Binder1hgkjgh

ScrisuRl omânescSR Scrisul Românesc Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 1

Serie nouă Anul IX Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 6 (94) 2011
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCSIS

Florea FIRAN

Vintilă Horia
S criitor de importanţă europea-
Iosif Iser – Autoportret nă – poet, prozator, eseist şi în Austria (1941−1942), când Alexandru
gânditor, publicist şi traducător Marcu, noul ministru al Informaţiilor şi
„Prin opera sa, artistul Iosif Iser a reuşit să definească acea parte – prin activitatea şi opera sa Vintilă Horia Propagandei, îl numeşte ataşat de presă la
a spaţiului spiritual românesc aflat la confluenţa occidentului cu a menţinut relaţia cu valorile spirituale ale Consulatul Român din Viena (1942).
orientul.“ Occidentului şi aspiraţia spre libertate, fi-
ind unul dintre scriitorii români cei mai În cel de-al doilea război mondial este
Florin ROGNEANU cunoscuţi în lume. luat prizonier, împreună cu soţia sa, de că-
S-a născut la 18 decembrie 1915, în tre germani, este deportat în lagărul de la
Poezie oraşul Segarcea, judeţul Dolj (numele la Krummhübel (Silezia), transferat după un
naştere Caftangioglu) – a încetat din viaţă an în lagărul „Maria Pfarr“ din Austria şi
Valeriu Cîmpeanu Ray Bradbury Proză în 1992, aprilie 4, la Collado − Villalba, eliberat în 1945 de trupele engleze. Vintilă
Viorel Forţan Viorel Dianu Spania. Fiul lui Vintilă Caftangioglu, ingi- Horia va alege exilul. „Exilul nu înseam-
Constantin M. Popa Adrian Sângeorzan ner agronom şi al Elenei, la opt ani îşi ur- nă a pleca dintr-un loc şi a trăi în alt loc.
mează părinţii stabiliţi în Bucureşti, unde Pentru scriitor exilul este o tehnică a cu-
Cecilia Căpăţînă frecventează clasele primare şi gimnazia- noaşterii. Pentru mine, dragostea, exilul şi
le, apoi Liceul „Sfântul Sava“, când înce- moartea sunt cele trei chei ale cunoaşte-
Marian Victor Buciu pe să publice în revista şcolii, „Vlăstarul“ rii.“, mărturisea în 1990 Marilenei Rotaru.
(1932). Devine student la Facultatea de
Ion Buzera Drept, Universitatea din Bucureşti, după După război, a emigrat în Italia, fiind
care urmează cursuri de litere şi filosofie condamnat în lipsă de către regimul comu-
Şerban Centea la aceeaşi universitate, dar şi la Perugia nist din România la muncă silnică pe via-
(Italia), Viena, Paris. Obţine licenţa în li- ţă. Primii trei ani (1945–1948) rămâne la
Mihai Ene tere la Universitatea Catolică din Paris şi Roma şi Florenţa: „De la Roma ne-am dus
doctoratul în drept la Universitatea din la Assisi, unde viaţa era mult mai ieftină.
Ovidiu Ghidirmic Valladolid (Spania). Colaborează la revista Am trăit acolo un an de zile, la o pensiune
„Gândirea“ (1936–1944), iar în 1939 înte- de călugăriţe franceze şi am luat contact
meiază la Bucureşti, împreună cu Ovidiu cu una din figurile cele mai extraordinare
Caledoniu şi Miron Suru, revista „Meşterul ale Occidentului, Sf. Francisc […] Ne-am
Manole“, perioada publicării în aceste re- mutat la Firenze, unde [în ian. 1947] l-am
viste fiind socotită de autor hotărâtoare în cunoscut pe Papini. Trăiam din greu din
formarea sa. colaborare la ziare şi reviste. Ne-am retras
Cu sprijinul lui Nichifor Crainic, mi- la Stresa, în Nordul Italiei, în locuri din ce
nistru al Informaţiilor şi Propagandei, în în ce mai ieftine.“
iunie 1940 este numit ataşat de presă la
Ambasada Română din Roma, de unde este Cu Papini − pe care îl consideră „un
rechemat la sfârşitul lui decembrie din ace- erou modern, poet şi sfânt“ înzestrat cu
laşi an. Obţine o bursă de studii Humboldt geniu de romancier − leagă o strânsă prie-
tenie ilustrată în volumul Giovanni Papini
Ioan Lascu (1963).

Continuare în pagina 3

Eseu Gabriela Rusu-Păsărin
Gheorghe Păun
Florin Rogneanu
Dumitru Radu Popescu – Pornind de la teoria p. 12
Relativităţii – este Hamlet un om moral? Constantin Brâncuşi
p. 5 în dialogul artistic
Monica Spiridon – Anii de ucenicie p. 6
şi de peregrinări ai lui Virgil Nemoianu p. 7 Europa– America

Irina Mavrodin – Cioran: „O carte p. 11 p. 32
este o sinucidere amânată“ p. 17
p. 26
Adrian Cioroianu – Din istoria geopoliticii:

Claus von Clausewitz

Virgil Nemoianu – Clasici în traducere

Carmen Firan – Horoscopul Emigrantului (IV)

Ion Parhon – Gala vedetelor de... comedie Peisaj marin, de Vasile Buz

2 Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

Sumar Tema: Cititul Scrisul Românesc

Florea Firan, Vintilă Horia ....... pp. 1, 3 De ce citim? Ce citim? Cât citim? Efectele cititului Revistă de cultură
Cl. Miloicovici, Lansări de carte ..... p. 2
Gabriel Coşoveanu, Scena deschisă a lui Craiova, octombrie 2011 Fondată la Craiova, în 1927,
D. R. Popescu ................................... p. 4 Serie nouă (din ianuarie 2003)
Cl. Miloicovici, Aforismele lui Brâncuşi Lansări de carte
într-o ediţie trilingvă ........................ p. 4 L ansarea de cărţi, prezenţa autori- Iubitorilor de Cultură din Curtea de Argeş, Membră A.R.I.E.L.
Monica Spiridon, Anii de ucenicie şi de lor şi a redactorilor editurii şi re- Vasile Ghiţescu, profesor, D.R. Popescu şi
peregrinări ai lui Virgil Nemoianu (II) ..... vistei Scrisul Românesc la întâlniri cu citi- Florea Firan au vorbit despre creaţia lor şi Apare sub egida
........................................................... p. 5 Fundaţia – Revista Scrisul Românesc
Red., Carmen Firan la o nouă carte ... p. 5 torii au fost tot mai multe în luna mai din literatura contemporană.
Andrei Boldişor, De la Eminescu la în parteneriat cu „Gazeta de Sud“
Eliade ................................................ p. 6 acest an. Invitaţi pe 12 mai
Irina Mavrodin, Cioran: „O carte este o REDACŢIA
sinucidere amânată“ ........................ p. 6 a.c. de Biblioteca Judeţeană
Ovidiu Ghidirmic, Manierismul sau dis- Redactor-şef:
locarea formei .................................. p. 7 „Dinicu Golescu“ şi Colegiul
Adrian Cioroianu, Din istoria geopoliti- FLOREA FIRAN
cii: Carl von Clausewitz ................... p. 7 Naţional „I.C. Brătianu“ din
Ion Buzera, O survolare „de aproape“ a Secretar general de redacţie:
Americii culturale contemporane ..... p. 8 Piteşti, instituţie şcolară GABRIEL COŞOVEANU
Mihai Ene, Aspecte doctrinare în litera-
tura română modernă ................. pp. 8, 9 ce-şi sărbătoreşte 145 de ani Colegiul redacţional:
Marian Victor Buciu, Criticul Sorescu
(II) ..................................................... p. 9 de la întemeiere, scriitorii ADRIAN CIOROIANU
Ioan Lascu, Paul Goma şi Ion D. Sîrbu ... ANDREI CODRESCU
......................................................... p. 10 Dumitru Radu Popescu şi IRINA MAVRODIN
Virgil Nemoianu, Clasici în traducere .... EUGEN NEGRICI
......................................................... p. 11 Florea Firan şi-au prezen- NICOLAE PANEA
Red., Virgil Nemoianu distins cu decora- DUMITRU RADU POPA
ţia regală „Nihil Sine Deo“ ............ p. 11 tat cărţile Pastorul saşilor DUMITRU RADU POPESCU
Gheorghe Păun, Clişee, mituri, idei fixe . MONICA SPIRIDON
......................................................... p. 12 şi, respectiv, Tudor Arghezi. INA VOINEA
Constantin M. Popa, Caligraf al tene-
brelor; Statu quo ............................. p. 12 Treptele devenirii, cu o par- Redactori:
Dumitru Radu Popescu, Pornind de la FLORENTINA ANGHEL
teoria Relativităţii – este Hamlet un om ticipare numeroasă mai ales Vasile Ghiţescu, D.R. Popescu, Fl. Firan, Octavian Sachelarie, Gh. Păun COSMIN DRAGOSTE
moral? .................................... pp. 13–14 MIHAI ENE
Dumitru Radu Popa, Google pierde, dar de tineri şi cadre didactice din învăţămân- La întâlnirea de la Colegiul Naţional VIOREL FORŢAN
cine câştigă? ................................... p. 15 DAN IONESCU
Deyan Ranko Brashich, Artă sau tul preuniversitar, ceea ce a permis şi o dez- „I.C. Brătianu“ au vorbit Lucian Costache,
comerţ? ........................................... p. 15 Redactori asociaţi:
În căutarea Magicianului Alb (III), Şte- batere pe teme de literatură contemporană director de studii al colegiului, Mona FELICIA BURDESCU
fania Magidson în dialog cu Carmen RĂZVAN HOTĂRANU
Firan .............................................. p. 16 în urma întrebărilor puse de participanţi. Vâlceanu, profesoară la acelaşi liceu, ini- ION PARHON
Carmen Firan, Horoscopul Emigrantu- FLORIN ROGNEANU
lui (IV) ............................................ p. 17 La întâlnirea de la Biblioteca Judeţeană, ţiatoarea proiectului întâlnirii celor doi GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
Şerban Centea, Trilogia singurătăţii co-
lective .............................................. p. 18 despre autori şi cărţile lor au vorbit Octavian scriitori cu elevii colegiului, Alina Manea, Corectură:
Adrian Sângeorzan, Iarba de pe zid ....... CLAUDIA MILOICOVICI
......................................................... p. 19 Carmen Simulescu, Constantin Vărăş- GEORGIANA GHIŢĂ
Ray Bradbury, Omul de foc, traducere ELENA SURCEL
de Adriana Cârcu .................. pp. 20, 21 canu, profesori şi Cristian Sabău,
Sorana Georgescu-Gorjan, Brâncuşi şi Prezentarea artistică:
„rudele“ sale .................................. p. 21 jurnalist. CRISTINA CORNELIA MARCU
Adrian Buşu, Shakespeare şi Eminescu –
arta monologului ........................... p. 22 Cu acest prilej au fost lansate Redacţia şi Administraţia: Craiova
Maria Tronea, Intertextul eminescian la Str. Constantin Brâncuşi nr. 24
Cioran ..................................... pp. 22, 23 şi alte cărţi nou apărute la Editura
Gabriela Rusu-Păsărin, Biblia – Cartea Tel./Fax: 0351/404.988; 0722753922
Cărţilor ........................................... p. 23 Scrisul Românesc, precum şi numă- E-mail: [email protected]
Geo Constantinescu, Ernesto Sábato- Web: www.revistascrisulromanesc.ro
exit! ................................................. p. 24 rul 5 pe mai 2011 al revistei cu titlu
Felicia Burdescu, Bradbury şi Lodge cu Cont: RO03BRDE170SV21564261700
Faust prin universităţi .................... p. 24 omonim. Au fost acordate ca premii BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
Cecilia Căpăţînă, Verbe şi locuţiuni ver-
bale prepoziţionale ......................... p. 25 cărţi şi reviste unor elevi olimpici ai Abonamentele se pot face la sediul redacţiei.
Ştefan Vlăduţescu, Gândirea care sal- În Bucureşti, revista poate fi procurată şi
vează ............................................... p. 25 Liceului „I.C. Brătianu“, reviste tu- de la Centrul de Difuzare a Presei, Muzeul
Ion Parhon, Gala vedetelor de... comedie Literaturii Române (Bulevardul Dacia).
......................................................... p. 26 turor participanţilor. D.R. Popescu şi
Ion Parhon, „Goana după fluturi“ ......... ISSN 1583-9125
................................................. pp. 26, 27 Florea Firan au răspuns la întrebările
Maria Cristiana Stan, Primele manifes- Responsabilitatea opiniilor exprimate
tări ale „modernismului“ muzical .. p. 27 Lucian Costache, Fl. Firan, D.R. Popescu, Mona Vâlceanu puse de participanţi şi au făcut mărtu- aparţine integral autorilor.
Red., O nouă premieră pe scena Teatrului Mihail Sachelarie, directorul bibliotecii ju- risiri pe marginea cărţilor lansate. O întâl-
Naţional „Marin Sorescu“.............. p. 27 Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
Dan Ionescu, Presa literară din Oltenia deţene, Simona Bucura Oprescu, vicepreşe- nire fructuoasă, mai ales pentru tinerii din Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
– periodizare .................................... p. 28 str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408
Viorel Forţan, Amurg interior ....... p. 28 dinte Consiliul Judeţean Argeş, Gheorghe clasele terminale.
Viorel Dianu, Scaunul itinerant .... p. 29
Calendar iunie ................................ p. 29 Păun, academician, preşedintele Clubului Cl. Miloicovici
Daniel Nanu, „Cronicar în vremuri tul­
buri“, mai mult decât o carte ......... p. 30 Biblioteca Colegiului Naţional „C. I. Brătianu“ Biblioteca Judeţeană „Dinicu Golescu“
Fănuş Neagu, Pase din fotoliul de spec- Abonamente la Scrisul Românesc
tator ................................................ p. 30 Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ şi veţi avea un prieten apropiat.
Valeriu Cîmpeanu, Poeme ............ p. 30 Abonamentele se pot achita la sediul revistei sau în contul: RO03BRDE170SV21564261700,
Okeanos .......................................... p. 31
Ileana Firan, Evenimente şi prezenţe cul- Agenţia Mihai Viteazul, Craiova. Informaţii despre revistă primiţi la tel.: 0722.75.39.22.
turale româneşti la Paris ................ p. 31 Costul unui abonament pe 6 luni – 20 lei, pe 12 luni – 40 lei. Sunt incluse şi taxele poştale.
Florin Rogneanu, Constantin Brâncuşi
în dialogul artistic Europa – America ... p. 32 6FULVX5O RPkQHVF6FULVXO 5RPkQHVF 1U Ƈ PDL 6FULVX5O RPkQHVF6FULVXO 5RPkQHVF 1U Ƈ LXQLH

65 65

6HULH QRXă $QXO 9,,, 6HULH QRXă $QXO 9,,,

1U 5HYLVWă GH FXOWXUă IRQGDWă OD &UDLRYD vQ VHULH QRXă UHFXQRVFXWă GH &1&6,6 1U 5HYLVWă GH FXOWXUă IRQGDWă OD &UDLRYD vQ VHULH QRXă GLQ LDQXDULH

)ORUHD ),5$1 )ORUHD ),5$1

&RQVWHODĠLD +DPOHW 7XGRU $UJKH]L ±

DLQ OD &UDLRYD DUH ORF FHD 0DL PXOW GHFkW FHOH SUHFHGHQWH HGLĠLD L D GH DQL GH OD QDúWHUHD OXL OLPEă URPkQHDVFă 'H OD GHEXWXO SXEOL
PDL LPSRUWDQWă PDQLIHVWDUH GLQ DFHVW DQ SH OkQJă VSHFWDFROH GH PDUH $UJKH]L XQ SRUWUHW VSLULWXDO FLVWLF úL SRHWLF GLQ Ä/LJD RUWRGR[ă³ D OXL
FXOWXUDO DUWLVWLFă úL úWLLQĠL¿ Fă YDORDUH D FRQFHQWUDW PDQLIHVWăUL GLYHUVH vQ VLQWH]ă QL VH SDUH FHO PDL 0DFHGRQVNL ± LXOLH úL SkQă OD
+DPOHW úL 2IHOLD GH 0LNKDLO 9UXEHO SLFWRU VLPEROLVW UXV ±
&RUQHOLX %DED ± 7XGRU $UJKH]L
± )HVWLYDOXO ,QWHUQDĠLRQDO 6KDNHVSHDUH ± FH V DX vQVFULV vQ WHPD IHVWLYDOXOXL úL DX SRWULYLW RPDJLX DGXV FHOXL ÄPDL PDUH SRHW GHEXWXO HGLWRULDO FX YROXPXO &XYLQWH SRWUL

FDUH D GHYHQLW EUDQGXO %ăQLHL vQVFULLQG UHOHYDW LPSRUWDQĠD DFHVWXLD GRXă VHVLXQL URPkQ GH OD (PLQHVFX vQFRDFH³ ÌQ LQWHQĠLD YLWH GLQ VH vQUHJLVWUHD]ă R SHULRDGă

&UDLRYD vQ UkQGXO PDULORU RUDúH FXOWXUDOH GH FRPXQLFăUL úWLLQĠL¿ FH ± 6HVLXQHD GH QRDVWUă HGLWRULDOXO GLQ QXPăUXO SH PDL QHRELúQXLW GH OXQJă vQ ELRJUD¿ D DUWLVWLFă

HXURSHQH VKDNHVSHDURORJLH FRQVDFUDWă PDQLIHV DO UHYLVWHL 6FULVXO 5RPkQHVF XUPD Vă ¿ H D XQXL VFULLWRU GH YDORDUHD OXL $UJKH]L

,GHHD H[FHSĠLRQDOă D RUJDQL]ăULL IHVWL WăULORU PRQWDWH FX +DPOHW úL 6HPLQDUXO FRQVDFUDW OXL $UJKH]L GDU V D vQWkPSODW 5HĠLQHUHD úL GLVFUHĠLD FD úL vQ FD]XO GHUX

YDOXOXL D DYXW R (PLO %RURJKLQă FDUH FRQ GH VKDNHVSHDURORJLH úL WUDGXFWRORJLH FD )HVWLYDOXO ,QWHUQDĠLRQDO Ä6KDNHVSHDUH³ OăULL DPLQWLULORU úL DX VSXV LDUăúL FXYkQWXO

WLQXă FX DFHHDúL HQHUJLH úL YLJRDUH Vă H[HU Ä+DOPHW vQ WUDGXFHUL úL VSHFWDFRO³ DWHOL HGLĠLD D 9,, D Vă DLEă ORF vQ DFHHDúL SHULRD SRHWXO QX V D JUăELW FăWUH JORULH GHúL VH

FLWH IXQFĠLD GH SUHúHGLQWH DO )HVWLYDOXOXL HUH WHDWUDOH VWXGHQĠHúWL GH DUWD DFWRUXOXL Gă 1H D vQFHUFDW vQVă XQ UHJUHW Yă]kQG FXP SDUH Fă D LQWXLW R

VHFRQGDW GH FHOHEUXO DFWRU 5DGX %HOLJDQ vQ UHJLH úL WHDWURORJLH vQWkOQLUL FX YDORURúL HYHQLPHQWXO SULYLQG DQLYHUVDUHD ÄPDUHOXL &X DFHVW SULP YROXP FH vQVXPHD]ă R

FDOLWDWHD GH SUHúHGLQWH GH RQRDUH vQQREL WHDWURORJL SUHFXP 6WDQOOH\ :HOOV úL 3DXO $OSKD³ V D DÀ DW SUHD SXĠLQ vQ DWHQĠLD SUHVHL VXWă GH SRHPH $UJKH]L LQWUă vQ FRQúWLLQĠD

OkQG ¿ HFDUH HGLĠLH FX IDUPHFXO GăUXLUHD úL (GPRQGVRQ FX LQWHUSUHĠL DL SULQĠXOXL OLWHUDUH URPkQHúWL GDFă QX FKLDU ÄWUHFXWă FRQWHPSRUDQLORU QRXWDWHD úL RULJLQDOLWDWHD

SDVLXQHD VD vQFKLQDWH WHDWUXOXL +DPOHW vQWUH FDUH 5REHUW :LOVRQ GLQ 68$ FX YHGHUHD³ 'HVSUH PDULL FUHDWRUL SXWHP YHUVXOXL VWkUQLQG vQVă HFRXUL GLQWUH FHOH

3ULPHOH HGLĠLL DOH )HVWLYDOXOXL V DX 0LFKDHO 3HQQLQJWRQ 0DUHD %ULWDQLH úL VFULH úL YRUEL RULFkQG GDU vQ DQXPLWH PDL FRQWURYHUVDWH vQ UkQGXO FULWLFLL OLWH

VXFFHGDW GLQ WUHL vQ WUHL DQL GLQ OD ,RQ &DUDPLWUX FRQFHUWH HGLWăUL úL ODQVăUL PRPHQWH ± FD VSUH H[HPSOX DQLYHUVăUL VDX UDUH *HQHUDĠLHL PDL YkUVWQLFH VXUSULQVă

GRL DQL ¿ HFDUH HGLĠLH ¿ LQG FRQFHQWUDWă SH GH FăUĠL SULYLQG SH 6KDNHVSHDUH úL FDSRGR FRPHPRUăUL ± UHDGXFHUHD ORU vQ DFWXDOLWDWH QHSUHJăWLWă SHQWUX UHFHSWDUHD VHQVXOXL FX

R DQXPH WHPDWLFă úL D FXQRVFXW R FUHúWHUH SHUD VD +DPOHW GH LVWRULD úL WHRULD WHDWUXOXL 7XGRU $UJKH]L QH D DGXV SRH]LD PRQXPHQWDOă úL JUHD D ]ERUXOXL SULQ QRL OHFWXUL úL LQWHUSUHWăUL VH LPSXQH PDL WRWXO QRX úL RULJLQDO DO FUHDĠLHL DUJKH]LHQH
VXÀ HWHVF FăWUH OXPLQă D DQJHOLFXOXL IXOJHUăWRU úL PHODQFROLF D WULVWHĠLL
YDORULFă DVFHQGHQWă úL VKDNHVSHDURORJLH &' XUL GHGLFDWH FHORU PRUWDOH GDU WXUEXUDWH GH QHOLQLúWHD Qă]XLQĠLL D VLQJXUăWăĠLL DVWUDOH GDU PXOW FD RULFkQG L VH YD RSXQH DOWD PDL WkQăUă FDUH WRFPDL
H[WDWLFH IăUă HPLQHVFLDQD VXJHVWLH HWLFă D WUDJHGLHL RPXOXL VXSHULRU
Ä&RQVWHODĠLD +DPOHW³ vQFHSXWă vQ PDL LPSRUWDQWH VSHFWDFROH KDPOHWLHQH SH $YHQWXUă VSLULWXDOă D VHFROXOXL DO VH D¿ UPD ± 0LKDL 5DOHD * &ăOLQHVFX
* &Ă/,1(6&8
FX Ä6SHFWDFROH 6KDNHVSHDUH vQ YL]LXQL VFHQH URPkQHúWL úL '9' XUL H[SR]LĠLL HWF ;; OHD FXP DYHD Vă FRQVHPQH]H FkQGYD 3RPSLOLX &RQVWDQWLQHVFX 7XGRU 9LDQX
3RH]LH
Ä$X OXDW R UD]QD YUHPXULOH SDUDOHOH³ D FRQWLQXDW vQ FX Ä0DUL ,XELWRULL GH WHDWUX úL QXPHURúL LQYLWDĠL 0LURQ 5DGX 3DUDVFKLYHVFX 7XGRU $UJKH]L ùHUEDQ &LRFXOHVFX ± UHFXQRVFkQG vQ
&LQH VSUH D OH QGUHSWD P D KăUă]LW SH PLQH"³
UHJL]RUL PDUL VSHFWDFROH PDUL WHDWUH DOH GLQ ĠDUă úL GLQ VWUăLQăWDWH DX SXWXW YL]LRQD SH GHVHPQHD]ă R SHUVRQDOLWDWH GH SULPă $UJKH]L XQ ÄQRX (PLQHVFX³
+DPOHW DFWXO , VFHQD
(XURSHL úL DOH OXPLL³ úL D UHXúLW SHUIRU VFHQD 7HDWUXOXL 1DĠLRQDO Ä0DULQ 6RUHVFX³ PăULPH D FXOWXULL URPkQHúWL FX R DFWLYLWD 'HEXWXO HGLWRULDO DO OXL $UJKH]L VH SUR

PDQĠD GH D UHXQL VSHFWDFROH UHDOL]DWH GH D 7HDWUXOXL /LULF Ä(OHQD 7HRGRULQL³ GDU úL WH OLWHUDUă GLYHUVă FD IXQFĠLH úL PRGDOLWDWH GXFH vQ SOLQă HIHUYHVFHQĠă FUHDWRDUH vQFkW

,ULQD 0DYURGLQ UHFXQRVFXĠL UHJL]RUL GH WDOLH PRQGLDOă vQ DOWH ORFDĠLL FkWHYD H[FHSĠLRQDOH VSHFWD DUWLVWLFă SURGLJLRDVă úL PHUHX vQQRLWRDUH vQ SHULRDGD LQWHUEHOLFă VFULLWRUXO H[HUFLWă
1LFROHWD &LQSRHú
$GULDQ &LRURLDQX SUHFXP 3HWHU %URRN 5REHUW :LOVRQ FROH +DPOHW SUHFXP FHO GH OD 7HDWUXO 2.7 vQFHSkQG FX SULPHOH VDOH vQFHUFăUL OLWHUDUH R LQÀ XHQĠă FX DGHYăUDW FRYkUúLWRDUH DVXSUD

ùHUEDQ &HQWHD 'HFODQ 'RQQHOODQ (LPXQWDV 1HNURVLXV GLQ 9LOQLXV /LWXDQLD vQ UHJLD OXL 2VNDUDV GLQ XOWLPXO GHFHQLX DO VHFROXOXL DO ;,; OLWHUDWXULL URPkQH 7RW DFXP vL DSDUH úL
*HR &RQVWDQWLQHVFX
/HY 'RGLQ VDX 6LOYLX 3XUFăUHWH .RUãXQRYDV 7HDWUXO 3ROVNL GLQ :URFODZ (GZDUG )RVWHU 7XGRU $UJKH]L 3UR]ă OHD úL SkQă vQ YDUD OXL FkQG SXOVXO úL YROXPXO GH YHUVXUL )ORUL GH PXFLJDL FDUH
&RVPLQ 'UDJRVWH 'RLQD 3RORJHD &DUPHQ )LUDQ
0LKDL (QH (GLĠLD GLQ V D GHVIăúXUDW VXE GHYL]D 3RORQLD FX YHUVLXQHD WLQHUHL UHJL]RDUH *RUGRQ :DOPVOH\ 5LUL 0DUJDUHWD 3DQGXUX FRQGHLXO DX vQFHWDW SHQWUX WRWGHDXQD DOăWXUL GH &XYLQWH SRWULYLWH DQXQĠD FX

5RGLFD *ULJRUH 9LRUHO )RUĠDQ Ä&RQVWHODĠLD +DPOHW ± 6KDNHVSHDUH úL QRXD 0RQLFD 3HFLNLHZLF] 7HDWUXO 6FKDXEKQH 'H D OXQJXO D úDSWH GHFHQLL $UJKH]L WHPHL XQ QRX SRHW GH YDORDUH úL RULJLQD
'DQ ,RQHVFX 2YLGLX *KLGLUPLF
,RDQ /DVFX UHDOLWDWH WHDWUDOă³ úL D vQWUXQLW OD &UDLRYD GLQ %HUOLQ UHDOL]DW GH 7KRPDV 2VWHUPHLHU V D LPSXV FD SRHW úL SDPÀ HWDU YLUXOHQW OLWDWH ÌQ DFHDVWă SHULRDGă $UJKH]L VH YD
,RQ 3DUKRQ
&RQVWDQWLQ 0 3RSD FkWHYD GLQWUH FHOH PDL YDORURDVH úL QRYDWRD Ä6WUHHW 7KHDWUH 7URXSH³ GLQ 0LU\DQJ &LW\ 0DULDQ 9LFWRU %XFLX SUR]DWRU GH WDOHQW úL GUDPDWXUJ LQWHUHVDQW D¿ UPD úL vQ SUR]ă FX YROXPHOH ,FRDQH SH
' 5 3RSD ,RQ %X]HUD
)ORULQ 5RJQHDQX UH VSHFWDFROH +DPOHW H[LVWHQWH vQ UHSHUWRULL &RUHHD GH 6XG UHJL]RU /HH <RXQ 7DHN SXEOLFLVW úL JD]HWDU GH H[FHSĠLH WUDGXFăWRU OHPQ úL 3RDUWD QHDJUă FDUH LQFOXG
*DEULHOD 5XVX 3ăVăULQ &HFLOLD &ăSăĠvQă
(PLO 6vUEXOHVFX OH WHDWUHORU GH SH GLIHULWH FRQWLQHQWH &RQWLQXDUH vQ SDJLQD $GULDQ &LRURLDQX RULJLQDO UHDOL]kQG R RSHUă XULDúă úL WXOEX VFHQH GLQ YLDĠD PRQDKDOă úL GLQ XPEUD ]L
0DULD 7URQHD
ùWHIDQ 9OăGXĠHVFX 0LKDL (QH UăWRDUH R DGHYăUDWă VLQWH]ă GH FUHDĠLH úL GXULORU vQFKLVRULL &RQWLQXDUH vQ SDJLQD
2YLGLX *KLGLUPLF
(VHX )ORULQ 5RJQHDQX
,RDQ /DVFX Toma Hirth
&RQVWDQWLQ 0 3RSD LQYLWDWXO OXL =HXV
$GULDQ 6kQJHRU]DQ
S
&DUWH HYHQLPHQW *DEULHO &RúRYHDQX ± S
Număr dedicat GHVSUH &RQVWDQWLQ 0 3RSD
Festivalului Internaţional S
0RQLFD 6SLULGRQ ± $SăUDUHD úL LOXVWUDUHD S
Shakespeare VSLUWXOXL FULWLF

7HDWUXO 1DĠLRQDO Ä0DULQ 6RUHVFX³ ± ORFXO PDULORU VSHFWDFROH ,ULQD 0DYURGLQ ± 6ă QX QH XLWăP SRHĠLL

'XPLWUX 5DGX 3RSD ± 0DUWLQ ± S

7HDWUX ,RQ 3DUKRQ ± *DOD YHGHWHORU S &UDLRYD YHFKH
GH /XFLDQ ,ULPHVFX

Eseu Scrisul Românesc Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 3

Continuare din pagina 1 Florea FIRAN

E migrează apoi în Argentina, la Vintilă Horia
Buenos Aires (1948), unde ră-
mâne până în 1953, predând li- pe un plan gândirist, adică naţional, şi n-am ea. Centrele nu au contact cu niciun fel de „Dante Alighieri“, la Florenţa (1981).
teratura română la Facultatea de Filosofie fi reuşit niciodată să spargem aceste limite. realitate românească...“ A tradus în spaniolă dialogurile lui
şi Litere a Universităţii din metropola sud- Durerea ne-a transformat în altceva.“
americană. Întemeiază revista „Noutăţi În 1972 creează o catedră de literatură Francisco de Holanda cu Michelangelo
despre Argentina şi România“. În intenţia autorului, Dumnezeu s-a universală şi contemporană la Facultatea de (1956), El dolor de G. Ungaretti (1958),
Beneficiind de o bursă acordată de născut în exil formează împreună cu Le Ştiinţe ale Informaţiei de la Universitatea din alţi poeţi italieni moderni incluşi în
Institutul de Studii Hispanice se stabileşte Chevalier de la résignation (1961) şi Per­ din Alcala de Henares (1979–1986); acelaşi antologia Poesía italiana contemporánea
la Madrid (1953–1960), fiind şi reporter, se­guid a Boecio (1983), o trilogie a exilu- curs îl susţine, concomitent, la Universitatea (1959) realizată în colaborare cu J. López;
apoi mic funcţionar de hotel, redactor la lui, cel mai important demers al creaţiei Catolică din Paris, filială a Universităţii din a fost solicitat să prefaţeze un număr im-
Radiodifuziunea Spaniolă, în cele din urmă sale cu personaje ce au acelaşi destin – Madrid (1979–1988). Răspunde la solicită- portant de opere al unor autori spanioli
profesor la Şcoala Oficială de Jurnalism Ovidiu la Tomis, în Dumnezeu s-a născut în rile multor universităţi din diferite centre şi români între care George Uscătescu şi
din Madrid. În această perioadă redac- exil, Radu-Negru s-a întors din Veneţia, în culturale din lume, unde ţine conferinţe pe Panait Istrati.
tează, mai întâi în limba spaniolă, apoi în Cavalerul resemnării, Toma Singuran ostra- diferite teme, remarcându-se în comenta-
limba franceză, romanul său Dumnezeu s-a cizat în Bărăgan, în Persecutaţi-l pe Boetius: rea şi interpretarea fenomenelor literare Până la plecarea din ţară (1942), ope-
născut în exil, distins cu Premiul Goncourt „toate trei zugrăvesc într-un fel istoria ro- europene şi sud-americane. ra sa înregistra câteva volume de poezii
(1960), acordat în competiţie cu alte 300 mânilor, de la Ovidiu încoace, într-un fel –Procesiuni (1936), Cetatea cu duhuri
de romane. Datorită unei campanii de pre- sau dintr-o perspectivă de istorie-actualita- Colaborează la periodicele spaniole (1939), Cartea omului singur (1941) şi ro-
să intentată la Paris în ziarele de stânga, cu te pe care nimeni nu a realizat-o până acum „El Alcázar“, „ABC“, „YA“, „Semana“, manul Acolo şi stelele ard (1942), conceput
concursul statului român, fiind acuzat de la noi“, scria autorul. „Estafeta literaria“, „Tribuna Médica“ pe tema „căutării ideale într-un spaţiu stră-
fascism, nazism, legionarism şi antisemi- şi la suplimentului literar al ziarului „El in (Italia) şi impregnat de trăiri mistice şi
tism, premiul nu i s-a mai decernat, scri- Despre romanul său, Vintilă Horia Mercurio“ din Santiago de Chile, precum sentimentale“. După plecare..., are o acti-
itorul, declarându-se nevinovat, renunţă scria: „Dumnezeu s-a născut în exil era şi şi la o serie de ziare şi reviste din Europa: vitate laborioasă, publică versuri – A murit
la premiu „din dragoste pentru Franţa şi o autobiografie. Guvermantes remarcase „Écrits“ din Paris, „Antaios“ din Stuttgart, un sfânt (1952), Jurnal de copilărie (1958),
din respect pentru Academia Goncourt“. foarte bine, că nu e simplă coincidenţa că „Metapolitica“ din Roma. Viitor petrecut (1976), un număr important
În Dicţionarul Enciclopedic Francez trei din premiile literare recente, premiul de romane – Dieu est né à l’exil. Préface
este menţionat: „Vintilă Horia – Premiul Nobel din acest an şi ultimele două premii Întemeiază şi conduce revista „Futuro/ de D. Rops, Paris, 1960; ediţie nouă, 1961
Goncourt 1960, acordat, nedecernat“. Goncourt încoronează toate cele trei scrieri Presente“ şi colecţia ei de cărţi – „Tercer (traducere spaniolă: Dios ha nacido en el
Cu toate acestea, campania împotriva de exilaţi... Iată deci cine vrea să mă cu- Milenio“ (1971–1977), este fondator al exilio. Diario de Ovidio en Tomis. Prefacio
lui Vintilă Horia a contribuit la populari- noască mai bine nu are decât să recitească Societăţii Spaniole de Parapsihologie, iar por D. Rops. Traducción del francés por
tatea scriitorului şi la creşterea interesului Dumnezeu s-a născut în exil şi Cavalerul din 1983 până în 1992 este codirector al R. Vázquez-Zamora, Barcelona, 1960);
public faţă de romanul său care s-a vândut resemnării. Eu sunt acolo, cu toate scânte- revistei „Metapolitica“ din Roma. alte ediţii: Barcelona, 1963; Madrid, 1968;
într-o primă tranşă în peste 125 000 de ierile şi cu toate umbrele mele. Numai prin Barcelona, 1972; Madrid, 1983; traduce-
exemplare, ulterior ajungând la 300 000 de mijlocirea cărţilor se poate judeca un scrii- Iniţiază şi alcătuieşte antologii de poezie re catalană: Déu ha nascut a l’exili. Diari
exemplare, autorul devenind cunoscut în tor şi nu pe baza câtorva articole.“ românească modernă precum Antologia po­ d’Ovidi a Tomis. Traducció de R. Llates,
toată lumea; până în 1990 au fost publicate eţilor români în exil, (Buenos Aires, 1953) Barcelona, 1963; traducere românească,
4 ediţii în limba spaniolă şi 14 traduceri în Într-o scurtă perioadă pariziană (1960– în care a inclus poeţii Vasile Voiculescu, Dumnezeu s-a născut în exil. Traducere
diferite limbi, ediţia în limba română tradu- 1964) este profesor de literatură univer- Ştefan Baciu, Alexandru Busuioceanu, din limba franceză de Al. Ciorănescu,
să din franceză de fratele lui Vintilă Horia, sală şi contemporană, după care revine la Aron Cotruş, Constantin Virgil Gheorghiu, Madrid, 1978); Le Chevalier de la résig­
Al Casataing, a apărut în 1978 la Madrid. Madrid (1964), colaborând la un număr N.I. Herescu şi alţii; Poezia românească nation (1961), Les Impossibles (1962),
Într-un interviu dat revistei „22“ (12 însemnat de reviste spaniole şi din străi- nouă (Salamanca, 1956, ş.a.) în care au La septième lettre (1964), Une femme
aprilie 1991), Vintilă Horia mărturisea: nătate, integrându-se în viaţa culturală a fost incluşi poeţi precum Virgil Ierunca, pour l’Apocalypse (1968), El hombre de
„Dacă rămâneam în ţară, într-o ţară liberă Spaniei şi în 1972 primeşte cetăţenia. Alexandru Busuioceanu şi alţii şi volumul las nieblas (1970), El viaje a San Marcos
să zicem (închipuindu-ne că ruşii n-ar fi in- de poeme A murit un sfânt (1952)... (1972), Marta o la segunda guerra (1982),
trat în România), mi-aş fi continuat cariera În perioada ianuarie 1969 – mai 1970 Perseguid a Boecio (1983), Un sepulcro
diplomatică, mi-aş fi realizat visul de a fi Vintilă Horia face o călătorie în lume – de Autor al unui număr important de cărţi en el cielo (1987), Les clefs du crépuscu­
Duiliu Zamfirescu sau Paul Claudel, aş fi la Napoli şi Stockholm la Montreal, New (romane, eseuri, volume de versuri) şi ar- le (1988), povestiri; nuvele fantastice; un
scris cărţi, chiar un roman cu Ovidiu, poa- York, Dublin, Toronto şi Salamanca, în ticole din cele mai vaste domenii, Vintilă jurnal interesant – Le Journal d’un paysan
te chiar Dumnezeu s-a născut în exil, dar calitatea de reporter al revistei „Tribuna Horia apare ca o mare personalitate a se- du Danube (1966); interviuri – Viaje a los
altfel de roman. Un roman care poate ar fi Médica“ din Madrid, care a susţinut fi- colului XX, cu o operă diversă ca expre- centros de la tierra (1971); cărţi de eseu
interesat publicul din România, dar n-ar fi nanciar călătoria, pentru a întâlni scriitori sie, scrisă în patru limbi neolatine (româ- literar, filosofic şi social-politic; Biografia
interesat lumea întreagă. N-ar fi fost roma- şi alte mari personalităţi culturale, filosofi, nă, franceză, spaniolă, italiană), „încărcată culturii române, tradusă parţial în spaniolă,
nul unui sacrificat în numele cunoaşterii. Ar creştini teologi, cineaşti, filosofi ai istori- de livresc şi vertebrată în acelaşi timp de franceză, f.a. –, catalană şi reeditată în mai
fi fost aventura unui roman la Tomis. Ceea ei, oameni de ştiinţă, oameni de afaceri, exil cu topos fundamental“ (M. Muthu). multe rânduri.
ce era cu totul altceva. Romanul a ieşit aşa pentru a discuta cu cei care sunt „centrele“ Jurnalul unui ţăran de la Dunăre, publi-
cum a ieşit doar pentru că eram eu însumi spirituale ale Pământului. În urma călăto- cat în franceză în 1966 şi doi ani mai târ- După ’89, Vintilă Horia este tradus şi
în poziţia lui Ovidiu, un exilat, şi pentru că riei a rezultat volumul Viaje a los centros ziu în spaniolă, îl reprezintă pe autor, după editat şi în România, inclus în dicţionare, an-
dădusem peste cheia cunoaşterii care este de la tierra (1971) care cuprinde intervi- propria-i mărturisire, ca eseist şi gânditor. tologii şi istorii literare. În 1990, la Editura
exilul. [...] Eugen Ionescu, Emil Cioran, uri cu Edmund Husserl, C.G. Jubg, Miguel Sunt evocate copilăria petrecută la Albeşti, Europa din Craiova apare şi versiunea ro-
Mircea Eliade, Lupaşcu, eu şi alţii ne-am fi de Unamuno, James Joyce, Ernst Jünger, momentul plecării în străinătate, anii răz- mână a romanului Dumnezeu s-a născut în
realizat, dacă am fi rămas în România, doar Raymond Abellio, Federico Fellini, Ştefan boiului şi cei petrecuţi în lagăre, scandalul exil cu o Postfaţă de Monica Nedelcu şi
Lupaşcu, Gabriel Marcel, Urs von Balthazar, declanşat la acordarea Premiului Goncourt, Note biografice de Ion Deaconescu, iar în
Jacques Soustelle,ArnoldToynbee, Marshall prieteniile legate cu scriitori francezi, spa- 2007 la Editura Art din Bucureşti cu o pre-
McLuhan, Werner Heisenberg, Giovanni nioli sau români. faţă de Daniel Rops, membru al Academiei
Agnelli ş.a., publicate iniţial în revista Franceze, traducere de Ileana Cantuniari.
„Tribuna Médica“: „În 1969, am avut un În 1961 este distins cu „Medalia de Ediţia cuprinde şi un dosar al premiu-
moment dacă nu de îndoială, de întrebare aur“ a revistei „Il conciliatore“ din Milano, lui Goncourt 1960, alcătuit de Marilena
asupra mea. Mi-am pus problema dacă toa- în 1972 cu „Bravo para los hombres que Rotaru. Mai sus de miază-noapte, avându-l
te lucrurile pe care le scrisesem şi în care unen en verdad“ la Madrid, apoi cu premiul în centru pe Ştefan cel Mare, este primul
credeam erau actuale... [...] Şi atuncea, am roman scris direct în româneşte şi publicat
făcut o listă cu cele 40 de persoane, care mi în 1992 la Editura Cartea Românească. O
se păreau cele mai reprezentative ale epocii serie de proze publicate în presa exilului
mele [...] Şi mi-am propus, într-un fel de au fost editate în volumul Sfârşit de exil
acces de nebunie să mă duc şi să stau de (2001), de Marilena Rotaru, care cuprin-
vorbă cu ele [...] Mi-am dat seama, după de şi două interviuri realizate în 1990 la
această călătorie, că mă aflam, ca scriitor, Madrid şi Villalba, amintiri, evocări şi un
în acelaşi front al cunoaşterii în care mili-
tau contemporanii mei cei mai de seamă: capitol – Dosarul de la Securitate.
fizicieni, astronomi, filosofi, literaţi, econo-
mişti, industriaşi, cineaşti ş.a.m.d.“

După terminarea călătoriei, Vintilă
Horia notează, privitor la România: „Cu
excepţia câtorva nume din trecut – Iorga,
Enescu, Brâncuşi – şi a câtorva exilaţi tre-
cuţi la altă naţionalitate, România e prezen-
tă azi în conştiinţa universală ca un fel de
vagă situaţie nefericită plasată în apropiere
de Rusia. Nimeni nu mai ştie nimic despre

4 Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 Scrisul Românesc Cronică literară

Carte – Scena deschisă
eveniment
Gabriel a lui D. R. Popescu
COŞOVEANU

C ând este vorba de vervă drama- printre cruci, pândind şoarecii ieşiţi din la Congresul Creierului, emite teorii despre ludic şi cu aparentă tendinţă parodiantă,
tică, Dumitru Radu Popescu pare pământ!... Pe care îi papă! Mâţele! Guţă situaţia Penelopei, mai precis în legătură cu tonul descrie momente grave, cum ar fi că-
imbatabil, disponibilitatea sa aso- ar bea o votcă!“. Acelaşi, după furnizarea fidelitatea ei uluitoare, datorată, chipurile, utarea Maestrului de către Ion, Petre, Ana,
ciativă atingând, în destule rânduri, poezia altor detalii despre moravurile unei lumi ocitocinei şi vasopresinei. Puiu, Eva etc., încredinţaţi, ca şi noi, că
indicibilă a genurilor avangardei absurdis- pe care o reconstituim încet-încet, cre- romancierul e în casă, nu a murit de fapt.
te. Volumul său recent de teatru (Pastorul de că, în absenţa lui Dumnezeu, ar trebui Apetitul pentru delir îl au toţi, deşi fie- Funeraliile scot la iveală nimicnicia epigo-
saşilor, Scrisul Românesc, 2011) nu face „inventat alt Dumnezeu ideologic“. Are care crede în ce spune, chiar şi aceia în care nilor, care găsesc prilejul de-a se glorifica
excepţie, reunind trei piese inedite legate ca parteneri de dialog un cinic şi impudic recunoaştem actanţi de pe scena politică pe ei, observând că, totuşi, ideile sale erau
prin pofta nestăvilită a personajelor de a Trancotă, care se pretinde amantul perfect, recentă, unii cu numele abia schimbate, al- „fasciste, absurde“ etc., urmarea fiind jefui-
discuta, sărind de la un domeniu la altul şi primind de la o Elenă împunsături de tipul ţii uşor recognoscibili după ticurile verba- rea casei de către oameni opaci la cultură şi
printre epoci istorice precum în scenariile „Trancotă, găozarule!...“, pe un Otto, care le. Teleasta cea „cultă la cap“ e desemnată netemători de Dumnezeu, ceea ce-i totuna.
postmoderniste mânate de năzuinţa sincro- se dă o babă grasă dansatoare, citându-l să ne expună contextul unde curg afluenţii
nizării cronotopurilor. Toată lumea vorbeş- pe Walt Whitman, pe un Pater ce elogiază acestei endless story de microistorii per- Piesa Vrăjitoarea şi călugărul propune
te funambulesc de mult şi disruptiv, astfel tărâmul mitic Hiperboreea. La un moment sonale, iar de aici deducem, încă o dată, o interpretare mai largă, în sensul că mai
încât se ajunge foarte uşor de la Thomas dat, după un şir de lamentaţii, reproşuri dimensiunile cultului pentru Shakespeare puţin condiţionată istoric, a modelelor
Morus la Ion Neculce, de la zborul icaric la reciproce şi frânturi de vise, unul dintre ei şi dorinţa de a (mai) crea un univers coe- umane, cu accent pe o problemă de imago-
tema întârzierii autohtone a trenurilor sau spune, în siajul omului caragialesc ce of- rent, în ciuda vremurilor în care adevărul logie, respectiv raportarea noastră la străi-
de la „puşca şi cureaua lată“ la boxerul Bute tează după o tiranie ca-n Rusia: „Trebuie vine în fărâme sau cu înlocuitori. Aşadar, nătate, indiscriminabil legată de percepţia
ori la shakespearianul Hamlet. Definiţia ac- făcută o reformă, dar să mă ia naiba dacă Loredana, în clişee caracteristice, rapor- lor asupra noastră. E paradisul analogiilor:
ceptată de discursurile de pe scenă e foarte n-am uitat cum!...“. tează asupra stării de fapt: „Doamnelor şi „Le-am vorbit şi eu – zice o Tudoriţă, axul
încăpătoare, libertatea palierelor expresive domnilor, am venit în Cioromârda – Deal şi piesei – odraslelor cocoşului galic despre
se dovedeşte totală, viziunea ansamblului Senzaţia de criză e atotprezentă: criză a Vale ca să filmez întâlnirea foştilor elevi ai Micul Paris, Bucureşti, despre Mica Romă,
în care triumfă digresiunea provenind din- conştiinţelor, a instituţiilor şi, mai ales, cri- Liceului Gojdu, din Oradea [liceu absolvit Blajul, despre Mica Vienă, Caransebeşul,
tr-o neîncredere funciară a autorului în con- ză de sens, aceea pe care poate, într-adevăr, de D. R. Popescu, în intervalul 1949−1952, şi despre Mica Londră, Caracalul!“. Se
catenările lingvistice definitive, tombale, în s-o exhibe literatul, într-o tentativă cvasi- n. m. – G. C.], care, acum... nu mai ştiu câţi deplânge, în speţă, „mintea mecanizată“
marile texte legitimante. Isus şi bardul de disperată de reglare a unei lumi ieşite din ani, au jucat în piesa Hamlet... N-au mai a contemporanilor, pragmatizaţi până la
la Stratford sunt entităţile cele mai supuse ţâţâni, aspect vizibil, mai întâi, în ezitările rămas mulţi dintre interpreţii spectacolului cecitate, persiflatori ai zborului icaric, in-
discuţiei, de fapt eternei controverse între şi circumvoluţiunile expresive ale celor ce de odinioară!... Întâlnirea s-a sfârşit, înainte capabili să înţeleagă că esenţa lumii stă în
personaje. iau cuvântul. Declinul demografic şi iden- de a începe, cu o catastrofă!... Au venit pu- puterea de a accepta că 7 x 7=5982 sau că
Despre cât de permisivă este grila titar al saşilor, în general, coroborat cu dra- ţini foşti colegi, mulţi dintre ei fiind atinşi 2 x 9=1.
dramaturgului în privinţa ingredientelor ma pastorului lor, captat într-o imposibilă de lipsurile bătrâneţii, destui fiind plecaţi în
vorbeşte, aproape de la sine, primul ti- poveste de dragoste cu o evreică, generea- lumea de dincolo!... Dumnezeu să-i ierte!... Teatrul lui Dumitru Radu Popescu, sin-
tlu, Pastorul saşilor sau Calul troian sau ză reflecţiile amare ale lui Pater: „Ăsta e (îşi face o cruce mare!) N-a mai rămas în teză de formule precedate şi de frământări
Pastorul saşilor în calul troian sau Nevasta pământul pe care stăm!... Peste munţi, vul- Cioromârda decât domnul Taier, aici de personale, din perspectiva celui care a jucat
lui Shakespeare. Evident că unele piste sunt turii! Peste câmpie, ciorile! Trec peste noi faţă – care va pleca peste două ore la Viena, într-adevăr roluri principale pe scena vie-
false şi suntem purtaţi printr-un labirint plin ciorile, fără să le pese! Vulturii – îngâm- unde locuieşte! – şi pastorul saşilor, dom- ţii, meditaţie asupra instabilităţii şi finitu-
de simboluri culturale, obsesii ardeleneşti faţi!... Nu-i interesează ficaţii mei! Eu n-am nul Martin. Vorba vine «pastorul saşilor», dinii omului generic, cu trimitere specială
şi întrebări despre nevindecatele traume nicio suferinţă! Asta e tragedia mea, Otto?“. căci în Cioromârda n-a mai rămas picior la speciile autohtone, pline de surprize în
istorice mai vechi sau mai noi. Atenţia tre- Respectivul pământ nu dă niciun semn de de sas!...“. Drept care reconstruirea specta- constanta lor impoliteţe faţă de valori, ră-
buie să fie permanentă, întrucât tuturor ac- liniştire, agitaţia de la suprafaţă continuând colului se va face cu morţii saşi veniţi din mâne un reper pentru proteismul estetic.
tanţilor, fără vreo excepţie, le place teribil pe tărâmul morţilor, cu tensiunile rămase cimitir pentru această ocazie.
să spună una dar să gândească alta, ori să nerezolvate şi cu regrete că istoria nu se
amâne ideea pentru a executa nenumărate poate întoarce. Eforturile umane, fie şi sub Şi în celelalte două piese din volum,
mişcări de rotaţie în jurul ei. Un Ioncică îşi formă de „nevroze“ ale morţilor, par să se autorul se păstrează aproape de formula
începe rolul astfel: „Grigore Beuran iubeş- grupeze sub zodia futilităţii, chiar când sunt care l-a consacrat, convocând, de pildă,
te oile şi le cântă din fluier! Barbu iubeşte – sau tocmai atunci! – desprinse din zona în Moartea lui Rebreanu, mai multe voci
măgarii şi le cântă în strună. Pavel Aioanei ignarului absolut, ca o Loredana, activă în care intră într-un fel de concert polifonic,
urăşte caprele şi le transformă în pastramă. mass-media, care spune cu o simptomati- printre ele numărându-se Niculae Gheran,
Solomon invidiază pisicile care se plimbă că emfază: „Mogulului meu îi place să fiu Osacar Lemnaru. N. Carandino, Miron
cultă la cap! Şi sunt!“. Tot ea, participantă Radu Paraschivescu, Ion Caraion, plus per-
sonaje din opera rebreniană ca atare. Tot

Aforismele lui Brâncuşi într-o ediţie trilingvă

P Pe 21 mai a fost aniversat la În nota de prezentare a volumului, Brâncuşi. Este o lucrare de cercetare ştiin- profilul acestui creator de excepţie, şi ori-
Tg. Jiu sculptorul Constantin Florea Firan menţionează: „Antologia ţifică, în care sunt reproduse textele pe baza care dintre ele reprezintă o reflecţie asupra
Brâncuşi, în cadrul Zilelor Municipiului trilingvă realizată de Sorana Georgescu- unor surse şi a unei bibliografii bogate, vieţii şi artei: Viaţa este ca şi o monedă:
Tg. Jiu, evenimentul de atracţie a fost lan- Gorjan înlesneşte accesul specialiştilor, ceea ce îi dă valoare documentară în timp. trebuie să ştii cum să o risipeşti, mai exact,
sarea, chiar în apropierea celebrei lucrări dar mai ales al cititorilor, alţii decât cei Aforismele lui Brâncuşi, adevărate con- cum să o foloseşti.“
Poarta sărutului, a volumului trilingv cunoscători de limba română, la opera lui cepte de înţelepciune, vin să completeze
de aforisme Aşa grăit-a Brâncuşi/ Ainsi Cl. Miloicovici
parlait Brancusi/ Thus spoke Brancusi
de Sorana Georgescu-Gorjan, apărut la Ov. Popescu, I. Mocioi, Fl. Firan, Sorana Georgescu-Gorjan, Fl. Cârciumaru, M. Negrescu, V. Gârbaciu, Gelu Birău, C. Băluţă, Z. Cârlugea, Carmen Miloicovici
Scrisul Românesc, cu o notă de prezentare
de Florea Firan prin care subliniază efortu-
rile editurii de a repune în circulaţie creaţia
lui Brâncuşi din postura sa de poet şi ese-
ist. Despre noua carte, după cea semnată de
Constantin Zărnescu (Scrisul Românesc,
1979, 2009) dedicată aforismelor marelui
artist au vorbit Ovidiu Popescu, directorul
Centrului Cultural „C. Brâncuşi“, Florin
Cârciumaru, primarul Municipiului Tg.
Jiu, profesorii universitari Florea Firan şi
Ion Mocioi, precum şi autoarea volumului,
Sorana Georgescu-Gorjan, care a prezentat
publicului travaliul în realizarea cărţii ce
s-a constituit într-un eveniment editorial.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 5

Anii de ucenicie şi de peregrinări

ai lui Virgil Nemoianu (II) Monica
SPIRIDON

Î n punctele cheie ale itinerariului său spiritual, revărsat. Părerile mele erau nevoite să se contureze tot mai La urma urmei, întregul portret interior compus de
memorialistul Virgil Nemoianu îngăduie naraţi- limpede, opţiunile silite să se restrângă, identităţile obliga- Virgil Nemoianu în carte răspunde, în ultimă instanţă, ace-
unii – care avansează, aşa cum admite el însuşi, te să se cristalizeze, viaţa mea să înceapă să fie îndiguită. leiaşi întrebări neliniştite: cum se armonizează şi se traduc
după o regulă asociativ-digresivă – câte un moment de res- reciproc Multiplul şi Unul?
piro, pentru depunerea unui bilanţ provizoriu. Un astfel de În acest punct, devine obligatorie o precizare. Autorul
moment este sfârşitul anilor de ucenicie universitară. memoriilor se referă exclusiv la stagiul său de doctorat După toate evidenţele, răspunsul este: printr-un proces
În această etapă a drumului, autorul face afirmaţii dem- american în California, încheiat cu o revenire tempora- de edificare, de construcţie lucidă, trudnică, orgolioasă
ne de toată atenţia. Iată, reprodus in extenso, pasajul de ră în ţară, înaintea migraţiei finale. Amănunt cu atât mai de sine. Am spus intenţionat edificare. Există în volum o
care vorbeam: „Găseam treptat, la sfârşitul facultăţii, la în- semnificativ cu cât, privit astfel, în scenariul iniţiatic al metaforă recurentă, care întruchipează, dă Figura Unităţii
ceputul anilor ’60, un orizont propriu, care avea în centru ansamblului voiajul american capătă o funcţie propedeu- Multiple: Casa victoriană – veritabilul desen din ansam-
pe Goethe şi lumea clasic-romantică, suind spre Rilke şi tică clară. Stagiul doctoral american devine o experienţă blul covorului: „Începând de atunci, sufletul şi mintea mea
George Eliot şi Claudel, Huizinga şi Nicolai Hartmann.( O pregătitoare, revelându-i ucenicului opţiunile esenţiale pe au semănat tot mai mult cu o casă victoriană, cu pivniţe
întreagă visătoare şi singuratică vară am citit, la Borloveni, care le implică diferirea. şi mansarde, odăi mari, elegante şi luminoase, împreună
Etica acestuia, împrumutată de la Nego.) Obţineam în fe- cu încăperi mici, prăfuite, mucegăite şi aglomerate, coluri
lul acesta un solid ax central, care mi-era absolut necesar, Pentru bănăţeanul aclimatizat în Bucureştii anilor ’60, şi nişe, scări interioare largi şi întunecoase. Întâlneai în
într-un moment de maximă tensiune lăuntrică. saltul de cealaltă parte a Atlanticului a însemnat un exer- această venerabilă şi bizară casă contradicţii, diversităţi,
Deci, spre sfârşitul facultăţii, la o extremă, lecturile ciţiu de flexibilitate, de transpunere şi de re-integrare: „Pe niveluri incompatibile, dezordini, mobilă greoaie şi obiec-
polarizaseră pe un model dandistic întemeiat pe valorile plan intelectual, în America, nimeni nu avea nevoie de te nobile, schelete ascunse în dulapuri vechi. Se puteau
manierismului, barocului, modernismului, iar rafinamen- toată bogăţia imaginaţiei, a memoriei, a sensibilităţii, a ra- juca acolo roluri diverse, de la dulceaţa sihăstriei până la
tele stilisticii nu făceau decât să întărească acest estetism finamentului, a asociativităţii tale, de toată personalitatea zornăitoarele mânii ale patronului. Abia treptat, pe măsură
cinic. La cealaltă, se concentrase un întreg tradiţionalism ta. În schimb aveau mare nevoie de o parte dintre acestea ce se scurgeau anii şi deceniile, a început casa victoriană
bănăţean, hrănit vară după vară cu recitirea unor colecţii – inteligenţă raţională, capacitate de înmagazinare, aso- să se populeze cu locatari şi cu fantome. Dar, încă de pe
de vechi ziare transilvane (...) cu autorii idilici germani, cu ciativitate filtrantă şi critică, de profesionalităţile însuşite atunci, forma aceasta de casă a minţii şi a sufletului meu
idealizarea Europei Centrale, cu T.V. Păcăţian, G. Bariţiu, (skils) şi de altele încă – şi erau dispuşi să le răsplătească mă făceau tineresc într-un mod deosebit. Nu eram adică
P. Maior, cu atmosfera din casa bunicilor de la Borloveni. generos. Chestiunea consta, aşadar, în a traduce sau a con- tineresc prin flexibilitate şi disponibilitate, ca şi ceilalţi de
(...) Spun, deci, că îmi construisem din materiale felurite şi verti propriile tale bunuri şi însuşiri în moneda circulantă vârsta mea, cât prin mulţimea inflexibilităţilor, prin perso-
străine dar cu puteri proprii, un aparat trimotor greoi, dar a mediului american. Simplificare – da: fluidizare şi cana- nalităţile clare, dar diverse pe care le puteam asuma.“ 
nu lipsit de forţă, care îmi îngăduia, de bine de rău să mă lizare – da. Nu însă neapărat, ca sub comunişti, penalizare
deplasez. Câte ameliorări tehnice mai erau necesare nici pentru toate celelalte, pentru suplimentul tău de substanţă, În momentul în care se sfârşeşte cartea, memorialistul
nu visam pe atunci. Dar, tot aşa, nici nu visam cât de lungă pentru surplusul tău existenţial.“  se află în prag. Ucenicia s-a încheiat; începe o vârstă nouă:
vreme îmi vor fi utile rezervele de combustibil acumulate „Tinereţea mea se prelungise dincolo de toate limitele fi-
de timpuriu.“  Stagiul american al lui Virgil Nemoianu e istoria unei reşti. Sucurile juneţii începeau să fermenteze în mine, să
Reacţii – exact în sensul ce se rezervă acestui concept în se acrească. Pe nesimţite, ajunsesem în miez de vară, brusc
Ce ne revelează memorialistul? cartea consacrată teoriei secundarului. Ea consemnează începeau să se simtă şi adieri tomnatice. Sosise vremea
răspunsul unei conştiinţe transilvane în faţa unui spaţiu să-mi asum propria vârstă, să păşesc în spaţiul adult, în
Că, în arhipelagul său interior, modelul Goethe a fost radical străin. Răspuns greu de articulat, mai ales pe calea lumea mai încăpătoare şi mai luminoasă totodată a orizon-
un contrafort, susţinând o structură portantă de valori, pe întortocheată aleasă deliberat – cu asumarea tuturor riscu- tului maturităţii.“
cât de solidă pe atât de heteroclită. De altfel, pe parcursul rilor: acomodarea prin diferire nu prin mutilare; prin reie-
evocărilor sale, Virgil Nemoianu revine insistent la rolul rarhizarea vechilor opţiuni; fără renunţări frustrante, dar şi În final, uşa casei rămâne larg deschisă. Dincolo de ea,
catalizant al lecturilor sale goetheene, la ebuliţia declan- fără împotriviri opace: „Preferam, explică autorul, fără s-o în viitor, se anunţă deja alte peregrinări şi, mai ales, o altă
şată de descoperirea lui Goethe, în fine, la momentul achi- ştiu, calea mai lungă şi mai grea, dar mai cinstită şi mai carte...
ziţionării unei splendide ediţii din opera maestrului (deta- organică, a acumulărilor şi reaşezărilor lăuntrice“.
liu demn de reţinut) din primii bani câştigaţi prin muncă
proprie. Carmen Firan la o nouă carte
P oetă, prozatoare, eseistă, autoare de piese de sau decât iepuraşul pitit în baie să înregistreze, în nara-
Lucrurile mai pot fi privite şi în alt fel. Nu numai exis- teatru şi scenarii de film, Carmen Firan este ţiunea care dă titlul volumului, undele neliniştii din jur.
tenţa, ci şi rememorările autorului nostru sunt susţinute pe prezentă în librării cu o nouă carte, Detectorul de emo­ Înţelegem mai bine senzorul scriitoricesc care percepe,
pivot goethean.
ţii şi alte povestiri, apărută la editura Curtea veche din filtrează şi emite semnele de atâtea ori codificate ale ca-
Dacă, aşa cum spuneam la început, scrierile sale teo-
retice au o investitură existenţială certă, crescând dintr-un Bucureşti. Volumul cuprinde 16 proze cu o tematică lendarului în care copacul emigraţiei din faţa casei se
etimon spiritual comun cu memoriile, atunci şi reciproca
este egal admisibilă. Reconstituindu-şi existenţa, Virgil diversă, aspecte şi personaje din America şi România dovedeşte, deşi pitic şi pieziş, singurul care rezistă fur-
Nemoianu o modelează după un tipar livresc.
– Copacul imigraţiei şi prezentul continuu, Detectorul tunii, între arborii egali şi falnici plantaţi de administra-
Care anume?
de emoţii (care dă şi titlul cărţii), Vinovat în America, ţia americană. Stupoarea şi admiraţia vecinilor chinezi
Paradigma iluministă a Bildungului – romanul de for-
mare al unui tânăr, eventual Wilhelm Meister, cu lungii săi Premianţii şi maestrul, Biografii, şi cubanezi, indonezieni şi ruşi,
ani de ucenicie şi de peregrinări. Aşadar comparatistul
Virgil Nemoianu îşi scrutează şi îşi recompune trecutul Zbor în triunghi etc. israelieni şi japonezi din noul
după un tipar care a stat – cum se ştie – la temelia eposului
european modern: tema călătoriei, solidară cu cea a for- Volumul se deschide cu o Babilon al exilaţilor conferă un
mării, prelungind la rândul lor tradiţia străveche a căutării
edificatoare (the quest). Să fim atenţi şi la timbrul goethean prefaţă semnată de cunoscutul discret optimism al fraterniză-
al mărturisirii: monologismul elevat şi sinceritatea limpi-
dă, atât de fin lucrată în care excelează Afinităţile elective. scriitor român, Norman Manea, rii, fie şi pasagere, cu cea care

Rezultatul este un autoportret în oglinda literaturii – stabilit în New York: „Carmen a pierdut, la rându-i, în neaştep-
eseurile memorialistice, al căror protagonist şi autor îşi
trece existenţa prin traforul unor modele literare faimoase. Firan alternează melancolia cu tata calamitate, propriul arbore
Dintre ele, Ucenicul şi Pelerinul au relief şi o forţă de fi-
xaţie aparte. grotescul, solidaritatea cu sar- drag, „Sinaia din fereastră“.

Arc între două continente, peregrinările lui Virgil casmul, ardoarea şi absurdul, Autoarea crede că şi obiec-
Nemoianu au, deci, un punct de sprijin în Europa Centrală.
Celălalt este America, înainte de orice o experienţă a insolitul şi incertitudinea în tele au suflet şi sunt vii atâta
Alterităţii: În viaţa mea experienţa americană urma să
intervină ca un bloc masiv, stavilă în calea unui fluviu percepţia celor două surse vita- vreme cât în jur este viaţă, con-

le – vechiul şi noul ţărm – în- ştientă de privilegiul de a le da

tre care pendulează solitudinea ea însăşi viaţă, prin scrisul ei

pribeagului modern. Două lumi nuanţat şi acut, în consens sau

drastic diferite, contrastante şi în răspăr cu tot ce este viu în

complementare, în care ome- înşelătoarea banalitate a cotidi-

nescul – acelaşi! – îşi însufle- anului, în tainele, tragediile şi

ţeşte altfel dramele şi comedia, trofeele trecerii.

deruta şi tenacitatea, ridicolul şi Regăsim în noul ei volum,

candoarea. într-o proză alertă, în registre

Când devine propriul per- variate, fragmente din epopeea

sonaj, autoarea ne îngăduie ac- contemporană a emigranţilor,

cesul la adevăratul „detector de interceptaţi de destin pe harta

emoţii“ – mai pătrunzător decât spirituală rapid schimbătoare a

poligraful american de minciuni timpului nostru.“ Red.

