Ghid de bune practici-FAITH

1.Memorizare



Jocurile tind să fi e memorabile, probabil deoarece fi ecare joc este unic în ceea ce privește sentimentele pe care le generează atunci când este desfășurat.




Aceasta acționează ca o ancoră care poate ajuta participanții să-și amintească ce a fost învățat (cu toate că există riscul ca ei să-și amintească jocul și nu



obiectivul – ca și atunci când îți amintești publicitatea, dar nu și produsul promovat).




2.Motivație




Elementul „distractiv” al jocurilor asigură motivarea participanților de a lua parte la ele. Unele grupuri de participanți care au antipatie față de orice element



pe care îl consideră a fi neserios într-un training, pot fi deranjați de aceasta. Pentru asemenea participanți un exercițiu trebuie propus pe fundalul utilității



obiectivelor lui educaționale. Totuși, în general, elementul distractiv încurajează majoritatea participanților. Latura competitivă care există sau care poate fi




observată în unele jocuri este, fără îndoială, un factor motivator.




3.Relevanță multiplă



Cu toate că un animator va avea un motiv specifi c pentru a introduce un anumit joc, este foarte probabil ca participanții să deducă și altceva din acesta.




Natura deschisă a jocurilor și procesarea lor corectă confi rmă că ceea ce oamenii câștigă de fapt din jocuri este complet exprimat, chiar dacă nu coincide cu



ceea ce a intenționat animatorul ca participanții să învețe.




4.Benefi ciu pentru toți



Cu toate că în majoritatea jocurilor competitive pot exista câștigători, există și un benefi ciu pentru toți participanții în termeni de experiență de învățare. Este




la fel posibil de a organiza activitatea în așa mod, încât să nu existe sentimente de dezaprobare pentru cei învinși.



5.Învățarea de la egal la egal




Ceea ce reiese dintr-un proces de joc este faptul că majoritatea celor învățate de un participant vor veni de la semenii săi. Acesta este un lucru util de



promovat în sala de curs, deoarece necesită lucrul în rețea, interdependența participanților și tendința de a nu vedea în animator sursa de răspuns corect. Un




asemenea efect modelator poate fi foarte semnifi cativ și poate da participanților posibilitatea de a-și lărgi percepțiile despre ceea ce poate oferi un eveniment



de învățare.




6.Aspect fi zic




Majoritatea jocurilor funcționează prin transformarea unei probleme sau a unei abilități într-o realitate fi zică. Un asemenea proces poate fi o cale foarte



puternică de a pune oamenii în contact cu propriile sentimente și reacții (pumnii sunt un exemplu). Prin localizarea unei probleme sau a unei abilități în




propriul spațiu fi zic, participanții sunt încurajați să devină implicați în ea mai mult decât să o trateze la un nivel intelectual abstract. Aceasta este o cheie către



autoconștientizare (Clark și Fraser, 1987).




7.Procesul



Este mult probabil ca participanții să fi e ei înșiși în jocuri decât în multe alte tipuri de activități de training, în care se vor conforma celor ce cred despre rolul




unui participant. Prin urmare, ei demonstrează modul în care reacționează și interacționează în situații din viața reală, acesta fi ind el însuși un subiect de



discuții la o etapă următoare din activitate (intervenția în proces). Subiectul este în mod special important în lucrul pentru consolidarea unei echipe și în orice




training în care se examinează sentimentele.



8.Rapiditatea învățării




În comparație cu experiența necontrolată / nedirijată, cadrul temporal al unui joc este foarte limitat și efectul acestuia este accelerarea învățării. Acesta este un



avantaj al metodelor simulatoare de învățare, în cadrul cărora jocurile pot fi văzute ca un caz special (Stammers și Patrick, 1975).




9.Realism



Un joc reprezintă unele aspecte ale vieții reale chiar și atunci când nu este o simulare. Jocul examinează chestiunile și abilitățile experienței de zi cu zi în




limbajul pe care acea experiență o necesită. Este experimentat un grad de realitate, ceea ce poate să nu fi e posibil cu multe alte metode de training.



Sentimentele evocate și multe din răspunsurile generate vor fi foarte similare celor din situația pentru care exercițiul este planifi cat să pregătească




participanții. Prin accentuarea acestor paralele dintre training și situațiile de zi cu zi, jocurile pot ajuta la promovarea principiilor de învățare continuă cu




benefi cii personale și profesionale asociate (Institutul Managementului Personal, 1984).



10.Asumarea riscului




Pe parcursul jocului, este posibil ca participanții să își asume riscuri într-un mediu relativ sigur. Prin contractare efectele de pierdere a îndrăznelii sunt



minimalizate și riscurile pot fi asumate, ceea ce poate părea prea formidabil într-un mediu obișnuit. Atmosfera poate rămâne întru totul tolerantă.




11.Dezvoltarea abilităților



Multe jocuri necesită un grad de abilitate organizatorică, care poate să nu fi e de fapt obiectivul principal al jocului. Oricum, dezvoltarea acelor abilități este o




realizare pe care participanții o vor recunoaște.



Jocurile pot fi folosite ca un prim pas la începutul unei activități, sesiuni de formare sau a unui program de lungă durată. Scopul principal al jocurilor este




facilitarea autocunoașterii realizată în grupul de semeni, stabilirea primului contact și apropierea între participanți. Prin intermediul activităților propuse



membrii grupului pot afl a prenumele colegilor, semnifi cația și proveniența prenumelor lor, informații despre anumite evenimente din viața fi ecăruia, date




despre familia, interesele, preferințele, visurile și aspirațiile lor etc. Jocurile de autocunoaștere, de prezentare și cunoaștere interpersonală vor ajuta



participanții: să descrie propria persoană; să exploreze concepția de sine; să valorifi ce calitățile pozitive personale și ale grupului; să recunoască propria




valoare și valoarea altora; să defi nească propria unicitate și unicitatea altor persoane; să aranjeze trecutul, prezentul și viitorul ca o continuitate; să recunoască



schimbările care s-au produs cu ei în timp; să examineze cercul lor de prieteni și relații; să analizeze în ce măsură sunt dezvoltate deprinderile personale; să




respecte diferențele dintre membrii grupului.




























101.

Bibliografie



1. Aguilera, B. (1996). La alternativa del juego II. Madrid: Edupaz.




2. Batllori, J. M., Batllori J. (1998). Guia de juegos. Madrid: Espasa.



3. Bertrand, I. (2001). 100 giochi con l’aria. Milano: Arnoldo Mandadori Editore S.p.A.




4. Emilian, I.; Ursu, V. (2004). Dezvoltare pentru viață. Chișinăuu: Pontos.




5. Hodge, D. (2003). 501 giochi e attivita per tutti i bambini. Milano: Edicart.



6. Kroehnert, G. (2001). 102 extra training games. New York: McGraw-Hill, Inc.



7. McKee N.; ..., (1998). Games and exercises. UNICEF-ESARO.




8. Moldovanu, I.; Culea, L. (2002). Cartea mare a jocurilor. Chișinău: CIDDC




















JOCURILE DE SPARGERE A GHEȚII















Prof. Antonache Lucian Emil,




Școala Gimnazială Dr. Simion și Metzia Hîj - Volovăț, jud. Suceava










Argument



Jocul este o activitate umană necesară la fiecare vârstă, este o formă de manifestare întâlnită la oameni indiferent de vârstă, rasă, apartenență etnică,




civilizație, cultură, din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre, care satisface nevoia de activitatea a omului generată de trebuințele, dorințele și



tendințele specifice vârstei lui.




În copilărie, jocul este o activitate dominantă prin care cei mici reușesc să-și satisfacă unele dorințe atât în mod conștient, cât și în mod involuntar



cu ajutorul unei lumi imaginare pe care și-o proiectează. E greu de definit jocul în câteva cuvinte, deoarece el se definește în funcțiede valențele sale. Jocul




este mișcare, explorare, comunicare, socializare, observație și imitație, exercițiu, disciplinare, învățare și, mai ales, plăcere.




Jocurile de sparge a gheții cuprind o serie de activități activ-participative care au ca scop realizarea unui climat relaxant și reconfortant în vederea



desfășurării unei activități ulterioare, dar au și rolul de încurajare a participanților în a interacționa și în a se cunoaște reciproc în contexte neobișnuite.




„Rolul exercițiilor de spargere a gheții este acela de dezinhibarea participanților care interpretează roluri compensative cu unul sau mai mulți parteneri (se



sprijină unul pe celălalt) și, desigur, reciproce ( fiecareinterpreteaz și o versiune, și cealaltă – ca în tehnica oglinzii, în care o persoană face un gest, iar




partenerul său o imită)” – I.N.Dobridor, Știința învățării.



Ținând cont de scopul lor, recomand jocurile de spargere a gheții la începutul unei activități, dar și de fiecare dată când intervine monotonia în




demersul didactic.



1.Jocul ECUSON




Scopul: - cunoaștere și autcunoaștere



- autocaracterizare




Materiale necesare: instrument de scris, post-it



Cum procedăm: - fiecare elev primește câte o foaie de dimensiunea unei cărți de vizită. Pe ea i se cere elevului să își scrie prenumele, pe verticală, cu




litere de tipar după care să realizezeacrostihul prenumelui cu propriile trăsătruide caracter. În dreptul acrostihului, elevul va realiza un desen reprezentativ



pentru el. La finalul activității fiecare elev își prezintă ecusonul în fața colegilor.















































































































102.

1.Jocul CĂRȚI DE VIZITĂ



Scopul: - cunoștere și autocunoaștere




- prezentare




- autocaracterizare



- formulare de întrebări și răspunsuri Materiale necesare:instrument de scris,cărți de vizită



Cum procedăm: - fiecare elev va primi o carte de vizită cu următoarele rubrici: Nume și prenume, Vârstă, Localitatea de origine, Pasiuni. Elevii vor




completa individual cărțile de vizită cu datele personale, după care profesorul strânge fiecare carte de vizită și le redistribuie elevilor, de data aceasta fiecare




elev primind cartea de vizită a unui coleg și nu cartea sa de vizită. Apoi, pe rând, elevii vor prezenta cărțile de vizită în fața clasei. (ex: Maria Poptean,



colega mea, are 14 ani, este din localitatea Valea Drăganului și îi place să cânte la vioară și să facă înot).



2.Jocul FERIȚI-VĂDE MĂGĂRUȘ!




Scopul: - reactualizare cunoștințelor, fixare unor noi cunoștințe




-colaborarea



Materiale necesare:jucărie de pluș (măgăruș)




Cum procedăm: - La acest joc nimeni nu vrea să păstreze măgărușulde pluș. Pentru a începejocul, toți elevii sunt așezațiîn cerc. Un elev, selectatde



profesor, primeștemăgărușul. Tot el alege un card cu cerințe, realizatde profesor. Elevulcu măgărușul citeștecolegilor cerința de pe cardulextras și




strigă:”Feriți-vă de măgăruș!”. El pasează măgărușul în cerc, spre dreapta, colegilor, în așa fel încât toți elevii ajung la măgăruș. Dacă măgărușul se întoarce



la el, iar elevul nu a numit 5 exempledin cererea de pe card, iese din joc. Dacă a numit cele 5 cerințe, rămâne în joc, iar măgărușul merge la elevul următor.




Ex. Pentru fixarea cunoștințelor legate de substantiv, am utilizat următoarele cartonașe cu întrebări la clasa a V-a:



· Numește 5 substantive comune,la genul feminin




· Numește 5 substantive propriicare încep cu litera A




· Numește 5 substantive defective de plural



· Numește 5 substantive care denumesc stări sufletești



· Numește 5 substantive compuse, etc...




Obs. În funcție de disciplină, de scopul lecției și tipulei, cartonașele cu întrebări pot varia.



3.Jocul CE-AȘ FI DACĂ AȘ FI...?




Scopul: - cunoașterea și autocunoașterea




- relaționarea



- dezvoltarea creativității, imaginației și limbajului




- exersarea unor moduri verbale (condiționalul) Materiale necesare: instrument de scris, fișă de lucru



Cum procedăm: - elevii sunt împărțiți în pereche, câte doi. Fiecare elev primește o fișă pe care sunt formulate mai multe întrebări la care trebuie să




răspundă. După completarea întrebărilor cu răspunsurile necesare, eleviiîși schimbă între eifișele și le prezintă clasei.



Ex. de întrebări:Dacă aș fi altcineva, aș fi..., Dacă aș putea să fiu în alt loc acum, aș fi




...., Dacă nu aș locui în țara mea, aș locui..., Dacă aș fi un animal, aș fi..., Dacă aș fi profesor, aș..., Dacă aș putea să vorbesc cu Dumnezeu, L-aș întreba...,



Dacă aș fi o culoare,aș fi..., Dacă aș fi un instrument muzical, aș fi...,etc.




4.Jocul BINGO



Scopul: - cunoaștere grupului din care elevul face parte




- interacțiune




Materiale necesare: instrument de scris, fișă de joc – coală A4



Cum procedăm: - fiecare elev primește o fișă de joc, o coală A4, pe care se află 25 de rubrici (sau mai multe, rămâne la alegerea propunătorului).



Elevii trebuie să se plimbe prin clasă și să găsească printre colegi pe aceia care pot să îi completeze câte o rubrică din tabel, în așa fel încât să realizeze linie




(pe verticală sau orizontală). Când un elev are completată o linie de pe foaie,atunci strigă ”Linie!”.Jocul se reia până când un elev realizează ”Bingo!” și are




toate rubricilecompletate cu nume ale colegilor. Ca și premiu,am oferit elevului câștigător o ciocolată.



5.Jocul LISTA DE CUMPĂRĂTURI




Scopul: - cunoaștere și atocunoaștere



- dezvolarea limbajului, a creativității și a imaginației




Materiale necesare: instrument de scris, listă de cumpărături – coală A4



Cum procedăm: - Elevii primesc o listă de cumpărături pe care sunt notate diferite lucruri (obiecte concrete). Fiecare elev îți alege din lista de




cumpărături două obiecte și își trece numele în dreptul obiectelor alese. Apoi dă lista mai departe, în așa fel încât fiecare elev să iși aleagă două obiecte de



pe listă. La final, elevii trebuie să decidă ce pot face cu acele 2 obiecte alese,dacă ar fi pe o insulă pustie.




Ex. de obiecte: pix, sticlă de bere, ochelari,dulap, mașină, card de credit, funie, sac,etc.



6.Jocul IDENTITATEASECRETĂ




Scopul: - cunoaștere



- formularea de întrebări și răspunsuri Materiale necesare:instrument de scris, post-it.




Cum procedăm: - toți elevii se așează în cerc și scriu, fără să vadă careva, pe un post-it,numele unei personalități (este important ca toată lumea să




cunoascăaceea persoană, să fie o vedetă, un sportiv, un actor, etc.). Apoi lipesc acel post-it pe spatele persoanei din dreapta lor. Toți elevii se plimbă prin



clasă și adresează colegilor întrebări pentru a afla numele care este scris pespatele lui. Colegii au voie să răspundă la o singură întrebare pentru fiecare coleg




și au voie să dea doar răspunsuri scurte, de genul ”Da!” sau ”Nu!”. Câștigă elevul care a adresat cele mai puține întrebări pentru a-și afla identitatea secretă.















103.

7.Jocul PUNGA CU SURPRIZE



Scopul: - autocunoaștere și autoprezentare




- realizarea de asocieri



Materiale necesare: - o pungă cu diferite obiecte




Cum procedăm: - Într-o pungă se pun diferite obiecte. Elevii extrag, pe rând, câte un obiect din pungă și prezintă celor din jur un motiv pentru care




ei cred că se aseamnă cuobiectul respectiv. După ce un elev își termină prezentarea, punga merge la elevul următor care, la rândul lui, extrage un obiect și



găsește asemănări între el și obiectul respectiv.



Ex. de obiecte: o jucăriede pluș, un fruct, o legumă, un articol vestimentar, etc...




Aplicând aceste jocuri la clasă am observat că elevii sunt foarte receptivi, interesați de tot ce e nou și intră cu ușurință în jocurile de rol în care sunt




antrenați. Mai mult, colectivul de elevi la care am aplicat jocurilea devenit mai unit și mai apropiat, atât în ceea ce privește relațiile elev-elev, cât și în ceea



ce privește relația profesor-elev. Elevii au dobândit astfel bună-dispoziție, și-au stimulat capacitatea de a realiza legături în diferite situații, și-au exersat




capacitatea de a se exprima, și-au dezvoltat creativitatea, și-au îmbunătățit relațiile cu cei din jur și au reprodusși prelucrat realități.



Jocurile de spargere a gheții au un rol important deorece pot trezi in mintea elevilor anumiți stimuli, un interes poate pentru mersul ulterior facil al lecției.




Învățarea prin joc transformă actul educativ în ceva atractiv pentru toți elevii.







BIBLIOGRAFIE




Cherchi. I – 2006, Metode de învățământ, Iași, Editura Polirom




Ionescu, M., Radu, I.- 1995, Didactica modernă, Cluj-Napoca, Editura Dacia



www.didactic.ro




















METODE NONFORMALE CE STIMULEAZĂ COMPETENȚELE DE COMUNICARE










Prof.Alina Bălan




Liceul Tehnologic Toma Socolescu Ploiești










Aptitudinea de a educa autentic, și holistic conjugând firesc noile teoríi ale educației,capacitatea de a beneficia de efectele acestui proces trasnformator



sunt competențe extrem de importante în lumea reală.




Este necesară o sensibilizare și o educare a elevilor și a cadrelor didactice în acest sens pentru a se putea realiza o învățare eficiente, în cadrul activității



educaționale ce integrează activ conceptul de profesionalism extins al educatorului[1]În contextul nevoilor educaționale impuse de contextul imprevizil al




societății secolului al XXI-lea, se impune ,de asemenea, o scurtă analiză a echivalenței parțiale dinte competente și cunoștințe.În demersul nostru, ne



sprijină modelul educației nonformale transpus în practică cu un impact incontestabil.




Cu un caracter mai puțin formal, educația nonformală are același rezultat formativ. Acțiunile educative, care sunt plasate în cadrul acestui tip de



educație, sunt flexibile, și vin în întîmpinarea diferitelor grupuri, fiind definită prin următoarele particularități: răspunde concret la cerințele fixate; permite




momente de abstractizare, prin extragerea de cunoștințe din viața practică;scoate din educație, funcția de predare, lăsând loc funcției de învățare; elevii sunt



implicați activ în proiectarea, organizarea și desfășurarea acestor activități;nu se pun note, nu se face o evaluare riguroasă;permite punerea în valoare a




unicității elevilor, a aptitudinilor și intereselor copiilor și tinerilor, cunoscând o mare diversitate de abordări, de metode,facilitând promovarea muncii în



echipă și a unui demers transcurricular.




Educația nonformală invită la regândirea importanței relației dintre cunoștințe, aptitudini,abilități și competente, atât în contextul orelor de Consiliere,



cât și al predării conținuturilor de Limba și literatura română,unde,fără a contesta ponderea cunoștintelor declarative (a ști anumite lucruri despre o anumită




problemă: a avea date despre fenomenul lingvistic sau literar),procedurale (a ști cum să folosești datele: a ști cum să rezumi, să argumentezi, să




caracterizezi un personaj, să analizezi un incipit...) sau textuale (a ști unde, când și de ce să folosești ceea ce știi și ceea ce știi să faci ( a ști unde, când și de



ce să folosești anume cunoștințe de sintaxă a frazei și de argumentare) .




