Binder1hgkjgh

Serie nouă Anul XVI ScrisuRl omânesc
Nr. 7 (179) 2018 Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003

Publicată de Scrisul Românesc Fundația-Editura, recunoscută CNCS. Apare sub egida U.S.R.

Florea
FIRAN

Magda Isanos

o poetă profundă
Oprivire retrospectivă asupra
literaturii postbelice româ- psihiatri care se refugiaseră în timpul
nești readuce în prim-plan Primului Război Mondial și lucrau la
spitalul din Costugeni, lângă Chiși-
una dintre cele mai sensibile și nău. O perioadă au profesat alături
profunde poete – Magda Isanos. de C. I. Parhon la Spitalul Socola.
Cătălin Bălescu – Studiu pentru manierism Cu un destin dramatic determinat După bunica din partea tatălui,
de o boală care a chinuit-o până Magda Isanos avea o veche prove-
la dispariția ei la numai 28 de ani, niență grecească. Școala primară o
Magda Isanos va fi încă de la început urmează în așezământul din perime-
o speranță a noii generații de scrii- trul Spitalului Costugeni, apoi Liceul
tori și se va impune ca una dintre Eparhial de fete din Chișinău unde,
cele mai originale voci feminine din la 14 ani, debutează în revista școlară
lirica românească „reconfigurând și „Licurici” (nr. 2/1932) cu poeziile Aș
generând o nouă direcție în poezia vrea un basm și Primăvara, urmate
următoarelor decenii”. în alt număr de poemul Gelozie. Un
Critica literară îi remarca talen- an mai târziu, când ia ființă în cadrul
Dorind să își de nească demersul creator, Cătălin Bălescu a tul viguros, căruia destinul advers i-a liceului Societatea culturală „Iulia
întrezărit „manierismul ca stare”. Cristian-Robert Velescu grăbit maturizarea. Magda Isanos a Hasdeu”, Magda Isanos se situează
dovedit de la început disponibili- în fruntea unui comitet care pune
Eseu tăți de poetă mare. Niciuna dintre bazele editării revistei „Ghiocei”
contemporanele ei nu o egalează, în care publică două proze scurte,
Oana Băluică scria Constantin Ciopraga. Nico- Creionări și Inseparabile, și poezia
lae Manolescu o considera „o poetă
Virgil Borcan excepțională, cu mare influență Macii. Este pasionată de literatură
asupra întregii poezii feminine de
Poezie Mihai Duțescu Proză după război… cea mai profundă și filosofie, participă la concursu-
Mihai Ene poetă a literaturii române”. rile organizate anual de Societatea
Andrei Codrescu Carmen Firan „Tinerimea română” și este premiată
Elena Ștefoi Cătălin Ghiță Sorina Popescu S-a născut la 17 aprilie 1916 la
Ioan Lascu Iași. Este fiica lui Mihail Isanos și
a Elisabetei, născută Bălan, medici pentru o lucrare privind drepturile
Dodo Niță femeilor, iar mai târziu ține o con-

Ion Parhon ferință cu tema Femeia în literatura

Gabriela Rusu-Păsărin română.

Ștefan Vlăduțescu Continuare în p. 3

Gabriel Coșoveanu – Să ne reamintim de originea p. 4
elanurilor umanitariste
Emilian Ștefârță
Dumitru Radu Popescu – Cu moartea nu e de glumit
Constantin Cubleșan – Eminescu – Istoricul p. 5 Inefabil și auster...
p. 6
comentariilor loso ce
Adrian Cioroianu – Parisul în vară. p. 7 p. 24

Scene de viață, străzi și zile p. 13
Dumitru Radu Popa – Despărțirea de Philip Roth
Adrian Sângeorzan – Medicină, exil și literatură p. 14 Cătălin Bălescu
Rodica Grigore – Sfârșitul unei lumi p. 17 – Studiu pentru manierism

2 Nr. 7 (179) ♦ iulie 2018 Scrisul Românesc Evenimente
culturale
Sumar

Florea Firan, Magda Isanos – o poetă Tema: Scrisul Românesc
profundă / pp. 1, 3
Unitate prin diversitate Revistă de cultură
Claudia Miloicovici, Triplă lansare
de carte / pp. 2, 23 Craiova, octombrie 2018 Fondată la Craiova, în 1927,
de către criticul D. Tomescu.
Gabriel Coșoveanu, Să ne reamintim Într-un timp când în multe părți ale lumii se manifestă miș-
de originea elanurilor umanitariste / p. 4 cări separatiste și curente politice populiste, recursul la unitate Serie nouă, din 2003,
prin diversitate poate fi o abordare sănătoasă și o încercare întemeiată de Florea Firan
Dumitru Radu Popescu, Cu moartea de salvare a complexității civilizației noastre. Globalizarea, Editată de: Fundația – Revista
nu e de glumit / p. 5 multiculturalismul și organismele internaționale au devenit
indezirabile pentru adepții izolaționismului și destrămării, sub Scrisul Românesc
Constantin Cubleșan, Eminescu – Istoricul pretextul salvării specificității ori protejării valorilor naționale. ISSN 1583-9125
comentariilor filosofice / pp. 6, 9 În esență, forța unei națiuni stă tocmai în asimilarea diferențelor. Revistă înregistrată la OSIM
cu nr. 86155 din 11.04.2007
Adrian Cioroianu, Parisul în vară. Scene În anul când sărbătorim Centenarul Marii Uniri, Revista Membră A.R.I.E.L.
de viață, străzi și zile / p. 7 Scrisul Românesc propune ca temă a Colocviilor sale, orga- Revistă finanţată cu sprijinul
nizate în luna octombrie, Unitate prin diversitate, prilej de a Ministerului Culturii
Ioan Lascu, Escapade literare pariziene / p. 8 discuta unitatea și bogăția culturii române ca rezultat al diver- şi Identităţii Naţionale.
Elena Ștefoi, Poeme / p. 9 sității valorilor sale etnice ori din afara granițelor care i-au dat
Andrei Codrescu, Poeme / p. 9 vigoare și prospețime, îmbogățind patrimoniul universal. Redacția
Mihai Ene, 1968 – Anul Revoltei / p. 10
Ștefan Vlăduțescu, Submarinul fisurilor

noastre existențiale / pp. 11, 12
Cătălin Ghiță, Cărțile care ar fi putut

să fie / p. 12

Dumitru Radu Popa, Despărțirea Triplă lansare de carte Director:
de Philip Roth / p. 13 Florea FIRAN
Recent Scrisul Românesc a bucurat cititorii prezenți într-un
Adrian Sângeorzan, Medicină, exil număr neobișnuit de mare în sala „Dinu C. Giurescu” a Biblio- Secretar general de redacție:
și literatură / p. 14 tecii Judeţene „Alexandru și Aristia Aman“ din Craiova cu lansarea Gabriel COȘOVEANU

Red., Cărți primite la redacție / p. 14 Colegiul redacțional:
Carmen Firan, Motive personale / p. 15 Adrian CIOROIANU
Oana Băluică, Charles Dickens și societatea Andrei CODRESCU
Eugen NEGRICI
victoriană / p. 16
Rodica Grigore, Sfârșitul unei lumi / p. 17 a trei cărți din domenii și genuri literare diferite semnate de Adrian
Virgil Borcan, Gabriel Stan – În stare / p. 17 Cioroianu, istoric, ambasador al României la UNESCO, Carmen Nicolae PANEA
Firan și Adrian Sângeorzan, scriitori români stabiliți în New York. Gheorghe PĂUN
Gabriela Rusu-Păsărin, Blestemul Dumitru Radu POPA
depărtărilor / p. 18 Dumitru Radu POPESCU
Monica SPIRIDON
Dodo Niță, Mihail Drumeș – editor Emilian ȘTEFÂRȚĂ
de benzi desenate / p. 19 Redactori:

Red., Timpul egalităţii dintre femei Mihai ENE
și bărbaţi / p. 19 Dan IONESCU

Mihai Duțescu, O importantă antologie Alexandru OPRESCU
de psalmi / p. 20 Ion PARHON
Lucian-Florin ROGNEANU
Georgiana Oprescu, Decernarea titlului Redactori asociați:
de Cetățean de Onoare al Craiovei / p. 20 Florentina ANGHEL
Sorina Popescu, Înlănțuirea lui Prometeu / p. 21 Oana BĂLUICĂ
Ion Parhon, Sibiul în aniversare / p. 22 Lucian Dindirică, Florea Firan, Gheorghe Onișoru, Mihai DUȚESCU
Adrian Cioroianu, Carmen Firan, Adrian Sângeorzan Răzvan HOTĂRANU
Gabriela RUSU-PĂSĂRIN
Red., Okeanos/ p. 23 Cunoscut pentru o serie de lucrări temeinice dedicate istoriei Corectură:
Emilian Ștefârță, Inefabil și auster, prefață României, Adrian Cioroianu a venit de data aceasta cu o carte în Claudia MILOICOVICI
la disoluția în absolut/ p. 24 sinteză, Aproape un secol de dinastie. Povestea monarhiei române
de ieri, pentru tinerii de azi și de mâine, despre Monarhia română,
care se adresează în principal tineretului, insistând pe persona-
Abonamente litatea și perioadele de domnie ale celor patru regi ai României Tehnoredactare computerizată:
– Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea și Mihai I. O carte scrisă cu Georgiana OPRESCU
la Scrisul Românesc
Abonați-vă la revista „Scrisul Românesc“ și veți avea pasiune și obiectivitate, bazată pe documente și istoria reală așa Redacția și Administrația: Craiova,
un prieten apropiat. Abonamentele se fac prin rețeaua cum trebuie cunoscută și receptată de orice român.
proprie și Poșta Română, se pot achita și la sediul revistei Str. Constantin Brâncuși, nr. 24

sau în contul: RO 03BRDE170SV21564261700, Invitat special, istoricul Gheorghe Onișoru a făcut un profil Tel./Fax: 0722753922; 0251/413.763
E-mail: [email protected]
Agenția Mihai Viteazul, Craiova. de istoric al lui Adrian Cioroianu relevând contribuția acestuia Web: www.revistascrisulromanesc.ro
Costul unui abonament anual cu taxele incluse este de 80 lei. Cont: RO03BRDE170SV21564261700
Pentru abonații din străinătate este de 140 $ sau de 125 € . la o viitoare istorie a românilor și României și a făcut o analiză BRDE Agenția Mihai Viteazul, Craiova
Informații primiți la tel.: 0722.75.39.22; Fax. 0251.413.763 privind valoarea cărții lansate.
Continuare în p. 23

Abonamentele se pot face la sediul
redacției, adresa: Constantin Brâncuși,

nr. 24, Craiova, județul Dolj
sau [email protected].
Responsabilitatea opiniilor exprimate

aparține integral autorilor.
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.

Tiparul: Tipografia PRINTEX Craiova,
str. Electroputere, nr. 21, tel. 0251 580431

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (179) ♦ iulie 2018 3

Continuare din p. 1 o prezentare de Camil Bal-
tazar (Casa Școalelor, 1947);
Magda Isanos – o poetă profundă Versuri, cu un Cuvânt îna-
Începând cu 1934, Magda Isanos devine inte de Veronica Porumbacu
studentă a Facultății de Drept și Filosofie, cimitirului, Calul de la birja (ESPLA, 1955); Versuri. Ediție
de noapte, Lacul, Blestem, îngrijită și prefațată de Marin
Universitatea din Iași (inițial se înscrie la Facul- Capricii, Logodnă de primă- Bucur, Ilustrațiile și coperta
tatea de Litere și Filosofie, pe care o urmează vară, Vis vegetal, Ziua mea de Mihu Vulcănescu (EPL,
în paralel cu Facultatea de Drept, dar renunță netrăită etc., din care numai 1964); Poezii. Antologie, post-
în favoarea acesteia) și frecventează cercurile câteva au fost incluse de față și bibliografie de Magda
studențești de stânga, alăturându-se mișcării autoare în volumele pregătite Ursache (Ed. Minerva, 1974);
democratice din Moldova. După absolvirea pentru tipar. În suplimen- Cântarea munților. Versuri,
facultății începe să practice avocatura deve- tul ziarului „Iașul” (2 mai Proză și Publicistică, ediție și
nind stagiară a Baroului de Iași de unde după 1938) publică și un comen- tabel cronologic de Margareta
câțiva ani se retrage din motive de sănătate. tariu interesant la proaspătul Husar. Prefață de Constantin
În 1935 se căsătorește cu Lev Panteleev, care roman al lui G. Călinescu – Ciopraga (Ed. Minerva, Biblio-
studiase limbile clasice și scria poezii, dar după Enigma Otiliei. Gazeta ieșeană „Lumea”, în nr. teca pentru toți, 1988); Confesiuni lirice. Ediție
un an căsătoria se desface prin consens. din 29 decembrie 1937, anunța „un nou talent îngrijită și Cuvânt înainte de Vasile Badiu (Ed.
Eusebiu Camilar, scriitor cunoscut și prin în plină ascensiune, poetă a preocupărilor Literatura artistică, Chișinău, 1989), cuprin-
publicarea unor plachete de versuri, Chemarea trans­cendentale, redate în versuri de o temeri- zând selecții din creația poetică, schițe literare
apelor și Nocturne, vine de la Suceava la Iași tate care depășește feminismul” și îi vedea un și articole publicistice.
unde o întâlnește pe poetă și în martie 1939 viitor promițător. În 1938, împreună cu Ion Postum i-au apărut în presa culturală și
se căsătoresc. Vor avea o fiică, pe Elisabeta Frunzetti, Laurențiu Fulga, George Petcu și alți câteva proze scurte – Naiada („Cronica”, nr.
Isanos-Camilar, care va fi crescută de buni- tineri, fondează „Gruparea scriitorilor tineri”. 8/1073), Domnișoara Vanda, Toto și Omul cu
cii materni și va deveni scriitoare publicând Colaborează cu poezii la „Jurnalul literar”, cizme roșii („Manuscriptum”, nr. 3/1974), toate
versuri, proză, eseuri, între care În căutarea condus de G. Călinescu, (Dimineața, Rugă- au drept cadru „ambianța de mic oraș” în care
Magdei Isanos, eseu biografic. Traducătoare ciune, Ziua mea netrăită, Noapte, În cimitir, „fiecare știe totul despre celălalt”, populate cu
în și din limba franceză în română, Elisabeta Amurg) și cu o serie de comentarii critice și personaje ciudate care continuă dintr-o proză
publică în 1996 volumul Poezii/Poésies – ediție recenzii (Vulpea, de Mary Webb, Cartea cu în alta. Traduceri din poeziile Magdei Isanos au
bilingvă română-franceză. La 11 ianuarie 2018 amintiri, de Marcu Beza etc.). Participă la apărut în limbile engleză, franceză, germană,
încetează din viață. ședințele Societății Noua Junime, înființată tot portugheză, maghiară.
Cu Eusebiu Camilar, Magda Isanos dra- din inițiativa lui G. Călinescu, unde citește din Întreaga poezie a Magdei Isanos stă sub
matizează Crăișorul, de Liviu Rebreanu, sub creația sa. În „Vremea”, numărul din iulie 1942, semnul spaimei că în viața-i scurtă nu va apuca
titlul Focurile publicat și premiat de Fundațiile Pompiliu Constantinescu scria: „… Femini- să spună tot ce are de spus. Adeseori privește
pentru Literatură și Artă, și traduc, din limba tate și poezie a fiziologiei, iată nota personală moartea cu revoltă tragică – „Mă părăsești,
rusă, Minunata istorie a lui Nastratin Hogea de a poemelor d-nei Magda Isanos…”. Într-o viață…/ Lumina fuge. Unde-s minunile?/ Nu
Leonid Goloviev (1945). recenzie la vol. Poezii, revista „Cetatea Mol- pot muri ca sălbătăciunile,/ În resemnare și
În iunie 1940, din cauza ocupației trupelor dovei” semnala „poezia nouă a Magdei Isanos, pace” (Poemul femeii care iubea primăvara), –
sovietice, poeta se mută cu familia la București prima poetă modernistă în adevărata accepție alteori cu seninătate: „Zâne de rouă/ mă rog
unde se stabilesc definitiv. Războiul și perspec- a cuvântului pecetluit de inedit și originalitate”. vouă,/ să mă primiţi/ în pajiştea unde dormiţi./
tiva morții (suferind de o boală de cord) vor fi Al. Piru, care a cunoscut-o pe poetă când era Drept lumânare, aş vrea o floare./ Drept rugă-
temele predilecte ale poeziei sale din această studentă la Iași și au făcut ucenicie comună la ciuni şi tropare,/ vântul să bată, iarba s-aplece
perioadă. Își trăiește destinul cu înțelegere și suplimentul ziarului „Iașul” și „Jurnalul lite- mai tare.// Voi, zâne bune,/ zvârliţi-mi un
măreție: „Uneori, în diminețile clare,/ mă uit rar”, la apariția vol. Cântarea munților scria brâu,/ să se facă râu/ şi să sune.// Apoi, sub
drept în soare râzând/ și nu pot crede c-am să în „Tinerețea” (nr. 20/18 nov. 1945): „Magda torentul spumos,/ îngropaţi-mă jos,/ s-aud
mor în curând;/ viața mea sună înalt, fără-n- Isanos era una din puținele nădejdi literare ale prin piatră,/ ca şi cum aş sta lângă vatră,/
tristare.// Cred în ea, cred în numele ei/ și-n bătrânei cetăți moldovene, poate chiar singura, poveştile-acestui ţinut luminos...// Aşa mă
culorile anotimpului meu,/ zveltă ca mestece- într-o puzderie de barzi decadenți și meschini”. rog vouă,/ zâne de rouă,/ să mă dezmierde/
nii, mereu,/ să freamăt aș vrea în soarele-acesta În timpul vieții, Magda Isanos a publicat şi-n moarte/ zarea pământului verde.” (Zâne
dintâi.” (În diminețile clare). Epuizată de doar o plachetă de Poezii, apărută sub îngri- de rouă). Meditația poetei în fața morții este
boală, Magda Isanos încetează din viață la 17 jirea lui Eusebiu Camilar, la Institutul de Arte privită ca măreție a veșnicei deveniri: „Dar mai
noiembrie 1944 în locuința părinților săi din Grafice din Iași, în 1943. Opera ei postumă bine s-ascult./ Oare n-am fost și eu un arbore
București (strada Popa Nan, nr. 49). cuprinde volumele de versuri: Cântarea mun- mai demult?/ Și astăzi nu-s tot materie?/ Forme
Încă din perioada studenției, Magda ților. Poeme (Ministerul Artelor, București, pieritoare, vise puzderie,/ de unde veniți?/
Isanos începe să colaboreze la revistele „Cuget 1945); Țara luminii. Versuri (Fundația pentru Laudă, oricum, laudă ție,/ natură și forță vie,/
moldovenesc”, „Pagini basarabene”, „Viața Basa- Literatură și Artă, 1946); Poezii. Culegere, cu mamă care ne legeni pe jumătate-adormiți.”
rabiei”, „Adevărul literar și (Imnuri pentru pământ).
artistic”, „Revista Fundați- Voce unică în lirica româ-
ilor”, „Viața Românească”, nească, modernă și esoterică,
„Vremea”, „Orizont”, „Ceta- Magda Isanos a fost și o conști-
tea Moldovei”, dar mai ință a timpului său, preocupată
ales la „Însemnări ieșene”, de feminism și umanitate, o
condusă de M. Sadoveanu, personalitate puternică și în ace-
frecventând cu regularitate lași timp discretă, asemănătoare
cercul literar al publicației oarecum Sylviei Plath, un talent
unde îi apar 25 de poezii, genuin care a marcat poezia
între care Dragostea mea, română prin prospețime, pro-
Învrăjbire, La marginea funzime și grație. ■

4 Nr. 7 (179) ♦ iulie 2018 Scrisul Românesc Eseu

Gabriel Să ne reamintim de originea
COȘOVEANU elanurilor umanitariste

În analizarea comunismului s-au făcut pași sistem de interpretare ce permite justificarea orice, să distrugă totul, începând cu cel mai
importanţi, cu frisonanta anchetă statistică unei situaţii sociale, ca și perpetuarea puterii mare dușman al bolșevismului, și anume soci-
la bază și prin rostirea unui verdict irevo- ce o gerează. Complicaţii apar atunci când etatea civilă. Starea naturală a acestei specii e
cabil, ce se anunţa, oricum, evident: crimă, sesizăm vocaţia suprainterpretării alegorice, anarhică, comportamentul ei imprevizibil, cu
teroare, dezumanizare (de consultat, neapărat, într-o linie maniheistă, care, aplicată suficient, predispoziţie pentru canibalism, și, în orice
înfricoșătoarea Carte neagră a comunismului, duce la schisme sociale, sau, pe înţelesul unor caz, spre dispreţuirea valorii numite, îndeobște,
publicată în Franța, în 1997, iar la noi un an doctrinari, la „lupta de clasă”. viaţa individului. Nu ar fi exclus ca mult-discu-
mai târziu). Dacă, însă, avem astăzi destule tatul „mister al eului leninian” să se identifice
rapoarte, cu arsenalele reunite ale multor dis- O altă prejudecată gravă consistă în a-l vedea cu o banală predispoziţie criminală în sensul
cipline, asupra acestui derapaj uman major, pe Hegel vinovat de folosirea abuzivă, chiar nimicirii celor ce semănau îndoiala în sistem.
nu același lucru se poate afirma în legătură cu teroristă a dialecticii, termen care a făcut, dis-
explorările în amontele fenomenului. Momen- torsionat, o carieră fulminantă. Atare logică l-ar Dar nu obligatoriu în spaţiul rusesc sunt
tul Lenin este un reper masiv pe un traseu plin scoate culpabil, de pildă, și pe Nietzsche în raport căutate cauzele comunismului. Ideologia are
de ispite și de întrebări care par să caracterizeze cu nazismul. Există o mare diferenţă de calitate două cicluri anterioare, ambele vestice, care
comportamentul nostru, în genere. Căci nu e umană între părintele Fenomenologiei spiritului trebuiau consumate pentru a fi fost prelu-
om să nu-și fi pus problema ameliorării și urmașii săi obsedaţi de cele „practice”. ate de Est. Astfel, ciclul francez indică ceea
stării de fapt la un moment dat (despre
acţiunea perfidă a unor elanuri umani- Studiu pentru manierism, de Cătălin Bălescu ce se întâmplă la confluenţa a două
tariste, despre eterna voinţă de mai bine fenomene cât se poate de importante
și mlaștina unde se poate înfunda ea a Tot din categoria prejudecăţilor face parte și pentru configurarea oricărei mentali-
vorbit, printre cei mai autorizați, Alain tratarea nefericirii Rusiei ca o aglutinare de abi- tăţi: nașterea știinţei moderne și criza
Besançon, în Originile intelectuale ale salităţi, aparentă povară metafizică ce ascunde, religiei. Reţinem că, pe fondul deban-
leninismului). de fapt, un complex de superioritate. Niciun dadei spirituale rezultate, iacobinii ar
suflet nu este profund ca acela slav, și nici mai putea fi văzuţi ca un embrion a ceea ce
Subiectul nostru e pasibil de a credincios. Romanele lui Dostoievski – visceral va fi, mai târziu, Partidul – bolșevismul,
stârni o iritare cu mari exclamaţii: antioccidental și utopizant creștin slavofil care cu Lenin în frunte, îi stima maximal.
marxism-leninismul, cu uriașa sa influ- detesta dreptul, proprietatea, banii, celebrând Propensiunea teroristă este de la sine
enţă, vizibilă și azi, capabil să creeze iubirea – sunt poate cel mai bun exemplu aici, înţeleasă și lăudată de actualul „cada-
majorităţi, și încă violente, a fost emanat începând cu Însemnări din subterană, care se vru” din Mausoleu. Exterminarea apare
de un ins singur, mai degrabă slab, constituie într-un răspuns dat lui Cernîșevski, atunci drept o soluţie, drept Soluţia, și
resentimentar, de precară cultură, un perceput ca mare înnoitor al sorţii omului prin justificarea ei ideologică atestă o clari-
banal paranoid, după psihologia epocii Ce-i de făcut?. Acest op a funcţionat ca manual tate motivaţională indeniabilă: nu sunt
sale, un om care cu greu ar suporta necontestat al revoluţionarului, eroul său, Rah- eliminaţi oameni, ci „monștri”, „tâlhari”,
etichetarea drept personalitate. Cum e metov, fiind perceput ca „sfântul”, modelul „dușmani ai poporului”. O vorbă circu-
posibil acest lucru? Prin acţiunea conjugată a existenţial al lui Plehanov, al lui Lenin, al bol- lantă în acea perioadă de asemenea nu
mai multor factori, răspunde Besançon, care șevicilor. Avem de-a face cu nașterea omului permite dubiul: „Este vorba mai puţin de a-i
lărgesc „fisura” deschisă în spiritul unui om, nou, pe care l-au exaltat și l-au exportat sovi- pedepsi, cât de a-i nimici”.
un cadavru de care poporul său, și nu numai, etele. De altfel, Cernîșevski i-a dat romanului Oricum am da-o, îmi pare că ideile uma-
nu se poate debarasa fără să se anuleze pe sine. la care ţinea atât de mult subtitlul Schiţă despre nitariste aplicate din 1917 încoace se situează
„Acest cadavru este public – explică analistul. oamenii noi. Revoluţionarul este prefigurat în în Imperiul falsului (Ronald Reagan, artizan
El este în Mausoleul pe care puterea i l-a ridicat această perioadă, iar Dostoievski va contribui esențial al Căderii Zidului Berlinului, folo-
când a înţeles că nu-l poate înhuma. Din acel serios la încărcarea lui cu sens și cu prestigiu, sea expresia Imperiul răului în legătură cu
moment, o coadă mai lungă decât a fost vreo- prin întreţinerea unei confuzii între un extre- URSS, ceea ce îi criza teribil pe toți socialiș-
dată procesiunea de Paști în Rusia ortodoxă mism creștin și extremismul revoluţionar. tii). Ideea de generozitate, nex al proiectelor
se întinde în faţa intrării. Bărbaţi, femei, copii comuniste, nu-și mai află locul nicăieri în
pătrund în acest mormânt plin pentru a privi Omul nou se arată, prin urmare, înzestrat dezvoltările sociale ulterioare, indiferent de
trupul – sau manechinul de ceară care l-a înlo- iraţional de Dostoievski și precar intelectuali- continent. A fost și a rămas un mit, bun de
cuit poate – din care a evadat sufletul ideologic cește de Lenin, gata să fie fanatic, să răstoarne livrat maselor, în general celor cu lacune în
ce i-a luat în posesiune.” educaţie. Însă cel mai grav lucru ni se pare
persistența unui adagiu, auzit, vai!, cam
Discutăm nu despre demitizarea lui Lenin, zilnic, cum că „generosul” comunism ar avea
a cărui figură se simte foarte bine în Rusia de esenţă bună, doar că punerea în practică l-a
azi, ci despre o necesară, credem noi, decon- compromis. Discuția se reduce, încă o dată,
struire a unor prejudecăţi persistente, cu atât dacă nu mă înșel, tot la nivelul de educație
mai jenante. Prima dintre ele rezidă în a consi- al unei nații. Aici lucrurile sunt ameliorabile,
dera marxism-leninismul o filosofie. Firesc ar cu o necesară bună-credință a guvernanților.
fi să discutăm în jurul unei ideologii, ca suc- Ce vedem, însă, ca o misterioasă fatalitate,
cedaneu al gnozei, și prin urmare să ne situăm e cecitatea celor cu studii, care își iau opiu-
epistemologic în zona istoriei religiilor, nu în mul utopismelor violente din lecturi făcute
istoria filosofiei. Practic, ideologia, cu pretenţia în registrul fanatismului, mai precis în siajul
ei maniacală de a avea mereu dreptate, repre- ideii că a vorbi lozincard și a stigmatiza o sin-
zintă direcţia gnostică de gândire în prezenţa gură oroare recentă (nazismul) te face drept,
știinţei moderne. Ea nu este altceva decât un politically correct, adică infailibil. ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (179) ♦ iulie 2018 5

Cu moartea nu e de glumit Dumitru Radu
POPESCU

Totuși, ceva-ceva uman se află și în Deci moartea putea să îmbucheze mai multe moralei sunt puse și în cârca preoţilor... Chiar
structura anatomo-psihologică a energii și calităţi, chiar contradictorii, precum afirmaţia lui Dumnezeu că... Ivan semăna, la
Morţii, fiindcă, aflată în Turbinca o suprarealitate pe două picioare, cu faţa cam cheful din iad, cu un popă tuns, arată că numai
lui Ivan, a fost, la un moment dat, cuprinsă băbită!... Oricum, parcă de la începutul lumii, de un popă tuns putea să-și petreacă zilele, în
de suferinţe, necunoscute de ea până atunci, pe vremea întâiului om născut pe pământ, deci iad, alături de niște diavoli?!... Deci Dumne-
suferinţe care păreau să întreacă marja de în afara paradisului, de unde se trăgeau părinţii zeu cunoștea această cestiune – despre popi și
suportabilitate a făpturilor omenești! Ea a săi, Adam și Eva, de atunci moartea se străduise draci – înainte de a-l întâlni pe Ivan!
început să se smiorcăie, chiar să plângă în să-și consolideze un mit personal! Și reușise! Ea
interiorul ei psihic – fiindcă ne este greu să putea să stropșească scânteia divină a vieţii! Era Dumnezeu, fiind nevăzut de oameni, parcă
vedem moartea lăcrimând, cu ochii plini de o imposibil ca Ivan, un simplu ostaș lăsat la vatră, nu putea fi ceva anormal, cât timp era Tătânele
tristeţe apoasă!... Dă din coate, cumva, teatral, să poată – acum nemaiavând nici vreo sabie, Ceresc al necuprinsului... Al tuturor spaţiilor
ca să i se vadă chinurile poate chiar de Dum- ori vreo pușcă la îndemână! – să-i pună capăt lumii! Probabil, exagerăm noi puţin?!... După
nezeu, înjurând, firește, turbinca rusnacului?... orgoliului morţii, de a băga în pământ pe cine-i crucificarea lui Iisus și învierea Lui, prin căl-
Și dând vina nu, neapărat, pe o forţă divină, nu, ieșea în cale, pe cărare! O, dar Ivan ducea în carea morţii, Dumnezeu își închipuia că viaţa
ci pe vodca îngurgitată de un rusnac pensio- spinare o armă ce părea o simplă turbincă! Ori pământenilor decurge în fericire, fără de
nat din armată!... Afurisitul, nu mai avea arme păcate?... Acest amănunt mă face să spun – dar
de foc, să-și poată distruge inamicii, așa că a Putti de Cătălin Bălescu nu să cred cu desăvârșire! – că Dumnezeu cam
apelat la nenorocita sa de turbincă!... Moartea uitase de... oameni!... Poate chiar viaţa deplină,
nu știa de unde căpătase turbinca o energie turbinca, după întâlnirea dintre Ivan și Dum- fericită, a unui rusnac chefliu îl determinase să
supraomenească, sau mai bine spus, nu voia să nezeu, devenise o armă divină, invincibilă! Așa coboare pe pământ întru reafirmarea Iubirii
se știe că-l suspecta, în această afacere, dintre că Ivan s-a folosit cu grăbire de această armă pe faţă de urmașii urmașilor paradisiacilor Adam
viaţă și moarte, chiar pe Tătânele Ceresc! care moartea nu dădea nici două carboave! Ivan și Eva, întru reconfirmarea Iubirii acestora faţă
îi dăduse, unui bătrân cerșetor, o carboavă – și de Biserica lui Hristos... Poate că, etern fiind,
Iisus, pe cruce, își iertase schingiuitorii – că bătrânul îl răsplătise cu o armă teribilă – vidul era normal ca Dumnezeu să pară în faţa lui
așa era el făcut, să ierte păcatele păcătoșilor! din turbincă, în care putea pune în arest orice Ivan ca un om bătrân, cu părul alb!... Iar în
– dar nu uitase să-l întrebe pe Dumnezeu, răutate, mârșăvie, sau gunoi!... această lume a uitării unora – chiar preoţi tunși
cuprins de fiorul rece al morţii... „Doamne, fiind! – de harul Bisericii lui Hristos, oamenii
Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?! Așa Diavolii, cu care se întâlnise Ivan, erau niște puteau îmbătrâni mai ușor... Și fără de puteri,
că Iisus moare ca un om, plângând, văitându-se personalităţi cheflii, cu care puteai să-ţi petreci puteau și mai ușor să devină cerșetori! Cerșeto-
ca un om năpăstuit de moarte!... În faţa morţii zilele în bucurii!... Ivan a tras un chef cu ei, ria devenise, cumva, mai ales pentru vârstnici,
nici Iisus Cristos n-a putut să nu-și dovedească mișto, de care i s-a dus buhul ca de popă tuns! un mod de viaţă!
– om fiind și el! – tulburarea adusă de ultima Chiar Dumnezeu a repetat această sintagmă,
Sa zi de pe pământ, înainte de a ucide, chiar pe care o auzise!... Da, i-o reprodusese, chiar Când un oștean, mai puţin tânăr, e cuprins
el, moartea!... Așa că răstignirea lui Iisus pe în faţă, lui Ivan... Că i s-a dus vestea ca de un de milă faţă de un bătrân și-i dă o carboavă, din
cruce nu se deosebește cu nimic de moartea popă tuns! toată averea sa de două carboave, Dumnezeu
unui om răstignit pe cruce! Suferinţa sa este este cuprins de bucurie, fiindcă divinitatea din
omenească! Nici măcar o vorbă de ură sfântă Asta înseamnă și altceva: că popii – unii, oameni nu pierise definitiv!... Să dai dovadă
împotriva răstignitorilor săi! Și nici măcar nu desigur! – de atâta fericire lumească, începu- de milă faţă de un necunoscut, când ţi se face
s-a atins de ei cu un cuvânt, care să-i ducă spre seră să se tundă, sau să fie tunși, ca să pară, milă de Dumnezeu, care poate trăi în orice om,
o soartă mișelească! Sau, măcar, să le grăbească cumva, mai independenţi de ideile creștine, aproape nimic nu e pierdut pe pământ! Relele
zilele și nopţile de pe pământ, scoţându-le din restrictive, mai ales în privinţa ghiuleaiului cu și belelele ce mai pâlpâiau în inimile unor făp-
balamale! vodcă și, firește, cu fete și femei deochiate!?... turi, sau relele lumii de pe pământ, puteau fi
Popii tunși, vasăzică, își duceau viaţa eliberaţi puse în turbinca lui Ivan, care știa să le vadă!...
Ei, acum... Să trecem la Ivan Turbincă... de niscaiva constrângeri!? Chiar viaţa sexu- Deci Dumnezeu îi acordă lui Ivan și turbincu-
Privită mai din apropiere, moartea părea ală, plenară, extatică, nu era un păcat, fiindcă ţei sale o energie divină! Semn că până acum,
o făptură banală, astfel că puteai să n-o bagi uneori ducea... la Creaţie!... Adică la aducerea totuși, Dumnezeu nu se ascunsese de oameni
în seamă, sau s-o bagi în ce se bagă, de obicei, pe lume a unor prunci legali, sau a unor copii și nu-i uitase, crezându-i fericiţi!
persoanele ce merită trimise în spaţiul din din flori!... Urmele acestei Creaţii – erau, până
care apar pe pământ! Moartea părea, deci, mai la urmă, urmele divine pe care le lăsau popii Dumnezeu, își zice Ivan, în inima sa per-
degrabă, aparţinând realităţii și nu irealităţii! pe pământ!?... sonală, se află în fiece clipă lângă noi, și chiar
Dar când o cunoșteai mai bine – uneori, din în geografia, istoria și densitatea materiei aflate
păcate, personal – ea nu mai putea să apară Dar, ca să fim drepţi, trebuie să spunem că, pe pământ!
drept o adevărată femeie, și nici măcar o nu de puţine ori, momentele de dezechilibru ale
fantasmă, o irealitate! Ea devenea reală prin Numai că Ivan Turbincă, privind pămân-
puterea de a trimite pe oricine într-un alt ori- tul în lung și în lat, constată, sorbind mereu
zont! Și devenea ireală, în același timp, pentru din vodca sa miraculoasă, că el, Ivan, se
că, de fapt, feminismul nu este chiar ucigător, află în limita ciudată, dintre istorie și ideal,
mai are și alte calităţi aducătoare de bucurii. dintre viaţă și moarte! O, moartea era fiinţa
Dar, trăind atâţia ani în armata rusă, Ivan bizară, uneori invizibilă, alteori!... Ptiu! Bună
putea să vadă, cu ochii săi personali, ceea ce de dat pe răzătoare! Sau mai bine, da, da,
toţi soldaţii din lume vedeau: moartea, trăind! bună de băgat în turbincă... Și dată pe Apa
Activând! Muncind cu elan, împlinindu-și, Sâmbetei! Pământul trebuia să rămână Ceta-
uneori, peste plan, doleanţele!... tea iubirii și a lichidului numit vodcă, și nu
Cetatea morţii! ■

(Continuare în numărul viitor)

6 Nr. 7 (179) ♦ iulie 2018 Scrisul Românesc Cronică
literară

Constantin Eminescu –
CUBLEȘAN

Istoricul comentariilor filosoficerintre puținii (din păcate) cercetători un studiu exegetic amplu, temeinic, bine sus- considerând că astfel „văzut prin poezia lui, pesi-

ai creației lui Mihai Eminescu, care au ținut argumentațional, alcătuit sub forma unui mismul lui Eminescu alcătuiește o privire asupra

Papelat (și apelează, benefic) la Corpu- dicționar analitic, probabil (?!) singular la ora lumii în felul său particular”, lărgind „mângâierea
sul receptării critice a operei lui M. Eminescu aceasta, în cercetarea eminescologică. Totul contemplării artei lui Schopenhauer”.
– o excepțională întreprindere, ce se întinde pornind de la realitatea că „Eminescu a înțeles Un prim studiu consacrat integral gândi-
în peste douăzeci de volume (până acum), filosofia în felul său, a înțeles poezia în felul rii filosofice a lui Eminescu, în Transilvania,
realizată de I. Oprișan – se numără Ștefan său, a înțeles relația omului cu natura și cultura este Pesimismul în poeziile lui Mihai Eminescu
Munteanu, autor al unui studiu mai vechi, în felul său și, a procedat în felul său, genial. (1889) datorat lui Vasile Goldiș pledând pentru
de interes major, privind influența indiană în (…) Eminescu a înțeles că nu este suficient să considerarea creației eminesciene „în spiritul
opera marelui poet (Filosofia indiană și creația fie numai poet, ori numai filosof; că trebuie să timpului” și prin aceasta „ar putea fi înțeles
eminesciană, 1997), care a avut inspirația de a conjuge valențele poeziei cu cele ale filosofiei, pesimismul lui Eminescu”. La Cernăuți, Vasile
urmări și comenta, într-un soi de panoramă pentru a se apropia cât mai mult de Absolut. Gherasim publică, în 1923, studiul Influența lui
istorică, evoluția opiniilor critice privitoare (…) A înțeles că niciun creator nu poate fi con- Schopenhauer asupra lui Eminescu, reiterând
la filosofia creației lui Eminescu (O istorie a siderat genial dacă nu-și creează propriul său ideile lui Gherea „cel care credea că pesimismul
opiniilor privind filosofia lui Eminescu, vol. Absolut”. Iată coordonata pe care urmărește lui Eminescu este produsul mediului social”,
I, Ed. Eikon, 2017), utilizând din plin oferta modul cum se pozițio- context în care exegetul consi-
antologiei realizată de I. Oprișan. Nu în toate nează, în timp și în diferite deră că pentru poet, lumea „e o
cazurile, se-nțelege. Acolo însă, unde textele conjuncturi ale dezbateri- stare de trecere, de la felul ei de
originale sunt mai greu de găsit și de con- lor ideatice, comentatorii acum, la starea haotică din care
sultat, a utilizat cu încredere selecția pusă la acestuia. Titu Maiorescu s-a născut” abordând problema
dispoziție de Corpusul… Sunt luate în discuție, vorbește cel dintâi despre privind apariția „răului” în lume,
în ordine cronologică, interpretările a 22 de vocația filosofică a poe- semnalând în acest sens „o sepa-
autori, începând cu T. Maiorescu și C. Dobro- tului, Ștefan Munteanu rație între viziunea lui Eminescu
geanu-Gherea, până la I. Petrovici și T. Vianu, reținând cum marele și cea a lui Schopenhauer.
lăsând a se înțelege că urmează o continuare, critic „observă că în cazul Un emul al lui Maiorescu,
într-un al doilea volum (poate chiar și într-un lui Eminescu predispoziția este I. A. Rădulescu-Pogoneanu
al treilea), întrucât eminescologia de după cel poetică înnăscută este care, abordând traducerea făcută
de Al Doilea Război Mondial este mult mai completată de larga lui de Eminescu din Kant (Câteva
bogată, având deschideri nuanțate de interpre- cultură științifică, artistică pagini din tinerețea lui Eminescu,
tare diversă și de marcată profunzime. și filosofică, toate asumate 1903), „aduce, împotriva apa-
Se remarcă, din capul locului, faptul că într-un mod personal”. renței, un mare câștig pentru
aproape fără excepție cei care au abordat În ce-l privește pe C. Dobrogeanu-Gherea, clarificarea temei privind filosofia poetului”.
aspectele legate de gândirea filosofică a lui M. ne atrage atenția că după părerea acestuia „Emi- În teza de doctorat, susținută la Universitatea
Eminescu, au ținut să elucideze, cu argumente nescu și-ar fi întors idealul spre trecut, nu spre din Leipzig, Lirica de idei, Panait Cerna pune în
dintre cele mai diferite, fondul pesimist al cre- viitor”, că poetul „nu și-ar fi strămutat idealul în relație „conștiința tragică eminesciană” cu „par-
ației acestuia, influența lui Schopenhauer și a trecut fără o luptă lăuntrică”, doar că, criticul de ticularitatea felului de a iubi al poetului”, Ștefan
indianismului, chiar dacă unul dintre primii cri- la „Contemporanul” „a direcționat, cu preme- Munteanu subliniind faptul că P. Cerna îl alătură
tici ai poetului, canonicul Al. Grama, de la Blaj, ditare, explicația privind creația eminesciană, pe Eminescu unor Lenau, Leopardi și Alfred de
amenda în 1891 cu vehemență tocmai influența pentru a-și crea o ocazie favorabilă de a rosti Vigny, arătând însă prin ce anume acesta se deo-
filosofului german, pentru ca, în pandant, după principiile propriei doctrine socialiste asupra sebește de iluștri săi predecesori. Contribuția lui
două decenii (de-acum) de receptare critică a literaturii”. De aici pornind, întregul șir al discu- H. Sanielevici în abordarea gândirii filosofice a
acestei opere, unul dintre cei mai autoritari filo- țiilor ce au urmat în timp, s-au direcționat după lui Eminescu se află în studiul Sărmanul Dionis
sofi ai momentului, la noi, Mircea Florian, să aceste două jaloane opuse, fiecare comentator, (1909) în care demonstrează că poetul „nu a
pledeze cu tărie: „pentru a merge mai departe, într-un fel sau altul, mai mult sau mai puțin fost un decepționist ci un romantic format în
eminescologia trebuie să-și însușească și per- direct, raportându-se la ele ca la autentice borne strânsă legătură cu romantismul german”, când
spectiva filosofică de analiză” (Gândirea lui de orientare în demersul exegetic pe trasee dife- „aprioritismul kantian este dus mai departe și
Eminescu, 1914). E, cu evidență, bine venită rite. În ordine cronologică îl reține pe Grigore D. transformat într-o filosofie a eului, de către
o asemenea întreprindere la care se angajează Pencioiu, cu un studiu din 1890 intitulat Proza Fichte, iar această filosofie devine un idealism
Ștefan Munteanu, întrucât avem astfel, în sin- lui Eminescu (Sărmanul Dionis), „cel dintâi magic, la Novalis, «filosofie pe care o ilustrează
teză, imaginea clară a evoluției interpretărilor asupra prozei eminesciene” în replică la Gherea, Eminescu în Sărmanul Dionis»”.
critice privind gândirea filosofică a lui Emi- punctând: „Eminescu era temperamental pre- Un filosof al dreptului, Mircea Djuvara, în
nescu, pe un drum deloc lipsit de sinuozități și dispus la pesimism” și că e „nepotrivit să i se lucrarea Filosofia poeziei lui Eminescu (1914),
controverse în ordine ideatică. Domnia sa face ceară poetului o imagine a «femeii socialiste», de „urmărește cu insistență două caracteristici ale
nu doar o selecție a autorilor (nu doar a celor vreme ce în lirica sa, prin excelență romantică, poeziei lui Eminescu, respectiv dimensiunea
mai cunoscuți și mereu citați) ci și o selecție a dragostea-vis stabilește o altă imagine a iubirii”. istorică și dimensiunea filosofică”, el urcând
textelor acestora, oferind pentru fiecare autor Nicolae Petrașcu, pe fondul aceleiași pole- către Nirvana indiană înțeleasă ca Absolut,
în parte câte o succintă fișă bio-bibliografică și mici cu Dobrogeanu-Gherea, în Mihai Eminescu. „în felul acesta, vibrația poetului în fața ideii
o obiectivă fixare în epocă a acestuia precum Studiu critic (1892), pune în discuție gândirea de suferință” face ca pesimismul eminescian să
și a textului reprezentativ pe care îl ia apoi în prin imagini având „idei și combinații de idei, devină „o sacră melancolie în fața Absolutului,
discuție, subliniind, de fiecare dată, noutatea și și logică, și judecată, adică un laborator intelec- ceea ce schimbă cu totul sensul discursului”.
originalitatea punctului de vedere exprimat. E tual în care își gravează efigia”, Ștefan Munteanu
Continuare în p. 9

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (179) ♦ iulie 2018 7

Bleu-alb-roșu Parisul în vară Adrian
Jurnal parizian (XIX) Scene de viață, străzi și zile CIOROIANU