6 Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 Scrisul Românesc Eseu

Adrian BOLDIŞOR

Exerciţii Irina
MAVRODIN
De la Eminescu la Eliade

O apropiere între Mihai Emines­ nutrită la izvoarele celei mai vechi culturi Cioran: „O carte este o
cu şi Mircea Eliade trebuie să patristice, nu e totdeauna străină de influ-
pornească de la analiza per- enţe neoplatonice şi gnostice), fie în tradiţia sinucidere amânată“
sonalităţilor acestor creatori de geniu din folclorică, ce reflectează atâtea aspecte ale C âteva „teme“-cheie din opera lui
cultura română. Eliade se raportează des la evlaviei populare slavo-bizantine. Şi aceas- Cioran, beneficiază de o recurenţă el, arta asupra filosofiei (pentru Camus, de
Eminescu în eseurile şi literatura sa fantas- ta trebuia să-l predispună în chip firesc să care le aduce în zona obsesiona- exemplu, sinuciderea este problema cea mai
tică, romantismul fiind liantul ce-i leagă pe pătrundă fie în climatul magic al filosofi- lului, „teme“ exprimate prin cuvinte foarte importantă a oricărei filosofii). L-aş apro-
cei doi. „Şi aceasta pentru că Mircea Eliade ei şi poeziei romantismului german, fie în tari, cu mare impact asupra sensibilităţii, dar pia, din acest punct de vedere, de Maurice
este el însuşi o structură fundamental ro- văzduhul mitic al gândirii orientale»“. şi asupra intelectului cititorului. Una dintre Blanchot, care, referindu-se la opera lui
mantică. Chiar temele cercetărilor sale şti- aceste „teme“, sub semnul căreia adeseori Mallarmé şi a lui Rilke, pune în evidenţă
inţifice, lăsând la o parte opera literară, ne Amintind de nuvela Sărmanul Dionis, este pusă întreaga operă a lui Cioran, este relaţia dintre artă, moarte, sinucidere, dar
îndreaptă, din capul locului, spre o atare su- Eliade notează că textele citite de Dionis cea exprimată prin cuvântul sinucidere. şi felul specific în care artistul este legat de
poziţie. Eliade a fost fascinat de mituri, stu- sunt de origine bizantină. Mai mult decât Ca şi în cazul altor astfel de teme-con- opera sa, asemenea sinucigaşului legat de
diului cărora li s-a şi consacrat, toată viaţa, atât, Rosa Del Conte susţine că Eminescu cept cioraniene, mulţi exegeţi (dar şi unii actul sinuciderii.
câştigând o binemeritată reputaţie mondi- preluase ideea unui Dumnezeu luminos şi cititori „inocenţi“) s-au grăbit să ia cuvân-
ală. Iar romanticii au fost cei mai mari va- atotputernic nu din textele gnostice, ci din tul ca atare, în înţelesul lui obişnuit, şi să Amândoi, spune Blanchot, proiectează
lorificatori şi creatori de mituri. Nostalgia folclorul românesc. „Într-un articol recent facă din Cioran – fără a-i fi citit cu atenţie ceea ce se sustrage oricărui proiect, şi, deşi
originilor, mitul eternei reîntoarceri, mitul al lui Alexandru Elian, folosit de Rosa Del opera – un apologet al sinuciderii, mai vul- merg pe un drum, n-au un scop şi nu ştiu
androginic al reintegrării, cercetate temei- Conte, e reprodusă lista de cărţi vechi şi gar spus: un autor care îşi îndeamnă citito- ce fac. Discursul acesta blanchotian vrea
nic şi minuţios de Mircea Eliade, în lucrări manuscrise pe care Eminescu le propunea rii să se sinucidă, el însuşi neavând însă cu- să ne spună un lucru extrem de important,
de specialitate, poate cele mai comprehen- pentru cumpărare Bibliotecii Centrale din rajul să facă acest gest (reproş ce i se aduce ce nu poate fi comunicat decât în termeni
sive din bibliografia universală a temelor Iaşi, la 6 martie 1875. Se găsesc traduceri în mod curent). discontinui şi paradoxali: opera nu expri­
respective, figurează printre descoperirile vechi româneşti, tipărite sau manuscrise, Or, dacă punem cuvântul „sinucidere“ mă un sens preexistent, ca produs, pe mă-
şi «redescoperirile» cele mai importante ale din Părinţii Bisericii, vieţi de sfinţi, apo- în contextul operei cio- sură ce se face, sensuri noi, ce iau naştere
romantismului. Nu este exclus ca Eliade să crife, apocalipse, romane populare. Toate raniene, constatăm că chiar în cursul acţiunii care se stabileşte în-
fi văzut, ca şi alţi cercetători, de altfel, în aceste texte, la care se adaugă ştiinţa lui sensul său este unul cu
romantism, cel mai fecund curent de gân- de tradiţii populare şi datine bătrâneşti, totul special, de fapt cu tre autor şi operă. Work
dire şi artistic ce stă la baza spiritualităţii alcătuiau un corpus de cunoştinţe şi idei totul diferit de sensul in progress: iată poate
moderne“ (Ovidiu Ghidirmic). reflectând credinţele şi speculaţiile arhaice curent, că este un sens conceptul cel mai adec-
Primul articol al lui Eliade despre poe- româneşti, în mare parte de origine bizanti- marcat pozitiv, în timp vat pentru a comunica
tul naţional datează din 1933, în urma apa- no-orientală“. (Nu trebuie trecută cu vede- ce sensul curent este această idee a lipsei de
riţiei unei ediţii cu poeziile lui Eminescu. rea preocuparea de o viaţă pe care Eliade marcat negativ. proiect, de scop, de cu-
De asemenea, titlul unui volum de eseuri a manifestat-o faţă de istoria, tradiţiile şi Scrisori care i-au fost noaştere preexistentă
eliadiene trimite la o temă eminesciană: credinţele românilor, preocupare reflectată trimise de către adoles- facerii artistice.
Insula lui Euthanasius. În cea mai difici- în multe dintre studiile sale şi, mai ales, în cenţi actriţei Genoveva
lă perioadă din viaţă, atunci când se află volumul De la Zalmoxis la Genghis-Han.) Preda, care a creat şi a Amândoi, mai spu-
în Portugalia, Eliade scrie două articole interpretat un specta- ne Blanchot (pe care-l
despre Eminescu, făcându-l astfel cunos- Eliade subliniază o coexistenţă a con- col cu texte din Cioran parafrazez aici, evocând
cut publicului străin: Camões şi Eminescu trariilor la Eminescu, prin această caracte- (Cioran, „l’homme à texte din cartea Spaţiul
şi Eminescu – poetul rasei române. O în- ristică încercând să explice structura com- fragments“), arată că, literar), vor cu fermi-
semnare din 1941 întregeşte aceste idei: plexă a personalităţii poetului naţional: dimpotrivă, unii din- tate, dar sunt uniţi de o
„Traducerea lui Eminescu şi a lui Camões „faptul că acest «pesimist» în filosofia lui tre aceştia au fost salvaţi de la sinucidere exigenţă care le ignoră
ar face mai mult pentru cunoaşterea reci- teoretică era atât de «optimist» când inter- datorită dimensiunii ludic-constructive şi voinţa. Se pare că amân-
procă a ţării noastre decât toate telegrame- preta istoria şi politica românească; faptul creatoare a conceptului aşa cum îl propune doi nu reuşesc să facă
le agenţiilor de presă“. În fapt, de-a lungul că acest «tradiţionalist» era însetat de cul- Cioran. Cu marea ştiinţă a litotei pe care ceva decât înşelându-se
anilor, Eliade însemnează de multe ori în turile occidentale şi extra-orientale; faptul o posedă, Cioran spune totul despre felul în legătură cu ceea ce fac. Unul ia moartea
Jurnal gândurile sale despre poetul naţio- că acest «conservator» a înfăptuit cea mai cum vede el sinuciderea, într-o formulă drept „cealaltă moarte“, celălalt ia o carte
nal, savantul regăsindu-se în destinul lui radicală «revoluţie» lingvistică, fundând succintă şi precisă ca o formulă algebri- drept întreaga operă. Această observaţie,
Eminescu: „mă regăsesc perfect în ambi- în bună parte poetica română modernă şi că: „Un livre est un suicide différé“ (De de mare pertinenţă, se referă la adevărul –
valenţa, nervozitatea, instabilitatea poetu- contribuind ca nimeni altul la purificarea, l’inconvénient d’être né, Paris, Gallimard, de obicei necunoscut atât autorului cât şi
lui. E stranie coincidenţa iniţialelor: M.E.“ însănătoşirea şi îmbogăţirea prozei literare Folio Essais, p. 119) („O carte este o sinu- cititorului – operei aşa cum este ea recep­
sau „De câte ori Eminescu nu m-a ajutat şi didactice. Poate că această «coexistenţă cidere amânată“). tată, statutul de operă neconferindu-i-se
să suport condiţia de a mă fi născut român, a contrariilor» era cerută chiar de structura Sub o formă anagogică, metaforică unui text – după Blanchot – decât în cursul
adică fiul unui neam fără noroc, ursit de ge- «omului universal», aşa cum tindea să-l în- deci, în regim sinestezic (ceea ce îngreu- procesului de receptare. Niciun act (cel
ografie şi istorie unei lamentabile prăbuşiri trupeze geniul lui Eminescu“. nează receptarea, şi nu o facilitează, cum artistic) şi nici celălalt (sinuciderea) nu ar
în masa slavă?!“. s-ar putea crede, căci tot ceea ce se înde- putea fi săvârşite dacă autorul lor nu s-ar
Eliade este şi autorul Postfeţei inclusă În monografia din anul 1978 despre părtează de zona intelectualităţii devine afla într-o stare de „inocenţă“, de ignoranţă
în ediţia românească a cărţii Eminescu sau Mircea Eliade, I.P. Culianu făcea o referi- mai greu formulabil în termeni expliciţi), prielnice executării unor asemenea fapte
despre Absolut a Rosei Del Conte. Savantul re la conceptul nietzschean de Umwertung Cioran ne propune o figură dintre acelea pe teribile, care nu ar putea avea loc în condi-
român apreciază faptul că autoarea ita- (răsturnare a valorilor), reinterpretat în lu- care el le privilegiază, opunându-le „meta- ţiile unei adevărate lucidităţi. „Munca“ lor,
liană analizează opera eminesciană pu- mina ortodoxismului românesc interbelic, forei cu contururi bine definite, metaforei mai spune Blanchot, fondată pe această ne-
nând accent pe probleme precum Timpul, „moştenitorul poate al unor mişcări spi- «coerente»“, împotriva căreia „poezia s-a înţelegere, este un pariu orgolios, un fel de
Eternitatea, Demiurgul sau Cosmogonia. rituale ca «stăreţismul» rusesc, ce-şi are revoltat întruna, şi în asemenea măsură în- acţiune care nu poate ajunge la capăt decât
Rosa del Conte a evidenţiat importanţa originea în secolul al XVIII-lea pe pământ cât poezia moartă este o poezie lovită de ajungând la infinit. Cu alte cuvinte, aceas-
pe care o are cultura naţională în opera lui românesc. Dar şi aici, rădăcinile ultime coerenţă“ (ibidem, p. 108). tă un fel de acţiune nu se poate consuma
Eminescu: „Spre deosebire de majoritatea ale gândirii eliadiene nu trebuie căutate în Metafora care vede într-o carte o sinuci- cu adevărat în concret decât în măsura în
criticilor şi istoricilor literari români, in- cercurile bucureştene ale timpului. Valorile dere amânată este, neîndoielnic, o metaforă care conştiinţa care acţionează ia abstracţi-
teresaţi să descopere mai ales influenţele spirituale genuine ale ortodoxismului îl ob- foarte vie, dată fiind maxima ei „incoeren- unea infinitului drept o finitudine concretă.
culturii occidentale, Rosa Del Conte insis- sedau deja în secolul trecut pe un mare poet ţă“. Descifrarea ei cere mai ales o iniţiere Autorul are sentimentul că el operează în-
tă asupra primei faze, «autohtone», a for- ca Eminescu (1850–1889), interpret poetic într-o lume a livrescului creator. Eu chiar tr-o finitudine infinită, pentru că gestul său
maţiei spirituale a lui Eminescu. Autoarea al diverselor tratate de ascetică din secolul cred că cine nu a scris o carte nu va putea este unul mereu amânat, ca şi o sinucide-
aminteşte că poetul a crescut în atmosfera al XVIII-lea şi desăvârşit cunoscător al niciodată s-o înţeleagă. re, păstrată ca resursă supremă, ca resursă
spiritualităţii ortodoxe, «care se oglindeş- Filocaliei“. Dar, aş mai spune ceva: predilecţia pe virtuală, dar niciodată actualizată. Opera,
te fie în tradiţia religioasă cultă (care, deşi care Cioran o arată faţă de raportarea artă/ de asemenea, rămâne pentru autorul ei o
În cele din urmă, în multe din scrierile sinucidere ne atrage încă o dată atenţia virtualitate, căci el nu va putea participa la
sale din perioada românească, dar şi în ar- asupra preeminenţei pe care o capătă, la receptarea ei, teoretic infinită. Astfel, sinu-
ticolele scrise în exil, Eliade dovedeşte a fi ciderea sublimată prin facerea unui obiect
apropiat spiritual de Eminescu. artistic (carte sau orice altceva), acest obiect
artistic, devenit simulacru ludic al unei si-
nucideri, sunt modalităţi ale unei terapii.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 7

Confruntări O idee Adrian
CIOROIANU
Ovidiu
GHIDIRMIC

Manierismul Din istoria geopoliticii:

sau dislocarea formei Carl von Clausewitz

Aceste repere teoretice sunt necesare nu numai C hiar dacă prezentul, prin definiţie, este întot- Despre această
pentru publicul larg, dar şi pentru scriitori sau deauna nesatisfăcător pentru generaţiile care-l Europă în climax
chiar şi pentru comentatorii literari. Cum să trăiesc, s-ar zice – strict statistic, cel puţin vor­beşte teoria mi-
comentezi literatura, dacă nu stăpâneşti conceptele estetice şi – că azi trăim poate cea mai paşnică, liniştită şi non- litară a lui Carl von
filosofice de bază? Niciodată confuzia axiologică şi teoretică conflictuală perioadă din istoria modernă a societăţii Claus­ ­e­witz – el în-
n-a fost mai mare ca astăzi, paradoxal, în epoca internetului, umane. Chiar şi în raport cu trecutul recent, deceniul suşi produs expo-
când diletantismul cultural este ca la el acasă. nostru pare a fi mai curând unul liniştit. În 1984, la scară nenţial al unui con-
Manierismul este un alt concept fundamental, fără de care nu mondială erau în curs 24 de conflicte armate, suficient tinent pe care Prusia
înţelegem literatura şi mai ales literatura modernă şi actuală. de importante încât să vedem în ele războaie în toată germană îşi face loc
Originea termenului provine de la „manieră“, care înseam- regula; în 2008, doar cinci războaie erau în desfăşurare1. cu greu sub soarele
nă mod de a fi, comportament, stil. Au fost numiţi manierişti În ciuda a ceea ce se crede, principalul conflict armat al marilor puteri. Fiu al
scriitorii care imită maniera altora cu intenţia de a-i persifla, de anului 2010 – războiul din Afganistan, în care trupe ale unei familii modeste
a-i ridiculiza, denunţându-le clişeele de exprimare, automatis- unor state din alianţa NATO (şi din unele state partene- şi mult prea sărace
mele verbale, dar şi scriitorii care ajung să se autoimite, să se re acesteia) luptă împotriva miliţiilor talibane – a fost pentru a-i asigura o
autopastişeze, căzând, cu alte cuvinte... în „manierism“. mai puţin sângeros decât conflictul intern dintr-o ţară în educaţie, junele Karl
Conceptul de manierism are două sensuri mai importante, care războiul, teoretic, s-a sfârşit, dar continuă din plin devine copil de trupă Carl von Clausewitz de Karl Wilhelm Wach
istoric şi tipologic. o reglare de conturi internă: mă refer la Irak. În anul de la vârsta de 12 ani – şi va păstra pentru toată viaţa con-
În sens istoric, manierismul este un curent literar-artistic, referinţă 2010, aşadar, în Afganistan au murit circa 2770 vingerea (pe care o va preda mai apoi, în calitatea lui de
apărut la sfârşitul Renaşterii, anterior barocului. Dar, între cele de civili – iar în Irak (care are o populaţie mai mică director al Colegiului de război din Berlin) că armata
două stiluri există o deosebire esenţială. Dacă barocul este un decât Afganistanul), tot în aceeaşi perioadă, au murit este nu numai o forţă de apărare, ci şi o instituţie cu rol
stil eminamente defensiv (spiritul barochist se apără prin stră- aproape 4000 de civili. De fapt, cu o rată a mortalităţii de educaţie. La vârsta de 14 ani, junele Carl era în plin
lucire), manierismul este un stil, prin definiţie, ofensiv. Nu (induse de război) de 9 persoane la 100 000 de locui- război, pe frontul de pe linia Rinului – unde armata ger-
întâmplător, manierismul, a apărut, mai întâi, în Germania. tori, Afganistanul pare, statistic, mai paşnic decât statul mană lupta împotriva armatei revoluţionare franceze. În
Ofensivitatea lui a fost pusă în relaţie directă cu agresivitatea american Washington, unde rata mortalităţii criminale 1801, când va deveni student al Colegiului de război,
goticului. este de 22 de persoane la 100 000 de locuitori2! va fi impresionat de unul dintre profesorii de acolo –
O variantă a manierismului a fost eufuismul, termen ce pro- A discuta, aşadar, astăzi, într-o epocă a păcii (cel generalul Gerhard von Scharnhorst, cel care va reforma
vine de la Euphues, celebrul personaj din romanul omonim al puţin pentru lumea occidentală, dar nu numai), despre armata prusacă şi, prin sistemul de stat major pe care-l
lui John Lyly, scriitor care prin stilul său preţios l-a influenţat, Carl von Clausewitz (1780–1831) pare o întreprindere instituie, va recalibra toate armatele moderne.
la început, pe Shakespeare. mai curând inutilă. În plus, el nu este nici măcar ceea ce
Principala caracteristică a manierismului este deformarea se cheamă propriu-zis un geopolitician – în condiţiile în De fapt, trebuie spus că această reformă de tip ger-
sau dislocarea formei, altfel spus, cu un cuvânt frecvent întâlnit care geopolitica a devenit în România, în ultimul dece- man a armatei – ca şi germenele gândirii militare a lui
în critica modernă, deconstructivismul. niu, unul dintre cuvintele cheie ale discursului analitic von Clausewitz – au plecat dintr-o amară înfrângere: în
În sens strict istoric, manierismul a revenit, cu şi mai multă dedicat actualităţii internaţionale, un fel de Sesam! al bătălia de la Jena (1806), armata franceză (o adevărată
forţă, în epoca modernă. Mai mult chiar, manierismul a devenit specializărilor universitare şi postuniversitare –, ci mai armată naţională, inspirată de propagandă în vederea
stilul dominant al epocii moderne. Cu rare excepţii, se poate curând un teoretician al războiului, puternic ancorat obţinerii unui scop benefic statului) distrugea ceea ce se
spune că literatura şi arta modernă stau sub semnul manieris- într-o realitate militară (şi politică) proprie începutului credea a fi cea mai bună armată a lumii: legiunile pru-
mului. Trăsăturile manierismului modern sunt: deconstructivis­ de secol XIX. În raport cu modernitatea noastră asu- sace de soldaţi de meserie, model creat cu decenii mai
mul, antiretorismul, demitizarea, absurdul, farsa, grotescul, ca­ mată, Clausewitz pare mai apropiat de chinezul Sun-Ţî devreme, pe vremea lui Frederic cel Mare.
ricatura, ironia, ludicul şi paradoxul, parodicul şi calamburul. sau de italianul Machiavelli decât de americanii Alfred
Postmodernismul, de care se face mult caz astăzi, nu este T. Mahan3, Samuel Huntington4 sau Fareed Zakaria5. Ca şi alţi ofiţeri ai generaţiei sale, von Clausewitz a
decât o formă de manierism modern. Postmodernismul mai Dincolo de o carte (Despre război, 1832) şi de o frază fost în principal produsul războaielor împotriva Franţei
adaugă, la celelalte trăsături ale manierismului modern, altele („războiul este continuarea politicii cu alte mijloace“) lui Napoleon. Pentru aceşti ofiţeri şi pentru această
două: intertextualitatea şi aventura scriiturii. care l-au făcut celebru, Clausewitz este totuşi – cred –, Prusie Napoleon era o ameninţare atât de mare încât
Postmodernismul, cu rădăcini în arhitectura futuristă ame- în ordinea importanţei şi impactului ideilor într-o so- trebuia combătut oriunde – ceea ce au şi făcut, de pe
ricană, a durat aproximativ trei decenii. Astăzi, critica vorbeşte cietate, unul dintre primele zece personaje din punctul Rin până la porţile Moscovei: von Clausewitz, alături
despre o „Apocalipsă“ postmodernistă. Se poate pune între- de vedere al influenţei în istoria ultimilor 150 de ani ai de alţi colegi, s-a alăturat în 1812 armatei ţariste, pen-
barea: ce urmează după postmodernism? Eugen Simion, în Occidentului – precum şi în istoria relaţiilor acestuia cu tru a se opune pe pământ rusesc invadatorului francez.
Fragmente critice (vol. II), spune că, după „postmodernism“, restul lumii. Iar în timpul bătăliei de la Waterloo (1815), el a fost la
va urma... „post-postmodernismul“. Dar, acesta este un joc de Cărei epoci i se adresa – prin scrisul său – Clausewitz? comanda corpului prusac venit împotriva lui Napoleon.
cuvinte, un calambur, ce are, însă, meritul de a sublinia dia- În principal, unei Prusii care tindea să devină factorul cel Avea 35 de ani în momentul finalului aventurii napoleo-
lectica unor curente literare, pentru că n-a apărut, încă, o nouă mai dinamic al unei Europe în reaşezare şi în secundar niene în Europa.
realitate literară ce poate fi definită şi denominată. unei Europe occidentale care – prin statele sale mari,
Manierismul românesc are un strălucit precursor în Ion învrăjbite între ele – era deja la comanda politică, di- Anii petrecuţi la conducerea administrativă a
Budai-Deleanu, cu capodopera sa Ţiganiada. În perioada ma- plomatică, ştiinţifică, militară sau comercială a întregii Colegiului de război berlinez (1818–1830) au fost cei
rilor noştri clasici, cel mai autentic scriitor manierist rămâne, lumi. Prin diferite mijloace (mai cu seamă cele violente mai prolifici, mai ales din punctul de vedere al teoriei
indiscutabil, I. L. Caragiale, care a avut, ca nimeni altul, arta – cele cărora Clausewitz le va dărui analiza sa), Europa marţiale, pe care o va coagula în volumul Despre război
ridiculizării personajelor şi a transformării lor în simple mario- marilor imperii făcuse, în intervalul a nici 300 de ani, – volum care, în noiembrie 1831, la moartea autorului
nete. Manierism există, din plin, la Arghezi, în perioada inter- un progres enorm în stăpânirea lumii. Şi progresul avea (bolnav de holeră), încă nu era definitivat. Totuşi, vădu-
belică. Postmodernismul contemporan culminează cu generaţia să mai dăinuie, încă cca 100 de ani după Clausewitz. va von Clausewitz l-a publicat sub această formă, un an
optzecistă. Aşa cum spune teza de bază a unei cărţi nou apărute la mai târziu. Apărea astfel un clasic al literaturii de gen.
Cel mai important sens al curentelor literare nu este cel isto- data la care scriu aceste rânduri6, pe la anul 1500 (adi-
ric. Acesta este cel mai accesibil, dar şi cel mai puţin însemnat. că imediat după descoperirea Americii, dar mai înainte 1. Charles Kenny, Sweet bird of youth! The case for optimism,
Dincolo de sensul istoric, manierismul rămâne unul dintre de colonizarea ei) puterile imperiale europene contro- în „Time“, nr. 13, 28 martie 2011.
stilurile literar-artistice fundamentale, permanente sau recuren- lau 10% din teritoriile lumii şi furnizau, în total, peste
te, ce se manifestă mereu sau revine, de mai multe ori, în istoria 40% din bogăţia mondială. Iar peste alte 400 de ani – în 2. Peter Bergen, Why Afganistan is far from hopeless, în
culturii. Ca şi clasicismul, romantismul, barocul, realismul, preajma Primului război mondial – aceleaşi mari puteri „Time“, nr. 13, 28 martie 2011.
manierismul îşi explică permanenţa sau recurenţa, prin prezenţa europene controlau cca 60% din teritoriile internaţiona-
unui „eon“ stilistic, de care s-au ocupat, mari teoreticieni, pre- le şi generau aproape 80% din avuţia lumii. Cu un mare 3. Ofiţer de marină şi istoric american (1840–1914), a cărui
cum: Ernst Robert Curtius (Literatura medievală şi Evul mediu război la orizont, era chiar momentul de apogeu al lumii carte Influenţa puterii mării asupra Istoriei, 1660–1783 a făcut
latin) şi Gustav Réne-Hocke (Manierismul în literatură). occidentale. din el unul dintre cei mai influenţi gânditori geopolitici ai Ameri-
cii, cu ecou până în gândirea strategică a Marii Britanii şi a Ger-
maniei în prima parte a secolului XX.

4. Profesor şi politolog american, autor – în 1993 – al volu-
mului devenit de referinţă Ciocnirea civilizaţiilor.

5. Politolog american, în prezent senior-editor la revista
„Time“ şi realizator al emisiunii GPS pe canalul TV CNN, autor
al volumului Lumea postamericană (2008).

6. Nial Ferguson, Civilization: The West and the Rest, Allen
Lane, Londra, 2011.

8 Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 Scrisul Românesc Eseu
Excursuri Mihai ENE
Ion
BUZERA

O survolare „de aproape“ Aspecte doctrinare

a Americii culturale contemporane în literatura română modernă
T raseul profesional al lui Christian Moraru
este unul relevant pentru posibilităţile des- mai degrabă etic decât «tehnic». Acesta are implicaţii S paţiu permeabil şi deseori eclectic, cultura româ-
chise tinerilor umanişti români după 1989. majore asupra modului nostru de a concepe subiectul, nă are o predispoziţie deosebită mai degrabă pentru
Autorul a parcurs mai multe etape, până la întrepătrun- dar şi discursul, istoria, cultura, comunitatea, patrimo- aglutinări decât pentru disocieri, adică exact ceea ce
derea deplină cu ceea ce pare a fi arhitema lui: recupe- niul şi tradiţia. Cosmodernitatea complică toate aceste ar trebui să opereze „spiritul critic“. Probabil că în literatura ro-
rarea alterităţii ca formă deschisă, „în joc“, structuran- noţiuni rescriindu-le ca paragrafe într-o fenomenologie mână nu se poate – cel puţin deocamdată – scrie un studiu de
tă a literaturii. De la început, adică de la debutul din non-transcendentală a reciprocităţii sine-celălalt. Salut genul celui al lui Philippe van Tieghem pentru literatura france-
1985 cu volumul Ceremonia textului, s-a manifestat ca această complicaţie. (s. m., IB) Şi prevăd că ea va lua ză, şi anume Les Grandes doctrines littéraires en France. Şi asta
un pasionat al cercetării în critica şi teoria literară, iar, amploare, iar America va profita de pe urma ei.“ Aşa nu pentru că nu ar fi existat doctrine literare, curente, şcoli etc.,
în timp, a identificat şi formule mai extins-culturale. cum îl înţelege autorul româno-american, cosmoder- ci pentru că spaţiul românesc a fost atât de heteroclit aproape tot
Tehnica interpretării practicate a fost gândită în aşa fel nismul este un spaţiu al înţelegerii participative, pro- timpul, încât sunt foarte greu de acceptat unele coabitări momen-
încât să aibă în vedere explorarea posibilităţilor „alter- spective şi retrospective, întrucât – de exemplu – „the tane, poate necesare, între stiluri diferite, direcţii diferite, chiar
native“ ale criticii literare, prin convocarea cu folos a cosmodern imaginary attests to the rebirth of modern curente diferite, în aceeaşi şcoală şi chiar la acelaşi autor. Dacă
altor tipuri de discurs, de la cel psihanalitic la cel filo- rationality as relationality“. (p. 39). E vorba despre un ne gândim la secolul XIX, când se scrie, de la literatură clasi-
sofic. Printr-un firesc proces de extensie şi acumulare, plan în desfăşurare care încercă să capteze ceea ce toc­ cizantă până la literatură minor romantică (de tip Biedermeier,
cu o priză din ce în ce mai directă şi comprehensivă mai se întâmplă, culturalmente vorbind, în America şi după V. Nemoianu) ori chiar cu aspiraţii de High Romanticism,
asupra postmodernismului, înţeles ca fenomen global, nu numai, aşa cum se poate deduce din următorul citat: dacă putem să vorbim astfel despre Eminescu, şi el cu tendinţe
nu numai literar, a început să forjeze concepte şi meto- „Din nevoia de a clarifica lucrurile, mai întâi definesc formalist-clasicizante, şi de la realism-naturalism în faze rudi-
de tot mai personale. Una dintre trăsăturile stilului de cosmodernul ca fiind emblematic pentru modalitatea mentare până la simbolism-instrumentalism, teoretizat (şi mai
lucru al lui Christian Moraru este chiar aceasta: pe mă- culturală a globalizării târzii. (s.a., n. m., IB). Din mo- puţin aplicat) de Macedonski şi de gruparea de la Literatorul.
sură ce informaţia se diversifică şi se îmbogăţeşte, com- ment ce fac referire la definiţia postmodernismului în Iar la începutul sec. XX, în plin modernism european, noi pro-
ponenta „autoscopică“ tinde să devină tot mai activă. accepţiunea lui Frederic Jameson ca «logică culturală a punem… sămănătorismul! Ce logică a literaturii mai poţi avansa
Cititor foarte atent, până în 1989, al literaturii române capitalismului târziu», trebuie să atrag atenţia cititoru- într-o eventuală expunere de principii teoretice?! Şi dacă litera-
contemporane, promotor tenace al noilor metodologii lui asupra cuvintelor scrise cursiv, unde prepoziţia este tura tradiţionalistă încă se ţine bine până la jumătatea sec. XX,
critice, a fost atras, simultan, şi de scrierea unor sin- o marcă a unei «logici» diferite de a lui Jameson. În fracturată nu de o modernizare inevitabilă, ci de un nefericit ac-
teze. În 1990 a publicat Poetica reflec­ acest context, «of» («cultural logic of late capitalism») cident istoric, şi care o trimite, de fapt, în pre-literatură, în pre-
tării. Încercare în arheologia mimezei, estetic, şi nu doar în pre-modernitate, acest lucru nu trebuie să
o foarte solidă şi profitabilă intelectual nu denotă o construcţie «etanşă» a cos- ne mai mire. Când forme de avangardă din cele mai radicale (cel
reconstituire a componentei narcisia- modernului de către lumea globalizată, puţin în expresie) convieţuiesc cu păşunismul poporanist, despre
ce, „contramimetice“ şi a implicaţiilor ci o afiliere mai flexibilă la un context ce devenire organică a literaturii poţi discuta?!
acesteia în gândirea estetică europeană, primar, definitoriu, însă numai parţial Nu este mai puţin adevărat că numeroasele confuzii se dato-
cu evidenţierea insistentă a originilor determinant.“ (p. 34). Asta înseamnă şi rează şi cristalizării târzii a unor concepte critice în spaţiul ro-
greco-latine ale setului de instrumente că „the cosmodern imaginary is as des­ mânesc şi, câteodată, chiar european. Lucrurile erau mult mai
filosofic-literare asociat autoreflectării. criptive as it is prescriptive“. (p. 40). amestecate în interbelic decât le putem observa noi astăzi, de la
A operat cu entuziasm în deschiderile O modalitate de analiză culturală (şi o distanţă, temporală, dar şi teoretică, apreciabilă. La momentul
teoretice ale unui topic sau altuia şi a critică, literară, pe alocuri chiar polito- respectiv nu fuseseră operate dihotomiile necesare configurării
intuit generozităţile (inclusiv auctoriale: logică) pe cât de deductivă, „reactivă“, unor doctrine „pure“ (dacă nu cumva şi asta e o utopie), iar cele
vezi cărţile publicate în America, de ex: ex-pusă, pe atât de implicată, inductivă, care se configurează astfel, ori conţin erori conceptuale în interi-
Rewriting. Postmodern Narrative and participativă. orul lor, ori sunt de-a dreptul anacronice.
Cultural Critique in the Age of Cloning, Tocmai de aceea, vom discuta mai mult anumite „maladii“
2001) ale acestora. Christian Moraru ştie să convoace teoretice, decât să reluăm descrierea unor doctrine particulare
În tot ceea ce scrie, Christian Moraru recurge la un autorii şi teoriile într-un party ideatic cunoscute şi care nu ne pot oferi decât fragmentar o imagine des-
mecanism subtil al „îmblânzirii“ textuale, prin apropi- multietajat şi flexibil, dar extrem de pre ceea ce înseamnă critica şi teoria literară în prima jumătate
eri, dislocări şi integrări repetate, intense, în aşa fel în- coerent ca intenţionalitate şi ajustare a sec. XX, despre spaţiul literar românesc, aşa cum se vede el
cât ţesătura rezultată este una cu foarte multe „noduri“ metodologică. Problematicile esenţiale sunt legate de: cu privirea începutului de secol XXI, dar mai ales cum se ve-
la suprafaţă, în vizibilul imediat, dar extrem de clară alteritate, înţelegerea celuilalt/celorlalţi, recuperarea dea în momentul apariţiei diferitelor curente, grupări, ideologii,
ca „desen în covor“, în partea care se oferă vizibilită- identitară, „strategiile“ etice ale regândirii literaturii, personalităţi.
ţii avizate. Strategia de la care se revendică este cea a globalizare, rolul limbii engleze în aceste procesuali- Este greu de conceput la începutul sec. XX, în vreo altă li-
mutabilităţii iscoditoare, a nomadismului mental care tăţi. De exemplu, în subcapitolul Cosmodernism and teratură europeană, o asemenea ofensivă a tradiţiei. Chiar acolo
nu refuză, ori de câte ori e nevoie, nici înrădăcinarea. Vernacularism sunt evidenţiate rolurile limbii engleze unde ea vine, vine tot în forme moderne, recuperatoare, sau tră-
Pagina e densă, încărcată de referinţe, dar mai ales de în noua paradigmă: „Cosmodernul percepe limba ma- dând o anumită nostalgie a unui Paradis pierdut, fiind mai mult
o gândire extrem de participativă, aş zice chiar febrilă, ternă ca pe un mijloc de adaptare pe care l-am primit gesticulaţie retorică şi ideologică decât literatură adevărată. Pe
recuperatoare, decisă să insiste cât poate de mult pe un pentru a-l oferi şi altora, engleza parcă desprinsă din plaiuri mioritice însă lucrurile stau altfel. La început sămănăto-
plan sau altul al interesului scriptic, să nu abandoneze turnul Babel...“ (p. 79) Sunt urmărite modurile în care rismul, apoi poporanismul, în cele din urmă „gândirismul“ orto-
zonele pe care vrea şi poate să le exploreze. autori precum Whitman, de exemplu, sunt recitiţi şi re- doxist avansează o literatură convenţională, patetică, de exultare
În Cosmodernism. American Narrative, Late citaţi în romanele de azi. O etică a permeabilităţii com- a valorilor rurale, un umanitarism ieftin, sociologizant, de influ-
Globalization, and the New Cultural Imaginary (The prehensive (interpretative) este cea care, într-adevăr, se enţă gheristă.
University of Michigan Press, Ann Arbor, 2011, 428 manifestă peste tot. Constructele propuse se bazează G. Ibrăileanu, altfel un spirit fin, se complace în disocieri et-
p.), Christian Moraru şi-a propus să identifice în cultura pe analize ale unor romancieri de top: Don deLillo, nice pe baze sociologice, împărţind, de exemplu, spiritul critic
americană contemporană acele „fabule ale relaţionalu- Raymond Federman, Andrei Codrescu (p.154), John regional, excese cu o motivaţie îndoielnică. De la observaţia psi-
lui“ (p. 4), apte să motiveze o excursie într-un nou tip Updike etc., identificând, în interiorul creaţiilor acesto- hologică se ajunge la o generalizare absurdă, care nu e deficitară
de imaginar, emergent şi recuperator deopotrivă, dar ra, subtilele transgresii teoretizate, în funcţie şi de cele doar logic, dar şi estetic, inaplicabilă şi inutilă, o jonglerie de
şi să întreţină o concepţie in progress care înglobează, câteva mari categorii mentale (Idiomatics, Onomastics, tipul căreia vom mai avea destule în critica românească.
„cosmicizează“ prin dimensiuni, tehnici ale preluării şi Translations, Readings, Metabolics) structurante ale Remarcabil istoric, dar foarte slab scriitor, N. Iorga îşi exer-
transformării. Câmpul lui de cercetare vizează, în pri- întregului demers. sează voluptăţile de arheologie literară, oferind o foarte intere-
mul rând, ultimele două decenii literare americane, cu Efortul lui Christian Moraru este, de fapt, unul din santă exegeză a epocilor vechi din literatura română, dar ple-
trimiteri şi spre alte zone creative. Tehnica dominantă seria (atât de importantă, dificilă şi rară în teoriile li- când de pe baze istorice şi, mai mult, de pe baze cultural-etnice.
în această carte este cea a adăugării de noi probe, situa- terare de azi) a re-topologizării ideilor, operelor lite- Esteticul nu intră decât tangenţial în discuţie, iar lipsa de organ
ţii textuale, analize extinse, problematici, „microteorii“ rare, tendinţelor intelectuale etc., cărora li se eviden- receptor pentru literatura secolului în care trăieşte (şi chiar a ce-
comentate sau generate ad hoc, care, toate, sistemic, au ţiază disponibilităţile „ascunse“, emergente, realmente lui precedent, dacă e să ne gândim la literatura europeană post-
rolul să confirme mutaţia de profunzime avută în vedere provocatoare. baudelaireiană) este mai mult decât evidentă.
şi sintetizată la p. 316: „Din acest motiv, actualmente, O sinteză impecabilă, extrem de bine gândită, arti- Nichifor Crainic, ideologul, mai mult decât criticul, de la
cosmodernitatea este cel mai bine înţeleasă ca un proiect culată şi scrisă. Ceea ce afirmă Brian McHale pe coper- „Gândirea“, impune o viziune a literaturii creştine, ortodoxizan-
ta a patra („Cosmodernism has the potential to become
foundational for the study of a whole period“.) e mai tă, dar care are ca scop o ideologie mai largă, naţionalist- →
mult decât îndreptăţit.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 9

Criticul care ridică moralul creator Criticul Sorescu Obsesii Marian Victor
BUCIU
Citind ceea ce au scris ei despre cărţi, mi s-a întâmplat (II)
ca mulţi să mă facă a (re)citi, însă puţini, ca Marin Sorescu, literatura, chiar în ea însăşi, deşi nu o găseşte totdeauna, şi
să simt, ciudat, dinainte, că am şi citit. Deşi cărţile despre la prima fra­ză, leagă citito­rul de carte, nu doar de copertă. atunci o află, cu o plăcere aparte, într-un gen de filosofie.
care scrie el le caut mult mai repede. Cam tot ce produce Pe un scriitor exemplar trebuie să-l simţi ca pe un frate Nu e străin de filosofia însăşi, pentru care face tot posibilul
Marin Sorescu se ia, e molipsitor. Sentinţa lui Arghezi, mai mare, lectura însăşi fiind o înfrăţire, în care unul pentru a o afla, unde altundeva decât în literatură.
„O boală învinsă este orice carte“, scrisă dar şi citită, este iniţiază iar altul e iniţiat, unul exprimă iar altul imprimă.
exceptată. Cititor şi autor, deopotrivă, par a se însănătoşi Marin Sorescu devine lesne şi adânc creditabil. Deţine Criticul Marin Sorescu nu lasă, în creaţie, nodurile
după o carte, boln­ avi încă de la o carte la alta ori de la un secretul de a ridica moralul creator, critic, amăgindu-te nedezlegate şi unde dă acolo crapă. Adversarii ar trebui
gen la altul. fără a te dezamăgi. Cititorul începe prin a avea încredere să crape singuri… Nimic din ceea ce e literatură nu vrea
în ce spune cartea sa, apoi şi în ceea ce-i spune propria să-i fie străin, se întinde în timp şi spaţiu (literar, geografic,
Iată că se poate spune ceva despre ce simţi când scrii minte. Scrisul sorescian dezleagă inhibiţiile, într-un climat tipografic), însă când ai, ca el, mijloace de tot felul,
despre Marin Sorescu însuşi, pentru că atunci eşti contagiat al seninătăţii, moşit tocmai de o mare simţire şi o mare care nu cer o clipă scuze, scopul, oricât de mare, devine
de el. E ca şi cum te-ar înfia. Marin Sorescu magnetizează nelinişte. Discursul său îndrăgostit victimizează cititorul. nemijlocit.
esenţa spiri­tului din real cu cititor cu tot. Esenţa ori măduva Citindu-l, înveţi să te simţi bi­ne în universuri fictive,
spiritului, aşa ar fi trebuit să spun, în siajul lui Fr. Rabelais. povestite, gândite. Spiritul îşi uită tru­pul în terestru. E o Criticul Sorescu scrie lung, dar fără lungimi. Mai
Pent­ru că Sorescu scrie cărţi care-i hrănesc pe toţi, şi pe uitare aproape ca un leşin, dar unul, să zic, rezonabil, adică ales cronicile din „Ramuri“ sunt aşa. Le cunoşteam din
insul mediu alfabetizat, care abia silabiseşte cârtitor, dar raţional. Dar nu-i cartea, atunci când izbuteşte min­ unea, revistă, în carte (Uşor cu pianul pe scări, Editura Cartea
dacă-i onest îi trece, şi pe cel versat în literă, care citeşte un trup de cuvinte, în contra unui cuvânt nutrind utopia Românească,1985) le-am recunoscut, firesc, pentru că sunt
întâi pe-o dungă, apoi pe alta, când de sus, când de jos. că închide o infinitate de trupuri? Un trup eterizat, dar scrise drept, literele te privesc în ochi. Lungimile se văd la
Exagerează pentru a evidenţia. Deprinde cum se cuvine o împlântat în concret, în materia potrivită? mulţi alţii care scriu scurt, ca şi cum o femeie ar îmbrăca
lecţie veche: retorul trage de voce, iar scriitorul de sens. E o minijupă peste cămaşa de noapte. Criticul se întinde mai
convenţia lui. E un truc, dar unul discret, nevinovat şi în Nu-i lesne de spus cum reuşeşte să prindă scrisul său, ales în spirit şi, deloc plictisit, el cască fericit, „cu leac“
serviciul cauzei sale mari. unul care stă mereu la pândă, pentru a surprinde întâi estetic.
„formule“ memorabile, dense şi străl­ucite, cuprinzând
Dramaturg înnăscut, el dă replica altora, însă mai ales mai multe limbaje, genuri literare, filosofia etc., pe care le Critica, pentru el, este tot un voiaj, un prilej de a se căuta
lui însuşi. Aici e voit ambiguu, înainte de a fi narcisist. activează, filtrează şi fertilizează. E un scris fără vârste, cu pe sine în ceilalţi şi aproape niciodată pe ei în el. Reciproca
Rareori conspectează, pur şi simplu, uitând că mai scot pagini mai vechi, care nu se ruşinează de cele noi, deloc este adevărată pentru răuvoitori. Sorescu călătoreşte prin
capul şi poetul şi prozatorul. Iar acum, criticul. Ştie că dife­rite între ele ori străine, de aceea nici autorul nu le-a literatură fără a se plânge de „călătorii“ ceilalţi. Şi mulţi
poartă pe lume mai mulţi gemeni şi că naşterea sa nu s-a înstrăinat ori părăsit. A rămas atât de vie figura celui care vin spre el. Aşa că nu-i de mirare că scrie bine despre alţii,
terminat, probabil, e o naştere cât viaţa. Iar moartea va fi s-a rost(u)it în (şi prin) ele. pentru că pare a scrie mereu despre el însuşi, despre cărţile
cu siguranţă tot o naşte­re. Ca în folclor ori în piesa proprie pe care chiar el le-a scris, bucur­os că i-au „ieşit“. Aproape
Matca. N-are sfială, tot ce s-a spus se mai poate spune încă, În deplinătatea facultăţilor că-ţi vine să crezi că pe toate le-ar fi putut scrie, dar i-a
fără a ieşi cu totul altceva şi, mai ales, fără a fi mai lipsit de critice şi creatoare lipsit timpul. Şi iată că ceva tot îi lipseşte…
strălucire. Fenomenul Sorescu se demitizează singur, pare
că o face în fiecare clipă, spre izbăvirea multora. Zeul care De-ajuns de original pentru a i se ierta prudenţa, Am citit aceste cronici atât pentru critic, cât şi pentru
îl inspiră, îl tratează cu diferenţa şi deferenţa inspiraţie pe rânduitorul scrisului critic pare că n-a greşit niciodată. scriitor. Cele mai bune sunt nu când autorul lor ajunge
scriitor, nu-i nici tiranic, nici mândru, lăsându-l mereu – şi De ce? Fatalitate a înzestrării sale particulare, acestui la un compromis, ci la o alianţă, întâlnire ori scufundare
atunci când e pus pe critică – de capul lui, acelaşi de la pantagruelic curios, o spune chiar el undeva, îi plac­ e totul. reciprocă. Talentele mari îşi răspund şi îşi corespund, în
debut. Ceea ce nu înseamnă defel a nivela, dar tocmai dimpotri­ iubire şi bucurie, iar dacă nu-i aşa binomul autor-critic
vă, a ridica nivelul. Pagina lui ajunge o proprietate sigură, se dezechilibrează, spectacolul ajunge ratat. Criticul va fi
În critică, durerea lui Marin Sorescu, nu ştiu cât de ea nu-i furt nici când îşi adaugă chiar ultimul punct, silit atunci să sporească mult convenţia şi să se falsifice.
(ne)serioasă, ar fi că nu-i „spe­cialist“. Dacă aici este un caracterele tipografice şi atâtea alte lucruri de folosinţă Urmărindu-i comportamentul în cartea de critică, vezi
complex, nu cred că este tocmai unul de inferioritate. comună. Puţini autori români sunt ca el în scris atât de că Marin Sorescu procedează cazon, prin învăl­uire (când
Ficţionarul-critic nu poate să nu ştie că aparţine unei la ei acasă, înăuntru şi nu în prag. Decât atunci când respinge, că mai învinge şi astfel) şi dezvăluire, în egală
specii rare, profundă şi adaptabilă, care face mereu faţă, „primesc“. În niciun caz „influenţe“. Când muncitor, când măsură şi de sine. Când spiritul este adevărat, el limpezeşte
nu feţe-feţe. Uneori e prea visător şi afirmă: „Nu mă dau muncit, maître şi valet, scriitorul îşi schimbă rolurile, lumea, începând cu cel care-l secretă şi îi deţine secretele.
în vânt după tratate…“ (p. 181), dar abia a rezistat să nu pentru că nu-i lipsesc spaţiul, timpul, uneltele. Sorescu are
scrie un tratat de filosofie, retranscriind Setea muntelui de (îşi dă) de lucru, nu zi-lumină, ci zi-viaţă, de la naştere la Cu împlinirea ori chiar deplinătatea facultăţilor critice
sare, temelia şi acoperişul dramat­urgiei sale. A (pre)dat, fiecare renaştere. Ce se ascunde „dincolo“ îl interesează şi creatoare, Marin Sorescu, în aceste eseuri, cronici, zise,
de altfel, şi un Tratat de inspiraţie, poetică, scris de unul necondiţionat, misterele îl provoacă, voieşte să le dezlege de el – într-un fel maliţios sau oţios – şi studii, se ridică pe
singur, dar de neconceput în absen­ţa „posedaţilor“, medici- şi să le le­ge iar, la fel sau poate în alt fel. El caută întâi propriul versant literar. Pentru asta şi trebuie citit. El nu
pacienţi în ale poeziei. neagă şi nu demolează, e chiar exagerat în a afirma, dar
considerat simbolist, Blaga este privit cu suspiciune, este dacă mai idealizează nu o face nemotivat, şi în niciun caz
Criticul Marin Sorescu scrie foarte bine, atât de bine acceptat Barbu, dar mai puţin Arghezi. Camil Petrescu şi din pricina vidului spiritual, ci a prea-plinului.
cât şi de rău, deşi nu răul îl caută. Place scrisul său critic de H. P. Bengescu sunt în capul listei alături de alţi scriitori
uitaţi astăzi, precum Camil Baltrazar sau Gh. Brăescu. Nu depline. Este de ajuns să amintim că revista expresionistă
→ religioasă. Literatura este, astfel, depăşită, spre dezi- este prizat Sadoveanu, deşi Rebreanu este destul de bine Der Sturm consacră un întreg număr avangardei româneşti
primit. Expresionismul nici nu prea există, avangarda este (nr. 8/1930) pentru a ne da seama de relaţiile existente.
derate etnice şi politice, devenind un auxiliar. Ea nu se mai taxată drept extremistă şi, ca reacţie, nu este departe de
exprimă pe sine, ca entitate de sine stătătoare, ci este silită cea contra tradiţionaliştilor. Trunchiul comun cu scriitorii Dar aceste lucruri nu sunt deloc clare în contempora-
să exprime idei şi idealuri străine esenţei sale, care este de la „Contimporanul“ nu este sesizat, deşi mulţi dintre neitate, nimeni nu le observă, nici măcar E. Lovinescu,
esteticul. Avem de-a face aici cu un concept premodern ei sunt, în ciuda manifestelor radicale, mai degrabă mo- cel mai chemat să întâmpine o transformare pe care o do-
de literatură. dernişti moderaţi decât iconoclaşti. De fapt, avangarda nu rea, dar pe care, atunci când s-a produs, nu a ştiut să o
este receptată adecvat de nici unul dintre criticii impor- recunoască.
Toate aceste curente sunt, de fapt, feţele aceluiaşi chip, tanţi ai perioadei, la fel cum se întâmplă şi cu aşa-numita
capetele (din întâmplare, trei) balaurului din poveste, trans­ Generaţie ’27. Un ultim aspect foarte interesant pentru literatura ro-
mutat în literatură. Corpul este comun şi el înseamnă: idi- mână în general, nu doar pentru cea interbelică, este că
lism paseist, naţional-ortodoxism, ruralism, minorat cultu- Dimpotrivă, revistele de avangardă, în principal noi avem o cultură/ literatură cenaclieră. Un anumit tip de
ral, gândire în limite prea largi ale literarităţii. Cămaşa pe „Contimporanul“, dar şi „Integral“, mai puţin „Unu“, conservatorism şi, în literatură, spiritul critic şi ideaţia es-
care o pregătesc ei literaturii nu numai că este mult prea „Alge“ sau „75 HP“ (număr unic), se arată interesate tetică, au fost aduse de Titu Maiorescu şi ceilalţi prin inter-
mare, dar o şi sufocă. de producţiile moderniştilor moderaţi ca L. Blaga ori T. mediul cenaclului Junimea. Tradiţionalismul, prin „Viaţa
Arghezi, chiar I. Barbu. Cel care răspunde cel mai bine Românească“, modernismul prin „Sburătorul“, postmoder-
În contrapartidă, modernismul promovat în principal este, poate surprinzător astăzi, Blaga. Dar, repet, pentru nismul, prin Cenaclul de luni. Apoi, nu-i aşa, criterioniştii,
de E. Lovinescu la cenaclul şi revista „Sburătorul“ vine perioada respectivă nu este nimic contradictoriu. Gruparea cerchiştii, echinoxiştii etc. Desigur că schematizăm puţin,
să opună etnicismului tradiţionalist o doctrină care ar dori condusă de Ion Vinea încearcă să se legitimeze cu aces- poate exagerând, dar este o constantă a literaturii româ-
sincronizarea culturii şi literaturii române cu literatura eu- te nume deja sonore, la fel cum se legitimaseră francezii neşti ca toate transformările să fie impuse printr-un cena-
ropeană, adică o ardere a etapelor, justificată, de fapt, prin de la un Rimbaud sau Appolinaire. Dimpotrivă, astăzi ni clu, eventual o revistă. Această tradiţie sectară a circulaţiei
faptul că noi nu prea avem etape, deci nici această trecere se pare că avangardismul, dincolo de „extremismul“ său, ideilor este una dintre cele mai nefericite din toată cultura
bruscă nu poate fi disturbantă. Nu poţi crea un dezechilibru era singura grupare sincronă cu literatura europeană, cu română, piaţa ideilor fiind mereu „confiscată“ de un grup
în haos. Cenaclul atrage mulţi scriitori, de valori şi orien- transformările care aveau loc chiar în acei ani. Mai mult, care „dă tonul“. Dacă nu eşti în acel grup, nu exişti. Nicio
tări destul de diferite, dar care se aştern sub mantaua pro- contactele cu avangarda franceză, dar şi cu futurismul ita- legătură cu dinamismul şi organicitatea grupărilor literare
tectoare a mentorului Lovinescu, deşi priviţi permanent cu lian sau cu expresionismul german – schimb de articole, pariziene, spre exemplu, unde apele erau bine despărţite şi,
un scepticism funciar (vom vorbi despre critic într-un ca- vizite, întruniri etc. – fac din această mişcare nu doar o mai mult, unde personalităţile au făcut prestigiul grupuri-
pitol următor). Revista le publică producţiile, multe nume debitoare a acestor transformări, ci o părtaşă cu drepturi lor, iar nu invers. Excepţie, poate, suprarealismul, singura
sunt impuse pe scena literaturii, unele chiar ocupând-o şi grupare închegată, dar cu atâtea scandaluri şi expulzări,
astăzi la un nivel apreciabil. încât face din această grupare un organism viu şi teribil,
nu o simplă formă de mondenitate.
Dar nici măcar această „partidă“ nu este ocolită de
prejudecăţi şi de confuzii. Modernismul este, nu doar
pentru Lovinescu, sinonim cu simbolismul, care ar consti-
tui, de fapt, spiritul vremii. Un poet precum Bacovia este

10 Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 Scrisul Românesc Eseu

Traduttore / Ioan Paul Goma şi Ion D. Sîrbu
Traditore LASCU
Figuri ale rezistenţei anticomuniste

E ra în aprilie 1977, ne îndreptam după ce-l sechestrează chiar pe Ilie Verdeţ, Paul Goma care se stabilise dinainte vre- Întâlnirea pariziană dintre cei doi, rela-
spre Buzău, cu trenul, într-o cal- pe atunci prim-ministru al guvernului co- me la Paris. Am aflat multe despre scriito- tată în continuare de Goma, a fost una tris-
mă după-amiază de primăvară, munist. Ca şi despre protestele şi revendi- rul exilat în capitala Franţei, despre cărţi- tă. Sîrbu era indignat de „întrevederea“ lui
când Gabriel Năstase, nimeni altul decât cările lui Paul Goma, despre greva Lupeni le lui. Citeam din când în când fragmen- cu Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, de
ziaristul de mai târziu de la „Scânteia ti- ’77 s-au ştiut foarte puţine în ţară. Organele te din Jurnal. Goma era din ce în ce mai partipriurile lor pentru unii scriitori români
neretului“ şi „Tineretul liber“, m-a întrebat de diversiune aveau grijă ca poporul să nu incomod, unora li se părea contondent. În „bine aranjaţi“ în ţară, de lipsa lor de in-
dacă auzisem de Paul Goma. Nu auzisem... fie... tulburat. unele din Undele scurte, parcă în volumul teres pentru destinul altor scriitori cu ade-
Cu fereală, mi-a spus apoi istoria, recentă VI, Monica Lovinescu se mira foarte că vărat anticomunişti. La despărţire Sîrbu a
atunci, a lui Goma. Era vorba de un scriitor În acel răstimp, undeva, într-un bloc din Goma „nu se mai înţelegea cu nimeni“, că lăcrimat:
încă tânăr, care îşi luase inima în dinţi şi Craiova numit „Lumea copiilor“, într-un spunea oricui, fără milă, adevărul în faţă,
protestase deschis împotriva lui Ceauşescu apartament mai degrabă strâmt şi modest, că era ignorat până şi de prietenii de altă- „Am mai scris despre plânsul lui Ion D.
şi a abuzurilor regimului. Redactase chiar un scriitor nu prea cunoscut, care semna cu dată. Această poziţie a adoptat-o el şi faţă Sîrbu, la Paris, în timp ce-l conduceam la
un fel de manifest în care prinsese şi o se- numele de Ion D. Sîrbu, era straşnic „mo- de oficialităţile statului român, care nu i-au metrou. Atunci mi s-a deschis, nu atât omul
nitorizat“ de securitate. De ce oare? Ca să redat nici până azi cetăţenia, retrasă de au- (care nu-mi era simpatic), ci scriitorul – pe
Ion D. Sîrbu nu se ducă în Valea Jiului, să nu intre în torităţile comuniste odată cu plecarea din
legătură cu greviştii, să nu-i instige, mai ţară. Nici Uniunea Scriitorilor nu s-a gră- Paul Goma
rie de revendicări, document ce avea să se ştii? Pe atunci nu prea se ştiau multe „lu- bit să-i redea calitatea de membru. Din ce
numească imediat Carta ’77. Paul Goma cruri nepermise“ despre Gary Sîrbu. Se ştia în ce mai puţine periodice şi cotidiene de care încă nu-l citisem. Însă îl ştiam, îl des-
dovedise un curaj aproape de neînchipuit că Gary se trăgea de prin părţile Petrilei, limbă română îi acordau spaţii de publica- coperisem adineauri:
pentru acea vreme, când nimeni nu crâcnea aşezată cuminte pe Jiul de Est, la doar 4–5 re. Se subînţelege că Paul Goma continuă
în faţa atotputerniciei partidului. Gabriel km de Petroşani. Se mai ştia că scria o li- să fie un indezirabil în propria ţară, pentru Nu, el nu putea rămâne: ce se face soţia
Năstase mi-a povestit cum fusese Goma teratură cam convenţională despre mineri. a cărei dezrobire s-a angajat în luptă, de sa fără el? Apoi: ce se face el, fără cărţile
luat de securitate, anchetat şi, probabil, Au mai trecut câţiva ani. Prin 1981 aveam unul singur, în 1977. Tuturor guvernelor scrise, ascunse, ce se fac cărţile fără el, câ-
maltratat, după „reţete“ pe care noi nu le să fac cunoştinţă de-a dreptul cu Ion D. postdecembriste Goma le părea ostil, ba teva neterminate, dar acelea sunt cele mai
cunoşteam, ci doar le bănuiam. Singura ne- Sîrbu. Fusese invitat la Petroşani să vadă chiar persona non grata. Nici nu e de mi- bune...“
lămurire se lega de personalitatea lui Paul o premieră cu Arca Bunei Speranţe, în rare având în vedere orientările criptoco-
Goma, la acea oră autor a doar una-două regia lui Bogdan Ulmu. Ne aflam într-un muniste sau partinic şi meschin interesate. Acesta era adevărul adevărat: Gary
cărţi, nici nu (se) ştia prea bine care şi de separeu al bătrânului restaurant „Minerul“ La 75 de ani Paul Goma continuă să fluture Sîrbu nu s-a putut desţăra, n-a putut rămâ-
ce fel: oare de ce Goma şi nu alt scriitor din centrul vechi al Petroşanilor, unde ne de unul singur, de pe malurile Senei către ne în Occident, cu toate că-i iubea locurile
mai marcant, de notorietate, cu o operă cinsteam, după spectacol. Am fost înşti- malurile Danubiului, stindardul neatârnării şi cultura. Ar fi devenit, poate, altul, ar fi
respectabilă, făcuse ce făcuse? Era, pe de inţaţi că ne va vizita însuşi dramaturgul, intelectuale şi scriitoriceşti. Destinul său, renunţat la ceea ce scria, la modul de a fi,
o parte, o întrebare retorică în care se as- care, probabil, dăduse un ocol pe la casa raportat la politicile guvernelor româneşti, ar fi ieşit dintr-un sistem de referinţă, care,
cundea, totuşi, un pic de invidie, iar, pe de părintească de la Petrila şi pe la sora lui, nu s-a schimbat aproape deloc pe parcursul deşi odios, îi furniza cel mai bogat material
altă parte, o consternare uşor sesizabilă în Irina, trăitoare în cartierul petroşenean celor 33 de ani scurşi de la evenimentele pentru scris, făcea parte, ca un blestem, din
faţa unui asemenea gest şi a autorului său, „Constructorul“, vecin cu restaurantul din 1977. existenţa lui.
pentru cei mai mulţi un temerar ivit din ne- „Minerul“. Gary, cu părul lui revolut, cu
unde. Mai târziu, în anii ce au urmat după fruntea lui lată şi cu nelipsita-i jovialitate, Numai destinul lui Gary Sîrbu s-a schim- Mihai Barbu se referă succint, într-un
’77, aveam să aud că Goma fusese lăsat să ne-a vorbit câte-n lună şi-n stele, spumos, bat radical, însă post-mortem. Dintr-un scri- capitol de carte, la întâlnirea Sîrbu–Goma
plece în străinătate, adică fusese, de fapt, captivant cum îi era felul. S-a bucurat când itor relativ cuminte şi aparent convenţional, de la Paris, din 1981:
expulzat din ţară. Mult după aceea voi afla a aflat că eram muntean de prin partea lo- Ion D. Sîrbu a devenit o revelaţie, un mare
că scriitorul rebel fusese pus în faţa dilemei cului, a perorat şi despre cunoştinţele lui... scriitor anticomunist, aşa cum fusese el, „Întâlnirea cu Sîrbu, cel din 1981, nu
lui „a fi sau a nu fi“, adică expulzare sau autohtone, a mai spus că exact în spatele într-ascuns, toată viaţa lui matură. De prin l-a marcat foarte tare pe dizidentul Goma.
puşcărie. restaurantului se afla(se) casa unde se năs- 1948 regimul prosovietic se debarasase de [...] Cu toate acestea cei doi se plimbă prin
cuse regizorul Lucian Giurchescu, petro- el, din moment ce refuzase compromisuri- Paris şi Paul Goma află, din gura lui Sîrbu,
Anul 1977 a fost, într-adevăr, un an de şenean şi el. A mai povestit despre vestita le denigrării marilor săi profesori, Lucian că ar fi scris o carte foarte bună. «La care
pomină. După cutremur şi după protestele cântăreaţă Teodora Lucaciu şi despre fra- Blaga şi Liviu Rusu. Între 1957 şi 1963 a eu i-am spus să o încredinţeze Monicilor
lui Paul Goma, începute cândva, prin luna tele ei Ticu, pianist foarte bun, originari îndurat regimul închisorilor şi lagărelor de (pe care-i cunoşteam mai bine)». Sîrbu îl
februarie, a urmat o bulversare socială la tot din Petroşani, care însă trăia(u) la acea muncă staliniste. Apoi, domiciliul suprave- îmbrăţişează pe Goma, are ochii umezi
fel de... cutremurătoare. În zilele de 1, 2 şi dată în îndepărtatul Peru. L-am mai întâlnit gheat la Craiova, începând din vara anului [...], îi mulţumeşte pentru propunere, dar îi
3 august 1977, în oraşul minier Lupeni, de ulterior în câteva rânduri la Craiova, la fel 1964. Paul Goma era surghiunit la Paris, mărturiseşte că nu poate. «El simte că tre-
pe Valea Jiului de Vest, a izbucnit cea mai de jovial şi de volubil. Jovialitatea era mai Ion D. Sîrbu era exilat la Craiova! buie să se întoarcă acasă, fiindcă el, acolo,
mare mişcare muncitorească din „epoca mult de circumstanţă, doar volubilitatea şi are o treabă». Goma nu insistă, fiindcă nu
Ceauşescu“ şi, cred, din tot regimul comu- jocurile spirituale erau native, irepresibile. Intitulată „Dialoguri“ cu Ion D. Sîrbu, putea să împingă, împotriva voinţei, un om
nist. Zeci de mii de oameni au luat parte la Auzeam, în mediul teatral unde mă miş- o scrisoare din 2009 stă mărturie despre spre exil [...]“.
o grevă ai căror capi au formulat o listă de cam, din ce în ce mai multe despre „viaţa două întâlniri semnificative Goma-Sîrbu,
revendicări cu caracter social, economic şi lui secretă“, despre „închisorile lui Gary“, mai mult accidentale: Da, aşa cum auzise şi bine înţelesese
politic. Greviştii au cerut cu vehemenţă ve- despre inteligenţa şi cultura lui, ambele răzvrătitul Paul Goma, tainicul turbulent
nirea la Lupeni a lui Ceauşescu în persoană, sclipitoare, despre frustrările lui. I-am citit „Ne-am cunoscut în celula 12, de Ion D. Sîrbu trebuia să ajungă acasă, unde
cu încântare Şoarecele B şi alte povestiri, pe-a-ntâia, de la Jilava, în primele zile ale avea o treabă: să ne dezvăluie ce ştia el
Dansul ursului, câteva piese de teatru. În anului 1958. Deşi am respirat acelaşi aer (de mai bine despre comunism. Şi ce nu ştiam
1989, era 17 septembrie, avea loc pe scena Jilava) până în 25 martie (Bunavestirea!) nu noi...
Naţionalului craiovean o nouă premieră cu am schimbat decât uzualele saluturi: Bună
Arca Bunei Speranţe, în regia lui Aureliu dimineaţa, Poftă bună, Somn uşor. [...].“
Manea. Eram în sală când, înainte de pri-
ma bătaie a gongului, ni s-a spus că Ion D. Ziceam, deci, că prin 1958, deşi am
Sîrbu s-a grăbit să plece pe altă arcă a bunei fost coleg de celulă cu Ion D. Sîrbu, nu
speranţe, cu destinaţia „lumea de dincolo“. am comunicat – prima lui „vorbire“ fusese
Nimeni nu bănuia că Gary lăsase în urma despre o piesă: „Sovromcărbune“: nu-mi
lui, spre delectarea noastră, o mirobolantă trezise interesul.
literatură de sertar.
În libertate, după 1965, ne-am văzut de
După puţine luni, vremurile s-au schim- câteva ori, pe la Uniunea Scriitorilor, pe la
bat. Lucram, pe la începutul lui 1990, ca „Madam Candrea“. Ne-am salutat.
redactor la revista „Ramuri“, unde se pu-
teau tipări de-acum, ca pretutindeni, texte Mi-a trezit interesul Negoiţescu prin
până de curând puse la index. Am publicat câteva cuvinte despre extraordinaritatea
aici şi câteva fragmente din Calidorul lui prozatorului „Ion D. Sîrbu“. Am înregistrat
– la asta am rămas.

Prin 1985 (sau ’86) a venit la Paris şi,
după ce i-a vizitat pe Monici, a trecut şi pe
la noi, „în vecini“.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 11

Note Clasici în traducere
de lectură

Virgil
NEMOIANU

M arele scriitor Vladimir aproape uitat, era un amic apropiat al lui mă voi mulţumi să reamintesc că aceste spulberată. Eu pe Murnu îl socotesc unul
Nabokov avea teorii idio- Nabokov şi de fapt îl ajutase amical, gene- eforturi îşi au fundamentul în traduceri- din cei mai de frunte scriitori de limba ro-
sincratice despre modul în ros, pe marele romancier la începutul cari- le biblice întrucât tocmai cei angajaţi în mână, magistral stăpân pe limba folosită
care ar trebui făcute traducerile clasicilor erei sale americane. Nabokov, orgolios din transpunerea scrierilor sacre în toate lim- (glodoasă şi cărnoasă, diversă şi deplin su-
în versuri. Nabokov se împotrivea oricărei fire, i-a răspuns pe măsura lui Wilson, co- bile aveau nevoie să decidă asupra celor gestivă), în orice caz îndrăgit de mine peste
încercări de a „imita“ ritmul, rima, forma respondenţa lor a fost ulterior publicată şi mai adecvate strategii de implementare a măsură. Am sorbit cu nesaţ, fericit, şi pro-
exterioară a originalului şi a le „transpu- merita din plin lectura, prietenia în schimb acestui ţel major. Odată cu traducerile bi- babil cu mare folos mai acum câteva luni
ne“ într-o limbă străină. El socotea că aşa s-a spulberat. blice sau îndată după ele s-au născut şi s-au a doua jumătate din Odiseea (unde, cum
ceva e pur şi simplu o caricatură penibilă. dezvoltat traducerile clasicilor greco-latini. se ştie, Murnu se îndepărtează de la tipa-
În schimb propunea cu totul altceva. Să Nu multă lume a acceptat propunerea Bunăoară în limba engleză traducerea lui rele versului homeric) şi părerile mele au
se prezinte cititorului o reproducere lite- de modalitate traductivă a lui Nabokov. Homer a coincis în linii mari cu traduce- fost confirmate. De altfel, adevărul este că
rală, cât mai simplă, dar cât mai precisă Eu chiar credeam că nimeni. Iată totuşi că rea biblică. Distinsul dramaturg George frumuseţea limbii şi spectacolul imaginilor
a sensului textual; iar această „iuxta“ să primind de la fiul meu cadou de Crăciun Chapman a produs o traducere completă a pot fi întâlnite la scriitori socotiţi mai mo-
fie însoţită de explicaţii amănunţite ale un Horatiu în două volume am constatat Iliadei şi a Odiseei în 1611–1615 (fuseseră deşti în canonul literaturii române: Petre
conţinutului, dar şi ale formei din opera că Nabokov nu e chiar cu totul singur pe chiar şi acestea precedate de vreo trei tra- Ispirescu este probabil unul din aceştia.
originală. Nabokov şi-a ilustrat teoria ofe- lume. Ediţia Horatiu e publicată în ilustra duceri din secolul XVI şi urmate de peste o L-aş mai adăuga pe unul, cu totul uitat în
rind cititorilor o traducere la modul său a serie „Loeb Classical Library“, lansată în sută câte am numărat, incomplet, până azi ziua de azi: Florian Cristescu. Copil fiind,
romanului în versuri Evghenii Oneghin de 1911. Cele două volume în roşu (seria tex- în engleză), iar traducerile biblice engle- am citit şi recitit Povestea neamului nos­
Puşkin, din rusă în engleză. Traducerea a telor greceşti apare în supracoperta verde), ze s-au dezvoltat organic prin texte de la tru în trei volume, simpatic ilustrate după
apărut în patru mici volume la Princeton sunt micuţe (e formatul seriei) şi au fost Wycliffe şi Tyndale (sec. XIV/XV) până la câte îmi amintesc. Evident, nu e vorba de
University Press (1964, 1975). Un volum scoase în 2004 sub îngrijirea editorială şi versiunile serioase ale Bibliei de la Geneva o istorie propriu-zisă, ci de o însăilare de
şi jumătate conţineau faţă-n faţă textul rus în traducerea Profesorului Niall Rudd. Ca şi de la Douay/Rheims (în a doua jumătate legende şi mituri istorice povestite sfătos
şi traducerea engleză cuvânt după cuvânt. toate cărţile din această colecţie limitată, a secolului XVI). Însă traducerea socotită şi agreabil. De altfel, acelaşi autor a scris
Iar următoarele două volume şi jumătate cum spuneam, la clasici greci şi latini, vo- până în ziua de azi standard (King James şi bune povestiri sau snoave în versuri tot
erau rezervate notelor explicative cu trimi- lumele Horatiu sunt bilingve: latina pe pa- Bible) a ieşit de sub tipar exact în 1611 ca pentru copii. Regret că este uitat.
tere numerică la capitol, la vers, la pagină. gina stângă, engleza pe dreapta. Traducerea şi traducerea homerică Chapman.
Eu am citit lucrarea integral cam prin 1977 engleză e în proză, notele sunt destul de Dar în zig-zagurile lecturilor mele n-aş
când eram la Berkeley, cu adevărate deli- abundente. Suspiciunea mea iniţială a pie- Să revenim însă la clasici. Oricât vrea să-l trec cu vederea pe admirabilul
cii. În adevăr, partea secundă cel puţin era rit, textul tradus e nu numai viu, dar chiar ar fi de merituoşi moderni precum ma- amic Sorin Mărculescu. Un om de mare
o adevărată istorie culturală a Rusiei vechi: plin de vervă şi dinamism; am dat peste un rele Fitzgerald sau Fagles (profesor la fineţe şi cultură, delicat în maniere, emi-
informaţii abundente despre modă, mora- Horatiu de mare energie imagistică, bântuit Princeton) sau scriitori de seamă precum namente civilizat în conversaţie, discret în
vuri, circumstanţe socio-culturale, limbă, de vânturi şi furtuni, iar nu placid şi cumin- Samuel Butler, Robert Graves sau William comportări, bun profesionist editorial (la
stilistică poetică, despre tot, în chip spiritu- te cum ni-l închipuim câteodată şi cum l-au Cowper, pe mine m-a entuziasmat cu ade- Univers mai demult, la Humanitas mai re-
al şi, aş spune, pasionant. Evident, nu toa- construit cititorii din secolele trecute. Să fie vărat şi am îndrăgit traducerea din 1715 cent, poate şi în alte locuri). Traducerea sa
tă lumea a fost de acord. Criticul stângist consecinţa stilului traducerii? Probabil nu a lui Alexander Pope. Poet de prim-rang, din Cervantes este, cred, excelentă. N-am
Edmund Wilson, vreme de câteva decenii sunt destul de învăţat spre a decide. acesta a cutezat, la modul neo-clasic, să citit-o toată, dar am cumpărat la Iaşi, în
un adevărat „papă“ şi arbitru al literelor propună o traducere în octosilabe rimate, una din preumblările cu Cassian Maria
americane a scris o cronică acerbă în „New Fapt este totuşi că traducerile care se plină de eleganţă şi melodie, a Iliadei (mai Spiridon, volumul în care apare Persiles y
Yorker“. Culmea este că acest Wilson, azi abat de la căile previzibile au şi ele avan- târziu şi a Odiseei, dar acolo a avut colabo- Sigismunda, ultima proză majoră a genialu-
taje. Pentru cei interesaţi există o seamă de ratori). Puriştii din zilele lui (şi cei din seco- lui iberic. Aceasta este (n-o să mă credeţi)
cărţi privind istoria şi teoria traducerii. Aici lele succesive) au sărit în sus mânioşi, plini opera mea favorită din Cervantes. Lungile
de dispreţ faţă de această „falsificare“, mai deplasări prin arhipelaguri sublime şi ima-
Virgil Nemoianu ales abandonul hexametrilor şi recursul la ginare mă fermecau. Am citit-o cu dicţio-
distins cu decoraţia regală „Nihil Sine Deo“ rimă. Publicul mai larg a fost de-a dreptul narul şi creionul în mână pe la douăzeci şi
entuziast: traducerea homerică a lui Homer ceva de ani, direct în spaniolă şi acum îşi
L a numai câteva luni de la primi- pentru performanţe în viaţa publică a unor se vindea în fascicule pe stradă la apariţie. aşteaptă cuminte rândul spre recitire inte-
rea Ordinului „Steaua României“ români din ţară şi din străinătate. Eu unul sunt cu totul de partea publicului: gral pe rafturile mele. Dar de răsfoit tot am
în rang de comandor, pentru „contribu- citesc cu delicii şi cu bucurie această tradu- răsfoit cartea şi am putut observa acribia şi
ţiile excepţionale în plan cultural şi pe- Alături de acesta au mai fost distinşi în cere atât de simpatică. Aş adăuga că nu e erudiţia unui „romanist“ de şcoală veche.
dagogic“, Virgil Nemoianu, profesor la acest an cu Decoraţia Regală „Nihil Sine vorba de prima sau unica traducere de acest Sau poate şi a unuia care era în tinereţe bun
Catholic University of America, s-a nu- Deo“ Dinu C. Giurescu, Solomon Marcus, tip. John Dryden poet de înaltă statură din prieten cu sarcasticul şi întunecosul Dieter
mărat din nou printre personalităţile pre- Valentin Gheorghiu, Mircea Martin, a doua jumătate a secolului XVII şi tot un Fuhrmann, alt traducător pe care nu m-aş
zente în ziua de 11 mai 2011 la Palatul Virginia Zeani, Simina Mezincescu şi neo-clasicist a tradus în versuri Eneida lui sfii să-l numesc genial. Mi-e teamă totuşi să
Elisabeta din Bucureşti când au fost acor- alţii. Virgiliu. Traducerea sa este mai severă, mai nu se piardă traducerile lui voluminoase din
date o serie de decoraţii drept recunoştinţă ordonată, mai „militară“ sau cavalerească română în germană (poezia lui Eminescu
Distincţiile au fost înmânate de către într-un fel, plină de acea disciplină mândră de pildă, practic integrală) care până în pre-
Regele Mihai I. pe care o găsim în versurile originale ale zent nu au văzut lumina tiparului.
lui Dryden. Eu unul o admir şi o apreciez
Principesa Margareta şi Regele Mihai I în dialog cu Virgil Nemoianu, după festivitate în mod deosebit, deşi engleza dispune de Şi cum l-am pomenit pe Eminescu să
zeci de traduceri respectabile ale marelui închei cu o întâmplare fericită. Izbucnind
poem epic. Din când în când iau în mână evenimentele agitate din Egipt (mă interesa
versiunile Pope şi Dryden, citesc fragmen- de acolo, ca să fiu cu totul sincer, nu po-
te, mă pierd în ele, spălându-mi astfel ochii litica, ci doar soarta fraţilor creştini copţi
şi sufletul. – veşnic sub ameninţare, sub asalt sau po-
grom) eu m-am gândit să iau în mână poe-
Dar vorbind de traduceri epice din vre- mul Egipetul pe care nu-l mai vizitasem de
murile Antichităţii nu pot să nu-l pomenesc aproape o jumătate de veac. A fost o sur-
pe un favorit al meu: Murnu. Traducerile priză nespus de plăcută. Găsesc că e vorba
sale le-am descoperit în primii ani de facul- de una din cele mai frumoase poezii ale lui
tate, practic eram adolescent încă, îmboldit Eminescu, cu totul trecută cu vederea, de
de frumoasele cursuri ale lui Edgar Papu. o nobilă tristeţe, de o nostalgie calmă, cu
Şi acum am exemplarele cumpărate în anii imagini blânde şi cuprinzătoare, multico-
cincizeci, pe mizerabila hârtie, cu tipar, să lore şi indolente, într-o lentă desfăşurare
zicem, modest, greu de citit uneori; dar majestuoasă, de o amplă viziune a istoriei
cele două cărţi se numără printre cele puţi- efemere, nu lipsită spre sfârşit de un mis-
ne pe care le-am salvat din bogata mea bi- terios, tainic tumult. De ce nu i-au acordat
bliotecă personală bucureşteană, altminteri atenţie criticii? Enigma!
în marea ei majoritate pierdută, prăpădită,
Bethesda MD, mai 2011

12 Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 Scrisul Românesc Eseu

Scrisori Dumitru Radu Pornind de la teoria Relativităţii

POPESCU – este Hamlet un om moral?

