fel , creând un mediu foarte familiar și plăcut pentru ei la școală, pe de o parte, iar pe de altă parte, acestea ar putea ușura dificultatea cu care se




confruntă în timp ce încearcă să obțină și să mențină atenția și interesul tinerilorcursanți în timpul orelor de curs. Mai mult decât atât, în opinia mea,



profesorii ar trebui să aibă mai multă libertate în alegerea strategiilor lor în predarea limbii engleze, pentru a reuși în atingerea scopurilor lor.




Cred că această lucrare va ajuta, de asemenea colegilor din alte școli și în unele școli europene să realizeze importanța jocurilor în timpul lecțiilor



lor, oferindu-le posibilitatea de a practica varietatea de jocuri prezentate .









Bibliografie




Avedon, E.M. & Sutton-Smith, B. (1971).The study of games.(Studiul jocurilor) John Wiley & Sons.

























JOCURI DE COMUNICARE ȘI CREARE DE LEGĂTURI LA GRĂDINIȚĂ










Prof. înv. preșc. Miriță Corina-Elena










,,Pentru a avea o viață creativă trebuie să ne eliberăm de teama de a greși”



(J.C. Pearce)








În opinia mea, jocurile de comunicarea și creare de legături, contribuie la crearea unei atmosfere prietenoase, de ajutor reciproc, încredere, bunăvoință,




comunicare deschisă, făcând ca procesul de învățare, conviețuire în grup să fie mai puțin anevoios.



Ajută grupa de copii să exploreze alte căi de comunicare decât cele verbale, să stimuleze comunicarea non-verbală: expresiile, gesturile, contactul




fizic, privirea etc.



Scopul principal al acestor jocuri este consolidarea grupului și promovarea unei comunicări eficiente între participanți. Organizând aceste jocuri, copiii vor




reuși:



- să se simtă parte a unui grup;




- să-și dezvolte încrederea în propria persoană și în ceilalți;




- să demonstreze respectul pentru sine și pentru alții;



- să deosebească emoțiile de gânduri, realitatea de fantezie;




- să cerceteze și să analizeze realitatea;













172.

- să manifeste empatie și ajutor reciproc;



- să-și exprime liber opiniile;




- să facă față stresului și fricii;



- să găsească modalități de lucru și comunicare nonviolente;




- să asigure echilibrul între dorința de a fi independent și nevoia de a menține relații cu ceilalți;




- să-și dezvolte simțul umorului;



- să-și dezvolte abilitățile de comunicare asertivă.



Exemple de jocuri de comunicare și creare de legături




1.Codițele




Toți copiii se împart în perechi. Unuia din pereche i se lipește pe spate o foiță și el va sta la spatele primului, punând mâinile pe umerii lui. La



semnalul educatoarei perechile încep să se miște prin încăpere. Scopul lor este să smulgă foițele de pe spatele altor perechi, în același timp păstrând-o pe a




lor. Numărul doi din pereche nu trebuie să ia mâinile de pe umerii colegului său. Cine a reușit să-și păstreze foița pe spate? Cine a adunat mai multe foițe?



Ce i-a ajutat? Ce strategii au folosit?




2. Zboară, balonule!



Copiii formează 2 sau mai multe echipe. Fiecare echipă își umflă câte un balon. Participanții din aceeași echipă se țin de mâini, stând în cerc, ca și




cum ar face o horă! Când balonul unei echipe se atinge de pământ, aceștia pierd un punct. Când o echipă pierde 10 puncte, iese din joc. Ultima echipă care



rămâne, câștigă!




3. Mingea fierbinte



Jocul trebuie să se realizeze cât mai repede posibil. Mingea e foarte „fierbinte” și „frige”. Toți copiii sunt așezați în cerc. Educatoarea explică faptul




că persoana ce prinde mingea trebuie să se prezinte spunând: - numele (cum i-ar plăcea să i se spună) - de unde vine - culoarea preferată – animalul



preferat. Toate acestea trebuie făcute cât mai repede posibil, pentru a nu se frige. Imediat ce s-a făcut prezentarea, mingea este aruncată mai departe. Jocul




continuă până când toate persoanele se vor prezenta.



4. Aplauze




Toți copiii stau, formând un cerc, iar educatoarea bate ritmul: o lovitură din palme pe picioare, apoi una din palme, apoi duce mâna dreaptă peste




umărul drept, degetul mare privind în jos și aceeași mișcare o repetă cu stânga. În timp ce face mișcarea cu mâna dreapta își spune numele său, iar când



repetă aceeași mișcare cu mâna stângă, spune numele unui copil. Acel copil menține ritmul, repetând mișcările și prezentând următoarul copil. Jocul




continuă până ce toate persoanele sunt prezentate.



5. Umbra




Se delimiteză foarte bine spațiul de joc. Un copil va fi jucătorul „special”. Obiectivul jocului este ca jucătorul „special” să-i prindă pe ceilalți călcând



pe umbra lor. Când jucătorul „special” calcă pe umbra cuiva, strigă „Soare!”. Participanții care au fost prinși devin și ei jucători „speciali”, dar vor sta




nemișcați până când vor fi prinși alți trei jucători.