Probabil că ecologiștii au dreptate: la radio și pe mai multe posturi de televi- M-am așezat pe bancă și am deschis căr-
schimbările climatice chiar există, ziune – poate că ar prinde bine de văzut, în țile nou cumpărate. Toate aveau, evident, o
s-ar spune, uitându-te la anomaliile comparație, cum stau lucrurile la noi și de ce etichetă adezivă cu prețul, chiar pe copertă
vremii de peste tot din lume, inclusiv Bucu- în România persistă stupida impresie că, vezi – noroc că m-a învățat o vânzătoare cum
reștiul, Craiova sau Parisul. Mi se întâmplă Doamne, „cultura nu vinde”! –, iar numărul scapi de aceste etichete, un secret pe care
frecvent, atunci când vorbesc la telefon cu ai oamenilor (inclusiv tinerilor) pe care îi vezi vi-l împărtășesc bucuros, pentru că se aplică
mei din țară, să ne mirăm reciproc. Sfârșit citind în metrou este impresionant (cam cum tuturor etichetelor adezive: e de ajuns să
de lună mai înnorat la Paris, de ziceai că-i era în București pe la finalul anilor ’90, dar țineți o brichetă sau o flacără deschisă două-
toamnă – după care peste o lună, la final acum, din păcate, nu prea am mai văzut – sau trei secunde sub etichetă și aceasta se va
de iunie, era plină caniculă pe Sena – exact poate am luat eu metroul românesc la ore dezlipi fără nicio urmă. Și, cum mă uitam eu
în timp ce în România, la
Sud de Carpați, ploua de prin cărți, numai că se apro-
rupea pământul. Cu ani pie două doamne – ambele
în urmă observasem că, pe la 60 de ani. Adevărul e că
vara, vremea de la Viena banca mea era încă însorită
urma peste două zile și la (era trecut de ora 20, totuși),
București (sau, altfel spus, normal să atragă, iar eu am
vremea de azi de la Paris fost galant și le-am invitat pe
urma peste 3-4 zile la Bucu- doamne să se așeze, strângân-
rești). Acum nu mai sunt du-mi lucrurile împrăștiate în
foarte sigur. La final de jur. Dânsele mi-au mulțumit,
iunie, într-o zi oricare din s-au așezat și au început să
săptămână, 28 de grade la șușotească. O vreme, prins cu
Paris și, în același moment, volumele mele, n-am plecat
21 de grade la București – urechea. Dar, după minute
de regulă era invers vara, bune, doamnele au ridicat
capitala noastră fiind mai tonul ele însele, astfel încât
„încinsă” decât a lor. efectiv nu aveam cum să nu
La Place Dauphine le aud sporovăiala – la efectiv
30 de centimetri distanță de
*** nepotrivite?). Dar cred că cea mai îmbucu- ele. Vorbeau în engleză. Una era – am dedus
rătoare veste a studiului despre care vorbesc – fiica americancă a unei mame în vârstă
Centrul Național al Cărții din Franța este următoarea: la categoria de vârstă a și cu sincope de memorie (probabil vreun
(simpla existență a instituției spune ceva!) tinerilor adulți (15-25 de ani), 86% dintre soi de Alzheimer?), care locuia încă într-un
a comandat un studiu unui institut sociolo- ei au citit în medie 13 cărți în cursul anului apartament din Paris, iar cealaltă, franțu-
gic (Ipsos) despre starea lecturii în Hexagon trecut, consacră lecturii cca 6 ore pe săptă- zoaică, era femeia care avea grijă de mama
(L’Express, 27 iun. 2018, p. 96). Rezultate mână (media, desigur), iar fetele, se pare, par primeia. Dialogul lor, cu totul înduioșător.
grăitoare: pe de o parte, constatarea (nu mai... cititoare decât băieții – fetele au media Fiica americancă punea tot soiul de între-
tocmai fericită pentru puriștii criticii lite- de 16 cărți pe an, iar media orelor de lectură, bări, rod al curiozității cuiva care nu părea
rare) că literatura polițistă domină vânzările în cazul lor, este de 7 și 40 de minute! Intere- că stă mai mult de 2-3 săptămâni pe an cu
– fie autori francezi, fie străini (nordicii stau sant – și oarecum optimist, studiul respectiv. mama. Îngrijitoarea, într-o engleză chinuită,
foarte bine, se știe și la noi). De menționat, așa cum o vorbesc majoritatea francezilor în
în context, că majoritatea săptămânalelor *** vârstă (dacă o vorbesc!), îi răspundea pe cât
pariziene au propriul lor clasament/top de posibil, dar nu părea că răspunsurile conving
best-sellers (sau les meilleures ventes, în lim- Într-o amiază de iunie, spre seară de fapt, cealaltă parte. Îngrijitoarea, clar, dorea să
bajul locului), iar paginile dedicate culturii eram la capătul unei plimbări prin oraș, pară pozitivă și optimistă; fiica, dimpotrivă,
(inclusiv cărților sau scriitorilor) sunt sem- mă tot uitam la ceas să văd ce șanse am să părea cu totul pusă pe gânduri de starea în
nificative. Recunosc faptul că, măcar din prind măcar parte din meciul de fotbal al care își găsise mama (probabil la un an de
curiozitate, urmăresc clasamentul săptămâ- serii (Campionatul Mondial din Rusia a fost la ultima vizită?). La un moment dat, fiica
nal pe care îl publică revista L’Express, pe transmis selectiv de televiziunea publică a întrebat-o pe îngrijitoare: „Aceste cuvinte
baza a 800 de librării, mall-uri sau situri de TF1, cu mult mai puține meciuri preluate au fost ale mamei sau sunt ale tale, acum?”.
vânzare de carte de pe Internet. Clasamen- decât televiziunea publică de la noi, TVR!), În imposibilitate de a mă sustrage proximi-
tul are 20 de poziții la categoria Ficțiune și aveam în rucsacul din spate câteva cărți pe tății, am simțit, preț de câteva secunde, cum
alte 20 de locuri Eseuri/Documente, adică care tocmai le cumpărasem de la buchiniștii franțuzoaica încerca, încurcată, să îngaime
non-ficțiune. Periodic apar clasamente la de pe bulevardul Saint Michel și am decis un răspuns, dar nu am mai avut nervii să văd
vânzarea de benzi desenate sau la cărți de să mă așez pe o bancă de piatră din Place urmarea. Mi-am luat lucrurile și, vreme de
istorie. Desigur, un astfel de clasament este Dauphine, lângă (fostul) Palat de Justiție. alte secunde, am cântărit în sinea-mi cum
oricând discutabil, cea mai bună vânzare nu În piața umbrită de castani (de genul celor anume să le salut pe doamne – în franceză?;
înseamnă, la cărți, neapărat cea mai mare care fac flori, dar nu și fructe...), mai multe în engleză?
valoare etc. – dar, în același timp, e clar echipe mixte improvizate jucau petanque Nu știu ce ați fi făcut în locul meu. Eu am
că aceste liste sunt foarte sugestive pentru și, la rându-le, respectivele și respectivii decis, totuși, să le spun Bună seara în franceză.
mersul unei societăți. În plus, în Franța sorbeau din sticle de vin sau bere aduse
există emisiuni despre carte/cărți/scriitori de-acasă. (va urma)

8 Nr. 7 (179) ♦ iulie 2018 Scrisul Românesc Eseu

Retrocritica Ioan Escapade literare pariziene
LASCU

Marie-Rose Guarniéri este o persoană hățișul cărților, cine erau călăuzele luminate devenise, în preajma Marelui Război, centrul
cu o mulțime de atribuții în dome- „prin captivantele odisei ale lumii literare?” lumii creatoare, către locațiile din apropierea
niul muncii cu cartea. Este librar la Iată cum sună numele lor alături de cărți, în bazilicii Saint-Germain-des-Près, cafenelele
„Abbesses”, prezidentă a Asociației „Verbes”, acest caz exclusiv de eseistică, critică și istorie „Les Deux Magots” și „Le Flore”. Subiectul
fondatoare a Premiului Wepler și inițiatoare literară: Laure Adler, Claude Arnaud, Gérald fusese anterior tratat, fie și parțial, în cele două
a manifestărilor festive înscrise sub genericul Bronner, Régis Debray, Stéphane Guégan, Luba volume deja amintite. Cât despre Cărți pentru
„Librăria independentă”. Colaborează constant Jurgenson, Marie-Hélène Lafon, André Mar- degustare – literatura se așează la masă, volum
cu SOFIA (Societatea franceză a intereselor de kovicz, Véra Michalsky, Valérie Mréjan, Yves publicat de Michèle Villemur, ziarist cultural
autor), cu CNL (Centrul Național al Cărții), cu Pagès, Olivier Renault, Tiphaine Samoyault, și cronicar gastronomic, specialitate răspândită
Frédéric Dorin, Dominique Massard și Francis Michèle Villemur. Dintre aceștia paisprezece, în Franța, este vorba într-adevăr de o incursi-
Bugeaud de la Cafeneaua editorilor și, în fine, cunoscut pe plan internațional este Régis une istorică în arta culinară: preferințele unor
cu SNE (Sindicatul Național al
Editorilor). Toți aceștia, expo- Régis Debray mari doamne ca Marie-Antoi-
nenți ai unui „spirit vagabond”, nette, Madame de Pompadour,
s-au întrunit ca să le dezvăluie Debray (n. 1940). Absolvent al celebrei École împărăteasa Joséphine...
cititorilor cum să abordeze, în Normale Supérieure, filosof și ziarist, profe-
cruciș și-n curmeziș, munții de sor de filosofie la Universitatea din Havana, s-a Altă escapadă literară se poate
cărți, producte ale mulțimii de implicat în mișcarea marxistă a lui Che Gue- comite aflând o carte intitulată
edituri franceze, așa cum s-au vara. A fost arestat în Bolivia în aprilie 1967, La Révélation d’Arès, editată de
petrecut lucrurile inclusiv la aproape în același timp cu Ernesto Guevara, și ADIRA și pusă la dispoziția
recentul Salon du Livre. condamnat la 30 de ani de detenție. La înce- curioșilor la bizara librărie „L’eau
putul anilor ’70 a fost pus în libertate după bleu”. Cartea nu a fost acceptată la
Cu toate că pe meleaguri intervențiile unor personalități precum Ch. recentul Salon. Promotorii ei dau
carpato-danubiene nu a auzit de Gaulle, Sartre, Malraux și Papa Paul VI. A și o explicație: pentru că incomo-
(aproape) nimeni de „Abbesses”, trecut apoi în Chile, unde l-a cunoscut și inter- dează bisericile, religia, politica,
de „Verbes”, de Premiul Wepler etc., congre- vievat pe Salvador Allende. A revenit în Franța ideile prestabilite. Motive în plus
gația spiritului „vagabond” s-a gândit deci la în 1973 după puciul lui Augusto Pinochet și pentru a citi o carte ce insistă în a promova
niște modalități cu ajutorul cărora să orienteze moartea lui S. Allende. A publicat aproximativ iubirea, iertarea, pacea, inteligența inimii,
lectorul, efectiv sau potențial, prin „pădurea cincizeci de volume în franceză și engleză, între eliberarea de prejudecăți! Revelația constă în
obscură” a fenomenului livresc actual. Simplu care câteva despre Guevara, Allende și Charles mesajele pe care Michel Potay le-a primit în
și la îndemână: propunând cu dezinvoltură de Gaulle, dar și despre Tupamaros, gherilă de 1974 de la Iisus Cristos (40 de teofanii noc-
excursiuni, în „această excepțională luxuri- stânga din Uruguay, în anii 1960. A primit Pre- turne!) și în 1977 de la Dumnezeu Creatorul
anță editorială”, pentru a accede la „descoperiri miul „Femina” pentru volumul La neige brûle, (5 manifestări directe) la Arès, în Gironde.
prodigioase”. Deschiderea concretă se face, în 1977. Membru al Academiei Goncourt între În esență mesajele se referă la propovăduirea
cum altfel?, prin modalitatea simplă și directă 2011 și 2015. În „hoinăreala” livrescă propusă Binelui ce poate fi înfăptuit de omul nedesăvâr-
a mijlocirii unor „întâlniri cu personalități de Marie-Rose Guarnéri et co. Régis Debray șit al secolului XX, fiindcă fiecare ființă umană
alese de noi cu pasiune”. Ce fel de pasiune? era prins cu France-Amérique, échange de bons poartă în ea mântuirea întregii omeniri. Binele
Aceea izvorâtă din admirația sinceră pentru procédés, de altminteri o temă predilectă. Apă- e definit ca fiind „floare și fruct al credinței
operele invitaților, „pentru erudiția, talentul rută chiar în 2018, cartea a fost precedată de Le active și creatoare.” În urma revelațiilor, Michel
și parcursul lor original”. Cohorta interlocu- Nouveau Pouvoir (2017) și Civilisation (2017). Potay, până atunci ateu și angajat în politică, a
torilor se va alcătui din editori, cercetători ai intrat în rândurile clerului ortodox. Tatăl său a
mișcării literare la zi, traducători, o doamnă Dintre celelalte cărți alese pentru les flâne- fost comunist, iar mama – crescută și educată
specialistă în istoria artei culinare, o plasticiană ries – intérieurs de l’édition pot atrage atenția la o mănăstire.
și, bineînțeles, scriitori. Metoda, aplicată și la De Montparnasse à Saint-Germain a lui Olivier Încă o escapadă literară este posibilă pro-
Salon du Livre, este atractivă prin anvergură și Renault și Les livres à déguster – la littérature curând și lecturând cartea lui Savatie Baștovoi,
diversitate. Promisiunile sunt mai mult decât se met à table de Michèle Villemur. Olivier Învățăturile unei foste prostituate către fiul ei
promoționale: „Vocile lor inspirate vă vor purta Renault este scriitor, cronicar literar și librar handicapat. Cartea a fost tradusă în franceză de
până în cercurile nevăzute ale istoriei noastre la Paris. A publicat, între altele, Montpar- Laure Hinckel și publicată în 2018 la Éditions
literare. Cu toții vor scoate la iveală marile fan- nasse: Les lieux de légende (2013) și Le Paris „Jacqueline Chambon”. Savatie/ Ștefan Baștovoi
tome întemeietoare ale trecutului și vor reda de Cendrars (2017). Din Montparnasse la (n. 1976) este un călugăr din Republica Mol-
farmecul universului livresc. Acest capital cul- Saint-Germain este o istorie turnantă a depla- dova care și-a încercat talentul publicând eseu,
tural mulțumită căruia suntem atât de bogați și sării polului artistic și literar din cartierul ce poezie și roman. Până la intrarea în monahism,
din care noi ne-am făcut o ambițioasă cucerire, tânărul Ștefan împărtășea destul din convinge-
vă va fi transmis la ora unei generoase risipe.” rile ateiste ale tatălui său, profesor de logică la
universitate. Un paradox biografic asemănător
Dacă această prodigalitate va fi pusă la cale, cu cel al lui Michel Potay...
ea ar putea avea loc și în decorul unei elegante Escapade literare la îndemână sunt aborda-
și ospitaliere cafenele a editorilor, atașată fără bile și prin Celebro, o aplicație mobilă gratuită
doar și poate la faimoasa tradiție a cafenelelor care urmărește să prezinte acel Paris al români-
literare pariziene. Ceea ce s-a și întâmplat la lor, en vogue în ultimul timp. Escapade literare,
Salon du Livre și se poate întâmpla oricând în scris și citit ambulant, se pot face, desigur, mer-
Parisul cafenelelor literare. gând la Paris, dar și călătorind virtual grație
oportunității oferite de Celebro. ■
Cine erau acei „purtători de făclie” prin

Poezie Scrisul Românesc Nr. 7 (179) ♦ iulie 2018 9
Cronică literară
Poeme Andrei
Elena CODRESCU
ȘTEFOI

O altă închipuire declară că îi admiră curajul „Timpul e ființă are conștiință”
și se întreabă în sinea lor
Cu o mână albă și ciungă dacă nu cumva e dusă cu pluta Timpul e ființă are conștiință.
lângă una neagră cu aere de vedetă lucrează acolo împătimit curat patriotic Timpu-i imanent dar nu inocent
singurătatea îndeasă și azi pe retină în timp ce sufletul ei se chircește E scurt la venire și lung la plecare
și pe fiecare dintre petele ei la bâzâitul unui țânțar E bun la primire și rău la despărțire.
petalele dolofane din această grădină În cea mai tristă poezie chineză
când o altă închipuire lasă șampania Într-o seară de martie (și-s triste toate poeziile chineze)
să se prelingă prin fiecare vertebră zice poeta „eu rămân, tu pleci”.
și lumina la asfințit să pătrundă Cade neaua la tropice Timpul conștientizează zice Carmen
în fiecare papilă și sub mucoase fierbe gheața la poli nu-i relativ și nici inocent
să mărșăluiască prin osul parondontal numai pe dealul casei natale se pare că doar de rău e conștient.
până la rădăcina primelor cuvinte supte la sân bate același vânt din Siberii Calitățile pe care i le dăm în viitor
înainte de a se cuibări mă uit în jur cu frica de care-am aflat ca speranța și progresul sunt pastila
precum șarpele alergat de mulțime pe la cinci ani când am văzut primul film placebo a unei ființe fără milă.
obosit de-atâta hărțuială și hărmălaie la căminul cultural de lângă biserică
între coarnele furcii pe-o cărare neacătării într-o seară ploioasă de martie – Note din paradis
un camion mare și roșu venea în viteză
Ca la război avea să se rostogolească de pe perete Și dacă visul tău ar fi film cum l-ai numi?
peste noi spectatorii nevolnici Nuci de cocos din palmieri bântuiți!
Vei pleca și tu pe nepregătite să ne strivească până la unul Și dacă ai fi animal ce fel de animal ai fi?
după ce te-ai tot pregătit mi-aduc aminte Nu răspunde acum. O să batem tobele.
ai arme prea multe cu toată șira spinării Relaxează-te. Integrează cadența.
și excedent de bagaje cum am sărit de pe scaun Zeci de mii de oameni visează la multiplex.
nici un deget care să iubească trăgaciul și cum râdea în hohote O grozăvie de animale au scăpat din junglă
nici o cheie care să-ți deschidă calea sala întreagă sau din păpuși de cârpă rămase în copilărie.
nici un crez care să aștearnă Eu sun leu eu cămilă eu un cățeluș în cușcă.
rostul desenului din covor Urme și aripi Toți avem exact 26 de ani și suntem milioane.
sub umbra spaimelor Născuți digital ne prețuim telefonul
cu coarne multiplu ramificate Ascunde între perne două sonate mai degrabă am face sex decât
sub urma pe care ele o lasă hrănește-le cu boabe de asfințituri să-ți împrumutăm mobilul ca să chemi Urgența.
ține-le departe de hărmălaia
Pe linia frontului cu care vine netăinuitul
lasă-le acolo cum lăsa pe vremuri bunica
O dantelăreasă pe linia frontului două cloști gemene în două coșuri
mintea cea limpede cu acul și muselina în magazie sub banca de lemn
nimeni nu știe că nu vede decât cu jumătate ele or să nască pui vii
din jumătate de ochi care să-ți umple de urme și aripi
combatanții din ambele tabere tărcatele pagini pe lumea cealaltă

Continuare din p. 6 (Filosofia antică în opera lui Eminescu, 1924), eminesciene, ale căror idei sunt reunite într-o
G. Bogdan-Duică (Despre „Luceafărul” lui Emi- amplă și fundamentală sinteză: Poezia lui
Tot în 1914 publică M. Florian studiul Gân- nescu, 1925 – vorbește despre originalitatea lui Eminescu (1930). Astfel, profesorul vorbește,
direa lui Eminescu în care vorbește despre „un Eminescu în legătură cu „trecerea de la zmeul după cum ne edifică Ștefan Munteanu, despre
pesimism care nu înseamnă cedare și compro- din baladă la luceafărul din poem”), Iulian „prezența unei filosofii stoice în poezia lui
misuri în ce privește dimensiunea umană, ci Jura (Mitul în poezia lui Eminescu, 1933), Ion Eminescu”, numai că „și la această filoso-
modalitate de eliberare din strânsorile egoismu- Sân-Giorgiu (Eminescu și spiritul german, 1934 fie, Eminescu ar fi ajuns tot sub influența lui
lui degradant”. Se oprește apoi asupra cercetării – analizând profund felul în care Eminescu s-a Schopenhauer” și, căutând „surse hegeliene în
Din filosofia lui Eminescu (1911) a lui Marin Ște- raportat la creația lui Goethe), Grigore Tăușan manuscrisele rămase de la poetul-cugetător”,
fănescu, în care se vorbește despre un sistem de (Munca lui Eminescu, 1909). indică sursele „concepției dezvoltării organice
gândire al românilor atrăgând atenția că Emi- a societății omenești și a tuturor formulelor
nescu nu este un simplu pesimist ci un idealist. În fine, Ion Petrovici cu două studii de inte- culturii spirituale, analogă dezvoltării ființe-
res major: Contribuții la filosofia lui Eminescu lor vii, din embrion”, idee pe care „o formulase
În 1921 într-un studiu cu titlu retoric: Ce (1930) și Poezia filosofică a lui Eminescu (1939) limpede Hegel”.
trebuie să fie Eminescu pentru noi?, Romulus demonstrând, cum sintetizează Șt. Munteanu
Demetrescu identifică rădăcini ale pesimismului că „Eminescu înclina către idealismul metafi- Ștefan Munteanu discută pe larg contri-
eminescian în puncte de sprijin exterioare – zic, teorie care face din lumea sensibilă, un vis buția, în parte, a fiecăruia dintre acești autori
influența literaturii vechi populare și bisericești, fragil al spiritului nostru”, căutând a identifica care abordează opera lui M. Eminescu din per-
pe lângă sistemul lui Platon și gândirea lui Kant, argumente pentru o contribuție originală a lui spectivă filosofic, alcătuind astfel un veritabil
apreciind că Eminescu a fost prin excelență „un Eminescu în filosofia românească, chiar dacă este breviar de inițiere într-o ordine tematică atât
temperament filosofic”. Se oprește apoi asupra vorba de o „filosofie lirică și nu una sistemică”. de frecvent abordată, realizând o sinteză cu
lui Sterian C. Dumbravă (Filosofia Luceafărului, pronunțate caractere analitice, în spirit didac-
1924), asupra Henrietei Sachelarie (Pesimis- Tudor Vianu are, la rândul său, o serie de tic de cea mai bună calitate. ■
mul lui Eminescu, 1927), Cezar Papacostea articole și studii consacrate cercetării operei

10 Nr. 7 (179) ♦ iulie 2018 Scrisul Românesc Eseu

Mihai

ENE 1968 – Anul Revoltei

Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la cu care nu mai are în comun decât o dogmă vremii, dintr-o istorie și ea conflictuală și de
„primăverile” europene, Mai-ul pari- goală de esenţa ideologică a acesteia, până la multe ori confuză, nu își asumă ele, fiecare în
zian și Primăvara de la Praga. Multe realitatea românească din perioada ceaușistă, parte, o autenticitate personală de pe premisele
alte evenimente, unele chiar conexe acestora, una naţionalistă, etatistă, în care comune ajung căreia resping orice altă formă asemănătoare
se adaugă pentru a configura unul dintre cei mai să fie doar problemele în anii ’80, toate acestea considerată deviantă? Încă de la început, când
combativi și interesanţi ani ai Europei postbe- utilizează cu obstinaţie același limbaj, osificat, între social-democraţi, comuniști și anarhiști –
lice. Îmi propun nu atât o istorie, cât o încercare standardizat și eludat de orice realitate. ca să menţionez doar ramurile majore ale stângii
de hermeneutică a acestor evenimente, a ceea de la 1900 – s-au creat nu doar divergenţe doc-
ce consider că trebuie reţinut și ceea ce are încă Pe de altă parte, Occidentul își creează pro- trinare, dar chiar o competiţie pentru câștigarea,
relevanţă pentru societatea actuală. De aseme- pria idee de comunism, mult mai apropiată de practic, aceluiași bazin popular. La acestea se
nea, încerc să despart niște ape foarte tulburi, origini, nealterată de realităţile defectuoase din adaugă curentele existente în interiorul Revo-
în care factualul istoric se întâlnește cu confuzia Estul Europei, în care puterea, deseori confiscată luţiei Sovietice, menșevicii, bolșevicii, radicalii,
ideologică și micile istorii personale și uneori de personaje violente sau cu morbul totalitaris- social-democraţii ș.a.
contradictorii refac, asemenea unui puzzle mului în sânge, deturnează aproape punctual
„marea poveste” din unghiuri neașteptate. toate intenţiile doctrinei socialiste, păstrând Toată această istorie complicată, rezumată
Urmărind diversele dezbateri din presa și de la limbajul și unele aspecte formale ale acestuia. grosso modo și nesistematic aici, a generat și
televiziunile franceze îmi dădeam seama cât de Îmi amintesc modul în care s-a râs de Ion Iliescu reprodus același model, iar mișcările din Mai
neclară este, chiar și acum, după jumătate de și cât de aspru a fost criticat pentru afirmaţia că ’68 nu fac nici ele excepţie. Situaţioniști, spon-
secol, imaginea evenimentelor petrecute la Paris familia Ceaușescu a „întinat nobilele idealuri ale taneiști, troţkiști, maoiști, marxist-leniniști sau
în 1968. Este suficient să inviţi trei participanţi comunismului”, dar exact aceasta este poziţia pe anarho-sindicaliști, fiecare are propria viziune
la mișcările studenţești de atunci și deja vei avea care o adoptă în general stânga europeană după asupra modului în care trebuie schimbată socie-
asigurată o paletă largă de controverse, de la 1953, după revelarea atrocităţilor regimului sta- tatea, acţiunilor care trebuie întreprinse, soluţiilor
scopurile și ideologia revoltei și până la diver- linist și condamnarea lor de către Hrusciov. necesare. Toţi au dreptate și toţi se înșeală.
sele aspecte concrete, relaţia dintre studenţime
și muncitorime, rolul diverselor personaje, insti- De asemenea, multe voci ale stângii mondiale Pe de altă parte, muncitorii, sindicatele, cu
tuţii sau grupuri în desfășurarea filmului, cât și au condamnat imperialismul sovietic, cu nimic revendicările lor concrete, legate mai ales de
importanţa și consistenţa „moștenirii” momen- mai prejos decât cel al marilor puteri occidentale. condiţiile de lucru și de salarizare, deși decretate
tului „Mai ’68”. Inclusiv cărţile și documentarele Pentru unii dintre intelectualii francezi, italieni, de marxiști ca motor al revoluţiei proletare, sunt
realizate despre sau în marginea revoltelor spanioli, englezi sau germani comunismul repre- mult mai dispuse la concesii și rapid satisfăcute
studenţești fie se rezumă la istorie factologică zenta o promisiune a unui paradis terestru, în cu insignifiante creșteri salariale și cu promi-
generală, fie la povești particulare, uneori cu o care oamenii trăiesc în comun, realizând acea siuni ale unei vieţi mai bune din partea unor
tendinţă de idealizare poate interesantă artistic, armonie socială visată de socialiștii utopici, fără patroni care știu să detensioneze situaţia, dar
dar păguboasă pentru înţelegerea fenomenului. clase sociale, fără conflicte în interiorul comu- la fel de bine știu că nu se vor ţine de cuvânt.
Astfel încât această întreprindere devine extrem nităţilor, fără războaie și fără criminalitate, căci Alianţa studenţi-muncitori, atât de idealizată
de dificilă și totodată de provocatoare, mai ales acestea din urmă nu sunt decât consecinţe ale atunci, practic nu a funcţionat decât într-un
când știi că poţi descoperi pe parcurs amănunte unei societăţi bazate pe competiţie și excludere. singur sens: studenţii stângiști au fost alături de
care să-și invalideze ideea precedentă. În lipsa frustrărilor sociale și economice, în lipsa muncitori atunci când revendicările acestora
mecanismelor de control și de represiune, indivi- erau deja o realitate, dar nu a mai funcţionat
Ca în orice analiză a evenimentelor din dul nu ar avea de ce să recurgă la acte reprobabile atunci când s-a încercat un salt ideologic din-
ultimul secol, o mare problemă o constituie împotriva aproapelui său sau a comunităţii din colo de aceste probleme concrete, spre o viziune
limbajul. Doctrinele, ideologiile, dar și alte care face parte și care îi asigură confortul mate- care să schimbe radical societatea care a creat
discursuri – de la cel filosofic la cel mediatic rial și social de care are nevoie. Curentele – unele acele probleme. Din păcate, în 1968, când încă
– folosesc de multe ori limbaje care se inter- chiar conjuncturale – construite de-a lungul totul părea posibil, clasa muncitoare nu a trădat
sectează, dar care de multe ori au sensuri doar lupta, ci s-a trădat pe sine. Cu un Partid
diferite. Uzul și mai ales abuzul terminologic Comunist Francez anchilozat, fidel Moscovei,
este atât de des și de posibil controversat, încât și controlând marile sindicate muncitorești,
necesită un efort suplimentar foarte serios de studenţii idealiști – denumiţi de multe ori
descifrare al realităţii din spatele limbajului. Și maoiști sau troţkiști doar din frondă pentru
cel mai dificil de analizat este limbajul politic, stalinismul PCF-ului – n-au avut nicio șansă
ideologic. Doar dacă ne oprim asupra terme- în dialogul cu masele de muncitori. Așa cum
nului „comunism”, așa cum a fost el utilizat în a dovedit-o și istoria ulterioară, dezamăgirea
a doua jumătate a secolului trecut – inclusiv în provocată de partidele de stânga mainstream în
perioada de după căderea Zidului Berlinului și Franţa – comuniștii și socialiștii – au aruncat
dezmembrarea Uniunii Sovietice – vom vedea această masă de lucrători în mâinile demagogiei
cât de diverși, uneori chiar contradictorii, sunt de extremă dreaptă, atât frustrările lor, cât și un
referenţii reali sau ideatici ai acestui concept. fond evident reacţionar, devoalat încă din Mai
Ideea de comunism așa cum apare la Marx, ’68, fiind absorbite de retorica populistă a Fron-
cum se coagulează în Manifestul Partidului tului Naţional, mai ales după intrarea în noul
Comunist (1848), comunismul gândit și detur- secol și pe fondul problemei imigraţiei și a unei
nat, practic, de Lenin, atât în scrierile, cât mai forţe de muncă din ce în ce mai vulnerabilizate.
ales în acţiunile sale, amprenta nefastă pe care o Pentru toate acestea, Mai ’68 ar trebui să fie tot-
pune teroarea stalinistă asupra ideii comuniste odată și fenomen vizionar, și hârtie de turnesol. ■

(Continuare în numărul următor)

Cronică Scrisul Românesc Nr. 7 (179) ♦ iulie 2018 11
literară

Submarinul Ștefan
VLĂDUȚESCU

fisurilor noastre existențiale
Ediția a doua a cărții Ruxandrei Cese-
reanu și a lui Andrei Codrescu, pianista și beatnik-ul (amerikan-ul), „țin lecții irepresibilă de semnificații în conexiune și în
Submarinul iertat (Ed. Charmides, de poezie” submarinului; pianista este promo- raport cu inducțiile simbolice ale submarinu-
toarea poeziei ca delir, ca hipnoză, ca transă, lui. Acesta excede intențiile autorilor, depășește
Bistrița, 2017), este cel puțin la fel de spec- în schimb beatnik-ul se pronunță pentru o cadrul inițial planificat; aceștia îl doreau doar un
taculoasă și clamoroasă precum prima (Ed. poezie a cuvintelor „limpezi”, a concretului „instrument de plonjat, de mântuit”.
Brumar, 2007). În orice caz, volumul este acum și o invită pe pianistă „în realitatea de aici și Situația poetică este următoarea: în orice
mai mare și ideatic mai complex. Se păstrează acum”; pianista refuză invitația: „nu voi aban- lucru, în orice loc, în orice context există un sub-
prefața revelatoare scrisă de Mircea Cărtărescu. dona niciodată/ tromba psihedelică pleznind marin. Poemul are două euri lirice, pianista și
Cartea se înscrie pe orbita unui fel de avan- de ceață”; poemul se scrie ca replică la replică; beatnik-ul (amerikan-ul). Acestea se stimulează
gardism postmodern. Literatura română are o pianista și beatnik-ul colaborează în figura- reciproc în găsirea în lume de forme, de apariții,
semnificativă tradiție în experimentul literar. rea, imaginarea și configurarea unei povești a de manifestări ale submarinului în timp ce se
Exemplul major este deschizătorul de drumuri submarinului; două voci poetice identificabil află în prezența unui submarin imaginar, volatil,
Tristan Tzara. În contemporaneitate se rețin ca diferite construiesc un dialog literar agreabil. greu controlabil. Submarinul iertat are caracter
interesante câteva experimente literare: două dehiscent, se deschide dintr-odată și se exfoliază.
volume scrise de Mircea Ivănescu alături de Poemul lecturează lumea în limbajul submari-
Rodica Braga și Iustin Panța și un roman scris nului. Ping-pongul poetic face ca poemul să se
în trei de Adriana Babeți, Mircea Mihăieș și dezvolte ca o căutare obstinată și compulsivă a
Mircea Nedelciu. Submarinul iertat este primul submarinului în toate paginile lumii. O încercare
poem cu adevărat postmodern scris prin email mereu reluată este aceea de a identifica elemente
la două mâini. de submarin în cartea lumii. Principala mișcare
Din punct de vedere structural, volumul internă este una de găsire a Unului în Multiplu,
este completat cu trei addende: prima este un de aducere a submarinului în convergență cu
poem preconizat a fi cel dintâi final al cărții toate posibilele sale forme și potențe. Nucleul
din 2007, la care atunci s-a renunțat (Întâiul poemului îl reprezintă gândul la submarin.
final); a doua, intitulată mă bucur că te-am visat Pianista și beatnikul (amerikanul) sunt purtă-
(epistolar) și conține circa 150 de pagini din tori ai stindardului gândului la submarin. În
corespondența dintre cei doi coautori; a treia prim-planul imaginar ei funcționează ca piloți ai
addendă este constituită ca și prima dintr-un submarinului. Desigur au o calificare prealabilă
poem, un experiment ulterior al celor doi, de scafandri. Pianista este, după cum cuvântează
Ospățul alchimic, publicat în „România literară”. În plus, dincolo de poietică și poetică, în ordi- poemul, „zdruncinată”, „zbuciumată”, „zăludă și
Acum devin clare și relevante o seamă de nea realului, coautorii sunt despărțiți de timp, crudă”; ea are părul „din neverland”. La rândul
elemente de „poietică”. Înainte de elaborarea vin din epoci diferite și provin din universuri lui, beatnik-ul (amerikan-ul) este „miop” și
poemului cei doi coautori s-au întâlnit o sin- lingvistice scindate. R. Cesereanu este scriitor de „cam într-o ureche”: „un amerikan cu mustață
gură dată, în vara anului 2006 la Festivalul limba română. A. Codrescu are ca limbă maternă din transylvania”. Pianista și beatnik-ul au „cre-
„Zile și nopți de poezie”, desfășurat la Neptun; româna, însă, așa cum mărturisește când este ierul scrum”, căci abuzează de „delir”. Ei sunt
ulterior, în septembrie 2006, R. Cesereanu întrebat, între 1970 și 1990 nu a utilizat-o deloc „doi delirați deliranți”, întrucât în timp ce ei deli-
face pe lângă A. Codrescu demersuri pentru în scris. Este sau mai exact era până la acest rează despre submarin și submarinul delirează
un interviu, iar în acest context îi trimite un moment scriitor de limba engleză; romanele despre ei. Pianista și beatnik-ul vin „din epoci”
manifest personal al delirionismului; lectura sale de până acum au fost scrise în engleză, iar ce nu se „învecinează”, provin din „zona vie și
manifestului îl face pe A. Codrescu să declare ulterior unele au fost traduse în română. strașnică zisă transylvania”. Între ei se interpune
că a fost „pururi delirionist”: acest set de fapte Cei doi autori se întâlnesc în limba română „transylvania transformată”. Cu toate acestea,
și de gânduri a constituit atât platforma pentru și scriu cel mai important și cel mai valoros ei orientează, aduc, conduc submarinul prin
ca R. Cesereanu să propună scrierea împreună poem al submarinului din literatura română, „transylvania”. Reluăm: la nivelul cel mai înalt
a unui poem, cât și, totodată, impulsul care l-a dacă nu cumva chiar din literatura univer- submarinul este gândul, este spiritul submari-
determinat pe A. Codrescu să-i solicite imediat sală; generic, tot astfel l-ar fi catagrafiat și G. nului. Aducerea submarinului în „transylvania”
să înceapă poemul; lucru zis și făcut. Poemul Călinescu în cursul său de poezie. Andrei înseamnă un gând la „transylvania”.
s-a scris în luna octombrie 2006 și în primele Codrescu este cel mai valoros scriitor român Mersul, cursul, demersul și discursul
zile din noiembrie. Preconizată de R. Cese- din diaspora, iar Submarinul iertat este prima poemului se centrează pe emergența irepre-
reanu ca poem delirionist, scrierea a ieșit din carte scrisă de acesta în limba maternă de la sibilă a submarinului. Submarinul răsare, se
cadrul inițial; delirul „propus ad-hoc” s-a dez- plecarea din România ivește din orice. Dacă privim cu atenție scena
voltat peste proiecțiile de început, așa încât A. Poemul se articulează în jurul simbolu- lirică observăm că doi oameni (figuri imagi-
Codrescu nu a achiesat la ideea ca Submarinul lui submarinului care nu este doar utilizat, ci nare) cu fisuri existențiale găsesc un obiect
iertat să se subintituleze „poem delirionist”. dezvoltat, amplificat, extins. Un excepțional de redempțiune și îl dirijează către toate fisu-
Pe de altă parte, al doilea experiment face rulaj al conotațiilor simbolului sunt antrenate rile rememorate sau imaginate ale existenței
vizibile elemente de „poetică” utile în înțelege- pentru a declanșa explozia de noi și surprinză- lor. În viața acestora se regăsesc marile fisuri
rea și interpretarea poemului: cei doi autori au toare semnificații. Submarinul nu mai aparține existențiale ale fiecăruia dintre noi: copilăria
formule existențiale conexe, dar în mod evident poemului. M. Cărtărescu observă că „subma- pauperă, tinerețea dificilă, înstrăinarea, sexu-
substanțial diferite; aceștia au viziuni despre rinul este însuși poemul”, iar lectorul se vede alitatea ofensivă și ofensatoare, iubirea trădată
poezie în mod declarat neconvergente, uneori pe sine „într-un poem în formă de submarin”. sau inaccesibilă, păcatele cu voie și fără voie,
chiar contrare și care sunt decantabile din însuși Submarinul devine orizont simbolic. Efectele timpul necruțător, sfârșitul inevitabil.
poemul; sub masca piloților submarinului, poetice majore ale poemului rezultă din generarea
Continuare în p. 12

12 Nr. 7 (179) ♦ iulie 2018 Scrisul Românesc Eseu
Cronică literară

Reflecții Cătălin
culturale libere
GHIȚĂ Cărți care ar fi putut să fie

Depășind, iată, vârsta de 40 de ani, triple blakeene, ce funcţionează pe premisa a reactorului Daiichi) din 11 martie 2011. Până
mă aflu, ca scriitor, la o intersecție. codificării și decodificării estetice a lumii, la urmă, burghezii din noi, comozi și filistini, au
Intuiesc (și o fac cu acea mefiență nepresupunând, ca în cazul anterior, o înlo- prevalat, iar excursia cu pricina, care ar fi urmat
înnăscută a luministului incorigibil față de cuire aleatorie a obiectului perceput cu altul, să înregistreze cu acuitate și onestitate atât măr-
orice manifestare a iraționalului) că, de aici ci sesizarea aspectelor în mod curent ocultate turii ale supraviețuitorilor, cât și experiențe
înainte, traiectoria scrisului meu se va modi- vederii artistice) și, în fine, privirea demiur- proprii, nu a mai avut loc. Este, cu siguranță,
fica, dacă nu radical, certamente substanțial, gului, a creatorului absolut (corespunzătoare una dintre cărțile pe care le regret cel mai mult.
că voi urma o cale abia întrezărită și că o voi viziunii cvadruple blakeene, ce se manifestă ca
face cu hotărâre, în absența ezitărilor inerente extaz eminamente religios în puritatea căruia 3. Vizionarii. De la gândirea literar-filoso-
breslei. În acest punct, mi se pare important să toate celelalte tipuri de privire fuzionează, fără fică la experimentul politic. După experiența
trec în revistă cărțile care, cum ar spune Con- a-și pierde, totuși, identitatea). redactării volumului Lumile lui Argus. O mor-
stantin Noica, nu au fost să fie. Și, din pletora O a doua ramură a investigaţiei noastre fotipologie a poeziei vizionare (inițial, teză de
de drumuri care nu au condus niciunde (și, pornea de la premisa imposibilităţii funciare doctorat, susținută în mai 2003, apoi carte
poate relevante, tocmai de a gândi vederea în lipsa publicată la Ed. Paralela 45 în martie 2005), am
prin incompletitudine), raportului acesteia cu tac- realizat că adunasem o cantitate incredibilă de
m-aș opri la următoarele: tilul și cu ancrajul ferm în materiale legate de vizionarism, care însă nu ar
1. Structura cuaternară corporalitate. Ni se părea fi putut face niciodată obiectul unui studiu de
extrem de interesant de poetică teoretică. Mai mult, am realizat că, în
a văzului: De la percepția observat felul în care se cazul multor gânditori umaniști, se poate decela
ceea ce aș îndrăzni să numesc un transfer de
vizuală comună la vizi- modifică datele acestui atitudine ideologică, având ca bornă de pornire
une. Aceasta era o carte manifestul literar-filosofic și ca punct de sosire
gândită împreună cu Roxa- raport biunivoc în funcţie atitudini politico-sociale manifeste. Printre cei
na-Andreea Ghiță în 2007, de cele patru paliere decelate avuți în vedere, i-aș enumera pe Swedenborg,
imediat după revenirea din anterior, punând totodată în Saint-Simon, Rousseau, Burke, Carlyle, Niet-
Japonia. Proiectul studiu- discuţie dacă și în ce măsură zsche, Marx și Berdiaev. Transgresând, desigur,
lui nostru viza constituirea se mai poate vorbi despre diferențele de ideologie dintre cei amintiți mai
unui model de analiză a corporalitate în contextul sus, cred în continuare că un astfel de studiu
diferitelor tipuri de privire perspectivei vizionare. este nu numai fezabil, ci și relevant în contextul
care subîntind perspectiva Cele patru clase urmau tulbure al derapajelor ideologice actuale.
vizionară asupra obiectu- să fie analizate într-un cadru
lui. Utilizam drept punct de teoretic mai vast, deschis de 4. Nuclee de teroare în poezia românească.
plecare gravura lui William fenomenologia percepţiei a În fine, după Deimografia. Scenarii ale terorii în
Blake, The Ancient of Days, lui Maurice Merleau-Ponty proza românească (volum apărut la Ed. Insti-
ca pattern codificator al William Blake, The Ancient of Days (mai ales din Le Visible et tutul European în februarie 2011), ar fi fost
relativ facil de redactat o carte care să continue
tuturor rafinamentelor semantico-ontologice l’invisible, dar și din Phénoménologie de la per- problematica acestuia și să aplice categoriile
ale conceptului binar „privire/viziune”. Diada ception sau din L'Œil et l'Esprit), de interpretarea estetice de „teroare” și „groază” la universul
conceptuală comportă un număr de perspective lui Martin Heidegger a conceptului de „adevăr” liricii autohtone. Varii alte proiecte literare,
integrate de subiecţi la mai multe niveluri: pri- ca „stare de neascundere” (aletheia) și de teoria printre care cel oxonian, legat de frică și de
virea comună (corespunzătoare viziunii simple imaginaţiei poetice a lui Gaston Bachelard. anxietate, mi-au confiscat însă atenția critică,
blakeene și percepţiei obișnuite a realităţii), pri- 2. Zeii nucleari. Japonia după Fukushima. iar timpul acestei cărți a trecut.
virea artistului contemplativ (corespunzătoare Aceasta ar fi trebuit să fie un volum scris tot la
viziunii duble blakeene, ce funcţionează pe patru mâini, alături de Roxana-Andreea Ghiță, Privind înapoi fără mânie, vă invit și pe
premisa substituţiei fenomenologice), privirea și bazat pe o călătorie în Arhipelag imediat după dumneavoastră să procedați la fel și să-mi ier-
artistului vizionar (corespunzătoare viziunii dezastrul atomic (cutremur, tsunami și explozie tați micul abuz mnemic. ■

Continuare din p. 11 rezonează în diverse registre. În raport de timbrul, ca să se așeze în locul gol un zeu” (Elegia a doua,
de amploarea și de altitudinea fisurilor ce se coagu- getica). Submarinul este un zeu atotputernic,
Submarinul este înainte de toate un obiect de lează ca nuclee de sens, ca borne semnificaționale, ordonator, izbăvitor, vindecător, inspirator, călă-
resuscitare și de redempțiune a marilor noastre Submarinul iertat este și poem de dragoste, este și uzitor, ascultător și neascultător. În principal, zeul
fisuri existențiale. El se încarcă, se impregnează poem de înstrăinare și de întoarcere la izvoare în acoperă fisurile existențiale, la fel și submarinul.
de toate fisurile existenței umane. Submarinul se „transylvania”, este și poem de meditație asupra
încarcă de păcate și le face iertate prin urcarea la trecerii timpului, este și poem metafizic de exta- Submarinul Ruxandrei Cesereanu și al lui
cer; așa ajunge să fie și el iertat. Prin faptul urcării tică meditație asupra condiției umane precare, este Andrei Codrescu este un simbol redemptoriu
la cer are loc iertarea: iertarea submarinului con- și descântec. În ordinea lumii, vrăjitoria se face care ne folosește tuturor. Doi autori diferiți ca
stituie o descărcare și o iertare a fisurilor noastre cu diferite obiecte și elemente materiale. În acest „weltanschauung” și ca formulă literar-discursivă
existențiale; iertarea submarinului este și iertarea poem, pe o tonalitate folclorică, la un moment dat definitivează unul dintre poemele memorabile
noastră. Submarinul stă pentru noi și suntem ier- se recurge la submarin ca la o vrăjitorie calmă. ale celor din urmă două decenii. Submarinul
tați pe numele lui, în contul lui. Suntem descântați cu submarinul. Suntem elibe- iertat este o operă remarcabilă ca experiment
rați de griji, de îndoieli și de neliniști. de succes și construcție hibridă, ca idee poetică
Și datorită co-autoratului, poemul vibrează și problematică reflexivă, un exemplu de creati-
pe diferite note, de la cele înalt delirante la cele Submarinul este similar zeului la Nichita Stă- vitate pe magistrala globalizării, un pod de flori
grave. Înainte de toate, Submarinul iertat este o nescu: „În fiecare scorbură era așezat un zeu./ între Transilvania din sufletele noaste și „transyl-
gravă cântare a omului plin de fisuri existențiale, Dacă se crăpa o piatră, repede era adus/ și pus vania” din imaginarul nostru liric, un remediu
este un poem al fisurilor existențiale primare, al acolo un zeu./ Era de ajuns să se rupă un pod,/ pentru fisurile noaste existențiale. ■
fisurilor de formulă existențială. Este un poem ce