S timată Iulia Apetrei, şapte-opt-nouă titluri de Doctor Hororis pauza, sunt plini de „Nea Gogule, asta e situaţia – a luat-o prin buruieni!“
Deşi nu vă cunosc absolut de loc, politicos zâmbete unii faţă de alţii şi râd cu hohote (asta este admis Vorbim în vânt despre morală, dreptate, egalitate,
cum sunt, am să încerc să vă răspund – pe sărite! în rai!) de criminalii de pe pământ (văzuţi la televizor),
– la întrebările ce mi le-aţi transmis prin mijloacele tehnice care, după ce-şi execută rivalii, se închină mulţumindu-i lui libertate!? Cine are curajul să spună exact cine este el – să
ale zilei de azi... Însă!... Înainte de a face vorbire (cum spun Dumnezeu c-au scăpat de diavoli, şi vorbesc onctuos despre ridice mâna în sus!
apostolii justiţiei dâmboviţene când vorbesc la televizor) reaşezarea lumii prin victoria drepturilor omului şi prin
despre literatură, bunăoară, ce-ar fi dacă am face niţică aplicarea strictă a prezumţiei de nevinovăţie! Privind spre mâinile ce se vor ridica (evident, în sus,
vorbire despre realitatea noastră cea de toate zilele?... Bine, căci în jos e mai dificil să se aridice!) poate va fi mai greu
începem cu un compromis: să facem vorbire, la început, Între timp, în gara Dâmboviţoaia se văd cum se şutesc de înfăptuit mistificarea istoriei. Poate mai uşor este şi
despre „Proştii“ lui Rebreanu şi despre „Inteligenţii“ ultimele cărămizi din zidurile magaziilor goale şi cum să-ţi recunoşti micile apocalipse – unele hotărâri pe care
danubiano-pontici! Liviu Rebreanu (considerat în septembrie cablurile de cupru devin invizibile, ţărişoara noastră le-ai luat în lungul anilor... Au fost reale? Au fost bune?
1944, când deja se afla în mormânt de câteva zile, de către rămânând, totuşi, în afara crizei economice, mai ales prin Cele rele se ţin minte mai bine, fiindcă ţi-e mai greu să le
Miron Radu Paraschivescu, N. Carandino, Ion Caraion etc. faptul că, în Europa, pe cap de locuitor, noi deţinem locul întâi recunoşti! Dacă ne uităm în dreapta şi în stânga observăm
drept un fascist, trădător de ţară!) ne prezintă o gară în care la numărul de doctori-doctoranzi şi de câini vagabonzi!... mai mulţi martiri decât saltimbanci! Peste tot întâlneşti legi
vin, cu noaptea în cap, câţiva oameni... pregătiţi să plece care justifică orice aberaţie. Ce m-a determinat pe mine să
cu trenul spre!... Nu insistăm! Se ştie! Subliniem doar Altfel, în lumea de dincolo totul decurge în parametri dau din mână o pasăre grasă, Medicina, pe cioara de pe
importanţa trenului – acest... element revoluţionar, al lumii normali! Dante îi caută pe Paolo şi Francesca – pe la marginea gard, literatura?... Un bine sunt sigur că am făcut: mii de
moderne, sosit în universul tradiţional!... Într-o altă lectură paradisului, acolo unde Prinţul Hamlet se tot întreabă: „A fi oameni, aflaţi în suferinţe, au fost salvaţi de posibilele mele
trenul aşteptat poate fi un fel de... Godot! După cum se ştie, sau a nu fi? Aceasta-i întrebarea!“ Sigur, el mereu îşi priveşte nepriceperi medicale... Dar asta nu înseamnă că – scriind
trenul soseşte, Godot soseşte, dar pleacă mai departe, iar mama – regina Gertruda tot bea dintr-un pocal cu otravă! – ce-am scris! – n-am produs unor posibili cititori de-ai mei
proştii noştri rămân pe loc! O bâlbă între civilizaţii – că doar şi-şi tot aminteşte cum la nunta ei cu criminalul Claudius era un disconfort substanţial, răpindu-le timpul!... Nu ştiu ce
n-a avut loc o ciocnire a civilizaţiilor! – o desincronizare, foarte bucuroasă, ba chiar era fericită, am putea spune, chiar m-a determinat să tot aştern litere pe hârtie, cu creionul, cu
o perplexitate în faţa acestui Godot mecanic, pe şine, o atunci parcă descoperind în existenţa ei fiinţa sexuală!... peniţa, cu pixul!... (Nu ştiu să folosesc maşina de scris!) În
certitudine?... Că vajnicii sosiţi în gară au devenit mai siguri Sigur, Hamlet, deşi în lumea de dincolo anii nu se numără, liceu am scris poezii... Una chiar pentru un coleg de-al meu
pe vocaţia lor de a putea să prevadă mai limpede trecutul nu poate uita cum la nunta din platul regal, la fiecare pocal de bancă, Bodea Petru, care m-a rugat să-i compun şi lui
decât viitorul? închinat întru sănătatea şi gloria mirilor, bubuiau tunurile, şi nişte strofe de amor, pe care să le dăruiască iubitei sale –
În Dâmboviţoaia noastră, devenită o gară, trenului care cum exaltarea sexuală a reginei asasinului Claudius a trezit în evident, ca şi cum ar fi fost scrise de el! Ce i-a spus elevei
ar trebui să meargă... i s-au furat roţile. În vagoanele fără el, fiul miresei, un sentiment amar, căci a simţit, sugrumător, de la Liceul de fete „Oltea Doamna“, nu ştiu, dar, după o
acoperire, cu geamurile sparte, au rămas doar closetele cum măritişul ei incestuos şi fericirea ei hormonală stinge în vreme, iubirea lor a scăzut în intensitate şi fiecare s-a dus
în care creşte iarba! Şinele au fost privatizate şi livrate el sfinţenia mamei!... la cinematograf (supremul spaţiu al Iubirii) cu altcineva!...
Industriei de Fier Vechi, din care au răsărit şi au înflorit Repet: în liceu am scris poezii, însă... cine nu scrie poezii în
vile, lacuri pardosite cu marmură şi castele cu pagode, fără Altfel, în rai, merii şi perii albesc mereu în petale, liceu?! Am scris şi piese de teatru (una se numea „Lupii“),
WC-uri! Dacă ne vom uita spre alte meridiane şi paralele, stamine şi pistile, florile, liliale, rodesc, văzând cu ochii, proze... La Oradea nu-mi scăpa niciun spectacol de teatru!
vom afla de la analiştii proxeneţi cum în Africa e vorba de poame interzise, dar nicio coadă de şarpe nu mai apare din Urcam... la galerie, de unde vedeam totul de sus: spectatorii
o epidemie de revoluţii sexuale – cum le numesc solemn boscheţi, din iarbă verde, fiindcă toţi paradisiacii cunosc din stal, actorii de pe scenă! Noi, elevii, dădeam celor de la
corifeii specializaţi în diluarea realităţii şi în fabricarea unor lecţia strămoşilor Adam şi Eva şi nu mai vor să păcătuiască intrare două părăluţe – şi intram în grup!.. Banii nu contau
sfinţi (fără mustaţa lui Chaplin!), care se joacă, tica-taca, şi să fie trimişi la muncă, să-şi câştige pâinea cu sudoarea nici pentru cei care-i primeau, nu, ei îi palmau doar ca
dând cu fundul în globul pământesc! frunţii şi cu energia musculară! Aşa că e linişte şi pace să ne dea nouă sentimentul că nu vom asista pe gratis la
Ei, pe Terra e una, dar în lumea de dincolo e altceva! în paradis, ceru-i ca oglinda, iar morţii, toţi, se bucură de frământările sublime ale actorilor!... Dumnezeu să-i ţină în
Persistenţa religiosului, acolo, este în floare! Morţii ies pe cântecele îngerilor fără sex! pace pe toţi acei portărei de la intrările spre Galeria teatrului
prispele caselor, ecologice, scutiţi , în atmosfera paradisiacă din Oradea!...
în care-şi petrec zilele, de pericolul alienării! Udă florile Scribii de pe Terra mai trag cu urechea la ce mai vorbesc
(cu stropitoarele, evident!), ascultă ciripitul păsărelelor, morţii din lumea de dincolo şi nu prea le vine să creadă că Apoi: am jucat... în echipa de dansuri a clasei noastre!...
departe de absurdul istoric de pe pământ, învăluiţi în spiritul nu toate adevărurile moştenite prin cronici, poeme, prin Care clasă era înfrăţită cu o clasă de la Liceul de fete
luminilor! Privesc la televizor, amuzându-se, blajini, de mituri, rituri şi legende sunt intangibile, irefutabile! O, maghiar, de lângă Teatru!... O, cum dansam, în frăţietate,
liderii de pe pământ care fac să sfârâie grătarele în cimitire, cică, atâtea procese sacerdotale au fost nişte înscenări cu ceardaşurile şi horele!.. Apoi: ca să se vadă cum m-am
sau le spun cetăţenilor, cu care joacă Hora Unirii, miraculoase saltimbanci criminali! Cum, Doamne Dumnezeule, aceiaşi desăvârşit intelectual, trebuie să mărturisesc şi că în comuna
basme electorale! Sigur, pe plaiurile paradisiace pe care-şi oameni să ni se arate, în feţele lor ascunse, astfel, cu măşti Dănceu, judeţul Mehedinţi, aveam, la Căminul cultural (o
petrec zilele, în aşteptarea învierii din morţi, repauzaţii mai multiple, cu alte morale, religii?! Cum adică, raţiunea e un fostă magazie a boierului, lângă pădurea de salcâmi de la
dau nas în nas, din când în când, şi cu nişte făpturi – pe care pericol! Să fugi de ea ca de necuratul?! Adevărul are un marginea satului!) o echipă de dansuri... şi o trupă de teatru!
n-au avut timp, pe pământ, să le cunoască pe vreo scenă, sau singur fundament – sexul?! Sexul este axa vieţii? Sexul este Tatăl meu, învăţătorul Traian Popescu, vara, când veneam
într-o carte, ca personaje!... O aud pe Ofelia cum cântă duios, măsura tuturor lucrurilor? în vacanţe, ne distribuia în diverse piese!... Mi-aduc aminte
ţinând în braţe superbe flori, care nu se ofilesc niciodată! O!... cu bucurie că am jucat într-o piesă scrisă de Aurel Baranga
Nero jură că istoria sa a fost falsificată grosolan şi, găsind­ u-şi Dacă dăm o fugă până în Grecia de altădată ce – Stafia dintre hambare. Era vorba de un chiabur care,
merite irefutabile din vremea când mai păşea pe pământ, observăm? Că dalba Penelopa îl aşteaptă de 20 de ani pe noaptea, făcând pe stafia, fura porumb din pătulul proaspetei
aşteaptă optimist Judecata de Apoi! La fel ca şi Pilat, care-şi Ulise, soţul ei nepereche, care este un fel de Godot al ei – cu gospodării agricole colective! Experienţa mea de spectator
freacă mereu mâinile, nesimţindu-se o secundă complice, sex, desigur! Aşteptându-l pe Ulise – Godot, Penelopa ar – membru al grupului de internişti fideli Galeriei Teatrului
o, nu, cu oportuniştii ce făceau politică din gură, sau cu fi putut să cedeze în faţa insistenţelor hormonale ale atâtor de Stat din Oradea! – m-a determinat să instaurez pe scena
militarii dobitoci care au împlinit ideea şefilor lor, bătându-l regi peţitori, drăgălaşi, simpatici, tineri sau mai împliniţi în Căminului cultural din Dănceu (scenă – vorba vine: nişte
în cuie, pe cruce, pe Iisus! Hlestacov se plânge c-a fost luat ani!.. Ei, bine, Penelopa n-a cedat, l-a aşteptat pe Ulise, care scânduri puse pe nişte capre de lemn, în faţă cu o sfoară
drept un impostor, un inspector de la Centru, când el, de fapt, – să vezi ce-al naibii era cel mai mintos dintre greci! – îi pe care erau înşirate câteva cearceafuri, drept cortină!) o
n-a făcut decât să surâdă tandru în faţa laşităţii generale a căsăpeşte pe toţi peţitorii, dând dovadă că era un excelent... componentă fundamentală a teatrului: decorul!... Câteva
puternicilor guberniei, gata să-şi împingă nevestele şi fătuţele mânuitor de arme, un viteaz neînfricat, el, care, 20 de ani îşi scaune, o masă, o lampă (cu petrol, fireşte!), câteva farfurii,
în patul său!... Agamiţă Dandanache spune că n-a dat o para pusese în valoare nu forţa muşchilor, ci puterea minţii! două mere, două pere!... Iar pentru piesa lui Baranga am
chioară pe zeii de lângă muntele patronat de coana Zoiţica, construit un zid din cărămizi – evident, nişte cărămizi
fiind sigur că toţi erau o apă şi un pământ, dornici, doar, De altfel, după noi, Ulise, eroul domnului Homer, este vopsite pe nişte cartoane ce acopereau o parte din fundalul
din toţi rărunchii, să ajungă la cârma bucatelor, ca să poată cel mai inteligent, vânjos, curajos, diplomat, pezevenghi, scenei! În culise, la o altă piesă, câţiva dintre elevii – actori
guverna, fără imaginaţie, ţărişoara! Verişanii păcurăraşului şiret!... Adică este cel mai complex şi mai important personaj în vacanţă, au constituit un... cor!... Dar marea lovitură am
susţin că protoistorica, milenara civilizaţie ciobănească din literatura lumii! dat-o când în spatele decorului... am adus lăutari – doi viorişti
le-a dat dreptul de a-i organiza vărului lor de sânge o nuntă (ţigani, evident!)... Trebuie să precizez: după spectacol,
fericită, cu stele făclii! Ideologia identitară a lui Caţavencu Dar să revenim în lumea de dincolo, unde, unele guri întotdeauna începea balul elevilor!.. Şi veneau fete şi băieţi
– zice răspicat preopinentul! – spune că n-are nici în clin palide, bazându-se pe... diverse surse!... Susţin ceva şi din Flămânda, Jiana-Mare, Cioroboreni, Pătule!... O, erau
nici în mânecuţă cu absolutismul ortodox al lui Negru Vodă, îngrozitor despre neîntinata Penelopa! Cică Homer, orb teribile verile de altădată!
literalmente faraonic, din moment ce Vodă voia să ridice o fiind, n-a văzut totul, şi mai ales dedesubturile!... Casta
monastire, nemaivăzută, doar pentru sine!... Penelopa şi-a aşteptat 20 de ani soţul, plecat în războiul de la Să nu uit: primele două poezii le-am scris într-o dimineaţă,
Trebuie să mai subliniem faptul că în lumea de dincolo, Troia, ţesând niscaiva covoare, ca să scape de râvna regilor acasă, în dormitor... Eram în primele clase primare! Să nu-mi
deocamdată nu s-a constatat existenţa urii de rasă, de religie, peţitori? Ei, nu, ea l-a aşteptat împreunându-se cu peţitorii, spună mie cineva că nu ştiam eu atunci ce este literatura!
de naţionalitate, aşa că românii, maghiarii, germanii, ţiganii, în cuget şi simţiri, în palatul regal, pe covoare, covoraşe, I-am citit poeziile mamei mele, învăţătoarea Maria Popescu.
americanii, ruşii, creştinii, păgânii, musulmanii, liber pe iarbă!... Iar la sosirea lui Ulise acasă!... Ei, aflând Ulise Mama m-a mângâiat pe frunte.
cugetătorii, analfabeţii, sau cei cu două-trei doctorate, sau câte coarne are, ar fi alungat-o pe Penelopa – hăpt în locaţia
(poftim de vezi!) Mantineea, unde borfelina ar fi murit!... În literatură nu există cântare perfectă, care să decidă
ce greutate are alba sau neagra, realitatea, ficţiunea, morala,
Acum, în lumea de dincolo, cel puţin danubiano-ponticii, adevărul, democraţia, literatura... Câtă realitate există în
de obicei foarte culţi la cap şi morali, s-au împărţit în două Capra cu trei iezi şi câtă ficţiune? Ivan Turbincă, rusnacul
cete, în sacerdotali şi în mişei: unii o admiră pe intangibila
regină Penelopa, iar alţii îşi dau coate când o văd, cică, pe chefliu care are milă – da, milă! – faţă de Dumnezeu, →
neîndestulata Penelopa!... Dialoghează, cu palmele peste
buze: „Cum e, bre, cu fidelitatea soaţei strălucitului Ulise?“

Eseu Scrisul Românesc Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 13

→ pare mai real decât Tatăl Ceresc şi decât Sfântul Petre justifice victoriile istorice! Cimitirele sunt şi ele un fel de morală! De ce?.. Pentru că, de, chiar dacă asasinul Claudius
hrisoave! Aşa că nu trebuie confundate intrările unor fapte îşi primeşte pedeapsa meritată, iar Danemarca e repusă în
– coborâţi amândoi din ceruri ca să trăiască o vreme cu în penumbră cu anularea lor! Aşa că, repetăm, dreptatea, ţâţâni, moartea prinţului Hamlet de ce morală ţine?
picioarele pe pământ şi să-şi dea cu părerea despre urmările credinţa, morala şi adevărul sunt, nu de puţine ori, vorbe
Creaţiei Divine!... Moartea, baba cu coasa ruginită e o late şi goale! Revoluţia Franceză şi-a ghilotinat, în numele Apoi: revenirea lui Ulise din război îl face să scoată
ficţiune – că doar puţini au văzut-o, treji! – şi doar rezultatele dreptăţii, egalităţii şi fraternităţii mai mult de 20.000 de... sabia – pe care, în 20 de ani, la Troia şi în drumul spre casă,
activităţii Doamnei Sale (observaţi literele reverenţioase pe fraţi, confraţi revoluţionari! Danton şi ai săi au rămas în n-o pusese la lucru! Şi să-i măcelărească pe regii peţitori
care le folosesc!), concrete, ţin de realitatea trecătoare a istorie cu căpăţânile tăiate – depunând, astfel, o mărturie ce-o tot agasaseră pe incoruptibila Penelopa cu impulsurile
oamenilor, nu?... grozavă despre adevărul idealurilor pe care le-au practicat... lor sexuale! Ticăloşii mor, onoarea Penelopei străluceşte şi
Intransigenţa dreptăţii uneori se confundă cu ticăloşia morala e limpede: binele învinge! Dar cu ce preţ? Ulise,
Ce elemente reale mai păstrează domnul Shakespeare în crimei. Exemple sunt cu carul... Obsedantul deceniu ţine de fericit c-a ajuns acasă, devine măcelar fericit!.. Însă aici nu
operele sale? Istoria?... O suceşte şi-o răsuceşte cum vrea!... obsedantele veacuri ale istoriei – şi va continua să ţină sus e vorba de tragedia Penelopei, nici de tragedia lui Ulise! Şi
Personajele rotunde, împlinite, sunt mai mereu dezarticulate, steagul crimei sângeroase sau blajine, în numele moralei, nici peţitorii – nişte găinari în ţoale regale! – n-au un destin
ca să nu spun false!... Shakespeare are grijă ca pe maestrul democraţiei şi adevărului! tragic, fiind, repetăm, nişte regişori priapici, răspopiţi,
puterilor ascunse, Prospero, să-l coboare cu picioarele pe autoreformulaţi, fiindcă s-au sustras din... războiul dus de
sol!... Iar în cazul nunţii Gertrudei cu asasinul Claudius, Vorbim în vânt despre credinţă, libertate, egalitate?! greci împotriva Troiei.
cumnatul ei, chiar dacă legile istoriei Danemarcei medievale Toate aceste vorbe, vorbe, vorbe goale n-au nicio
considerau logice paşii mirilor spre patul regal, fiul miresei însemnătate în tragedii! Căsăpirea omului de către om ce Putem vorbi de o tragedie cumplită doar în cazul lui
Gertruda, prinţul Hamlet, se îndoieşte de sacralitatea morală ascunde în energia ei criminală? Războaiele au Agamemnon, căpetenia grecilor în războiul cu Troia! Înapoiat
doliului mamei sale, în urma morţii rigăi Hamlet, şi vede vreun Dumnezeu în afară de Dumnezeul economic? Da, în acasă, victorios, – în fond, cumva, asemănător cu Ulise! –
veselia din palatul de la Elsinor ca o pecete certă a incestului sloganurile incendiare ale învingătorilor, aceştia, în final, Agamemnon nu dă de nişte peţitori ce-i asaltau dalba şi
criminal... Aşa că trebuie să învăţăm mereu de la tinerii demagogic, şi-l trag pe Cel de Sus de partea lor, de faţadă, invulnerabila soţioară!... Nu, dă de o soţioară îmbârligată cu
fără de bătrâneţe şi fără de moarte – Shakespeare, Eschil, desigur, pentru prostirea celor dispuşi să creadă că orice un amant pur-sânge. Această variantă susţinută de un genial
Sofocle, Euripide, Dante, Dostoievski, Tolstoi, Sadoveanu, crimă are o acoperire divină! Revoluţiile au vreo morală? tragic grec, e confirmată şi de vocile ce şuşotesc în lumea de
Rebreanu, Arghezi... Sadoveanu, da, e precum Ceahlăul! Da! Cea Franceză avea un deziderat moral clar: distrugerea dincolo!.. Adică... Amantul, şi el un fel de autoreformulat,
Şi e doar o glumă să fie cineva comparat cu el, cu Blaga, regalităţii şi abolirea credinţei în Dumnezeu. Regalitatea a nu s-a dus la război!... Tragedia, aici, e limpede: viteazul,
Caragiale, Creangă! Unicatele nu se pot compara cu nimeni: fost decapitată, Dumnezeu a fost şi el ghilotinat, iar în graba fericitul Agamemnon, cel care a învins Troia, e măcelărit
aşa că e bine să ne vedem lungul năsucului! mare a instaurării dreptăţii şi egalităţii în Franţa – şi capii în baie de soţia sa şi de amantul soţiei sale! Care este, aici,
revoluţiei au fost traşi pe răzătoare! Ghilotina, simbolul morala? Absenţa moralei este clară ca lumina sângeroasei
Unii dintre practicanţii noului roman francez – ca şi alţi moralei Revoluţiei Franceze, i-a retezat capul lui Dumnezeu, zile în care Agamemnon e masacrat în baie, acasă, în casa sa
gemeni moderni de-ai lor! – considerau literatura scrisă gâtul lui Danton!.. dragă, de către soţioara sa dragă!
până la ei vetustă, moartă! Şi aveau dreptate! Bietul Homer
era mort, Cervantes se săvârşise şi el din viaţă!... De Dante, Religia era, vasăzică, o crimă! Ei, bine, după câteva Când Agamemnon n-a mai depins de istorie, de neamul
ce să mai vorbim? Se plimba de veacuri prin Infern! Aşa că secole, religia n-a mai fost o crimă, ci un balsam! Se spune grecilor, de războiul contra Troiei, când a ajuns acasă, liber,
toţi cei ce văd că au fost precedaţi doar de morţi, au dreptate, că Vestul capitalist a învins Estul comunist şi datorită victorios, fericit, a dat nas în nas cu fericirea şi cu libertatea
repet! Singura chichiţă chiţibuşară ar fi următoarea: există faptului că răsăritenii se aflau într-un deficit de credinţă în soţiei sale de a-i reteza capul şi boaşele!
vreunul dintre corifeii de azi – care nu încap de scriitorii de Dumnezeu! Aşa că nu întâmplător apusenii şi-au angajat
altădată! – care să valoreze măcar cât mâna lui Cervantes, un papă din Est, ca să-l determine pe Tatăl Ceresc să Pe la noi, pe gura noastră de rai, a mai apărut, cândva, o
cea tăiată în bătălia de la Lepanto? readucă evlavia şi smerenia Credinţei pe teritoriile pârjolite umbră! Umbra lui Mircea la Cozia! Dar Stafia lui Mircea la
de ateismul roşu! (Ateismul francez are o altă culoare! Cozia de secole a apus!... Căci nu s-a întâlnit cu nimeni!...
A, desigur, literatura industrială, de mari tiraje, are rolul Tricoloră, am putea zice.) Şi Dumnezeu a învins peste toate
ei, azi, doar sunt atâţia călători cu avioanele, care trebuie, meleagurile pe unde hălăduia Ivan Turbincă. Toate capetele Stafia rigăi Hamlet l-a găsit în Danemarca pe Prinţul
în timpul zborurilor, să se culturalizeze lejer, printre nori – cele roşii au capotat, victoria fiind sfinţită, ca de obicei, cu Hamlet, care s-a jurat să-şi răzbune tatăl ucis mişeleşte şi
scăpând de plictiseala de a fi ei înşişi! destui morţi... În Dâmboviţoaia, ce să mai vorbim?! Totul să repună Dania în ţâţâni! Cum s-au petrecut toate cele... nu
a fost OK! Dar aici victoria lui Dumnezeu a fost parafată mai insistăm!
A, să nu uit: doi tineri foarte talentaţi; Ioan S. Pop şi chiar în ziua de Crăciun, ziua naşterii lui Iisus Mântuitorul,
Radu Aldulescu. când gloanţele mitralierelor divine i-au ciuruit pe diavolii Pe la noi, printr-un oraş de sub munte, adusă de mână
roşii, Elena şi Nicolae. Morala, aici, e clară – ba chiar am de grecoteiul Caragiale, – într-o caleaşcă hodorogită!
Apoi: cel mai greu gen este, după mine, teatrul! Teatrul putea spune că e o morală originală! Entuziasmul naţional – a poposit umbra lui Agamemnon, ponosită, ridicolă!
poate înghiţi şi poezia, povestirea, eseul etc. Şi ar mai fi un a validat bazele unui viitor umanist, prosper! Dumnezeu a Agamemnon, devenit Agamiţă – o umbră ramolită, şireată,
argument: câţi condeieri pot sta alături de Shakespeare? învăluit totul în lumina sa divină. Zeii aflaţi în funcţie, Marx, totuşi, indiferentă la demagogiile patrioţilor proxeneţi – adică
Mulţi, desigur, dar toţi stau lângă el!... Am mai spus: Engels şi Lenin au fost scoşi din priză. O ideologie ruginită în stare să instaureze prostituţia politică şi în parlament!
alături de sufletul meu sau Shakespeare şi echipa lui Alex a fost înlocuită cu o altă ideologie, nobilă. Un cârd de noi Prostituţia laică, amicală, dată la iveală de o desincronizare
Ferguson, M M! Doamne, era să-l uit pe poetul-dramaturg biserici şi bisericuţe au răsărit din pământ, din iarbă verde! epistolară, lui Agamiţă i s-a părut un fleac! Aşa că umbra lui
Homer, pe!... Hm! Soboare de preoţi, în odăjdii aurite şi argintate, au resfinţit Agamiţă în orăşelul de sub munte a luat chiar în derâdere
plaiurile danubiano-pontice. La Teatrul Mic, scena, cabinele propriul său rol de ferment social şi politic... Din lumea de
Compromisul este o taină a balansării de la un adevăr actorilor, scaunele, biroul directorului decapitat, atelierele şi dincolo auzim şi azi cum Agamiţă, printre sunetele unor
la altul... Ba chiar poate însemna puterea de a alege între WC-urile au fost stropite cu aghiasmă şi sfinţite, în cântecele clopoţei, îşi deapănă aventura electorală aureolară!...
lumini şi umbre, între cald şi rece etc. Iar oamenii sunt sub preoţilor ce alungau diavolii!
vremi, a spus cronicarul... Cine se crede mai puternic decât Dar ce ne facem dacă într-o zi chiar umbra umbrei
istoria să ridice mâna în sus! Martirii care n-au fost arşi pe Dar să nu uităm, totuşi, că pentru Revoluţia Franceză lui Agamiţă va sosi în gara Dâmboviţoaia? Fiind o stafie,
rug şi, azi, bogaţi şi sănătoşi, se plâng de flăcările ce le-au libertatea nu se potrivea cu infailibilele rigori şi canoane ale Agamiţă nu-şi va regăsi nicio componentă a corpului său,
incendiat părul, mâinile, picioarele, n-au nicio legătură cu religiei! nu-şi va regăsi mâinile, picioarele, capul – fiind doar o
cei, bunăoară, 41000 de ruşi, cărora Stalin, personal, le-a Nălucă!..
semnat condamnarea la moarte! Dacă ascultăm vocile celor Dacă Marx a căzut de pe pereţi, au căzut cu el şi părerile
de pe pământ, să le auzim şi glasurile celor de dincolo!... sale referitoare la cele ce defineau omul ca o totalitate a Dar!... În gara Dâmboviţoaia, Năluca lui Agamiţă nu va
Parcă aşa ne-a fost învoiala! Şi de-i aşa, cade şi întrebarea relaţiilor sociale! Gata! E cazul ca omul să nu mai depindă întâlni niciun prost de-al lui Rebreanu, niciun vajnic patriot
legată de... ispitirea... plecării pe alte meleaguri mai calde! de stat, de istorie, de neam, el trebuie să fie liber! de-al lui nenea Iancu, nu va întâlni niciun tren, nicio şină de
Ce motive m-au determinat să rămân în România? Ei, cale ferată, nimic, nimic – gara Dâmboviţoaia fiind, de fapt,
asta-i bună! N-o să vorbesc despre mormintele bunicilor, Danemarca, ţara căzută din ţâţânile istoriei şi din graţia Stafia unei ţări moarte!
nici despre interniştii de la galeria Teatrului din Oradea, lui Dumnezeu, a devenit o închisoare, care, prin abnegaţia
nici despre decorurile şi muzica spectacolelor magistrale prinţului Hamlet, care şi-a răzbunat tatăl ucis mişeleşte,
montate în magazia dărăpănată (pardon! Căminul cultural) a fost din nou pusă în balamalele istoriei şi în lumina lui
de la Dănceu, nu, nu! La această întrebare haioasă nu poate Dumnezeu! Prinţul a obţinut o victorie absolută – trecându-l
exista decât un răspuns tern: un scriitor n-are unde să plece prin sabie pe ticălosul fratricid Claudius! Morala care este?
de la masa sa de lucru – poftim de vezi! – decât în lumea Prinţul Hamlet l-a căsăpit pe Claudius în numele moralei,
de dincolo! Iar spre acea lume nu trebuie să te grăbeşti, în numele lui Dumnezeu! A învins dreptatea divină! Când
din moment ce poţi trage cu urechea ca să afli ce se mai regele Claudius, încercase, după crimă, să se închine lui
petrece pe acolo!... Ei, şi apoi, cei morţi nu stau pe-acolo Dumnezeu, a simţit că rugăciunile sale nu se ridicau spre
încremeniţi!... Stafia rigăi Hamlet – te poţi întreba! – ţine cer! Dumnezeu, atunci, l-a condamnat la moarte! Moarte
de realitate? Ţine, dacă ea este depozitara adevărului despre împlinită de fiul rigăi Hamlet şi al reginei Gertruda. Sigur,
căderea din ţâţâni a Danemarcei! ne putem întreba: Este Hamlet un om moral? Dumnezeu
l-a făcut să tot şovăie, să se tot îndoiască de sine, ca un
Dar, hm!... Mai intervine şi povestea... aia... cu numita bun creştin ce nu ucide decât când e convins că fapta sa
Relativitate! Ptiu! Ptiu! Atunci înseamnă că, în general, e concomitentă cu morala cerească! Hamlet, tot şovăind,
cântarele nu sunt bune nici în piaţă, când cumperi brânză şi l-a ucis, fără să vrea pe Polonius, tatăl unicei sale iubiri,
ceapă – căci întotdeauna sunt cam şchioape faţă de adevăr! Ofelia! Şovăind-neşovăind, Hamlet i-a trimis în Anglia, la
moarte, pe ticăloşii săi trădători, G şi R! Apoi, apoi, Hamlet,
Aşa că suntem obligaţi să luăm povestea de la început! convingându-se de şiretenia ucigaşă a fratelui Ofeliei,
Cum nimic din ce există nu poate să dispară niciodată, mai Laertes, l-a ucis şi pe acesta! Etica şi credinţa în Dumnezeu
ales adevărul, credinţa, democraţia, dreptatea şi libertatea i-au dat energia de a-şi răzbuna tatăl, înfigând sabia în
nu pot să dispară niciodată, mai ales că dreptatea, morala şi pântecele, în inima şi în gura păcătosului Claudius! Aşa că...
toată salata asta sonoră n-au existat niciodată cu adevărat! parcă ne vine să spunem că tragediile n-au niciun gram de
Nici moartea nu are o forţă atât de apocaliptică încât să
distrugă tot ce-i iese în cale. Mai are şi Dânsa pauze de
respiraţie! Până şi mumiile înfruntă veacurile! Moaştele
depun mărturii... Mai ales în numele celor interesaţi să-şi

14 Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 Scrisul Românesc Eseu
Poezie
Gheorghe PĂUN
Constantin
M. POPA

Clişee, mituri, idei fixe

S tau uneori şi mă minunez cât peste ape greu de stăpânit, dar Brâncuşi ne-a 11. Poate tot ca o reminiscenţă hipiotă, Caligraf al tenebrelor
de nuanţată este natura uma- asigurat că pentru el creaţia a însemnat bu- este de bon ton (pentru un artist) să se mân-
nă, câte tipuri (de personalitate curie – şi tare-mi vine să-l cred pe olteanul drească public cu performanţele derizorii În copilărie mi se spunea
şi comportament) există, ce varietate, ce parizian, că părea a şti ce spune. la „ştiinţele exacte“, în şcoală în general. că zăpada înfloreşte
spectacol. Exact ca în exclamaţia privind Uneori se întâlnesc cazuri hilar-patologice,
grădina Domnului – mai ales prin colţul ei 5. Creaţie? Originalitate cu orice preţ, de practicanţi ai umanioarelor care se fălesc Magi fără somn cutreieră cerul
frecventat de artişti, de orice gen ar fi ei, originalitate ca scop în sine! Nu neapărat direct în CV cu lipsa de studii, cu precarita- cu o singură stea
literaţi, pictori, actori (dar nici cu matema- „mai bine“, ci „altfel“. Este şi mult mai tea educaţiei lor. „Şcoala vieţii“ e o formulă
ticienii nu mi-e ruşine...). Cu cât profesând simplu. În loc să pui şapca pe cap ca toată magică, suplinind „diplomele, facultăţile, o femeie-n uşă de biserică
într-o meserie mai la vederea „publicului lumea, întorci cozorocul la spate şi te simţi doctoratele“ (sic!). Nu este contextul potri- ascultă
larg“, cu atât trăind mai exterior, pe o scenă original. Modul cel mai pueril de a fi altfel vit, dar tot amintesc faptul că arta contem- Sei Lob und Preis mit Ehren
perpetuă, după un scenariu mai bun sau mai decât cei din jur, prin negare, ca şi când nu porană pare a fi în urma ştiinţei (şi nu numai şi crede că Dumnezeu
prost, mai potrivit sau mai puţin potrivit ar exista o infinitate de alte posibilităţi – nu- arta: nici filosofia nu a reuşit încă să-şi inte- se plimbă printre oameni
mijloacelor dramatice ale histrionilor pro- mai că ele cer şi o doză de imaginaţie, de greze toate descoperirile ştiinţifice – inclu- învăluit în laude
fesionişti sau de ocazie. Nicăieri pasul de inventivitate. Periodic, artele plastice şi lite- siv matematice – ale secolului trecut), dar
la sublim la ridicol nu este mai mic şi par- ratura „întorc cozorocul la spate“, inventea- nimeni nu pare a suferi din această cauză. A venit aici să-şi abandoneze
că nicăieri numărul capcanelor nu este mai ză un nou „ism“, dacă s-ar putea (în pictură) sufletul
mare. Normalul se întâlneşte cu cabotinul, fără a mai face necesar să ştii să desenezi o 12. Se leagă de toate acestea – căci toate „Dar concertul Bach deja a început“
tristul cu ridicolul, amuzantul cu penibilul, mână, proba clasică de profesionism, „de- sunt, mai mult sau mai puţin, produsul unei îi spune administratorul
într-un cocteil nesfârşit, care dă uneori/pe construind“, lăsând privitorului sarcina de combinaţii în doze variate de comoditate,
alocuri farmec, alteori nu face decât să ara- a-şi imagina ce ai vrut să spui. frustrare, cabotinism, neşansă poate – spi- de la St. James United Church
te că împăratul este gol... oricât de mult îşi ritul de gaşcă. Am formulat abrupt, dar se şi o îndrumă spre scara
laudă singur hainele şi-şi zornăie podoabe- 6. E la fel cu gângureala metaforizată, poate începe savant, de la nevoia de aparte­ labirint vertical trădând existenţa balconului
le... Mituri false – mitomani adevăraţi. Idei în ciuda sintaxei adesea, făcând praf seman- nenţă despre care vorbesc psiho-sociologii, „Acolo e gratis“
fixe, mofturi şi automatisme, clişee şi roluri tica mai totdeauna, din poezia „modernă“, firească şi recunoscută, şi se poate termina
asumate. Fire analitică (poate doar educat trăind din „devieri recuperate“ rămase în cu observaţia de „viaţă reală“ că lupii sunt Femeia se ascunde în penumbra arcadelor
astfel – matematica, bat-o vina), nu pot să sarcina cititorului (şi a criticului prieten cu voinicoşi în haită şi mult mai puţin de unul numără în nava centrală 13 plătitori de bilet
nu încerc o listă, fie ea şi parţială, privind autorul). Am mai glumit pe seama asta (în singur (iar maidanezii sunt un exemplu şi scoate din punga de plastic
mai de aproape sau mai de departe, citind Memorii premature), nu-mi mai aprind iar mai elocvent, lupi degeneraţi de-a dreptul). paharul din carton cerat
sau ascultând, că nu pretind că am colindat paie în cap. şerveţelul Second Cup
„grădina“ pe îndelete. Un exerciţiu al ironi- 13. Coborând spre amănunte, sunt de insolenta caserolă
ei cordiale, cu toate riscurile asumate, spre 7. Ideea, iarăşi facilă, că (mai ales) li- menţionat o serie de idei false mai recente şi muşcă din pâine
uz mai mult personal (prin conştientizarea teratura trebuie să reproducă „viaţa reală“ şi, parcă, mai specific-româneşti. Prima ca- cu voluptatea delicată
capcanelor, măcar să le fiu mai puţin vul- (sic!). Ca şi când viaţa reală nu ne-ar fi de re-mi vine în minte este convingerea (diver- a unei Madone
nerabil). Ordinea, desigur, e aproape întâm- ajuns, de la piaţă la primărie, de la moară sionistă) că despre patrie, patriotism, tradi-
plătoare (iar exagerarea căutată, de dragul pân’ la gară, pentru a aminti un cântec. S-a ţie, naţiune, românism, specific naţional şi Sublimă juxtapunere
demonstraţiei). spus şi mai spun unii, desueţii, că arta tre- alte asemenea nu mai merită vorbit, sunt festin fabulos oferit de îngeri placizi
1. Un artist trebuie să arate ca un artist şi buie să educe, să ridice, să tragă după sine – subiecte desuete, consumate, anacronice la acorduri lungi şi grele vitralii
să se poarte ca atare. Pictorul să aibă şapcă în sus, desigur –, desueţi, ziceam, să-i dăm vremea Europei unite şi a globalizării. Un şi zboruri piezişe de gând măcinat
de catifea lăsată pe o ureche, scriitorul să uitării sau, mai folositor, să-i înfierăm cu fel de revers la mişcarea violent naţiona-
aibă barbă, actorul un aer distrat-aferat, şi mânie proletar-capitalistă, aşa cum merită, listă, amintind de protocronismul de acum Iar eu
toţi să vorbească tare, cât mai tare cu pu- să nu mai ridice altădată vocea... câteva decenii, care face din Carpaţi centrul caligraf al tenebrelor
tinţă. E-adevărat, şi majoritatea profesorilor lumii. Ca mai totdeauna, extremele sunt pe- aştept în zadar
poartă cravată, oamenii de afaceri (de nivel 8. În continuarea falsei idei dinainte, stă riculoase şi de evitat, extremiştii agresivi. ca florile încremenite în văzduh
mediu spre mic) poartă pantofi ciocaţi şi sa- atracţia trivialului, porcosului, promiscuită- să cadă.
cou verde sau roşu, maneliştii lanţ gros de ţii, teribilismul alunecării dincolo de dicţi- 14. La fel, se echivalează adesea spiritu-
aur. Da, dar artiştii sunt nişte non-confor- onar şi dincolo de bunul simţ. Reinventând alitatea cu misticul şi ezoterismul, Statu quo
mişti, ei refuză uniforma – şi tocmai asta şurubul, pentru că nimic nu (mai) este nou
fac atunci când îşi pun însemnele (artificiale sub soare – iar Jurnalul de sex al lui Geo 15. ...iar sentimentul cu amorul-sexul. Captiv în labirintul supravieţuirii,
şi exterioare ale) meseriei la vedere! Bogza e mult mai bine scris decât multe Cercuri mici, cercuri comode, cu o bună atras de nesăbuite himere,
2. Mulţi oameni simt nevoia „să-şi joace dintre elucubraţiile pornografice ale unor tradiţie, dar mult limitatoare. De pildă, se nici nu băgasem de seamă
rolul“, cu atât mai mult cei cu profesorii „so- poeţi şi poete(se) cu acnee interioară din vorbeşte de mai multă vreme despre socie- cum fundătura Harşu
nore“ şi personalităţi suferinde. Poetul, cu P ziua de azi, iar înainte de Bogza câţi alţii... tatea post-umană, cea în care vom convieţui devenise ulicioară,
mare desigur, trebuie să fie cu capul în nori, cu maşini de tot felul, unii susţin că sun- apoi alee
posedat, palid, lunatic, cu privirea bântuită, 9. De fapt, avem şi aici tot un fel de şap- tem deja acolo, a se vedea omul-maşină, şi, după vizita lui Guy,
buza de jos lăsată – şi nu-i mare lucru să fie că întoarsă la spate, aşa cum e şi cu scrie- încărcat cu proteze, de la cele tradiţionale cul-de-sac.
autentic astfel, ajută nopţile de chef, votca rea-frondă, totdeauna altfel decât spun în- la cele ataşate exterior, precum ceasul, te-
alexandrină, câţiva amici şi amice care să dreptarele Academiei. S-a trecut la „sunt“ şi lefonul celular, laptopul, cu toate variantele Mahalaua se transformase în cartier,
ţină isonul. Jucarea rolului este una dintre la „î din a“? Mofturi academice – jumătate lor hibride, iar asta duce spre o spiritualitate pietrele, rotunde cum nişte carapace lustruite
cele mai perfide capcane, nu-i scapă aproa- dintre ziare şi reviste se fac că n-au auzit, diferită, spre o grilă a sentimentelor şi a for- pentru parada broaştelor ţestoase,
pe nimeni, îţi trebuie mult umor şi detaşare parte dintre cei care scriu fac ostentativ alt­ melor lor de manifestare greu de anticipat. fuseseră acoperite cu asfalt,
de sine pentru a rămâne „spectator“. fel. Revoluţionari cu vocaţie consumată la dar firele de muşeţel continuau
3. Iar boema e un alt vis-mit-marotă – nivelul ortografiei – interesant e că mulţi 16. Până atunci, ne lăfăim într-un alt să se ivească în fiecare primăvară,
ce-o mai fi şi aceea boemă, că prea de multe dintre ei (sau ele, desigur, ca să fiu „politi- atractor, modă şi spaţiu de defulare: blo- pe lângă garduri,
ori se confundă cu birtul, chermeza, chiol- cally correct“/circumspect) vituperează pe- gomania, cu tot ce implică aceasta, la ni- cu încăpăţânarea democratică a naturii
hanul, fumul de ţigară şi cercurile lăsate de riodic în apărarea patriei, neamului, limbii, vel psihologic (posibilitatea de „publicare“ evadând din ţarcul sângelui primordial.
pahare pe faţa de masă sau direct pe masă, lăudându-i unitatea tradiţională şi submi- imediată şi complet necenzurată, un rai al
depinde de calitatea birtului. Se ignoră fap- nând-o prin felul în care scriu. comunicării) şi lingvistic (un şoc pentru lim- Femeile se adresau una alteia
tul că boema a ruinat cariere (de obicei, pier- ba „normală“, prin afluxul de anglicisme şi
duţii/pierzătorii nu mai rămân în memoria 10. Negarea normei academice este, de de prescurtări). Mediocritatea şi derizoriul aşa cum apucaseră din bătrâni,
grupului), se reţin doar figurile şi momentele fapt, un gest „de libertate“ vizavi de institu- stau în aceleaşi servere cu semnificativul şi
pitoreşti, adesea cei care s-au sustras la timp ţii, oricare ar fi acestea, parte din răzvrătirea profundul şi toată lumea este mulţumită, cei cu madam Gioană, tanti Melana,
şi s-au aplecat serios asupra mesei de lucru. contra „sistemului“. A intrat în folclor, de care scriu pentru că scriu, cei care (nu) ci-
4. Ajungem astfel la un alt mit, fals ca prin anii ’60 (dar abia acum aflăm cât de tesc pentru că (nu) citesc. coana Tanţa, doamna Şerbu,
orice generalizare, anume că creaţia înseam- manipulate au fost mişcările de atunci, de la
nă suferinţă, chin, sacrificiu (iar asta justifi- feminism şi hippy până la mişcările studen- Multe altele vor mai fi fiind şi multe al- într-o ordine a prestigiilor acceptate.
că exagerări de comportament, dă drepturi ţeşti din 1968), că generaţia tânără trebuie tele se mai pot spune şi despre cele dinain-
în plus). Aşa o fi, la nivel de folclor, de să fie răzvrătită, „altfel societatea nu pro- te – neapărat, de pildă, că, chiar dacă toate Bărbaţii, grăbiţi ca întotdeauna,
mănăstiri cu turnurile răsucite şi de poduri gresează“. Nu ştiu care este forţa obscură acestea par benigne, boli ale creşterii pentru
care are interes să se creadă astfel, poate e mulţi dintre cei care le-au căzut victime, se salutau convenţional,
doar siajul unor idei mai vechi, poate e doar chestiunea nu e total de ignorat. Oamenii
vorba de frustrare şi nerăbdare, dar parcă în se iau mai degrabă după exemple rele decât cu gândul strivit de ţipătul isteric
lumea artistică negarea răzvrătită este mai după sfaturi bune, se ştie asta. Ba chiar res-
din plin prezentă şi mai gratuită decât în ping sfaturile – mai ales cei care-şi poartă al fiecărei zile.
res­tul peisajului. şapca întoarsă cu cozorocul la spate...
Doar copiii presimţeau mirosul umbrei,
iar ei nu aveau încă îndrăzneala,
iar ei nu aveau încă puterea
să schimbe ceva.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 15

Din partea Dumitru Radu Scrisori Deyan Ranko
cealaltă POPA din America Brashich

Google pierde, Artă sau comerţ?

dar cine câştigă?
E poate încă prea devreme să cân- U nul dintre marile avanta-
tăm prohodul proiectului temerar cuveneau. Google a digitizat multe cărţi je când trăieşti în New York „Ce este arta?“
al lui Google de a digitiza şi străine fără să ceară nici permisiunea auto- este proximitatea muzeelor. În septembrie trecut, am avut ocazia
vinde milioane de cărţi, cu toate că decizia rilor, nici pe aceea a editurilor, deşi aceştia Muzeul Evreiesc este la o aruncătură de
tribunalului de a respinge un agrement care deţineau copyright în ţările de origine. băţ de casa mea, iar Guggenheim, Cooper- să vizitez Muzeul Norman Rockwell din
ar fi permis continuarea lui este limpede, Hewitt, Neue Gallery şi Metropolitan sunt Stockbridge, Massachussetts. Este reperto-
fără niciun echivoc. S-ar putea ca în viitor Tocmai pentru că proiectul Google ridi- la o plimbare scurtă unele de altele. Frick riul tuturor lucrurilor americane nostalgice.
Google Book Search să învie din propria ca atâtea importante probleme, Judecătorul este la încă zece străzi în jos pe bulevardul Muzeul delectează printr-o formă mitică
cenuşă, reîncarnat într-o altfel de înţelegere Denny Chin a respins amendamentul de Fifth Avenue. Dacă o iau spre nord, în pri- romantizată a Americii. Stând în bucolicul
cu autorii şi editurile care au dat în judeca- înţelegere între cele două părţi în dispută mul rând dau peste Muzeul Oraşului New Stockbridge, Rockwell a fost orbit de re-
tă Google pentru încălcarea drepturilor de ca fiind incomplet şi nerespectând legali- York, apoi Muzeul Del Barrio şi nu foarte alităţile şlefuite pe care le-au îndurat atâ-
autor. E, însă, acesta un moment binevenit tatea. Conform amendamentului, prin care departe este noul Muzeul de Artă Africană ţia americani. Asemeni lui Cezanne, a fost
pentru a recapitula istoria acestei odisei Google a făcut tot ceea ce a putut pentru a-şi care urmează să se deschidă curând. New protejat în conacul lui, de realităţile dure ale
unice. continua proiectul, profiturile erau într-un fel York-ul este cu adevărat un oraş al muze- vieţii. Rockwell a fost un ucenic ilustrator,
În 2004 Google a început digitizarea mai echitabil împărţite. 37% din totalul re- elor, având cel puţin 34, dedicate artei în cu un mare talent şi inteligenţă. Banii l-au
cărţilor din cinci biblioteci majore ale lu- alizat revenea lui Google, iar restul de 67% toate formele ei, pictură, fotografie, sculp- situat în aceeaşi poziţie ca şi pe Cezanne, şi
mii şi a oferit scurte excerpte din acestea se împărţea între Asociaţia Autorilor şi edi- tură şi orice altceva. a făcut acelaşi lucru. Amândoi au romanţat
în mod gratuit. De reţinut că numai frag- turi, care deveneau parteneri de afaceri în De curând am trecut pe la Met (Muzeul oamenii, oraşele lor, ţările lor imaginate.
mentele erau disponibile publicului, nu proiect. Judecătorul a atras însă atenţia că de Artă Metropolitan) să văd expoziţia Lucrarea lui, Condiţia Umană, şi versi-
întregul text. Un an mai târziu, în 2005, nimeni nu a reprezentat în acest amenda- Jucătorii de Cărţi a lui Cezanne. Sunt unea lui Cezanne, au coincis remarcabil.
după negocieri prelungite şi nereuşite, ment de înţelegere interesele publicului şi expuse o serie de tablouri în ulei, desene Cu toate acestea, unul este salutat drept un
Breasla Autorilor şi Asociaţia Publiciştilor al librăriilor care, în felul acesta, sunt scoa- şi studii descriind omul de zi cu zi, ţăra- maestru artist şi celălalt drept un maestru
Americani au dat în judecată Google pen- se afară din business. Cât despre public, nul şi muncitorul, privind în linişte „cum ilustrator. De ce? În timp ce Cezanne este
tru violarea drepturilor de autor şi publica- el ar fi trebuit să fie primul luat în consi- trece timpul, destul de fericiţi cu ceea ce expus la Met cu mândrie, va fi o zi rece în
re. În octombrie 2008 însă Google şi părţi- derare, dar a fost mai degrabă ignorat, ca le-a oferit viaţa“, în cuvintele autorului. iad când lucrările lui Norman Rockwell vor
le vătămate au înaintat Curţii Districtuale un element care urmează, vrând-nevrând, Cezanne le-a pictat în perioada în care se fi expuse acolo. De ce? Care este diferen-
New York o înţelegere care prevedea conti- seismele pieţii. Căci moartea competiţiei afla la proprietatea lui din apropierea ora- ţa între un artist şi un ilustrator? Amândoi
nuarea proiectului. Totuşi, numai un an mai este întotdeauna în defavoarea publicului, şului Aix-en-Provence, din sudul Franţei. folosesc vopsea, pânză, hârtie şi culoare.
târziu a fost nevoie de un Amendament la obligat să cumpere de la singurul distribui- Aceste picturi (1890–1896) venerau frumu- Amândoi descriu scene familiare, ilustrând
înţelegere, părţile vătămate nefiind mulţu- tor, în cazul acesta, Google. seţea rurală a regiunii Provence. Subiectul idei. Amândoi au pictat portrete cu oameni
mite. În sfârşit, în martie 2011 judecătorul operelor, muncitorul de rând, a fost ideali- şi locuri, unele faimoase, altele sărăcăcioa-
Danny Chin a respins amendamentul şi a Dacă ne uităm înapoi, în istorie, re- zat şi romantizat ca un simbol al societăţii se. Şi artiştii şi ilustratorii pictează pentru
stopat proiectul Google. marcăm, de pildă, că Epoca Luminilor din agrare care de fapt nu a existat niciodată. bani. Gustave Klimt a pictat Adele Bloch-
Ceea ce începuse ca un proiect com- secolul XVIII îşi punea toată încrederea şi Din punctul de vedere al lui Cezanne, viaţa Bauer pentru o sumă frumuşică: lucrarea a
puterizat de cercetare s-a metamorfozat în valorile supreme în puterea de a cunoaşte, în Provence era raiul pe pământ. El era orb fost cumpărată pentru suma astronomică de
ultimii şapte ani într-o încercare de a crea de a avea acces la universul ideilor şi al la inegalităţile dure ale societăţii cu ierarhii 135 de milioane de dolari de Neue Gallery.
cea mai mare bibliotecă din lume şi cel mai cuvântului scris, de aceea a rămas până în economice bine departajate, cu „ce trebu- John Singer Sargeant a pictat Doamna X
mare business de carte imaginabil. Dacă ziua de azi sub denumirea de Republică a ie“ şi ce „nu e permis“. Ce făcea Cezanne? (Muzeul Metropolitan) pentru un comision
Google s-ar fi rezumat la termenii iniţiali, Literelor. Se miza pe absolutul cunoaşte- Care era scopul în spatele acestor serii de mare. Faimosul ilustrator N. C. Wyeth a
poate că nimic neplăcut nu s-ar fi întâm- rii, iar în Republica Literelor nu erau nici picturi? Acum, ceea ce urmează este pură fost plătit foarte bine pentru a ilustra căr-
plat. Reproducerea unor excerpte nu repre- oprelişti, nici graniţe sau impoziţii faţă de speculaţie din partea mea, fără vreo dovadă ţile lui Robert Louis Stevenson, împreună
zintă nici încălcarea copyrightului şi nici cei ce se exprimau cu talent. Oricine avea care să alimenteze această teorie. Cezanne cu Insula Comorii, imagini care au devenit
nu ameninţă cu concurenţa piaţa de carte. acces la ea cu condiţia de a-şi exercita cele îşi folosea talentul şi prin artă vindea ideea clasice. Primele sunt artă de o calitate dem-
În plus, promisiunea era că milioane de ci- două atribute principale de cetăţean: a scrie unei minunate Provence, prin perspectiva nă de muzeu, pe când cele din urmă nu sunt
titori vor avea acces gratuit la milioane de şi a citi. Scriitorii formulau idei, iar citito- capturată de priviri, minţi şi talente ca ale decât ilustraţii comerciale.
cărţi (toate acelea fără copyright sau cu co- rii le judecau. Datorită cuvântului tipărit, lui Degas, Van Gogh, Matisse, Picasso,
pyrightul expirat). De proiect puteau pro- operele şi interpretările lor se răspândeau Braque şi Monet. O Franţă, în sfârşit în Rumegând la aceste fapte pe când ie-
fita de asemenea autori ale căror cărţi erau în cercuri concentrice. pace după aproape un secol de revoluţie, şeam din Met, am dat o fugă până la Socie­
epuizate şi care, astfel, în loc să se găsească război şi răzvrătiri sociale. Un Paris care tatea Ilustratorilor ale cărei baze au fost
doar în câteva biblioteci de cercetare, erau Ar fi naiv şi probabil nepotrivit să com- a uitat ruşinoasa înfrângere a războiului puse în 1901 pentru a „promova arta ilus-
readuşi în prim-planul interesului public. parăm Iluminismul cu Internetul. Să remar- Franco-Prusac de la 1870. Un Paris care a traţiilor în general“. Frederick Remington
Dar Google s-a dovedit un „afacerist“ ex- căm însă faptul că Internetul are capacităţi înmormântat răsturnarea sângeroasei răz- a fost un susţinător înfocat, ca şi Mark
trem de dornic de câştig, pe care să nu îl de înmagazinare şi transmitere a cunoaşte- vrătiri a Comunei din Paris, prin pavarea Twain şi Andrew Carnegie. Vizita mi-a
împartă cu nimeni. Astfel, preţul pe care rii de dimensiuni neimaginate. Problema grandioaselor bulevarde şi deschiderea lăsat mai multe semne de întrebare decât
Google îl plătea bibliotecilor de unde lua este dacă va deveni proprietarul absolut al Epocii Frumoase. Arta lui Cezanne este răspunsuri. Dacă te uiţi la ilustraţiile lui
cărţile pentru a le pune în formă digitală era acestor bunuri, care va vinde cum şi cu cât propagandă. Sunt sigur că nu premeditat Maxfield Parrish intitulate Griselda (1910)
unul simbolic, pe când aceste biblioteci tre- va vrea publicului accesul la cunoaştere sau sau conştient. El a fost un produs al tim- şi sari apoi la tabloul lui Klimt, Adele
buiau să investească serios în acest proiect. se va transforma în cea mai mare bibliotecă pului său, un membru al afluentei haute Bloch-Bauer, realizezi că ambele opere au
De pildă, biblioteca celebrei Universităţi publică din istoria de până acum a omeni- bourgeoisie. Mesajul lui: „Totul este bine“, forţă şi unicitate. Adela de Klimt este clar o
Harvard a trebuit să plătească nu mai puţin rii. În acest sens, înfrângerea lui Google regimul antic a prevalat; toată lumea îşi ştie pictură la care s-a lucrat laborios şi pe care
de un milion şi nouă sute de mii de dolari trebuie să fie o lecţie. Din ea nu câştigă locul; patronul (Cezanne) a plătit omagiu s-a creat mult tam-tam, Griselda de Parrish
pentru procesarea celor optsutecincizeci de deocamdată nimeni, dar o nouă rundă de subiecţilor lui loiali, angajaţii lui. Trebuie a fost publicată într-o revistă. Dacă mai
mii de cărţi din domeniul public (fără copy- discuţii şi agremente între faimosul motor să vezi aceste picturi prin juxtapunere cu comparăm şi Ticăloşii Inimilor (1924) cu
right) pe care le-a oferit lui Google. În ace- de cercetare, autori, editori, biblioteci, li- Calul pe o Pajişte a lui Degas (1871) şi strălucitoarele ei table de şah medievale, şi
laşi timp, bibliotecile donatoare trebuiau să brării şi reprezentanţi ai publicului cititor Repetiţia Baletului (1873), exprimând fru- Adela lui Klimt placată în foiţe de aur, con-
subscrie, printr-un fel de abonament destul ar putea avea o finalitate benefică. Dintr-o museţea pastorală şi indulgenţa culturală cluzia este aceeaşi: au fost amândoi artişti
de oneros, pentru a avea acces la baza de întreprindere privată, bazată strict pe câş- de care se bucurau cei avuţi. Lucru care mă extraordinari. Cu acestea spuse, se pare că
date a lui Google. Ca să facă lucrurile şi tig cu orice preţ, chiar şi acela de a încălca aduce la următoarea enigmă care mă urmă- arta este pentru ilustraţii cum este literatura
mai complicate, autori străini şi edituri din legislaţia în vigoare, Google Book Search reşte de ani de zile: Când este o imagine erotică pentru pornografie. Totul se află în
străinătate au dat şi ei în judecată Google s-ar putea metamorfoza într-o veritabilă bi-dimensională considerată „artă“ şi când ochii spectatorului, sau: „Ştiu, când văd.“
pentru nerespectarea drepturilor ce li se Republică Digitală a Cunoaşterii! o „ilustraţie“ comercială? Sau mai simplu:
Traducere de Răzvan HOTĂRANU
N-ar fi rău deloc, şi atunci răspunsul la
întrebarea din titlu ar fi simplu şi univoc:
publicul!

16 Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 Scrisul Românesc Interviu

În căutarea Magicianului Alb (III)

Ştefania Magidson în dialog cu Carmen Firan

Carmen Firan: Este religia singura unde, a spus ea, „aproape orice rugăciune Mi-a returnat lista, a reţinut bancnota, şi eu e spre binele nostru“. Am amintiri clare
cale spre divinitate? e îndeplinită“. Fiind mare amator de mi- m-am retras într-o strană a bisericii unde de când aveam 14 ani şi mergeam de una
racole, am plecat, înainte de întâlnirea cu m-am rugat direct celui de sus, încredinţată singură la biserica de pe strada Majakovski
Ştefania Magidson: Crescând între bursierii, la Biserica Sfântul Gheorghe din încă o dată că nu avem neapărat nevoie de din Braşov, să mă rog ca familia mea să
români ortodocşi, cu un bunic din partea Suceava (cunoscută sub numele de biserica intermediari… primeasă aprobarea de a veni în America.
mamei preot şi arhidiacon şi o bunică din Mirăuţi, construită în secolul al XIV-lea). Pe cât eram însă de dornică să mi se înde-
partea tatălui foarte pioasă, locuind apoi Am ajuns acolo într-o după-amiază ploioa- A doua zi mă aflam la Iaşi, pentru o plinească rugăciunea, pe atât de mult eram
pentru opt ani între mormoni în Salt Lake să. Ni s-a spus imediat că felul în care avea întâlnire cu alţi bursieri din program. Încă conştientă că nu mă puteam ruga orbeşte,
City şi având prieteni apropiaţi printre ei, să ni se îndeplinească „miracolul“, era de a afectată de cele întâmplate în biserica pentru că, mă gândeam eu la vârsta aceea,
alăturându-mă prin căsătorie unei familii scrie numele celor dragi pe o foaie de hâr- Mirăuţi, am decis să ies la o mică plimbare, „dacă avionul va avea probleme de motor
evreieşti din Los Angeles, studiind budis- tie, şi a înmâna această listă, împreună cu înainte de întâlnirea cu studenţii. Am pornit când vom fi în aer, deasupra oceanului?...“
mul şi hinduismul de-a lungul anilor şi o donaţie de bani, unui călugăr. Era puţin în căutarea unor anticariate unde în trecut Mai târziu, când îmi făceam masteratul în
practicând yoga şi meditaţia, călătorind în diferit de ce îmi imaginasem, dar cum eram mai găsisem mici comori, şi ieşind din unul psihologie spirituală, am învăţat să adaug
multe colţuri ale lumii şi intrând în contact într-un loc sfânt, mi-am spus „de ce nu?“ din ele, am dat de o librărie cu vitrină is- la sfârşitul unei rugăciuni „for the highest
cu diverse culturi, am dezvoltat un respect şi am scris numele celor dragi din familia pititoare. Prima carte pe care mi-au căzut good of all concerned“, motivul fiind exis-
profund pentru toate religiile şi am deve- mea, incluzând la sfârşit şi toţi bursierii ochii a fost Despre omul frumos a lui Dan tenţa unei ordini superioare, care ne afec-
nit conştientă că nu există doar o singură fundaţiei Blue Heron. Am fost prima cu Puric, proaspăt publicată, şi amintindu-mi tează nu numai pe noi, ci întreaga lume.
cale. Mai mult, citesc continuu şi caut cu lista pregătită şi m-am îndreptat cu o banc- că îi citisem cu ani în urmă un articol care Fiind mici şi incapabili să avem această
interes să am dialoguri cu prieteni creştini, notă de douăzeci de dolari spre călugărul îmi mersese la inimă, am cumpărat ime­ perspectivă panoramică, ne trebuie sufici-
musulmani, practicanţi ai kabalei şi sufis- care stătea într-un fel de alcov al bisericii, diat cartea. În aceeaşi seară, după întâlni- entă umilinţă să ne putem ruga în aşa fel
mului, pentru a descoperi care sunt punţile primind acatistele credincioşilor. Mi-a ve- rea cu bursierii, m-am instalat comod în încât rugăciunea să ne fie primită în armo-
şi numitorii comuni între religii, şi de fapt nit rândul, i-am înmânat lista, dar el mi-a patul modest al Institutului Ecumenic din nia macrocosmosului.
nu numai în religie, dar şi în alte căi care dat repede să înţeleg că ceva nu era în re- Iaşi (unde mă cazez în fiecare an), şi am
duc spre acel loc suprem unde adesea se gulă. Tânărul călugăr, cam de 34–35 de ani, deschis cartea cu nerăbdare. Aveam nevoie C.F.: Şi dacă rugăciunea nu ne e
ajunge şi prin revelaţiile avute în meditaţie, pe măsură ce citea numele scrise de mine a să mă refac. Am început să citesc, dar, în ascultată?
în plimbări în natură, în actul de a crea, sau început să se înroşească, apoi s-a încrun- foarte puţin timp, sentimentul anticipat de
de a descoperi. Şi astfel studiul şi experi- tat, apoi a răsuflat, însă nu uşurat, ci cumva bine a dispărut. Cumva, vocea canalizată Ş.M.: Atunci când se produce sfârşitul
enţa m-au îndreptat spre încredinţarea că adânc şi tulburat, şi a început să mă întrebe de acel călugăr, era prezentă iar în pagi- unei ere, al unei vieţi, sau atunci când nu e
acea esenţă eterică este firul ce leagă toate „Cutare, cutare şi cutare (toate nume engle- nile cărţii acestui actor, pantomim, dar şi menit să se întâmple ceva, să ni se deschidă
aceste căi care ne pot duce mai aproape de zeşti) cine sunt?“ Cu toate că era o între- apologist ortodox. Mi-au revenit în minte o uşă sau să ni se îndeplinească o dorinţă,
matricea divină. Însă nu este garantat că bare firească, am ştiut că ceva nu era bine vocile auzite la apologiştii mormoni, apoi aşa e să fie, şi trebuie să ştim să acceptăm
prin intermediul unei religii putem ajunge în interiorul lui, că nu se afla pe acea axă la cei musulmani… aceeaşi credinţă că sin- aceste lucruri şi să credem într-o ordine
la divin, capcanele fiind dogmele şi fana- interioară unde ne simţim stăpâni pe noi, în gura cale adevărată este cea văzută de ei, o mai mare, chiar dacă din perspectiva noas-
tismul. Pentru a picta o imagine şi mai pu- apele noastre, şi mi s-a transmis şi mie acel cale pe care o susţin, o apără cu citate sau tră, nu o putem vedea. Mulţi yogini spun că
ternică acestor concepţii, să ne imaginăm sentiment apăsător de nelinişte. I-am răs- referinţe la documente valabile, întemeia- numai jumătate din lume e logică, restul e
că trebuie să parcurgem o călătorie din Los puns, cu mare efort de a păstra un ton firesc: te, „istorice“, adesea „secrete“, singurele bazat pe credinţă.
Angeles la New York. Pentru a ne îndeplini „Soţul, fiii, nepoţii, rudele mele.“ „Mda, şi „adevărate“ şi cu multă trudă descoperite şi
misiunea, putem lua avionul, conduce ma- unde locuiesc ei?“ „Majoritatea locuiesc în păstrate. Numai pentru ei, se pare, cele mai C.F.: Este rugăciunea (sau meditaţia)
şina, merge cu autocarul, bicicleta, poate America.“ Din acel punct am înţeles unde înalte niveluri ale eterului sunt rezervate, făcută la nevoie, din suferinţă sau din spai-
chiar cu balonul, sau pe jos. Mulţi oameni se îndrepta interogatoriul lui, şi am simţit ca un fel de club exclusivist. Problema este mă, mai puternică decât ritualul zilnic?
se ceartă pe metoda cu care cred ei că e că începe să se învârtească bisericuţa cu însă, cui aparţine acest club? Cărei religii?
mai bine să ajungă la destinaţie, insistând mine. Şi el părea să simtă acelaşi lucru, dar M-am gândit cum anumite religii se po- Ş.M.: Sper să nu sune vulgar, dar câ-
că a lor este calea adevărată, în loc să îşi a continuat cu întrebările: „Sunteţi căsă- trivesc anumitor culturi, ţări, şi rămân la teodată mă gândesc la rugăciune şi ca la
amintească de adevărata intenţie: aceea de torită religios?“ „Da.“ Se înroşeşte şi mai părerea că pentru mulţi ele sunt căile cele un cont bancar. E frumos să depunem în
a ajunge la New York. Aşa şi cu destinaţia mult. „Cu un român?“. „Nu.“ Aerul tot mai mai bine definite pentru cultura respectivă, fiecare zi câte puţin, pentru ca la nevoie
Divinul. M-am abţinut întotdeauna să spun înăbuşitor şi egrasia interiorului nerenovat şi reprezintă calea prin care caută divinita- să avem mai multe resurse. E important să
că o religie ar fi superioară alteia, simt că începeau parcă să mă încerce. „Şi cine a tea. Însă când apar dogma şi fanatismul, nu trimitem conştient, cu regularitate, lumină
e aceeaşi întrebare ca atunci când rogi o oficiat căsătoria dumneavoastră?“ „Un ra- trebuie să ne uităm decât la istorie, chiar la celor dragi nouă. Aşa cum am învăţat de
mamă să îţi explice pe care dintre copiii ei bin budist“, şi în momentul acela face un cea contemporană, pentru a ne crea o idee la înţelepţi, eu încep prin a trimite lumină
îi iubeşte mai mult. gest de prăbuşire interioară înregistrat de despre cât de negative pot fi rezultatele persoanelor şi situaţiilor de la care am ne-
capul şi de corpul lui, atât de puternic, în- mersului pe astfel de căi… Ce s-a întâm- înţelegeri sau suferinţe (aşa numiţilor „duş-
C.F.: Avem nevoie de intermediari în cât a trebuit să mă uit la tavanul bisericii plat în 11 septembrie 2001 este doar una mani“) şi după aceea trec la cei dragi mie.
relaţia noastră cu divinitatea? Te-a marcat să mă asigur că o parte nu căzuse pe el... dintre dovezi… Pe de altă parte, se spune că nimic nu e mai
vreo întâmplare petrecută în vreun lăcaş Dar şi-a revenit, îndeajuns pentru a-mi spu- puternic decât rugăciunea unui părinte sau
sfânt? ne: „Vai, ţi-ai amputat sufletul!“, cuvinte Pentru aproape doi ani am decis să nu a unui bunic. Mi-o amintesc şi azi pe buni-
care m-au readus înapoi în simţurile mele împărtăşesc cu soţul meu ce se întâmplase ca mea care se ruga pentru sora mea şi pen-
Ş.M.: Îmi amintesc o întâmplare care a şi i-am răspuns: „M-am căsătorit cu soţul în acea biserică. Mi-am spus, „şi-aşa nu a tru mine. Ne spunea că se roagă pentru tot
avut loc în februarie 2009. Eram la Suceava, meu nu pentru religia lui, ci pentru cine venit decât o singură dată în România, de viitorul nostru, astfel ca atunci când nu va
unde de aproximativ patru ani Fundaţia este el ca om“, după care am rostit imediat ce să îi stric părerea despre ţară, despre po- mai fi cu noi, să continuăm să fim călăuzite
Blue Heron pe care o conduc sponsoriza înăuntrul meu „Iartă-l Doamne, că nu ştie porul român?“ Trist era însă că aveam încă de lumină… Şi eu şi Ana-Maria am trecut
şi susţinea moral zeci de tineri orfani care ce spune!“, numai ca să aud ieşind din gura în mine gustul amar a ceea ce se întâm- prin foarte multe în viaţă, dar ne-am simţit
urmau facultatea. Aveam un parteneriat cu lui exact aceleaşi cuvinte: „Iart-o Doamne, plase, şi, într-o bună zi, simţind că am dus întotdeauna protejate şi câteodată chiar şi
o organizaţie neguvernamentală condusă că nu ştie ce rosteşte“. Mi-am revenit şi am povara prea mult de una singură, i-am po- îndrumate de acele fiinţe de lumină, acele
de o directoare foarte dinamică, o persoa- adăugat: „Înainte să moară, bunicul meu vestit. Mă aşteptam la reacţii adânci, triste, spirite luminoase, acea echipă de îngeri pe
nă activă nu doar în viaţa fizică, dar şi în care a fost preot român ortodox, profesor la asemeni sentimentelor pe care am încercat care ea ne-a clădit-o când eram mici, odată
cea spirituală, şi care ne-a sugerat, mie şi seminar şi arhidiacon,“ (aici ochii lui s-au să le vindec de-a lungul acestor doi ani. El cu zestrea de plăpumi de mătase şi cear-
directoarei programului de mentorat care mărit din cale-afară, iar roşeaţa din obraji însă a râs şi mi-a spus „e doar un om sim- şafuri cu monograme… De zestre s-a ales
călătorea cu mine din Statele Unite, să vizi- a început să-şi schimbe nuanţele) „şi care plu, cu nişte vederi închise, de ce-ai pus aşa praful; lumina şi protecţia au continuat şi
tăm „cea mai veche biserică din Suceava“, a ştiut că eram logodită cu un bărbat care ceva la inimă?“ Şi imediat mi-a revenit în au rămas vii până în ziua de azi.
nu era român creştin ortodox, mi-a făcut o minte comentariul unei bune prietene edu-
ceremonie frumoasă, privată, în care ne-a cate la Princeton, originară din Etiopia. O Notă: Interviul cu Ştefania Magidson,
binecuvântat“, i-am spus senină, încura- întrebasem dacă s-a simţit vreodată judeca- născută la Braşov şi stabilită în Los
jată de amintirea demult uitată în cutele tă de oamenii din jur pe baza culorii pielii Angeles, a început iniţial din dorinţa de a-i
prăfuite ale memoriei. A respirat adânc, şi ei? Şi ea mi-a răspuns râzând „ei sunt cei face un portret (de emigrant de succes, cu
supărat, şi-a ridicat ochii spre cer „atunci el care au o lecţie de învăţat, o cale interioară pregătire academică şi practică în psiho­
va duce jumătate din povara păcatului tău de parcurs.“ logia spirituală) şi a prezenta programele
acolo sus“. I-am mai spus: „Am sentimen- umanitare ale Fundaţiei Blue Heron pe
tul că deja aţi răspândit multă energie ne- C.F.: Se spune că într-o „minune ce- care o conduce. Discuţia s-a extins însă
gativă, daţi-mi, vă rog, lista înapoi. Puteţi rească“ există atâta miracol, câtă autosu- spre subiecte mai largi şi a atins teme pe
păstra banii care vin de la soţul meu.“ gestie. Crezi în miracolul rugăciunii? care le considerăm de interes pentru citito­
rul român de azi, de la rolul instituţiilor la
Ş.M.: În general, da. Dar de mică, chiar menirea personală, de la religie şi spiritu­
înainte să-mi fi spus cineva, începusem să alitate, la cunoaşterea de sine.
adaug la sfârşitul oricărei rugăciuni, „dacă
(va urma)

Eseu Scrisul Românesc Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 17

Carmen FIRAN

Horoscopul Emigrantului (IV)

E migraţia poate fi asemănătoare se scindează abia când îşi schimbă standar- fizice, considerat „animalul care se ascun- Tipicară şi comodă, Fecioara (24 august
şi unui divorţ, uneori traumatic. dul social şi material. Alteori intervine un de în suflet“). Semnul astrologic al anului – 22 septembrie) va analiza îndelung şansele
Emigrantul nu divorţează doar de fel de competiţie între parteneri, cine reu- în care emigrează va influenţa puternic „al şi riscurile actului de a emigra. Nevoia ei de
ţara de baştină, de căminul şi de limba sa, şeşte mai bine şi face mai mulţi bani preia doilea destin“ al emigrantului, în cea de-a stabilitate şi tendinţa de a se baza mereu pe
ci şi de apa şi aerul în care s-a născut, de controlul şi îl blamează pe celălalt de inca- doua sa viaţă, încolţită pe un pământ nou, alţii mai puternici în orice acţiune, lipsită de
un complex ancestral. Îşi părăseşte mama pacitatea de a ţine pasul. Pe de altă parte, şi sub o altă configuraţie astrală. curaj şi cu un entuziasm temperat, Fecioara
naturală şi încearcă să intre pe sub pielea cel a cărui stea e mai puţin norocoasă se ar prefera să emigreze o ţară străină la ea,
unei mame vitrege căreia va trebui să-i poate inhiba şi deveni vulnerabil, dezvol- Cei care emigrează în Anul Şarpelui decât să plece ea în necunoscut. Dacă totuşi
câştige încrederea. Copiii emigranţilor pot tând sentimente de vină oricând pasibile să (1965, 1977, 1989, 2001…) nu sunt sortiţi o face în anul Şarpelui, se va realiza profesi-
avea şi ei tulburări asemănătoare copiilor se transforme în psihoze sau tulburări de unor mari încercări. Nici procesul lor de onal, dar nu va străluci material.
care provin dintr-un divorţ. Mai flexibili la personalitate. Mai vulnerabili în cuplul de emigrare nu este unul traumatizant. Şarpele,
schimbări şi uneori mai uşor adaptabili, ei emigranţi sunt bărbaţii. Psihologia lor gra- singuratic şi distant, îşi va plănui emigrarea Şi Balanţa (24 septembrie – 22 octom-
ajung să realizeze primii că într-o comu- vitează mult în jurul orgoliului şi încrederii în secret, cu inteligenţă şi şiretenie. Cum brie) emigrează după o lungă chibzuinţă,
nitate străină a fi „diferit“, sau „special“, în sine, a nevoii de a dovedi, de a fi respec- nu se pierde cu firea şi dă dovadă de sânge şi totuşi în ţara de adopţie va trăi mereu
este un handicap care te poate doar izo- tat pentru performanţele sale. El are nevoie rece în orice situaţie, îşi va lua riscuri – cal- cu sentimentul că nu a făcut decizia bună.
la. Adaptarea are loc repede, dar valorile de admiraţia femeii cu care trăieşte. Pentru culate – şi se va strecura printre pericole cu Fiind însă sociabilă, veselă, guralivă şi pli-
transplantate forţat ori adoptate din mers emigranţii din estul Europei, este intere- abilitate. În ţara de adopţie se insinuează în nă de efuziuni, dornică să fie înconjurată
pot lăsa consecinţe, cu urmări mai ales în sant că sunt mai stabile şi mai sudate cu- structuri sociale şi profesionale profitabile, de prieteni, deşi în contradicţie cu Şarpele
anii de adolescenţă. plurile plecate înainte de căderea comunis- oricând gata să preia conducerea dacă va taciturn şi meditativ, îşi va face cuib bun în
Şi cuplul de emigranţi este pândit de mului decât cele după anul de prag 1989. simţi cea mai mică slăbiciune în jur. ţara de adopţie creându-şi un mediu benefic
transformări şi încercări pe care în ţara na- Subconştient, duşmanul comun pe care îl care îi va aduce echilibru.
tală nu le avea. Sunt nenumărate exemple identificaseră în ţara natală – dictatura, cu Cel născut în zodia Berbecului (21 mar-
de cupluri care au suferit schimbări esen- tot arsenalul ei de lipsuri şi opresiune, ră- tie – 19 aprilie) şi emigrat în anul Şarpelui Dintre toate semnele zodiacului vestic,
ţiale după ce au emigrat. Pe unele depăr- mâne un liant puternic dar şi o ameninţare, va lua viaţa în coarne cu dinamism şi curaj, Scorpionul (23 octombrie – 21 noiembrie)
tarea de casa originară şi confruntările noi chiar şi după ce aveau să evadeze din ea. În la început se va lupta cu dificultăţi mari în are cele mai multe asemănări cu Şarpele.
le sudează, multe însă se dezechilibrează. cuplurile unde partenerii emigrează la un ţara în care va emigra, dar treptat entuzi- Emigrând în unul din anii Şarpelui, nativul
Dezrădăcinarea din mediul natural al fie- anume interval de timp unul de altul, inter- asmul îi va scădea, energia i se va risipi în Scorpion nu va avea o schimbare mare de
căruia dintre parteneri reprezintă un dublu vin cele mai multe rupturi, unele imposibil prea multe direcţii. Este posibil să ajungă destin şi nici nu îşi va modifica persona-
divorţ trăit în interiorul cuplului în ţara de de depăşit. Toate intră în preţul emigraţiei, victima propriilor imprudenţe. litatea în ţara de adopţie unde va rămâne
adopţie. Fiecare va reacţiona diferit şi va dar mirajul libertăţii sau căutarea de noi la fel de misterios, ascuns, intuitiv, simţind
găsi – sau nu – propriile supape de supra- şanse vor continua să seducă emigranţi Senzual, sentimental, şi sensibil, Taurul bine momentul favorabil pentru a ţâşni din
vieţuire sau convieţuire. Unele cupluri se de oriunde, oricând. Ca orice nou-născut (20 aprilie – 20 mai) care emigrează în anul ascunzătoare gata de atac, rece şi lipsit de
repliază în jurul copiilor şi a ambiţiei de a – într-o altă cultură şi sub un alt cer –emi- Şarpelui se va adapta cu greutate la un alt scrupule.
reuşi, văd emigraţia ca pe un sacrificiu fă- grantul are un horoscop nou care combină sistem de valori, va rămâne cu nostalgie
cut în special pentru copii, pentru a le ofe- semnul din zodiacul vestic (bazat pe luna, pentru locurile natale şi la bătrâneţe este Extravagant şi idealist, aventuros şi en-
ri un viitor mai bun. Altele nu găsesc nici ziua şi ora la naşterea biologică influenţată posibil să dorească să se întoarcă „aca- tuziast, un Săgetător (22 noiembrie – 21
măcar în asta suficiente resurse pentru a de poziţia aştrilor) cu cel chinezesc (format să“. Noţiunea de „acasă“ are o rezonanţă decembrie) nu are rădăcini solide în spaţiul
continua. Presiunea de a face cât mai mulţi din cicluri de 12 ani, fiecărui an fiindu-i puternică pentru Taurul-Şarpe – pe cât de natal şi nu va fi tras niciodată înapoi de nos-
bani cât mai repede este un motiv serios de atribuit un animal despre care se spune că conservator, pe atât de statornic–, şi este de talgii sau sentimentalism. Destinul lui este
stres pentru cuplurile de emigranţi. Unele ar exercita o mare influenţă asupra vieţii multe ori mistificată de memoria lui sen- drumul, libertatea şi independenţa, dar deşi
timentală care îndulceşte trecutul şi reţine e obişnuit să ţintească în stele, emigrând în
Daniela Codarcea Kamiliotis – Compoziţie doar amintirile fericite. unul din anii Şarpelui s-ar putea să fie ne-
voit să accepte compromisuri şi să ajungă
Emigranţi de aer, Gemenii (21 mai fără voia lui cu picioarele pe pământ. Vede
– 20 iunie) vor deveni mai tereştri odată însă cerul de sub orice piatră.
emigranţi în Anul Şarpelui, se vor strecu-
ra în poziţii bune profesionale, vor prinde Înţelept, rece şi distant, meditativ şi
totul din zbor, dar nu se vor ataşa de ţara enigmatic, Capricornul (22 decembrie
de adopţie, chiar dacă sunt uşor adaptabili. – 19 ianuarie) dublează cu brio semnul
Cuceritori, nu fac efortul să apere sau să Şarpelui. Cu o viaţă personală tulburată în
păstreze cuceririle. Toate le scapă printre tinereţe, se va dedica profesiei în ţara de
degete, aşa cum ei înşişi sunt alunecoşi. adopţie cu reuşite remarcabile. Este in-
Nici ţara natală, nici cea de adopţie nu îi transigent, politicos, serios, uneori lipsit
motivează suficient, iar semnul Şarpelui le de umor şi lăsând impresia de bătrânicios,
sporeşte pendularea între cele două lumi se acomodează greu la un spaţiu nou, dar
fără însă a încolţi în niciuna. după ce îşi va construi un adăpost conforta-
bil, va ieşi rar din ascunzătoare.
Amator de confort şi lux, Racul (21 iu-
nie – 22 iulie) este un emigrant capricios, Atât Vărsătorul (20 ianuarie – 19 fe-
greu de satisfăcut, elitist şi introvertit, care bruarie) cât şi Peştii (19 februarie – 20 mar-
îşi va căra după el tabieturile şi exigenţele, tie) emigraţi în anii Şarpelui, se vor simţi
şi chiar dacă în ţara de adopţie la început mai degrabă ca peştele pe uscat decât ca
aşteptările îi vor fi înşelate sau contrazise, şarpele în apă în ţara de adopţie, în ciu-
va sta la pândă şi va aştepta momentul fa- da faptului că sunt în general maleabili şi
vorabil pentru a ieşi din carapace şi a fo- adaptabili. Interesant este că în cuplu (fe-
losi orice oportunitate care să-i satisfacă meia Vărsător – bărbatul Peşti) destinul lor
nevoia de bunăstare şi orgoliul. Din sem- se optimizează şi îşi pot construi împreună
nul Şarpelui îşi va amplifica egoismul şi va o viaţă bună şi îmbelşugată în emigraţie,
împrumuta duritatea, pe care le maschează chiar dacă uneori va trebui să facă sacrificii
bine sub masca sensibilităţii. ori să-şi modereze aspiraţiile.