Bibliografie:




1. Emilian, I.; Ursu, V. (2004). Dezvoltare pentru viață. Chișinăuu: Pontos.




2. Moldovanu, I.; Culea, L. (2002). Cartea mare a jocurilor. Chișinău: CIDDC;



3. Shapiro, D. (1998). Conflictele și comunicarea. Chișinău: ARC


























CAPTAREA ATENȚIEI ÎN CADRUL LECȚIILOR DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ









Prof. Mișu Denisa - Cătălina




Școala Gimnazială Produlești, Județul Dâmbovița










,,Randamentul în acumularea de cunoștințe nu poate exista fără o focalizare a conștiinței asupra conținutului ce urmează a fi învățat. Atenția este un




mecanism de orientare, focalizare și fixare a conștiinței. Acest lucru înseamnă concentrarea atenției asupra acelui conținut. Cultivarea atenției în școală este



un obiectiv foarte important pentru reușita activității de predare-învățare. De capacitatea de concentrare a atenției depind atât eficiența și productivitatea, cât




și buna funcționare a altor procese cognitive (memoria, rezolvarea de probleme, învățarea.’’[1]



,,Reușita unei activități de învățare depinde de starea interioară a elevului. Trebuie câștigate atenția și interesul elevilor înspre ceea ce urmează să fie




învățat, obținându-se în felul acesta, suportul psihologic pozitiv pentru o acțiune didactică eficientă. Trebuie subliniat faptul că simpla captare a atenției la



începutul orei nu este suficientă; profesorul trebuie să găsească modalități pentru ca atenția lor să fie menținută de-a lungul întregii activități.. O atenție




realizată prin constrângere nu este productivă; este necesară o atenție asigurată, în primul rând de capacitățile profesionale ale cadrului didactic: conținut



accesibil, procedee adecvate, alternarea formelor de activitate, crearea unei atmosfere de cooperare, existența unor momente de relaxare.’’[2]










[1] https://www.itsmagic.ro/blog/atentia-%C8%99i-rolul-ei-%C3%AEn-reu%C8%99it%C4%83-%C8%99colar%C4%83.html


[2] Corneliu Crăciun, Metodica predării limbii și literaturii române, Editura Emia, Deva,2007, pp.14-15












173.

̑
In cadrul lecțiilor de limba și literatura română, am utilizat de-a lungul timpului metode diferite de captare a atenției, în funcție de tema activității și


̑
particularitățile clasei de elevi. In selectarea acestor metode am încercat să țin cont și de stilul de învățare al elevilor din clasa respectivă (vizual, auditiv,



tactil) ,,Datorită faptului că suntem diferiți, modul în care învățăm este diferit. Elevii preferă experiențele de învățare în care sunt activ implicați, astfel ei



vor obține rezultate mai bune și vor avea succes la școală. Aceștia învață mai repede atunci când noile achiziții sunt utile și practicate în viața de zi cu zi,




precum și în viitor. Elevii care își cunosc stilul de învățare sunt mai angajați în activitățile desfășurate, au încredere în ei, se simt mai independenți.



Ultimele cercetări asupra creierului afirmă că atunci când modalitațile de învățare sunt adaptate rezultatelor obținute la analiza sau testarea stilurilor de




învățare, elevii vor reține cu mai puțin efort și vor fi capabili să realizeze creșterea performanțelor școlare în mai puțin de două săptămâni. Elevii preferă




să învețe în diferite moduri: unora le place să studieze singuri, să acționeze în grup, altora să stea liniștiti deoparte și să-i observe pe alții.’’ [1]



O metodă eficientă de captare a atenției este aritmogriful, deoarece elevii își focalizează atenția în vederea descifrării corecte și identificării cuvintelor




propuse. Se pot elabora aritmogrife organizate pe părți de vorbire, părți de propoziție, trăsături ale diferitelor tipuri de texte. Cuvântul descoperit, de obicei



pe verticală poate face trecerea cu ușurință la următorul moment al lecției.




O altă metodă pe care am utilizat-o cu succes în cadrul lecțiilor de limba si literatura română este reprezentată de prezentarea unor ghicitori. Acestea



atrag atenția tuturor elevilor implicați, iar răspunsul corect, de obicei un substantiv, poate ajuta la anunțarea titlului lecției ce urmează a fi predată.,,Aristotel




a numit ghicitoarea o metaforă bine compusă, iar Tudor Vianu o definea ca o alegorie deschisă, spre deosebire de parabolă, care este o alegorie închisă;



ghicitoarea pune la încercare istețimea și abilitatea minții, fiind un puternic mijloc de stimulare a proceselor de gândire, de analiză, de comparație, de




abstractizare.’’[2] Pe lângă funcția ludică, ghicitorile pot avea și rol competitiv, deoarece copiii se întrec în descifrarea acesteia; nu putem exclude nici



funcția didactică a acestora, deoarece face referire la obiecte sau fenomene ale lumii înconjurătoare.




