Binder1hgkjgh

Atelier de artist Scrisul Românesc Nr. 7 (143) ♦ iulie 2015 23
Mihail ROLEA
Corespondenţă din Paris Lucian Florin ROGNEANU

Incursiune în lumea tracilor Viorel Penișoară-Stegaru

Dincolo de colecţiile permanente, macedonenii. Însă, două secole mai târziu, Artistul plastic Viorel Penișoară- și foarte bine „speculat“ în demersul
Muzeul Luvru găzduiește o ex- capitala nu a rezistat atacurilor romane. Stegaru, cunoscut pentru acti- artistului, este intertextualitatea – concept
poziţie temporară care depăşeşte Ruinele păstrate au înfruntat timpul până vitatea sa laborioasă și mereu care își trage rădăcinile din literatură, dar
înnoitoare, a deschis porțile verii în acest care a ajuns să fie foarte bine integrat
cu mult aşteptările: Epopeea regilor traci. în anii comunismului, când vor fi acoperite an cu trei expoziții personale organizate și folosit ca instrument în toate formele
în Craiova, aproape simultan, la Galeria de manifestare artistică. În arta plastică
Descoperiri arheologice în Bulgaria. în 1955 de apele sinistrului lac de baraj de Arta a UAP, la Muzeul Olteniei și la Art este vizibil în preluarea unei imagini
Gallery a UAP (sala mică). Așadar, pu- arhicunoscute și reinterpretarea sau re-
Numeroasele artefacte, descoperite în la Koprinka, în apropriere de Kazanlak. tem spune că a reușit să „invadeze“ viața contextualizarea acesteia, punându-se
culturală a orașului, pentru a ieși cât mai accentul pe impactul vizual sau pe cel
ultimele decenii, permit publicului larg şi Expoziţia analizează relaţiile comerci- bine în întâmpinarea iubitorilor de artă ideatic ce însoțește automat imaginea deja
craioveni și nu numai. consacrată.
celor pasionaţi de istorie şi artă antică o ale şi interculturale din vremea lui Seuthes
Viorel Penișoară este un artist într-o Nici scriitura sau scrisul nu sunt ne-
incursiune în trecutul glorios al Regatului III cu popoarele învecinate. Inscripții gă- perpetuă „mișcare“, cu un spirit eferves- glijate de artist în cadrul lucrărilor sale,
cent, mereu în căutarea de noi modalități de ele având în primul rând un rol estetic și
Odris, care în timpul expansiuni sale ma- site în palatul de la Seuthopolis (în două expresivitate. Frământările continue în dez- compozițional și mai apoi unul de comu-
baterea și rezolvarea unor probleme plastice nicare. De asemenea, simbolul codului
xime s-a întins până la Dunăre şi a cuprins alfabete: tracic şi elen) arată că odrişii și estetice și faptul că este mereu conectat de bare, devenit aproape motiv în arta și
la arta contemporană îi conferă la fiecare conștiința contemporană, este reinterpre-
teritoriul actual al Bulgariei, Dobrogea, cunoşteau scrisul încă din secolul IV î. Ch.
apariție în fața publicului un suflu proaspăt tat de autor, conferindu-i
nordul Greciei și Partea Europeană a O inscripție pe o stelă de marmură găsită și o atitudine în concordanță cu lumea actu- noi valențe estetice ce se
ală. Această concordanță cu lumea actuală integrează foarte bine în an-
Turciei. la Pireu, atestă cultul este dată de partea conceptuală, de gestul samblul estetic și conceptual
plastic foarte liber, de tipul de abordare a al expoziției.
Izvoare antice, destul zeiţei trace Bendis pre- subiectului și de mesajul transmis, dar și de
folosirea colajului ca tehnică de lucru. Lu- Nu în ultimul rând, Vi-
de numeroase, ne invită luat şi de greci. Regele mea și societatea contemporană este una a orel Penișoară se folosește
colajului în care oameni, concepte, tradiții, în demersul său și de
să pătrundem în lumea Seuthes III, care era modalități de viață și gândire dintre cele obiecte, fie pentru calitățile
mai diverse pot coexista armonios, se pot lor vizuale directe, fie pen-
uitată a odrişilor şi a căsătorit cu fiica unui potența reciproc și pot forma un tot unitar tru simbolistica lor, de
în același timp. Tocmai aceste relaționări cele mai multe ori acestea
popoarelor învecinate. general macedonean, între entități, de multe ori total diferite, relaționează între ele în
dau frumusețea și unicitatea colajului atât cadrul compozițiilor sale
Se evocă viaţa fasci- consolidează legăturile în societate cât și în artă. ca într-o schiță scenogra-
fică unde fiecare are locul
nantă a lui Orfeu, figură cu lumea elenă și cu Un alt concept cu un rol deosebit și rolul său binedeterminat
în arta contemporană este cel al și contribuie la calitatea
mitologică şi poet ce- porturile de pe Malul serialității. Acest concept plecat imaginii de ansamblu. Între
din nevoia societății de a produce toate aceste elemente strâns legate de
lebru; se reamintește şi Mării Negre. Obiectele obiecte de serie se bazează pe spe- formele de manifestare a artei contem-
cularea calităților vizuale date de porane există și un accent, ca un cadru
de epopeea regelui trac descoperite în came- repetitivitatea subiectului. Această pierdut în timp, un autoportret într-o
serialitate în care „obiectul“ sufe- tehnică – să o numim clasică – dar cu
Resos (Rhesus), care ra mortuară a regelui ră modificări dintre cele mai fine, puternice accente de modernitate prin
aproape insesizabile, ca în derularea libertatea pensulației și modul de tratare
venise la Troia cu „cai atestă o stare înaltă de unor cadre de film, determină și o și de compoziție.
dimensiune temporală în lucrările lui Toate cele menționate mai sus nu fac
mari, albi ca zăpada“ şi civilizaţie, rafinament Viorel Penișoară. Punerea în practică altceva decât să releve crezul lui Viorel
a acestui concept în expoziția de față Penișoară în puterea de sugestie a artei
la „fugă repezi ca vân- Tezaur trac – Grifonca în prelucrarea aurului este foarte bine argumentată plastic și contemporane și a formelor ei de manifes-
tul“. Herodot, Tucidide, şi în tehnologia cerami- cu un impact vizual puternic, venind tare estetică. Un om care în ciuda vârstei
mereu în susținerea mesajului. are un spirit mereu tânăr, bine ancorat în
Xenofon, Diodor din Sicilia şi Polybos ne cii. Turnat în bronz, bustul lui Seuthes III, lumea artelor vizuale actuale ce a oferit
Al treilea element aproape om- publicului craiovean un adevărat „Vizual
informează despre datini și obiceiuri ale descoperit în 2004 în camera mortuară de niprezent în cultura contemporană, electric show“ așa cum și-a propus. ■

tracilor. Însă partea cea mai însemnată a la Golyama Kosmatka, este o capodoperă

expoziției este consacrată descoperirilor a artei antice. Coiful și coroana regală de

arheologice şi epigrafice, de o deosebită aur sunt o mărturie a legăturilor cu lumea

valoare, privind epoca domniei lui Seuthes meșteşugarilor macedoneni.

III (333–290 î. Ch.). În 1949 se găseşte Frescele descoperite la Seuthopolis

la Panagyurishte (regiunea Pazardjik) şi în camera mortuară de la Alexandrovo

un tezaur fabulos, compus din vase de aduc în lumină elemente puţin cunoscute

ceramică preţioasă şi de 7 piese de aur de din viaţa tracilor pentru care tatuajul era

23 de carate (de o greutate totală de 6,164 socotit „semnul neamului ales, cel ne tatu-

kg). În anii 1970, se produce o cotitură at fiind considerat om de rând“ (Herodot).

importantă în cercetarea știinţifică a ves- Modelele ornamentale, socotite podoabe,

tigiilor rămase de la traci: s-au înregistrat se realizau cu ace înroşite în foc și înmu-

toate monumentele funerare (peste 6000 iate în diverşi coloranți.

pe teritoriul Bulgariei) și s-au efectuat Trebuie semnalat şi un spaţiu consacrat

săpături în mod sistematic în vederea unei geților „cei mai viteji şi mai drepți dintre

explorări arheologice intensive. traci“ care pe vremea lui Seuthes III locuiau

pe ambele maluri ale Du-

nării. Se indică importanța

aşezării Helis (azi Sbo-

ryanovo) în legăturile co-

merciale cu celelalte triburi

trace. Din descoperirile

arheologice întreprinse la

Golyama Sveshtarska Mo-

guila (aproape de Svesh-

tari ), se expun obiecte de

Tezaur trac podoabă, printre care o

Dar să revenim la domnia lui Seuthes diademă şi o brăţară de aur.

III, apogeul Regatului Odris. După moar- Expoziţia, care se referă la istoria Tra-

tea lui Alexandru cel Mare, Seuthes III re- ciei pe vremea lui Seuthes III, nu evocă

uşeşte să dobândească autonomia Traciei şi domnia lui Burebista (82–44 î.Ch.), regele

să dezvolte o economie înfloritoare bazată care va reuşi să închege într-un stat atot-

pe comerţ cu animale, produse agricole și puternic triburile tracice şi geto-dacice.

materii prime. Regele ordonează ample Cu acest eveniment cultural care suscită

lucrări de construcţie la noua capitală un interes deosebit la Paris, Muzeul Luvru

situată în centrul Traciei, numită Seutho- deschide o perspectivă nouă asupra unei pe-

polis, o aşezare impunătoare cu edificii rioade din istoria Europei care a fost tratată

administrative şi militare, sanctuare, cu cu puţin interes în secolul trecut. Romaniza-

case impozante şi drumuri largi, străjuite rea, care s-a manifestat mai târziu, s-a grefat

de coloane de piatră după modelul oraşelor pe fondul unei civilizaţii strălucitoare, care

greceşti. Locul ales era favorabil din punct a avut repercusiuni culturale importante în

de vedere strategic în caz de război cu constituirea identităţi europene. ■

24 Nr. 7 (143) ♦ iulie 2015 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Oana Maria Cajal
Explozia de culoare din lucrările
Oanei Maria Cajal susțin uni- Dan Diego. Prima ei piesă, East Euro- E clipa vieții voastre!
versul complicat al poveștilor pean Tetralogy e nominalizată pentru
cea mai bună piesă a anului de către San M-am născut în casa părintească din
Bucureşti, sub vraja ochilor de bronz
vieții, memoriei ca un clopot care Diego Critics Circle. ai Domnişoarei Pogany. Vedeam în ea
zâna mea cea bună. Celebra sculptură
depozitează iluzii și visuri, pierderi În 1991 piesa The almond seller a lui Constantin Brâncuşi era sufletul
colecţiei de artă a bunicului matern.
și rătăciri, clipele de grație ale unei (Vânzătorul de migdale) are premiera
Când aveam 5 ani, s-a născut fratele
copilării nealterate de timp. Oana își la teatrul Baca Downtown în New York. meu. Aşteptându-l să vină de la spital,
am făcut primul desen. O vază maro,
deschide rădăcinile în aer, rămâne Berlin, Berlin este produsă la Mandell cu flori maro, pe o masă maro, sub un
cer maro. Creionul maro a fost singurul
suspendată între ceea ce suntem și Weiss Center for Performing Arts (La pe care l-am putut găsi în casă. Nu-mi
plăcea culoarea maro, dar îmi amintesc
ce am dori să fim, contemplând toate Jolla, Ca.), la Workhouse Theatre în cât de fericită eram să desenez! Autoportret

realitățile posibile. New York şi la Brandeis University. The La 9 ani, am avut prima mea expo- ştiam că există. Ea e forma desăvărşită
ziţie în livada din faţa casei de vară a a poemului meu de dragoste, adevărata
inconvenience of being alive (Ne- bunicilor. Mi-am agăţat picturile pe o mea capodoperă.
frânghie de rufe, între doi cireşi în floare.
ajunsul de a fi în viaţă) e montată Bunicul a luat parte foarte ceremonios Dintr-o dată, destul de recent, am
la „vernisaj“. S-a oprit îndelung asupra realizat că nu am destul timp pentru cât
la Lincoln Center, Directors Lab. de mult aş avea de spus. Am reînceput
fiecărui tablou şi l-a studiat atent. În să pictez. Imaginile sunt mai rapide
The Enduring legend of Marinka final, a cumpărat câteva „opere“. decât cuvintele! Ardeam de nerăbdare
să pictez viaţa sub toate înfăţişările ei:
Pinka and Tommy Atomic face La 18 ani, eram pregătită să intru frumuseţea, disperarea, dumnezeirea,
la institutul de arte frumoase. Cu o zi spaima, calmul, întunericul, lumina…
parte din SummerNite Festival înainte de examen, nu ştiu de ce, m-am
răzgândit si m-am înscris la Institutul Pictez ca să vă incit
în Chicago, în 1999. Aşteptând de Artă Teatrală şi Cinematografică. Am să celebraţi viaţa!
devenit critic de teatru, însă meseria mea
plecarea lui Godot I e produsă nu mă entuziasma. Ca şi culoarea maro. Am credinţa că
În schimb, adoram teatrul. Întâlnirea la teatrul este spaţiul
la Immigrants Theatre Project în Bucureşti cu legendara Ellen Stewart a cel mai potrivit
fost decisivă. La puţin timp, am reuşit pentru a lansa acest
New York şi Lungul drum către să scap de dictatura ceauşistă. Am luat mesaj. E un templu
avionul spre New York cu mâna ban- viu, unde oamenii se
Unde sunt montate în 2003 la dajată: în noaptea de dinaintea plecării, regăsesc în simulta-
cel mai bun prieten al meu, câinele neitatea emoţiilor pe
Perishable Theatre în Providence. vecinului din faţă, m-a muşcat. De ce? care le trăiesc pentru
Aşa a început eternul meu periplu. De la ei înşişi şi unii pentru
Oana a primit bursele Natio- New York, am plecat în California, unde alţii. Un loc unde
am făcut un masterat în Dramaturgie oamenii sapă, umăr
nal Endowement for the Arts (în şi unde am început să scriu în engleză. la umăr, pe şantierul
După revoluţia din 1989, am vrut să mă arheologic al credin-
Playwriting) şi Fullbright. Este întorc. În schimb, m-am căsătorit cu ţelor lor uitate, al viselor colective, al
prima mea iubire din România, Ştefan, spaimelor şi al speranţelor lor. Un loc
membră a prestigioaselor aso- care locuise până atunci la Montréal. unde descoperă că, în ciuda prezenţei
Când fiica noastră Annya s-a născut, am tiranice a morţii, viaţa străluceşte în
ciaţii de teatru americane New învăţat să iubesc într-un mod care nici nu culorile ei cele mai scânteietoare!
Acum! E clipa vieții voastre! ■
Oana Cajal şi Mia Yoo, directoarea Teatrului La MaMa, New York Dramatists şi Dramatists Guild of
Oana Maria CAJAL 
Când intri în Galeria „LaMama“ care America (New York), a Uniunii Scriito-

îi găzduiește expoziția de afișe dedicată rilor din România şi membru UNITER.

lui Ellen Stewart, o cutie cu miracole Dintre publicaţii amintim Zece piese

se desface sub ochii tăi și din ea ies, pe și un scenariu și Solenodon, un volum de

rând, întâmplări trăite ori virtuale, un pictopoeme (2007). Scenariul care apare

amestec senzorial forfotitor, sclipitor, în volumul Ten plays and a screenplay

cum sclipitoare este imaginația neas- a fost comisionat de Fox Searchlight

tâmpărată a artistei. Pictures în proiectul realizat sub egida

Multiculturală, multitalentată, Oana asociației New Dramatists.

își caută identitatea în propriile hiperbole Ultimul pact a fost desemnată câş-

ale existenței, și dacă nu găsește tiparul tigătoarea Premiului UNITER pentru

potrivit, se reinventează cea mai bună pie-

în cămașa copilăriei, în să a anului 2011.

ochiul calului răbdător, Scenariul de film

în limbile ceasului și Poarta Albă a fost

pălăria bunicii la Bal- selecţionat la Con-

cic, în praful scenei și cursul de proiecte

diamantul cuvântului. cinematografice a

Cu spiritul ei ludic nu CNC, și a avut pre-

m-aș mira dacă aș ve- miera în 2014, în

dea-o zburând deasupra regia lui Nicolae

orașului. Și nu trebuie Mărgineanu.

să mă gândesc prea Expoziţii perso-

mult ca să încep să zbor nale: expoziţia de

odată cu ea. Au bon grafică Solenodon

reveur, salut! (Montréal, 2006);

Carmen FIRAN Galeria Seagram

New York, mai 2015 – Cohen Upstairs

(2013), Working

Oana Maria Cajal este licenţiată a with Fennario (2014). Expoziția Posters

Institutului de Artă Teatrală şi Cinema- for Unwritten Plays a fost prezentată în

tografică din Bucureşti. În 1980 pleacă 2011 la Teatrul Centaur din Montréal, și în

în SUA cu o bursă oferită de Asociaţia 2015 la Galeria LaMama din New York.

Criticilor de Teatru Americani. În 1987 În prezent Oana Maria Cajal trăiește

obţine un „Master of Fine Arts“ în dra- la Montréal împreună cu soțul ei Ștefan

maturgie, de la University of California și fiica lor Annya.

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 24 pag. – 5 lei 07

SR

ScrisuRl omânescSR Scrisul Românesc Nr. 7 (155) ♦ iulie 2016 1

Serie nouă Anul XIV Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 7 (155) 2016
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCS Apare sub egida U.S.R.

Florea FIRAN

B. FUNDOIANU

și mișcarea modernistăntegrat mișcării moderniste, alături de Iași (nr. 3/1914) cu Dorm florile. La „Re-

IIlarie Voronca, Ion Vinea, Sașa Pană, vista noastră“ (nr. 6-7/1914) din București
Ștefan Roll, B. Fundoianu (Benjamin publică poezia Muza, după un model de
Fondane) este considerat în literatura româ- André Chénier, iar în „Rampa“ (1914) este
nă un inovator de tehnică poetică. A avut o prezent cu cronici dramatice și o serie de
„dublă carieră literară“ prin scrierile sale în articole și medalioane, cele mai multe refe-
limba română, iar mai târziu în franceză, și, ritoare la Arghezi care va deveni idolul său.
ca în cazul lui Tristan Tzara, Eugen Ionescu O relație strânsă cu Gala Galaction îl aduce
sau Emil Cioran, opera sa se cere analizată colaborator la „Cronica“ (1915) condusă de
din dublă perspectivă culturală. I. N. Theodorescu - Arghezi, prilej de a-l
Născut la 14 noiembrie 1898 în Iași, B. cunoaște și a-l declara drept cel mai mare
Mihail Trifan – Triptic Fundoianu (pseudonimul lui Benjamin poet după Eminescu. De fapt, creația sa de
Wechsler) s-a manifestat ca poet, eseist și jur- început stă sub semnul influenței arghezi-
nalist. Tatăl său, Isac Wechsler, era originar ene. Ultima verba. Căutarea lui Samson,
din Herța, județul Dorohoi, mama sa Adela publicată în numărul din 26 iulie 1916 al
(născută Schwenzfeld), era fiica unui erudit revistei „Hatikvan“ din Galați, este o ru-
ebraist ce fusese arendaș la moșia Fundoaia, găciune puternic influențată de Psalmul de
de lângă Herța, de la care poetul își va lua taină al lui Arghezi apărut cu doi ani înainte
„Mihail Trifan este prin fire și destin un suflet frământat, chinuit, ambițios; numele literar. Târgurile moldovenești, în în ziarul „Seara“ condus de C. Bogdan-
iubește culoarea, o iubește ca un tiran, ca un amant plin de pretenții și cruzimi..., special spațiul Herța, unde își va petrece Pitești. Dar Fundoianu folosește termenul
pictura lui e căutare, disecție, analiză, poezie sau cumințenie.“ Ion D. Sîrbu copilăria și căruia îi va dedica un ciclu de de „psalm“ pentru o serie de poezii inspirate

poezii, vor marca sensibilitatea sa artistică. de evenimente și personaje religioase.
După ce absolvă Școala de băieți de la Roxana Sorescu a publicat studii privind
Trei Ierarhi (1910), urmează gimnaziul viața și opera lui B. Fundoianu în diferite
„Alexandru cel Bun“ și Liceul Național din reviste iar în vol. B. Fundoiani – Benjamin
Eseu Iași unde-și susține și bacalaureatul, apoi Fondane. O nouă lectură, ediție îngrijită
Andrei Codrescu Facultatea de Drept a Universității ieșene pe împreună cu Michael Finkenthal și Claire
Mihai Duțescu Florentina Anghel Carmen Firan care o întrerupe după trei ani din cauza unor Grusou (Iași, 2013) include un capitol Le-
Cornel Paiu Oana Băluică Adrian Sângeorzan divergențe avute cu profesorul A. C. Cuza. gături paradoxale: B. Fundoianu – Tudor
Lucian Strochi Încă din perioada liceală colaborează Arghezi. Fapte dovedite în care se referă la
Adrian-Florin Bușu Proză
Poezie Mihai Ene
sub diferite pseudonime la reviste literare relația controversată dintre Fundoianu și
Ovidiu Ghidirmic precum „Floare albastră“ (1912), „Abso- Arghezi, dezvoltată atât în plan biografic,
Rodica Grigore lutio“ (1914) și la reviste ale comunității cât și în plan intertextual.
Ioan Lascu evreiești. Debutează în revista „Valuri“ din
Continuare în p. 3
Gabriela Rusu-Păsărin
Emilian Ștefârță

Gabriel Coșoveanu – Același teren grav cu alergăreți comici p. 4

Dumitru Radu Popescu – Oglinda lui Narcis (II) p. 5 Lucian Florin Rogneanu

Constantin Ungureanu – Un eseu important despre Mircea Eliade p. 6 Universul
lui Mihail Trifan
Nicolae Panea – A fi moștenitor p. 7
p. 24
Constantin Cubleșan – Conștiința tragică eminesciană p. 9
Mihail Trifan – Peisaj, 1995
Dumitru Radu Popa – Amazon a deschis o librărie! p. 13

Ion Parhon – Reîntâlnire eveniment cu Beckett p. 22

2 Nr. 7 (155) ♦ iulie 2016 Scrisul Românesc Eseu

w

Sumar

Florea Firan, B. FUNDOIANU Tema: Scrisul Românesc
și mișcarea modernistă / pp. 1, 3
Revistă de cultură
Red., Cărți noi la Scrisul Românesc / p. 2 Avangarda și Avangardismul
Gabriel Coșoveanu, Același teren grav Fondată la Craiova, în 1927,
de către criticul D. Tomescu.
cu alergăreți comici / p. 4 Craiova, 29-30 septembrie 2016 Serie nouă, din 2003, întemeiată
Claudia Miloicovici, Confesiuni
de Florea Firan
„Corneliu Baba“ / pp. 4, 23
Membră A.R.I.E.L.
DumitruRaduPopescu,Oglinda lui Narcis,II /p.5 Cărți noi la Scrisul Românesc
Constantin Ungureanu, Un eseu important Editată de:
Fundaţia – Revista
despre Mircea Eliade / p. 6 Scrisul Românesc

Ovidiu Ghidirmic, Hermeneutica și critica REDACŢIA
Director:
creatoare / pp. 6, 7 Avangarda nu moare şi nu se predă, de Nina Cassian FLOREA FIRAN

ANicolae Panea, A moștenitor / p. 7 vangarda nu moare și nu se predă antologhează jucăușe poeme scrise și de- Secretar general de redacţie:
Ioan Lascu,Rimbaud – Aventura existențială / p.8 sene desenate de Nina Cassian de-a latul a multor decenii. Primul cade din GABRIEL COŞOVEANU

Constantin Cubleșan, Conștiința tragică „ Colegiul redacţional:
ADRIAN CIOROIANU
eminesciană / p. 9 noaptea dinspre Anul Nou 1948, când Nina dar i se făcea lui Gheorghe Dinu/ ANDREI CODRESCU
DANIELA CRĂSNARU
Mihai Ene, Imaginarul insurgenţei în poezia Stephane Roll: „Pentru că, iată, este Anul Nou,/ vreau să primești din parte-mi EUGEN NEGRICI
NICOLAE PANEA
lui Mircea Dinescu, II / p. 10 un cadou./ Am pus într-însul câteva vitrine/ cu jucării ciudate, dar benine [...]/ DUMITRU RADU POPA
DUMITRU RADU POPESCU
Oana Băluică, Portretul literar și implicațiile și, în sfârșit, o fată de alviţă/ pe care s-o deguști, iubite Ghiţă“. Celelalte vin mai MONICA SPIRIDON
DANIELA TARNIŢĂ
sale / p. 11 târziu, totuși la timp și fără pretenţii: „În strâmtoarea Skagerak/ ieri am pescuit INA VOINEA

Gabriela Rusu-Păsărin, Festivalul Internațional un rac./ În strâmtoarea Kategat,/ era pește, dar sărat [...]/ În strâmtoarea Mării Redactori:
de literatură „Tudor Arghezi“ / p. 11 Behring,/ o heringă și un hering“ și-etc. Și, peste toate, vin poemele în limba MIHAI ENE
DAN IONESCU
Mihai Duţescu, Poeme / p. 12 spargă, limbă inventată, practicată și recitată ALEXANDRU OPRESCU
ION PARHON
Andrei Codrescu, Poeme / p. 12 de Nina spre-amuzamentul oamenilor și se- LUCIAN-FLORIN ROGNEANU

Dumitru Radu Popa, Amazon a deschis mizeilor; de pildă, acest început de sonet: „Au Redactori asociaţi:
FLORENTINA ANGHEL
o librărie! / p. 13 înmorit drumatice miloave/ sub rocul catinat OANA BĂLUICĂ
MIHAI DUŢESCU
Adrian Sângeorzan, Vindecători de niturași./ Atâția venizei de bori mărgași.../ RĂZVAN HOTĂRANU
GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
sau iluzioniști / p. 14 Atâtea alne strămătând, estrave...“.
Corectură:
Carmen Firan, Prezentul continuu / p. 15 Nina a fost o știutoare jucătoare – și în ţara ei CLAUDIA MILOICOVICI

Florentina Anghel, Quiara Alegría Hudes de baștină („de șefi“) și în America (unde anul Tehnoredactare computerizată:
GEORGIANA OPRESCU
și o poveste de viaţă / p. 16 ăsta va apărea traducerea pe care a apucat să i-o
Redacţia şi Administraţia: Craiova
Red., Calendar – Iulie / p. 16 facă, spre sfârșit, Avangardei): știa că semnificaţia
Str. Constantin Brâncuşi nr. 24
Rodica Grigore, Singurătatea Sudului e un nonsens; că fără râs nimic nu e, nici măcar Tel./Fax: 0722753922; 0251/413.763
E-mail: [email protected]
american / p. 17 plânsul; că joaca îi poate alina pe cei trimiși și Web: www.revistascrisulromanesc.ro

Cornel Paiu, Poeme / p. 18 părăsiţi la Cotul Abadonului; că reîncarnarea e o Cont: RO03BRDE170SV21564261700
BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
Lucian Strochi, Poeme / p. 18 altă strofă. De-acolo vocea Ninei alină și desfată,
Abonamentele se pot face la sediul
Gabriela Rusu-Păsărin, Clipa răzvrătită din delta prin care se varsă Gangele în tigri. redacţiei, adresa: Constantin Brâncuşi,

poemelor / p. 19 Călin-Andrei Mihăilescu nr. 24, Craiova, județul Dolj
sau [email protected].
Adrian-Florin Bușu, Petre Ţuţea sau Epistema Índica Nina – Prefață, fragment
unei naţii / p. 20 * ISSN 1583-9125

Dodo Niță, Căpitanul Ro: Război în inima Poţi să fugi în papuci de turte dulci?, Responsabilitatea opiniilor exprimate
aparţine integral autorilor.
Europei? / 20 versuri de Carmen Firan, Artwork de Oana Maria Cajal
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
VȘtefan Vlăduțescu, Lumea de altădată isul n-a vrut să se despartă de Viață cât timp se juca în spațiile gemene ale Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
se apropie de noi / p. 21 surorilor cu ochii deschiși în culorile pădurii fermecate. Degeaba au venit dre-
Ion Parhon,Reîntâlnire eveniment cu Beckett / p.22 str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/510.349
Red., Okeanos / p. 23 sori cu bice și solii cu porunci, și adulți legați în piei jupuite de la inocente făpturi.

Lucian-Florin Rogneanu, Universul lui Mihail Degeaba veneau ziarele în alb și negru și dungile orbitoare din ecrane cu fapte și
Trifan / p. 24 numere. Poeta din cuvinte și poeta din culori le adulmecau și le goneau, ținându-

Emilian Ștefârță, Legile lui Micky / p. 24 se strâns de mână, de nedespărțit, Vis lipit de Viață, Viață lipită de Vis. Visul nu le

dădea audiență, nu le asculta, își astupa urechile dacă se furișa în el cu cântece triste,
și Viața își închidea ochii dacă bezna ascunsă sub pat încerca s-o despartă de Vis.
Abonamente Și-au croit drum pe lume în acest fel cele două, Visul și Viața, atente la hoții

la Scrisul Românesc de copilărie, la tâlharii de inocență, la numărătorii de stele. Într-o bună zi au
ajuns într-o carte de înțelepciune iubită de copii, îndrăgită de tineri, și prețuită
de vârstnici. Tot ce a visat Viața a adunat Visul și tot ce și-a imaginat Visul a
Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“

şi veţi avea un prieten apropiat. Abonamentele împărtășit cu Viața. Acest ghid prin sensurile niciodată pierdute ale copilăriei
se fac prin reţeaua proprie şi Poşta este o comoară. Ce este o comoară? Este un măr din grădina ascunsă, o pasăre
cu pene de veșnicie, un cer în care Micul Prinț zboară, o mare cu valuri line din
Română, se pot achita şi la sediul revistei
sau în contul: RO 03BRDE170SV21564261700,

Agenţia Mihai Viteazul, Craiova. St. John Perse, aici adunate cu fericire și instrucțiuni.
Costul unui abonament anual cu taxele incluse Aici sunt povești viu pictate cu muzica experienței și culorile inocenței, dar și
este de 80 lei. Pentru abonații din străinătate apărate cu energie adâncă suptă din
este de 140 $ sau de 125 € . Informaţii primiţi

la tel.: 0722.75.39.22; Fax. 0251.413.763 ființele ascunse în lumină. Comoara

aceasta o să fie făcută cadou copiilor
mici, mijlocii și de toate înălțimile în
zilele care ies din calendar. În acele zile
rănite, obosite sau pierdute, surorile
Cuvânt și Culoare, subnumite Viață
și Vis, o să lecuiască, întinerească și
găsească. Pe cine? Pe tine, copil in-
consolabil, somnambulist și visător.

Andrei Codrescu
Despre copii mari, mici și mijlocii – Prefaţă

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (155) ♦ iulie 2016 3

Continuare din p. 1 Fondane și va fi preocupat de filosofia în expresie“ (Cincisprezece poeți,

B. FUNDOIANU... existențialistă. Lipsurile materiale și EPL, 1968), iar N. Manolescu, în
„adaptarea“ într-un nou spațiu cultural Metamorfozele poeziei (1968), scria
îl copleșesc. Nu uită de grupul literar că „tensiunea poeziei nu este decât
avangardist din țară cu care continuă să aparent expresia unei potriviri între
păstreze o strânsă relație. De la Paris îi sufletul poetului și universul pe care
În ziarul ieșean „Chemarea“ din 2 febr. 1918 Fun- scria mai târziu lui Arghezi în speranța și-l creează“. Ion Pop observă că lui
doianu publică medalionul Tudor Arghezi, iar în unei colaborări la „Bilete de papagal“ Fundoianu „nume ca Arghezi ori
„Rampa“ (nr. 442/1918) relatează în articolul De la cu un articol despre volumul Ulise al lui Bacovia i-au servit repere impor-
procesul ziariștilor condamnarea lui Slavici și Dem. Ilarie Voronca, apărut la Paris în limba tante“, dar „rămâne în același timp
Teodorescu la 5 ani de temniță grea pentru colaborarea română. Tot de la Paris trimite revistei deschis marilor curente ale gândirii
la presa de sub ocupație germană. În pledoaria sa în „Integral“ articolul Omagiu lui Tudor poetice și artistice europene“.
calitate de apărător, N. D. Cocea declara instanței că Arghezi (1925). Cu unele rezerve, G. Călinescu
„Arghezi e cel mai mare poet al țării Străin și fără posi- nota mai târziu în „România litera-
de la Eminescu“. Tot în „Rampa“ bilitatea de a publica în reviste sau ră“ (nr. 12, 7 mai 1932): „Priveliștile lui B. Fundoianu,
Fundoianu publică articolul Cuvinte edituri pariziene recunoscute, Fun- cu toată lipsa de originalitate, aduc o expresie de o
despre Arghezi, iar în timpul detenției doianu se îndreaptă tot spre grupul crudă rusticitate nu fără savoare“. Pompiliu Constanti-
îl vizitează pe poet în două rânduri la de scriitori avangardiști din care nescu, sarcastic în unele aprecieri cu trimiteri la Prefața
închisoarea Văcărești. s-a desprins. Revista de avangardă volumului anterior: „Face cinste conștiinței artistice a
Fundoianu debutează editorial „Unu“ îi publică Scrisoare către Tu- d-lui Fundoianu de a se fi format la lirica d-lui Arghezi,
în 1918 sub auspicii simboliste cu o dor Arghezi (care trebuia să apară în după ce în evocările sale de peisagii provinciale trecuse
plachetă de proză poetică Tăgăduința „Integral“, dar revista se desființase), prin atmosfera lui Bacovia și Francis Jammes. Sub acest
lui Petru, în Prefață susținând că apoi poemul dedicat lui Victor Brau- aspect, poezia sa apare ca un ecou simultan al unei
„simbolismul... va păstra sufletul ner, L’aube d’un certain jour/Zorii unei sensibilități poetice pornite să domine lirica timpului,
autohton de la Vodă-Ștefan, dar va anumite zile (nr. 11/1929) și Priveliști înainte de a-și fi închegat imaginea în Cuvinte potrivite“.
schimba caftanul demodat din naf- (nr. 19/1929), ca semn de continuare În 1933 îi apare la Paris volumul de comentarii
talină, în straiele de astăzi“. a participării la mișcarea modernistă și interpretări estetice și filosofice Rimbaud le voyou
În timpul războiului, când Ion Mi- din țară. În numărul 11, sept-oct. al (Rimbaud golanul), cu o viziune nouă asupra operei
nulescu se refugiase la Iași, întâlnirea lui B. Fundoianu, de C. Brâncuși aceluiași an al revistei „Cahiers de lui Artur Rimbaud, iar la Bruxelles volumul de poezii

B. Fundoianu cu poetul simbolist a însemnat un moment l’Etoile“ îi dedică un amplu articol sculptorului Con- Ulysse (ca simbol al eului său poetic) despre care Cla-
important în formarea sa. Minulescu a avut o contribuție stantin Brâncuși, urmat de un eseu polemic prin care udia Milian scria: „Poezia lui B. Fundoianu atinge în
importantă în încurajarea, sprijinirea literară și promo- Fondane se declară în dezacord cu doctrina estetică a Ulysse zborul înaripat al umanității către descătușarea
varea creației poetice a lui Fundoianu. De fapt, în 1919 lui Paul Valéry și Tristan Tzara. finală a materiei“. Volumul include Chanson de
părăsește Iașul și se stabilește la București cu sprijinul zia- La Paris întâlnește în primăvara lui 1924, la „Jules Gaul- l’émigrant în care evocă emigrarea în masă a evreilor
ristului A.-L. Zissu, care îl va încadra ca redactor la gazeta tier“, pe Lev Şestov, filosof rus, al cărui discipol va deveni, din Europa de Est spre America.
„Mântuirea“. De acum colaborează cu care leagă o puternică prietenie și În Mențiuni critice, vol. III (Ed. Fundațiilor Regale,
la „Adevărul literar și artistic“ cu de care va fi influențat profund în gân- 1936), Perpessicius aprecia că „Priveliști-le d-lui B.
versuri, eseuri și articole. Gala direa sa filosofică. Lectura intensă din Fundoianu aduc un peisaj de o rară frăgezime, imagini
Galaction, în chiar primele pagini Nietzsche și Kierkegaard v-a contribui bătute cu efigii inalterate, nu la răstimp de șapte ani, ci
ale „Adevărului...“ din 26 iunie la evoluția sa spirituală. Poetul B. Fun- pentru totdeauna, năzuinți de evadare și o binefăcătoare
1921 îl prezenta la rubrica de noi doianu, semnând de acum Benjamin răzvrătire, tinerească, și – liric vorbind – tonifiantă, în
talente Un Veniamin cutezător ca Fondane, publică în 1928 placheta Trois același timp“.
pe un scriitor special, „nu ca toată scénarios – ciné-poèmes, fără a avea un În 1936, ca scenarist și regizor de filme, face o că-
lumea“. În 1921 îi apare, la editura anume ecou, și traduce în franceză lătorie în Argentina cu filmul său Tararia, care a fost
SOCEC din București, primul vo- volumul de proză al scriitorului A.-L. primit cu interes. În acest an îi apare lucrarea filosofică
lum important cu articole și eseuri Zissu, La Confession d’un candélabre. La conscience malheureuse (Conștiința nefericită) cu
critice, Imagini și cărți din Franța. Este primit în cercuri restrânse de referiri la gânditorii Nietzsche, Montaigne, Bergson,
Cartea cuprinde comentarii asu- intelectuali, susține conferințe pe teme Husserl, Heidegger ș.a. și cu presimțirea „anilor tragici
pra edițiilor lui Baudelaire, portre- de literatură și filosofie, colaborează ai războiului și ai teroarei nazismului“. Continuă să
tele literare ale unor scriitori pre- la o serie de reviste: „Discontinuité“, scrie și să publice: Titanic – Poèmes (Bruxelles, 1937),
cum Charles Maurras, Mallarmé, „Messager“, „Bifur“, „Europe“, „Revue la care Ștefan Roll publică o cronică în revista „Viața
Remy de Gourmont, Francis sophique“, „14 rue du Dragon“, „Cahi- Românescă“, și Faux traité d’esthétique. Essai sur la crise
Jammes, André Gide, Verhaeren, ers de l’Etoile“, „Le Phare de Neuilly“, de réalité (Paris, 1938).
Flaubert, Sainte-Beuve, Maeterlinck, B. Fondane, portret de Marcel Iancu, 1925 „Journal des poètes“, „Le