Să fii Leu (23 iulie – 23 august) şi să (va urma)
emigrezi în anul Şarpelui este un privilegiu
al destinului. Forţa nativului Leu, cuplată
cu inteligenţa Şarpelui, îl fac un emigrant
de succes, orice alegere ar face în ţara de
adopţie. Favorizaţii acestei combinaţii sunt
intelectualii. Nevoia de onoruri a Leului şi
reticenţa Şarpelui care preferă să rămână
retras, nu se împacă însă prea bine, şi în
a doua jumătate a vieţii emigrantul poate
suferi stări de îndoială şi dezechilibru, în
ciuda reuşitei.

18 Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 Scrisul Românesc Eseu

Reflecţii şi Şerban Cultura Digitală – între agonie şi extaz (X)
Reflexii CENTEA
Trilogia singurătăţii colective

S fârşitul anului 2010 a fost ce azi ne-ar ofensa prin banalitate. Dar lup- asupra digitalului, pentru că a relevat infi- Sherry Turkle
martorul unei apariţii mult ta era la orizont şi „vechii“ o aşteptau, din nita varietate de moduri în care mentalul
aşteptate în cadrul dezbaterii nou, pe Sherry Turkle să apere cultura tra- individual şi colectiv se adaptează schim- din ele ar fi renegate – Sherry Turkle navi-
asupra culturii digitale. Sherry Turkle – cu- diţională în armura sa invincibilă de Jeanne bărilor culturale. După un deceniu, tsu- ghează extensiv şi cu lejeritate prin toate.
noscută cercetătoare la Harvard şi autoare d’Arc. nami-ul reţelelor sociale de tip Facebook Dar, cu fundamentul unei remarcabile cul-
a multiple volume de filosofie a culturii i-a dat dreptate, şi mulţi s-au întors la acest turi clasice şi cu onestitatea unui intelect
– a publicat Singurătatea Colectivă. Prin Surpriza a fost mare. Cu intuiţie de text fundamental. Confirmarea realităţii, integru, autoarea ştie să le aşeze la locul
mărturisirea unei viziuni ambivalente dar geniu şi cu verb de poet, Sherry Turkle a însă, a surprins-o şi pe autoare: internetul lor şi ne propune şi nouă să apăsăm bine
rezervate asupra uzului de technologie care trecut Styx-ul şi a apărat rolul terapeutic al se dezvoltase, între timp, în direcţii alea- pe frâne, întru recâştigarea terenului pier-
afectează societatea actuală, volumul este presiunii informaţionale asupra intelectului toare, crescuse în ritmuri exponenţiale şi dut în faţa acestor exemple de „singurătate
încoronarea unei trilogii dedicate, cu ataşa- uman. Jeanne d’Arc devenise o avocată – se materializase în forme haotice. Privind colectivă“.
ment, ardoare şi „panache“, frământărilor rezervată, lucidă, critică, balansată, dar to- drept în ochi deviaţiile comportamentale şi
culturale moderne. tuşi avocată – a lumii digitale. aberaţiile culturale digitale, Sherry Turkle Parteneriatul de viaţă cu tehnologia şi
Dar cine este Sherry Turkle? Somitate propune un retur la echilibru într-o lume viaţa noastră în satul global al lui McLuhan
a mediului academic american, cunoscută Bogăţia nuanţelor acestei cărţi este ex- care, inundată fiind – până la saţietate şi vor reveni la normalitate doar prin remo-
în studiul complexelor relaţii dintre uman cepţională. Ideile au părăsit prezumţia din încă în plus – de informaţie, este pe cale delarea arhitecturii culturale pe care o lo-
şi tehnologic, Sherry Turkle s-a născut în textele anterioare, intrând pe teritoriul cer- să-şi piardă normalitatea. cuim. Altfel, ne vom trăi Viaţa pe ecran în
New York, dar şi-a câştigat notorietatea în titudinilor, iar volutele ideatice au căpătat solitudine, cu „eu-l“ nostru cel de pe urmă,
campusul celebrului MIT (Massachusetts Singurătatea Colectivă – de ce aştep­ condamnaţi poate, ca Melchiade în esoteri-
Institute of Technology). Printr-o frene- greutate, formă şi articulare. Fină specta- tăm mai mult de la Internet decât de la noi cul Veac de singurătate al lui Marques, să
tică activitate publicistică, autoarea a im- toare a psihologiei colective, Sherry Turkle înşine (Alone Together: Why We Expect ne întoarcem în viitor din lumea morţilor
pus apariţia unei şcoli de gândire axate a pus punctul central pe MUD (Multi User More From Internet and Less From Each pentru simplul motiv de a nu ne fi putut în-
asupra controverselor culturale, canaliza- Dimension) – concept venit din psihologie Other – Basic Books Publishers, 2010) este dura, suficient, singurătatea.
tă pe psihanaliza recepţiei informaţiei, pe si psihiatrie – pe care l-a definit ca element al treilea volum al trilogiei, care ne răsfaţă
modele educaţionale şi pe dependenţa de esenţial care echilibrează existenţa virtuală din nou cu un regal al minţii, cu un demers Stăpâniţi de un Internet care seamănă tot
cibercultură. pe care oricum o fiinţă rafinată o trăieşte, în intelectual exemplar expus în cunoscute mai mult cu un „Macondo“ al solitudinilor
cultura digitală – sau în afara ei. volute logice ce capătă, din fericire, şi un- şi insomniilor noastre, merită să medităm
Al doilea eu duirile lirice ale unui cântec de lebădă. cu onestitate la acest lucru. Iar trilogia lui
Conceptul de dimensiune mentală mul- Sherry Turkle ne îndeamnă, ne ajută, şi ne
Prima intervenţie notabilă a fost un tiplă este văzut ca treaptă superioară în Sherry Turkle ne face cunoştinţă cu spune că mai avem, încă, timp.
volum care a devenit, peste ani, obiect de devenirea intelectului, poartă către o lume strania ei parteneră de viaţă: tehnologia.
cult şi, pentru mulţi, adevărat manifest fi- paralelă, a fanteziei, a cuceririlor şi împli- Plecând de la Winston Churchill care vă- Revista şi Editura
losofic al rezistenţei la revoluţia digitală. În nirilor, pe care realitatea şi fictivul o pot zuse arhitectura ca un mediu pe care-l mo-
Al doilea eu (The Second Self: Computers locui împreună. De fapt, conceptul vine delam ca apoi să ne modeleze el pe noi, au- Scrisul Românesc
and the Human Spirit – Simon & Schuster, din vechime, de la mari gânditori ai religiei toarea se simte victima unei tehnologii care
1984), Turkle a preluat temele epistemolo- şi ai artei. Lucrările lor nu ţintesc departe i-a ocupat teritoriul vital şi care a ajuns deja organizează
giei lui Jean Piaget şi le-a aplicat universu- de acest reper al împlinirii spirituale prin să o modeleze în mod intrusiv. Cultura di-
lui educaţiei informaţionale, aflată în faşă viaţă mentală multidimensională, iar îmbi- gitală a devenit astfel arhitecta vieţii noas- CONCURS DE DEBUT
la data primei ediţii. Cu intuiţie sclipitoare, nării realului cu imaginarul i s-a recunos- tre sociale şi individuale, geranta intimităţii
cu vervă de maestru şi cu o eleganţă a idei- cut întotdeauna un rol benefic, terapeutic, noastre. Este o relaţie lipsită de maturitate, Se adresează celor care nu au
lor demnă de confreria Ivy League – căreia taumaturgic. căci nici tehnologia nu este coaptă pentru împlinit 35 de ani şi nu au debutat
îi aparţinea în virtutea meseriei – Turkle a un asemenea rol crucial, nici noi nu suntem publicistic sau în volum.
recalibrat cele 4 modele ale dezvoltării in- Mai mult: opunând viziunii masculine suficienţi de maturi pentru a ceda cu leje-
telectuale (senzorimotor, adaptativ, logic şi – frustă, lineară, aproape programatică – o ritate o parte esenţială din Lebensraum-ul Concursul se desfăşoară în urmă-
figurativ) şi celebrele „scheme“ de gândire viziune feminină a fragmentării intuitive, nostru unui partener virtual. toarele secţiuni: poezie, proză, teatru,
ale filosofului elveţian, la lumea digitală Sherry Turkle pune în evidenţă o apropie- eseu.
ce se năştea. La apariţie, cartea a părut cel re non-lineară a femininului către cerebral. Este, oare, poziţia unei răzvrătiri?
mult o ciudăţenie, fiind una din primele po- Ea apare sub forma unui bricolaj intelectu- Intervievată în aprilie 2011, Sherry Turkle Lucrările vor fi semnate cu un
ziţionări critice faţă de o lume a informaţiei al cu rezonanţe emoţionale, făcându-ne să s-a trezit cumpărată cu luddiţii, acei ma- motto, care se va regăsi de asemenea şi
care, pentru mase, exista doar ca utopie. ne trăim Viaţa pe ecran – omonim al vise- nufacturieri englezi şi germani care s-au pe un plic închis ataşat manuscrisului.
Dar impactul multiplelor reeditări a dove- lor noastre secrete şi al existenţei de din- revoltat împotriva industrializării rapide a El va cuprinde numele şi prenumele
dit că poziţia critică făcuse şcoală, Sherry colo de noi – nu doar prin palpitaţia unei industriei textile, în mijlocul secolului 19. concurentului, data de naştere, adresa,
Turkle alăturându-se doar lui Umberto Eco viziuni masculine, dar şi prin graţia uneia Fusese un capitol inedit al revoluţiei bur- numărul de telefon şi premiile obţinute
în această tratare structurală, fundamen- feminine. gheze, în care războaiele mecanice de ţesut, la alte concursuri literare.
tală, a ceea ce urma să devină „impasul ajunse mumă pentru marea industrie, deve-
digital“. Noul veac de singurătate niseră ciumă pentru micii manufacturieri. Manuscrisele vor fi trimise, până
Aceşti tradiţionalişti, privind însăşi esenţa la data de 30 septembrie 2011, pe
Viaţa pe ecran Viaţa pe ecran rămâne o carte esenţială activităţii lor preponderent manuale topin- adresa:
du-se în neant, se răsculaseră provocând
Mult aşteptata urmare – Viaţa pe ecran mişcări sociale şi o polarizare ascuţită a SRcerivsiustlaR– Eodmitâunraesc,
(Life on the Screen: Identity in the Age of opiniilor. Acum, după ani şi ani, este inutil
Internet − Simon & Schuster publishers, a ne întreba cine a câştigat, iar autoarea se str. C. Brâncuşi, nr. 24,
1995) a produs o mare surpriză. Dar în sens fereşte de a lua parte cuiva, cu grija de a nu Craiova.
contrar. face din cartea ei nici manifest antitehnolo-
gic, nici pledoarie gratuită pro internet. Un juriu alcătuit din personalităţi
În 1995, Internetul nu mai era o utopie, ale lumii literare va acorda câte un
deşi rămăsese un concept nebulos, fără Punctul central al discuţiei este însă, premiu pentru fiecare secţiune, separat
sare şi piper, care parcă coborâse prea re- în primul rând, velocitatea şi agresivita- pentru revistă, separat pentru editură.
pede din laboratoare în piaţa publică. Fără tea acestui partener informaţional modern. Relaţii suplimentare se pot obţine la
infrastructură de suport, fără penetrare în În faţa unei culturi tradiţionale liniare,
public, fără aura invincibilă de azi, umilul cea digitală vine cu o creştere exponenţi- Tel: 0722/753 922; 0351/404 988
Internet al timpului era clădit pe un miriad ală ce naşte o diminuare până la ridicol a
de grupuri locale izolate, numite după obi- perenităţii produsului cultural. Concepte
ceiul locului (Bulletin Boards în SUA sau imuabile ale viziunii culturale tradiţionale
Mininet în Franţa) şi care, cu preţul unei – durabilitatea, trăinicia, calitatea dovedită
conecţii telefonice, îţi ofereau un serviciu în timp, tăria şi statornicia – devin caduce
într-o cultură dominată de ştiinţa Google,
de prietenia Facebook, de dialogul Twitter
şi de spectacolul YouTube. Nu că vreuna

Proză Scrisul Românesc Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 19

Iarba de pe zid Adrian SÂNGEORZAN

Am plecat la începutul iernii zăceau frumos îmbrăcaţi într-o fotografie până s-a trezit mama. Simţeam cu spatele mamei: „Nu te necăji, Vasili! A ajuns şi la
şi după două săptămâni am noi medicamentul acela bun la toate.“ Într-o
ajuns acolo în plină vară. înrămată, spânzurată pe peretele de adobe. gol cum îmi creşte iarba sub piele, o iarbă săptămână tata a apărut acasă cu o cutiuţă
Aveam nouă ani şi am priceput dintr-o dată mică de carton în mână, pe care ne-a arătat-o
că ideea de timp şi spaţiu e aşezată prost Viva Argentina, ţară plină de mâncare, vaci străină de care nu-mi mai era frică. M-am mai triumfător ca niciodată. „M-a costat
în capul meu, ca o fereastră deschisă spre salariul pe o săptămână, dar trebuie făcut
nimic. Nici ai mei nu erau mai dumiriţi. câte stele pe cer, tango pe străzi, capăt al gândit că în aşteptarea Învierii, aşa simt ceva, băiete. Oamenii zic că-i miraculos.“
Atât tata cât şi mama păreau nişte încăperi Înăuntru era un flacon de sticlă şi am price-
umane făcute vraişte, cu toate ferestrele pământului unde niciun rău nu mai putea să poate şi morţii de sub pământ rădăcinile put repede că medicamentul miraculos tre-
sparte şi prin care trăgea un curent străin. buia injectat cumva în bucile mele. La trei
Sora mea fiind prea mică le-a luat pe toate ne ajungă. Mama mai adusese cu ea o icoa- naturii. Tata nici n-a băgat de seamă câm- case de noi era un fost veterinar ucrainean
aşa cum trebuia, ca un animal lăsat în liber- care trecuse peste ocean o seringă şi câteva
tate, proaspăt scos dintr-o cuşcă întunecată. nă pe sticlă cu Maica Domnului. Avea dea- pul înverzit de pe pereţii noştri. A mâncat ace. Seringa unui veterinar care îngrijise
Se juca fericită cu copiii din mahalaua doar cai şi boi are o mărime direct propor-
ucraineană de parcă s-ar fi născut acolo, în supra un ochi mare triunghiular prin care ceva în grabă şi a plecat spunându-ne să-l ţională cu cea a foştilor lui pacienţi. Când
pampas. De pe duna pe care fusesem lăsaţi am văzut-o am vrut să ţâşnesc afară. Tata
să ne aşezăm se vedea în depărtare oraşul. Dumnezeu ne privea tot timpul. Mama ne aşteptăm cu jarul pregătit pentru grătare. mi-a blocat calea blând, dar ferm şi mi-a
Îi simţeam vibraţia, îi auzeam zgomotul spus „n-ai încotro băiete, trebuie să creşti
şi sirenele vapoarelor care duceau spre ameninţa cu ochiul acela care era mereu cu Sora mea a plecat să se joace afară, iar eu şi tu odată...“. Ceea ce a urmat mi-a rămas
depărtări vitele ciopârţite ale pampasului adânc întipărit în minte. Ştiam că n-am scă-
şi aduceau cu ele oameni ca noi, supravie- privirea pe noi. „Chiar şi aici, la capătul pă- cu mama am tuns cu o foarfecă mare iarba pare, aşa că m-am dat bătut şi le-am promis
ţuitorii războiului şi ai foametei. Primele că mă voi supune şi-mi voi pune fundul la
zile am stat la un unchi care ajunsese acolo mântului, mamă? Până şi în Patagonia sau de pe pereţi. Mama o tăia la trei-patru zile bătaie. Veterinarul a scos seringa dintr-o
de câţiva ani. A cincea zi s-au adunat toţi cutie metalică şi i-a ataşat un ac lung şi
vecinii şi până dimineaţa ne-am ridicat Ţara de Foc?“ „Oriunde vom merge băiete, până s-a îndesit ca un gazon de fotbal. M-a gros, apoi a tras din flacon medicamentul
o casă de adobe. Puneam lut amestecat acela. Flaconul era atât de mic faţă de se-
cu iarbă uscată în nişte forme de lemn şi să-ţi intre asta bine în cap!“ tuns cu aceeaşi foarfecă şi pe mine, cât a ringă, încât m-am gândit că seamănă cu un
când amestecul acela se întărea la soare îl elefant care suge o nucă de cocos. Apoi s-au
scoteam afară. Arăta ca o cărămidă mare şi Într-o noapte, în care căldura şi ume- putut de scurt, să mi se îndese şi mie părul, întors cu toţii spre mine şi mi-au spus în
neterminată, încă vie, care mai păstra în ea cor „dă-ţi jos pantalonii“. Mi-am descheiat
ceva din respiraţia pământului. Casa avea zeala verii argentiniene coborâse nemilos că altfel poate seamăn cu unul din bunici cureaua şi m-am întors spre zidul de adobe
două încăperi în care ferestrele erau aşezate ca un condamnat. Mi-am ridicat resemnat
unde trebuie, doar că arătau ca două orbite peste noi, am auzit în casă un sunet ciudat, care chelise de tânăr. Nu-i cunoscusem pe mâinile şi am înşfăcat două smocuri de
goale, fără ochi, fără rame sau ochelari de iarbă de care mă ţineam strâns. Tata mi-a
sticlă. Noaptea treceau prin ele păsări ne- continuu şi blând, ca o şoaptă nesigură ce niciunii. „Cum au murit bunicii?“ Am în- tras pantalonii până la genunchi, am strâns
cunoscute nouă care zburau prin casă ca şi tare din buci şi am simţit acul intrând până
cum ea n-ar fi fost acolo. Când i-am pus şi părea să vină de peste tot. Dormeam la pe- drăznit într-o zi s-o întreb pe mama. „De la os. Când mi-a injectat soluţia durerea a
geamuri, păsările se izbeau de ele nedume- devenit insuportabilă şi mi-a coborât în jos
rite. La început n-am avut nici uşă de lemn, rete lângă tata, care oricât se spăla seara, tot foame, băiete. Aşa se murea atunci“. „Şi nu pe picior ca un fulger. Am leşinat, dar am
doar o pânză care oprea muştele, dar tata rămas agăţat de smocurile de iarbă. Când
m-a măsurat şi a făcut un semn în cantul mirosea a sânge şi carne de vacă. Lucra toa- i-aţi mâncat?...“ Mama s-a întors spre mine mi-am revenit mi-am tras demn pantaloni
uşii. Să vedem cât o să creşti aici, băiete! şi am ieşit afară cu flaconul acela în mână,
Ne-am făcut repede rost de paturi şi o masă tă ziua într-un abator şi seara ne aducea fleici îngrozită şi m-a privit atât de dojenitor că m-am aşezat sub un palmier şi am zăcut
cu patru scaune din cele aruncate de alţii. acolo până târziu. Mai am şi azi flaconul
Aşternuturi, feţe de pernă şi de masă aduse- proaspete de viţel pe care le ascundea în mi-a venit să mă ascund în iarba pereţilor. acela. Pe el scria: Penicilină, 500 000 de
sem de unde plecaserăm. Plus o pânză albă unităţi. M-am gândit că după atâtea unităţi
pe care o numeam „păretar“ brodată de bu- pantaloni. Le arunca pe grătar de cum ajun- Doar margareta din pieptul bunicii a fost voi începe să cresc imediat. După două
nica, cu imaginea unei bucătării din nordul zile am început să am febră şi locul injec-
Transilvaniei în care o femeie cu năframă gea acasă, mai triumfător ca un conqiusta- lăsată să crească în voie. Plantele când ies ţiei se înroşise şi se umflase peste măsură.
pe cap învârtea o lingură de lemn într-o Veterinarul m-a examinat atent şi a spus că
oală aşezată pe foc. Dedesubt scria în ro- dor spaniol. Dormeam dezvelit şi gol, lipit din pereţi cresc până la urmă tot în sus, aşa am făcut un abces în fesă, că trebuie „dre-
mâneşte „Bucătăreasa harnică ţine gospo- nat“ până nu-mi intră puroiul în sânge. Au
dăria bine“. De atunci n-am mai vorbit acea de peretele cald de adobe şi spre dimineaţă că sânul bunicii arăta ca un ghiveci de flori aşteptat până s-a întors tata de la abator şi
limbă a bunicilor pentru că cei de pe dună au folosit briceagul lui care avea lama bine
erau ucraineni şi ruteni, oameni scăpaţi în am simţit cum ceva plăcut şi moale începe agăţat de perete. ascuţită. Veterinarul mi-a spus sec că asta
fel şi chip de la moarte, de-o parte sau alta o să mă doară puţin şi că ar fi bine să iau
a vechilor graniţe. În jurul dunei noastre nu să-mi gâdile spatele. Visam că sunt bolnav, Seara ne-am adunat mai mulţi vecini. înainte o gură mare de vodcă. A fost pen-
mai era nicio graniţă. Doar oceanul într-o tru prima dată când m-am îmbătat, dar pot
parte, pampasul nesfârşit în alta, şi oraşul cu febră şi mama mă mângâie cu mâna ei Era sâmbătă şi tata adusese destulă car- să spun că vodca e un bun anestezic. Au
cu burta lui mare în care aveam să încăpem sterilizat vârful briceagului în flacăra unei
şi noi până la urmă. moale şi lată. Mijea de ziuă când de pe pe- ne în pantaloni şi o damigeană cu vin de brichete. „Acum băiete întoarce-te cu faţa
Duminica mergeam la biserica orto- la zid şi ţine-te bine de iarbă.“ N-am simţit
doxă, făcută şi ea din adobe. Avea ferestre rete a căzut cu un zgomot surd fotografia Mendoza. Unul din vecini avea un patefon mare lucru şi nici n-am mai leşinat. M-am
adevărate, iar la intrare un Hristos răstig- gândit la vitele din pampas pe care gauchos
nit făcut nu din tablă subţire de zinc, ci din înrămată a bunicilor. M-am ridicat în capul cu cilindru şi din pâlnia lui începuse să iasă le însemnau cu fierul înroşit şi mi-am spus
carcasa groasă de oţel a unui vapor italian că pot să rabd şi eu atâta. M-am ţinut tare
care ajunsese în port scufundat pe jumăta- oaselor şi am văzut cum pe pereţii noştri o muzică nouă, neobişnuită. Tangoul mi-a de iarbă, care devenise groasă şi puternică.
te. După slujbă, bărbaţii se îmbătau şi po- După ce mi-au drenat puroiul şi mi s-a în-
vesteau tot felul de grozăvii de dinainte de de adobe creştea iarba. O iarbă verde şi rămas de atunci amestecat în cap cu iarba chis rana, am început să cresc dintr-o dată.
război când Stalin voia să-i omoare prin Câte un centimetru pe săptămână. Aproape
înfometare, când le luaseră vitele, grânele, grasă ca cea de pe câmp. Icoana stătea şi grasă de pe pereţii de adobe, fleicile grase că ţineam pasul cu iarba de pe pereţi, pe
şi nu-i mai lăsau să planteze nimic, nici să care mama în semn de recunoştinţă n-o mai
pescuiască, nici să vâneze, nici să prindă pă- ea împinsă gata să cadă, iar păretarul alb de vacă şi imaginea mamei dansând şovă- tundea atât de des. Tata era cel mai fericit
sări sau lăcuste, încât unii au ajuns să-şi mă- om. Le spunea tuturor că meritase investi-
nânce morţii rămaşi doar piele şi os. Cine era ca o pânză de corabie umflată de vânt. itor, dar fericită, cu unul din vecinii noş- ţia, şi a dat o petrecere mare în ziua în care
ştie cum sfârşiseră bunicii mei care acum am lovit cu fruntea cantul de sus al uşii.
Printr-o gaură mică, chiar în pieptul bunicii tri, un fost gaucho pe care tata nu-l putea

care mesteca în vechea oală de mâncare, suporta. Eu primeam bucata cea mai mare

îşi făcuse loc o margaretă. Dormeau duşi de carne pentru că eram în creştere şi tre-

cu toţii, iar eu am stat rezemat de perete buia să ajung bărbat cât mai repede. Tata

mă tot măsura la uşă

şi eu ajungeam tot

până la semnul de la

care începusem viaţa

noastră nouă. Voiam

să-l văd mulţumit

aşa că mă săltam pe

vârfuri, dar tot nu tre-

ceam de semnul ace-

la bles­temat. Dacă în

primele luni doar ri-

dica neputincios din

umeri, după un an de

Argentina începuse

să fie de-a dreptul

îngrijorat. „Uită-te la

soră-ta, te-a întrecut

până şi ea...“. „Poate

creşte şi zidul cu iar-

bă şi cu semn tot...“

am încercat eu.

Altfel, eram bine.

Iute la trup şi la min-

te, primul la şcoală,

driblam frumos la

fotbal, dar de crescut

nu creşteam deloc,

oricâtă carne şi ulei

de peşte înghiţeam.

Într-o seară de dumi-

nică când dansau în

jurul patefonului, îl

aud pe fostul gaucho

Daniela Codarcea Kamiliotis – Compoziţie strigând peste umărul

20 Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 Scrisul Românesc Proză

R ay Bradbury, unul dintre cei ginal omagiu i-a fost adus de către echi­ Ray BRADBURY
mai reputaţi scriitori ameri­ pajul Apollo care a numit un crater de pe
lună Dandelion Crater, după romanul său Omul de foc
cani de science fiction şi literatură fan­ Dandelion Wine. Inventatorul termenului
de „realitate virtuală“ îşi bate şi astăzi stofă de îngeri de la prima dulce răsuflare axul maşinii şi un ciocan. Am apă sfinţită
tastică devine un scriitor consacrat al ge­ textele la o maşină de scris electrică. până la împărtăşanie, atunci de ce să nu în carburator, sfinţită azi-dimineaţă, îna-
Fragmentul de mai jos este extras din vo­ existe şi răutate pură, din ianuarie până în inte de a fierbe, la trei biserici din drum:
nului prin publicarea Cronicilor marţiene lumul Long After Midnight/ Târziu, după decembrie, trei sute şaizeci şi cinci de zile? cea catolică a sfântului Matei, cea baptistă
miezul nopţii apărut în anul 1976. din Green Town şi cea episcopală din Zion
în anul 1950. Cel mai cunoscut roman al – Nu m-am gândit niciodată la asta, City. Numai aburul ei şi eşti terminat. În
aplecându-se înainte, dacă oare vremea spuse şoricelul. urma noastră, la o milă distanţă, şi trebuind
său, Fahrenheit 451, apare în 1953. Scrie­ asta vă face să înnebuniţi, sau poate că sun- să ajungă din clipă în clipă, vine Episcopul
teţi deja nebuni de-a binelea? – Păi să te gândeşti, spuse omul. din Chicago. La lac ne aşteaptă părinte-
rile i-au fost onorate de-a lungul anilor în Gândeşte-te. le Rooney din Milwaukee, iar Dough, da,
Era o întrebare surprinzătoare, care Dough aici de faţă, are în buzunarul din
diverse moduri, dar probabil cel mai ori­ parcă răcori dintr-o dată arşiţa de furnal a Se gândiră preţ de câteva secunde. spate chiar în clipa asta, o legătură de omeag
zilei. – Acum, spuse omul, scrutând cu un şi două bucăţi de mătrăgună. Afară, afară,
F ordul rablagit venea răscolind ochi lacul ce se întindea la cinci mile îna- afară!
praful drumului în vălătuci gal- – Nu prea înţeleg, spuse Neva. intea lor, şi cu celălalt întors spre neguri, şi
beni care adăstau prin aer preţ – Nimeni nu înţelege! reflectând la bogăţia faptelor aflate acolo, – De ce, doamnă, strigă omul. Eu sunt!
de vreo oră înainte de a cădea înapoi în Omul puţea ca o menajerie. Braţul sub- ascultă. Ce ar fi dacă o căldură extremă, Şi era. Se prăbuşi rostogolindu-se în
moleşeala paralizantă a miezului de vară. ţire îi atârna în spaţiul dintre Neva şi Dough adică o arşiţă mare de tot, ca cea din luna drum. Neva porni maşina în zbor. În urma
Undeva, lacul, o nestemată răcoros albăs- înnodând şi deznodând o sfoară invizibilă. asta, din săptămâna asta, ca în ziua de azi, lor, omul se ridică de la pământ urlând, tre-
trie într-o mare arzătoare de verde, aştep- Se mişca de parcă cuiburile de păr de la numai ce l-ar fi copt pe nelegiuit chiar din buie că eşti nebună, trebuie că eşti smintită,
ta, încă departe. Neva şi Dough călăreau subţioară i-ar fi luat foc. În zile ca astea îţi mâlul râului? Îngropat în mâl, timp de pa- nebună, smintită.
troaşca ghintuită cu nituri încinse; limona- joacă dracii în cap. Lucifer s-a născut într-o truzeci şi şapte de ani, ca o larvă blestema- – Sunt nebună? M-am smintit? spuse
da clipocea într-un termos pe bancheta din zi ca asta, într-o sălbăticie ca asta, spuse tă, aşteptând venirea pe lume, a prins viaţă, Neva şi zbieră, Doamne!
spate, iar un pachet de sandvişuri cu şuncă omul. Cu foc şi flamă şi fum pretutindeni, s-a uitat în jur, complet maturizat, s-a târât … nebună… smintită… vocea devenea
fermenta în poala lui Dough. Băiatul şi mă- spuse omul, şi totul în jur atât de încins de afară din noroi şi a zis, am să mănânc o bu- tot mai slabă.
tuşa inspirau aerul fierbinte ca să-l şuiere nu te poţi atinge, şi cu oameni care nu vor cată din vara asta. Douglas privi înapoi şi-l văzu amenin-
înapoi şi mai încins. să fie atinşi, spuse omul. O atinse cu cotul – Cum ai zis? ţând cu pumnul, smulgându-şi cămaşa, az-
– Mâncători de foc, spuse Dough, simt şi-i dădu un ghiont băiatului. Săriră în sus – Să mănânc o bucată din vară, băiete; vârlind-o în ţărână şi ridicând tulumbe de
că mănânc foc. Drace, abia aştept să ajun- de o şchioapă. vară, doamnă. S-o devorez toată. Uită-te praf alb şi fierbinte în timp ce o călca în
gem odată la lacul ăla. – Aţi văzut? spuse omul zâmbind. În la pomi ăştia, nu fac cât o cină? Uită-te la picioarele goale. Maşina vuia, gonea mân-
Deodată, în zare la marginea drumului, zile ca astea ajungi să te gândeşti la multe lanul de grâu, nu-i ca un ospăţ? Floarea când pământul, mătuşa lipită cu ferocitate
apăru un om. Prin cămaşa deschisă până lucruri. Zâmbi. Nu-i asta vara când lăcus- soarelui din marginea drumului, pe cinstea de volanul fierbinte, până ce silueta asuda-
în talie i se vedea corpul bronzat; părul îi tele de acum şaptesprezece ani trebuie să mea, un mic dejun. Hârtia gudronată de pe tă a omului vociferând se pierdu în peisa-
era cum e grâul pârguit în iulie, ochii în- se întoarcă precum holocaustul însuşi. O casă, un prânz. Şi lacul, acolo în depărtare, jul mlăştinos şi în aerul incandescent. Iar
conjuraţi de riduri de soare ardeau albaştri plagă simplă dar multiplicată. Jehoşaphat, vinul de cină, bea-l pe tot! Dough respiră uşurat:
într-o privire aprigă. Făcu semn cu mâna – Nu ştiu! Neva conducea cu viteză pri- – E adevărat că mi-e cam sete, spuse – Nu te-am auzit niciodată vorbind aşa.
topit de arşiţă. Neva călcă frâna. Străinul vind înainte. Dough. – Şi nici n-am să mai vorbesc vreodată
fu învăluit de nori fierbinţi. Prin auriul pra- – Asta e vara. Holocaustul e după coti- – Sete, la dracu băiete, setea nu poa- aşa.
fului cernut, ochii îi sclipeau gălbii, ame- tură. Gândesc cu atâta repeziciune încât mă te descrie nici pe departe starea unui om, – Era adevărat ce ai spus?
ninţători, ca ai unei pisici, sfidând vântul dor globii ochilor, simt că-mi crapă ţeasta. gândeşte-te numai, care a aşteptat treizeci – Nici măcar un singur cuvânt.
arzător. Privea spre Douglas. Douglas îşi Aş putea să explodez ca o minge de foc de ani în noroi ca să se nască pentru a – Ai minţit, vrei să spui că ai minţit?
abătu cu nervozitate privirea. Puteai vede doar din tensiunea gândurilor. De ce – de muri în aceeaşi zi, ce să mai vorbim. Sete! – Am minţit. Neva clipi. Crezi că şi el
pe unde venise de-a lungul câmpului cu ce – de ce? Dumnezeule! Câtă ignoranţă! a minţit?
iarba înaltă, pârjolită de opt săptămâni de Neva înghiţi anevoie. Dough îşi ţinu – Ei bine, zise Dough. – Nu ştiu.
secetă. În spatele lui se despicase o cărare răsuflarea. Îi apucă deodată groaza. Omul – Ei bine, spuse omul. Nu numai sete, – Ştiu doar că uneori poţi omorî o min-
de iarbă arsă. Cărarea se întindea înapoi cât continuă să vorbească alene, privind şiru- dar şi foame. Foame. Uită-te în jurul tău. ciună numai cu o minciună, Dough. Cel
vedeai cu ochii, către o mlaştină secată, un rile sclipitoare de pomi de foc arzând verzi Să mănânci nu numai pomi şi florile ce puţin aşa a fost acum. Dar nu trebuie să de-
vad uscat cu pietre fierbinţi, stânci coapte de-a lungul drumului, inhalând praful dens însoţesc drumurile, da’ şi câini care gâfâie vină obişnuinţă.
şi nisip topit. şi fierbinte ce plutea în jurul maşinii de me- încinşi. Uite acolo unul. Uite altul. Şi toa- – Nu, nu trebuie. Începu să râdă. Mai
– Mă, să fiu a dracului, că ai oprit, strigă tal, povestindu-şi viaţa cu o voce neutră, te pisicile din ţară. Iaca două. Iac-o şi pe a spune-o odată pe aia cu rădăcina de mătră-
străinul cu arţag. calm şi măsurat. treia. Şi apoi ghiftuit, să începi, de ce nu, să gună sau omeagul din buzunarul meu. Mai
– Uite al dracului că am oprit, îi strigă – Da, domnule, există pe lumea asta lu- începi să-ţi faci rost, ştii, ia să vedem cum o zi odată despre pistolul cu glonte de argint,
Neva înapoi. Încotro? cruri mai grozave decât poţi să-ţi închipui. să vă pice asta, să mănânci oameni? Adică, hai zi.
– Mă mai gândesc. Se încordă ca o pisi- Dacă există lăcuste care revin tot la şapte- mă înţelegi, oameni! Oameni prăjiţi, gătiţi, Ea le mai zise odată. Râseră amândoi.
că şi sări pe bancheta din spate. Dă-i bătaie. sprezece ani, de ce n-ar exista şi oameni fierţi şi răsfierţi. Frumuseţi de oameni, arşi Se depărtară în rabla de tinichea măscărin-
E pe urmele noastre! Vreau să zic, soarele, care revin tot la şaptesprezece ani? V-aţi de soare. Oameni bătrâni, tineri. Pălăriile du-se şi ţipând, peste brazde şi făgaşuri, ea
se înţelege. Hai odată, că de nu, o să înne- gândit la asta? doamnelor bătrâne şi apoi doamnele bătrâ- zicând, el ascultând cu ochii strâns închişi,
bunim cu toţii. – Nu, niciodată, răspunse cineva. ne de sub pălării şi apoi doamnele tinere, hohotind, chicotind, delirând. Nu încetară
Neva călcă gazul. Maşina se săltă de pe Probabil că eu, se gândi Dough, pen- eşarfe şi doamne tinere, şi chiloţii de baie ai cu râsul până nu se scufundară în apă în
pietriş plutind prin praful incandescent, re- tru că-şi simţise gura mişcându-se ca un băieţilor tineri, şi, Oh Doamne, băieţi tineri,
venind la sol doar din când în când pentru şoricel. coate, glezne, urechi, degete şi sprâncene! costumele lor de baie şi ieşiră iar la →
a lua vreun bolovan în carenă sau pentru – Sau oameni de douăzeci şi patru de Sprâncene, Oh Doamne, bărbaţi, femei, bă-
a săruta o piatră. Zgomotul asurzitor des- ani, sau de cincizeci şi şapte de ani? Ştii, ieţi, Doamne, câini, fă-ţi meniul, ascute-ţi
pica peisajul. De deasupra lor străinul stri- suntem aşa de obişnuiţi că oamenii cresc, dinţii, linge-ţi buzele, a sosit ora mesei!
ga, calc-o până la o sută douăzeci, treizeci, se căsătoresc, fac copii, încât nu ne luăm – Stai, strigă cineva.
drace, calc-o până la o sută cincizeci! Neva nicio clipă răgazul să ne gândim că poate Nu eu, se gândi Dough, eu n-am spus
aruncă o scurtă privire cercetătoare spre există şi alte moduri prin care oamenii vin nimic.
leul tronând nepoftit pe bancheta din spate, pe lume, poate ca lăcustele, din vreme în – Opreşte-te! urlă cineva.
ca să vadă dacă reuşeşte să-i închidă botul vreme, mai ştii, într-o zi fierbinte, în mij- Era Neva. Îi văzu genunchiul zburând
cu o privire. Reuşi. Dough avea acelaşi sen- locul verii! în sus ca dintr-o intuiţie, şi apoi în jos cu
timent în legătură cu bestia. Ăsta nu era un – Da, mai ştii. Iar şoricelul. Dough sim- dibăcie. Buf! făcu călcâiul pe podeaua ma-
străin, nu era un auto-stopist, era un intrus. ţi că îi fremătaseră buzele. şinii. Maşina se opri. Neva deschisese uşa,
La două minute după ce sărise în maşina – Şi cine poate afirma că nu există rău arătând cu mâna, ţipând, bătând din gură,
încinsă, cu părul ăla sălbatic şi cu mirosul genetic în lume? întrebă omul soarelui ui- apucând cu o mână cămaşa omului s-o
ăla de jungă, reuşise să-şi câştige aversiu- tându-se direct către el fără a clipi? rupă.
nea climei, a automobilului, al lui Dough şi – Ce fel de rău? întrebă Neva. – Afară! Ieşi afară!
a onorabilei sale mătuşi inundată de tran- – Genetic, domnule. Cum s-ar zice, în – Mă rog, doamnă? Omul era uluit.
spiraţie. Acum stătea cocoşată peste volan, sânge. Oameni care se nasc răi, cresc răi, – Mă rog, mă rog, mă rog, afară, afară,
ghidând maşina prin noi furtuni de arşiţă mor răi, fără niciun fel de schimbare pe afară.
şi rafale de pietriş. Între timp, creatura din parcurs. – Dar, doamnă...
spate, cu coama leonină şi ochii gălbii de – Tii! exclamă Dough. Vrei să zici oa- – Ieşi sau te termin, te nimicesc! ţipă
prospeţimea mentei, îşi lingea buzele şi se meni care o încep rău şi o ţin tot aşa? Neva cu sălbăticie. Am o grămadă de bi-
uita drept la Dough prin oglinda retrovi- – Întocmai, băiete. Şi de ce nu? Dacă blii în portbagaj, un pistol cu un glonte de
zoare. Îi făcu cu ochiul. Dough încercă să-i există oameni despre care toţi cred că au argint aici sub volan, o cutie cu crucifixuri
răspundă, dar pleoapa nu se lăsă închisă. sub banchetă! O suliţă de lemn legată de
– V-aţi gândit vreodată, urlă omul către
ei.
– La ce? urlă Neva înapoi.
– V-aţi gândit vreodată, strigă din nou

Eseu Scrisul Românesc

Proză Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 21

Sorana GEORGESCU-GORJAN

Brâncuşi şi „rudele“ sale
Î n volumul Brâncuşi. Amintiri şi
exegeze, Petre Pandrea aprecia lupt cu toate şi de urgia năpraznică şi boala creaţiei brâncuşiene, de la naturalism la „Cher Prince“, „Mon
că sculptorul „şi-a păstrat nor- se sfieşte să se apropie de mine“. modernism. cher Roi“, „Mon cher
mele de moşnean gorjean, tabla de valori, Vulcan“ şi a semnat
voioşia, cheresteaua robustă“. Îl vedea ca În arhiva sculptorului se păstrează şi Prietenul Daniel Poiană, colocatarul lui „Ste Trilili“, „Votre
pe un „unchi oltean cu barba albă şi ochi numeroase epistole primite de la discipo- Brâncuşi în casa din strada Izvor 18 în anii princesse“ sau… „Baba dracului“. În 1911,
ironici, invadaţi de blândeţe, înstrăinat în lul său, Gheorghe Baltă, în 1921, 1924, studenţiei, a fost cel care i-a trimis banii de fiul ei, Cornel Cosmuţă, a fost modelul
Occident“. Memorialistul consemnează 1925, 1926, 1928 (B.i., pp. 134–139), când drum ca să ajungă de la Langres la Paris, sculptorului pentru Prometeu. La 15 aprilie
o serie de gânduri ale artistului legate de cu adresarea „Iubite stăpâne“ şi semnătu- l-a găzduit într-o primă perioadă în locuin- 1921, el îi scria artistului că îl socoteşte „un
familie, de datoria părinţilor şi a copiilor, ra „supus ucenic“, când „Cher père“ sau ţa sa din 9 Cité Condorcet şi l-a ajutat să-şi prieten sincer, care mă iubeşte ca un frate
sintetizate în fraza: „Familia este şi trebuie „Dragă tată“. găsească o slujbă la un restaurant Chartier. mai bătrân“. (B.i., p. 173)
să rămână sacră.“ În 1914 a revenit în România, a „pus o
Au apărut în ultima vreme, prin stră- Să nu uităm că la 9 martie 1940 cărămidă la măreaţa Clădire a României În Brâncuşi inedit, la p. 51 se găsesc
dania Doinei Lemny şi a lui Cristian Benjamin Fondane îi scrie sculptorului din Mari“ şi, demobilizat în 1919, s-a stabilit versurile „Brad la nuntă/ Brad la moarte!/
Robert Velescu, două importante volume armată, numindu-l „Tata Brâncuşi“ (B.i., p. la Hunedoara unde a deschis un magazin Toate-s una,/ Una-s toate!“. Importanţa
în care sunt adunate notele olografe ale 195). de coloniale şi delicatese. participării la ritualurile nunţii şi ale în-
lui Brâncuşi ca şi corespondenţa păstrată mormântării, învăţată din străbuni, îl va
de el încă din 1904 – La Dation Brancusi, Se ştie că în relaţiile sale cu sexul fru- Brâncuşi a păstrat scrisorile de la Poiană face pe Brâncuşi să respecte ambele tipuri
Centre Pompidou, Paris, 2003 şi Brâncuşi mos sculptorul era extrem de atent şi deli- din 17 august 1921, 20 iunie 1928 şi 13 iu- de ceremonii.
inedit, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2004. cat. Multe din prietenele sale şi chiar soţi- nie 1930. Ele sunt reproduse în Brâncuşi
Nu găsim aici nicio referire la Pravila de ile amicilor săi, care-i purtau o deosebită inedit la pp. 302–304, împreună cu o cior- La 8 iunie 1927, Marcel Duchamp şi-a
la Craiova de care vorbeşte Pandrea şi nici simpatie, s-au declarat „fiicele“ sale. Acest nă de răspuns a sculptorului. Precizăm că sărbătorit căsătoria cu Lydie Sarrazin-
o scrisoare de la acesta. Ar fi interesant de lucru reiese din corespondenţa purtată cu Poiană i se adresează sculptorului astfel: Levasseur în atelierul lui Brâncuşi, împre-
cercetat scrisorile trimise de artist rudelor Fernand şi Jeanne Léger (Dation, pp. 169, „Dragă Brâncuşi şi cuscre“, îi dă veşti des- ună cu acesta, cu soţii Picabia şi cu Marthe
sau prietenilor săi, pentru a putea face o 170). La 17 august 1920, Jeanne îi scrie lui pre sine şi despre fina lui, iar Brâncuşi răs- Lebhertz (Dation, p. 122).
evaluare corectă. Brâncuşi numindu-l „mon cher papa“ şi punde: „Mi-e drag că fina e cuminte şi fru-
Din scrisorile păstrate de Brâncuşi ne semnând „votre fille Jeanne“. Referindu-se moasă“. Scrisorile finei, adresate „Naşului“ La 14 ianuarie 1931, Brâncuşi a semnat
putem da însă seama de existenţa unei în- la soţia lui, Léger îi comunică sculptorului la sau „Năşicului“ sunt datate 30 iunie 1922, ca martor la căsătoria lui Benjamin Fondane
rudiri spirituale cu mulţi din cei care i se 27 octombrie 1921: „votre fille est enthou- 28 martie şi 16 noiembrie 1929, 7 mai, 17 cu Dra Tissier. Documentul respectiv este
adresează. Căci, deşi Brâncuşi nu s-a căsă- siaste des photos“, iar el însuşi semnează în iunie şi 23 decembrie 1930, 17 mai 1938 reprodus în facsimil în Brâncuşi în România
torit niciodată şi nu şi-a întemeiat familia glumă „votre gendre dévoué“. Referiri la (B.i., pp. 303–308). Aflăm că la începutul de Barbu Brezianu (ed. All, 1998).
descrisă în Pravila de la Craiova, familia votre fille“ şi la „son père“ apar şi în scri- lui decembrie 1929 Alice a plecat la Paris,
duhului său cuprindea prieteni şi învăţăcei soarea din 15 septembrie 1925. cerându-i sprijin naşului său. Brâncuşi s-a În Brâncuşi inedit sunt consemnate
care-l socoteau „tată“ sau „frate“, accep- purtat exemplar cu fina sa, care va reveni invitaţiile la nunta lui Jacques Costin cu
tând rudenia spirituală cu artistul. La 28 iulie 1924, Eileen Lane îi trimite în patrie lăsând „o fâşie din sufletul“ său în Laura Verzianu din 26 decembrie 1930 şi
Corespondenţa primită din ţară începe din New York o scrisoare lungă, încheiată atelierul cu peştele „din marmura aceea ad- la nunta muzicologului Edgar Kapralik cu
cu scrisoarea trimisă la 16 iulie 1904 de cu cuvintele „Au revoir, mon père adoré“ mirabilă cenuşie“, în care naşul râdea vesel Gunvor Olslad din 20 ianuarie 1932.
către Ion Gheorghian, fostul său coleg de şi semnată „Ta fille, Eileen“ (Dation, p. „în barba sa de faun răsfăţat“. În arhiva fa-
cameră din str. Izvor 18, gorjean ca şi el. 212). Se pare că artistul nu-i va răspunde miliei Poiană se păstrează un bilet al sculp- Artistul a dăruit lucrări deosebite cu
Misivele sunt datate în continuare 24 au- niciodată. torului către „Dragă Finişoară“, semnat ocazia unor căsătorii. Astfel Victor N. Popp
gust 1904, 17 aprilie 1905, 7 mai, 11 iunie „Naşu Ticălosu“. Un document important a primit minunata Coapsă, iar lui Walter
şi 24 septembrie 1906, 31 martie 1907, 8 Într-un bilet nedatat, reprodus în facsi- este scrisoarea finei din 17 mai 1938, după Pach i-a revenit un Sărut din gips.
iulie şi 29 octombrie 1911, 4 noiembrie mil la p. 41 din volumul Lizica Codreanu şi o vizită la Târgu-Jiu: „Am putut vedea aşe-
1931 (B.i., pp. 199–206). Mai tânăr decât avangarda pariziană de Dragoş Morărescu, zată la locul ei Coloana Infinitului. Deşi era Brâncuşi şi-a folosit arta şi pentru a co-
Brâncuşi, semnatarul îşi încheie scrisori- Brâncuşi îşi exprimă mâhnirea că Lizica încă înconjurată de schele, totuşi am putut memora morţii. Exemple sunt stela Sărutul
le cu formule de respect, ca adresate unui este bolnavă, o numeşte „ma chère fille“ şi să-mi dau seama cât de mult evoca silueta din cimitirul Montparnasse (1911), ansam-
părinte: „Al tău fiu ce-ţi sărută mâna“, „Te semnează „votre père“. ei zveltă noţiunea de infinit. Păcat însă că blul funerar din Buzău (1914), ansamblul
doresc şi îţi sărut mâna, Fii-tu Gheorghian“, biserica, deşi frumoasă, îi strică perspecti- de la Târgu-Jiu (1938). A incizat versurile
„nu ţine socoteala că fii-tu este un ingrat“, În arhiva sculptorului se păstrează scri- va. Am admirat şi poarta triumfală cu lini- lui Apollinaire pe piatra de mormânt a lui
„Primeşte de la mine tot ce un copil supus sori nedatate primite de la eleva sa, Sanda ile ei sobre. Am fost emoţionată la gândul Henri Rousseau (1913), a cioplit lespedea
poate scri unui tată“. Polizu-Micşuneşti, căsătorită cu Joseph că Dta cu mâna Dtale le făcuseşi!“ (B.i., p. de pe mormântul Sandei Kessel (1928),
În „România literară“ din 19 februarie Kessel (B.i., pp. 231–233). Ea i se adre- 308) a cizelat masca funebră a lui Diaghilev
1976, la p. 17 au fost reproduse 5 cărţi poş- sează cu „mon cher frère lointain“ „cher (1929). A participat la ceremoniile fune-
tale ilustrate din colecţia Călin Eftimie, re- frère spirituel“, „mi-e dor de fratele meu“ Se ştie că sculptorul avea obiceiul să bre pentru Guillaume Apollinaire (1918),
prezentând mesaje trimise de Brâncuşi lui şi semnează „votre petite sœur Săndica“. schimbe numele elevelor sale, din nume Raymond Radiguet (1923) sau Erik Satie
Gheorghian (decedat în 1959). Ilustratele Foarte bolnavă, mereu internată în sanato- de fete în nume de băieţi. Astfel, Irina (1925). A intenţionat să realizeze un monu-
erau datate 20 aprilie, 28 septembrie, 25 rii, ea va trece la cele veşnice în 1928 şi Codreanu a devenit Costică, Sanda Kessel ment pentru prietenul Satie şi pentru cre-
noiembrie 1906, 2 august 1907 şi 18 ianu- Brâncuşi îi va ciopli piatra de mormânt. – Petrică, iar Margareta Cosăceanu – dincioasa sa Polaire. Un ultim mare proiect
arie 1908. Sculptorul i se adresează prie- Mihalache. În octombrie 1925, aceasta din – Templul din Indore – a rămas din păcate
tenului său cu apelativul „Băiatul tatii“, Sculptorul însuşi avea să i se adreseze urmă îi scria: „Rău Naş ai fost, nu mi-ai dat neîmplinit.
„Flăcăul tatii“, „Flăcăul meu cel cuminte“ mai vârstnicului său prieten şi sfătuitor din un nume mai frumos.“ (B.i., p. 174)
şi semnează Costachie sau „Te sărută tat- Craiova, Ion Georgescu-Gorjan, cu apela- Brâncuşi şi-a închinat întreaga viaţă
tu!“ Îi dă sfaturi înţelepte, îl felicită pentru tivul „Naşule“. Din păcate, cărţile poştale În materie de nume de împrumut se cu- creaţiei artistice. Şi creaţia sa l-a răsplătit,
succese şi îl îndeamnă: „Fă zvon în ţară că trimise acestuia din Franţa s-au pierdut. vine menţionată şi utilizarea cuvântului de căci opera lui este cunoscută azi pe întregul
steagul Oltului a început să se urzească la cod „Maurice“ sau „Morice“, atât pentru mapamond, aduce bucurie oamenilor şi va
buricul pământului.“ Precizează „Eu mă Instituţiei năşiei, atât de importantă la adresant cât şi pentru semnatar, în cores- rămâne veşnic vie.
români, Brâncuşi şi-a dat obolul în septem- pondenţa cu Marcel Duchamp.
brie 1906, când a botezat-o pe micuţa Alice, Dacă nu a avut o familie obişnuită, cu
fiica bunului său prieten Daniel Poiană. În Este interesant cât de diferite apelati- soţie şi copii, a dobândit în schimb altce-
fototeca artistului, Alice apare într-o vedere ve a folosit Otilia (Itoka) Cosmuţă Bölöni va. A afirmat-o singur: „Patria mea, familia
din atelier în braţele tatălui său (Ph. 186). în scrisorile trimise sculptorului (B.i., pp. mea, este Pământul care se învârte – adie-
Căpşorul de ghips colorat din 1906–’07 167–172). I s-a adresat cu „Cher St Tralala“, rea vântului, norii care trec, apa care curge,
este alăturat Noului născut II din marmură focul care încălzeşte. Ierburi verzi – ierburi
din 1920 într-o celebră fotografie din 1923 uscate – noroi, zăpadă.“
(Ph. 252), menită să demonstreze parcursul

→ suprafaţă numai zâmbet. Soarele trona Se aruncară în scaune; Ne va lovi peda- la un picnic şi au plecat fără mine. Ce mă Neva încordându-se şi-i văzu faţa devenin-
la de parcă ar fi fost un câine mort şi o lua- bucur că aţi venit. E cam sinistru pe aici. du-i la fel de pală ca şi costumul băiatului.
fierbinte în mijlocul cerului şi ei se mai bălă- ră din loc. Conduseră de-a lungul copacilor
ciră o vreme înainte de a începe să înoate cu vineţii şi printre dealuri violete. Nimic nu – Urcă! – Ce? spuse Dough privind înapoi.
adevărat în apa de o răcoare mentolată. De se întâmplă. Într-un târziu, Neva începu Băiatul urcă şi o luară din loc, el pe Băiatul îl privi direct, fără să clipească;
abia în amurg, când soarele dispăru brusc să fredoneze pe sub mustaţă. Drumul era bancheta din spate, Dough şi Neva în faţă, gura i se mişca de parcă ar fi fost separată
şi umbrele ieşiră dintre pomi, îşi amintiră gol. Şi deodată nu mai fu gol. Neva râse. aruncându-i câte-o privire pe furiş, râzând de faţă. Maşina mai dădu un rateu şi moto-
că acum trebuiau să se întoarcă pe acelaşi Douglas se uită printre gene şi râse şi el. La şi mai apoi liniştindu-se. Băiatul rămase rul muri. Se mai mişcă un timp în inerţie şi
drum singuratic, prin locurile înnegurate, marginea drumului aştepta un băiat mic, de tăcut pentru o bună bucată de vreme în spa- apoi se opri de tot. Dough o văzu pe Neva
de-a lungul mlaştinii secate ca să ajungă în vreo nouă ani, cu obrajii rozalii şi curăţei, tele lor, şezând drept, curăţel, strălucitor, călcând cu lovituri mici acceleraţia şi am-
oraş. Stăteau lângă maşină şi priveau în su- îmbrăcat într-un costumaş de vară de cu- proaspăt ca scos din cutie, în costumaşul breiajul. Dar mai ales îl auzi pe băiat între-
sul drumului. Dough înghiţi cu greu. loarea vaniliei, cu pantofi albi şi cravată la lui. Mânară de-a lungul drumului gol pe bând în liniştea nouă şi permanentă:
fel de albă. Le făcu cu mâna. Neva frână. sub un cer acum noptos, luminat de o mână – S-a gândit vreunul dintre voi vreoda-
– Nu ni se poate întâmpla nimic pe dru- de stele, pe un vânticel răcoros. Şi până la tă, băiatul trase adânc aer în piept şi conti-
mul spre casă. – Mergeţi în oraş? întrebă băiatul cu urmă băiatul începu să vorbească. Dough nuă, dacă există rău genetic pe lumea asta?
veselie. M-am pierdut. Am fost cu ai mei nu prea auzea ce spunea, dar o văzu pe
– Nu, nimic. Traducere de Adriana CÂRCU
– Hai!

22 Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 Scrisul Românesc Eseu

Adrian BUŞU

Shakespeare şi Eminescu – arta monologului

E minescu se află printre scriitori fascinaţi de ope- lui Nietzsche, ca într-un straniu silogism. Dacă Eminescu tace/ Mă-ngână cântul unei dulci evlavii […] Răsai din
ra marelui dramaturg englez, încât reminiscenţe şi-l alege pe Shakespeare ca model este pentru că distinge umbra vremilor încoace/ Ca să te văd venind ca-n vis, aşa
de lectură din opera shakespeariană se identifică în creaţia geniului poetic englez arta monologului de care vii!“
frecvent în creaţiile eminesciene, fie sub forma intertextua- se apropie structural. La Shakespeare, ca şi la Eminescu,
lităţii, citării sau parafrazării, fie în referiri directe la perso- arta nu izvorăşte din ochiul naratorului, ci se sprijină pe Preţuirea entuziastă şi statornică a dramaturgului
nalitatea aceluia pe care îl numea marele Will, divinul brit muzica uitării. Nu întâmplător, aceasta apare cu semnifi- se vede din creaţia eminesciană de tinereţe. În poemul
(în Geniu pustiu) sau geniala acvilă a nordului (în Teatrul caţia schopenhaueriană de sete de stingere cosmică în ca- Mortua est!, publicat în 1871, dar care datează din 1866,
podopera eminesciană în secvenţa ajungerii Luceafărului eroul liric îşi pune întrebări tipice despre existenţă şi ne-
românesc şi repertoriul lui, în empireul Demiurgului: „Nu e nimic şi totuşi e/ O sete fiinţă în mod shakespea-
în „Familia“, 30 ianuarie care-l soarbe,/ E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe.“ rian: „Ş-apoi… cine ştie
1870). de este mai bine/ A fi sau
Originala expresie poetică eminesciană uitarea cea oar- a nu fi…“
Interesul aparte pe care bă, în sensul de absorbantă sete de extincţie universală ini-
poetul nostru naţional l-a ţiat de Schopenhauer, apare, surprinzător, la Shakespeare: Dacă poetul ar fi pus
manifestat faţă de creatorul blind oblivion în Troilus şi Cresida, actul III, scena 2; o doar întrebarea hamleti-
englez a fost remarcat de formă mai puţin sobră apăruse în Richard III, actul III, sce- ană, s-ar putea crede că
critici literari de prestigiu, na 7: dark forgetfulness and deep oblivion. e vorba doar de o simplă
printre care G. Călinescu coincidenţă. Poemul însă
(Eminescu, traducător al Se poate spune că viziunea stingerii individuale din ne arată un Eminescu ce
lui Shakespeare, în „Ade­ elegia Mai am un singur dor este obiectivarea atracţiei nu putea crede că este
văr­ul literar şi artistic“, faţă de Timon, personajul mizantrop şi Timon din Atena, stăpânit de categoria
10 iulie 1923, şi Opera care vrea să-şi aibă mormântul la marginea mării, spre a fi participării la ordinea
lui Mihai Eminescu, volu- scăldat de undele sărate şi de spuma valurilor. Poetul a şi universală, ci un spirit
mul II, Bucureşti, 1936); tradus primele scene din această piesă, cum menţionează titanic, constructivist,
Tudor Vianu (Eminescu şi G. Călinescu în Eminescu, traducător al lui Shakespeare care sfidează universul,
Shakespeare, în Studii de (1923). căci nu găseşte un mod
literatură română şi comparată, 1963); Dumitru Murăraşu de a-şi atenua adânca nelinişte existenţială.
(Mihai Eminescu. Viaţa şi opera, 1983); Zoe Dumitrescu- Sonetul XXVII, Sătul de lucru, este, de asemenea, o
Buşulenga (Eminescu. Cultură şi creaţie, capitolul traducere liberă, din 1879, după poetul englez, în care se Shakespeare şi Eminescu se mişcă între marea aventu-
Shakespeare în viziunea lui Eminescu, 1976) şi alţii. face aluzie la oboseala zilnică şi la rătăcirile pe drumuri ră a adevărului şi perspectiva estetică, dar cum jocul vie-
Nu credem că exagerăm afirmând că Eminescu a avut nesfârşite care au caracterizat o perioadă dificilă a vieţii lui ţii şi al morţii rămâne învăluit în mister, ei recurg la un
un adevărat cult pentru Shakespeare, căci s-a raportat ca la Shakespeare, până să fie poet şi autor. mod de a povesti această istorie ironic şi plin de tristeţe,
un model absolut, aşa cum arată poemul postum Cărţile, la marea artă a monologului, dând formă artistică desă-
scris în 1876: „Shakespeare! adesea te gândesc cu jale,/ Eminescu a avut la îndemână şi un intermediar german vârşită de un lirism copleşitor marilor nelinişti ale omului
Prieten blând al sufletului meu;/ Izvorul plin al cânturilor al traducerii – Schegel – Tieck, care păstra cu multă fideli- dintotdeauna.
tale/ Îmi sare-n gând şi le repet mereu.“ tate nuanţele textului original, pe care este sigur că poetul
La Shakespeare creaţia este afirmată ca fundament al nostru l-a avut în faţă. Cu geniala sa intuiţie a valorilor el Mesajul comunicat de cei doi creatori prin această mo-
eudemonismului, ca unic mijloc în stare să atenueze ne- a pătruns substanţa originalului, ca de altfel a tuturor tex- dalitate estetică se înscrie în sfera permanenţelor, a univer-
liniştea eului în faţa perspectivei infinitului. Există aici o telor lui Shakespeare. Se pare că Sonetul XXX al poetului salităţii. Monologul lor dovedeşte o capacitate ieşită din
concepţie asupra nobleţei adevărate, cea a virtuţii, virtutea englez i-a oferit lui Eminescu sugestii pentru sonetul Când comun de a formula simbolic realitatea. În această formulă
fiind înţeleasă în sensul capacităţii, aşa cum o gândea omul însuşi glasul gândurilor tace, datat 1 octombrie 1879, anul literară, forţa de expresie cristalizată în simboluri se întâl-
Renaşterii, şi nu în sens moral. Pentru Schopenhauer şi în care tălmăcea Sătul de lucru. neşte cu forţa de sugestie, cu adâncimea şi cu atmosfera
pentru Eminescu arta a însemnat renunţarea la morala feri- învăluitoare propriilor capodopere.
cirii în favoarea moralei eroice, în sensul conceptualizării Între cele două sonete există două analogii. Primul
şi al şaptelea vers fixează, atât la Shakespeare, cât şi la Arta celor doi titani ai literaturii universale, arta mo-
Eminescu, momentul de contemplaţie, de interioritate, re- nologului, se constituie ca un triumf al vieţii asupra
actualizând muzica uitării: „Când însuşi glasul gândurilor nefiinţei.

Maria TRONEA s-amestecau sălbatice şi fără înţeles. Şi câtă
profunditate în acele gândiri, şi cât miros în
Intertextul eminescian la Cioran acele flori.“

L ectura operei cioraniene prin adesea cu „izgonirea din Paradis“. Un ce putrezesc sub soare.“ În Îndreptar pătimaş Cioran propovă-
prisma influenţei exercitate de paradis din care nu lipseşte un topos ob- Imaginea gândirii-copac, emblemă a duieşte „pietatea estetică“: „a crede că totul
către Eminescu, „poetul gândi- sedant, grădina de lângă cimitirul satului. e posibilitate de floare – şi nu de absolut.“
tor“, asupra „filosofului neantului“, relevă Contactul cu natura este menţinut şi la suveranităţii raţiunii în viziunea filosofului „Naturismul profund al simţirii eminescie-
numeroase puncte comune atât în planul Sibiu, unde tânărul Cioran cutreieră, alături René Descartes, preluată şi de Eminescu, ne“ se regăseşte în Îndreptar pătimaş: „Ce să
ideilor, cât şi în „filosofia limbii“. În Cuvânt de „mari prieteni“, prin parcul de Sub arini se regăseşte la Cioran. În Îndreptar păti­ fac cu cerul, care nu ştie ce-i veştejirea sau
împreună despre rostirea românească, C. sau se plimbă pe Aleea Castanilor, având maş, acesta din urmă, declară: „Acum, sunt chinul şi extazul înfloririi? Vreau să fiu cu lu-
Noica schiţează un mic tratat de filosofie revelaţia „agoniilor de aur“, vocabulă oxi- fericit să mă separ de aştri prin ramuri gân­ crurile menite firii şi să mor cu ele, în aceeaşi
a limbii române, în care, printre cuvinte- moronică, prezentă în cartea Îndreptar pă­ ditoare, să gust în adierile lor o singurătate măsură menite muririi.“ (Edgar Papu)
le considerate „specifice“ limbii române, timaş. Aceasta începe cu metafora filată blândă, să mă nimicesc în splendoare pe
apare şi cuvântul „fire“. Acest „filosofem“, a căutării divinului, convertită în tăgada un pământ divinizat în noapte.“ Orgoliul Dacă la Eminescu „firea“ stă sub semnul
care desemnează „toată fiinţa vie şi percep- toposului eden. Scriitura îmbracă forma „trestiei gânditoare“ răzbate şi din versurile seninătăţii şi al înfloririi, la Cioran ea este,
tibilă a lumii“, înregistrează o frecvenţă ri- poemului în proză: „Cu râvnă şi amar, cer- eminesciene: „Cine-a pus aste seminţe, ce- ca şi peisajul fiinţei, marcată de „suflul ster-
dicată la Eminescu, cel mereu fascinat de cat-am să culeg roadele cerului – şi n-am arunc ramure de raze,/ Într-a caosului câm- piciunii“ şi de „sclipirea violetă a morţii“.
„farmecele firii“, fascinaţie care mediază putut. Ele se înlănţuiau spre nu ştiu ce alt puri, printre veacuri numeroase,/ Ramuri
osmoza „fiinţă“/ „natură“. La Cioran, ima- cer, când mâinile le înfruptam în rodnicia ce purced cu toate dintr-o inimă de om?/ A Filiaţia eminesciană este vizibilă şi în
ginea omului „fire“, înrudită cu imaginea lor. Crengile bolţilor se apleacă în nădej- pus gânduri uriaşe într-o ţeastă de furnică,/ filosofia efemerului, opusă căutării celor ce
pascaliană a omului „trestie gânditoare“, dile rugilor noastre; acestea potolindu-se, O voinţă-atât de mare-ntr-o putere-atât de „vor neîncetat“: „Eu ştiu că totul e final, că
prinde contur în cartea Îndreptar pătimaş, ele îşi pierd fructele. Nici flori nu înfloresc mică,/ Grămădind nemărginirea în sclipitu- există doar o clipă, fiecare clipă, că pomul
hrănită poate de paradisul copilăriei petre- pe cer şi nici roade nu rodesc. La el acasă, unui atom.“ În „régia gândirii“, poetului i vieţii e răbufnirea de veşnicie, reversibilă
cute în România, sub Coasta Boacii, ca şi Dumnezeu neavând ce păzi, de necaz şi de se rezervă locul de elecţie, fiind învestit cu în actele fiinţei.“ Aceste rânduri sunt ivite
de „sufletul de poet“, prim strat al spiritua- urât, pustieşte grădinile omului.“ atributul imortalităţii: „Numai poetul,/ Ca din aceeaşi percepţie a timpului şi a fiinţei
lităţii cioraniene. Fantasma spaţiului-cuib, pasări ce zboară/ Deasupra valurilor,/ Trece care inspiră versurile eminesciene: „Astfel,
„acest blestemat, acest splendid Răşinari“, Interdicţiei biblice, eul cioranian îi peste nemărginirea timpului:/ În ramurile într-a veciniciei noapte pururea adâncă,/
circumscris „pământului de dincolo de pă- opune „cugetul de foc“ al răzvrătitului: gândului,/ În sfintele lunci,/ Unde pasări ca Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine
duri“, îl va obseda, de altfel, întreaga viaţă „Atotputernicul ne-a închis căile sale? el/ Se-ntrec în cântări.“ Metafora vegetală a încă.“ (Scrisoarea I) Elogiul clipei se de-
pe Cioran. Într-o scrisoare adresată fratelui Sădi-vom atunci alt pom, pe aici, pe unde gândirii se întâlneşte şi în Fragmentarium: cantează aforistic şi în îndreptarul ciorani-
său, Aurel Cioran în 1971, el mărturiseşte: el n-are paznici, nici săbii şi nici flăcări. „Flori mirositoare, însă sălbatice ca flori- an: „Numai clipa-i divină, infinită, ireme-
„Dacă cuvântul «paradis» are vreun conţi- Vom naşte paradisul la umbra caznelor – şi le din cununa nebunului rege Lear. Oare diabilă. Clipa ce-o trăieşti.“
nut, atunci el se umple cu acea perioadă din blând ne-om odihni sub ramuri pământene, amestecul ce pare fără înţeles a florilor
viaţa mea.“ ca îngeri ai desăvârşirii de o clipă. El să sălbatice ce se strecoară prin pletele bă- Influenţa unui spirit afin, Eminescu,
Părăsirea Răşinarilor a fost asemănată rămână cu o veşnicie fără nimeni; noi mai trânului rege nu sunt metafora vie a creie- este atestată şi de prezenţa unor cuvinte din
departe vom păcătui, muşcând din merele rilor săi, în care imaginile, florile gândirii vocabularul poetic al acestuia: „spumă“,
„patimă“, „bulgăre“ etc. Înaltei cosmogo-
nii divine, Cioran îi opune religia naturii,
în acelaşi stil al interogaţiei retorice, spe-
cific Îndreptarului pătimaş: „Acum vreau

să-nvăţ respectul bulgărilor. Putea-voi →

Eseu Scrisul Românesc Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 23

Gabriela RUSU-PĂSĂRIN

Biblia – Cartea Cărţilor

B iblia, versiunea diortosită Valeriu Anania versificate din Noul Testament. Deci, la înaltului prelat. Textul
după Septuaginta, redactată şi 11–12 ani scrisesem aceste poezii pe care Bibliei astfel scris este o încântare. Textul
adnotată de Bartolomeu Valeriu plăviţe./ Acolo la obârşii de taină româ- le datasem. Lectura Bibliei era încheiată şi şi subtextul se completează într-o armonie
Anania, a fost denumită prin hotărârea si- nească/ Ai strâns în suflet tângul eternei rămăsese, cred, ceva din mine. Dar de aici, dătătoare de delectare estetică şi împăcare
nodală nr. 255/2001 „ediţie jubiliară a sfân- Mioriţe“. nu m-am gândit vreodată că aş putea să mă cu sine în redescoperirea obârşiei obârşiilor.
tului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române“. implic.“ Un exemplu: În Psalmul 41 Pentru sfârşit:
Prefaţată de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Biblia diortosită de IPS Bartolomeu fiilor lui Core, spre învăţătură (Rugăciune
Române al acelui timp, Preafericitul revine la tradiţia ortodoxă română a Destinul de pământean s-a dovedit nu spirituală, mai ales pe patul de suferinţă)
Teoctist, Biblia sau Cartea Cărţilor rămâ- Septuagintei, detaşându-se de variantele doar că nu s-a putut desprinde de slova fău- stă scris: „Adânc pe adânc se cheamă în
ne în cultura română monument nu doar anterioare prin câteva notabile demersuri. rită, ci şi că a simţit că acesta e rolul scrisului vuietul cascadelor Tale,/ Toate talazele şi
al culturii ecleziastice, ci şi monument al Este prima traducere comentată din cultura său spre bucuria receptării Cărţii Cărţilor. valurile Tale au trecut peste mine“.
limbii române. română, realizată cu o rigurozitate ştiinţifi- Comunicarea, ca act complex de transmite-
Teolog de vastă erudiţie şi scriitor re- că remarcabilă, spre deosebire de varianta re a unui mesaj cu competenţe specifice ale Teologul-scriitor a comentat: „Grandi­
marcabil al literaturii române, IPS Barto­ lui Gala Galaction. Este expresia plenară celui ce comunică şi ale celui ce îşi doreşte oa­să, superbă imagine-simbol a tuturor
lomeu a dat culturii române şi universale a principiului eufoniei liturgice, armonia receptarea catalizează trei registre: a şti, a relelor ce s-au abătut asupra psalmistului.
prima traducere comentată şi adnotată, textului fiind un firesc al rostirii într-o lim- înţelege, a cunoaşte. „Comuniunea adevă- Încercările la care Dumnezeu îl supune pe
versiune revizuită după Septuaginta. Cum bă cu podoabe care bucură spiritul, neînde- rată se dezvoltă printr-o atenţie îndreptată om îl ajută pe acesta să-i cunoască propriile
bine mărturisea în Cuvânt lămuritor asupra părtându-l de la textul biblic. Este o rostire, spre ceilalţi oameni şi spre lumea ca operă profunzimi. Mai mult, aşa cum într-o cas-
Sfintei Scripturi, „Biblia e însăşi rostirea lui ca o litanie, în care scriitorul n-a sacrificat a lui Dumnezeu, asociată cu o înfrânare a cadă apa de deasupra pragului se prăvăleş-
Dumnezeu, anume pentru oameni şi prin acurateţea textului în favoarea muzicalită- pasiunilor ca porniri nesfârşite spre infinit, te în străfundul celei de jos, sfredelind-o şi
cărţi“. Adăugăm noi, este Cartea Cărţilor. ţii. Şi toate aceste calităţi ale monumenta- cu o cultivare a virtuţilor care culminează răscolind-o, tot astfel, prin suferinţă, adân-
Este marea carte a originilor lumii, cartea lei scrieri, Biblia tradusă şi comentată de în iubirea de persoane, de Dumnezeu ca curile lui Dumnezeu se năpustesc în acelea
prin care producându-se actul lecturii, al IPS Bartolomeu, au fost explicitate într-un persoană, deci ca absolut adevărat“. Aşa a ale omului, ajutându-l să I le cunoască şi să
receptării în această manieră prin simbioza context public, pe care vrem să îl reamin- definit comuniunea Dumitru Stăniloaie în şi le cunoască“ (p. 663).
simţurilor, vedere şi reverberaţie, emoţie, tim: lansarea Bibliei la Craiova, într-un Teologia Dogmatică Ortodoxă (I, 1978, p.
se creează starea de comuniune. O comu- decembrie deloc friguros al anului 2003, 401). O comuniune pentru care a pledat şi La finalul lansării Bibliei, la Craiova,
nicare prin arta cuvântului, „slova făurită“ la Teatrul Naţional din Craiova în prezen- IPS Bartolomeu prin versiunea Bibliei pe l-am întrebat dacă şi-a găsit isihia. Ne-a
pentru ca omul să se salveze de la cea mai ţa autorului, la iniţiativa IPS Teofan, pe care ne-a lăsat-o moştenire nouă şi culturii amintit că „isihia este o linişte creatoare,
grea suferinţă: singurătatea. atunci Mitropolit al Olteniei, demers susţi- lumii. neastâmpărată, în continuă mişcare, dar nu
IPS Bartolomeu, născut în Glăvile din nut de oamenii de cultură ai Vâlcei, într-un o rotire pe orizontală, ca aceea a vulturilor,
judeţul Vâlcea, este definit de teologul, an de aniversare a 500 de ani de Episcopie Cartea Cărţilor se poate citi, ne asigură ci o largă înşurubare pe verticală, ca învâr-
înaltul ierarh Bartolomeu şi de scriitorul la Râmnic. Înaltul, şi ca pe o operă literară: „ai gustat tirea iederii pe tirs, un urcuş în spirală către
Valeriu Anania. În timpul studiilor semi- într-însa belşug de genuri şi de specii, po- înălţimile cele mai de sus, acolo unde se
nariale a debutat ca poet. A devenit apoi În acest context, a explicitat de ce Biblia ezie lirică şi epică, istoriografie, legislaţie, consumă Logodna contemplaţiei poetice“
călugăr la mănăstirea Antim şi Polovragi, tradusă de Domnia Sa este semnată cu am- imnuri sacre şi sapienţiale, pagini profetice (s.n.). Cele două planuri conferă o forţă de
apoi valorosul scriitor – „Mare liturg al bele nume: de teolog şi de scriitor: şi apocaliptice, proze scurte şi nuclee de sugestie uimitoare, într-un firesc al rostirii
cuvântului“, „apărătorul credinţei prin jert- romane, scenarii dramatice şi eseuri filo- aureolate de sfatul duhovnicesc: „Acum,
fa condeiului şi jertfa altarului“ – sintetic „Şi mai cu seamă, sunt copleşit de fap- sofice, sentinţe aforistice şi incantaţii pro- ajutat de Sfinţii Părinţi şi, la nevoie, de în-
spus: o viaţă în slujba bisericii prin condei tul că i s-a făcut un elogiu şi scriitorului. zodice“. Dar mai ales se poate citi într-o semnările din josul paginii, vei pătrunde în
şi prin cuvânt. Este foarte adevărat că de aceea, am sem- limbă frumoasă românească, o încântare adevărurile de credinţă şi în sensurile adân-
A scris toată viaţa, a scris în libertate, în nat cu amândouă numele mele – de botez a spiritului la rostirea cuvintelor cu înţeles ci ale Scripturii, adică în lumina lecturii ei
temniţa comunistă, în chilie… A publicat şi de călugărie, deci cel literar şi cel teo- deplin, accesibil, o limpezime a sensurilor duhovniceşti, singura care te ridică deasu-
poeme dramatice având ca temă centrală logic: Bartolomeu Valeriu Anania. Pentru într-o muzicalitate specifică limbii româ- pra lui a şti şi deasupra lui a înţelege, anu-
miturile şi concept central al operei obse- că amândoi s-au înjugat la această treabă. ne. De această grijă a redactării versiunii a me în văzduhul lui a cunoaşte, acolo unde
sia obârşiilor mărturisind: „Sunt obsedat S-au întâlnit, ca şi în alte cărţi, de altfel, vorbit chiar IPS Bartolomeu la momentul cuvintele redevin Cuvânt şi eternitatea te
de taina obârşiilor“ – mărturisire prin vo- cu teologul cu partea lui, cu priceperea lansării Bibliei la Craiova: îmbie la viaţă“.
cea unui personaj al volumului Amintirile lui şi literatul cu experienţa lui. Am înce-
Peregrinului Apter. Ca scriitor „taie cu sa- put să scriu versuri la vârsta de 10 ani. În „Este foarte adevărat, că m-am gândit Este Biblia în sine, dar aceasta mai cu
bia în stânca graiului cale strâmtă, dar sigu- caietele mele vechi din vremea aceea am la cititor, în primul rând şi la generaţiile deosebire, o Bucurie. Este o lucrare de liniş-
ră către ochiul de ger şi foc al spiritului ce găsit câteva poezii în care rezonanţa bibli- mai noi. Şi mi-am zis că trebuie să pun o te şi nelinişte a sufletului. Dar ce este lucru
vâlvăie de dincolo de iluminare“ – cum l-a că este foarte, foarte clară. Aproape citate limbă adusă la zi, nu neapărat modernă, dar trudnic pentru teologul-scriitor? Mărturisirea
definit Ioan Alexandru. şi scuturată de arhaismele care nu-şi mai au Domniei − Sale este sinteza unui destin în-
În 1955 Vasile Voiculescu îi scria o Un argument în acest sens găsim în „grâna- rostul în vremea noastră.“ chinat culturii ca liant între Lumi:
dedicaţie ce are azi semnificaţia unei rezo- riul“ cugetării eminesciene: „Sucul învietor
nanţe ce înalţă Spiritul lăsându-i libertatea al gândirei e patima.“ (Mss. 2289, f. 46) A tradus Biblia în cea mai accesibilă „Aş vrea să vă spun că, în ceea ce pri-
bucuriei cuvântului ce înnobilează: „Mâni exprimare în limba română înnobilată de veşte lucrul meu şi lucrul altora, l-aş carac-
turmele-ţi de gânduri la munte/ Flori să Valorizând tezaurul lingvistic al pre- podoabe stilistice. „Până şi punctuaţia am teriza prin două versuri cu care se încheie
pască/ Pe gură de rai şi sfaturi cu baci şi decesorilor, Eminescu continuă îmbo- pus-o în serviciul textului.“ „Am folosit o altă splendidă carte, pe care vă rog s-o
găţirea limbii prin şlefuire de orfevru. apostroful pentru că cu el am crescut.“ citiţi şi s-o recitiţi, Înţelepciunea lui Isus,
→ să privesc în jos cu patima ce-mi ridi- Împrumutând cuvinte din limba poetică Mihai Drăgănescu a apreciat gestul: „Salut fiul lui Sirah, şi care spune: «Fiul meu, a
eminesciană, Cioran dovedeşte acelaşi res- întoarcerea apostrofului în ortografia clasi- scrie cărţi multe e o treabă fără sfârşit, iar
ca pleoapele în fioruri verticale?“ Sensul de pect al înaintaşului ilustru, de care îl leagă că românească“ − i-a transmis drept laudă neliniştea gândului e trudă pentru trup».“
„pământ“ al cuvântului „bulgăre“ îl regă- goetheenele „afinităţi elective“. Cugetarea
sim la Eminescu, în Sărmanul Dionis: „Era eminesciană asupra fiinţei pieritoare, opera Cărţi primite la redacţie
ceva înfricoşat câte crime au putut să se pe- marcată de semnul morţii, a lăsat fără în-
treacă pe acest atom, atât de nemărginit în doială urme asupra lui Cioran, „filosoful • George Virgil Stoenescu, I, Ed. Ex libris, MJM, Craiova, 2011, 456 p.
nemărginirea lumei, pe acest bulgăre negru neantului“. Textul său Rugăciunea unui
şi neînsemnat, ce se numeşte pământ.“ Dac, în care afirmă că „Eminescu a trăit in- Bucureşti, 2011, 752 p. • George Anca, Partea nimănui. Poeme
vocaţia non-fiinţei“, prezentând poemul în
Crezul eminescian – „Antitezele sunt discuţie drept „un imn al neantizării“, do- • Theodor Răpan, Evanghelia inimii. inedite, Ed. Biblioteca, Târgovişte, 2010,
viaţă“ –, ax stilistic structurant al operei vedeşte consonanţa cu problematica operei
sale, este împărtăşit şi de Cioran în această eminesciene, ca şi admiraţia pentru Orfeul Anotimpuri. Jurnal de poet, Ed. Semne, 192 p.
fază, pe care o putem numi „romantică“, a românilor.
creaţiei. O dovedeşte chiar titlul cărţii sale, Bucureşti, 2011, 296 p. • Un actor – O poezie, Culegere întocmită
Îndreptar pătimaş, circumscris paradoxu-
lui. Îndreptarul presupune obiectivitate, • Lucian Costache, Mathilde şi fata din de George Drăghescu, Ed. Măiastra,
îndrumări pe calea cea dreaptă, epitetul
cioranian care îl marchează este însă unul grădina albastră, Roman, Ed. Tiparg, Târgu-Jiu, 2010, 124 p.
deviant, desemnând gradul cel mai înalt de
subiectivitate. Conjuncţia celor doi termeni Piteşti, 2011, 416 p. • Gheorghe Puiu Răducan, Un Orpheus
ar putea fi pusă tot sub semnul lui Eminescu.
• Marian Barbu, Amurgul zeilor… cu cartea-n mână, Ed. Silviana, Râmnicu

olografie. Corespondenţă primită, Ed. Vâlcea, 2011, 160 p.