̑
̑
In captarea atenției elevilor, un rol important îl au și mijloacele didactice folosite. Intre acestea am folosit de multe ori materialele PPT, utile atunci

când în grupul de elevi predomină cei cu stil de învățare vizual. Având la baza imagini adecvate, am realizat astfel povestioare prin care am încercat nu doar




captarea atenției ci și dezvoltarea la elevi a interesului pentru disciplina predată. Una dintre acestea este O călătorie în Regatul Gramatica – Povestea



substantivului pierdut. ,,În Regatul Gramatica este zarvǎ mare. Împǎratul Cuvânt a fost informat de contabilul Numeralus cǎ substantivul Bunǎtate lipsește




de câteva zile. Îngrijorat, împǎratul a dat poruncă sǎ fie cǎutat în tot regatul. Articolus, slujitor fidel al împǎratului îl găsi pe substantivul Bunǎtate într-un



mic orǎșel din regat. Intrebat de ce a fugit, acesta a afirmat faptul că nimeni nu-l mai ascultă. Atunci substantivul Curaj îi spuse: ,, - De mii de ani în Neamul
̑



Substantivului au fost rǎzboaie: Lumina se luptǎ cu Întunericul, Egoismul cu Generozitatea, Prietenia cu Dușmania, Iubirea cu Ura. Dacǎ tu vei renunța la




luptǎ, Rǎutatea va pune stǎpânire pe inimile tuturor oamenilor. Pentru noi a trǎi înseamnǎ a lupta;când vom înceta lupta vom dispǎrea’’. Împǎratul Cuvânt



asculta uimit cuvintele Înțeleptului Curaj Atunci, Bunǎtatea mulțumi prietenului ei și împreunǎ cu prietena ei Blândețea plecǎ din nou la luptǎ. Împǎratul




Cuvânt rǎmase pe gânduri; știa cǎ luptele din Neamul Substantivului nu se vor termina niciodatǎ, dar avea speranța ca Bunǎtatea, Lumina, Prietenia, Curajul,



Blândețea, Iubirea vor cuceri inimile tuturor. Iar la finalul prezentării materialului: Care dintre substantivele prezentate doriți sǎ vǎ însoțeascǎ în cadrul




activitǎții de azi? ‘’



Răspunsurile elevilor au fost diferite, dar toate pozitive: Curajul, Blândețea, Bunǎtatea,Prietenia.




Atunci când am propus tema pentru acasă, elevii au insistat să compună și ei povești asemănătoare pentru Regatul Gramatica.



Asadar, dezvoltarea la elevi a interesului pentru oră si a creativității depinde foarte mult de strategiile utilizate de profesor în toate momentele lecției.




Am utilizat, de asemenea, pentru captarea atenției și Catalogul Sentimentelor. Pe o coală de flipchart sunt lipite emoticoane cu diferite stări sufletești:



vesel, trist, optimist, obosit etc. Elevii lipesc câte un post-it acolo unde se regăsesc. Am utilizat această metodă în predarea adjectivului.




Jocul didactic Descoperă intrusul‼ , regăsit ca exercițiu în multe manuale/auxiliare poate fi utilizat și el în captarea atenției elevilor. Elevii trebuie sǎ



descopere din ce punct de vedere un cuvânt nu este compatibil cu celelalte. Elementul de diferențiere va fi ales astfel încât sǎ se raporteze la o temǎ aflatǎ în




discuție sau ce urmează a fi predată.




Exemple:



a. ac, apǎ, leu, doi, am; (intrusul este apǎ, deoarece este cuvânt bisilabic, iar celelalte sunt monosilabice)



b. frumos, cuminte, gras, efemer, mic; (intrusul este efemer, deoarece este un adjectiv fǎrǎ grad de comparație, iar celelalte au grad de comparație)




c. aici, acasǎ, acesta, agale, alene; (intrusul este acesta, deoarece este pronume demonstrativ, iar celelalte sunt adverbe)




d. pe, la, cu, și, în; (intrusul este și, deoarece este conjuncție, iar celelalte sunt prepoziții)



,,Jocul didactic, în general, contribuie la înlǎturarea stǎrii de plictisealǎ. El are rol stimulator mai ales în prima fazǎ a învǎțǎrii, când interesul pentru




lecție nu funcționeazǎ încǎ. Prin ideea de acțiune, de competiție cu sine însuși sau cu ceilalți parteneri, jocul atrage copii de orice vârstǎ. Jocul didactic, ca



metodă de predare-învățare sau ca metodă de captare a atenției, dozat cu pricepere în ansamblul strategiei educaționale, asigură un caracter atrăgător,




dinamism, varietate, bună dispoziție activității de învățare, restabilește echilibrul psihofizic, furnizează motivația secundară, nu mai puțin stimulatoare,



fortifică energiile fizice și intelectuale ale elevilor’’.[3]




Concluzii: Captarea atenției elevilor la clasă si implicarea lor activă în lectie este esentială pentru succesul școlar și profesional al acestora. Utilizarea



unor metode adecvate de captare a atenției poate duce la îmbunătățirea rezultatelor școlare, încredere în capacitățile proprii, dezvoltarea creativitătii și a




limbajului.



Bibliografie




1. https://www.itsmagic.ro/blog/atentia-%C8%99i-rolul-ei-%C3%AEn-reu%C8%99it%C4%83-%C8%99colar%C4%83.html



2. http://www.glep.usv.ro/pdf/A2%20Ghid%20educatie%20remediala.pdf




3. https://www.scribd.com/doc/253305496/ghicitoarea#




4. Corneliu Crǎciun, Metodica predării limbii și literaturii române în gimnaziu și în licee, Editura Emia, Deva, 2007.





[1] http://www.glep.usv.ro/pdf/A2%20Ghid%20educatie%20remediala.pdf



[2] https://www.scribd.com/doc/253305496/ghicitoarea#



[3] Corneliu Crǎciun, Metodica predării limbii și literaturii române în gimnaziu și în licee, Editura Emia, Deva, 2007.