Paul Claudel, în alte articole se referă la arta lui Marcel Courrier des poètes“, „Les Cahiers du Sud“ etc.
Proust, moartea lui Renan, Centenarul lui Amiel etc. În 1930 publică primul său volum,
Volumul a stârnit reacții prin afirmațiile din Prefață, în Priveliști, cu un portret inedit de C. Brâncuși
care Fondane considera cultura română „doar un produs (și singurul antum în limba română) care cu-
de imitație a culturii franceze“, cu excepția lui Eminescu prinde poeme scrise în perioada 1917–1923
și Arghezi. Critica literară nu întârzie să ia atitudine. E. având ca temă principală natura și fiind pre-
Lovinescu publică în „Sburătorul literar“ din oct. 1922, cedat de o dedicație lui I. Minulescu, „primul
în patru numere consecutiv, seria de articole Există o clopotar al revoltei lirice românești“ și de
literatură română?, în care răspunde „negațiunii feroce“... Prefața (Câteva cuvinte pădurețe) dedicată
Începând cu 1922 devine colaborator de bază al lui Claude Sernet în care afirmă „ideea unei
revistei de avangardă „Contimporanul“ condusă de Ion rupturi nete între fostul poet B. Fundoianu și
Vinea și este integrat mișcării moderniste alături de actualul cineast și funcționar «rece și insen-
Ilarie Voronca, Sașa Pană, Ștefan Roll..., declarându-l sibil» Benjamin Fondane“. Prima poezie, de
ca model pe Brâncuși. În primul număr al „Contim- mare întindere, intitulată Parada, este con-
poranului“ îi apare articolul Ferestre spre Europa în siderată de către Mircea Martin „o puternică Iosif Ross, Benjamin Fondane, Rodica Wechsler, Filip Brunea-Fox şi Siegfried Kracauer

care susține „deschiderea culturală către Occident“. artă poetică a modernismului românesc“. Volumul a Devenit cetățean francez, în 1940 este mobilizat ca
Împreună cu Armand Pascal, regizor și om de teatru, fost întâmpinat de critica literară prin interpretări și soldat combatant, iar la 22 februarie 1944 este arestat
cumnatul său, pune bazele unui teatru experimental analize contradictorii, subliniindu-i-se „arghezianis- de Gestapou, deportat la Auschwitz și gazat. Momen-
„Insula“ care durează doar un an (1922–1923). mul“. Eugen Lovinescu, mentorul său de la „Sburătorul“ tul arestării a fost relatat cu tot dramatismul de către
Încurajat de sora sa, Lina, și de soțul acesteia, în îl definea „tradiționalist“, G. Călinescu îl încadra în Emil Cioran care a intervenit împreună cu alți români
1923 părăsește țara și se stabilește la Paris, unde visurile Istoria... sa la capitolul Tradiționaliști, dar menționa pentru salvarea lui, dar Fondane a preferat să rămână
de la București s-au dovedit în contrast cu viața dură a că tradiționalismul lui Fundoianu reprezintă „o formă lângă sora lui Lina, care nu avea cetățenia franceză.
tinerilor emigranți. De acum va scrie în exclusivitate de modernism“. Mircea Tomuș considera poezia lui Numele lui a fost trecut alături de al scriitorilor martiri
în limba franceză, își va schimba numele în Benjamin Fundoianu „tradiționalistă în conținut și modernistă ai Franței sub cupola Pantheonului din Paris. ■

4 Nr. 7 (155) ♦ iulie 2016 Scrisul Românesc Eseu

Gabriel Același teren grav „sublimate“ printr-o „exaltare maniaco-depresivă“. Pata-
COŞOVEANU pievici îşi nuanţează ideea acestei energii (sau prostraţii,
după caz) maniacale prin configurarea unui mutant
cu alergăreți comici care „nu mai posedă o natură, ci un complex, hedonist
L-am reîntâlnit, de curând, pe Mitică, și anume în orientat, de tropisme indolente“.
forma sa de hidră pluricefală. Cum care Mitică? concept, realitatea sufletească, totuşi mai pertinent, cred,
în „impresionismul“ său, decât destule constructe elan- Aş reţine prioritar termenul de indolenţă, numai
Nu, nu vreun vecin sau coleg, ci acela, paradig- sate spre cerul „coerenţei“ lumii de Mitici (sau spre cel, bun să refuncţionalizeze tradiţionalul binom instaurat
maticul. E adevărat că el e de remarcat în special la alegeri, mai înalt, al „dulceţii“ emanate de ocurenţa lui a ierta şi de mărturisirile lui Caragiale însuşi cu privire la perso-
când își arată darul, dobândit prin elecțiune divină, vezi maneră). În fond, scena destinată lui Mitică e una a pal- najele sale: „Uite-i ce drăguţi sunt“ versus „Îi urăsc, mă“.
bine, de a deveni important prin votul său, autonom, pitului vieţii, nu a jocurilor de limbaj. Vorbesc de sensul Într-adevăr, logica interpretaţională – şi nu vreun impuls
solipsistic, autotelic, sugerat, totuși, fără ca electorul să „prins“ în abordări precum cea „etică“ semnată de Allan asezonant de political correctness – ne sugerează să ve-
știe, din alte sfere, precum Alpha Centauri ori Sigma Janik şi Stephen Toulmin (v. Viena lui Wittgenstein, trad. dem sensul „slab“ al oricăreia din cele două autoglosse.
Draconis. Cetățeanul turmentat, asemenea paradigma- rom. la Humanitas, 1998), cu mutarea accentului de pe Lache, Mache, Miţa et comp. se situează dincolo de ură
tic, ar da mai bine. Am avea ceva aer de comedie, dacă filosofic (acreditat, „în chestie“, cum ar veni) pe sensuri sau „dulceaţă“, aşadar dincolo de bine şi de rău, căci
nu s-ar pogorî un suspect damf de dramă națională din de ordin existenţial. La noi, pare-mi-se, literaturizarea lipsa implicării evacuează, automat, principiul thetic. Or,
veac. Nu vom conota această dramă în termenii psiho- criticii are încă o presă bună, pe când cutare „realitate fără conturarea vreunei dimensiuni structurante, doar
logiei sau ai psihanalizei – s-a mai făcut operațiunea, cu sufletească“ tinde să se manifeste entropic, încât pretinde pe terenul tropismelor, nu avem „sancţiuni“. Lui Proteu
rezultate previzibile. Eseistic, „verdictul“ e dat de Cioran, concepte transversale, „nespecifice“. Canonul estetic nu-i poţi „reproşa“ nimic; cel mult, dezesperat, îi strigi
în Schimbarea la față a României. Dar să privim și la alte e binişor ameninţat – de fapt, nu el, ci pretenţiile sale numele, la care poate oricând să nu răspundă, pe motivul
globalizante – de reuşita unor că ai ţintit greşit (v. românescul „mă confunzi…“). Sau
operaţii pe cord societal, cum răspunde nestrigat, băgându-şi nasul unde nu îi fierbe
ar fi destule din colecţia Istoria oala, poltron şi locvace. Practic, este primordial un alu-
ideilor. Când pleda Pentru un necos – întrebat, pragmatic, de vrea de fapt, el dă replica
definitorie pentru relativizarea tuturor celor omeneşti,
mai grabnic sfârşit al canonului precum Cetăţeanul turmentat: „eu nu poftesc pe nimeni,
estetic, Sorin Alexandrescu (în dacă e vorba de poftă…“. La asemenea ripostă „perfectă“,
Privind înapoi, modernitatea), curat de tranziţie, prindem de veste că emitentul nu e
constata exact „înţepeneala“ doar o categorie culturală a „rostogolirii“ levantine, cum
unor cadre metodologice date, îi zice Călinescu efectului de (auto)mistificare.
perpetuate, însuşite, deseori,
onest, dar susceptibile de a cădea Rămâne, până la urmă, dezordinea. Mitică este un
în aroganţa acuzaţiei că traver- tip subversiv, însă nu neapărat din unghiul taxinomiilor
sarea altor teritorii cognitive ar furnizate de retorica ironiei, ci, mai degrabă, în direcţie
echivala cu o dezertare, nu-i aşa, existenţială, ca individ fără sentiment al transcendenta-
de la criteriul estetic. lului. În era subversiunii, ne previne Patapievici, dez-
În speţă, tranziţia ce-l ţine ordinea apare ca „efectul inevitabil şi neintenţionat al
Constantin Piliuță – Cântăreața captiv pe homo caragialiensis dorinţei de a propune o ordine mai bună“. Neintenţionat,
comportă aspecte ale faptului-de-a-fi-recent, căci „noul care va să zică. Dacă foloseşte bustul lui Cicero pentru
analize. Studiul, notoriu, al lui E. Lovinescu, din 1913, regim constituţional“, şi în general, emergenţa altei frăgezit ţâri (Art. 214), nimic mai normal pentru homo
vede comediile caragialeşti drept „opera unei conştiinţi dimensiuni etice (a dialogului, a interdependenţei, v. caragialiensis să ocolească, în ipoteza că e un onorabil,
critice, aţintită asupra unei epoce de tranziţie“. Spre deo- tensiunea cupoanelor din Situaţiunea) îl predispun la centrul cu zaveră: „– Ei, pentru nu mergi de-a dreptul
sebire de alte aserţiuni din respectivul text, aceasta rezistă adamisme de tot felul. Astfel s-ar naşte şi o pistă expli- […]?; – Nu se poate, coconaşule, pe-acolo e revoluţie…;
bine reexaminării hermeneutice. Reuşim, fără efort, să cativă rezonabilă privind „drăgălăşenia“ personajelor, – Iar?...; – Revoluţie mare!“ (Atmosferă încărcată).
depistăm la homo caragialiensis actele de identitate emise violenţa lor benignă şi, mai ales, „prospeţimea“ incom-
într-o belle époque. Verificarea s-a făcut în repetate rân- parabilă. Probabil că toate aceste lucruri acablante vin Să ne înţelegem: nu agreez mutarea discuţia din
duri. Dar corespunde acel om galant şi „drăguţ“, stabil din absenţa sentimentului de culpabilitate şi a ideii de făgaşul ei estetic, pentru a forţa conexiuni. Când vreau
în instabilitatea sa, unei perioade apte să-şi spună, la noi, sacrificiu, constante sesizate tăios de Eugène Ionesco. să subliniez profitul metodologic pe care îl aduce ali-
fin-de-siècle? Câte au în comun Bucureştii moftangiului Ca anti-elitist, confundând pe a fi cu a fi perceput şi anţa „liberală“ între discipline, nu fac altceva decât o
subţire cu Viena lui Wittgenstein ar constitui subiectul mergând, evident, pe principiul anything goes, Mitică şi remarcă punctuală. Îmi exprim entuziasmul, pe această
unei cercetări pe cât de hazoase, pe atât de instructive, variaţiunile sale se înscriu în paradigma omului recent cale, faţă de studiile de suflu larg, capabile, asemenea
tocmai pentru a compara umanităţi chipurile reunite prin descris de H.-R. Patapievici. Insul novissim, atunci ca şi celui amintit, despre Viena (contemporană lui Jupân
Zeitgeist, dar separabile energic prin date antropologice. azi, e super-relaxat. Are conştiinţa, cu vorba lui Ionesco, Dumitrache), să transgreseze esteticile normative pen-
„uimitor de liniştită“, pentru că proteismul său îl fereşte tru a iniţia un raft românesc într-o bibliotecă de istoria
Fără insistenţă, E. Lovinescu sesizează acest aspect, de turbulenta privire spre interior. Parcă ar vieţui în ideilor. Prin urmare, deşi îl iau ca pretext pe H.-R.
atunci când adnotează „tranziţia de la vechea stare de perioada anterioară muşcării din mărul interzis. Nu are Patapievici, care descrie apropriat condiţiile de naştere
lucruri, de la formele bunului plac oriental, ale nepăsării, ataşamente, deci nici îndatoriri, care, dacă apar, sunt a barbariei în pliurile vieţii animate de mândria acelor
la noul regim constituţional, ale cărui cadre depăşeau cu self-fulfilling prophecies, visez la extinderea analitică
mult realitatea noastră sufletească“ (s.m. – G.C.). Riscat a unui capitol ca „Răutatea“ lui Caragiale, de pildă,
din ingenioasa carte a lui Florin Manolescu din 1983.
Aşa-zisa „răutate“ surprinde o lume la începuturile ei,
populată cu oameni recenţi, ce prezintă, însă, simp-
tomele dezagregării. Se poate mai rău? Se poate… ■

Confesiuni „Corneliu Baba“
Sub acest generic, la sfârșitul lunii mai, la
Autoportret C. Baba Muzeul de Artă din Craiova a avut loc un contemporană, expert în Corneliu Baba și Portret Maria Calleya
eveniment cultural deosebit, o reîntâlnire cu artiștii aparținând Școlii acestuia, mărturisea:
Corneliu Baba mijlocită de doamna Maria Mus- „Trebuie să vă spun că un George Enescu mi-a
calu-Albani, legatarul testamentar al artistului, trezit această propunere. La Craiova l-a văzut
prin donarea de lucrări de pictură și obiecte și ascultat Corneliu Baba pe când era copil, în
personale ce au amprenta lui Corneliu Baba. 1920. Această lucrare a fost expusă mai mulți
Această importantă donație vine să completeze ani la Opera din Viena la dorința domnului
colecția existentă, prin achizițiile din 2015, în Ioan Holender. A stat acolo mulți ani, cât a
patrimoniul Muzeului de Artă din Craiova. fost acesta director. Mi s-a părut cel mai po-
trivit, ca această lucrare, să fie a Muzeului de
Maria Muscalu-Albani, doctor în istoria Artă din Craiova.“
artei, curator a numeroase expoziții de artă
Continuare în p. 23

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (155) ♦ iulie 2016 5

Călătoriile lui Eugen Mihăescu prin geografia Oglinda Dumitru Radu
şi istoria lumilor apusene pot fi considerate şi POPESCU
ca o incursiune în două dimensiuni diferite,
concomitente, suprapuse, paradoxal parcă descope- lui Narcis (II)
rite în acelaşi timp: ar fi vorba de o lume exterioară,
socială, politică, şi o lume tainică, lăuntrică, morală, gen Mihăescu este un artist remarcabil, în care eu am ce avea să vină în drumul lui Ivan, uşor abţiguitul etern!
sacră... Nu înseamnă că această nouă cunoaştere de mare încredere, un scriitor adevărat, care ne arată că – fără să-i treacă – morţii! – prin mintea sa dogmatică
sine e o călătorie neapărat în căutarea paradisului, o, Dumnezeu nu este mort. şi puţină, că ar putea să-şi pună punct zilelor într-o
nu, căci, azi, paradisurile au dimensiuni şi funcţii noi, hărtănită traistă demult lăsată la vatră!?... Moartea va
politice, utilitare, economice, fiscale, şi nu de puţine Mai departe! Un mare câştig înregistrat de Eugen năvăli vijelios în turbinca rusnacului Ivan, cu umbra
ori, migratoare, contondente, radioactive, fluctuante Mihăescu la plecarea sa peste graniţă a fost generozita- sa cu tot, adică fără să-şi mai lase afară nici măcar
– de la înălţări spre ceruri idilice până la dragul în- tea cu care şi-a lăsat în ţară oglinda lui Narcis! Această umbra! Aceste contrarii puncte de reper, oglinda au-
tuneric ce blochează memoria!... Cum toate punctele magică proprietate individuală te învaţă un adevăr tosuficienţei magice şi turbinca rusnacului căruia i s-a
cardinale au la dispoziţie un, să-i zicem, paradis, ce, colosal: că dincolo de tine, în susul sau în josul tău, la făcut milă de Dumnezeu, fără să-l recunoască, parcă
de obicei, prin limitele sale de vârstă, se poate numi, dreapta sau la stânga ta, nu mai este nimeni! Şi, culmea, ne mai insuflă niscaiva curaj – ca să privim spre ziua
după expirarea unor grămezi de timp, paradis istoric, fără să-ţi dai seama, obişnuindu-te că în afara ta nu mai cea de azi şi spre lumea ce va să vină...
putem lesne vorbi – doar nu ne costă nimic! – de un este nimeni, nu prea bagi de seamă că nici în lăuntrul
paradis de Nord, de un paradis de Sud, de Est şi de tău nu prea mai este cineva – şi, că eşti cu desăvârşire Înainte de a pune punct acestor rânduri, să recapi-
Vest! Ele, uneori, sunt interşanjabile, iar alteori se singur! O, câte inimi, privindu-se în oglinda teribilului tulăm, cât de cât, povestea omului pe care l-am întâlnit
pot anula reciproc, schimbându-şi ideologia, econo- Narcis, n-au putrezit de vii într-o veselie onanistică! acum peste o jumătate de secol în paginile zilelor Leu-
mia, politica, mitologia, culoarea – dar năravul ba! lui albastru. V-a să zică, Eugen Mihăescu a pornit peste
Ca să nu ne aprindem paie în cap, n-o să vorbim de Sigur, nu este prea îmbucurătoare nici tristeţea lui mări şi ţări ducând cu el doar desenele sale – şi lăsând
paradisul sclavagist, renascentist, socialist, comunist, Iisus Cristos, dar această durere, pe cruce, oglindită acasă Oglinda lui Narcis, închisă în copertele Bibliei
fascist, capitalist, autist... Luat fiecare rai în parte, o să în ochii Săi, izvorâtă din binefacerile pline de cuie
observăm că are magnitudinea sa divină, aureolară, şi scrise de preotul Ion Creangă despre
partea sa şerpească, demonică! Voluptatea dionisiacă Eugen Mihăescu, grafică Dumnezeu, despre moarte şi despre
– să-i zicem aşa, deşi zeii o să strâmbe din nas! – îşi petrecăreţul itinerant Ivan, cel care,
pierdea esenţa când apărea voluptatea suferinţei – dusă ale contemporanilor Săi, avea să deschidă oamenilor, fără să vrea, a izbutit să fie mai puter-
până la descoperirea propriei goliciuni, în urma halirii prin moartea Sa, ce a călcat moartea, calea Învierii! nic decât Baba Hârca, fiind singurul
mărului păgubitor! Ca să nu sărim direct din rai în Sigur că există şi inşi care susţin că au rezistat cristic, om care, în afară de Iisus Cristos, a
infern, o să încercăm să aducem în discuţie – măcar ca prin cultură, şi chiar că misia lor a fost să deschidă, învins moartea, băgând-o la zdup, în
ipoteză! – suferinţa procurată de mărul cu pricina, de prin jertfă, calea mântuirii lumii! Chiar, în jertfa lor turbincă! Recapitulăm, pentru cei ce
culoarea şi de apăsarea care dezechilibrează candoarea de ecologizare a existenţei, aceşti eroi ai adevărului, se n-au auzit de fapta exmilitarului, con-
şi binecuvântarea paradisiacă!... Şi astfel putem vorbi închină, mai ales la reuniuni şi congrese, de câteva ori sumator de lichide bahice: el, văzând
– doar nu ne costă nimic! – despre damnarea cu care pe zi, vorbind cu evlavie despre misia lui Cristos – de a un moşneag cerşind lângă un pod,
s-au procopsit protopărinţii noştri, Adam şi Eva. Pe muri pe pământ, ca să poată învia poporenii cei morţi! fără să ştie cine este acesta, i-a dat,
scurt, ar fi vorba de o pedeapsă paradisiacă, de o cruntă Eugen Mihăescu n-a jucat acest rol de bâlci fariseic – şi din milă creştină, ceva... de-o pâine,
lipsă de libertate pe care o dă libertatea fericirii fără n-a umblat în jeb cu oglinda inconfundabilului Narcis! iar Dumnezeu, Întâiul şi Desăvârşitul
de bătrâneţe – când, evident, este călcată pe coadă! O, Mare Actor, care juca rolul bătrânului
libertate, libertate, ce mândru sună acest cuvânt! Sau Destui – sau măcar câţiva! – pelegrini (peregrini, cerşetor cu plete albe, i-a dăruit, în
ce gol sună acest cuvânt! Dar să trecem mai departe! de!) culturali, anticomunişti în jurnale şi pe la televizi- schimb, puterea de a lichida moartea
uni de ocazie, s-au dovedit nişte harnici diagnosticatori lumii! Ce-i putea cere fostul militar lui Dumnezeu,
Da... Trecând dintr-un paradis oral într-un alt pa- ai creaţiei postbelice din România, lipsită de idei... decât pacea lumii, ce nu putea veni pe pământ decât
radis, economic, Eugen Mihăescu se descoperă pe sine botezând... spunând cu toată guriţa, chiar, cu elan, că, prin exmatricularea definitivă şi irefutabilă a morţii!
însuşi parcă mai în întregime, refuzând vidul utopiilor de, cultura română... ar fi acefală!... Ea, cultura, fireşte, Şi astfel, Ivan, a împlinit visul omenirii: el, un ţuicar,
politice, bine augmentate de bateriile lor financiare. desfăşurându-şi precaritatea fecaloidă într-o Siberie un rusnac ce aprecia şi vinurile, în mod democratic,
Artistul şi scriitorul – în germene, împlinit în ultimii plină de vid! În elanul revoluţiei lor carnavaleşti aceşti fără să le neglijeze pe unele şi să le avantajeze pe altele,
ani, prin cărţile pe care i le-am citit şi eu, în manus- îngeri imaculaţi, virgini, s-au dovedit, până la urmă, a învins moartea. Dar, moartea, băgată în turbincă, a
crise! – nu preferă o existenţă dedublată, profitabilă drept nişte vajnici leninişti, căci doar înaintaşul lor, devenit impotentă, nefuncţională, nerentabilă pentru
economic, o infinită coabitare între păcat şi puritate, Lenin, a spus răspicat că „Intelectualii sunt bălegarul războinici! Mă rog, doar pentru o vreme a pus-o la
între iubire şi repulsie!... Între Est şi Vest, în cele două societăţii“. Bălegărindu-i pe păcătoşii minimi şi pe punct, e drept, dar a învins-o, a reuşit, el, petrecăreţul,
geografii paradisiace, Eugen Mihăescu vrea să fie nici păcătoşii maximi, ei, desigur, se uitau la fotografiile această performanţă cristică!
primul om, nici ultimul om în carnavalul acestor istorii din oglinzile păcătoşilor minimali şi maximali, căci Ei, se poate pune întrebarea... Şi Ion Creangă cu ce
parfumate şi sângeroase, vrea să fie el însuşi, un om al giumbuşlucarii politici cu asta se hrănesc, normal, cu s-a ales din această victorie?! Ei, dacă pentru omenire,
crizei şi al luminii descoperite în el însuşi – şi care îşi degenerarea spirituală a acefalilor siberieni! n-a învins moartea decât temporar – atât cât lectorul
dispută soarta sa!... citeşte povestea genialei idei a rusnacului de a priponi
Călătorind peste mări şi ţări, Eugen Mihăescu nu moartea în turbincă! – Creangă a mai izbândit ceva
Dacă ar fi să-l rog să-mi pună într-o pagină, pen- s-a dezlipit de ţara sa şi nu s-a trădat pe sine... Aşa că a formidabil: şi-a învins propria moarte literară!
tru mine – o, ce egoist sunt! – esenţa pe care o văd în scris şi un roman autobiografic excepţional! De reţinut Ei, cine nu doreşte să fie mereu în preajma bojdeucii
existenţa zilei de azi, dramatică, ar fi!... Da, l-aş ruga să acest adevăr!... prelatului Ion Creangă?!... Ce, nu acesta e măcar visul
se apropie de Danton şi de marea descoperire franceză cărturarilor şi artiştilor?!... Eugen Mihăescu, prin
– ghilotina! Mi-ar plăcea să văd, îngrozindu-mă, într-o Dar ce-ar fi să lăsăm în pace şi onor oglinda vie şi lucrările sale, ne spune că... da!... El şi-a aşezat ursita
bucurie utopică, Ghilotina, lângă capul lui Danton, nemuritoare a lui Narcis şi să ne apropiem de moartea sub privirea anilor ce aveau să vină, punându-şi întâi,
lângă mintea sa revoluţionară scursă – cu creieri cu tot, desenele, să vorbească în locul său, de parcă toate
de ce nu? Că doar e vorba de o metaforă! – pe platforma celulele sale ar fi fost numai desene!... Dar de azi,
grozavei idei a medicului Ghilotineanu, Ghilotinescu, prin romanul Rebel, şi-a pus şi verbele, substantivele,
Ghilotinovici, cum vreţi să-i spuneţi doctorului, ca adjectivele şi adverbele să parleze în locul său!... El
să poată fi revendicat de toate naţiile!... Ei, da, dar la n-a vrut să mai repete povestea Leului albastru – să se
capătul de sus al ideii doctorului – de a aduce drepta­ bucure de libertate doar la bătrâneţe, să se bucure de o
tea în lume, cu fierotenia ghilotinei – da, da, lângă libertate inutilă, utilă doar în voinţa de a-şi pune sfârşit
harnaşamentul metalic al instrumentului libertăţii şi zilelor în cuşca în care trăise!... Nu, Eugen Mihăescu
democraţiei, aş vrea să văd!... Da, aş vrea să văd – nu şi-a dobândit libertatea, de a fi el însuşi, din tinereţe
un porumbel, nu o cioară, nu! – ci un cuc, cântând, în până în tinereţe!... Aşa că – repet: Rebel este un excelent
bucuria verii, cu-cu, cu-cu!... Istoria, ca o superbă stea roman autobiografic! Citiţi-l! ■
polară, cu dracul în sac, şi-ar vedea de drum, trăgând
cu urechea la cântecul cucului: cu-cu, cu-cu!

Prin aceste puţine cuvinte am vrut să spun că Eu-

6 Nr. 7 (155) ♦ iulie 2016 Scrisul Românesc Critică literară
Eseu

Cornel Un eseu Confruntări Ovidiu
UNGUREANU important GHIDIRMIC

despre Mircea Eliadeitic și epic în proza fantastică, Nae Ionescu: apare în urma acestei cuceriri interioare a conștiinţei Hermeneutica
și critica creatoare
M„pater et magister“, Itinerariu spiritual epistemice și auctoriale, el este procesul acestei cu-
1921–1945, Ideologie, politică și ortodoxie ceriri interioare care survine în urma acestui proces,
în câmpul intelectual românesc din perioada interbe- dar și în urma unei simple voinţe care se împlinește
lică, Istoria religiilor, filosofia istoriei, hermeneutică în pragmatica auctorială a demersului de a scrie, deci
și ieșirea din nihilism, Jurnale, memorialistică, bio- de a comunica și a se comunica“. E o idee care împli-
grafie, confesiuni. Proza autoscopică și simbolism al nește un demers important pro Eliade. O mathesis Într-o istorie obiectivă și detașată a criticii românești, pos-
experienţei personale sunt capitole care ar structura care cuprinde și posibilele modificări semnalate de teritatea călinesciană a fost marcată de câteva momente mai
unei cărţi de aproape 900 de pagini. O carte care alţi exegeţi ai lui Mircea Eliade. importante reprezentate de Adrian Marino, cel mai redutabil
reușește să refuze stilul defensiv al majorităţii cărţi- O mathesis universalis care are drept scop de a teoretician literar al nostru de valoare universală, care și-a
lor/studiilor consacrate lui Mircea Eliade în ultimul retrasa „harta umanului“ ar urmări și Mircea Eliade. creat un teritoriu al său: „hermeneutica ideilor literare“, Al.
deceniu. Sau, poate, chiar în ultimele decenii. Dacă „Omul nou al lui Mircea Eliade e, de fapt, omul ar- Piru, istoricul literar cel mai complet, după incomparabilul său
legăm particularităţile cercetării de „stilul ofensiv“, o haic, modernitatea trebuie să-și corijeze dezvoltarea magistru, autorul inegalabilei Istorii a literaturii române de la
facem fiindcă Mihai Gheorghiu deplasează totul, cu istorică și intelectuală ori cu intrarea în acest proces origini până în prezent, și Nicolae Balotă, criticul cel mai em-
o energie neobișnuită, către construcţia realizată de vast de anamneză, prin care să coboare din nou la blematic, după părerea noastră, al „Cercului literar de la Sibiu“.
omul de cultură, către iniţiativele savantului, insis- izvoarele profunde ale originarului și spiritualului“. Eugen Simion și Nicolae Manolescu rămân incontestabil cele
tând asupra felului în care scriitorul se apropie sau se Mihai Gheorghiu mai apelează și la altă bibliografie două personalități ale criticii contemporane, care au dominat,
desparte de personalităţile fundamentale ale anilor necesară atunci când scrie că „Părăsirea temeiului fiecare în felul său inconfundabil, actualitatea literară postbelică.
săi din ţară. Am mai lega acest stil de un anume patos religios, dezvrăjirea lumii, raţionalizarea cosmosu- Încă din volumul său de debut: Lecturi infidele (1966), Nicolae
al afirmaţiei, care distribuie, pe o pagină sau alta, lui, golirea lumii de simbolistica sacralităţii, toate Manolescu a lansat conceptul de „lectură infidelă“, conform căruia
superlative. Remarcabilei tensiuni intelectuale i se acestea guvernează modernitatea în chip riguros“. orice lectură critică sfârșește prin a trăda, într-o anumită măsură,
adaugă un tonus emoţional care dă farmec scriiturii: Aici, e firesc, autorul caută ajutor la alţi exegeţi ai spiritul textului analizat. Prin acest concept, Nicolae Manolescu a
„Ceea ce domină epica «existenţialistă» a lui modernismului și ai modernizării. „Deci evidenţa deschis larg porțile criticii creatoare, care își îngăduie o mai mare
Eliade este covârșitoarea importanţă a influenţei cogito-ului eliadian devine o evidenţă universală a libertate față de obiect, mergând chiar până la transformarea, ne-
autorului asupra personajelor (...), o prezenţă oricărui cogito, a oricărei gândiri care vizează ade- justificată, într-un simplu pretext, prilej de afirmare a personalității
autoritară, care își impune ideologia, spaimele, an- vărul. Cogito ergo Deus est.“ criticului. Călinescian până la mimetism și manie, nu erau greu de
goasele./ Eliade își impune ritmul, problemele, își Mai departe: „Cum poate fi comunicat acest depistat în scrisul de început al lui Nicolae Manolescu unele ticuri și
așează personajele în spaţii și situaţii diverse, după logos ocultat de modernitate omului contemporan? expresii tipice ale magistrului, pe care, cu o grație juvenilă, tânărul
o logică a destinului propriei sale persoane. În toate Prin istoria religiilor, ca disciplină totală, ca her- critic se străduia să-l imite. Paradele stilistice, efectele strălucitoare,
acestea Eliade este el însuși... personajul. Eliade e din meneutică a adevărului. Hermeneutica are pentru jocurile de artificii se țineau lanț, dovadă a unui talent indubitabil,
lumea reală a interbelicului românesc, personajul Eliade un sens maieutic important. Ea realizează, dar prea mult aservit modelului. Aceste oaze de „neoimpresionism“,
charismatic care trebuie să împingă cultura română ca și maieutica platoniciană, anamneza esenţială să le numim astfel, din scrisul de început, în care spiritul respiră în
spre o nouă epocă (...) a generaţiei care asumă un a adevărului ocultat, uitat“: Desigur, dacă Eliade voie, nu sunt lipsite, totuși, de farmec și rămân grăitoare de la sine.
alt destin spiritual, de fapt singurul destin spiritual scria că crizele omului modern sunt în mare parte A-l considera pentru ele pe N. Manolescu un critic impre-
al naţiuni române aici pe pământ. Primul personaj religioase, în măsura în care sunt o conștientizare sionist ar fi prea mult spus. N. Manolescu este un veritabil her-
pe care îl construiește Eliade este chiar propria sa a lipsei de sens“. meneut și profesează o hermeneutică suplă, mobilă și complexă,
persoană, conștiință a unei enorme sarcini culturale Fundarea hermeneuticii pe principiul existenţei totodată. Treptat, scrisul său s-a scuturat de podoabele inutile, a
și spirituale pe care este chemat să o impună și să o divine îi va atrage peste ani atacuri violente la adre- devenit mai sobru și mai concis, mai percutant, urmărind înde-
asume. Itinerariu spiritual este prima mărturie pu- sa metodei pe care o practică, considerată în afara aproape aventura ideilor.
blică a acestei sarcini covârșitoare care este menită să paradigmei știinţei. În postfața de la volu-
extindă limitele culturii românești de la parohialis- O carte întreagă ar fi putut să alcătuiască al șase- mul Lecturi infidele, Ni-
mul etnic la hotarele unei noi epoci de creaţie“. Este lea capitol al cărţii, esenţial pentru înţelegerea anilor colae Manolescu declara
Autorul ca personaj total, parte a secţiunii Romanul ’30 ai culturii noastre: Ideologie, politică, tradiţiona- război istoriei literare de tip
conștiinței nefericite. Nu e vorba pe nicio pagină de lism și ortodoxie în câmpul intelectual din perioada tradițional, pozitivismului
vreo apologie: autorul nu e un suporter fericit, e doar interbelică. Antimodernii. Contrailuminismul româ- îngust și factologiei, al
un autor care trăiește entuziasmul exegetului care se nesc. Sunt aici studii – subcapitole – despre Iorga, cărui prototip îl vedea în
desparte, sub semnul unui act justiţiar, de alte studii. Constantin Rădulescu-Motru, Nae Ionescu („doctor Al. Piru, el însuși un fidel
Și să scriem dintru început, că avem în faţă o carte patriae“, Conceptul de politic la Nae Ionescu), Nichi- discipol călinescian. Al.
care refuză, în fiecare secţiune a ei, capitolele bătă- for Crainic (Un misionar rătăcit în politică), Dumitru Piru, într-adevăr, n-a prac-
torite ale cercetării și cu atât mai puţin, agresiunea Stăniloae, Cioran. Autorul decupează o scrisoare a ticat o critică creatoare,
polemică. Dar asta nu înseamnă că nu avem în faţă lui Codreanu către Cioran și o comentează astfel: precum magistrul său, ci
o cercetare subliniat polemică. „Apostolul recunoscut al naţiunii, revoluţionarul o critică științifică, lanso-
O amplă secţiune a cărţii se adună în jurul ideii mistic care subjugase o ţară întreagă îi scrie profe- niană, așa cum declara în
că „Eliade este un autor fecund, dar politropia sa se- tului nerecunoscut, tânărului subjugat de delir și articolul Metoda lansoni-
cundă și generoasă are ca nucleu o matrice extrem de de pasiune pentru eliberarea ţării sale din capcana ană, din volumul Reflexe Mihail Trifan – Femeie cu batic, 1975
riguroasă a gândirii“. Ipoteza extrem de fertilă, este unei istorii contrafăcute. (...) Cioran vrea să fie un și interferențe (1974). Al. Piru rămâne, în viziunea noastră, un
că scriitorul și filosoful își dezvoltă opera dintr-un Codreanu al scriiturii, al literaturii, al spiritului naţi- model al criticii universitare. Trebuie să observăm numaidecât că
cogito originar, „care e o structură noetică și nu una onalist apocaliptic“. Cioran, mitul salvării României atitudinea polemică a lui N. Manolescu pare un ecou din disputele,
psihologică (s.n.), o structură care vizează obiective se cheamă paginile dedicate lui Cioran. la modă la acea dată, dintre „noua critică“ și „vechea critică“. Al.
epistemice foarte clare de la un moment încolo“. Excelente sunt analizele romanelor „conștiinței Piru i s-ar fi părut lui N. Manolescu un fel de Raymond Picard
Avem în faţă, să repetăm, o polemică articulată încă nefericite“, a prozelor fantastice. Sunt de părere că ar al nostru. Al. Piru s-a impus în istoria literaturii noastre ca unul
în următoarea frază a primului capitol: „Acest cogito fi trebuit înregistrate și părerile celor care s-au oprit, dintre cei mai redutabili polemiști de la Titu Maiorescu încoace și
dezvoltă o axiomatică rigidă care face ca întreaga sa în anii ’30, în anii ’40, ’50, ’60 asupra prozei eliadești. i-a răspuns lui N. Manolescu printr-un articol polemic necruțător:
creaţie să fie unitară din punct de vedere morfologic Semnalez însă stilul radical al autorului: nu are nicio Tentația originalității, publicat în revista „Ramuri“ (1966) și reluat
și substanţial, tocmai pentru că asupra ei prezidează îngăduinţă faţă de opere ca Noaptea de Sânziene. în volumul Ultimele preciziuni și comentarii critice (Academia
genetic axiomatica riguroasă a cogito-ului eliadian“. Excepţionala carte a lui Mihai Gheorghiu își Română, Fundația națională pentru știință și artă, Institutul de
Și, iarăși, la modul polemic: „Autorul se dezvoltă, așteaptă comentatorii. Încă și încă. ■ istorie și teorie literară „G. Călinescu“, 2004). →