Sitech, Craiova, 2011, 854 p. • Florian Saioc, Casa fără pereţi, Ed.

• Nicolae Firuleasa, Paşii mici ai istoriei, Măiastra, Târgu-Jiu, 2011, 124 p.

Ed. MJM, Craiova, 2011, 94 p. • Poezia Bucovinei, Selecţie, prefaţă şi

• Doru Moţoc, Cam târziu, domnule note bibliografice de Vasile Tărâţeanu,

Godot! Rather late, Mr. Godot!, Ed. Antim redactor coordonator Ion Mărgineanu, Ed.

Ivireanul, Râmnicu Vâlcea, 2010, 116 p. Universul Şcolii, Alba-Iulia, 2009, 374 p.

• Nicolae Pârvulescu, Cât văd ochii, Ed.

24 Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 Scrisul Românesc Eseu

Geo CONSTANTINESCU

Ernesto Sábato – exit!

S -a stins, nu demult, Ernesto grotescul şi factorii degradanţi fac parte din tocmai la vârsta când „începe să vadă cu dragostea lui Bruno, prietenul mai vârstnic
Sábato, savant şi scriitor ar- însăşi condiţia sa. El neagă morala creştină oroare că absolutul nu există“. El, la rândul al lui Martin, cu ani înainte, pentru mama
gentinian, o mare conştiinţă fără a ajunge la afirmaţia supraomului lui lui, poartă în suflet pecetea ororii pe care Alejandrei, Georgiana, şi ea cu destinul ri-
a timpurilor de azi, cu câteva zile înainte Nietzsche. Astfel, fără orizont, omul este o trezise propria-i apariţie pe lume tocmai sipit printre evenimente străine. Frumoasa
de a împlini un rotund veac de existenţă. condamnat să nu-şi poată afirma identitatea mamei sale, care îi imputa tot timpul faptul femeie a celor timpuri căzuse victimă dra-
Născut pe 24 iunie 1911, în localitatea proprie, atât în plan individual, cât şi în cel că este doar rodul unei neglijenţe în dra- gostei pentru vărul ei nebun şi damnat,
Rojas, Argentina, în marea gostea sa pentru tatăl lui, un pictor ratat Fernando Vidal, anarhistul alienat din ne-
şi nevoiaşa familie a unor social. Revolta lui existenţia- în această ţară unde „singurii care triumfă buna Argentină din prima jumătate a se-
imigranţi italieni, Sábato a lă este neputincioasă, fără su- sunt neruşinaţii“... colului trecut. Dar cum nimic nu durează,
făcut de foarte tânăr poli- port în sine sau în lumea care demonii interiori şi cei exteriori anihilează
tică comunistă, de care s-a i-a fost dată. Totul pare a se Apariţia Alejandrei putea fi singura rază tot ce e frumos şi mai ales tot ce e suflet şi
dezis imediat ce Iosif Stalin construi doar în lumea ficţi- de lumină în viaţa sa urzită în manieră atât viaţă.
i-a arătat adevărata faţă, şi unii sale, pe infinitul şir de de nefericită, când cuplul părea să-şi fi dat
a devenit cercetător în do- precarităţi, personajele fiind seama că se întâlnise doar întâmplător, iar Fatalitate şi amărăciune, întrebări fără
meniul radiaţiilor atomice exemple tipice ale prăbuşirii dezgustul şi oroarea de a fi îl transmiseseră de răspunsuri fac ca toate aspiraţiile să se
ale Laboratorului Curie din ireversibile în deşertul nimi- rodului acestei fatale întâlniri. prăbuşească implacabil.
Paris. Când însă bătrânul cului, care este însăşi socie-
continent se îndrepta spre tatea umană. Dar şi această fiinţă are propriile-i pre- Construit pe baza unei inegalabile teh-
catastrofa celui de-al doilea carităţi, la care se adaugă jinduirile celor nici a naraţiunii, pe baza diversităţii de ele-
război mondial, fizicianul Protagonistul din Tunelul care reuşiseră în jungla societăţii şi care nu mente revelatoare ale omenescului: ţesături
s-a întors în ţara sa natală, neputând în final să cuprindă aveau alt rol decât pe cel de a întina tot ce-i de fapte alternate cu interiorizări, suprapu-
renunţând pentru totdeauna în imensa lui raţiune inefabi- frumos şi pur în jurul lor. Aceştia au teh- neri de planuri, substituţii şi analogii de
la cariera ştiinţifică, întrucât lul iubirii, sfârşeşte prin a-şi nicile lor de seducţie, depun la picioarele destine, unde realitatea curentă se îmbină
şi-a dat seama că atomul „ducea lumea la ucide iubita şi de a ispăşi ast- fetei mormanul de valori moarte, pe care cu suprarealitatea visului şi a fantasticului,
dezastru“. fel în deznădejde şi singură- le-au adunat într-o viaţă de rătăciri şi mai iar ingredientele istorice, tragice şi fataliste
Astfel, literatura argentiniană şi uni- tate consecinţele abominabilei şi absurdei apoi se năpustesc asupra ei, cu siguranţa se amestecă cu cele umoristice şi ironice,
versală a câştigat un scriitor, un om al con- crime. unor păsări de pradă. Unul din aceste per- romanul Despre eroi şi morminte vorbeşte
ştiinţei, când veacul părea a se lepăda de Romanul Despre eroi şi morminte îşi sonaje este burghezul Molinari, despre care nu numai despre Argentina şi oamenii ei, ci
această calitate a omenescului. Alături de dezvoltă complexa naraţiune pornind de la fata însăşi spune că „este un om respecta- şi despre întreaga lume în goana-i ireversi-
19 titluri eseistice din toate domeniile de o notiţă de ziar despre paricidul şi sinuci- bil. Un Stâlp al Naţiunii. Cu alte cuvine, un bilă spre neant.
viaţă şi creaţie, Ernesto Sábato ne-a lăsat derea mai apoi a autoarei crimei, Alejandra porc perfect.“
celebra trilogie existenţialistă alcătuită din Vidal Olmos, scriitorul urmărind acel „în- Prin urmare, cu trecerea în nefiinţă a lui
romanele: Tunelul, 1948, Despre eroi şi tunecat labirint care conduce la secretul Dragostea lor în această lume a dicta- Ernesto Sábato, omenirea nu a pierdut nu-
morminte, 1961 şi Abbadon exterminato­ central al vieţii noastre“. Această fiinţă, turii peroniste (acţiunea se desfăşoară în mai un mare savant şi scriitor, ci, cum am
rul, 1974. unul din ultimele vlăstare ale unei familii Argentina anilor 1953–1955 cu intersectări văzut, o mare conştiinţă a secolului trecut
Ernesto Sábato vede omul contemporan de veche obârşie, ai cărei membri au scris temporale în trecutul frământatei ţări sud- şi a celui în care şi noi ne petrecem.
în decadenţa-i ireversibilă, închisă oricărei pagini de speranţă, istorie şi sânge ale americane) este singura rază plutind prin-
transcendenţe divine, într-un spaţiu unde Argentinei, este un model de frumuseţe fe- tre demonii întunericului şi ai nimicului
minină şi mister, ce fascinează şi subjugă copleşitor.
pe protagonistul romanului, tânărul Martin,
Dar nimic nu durează în această lume...
Tot o rază de speranţă mai fusese

Felicia BURDESCU

Bradbury şi Lodge cu Faust prin universităţi
N u îndeajuns ne-am re-
ferit la miturile culturale Anglia secolului al XX-lea. M. Bradbury şi O figură de Faust în pragul destructurării De la eroul tragic al lui Marlowe, până
reprezentate de Faust, Don D. Lodge, cunoscuţi prozatori din UK sau oferă D. Lodge, erou plimbat prin aceleaşi la cel împlinit al lui Goethe opera de artă
Juan pentru englezi. Ca în toată Europa, în USA, sunt academici implicaţi în selec- universităţi noi de beton şi ferestre de sticlă susţine mitul însă cu fiecare secol şi în fie-
acestea se află acasă în cultura britanică. ţia canonului literar, figuri proeminente la în romanul Deaf Sentence, 1980 (Rostirea care cultură, Faust se lansează în metamor-
Faust însă, a fost preluat în special, după BBC (interfaţa culturală la public cu ecrani- surdă). Profesorul de literatură engleză, ca foză, odată cu societatea însăşi Faust apare
cum îl găsim, formativ şi structurant pen- zări TV după clasici), dau viaţă unui Faust şi la Bradbury este construit la modul sub- cel mai aproape de epistema, de tiparele ci-
tru specificul lor naţional şi în sine cultural. în campusul universitar post-modern. versiv, ca antierou angrenat în eroi-comicul vilizaţiei vestice. În viteza unui pragmatism
Voluntarismul, ca trăsătură a profilului psi- usturător. Octogenarul Desmond Bates plu­ mondial, Bradbury şi Lodge de-structurea-
ho-moral al acestui popor, cred că se cu- În 1975 Bradbury publică Omul Istoriei teşte într-o stare ilogică, născută se pare din ză un Faust post-modern, cu intenţionali-
prinde, se reflectă, din însăşi creaţia unui (roman parţial autobiografic) în care tipo- monstruozitatea vieţii sociale. Profesorul tate programatică, spre a-l exclude dacă e
Faust cercetaş, novator – el doreşte să înţe- logia faustiană se îmbogăţeşte cu ironia, eşuează odată cu generaţia tânără din uni- nevoie, odată ce devine clişeu cultural con-
leagă limpede o realitate determinantă din comicul incisiv. Erou contemporan creat versităţi (v. şi romanul Muzeul britanic se traproductiv. Englezii pot privi la dărâma­
ştiinţă – ceea ce nu era uşor când statul se subversiv şi totuşi din ascendenţa marilor prăbuşeşte, 1950) pentru că societatea în- rea de statui pentru că ajung modele goale
alcătuia ca imperiu sub dogma bisericii. maeştri, Kirk este profesor universitar de săşi prezintă fisuri dintre care eroul nu se sau iluzive pentru istoria lor. Reformulând
Să ne amintim un Faust timpuriu din istorie la apogeul meseriei în instituţie. mai iveşte, nu se propulsează eroic. un Faust post-modern în ficţiunea comico-
opera lui Marlowe. Aşa cum îl va fi creat Confuz în ceea ce priveşte coordonatele de sarcastică, Bradbury şi Lodge, intelectuali
dramaturgul vizionar (foarte tânăr dispărut cercetare, nu-i sunt clare nici filosofiile mo- Din jurnalul de o zi cu viaţa lui Bates din jurul campusului universitar impun noi
într-o încăierare din mahalalele Londrei), rale, însă profesorul revine obsesiv la teza, înţelegem amănunţit condiţia unor acade- teme, motive, interpretări în afara clişeului
Doctorul Faustus constituie un model, antiteza şi sinteza lui Hegel pe care părea mici seculari, uneori hipoacuzici, care se pentru canonul academic, atât în studiile
croindu-şi apoi o galerie de tipologii, spre a-l fi înţeles şi înglobat... Năucirea cerce- află de-a dreptul în contrast cu universită- britanice, cât şi cele americane. Proza celor
exemplu în opera lui Shakespeare. Chiar tătorului nu apare îndeajuns într-o vreme ţile strălucind după tehnica de ultimă oră. doi se adresează publicului larg (midbrow)
pactul cu diavolul, care începe bine în nu- a exigenţelor pragmatice, pretinse de soci- Autobiografia (Lodge era hipoacuzic şi îi departe de elitismul practicat cândva la
mele ştiinţei, dar se sfârşeşte rău, cu dispe- etate, căci lui Kirk i se întunecă şi teoria murise tatăl în 1980), se amalgamează par- Bloomsbury Group.
rarea eroului stăpânit de forţe oarbe pentru socială din istorie, fără de care se întrevede ţial în text, în persoana profesorului de li-
că impune oamenilor un adevăr al său, e blocajul existenţial. Soluţia? Profesorul are teratură, iar aluziile literare transparente se Azi în Regatul Unit se află o tradiţie
sâmburele destructiv, sădit de Shakespeare nevoie de doamna Calendar. află şi azi sub ochiul criticii. Modelul lui culturală puternică, stratificată în secole de
în Iago, în Othello. Mult rău încape în pie- Joyce, Ulysses este aplicat în scriitura care imperiu de la centru spre margini şi revers.
sele lui Shakespeare, iar problematizarea Bradbury croieşte satirikonul post- constituie un studiu atât al decăderii fizi- Elementul eterogen dobândit în ficţiune
unui orgoliu faustian ce derulează tragicul modern pentru fundamentele lumii din ce (comicul încurcăturilor de comunicare prin călătorii a fost asimilat ca valoare la
e asumat de dramaturgul elisabetan din Occident, care se derulează după o tem- ale profesorului tare de urechi, cu lumea Londra. Englezii au creat neîncetat o cultură
opera artistului de geniu, Marlowe. poralitate dislocată. Autorul comentează din jurul campusului), cât şi al morţii, prin de acasă în care, fără îndoială Shakespeare
Mefistofelic sau uman, trufaş sau trădă- istoria, obiectul în discuţie din programele pierderea tatălui. Descurcându-se în mod rămâne cea mai aleasă nestemată din co­
tor, rău fără justificare, însă creat desigur universitare englezeşti, în afara concep- pragmatic soţia profesorului universitar se roană. Petecind la moştenirea culturală de
pentru moralizarea publicului, Faust se află tualizării limpezi din sistemul filosofic al strecoară prin viaţă promiscuu. Tipologia excepţie Bradbury şi Lodge reformulează
printre universităţile de beton şi sticlă din lui Hegel. Cel puţin un marxism putea să feminină urmăreşte monologul joycean al instituţia, compartimentul literaturii, aş
strecoare profesorul de istorie în calendarul lui Molly Bloom din acelaşi roman covâr- spune cu Faust prin universităţi.
său, conştient de compromisurile socialişti- şitor, Ulysses.
lor, în istoria recentă din jurul lui 1917...

Universitaria Scrisul Românesc Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 25

Cum vorbim Cecilia Verbe şi locuţiuni verbale prepoziţionale
Cum scriem CĂPĂŢÎNĂ

(Vom da socoteală pentru faptele noastre!)

U na dintre sintagmele limbaju- a face opoziţie la..., a face referire la..., a apărea şi fără prepoziţie: a se abţine, a se grupului prepoziţional este obligatorie: el
lui lingvistic este verb prepo- pune umărul la..., a lua parte la...; feri; a sta de vorbă ş.a. se ceartă cu un coleg; ea s­a împrietenit cu
ziţional. Aceasta se referă la o tine; el a dat divorţ de Maria;
categorie de verbe şi locuţiuni verbale care – cu: a aduce cu (Patentul de touchscre- Examinând un inventar bogat de verbe
impun prezenţa unei prepoziţii. Prepoziţia en haptic Nokia aduce cu cel de la Apple), a şi locuţiuni verbale prepoziţionale, am ob- – în cazuri rare, anumite verbe se con-
respectivă precedă fie un nominal: apelează se alia cu..., a se asemăna cu..., a se asocia servat că: unele verbe şi locuţiuni verbale struiesc şi cu altă prepoziţie, fără vreo modi-
la părinţi; criza politică a culminat cu un cu..., a da piept cu..., a face cunoştinţă cu..., prepoziţionale au clitic reflexiv obligatoriu: ficare semantică: i s-a acrit de problemele...
conflict armat; ei au beneficiat de un sprijin a-i da zor cu..., a se lua la bătaie cu..., a / cu problemele...; i s-a urât cu binele / i s-a
moral ş.a., fie o subordonată relativă: s­au se lua la întrecere cu..., a intra în conflict – a se abţine de la..., a-şi da seama de..., urât de atâta bine; atenţia s-a concentrat
limitat la ce ştiau; adevărul reiese din ce cu..., a da mâna cu..., a sta de vorbă cu..., a-şi aduce aminte (de)...; asupra acţiunilor populiste / s-a concentrat
povesteşti. Complementul actualizat după a face paralela cu..., a face legătura cu..., a pe acţiuni populiste;
asemenea verbe şi locuţiuni verbale este, da ochii cu..., a fi la curent cu...; altele au perechi neprepoziţionale: Tot
în majoritatea cazurilor, prepoziţional: mai rar râdem în hohote vs Râdem de noi – prepoziţia „preferată“ de anumite
depinde de rezultat; constă în ceva, dar şi – de la: a se abţine de la..., a face ex- înşine; Nu prea mai facem haz aiurea vs substantive, apare şi în construcţia coloca-
circumstanţial: biserica aceasta datează cepţie de la..., a trage chiulul de la..., a face Facem haz de orice; ţiilor verbale care includ substantivele re-
din secolul trecut, mulţi imigranţi provin (o) digresiune de la..., a-şi lua rămas-bun spective: conflict cu / a intra în conflict cu;
din Asia, poliţia a descins la sediul băncii. de la..., a mânca bătaie de la...; – prepoziţia are rol de dezambiguizare exces de / a face exces de; abuz de / a face
În inventarul alcătuit, verbele şi locu- semantică: o nenorocire s-a abătut asupra abuz de; apel la / a face apel la; schimb de
ţiunile verbale prepoziţionale pot fi grupa- – în: a ancora în..., a consta în..., a ex- lui; omul s-a abătut din drum; potopul s­a / a face schimb de;
te după mai multe criterii, dintre care cele cela în..., a rezida în..., a-şi pune speranţa abătut peste Constanţa; preşedintele s-a
mai importante par a fi prepoziţia selectată în...; abătut de la principiile...; – în locuţiuni, inversiunea verbului cu
şi lexicalizarea obligatorie/ facultativă a numele are ca rezultat păstrarea grupului
acesteia. – pe: a se baza pe..., a se bizui pe..., a – participiul utilizat adjectival conservă prepoziţional în poziţie postnominală: cu­
În funcţie de prepoziţia impusă, notez conta pe..., a miza pe..., a se mânia pe..., a prepoziţia verbului: leasingul ambulanţelor noştinţă cu tatăl tău n-am făcut încă; de
câteva verbe şi locuţiuni verbale prepoziţi- se supăra pe..., a da vina pe..., a pune mâna SMURD, achitat de CJ Hunedoara; toate vorbă cu părinţii o să stau ceva mai târziu;
onale: – de: a abuza de..., a se achita de..., a pe..., a-i pica ochii pe..., a i se pune pata structurile afiliate la FRA; naveta de la Bucureşti la Craiova o face de
se agăţa de..., a se apăra de..., a (se) apropia pe..., a sta cu ochi / cu gura pe...; ani buni, dar şi postlocuţională: de vorbă
de..., a se apuca de..., a-i arde de..., a se as- – unele dintre verbele şi locuţiunile stau oricând cu tine; rău nu i-a părut de
cunde de..., a beneficia de..., a depinde de..., – asupra: a se concentra asupra..., a verbale prepoziţionale apar şi în construc- tine, ci de el; escală face, din câte ştiu, la
a ţine seama de..., a da socoteală de..., a-şi prevala asupra..., a se repercuta asupra..., ţii sintactice cu dativul, aşadar au perechi Frankfurt;
da seama de..., a da divorţ de..., a face haz a face impresie asupra...; sinonimice: a se adapta situaţiei / la situa-
de..., a face abstracţie de..., a face rost de..., ţia / cu situaţia; s-a alăturat grupului / s-a – grupul prepoziţional poate avea ca cen-
a ţine cont de..., a da dovadă de..., a-i părea – pentru: a milita pentru..., a opta pen- alăturat de grupul protestatarilor; turis­ tru: un substantiv (se achită de datorie), un
rău / bine de..., a fi pe cale de..., a fi în curs tru..., a face pasiune pentru...; mul a fost alipit dezvoltării / la Ministerul pronume (se bazează pe tine), un numeral
de..., a face schimb de..., a face caz de..., a Dezvoltării / de Ministerul Dezvoltării; dă (are nevoie de doi dintre colegi), un verb la
face băşcălie de..., a avea nevoie de...; – din: a decurge din..., a reieşi din..., a drumul televizorului / la televizor; dă tonul infinitiv (nu se abţine de la a consuma dul-
– la: a accede la..., a adera la..., a se rezulta din..., a face parte din...; petrecerii / la petrecere; a dat cu piciorul ciuri) sau la supin (s-a apucat de fumat).
afilia la..., a ajunge la..., a ancora la..., a norocului / la noroc;
atenta la..., a apela la... , a da drumul la..., – despre: a-şi da cu părerea despre..., a În structura matricială a anumitor ver-
a da tonul la..., a da loc la... (textul dă loc sta de vorbă despre...; – în cazul verbelor şi locuţiunilor verba- be şi locuţiuni verbale intră complementul
la mai multe interpretări), a face apel la..., a le simetrice, care presupun reciprocitatea, prepoziţional, realizat, cu puţine excepţii,
face recurs la (memorie), a face aluzie la..., – între: a face diferenţa între..., a există două situaţii. printr-un grup prepoziţional. Pledez, aşadar,
face distincţia între..., a face comparaţia pentru înregistrarea completă a construcţii-
între...; Prima, când subiectul este la plural, iar lor prepoziţionale ale verbelor şi locuţiuni-
prezenţa prepoziţiei cu, antepusă construc- lor verbale în dicţionarele explicative, dic-
În funcţie de caracterul obligatoriu sau ţiilor pronominale reciproce, este facultati- ţionarele sintactice şi normative ale limbii
facultativ al prezenţei prepoziţiei, disting: vă: ei se ceartă (unul cu altul); voi v-aţi îm- române.
prietenit (unul cu celălalt); ei au dat divorţ
– verbe şi locuţiuni verbale care lexi- (unul de celălalt) ş.a.m.d. A doua situaţie,
calizează prepoziţia: a se baza pe..., a ţine când subiectul este la singular, iar prezenţa
seama de..., a face rost de..., a face referire
la... ş.a.

– verbe şi locuţiuni verbale care pot

Ştefan VLĂDUŢESCU Gândirea care salvează

T rei sunt elementele ce fac in- lui căzut/ ce stă în preajmă şi se arată/ une- când nu intervine/ în viaţa oamenilor“ (ce bogăţia ori sănătatea“ (dimineaţă de vară).
dividualizabilă lirica lui Ion ori/ în oglindă“ (îngerul căzut). La început, este un înger?). Libertatea de a cunoaşte, de a visa şi de a
Maria din volumul recent „fratele om“ era veritabil; cu vremea s-a scrie (a face artă) permite omului să învin-
Fratele om: situarea, luminozitatea şi refle- deghizat şi el. Aceasta se datorează faptu- Evidenţiem partajarea lumii în „zone“ şi gă întunericul.
xivitatea. Opţiunea dominantă o reprezin- lui că Dumnezeu nu mai umblă prea des abordarea lor ca spaţii necunoscute, în sti-
tă situarea în lume. Este vorba de o „lume prin lume: „când Dumnezeu umbla pe aici/ lul lui Guillame Apollinaire (1880–1918); Deşi vorbeşte mult despre întuneric,
întunecată“, făcută, amestecat, din oameni lumea era mai blândă cu ea însăşi/ (...)/ oa- într-o aşa „zonă“, în cea mai bună dintre Ion Maria rămâne un poet luminos. Prin re-
mărunţi, din străini şi din trecători: „Cât mă menii erau atât de simpli/ căci semănau cu ele, oamenii „aşteaptă minuni“. Lumea, ră- flexivitate, prin meditaţie, viziunea sa des-
uit în jurul meu/ numai oameni mărunţi/ iarba“ (când Dumnezeu umbla pe aici). În masă fără un Dumnezeu vizibil şi implicat, pre lume apare ca deschisă şi cu şansă de
(...)/ ce încearcă să urce la cer“ (oameni trecerea timpului, Dumnezeu s-a îndepărtat este o lume întunecată, în deficit de lumină: salvare: „înconjurată de întuneric/ am găsit
mărunţi). Aceştia se studiază „unii pe alţii/ de oameni, iar acum ajunge să nu mai poa- „trăim într-o lume/ întunecată/ e întuneric lumină“ (a lua lumină). Scrisul este lumi-
ca animalele de pradă“ (când Dumnezeu tă fi recunoscut, ci doar intuit: „Dumnezeu şi ziua la amiază“ (să aprindem lumina). nă: „nici întunericul/ nu mai are respect de
umbla pe aici) şi cu sălbăticie: „oare câtă vine ca un anonim/ deghizat în cerşetor“ Întunericul nu este doar exterior, o formă sine/ se uită pe fereastră/ şi încearcă să se
sălbăticie/ mai este între ei“ (Zonă). A fi om (zonă). Se întâmplă ca Dumnezeu care aie- de umbră; el capătă şi o formă interioară: sperie/ atâta timp cât scriu/ nu mă tem de
nu este un dat: „să fii om este o responsa- vea umbla printre oameni să se fi „retras „chiar de nu-l vedem/ el se cuibăreşte aco- nimic“ (zonă); „e întuneric însă strălucesc
bilitate importantă/(...) /(...)/ e prea impor- într-o mănăstire/ şi nu mai vrea să ştie/ de lo/ în omul de pe stradă/ sau în cel mai bun stelele“ (între pământ şi cer). Viziune lu-
tant faptul de a fi om“ (să fii om). Omul nu noi“ (carele de foc). Cu prieten/ întunericul poate fi şi în tine/ însă minoasă este aceea care permite o soluţie,
este o întâmplare a lumii şi a vieţii, el „e un toate acestea, Dumnezeu o salvare, o ieşire prin gândire spre o par-
templu/ în care Dumnezeu/ se roagă pentru este lângă noi: „îndrumă- tu crezi/ că el este lumină“ te luminoasă a existenţei. Deşi se vede în
binele lumii/ se roagă cu teamă“ (anoni­ torul e aproape de noi“ (să aprindem o lumină). postura de „prinţ al întunericului“, îşi in-
mat). Temerile Creatorului nu sunt neîn- (să fii om); „în fiecare om/ jectează „întuneric în venă“ şi este „depen-
temeiate, căci „voinţă îţi trebuie/ să rămâi Dumnezeu a pus/ o fântâ- În om, ca şi în natură, dent de întuneric“, spiritul poetic rămâne
om printre oameni/ şi să nu te transformi“ nă/ din când în când/ mai lumina este înconjurată luminos prin importanţa decisivă acordată
(voinţă), iar unii dintre congeneri se deghi- aruncă o piatră/ în fântâ- de întuneric. Lumina cu- gândului, căderii „pe gânduri“. Întotdeauna
zează în oameni, ajung impostori: „privesc nă/ să vadă dacă apa/ se noaşterii capătă sens prin gândirea salvează, întotdeauna gândul lu-
pe fereastră/ oare câţi s-au deghizat în om/ tulbură/ sau nu“ (fântâ- întrebări, temeri, îndoieli, minează: „sigur este că aştept/ un mesaj/
şi se plimbă nepăsători prin oraş/ cum să-i na). Dumnezeu n-a aban- pierderi şi nelinişti: „tot (...)/ ceva important/ cuvinte care îmi vor
deosebeşti pe impostori“ (deghizaţi în om). donat lumea, ci doar s-a încercăm să găsim răspun- schimba viaţa/ (...)/ mă pregătesc febril/
Ca atare, este de admis că „fratele om“ ar distanţat de ea spre binele surile/ la marile întrebări/ să-l primesc/ altfel de ce/ aş mai trăi?“ (în
putea fi „fratele lup“: „ce este întunericul/ omului; i-a dăruit, astfel, (...)/ suntem condamnaţi aşteptare).
îl asemănăm cu fratele lup/ ori cu fratele libertatea, cunoaşterea şi să nu stăm locului/ să
om“ (fratele om). Pe lângă oameni se află arta: „poate că importan- scormonim“ (clopotul); Finalmente, remarcăm cum pe armătura
îngeri căzuţi: „fiecare om îşi are/ îngerul ţa lui/ e mai mare/ atunci „neliniştile mele tremu- situare-luminozitate-reflexivitate se grefea-
ră“ (câinii inteligenţi); ză o tematică nu amplă, ci profundă: desti-
„am pierdut tot ce era de nul omului, dragostea, credinţa, natura.
pierdut/ dragostea, faima,

26 Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 Scrisul Românesc Teatru

Teatru Ion Gala vedetelor de... comedie
PARHON

O rganizată de Teatrul „George Ciprian“, cu tradiţionali, în frunte cu Oana Borş, coordonatorul pu- Aşteptate cu mare interes au fost reprezentaţiile cu
concursul eficient oferit de Consiliul jude- blicaţiei festivalului şi al departamentului de presă, s-au Aproape perfectă, de Neil LaButte, autor american astăzi
ţean Buzău şi primăria Municipiului Buzău, aflat, bineînţeles, spectacolele... Mai întâi s-a ivit pe scenă bine cunoscut şi admirat de publicul românesc, în regia lui
Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, UNITER, producţia Teatrului „Odeon“ cu Natură moartă cu nepot Cristian Juncu şi scenografia lui Cosmin Ardeleanu, oferite
obez, de Ion Sapdaru, în regia lui Eugen Făt, şi scenografia prin conlucrarea dintre Teatrul „George Ciprian“, Teatrul
Scenă din spectacolul Vacanţă în Guadelupa concepută de Constantin Ciubotariu, ultima... premieră a Act şi Asociaţia Catharsis, dar şi o veritabilă pată de culoa-
prestigiosului teatru bucureştean, care a deschis „cu drep- re, spectacolul cu Mă mut la mama, de Andreas Petrescu
UNATC şi secţia română AICT, cea de-a VIII-a ediţie a tul“ cele opt seri de festival, după care a urmat savuroasa şi, un pic, Gabriel Fătu, în regia lui Gelu Colceag, prileju-
Galei vedetelor a fost consacrată în acest an comediei. O comedie cu titlul Vacanţă în Guadelupa, de Pierre Sauvil indu-i un veritabil „recital“ actriţei Adriana Trandafir.
iniţiativă generoasă şi întâmpinată cu pilduitor entuziasm şi Eric Assous, în regia Dianei Lupescu şi scenografia rea-
de buzoieni, care au luat cu asalt sala Teatrului „George lizată de regizoare împreună cu Victor Diaconu, piesă ju- Caruselul faptelor de teatru din festival a avut un final
Ciprian“, la spectacolele din programul „secţiunii oficiale“, cată pe mai multe scene din ţară, dar care, montată acum inspirat şi surprinzător, totodată, încărcat de parfum ro-
dar şi „cafeneaua artiştilor“, unde până târziu, în noapte, se în parteneriatul dintre Teatrul „Nottara“ şi Teatrul „George mantic, de nostalgie şi de nemuritoare sonorităţi muzicale,
desfăşurau spectacolele tinerilor studenţi ai Universităţii Ciprian“, pare să-şi fi aflat o întrupare ideală, salutată de prin spectacolul Teatrului „Nottara“ cu Umor, amor, fior
Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică, reunite sub public cu aplauze explozive la scenă deschisă. de dor din Bucureşti, în regia Dianei Lupescu, coregra-
genericul semnificativ „Vedeta de mâine“. Paralel cu spec- fia Roxanei Colceag şi direcţia muzicală asigurată de Dan
tacolele, au avut loc audiţii de teatru radiofonic, prezentate N-a lipsit dramaturgia tânără, la propriu şi la figurat, re- Ardelean. Paleta acestor confruntări între artişti consacraţi
de regizorul Mihai Lungeanu, coordonatorul proiectului prezentată de piesa Faceţi loc, de Mihaela Michailov, pusă a fost completată în chip armonios şi adeseori antrenant
„Bucuria ochiului din ureche“ şi lansările unor valoroase în scenă de David Schwartz, la Teatrul „Luni“ de la Green de producţiile „studenţeşti“, aşa cum au fost seducătorul
volume de teatru, cum au fost acelea intitulate Dramaturgi Hours, cu o echipă remarcabilă de interpreţi, în frunte cu „taifun“ al „clovnilor“, din spectacolul Pa-dam, pa-dam,
olandezi de azi, Avangarda rusă – Dramaturgie, Habar­ realizat de prof.univ.dr. Mihai Gruia Sandu, ambiţioasa
nam în oraşul teatrului (universul spectacolelor lui Scenă din spectacolul Natură moartă cu nepot obez restituire Pygmalion, de G.B. Shaw, sub regia asigurată
Alexand­ ru Dabija) şi Jules Cazaban, profesionistul, des- de lector univ. dr. Bogdana Darie şi profesor asociat dr.
făşurate în secţiunea organizată împreună cu Fundaţia Rodica Mandache, Constantin Cojocaru şi Irina Mazanitis. Mirela Gorea, sau acel spectacol de teatru scurt Jocuri în
„Camil Petrescu“ şi revista „Teatrul azi“, într-un proiect O reîntâlnire edificatoare cu Teatrul „Nottara“ ne-a prilejuit curtea din spate, exerciţiu pe un text de Edna Mazya, în
coordonat de criticul de teatru Florica Ichim. În sala nouă spectacolul cu piesa Metoda, de dramaturgul spaniol Jordi traducerea Adei Maria Ichim, semnat de Bobi Pricop.
a Consiliului judeţean Buzău, într-o ambianţă ce îngemă- Galceran, într-un discurs artistic de o apreciată tensiune
nează eleganţa cu intimitatea, a avut loc şi audiţia CD-ului intelectuală şi emoţională realizat de regizorul Theodor- A fost ultimul maraton teatral din pragul verii, desfă-
Top 10 – Ora veselă, însoţită de o electrizantă întâlnire Cristian Popescu şi scenograful Ştefan Caragiu, în vreme şurat aproape în acelaşi timp cu Festivalul de dramaturgie
cu unii dintre cei mai apreciaţi reprezentanţi ai comediei ce un alt colectiv bucureştean, Teatrul de Comedie, a ono- română de la Timişoara, după care vor urma festivalurile
româneşti, în frunte cu maestrul Ion Lucian. rat festivalul cu spectacolul său Elling, de Alex Hellstenius de la Sibiu, Bucureşti (FESTCO), Galaţi, Piatra Neamţ,
şi Petter Naess, după romanul Fraţi de sânge, de Ingvan Alba Iulia, Arad, Brăila şi din nou Bucureşti (Festivalul
Dar, hotărât lucru, în prim-planul acestui eveniment Ambjørnsen, conceput de un valoros trio de artişti alcătuit naţional de teatru). Aşadar, fie criză, fie recesiune, teatrul
cultural-artistic, conceput, ca şi în ceilalţi ani, de doam- din regizorul Vlad Massaci, scenograful Andu Dumitrescu nu se predă. Stăm bine la... cantitate. Dar calitatea? Despre
na Marinela Ţepuş, directoarea teatrului buzoian, împre- şi Cristian Juncu, binecunoscutul regizor, aici în calitate de asta, vom vorbi la toamnă.
ună cu o harnică echipă din subordine şi cu colaboratori autor al ilustraţiei muzicale.
Scenă din spectacolul Pa-dam, pa-dam

„Goana după fluturi“
O rganizată de către Consiliul judeţean Vâlcea,
Centrul judeţean pentru conservarea şi promo- Florea Firan. În prezenţa unor numeroşi oameni de artă un reper viu şi invulnerabil, nu ca pe un fapt muzeistic, cei
varea culturii tradiţionale – director prof. Elena şi cultură, prieteni ai teatrului, dar şi a juriului prezidat mai tineri locuitori, adică elevii claselor I–VIII de la şcoala
de Emil Boroghină, directorul Festivalului internaţional din Budele, ne-au făcut martorii unui scurt dar emoţionant

Stoica, împreună cu Teatrul „Anton Pann“ şi Primăria „Shakespeare“, s-a desfăşurat o fructuoasă dezbatere cu program artistic, din care nu au lipsit doinele, cântecele la

comunei Tetoiu, la Râmnicu Vâlcea a avut loc cea de-a privire la unele „tendinţe, forme şi structuri în dramaturgia fluier sau ocarină şi electrizantul căluş oltenesc.

cincea ediţie a Festivalului naţional de dramaturgie de astăzi“, în care a fost evocată şi Nerăbdarea prietenilor teatrului

„Goana după fluturi“. Titlul generic al acestei manifestări nevoia unei mai puternice promo- a cunoscut cotele cele mai înalte

după o piesă de teatru a regretatului dramaturg Alexandru vări a piesei contemporane româ- atunci când au fost anunţate rezul-

Pârâianu, cunoscut sub pseudonim ca Bogdan Amaru, dă neşti. Participanţilor li s-a oferit şi tatele concursului de dramaturgie,

seama din start despre nobila strădanie a vâlcenilor de a satisfacţia întâlnirii cu talentata şi salutate cu aplauze de către cei pre-

permanentiza interesul şi preţuirea faţă de scriitorul dispă- inimoasa trupă vâlceană, prin spec- zenţi, în rândul cărora se aflau nu

rut dintre pământeni la numai 28 de ani, după ce opera sa a tacolul Tango, de Slavomir Mrožek. puţini poeţi, prozatori şi autori de

cules aprecieri elogioase din partea cărturarilor vremii, în În cea de-a doua zi, după un teatru de pe meleagurile vâlcene, din

frunte cu ilustrul Eugen Lovinescu. pelerinaj şi o creştinească aduna- Craiova, Piteşti, Slatina etc. Laurii

La Teatrul „Anton Pann“, activităţile circumscrise aces- re comemorativă la mormântul lui acestei ediţii de concurs, aflată în

tui eveniment s-au deschis printr-un remarcabil spectacol- Bogdan Amaru, din comuna natală miezul festivalului vâlcean, la care

lectură, conceput de regizorul Adrian Roman, directorul Tetoiu, unde personalitatea scrii- au participat peste treizeci de dra-

instituţiei, cu piesa Domnul deputat general, de Constantin torului a fost evocată în cuvinte de maturgi, i-au revenit lui Robertino

Turturică, laureatul ediţiei a patra, din anul 2009. Cu acest o aleasă simţire, de către preotul Patilea, pentru piesa Democraţie

prilej, au fost lansate volumul al treilea al Antologiei tea­ Ştefan Nicolae şi dramaturgul Doru perfectă, încununată cu Marele

trale „Goana după fluturi“, apărut la Editura „Silviana“, Moţoc, toţi cei prezenţi s-au deplasat premiu, ce a trebuit să fie expedi-

cu o prefaţă de dramaturgul Doru Moţoc, directorul festi- la Casa memorială a dramaturgului, at la Bromley, în... Marea Britanie

valului, şi cel de-al patrulea volum – Corespondenţa, ce din satul Budele. Însufleţiţi de efor- (de unde a venit textul !!!), autoa-

încheie integrala operei lui Bogdan Amaru, lucrare îngriji- turile primarului Gheorghe Popa, ale rei Florentina Loredana Dalian,

tă de ing. Nicolae Petre şi apărută la bine cunoscuta editu- dascălilor şi ale acelora care cinstesc din Slobozia, pentru piesa Atenţie,

ră craioveană „Scrisul Românesc“, condusă de profesorul cu sârg memoria scriitorului ca pe cad suflete!, recompensată cu →

Muzică Scrisul Românesc Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 27

Maria Cristiana STAN

Primele manifestări

ale „modernismului“ muzical

Coca Farago – portret foto cu dedicaţie: „Nicicând de-a lungul existenţei sale, 11 ianuarie 1911 sub formă de afiş, care de Marinetti în colaborare cu Francesco
„Bunului şi scumpului prieten Bogdan Amaru, istoria muzicii nu a fost mai zbuciumată, invită la „dispreţuirea publicului“ şi pro- Cangiullo). În sinteză, acest „alt salt îna-
mai disputată şi mai violent expusă proce- clamă „voluptatea de a fi fluieraţi“; mai inte impus teatrului“ (conform Marinetti)
multă preţuire omului şi scriitorului“ sului înnoirilor, al reevaluării conceptelor dens din punct de vedere tematic este Il însemna următoarele: „Teatrul Surprizei
estetice, sintactice şi morfologice, ca în a Teatro di Varieté din 29 septembrie 1913, cuprinde în afara tuturor fizionebuniilor
→ Premiul I, dramaturgului şi publicistu- doua jumătate a secolului XX. (...) repre- unde Marinetti „indică în music-hall forma unui café concert futurist la care partici-
zentată printr-un mare număr de compozi- maximă de spectacol, cu complicaţii şi sin- pă gimnaşti, atleţi, iluzionişti, excentrici,
lui Mircea M. Ionescu, din Bucureşti, pen- tori de o inepuizabilă fantezie şi forţă crea- teze, clovni, prestidigitatori etc. Simpatia prestidigitatori, în afara Teatrului Sintetic,
tru piesa Nu mor pescăruşii, când vor por­ toare, muzica contemporană atrage atenţia pentru formele de spectacol popular este inclusiv un Teatru-ziar al mişcării futuris-
cii mistreţi, un text cu nu puţine trimiteri la şi printr-o serie de tendinţe în care unii au comună tuturor avangardelor, dar, pentru te şi un Teatru-galerie de artă plastică, şi
viaţa teatrului, şi autoarei Edith Negulici, determinat formalizarea limbajului şi utili- mişcarea italiană varieteul conţine acele pe deasupra declaraţii dinamice şi sinop-
din Bucureşti, pentru Ecstasy, un text poate zarea frecventă a unor metode euristice.“ «noi elemente de stupoare» care stau la tice de cuvinte în libertate intercalate de
mai puţin favorabil scenei şi cutumelor tea- (Vasile, Iliuţ, De la Wagner la contempo­ baza «miraculosului futurist» (...), produs dansuri, poezii parolibere adaptate pentru
trului, dar plăcut la lectură prin incantaţiile rani, 2001) de maşinării bizare cu ajutorul grotescu- scenă, discuţii muzicale improvizate între
sale poetice, ca o „pată de culoare“ într-o lui, dinamismului, ridicolului, sarcasmu- piane, pian şi canto, improvizaţii libere ale
vreme când limbajul tot mai violent şi mai Avangardismul muzical pare a-şi avea lui. Acest tip de spectacol, accentuează orchestrei etc.“
vulgar de pe scene şi de pe micile ecrane originea în „experimentul futurist“ al brui- Marinetti, reprezintă reversul teatrului psi-
tinde să devină pentru mulţi autori o „nefe- tiştilor italieni (1913), situat la limita între hologic cu fundal burghez, care privilegia- Teatrul futurist nu s-a limitat doar la
ricită“ miză a... succesului. muzică şi antimuzică; deşi s-a manifestat ză textul, cuvântul.“ declaraţii teoretice, cronicile spectacole-
ca un caz izolat, efectele sale au fost în- lor demonstrând „reprezentarea“ acestora;
Demn de menţionat este şi faptul că, în semnate, mişcarea artistică iniţiată având Adevărata ruptură de teatrul tradiţional una dintre locaţiile experimentalismu-
contextul concursului şi al activităţilor ar- un pronunţat caracter „reformist“. Luat în intervine însă în manifestul Il teatro futu­ lui teatral în anii ’20 a fost „Casa d’Arte
tistice prilejuite de festival, au mai avut loc ansamblu, s-a manifestat confuz din punct rista sintetico, lansat în 1915 sub semnă- Bragaglia“ din Roma, alături de aceasta
vii dialoguri între scriitori şi prezentări ad- de vedere artistic şi mai ales politic, culti- tura lui Marinetti, Bruno Corra şi Emilio fiinţând, din 1923 „Il Teatro Sperimentale
hoc ale unor volume ca Dumnezeu şi des­ vând forţa, anarhismul, nihilismul, naţiona- Settimeli. Conform acestui nou manifest, degli Indipendenti“ (aici a fost pusă-n prac-
tinul universului, de Dumitru Drăghicescu, lismul, devenind până la urmă, în Italia, un teatrul trebuie să fie „netehnic“, „născut tică „scenotehnica cromatică“, teoretizată
editat de Fundaţia „D.Drăghicescu“, con- credincios servitor al fascismului. Din Italia, din improvizaţii, din intuiţie fulminantă, în volumul Del Teatro Teatrale ossia del
dusă de Daniel Niţu, unul dintre sponsorii futurismul a trecut şi în alte ţări ale Europei, din actualitatea sugestivă şi revelatoare“, Teatro/. În Italia, Teatrul Sintetic a fost im-
festivalului, Jurământ şi Sânzienele, de în alte forme, specifice, de manifestare. noutatea fiind reducerea operei teatrale la pus de Companiile Berti, Ninchi, Mateldi,
Nelu Barbu, directorul revistei „Casa de câteva minute, eliminând astfel „timpii“ Luciano Molinari, Petrolini ş.a.; la Paris
sub pădure“ ş.a. Iniţiatorul „futurismului“, Filippo teatrului tradiţional. Se dorea un teatru al şi Geneva de Societatea Avangardistă Art
Tommaso Marinetti (1876–1944) a confe- grotescului şi al paradoxului, printre alte- et Liberté, iar la Praga de Compania ce-
Pentru tot ce s-a întâmplat sub cupola rit întregii sale activităţi o vocaţie socială, le doborând „bariera“ dintre scenă şi sală, hoslovacă a Teatrului Svandovo. Teatrul
generoasă a Festivalului „Goana după flu- aceea de a interveni direct în mijlocul co- pentru aducerea publicului în postură de Surprizei a fost reprezentat şi impus de
turi“, conceput şi împlinit ca un eveniment lectivităţii; pentru manifestul fondator, a protagonist al spectacolului. Cu acest „tip“ Compania Futuristă De Angelis: în acest
cultural şi omagial eliberat de „sechele- dorit o lansare concomitentă în mai multe de teatru, ne aflăm deja într-o zonă expe- cadru şi-au făcut apariţia „discuţiile“ in-
le“ festivismului şi ale politicianismului ţări, adresându-se pentru aceasta poeţilor şi rimentală unde scena, ca hiperteatru, inva- ventate de muzicienii futurişti între piane
electoral, se cuvine a exprima binemeri- redacţiilor de reviste literare din lumea în- dează tot spaţiul existent. improvizatoare şi între pian şi violoncel.
tate felicitări organizatorilor din Râmnicu treagă: ecoul în presa internaţională a aces-
Vâlcea şi Tetoiu, celor numiţi mai înainte, tui prim manifest a fost însemnat. (Publicat Tot o înnoire a scenei este propu- Istoria futurismului ia sfârşit pe fundalul
doamnei prof. Elena Stoica, sufletul acestei la 20 februarie 1909 în ziarul francez „Le să şi de Enrico Prampolini în manifestul celui de al Doilea Război Mondial. Efectele
manifestări, director al Centrului judeţean Figaro“, textul programatic apare editat şi Scenografia e coregrafia futurista, publicat acestei prime manifestări de „modernism“
pentru conservarea şi promovarea culturii în versiune românească, în aceeaşi zi, în zi- la 12 mai 1915; în viziunea acestui „cel mai muzical s-au făcut simţite în activitatea lui
tradiţionale, dramaturgului Doru Moţoc, arul craiovean „Democraţia“.) important scenograf futurist“, scena trebu- Edgar Varèse şi în cea a lui Pierre Schaeffer
omniprezent în pregătirea şi împlinirea ie să fie o arhitectură electro-mecanică in- şi a discipolilor săi, adepţi ai „muzicii zgo-
ţelurilor festivalului, inginerului Nicolae „Manifesto del futurismo lansează coloră, luminată de reflectoare electrice şi motelor“, cunoscută sub denumirea de mu­
Petre, inimos editor al creaţiei scriitorului conceptele cardinale ale mişcării: noua geamuri multicolore. Djaghilev încearcă, în zică concretă. Cea mai vizibilă „libertate
omagiat, şi economistului Gheorghe Popa, frumuseţe a vitezei (expresie a simultane- 1916, montarea lucrării lui Igor Stravinski de acţiune“ s-a manifestat însă după 1950,
primarul comunei Tetoiu. ităţii spaţio-temporale), caracterul agresiv - Il canto dell usignola (Cântecul privi- „când fenomenele euristice au fost tot mai
al poeziei împotriva imobilităţii, extazului ghetorii), solicitând realizarea scenogra- frecvente, apariţia lor fiind determinată de
şi somnului, violenţa creatoare a miturilor fiei şi a costumelor lui Fortunato Depero. aspiraţia la originalitate şi de tendinţa refu-
contemporane (apologia maşinismului şi a Scenografia imaginată de acesta pentru gierii creatorilor în stiluri compoziţionale
tehnologismului, a vitalismului şi urbanis- baletele ruseşti recompunea o imensă floră individuale indiferent de rezultat“. (Vasile,
mului), toate componente ale unei concep- fantastică (proiectul nu a fost finalizat). Iliuţ)
ţii activiste, exaltate de pasiunea pentru pe-
ricol, curaj, salt mortal, palmă şi pumn.“ Teatrului futurist sintetic (netehnic-di- Începuturile „mutaţiilor“ pentru o mu-
namic-simultan-autohton-alogic-ireal, cum zică nouă pot fi identificate în revirimentul
Dintre manifestele futuriste dedicate se preciza în titlul manifestului), îi urmează, serialismului dodecafonic de după 1950,
artelor, ar fi de amintit Manifesto dei dram­ în 1921, Teatrul surprizei (manifest semnat mai ales în cel de factură weberniană.
maturghi futuristi de Marinetti, publicat la

O nouă premieră pe scena Teatrului Naţional „Marin Sorescu“
S âmbătă, 21 mai a.c., în sala „Amza Pellea“ a Shakespeare, una dintre piesele mai puţin jucată pe sce- Mircea Cornişteanu Totu-i bine când se sfârşeşte cu bine
Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova, nele lumii. este cea de-a treia premieră a anului, un spectacol destinat

iubitorii Thaliei au putut vedea o nouă premieră cu Este a patra din repertoriul shakespearian pe care pu- ediţiei din 2012 a Festivalului Internaţional Shakespeare.

spectacolul Totu-i bine când se sfârşeşte cu bine de W. blicul craiovean are ocazia să o vadă. Publicată pentru Red.

prima oară în 1623, piesa reprezentată pe scena din Bănie

a fost regizată de britanicul Tim Carroll, cel care în 2009

a montat la Craiova spectacolul Odisseya, după Homer.

Traducerea piesei îi aparţine scriitoarei Ioana Ieronim.

O distribuţie care a asigurat un spectacol echilibrat,

în crescendo spre finalul acestuia: Iulia Colan, Romaniţa

Ionescu, Cătălin Băicuş, George Albert Costea, Geni

Macsim, Anca Dinu, Constantin Cicort, Eugen Titu, Vlad

Drăgulescu, Dragoş Măceşanu, Adrian Andone, Ştefan

Cepoi.

Am remarcat muzica originală semnată de Iosif

Herţea.

După mărturisirile directorului general al teatrului,

28 Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 Scrisul Românesc Eseu
Poezie
Dan IONESCU

Despre periodizarea presei literare din Oltenia

F iecare etapă are particula- şi o mai mare apropiere de rostul artei în ge- Moda în arte era avangarda, prin încuraja-
ritatea şi reprezentanţii ei. neral, potrivit căruia apogeul estetic semna- rea dicteului automat de a releva din spaţiul
Periodizarea este necesară lează ataşament naţional. oniric, aspecte scăpate logicii în creaţie.
pentru înţelegerea nuanţelor în care
s-a exercitat o publicaţie şi a felului în care lectorii s-au Chiar între 1838 – 1900, deşi probabil În perioada interbelică, numărul revis-
angrenat, cu tentă specifică formaţiei lor şi categoriei soci- o publicaţie exersa în coloanele ei princi- telor creşte, datorită intenţiilor de europe-
ale care-i furniza, în aprecierea diferenţei ilustrând origi- piul romantic al exprimării culorii locale, nizare a culturii în general şi a literaturii în
nalitate, dintre programul ideologic şi mentalul veacului. totuşi au fost diriguitori, precum Traian special. Fenomenul atinge şi mediul rural,
Apreciabilă de asemenea, în proporţia, în general imprevi- Demetrescu la „Revista olteană“, care în care-şi depăşeşte solitul existenţial prin ca-
zibilă, pe care o dau colaborările, este evoluţia ulterioară a propria operă manifestau predilecţie pentru pacitatea de a susţine periodice sau reviste
revistei faţă de program. o mişcare universală ca simbolismul. literare: „Suflet oltenesc“, „Redeşteptarea“
Apariţia revistei „Mozaikul“ (3 oct. 1838) la Craiova – Pleniţa: 1927; „Prietenul săteanului“ –
marchează trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin. Tendinţa de integrare într-un curent li- Novaci, Gorj: 1926; „Pentru tine“ – Galicea
Clasificarea propusă de profesorul Florea Firan, în lu- terar de mare amploare a devenit modă. Mare, Dolj: 1925; „Medici veterinari“ –
crarea Presa literară craioveană (Scrisul Românesc, 1976, Deprinzându-i programul, publicaţia îşi asi- Bălceşti de Olteţul: 1934 – 1936; „Leagăn
ed. II, 2004), este judicioasă şi porneşte de la vederile pe gura, în măsura dată de orientare, fastul de a de vise“ – comuna Ursoaia, Olt: 1931;
care iniţiatorii şi patronii de reviste ori periodice literare fi în vogă. Stângăcii de conţinut s-ar fi datorat „Izvoraşul“ – comuna Bistriţa, Mehedinţi:
le-au avut asupra mişcărilor literare importante în epocă. implicit ideologiei adoptate. În acelaşi timp, 1914 – 1940; „Glasul câmpului“ – Dârvari, Mehedinţi:
Profesorul Florea Firan propune ca primă etapă, în evolu- posibilul complex de receptivitate al fondatorului revistei 1931; „Ţăpoiul“ – Brădiceni, Gorj: 1926 – 1927 ş.a.
ţia presei literare craiovene, perioada 1838 – 1900. s-ar fi diminuat considerabil. Subterfugiul este vizibil în Periodizarea este, deci, un criteriu elementar, de înţele-
În tiparul psihologic al deschiderii inedite înspre noi perioada interbelică; însă de natură subiectivă şi benefic gere în diacronie a fenomenului. Astfel, pe baza lui şi prin
înşine şi valorile naţionale, ca speţă a preromantismului atunci, menit să indice universalitate, se perverteşte după descărcarea unor aspecte de context, se apreciază acele
autohton, periodicele induc o notă de naţionalism neclari- 1944, în directivă de partid. Abia după anul 1989, presa îşi probleme de conţinut ori excerpte care desprind publicaţia
ficat pentru că îl dezvoltă inegal, fie în marginile regiunii recapătă libertatea cuvântului. de spiritul etapei.
oltene, fie în extensiune asupra întregului teritoriu. Lucrul În funcţie de personalităţile care au condus revistele,
este pozitiv: aprecierea valorilor naţionale în consecin- Reviste emergente sunt: „Ramuri“ (1905–1947), a de asemenea, se poate întocmi o clasificare.
ţa conştientizării celor provinciale, dar exista un pericol, cărei serie nouă a început în 1964; „Scrisul Românesc“ Constantin Lecca a condus prima serie a revistei
pe care totuşi colaboratorii din toată ţara l-au diminuat (1927), serie nouă din 2003; „Mozaicul“ (1938), reînfiinţa- „Mozaikul“, „Naţionalul“ s-a aflat sub directoratul lui
– confundarea interesului zonal cu patriotismul în formă tă în 1998, „Arhivele Olteniei“ (1922 – 1943) etc. Toma Strâmbeanu şi Petre Cernetescu, Gheorghe Chiţu
evoluată. întemeiază periodicul „Vocea Oltului“, la care îşi face de-
Etapa secundă, primele decenii ale secolului trecut, Sub raportul deschiderii la modernitate, deşi azi nu mai butul N.N. Nicoleanu, cu poezia La patrie [nr. 5/1857].
atestă, prin publicarea articolului-program al revistei apar, au impresionat şi influenţat lumea literară: „Năzuinţa“ „Amicul libertăţii“ îşi datorează apariţia prim-redactoru-
„Ramuri“, Credinţele şi gândul nostru, evoluţia vederilor, (1922 – 1929), „Meridian“ (1934 – 1938), „Moda“. lui său, Traian Demetrescu. Publicaţia ştiinţifică-literară
de la un patriotism larg, descins dintr-un complex al de- „Craioviţa“ a fost condusă de C.D. Fortunescu, „Proza“
pendenţei de marile imperii, la fixarea în formula estetică a Înscrisă în linia „Sburătorului“ şi din această cauză, în [1914], de Emil Gârleanu, „Meridian“, revistă modernis-
unui curent literar, deci, o rafinare a sentimentului patriotic dezacord fervent cu tradiţionalista „Ramuri“, a fost revista tă, sub formă de caiete, cu frecvenţă lunară, de Tiberiu
„Meridian“. Iliescu.

Apărută într-un singur număr, „Moda“ a surprins prin
legăturile cu avangarda europeană, marcate prin traduce-
rea Manifestului Futurist al scriitorului Filippo Tommaso
Marinetti. A existat corespondenţă între titlu şi conţinut.

Viorel FORŢAN

amurg interior dar pentru că nu am găsit rimă în it asemenea neputinţei din coşmar
sau în ce
tandem degeaba urlet interior la mansardă
de-ar surpa himalaia şi repet întrebarea
gând împietriţii preşedinţi vă convine ca Ziua de Apoi da
de pe muntele richmond inima mea
ghem de sfoară să fie într-o joi locuieşte pe Calea Lactee
ghem de frânghie urlet interior la mansardă
ce nu-şi găseşte locul aura albastră
de făcut nadă la javre de ieşire autoservice
de ispăşire Aura albastră a marşului
zbucium de noiembrie decembrie în van aş încerca s-articulez săgeţi
lumi paralele de ianuarie februarie cu pana mea de gâscă
cuţitul mare de-njunghiat porcul
cuţitul mare de tăiat vaca ce-i trebuie cârtiţei sarcastice istorii cotidiene râurile sunt poluate
cuţitele mari bulevardul luminii cumpănă în APA TIMPULUI până şi rubiconul
şi albul de ambe sexe
ambele vitrine prospere zarurile împuţinate
le-aş împlânta în tine simţuri sfidând decapitarea cuburilor de gheaţă măsluite
păstor al lumii simţuri atrofiate reduse la două feţe
şi voi
de-ai exista atrofiate uscaţi o mască cu colţurile gurii până la urechi
dar n-am norocul acesta atrofiate simţuri lihniţi o mască cu colţurile gurii până la gât
seci
n-am norocul gând găunoşi mai bine mă duc să-mi plătesc facturile
n-am zbucium fărădemăduve fiindcă nimeni nu mă iartă
murmur
murmur şoaptă dogoarea întrebărilor neîntrebate mă penalizează
urlet la cumpăna de ape
fundătura oricât de largă ar fi de ape vii să îmi fie de bine
nu dă-n bulevardul luminii tu
perlă artificială mesajul Aurei albastre a fi hoinar
şoaptă din decembrie
eu din ianuarie mi-agăţ câte-un gând
zi neagră drapată-n roşu lacrimă bastardă din tot anul ca un inel
şi roşie drapată-n negru din toţi anii
joi să fie Ziua de Apoi dintotdeauna de piciorul păsării în zbor
negru şi roşu ÎNTOTDEAUNA
culori de curve vă convine joi şi-alerg
Ziua de Apoi amurg interior aşa parţial cum sunt
de ambe sexe
ştiţi voi ce-i albul e un fel de Cum vă place roşul nepictabil spre alte zări
As you like it al amurgului interior spre alte ţări
urlet
mă ţine PE JARul apoi
imaterialităţii iluzorii o viaţă-două
îmi frige tălpile şi palmele caut să-mi îndrept greşeala

la NEPUTINŢA mângâierii de-a fi hoinar
unei inimi intangibile

Proză Scrisul Românesc Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 29

Scaunul itinerant Viorel DIANU

Mirarea îl ţinu două popa- scăunelul să se odihnească puţin. împlinire precum cel de acum. Scaunele – După ce vă
suri. Apoi, din deal, răsu- – Bineînţeles, bineînţeles, consimţi el din autobuze sau tramvaie nu erau ale lui, odihniţi dumnea-
nă glas înalt. Începea litur- cel mult şansa de a le ocupa întâi, ori scău- voastră, daţi-l mai
ghia de resfinţire a Catedralei Patriarhale. spontan. nelul pe care se odihnise la început operata, departe, celor din
Câte se adunaseră în aceste zile, iar pentru Îi dispăru slăbănogeala ca luată cu iar în momentul de faţă bătrânul, şi pe care urmă.
el cele mai multe se suprapuneau chiar as- li-l va lăsa definitiv oamenilor să le fie de
tăzi: şi pelerinajul la moaşte, la moaştele mâna, fericit că putea să ajute pe cineva. O sprijin, era al lui întrutotul. Aşadar nu era – Da?... Ce om sunteţi, domnule!
Apostolului Pavel cu deosebire, şi resfinţi- binefacere îţi umple întotdeauna sufletul de totuna să cedezi o favoare de care profiţi Rămânând în picioare, cu simţurile tre-
rea Catedralei, şi sărbătorirea Sf. Dimitrie, bucurie. Cu privirea, luă urma scaunului, întâmplător, cu a ceda lucrul tău. ze, ieşi în câştig, căci, nedormitând ca moş
Izvorâtorul de Mir. Dacă el nu s-ar fi hotă- care ajunse la o doamnă ce stătea sprijinită Manole, fură învăţătură bună din cuvânta-
rât să stea la coadă pentru Apostol, i-ar fi de zid, cu corpul încovoiat. Şi dumneaei, Ceremonia se reluase afară, pentru că rea Preafericitului. La Daruri, ar fi trebuit
plăcut mult să asiste la ritualul de sfinţire. cu ce curaj se avântase în isprava asta? răzbătură de pe deal cântări. În scurte mo- să îngenuncheze din nou şi mult ar fi avut
Catedrala aniversa trei sute cincizeci de ani Chiar şi ameliorându-şi o zăbavă suferinţa, mente urma să se citească Apostolul. Un nevoie de o alternanţă oasele lui. Îşi cercetă
de la ctitorire. Beneficiase de importante mai avea destul de îndurat până răzbătea la reflex imperativ îl îmboldi pe Igăr să înge- ceasul: se făcuse unsprezece. Trecuse peste
lucrări de restaurare şi înfrumuseţare, re- liman... Însă aici, pe lângă cei sănătoşi, nu nuncheze, aşa cum făcea neapărat când se o oră şi un sfert de când stăteau înţepeniţi
făcându-i-se tencuiala pe dinafară şi fiin- vin îndeosebi cei cu o suferinţă, cei cu o afla în biserică, dar şi afară, pe piatră. Aici, pe loc, depăşind recordul de o oră, de di-
du-i reînnoit acoperişul cu table turnate în apăsare pe suflet, cei îngrijaţi şi nădăjdui- pe trotuar şi departe de Catedrală, gândi mineaţă... Însă Darurile aduseră pelerinilor
plumb, i se montaseră splendide icoane de tori?... În fine, puţinul ce depinsese de el îl că ar fi excesiv, nu atât din punctul lui de şi „darul“ îndelung aşteptat, căci li se dădu
mozaic în ocniţele de pe frontispiciul prid- făcuse cu dragă inimă. Se felicită că procu- vedere, cât pentru impresia, străină de con- drumul să înainteze şi să ocupe următoarea
vorului şi îi fuseseră reconstituite vitraliile, rase taburetul. Acum nu-şi dorea decât să text, pe care ar fi trezit-o pelerinilor, care poziţie. Cât bine le făcu, şi la spirit şi la
i se aduseseră îmbunătăţiri şi pe dinăuntru, fie mai lung răspasul, ca să-i priască femeii nu erau atenţi la slujbă, şi mai ales trecăto- trup, minima mişcare! Apoi, când la Crez
placându-i-se cu marmură pardoseala alta- odihna. Dacă respectau ritmul de înaintare rilor de pe stradă. Se apropie deci de zid şi mai câştigară un spaţiu, oamenii se înzdră-
rului şi acoperindu-se cu foiţă de aur ca- de până atunci, nicio grijă... Făcea haz de îşi lipi fruntea de tencuială. Nu se desluşea veniră destul. Iar la Sfintele Taine, în timp
tapeteasma... Era un eveniment rarisim, pe ciudă. Căci nu se explica nicicum tergiver- vocea diaconului, însă recunoscu fără greş ce corul cânta Cuvine-se cu adevărat, ure-
care îl rata. Se va mulţumi doar să asculte sarea cu care mergeau. Un grup ca al lor, Epistola către Evrei, după cum recunoscu chile li se umplură de bucurie mare: din
din slujbă atât cât va răzbate până la el şi să de cincizeci-şaizeci de oameni, se prefiră şi Evanghelia, care se citi după asta, cu turnul de pe colină se revărsară peste ei şi
şi-o imagineze: cum înconjoară Patriarhul pe la moaşte în şapte-opt minute, zece ma- povestea despre demonizatul din ţinutul peste toată întinderea dangătele covârşitoa-
biserica şi o unge cu mir în cele patru la- xim, ori ei îşi schimbau locul la douăzeci Gherghesenilor. re ale clopotelor. După Taine, mai interveni
turi, cum bate la porţi, cu procesiunea fas- de minute şi chiar la o jumătate de oră. Şi un eveniment inedit: canonizarea solem-
tuoasă de ierarhi, preoţi, diaconi şi mireni nu bătuseră recordul lângă poarta de apus a Cineva se apropiase tiptil şi Igăr îşi nă a trei sfinţi: un ierarh, un monah şi un
după el... Câtă strălucire va fi iradiind din Patriarhiei, unde stătuseră o oră?... Cine le dezlipi fruntea de zid, să vadă. Era Toma, voievod.
odăjdiile brodate cu fir de aur şi de pe mi- putea spune ce se întâmplă? Nimeni. Sigur, primul om cu care făcuse cunoştinţă când La sfârşitul ultimei ectenii, corul şi mul-
trele înalte arhiereşti, bătute cu nestema- în câteva rânduri se deplasaseră mai rapid, se instalase la ora cinci la rând. ţimea de pe esplanada Patriarhiei intonară
te!... Pierduse. după inima lor, căpătând încredere, dar Tatăl nostru. Igăr, în vale, era cufundat, de
Trei bătăi grave bubuiră de sus. acelea fuseseră excepţii, pentru că regula o – Domnule Diamant, v-am adus scau­ asemenea, în rugăciune, când se pomeni
Preafericitul ajunsese la uşile Catedralei. reprezenta tărăgănarea exasperantă. nul. chemat:
Sosise momentul impresionant al parolei: – Domnu’, domnu’...
„Deschideţi-vă voi, porţi veşnice, ca să Stătu, deci, femeia operată un sfert de – Nu-l mai vreţi? Îşi desprinse privirea din pământ şi o în-
intre Împăratul Slavei.“ „Cine este aces- oră jos, până ce, hmm!, preluă altcineva – Ne ajunge. L-am frecat destul noi, mai dreptă transfigurată spre stradă. Îl recunos-
ta Împăratul Slavei?“ „Domnul cel tare şi scăunelul. Ce să însemne asta?... Scrutând şedeţi şi dumneavoastră... Vă mulţumim! cu pe negustorul care îi vânduse scăunelul
puternic, Domnul cel tare în război, acesta mai atent printre trupurile oamenilor, Igăr Ar fi fost un prilej oportun ca, pe tim- în urmă cu cinci ceasuri şi merse la el.
este Împăratul Slavei.“ De trei ori se auzi constată că bărbatul care îşi trăgea o clipă pul predicii, să se aşeze niţel. În Catedrală, – Domnu’, ce aţi făcut cu scaunul?
teribila întrebare, de trei ori falnicul răs- sufletul pe scaunul lui era un bătrânel, mai bărbaţii de lângă el, din strană, abia aş- – L-am dat.
puns. Lumea de jos îşi înălţă ochii şi îşi as- în vârstă cu nişte ani decât el. Sentimentul teptau să se odihnească. Manole, cel mai – Da, că l-am văzut departe, în spate,
cuţi urechile. După care nu se mai desluşi de nedumerire dintâi se preschimbă în ilu- bătrân dintre toţi, chiar aţipea un pic. Dar stând altcineva pe el.
nimic. Soborul somptuos pătrunsese desi- minare. Foarte bine, foarte bine! Şi bătrânul el, după îngenunchere se simţea refăcut şi, – Mă bucur pentru acel om.
gur înăuntru, pentru sfinţirea şi a interioru- avea nevoie stringentă de un răgaz de odih- apoi, se sfia să stea jos în faţa Patriarhului. – Dar dumneavoastră, acum?...
lui şi trecerea prin altar. nă ca să mai prindă snagă. Cei din preajmă Aici nu se afla în Catedrală şi nici nu în- – Bine, mersi!
Igăr reveni pe pământ şi la ale sale. Îşi procedaseră înţelept poftindu-l să stea, de genunchease, plus că petrecuse mai multe – Păi nu mai cumpăraţi altul?... Vi-l dau
simţi trupul sleit, se scurseseră deja patru parcă l-ar fi întrebat pe el... Întotdeauna ore în picioare, aşa încât... Există un organ mai ieftin, cu opt lei, îl momi omul.
ceasuri de când se integrase în convoi, mult când cobora cu Drina de la Patriarhie, misterios care ne semnalează că suntem – N-ai mai vândut nici unul? îl amână
pentru oasele lui bătrâne. Îşi aduse aminte frânţi amândoi de oboseală după liturghie, priviţi cu insistenţă din spate şi, întorcând el pe negustor.
că mai devreme cumpărase un scaun, pe prima lui grijă era să apuce un loc pentru ochii, îl descoperim la fix pe făptaş. Pe el îl – Nu, domnu’... Nu are lumea bani,
care nu-l folosise de îndată pentru a nu stâr- ea în autobuz şi, pe urmă, să-şi găsească şi pândeau acum femeile din grupul dindărăt străbatem vremuri grele.
ni compasiune şi îl rezemase pliat de zid. sieşi unul dacă avea noroc, şi avea câteo- proptite în tăblia gardului despărţitor. Îi flu- Ar fi făptuit un păcat să profite de ne-
Acum, dacă s-ar aşeza cinci minute, ar fi dată, ce salvare!, dar la o secundă simţea turară cu mâinile. şansa negustorului, mai ales că lui scaunul
altceva. Dar nu ţintea singur obiectul izbă- deasupra-i răsuflarea îngreunată a vreunei – Daţi-ne şi nouă scăunelul, daţi-ni-l şi îi devenise acum mult mai scump. Scoase
vitor, ci şi o femeie care ieşise din grămadă doamne ori a vreunui domn mai îndreptă- nouă... din buzunar cincisprezece lei şi i-i întinse.
şi se apropiase pe neobservate. ţit; îşi ceda fără murmur locul, rămânând Renunţase la scaun, de ce credea că îl Străbatem vremuri grele, dar Apostolul
– Domnu’, e o persoană operată cu noi în picioare lângă soţie să-i vegheze tihna, redobândise?... Îl duse vinovat femeilor. Pavel, care a străbătut pe ale sale, cumpli-
şi v-ar ruga, dacă vreţi, să-i împrumutaţi împăcat şi pentru ea şi pentru sine... Dar – Poftiţi, luaţi-l. te, a avut cuget să exulte: „Cu tot necazul
numai când se întorceau de la liturghie se – Să ni-l cereţi când aveţi nevoie, să vi-l nostru, sunt covârşit de bucurie.“
întâmpla povestea? Ba ori de câte ori... returnăm.
Niciodată nu trăise totuşi un sentiment de – Nu mi-l mai returnaţi.
– Cum?