174.

EDUCAȚIA NONFORMALĂ – ÎNTRE PREZENT ȘI VIITOR








Mîțu Lenuța




Grădinița Nr. 245, Sector 5, București









Educația are rolul de a încuraja pe fiecare individ să acționeze conform propriilor tradiții și convingeri și în deplinulrespect al pluralismului, săîși




ridice mintea și spiritul pe planul universalului și, într-o anumită măsură, să își depășească propriile limite.



Educația trebuie să ajute la formarea unui nou umanism cu o componentă etică esențială, și să contribuie lacunoașterea și respectareaculturii și




valorilorspirituale ale diferitelorcivilizații, ca o contragreutate la o globalizarecare altfel nu ar fiprivită decât întermeni economici șitehnologici.



Problema în secolul XXI nu va mai fi atât de a-i pregăti pe copii pentru societate, cât de a le crea posibilitatea, oferindu-le punctele de referință intelectuale,




de a înțelege lumea dinjurul lor șide a aveaun comportament responsabilși corect .



Pentru ca preșcolarii să aibăo perspectivă justăasupra lumii, educațiatrebuie să îiajute să-și descoperepropria identitate. Doarastfel vor fi în măsură să




priveascălumea din perspectivaceluilalt și să-iînțeleagă reacțiile.Cultivarea empatiei poateevita lipsa deînțelegere care ducela violență. Oamenii îșipot



procura o (nouă) identitate prin participarea la proiecte comune, aducătoare de satisfacție, care-i scot din rutină și estompează conflictele. Grădinița trebuie




să acorde în programele sale timp suficient și ocazii pentru ca preșcolarii să sefamiliarizeze cu acțiunileîn cooperare (activitățiculturale, sportive sau cu




caracter social, cum ar fi îngrijirea spațiilor publice, asistența persoanelor defavorizate, acte umanitare etc).



Complexitatea fenomenului educațional, privit din perspectiva psihopedagogică, a creat un sistem variat al situațiilor de învățare, care pot fi structurate




în ceea ce se constituie în cunoscutele forme ale educației.



În acest sens educația nonformală cuprinde totalitatea influențelor educative care au loc în afara clasei și a grădiniței, prin intermediul unor activități




opționale sau facultative. Aceste forme ale activității reunesc ansamblul acțiunilor educației neșcolare, dar care sunt structurate și organizate într-un cadru



instituționalizat, în afara sistemului de învățământ. Ele sunt cuprinse în forme extrașcolare, deseori denumite parașcolare sau perișcolare. Cele parașcolare




au loc în mediul socio-profesional, cum sunt diferite acțiuni de perfecționare, reciclare, iar cele perișcolare evoluează în mediul socio-cultural, ca activități



de autoeducație, de petrecere a timpului liber în vederea refacerii echilibrului psihic și fizic, prin distracție și divertisment. Ele sunt realizate fie prin




mijloace și instituții tradiționale: familie, case de cultură, cămine culturale, cluburi sportive, biblioteci publice, teatre, muzee, formații cultural-artistice,



excursii etc., fie prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă: presă, radio, televiziune, cinematografe, discoteci etc. Acestea din urma sunt numite,




în sens figurat, "școala paralelă". Față de o asemenea diversitate de acțiuni, acest tip de educație prezintă o mare flexibilitate, dar și instabilitate; ele cuprind



programe variate în funcție de vârstă, sex, categorii socio-profesionale, care urmăresc dezvoltarea generală, lărgirea orizontului de cultură, precum și




obiective mai specifice, legate de îmbogățirea cunoștințelor din anumite domenii, dezvoltarea aptitudinilor, a proceselor psihice de cunoaștere, a proceselor



afective și motivaționale, de formarea unor comportamente așteptate.




După cum se constată, însuși termenul nonformal sugerează o realitate educațională mai puțin formalizată și, în consecință, mai puțin programată,



mai puțin organizată. Ceea ce nu trebuie să lase impresia că această foarte răspândită formă a educației nu are efecte formativ-educative. În numeroase




situații, educația realizată pe cale neformalizată poate veni în sprijinul celor care fie nu au condiții prielnice pentru a accede la forme instituționalizate ale




educației, fie ca înseși resursele intelectuale îi obligă să se limiteze la ceea ce pot să-și permită din acest punct de vedere. Cea mai mare rezervă sub aspectul



resurselor educaționale o constituie timpul. Față de activitățile organizate, în primul rând în grădiniță, la activități, la activitățile practice care au loc în




laboratoare, în ateliere, în săli special amenajate și înzestrate, inclusiv cu aparatură electronică, îndeosebi cu calculatoare, educația incidentală privește



ansamblul influențelor cu efecte educative ce rezultă din toate activitățile zilnice, care nu-și propun în mod deliberat atingerea unor țeluri de ordin educativ.




Este vorba de influențe care se situează în afara unui cadru organizat, instituționalizat, care provin din însuși mediul de viată, din ambianța oferită de



familie, din civilizația urbană și din viata satului.