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 7 (155) ♦ iulie 2016 7
Eseu
A fi moștenitor Nicolae Meridianele
Sărbătoarea, calendarul, concepțiile diferitelor cul- PANEA antropologiei
turi despre timp sunt subiecte preferate ale etnoan- cunosc o efervescență, o revigorare a studiilor de istorie a culturale
tropologilor. Au o istorie prestigioasă și numele cele religiilor, abordarea calendarului festiv se caracterizează,
mai importante ale științei s-au aplecat asupra lor, oferind, mai curând, printr-o oarecare superficialitate, generată evoluționismul schematic al lui Morgan, de exemplu.
nu de puține ori, capodopere. Frazer, Hubert și Mauss, de inconsecvența metodologică și, mai precis, de bru- Fidel principiilor lui Lanternari, el afirmă că există o
Dumézil, Propp, Eliade, Kerenyi, Lanternari, Pettazzoni ierea reciprocă a celor două principii care ar trebui să interdependență funcțională între condițiile socio-eco-
au devenit coordonate obligatorii ale fenomenului. Cărțile stea la baza oricărei cercetări, prezentări a subiectului, nomice și formele culturale umane, de aceea condițiile
lor au cunoscut numeroase reeditări, traduceri, comenta- principiul cronologic și cel religios. materiale, stilurile de viață, structurile sociopolitice,
rii. Unele, precum Creanga de aur a lui Frazer sau Le mythe diversele expresii religioase ale contextelor culturale sunt
de l’éternel retour a lui Eliade au devenit un fel de „vedete“ Brelich avertizează chiar în debutul cursului său că nu colegate într-o argumentație polifonică.
ale bibliografiei, fie universale, ca în cazul lui Frazer, fie intenționează să prezinte o aglomerare de date referitoare la
naționale, ca în cazul lui Mircea Eliade. unul sau altul dintre calendarele cunoscute, ci, mai curând, Brelich se distanțează atât de evoluționismul sche-
să construiască o metodă istorică de studiere a calendarelor matizant cât și de fenomenologismul primitiv, optând
Există, însă, și excepții. Nume celebre, modelatoare festive în general. Consecință a acestui principiu se contu- pentru abordarea fenomenelor religioase în contexte
care nu au cunoscut reeditări timp de o jumătate de veac, rează al doilea palier de importanță: abordarea calendarului culturale și sociale cât mai complexe, impunând un
traduse cu parcimonie, absență editorială care distorsio- din perspectiva unei vaste sinteze istorico-culturale. studiu sistemic al fenomenului religios.
nează percepția despre domeniu, malformându-i chiar
istoria. Unul dintre acestea este Angelo Brelich. Cartea este structurată în două secțiuni, prima referi- Contribuția metodologică a anilor ’50 este, conform
toare la sărbătoare, la concepțiile despre timp, la formele aprecierii lui Brelich, incorectă tocmai din cauza ru-
Născut la Budapesta, elev al lui Kerenyi, Brelich este istorice de calendar de la primitivii preistoriei până la perii fenomenului ritual religios de întreaga sa pletoră
una dintre vocile cele mai autorizate ale istoriei religii- de condiționări socio-politico-culturale. Poziția lui e
lor din veacul trecut. Titular al catedrei de specialitate Egiptul antic (Feste e computo del consonantă cu cea a primului său mentor Karl Kerenyi,
al Universității La Sapienzia din Roma, încă din 1958, tempo, pp. 43–70, I calendari festivi cu a lui Propp, dar și cu a lui Dumézil. Un ritual, o
numele lui este asociat cu cel al lui de Martino, confi- nella storia, pp. 71–130), în timp ce a sărbătoare nu pot fi izolate culturale, studiate în sine, ci
gurând o descendență a lui Pettazzoni dintre cele mai doua, intitulată Definizione culturale aparțin unui sistem de elemente temporale, funcționale
solide. Cărțile lui, Presupposti del sacrificio umano, Il del tempo, abordează noțiunea de și simbolice. Devenirea lor depinde de interacțiunea
Politeismo, Le iniziazioni, au contribuit calendar din perspectiva marilor tuturor acestor elemente.
la conturarea unei moșteniri metodo- culturi antice, vedic, persan, iranic,
logice substanțiale a acestei discipline. hitit, grec și roman. Modernitatea gândirii lui este racordată la un întreg
spațiu intelectual, care îi unește pe Bogatârev și Propp cu
Revigorarea teoretică a subiectului Din acest fel de structurare a Greimas și Bourdieu. Această similitudine ține de con-
sărbătorii în cultura italiană contem- cursului, demersul conjunct, istoric stantele intelectuale ale secolului, Brelich contribuind,
porană (noi înșine am prezentat, chiar și religios, transpare cu claritate. In- la mijlocul lui, la o limpezire metodologică și o așezare
în paginile revistei „Scrisul Româ- strumentul metodologic preferat este sistematică a istoriei religiilor.
nesc“, două dintre contribuțiile recente comparația culturală. Cu ajutorul ei, el
și notabile ale domeniului, cărțile lui identifică o serie de principii structu- Republicarea operei lui, îngrijirea ei tocmai de
Natale Spineto, La Festa, și Ignazio rante ale calendarelor marilor culturi, către cei care îi sunt „moștenitori“ științifici, precum
E. Buttitta, Continuità delle forme e cu alte cuvinte, feluri culturale bine Buttitta, pe de o parte, internaționalizarea evidentă a
mutamento dei sensi) a determinat și coagulate de raportare față de timp. coordonării colecției, pe de altă parte, sunt semne ale
reeditarea lui Brelich. Pentru Brelich, un calendar este o formă concretă importanței savantului italian, a cărui contribuție este
de organizare culturală ce se bazează pe rațiuni umane, recunoscută azi ca un dat cultural normal. Timpul și
La un secol de la nașterea lui, o altă cu alte cuvinte, manifestarea unei culturi religioase, ex- raportarea moștenitorilor față de o operă anume legi-
universitate romană prestigioasă decât presia unei fidele și concrete forme de civilizație istorică timează acea operă.
cea la care a predat el, Tor Vergata, (cf. Buttitta, p. 9).
decide constituirea unei colecții, Opere Al treilea nivel de importanță este coagulat în Deși mai puțin cunoscută la noi, invocarea reeditării
di Brelich, coordonată de nume prestigioase ale antro- jurul acestei maniere comparative de construire a operei lui Brelich ni se pare nouă semnificativă din per-
pologiei italiene și europene, Andrea Alessandri, Marc argumentației științifice. Acest aspect va fi, de altfel, ele- spectiva exemplului cultural, a normalității devoțiunii
Augé, Maria Grazia Bonanno, Daniel Fabre, Marcello mentul caracteristic al stilului scriiturii lui Brelich. El este elevului față de opera profesorului, devoțiune care stă
Massenzio, Paolo Scarpi. De primul volum al colecției, enunțat aici cu consecvență, dar va fi regăsit ulterior la la baza construirii solide a oricărei școli științifice, la
Introduzione allo studio dei calendari festivi, Editori nivelul tuturor marilor sale creații. Comparatismul prac- configurarea puternică a oricărui model. Nu putem fi
Riuniti & University Press, Roma, 2015 se îngrijește ticat de savantul italian nu va fi, însă, niciodată disjuns cunoscuți sau recunoscuți dacă nu suntem altceva decât
Ignazio E. Buttitta, care semnează și prefața. de exigența analizei istorice a unei culturi (Buttitta, p.18). voci izolate. Oricât de tari ar fi aceste voci într-un concert
Istorismul său, pe de altă parte, nu poate fi redus la al sincroniei științifice, vor sfârși prin a fi acoperite de
Volumul reia cursul magistral pe care savantul ita- nolescu într-una din cele mai reprezentative lucrări ale sale imensul vuiet al diacroniilor. Închei prin a gândi cât de
lian l-a ținut la La Sapienza între 1953–1955, după ce de până în prezent: Arca lui Noe (vol. I – 1980; II – 1981; puțin știm să ne comportăm ca moștenitori, noi, cei care
s-a titularizat la universitatea romană. Alegerea este de III – 1983). Dar, pentru a surprinde cât mai exact, spiritul aparținem acestei științe. ■
mai multe ori semnificativă. În primul rând, contextuat întreprinderii lui N. Manolescu, considerăm că este absolut Le utilizează cu măsură și cu un soi de relativă, sănătoasă
epocii, volumul pune în valoare contribuția lui Brelich, necesar să determinăm poziția sa metodologică în avalanșa circumspecție și parcimonie. Este semnificativ faptul că
care este, înainte de toate, metodologică. de teorii, orientări și direcții ce alcătuiesc peisajul criticii doi dintre cei mai autorizați critici români ai momentului,
contemporane. În fața noilor metode, criticul manifestă atât Eugen Simion, cât și Nicolae Manolescu se situează,
Brelich constata că, deși anii ’50 ai secolului trecut o atitudine rezervată, nici indiferentă, nici entuziastă. din punct de vedere metodologic, pe o poziție de mijloc,
Așa cum susține și Northrop Frye, există astăzi un „haos echilibrată, ponderată, ferită de exagerări și excese.
→ După N. Manolescu, în această primă fază a evoluției al teoriilor critice“, în care cu greu poți să mai găsești un
sale critice, există o „istorie interioară“ a literaturii, în care fir al Ariadnei și să te strecori printre Scylle și Charybde, Hermeneutica face casă bună cu critica creatoare. Și
operele se determină unele pe altele, se intercondiționează care te amenință la tot pasul. Situația pare a reedita vechea aceasta pentru că statutul hermeneuticii ca disciplină este
și alta „exterioară“, în care literatura este determinată poveste biblică cu încurcarea limbilor. Există astăzi un unul intermediar, între artă și știință. Majoritatea teoreti-
social. Cu timpul, însă, incursiunile de sociologie literară adevărat Turn Babel al disciplinei noastre. „El va avea cienilor a ezitat să se pronunțe la modul categoric, confe-
devin tot mai frecvente la N. Manolescu. În Contradicția lui soarta celui din Biblie?“ – se întreabă N. Manolescu. „Când rindu-i hermeneuticii un statut ambiguu. Hermeneutica a
Maiorescu (1970), criticul întreprinde investigații de natură toți vorbesc, cine să te audă?“. Criticul trage un binevenit fost considerată multă vreme o „ars interpretandi“. Școala
sociologică în structura culturii românești. Contradicția semnal de alarmă. Își refuză, din capul locului, atitudinea filosofică germană și în special „Școala de la Frankfurt“
lui Maiorescu este, de fapt, contradicția culturii românești, conservatoare. Nu este de partea vechiului, a tradiției, dar preferă termenul de „compresiune“ (înțelegere) față de
care trăiește sub obsesia începutului, ce se repetă mereu. nu aderă total, necenzurat, la noile metode, ale căror limite acela de „interpretatio“ (interpretare). Școala de la Fran-
Datorită condițiilor istorice vitrege, la noi nimic nu le cunoaște, amendabile, la urma urmei, ca oricare altele. kfurt utilizează frecvent termenul de „Kunst des Verste-
a fost dus până la capăt. Totul a trebuit să fie reluat de la hens“. Dar, noi rămânem la formula lui Wilhelm Dilthey,
început. La noi a existat mereu: „un zid părăsit/ și neispră- marele critic și filosof german, unul dintre întemeietorii
vit“, ca în baladă. Contradicția lui Maiorescu este dintre hermeneuticii moderne, după care hermeneutica este
construcție și destrucție, dintre afirmație și negație. Și mai „știința despre arta înțelegerii“. ■
evidente sunt preocupările pentru sociologie în eseul Sado-
veanu sau utopia cărții (1976). Manolescu îl interpretează
pe Sadoveanu prin prisma conceptului de „spirit al veacu-
lui“, prin refuzul tehnicismului și prin întoarcerea la natură.
Un model de interpretare sociologică ne oferă N. Ma-

Scrisul Românesc Eseu

8 Nr. 7 (155) ♦ iulie 2016

Ioan Retrocritica Rimbaud – Sublim ni se înfățișează acest vagabond fără leac
LASCU în alt poem al lui, Boema mea (Fantezie): „Umblam
cu pumnii-n buzunarele crăpate/ Și chiar paltonul îmi
Aventura existențială părea că-i ideal;/ Mergeam sub ceruri, Muză, și-ți eram
Senzaționala biografie literară a lui Arthur Rimbaud vasal;/ Ce de mai dragosti am visat, ce minunate!//
începe spre sfârșitul verii lui 1870. La 29 august el sursă se specifică: „Pentru prietenii săi, participarea lui Nădragii mei aveau o gaură cam mare,/ Dar înșiram
fuge de acasă și se îndreaptă spre Paris via Charle- Rimbaud la Comună nu lasă loc îndoielii. Verlaine, în bi- la rime cufundat în vis./ Găseam în Ursa Mare-un
ografia lui Rimbaud apărută în Les Hommes d’aujourd’hui han mereu deschis,/ Iar stelele-mi foșneau pe cer îm-
roi. Sosește în capitala Franței în ultima zi a lui gustar. Este (1888) notează: «Întoarcere la Paris, în timpul Comunei, bietoare.// Le ascultam pe margine de drum, șezând,/
arestat la coborârea din tren, fiindcă nu avea nici bilet, nici și câteva șederi la cazarma Château-d’Eau ...»“. O dovadă În serile acelea de septemvre când/ Simțeam pe frunte
bani. Este dus la camera de arest a poliției, apoi la Mazas, peremptorie că Rimbaud era la Paris în timpul Comunei roua – vin amețitor.// Și când, rimând sub umbrele
închisoare lângă Gare de Lyon. Eliberat după doar câteva este poemul său Cântec parizian de război citat de autor cu chip fantastic,/ Trăgeam ca de o liră de-al ghetelor
zile e constrâns să se întoarcă. În favoarea dezertorului și în A doua scrisoare a vizionarului din 15 mai 1871: elastic,/ Proptindu-mi lângă inimă câte-un picior!“
intervenise tânărul profesor de latină, Georges Izambard. „Că-i Primăvară-i foarte clar,/ Fiindcă verdea Pro-
N-au trecut însă nici trei săptămâni și puberul ce încă nu prietate/ – Furtul lui Thiers și-al lui Picard –/ Splen- Oare ar mai fi scris Rimbaud asemenea versuri dacă
împlinise 16 ani apuca iarăși drumul Parisului. De această doarea la iveală-și scoate!//...// Thiers și Picard sunt nu ar fi fost atât de îndrăgostit de drumurile fără țintă, de
dată pe picioare, dar poliția îl trimitea din nou pachet niște zei/ Ce știu suci heliotropii!/ Fac un Corot chiar o hoinăreală nebună, superbă, incurabilă? Acest sonet,
acasă! În iarna lui 1871 are o nouă tentativă de evadare, din țiței,/ Și-și scutură de goange tropii...// Intimi ai datând din 1870, a fost inspirat de plimbările prin împre-
de data aceasta reușită, dar nu pentru multă vreme: „În 25 Marelui Truc sunt.../ Iar Favre, printre iriși zace,/ Piper jurimile orășelului natal, Charleville, dar el ar putea fi pos-
februarie Rimbaud pleacă cu trenul spre Paris. Acolo duce pe nările-i trăgând,/ Un apeduct din gene-și face.“ tat simbolic pe frontispiciul întregii poezii rimbaldiene.
o existență de mizerie și revine pe jos la Charleville la 10
martie“, consemnează istoria literară. Nu renunță însă. Se Însă ce rosturi își aflase Rimbaud în Abisinia? Mai întâi
întoarce iar la Paris unde îl regăsim la începutul lui mai se acomodează anevoie cu noul post, ba contractează și un
1871. Începuse să se inițieze în „misterele“ boemei literar- sifilis care îi va măcina sănătatea vreme de zece ani, până la
artistice. Dar din nou, la mijlocul lui mai, el se afla acasă, moarte! Nemulțumit că nu fusese promovat ca director de
așa cum o dovedesc Cele două scrisori ale vizionarului, agenție comercială demisionează după câteva luni și face
datate Charleville, 13 și 15 mai 1871! Oare nu dă seamă cale întoarsă la Aden, la agenția Bardey, unde lucrase cu
Rimbaud, cu o nonșalantă sinceritate, de o asemenea in- un an în urmă. Dar poetul... autosuspendat era stăpânit de
solentă existență în poemul în patru părți, Roman? morbul îmbogățirii! Ba chiar de cel al cercetării științifice...
„La ani șaptesprezece, nu prea ești serios./ Lași bal- Voia să adune avere, dar organiza și expediții în zone
tă, într-o seară, și țapi și limonadă,/ Ba chiar și cabaretul virgine pentru explorări. Întocmea rapoarte cu conținut
cu lustre, zgomotos!/ Te duci sub teii-n floare-nșirați geografic care erau expediate la Societatea de Geografie
pe promenadă.// Grozav miroase teiul în iunie, spre- din Paris. În 1884 i-a apărut în Comptes rendus des séances
amurg!/ Văzduhul e-așa dulce că ochii de plăcere-i/ Henri Fantin-Latour, La masă de la Société un Raport despre Ogadine, dresat după mai
(în stânga Paul Verlaine şi Arthur Rimbaud) multe expediții în regiune. Palidă consolare! Cât despre
înavuțire, fostul poet nu s-a procopsit din serviciile aduse
Închizi... Dinspre orașul din preajmă, zvonuri curg/ Sunt numeroase în acest poem trimiterile la situații societăților comerciale de la Aden sau Harar. Ca să dea lo-
Odată cu miresme de viță și de bere.“ și la persoane reale. Thiers era prim ministrul francez vitura, s-a apucat să facă trafic de armament! Se întâmpla în
Așa a început aventura existențială a lui Rimbaud, care ordonase represaliile contra comunarzilor și, de la octombrie 1885. S-a pus în fruntea unei caravane, a ajuns la
„vizionarul golan“, în franceză, un joc de cuvinte: voyant/ Versailles, le conducea împreună cu Picard, membru al Harar unde a livrat unui rege local, Ménélik, o încărcătură
voyou. Se împrietenește cu Paul Verlaine, care îl poartă cabinetului. Parisul era bombardat sălbatic de artilerie, fabuloasă: 2 040 de puști și 60 000 de cartușe! Ménélik se
prin cercurile boemei ce se întrunea la etajul trei al unui mai ales în zona de sud. Favre a fost ministrul de externe pregătea de luptă cu împăratul Jean (!) care stăpânea peste
hotel de pe bulevardul Saint-Michel. Acolo poeții se francez care semnase tratatul cu prusacii la 10 aprilie 1871, ținuturile Abisiniei. Lupta a avut loc, Ménélik a ieșit biru-
distrau bând, fumând, cântând la pian, făcând glume, re- după capitularea armatei lui Napoleon III. Comuna din itor și s-a încoronat împărat. Dar nestatornicul Arthur va
citând versuri. Un amuzament copios se declanșa odată Paris poate fi considerată și o consecință a dezordinii și a trage din afacere mai mult ponoase decât foloase. Prețul
cu autopastișarea celor prezenți sau cu parodierea unor nemulțumirilor survenite după acea rușinoasă capitulare. primit a fost mic, iar, pe deasupra, neguțătorul a trebuit
poeți parnasieni la modă, deseori fiind compuse versuri Aventura continuă și după căderea Comunei. Vaga- să achite și datoriile furnizorului ! Obosit, se întoarce la
împănate cu obscenități. Rimbaud era un maestru al bondul de geniu reîncepe viața de rătăcitor, parcurge Aden unde nu rămâne mai mult de o săptămână, fiindcă
genului. Caietul unde „cerchiștii“ își lăsau productele Occidentul și Europa Centrală: Anglia și Belgia de mai se îmbarcă pentru Cairo, în vederea unor tranzacții. Nu
se numea Album Zutique, iar cercul s-a numit mai târ- multe ori, Germania, Austria, Elveția, Italia, Danemarca, reușește să încaseze banii, nu are documentele în regulă...
ziu Cercle Zutique (anterior, Les Vilains Bonshommes). Suedia, este din nou arestat în Elveția, din cauza aspectu- Debusolat, zăbovește la Cairo vreo cinci săptămâni, gân-
Album Zutique, o mărturie insolentă a unei gândiri și lui fizic deplorabil și a lipsei de mijloace de subzistență. dindu-se să lase baltă munca de la Aden și să se îmbarce
a unor vieți libertine, a fost publicat de-abia în 1943! Arăta ca un vagabond în zdrențe! Se înrolează apoi ca pentru Extremul Orient! Epuizat, constată cu amărăciune,
Verlaine, deja căsătorit și proaspăt tată, îl corupe pe recrut în armata colonială olandeză și călătorește pe într-o scrisoare datată 23 august 1887: „Am părul complet
încă adolescentul Rimbaud și amândoi încep o viață Oceanul Indian până în Indonezia, colonie olandeză la încărunțit. Îmi închipui că existența mea e în pericol.“
dubioasă deloc străină de absint și de homosexualitate. acea dată. Sosit acolo, dezertează imediat și se repatriază Aventurierul nu avea decât 33 de ani! Mai ratează o afacere
Fără mijloace cât de cât sigure de subzistență cei doi îmbarcându-se pe un vas scoțian, trecând prin dreptul cu armament și la 14 martie 1888 debarcă din nou la Aden.
pleacă împreună la Bruxelles și la Londra, unde trăiesc o Capului Bunei Speranțe și al insulei Sfânta Elena. Abia În lipsa aventurilor Rimbaud nu se simțea el însuși. În 1890
vreme în mizerie. Apoi vor să se întoarcă la insistențele la începutul lui decembrie 1876 ajunge la Charleville se ocupă din nou cu negoțul, la Harar. Interesant e faptul
familiilor, dar în Belgia se încaieră, Rimbaud este rănit unde rămâne, ca și-n alte dăți, toată iarna. că, într-o misivă din 17 iulie 1890, Laurent de Gavoty, di-
de un foc de revolver, iar Verlaine e judecat, amendat După atâta vânturat prin lumea largă, Verlaine, cu rector al unei neînsemnate reviste literare din Marsilia, La
și condamnat la doi ani închisoare. Se contura ruptura care s-a întâlnit ultima oară în martie 1875 la Stuttgart, France moderne, îi solicită colaborarea considerându-l „șef
definitivă între cei doi aventurieri. Era anul 1873. În po- îl ia în balon de ciudă, numindu-l pe Rimbaud „omul cu de școală decadentă și simbolistă“! La începutul lui 1890
fida tentativelor ulterioare ale lui Verlaine de a reînnoda pingele de vânt“, „tăunul“ etc. Ajunge de cel puțin două Rimbaud acuză dureri mari la genunchiul drept. În martie
relațiile, Rimbaud a refuzat categoric. ori și în Cipru, unde se angajează la o carieră și apoi pe nu se mai putea deplasa și își administra afacerile culcat pe
Tot în 1871, aventurosul Arthur e martor al luptelor un șantier. De aici, în iunie 1880, pleacă spre Aden (sud- un pat așezat în curtea locuinței. La începutul lunii aprilie,
de stradă dintre comunarzi și trupele guvernamentale. vestul peninsulei arabice) și apoi se oprește în Abisinia, chinuit de dureri atroce, sosește la Aden, unde i se pune un
Comuna din Paris, o insurecție cvasiproletară, a durat la Harar, în decembrie, același an. Motivele plecării din diagnostic cumplit: cancer. La 20 mai debarcă la Marsilia
din 18 martie până în 28 mai 1871. Există informații Cipru țin de nemulțumiri salariale, dar există bănuieli că după o călătorie de 11 zile pe mare. Este internat în spital,
cum că Rimbaud s-ar fi înrolat în rândul franctirorilor plecarea s-ar fi explicat și prin uciderea unui muncitor, de unde îi scrie numaidecât mamei. În trei zile ea ajunge la
și ar fi fost încartiruit la cazarma Babylone. E. Delahaye comisă în urma unei violente ieșiri colerice! Ajuns în fața locului, dar lui Arthur i se amputează repede piciorul
(1853–1930) a fost scriitor și prieten apropiat și de durată Africa, lui Rimbaud nu-i mai rămânea decât să bântuie drept. Către finele lui august cancerul se generalizează, iar
al lui Rimbaud, încă din 1865, pe când erau colegi de pe înaltele platouri abisiniene. Nu degeaba, ci cu niște Rimbaud e complet paralizat. Până în penultima zi a vieții
școală. Se pare că lui Ernest Delahaye i-a trimis Rimbaud rosturi anume... Demonul rătăcirilor l-a stăpânit până la a vrut să se întoarcă la Aden, dar a decedat la 10 noiembrie
ultimul poem, într-o scrisoare din octombrie 1875. În altă sfârșitul scurtei lui existențe, survenit în noiembrie 1891! 1891 în spitalul din Marsilia, vegheat de sora sa, Isabelle.

Rimbaud n-a publicat aproape nimic în timpul
vieții. De publicarea operei sale s-au ocupat alții, mai
ales după moarte, în primul rând familia și vechiul
prieten, Paul Verlaine. ■

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 7 (155) ♦ iulie 2016 9

Conștiința tragică eminesciană Constantin
CUBLEȘAN

Condiția tragicului, în corelare diul social“, la care se adaugă „o luptă cian, explicat aproape constant prin mului în opera lui Eminescu, este mai
directă cu aceea a pesimis- interioară“, în sufletul poetului, între hinduism și schopenhauerism, exe- mult decât bine venită, ea producând
mului eminescian, a fost și „năzuințele idealiste“ și „înrâuririle geta punctează câteva idei teoretice o anume sistematizare a discuțiilor
continuă să fie o temă oarecum predi- conservatoare“ ale mediului social în pe această temă la Tudor Vianu (care într-o sinteză ce se arată a fi cât se
lectă pentru exegeza operei poetului, care trăia. Pe aceste coordonate, tratate distinge „blândețea relativă a pesimis- poate de obiectivă. „L-am abordat (pe
încă de la primele ei aprecieri critice. cu subtile interpretări ale operei, se mului eminescian“), la N. Tertulian, Eminescu, n.n., Ct. C.) nu cu venerația
Angajarea într-o asemenea discuție, așază mai apoi, în rând, Mihail Dra- Al. Philippide, Eugen Todoran, Nicolae duioasă a colecționarului de ediții și
a unei tinere cercetătoare, nu poate gomirescu, Ovid Densusianu, Garabet Steinhardt și Iosif Cheie-Pantea. În ilustrate cu bustul său, ci din perspecti-
decât să suscite un interes aparte, știut Ibrăileanu, Ilarie Chendi, H. Saniele- continuare, abordând aspecte legate va, în mare măsură «obiectivă», a unui
fiind faptul că în cadrul generațiilor vici, Eugen Lovinescu, Ion Scurtu, Ion de ilustrarea tragicului și pesimismului operator cu textul poetic, mergând
mai noi de cititori sunt formulate des- Petrovici, Sextil Pușcariu ș.a., asupra în creațiile poetice în sine, se oprește spre esențe, spre cele mai incomode
tule rezerve privitoare la viabilitatea cărora Bianca Osnaga se oprește, mai asupra unora dintre cele mai cunoscute texte inspirate de filosofie. Ceea ce am
azi a mesajului și a conținutului ide- degrabă pasager, dar cu punctări de și reprezentative poezii pentru discuția urmărit a fost de nivel interpretativ,
atic al operei lui Mihai Eminescu. O individualizare, evidente. abordată, nu eludând însă considerații cu aprofundarea ideilor care ni s-au
investigație amplă în domeniu oferă privitoare la conștiința tragică („Nu părut cele mai fertile din punctul de
Bianca Osnaga în Conștiința tragică Tot pe firul evoluției istorice al atât menirea poetului în lume ne pre- vedere al filosofiei tragicului. Entu-
eminesciană (Ed. Eikon, 2014), studiu abordărilor vine în tratarea pesimis- ocupă sub acest aspect, dimensiune ziasmul nostru are motivație onestă:
realizat în cadrul unui proiect doctoral mului, a tragicului în conștiința emi- tematică în principalele comentarii am crezut, pe tot traseul, în vigoarea
susținut la Universitatea din Brașov, în nesciană, mai aproape de zilele noas- monografice, cât raporturile eului liric acestui mare creator, în resursele lui
coordonarea prof. univ. dr. Ovidiu Mo- tre, trecând în revistă contribuțiile cu existența, cu această lume căreia native de a percepe lumea nu ca pe
ceanu și având ca referenți pe Mircea unor G. Călinescu, Liviu Rusu, Tudor aparține – excluzând ideile de dreptate o povară sau o pedeapsă, ci din per-
Tomuș, Andrei Bodiu și Iulian Boldea. Vianu ș.a., pentru ca apoi să ia în sau nedreptate, de adaptare sau inadap- spectiva responsabilității. (…) Poezia
Așadar, o întreprindere de serioasă discuție conceptele de tragic și de tare. Și ideea creației ca act sacrifical“), eminesciană inspiră o idee de triumf
probitate științifică. pesimism, în plan filosofic, în două datorate unor Ion Negoițescu, George al spiritului supra-înzestrat și definitiv
ample capitole cu caracter strict teo- Popa, Petru Creția sau Ioana Em. Pe- angajat într-o luptă cu ecou mundan.
Lucrarea își propune să revadă, retic. Dezvoltarea teoretică pleacă de trescu. Se fac referiri la Rugăciunea Neîmpăcat cu imperfecțiunea lumii,
în cea mai mare parte, intervențiile la un amplu studiu al lui Léon Jouvin, unui dac, La moartea lui Neamțu, Odin neconsolat cu limitele individuale și cu
pe această temă, ale unui important Le Pessimisme, apărut la Paris în 1892, și Poetul, Glossa, Singurătate („una cele colective, poetul tinde să recupe-
număr de comentatori (tentativă tocmai pentru a releva modul în care dintre cele mai nuanțate expresii ale reze o poziție tutelară: fie pe aceea de
exhaustivă!?) ai operei eminesciene, acest concept era abordat în Euro- melancoliei“), pentru ca ample spații creator-gânditor capabil să dispună de
de la Maiorescu și Gherea încoace, pa, în chiar epoca poetului nostru, analitice să acorde satirei Scrisoarea ordinea unei lumi exterioare sieși, fie
până în actualitatea imediată („o cu trimiteri la Schopenhauer („sub III, poemului Împărat și proletar pe aceea de reprezentant (ca Andrei
trecere în revistă, cronologică“), influența spiritului critic al filosofiei („Acest poem proiectează discursul Mureșanu) al unei națiuni alunecate
punctând cu obiectivitate, pe cât lui Kant“) și Hartmann. Sunt așezate revoltat pe o meditație asupra întregii în noaptea unui declin istoric sau pe
posibil, contribuțiile proprii ale fie- în contrabalans optimismul lui Leib- existențe umane și asupra istoriei“), panta degenerescenței din care numai
căruia dintre aceștia în parte. „Am niz și pesimismul lui Schopenhauer. În sprijinindu-se pe contribuțiile unor o glorie nouă, un destin compensator
încercat să urmărim tocmai punctele privința conceptului de tragic, are în Marin Tarangul, Matei Călinescu, Au- poate să o scoată./ Vrând să sublini-
nevralgice ale problemei“, spune vedere Estetica lui Friedrich Theodor rel Petrescu ș.a., dar propunând însăși em ideea pesimismului eminescian,
cercetătoarea, având în vedere faptul Vischer („tragicul ca lege universală, opinii mai mult decât pertinente („Opi- căreia i-au adus numeroase ajustări
că „schimbarea opticii“ de abordare tragicul vinovăției și tragicul generat nia noastră…“.„Din punctul nostru de sau contra-argumente exegeți și filo-
a creației eminesciene, de-a lungul de conflictul moral“) dar și de „voltă- vedere…“, „Noi credem că…“) pe tot sofi din prima linie, am aflat în teoria
epocilor, a produs și „semnificații rile“ ideatice ale unor Nietzsche sau întinsul excursului acesta sintetizator, tragicului «logica» prin care atitudinile
noi“ în evaluarea ei problematică. Unamuno. Se face apoi o racordate în esență. Astfel, în discutarea moder- poetului se așază într-o altă lumină.
Obsedantă apare, pe tot acest parcurs, în timp, cu teoretizările unor D. D. nismului eminescian, privit sub aspect (…) Să poți demonstra că poemele din
eticheta de „poet pesimist“, preluată Roșca (Existența tragică: Încercare de estetic, apreciază că: „Modernitatea care s-a scos toată «seva» pesimismului
aproape mecanic de la unul la altul sinteză filosofică), iar în actualitatea creației eminesciene nu a fost pusă la revelă, sub o altă lentilă, semnificații
dintre exegeți, cu nuanțări mai mult imediată: Gabriel Liiceanu (Tragicul. îndoială – cel puțin nu cu argumente surprinzătoare, ascendente, este, din
sau mai puțin semnificative. Tocmai O fenomenologie a limitei și depășirii). serioase – pentru că, măcar în evoluția punctul nostru de vedere, o satisfacție
de aceea, în abordarea chestiunii tra- limbii literar-artistice, Eminescu este, reală. Convingerile noastre (…) ne-au
gicului, în complementaritate cu aceea Revenind la pesimismul emines- fără discuție, reperul major fără de atras într-o luptă cu prejudecățile și
a pesimismului, autoarea a considerat care limba actuală ar avea cu totul cu șabloanele“. În această luptă au fost
necesară o delimitare a conceptului alt aspect. Unele dintre trăsăturile convocați o mulțime de interpreți, de
filosofic al tragicului de „omonimul baudelairanismului (modernismului, la cei din „prima linie“, până la cei mai
său în estetică“, respectiv trăsătura nu modernității) pot fi recunoscute la obscuri (Șt. C. Ioana, Eduard Gruber,
psihic-emoțională a pesimismului. Eminescu. (…) Eminescu își păstrea- Ion Sever Ordeanu, Neculai Răutu,
ză luciditatea, chiar dacă stările sale Miron Niculescu, Silvan D. Ionescu,
În primele două decenii de după emoționale au fervoare și în melanco- Panaite Zosân, Dimitrie V. Păun etc.
dispariția poetului, cei care au lie, și în exaltare, și în scepticism, și în etc.), pe care azi nimeni nu-i mai
direcționat discuțiile privitoare la revoltă. Câteva dimensiuni ale univer- abordează, într-o vastă și sintetică,
discursul pesimist al poeziei lui Emi- sului eminescian rămân în dependență totuși, panoramă asupra discuțiilor pe
nescu au fost Titu Maiorescu și Con- romantică: recursul la vis, la mit, la tema conștiinței tragice eminesciene,
stantin Dobrogeanu-Gherea, cel dintâi satiră, la antiteză“. demonstrând, în final, tocmai setea
considerându-l pe poet ca pe un „om de cunoaștere a fenomenului emines-
modern, deocamdată blazat în cuget, Ampla trecere în revistă a parcur- cian în deplina sa amploare, de către
iubitor de antiteze cam exagerate, re- sului evolutiv al ideilor exprimate generațiile de tineri cercetători, sluji-
flexiv mai peste marginile iertate“, cel de exegeza eminesciană de-a lungul tori conștiincioși și corecți ai culturii
de al doilea văzând în Eminescu „un timpului pe tema tragismului, a me- noastre naționale. ■
idealist“ al cărui pesimism se datora lancoliei și, în consecință, a modernis-
schopenhauerismului „altoit de me-

10 Nr. 7 (155) ♦ iulie 2016 Scrisul Românesc Eseu

Mihai Imaginarul insurgenţei
ENE în poezia lui Mircea Dinescu (II)