Pe lângă „a ști" („savoir”echivalent pentru cunoștintele declarative), trebuie așezat un alt verb precum „a sti sa faci" („savoir-faire”), sinonim pentru



cunoștințele procedurale și contextuale.




În accepția noastră, dimensiunea educațională „savoir-faire” este mai importantă ,întrucât cuprinde categorii ce depășesc domeniul cognitiv, incluzând



„a ști să fii" („savoir-etre”) și „a ști să devii"(„savoir-devenir”),set al „variabilelor interne" ale unui individ – competente, atitudini, valori, sentimente,




emoții, motivații,



Un exercițiu bun pentru stimularea competenței de comunicare, a coeziunii grupului după distanțarea fizică COVID-19, , îl reprezintă „Turnul




Babel”.al cărui scop este aprecierea nevoii de înțelegere și acceptare reciprocă, construirea de strategii de comunicare.



Acest exercițiu se bazează pe exercițiul „Misiune imposibilă”: un set de sarcini îndeplinite de grupul clasei s12 A, Protecția mediului, într-un timp




limitat. Participanților, în timp ce li se atribuie o serie de sarcini („Puteți folosi doar mâna dreaptă / numai pietre / doar frunze etc.”) nu li se permite să



folosească limbajul verbal, ci doar limbajul nonverbal / gesturile .









[1] Hoyle,E.”Teaching:Prestige,Status and Esteem”,p.139-152,2001

















104.

Momentul de reflecție/ debriefing a început cu un scurt rezumat al activității și cu întrebări generale despre modul în care a mers activitatea.




Sesiunea s-a încheiat cu momentul de reflecție asupra importanței comunicării,asupra principiului ascultării active.asupra empatiei, dar mai ales asupra



implicațiilor tipului de comunicare nonverbală în crearea sintalității / coeziunii grupului.




O altă metodă inspirată de participarea la proiectul Erasmus+ "New Perspectives", Cluj-Napoca (ianuarie 2020) este arta povestirii / storytellingul




:elevii au ascultat cu atenție povestea „Șoricelului curajos” (care a suferit o transformare fundamentală: în ciuda tutuor obstacolelor, cu prețul pierderii



ochilor,The Jumping Mouse reușește să se metamorfozeze într-un vultur îndrăzneț.Ascultând povestea, elevii s-au străduit să descopere, în spatele măștilor




alegorice,conexiuni cu viața reală,să completeze fișe SWOT,să descopere o serie de calităținecesare modelării viitoarei lor cariere: voința,aptitudini,



abilități, competente,valori, cunoștințe: https://animoto.com/play/jCKu6jdT0ibnV2AuhK4WRg






















































































„Un pas înainte” este o altă metodă specifică educației nonformale experimentată recent în cadrul proiectului Erasmus+ „Open up” (București,



iulie 2021) dedicat lucrătorilor de tineret dornici să își dezvolte metodologia nonformală ce asigură educația incluzivă.




În contextul punerii în practică a metodei în aer liber, ca participanți, grație scenariilor artificiale scrise pe bilețele,am exersat și dezvoltat



comportamente pozitive de comunicare , în spiritul acceptării diferențelor socio-ecomomice și etnice. Scopul activității a fost de a vedea care dintre




participanți reușește să ajungã la linia de sosire,după ce au primit cartonașe cu diferite scenarii discriminatorii- „discriminări artificiale”:„Ești un tânăr



suferind de o dizabilitate fizică și ai nevoie de cărucior pentru a te putea deplasa;Ești fiul unui milionar în Euro,călătorești săptămânal în străinătate;Ești




Bill Gates;Ești o tânără orfană nevoită să-și abandoneze studiile;Ești un tânăr dependent de droguri,fiul unui miliardar din orașul tău;Ești o tânără de 21



de ani, frumoasă ,dar săracă,dornică să-și continue studiile;Ești moștenitorul unchiului tău;;Eși un tânăr familist care este nevoit să facă împrumut la




bancă tocmai ca să poată trăi de pe o zi pe alta;Ești un tânăr dintr-o familie înstărită, absolvent de Informatica,cu un salariu de 1000 de Euro pe lună;Ești



un tânăr rrom,provenind dintr-o familie modestă care trăiește cu 1 EURO / zi.”S-a trasat linia de sosire la aproximativ 10 pași distanță față de linia de




start.S-au formulat o serie de întrebãri care ne-au determinat să ne mutăm poziția ,făcând câte un pas înainte sau înapoi.Ulterior,facilitatorii au oferit



feed-back pe marginea jocului în care ne-am implicat, inspirându-ne să descoperim sensul „liniei de start/ sosire”.Toți participanții și-au mărturisit




sentimentele nutrite în momentul asocierii cu rolul prezentat pe cartonașe,sentimentele avute față de cei rămași în urmă,au încercat să descopere




modalități prin care cei care s-au apropiat cel mai mult de linia de sosire îi pot ajuta pe cei rămași în urmă,au dezbătut importanța acceptării diferențelor



într-o lume a diversității.Activitatea proiectata a fost în deplină concordanță cu principiul egalității de șanse,fiind corelată obiectivelor,desfășurându-se




în regim diurn, în cadru natural( Parcul Basilescu, București), reprezentând o adevărată sursă de inspirație pentru activitățile educaționale cu specific



literar. În contextul dicuției de tip „debriefing”, am înțeles cu toții importanța reflectării la Stereotipuri culturale ,la judecățile biasate,la simboluri




culturale,la tentația de a judeca după „aparențele” dictate de apartenența la cultura de origine..Am înțeles că stereotipurile culturale nu sunt rele în sine ,că



sunt „scurtături ale gândirii”, că devin distructive abia atunci când se interpun în calea împlinirii personale / profesionale a unor grupuri sociale/




comunități ,când , în fapt ,conduc la excluziunea socială a unor membri ai comunități.













105.

În concluzie, resursele metodologice utilizate au fost în total acord cu noile cerințe ale educației secolului al XXI-lea ce reclamă necesitatea




dezvoltării celor 8 competențe-cheie,implicând strategii didactice moderne de tipul brainstormingului/al artei povestirii/al scrierii creative/dezbaterii/



teambuilduingului/ jocului de rol/ simulării, contribuind la îmbunătățirea stimei de sine a participanților,și totodată a motivației pentru învățare.









Bibliografie




1.Ancuța,Marian, Formal ,Nonformal, informal education /learning Nonformal methods adapted for formal contexts,Etwinning seminar 2019




2.http://ec.europa.eu/education/policy/school/competences_en / 3.http://www.elearning.ro/centrarea-pe-competentele-cheie-in-educatie



4.Ilie,Emanuela,Didactica limbii și literaturii române, Editura Polirom,Iași, 2014




















DEZVOLTAREA COMUNICARII PRIN JOC









Bibol Emilia Ancuța,




Centrul Școlar de Educație Incluzivă









În activitatea de fiecare zi a copilului, jocul ocupă, evident, locul preferat. Doar jucându-se, el își satisface nevoia de activitate, de a acționa cu




obiecte reale sau imaginare, de a se transpune în diferite roluri și situații care să-l apropie de realitatea înconjurătoare. Jocul dezvoltă funcțiile latente, ființa



cea mai bine înzestrată fiind cea care se joacă cel mai mult. El procură copilului acele mobiluri de acțiune care se consideră, în alte condiții, de negăsit în




sala de clasă. La copil, îndeplinește rolul pe care munca o are la adult. Așa cum acesta își dovedește sieși propria valoare prin lucrurile sale, tot așa copilul,



aflat în afara lucrărilor reale și sociale, găsește acest substitut în joc.




Acest articol este și o ocazie de a medita asupra menirii dascălului din școala românească, aflat mereu într-o continuă căutare de soluții care să-i



confere reușita în munca profesională. Metodele ori procedeele prin care reușește să ajungă la scopul propus nu de puține ori sunt supuse unei atente




analize pentru a se asigura de reușita muncii sale. Pentru a ajunge la sufletul copilului de 6-8 ani, nimic nu este mai plăcut decât să intri în lumea lui, a



jocului său. De aici până la a învăța nu e decât un pas.




I. Jocul didactic – factor de motivare sau metodă interactivă?




La nivelul ciclului primar, jocul didactic constituie un liant între joc-ca tip de activitate dominată în care este integrat copilul în perioada preșcolară



și activitatea specifică școlii-învățarea. Elementele de joc încorporate în procesul de predare-învățare-evaluare pot motiva și stimula puternic, mai ales în




prima fază a învățării în care interesul obiectiv este minim. Școala online a dovedit cu prisosință că cea mai plăcută formă de desfășurare a lecțiilor a



constituit-o activitatea- joc.




Folosirea jocului în activitatea de învățare face ca elevul să învețe cu plăcere, să devină interesat față de activitatea ce se desfășoară, face ca cei



timizi să devină mai volubili, mai activi, mai curajoși, mai încrezători în capacitățile lor, având mai multă siguranță în elaborarea răspunsurilor. Un alt




argument care să susțină nevoia de joc este acela că micul școlar nu face bine decât ceea ce îi place să facă.



Jocul didactic poate fi utilizat, cu mare succes în diferite momente ale lecției, fie că este vorba de cel al captării atenției, de obținere a performanței




sau retenției. De asemenea, jocul poate fi utilizat în orice tip de lecție, fie ea și de evaluare. Toate cele arătate întăresc importanța folosirii jocului didactic,



utilizat ca o metodă de învățare, cu precădere la clasele ciclului achizițiilor fundamentale (pregătitoare, I și a II-a).




Un joc didactic bine pregătit și organizat este un mijloc de cunoaștere și familiarizare a elevului cu lumea înconjurătoare și nu numai.



Copilul nu se joacă de-a ceea ce nu a văzut sau nu a auzit. Modelele de urmat pe care el le transpune în joc izvorăsc din realitatea apropiată, din




viața și activitatea adulților din preajma lui. Pe această cale își asimilează semnificația socială a rolurilor care îl așteaptă în viață. Stimulările interioare



implicate în joc sunt utile în dezvoltarea copilului, asemeni hranei pentru corpul său.




Începutul școlarității coincide, ca formă de activitate, cu cea preponderentă perioadei preșcolare. Altfel spus, cel puțin la nivelul ciclului achizițiilor



fundamentale, jocul își justifică existența, nu numai ca mod de adaptare a copilului la activitatea școlară, ci și ca formă de învățare.












106.

Eficiența jocului depinde, de cele mai multe ori, de felul în care dascălul știe și poate să realizeze o concordanță între lecție și resursele materiale



existente, de felul în care știe să folosească cuvântul ca mijloc de îndrumare a elevilor prin întrebări, răspunsuri, indicații, explicații, aprecieri.




Datorită conținutului și modului de desfășurare, jocul este mijloc eficient de activizare a întregului colectiv de elevi, dezvoltă spiritul de echipă, de



întrajutorare, formează și dezvoltă unele deprinderi practice elementare și de muncă organizată. El contribuie la dezvoltarea stăpânirii de sine, a




autocontrolului, a spiritului de independență, a disciplinei colectivului, a altor calități de voința și caracter. În joc, copiii învață să se ajute unii pe alții, să se




bucure de succesele colegilor, să aprecieze nepărtinitor reușitele altora.



De ce rămâne jocul didactic o metodă de învățare este ușor de dedus: pentru că raspunde, în cel mai fericit mod, particularităților de vârstă ale



copilului mic, pentru că elementul lui distractiv simulează interesul și curiozitatea epistemică a elevului.




II. Dezvoltarea comunicării prin joc




În demersul didactic de formare a competențelor de comunicare, utilizarea jocului didactic în metodologia generală a activității de comunicare asigură



obiective prioritare: îmbogățirea și acti-vizarea vocabularului, precizarea și valorificarea acestuia în contexte variate, valorificarea, în mod creator, a




informațiilor primite, cu alte cuvinte, a capacității de exprimare în orice situație.



Un lucru necesar de precizat este cel legat de nevoia de a face o distincție clară între limbă și vorbire, atunci când discutăm despre comunicare. În




timp ce limba acționează prin componentele sale: fonetică, morfologie, sintaxă, vocabular, vorbirea este latura concretă de manifestare lingvistică a fiecărui



individ. Încă din etapa de debut în studiul disciplinei Comunicare în limba română, atenția educatorului se va îndrepta către cunoașterea zestrei lingvistice a




fiecărui elev și a colectivului, în ansamblu.



Personal, preocuparea pentru îmbogățirea vocabularului am corelat-o cu grija pentru o rostire corectă. Să nu uităm că printre elevii clasei pregătitoare




se află mulți cu probleme de pronunție defectuoasă a unor sunete. În acest sens, organizez jocuri intitulate sugestiv: „Cine face așa?”, „Cum fac ele?”.



Primul dintre ele se desfășoară pe baza pronunțării onomatopeelor. Elevii au pe bancă cartonașe cu imagini ce sugerează diferite animale. Li se cere




să asculte atent și după perceperea onomato-peelor să ridice cartonașul cu animalul corespunzător. Dacă acest joc pune accentul pe auzul fonematic, într-o



altă variantă, el verifică pronunția. Se citește o ghicitoare, iar elevul care are ilustrat răspunsul la ea răspunde cu ajutorul onomatopeului. Varianta online se




poate realiza prin aplicația Wordwall, care dă posibilitatea de a face același tip de joc. Tot în vederea depistării dificultățlor sau a greșelilor de pronunție,




jocul ”Ce este? ”solicită elevului să recunoască și să formuleze propoziții despre obiectele indicate. În altă variantă, ,jocul s-ar putea numi ”Ce știi



despre…?”sau”La ce folosește…?”. Elevii recunosc obiectele de pe jetoane, le denumesc și răspund, formulând o propo-ziție.




În perioada studierii sunetelor și a literelor, atât la clasa pregătitoare, cât și la clasa I, de un real succes se bucură jocuri, precum: ”Jocul literelor”,



”Jocul cuvintelor”, ”Litera se plim-bă”, ”Razele soarelui”, ”Așază cuvintele la locul potrivit!”, ” Repetă vocală!”. Acestea sunt doar câteva care îmi vin în




minte la un prim gând. Aș dori să mă opresc la câteva dintre ele. Spre exemplificare, ”Silaba se plimbă” cere elevilor să adauge o altă silabă și să formeze



cuvinte: ca-sa, ca-na, ca-la, ca-da, ca-ra etc.




„Așază cuvintele la locul lor”! cere elevilor să așeze cuvintele unei propoziții în mod corect, într-o topică corespunzătoare. Jocul poate fi și o întrecere



între grupe: fiecare grupă primește câte o fișă. Grupa care termină sarcina de lucru mai poate primi încă o fișă sau două, pentru a nu deranja clasa. Câștigă




grupa care lucrează corect și mai mult. Jocul de față dezvoltă și deprinderile de scriere corectă, întrucât sarcinile se rezolvă și în scris.



„Repetă silaba!” împarte clasa în două grupe. Educatorul scrie o vocală pe tablă, iar elevii au sarcina să găsească cuvinte în componența cărora vocala




să se repete. Câștigă grupa care va găsi mai multe cuvinte. Exemplu: o: co-cor, po-por, to-por, mo-tor, co-tor, etc. Dincolo de componenta lexi-cală, un



astfel de joc familiarizează elevul cu componenta fonetică și grafică a cuvintelor.




Elevii primelor clase primare nu dispun de cunoștințe strict gramaticale necesare unei exprimări corecte din acest sens. În acest caz, jocul didactic



este cel care ajută la conștientizarea problemelor legate de ortografierea cuvintelor, de sensul lor.




Spre finalul clasei I, se poate organiza un joc- întrecere foarte stimulativ: ”Înfloresc gră-dinile”. Sunt necesare frunze și petale pe care sunt scrise



cuvinte. Fiecare elev își alege o frunză/floare și-și caută partenerii, încât să se poată forma enunțuri corecte. Astfel se ajunge la o grădiniță cu flori pe care s-




ar putea citi: ”La noi iarăși a sosit primăvara. Pădurile s-au umplut de cântecul vesel al păsărilor. Viorelele și brebeneii au înflorit. Bondarii și albinele și-au




început colinda. Pe câmpurile înverzite zburdă mieii”.



Începând cu a doua parte a clasei I și continuând cu clasa a II-a, de o mare importanță în dezvoltarea comunicării sunt acele jocuri care contribuie la




precizarea sensului cuvintelor.



Relațiile care se stabilesc între copii în jocurile cu subiect și cu/de rol sunt determinate de legăturile de prietenie și de preocupările comune, la care




se adaugă și criteriul aprecierii conduitei de joc. Organizarea lor antrenează capacități imaginative creatoare, atenția în urmărirea modului de îndeplinire a



rolurilor și în desfășurarea momentelor de joc. De asemenea, constituie un mijloc important de educație intelectuală, prin îmbogățirea vocabularului cu




expresii, pe care le transpun aidoma în dialogurile dintre ei în joc.



Concluzionând cu privire la jocurile de rol, acestea stimulează capacitatea elevului de a se pune în situația inedită de a fi pentru un moment adult, de




a intra în pielea personajului pe care îl interpretează. Dacă se ține seama și de opțiunea elevului în alegerea rolului, rezultatele pot fi neașteptat de bune.



Imaginația și creativitatea, implicarea totală a elevului creează roluri pe care uneori le-ar invidia chiar și adulții.




III. Concluzii



Activitățile ludice necesită o pregătire prealabilă, diferită de cea pe care o presupune activitățile tradiționale. A învăța altfel, fară efort și cu plăcere,




fără a realiza că, la urma urmei, este tot o activitate de învățare, face din joc nu doar o metodă alternativă de invățare, dar și o mare provocare. A te juca la



orele din aria Limbă și comunicare este un lucru extrem de serios care nu trebuie confundat cu lipsa de chef a dascălului de a ține lecția, dimpotrivă, este




vorba despre un exercițiu de disponibilitate și de generozitate profesională a celui care acceptă să gândească în plus. Jocul rămâne, pentru școlarul , un



mijloc important de anticipare a capacităților intelectuale și de dezvoltare armonioasă a personalității sale, o activitate de învățare.
























107.

Bibliografie




Dogaru, Z. ”Evaluarea copiilor preșcolari”, București, Editura Aramis, 2000



Popovici,C. ”Culegere de jocuri didactice pentru clasele I-IV”, E..D.P.București




Georgescu, V. “Rolul jocului didactic in dezvoltarea vocabularului elevilor”, Editura Rovimed, 2014




Vaida, B. “Jocuri didactice”, Editura Taida, 2021














FOLOSIREA EXERCIȚIULUI DE SPARGERE A GHEȚII ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ










Prof.Butoi Mirela




Liceul Teoretic “Nicolae Iorga”Brăila









Jocul este o metodă perfectă pentru a învăța lucruri noi, pentru a câștiga experiențe. Este o formă de detașare de lumea reală, plină de griji și de




problemele vieții, Jocul este o formă de comunicare, socializare, observație și imitație, exercițiu, disciplinare, învățare și, mai ales, plăcere.



Jocurile de spargere a gheții cuprind o serie de activități activ-participative care au ca scop realizarea unui climat relaxant și reconfortant în vederea




desfășurării unei activități ulterioare, dar au și rolul de încurajare a participanților în a interacționa și în a se cunoaște reciproc în contexte neobișnuite.