Aceste influențe nu au un caracter organizat și sistematic și de aceea ele nu oferă întotdeauna posibilitatea concentrării efortului asupra unor valori



autentice, benefice, ceea ce poate avea consecințe nedorite. Influențele spontane au, din acest punct de vedere, un efect secundar asupra formării și




dezvoltării personalității. Există riscul ca procesele psihice să fie angajate doar la suprafață fenomenelor ce au loc în mediile înconjurătoare, difuze. Pe de



alta parte, însă, informațiile neintenționate, întâmplătoare, cu care în mod inevitabil se confruntă individul în viața și activitatea cotidiană, pot fi organizate




iar unele dintre ele chiar instituționalizate, eventual în cadrul unor structuri cu alt profil decât cel școlar. În sistemul educației nonformale și informale se



regăsesc și acționează toate componentele și procesele psihologice din educația formală însă condiția esențială a valorificării influențelor informale o




constituie capacitatea de a învăța, nivelul tehnicilor activității de învățare ale fiecărui individ, capacitatea de a se angaja în procese de cunoaștere, cu




implicații inclusiv în solicitarea și exersarea proceselor afective, care au un rol cu totul aparte în formarea convingerilor, fiind factorul decisiv în conturarea



comportamentelor. Trebuie avut în vedere faptul că inițiativa învățării prin intermediul surselor informale ale educației revine fiecărui individ. De altfel,



înseși modalitățile și formele de evaluare sunt diferite de cele utilizate în educația formală, indicatorul de bază al reușitei constituindu-l transformarea




informațiilor dobândite pe aceste căi în acte comportamentale.




Acțiunile cuprinse în zona nonformalului sunt caracterizate printr-o mare flexibilitate și satisfac interese dintre cele mai variate. Toate aceste acțiuni



se constituie într-un subsistem al sistemului instituțional al educației.




Deși fac parte din sistemul general educațional, activitățile din perimetrul nonformalului se constituie, ele însele, într-un sistem specific, aparte, sunt



orientate prioritar spre formarea și exersarea unor competențe ale intelectului, ale vieții afective, au forme proprii de organizare, precum și raporturi aparte




între educatori și elevi. Pe de alta parte, instrumentarul metodic este mai larg, mai diversificat, ceea ce oferă șanse sporite de a se acumula experiență de



viață, prin contactul nemijlocit cu oamenii, cu fenomenele de cultură materială și spirituală, precum și prin participarea directă la asemenea manifestări.


















175.

Activitățile nonformale au un caracterul atractiv .Ele trebuie să țină seama de interesele, înclinațiile, preocupările și preferințele elevilor, ceea ce are




un efect pozitiv în cultivarea interesului pentru cunoaștere, precum și pentru dezvoltarea unor trăiri emoționale. Atractivitatea nu înseamnă evitarea



efortului propriu. Sunt considerate atractive acțiunile cu o finalitate clară, realizabilă, cele în care subiecții au un rol activ, cele care au un grad sporit de




autenticitate, cele care se caracterizează prin simplitate și eleganță.



Atractivitatea activităților extrașcolare este completată în mod necesar și fericit de varietatea modurilor în care se pot desfășura; ceea ce e variat,




diversificat este, în același timp, interesant și atractiv. Varietatea și diversitatea, ca norme ale unei acțiuni eficiente, decurge din necesitatea pe care o resimt



elevii de a-și valorifica diversitatea și complexitatea înclinațiilor, intereselor, gusturilor și preferințelor lor.









BIBLIOGRAFIE




1. Bîrzea, C., Arta și știința educației, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1998



2. Mihai Diaconu –Îndrumător pentru lecțiile de abilități practice, Editura Petrion, București




3. Lucian Stan, Ileana Stan, Gabriela Dorobanțu- Abilități practice-ghid metodologic privind proiectarea și desfășurarea activităților de predare- învățare-




evaluare, Editura Aramis, București, 2002

























MODALITĂȚI DE ABORDARE A EDUCAȚIEI PENTRU DEZVOLTAREA DURABILĂ LA PREȘCOLARI









Prof.înv. preșc – Moldovan Cătălina,




Grădinița nr.73










Rezumat



În această lucrare am prezentat câteva noțiuni introductive despre conceptul de dezvoltare durabilă, particularizând câteva modalitîâi de abordare




a acestui tip de educație la vârsta preșcolară. Am detaliat o activitate – experiment despre apă cu caracteristicile sale , transformările prin care trece sub



acțiunea unor factori de mediu, circuitul apei în natură, poluarea apei și efectele sale asupra mediului.




Dezvoltarea durabila este un concept ce nu poate fi definit cu ușurință, nu numai din cauza complexității sale, dar și pentru faptul că evoluează în



mod continuu, adăugându-i- se mereu noi valențe.




În general dezvoltarea durabilă are în vedere trei componente: mediul, societatea și economia. În momentul de față cele trei domenii sunt



interdependente, astfel că nu putem atinge o stare de bine în una dintre cele trei arii fără a ține cont de celelalte. De exemplu – o societate sănătoasă și




prosperă se bazează pe un mediu sănătos care îi furnizează hrană și resurse, apă potabilă, aer curat pentru locuitorii săi.



Pentru a accentua importanța menținerii și îmbunătățirii interacțiunii om – natură, Organizația Națiunilor Unite a declarat 2005 – 2014 deceniu al




“Educației pentru o dezvoltare durabilă”, ceea ce oferă posibilitatea tuturor celor implicați în educație să participe activ și creativ la identificarea,




implementarea și evaluarea de alternative pentru un viitor sustenabil.