Subversivitate şi critică implicită a realului Trimiteri la obsesia tehnică se regăsesc şi în În poemul care dă titlul volumului, se profesează
construcţia unui alt poem celebru, referitor la din nou o morală a marginalului boem şi idealist,
Odată cu volumul Democraţia naturii, apar re- condiţia profesorului de limba română, prins în dar lucid şi conştient de alegerile sale: „Tu lasă
ferinţe tot mai explicite la realităţile complicate ale mecanismul unei educaţii orientate spre ştiinţă şi contabili să numere valuri/ tu lasă-i pe alţii să
regimului, la supravegherea pe care statul totalitar tehnică, în detrimentul celei umaniste, aşa cum se clatine chei/ fii cioara cu scripca nebunul hamalul/
o exercita asupra cetăţenilor, prin clasicul procedeu întâmplase în societatea românească de după 1980, ce cară-n decembre spre mugur clei.“ Exilatul pe o
al turnătoriei, în care erau implicaţi inclusiv preoţii când toate liceele, cu mici excepţii în oraşele mari, simbolic infimă boabă de piper nu poate decât să
care înregistrau confesiunile dreptcredincioşilor deveniseră licee industriale. Poemul, numit Scurt se detaşeze de cei „ce pun sticla betonul şi fierul/
pentru a transmite mai departe, organelor statului, reportaj, referinţă ironică la genul lansat şi practicat în spaţiul din care-a fugit Dumnezeu“. Poetul însuşi
dacă semnalau devieri de la dreapta-credinţă în cu succes începând cu anii ’50, conţine o dedicaţie trebuie să-şi asume ipostaza de nebun al cetăţii,
Partid şi Conducătorul iubit: „Fereşte-mă Doamne care anunţă deja tema poemului: „În sprijinul pro- de bufon, pentru a putea spune adevărul, pentru a
de cei ce-mi vor binele/ de băieţii simpatici/ dispuşi fesorului de limba română care cere mai multe ore putea striga în gura mare ceea ce alţii se cenzurau
oricând la o turnătorie voioasă/ de preotul cu mag- de predare pe săptămână“. Şi „reportajul“ descrie chiar şi să gândească. În preajma unui tiran, el este
netofonul sub sutană/ de plapuma sub care nu poţi diversele activităţi extra-curriculare, cum le-am singurul care poate spune ceea ce vede şi simte, fără
intra fără să dai bună seara/ de dictatorii încurcaţi spune astăzi, pe care profesorul de limba română nicio restricţie, cu mari şanse de a nu simţi reper-
în strunele harfei/ de cei supăraţi de propriile lor era nevoit să le facă în afara orelor de predare, care cusiunile Puterii totalitare. Să nu uităm că vorbim
popoare/ acum când se-apropie iarna/ şi n-avem se diminuaseră semnificativ: „Vara însoţeşte ele- despre un spaţiu, o mentalitate şi o epocă în care,
nici ziduri înalte/ nici gâşte pe Capi- după ce suntem înştiinţaţi în alt poem, „Se-amână
toliu/ doar mari provizii de îngăduinţă vii la atelierul mecanic/ revolta din cauza ploii“ (Se-amână).
şi spaimă“. Chiar apariţia termenului toamna numără rândurile
explicit de „dictator“ este una nevero- de porumb/ iarna zvârle În fine, în Rimbaud negustorul (1985), ultimul vo-
similă pentru acea perioadă. Numai că zăpada din faţa şcolii/ lum publicat de Mircea Dinescu înainte de Revoluţia
dictatorul la care face referire Mircea primăvara cântă la cămi- din 1989, alte realităţi inconvenabile sunt devoalate
Dinescu, spre deosebire de un Nero, de nul cultural“. În ordine prin trimiteri directe, abia mascate de diverse trucuri
exemplu, nu se încurca, neîndemânatec, inginerească, şi profeso- editoriale. Astfel a putut să apară un poem precum La
în strunele propriei harfe, ci în strunele rul de limba română este berărie, care începe cu afirmaţia foarte concretă la vre-
poeţilor de curte şi ale cântăreţilor de un „muncitor calificat în mea respectivă: „Nu mai e bere la berărie“ şi continuă
ocazie, oricând pregătiţi cu o odă sforă- uzinele Sadoveanu şi Tu- pe un ton virulent la adresa altor realităţi ale societăţii
itoare la adresa celui mai iubit fiu al po- dor Arghezi“, care trebuie anilor ’80: „mor cartiere, latră tramvaie“, atmosferă în
porului şi a consoartei sale semi-regale. să-şi facă meseria strecu-
Atmosfera din ce în ce mai cenuşie, în rându-se „printre rigle şi care butaforia şi degradarea ating inclusiv
care spaima se deplia în diferite moduri, logaritmi/ printre fierăs- orice fel de forme de rezistenţă, profesio-
cât şi referinţa la o eventuală „salvare“ traie şi strunguri“, expli- nalizate şi ele: „pe umejoare ruguri de paie/
care nu poate veni în condiţiile date sunt cându-i „elevului Bujie se coc eretici de meserie“. Într-o societate
punctate necruţător de poet, alegoria Ion“ că „H₂O/ se numea strâmbă, deşi pornise de la ideea dreptăţii
antică străvezie trecând în afirmaţie pură pe vremea străbunilor sociale, lucrurile nu pot fi decât învăluite
asupra vremurilor prezente. apă“ şi că „HPB nu-i o într-un giulgiu de cinism şi neputinţă: „iar
întreprindere oarecare/ o să facă proştii avere/ şi-or să admire de
De asemenea, un alt poem, Love story, trimitere ci chiar Hortensia Papa- la distanţă/ curajul nostru crescut în sere“.
ironică la un film în mare vogă în epocă, pleacă tot de dat-Bengescu“. Poemul Într-o astfel de atmosferă, în care „smerit
la aspectul delaţiunii, însă construieşte într-un mod rezuma astfel o critică dospeşte orzu-n hârdaie/ surd la revolte şi
ironic de excepţie, toate expresiile tehnice descriind acidă la sistemul de învă- la mânie“, îşi face apariţia şi Irod, ca simbol
comportamentul personajului fiind şi o trimitere ţământ românesc centrat pe tehnică şi care încerca absolut al dictatorului capricios şi crud.
ironică la adresa obsesiei inginereşti a regimului, să submineze educaţia umanistă, considerată utilă
Stalin însuşi livrând în acest sens o celebră definiţie de către regim doar când trebuia să preamărească În fine, la fel de explicită este şi
a poetului, care nu este altceva decât un „inginer al istoria neamului şi spiritul creator genial al popo- trimiterea de la începutul poemului
sufletelor“. Astfel, personajul „a fabricat trei copii cu rului român. ce dă titlul volumului, referinţă foarte
ajutorul unei femei“, apoi „miere cu ajutorul unor În volumul Exil pe o boabă de piper (1983), con- concretă la măreaţa realizare comunistă,
albine“, „a fabricat câţiva prieteni“, iar în final este tinuă referinţele dure la adresa practicilor sociale ale Canalul Dunăre – Marea Neagră: „Mai
rugat să fabrice din el însuşi „un duşman adevărat“, regimului, şi care, după cum am văzut, sunt din ce scobiţi un canal mai lărgiţi câte-un şanţ/
ceea ce îi reuşeşte pe deplin: „Un fost amic/ care s-a în ce mai explicite în această perioadă: „Cine sunt flegmei noastre nu-i sece izvorul“. Rim-
dovedit turnător talentat/ după ce-a fabricat trei co- Doamne inspectorii ăştia de scutece/ ăştia cununaţi baud devine aici mai mult decât simbolul
pii cu ajutorul unei femei/ măritând-o c-un dentist cu uşile interzise/ gata să-mi confunde copilăria tinereţii revoltate, ci şi figura tutelară a
ce emigra în America/ (frumoasă afacere, good bye cu o fabrică/ şi plapuma cu gara de nord?!/ Cum nonconformismului pitoresc într-o societate din ce
good bye!)/ s-a-nşurubat şi mai bine în pământul răsucesc ei puţin cheiţa parabolei/ şi fiul risipitor se în ce mai cenuşie şi mai şablonardă.
natal/ şi-a fabricat miere cu ajutorul unor albine/ pe întoarce în braţele poliţiei/ cum ştiu ei să respire/ De o expresivitate şi o îndrăzneală deopotrivă
care le-a reclamat la poliţie/ fiindcă mâncau polen încât mie să mi se stingă lampa/ când fluxul depune de acute, mizând pe metaforă şi intertextualitate,
din plantele întoarse spre Occident/ apoi a fabricat nebunii pe ţărm/ iar beduinului îi cântă conducta/ dar şi pe o incizie concretă la rădăcina realităţii,
câţiva prieteni/ mai uşor de manevrat decât stupii/ şi strigă să-i dansăm din buric“. Mircea Dinescu realizează prin poemele sale o cri-
randament continuu iarna şi vara/ câte-o viperă tică la început oblică, apoi din ce în ce mai directă
galbenă strecurată-n manşetă/ când îţi întindea a societăţii ceauşiste, inclusiv prin poemele care nu
mâna,/ foarte convingător/ când îţi detecta – un pui par a avea vreo tangenţă cu critica socio-politică,
de cancer în paloarea obrazului/ – o certitudine în dar care, prin simpla activare a resurselor imagi-
zvonul că te-nşală iubita/ când îţi vindea – o lampă naţiei, a modului inedit de expresie, a unei morale
care de fapt era a lui Ilici/ – un şifonier fără uşi prin hedoniste, dar care nu acceptă alte concesii în afară
care orice femeie te putea părăsi/ Până la urmă i-am de cele ale plăcerilor senzoriale, se opune categoric
spus: fii te rog bun/ şi fabrică-mi din tine un duşman peisajului uniformizant şi limbajului de lemn al
adevărat…/ Şi Doamne cât de bine i-a reuşit!“. discursului oficial, oferind o alternativă, chiar dacă
doar livrescă, în care, cu siguranţă, mulţi cititori de
atunci se vor fi regăsit. ■

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 7 (155) ♦ iulie 2016 11

Portretul literar Oana
și implicațiile sale BĂLUICĂ
Portretistica, în istoria artei nu a fost niciodată un
domeniu facil de explorat: artiștilor, cel mai ade- Volumul Portrete și restituiri literare reprezintă un să includem și nume precum Dumitru Ciurezu, Mircea
sea, li se comandau portrete de către negustori, demers necesar, echilibrat, redactat cu minuțiozitate și Damian, Elena Farago sau personalități intelectuale ale
cu grijă față de etapizări, genuri și personalități. Pe lângă diasporei, despre care publicul român știe, în esență, foarte
case regale, nobili și aristocrați. Rezultatele finale, portre- descrierile unor autori extrem de cunoscuți, unii dintre puțin. De asemenea, o poetă de anvergură și apreciată
tele în sine reprezentau un melanj foarte subtil între mer- ei canonici – Tudor Arghezi, I. L. Caragiale, Emil Cioran, în spațiul american, despre care în România se discută
cantilism (primeau bani în fucnție de gusturile clientului) Mircea Eliade, Panait Istrati, Ion Minulescu, Alexandru relativ puțin, este și Nina Cassian. A publicat, așa cum
și subiectivitate, atunci când în joc era reputația unui artist Macedonski, Norman Manea – lectorul are posibilitatea de menționează și Florea Firan, peste 50 de cărți de poezie,
cunoscut și talentat, pentru că acesta insera deseori detalii a descopri și filoane neexplorate (sau insuficient explorate) eseuri și proză, iar în sfera culturală new-yorkeză a avut o
și tușe care îl individualizau, menite să confere o doză de ale culturii române care, de la un timp încoace este redată largă audiență – poeme publicate în „The New Yorker“ și la
autenticitate dar și excentricitate lucrării. Sigur, acesta într-un mod absolut depreciativ, pusă la zid în fața altor edituri prestigioase, dar și selectate în numeroase progra-
era portretul artistic. Atunci când culturi occidentale, reproșându-i-se me culturale: „Poemele ei au fost selectate de programul
vine vorba despre portretul literar lipsa unor personalități marcante, vigu- Poetry in Motion, și s-au aflat afișate în metroul din New
Florea Firan este, de bune decenii, atât promotorul figurilor luminoase din Florea Firan roase, inactualitatea, imposibilitatea de a York, alături de poeți clasici și contemporani americani“.
literele mai ales oltene, fiecare prezentată cu o suită logic organizată de biografeme se sincroniza, firavul număr al unor cer-
cetători, autori sau savanți recunoscuți în Printre cele mai interesante descrieri se numără
(manieră destul de puţin cultivatădin care derivă cărţile ca atare, cât şi cel care coagulează staturile şi ecourile lor în străinătate etc. În acest sens, capitolul de cele ale lui Eugen Ionescu, Ion Biberi, Virgil Cariano-
sinteze care funcţionează simultan ca instrumente de lucru, ca „frumoasă şi [...] de restituiri al volumului ar putea acționa ca pol, Emil Cioran, Alexandru Ciorănescu (comparatist
folos în toată viaţa omului zăbavă“, vorba pateticului cronicar. un impuls cultural, dovedind, în ultimă redutabil, care a trăit în Spania, fiind extrem de apre-
instanță că nici cultura română nu este ciat de intelectualii care îi erau colegi: în orașul Santa
și conturată în peisajul românesc alPortretistica realizată de Florea Firan, pe lângă fluenţa abordării şi grija pentru atât de lipsită de personalități, cercetători Cruz de Tenerife putem găsi chiar și o stradă numită
racordarea premiselor la secvenţele de final interpretativ, ilustrează şi un polemism Florea Firan • Portrete ,si restituiri literare de anvergură sau autori care să își fi lăsat „Alejandro Cioranescu“), Alexandru Balaci, Norman
subreptice. Cum puzderie de tineri, mai mult sau mai puţin „furioşi“, doresc să , amprenta în străinătate. Manea, Andrei Codrescu.

istoriei literare), lucrurile devin șiescaladeze treptele gloriei culturale, în regim turbo, profesorul universitar craiovean Dacă ne gândim doar la Martha Bibliografia vastă, fragmentele descriptive concise,
vine, fără admonestări directe ori încruntate gesturi ex cathedra, cu o lecţie de amintire, Bibescu, fiică a ministrului Ion. N. intense, redutabilul talent de a organiza și echilibra dis-
al cărei ax, deopotrivă filosofic şi pedagogic, rezidă în evidenţierea devenirii cuiva. Lahovary, cu o educație primită în Bel- cursul, acribia sunt elementele care l-au ajutat pe Florea
gia, o cultură solidă și vastă, călătorii Firan în acest periplu care, cel puțin pentru generația
mai complicate; mercantilismul nuPortretele, în integralitatea lor, propun, mai întâi, un repertoriu de formatori ai tânără reprezintă un imens câștig: portretele se pot
respectivelor personalităţi în faza lor emergentă, iar apoi o etapizare din care răzbate lectura ușor, independent unele de altele, pot fi consul-
ideea de muncă susţinută, eventual de suferinţă şi sacrificiu, cu detalii speciale în tate atât pentru date biografice cât și pentru aspecte ale
creației culturale, se pot stabili analogii, simetrii și filoane
își mai dispută o parte din teritoriu,situaţia emigranţilor (printre care Nina Cassian, Al. Ciorănescu, Andrei Codrescu, interpretative distincte dar, mai ales, ar putea reintra în
Virgil Ierunca, Dumitru Radu Popa, Petru Dumitriu, plus atâţia alţii, de asemenea circuit autori care își merită pe deplin locul în spațiul
importanţi...). nostru cultural. Atent și la receptarea autorilor în diverse
spații culturale, cercetătorul inserează și ample fragmente
însă portretul va rămâne subsumatNe reîntâlnim şi cu intelectuali tutelari dintr-o generaţie admirată, dar şi critice, aparținând unor comentatori variați, pe care le
controversată, nu numai la noi: Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu. Sunt analizează apoi, obiectiv și contextual, astfel încât viziu-
destule consemnări de vieţi aici, à vol d’oiseau, din care simţi, distinct, cum corpul nea asupra unui autor să capete cât mai multă substanță
și să se apropie într-un mod cât mai autentic de ceea
unor elemente extrem de impor-suferă şi mintea strigă. ce înseamnă descrierea unei cariere artistice: biografie,
Unele destine, începute în regim democratic şi umbrite de adaptări la totalitarism, traseu intelectual, note personale și receptare critică.
ne îndeamnă să punem o întrebare dintre cele mai banale, aparent, şi totuşi dintre
Portrete și restituiri literare de Florea Firan este un
tante – subiectivitatea, afinitățilecele mai tulburătoare: ce contează că mă confesez, dacă nu îmi pare rău? Ansamblul volum complex, compact și minuțios organizat; în esență,
se dovedeşte, însă, cât se poate de instructiv... el poate da notă și despre starea culturii de astăzi care, ase-
Florea Firan a reuşit să „împace“ construcţia cu fragmentul, iar asta ştie orice menea scriitorilor prezenți în volum are nevoie atât de o
prezentare autentică, lipsită de infatuare, demagogie, supra
personale, originalitatea, relațiileinterpretant că nu e deloc lesnicios, că a îmbina intransigenţa cu buna credinţă sună sau sublicitare (portret), cât și de o rediscutare, o recupe-
a ceva la îndemână, dar se dovedeşte o probă teribilă, atunci când elaborezi textul rare pluriperspectivistă a unor certe valori (restituire). ■
ca atare, după cum este, de asemenea, o dificultate reală să explici că opera nu e

cordiale cu subiectul în cauză peneapărat ce vrea autorul ei. Peste tot observăm calmul şi tactul arhitectului dornic de
a lăsa o moştenire cu solizi contraforţi, nu o adiţionare de tomuri cu picioare de lut.
Meritul – în mod clar, doar unul dintre ele! – lui Florea Firan consistă în atitudinea

de-o parte, detașarea, obiectivitatea,sa de comentator, una care îmbogăţeşte profiluri literare, fără a le împodobi inutil şi
matriţează chipuri expresive apte să persiste în urmaşii profesori sau în progeniturile
lor cu simţ estetic sau respectuos identitar. Ceea ce nu este deloc puţin, iar cei care

limpezimea și rigoarea științifică peau montat pietre pentru templul accesului la literatura română, precum Florea Firan,
ar merita, ei înşişi, măcar o pietricică pentru a lăuda o instanţă edificantă în mijlocul

de altă parte. În aceste circumstanțe,unui popor care se obişnuieşte cu greu, cum vedem, să-şi respecte valorile.
Gabriel Coşoveanu
portretul devine greu de controlat,ISBN978-606-674-056-2
stăpânit și conturatEditură acreditată CNCS cu acuratețSeR . efectuate prin cele mai exotice colțuri
Volumul profesorului Florea Firan SR ale lumii – Persia, Cairo, Constanti-

– Portrete și restituiri literare („Scrisul Românesc“, 2014) nopol, Stockholm, Moscova, Madrid –, premiată de
dovedește exact de câtă tenacitate, acuratețe, rigurozitate și Academia Franceză, apreciată de cele mai grele nume ale
răbdare trebuie să dispună un cercetător al istoriei literare intelectualității franceze, precum Marcel Proust (volumul
înainte de a parcurge acest drum sinuos, dificil și cronofag autoarei, La bal cu Marcel Proust redă în mod savuros și
al inventarierii prin intermediul portretului literar. autentic detaliile acestei întâlniri) putem observa cum,
Florea Firan nu este, de altfel, la prima încercare de-a lungul timpului, cultura română a beneficiat de câ-
atunci când vine vorba despre portretul literar: volu- teva nume ilustre, comparabile, prin destin și cultură cu
mul Profiluri și structuri literare. Contribuţii la o istorie multe altele din istoria occidentală. Descrierea Marthei
a literaturii române a apărut în 1986, fiind continuat Bibescu de către profesorul Florea Firan culminează cu un
abia în 2003 (carte care, din chiar spusele autorului, a fragment emoționant, pentru că se reiterează, astfel, inten-
întâmpinat numeroase dificultăți cauzate de cenzura sitatea vieții acestei autoare, ca intelectual și ca om de lume
vremii, chiar era pe lista cărţilor ce trebuiau retrase (socialite, cum ar spune englezii): „A fost considerată una
din librării și topite); un alt volum de Portrete literare a dintre cele mai inteligente femei din Franța, iar frumusețea
apărut în 2007, continuarea lui, Portrete în timp apărând ei i-a cucerit pe prințul Wilhelm, moștenitorul tronului
în 2012. Avem de-a face, deci, cu un istoric literar care Germaniei, și pe regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei, Casa
depășește cu mult, atât prin operă, cât și prin substanță de modă Dior, a cărei reclamă Martha fusese ani la rând,
diletantismul și superficialitatea care caracterizează, de realiza pentru ea ținuta vetimentară specială. A iubit, a
la un punct încolo, spațiul românesc. fost iubită, a iubit viața“. Tot în cercul restituirilor, trebuie

Festivalul Internațional de literatură
„Tudor Arghezi“
În perioada 19–22 mai 2016 la Tg.-Jiu și Tg. Căr-
bunești a avut loc a 36-a ediție a Festivalului versiunile româno-greacă (traducere Silvana Ponti) și român; Silvana Todea-Ponti, poetă și traducătoare de
Internațional de literatură „Tudor Arghezi“, organizat româno-maghiară (traducere Attila Balazs). origine română stabilită în Grecia.
de Consiliul Județean Gorj, Centrul Județean pentru
conservarea și promovarea culturii tradiționale Gorj, în Laureații acestei ediții au fost: Xiao Xiao din China Criticul literar Nicolae Manolescu a fost declarat
colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România, Festi- – Marele Premiu Tudor Arghezi și titlulde cetățean de Președinte de Onoare pe viață al Festivalului.
valul Internațional s-a constituit în spațiu de manifestare onoare al orașului Tg. Cărbunești; Premiilor Opera Om-
a valorilor literare actuale, prin promovarea tinerilor nia: Katika Kulavkova din Macedonia, Alex Ștefănescu, La secțiunea „Bilete de papagal“ pentru grupaj de
creatori și acordarea de distincții (care identifică speci- Liviu Ioan Stoiciu, Ioan Hirghiduș . poezie Premiul I a fost decernat Anei-Maria Sîrbu
ficul acestui festival) scriitorilor consacrați. Traducerea din Rm. Sărat, iar premiul pentru volum în manuscris
operei lui Arghezi în limbi străine a constituit de câțiva O secțiune specială, cu o semnificație dublă (valoa- Mariei Eliza Liță din Târgoviște.
ani elementul inedit și generator de colaborări remar- rea creației proprii și promovarea creației argheziene)
cabile între reprezentanții culturii din județul Gorj și a reunit scriitori străini, nume rezonante în cultura Ediția a 36-a a Festivalului a fost un eveniment re-
scriitori și traducători din Europa și Asia. Albumele europeană și asiatică. Invitați de onoare au fost: Gabriel marcat de mediile literare din țară și din străinătate și s-a
bilingve sub genericul Tudor Arghezi 11 poezii au ilustrat Grama, artist plastic român stabilit la Atena și membru constituit într-un reper pe harta culturală europeană. ■
creația argheziană în franceză, engleză, sârbă, bulgară. al Asociației Internaționale de Arte Plastice; Gyorgy
La această ediție au fost lansate Albumele bilingve în Lipcsey, artist plastic din Slovacia; Beatrice Bernath, Gabriela RUSU-PĂSĂRIN
artist plastic și poetă de origine română stabilită în Isra-
el; Roxana Bauduin, poetă româncă stabilită în Franța;
Balazs F. Attila, poet, prozator, editor și traducător

12 Nr. 7 (155) ♦ iulie 2016 Scrisul Românesc Poezie

Andrei Poeme poate-i numai chițibuș estetic.
CODRESCU Soția cherestegiului doar ce era să le-arunce-n foc.
adresează-te lui drept Señor Moarte Nu erau destul de bune pentru scânduri. Pielea lor fragilă
Întrebări vine pentru Taxa pe Copac nu lăsa loc de netezit. Ea ni le-a dat cu bucurie
chiar cu o secundă înainte să le-arunce pe rug.
Lisei C. Îmi vor face un bun umbrar de lenevie și gândit.
Merită să salvezi orice din foc pentru artă.
Ele pot înrăma și un altceva mai tragic decât gândul.
Poate o să-ngheț lacul și-o să mă dau pe ele ca o sanie,
un lemnofil deasupra acestor ochi ce numai în joc îmi
întorc privirea.

Calitatea întrebărilor îți dau o aură, Curiozitate! bonhomie internetul
Ele s-au îmbunătățit, la fel și noi când soții
ne-au zis „Dacă-l poți găsi pe Google nu mă întreba.“ pentru pat nolan dacă toate simțurile tale sunt ocupate
Ororile istoriei, schismele, bluzele sfâșiate într-o zi m-am decis să lucrez la roman Dumnezeu nu va mai avea unde să șadă
s-au dus cu vântul în fața Marelui Zid al informației, în cafeneaua la vie en rose dacă toate circuitele tale sunt ocupate
sau așa părea când faptele spontane fuseră alungate de Data. care mirosea a loțiune de plajă necunoscutul nu te poate ajunge
Apoi Data a devenit și ea dubioasă ca limbajul din care localnicii își gustau cafeaua misterului nu-i plac apelurile în așteptare
era făcută și fantoma ei, Fantoma-Google, s-a ridicat cu lapte mult lapte era închide și sună pe altcineva
din sprâncenele noastre sceptice de satiri uimiți, un concurs monden de răbdare întotdeauna trebuie să ții o linie deschisă
nimfe jenante, dansatori neinstruiți și nătângi îndrăgostiți. la alte mese rapoarte și poeme în ciuda slujbei tale în închisoarea de sticlă
Am pus întrebări la care nici Pinterest nu putea răspunde. erau și ele scrise dar în mare parte slujba ta full-time în închisoarea de sticlă
Oare tații-și folosesc mormintele să ne condamne la poezie? picioare erau încrucișate și reîncrucișate. construind straturi în închisoarea de sticlă
Acea mână ridicată cu pata sa strălucitoare de sudoare Peste ziarele mototolite se ridica fumul de țigară folosindu-ți imaginația libertății
trasează o aură deasupra capului tău frumos îngrijorat? și prin articole rupte strategic ochiri piezișe să perfectezi transparența sticlei
Când o să revin în San Francisco o să te întreb astea în pat. urmăreau coapsele încrucișate mai mult decât literatura. sfârșitul slujbei tale de lustruit
Meniurile erau citite cu mare concentrare este sfârșitul imaginației tale
pastorală se auzeau accente australiene și englezești îți vezi picioarele de insectă înlănțuite
știrile erau groaznice dar sandwichurile bune în secunda în care mori
trăiesc în pădure meniul nu se „mai mare transparență“ „loc prea strâmt pentru picioare“
nu am mărunțiș în buzunare schimbase de ani stewardesa își cere scuze
niciodată nu zornăi monede muștele erau fericite transparență în stup există e chiar obligatorie
mașina de șantaj numită oraș totul e vizibil în afară de sinele tău de-odinioară
face bișniță cu zahăr și transformă blaturi de cedru din cheresteaua lui phil
bancnote mari în monede mici Traducere de Alexandru OPRESCU
nu am mărunțiș în pădure unde schimbarea Zeițele de cedru se întind pe capra de lemn Din vol. Arta uitării, în pregătire
este o constantă sunt prea leneș s-o recunosc decojite de ploaia fină precum staruri de cinema
eu sunt Zornăitorul Schimbării Nevăzute blaturi sinuoase noduri cu ochii cochet puțin deschiși
peste următorul deal trăiește Păstrătorul de Ritm ne încrucișăm privirile făurite în ceea ce-mi place să cred
și Toboșarul ale cărui măsuri sunt în inima mea că este un val de pasiune interregnum dar
unul este un băiat altul o căprioară și cel de-al treilea

e un stejar
Perceptorul nu are o adresă fixă
dar când apare ai face bine să lași jos toporul

Poeme Mihai
DUŢESCU
Călăul altfel totul e bine, dragii mei, ușoară da casă
totul e bine... inima a ajuns în locul inimii. Orfeu
Călăul e îmbrăcat elegant
și e foarte atent cu propria persoană, Inima materie transparentă Orfeu tot o mai caută pe Euridice,
are degetele pătrate, dar curate, acum e în camera cealaltă
își spală în fiecare seară unghiile de sânge Inima îmi umbla prin tot corpul treceau stelele spre dimineață se uită prin cărțile mele
cu periuța albastră de pe etajeră într-o zi ajunsese în ochi cu coifuri strălucitoare alege anumite pasaje
călăul are și el tristețile sale, bunăoară și devenisem orb de tristețe ca o armată romană și le subliniază conștiincios
când i s-a îmbolnăvit canarul priveam lumea cu inima bătută de daci cărțile sunt scrise în altă viață
sau când a plesnit becul din baie lăcrimam cu cuvinte noaptea coborâse de pe cal în altă moarte
mai suferă pentru bătrâna lui mamă sensul cuvântului ca o piele și bea apă dintr-un izvor Orfeu e un bărbat frumos
care e paraplegică jupuită, ca o șa sub care sângele meu se dilata uitat înainte de vreme
în rest toate bune, omoară cu dibăcie calul a murit demult până devenea răsărit de femeia iubirii sale
nimerește perfect cu satârul hai, mai scoateți o găleată deveneam lichid și mă acum mă vizitează pe mine
golul dintre vertebrele 5 și 6 de apă din fântână strecuram pe sub uși a auzit că preaslăvesc iubirea
de la mijlocul gâtului ca să beau stelele treceam prin nările cailor a auzit că am murit
către mine însumi din dragoste
mai sunt și întâmplări neplăcute inima îmi umblă prin tot eram materie transparentă, Orfeu tot o mai caută pe Euridice
Maria Antoaneta l-a călcat pe picior corpul, desculță și însângerată semănam cu sufletul
când s-a suit pe eșafod de parcă ar purta o
a iertat-o că are sufletul mare rochie roșie, o rochie

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (155) ♦ iulie 2016 13

Dumitru Radu Din partea
cealaltă
POPA

Amazon a deschis o librărie!

Î n SUA, dar și în alte părți ale lumii, faptul că prin punere în comerț a Librăria Amazon, din Seattle
se deschide o nouă librărie, în epoca noastră, lui Kindle, cititorul digital
a cărților digitale, este în sine o surpriză, când care avea să aibă un succes editorilor. Deci tot tehnologia rămâne arma decisivă
vedem zilnic câte librării se închid, nereușind să global. Prin aceasta, s-a a Amazonului, chiar dacă, în acest caz, se ascunde
reziste concurenței noii tehnologii. Ca să facă știrea transformat într-un veri- sub aparența metodelor de vânzare tradiționale.
parcă și mai senzațională, librăria inaugurată nu tabil editor. Mai mult decât În ceea ce privește logistica viitorului, Jeff Bezos
de mult la Seattle, o librărie în carne și oase, cu atât, Amazon a organizat are viziunea substituirii treptate a mâinii de lucru
rafturi, cărți peste tot, care de care mai frumoase adevărate „cruciade“ con- umane cu roboți și droni (Amazon.com are la ora
și interesante, a fost deschisă, nici mai mult nici tra celor mai importanți actuală 222 400 de angajați).
mai puțin, de către majestatea sa exterminatorul actori din lumea editorială
librăriilor, adică de către Amazon care, întemeiat tradițională, așa cum a fă- Trebuie spus că, totuși, nu toate experimentele
cu 21 de ani în urmă la Seattle, a făcut, într-un cut-o cu Hachette, cu ven- lui Bezos (care anul trecut a avut un facturat total de
timp relativ scurt, adevărate hecatombe de librării dete și constrângeri dacă 88,9 miliarde de dolari din care vânzarea de carte a
tradiționale. Colosul digital fondat și condus de editorii se împotriveau și adus doar 5,25 miliarde) au fost încununate de suc-
faimosul Jeff Bezos, s-a impus consumatorilor ame- nu acceptau condițiile sale ces. Când, în 2013, el a achiziționat The Washington
ricani – și apoi în lumea întreagă – mai cu seamă tarifare, într-atâta încât și-a Post multă lume se aștepta că avea să revoluționeze
prin vânzarea online a cărților. Prin prețuri reduse, atras chiar criticile aspre ale publicația, ba chiar și modul de a face ziaristică. Au
livrarea promptă la domiciliu, constituirea unui unor laureați ai Premiului trecut însă mai bine de doi ani și cotidianul a rămas
catalog virtualmente nelimitat, Amazon a operat Nobel pentru literatură... aproape la fel. Tot așa, în calitate de editor de cărți,
o adevărată revoluție în domeniu. Pe scurt, în mai bine de două decenii și-a depășit Amazon a obținut rezultate destul de modeste. Iar
vânzările de e-book ce păreau destinate unei creșteri
Pornind de la cărți, un produs-cheie pentru a și oarecum înstrăinat scopul inițial. de neoprit stagnează în mod vădit în ultima vreme. În
înțelege gustul clientelei (și construindu-și o imensă Iar acum, chiar asupra cărților fond, nu e nicăieri scris că o tehnologie nouă trebuie cu
bază de date de cărți de credit, adrese, emailuri etc.) necesitate să înlocuiască total una veche, pe aceea ce o
întreprinderea lui Jeff Bezos s-a diversificat rapid, Amazon face, parcă simbolic, un pas cunoaștem de la Gutenberg încoace. Ele pot coexista
ajungând în ziua de azi să vândă aproape orice: nu înapoi. Prima librărie fizică cu firma foarte bine. Faptul însuși că Amazon a deschis o libră-
numai CD-uri și DVD-uri, adică muzică și filme, Amazon s-a născut în University rie tradițională e un fel de recunoaștere că, implicit,
dar și produse electronice, medicamente, îmbrăcă- Village din Seattle, cu șase mii de cartea tipărită nu a murit, nu moare și probabil că mai
minte, cosmetice ba chiar și produse alimentare! În volume puse la vânzare și cincispre- are încă multe de spus! ■
prezent, Amazon este cel mai teribil concurent al zece angajați. Să fie oare asta un fel
hiper-magazinelor Walmart, pe care le-a depășit deja de regret postum pentru miile de Revista şi Editura
ca valoare a capitalului la bursă. Dar la cărți Amazon librari pe care colosul condus de Jeff
nu a renunțat nicio clipă, deși azi ele reprezintă doar Bezos i-a lăsat fără slujbă? În libră- Scrisul Românesc
mai puțin de zece la sută din facturatul gigantului rie se pot remarca anumite noutăți
comercial din Seattle. S-a lansat, în 2007, în e-book, tehnologice, care leagă punctul de Concurs de debut
vânzare fizic cu mega-magazinul
University Village din Seattle online al Amazonului. Pe rafturile Se adresează celor care nu au împlinit 35 de ani şi nu au
din față și pe mesele de display se debutat publicistic sau în volum.
află aceleași cărți care domină în
clasamentul vânzărilor online. Un spațiu special este Concursul se desfăşoară în următoarele secţiuni:
rezervat acelor cărți care au căpătat înalte aprecieri poezie, proză, teatru, eseu. Lucrările vor fi semnate cu un
de la cititori pe Amazon, de la 4,8 în sus (un sistem mo­tto, care se va regăsi, de asemenea, şi pe un plic închis
de recenzii online extrem de controversat, căci de ataşat manuscrisului. El va cuprinde numele şi prenumele
multe ori este trucat sau manipulat), Și, firește, există concurentului, data de naştere, adresa, numărul de telefon
o mare disponibilitate de Kindle pe care cumpărătorii şi premiile obţinute la alte concursuri literare.
pot să le încerce în voie înainte de a le achiziționa.
Surpriza cea mare constă în faptul că Amazon, Manuscrisele vor fi trimise,
timp de 21 de ani, și-a construit unul din punctele pân­ ă la data de 1 sept. 2016, pe adres­ a:
sale de forță tocmai din absența locurilor fizice de
vânzare: o economie imensă în costurile de gestiune, Revista – Editura
ca și posibilitatea de a opera o veritabilă revoluție
în logistica de vânzare a cărții. Dar inaugurarea Scrisul Românesc,
librăriei Amazon din Seattle nu poate fi interpre-
str. C. Brâncuşi, nr. 24, Craiova.
tată decât în aparență ca
o întoarcere la trecut. Jeff Un juriu alcătuit din critici şi istorici literari va acorda
Bezos vrea pur și simplu câte un premiu pentru fiecare secţiune, separat pentru
să demonstreze că, ajuns la revistă, separat pentru editură.
acest stadiu, el poate reuși
mai bine decât ceilalți chiar Relaţii suplimentare se pot obţine la
și cu o librărie tradițională. Tel: 0722/753 922; 0251/413 763
De exemplu, profitând de
enorma bază de date care îl
informează asupra gustului
diverșilor cititori, librăria
lui fizică va minimaliza în
mod serios numărul volu-
melor nevândute, volume
care îndeobște ocupă mult
spațiu, umplându-se de
praf înainte de a fi restituite