Exercițiile de spargere a gheții se pot folosi atât în lecțiile de geografie, (sau orice altă disciplină), cât și în lecțiile de dirigenție, atât la elevii mai mici, dar




și la cei mari, de liceu. De asemenea, se pot folosi cu succes la primele ședințe cu părinții, la o generație nouă de elevi, deoarece oamenii nu se cunosc



între ei și le este mai greu să participe la discuții, nu au suficient curaj șă intervină.




Ținând cont de scopul lor, se recomandă ca jocurile de spargere a gheții să se folosească la începutul unei activități, dar și de fiecare dată când




intervine monotonia în demersul didactic.



Foarte des am folosit astfel de exerciții în perioada predării online, cînd doream să-i ținem pe copii activi, interesați, conectați.



Un astfel de exercițiu folosit frecvent este “Roata norocului” sau “Ruleta norocului”, pe o platformă numită wordwall, unde se pot crea jocuri și




activități interactive pentru elevi.Sunt mai multe variante de rulete, cu un număr mai mare de întrebări sau cu un număr mai mic de întrebări. De asemenea,




există posibilitatea de a elimina întrebarea la care s-a răspuns deja, iar jocul continuă până se epuizează toate întrebările. Am folosit acest joc frecvent, am



creat intrebări dintr-un anumit capitol, și nu le mai adresam eu întrebări în mod direct, clasic, monoton, ci învârteam ruleta pentru elevul care dorea să




participe la joc și să-și evalueze cunoștințele într-un mod plăcut, interesant și atractiv.



La orele de dirigenție, în clasă, nu online, un alt exercițiu de spargere a gheții este să spunem cât mai multe proverbe și zicători, pe o temă dată, de




exemplu “Meseriile” .



Se aruncă o jucărie mică de pluș sau o altă jucărie (o minge mică de spumă, un balon etc) către un elev, iar elevul respectiv trebuie să spună repede un




proverb pe tema dată, apoi acesta aruncă spre un alt coleg și tot așa timp de 5- 7 minute. Cel care greșește este eliminat din joc.



Se poate arunca spre același copil de mai multe ori, până ce acesta nu mai știe alte proverbe și astfel este eliminat mai repede din joc.




Exercițiul poate lua forme variate: fie toți elevii sunt așezați în semicerc pe scaune, fie sunt împărțiți pe două grupe și stau așezați pe scaune pe doua



șiruri paralele. În acest caz, obligatoriu un elev din prima echipă aruncă spre un elev din echipa adversă. Câștigă echipa cu cei mai puțini membri eliminați,




după epuizarea timpului alocat (atenție: se setează un ceas care sună tare și anunță că timpul a expirat).



Apoi profesorul scrie pe tablă sau pe o foaie de flipchart ultimele două proverbe spuse de elevi, pe care apoi le comentează, făcându-se ușor trecerea




către lecția propriu-zisă de la dirigenție.




Dincolo de informațiile științifice pe care le transmite, profesorul are misiunea de a face lecțiile cât mai interesante, atractive și captivante, dacă dorește



ca elevii săi să participe cu plăcere și entuziasm, iar ânvățarea se produce fără efort. “Copiii. Probabil că vor uita ce le-ai spus. Dar nu vor uita niciodată




cum i-ai făcut să se simtă”. Carl W. Buechner (scriitor).



















JOCUL ACTIVITATE UMANĂ NECESARĂ










Prof.înv.preșcolar Caloian Felicia




Școala Gimnazială ,,Ștefan Luchian’’ Moinești










Jocul este o activitate umană necesară la fiecare vârstă, este o formă de manifestare întâlnită la oameni indiferent de vârstă, rasă, apartenență etnică,



civilizație, cultură, din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre, care satisface nevoia de activitatea a omului generată de trebuințele, dorințele și




tendințele specifice vârstei lui. În copilărie, jocul este o activitate dominantă prin care cei mici reușesc să-și satisfacă unele dorințe atât în mod conștient, cât



și în mod involuntar cu ajutorul unei lumi imaginare pe care și-o proiectează. Jocul este mișcare, explorare, comunicare, socializare, observație și imitație,




exercițiu, disciplinare, învățare și, mai ales, plăcere. Jocul este întotdeauna autentic, captivant, o bucurie și o plăcere reală, o angajare între lumea imaginară



a energiilor și a încercării proprii. Acțiunile jocului creează pentru copil situații pe care el trebuie să le realizeze singur sau în colaborare cu colegii de




echipă, cum ar fi: disciplină, supunerea consimțită față de regulile jocului, spiritul de echipă, spontaneitatea. Jocul este un bun prilej pentru a cunoaște copiii



sub diferitele lor înfățișări pentru că își arată în mod spontan aptitudinile fizice și înclinațiile lor sufletești. Îmbinarea rațională a jocului cu elemente de




învățare produc schimbări în natura și în structura proceselor psihice.












108.

Jocuri de cooperare și de comunicare - aceste jocuri își propun să stimuleze comunicarea între participanți, ajută grupul să exploreze alte căi de



comunicare decât cele verbale, să stimuleze comunicarea non-verbală: expresiile, gesturile, contactul fizic, privirea .Sunt un mijloc eficient de integrare




socială a participanților tradițional excluși, izolați. Sarcina educatorului consta în implicarea tuturor participanților.



Oglinda- dezvoltă concentrarea și comunicarea nonverbală. Poate fi aplicat ca „ preludiu” pentru un joc teatral, de roluri .Participanții formează




două rânduri, la 2-3m distanță între ele. Participanții dintr-un rând încep să facă o serie de gesturi, care sunt copiate, ca într-o oglindă, simultan, de




parteneri. Animatorul dă semnalul de începere și de sfârșit. Terminând, participanții rămân la locurile lor, observându-și colegul, apoi, schimbă rolurile.



Săculețul cu surprize- autocunoaștere și autoprezentare - realizarea de asocieri .Preșcolarii extrag, pe rând, câte un obiect din săculeț și prezintă



celor din jur un motiv pentru care ei cred că se aseamnă cu obiectul respectiv. După ce preșcolarul își termină prezentarea, săculețul merge la copilul




următor care, la rândul lui, extrage un obiect și găsește asemănări între el și obiectul respectiv.




Scara- joc-exercițiu pentru dezvoltarea comunicării orale, scopul acestui joc este exersarea pronunțării corecte, cu claritate, exactitate și siguranță a



consoanelor: c, f, r, s, v, j, t, t, și a grupurilor de consoane: sf, cr, pr, vj, folosirea lor în propoziții simple. Jocul se desfășoară în două variante. În prima




variantă copiii vor avea sarcina de a răspunde corect la întrebările puse, iar în cea dea doua variantă copilul care primește mingea completează propoziția



începută de educatoare. Ceilalți copii imită acțiunea cerută de textul propoziției.




Comunicarea este esențială pentru dezvoltarea abilităților interpersonale la copii deoarece formează baza modului în care aceștia schimbă idei și



impresii. Abilitățile de comunicare au un impact semnificativ asupra dezvoltării personalității copilului, studiile psihologice arată că în primii ani ai




copilăriei, este esențial ca părinții, să fie receptivi și axați pe stimularea abilităților de comunicare ale celor mici.



Jocurile de sparge a gheții- cuprind o serie de activități activ-participative care au ca scop realizarea unui climat relaxant și reconfortant în vederea




desfășurării unei activități ulterioare, dar au și rolul de încurajare a participanților în a interacționa și în a se cunoaște reciproc în contexte neobișnuite. Rolul



exercițiilor de spargere a gheții este acela de dezinhibarea participanților care interpretează roluri compensative cu unul sau mai mulți parteneri, ce se




sprijină unul pe celălalt și, desigur, reciproce fiecare interpretează și o versiune, și cealaltă ca în tehnica oglinzii, în care o persoană face un gest, iar



partenerul său o imită. Ținând cont de scopul lor, jocurile de spargere a gheții sunt recomandate la începutul unei activități, dar și de fiecare dată când




intervine monotonia în demersul didactic.




Cald și rece- un copil este legat la ochi, participanții ascund un obiect undeva în sală, fără ca preșcolarul legat la ochi să știe unde este ascunzătoarea,



copilul legat la ochi începe căutarea. Când este aproape de obiectul ascuns, participanții strigă „cald”, iar când se îndepărtează, i se spune „rece”. După ce




obiectul a fost găsit, un alt participant este legat la ochi.



Îmbrățișări muzicale cooperative- joc de afirmare ce stimulează atitudinea pozitivă a tuturor membrilor grupului. Sună muzica, timp în care toți




dansează, când muzica e oprită, fiecare îmbrățișează o persoană, nimeni nu trebuie să rămână izolat. Muzica continua să sune și participanții își pot



continua dansul solitar sau cu perechea lor. Odată oprită muzica, e îmbrățișată a treia persoană. La fiecare pauză, grupului i se mai alătura o persoană,




„îmbrățișarea” crescând continu.



Acțiunile jocului creează pentru copil situații pe care el trebuie să le realizeze singur sau în colaborare cu colegii de echipă, cum ar fi: disciplină,




supunerea consimțită față de regulile jocului, spiritul de echipă, spontaneitatea. Jocul este un bun prilej pentru a cunoaște copiii sub diferitele lor înfățișări



pentru că își arată în mod spontan aptitudinile fizice și înclinațiile lor sufletești.









Bibliografie




Jean Chateau - ,,Copilul și jocul”- Editura didactică și Pedagogică București, 1972

























ACTIVITĂȚI DE SPARGERE A GHEȚII LA ORA DE LIMBĂ STRĂINĂ










Cănuță Loredana-Elena




Colegiul Național „Alexandru Odobescu” – Pitești










Există numeroși elevi care prezintă o anumită temere la începerea unei activități de învățare. Aceasta poate fi în strânsă legătură cu ei înșiși sau cu



ceilalți. Totalitatea acestor frici și neliniști poate produce nenumărate emoții negative și atitudini generatoare de disconfort sau tensiuni încă de la debutul




activității, cum ar fi: refuzul participării, respingerea celorlalți, repulsie față de professor. Din acest punct de vedere „spargerea gheții” este un instrument



care poate contribui la transformarea emoțiilor negative în emoții pozitive.




Activitatea de spargere a gheții reprezintă un ansamblu de tehnici utilizate pentru demararea unei activități ludice care să permită realizarea unui prim



contact cu elevii, descoperirea propriilor lor centre de interes, întărirea spiritului de echipă. Când vorbim de astfel de activitate în predarea unei limbi




străine, aceasta poate viza și evaluarea nivelului de limbă al elevilor.



Care ar putea fi activitățile pentru ora de limbă străină care să declanșeze comunicarea?




Este adevărat că învățăm să vorbim comunicând și atunci ne gândim cum putem transforma activitățile de la clasă într-un spațiu în care cunoașterea



se realizează datorită interacțiunii dintre partenerii procesului de predare-învățare. Pentru a dezvolta această competență de comunicare, au fost propuse, de-




a lungul timpului, diferite forme de activități prin care comunicarea să fie introdusă eficient. Astfel, după Evelyne Bérard (1991), într-o clasă de predare a



unei limbi străine, munca se organizează în jurul a trei tipuri de activități : activități de înțelegere, activități de conceptualizare, activități de exprimare.

















109.

I.Activități de înțelegere



Pentru înțelegere, conținuturile sunt prezentate în documente autentice. Înainte de a prezenta elevilor documentele (sonore, video, scrise) este nevoie




de un moment defamiliarizare, care să le creeze o așteptare perceptivă până la expunerea la conversații autentice. Astfel, profesorul poate împărți clasa în



grupe de câte patru sau cinci persoane. Unii dintre ei au sarcina de a reflecta asupra etapelor derulării situației, alții vor identifica temele cele mai




previzibile. Obiectivul acestei activități de înțelegere este de a-i învăța pe elevi să asculte (vocile, intonația, accentele), să privească (gesturile, mimica,




mișcările) în cazul unui document video, apoi să identifice datele, adică actele, noțiunile, interacțiunile, formulările,etc.







II.Activități de conceptualizare




Activitatea de conceptualizare se bazează în special pe diferitele moduri de realizare a unui act (de exemplu prezentare, mulțumire, salut), ceea ce




înseamnă că elevii trebuie mai întâi să fie conștienți de existența diferitelor parafraze comunicative care, după Besse (1985), sunt fraze care pot folosi un



lexic sau o sintaxă mai mult sau mai puțin similare și care pot transmite același mesaj, adică să realizeze același act de limbaj.



1.Memoria de elefant




Obiectivul este: a se prezenta/a prezenta pe cineva, a-și exprima gusturile și a formula acte de limbaj. Este un joc clasic, potrivit în special pentru prima




oră de limbă străină, când elevii fac cunoștință. Participanții sunt organizați în cerc, profesorul le cere să-și spună prenumele. Fiecare elev trebuie să spună



atât prenumele său cât și prenumele enumerate anterior, în ordinea în care au fost rostite.




Exemplu : El se numește Kader, ea se numește Julie și eu mă numesc Abdou.



Se poate organiza o nouă rundă pentru a-și exprima gusturile.




Exemplu : El se numește Kader și îi plac animalele. Ea se numește Julie și îi plac fructele. Eu mă numesc Abdou și îmi place KFC.




Acest joc este excelent și pentru îmbogățirea vocabularului.



Faptul de a constitui un inventar al actelor, al noțiunilor, al marcatorilor interacționali și de a discuta realizarea acestora cu elevii favorizează de fapt



însușirea ulterioară a acestora și dintr-o dată îi face mai autonomi în învățarea limbii străine.








III.Activități de exprimare :




Fazele exprimării se realizează adesea sub formă de activități de simulare și jocuri de rol, când elevul își însușește noțiunile noi prin exersare. Este




momentul refolosirii noțiunilor nou învățate în situații diferite, de transpunere și transfer.



1. Jocul „Cine sunt” ?




Obiectivul acestui joc este de a pune întrebări. Elevii sunt organizați în grupe de câte doi sau trei. Fiecare participant trebuie să scrie numele unui



personaj cunoscut pe o bucată de hârtie pe care o schimbă cu adversrul său. Scopul jocului este de a pune întrebări, pe rând, pentru a afle cine este.




Întrebările trebuie să fie închise, adică să înceapă cu „Nu-i așa că … ?”, iar răspunsul va fi un simplu „Da” sau „Nu”. Cel care dă primul răspunsul corect,



câștigă jocul.




2. Jocul licitației




Acest joc are ca scop testarea cunoștințelor de vocabular și gramaticale. Pentru o oră de limbă străină, acest joc este unul competitiv. Pentru a juca,



elevii sunt împărțiți în trei-patru echipe. aceștia sunt întrebați : „ Câte animale puteți enumera într-un minut” ? Aceștia încep să liciteze :




-echipa 1 : 10 animale



-echipa 2 : 13 animale




-echipa 3 : 17 animale



-echipa 1 : 30 animale




-echipa 2 : STOP, nu putem enumera mai mult de 30 animale



-echipa 3 : STOP, nu putem enumera mai mult de 30 animale




Atunci prima echipă va avea la dispoziție un minut pentru a spune numele a 30 de animale.



Pentru testarea cunoștințelor gramaticale poate fi pusă în joc urătoarea provocare : „Câte fraze la perfectul compus puteți formula într-un minut” ?




3. Cuvântul mister



Obiectivul jocului este de a povesti o întâmplare mister. Profesorul cere elevilor să scrie pe o foaie un cuvânt însoțit de o imagine pentru a înțelege




mai ușor senul cuvântului. Strânge foile și apoi distribuie câte una fiecărui elev. Totul este confidențial. Profesorul le spune elevilor: „ Povestiți ce ai făcut




de dimineață, folosind cuvântul pe care îl aveți pe foaie. Acest cuvânt este cuvântul mister. Scopul jocului este să ghiciți care este cuvântul mister al



persoanei care povestește.



4. Prețul corect




Acest joc are drept obiectiv învățarea numeralului. Pentru a juca, elevii sunt organizați în echipe sau în perechi. Fiecare trebuie să scrie un număr




secret pe o bucată de hârtie. Aceștia își pun întrebări reciproc pentru a afla nuămrul scris pe hârtia adversarului. Nu se pun întrebări la întâmplare și nici nu



se răspunde la întâmplare. De exemplu, Paul care are numărul 283 contra lui Jean care are numărul 752. Paul spune: „700?” Jean răspunde: „Mai mult”.




Acum este rândul lui Jean să întrebe: „300”? Paul răspunde: „Mai puțin”. Și așa mai departe. Primul care găsește numărul secret al adversarului câștigă.



Pentru a încuraja participarea elevilor, climatul creat de profesor este unul afectivși de încredere încurajând fiecare încercare, cautând situații care să le




permită elevilor să se exprime. De altfel, jocul permite elevilor o variantă atractivă de a învăța distrându-se, iar dorința de a deveni câștigător motivează



suplimentar participarea elevilor, și permite exprimarea pentru nevoi reale de comunicare.








Bibliographie




1. Bérard, Evelyne, 1991, L’approche communicative, Paris - CLE International












110.

2. Besse, Henri, 1985, Méthodes et pratiques des manuels de langue, Paris - Didier-Crédif,



3. Pike, B. et Busse, C., 1995, 101 More Games for Trainers. Lakewood Publications, Minneapolis




Webographie



1. http://www.pedagoform-formation-professionnelle.com/2014/09/debut-d-activite-pedagogique-utiliser-un-brise-glace.html




2. https://wiki.teluq.ca/wikitedia/index.php/Brise-glace#Brise-glace_en_salle_de_classe

























IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR DE SPARGERE A GHEȚII ÎN TIMPUL PROCESULUI EDUCATIV










Prof. Chetraru Veronica,




Liceul Tehnologic ,,Anghel Saligny” Brăila










Ce sunt activitățile de spargere a gheții?



Activitățile de spargere a gheții sunt jocuri care condimentează starea de spirit și ajută la cunoașterea oamenilor noi. Mai ales într-un grup de mulți




oameni care nu se cunosc, spărgătorii de gheață pot ajuta la intrarea într-o conversație.



Jocurile de spargere a gheții cuprind o serie de activități activ-participative care au ca scop realizarea unui climat relaxant și reconfortant în vederea




desfășurării unei activități ulterioare, dar au și rolul de încurajare a participanților în a interacționa și în a se cunoaște reciproc în contexte neobișnuite.



I.Negreț-Dobridor este de părere că ,,rolul exercițiilor de spargere a gheții este acela de dezinhibare a participanților care interpretează roluri




compensative cu unul sau mai mulți parteneri (se sprijină unul pe celălalt) și, desigur, reciproce (fiecare interpretează și o versiune, și cealaltă – ca în



tehnica oglinzii, în care o persoană face un gest, iar partenerul său o imită)”




Ținând cont de scopul lor, jocurile de spargere a gheții pot fi utilizate la începutul unei activități, dar și de fiecare dată când intervine monotonia în



demersul didactic.




Ele ajuta la :




restabilirea atenției si a concentrării;



relaxare, la ridicarea dispoziției și la distracție;




schimbarea locului de aflare în spațiu;



stabilirea unui contact cu semenii;




diminuarea stării de monotonie sau tensiune;



trecerea mai usor de la o activitate la alta;




încheierea unei activități sau a zilei pe o notă pozitivă.



Astfel, în calitate de profesori sau consilieri, oricare dintre următoarele activități, pot fi alese și adaptate contextului și clasei:




EU ÎNTR-UN CUVÂNT. Elevii aleg un cuvânt care-i descrie cel mai bine și creează o prezentare în jurul lui care poate lua forma unei poezii,



picturi, unei melodii, narațiuni, etc. ce explică acel cuvânt.