Sustenabilitatea presupune existența echilibrului dintre mediu, societate și economie în scopul de a dezvolta și îmbunătății calitatea vieții.



Nu există un model universal de educație pentru dezvoltarea durabilă și probabil că nici nu va putea exista, deoarece educația ca sistem reflectă o




sumă a variabilelor de mai multe genuri: dezvoltare economică, concepte religioase, culturale, mentalități, cutume, istorie, spațiu geografic, resurse




naturale, politici etc.



Fiecare țară își stabilește prioritățile și acțiunile de întreprins, pornind de la condițiile ecologice, sociale și economice existente, educația pentru




dezvoltare durabilă, fiind un subiect foarte important atât pentru țările dezvoltate cât și pentru cele mai puțin dezvoltate, pentru că în final este vorba despre



protejarea întregii planete.




Conceptul de dezvoltare durabilă nu poate fi abordat ca atare la vârsta preșcolară. Dezvoltarea durabilă este înțeleasă ca educație pentru mediul



înconjurător, educație ecologică etc. La această vârstă a acumulărilor esențiale și a formării deprinderilor de viață ”independentă”copiii înțeleg aspecte ale




dezvoltării durabile, dacă le sunt prezentate în mod concret, mergând de la particular spre general.



Educația cu privire la mediu se ocupă în general de două aspecte: protecția mediului și folosirea resurselor. Am abordat problema poluării apei și a




efectelor acestui fenomen asupra mediului înconjurător prin experimente simple, care să permită înțelegerea unor fenomene complexe ca: transformările



apei, circuitul în natură și poluarea, modalități pe care le prezint în continuare.




În timpul activității copiii au lucrat în „laboratorul savanților”, având pe mese materiale cu ajutorul cărora au putut realiza acțiuni simple, ce au condus



la identificarea diferitelor caracteristici ale apei. Astfel, din pahare de plastic transparente au gustat apă și au descoperit că nu are gust, au observat lipsa




culorii și faptul că poate fi turnată într-un alt recipient de altă formă, deci au înțeles că apa este lichidă și că ia forma vasului în care este pusă.




După observarea apei și a caracteristicilor ei – culoare, formă, miros- am experimentat transformările pe care aceasta le suferă sub acțiunea factorilor



de mediu: căldură, îngheț.



Copiii au primit pe farfurii bucăți de gheață, ce au început să se topească sub acțiunea căldurii din palmă. Am fiert apă într-o cană electrică, iar după




ce aburii au început să se ridice, i-am pus capacul. În urma acestor acțiuni simple copiii au înțeles că apa își schimbă forma din solidă în lichidă, când se




dezgheață, din lichidă în gazoasă, când fierbe, din gazoasă în lichidă când temperatura se răcește.





















176.

Le-am explicat că apa este formată din molecule care conțin oxigen și hidrogen (aer și lichid). Le - am adus o pungă transparentă plină cu bile mici,



albe, care reprezintau moleculele dintr-o picătură de apă. Atunci când e cald lichidul se evaporă și picătura devine ușoară, urcând în aer, iar atunci când e




frig lichidul din molecule îngheață, devenind mai mare și mai greu. Așa se formează norii din vaporide apă, picăturile de ploaie și fulgii de zăpadă.Am dat



drumul pungii cu bile, acestea împrăștiindu-se în toate direcțiile și demonstrând astfel comportamentul moleculelor din picăturile de ploaie la contactul cu




pământul.




Am trecut apoi la circuitul apei în natură. Apa se infiltrează în sol și străbate toate straturile : iarbă, nisip cu pietriș, ajungând la argila, de care nu mai



poate trece și se adună în râuri subterane, care curg pe sub sol și ies la suprafață în locuri potrivite sub formă de râuri, lacuri, mări etc.



Dacă în drumul ei apa întâlnește gunoi, reziduuri diverse, substanțe toxice, ea va fi la rândul ei poluată, dar va și polua mediile prin care circulă.Pentru




a înțelege mai bine aceste aspecte, am propus copiilor realizarea unui alt mic experiment. Într-o caserolă transparentă am reconstituit straturile solului:




argilă pe fundul vasului, pe care am lipit capătul îndoit al unui pai de băut. Peste argilă am pus un strat de orez amestecat cu pesmet și boabe de fasole, apoi



o pânza verde, care reprezenta solul. Amturnat puțină apă și am constatat cu ajutorul paiului că nu este murdară. Am adăugat peste materialul verde al




solului factorii poluanți: cacao și 1-2 picături de colorant alimentar, apoi am turnat iar apă. Copiii au putut observa acum, trăgând prin pai, cum apa din



subsol s-a murdărit.




Experimentul a fost reușit din mai multe puncte de vedere:



· A permis copiilor să lucreze efectiv cu materialele;




· A contribuit la transformarea unui concept oarecum abstract în ceva concret, care poate fi observat și înțeles într-un timp limitat ;



· A avut un impact puternic asupra copiilor, declanșând stări de satisfacție, de mândrie, ceea ce conduce la fixarea pe termen lung în memorie a




cunoștințelor acumulate, precum și posibilitatea reactualizării rapide a lor în alte contexte.