Scrisul Românesc Proză

14 Nr. 7 (155) ♦ iulie 2016

Adrian Vindecători sau iluzioniști
SÂNGEORZAN

Lumea vestică, plictisită de Dumnezeu, se spiri- turma de oi, capre, lame și măgari care venea din față frumos colorată, iar aspirina există în coaja unei răchite
tualizează tot mai mult, încât e greu să mai faci a intrat până la ultimul animal în casele oamenilor, și a fost descoperită de către germanul Bayer, care le-a
diferența dintre un șaman și un șarlatan. La reieșind în uliță după trecerea noastră. La fel cum au furat indienilor multe secrete farmaceutice.
New York sunt atât de mulți șamani încât unii au firme făcut indienii Americii de Sud la venirea conchista-
la ușă și nu m-ar mira să aibă nevoie de licență sau de un dorilor, doar că foarte mulți n-au mai ieșit deloc. Era În Guatemala la Chichicastenago în fiecare dumi-
sindicat. Spiritualitatea poate fi și ea instituționalizată, un sat construit exclusiv din piatră de către călugării necă dimineața preotul și șamanul se roagă împreună
dacă e profitabilă. Umblând prin lume, am cunoscut benedictini prin secolul XVI, care pe vremea aceea în biserică. Am fost acolo în noiembrie de ziua morților
șamani înțelepți și asceți exotici, unii pretinzând legături simțiseră nevoia unei comunități înghesuite. Aceiași și cimitirul era în flăcări. Ardeau focuri pe mormintele
misterioase cu spirite nevăzute, alții preferând discreția care au construit orașele Cuzco, Quito, La Paz, toate proaspăt vopsite de la cruce în jos. Șamanul aprindea
și anonimatul. În Valea Sacră din Peru am petrecut o la peste 3000 m. În catedralele de acolo Iisus e pictat focuri la intrare pe treptele bisericii și preotul se ruga
zi întreagă cu un șaman, relativ tânăr, cu o familie nu- negricios și mic, iar sfinții au trăsături incașe. în spaniolă și în limba tribului local, quinche. În munții
meroasă, mulți copii și o gospodărie prosperă așezată din Guatemala și Peru am văzut cele mai autentice
chiar lângă templul incaș Ollantaytambo. Era gata să ne Creștinarea incașilor n-a fost una ușoară, iar francisca- piețe de indieni maya și inca, ce încă nu au auzit de
ducă unde voiam noi, inclusiv în Amazon, în zone în nii, benedictinii și iezuiții au trebuit să-și pună imaginația China și de minunatele ei produse. Prietenul meu cu
care era folosită ayahuasca, un halucinogen folosit de serios la lucru. Imaginația și săbiile. Până la urmă i-au meditația strâmba din nas și ne certa de câte ori ne
indieni pentru a înlesni comunicarea cu subconștientul. convins că Mama Pacea, zeița pământului, e Maica Dom- vedea dând târcoale vreunei piețe. Am negociat prin
Unul dintre prietenii cu care călătorisem în Peru, medic nului, iar zeul soarelui e Iisus. A venit apoi Inchiziția care multe locuri în ultimii ani, din târgurile de antichităţi
și el, care dă credit energiilor și spiritelor nevăzute, ve- din fericire nu s-a ocupat de indieni considerându-i „fără africane care abundă în Manhattan, la cele din India,
nise din New York cu numărul de telefon al șamanului. suflet“, adică neoameni. Inchiziția nu tăia capete, doar Nepal, Thailanda, Burma sau Cambogia. În Peru am
Îmi spunea că el nu numai că meditează, dar că uneori micșora entuziasmul eretic. Cel mult îi ardeau pe rug. hotărât să nu-i mai arăt amicului meu măștile, zeii și
„meditează năprasnic“. E un român cu simțul umoru- femeile de ceramică ce se adunau prin bagajele noastre.
lui, altfel nu știu cum ar explica năprăsnicia meditației. Șamanii au continuat să practice până astăzi și din
Oricum, are tot felul de teorii printre care și că nu-i Mexic până în Argentina sunt în același timp preoți, Atunci, în Peru, după fantastica expediție la amfitea-
bine să iei cu tine obiecte de pe unde umbli, pentru că doctori și lideri spirituali. Halucinogenele gen peiotă tru și salină, șamanul ne-a invitat acasă și ne-a propus o
îți pot introduce în casă energii străine cu care nu vei sau ayahuasca sunt folosite pentru a intra în transă ședință de terapie spirituală. Adică un „grup therapy“
ști cum să tratezi. De câte ori opream printr-o piață în și a comunica cu spiritele. Probabil aceleași spirite cu care intra în cei 100 de dolari, apoi individual, dacă cineva
care cumpăram obiecte incașe sau măști, ne dojenea care încercăm cu toții să ne punem cât mai bine. Unele dorea, pentru 50 de dolari de persoană. Voi descrie sumar
năprasnic. Spunea că dacă tot nu ne putem abține, ar persoane care au folosit ayahuasca pretind că au avut ședința la care ne-am supus cu riscul de-a fi complet
trebui să consultăm la întoarcere o clarvăzătoare anglo- „revelații spirituale legate de rolul lor pe pământ, adevă- discreditat spiritual. În spatele casei omul avea o cameră
saxonă din New York, care pentru o sumă modestă poate rata natură a Universului, și că au învățat cum să devină șamanică în care ne-a așezat în cerc pe un covor incaș.
să ne spună dacă un obiect are energii negative. persoane mai bune intrând în alte dimensiuni etc.“! Eh, Pe pereți erau pictați condori, luna, soarele și multe stele.
eu doar am vomitat „năprasnic“ și cred că voi continua A aprins un fel de tămâie și ne-a da fiecăruia o piatră
În ziua aceea, pe Valea Sacră a Râului Urubamba, să folosesc apa minerală Borsec și aerul curat din New neagră, spunându-ne că sunt meteoriți. Mai avea în tru-
șamanul din Peru, contra 100 de dolari, ne-a luat într-o York. Nu am auzit de adicții la halucinogenele folosite sa șamanică pene de condor și o gheară de puma. Ne-a
dubiță și ne-a dus la niște terase folosite de incași pentru de indieni. Doar șamanul are voie să ți le dea, sau dacă invitat să rămânem singuri cu meteoriții și să medităm la
aclimatizarea plantelor. Un amfiteatru adânc și ciudat ești turist unul care zice că e șaman. În junglele din Peru, nemărginirea Universului și la Pământul care binevoitor
unde soarele bătea toată ziua. Sus, pe acel platou, la Columbia sau Ecuador se practică așa-zisul „ayahuasca ne rabdă. El a ieșit și ne-a lăsat pe întuneric. Problema a
peste 3500 m, urmașii incașilor încă ară pământul cu tourism“. Mulți vestici cu probleme emoționale sau cu fost cu pantalonii mei de fâș și cu faptul că nu-mi găseam
boi, folosind plugul de lemn, și seamănă porumbul cu adicții plătesc bani grei să-și verse veninul existenței locul nici în univers, nici pe pământ, ca atare am început
mâna. Poartă niște sandale eterne făcute din cauciuc de în junglă și să creadă că cineva poate să-i scape de el. să mă mișc și să fâșâi până i-am scos pe toți din minți și
roată de mașină, așa cum erau și opincile bunicilor noștri din transă. M-am întins, mi-am pus meteoritul sub cap
prin anii ’60. Valea Sacră arată măsura unei culturi care În Anzi, de la 2000 de metri în sus, ai amețeli, gâfâi, încercând să ațipesc puțin, dar era prea tare. După 10
ajunsese la un stadiu avansat, fără a fi descoperit roata și ai dureri de cap din lipsă de oxigen, ai vrea să plutești minute de foșneală m-au rugat toți să ies afară.
calul. Râul Urubamba fertilizează din belșug zona alpină dar te simți ca un cosmonaut complet ieșit din formă
și coboară apoi vijelios printre munți ca o prevestire și ți se dă să mesteci frunze de coca sau ceai mate. În Șamanul dădea mâncare găinilor și am intrat în vorbă
cenușie. După ce trece în viteză pe lângă Machu Picchu, jungla Amazonului trebuie să te ferești te umiditate și cu el. I-am spus că sunt gata să-i dau o sumă mare de bani
se deschide ca un evantai de apă și formează Amazonul. țânțari. Multe din plantele Americii de Sud sunt folosite dacă poate s-o facă pe soția mea să se lase de fumat. Mi-a
în medicină. Curarra, un drog care paralizează complet, spus pe cel mai serios ton că pentru asta trebuie să plece
Șamanul peruan ne-a coborât pe versantul celălalt e folosită azi pe scară largă în toate spitalele lumii pentru singur cu ea pentru trei-patru zile în jungla Amazonu-
al muntelui, la o salină incașă încă funcțională, anestezie generală. Floarea de atropină crește în Anzi și e lui, unde vor folosi ayahuască și vor medita. M-am lăsat
un loc ca de pe altă planetă. Nu se putea ajunge
acolo decât cu mașini mici datorită drumurilor Valea Sacră a Incaşilor sau Valea Urubamba, Munţii Anzi, Peru păgubaș. Apoi o prietenă apropiată din grupul
înguste. Niciunul n-am bănuit ce se afla în vale, nostru a intrat la ședință individuală de purifica-
până n-am ajuns la salina terasată. Apa sărată re, iar eu am stat sub un copac mare timp de trei
ieșită din munte era dirijată și lăsată să curgă ore și am privit templul Ollantaytambo. Cel din
prin tuneluri și puțuri superficiale terasate, în pietre uriașe de granit tăiate perfect drept cu mul-
care apa se evapora iar sarea se usca la soare ca te sute de ani în urmă, nu se știe cu ce, cărate nu
o carcasă țestoasă într-un Olimp incaș. Cred că se știe de unde, cum, de către cine, puse una peste
zeilor le plăcea porumbul fiert și sarea. alta fără ciment. Sunt atât de perfect aliniate că
nu poți introduce între ele niciun credit card de
La un moment dat mașina s-a blocat pe plastic. Am încercat. Sus, pe versantele munților,
un drum incredibil de îngust cu prăpastie pe mai există și azi depozitele de porumb, cartofi,
dreapta și o surpare de teren în față de care alimente care se păstrau pe vremea incașilor ca
n-am putut trece. Am coborât speriați și am într-un frigider comunal.
continuat drumul pe jos, iar dubița a fost dată
cu spatele tot drumul, într-un marșarier al Într-un fel incașii au avut o societate de falan-
groazei. La urcare, trecerea prin singurul sat de ster, aproape socialistă. Trăiau împreună, munceau
munte de acolo s-a făcut în cel mai neașteptat împreună, împărțeau totul, dar aveau conducători
mod: dubița încăpea cât să poată trece singură și, mai ales, șamani. Prietena noastră a ieșit din
printre casele de piatră atașate una de alta, iar camera șamanului luminoasă și vindecată. Ne-am
luat la revedere și i-am propus să vină la New York
unde ar fi mare nevoie de farmecele lui. ■

Proză Scrisul Românesc Nr. 7 (155) ♦ iulie 2016 15

Prezentul continuu Carmen
FIRAN

În fiecare vară vin în România pentru două săp- se îmbracă nu ştii niciodată ce sunt, claxoane, frâne grijă. Nu trebuie să mă prevină nimeni că strada a
tămâni. Şi de fiecare dată am sentimentul că am şi ambreiaje nervoase, înjurături şuierate, un puls devenit un risc. Nici pe trotuare nu e mai bine, nu poţi
plecat ieri. Realitatea mă contrazice însă. Schim- intens care pare să ascundă mize puternice dar trece de maşinile parcate până în zidul caselor (pe stra-
bările sunt abundente. Şi cum cu mulţi ani în urmă am misterioase. Dacă în New York mă simt în control da Toamnei un Porshe stă bot în bot cu un Bentley).
decis să văd mai degrabă binele..., mă declar mulţumită. şi degajată, în Bucureşti sufăr un soi de regresie, Mă urc într-un taxi după ce citesc înainte cu atenţie pe
Se construieşte, se repară, sunt restaurante bune, tineri încurajată şi de faptul că mi se repetă la tot pasul: tu uşă tariful, aşa cum am fost instruită. Îi spun adresa şi
frumoşi, maşini scumpe, milioane plecaţi la lucru nu mai ştii cum e aici, tu nu înţelegi, la noi e altfel, şoferul se năpusteşte în intersecţie de parcă am pleca
în străinătate care se întorc cu bani sau trimit bani şi în general mi se spune ce nu trebuie să fac, în ce la război. Instinctiv, dau să-mi leg centura şi mâna
acasă, se călătorește, lumea îşi vede de treabă,
dincolo de disputele jalnice ale politicienilor și Mihail Trifan – Nuduri intersectate, 2012 lui mă opreşte autoritară: Ce faceţi, doamnă?
de caracatița corupției. Parcă în ultimii ani nici Păi cu mine în maşină, se poate?! Credeam că
limba română nu mai e așa stâlcită pe stradă sau taxiuri să nu mă urc, cum să-mi protejez portofelul e obligatoriu, că vă amendează dacă... mă scuz
la televizor. Vulgaritatea şi înjurătura de fiecare şi celularul, pe cine să nu întâlnesc, ce să nu cred cu voce moale. Pe Mine? Cine să mă amendeze,
zi care păreau să fi ajuns monedă de schimb în din ceea ce văd sau în ce cheie să citesc situaţii, hoţii ăştia? Fiţi doamnă serioasă, nu vedeţi ce
relaţiile cotidiene, sunt și ele ceva mai palide. declaraţii, grupuri de influenţă. Pare să existe ceva, e-n ţara asta? Văd, dar asta nu ajută... Mie-mi
altceva în spatele fiecărui lucru, ţi se lasă impresia că spuneţi?! Trăim în junglă, vă spun eu! Rămân
Sigur, e tot mai bine, dacă priveşti din avion realitatea ar fi dublată de o alta, numai de oamenii cu centura de siguranţă agăţată în aer şi nu
şi vezi doar o parte a versantului, îmi răspunde locului cunoscută. Mă trezesc timorată şi provinci- îndrăznesc să o prind de teamă să nu-l supăr.
cinic o prietenă deţinătoare de multe moşteniri, ală, orice rostesc este imediat contrazis de zâmbete Şoferul fumează cu mâna scoasă pe geam şi de
revendicări şi recuperări, pe care entuziasmul ironice superioare adresate naivităţii mele. Nu poţi fiecare dată când depăşeşte la milimetru câte
meu la revenirile în ţară o indispune, contrazi- admira pe nimeni şi nimic căci descoperi că nu e o maşină mi-e teamă să nu i-o zboare. Alege
cându-i viziunea catastrofică din care şi-a tras cine sau cum ai fi crezut. Dar şi dacă îţi manifeşti nişte scurtături şi în timp ce ne zgâlţâim ver-
mereu energia şi din care a trăit suficient de îndoiala asupra vreunei valori de moment declarată tiginos, devine tot mai congestionat şi nervos,
bine, şi înainte, şi după... Probabil că în vreo bun naţional rişti aceleaşi discursuri moralizatoare. nu din cauza gropilor şi denivelărilor la care
zece ani s-ar putea vorbi de o Românie valabilă, pare să fi ajuns imun, ci pentru că îmi face o
îmi spune un optimist. Nici vorbă de aşa ceva, Canicula şi traficul infernal tind să compromită sinteză critică la zi a situaţiei politice care îl
mormăie trist un artist pensionar, n-o să scăpăm vara bucureşteană din imaginaţia mea. Traversez cu înfierbântă peste măsură. Jargonul este şi el pe
niciodată de corupţie şi sărăcie. Plus lumea care s-a măsura grozăviilor prin care, în viziunea şoferului,
dat peste cap, suntem în coasta Rusiei, iar NATO vrea trece ţara. Dau din cap din când în când, circumspec-
acum să scoată castanele din foc cu scutul antirachetă tă, încercând să-mi dau seama cât mai avem până la
plasat la noi. Deveselu, ironic nume! destinaţie. Între două semafoare mă lămureşte şi că
americanii şi-au dărâmat singuri turnurile pentru a
Sunt cu mintea de partea optimistului şi cu inima intra în Orientul Mijlociu să ia petrolul şi să le facă pe
alături de artistul acrit. În fond, suntem într-un plac evreilor, că n-au ajuns pe Lună niciodată, și vai
loc al paradoxurilor şi întretăierilor de drumuri, de capul lor pe cine au băgat în Casa Albă. Trecem pe
oscilând între lamentaţie şi bravadă, între fatalism lângă o biserică, lasă volanul şi îşi face câteva cruci,
şi utopie, sărind cu uşurinţă din tragedie în farsă, urmate la scurt timp de două înjurături grosolane la
găsind mai la îndemână băşcălia şi derizoriul de- adresa unei mașini care ne blochează cursa. Ajungem.
cât forme de a ne lua în serios şi a căuta soluţii, ne Plătesc. Cobor. Maşina zvâcneşte spre atacul următor.
trezim ba victime, ba procurori nechemaţi, mari Respir. O stradă cu case vechi boiereşti. Linişte, miros
iubitori de scenarii și teorii ale conspiraţiei. Cei de tei amestecat cu soc şi caprifoi. Tufe de lămâiţă. Un
care se lamentează cel mai mult pe tema destinului câine blând mă priveşte din spatele gardului. ■
nedrept de a fi ignoraţi de marile culturi ori nerăs-
plătiţi pe măsura talentului, sunt de multe ori cei Cărţi primite la redacţie
care evită confruntarea internaţională şi preferă să
rămână profeţi în satul lor. Născuţi poeţi şi mane- • B. Fundoianu – Benjamin Fondane: o nouă lectură, MJM, Craiova, 2016, 100 p.
vrând admirabil metafora, vom afla mereu calea de Ediție îngrijită de Michael Finkenthal, Claire Gruson, • Lucian Strochi, Ancadierul, Ed. Cetatea Doamnei,
supravieţuire, mă consolez sub privirile mustrătoare Roxana Sorescu, Ed. Universității „Alexandru Ioan
ale prietenei mele care îmi spune că nu mai crede în Cuza“, Iași, 2013, 406 p. Piatra-Neamț, 2014, 500 p.
nimic, dar se duce în fiecare duminică la biserică. • Cornel Paiu, Paznicii pereților. Secundus, Ed.
• Mihai Gheorghiu, Reversul istoriei. Eseu despre
Paradoxurile se înmulţesc de la an la an şi probabil opera lui Mircea Eliade, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2014, 166 p.
sunt mai vizibile pentru cel ce trăieşte afară: intelectuali 2014, 873 p.
de marcă fac apeluri patetice de înregimentare sub vreo
pulpană politică protectoare, în contradicţie profundă • Gheorghe Simon, Fiul Agapiei, Ed. Timpul, Iași,
cu nazurile elitiste cu care păreau să-i fi sedus pe mulţi; 2015, 112 p.
în timp ce ţara se emancipează şi merge înainte, cei mai
retrograzi par a fi rămas tocmai politicienii; deşi toată • Raul Constantinescu, Spre Aleph. Poeme, Ed. Cro-
lumea se plânge de lipsă de bani, salarii mici, preţuri noLogia, Sibiu, 2016, 236 p.
ridicate la benzină, mâncare etc., numărul maşinilor
sufocă oraşele iar restaurantele sunt pline în orice zi • Bianca Osnaga, Conștiința tragică eminesciană,
a săptămânii. Ne salvează doar economia subterană, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2014, 270 p.
îmi explică o vecină din blocul unde mi-am păstrat
apartamentul şi pe care Primăria a trântit o bulină • Mihalache Tudorică, Nastrafia, Ed. Autograf
roşie. Se plânge de pensia ei de mizerie şi mă invită în MJM, Craiova, 2016, 378 p.
schimb să-i văd „mândreţea de casă“ de la Voineasa cu
termopane şi puţ de mare adâncime. • Tudorel Radu, Locul geometric al gândurilor. Po-
eme din eternul efemer, Ed. Crigarux, Piatra Neamț,
Bucureştiul trăieşte cu siguranţă o agitaţie apar- 2015, 88 p.
te, există o tensiune a străzii, febră în aer, bărbaţi
grăbiţi şi importanţi, fete frumoase care după cum • Carson McCullers, Inima-i un vânător singura-
tic. Traducere de Dorina Tulpan, Ed. Polirom, Iaşi,
2013, 312 p.

• Mihalache Tudorică, Ultimii Psalmi, Ed. Autograf

16 Nr. 7 (155) ♦ iulie 2016 Scrisul Românesc Eseu

Florentina Quiara Alegría Hudes
ANGHEL şi o poveste de viaţă

Recent am citit un volum, The Art of Dramatic luptat în Irak şi a fost lăsat la vatră din cauza unei spatele unor identităţi false, acestea au curajul să se
Writing/Arta scrierii dramatice, în care au- răni la picior, urmărit de fantomele războiului – în exploreze şi să comunice (comunicarea directă fiind
torul, Lajos Egri, ne dezvăluie câteva secrete disonanţă cu lumea sa. una dintre marile probleme actuale), în cele din urmă
pentru a scrie piese de teatru, şi nu numai, în acelaşi încercând să se descopere şi să se sprijine în spaţiul
timp enumerând o serie de scriitori de renume care Elliot, văr cu Yazmin şi crescut de mama acesteia, real. Hudes arată, astfel, rolul terapeutic al spaţiului
nu au avut nevoie de studii, şi cu atât mai puţin de se dezvoltă în relaţie cu alţi membri ai familiei şi în virtual pentru o categorie de oameni care se confruntă
reţete, pentru a scrie (William Shakespeare, Henrik raport cu spaţiul imediat ca vânzător ambulant ce cu adicţie şi fobii în lumea reală.
Ibsen, Bernard Shaw) şi pentru a rămâne în istoria încearcă să îşi rezolve o problemă din război în urma
literaturii. Aprecierea pieselor poartă, de fapt, marca căreia fantoma unui arab îl vizitează spunându-i ace- De ce Apă cu lingura? Piesa lasă loc de interpre-
vremurilor şi le dă timpului şi cititorilor puterea de leaşi cuvinte: „Momken men-fudluck ted-dini gawaz tare, în sensul de variaţii pe aceeaşi temă, însă, pe
a decide valoarea şi longevitatea unui dramaturg. safari. Rough translation, «Can I please have my larg, această sintagmă descrie relaţia tradiţională de
Aşadar, incitaţi de aprecieri şi dornici „să ştim“ dacă passport back?»“(„Traducere aproximativă: Îmi puteţi familie dintre părinţi şi copii, aşa cum şi-ar dori-o
o piesă contemporană are valoare şi cât de mult ne da, vă rog, paşaportul înapoi?“); în raport cu spaţiul aceştia din urmă (Elliot în cazul de faţă), timpul pe
putem baza pe decizia unui juriu cu autoritate, nu colegiului la care predă Yazmin şi care îi deschide care copiii şi-ar dori să-l petreacă alături de părinţii
putem decât să ne lăsăm purtaţi de povestea pe care oportunitatea de a colabo-
dramaturgul ne-o oferă cuvânt cu cuvânt pentru a o ra, pentru autenticitate, la Quiara Alegría Hudes
descoperi pe Quiara Alegría Hudes. Acele ingredi- producerea unui film despre
ente consistente pe care Quiara Alegría Hudes le-a soldaţii americani; cu spaţiul lor. În ciuda rolului terapeutic al spaţiului virtual,
combinat în piesa ei Water by the Spoonful/Apă cu copilăriei amputate de inva- nostalgia pentru comunicarea şi relaţiile directe este
lingura pentru a-i aduce premiul Pulitzer în 2012 zia drogurilor şi a spaţiului dominantă în piesă. Astfel, în cele din urmă, legăturile
sunt de fapt, dacă privim cu atenţie, la ea şi la alţi virtual în care s-a refugiat stabilite pe Internet între personaje se finalizează cu
dramaturgi de succes, aceleaşi care au construit-o ca mama lui biologică şi, în cele alegerea unora de a se întâlni în spaţiul real. Ca să
om. Până la urmă, aşa cum ne mărturiseşte Katurian, din urmă, cu spaţiul în care el stăm aproape şi de tehnica autoarei împrumutată din
protagonistul din Omul Pernă de Martin McDonagh, şi Yaz împrăştie cenuşa mătu- muzică – disonanţa –, momentul cel mai frumos al
„singura datorie a unui povestitor este de a spune o şii Ginny. Aparent destrămat, piesei, în care Oddesa le dă copiilor apă cu lingura,
poveste“, şi de cele mai multe ori aceasta este o frân- personajul central prinde este construit, în mod paradoxal, pe o situaţie de
tură din viaţa autorului. formă în procesul lecturii, criză, constând în boală şi lipsă de tratament, în care
pas cu pas, pe măsură ce con- prezenţa şi acţiunea directă, fizică a mamei sunt vitale.
Quiara Alegría Hudes, născută într-o familie flictele sale interne determi-
mixtă – tatăl evreu şi mama din Puerto Rico –, se nate de contexte nefavorabile Piesa dramaturgului Quiara Alegría Hudes este de
bucură de deschiderea pe care i-o oferă spaţiul cultu- ies la lumină: o decizie luată actualitate, tematica abordată vine în întâmpinarea
ral american pentru a-şi cultiva talentul şi a-şi spune în război; relaţia fragilă cu cititorului avid de noutate şi nonconformism, adu-
povestea, căci în fiecare piesă se regăseşte o secvenţă mama lui care administrează când dileme, compromisuri, disfuncţii şi negocieri de
din viaţa ei. Educaţia muzicală la Yale University şi cu succes un site pentru dependenţi de droguri, dar sezon, iar abaterile de la normele dramatice clasice
cea dramaturgică la Brown University au făcut ca care şi-a abandonat copiii pentru droguri; absenţa ţintesc o mai bună priză la public şi doza recomandată
în cele din urmă să învingă cuvântul. La Hudes ele- tatălui; refugiul în familia mătuşii şi relaţia cu Yaz, o de originalitate. ■
mentele existenţei comune, cotidiene, actuale sunt alternativă a surorii lui. Elliot este un personaj care
prezentate direct, nedisimulat: consumul de droguri; se caută şi se dezvoltă în lumea reală a conflictelor
dependenţa de Internet şi refugiul în lumea virtuală; fizice şi psihice pe fondul unei traume din copilărie şi
contrastul dintre identitatea din spaţiul real şi cea din al unei traume din război. Mama acestuia – Oddesa/
spaţiul virtual; impactul războiului din Irak asupra Haikumom, însă, un personaj tot atât de puternic
soldatului rănit şi incapabil să se reintegreze; relaţii conturat, se dezvoltă în spaţiul virtual, are o „familie“
intrafamiliale defectuoase; cancerul etc. În Water by pe care o poate „administra“ corect, ceea ce nu a putut
the Spoonful, o piesă ancorată în prezent prin teme, face cu propria-i familie. Internetul îi oferă Oddesei
personaje şi formă, Alegría Hudes îşi construieşte posibilitatea de a salva nişte vieţi şi de a educa nişte
un personaj, Yazmin (Yaz) – profesoară de muzică, oameni ascunşi în spatele unor identităţi virtuale.
şi o tehnică din muzică şi cuvânt – în disonanţă:
„libertate şi democraţie pentru sunetele urâte“. Aces- Evenimentele din cele două spaţii alternează şi se
tea dezvăluie o lume pestriţă ce se lasă selectată şi dezvoltă la început în paralel, creând suspans şi anti-
găzduită cu abilitate în spaţii ce interferează şi din cipând conflictul din intersecţia celor două lumi şi a
care se remarcă Elliot, un veteran american care a celor două personaje: Elliot şi Oddesa. Spaţiul virtual
le oferă personajelor posibilitatea de a fi sincere din

2 iulie 1936 – a murit Grigore D. Pencioiu, n. 1869, în Craiova; Calendar – Iulie Severin, m. 27 sept. 1990;
2 iulie 1978 – a murit Mira Simian, n. 1920, în Râmnicu Vâlcea; 21 iulie 1951 – s-a născut Ion Şt. Diaconu, în com. Por-
3 iulie 1950 – s-a născut Ioana Dinulescu, în Craiova; oraşul Balş, jud. Olt;
3 iulie 1923 – s-a născut Nicolae Paul Mihail, în Caracal, 9 iulie 1959 – s-a născut Leon Dură, în com. Dăeşti, jud. tăreşti, jud. Dolj;
m. 19 martie 2013; 21 iulie 1920 – s-a născut Violeta Zamfirescu, în Craiova,
3 iulie 1942 – s-a născut Victor Rusu, în Drobeta Turnu- Vâlcea;
Severin; 16 iulie 1939 – s-a născut Caius Dragomir, în oraşul Slatina; m. 4 oct. 2006;
4 iulie 1941 – s-a născut Virgil Dumitrescu, în com. Sto- 16 iulie 1937 – s-a născut Costea Marinoiu, în satul Valea 22 iulie 1945 – s-a născut Daniel Turcea, în Târgu-Jiu, m.
ieneşti, jud. Olt;
4 iulie 1942 – s-a născut Al. Doru Şerban, în com. Preajba, Gorunelului, jud. Vâlcea, m. 20 dec. 2011; 28 mart. 1979;
jud. Gorj; 16 iulie 1918 – a murit Mihail Strajanu, n. 2 oct. 1841, în 25 iulie 1950 – s-a născut Gheorghe Manafu, în Bucovicior
5 iulie 1931 – s-a născut Al. Oprea, în com. Goruneşti –
Bălceşti, jud. Vâlcea, m. 4 dec. 1983; com. Tiur, jud. Alba; − Vela, jud. Dolj;
8 iulie 1933 – s-a născut Tudor Băran, în satul Pojogeni, 19 iulie 1992 – a murit Dionisie M. Pippidi, n. 17 dec. 27 iulie 1937 – s-a născut Pan Izverna, în com. Malovăţ,
jud. Gorj;
8 iulie 1942 – s-a născut Şerban Foarţă, în Turnu Severin; 1905, în Craiova; jud. Mehedinţi, m. 2 dec. 2013;
8 iulie 1968 – a murit Petre Pandrea, n. 26 iun. 1904, în 20 iulie 1939 – s-a născut Ilie Guţan, în com. Drăgoteşti, 28 iulie 1935 – s-a născut Nicolae Fulga, în com. Vâlcele,

jud. Dolj; jud. Olt, m. 31 ian. 2003;
20 iulie 1943 – s-a născut Adrian Păunescu, în com. Co- 28 iulie 1947 – s-a născut Corneliu Vasile, în com. Do-

păceni, jud. Bălţi, Basarabia, m. 5 nov. 2010; brosloveni, jud. Olt;
21 iulie 1947 – s-a născut Fănuş Băileşteanu, în com. Săl- 30 iulie 1893 – s-a născut Mihail Celarianu, în Bucureşti,

cuţa, jud. Dolj, m. 29 apr. 2008; m. 5 dec. 1985.
21 iulie 1904 – s-a născut Ion Biberi, în Drobeta Turnu-

Cronică Scrisul Românesc Nr. 7 (155) ♦ iulie 2016 17
literară

Singurătatea Rodica
Sudului american GRIGORE

J ane Austen spunea că tot ceea ce-i trebuie în „goticul sudic“: imaginile groteşti, violente sau pect de care trebuie să ţinem seama, dacă e să avem
pentru scrierea romanelor sale e un spaţiu chiar înspăimântătoare i-au servit din plin pentru o imagine concludentă asupra acestui tip aparte
reprezentat de cadrul rural şi un număr a evidenţia anomaliile grave („boala“) de care su- de scriitură. Şi anume, capacitatea autoarei de a se
restrâns de familii care să-l populeze. Aparent ferea o întreagă societate plină de probleme legate folosi de nebănuitele resurse ale umorului, într-o
surprinzător, William Faulkner va ajunge, treptat, de apartenenţa rasială sau socială, precum şi de manieră comparabilă cu a lui Mark Twain, şi care
să înţeleagă şi să practice modernismul la nivelul numeroase dereglări psihice identificabile la nivelul va fi urmată de Toni Morrison sau Alice Walker. De
literaturii cam în acelaşi mod, fiind celebră mărtu- fiecarui individ în parte – consecinţe vechi şi de altfel, în substanţialul eseu The Russian Realists and
risirea pe care a făcut-o în acest sens: „Mi-am dat lungă durată ale Războiului Civil. Southern Literature, McCullers consideră că dimen-
seama că bucăţica mea de pământ siunea gotică despre care s-a spus că ar reprezenta
natal era, într-adevăr, un subiect Mick, eroina de paisprezece ani esenţa literaturii Sudului este insuficientă, fiind con-
despre care merită să scriu şi că din Inima-i un vânător singuratic, ştientă de rolul umorului la nivelul unei construcţii
niciodată nu voi trăi îndeajuns reprezintă o continuare – func- romaneşti. Edificator este, în acest sens, episodul
pentru a-l epuiza.“ Exact ceea ţionând la nivelul personajului din Inima-i un vânător singuratic în care micuţa
ce Tate şi Davidson înţelegeau cumva împotriva cronologiei – a Baby Wilson, o potenţială a doua Shirley Temple
prin „regionalism“, termen adus lui Frankie, din În vara aceea ver- este împuşcată accidental de Bubber Kelly, într-o
în discuţie de fiecare dată atunci de... (The Member of the Wedding, scenă ce parodiază tiparul clasicelor scene de gelozie
când se vorbeşte despre literatura 1946). Nebăgată în seamă de extremă dintre îndrăgostiţii din filmele hollywoo-
Sudului american. Spre deosebire numeroasa ei familie, Mick îşi diene. În plus, principala preocupare şi îngrijorare
de nostalgicii apărători ai „culorii doreşte cu disperare să facă ceva a mamei fetei nici nu se referă la sănătatea acesteia,
locale“ specifice vechiului şi, la important în viaţă: să inventeze ci la starea şi costul coafurii permanent a fiicei sale,
capătul lungilor ani de Război un aparat, să picteze un tablou cu totul improprie pentru vârsta acesteia, precum
Civil, deopotrivă îngenunchea- impresionant sau, dacă nu, măcar şi la costumul roz, de vedetă de cinema care nu va
tului Sud, reprezentanţii acestei să aibă un pian numai al ei şi să mai fi utilizabil. Iar exemplele de acest gen sunt de
noi orientări vedeau în regiona- compună o simfonie... Romanul în găsit la tot pasul la o lectură atentă a romanelor lui
lism singurul răspuns valabil din ansamblu descrie adevărata „ţară“ McCullers. Dar tot ele reprezintă şi dovada, dincolo
punct de vedere uman şi estetic (pustie, nu a făgăduinţei) dintr-un de orice îndoială că, uneori, în spatele umorului sau
la provocările epocii moderne. oraş din Sud, perfect asemănător a oricăror (şi oricâtor) elemente groteşti sau bizare,
Sigur, Sudul n-a fost singura re- cu atâtea altele din zonă, având nu se ascunde altceva decât singurătatea. O singură-
giune a Statelor Unite care a încercat să-şi afirme vreo treizeci de mii de locuitori tate de care cu toţii se tem, dar pe care nimeni nu e
pregnant individualitatea la începutul secolului XX, şi patru-cinci fabrici de bumbac. Personajele care dispus s-o recunoască: în Sud oamenii adevăraţi nu
dar succesul scriitorilor porniţi de aici a fost remar- populează acest ţinut par, în anumite momente, se tem de nimic... Nu întâmplător, Carson McCullers
cabil, el fiind extins până în anii ’40, reprezentând desprinse din povestirile lui Sherwood Andreson, spunea: „Toţi oamenii sunt singuri. Însă uneori mi se
ceea ce a devenit „The Southern Renaissance“. În McCullers continuând maniera grotescă impusă pare că noi, americanii, suntem cei mai singuri dintre
contextul acestei noi Renaşteri, comparaţia pe care de acesta. E vorba de oameni extrem de singuri, fie toţi. Dorinţa noastră de a descoperi mereu alte şi alte
majoritatea scriitorilor care o reprezintă trebuie să că e vorba despre Mick, fie de Biff Brannon, ambii locuri sau noi moduri de viaţă ne-a însoţit mereu,
o suporte este cea cu opera lui Faulkner. Numai că, izolaţi în mijlocul propriilor familii; sau de doctorul aproape ca o boală naţională; iar propria noastră li-
pe de o parte, acest model nu este uşor de egalat, iar de culoare Copeland, obsedat de ideea de eliberare teratură e marcată de acest semn al unui dor nestins
pe de alta, numeroşi autori nici nu şi-au propus să a rasei negre, fapt care i-a distrus, până la urmă, şi a unei nelinişti permanente.“
imite etalonul la care, dintr-o relativă comoditate a familia, însingurându-l complet; sau de Jake Blount,
conceptelor criticii au fost raportaţi cu toţii. În plus, cel ce nutreşte idealuri socialiste şi propovăduieşte Carson McCullers, Inima-i un vânător singuratic.
tot Faulkner a deschis calea afirmării unei generaţii în zadar ideile lui Marx pe aceste meleaguri, în faţa Traducere de Dorina Tulpan, Ed. Polirom, 2013.
de tineri scriitori care au reuşit, astfel, să se mişte unor oameni mult prea preocupaţi de mizerul câştig
mult mai uşor prin teritorii literare rar explorate zilnic pentru a-l mai asculta. Deloc întâmplător,
anterior, dar pe care însăşi opera faulkneriană le toate aceste patru personaje se împrietenesc cu
făcuse cunoscute cititorilor. Singer, cel care nu e nicidecum cântăreţ, aşa cum
pare a sugera numele său, ci dimpotrivă, e mut. Iar
Acesta este contextul în care trebuie discutate încrederea tuturor în el este atât de mare, încât ajung
scrierile lui Carson McCullers, autoarea care, prin să-i împărtăşească cele mai intime gânduri şi senti-
neaşteptatul său debut din 1940, reprezentat de mente. Fără să ţină însă vreodată seama de nevoia
romanul Inima-i un vânător singuratic, a dobândit de comunicare a lui Singer, care trăieşte, la rândul
rapid o neaşteptată celebritate. Întreaga sa operă, său, propria dramă, despărţit de unicul său prieten,
cu adevărat aparte în cadrul literaturii Sudului, este internat la azil; când află vestea morţii acestuia, Sin-
populată de personaje care depăşesc limitele nor- ger se sinucide, lăsând în urmă o mare durere, dar
malităţii – unele au dizabilităţi (Singer din cartea şi multe semne de întrebare, asemenea unor mişcări
amintită deja), altele sunt marcate de imposibili- insuficient explicate sau explicabile, asemenea des-
tatea comunicării (medicul de culoare Copeland chiderilor spectaculoase pe care le prefera la jocul
din acelaşi roman) – sau chiar suferă de un grav de şah, distracţia sa favorită. Toate personajele sunt
handicap fizic (Anacleto din Răsfrângeri într-un construite pe baza imaginii simbolice a jocului de
ochi de aur e pitic, negresa Berenice din În vara şah şi a implicaţiilor sale. Iar Singer, cel care le dă
aceea verde... are un ochi de sticlă albastră) sau in- tuturor impresia că înţelege şi – mai ales – că are
telectual (cum se întâmplă mai cu seamă în cazul lui capacitatea de a face jocurile, se sinucide, afirmând,
Antonapoulos din Inima-i un vânător singuratic). implicit, că nu fusese nici el altceva decât un pion pe
La fel ca şi alţi reprezentanţi ai literaturii Sudului o altă tablă de şah, într-o partidă ale cărei reguli nu
american, cum ar fi Truman Capote, Tennessee le stabilesc oamenii, ci, în acest Sud, doar hazardul.
Williams, Flannery O’Connor, Eudora Welty sau Cu toate că opera lui McCullers a fost cel mai
chiar (mai ales!) William Faulkner, McCullers adesea analizată din perspectiva elementelor gotice,
foloseşte frecvent procedee care au fost încadrate groteşti sau bizare care o străbat, există încă un as-