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (179) ♦ iulie 2018 13

Dumitru Radu Din partea
cealaltă
Despărțirea de Philip Roth POPA

Ce am putea spune acum, la despărțirea Zuckerman, ce traversează mai multe romane Ca să pună capac la toate, savantul evreu
de Philip Roth, scriitorul gigant care, în ale lui Roth. The Human Stain (2000), un alt Gershom Scholem a categorisit Portnoy’s Com-
85 de ani de viață, a dominat literatura roman cu Zuckerman, a fost distins în Marea plaint drept „cartea pentru care toți antisemiții
americană a celei de-a doua jumătăți a seco- Britanie cu WH Smith Literary Award pentru s-ar fi rugat să apară”. Asemenea reacții sunt
lului trecut și începutul veacului nostru? Pe cea mai bună carte a anului. În sfârșit, în 2001, evident extreme și, deși au o oarecare susținere
cât de aclamat, nu rareori controversat, Philip la Praga, Philip Roth a primit premiul inaugural citind opera lui Roth, se manifestă mai degrabă
Roth este autorul a mai bine de 25 de cărți, un Franz Kafka. ca opțiuni ideologice și nu necesarmente lite-
mare realist care își confruntă cititorii direct, rare, partea de forță a lui Philip Roth. Când el
uneori brutal, într-un stil care elimină deliberat Philip Roth se identifica pe sine însuși drept a câștigat The Man Booker International Prize
orice fals sentimentalism. Odată se descria pe un scriitor american, nu un scriitor evreu, în 2011, un membru al juriului s-a retras, afir-
sine însuși ca având o adevărată rezistență la văzând în această din urmă clasificare un fel de mând că autorul suferea de solipsism terminal
metafora plângăcioasă și analogia poetizantă. limitare. Dar, în mod interesant, pentru el expe- și nu făcea altceva decât să scrie mereu și mereu
Mereu surprinzător prin originalitate, era un riența americană și experiența evreiască erau în cărțile sale despre același subiect... Aici ar fi
ateu care își pusese toată credința în imaginația adesea același lucru. În vreme ce predecesorii de remarcat, totuși, că literatura nu este neapă-
terestră, fie că e vorba de analizarea funcțiu- săi, precum Saul Bellow și Bernard Malmud, rat un ce dar mai degrabă și mai peremptoriu
nilor pornografice ale ficatului crud, sau de scriau despre dificultatea dureroasă a evreilor un cum. Sunt mari scriitori care au arpegiat
închipuirea unor fantezii romantice despre de a se adapta și a depăși viața de imigranți, mereu aceeași temă cu virtuozitate în diferite
Anna Frank. Satira lui e constantă și mușcă- personajele lui Philip Roth reprezintă parcă registre. La fel și Roth! În Sabbath’s Theater el
toare, iar explorarea masculinității și a vieții generația următoare. Limba lor primară este imaginează, fără îndoială în mod provocator,
clasei de mijloc a evreilor americani este o engleza, pe care o vorbesc fără accent. Ei nu următoarea inscripție pentru piatra tombală
temă care îi traversează toată opera. mai sunt obsedați de ritualuri și în genere nu a personajului principal: Sodomist, Abuser of
aparțin niciunei sinagogi. Visul American – sau Women, Destroyer of Morals. A doua lui fostă
Ideile lui sunt întotdeauna surprinzătoare și poate coșmarul? – era acela de a deveni „un soție, cunoscuta actriță britanică Claire Bloom,
uneori chiar deconcertante. În The Plot Against a publicat un bestseller autobiografic cu titlul
America, publicată în 2004 (și care va fi în evreu fără evrei, fără iudaism, Leaving a Doll’s House, în care, la un moment
curând adaptată pe ecran de creatorul lui The fără sionism, fără evreitate”. dat, își aduce aminte când a citit manuscrisul
Wire, David Simon), Roth își plasează propria În realitate, de cele mai multe romanului Deception. Cu oroare, ea a desco-
familie sub regimul antisemit al închipuitului ori, era să fi privit ca un evreu perit că era vorba despre o soție plicticoasă,
Președinte american Charles Lindbergh. În între neevrei și ca un neevreu între două vârste, pe nume Claire, măritată cu
Nemesis, din 2010, comunitatea din nativul său printre evrei... În romanul The un scriitor adulterin pe nume Philip. Bloom
New Jersey face obiectul unei epidemii de poli- Goast Writer el își cita unul își descrie soțul drept un om rece, manipulativ
omielită. De altfel, romanele lui Roth sunt mai dintre eroi, pe Franz Kafka, și instabil (cu toate astea îl iubea!). Cartea ei
toate plasate în locul său de naștere, Newark spunând că „nu ar trebui să de memorii a fost publicată de Virago Press,
(New Jersey) și au toate un intens caracter citim decât acele cărți care fondată de Carmen Callil, aceeași persoană cu
autobiografic, cu specificarea că ele, în mod ne mușcă și ne împung”. Din membrul juriului care s-a retras, ani mai târziu,
filosofic și formal, depășesc distincția dintre acest punct de vedere, pentru din the Booker Committee.
realitate și ficțiune, într-un mulți critici cărțile lui erau...
stil suplu, ingenios, cu care ca un roi de albine! Ca să-i dăm ce este al lui, Philip Roth n-a
el explorează în mod provo- promis niciodată că va fi prietenul cititorilor
cativ identitate americană. Feministele, mulți evrei lui, scrisul fiind singura sa recompensă, nara-
și una dintre fostele soții l-au țiunea acelei life, in all its shameless impurity.
Philip Roth se numără atacat în scris și uneori chiar Ucronia, sau realitatea-alternativă, închipuită
printre cei mai mari scrii- în persoană. Femeile în cărțile în The Plot Against America, cu un președinte
tori care nu au luat Premiul lui nu ar fi uneori nimic mai mult decât obiec- care se poartă ca un dictator, e antisemit și
Nobel pentru Literatură (se tul unei dorințe și inspiratoare de furie. „The izolaționist, demonstrează spiritul său vizio-
pare că ar fi fost adesea pe Villege Voice”, într-unul din numerele sale, i-a nar, dar trage și un semnal de alarmă pentru
„lista scurtă”, chiar și înainte pus portretul pe copertă, condamnându-l ca pe prezentul pe care îl trăim acum.
de moarte), deși a căpătat un misogin. Moderatorul unui panel l-a criticat
aproape toate celelalte premii aspru pentru felul comic în care îi portretizează Până la retragerea sa abruptă din viața
și distincții posibile. Prima pe evrei, întrebându-l furios pe Roth dacă ar publică, Philip Roth a fost un scriitor dedi-
dată s-a distins în 1959, cu fi scris aceleași cărți și în Germania nazistă! cat, prolific, care tipărea adesea o carte pe an
nuvela Goodbye, Columbus, și era foarte generos cu scriitori din alte țări.
pentru care a primit prestigi- Timp de ani de zile el a editat seria Writers
osul National Book Award for from the Other Europe, în care autori din estul
Fiction. În mod cert, în timp, Europei erau prezentați cititorilor americani.
el a devenit cel mai premiat scriitor american Milan Kundera a fost unul dintre beneficiari.
din generația sa. Cărțile lui au primit de două De asemenea, Roth a contribuit substanțial la
ori The National Book Award și The National faima americană a marelui scriitor israelian
Book Critics Circle Award, de trei ori The PEN/ Aharon Applefeld.
Faulkner Award. A fost distins, de asemenea,
cu un Pulitzer Prize pentru romanul Ameri- Poate că e mai bine că anul acesta nu se
can Pastoral, în 1998, în care apare unul dintre decernează Premiul Nobel pentru Literatură.
cele mai cunoscute personaje ale sale, Nathan Ne putem astfel închipui că l-ar fi luat Philip
Roth; sau poate nu. ■

14 Nr. 7 (179) ♦ iulie 2018 Scrisul Românesc Cronică
literară

Adrian

SÂNGEORZAN Medicină, exil și literatură

„Cine a spus că timpul le vindecă pe toate, a confundat supraviețuirea cu vindecarea”
Titlul de mai sus este, poate, la fel
provizoriu ca și cel al cărții, Cu titlu de speranță a noii generații de doctori, cizmele cu cititorii, care sigur îi adoră scrisul, dar mai
provizoriu, pe care am citit-o când găurite cu care înota în nămeții Bucureștiului, ales față în față cu critica literară și confrații de
lipsa de metodă din cruda psihiatrie română, breaslă literară. Ca doctor e ușor să te întorci în
m-am întors din România. Înainte de vizita din foarte asemănătoare lipsei de catgut și anestetice România, pentru că te simți confortabil că ți-ai
anul acesta în țară, cineva din America mi-a din sălile de operații. Nu de lipsă de entuziasm găsit un loc în lume și ești ușurat că ai scăpat
semnalat acest roman memorialistic, scris sub și pricepere e nevoie în medicina română. nevătămat din duelul cu capitalismul sălbatec
pseudonim de o psihiatră plecată din Româ- Doctorul psihiatru Maia Levantini face una american. Dar cum e ca scriitor „din diaspora”,
nia prin anii ’90. Nu știu cine e autoarea, cum din cele mai cinstite și mai brutale psihana- cum suntem numiți? Mai ales dacă ai început
se numește cu adevărat, dar am bănuieli că e lize-disecții, fără anestezie, prin propriile ei să scrii târziu, după plecare, nu te știe nimeni
vorba de un doctor psihiatru, că e femeie și o nostalgii și ale celor care și-au luat lumea în cap niciunde, și ai și talentul obraznic să scrii bine,
scriitoare adevărată. Doar toate acestea puse supărați pe țară. Dar mai ales pe contra-nos- așa cum scrie Maia Levantini, în aceeași limbă
împreună puteau da naștere unei asemenea talgiile lor ieșite mai apoi ca niște cucuie în română vorbită pe străzile Bucureștiului. O
cărți, scrisă dinăuntrul unei povești trăite pe limbă colorată, ținută bine sub control, pentru
propria piele, poate condimentată ici și colo cu că scriitoare are priceperea și limbajul unui om
elemente de ficțiune. Poate. În final autoarea nu universal trecut prin probe de foc pentru care
ne dă nicio șansă să știm cine este. îți trebuie nervi, curaj și un talent care în loc
Sunt și eu doctor și scriitor, am plecat din să se veștejească, abia iese la iveală. Încerc să
România după căderea comunismului, trăiesc mi-o imaginez la o lansare de carte la APACA,
și lucrez la New York și am scris despre profesia unde voia să intre în mintea unor femei chinu-
mea. Așa că am o idee despre aventura brutală a ite cărora le era frică și să se lase ajutate. Ori
emigrării unui medic în America, cât și despre în orice librărie din România, țară pe care o
aventura scrisului, care te poate ajunge târziu adoră și pe care o descrie tandru și dojenitor,
din urmă prins între două lumi și două limbi. pe care o iubește și o ceartă aspru așa cum doar
Din fericire ai, în sfârșit, posibilitatea de-a alege copiii buni pot să-și certe mamele. Autoarea
fără presiune. Subtitlul cărții, Romanul unui are o duioșie specială atunci când își pune pe
masă sufletul rănit, vindecat și din nou rănit.
psihiatru melancolic. România, America, Româ- De la obiceiurile de înmormântare cu bocitori
nia, sugerează un traseu cu două căi destul de
neobișnuite pentru un doctor care a prins rădă- din satele bunicilor noștri, la înmormântarea
cini în America. Despre asta e de fapt vorba în prezbiteriană a soțului pierdut în America. Își
carte, despre cum să încerci să-ți rupi vechile permite să se joace cu sentimentele cititorului
rădăcini și să prinzi altele într-un pământ nou. pentru că știe să le mânuiască cu priceperea
Dar mai ales despre cum poți să prinzi până la unei „bocitori” transcendentale.
urmă aripi și să zbori unde vrei, cu rădăcini cu Limbajul folosit este al unui profesionist nu
Zburător, de Gabriel Stan
tot. Pendularea autoarei între cele două lumi contactul direct cu lumea în care s-au adaptat numai în ale minții umane, dar și al unui sur-
e făcută cu priceperea unui scriitor și a unui frumos, dar cu dinții strânși. Apoi pe bucuriile prinzător magician al cuvântului, care îl ascultă
psihanalist experimentat. Necruțătoare cu ea sau farsele pe care ți le joacă regăsirea lumii ca un șarpe ce iese din coș după cum îi cântă
înseși, autoarea reușește să ne țină într-un sus- părăsite, care cu o mână te mângâie, cu alta dresorul. Un dresor când balcanic, care îmbină
pans bine construit, dus înainte și înapoi, ca pe te alungă. Mă întreb cum se simte întoarsă sarcasmul, ironia și umorul cu o tandrețe bine
o cale ferată cu șinele nu totdeauna egale sau înapoi în România, chiar și în vizită, docto- dozată, când un scriitor doct și experimentat.
paralele: România și America, două lumi atât rul Mona Dumitrescu? Dar mai ales cum se O carte pe care odată începută vrei s-o citești
de diferite încât nu poți să nu te întrebi cum de simte scriitoare Maia Levantini, față în față până la capăt. ■
America poate fi pentru mulți dintre noi o casă
potrivită. Cele două lumi sunt descrise chiar ca Cărţi primite la redacţie
o cale ferată stranie pe care autoarea continuă să
circule cu inima strânsă, dar împăcată. Cartea • Maia Levantini, Cu titlul provizoriu, Ed. Psalmi, Ed. MJM, Craiova, 2017, 684 p.
Maiei Levantini-Mona Dumitrescu (oare prima Compania, București, 2017, 234 p. • Marin Manu Bădescu, Călătoriile lui Carol
ei carte?) pare scrisă de un scriitor deja format,
care și-a creat în goana emigrației și-a supra- • Niculae Gheran, Ex-temporale, Ed. Casa Davila, Ed. Ars Docendi, București, 2015, 210 p.
viețuirii, cu răbdare și erudiție, un stil aparte. Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2018, 394 p. • Ion C. Ștefan, Călătorie în lumea cărților. Cri-
Pentru că ceea ce m-a ținut concentrat pe text
nu a fost neapărat povestea, fascinantă și ea, ci • Ștefan Munteanu, O istorie a opiniilor privind tică literară, Ed. Arefeana, București, 2017, 198 p.
stilul în care autoarea știe să și-o spună. Totul e filosofia lui Eminescu, vol. I, Ed. Eikon, București, • Emilia Dănescu, Vocile umbrei, Ed. Antim
bine scris și construit, mai puțin finalul. 2017, 310 p. Ivireanul, Râmnicu Vâlcea, 2017,
124 p.
Firul poveștii îmi e familiar pentru că l-am • Bogdan Hrib, Patimile doamnei • Lucian Costache, Viața din
trăit pe propria-mi piele între cele „două lumi”. ministru. Istoriile care nu există se pot odăile gândului, Ed. Tiparg,
Un doctor tânăr din România, sătul de lipsa inventa, Ed. Tritonic, 2016, 286 p. Pitești, 2018, 398 p.
de șanse din propria țară, își ia lumea în cap • Victoria Milescu, Strada
și fuge în America prin anii ’90, știind că acolo • Nicolae Georgescu, Eminescu: Lăcustei. Versuri, Ed. eLiteratura,
nu-l așteaptă niciun câine mioritic cu colaci în Ultimele zile la „Timpul”, Ed. Casa București, 2017, 126 p.
coadă. Autoarea cărții ajunge la disperare din Editorială Floare Albastră, Bucu- • Florin Horvath, Cupa destinului.
motive pe care le cunoaștem toți fugitivii. Lipsa rești, 2016, 304 p. O altfel de istorie a Ordinului, Ed.
Ordo Ab Chao, Zalău, 2017, 282 p.
• Florin Horvath, O lacrimă pentru • Mihai Ignat, Frigul (elegie), Ed.
Măria Sa, Ed. Librex Publishing, Nemira, București, 2018, 80 p.
București, 2018, 190 p. • Andra Rotaru, Tribar, Ed.
Nemira, București, 2018, 80 p.
• Gabriela Banu, Hoinar..., Ed.
Betta, București, 2018, 274 p.

• Mihalache Tudorică, Să vă plâng
un cântec sau să vă cânt un plâns.

Proză Scrisul Românesc Nr. 7 (179) ♦ iulie 2018 15

Mimi bătea ritmic cu mâna în brațul Motive Carmen
fotoliului, exasperată de așteptare în personale FIRAN
anticamera cabinetului de psihiatrie.
Ce-or sta nebunii ăștia atâta înăuntru? Secre- cărora li s-au sinucis bărbații. Unele găseau Aparent nu aveți nicio problemă.
tara nu-i acorda nicio atenție din cușca de unde alinare împărtășindu-și durerea și mai ales — Aparent? Mitralie Mimi stăpână pe ea.
abia i se vedea creștetul în spatele pupitrului. auzind despre suferința altora, asemănătoare
Mimi se ridică, își înfipse tocurile înalte în cu a lor. „Ai înnebunit? A protestat Mimi. Ce Cu siguranță eu nu am nimic. Motivul vizitei
mocheta de un albastru spălăcit și îi strigă cât grup de terapie? Nu-mi ajunge tragedia mea? mele este altul.
putu de calmă: Să le mai văd și pe alea smiorcăindu-se? Ar fi
ultima umilință la care l-aș putea supune pe — Cu ce vă pot fi atunci de folos? Se retrase
— Pot să am puțină apă? Fred. De acolo de unde e parcă-l văd cum ar Rohmer cu voce rece în spatele unui zid pro-
— Sigur, se auzi vocea femeii care nu-și zâmbi ironic. Și neputincios.” fesional prudent.
ridică ochii din computer. Vă rog să vă serviți.
Mimi privi în jur nedumerită. Sala de S-a dus totuși. Grupul se aduna în fiecare — Am venit în legătură cu soțul meu, mă
așteptare aproape se golise. Într-un colț văzu miercuri într-o sală a secției de psihiatrie rog, fostul meu soț, Fred. A fost pacientul dum-
containerul de apă și el pe terminate. Se într-un spital din Manhattan. Erau exclusiv neavoastră. Știți că s-a sinucis, nu?
răzgândi și se apropie de cușca secretarei. femei cărora li se sinuciseseră bărbații. Majo-
— Credeți că mai durează mult? ritatea între 45 și 60 de ani, îngrijite, se țineau — Nu, nu știam. Îmi pare rău. Fred și mai
— Sunteți ultima pacientă. bine, erau bine îmbrăcate, doar ochii spuneau cum?
— Nu sunt pacientă, ripostă Mimi indis- altceva: pastile de dormit, de durere, alcool,
pusă. Mi-am luat o întâlnire cu doctorul anxietate, furie, tot ce adunaseră în ei; privire — Vreți să spuneți că nici măcar nu vă adu-
Rohmer. Atâta tot. Din motive personale. fixă ori neatentă, străluciri drăcești ori inflexi- ceți aminte de el după câți bani ați încasat și
— Sigur, repetă femeia automat. O măsură uni plate ca apa stătută. Femeile acelea făceau câte pastile i-ați băgat pe gât?
pe Mimi pentru o secundă fără curiozitate, eforturi să-și găsească busola ori să se elibereze
cu expresie indiferentă, fals politicoasă, și un de vină. Stăteau în cerc, cu gențile așezate pe — Stimată doamnă, eu aici văd doar paci-
zâmbet exersat ani de zile îi reveni pe buzele podea lângă scaunul pe care fiecare se bâțâia enți. Cu probleme, unele majore. Sigur că îl
obosite. O să fiți chemată în câteva minute. sau împietrea după cum le venea. țin minte pe Fred, dar protocolul mă obligă să
La televizorul atârnat de perete rula un întreb numele de familie, data nașterii...
show de bucătărie. O cofetăreasă făcea clătite Mimi se freca indispusă strângându-și
franțuzești. Pe Mimi o invadă mirosul dulce geanta la piept (maică-sa îi spusese odată că ar — Mă scuzați, se bâlbâi Mimi. Nu așa
de vanilie într-un val de amintiri mai puțin fi semn rău să-ți pui geanta pe jos, poți sărăci) mi-am dorit să înceapă discuția noastră. Am
dulci, din vremea când foarte tânără învâr- și studia fețele acelor străine care încercau să venit să vă cer de fapt o favoare. Aș vreau să
tea crepes-suzettes la Paris, refugiată din iadul fie familiare între ele, cu voci false și pretenții știu de ce s-a sinucis.
comunist, ambițioasă, dar fără mari planuri de de comunicare despre o dramă comună. Tera-
viitor, până când a apărut Fred, i-a dat jos șorțul pistul era tot o femeie, mai tristă decât toate la Rohmer a rămas tăcut, privind-o pieziș.
de bucătărie, i-a pus pe deget inelul cu dia- un loc, de parcă i s-ar fi sinucis nu un bărbat, — Trebuie să știți, măcar să bănuiți, nu?
mante al mamei lui și a adus-o la New York ca ci un regiment. Vorbea cu voce stinsă, puțin și L-ați văzut, ascultat, tratat luni de zile. Vă rog.
nevastă de scriitor căruia mulți îi prevedeau un rar, fără să spună mare lucru, doar invitându-le Măcar spuneți-mi ce bănuiți. A făcut-o din
viitor strălucit. Câte farse într-o singură viață! pe femei să se prezinte, să vorbească, să-și dea nebunie sau din lașitate?
„Singurătatea e amară, știu, dar cel puțin tu replici, să se consoleze una pe alta sau să se — Vă dați seama că nu mă pot pronunța în
ai bani”, îi spusese Jessica, strângând la piept un contrazică, să plângă în cor ori să mediteze în niciun fel. Fiecare pacient are dreptul la confi-
motan bătrân și bolnav. Pe ea o părăsise soțul liniște, nici ea nu știa ce ar fi fost mai bine. dențialitatea informației.
fără să-i lase mai nimic. — Și morții? A făcut Mimi ochii mari abți-
Mimi nu ajunsese încă să simtă gheara sin- Lui Mimi îi venea să urle. nându-se cu greu să nu sară la el.
gurătății. Încă îl mai jelea în gând pe Fred, încă „Urlă”, a îndemnat-o terapista. „E voie. Urlă — Doamnă, încercați să vă împăcați.
îi mai vedea umbra lipită uneori de rafturile dacă așa simți.” Depresiile sunt stări radicale. Nimeni nu poate
cu cărți din birou, alteori fluturând în dreptul Dar n-a urlat. S-a închis în ea. Le asculta prevedea sau preveni ce se poate întâmpla. Nu
ferestrei. Suferința era mai puternică decât sin- pe fiecare și nu simțea nicio dorință să inter- vedem atât de departe.
gurătatea. În plus, formalitățile pe care trebuia vină ori să-și spună povestea. Nici compasiune — Nu mi-am imaginat că v-ați uitat cu
să le facă după moartea lui îi ocupau ziua. Cu nu simțea pentru niciuna dintre ele. Tragedia lanterna în creierul lui, dar totuși, sunteți un
cât era mai obosită, cu atât mai bine. Sănătos ar ei era unică și numai a ei. Nu avea de gând specialist cu experiență, spuneți-mi ce credeți?
fi să poți trăi fără gânduri. De la gânduri unii s-o împartă cu nimeni. Nici de mila lor nu — Dumneavoastră ce credeți?
se aleg cu insomnii și stres, pe alții îi vizitează avea nevoie, ea tot ce voia era să sufere până — Ce cred eu? Cred că sunteți un ticălos.
metafizica. Exercițiile ei de gândire pozitivă la ultima celulă, presimțea că numai așa se va Cu toate companiile voastre de medicamente
și tot ritualul spiritual pe care se străduise vindeca, după ce va arde toată. care iau mințile oamenilor. Nu-mi spuneți mie
să-l aplice de câțiva ani se dovedeau acum Secretara îi rosti numele și o invită înă- de depresie! Dacă ar fi să mă iau după simp-
neputincioase. Nimic nu există până nu ți se untru. Rohmer o aștepta în picioare în fața tome, anxietate, senzația de sufocare sau de
întâmplă ție, și niciun guru nu se poate vindeca biroului masiv pe care se aflau doar un caiet și lipsă de aer, insomnie, iritabilitate, nervozitate,
pe el însuși. un creion, o fotografie de familie și două pietre aș fi o candidată sigură la o depresie pe cinste.
Nu mai putea să suporte nici sfaturile și șlefuite, obiect mai mult de decor decât vreun Gânduri de sinucidere? Ferească Dumnezeu!
ofertele de susținere morală pe care tot felul simbol energetic. O invită să se așeze în fotoliul Dar i-aș omorî pe mulți cu mâinile mele. În
de femei i le ofereau nechemate. „De unde știi confortabil îndreptat spre fereastră și se așeză primul rând pe Fred. De ce? Pentru lașitate.
tu prin ce trec?, se apăra Mimi. Ți s-a omorât și el pe un scaun în fața ei. Pe scaunul acela stă- Și apoi v-aș scalpa pe dumneavoastră. Tot
bărbatul? Ai plâns peste umbra lui făcută zob tuse și Fred, se înduioșă Mimi, probabil speriat pentru lașitate. Dar n-o să mă las. Ne vedem
pe asfalt? Poftim, am început să vorbesc în și nesigur pe el. în instanță!
metafore, ca Fred. Doamne păzește!” — M-am uitat peste fișa dumneavoastră. Mimi a ieșit cu capul sus și pieptul umflat
Jennifer a venit cu ideea să încerce o terapie tropăind cu tocurile ei înalte pe gresia proaspăt
de grup. Să se alăture vreunui cerc al văduvelor spălată.
— Aveți grijă cum călcați, i-a strigat femeia
de serviciu, nu vreau să vă rupeți vreun picior
pe aici și să ne dați apoi în judecată! ■

(fragment de roman)

16 Nr. 7 (179) ♦ iulie 2018 Scrisul Românesc Eseu

Oana Charles Dickens
BĂLUICĂ

Urmând modelul trasat de tradiția și societatea victoriană
vremii, Charles Dickens și-a publicat
cel de-al doilea roman al său – Oliver reformator social. Sensibil la situația femeilor susținută în cadrul fiecăruia dintre aceste per-
Twist – în formă serializată, între 1837-1839 care își mercantilizau corpul, a construit un sonaje feminine, care, deși respectă un cod bine
și, încă de pe acum, sunt dece- adăpost pentru acestea (Urania Cottage), cu stabilit până la un anumit punct, sunt capabile
labile temele și ideile cu valențe ajutorul prietenei sale, Angela Burdett Coutts. de transgresare, acesta fiind și cazul lui Nancy.
sociale profunde care vor con- Chiar dacă face parte dintr-o categorie profesi-
tinua să ocupe un loc cardinal Finalizat în 1846, acesta avea onală rușinoasă, tânăra fată îl va ajuta pe Oliver,
în ficțiunea sa. Lecturat de cele ca scop oferirea unui loc stabil, acționând ca o figură maternă și, în cele din
mai multe ori într-o grilă asi- departe de pericolele străzii și urmă, își va sacrifica și viața pentru bunăstarea
milată literaturii pentru copii, ajutarea acestor femei să își băiatului. În cadrul acestui roman, dihotomiza-
Oliver Twist este însă un roman construiască o viață în mod rea este mai evidentă, cele două fete – Nancy și
care abordează o problematică independent. Dickens avea să Rose – fiind prezentate în contrapartidă și din
socială variată – etosul ban- se ocupe de acest loc pentru 12 perspectiva unei angajări didactice, Dickens
delor delincvente, personajele ani, timp în care a participat utilizând mediul lor pentru a avertiza cu privire
lumii underground, situația activ la schimbarea condiții- la influența decisivă a acestuia în construirea
femeii decăzute (fallen woman), lor de trai pentru multe dintre caracterului și modelarea destinului.
pauperizarea, ipocrizia claselor acestea. Scriitorul a fost atât
bogate etc. Printre acestea, pre- apreciat, cât și criticat pentru În același timp însă, spre deosebire de Zola,
ocuparea față de condițiile în inițiativa sa, o parte dintre a cărui percepție asupra moralității era dic-
care sunt percepuți și tratați actanții feminini biografii și criticii săi acuzând tată de apartenența la clasă, scriitorul englez
ai vremii va rămâne o constantă. Este de altfel că la baza motivațiilor sale se denotă o mai bună comprehensiune asupra
important de menționat faptul că, în econo- ascundea dorința sa de a con- naturii umane și investește în personajul lui
mia romanului dickensian, Nancy reprezintă trola totul, astfel încât Urania Cottage era un fel Nancy o multitudine de atribute specifice
un personaj cu o semnificație extrem de reve- de sanctuar stabil, în care lucrurile se desfășu- fetelor burgheze, precum bunătatea și carac-
latoare. Ea constituie incipitul preocupării rau conform propriilor sale viziuni și dorințe, terul maternal, chiar dacă, în contrast cu Rose,
dickensiene pentru imaginea și situația femeii acest cămin compensând astfel frustrările pe Nancy este lipsită de inocența definitorie aces-
decăzute, precum și ambivalența față de posi- care Dickens le avea față de propriul cămin în tui segment social. Didacticismul dickensian
bilitățile de reformare pentru aceste femei. care crescuse și aversiunea
Discuțiile despre reabilitare și reafirmare, față de figura maternă. este relevat astfel prin portre-
despre iubirea de care ar putea fi demne femeile Deși a reprezentat una tizarea în contrapartidă, care
care își mercantilizează corpul constituiseră și dintre vocile critice ale aduce în scenă critica socială
în societatea franceză o problemă importantă generației cu privire la și inculcă ideea de neșansă, de
în literatură și teatru. Totodată, situația lui societate în ansamblu și la accident, respingând astfel cu
Nancy trebuie interpretată și din perspectiva etichetele pe care membrii fermitate argumentele popu-
premiselor de la care pleca înțelegerea socie- acesteia (cu preponderență lare în epocă despre caracterul
tății victoriene în ansamblu în ceea ce privea masculini) le aplicau conce- implicit viciat sau despre eredi-
caracterul uman – principala îngrijorare a tățenilor, Dickens a operat tatea care condamnă fără drept
vremii fiind interdependența dintre caracter și el certe dihotomizări în de apel o femeie la o viață cri-
și circumstanțe. Cu alte cuvinte, autoritățile opera sa, în special cu pri- minală (diseminate în peisajul
epocii considerau că circumstanțele afectează vire la actanții feminini: anglofon de Cesare Lombroso).
în mod iremediabil caracterul, iar singurele astfel, în cadrul romanului
posibilități de „reabilitare” pentru aceste femei Oliver Twist, Nancy este un Cu luciditate și empatie,
erau claustrarea, încarcerarea, instituționaliza- dublu antagonic al „îngeru- Dickens prezintă situația din-
rea sau purificarea conferită de dimensiunea lui din casă” (Rose), însă, tr-un punct de vedere social
thanatică. în același timp, este întrupa- și economic, analizele sale
rea unui destin colectiv care fiind în deplină concor-
Preocupările lui Dickens față de margina- învăluia categoria indivizilor din care aceasta danță cu natura fenomenului
litate, clasa pauperă și aspectele sordide ale face parte: orfană, vulnerabilă, plasată într-un prostituției și cu cercetările
metropolei londoneze sunt inextricabil corelate context victorian puternic masculinizat și ostil contemporane privind epoca victoriană, ceea
și cu evenimentele marcante ale propriei sale față de orice femeie care nu se regăsea într-o ce denotă o înțelegere avansată, distinctă de
vieți, despre care scriitorul mărturisea că i-au categorie predefinită și privilegiată, soarta fetei cea a concetățenilor respectivi. Volens nolens,
tulburat copilăria și chiar viața adultă: încar- relevă un tragism inerent unei întregi clase scriitorul englez expune și un mare grad de
cerarea tatălui său în închisoarea Marshalsea, sociale. Pe fondul acestor dihotomizări, autorul conformitate în construcția personajelor – el
în urma unui faliment, „stagiatura” sa ca băiat a fost acuzat că reiterează personaje „unidi- este, totuși, un produs al epocii sale, al gândi-
sărac în vopsitoria lui Warren, solitudinea care mensionale, plate, a căror constanță plictisește rii masculine și masculinizante – iar criticii
îi marca nopțile în timp ce bântuia pe străzile și care sunt incapabile să performeze tragic au dreptate să afirme că, prin reprezenta-
Londrei intrând în contact cu mizeria și nefe- pentru că le lipsește rotunjimea necesară” (E. rea a doar două modele feminine, Dickens
ricirea clasei pauperizate, inventariate de John M. Forster, Aspects of the Novel), însă situația nu „neagă femeilor autonomia, subiectivitatea
Forster în celebra sa biografie dedicată scriito- este atât de categorică: după cum poate observa reprezentată de scris” (Sherry Ortner), însă,
rului englez. Dickens nu s-a mărginit însă la a orice lector atent, construcția personajelor sale privind retrospectiv, este necesar să se înțe-
evidenția aceste aspecte, ci a activat inclusiv ca fluctuează, evoluează, chiar dacă nu într-o leagă faptul că inclusiv această evidențiere
manieră radicală. Tipicitatea lor nu estompeză a unui subiect tabu și investirea femeilor
complexitatea, iar unidimensionalitatea nu este decăzute cu aceleași calități morale de care se
bucurau suratele lor respectabile constituie
un gest de frondă. ■

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 7 (179) ♦ iulie 2018 17
Evenimente culturale
Sfârșitul Rodica Literatură
Apărută în anul 2015 și încununată cu unei lumi GRIGORE universală
Marele Premiu pentru Roman al Aca-
demiei Franceze, cartea lui Boualem Iar istoria din Abistan se întemeiază pe disto- de care adevărul nu ar mai fi fost echivalent cu
Sansal (născut în 1949, în Algeria), 2084. Sfâr- rsionarea deliberată a adevărului și pe cultivarea lozincile sau cu ritualurile religioase. Catalizatorul
șitul lumii (Ed. Humanitas, 2016), a produs, dat programatică a minciunii, care devin, treptat, e reprezentat de întâlnirea cu Nas („anchetator al
fiind contextul actual și evenimentele ce mar- expresii ale politicii de stat. Locul realității sau preaputernicei Administrații a Arhivelor, Cărți-
chează epoca pe care o trăim, o vie impresie în al realităților istorice este luat de sistemul de legi lor Sacre și Memoriilor Sfinte”), care descoperise,
Franța și nu numai, textul fiind rapid tradus în și reguli pe baza cărora e construită și condusă departe de zonele cercetate anterior, un sit ce dez-
numeroase limbi străine. această societate amnezică formată din oameni văluie o serie de realități de dinainte de teroarea
înspăimântați. E întru totul relevantă în acest sens lui Abi, numai că, înainte să apuce să-i spună mai
Considerat de către Michel Houellebecq un scena în care, la puțină vreme de la întoarcerea sa multe lui Ati, cel atât de avidul de cunoaștere, Nas
text chiar mai dur decât Supunere (creația deja în oraș, Ati e dus în fața unei comisii însărcinate să moare în circumstanțe care, deloc întâmplător, nu
celebră a scriitorului francez), 2084 are în vedere evalueze credința supușilor regimului și să testeze vor fi niciodată clarificate...
totalitarismul religios. Fapt extrem de interesant capacitățile și abilitățile de delatori sau de torți-
– din nou, mai cu seamă ținând seama de pro- Spre deosebire, de pildă, de răceala și deta-
vocările (teroriste sau fundamentalist-islamiste) onari ai acestora. Tocmai acesta șarea lui Houellebecq, din Supunere, 2084
cu care se confruntă întreaga lume în ultimii ani, e momentul determinat pentru cucerește cititorul încă din primele pagini prin
și cu atât mai mult cu cât autorul, chiar vorbind personajul romanului lui Sansal și atmosfera neobișnuită pe care Sansal reușește
despre rugăciuni zilnice, despre execuții publice pentru devenirea sa. Căci, pus să s-o creeze în doar câteva rânduri: „Se știe: cerul
desfășurate pe stadioane, despre răspundă unor întrebări absurde este locuit de îngeri, iadul colcăie de demoni, iar
femei îmbrăcate în așa fel încât să și să-și imagineze situații aberante, pământul este acoperit de drept-credincioși, dar
nu li se vadă chipul, nu folosește Ati începe să se îndoiască. Într-ade- de ce ar exista o frontieră la marginea lui? Care
nicăieri, pe tot parcursul roma- văr, îndoielile își făcuseră loc în să despartă pe cine și de cine și de ce? O sferă nu
nului, cuvântul „Islam”. Cu toate sufletul său ceva mai devreme, încă are nici început, nici sfârșit. Ce înfățișare ar avea
acestea, numeroși cititori și exe- de pe când se afla în sanatoriu și lumea aceea invizibilă?” Totul e cu atât mai tul-
geți au considerat, având în vedere apoi, pe lungul drum de întoarcere. burător, cu cât se știe că Boualem Sansal, în ciuda
numeroasele luări de poziție ale lui Numai că acum el înțelege că nu numeroaselor și prestigioaselor premii literare
Sansal, precum și faptul că multe mai poate trăi așa, că el însuși nu cu care a fost recompensat în ultimele decenii,
din scrierile acestuia au fost foarte mai este același, după experiența a fost adesea amenințat în lumea musulmană
dur atacate și chiar interzise în țara (inițiatică, fără îndoială!) pe care o trăise în timpul pentru opiniile sale și pentru îndoielile cărora,
sa natală, precum și în alte state bolii și al călătoriei: ambele reprezintă, pentru el, în mod asemănător lui Ati, nu a ezitat să le dea
musulmane, că 2084 reprezintă o etape ale unei dureroase inițieri în descifrarea glas, chiar dacă ele vizau chiar fundamentele
critică deschisă la adresa oricăror realității de dedesubtul propagandei oficiale. Islamului. O excelentă lecție de demnitate și o
forme de extremism, mai ales cel religios. Prin urmare, împreună cu un prieten aflat într-o extraordinară expresie a curajului de a spune
situație asemănătoare, Koa, care, în plus, trebuia adevărul (pentru aceia care vor să-l înțeleagă!),
Căci, după cum consideră scriitorul, cre- să participe la torturarea unei femei găsite vino- pentru ca nu cumva vreun califat global, altfel
dința începe cu inducerea spaimei, doar pentru vate, Ati va părăsi capitala și va pleca într-o altă mult dorit în cercurile extremist-musulmane, să
a sfârși în supunerea absolută. Să nu uităm, călătorie, extrem de periculoasă, în căutarea lumii ia locul statelor pe care le cunoaștem și să trans-
cuvântul „Islam” înseamnă, așa cum sublinia și aflate dincolo de Abistan și a Frontierei dincolo forme iremediabil lumea în care trăim. ■
Michel Houellebecq, „supunere (față de voința
lui Allah)”. Iar supunerea e cheia cu care se des- Virgil BORCAN
chide (și, mai ales, cu care se închide!), împărăția
lui Abi, sumbrul Abistan. Aici, oamenii trebuie Gabriel Stan – În stare
să urmeze neabătut învățăturile lui Abi, să-l La nu se mai știe exact a câta expoziție perso-
iubească și să-l preamărească pe acesta, fiind în nală (din 1980 se vor fi adunat câteva zeci, et omnia vanitas) propun ca mijloace picturale
permanență supravegheați de un sistem opre- cheia ieșirii, a evadării din cotidian spre o lume a
siv care e gata să pedepsească orice abatere pe probabil, artistul plastic brașovean Gabriel Stan esențelor, a luminii (toate pânzele lui Gabriel Stan
care cineva ar putea-o face cu cuvântul și chiar confirmă adagio-ul estetic „at pictura poesis”, au o luminozitate intrinsecă inconfundabilă, ca o
cu gândul. Sigur că amănuntul acesta trimite în sensul în care pânzele sale, în număr de 21, pecete stilistică) și echilibrului. Este aici funcția
pe dată la înspăimântătoarea Poliție a Gândirii dispuse semicircular pe simezele Galeriei Kro- superioară a artei în genere (pictorul este și poet,
din celebrul roman O mie nouă sute optzeci și nArt, alcătuiesc un discurs eseist și romancier), a eliberării, a
patru, al lui George Orwell. De altfel, raportarea esențialmente poetic (vezi catharsis-ului, întrucât valoarea sa
la acest model este recunoscută și asumată ca Sonet venețian, Elegie vene- estetică le subsumează pe toate cele-
atare de către Sansal, într-un mod cât se poate țiană, Palabras de amor, La lalte (morală, socială etc.).
de explicit – la un moment dat este descrisă o oglindă). E vorba de poezia Înțelegem astfel de ce – nu
inscripție cu această dată, 1984, aflată nu departe În stare pură (am parafrazat mă deranjează să o repet – Gale-
de intrarea în sanatoriu. Numai că, dacă Orwell titlul expoziției), care zămis- ria KronArt a fost și rămâne un
scria o distopie politică, în 2084 (foarte reușită lește o lume în sine, aparte, „loc cibernetic”; o oază și o sursă
este și versiunea românească a cărții, semnată de cu alt referant decât cel al de liniște, de contemplație, într-o
Doru Mareș, de o expresivitate și cursivitate care realității concrete (de cele lume mult prea puțin contempla-
dau glas unui text cu adevărat tulburător!) avem mai multe ori agresive, sublu- tivă. Dacă aveți un răgaz (și de ce nu
de-a face cu una religioasă care, după cum Sansal nare și subculturale). În stare, vi l-ați permite?), nu ocoliți strada
sugerează chiar în titlu, are un accentuat caracter Ieșirea din labirint și Deșer- Postăvarului nr. 18. Mulțumim,
apocaliptic. Asta, desigur, pentru că în Abistan tăciune (Vanitas vanitatum Gabriel Stan. ■
nu există memorie, oamenilor le este interzis să Gabriel Stan – Siaj
se gândească la epoca sau epocile de dinainte de
regimul lui Abi, astfel încât acestea sunt uitate
definitiv și rapid, căci, nu-i așa, uitarea e cea mai
comodă soluție pentru a te pune la adăpost...

18 Nr. 7 (179) ♦ iulie 2018 Scrisul Românesc Cronică literară

Gabriela Blestemul Christiania, în Danemarca, sub numele de
RUSU-PĂSĂRIN depărtărilor Sven Torsson, ca fotograf.

Romanul lui Bogdan Hrib, Patimile romanul începe cu două ingrediente specifice Romanul are suspence, are structură com-
doamnei ministru, încheie seria memo- genului: o crimă în plină stradă și un oraș ce se binatorie a mai multor planuri, are declanșări
rabilă de mystery&thriller scrisă cu dorește a fi liber, dar se dovedește a fi o enclavă subite de întâmplări care rup firul cronologic
pasiune de un veritabil investigator nu al unor a libertății și libertinajului. al narațiunii. Spațiul exterior este Danemarca,
epoci apuse, ci al unui strat social care are efecte locul unde se reglează conturile între vechea
la distanță: securitatea. Scrierile lui Bogdan Hrib Tehnica este cea specifică genului policier, și noua securitate. Fraza-cheie a policierului
pot fi incluse în literatura considerată de o parte cu toate că uneori am avut imaginea scrieri- apare pe burtiera unei televiziuni din Româ-
a criticii drept minoră, literatura polițistă, dar lor lui Rilke, în care ambiguitatea transformă nia, Star TV: „Fiica securistului Vasile Tudose,
din care lipsește acțiunea polițiștilor. De aceea, cuvântul în cuvânt apăsător, producând la ministra culturii Mădălina Popescu se vinde
romanele sale propun un alt mod de descoperire nivelul semnificației metamorfoza vizibilu- pe 30 de arginți serviciilor secrete !”. Referirea
a cadrului istoric, dinspre lui în invizibil, unde se anunță Deschiderea, era la întâlnirea nocturnă cu Stelian Munteanu.
interior cu securiști spre
istoria reconstituită cir- cum observa Maurice Blanchot în Autorul știe cum să potențeze interesul
cumstanțial de cei ce au Spațiul literar. În aceasta rezidă și pentru textul și subtextul romanului: interca-
ca sarcină morală identi- esența scrierii lui Bogdan Hrib: nu lează povestiri, creează falii între momentele
ficarea personajelor și a evenimentele exterioare sunt princi- narațiunii, tendința fiind de punere în oglindă
acțiunilor sub acoperire. palele axe de interes, ci declanșarea a două epoci, în care securitatea este pion
De aici provine apetența resorturilor interioare pentru des- principal. Tehnica inducerii tensiunilor inte-
autorului pentru investiga- coperirea unor întâmplări cruciale rioare vizează și analiza modului de viață al
ții criminalistice de la care pentru înțelegerea devenirii persona- securistului în epoci diferite: viața ordonată și
nu lipsește presa, indice jelor. Nu este vorba despre securiști, imprevizibilă a lui Munteanu activ și cea lipsită
de recunoaștere a uneia ci despre copiii lor, despre enigmele de coerență și predictibilitate pe care o are de
dintre profesiile autorului. care le-au marcat existența, nu despre când este la pensie. Dar securistul nu iese la
Pentru a respecta regulile secrete de stat este vorba, ci despre pensie niciodată. Și de aici se ramifică noile
genului, Bogdan Hrib va secretele de familie, familiile securiș- structuri romanești.
scrie (singur sau… la două tilor. Efectele la distanță sunt nucleul
mâini, deci coautor) cinci romane, ultimul, cel incandescent al evenimențialului, iar Este un jurnal în jurnal, o povestire stratifi-
la care facem referire, încheind seria promisă. tabloul cu personaje este un amalgam cată, evenimentele se produc uneori simultan
Romanul Ucideți generalul (2011) l-am recenzat de fizionomii ce vin din istorie și altele noi, ce incitând cadrul policier. Mădălina va primi
în paginile revistei noastre. Revenim, ca o dato- par a fi parte din primele, compunând măști. prin intermediul unei ziariste care l-a abordat
rie morală, cu o cronică la ultimul roman, cu Ca o dedublare sau poate multiplicare, eroii pe Munteanu un plic, singura dovadă a dragos-
titlu incitant, cu tentația de a înnoda firul des- cunoscuți ai seriei revin alternativ în prim-plan tei tatălui ei, Vasile Tudose: un extras de cont
tinului personajelor deja știute și descoperirea tulburând normalitatea unei vieți banale. pe numele ei, în valoare de 1,2 milioane euro.
altor locuri, unde scriitorul chiar a fost călător. Blestemul depărtărilor este o metaforă, dar
Este „o felie de noir românesc, plină de acțiune decodabilă în două registre: depărtare de locul Bogdan Hrib scrie cu nerv, încadrându-se
și amenințări care plutesc în aer” – scrie Sarah natal și de aceea acțiunea este plasată (ca întot- în rigorile literaturii mystery&thriller. Surprin-
Ward, autor In Bitter Chill pe prima pagină a deauna în romanele autorului) la distanță (în zător pentru gen este finalul romanului Patimile
volumului, anticipând astfel atmosfera roma- acest caz în Copenhaga), și depărtare în timp, doamnei ministru: în aceeași zi, într-o succesi-
nescă. Trama de tip detectivistic însoțește ab decenii în urmă, când securiștii de atunci își une fulminantă a momentelor, Munteanu află
initio firul narativ, iar personajele își reiau locul părăseau familiile pentru a rămâne sub acope- că Mădălina Popescu, doamna ministru, este
în rama povestirii, continuând seria acțiunilor rire, în anonimat. Copiii rezultați din legăturile însărcinată. Și iubita sa Sofia îi dă aceeași veste.
de tip policier. lor familiale sau doar amoroase vin din istorie, Imaginea viitorului este asigurată. Rămâne
se plasează în istoria recentă și determină recu- întrebarea dacă personajele vor transmite prin
Romanul pare a fi construit pe schema perarea unor secrete, chiar și numai de familie. gene istoria tumultoasă a familiilor de secu-
jurnalului intim, cu debut 30 decembrie 2013, Astfel se conturează chipul doamnei ministru, riști, dacă vor purta povara unei lumi aparent
Copenhaga și sfârșind la 1 noiembrie 2014, o mai veche cunoștință a lui Stelian Munteanu, apuse. Poate acesta este blestemul depărtărilor
București. Stelian Munteanu este personajul căsătorită cu un afacerist. Figură deloc per- (în timp) la care făcea referire autorul, vrând
coagulant al acțiunilor din seria amintită, în suasivă, cu un rol evident secundar până la să-și caracterizeze personajul principal al seriei
acest ultim roman resimțind poate cel mai un punct, doamna ministru devine brusc o romanelor sale mystery&thriller. ■
pregnant sentimentul de apartenență la o figură gravă și tulburătoare. Totul este așezat
epocă apusă, despre care se știu din ce în ce mai sub aura misterului și a morții. Toate persona- Revista și Editura
puține secrete, pentru că personajele – cheie jele vor fi marcate de intruziunea maleficului
mor și o dată cu ele și istoria nescrisă a acelor și vor înfrunta moartea, fie pentru a se salva, Scrisul Românesc
vremuri. Ca la orice policier veritabil, autorul fie pentru a descoperi enigma unei morți,
ne avertizează în deschidere că „personajele fie sfârșind prin moarte. În al doilea plan al CONCURS DE DEBUT
sunt imaginare, la fel ca situațiile în care sunt romanului se conturează o lume a tenebrelor,
forțate să evolueze”, dar noi parcă avem un a remușcărilor, a abandonurilor familiale, a Se adresează celor care nu au împlinit 35 de ani și
déjà vu. Pentru a accentua dubitativul, auto- renunțării la propria viață pentru a servi un nu au debutat publicistic sau în volum.
rul continuă: „unele dintre clădirile prezentate sistem. Vasile Tudose este cel ce va uni aceste
aici sunt imaginare, la fel ca și o parte dintre destine disparate. Soția sa Adina va muri pe Concursul se desfășoară în următoarele secțiuni: po-
fenomenele meteorologice”… Ironia subtilă stradă în timpul cutremurului din 1977. Fiica ezie, proză, teatru, eseu. Lucrările vor fi semnate cu un
potențează atmosfera de mister, mai ales că sa va rămâne la bunici, iar el va pleca o vreme motto, care se va regăsi, de asemenea, și pe un plic închis
în Franța, apoi într-un spațiu al libertății, atașat manuscrisului. El va cuprinde numele și prenu-
mele concurentului, data de naștere, adresa, numărul
de telefon și premiile obținute la alte concursuri literare.