ADEVĂRAT ȘI FALS. Elevii fac cunoscute două aspecte despre ei care sunt adevărate și unul fals. Ceilalți trebuie să ghicească care este cel fals.



Continuați de fiecare dată, în mod rapid și dinamic, cu elevul care a descoperit ce este fals.




POVESTEA PARTICIPATIVĂ. Facilitați construirea unei povești în grup pornind de la „A fost odată…” și lăsând fiecare elev pe rând să adauge



câte o propoziție. Încurajați și asigurați contribuția fiecărui elev la dezvoltarea poveștii cu ceea ce îi vine în minte pe moment, indiferent dacă are sau nu o




bună legătură cu ce s-a spus anterior. Încercați să treceți rapid de la un elev la altul astfel încât să fie toți cuprinși. O variantă mai simplă a acestei activități



presupune stabilirea unui subiect oarecare (ex animale, flori, filme, familie, etc), fiecare elev trebuind să contribuie la dezvoltarea lui cu trei cuvinte




(primele care-i vin în minte!).




EVALUEAZĂ! Puteți folosi această activitate pentru generarea de idei necesare adâncirii lecțiilor. Puneți elevii să evalueze 10 lucruri de la cel mai



bun la cel mai rău. Folosiți-vă de exemple sugestive și amuzante precum: legume, filme românești, mașini, ciocolată amăruie, topping de pizza, tabere de




vacanță, etc.



DACĂ AȘ CÂȘTIGA LA LOTTO. Elevii sunt invitați să numească trei lucruri pe care le-ar cumpăra și trei pe care nu le-ar cumpăra dacă ar câștiga




zece milioane de lei.



MOMENTUL DE RECUNOȘTINȚĂ. Fiecare participant la oră (inclusiv profesorul) împărtășește ceva pentru care este recunoscător. Rezultatele




cercetărilor din domeniul psihologiei pozitive sunt fără echivoc: trăirea și afirmarea recunoștinței corelează cu sănătatea, starea de bine, întărirea relațiilor



sau reconfigurarea acestora în sens pozitiv, reziliența și performanța.




Jocul LISTA DE CUMPĂRĂTURI



Scopul: - cunoaștere și atocunoaștere - dezvolarea limbajului, a creativității și a imaginației Materiale necesare: instrument de scris, listă de




cumpărături – coală A4 Cum procedăm: - Elevii primesc o listă de cumpărături pe care sunt notate diferite lucruri (obiecte concrete). Fiecare elev îți alege



din lista de cumpărături două obiecte și își trece numele în dreptul obiectelor alese. Apoi dă lista mai departe, în așa fel încât fiecare elev să iși aleagă două




obiecte de pe listă. La final, elevii trebuie să decidă ce pot face cu acele 2 obiecte alese, dacă ar fi pe o insulă pustie. Exemple de obiecte: pix, sticlă de bere,



ochelari, dulap, mașină, card de credit, funie, sac, etc.
















111.

DIN NEFERICIRE…/DIN FERICIRE…



Un joc care ne poate ajuta sa schimbam situațiile neplăcute în unele bune. De asemenea, ne poate ajuta să gasim un strop de pozitivitate in orice. Din




̑
nefericire….mi-a căzut un dinte. Din fericire… mai am destui să pot manca.


̑
Aplicând aceste jocuri la clasă, elevii devin mai receptivi, interesați de tot ce e nou și intră cu ușurință în jocurile de rol în care sunt antrenați. In plus,



colectivul de elevi unde sunt utilizate aceste jocuri, devine mai unit și mai apropiat, atât în ceea ce privește relațiile elev-elev, cât și în ceea ce privește




relația profesor-elev.








Bibliografie:




Negreț-Dobridor, I., Panișoară, I.O., 2008, Știința învățării. De la teorie la practică, ed. Polirom.
̑


Resurse și legături web:




1. https://consiliereliceuionminulescu.wordpress.com/2020/11/24/activitati-si-jocuri-de-spargere-a-ghetii-care-sustin-o-invatare-mai-adanca-si-motivatia-




pentru-scoala-in-modul-sincron-si-asincron/



2. http://www.ccdcluj.ro/vechi/Preuniversitaria/V52012/Sectiunea%201/Stanica.pdf




3. https://www.creeaza.com/didactica/copii/Jocuri-de-energizare-si-de-spa362.php



4. https://emalascoala.ro/jocuri-de-spargere-ghetii/















JOCUL ȘI ACTIVITATEA LUDICĂ – MIJLOC DE REALIZARE AL EDUCAȚIEI NONFORMALE









Prof. înv. primar Cîșlariu Laura - Paraschiva




Școala Gimnazială „Mihail Kogălniceanu” Dorohoi, jud. Botoșani










Societatea actuală se anunță a fi o societate tehnotronică în care accesul la informație este liber pentru oricine. Pe această cale și activitățile ludice se



dezvoltă din ce în ce mai mult, devenind complexe și deosebite pentru copii. De asemenea, se stabilește o legătură strânsă între aceste activități și educația




nonformală.




Pentru a-i determina pe copii să își consume inteligent și creativ clipele libere, sistemul de învățământ pune la dispoziția acestora activitățile ludice



caracterizate prin diversitate, care pot fi desfășurate chiar și în contextele nonformale de învățare. În acest mod, educația formală se îmbină cu celelalte




forme ale educației.



Adela Bradea (2012) subliniază ideea potrivit căreia copiii „trebuie formați ca personalități adaptabile, cu competențe profesionale, psihopedagogice,




socio-relaționale și morale, capabile să facă față diversității cerințelor sociale”. Astfel, educația nonformală, care se organizează în afara instituției de



învățământ, își subordonează activități legate de petrecerea timpului liber, pentru socializare, în vederea legării relațiilor de prietenie. Prin influența




exercitată și prin activitățile desfășurate, elementul de autenticitate al educației nonformale constă în transmiterea de valori materiale, dar mai ales



spirituale, valori pe care copiii ar trebui să le cunoască.




Rafaella Librelon de Faria și Marilda Shuvartz (2011) au realizat un studiu privind posibilitățile ludice de realizare a activităților în raport cu spațiile



nonformale de învățare. Acestea au surprins în cercetarea înfăptuită că utilizarea unor astfel de spații de învățare precum pădurile, muzeele, apele, pot fi




considerate atât spații fizice, simbolice, dar pot fi deopotrivă și spații care generează trări afective. Întrebuințate optim, aceste spații devin stimulatoare



pentru copii din punct de vedere social și cognitiv, fiind scenarii excelente de dobândire a cunoștințelor. Profitând de acest lucru, cadrul didactic poate




gândi proiecte si activități care au drept fundament utilizarea elementelor ludice și dinamice. Prin promovarea contextului socio-istoric, a spiritului



investigativ și al bucuriei generate de elementele ludice, aceste medii pot reprezenta un fir conducător spre o învățare semnificativă, calitativă. Pe de altă




parte, utilizarea activităților recreative în actul instructiv-educativ nu reprezintă întotdeauna o situație ușor acceptată de către profesori întrucât jocul este



asociat, în general, cu odihna și plăcerea, fapt care nu pare să fie în concordanță cu metodologia de predare a anumitor concepte. Cu toate acestea,




activitatea ludică poate fi un factor de interes și motivație pentru copil, jucând rolul de agent activ în procesul de construcție a învățării.




Conform J. C. F. Santos (2008 apud. Rafaella Librelon de Faria & Marilda Shuvartz, 2011) există patru condiții esențiale pentru ca procesul învățării să



fie unul semnificativ în ceea ce-l privește pe copil. Acesta aduce în discuție aspecte precum motivația, interesul, capacitatea de a împărtăși experiențe și de a




interacționa cu persoane diverse. Dacă motivația este legată de un impuls sau de o nevoie psihologică, interesul garantează atenția și implicarea în



activitățile propuse.În ceea ce privește capacitatea de a împărtăși experiențe și de a interacționa cu diverse persoane, utilizarea jocului în predare permite




interacțiune între elevi, ajutându-i să facă schimb de informații și să se sprijine reciproc.



Un alt palier al discuției face referire la cadrele didactice, care au sarcina de a fi în permenență pregătite pentru dezbateri, pentru cercetare deoarece




problemele întâmpinate de copii au o importanță formidabilă, fiind de fapt „deschiderea către cunoaștere” (Zamfirache, 2011, p. 12). De fapt, formatorul



întruchipează imaginea creatorului, a coordonatorului unor activități importante din timpul petrecut de către copii în afara instituției de învățământ. Pentru a




pune la punct detaliile tehnice, de desfășurare a unei activități, formatorul are nevoie de o echipă de lucru și de un program bine stabilit.



La vârstele mici, activitățile ludice reprezintă pentru școlari adevărate instrumente prin care se relevă emoțiile și ideile interioare, precum și trăsăturile




de caracter aflate în plin proces de dezvoltare (Farcaș, 2019, p. 187). Desfășurarea lor în contexte nonformale de învățare promovează însușirea



deprinderilor specifice sistemului formal de învățământ, dar aduc în plus o contribuție remarcabilă în ceea ce privește abilitățile dobândite în condiții de




învățare motivante și plăcute. Programe și activități cu specific nonformal realizate de către asociații profesioniste se regăsesc în contextul internațional.



Publicat în anul 2017, manualul intitulat The Nonformal Learning Handbook for Volunteers and Volunteering reprezintă produsul final al unui proiect de o




anvergură remarcabilă la care au participat peste cincisprezece țări și cuprinde o gamă largă de activități nonformale.











112.

Desfășurat pe parcursul a doi ani, proiectul Volunteers at the Interface between Formal and Nonformal Education a unit țări precum: Austria, Bolivia,



Columbia, Danemarca, Finlanda, Republica Ghana, Islanda, India, Italia, Mexic, Nepal, Polonia, Slovacia, Africa de Sud și Marea Britanie. Obiectivele




urmărite prin intermediul acestui proiect au constat în promovarea legăturii stabilite între educația formală și cea nonformală, a utilizării metodelor de



învățare nonformală și a metodelor didactice activ-participative în mediul formal. De asemenea, s-a pus accentul pe nevoile reale de învățare ale copiilor și




tinerilor, pe realizarea unor activități ludice care să creeze conexiuni strânse între participanți.




Proiectul este structurat conform următoarelor grupuri țintă: copii de vârstă preșcolară (2-6 ani), elevii din ciclul primar de învățământ (7-12 ani) și



elevii din ciclul gimnazial de învățământ (12-16 ani). Luând în considerare această structură, manualul pune la dispoziție o selecție de activități de învățare



cu specific nonformal, utilizate pentru a îmbunătăți procesul de predare-învățare. Acestea se axează pe valori promovate de educația interculturală,pe




dezvoltarea fizică și emoțională a copiilor și tinerilor.




Câteva dintre activități ce pot fi utilizate cu succes atât la nivel preșcolar, cât și la nivel primar, în felurite variante, cu nivel de complexitate diferit,



sunt următoarele:



• Pictura sau desenul unei fețe (face drawing)




Pentru această activitate se utilizează materiale precum: creioane colorate sau acuarele, hârtie și suport muzical. Elevii sunt așezați într-un cerc,




sarcina lor fiind aceea de a desena sau de a picta fața unui membru din familie, a unui animal sau a unui lucru pe care îl îndrăgesc. După expirarea timpului



de lucru, copiii împărtășesc grupului ceea ce au lucrat.




• Desenul utilizat în învățarea unei limbi



Această activitate poate fi utilizată pentru a-i învăța pe copii o nouă limbă sau pentru a consolida pronunția cuvintelor. Este nevoie de spațiu pentru




desfășurarea activității, de hârtii albe, precum și de creioane colorate. Așezați în cerc, școlarii vor asculta ceea ce organizatorul activității va spune, în limba



sa. După acest moment, ei vor desena pe foaia de hârtie ceea ce consideră că organizatorul a spus. La final, se vor stânge lucrările și se vor analiza alături de




copii.



• Prezentarea unei țări cu ajutorul unui puzzle




Având misiunea de a-i face pe copii conștienți că țările sunt diferite, fiecare populație având un mod unic de a trăi, această activitate își propune




confecționarea de puzzle-uri care să ilustreze trăsăturile specifice unei țări (număr de locuitori, peisaje, tradiții etc.).



• Instrumente muzicale




Pentru această activitate, se folosesc instrumente muzicale, imagini cu acestea sau chiar un suport muzical. Școlarii sunt rugați să închidă ochii și să



asculte diferite sunete, iar apoi să ghicească instrumentul muzical auzit. De asemenea, se prezintă părțile componente ale unor instrumente și locul unde se




folosesc acestea cu preponderență.



• Salata de fructe




Este o activitate ce urmărește dezvoltarea competențelor de comunicare și a capacităților motrice. Se întrebuințează cartonașe cu diferite cuvinte sau



imagini, ilustrând acțiuni, obiecte, stări sau trăsături. Elevii se plasează într-un cerc, unul dintre aceștia fiind așezat în mijloc. Toți primesc un cartonaș și




sunt rugați să le observe. După acest fapt, organizatorul roagă să meargă în mijlocul cercului doar copiii care văd pe cartonașul primit una dintre categoriile



amintite anterior.



• Operații matematice (jocul de cărți)




Învățarea operațiilor matematice este foarte simplă cu ajutorul acestui exercițiu. Spre exemplu, pentru operația de adunare organizatorul așază în fața




școlarilor un număr de cărți. Unul dintre aceștia vine și numără cărțile, precizând câte sunt, urmând să realizeze diverse operații matematice.



• „Ce mai faci?”




Utilizat pentru memorarea anumitor fraze și pentru spargerea gheții, acest exercițiu presupune simpla așezare a tuturor copiilor fie într-un cerc, fie pe



scaune. Unul dintre copii se va afla în mijlocul cercului și va alege un coleg căruia să-i adreseze întrebarea „Ce mai faci?”. Există trei variante de răspuns:




„Nu mă simt bine!”, „Sunt bine!” sau „Mă simt minunat!”. Fiecare dintre aceste răspunsuri determină anumite sarcini. Spre exemplu, dacă școlarul întrebat




va răspunde cu propoziția „Nu mă simt bine!”, toată lumea va trebui să se ridice pentru a-și găsi un nou loc, pe un alt scaun. Dacă se răspunde cu propoziția



„Sunt bine!”, copilul va trebui să rămână nemișcat pe scaunul său, iar dacă se răspunde cu propoziția „Mă simt minunat!”, copilul va trebui să facă schimb




cu cel care se află în mijlocul cercului. Regulile jocului se pot schimba în funcție de tematica aleasă.



• Deschide ochii!




Fiecare participant primește o fotografie incompletă. Aceștia analizează fotografia primită și răspund la întrebări în funcție de ceea ce observă: care



sunt elementele pe care le pot vedea și ce consideră că se întâmplă în fotografia originală. După această discuție, copiilor le sunt înmânate fotografiile




complete pentru a compara situația inițială cu cea finală.



• Educație și artă pentru viață




Activitatea este concepută pentru a crește stima de sine a școlarilor și pentru a-i învăța să își controleze mișcările, devenind un grup. Aceștia formează



un cerc și urmăresc mișcările coordonatorului. Se aleg materiale potrivite (cuburi, mingi, trapez) și se exersează timp de o oră.




• Cât de calm ești?



Pentru a-i ajută pe copii să se liniștească se poate realiza acest exercițiu ce urmărește să reducă anxietatea și hiperactivitatea. Întrucât corpul și mintea




sunt legate în mod inextricabil, atunci când se schimbă starea fizică, se poate schimba și starea emoțională. De aceea, coordonatorul le poate propune



participanților să respire lent și profund de câteva ori atunci când se simt triști sau să realizeze exerciții fizice pentru a elibera emoțiile negative și a reveni la




starea de calm.



• Lămâile




Ultima activitate cu specific nonformal destinată școlarilor are misiunea de a le face cunoscute diferențele dintre oameni și caracteristicile lor speciale.


















113.

Fiecare membru al grupului primește o lămâie. Copiii analizează propriile fructe, atenția fiind concentrată pe semnele distinctive. Aceștia sunt încurajați să



își personalizeze fructele, oferindu-le un nume. Într-un interval de cinci minute, copiii observă, iar la expirarea timpului de lucru, toate lămâile sunt




colectate într-o pungă. Ele sunt amestecate și întinse pe podea în fața tuturor. Fiecare copil este rugat să își caute fructul pe care l-a avut inițial și să îl



prezinte, răspunzând la întrebări de tipul: „Cât de sigur ești că acesta este lămâia ta?”, „Ai întâmpinat vreun obstacol în găsirea acesteia?”, „Cum e posibil




să îți găsești propriul fruct?”, „Care sunt caracteristicile care au diferențiat lămâia ta de celelalte?”.




Având în vedere argumentele aduse și exemplele pertinente, putem afirma că utilizarea activităților ludice în context nonformal se transformă într-un



aliat important în vederea construirii unui proces de învățare remarcabil. Jocul, prezent îndeosebi la vârstele timpurii, poate fi folosit frecvent în orice sferă



a educației deoarece deține anumite mecanisme care pot favoriza învățarea.









Bibliografie:




Bradea, A. (coord.) (2012), Educația nonformală în tabere – Îndrumar de bune practici, Editura Universității din Oradea, Oradea




de Faria, R. L., Shuvartz, M. (2011). Possibilidades lúdicas em um espaço de educação não formal.



Farcaș, G., (2019), Autonomia copilului de vârstă mică – Repere pedagogice, Editura Polirom, Iași




Fellinger, D., Rodriguez, E. V. Q., Rodriguez, I. R., Masiba, N., Prudencio, O. D. F., Jaliwala, R., Romagna, S., Rao, S. (2017), Non-Formal Learning



Handbook for Volunteers and Volunteering Organisations: https://www.icye.org/wp-content/uploads/2017/06/NFE-Handbook-May-2017.pdf




Zamfirache, N. E., (2011), Managementul activităților extrașcolare, Editura Hoffman, Caracal




















PROIECTUL EDUCATIV – METODĂ NON-FORMALĂ DE ÎNVĂȚARE ȘI EVALUARE









Prof. Cismaru Cristian,




Colegiul ,,Ștefan Odobleja”, Craiova









Educația non-formală este cea mai nouă formă de abordare a învățării prin activități plăcute și motivante. Avantajele sale multiple înglobează




realizarea tuturor deprinderilor specifice sistemului tradițional de învățământ, cu un aport suplimentar de abilități câștigate în condițiile unei libertăți de



exprimare maxime. Educatia non-formală înseamnă orice acțiune organizată în afara sistemului școlar, prin care se formează o punte între cunoștințele




predate de profesori și punerea lor în practică. Acest tip modern de instruire elimină stresul notelor din catalog, al disciplinei impuse și al temelor



obligatorii.




Coordonatele actuale ale vieții cotidiene impun abordarea în școală, alături de alte elemente de educație și a problemelor legate de educația pentru



calitatea mediului înconjurător. Astfel se evidențiază prioritatea majoră a noastră, a tuturor, de a cunoaște, proteja și conserva mediul de viață, conservarea




naturii devenind eficientă și reală numai atunci cînd aceasta va face parte integrantă din filosofia și comportamentul nostru .



Ne aflăm într-un moment al istoriei în care trebuie să orientăm acțiunile noastre, meditând în mai mare măsură la repercursiunile asupra mediului .