18 Nr. 7 (155) ♦ iulie 2016 Scrisul Românesc Poezie

Cornel Poeme Lucian
PAIU STROCHI

* și cer aripi Argheziană (elegie) Lovit fără veste
cum vei face să ne numești? și cer cer De celeste
cum vei izbuti să numești nenumitul? cad Cine te-a nins, femeie fără-apus? Stenahorii,
cum vei putea tu să iei în stăpânire necontenit cad De unde vii, din jos, de sus? Închis în cele tainice chilii,
fiii numelui nostru și-n cădere nu știu Zăpadă ești? Mai ningi și-acum? Se închina
alcătuirea lor în ce mă preschimb Gând otrăvit sau doar parfum? Cam așa:
carnea și oasele și sângele lor? și-n cădere nu știu cu ce nume Petală ești, răpită din livezi? „Și încă, Doamne, Ție mă rog,
cu ce putere? cu ce îndrăzneală? mă vor striga Ți-s umezi ochii... poate lăcrimezi... Să mă faci înțelept și alb inorog...
cum vei prinde tu numele nostru? și-n cădere nu știu la ce nume voi răspunde Cuvânt de ești, cine te-a spus? Slăvitule, spre tine,
în undiţa cărui adevăr? cu ce cucernicie? și nu știu unde voi fi! Blestem sau rugă, cine te-a adus? Plin de lumine,
Ești vis, căldură sau doar scrum? Privirile-ntorn:
(redevenind copil * O adiere, bifurcatul drum? Dă-mi, Doamne, în frunte un corn
vă voi putea numi odată voi deschide poarta grădinii Vocală ești sau sunet stins de flaut? Să fie, pe vecie,
întorcând spatele bătrâneţii le spun paznicilor Spre mine vii: să te mai caut? Săgeată spirituală,
întorcându-mi faţa către jucării poarta grădinii prin mijlocul căreia curge Te vrei privire: diamanturi verzi... Rază solară, sabia Ta tutelară.“
pe care va trebui să reușesc pârâiașul copilăriei Minciună ești: în tine oare crezi? Inorogul nu se lasă atins
să le fac și să le desfac De unde vii, din jos, de sus? Prima oară
le răspund paznicilor lumii) Cine te-a nins, înalt apus? Decât de-o fecioară;
De fericire ochiul mi s-a nins: Nu poate fi învins;
Cuvânt nu ești, cine te-a-nvins?
plâns de copil mă va odihni
* în sălcii uitate de timp Rondelul cuvântului Sonetul cuvântului – englez
dacă-mi întorc faţa către casa luminii peste care adie umbra părinţilor
eu însumi o binecuvântez voi ridica o piatră Sunt greierii limbile pământului Cuvintele sunt roiuri mari de fluturi
cu aripă muiată-n untdelemn găsită strălucind în bolta numelui Și păsările, celeste silabe Ce-ți năpădesc fără de veste – ograda,
de trup nu-mi voi aduce aminte Și frunzele, literele vântului Corăbii părăsind în grabă rada,
bătrânii și copiii și-n rotocoalele de apă Cuvintele, prea lungi nopți arabe. Iar pentru inimă și minte – scuturi
vor binecuvânta lumina voi întrezări snopul anilor Cuvintele-s semințele gândului, Cad peste tine, cum din munți cascada,
îngenuncheaţi Când mâna devine, crește din labe. Ca steaguri vii, imagini: poți să fluturi
Sunt greierii limbile pământului Vagi bucurii, tristeți adânci să scuturi...
cu albe frunţi odată voi deschide poarta grădinii Și păsările, celeste silabe. Ca pentru pești, cuvintele-ți sunt nada.
ating ceara altei lumi cu siguranţă Cuvintele sunt umbrele cântului: Cuvintele sunt prinse-n grele ruturi
din care se filtrează mă vor întâmpina Morți, vieți, trădări și tăceri îi sunt Și lumea-ntreagă pune-n acoladă;
tămâieri dulci nume întregi de prieteni roabe. Versu-n poem rămâne grav dovada
aproape urcaţi chipuri de strămoși Cuvintele sunt roua descântului Că fiecare silabă sapă începuturi.
în copacul vieţii luminoase În țări străine, viclene și slabe: Cuvântu-i sunet, semn, simbol, înscrisuri
aproape urcaţi Sunt greierii limbile pământului. Ce împletește vieți, dorințe, visuri.
în copacul smereniei *
bucurie mare fiecare ne scriem numele într-un copac Rondelul cărților
și numele fiecăruia cheamă păsări
* să construiască cuiburi în copacul Visăm mereu nu cărți, ci biblioteci Sonetul cavalerului poet
cad tot cad Și ne iubim, ascunși sub vagi cascade
mereu cad numelui Și mișcătoarele rânduri sunt poteci Mi-e gura iască, buzele de cretă,
le spun paznicilor și păsările aud chemarea și vin Și faptele sunt cele din balade. Cleios cuvântul, rânced, fad și visul,
parcă nu mai este în tot Universul (chemarea aceasta străbate munți și văzduh) Nu suntem nici prieteni, nici meteci, Luminii negre-i sunt demult promisul,
niciun punct fix de care să mă prind și păsările vin și se-așază pe crengi de cântec Din rafturi, câte-o carte albă cade. O rană vie port drept amuletă.
de care să-mi atârn lianele de nădejde ale fiecare om Visăm mereu nu cărți, ci biblioteci O urmă mi-a rămas (sau umbră) –
sufletului răsună în cântecul păsărilor Și ne iuim, ascunși sub vagi cascade.
în care să zăbovesc în care să-mi odihnesc fiecare om În scoarțe grele, ascunse ca în teci scrisul.
conștiinţa are un copac Sunt adevăruri prinse-n acolade. Cuvinte mă dezgroapă, mă regretă;
spre care să privesc precum îngerii în scoarța căruia „Învinge doar scrisul“ – spuneau vechii Cetăți mă știu (istoria secretă
dinaintea primelor fire de iarbă doarme numele lui Săbiei mele i-a citit înscrisul).
precum îngerii dinaintea primelor petale greci. Se vor găsi cronicari să-mi vândă
Biblioteci neștiute, tornade. Iubiri și spaime, cai nervoși și hamuri,
de trandafir Visez mereu nu cărți, ci biblioteci. Să-mi spânzure virtutea, fala-n ramuri.
De-aceea-n miez de noapte stau
cad fiecare om are un copac Inorogul
clipă de clipă cad care-i scrie numele pe trunchiul său la pândă,
și strig în împărăția acestui nume Nu mă mir Și așteptându-mi ultima izbândă,
și răcnesc vin păsări să-și construiască De ce Cantemir, Mă iscălesc și-nalț epitalamuri.
și mă cutremur de propria-mi cădere din frunze de lumină cuiburi Prinț al înaltei, albastrei melancolii,
și cer îndurare

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 7 (155) ♦ iulie 2016 19

Clipa răzvrătită Gabriela
a poemelor RUSU-PĂSĂRIN

U niversitar de vocație, poet și filosof, Vasile Din tunelul timpului se detașează „dureri care mor“, prima tentativă a eternităţii, ca să spunem aşa, de a opri
Macoviciuc a surprins critica literară prin „tăceri care dor“ (Sonetul Orianei). Consumarea timpul“. Cursul temporal este, astfel, fixat, întărit. Sin-
apariția volumelor sale la intervale parcă timpului interior este o ardere incandescentă cu teza dintre temporar şi etern nu face decât să exprime
prestabilite de un destin imprevizibil. Debutul a fost sentimentul finalului iminent: „la rădăcina umbrei/ prima sinteză – cea prin omul este un trup și un suflet,
reperat ca eveniment editorial și criticii s-au întrebat smerită lumina/ cât un priveghi“ (Despicarea fructu- sinteză produsă prin spirit. „Clipa este acest echivoc,
dacă acel volum, Versuri pentru caii sălbatici (E.D.P., lui). În Cele șapte strigări regăsim inflexiuni arghezi- în care timpul şi eternitatea se ating, iar acest contact
1994), structurat pe trei secţiuni, care îmbina limbaje ene, cadențe pentru „flori de mucegai“ și „cântece de [im]pune conceptul de vremelnic[ie] în care timpul nu
adversative într-o „programată unitate simbolică“ adormit Mitzura“, două straturi ale unei lumi văzute încetează să respingă eternitatea, şi în care eternitatea
(Al. Cistelecan) era chiar primul său volum. Cunos- cu ochii-cearcăne: o lume a lutului, a întrebărilor ce nu se opreşte să pătrundă timpul.“ Este viziunea lui
cându-l pe autor de câteva decenii, știindu-i modul ascund deznădejdea și spaima de neîmplinit. Kierkegaard la care se raportează și filozoful V. Maco-
de evaluare a situațiilor de excepție (iar creația este viciuc. De aici, poemele de-o clipă, o pledoarie pentru
un act de excepție) tind să cred că acei „cai sălbatici“ Vasile Macoviciuc frumusețea pierdută prin trecerea timpului, clepsidră
erau de mult timp ciopliți în metafore ascunse de dureroasă, rămânând un timp rezidual, al amintirii.
exteriorizările distante, specifice unui spirit care Chintesența stărilor lirice? „Retorica spaimei rupe Viața este o „întâlnire semnificativă“ afirma eseistul
arde interior de nerostirea cuvintelor purtătoare lumea în două: ochi și rouă“. „Deșertare de culori în V. Macoviciuc. Iar poetul V. Macoviciuc vede doar că
de multiple semnificații. Au existat trei etape de văgăuni/ până cu scrâșnet metalic se-oprește câmpul „iadeș e lutul“, iar imaginea finală este terifiantă: „Bu-
creație în destinul poetului-filosof: perioada debu- de maci/ și taci“. Este o evidentă trimitere a autorului la chetul de moaște sprijinit în toiag/ îndeamnă mânzul
tului, în care a irumpt vulcanic, biciuind cuvintele un volum al său de eseuri filosofice publicat în 1995 la să treacă un prag“ (Renoza clepsidrei).
și nesupunându-se niciunui canon, cu apariții E.D.P. și incitant intitulat Ispitele fericirii. Vasile Maco-
anuale (în 1995 va publica Raft cu insomnii, iar în viciuc este convins că „migrena existențială își găsește Rondelurile ce se constituie în secțiunea finală a
1996 Metafizica sub degetul mic), toate marcate de rezolvarea numai pe căile – nu tocmai îmbucurătoare volumului atenuează angoasele celui ce resimte trecerea
căutarea cu înfrigurare a unei lumi de dincolo de – ale lucidității. Diagnosticul și promisiunile – câte și vremii și tentația neantului. Sunt poeme de-o clipă apa-
sensul prim al decodării sociale, o lume a insom- cum ar fi – nu pot veni din altă parte decât sub forma rent liniștită, nicicum solară. Aceleași pendulări între
niilor creatoare; a doua etapă de creație s-a produs surogatului de fericire. Însă, așa cum e de ajuns o coloa- lumină și întuneric, între tentația elanului ascensorial
după zece ani și a dezvăluit o altă lume a trăirilor nă vertebrală pentru a fi vertical, este suficientă o idee, și dulcea cădere în abis. Puse parcă în oglindă Rondel
unei sensibilități exacerbate: Azilul de aripi, 2005; mult un principiu, o regulă, dumnezeiască, o pasiune –încă de la prima vedere și Rondelul diafan fac arc peste
Deschiderea pleoapei, 2005 şi Rondeluri pentru caii (n.n.) pentru a-ți vertebra sufletul și, domesticindu-l, clipa ce imortalizează trăirea unei pasiuni la nivelul
sălbatici, 2006. Un alt discurs liric, mai devoalat de să treci prin lume cu viață cu tot. Oricum, limpede senzualității: „iubito, simt aceeași mână/ speranțelor
criptările filosofice, scormonitor de întrebări care este că florile de câmp nu trebuie strânse cu combina cum face nod“, ca, privind peste umăr la Rondelul
neliniștesc în egală măsură, cu substrat obsesiv: „se (s.n.)“. Despre „nefericiri mărețe și fericiri lamentabile“ diafan să constatăm afirmația tranșantă: „prea multe
cuibărește-n viață moartea“. nu merită să strivești cuvintele. Caracterul autarhic vămi sunt între noi–/ tot vii spre mine dar n-ajungi/ mă
al fericirii dă vieții împlinire și o face de dorit. Între chemi în timp ce mă alungi/ întâmpin îngeri și strigoi“.
Și după încă zece ani poetul Vasile Macoviciuc, exi- excesul de speranță și fericirea lucidă se statornicește Este acel joc de început, inocența încă nepierdută.
gent cu sine până la autoflagelarea prin cuvinte sinteti- clipa de viață, dacă echilibrul interior nu este franjurat
zează tumultul creației definind Poeme de-o clipă. Este de angoase. Aici intervine retorica spaimei. „Omul se Omul este în angoasă tocmai în măsura în care este
un moment de autoevaluare din perspectiva relației cu apără împotriva groazei prin angoasă“ – susținea S. căutare de sine sub semnul posibilului. Kierkegaard
timpul, nu doar cel exterior, al lumii tuturor, ci mai ales Freud, „prin angoasă înțelegem cel mai adesea starea analizează, ca ipostază distinctă, angoasa care este
cel interior, al lumii sale de fantasme metamorfozate subiectivă provocată de perceperea dezvoltării senti- consecinţă a păcatului în individ.
în cuvinte care lovesc pendulul imaginar al unui timp mentului de teamă“ și numim această stare subiectivă
revolut. Clepsidra mă doare, mărturisește autorul. „stare afectivă“ (S. Freud, Introducere în psihanaliză. Regimul existenţial al angoasei cuprinde acele
Simte trecerea vremii, privește cu detașare dureroasă Prelegeri de psihanaliză. Psihopatologia vieții cotidiene, atitudini difuze, deopotrivă pasionale și dubitative,
„pântec nesătul-clepsidra“, este o cădere înăuntru, un E.D.P., 1980). prin care omul încearcă să-şi înţeleagă şi să-şi asume
neant care se definește prin ambiguități. situaţia/condiţia în lume, concluzionează filosoful V.
Vasile Macoviciuc aduce în prim plan angoasa Macoviciuc, analizând concepția despre angoasă a
Poeme de-o clipă sunt fulguiri metafizice, amestec reală, cea care se raportează la lumea exterioară și an- lui S. Kierkegaard (într-un articol publicat în Revista
de melancolie și tristețe existențială, o îngemănare goasa conștiinței. Analizând angoasa din perspectiva Institutului de filosofie).
a extremelor, Cronos, care trece ireversibil, și Eros, lui Kierkegaard, V. Macoviciuc surprinde definirea
care ar trebui să statornicească, să tezaurizeze clipa clipei: aceasta „nu este, în fond, un atom de timp, ci Timpul marchează malurile existenței: o preexis­
cea purificatoare a lumii interioare. Iubirea nu trece: de eternitate. Este primul reflex al eternităţii în timp, tență, despre care nu se vorbește decât în eresuri, și
ea este. Iar despre sine scrie: „nu sunt, exist“. „Înot și postexistență, de care toți se preocupă. Rămâne clipa de
singurul țărm e lumina/ pironul din palma lui Crist/ acum, o pendulare între malurile existenței. Rondelul –
din râpi de ecou mă șuieră vina – deși sunt nu exist“ despărțirea de maluri este apogeul trăirii sensibilității
(Cearcăne). Și totuși, viața este o dispută între cei doi reprimate: „și-n vraja liniștii mă las/ vârtejul inimii să
zei pentru asumarea întâietății în fața miracolului umple/ singurătatea-mi de pripas/ cu ce-s-ar fi fost în
vieții. Dincolo de cuvintele tăioase, sensibilitatea ce-a rămas/ când nici nu-i vreme să se-ntâmple“. Des-
camuflată cu dibăcie de cel ce știe cum să-și asume pre false realități și despre irealități rezonabile, despre
clipa ca pe o litanie angoasantă se așază ca irizare dia- singurătatea fundamentală și puterea ei regeneratoare,
mantină peste trup, neuitând a spune: „iadeș e lutul“. despre viața de-o clipă și clipa de viață – iată temele
Timpul se convertește în cuvinte, iar iubirea este un subscrise unui volum restitutiv al unei etape de creație
Țipăt în doi: „de ani am degetele oarbe/ de veacuri a poetului Vasile Macoviciuc. Filosoful este dublat de
ochii mi-s tăcuți/ și febra buzelor te soarbe/ în mine poet, iar poetul subjugat de filosof, o relație care pro-
iadul să ți-l muți“ (…) „cu oboseli asmut cuvântul/ duce angoasa, acea ambiguitate a trăirii în dorința de
s-aprindă cerul de sub ape/ cât împărțim rugul în păstrare a frumuseții de-Nceput.
două/ și din uitare îmi fur partea:/un mac târziu,
tu stropi de rouă/ să-mi duc spre zori singurătatea“ Prezențele poetice sporadice, la interval de un de-
(Țipăt în doi). Este o asumare a unui destin dureros, ceniu, fiecare perioadă constituindu-se în succesiuni
amintirile dor, iubirea sfârtecă lăuntrul, sinesteziile de volume, semnifică puterea de creație și rigoarea
unesc lumile de sunete, culori, gesturi, sentimente. cu sine și cu versificația șoi, mai ales căutarea unui
spațiu imaginativ, în care poetul, filosoful și eseistul să
regăsească viața ca o „întâlnire semnificativă“. Altfel…
„iadeș e lutul“. ■

20 Nr. 7 (155) ♦ iulie 2016 Scrisul Românesc Eseu

Adrian-Florin BUŞU

Petre Ţuţea sau Epistema unei naţii
Galeria marilor gânditori români, indiferent
că și-au construit sau au îmbrăţișat un sistem Legionară, al cărei membru a devenit, au fost și cele gânditor sunt mai valabile ca oricând, funcţionând ca
filosofic, nu ar fi fost completă fără prezenţa care au determinat autorităţile vremii să îl plaseze în un îndrumător, ca un ghid moral pentru individ și
lui Petre Ţuţea. Spirit critic, adesea acid până la causti- închisoare pentru o perioadă de treisprezece ani. Mai societate. Causticitatea remarcilor și cugetărilor lui
citate, acesta și-a atras antipatia prin ideile de tip milita- târziu, avea să declare cu amărăciune că timpul petre- Petre Ţuţea nu este suficientă pentru schiţarea unui
rist avansate, câștigându-și faima de anticomunist prin cut în închisorile comuniste a fost o perioadă irosită sistem filosofic. Oricât ne-am dori circumscrierea sa
celebra definiţie dată sistemului politic românesc de prin prisma faptului că nu a ajutat la desprinderea unui marelui univers al filosofiei, consideraţiile lui Ţuţea nu
dinainte de 1989: Comunismul este cea mai mare aflare popor de vechile mentalităţi înrădăcinate pe parcursul pot sta alături de monadele lui Leibnitz, pesimismul
în treabă din istoria omenirii. Opoziţia manifestată de a cincizeci de ani de opresiune.
marele gânditor faţă de un sistem politic ce nu a putut lui Schopenhauer, acosmismul lui
trece testul timpului și și-a dovedit ineficacitatea își Gabriel Liiceanu a încercat Spinoza, apriorismul lui Kant sau
are rădăcinile în convingerile militariste, patriotice de organizarea cugetărilor lui Petre raţionalismul lui Hegel. Și totuși,
altfel, pe care Petre Ţuţea le expunea vizavi de parcursul Ţuţea într-o schemă de sistem după anii ’90, s-a vorbit despre
istoric pe care acesta îl imagina poporului român. În filosofic: trebuie risipită din capul ţuţism, reprezentat de fapt de o
fapt, Petre Ţuţea milita pentru înmulţirea ca număr de locului o neînţelegere: cele „trei serie de cugetări lansate cu rolul de
indivizi a poporului român şi supunerea popoarelor sute douăzeci și două de vorbe a mobiliza spiritul românesc căzut
din zonele limitrofe României, popoare pe care le con- memorabile“ nu sunt simple vorbe în apatie și refractarism.
sidera venetice. Firește că aceste idei veneau în conflict de spirit, aforisme sau afirmaţii
cu propaganda partidului unic, cel care propovăduia paradoxale, care stau laolaltă Acest tip de filosofie fără sistem
înfrăţirea popoarelor proletare din estul Europei, astfel într-o vecinătate indiferentă, ci poate fi considerat, în cel mai bun
încât perioada petrecută în închisoare i-a oferit prilejul mai degrabă așchiile ţâșnite din caz, drept neo-socratic, în virtutea
de a reflecta asupra ideilor avansate anterior. coerenţa unui trunchi invizibil. adevărurilor enunţate de către Ţu-
Ele poartă, toate, marca sursei ţea și a caracterului moralizator al
Petre Ţuţea a frecventat un cerc elitist intelectual, unice a ţâșnirii lor și, strânse acestora. În ultima parte a vieţii,
din care făceau parte Mircea Eliade, Emil Cioran, laolaltă, recompun sunetul in- Petre Ţuţea s-a înconjurat de minţi
Eugen Ionescu, Constantin Noica sau Nae Ionescu. confundabil al lemnului original. tinere, deschise spre cunoaştere,
Acesta din urmă, un înfocat teoretician al dreptei Pe scurt, fragmentele trimit la şi a transformat Cişmigiul într-un
româneşti din perioada interbelică, a avut o mare sistem și, în îmbinarea lor, ele sunt templu grecesc prin care, asemenea
influenţă asupra lui Ţuţea, invitându-l să colaboreze sistem. Așadar, improvizaţiile lui lui Socrate, cu două mii de ani în
la revista „Gândul“ și marcând trecerea acestuia de Petre Ţuţea pot căpăta autoritate, sprijinite fiind de urmă, se preumbla pe aleile um-
la convingerile de stânga la cele de dreapta. În 1935 existenţa unui sistem filosofic discret. Deși au existat broase, practicând, cu fabulosul său dar oratoric, un
apărea Manifestul revoluţiei naţionale, semnat și de astfel de încercări de comasare a aforismelor lui Petre fel de didacticism filosofic menit să trezească spiritul
Petre Ţuţea, în care autorii propuneau un nou tip de Ţuţea și de interpretare a lor drept schemă a unui sis- critic în tinerii săi adepţi. Şi totuşi, Ţuţea rămâne unul
naţionalism, diferit faţă de cel tradiţional, și anume na- tem filosofic de sine stătător, considerăm că Petre Ţuţea dintre marii gânditori români, poate nu de anvergura
ţionalismul de tip legionar. Simpatiile faţă de Mișcarea nu a avut un sistem filosofic în accepţiunea tradiţională lui Blaga, Noica sau Cioran, dar care, prin spiritul său
a acestui termen. Cu toate acestea, judecăţile emise de eclectic, aduce o pată de culoare tărâmului monocrom
al filosofiei. ■

Căpitanul Ro: Dodo
NIŢĂ

Război în inima Europei?reaking News: „Pe teritoriul Ungariei... În ţinută intelectuală și mai ales mult umor, constituie in- unele dintre ele tipărite în zeci de mii de exemplare: Toate

Bdreptul localităţii Baja... la câteva zeci de kilo- gredientele acestui nou album de benzi desenate (primul pânzele sus, după romanul lui Radu Tudoran, Busola nu
metri în aval de Budapesta... fluviul Dunărea dintr-o serie de cel puţin 4 volume) lansat de editura arată nordul și Tânărul și marea, după scenarii de Octav
dispare pur și simplu în pământ!...“ Adenium la Târgul de carte Bookfest 2016! Pancu Iași, Șoimii Moldovei și Ion Vodă Cumplitul, după
După atâţia ani de pace, fragilul echilibru geo-stra- Banda desenată este realizată de maestrul Puiu scenarii de Radu Theodoru, Dim-Sarabandă în Golful
tegic al Europei este pe cale de a fi distrus de o grupare Manu, desenată și colorată de mână, după un scenariu Aden și Ioniţă Tunsu, haiduc de București, după scenarii
de răufăcători, niște super-răi cu puteri nelimitate și o imaginat și scris de Adrian Cioroianu, care debutează de Marius Leștaru, Omul Invizibil, după romanul lui H.
inteligenţă diabolică: contele Skar O’Tzke, domnișoara astfel și în domeniul celei de-a noua arte. G. Wells. Mulţi bedefili își aduc aminte cu plăcere de
Cotho Raontsa, tovarășul Vassinsky, conduși de ma- Puiu Manu (născut pe 14 septembrie 1928, la Bucu- serialul său de benzi desenate science fiction Trei luni
leficul Baron M, omul fără chip. Noroc cu simpaticul rești) este veteranul benzii desenate românești: de peste de vacanţă în trecut, apărut între 1990-1991, în paginile
student Mihai, a cărui viaţă va bascula pe neașteptate 60 de ani publică în mai toate revistele românești pentru revistei „Universul Copiilor“, re-editat – sub formă de
într-o frumoasă zi de mai, atunci când, în împrejurări copii și tineret. A semnat 14 albume de benzi desenate, album – de editura Lex Comics din Iași.
dramatice, va descoperi că el este alesul, omul sau, Adrian Cioroianu, cunoscut istoric, dar și publi-
mai bine zis, supraomul care va salva nu doar soarta cist, romancier și diplomat este și pasionat de benzi
României, ci chiar pacea Europei – Căpitanul Ro! desenate. Cititor fervent și colecţionar de albume
Îmbinând puterea Ursului dacic cu agerimea Ac- BD franco-belgiene (biblioteca sa numără multe
vilei romane, primul super-erou din banda desenată sute de titluri) Adrian Cioroianu nu ezită să-și afirme
românească s-a născut la confluenţa dintre lumea public pasiunea pentru cea de-a noua artă. A publi-
reală, istorie și magie! Bineînţeles, Căpitanul Ro (și cat numeroase articole despre și în favoarea benzii
nu, vocabula „Ro“ nu provine de la România), este desenate, în „Dilema Veche“, „Dilemateca“, „Lettre
și el înconjurat și susţinut de un grup de prieteni, Internationale“ etc. și a semnat prefaţa la Istoria
Cavalerul Trac, Ana Manola, Cneazul Igor și Shadow Benzii Desenate Românești (editura Vellant, 2010).
U.S. și sfătuit de profesorul Decenew. Cititor în copilărie al poveștilor desenate de Puiu
Suspans intenabil, bătălii nemaivăzute, numeroase Manu, Adrian Cioroianu își îndeplinește (încă) un vis
întorsături de situaţie, o sugestie de erotism, trimiteri atunci când semnează, alături de maestru, un album
la o bibliografie în egală măsură eclectică și de înaltă Octav Ungureanu, Puiu Manu, Adrian Cioroianu, Dodo Niță, Șerban Andreescu de benzi desenate cum nu s-a mai publicat la noi. ■

Cronică Scrisul Românesc Nr. 7 (155) ♦ iulie 2016 21
literară

Ștefan VLĂDUȚESCU

Lumea de altădată
se apropie de noi
După volumul de proză Dicţionar Comercial
Subiectiv (Scrisul Românesc, 2012), Alex i-l tot repetă acestuia: „Antrenează-te să taci“. Vorbind cretelor. Principalele personaje ale cărții au într-un fel
Maroiu vine cu o nouă carte, Anii cenușii. concis, Alexandru Marinescu învederează fiului unele sau altul contact cu Securitatea. Pe criteriul secretului,
Vol. I, Viața la periferie (Povestea lui Dan) (Scrisul minciuni spuse de Gheorghe Gheorghiu-Dej: „una Chinezu șantajează familia Georgescu (o familie de
Românesc, 2016), prima din proiectatele patru volume era ce spunea Dej și alta era ce spunea realitatea“, iar politruci, informatori la Partid) și apoi se angajează la
ale romanului. Tema generală o reprezintă libertatea fiul trebuia să înțeleagă situația și să tacă. Alături de Securitate. Angi Olteanu face informări la Securitate.
(libertatea de gândire, de exprimare, de călătorie). educația întru secret, Dan primește din familie ideea Pușa Iovan face note ce merg spre Securitate, apoi
Conform design-ului epic din Introducere, în tabloul de unui sistem de valori: școala, munca, meseria, sănăta- înainte de a muri (în urma unui avort) lasă un plic cu
ansamblu vor apărea „patru oameni, doi bărbați și două tea, respectul și familia. Se reține că: „deși am crescut informări către Miliție, cu care Sonia îl șantajează pe
femei“, „patru cursuri de ape unite în același fluviu care în mahala, eram neașteptat de respectuoși cu părinții Negoiescu. Nina Iovan, sora Pușei, trimite la Securi-
va curge către mare, către orizont, către libertate“. În noștri și cu ai celorlalți copii“. Pe de altă parte taxono- tate un plic și se oferă să devină informator. Mai întâi,
aceeași ordine de idei, eul auctorial (ca tehnică nega- mia oamenilor o preia de la Chinezu: deștepți (oameni în liceu, Dan refuză să colaboreze cu Securitatea. La
tivă și ca gest de auto-imunizare) se obiectivează și se care înțeleg și explică și altora), jigodii (înțeleg, dar nu inițiativa lui Chinezu, prietenul său „principal“, are
izolează de materia romanului: arată că „personajele explică nimănui) și imbecili (oameni care nu înțeleg o întâlnire cu ofițerul de securitate Nicolae Nedelcu.
și întâmplările“ nu sunt decât „rodul ficțiunii“ și că în- absolut nimic, dar explică totul tuturor). Din una dintre multele coincidențe ale cărții rezultă
tâmplarea răspunde de orice asemănare cu lumea reală. că acesta a fost coleg de liceu la Turnu-Severin cu tatăl
Din perspectiva faptului că Dan Marinescu se lui Dan, Alexandru (Sandu) Marinescu, și avea porecla
Romanul este scris la persoana întâi și înfățișează instruiește, se educă la școală, în familie și în societate, de Prăjină (dată chiar de la tatăl lui Dan). Sigur, Dan
câteva etape din viața lui Dan Marinescu: copilăria, acest prim volum al cărții se definește ca un roman al trebuia să țină secret faptul întâlnirii cu Prăjină și chiar
adolescența și prima parte a tinereții (aproximativ formării, ca un bildungsroman. Educația științifică și îl ține. În finalul romanului, după ce Prăjină îl ajutase
1955–1974). Născut în 1950 într-o familie de intelec- culturală și-o desăvârșește acasă și în școală, la liceu să se angajeze la Arpechim Pitești și să intre în partid,
tuali (tatăl, Alexandru Marinescu, fiind contabil șef și facultate. Caracterul și-l modelează, în special, în este pus la curent de respectivul că va fi mutat din 1
la o întreprindere din Popești-Leordeni, iar mama – societate, pornind de la precepte din familie. Educația decembrie 1974 la Petrol System Rafinarii – București,
funcționar la un depozit), Dan își trăiește copilăria la sexuală și-o face prin relațiile de diferite genuri cu în piața Rosetti. Urmează ca Dan să răspundă de mai
periferia Bucureștilor în cartierul Rahova, pe strada Nina, Angi Olteanu și Sonia Barbu. multe întreprinderi de comerț și să vină la sediul din
Harlei (o stradă ce lega Calea Rahovei de Șoseaua Mă- Rosetti doar în anumite zile. Prăjină nu are copii deși
gurele) la câteva stații de tramvai de strada Sebastian. Despre tot și în legătură cu toate, Dan Marinescu și și-ar fi dorit, după cum o mărturisește, un fiu ca Dan.
În această zonă își face și gimnaziul și liceul. Este un ceilalți copii sunt școliți, instruiți, antrenați și dirijați să Îi spune că va avea multe deplasări în străinătate, că va
elev silitor, printre cei mai buni din clasă și printre cei tacă, să țină secrete, să ascundă. Din pricina obstinației fi liber să călătorească, va lucra în comerț exterior, dar
mai apreciați din cartier. Prietenii săi cei mai apropiați cu care se antrenează să tacă, Dan devine timid și apa- că va avea obligația să facă informări către firma din
sunt Gelu (fiul unui paznic și cizmar), Gigi (fiul unui tic. În special în relația cu fetele, Dan este deosebit de piața Rosetti unde el (Nicolae Nedelcu) va fi un fel de
șofer), Aurică (fiul de lucrător la poștă), Constantin timid: atât Nina, cât și Angi și Sonia îl văd timid și îi zic director. Dan Marinescu acceptă funcția și primește un
Botescu zis Chinezu (fiul unui milițian) și Nina (fiica că este „fetiță“. Chiar mama sa îi reproșează tatălui său: plic ce conține un angajament de informator pe care
unui croitor și a unei croitorese). Împreună cu fiecare „îți seamănă, tăcut și fără inițiativă, mereu așteptând ar urma să-l semneze. Dacă refuză, nu-i problemă,
dintre aceștia, separat, Dan păstrează câte un secret, să se întâmple ceva fără să intervină direct“. pentru că se va înapoia la Pitești. În penultima pagină
de exemplu: tatăl lui Gelu câștigă bani din cizmărie a romanului se notează: „M-am tot întrebat: Oare dacă
fiind paznic, tatăl lui Chinezu ia de la serviciu diferite Cum perfecțiunea nu există, secretele din viața aș fi știut că peste cincisprezece ani va veni revoluția,
produse alimentare, mama Ninei face croitorie acasă oamenilor ajungeau să nu mai fie secrete. Pe acest pa- aș mai fi luat plicul? Cred că da“.
fără a plăti taxe. Constatarea lui Dan este că pentru a se lier, am evoca un dicton al lui Seneca: „Dacă vrei să-ți
feri de organele sistemului comunist, oamenii trebuie fie păstrate secretele, atunci păstrează-ți-le tu însuți“. Pe lângă această linie de forță secret-Securitate și în
să se supună secretului. Astfel, oamenii resimt secretul Neputând să-și gestioneze singuri secretele, personajele conexiune cu ea se consemnează și foamea, și frigul din
ca o limitare a libertății de exprimare și ca o restrângere le spun altora. Aceștia din urmă nu se simt totalmente case, și teroarea socială din anii regimului comunist.
a libertății de inițiativă și de acțiune. obligați să le păstreze; ba, mai mult, le utilizează pentru De asemenea, se evocă efectele tragice ale decretului
a-și satisface anumite interese. După cum se desprin- anti-avort din octombrie 1966, atât în planul restrân-
Toate personajele romanului au secrete: bunicul lui de din roman, secretele ajung finalmente la Partid, la gerii libertății sexuale, cât și în planul pierderii vieții
Dan a fost cârciumar de vază și nu vrea să se știe, căci Miliție și întotdeauna la Securitate. Hulită în ordine de către multe femei, tinere și adolescente.
dacă s-ar afla la serviciul ginerelui său, atunci acestea morală, Securitatea este adusă mai mereu în calea se-
ar avea de suferit; Pușa, sora Ninei, este angajată la Dincolo de ideatica și problematica aduse în
Electrotel și are o relație de amor cu șeful de personal discuție, romanul este notabil prin construcția perso-
Negoiescu (căsătorit, cu doi copii) și face note pentru najelor și prin unitatea sa psihologică, epică și stilistică.
acesta pe care presupune că respectivul le dă la Se- Articularea temei romanului în idei narative permite
curitate. Pușa rămâne gravidă, iar acest lucru trebuie autorului ca dincolo de virtuțile de analist să facă o
păstrat secret; familia Georgescu ține secret faptul că demonstrație concretă de psihologie și caracterologie
doamna Georgescu a furat din banii de cărți pentru aplicată. Urmărește etapele formării și consolidării
bibliotecă, iar Chinezu cunoaște secretul și îi poate interne a lui Dan ca viitor cadru de informații. Mai
șantaja în ideea că-i toarnă la Securitate. Acest tip de importante decât performanțele lui Dan de a tăcea și
secret îi ține pe oameni în confuzie și viciază sistemul performanțele de a păstra secrete ni se par abilitățile
de valori. Observația asupra secretului este magistrală: lui de a sesiza coincidențele și de a descifra și decripta
înțelesurile, semnificațiile și sensurile comportamen-
„Dar confuzia în care mă aflam, numită atunci se- tului vorbit și ale conduitei practice ale celor cu care
cret, avea altă explicație una care definea boala de care interacționează.
suferea întreaga societate. Mulțimea secretelor venea
și din obișnuința de a nu vorbi care atrăgea după ea Romanul este scris cursiv și coerent. Eleganța și
șansa de a nu greși. Secretul ca mod de viață a fost una limpezimea frazei fac ca ideatica epică să capete o
dintre primele noțiuni învățate corect, înainte a de a mai mare aderență la percepția lectorului. Ca atare,
merge la școală. Mai general, a ține secret însemna să volumul deși masiv se citește ușor. Lectorul intră în
fii mut“. „Și noi copiii aveam mereu secrete“, se accen- consonanță cu tonul sobru și echilibrat al relatării și se
tuează. Pentru a păstra secretul trebuia implementat un implică în înțelegerea intrigii: apetitul pentru lectură
comportament consonant. Această conduită practică rămâne astfel deschis pentru volumele următoare. Per
trebuia să se bazeze pe un principiu pe care tatăl lui Dan ansamblu, cartea ne arată un prozator de anvergură,
fiind totodată o lectură plăcută și incitantă. ■