Manuscrisele vor fi trimise,
până la data de 1 sept. 2018, pe adresa:

Revista – Editura Scrisul Românesc,

str. C. Brâncuși, nr. 24, Craiova.

Un juriu alcătuit din critici și istorici literari
va acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune.

Relații suplimentare se pot obține la
Tel: 0722/753 922; 0251/413 763

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (179) ♦ iulie 2018 19
Evenimente cultural

Mihail Drumeş – Dodo
NIȚĂ

editor de benzi desenate
Mihail Drumeș (1901-1982) a fost unul
dintre cei mai îndrăgiţi (de către cărticele cu „povestiri hazlii în imagini”, cu condamnat la 12 ani de închisoare, în celebrul
cititori) scriitori din secolul XX. câte una-două desene pe pagină și textul sub proces al „ziariștilor trădători de ţară și vinovaţi
Romanele sale Invitaţia la vals, Scrisoarea de casete (practic, benzi desenate avant la lettre). de dezastrul ţării”. Totuși, și în acest an continuă
dragoste, Elevul Dima dintr-a șaptea au cunos- Textele versificate ale acestora erau semnate să apară la editura Bucur Ciobanul alte cărticele
cut un mare succes la public. Dintre acestea se de nenea Răducu, iar desenele de celebrul, în cu benzi desenate precum: Proștii lui Stănică,
detașează Invitaţie la vals, trei ediţii apărute la epocă, grafician și pionier al cinematografu- versuri de moș Ion, după Ion Creangă; Isteţul
editura Vremea, între 1936-1939. Următoarele lui de animaţie Aurel Petrescu (1897-1948). Charlie, Stan și Bran; Pat și Patachon; Isprăvile
30 de ediţii (!) vor fi tipărite la editura Bucur Acesta a fost, alături de Marin Iorda, unul lui Păcală, Năzbâtiile lui Dobitocescu.
dintre pionierii cinematografului de anima-
De semnalat faptul că într-una din aceste
Ciobanul, al cărei director și proprietar era ţie de la noi (în 1920 a realizat primul film de benzi desenate, Muţunache răzbună pe urs,
însuși Mihail Drumeș, la care se adaugă cele animaţie din România, Păcală în Lună) dar, apare ca personaj fiica lui Drumeș, Monica,
apărute ulterior la Scrisul Românesc. dezamăgit de insuccesul noii forme
Hotărât să nu mai împartă roadele muncii de artă cinematografică, s-a reorien-
sale cu editorii și beneficiind nu doar de talent tat spre realizarea de benzi desenate.
ci și de un capital consistent, Drumeș a înfiinţat Radu Gyr adaptează diverse
în 1939 editura Bucur Ciobanul unde își va povești clasice, dar inventează și un
publica propriile sale romane, dar și alte cărţi, personaj inedit, pe neastâmpăratul
majoritatea adresându-se publicului de copii și puști Bimbirică. Peripeţiile acestuia
tineret. El colaborează cu doi tineri poeţi, Radu au apărut în volumele Bimbirică
Gyr (care semnează nenea Răducu) și Ștefan aviator, Bimbirică în lună, Bimbirică Monica Drumeș, extras din banda desenată de Aurel Petrescu
Baciu (Moș Baciu) care vor adapta sau versifica automobilist (1943); Bimbirică în Africa, Bim- Muţunache fiind motanul său neastâmpărat.
textele marilor scriitori clasici. Cel de-al treilea birică sportiv și Bimbirică în submarin (1944). După 1945 Drumeș încearcă să se adap-
nume des întâlnit pe coper-
Alte cărţi cu benzi teze vremurilor. Înfiinţează o nouă colecţie,
tele cărţilor este Moș Ene desenate semnate de cei „Meridian”, în care publică romanul Cazacii
(pseudonimul lui Drumeș). doi autori au fost: 1942 – de la Don, de Mihail Șolohov, sau volumul de
Scriitorul devenit editor Miky Maus aviator; 1943 Portrete și controverse semnat de Petre Pandrea.
a înfiinţat iniţial trei colecţii: – Voinicul Argeș și balaurul
„Bucuria Copiilor”, „Fapte cu șapte capete, după Petre În 1946 dă o nouă lovitură editorială, lan-
și Oameni mari” și „Eroica”. Ispirescu, Fata babei și fata sând romanul Elevul Dima dintr-a șaptea (pe
Ultimele două conţin cărţi moșneagului, după Ion care l-a scris sub imperiul propriilor sale amin-
despre marile personalităţi Creangă, Poznele Boanţei; tiri de elev la Liceul „Carol I” din Craiova).
ale timpului și despre eve- Zâna munţilor; Darurile Este însă prea târziu. Invidiat de confraţi, tra-
nimentele importante din lui moș Crăciun; 1944 casat de noile autorităţi în calitate de patron
domeniile știinţei, istoriei și – Aventurile baronului de editură, scriitorul își vede întreprinderea
literaturii. Colecţia cu cele Munchhausen, Pinocchio editorială naţionalizată, iar el însuși este trecut
mai multe titluri (peste 100) automobilist, Micky-Maus la index, nemaiputând să publice până în 1961.
a fost „Biblioteca Bucuria Mihail Drumeș și familia sa, desenați parașutist, Păcală și Tân-
de Marga Ștefănescu Scriitorul va intra într-o bună relație cu
profesorul Florea Firan care îl va invita la o
Copiilor – cele mai frumoase povești din lumea dală, Oul de ciocolată, Povestiri pentru îngerașii serie de întâlniri literare și îi va publica ulterior
întreagă” . Toate acestea au coperţile și ilustraţi- mamei, volum „cu 80 de desene” cuprinzând cele trei romane după forma finală a manus-
ile desenate de talentata graficiană și autoare de poveștile Punguţa cu doi bani, Capra cu trei criselor pe care le-a dăruit criticul craiovean.
benzi desenate Magda Ștefănescu (1913-2015). iezi, Baba Cloanţa Cotoroanţa, De ce n’are ursul
În timpul războiului Drumeș înfiinţează o coadă și Muţunache răzbună pe urs. Prin colecţia „Povestiri în imagini pentru
nouă colecţie, cu mare priză la cei mai mici În 1945 va fi editată ultima sa cărticică, Îngerii Pământului”. Mihail Drumeș rămâne în
istoria celei de-a noua arte drept unul dintre
cititori, „Povestiri în imagini pentru Îngerii Sandu, Sanda și Lăbuș – pe 29 ianuarie Radu Gyr cei mai importanţi editori de benzi desenate
Pământului”. Aici au apărut câteva zeci de va fi arestat de nou instalatul regim comunist și ai vremii. ■

Timpul egalității dintre femei și bărbați
Pe 17 iunie, la Sala „Ia te uită!” a Teatrului
Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, s-a naţionalismul, problema morţii pe model religios, tot felul de pse-
asistate ș.a. În această confe- udoargumente care să menţină
desfășurat o nouă întâlnire din cadrul confe- rinţă, urmată de o secţiune de femeia într-o stare de servitute
rinţelor SpectActor. De această dată, invitatul a întrebări care au dat naștere faţă de diverșii actanţi masculini
fost profesorul universitar Cătălin Ghiţă, care a la discuţii îndelungi, Cătălin înzestraţi cu autoritate – tatăl,
publicat recent o carte intitulată Coliba din mij- Ghiţă s-a oprit la câteva aspecte soţul și uneori fratele mai mare.
locul palatului. Frica și marile idei (Ed. Cartea ale modului în care societatea Reminiscenţe ale acestui mod de
românească). Conferinţa sa, Iarna patriarhilor. patriarhală a încercat să con- gândire încă există în societatea
Timpul egalităţii dintre femei și bărbaţi, s-a bazat troleze și să reducă la tăcere actuală, iar egalitatea nu doar de
pe un capitol din această carte care tratează femeia, conferindu-i acesteia un drepturi, ci și de reprezentare și de
probleme fundamentale ale lumii contempo- rol secundar și minor în cadrul statut social nefiind încă pe deplin
rane, cum ar fi egalitarismul social, munca, societăţii și construind, mai ales realizată.
Red.

20 Nr. 7 (179) ♦ iulie 2018 Scrisul Românesc Cronică literară
Evenimente culturale

Mihai O importantă antologie
DUȚESCU

Antologia de psalmi, Să vă plâng un de psalmi
cântec sau să vă cânt un plâns, a părin-
telui Mihalache Tudorică înseamnă o inconfundabil. Opera sa rămâne dovada vie a pentru oameni./ Scriu pentru morţi/ şi scriu
sărbătoare pentru poezie. Publicată recent la încleştării dintre om şi Divinitate şi propune pentru păsări./ Mai ales morţii/ merită un poem
editura MJM, cartea s-a bucurat de o primire unul dintre cei mai importanți poeţi contempo- aparte./ Mai ales păsările caută un poem aparte”.
caldă din partea cititorilor. rani. „S-a întins noaptea/ până la capătul lumii,/
iar eu,/ ghemuit sub ochii Domnului,/ ascult O poezie excepţională este Câinele a tăcut:
Un preot al cărui har „Vecinii mi-au spus/ că, aseară,/ aproape pe
dumnezeiesc s-a revărsat şi cum/ viermele/ cu dinţii în frunte/ lumină,/ m-a căutat pe acasă/ bătând la poartă/
asupra poeziei sale este un mănâncă/ icoana din perete./ şi strigând tare:/ Eşti acasă? Eşti acasă?/ Cum
adevărat miracol. Părin- Încet, de tot încet,/ se aud căzând n-a răspuns nimeni,/ a intrat în curte/ şi a
tele Mihalache Tudorică pe pământ/ lacrimile amare/ ale dat de mâncare la câine./ – Ia, ia şi mănâncă,
a adus în poezia contem- unei femei/ ai cărei ochi mari şi flămândule!/ Eu acum plec departe/ şi mă duc
porană drama crucificării înstelaţi/ au spălat-o plângând mai departe,/ şi mai departe/ unde câinele n-a
prin cuvânt, logosul său, peste ea/ acum multă vreme.” murit/ şi unde/ moartea nu a bătut la poartă./
încărcat de patima căutării Vecinii mi-au spus/ că, aseară,/ moartea a
lui Dumnezeu, provocând Un tablou apocaliptic ca din venit pe la neamuri./ Trei zile la rând/ a venit
adevărate drame celui care filmele SF, cu sfârşitul lumii, moartea/ şi a dat mâncare la câine./ Până n-a
rosteşte cu buzele însânger- se desfăşoară în faţa noastră. mai lătrat,/ până a cunoscut”.
ate Quo vadis, Domine. Viermele timpului roade icoana
Maicii Domnului, poetul e supra- Poeziile închinate mamei sunt la înălţimea
Autoflagelarea prin vieţuitorul acestui sfârşit în care celor similare ale lui Grigore Vieru şi impun
întrebări esenţiale la care nimeni nu răspunde, a rămas singur cu Dumnezeu: un important poet contemporan: „Când voi
păcatul originar, teama însingurării absolute „Nu mai pot să merg nicăieri./ pleca/ şi nu mă voi mai întoarce/ cui voi
şi apartenenţa la spaţiul mioritic cel fără de Ridic mâinile/ Şi am coatele goale./ Loveşte! lăsa,/ pe ale cui mâini,/ plânsul mamei mele/
moarte, iată tot atâtea teme pentru această mare Loveşte, Doamne!/ (...) nu mai este nimeni/ înainte de moarte?” sau „Nu este mare/ pe care
poezie pe care o scrie Mihalache Tudorică. să întrebe de mine,/ nu mai vine niciunul/ să plânşii ei ochi/ să n-o fi ridicat cu un deget/ şi
întrebe de Tine”. nici pădure/ peste care să nu se fi aplecat/ să
Măcinat de credinţa în absolut, părin- Cumplit este că nimeni nu mai întreabă întrebe./ De ce, Doamne,/ nu o iei de mână/
tele Mihalache Tudorică este un scriitor de Dumnezeu, iar poetul nu mai scrie pentru şi să-i spui/ că Tu nu ai pe nimeni în Casă/ cu
oameni, scrie pentru morţi: „Eu nu mai scriu/ numele acesta?”. ■

Decernarea titlului

de Cetățean de Onoare al Craiovein cadrul Zilelor Craiovei, manifestare de precum Corul Liceului Militar. Între cei care de Cetățean de Onoare al Craiovei în 2018…

anvergură, desfășurate la începutul lunii au primit această înaltă distincție, înmânată de În mediul academic, numele de Florea Firan

Îiunie a.c., Sesiunea solemnă a Primăriei și primarul Craiovei Mihail Genoiu, se numără reprezintă un brand și cred că este un lucru

Consiliului Local Craiova a avut pe ordinea de și profesorul universitar doctor Florea Firan extraordinar de a fi pus cu litere majuscule
zi acordarea titlului de „Cetățean de Onoare” al despre care cuvântul de laudatio a fost rostit acolo unde-i este locul, în rândul Cetățeni-
Craiovei unor personalități din rândul arma- de prof. univ. dr. Cezar Avram: „Activitatea lor de Onoare. Profesor de vocație, creator de
tei, din mediul universitar și artistic, dar și din prodigioasă a lui Florea Firan de profesor conștiințe și modelator de conștiințe, dascăl de
sport. Pregătit cu grijă și mare fast evenimentul universitar, istoric și critic literar, publicist și la începutul carierei și până astăzi, preocupat
s-a desfășurat de data aceasta în Sala „Amza editor, autor al unor importante volume de în cunoașterea și descifrarea istoriei orașului
Pellea” a Teatrului Național „Marin Sorescu” istorie, critică literară și eseistică și al altor acestuia, Florea Firan este unul dintre cei care
la care și-au dat concursul Orchestra și corul lucrări ample de interes cultural dedicate Cra- a pus pietre de temelie la câteva instituții și
Filarmonicii Oltenia, Teatrul de Operă și iovei și Olteniei în genere reprezintă temeiul manifestări cultural-științifice și artistice cu
Operetă „Elena Teodorini”, formații artistice pentru care îl propunem să fie distins cu titlul renume din orașul nostru între care Teatrul de

Operetă Elena Teodorini, Festivalul Național de
folclor Maria Tănase, Revista Scrisul Românesc,
Colocviile tematice anuale Scrisul Românesc...,
alături de lucrări fundamentale pe care și-a pus
semnătura – Istoria Craiovei, Istoria Teatrului
Naţional din Craiova, Presa literară craioveană,
Scriitori olteni etc. Consider că ceea ce i se oferă
domnului profesor Florea Firan este nu numai
o recunoaștere, dar și un fapt al nostru care ne
ridică, ne dă dovadă de profesionalism, și în
același timp de mulțumire pentru cei care au
contribuit la edificarea urbei noastre...” ■

Georgiana OPRESCU

Proză Scrisul Românesc Nr. 7 (179) ♦ iulie 2018 21

Înlănțuirea lui Prometeu Sorina
POPESCU

Tudor Aldea l-a vizitat într-una din zile dese. Stau ghemuit pe o stâncă ale cărei muchii bine deloc.
în apartamentul lui Grig pe care-l cum- neregulate îmi pătrund în coaste, sufletul înlăn- — Am fost la un psihiatru. Tratamentul pe
părase în București la întoarcerea de la țuit sângerează în starea permanentă de veghe.
Londra, situat la ultimul nivel al unei clădiri cu Mă tem de păsările răpitoare ce îmi dau târcoale care-l urmez este un paleativ, nu vindecă, doar
trei etaje situată aproape de centrul orașului, ca un coșmar. Visez cu ochii deschiși, împresurat ameliorează de moment simptomele. Somni-
construită în perioada interbelică în stilul Art de valuri amenințătoare, mă aflu însingurat pe ferele nici măcar nu-și mai fac efectul scontat.
Deco, ale cărei basoreliefuri cu motive vegetale stânca mea colțuroasă din apele tulburi. Noapte de noapte o iau de fiecare dată de la
abstractizate, dispuse în zigzag, degradate de capăt cu insomniile mele. Înăuntrul meu se
trecerea vremii, cu vitralii ce-și pierduseră din — Mergi la un doctor. petrec reacții ciudate, de nestăpânit.
vivacitatea culorilor pe întreg peretele casei — Inițial avusesem intenția de a-l căuta pe
scării, necesitau reparații și recondiționări. Pe psihologul care o tratase pe soția mea, un tip cu Bătu cu degetul arătător în cap așa cum ar
terasa dinspre sufragerie se aflau două fotolii de fi încercat un pepene cât este de copt.
răchită intercalate de o măsuță împletită cu ace- Scenă din Prometeu înlănțuit, de Eschil (gravură)
lași model ca un fagure de miere. În fața ceștilor — Ceva te neliniștește.
de cafea, cei doi prieteni se regăseau într-unul o răbdare infinită, avea un mod deosebit de a — Ceva s-a rupt în mine.
din desele lor momente de destăinuiri. interacționa cu pacienții. Păcat că Liana a între- — Ce anume?
rupt brusc vizitele la cabinetul acestuia și a ales — Dorința de a trăi cu adevărat. Mă simt
— Insomniile m-au năpădit, ierburi cres- propria ei cale de pseudovindecare. Domnul îmbătrânit.
cute sălbatic, anacronic, au pus stăpânire pe Magla miza pe psihoterapia de cuplu, la care am — Ai muncit până la epuizare, Grig, obo-
mine, conviețuiesc cu ele în mod forțat, s-a participat și eu, combinată cu cea individuală. seala te-a dus la nevroză.
văietat Grig celui de care îl lega o prietenie — Nevroza ar fi pentru mine cel mai ușor
începută în anii facultății când s-au cunoscut — Ce te-a reținut să nu-l contactezi? lucru care mi s-ar fi putut întâmpla.
la partidele de tenis pe care le jucau împreună — Imaginea Lianei. Orice ecou din încăpe- — Omule, ai luat-o razna.
la clubul sportiv studențesc unde erau afiliați. rea aceea mi-ar fi amintit de vocea ei captată — Sunt mai conștient decât am fost vreo­
în cochiliile pe care dacă le duci la ureche, se dată. Mintea mea este mai limpede, pricep
Prieteniile poartă amprente diferite: cele aude vuietul mării oriunde s-ar afla. Cel puțin, mult mai bine lucrurile, le-am întors pe toate
care dăinuie din copilărie, cum era prietenia în locuința asta în care m-am mutat, nimic nu fețele, le-am analizat. Am ajuns la concluzia că
lui cu Ernest Vieru, capătă conotații fraterne, mă mai leagă de trecut. albul acela insipid, al ținuturilor arctice, m-a
familiale. Există un alt tip de prietenii a căror — Dimpotrivă, poate a sosit momentul urmărit toată viața, fără să-mi dau seama.
profunzime e dată de comuniunea sufletească să iei legătura cu soția ta, să o convingi să se Aveam ochii umbriți de propriile mele ambi-
intrinsecă, depășind stadiul de simplă cama- întoarcă la tine. ții, de aceea l-am ignorat. Întâmplările la care
raderie, după cum multe alte prietenii sunt — Între timp am divorțat. Imediat după ce tu luăm parte, cu sau fără voia noastră, sunt niște
conjuncturale. De Tudor Aldea îl legau afinități m-ai vizitat la Londra, am dat curs cererilor repe- puncte mici colorate, unele negre, altele roz
multiple, era singura poartă pe care avea curajul tate ale avocatului ei pentru a accepta divorțul. bonbon, pe o hârtie albă imensă. Privite de sus
să o deschidă din interiorul său, dincolo de care — A avut vreo legătură discuția noastră de punctele devin imperceptibile, microscopice.
propriile mărturisiri reflectau clar, netrunchiat, la Londra cu divorțul? Rămâne foaia de hârtie albă, goală, fără vreun
onest, toate diformitățile sufletului chinuit, fără — Într-un fel da. Mi-am dat seama unde semn al trecerii noastre.
teamă de ridicol sau de judecăți superficiale greșisem. O bună bucată de timp am trăit cu — Cu ce te pot ajuta?
partinice, venite din partea prietenului său. Față impresia că Liana avea nevoie de un moment — Cu nimic.
de Ernest avea unele rețineri, așa cum frații, de respiro, de căutări spirituale din care ar fi — Schimbă medicul, mergi la altul, con-
deși legați genetic, prinși în același areal, simt revenit la mine cu mai multă seninătate. Sunt sultă un psiholog. Ai ochii încercănați, ești
nevoia unei evadări din spațiul familial. Prie- clipe în care tânjim să avem spațiul nostru indi- ridat înainte de vreme, palid.
tenia cu Tudor i se deschisese ca o carte scrisă vidual neinvadat de prezența celuilalt. Mi-am — Dacă aș găsi un medic care să-mi spună
încifrat, deslușită de un alter-ego întruchipat dat seama atunci, la Londra, că devenisem un că mai am de trăit o zi, o lună, cel mult un
într-o altă persoană, singura cu care rezona la intrus în viața ei, era fundamental necesar să an, aș fi fericit. Așteptarea mi-ar fi mult mai
acest nivel paleativ complex cum este sufletul. o eliberez cu totul de povara amintirii mele. ușoară.
Tudor, am fost excesiv de orgolios. Mă încăpă- — Deprimant. Atât de mult te-a schimbat
— Nopțile mele au devenit albe, un spațiu țânasem să resping despărțirea definitivă de ea perioada pe care ai trăit-o în Canary Wharf?
imens dat cu var, fără contururi precise, acoperă numai din cauză că Liana fusese cea care m-a — Te înșeli, atunci am atins vârful aisber-
opac cerul albastru al fiecărui răsărit de soare, părăsit. Un orgoliu stupid. gului. Viața mea a fost un șir lung de așteptări,
cerul violet al fiecărei înserări. Nădăjduiesc că la — Grig, apelează la un medic specialist. de zbucium. Ce rămâne la capătul ei? Întuneri-
capătul nopților albe am să adorm răpus defini- Înțelege o dată pentru totdeauna că n-arăți cul! Oamenii se tem atât de mult de întuneric,
tiv, o așteptare continuă în care se repetă zilele și nu știu cât de neprețuit este pentru odihnă.
nopțile fără început, fără sfârșit, în culori pe care Oh, cât de mult îmi doresc să mă împresoare
eu am început să nu le mai percep, doar lumini acel întuneric liniștitor care să-mi apese pleoa-
și umbre care le separă. Un cavaler medieval ce pele grele de nesomn și neliniști! Sau poate că
se zbate într-o cetate după un asediu, lipsită de tocmai acuma dorm, cu ochii deschiși, invadați
orice apărare, o tragedie antică. Nopțile și zilele de lumină, în clipa asta când vorbesc cu tine.
mele se suprapun, totul se învârte concentric, o Când mă privesc în oglinda de la baie, atunci
torță de foc rostogolită departe de zeul Hypnos am coșmaruri, realizez de fiecare dată că a mai
cu aripi la tâmple. Trăiesc crispat în această trecut o zi sau o noapte, pentru mine tot una
lungă așteptare și somnul lung, neîntrerupt nu este, de insomnie, a mai apărut un rid. ■
mai vine. Abia dacă pot să ațipesc spre dimineață
două-trei ore și acelea întrerupte de tresăriri (Fragment de roman,
apărut la Scrisul Românesc)

22 Nr. 7 (179) ♦ iulie 2018 Scrisul Românesc Teatru

IonTeatru Sibiul Noh Teater din Japonia), ori spectacolul de
PARHON în aniversare operă cu Forța renașterii (Shanghai Yue Opera
House din China), spectacolul german cu
În anul când teatrul sibian a împlinit 230 din Israel, American Dance Show cu secvențe măști Fără cuvinte, sub semnătura regizoru-
de ani de existență, Festivalul său interna- din viața cartierelor newyorkeze în aproape lui Michael Vogel și, mai ales, excepționalul
țional (FITS), unul dintre cele mai mari egală măsură violente la „origine”, dar comice „monolog” al actorului american Denis O’
din lume, a ajuns și el la cea de-a 25-a ediție. pe scenă, alături de care au strălucit spectacolul Hara, laureatul unui Premiu „Tony”, aici într-o
Cu cele 525 de manifestări reprezentând 73 de Grădina desfătărilor al trupei canadiene înmă- impresionantă restituire plină de rezonanțe
țări, găzduite de nu mai puțin de 73 de locații iestrită de coregrafa Marie Chouinard, inspirat contemporane, inspirată de Iliada, și o bucurie
mai vechi sau mai noi, cu o Bursă de spec- estetică în premieră la Sibiu, Isabelle Huppert
tacole devenită for internațional de proiecte Scenă din Grădina desfățarilor (foto de Nicolas Ruel) citește Amantul, după Margueritte Duras, care
și colaborări prestigioase, dar mai ales cu o a înnobilat ultima seară de festival.
participare-record de 3300 de artiști, invitați din inegalabilul Hieronymus Bosch, dar și res-
de marcă din rândul marilor citadele ale artei tituirea într-o memorabilă împletire de cultură Mai bogat numeric decât în alte ediții,
și culturii și ale învățământului artistic din și tradiție artistică dezvăluită de cei din Vuyani „sezonul românesc” de teatru ne-a întâmpi-
întreaga lume, festivalul ctitorit și prezidat cu Dance Theatre (Africa de Sud) cu titlul mai nat și el cu multe creații remarcabile. Alături
neobosit zel de Constantin Chiriac, a reunit mult decât îmbietor Ravel – Bolero:Cântecul de spectacolele sibiene „de patrimoniu” cu
zilnic în spațiile sale de desfășurare câteva zeci dansului, conduși de celebrul coregraf Gregory Metamoorfoze și Faust, au fost întâmpinate cu
de mii de spectatori din țară și din străinătate. Maqoma, la care aș adăuga emoționantele plăs- săli pline și manifestă satisfacție Regele moare
Fie prieteni fideli ai festivalului, ca Tina Popa, muiri ale dansatorilor spanioli (O viață pentru (Teatrul Național din București), Karamazovii
pictoriță din Vâlcea, fie simpli spectatori aduși Flamenco) și mult aplaudata reprezentație cu (Teatrul Mic), Stage Dogs (Teatrul Act ), Fierarii
aici de pasiunea pentru artele prezente în stare Aller-Retour oferită de „Gigi Căciuleanu Roma- (Teatrul de Comedie), Hamlet, prințul Dane-
de excelență, ca doamna Elena Dinu din Cra- nian Dance Company București” și „Karma marcei (Teatrul Metropolis), Nunta și Maestrul
iova, aflată de câțiva ani printre admiratorii Dance Project Paris”. Aceste manifestări și-au și Margareta (Teatrul Național Satiricus „I. L.
fideli ai acestei manifestări, care mi-a mărtu- aflat o „replică” delicată și cuceritoare prin Caragiale” din Chișinău) și nu numai aces-
risit că vine aici pe cont propriu și își procură concertele de chitară, orgă, Gospel și cân- tea. Mai multe spectacole au purtat emblema
tece religioase, găzduite de bisericile sibiene, Teatrului Național „Radu Stanca”, de la o versi-
Scenă din Laptele Mamei (foto de Dragoș Dumitru) în vreme ce miile de tineri iubitori ai muzicii une ostentativ modernă și controversată după
pe ritmuri antrenant-devastatoare și-au găsit Hedda Gabler, semnată de regizorul Botond
bilete online cu multă vreme înainte, toți cei „nașul” în persoana unor soliști și trupe „en Nagy, la premiera sibiană cu Perfect compus, pe
care au onorat „pe viu” ediția din iunie a.c. au vogue” de muzică popp, rock, techno ș.a.m.d. textul și în regia Alexandrei Badea, la Vedere de
fost onorați la rândul lor de un miraculos „labi-
rint” al bucuriilor estetice. Teatrul pe scenă și dincolo de ea Scenă din Cântecul dansului

Câteva noutăți semnificative Fără a ignora unele sinuozități valorice, pe pod, în regia lui Eugen Jebeleanu, și R.U.R.,
poate inerente într-un uriaș maraton de spec- la secția germană, semnat de Vlad Cristache.
O noutate a reprezentat-o chiar ciclul de tacole menit a pune în dialog cele mai variate Momentul de vârf al „sezonului sibian” cred că
reprezentații din Piața Habermann, inau- expresii artistice din Europa, Asia, Africa și a fost premiera cu Povestea prințesei deocheate,
gurată nu de mult, unde și-au aflat audiența SUA, pot afirma că numeroase trupe românești în regia lui Silviu Purcărete și scenografia lui
entuziastă și gălăgioasă foarte multe dintre și străine au conferit individualitate și un larg Dragoș Buhagiar, o electrizantă „călătorie” în
fabuloasele „spectacole de stradă” aduse din lumea teatrul kabuki, descifrată și restituită cu
Spania, Germania, Italia, Belgia, Marea Bri- Scenă din Povestea prințesei deocheate irezistibilă fantezie și generos instinct comic de
tanie, Franța, dar și din Columbia (Butucada (foto de Dragoș Dumitru) ilustrul director de scenă într-un demers de o
în stll columbian), India (Despre India, cu pilduitoare inventivitate, susținut cu frenetică
cimpoaie și tobe scoțiene) ș.a. Asta în vreme interes în jurul unor semnificative performanțe devoțiune de apreciați actori ai trupei sibiene.
ce Piața Mare și Piața Mică erau ocupate de teatrale. Mă refer, de pildă, la spectacolul cu
instalații sofisticate și reprezentații de magie Din jale se întrupează Electra (Der Norske Tea- Cred însă că în această ediție teatrul a fost
și circ. O altă noutate ne-a fost rezervată prin tret-Norvegia), Trei surori (Teatrul Academic servit în chip admirabil și dincolo de scenă,
elegantul Centru cultural „Ion Besoiu”, trans- de Stat din Novosibirsk), Atsumori (Yamamoto prin secțiunea spectacolelor-lectură, prin
formare aproape incredibilă a fostei Casă de întâlnirile cu iluștri oameni de artă și cul-
cultură a sindicatelor, care, de această dată, tură, mediate de George Banu și moderatorul
împreună cu uriașele săli de spectacole de pe Octavian Saiu, adeseori precedate de momente
fostele platforme industriale și de pe scena lirice în interpretarea lui Constantin Chiriac,
Teatrului Național „Radu Stanca” ne-au dăruit prin lansările de cărți despre teatru, muzică și
bucuria întâlnirii cu câteva spectacole ferme- dans, așa cum au fost Abumul Gigi Căciuleanu
cătoare de dans, interpretate de trupe celebre Omul Dans, sub semnătura Ludmilei Parlanjo-
ca „Rami Be’er” și „Kolbein Dance Company” glu, și mai ales prin mărturisirile memorabile
ale unor „monștri sacri”, ca acelea ale lui
Wajdi Mouawad, un nume prezent și el acum
pe „Aleea celebrităților”, împreună cu Hideki
Noda, Ioan Holender, Isabelle Huppert, Mihail
Baryshnikov și Peter Sellars. ■

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 7 (179) ♦ iulie 2018 23
culturale
Continuare din p. 2
keanos
Triplă lansare de carte

Revista Dilema Veche (Nr. 748/ 2018) se deschide cu un edi- Carmen Firan și-a prezentat cititorilor craioveni cea mai recentă carte a
torial semnat de Andrei Pleșu, intitulat Modelele zilelor noastre, sa, Umbra pierdută, roman de mister, thriller psihologic şi intelectual
susținând că, în societatea românească actuală, privilegiate sunt al zilelor noastre despre seducţia visului american şi dilemele emigrantului.
„spectacolul de varietăți” și o „tristă colecție de insanități”. Ionuț
Iamandi publică un articol pe marginea cărții lui Tony Judt, Europa Critica literară americană o consideră pe Carmen Firan „o autoare
postbelică. O istorie a Europei de la 1945, subliniind existența unui prolifică, reflectând în proza ei provocările lumii în care a crescut şi ofe-
„algoritm Judt, prin care istoricul britanic pune câte o observație rindu-ne o imagine tulburătoare, din alt unghi, a Americii.” Romanul are
în context, profitând de memoria neobișnuită care-l ajută să rețină și o versiune în limba engleză în curs de apariție la New York.

și cele mai fine particularități istorice”. Adrian Sângeorzan, poet și prozator, a prezentat cel mai recent volum
Despre valoarea universală a operei al său, Geografia lucrurilor, poem prin care repune în circulație universală
semnate de Mircea Cărtărescu scrie, peisajul interior și istoric al României. Cei doi autori din New York au
într-un amplu eseu, D. Sam Abrams, lecturat din volumele lansate fragmente edificatoare și relevante.
care afirmă, în cuprinsul acestei analize
laborioase, că unul dintre marile merite Invitații, istoricul Gheorghe Onișoru, Lucian Dindirică, directorul
ale operei cărtăresciene este acela de a bibliotecii și profesorul Florea Firan, moderatorul manifestării, au vorbit
fi pus Bucureștiul pe harta literaturii despre autori și cărțile lor, subliniind în același timp prezența constantă cu
universale, în aceeași manieră în care
James Joyce reușise să situeze Dubli- articole și studii în paginile revistei „Scrisul Românesc” de la înființarea
nul pe această hartă. Un alt eseu este seriei noi a acesteia (ian. 2003), cât și la Colocviile tematice desfășurate anual.
semnat de Matei Vișniec – Imigrația
ca tragedie morală a Europei, drama- Cei trei autori au făcut mărturisiri privind elaborarea volumelor pe
turgul insistând asupra incongruenței dintre principiile europene, care le-au prezentat cititorilor craioveni cât și despre unele momente în
admirate și respectate de cetățeni la nivel conceptual, teoretic, și relațiile permanente pe care le au cu orașul Craiova.
repudierea acestora în fața unor realități pe care le percep disto-
rsionat, profund diferit față de valorile europene. Andreea Vlad În încheierea evenimentului, Valentin Mihali, actor la Teatrul Național
analizează recenta producție cinematografică românească intitu- „Marin Sorescu” din Craiove, a încântat auditoriu prin interpretarea
lată Charleston, în articolul Noir, amor, alcool, iar ancheta revistei unor fragmente din O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale și versuri de
vizează tema Urban/Rural, pe această temă antropologul Vintilă Marin Sorescu.
Mihăilescu publicând un articol intitulat Maimuțe și șobolani, sub-
liniind decalajul dintre aceste două spații. Cl. MILOICOVICI
Revista Pro Saeculum (Nr. 3–4/ 2018) reunește între paginile
sale articole pe teme politice, literare, culturale, eseuri, fragmente
de proză, poezie și cronici literare. Astfel, Magda Ursache publică
eseul Pe cine gheranjează Gheran?, prin care se referă la personali-
tatea lui Niculae Gheran, care a scos singura ediție critică de Opere
– Rebreanu, în 23 de volume, iar autoarea deplânge lipsa de vizibi-
litate a unei asemenea întreprinderi în spațiul cultural românesc.
Sub titlul Mireasa vagaboandă sau Mireasa Desculță sau Mireasa
Valahă, D. R. Popescu publică un frag-
ment dintr-o piesă de teatru, iar Florin
Mihăilescu analizează interpretarea
critică a lui G. Topîrceanu, în viziunea
lui G. Ibrăileanu, subliniind faptul că
acesta din urmă vedea o „contradicție
între calitatea de intelectual și tempera-
mentul liric al lui Topîrceanu”. Rodica
Lăzărescu realizează un foarte intere-
sant interviu cu criticul Eugen Simion,
abordând teme precum scriitura
acestuia, timpul, iubirea, decantarea
impresiilor și conștiința culturală, iar
despre personalitatea și reușitele criticului, aflat într-un ceas ani-
versar, semnează articole și Ioan-Aurel Pop, Basarab Nicolaescu,
Theodor Codreanu etc. Tot un moment aniversar este marcat
de Centenarul lui Ion Frunzetti sau cel al Aristizzei Romanescu,
despre care se pronunță Valeriu Râpeanu și Livia Ciupercă, în timp
ce Victor Ravini publică un amplu eseu despre filosofia Mioriței,
intitulat Miorița conține mai multe idei decât cuvinte. Ce facem cu
Miorița și cui o lăsăm?. La rubrica dedicată poeziei vom întâlni
nume precum Șerban Codrin, Victoria Milescu, Traian Diaconescu,
Rodica Braga, Alexandru Cazacu etc., în timp ce fragmentele de
proză sunt semnate de Niculae Gheran, Dumitru Hurubă, Paula
Romanescu, Alexandru Jurcan etc. Red.

24 Nr. 7 (179) ♦ iulie 2018 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Emilian ȘTEFÂRȚĂ

Inefabil și auster,

prefață la disoluția în absolutătălin Bălescu prezintă pe simezele într-un tip special de supraviețuire cosmică. exuberante, picturi debordant pasionate.

Muzeului de Artă din Craiova, într-o Personajele sale, multe dintre ele cu alură inge- Palatul Jean Mihail le este gazdă pri-

Cambianță arhitecturală de excepție, un nuă, ocupă un spațiu ireal, continuând să existe mitoare, vedem în mod miraculos parcă o
discurs plastic distinct. El dă proba unui alt tip nedefinit, așteptând cu speranță contopirea în prelungire naturală pe pânze a ceea ce vedem
de expresivitate plastică, renunțând la reluările universul cunoașterii și al
obsesiv secvențiale din perioada sa anterioară, adevărului absolut. Obser-
la tentația cumulului de suite, la reașezarea văm cum creaturi serafice,
repetitivă, la perpetuele sale recontextualizări aflate într-un tărâm distinct
și reiterări ale semnificației unui subiect. El ne țin, parcă, condes-
renunță la discursul silabisit, la determinarea cendent sub o observație
de a ordona și reordona un număr finit de ter- vagă. De undeva, de foarte
meni, în speranța găsirii unei frazări inedite, departe, simțim că suntem
care să-l apropie semantic de subiect. examinați neutru, suveran,
Cătălin Bălescu creează, de această dată, distant și rece.
agregări de universuri paralele, grație lui Lucrările sale, oricât de
primim estompate frânturi dintr-o lume sera- elaborate, de profunde în
fică, desfășurată imponderabil într-o stare de discurs, de minuțios con-
reverie asumată, ancorată în certitudinea unui struite ar fi, păstrează aerul
tip de împlinire supremă. Suntem parcă marto- ezitant de eboșă, de neros-
rii unei învăluiri cosmice în mucusul digerant tit, lasă loc dubiului. Cătălin
ce precede o absorbție mult așteptată și dorită, Bălescu este un artist ce
populată de creaturi cantonate într-o atitudine încurajeaza subtextul, cu
de abandon împlinit, ce par a se afla în antica- fiecare pânză el amplifică ine- Portret de grup

mera ce precede topirea fără recurs în Absolut. fabilul, certifică metafora, adâncește parabola. pe plafoane, puzderia de șerubini din capite-
La Cătălin Bălescu, desenul este luri ori din scafe par a se fi strecurat pe furiș
elementul nodal. El subordonează în ramele tablourilor. Palatul Jean Mihail le
constant și decisiv culoarea, pe aceasta astepta de mult timp, iar când panzele vor
o găsim întotdeauna așezată decantat pleca făpturile mitice ce ne observă tăcut din
și auster, chiar și tonurile luminoase plafoane se vor vedea lipsite de șansa de a
beneficiind de un tip de greutate ce evada de pe ziduri, captivitatea lor va con-
le conferă un aer solemn, sacerdo- tinua, visul unei izbăviri miraculoase se va
tal. Pânzele sale sunt o permanentă risipi. Până atunci mai avem șansa de a ne
invitație la exercițiul imaginației. Pri- bucura de regalul excesivei abundențe revăr-
vitorul, lipsit de atributul reveriei, va sat asupra-ne.
avea mari dificultăți în a recepta noia- Resursa de imaginație a privitorului este
nul de șoapte, multitudinea de umbre, un dat necesar pentru a intra în lumea ce
adierea abia vizibilă a unor prezențe se deschide din pânzele lui Cătălin Bălescu,
ce se pregătesc să intre în cadru, ori pentru că nu întâlnim prea des un artist care
doar ce l-au părăsit. să spună atât de mult, temperându-și perma-
Descrierea personajelor se face cu nent tentația de a spune tot, un artist la care
Manierismul ca stare
Racursiurile, perspectiva plonjantă, stra- păstrarea unei marje de autoimpusă discre- poezia pânzelor se săvârșește din ceea ce nu
turile de lumină suprapuse, realizate într-o ție, autorul nu își strivește personajele prin a rostit, ci din ce doar a sugerat, a îngânat,
excelentă tehnică sfumato, ne fac cunoștiință descriere detaliată, nu își epuizează subiecții a dorit și până la urmă, poate, doar a visat.■
cu personaje cu alura angelică, învăluite ezitant disecându-i până la ultimul țesut, el le res-
într-un halou general, unificator. Ele plutesc pectă, parcă dintr-un preaplin de decență,
inefabil, definite incomplet, într-un spațiu propriul spațiu de „respirație” autonomă,
dens populat, spațiu guvernat de propria sa pentru că artistul nu descrie atât perso-
paradigmă fantastică, parte a unui univers naje, cât mai ales fantasme, umbre, siluete,
discret, sumar conturat și greu perceptibil. plăsmuiri. Ceea ce se expune pe simezele
Toate acestea fac trimitere la pictura de fac- Muzeului de Artă din Craiova sunt superbe
tura barocă ori la Renașterea târzie. Apelul la puneri în pagină ale unor posibile viitoare
elemente sinonime limbajului baroc este, cred, luxuriante tablouri, ni se aștern pe simeze
nu atât căutat pentru o repunere în pagină de ori la picioare crochiuri, schițe, eboșe, toate
tip manierist, cât mai ales ca o soluție de limbaj tentative aparent înghețate în proiect ale
pentru descrierea unei gratificante stări a lipsei unor posibile creații aflate în punctul defini-
de scop, când nu ai nevoie de certitudini, de rii conceptuale, aflate în faza embrionară ce
perspective, aflându-te abandonat și împlinit precede explozia creativă, pânze copios
Autoportret de grup

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 24 pag. – 5 lei 07

Serie nouă Anul XVIIScrisuRl omânesc
Nr. 7 (191) 2019 Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003

Publicată de Scrisul Românesc Fundația-Editura, recunoscută CNCS

Florea
FIRAN

Literatură
și arte avangardiste
Perioada interbelică este
Victor Brauner – Nud și natură moartă spectrală, 1939 (detaliu) marcată de o serie de fost urmaţi, când ei vor fi creat o
curente inovatoare și școală dominantă, un stil cultural
Eseu mereu actuale, între care Avan- ce se va fi impus și va fi cucerit
garda se manifestă puternic o epocă.” (Note și contranote,
Oana Băluică redefinind literatura, artele, creati- 1962). Matei Călinescu, în Cinci
vitatea în general. Este momentul fețe ale modernității. Modernism,
Mihai Ene când ne sincronizăm cu literatura avangardă, decadență, kitsch,
și artele europene, avangardismul postmodernism (2005), găsește
Poezie Emanuel D. Florescu Proză românesc caracterizându-se prin diferențe semnificative între avan-
Dan Ionescu spiritul de frondă, radicalizarea gardă și modernitate, susținând
Andrei Codrescu modernismului coagulat în jurul că „avangarda este mai radicală
Carmen Firan Dodo Niță Adrian Sângeorzan ideii de ruptură totală de tradiții decât modernitatea, mai puțin
Gheorghe Dănișor și cultivarea unor forme estetice flexibilă și mai puțin tolerantă
Ion Parhon noi, precum dadaismul, supra- la nuanțe, ceea ce o face, bine-
realismul, futurismul, cubismul, înțeles, mai dogmatică – atât în
Mircea Pospai constructivismul. Eugen Ionescu sensul autoafirmării, cât și invers,
aprecia că „Avangarda ar fi un în sensul autodistrugerii”.
Gabriela Rusu-Păsărin fenomen artistic și cultural pre-
cursor: ceea ce ar corespunde Orientările avangardismu-
Anda Simion sensului literal al cuvântului. Ea lui european s-au manifestat în
ar fi un fel de pre-stil, conștienti- literatură, arte plastice, muzică,
Emilian Ștefârță zarea și dirijarea unei schimbări... cinematografie și arhitectură. La
care trebuie să se impună în cele începutul secolului al XX-lea,
din urmă, o schimbare care tre- cultura română era în linii mari
buie într-adevăr să schimbe totul. sincronizată cu cea europeană.
...Avangarda nu poate fi general Manifesto del Futurismo, publi-
recunoscută decât mai târziu, cat de F. T. Marinetti în revista
atunci când va fi reușit, când scri- „Figaro” din Paris (20 febr. 1909),
itorii și artiștii de avangardă vor fi era prezentat în același an la Cra-
iova, în revista „Ramuri” nr. 7.