Calendar – iunie

1 iunie 1958 – s-a născut Gheorghe Truţă, în com. Pleniţa, jud. Dolj; 17 iunie 1888 – s-a născut Victor Papilian, 26 iunie 1904 – s-a născut Petre

în com. Călui, jud. Olt; 8 iunie 1877 – s-a născut Nicolae Vulovici, în Galaţi, m. 15 aug. 1956, în Cluj; Pandrea, în oraşul Balş, m. 8 iulie 1968, în

2 iunie 1964 – a murit D. Caracostea, în în Calafat, jud. Dolj, m. 8 sept. 1916; 19 iunie 1973 – a murit Gabriel Bucureşti;

Bucureşti, n. 10 martie 1879, în Slatina; 9 iunie 1948 – s-a născut Mircea Pospai, Georgescu, n. 4 sept. 1911, în Craiova; 27 iunie 1976 – a murit Ion Dumitrescu,

6/7 iunie 1881 – s-a născut Ion în com. Cernăteşti, jud. Dolj; 21 iunie 1951 – s-a născut Ioan Anastasia, în Bucureşti, n. 9 ian. 1914, în com. Optaşi,

Minulescu, în Bucureşti, m. 11 apr. 1944, 12 iunie 1916 – s-a născut Alexandru în com. Turburea, jud. Gorj, m. ian. 2009; jud. Olt;

în Bucureşti; Balaci, în com. Aurora, jud. Mehedinţi, m. 22 iunie 1951 – s-a născut Bucur 28 iunie 1909 – a murit Ioan Crăciunescu,

7 iunie 1939 – s-a născut Marin Beşteliu, 7 mart. 2002, Bucureşti; Demetrian, în Craiova; n. 1845, în Castranova, jud. Dolj;

în satul Gura Văii, com. Podari, jud. Dolj, 12 iunie 1939 – s-a născut Doru Moţoc, 22 iunie 1919 – s-a născut Florin 28 iunie 1919 – s-a născut I.D. Sîrbu, în

m. 15 nov. 2010; în com. Câineni, jud. Vâlcea; Dumitrana, în oraşul Lipcani, azi Republica oraşul Petrila, jud. Hunedoara, m. 17 sept.

8 iunie 1897 – s-a născut Atanasie Pop- 16 iunie 1944 – s-a născut Viorel Dianu, Moldova, m. 27 sept. 1945, pe front; 1989, în Craiova;

Marţian, în satul Şerbăneşti, com. Nenciul­eşti, în com. Bârsoiu, jud. Vâlcea; 23 iunie 2000 – a murit Ion Nijloveanu, în 29 iunie 1951 – s-a născut Mihai Sporiş,

jud. Vâlcea, m. 14 ian. 1969, în Bucureşti; 16 iunie 1951 – s-a născut Gheorghe Craiova, n. 27 sept. 1913, în com. Oporelu, în satul Robeşti, com. Câineni, jud.

8 iunie 1933 – s-a născut Cristina Tacoi, Geafir, în com. Negoi, jud. Dolj; jud. Olt; Vâlcea.

30 Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 Scrisul Românesc Cronică literară
Poezie
Daniel NANU
Cronicar în vremuri tulburi,

mai mult decât o carte
Î n postfaţa de la Cronicar în vremuri tulburi, Ilie
Balaci îşi aminteşte de gura mare a lui Nae Tilihoi, urâtă a lui Cristi Chivu la cap, Gică Popescu mi-a spus: Pase din fotoliul de spectator
autorul acestei cărţi. „Îl poreclisem Limbă“, no- „A sărit inconştient şi el... Nu aşa se sare! Când am ajuns
la Universitatea, m-a luat Tilihoi într-o zi şi mi-a zis: Două mari calităţi îi luminează (lui Nae Tilihoi,
n.r.) până acum cartea de vizită: este brăilean şi
tează Balaci. Tilihoi n-a avut doar gura mare. Şi sufletul îi «Puştiule, când sari la cap, pui şi cotul în gâtul atacantului a fost un mare şi frumos „nebun“ (vreau să spun fotbalist,
adevărat fotbalist) al legendarei Craiova Maxima. Acum,
era pe măsură. Aşa se şi explică faptul că şi-a sacrificat pe advers!» N-am uitat niciodată lecţia aia...“. Ce învăţător la maturitate, descopăr, atins de farmecul zodiilor ce-şi
scutură fulgerele pe marginea Dunării, că Nae Tilihoi e
altarul Craiovei Maxima şi tinereţea, dar şi sănătatea. La generos a avut pe vremuri fostul căpitan al Craiovei şi al şi un bun cronicar sportiv. În scris, Niculae Tilihoi este tot
colţuros, precum drumurile bolovănoase şi binecuvântate
un moment dat l-a lăsat spatele. Luptele cu marii atacanţi Barcelonei! ale copilăriei noastre brăilene, nemenajând pe nimeni şi
spunând multor lucruri pe nume, amărui şi spumos ca un
ai Europei îşi cereau ofranda. Şi cu ce atacanţi s-a bătut Cronicar în vremuri tulburi e mai mult decât o carte. vin de toamnă târzie, când se limpezesc depărtările.
Cartea de faţă, Cronicar în vremuri tulburi, este închi-
în acei ani Craiova! Altobelli şi Daniel Bertoni, Graziani E, la urma-urmei, istoria scrisă a prăbuşirii Universităţii nată echipei de fotbal Universitatea Craiova, acea minu-
ne fără întoarcere, care i-a legănat cei mai frumoşi ani ai
şi Filipovici, K. H. Rummenigge, Chalana, Diamantino, Craiova. Scrisă, din păcate, pe viu de unul dintre cei vieţii.
Dăruit să ajungă cronicar în aceste vremuri tulburi,
Vujovici, Fofana, Rincon, Nilsson şi lista ar putea continua care au făcut statuia marii echipe şi au scos-o în lume. Tilihoi îşi găseşte echilibrul doar sub aripa cuvintelor,
aducând în stepa colii de scris mărturii în favoarea ones-
cât să umplem o revistă. Verdictele lui Nae Tilihoi, necruţătoare ca plonjoanele de tităţii, izbind în cei care iubesc minciuna, considerând-o
adevărul mileniului trei.
Apropo de Fofana, vârful lui AS Monaco. Mi-l amintesc altădată, ferme ca detenta de pe vremuri, sunt precise ca
Fănuş NEAGU
pe Nae într-una din cele mai frumoase şi mai deştepte sce- lama unui bisturiu. Peste toate însă, impresionează pute-
(din prefaţă)
ne ale carierei. Toamna lui 1985, „U“ Craiova – Monaco, rea de anticipaţie a fostului fundaş de marcaj al Ştiinţei.

în primul tur al Cupei Cupelor. În tur, 2–0 pentru ei. La Ceea ce a scris Tilihoi ieri în editorialele din „Gazeta de

monegasci, între alţii, Ettori, Amoros, Genghini, Bravo, Sud“ – Craiova, s-a adeverit cu vârf şi îndesat a doua zi.

mai bine de un sfert din echipa naţională NAE TILIHOI Glumind un pic, cred că Nae ar fi făcut
Două mari calităţi îi luminează până acum cartea de vizită: este brăilean şi a fost
carieră mare dacă împrumuta un ghioc
a Franţei, campioană a Europei cu doarun mare şi frumos „nebun“ (vreau să spun fotbalist, adevărat fotbalist) al legen- de pe la Cireşica, Danemarca şi alte ghi-
darei Craiova Maxima. Acum, la maturitate, descopăr, atins de farmecul zodiilor ce-şi Cronicar în vremuri tulburi citori, ca să prevadă, cu maxim succes,
ce ne rezervă viitorul.
un an în urmă. Craiova, fără Cămătaru,scutură fulgerele pe marginea Dunării, că Nae Tilihoi e şi un bun cronicar sportiv. În
scris, Niculae Tilihoi este tot colţuros, precum drumurile bolovănoase şi binecuvântate Ar mai fi ceva. Citiţi cu câtă căldură

făcut praf într-un meci la Piteşti, dar cuale copilăriei noastre brăilene, nemenajând pe nimeni şi spunând multor lucruri pe Prefaţă de Fănuş Neagu şi sinceritate saluta Tilihoi zilele de naş-
nume, amărui şi spumos ca un vin de toamnă târzie, când se limpezesc depărtările. Postfaţă de Ilie Balaci tere ori sărbătorile din viaţa foştilor săi

aproape 45 000 de oameni în tribună şiCartea de faţă, „Cronicar în vremuri tulburi“, este închinată echipei de fotbal
Universitatea Craiova, acea minune fără întoarcere, care i-a legănat cei mai frumoşi
ani ai vieţii.

cu un Ghiţă Geolgău, într-una din marileDăruit să ajungă cronicar în aceste vremuri tulburi, Tilihoi îşi găseşte echili-
brul doar sub aripa cuvintelor, aducând în stepa colii de scris mărturii în favoarea

sale zile. La un moment dat, cred că eraonestităţii, izbind în cei care iubesc minciuna, considerând-o adevărul mileniului trei.
1–0 pentru noi, momentEl ştie că odată şi odată Craiova Maxima va reînvia. crucial, oricum,

Fofana, un atacant de culoare câFtĂNmUŞ NuEAnGUtele, coechipieri! Cu câtă nostalgie zugrăveş-

scapă spre poarta lui Lung… Tilihoi îl ia te cu peniţa reunirile Craiovei Maxima

în priLimmbă,icerl ecar,e îl calcă pene făcea capul calendar! bombeuri, iar ghea- Craiova 2011 organizate pe la Işalniţa ori Corabia! Cu
Când Nae m-a sunat să-mi zică:„Iliuţă, te rog, tată, bagă şi tu două-trei vorbe câtă bucurie a scris despre succesele ob-
ţinute ca antrenori ai altor echipe de co-
ta franţuzului de adopţie sare din picior.despre mine în deschiderea cărţii!“, i-am replicat: „Păi, ce, mă, eu sunt Fănuş legii de altădată...
Neagu?!“...
I s-a spus Limbă, fiindcă are gura
Nae îi culege bocancul din iarbă, se faceApoi am început să-mi aduc aminte de toate... mare. Vă propun să-i căutăm o poreclă şi
...de debutul său cu nea Titi Teaşcă pe bancă, în toamna lui ‘76. L-a pus acolo şi pentru sufletul său imens. Să ne trăieşti
n-am mai scăpat de el vreo 11 ani şi felicitări, dragă Nae Tilihoi!

că i-l dă, apoi îl aruncă pe pista de zgură a...de debitul său verbal şi de faptul că-l poreclisem „Limbă“. Nu tăcea niciodată.
Uneori acoperea, în vestiar, şi antrenorul. Mereu pus pe şotii...

„Centralului“, suficient să mai treacă tim-...de startul său la naţională, prin ‘79, contra Greciei. Nea Pişti Covaci l-a aruncat
în luptă. Deşi era amical, m-am uitat să văd dacă-i tremurau macaroanele. Nu-i tremu-

pul, iar jucătorii Craiovei şi cei 45 000rau şi a jucat o repriză întreagă.
din tribune să-şi mai tragă sufletul......de faptul că sunt prieten cu „Limbă“ Tilihoi de aproape patru decenii.

La ceva vreme după acciIdlieeBAnLACtIarea

Valeriu CÎMPEANU reiau eu insistent, consternat, pulsând imensitatea în ea…
ce-aţi mai inventat pentru trezirea omenirii Nu ştiu cât timp a trecut de atunci, câte izvoare au
Răzvrătire din somnul ei de neiertat curs
îl întreb revoltat, aparent resemnat… câte păsări ne-au cântat prin lunci…
Un colţ de cer de-mi vei lăsa, o, Doamne, Iaca, nu fac deloc bine, zice el scârbit către mine, A fost o clipă sau o veşnicie, cine şi de ce să mai
voi îndura tot Infinitul cu Începutul şi Sfârşitul mă zbat ne-ncetat răstignit între două secole ştie…
spre a-l reda în simţuri şi-n cuvinte exacerbate de poezia invenţiei mele nevinovate Îmi place să cred că E chiar acum
nemântuirii Celui ce-ai vrut să fiu şi nu-s copleşit de griji şi de nevoi alături de infernul din voi şi că împreună îi facem soarelui drum
Fiul-Fiului Răpus... tocmai mă gândeam contrariat că nimic nu ne mai poate opri
Eu, nenăscutul altui infinit de ce m-or fi decernând oamenii pe mine din fatidicul „a fi sau a nu fi“
ce m-am ivit din alt tumult ca să-l îndur drept premiu pentru pace ştiinţă şi cultură Mă tem totuşi că într-o zi timpul din nou s-ar opri
spre meritata-mi ispăşire că doar n-am făcut mare bravură şi s-ar putea să dispari, să nu mai fi
ce mi-o accept fără crâcnire crinii, caişii şi cireşii au înflorit la fel lăsându-mă singur într-o lume pustie
voi îndura cu cerbicie în Vietnam, Kosovo şi Irak care n-ar mai avea rost să mai fie
tot ce mi-a fost dat ca să Fie ba chiar au înflorit mai abitir şi-atunci totul să fi fost doar un vis
Dar ia aminte, Doamne, printre mormane de moloz în care destinul lumesc m-a învins…
nu voi negocia nici chiar cu Tine de gropi şi resturi de cruci prin cimitir O, nu Iubito, tu n-ai să dispari
nevinovata-mi Răzvrătire... nereuşind să-i stârpesc câtuşi de puţin cât timp te am şi mă ai…
de ce m-am chinuit cu invenţia mea De ce să nu Fii ...de ce să dispari?!
De vorbă cu Nobel unde şi de ce am greşit şi cui şi cât a folosit…
cât sunt de vină eu şi cât de vină voi… Din tot ce-a fost
Bună ziua, Domnule Nobel şi mai ales, ce ne vom face la Judecata de Apoi…
− deşi era dis de dimineaţă, Din tot ce-a fost Iubita mea
mi se răsfăţau razele de soare pe faţă – Eu nu spun vorbe din vraja ta de necuprins
Bună ziua, îi zic eu, de abia deşteptat mai pâlpâie jeratecul nestins
dintr-un coşmar ciudat Eu nu spun vorbe! pe calea celor ce ne vor continua
în care se făcea că mă zbăteam sfârtecat Eu sânger cuvinte! ţi-am fost pe rând şi Faust
de schijele invenţiei sale ucigătoare Şi voi sângera mereu şi poate chiar şi Dumnezeu
privind în agonie ultimele raze de soare chiar dacă prin ele Ţi-am fost de toate şi Ţi-am rămas
Ce mai faceţi domnule Nobel, îl voi mânia şi pe Dumnezeu… pe pleoapa clipei de pripas
eterna ta genune
Remember ce-n lumea asta trecătoare
nicicând nu va apune…
Ţi-aduci aminte, Iubito
când gândul tău ajungea până la mine Era El ori eram Eu?!
învăluindu-mă într-o adiere caldă, fierbinte
ca o respiraţie de prunc abia născut mai înainte … Şi la capătul tristeţii
când luam infinitul de la început L-am văzut pe Dumnezeu
ca să vedem cum şi de cine era făcut Era trist şi singuratic
Oprisem parcă şi timpul în loc cu stele şi cer la un loc Nu ştiu bine
în inima ta şi-a mea care erau doar una Era El ori eram Eu?!…

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 31
culturale

keanos geniu năucitor). În fine, la secţiunea de comentarii şi scri- Luca Piţu (Un alt fiu al lui Michel de Montaigne) Liana
sori – Bolero mexican, de Stefan Wimmer, Maestrul de şah Cozea (Un voluptuos al cuvintelor) şi Marian Victor Buciu
N umărul de primăvară al revistei Lettre Inter- şi computerul, de Garri Kasparov, Dreptul la demnitate. O (Grigurcu: faţă şi profil). De asemenea, sunt publicate
nationale, editată de Institutul Cultural Român, pledoarie, de Matei Martin sau O populaţie îmbătrânită câteva pagini din aforismele scriitorului şi un amplu inter-
ne prilejuieşte o incursiune autobiografică a unor autori înseamnă şi o cultură îmbătrânită? de Peter G. Peterson. viu pe care i-l ia criticului Flori Bălănescu. Ne alăturăm şi
De asemenea, în cutia cu corespondenţă găsim Sălbăti­ noi demersului revistei „Familia“ şi îi urăm lui Gheorghe
foarte diferiţi, de la Javier cie şi seducţie, de Mihail Rîklin, Congo de Est – Lumea Grigurcu viaţă îndelungată şi multă inspiraţie!
Cercas (Prolog la Anatomia dureroasă a femeilor, de Andrea Jeska, Cuvintele-cheie
unei clipe) sau Héctor Abad şi starea lumii, de Rodica Binder, O iarnă pariziană, de R evista clujeană Apostrof (nr. 4/2011) se des-
(Cel care cade pe gânduri şi George Banu, Staţiunea, de Mircea Ţicudean etc. chide cu rubrica „Puncte de reper“, dedicată lui
cel care se detaşează) şi până Lucian Blaga, prin contribu-
la Adrian Cioroianu (Nu R evista Familia (numărul pe luna aprilie 2011) ţiile Martei Petreu, care scrie
poţi alege decât o singură publică două dosare consistente, primul dedicat despre Fondul de manuscrise
dată). Tot această secţiune centenarului cioranian şi al doilea avându-l ca protago- blagiene din colecţia dnei
mai cuprinde două interviuri nist pe Gh. Grigurcu, la împlinirea a 75 de ani. Alexandru Elena Daniello şi lui Ciprian
extrem de incitante, primul Seres deschide primul dosar cu un text intitulat Cioran: de Sonea, cu un eseu intitulat
între Zygmunt Bauman şi la filosofie la literatură şi înapoi şi îl şi închide cu un eseu De la gândirea organică la
Tomasz Kwasniewski, cu cea ecstatică. Despre mult-
un titlu foarte dur: Ignoranţi despre Ultimul barbar. Do- comentata carte de versuri a
şi impotenţi, al doilea, între sarul mai conţine un foarte lui Ion Mureşan scrie Iulia
François Truffaut şi Bert Cardullo (Film şi autobiografie). interesant interviu in extenso Boldea, despre Un port la Ră­
Dincolo de eveniment îi putem găsi pe Mircea Vasilescu (realizat de Ciprian Vălcan şi sărit de Radu Tudoran scrie
(Zece viziuni despre Europa şi un dram de frumuseţe), Ion intitulat Cioran începe acolo Al. Săndulescu, iar despre
Vianu (Inovaţie şi inerţie în Vest şi în Est), Alexandra Lucas unde sfârşeşte Nietzsche) cu În căutarea centrului pierdut
Coelho (Tahrir! Centru lumii este aici) şi un dialog al lui Massimo Carloni, un cerce- de Corina Ciocârlie scrie Constantina Raveca Buleu. Un
Abdelwahab Meddeb cu Benjamin Stora despre „revoltele tător italian care pregăteşte portret al Hertei Müller realizează Gelu Ionescu, iar despre
arabe“. „Biblioteca Lettre Internationale“ cuprinde, ca de o monografie Cioran. Tot în volumul Patria mea A4 de Ana Blandiana scriu Irina Petraş
obicei, fragmente din romane în curs de apariţie, în acest această secţiune este reluat şi Iulian Boldea. De asemenea, Ion Bogdan Lefter scrie
număr regăsindu-i pe Adam Zagajewski (Trădarea), Ian un articol despre cartea Pe despre Livius Ciocârlie (Confesiunile unui maestru al an­
McEwan (Geometrie în spaţiu), Amos Oz (Scene din viaţa culmile disperării intitulat tifrazei), iar Ion Vianu glosează pe o temă dostoievskiană:
campestră) şi Dave Eggers (Opera cutremurătoare a unui Pentru Emil Cioran semnat Frumuseţea va mântui lumea. În fine, numărul pe aprilie
de Constantin Noica şi publi- mai cuprinde poeme de Nicolae Mocanu, Ileana Mălăncio-
cat chiar în revista „Familia“ în 1934. Despre Gheorghe iu sau Cristina Palas, cât şi proză de George Colang. Red.
Grigurcu scriu, la aniversară, Traian Ştef (In Honorem),

Ileana FIRAN

Evenimente şi prezenţe culturale la Paris

E venimentul lunii mai a fost Nicoleta Esinencu (11 mai) şi spectacolul mu- interesante cu regizorii sau actorii din filmele respective.
Festivalul de la Cannes (11 zical RASSM (Republica Autonomă Sovietică Între 31 mai – 31 august poate fi vizitată expoziţia Le
– 22 mai), care a adus câteva Socialistă Moldova de Mihai Fusu), inspirat din
noutăţi începând cu acest an: invitarea poezia avangardistă şi proletară din Transnistria platz des Roms – reportaj în imagini de Gabriela Lupu, care
anuală a unei ţări (Egiptul pentru aceas- anilor ’20 – ’30 (15 mai). a fost selecţionată în prestigiosul festival internaţional de
tă ediţie), decernarea unei Palme d’Or foto-jurnalism Visa pour l’Image de la Perpignan, la secţiu-
de onoare în ziua inaugurării festiva- În cadrul Nopţii Europene a Muzeelor, cu nea Visa Off. Cu ocazia expoziţiei au putut fi vizionate filme
lului (obţinută de Bernardo Bertolucci ocazia bicentenarului Liszt, a avut loc concer- despre romi, cum ar fi Şatra de Emil Loteanu, 1976 (28, 29
în 2011). În cadrul Salonului de film tul de pian susţinut de Horia Mihail, care face mai, Centrul Centre Wallonie-Bruxelles). Locaţia în care
de la Cannes, România a ţinut un parte din turneul Franz Liszt şi România (com-
stand axat pe „noul val“ al cinema- poziţii de F. Liszt). Acesta a fost precedat de in- este organizată expoziţia este una
tografiei româneşti. Printre filmele troducerea Viaţa lui Franz Liszt făcute de Oltea de fotografie angajată (socială, so-
aflate în competiţia oficială se numără Şerban-Pârâu, muzicolog, critic muzical şi direc- ciologică şi antropologică), Galeria
filmul La source des femmes regizat tor al postului Radio Cultural (sediul Ambasadei Rue de l’Exposition, inaugurată în
de Radu Mihăileanu (coproducţie României la Paris). februarie (sediul ICR Paris) şi care
Franţa, Maroc, Belgia, Italia, 2011), are o temă anuală. Tema anului
care va ajunge în sălile de cinema în 2 Între 25 mai – 5 iunie, cinematograful Forum 2011 este Solitaria şi reuneşte şase
noiembrie, iar în secţiunea Un certain regard găsim filmul des Images, a oferit spre vizionare integrala fil- expoziţii care explorează solitudi-
LOVERBOY de Cătălin Mitulescu (coproducţie România, melor din cea de-a 43-a ediţie a Quinzaine des nea, marginalitatea şi izolarea: pei-
Suedia, Serbia, 2011) cu Remus Mărgineanu, Coca Bloos, Réalisateurs, o secţiune paralelă a selecţiei oficiale de la saje interioare, gândurile lui Cioran,
George Piştereanu, Ada Condeesc, Bogdan Dumitrache şi Festivalul de la Cannes, creată în 1969 şi organizată de pretext pentru imagine, viaţa romi-
alţii. Preşedintele juriului în acest an a SFR (Uniunea de regizori de film). Această ediţie a propus lor, comunitatea furry în Europa sau
fost Robert De Niro, iar câştigătorii au 40 de filme (scurt-metraje şi lung-metraje) şi întâlniri foarte o incursiune în viaţa victimelor tra-
fost anunţaţi în data de 22 mai (printre ficului sexual. Expoziţia anterioară
câştigători: The tree of life de Terrence Radu Mihăileanu şi echipa filmului La source des femmes a fost Neajunsul de a te fi născut?
Malick – Palme d’Or, Kirsten Dunst Explorarea gândirii lui Cioran prin
în Melancholia de Lars Von Trier intermediul fotografiilor, care, îm-
– premiul de interpretare feminină, preună cu manifestările din cadrul
Jean Dujardin în The artist de Michel Salonului Cărţii de la Paris (martie
Hazanavicius – premiul de interpreta- 2011) a marcat împlinirea a 100 de
re masculină, Cross de Maryna Vroda ani de la naşterea lui Emil Cioran (8
– Palme d’Or pentru scurt-metraj). aprilie 1911).
Pentru mai multe detalii vizitaţi site-
ul oficial al festivalului: http://www.
festival-cannes.com/fr.html.
Între 9 – 15 mai, la Théâtre de
l’Opprimé, a avut loc cea de-a 7-a edi-
ţie a festivalului european de teatru Le
Printemps de Paris organizat de asoci-
aţia Maison d’Europe et d’Orient, în
cadrul căruia au putut fi văzute piesele
FUCK YOU, Eu.ro.Pa! de Nicoleta
Esinencu (10 mai), A (II) RH+ de

32 Nr. 6 (94) ♦ iunie 2011 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Florin ROGNEANU Vasile Buz

Constantin Brâncuşi într-o nouă galerie de artă
în dialogul artistic Europa – America
I niţiativa Prefecturii judeţene Dolj (prefect prof.
Î n anul 1913, în celebra de pe acum Armory univ. dr. Nicolae Giugea) de a găzdui expoziţii de
show din New York, se deschidea prima expo- pictură, grafică şi fotografii în unul dintre holuri-
ziţie de artă modernă europeană, al cărei suflet le principale ale Palatului Administrativ (sediul Prefecturii
şi adevărat curator era Marcel Duchamp. Expoziţia reu- judeţene Dolj) este de apreciat, cu atât mai mult dacă ar-
nea cele mai importante nume de artişti care, începând tiştii care vor expune vor fi şi stimulaţi prin achiziţionarea
din secolul al XIX-lea, în spaţiul spiritual al Parisului, de lucrări.
Galeria va purta numele pictorului Ion Ţuculescu, ori-
făcuseră eforturi deose- ginar din Craiova, unul dintre cei mai importanţi artişti

bite de înnoire a limba-

jului plastic. Printre cei

care expuneau alături

de Constantin Brâncuşi,

întâlnim nume celebre

cum ar fi: Delacroix, Constantin Brâncuşi – Richard Serra Vasile Buz – Peisaj
Ingres, Degas, Renoir,
Van Gogh, Cézanne, pe care s-au desfăşurat mişcările cubiste, ale op-art-lui plastici europeni ai secolului XX. Se marchează astfel fap-
To u l o u s e - L a u t r e c , sau minimalismului. Fiecare dintre aceste mişcări au ţi- tul că în sediul Palatului Administrativ din Craiova, Ion
Matisse, Manet, Braque, nut în mod cu totul special să-l considere pe C. Brâncuşi Ţuculescu a deschis prima sa expoziţie în anul 1925.
Archipenko, Souza- ca principal precursor care, prin opera sa, a prefigurat
Cardozo ş.a. Se deschi- principiile artistice şi estetice proprii acestora. Cu pictorul-scenograf Vasile Buz, membru al Uniunii
dea astfel un adevărat Artiştilor Plastici din România, mulţi ani preşedinte al
dialog artistic Europa– În căutarea esenţei lucrurilor, C. Brâncuşi a ţinut Filialei UAP Craiova, s-a inaugurat noua galerie (curator
America, ce s-a dovedit a mereu cont de forma generală pe care a modelat-o natu- Cristi Nedelcu, purtător de cuvânt al Prefecturii judeţene
fi benefic în primul rând ra fiecărei fiinţe, fie ea om, pasăre, peşte, focă, pinguin Dolj). Cuvântul de deschidere a fost rostit de prefectul
pentru artiştii americani,
care aveau să-şi reorien-
teze ulterior întreg în-
văţământul artistic până
la cel academic de artă,
preluând noile tendin-

ţe europene. În acelaşi

timp, artiştii europeni au

găsit în America spiritul

deschis al colecţionari-

Constantin Brâncuşi – Adam şi Eva lor cu mare putere finan-
ciară, fapt ce a condus la o notorietate de care nu se

bucurau încă în Europa începutului de secol XX. Richard Serra – Compoziţie metalică

Iată că, după un secol, la iniţiativa Fundaţiei sau ţestoasă, încercând să o concentreze energetic şi ex-
presiv în jurul unei axe de forţă, ca element al existenţei
Beyeler, în colabora- şi al vitalităţii fiinţei.

re cu celebra Fundaţie Curatorul Oliver Wick ne propune, prin Expoziţia
Constantin Brâncuşi şi Richard Serra, un dialog între
Guggenhein, s-a deschis o selecţie din ciclurile sculpturale ale lui C. Brâncuşi:
cel al Sărutului, al Muzelor adormite, al Păsărilor şi
la Muzeul Beyeler din creaţiile minimaliste ale lui Richard Serra, construcţii
executate în coli gigantice de oţel cu texturi care vibrea-
Basel (Elveţia) expoziţia ză muzical întreaga arie a lor. Vasile Buz – Peisaj marin

Constantin Brâncuşi – Richard Serra, născut în 1939 la San Francisco, cu Nicolae Giugea care a înmânat lui Vasile Buz Diploma de
studii artistice de pictură la Yale, s-a întâlnit pentru prima Excelenţă acordată de Prefectura judeţului Dolj. Despre
Richard Serra, ea urmând dată cu opera lui Constantin Brâncuşi în 1964 vizitând pictor şi lucrările sale expuse au vorbit şi alţi participanţi,
muzeul acestuia de lângă Centrul Georges Pompidou. între care actorul Ilie Gheorghe, prieten şi admirator al ar-
a fi itinerată în toamna Atunci s-au înfiripat ideile sale artistice şi estetice pe tistului. Vasile Buz a făcut mărturisiri din laboratorul său
care avea să-şi construiască şi să evolueze demersul său de creaţie, exprimându-şi mulţumirea pentru faptul de a fi
acestui an şi la Muzeul artistic în următoarele cinci decenii. fost invitat să inaugureze noua galerie.

Guggenhein de la Bilbao

(Spania). Acest îndrăz-

neţ proiect expoziţional,

propus de Oliver Wick,

aşează alături câteva din

marile cicluri sculpturale

ale lui C. Brâncuşi, ală- Constantin Brâncuşi – Coapsa
turi de creaţii ale celui (Muzeul de Artă din Craiova)
mai cunoscut minimalist

american contemporan, Richard Serra. Se reia în acest

fel dialogul Europa – America, ca o prelungire a ex-

perienţei artistice unice concepută de curatorul Carmen

Jimenez, în expoziţia C. Brâncuşi – esenţa lucrurilor

deschisă în anul 2004 la Tate Gallery din Londra, şi în

anul 2005 la Muzeul Solomon Guggenhein de la New

York.

Eforturile de sintetizare a formelor naturale făcute În prim-plan pictorul Vasile Buz, prefectul judeţului Dolj, Nicolae
de C. Brâncuşi, după anul 1907, au avut o influenţă co- Giugea, Aurora Speranţa, Ilie Gheorghe... la deschiderea expoziţiei

vârşitoare asupra câtorva dintre mişcările artistice din

secolul al XX-lea şi în special asupra principiilor artei Richard Serra – Compoziţie metalică

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 32 pag – 2,5 lei 06

SR

ScrisuRl omânescSR Scrisul Românesc Nr. 6 (106) ♦ iunie 2012 1

Serie nouă Anul X Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 6 (106) 2012
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCSIS

Florea FIRAN

Memento –

Irina Mavrodin

Irina Mavrodin – portret foto de Georgiana Oprescu Î ntotdeauna telefoanele primite care le reproducem), s-a bucurat de noua
târ­ziu, spre miezul nopţii, apariţie la care ţinea forte mult, ne-a
„Există o soluţie/ să mă las pradă morţii/ cu bucuria cu care oferit un exemplar cu autograf, dar şi cele
mi-au dat un sentiment de trei volume de Marcel Proust În căutarea
m-am lăsat/ pradă vieţii// Doamne/ ajut-o pe roaba Ta/ Irina timpului pierdut, într-o nouă ediţie (tra­
nelinişte, cum a fost şi cel din 21 mai, ducere, note şi comentarii de Irina Ma­
Alexandrina.“ Irina Mavrodin ziua Sfinţilor Împăraţi Constantin şi vrodin, postfaţă de Eugen Simion, Edit­ura
Elena, când scriitorul Pan Izverna din Academiei Române, Fundaţia Naţională
Poezie Bucureşti îmi comunica, pe un ton, altul pentru Ştiinţă şi Artă, lansată în şedinţa
decât cel obişnuit, încetarea din viaţă a solemnă a Academiei Române din 14
Irina Mavrodin Florentina Anghel Proză doamnei Irina Mavrodin: „Am vrut să fiţi octombrie 2011).
Charles Simyć primul căruia să-i anunţ dispariţia Irinei
Dumitru Radu Popa Mavrodin, colaboratoarea dvs. apropiată Născută pe 12 iunie 1929, la Oradea,
la Scrisul Românesc de care se simţea Irina Mavrodin trece în eternitate cu
Richard Wilbur Adrian Sângeorzan atât de legată, şi nu era zi în care să nu numai trei săptămâni înainte de a fi
vă amintească...Chiar revedea ultimul împlinit 83 de ani. La Oradea şi-a petrecut
Cecilia Căpăţînă ei volum de eseuri pe care vi l-a trimis copilăria şi adolescenţa şi s-a format, aşa
pentru tipar“. Este vorba de volumul cum mărturisea adeseori, într-o atmosferă
Marian Victor Buciu Autoscopii, autoficţiuni sau Câmpul cu de „caldă intimitate româno-franceză“:
tatăl, Anastase Mavrodin, discipol al lui
Geo Constaninescu maci. Eseuri (Noi elemente pentru o Charles Drouhet, a fost mulţi ani profesor
de limba franceză la Liceul „Unirea“ din
Ovidiu Ghidirmic poietică a imaginilor obsedante generate Focşani, pe care o perioadă l-a frecventat
în şi prin discurs) pe care îl avem în lucru şi ea, iar mama, Maria Mavrodin (născută
Rodica Grigore şi urmează să-l tipărim spre finele anului. Popescu), medic chirurg oftalmolog.

Ioan Lascu Nu vreau ca editorialul acesta pe care Profesor universitar de vocaţie în
îl dedic Irinei Mavrodin să aibă tenta exerciţiu la Universitatea din Sibiu şi
unui necrolog, ci mai degrabă un omagiu conducător de doctorate la Universitatea
pentru tot ce a creat şi întreprins. din Craiova, Irina Mavrodin a trecut dis­
cret pragul dincolo în plină activitate cre­
Ultima dată am văzut-o pe Irina atoare. Rămâne o personalitate de vig­ oare
Mavrodin cu câteva luni în urmă, în şi distincţie, cu mari contribuţii în cultura
apartamentul său din strada Apollodor, noastră şi în cultura europeană, în deosebi
când i-am înmânat drepturile de autor prin excelentele traduceri din literatura
la volumul recent de versuri în ediţie franceză.
bilingvă Începutul/Le Commencement, pe
care l-am editat la Scrisul Românesc. Ne-a Continuare în p. 3
primit cu plăcere şi căldură în camera sa
de lucru, înconjurată de o mulţime de
cărţi (am făcut şi câteva fotografii pe

Gabriela Rusu-Păsărin

Constantin M. Popa Florin Rogneanu

Eseu George Stanca Metaforele vizuale
Ştefan Vlăduţescu ale lui Vintilă şi
Viorela Mihăescu
Gabriel Coşoveanu – Cuvânt pentru o despărţire provizorie p. 4
p. 32
Nicolas Cavaillès – Irina Mavrodin: disidenţă şi poezie p. 5

Adrian Cioroianu – O premieră istorică p. 9
în ţara faraonilor p. 10

Dumitru Radu Popescu – Dragă prietene...

Virgil Nemoianu – Mai există un vest american? p. 11 Muzeul Olteniei – Craiova
p. 17
Carmen Firan – Valiza cu melci. p. 26
Un Horoscop al Emigrantului

Ion Parhon – „Shakespeare Festival“
nu crede în lacrimi!

2 Nr. 6 (106) ♦ iunie 2012 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

Sumar Lansare de carte

Florea Firan, Memento − Librăria „M. Sadoveanu“

Irina Mavrodin pp.­1,­3 Carmen­ Firan,­ colaboratoare­ fi­delă­ MELCI. Un Horoscop al Emigrantului Scrisul Românesc
a­ rev­ istei­ şi­ editurii­ Scrisul Românesc, menţionând­că­prin­structură,­tematică­şi­
Claudia Miloicovici, Lansare de carte − şi-a­ lansat­ recent­ o­ nouă­ carte­ de­ eseuri­ abordare­ este­ deosebit­ de­ toate­ scrierile­ Revistă de cultură
VALIZA CU MELCI. Un Horoscop al de­ până­ acum­ ale­ autoarei.­ Intervenţii­
Librăria „Mihail Sadoveanu“­ ­p.­2 Emigrantului la­ Librăria­ „Mihail­ Sad­ o- interesante­ au­ avut­ scriitorii­ invitaţi­ Fondată­la­Craiova,­în­1927,
veanu“­din­Bucureşti.­În­public­s-au­afl­at­ să­ prezinte­ cartea,­ ei­ înşişi­ adevărate­ Serie nouă (din ianuarie 2003)
Gabriel Coşoveanu, Cuvânt pentru numeroşi­scriitori,­oameni­de­cultură­din­ personaje­ale­cărţii,­emigranţi­din­sau­în­
ţară­şi­de­peste­hotare,­printre­care­Nicolae­ România,­personalităţi­care­provocate­de­ Membră A.R.I.E.L.
o despărţire provizorie p.­4 Breban,­Augustin­Buzura,­Nicolae­Pre­lip- ideea­ duplicităţii­ destinului­ lansată­ de­
ceanu,­Florin­Toma,­Ioana­Ieronim,­Cle- Carmen­ Firan,­ şi-au­ analizat­ traiectoria­ Apare sub egida
Dumitru Radu Popa, Irina Mavrodin – op­ atra­ Lorinţiu,­ Angela­ Martin,­ Denisa­ existenţială­ mărturisind­ că­ s-au­ regăsit­ Fundaţia – Revista Scrisul Românesc

O mare Doamnă!­ ­p.­4 în parteneriat cu „Gazeta de Sud“

Irina Mavrodin, Poeme­­ ­p.­5 REDACŢIA

Constantin M. Popa, Redactor-şef:

Un pariu câştigat­­ ­p.­6 FLOREA FIRAN

Florentina Anghel, Secretar general de redacţie:
GABRIEL COŞOVEANU
Irina Mavrodin – omul din carte în
Colegiul redacţional:
amintirile unei foste studente­­ ­p.­6
ADRIAN CIOROIANU
Nicolas Cavaillès, Irina Mavrodin: ANDREI CODRESCU
DANIELA CRĂSNARU
disidenţă şi poezie­­ ­p.­7 EUGEN NEGRICI
NICOLAE PANEA
Ioan Lascu, Prietenie şi iubire, DUMITRU RADU POPA
DUMITRU RADU POPESCU
până la sacrificiul de sine p.­8 MONICA SPIRIDON
DANIELA TARNIŢĂ
Adrian Cioroianu, O premieră istorică INA VOINEA

în ţara faraonilor p.­9 Redactori:
FLORENTINA ANGHEL
Dumitru Radu Popescu, ADRIAN BOLDIŞOR
MIHAI ENE
Dragă prietene,­­ ­p.­10 VIOREL FORŢAN
DAN IONESCU
Virgil Nemoianu,
Redactori asociaţi:
Mai există un vest american? ­p.­11 FELICIA BURDESCU
MONICA JOIŢA
Mircea Tomuş, Niveluri de realitate ION PARHON
FLORIN ROGNEANU
şi rolul hazardului în GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN

O scrisoare pierdută pp.­12,­13 Corectură:
CLAUDIA MILOICOVICI
Ovidiu Ghidirmic, GEORGIANA OPRESCU

Puţină mitologie …­ ­p.­13 Tehnoredactare computerizată:
VICTOR CRISTESCU
Marian Victor Buciu,
Redacţia şi Administraţia: Craiova
Privire şi memorie în canonul oniric Str. Constantin Brâncuşi nr. 24

al lui Leonid Dimov p.­14 Florea Firan, Ana Mureşanu, Jean Harris, Adrian Ioniţă, Carmen Firan Tel./Fax: 0351/404.988; 0722753922
E-mail: [email protected]
Dumitru Radu Popa, Titanic­­ ­p.­15 Web: www.revistascrisulromanesc.ro

În căutarea Magicianului Alb. Comănescu,­Catrinel­Pleşu,­Dan­şi­Doina­ în­ paginile­ Valizei cu melci şi­ în­ sem- Cont: RO03BRDE170SV21564261700
BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
Ştefania Magidson Şafran­ ­ (Suedia),­ ­Adrian­ Sângeorzan­ şi­ nul­ Horoscopului­ emigrantului... Cola-
Abonamentele se­pot­face­la­sediul­redacţiei.
în­dialog­cu­Carmen Firan­ ­p.­16 Alexandra­Carides­(SUA),­Laura­Garnett,­ boratori­ ai­ revistei­ Scrisul Românesc, În­ Bucureşti,­ revista­ poate­ fi­­ procurată­ şi­
de­la­Centrul­de­Difuzare­a­Presei,­Muzeul­
Carmen Firan, VALIZA CU MELCI. Gheorghe­ Ştefan­ şi­ Mihai­ Şipoş­ (SUA),­ cei­ trei­ emigranţi­ aleşi­ să­ vorbească­ au­ Literaturii­Române­(Bulevardul­Dacia).

Un Horoscop al Emigrantului­ ­p.­17 Mioriţa­ Maliţa­ (Franţa),­ Ion­ Parhon,­ creat­ momente­ emoţionante­ prin­ con- ISSN 1583-9125

Deyan Ranko Brashich, Romane grafice: fesiunile­ lor:­ Ana­ Mureşanu,­ poetă­ şi­ Responsabilitatea­opiniilor­exprimate
aparţine­integral­autorilor.
Benzi desenate avangardiste, traducătoare,­ emigrantă­ în­ Germania;­
Manuscrisele­nepublicate­nu­se­înapoiază.
sofisticate­ ­pp.­17,­19 Adrian­ Ioniţă,­ artist­ plastic,­ prozator­ şi­ Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
str.­Câmpia­Islaz­nr.­97A,­Tel.:­0251/534.408
Adrian Sângeorzan, Femeia mută­ ­p.­18 traducător,­ editorul­ secţiunii­ de­ proză­

Nina Cassian, Alte interpretări p.­19 scurtă­ a­ revistei­ „Egophobia“,­ emigrant­

Gabriela Rusu-Păsărin, Destinul unei în­America,­revenit­de­câţiva­ani­în­ţară;­

reviste, „Destin românesc“­ ­p.­20 Jean­ Harris,­ prozatoare­ şi­ traducătoare,­

Calendar – iunie­­ ­p.­20 emigrantă­din­America­în­România.­

Rodica Grigore, În­ fi­nalul­ întâlnirii­ Carmen­ Firan­

Interpretare, translaţie, traducere ­­ ­p.­21 a­ vorb­ it­ despre­ elaborarea­ cărţii­ şi­ a­

George Stanca, susţ­inut­ un­ expozeu­ interesant­ pe­ te-

Tătuca Ion Cristoiu­ ­p.­22 ma­ exilului­ şi­ identităţii,­ precizând­

Maria Tronea, Paul Willems – că:­ „Volumul­ conţine­ un­ eseu­ asupra­

Fascinaţia miraculosului p.­23 emigraţiei­ urmat­ de­ un­ horoscop­ bazat­

Geo Constantinescu, Arturo Pérez­ pe­numeroase­observaţii­şi­interacţionări­

everte − La carta esférica­ ­p.­23 directe­ cu­ emigranţi­ din­ multe­ culturi,­

Dan Ionescu, Jurnal de scriitor aflat sub cercetări­ atente­ ale­ celor­ două­ zodiace,­

dictatura inspiraţiei p.­24 vestic­ şi­ asiatic,­ care­ conturează­ psih­ o-

Toma Grigorie, logia­ emigrantului­ scindată­ între­ cele­

Cărţile de lângă mine­ ­p.­24 Carmen Firan două­ naşteri­ ale­ sale,­ cea­ biologică,­ în­
ţara­ natală,­ şi­ cea­ simbolică,­ în­ spaţiul­
Cecilia Căpăţînă, Alocuri sau pe alocuri?

Prejos sau mai prejos? (Despre­statutul­de­ Viorica­Oancea,­Liviu­Nicolescu,­Grigore­ de­ adopţie.­ Volumul­ poate­ suscita­ însă­

element­locuţional)­I­ ­p.­25 Arsene,­ Constantin­ Bogdan,­ Adrian­ curiozitate­ pentru­ orice­ cititor,­ emigrant­

Mihai Duţescu, Păduraru,­alţi­prieteni­ai­autoarei. sau­nu,­dezrădăcinat­temporar­sau­pentru­

Pierdutele pasteluri­ ­p.­25 După­ ce­ Florea­ Firan­ a­ prezentat­ tot­restul­vieţii,­pentru­oricine­cochetează­

Ion Parhon, „Shakespeare Festival“ editura­ şi­ revista­ Scrisul Românesc, doar­cu­ideea­schimbării...­“.

nu crede în lacrimi!­ ­pp.­26,­27 s-a­ referit­ la­ volumul­ VALIZA CU Claudia MILOICOVICI

Vâlcenii, la Bucureşti­ ­p.­27

Aţi auzit de circul „Stromboli“?...­ ­p.­27

Mihaela Chiriţescu,

Din feerica lume a basmului­ ­p.­28

Viorel Forţan, Muntele Fuji­­ ­p.­28

Constantin Zărnescu,

Roma sorgintei noastre II­­ ­p.­29

Ştefan Vlăduţescu, Mircea Daneliuc:

Secvenţe narative p.­30

Virgil Dumitrescu, Poeme p.­30

Ileana Firan, Evenimente şi prezenţe

culturale la Paris p.­31

Florin Rogneanu, Metaforele vizuale

ale artiştilor Vintilă şi Viorela

Mihăescu­ ­p.­32

Eseu Scrisul Românesc Nr. 6 (106) ♦ iunie 2012 3

Continuare din pagina 1 Florea FIRAN

Memento – Irina Mavrodin

I rina Mavrodin a făcut parte din colegiul Aloysius Bertrand, Eugéne Delacroix, Gustave Flaubert
redacţional al revistei Scrisul Românesc alături (Premiul pentru traducere al Uniunii Scriitorilor,
de Monica Spiridon, Dumitru Radu Popescu, 1985), Élie Faure, André Gide, Francis Ponge, Henri

Eugen Negrici, Adrian Cioroianu, Andrei Codrescu, de Montherlant, Albert Camus, Maurice Blanchot,

Dumitru Radu Popa, şi a susţinut, timp de zece ani Jean Cocteau, Gérard Genette, Paul Ricour, Gaston

fără întrerupere, rubrica „Exerciţii“, unde am putut citi Bachelard, Albert Cohen, Pierre Chaunu, Émile Cioran,

articole pe cele mai diverse teme de teorie literară, dar André Pieyre de Mandiargues, Patrick Rambaud, Paul-

şi traduceri în original. Louis Courier, Camille Laurens. Mai trebuie adăugat

La Scrisul Românesc i-au apărut recentul roman Femme nue, femme

şapte cărţi ce ilustrează preocupările noire/ Femeie goală, femeie neagră

majore de scriitor – poezie, eseu, de Calixte Beyala, una dintre cele

traducere: Poietică şi poetică, 1998; mai cunoscute autoare africane de

Uimire şi poiesis, 1999; Centrul de expresie franceză (2007).

aur, 2003; Operă şi monotonie şi O perioadă de zece ani a condus

alte eseuri din perspectivă poietică/ colecţia „Lettres roumaines“ la

poetică, 2004; Despre traducere. Actes Sud în care l-a publicat pe Irina Mavrodin la Colocviile Scrisul Românesc – 2010
Literal şi în toate sensurile, 2006, Eminescu, dar şi pe Alexandru

Partea şi întregul, 2009, Începutul/ Vona. A tradus două volume din

Le Commencement, 2010. Mircea Eliade şi a avut bune În poezie, Irina Mavrodin este la fel de prolifică

Profilul spiritual al Irinei Mavro­ relaţii cu Emil Cioran, două dintre debutând publicistic cu două poeme în antologia

din concentrează activitatea de peste întâlnirile cu acesta regăsindu-se colectivă O sută de poeţi (1967), iar editorial cu

jumătate de veac, de poetă, eseistă în volumul ei bilingv Cioran sau volumul Poeme, la Editura Cartea Românească,

şi traducătoare, desemnând astăzi o marele joc. O poietică/poetică a în 1970, după care au urmat: Reci limpezi cuvinte,

figură emblematică a francofoniei ambiguităţii / Cioran ou le grand 1971, titlu care, după mărturisirea autoarei, „exprimă

europene. Într-un interviu recent jeu. Une poïétique/poétique de economia de mijloace, răceala şi limpezimea“; Copac

măr­turisea: „Trei lucruri îmi sunt l’ambiguïté, publicat la Institutul înflorit, 1978; Picătura de ploaie, 1987; Vocile, 1998 –

mai dragi: poezia, eseul şi studiul Florea Firan şi Irina Mavrodin Cultural Român din Bucureşti, în Premiul Uniunii Scriitorilor (1999); Punere în abis, Ed.
critic. Abia apoi vine traducerea. în biroul său de lucru – februarie 2012
2007. Eminescu, 2000; Capcana/ Le Piége, ediţie bilingvă,

Pot să spun că ele au fost pentru Ca eseistă, Irina Mavrodin Ed. Curtea Veche, 2002; Centrul de aur, Ed. Scrisul

mine atât de consubstanţiale, atât de împreună, încât a publicat un număr însemnat de studii ce au marcat Românesc, 2003 (Premiul Editurii Scrisul Românesc);

s-au alimentat unul pe celălalt. Mi-am alimentat propria gândirea critică românească din ultimii ani: Spaţiul Uimire/ Émerveillement, ediţie bilingvă, Ed. Minerva,

creativitate din traducere, care-i o exegeză foarte continuu, Ed. Univers, 1972; Romanul poetic, 1977; 2007, Începutul/Le Commencement, ediţie bilingvă,

importantă…“ Poussin - Praxis şi metodă, Editura

Devenirea a ceea ce a fost până astăzi, a şefei de Me­ridiane, 1981; Modernii, pre­

promoţie a Facultăţii de Litere (specialitatea limba şi cur­sori ai clasicilor, Ed. Dacia,

literatura franceză), Universitatea din Bucureşti, unde 1981; Poietică şi poetică, Editura

şi-a dobândit statutul de titular încă de la absolvire, Univers, 1982; ed. a II-a, Editura

cu doctoratul în literatura franceză în 1971 (Nathalie Scrisul Românesc, 1998; Stendhal

Sarraute et le Nouveau Roman), cu o carieră universitară - Scriitură şi cunoaştere, Editura

neîntreruptă chiar şi după pensionarea impusă în 1985, Albatros, 1985; Punctul central,

Irina Mavrodin a continuat să exercite, cu aceeaşi Edi­tura Eminescu, 1986; Mâna ca­re

pasiune şi vocaţie, meseria de profesor universitar pe scrie, 1994; Uimire şi Poiesis, Edi­

care a îmbinat-o armonios cu activitatea de cercetare tura Scrisul Românesc, 1999; Cva­

şi de creaţie, cu cea de traducător de elită, fiind model dratura cercului, Edit­ura Eminescu,

pentru generaţii întregi. 2001; Operă şi monotonie şi alte

Desigur, activitatea sa de traducător din literatura eseuri din perspectiva poietică/

franceză este una exemplară şi culminează cu excelenta poetică, Editura Scrisul Românesc,

şi monumentala versiune românească a capodoperei 2004; Despre traducere. Literal şi

lui Marcel Proust – În căutarea timupului pierdut, la în toate sensurile, Scrisul Românesc

care a lucrat mai bine de cincisprezece ani şi pentru Fundaţia-Editura, 2006; Cioran sau

care a fost distinsă cu titlul de Chevalier des Arts et marele joc/ Cioran ou le grand

des Lettres (1992), Premiul Uniunii Scriitorilor (2002) jeu, Ed. Institutul Cultural Român,

şi Premiul „14 Juillet“ (2004). Acesteia i se adaugă 2007; Partea şi întregul. Eseuri

traduceri din mai toate epocile şi genurile literaturii sau Obsesii fragmentate, Scrisul Carmen Firan, Florea Firan, Irina Mavrodin, Adrian Cioroianu – 2008

franceze devenind un adevărat mediator cultural între Românesc Fundaţia-Editura, 2009.

spaţiul românesc şi cel francofon: Madame de Sévigné, Volumul de eseuri Despre traducere. Literal şi în versiunea franceză Irina Mavrodin, cu două studii critice

toate sensurile cuprinde întrebări pe de Maria-Otilia Oprea şi Nicolas Cavaillès, Scrisul

care Irina Mavrodin şi le-a pus de-a Românesc Fundaţia-Editura, 2010. Irina Mavrodin nu

lungul vremii: „Este traducătorul un face „un exerciţiu minor“, cum ar fi spus G. Călinescu,

creator sau este el un simplu artizan ea scrie o poezie de subtilitate şi conciziune maximă în

sau, şi mai rău încă, un executor care atinge temele majore. „A scrie poezie e o boală/

mecanic al unui act de transcriere cum? n-ai ştiut asta?/ Îţi spune vocea/ şi mai cu seamă//

(mulţi dintre cei care nu au tradus umileşte-te/ şi nu-i dispreţui/ pe cei care nu scriu/

niciodată nici un rând îl văd nu aroganţa ta// s-a înălţat până la ceruri/ mâniindu-l chiar

departe de această postură)? Este şi pe/ bunul Dumnezeu/ nu ştii că orice poem// e scris pe

traducerea o operă, şi dacă da, prin nisipuri/ mereu spălate de valuri?“ (Aroganţa)

ce se deosebeşte statutul său de cel „Începe Ziua/ Începe Cartea/ Începe Lumea/ şi

al operei traduse? Până la ce punct, Fericită Scriu/ Binecuvântată fie/ Această Dimineaţă/

şi în ce fel (întrebare care se poate Această lumină/ Sunt Vie.“ (Începutul)

pune şi în legătură cu literatura, „Crede/ în binecuvântarea Zilei/ În acest Centru de

cu arta în general) este traducerea Aur/ al lumii// ce ţi-a fost dată/ când mama te-a născut/

literară un act care ţine numai de ţipând în chinuri.“ (Centrul de aur)

spontaneitate, de inspiraţie, de În volumul bilingv Începutul/Le Commencement,

talent?“, la care a reuşit să reunească Irina Mavrodin publica poezia soluţia, într-un fel

o serie de concepte din domeniul vizionară:

poeticii/poieticii, precum lectura „există o soluţie/ să mă las pradă morţii/ cu bucuria

plurală, ambiguitatea, literalitatea, cu care m-am lăsat/ pradă vieţii// Doamne/ ajut-o pe

Irina Mavrodin la colocviile Scrisul Românesc înconjurată de prieteni – 2008 literaritatea etc. roaba Ta/ Irina Alexandrina“.

4 Nr. 6 (106) ♦ iunie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Gabriel Cuvânt pentru
COŞOVEANU o despărţire provizorie

Acum, că Irina Mavrodin nu mai este, s-ar plină de sincopele unei raţiuni ce se naşte pe măsură ce beneficiază, realmente, de reputaţie „obiectivistă“, şi, prin
putea să ne dăm seama − şi asta, din păcate, merge instrumentul de scris, şi pe Wittgenstein („Gândesc urmare, reprezintă o instanţă de temut, dar comentariile
se întâmplă de obicei − ce am pierdut, în de fapt cu peniţa. Căci capul meu adeseori nu ştie nimic „în chestie“, scurte şi bine ţintite, sunt de natură să clatine
ordine academică, ştiinţifică, dar mai ales umană. Poţi din ce scrie mâna mea“), Irina Mavrodin, în chip de supersiţia scientizantă, de care s-au legat, de atâtea ori,
regreta infiniment un reper savant, te poţi, de asemenea, eseistă, celebrează viul gândirii producătoare, în contrast Eliade, Blaga, Guénon sau alţii.
gândi cu oarecare îngrijorare la eventuala apariţie a cu prefabricatele retorice dominante. Jocul thetic, disputat
unei personalităţi de anvergură similară, însă cei care au între mâna dreaptă, vector al eficacităţii, şi mâna stângă, De aceea, peste tot se celebrează miracolul Creaţiei şi
cunoscut-o în calitate de ghid prin arcanele culturale, de extensie a artisticităţii ezitante şi nespus de fragile, este pus al Creaturii, pe un ton măsurat, deşi revelaţia e aptă să-şi
causeur lipsit de orice emfază, dar la obiect tot timpul, într-o ecuaţie „imprudentă“, din speţa acelora care vorbesc transforme martorii în nişte exaltaţi, cum erau medievalii
depun mărturie că eleganţa, buna-cuviinţă şi ştiinţa de carte despre vulnerabilitate ca despre o stare de graţie. Căile posedaţi de elanuri mistice. Nimic din febra aceasta la
merg îmbinate, şi tind spre un simbol cultural. În orizontul creativităţii, relaţia friabilului om cu impulsul întemeietor, Irina Mavrodin, al cărei rafinament de extremă sobrietate
lui, scris-cititul cărţilor devine program de viaţă, nu în au devenit o veritabilă obsesie, care, cu anii, în intimitatea prinde roşeaţă în obraji doar prin fiorul liric de strunită
sensul lucrativ, ci, implicit, ca mod de a gândi această cărţilor, nu s-a estompat defel. „Ea nu numai că nu s-a rezonanţă. Austeritatea formală nu exclude înregistarea
lume, tot mai îndepărtată, pare-se, de un ductus umanist. risipit, eliberându-mă – ni se mărturiseşte – ci, dimpotrivă, unei magnitudini considerabile a gândului, care vine
Ne amintim, periodic, de vechiul adagiu conform căruia mă prinde tot mai mult în chingile ei. Şi, în mod ciudat, îmi din adâncul unei vieţi trăite printre cărţi şi savanţi,
stilul este omul, dar rareori el se potriveşte pe de-a-ntregul murmur întruna, ca pe un cântec, ca pe un poem: închisă îmbibată, empatic, de subtilităţi şi suferinţe. Câte o undă
unui destin considerat în unitatea sa, ca în cazul Irinei asupra tainei/ retrasă în veşnicia unui prezent/ etern şi din universul livresc răzbate, vag, tot ca ilustrare a unui
Mavrodin. Răbdarea, parcă infinită, a omului, rimează cu abstract/ mâna stângă se deschide/ din când ân când/ după program de meditaţie în tăcere, tulburată uşor de fâşâitul
empatia criticului, după cum modul ceremonios de a fi legi doare de ea ştiute/ intră în prezentul concret/ devine câtorva cuvinte. Undeva este invocat „bătrânul Flaubert“,
îşi află corespondentul, ca-n oglindă, în fraza largă, atent mână a tăcerii vorbitoare/ a misterului dezvăluit/ dacă în alt loc dicţionarul Larousse, de pe a cărui copertă s-a
calibrată, care se cere parcursă mai ales cu fragmentul, încât există un har/ dacă există o inspiraţie/ ele prin mâna stângă reţinut imaginea unei păpădii. Apare, în treacăt, şi Albert
ai zice că s-a produs o contaminare cu perioada lui Proust, vin [...]/ mâna dreaptă este mâna raţională/ mâna dreptei Cohen, pe care traducătoarea ni l-a făcut cadou – sub
autor pe care nu ştiu cine din cultura noastră l-ar cunoaşte judecăţi“. forma impunătoare a romanului Belle du Seigneur –
mai bine, din moment ce distinsa intelectuală i-a dedicat acum nu mulţi ani. Altminteri, dominanta e o melancolie
mii de pagini ca traducător şi zeci de ani ca înţelegător. În raport cu haoticul de astăzi, cu oameni oneşti care covârşitoare, alimentată bogat de tainele nepătrunse ale
„Traducerea e cea mai bună lectură“, susţine Irina Mavrodin nu fac decât să are norii sau, dimpotrivă, cu agregările întocmirii omeneşti, unde vulnerabilitatea face casă bună
şi în Partea şi întregul. Eseuri sau obsesii fragmentate, tribale, ce reţinem? Rămâne proteismul eseului, opinează cu impulsul distructiv: „de ce/ pe zi ce trece/ privesc
nuanţând şi rafinând idei prezente în Despre traducere. Irina Mavrodin, specie-receptacol, care, în marginile sale fiinţa/ cu ochi tot mai uimiţi// de ce nu-mi mai pare
Literal şi în toate sensurile, dar şi în alte intervenţii făcute, „solide“ ca ale unei ameobe, reuşeşte să capteze voci din naturală?/ uimirea mea nu are limite// slăbiciunea fiinţei/
de-a lungul unei vieţi de remarcabilă consecvenţă cu sine tangibil, ca şi din lumea acelor „zvonuri“ care fac, vorba lui şi cruzimea ei“. Se impune, fieresc, ideea că şansa, unica
şi cu zeii literaturii, în numeroase ocazii publice, la saloane Eichendorff, pietrele să cânte. Lăudându-se, fără echivoc, şansă a zbaterii creaturii e să acceadă la stadiul de homo
de carte de carte pariziene, bunăoară, sau la doctoratele virtuţile integrative ale eseului, se face o referire oportună, religiosus, de unde va fi călăuzit să se împace su sine şi
pe care le-a condus, ori la puzderia de simpozioane de credem noi, la un malentendu de proporţii în universul cu semenii, versiuni foarte asemănătoare ale sale. În felul
congrese şi simpozioane la care a participat, neobosită, din ideatic actual, şi punerea problemei este, pe cât de „suavă“, acesta, fiecare dimineaţă se c uvine sărbătorită precum
onoare şi îmboldită de o conştiinţă profesională ce pare să pe atât de percutant-mordantă. Prilej de a preciza că le primirea unui dar de preţ, care nu poate veni decât de
apună la contemporani. bel usage în critică, al cărui exponent de seamă este Irina Sus: „tu cea care ştii/ că totdeauna/ totul e pierdut/ şi că
Într-adevăr, „insolită“ metodă de actualizare a unei Mavrodin, nu exclude săgetarea sau chiar anihilarea unei niciodată// nimic nu e pierdut/ scrie un poem/ în fiecare
foarte solide culturi are specialista în poietică: într-o lume adversităţi cu potenţial pernicios. Mai exact, într-un excurs dimineaţă/ o Rugăciune// prin care mulţumeşte-I Celui
supărător autocentrată, cu oameni de carte ce-şi doresc, majestuos, în pertinenţa lui măsurată, „nesistematică“, de Sus/ că mai ai încă ochi/ să vezi/ Lumina Sfântă a
aproape sinucigaş, asemuirea cu vedetele mediatice, ea sau, mai aproape de viziunea scriiturii, nesistematizatoare, Zilei“.
îşi alege, ca aliat expresiv, poematicul, preferând în faţa între concept şi metaforă, este indicat un pol contestatar,
decibelilor, evanescenţa, şi faţă de exclamaţia flamboaiantă cu suficient prestigiu pentru a deteriora, în ochii unor Irina Mavrodin este, da, pierdută fizic, dar noi ştim că
– pauza semnificativă. categorii largi, „nespecializate“, imaginea celui care ea niciodată nu va fi pierdută din ochii sufletelor noastre,
Cu sprijinire pe Bachelard, care a imaginat o serie nu doreşte decât să contribuie, cu o câtime, la alinarea ai conştiinţei noastre îmbogăţite enorm de încrederea ei
covârşitoare de adjective ale mâinii creatoare, pe Cioran, fiinţării (rânduri profunde îi sunt dedicate lui Camus, din sans rivages faţă de tineri şi colegi, faţă de compatrioţi
elogiatorul unei opere imperfecte (oeuvre irréalisée), adică perspectiva suportabilităţii unor adevăruri survenite, vorba şi faţă de marea familie francofonă şi francofilă, de la
lui, cînd „toate decorurile se prăbuşesc“). Respectivul pol care unii vor fi învăţat rafinamentul retoric şi, mai ales,
comportamental.

Dumitru Radu POPA Mavrodin la Craiova, în 2008, la Colocviul revistei „Scrisul
Românesc“ pe tema Multiculturalismului. Nu ştiam atunci
Irina Mavrodin – o mare Doamnă că îmi iau rămas bun pentru totdeauna. Plecarea ei lasă un
gol imens, durere şi consternare. Sunt sigur că se odihneşte
A bia am citit mesajul prietenului şi o regăsim în poezie, critică şi traduceri, lipsită de orgolii în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde
profesorului Florea Firan intitulat Adieu, inutile şi fasoane. În tot, o mare Doamnă! a fugit toată întristarea şi suspinarea...
Irina Mavrodin! şi aproape că nu-mi vi­
ne să cred că Doamna Mavrodin, cum îi spuneam cu un În ultimii zece ani m-am simţit extrem de onorat că D. R. Popa, Irina Mavrodin şi Ioana Crăciunescu la Colocviile
respect unanim studenţii din anul IV de la Facultatea de am publicat, număr de număr, cu Irina Mavrodin în revista Scrisul Românesc cu tema Multiculturalismul, Craiova – 2008
Filologie – şi sunt sigur că nu numai ei – a plecat pe calea dragă nouă, „Scrisul Românesc“. Ce satisfacţie mai mare
fără de întoarcere! I-am fost student la cursul de Marcel poate să fie pentru un student decât aceea de a semna
Proust, care era o adevărată desfătare, cu observaţii şi alături de profesoara lui iubită şi atât de respectată? Sigur,
sugestii de o subtilitate absolut rarisimă. Niciodată nu l-am Irina Mavrodin a fost mult mai mult decât atât. Era un
citit cu mai multă înţelegere interioară pe marele scriitor literat total, iar prin scrierile ei critice şi traducerile – atât
francez şi, trebuie să o spun, atmosfera şi felul în care ne din franceză în română cât şi din română în franceză – un
vorbea Doamna Irina Mavrodin aveau ceva proustian, minunat ambasador al ambelor culturi romanice. Ideea
te simţeai pur şi simplu transportat, într-un univers în de totalitate şi circularitate a demersului o ilustrează mai
care spaţiu, timp, persoane se confundau sub dominaţia bine ca orice citatul acesta din „Cvadratura cercului“:
vagului... I-am spus lucrul acesta mult mai târziu, când am „Pentru mine activitatea critică este un drum care începe
devenit prieteni, şi în compania neuitatului Dan Laurenţiu.
Doamna Mavrodin m-a privit lung şi cam neîncrezător, dar în propria mea poezie, pentru a ajunge din nou la ea.
puţin căzută pe gânduri şi a zis după o vreme: „Ei, ştiu
bine că nu vă spuneam banalităţi, dar de-aici şi până la Reflectând asupra unor opere particulare din perspectiva
o asemenea transportare... o fi în imaginaţia dumitale de celui care el însuşi creează poezie, mă văd într-o reflecţie
prozator“. Nu e prima dată că am văzut-o stânjenită de o asupra Literaturii, a Poeziei. Reproiectată în actul de
laudă sau un compliment. Aşa era firea ei. Subtilă, cum
scriere a poeziei, activitatea mea de critic este, cred, una

din dimensiunile a ceea ce numim obişnuit conştiinţă
artistică“.

Am văzut-o pentru ultima dată pe Doamna Irina

Poezie Scrisul Românesc Nr. 6 (106) ♦ iunie 2012 5

Poeme Irina
MAVRODIN
balul
începutul porunca şi nu ţi-ai scris pagina
animalele cu care memento mori
începe Ziua am întâlnire în fiecare noapte tu cea care ştii aşază-te şi scrie
începe Cartea lupul ursul că totdeauna oriunde oricând
începe Lumea şi peştele totul e pierdut
şi Fericită Scriu şi că niciodată nu aştepta inspiraţia
Binecuvântată fie vor să mă serbeze fă-ţi zilnic rugăciunea
această Dimineaţă în miezul de noapte nimic nu e pierdut îţi strigă Stendhal
această Lumină se vor îmbrăca scrie un poem
Sunt Vie în fel şi chip în fiecare dimineaţă Pythia
o Rugăciune
eternitatea ca pentru un bal mascat mi se urcă la cap
vine şi coţofana prin care mulţumeşte-I ca vinul gros şi roşu
şi încă o dată vine şi privighetoarea Celui de Sus starea de bătrâneţe
să-mi spun rugăciunea nostim travestite că mai ai încă ochi
mulţumescu-Ţi Ţie Doamne să vezi euforia mea
că Eşti eu încă nu m-am hotărât Lumina Sfântă a Zilei nu are margini
fă Doamne ca această zi cum să mă îmbrac iar gura mea de aur trăncăneşte
să fie delectatio morosa
la fel cu toate celelalte când ameţită vrute şi nevrute
pe care mi le-ai dăruit cât de perverse sunt sunt Pythia şi
când ameţită Doamne toţi mă ascultă
lumea mă scol dimineaţa plăcerile bătrâneţii
după dezmăţul scara
stare puternică: somnului divin de ce aş mai vrea
lumea există să fiu tânără? urc o treaptă de lemn
într-o mie de feluri uluită mă uit şi încă o treaptă de lemn
este făcută la fiecare lucru roagă-te mă ţin bine de parapet
dintr-o mie de felii merg spre el cu mâini şi mă agăţ mi-am încleştat mâna pe el
fiecare cu gustul ei picioare grele roagă-te lui Dumnezeu privesc în jos
detaşare imensă cu frică îl ating şi mulţumeşte-I
secret al acestei stări pentru fiecare zi totul pluteşte-n ceaţă
ce-mi este dată de parcă ce ameţeală plăcută!
har divin prima oară l-aş vedea care ţi-a fost dată şi dacă mi-aş da drumul
din ce moarte vin? mulţumeşte-I în gol?
Oraşul mă întreb că vezi cu ochii tăi de carne
oare chiar sunt vie? soluţia
mă plimb prin Oraşul chipurile acestei lumi
în care voi Muri ubicuitate şi că auzi cu urechile tale de carne există o soluţie
îmi savurez cu fiecare muzica ei să mă las pradă morţii
pas victoria aş vrea să fiu aici cu bucuria cu care m-am lăsat
sunt încă şi aş vrea să fiu dincolo memento mori pradă vieţii
pe partea asta a lumii suferinţa de a te rupe
de un loc pe care încă să scrii în fiecare zi Doamne
nu l-ai cunoscut iată un mod de a te ruga ajut-o pe roaba Ta
a trecut o zi Irina Alexandrina
cum să spui
cum să-i torni cuiva direct Florea Firan, Dumitru Radu Popescu, Irina Mavrodin, Gheorghe Păun şi Gabriel Coşoveanu
în cap în trup la Gala Premiilor Scrisul Românesc – 2010

aceste stări ale tale
întâlnirea şi despărţirea ta

să spun

să spun
cât vocea mea
mai poate să spună

că lumea aceasta
poate fi iubită
aşa cum este
Doamne dă-ne

atâta minte cât să înţelegem
şi suflet atât cât să simţim
bucuria de a fi
în creaţie şi în creatură

6 Nr. 6 (106) ♦ iunie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Reografii Constantin
literare M. POPA

Un pariu câştigat

Ovreme, Irina Mavrodin a făcut naveta Paris- extreme, virtuozitatea, perseverenţa, puterea de muncă. şi are drept fundament cunoaşterea. Scriitorul francez
Craiova, încredinţată că Universitatea ol­tea­
nă ar fi „o nouă Sorbonă“ receptivă la de­ Textul lui Albert Cohen, autor pus de către cea care mai publicase o altă carte celebră, Le livre de ma mère,
mersul ei paideic, respirând vitalitate, erudiţie, patos
afirmativ, încredere în forţa creativă a tinerei generaţii. l-a transpus în româneşte alături de Proust, a frapat-o unde totul se află sub semnul pronunţat al aceleiaşi
Apoi, a devenit o colaboratoare constantă a „Scrisului
Românesc“. Textele sale, alerte, asociative, uneori pa­ prin varietatea registrelor de limbaj. Meditaţie în obsesii a morţii. Cei care ne înconjoară, persoanele cele
sionale, altădată urmărind cu sagacitate ideea de po­
ietică în demonstraţii substanţiale, fără pedanterii ori acţiune, sub raportul problematicii, asupra precarităţii mai iubite sau persoanele cele mai îndepărtate, care
didacticisme desuete, au consolidat notorietatea sa de
eseistă şi teoretician literar. În interviurile acordate cu vieţii şi, mai ales, asupra prezenţei morţii în fiecare sunt cele mai indiferente, sunt văzute ca persoane vii
generozitate revistelor craiovene, Irina Mavrodin şi-a
mărturisit şi vocaţia de traducătoare ţintind deopotrivă gest al nostru, în fiecare clipă trăită de noi, Frumoasa şi totodată ca viitori morţi. Moartea e prezentă în tot
autorul şi textul, exerciţiu de asumare fericită a temp­ e­
ramentului şi a retoricii în acelaşi timp. Domnului se mişcă de la registrul sublimului până la ce fac şi spun personajele lui Cohen şi, fără îndoială,
Desprind câteva idei încredinţate revistei „Mozaicul“,
revelatoare pentru concepţia unui veritabil hermeneut cel al grotescului, de la o scriitură balzaciană, până la autorul trăieşte ca şi ele. Această încredinţare vine din
al traducerii. Irina Mavrodin tocmai terminase de
tradus cartea lui Albert Cohen, Belle du Seigneur, la una discontinuă, intrată parcă în disoluţie totală, fapt familiarizarea cu universul biografic al autorului. „Cred
care lucrase zece ani. O considera o carte extrem de
importantă pentru literatura franceză, o carte care i-a ce a obligat-o pe traducătoare să se adapteze de fiecare că sunt foarte multe elemente autobiografice în cărţile
solicitat, până în pragul renunţării, datorită dificultăţii ei
dată la alt registru, chiar să-l creeze în limba română, lui Cohen. Multe din personajele sale evocă familia lui,

adică să se situeze pe diferite paliere ale „hermeneuticii Mai este şi ambientul evocat. Cohen însuşi a fost la un

scripturale“. moment dat funcţionar în mediul diplomatic. Cunoaşte,

Vorbind despre magia cărţii, Irina Mavrodin se prin urmare, lumea aceasta birocratică. Însă totul ţine,

solidarizacu personajeleei şi retrăiasuspansul permanent mai ales, de natura lui profundă“.

al fascinaţiei: „Cartea este foarte muzicală. Are un ritm. La întrebarea „Ce a însemnat această traducere

Trebuie parcă citită cu voce tare. E poematică, deşi nu pentru dumneavoastră?“, Irina Mavrodin dă răspunsului

în sensul cel mai obişnuit al cuvântului. Avem registre nuanţa gravă a probei decisive: „Pentru mine a fost un

extrem de variate, care ar putea să ne situeze, uneori, mare pariu cu mine însămi, pentru capacitatea mea

undeva la polul opus a ceea ce numim, în general, de a persevera în ceva“. De fapt, încă un mare pariu

poezie“. Opţiunea pentru Cohen nu a fost întâmplătoare câştigat.