22 Nr. 7 (155) ♦ iulie 2016 Scrisul Românesc Teatru

Teatru Ion

PARHON Reîntâlnire eveniment

cu Beckett

În ziua de vineri, 13 mai a.c., s-au împlinit 110 a credinței, ori la numeroasele înfățișări ale crizei de staniol. Aceeași stresantă dependență este marcată și
ani și o lună de la nașterea ilustrului dramaturg identitate, de speranță și de solidaritate. Toate acestea prin sentimentul pregnant al „așteptării“, chiar dacă aici
irlandez Samuel Beckett. A fost o zi binecuvântată ar putea fi cuprinse emblematic prin întrebarea „Ce s-a el nu pare investit cu substanța metaforică a „așteptării
pentru regizorul Tompa Gábor și pentru premiera întâmplat cu noi?“ la care se referă într-o succintă dar lui Godot“, ci este generat de repetabilitatea hrănirii
spectacolului său cu Sfârșit de partidă pe scena Tea- pătrunzătoare „mărturisire“ dramaturgul András Visky celor doi bătrâni din pubele, nerăbdători să li se ofere
trului Național din Târgu Mureș, Compania „Tompa în același caiet-program, parcă reușind să aducă încă „biscuitul“, sau de nevoia lui Hamm de a-și primi me-
Miklos“, realizată cu contribuția de cert profesionalism un „argument“ pentru oportunitatea spectacolului lui dicamentele menite să-i întrețină iluzia supraviețuirii.
dovedită de Visky Andras (dramaturg de scenă) și Do- Tompa Gábor și pentru importanta lui contribuție la Între aceste mici „evenimente“ și obsedanta dorință
bre Kóthay Judit (decor și costume), sarcina întrupării deslușirea și înțelegerea unei opere inepuizabile în ce a lui Hamm de a putea să afle ce se întâmplă dincolo
celebrelor personaje ale acestei capodopere a „teatrului privește semnificațiile sale. de acele „hublouri“ ale încăperii lor cenușii, cercetate
absurdului“ revenindu-le actorilor Bíró József (de
la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca), în Biluska Annamária și Makra Lajos de Clov cu binoclul, la mici intervale de timp,
rolul lui Hamm, mai tânărului său partener Bartha cocoțat pe o scară, ce se ivește și ea mereu între
László Zsolt, interpretul lui Clov, iar alături de ei, Pornind de la confruntarea eroilor cu „sfârșitul de cei doi, ca un ironic laitmotiv al neputinței lor
Biluska Annamária și Makra Lajos, în rolurile partidă“, dar și de la complexitatea și contrarietatea cronice, au loc fragmentele bizare de conversație
nefericiților părinți captivi în acele tomberoane raporturilor dintre părinți și copii, acest spectacol, în dintre protagoniști despre viața lor populată
de gunoi unde își așteaptă sfârșitul. Scrisă la foarte viziunea lui Tompa Gábor, ne incită să descoperim o de noțiuni golite de sens, despre o nebuloasă
puțin timp după decesul fratelui său, lângă care a insolită și paradoxală relație între ideile de disperare identitate și amintirea încețoșată a trecutului,
împărțit ultimele luni din viața acestuia, și la doar și speranță, de solitudine și solidaritate, de acerbă despre cum s-ar putea schimba ori sfârși această
patru ani de la moartea mamei, pe care obișnuia în dominație și de toleranță. Totul se petrece pe genericul „chestie“, odată cu ea încetând și calvarul auto-
fiecare an să o viziteze, piesa este puternic pătrunsă dependenței permanente, necesară și totodată insupor- matismelor acelei disperate dependențe dintre
de ideea morții și de sentimente dintre cele mai personaje.
adânci provocate de această dramatică certitudine. Bíró József și Bartha László Zsolt
Departe de a putea fi considerată însă o lucrare Licăririle de „umor negru“ în relația dintre
„autobiografică“ ori de a ne îndemna să aflăm tabilă, dintre Hamm, cel lipsit de vedere și țintuit în sca- Hamm și Clov sau apărute nu fără o umbră de
echivalențe simplificatoare cu experiența de viață unul cu rotile, incapabil de a se putea ridica în picioare, tardivă tandrețe și de stranietate în dialogul
tumultuoasă a scriitorului irlandez care, împreună cu și Clov, fiul său adoptiv, blestemat să nu se poată așeza bătrânilor „vecini“ din pubele nu fac decât să
Yeats și Joyce, a exercitat o influență covârșitoare asupra jos, târându-și anevoios pașii, parcă spre a putea împlini accentueze dramatismul condiției personajelor,
literaturii secolului XX, această piesă, în aparență sum- treburile de fidel servitor și de conștiincios infirmier deșertăciunea tot mai prezentă odată cu trecerea tim-
bră ori străbătută pe alocuri de un umor negru, și-a aflat pe lângă Hamm, sau împlinind rolul de comunicare pului către „sfârșitul de partidă“. Suntem departe însă
o carieră strălucită pe scenele unor prestigioase teatre între acesta și părinții lui, „ascunși“ în pubelele semi- de acele discrete dar tulburătoare însemne de com-
din lume, cunoscând acum o nouă și tulburătoare îm- transparente, acoperite cu falsa strălucire a foiței de prehensiune și afecțiune ce se iveau între protagoniștii
plinire în viziunea unui director de scenă familiarizat cu din Așteptându-l pe Godot, căci în Sfârșit de partidă
„teatrul absurdului“. O dovedesc în chip memorabil, de totul emană o glacială ori aspră luciditate, împreună
pildă, spectacolele sale cu Cântăreața cheală și Jacques cu neputința de a înțelege și de a accepta această ane-
sau supunerea, de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj- antizare a sensului și valorilor vieții, ce generează un
Napoca, Noul locatar, montat în Anglia, la Newcastle profund sentiment de alienare logodit cu fatalitatea. O
și la Teatrul „Nottara“, sau Rinocerii, de la Teatrul geană de lumină pătrunde în scenă, însă, spre final, din
Național „Radu Stanca“ din Sibiu, acestea marcând spatele lui Clov, pe singura ușă a încăperii celor patru
restituiri scenice profund actuale și de o neîndoielnică „prizonieri“ ai vieții și ai morții. Ea parcă deschide
virtuozitate ale teatrului ionescian, dar și montările cu calea unei posibile salvări din acest atotcuprinzător
piese de Beckett, ca Așteptându-l pe Godot, excelenta naufragiu cu subtile referințe biblice, căci potrivit re-
versiune de la Teatrul „Tamasi Aron“ din Sfântu Ghe- gizorului, însăși „disperarea este cea mai insolită formă
orghe. Aceasta din urmă, împreună cu spectacole pe a speranței“. Un nou început nu se poate ivi însă decât
același text semnate de David Esrig, în Germania, și recâștigând ideea de solidaritate și demnitate umană,
Silviu Purcărete, la Teatrul Național „Radu Stanca“, a cu convingerea că „singura șansă este să ne facem
făcut obiectul unui inspirat eseu cinematografic realizat datoria unul față de celălalt“.
de Teatrul TV chiar în timpul unei ediții a Festivalului Spectacolul impune printr-o pilduitoare disciplină
Internațional de Teatru de la Sibiu. În ce măsură însă scenică, prin ritmul și muzicalitatea dialogului, prin
noul spectacol de la Târgu Mureș cu Sfârșit de partidă misterul lui abisal ori prin farmecul tăcerilor ce se opun
își află temeiul interesului și al aprecierilor publicului și ele în chip subtil monotoniei și previzibilității. Mo-
după ce autorul și piesa au cunoscut și la noi înfățișări bilitatea impresionantă a stărilor lăuntrice dezvăluite
scenice remarcabile, așa cum au fost aceea de la Teatrul de excelentul actor Bíró József în personajul său țintuit
„Metropolis“ sub semnătura lui Alexandru Tocilescu, în fotoliul cu rotile, virtuozitatea dovedită de tânărul
iar opera beckettiană a prilejuit analize și studii critice actor Bartha László Zsolt în rolul lui Clov, manifestată
de o mare anvergură, ce nu pot fi ignorate astăzi de prin plasticitatea expresiei corporale, a mișcării și a
oamenii de teatru atrași de piesele sale ? Trebuie spus că gestului, cu delicate momente alternative, la granița
Tompa Gábor a mai montat o dată piesa, la Cluj-Napo- dintre un violent protest și o creștinească toleranță,
ca, printr-un spectacol în care juca și mama regizorului, configurarea pitoresc dramatică a destinului celor doi
iar datorită îmbolnăvirii unui actor, însuși directorul părinți captivi, deloc străin de eterna criză a cuplului,
de scenă a trebuit să interpreteze rolul lui Hamm, fapt înfățișată de Biluska Annamária (Nell) și Makra Lajos
relatat în caietul-program prin interviul semnat de (Nagg), cel grăbit să istorisească mereu aceeași po-
Franciska Kerestzes. Revenirea la acest text cred că este vestioară comică doar de el savurată, sunt tot atâtea
rezultatul presiunii unor noi și chinuitoare întrebări pe argumente circumscrise valorii artistice remarcabile
care ni le punem astăzi cu privire la golul provocat de a evoluțiilor celor patru interpreți și a orchestrării lor
pierderea unor valori morale, a tâlcurilor tradiționale pilduitoare de către un director de scenă bine cunoscut
circumscrise existenței și relațiilor dintre semeni sau pentru știința domniei sale de a lucra cu actorii și a-i
conduce spre marea performanță. ■

(Fotografii de Rab Zoltán)

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (155) ♦ iulie 2016 23

Continuare din p. 4

Confesiuni „Corneliu Baba“

Într-un editorial al său din Scrisul Românesc dedicat participarea numeroasă la vernisajul Colecției „Corne-
lui Corneliu Baba, Florea Firan relata o întâlnire liu Baba“, colecție care va fi permanent expusă. Expo-
cu artistul la Ferrara și Roma, când i se deschisese o ziţia ne dezvăluie și latura de scriitor a maestrului prin
expoziție, și atunci i-a vorbit de anii copilăriei de la filele cu consemnări de jurnal scrise în decursul anilor,
Craiova (C. Baba s-a născut la 18 noiembrie 1906 în amintiri legate și de perioada petrecută la Craiova.
Craiova unde a rămas până la 14 ani) cu mențiunea că
o parte din lucrările sale vor intra cândva în colecțiile Colecţia cuprinde lucrări importante din diferite
Muzeului de Artă craiovean. etape de creație ale artistului: portrete,  compoziţii,
între care: Autoportret (1986), Portret (Maria Calleya,
Anul acesta marele artist craiovean va fi aniversat la
110 ani. Publicul Băniei și-a început aniversarea prin

k e a n osRegele nebun Spaima George Enescu

Revista Pro Saeculum (nr. 1–2/ 2016) aceluiași autor, cu articole semnate de Ion Simuț, Ion 1986), Regele nebun (1984), Spaima (1985), lucrarea
ne propune un articol extrem de interesant, Pop, Livius Ciocârlie, Nicolea Coande, Traian Ștef etc. care atrage atenția cel mai mult fiind, desigur, portretul
semnat de D. R. Popescu, referindu-se la Iulia Nedea este autoarea articolului Poezia confesivă a lui George Enescu realizat în 1993. ■
„pomana electorală și peisajul politic ro- Ilenei Mălăncioiu, afirmând că un element important
mânesc actual“. O paralelă a fenomenului în analiza confesiunii poate fi decriptat în Claudia MILOICOVICI
cultural sau istoric intersectat cu cel politic viziunea lui Kierkegaard asupra disperării
ne oferă și Magda Ursache – Când istoria drul rubricii dedicate cinematografiei vom găsi două
cade în politic. Mircea Tomuș publică un din Boala de moarte. Ultimul abordări ale filmului Macbeth, semnate de Cristina
percutant eseu cu privire la Enigma Oti- roman al lui Mircea Cărtăres- Chevereșan și Adina Baya.
liei, unul dintre cele mai studiate romane cu este pus în discuție de Ma-
călinesciene, în timp ce Cornel Ungureanu rian Victor Buciu: Solenoid: o Cu revista iocan nr. 1/2016 peisajul cultural româ-
semnează eseul Ileana Mălăncioiu. Biogra- autoficțiune experiențialistă nesc se mai îmbogățește cu o publicație
fiile eroice, inventariind și modelul bacovi- și experimentalistă, autorul care promite o întregire mult așteptată
an care a stat la baza poeziilor autoarei. O altă poetă, opinând că „scopul capital a genurilor literare promovate în aces-
de data aceasta din exilul new-yorkez este analizată de în Solenoid este o cunoaștere te publicații de profil. iocan, revistă
Constantin Cubleșan: Nina Cassian – frivolă și partini- comprehensivă“. Poemele exclusiv de proză scurtă este o noutate
că, pe care o consideră „una dintre cele mai interesante cuprinse în acest număr sunt printre publicațiile literare de la noi și
figuri (...) cu prelungirea angajamentului artistic până semnate de Ioan Moldovan, totodată o încercare de revitalizare a
în zilele de azi“. Revista găzduiește și un articol dedi- Ileana Urcan și Lucian Perța. prozei scurte românești care a intrat
cat importantului centenar Dada, Tristan Tzara – un de ani buni, pe nedrept, într-un con
avangardist al avangardei, semnat de Mircea Revista Orizont (nr. 5/ 2016) ne oferă de umbră. Revista trimestrială își
Popa. La rubrica Poesis întâlnim nume pre- un dialog extrem de interesant între Vasile Popovici propune să promoveze texte inedite, la
cum Șerban Codrin, Ion Roșioru, Victoria și Cristian Pătrășconiu, cu privire la Diplomație, lite- care se adaugă scriitori celebri. Așadar,
Milescu, Diana Trandafir, Mihaela Oancea, ratură și arta interpretării. Ancheta revistei, axată pe numărul 1 al revistei include autori
Luminița Zaharia etc. Fragmentele de proză înțelegerea și descrierea depresiei este, de asemenea,
sunt semnate de autori precum Niculae foarte actuală. Printre respondenți se numără Martin precum Truman Capote, W.B. Yeats și Dan Rhodes, iar
Gheran, Viorel Savin, Nicolae Havriliuc, S. Martin, Ioan. T. Morar, Radu Paraschivescu, Doina din autorii de azi pe Diana Bădică, Gia Șerban, Irina
Ioan Florin Stanciu etc. Jela etc. Vladimir Tismăneanu este autorul Georgescu Groza, Bogdan Răileanu, Lavinia Braniște,
George Moise, Ana Alexandrescu, Iulia Gherasim,
Revista Familia (nr. 4/ 2016) se des- articolului intitulat Noul, ori, Florin Lăzărescu, Felix Tzele, Horia Corcheș, Anca
chide cu editorialul semnat de Ion Simuț poate ultimul țar, ce descrie Ștefan, Ion Pleșa, Rebeca Turcuș, Anca Chimoiu, Ema
– Filială USR la Oradea?, urmat de o serie personalitatea unuia dintre cei Stere și Tea Nicolae. Are și o secțiune de „restituiri“,
de poeme semnat de Gheorghe Grigurcu, mai importanți lideri mondi- care readuce în atenția cititorilor faptul că acest gen
precum și de un dosar aniversar dedicat ali: Vladimir Putin, pe care
îl consideră „copilul culturii de proză a fost întotdeauna prezent în
politice sovietice“. Un amplu literatura română. Autorul român din
interviu cu Andrei Pleșu este acest număr este Ștefan Bănulescu.
realizat de Robert Șerban –
discuțiile sunt axate asupra li- Scopul autodeclarat al revistei este
teraturii, prieteniei cu Gabriel Liiceanu, descoperirea de noi talente, indiferent
autori favoriți, opțiuni cinematografici de vârstă sau stil, lucru evident chiar
și relația cu Constantin Noica. În ca- din primul număr, unde cea mai
tânără autoare nu are decât 18 ani.
Prin acest demers îndrăzneț și recon-
fortant, revista de proză scurtă iocan
promite a fi o publicație de referință
pentru editurile din România și totodată pentru autorii
care vor să se remarce în acest gen de proză. ■

Red.

24 Nr. 7 (155) ♦ iulie 2016 Scrisul Românesc

Atelier de artist Emilian ȘTEFÂRȚĂ

Lucian-Florin ROGNEANU

Universul lui Mihail Trifan Legile lui Micky

Născut la 1 iunie 1946, în Caracal, Lumea asta în care apărem fără să fim consultaţi în prealabil, unii zic că suntem
Mihail Trifan urmează Institutul rodul iubirii, eu cred că, de multe ori, suntem al plictiselii și nebăgării de sea-
de Arte Plastice „N. Grigorescu“ din mă, ei bine, lumea aceasta cred că i-a displăcut de timpuriu lui Mihail Trifan; sunt
București (965–1971), imediat după sigur că, de când a început
terminarea studiilor devenind profesor să înţeleagă cum stau lucru-
la Liceul de Artă din Craiova, căruia i-a rile, a decis să fie dușmanul
rămas fidel până la pensionare în anul neîmpăcat al monotoniei, al
2009. Este membru al Uniunii Artiștilor ordinii, al uniformității, al
Plastici din România începând din 1975, monocromiei, toate genera-
iar până în prezent a fost mereu în atenția toare de plictiseală cosmică,
publicului prin zecile de expoziții per- plictiseală care ucide, care
sonale, de grup sau colective la care a ucide spiritul.
participat atât în țară cât și în străinătate, De mai bine de patruzeci
fiind mereu bine ancorat în arta contem- de ani, Mihail Trifan este
porană. În prezent publicul craiovean are în luptă cu acești dușmani
șansa de a vizita o expoziție retrospectivă declarați. Este o luptă pe viață
a artistului, ce cuprinde lucrări începând și moarte, este o luptă de care
din 1973, organizată de Muzeul de Artă pe care. Cu ani în urmă a Peisaj de iarnă, 2008

Craiova în perioada 1 iunie – 22 iulie a.c. ales să ducă această luptă din postura de pictor, acum, nu știm dacă decizia chiar
* Muzeul de Artă din Craiova i-a aparținut, sau nu a avut încotro, poate, Marele Planificator îi dăduse o misiune
Fiind vorba de o expoziție retrospectivă putem observa mult mai bine întregul uni- despre care nici el nu știa. A încercat o vreme să rămână în rândul lumii, adică să
vers al creației lui Mihail Trifan, putem analiza schimbările conceptuale și stilistice în fie și el pictor ca toți pictorii, de chipuri, de peisaje,
timp, dar și punctele fixe, punctele de sprijin ce se susțin de-a lungul parcursului artistic. de obiecte. Postura aceasta, se pare, îl incomoda
În toate lucrările, dar mai ales în pictură, poate cel mai puternic impact asupra peste măsură. Cât de disperat trebuie să fi fost, ihail
privitorului îl are acea zvârcolire interioară a artistului, care devine aproape palpa- ce sfârșeală trebuie să-l fi cuprins? M

bilă prin încărcătura materiei La un moment dat, a înțeles că pictatul Trifan
și vibrația acesteia, asemenea este inutil și că nu răzbești cu pictatul.
unui zgomot de fundal resimțit Vopsitul e totul! –

permanent. Această greutate A înțeles că, dacă ai la îndemână Autoportret
apăsătoare a materiei, acele câteva bidoane zdravene de vopsea,
culori frământate îndelung fac lucrurile se mai pot îndrepta cât de cât,
să transpară o anumită stare și s-a pus omul nostru serios pe treabă. cu

de melancolie ce devine adesea Dacă ar fi avut mijloacele, Micky Trifan mangustă
aproape palpabilă. Acest lucru nu ar fi vopsit doar scaunele, dulapurile,
se resimte și mai accentuat mesele și pereții, hainele și trupurile, ar fi vopsit , 1998
prin alăturările cromatice și și întinderile oceanelor, lanurile nesfârșite de grâu,
armoniile de tip necaracteristic întinderile de beton și asfalt, și câte
definitorii pentru creația sa. și mai câte, cred că ne-ar fi vopsit și
Privind partea de colaj, gândurile și sentimentele, frustrările,
obiect sau instalație putem neîmplinirile, fobiile și angoasele, care,
observa că artistul „împrumu- ori ar fi dispărut, ori ar fi devenit toate
tă“ lucruri pentru forma lor, vesele, vioaie, pentru că, generos, Mi-
Catedrală

pentru calitățile intrinseci ale formei, dar, cel mai adesea, le schimbă sensul lor hail Trifan nu s-ar fi zgârcit la vopsea,
uzual, unanim acceptat, oferindu-le înțelesuri noi în contextul creat. Deși unele ar fi pus din belșug, să fie, la naiba, că
obiecte au un caracter puternic simbolic, ele devin supuse ansamblului, astfel doar o viață are omul.
încât întregul compozițional are o putere În fizică, s-a descoperit că până și
de sugestie net superioară părților com- haosul este guvernat de legi, după ce
ponente. Așadar învârtindu-ne în acest parcurgi colecția Mihail Trifan, înclini
tip de univers propus de Mihail Trifan să fii de acord că putem numi aceste legi
putem considera că el este asemenea – Legile lui Micky, că a sosit, în sfârșit,
unui regizor ce încearcă să monteze o momentul ca o nouă ordine să dom-
piesă clasică cu mijloace moderne, într-o nească în Univers, Ordinea lui Micky.
atmosferă contemporană. Componenta Siluete, 2007
contur, nerv, zbucium, lumină, dramă, rafinament, disperare, sublimare,
teatrală este adesea subliniată de autor culoare culoare culoare
prin aparițiile sale costumate în mici
„scenete“ regizate cu scopul de a pregăti tușă, spasm, obsesie, întuneric, izolare, neputinţă, binecuvântare, zbatere, îndârjire, risipă,
culoare culoare culoare, culoare, culoare.
publicul, de a-l transpune într-o stare cât spaimă, blestem, sfâșiere, însingurare Mihail Trifan
mai rezonantă la demersul său artistic. culoare culoare culoare
Mihail Trifan este asemenea unui copil, destin, copilărie, angoasă, tristețe, vis, năvalnic, abis,
ce încearcă să descifreze tainele universu- culoare culoare Dumnezeu
lui, oferind fiecărui obiect propria interpre- bătrâneţe, joc, alinare, stare, Iertare…
culoare culoare culoare.
tare, în căutarea sa de a pune la un loc toate
piesele unui puzzle, astfel încât ansamblul Celor cu sufletele ucise de plictiseală, Mihail Trifan le dă o șansă, de a se salva,
să ofere imaginea și sensul gândurilor și dacă vor dori, vor ști, și vor putea sau, indiferenți și plictisiți, o vor rata, depinde
trăirilor sale. ■ de ei și numai de ei. ■
Femeie gravidă, 1988

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 24 pag. – 5 lei

SR

Serie nouă Anul XV ScrisuRl omânesc
Nr. 7 (167) 2017 Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003

Publicată de Scrisul Românesc Fundația-Editura, recunoscută CNCS Apare sub egida U.S.R.

Florea
FIRAN

Cătălin Dorian Florescu

Alexandru Pascu – Craiova, Calea Unirii Scriitor elvețian de origine citindu-i câteva romane care m-au
română, afirmat ca romancier captivat, prin interviurile și scurtele
„Alexandru Pascu face parte din galeria artiștilor plastici care au avut de succes în plan european, mărturisiri acordate la revenirile
ca subiect de inspirație, printre altele, Craiova veche. ” Florin Rogneanu Cătălin Dorian Florescu trăiește în România am aflat despre voința
la Zürich, scrie în germană, mai puternică și tenace în activitatea sa
Eseu ales despre România, marcat de prodigioasă de scriitor.
perioada copilăriei și adolescenței.
Oana Băluică Cinci dintre primele sale romane Cătălin Dorian Florescu s-a
publicate până acum au fost traduse născut la 27 august 1967, în Timi-
Poezie Adrian Bușu Proză în română și au fost bine primite de șoara. Tatăl său, de care s-a simțit
Geo Constantinescu critica literară și de către cititori. Cu apropiat și protejat permanent, pro-
Adrian Sângeorzan toate acestea, Cătălin Dorian Flo- vine din Oltenia, după cum autorul
Marinela Belu-Capșa Dan Ionescu rescu nu este încă prezent în exegeze, adesea mărturisește. La 9 ani călă-
antologii sau dicționare românești, torește, însoțit de tatăl său, în Italia,
Andrei Codrescu Ioan Lascu în afara unor succinte prefețe, sem- apoi în SUA, în încercarea de a se
nate de altfel de critici de referință: vindeca de o boală misterioasă
Nicolae Panea Mircea Mihăieș semnează prefața la numită Charcot-Marie, despre care
primul roman tradus în română de nu se știe prea mult și de care nici în
Ion Parhon Adriana Rotaru, Vremea minunilor prezent nu a scăpat definitiv. După
(2005), Marius Chivu la următo- 8 luni se întoarce în țară, în 1982
Dumitru Radu Popa rul roman, Drumul scurt spre casă susține admiterea la liceu, alege însă
(2006), Robert Șerban la Maseurul soluția emigrării, tot în speranța
Gabriela Rusu-Păsărin orb (2007), urmate de Zaira (2010) și vindecării, și împreună cu părin-
Jacob se hotărăște să iubească (2012), ții săi se stabilește la Zürich, unde
toate traduse de Mariana Bărbulescu mai târziu va obține și cetățenia
și publicate la editura Polirom. Nu elvețiană. Frecventează Facultatea
există însă un studiu mai amplu de Psihologie și Psihopatologie a
care să-l situeze pe Cătălin Dorian Universității din Zürich pe care
Florescu într-un fel și în literatura o absolvă în 1995 și se perfecțio-
noastră, dar încă este timp, autorul nează în terapia gestalistă. Lucrează
continuând să scrie și să publice șase ani ca psiholog-terapeut în
cu consecvență. L-am descoperit domeniul reabilitării persoanelor
toxicodependente. Continuare în p. 3

Gabriel Coșoveanu – Elogiu unui stil de viață p. 4
Adrian Cioroianu – Franța, povestită de un francez
Ovidiu Ghidirmic – Or smul Generației Google p. 6 Lucian Florin Rogneanu
Constantin Cubleșan – Odiseea manuscriselor
p.7 Alexandru Pascu –
eminesciene
Mihai Ene – Cioran și imaginarul decadent p. 9 Profesorul și Artistul
Carmen Firan – Experiment de tristă actualitate
Rodica Grigore – Adevărul artei p. 10 p. 24

p. 15 Alexandru Pascu – Craiova veche,
p. 16 Răscruciul Mare

2 Nr. 7 (167) ♦ iulie 2017 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

Sumar

Florea Firan, Cătălin Dorian Florescu/ pp. 1, 3

Red., Întâlniri literare / p. 2 Tema: Scrisul Românesc

Gabriel Coșoveanu, Elogiu unui stil Intelectualii, Puterea și Tehnologia Revistă de cultură
de lucru / pp. 4,5
Craiova, octombrie 2017 Fondată la Craiova, în 1927,
Adrian Cioroianu, Franța, povestită de către criticul D. Tomescu.
de un francez / pp. 6, 7
Serie nouă, din 2003,
Ovidiu Ghidirmic, Orfismul Generației întemeiată de Florea Firan
Google / p. 7

Ioan Lascu, Sfârșitul modernismului / p. 8

Constantin Cubleșan, Odiseea Întâlniri literare Editată de: Fundația – Revista
manuscriselor eminesciene / p. 9 Scrisul Românesc

Mihai Ene, Cioran și imaginarul L Membră A.R.I.E.L.
decadent (II) / p. 10 ibrăriile Aletheia împreună cu „Scrisul Românesc” Fun- Revista este înregistrată la OSIM
dația-Editura din Craiova au organizat în luna iunie cu nr. 86155 din 11.04.2007
Andrei Codrescu, Două poezii din metrou la Casa Cărții „N. Steinhardt” din Bistrița o întâlnire
și tren / p. 11 cu scriitorii români stabiliți în SUA, Carmen Firan și Adrian Redacția

Dan Ionescu, Ion Pachia Tatomirescu:
De-a fotonii / pp. 11, 12
Nicolae Panea, Datoria de a rămâne viu / p. 12 Sângeorzan. Poetul Dan Coman a moderat evenimentul literar,
provocându-i pe cei doi scriitori la o discuție despre identi- Director:
Dumitru Radu Popa, Un WC din aur expus tate, exil, percepția timpului și sensurile Călătoriei, relația între FLOREA FIRAN
(și folosit) la Guggenheim / p. 13 limba maternă și dificultatea traducerii, cât și despre rolul inte- Secretar general de redacție:
lectualului în lumea de azi. GABRIEL COȘOVEANU
Adrian Sângeorzan, Găuri în urechi / p. 14 Colegiul redacțional:
Carmen Firan a vorbit ADRIAN CIOROIANU
Carmen Firan, Experiment de tristă despre volumul Atinge- ANDREI CODRESCU
actualitate / p. 15 rea – Călătorii interioare DANIELA CRĂSNARU
și drumuri în afară, insis- EUGEN NEGRICI
Rodica Grigore, Adevărul artei / p. 16 tând asupra dinamicii lumii NICOLAE PANEA
moderne marcată de com- DUMITRU RADU POPA
Gabriela Rusu-Păsărin, Clepsidra DUMITRU RADU POPESCU
trădării / p. 17 MONICA SPIRIDON
Redactori:
Oana Băluică, Identitate și comunitate / p. 18 MIHAI ENE

Adrian Bușu, Tudor Arghezi între petiție și alienare. Și-a lansat
contradicții și controverse / p. 19 volumul de poezii Vino,
Doamne, mai aproape,
Red., Calendar – Iulie / p. 19

Ion Necula, Protofilosofie românească / p. 20 cu ilustrații de Tia Peltz,
Geo Constantinescu, Ion Vianu – Arhiva adresându-se copiilor pre- DAN IONESCU
ALEXANDRU OPRESCU
trădării și a mâniei / p. 21 zenți cu ocazia zilei de 1 ION PARHON
iunie. Adrian Sângeorzan LUCIAN-FLORIN ROGNEANU
Ion Parhon, Trădarea ca un personaj și-a prezentat volumul recent Redactori asociați:
malefic / p. 22 FLORENTINA ANGHEL
apărut, Drumuri, ce reunește OANA BĂLUICĂ
Marinela Belu-Capșa, Poeme / p. 22 eseuri pe teme diverse, de la ADRIAN BUȘU
cultură și societate la călătorii în jurul lumii. MIHAI DUȚESCU
Red., „Cazul Țuculescu”, un film documentar RĂZVAN HOTĂRANU
despre artă/ p. 23 Cei doi autori s-au bucurat de prezența unui public entuzi- GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
ast, în care s-a aflat scriitoarea Ioana Bradea, personalități ale Corectură:
Red., Titu Georgescu – un om, un istoric, lumii literare bistrițene, foști colegi, absolvenți ai liceului Liviu CLAUDIA MILOICOVICI
un destin/ p. 23 Rebreanu, precum și profesorul Emil Sângeorzan, epigramist, Tehnoredactare computerizată:
GEORGIANA OPRESCU
Red., Okeanos / p. 23

Lucian-Florin Rogneanu, Alexandru emoționat de întâlnirea cu fiul său, sub auspicii literare.
Pascu – Profesorul și Artistul / p. 24 Participanților le-au fost oferite numere din revista „Scrisul

Românesc”. ■

Abonamente Red.

la Scrisul Românesc Redacția și Administrația: Craiova

Str. Constantin Brâncuși nr. 24
Tel./Fax: 0722753922; 0251/413.763
Abonați-vă la revista „Scrisul Românesc“ și veți avea E-mail: [email protected]
un prieten apropiat. Abonamentele se fac prin rețeaua

proprie și Poșta Română, se pot achita și la sediul revistei Web: www.revistascrisulromanesc.ro
sau în contul: RO 03BRDE170SV21564261700, Cont: RO03BRDE170SV21564261700
Agenția Mihai Viteazul, Craiova. BRDE Agenția Mihai Viteazul, Craiova

Costul unui abonament anual cu taxele incluse este de 80 lei.

Pentru abonații din străinătate este de 140 $ sau de 125 € .

Informații primiți la tel.: 0722.75.39.22; Fax. 0251.413.763 Abonamentele se pot face la sediul

redacției, adresa: Constantin Brâncuși,
nr. 24, Craiova, județul Dolj
sau [email protected].

ISSN 1583-9125
Responsabilitatea opiniilor exprimate

aparține integral autorilor.
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.

Tiparul: Tipografia PRINTEX Craiova,
str. Electroputere, nr. 21, tel. 0251 580431

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (167) ♦ iulie 2017 3

Continuare din p. 1 Florea FIRAN

Cătălin Dorian Florescu

Când i-a apărut primul roman, Vremea minu- România comunistă, cu deosebire din perioada erau sate, dar nici
nilor, de mare succes, și-a propus să renunțe ceaușistă în care autorul și-a petrecut copilăria în sate nu prea era
la profesia de psiholog pentru un an sau doi, dar și adolescența. lumină, un bec,
în cele din urmă s-a dedicat total scrisului pe două la intrarea
care îl consideră „o formă și menirea de a trăi, Primul roman, Vremea minunilor, dedicat în sat și în fața
cu urcușurile și coborâșurile care există și în „Minunatului meu tată și celorlalți eroi ai copi- cârciumii, chiar
spațiul nostru vestic”. A primit diverse burse și lăriei mele”, reprezintă un elogiu adus tatălui său dacă bețivii știau drumul într-acolo și cu ochii
a fost invitat la o serie de festivaluri literare care și lumii în care a trăit. Este povestea complicată închiși. Numai înapoierea era adesea un mister.”.
l-au ajutat și material, cum mărturisea într-un și plină de peripeții a plecării din țară. „Alaltăieri Oamenii sunt dezorientați, trăiesc deja nostalgia
interviu acordat în mai 2017 lui Andrei Enescu seară, mama și-a lua rămas-bun de la prietena ei trecutului, nu simt libertatea, ci doar confuzia
la Timișoara, unde revine fie din nostalgie, fie în cea mai apropriată. I-a spus numai că plecăm la eliberării: „Asta e realitatea, însă eu sperasem
căutare de noi subiecte pentru cărțile sale: „De munte pentru o lună. Nu i-a spus nimic despre altceva. Fusesem naiv. Oamenii ăștia și locurile
câte ori e necesar, de atâtea ori vin să-mi caut faptul că ne părăseam apartamentul defini- astea familiare mie îmi erau tot atât de străine…”
poveștile. Și merg în toată țara. Am părăsit Româ- tiv...” „Căsuța galbenă a vămii are geamuri și
nia la 15 ani și mai apoi mi-am cunoscut țara ca mai multe uși care se deschid și iar se-nchid. În Maseurul orb autorul își construiește
emigrant. Și o cunosc bine. Nu e doar o Românie Precis că tata va găsi o ieșire. Precis că nu pun poveștile pe teme noi, precum trădarea,
sentimentală, cum o văd unii emigranți, formată cei dinăuntru mâna pe el. Tata e nemaipomenit raporturile mamă-fiu, sinuciderea, păcatul
din sarmale și clătite, ci și o Românie ancorată în când e vorba de lucruri importante. Iar acum e minciunii, semnificațiile bibliotecii și scrisu-
prezent... De fiecare dată când vin în țară merg pe vorba de lucruri importante. Acum nu suntem lui. Eroul cărții, Teodor Moldovan, revine în
strada de la gară, oftez în fața blocului în care am la cinema, suntem în realitate. Prin urmare, așa țară după 20 de ani de la fuga sa cu familia în
locuit și mă uit în sus ca un lup care vrea să cânte arată ea, realitatea, și tata se pricepe bine la tre- Elveția să-și caute iubirea din prima tinerețe,
la lună. Când eram mic, totul era mare, mă uitam buri din astea.” (Vremea minunilor, pp. 13,16) pe Valeria, dar și pe Mihai-povestitorul. Critica
la locul de unde striga mama și credeam că vocea Prin intermediul personajului protagonist Alin, germană consideră că „România lui Florescu –
vine de undeva din vârful muntelui, din ceruri. în spatele căruia ghicim identitatea autorului, cea mai mare parte a romanului e o declarație
Acum totul e mic, de dimensiuni umane…” narațiunea conturează copilăria într-o societate de dragoste mascată către țara sa de origine –
meschină în care toate rosturile sunt date peste este un loc fermecat, asupra căruia s-au abătut
Debutează cu o povestire inclusă într-o anto- cap. Aflat la vârsta obsedantelor întrebări, Alin toate relele civilizației, dar unde găsești toto-
logie literară din Berlin, în 2001. În același an îi descoperă în frumoasa Lea misterele sexualității. dată ospitalitate și poveste.” „Autorul reușește,
apare romanul Wunderzeit, distins cu premiile Personajele duc o viață limită și își caută salvarea prin arta fabulării și poveștile sale acroșante,
Cartea de limbă germană a Fundației Elvețiene în erotism, alcool și promiscuitate. Acțiunea e prin descrierile stărilor interioare și dialogurile
Schiller, „Un an plătit de viață” din partea orașu- plasată pe deoparte în lumea comunistă a copi- percutante, să fascineze cititorul.” (Die Presse)
lui Zürich și Premiul Chamisso al Academiei din lăriei lui Alin, pe de alta în cea pe care e obligat
Bayern, tradus în română cu titlul Vremea minu- s-o parcurgă în căutarea soluției vindecării bolii. Și în Zaira, C. D. Florescu pornește de la
nilor (2005). În 2002, romanul Der kurze Weg În Italia, pentru a se întreține, spală vase într-un un fapt real pe care l-a dezvoltat și într-un
nach Hause, distins cu Premiul Anna Seghers restaurant, în America este „recuperator” al interviu susținând că aflându-se la o masă cu
pe 2003, tradus în românește sub titlul Drumul banilor unor chiriași negri dintr-un cartier rău mai mulți prieteni din Timișoara aceștia i-au
scurt spre casă (2006), urmat de Der blinde famat din New York. spus povestea Zairei, pe care mai târziu a și
Masseur (2006), publicat în românește sub, cunoscut-o. Personaj fascinant cu o biografie
titlul Maseurul orb (2007), Zaira (2008), tradus Al doilea roman al lui Cătălin Dorian Flo- complexă, Zaira îi permite autorului să descrie
în românește cu titlu omonim în 2010, Jacob rescu, Drumul scurt către casă, apărut în 2002, România pe un întreg secol. La lansarea cărții
beschließt zu lieben (2011), vândut în spațiul de are într-un fel acțiunea inversă față de Vremea a fost prezentă chiar eroina romanului, Zaira
limbă germană în peste 50 000 de exemplare, minunilor, în care familia Teodorescu trăiește Manta, pensionară care locuia în Timișoara.
betseller distins cu Swiss Book Prize 2011, tradus povestea plină de peripeții a plecării din țară spre
în română cu titlul Jacob se hotărăște să iubească Occident, în timpul dictaturii comuniste. Acum, Pentru elaborarea romanului Jacob se hotă-
(2012), și Der Mann, der das Glück bringt (2016). Ovidiu Băjenaru, împreună cu amicul său italian răște să iubească, C. D. Florescu vizitează satul
Cătălin Dorian Florescu semnează eseuri, poves- Luca, vine din Vest spre Est, o călătorie în sens Tomnatic din Banat și alte locuri europene
tiri și articole în publicații elvețiene și austriece, invers determinată și de destinul tatălui, după unde avea să-și plaseze povestirile. Autorul
dar scrie cu consecvență și pasiune romane, tra- evenimentele din ’89. Eroul este șocat de discre- descrie lumea Banatului în toate perioadele
duse frecvent în limbi străine. panțele față de viața înfrumusețată de amintirile ei – viața tradițională, colonizarea, războiul,
copilăriei și realitatea crudă în care țara apare deportarea în Bărăgan. Este povestea lui Jacob
Cărțile sale au structură de bildungsroman, într-o criză de identitate. Deziluzia este puter- născut în minoritatea germană într-un sat
cu desfășurări cinematografice, relevând desti- nică, întoarcerea din exil și a căutării înseamnă bănățean cu un tată dictatorial care îl respinge,
nul unor eroi dar și fresce sociale, aspecte din „revelația Timpului, a degradării, a schimbării îl trădează rușilor care vin în ianuarie 1945 cu
care ucide”: „În stânga și în dreapta, kilometru camioanele, îi iau pe toți nemții și îi duc în
de kilometru, pământul era plat și cusut de cer, Siberia. Când se întoarce acasă, tatăl îi trădează
la orizont. Nu se vedeau lumini, pentru că nu a doua oară. Este vorba despre marea depor-
tare din anul 1951, când într-o singură noapte
vagoanele de tren au fost umplute cu bănățeni
pe care i-au dus în Bărăgan. O imagine de
coșmar admirabil descrisă de romancier.