Aprofudând cunoștințele elevilor și chiar pe ale noastre, ale cadrelor didactice și acționând cu mai multă înțelepciune, putem asigura pentru noi înșine și



pentru posteritate condiții de viață mai bune într-un mediu înconjurător mai bine adaptat la nevoile și aspirațiile umanității . Apărarea și îmbunătățirea




calității mediului aerian, pentru generațiile prezente și viitoare a devenit un obiectiv primordial al oamenilor, o sarcină a cărei realizare va trebui să fie



coordonată și armonizată cu realizarea obiectivelor fundamentale, stabilite deja, de pace și dezvoltare economică și socială în întreaga lume.




Promovarea învățării centrate pe elev și formarea competențelor specifice pot fi realizate numai printr-o abordare de tip intregrat a curriculum-ului.



Transdisciplinaritatea reprezintă gradul cel mai elevat de intregrare a curricum-ului și se poate realiza prin proiecte. Strategia didactică a proiectului este




interactivă și în acest fel se realizează o creștere a interesului și a motivației pentru învățare prin legătura cu viața cotidiană.



Prin această strategie, se oferă oportunități pentru toți elevii care au o diversitate de inteligențe și abilități. Pentru aplicarea metodei proiectului, elevii




trebuie să caute informații în afara clasei – bibliotecă, internet. Prin aceste proiecte elevii își asumă roluri active de documentare, investigare, rezolvare de




probleme, care împreună conduc la dezvoltarea gândirii și a dorinței de a învăța.



Prin elaborare de proiecte, profesorii au misiunea de a descoperii înzestrarea fiecărui elev și de a valorifica punctele tari ale acestuia. Astfel elevii nu




mai sunt total dependenți de profesor, activitatea lor fiind doar ghidată de acesta. Proiectele angajează elevii în roluri active, prin faptul că se află în centrul



procesului de instruire.




Pentru a avea succes proiectele trebuie să fie concepute, într-un mod, care să aibă în vedere scopul lor final. Fără competențe de învățare clar



exprimate, scopul proiectului nu poate fi înțeles corect, iar așteptările cu privire la rezultatele învățării pot fi comunicate în mod greșit. Atunci când se




planifică proiectele, este important să se asigure că activitățile de învățare avute în vedere , îi vor ajuta pe elevi să îndeplinească obiectivele propuse.



Tema proiectului ales susține interesul elevului numai dacă :




subiectul are un grad de noutate



resursele materiale îi sunt indicate de la început de profesor




rezolvarea sarcinii îi ridică prestigiul în fața celorlalți



părinții îl înțeleg și îi apreciață efortul




speranța unui calificativ bun este reală



Împreună cu elevii clasei a XII-a C, am aplicat metoda proiectului în cadrul proiectului educativ ,,Meteorologia și societatea’’.

















114.

Etapele pe care le-am parcurs în realizarea acestui proiect sunt următoarele:



Comunicarea sarcinii de lucru și alegerea temei proiec tului. Subiectul trebuie ales cu mult discernământ, pentru ca elevii să manifeste interes pentru




realizarea lui și ca să fie motivați în crearea unui produs nou.



Discutarea obiectivelor proiectului: apli carea practică a unor noțiuni teoretice învățate; formarea și dezvoltarea deprinderilor de a lucra în grup;




dezvoltarea mai multor tipuri de inteligență; formarea unor deprinderi de documentare științifică; dezvoltarea capacității de a structura și sintetiza




materialul etc.



Constituirea grupelor de lucru. Un grup optim de lucru cuprinde 2-5 mem bri, în funcție de tema proiectului, experiența participanților, natura obiec‐




tivelor. Cu cât crește numărul membrilor grupului, cu atât scade posibilitatea participării efective la activitate, dar poate crește calitatea produsului



realizat. Profesorul poate propune subiecte pentru proiecte individuale sau elevii aleg astfel de proiecte.




Programarea etapelor de lucru și distribuirea responsabilităților. În func ție de obiective, timp, spațiu, mijloace disponibile, grad de dificultate al




proiectului, se stabilește succesiunea, durata și conținutul fiecărei etape (identificarea surselor de documentare, analiza situației-problemă, prelucrarea



materialelor, propunerea unor variante de rezolvare, alegerea soluției optime etc). Dacă se lucrează în grup se distribuie responsabilitățile. Este




important ca elevii să cunoască data predării și prezentării proiectului în fața colegilor.



Realizarea proiectului și monitorizarea procesului. Este importantă respectarea etapelor activității, monitorizarea elevilor, observarea în fiecare




moment astfel, ca la final, să poate fi evaluat și procesul, nu numai produsul. Pentru evaluarea procesului de elaborare a proiectului este bine ca



profesorul să aibă discuții săptămânale cu echipele pentru a observa ce dificultăți au, pentru a analiza anumite alternative de rezolvare, pentru a-i




încuraja etc.



Evaluarea rezultatelor. Proiectele sunt prezentate, analizate, comparate, apreciate. Se evaluează de către profesor, dar și de către elevi (interevaluare și




autoevaluare): cercetarea în ansamblu, modul de lucru, prezentarea și produsele realizate. Fiecare echipă trebuie să explice cum au lucrat, care au fost




atribuțiile membrilor echipei, cum a îndeplinit fiecare sarcinile. În timpul prezentării proiectelor, elevii iau notițe, formulează întrebări sau răspunsuri,



fac aprecieri asupra proiectelor, dau note. Deoarece prezentarea poate avea aspectul unei competiții, fiecare echipă se străduiește să găsească forme cât



mai originale și atractive în realizarea și prezentarea proiectului.




Capacitățile de bază ce pot fi măsurate prin proiect sunt :




deprideri de bază - raționament



capacități legate de gândire -a raționa , a lua decizii




calități personale -stima de sine, autoconducere, sociabilitate



Activitatea în proiect a elevilor este evaluată pe următoarele direcții :




operarea cu fapte, concepte, deprinderi



competențele cheie și gradul de rezvolvare prin evaluarea relizată în timpul proiectului




calitatea muncii cum ar fi inovația, imaginația, judecata și tehnica estetică



reflecția - capacitatea de a urmării competențele propuse, de a evalua progresul




Evaluările prin proiect trebuie să vizeze următoarele aspecte:



cum progresează elevii cu privire la îndeplinirea competențelor specifice




ce capacități cognitive folosesc elevii



cât de bine integrează și aplică elevii noile informații




ce îi motivează pe elevi




eficiența unor intervenții



În urma evaluării, profesorul poate stabilii dacă strategiile de predare trebuie să fie modificate, dacă trebuie schimbate sau altfel utilizate.



Pentru a reuși, elevii au nevoie să fie sprijiniți prin :




criterii clare de început




modalități de monitorizare a progresului



metode de a oferii feedback constructiv




timp pentru a reflecta la propriile procese



sprijin pentru a fixa noi competențe pentru activitățile de învățare viitoare




Prin realizarea proiectelor elevii pot să-și dezvolte competențe specifice necesare integrării lor în lume și societate :



responsabilitate și capacitate de adaptare




capacitate de comunicare



creativitate și curiozitate intelectuală




gândire critică și sistemică



informare și abilități media




capacități interpersonale și de colaborare



·identificare, formulare și rezolvare de probleme




·autonomie și responsabiltate socială



În timpul derulării metodei proiectului am observant că elevii:




se gândesc la mai multe idei diferite




abordează lucrurile din diferite puncte de vedere



oferă mai multe soluții la o problemă












115.

învață cu placere și interes




Elevii sunt atrași de acest tip de învățare datorită posibilității de combinare a celor mai bune practici pedagogice cu puterea tehnologiei informației,



profesorii putând în acest mod cultiva potențialul inovator al tinerilor.









Bibliografie:




1. Dulamă Maria Eliza, Modele, strategii și tehnici didactice activizante cu aplicații în geografie, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2002



2. Dulamă Maria Eliza, (2006), Tendințe actuale în predarea și învățarea geografiei, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2006




3. Ilinca N., Didactica geografiei, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 2006




















JOCURI DIDACTICE ȘI DE COMUNICARE ÎN GRĂDINIȚĂ









Dinică Luiza




Școala gimnazială nr. 13 –Grădinița cu program prelungit Ostroveni





Motto:



,,Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi



lumea lor. Atunci, să-i învățăm cum să se adapteze “ . ( Maria Montessori )










În societatea contemporană, educarea creativității a devenit o prioritate, o cerință stringentă, pentru a face față exigențelor prezentului și pentru a



rezolva problemele de complexitate sporită ivite în toate domeniile de activitate. Încă de la vârsta preșcolară, trebuie încurajate manifestările creative,




pentru ca, mai apoi, școala să ducă mai departe procesul de descoperire, impulsionare și formare de aptitudini creatoare ale copiilor.



Jocul este conceput ca mijloc de instruire și educație a copiilor, ca procedeu metodic de realizare a sarcinilor concrete pe care și le propune procesul de




învățământ și ca formă de organizare a activității de cunoaștere și de dezvoltare a capacităților psihofizice pe toate planurile. Particularitățile de dezvoltare



ale preșcolarilor fac ca prin joc ei să învețe fără a se simți constrânși, obligați, nefiind conștienți că fac acest lucru.




Jocul didactic este un „mediu” care favorizează comunicarea educatoare-copii, copii-copii, în care fiecare copil se poate „deschide” firesc, cu



încredere.




Jocul didactic reprezintă o punte între grădiniță și școală, abilitățile și capacitățile de comunicare orală au un rol esențial în integrarea cu succes în



activitatea din clasa I.




Joc didactic pentru dezvoltarea limbajului: “Potrivește imaginile, formulând propoziții corespunzătoare!”



Scop: activizarea și îmbogățirea vocabularului.




Sarcina didactică: potrivirea corectă a imaginilor și formularea de propoziții simple sau dezvoltate, corecte din punct de vedere gramatical.




Regulile jocului: câte un copil este chemat de educatoare în fața grupei și trebuie să potrivească imaginea mare cu una din cele mici, apoi să formuleze



propoziții corecte din punct de vedere gramatical, în legătură cu aceste imagini. Jocul continuă până ce toți copiii vin în fața semicercului și rezolvă sarcina




didactică.



Elemente de joc: aplauze.




Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului:



Copiii sunt așezați în semicerc, în mijloc aflându-se panoul cu imaginile expuse.




Pe panou au fost expuse mai multe planșe cu diferite imagini – o imagine mai mare care se potrivea cu una din cele 3 imagini mai mici. De exemplu:



undiță (imaginea mare, din mijloc) – rac, pește, pâine ( imaginile mici, de dedesupt): undiță se potrivește cu peștele. După ce au potrivit imaginile, copiii




trebuie să formuleze propoziții corecte din punct de vedere gramatical, pornind de la cele două imagini: „Cu undița prindem pești.”



Joc didactic (senzorial) “Spune ce ai gustat?”




Scop: educarea sensibilității gustative, olfactive, tactile și vizuale prin antrenarea analizatorilor corespunzători.



Sarcina didactică: recunoașterea și denumirea corectă a gustului unor alimente de bază și a unor însușiri stabilite prin intermediul celorlalți analizatori,




raportarea însușirilor la obiectele care le posedă.




Regulile jocului: copilul trebuie să numească alimentul după gust, miros, pipăit și să-l denumească.



Elemente de joc: manipularea materialului didactic cu care se desfășoară activitatea, aplauze.




Indicații metodice: Acest joc didactic face parte din domeniul științe - cunoașterea mediului și este un joc de consolidare a cunoștințelor predate în



cadrul proiectului tematic „Corpul omenesc” – simțurile noastre.




Materialele și produsele folosite în activitate au fost procurate cu ajutorul părinților. Toate au fost așezate la mijlocul mesei, iar copiii au fost așezați



pe scăunele, în jurul mesei. Prin acest joc s-au consolidat și cunoștințele despre fructele și legumele de toamnă, nu doar simțurile omului. Copiii au fost




foarte încântați și au gustat din toate produsele alimentare, fructele și legumele prezentate.



Joc didactic interdisciplinar: Activitate în natură – „Primăvara“ – activitate de consolidare




Una dintre metodele mele preferate este pedagogia experiențială, prin care se învață prin experiența directă și prin acțiunea activă a copilului.




Învățarea experiențială bazată pe activități nu este numai experimentală, ci și practică.



Această metodă am folosit-o primăvara, pentru ca atunci a fost cel mai benefic a afla despre flori și natură. Am predat cunoștințele despre primăvară –



caracteristicile anotimpului, flori care înfloresc primăvara, reînnoirea naturii în parcuri și pe câmpuri, schimbări în natură – în sala de grupă, cu ajutorul




mijloacelor de învățare: imagini, planșe, jetoane, calendarul naturii, prezentări multimedia, filmulețe, fișe de lucru.










116.

Apoi, ca și activitate de consolidare a cunoștințelor, am desfășurat o activitate out-door, în parc. Pe drum, am admirat magnolia înflorită. Când am



ajuns în parc, am observat natura, apoi copiii și-au reactualizat cunoștințele printr-un concurs, cu ajutorul imaginilor. Am cântat și am dansat cântecele și




dansurile învățate. La finalul activității, ne-am plimbat și ne-am jucat în parc și am admirat florile, copiii au putut mirosi liliacul înflorit.



Copiilor le place foarte mult să poată experimenta ceea ce au învățat în sala de grupă în natură. Aceste activități au un efect pozitiv asupra copiilor.




Joc senzorial: „Spune pe ce ai călcat?“




Am folosit materiale de diferite feluri, consistență și texturi: bureți, cuburi, făină, grâu, porumb, nisip ud, nisip uscat, apă, plastilină, etc. Toate



acestea au fost așezate în tăvi separate sau ligheane de plastic, în curtea grădiniței. Activitatea s-a desfășurat în luna iunie. Copiii, așezați în rând unul după




altul, trebuiau să calce pe toate aceste materiale și să spună pe ce au călcat (copiii au călcat cu piciorușele goale). La început, le-a fost frică, apoi s-au distrat



și au vrut de mai multe ori să realizăm jocul. Educatoarea i-a ținut de mână și i-a încurajat pe tot parcursul jocului. Copiii trebuiau să spună ce material este,




ce au simțit când au calcat pe diferite materiale și cum sunt acestea (tare, moale, etc.)



Preșcolarii s-au bucurat cu adevărat și întreaga situație de învățare a fost caracterizată de o stare de spirit constantă, copiii au fost aplaudați de colegi




și educatoare.



„Clubul curioșilor“ este o altă activitate de consolidare de cunoștințe în care educatoarea desfășoară diferite experimente cu mai multe substanțe, iar




copiii sunt foarte încântați că pot să observe diferite transformări sau pot lua parte la acestea, dacă experimentele sunt mai simple. Aceste activități le-am



organizat ca activități de sine stătătoare sau în cadrul activității „O zi cu Știință“, cu participarea părinților.




O altă metodă foarte populară este pedagogia bazată pe metoda proiectelor. Scopul acestei metode este de a crea o activitate activă, de a rezolva




situații problematice reale, de a rezolva problemele dobândite din mediul propriu, de a lua decizii și de a oferi oportunități copilului să învețe „atunci și



acolo“.



Metoda proiectelor, ca strategie de predare, învățare și evaluare, reprezintă abordarea educațională propusă de programa preșcolară, în care lucrul în




echipă și acțiunea directă a copilului cu mediul sunt mijloace de bază ale procesului instructiv-educativ.




Bazele vorbirii și ale comunicării orale se formează încă de timpuriu, de aceea educarea limbajului trebuie începută încă de la o vârstă fragedă.



O modalitate eficientă pentru realizarea educației limbajului sub aspect fonetic, lexical, al structurii gramaticale, expresivității limbajului, o constituie




jocul didactic, cu variantele de joc didactic interdisciplinar, activitate out-door, joc senzorial, vizite, serbări.



Jocul didactic este modalitatea care face trecerea de la activitatea de joc, la activitatea de învățare.




Pentru a spori contribuția jocurilor didactice în educarea limbajului, trebuie să folosim metode și procedee variate și mijloace de învățământ cât mai



variate și atractive.




Jocul reprezintă un mijloc valoros de instruire și educare a copiilor de vârstă preșcolară, deoarece rezolvă sarcini instructiv-educative complexe, într-o



formă adecvată vârstei.




Prin introducerea jocului didactic ca formă de bază în dezvoltarea vorbirii, se realizează una din cele mai importante cerințe ale educației preșcolare.



Jocurile didactice folosite în diferite variante contribuie în mod deosebit la dezvoltarea limbajului preșcolarilor, în vederea pregătirii pentru școală.









Bibliografie:




*** Curriculum pentru educația timpurie, aprobat prin OMEN nr. 4694/ 2019;




*Roco M., (2001), ,,Creativitate și inteligență emoțională”, Ed. Polirom, Iași.



*C.Cojocaru, (1975), ,,Creativitate și inovație”, Editura Științifică și Enciclopedică, București.




*Edward de Bono, (2011), ,,Gândirea laterală”, Ed. Curtea Veche, București.



*(1996), Revista ,,Învățământului preșcolar”, nr.1-2.




* Daniela Răileanu, Liliana Bujor, Nadia Laura Serdenciuc, (2019), ,,Jocuri potrivite pentru profesori *S.Breben, M.Fulga, E. Gongea, G.Ruiu,(2002) ,,



Metode interactive de gup”, Editura Arves, București *Piaget J., (1965), ,,Psihologia inteligenței”, Ed. Științifică, București


























JOCURILE DIDACTICE









Prof. Dovleac Mariana Camelia




Școala Profesională Valea Stanciului, Dolj










Avantajele folosirii jocurilor în activitățile de învățare, atât în contexte formale, cât și nonformale, sunt multiple:



o optimizează starea de bine, dezvoltă spiritul de competiție și asigură motivarea copiilor/elevilor/tinerilor pentru sarcina de lucru;




o stimulează interesul și cresc gradul de implicare și participare activă, contribuind apoi la o mai bună înțelegere a situațiilor problematice decât tratarea



acestora doar la un nivel intelectual abstract;




o facilitează punerea copiilor/elevilor/tinerilor în contact cu propriile sentimente și reacții, reprezentând o cheie către autoconștientizare;




o facilitează ieșirea din zona de confort și asumarea de către copii/elevitineri a unor riscuri într-un mediu relativ sigur;



o facilitează coeziunea grupului și dezvoltă spiritul de echipă;




o dezvoltă încrederea în sine și în ceilalți;



o facilitează dezvoltarea unor abilități organizatorice, atât pentru copii/elevi/tineri, cât și pentru formator;












117.

o variază și destind condițiile activității în concordanță cu necesitățile grupului;



o reprezintă o formă de învățare bazată pe acțiune, contribuie la memorarea mai rapidă a celor învățate și accelerarea învățării;




o stimulează dezvoltarea personală, atât a copiilor/elevilor/tinerilor, cât și a profesoului/facilitatorului/formatorului.



o oferă elevilor și profesorului/facilitatorului/formatorului posibilitatea de a fi flexibili în activitățile desfășurate pentru atingerea obiectivelor propuse;




o contribuie la transforarea unei probleme sau a unei abilități într-o realitate fizică, demonstrând modul în care copiii/elevii/tinerii reacționează și




interacționează în situații din viața reală.



o permit trecerea prin toate cele patru etape ale unei învățării experiențiale eficiente: 1. Acțiune; 2. Reflecție; 3. Teoretizare; 4. Aplicare.



Jocurile de energizare sunt folosite pentru a optimiza starea de bine a copiilor/elevilor/tinerilor și a menține o bună dinamică de grup, un nivel ridicat




de energie creativă.