Continuare în p. 2

Dumitru Radu Popescu – Cornel Ungureanu – realistul p. 4 Marcel Iancu – Pacea și războiul
Constantin Cubleșan – Monumentele Mihai Eminescu p. 5
Adrian Cioroianu – Tinere dimineți la Atlantic – p. 6

și o rețetă cu pește p. 8
Ioan Lascu – Ion D. Sîrbu, anecdoticul re exiv p. 11
Dumitru Radu Popa – Un campion neobișnuit:
p. 15
Fabiano Caruana p. 16
Rodica Grigore – Cărți, iubiri, istorii. Și literatură
Adrian Dinu Rachieru – Un Robinson în Isarlâk

2 Nr. 7 (191) ♦ iulie 2019 Scrisul Românesc Eseu

Continuare din p. 1 Florea FIRAN

Sumar Literatură

și arte avangardisteFlorea Firan, Literatură și arte
avangardiste / pp. 1, 2, 3

MDumitru Radu Popescu, Cornel Ungureanu
acedonski, în semn de aderare la principiile noului curent, Scrisul Românesc
publică două sonete într-un număr special închinat futuris-
– realistul / p. 4 mului al revistei lui Marinetti, „Poezia – rassegna internazionale”, nr. Revistă de cultură
7-8-9/1909, ce apărea la Milano. Citarea lui Macedonski pe coperta
Constantin Cubleșan, Monumentele revistei, alături de nume importante din poezia contemporană, între Fondată la Craiova, în 1927,
care Verhaeren, Gustave Cahn, Henri de Régnier, D’Annunzio ș.a. de către criticul D. Tomescu.
Mihai Eminescu (Gheorghe Jurma,
Erwin Josef Țigla) / p. 5 Serie nouă, din 2003,
întemeiată de Florea Firan
Adrian Cioroianu, Tinere dimineți reprezintă recunoașterea valorii sale în plan internațional. Noua
la Atlantic – și o rețetă cu pește / pp. 6, 7 Editată de: Fundația – Revista
Andrei Codrescu, Poem, după noaptea mișcare este comentată pe larg în presa literară românească, conti- Scrisul Românesc
nuându-se și în deceniul III: Mihail Drăgănescu îi acordă un spațiu
de sânziene / p. 7 larg în volumul Meditațiuni, publicat la Craiova în 1911; Nicolae ISSN 1583-9125
Revistă înregistrată la OSIM
Ioan Lascu, Ion D. Sîrbu, anecdoticul Davidescu în articolul Variații pe manifestul viitoriștilor din vol. cu nr. 86155 din 11.04.2007
reflexiv / p. 8 Aspecte și direcții literare (1921); Felix Aderca în articolul Ce e vii-
torismul?, publicat în revista craioveană de literatură, știință și artă, Membră A.R.I.E.L.
Mihai Ene, Literatură şi ideologie / p. 9 sub conducerea Elenei Farago, „Năzuința” (nr. 6/1922). O vizită a
Gheorghe Dănișor, Poeme. Liniște; Neliniște; lui Marinetti la București în 1926, la invitația grupării de la revista Revista apare cu sprijinul
„Contimporanul”, avea să valideze mișcarea avangardistă din Româ- Societății de avocatură
Facere; Creație; Cădere; Castel de nisip; „Săuleanu și Asociații”
Lună nouă; Mărturisire / p. 9
Oana Băluică, Între giganți și tranziție / p. 10 Redacția

Dumitru Radu Popa, Un campion Director:
neobișnuit: Fabiano Caruana / p. 11 Florea FIRAN
Secretar general de redacție:
Adrian Sângeorzan, Mama vitregă Gabriel COȘOVEANU
(II) / pp. 12, 13

Carmen Firan, Poeme. Fugarii; Inocență;
Aniversare; Absență / p. 13
Gabriela Rusu-Păsărin, Amintiri netrăite / p. 14

Rodica Grigore, Cărți, iubiri, istorii. Colegiul redacțional:
Și literatură / p. 15 Adrian CIOROIANU
Andrei CODRESCU
Adrian Dinu Rachieru,Un Robinson Eugen NEGRICI
în Isarlâk / pp. 16, 17 Nicolae PANEA
Gheorghe PĂUN
Emanuel D. Florescu, Polemici cordiale Dumitru Radu POPA
cu Octavian Paler / p. 17 Dumitru Radu POPESCU
Lucian Bernd SĂULEANU
Mircea Pospai, Valențe ale jurnalismului Monica SPIRIDON
cultural / p. 18 Emilian ȘTEFÂRȚĂ

Dodo Niță, Romane grafice în România / p. 19
Dan Ionescu, Cartea unei conștiințe / p. 19

Fl. Florescu, Macedonski omagiat la 165 Redactori:
de ani de la naștere / p. 20 Mihai ENE

Anda Simion, „Bang”, un spectacol-satiră Marcel Iancu – Bal în Zürich, 1917 Oana BĂLUICĂ
deloc confortabil / p. 21 Ion PARHON
nia. E de amintit și momentul 1912, când Ion Vinea (cu numele Lucian-Florin ROGNEANU
Red., Cărți primite / p. 21 de I. Iovanaki), adevăratul promotor al avangardismului româ- Redactori asociați:
Ion Parhon, Evenimente sub cupola nesc, editase, împreună cu S. Samyro (Tristan Tzara, inventatorul Florentina ANGHEL
dadaismului) și Marcel Iancu (pictor și arhitect), revista „Simbo- Răzvan HOTĂRANU
teatrului scurt / p. 22 lul” în paginile căreia publică articole și desene prin care militează Dan IONESCU
Cl. Miloicovici, Convorbiri românești pentru arta modernă. Între colaboratori se numără Al. Macedonski, Alexandru OPRESCU
I. Minulescu, A. Maniu, Tristan Tzara (care debutează cu versuri) Gabriela RUSU-PĂSĂRIN
la Radio Villalba / p. 23 și Iosif Iser (cu grafică). În octombrie 1915 apare o nouă publicație Corectură:
Red., Okeanos / p. 23 modernistă intitulată „Chemarea”, care se deschide cu articolul Aver- Claudia MILOICOVICI
Emilian Ștefârță, Primul pas al unui parcurs

pe care ni-l dorim a fi unul lung... / p. 24

Abonamente tisment incendiar semnat de Ion Vinea, iar Tzara publică poeziile Tehnoredactare computerizată:
Vacanță în provincie și Furtuna și cântecul dezertorului, semnând Georgiana OPRESCU
la Scrisul Românesc pentru prima dată cu pseudonimul ce-l va consacra.
Avangarda românească s-a afirmat în perioada 1912-1945, Redacția și Administrația: Craiova,
Abonați-vă la revista „Scrisul Românesc“ și veți avea protagoniștii fiind de fapt aceeași scriitori și artiști, cu mici excep- Str. Constantin Brâncuși, nr. 24
un prieten apropiat. Abonamentele se fac prin rețeaua ții, grupați în jurul unor reviste de avangardă programatică pe Tel./Fax: 0722753922; 0251/413.763
proprie și Poșta Română, se pot achita și la sediul revistei care le-au inițiat, le-au condus și la care au colaborat, precum E-mail: [email protected]
„Contimporanul”, „75HP”, „Punct”, „unu”, „Urmuz”, „Integral”, Web: www.revistascrisulromanesc.ro
sau în contul: RO 03BRDE170SV21564261700, Cont: RO03BRDE170SV21564261700
Agenția Mihai Viteazul, Craiova. „Alge”, „Liceu”, „Viața imediată”, „Pinguinul”, „Meridian” etc. BRDE Agenția Mihai Viteazul, Craiova

Costul unui abonament anual cu taxele incluse este de 100
lei. Pentru abonații din străinătate este de 140 $ sau de 125 € .

Informații primiți la tel.: 0722.75.39.22; Fax. 0251.413.763

Aceste publicații acoperă perioada respectivă prin colaboratori Abonamentele se pot face la sediul
cu aceleași afinități, ceea ce duce, prin integralism, la caracterul redacției, adresa: Constantin Brâncuși,
unitar al avangardei literare românești.
nr. 24, Craiova, județul Dolj
În literatură și arte, compatrioții noștri s-au remarcat drept sau [email protected].
precursori, lideri sau reprezentanți de seamă, de la Urmuz și Responsabilitatea opiniilor exprimate
Tristan Tzara până la Ilarie Voronca, Ion Vinea, Sașa Pană, Geo aparține integral autorilor.
Bogza, Gellu Naum, de la Marcel Iancu, Victor Brauner și M. H. Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.

Maxi până la Constantin Brâncuși, artiștii cei mai de seamă care Tiparul: Tipografia PRINTEX Craiova,
s-au revendicat mișcării avangardiste. → str. Electroputere, nr. 21, tel. 0251 580431

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (191) ♦ iulie 2019 3

→ Revistele de avangardă românești apar avangardă literară românească cultivă revolta personalitatea și opera sa devin cunoscute, în
în aceeași perioadă de reconstrucție a avan- împotriva trecutului prin refuzul regulilor primul rând în cercurile avangardei care au
gardismului european cu constructivismul gramaticale, dar și prin cultivarea absurdului văzut în Urmuz „un simbol al revoltei împo-
și suprarealismul. În 1922, când apare „Con- și grotescului. Urmuz ilustrează poate cel mai triva convențiilor literare și un premergător al
timporanul”, sub îndrumarea lui Ion Vinea și bine estetica absurdului în „romanul în patru mișcării dadaiste și suprarealiste”.
Marcel Iancu, revista cea mai importantă prin părți” Pâlnia și Stamate.
conținut și cuprindere, Tudor Arghezi publica B. Fundoianu (Benjamin Fondane) este
în „Cugetul românesc” primele „anti-proze” Unul dintre marile spirite ale Avangardei considerat în literatura română un inovator de
ale lui Urmuz (Pâlnia și Stamate și Ismail și artistice românești și universale este Constantin tehnică poetică. A avut o dublă carieră literară
Turnavitul) care vor influența profund progra- Brâncuși. Afirmarea sa la Paris a contribuit la prin scrierile sale în limba română, iar mai
mul acestora. La „Contimporanul” vor publica revoluționarea formei sculpturii alături de Gia- târziu în franceză, și, ca în cazul lui Tristan
poeții avangardiști Urmuz, Tristan Tzara, B. cometti, Archipenko, Henry Moore. Celebrul Tzara, Eugen Ionescu sau Emil Cioran, opera sa
Fundoianu, Ilarie Voronca, St. Roll (Gh. Dinu), artist va realiza în 1907 lucrarea Sărutul (aflată se cere analizată din dublă perspectivă culturală.
M. Cosma și o serie de artiști plastici precum în Colecția Muzeului de Artă din Craiova), În 1930 publică primul său volum, Priveliști, cu
Victor Brauner, Marcel Iancu, M. H. Maxy, pe care critica o va declara „prima sculptură un portret inedit de C. Brâncuși care cuprinde
Milița Pătrașcu, Mattis Teutsch ș.a. care se vor modernă al lumii” și care va determina o rup- poeme scrise în perioada 1917-1923 având ca
implica în spectacolele de artă tură asupra modului în care era concepută și temă principală natura și fiind precedat de o
modernă susținute de grupa- dedicație lui I. Minulescu, „primul clopotar al
rea revistei, îmbinând poezia Victor Brauner – Înțărcarea eului, 1949 revoltei lirice românești”. Prima poezie, de mare
cu muzica, dansul, teatrul și întindere, intitulată Parada, este considerată de
plastica. Ei au ilustrat arta percepută sculptura, iar spiritul inovator al lui către Mircea Martin „o puternică artă poetică a
abstractă, constructivismul (a Brâncuși va domina lumea artistică la începutul modernismului românesc”.
patra dimensiune), o „armo- sec. XX. Expoziția deschisă în 1914 în SUA,
nie abstractă cu legi fixe, o la Photo Secession Gallery din New York, a Reprezentant de seamă al suprarealismului
creație pură, în care obiec- provocat un adevărat șoc în rândul iubitori- românesc, practicat într-o viziune personală,
tul e cu raportul de linie și lor de artă și criticii de specialitate, a produs Gellu Naum, cel mai tânăr membru al avan-
culoare echilibrate” (Arhitec- profunde ecouri în gândirea plastică și estetică, gardei noastre literare, s-a afirmat ca poet,
tura, „Punct”, II, nr. 9, 1923). deschizând un univers de creație cu totul nou. prozator, dramaturg și traducător, este unul
C. Brâncuși este prezent la Brâncuși era considerat „cel mai abstract dintre dintre fondatorii Grupului suprarealist consti-
expoziția din 1924 organi- sculptori în sensul curent al cuvântului, și cel tuit în 1941 la București, odată cu declanşarea
zată de revistă, iar Ion Barbu mai puțin abstract, ținând seama de semnifica- celui de-al doilea val al suprarealismului româ-
publică o serie de poezii, între ția filosofică a cuvântului” (Marcel Brion). nesc și considerat de către criticul şi eseistul
care Isarlâc, Domnișoara Hus, francez Sarane Alexandrian drept „grupul cel
William Wilson, Cântec de În literatura de avangardă primul scriitor mai exuberant, cel mai aventuros și chiar cel
rușine, In memoriam (cu titlul De sufletul lui care posedă „conștiința critică” a transfor- mai delirant din suprarealismul internațional”.
Fox), Ritmuri pentru nunțile necesare (cu titlul mărilor necesare în interiorul discursului
Jazzband pentru nunțile necesare), Text, Regre- literar este Urmuz, scriitor nonconformist, Perioada 1945-’47 este cea mai rodnică a
siv, autorul Jocului secund depășind însă orice autor al unei proze construită în linia fan- grupului român suprarealist despre care André
avangardism prin caracterul „experimentalist” tasticului absurd, suprarealist, care a circulat Breton afirma: „Centrul lumii [suprarealiste]
al formei operei sale poetice. „Contimpora- pe cale orală aproape un deceniu sau în cer- s-a mutat la București”. După 1947 activitatea
nul” va păstra relații cu publicații avangardiste curi restrânse de apropiați, citită în cafenele acestuia este interzisă, membrii grupului sunt
europene și cu colaboratori de diverse orientări: bucureştene, avea să devină, în cele din urmă, considerați „indezirabili” (ivindu-se între ei și
futuriști, expresioniști, dadaiști, cubiști. Revista „modelul cel mai autorizat” al avangardismului unele dispute) ceea ce duce la destrămarea lui.
„Punct” publică din textele lui Urmuz, iar în românesc. Arghezi i-a publicat în 1922 primele Gherasim Luca, D. Trost, Paul Păun sunt nevoiți
revista „75HP” (oct. 1924) Victor Brauner și două schițe și i-a inventat numele de Urmuz, să ia calea exilului în Franța sau Israel, iar Virgil
Ilarie Voronca „inventează” „pictopoezia” care sub care îi va apărea întreaga creație. Opera sa, Teodorescu trece în tabăra realismului-socialist.
„nu e pictură, nu e poezie, ci pictopoezie”. ca volum, este restrânsă, cuprinde nouă schițe, Gellu Naum traversează o perioadă grea, „tace”
Între revistele avangardiste s-au iscat și o „fabulă”, și alte texte nefinalizate: Pâlnia și ca poet şi se retrage într-o epuizantă muncă de
unele polemici, astfel în „Integral”, subintitulată Stamate, Ismail și Turnavitul, Plecarea în stră- traducător. Debutează cu Drumețul incendiar
„revistă de sinteză modernă”, în articolul Supra- inătate, Emil Gayk, Cotadi și Dragomir, După (1936), volum ilustrat de Victor Brauner, urmat
realism și integralism, Ilarie Voronca opune furtună, Cronicari, Puțină metafizică și astro- de alte cinci volume între care Libertatea de a
dadaismul suprarealismului, ca „feminin expre- nomie. Un prim volum cu scrierile sale, sub dormi pe o frunte, Vasco da Gama, Culoarul som-
sionist”, și pentru că „nu răspunde ritmurilor titlul Urmuz, l-a publicat în 1930 Sașa Pană, nului, Medium, Castelul orbilor.
vremii”. Integraliștii se orientează către „modele urmat de Schițe fantastice, în 1931, reluate
de creație” precum Brâncuși și Arghezi care, de în ediția Pagini bizare. Abia în postumitate Considerat unul dintre cei mai importanți
fapt, nu se subordonau vreunei școli la modă poeți ai secolului XX, Paul Celan (pseudoni-
și le dedică fiecăruia câte un număr special, mul lui Paul Peisah Antschel) a marcat profund
respectiv nr. 2 și 3 din 1925. Deosebiri prea mari gândirea poetică europeană. În 1948 îi apare
nu există între revistele avangardiste, integrân- volumul de versuri Nisipul din urne urmat de
du-se și publicând cam aceeași autori. În revista Mac şi memorie (1952) în care se simte atmo-
„Meridian” din Craiova vor apărea, între alții, sfera poeziei suprarealiste cu care Celan a luat
Eugen Ionescu, Gellu Naum, Constantin Nisi- contact mai întâi la Bucureşti, apoi la Viena şi
peanu, Gherasim Luca, Virgil Teodorescu ș.a. Paris. Din relaţia cu Ingeborg Bachmann de
Dadaismul, avându-l ca principal fonda- peste două decenii a rezultat celebra corespon-
tor pe Tristan Tzara, a transformat întregul denţă strânsă şi publicată în volumul Ingeborg
peisaj al modernismului și a redefinit ideea de Bachmann, Paul Celan, Herzzeit/Vremea inimii
artă prin amestecul de umor, satiră, absurd, (Frankfurt, 2008).
frondă, bravură, teribilism... De fapt, întreaga
Tema este amplă, într-un alt editorial poate
vom reveni pentru considerații asupra creației
literare și artistice a reprezentanților avangar-
dismului românesc care ne sincronizează cel
mai bine cu literatura și arta europeană. ■

4 Nr. 7 (191) ♦ iulie 2019 Scrisul Românesc Eseu

Dumitru Radu Cornel Ungureanu –
POPESCU

De zeci de ani, de aproape o jumătate de realistul
secol, în paginile revistei literare „Ori-
zont”, Comei Ungureanu semnează, arată roadele: condeierul își falsifică și el rostul,
falsificând piaţa literară! Atunci apar, ca frunza
și ca iarba, alţi războinici culturali, care, după
săptămânal, cronica literară. Nimeni nu l-a ce-i înving la puncte pe vechii proprietari de
auzit declarând că se ocupă de o scenă literară tronuri, se înscăunează în locul lor − și schimbă
văduvită de valori estetice, nici măcar atunci toate structurile întronizare de înaintașii lor,
când starea culturală naţională a fost − sau încă ca să lichideze din temelii regimurile culturale
mai este! − invadată de politic, de comercial și precedente... Și așa, la nesfârșit!...
de răzmeriţe publicitare. Cornel Ungureanu n-a Cornel Ungureanu n-a participat la aceste
scris niciodată că literatura română e cea mai întreceri care linșează forţa vie și memoria
grozavă din lume fiindcă ne arată că trăim în saharienilor de altădată și de ieri... Dar Cornel Adevărul, calul de bătaie al tuturor regimu-
cea mai urâtă și blestemată ţară posibilă; n-a Ungureanul nu s-a înrolat în fluxurile de ener- rilor politice, mereu se vrea absolut!... Și este
scris nici că literatura noastră e cea mai jalnică gii culturale ce și-au propus să îmbunătăţească ajutat să se contureze explicit de către luminile
din lume fiindcă ne arată că trăim în cea mai potenţialul condiţiei umane!... caleidoscopice ale ideologiilor, mereu altele și
miraculoasă și fericită ţară! Și nici n-a scris că Cornel Ungureanu, da, nu adoră extremele, mereu aceleași.
literatura este o pioasă rugăciune, sau o răpede și nici în comportamente critice, nici în filiaţii În romane și în piese de teatru, mai ales,
indiferentă ochire asupra lumii, sau o mașinărie doctrinare. Practică, în toate cele, echilibrul, disputa dintre Adevăr și autenticitate îl găsește
pură, care mereu se autodistruge, reinventân- judecă autorii după gradul de semnificaţii al pe Comei Ungureanu de partea nu neapărat a
du-se... Comei Ungureanu nu ne oferă lecţii operelor lor, nu după calendarul biografiilor certitudinii regelui de lux, Adevărul, ci mai
universitare, savante și goale, nu joacă rolul la modă. Nu e un împătimit, cu orice preţ, al degrabă de partea nuanţelor umanităţii puse în
Omului moral până în rărunchi. Nu, el nu este vremurilor veșnic noi, n-are vocaţia titlurilor lumină de posibila autenticitate... Critica, astfel,
Noul Superman critic! Și nici nu poate fi, nefiind chivernisite și adunate pe răboj, dar asta nu pentru Cornel Ungureanu şi pentru unii dintre
ancorat în flotila celor cu interese conjuncturale înseamnă că nu este un luptător pentru ideile confraţii săi, nu mai este un îndreptar care deli-
și convingeri sezoniere. Mulţi figuranţi apar azi sale! Este, dar ca orice luptător ce știe să păs- mitează strict demersul ideologic, nu mai este
pe afișele întreprinderilor culturale, afișe care le treze măsura realităţilor, e atent la toţi pașii săi: niciun instrument − oah, ce cuvânt! − de domi-
oferă un statut glorios acestor întreprinzători nu se desprinde, în zbor avântat, de pământ, nare a literaturii, ci un factor determinant de
nu se amestecă grosolan eliberare a literaturii de parametrii ideologici,
în viaţa și munca altora, plini de prinţi, conţi, lorzi și zâne!
fiindcă știe că orice exces S-a vorbit, ani la rând, doar de lupta dusă
poate pe oricine să-l facă de proză, poezie și teatru împotriva poncifelor
să se considere infailibil și vremurilor, și mai puţin, sau aproape deloc nu
să uite că fiecare ins poate s-a discutat despre contribuţia antifundamenta-
avea un călcâi defectat! O, listă − de ieri și de azi! − a unor critici de talia lui
boieri dumneavoastră, câţi Cornel Ungureanu, de exemplu, care dădeau − și
semeni de-ai noștri − înce- dau și azi! − prioritate autenticităţii din viaţa cea
pând chiar cu noi! − își de toate zilele, esteticului și nu religiilor ce oficiază
ignoră călcâiele defectate! slujbe înalte despre logica adevărului sfânt − fără
Cornel Ungureanu alături de G. Coșoveanu, Aug. Buzura, D.R. Popescu, Genoveva Cornel Ungureanu să simtă nevoia revelării măcar a unei singure și
Preda, Fl. Firan, Cl. Miloicovici, Angela Martin, S.L. Buliga, Adrian Cioroianu
la finalul Colocviilor Scrisul Românesc (Craiova, 2014) iubește Banatul, dar asta minime probleme... Da, Cornel Ungureanu, în

ce nu contează valoric... La aceste destine fără nu înseamnă că nu iubește România! Dacă paginile revistei „Orizont” n-a oficiat ca un prelat
vocaţie culturală, cu timpul, frustrarea devine uneori a pus un accent deosebit pe vocaţia vechi sau nou, știind domnia sa că vieţuim într-un
feroce, iar vidul colorat ce le face să se umfle în Europei de Mijloc, nu înseamnă că a neglijat univers al incertitudinilor, al nuanţelor, al nuanţei
pene devine o certitudine a ratării... Demolarea vocaţia României! Nu există, cum se știe, spaţiu faptelor, al nuanţelor minţii, univers în care, nu de
obiectivităţii și anularea contextului istoric duc la fără timp, dar nici timp fără spaţiu... Cornel puţine ori se mai întâmplă − asta-i situaţia! – ca
o concluzie fatală: că lumea începe cu tine și este Ungureanu nu a suferit niciodată în emoţiile exact valorile respinse de logicienii administrativi,
inutil să te mai apleci asupra predecesorilor tăi, sale culturale de lipsa de măsură! Știind că este să se dovedească, până la urmă, viabile!
căci ei nu există. Neexistând nicio formă din ceea o măsură în toate, nu s-a crezut atât de bazileic Pentru Cornel Ungureanu și ai săi, lectura
ce numim trecut, totul fiind o Sahară, un Nimic, încât ar fi putut salva, prin cuvântul său, lite- atâtor cărţi − în ani de zile! − constituie o expe-
este destul de simplu să construiești o nouă lume rele toate, sau chiar lumea, cu ale ei istorii! Nu, rienţă fantastică și o cunoaștere mai complexă a
culturală pe un nimic, într-un pustiu!... Dar nu! Pe Cornel Ungureanu îl pasionează istoria, existenţei umane. Repetăm: Cornel Ungureanu
Cornel Ungureanu scrie cronici literare în revista istoria literară, desigur, istoria mentalităţilor, nu a pledat în cărţile și articolele sale pentru o
„Orizont” de aproape o jumătate de secol!... istoria psihiatriei (Freud și medicii timișoreni!), insulă europeană igienizată, pentru o conști-
Maladia ce i-a captivat pe destui condeieri vocabularul psihanalizei, degenerescenţa fizică inţă edenică, pentru o etică pursânge, abstractă,
este declasificarea, urmată de propășirea în sau mintală, sacrul și profanul domnului Eliade, astfel că nu-l putem considera niciodată un fel
scaune cultural-administrative de rangul doi, dar asta nu înseamnă că pretinde cumva că el de arhanghel viteaz, un pastor ideologic aflat
bine remunerate de la buget. Ei devin un fel de știe totul și că poate face vorbire despre toate pe pagina primă a ziarelor și în dreptunghiul
serafimi care susţin tronul Dumnezeului oficial, cele lăsate de Cel de Sus, ba mai mult, că poate financiar al televizoarelor, surâzând asemeni
întronizat prin vot secret, laude știinţifice adu- analiza până în prăsele misterul divin, ca și cum blajinilor și infailibililor îngeri sexuaţi!...
cându-i din suflet și simţiri. Această disimulată Dumnezeul balcanic, Dumnezeul bănăţean, Nu, Cornel Ungureanu nu a desacralizat
participare la viaţa liturgică a Cetăţii le-a captat Dumnezeul româno-sârbo-maghiaro-svabo- niciodată valorile și nu a sacralizat niciodată
toată energia mentală... Și, în timp, frauda își săsesc ar fi chiriașul său!... nimicul. ■
Duminică, 25 oct. 2009

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 7 (191) ♦ iulie 2019 5

Constantin

Monumentele Mihai Eminescu CUBLEȘAN

Puțină lume știe, probabil nici chiar neștirbită în cele mai diverse forme, inclu- Doamna Elena Rareș, biserică în care a fost
toți cei care se preocupă de comen- siv prin ridicarea de monumente închinate botezat Mihai Eminescu, mențiune făcută pe
tarea vieții și operei lui Mihai Poetului”. o placă fixată pe peretele acesteia, în curtea
Eminescu, că la Reșița ființează o colecție căreia se află statuia realizată de Oscar Han
de studii („Eminescu”) consacrată poetului, Materialul, ca și comentariul critic, este în 1964, iar în parcul orașului se află statuia
promovată de Editura Tim, în coordonarea grupat pe capitole ce au în vedere arealul poetului, datând din 1890, datorată sculpto-
criticului și gazetarului Gheorghe Jurma, el geografic în care monumentele sunt ampla- rului Ion Georgescu.
însuși autor a mai multor studii și volume de sate. După un capitol introductiv în care
exegeză eminesciană. Aici a apărut în 2015 sunt menționate demersurile (portretele) Între lucrările monumentale aflate pe
un studiu, bogat ilustrat, intitulat Monumen- de implicare a celor doi autori în realizarea cuprinsul meleagurilor natale ale poetului
tele Mihai Eminescu, cuprinzând imagini ale volumului („Erwin Josef Țigla a străbătut, e de reținut bustul consacrat acestuia de
unui mare număr de monumente (busturi, în ultimii cinci ani, toate regiunile Româ- sculptorul Oscar Späthe la Dumbrăveni, în
grupuri statuare, plăci comemorative etc.) niei și alte țări precum Ucraina, Republica 1902. Trecând la Iași sunt consemnate nume-
care păstrează astfel memoria celui mai de Moldova, Ungaria, Austria și Germania, roase monumente, între care cea realizată de
seamă scriitor român din toate timpurile. parcurgând peste 15 000 de kilometri pentru sculptorul Ion Schmidt Faur, inaugurată în
a realiza mii de fotografii, adică tot atâtea 1929, așezată în 1957 lângă Biblioteca Cen-
Interesul stârnit în rândurile mărturii despre spații în care există monu-
publicului de această întreprindere mente și plăci comemorative dedicate lui trală Universitară („La picioarele
a făcut ca în anul Centenarului Marii Eminescu”, în vreme ce Gheorghe Jurma a poetului – îmbrăcat cu o mantie
Uniri, să se realizeze o a doua ediție, scris „mai multe cărți despre Eminescu /…/ antică – sunt așezate figura alego-
mult îmbogățită cu imagini (din țară a organizat expoziții de carte de și despre rică a Poeziei sau Iubirii în stânga,
și de peste hotare), cu ample comen- Eminescu, a publicat biografii și cataloage întruchipată de o Femeie, iar în
tarii pentru fiecare lucrare în parte cu același subiect”) făcându-se precizarea, dreapta, figura alegorică a Filoso-
și cu ample comentarii lămuritoare, atât de necesară, de altfel, că „dacă foto- fiei sau Înțelepciunii, înfățișată de
documentare, datorată a doi împăti- grafia și tiparul au arătat cele dintâi chipul un bărbat. Soclul statuii e decorat și
miți eminescologi din partea locului poetului, monumentele publice au promo- cu două basoreliefuri inspirate din
(aceiași la prima ediție), scriitorul vat în timp o imagine complexă și simbolică poezia eminesciană”). Gheorghe
Gheorghe Jurma și fotograful Erwin până la dimensiunea unui «paznic de far» Jurma oferă de fiecare dată intere-
Josef Țigla (Monumentele Mihai al comunității cu care se identifică sau de sante detalii privind opera și istoria
Eminescu, Ed. „Banatul Montan”, apărător al granițelor sale”. Referirea se realizării acesteia.
Reșița, 2018. Sub egida Forumu- face la discursul lui Octavian Goga, rostit
lui Democratic al Germanilor din la dezvelirea monumentului de la Sânicolaul Ar fi de prisos trecerea în revistă
Județul Caraș-Severin și Asociația Mare (primul după Marea Unire, în 1925): a tuturor acestor mărturii artistice
Germană de Cultură și Educație a „O graniță se păzește sau cu un corp de pe care le prezintă albumul, măr-
Adulților Reșița). armată sau cu statuia unui poet legată de ginindu-mă să menționez doar că
inimile tuturora”. asemenea amplasamente sculptu-
Implicarea acestor instituții se rale/monumentale avem în aproape
datorează nu numai faptului că Primele imagini vin din Botoșani, toate localitățile importante din țară,
acela care a realizat impresionan- reprezentând Biserica Adormirea Maicii de la București la Onești, de la Con-
tul număr de fotografii, expresive, Domnului (Uspenia), ctitorită în 1552 de stanța la Drobeta Turnu-Severin, de
redate din unghiuri dintre cele mai specta- la Cluj la Oravița etc., etc., de ase-
culoase, punând în valoare ideatica (de ce menea, la Chișinău, Cernăuți, în Ucraina, în
nu?) a fiecărui obiect de artă de acest fel, Canada, de la Odesa la Paris ș.a. „Busturile,
este el însuși un german, dar și faptului că efigiile, statuile – comentează cu probitate
bănățenii reșițeni se mândresc cu faptul că Gheorghe Jurma – au plecat de la imaginile
prima traducere în limba germană a Lucea- păstrate de cele câteva fotografii ale poetului,
fărului se datorează scriitorului Ludwig au promovat mai cu seamă figura de tine-
Vinzenz Fischer, apărută chiar în 1889 sub rețe, mai interiorizată sau mai senină, dar au
titlul Morgenstern, în „Roumänische Revue”, descoperit și figura de maturitate, au ținut
ce apărea în coordonarea lui Corneliu Dia- cont de poeziile și de semnificația operei emi-
conovici (acesta a mai condus, din 1881, și nesciene, dar și de viața și de mitul brodat
revista „Südungarischen Revue”, la Lugoj, în juru-i”.
în paginile căreia a colaborat, de asemenea, Albumul realizat de cei doi reșițeni,
Ludwig Vinzenz Fischer). Albumul acesta împătimiți iubitori ai Eminescului, ar merita
atrage atenția (pentru cei ce parcă nu vor a o distribuție mai adecvată, mai largă, atât
înțelege) că „sunetele poeziei lui Eminescu – pe rețelele de difuzare ale cărților (în libră-
spune Gheorghe Jurma – au adunat laolaltă rii) cât și pe aceea a bibliotecilor publice,
toți românii, într-o solidaritate supusă iubi- inclusiv școlare. E o carte vrednică a sta
rii și prețuirii idealurilor înalte” naționale, în rafturile bibliotecilor (sper că ele mai
astfel „provinciile românești s-au raportat există încă) tuturor românilor, spre aduce-
permanent la Eminescu și s-au privit în el rea aminte a faptului că avem aici mărturia
ca într-o oglindă miraculoasă”, deci nu e de prezenței poetului în tot cuprinsul spațiilor
mirare că „memoria lui Eminescu e păstrată pe unde sunt prezenți azi vorbitorii de limbă
românească. ■

6 Nr. 7 (191) ♦ iulie 2019 Scrisul Românesc Eseu

Adrian Bleu-alb-roșu
Jurnal parizian (XXVI)

CIOROIANU Tinere dimineți la Atlantic ‒
și o rețetă cu pește
În ciuda faptului că se plâng mereu de câte
ceva, parizienilor le place vara ‒ dar nu – jumătatea bună, desigur!, Aïda, jurnalist literar, Victor Brauner
le place căldura. Acum mai bine de un fiica profesoarei și scriitoarei Mona Vâlceanu din
secol, Paul Verlaine scria: „Donc, ce sera par Pitești, cunoscută pentru organizarea Colocviile Piața Mare din Craiova, am găsit o clădire din
un clair jour d’été;/ Le grand soleil, complice de anuale dedicate lui Mircea Eliade), dar, ceea ce cărămidă, cu două etaje, cu scări rulante între
ma joie,/ Fera, parmi le satin et la soie,/ Plus e mai important, în acel orășel (de care, sincer, ele ‒ în care am cumpărat tot ce mi-a trecut
belle encore votre chère beauté” – o dedicație1 nici nu auzisem până atunci), într-unul dintre prin cap. La parter erau pescării, carmangerii,
care merge deopotrivă și unei doamne, dar și muzee (există mai multe muzee ‒ unul al cochi- producători de vinuri și brânzeturi, producători
unui oraș. Și, într-adevăr, nicicând nu e Parisul liilor marine, din toată lumea!), deci, într-un de pâine și patiserii etc.; la etaj, producătorii de
mai frumos decât în diminețile de vară. La ora muzeu local, Musée de l’Abbaye Sainte-Croix, se legume; sută la sută locali, niciun intermediar.
la care scriu, Parisul este alarmat, sub predic- află cea mai mare colecție din Europa a operelor
ții de temperatură care vor încinge finalul de pictorului modernist Victor Brauner (născut în Am stat la o coadă de 5-6 persoane pentru
iunie ‒ temperaturi de 40 de grade, dar care, familie de evrei români, în 1903 la Piatra Neamț, a cumpăra, de la un stand ținut de două femei,
din cauza umidității, se vor resimți ca 47 de decedat în 1966 la Paris). fasole verde (peste 10 euro/kg), ridichi de lună,
grade! Celsius! Vom trăi, vom vedea. două kg de tomate adevărate, ceva ceapă tânără
Nici mai mult, nici mai puțin, această și o imensă salată verde. Cum nota mea era mai
De câteva ori, în cursul ultimelor veri, mi-a colecție Brauner este una dintre mândriile ora- mare decât media, cele două femei mi-au pus în
fost dat să mă trezesc foarte devreme – cel mai șului! Invitarea mea a fost legată de vernisarea coș, cadou, și un mănunchi de ierburi aromatice
adesea ca să merg fie la aeroport, fie la vreo ultimelor două achiziții ale muzeului: două (pătrunjel și busuioc) și două verze, micuțe. Am
pânze Brauner, cumpărate recent de orașul luat apoi un oțet de miere, de la standul unui
Lucrare de Victor Brauner achiziționată la licitația Les Sables... la o licitație din Londra. Ulterior, apicultor bărbos ‒ căruia i-am spus, în timp ce-i
de la Londra aveam să aflu că bugetul anual al orășelului este număram banii (puțin peste 5 euro pentru o
de câteva sute de milioane de euro ‒ din care sticlă de ½ litru) că vin din România, o țară care
gară, fie pur și simplu ca să îmi fac plimba- câteva sute de mii se duc, iată, și spre achiziți- produce o miere foarte bună ‒ la care omul mi-a
rea înaintea orelor de birou. Ei bine, niciodată onarea de opere de artă, ceea ce e o investiție,
strada pariziană nu e mai calmă decât atunci, pentru că valoarea acelor tablouri etc. crește în
între orele 6 și 8 ale dimineții. E suficientă timp, deci bugetul local nu pierde nimic. Mă
lumină și totodată, parcă ascuns prin colțuri, întreb câți dintre primarii noștri de orașe mai
un rest din umbra nopții; este mai răcoare mici sau mai mari fac și ei la fel...
decât în orele ce vor urma, pe la 7h30 se des-
chid patiseriile, bagheta și croissantele sunt Grăbit ca orice turist de weekend (vizita
proaspete, vânzătoarele sunt binedispuse... mea acolo a fost de tip vineri până duminică),
am luat un tren matinal din Paris (spre ora 9
Nisipurile din Olonne... a.m.) și, după mai bine de 3 ore cu un TGV3,
am ajuns la destinație, puțin după miezul zilei.
Acum câteva zile, în ultima decadă a lunii Cum francezii obișnuiesc să ia prânzul între
iunie a.c., am plecat, puțin după ora 7 a.m., spre 12h30 și 15h, din gară am fost preluați direct
Gara Montparnasse ‒ urma să iau un tren spre spre un restaurant de pe malul mării. Am rămas
provincie, mai la Sud de Paris. Mergând spre realmente uimit când am văzut plaja principală
gară, am traversat un oraș pe jumătate adormit a orașului (sunt mai multe plaje, dat fiind că
(nu, parizienii nu sunt foarte matinali). Motivul orașul e pe un fel de promontoriu în Atlantic):
deplasării: tocmai primisem, din partea primăriei extrem de lungă, extrem de largă. Ulterior, în
de acolo, o invitație spre un foarte cochet orășel muzeul de care vorbeam mai sus, aveam să văd
de pe coasta franceză a Atlanticului, în regiunea afișe de turism de la finele secolului al XIX-lea,
Vendée ‒ Les Sables d’Olonne e numele urbei2, în care plaja din Les Sables... era descrisă ca
cca 45 de mii de locuitori, primarul de acolo, fiind cea mai frumoasă plajă a Europei!
Yannick Moreau, un bărbat tânăr, la 40 plus, e
căsătorit cu o româncă (pe jumătate olteancă „Dumnezeule, cât e de largă! Și de lungă!” ‒ am
spus eu gazdelor, doar că ei au zâmbit și mi-au
spus că de lungă rămâne lungă mereu, dar lărgi-
mea plajei depinde de flux-reflux ‒ și, într-adevăr,
la orele înserării aveam să văd apa invadând prac-
tic toată plaja, până spre terasele restaurantelor.

Cum e să faci plachie românească Lucrare de Victor Brauner achiziționată la licitația
din pește francez? de la Londra

Pentru că în prima zi am fost mai mult decât răspuns: Da, știu, sunteți concurenții noștri, bine
bine primit, mi-am permis, a doua zi a vizitei că nu ajungeți cu produsele până aici!, a zâmbit
mele, să îl invit pe domnul primar și pe distinsa și el, am zâmbit și eu, avea dreptate. Am trecut
sa doamnă la un prânz românesc ‒ pregătit de apoi mai departe, la standul unui tânăr și al
mine însumi, se înțelege, în chiar vila dlui primar. soției sale – de unde am luat un morcov foarte
fin, câțiva dovlecei galbeni și verzi și ceva fire
Pentru aceasta, am cerut coordonatele celei
mai bune piețe din oraș. Matinal cum sunt, de usturoi tânăr, care se vor dovedi o nebunie. →
sâmbătă dimineața am mers acolo și, ce să
vezi, într-un spațiu mai mic decât o cincime din

Poezie Scrisul Românesc Nr. 7 (191) ♦ iulie 2019 7
Eseu

după noaptea Andrei
de sânziene CODRESCU

1 2

Lin ca o rotiță bine unsă Clasa cailor zburători nu are organe.
se-ntoarce feliuța pe altă parte Clasa cailor nu are membri.
o pisică într-o lume cuantică În aceste două propoziții sălășluiesc
de sunete vechi și dragi aprinsă. un adevăr lingvistic și unul genealogic.
Ce faci pisică bilingvă întinsă Caii zburători există numai în sintaxă.
pe strada felinarului cu becul stins? În libertate o herghelie e compusă
Îți pregătesc umbra pentru scris. din cai care nu-s înrudiți dar împrieteniți
Limba copilăriei de tine linsă întâmplător pe drumuri unde fug liberi ca norii.
trezește visul în care stă ascunsă. Când atacați de lupi herghelia luptă împreună.
Ești gata să participi în liniștea Clasa cailor nu are membri are aripi.
grădinii secret crescută peste zid?

Tadashi Nakayama – Cal zburător

→ În fine, după legume am trecut la pește (în le-am evidențiat defectele (evident ‒ oricare ***
dintre noi poate găsi defecte la tot ce vrem/
acest timp, tovarășul meu de drum, istoricul de avem) și, în cele din urmă, am plătit pentru În vila în care am pregătit acel prânz, dl
artă Gabriel Badea-Păun, născut în România, tot setul 45 euro ‒ mai puțin decât aș fi plătit primar Yannick Moreau din Les Sables... avea,
actualmente francez, a cumpărat magnifice în orice magazin din București pentru un într-o curte interioară, un rând plantat cu
brânzeturi). Erau cel puțin trei pescării în acel produs similar. zmeură și, mai ales, o broască țestoasă ascunsă
mic perimetru – cea la care am mers eu era, pe acolo, care beneficia de propriul ei bazin. În
probabil, cea mai încăpățânată dintre toate. Primarii prânzesc devreme ultima zi a șederii mele, am racordat un furtun
Am ales peștele numit sole ‒ doar că a tre-
buit să mă lupt cu vânzătorii, care doreau să ... sau, cel puțin, așa se întâmplă în Franța. la sursa de apă și am început să stropesc gră-
mi-l curețe de piele (or eu nu doream asta, în Când l-am invitat pe dl primar din Les Sables dina. Deodată, am zărit broasca țestoasă, ieșea
virtutea plachiei update pe care intenționam d’Olonne la prânzul făcut de
s-o fac!). mine, domnia sa mi-a spus că nu
poate fi prezent decât între 12h
Ajuns aici pe firul poveștii, sunt unele și 14h – în rest fiind la primărie,
lucruri pe care vreau să vi le spun. Am mers la unde chiar a doua zi, duminică,
producătorii locali de vinuri – cu intenția de a urma să aibă un referendum local
lua câte o sticlă din fiecare, ca să gust cât mai despre o anume șosea din oraș etc.
multe. Dacă luați două, al treilea e gratuit! – A venit, desigur. Nu dau deta-
am auzit de la toți. Am mers la o doamnă care lii despre acel prânz, pentru că ar
vindea fructe exotice, să cumpăr niște lămâi trece drept lipsă de modestie.
(necesare peștelui meu); am luat patru lămâi, Pe scurt fie spus: faceți un pat
că nu-mi trebuiau mai multe, la care ea mi-a din legumele care vă plac, puneți
spus Dacă cumpărați cinci lămâi, vă dau șapte, ceva vin (rosé, în cazul meu), ulei
că astăzi vreau să scap de ele, mâine nu mai vin! (de măsline, în Franța, dar nu e
Și așa mai departe. obligatoriu, merge și cel de floa-
rea-soarelui), sare, piper, ceva
Așadar, la 10 a.m. eram în piață, iar la oțet (în România, eu prefer oțetul Aïda Vâlceanu, Yannick Moreau, Adrian Cioroianu,
12h30 îl invitam la masă pe domnul primar. Gaëlle Rageot-Deshayes, Gabriel Badea-Păun
Totul, cu produse pe cât posibil locale.
de miere și mere), apoi, peste legume, puneți de sub o tufă de hortensii, cred că era însetată.
În aceeași zi, seara, după festinul pe care peștii pe care îi aveți ‒ pe care nu ezitați să Am stropit-o pe carapace. Dincolo de faptul
vi-l puteți imagina, am ajuns pe principala îi frecați cu căței de usturoi (eu așa am făcut, că și-a pus capul la adăpost, nu a părut deran-
stradă comercială din Les Sables..., în maga- direct peste solzii de sole, sunt mici solzii, jată. Cum am încetat cu jetul, și-a rescos capul.
zinul unui vânzător de cuțite, bricege etc. Ca parcă erau o răzătoare în sine!). Merg și pești Îi era foame. Noroc că aveam un pachețel cu
unul care cunoaște cât de cât domeniul, nu de apă sărată, dar corespund și cei de apă dulce, viermi uscați, destinați ei.
foarte mult, dar, totuși..., am pus ochii pe păstrăv, crap sau cei din lacurile de la Marea Diferența dintre noi și țestoase este că noi
un set de trei cuține de bucătărie produs/e Neagră etc. În cazul românesc, peștele e cu atât bem vin rosé. ■
de o firmă pe care o cunosc și pe care am mai bun cu cât solzii sunt mai mici.
testat-o ani de-a rândul: e vorba de cuțitele Rezultatul e unul singur! Peștele peste 1 „Se va întâmpla, deci, într-o limpede zi de vară;/ Soarele
făcute la Albacete, Spania, nu vreau să le fac legume, oricum ar fi pus, nu o să vă dea greș! mare, complice al bucuriei mele,/ Va face, printre catifele și mătă-
reclamă, dar raportul lor calitate/preț e super Nu ezitați să folosiți multe ierburi! Cu cât mai
ok (zic eu). Prețul setului era de 75 euro. multe ierburi, cu atât mai puțină sare! Stropiți suri,/ Încă și mai frumoasă, frumusețea-ți atât de dragă mie.”
Am intrat în vorbă cu proprietarul magazi- peștele cu lămâie și asta e tot! – traducerea aproximativă îmi aparține, fără pretenții literare.
nului, am analizat fiecare cuțit în parte, eu
2 Nisipurile din Olonne ar fi traducerea ad literam din
lb. franceză.
3 Train grande vitesse / tren de mare viteză.