Florentina ANGHEL

Irina Mavrodin – omul din carte

în amintirile unei foste studente

S unt ceea ce sunt şi iubesc literatura pentru că Mavrodin, în teoria, cuvintele, răbdarea, blândeţea şi
doamna Irina Mavrodin mi-a dăruit o parte fermitatea doamnei Irina Mavrodin.
din spiritul domniei sale încă de când eram
Am trăit, tot cu uimire, o experienţă a lecturii cu totul

studentă în anul patru. Am optat pentru literatură dintr-o altfel atunci când citeam cărţile doamnei Mavrodin,

întâmplare, fericită spun acum. Nu am intuit atunci acel pen­tru că simţeam o densitate emoţională venită de din­

hazard, cum îi plăcea domniei sale să numească un astfel colo de text, cuvintele se împleteau cu trăiri şi idei, cu

de moment, care avea să îmi schimbe viaţa, pentru că eu imagini şi sentimente, care făceau să o simt pe autoare

credeam în logica deciziilor mele. Evident am avut nişte acolo în carte şi alături de mine, împărtăşind­ u-mi nu

motive întemeiate să aleg să urmez cursul predat de numai critica, ci tot ceea ce făcea ca acele cuvinte să

doamna profesor Irina Mavrodin, care s-au pierdut cu curgă în text. Era un tip de comunicare metafizică şi

trecerea timpului. În schimb drumul spiritual alături de metatextuală care mă copleşea de fiecare dată şi despre

domnia sa a căpătat contur prin prisma teoriei poietice care i-am vorbit într-una din serile petrecute împreună

în care m-a iniţiat, ca un efect fericit al hazardului, în Craiova. Mi-a spus că şi domnia sa simţea la fel când

acel hazard care nu naşte numai opere literare, ci naşte citea ceea ce scriam, la vremea aceea îmi redactam

oameni, pentru că m-am descoperit cu uimire ca un alt teza de doctorat sub îndrumarea sa, şi a numit această

om, un alt concept îndrăgit şi teoretizat de criticul Irina legătură “specială”. Îmi amintesc cu plăcere de discuţiile

noastre care ne purtau de la subiecte Irina Mavrodin şi Florentina Anghel vorbind cu emoţie

legate de viaţa personală şi familie la despre profesoara sa

subiecte profesionale şi care erau ca viaţă, într-o fuziune uimitoare cu natura şi materia care
se comunicau prin cuvintele sale şi care lăsau urme pe
o sursă inestimabilă de învăţăminte, trupul său în care înflorea, rodea şi se stingea lumea în
bucurie şi suferinţă: o trăire aproape carnală a lumii,
energie şi motivaţie pentru mine, care pusă în abis în poeta Irina Mavrodin. Am încercat apoi
să găsesc alături de Irina Mavrodin Centrul de aur, şi
aveam să rămân mereu studenta din am păşit în vertijul lumii găzduite de poetă şi animate
de energie creatoare şi de puterea de a crea lumi, de a
prima serie de la Craiova. face ca inexorabila mişcare spre centru să fie o mişcare
spre sămânţa care dă viaţă şi care ascunde în ea moartea.
Experienţa dascălului şi a scriit­o­ Am cunoscut-o astfel pe Irina Mavrodin în varietate,
dezvăluindu-se ca alta în fiecare poezie, prizonieră a
rului care ştia că opera şi autorul se puterii şi a chinului de a mânui cuvântul în procesul de
creaţie.
for­mează reciproc şi simultan m-a că­
Şi am ajuns din nou la început, la Începutul pe care
lăuzit pe tot parcursul relaţiei noas­tre Irina Mavrodin în 2010 îl vedea în bucuria de a se trezi
în fiecare dimineaţă, de a scrie în fiecare zi, de a înţelege
atât din perioada doctoratului cât şi şi simţi lumea cu trupul îmbătrânit, uluită, ameţită şi
cu picioarele grele, cântându-şi bucuria spiritului tânăr
mai târziu, când am început să cola­ din nou victorios: “mă plimb prin Oraşul/ în care voi
Muri/ îmi savurez cu fiecare/ pas Victoria// sunt încă/ pe
borez la revista Scrisul Românesc. partea asta a lumii”. Doamna Irina Mavrodin a rămas în
partea asta a lumii renăscând cu fiecare poezie citită şi
Neliniştile mele primeau aproape vorbindu-mi prin text şi de dincolo de acesta, aşa cum a
făcut întotdeauna.
invariabil acelaşi răspuns: „E bine aşa

cum faci“, pentru ca mai târziu să îmi

spună că domnia sa vede doctoratul

ca pe o căutare pe care doctorandul

trebuie să şi-o asume, „doctorandul

trebuie să îşi găsească drumul“. Era

ceea ce făcea diferenţa dintre studentul

de pe băncile facultăţii şi cel care

atunci debuta în viaţa profesională.

A venit un moment în care am

Irina Mavrodin acordă autografe – lansarea volumului Partea şi întregul... cunoscut-o pe doamna Irina Mavrodin

altfel, prin poezie: plină de energie şi

Eseu Scrisul Românesc Nr. 6 (106) ♦ iunie 2012 7

Nicolas CAVAILLÈS

Irina Mavrodin: disidenţă şi poezie

Creaţia (poetică, literară, artis­ o reflexivitate critică chinuitoare, ea nelinişte conştient întreţinută de spiritul care te-au făcut anii treptat/ s-o aleg
tică...) nu este o recreere, nici descrie în poemul Hârtia şi creionul lun­ aflat în căutarea adevărului. Trebuie să te dintre toate/ cu care voce să-ţi vorbesc/
un joc, ci poate acţiona ca ga şi anevoioasa călătorie a poetului, a rupi de fascinaţia cotidianului rigid şi plat, din cele date oamenilor/ eu care ştiu că
piedică în calea ideologiei dominante. cărui scriitură străbate şi transcende lu­ obiectivist, şi să devii mereu sensibil la vom muri.“
Aceasta este ideea pe care o vom păstra mea, şi care ajunge astfel să scape, să ceea ce este problematic, de nedezlegat,
în minte în timp ce citim opera poetică găsească refugiu în afara lumii. Dar că­ să pătrunzi şi să înaintezi în nelinişte, Care-i sensul acestei opere încifrate?
a eseistei românce, traducător şi profesor utarea verbului izbăvitor nu se opreşte împotriva banalităţii glaciale a ororii Impresionanta metaforă a cristalizării
de literatură, născută în 1929, Irina nicidecum în acest preţios exil interior, instaurate şi înăbuşite de sistem. „Încerc/ tuturor suferinţelor care copleşesc un
Mavrodin – şi mai cu seamă volumele individual, întrucât izbăvirea nu poate fi o zgârietură/ în smalţul/ de pe făptură// suflet îl desemnează oare, dacă nu pe
sale publicate în România din vremea lui decât universală: ajunsă în faţa „copacului vreau să ridic o margine/ să pătrund/ spre însuşi tiranul Ceauşescu, cel puţin
Ceauşescu, în rarele perioade de slăbire înflorit“, fără să fi găsit izbăvirea, dar cine fabrică/ această/ imagine“, scrie aparatul de stat opresiv? Opera rămâne
a cenzurii: Poeme (1970), Copac înflorit împăcată în credinţa sa, poeta pronunţă Irina Mavrodin. Metafora poetică însăşi deschisă, ambiguă, loc al pluralităţii de
(1978) şi Picătura de ploaie (1987). această rugăciune: „ajută-mă/ a spune (deplasare de sens, apropiere originală sensuri posibile, ce nu se exclud unele pe
Operă de rezistenţă în faţa pretenţiilor vorba care/ a lumii încremenită faţă poate revelatoare a unui adevăr necunoscut) altele, oricare ar fi cel pe care îl avea în
dogmatice ale „realismului socialist“, îmblânzi“. este readusă în discuţia despre realitate minte Irina Mavrodin în timpul „stării de
aceste poeme nu conţin niciun rând scris aşa cum apare ea („să zgârii smalţul“), graţie“ a scriiturii, dacă avea doar unul
pentru regim – lucru rar în literatura Tocmai prin scriitura poetică, prin voinţă critică, şi disidenţă („a sta de-o anume; iar această ambiguitate, legată de
română a acestei perioade: numeroşi metaforă, Irina Mavrodin realizează ceea parte“, pe margine). „Cel care fabrică/ esenţa poetică a textului, nu face decât să
po­eţi, asemeni lui Nichita Stănescu, au ce filosoful disident ceh Jan Patocka această imagine“, cel care a învelit fiinţa dea mai multă profunzime poemului şi
ales să publice poeme spre gloria re­ numeşte „mişcarea întru adevăr“, miş­ în smalţ şi pe care îl vizează această mai multă eficacitate disidenţei sale.
gimului pentru a putea publica altele care decisivă care conduce la percepţia chinuitoare căutare a lucidităţii să fie
lipsite de orice conţinut pro-comunist; etică, la cunoaşterea libertăţii şi a res­ oare poeta, care se acuză pe sine de Delicata simplitate cu care poeta se
Irina Mavrodin a refuzat şi acest lucru. ponsabilităţii. Prima etapă a acestei miş­ pudoare poetică (pudor), sau mai degrabă adresează direct „tiranului“ său (care/ pe
Mai mult decât atât, dacă aceste poeme cări, confruntarea directă cu moartea – şi tiranul, conducătorul care a construit care îl simbolizează „copacul de fier“)
pun în evidenţă o scriitură disidentă nu încă de la primul său volum, în 1970, Irina face notă aparte, cu siguranţă, în raport
este decât graţie lecturii disidente pe care Mavrodin se percepe pe sine drept iniţiată zidurile groase ale sistemului pentru a cu avântul incendiar al Anei Blandiana
o permit. (Să precizăm că în România în taina inevitabilei morţi (probabil după care scria, în decembrie 1984: „Cred că
nu a existat o adevărată disidenţă com­ experienţa din adolescenţă şi suferinţele se ascunde înăuntru? Îmbogăţită prin suntem un popor vegetal/ Dacă nu cum de
parabilă cu fenomenul care a avut loc cauzate de tuberculoză), ea este cea ambiguitatea sa, metafora nu atacă, nu aşteptăm cu calm/ Desfrunzirea noastră?“
în U.R.S.S.; folosim aici acest termen care ştie că noi cu toţii vom muri. Or, denunţă, ci lansează o mişcare împotriva Dar, în vreme ce Ana Blandiana cere
într-o accepţiune largă, pornind de la a-ţi afirma propria finitudine înseamnă stării de fapt; nu numai că ea reînnoieşte socoteală, cu o ironie fermă, poporului
etim­ ologia sa latină – dissidere, a nu se a învinge dominaţia lucrurilor asupra uimirea şi neliniştea scriitorului care român, Irina Mavrodin se adresează
aşeza alături de, în sânul unei comunităţi, sinelui şi a putea să te ridici dincolo de scrie, dar ea deplasează această nelinişte direct Dominatorului, cu umanitate,
a sta pe margine, a fi în dezacord.) lumea concretă. către orizontul cititorului, prin misterul într-un strigăt ce nu-şi ascunde nici
ambiguităţii sale, ca o sfidare. neputinţa, nici luciditatea – strigăt de
* A doua etapă a acestei mişcări întru pudoare poetică, strigăt al unei vinovăţii
adevăr, tot ca purtătoare de cuvânt a * nevinovate ce aminteşte de Alexis
Într-o societate care privilegiază Chartei 77, uimirea (termen cheie la Karamazov, strigăt universal şi etern în
avuţia în defavoarea fiinţei, utilitatea în Irina Mavrodin), care conduce la lupta cu Opera Irinei Mavrodin se înscrie de-a faţa impasului suferinţei prezente şi a
defavoarea frumuseţii, forţa în defavoarea cotidianul: într-o societate care copleşeşte dreptul într-o iubire, cu siguranţă rănită, precipitării viitorului: ce trebuie să fac?
libertăţii, la fel ca în orice societate raţiunea, nu pentru a ameliora viitorul anevoioasă şi dureroasă, dar universală,
tehnicistă (Heidegger), orice poet liber universal, ci pentru a planifica timpul iar ea nu se plânge pe sine (precum se *
şi creator este un disident; acesta este de fiecare zi şi confortul impersonal şi plânge muncitorul, pe bună dreptate, de
sensul revoltei antipsihiatrului scoţian mediocru, în această „supracivilizaţie“ condiţiile sale de muncă) pentru că vocea În 1978, Irina Mavrodin afirma cu
David Cooper: „Orice delir este afirmaţie tehnicistă în care omul trebuie să renunţe ei de poetă, individualizată de energia sa, umilinţă, în cadrul unei convorbiri, că
politică. / Orice poiesis autonomă, orice la el însuşi pentru a se pierde în lucruri este o voce universală prin ţelurile sale – „umaniştii participă în fiecare zi – unii
act de creaţie, în sensul cel mai cuprinză­ şi în avuţia meschină, în care sufletul vocea „solidarităţii celor zdruncinaţi“, ca cu o mare modestie, ca toţi învăţătorii
tor, devine un act de disidenţă, un mod omului moare – aşa cum s-a întâmplat să folosim o altă expresie a lui Patocka, ce şi profesorii răspândiţi în toate colţurile
anormal de a trăi viaţa cotidiană ca în România în vremea lui Ceauşescu –, „se afirmă în persecuţie şi în incertitudine: ţării, care îi învaţă pe copiii noştri să
invenţie liberă“. Cooper apropie nebunia uimirea este salutară, arătând că această aici este frontul ei tăcut, fără propagandă vorbească o română frumoasă şi îngrijită,
de creativitate, ambele autonome (în lume, aşa cum ne este dată s-o trăim, şi fără strălucire chiar acolo unde Forţa să cunoască şi să înţeleagă marile opere
greacă, „ce se supune propriilor legi“), cere un efort din partea noastră. La fel guvernatoare caută să se înstăpânească ale literaturii române şi universale – la
ambele dezalienate, ambele disidente. ca la Platon, uimirea – în acelaşi timp prin mijloacele sale“. Irina Mavrodin face construirea unei lumi mai bune, mai
În acelaşi fel, Irina Mavrodin descrie, naivitate şi intuiţie, sensibilitate, (re-) astfel eforturi de a fi indiferentă la haosul estetice, mai conştiente, mai civilizate“.
la sfârşitul unui poem intitulat Idiotul, descoperire a existenţei lumii – este spiritual în care trebuie să trăiască, fără Sensul unei astfel de afirmaţii depăşeşte
atuul care îl defineşte în egală măsură aici lăudată drept întâia stare filosofică, să îl nege şi fără să i se supună printr-o cu mult graniţele României lui Ceauşescu,
pe nebun şi pe poet: „credinţa păsării mi posibilă origine a înţelepciunii: „Să pasivitate oarecare: sistemul totalitar aşa cum pudoarea poetică depăşeşte cu
se va arcui în piept / tăişul sabiei va fi aflăm împreună cum curge sângele/ sub există, a fi indiferent în faţa lui înseamnă mult, prin efectele sale, cadrul intimităţii.
mai blând cu mine“; dacă spada nu se va pieliţa caldă a pietrelor/ cum se zbate a nu-i sacrifica incertitudinea noastră Strigătul său împietrit în metaforă,
îndura de el mai mult decât de un altul, inima copacilor/ de bucuria vântului/ să salvatoare, libertatea noastră, iubirea interogaţia sa dureroasă, neliniştea sa
Idiotul – asemenea poetului – ajunge să se ascultăm cu pieptul/ somnul pământului/ noastră, a nu răspunde la Forţă prin forţă, demnă fac ca vocea Irinei Mavrodin,
dis-tingă de lume, să se exileze interior, bătaia gândurilor noastre/ izbind în a nu răspunde celor care nu au decât frumos exemplu de integritate poetică,
şi în acest exil metafizic, să fie, dacă nu stelele adânci// să le aflăm împreună răspunsuri, ci a le transmite întrebările să-şi găsească încă ecou în România
fericit, măcar liber. Mai presus de toate, pe toate/ şi alte lucruri pământeşti/ noastre, îndoiala noastră, neliniştea noas­ (unde, după căderea lui Ceauşescu şi
Idiotul şi poetul exprimă în sine şi prin ca să ne fie dulce moartea şi târzie.“ tră. „Iubirea noastră-i nesimţirea/ pămân­ sfârşitul vânătorii de intelectuali, îşi
creativitatea lor posibilitatea existenţei Acesta este apelul către o întoarcere la tului năpădit de ierburi/ care îndură pu­ multiplică operele premiate) şi să fie
unei alte lumi, o lume radical diferită, adevărul mereu uimitor al lumii, pe care tredele hoituri/ în pâine cu iubire pre­ susceptibilă de a produce efect în toate
întemeiată pe baze şi guvernată de legi Irina Mavrodin îl adresează fiecăruia schimbându-le.“ societăţile democratice care persistă
complet distincte. dintre noi, spărgând cu vocea-i plină într-o logică tehnicistă şi obiectivistă,
de umilinţă zidul unui comunism rigid Tocmai această iubire, indiferenţă într-o nepăsare ce creşte din frumoasa
Irina Mavrodin crede în scriitură, în (prin imperativul vibrant „să învăţăm“) me­taf­izică la ofensiva răului, sprijinită inutilitate, din sănătatea sufletului şi din
căutarea, cu pana în mână, a unui Verb şi barierele unui individualism mut (prin de solidaritatea universală, permite poe­ noţiunea de solidaritate – societăţi pentru
pur ce aşteaptă să fie adresat lumii pentru adverbul afectuos „împreună“). tei să cuteze să înfrunte sistemul a că­ care sistemele totalitare din Europa
a o izbăvi puţin. Hărţuită până în miezul rui prizonieră este, în poemul dens care de Est au fost în multe privinţe teribile
creaţiei, asemenea Virginiei Woolf, de Uimirea înseamnă ruptură, cufundare încheie primul său volum: „Prinsă în oglinzi ce măresc şi deformează.
în necunoscut şi, la Irina Mavrodin, la soarele/ care-mi luminează gura/ cu
fel ca şi la Patocka, luptă împotriva unei numele tău/ şi braţul drept tăiat pentru Traducere din limba franceză de Alina
lumi sclerozate; ea se prelungeşte într-o tine/ şi stângul trist că nu a fost ales/ strig Ioniţă, din vol. Începutul/Le commen­
către tine/ om greu şi negru/ copac de
fier/ ce umeri ce faţă îţi trebuie/ pentru cement, Scrisul Românesc – 2010

8 Nr. 6 (106) ♦ iunie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Traduttore / Ioan Prietenie şi iubire,
Traditore LASCU până la sacrificiul de sine

I rina Mavrodin a văzut lumina zeci de mii de pagini, poate sute de mii, înveţe ce înseamnă disciplina în munca pe foarte bun, un erou al culturii pentru un
zilei la 12 iunie 1929, la Oradea. poartă semnătura domniei sale, pecetea care ne-am ales-o, ce înseamnă onestitatea mic grup de oameni care mai ştiu ce-i o
Destinul a hotărât ca ea să treacă unei munci stăruitoare, titanice, depuse în deplină, prezentă în fiecare gest al nostru, traducere bună, ce importanţă are ea“. (loc.
în lumea celor drepţi exact cu trei săptămâni serviciul literaturii de cea mai înaltă ţinută. ce înseamnă prietenia şi iubirea, în forma cit., pp. 180-181)
înainte de a împlini venerabila vârstă Un adevărat patrimoniu rămâne în urmă, lor autentică, adevărată care poate merge
de 83 de ani, de ziua Sfinţilor Împăraţi pentru posteritate. Volumele de poezie până la sacrificiul de sine.“ (s. m., I. L.) Da, un erou al culturii autentice a fost
Constantin şi Elena, la ceasurile 10,30 ale originală au consacrat o sensibilitate, aş Irina Mavrodin prin tot ceea ce a înfăptuit
serii. Trecerea ei prin viaţa pământească zice a intelectului şi a spiritului înalt, În cele din urmă, năzuiesc să adaug şi eu (alt verb preferat de ea!), mai cu seamă prin
a lăsat o dâră de lumină. Irina Mavrodin exprimată în forme de o elegantă şi nobilă câteva modeste cuvinte despre travaliul şi eforturile uriaşe ale muncii de a traduce, de
a fost şi rămâne o personalitate eminentă concizie şi densitate. Cuvintele nu sunt de despre conştiinţa de traducător, îndeplinite a ne face să înţelegem ce este o traducere
în viaţa şi în istoria lumii academice ajuns pentru a aprecia contribuţia unică în şi întruchipate plenar de Irina Mavrodin. bună. În capitolul amintit ea decelează
şi literare. Profesoară universitară la domeniul teoriei scriiturii, recte poietica La zecile de cărţi traduse necontenit din şi câteva reguli şi principii descoperite
Universităţile din Bucureşti şi din Craiova, şi poetica, unde Irina Mavrodin este şi, din vreme în vreme, în limba franceză, de-a lungul prodigioasei activităţi, de la
conducătoare de doctorate în domeniul întemeietor de şcoală şi spiritus rector. se adaugă şi texte ce abordează practica care nu s-a abătut apoi, demonstrându-
literaturii franceze şi comparate, colosală traducerii, experienţa în domeniu a unui le cu consecvenţă eficienţa. Astfel, între
traducătoare, teoreticiană deschizătoare de cele două principii dilematice de care
drumuri în domeniul poieticii şi al poeticii, Irina Mavrodin la lansare cărţii sale Partea şi întregul..., Casa Universitarilor, Craiova – 2010 se loveşte orice traducător competent –
poetă şi eseistă, această Doamnă calmă, „fidelitate“ şi „trădare“ – Irina Mavrodin a
senină şi profundă este, o spun fără ezitare, Eseul nu ocupă ultimul loc în preocupările specialist impecabil, care s-a aplecat zilnic ales fidelitatea faţă de textul tradus, pentru
un mare spirit, un model renascentist al scriitoarei, ci vine să complinească opera, asupra paginilor tipărite în limba genialului a-i prezerva conţinutul original şi în limba
ultimei jumătăţi de secol. atât sub aspect teoretic şi critic, cât şi sub Marcel Proust pentru a le transpune în ţintă. O operă din orice literatură străină
Am fost un favorit al sorţii având-o pro­ aspect ideatic şi creator. Aşa cum releva limba la fel de genialului Eminescu. În trebuie să emane, după ce a fost tradusă,
fesoară la Facultatea de Limba şi Literatur­a domnia sa în unul din volumele recent 2006, la aceeaşi Editură Scrisul Românesc şi caracterul de „stranietate“, un pic altfel
Română şi Franceză din Bucureşti, în 1973, apărute la „Scrisul Românesc“ – Partea autoarea publica Despre traducere. Literal spus: de „străinătate“. În franceză termenii
i-am admirat competenţa şi dăruirea cu care şi întregul. Eseuri sau obsesii fragmentare şi în toate sensurile. Mai mult, în major­i­ étrangeté şi étranger sunt, de asemenea,
ne preda literatura franceză a secolului XX, (2009) – acest tip textual se regăseşte tatea interviurilor acordate, întrebările re­ diferiţi dar conlucrează la precizarea acestei
in­teligenţa şi fervoarea cu care ne diserta la jumătatea drumului dintre analiză şi feritoare la munca traducătorului erau ine­ idei. Ea aparţine unei etici, obligatorii –
des­pre Proust, despre Gide, despre Malraux, creaţie, dintre raţiune şi intuiţie, el trasând vitabile, iar răspunsurile veneau, simplu, cum altfel?, a traducerii. Nu înseamnă
des­pre Saint-Exupéry, despre Camus sau un făgaş sui generis, specific fiecărui autor, dar concludent, lămurind multe aspecte însă că Irina Mavrodin a respins aportul
des­pre Noul roman francez. Am aflat apoi cu al metaforei către concept. Eseul îngăduie ale acestei trude, mai tot timpul (aproape) creator al traducătorului, căci s-a ghidat
buc­ urie că Irina Mavrodin fusese invitată să o mare libertate de mişcare şi un spirit ignorate şi de editori şi de cititori. Tot în mod inspirat după o idee formulată de
îşi cont­inue activitatea vocaţională la catedra nesistematic, fragmentar, dovedind o dată în Partea şi întregul, Irina Mavrodin se Marcel Proust: „O piatră de încercare ar
de limba şi literatura franceză a Universităţii în plus fecunditatea unei gândiri complexe, întoarce la traducere şi la traducători în fi – din perspectiva acestei logici a unei
din Craiova, începând din 1994. Aici aveam aflată mereu sub imboldul creativităţii, capitolul intitulat Din nou despre traducere. etici a traducerii pe care încerc să o schiţez
să devin doctorand sub atenta, distinsa şi, dincolo de nişte canoane taxonomice De o francheţe dezarmantă, textul în cauză – păstrarea acelei étrangeté (stranietate –
într-un fel aparte, ocrotitoarea ei îndrumare sau metodologice. Obsesiile referenţiale începe prin încercarea de a defini un statut cuvânt pe care trebuie să-l inventăm, căci
şi apoi să obţin titlul de doctor în litere cu o din titlu intră în carte în formule precum al traducătorului, astăzi. Între paranteze fie el nu există în limba română) a operei pe
teză privind opera lui Albert Camus, în 2001. Obsesia numită Proust sau „L´homme à spus, verbul a încerca este unul din cele care care o traducem. Vorbind despre propria-i
Am reîntâlnit aceeaşi căldură intelectuală, fragments“. Obsesia numită Cioran. În ca­ o... obsedau pe scriitoare. Iată însă ce consta­ experienţă auctorială, Proust spune: « Les
magistrală şi creatoare, aceeaşi seninătate zul Doamnei Irina Mavrodin obsesia se nu­ tă traducătoarea, cu vădită amărăciune: beaux livres sont écrits dans une sorte de
distinsă, totodată plină de blândeţe şi meşte literatură la cel mai înalt nivel. „Dar se poate oare vorbi astăzi în România langue étrangère. » („Cărţile frumoase sunt
dătătoare de încredere. Irina Mavrodin, se despre un statut al traducătorului? Am scrise într-un fel de limbă străină“).“
afla, după cum aveam să-mi dau seama, De la cele două obsesii nominalizate publicat nu demult un articol intitulat
la apogeul activităţii ei de dascăl, de mai sus aş dori să pornesc în evocarea Retragerea dreptului de semnătură, în care Irina Mavrodin exemplifică constatar­ea
teoretician, de traducător. A iniţiat şi a predat colosalei, aşa cum am spus, activităţi de arătam că în reviste şi ziare, la televiziune şi cu „limba lui Proust“, „limba lui Shake­
studii aprofundate de literatură franceză, traducere întreprinse de Irina Mavrodin la radio, când se vorbeşte sau se scrie despre speare“, „limba lui Beckett“, iar noi putem
a îndrumat nenumărate doctorate ale unor începând de prin anii ’60 ai veacului XX. vreo carte tradusă, nu se specifică, decât cu continua cu „limba lui Flaubert“, „limba
tinere cadre universitare şi cercetători din În Partea şi întregul, la ultima pagină, foarte rare ocazii, numele traducătorului. lui Eminescu“, „limba lui Caragiale“ etc.
Craiova, Suceava, Sibiu, Braşov, Galaţi, autoarea a consemnat nişte observaţii pe Desigur, marii scriitori îmbogăţesc limba
Piteşti, Timişoara, Bucureşti şi din alte marginea cărţii Le Livre de ma vie de Anna Am constatat că se practică, mai mult în care creează, făurindu-şi un stil propriu,
centre academice ale ţării, a pus bazele şi a de Noialles, observaţii care devin adevărate ca niciodată, această suprimare de nume, inimitabil,cedevinemarcaprincipalăaoperei
coordonat activitatea unei veritabile şcoli de principii călăuzitoare pentru viaţa, gândirea ca şi cum versiunea română ar fi căzut de lor. Traducătorul profesionist trebuie să nu
poietică la Craiova, în cadrul căreia a înfiinţat şi munca de profesor, de teoretician, de undeva, din ceruri, şi ar aparţine unei instanţe piardă din vedere acest deziderat, recreând,
şi a condus revista de specialitate Approches traducător, a Irinei Mavrodin: Aşadar textul ab­strac­te, anonime, neindentificabile. Este pe cât posibil, stilul marilor scriitori în limba
poïétiques. A continuat să scrie şi să publice cu pricina „poate fi astăzi abordat ca o bună astfel sugerată ideea că nu are nici o im­ ţintă. Totuşi, mai remarca Irina Mavrodin,
poezie şi eseistică, întreţinând cu asiduitate, terapie (împotriva tuturor bolilor spiritului, portanţă cine a făcut traducerea, că toate unii dintre aceştia sunt intraductibili, adică
lună de lună, şi rubrica Exerciţii la revista care ne asaltează fără încetare şi aproape traducerile au aceeaşi valoare. [...] Mizerabil imposibil de redat fidel în altă limbă, iar
Scrisul Românesc, până la ultimul număr, că ne-au doborât), dar şi ca un îndreptar plătit, umilit, traducătorul este astăzi, în ţara încercările repetate, din nefericire eşuate,
din mai, anul curent! Strălucitele realizări de viaţă, ca un set de reguli care să ne re- noastră, un fel de paria, dar şi, când este de traducere a lui Eminescu în franceză sunt
ale Irinei Mavrodin au fost răsplătite cu trei reamintite de autoare. În aceeaşi situaţie se
premii ale Uniunii Scriitorilor din România, află şi Caragiale, Marin Sorescu ş. a.
iar activitatea de traducător şi de emisar al
culturii franceze în ţara noastră, dar şi al Dintre scriitorii traduşi de Irina Mavrodin
culturii române în Franţa, cu înalta distincţie cităm pe Marcel Proust, Emil Cioran, Albert
Chevalier des arts et des lettres, acordată de Camus, André Gide, Henri de Montherlant,
guvernul francez. Jean Cocteau, Albert Cohen, Francis Ponge,
Am spus cândva că a vorbi despre Maurice Blanchot, Gérard Genette, Gaston
Doamna Irina Mavrodin şi despre opera Bachelard, Paul Ricoeur, Gustave Flaubert,
domniei sale echivalează cu a vorbi despre Stendhal, Doamna de Staël, Doamna de
o întreagă bibliotecă. Aproape că nu mai Sévigné. Pe această cale, opere de valoare
există gen literar în care distinsa Doamnă inestimabilă au intrat şi în patrimoniul
a literelor româneşti să nu exceleze. Numai limbii române: În căutarea timpului
dacă ne gândim la traduceri şi ne putem da pierdut (traducere integrală), Roşu şi negru,
seama, fără să contabilizăm cu exactitate – Salammbô, Bouvard şi Pécuchet, Spaţiul
ar fi, de altminteri, un gest superfluu – că literar, Apa şi visele, Frumoasa Domnului,
Mitul lui Sisif, Faţa şi reversul, Căderea,
Exilul şi împărăţia, Amintiri de la curtea cu
juri şi multe, multe altele.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 6 (106) ♦ iunie 2012 9

O premieră istorică O idee Adrian
CIOROIANU
în ţara faraonilor
I storia se scrie sub ochii noştri în Egiptul aces­
tor luni, ca parte a unei tranziţii care – noi, în tur, un al doilea episod electoral a fost programat pentru clară a curentelor de sorginte religioasă. În cazul în
Estul Europei, o ştim deja – e mereu mai lungă zilele de 16 şi 17 iunie a.c. – în chiar zilele în care acest care va fi ales preşedinte, Morsi a declarat că va ieşi
decât se credea iniţial. Vreme de 30 de ani (începând număr al revistei iese de sub tipar. din structura de conducere a Fraţilor Musulmani şi că
cu octombrie 1981), acest stat a fost condus, cu mână „va fi un preşedinte al tuturor egiptenilor“, indiferent de
de fier, de regimul preşedintelui Hosni Mubarak. Pe Trebuie să spun că am fost întrucâtva implicat convingerile sau religia lor4.
strada egipteană, deocamdată este prea devreme pentru subiectiv în aceste alegeri. Preferatul meu (şi al multor
o analiză la rece a ce a fost bun şi ce a fost rău în toată observatori occidentali2) a fost Amr Mussa, fost La rându-i, celălalt finalist, Ahmed Şafiq, are două
această perioadă. Când, pe 11 februarie 2011, cel de-al ministru de Externe al Egiptului şi fost preşedinte al căi prin care doreşte convingerea absenteiştilor sau a
patrulea preşedinte al Egiptului – Mubarak – demisiona organizaţiei Liga Arabă. În toamna anului 2007, când celor ce au optat pentru un terţ: fost ministru al aviaţiei
sub presiunea unei revoluţii ce a aprins patimi vechi şi am vizitat Egiptul în calitate de ministru, dl Mussa m-a civile şi chiar prim-ministru interimar pentru scurt timp
aspiraţii noi ale societăţii, ţara a intrat într-un proces primit la sediul din Cairo al Ligii şi, la un pahar (sau sub regimul Mubarak, Şafiq profită de nostalgia pe care
electoral care încă nu s-a terminat. Între noiembrie două-trei) de ceai de mentă am avut o discuţie amplă, de unii egipteni o au faţă de ordinea asigurată de vechiul
2011 şi ianuarie a.c. au avut loc alegerile pentru care mi-aduc aminte cu plăcere. O vreme, Amr Mussa regim, dar are totodată grijă să precizeze partizanilor
Adunarea Populară (un fel de cameră a deputaţilor, cu a fost considerat favorit în cursa prezidenţială; atu-urile revoluţiei din 2011 că el nu doreşte revenirea la starea
peste 490 de membri), iar între ianuarie şi martie a.c. sale erau experienţa diplomatică, imaginea sa de cvasi- de lucruri din trecut; „o nouă eră se deschide [în faţa
s-au ales reprezentanţii în Şura, camera superioară a disident în raport cu Mubarak; dar alegătorii egipteni au Egiptului] şi nu mai există posibilitatea de a face paşi
parlamentului. Partidul Libertăţii şi Dreptăţii (al Fraţilor dorit altceva. În cele din urmă, Mussa (acum în vârstă înapoi“ – spune el5.
Musulmani) a obţinut peste 40% din voturi, urmat de de 75 de ani) n-a prins podiumul, care după 24 mai a
un alt partid islamist (Al-Nour, al curentului salafist) arătat astfel: pe locul 3 (cu 22%), Hamdin Sabbahi – Un singur lucru cert
care a luat şi el peste 20% – aşadar, circa 65% din noul un jurnalist de stânga intrat în cursă aproape în ultimul
parlament egiptean este alcătuit din reprezentanţi ai moment şi care s-a recomandat a fi un continuator La ora la care scriu aceste rânduri, oricare dintre cei
islamului politic. ideologic al legendarului preşedinte al Egiptului din doi finalişti pare a avea şanse egale – deci este imposibil
anii ’50 – ’60, Gamal Abder Nasser; pe locul 2 (cu 24%) (şi inutil, cred) un pronostic. Totuşi, o certitudine există:
Cele două feţe ale Sfinxului s-a clasat candidatul Ahmed Şafiq – fost pilot al forţelor noul preşedinte al Egiptului, oricine va fi el, va trebui
aeriene egiptene şi fost ministru al epocii Mubarak; să conducă ţara într-o perioadă foarte agitată, în care
În aceste condiţii, alegerile prezidenţiale au avut o iar pe locul 1 (cu 25%), candidatul susţinut de reţeaua tentaţiile şi speranţele (unele irealiste) se alimentează
miză crescută – din cel puţin trei motive: pe de o parte Fraţilor Musulmani, Mohamed Morsi3. unele pe altele.
i) ele sunt menite să contureze peisajul politic al ţării
pentru următorii patru ani, fie prin întărirea controlului ... şi reţelele lor Cum se ştie – şi după cum noi, est-europenii, am
islamiştilor asupra instituţiilor statului, fie prin trăit-o la rându-ne –, revoluţiile şi eliberarea au preţul
echilibrarea acestora cu o coabitare între un parlament Scorul strâns obţinut de primii trei candidaţi este lor. În cazul Egiptului (ca şi în cazul României sau
islamist şi un preşedinte reprezentant al laicilor mai odată în plus sugestiv pentru profunda scindare a al altor ţări din zonă), preţul libertăţii a fost scăderea
mult sau mai puţin „liberali“; apoi, ii) aceste alegeri societăţii, într-un moment precum acesta, în care toate economică. Noul preşedinte are, aşadar, i) sarcina de a
prezidenţiale au fost un eveniment inedit în Egipt – perspectivele sunt – teoretic – deschise în faţa Egiptului. gestiona reconstrucţia economică a ţării după aproape
primele alegeri prezidenţiale desfăşurate democratic, În turul doi al alegerilor se vor întâlni două feţe ale doi ani de regres şi după ce delapidarea fostei proprietăţi
cu o autentică competiţie, cu dezbateri televizate, cu aceleiaşi ţări: pe de o parte, un candidat al schimbării de stat a început deja în spatele scenei. De la o creştere
polemici ascuţite şi cu o campanie desfăşurată altfel de radicale, care se prezintă drept exponent al revoluţiei de 5% în 2010, Egiptul de azi este la minus în privinţa
fiecare dintre (mulţii) candidaţi; oricum, trebuie salutat eliberatoare de anul trecut (Morsi) şi care beneficiază PIB-ului. Rezervele valutare ale ţării sunt fragile, inflaţia
faptul că alegerile s-au desfăurat în relativă linişte de întinsa reţea a Fraţilor Musulmani din ţară; iar pe este în jur de 12%, turismul – sursă importantă de venit
socială, iar observatorii internaţionali nu au semnalat de altă parte un altul care promite o tranziţie mai lină pentru bugetul statului – s-a redus cu o treime faţă de
fraude semnificative; în fine, iii) este emblematic faptul (Şafiq), din moment ce spune că el însuşi este mândru ce era în 2010, iar investiţiile străine în economie sunt
că primul tur al acestor alegeri arată scindarea profundă de ce a realizat în anii epocii Mubarak. Totuşi, ar fi o acum sub a 20-a parte din ceea ce reprezentau în 20076.
existentă la nivelul societăţii în privinţa drumului de greşeală să vedem în cei doi un revoluţionar, respectiv Preşedintele va deveni repede conştient că tineretul ţării
urmat. Nu e întâmplător, poate, că cei doi candidaţi un conservator. Într-un peisaj politic încă nesedimentat are nevoie de locuri de muncă – altfel, pacea socială nu
care au ajuns să-şi dispute prima funcţie în stat provin – precum este Egiptul astăzi –, fiecare dintre cei doi se va obţine şi nemulţumiţii se vor simţi iarăşi chemaţi în
din medii total diferite: unul este candidatul susţinut de aduce avantajele şi dezavantajele sale. pieţe, sub refrene (pe care noi le ştim din istoria noastră
Fraţii Musulmani, iar celălalt este un fost ministru al recentă) gen „ultima soluţie/ altă revoluţie“ etc. Apoi,
regimului Mubarak. Iată cum s-a ajuns aici. Mohamed Morsi, candidatul (în vârstă de 60 de ii) o altă sarcină în faţa noului preşedinte va fi să-şi
ani al) Fraţilor Musulmani, inginer de profesie, speră impună autoritatea asupra armatei7. În mod tradiţional,
Candidaţii... acum să atragă partea leului din voturile celor ce nu s-au după 1952 armata a avut pretenţia (ca şi în Turcia, până
prezentat la primul tur, dar în acelaşi timp urmăreşte să nu demult) că este păstrătoarea şi garanta ordinii în ţară.
În zilele de 23 şi 24 mai a.c., 52 de milioane de liniştească şi votanţii – precum minoritatea creştină Deocamdată, noua Constituţie a statului egiptean nu
cetăţeni cu drept de vot au fost aşteptaţi la urne, într-una (copţii) din Egipt, cca. 10% din populaţie – care se tem este încă adoptată – astfel încât nu se ştie încă ce rol şi
dintre cele mai mari ţări ale lumii arabe (82 milioane că o posibilă victorie a lui ar putea institui un monopol ce pondere va avea preşedintele în noul sistem. Oricum,
de locuitori). În ciuda faptului că alegerile pentru noul al islamismului asupra politicii ţării. În legătură directă el va trebui să fie un arbitru eficient între pătura militară
preşedinte au acaparat media locale ca fiind o premieră cu votanţii creştini, Morsi le-a promis, de exemplu, a societăţii şi cea civilă, precum şi între islamişti şi laici,
în proaspăta istorie democratică a ţării şi deşi Consiliul că el nu se va opune construirii de noi biserici – lucru între musulmani şi creştini ş.a.m.d. Cum se vede, iată o
Suprem al Forţelor Armate (care a condus ţara după remarcabil, cu atât mai mult cu cât în alte state arabe sarcină nu tocmai uşoară. Şi, nu în ultimul rând, iii), noul
înlăturarea lui Mubarak) a sfătuit oamenii să-şi exercite (vezi Arabia Saudită) nici prezenţa unei cruci pe o preşedinte va trebui să dea semnale ferme, previzibile şi
dreptul electoral, prezenţa efectivă la vot a fost relativ clădire nu este îngăduită. Oricum, e de observat că cele calme inclusiv în privinţa politicii externe a Egiptului.
mică: doar 41% dintre electori s-au prezentat la urne cca. 25% din voturi obţinute de Morsi sunt doar o mică Pilonul stabilităţii fragile din Orientul Mijlociu, atâta
(mai puţin decât la recentele alegeri parlamentare, care parte din cele cca. 65% obţinute de islamişti în alegerile câtă este ea în momentul de faţă, este sistemul de tratate
au scos din case cca 55% de cetăţeni). Dar acest lucru parlamentare – semn că mulţi egipteni îşi doresc mai (din 1978-79) dintre Egipt şi Israel. Să sperăm că noul
nu trebuie să mire: egiptenii şi-au dat seama că primul curând un echilibru politic în ţară decât dominaţia preşedinte egiptean, oricine ar fi el, nu va face paşi
tur nu va clarifica nimic şi că doar cel de-al doilea va înapoi nici din acest punct de vedere.
fi decisiv – deci era de aşteptat ca prezenţa la vot să Alegeri în Egipt
crească în consecinţă. Oricum, observatorii străini 1 Egypt’s presidential election, editorial în ziarul „Qatar Tribune“,
au fost surprinşi plăcut de entuziasmul cu care mulţi
egipteni au aşteptat multe minute în şir pentru a vota, 28 mai 2012, p. 8.
în ciuda căldurii de afară. Întrebată „De când aşteptaţi
aici pentru a vota?“, o femeie ce aştepta la o secţie de 2 Vezi Spring can come again. Egypt’s presidential election, în
vot a răspuns „Toată viaţa mea am aşteptat asta“1 – un
răspuns sugestiv pentru schimbarea de proporţii pe cale „The Economist“, 19 mai 2012, pp. 15-16.
de-a se produce în fosta ţară a faraonilor.
3 Borzou Daragahi & Heba Saleh, Egypt faces division in electoral
În cursă, în prima rundă, au fost aşadar înscrişi 13
candidaţi. În condiţiile în care era de aşteptat ca niciunul run-off between Islamist and ex-militarii man, în „Financial Times“,
dintre candidaţi să nu obţină 50% de voturi din primul
ediţia de weekend, 26-27 iunie 2012.

4 Egypt candidates court undecided voters, depeşă „Agence

France Press“, 27 mai 2012.

5 Idem.

6 Spring can come again..., p. 16.

7 Egypt’s presidential election…, p. 8.

10 Nr. 6 (106) ♦ iunie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Dumitru Radu Dragă prietene, biblioteci, acumulează foarte mult praf toxic! – şi vom
POPESCU scăpa şi de alergiile la praf! Şi astfel oamenii, de la vlădică
până la opincă, nu vor mai fi obligaţi, sau tentaţi, să se
Î l cunosc pe Henri Zalis de câteva mii de ani memoria – vai, vai! – din cauza unui declic de orientare recunoască pe ei înşişi în cărţi!
şi pot spune, pe proprie răspundere, că am geografică, survenit la o vânătoare! O, şi-atunci, brusc şi
putea alcătui împreună – doar noi doi! – un dintr-o dată îl apucă un dor nebun de părinţi şi de lumea – Dragul meu, ai dreptate! Fără memorie nu vom mai fi
parlament bicameral, eu fiind, ca iniţiator, preşedintele lor muritoare! tentaţi să valorificăm oamenii de lângă noi şi ne va fi mai
Senatului, iar domnia sa, ca prieten al meu, preşedintele uşor să eliminăm total timpul logic al istoriei!...
Camerei deputaţilor. Fireşte, n-am avea nevoie de alte sute Aşa că memoria reînviată accidental îi strică tinereţea
de parlamentari, nici măcar surdo-muţi, precum au fost, fără de moarte şi el pleacă, din nou, mânat, iarăşi, de – Nene Zalis, când parlamentul nostru bicameral se va
sunt şi vor mai fi aleşii poporului... Totuşi, de un singur propria-i voinţă, spre împărăţia părinţilor săi, care era, pune pe patru roate şi va începe să meargă spre viitor, cre­
parlamentar am mai avea nevoie, pentru a nu ne bloca fireşte, şi împărăţia tinereţii cu bătrâneţe şi cu moarte – deţi că va fi prea târziu să coordonaţi un ciclu de ediţii
reciproc la vot! Cine ar putea fi acesta? Vom vedea! împărăţia morţii! Deci, dragul meu, o să-mi spună nenea cu operele fundamentale ale moldo-valahilor europeni
În prima sesiune eu am să pun pe ordinea de zi spinoasa Zalis, canonul-modelul Făt-Frumos cade! Tristan Tzara, Voronca, Brauner, Marcel Iancu, Fundoianu,
problemă a secularizării averilor nemânăstireşti, privatizate Perahian? Cultura era, totuşi, pe vremea zăpezilor de
pe-nserat, pe şutic, prin elan haiducesc, iar Zalis ca face – Adică Timpul, de fapt, eternul timp aşternut în ţara altădată, un univers al valorilor – o ordine, chiar dacă
vorbire despre baronizarea ţărilor de către ţări şi despre fără de moarte – nu are memorie!... Ei, atunci cum putem uneori aleatorie! – era, da, da, portretul unor veacuri ce
efectul moralităţii asupra razelor gama. aspira la o asemenea performanţă... şi pe pământ, nene nu puteau sări peste propria lor umbră. Sigur, au existat şi
Cum ştiu că dl. Zalis îl consideră, pe bună dreptate, pe Zalis? perioade în care cultura s-a confundat cu politica, dar nici
Felix Aderca, drept unul dintre pilonii literaturii române astăzi nu suntem scutiţi de filosofiile televizioniste care
din secolul XX, o să-l rog, din nou, să pregătească, pentru – Dragul meu, dă-mi voie, o clipă, să devin logic! Hai, dau politicii girul culturii!
Editura Academiei, o ediţie din operele inconfundabilului de ce n-o întrebi şi pe doamna Marinescu, fosta domniei
nostru scriitor – şi sunt aproape sigur că divanul nostru tale colaboratoare – la revista „Contemporanul“! Cu ce – Dragul meu...
bicameral va descoperi banii necesari pentru una dintre împietează o societate fără memorie... o lume de idioţi? – Da, nene...
duioasele tipografii danubiano-pontice... Fiinţa umană parcurge, lipsită de memorie, un stagiu de – Nu ţi se pare că adrenalina politicii propune o formă
În a doua sesiune a parlamentului nostru particular alterare, de depravare neuronică, de alienare, de uitare – de evidenţiere majoră a bărbăţiei cocoşiste?
vom face vorbire despre memorie! De ce ne vom ocupa adică de progres... către fericirea visată şi de Făt Frumos, – Ba da, mai ales în cazul dezvoltatorilor de licitaţii, cei
de memorie? Fiindcă memoria este singura alchimie care valahul!... care oferă ce li se cere din partea primarilor...
poate constitui un echilibru între riscurile şi performanţele – Primarii au privatizat primăriile!...
trecutului, aroganţa ideologiilor, patologia financiară a – Numai că lepădarea de sine, nene Zalis, în cazul – Firesc!
destructurării unui visat prezent omogen, echilibru ce ar lui Făt Frumos, este echilibrată de regăsirea de sine, la o – Dragul meu, ce li se cere?!...
putea îmblânzi mistificarea viitorului. vânătoare, unde fiul împăratului, lipsit de memorie, uită – Ce dau cu inimă curată! 40 la sută din contractele de
Dar dacă memoria va fi obiectivul principal ce va că nu trebuie să păşească dincolo de graniţa pădurii ce milioane de dolari ajung în buzunarele primarilor şi gu­
trebui abolit, capitalismul mercantil şi civilizaţia mărfii vor despărţea viaţa eternă de moartea eternă, şi-şi recapătă vernanţilor, ce duc o viaţă bucolică – şi prin America de
putea înlocui memoria, desigur, printr-un confort mental şi aducerea aminte!... Deci: lipsa memoriei îl împinge să Sud! – pentru a reprezenta mai aproape de adevăr nivelul
material de piaţă, printr-un apoteotic dispreţ al istoriei, în facă nişte paşi greşiţi, care-i vor aduce înapoi memoria, de trai mioritic!...
care am putea vieţui fără Arghezi, Sadoveanu, Rebreanu, memoria, care, de fapt, rămăsese în afara ţării cu viaţă – Asta, dragul meu, demontează, în faţa europenilor,
Blaga, Celan, Voronca, Sebastian, Vianu, alcătuindu-ne, veşnică... Adică: doar ţara morţii păstrează vie memoria! ipo­teza falsă că politicienii noştri câştigă sume consistente
cu ajutorul libertăţii din import, un spaţiu de secularizare a În ţara fericirii veşnice memoria e veşnic moartă! din spăgării şi au un nivel de trai peste medie!..
raţiunii, de proliferare a unor pulsiuni hormonale zglobii, – Da, nene...
un spaţiu care să inducă spre o nouă gândire, orientată – Dragul meu, lasă-mă să-mi revin neînţeles... E cam – Am mai priceput, dragul meu, că memoria este o
decisiv împotriva a ceea ce am fost şi încă mai suntem... cald aici, în sala asta de festivităţi, unde o să urmeze un en­ ergie personală şi colectivă – şi că se poate pătrunde şi
De ce voi insista să parlamentăm despre memorie? mic banchet dat întru cinstirea celor 80 de ani ai mei... ieşi din ea, după o anumită chibzuinţă. Chibzuinţa ce ni se
Fiindcă în ambianţa democratică a parlamentului nostru cere nouă, parlamentarilor din cele două camere, ne obligă,
din două camere, dacă eu voi propune, de la început, o lege – Nene Zalis, ce-ar fi să ne jucăm niţel, până ne mai nu altfel, să anulăm această energie negativă! Astăzi, cu
ecologică, întru stârpirea corupţiei haotice, o lege care să răcorim cu un păhărel cu apă, de-a subiectul şi predicatul... mijloace tehnice ultrasofisticate, se mai poate observa
oblige instituţionalizarea riguroasă a corupţiei, Henri Zalis, Întâi, eu sunt subiectul şi matale predicatul... Apoi schim­ momentul naşterii unei noi planete!.. Da, este interesant
ca să nu mă supere, poate şi-ar cere un timp de meditaţie şi băm rolurile. Unul întreabă şi altul răspunde, vrei? de văzut cum materia dă viaţă unor alte forme celeste!
ar intra într-o neobosită grevă parlamentară. Se poate observa şi cum se sting, în cadrul unei involuţii
Aşa că vom trece la cestiuni mai punctuale! De la – Nu, căci, da, pentru descâlcirea acestei idei – a socie­ ciudate, anumite dispozitive cosmice! Dar memoriei cum îi
vechiul parlament – pardon, parlament multicameral – tăţii fără de memorie! – şi pentru a fi mai autentici, avem putem veni de hac? Nu poate fi vorba doar de o înstrăinare
acum cunoaştem asta de la servicii! – noi vom moşteni nevoie de o cât mai mare confuzie! de Dumnezeu! Dacă ar fi vorba doar de înstrăinarea de
datoria de a construi o societate nouă, modernă, o societate divinitate, o explicaţie am putea găsi recitind Învăţăturile
fără memorie, cu viitor fără memorie, în care să troneze un – Bine, bine, nene, doar dintr-o confuzie s-a născut şi lui Neagoe Basarab, unde se spune clar:
om absolut independent, lipsit de memorie. Electra! „Iar domnii în ce chip cad de la Domnul şi Dumnezeul
Eu fiind mai tinerel cu câţiva anişori decât dl. Zalis, e lor? Cad unii din credinţă, iar alţii din fapte. Deacii ei mor.
normal să-l consult asupra tuturor problemelor şi să-i zic – Însă, dragul meu D.R.... Până azi lucrurile par destul Ca oamenii carii suntu suptu stăpânire, cu trupurile mor
nene... Îi şi zic: de limpezi, omul, făptură divină, sau o fiinţă înscrisă domnilor şi împăraţilor pământeşti, iar cu sufletul ei mor
– Nene Zalis, la mulţi ani! Ai împlinit 80 de veri, 80 de în legile selecţiei naturale dichisite de Darwin, era o lui Dumnezeu, dacă îi ajunge amarnica moarte şi sântu
primăveri, ierni şi toamne, să fii sănătos şi la pungă gros entitate aflată în rezonanţă cu cerul, dar şi cu pământul, nepocăiţi de păcatele lor.“
(dacă se poate!)! Ai o experienţă de viaţă mai echilibrată cu anotimpurile, ploile, zăpezile, cu animalele, cu păsările, – Da, nene...
decât mine, aşa că spune-mi cum o s-o scoatem la vopsea cu tot contextul socio-politic vernisat de Tătânele ceresc – Dispariţia memoriei nu înseamnă deloc dispariţia
în problema lumii fără de memorie? Oare, nene Zalis, crezi la Est de Eden... Să nu uităm soarele, stelele şi luna!.. o­mu­lui, nu, vai, vai, deşi prezenţa omului fără de memorie
că nici Universul nu are memorie? Eu cunosc un băiat Nunta cosmică, perpetuă, era irefutabil conectată cu noi, ar putea fi cea mai cumplită şi caricaturală prezenţă a sa!
foarte simpatic, Făt Frumos, care de bună voie şi nesilit pământenii de la miori... Acum, ajungând fără memorie, – Da, nene Zalis, dar lipsa memoriei nu va stingheri,
de nimeni, încă din burta mamei sale şi-a dorit să ajungă parcă ne îmbârţoşăm, devenind independenţi şi suverani, din rut, preocuparea instinctivă faţă de plăcerile hormonale
într-o ţară fericită, o ţară fără memorie, ţara Tinereţii fără rupându-ne şi de Dumnezeu, dar şi de influenţa planetelor... – şi nu va împieta nici reproducerea semenilor! – fiindcă
de bătrâneţe şi a Vieţii fără de moarte! Crezi că asta ni se Nu ţi se pare că viitorul lipsit de memorie duce automat la frenezia sexuală va rămâne nelipsită din palmaresul
cere şi nouă, să construim pe plaiurile mioritice un picior o desacralizare a Universului?.. electoral al fiecărui politician de azi şi de mâine!...
de rai, unde să nu becalizeze verişanii păcurăraşului, – Dragul meu, am impresia că ne-am apropiat destul
înapoiaţi cu oile de la Muntele Athos?.. – Că memoria astăzi este o povară, se poate observa, de mult de miezul Constituţiei ce ne-a fost lăsată drept
– Dragul meu, lasă bemolii stelari, presimt că o să-mi nene Zalis, şi prin absenţa ei, din ce în ce mai evidentă, din moştenire de ocupanţii forurilor politice contemporane –
spună H. Zalis, Făt-Frumos, e adevărat, a plecat mânat de căpăţânile noastre... şi ar fi cazul să luăm o pauză!
propria sa voinţă spre ţara visată, dar după ce a ajuns acolo, – Bine, nene, luăm o pauză, dar în această pauză, printre
dus în spinare de un cal năzdrăvan, după un timp ieşit din – ... a folclorului, a religiei şi a istoriei?.. E aproape pocnetele sticlelor de şampanie, n-ar fi cazul să încercăm
timp, după o eternitate, o veşnicie – sau, de, mai multe firesc, dragul meu, dacă ne gândim că azi cultura, în să-l cooptăm în viitorul nostru parlament, ca observator cu
eternităţi şi veşnicii trăite în fericiri lipsite de memorie! patologia ei, pentru mulţi cetăţeni fermentaţi de la guvern, drept de vot, pe domnul Aurel Vainer?.. Avem în comun
– fiul de împărat, lipsit total de memorie, îşi recapătă împuţită, a ajuns inutilă! cu dânsul... memoria!... Ce-o să facem cu ea?... Domnul
Vainer este... Da, el poate este ecoul unor voci care n-o să
– Nu-ţi trebuie, ca să ajungi un bordurar irefutabil, sau se stingă niciodată, nici în împărăţia de mâine a lipsei de
un asfaltator de la miori, decât să-ţi continui delimitarea memorie...
sinelui de morala celorlalţi, şi chiar de Univers, devenind – Şi cum putem să-l cooptăm în divanul nostru bi­ca­
propria ta divinitate financiară. Altarul banului, adânc meral?...
implementat în Europa Banului Mărăcine, fixează mutaţiile – Prin vot deschis, nene Zalis! Domnilor şi doamnelor,
istorice difuzate în lume: – umanitatea făcând, astfel, un cine este pentru?
pas serios în marşul duios al uitării de sine. Fără memorie
va fi foarte-foarte bine, căci oamenii nu vor mai avea parte Duminică, 22 aprilie, 2012
de remuşcări, lipsa memoriei echivalând cu cantitatea
de conştiinţă de care au nevoie... Şi astfel vom scăpa şi
de balastul cărţilor – care, între noi fie vorba, chitite în

Eseu Scrisul Românesc Nr. 6 (106) ♦ iunie 2012 11

Note
de lectură

Virgil Mai există un vest american?
NEMOIANU

Am ajuns să cunosc Ame­ înălţat şi citit în anii Germaniei naziste. din când în când filme care ar putea numai în natură, e deziluzionat de tot şi
rica întâi prin Vestul ei. De fapt nici acesta nu era rasist în sta cu cinste alături de cele „clasice“ de toate, nu mai are niciun sens în viaţă,
Era şi normal. Studiile descrierile sale, de pildă îl proslăvea pe interbelice. Sap omenesc Unforgiven dar vrea cu tot dinadinsul ca înainte de
doc­torale le-am făcut în California, tot Tecumseh, căpetenie cu realitate istorică, (Neiertat din 1992 cu Clint Eastwood, moarte să se întoarcă la prăpădita de
acolo am deţinut şi primele mele poziţii iar dintre colonişti distingea pe germanii Morgan Freeman, Gene Hackmann fermă unde s-a născut şi unde, în egală
didactice americane. Deci ştiam binişor cei buni şi anglo-irlandezii cruzi şi răi. şi Richard Harris), film întunecat, cu mizerie îşi duce zilele fratele său. Aici,
toată zona San Diego − LosAngeles − San Dar acţiunea se petrecea pe Coasta de problematică morală. din Vest a mai rămas doar o îndărătnică
Francisco, dar într-o măsură chiar nordul Est iar împrejurimile nu păreau veridice, libertate de dragul libertăţii – cu adevărat
Californiei, atât de deosebit: împădurit, convingătoare. Sap omenesc pe plan literar cărţile un simplu ecou.
brumos, însingurat. Extinzând puţin raza lui Larry McMurtry, mai ales ciclul
am ajuns să am anume idee despre Vest Au venit apoi, treptat, picătură cu grupat în jurul romanului Lonesome După cum tot un ecou îndepărtat (ca
în sens mai extins – Arizona, Oregon, picătură, filme western pe ecrane. Îmi Dove (Singurică turturea, 1985) care să revenim la politică!) este şi deputatul
Nevada, Montana, Idaho, şi admirabilul aduc clar aminte de Ultimul tren din a primit şi prestigiosul premiu Pulitzer. texan Ron Paul. Acesta e un „libertarian“
stat Washington, la extremitatea de Gun Hill, film eroic, cu note tragic-etice, Este plasată cartea în a doua jumătate afiliat republicanilor. „Libertarienii“
nord-vest a Statelor Unite. Nu a trecut făcut de John Sturges în 1959 (sosit în a secolului 19. Doi buni prieteni, foşti sunt în fond un soi de neo-anarhişti
prea mult şi am ajuns să cunosc, într-o România 6-7 ani mai târziu) cu actori ofiţeri de graniţă, Augustus McRae şi moderni dornici să reducă la minimum
măsură măcar, şi alte părţi ale „Vestului“: cum ar fi Kirk Douglas şi Anthony Quinn. Woodrow Call vieţuiesc pe o fermă statul, pacifişti şi izolaţionişti. De
Colorado, New Mexico (cu peisajul său Am avut discuţii, aş spune pasionante, cu din marginile Texasului, împreună cu mai multe ori a candidat Ron Paul la
unic, de neuitat, cvasi-lunar) şi altele. intelectuali români de vârf. Eu mă alăturam vreo câţiva foşti subordonaţi. Într-o preşedinţie în preliminariile republicane,
Interesant era de fapt că în acest fel celor favorabili filmului, spunând că iată, bună zi decid să transporte o cireadă de din amuzament îmi vine să cred, căci
legam experienţa directă de cea livrescă. deşi popular, ar putea duce de la el o linie vaci şi o herghelie de cai până tocmai şanse de câştig nu avea. Pe de altă parte
Eu luasem cunoştinţă în copilărie şi dreaptă spre Iliada sau spre capodoperele în Nordul noii ţări, în Montana. Istoria omul e de adâncă şi totală integritate,
în tinereţe mai cu seamă de America literare antice şi mitice. acestui aventuros pelerinaj, peripeţiile şi coerent în ce spune, e un om cu o cauză
Vestului îndepărtat. Şi anume, în mod piedicile naturale şi omeneşti întâmpinate reală, nu doar cu un program. Genul de
curios, prin autori… germani. Citisem Ajuns în America m-am scăldat în fil­ în această uriaşă zonă nestabilizată independenţă şi autonomie individuală
(mai bine zis, sorbisem!) întreaga lunga me western, încântat. Da, dar şi dezamă­ sunt de neuitat. Larry McMurtry este în pe care îl promovează a avut autentic
saga vestică compusă la începutul git, observând că tineretul studenţesc, fond un realist şi zugrăveşte de minune succes mai ales la tineri. Era plăcut să
secolului trecut de Karl May cu eroii oameni de vârsta mea sau puţin mai condiţiile de viaţă din această societate urmăreşti pe cineva cu veridicitatea lui.
săi, apaşul Winnetou şi etnicul german tineri priveau cu adversitate acest gen al incipientă a Vestului american. Succesul Iarăşi: ecou al Vestului de odinioară.
americanizat Old Shatterhand. Karl May, valorilor clare, al binelui împotriva răului. formidabil al cărţii l-a îndemnat pe autor
recent sărbătorit pentru centenarul morţii Prin 1969/70 frecventam un cinema să compună un întreg ciclu. N-am citit În fine chiar ieri (faţă de ziua în care
sale a fost privit o vreme cu suspiciune şi ieftin de cartier unde se dădeau filme mai totul, dar mi-a plăcut Comanche Moon scriu aceste rânduri) am fost să-l ascult
ostilitate: avusese ghinionul de a fi fost un vechi. Ei bine, apariţiile lui John Wayne (Luna comanşilor, 1997) unde mai la Kennedy Center vorbind pe Wendell
favorit de tinereţe al lui… Adolf Hitler. (care nu-şi ascundea în viaţa publică apare un personaj memorabil, colonelul Berry, scriitor de frunte, eseist, prozator,
Dar cărţile sale nu aveau nimic rasist, concepţiile tradiţionaliste, conservatoare) Inish Scull, comandantul celor doi eroi poet, fermier, ecologist. Trăieşte pe
amerindienii erau uneori nobili, bravi, de erau adesea însoţite de fluierături şi pomeniţi mai înainte, pe atunci foarte ferma strămoşească din Kentucky şi
înalt caracter, alteori trădători şi fricoşi, huiduieli din sala în care plutea leneş tineri încă. McMurtry prinde foarte bine vorbeşte într-una pe ton anticapitalist
comanşii de pildă. Karl May care a rămas fumul dulceag de marijuana. atât psihologia amerindienilor, ca şi cea despre mica producţie, despre îngrijirea
vreme de peste o sută de ani un copleşit­or a coloniştilor, diversitatea culorilor, şi gospodărirea pământului, a naturii,
bestseller la publicul cititor german nu Ce-i drept tradiţia de „western“, atât lumea cvasi-medievală a acelor timpuri a animalelor, despre producţia la scară
vi­zitase nicicând America, deşi dădea a în materie de literatură, cât şi de film şi locuri, cu aventură şi primitivitate, umană, despre virtuţile tradiţionale,
înţelege că a avut acolo aventuri multiple. se apropia de sfârşit. Romane western eroism şi amoralitate, băutură şi despre afecţiune şi frumos. Este în tradiţia
(De altfel a scris şi un amplu ciclu plasat americane n-am prea citit, cine ştie de cavalcade. Să adaug aici că s-a făcut şi un agrarienilor sudişti din anii ’920 şi ’930,
în Orientul de Mijloc, în lumea arabă, ce. Filme însă vedeam multe. Şi apoi memorabil serial TV după cartea iniţială dar pe mine mă duce gândul la strădaniile
unde eroul principal purta numele de California de acum 40 şi ceva de ani era cu o garnitură actoricească de zile mari: sociopolitice ale unor Chesterton şi mai
Kara Ben Nemsi.) Oricum capacitatea sa încă un stat vestic, iar nu unul urbanizat, Robert Duvall, Tommy Lee Jones, Robert de mult, a lui Cobbett. Am rămas uluit
descriptivă este cu totul onorabilă pentru „metropolitan“ în majoritate, cum este în Urich, Danny Glover, Steve Buscemi, de căldura entuziastă cu care l-a primit
cărţi de acest tip, Karl May rămânând ziua de azi. În anii când eram doctorand a Anjelica Houston, Diane Lane şi încă. publicul pe vârstnicul Wendell Berry.
unul din scriitorii „populari“, de mare fost ales acolo senator un George Murphy,
tiraj, cei mai semnificativi, un adevărat fost actor (printre altele şi) western, Despre romanul lui EdwardAbbey The Poate ar mai fi de spus în încheiere
pionier al genului. Eu l-aş defini ca pe guvernator Ronald Reagan, tot fost actor Fool’s Progress (Înaintarea neghiobului, că cei trei autori pomeniţi de mine aici
un urmaş (minor şi comercial) al lui western, care avea apoi să-şi proiecteze 1989) am mai scris şi altă dată. Este o au fost toţi studenţi şi discipoli ai marelui
Fenimore Cooper. valorile asimilate la scară mondială. carte dureroasă şi duioasă totodată, Wallace Stegner (1909–1993), cărturar
Tot cam în anii copilăriei am citit în pofida virilităţii sale cinice. Abbey şi romancier, bard de frunte al Vestului
şi cărţile unui Fritz Steuben, azi uitat, Într-un cuvânt, această mitologie desfăşoară un „anarhism patriotic“, tradiţional american. Iată deci cum se
locală, „indigenă“ a americanilor a rămas proslăveşte în fond libertatea sărăciei, perpetuează cel puţin într-o măsură
totuşi înscrisă undeva în subconştientul ne prezintă un erou ce caută să trăiască imaginea şi valorile culturale ale acestui
colectiv şi a trimis sau trimite de acolo Vest de odinioară. Aprilie 2012
semnale şi ecouri. Apar în continuare,

12 Nr. 6 (106) ♦ iunie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Mircea TOMUŞ

Niveluri de realitate şi rolul hazardului
în „O scrisoare pierdută“

[În suflet sau] pe pălărie… în târg se difuzează un anunţ privind sprijinul electoral încheie ciclul, iar drama să fie gata de împlinire. →
În cea de a treia comedie a lui Caragiale, O scrisoare pe care urmează să-l primească acelaşi Caţavencu de
pierdută, realitatea, adevărul a luat forma unui petec de la Trahanache şi prefect; Farfuridi şi Brânzovenescu Hazardul, zeul suprem
hârtie, a unui bileţel, o scrisorică de amor; sub această telegrafiază la Bucureşti, iar semnalul lor de alarmă Este limpede, acum că, având cunoştinţă despre
formă, el, adevărul, a părăsit, ca într-o volută de zbor, are, mai întâi, forma unei scrisori scrise de acelaşi organizarea internă a dramei, prin contrabalansarea
purtat pe aripile întâmplării, proximitatea intimă şi, cetăţean şi iscălite anonim: Trebuie să ai curaj ca mine tensionată dintre cele două niveluri de realitate, realitatea
desigur, parfumată a unei femei tinere şi frumoase trebuie s-o iscăleşti: o dăm anonimă!, îl îndeamnă şi îl fictivă de grad 0 şi realitatea fictivă ca atare, cu factorii
pentru a se clătina uşor în zborul lui şi a ateriza... unde? încurajează Farfuridi pe amicul său, Brânzovenescu; tot componenţi şi raporturile lor specifice, putem realiza şi
Undeva de unde avea să fie găsit de cineva, căruia nici prin intermediul telegrafului şi, deci, tot printr-un text care sunt forţele decisive care duc progresia ei din treaptă
dramaturgul nici el însuşi nu-i dau în treaptă. Este, mai întâi, forţa internă a ficţiunii, faptul că
vreun nume: Cum mă cheamă? Ce epistolar este anunţată şi candidatura ea nu este realitate, nu este adevăr, şi are tendinţa naturală
trebuie să spui cum mă cheamă...; i se oficială, de la Bucureşti. de a se arăta ca atare, de a se dezvălui ca falsitate, după
spune doar: un cetăţean, cetăţeanul... cum este şi forţa internă a realităţii, a adevărului care,
şi se mai adaugă, pentru ca să ne între­ Departe de a trece într-un plan fiind ceea ce este, se afirmă ca atare.
băm de ce?: turmentat. Să reţ­inem, secund de importanţă scrisoarea Alături de aceste forţe principale, mai sunt altele,
deoc­ amdată, că, numindu-l cetăţean, principală, scrisoarea, echivalentul şi secundare, pe care le putem numi şi condiţii favorizatoare
dram­ aturgul-demiurg îl identifică simbolul realităţii şi adevărului, din sau, dimpotrivă, contrare. Astfel, tendinţa realităţii, a
drept component, şi încă unul activ, cu contră, această mulţime de texte scrise adevărului de a se dezvălui ca atare se concretizează în
drept de vot: vorba e, sunt alegător?, şi scrisori îi scot în relief mai pregnant faptul că scrisoarea trimisă de Tipătescu Zoei se rătăceşte,
al universului pe care îl construieşte conţinutul şi importanţa ei de unică depăşeşte instanţa adresantului precis şi ajunge, prin
pentru şi prin piesa sa; nedându-i nici purtătoare a unui mesaj esenţial, a mijlocirea hazardului, mai întâi la Cetăţeanul, apoi la
un nume, îl lasă anonim, necunoscut, mesajului decisiv care este, la urma Caţavencu, iar apoi din nou la Cetăţeanul; este adevărat
întocmai ca soldatul necunoscut, urmei, însăşi miza de bază a piesei. că, în termenii particulari ai evoluţiei dramaturgice,
aproape mai mult un simbol funcţional Iar, în tot acest timp, în care mesajul aceasta se face prin jocul întâmplării, favorizat, pentru
decât o persoană ca atare. Acestui de bază al adevărului face atâţia pui prima dată, de ameţeala bahică, iar apoi de un acces
component simbolic al comunităţii îi mărunţi şi îi împrăştie în toate colţurile de furie politică. Dar atât întâmplarea, hazardul pur şi
pică în palmă, ca o pleaşcă, imaginea spaţiului fictiv al comediei, pe la simplu, cât şi extazul, transportul violenţei, sunt forme
engramatică a realităţii, a adevărului, toate instanţele lui, acesta, mesajul prin care se manifestă şi se presupun energii superioare,
scrisoarea; numai că, până nici nu de bază îşi continuă progresiva lui supralumeşti; întâmplarea este ceea ce decide zeul, „cum
apucase să descifreze total acest mesaj, un intrus vine lucrare la amplificarea şi potenţarea dă Dumnezeu,“ după formula comună românească.
de se amestecă în ceea ce se anunţa ca o relaţie binară traseelor de tensiune din construcţia Nimic, nicio altă forţă nu ar putea personifica mai bine,
între adevăr şi entitatea umană etalon din piesă: Când dramatică: provoacă nemaiîntâlnită tulburare între decât întâmplarea, necesitatea cea mai ascunsă şi ultimă
am găsit-o, de curiozitate am deschis-o şi m-am dus componenţii triunghiului de bază, agitaţia partenerilor a lucrurilor; orice altă determinare cauzală nu poate avea
subt un felinar, s-o citesc. N-apucasem s-o isprăvesc politici, determină activarea la maximum a poliţaiului altă sursă decât una inferioară celei supreme. Numai
bine… şi haţ! Pe la spate, d. Caţavencu dă să mi-o ia. Se urbei, arestarea şi percheziţionarea, fără nici un fel instanţa ultimă se poate manifesta prin hazardul pur,
ştie bine că, spre marele necaz al Zoei şi al prefectului, de suport legal, a lui Caţavencu, aducerea binomului ceea ce tocmai aşa se întâmplă în O scrisoare pierdută,
Caţavencu îi ia, până la urmă, cetăţeanului, scrisoarea; o Zoe-Tipătescu în pragul rupturii, răsturnarea totală a unde această puritate a hazardului este înnobilată încă
ia, dar cum? Prin înşelătorie, îmbătându-l pe acesta: Ba orientării politice a stâlpilor judeţului şi riscul înfruntării odată, scoasă în evidenţă de transa perpetuă a agentului
că dă-mi-o, ba că nu ţi-o dau, din vorbă-n vorbă, tura- guvernului, creşterea la cote supreme a tensiunii interne ei fizic, Cetăţeanul. Că acesta este, totodată, şi ilustrarea
vura, ne-am abătut pe la o ţuică… una-două-trei… pe a comunităţii politice în pragul momentului decisiv al individualizată a umanităţii anonime nu este decât
urmă dă-i cu bere, dă-i cu vin, dă-i cu vin, dă-i cu bere… întrunirii electorale, când urma să se petreacă nu numai o logică împlinire, instanţa supremă alegându-şi în
A făcut cinste d. Nae. Când Zoe presupune catastrofa: confruntarea hotărâtoare, dar şi pronunţarea candidaturii mod firesc şi necesar reperul contrar, aflat la maximă
Ţi-a furat-o Caţavencu!, Cetăţeanul recunoaşte candid: agreate de gruparea autoritară. depărtare, dar şi la superlativă reprezentativitate.
Adică d. Nae. Se prea poate… că am şi dormit… În acest moment de cumpănă, când abia dacă mai era Dintotdeauna, în procedările mitologiilor spectac­ u­
Deci, după un prea scurt pasaj pe la insul din un pas, sau o jumătate de pas până la ciocnirea care putea lare, adevărurile ultime şi supreme au fost rostite prin
umanitatea anonimă, purtătorul de real şi adevăr, să aducă triumful sau dezastrul pentru întregul univers gur­ile unor aleşi în perspectivă valorică aparent inversă:
scrisoarea, ajunge, prin înşelătorie, cu ajutorul ameţelii construit, ca un castel de cărţi de joc, pe o ficţiune, în neb­ unii, infirmii, bufonii, afazicii, cei abandonaţi exta­
etilice şi al somnului, obnubilator de cunoştinţă, în dinamica ecuaţiei dramaturgice, factorul ei esenţial şi zului. Sigur că încărcătura pitoresc-sociologică a crea­
posesia unuia din cei mai activi agenţi ai nivelului decisiv, miza ei centrală, scrisoarea, este dublat de un ţiei dramatice a lui Caragiale, inclusiv a neuitatului său
ficţiunii, teoreticianul ipostazei sale turbulente, factor adăugat, secundar şi de sens contrar, care poate Cetăţean turmentat, este reală, dar nu exclusivă; agen­
agresive: Caţavencu. După care devine obiect de părea prevăzut să-l contracareze: poliţa, care este tot un tul dramatic respectiv, ca şi întreg teatrul autorului său
târguială şi de şantaj. Interesant este că acest simbol al înscris, măsluită de Caţavencu. De la bun început, încă de reprezintă enigme cu mult mai multe lacăte decât strict
realităţii în formă scrisă face, din acest moment, pentru la cea dintâi pomenire a ei, această contra-miză se arată cel social-mimetic. Principiul lor arhitectonic conţine
a fi valorificat de principiul ficţionar, o mulţime de mult mai slabă în puteri şi mult mai puţin semnificativă componente mult mai bogate şi mai adânci, se constituie
pui; mai ales prin intermediul scrisorilor, telegramelor decât adevărata miză a piesei, iar progresia jocului din alăturări de întregi ansambluri existenţiale, adevărate
şi al textelor tipărite, de ziar sau anunţuri, se consumă combinatoriu în care este încadrată oarecum lateral nu-i niveluri de realitate, stratificate în diverse grade de
tensiunea latentă şi ameninţătoare dintre adevăr şi aduce sporuri, nici în importanţă, nici în semnificaţie. ficţionalitate, în ansamblul cuprinzător al ficţiunii
ficţiune: de la Caţavencu, în această chestiune, primeşte Încât, când a fost să fie puse în balanţă cele două mize, dramaturgice unitare. Continuare în pag. 13
o scrisoare Zaharia Trahanache; tot de la el, una şi Zoe; cea din urmă aproape că nici nu a contat şi imaginea
simbol a adevărului, ori substitutul lui, şi-a continuat Scenă din O scrisoare pierdută cu Grigore Vasiliu Birlic,
Zoe Trahanache interpretată de Elvira Godeanu şi împlinit destinul propriu prin propriile sale puteri, Niki Atanasiu, Ion Finteşteanu, Regia de Sică Alexandrescu – 1953
prin propriul impuls. Aceasta pentru că scrisoarea a
fost, pe tot parcursul piesei, reprezentant a ceva foarte

important, al uneia din dimensiunile ei fundamentale,

adevărul, câtă vreme poliţa falsificată nu depunea
mărturie decât pentru unul din segmentele parţiale ale
celeilalte dimensiuni fundamentale, ale ficţiunii.