„Schimbă locurile” va facilita intercunoașterea și va ajuta la realizarea unui prim contact în grupul de lucru. Este în același timp o activitate



amuzantă, solicită atenția, imaginația, spontaneitatea, are un ritm alert și implică toți participanții.




Mărimea grupului: 10-30 participanți



Vârsta potrivită: peste 7 ani




Materiale: scaune



Descriere:




Participanții sunt invitați să aranjeze scaunele astfel încât să formeze un cerc și să rămână așezați. Animatorul stă în interiorul cercului în picioare și



spune „Schimbă locurile toți cei care au ochii …” și indică o culoare. Toți cei care au culoarea respectivă a ochilor trebuie să se ridice și să își schimbe




locul. Pentru că și cel din mijloc urmărește să ocupe un scaun, este nevoie de rapiditate. Cel care nu reușește să prindă un loc liber, rămâne în mijloc și



continuă jocul.




Criteriile se pot schimba în timpul jocului, în funcție de imaginația participanților și a animatorilor: cine are părul lung, cine are telefon mobil, cine



este microbist, cei cărora le plac filmele, cui îi place marea, cine a zburat cu avionul etc.




Observații:




Participanții vor afla lucruri noi unii despre alții și vor putea descoperi caracteristici, calități sau pasiuni comune.



“Salata de fructe” joc de energizare și acțiune.




Participanții vor fi așezați într-un cerc format din scaunele lor. Coordonatorul e singurul care nu are scaun . Acesta alege 3-4 fructe apoi împarte



grupul, numind câte un fruct pentru fiecare participant (inclusiv pentru el). Apoi, aflat in mijlocul acestui cerc va spune ,, Aș mânca , aș mânca ...” și




numește un fruct , două, trei fructe din cele numite sau ,, salata de fructe’’.Când participanții aud numindu-se fructul pe care îl reprezintă, trebuie să se



ridice de pe scaun și să schimbe locul său, căutând un scaun liber. La comanda ,,salata de fructe’’, toti trebuie să iși schimbe locul, coordonatorul trebuie să




pândească un loc liber și să-l ocupe.



“Silabe muzicale”




Propune unui voluntar să iasă din sală. Grupului i se spune un cuvânt din cel puțin trei silabe (de exemplu, ma-ri-nar). Se formează trei subgrupe



(corespunzătoare fiecărei silabe). Aceste grupuri își vor rosti concomitent silaba, fredonând-o pe o melodie. Ulterior se invită persoana care a ieșit din sală




pentru a încerca să ghicească cuvântul în întregime. Dacă reușește, poate propune următorul cuvânt.



“Flux și reflux”




Profesorul desenează o linie care să reprezinte țărmul mării și roagă participanții să stea după ea. Când va spune „Reflux!”, toți participanții vor sări



înainte peste linie. Când va spune „Flux!”, toți vor sări în urmă peste linie. Participanții care se vor mișca la pronunțarea de două ori la rând a cuvântul




„Reflux!” vor ieși din joc.



În urma aplicării jocului la clasă, am constatat următoarele:




Implicarea tuturor membrilor grupului în jocuri devine o normă. Jocurile stabilesc o cerință pentru participarea deplină și egală a fiecărui membru.




Animatorul va urmări că fiecare persoană să se implice, iar membrii cu cele mai puține abilități de comunicare sau relaționare vor fi încurajați în mod



special să se implice atât în toate etapele jocului, cât și în discuțiile finale sau alte activități de pe durata acestuia.




Jocul îți va antrena mintea, te va ajută să socializezi mai ușor și să apreciezi cu adevărat timpul petrecut alături de colegi.



Jocul se desfășoară mult mai bine într-un spațiu mai larg, deschis, în afară sălii de clasă.




Ca propunere de îmbunătățire a jocului, sugerez eliminarea celor care greșesc, pentru a face joculețul mai atractiv și pentru a îi responsabiliza pe



elevi.









Bibliografie:




·Moldovanu, I.; Culea, L. (2002). Cartea mare a jocurilor. Chișinău: CIDDC.



























































118.

METODE NON-FORMALE DE ÎNVAȚARE









Enache Mirela




Liceul Agricol “Sandu Aldea” Cãlãrași










Metodele nonformale de învațare sunt variate și potrivite oricarui tip de beneficiari. Deși se numesc „nonformale”, aceste metode pot fi folosite și în




context formal (de exemplu la scoala). Metodele acestea pot fi utilizate pentru a realiza activități prin care participantii sa-și dezvolte abilitățile de viața și sa



învețe cât mai multe despre drepturile omului.




Caracteristicile metodelor non – formale :



- au obiective de învățare clare




- dezvoltă toate tipurile de competențe (cunoștințe dar mai ales abilități și atitudini)



- sunt active, creative și interactive




- au caracter participativ și experiențial



- au caracter inovativ (nu fac parte din categoria “metode clasice”)




- au un grad de aplicabilitate mare.



Metodele de educație nonformală sunt organizate, coordonate, evaluate și analizate de catre persoane cunoscute sub mai multe denumiri, în functie de




metoda (formator, animator, facilitator, lector etc). Aceste persoane, prin intermediul fanteziei, a creativitãții și bucuriei lor, își propun sã creeze cadrul




potrivit pentru distracție, activare și exprimare liberã a persoanelor cãrora se adreseazã.



Cel care desfãșoarã acest tip de activitãți trebuie sa fie:




- bun organizator al spatiului și timpului;



- bun comunicator – clar și simplu și ascultator




- asertiv; - capacitatea de a intra în joc;



- temperament activ, dinamic, entuziast, atent, sensibil, întreprinzãtor;




- capacitate de rezistențã la obosealã și tensiune;



- creativitate și fantezie;




- capacitate de improvizare și de gestionare a situațiilor neprevãzute, a crizelor și conflictelor care pot apãrea în cadrul grupului, autocontrol;



- disponibilitate, primitor, empatic, spontan, expresiv, autoritar;




Jocurile de societate (BOARDGAMES)



Pentru această metodă se utilizează în limba română diferite denumiri – toate mai mult sau mai puțin confuze, dar indiferent de denumirea care este




folositã, esențialul acestor jocuri este faptul că ele se joacă în comunitate/societate cu scopul de a socializa , respectiv de a distra sau relaxa. Iar această




plăcere gratuită de a se juca e însoțită întotdeauna de învățarea reciprocã.



În general jocurile de societate înseamnă o activitate competitivă între cel puțin 2 jucători, bazată pe interacțiunea directă față în față, realizată într-un



timp și un spațiu delimitat, fără a avea un scop extern ca de exemplu obținerea unui câștig material, ci unul intern constând în plăcerea de a se juca.




Finalitatea către care este direcționat jocul de societate este de exemplu parcurgerea în timpul cel mai scurt a unui traseu sau colectarea unui anumit număr




de resurse, iar ea poate fi atinsă respectând un anumit set de reguli acceptate de jucători de comun acord.



Majoritatea jocurilor implică jucătorii participanți pe toată perioada de derulare a jocului; scopul jucătorilor fiind acela de a aduna puncte de câștig




(adesea necunoscute de ceilalți jucători) și nu de a-i elimina din joc pe ceilalțijucători.



Derularea jocurilor de societate se bazează în general pe folosirea zarului sau zarurilor (în acest caz jocurile au o componentă ce ține de noroc), pe o




mutare strategică din partea jucătorilor (în acest caz domină elementul strategic sau tactic) sau pe o acțiune de îndemânare (dominantă fiind în acest caz



componenta de dexteritate).








Bibliografie:




1. https://proform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-resurse-educationale-pentru-sustinerea-educatiei-incluzive-de- alitate/metodele-nonformale



2. http://www.bjdb.ro/retea/docs/SUPORT%20CURS%20EDUCATIE%20NONOFORMALA.pdf















“CREATIVITY LAB”(LABORATORUL DE CREATIVITATE)









Prof.Gavril Florentina




Școala Gimnazială Nr.7 Botoșani










În perioada 8-12 martie 2022 am participat la cursul de perfecționare “Creativity Lab”(Laboratorul de creativitate ) desfășurat în Pireu/Grecia.



Prezența la acest curs a oferit o abordare modernă, europeană, o analiză a sistemelor educaționale europene, exemple de bune practici, obținându-se




noi competențe și abilități. Participarea a fost determinată de interesul pentru cunoașterea unor metode noi, pentru îmbunătățirea strategiei educative în




vederea dezvoltării unor relații de colaborare, iar beneficiile personale și profesionale au fost nenumărate: cunoașterea altor sisteme de educație europeană,



realizarea unor schimburi de experiență, perfecționarea unor cunoștințe, actualizarea și completarea cunoștințelor referitoare la alte țări și culturi.




Organizatorii au folosit o abordare pedagogică interactiv-comparativă și au pus la dispoziția participanților materiale de specialitate bine structurate.











119.

Scopul programului- de a ajuta instructorii să organizeze cursuri ,proiecte și lecții folosind diferite mijloace pentru a îmbunătăți creativitatea atât în ei



înșiși,cât și la studenți.




Obiectivul cursului:



Dezvoltarea abilităților de creativitate prin scrierea creativă(povestire, benzi desenate,animație,medii digitale).




CREATIVITATE-REZULTATELE ÎNVĂȚĂRII:




Pentru a împărtăși înțelegerea noastră despre ceea ce înseamnă creativitatea



Pentru a dobândi învățare și abilități de a elimina obstacolele și de a dezvolta instrument de Doceatty



Pentru a dobândi creativitate în gândire




Pentru a dobândi creativitate în utilizarea limbajului




Pentru a dobândi creativitate în utilizarea elementelor vizuale



Pentru a dobândi creativitate în utilizarea abilităților digitale




Pentru a învăța principalele concepte de organizare a unui laborator de creativitate



OBSTACOLE ÎN CREATIVITATE:




Predispoziția negativă-“Da,dar....”



Frica de eșec




Respectarea regulilor



Ipoteze




Bazându-se excesiv pe logică



Să fii convins că nu ești creativ




Rutine



Lipsa de motivație




Stres




A fi mulțumit de felul în care sunt lucrurile...



“Nebunia înseamnă să faci aceleași lucruri ,iar și iar și așteptând rezultate diferite”. (Albert Einstein)



NEUTILIZATORI AI OBSTACOLELOR PENTRU CREATIVITATE:




Schimbați-vă atitudinea




Aplicați tehnici de asumare a riscurilor



Supape de siguranță pentru stres




Ipoteze de control



Climat creativ interior




Minimizează obstacolele....



RISC DE EȘEC:



CE RISC CREATIV AVEȚI ÎN VEDERE:




De ce este important să vă asumați acest risc?




Dacă ai eșec și cazi,ce este cel mai mare rău care se poate întâmpla?Cum crezi că vei reacționa la acest eșec?



Dacă răspunsul tău este negativ și/sau te autoînvinovățești,cum îl vei transforma într-o abordare pozitivă?




Dacă alegerea pe care ai făcut-o nu este cea potrivită, ce alte opțiuni ai avea?



Alt punct de vedere:




“Cea mai sigură modalitate de a-ți accelera succesul este să îți dublezi greșelile.” Tom Watson Fondator IBM



RISC DE EȘEC:




Un secret al științei:greșelile stimulează înțelegerea.




Eșecul poate schimba modul în care înveți și te poate propulsa către succes.



“Mulți copii se tem să facă o greșeală,îî va eticheta drept un eșec.De fapt,știința este construită pe un munte de grșeli,multe făcute decele mai mari




minți.Trucul este să priviți fiecare greșeală ca pe un pas pe calea spre înțelegerea a ceva mai bun.”



hmps//www.sciencenewsforstudents.org/article(secret-știință-greșeli-amplificare-înțelegere)



CREATIVITATE:DE CE AVEM NEVOIE ÎN ȘCOALĂ?




IDEI BUNE: “Cel mai bun mod de a avea idei bune este să ai mai multe idei.”




Linus Pauling-laureat al premiului Nobel



TIPURI DE GÂNDIRE CREATIVĂ:




GÂNDIRE LATERALĂ



Procesul de a se rupe de conexiunile și ordinea stabilite și de a gâ ndi “din cutie” și de a explora calea cea mai puțin probabilă.(De ex.combinarea




lucrurilor complet aleatorii sau negarea faptelor cu întrebări de tipul” Dar dacă?”).



GÂNDIRE DIVERGENTĂ




Procesul de a genera cât mai multe soluții sau opțuini. ?”(De ex. prin brainstorming).



GÂNDIREA ESTETICĂ




Producerea de lucruri care sunt armonioase și plăcute ochiului.De obicei,combinat cu alte moduri de gândire.

















120.

GÂNDIREA SISTEMICĂ



Abilitatea de a percepe legăturile și modul în care lucrurile sunt interconectate și,deasemenea ,de a înțelege impactul unei schimbări într-un domeniu în




ansamblu.



GÂNDIREA INSPIRAȚIONALĂ




Gândirea inspirațională este adesea denumită “momentul becului”. Se întâmplă adesea în stări de relaxare sau în vise,dar este asociată cu explozii




puternice de claritate. (De ex.,experiența lui Arhimede în baie.)



CREATIVITATE: FACEȚI CLASA MAI CREATIVĂ!



Faceți loc reflecției vizuale




Integrați mai multă învățare practică




Păstrați aspectul sălii de clasă flexibilă



Introduceți materiale de învățare neconvențională




Încurajați discuția



Înlocuiți ierarhia cu învățarea colaborativă




Folosiți mai multă culoare



Nu limitați sarcinile la un singur format




Încorporați umorul în sala de clasă



Creați panouri pentru a recunoaște/evidenția realizările




Realizați un jurnal video din clasă



Vizualizați obiectivele cu cronologie




Afișați postere motivaționale



Faceți exerciții de team building




Folosiți gândirea de desing




Folosiți tehnologia creativă pentru a vă îmbunătăți predarea



Explorați diferite culturi




Provocați elevii avansați cu proiecte de extensie



Sărbătoriți realizările cu ceremonii




htpp//www.fusionyearboola.com/blog/creative-class



CREATIVITATE- SFATURI PENTRU A CREȘTE CREATIVITATEA




Nu ezitați să folosiți întrebările” Dacă....?” Cu cât sunt mai amuzante,cu atât mai bine.



Folosiți metafore și analogii (această piatră seamănă cu chipul unui copil).




Acordați atenție ideilor meschine.Așa încep ideile mari...visul de zi....lasă-ți mintea liberă să rătăcească.



Jucați “să presupunem...’( să presupunem că folosim fructe și semințe pentru a face o brățară).




Încercați diferite moduri de a vă exprima creativitatea. (gătit,pictură,fotografii,scris,sport,petrecere).



Notați undeva ideile creative.Le puteți folosi mai târziu.




Folosiți declanșatoare,hărți mentale,brainstorming-ul.



Faceți sarcini ușoare în timp ce creierul dumneavoastră se gândește la o provocare.




Angajați-vă în jocuri de strategie,cum ar fi șah,table,dame,etc.



Învățați o limbă străină,învățați să gândiți într-un mod diferit.




Învățați cum să vă folosiți cealaltă mână.Faceți estimări și apoi măsurători. Cât de aproape sunteți?




Faceți calcule fără calculator.



Citiți ¾ dintr-un roman.Scrieți singuri finalul.




Rezolvați rebusuri și chestionare.



















PROFESORUL ÎN ȘCOALĂ










Gavril Anamaria Elisabeta,




Școala Gimnazială Nr. 3 Marginea, Jud. Suceava









Școala este o „organizație care învață”, dar nu e totdeauna și un loc al învățării: școlile rezistente la noutate și la schimbare, nu sunt cu siguranță un



astfel de loc, organizațiile care învață sunt flexibile, adaptabile, inovatoare și responsabile. O școală responsabilă trebuie să respecte o serie de condiții și




criterii. Școala are un rol esențial în pregătirea tinerilor pentru viață. În primul rând trebuie să gândim că este răspunzătoare educațional și civic, pentru ceea



ce produce în și pentru societate. În al doilea rând o astfel de școală, „dă seama” de rezultatele produse, cu alte cuvinte este capabilă să-și recunoască, să-și




planifice și să-și evalueze resursele în termeni de scopuri și rezultate. Pentru a deveni responsabilă, ea trebuie să respecte o serie de condiții și criterii, să-și



revizuiască scopurile, atitudinile, să-și evalueze periodic rezultatele.

















121.

Efectele activității și personalității profesorului au făcut obiectul unor cercetări de pedagogie, psihologie pedagogică și de sociologia educației,



urmărindu-se ridicarea eficienței activității pedagogice în general și a profesorului în special. Sporirea funcției profesorului de confident, consilier,




transmițător al valorilor culturale, a lărgit câmpul de activitate și a accentuat interdependențele. Rolul profesorului rămâne mereu în prim plan în opera de



formare a personalității elevilor. Cu toate că a sporit și influența altor factori în procesul educației, profesorul își păstrează numeroase prerogative în acest




domeniu. El rămâne principalul modelator al personalității elevilor, începând de la imprimarea unei conduite externe, până la formularea aspirațiilor și




idealurilor lor de viață. Profesorul trebuie să se integreze, să coopereze cu clasa, să motiveze, să fie un sprijin atunci când elevii dovedesc spontaneitate,



inițiativă și afirmare.



Profesorul integrat încurajează, pune întrebări, stimulează participarea, sprijină și folosește ideile elevilor, unele decizii le ia împreună cu elevii. În




timpul predării – învățării – evaluării, profesorul ,,instruiește”, conduce interacțiunile în clasă, modul de înțelegere și învățare prin indicații, atenționări,




demonstrații, asigurarea condițiilor, oferirea punctelor de sprijin aprobări și dezaprobări, stimulări, completări, reactualizări, exemplificări, explicații,



comentarii.




Profesorul are rolul cel mai interactiv în clasă: creează un climat adecvat, inițiază, orientează, solicită, antrenează, exemplifică, critică. Profesorul



structurează, organizează forma și conținutul activității în clasă, modul de desfășurare a interacțiunilor, dar poate și delega responsabilități elevilor în




rezolvarea unor decizii, sarcini. Trebuie să solicite elevii la dialoguri, să comenteze răspunsurile împreună cu ei, răspunsurile negative fiind corectate în



sens stimulativ, cu antrenarea grupului.




E greu să definești un profesor ,,bun". Chiar și părinții au păreri diferite, uneori contradictorii. Unii spun că pregătirea în specialitate e factorul



determinant, alți părinți pun pe primul plan ,,capacitatea de a se face înțeleși - dragostea de meserie”, chiar dacă tot cunoștințele acumulate permit reușita la




un examen. Este interesantă remarca unora, la categoria de cadre preferate de copii: profesori cu experiență, deoarece cei tineri ,,nu sunt înțeleși”.



Profesorul debutant uneori e izolat de colegi sau de comunitate. Un profesor bun folosește cunoștințele nu doar de la disciplina respectivă, ci măcar din aria




curriculară respectivă. Trebuie de asemenea ca profesorul să fie pregătit să și primească feed-back, nu numai să ofere.



Un profesor de calitate poate fi la orice vârstă, dacă este dăruit meseriei, dacă îmbină perfecționarea cu autoperfecționarea, dacă știe să respecte elevul,




iar colectivul în care se află contează enorm.