8 Nr. 7 (191) ♦ iulie 2019 Scrisul Românesc Eseu

Retrocritica Ioan Ion D. Sîrbu,
LASCU anecdoticul reflexiv

La început a fost jurnalul... Jurnalul unui Am pierdut încrederea în filosofie, popi, pitoresc, din viața de toate zilele, sau pusă pe
jurnalist fără jurnal. Ion D. Sîrbu se... politicieni; încrederea în convingeri, idea- seama unui personaj celebru. [...]. Începând din
îmbarcase one way ticket pe Arca Bunei luri, valori-scop; am pierdut total încrederea Renaștere..., anecdota va ocupa un loc impor-
Speranțe în după-amiaza zilei de 17 septem- în Omenire și Istorie – iar Europa o consider tant în memorii, biografii etc., alcătuindu-se
brie 1989. Mă aflam în sala mare a Teatrului fum și amăgire de sfârșit de veac. uneori [în] adevărate serii despre unele perso-
Național din Craiova, în așteptarea gongului nalități disputate.” (Dicționar de termeni literari,
care să dea semnalul premierei spectacolului Am pierdut total mândria mea cetățe- Ed. Academiei R.S.R., București, 1976).
cu Arca Bunei Speranțe în regia regretatului, nească, socială, ethnică, religioasă; îmi detest
și el, Aureliu Manea, când pe scenă a apărut neamul și Balcania asta mi se pare o simplă Anecdotica lui Ion D. Sîrbu, disipată cu
Emil Boroghină, directorul de atunci al teatru- scuipătoare a marilor puteri. generozitate în jurnal, în scrisori și în romanele
lui, care a anunțat, spre stupefacția și tristețea sale, se instituie într-adevăr ca un document
publicului, că autorul, Ion D. Sîrbu, încetase Numai încrederea în Limbă, Bunătate și biografic de certă importanță și valoare lite-
din viață cu câteva zeci de minute mai îna- Jertfă nu le-am pierdut. Prin ele, ca un copil, rară, întrucât secvențele pline de savoare, de
inte!... Era exact cu trei luni mai devreme refac în fiecare zi jucăria asta care se cheamă umor, de ironie sau de nostalgie se adună într-o
decât ziua însângerată când la Timișoara au SPERANȚĂ.” (Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, galerie de amintiri, evocări, schițe de portret cu
căzut sub gloanțe primii eroi ai revoluției, cum vol. II, ed. I) Totuși încurajator, răzbătător din- serii de „personalități disputate”, unde figurează
le spunem și astăzi, în semn de omagiu, deși colo de dezolare și de durerea irecuperabilului, în primul rând Lucian Blaga, apoi Liviu Rusu
asupra revoluției ca mișcare populară spon- acest ultim cuvânt din Jurnalul unui jurnalist și alți clujeni, universitari iluștri, părinții lui,
tană, planează încă destule semne de întrebare. fără jurnal, scris cu majuscule: SPERANȚĂ. mai întâi Ioan Sîrbu, miner destoinic și lider
În anumite pasaje din jurnal și din alte texte de sindicat la Mina Petrila, dar și contemporani
Ion D. Sîrbu anticipase căderea regimului Simptomatic este și faptul că această cea din precum Ion Agârbiceanu, Marin Sorescu, A.
comunist și a Cortinei de fier, în altele căina urmă notă de jurnal este precedată, în chip de P. (Adrian Păunescu), A. E. Baconski, Adrian
soarta românilor și era sceptic în ce privea ieși- moto, de două versuri din Lucian Blaga, atât Marino ș.a. Nu scapă nici unele chipuri din
rea din marasmul istoriei. de iubit de Ion D. Sîrbu: zona penitenciară, asemenea lui Tudor Vor-
nicu și lui Simion Cure, preotul cu care el a
După nici doi ani de la prăbușirea siste- „Am pierdut, vai ce-am pierdut/ Vatră suferit împreună în pușcărie și în lagăre, un
mului a apărut, la Editura „Scrisul Românesc”, caldă, drum bătut...”. prieten cu care s-a întâlnit chiar și la Craiova
volumul I al Jurnalului unui jurnalist fără și care a izbutit să emigreze finalmente în
jurnal. Îngrijitorul ediției, Marius Ghica, Ce leacuri a căutat Ion D. Sîrbu pentru California. Nu sunt sărite nici personajele din
avansa și promisiunea publicării celui de al a-și îndulci amărăciunea? În afară de perfida, cărți precum Caftangiu, Tutilă I și Tutilă II (din
doilea volum. Au trecut însă doi ani până să parșiva votcă, așa cum scrie uneori, a căutat Adio, Europa!), apoi Limpi (Olimpia), Sommer,
apară respectivul volum, îngrijit de Elisabeta o izbăvire vremelnică în vorbele de duh, în Profesorul sau medicul curant din Lupul și
Sîrbu, tot la Editura „Scrisul Românesc”. Volu- glumă, în rememorări cu iz anecdotic, și o Catedrala. Dacă cercetăm doar volumul I din
mul I se subintitula „glose”, pentru ca al doilea compensare, o revanșă, în discuții intelectu- Jurnalul unui jurnalism fără jurnal constatăm
să se erijeze în „roman politic”. Nu știm sigur ale, în multe și captivante lecturi, în ironie și în fără dificultate că anecdotica abundă...
dacă în conformitate cu manuscrisul, sau în sarcasme. Decompensat prin atât de greu ima-
viziunea editorilor. Volumul I are trei secțiuni: ginabila lui aventură existențială, Ion D. Sîrbu În același timp un jurnal de lecturi, memo-
Iarna unu: 1983-1984, Iarna doi: 1984-1985 și a căutat compensația prin scris. Însă vindecare rialistica lui Ion D. Sîrbu conține secvențe de
Iarna trei: 1985-1986. Ca și volumul următor, nu, el a murit nevindecat... mare pătrundere, forță și abilitate a discursului.
primul nu desparte secvențele decât prin aste- Înclinarea spre observare, asociații și disociații
riscuri – Sîrbu nu a notat niciodată în jurnal Recuperarea prin povestire și prin anecdo- ideatice, spre filosofare și analiză lucidă, toate
datele consemnărilor. Volumul II are ca subti- tic trimit atât spre înclinarea către logos, către acestea sunt ingrediente active, catalitice, ale
tlu sintagma Exerciții de luciditate, sintagmă ce audiență cu public, cât și către spiritul histrio- textualității jurnaliere. Anecdotica, ironiile, sar-
revine în însemnările autorului de câteva ori. nic. Acesta din urmă nu i-a dat pace lui Sîrbu casmele sunt punctele coloristice și termice ale
Începe cu A patra iarnă: 1986-1987 și se încheie încă din tinerețea petrecută la Sibiu și la Cluj, acesteia. „... Ironia este arma cu care mă apăr
cu mențiunea Craiova, 1988-1989. Sfârșitul nu arareori în compania maestrului și a mare- când scriu, genul literar în care sper să rămân
volumului II este de-a dreptul premonitoriu și, lui lui model, Lucian Blaga, cel care i-a spus în viață chiar și după ce voi muri.” (Jurnalul...,
totuși, nu atât de pesimist cum s-ar fi așteptat odată că pe capul lui, al lui Gary, zărise tichia cu vol. I). În afară de teama că va muri „nepoves-
poate majoritatea cititorilor primului volum. clopoței a saltimbancului. Anecdota, termen ce tit”, lui Sîrbu îi este pur și simplu frică să nu-i fie
Ultimele pasaje pot fi considerate, fără teama vine în românește din limba greacă (anekdota) desființată ironia, singura lui armă de apărare în
de a greși, un testament dureros-nostalgic al lui prin filieră franceză (anecdote), însemnând la demersurile scripturale. „Transcriu, nu fără cutre-
Ion D. Sîrbu, scris cu trei zile înainte de Paștile origine „lucru inedit”, nu „este utilizat în critica murare și presentiment, o frază din J. F. Revel, La
anului 1989. Data exactă era 30 aprilie 1989: literară pentru indicarea investigațiilor de amă- tentation totalitaire”, frază care, în idee, se regă-
nunt ale vieții interioare” precum analiza, ci sește și la Borges în Cartea de nisip. În traducere,
„Și noaptea târziu – Joia Mare 1989 – este o „Scurtă povestire, cel mai adesea veselă, funesta remarcă sună astfel: „Satira a lovit dese-
realizez cu înfiorare și spaimă că am pierdut cu final moralizator și cu un pronunțat caracter ori în omul de litere, joc vechi care disprețuiește
definitiv o mulțime de valori și realități ce toate cărțile acelui timp în numele capodoperei
făceau organic parte din ființa mea. pe care omul de litere nu a scris-o.” (Idem). În
același timp, dincolo de frica de a dispărea „nepo-
Am pierdut «colonia copilăriei», peisa- vestit”, de a fi uitat, dincolo de desființarea ironiei,
jul, apele, munții; am pierdut părinții mei, Sîrbu era bântuit, ontologic, de angoasa dispari-
rudele, prietenii – dar și Cerul, transcenden-
tul, substanțele și esențele cu care funcționam BțielaigLai,mabvieia, puenntsraucrcuarsee,nctaimși emnatecsutrltuilcs.ă■u, Lucian
intelectual.

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 7 (191) ♦ iulie 2019 9
Poezie
Gheorghe
Mihai DĂNIȘOR

ENE Literatură
şi ideologien romanul său cvasi-autobiografic Citind în general (să nu uităm interdicţiile și arderile
Poeme
„Lolita” în Teheran. Memorii despre cărți deloc simbolice ale unor lucrări condamnate
Liniște
Î(Ed. Polirom, 2018), Azar Nafisi, profe- din cam aceleași motive, atât de Vatican, cât și
soară, traducătoare, critic literar și scriitoare de naziști), nu este de a aplica o grilă interpre- În marmură prind chip
iraniană povestește, prin intermediul câtorva tativă ideologică, ci de a absolutiza această grilă. Nedesprins încă.
autori anglo-americani, experienţele prin care a De obicei, literatura autentică nu este interesată Cocorii zboară dincolo.
trecut ca tânără intelectuală întoarsă de la studii de vreun adevăr universal, de propagarea unor Găleata cade în fântână. Însetare.
din SUA în chiar zorii Revoluţiei din 1979, cea idei morale sau filosofice, chiar dacă le poate Departe se aud copite de cai
care a început cu înlăturarea Șahului și s-a conţine foarte bine pe toate. Arta e interesată de În nemișcare. Trecere.
încheiat cu instaurarea Republicii Islamice Iran. uman, de diversitate, de complexitatea realităţii, Zbor de lilieci. E târziu.
Om de stânga, animată de valul revoluţionar ce de la simplele elemente de decor considerate Seară.
străbătuse în ultimele două decenii și Statele „exotice” și până la psihologia personajelor,
Unite, Azar Nafisi se implică și urmărește miș- cazuistica individuală aducând în discuţie Neliniște
cările studenţești, modul în care se raportau la exemplare tipice sau ieșite din comun.
textele literare niște tineri pentru care politica, Dacă există o lecţie, o pedagogie superioară Nu pot să închid ochii.
puternic impregnată ideologic și/ sau religios în literatură, atunci ea este legată indimentica- Tăcere a neliniștii. Eternitate.
însemna totul în acel moment. bil de natura diversă a realităţii, Ursul se uită la copac. Iubire.
Astfel, în chiar anul fierbinte de faptul că, uneori, adevărul e Mă pierd în verdele pădurii.
1979, Azar Nafisi alege să predea mult mai complicat decât pare,
la cursul despre romanul modern că există o pluralitate de situ- Facere
Marele Gatsby, celebra scriere a aţii și o judecată prea directă
lui Scott Fitzgerald. Romanul sau o acţiune prea energică Privirea se privește. Pe sine.
avea să stârnească adevărate bătă- pot fi fatale pentru înţelegerea Ciolane aruncate în haos. Lumină.
lii și poziţionări strategice între lucrurilor. Lumea nu e doar o Undeva ceva se săvârșește.
studenţii săi, așa cum era și de scenă, e și un fenomen extrem Iar vidul prinde chip.
așteptat. Ceea ce mă interesează de mobil, de variat, de capricios Pasărea colibri rămâne suspendată.
aici este modul în care se rapor- și cu faţete ascunse privirii ori-
tează tinerii care aleseseră deja o zontale a spectatorului. Există Creație
baricadă și pe care discursul ide- mereu niște pârghii invizibile,
ologic îi confiscase total. se întâmplă întotdeauna ceva Foc peste ape.
Pe de-o parte, musulmanii în spatele cortinei, în culisele de Imagine a universului. Formare.
credincioși, care priveau totul unde mai răzbat uneori, până în Eu peste flăcări
prin prisma religiei și moralei islamice, respin- sală, zgomote sau șoapte misterioase. Îmi fac somnul
geau romanul ca fiind unul imoral, care slăvește Literatura trebuie să fie, întâi de toate, con- Seara înainte de culcare.
modul de viaţă american, depravat și arghirofil, gruentă cu sine, coerentă în propriul univers pe
în care totul duce la infidelitate (adulterul fiind care îl creează. Toţi cei care o condamnă pentru Cădere
aspru condamnat) și crimă: „Singurul lucru faptul că nu își găsesc afirmate propriile idei sau
bun al cărţii, a spus [domnul Nyazi], fluturând obsesii sunt niște cititori slabi. Ei nu iubesc lite- Ușa se deschide brusc.
cartea acuzată deasupra capului, este că expune ratura, nu citesc pentru a descoperi alte realităţi, Pasăre.
imoralitatea și decadenţa societăţii americane, alte sensibilităţi, alte adevăruri, ci vor doar să În codri țipăt de elefant.
dar noi ne-am luptat și am reușit să ne debara- își confirme propriile presupoziţii. O astfel de Eu mănânc liniștit.
săm de astfel de gunoaie, și a sosit momentul lectură, care nu reușește și nici nu își propune Gura sobei soarbe avid.
să interzicem astfel de cărţi.” să înţeleagă lumea ficţională și o sancţionează
Pe de altă parte, studenţii din diversele fac- prin prisma unei grile proprii, este una dintre Castel de nisip
ţiuni ale stângii extreme (marxiști-leniniști, cele mai nocive lecturi de care poate avea parte
troţkiști, maoști etc.) apăraseră romanul, dar o operă literară. Și, din nefericire, cam toate Afară plouă cu spume.
„for all the wrong reasons” considerând că lite- marile opere ale modernităţii au avut parte de Arde.
ratura aceasta devoala societatea occidentală ca astfel de cititori obtuzi, de la baudelairienele Cucul este singur. Neliniște.
fiind una decadentă: „În esenţă, apărarea lor nu Flori ale răului și de la romanul flaubertian Peste brazde sămânța.
era foarte departe de condamnarea lui Nyazi. Madame Bovary până la Ulise al lui James Joyce Lupul urlă la stele.
Spuneau că trebuie să ne informăm asupra ori Lolita lui Nabokov. De fiecare dată literatura
imoralităţii culturii americane. Găseau că era a rezistat acestor atacuri lipsite de înţelegerea Lună nouă
necesar să citim mai mult material revoluţi- naturii literarului, dar asta nu înseamnă că lupta
onar, dar că și astfel de cărţi trebuiau citite, s-a terminat aici. Întotdeauna se vor găsi diverși În lumea noastră
pentru a ne cunoaște dușmanul.” ayatolahi ai moralităţii care să atace fundamen- Căderea.
Ambele tabere se înșelau în mod evident, tul definitoriu al artei: libertatea. În absenţa ei, E multă agitație. Aici.
reducând capodopera lui Fitzgerald la dis- din artă nu ar mai rămâne decât o fantoșă, un A fost odată ca-n povești.
cursul moralizator-ideologic și încercând să vehicul convenabil, un auxiliar al unor „adevă-
o circumscrie astfel propriului discurs pro- ruri” absolute. Or, niciodată nu a existat ceva Mărturisire
custian. Eroarea fundamentală într-o astfel de mai insipid decât arta tezistă, nimic mai artifi-
judecată a literaturii în special, dar și a artei cial decât literatura cu iz de slogan. ■ Cădere liberă în sus.
Puii de elefant își curăță trompa.
Eu merg la magazin.
De ce câinii se ascund după porți?

10 Nr. 7 (191) ♦ iulie 2019 Scrisul Românesc Cronică
literară

Oana Între giganți
BĂLUICĂ și tranziție

Umberto Eco este, după toate aparen- complexul lui Saturn? (...) Când însuși prin- (...) a fost înțeles mai întâi de Montaigne și mai
țele, genul de scriitor cunoscut atât cipiul paricidului este în criză, mala tempora apoi de Locke, atunci când Europa a relaționat
de publicul specializat, cât și de gru- currunt. Dar cele mai proaste diagnostice mai critic cu alte culturi. Mi se pare o observa-
purile neofite ale marelui public. Dacă pentru asupra unei epoci sunt puse chiar de cei care ție de necontestat aceea că și astăzi un băștinaș
primii popularitatea lui se datorează impac- o trăiesc. (...) Poate că mișună deja în umbră din Noua Guinee socotește legitim și de dorit
tului avut în cadrul semioticii și incursiunilor giganți pe care nu-i cunoaștem, pregătiți să se canibalismul, în vreme ce un englez nu are ace-
sale exhaustive în gândirea medievală, pentru cațere pe umerii noștri, ai piticilor”. eași opinie, după cum e de necontestat și faptul
ultimii, romanele sale, precum Numele tranda- că în anumite țări femeile care comit adulter
firului sau Cimitirul din Praga, l-au consacrat Scris în 2001, acest eseu părea că reiterează primesc un tratament diferit de cel european.
în rolul unui scriitor pasionant, non-confor- cu adevărat o stare a lucrurilor absolută. Cu Dar, în primul rând, recunoașterea diversită-
mist, ironic și percutant. Volumul Pe umerii toate acestea, așa cum recunoaște și Umberto ții culturale nu neagă faptul că există anumite
giganților (RAO, 2008) reușește, cumva, să Eco cu empatie, modestie și vervă, era posibil comportamente aproape universale (...), iar, în
înglobeze toate fațetele personalității fasci- ca lucrurile să se schimbe puțin, ceea ce s-a și al doilea rând, asta nu implică neapărat relati-
nante a intelectualului Eco – semiotician, întâmplat. Indiferent de situație însă, un astfel vismul moral, potrivit căruia, întrucât nu există
profesor, romancier, eseist etc. La origine, o de eseu evidențiază cu prisosință implicarea valori etice identice în toate culturile, putem
serie de prelegeri susținute în cadrul Festivalu- veritabilă a intelectualului, preocupările atât să ne adaptăm liniștiți comportamentul astfel
lui La Milanesiana între 2011 și 2015, eseurile elitiste, cât și mundane, talentul de a trans- încât să ne satisfacem dorințele sau interesele.
din acest volum sunt redactate fără pompozi- forma un subiect ce pare destinat exclusiv Și-atunci cum de am ajuns să construim fan-
tate academică, lipsite de rigiditate și extrem cercurilor academice într-unul capabil să aca- tasma relativismului ca o ideologie omogenă,
de incitante sub raport tematic. pareze toate conștiințele. ca un cancer al civilizației contemporane?”

Eseul Pe umerii giganților începe cu o incur- Celelalte eseuri publicate în acest volum Un răspuns la o astfel de întrebare implică,
siune în mitologie, continuă cu o redare clară analizează și ele tematici distincte, preocupări firește, necesitatea unei excepționale diplo-
și ironică asupra acelei querelle des anciens et constante ale semioticianului sau pur și simplu mații și a unei dorințe de conciliere și respect
des modernes pentru a se transforma, ulterior, curiozități specifice, incursiuni dictate de un reciproc, iar Eco este perfect conștient de
într-o meditație filosofică asupra conflictului imbold neobosit către cunoaștere, educare și dificultatea unei poziții categorice; tocmai de
între generații. Presărat cu aforisme delicioase descoperire, ale căror valențe culturale sunt aceea, argumentul adus de autorii volumului
– precum cel exprimat de Max Gluckman, de incontestabile. Într-un eseu intitulat Absolut și Fără de rădăcini i se pare, în cel mai bun caz,
pildă: „Se numește știință orice disciplină în care relativ, Eco pornește de la anumite teorii prag- contestabil: astfel, cei doi consideră că, în ciuda
și un prost din generația asta poate să depășească matice și semiotice ale termenilor, trecând diferențelor dintre culturi, există certe valori
nivelul la care a ajuns un geniu din generația prin istoria unor enunțuri și concepte, însă, ale culturii occidentale care și-au dovedit, în
precedentă” –, cu exemple literare remarcabile pe urmele unei argumentații logice și ludice în timp, superioritatea, cum ar fi democrația,
cu privire la canon și inovație, eseul, un adevărat același timp ajunge la o problematică spinoasă liberalismul, separarea între stat și religie, însă,
tur de forță, demonstrează cu asupra de măsură a vremurilor noastre, și anume, relativismul mai apoi, oferă următorul argument: „Dacă
capacitatea lui Eco de a gestiona perfect dozajul cultural. Făcând apel la numeroase volume ce membrii culturii B își exprimă în mod liber
de informație, de a-l contrabalansa mereu cu o abordează subiectul (Fără de rădăcini, de Joseph preferința pentru cultura A și nu viceversa –
anumită doză de ludic și ironic. Conștientizând Ratzinger și Marcello Pera, 2004 sau Contra dacă, de pildă, valurile migratoare vin dinspre
faptul că o dialectică generațională presupune relativismului, de Giovanni Jervis, 2005) Eco Islam spre Occident și nu viceversa – atunci
existența unui model extrem de percutant, care reușește să coaguleze o imagine nu doar credi- există motive să credem că A este o cultură
să poată permite o contestare la fel de acerbă, bilă a principiilor care ar trebui să stea la baza mai bună decât B”. În fața unui astfel de argu-
Eco se întreabă care ar mai fi semnele de revoltă, judecăților axiologice, ci și una care imprimă, ment, pueril în esența sa, Eco își exprimă în
de inovație și de contestare a tinerilor de astăzi. în același timp, grija față de identitățile mul- mod ironic dezaprobarea: „Argumentul este
În ce anume rezidă conflictul dintre generații tiple ce stau la baza diversității vieții umane: neconvingător pentru că, în secolul al XIX-lea,
într-o epocă în care părinții nu mai reprezintă „Faptul că diferite culturi nu au doar limbi sau irlandezii au emigrat în masă în Statele Unite
o autoritate insurmontabilă, în care modelele mitologii diferite, ci și precepte morale diferite nu pentru că ar fi preferat țara aceea protestantă
propuse de ei sunt adeseori aceleași pe care le în locul mult iubitei Irlande catolice, ci pentru
preferă și copiii, în care ambele categorii par a că la ei acasă nu mai aveau mâncare din pricina
fi la fel de moderne și de hip? manei cartofului. (...) Pera nu-și propune să
apere absolutul, ci să apere Occidentul”.
Scriitorul remarcă just faptul că, deși
aparținem unei ere tehnologice, conflictul Astfel de nuanțări și poziționări juste, sin-
generațional și, implicit, diferențele adiacente, cere, empatice și raționale au făcut din Eco un
par să se estompeze continuu: „mass-media intelectual atât de iubit de publicul larg; este
și chiar mediatizarea muzeelor, vizitate și de incontestabil faptul că volumele sale imprimă
inculții de odinioară, au dat naștere prezenței un model calibrat, de cunoaștere autentică,
simultane și acceptării sincretice ale tuturor de interacțiune călduroasă și lipsită de ipo-
modelelor, ca să nu spunem chiar ale tuturor criziile elitiste de care suntem deseori asaltați.
valorilor. (...) În fața acestei orgii a toleranței, Umberto Eco a fost, fără îndoială, nu doar un
în fața acestui politeism generalizat și de nestă- intelectual, ci Intelectualul – definit prin uma-
vilit, care mai poate fi cumpăna apelor care îi nism, cunoaștere enciclopedică, implicare și,
separă pe părinți de copii și care-i împinge așa cum mărturisesc și foștii săi studenți, prin
pe cei din urmă către paricid ca formă de libido docendi: îi plăceau explicațiile, argumen-
rebeliune și de omagiu, iar pe cei dintâi către tele și îi plăcea să le ofere, să le predea. ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (191) ♦ iulie 2019 11

Un campion neobișnuit: Dumitru Radu Din partea
POPA cealaltă

Fabiano Caruana
Eîndeobște bine cunoscut că toți marii
șahiști încep să joace de la o vârstă înstrăinarea nu i s-a mai părut atât de insu- nu există un loc mai bun în care să trăiești.”
foarte fragedă, cel mai adesea din portabilă. „Firește, îmi lipsea viața socială din Ca să se pregătească în vederea finalei
Brooklyn, dar am avut șansa de a vedea lumea
mondiale din noiembrie anul trecut, Fabiano
prima copilărie. Așa s-a întâmplat și cu Fabi- la o vârstă foarte tânără, ceea ce este un lucru a petrecut o parte din vară antrenându-se la
ano Caruana, care a început șahul la cinci extrem de rar”. casa lui Sinquefield din Missouri: jogging,
ani, îndemnat de mama sa care însă nu se Lou, tatăl lui, un fost consultant pentru tir, tenis, ca să se mențină într-o formă fizică
aștepta ca Fabiano să devină Mare Maestru, data-processing, care a făcut bani mulți și
sau să ajungă să joace în finala mondială, cu din real estate holdings, își amintește că a
vecinul său de cartier (în Brooklyn), celebrul cheltuit o sută de mii de dolari pentru călă-
Bobby Fischer în anii șaptezeci. Nu, mama lui toriile șahistice și instruirea fiului său în acei
s-a gândit doar că șahul îl va mai potoli pe primi ani în Europa. Dar această investiție
Fabiano, care era un copilaș cam hiper și avea și-a arătat imediat roadele. La 14 ani, Fabi-
nevoie de ceva care să îl calmeze. ano Caruana a devenit cel mai tânăr Mare
Maestru, la acel timp, în istoria șahului ame-
„Aveam mari probleme cu concentrarea,
îmi era aproape imposibil să mă concentrez”, rican și deopotrivă a celui italian. Fabiano
declară astăzi, la 27 de ani, Fabiano Caruana. mărturisește că acest succes atât de timpuriu
„Mama vedea în șah mai mult un fel de reme- i s-a urcat, pur și simplu, la cap. „Ai impresia
diu pentru această problemă.” După numai un că nu mai e nicio nevoie să muncești, să te cât mai bună, știut fiind că șahul, oricât de
an însă, Caruana învingea jucători care erau antrenezi, ceea ce este întotdeauna o mare „sedentar” ar părea, presupune o mare chel-
deja în liceu, ba chiar și pe alții mai bătrâni. greșeală”, avea să recunoască el. „În acea peri- tuială de energie. „Joci șase-șapte ore la rând,
Asta la șase ani! Primul lui instructor, spune oadă, îmi asumam riscuri excesive și făceam arzi un număr incredibil de ridicat de calorii
tatăl lui Fabiano, Lou, a decis să înceapă să-l lucruri nebunești pentru a câștiga o partidă.” și poți cu ușurință uneori să devii mental-
învețe anumite concepte șahistice, iar copilul Și, într-adevăr, a plătit uneori prețul pentru mente obosit. Dacă nu ești într-o formă fizică
înțelegea cu repeziciune. „Atunci, continuă această distracție. corespunzătoare, vei ceda la un moment dat”.
Lou, ne-am dat seama că avem de-a face cu Dar criza „vârstei ingrate” nu a durat prea Tot în același scop el s-a dus în Spania unde
cineva foarte special, ieșit din comun.” mult. Caruana a depășit repede perioada a practicat yoga și înotul în Mediterană, pe
Începând de pe 9 noiembrie 2018, la de relaxare și a început efectiv să-și câștige care îl găsește foarte relaxant pentru minte și
Londra, Fabiano Caruana a devenit primul viața (și încă una bună!) jucând șah. În 1914 scăderea tensiunii nervoase. A jucat șah până
american de la Bobby Fisher încoace, cam- îl învinge pe campionul mondial Magnus la opt ore pe zi. Idealul, spune el, este să te
pion mondial în 1972 – care a ajuns să joace Carlsen și de asemenea alți jucători de elită gândești la șah 24/7. A jucat partide clasice,
într-o finală mondială de șah (World Chess ca să câștige The Sinquefield Cup. Prestigiosul dar și partide rapide, cu scopul de a reuși să
Championship). Adversarul lui a fost norve- turneu poartă numele lui Rex Sinquefield, om se pună în situația de a calcula cât se poate de
gianul Magnus Carlsen, deținătorul titlului de afaceri care a fost unul dintre pionerii acelor repede. Mintea trebuie să se găsească mereu
suprem din 2013, în 12 partide pe durata a index stock funds în anii șaptezeci și a investit în cea mai bună formă.
trei săptămâni. Înamorații de șah americani cincizeci de milioane de dolari, pe durata a
au sperat, și pe bună dreptate, E interesant că Fabiano Caruana com-
pară șahul cu... boxul! În acești
că o victorie a lui Caruana ar termeni se gândea el la finala
putea produce o explozie de cu Carlsen: să răspunzi lovi-
interes pentru șah în Statele tură pentru lovitură cu scopul
Unite, așa cum nu s-a mai văzut de a reuși să te impui în fața
din vremea lui Bobby Fischer. celuilalt.
„Fabiano are capacitatea de a-l Ei, și a venit și vremea fina-
învinge pe Carlsen”, declara lei mondiale, urmărită cu cel
Mark Crowther, editorul fon- mai mare interes în întreaga
dator al publicației The Week in lume. Trei săptămâni și 12 par-
Chess. „Și asta se poate spune tide clasice nu au fost suficiente
despre foarte, extrem de puțini ca să dea un învingător. Niciu-
alți șahiști”. nul dintre ei nu a câștigat nici
Caruana a urmat un verita- măcar o partidă, toate cele 12,
bil circuit pentru a reprezenta într-o atmosferă foarte intensă,
Statele Unite pe scena cea mai terminându-se remize. Pentru
înaltă a șahului. La 12 ani, a se stabili totuși un învingător
părinții l-au retras din școală s-a recurs la atât de contro-
și s-au mutat în Spania, pentru a Magnus Carlsen și Fabiano Caruana, 9 noiembrie 2018, Londra versata regulă a tie-break-ului

putea juca în turnee de rang superior și să se zece ani, ca să construiască unul dintre cele (adică trei partide rapide). A câștigat Carlsen,
antreneze cu instructorii cei mai buni. Fiindcă mai elegante și comode cluburi de șah din păstrându-și titlul mondial. Asta fără să știr-
mama lui e italiancă, Fabiano putea să intre în lume în St. Louis. În anul 2015 Caruana s-a bească cu nimic meritul lui Fabiano Caruana,
competiții reprezentând și federația de șah a mutat înapoi în America, a trecut înapoi, de neînvins în cele 12 partide clasice, în prima
Italiei. Inițial, el nu a fost prea fericit cu acest la federația de șah a Italiei la cea americană și sa finală mondială. Rămâne același campion
plan. „Am toți prietenii în Brooklyn, acolo s-a s-a stabilit în St. Louis, unde trăiește și astăzi. remarcabil și cu mari șanse de a reveni într-o
desfășurat viața mea”, spunea el. Dar curând „Pentru un jucător de șah, a declarat el în Time, altă finală de acest fel! ■

12 Nr. 7 (191) ♦ iulie 2019 Scrisul Românesc Proză

Adrian Mama vitregă Continuare din nr. 6
SÂNGEORZAN

Cu tata nu mai aveam o legătură atât de operații de viață și moarte, iar eu rămâneam de rușine încât aș fi vrut să fiu ca apa, să mă
strânsă, poate pentru că îmi rămăseseră acasă cu Eliana, care părea a fi tot ceva de viață scurg în canal împreună cu tot jegul orașului.
în minte câteva din țipetele lui atunci și moarte. Eram într-o erecție continuă. O pân- N-am dormit câteva nopți la rând.
când se certa cu mama, care parcă se mai cal- deam când ieșea încă aburindă din baie, unde Tata nu m-a mai dus în munți sau la Mureș,
mase odată cu organizarea strictă a vieții mele. auzeam dușul fierbinte curgând ca o cascadă dar ne-am dus la o nuntă la un restaurant din
peste trupul ei de Afrodită. Odată am găsit oraș. Aveau orchestră, antren și spre sfârșit
Am luat trenul spre Arad și când am coborât ușa întredeschisă și am putut s-o văd cum își dansau cu toții. Eu stăteam mofluz la masă
pe peron am văzut „surpriza”. Era înaltă, tânără spăla sânii, fundul, picioarele, și ce bănuiam și-i priveam ca și cum atunci aș fi văzut prima
și subțire. Se țineau de mână și aveau verighete că există între ele. A fost pentru prima dată dată oameni.
mari de aur. Când spun tânără, spun douăzeci când am văzut o femeie goală. Nu știu dacă ea — Invită și tu o fată, mi-a strigat tata, dar eu
și un pic, iar tata deși bărbat bine, părea un m-a văzut pe mine, avea ochii închiși, săpuniți, nu știam să dansez. Când tata a ieșit cu bărbații
brontozaur cu păr cărunt pe lângă femeia aceea dar am mai găsit și altă dată ușa întredeschisă. la o țigară, Eliana a venit provocator la mine și
suplă și frumoasă. Tatăl meu avea un aparta- Când ieșea din baie mă îmbrățișa tandru și m-a ridicat de pe scaun.
ment mare cu balcon și ajunsese șeful Secției — Hai să încercăm ceva... s-o luăm lent...
de chirurgie. Funcția conta atunci mai mult Victor Brauner – Suflet democratic Ține-mă de spate. Așa! Doi pași înainte, unul
decât banii, iar el le avea pe amândouă. Tata înapoi...
și Eliana se căsătoriseră discret, „peste noapte”, mă săruta pe frunte. Era puțin mai înaltă ca Mă lipisem de ea, dar mă și țineam de ea
iar mama sigur habar n-avea că acum am și o mine și nu știu dacă atunci când se lipea de atent să nu leșin din nou. Doamne cum miro-
mamă vitregă. Se uitau amândoi la mine ca la mine îmi simțea excitarea. Într-o dimineață, sea și cum îi simțeam coapsele, burta, sânii și
un malformat, sau poate că așa mi se părea mie. când era sub duș, cred că m-a observat și mi-a mâna strânsă pe gâtul meu. Putea să mă stran-
spus direct: guleze și i-aș fi mulțumit Avea și tocuri așa că
— Doamne, cât ai crescut! Ești mai înalt ca încercam să mă ridic pe vârfuri să fiu cât ea.
mine, spuse tata oarecum fâstâcit. Ea e Eliana, — Poți să vii te rog să mă speli pe spate? Atunci mi-a simțit-o crescând tare ca piatra și
soția mea! Hai înăuntru, lasă sfiala. Uite aici, sub umeri mi-a spus cu puțin dispreț:
unde nu pot să ajung singură... M-am apropiat — Ușurel, băiatul meu! Vezi să nu-mi pătezi
Eliana a venit direct la mine și m-a îmbră- de ea speriat. Stătea goală cu spatele la mine rochia... Aș fi vrut să fug de lângă ea, să mor,
țișat afectuos. Apoi s-a uitat la tata și a spus: și privindu-mă dintr-o parte mi-a arătat unde dar n-am făcut-o până n-a apărut tata.
să spăl: Îl uram pe tata, asta sigur trebuie să fie
— Ziceai că ai un băiat, dar el e bărbat în oedipian, pentru că îi auzeam cum făceau
toată firea! Am vrut să-i spun că mama mă vrea — Hai Andrei, că nu te mănânc... Mi-a dat dragoste. Era o clădire veche cu ziduri groase
„un om adevărat” nu unul „în toată firea”, dar nu săpunul. L-am luat în mână și când am atins-o dar eu ascultam prin perete cu unul din ste-
mai conta nimic și am tăcut înecat de emoție. am leșinat. M-am trezit întins în baie cu ea toscoapele lui de doctor, care amplifică totul.
goală deasupra mea pălmuindu-mă, stropin- Fundul unei femei în plină mișcare ritmică
Da, surpriza a fost destul de mare. Avea un du-mă cu apă rece pe față. poate să sune ca o inimă încinsă, iar a mea
fund și niște sâni care-ți săreau în față de cum cred că ar fi spart timpanele unui doctor, dacă
te uitai la ea. Era și greu să te uiți în altă parte, — Doamne cât ești de sensibil. Credeam ar fi ascultat-o. Ascultam, îmi imaginam ce fac,
mai ales că era într-o continuă mișcare, fără să că-ți face plăcere... Plăcere? am vrut să urlu. îmi detestam tatăl, dar aș fi vrut să fi fost eu în
facă neapărat ceva observabil. Săracul tata. Eu De unde era să știu eu că poți leșina de plăcere. locul lui. Nu știam că femeile pot geme în halul
am fost de la început atât de invadat de prezența Aș fi vrut s-o trag peste mine. Sânii ei atârnau ăsta fără motiv. La început am crezut c-o bate.
ei că îmi era greu să mă mai pot concentra la deasupra capului meu ca două mere pârguite Am ieșit speriat și plin de revoltă și am vrut
altceva. De la parfumul ei scump, la sânii căr- ce așteptau să fie mușcate. Am întins o mână să intru peste ei s-o salvez. M-am uitat totuși
noși la care mă strângea afectuos, și la vocea și atunci am început să am spasme și am simțit prin gaura cheii și am văzut-o pe Eliana peste
ei înnebunitoare. Nici nu știusem că există pe cum mi se udă pijamaua între picioare. tatăl meu călărindu-l ca pe un biet armăsar
lume femei ca Eliana. Când peste mulți ani am care trebuia să treacă victorios linia de sosire.
ajuns să conduc o mașină cu GPS, am descope- — Păcătos mic... am mai auzit înainte de În dimineața aceea îmi ceruse s-o spăl pe spate,
rit că vocea languroasă care îmi spunea să fac la a-mi pierde din nou cunoștința. Mi-a fost atât iar eu leșinasem ca un dobitoc. De ce nu mă
stânga, la dreapta, era vocea Elianei. călărise și pe mine ca pe tata?
Am ieșit pe balconul apartamentului și am
O vedeam și o auzeam peste tot de dimi- vrut să mă arunc de acolo. Eram la etajul trei
neața până seara. Îmi dădea mari fiori de câte și sub noi era un tei mare cu florile trecute.
ori îmi spunea „dragul meu Andrei”. Comple- N-aveam cum să sar peste el să lovesc asfal-
xul oedipian nu cred că se pune la socoteală tul așa că m-am imaginat prins între crengile
cu mamele vitrege, dar eu mă simțeam și vino- lui, rănit, dar nu mort. Am descălecat balco-
vat și chinuit. Așa ceva nu credeam că mi se nul dezamăgit și am privit orașul care avea un
putea întâmpla și mă gândeam cu compătimire freamăt, un puls al lui.
la Rodica, care era încă în creștere și umbla În apartament se făcuse liniște și amândoi
toată ziua în același tricou. Imagina ei dispă- dormeau sforăind liniștiți. Știam că tata are
ruse toată ca o bucată de unt aruncată în tigaie. o armă de vânătoare undeva într-o debara.
Am căutat-o pe întuneric și am găsit rastelul
La început Eliana umbla aproape goală prin deschis. Am scos-o afară și am luat un cartuș
casă, deși era foarte conștientă de prezența mea. aflat la îndemână. →

— Pune și tu ceva mai substanțial pe tine!
Avem un băiat în casă..., îi spunea stânjenit tata.

— Dar e băiatul tău, scumpule! E ca și cum
ar fi și-al meu, nu-i așa?

După câteva zile simțeam că mă voi sufoca,
că voi ajunge într-o zi la urgență. Tata pleca
dimineața la spitalul județean, unde făcea

Poezie Scrisul Românesc Nr. 7 (191) ♦ iulie 2019 13
Proză
Poeme Carmen
FIRAN

Fugarii să nu spargi luna, să nu-ți cadă jos *
îmi șuieră cei ce păzesc noaptea
Am părăsit tot sau poate o tulbură Sunt doar eu
și am fugit la capătul lumii și dacă totuși, să nu scrii nimic tu faci exerciţii de îndepărtare
o ghicitoare bătrână silabisea destinul despre stăpânul în costum de paiață, planuri de viitor
destinul pentru începători ca noi să nu scrii despre ca și cum nu mereu în trecut am trăi
care nu au mers niciodată inocența memoriei. cu foame ucigătoare
prin nopţile subţiate de urletul cucuvelei
ori prin arșiţă și deșert cu hainele sfâșiate Aniversare faci să plutească
bolborosind blesteme și mituri vapoare arse pe trupul meu
am luat-o spre vest ca toţi fugarii umbră umblătoare
și cum pentru trufie și limbă
nu existau ascunzători pe măsură Cu cât se apropie aniversarea imperiului și nu ești
am cotit-o spre nord unde credeam istoria fuge și mai departe ceaiul se învârtește
că lumea o ia de la cap nou născută cerul își crapă cortina singur în cești.
când vântul înșelător de primăvară să tragi cu ochiul printre nori −
ne-a aruncat în centrul pământului aceiași Adami în haine noi *
cu un colac de salvare ros se lasă seduși din vanitate
doar cât să ne ţină pe jumătate Eve cu părul tăiat și ambiţii umflate Bat clopotele pe coline
afară se antrenează pentru camuflarea dedesubt stau sufletele
acolo clocoteau sărbătorile oricărui păcat cu mânecile suflecate
și ziua era mai lungă decât veacul aceleași legi gata să cotropească alte trupuri
și singurătatea se înfășura în voaluri colorate condamnaţi iertaţi la grămadă aceleași spaime
ni se topeau iluziile ca îngheţata de fragi de ziua prăbușirii imperiului tu cântărești despărțirea
scursă pe asfaltul încins e gol împăratul cu o măsură falsă
ni se amestecau amintirile în nasturii cămășii sunt goi ochii cade luna în primul copac
unei copilării străine celui care ajunge să vadă. urcă timpul nepotrivit
de aici nu mai aveam unde fugi între noi
cu pieptul gol ca după fiecare vis împlinit Absență ca un lotus în glastră.
și somnul moarte în miniatură.
În trecerea mea pe aici
Inocență fiecare a șters
a trecut cu vederea
M-au ales să plimb luna a mai adăugat câte ceva
de două-trei ori pe zi încât o femeie oarecum
să-i arăt orașul, podul de piatră asemănătoare
câţiva somnambuli care ziua sunt ca și noi stă acum în faţa mea
cerșetori de somn și mă privește îngăduitoare:
gata oricând să lase totul baltă nu mai e nimic de făcut
alerg cu luna în brațe trecutul ţi-l vei afla de la alţii
printre autobuze, copii în cărucioare are cine să-ţi spună
tulbur liniștea magazinului de porțelan pentru ce ești născut
mă amăgesc că după fiecare colţ și dacă nu
un om îmbrăcat în iluzii încă mai așteaptă sunt oameni de bine
să se facă lumină de schimb
figuranți pregătiți
pentru orice dublură

Victor Brauner – Aceasta a fost istoria unui poet din Sarmisegetusa

→ Când am ajuns pe balcon am pus cartușul să asist masochistic la propria mea nimicire. m-am liniștit. La naiba, nu eram fazanul nimă-
M-am gândit la mama cu cuțitul de bucătărie nui, sărit dintr-un tufiș. Am șters după mine
pe țeavă și am armat pușca. Era un cartuș de în mână gata să taie răul de la rădăcină. toate urmele suferinței, am curățat arma și am
fazani, plin de alice mici care puteau să-ți facă pus-o la loc. De atunci nu m-am mai gândit la
creierul sită. Nu credeam că e atât de dificil să Apoi, clic! Niciun zgomot de împușcătură. moarte. M-am îmbrăcat, am luat rucsacul cu
te împuști în cap cu o armă lungă. Nu voiam Eram tot acolo, viu, cu ochii în lacrimi, mai haine de schimb și am ieșit afară hotărât să plec
niciun alt loc de execuție al propriului meu puțin încrâncenat. Chiar ușurat. Știam de la de acolo. Orașul era ca mine, nici mort, nici
ego, care urla de durere. E greu să fii tu însuți tata că armele mai pot da rateuri din cauza car- viu, și nu știam unde m-aș putea duce. Gara e
fazanul pe care vrei să-l dobori. După câteva tușului prost făcut, sau a fazanului norocos. totdeauna locul în care se întâmplă ceva, așa
încercări cu mâinile mi-am pus țeava în cerul Eram ud leoarcă și țeava puștii avea un gust rău că m-am dus acolo. M-am urcat în primul tren
gurii și degetul mare al piciorului pe trăgaci. de moarte metalică făcută pentru idioți. Am care a venit. ■
Am apăsat încet, foarte, foarte încet. Voiam vărsat toată fierea din mine și am plâns până