Aşa se face că, întocmai ca şi în prima ei manifestare,
în prima ei descindere pe tărâmul ficţiunii, când a fost
adusă aici pe bătaia de vânt a întâmplării, şi în momentul
de maximă tensiune al evoluţiei şi confruntării
dramatice, din finalul întrunirii electorale, când s-a
pronunţat şi numele candidatului, tot întâmplarea pură
a purtat scrisoarea pe curenţii săi nevăzuţi. Unde? Pe
creştetul, la propriu: pe capul aceluiaşi ins anonim,
Cetăţeanul turmentat şi necunoscut, sub forma pălăriei
albe (ca să fie uşor de recunoscut) a lui Caţavencu, unde
fusese ascunsă de acesta sub căptuşeală. Pentru ca să se

Eseu Scrisul Românesc Nr. 6 (106) ♦ iunie 2012 13

Puţină mitologie … Confruntări Ovidiu
GHIDIRMIC

L iteratura este fiica mitologiei – aşa cum mai uman, cel mai apropiat de oameni. În funcţiile şi Trismegistul, un zeu sapienţial, de dată mai târzie,
spunea Mircea Eliade. Recursul la mitolo­ atribuţiile acestui zeu este concentrat întreg statutul recompus după modelul zeului egiptean Toth.
gie este absolut obligatoriu şi necesar în hermeneuticii.
interpretarea literaturii, dar şi pentru înţelegerea statutului Lui Hermes Trismegistul, în raport cu Hermes
unor discipline, cum este hermeneutica, disciplina cea Hermes era considerat protector al păstorilor şi al Arcadianul, i s-au limitat funcţiile, numai că limitarea,
mai vastă dintre toate, ce se ocupă cu studiul interpretării. cirezilor, care prin ascundere devin tot atâtea simboluri în cazul său, înseamnă şi o potenţare a atribuţiilor, de
Or, interpretarea nu poate să lipsească, după cum se ştie, ale ocultării sensurilor. Hermes era cunoscut, îndeobşte, unde vine şi denumirea sa hiperbolică („trismegistos“
nici din disciplinele exacte. ca zeu al comerţului (ce poate fi asimilat şi schimbului – de trei ori mare).
Când Platon a lansat termenul de „hermeneia“ şi circulaţiei ideilor) şi al călătoriilor (călătoria poate
era convins de importanţa lui covârşitoare, pentru că, semnifica şi o lărgire a orizontului cunoaşterii). În Dacă Hermes Arcadianul era patronul oratoriei,
în ultimă instanţă, totul este interpretare. Şi Lumea această calitate, vechii greci îl venerau pe Hermes, Hermes Trismegistul este patronul scrisului, al magiei
şi Cartea pot şi trebuie să fie interpretate! Termenul ridicându-i statui la toate răspântiile. şi alchimiei, al disciplinelor oculte.
este un derivat de la numele zeului Hermes, divinitate
complexă şi polifuncţională la vechii greci. Hermes îndeplinea şi funcţia de psihopomp, de Funcţia primordială, de mesager şi interpret al voinţei
În mitologia greacă au existat doi zei cu acest nume: călăuză a sufletelor morţilor în Infern, în lăcaşurile divine, nu s-a modificat în esenţa ei, ci s-a produs numai
Hermes Arcadianul şi Hermes Trismegistul. Hermes lui Pluton, făcând legătura între Olimp şi Hades, între o schimbare a formei mesajului, în această translaţie
Arcadianul era anterior lui Hermes Trismegistul. transcendenţă şi lumea de dincolo. Călătoria între două dintre cele două ipostaze ale zeului Hermes.
Despre el, mitologia ne spune că s-a născut într-o lumi poate căpăta, iarăşi, o funcţie simbolică, de ordinul
peşteră de pe muntele Kylene din Arcadia. Imediat cunoaşterii. Hermes Trismegistul este zeul cunoaşterii secretelor
după naştere, ar fi fugit în Thesalia şi i-ar fi furat cirezile divine, autorul unor cărţi iniţiatice, compuse criptic,
fratelui său, Apollo. Întors în peştera natală, ar fi găsit Formând pereche cu Aphrodita, cu care l-a conceput prin care ar fi comunicat, înaintea dispariţiei sale
o broască ţestoasă şi ar fi confecţionat din carapacea pe Hermaphroditus, Hermes a întruchipat principiul misterioase, esenţa cunoaşterii universale. Revelaţia lui
ei o liră. Auzind sunetul minunat al lirei, Apollo i-ar fi masculin şi idealul elen al efebului, la un moment dat. Hermes Trismegistul este cuprinsă în cele şaptesprezece
lăsat cirezile şi i-ar fi dăruit vestitul caduceu, bagheta tratate, redactate în greceşte, pe la începutul erei noastre,
magică, despre care se spune că transforma în aur tot ce Vechii greci îl considerau pe Hermes patronul ce alcătuiesc acel Corpus Hermeticum, reprezentând
atingea, care împreună cu pălăria cu boruri largi şi cu şcolilor, al învăţământului, al oratoriei, al artei de a vorbi literatura hermetică savantă sau hermetismul filosofic,
sandalele zburătoare constituie imaginea plastică prin în public, al meşteşugurilor şi competiţiilor sportive. de nuanţă platoniciană, atestând sincretismul greco-
care vechii greci şi-l reprezentau pe Hermes, pe care indeo-egiptean, ambiţionând să fie o gnosă supremă, ce a
Zeus, mândru de fiul său, îl va investi cu numeroase Dar, cea mai importantă funcţie, dintre toate, a lui dat multă bătaie de cap exegeţilor, de-a lungul timpului,
funcţii. Dintre toate divinităţile ce populează panthe­ Hermes rămâne cea de mesager şi interpret al voinţei deoarece cunoaşterea ezoterică nu este accesibilă decât
onul mitologiei greceşti, Hermes rămâne zeul cel divine. Hermes nu numai că transmitea mesajul prin iniţiere. Hermes Trismegistul nu este decât o
lui Zeus către muritori, dar îl şi interpreta. Această ipostază mai rafinată, de decadenţă alexandrină, a lui
funcţie îl apropie cel mai mult de esenţa unui demers Hermes Arcadianul.
hermeneutic.
Fără acest recurs la mitologie nu se poate înţelege
Hermes Arcadianul este patronul hermeneuticii statutul hermeneuticii.
orale, iar patronul hermeneuticii scriptice este Hermes

→ Continuare din pag. 12 girea şi deruta: Ce să fac? ce să fac?, Tipătescu, pre­ prezidează: Nu, eu sunt bărbatul dumneei, precizează

Pentru un spectacol de o atât de înaltă demnitate, fectul şi iubitul său îi şopteşte: Taci! vine cineva… acesta, şi continuă cu mai mult decât puţintică răbdare:

corespunzătoare marilor tragedii antice, forţele care şterge-te la ochi! Ceea ce înseamnă, desigur: şterge-ţi dumneei este nevasta mea, cum am avut onoarea să vă

mişcă maşinăriile dramei, de anvergura unor continente, lacrimile, pentru că Zoe tocmai se înecase în plâns, dar recomand… Şi dumneavoastră? se interesează, cu in­

nu pot fi unele între altele; numai forţele supreme, poate presupune şi: limpezeşte-ţi vederea, pentru că genuitate, noul venit. Şi eu?… bărbatul dumneei… Eu

întrupate în cotituri de hazard şi transporturi de extaz, este ceva cu totul deosebit de văzut. Iar ceea ce este de (serios) Zaharia Trahanache, prezidentul Comitetului

pot să disloce şi să transporte astfel de formaţiuni. văzut este introdus cu multă ceremonie, atât în replicile permanent, Comitetului electoral şi… ai puţintică

Cu aceste încheieri suntem încă departe de a fi propriu-zise cât şi în ritualul scenic: Trahanache (foarte răbdare... (se caută în buzunar şi scoate o cartă de

descuiat lacătul care zăvoreşte finalul din O scrisoare politicos) Poftim, poftim, stimabile! Tipătescu: Cine să vizită, pe care i-o dă lui Dandanache), sunt aicea

pierdută. Am putea spune că, până acum, abia vedem fie? Zoe: Un străin? toate comitetele... Mersi!... răspunde, la fel de candid,

acest lacăt şi ne pregătim să punem cheia în broască. Abia după această volută prin indeterminat, prin ne­ Dandanache, continuând, în acelaşi portativ, să se in­

cuprinsul necunoscutului, figura, persoana respectivă tereseze: Şi domnul?… Domnul Fănică Tipătescu, pre­

Agentul (secret al) superficţiunii este arătată în identitatea ei; Trahanache (coborând fectul nostru, amicul meu şi al familiei mele., încheie

Cheia pentru descuierea acestui lacăt, cheia pentru [dar noi ştim că, în plan simbolic, coborârea poate să Trahanache cercul; iar celălalt, pentru a încheia şi el,

decodarea jocului combinatoriu al celor două niveluri însemne, tot atât de bine, şi urcare]): Dă-mi voie, Joiţico, printr-o ultimă confuzie, soră mai mică sau verişoară

de realitate, a proiectului comediografic, cu mizele lor să-ţi recomand pe d. Agamiţă Dandanache! Asupra de-al doilea cu gafa monumentală de adineaori, îl salută

principale şi cu particularele raporturi ale componentelor resurselor sub şi co-notative ale acestui nume s-a glosat pe prefect: Îmi pare bine, d-le prezident!

lor interne, se află, cum este de presupus, în chiar textul îndeajuns; reţinând, ca într-o rezervă activă, întreagă Ceea ce urmează este un savuros dialog, nu între

acestei comedii; ea este întruchipată în, poate, cea mai geniala acoladă care uneşte diminutivarea moftologică, surzi, ci între unii parcă duşi pe altă lume; Tipătescu îl

stranie apariţie a teatrului caragialean, adusă în scenă, am putea spune, a numelui unui erou tragic primordial întreabă viclean pe Dandanache: Dar cu ce ocazie pe

potrivit obişnuinţelor teatrului clasic, în ultimul act al precum Agamemnon, cu dedublarea, iarăşi moftologică, la noi?, iar acesta răspunde sincer şi naiv, în dialectul

piesei, cu ceva mai mult decât puţin înaintea pronunţării a moftologicelor dandana şi ache, să semnalăm numai său peltic: Cu ocazia aledzerii, neicusorule, cu ocazia

deznodământului, în „persoana“ unei figuri care, potrivit teatralitatea absolută a replicii spontane, rostite la unison aledzerii… Şi-şi prezintă, în acelaşi mod, datele

mărturiilor de epocă, a torturat câtăva vreme căutările de Zoe şi Tipătescu: Dandanache! Adică dandanaua, esenţiale ale autobiografiei politice: stii, m-a combătut

creatoare ale dramaturgului. Acest nou agent teatral, cu semnul exclamării, dar şi proiectată, totodată, într-o opoziţia si colo, si dincolo… si rămăsesem eu… care

căci este nou, nefiind, până în acest act al IV-lea, decât diminutivare moftologică, de natură să-i ridice puterile familia mea de la patuzsopt în Cameră… rămăsesem

pomenit în scenă, printr-un mesaj telegrafic, potrivit şi semnificaţia la pătrat, la cub sau la cine mai ştie cât! mă-nţeledzi fără coledzi... Aici, Zoe, care nu mai e

procedărilor constituite într-un adevărat automatism Căruia acelaşi Trahanache îi declină şi identitatea de coana Joiţica şi care nu mai are nimic de pierdut, îşi

teatral, apare într-un moment care s-ar putea numi mort agent important, legat de una din mizele de bază, al poate permite să fie sarcastică; ea stabileşte, cu răutate,

al evoluţiei dramaturgice, când, după consumarea şi intrigii particulare a piesei: Candidatul nostru!… adică după cum precizează dramaturgul: Nu trebuia să vă mai

depăşirea punctului de maximă altitudine al tensiunii ce mai candidat! alesul nostru. deranjaţi... Dar Dandanache nu resimte împunsătura

interne, semnalul concret al deznodământului propriu- În fluxul rostit al comediei, noul ei actant intră vorbind şi răspunde, cum se spune astăzi, pe bune, în jargonul

zis întârzie să se rostească; toate traseele sunt, de acum, peltic şi sâsâit; arătându-l pe Tipătescu, prefectul, de!, propriu: Ba încă ţe deranz, coniţa mea!, reluând, după

epuizate, dar niciunul cu adevărat încheiat; ele stau el pronunţă, în acest fel, în abia câteva cuvinte, patru! o politicoasă încuviinţare a lui Trahanache, cu celebra

suspendate, în acest timp teatral fără durată propriu- patru vorbe numai!, ar fi spus nemuritorul Leonida, retrăire a călătoriei nu cu poştalionul, harabaua, în

zisă, în oglinda de apă stătută a căreia ar putea să cadă, adevărul ei fundamental, care se constituie, însă, pentru varianta mol­dovenească, ci cu birja, dar pe un traseu

venind de oriunde, orice piatră. planul de realitate/ficţiune în care sunt cuprinşi cu măsurat în poşte: Da’de deranz... destul! Închipuieste-ţi

Atunci, în acel moment unic, în care Zoe Trahanache, toţii, în această scenă, într-o gafă monumentală, gafa să vii pe drum cu birza ţinţi postii, hodoronc-hodoronc,

persoana care, cu numai câteva scene mai înainte, luptase supremă: Şi domnul? Bărbatul dumneei? De aici, de zdronca-zdronca... Stii, m-a zdrunţinat!... si clopoţeii...

ca o leoaică pentru a-şi proteja fericirea personală, sub la această întrebare care este, totodată, şi o cădere în [...] îmi ţi­uie urechile... stii asa sunt de ameţit si de obosit...

forma adevărului ascuns, fiind în stare să se înverşuneze abis, dar şi un fel de piedică, urmează o partitură de rol, nu-ţi faţi o idee, coniţa mea, (cătră Trahanache) nu-ţi

chiar împotriva guvernului, adică împotriva autorităţii pentru Trahanache, scurtă, dar esenţială; el este ghidul, faţi o idee, d-le prefect, neicusorule, (cătră Tipătescu)

lumeşti supreme a universului piesei, îşi spune dezamă­ ciceronele noului venit în universul ficţiunii pe care o nu-ţi faţi o idee, d-le prezident puicusorule…

14 Nr. 6 (106) ♦ iunie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Obsesii Marian Victor Privire şi memorie în canonul
BUCIU oniric al lui Leonid Dimov

O poetică a privirii şi o revizionează. chiar şi posesorul (posesoarea?) ei... – e trece iar prin sită/ Din cranii o memorie
Vis cu institutoare: Carte de vise tran­spus în registru ludic, senin, pro­zaic, coclită.“
Cel dintâi şi cel mai adecvat cu­ anecdotic, de locutorul-actant: „Oco­
noscător al unei puternice trăsături – vi­ (1969), ciclul Hipnagogice (la care re­ leşte-o pe vârfuri şi-o lasă:/ Se-ntoarc­ e Onirismul practicat de Leonid Dimov
zualitatea – a onirismului specific din vin) se desfăşoară tot ca urmare a unei ea singură acasă.“ În plină plutire, cuplul nu e nici fugă, nici trădare a realităţii,
poezia lui Dimov, relevată chiar de la poetici a privirii: „m-a chemat din ochi poate privi (e dorinţa locutorului) roadele ci adevărată revelare a acesteia, prin
debutul matur şi original al acestuia, să-mi spună/ Să-ngenunchi, aşa cum pline. Levitând pe covorul minunilor, supunerea la exigenţa „canonică“ a visării
este Dumitru Ţepeneag (Un debutant?, sunt, scofâlcit şi cu chelie,/ Să-mi aşeze el – ca să folosesc formula lui Cioran care – îi reiau o parte din termeni – o
în Gazeta literară, nr. 6, 10 februarie pe creştet talpa ei liliachie.“ Nu există – calomniază realul, refăcându-l după invadează, o sfredeleşte, o reorganizează,
1966): „În Viaţa românească, nr. 12, adevăr, nici mărturie, decât mediate chipul său (ori al lor): „Trage covorul o reconstruieşte, o integrează, îi dă o
1965, a apărut un nume nou: Leonid o­cular. „Am văzut care era realitatea“. negru sub noi/ Să cârtim împotriva a tot, structură nouă, de lume diferită, concretă
Dimov. Avem impresia că ne aflăm în Priv­ irea generează realul-imaginarul în amândoi.“ şi nu ideală ori sublimată. Preia modelul
faţa unei viziuni poetice inedite. Poezia Vis matinal cu haltă: „Iar ochii inundaţi de visului, dar nu abandonează modelul
lui Leonid Dimov nu intră în categoria blân­deţe (...)/ Închipuind un fel de colege În Descripţie: La capăt (1974), realităţii, menţinând o relaţie extensivă
poeziei de interpretare metaforică a de liceu, repetente.“ Privirea pătrunde ochiul rămâne atras de timpul care fură şi intensivă de analogie şi interzicân­
realităţii, de pendulare între obiecte în totul în Vis amalgamat: „Am văzut prin („dimineaţa hoţomană“), murdăreşte, du-şi o relaţie reductivă de omologie
căutarea unor relaţii noi, şi cu atât mai nikel“. În Vis cu vecerne „jumătate din colorează falacios („Mânjeşte negricios (cf. Preambul; Pledoarie pentru o artă
puţin în aceea sentimentală ori filosofică. hram devenise nevăzut“. Privirea apare şi rozaceu“), cu materii concrete, optimistă…; O modalitate artistică…)
Ceea ce izbeşte de la început e caracte­ vinovată în Vis cu mire: „am pângărit/ În domestice („grăsime şi tocană“), natura,
rul pregnant vizual al acestor versuri.“ culcuşuri leoaice cu privirile“. Privirea dacă decodez corect alegoria preţioasă Leonid Dimov scrie despre Structura
Dar viz­ ualitatea poemelor lui Dimov nu din Ospeţie: Carte de vise (1969), ciclul („Veşmântul verde al lui Dumnezeu“). liricii moderne a lui H. Friedrich, distan­
atac­ ă prea des ochii sau ochelarii comen­ 7 proze (la care mă-ntorc), poartă încă ţân­du-se de modernitatea irealistă, ab­
tatorilor. Excepţiile sunt rare, dar ele semnele morţii (molimei): „Mai aveau în Privirea din fereastră se semnalează strac­tă, nihilistă a lui Mallarmé, crea­
exist­ă pentru a semnala regula, rămasă irisuri negrul dricului trimotor“. Prezenţei în Tinereţe fără bătrâneţe, basm (după torul poeticii irealităţii imposibile. El
as­cunsă. Dintre cei avizaţi, cronologic, centrale a poemului i se evită privirea: „şi Petre Ispirescu şi nu prea) (1978). În se re­vendică de la I. Barbu, care a­duce
îl numesc pe Mircea Cărtărescu (Viziune niciodată nu-l priveau în ochi“. Chiar şi o Îndemn „se deschid fereşti pe undeva“. „o ipoteză estetică uluitoare“: „Recom­
şi mit, în România literară, nr. 6, 1984): groapă e „privită de vedenii“ (Jeny şi cei În Rodire apar „Prelungi ferestre din punerea soluţiilor posibile (s. n.), adică
„În totul, Leonid Dimov este un poet care patru sergenţi). cleştare“. ireale, dar animate de o mişcare lăuntrică
modulează cu luciditate materia moale şi pe care o declanşează opera de artă…“.
sticloasă a viziunii.“ Deloc un fapt de În „kafkianul“ poem O dimineaţă no­ Memorie şi canon oniric Memoria îndepărtează subiectul, întâm­
mirare, Cărtărescu a fost obsedat sau ro­asă, privirea are sens iniţiatic: medicii plarea, e mai familiară cu ceea ce este vis
posedat de modelul poetic al lui Dimov. „la vederea lui tăcură mâlc,/ schimbară Memoria, la Dimov, se deschide drept individual şi colectiv sau cu ceea ce este
A recunoscut-o singur, de altfel era ceva priviri cu tâlc“. E generatoare de vis: cale spre adevăr. Trebuie să recunosc că ascuns, decât cu vizibilul, cu misterul
atât de vizibil. Cred că a şi rămas, chiar „Vedea cum îl privea mulţimea cu groază/ rămâne memorabilă observaţia Danei decât cu „realitatea“, cu esenţa decât
după ce s-a eliberat, pe alte linii colaterale, şi i se părea că visează.“ E proiectivă Dumitriu (Mai aproape de ce nu vom cu aparenţa, cu viziunea şi atmosfera
conectat de concepţia şi execuţia estetică aproape la modul existenţial: locutorul fi, în România literară, nr. 4, 1974) că întâmplărilor decât cu derularea eveni­
a marelui său predecesor. O structurare vede pe cerul înnorat reflectată identic Dimov produce „o poezie a adevărurilor mentelor.
„sub regimul atotputernic al văzului, „imaginea lui“, depersonalizată, într-o uitate“.
al vizualităţii pure“, notează şi Eugen viziune amintindu-l, cum mi s-a părut de Memoria mediază între vis şi realitate.
Negrici (Sistematica poeziei, Cartea atâtea ori, pe Eugen Ionescu: „Devenea Un singular voyeurism este cel care are Ea pătrunde „În labirintul cerebral al
Ro­mâ­nească, 1988, p. 164). Gheor­ tot mai ştearsă, mai asemănătoare cu ca obiect nu prezentul concret, ci trecutul. fiecăruia [unde] zac ascunse prin unghere
ghe Gri­gurcu (Visul lui Leon­ id Dimov, nime/ imaginea lui din înălţime,/ până Privirea se unifică, nu doar se întâlneşte cel puţin câteva imagini salvatoare.“ (O
în De la Mihai Eminescu la Nicolae când dispăru de peste oraş/ în buclele cu memoria. În Istoria lui Claus şi a definiţie în imagini)
Labiş, Minerva, 1989) răstoarnă ordinea unui nor uriaş“. Totul apare doar ca giganticei spălătorese: 7 poeme (1968),
actelor poeticeşti „oniriste“ şi ia modelul vedere. Poemul notează enigmatic faptul Claus „Priveşte amuzat în amintire“. Revista şi Editura
abstract al visului (vizualităţii), care este că „vedea lacunele cenuşii cum se cască“, Nici concretul nu este exprimat obişnuit
origine, cauză, drept efect: „Poetica ia dar e de reţinut mai ales încremenirea „cu în mod atât de direct. Spunem mai des că Scrisul Românesc
naştere din acest incandescent contact ochii deschişi la nesfârşit“. Leonid Dimov privim pe ceva decât în ceva.
al fantasmagoricului cu realul, devenit se explică undeva (Mit şi comunicare, organizează
astfel vizionar abstractizat.“ Nu ştiu cât în Ateneu, nr. 9, sept. 1969), în chip de Pe malul Stixului (1968) este un volum
de clară i-a fost vizualitatea acestei poezii avertisment adresat cititorului: „Dar cine dominat de antimemorie, dacă uitarea CONCURS DE DEBUT
poate juca mai bine decât poetul rolul este o funcţie marginală şi opozitivă a
lui Eugen Simion (Scriitori români de acelui curios, acelui avidus cognoscendi, amintirii. Se adresează celor care nu au
care plăteşte cu viaţa îndrăzneala de a fi
azi, III, Cartea Românească, 1984), am privit pe gaura cheii.“ Efectul faţă de memorie al cântecului împlinit 35 de ani şi nu au debutat
reţinut doar constatarea unei perspective e ambivalent: „uita de toate/ şi aşa
localiste, sudice, pe care o numeşte Privirea şi carnavalescul se-ntâlnesc din nimic, din singurătate/ îşi aducea publicistic sau în volum.
viziune dunăreană. în La moartea coboldului: Carte de vise aminte de toate“. (Povestea acarului şi a
(1969), ciclul La capătul somnului: miraculoasei călătoare: A. B. C., 1973) Concursul se desfăşoară în urmă-
Să arunc câteva priviri, aşadar, asupra „Mi-am spuzit privirile cu beteală“.
multiplelor vederi care transpar din Cum constatăm din Simetrii, toarele secţiuni: poezie, proză, teatru,
textele poetice. Poetul, în volumul Pe Ochiul, organ al lecturii, este me­to­ memoria este similară visului diurn,
malul Stixului (1968), ar vrea să privească nim­ ia real-imaginară a cititorului: „A­ treaz, produs mai mult decât dirijat de eseu.
lumea de afară printr-un ochean, de pe tunci, am auzit citind/ Un ochi de stic­ lă, cuvinte: „...m-am trezit într-un cuibar
meterezul unui turn din sticlă, iar pe acesta movilit…“ (Eleusis, 1970). de ouă,/ Sub streşini albicioase, într-o Lucrările vor fi semnate cu un
ar intenţiona să-l pună în palmele întinse nouă/ Memorie lucidă...“ Memoria este
ale actantului-destinatar, care nu apare Privirea înregistrează (de fapt: pro­ străină, în posesie şi expresie demiurgică. motto, care se va regăsi de asemenea şi
precizat. Scopul ar fi ca adresantul să nu duce) în Deschidere: Deschideri (1972) Demiurgul oniric, ludic, carnavalesc, îşi
mai intre-n alte ţări, să înmărmurească det­alii uluitoare: soare dublu pe cori­ face actantul-locutor nu după chipul şi pe un plic închis ataşat manuscrisului.
prin privirea sa cocorii. Ochiul lui este doare, uşile de onix care se deschid asemănarea sa, ci după şi din plămada
enorm şi gingaş: „Ochi între oceane, de la şapte fix, chiar şi ninsoarea leneşă memoriei. „Şi-am înţeles atunci că nu El va cuprinde numele şi prenumele
migdală“. Îndemnul e acum de a ucide cu petale de primăvară. După această eram/ În tot acest nemărginit bairam/
trecutul cu privirea: „Coboară pleoapa ţesătură imagistică, vine enunţarea ex­ Din mintea zeului stăpân pe fire/ Decât o concurentului, data de naştere, adresa,
lumea de dinapoi să moară“. Există şi o clamativă, simili-romantică (durere dul­ jucăuşă amintire.“
privire tăcută spre „oceanul de sidef“. Ca ce), simili-simbolistă – nu audiţie, ci numărul de telefon şi premiile obţinute
în sinestezia simbolistă, se „văd sunând reflecţie colorată (gândul de purpură), În Irizare: La capăt (1974), memoria
culorile“. De altfel, poemul Sinestezii: într-o sinteză ironică, postmodernă. este pregătită prin artificii imaginative: la alte concursuri literare.
Carte de vise (1969), ciclul 7 proze, ia, „Pulbere roză pe minte,/ Muzici în albe
chiar din titlu, în piept poetica simbolistă În Desprindere, din volumul tocmai grădini“. Memoria devine constructoare Manuscrisele vor fi trimise, până
citat, motivul (parodiat!) romantic al în Veşnica reîntoarcere (1982). „Memorii
pier­derii umbrei – de care se furişează de zidari au ridicat/ Din spartă lespede un la data de 30 septembrie 2012, pe
trist palat...“ (Basorelieful) Şi tot în acest
text, nişte filosofi tiranici „ne silesc a adresa:

SRcerivsiustlaR– Eodmitâunraesc,

str. C. Brâncuşi, nr. 24,
Craiova.

Un juriu alcătuit din personalităţi

ale lumii literare va acorda câte un

premiu pentru fiecare secţiune, separat

pentru revistă, separat pentru editură.

Relaţii suplimentare se pot obţine la

Tel: 0722/753 922; 0351/404 988

Eseu Scrisul Românesc Nr. 6 (106) ♦ iunie 2012 15

Titanic – 100 Din partea Dumitru Radu
cealaltă POPA

Mi-aduc aminte, din copilărie, când eram 750 care au supravieţuit. Brewster reconstituie cu talent Cosmo nu şi-a putut niciodată reveni din acuzaţiile de
în şcoala medie, cum băieţi mai mari şi minuţie atmosfera aceea de apus al erei britanice laşitate care l-au acoperit (ca pe mulţi alţi pasageri din
decât mine cântau un cântecel al cărui eduardiene combinată cu vârsta aurită a bunăstării clasa întâi, mai ales bărbaţi, pe unii pe drept, pe alţii mai
sens nu îl prea pricepeam atunci: „Pe o mare-nspumată/ americane. Meritul lui este de a ocoli stereotipiile, puţin). Nevasta lui relata că spre sfârşitul vieţii nu făcea
Titanic pachebot/ Se scufundă deodată/ Cu pasagerii cu tentante în aceste cazuri, şi ne oferă o imagine vie a decât să jelească pe toţi cei ce pieriseră în dezastru şi să
tot!“ Urma o amănunţită descriere a dramei, cu marinarii acelor întâlniri simandicoase de pe puntea principală se dispreţuiască profund pentru că scăpase cu viaţă...
care mor bătând din picioare şi pasagerii care plâng cu a elegantului vapor, locul predilect de plimbare, unde Nu acelaşi lucru, ne asigură Wilson, s-a întâmplat cu
lacrimi de sânge. Sfârşitul avea ceva cu totul bulversant, politicianul american Archie Butt, mâna dreaptă a Lady Duff Gordon, care, ca supravieţuitoare, a afişat
căci se încheia cam în genul cântecelor de mahala: preşedinţilor Roosevelt şi Taft, glumea probabil amabil întotdeauna un orgoliu exacerbat şi, pe baza istoriei
„Opreşte, Nae, vaporul/ Opreşte, că mă scufund/ Un val cu Căpitanul Edward J. Smith sau cu magnatul John cu Titanicul, nu a făcut decât să-şi extindă la nesfârşit
mi-apucă piciorul/ Şi simt cum mă trage la fund!“ Jacob Astor IV. La un semnal anume, aceşti răsfăţaţi faima în lumea modei.
Cum o fi ajuns tragedia Titanicului în folclorul pasageri îşi părăseau şezlongurile, ieşeau din baia
românesc, nu am nicio idee. Dar fascinaţia scufundării turcească şi, trecând prin eleganta public room care Interesantă e şi soarta lui J. Bruce Ismay, preşedintele
celui mai mare şi mai luxos vapor al vremii s-a emula stilul palatului de la Versailles, se duceau în lui White Star Line, care era proprietara Titanicului. În
răspândit, în timp, în întreaga lume, producând cărţi somptuoasele lor cabine de unde se întorceau îmbrăcaţi fatala noapte de 14 aprilie avea în buzunar, de câteva
mai mult sau mai puţin de ficţiune, articole, filme, în fracuri impecabile ca să coboare pe scara principală, ore bune, o telegramă care îl anunţa de pericolul de-a
explorări oceanice riguroase, ba şi cântecele ca acela ca a unui palat, în restaurantul special pentru ei rezervat întâlni iceberguri pe traseu. Şi, totuşi, n-a făcut nimic!
pe care l-am citat. Acum, la exact o sută de ani de unde îi aştepta cina care includea, între altele, stridii à A scăpat cu viaţă din tragedie dar, practic, acea viaţa
la scufundarea pachebotului în Atlanticul de Nord, la russe şi ecleruri de ciocolată. Bineînţeles că se bea i-a fost ruinată de faptul că a supravieţuit. A dus, timp
fascinaţia încă mai dăinuie şi nici nu s-ar putea spune şampania franţuzească cea mai fină (mai mult de 22 000 de 25 de ani, o existenţă reclusă, bântuită de teribile
că toate misterele înconjurând dezastrul au fost cu de sticle de vin, şampanie, bere şi alcooluri tari erau la remuşcări pentru cele întâmplate. Nepoata lui îl descria
desăvârşire rezolvate. În acest an centenar am citit două bord). Desigur, doamnele şi domnişoarele trebuiau să fie ca pe un cadavru viu.
interesante cărţi tocmai apărute: Gilded Lives, Fatal atente la cât mănâncă din cele 11 feluri care se serveau
Voyage. The Titanic’s First-Class Passengers and Their la cină, căci cele mai multe erau încă strânse în corset... Madelaine Astor, văduva de numai 18 ani a lui John
World („Vieţi aurite, călătorie fatală. Pasagerii de clasa Şi, comentează Brewster, distanţa dintre această viaţă Jacob Astor IV (care avea 47 de ani), scrie Wilson, s-a
întâi ai Titanicului şi lumea lor“) de Hugh Brewster şi de basm şi moartea în întuneric şi apa îngheţată nu era luptat tot restul vieţii cu greutatea de a supravieţui şi cu
Shadow of the Titanic. The Extraordinary Stories of decât de câteva ore. sentimentul irepresibil de vină. De aceea, s-a pedepsit
Those Who Survived („Umbra Titanicului. Întâmplările ea însăşi în toate felurile posibile. După scufundarea
extraordinare ale celor care au supravieţuit“) de Andrew Strigătele deznădăjduite ale celor care s-au aruncat Titanicului şi-a plâns soţul timp de câţiva ani, apoi a
Wilson. Aceste două cărţi, fiecare în felul ei, încearcă să în apa îngheţată, sau, şi mai teribil, tăcerea absolută care renunţat la orice pretenţie asupra averii familiei Astor
umple un gol de documentaţie, şi anume ce semnificaţie a urmat, îl obsedează pe autorul Umbrei Titanicului, pentru a se căsători cu un prieten din copilărie, de care
a avut întreruperea bruscă şi brutală a unor vieţi, dar ziaristul şi biograful britanic Andrew Wilson. a divorţat mai târziu ca să se mărite cu un boxer italian,
mai ales cum s-a desfăşurat existenţa de după dezastru Enzo Fiermonte, care ajunsese să o folosească drept sac
a celor care au supravieţuit. Trebuie spus însă că, tot aşa Mulţi dintre supravieţuitori şi-au suprimat memoria, de box... A murit la 47 de ani, de un atac cardiac, deşi
cum, atunci când s-a pus problema utilizării bărcilor de ca dintr-un reflex de apărare, dar toţi îşi amintesc de prietenii intimi suspectau că fusese mai degrabă vorba
salvare, primii care s-au îmbarcat au fost cei bogaţi şi urletele în noapte ale celor care piereau. Fără să se de o doză exagerată de pastile de dormit.
faimoşi, şi cărţile despre care vorbim favorizează tot... ocupe de dezastrul propriu-zis al navei, autorul schiţează
clasa întâi şi pe VIP. profilurile celor care au reuşit să se îmbarce în bărcile Mai bine de 10 dintre supravieţuitorii de pe Titanic
Canadianul Hugh Brewster a devenit pasionat de de salvare şi explorează cu fineţe strategiile şi metodele s-au sinucis în anii următori. Iar cei care au trăit mai
istoria Titanicului prin anii ’80, când a lucrat mai bine lor de supravieţuire psihologică. Lady Duff Gordon, departe, dacă ar fi să generalizăm exemplele lui Andrew
de un an la o carte-album bazată pe descoperirile lui designer de modă din cea mai distinsă, îmbrăcată în Wilson, nu s-au putut niciodată împăca cu complexul
Rober Ballard în legătură cu epava navei. În recenta chimonoul ei de mătase, făcea desigur figură specială, supravieţuirii, şi-au dus existenţa fie în recluziune şi
sa carte el evocă nefericita traversare a Atlanticului, alături de soţul ei Cosmo, în barca de salvare operată fobie socială, fie doborâţi de depresiune psihică. Cam
cu tragicul ei sfârşit, prin prisma celor mai bogaţi şi de şapte marinari şi care avea numai cinci pasageri asta ni se spune despre cei din clasa întâi. Dar ce s-a
faimoşi pasageri dintre cei 1 500 care au murit şi cei (toţi din clasa întâi), când ar fi putut să transporte 48. întâmplat cu cei de clasa a treia, imigranţii est-europeni,
Dar partea cea mai interesantă a relatărilor lui Wilson irlandezi, italieni şi cei care constituiau majoritatea
priveşte ce s-a întâmplat mai departe cu aceşti oameni. pasagerilor despre Titanic? Din păcate, vieţile celor
săraci şi fără putere se pierd, ca de obicei, în istoria
nescrisă...

Cărţi primite la redacţie

Titanicul – 1912 Mihai Dinu, Chronosophia – chipuri ale timpului,
Colecţia Distinguo, Ed. Spandugino, Bucureşti, 2012,
510 p.

Mircea Daneliuc, Băiatul fără sprâncene, Ed. Nemira,
Bucureşti, 2012, 240 p.

C.D. Zeletin, Scrieri I, Colecţia Distinguo, Ed.
Spandugino, Bucureşti, 2012, 760 p.

Dan Botez, Ion Antonescu. Destinul unui Mareşal al
României, Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, Craiova,
2012, 312 p.

Emilian Mirea, Poemele morţii, Ed. Ramuri, Craiova,
2012, 62 p.

Yasmina Khadra, Ceea ce ziua datorează nopţii,
roman, traducere Mariana Alexandru, Ed. Spandugino,
Bucureşti, 2012, 534 p.

Valeriu Armeanu, Hoţii de fulgere, Ed. MJM, Craiova,
2012, 110 p.

Radu Sorescu, Buzunarul cu măşti, teatru, Scrisul
Românesc Fundaţia-Editura, Craiova, 2012, 196 p.

Titu Dinuţ, Aleatorii, Ed. MJM, Craiova, 2012, 92 p.
Sorina Georgescu, Tainele unui naufragiat, Ed. MJM,
Craiova, 2012, 240 p.
Nicolae Truţă, Paleta sufletului meu, Ed. MJM, Craiova,
2012, 128 p.
Emilian Mirea, Despre lumea în care trăim şi murim,
Ed. MJM, Craiova, 2012, 120 p.

16 Nr. 6 (106) ♦ iunie 2012 Scrisul Românesc Interviu

În căutarea Magicianului Alb (XIV)

Energii vitale

Ştefania Magidson în dialog cu Carmen Firan

Ştefania Magidson pentru asta, dar şi foarte atractivă fizic, ce ţin de această chakră se numără reli­ aceste contracte spirituale sacre sunt
eficientă şi curajoasă în business, dar giozitatea forţată, ascultare oarbă în încheiate înainte de a ne naşte, între noi
Carmen Firan – Ai vorbit în ultimele caldă şi feminină. Aş putea spune că pro­bleme de spiritualitate/religie fără şi divinitate, cu intenţia de a ne extinde
două numere ale revistei Scrisul Româ­ această comparaţie venea din ego-ul meu drept­ul de a contrazice sau întreba. Defi­ conştiinţa spirituală, cât şi manifestarea
nesc despre chakre, canale energetice şi aparţinea acestei chakre, neechilibrate, cienţele includ apatia, frica, un exces în divinităţii pe pământ. Se mai spune că
despre care se spune că ne definesc „starea fiind o situaţie în care te compari şi te primele trei chakre de bază, un sistem de pentru ca aceste contracte să fie împlinite,
de bine“ şi ne armonizează cu universul. pierzi într-un model dualist: o persoană convingeri rigid, iar excesul se manifestă persoanei respective i se pun la dispoziţie
Ai descris până acum funcţionalitatea inferioară şi una superioară. Dacă e să prin pierderea identităţii, confuzie, fan­ a­ pe pământ toate materialele necesare şi
a cinci dintre ele. Există o ierarhie a filtrăm aceasta prin înţelepciunea şi tism religios. energia de care are nevoie. Cu toate că
importanţei chakrelor? compasiunea chakrei a şasea, trecând avem tot ce este necesar înăuntru nostru
mai departe de iluzie, atunci realizăm că C.F. – Care ar fi echilibrul ideal al pentru a ne împlini contractele, avem
Ştefania Magidson – Cu cât ne ridicăm fiecare individ este unic, cu menirea şi acestei chakre şi cum poate fi el atins? totuşi nevoie de a dezvolta capacităţi şi
mai sus, inclusiv în ordinea chakrelor, cu destinul lui aparte, fiecare cu frumuseţea performanţe pentru a ne depăşi limitele
atât ne apropiem mai mult de divinitate. şi bogăţia lui, şi nu poate fi nicidecum Ş.M. – Probabil abilitatea de a trăi aparente. Un astfel de contract conţine
Chakra a şasea este chakra „celui de-al judecat sau înţeles printr-o comparaţie total în prezent şi în acelaşi timp în contact însă şi elemente legate de opţiunea de a
treilea ochi“ şi este situată pe frunte, exact analitică sau ierarhică. continuu cu divinitatea este modul cel alege… pentru că până la urmă nu suntem
în centrul dintre cele două sprâncene. În mai simplu de a descrie ce înseamnă a obligaţi să îl urmăm.
creier se află reprezentată în locul unde Un alt exemplu se leagă de romanţa avea o rezoluţie ideală a funcţiei acestei
cei doi nervi optici traversează centrul în cuplu, ţinută pe piedestal nu numai chakre. Cunosc persoane care se roagă C.F. – Cum ar arăta un astfel de
responsabil pentru glandele pineală şi în romane şi filme, dar reprezentând un sau meditează câte o oră în fiecare contract?
pituitară, despre care se spune că ar servi model căutat la nesfârşit de oameni din dimineaţă, altele care fac pelerinaje
„instituţiile“ ego-ului şi super ego-ului lumea întreagă, prin care îşi imaginează anuale în locuri sfinte încercând să Ş.M. – De exemplu, contractul sacru
nostru. Este şi chakra care reprezintă că vor atinge „nirvana“, sau vor fi în creeze astfel apropierea de Dumnezeu, semnat de un suflet precum Mahatma
claritatea, cea care ne ajută să filtrăm sfârşit „compleţi“ dacă îşi găsesc acea sau persoane care mi-au mărturisit că Ghandi, prin care îşi asuma de a duce
realitatea prin lentila înţelepciunii. Cei la aşa numită „a două jumătate“ sau acel de câte ori devin conştiente de gândurile la bun sfârşit, fără violenţă, o acţiune de
care a şasea chakră este echilibrată, au o „suflet pereche“. lor, încearcă să adreseze neliniştile şi mare amploare: oprirea imperialismului
memorie bună şi capacităţi intelectuale întrebările divinităţii... Desigur, fiecare în India. Sau poate fi un contract mai
dezvoltate, sunt intuitivi şi au inteligenţă Nu vreau să par pesimistă sau dintre noi ne găsim în puncte diferite pe comun, între două suflete: „În această
emoţională, sunt capabili să abstractizeze blazată, pentru că sunt o mare adeptă a aceste axe. viaţă eu îţi voi fi mamă, iar tu fiul; lecţiile
şi să gândească simbolic, să genereze relaţiilor de dragoste genuina, angajate. care trebuie să le învăţăm vor fi iertare
acte creative, să acceseze şi interpreteze Prin ele învăţam dragostea altruistă, Am observat în cazul bunicilor mei şi compasiune“, sau un contract sacru
metaforele din vise, au puterea de a se necondiţionată, plină de compasiune, şi (care au avut noroc de viaţă lungă) că pe prin care sufletul se învoieşte cu Divinul
autoevalua, dorinţa de a vedea adevărul, prin care avem curajul să ne transformăm măsură ce au înaintat în vârstă, au petrecut să facă descoperiri ştiinţifice care să
abilitatea de a vizualiza, calitatea a şi să evoluăm împreună... mai mult timp zilnic conectându-se şi genereze descoperiri în medicină etc.
învăţa din experienţe, de a se detaşa şi conversând cu noţiunea lor de Dumnezeu, Adesea, începem să întrevedem bucăţele
de a acţiona cu înţelepciune. Cei la care Opusul iluziei de romanţă este cea cu sfinţii cu care au convieţuit de-a din contract amintindu-ne visurile noastre,
chakra a şasea este deficitară trăiesc în în care adrenalina e constant ridicată de lungul vieţii... Cât despre mine, de foarte examinându-ne intuiţiile şi talentele,
suspiciune şi îndoieli despre ei înşişi, un partener de care depindem pentru a mică am avut sentimentul (şi nu neapărat coincidenţele şi chemările.
sunt uneori lipsiţi de sensibilitate, îşi ne simţi întregi. A realiza că răspunsul împărtăşit de toţi membrii familiei)
reprimă amintirile, le lipseşte abilitatea găsirii extazului nu se află în căutarea lui prezenţei acelui Spirit universal, ceea ce C.F. – Care crezi că este contractul
de a vizualiza sau de a vedea un viitor, au în altă persoană, ci înăuntrul nostru şi în nu înseamnă că totul a rămas neschimbat tău?
teamă să se autoanalizeze, sunt limitaţi, relaţia cu divinitatea, ţine de abilitatea de de când am realizat acest lucru şi până
manifestă sentimente de ostilitate şi a vedea prin lentila chakrei a şasea, mai acum. Ş.M. – Cât mă priveşte pe mine,
invidie, fiind în permanenţă preocupaţi departe de iluzie. cred că toţi oamenii care au jucat un rol
în a se compara cu ceilalţi. „Demonul“ Căutarea mea a fost continuă şi a important în viaţa mea au făcut parte din
acestei chakre este iluzia. Probabil cu C.F. – Pare că acest „al treilea ochi“ inclus o criză spirituală când am ajuns acest contract, incluzând familia şi locul
toţii am sesizat această concentrare spre ar conspira cu divinitatea la binele nostru. în America în ’83 şi am simţit că toate în care m-am născut. De la aspectul fizic,
cel de-al treilea ochi când am studiat Interesantă este cred legătura pe care reperele mi-au fost rupte, (încercând la talentele şi abilităţile mele, la drumurile
imaginea chipului lui Isus pe o frescă, chakrele se presupune că o fac între fiinţa disperată să mă agăţ de ceva mai departe luate în piept şi cele ocolite, ştiu cu
o statuie a lui Budha, ori pictura unui noastră biologică şi univers... de valorile materiale, culturale, de familie siguranţă că m-au adus exact în punctul în
hindus în poziţie de lotus, meditând. etc.) şi incluzând o perioadă de câţiva ani care mă aflu acum; un loc despre care ştiu
Chiar şi noi, fie că medităm în poziţie Ş.M. – Da, iar chakra a şaptea este de ateism în facultate (credeam că sunt că nu este accidental, pe care îl continui
corectă, fie că ne aplecăm în genunchi cunoscută ca fiind punctul suprem al atee, dar tot nu renunţasem la cele patru să-l explorez şi din care încerc să creez
concentrându-ne în meditaţie sau în legăturii cu divinitatea. Este situată chiar rugăciuni învăţate de la bunica pentru conştient.
rugăciune, putem deveni conştienţi că pe creştetul capului şi se spune că este că mă simţeam mai puternică şi mai
punctul în care este concentrată energia „un lotus cu o mie de petale“; ea coincide încrezătoare spunându-le!). Contractul meu sacru de a fi mamă a
se află exact în regiunea acestui al treilea nu numai cu integrarea celorlalte şase celor doi fii ai noştri, de a clădi o organizaţie
ochi. chakre, dar şi cu cei 1000 de nervi care se Căutarea a fost importantă pentru (Blue Heron), care deţine şi arhetipul de
intersectează sub scalp. Caracteristicele că m-am lăsat expusă multor puncte de părinte luând sub aripa ei (şi a mea) pe
C.F. – Dar cum putem scăpa de unei chakre a şaptea bine echilibrată vedere, multor abordări, studierii unor cei ai căror părinţi biologici nu i-au putut
demonul iluziei? sunt credinţa în prezenţa divină, în forţa religii (în special budismul, hinduismul, îngriji, îmi este reamintit zi şi noapte în
rugăciunii, abilitatea de a trăi în prezent, religiei evreieşti şi chiar şi mormonismului feedback-ul pe care îl primesc de la ei toţi,
Ş.M. – Practic vorbind, iată două cu discernământ şi înţelepciune, de a avea datorită celor opt ani petrecuţi în Salt personal, precum şi de la toţi cei care vin în
exemple de modul în care am „lucrat“ o minte trează, curiozitatea de a întreba şi Lake City), încercând întotdeauna să contact cu mine sau cu echipa fundaţiei...
eu cu această chakră pentru a discerne cunoaşte, încredere în Spirit... înţeleg numitorii comuni ai acestor Faptul că Universul cooperează, faptul că
între iluzie şi adevăr. În prima situaţie, religii, acea esenţă care e universală şi am puterea şi resursele de a merge mai
mă comparam cu o prietenă care mi se C.F. – Cum ai defini Spiritul? care nu se contrazice, oricare ar fi religia/ departe, sunt simboluri ce confirmă că pot
părea că fusese înzestrată de natură cu Ş.M. – Poate acea conştiinţă univer­ credinţa poporului respectiv. continua ceea ce fac...
foarte multe calităţi, mult mai multe sal­ă care există în fiecare colţ al univer­
decât credeam că am eu. O vedeam nu sului şi în fiecare celulă a oricărui orga­ C.F. – Am să preiau una din întrebările Urmând­ u-mi această chemare, am
numai abilă în a-şi câştiga existenţa la nism. Se spune că dacă nu avem această pe care ştiu că ţi-o pui mereu: Cum ne învăţat cum să înţeleg să lucrez cu forţe
nivel înalt exprimându-şi creativitatea şi chakră deschisă, Dumnezeu este doar un găsim locul pe pământ ca fiinţe spirituale cu mult mai mari decât voinţa mea
fiind recunoscută, admirată şi respectată mit... Prin acest centru energetic se pre­ ce au o experienţă umană? proprie. Şi, cu toate că întotdeauna avem
supune că au sosit în conştiinţa umani­ abilitatea de a alege, de câte ori refuzăm
tăţii avatare cum ar fi Isus Christos şi Ş.M. – Răspunsul e conţinut în Cha­ o oportunitate sau o provocare ce are
Krishna, aducând o nouă dimensiune în kra a opta, mai puţin discutată, nu întot­ de-a face cu contractual nostru sacru pe
conştientizarea noastră. Printre traumele deauna recunoscută, aşa numită cha­ pământ, consecinţele devin mai severe...
kră a contractelor sacre. Se spune că

Eseu Scrisul Românesc Nr. 6 (106) ♦ iunie 2012 17

Carmen FIRAN

Valiza cu melci

Un Horoscop al Emigrantului

(Fragment din Introducere)

După cum unii par născuţi nepoliticos şi nepotrivit. În schimb, orice în lume au ajuns graţie globalizării, lumină şi mai mult cer. Sau cel puţin
pen­tru a rămâne, alţii sunt emigrant poate confirma întrebările care frontierelor fluide ale Uniunii Europene, aşa îmi place să cred. În fond, suntem
făcuţi pentru a pleca. Inte­ i se pun de fiecare dată când intră în sau oportunităţilor economice din China, cu toţii nişte potenţiali emigranţi. Cine
re­sant că de-a lungul vremii, contrar legătură cu străini, emigranţi ca şi el, sau un fel de hoteluri cu uşi batante prin nu a visat măcar o dată să-şi schimbe
aşteptărilor, este mai mare numărul băştinaşi, şi care sună firesc: „De unde ţi care intră şi ies milioane de emigranţi viaţa, să rupă cu ordinea existentă şi să
celor care au migrat, au schimbat ţări şi se trage accentul?“ „De unde vii?“ şi „În în căutarea unei soarte mai bune. Pe de înceapă altceva, altundeva?! Unii nu au
continente, ba chiar au format altele noi, ce an ai emigrat?“ o parte dinamica economiei mondiale, plecat sau nu pleacă din teamă, alţii din
ca în cazul Americilor. Cuceritori, exp­ lo­ pe de altă parte austeritatea din ţări ale inerţie, unii din sentimentalism, alţii din
ratori, aventurieri, migratori, refugiaţi, În New York, unde trăiesc de cinci­ Europei de Est, Americii de Sud sau convingeri, dar cât ar fi de mulţumiţi
fu­ga­ri, exil­aţi, emigranţii de orice fel sprezece ani, toată lumea pare să fie ve­ Asiei, au făcut ca în ultimele decenii să şi de împliniţi în spaţiul natal, cine nu
sunt o infuzie de energie învigorând şi crească numărul celor care îşi schimbă s-a gândit măcar o dată că soarta lui ar
îmb­ ogă­ţind culturile lumii. Ei îşi caută nită din altă parte. Un coctail de rase, casa, emigranţi temporari, plecaţi să fi putut fi alta (mai bună, sau mai rea)
un alt loc sub soare. culturi şi etnii bine amestecate, de bună- muncească în altă parte pentru doar dacă s-ar fi născut sau ar fi trăit în altă
Înţelepciunea populară spune „schimbi voie, în care diferenţele se estompează câţiva ani, sau alţii stabilindu-se în alt loc parte?
locul, schimbi norocul“. Odată cu o sub influenţa unui spaţiu liber şi pentru tot restul vieţii.
naşt­ere nouă pe pământul de adopţie, uniform, primitor şi tolerant, temperat Simbolic, suntem cu toţii nişte exi­
emigrantul va avea, asemeni oricărui de corectitudini politice, care, cu toate Destinele emigranţilor au trăsături laţi, în această viaţă, pe acest pământ,
nou-născut, şi un horoscop nou. Viaţa lui excesele lor, îl fac să pară un paradis largi comune, legate de capacităţile de în propria noastră piele. În timpul
va lua căi care altfel ar fi rămas nebătute, clocotitor al exilaţilor de oriunde, o scenă a se adapta la spaţiul adoptiv, dileme comunismului ajunsesem să fim exilaţi
i se vor deschide uşi care altfel ar fi pe care orice emigrant motivat îşi poate identitare sau complexe culturale, dar şi chiar în propria ţară natală. Cât am fi
rămas închise şi îşi va activa capacităţi juca rolul pentru care e pregătit şi pe care mai restrânse, în funcţie de momentul şi de conservatori şi de fideli unui spaţiu
şi laturi ale personalităţii care ar fi rămas îl ştie cel mai bine. motivaţia cu care au emigrat, din raţiuni fizic, purtăm în noi sămânţa călătoriei şi
latente. Emigrantul este duplicitar, nu în politice, economice, sau familiale... sensul drumului, la nivel metafizic sau
sens negativ, fiind, metaforic, omul cu În ultimii ani oraşele mari de oriunde Restrângând cercul şi mai mult, există spiritual. Suntem cu toţii nişte emigranţi
două destine: unul la naşterea biologică, similitudini, tot în sens general, între latenţi, cu o valiză de vise gata făcută,
altul odată cu a doua sa naştere în ţara de emigranţii plecaţi într-un anume moment oricând pasibili de a zbura pe prima
adopţie. istoric, în perioade de recesie şi depresie fereastră deschisă pentru a ne împlini
Dacă astrologia consideră că soarta, economică, în timpul războaielor, sau, şi a fi fericiţi. Unii o fac la propriu,
evoluţia şi dezvoltarea unui individ de­ de exemplu, între cei din Estul Europei alţii imaginar. Unii parcurg drumul cu
pind de poziţia aştrilor şi planetelor în plecaţi înainte de căderea sistemului piciorul, alţii cu mintea. Nu de puţine
momentul naşterii sale biologice, atunci, comunist şi cei în anii de după... Nu exi­ ori aud în jur „Dacă aş fi avut puterea să
extrapolând, putem accepta ideea că stă ani buni sau răi de a emigra, dar putem plec...“, ori „Dacă aş fi avut înţelepciunea
destinul emigrantului va fi deopotrivă vorbi totuşi de conjuncturi favorabile sau să rămân...“ Nu există nici lumi perfecte,
influenţat de raportul planetelor, lunii de momente nefaste, după cum putem nici ţări ideale. Emigraţia mai poate fi
şi aştrilor în momentul naşterii sale în vorbi de şansa şi realizarea unora în exil, şi doar o ideea care ne bântuie pentru a
ţara de adopţie. Pe această speculaţie se sau de eşecul şi traumele altora. ne oferi o salvare, o soluţie când ni se
bazează acest horoscop al emigrantului, pare că uşile şi ferestrele se închid şi ne
care combină zodiacul vestic cu cel Trăiesc într-o lume de emigranţi. Şi trezim blocaţi ori neputincioşi, prinşi
asiatic, primul considerat pentru naşterea eu o emigrantă. Una norocoasă, care nu la mijloc, fără scăpare. Prin ea avem,
biologică, al doilea pentru anul în care a cunoscut nici trauma dezrădăcinării, teoretic, oricând o carte în mânecă,
a emigrat. Şi nu întâmplător. Cartea de şi nici crize de identitate, fără mari putem încerca altceva, altundeva. Nu
identitate a emigrantului este dată nu nostalgii după spaţiul natal, dar şi de­ trebuie să-ţi îndeplineşti neapărat un
doar de ziua şi luna în care s-a născut, parte de a idealiza ţara de adopţie. Îmi vis, e suficient să poţi visa. După cum
ci şi de locul de unde vine şi de anul în duc casa în spate şi sunt împăcată cu nu trebuie să pleci neapărat, e de ajuns
care a emigrat. Nimeni nu te întreabă ambele mele destine, continuate fir­esc, să ştii că poţi pleca. Restul e drum.
când te-ai născut sau câţi ani ai, ar fi cum se desprind ramurile dintr-un trunchi
de copac şi îşi fac loc spre mai multă

Scrisori Deyan RankoRomane grafice: Benzi desenate
din America

Brashich avangardiste, sofisticate

L umea este în continuă schimbare, nimic istoria cuvântului scris, imaginile non-verbale, de cunoscutului pictor Andrew Wyeth, cel care a pictat
nou în asta. Puţine lucruri rămân aceleaşi la hieroglife la ilustraţiile manuscriselor medievale faimosul tablou Lumea Christinei. Evoluţia simbiozei
în timp. Politica, afacerile, tehnologia, [Orele Frumoase (Belle Heures) comandat de Ducele dintre ilustraţii şi cuvinte este unică în Statele Unite.
chiar şi sexul şi instituţia căsătoriei nu mai sunt ce au de Berry, aproximativ în 1408, pentru folosinţa sa Publicarea, în anul 1842, a cărţii Aventurile lui Obadiah
fost odată, vorba ConstituţieiAmericane, „adevăruri de personală], sau la cărţile de lectură uşoară [Jacqueline Oldbuck a marcat intrarea în limbajul uzual american a
la sine înţelese... şi drepturile noastre inalienabile...“. Kennedy: Anii de la Casa Albă, Muzeul Metropolitan termenului de benzi desenate („comics“).
Scrierile literare, (omitere intenţionată a cuvântului de Artă, 2001] au coexistat şi susţinut ideile exprimate
„român“), nu sunt nici ele imune. În ziua de azi avem de simple cuvinte. Mai mult decât atât, le-au adăugat Benzile desenate s-au ridicat la un alt rang în anii
de-a face cu o nouă categorie, „romanul grafic“. În o nouă dimensiune. 1890, când confruntarea literară dintre Joseph Pulitzer
lumea Darwiniană, omul a comunicat la început prin şi William Rabdolph Hearst, proprietari de ziare
sunete şi mormăituri care au evoluat mai târziu în Puritanii, şi lumea literară în general, s-au opus americane de mare circulaţie, a fost direct implicată,
cuvinte. Primele forme de comunicare scrisă au fost includerii de ilustraţii în cărţile de literatură serioasă. potrivit istoriei, în declanşarea războiului Hispano-
desenele încrustate pe pereţii peşterilor, ilustrând Se putea accepta o ilustraţie ici şi colo, sau o copertă American. Pentru a avea succes la mase, benzile
idei rudimentare, urmate de alfabete pictoriale, apoi artistică. Seria de romane scrise de James Fennimore desenate au adoptat treptat, dar agresiv, un limbaj aflat
de alfabetele moderne şi, mai târziu, de cărţi. În Cooper, Ultimul Mohican şi Ucigaşul de Căprioare, la cel mai mic numitor comun al inteligenţei medii.
romane americane clasice, au beneficiat de includerea
reproducerilor picturilor lui N.C. Wyeth, tatăl Continuare în pag. 19

18 Nr. 6 (106) ♦ iunie 2012 Scrisul Românesc Proză

Adrian SÂNGEORZAN din nou, aşa că a mai stat două zile şi a
reuşit să meargă bine doar după ce soţul
Femeia mută ei i-a spus că a plătit cei 1000 de dolari.
Nu ştiu când a reînceput să vorbească,
Când m-au chemat la Urgenţă, internistul, neurologul şi psihiatrul. Ne fusese poreclit „Napoleonul nevrozelor“. dar după două săptămâni când a venit la
doamna Singh era deja un caz era clar tuturor că femeia nu avusese un Avem cu toţii în corp câteva artere, nervi mine în clinica spitalului, vorbea bine.
în jurul căruia se învârtiseră accident cerebral evident şi singurul lucru şi reflexe care-i poartă şi azi numele, iar Despre orice, dar nu despre episodul
mulţi doctori. Rezidenta care-mi prezenta pe care-l ştiam cu siguranţă era faptul unii, mai puţin norocoşi, boli serioase care din spital, pe care-l evita ca şi cum nu
cazul avea o voce neobişnuit de liniştită că era gravidă. Conform protocoalelor poartă numele lui Charcot. El considera s-ar fi petrecut niciodată. Am revăzut-o
şi de indiferentă, indirect proporţională din spital trebuia admisă pe secţia de isteria o nevroză a femeilor şi devenise de câteva ori în timpul sarcinii şi de
cu gravitatea cazului pe care-l descria. ginecologie pentru observaţie. Ce ar faimos prin demonstraţiile pe care le fiecare dată venea cu un vas de plastic
O femeie de 29 de ani gravidă în 8 fi trebuit să „observăm“, nu ne era clar făcea public în amfiteatrele spitalului în mână în care scuipa din când în când.
săptămâni paralizase pe partea stângă niciunuia. Salpetriere din Paris. Inducea stări „is­ Avea o sialoree de care n-a reuşit sa
în cursul acelei dimineţi şi nu mai putea ter­ice“ pacientelor folosind hipnoza. Fe­ scape toată sarcina. O secreţie salivară
vorbi. Am întrebat-o dacă e în comă şi Sora pacientei, care stătuse liniştită meile intrau uşor în transă după care apă­ puternică, incontrolabilă, care-i umplea
mi-a răspuns că nu e, ba mai mult, se pe un scaun la Urgenţă, a ieşit după mine reau simptomele bizare ale acestei ma­ gura constant. Mai văzusem asta si la
putea cumva comunica cu ea. Doar că nu şi atingându-mi uşor braţul, mi-a spus ladii, convulsii, deliruri, paralizii ciudate, alte paciente din New York, majoritatea
mai putea vorbi. Am decis să cobor s-o într-o engleză aproape fără niciun accent. orbiri trecătoare, leşinuri urmate de stări emigrante, dar nu-mi aminteam să fi
examinez şi eu. „Cred că e ceva ce ar trebui să ştiţi.“ În catatonice. Oricum, Charcot oferea o văzut aşa ceva la gravidele din România.
Doamna Singh, după cum mă aştep­ sfârşit cineva din familie care putea să alternativă vechiului tip de tratament Ochii vii dar trişti ai doamnei Singh te
tasem, era o femeie de origine indiană, ca ne dea mai multe informaţii. Aflu că de care de la Hipocrat şi Galen încoace se făceau să crezi că veşnic ascund ceva.
aproape toţi cu acest nume. Sunt proveniţi fapt sunt emigranţi din Guyana britanică, rezuma la aceeaşi „procedură“: masajul Poate doar puţină melancolie. În America
din acel faimos trib de războinici Siks, în descendenţi din indieni Siks emigraţi vaginal. Acesta presupunea masajul di­ ne ferim să vorbim cu pacienţii despre
care bărbaţii nu-şi tund părul şi barba de pe coasta Americii în urmă cu două-trei gital al peretelui anterior vaginal şi al tristeţe şi melancolie. Tristeţea, în sensul
când se nasc. Părul, nemăsurat de lung, îl generaţii. Sunt în general printre oamenii zonei clitoridiene până la obţinerea aşa- nostru european, nu mai există aici, a fost
poartă înfăşurat în jurul capului ascuns sub cei mai fericiţi cu care am avut vreodată zisului „paroxism isteric“. Pe vremea transformată „conversiv“, în depresie,
cunoscutele turbane. Bărbaţii de la vârsta de-a face. Nu ştiu de unde li se trage aceea încă nu se vorbea de acel „G şi trebuie să chemi automat psihiatrul,
de 7 ani au obligaţia de-a purta tot timpul starea asta şi cum au ajuns la ea. Par spot“, poate nu întâmplător localizat ceea ce complică lucrurile şi se lasă cu
la ei un cuţit, chiar dacă unul simbolic. indieni ca aspect fizic, sunt majoritatea chiar pe peretele anterior al vaginului. A medicaţie.
Copiii lor care merg la şcolile din New hinduşi dar nu practică hinduismul, şi au fost „descoperit“ prin 1950 de doctorul
York au avut probleme la controalele care ceva care-i diferenţiază de cei proaspăt german E. Grafenberg, care a încercat La un moment dat, doamna Singh
se fac elevilor dimineaţa cu detectoare veniţi din India, dincolo de îmbrăcăminte să-l prezinte ca pe o insulă rară a m-a întrebat, fără să mă privească în
de metale. Au fost lăsaţi totuşi să poarte şi de o emancipare evidentă. În primul extazului erotic, omisă până atunci de ochi, dacă cred că săpunul e dăunător
cuţite de plastic. N-am auzit niciodată rând, expresia feţei şi a ochilor e alta. pe toate hărţile neclare ale sexualităţii sănătăţii. „Săpunul cu care ne spălăm?“,
de vreun scandal legat de indienii Siks. Una de perpetuă mulţumire şi seninătate, feminine. Controversele legate de acest am întrebat eu. „Da, acela. Doar că eu
Femeile lor poartă sari şi par mai puţin amestecate cu o şmecherie sănătoasă cu „G spot“ au dus în cele din urmă la studii îl mănânc...“ mi-a răspuns oarecum
tradiţionale ca bărbaţii. Avem în spital care sunt dispuşi să trateze egal toate anatomice reale, biopsii ale vaginului, ruşinată. „Ce fel de săpun?“, am
trei doctori cu numele Singh, medici problemele vieţii. Îmi place să lucrez cu care i-au infirmat de fapt existenţa. întrebat-o, de parcă asta ar fi avut vreo
respectaţi şi cu multă experienţă. Când îi ei. Doamna Singh avea în ochi o expresie importanţă. „Irish spring, albastru. E cel
cheamă în difuzoarele instalate peste tot, aparte. Ca ginecolog sunt foarte des pus mai bun... mănânc cam unul pe zi...“.
operatoarea precizează totdeauna dacă e în situaţia de-a trece graniţa dintre Am tăcut înmărmurit neştiind ce să zic.
doctorul Singh A, B sau C. Niciodată nu „Doctore, totul a început în dimineaţa ginecologie şi sexologie. O trecere Era şi săpunul meu preferat, cu care mă
îndrăzneşte să le pronunţe numele mic aceasta. Sora mea trebuia să aibă o incomodă, pentru că e vorba de-o graniţă spălam de ani de zile. Eram familiar
pentru că ştie că poate crea confuzii. explicaţie dificilă cu bărbatul ei. Ieri am neclară, fluidă, dincolo de care de multe cu ciudăţeniile culinare ale gravidelor,
Doamna Singh zăcea în pat cu ochii fost amândouă în Atlantic City, pentru ori nu bănuieşti ce urmează. Pacientele care pot mânca lucruri ciudate, ca var
larg deschişi. Primul lucru care m-a izbit că ne plac cazinourile. Ăsta-i adevărul. îmi cer uneori părerea, punându-mi sau tencuială. Doamna Singh închisese
a fost tristeţea fără margini pe care o avea Avem amândouă acest viciu. Sora mea a pe masă când mă aştept mai puţin, între timp uşa, să fie sigură că nu aude
în privire. O tristeţe pe care nu o vezi împrumutat de la o rudă 1000 de dolari detalii neaşteptate din viaţa lor intimă. nimeni despre ce vorbim. Parcă eram la
la cei cu accidente vasculare recente, pe care i-a pierdut în două ore. Cineva Câteodată vor să-mi ştie părerea, sunt o spovedanie. „Şi mai e ceva ce trebuie
cărora li se şterge de pe faţă orice urmă îi ghicise că această duminică ar fi ziua doar ginecologul lor de ani de zile. De să vă spun... cu sarcina asta mănânc şi
de expresivitate. Nu părea deloc o femeie ei norocoasă. La întoarcere hotărâsem că multe ori, deşi răspunsul îmi stă pe buze, scrum“. „Ce fel de scrum?“ „De ţigară...“.
care tocmai suferise o mare comoţie astăzi îi va spune soţului ei totul, urmând mă feresc să-l rostesc. Nu sunt sexolog, „Deci fumezi în sarcină...“ „Nici vorbă.
cerebrală. Mâna şi piciorul stâng îi s-o terminăm cu jocurile de noroc. El aşa că de obicei mă rezum prin a le spune N-am fumat niciodată. Scrumul mi-l
atârnau inerte, îşi mişca cu greu capul, zice că dimineaţa, la cafea, sora mea a că în principiu „sexul e în cap“, zonă aduc două verişoare fumătoare care-l
însă ochii îi erau vii şi urmărea atentă tot încercat să-i spună ceva, dar brusc a oarecum îndepărtată de specialitatea colectează pentru mine... Credeţi că
ce se întâmpla în jurul ei. Am început să-i căzut jos, a paralizat imediat şi-a amuţit. mea. e periculos pentru copil?“ Am ridicat
vorbesc. Înţelegea tot ce-i spuneam, dar Credeţi că e ceva grav?“ din umeri resemnat şi neputincios,
nu vorbea, şi răspundea prin da sau nu, La începutul secolului XX, Sigmund total depăşit de situaţie. N-am chemat
folosind mişcările capului, care, cel puţin Ştiam că nu era ceva grav. Aproape Freud, studentul lui Charcot, a schimbat nici psihiatrul, nici dieteticianul şi am
aici la New York, par a fi aceleaşi pentru uitasem de această maladie, evident mult denumirea isteriei în „Conversion sin­ rămas prosternat pur şi simplu. „Cât
toţi de oriunde ar fi venit. mai rară astăzi, mai bine ascunsă în spatele drom“ încercând să lege această tul­bu­ mai am până la trei luni doctore?“ „Vreo
În principiu îi cunoşteam deja răs­ altor denumiri, a altor sindroame, care rarea de subconştient, acea parte din săptămână...“, i-am răspuns eu nesigur.
punsurile, aşa c-am întrebat-o doar dacă continuă să apară şi să dispară periodic noi care nu ştim unde e, ce ascunde, „Ce bine! După trei luni mă lasă poftele
sarcina pe care o are e una dorită. Cu din cărţile de medicină. Acum treizeci şi dacă lucrează pentru sau împotriva astea...“. A plecat discret, închizând uşor
mâna dreaptă mi-a arătat că aşa şi aşa. de ani, când eram student în România, noastră. Acestei maladii de care suferea uşa, lăsând în urmă un miros puternic
Am examinat-o şi am observat ca toţi aveam o materie de un trimestru care se pacienta mea pe vremuri i se spunea de scrum de ţigară amestecat cu cel de
ceilalţi că partea stângă era complet numea Istoria Medicinii. Nu se studiază simplu „isterie“. Acest tip de manifestări săpun. Din seara aceea am evitat săpunul
inertă, fără reflexe, iresponsivă chiar la în universităţile americane. Până şi neobişnuite şi inexplicabile încadrate meu preferat, Irish spring, albastru.
stimuli dureroşi. Cateterul venos care i-a astăzi îmi amintesc cursul despre aşa în grupul isteriei sunt relativ uşor de
fost plasat în mâna stângă nu i-a produs zisa „isterie“, boală la modă, aproape diagnosticat pentru că simptomele cu care Doamna Singh a scăpat de ciudata
nici cea mai mică grimasă. Înaintea mea epidemică în lumea vestică de la sfârşit se prezintă bolnavii nu au nicio logică ei meteahnă cu scrumul şi săpunul, dar
o văzuseră deja doctorul de la urgenţă, de secol XIX şi început de secol XX. Aşa medicală, apar în anumite circumstanţe, nu şi de cea a jucatului la noroc. De câte
numita epoca „victoriană“, când femeile dar pot fi înşelătoare pentru că pot imita ori venea la control, lua câteva bilete de
erau palide, îşi dădeau ochii peste cap afecţiuni grave. loterie de la drogheria de peste drum, iar
când îţi era lumea mai dragă şi leşinau mie îmi aducea o cafea capuccino. Pe
cu atât mai des şi mai dramatic cu cât A doua zi după internare, doamna când era în luna opta, doamna Singh a
erau mai din înalta societate. Atunci Singh a început să-şi mişte mâna dispărut brusc.
auzisem şi citisem despre experimentele paralizată, iar spre seară şi piciorul, dar
doctorului Jean-Martin Charcot din Pari­ de vorbit nu putea vorbi, sau nu voia Am aflat de la o altă pacientă că la
sul de altădată. E considerat părintele s-o facă. A treia zi când i-am spus că una din marile trageri Lotto câştigase
neu­ ­rologiei moderne şi la acea vreme ne gândim s-o externăm a „paralizat“ câteva milioane de dolari. Înainte de fi
plecat să nască în Florida la un spital
particular din Palm Beach, care făcea
şi naşteri sub apă, ne-a trimis câteva
buchete mari de flori, multă îngheţată,
iar mie o cutie mare plină cu săpun Irish
spring, albastru.