Bibliografie:




1. Crișan. Alexandru - coordonator, 2008, Cinci exerciții de politică educațională în România, ED. Vanemonde, București



2. Cucoș C., 2002, Pedagogie, Editura Polirom, București




3. Iosifescu Șerban, 2001, Management educațional pentru instituțiile de învățământ, Institutul de Științe ale Educației, București



4. Verboncu Ion, 2001, Management general, Editura Economică, București















MATEMATICA ȘI JOCUL DIDACTIC









Gavril Mihai Marius,




Școala Gimnazială Nr. 3 Marginea, Jud. Suceava










„Jocurile în general fac corpul mai viguros, mai suplu, mai rezistent, vederea mai pătrunzătoare, tactilul mai subtil, spiritul mai metodic și mai



ingenios. Orice joc întărește, ascute vreuna din capacitățile fizice sau intelectuale.“ (R. Caillois)




Problemele și jocurile matematice își dau întâlnire cu istețimea, subtilitatea, inteligența, perspicacitatea, spiritul de observație, deducția și gândirea



logică a celui care participă la desfășurarea lor. Jocurile și problemele distractive formează un adevărat univers. În ultimul timp ele au devenit o




componentă a vieții cotidiene. Omul modern, tot mai școlit și beneficiind de tot mai mult timp liber, este tot mai interesat de activitățile intelectuale, iar



jocurile sunt ideale ca teren de antrenament și problemele obiect de aplicare a priceperii de a raționa. Lecția, în învățământul contemporan, trebuie să aibă




un caracter creator, dinamic, simplu, novator, să fie „eliberată“ de schematism, rigiditate și formalism. Aceasta se asigură prin introducerea jocului didactic




în cadrul orelor de matematică.



Folosirea jocului didactic în orele de matematică se corelează/ asociază cu introducerea unor metode și procedee de muncă individuală. Pe această




cale, elevul își însușește deprinderea de a învăța, de a studia, este condus pe căile autocunoașterii și autoexigenței, dezvoltându-și astfel un ritm de muncă



susținut, continuu și rapid.




Utilizarea jocului didactic antrenează și stimulează imaginația, gândirea creatoare, reprezentările, memoria, precum și unele trăsături pozitive de



voință și caracter.




Chiar dacă jocul didactic îndeplinește numai o parte din funcțiile instruirii, el reprezintă o modalitate de lucru eficientă, alături de celelalte, la care se



apelează în diferite etape ale lecției. Orice joc este folositor, realizează o sarcină, completează o lacună. Orice exercițiu sau problemă de matematică poate fi




organizat sub formă de joc. Folosind jocul didactic ca mijloc de învățare, se reușește a se omogeniza colectivul de elevi, înlăturând, în mare parte, la copiii



mai puțin dotați, unele obstacole ca: teama de greșeală, timiditatea, descurajarea.




În joc elevii își valorifică cunoștințele și deprinderile însușite, își manifestă spontan calitățile comportamentale, își stimulează atitudinea pozitivă față



de muncă și învățătură, relațiile colegiale.




Prin caracterul său explorativ, inedit, de angajare, jocul didactic a contribuit la dobândirea unei experiențe pregătitoare a acțiunilor și activităților de



mai târziu.

















122.

Jocul introduce un element de noutate în lecțiile de matematică. Ele trezesc dorința de a câștiga, mobilizând capacitățile intelectuale ale copiilor, cu



condiția ca ele să aibă un caracter serios, nu de amuzament. Jocurile, folosite cu precauție, pentru a nu transforma activitatea de instruire în ceva neserios,




reușesc să îmbine utilul cu plăcutul. Ele pot duce la formarea unor deprinderi trainice și, implicit, la un progres evident al proceselor psihice, al nivelului



intelectual al elevilor.




Jocul didactic matematic are valențe formativ educative: creșterea randamentului școlar, recuperarea unor rămâneri în urmă a unor copii, creșterea




motivației școlare. Totodată, jocul didactic a influențat pozitiv volumul și calitatea cunoștințelor elevilor, formarea și consolidarea deprinderilor de calcul



mintal rapid și corect, capacitatea de înțelegere și rezolvare a problemelor, perspicacitatea și potențialul lor creativ. Deși jocurile pot fi folosite cu succes în



orele de matematică, efectul lor instructiv-educativ este limitat. Lecția de matematică rămâne forma de bază a procesului instructiv-educativ de formare a




cunoștințelor matematice în ciclul primar, iar jocul constituie o metodă de lucru integrată în aceasta.




Necesitatea de a ne distra, dar în primul rând jocul, însoțește omul încă din copilărie și se termină cu perioada vârstnică, până la final. Așadar, să



îndreptăm recreația copiilor spre jocurile raționale și vom crește generații cu un plus de creativitate. Să ne destindem cu jocuri raționale și vom reuși să




rezolvăm mai bine, mai creator, mai novator problemele profesionale curente. Să oferim publicului larg, pentru timpul liber, cât mai multe jocuri de minte



și va spori în acest fel creativitatea individului.









Bibliografie:




1. Cucoș C., 2002, Pedagogie, Editura Polirom, București

























PROIECT EDUCAȚIONAL - GÂNDEȘTE, MĂNÂNCĂ, ALEGE SĂ FII SĂNĂTOS










Prof. Anisie Maria




Liceul Teoretic „Grigore Antipa” Botoșani









A.INFORMAȚII DESPRE APLICANT:




Denumirea instituției/unității de învățământ aplicante: L. T. "Grigore Antipa" Botoșani,




Persoană de contact: prof. Anisie Maria- profesor de geografie



B.INFORMAȚII DESPRE PROIECT




Titlul proiectului: GÂNDEȘTE, MĂNÂNCĂ, ALEGE SĂ FII SĂNĂTOS



Durata proiectului: 4 luni (februarie-mai 2020)




Tipul de proiect (local, județean, interjudețean, național, internațional) - local



Locul de desfășurare a proiectului (localitate, județ) Botoșani (Botoșani)




C.DESCRIEREA PROIECTULUI



JUSTIFICARE PROIECT: Prezentarea Situației Existente, identificarea problemei sau a nevoii,




Studiile realizate atât la nivel național (de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) cât și la nivel local ( în școala în care



profesez) au evidențiat faptul că numărul eleviilor cu dezechilibre nutriționale este în creștere, ceea ce determină o pondere mare a elevilor obezi și




supraponderali, cu probleme de anemie, diabet sau boli cardiovasculare. Un studiul realizat de MECTS pe un eșantion de 1238 de elevi din 150 de unități



școlare din toate județele țării a relevat faptul că peste 32% dintre elevi au o greutate corporală peste cea normală, din care aproximativ 17% sunt obezi.




Același studiu arată că circa 42% dintre elevii chestionați sar peste o masa principală zilnic; 1 din 5 elevi consumă produse fast-food cel puțin o dată pe



săptămână, iar 5 din 10 consumă zilnic dulciuri. Rezultatele arată că o mare parte dintre elevii chestionați nu s-au gândit la ingredientele care intră în




compoziția diverselor produse consumate regulat și nici la proveniența acestora, preluând obiceiurile alimentare din familie. Familiile transmit copiilor




obiceiuri alimentare nesănătoase, prin nerespectarea orarului zilnic pentru mesele principale, prin absența pachetului de masă înlocuit cu banii de buzunar,



cu care elevii cumpără de cele mai multe ori alimente nesănătoase: produse fast-food, chipsuri, băuturi carbogazoase etc. Acest comportament se reflectă în




creșterea numărului de îmbolnăviri, scăderea randamentului școlar și implicit creșterea costurilor pentru sistemul sanitar. Prognozele indică faptul că



nerezolvarea acestei probleme până în anul 2020 va duce la creșterea ponderii populației școlare afectate de obezitate: 35% din fete și 20 % din băieți.Este




crucială crearea alegerilor de viață sănătoasă pentru reducerea problemelor de sănătate legate de diete dezechilibrate și costurile lor. Aceasta poate contribui



deasemenea la creștere economiei locale, a sustenabilității de mediu și la calitatea ridicată a societății noastre.




Prin urmare, noi ca școală, avem o dublă responsabilitate pentru a îmbunătăți obiceiurile alimentare ale elevilor: furnizând educația hranei și a



gustului elevilor și sprijinind agricultura la scară mică.




Particularizând această problemă la nivelul școlilor noastre am realizat o listă de control care să reflecte comportamentul alimentar și problemele



care decurg din acesta în rândul elevilor noștri. Lista de control a fost aplicată de către diriginți, profesorii de educație fizică și sport și asistentul medical




atât elevilor cât și părinților. Această modalitate ne-a ajutat să identificăm nevoia existenței în școală a proiect care să dezvolte abilitatea de alimentație



sănătoasă în rândul elevilor




SCOPUL ȘI OBIECTIVELE PROIECTULUI



Scop proiect: Adoptarea de către elevi a unui regim alimentar sănătos.

















123.

Obiective proiect:



O1: Creșterea cu 25% numărului de elevi din școală care au un regim alimentar echilibrat;




O2: Dezvoltarea abilităților pentru o alimentație sănătoasă la un număr de 100 elevi din școală;



O3: Informarea unui număr de 530 de elevi din școală privind importanța pentru sănătate a unui regim alimentar echilibrat.




BENEFICIARI:




Grup țintă: 90 de elevi din Liceul Teoretic "Grigore Antipa" Botoșani,



Beneficiar: toți cei 530 de elevi din școală



ACTIVITĂȚI




I.Activități de dezvoltare a abilității de viață




I. 1. Definirea și selectarea abilității de viață



Plecând de la sesizările profesorilor și părinților privind reducerea randamentului școlar al elevilor precum și creșterea frecvenței îmbolnăvirilor s-a aplicat




o listă de control cu referință la preferințele alimentare și consecințele acestora. Din aceasta a rezultat nevoia dezvoltării la elevi a unor abilități de



alimentație sănătoasă.




I.2. Prezentarea abilității de viață



Comportament: mănâncă regulat, alege alimente sănătoase, oferă sfaturi despre alimentația sănătoasă, consumă fructe și legume, citește corect eticheta




produselor



Cunoștințe: cunoaște importanța respectării meselor principale, cunoaște piramida alimentară și importanța apei în organism, cunoaște necesarul zilnic




de nutrienți, cunoaște ingredientele și simbolurile care apar pe eticheta produselor



Atitudini: manifestă interes pentru regim alimentar sănătos, manifestă interes pentru educarea gustului, adoptă un stil de viață sănătos




Performanță: respectă cele trei mese zinice, alege gustări sănătoase care integrează fructele și legumele, să capete deprinderea de a pregăti un sortiment



simplu de mâncare sănătoasă în patru luni, selectează alimentele sănătoase




I. 3. Dezvoltarea abilității de viață




I. 3.1 Activitatea 1 – Mănâncă inteligent, trăiește sănătos



I. 3.2 Activitatea 2 – Mâncarea sănătoasă are gust - Atelier de gătit sănătos




I. 3.3 Activitatea 3 – Realizarea unui ghid de conduită etică alimentară



I.3.4 Activitatea 4 – Realizarea unui afiș de promovare a alimentației slow-food în defavoarea celei fast-food




I.4. Evaluarea dezvoltării abilității de viață



Cerem elevilor să descrie beneficiile adoptării unui regim alimentar echilibrat și situațiile de viață în care principiile însușite în cadrul proiectului le-au




fost de folos. Se urmărește sistematic evoluția comportamentului alimentar al elevilor din grupul țintă atât pe parcursul derulării proiectului cât și după



încheierea acestuia. Se va aplica în același timp și metoda observației directe prin consemnarea într-un jurnal reflexiv.




II. Managementul proiectului



I.1. Promovarea și vizibilitatea proiectului




Proiectul "Gătește, mănâncă, alege să fii sănătos" va fi promovat prin postarea pe site-ul fiecărei școli a informațiilor privind derularea activităților și



rezultatele finale ale acestora (fotografii). Va fi realizat un afiș de promovare a alimentației slow-food în defavoarea celei fast-food.




Proiectul va fi făcut vizibil în rândul elevilor și părinților și prin intermediul paginii de Facebook a liceelor implicate.



II.2. Evaluarea proiectului




La finalul proiectului se vor aplica elevilor din grupul țintă chestionare de satisfacție, pentru a vedea dacă obiectivele propuse au fost atinse. Se va



realize deasemenea analiza SWOT a proiectului ( puncte tari, puncte slabe, oportunități și amenințări), valorificându-se rezultatele evaluărilor intermediare,




observațiile, consemnările din timpul activităților și sugestiile primite de la beneficiari .
















































































































124.

REZULTATELE PROIECTULUI:




·25% din elevii ce aparțin grupului țintă își îmbunătățesc stilul alimentar,



·Elevii implicați în proiect vor deveni mesagerii informațiilor acumulate în propriile lor familii și în cercul de prieteni,




·30% din elevii beneficiari învață să își prepare singuri gustarea pentru școală ,



·70% din numărul elevilor participanți adoptă o alimentație sănătoasă (fructe,




·legume, lactate) în timpul programului școlar;



·crearea în școală a atelierului de gătit "Mâncarea sănătoasă are gust"




BUGET + alte resurse ce trebuie mobilizate



·aproximativ 500 lei pentru materiale consumabile




·aproximativ 100 lei cheltuieli de protocol



·resurse bugetare ale partenerilor




SUSTENABILITATE




·aplicarea proiectului de către toți diriginții care identifică nevoi similare la clasele



pe care le coordonează;



·aplicarea la toate clasele din școlile participante a ghidului de conduită etică alimentară




·implicarea stakeholderilor în ciclul de viață al proiectului ( elevi, părinți, directori, asistenți medicali, contabili, reprezentanți ai primăriei reprezentanți ai




comunității locale)



·reducerea, reutilizarea și reciclarea materialelor utilizate în derularea proiectului




·susținerea și promovarea producătorilor de alimente de pe plan local








Bibliografie:



1.Galina Satalova, 2. Alimentația terapeutică,2020,Ed. Paralela 45.




2.Jason Fnug, Codul greutății corporale, 2020, Codul greutății corporale,














THE USE OF ICEBREAKERS IN CLASS










Prof. Georgescu Claudia Iulia




Școala Gimnazială Nr.1, Slatina









Icebreakers can be used to build community within the class and also to introduce the upcoming topical matter. Using ice-breaker activities allows




students to be more engaged and interested in the topic. Ice-breakers are certainly necessary in the first days of a school year, but ice-breakers also can be




used to build community throughout the semester and to introduce new lesson material.



A good activity will encourage bonding, participation, motivation, and allow students to relax both mentally and physically. Moreover, it’s an added




bonus if they can be easily adapted as warm ups or speaking activities during the year. Icebreakers may involve students sharing something meaningful



related to the subject, such as a recent headline, article, or other media content related to the course, playing a game with their classmates, responding to a




funny and/or "getting to know you" prompt, creating something (e.g., drawings, video, songs, poems, etc.).



Icebreakers have several benefits in the classroom. They can encourage students to share ownership for the learning environment of the class, help to




create a relaxed environment where students share ideas and participate more fully in the class, build rapport among students and foster a productive



learning environment and prepare students for collaborative group work.




Teachers should use icebreakers considering what they want to achieve with an icebreaker. They should also think of the students in choosing or



designing an activity. This includes group size, demographics, levels of knowledge, extent to which they know each other, reasons for being in your class,




and more. For example, larger classes might need a simple activity and new classes may require a low-risk activity. Also, think through the activity ahead



of time and adapt it accordingly. Will the space suffice? Do they have all needed supplies? Would the activity lead to issues of confidentiality? Does the




activity accommodate varying abilities? Icebreakers do not always go exactly as planned. Flexibility and willingness to learn are part of building a positive



and open learning community.




The following tips can help with the logistics of running an icebreaker activity in class: introduce the activity to the group and explain your



justification for using it, help students find a partner not assuming that everyone will match up easily: some students are more introverted than others, some




may be resistant, or there may simply be an odd number in the class; establish a symbol for when the activity is over, such as ringing a bell, clapping, or




turning off the lights; Indicate who will start first (e.g., the student with the longest hair, the student whose birthday is closest to today's date, etc.);



announce when the activity is halfway finished; that way if only one student has spoken so far, the other will have a chance to participate as well; debrief by




asking a few pairs to share with the group what they learned about their partner, or one thing they discovered that they have in common with each other.



Blobs and lines is an easy, quick activity and it keeps students moving and talking, plus ithelps them discover what they have in common. The idea




is for students to listen to their teacher’s prompts and organize themselves in a line (for example, in alphabetical order of last name) or in blobs according to



something they have in common (birth month). Teachers should try using these prompts: line up in chronological order of your birthdays, line up in order




of how many siblings you have, find those who are allergic to the same things as you, gather with those who have the same colorful clothing as you, line up



in alphabetical order of your fathers’ names, gather in four blobs: those who traveled by car to class, those who traveled by bus, and those who traveled




another way.










125.

The Observation game involves arranging the students in two lines facing each other. If there is an odd number of students, the teacher can play the



game, too. Give students 30 seconds to look each other over really good, paying attention to all details about their partner. The students in one line now turn




facing the other way while the other line of students changes something about themselves. For example, a girl might take off a hair bow, or a boy might un-



tuck his shirt. When the students in the first line turn back around, they have to guess what their partner changed. Now switch and let the first line make the




change and the second line guess the difference.




In the What Am I? game the students get into a circle. Each student is given a post-it note. Have each person write a noun on the post-it note. Then



stick the post-it on the forehead of the person standing to right of them with the noun showing. Now have student take a turn to ask the group a "yes/no"



question that will help them guess the noun on their forehead. If they do not guess correctly, the person on their right gets to ask a question. Keep going




until all of the noun have been guessed, or your time limit has expired.




Birthday Lineup – the teacher calls out any month of the year and have all students born in that month come up to the front of the room. It is up to



the students to decide who stands first, second, etc., so they are standing from the first day of the month to the last day of the month. After that, another




month is called out and the students try to position themselves correctly by day and by where they should stand as an entire month. This is a great way to



get students working together and knowing each other. Once all of the kids have lined up, they are tested to see if they are correct.




In Name Pictionary the students write their names by drawing pictures of objects that start with the correct letter. For example, someone with the



name Ann would draw an apple, a nose and a nest. Then, have the group try to spell and guess each person’s name.




In Desert Island each person goes around the circle and says one thing they would take with them on a desert island. The next person must then



name the items before them and add their own item on. The game keeps going until someone makes a mistake!




Move if You… - the students sit in a large circle with one person in the middle. The middle person calls out for a certain group of people to move



— for example, “Move if you have brown hair” or “Move if you have been to another country.” If the students fit the criteria, they must run to a new seat in




the circle. The one student left standing is in the middle for the next round.









References




1. Chlup, D. T., & Collins, T. E. (2010). Breaking the ice: Using icebreakers and re-energizers with adult learners. Adult Learning, 21(3-4), 34-39.



2. Eggleston, T., & Smith, G. (2004). Building community in the classroom through ice-breakers and parting ways. Office of Teaching Resources in




Psychology Online. Retrieved from http://teachpsych.org/resources/Documents/otrp/resources/eggleston04.pdf.



3. West, E. (1999). The big book of icebreakers: Quick, fun activities for energizing meetings and workshops. New York, NY: McGraw-Hill.




4. https://www.signupgenius.com/school/icebreaker-activities-middle-school-high-school.cfm




















JOCURI INEDITE ÎN ORA DE MATEMATICĂ LA GIMNAZIU









prof. Georgescu Mioara,




Școala Gimnazială „Anton Pann”, Craiova










Jocurile sunt parte integrantă din universul copiilor și sunt necesare dezvoltării lor intelectuale, fizice și psihice. Nu mai trebuie demonstrat că ele sunt



instrumente prețioase pentru achiziții la nivelul gestionării emoțiilor și a relațiilor sociale, precum și la nivelul pur recreativ.