14 Nr. 7 (191) ♦ iulie 2019 Scrisul Românesc Cronică literară

Gabriela Amintiri benefice, odată trecut pragul în lumea celor
RUSU-PĂSĂRIN netrăite mulți, dar cu statut de născut, apele sunt tulburi,
pentru că sentimentul dominant este singu-
Poetă, prozatoare, eseistă, autoare de adică în starea de nenăscut. Este Dora, cea care rătatea. În apele facerii nu ești singur, ești în
piese de teatru și scenarii de film, îl înșeală pe Andrei pentru a se regăsi pe sine. pântecele mamei, este o lume benefică. Singurul
Carmen Firan este scriitoarea care s-a „Sunt uneori acuzat că nu vorbesc despre mine. liant între lumea nenăscuților și lumea născu-
impus în peisajul literaturii naționale și univer- Ce să povestești despre un nenăscut? Și totuși ților este moartea. Cugetările scriitoarei sunt
sale prin tenacitatea realizării unor scrieri de memoria există. Există independent de amintiri. profunde și devin cadrul pe care își construiește
certă valoare estetică și prin publicarea acestora Primordială. Adică înaintea oricărei nașteri.” universul narativ, lumea viselor rămânând un
într-un ritm susținut, încât alternanța genuri- teren fertil. Și aici Carmen Firan intră într-o
lor și varietatea tematică nu te lasă să-i creezi În apele facerii este un roman psihologic, cu altă zonă cu potențial simbolic: lumea oniricu-
un portret de autor, oricând putând să apară tentă filosofică, axat pe introspecția psihologică și lui descrisă în „caietul cu vise”, cel mai pregnant
o altă creație care să deschidă noi unghiuri de cu ancorare în psihanaliză. Etapele nenăscutului fiind visul halucinatoriu. Imaginea porumbei-
interpretare a operei sale. sunt pragurile psihanalitice între sine, eu, supra – lor înecați în apă produce anxietate. De altfel,
toate personajele romanului sunt marcate de
Membră a Centrului Ame- eu, o teorie a personalității anxietate. Ies din această stare prin consuma-
rican PEN și a Societății de mult discutată, aparținând rea visului. Sentimentul de nenăscut generează
Poezie a Americii, membră a lui Sigmund Freud. Con- anxietate și chiar mai mult: „Nu crezi că sen-
Uniunii Scriitorilor din Româ- form teoriei sale gândurile zația noastră că nu ne-am născut încă e de
nia, Carmen Firan și-a construit sunt gânduri conștiente, fapt o depresie ascunsă? Suntem prea lași ca
o imagine publică remarcabilă, produse mentale prezente să fugim, prea slabi să rezistăm inerți în apele
fiind apreciată în multe medii în conștiență, gânduri pre- astea stătute. Suntem condamnați, nu crezi?” –
culturale. Surprinzătoare ca teh- conștiente, amintiri care nu îi spunea Dora arhitectului, omului pe care îl
nică narativă, ca tensiune poetică sunt conștiente în prezent, iubea, pentru că era ca ea, nenăscut.
și dramatism neostentativ, crea- dar care pot fi preluate, și
ția sa literară în ansamblu are gânduri inconștiente, cele Întreaga narațiune este o pledoarie pentru
un filon comun: atracția pentru pe care o persoană nu două concepte: naștere fără împliniri (nenăs-
investigația psihologică. poate să le aducă voluntar cut) și naștere conștientă (când eroul a împlinit
în conștiență. Referirile ceva în viața sa), un exercițiu de compunere
Romanul În apele facerii, apărut protagonistului romanului a tablourilor narative cu efect iradiant asupra
recent la Editura Polirom și lansat În apele facerii sunt la acele structurii personajelor.„În orice moment ne
la Bookfest, este încă un argument amintiri din preconștient, putem naște așa, târziu, fără strigăt, neluați în
în susținerea aserțiunii că opera sa din apele facerii, din sta- seamă, nimic palpabil de povestit. Lucrurile
este o operă deschisă în accepțiunea lui Umberto diul de nenăscut. „Omul nu are decât imaginație, mari se nasc din instinct, nevoia noastră de a ne
Eco, acea „cooperare interpretativă în textele cel mai bun lucru care ne-a fost lăsat. Ea creează mai naște o dată înseamnă nevoia de a domina
narative” cu implicarea lectorului și a exegetului, amintiri netrăite, un prezent cât de cât suporta- timpul”. Această dominare a lui Cronos este în
ca o provocare de descoperire a profunzimilor bil, mistificat cu har, posibilități cât să țină cald esență o luptă cu sine, cu dorința de a recupera
psihologice. Este caracterul problematic al temei viitorul. Sau de cald viitorului. Dar viitor nu acele amintiri netrăite. Și această imagine este
care nu poate fi gândit cu mijloace discursiv-ana- avem. Fiecare secundă devine cu repeziciune una de referință pentru romanul lui Carmen
litice, dar care „dă de gândit” celui ce dorește să trecut. Inspirăm viitor și expirăm trecut. Există Firan, este cea care „dă de gândit”.
desfacă învelișurile emoționale ale spiritului prins doar clipa de față.” De aceea protagonistul acestui
în mrejele unui cotidian supus cenzurii poli- roman dorește să trăiască plenar clipa, căutând Paragraful cu care se termină romanul În
tice, sociale și generator al unor trăiri la granița o femeie care să se simtă la fel, nenăscută, adică apele facerii este asemenea replicii din finalul
miraculosului. să simtă că nu a făcut nimic important. Acest unei veritabile piese de teatru, după care cade
antierou fără nume domină narațiunea nu prin cortina: „Ne vom naște doar dacă ne vom putea
Două par a fi temele majore ale acestui roman acțiune, ci tocmai prin lipsa acțiunii și ancorarea îndeplini visele” mi-a spus odată Dora. „Și dacă
psihologic, chiar psihanalitic: tema nenăscutului în adâncurile abisale ale conștiinței. Firul nara- după aceea nu vom putea face față visului împli-
și tema timpului. Autoarea realizează o apro- tiv este preluat de trei voci diferite (feminine, nit?”, am întrebat-o. „Ne vom mai naște o dată.
fundată și nuanțată descriere a semnificațiilor în antiteză cu vocea arhitectului), reprezentând Și încă o dată. Și încă o dată”. Carmen Firan
timpului. „Boala de a te simți nenăscut” este destine neîmplinite, pierdute într-un orizont ce rezolvă tabloul, și implicit finalul, prin efortul
„boala” eroului, arhitectul care construiește nu înseamnă viitor. Parabola este profundă și va propriu de a se naște, lasă în seama nenăscutului
pentru alții, dar nu reușește să se construiască fi argumentată de o alta, cea a ceasurilor oprite putința de împlinire, este victoria lui și numai
pe sine. Sunt evidente reminiscențe din viața de la un moment dat, semnificând oprirea volun- a lui, este depășirea condiției de a fi adus pe
nenăscut, transformarea fiind percepută ca etape tară a timpului, pentru că doar prezentul este lume și construirea unui alt statut, cel născut
de formare intrauterină. Toate fazele vieții sunt mai important decât trecutul, viitor nu există și, prin efortul propriu de a se împlini, o depășire a
marcate de nenăscut. Este stadiul în care nu ai pentru a nu pierde clipa de acum, refuzi viitorul condiției predestinate de nenăscut pentru toată
orizont, nu ai viitor, vezi numai linia orizontului fără valoare. Sătenii își distrug ceasurile pentru viața în lumea totalitarismului, a privării de
acelei etape. În realitate este un orizont în cercuri ca timpul să rămână încremenit. libertate prin natura sistemului politic și social.
concentrice ca în etape de fetus. Apele facerii „Există un farmec al rezistenței și o urgență
configurează metamorfozele cercului, în accep- a supraviețuirii” – acestea sunt coordonatele Reușește Carmen Firan să uimească încă
țiunea lui George Poulet. Starea de nenăscut îi vieții unui nenăscut. A te încăpățâna să rămâi o dată prin deschiderea operei sale spre noi
dă puterea de a se dedubla, de a se vedea pe sine, nenăscut − un alt resort al vieții de nenăscut. interpretări, să creeze noi înțelesuri unor ima-
de a se detașa de corp, de materialitate. Starea de În subsidiar se trăiește sentimentul singurătății. gini consacrate și cărora credeam că le știm
nenăscut trăită în lumea celor mulți este starea „Singurătatea e benefică. Te lasă să-ți amesteci simbolistica. În apele facerii este o profundă
spirituală, nu cea materială, pe care prea puțini tihnit gândurile, să înoți liniștit în apele tale introspecție a subconștientului, a lumii viselor
pot să o trăiască. De aici căutarea permanentă a tulburi”. Nenăscutul este în apele facerii, ape halucinatorii, a universului de emoții, singurul
arhitectului de a găsi femeia care să fie la fel ca el, care guvernează o lume în care timpul se vrea
încremenit pentru a salva prin amintire clipa
unui prezent trăit în singurătate și perpetuă
căutate a identității. ■

Cronică Scrisul Românesc Nr. 7 (191) ♦ iulie 2019 15
literară

Cărți, iubiri, istorii. Rodica Literatură
Și literaturăncercarea unui autor contemporan de a carte considerată pierdută, dar regăsită apoi, GRIGORE universală

scrie un roman construit în jurul unui intitulată desigur, cum altfel decât tot Istoria după acela al fetei din cartea respectivă. Cum și
unde se întretaie toate aceste planuri narative
Îpersonaj care este, la rândul său, scriitor iubirii – constată că a devenit, aproape fără – și altele, mai puţin importante, pe care nu le
implică o serie de probleme compoziţionale și să-și fi dat seama, un fel de Sherlock Holmes mai amintim aici? Ei bine, printr-o întâlnire a
chiar câteva riscuri majore. Între acestea, mai printre personaje, cărţi pierdute, furate, plagi- octogenarului Leo Gursky (cel care toată viaţa
ales tendinţa de a utiliza, mereu, același ton ate, republicate, traduse... Numai că, la capătul visase la Alma sa) cu adolescenta Alma, care
narativ, astfel încât, chiar și la o lectură atentă, a nesfârșite aventuri detectiviste în care e silit, de ani de zile visează să trăiască viaţa ca pe o
cititorul să nu mai poată distinge decât cu greu practic, să intre, se poate întreba, pe bună drep- carte sau să citească o carte ca și cum ar trăi-o.
vocea dominantă. tate, ce a descoperit cu adevărat, dincolo de
Desigur, există, pentru un astfel de subtil modelele deja consacrate ale potecilor borge- În plus, așa cum se întâmplă cel mai adesea
demers literar predecesori celebri, pentru siene printre cărţi. în cazul cărţilor despre alte cărţi, în momentul
a-i aminti aici doar pe Vladimir Nabokov în care cititorul are în faţă fragmentele din atât
ori pe Saul Bellow, însă acest amănunt e mai de importanta pentru toţi protagoniștii Istorie
degrabă menit a descuraja tendinţa de a urma a iubirii, va fi dezamăgit. Căci acestea nu sunt
un model de acest gen decât a-l continua. Cu altceva decât un soi de consideraţii poetico-filo-
toate acestea, tânăra Nicole Krauss, nu pare a sofice, de meditaţii (pseudo)istorice și (pseudo)
fi intimidată deloc de companie, iar romanul psihologice care încearcă să urmeze și să repro-
său, Istoria iubirii (2005), îmbină câteva pla- ducă nici mai mult nici mai puţin decât evoluţia
nuri narative ce se rotesc nu doar în jurul unui umanităţii și a modului în care aceasta și-a
scriitor, ci chiar a mai multora – și, implicit, exprimat, de-a lungul secolelor, sentimentele.
nu doar în jurul unei cărţi, ci a mai multora. Ce caută într-o astfel de carte preafrumoasa
Considerată imediat, pe baza a doar două Alma, cea atât de mult iubită? Ei bine, aceasta
romane, deja citatul Istoria iubirii și debutul este una dintre întrebările la care Nicole Krauss
reprezentat de Man Walks Into a Room (2003), nu ne oferă niciun răspuns, mulţumindu-se,
drept „una dintre cele mai puternice și mai oarecum, să-l sugereze prin intermediul efuzi-
originale voci ale literaturii americane con- unilor lirice ale vocii dominante din respectiva
temporane”, Krauss s-a aflat adesea pe listele creaţie, despre care nu reușim să aflăm până
nominalizaţilor la prestigioase premii literare. la sfârșit dacă este roman, tratat filosofic ori
Istoria iubirii demonstrează de la bun început florilegiu liric. Pe de altă parte, deși ne-am
o situare permanentă sub tutela unor maeștri putea aștepta ca tonul narativ să tindă spre
celebri. Nu atât a lui Nabokov ori Bellow, oare- dramatism, cel puţin în unele momente, mai
cum voit ignoraţi la nivel explicit, dar prezenţi ales atunci când este vorba despre ororile Holo-
mereu, subtextual. Ci a unor maeștri pe care caustului și suferinţele îndurate de evrei, Istoria
autoarea îi recunoaște ca atare, pomenindu-i iubirii rămâne cantonată într-o atmosferă de
nu o dată (și nici doar de câteva ori!) încă din În ce constau, deci, planurile narative dulce reverie, ca și cum totul (istoria, mai ales),
primele capitole ale romanului său. Iar aceștia multiple din Istoria iubirii și cum vor ajunge s-ar afla mereu la o distanţă considerabilă de
sunt Franz Kafka, Isaac Babel, Bruno Schultz, ele să se bifurce? Pe de o parte, Leo Gursky, prezent și ar avea doar rolul de a sugera cadrul
Italo Calvino, J. D. Salinger, plus, desigur, Jorge lăcătuș pensionat din New York își amintește, general de desfășurare a acţiunilor. ■
Luis Borges (de-a dreptul obsesiv prezent în după decenii întregi, cum, în tinereţe, aflat
subtext, în încercarea de a crea imaginea unei încă în Polonia, ţara sa natală, scrisese o carte Nicole Krauss, Istoria iubirii. Traducere și note de
noi „cărţi de nisip” și a unor „poteci ce se intitulată Istoria iubirii, inspirată de Alma Antoaneta Ralian, București, Ed. Humanitas, 2018.
bifurcă” mereu prin grădinile lecturii). Mereminski, fata pe care o iubește așa cum
Deși corect construit în ceea ce privește numai un al doilea Romeo poate iubi o a doua Revista și Editura
liniile narative, deși nelipsit de momente Julietă. Dar, silit să se refugieze din Polonia
autentice de savoare lingvistică ce duc, uneori, din cauza prigoanei la care erau supuși evreii, Scrisul Românesc
spre un comic irezistibil de situaţie, romanul Gursky încredinţează manuscrisul celui mai
Istoria iubirii (excelent tradus în românește bun prieten al său, Litvinov, care va ajunge, CONCURS DE DEBUT
de minunata și regretata Antoaneta Ralian și după numeroase aventuri, tocmai în Chile. Însă Se adresează celor care nu au împlinit 35 de
recent ecranizat de Radu Mihăileanu, sub titlul aici, îndrăgostindu-se la rândul lui și dorind ani și nu au debutat publicistic sau în volum.
Povestea iubirii) este a fi, dacă reușim să depă- să fie iubit, publică manuscrisul prietenului Concursul se desfășoară în următoarele sec-
șim entuziasmul primei lecturi – și mai ales său sub nume propriu, făcând doar câteva țiuni: poezie, proză, teatru, eseu. Lucrările vor fi
pe acela al criticii! – o carte cu o formulă prea modificări minore. După ani de zile, Alma semnate cu un motto, care se va regăsi, de aseme-
căutată, cu personaje prea livrești, cu o tema- Singer, o adolescentă care nu se poate împăca nea, și pe un plic închis atașat manuscrisului. El
tică prea diversă pentru a nu se risipi în linii nici cu moartea prematură a tatălui său și nici va cuprinde numele și prenumele concurentului,
narative nu o dată nedefinitivate (cum ar fi, de cu tristeţea mamei, pe care vrea neapărat s-o data de naștere, adresa, numărul de telefon și pre-
pildă, descoperirea făcută de Leo Gursky a unei facă să se îndrăgostească de altcineva, decide
cărţi semnate de un alt Leo Gursky, dar care să o caute pe protagonista unei cărţi stranii pe miile obținute la alte concursuri literare.
este abandonată rapid, în ciuda titlului sufici- care mama sa o traduce actualmente pentru un Manuscrisele vor fi trimise,
ent de incitant). Iar cititorul, la capătul lecturii străin bogat. Desigur, cartea se numește Istoria
unui asemenea roman – care, în plus, mai iubirii – amănuntul esenţial în ceea ce-o pri- până la data de 1 sept. 2019, pe adresa:
include, în paginile sale, și fragmente dintr-o vește pe Alma fiind că părinţii i-au pus numele Revista – Editura Scrisul Românesc,

str. C. Brâncuși, nr. 24, Craiova.
Un juriu alcătuit din critici și istorici literari
va acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune.

Relații suplimentare se pot obține la:
Tel: 0722/753 922; 0251/413 763

16 Nr. 7 (191) ♦ iulie 2019 Scrisul Românesc Eseu

Adrian Dinu Un Robinson vagi speranţe de umanizare a regimului, deplân-
RACHIERU în Isarlâk gând așteptarea, statul pe tușă, ticăloșirea etc.,
împiedicând rezolvarea problemelor din „caza-
Grăbit să părăsească această lume cu trei premonitoriu, îi va spune olláhului Gary: „mina nul” autohton, răzbătea din Lupul și Catedrala
luni înainte de explozia decembristă, e soarta ta”. Fiindcă șirul de suferinţe și aventura (1995), roman considerat de Tudorel Urian „o
aproape necunoscut, „descoperit” cu scriitoricească îi vor permite să se descopere ca carte majoră” a literaturii noastre. Chiar dacă
entuziasm după 1989, Ion D. Sîrbu ne-a lăsat, om, investigând adâncimile și tainiţele sufletului. lucrurile nu stau așa, viitoarele revizuiri ale lite-
s-a spus, „cel mai bogat sertar literar”. Încât raturii românești din perioada comunistă vor
Alex Ștefănescu avertiza: „există doi I. D. Sîrbu” Dincolo de „anii de studii postuniversitare”, trebui „să-i facă dreptate” scriitorului (Urian
(Ștefănescu 2005:521), unul antum, prea puţin cum numise, cu un rictus amar, intervalul petre- 2000:31). Împușcarea lupului înseamnă, desigur,
cunoscut și un altul postum, o adevărată revela- cut acolo, în acel „saison en Enfer” și unde, în plan simbolic, „moartea speranţei”.
ţie. Erudit, alert, risipitor, digresiv, caustic, tăios antrenat temeinic în a renunţa, ţinuse colegilor
etc., impunând prin varietatea lecturilor și o de celulă prelegeri despre dramaturgia blagiană, Corespondenţa este, însă, marea surpriză
bogăţie de idei în ebuliţie, cu vervă maliţioasă, Ion Dezideriu Sîrbu constată, răsfoind un vechi postumă. Eugen Simion observa că Sîrbu „și-a
adunând un uriaș „capital de frustrări și sufe- și uitat Jurnal (acoperind anii 1952-1953), că pus geniul în scrisori” (Simion 1999:247). Lite-
rinţe” (Manolescu 2008:1433), crezând ţărănește „e plin de Blaga”, prezent, dealtminteri, și în ratura epistolară, risipind scrisori-eseu (cf. V.
în steaua lui și terorizat de gândul că va rămâne epica sa, sub numele de Napocos. Filosoful, Nemoianu), este o veritabilă proză satirică,
un necunoscut, acest „proletar” al condeiului, la rându-i, văzuse în Gary, apreciat superlativ, de vervă persiflantă și sarcasm „îndrăcit”.
înfruntând – ca perdant – vicleniile Istoriei, a „un atlet al mizeriei”. Fascinaţia blagiană se Acest dialog epistolar cu, de pildă, exilaţii V.
fost un „scriitor subteran major” (Mihai Barbu resimte, amprentându-i încercările; nu, desi- Nemoianu, I. Negoiţescu, Mariana Șora (v.
2010:3). Un balcanic „neamţ”, exilat în propria-i gur, în „felul geometric de lectură”, lineară, Traversarea cortinei, 1994) îi trădează spiritul
ţară, urmărit de neșansă, poziţionat invers faţă fără efecte, cum apreciază, corect, Gary, ci în mușcător, sinceritatea inconfortabilă, clamata
de mersul evenimentelor, biciuind stilul de viaţă efortul de a testa „limitele realiste ale fantasti- nevoie de dragoste; funcţionează, s-a spus, ca
comunist într-o operă care, indiscutabil, e inferi- cului”. Taina e doar vecină, suntem aproape de substitut al gâlcevilor cu lumea, prilej de evadare
oară omului (savuros, sclipitor, suspicios, cârtitor, un prag care ascunde necunoscutul. De unde, din temniţa estică. Exilat în Bănie, ostracizat,
plângându-se de „prostietatea” asfixiantă). probabil, interesul mărturisit, deseori expli- înţelegând că e vorba de o detenţie pe viaţă în
citat, oricum urmărit cu tenacitate, pentru „marele sat universitar” (Craiova), I. D. Sîrbu își
Cine se încumetă a-i cerceta viaţa, pornind, dramaturgie, livrând piese „jucabile”. Iar o dezvăluie „psihodramele singurătăţii” (Simion
firește, de la matricea petrileană (multietnică), piesă precum Pragul albastru, pusă în scenă, în 1999:239). Alutia (Oltenia) e o (altă) lume, refu-
va descoperi, fără efort, o traiectorie aventu- 1983, la Teatrul Tineretului pietrean, probează zând grefa transilvană; el, compensativ, se va
roasă, frântă, proiectată pe un fundal tragic. convingător această veche ambiţie. De fapt, răfui (prozastic) cu nomenclatura locală și se
Student de vârf, membru al Cercului literar dramaturgul Sîrbu se dovedește, observa pri- va încredinţa unei prietenii „oarbe” (cazul lui
sibian, dar și al Partidului Comunist (din 1940), etenul Doinaș, un „amant al ideilor”. El cultivă V. Nemoianu, necunoscându-se), livrându-se
ilegalist, așadar, trimis pe frontul de Est, dezer- polisemantismul, mizează pe forţa de sugestie fără rest. Pensionar sărac, inteligent, răutăcios
tor, sergent-interpret pe lângă un general rus, a simbolurilor, cere chei filosofice și știe că „o (deseori), inepuizabilul Gary are o irepresibilă
traversând, cu o cizmă, Ucraina, conferenţiar metaforă bună e întotdeauna clar-obscură”. Nu poftă confesivă. N-ar vrea să moară nemărturi-
la Institutul clujean de Artă Dramatică, înde- întâmplător Arca bunei speranţe, jucată, totuși, sit, spunea într-o epistolă adresată Deliei Cotruș
părtat, în 1949, alături de Blaga și de alţi corifei la Piatra Neamţ (1970), fusese respinsă în alte (aprilie 1988), recunoscând că, dintre nobilii
din învăţământul superior, profesor suplinitor locuri, fiind „prea metafizică”. De rezonanţă săi „patroni”, Ovidiu Cotruș i-a fost „cea mai
o vreme, redactor, din 1956, la revista „Teatrul”, biblică, reconstituind o familie arhetipală, „în dragă umbră”. Corespondenţa cu Deliu Petroiu
trecut apoi prin școala detenţiei, vagonetar, pericol”, Arca se voia, aflăm (dintr-o scrisoare și Ion Maxim (v. Iarnă bolnavă de cancer, 1998,
secretar literar al Teatrului Naţional din Craiova trimisă regizorului Călin Florian), o piesă poli- ediţie „gândită” ca roman epistolar de Cornel
(1964-1973) și pensionat din motive medicale, tică (ca „intenţie făţișă”). Simion cel Drept era Ungureanu) se consumă în același stil direct,
iată, rezumativ, destinul coșmaresc al sergen- un recviem al satului nostru, supus tăvălugu- subiectiv, complice, de o sinceritate brutală.
tului TR Ion D. Sîrbu (1919-1989), trecut prin lui „progresului”. Apăsând pe miza simbolică, Amicii cerchiști sunt urecheaţi: Negoiţescu
grele încercări, vădind, din unghiul creatorului, astfel de texte, sufocant-ideatice, nu-i îngăduiau („câinele Ramon”) e haotic, Liviu Rusu suferă de
o salvatoare „vocaţie pentru suferinţă”. Anii de revărsările de fantezie lexicală, debordantă la I. „buridanism universitar”, Șt. Augustin Doinaș
pușcărie, iniţial pentru „omisiune de denunţ” D. Sîrbu, oripilat și de intervenţiile abuzive ale (cel mai talentat dintre toţi, zice epistolierul)
(în cazul Ștefan Augustin Doinaș, cunoscut în regizorilor „creatori”. Încât virajul spre proză, „nu a avut norocul de a suferi”. Marele „noroc”
studenţia sibiană), tentativele de recrutare și după acea primă, prudentă tentativă (Concert, s-a revărsat, din plin, asupra lui I. D. Sîrbu, după
refuzul său îndărătnic, șirul de anchete (printre 1956), o nuvelă extinsă, ignorată chiar de autor ce „zarurile roșii” (măsluite) anunţau iarna tota-
anchetatori, căpitanul Tudor Vornicu, viitorul și Povestirile petrilene (1973), îngemănând litară. Într-o epistolă adresată lui Deliu Petroiu,
teleast, mirat – la o ulterioară, accidentală întâl- caracterul legendar-mitic cu inciziile realiste, în martie 1947, detaliază chiar planul unei eva-
nire – că cel pe care îl considerase „dispărut din de prob adevăr documentar, era previzibil. Dacă dări (în patru) spre Apus, idee abandonată.
viaţă” revenise la suprafaţă), lunga tăcere editori- Jurnalul, cu însemnări conspirative, colecţiona
ală, „sertarita”, boala etc., definesc – la o sumară „exerciţii de luciditate”, dezvăluite postum, Scriitor „neglijat”, crede Clara Mareș, cer-
ochire – o existenţă traumatizată, în pofida Dansul ursului (1988) era o proiecţie alegorică, cetându-i temeinic corespondența (publică și
unui start care promitea, prin „dosar”, în noul cu măgarul Gary și ursul Buru, vorbind despre secretă) I.D. Sîrbu s-a dovedit un epistolier
context, o cu totul altă desfășurare. La Petrila, neputinţa de a refuza captivitatea. Reamintim harnic și briant. Ca „actor refulat”, spectacular,
unde, prin osârdia lui Ion Barbu, există acum o că, în iarna anului 1981, Sîrbu făcuse o călătorie „mătrășit” de viață, trăitor la „marginea unei
casă-muzeu, iar Mihai Barbu a întocmit, scrupu- în Occident (singura). Mai vechile povestiri din anume lumi” (Craiova, evident), risipind rafale
los, chiar un Dicţionar al personajelor petrilene Șoarecele B... rămâneau simple „eșantioane de de bonomie sarcastică, a resimțit acut nevoia
(2002), tatăl, cel care i-a dat „șira spinării”, era stil” (cf. Daniel Cristea-Enache), abia dipticul confesivă și s-a încredințat cercului de amici,
militant sindicalist; dincolo de distracţiile ofe- Adio, Europa!, scris tot în anii ’80, nepublica- convins că există doar „întru și pentru sertar”.
rite de această „colonie” polietnică, mozaicată bil, dar recuperat (1991, 1993) evidenţia fibra De certă „ținută literară”, observa Gh. Grigurcu,
(adică: popice, fotbal, chermeze, filme), Ion D. contestatară, de sarcasm hohotitor, cu ţintă loca- scrisorile acestui „cerchist de frunte” (v. Ce mai
Sîrbu a moștenit morala minerească. Iar mama, listă, aparent. Un radicalism disimulat, nutrind taci, Gary?: 12 scrisori exemplare, Ed. Genesis,
2002; ediție îngrijită de Mihai Barbu) ironizau
succesele fictive ale socialismului biruitor (vezi
„braconajul alimentar”, cu Lizi în misiune)
sau penibilitățile cotidiene (absurdul, scârba,
însingurarea, Teatrul craiovean fiind un „hoit

cultural”). Ca „semicetățean nesupus”, dorind →

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (191) ♦ iulie 2019 17

Nu ne-am născut pentru a muri inocenți, Polemici cordiale Emanuel D.
a consemnat Octavian Paler în paginile FLORESCU
volumului de eseuri Polemici cordiale,
publicat în 1983. Inocența invocată comportă cu Octavian Paler
însă o dublă valoare semantică: pe de o parte,
o stare de nevinovăție, de absolută curăție sufle- rezultă că, dacă scriitorul a fost un ratat, precum unei viziuni unilaterale, îmi îngădui să adaug
tească și, pe de altă parte, o atitudine de naivitate se descria, atunci a fost unul dintre cei mai valo- la reflecțiile autorului. Pentru că, „dacă somnul
frustă, de pură ingenuitate. Octavian Paler s-a roși și de succes dintre ratați! Este adevărat că, rațiunii naște monștrii, somnul dialogului naște
născut la 2 iulie 1926 în satul Lisa din județul deși succesul public se măsoară și în premii, dogme”, scrie, parcă să mă completeze, pana
Brașov, în acea stare de inocență sinonimă cu distincții și alte performanțe cuantificabile, inspirată a scriitorului. „Iar dogmele sfârșesc
nevinovăția specifică pruncilor și a murit la valoarea ca atare nu este reflectată întotdeauna întotdeauna prin a înăbuși ceea ce pretind
București la 7 mai 2007 într-o stare lipsită de ino- de gradul de succes manifest sau aparent. Unii că sacralizează”. Mai ales când sunt susținute
cență în sensul ambelor ei semnificații. Dar între au succes fără să aibă o valoare veritabilă, alții au fanatic și aplicate cu mult patos și ceva talent!
nașterea și moartea sa a dat deseori dovadă, după valoare fără să aibă un succes veritabil. Încă o dată, avea dreptate O. Paler să afirme că
cum s-a confesat public, de inocența similară nai- „dintre toate formele de dogmatism, cea mai rea
vității. De altfel, a admis că naivitatea a fost cel Cazul lui Octavian Paler este unul fericit, este cea practicată cu talent”. Pentru că există și
mai mare defect al său, deși pretindea, printr-o dar normal, care îmbină valoarea cu succesul și talent exercitat în slujba dogmelor, a extremelor,
formulare paradoxală, că defectele sale au repre- care infirmă ipoteza ratatului clasic. Nici măcar a abstractului sau absurdului. De aceea, literatul
zentat principala sa calitate. Fire introvertită, el demiterea de la conducerea ziarului „Româ- cu vocație de filosof polemist concluzionează
s-a lamentat în repetate rânduri de o jenantă nia liberă” din 1983 și intrarea într-un conflict că „există ceva mai important decât talentul:
stângăcie comportamentală specifică introver- tacit cu sistemul comunist nu i-au eclipsat modul în care talentul e folosit”. Cu condiția ca
tiților, care i-a afectat relațiile sociale și imaginea succesul public anterevoluționar, dar nici nu talentul să fie unul autentic și nu himeric!
publică. Drept pentru care, idealul său mărturisit au contribuit la augmentarea lui postrevolu-
a fost acela de a-și surmonta barierele psihologice, ționară, întrucât nu s-a erijat ulterior în rolul Căci dacă „mai mult zgomot n-a însemnat
temperamentale și behavioriste care-i limitau disidentului politic în scopul obținerii de capi- niciodată mai mult adevăr”, tot astfel mai multă
exprimarea umană. Calitățile personalității sale tal social. A mers cu consecvență pe drumul activitate nu înseamnă neapărat mai mult talent!
precum naturalețea, simplitatea, sinceritatea ori lui cu atenția celui care încearcă să evite extre- Așa că, cu mai mult sau mai puțin talent, apolo-
autocritica erau considerate cam anacronice mele periculoase. „Caut mereu un drum între geții dogmelor culturale nu fac decât să suprime
într-o lume tot mai artificială în care predomină eroarea de-a iubi totul la fel și blestemul de-a niște idealuri și principii pe care pretind că le
ipocrizia exhibată emfatic. De aceea maestrul a nu iubi nimic”, se confesa scriitorul într-unul consacră, iar cultura rămâne deschisă unei
resimțit acut sentimentul alienării ce l-a deter- din eseurile volumului. A prețui totul în aceeași competiții de forme și viziuni care îi asigură
minat să-și asume subiectiv condiția ingrată și măsură este desigur eroarea celui care nu are diversitatea prin care își legitimează valoarea
desigur exagerată de ratat al societății moderne. simțul evaluării valorilor, dar a nu prețui nimic estetică. După cum s-a exprimat autorul: „arta
este soarta nenorocită a celui lipsit de orice simț este un etern război troian a cărui miză este
Îmi îngădui să-i contest autorului Polemici- și de orice valori. Între totul și nimic se află frumusețea”. Și apropo de eternitate, merită
lor cordiale, într-o polemică virtuală dar la fel de mereu un ceva concret și distinct ce se pretează subliniat și dramatismul afirmației sale care
cordială, ipostaza autosugerată de ratat social, unei evaluări juste. Este drumul virtuții, care disociază idealul metafizic de realitatea tragică:
căci adevărații ratați ai vieții nu lasă posteri- reprezintă mijlocul adecvat între două extreme. „eternitatea mi se pare o valoare mai nesigură
tății opere de valoare, idei geniale și aforisme Dar drumul căutat de Paler nu era virtutea decât adevărul unui om care moare”. Însă, atât
memorabile sau diverse realizări culturale. Nu, inocenței, întrucât, în sensul de nevinovăție, naivitatea de-a visa la o eternitate abstractă,
introvertitul autor și intransigentul autocritic nu inocența este imposibilă ca virtute, iar în sensul cât și curăția sufletească de-a deplânge moar-
a fost deloc un ratat, chiar dacă a debutat edito- de naivitate este indezirabilă precum un defect. tea concretă, sunt expresii ale inocenței cu care
rial relativ târziu (primul volum publicat la 44 omul pare a se naște dar cu care nu este sortit
de ani), de vreme ce anterior a absolvit simultan Drumul lui Octavian Paler a fost drumul să moară. Înainte de a muri, Octavian Paler s-a
practic trei facultăți (Drept, Litere și Filosofie) culturii, unul care nu a fost scutit de eforturi și delimitat de orice formă de inocență, căci una
și a deținut funcții manageriale în instituții pericole. „Cultura are nevoie de luptă de opinii nu mai era posibilă încă din pruncie, iar cealaltă
importante ca Radiodifuziunea și Televiziunea pentru a se feri și de plictiseală și de aroganță”, nu era oricum utilă. În fond, nici nu trebuie să
Română. Iar ulterior debutului editorial târziu a recomandat scriitorul, care a prevăzut și peri- murim inocenți, de vreme ce inocența este fie o
s-a mai bucurat de aproape patru decenii de colul unor expresii culturale monotone și riscul virtute iluzorie fie un defect real! Este o conclu-
activitate publică în care s-a consacrat ca jurna- unor tendințe culturale arogante. Lupta ideatică zie logică și decentă a acestei polemici virtuale
list, om de cultură și scriitor de profil predilect din cultură este necesară, sub forma dialogu- cu autorul Polemicilor cordiale! ■
filosofic premiat de mai multe ori de Uniunea lui constructiv, și pentru a evita dogmatismul
Scriitorilor și Academia Română. De unde nu ignorăm rolul benefic al atâtor interceptări indubitabil, biografia fiind superioară operei.
și înregistrări, îmbogăţind arhivele. Propus, Recuperat prin ceea ce, grijuliu, adăpostise
→ „să moară cu regimul de gât” obiectivul Sîrbu a în 1983, din partea CCES, pentru o călătorie
în RFG, împreună cu Paul Everac, urmând în închisoarea sertarului, manuscrise dosite,
fost în atenția organelor; el trebuia „influențat a populariza dramaturgia românească, I. D. destinate unui prezumtiv cititor din viitor,
pozitiv” și supravegheat pentru a nu trimite, Sîrbu va fi tăiat; iar rezoluţia organelor locale Ion D. Sîrbu cunoaște, așadar, o spectaculoasă
dincolo de frontiere, scrieri anticomuniste. nu suportă echivocul, cerând ferm „înlocuirea carieră postumă. Cel care „respira” prin scris,
obiectivului” (Mihai Barbu 2010:18). oferindu-ne exerciţii de dezgolire (cum se măr-
Radiografiind dezinvolt, febril, integral, turisea), a mizat, iniţial, pe dramaturgie, a virat
răul sistemic, în texte nepublicabile, aproape Chiar dacă I. D. Sîrbu n-a fost „prozato- apoi spre proză și a impresionat, ca opozant,
pamfletare, I. D. Sîrbu pleacă de la „o premisă rul mult așteptat” de grupul de tineri literaţi prin jurnal, corespondenţă și publicistică,
falsă”, crede Alex Ștefănescu, invocând drept ardeleni, cum proorocea Șt. Augustin Doinaș, eclipsând literatura propriu-zisă. Trecut prin
cauză „turcirea”, balcanismul, nu ideologia. În categoric că el are parte, meritat, de o extraor- dure experienţe personale, cu viaţă controlată
acea unică deplasare în Vest, terorizat de gândul dinară carieră postumă, dăruindu-ne o operă și confraţi duplicitari, rememorând „anii puși
dilematic de a rămâne sau nu, „obiectivul Suru” „onorabilă”, considera N. Manolescu. Natură la CEC”, el exploatează prolific filonul autobio-
(cum figura în transcrierile Securităţii) constată eretică, proletariană, logodită cu eșecul, el s-a grafic. Și, firesc, interesează generaţiile mai noi,
că nu e dotat pentru adaptare, că nu rezonează poziţionat „în contratimp cu Istoria” (Simion școlite, citite, dorind a explora, cu documentele
cu egoismul occidental. Deci reacţionarul Gary, 1999:247); dar marea sa dorinţă a fost de a pe masă, paranteza comunistă. ■
îmbibat de umanism filosofic, deși invitat (tacit) lăsa în urmă „un nume curat”. Ceea ce este
de a pleca definitiv, hotărăște să se întoarcă; (Continuare în nr. viitor)
vrea să moară „de gât cu regimul” și constată
că „ţara e opera lor” (a securiștilor). Totuși, să

18 Nr. 7 (191) ♦ iulie 2019 Scrisul Românesc Cronică
literară

Mircea Valențe ale jurnalismului
POSPAI cultural

Într-un anume fel, jurnalista Dana și să îi ceară interlocutorului insistarea pe un Grigore Tinică de la Iași. Capitolul Chesti-
Oprica este un produs intelectual al anumit subiect, clarificarea anumitor aspecte uni istorice este cel în care interlocutorii
Craiovei, fiind absolventă a Facultății de și chiar „forțarea“ să se păstreze în limitele se apleacă asupra unor probleme impor-
Filologie și își începe activitatea la primul adevărului, neinfluențat de subiectivism. tante și stringente din istoria României. O
dintre posturile de televiziune private care Din acest motiv, nu oricine poate să realizeze fac în cunoștință de cauză, dată fiind chiar
au apărut aici. Drumurile au fost apoi spre un interviu care să devină și document, iar notorietatea pe care o dețin: Bogdan Teo-
București și, mai departe, pe diferite direcții jurnalistul care o face are datoria să se pregă- dorescu, care este și secretarul Societății de
din Europa. Fără să insistăm asupra traiec- tească temeinic în cunoașterea personalității Științe Istorice din România, Mihai Ghițu-
tului său profesional, dar, este cert, acesta a interlocutorului și coordonatele domeniului lescu, tânăr istoric din școala craioveană și
fost unul benefic jurnalisticii, pus, precum său de activitate. Vlad Nistor, apreciat specialist în domeniul
se vede din recenta carte apărută, în slujba strategiilor din zona Mării Negre. În sfârșit,
unor idei de promovare a valorilor româ- Dana Oprica demonstrează că nu este ultimul dintre capitole este intitulat Pur și
nești (appInterviuri.ro. Convorbiri românești străină lucrurilor enunțate mai sus și lectura simplu… craioveni și reunește interviurile
la Radio Villalba, Scrisul Românesc, 2019). cărții demonstrează acest fapt. Face o anume cu Lucian Dindirică, directorul Bibliotecii
Ceea ce particularizează, într-un fel, pre- grupare a interviurilor, rezultând cinci capi- „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova,
zenta carte de interviuri, lansată de curând la tole. Primul dintre ele, !Que Viva Espana!, Madlen Șerban, directoarea, de mulți ani, a
Craiova, este faptul că toate au fost difuzate cuprinde patru interviuri care vorbesc despre Agenției Europene pentru Training, cunos-
la un post de radio din Spania, din localitatea vitregii ale exilului în perioada comunistă cuta filoloagă Ada Iliescu de la Universitatea
Collado Villalba, și trebuie poate subliniat, (Marilena Rotaru), atrocitățile din închisorile din Craiova și jurnalistul Mircea Pospai.
de la început, gestul pe care autoritățile din comuniste (Ionuț Țene), apoi, ca o deschidere
acea localitate l-au făcut pentru românii spre lumină, apar două interviuri despre iubi- Am făcut această privire asupra structurii
care trăiesc în zonă. Adică, postul de radio rea aproapelui (Nicolae Tănase, preotul care cărții și menționarea interlocutorilor tocmai
respectiv a pus la dispoziție o oră de emisie s-a ocupat de câteva sute de copii orfani) și pentru ca dumneavoastră, prezumtivi cititori
pe săptămână, în limba română, pentru ca universul țăranului român, păstrătorul tra- ai acestei cronici, să aveți de la început o idee
acești oameni să aibă o voce radiofonică a lor. dițiilor și mentalităților neamului (Doina despre problemele tratate și, în măsura în care
Dana Oprica a avut o contribuție remarcabilă Ișfănoni). Cel de-al doilea capitol este intitu- îi cunoașteți pe intervievați, despre posibili-
în obținerea acestui beneficiu și tot ea a deve- lat Buongiorno Italia!, interlocutorii autoarei tatea de a afla lucruri care să vă intereseze în
nit realizatoarea emisiunii, din aprilie 2013. fiind Viorica Bălteanu de la Universitatea de dialogurile respective.
Un punct forte al programului radiofonic îl Vest din Timișoara, italienistul craiovean
reprezintă interviurile cu personalități din George Popescu și profesoara Simona Cio- Din punctul de vedere al profesiona-
domenii de larg interes, și, așa cum aflăm banu, din Ravenna. Capitolul Perspective lismului jurnalistic, Dana Oprica ne oferă
dintr-o scurtă prefață, interlocutorii au fost prezintă, cum mărturisește chiar autoa- un mănunchi de interviuri realizate „ca la
nu doar din România sau din Spania ci și rea, realități diverse, din interiorul cărora carte“. Se dovedește, pe parcursul fiecărei
din Franța, Italia, Suedia, Statele Unite ale interlocutorii relevă „din unghiuri diferite convorbiri, pregătită pentru întâlnirea cu
Americii, Rusia sau Canada. perspective interesante“. Interlocutorii sunt interlocutorul, documentată asupra proble-
interpreta de muzică ușoară și profesoara melor și asupra persoanei. Într-o aparentă
Din suita de interviuri difuzate de-a Lelia Florescu, din Franța, Magda Vasile, simplitate (necesară, adesea, pentru capa-
lungul timpului, autoarea cărții a considerat profesoară la Toronto, profesoara Mihaela citarea ascultătorului sau cititorului), Dana
potrivit să reunească un număr de optspre- Albu de la filologia craioveană și cardiologul Oprica ne prezintă o mare încărcătură de
zece într-o carte. Interviul este unul dintre informații și de idei, o diversitate de pro-
genurile jurnalistice cele mai uzitate în pro- bleme și de unghiuri din care acestea pot fi
gramele oricărui post de radio, dar este, în privite. Bănuim că a fost chiar scopul stabilit
același timp, genul jurnalistic care are virtuți din start, relevat prin selectarea interlocu-
aparte, atât din punctul de vedere al atrac- torilor, dar se vădește, deopotrivă, și prin
tivității și veridicității (personajul ales se abordările de pe parcursul desfășurării dia-
adresează direct unei anumite categorii de logurilor. Atenția acordată invitatului este
public), dar devine, aproape automat, și un benefică atât pentru acesta (spre a expune
document, o „sursă“ pentru cei ce, mai târziu, cât mai complet problema în discuție) cât și
se apleacă asupra personalității intervievate ascultătorului sau cititorului, prin faptul că îi
sau domeniului său de activitate. Este consi- menține, la rându-i, propria atenție trează și
derat ca o sursă primară, dar, uneori, poate îi crește interesul în receptarea mesajelor din
să fie una care trebuie privită cu o anumită materialul jurnalistic. Întrebările pertinente
atenție, deoarece, dincolo de faptul că datele și stimulatoare, întreruperile la momentul
prezentate într-un interviu sunt la „prima potrivit, solicitările de detalii sau scurtele
mână“, apare totodată riscul unui anume grad prezentări de situație din partea reporteru-
de subiectivism, omenesc până la un punct, lui sunt arme care îl fac pe interlocutor să fie
oricine ar fi persoana intervievată. Tocmai concentrat asupra subiectului, să se păstreze
aici intervine profesionalismul, nivelul de mereu conștient asupra faptului că dincolo
cultură al jurnalistului și modul cum s-a de reporterul cu microfonul se află un public
pregătit pentru interviul respectiv. Pentru larg care merită informat onest.
că, nu de puține ori, jurnalistul este cel ce
trebuie să „știe deja” majoritatea lucrurilor Întregul demers se subsumează ideii unui
jurnalism cultural de calitate și autoarea reu-
șește să dea acestei idei valențele cuvenite. ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (191) ♦ iulie 2019 19
Cronică literară

Dodo Dan

NIȚĂ Romane grafice Cartea IONESCU
în România unei conștiințen Povești de trecere cu noi (Casa de Editură Max Blecher, Bistrița, 2018),

După marile edituri precum Art, Humanitas, Niculescu, Adriana Teodorescu aspiră la o traversare a timpului, împlinindu-se în
Nemira, DPH, Litera, în sfârșit Polirom a trecut și ea la ora
romanelor grafice, din primăvara acestui an. Îiubire. Din Noiembrie, lună generică de schimbare a viziunii asupra lumii –
Primul titlu pe care îl propune cititorilor este Ferma animalelor, adap-
tare după romanul omonim de George Orwell (apărut iniţial în 1945). Al. Macedonski însuși începea ciclul Nopților, cu Noapte de noiembrie –, viața
autoarei a luat o nouă întorsătură pentru că „am renunțat la citit scris mâncat
Romanul grafic a fost desenat de Odyr Bernardi, un autor brazi- dormit”. Motivul îl constituie adeziunea la o nouă realitate, cum și-ar dori ea să
lian, născut în 1967. El a desenat ilustraţii și benzi desenate pentru devină contextul trăit. Astfel, deducem deranjul pe care i-l provoacă aspectele
numeroase ziare și reviste (printre care „Folha de São Paolo”, „O robuste ale peisajului. De fapt, ea intenționează, ca un demiurg, să modifice
Globo”, „Le Monde Diplomatique Brasil” etc.) și mai multe antologii spațiul, cu accent pe componentele eterne ale naturii – să fie acei stâlpi, invo-
de benzi desenate braziliene. cați de Ch. Baudelaire în Corespondențe, baza noului real, iar ceea ce omul a
inventat să apară la scară minimală, ca în Alice în țara minunilor: „În fiecare
De asemenea, a mai semnat romanele grafice Copacabana (sce- dimineață, îmi pun ca dorință să iasă din noiembrie/ o apă/ să fie o apă bună,
nariu Sandro Lobo, 2009, tradus și publicat în Franţa în 2014) și să fie o apă mare/ cu pojghiță din bărci și
Guadalupe (după un scenariu scris de poeta Angelica Freitas, 2013). respirații de pești”. Timpul în care se pro-
pulsează este al începutului de lume, când
Ferma animalelor este deci al treilea roman grafic al lui Odyr și peștii erau la stadiul de răsuflare (pre-
a apărut iniţial în vara lui 2018, la editura braziliană Companhia mergătoare materializării în viețuitoarele
das Letras, în portugheză și engleză. Succesul benzii desenate va fi acvatice de astăzi). De la acest moment
instantaneu așa încât lunile următoare va fi preluat de mari edituri înainte, își dorește să fi debutat conviețu-
din Statele Unite, Marea Britanie, Spania și Italia precum și România irea cu misteriosul bărbat „M” care nu-și
− Polirom (fiind tradus impecabil în limba română de Ona Franz). depășește prin sine însuși nedumerirea: el
este manevrat ca o paiață, de către feme-
El reprezintă prima adaptare în benzi desenate a romanului Ferma ile din preajmă. Cel mult, manifestarea lui
animalelor și Odyr și-a făcut o datorie de onoare în a respecta la literă este mecanică, similară aceleia pe care o
textul lui Orwell. Romanul are 176 de pagini în culori, desenate într-un întâlnim la eroul urmuzian, Algazy: „În
stil grafic realist, lucru de mirare, ţinând cont că Orwell scrisese o fiecare dimineață îl întrebăm pe M. cum
satiră. Totuși, Odyr reușește să transpună grafic subiectul romanului, se simte/ și el nu știe să răspundă// mama
îmbinând umorul cu tristeţea, satira cu critica socială și creând astfel i-a spus lui M. să se tragă de păr când nu simte deloc” (Vascularizarea căilor).
o operă strălucită, cu adresabilitate
către cititorii de toate vârstele. Tendința de a trăi alt timp, decât acela care îi este dat, se diminuează sub
influența evenimentelor religioase, precum Crăciunul, când comunicarea
Acest roman grafic a apărut în dintre îndrăgostiți, dintre oameni (în general) se animă prin schimbul de
colecţia „Polirom Junior”, la fel ca și cadouri: „Când a sosit Crăciunul ne-am bucurat că suntem vii și am râs
…Să ucizi o pasăre călătoare, adap- mult/ și din ce râdeam împreună/ adunam jucării de pluș cu care pansam
tarea în benzi desenate a romanului gândirea” (Crăciunul ca o salvare a noastră). În substrat, Crăciunul repre-
cu același titlu de Harper Lee. zintă ocazia de a adresa o invitație iubitului, de a trăi legătura de dragoste
în spirit ludic, pentru a nu o îngreuia cu ifose și a o anihila, până la urmă.
Scriitoarea americană Nelle
Harper Lee (1926-2016) a adunat în În concepția autoarei, noiembrie este și luna în care ne aducem aminte
paginile acestui roman cult o bună de aceia care nu mai sunt printre noi, cum ea însăși este dominată (cu
parte din amintirile copilăriei sale, predilecție în acest anotimp) de imaginea mătușii: „Sora tatălui meu nu
marcată de teribilele probleme rasi- mai exista de multă vreme”. Aceste versuri fac parte din poemul cu titlu
ale ale Americii. Pe bună dreptate, oximoronic, Ce vede ochiul mort, poem care propagă viziunea lui Nichita
cartea va primi Premiul Pulitzer Stănescu din Semn 1 (din vol. Noduri și semne). Poeta își asumă un atribut
anul următor. neașteptat, din sfera obiectuală, căruia-i transferă reacția aproape desperată
la auzul prescripțiilor medicului: „Nimeni nu l-a auzit (pe doctor, n.n.) în
Romanul grafic dă o nouă viaţă afară de mine/ și am fost albă și era gata să cad/ precum o tencuială”.
operei iniţiale, după aproape 60 de ani. Desenatorul, Fred Fordham,
nu doar că respectă îndeaproape textul lui Harper Lee, dar recreează Ceva din atmosfera cărții Zbor deasupra unui cuib de cuci regăsim în
magnific atmosfera anilor ’30 din sudul american, în special prin textul Accident vascular cerebral iarăși. Prăbușirea psihică a lui M. este
culorile pastelate folosite, prin jocul umbrelor cu lumina, dar și prin descrisă prin raportare la câteva elemente vegetale, a căror manifestare a
desenul său ultra-realist, aproape fotografic. Despre scenografie ce să încetat definitiv din cauze meteorologice (crengi rupte în bătaia vântului
mai vorbim, rivalizează cu cea a unui film demn de Premiile Oscar. etc.): „M. stă în spatele vaselor sale de sânge ca după/ o cădere de ramuri/
mintea lui e acolo într-un cuib prăbușit”.
Având 288 de pagini în culori, romanul grafic va apărea în limba
engleză în octombrie 2018. O lună mai târziu va fi tradus în franceză Peisajul marin, de o seninătate arhicunoscută, este afectat de ținuta îndoliată a
și publicat de prestigioasa editură Grasset. Iar în acest an, graţie editu- câtorva oameni. Alternanța cromatică pare inspirată de lirica semnată de Arthur
rii Polirom, romanul a fost tradus în limba română (de către Tatiana Rimbaud (copilul teribil al literaturii universale), precum și de limitarea ideii
Maliţa, cea care a tradus și romanul original) și este pus la dispoziţia că viața este frumoasă, inaugurată la noi, de G. Bacovia: „peste cei în costume
cititorilor de toate vârstele. de baie,/ apar, ca niște negi, oameni care țin doliu” (Am ajuns în final la mare).