În reorientarea educației către dezvoltarea durabilă, specialiștii care dezvoltă programe de educație trebuie să găsească echilibrulîntre cunoștințele




viitorului și modul tradițional de viață. De multe ori modul tradițional de viațăne surprinde cu rezolvări foarte ecologice ale problemelor legate de folosirea



resurselor. Reîntoarcerea la un mod de viață tradițional este imposibilă pentru aceia dintre noi care duc o viață urbană, însa cultivarea valorilor tradiționale




poate fi un bun suport pentru dezvoltarea durabilă a secolului 21.




Tocmai de aceea am căutat mai multe modalități de abordare a educației pentru mediu, încercând să le ofer copiilor situații de învățare diversificate,



cum ar fi:




”Povestea unui gunoi”, din ”Poveștile Zăpăcitei” –(http://www.zapacita.ro/?p=375) – înfățișează povestea unei sticle de plastic aruncată pe o plajă,



care călătorește timp de sute de ani prin locuri îndepărtate, pe mări și oceane, pentru a ajunge din nou la locul din care a plecat,pe malul Mării Negre, dar




unde totul se schimbase, căci plasticul nu se mai fabrica deja de o sută de ani, oamenii încă străduindu-se să recicleze gunoaiele de plastic rămase de-a



lungul timpului. Doi copii au găsit sticluța și au dus-o la centrul de reciclare, de unde a ieșit o jucărie drăguță, pe care au luat-o acasă.




”Ecologia este…”( http://ecology.md/md/page/ecologie-este-desen-animat), un desen animat care îi învață pe copii despre economisirea energiei,



reducerea poluării, puterea exemplului, având ca mesaj final…”Ecologia este viitorul nostru”




Aceste povestiri le permit copiilor înțelegerea efectelor acțiunilor lor asupra mediului, ajutându-i să conștientizeze că un simplu gest (aruncarea pe



jos a unei banale sticluțe de suc) poate avea consecințe peste mult timp.









Bibliografie:




1. Curriculum pentru învățământul preșcolar 2009, București, DPH



2. Ghid de bune practici, pentru educația timpurie a copiilor între 3 – 6/7 ani,2008, MECT.




3. Aplicații ale noului Curriculum pentru învățământul preșcolar. Ghid pentru cadre didactice vol II,2009, București,. editura. DHP,



4. BrebenS., .Gangea E., Ruiu G, Fulga M- 2002, Metode interactive de grup, edituraArves




5. Preda, Viorica; Pletea, Mioara; Grama, Filofteia-Metoda proiectelor la vârstele timpurii, București,Editura Miniped.




6. http://www.mmediu.ro/beta/domenii/dezvoltare-durabila/educatie-pentru-dezvoltare-durabila/



7. http://www.zapacita.ro/?p=375




8. http://ecology.md/md/page/ecologie-este-desen-animat



















JOCURI DE ENERGIZARE ȘI JOCURILE DE SPARGERE A GHEȚII FOLOSITE LA GRUPA MICA










Profesor înv. preșc. Moghina Maria Laura




Școala Gimnazială Comuna Pietrari










Jocurile de energizare sunt activități fizice care au scopul de a-i energiza si de a-i activa atât pe adulți cât și pe copii. Ele sunt importante pentru a



crește concentrarea și atenția copiilor, pentru a-i ajuta să se concentreze mai bine în timpul lețiilor și pentru a-i ajuta să se simta bine în timpul activităților




zilnice.



Jocurile de energizare sunt, de asemenea, o modalitate excelentă de a-i ajuta pe copii să-și dezvolte abilitățile motorii și de coordonare.




În continuare propun trei jocuri de energizare utilizate în cadrul activităților desfășurate cu preșcolarii din grupa mică.



”Jocul cu balonul" - jucătorii se asează in cerc și un copil va primi o un balon pe care trebuie să-l arunce copilului din dreapta lui. Copilul care nu va




prinde balonul va fi eliminat.











177.

"Jocul culorilor" - copiii sunt asezați în mijlocul grupei. În cele patru colțuri ale clasei se vor aseza patru culori. La semnalul educatoarei, preșcolarii




vor alerga către culoare indicată. Ultimul copil ajuns la culoarea indicată va fi eliminat.



"Iepurașii somnorosi"- copiii sunt așezați pe pernițe și dorm precum niște iepurași. La auzul cuvintelor "Treziti-vă acum" copiii trebuie să se ridice și




să imite săriturile iepurașilor.




Jocurile de spargere a ghetii reprezintă un set de activități care sunt utilizate pentru a crea o atmosferă relaxată și pentru a ajuta oamenii să se



cunoască mai bine. Acestea sunt adesea utilizate în medii de lucru sau în școli, în special la începutul unei reuniuni sau a unei clase.



Jocurile de spargere a ghetii pentru grupa mica sunt activități care sunt adaptate nevoilor și capacităților copiilor din grupa mica. Acestea sunt




proiectate pentru a fi distractive, interactive și usor de realizat, astfel încat copiii să se poată distra și să se simtă confortabil în timp ce se cunosc mai bine.




În continuare propun trei jocuri de spargere a gheții utilizate în cadrul activităților desfășurate cu preșcolarii la început degrupa mică.



"Jocul cu numele" - copiii se asează în cerc și trebuie să-și spună numele și să arate ceva din jurul său care îi place sau care îl face să se simtă bine.