Fiecare joc angajează mentalul copilului, care își va desfășura capacitățile sale intelectuale:



Abilitatea de a se concentra, de a observa, de a anticipa




Abilitatea de a reflecta, de a elabora o strategie, de a lua o decizie.



Adeseori, există tendința de a considera că jocurile sunt activități axate numai pe fizic, uitând că și capacitățile mentale sunt indispensabile oricărei




practici care angajează corpul. Din dorința de a reabilita locul cognitivului în jocuri, am încercat să le folosesc cât mai mult în orele mele de matematică, pe




care le desfășor la clasele de gimnaziu.



Fiecare joc este de natură să dezvolte capacități psihosociale, putând conduce la o mai bună gestiune a emoțiilor și a relațiilor sociale și, deci, la o mai




bună cooperare între copii, ajutându-i să-și dezvolte:



Competențe personale: stimă de sine, entuziasm, creativitate, responsabilitate, onestitate, determinare, etc.




Competențe sociale: încrederea în celălalt, respect, empatie, comunicare, angajament, cooperare, etc.



Aceste competențe pot fi dezvoltate în cadrul unor jocuri bazate fie pe competiție, fie pe cooperare. Este inutil a se dori punerea lor în opoziție, una




fiind complementară celeilalte, însă putem face o constatare: lumea noastră este focalizată pe competiție, iar copiii se pun spontan în situații de întrecere, de



comparație, fie că ele sunt sănătoase sau nesănătoase. Este, totuși, binecunoscut faptul că toți copiii învață mult mai bine într-o situație de colaborare decât




într-o situație individuală.



Convingerea pe care o am, și anume aceea că adulții responsabili cu organizarea unor activități cu elevii trebuie să susțină situațiile de cooperare,




pentru ca ei să învețe să se respecte și să lucreze împreună, m-a determinat să desfășor, de obicei, jocuri de colaborare. Consider că este responsabilitatea



noastră de profesori de a reechilibra situațiile de competiție și de cooperare.




În cadrul acestui material voi prezenta două dintre jocurile pe care le organizez atât în cadrul săptămânii „Școala altfel”, cât și în orele obișnuite de



matematică, din dorința de a dezvolta la elevii mei de gimnaziu, alături de competențele specifice disciplinei pe care o predau, și pe cele psihosociale, care




au fost mult rămase în urmă în perioada de pandemie, în care cursurile s-au desfășurat online.











126.

Jocul „Stop și pleacă” este liniștit și non-verbal, adaptat pentru a începe sau a termina o activitate, deoarece se desfășoară în tăcere și în mers. Este



ideal pentru a observa sincronizarea dintre elevii participanți și dinamica lor de grup.




Desfășurare:



Jocul se desfășoară în mai multe etape, pe un teren delimitat, în cadrul orei de matematică acesta este sala de clasă. Jucătorii sunt împărțiți în două




grupe A și B, în jur de 12-15 jucători, în funcție de numărul elevilor din clasă.




Grupa A merge la tablă și începe să rezolve exercițiile pe care profesorul le-a postat înainte de începerea jocului, iar grupa B stă așezată pe scaune,



imobilă. Animatorul bate din mâini și rolurile se inversează: grupa A se oprește din lucru și se duce să ia loc pe scaune, iar grupa B se pune în mișcare



îndreptându-se spre tablă pentru a începe să lucreze exercițiile pregatite de profesor.




Același lucru (grupa A se deplasează la tablă, iar grupa B este imobilă), dar rolurile se inversează la inițiativa unui membru al grupei B.




Același lucru, dar la inițiativa unui membru al grupei A.



Același lucru, dar inițiativa poate veni indiferent din care grupa, A sau B, ori de la profesor.




Obiective:



În plan psihosocial, copiii își dezvoltă capacitatea de comunicare non-verbală, de observare, de concentrare, de reflexie strategică și de cooperare.




În plan intelectual specific matematicii, elevii își dezvoltă abilitatea de a calcula mental, de a raționa asupra unui exercițiu sau a unei probleme chiar și



atunci când nu lucrează efectiv pentru ca nu pot să scrie, fiind așezați pe scaune, imobili în unele momente ale jocului.




În plan fizic elevii își dezvoltă rezistența la oboseală.



Sfaturi:




Este important să se observe bine dinamica grupului creat, rolul fiecăruia, dacă există unul sau mai mulți lideri, ce strategie este folosită pentru o bună



desfășurare a jocului.




Profesorul trebuie să lase timp jucătorilor pentru a-și găsi reprezentanții și să întrerupă jocul destul de devreme pentru a vedea ce strategie folosesc



aceștia: de a rămâne toți grupați sau de a avea un lider desemnat? Cu cât clasa este mai mare, cu atât crește dificultatea. Într-adevăr, jucătorii au




adeseori tendința să se împrăștie, deși le-ar fi mai ușor dacă ar rămâne grupați.




Discuție la finalul jocului:



- Au existat unul sau mai mulți lideri? De ce?




- Cum s-au simțit aceia care nu conduceau, ci executau?



- A fost dificil să rămâneți conectați cu jucătorii grupului vostru?




- Care a fost strategia folosită?



- Ați fost atenți unii la alții? A existat cooperare?




Jocul „În ordine, în picioare” este foarte interesant din punctul de vedere al dinamicii de grup și al unui obiectiv de realizat împreună.



Desfășurare:




Pentru acest joc, fiecare jucător are nevoie de un scaun, de o ladă sau de orice obiect pe care să poată sta în picioare, în cerc. Acestea sunt suficient de



apropiate pentru ca jucătorii să poată trece de la unul la altul, fără a pune piciorul jos, dar suficient de îndepărtați pentru ca aceasta să necesite agilitate și




întrajutorare. Obiectivul constă în așezarea într-o anumită ordine, pe durată limitată (aproximativ 10 minute, în funcție de mărimea grupului) și urmând un



criteriu, ca de exemplu așezarea în funcție de înălțime, jocul fiind foarte util la lecțiile referitoare la măsurarea lungimilor sau la cele despre fracții zecimale.




Jucătorii trebuie atunci să se deplaseze din scaun în scaun fără a pune piciorul jos, până când toți sunt așezați de la cel mai mic la cel mai mare. Așezarea în



ordinea alfabetică a pronumelor este un alt criteriu relativ simplu. Mai mult, aceasta permite unui grup care nu se cunoaște să învețe prenumele fiecăruia,




jocul fiind foarte util la începutul ciclului gimnazial sau atunci când în clasă sunt elevi noi. Pentru a face jocul mai dificil, se poate folosi, de exemplu,



criteriul datelor de naștere, fie numai anul (mai ușor), fie numai luna sau data completă. Se poate juca același joc, dar fără să se vorbească, adică jucătorii




trebuie să găsească o strategie de comunicare non-verbală.




Obiective:



În plan psihosocial, jucătorii dezvoltă strategii de comunicare, de reflectare și de cooperare. Încrederea între ei este întărită prin contact și întrajutorare




fizică.



În plan intelectual specific matematicii, elevii își dezvoltă abilitatea de a calcula mental, de a face raționamente logice și a descoperi strategii de




rezolvare a unei situații-problemă.



În plan fizic, jucătorii își dezvoltă agilitatea și echilibrul, în funcție de depărtarea scaunelor, la bază.




Sfaturi:



Profesorul trebuie să fie atent la două lucruri: dinamica de grup și siguranța. Cel mai adesea, jucătorii nu se pun de acord la început cu strategia




comună, iar acest lucru pleacă în toate sensurile, fără o veritabilă comunicare. Este foarte important să se observe toate detaliile, pentru a se putea, apoi,



comenta desfășurarea jocului. Cum comunică grupul? Există înțelegere? Cine ia conducerea operațiilor? Există unul sau mai mulți lideri? Există cooperare




sau fiecare joacă individual sau în grupuri mici? Jucătorii se ajută cu plăcere? Cum s-a făcut trecerea de la un scaun la altul, la nivelul contactelor fizice?



Este mai bine să se înceapă cu un criteriu ușor (de exemplu băieți – fete), pentru ca jucătorii să înțeleagă principiul. Apoi se poate spori dificultatea, ajutând




grupul să găsească un mod de comunicare care să îi permită să îndeplinească obiectivul cât mai repede posibil. Nu contează rezultatul, ci procedeul de



desfășurare.




Discuție la finalul jocului:



- Ce strategie ați folosit pentru îndeplinirea obiectivului?




- Cum ați comunicat? Descrieți.




- Au existat mai mulți lideri?












127.

- Cum a fost contactul fizic cu ceilalți? De ce?



- Există poziții mai ușoare decât altele? (început sau sfârșit? mai tânăr sau mai în vârstă?)




În încheierea acestui material, voi menționa faptul că organizez orice activitate sau un joc de cooperare pe baza următoarelor principii :



-Toată lumea se distrează;




-Activitatea sau jocul are un obiectiv motivat;




-Toți au nevoie unii de alții pentru îndeplinirea obiectivului;



-Fiecare este acceptat și valorizat pentru competențele sale;



-Nu există nici judecare, nici critică;




-Toată lumea participă activ;




-Toată lumea experimentează o situație de succes;



-Nimeni nu este exclus sau eliminat din joc;




-Nimeni nu este pus în evidență în raport cu ceilalți;



-Fiecare este responsabil de sine și de grup;




Capacitatea de a coopera cere, îndeosebi, o bună cunoaștere de sine și a celuilalt, încredere în sine și în celălalt, precum și o bună comunicare



(observație, ascultare și exprimare) cu celălalt, competențe pe care încerc să le dezvolt la elevi în toate orele mele.








Bibliografie




1. Gai, Bianca, Vaida, Bogdan, Iepure, Călin, Curcubătă, Răzvan, Jocuri didactice, Editura



2. Sellification, Timișoara, 2021




3. Michèle Meuwly, Gaël Rennesson, Manuel de jeux à but psychosocial: bouger, courir, rire



4. pour mieux grandir ensemble, manuel Terre des Hommes, Lausanne, 2012




5. Bourrassa Bruno, Serre Fernand, Ross Denis, Apprendre de son expérience, Presses de l’Université du Québec, 2003

























FOLOSIREA JOCURILOR DIDACTICE ÎN PREDAREA BIOLOGIEI










Autor : Prof. Gheonea Gabriela




Școala Gimnaziala „Ion Creangă” Brăila










Jocul didactic este o metodă de învățământ bazată pe acțiune și simulare, o metodă activă ce poate fi utilizată atât pentru evaluarea cunoștințelor



asimilate de elevi, cât și în procesul de predare-învățare. Această metodă dezvoltă la elevi imaginația, curiozitatea, spiritul de observație și nu în ultimul




rând are un rol primordial în menținerea motivației pentru învățare.



Modernizarea învățământului s-a axat pe transferul accentului procesului de predare-învățare pe aspectele formative ale disciplinelor școlare prin




implementarea unui sistem de tehnici interactive, inclusiv și utilizarea jocurilor didactice ce asigură un feedback pozitiv din partea elevilor. Toate acestea



vor contribui în cele din urmă la însușirea corectă și durabilă a celor învățate deoarece jocul și învățarea sunt două activități care se combină perfect.




Ideea folosirii jocului în activitățile educative nu este nouă. Și Platon recomanda: „Faceți în așa fel încât copiii să se instruiască jucându-se. Veți avea



prilejul de a cunoaște înclinațiile fiecăruia” deoarece jocurile didactice acționează favorabil și asupra elevilor cu rezultate slabe la învățătură și le crește




rezultatele, în plus ei capătă încredere în capacitățile lor, ei se implică activ în rezolvarea sarcinilor didactice, deblocându-și astfel potențialul.



Biologia este o știință importantă prin prezența în preajma omului zilnic. De aceea, profesorii de biologie acordă o deosebită atenție procesului de




formare a competențelor ce vor asigura integrarea elevilor în viață și pentru aceasta caută metode eficiente de predare-învățare-evaluare ce ar mobiliza




elevii pentru o învățare activă. Una din aceste metode este jocul didactic ce în egală măsură contribuie la acumularea cunoștințelor biologice și concomitent



asigură dezvoltarea calităților personale în contextul obiectivului școlii contemporane de al învăța pe elev să învețe.




Jocul didactic la orele de biologie facilitează schimbarea atmosferei emoționale, care devine una mai vie, este exclusă tensiunea, plictiseala și elevii



sunt orientați la însușirea noilor informații printr-o formă neobișnuită ce spre deosebire de activitățile de învățare unde sarcinile de învățare se formulează




direct, se formulează indirect, astfel, în prim plan este dorința de a se juca și în același timp de a rezolva sarcina didactică.



În același timp este foarte important de a ține cont de particularitățile de vârstă a elevilor. În clasele a V-a -VII-a predomină componenta emoțională




a procesului de cunoaștere, profesorului îi revine revine rolul de a favoriza atitudinea pozitivă a elevului pentru învățare. În clasele a VIII-IX-a apare



înteresul cauză-efect ce presupune investigarea independentă a proceselor biologice, rezolvarea problemelor, descoperirea esenței noțiunilor și fenomenelor




din natură. Este logic în acest sens de a utiliza jocurile didactice la orele de biologie ca metodă complimentară de învățare.



Iată câteva exemple de jocuri didactice utilizate la orele de biologie:




1. Jocul didactic: „Cuvinte fragmentate” Sarcină didactică: Îmbinați fragmentele de cuvinte de mai jos, astfel încât să obțineți denumirea



componentelor celulei vegetale.




CL NA NU LU MA LO TE LE UL VA CLE ZA MEM LA O BRA TO PLAS CE RO CLO CU



Reuniți într-o frază logică trei dintre componentele celulare identificate mai sus.

















128.

2. Jocul didactic „Rebus cu bancă de cuvinte” De ex: Scheletul la om Sarcina:



• Cu ajutorul băncii de cuvinte alăturate completează rebusul.




• Colorează cu albastru noțiunile cunoscute și cu roșu noțiunile necunoscute.



• Cu ajutorul surselor suplimentare de informare( dicționar de termeni biologici, net-ul găsește explicațiile pentru noțiunile identificate ca necunoscute.




• Identifică noțiunile cunoscute pe desen.




3. Jocul didactic „Cuvinte codificate” De ex: Clasa a VIII-a „Divesitatea lumii vii” Sarcina didactică: Decodifică cuvintele din careul de mai jos și



vei descoperi specii de plante și animale.



4. Jocul didactic „Careul”




De ex: Respirația în lumea vie.




Sarcina: Caută 11 cuvinte care denumesc organe și procese care realizează respirația la diferite organisme. Cuvintele pot fi scrise de jos în sus, de sus



în jos, de la dreapta la stânga și de la stânga la dreapt




5. Jocul didactic „Dezleagă careul și câștigă un 10” careuri create la subiecte studiate cu utilizarea platformei on-line learningapps.org În



concluzie se poate afirma cu toată certitudinea că jocul didactic are roluri multiple: - formează competența de a rezolva situații dificile, găsind soluții




originale; - verifică corectitudinea competențelor și comportamentelor formate; - modelează gândirea, spiritul critic, ingeniozitatea și inventivitatea; - educă



voința, rezistența, capacitatea de a respecta anumite condiții; - învață elevul ce înseamnă apartenența la un grup, dezvoltă spiritul de echipă,




responsabilitatea față de ceilalți; - dezvoltă empatia și capacitatea de a asculta și înțelege opiniile altor.









Bibliografie



1. Gherghina M. Caiet de botanică pentru clasa a V-a Exerciții și culoare. Editura DPH, 2014.




2. Botgros I. Eficiență și calitate în abordarea procesului educațional. Ghid metodologic. Chișinău, 2018.



3. Ianovici N., Frenț A. Metode didactice în predare, învățare și evaluare la biologie. Editura Mirton, 2009.




4. Ciobanu M. Didactica științelor biologice. București: EDP, 2008.




5. Resurse Internet: www.didactic.ro, www.google.ro, www.google.md, www.google.ru, www.calificatif.r



















FRUMUSEȚEA JOCULUI










Gheorghiță Camelia




Buciu Elena




Grădinița cu program prelungit ,,Căluțul de mare”










Jocul, ca modalitate de desfãșurare liberă și ca plăcere a individului, constituie una din modalitățile esențiale de manifestare a spiritului uman. Este



influențat de caracteristicile endogenetice și filogenetice, care în forme și conținuturi specifice se afirmã la toate vârstele în toate civilizațiile. Copilul




schimbã prin joc realitatea lui imediatã, învață să fie cu ceilalti, învațã lucruri noi, toate acestea într-o stare de relaxare și plăcere, totodată, prin joc se



dezvoltă întreaga sa ființă, i se contureazã personalitatea.




În structura activităților psihice, jocul figurează ca formă de activitate cu origine în ontogeneza timpurie. Dezvoltarea psihologică a copilului nu se



realizează de la sine, în mod instinctive ci prin două instrumente fundamentale: jocul și imitația.Capacitatea omului de a acționa în spirit creativ, în diferite




situații concrete de viață, este definitorie pentru evoluția personalității sale. În cadrul jocului, copilul de vârstă preșcolară e creativ, în adevăratul înțeles al



cuvântului. El nu este un simplu executant.




Jocul este folosit de copil chiar de la naștere și este prima lui formă de activitate; imitația nu apare decât după câteva luni.



Jocul apelează și la capacitatea copilului de a lucra cu simboluri, semne ce sunt atribuite obiectelor, acțiunilor și faptelor ce desemnează altceva decât




sunt acestea în realitate. El operează cu reprezentări în care investește și afectivitate și rațiune, nu este un proces simplu de percepție. De cele mai multe ori,




prin joc are loc proiecția individului în rol: copilul se joacă „de-a doctorul”, „de-a familia”, „de-a vânzătorul”, imitând cele întâmplate în realitate sau ceea



ce el ar fi dorit să se întâmple. Exista etape ontogenetice in care copiii trebuie invatati sa se joace. Copiii mici de sub si peste un an privati de joc au o




dezvoltare lenta si sinuoasa.



Experiența acumulată prin joc, oferă copilului posibilitatea de a-și cunoaște forțele proprii ce îl încurajează în libera exprimare, în creșterea încrederii




în forțele proprii. Copilul devine creativ. Un mediu structurat adecvat, cu material suficient, va stimula copilul în alegerea celui mai potrivit joc pentru el și



îi va facilita formarea cunoștințelor, aptitudinilor și atitudinilor necesare unei adaptări eficiente. Folosirea timpurie a jocului în activitatea copilului este




benefică dezvoltării sale intelectuale și socializării, crescându-i gradul de adaptabilitate prin lărgirea sferei de relaționare. Jocul are rol terapeutic pentru cei



care nu au dezvoltată inițiativa și curajul de a intra în competiție. Prin joc se eliberează de timiditate și intră cu toate forțele în joc. Nu se mai teme așa de




tare de critica celorlalți, deoarece personajul poate spune orice, iar reproșurile nu i se adresează lui personal, ci personajului. Prin joc se fortifică voința și



atenția. În lumea imaginată în joc, copilul se simte puternic, inteligent, adult, aici el este capabil de fapte eroice, de acțiuni spectaculoase; totul îi este permis




în joc, el poatereflecta insatisfacțiile proprii asupra păpușii, sau ursulețului pe care îl ceartă, îl hrănește, îl obligă să facă ce dorește el „Situația de joc



elimină influența adultului manifestată direct(fie în familie, fie în școală)”.
























129.