Născut în 1985, englezul Fred Fordham a făcut studii de filosofie Comparativ cu o lirică telegrafică, de emitere a unor constatări de
la Universitatea Sussex. Incredibil de talentat desenator, el a lucrat ordin subiectiv, așa cum obiceiul s-a încetățenit în prezent, cartea Adri-
ca pictor portretist și muralist în toată această perioadă. S-a făcut anei Teodorescu este elaborată, aducând în aceeași pagină fiorul trăirii
remarcat prin trilogia fantastică Nightfall, la care a semnat atât scena- situațiilor în care s-a angajat, precum și atitudinea sapiențială, ulterioară
riul cât și desenele, și care a fost publicată între 2013-2014 de editura evenimentului pe care doar ce l-a traversat. ■
franceză Delcourt. În 2017 adaptează sub formă de benzi desenate
romanul lui Philip Pullman. The Adventures of John Blake: Mystery
of the Ghost Ship. ■

20 Nr. 7 (191) ♦ iulie 2019 Scrisul Românesc Ecenimente
culturale

Fl. FLORESCU

Macedonski omagiat
la 165 de ani de la naștere
Alexandru Macedonski, cel mai mare
poet român în epocă, după Eminescu, Bote, V. G. Paleolog, Gheorghe Bulgăr, Emil
până la afirmarea în 1927 a lui Arghezi, Manu, C. D. Papastate, Al. Melian, Ov. Ghi-
dirmic, I. Pătrașcu, M. Lungu, Fl. Firan ș.a.,
a fost omagiat printr-un festival cu caracter comunicările fiind reunite în volumul Comen-
național ce-i poartă numele. Inițiativa apar- tarii macedonskiene publicat în 1971 la editura
ține Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor în Minerva din București, volum coordonat de
colaborare cu Primăria comunei Goiești, Casa Florea Firan, inițiatorul manifestării. A. Marino
de Cultură „Traian Demetrescu” din Craiova s-a întâlnit și cu elevii Liceului de Filologie-Is-
și Direcția pentru Cultură Dolj. Desfășurat torie, actualul Colegiu Național „Elena Cuza”,
pe parcursul a două zile, la Craiova și Goiești când i s-au pus întrebări semnificative: „De ce
(12-13 iunie a.c.), evenimentul a cuprins mani- a polemizat Macedonski cu Eminescu?”, „Cum
festări cultural-științifice prin care s-a urmărit se explică structura protestatară a lui Macedon- Dezvelirea bustului Alexandru Macedonski
readucerea lui Macedonski în actualitate și în ski?”, „De ce Macedonski nu a fost înțeles de Casa memorială „Al. Macedonski”
memoria oamenilor, cu deosebire a tinerilor din contemporanii săi?”. Manifestarea a cuprins și
spațiul în care autorul Nopților și Rondelurilor alte activități cum a fost întâlnirea cu acade- A. Marino, Al. Piru, Fl. Firan, N. Gheran și
a copilărit și pe care l-a cântat atât de frumos. micianul Victor Eftimiu la Teatrul Național, V.G. Paleolog la Zilele Macedonski (1970)
Prima zi a festivalului desfășurată la Casa a cărui evocare, deosebit de interesantă pe Acad. V. Eftimiu și Fl. Firan, Zilele Macedonski (1970)
de Cultură „Traian Demetrescu” a început cu parcursul a trei ore, a reținut atenția unei săli
vernisarea Expoziției documentare Macedonski, arhipline sau recitalul excepțional susținut de Al. Piru, Fl. Firan, A. Marino, N. Gheran și C.D.
urmată de Sesiunea de comunicări științifice poeții Adrian Păunescu, Marin Sorescu, Leonid Papastate la Casa memorială „Al. Macedonski” (1970)
dedicată vieții și operei scriitorului, moderată Dimov, Ilie Constantin, Constanța Buzea, Gri-
de Ioan Lascu și Ion Munteanu, principalii orga- gore Arbore, Mihail Cruceanu, Eugen Constant
nizatori ai festivalului. Au fost prezenți numeroși la Universitate și în licee craiovene. S-a apreciat
cercetători și iubitori ai poetului, iar comunică- că festivalul din acest an poate fi considerat o
rile au fost de o mare diversitate, încercându-se continuare la Zilele Macedonski desfășurate cu
relevarea unor aspecte mai puțin cunoscute din aproape 50 de ani în urmă, iar în 2020 Festivalul
viața și activitatea literară a lui Macedonski. Între va avea altă dimensiune întrucât se comemo-
cei care au ținut comunicări se numără Ioan rează centenarul morții lui Macedonski.
Lascu, Ion Munteanu, Horia Dulvac, Ionel Bușe, În după-amiaza primei zile a festivalului, în
Aureliu Goci, Ștefan Mitroi, Ion Militaru, Tudor Grădina Botanică din Craiova (unde cu 50 de
Nedelcea, Dan Lupescu, Petrișor Militaru, Toma ani în urmă fusese inaugurat bustul lui Mace-
Grigorie, Geo Constantinescu, Mihaela Albu, donski, despre care nu se mai știe nimic!), a
Maria Tronea ș.a. Au participat, ca invitate spe- avut loc un recital de poezie din lirica lui Mace-
ciale, strănepoatele poetului – Irina Macedonski donski în interpretarea actorilor Teatrului
(32 de ani) și Monica Macedonski (23 de ani). Național „Marin Sorescu” și un concert susți-
Sesiunea cu comunicări științifice s-a nut de instrumentiști ai Filarmonicii Oltenia.
deschis cu lansarea volumului Macedons- Ziua a doua s-a desfășurat la Goiești unde s-a
ki-Bacovia. Simbolismul românesc, antologie dezvelit un bust al poetului (din păcate împru-
comentată de Florea Firan, care a susținut și mutat de la Primăria Craiovei!), s-a inaugurat
comunicarea Alexandru Macedonski, poet de în sediul primăriei comunale Biblioteca „Al.
geniu, de patos și exaltare tipic romantică. La Macedonski” cuprinzând numeroase volume
cererea organizatorilor, Florea Firan s-a referit majoritatea obținute prin donație și s-a atri-
și la Zilele Macedonski, 11-17 mai 1970, mani- buit Căminului Cultural din localitate numele
festare de amploare desfășurată pe parcursul poetului, prin demersurile scriitorului Horia
a șapte zile când scriitorul a fost comemorat Dulvac, directorul Direcției de Cultură Dolj.
la împlinirea a 50 de ani de la moarte. Atunci A continuat partea a două a comunicări-
s-a inaugurat Casa memorială „Al. Macedon- lor științifice, în prealabil fiind lansată cartea
ski” din satul Popeasa, comuna Goiești, unde Alexandru Macedonski. Palatul fermecat. Eseu
poetul a copilărit, când au vorbit Florea Firan, asupra barocului macedonskian, de Zenovie
Adrian Marino și Alexandru Piru; în Grădina Cârlugea. A urmat apoi un pelerinaj la cona-
Botanică din Craiova s-a dezvelit un bust al lui cul din satul Popeasa care a aparținut familiei
Macedonski executat în bronz de artistul plastic Macedonski și care se află în curs de restaurare
Constantin Foamete, pe locul unei foste case pentru a deveni Casa memorială a scriitoru-
a familiei Macedonski; Televiziunea Română lui, inaugurată de fapt cu 50 de ani în urmă
a organizat concursul Cine știe câștigă, având și abandonată. Primarul comunei, Atanasie
ca temă viața și activitatea lui Al. Macedon- Adam, care s-a implicat cu întreg personalul
ski și Ion Țuculescu; pe parcursul a trei zile a instituției în organizarea și desfășurarea festi-
avut loc sesiunea de comunicări științifice cu valului a asigurat pe cei prezenți că renovarea
participarea celor mai avizați exegeți ai operei conacului și a împrejurimilor rămâne un
macedonskiene, între care Adrian Marino, Al. obiectiv prioritar și va face tot posibilul ca în
Piru, Gh. Ivănescu, Mihnea Gheorghiu, Lidia 2020 să fie dată în folosință. ■

Teatru Scrisul Românesc Nr. 7 (191) ♦ iulie 2019 21

Bang, un spectacol-satiră Anda
SIMION

deloc confortabil
Bang, piesa jucată pentru prima dată
în fața publicului craiovean în luna facială încă de la debut și capătă noi nuanțe promoționale în desfășurarea lucrurilor, s-a
iunie a acestui an, accentuează încli- în evoluția spectacolului. În rolul părinți- resimțit adesea ca un surplus incomod. Poate
lor Vicky și Dominik, Iulia Colan și Vlad că două camere fixe sau construirea unor per-
nația teatrului actual spre texte provocatoare, Udrescu au o relație scenică potrivită, iar sonaje mai convingătoare în jurul operatorilor
greu de digerat, menite să scoată spectatorul Vlad excelează în exercițiile de dicție impuse ar fi fost de dorit.
din zona sigură (safe zone) și să expună deca- de stilistica textului, contribuind adesea la Folosind din plin limbaj trivial, nuditate
dența realității într-o goliciune care nu acceptă efectul comic cu rol de a degaja atmosfera și scene ofensatoare, spectacolul e construit
pudibonderie. Bang nu menajează publicul, încărcată de laitmotivele degra-
ba chiar îl împinge spre extreme, cu scene în dării sociale: crime, violență, ură,
care estetica urâtului devine principalul vehi- sete de putere. De altfel, planează
cul artistic. asupra spectacolului sentimentul
După un text de Marius von Mayenburg că au fost epuizate toate câmpu-
în regia Theodor-Cristian Popescu, Bang este rile lexicale ale acestor cuvinte.
o poveste inspirată de scena politicii contem- Spectacolul abundă în mesaje
porane, scrisă la scurt timp după câștigarea deranjante, creând o pânză invizi-
alegerilor prezidențiale din America de către bilă a nevrozei chiar de la început,
Trump. Autorul spune că și-a dorit o piesă prin tăcerea neliniștitoare a aștep-
despre emoții politice, despre iraționalul lide- tării, pe care Bang o definește
rilor din această sferă. Ralf Bang, personajul drept o ascultare insuportabilă a
principal, este închipuit ca un copil mon- timpului care bate ca o inimă. „Nu
struos, care își sugrumă sora geamănă încă vrem să rămânem singuri doar cu noi înșine ca un fel de manifest al lui Mayenburg, care
din pântece și are convingerea, încă dinainte și cu mușchiul ăsta percusiv în piept, care consideră că teatrul nu poate și nu trebuie
de a se naște, că totul i se cuvine. Bang este ne consumă aiurea tot creditul de bătăi ale să livreze mesaje corecte politic și care să le
o personificare satirică a personajelor poli- inimii și în timpul ăsta sună de parcă s-ar ofere oamenilor ideile accesibile cu care se
apropia moartea pe tocuri.” identifică ușor. Teatrul trebuie să activeze
Iulia Colan uzează și ea la maxim de expre- reflecția, să provoace intelectul să gestio-
sivitatea facială în interpretarea lui Vicky, neze și neplăcutul, să își formeze opinii cu
reușind și de această dată un joc bun, la fel ca privire la lucrurile pe care are tendința de a
și Romanița Ionescu, pe care o găsim în plină le suprima pentru că provoacă disconfort.
vervă artistică în rolurile Dr. Bauer, Veronika, Bang se înscrie cu siguranță în această vizi-
Uschi și Gwendolin. Mai puțin inspirată a fost une artistică. E dificil, însă, de spus care este
plasarea lui Cătălin Vieru și a lui Liviu Topuzu răspunsul publicului la această ofertă. Este
ca operatori TV care „transmit live” întreaga cert că invită la impresii complet diferite, iar
poveste, plimbându-se întruna pe scenă, în în timp ce unii îi vor rezista, alții vor încerca
jurul său și prin public cu o cameră în mână și să răspundă invitației la explorare. E la fel ca
intervenind din când în când pentru a da ceva atunci când ești pus în fața unei farfurii cu o
sens hoinărelii aiuritoare. Deși cu rol în tra- mâncare neîncercată și aparent neatrăgătoare.
tice autoritare precum Trump, Erdogan, sarea reality-show-ului care ironizează setea Unii refuză să guste. Alții îndrăznesc. Dintre
Putin, Orban, și a atracției pe care o emană de senzațional a mulțimii și blamează consu- aceștia, unii regretă. Ceilalți au o revelație. ■
în rândul oamenilor, liderii de tip „macho merismul prin obositoarea plasare de produse
man”, menționează Mayenburg, care explică Foto: Albert Dobrin
și alegerea copilului pentru îmbrăcarea acestei
idei: când îi spui cuiva că ceva este imposibil, Cărţi primite la redacţie
există două tipuri de oameni a căror reacție
este: o vreau oricum. Șefii și copiii. Mayenburg • Ioan Petru Culianu, Jocurile minții. Istoria ide- Monumentele Mihai Eminescu, Ed. „Banatul
merge mai departe și explorează o altă latură ilor, teoria culturii, epistemologie (ed. a II-a) Trad.: Montan”, Reșița, 2018.
comună acestora: sentimentul de legitimitate Mona Antohi, Sorin Antohi, Claudia Dumitriu,
trezit de validarea celor din jur. De o parte, Dan Petrescu, Catrinel Pleșu, Corina Popescu, • Azar Nafisi, Citind „Lolita” în Teheran. Memo-
liderii politici cu populația care îi susține. De Anca Vaidesegan. Ediţie îngrijită de M. Antohi și rii despre cărți. Traducere din limba engleză și note
cealaltă, copiii sanctificați de părinții a căror S. Antohi. Studiu introductiv și post-scriptum de de Silvia Osman, Ed. Polirom, Iași, 2018, 432 p.
iubire oarbă le trece cu vederea sau le găsește Sorin Antohi, Ed. Polirom, Iași, 2019, 386 p.
pretext pentru orice greșeală. • Dan Ivan, Mila 23, Ed. Nemira Publishing
• Constantin Cubleșan, Văzduhul din Hous, București, 2019,
În interpretarea lui George Albert Costea, cuvinte. Antologie de autor, Ed. Școala 152 p.
Ardeleană, Cluj-Napoca, 2019, 314 p. • Nicole Krauss, Istoria
iubirii. Traducere și note
• Romulus Rusan, O discuție la Masa de Antoaneta Ralian, Ed.
personalitatea lui Ralf Bang se construiește Tăcerii. Brâncuși viu, Cuvânt înainte de Humanitas Fiction, Bucu-
ca o jucărie de lego, fiecare scenă adăugând Barbu Brezianu, Colecția Distinguo, Ed. rești, 2018, 312 p.
o nouă piesă la profilul odios, într-o exacer- Spandugino, București, 2019, 182 p. • Krista Szocs, Berlin, Ed.
bare continuă. George reușește să captiveze • Min Jin Lee, Pachinko. Traducere din Nemira Publishing Hous,
printr-un joc excelent, într-o frenezie ora- limba engleză și note de Cristina Nan, Ed. București, 2019, 72 p.
torică perfect cadențată de la un capăt la Nemira Publishing Hous, București, 2019,
altul al celor două ore de spectacol. Psihoza 688 p. • Jesica Baciu, Jes, Ed.
personajului transpare din expresivitatea Nemira Publishing Hous,
• Gheorghe Jurma, Erwin Josef Țigla, București, 2019, 56 p.

22 Nr. 7 (191) ♦ iulie 2019 Scrisul Românesc Teatru

IonTeatru Evenimente sub cupola
PARHON teatrului scurt

Desfășurat în iunie a.c., la cumpăna boys, spectacol pe un text de Ionuț Sociu și montarea beneficiind de contribuția excep-
dintre ploi și caniculă, Festivalul fragmente din opera lui Euripide, prezentat țională a dirijorului Romeo Rîmbu, au fost
Internațional de Teatru scurt de la de Teatrul „Apollo 111” din București, vedeta întâmpinate adeseori cu aplauze la scenă des-
Oradea, organizat de Teatrul „Regina Maria” ediției din 2018, care de această dată a primit chisă. Alături de acest veritabil eveniment,
cu sprijinul Primăriei și al Consiliului local, Premiul pentru cel mai bun regizor (exaequo), de reprezentația gazdelor cu …Escu, după
ajuns la cea de-a 25-a ediție, ne-a oferit din revenit lui Andrei Măjeri, și Premiul pentru cel Tudor Mușatescu, în regia lui Claudiu Goga,
start un anumit dezechilibru cantitativ, prin mai bun actor, Eduard Trifa, în rolurile Medeea
și Triphos, din rândul unei distribuții tinere Scenă din spectacolul Sunetul muzicii
Scenă din spectacolul Avalanșa și talentate, potrivit trăsăturilor programa-
tice ale acestui teatru independent. Premiul cu remarcabile evoluții actoricești uneori
cele opt reprezentații „în concurs” și alte două- pentru cea mai bună actriță a onorat evoluția obturate însă prin exces de zel, mai puțin pro-
sprezece spectacole în afara competiției, dar savuroasă a interpretei Andreea Bibiri în O ductiv, și de tulburătoarea reprezentație cu
care au prilejuit adeseori publicului satisfacții relație deschisă, de Dario Fo și Franca Rame, Navigatorul, de Conor McPherson, în regia
cu nimic mai prejos decât cele încununate cu de la Teatrul de Artă din București, în regia lui Cristian Juncu, oferită de Teatrul Național
premii. Pentru că discursurile artistice aflate în Anei Ioana Macaria, în zona creațiilor acto- din Târgu Mureș, secțiunea „off concous” ne-a
vizorul juriului au aparținut „teatrului scurt”, ricești remarcabile înscriindu-se și versiunea făcut și martorii unui spectacol memorabil cu
ca o tradițională coloană vertebrală a întregului cu Before Breakfast, de Eugene O’ Neill, pre- Janka, de Oscar K. Speace, prezentat de Maia
festival, ne vom referi în primul rând la câteva gătită de regizorii Andrei și Andreea Grosu la Morgenstern, manager la Teatrul Evreiesc din
dintre aspectele menite să confere individu- Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, cu reduta- București, întregul festival încheindu-se în
alitate acestei ediții. Încununată cu Premiul bilul tandem alcătuit din Mihaela Trofimov și chip sărbătoresc prin antrenantul spectacol
pentru cel mai bun spectacol, cel mai bun Richard Bovnoczni. coregrafic intitulat Carmen TV, pe muzica lui
regizor (exaequo) și cea mai bună scenogra- Georges Bizet, în direcția de scenă a lui Radu
fie (Marica Kvachtadze) reprezentația Teatrul Scenă din spectacolul O relație deschisă Poklitaru, prezentat de Academic Theatre Kyiv
Dramatic de Stat „Sandro Akhmeteli” din Tbi- Modern-Ballet din Kiev, cu Elena Saltikova în
lisi (Georgia) cu titlul Brutus sau uciderea lui Dintre spectacolele invitate în afara con- rolul titular. Și pentru că ne-am obișnuit ca
Iulius Caesar, sub semnătura dramaturgului cursului, surpriza cea mai plăcută a aparținut Festivalul de Teatru scurt să ne ofere și ima-
turc Tüncer Cucenoğlu și direcția de scenă a Teatrului „Regina Maria” din Oradea cu musi- gini complementare din zona artelor vizuale,
lui Irakli Gogia, s-a impus prin consistența calul Sunetul muzicii, în regia inspirată a să notăm și surpriza dăruită de aceeași actriță
dramatică și complexitatea personajelor prin- Mihaelei Bogdan, unde mai ales creația sedu- Adela Lazăr prin expoziția ei de o fermecătoare
cipale, dinamica relațiilor dintre ele, împreună cătoare a protagonistei, actrița Adela Lazăr, și ingenuitate, deschisă la Muzeul Țării Crișu-
cu modernitatea înfățișării lor scenice, într-o evoluția copiilor (în două distribuții diferite), rilor sub titlul sugestiv Oradea mea, onorată
interpretare omogenă și generos gândită spre la vernisaj de un public numeros aparținând
a permite afirmarea individualită- Scenă din Medeea’s boys. Foto Alina Ușurelu
ților din distribuție. L-a urmat, în tuturor vârstelor iubitoare de
ordinea prezențelor semnificative, frumos și de… turtă dulce. Cu
spectacolul cu Avalanșa, de același nădejdea că edițiile viitoare vor
Tüncer Cucenoğlu, demers al tea- cuprinde mai multe spectacole
trului orădean ca o emoționantă competitive, iar programarea va
și convingătoare pledoarie împo- evita „crosul contra cronometru”
triva chipurilor și consecințelor dintre reprezentații, putem afirma
devastatoare pe care Frica le poate că staff-ul festivalului, în frunte
conferi condiției umane, devoa- cu Elvira Rîmbu, manager interi-
lată de regizorul Petru Vutcărău mar, Victoria Balint, director de
cu remarcabil profesionalism și o logistică și selecționer, Andrian
manifestă receptivitate din partea Locovei, director artistic, împre-
trupei, cele văzute pe scenă fiind ună cu întregul colectiv al scenei
recompensate cu Premiul pentru orădene, a reușit să ofere încă un
cel mai valoros mesaj și pentru argument privind oportunitatea,
calitatea întrupării sale artistice. popularitatea și longevitatea aces-
O bună impresie a lăsat și Medeea’s tei veritabile sărbători artistice
dedicate teatrului scurt. ■

Evenimente culturale Scrisul Românesc Nr. 7 (191) ♦ iulie 2019 23
Eseu

Convorbiri românești
la Radio Villalbaidele, obiectivului fundamental inter- esențialul cărții. Astfel, Lavinia Similaru, prie-

culturalitatea, revista şi editura Scrisul tenă apropiată autoarei, o consideră o persoană

FRomânesc continuă să ofere cititorilor, în foarte mândră de originea ei ca româncă și
prag de caniculă, o nouă carte, de data aceasta foarte mândră că e din Craiova, apreciind
una de interviuri, ce își are originea în Spania, volumul pentru valoarea lui ca diversitate și
la Radio Villalba. Astfel, recent, în colaborare problematică; Mihai Firică a subliniat rezis-
cu Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia tența acestei forme publicistice, a interviului,
Aman”, Scrisul Românesc a organizat lansarea care în cele din urmă este o probă a timpului, o
volumului appInterviuri.ro. Convorbiri româ- sursă de documentare, în timp ce Mihai Ghițu-
nești la Radio Villalba, de Dana Oprica. lescu crede că „Dana Oprica a împins lucrurile
Despre carte și autoarea ei au fost invitați atât de bine încât a creat o lume într-o carte și
să vorbească Mihai Firică, Mihai Ghițulescu, o lume în jurul unei cărți...”; Mircea Pospai a
Mircea Pospai, Lavinia Similaru și Florea vorbit despre buna experiență de jurnalist a Florea Firan, Mihai Firică, Lavinia Similaru,
Firan, care a fost și moderatorul manifestării. Danei Oprica, „de cunoaștere a fenomenelor Mihai Ghițulescu, Dana Oprica, Mircea Pospai

În cuvântul de deschidere, directorul editu- culturale, din țară și din străinătate, cu o stă-
rii Scrisul Românesc a apreciat evenimentul pânire a elementelor de interculturalitate și de
editorial ca unul deosebit prin conținutul multiculturalitate, să aducă lucruri semnifica-
și structura volumului relevând importanța tive în carte, conducând interlocutorii în așa fel
interviului ca gen publicistic, care a cunoscut încât să spună lucruri interesante fiecare din
o evoluție deosebită după ’89. A făcut și o suc- domeniul lui”.
cintă prezentare a autoarei, precizând că este În cuvântul de mulțumire Dana Oprica
absolventă a Facultății de Litere, Universitatea preciza că ceea ce a desprins de la toți „au
din Craiova, în prezent expert-coordonator de fost aceleași teme universale: curajul, munca,
proiecte culturale la Institutul Cultural Român seriozitatea, perseverența și promovarea”. Și
din București. În acest volum reunește 18 con- a mai spus că „această selecție de interviuri
vorbiri cu personalități din cele mai diverse oferă, dacă nu în mod direct, printre rânduri,
domenii de activitate între care o parte din cu siguranță, rețete valoroase de viață”.
învățământul universitar sau conducători de Așa cum cititorii au fost obișnuiți, eve-
instituții culturale craiovene. Aceste convorbiri nimentul a cuprins și prezentarea revistei
le-a început încă din 2013 și până în prezent, „Scrisul Românesc” nr. 5/2019, număr care îl
autoarea reușind să facă o selecție din zecile de are ca editorial pe cunoscutul regizor și proza-
emisiuni realizate în spațiul hispanic. tor de excepție, Mircea Daneliuc.
Fiecare dintre vorbitori au făcut diverse
aprecieri încât publicul prezent a putut reține Cl. Miloicovici

keanos Lev Dodin, apreciind că „Hamletul regizorului un foarte interesant portret al filosofului Basarab
rus este o meditație despre bunele intenții care Nicolescu în articolul Structura moleculară a spe-
Revista Observator Cultural (nr. 975/ 2019) nasc moarte și despre ura pe care sau din care ranței, reușind să contextualizeze și să unească
ne propune o serie de interviuri, recenzii și cro- nu se poate construi o casă, o țară, un
nici teatrale sau cinematografice, vizând atât teatru”. Despre pasiunea pentru film a diferitele dimensiuni ale personalității
peisajul cultural autohton, cât și cel occiden- tânărului Mihail Sebastian scrie Geo sale și situând existența profesorului
tal. Astfel, Cristina Manole publică un articol Șerban – Mihail Sebastian, în teritori- între un plan în care converg inte-
intitulat Întâmplări și personaje de odinioară, ile filmului – articol ce reiterează o altă rogația, curiozitatea, miracolul și
pe marginea cărții Chișinău. Evocări dimensiune a scriitorului și autorului ordinea. Interesante, fiecare în felul
interbelice, ediție îngrijită de Diana de jurnal, aceea de cinefil, o dimensi- lor, dialogurile Grigore Ilisei – Barto-
Vrabie. Volumul reprezintă o pre- une care vine să o completeze pe aceea lomeu Anania; Emilia Chiscop – Val
zentare a orașului dintre cele două Gheorghiu; Simona Modreanu – Virgil
războaie mondiale prin intermediul de muzicofil, meditațiile și Tănase, ce urmează să apară în volume
vocilor unor intelectuali cunoscuți stările lui Sebastian prilejuite la Junimea. Într-un eseu intitulat Poe,
ai vremii (Mihail Sadoveanu, Octa- de vizionarea unor filme celebre, afir- contemporanul nostru, Codrin Liviu Cuțitaru
vian Goga, Gala Galaction etc.) și se mând că „uneori, când nu-și mai găsea analizează una dintre cele mai stranii proze ale
constituie astfel, într-un document meridianul sufletesc prielnic, redobân- autorului american – The Tell-Tale Heart – și,
compozit, plin de farmecul desuet al dea prospețimea reflexivă într-o sală extrapolând, afirmă că „strategia narativă adop-
unei lumi în tranziție. Iulia Popovici și Silvia de cinematograf ”. tată de Poe în prima parte a secolului al XIX-lea
Dumitrache publică o serie de cronici teatrale rămâne una revoluționară, anticipând tehnicile
pe marginea spectacolelor prezentate cu ocazia Revista Scriptor (nr. 5-6/ 2019) se sofisticate de codificare estetică ale prozatori-
Festivalului de Teatru de la Sibiu; printre aces- deschide cu o serie de poeme sem- lor moderni”. Rubrica dedicată artei plastice ne
tea se numără o piesă după Hamlet, în regia lui nate de nume precum Nicolae Tzone, prezintă lucrările artistului Sorin Purcaru, ale
Dana Borcea, Dana Opriță, Raluca Faraon etc. cărui sculpturi în bronz oferă, în termenii Mariei
Diferitele perspective psihologice ale învăță- Bilașevschi, „o experiență vizuală ce sfidează
rii limbii ne sunt propuse de Laura Carmen proprietățile fizice ale materialelor într-o cheie
Cuțitaru în articolul Teorii ale învățării limbii estetică de o deosebită integritate”. Red.
materne, în timp ce Radu Ciobotea reiterează

24 Nr. 7 (191) ♦ iulie 2019 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Emilian ȘTEFÂRȚĂ

Primul pas al unui parcurs
pe care ni-l dorim a fi unul lung...rta fotografică nu mai este demult teatru de război, într-o periferie

accesibilă unei categorii privile- sordidă, într-o catedrală, pe țărm

Agiate; a dispune de un aparat de de ocean ori pe creastă de munte

fotografiat este un loc comun, găsim apa- poate ajunge la noi în răstimp de
ratul de fotografiat ascuns în ceasul de la nanosecunde. Termenul de viral
mână, în acul de cravată, în ochelarii de îi vine fotografiei ca o mănușă.
soare, în brelocul de chei, performanțele Fotografia nu are nevoie să fie
tehnice ale unor aparate cândva încadrate promovată, protejată, ea își face
în categoria profesionale le au astăzi cele loc singură, își croiește propriul
pentru amatori, în timp ce aparatele pro- drum, nimic nu pare a-i sta
fesionale ating performanțe altădată de în cale, este demult un feno-
nevisat. Fotografia nu doar că nu mai este men, o stare, o componentă a
demult o banală reprezentare a realității, umanității. De la descoperirea
un mijloc de investigare, de documentare, tiparului doar internetul și-a pus
este mod de reflexie, un instrument de ana- amprenta mai apăsat pe evoluția
liză, un vector de mesaj. Fotografia a ajuns noastră ca specie reflexivă decât
să modeleze politici guvernamentale, ati- fotografia.
tudini publice, mentalități, să desființeze În contextul conturat Cra-
bariere, să dezvăluie mistere, să fie când iova în calitatea de capitală
inchizitorială când libertină, când insidi- culturală zonală a fost un loc în
oasă și incriminantă când revelatoare și care fotografia ca artă s-a simțit
generoasă. Era digitală care ne modelează acasă, fotografii locali și cei de
viața, ne determină comportamente, ne aiurea au dialogat de la egal
structurează atitudini, ne pune în pericol la egal întotdeauna, cu toate
tot mai mult cu fiecare zi ce trece și tot ea acestea un demers cultural de
ne protejează, această eră digitală îi vine ca amploarea celui propus de foto-
o mănușă fotografiei. Și asta pentru că foto- clubul „Mihai Dan Călinescu”
grafia nu are orgoliul originalității concrete, nu s-a mai produs, craiovenii
palpabile, materiale, fiind interesată doar de fiind astăzi beneficiarii primului
primatul ideatic, al autenticității mesajului, Concurs Internațional de Artă
din pricina aceasta circulă cu o lejeritate Fotografică ce poartă numele
inimaginabilă, o imagine surprinsă într-un ilustrului artist și avocat ce a

fost Mihai Dan Călinescu. Gazda
generoasă a acestui eveniment
este Muzeul Olteniei care pune
la dispoziția organizatorilor un
spațiu amplu admirabil poziți-
onat în arhitectura edificiului.
Pe simezele expoziției ni se prezintă o observație conjuncturală este aceea legată
suită generoasă de teme în abordări dintre de fotografia de peisaj, aceasta pare a fi sub-
cele mai diverse. Găsim admirabile lucrări jugată, pe moment cel puțin, de folosirea
semnate de artiști galonați ce abordează dronei ca suport al aparatului de fotografiat,
o multitudine de genuri fotografice, de la insolitul imaginilor a vol d’oiseau domină
fotografia de studio la fotografia de repor- genul prin nota lor de noutate, desprin-
taj, de la peisaj la fotografia de factură etno derea de sol, senzația de libertate, liniște
până la cea cu mesaj civic. În subsidiar îmi și calm imponderabil sunt elemente ce fac
permit să remarc nota bene cum artiștii chi- regalul acestui salon fotografic. Nădăjduim
nezi descoperă insolitul universului african, ca acest salon să aibă un zbor lung, ni-l
cum un artist israelian prezintă o admira- dorim urmat de altele asemenea în anii ce
bilă căruță încărcată cu fân, ori cum un vor urma pentru că avem un public dornic
fotograf român surprinde o scenă într-un și pregătit deopotrivă pentru a recepta acest
mediu semit. Se verifică teoria că ochiul gen artistic la nivel de excelență. La mulți,
fotografului este mai proaspăt când se află mulți ani rodnici Concursului International
într-un mediu care nu îi este familiar. O altă de Fotografie „Mihai Dan Călinescu”! ■

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 24 pag. – 5 lei 07

Serie nouă Anul XVIIIScrisuRl omânesc
Nr. 7 (203) 2020 Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003

Publicată de Scrisul Românesc Fundația-Editura, recunoscută CNCS

Florea
FIRAN

Nicolae Balotăseist și critic literar de ori- psihologie, limba și literatura fran-

entare clasică, memorialist, ceză, iar doctoratul în literatura

ENicolae Balotă desfășoară o universală și comparată cu o teză
activitate laborioasă în țară, din despre Literatura absurdului (1971),
1979, și în emigrație, în Germania având coordonator științific pe Liviu
apoi în Franța, unde se stabilește Rusu. Încă din adolescență se fami-
în 1981. Erudit, cu vocație și pasi- liarizează cu limbile germană și
une pentru lectură, Nicolae Balotă franceză, învață engleza și maghiara,
mărturisește că „veacul e înaintat în se inițiază în greaca veche și latină,
vârstă și am citit aproape toate căr- care îi permit lecturi extinse. Citește
țile sale”... Își scrie cărțile în limba mult și metodic, cu mare curio-
română și le publică la editurile din zitate intelectuală de cunoaștere,
țară. În spațiul cultural românesc reține și conspectează texte ale unor
este receptat de critica literară ca importanți scriitori, filosofi, istorici,
un spirit „clasicizant”, promotor teologi, schițează proiecte care vor
al „unei acțiuni intelectuale care deveni mai târziu studii solide.
afirmă o vocație universalistă”. Își începe cariera universitară
Marcel Voinea – Marele trompetist S-a născut la 26 ianuarie 1925 ca asistent la Facultatea de Litere

la Cluj ca fiu al avocatului George și Filosofie a Universității clujene,
Eseu Balotă și al Adelinei (născută Dra- întreruptă în 1948 când este arestat
goman). Începe studiile secundare în pentru deținere de cărți interzise,
Oana Băluică cadrul Liceului „G. Barițiu” din Cluj de fapt cărțile din biblioteca sa.

Ionel Bușe Proză (1935-1940) și le continuă la Liceul După 6 luni este eliberat și lucrează
Ion Dur „Gh. Lazăr” din Sibiu (1941-1943), ca pedagog la Preventoriul de Copii
Poezie apoi devine student la Facultatea de al CFR Cluj (1949), apoi cercetător
Emanuel D. Florescu Andrei Codrescu
Litere și Filologie a Universității din științific la Institutul de Lingvistică
Dan Duțescu Rodica Grigore Adrian Sângeorzan Cluj, temporar la Sibiu, (1943-1947), al Academiei Române, Filiala Cluj

Edward Foster Dodo Niță unde are profesori de elită, printre (1950-1954), după care se mută la

Ion Parhon ei Lucian Blaga (principalul său București și lucrează ca bibliotecar

Gabriela Rusu-Păsărin mentor), Liviu Rusu și D. D. Roșca. la Centrul de Documentare Medicală

Emilian Ștefârță Licența o obține în filosofia culturii, (1954-1955).

Continuare în p. 2

Constantin Cubleșan – Oamenii din viața lui Eminescu p. 4

Adrian Cioroianu – Zgomot și furie p. 5 Teatrul Național
„Marin Sorescu”
Mihai Ene – Vremuri interesante p. 6
170 de ani
Ioan Lascu – Procesul unor personalități marcante: p. 7
Filosoful Ion Petrovici pp. 22-23

Dumitru Radu Popescu – Diferența dintre asasinul p. 8 Marcel Voinea – Dialog
lui Abel și asasinul Rigăi Hamlet

Dumitru Radu Popa – Un magistru de neuitat: p. 11
Profesorul Mihai Pop

Carmen Firan – Actul doi al relaxării p. 13

2 Nr. 7 (203) ♦ iulie 2020 Scrisul Românesc Eseu

Continuare din p. 1 Florea FIRAN

Sumar Nicolae Balotă

Florea Firan, Nicolae Balotă / pp. 1-3 În noaptea de 3 ianuarie Scrisul Românesc
1956, când împlinise 30 de
Constantin Cubleșan, Oameni din viața ani, este arestat din nou, „ridi- Revistă de cultură
lui Eminescu / p. 4 cat” din trenul care venea de la
Cluj la București; își ia valiza și Fondată la Craiova, în 1927,
Adrian Cioroianu, Zgomot și furie / p. 5 de către criticul D. Tomescu.
Mihai Ene, Vremuri interesante / p. 6
Serie nouă, din 2003,
Ioan Lascu, Procesul unor personalități paltonul, dar nu și servieta în întemeiată de Florea Firan
marcante. Filosoful Ion Petrovici / p. 7 care avea câteva cărți, între care
Dumitru Radu Popescu, Diferența dintre și un comentariu la Psalmii lui Editată de: Fundația – Revista
Arghezi, și jurnalul său intim, Scrisul Românesc
asasinul lui Abel și asasinul Rigăi un caiet voluminos legat în ISSN 1583-9125
Hamlet / pp. 8-9
pânză cu coperte albastre, care, Revistă înregistrată la OSIM
Andrei Codrescu, Bio-Poezie (I) / p. 9 dacă ar fi intrat în posesia Secu- cu nr. 86155 din 11.04.2007
rității, ar fi fost condamnat pe
Ionel Bușe, C. Rădulescu-Motru: etnicul viață pentru „reflecțiile critice Membră A.R.I.E.L.
românesc și ideea europeană (III) și imprecațiile la adresa comu-
/ pp. 10, 12 Redacția

Dumitru Radu Popa, Un magistru nismului” ce le cuprindea. De Director:
de neuitat: Profesorul Mihai Pop / p. 11 la momentul pierderii până la Florea FIRAN
Colegiul redacțional:
Adrian Sângeorzan, Boala Americii / p. 12 cel al regăsirii lui, manuscri- Adrian CIOROIANU
sul jurnalului cunoaște o adevărată aventură. În tren, în același Andrei CODRESCU
Carmen Firan, Actul doi al relaxării / p. 13 compartiment, se afla un tânăr student (identificat ulterior în Eugen NEGRICI
Ion Dur, Gânditorul privat Eminescu (II) / p. 14 inginerul Gavril Muscă, soțul profesoarei Mona Muscă) care a Gheorghe PĂUN
Dumitru Radu POPA
Oana Băluică, Problema religiei: intuit că geanta a fost lăsată intenționat și a predat-o la magazia Dumitru Radu POPESCU
trecut și actualitate / p. 15 gării cu „Obiecte pierdute”. L-a înștiințat apoi pe Ion Negoițescu Lucian Bernd SĂULEANU
Monica SPIRIDON
Rodica Grigore, Călătorind în(spre) care i-a comunicat mamei lui N. Balotă și aceasta a preluat geanta Emilian ȘTEFÂRȚĂ
literatură / p. 16 Redactori:
cu manuscrisul pe care i le-a înmânat lui I. Negoițescu, criticul Mihai ENE
păstrându-le până la ieșirea lui N. Balotă din detenție și în con- Oana BĂLUICĂ
Gabriela Rusu-Păsărin, Complexitatea tinuare cât a stat în emigrație, exceptând perioada când și el a Mihai FIRICĂ
labirinturilor interioare / p. 17 Ion PARHON
fost arestat încredințându-i-le lui C. Regman. Este condamnat, Lucian-Florin ROGNEANU
Emanuel D. Florescu, Morala din „Dincolo sub acuzare de „înaltă trădare”, la 7 ani de închisoare și 2 ani de Redactori asociați:
de bine și de rău” / p. 18 domiciliu obligatoriu în satul Lădești din Bărăgan pentru tenta- Florentina ANGHEL
tiva de a redacta și trimite în străinătate un memoriu de protest Dan IONESCU
Dodo Niță, Tudor Arghezi grafician? / p. 19 „asupra lipsei libertăților fundamentale și a suprimării dreptu- Gabriela RUSU-PĂSĂRIN
Red., Cărți primite / p. 19 Corectură:
Claudia MILOICOVICI
Dan Duțescu, Poeme: Singurătate, rilor omului la noi în țară”. Memoriul l-a elaborat cu frații Matei,
Doamne qui prodest / p. 20 Ioan și Elena Boilă, nepoții lui Iuliu Maniu, pentru care a stat
în închisorile Jilava, Făgăraș, Gherla, Pitești, Dej. Este eliberat
Edward Foster, Poeme: Dispariție, abia în 1964, în urma unei grațieri generale a deținuților politici.
Căsătorie / p. 20 Urmează o perioadă grea, de șomaj cu angajări temporale și în
cele din urmă este încadrat de Alexandru Andrițoiu redactor la
Ion Parhon, O întrebare la... revista „Familia” din Oradea unde are inițiativa organizării unor
aniversare / p. 21

Florea Firan, Teatrul Național „Marin Sorescu” simpozioane critice și publică articole polemice. Împreună cu
– 170 de ani / pp. 22-23 Virgil Nemoianu și Ion Negoițescu declanșează o campanie de

Red., Okeanos: „Observatorul cultural” / p. 23 revizuire a operei de istoric literar a lui G. Călinescu, pe care o
Emilian Ștefârță, Sculptura de șevalet / p. 24 considerau depășită, publicând în revista „Familia” (nr. 1/1967) Tehnoredactare computerizată:
un articol intitulat Direcția nouă în critica literară, care a stârnit Georgiana OPRESCU
controverse. Ca o ironie, din 1970 N. Balotă devine cercetător
Abonamente științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară din București, Arhivă online:
ce purta numele marelui critic. Alexandru OPRESCU
la Scrisul Românesc
Obosit de tracasarea Securității, în 1979 părăsește țara ca Redacția și Administrația: Craiova
Abonați-vă la revista „Scrisul Românesc“ și veți avea visiting professor al Universității „Ludwig-Maximilian” din Mün-
un prieten apropiat. Abonamentele se fac prin rețeaua chen. Între 1979-1990 este profesor de literatură comparată la Str. Constantin Brâncuși, nr. 24
proprie și Poșta Română, se pot achita și la sediul revistei Universitatea müncheneză, apoi la Universitatea „François-Ra- Tel./Fax: 0722753922; 0251/413.763
belais” din Tours și la Universitatea din Le Mans, Franța, unde E-mail: [email protected]
sau în contul: RO 03BRDE170SV21564261700, predă limba și literatura română. În 1985 solicită azil politic în Web: www.revistascrisulromanesc.ro
Agenția Mihai Viteazul, Craiova. Franța și-l obține, primește cetățenia franceză și se stabilește defi- Cont: RO03BRDE170SV21564261700
BRDE Agenția Mihai Viteazul, Craiova
Costul unui abonament anual cu taxele incluse este de 100
lei. Pentru abonații din străinătate este de 140 $ sau de 125 € .

Informații primiți la tel.: 0722.75.39.22; Fax. 0251.413.763

nitiv împreună cu prozatoarea Bianca Balotă (soția sa), mai întâi Abonamentele se pot face la sediul
la Paris, apoi la Nisa, unde încetează din viață la 20 august 2014. redacției: Str. Constantin Brâncuși,
N. Balotă își începe activitatea literară în septembrie 1944 cu arti- nr. 24, Craiova, județul Dolj

cole culturale și politice în ziarul „România nouă” din Sibiu, condus sau [email protected]
de Zaharia Boilă. Adevăratul debut are loc în „Revista Cercu- Responsabilitatea opiniilor exprimate
lui Literar” din Sibiu (nr. 1/1945), cu o Cronică a ideilor. Face
parte din gruparea cerchistă alături de I. Negoițescu, Șt. Aug. aparține integral autorilor.
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.

Doinaș, Radu Stanca, I. D. pSeîrcbaur,eCîiorvnaeelvRoecgamînanC,aIioeatunlich→ie Tiparul: Tipografia PRINTEX
Olteanu, Radu Enescu ș.a. Craiova, str. Electroputere, nr. 21,

tel. 0251 580431