"Jocul cu emotii" - copiii se aseaza in cerc si trebuie să mimeze o emotie (fericit, trist, suparat, etc.) și să spună cauza ei.



"Jocul cu animalele" - copiii se asează în cerc și fiecare trebuie să imite un animal.Ceilalți copii trebuie să ghicească animalul imitat.




Avantajele jocurilor de energizare și de spargere a gheții sunt multiple. Printre cele mai mari avantaje amintim:




Jocurile de spargere a gheții ajută la creșterea încrederii în sine și la îmbunătățirea abilităților sociale, prin faptul că permit copiilor să-și cunoască mai



bine colegii și să-și exprime propriile sentimente și opinii.




Jocurile de energizare ajută la dezvoltarea abilitatilor motorii și coordonării, prin faptul că necesită mișcare și exerciții fizice.



Jocurile de spargere a ghetii si de energizare sunt o modalitate excelenta de a-i ajuta pe copii sa-si dezvolte spiritul de echipa si cooperarea prin lucrul




impreuna si ajutandu-se unii pe altii.



Jocurile de spargere a gheții și de energizare sunt o modalitate distractivă de a-i ajuta pe copii să se concentreze și să fie mai atenți în timpul lecțiilor și




activităților zilnice.



Jocurile de spargere a ghetii și de energizare pot fi adaptate pentru a se potrivi cu diferite nivele de abilitate și interes ale copiilor, oferind astfel




oportunități de învatare si dezvoltare pentru toți copiii din grup.



În concluzie, jocurile de spargere a gheții și jocurile de energizare sunt activități esențiale pentru orice program educațional sau de petrecere a




timpului liber pentru copii. Acestea au ca scop crearea unei atmosfere relaxate și de a ajuta copiii să se simtă mai confortabil și mai sigur în grup, precum și



dezvoltarea abilităților sociale, motorii si d coordonare.




BIBLIOGRAFIE:



1. Voiculescu E., 2003 ,Pedagogie preșcolară. București, Ed. „Aramis”;




2. www.wordpress.jocuri de spargere a gheții;



3. www.creeaza.com/didactica/copii/Jocuri-de-energizare-si-de-spa362.php




















CONTEXTUL LUDIC ȘI CLARIFICAREA UNOR PROCEDURI MATEMATICO- LOGICE




LA ELEVII INCLUȘI ÎN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE DE SPRIJIN










Profesor educator Mureșan Chira- Gabriel




Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă „Miron Ionescu” Cluj-Napoca









Jocul constituie activitatea fundamentală a copilului pe care se sprijină atât rutinele cât și tranzițiile așadar, activitățile de învățare. Acesta influențează



întreaga conduită și prefigurează personalitatea în plină formare a copilului/elevului dar rezultatul său trebuie să se regăsească, să se identifice în idealul




educațional real. Însă, jocul didactic solicită intens participarea afectivă a preșcolarului de exemplu. Emoțiile pe care le determină participarea la acțiunea



jocului didactic sporesc eficiența activității de însușire a cunoștințelor matematice. Jocul didactic include o situație problemă, o sarcină didactică în care




copilul este antrenat, participând la acțiunea jocului. Jocul didactic este așadar utilizat cu rezultate bune în activitatea de consolidare sau de verificare a



cunoștințelor, sau cel puțin așa se susține în marea majoritate a studiilor.




Referitor la contextul învățării matematicii, lucrurile se schimbă fundamental, atât din perspectiva cadrului didactic cât mai ales a elevului. Spre



evidențierea unor aspecte concrete în acest sens, vom prezenta succint, din practică, unele aspecte care au fost întâlnite, selectate, analizate și parțial




corectate, comparate în vederea optimizării procesului didactic. Vom prezenta secvențe, transpunând expunerea pe aliniamentul activităților specifice



cadrului didactic și de sprijin la matematică, în cazul unei clase gimnaziale unde este inclus un elev cu cerințe educative speciale, evidențiind și o serie de




caracteristici bio-psiho-sociologice și culturale.



Copilul/ elevul cu cerințe educative speciale (CES) se caracterizează printr-o serie de trăsături în primul rând cognitive dar și fizice în ceea ce constituie




tabloul specific CES. În linii generale, copilul/ elevul cu CES deține un portofoliu al integrării la cerințele școlii de masă destul de limitat, sau cel puțin în




limita accepțiunilor din punct de vedere a acceptării curriculare minimale sau sub acest barem. Rigiditatea sau plasticitatea emoțională este pe alocuri



marcată flagrant de atitudini disruptive, aleatorii, conjuncturale, de loc, timp sau spațiu, marcate cantitativ sau calitativ pe o grilă a frecvențelor, rezultând o




imaturizare pe structuri și substructuri de personalitate. Printre altele, fractura masivă este sesizată în raporturile sale cu stilul de muncă, verbalizare,



imagistica corporală, autonomie personală, socializare, arhitectură cognitivă, conduite ludice, preocupări sau hobby. Toate aceste elemente de obicei sunt




semnalate în copilăria timpurie fapt pentru care literatura de specialitate propune educația timpurie sau intervenția precoce asupra unor arii inexistente ca



formare, limitate sau insuficient prezente ori funcționale, criticismul gândirii fiind factorul semnificativ deteriorat.













178.