Cătălin Dorian Florescu este un roman-
cier prolific, de mare respirație, a cărui operă
ambițioasă îmbină destine personale, fresce
istorice, politice și sociale, narațiuni ramificate
și aspecte de viață complexe, scrise cu nerv și
har de povestitor. ■

4 Nr. 7 (167) ♦ iulie 2017 Scrisul Românesc Eseu

Gabriel Elogiu
COȘOVEANU unui stil de lucru

Cultura e o chestiune de cursă lungă, nu ar fi cu mult mai mult, și anume un elogiu instituții, motivatoare pentru colaboratorii
cum îți poate spune orice truditor adus unui stil de lucru. Oricum, odată ce te revistei Scrisul Românesc, se dovedește ace-
prin arcanele ei. Obișnuia s-o zică asta hazardezi să pronunți cuvântul stil, trebuie eași peste tot, nepartinică, netributară unor
Constantin Noica, așa cum știm, antamând precauție maximă, e necesar să te bazezi pe protocoale politice care au malformat ierarhii
și girând o Școală, cu discipoli efervescenți și noțiuni serios ancorate în realitatea veri- și au lăsat, în general, dâre sulfuroase în multe
astăzi, promotori de valori care n-au legătură ficabilă, cu mărturii adică la vedere, clare, manuale școlare, și, mai rău, în destule creiere
cu vedetele media. În lumea specială a crea- ferite de tentația encomionului, asumate. De de pedagogi ai neamului.
torilor, unii s-au impus, e adevărat, printr-o aceea, prima secțiune a cărții, după un cva- Dimpotrivă, programul instituțional ima-
singură carte, alții prin frondă, acea atitudine si-exhaustiv portret de intelectual realizat ginat și împlinit de Florea Firan consfințește
care funcționează doar o dată, după cum de Constantin M. Popa, consistă în luări de un canon viabil ieri și astăzi, prin comentarea
diverși au ars rapid etape, spre a se stinge cuvânt nu atât pe tema personalității actuale a și editarea clasicilor, prin evidențierea culoa-
fulgurant, și, tot în ordinea destinală, impe- sărbătoritului, ci, mai degrabă, fapt lăudabil în rului culturii, care nu ar trebui cuplat cu acela,
netrabilă nouă, există semeni hărăziți cu viață orice logică a elogierii, prin subiectul devenirii efemer, al decidenților în domeniu. Și a fost,
creatoare îndeajuns de marcată pe fragilul unui nume. Necunoscând inși născuți învățați, slavă Domnului, mult timp decident însuși
calendar uman încât să ilustreze propoziția rezultă că trebuie să luăm cunoștință de niște Florea Firan, iar ceea ce a dispus, având, la
liminară. Câtorva le este dat să mărșăluiască, efective trepte formative, or, la Florea Firan, vremurile acelea, autoritatea, a rămas reper
decenii, prin epoci și faze nu tocmai prielnice aceste trepte se succed firesc, pe atât de sim- în Bănie, în Oltenia și nu numai. Despre
vieții spiritului, pentru a împlânta steagul plul principiu al consecvenței cu sine, fel de a un anume stil, cum spuneam, de abordare,
hotărât și apolitic pe crâncena redută a indi- spune că liantul tuturor înfăptuirilor prezente resimt nevoia să scrie o mulțime de condeie
ferenței față de cultura zisă neprofitabilă? într-un CV de zeci de pagini este munca. Și nu în cunoștință de cauză. Adrian Cioroianu,
Dincolo de tenta retorică a întrebării, apărarea este în cauză acea muncă de rit stahanovist, spre pildă, concitadin cât se poate de senti-
ideii că o Cetate se legitimează prin și în cele marcabilă, din păcate pentru țara asta, prin mental, sub mantia sa de istoric intransigent
ale minții pare să trimită la atitudinea donqui- tot felul de atuuri dobândite cu totul paralel în (tocmai de aceea!), vorbește despre oltenismul
jotescă. Nu degeaba ar fi bine să rememorăm raport cu meritele reale ale unui om plin de un profesorului, ca formă de energetism, despre
faptul că, la noi, una dintre primele manifes- entuziasm recognoscibil și în anii ’50, și astăzi. însemnele zodiei, ca și, aparent surprinzător,
tări ale vocii unui popor, în sens herderian, Demn de reținut că energia întemeietoare de despre excepționala formă fizică a senioru-
se numea Foaie pentru minte, inimă și litera- lui care „l-a cam învins” la tenis de masă.
tură, și apărea ca reacție la teroarea istoriei, Dar discursul „jucăuș”, cu grund, evident,
prin eforturile lui George Bariț și, apoi, ale tot cultural, al apropiatului de familie intră
lui Iacob Mureșanu. Titlul respectivei gazete în rezonanță cu acelea ale lui Dumitru Radu
progresiste spune – sau ar trebui să se întâm- Popescu și Gheorghe Păun, doi academicieni
ple asta – multe sensibilității de azi, în direcția mărturisitori fără preget: primul despre pri-
unei necesare simbioze între impulsul intim mirea în Uniunea Scriitorilor din România,
și vizibilitatea publică. Dacă mintea proprie a lui Florea Firan, la propunerea lui Eugen
nu intră în ecuație, propulsată de inima ei, Jebeleanu și Mihnea Gheorghiu și cu „da”-ul
atunci reflexul thetic va fi taxat, mai devreme președintelui de atunci, Zaharia Stancu, cel
sau mai târziu, ca o vacuitate redevabilă aco- de-al doilea, ca matematician-artist, despre
modării rentabile. Unii i-ar spune acestei stări colaborarea transversală legată, chiar strâns
care suprapune trăirea și fapta patos. Care e de mai mulți ani, de Clubul Iubitorilor de Cul-
rudă bună cu ceea ce vechii greci obișnuiau să tură din Curtea de Argeș.
numească enthousiasmos. Îi este dat, iată, lui Nu altfel se pronunță, în privința dialo-
Florea Firan, să i se vadă cariera circumscrisă gului plurivalent, Cezar Avram sau George
reflecțiilor de mai sus. Sorescu, cel din urmă, în clasicist decupând
din Horațiu, pentru a socoti, în cele din
Pentru astfel de statură este edificat astfel urmă, mensualul Scrisul Românesc drept o
de volum omagial, care ar putea fi doar o Grădină a Hesperidelor. →
colecție de intervenții circumstanțiale, dacă

Colocviile „Scrisul Românesc”, tema „Literatura și sincretismul artelor”, Sala mare a Consiliului județean Dolj

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (167) ♦ iulie 2017 5

→ Apoi, vin confesiuni, de ordin preponde- epistemologic se dovedește De la Macedonski la «Vin dintr-o ședință de șapte ore... eram obo-
Arghezi (1975), căreia îi dedică analize extinse sită, acum m-am eliberat... mă simt excelent»”.
rant academic, ale Corneliei Cîrstea, Ceciliei și entuziaste Ovidiu Papadima și Șerban
Căpățînă, Gabrielei Rusu-Păsărin, Feliciei Cioculescu. Cei doi „grei” țin să revină pentru Provocat, de data aceasta de Mircea Pospai,
Burdescu, Florentinei Anghel, ale lui Ovidiu a lăuda, fără rezerve, un alt tom din aceeași să indice momente pe care le-a hotărât sau influ-
Ghidirmic (care pune în prim-plan statutul categorie – Presa literară craioveană (1976). ențat, în calitate de diriguitor cultural, profesorul
de recuperator al tradiției în contul incredibi- ne mai comunică aspecte poate estompate în
lului octogenar) și Nicolae Panea, amprentat Cu multe rânduri empatizante și pre- iureșul actual al știrilor (multe furtuni în nevi-
biografic de secvența sa de fost elev „tractat” cise sunt prezenți aici și Al. Dima, Pompiliu novatul pahar cu apă): „O fac cu mare plăcere
de profesor la evenimente din domeniu și Marcea, Z. Ornea, Ion Zamfirescu, Ovidiu când mă gândesc la momentul instalării lui
de savant „silit” aproape să-și parcurgă un Ghidirmic, Fănuș Băileșteanu, Ion Cristofor Amza Pellea ca director al Teatrului Național din
program prin mecanismul editurii și revistei sau Liviu Călin. Iată cum vede lucrurile ultimul Craiova, în martie 1973, sau a profesorului Alex-
Scrisul Românesc. Un flash, cred, elocvent: menționat: „Încheind lectura acestei temerare andru Piru ca redactor-șef al revistei Ramuri, în
„Fără insistențele și... diligențele lui, două din și nu mai puțin impunătoare întreprinderi 1969 până în 1976, și mai târziu, în 1978 până
cărți nu ar fi fost scrise niciodată. Una dintre istoriografice a lui Florea Firan, Profiluri și în 1991, în același post, al lui Marin Sorescu”.
ele chiar mă reprezintă și acum se traduce în structuri literare. Contribuții la o istorie a litera-
trei părți ale lumii. Îi mulțumesc public!”. turii române [1986 – n. n.], încerci o satisfacție Printre amintiri figurează, desigur, episodul
întrucâtva asemănătoare cu aceea trăită după imaginării Festivalului „Maria Tănase” (argu-
Pagini aplicate, fără pic de accente sen- ore de contemplație într-o pinacotecă conce- mentat, în fața forurilor din 1969, ca o „replică”
timentaloide, sunt semnate de Ioan Lascu, pută să conserve valori portretistice dintre cele la Cerbul de Aur), la a cărui primă ediție s-a
Mihai Ene, Mihaela Chirițescu, Cecilia Bur- mai diverse prin cromatica lor”. Constantin M. remarcat Tudor Gheorghe, în ipostaza de me-
tică (alumnus care superlativizează cursul de Popa, Constantin Cubleșan, Ioan Lascu, Rodica nestrel, urmată de aceea de prezentator, destulă
Istoria presei românești, susținut de magistrul Grigore, Dumitru Radu Popa, George Sorescu vreme, alături de Sanda Țăranu sau întemeierea
invocat aici). Mereu empatici i-au fost ctitoru- se numără, și ei, printre cei care îi „escortează” Teatrului de Operetă, devenit astăzi Teatrul de
lui cultural, cum se observă din texte, Mihai frecvent explorările istoricului literar. Operă și Operetă „Elena Teodorini”.
Duțescu, Emil Boroghină, Mircea Pospai,
Florin Rogneanu, cu popasuri flancate, supli- Un grupaj de interviuri se vădește opor- O biobibliografie, întinsă pe zeci de pagini,
mentar afectiv, de Georgiana Oprescu și de tun în cazul cuiva care are multe de povestit are de ce să fie emulativă, dacă nu cumva
Alexandru Oprescu (cel care îl numește, tout și de împărtășit, chip de a spune că Liniștea aproape de stadiul de a-i intriga pe unii –
court, „mentorul meu”). și neliniștea drumului este arhitecturat după cum adică, se poate munci atât de mult? Da,
reguli clasice, sobre, cu accente ponderat dis- se poate, stă dovadă Liniștea și neliniștea dru-
Un sector anume se cuvine dedicat reacției tribuite, atât sintactic, „vizual”, cât și semantic, mului, cu niște condiții ab initio: forță, curaj,
„părții” americane din activitatea și acțiunea prin viabilitatea grilei care a triat textele. Enu- pasiune, perseverență mai ales, ingrediente
charismatică a omului Florea Firan. Printre cei merând zonele unde se simte ca peștele în apă amplu subliniate în acest volum omagial,
care au fost „contaminați” cu morbul cultural intervievatul, Ion Jianu „smulge” următoarea instructiv și pilduitor.
nestăvilit al olteanului pur sânge se numără profesiune de credință: „Vocația mea este de
Andrei Codrescu (care face și o laudatio, sui profesor. Predau de aproape patru decenii litera- Pentru mintea, inima și literatura unui neam,
generis, a lui Tudor Arghezi), Virgil Nemo- tura română și o fac cu plăcere și pasiune. După Florea Firan a făptuit mai mult decât a procla-
ianu (care nu ezită să-i definească status-ul fiecare curs mă simt mai bine. Îmi aduc aminte mat, ceea ce îl face român aproape atipic. Posibil
de gentleman), Nina Cassian, Dumitru Radu că, prin 1986, participam frecvent la Roton- să fie tot un fel de surpriză, plăcută, a neliniștii
Popa, Adrian Sângeorzan (care îi repertoriază dele Muzeului Literaturii Române prezidate creatoare oltenești, în condițiile în care meridi-
pe marii parteneri nord-americani, colabora- de criticul Șerban Cioculescu. La una dintre onalii nu sunt conotați chiar pozitiv la capitolul
tori ai editurii și revistei Scrisul Românesc), acestea, tema era Eminescu. În program figura care vizează raportul vorbe-urmări ale lor. Florea
Ștefania Magidson, Alexandra Carides, Șerban și doamna Zoe Dumitrescu-Bușulenga, care a Firan a văzut și vede acest raport într-un mod
Centea sau Theodor Damian, cel care l-a invitat întârziat. Spre finele simpozionului a apărut și foarte serios, de aceea are de ce să-l încerce
la Cenaclul Literar „Mihai Eminescu” din New dânsa. A prezentat o comunicare extraordinară, oarece sentiment de mândrie la ceas aniversar. ■
York și despre care spune deschis: „Mereu în cu o vervă de invidiat. În pauză ne-a mărturisit:
vârful piramidei în viața academică și culturală Liniștea și neliniștea drumului.
a cetății prin multiplele funcții și responsabili- Florea Firan – 80, „Scrisul Românesc”
tăți avute de-a lungul vremii, mereu în mișcare Fundația-Editura, Craiova, 2017, 480 p.
într-o apreciabilă dăruire de sine spre ceilalți,
creator de valori și promotor al acestora, Florea 
Firan a trăit și trăiește cu conștiința datoriei 
împlinite față de semenii săi, față de țară și 
neam, față de sine însuși”. Iarăși, prilej de a 
puncta, nici măcar polemic, faptul că, deși 
românii circulă pretutindeni, puzderie, nu fac 
cinste, decât puțintei, nației. Și atunci, de ce
se împăunează diverși cu atributul de repre- 
zentant al nostru? Vanitoșilor și semidocților, 
cei care au deprins apucătura de a rosti nume 
mari spre a se plasa în vecinătăți convenabile, 
chiar prielnice, le-ar putea răspunde, oricând, 
Florea Firan, prin acțiunile dedicate conservării 
memoriei lui Constantin Brâncuși, de exemplu. 

Un alt tronson al opului, Breviar critic, 
masiv, de asemenea, este consacrat opiniilor 
despre cărțile lăsate în urmă-i, până acum, 
de omagiat, capabile cu ușurință să ocupe  Academicienii Ștefan Ștefănescu, Emil Condurachi, Ștefan Pascu, pictorul Corneliu Baba,
un întreg raft de bibliotecă. Utilă și atunci,
și astăzi, solid organizate și coerent conduse profesorul Florea Firan și atașatul de presă Toma Burnel – Accademia di Romania, Roma (1982)

6 Nr. 7 (167) ♦ iulie 2017 Scrisul Românesc Jurnal

Adrian Franța, Bleu-alb-roșu
CIOROIANU Jurnal parizian (XIV)

povestită de un francez

Se întâmplă uneori să ai impresia că ai Fără a cita sursa... al francezilor de politica” tradițională. De aici
ajuns în preajma unei persoane (sau succesul lui Emmanuel Macron, cel care și-a
a unei instituții etc.) într-un moment Din acest motiv, mi s-a părut mereu inte- dat seama că sistemul e muribund și că această
important pentru ea. Adică atunci când entita- resant să-i ascult pe unii francezi exponențiali „republică imobilă” are nevoie de o chemare
tea respectivă trece printr-o schimbare, printr-o (oameni politici, diplomați, producători de la un „marș” politic oarecum forțat (în sensul
cumpănă, printr-un moment excepțional, fie în vinuri etc.) cum prezintă situația din țara lor. bun al termenului). Vorbitorul ne-a amintit că
bine, fine în rău. Același sentiment există și în Una dintre cele mai recente întâmplări de acest Franța are o datorie publică echivalentă cu 100%
relația cu un stat sau cu o comunitate. Am avut fel s-a consumat într-o seară caldă de iunie a.c., din Produsul intern brut și că este una dintre
această senzație, cu ani în urmă, când am ajuns când am acceptat invitația unei asociații foarte țările cu cel mai mare șomaj la nivelul UE (iar
în Canada în toamna în care provincia franco- respectabile la o cină dublată de conferința șomajul în rândul tinerilor este și el considera-
fonă Québec pregătea un referendum prin care unui personaj politic cunoscut. Decorul întâl- bil – am mai vorbit aici despre aceste subiecte).
viza independența sa de statul canadian nirii noastre era un salon al unui imobil luxos
(referendum care a picat cu 49 virgulă Istoria, cum se știe, nu se
versus 50 virgulă). Aceeași impresie am din aceeași arie Champs Elysées; participanții, repetă, chiar dacă există simi-
avut-o acum un an și jumătate, când cca 50 de persoane; majoritatea ne cunoșteam litudini între un moment și
am ajuns la Paris cu câteva săptămâni între noi, fiind șefi de misiuni; în plus, oameni altul. Criza de acum aduce
înainte de atentatele teroriste din noiem- de afaceri, francezi sau din alte țări. Meniul a oarecum aminte – spunea ora-
brie 2015. Majoritatea sondajelor – și fost ales, vinul alb a fost rece, vinul roșu a fost torul – de fragilitatea politică
sociologii care le comentează – spun profund și taninat. La un moment dat, invitatul a Republicii a IV-a, din 1958,
că francezii sunt în prezent unul dintre serii a fost poftit pe un mic podium, de unde când șubrezenia partidelor a
popoarele cele mai pesimiste din Europa n-a vorbit mai mult de 30 de minute – plus alte coincis cu perioada ulterioară
(da, mai pesimiști decât românii). În 20 de minute de întrebări și răspunsuri. Fac eșecului din criza Canalului
paralel, la alegerile recente, francezii au precizarea că politicianul respectiv este autor Suez (1956); atunci a existat
oferit totuși o surpriză plăcută, mizând de cărți și a activat într-unul dintre marile un personaj providențial, cu
masiv pe o speranță politică – Emma- partide ale țării. Din moment ce întâlnirea nu o mare credibilitate, care a
nuel Macron și noul său partid. Să a fost publică sau destinată presei, voi aplica redresat Republica – numele
revină „la joie de vivre” în Franța sau în cele ce urmează așa-numitul set de reguli lui a fost Charles de Gaulle. Pe
este agățarea de cel mai la îndemână pai? Chatham House: nu ne interesează aici iden- de altă parte, există multe ele-
titatea și afilierea vorbitorului și voi reda doar mente noi. În primul rând, ceea ce se întâmplă
Gesturi extreme anumite idei, fără a preciza cui aparțin ele. la nivelul partidelor tradiționale este în bună
parte inedit. „Moda” alegerilor primare (pe
Un documentar Tv recent difuzat*, produs în „Republica imobilă” care, în Franța, le-au organizat atât Socialiș-
anul 2015, sugera că în Franța, la nivelul anului tii cât și Republicanii) numai la prima vedere
respectiv, în medie trei oameni se sinucideau în Primul punct atins de invitatul serii a fost aduce un plus de democrație internă; în rea-
fiecare zi din cauza incapacității de a ține pasul „moartea” sistemului tradițional al partidelor de litate, se apelează la pre-alegeri în interiorul
cu datoriile la bănci și cu urmările acestora – stânga-dreapta, care pare a se fi văzut la ultimele partidelor tocmai pentru că nici un lider nu
pierderea locuințelor sau a fermelor, destrămarea alegeri din mai-iunie a.c., în care Socialiștii și mai ajunge să se impună prin propriile merite,
familiilor etc. Când am citit prezentarea docu- Republicanii au făcut figură palidă atât la pre- talente, puteri etc. Iar rezultatele s-au văzut: în
mentarului dintr-un ghid Tv, nu mi-a venit să zidențiale, cât și la parlamentare. Vinovată ar fi urma alegerilor preliminare din partide, cei care
cred cifra. Unui turist sau celui care stă la Paris clasa politică – al cărei imobilism a împiedicat au câștigat s-au prăbușit, apoi, la votul general.
câteva săptămâni i se pare că francezii sunt cei reformele atât de necesare încă din anii ’90 ai De ce se ajunge aici: pentru că aceste alegeri
mai nonșalanți dintre pământeni. Terasele sunt secolului trecut. Confruntată cu reunificarea primare sunt câștigate nu neapărat de cei mai
pline, la prânz toată lumea ia masa în oraș, în Germaniei, cu mondializarea economiei, cu glo- buni, ci de candidații care vin cu un discurs mai
orice piațetă sau pe orice pod pietonal, seara, balizarea informației, cu lărgirea (și deci slăbirea radical, mai populist, mai plin de promisiuni
câțiva oameni cântă și în jurul lor se adună alte coeziunii) la nivelul UE, Franța a pierdut timp, ce nu se vor materializa vreodată. Emmanuel
zeci care fac poze și aplaudă. Astfel, într-una clasa politică nu a avut curajul reformelor, iar Macron nu a participat la nicio sesiune de ale-
din zilele lui iunie a.c., pe la ora 16 s-a anunțat o criza de acum nu e decât expresia unui „divorț geri preliminare, dar aceasta nu l-a împiedicat
(altă) tentativă de atac terorist (cu o mașină plină să câștige, în final, președinția.
de butelii de gaz) pe Champs Elysées, din fericire
eșuată, iar la câteva ore, pe cheiurile Senei, numai O schimbare mai profundă...
prin zona prin care am trecut, două trupe de jazz
cântau, la nici 200 de metri una de alta. Cum se „Franța își schimbă poporul, printr-o migra-
explică toate acestea? În primul rând, Parisul este ție în masă” – a spus apoi invitatul acelei seri.
atât de plin de turiști sau de studenți la final de Cum se știe, în discursul public din Franța aces-
examene încât, la o privire grăbită, predomină ta-i un subiect delicat, de care oamenii politici
veselia și nu ești tentat să te întrebi ce fac, pe unde din partidele mainstream se cam fereau – sau
sunt sau ce gândesc restul francezilor, locuitorii mai curând era așa, pentru că mai nou dezba-
obișnuiți ai acestui mare oraș. În al doilea rând, terea pe această temă s-a mai relaxat, și mulți
centrul Parisului nu e Parisul ca atare. În al treilea invitați ai televiziunilor (experți, politicieni etc.)
rând, Parisul nu este Franța – care are regiunile îl atacă frontal. Oratorul nostru a continuat: în
sale mai prospere sau mai paupere. Franța vin anual 200 000 de imigranți legali și
probabil alți 100 000 de imigranți ilegali. →

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (167) ♦ iulie 2017 7

Orfismul Ovidiu Confruntări
GHIDIRMIC

Generației Googleonuț Caragea este o figură atipică și insolită a nu trebuie să excludă Cartea, pentru că Infor- Iată numai câteva dintre semnificațiile pe care
le îmbracă mitul orfic și orfismul în literatură.
literaturii noastre de astăzi, membru al USR și mația nu înseamnă, neapărat, și Cultură, așa
Acest sens soteriologic, al salvării prin poezie,
Icofondator al Asociației scriitorilor de limba cum se crede de obicei, după o confuzie care străbate și volumul lui I. Caragea. Acesta este
română din Canada, unde a trăit mai bine de se face în mod curent. Informația nu este decât mesajul orfic pe care penultimul om – poetul,
un deceniu, la Montréal, de unde s-a întors în un material, care trebuie prelucrat și interpretat vrea să-l transmită ultimului om de pe pământ
România, fiind considerat unul dintre liderii pentru a ajunge la Cultură. A ajunge la Cultură și care apare mai cu seamă în câtva poeme anto-
mișcării literare „douămiiste” de critica noastră înseamnă a te ridica la Concepte. logice, care merită să fie citate în întregime:
actuală, promptă în a-i aprecia valoarea (I. Pop, Ajuns astăzi la vârsta maturității creatoare, Nesfârșitele dileme ale concretului, Poemul meu de
I. Simuț, Al. Cistelecan, Maria-Ana Tupan ș.a.). Ionuț Caragea (care a văzut lumina zilei la 12 azi, Mesaj către ultimul om de pe pământ și Lungă
Informatician și fost sportiv de performanță aprilie 1975) are o operă împlinită, în linii mari, contemplație în fața ferestrei deschise spre neant.
(rugbist), este și o personalitate pitorească, oare- configurată, dar cel mai valoros și mai reprezen- Poemele sunt scrise în vers liber. Nu au rimă, dar
cum singulară în lumea literelor. Scriitor complex tativ volum al său rămâne Mesaj către ultimul om au ritm. Deci, nu sunt lipsite complet de muzica-
(poet, prozator, eseist și critic, autor de aforisme), de pe pământ (Ed. „Fides”, 2017), titlu inspirat
tradus în mai multe limbi străine, a publicat peste și plin de profunde și tulburătoare litate, spre a se îndeplini condiția
treizeci de volume, dintre care peste douăzeci semnificații, amplu poem socio- primordială a orfismului. Așa
de volume de versuri. A debutat cu volumul de gonic și apocaliptic, dar nu de o cum susțineam într-un eseu:
versuri Delirium Tremens (2006). În volumul de tonalitate sumbră și deprimantă, Câteva gânduri despre poezie din
cronici literare Esențe lirice (2011) profesează o dimpotrivă, tonifiantă și plină de Pro domo (vol. I), poezia poate să
„critică fenomenologică”, după cum ne relevă și speranță, pe tema „ultimului om” nu aibă rimă, dar trebuie să aibă
titlul. Cele mai multe dintre aforismele sale sunt sau a „omului postistoric”, ce se ritm, pentru a fi în concordanță
incluse în Dicționarul suferinței (vol. I, 2008; vol. înscrie pe linia unei formule con- cu ritmurile cosmice.
II, 2009) și unele dintre ele figurează în antologia sacrate de o întreagă literatură și
Cartea înțelepciunii universale (2014). Scriitorul filosofie, care începe cu Le Dernier Titlul: Lungă contemplație în
este și autor de science-fiction. Romanul Uezen Homme (1805) de Jean-Baptiste fața ferestrei deschise spre neant
a fost publicat și în limba engleză, sub pseudo- Cousin de Grainville și continuă este o admirabilă definiție meta-
nimul Snowdon King. cu foarte cunoscutul roman The forică a poeziei. Această poezie
Dar, peste toate, I. Caragea este teoretici- Last Man (1826) al lui Mary She- este dedicată lui G. Călinescu,
anul „curentului literar Google”, cum singur lley, ajungând până la Francis Fukuyama (The cu un citat în care ilustrul critic
l-a botezat, în volumul Literatura virtuală și End of History and the Last Man, 1992). Volu- îi deplângea pe creatorii care își trăiesc gloria
curentul Generației Google (2009). De altfel, este mul se constituie într-o construcție unitară, posterității încă din timpul vieții, deși incom-
cunoscut în lumea literară ca și „poetul care s-a alcătuită dintr-o serie de poeme de mai mică parabilul nostru magistru și-a trăit, încă din
născut pe Google”, după titlul volumului său de întindere, dar legate între ele sub raport tema- viață, propria-i legendă. Replica poetului este
versuri: M-am născut pe Google (2007). tic și stilistic și este departe de a se transforma cum nu se poate mai sinceră și concludentă:
Indiferent dacă numim această generație într-o misologie, pentru că nu are un conținut „eu nu voi muri niciodată”.
Google sau Facebook, nu facem altceva decât să deprimant, cu tot dramatismul existenței, pe La puțini poeți am întâlnit o credință la
dovedim – dacă mai era nevoie? – valabilitatea care poetul nu-l ocolește, dimpotrivă, îl accen- fel de puternică a salvării prin poezie, ca la I.
principiului „sincronismului” lovinescian și a tuează; nu are, cu alte cuvinte, o reprezentare Caragea, care mărturisește că nu poate trăi fără
conceptului de „spirit al timpului” (Zeitgeist) idilică și edulcorantă asupra vieții. poezie: „poezie/ nu pot trăi fără tine/ îmi îmbu-
din metafizica germană. Incontestabil, epoca Filosofia „ultimului om” derivă din cea a jorezi obrajii/ la fiecare respirație” (Nu pot trăi
noastră stă sub semnul Internetului, dar care Arhetipului și o întâlnim și la Eminescu, în Săr- fără tine). Poezia este numită „respirație divină”.
manul Dionis: „În om e un șir de oameni”. Este Prin poezie, „Dumnezeu reinventează lumea”. I.
→ Circa 85% dintre aceștia sunt musulmani. filosofia „firului filogenetic”. La I. Caragea, eul Caragea este un antinietzscheian convins. Unul
În linii mari, chiar dacă cifrele diferă de la liric este dublu. Penultimul om, care nu poate fi dintre poemele sale se intitulează chiar „Dumne-
un an la altul, acest transfer de populație (și decât istoric, i se adresează ultimului om, care zeu e mort”, cunoscuta sintagmă a lui Nietzsche.
de culturi) se petrece în Franța de 40 de ani este și istoric și postistoric. Respingându-l pe Nietzsche, înseamnă că poetul
– ceea ce e firesc să producă mutații reale, Volumul lui I. Caragea are la bază o „con- acceptă transcendența. Nu întâmplător, Maria-
al căror impact e departe de a fi evaluat pe cepție orfică” și acesta este cel mai important Ana Tupan, în docta sa prefață, îl numește „un
deplin. Referitor la terorismul islamist care lucru, pentru că orfismul exprimă esența poe- mesager al ordinii transcendente”.
vizează acum Franța, invitatul nostru nu și-a ziei, sinteza muzicii cu verbul. Orfeu, care își I. Caragea are vocația eternității și a litera-
ascuns temerea că „vârsta” următoare a atacu- acompania versurile la harfă și cu muzica lui turii și este un poet cu destin. Iată că orfismul
rilor va cuprinde nu numai atacatori izolați, îmblânzea fiarele și cobora întreaga natură nu dispare niciodată din poezie, nici din post-
și explozii de mașini-capcană, așa cum se într-o vrajă extatică, reprezintă prototipul modernism și generațiile actuale, nici din
întâmplă azi în Afganistan sau Irak. Oratorul Poetului dintotdeauna, iar orfismul constituie „Generația Google”. Din versurile lui I. Caragea
nu a insistat pe relația dintre imigrație-tero- condiția primordială a lirismului. Orfismul este se desprinde o adevărată religie a salvării prin
rism-islam (din Franța), pentru că și acesta o doctrină soteriologică, o doctrină a salvării poezie, ce ne amintește de celebrele versuri ale
este alt subiect delicat, dar e limpede că acest prin poezie. Mitul orfic este un mit subteran lui Al. Philippide: „M-atârn de tine, Poezie,/ Ca
trio va influența în viitorul previzibil politica și subtextual la Eminescu, un mit obsedant și un copil de poala mumii,/ Să trec cu tine puntea
locală (și poate europeană, în opinia mea). ■ recurent, care străbate creația eminesciană de la lumii/ Spre insula de veșnicie/ La capătul de din-
(va urma) un capăt la altul. La Mircea Eliade, în nuvela În colo al lumii./ Mă vei lăsa acolo singur/ Alături
* Mort à crédit, documentar de Frédéric Castaignède, difu- curte la Dionis, mitul orfic devine un mit al sal- de toți morții lumii?” (M-atârn de tine, Poezie).
zat de Arte Tv, 20 iunie 2017. vării întregii umanități prin poezie, prin cântec. Ceea ce ne face să credem că Ionuț Caragea are
toate șansele să rămână în istoria literaturii. ■

8 Nr. 7 (167) ♦ iulie 2017 Scrisul Românesc Eseu

Retrocritica Ioan
LASCU

Sfârșitul modernismului

Secolul XX a trecut în istorie, între altele, eroziv. Este un minorat al pasivității, al supri- împotriva agresiunii naziste ce amenința mai
ca un timp al dezastrelor social-politice. mării memoriei și creativității, al drogurilor întâi Franța și apoi întreaga Europă, iar pe plan
Este suficient să amintim două războaie de tip mediatic. Ca oricare drogați, numeroșii intern în trezirea spiritelor încă anesteziate de
mondiale, instaurarea comunismului, a nazis- amatori au dependența în sângele ce le circulă euforia victoriei din 1918, în asanarea morală
mului și a fascismului, două crize economice prin creiere și vor doze și mai mari. Au deve- a unei lumi venale, înrobită banilor.
majore... Desigur, secolul trecut a adus cu sine nit superiori și exclusiviști, prevalându-se de
și binefacerile specifice, a adus însă pe scena preeminența unei mode agresive, acaparatoare. Simptomatic, devreme, în anul 1927,
istoriei și sfârșitul dominației burgheze, apusul apărea o carte care făcea o oarecare vâlvă:
unor mituri ale ideologiei clasice burgheze – în Modernismul a devenit istorie după Primul Trădarea intelectualilor semnată de Julien
primul rând mitul umanismului și cel al pro- Război Mondial. Ce a urmat după aceea nu Benda. Percepută ca un eseu polemic, acea
gresului. Sfârșitul secolului XX a adus cu sine au fost decât răbufniri de orgoliu... neomoder- carte incrimina nu pasivitatea ci partizanatul
și sfârșitul ideologiilor și, odată cu el, sfârșitul niste, deși cu unele consecințe resimțite până politic, uneori apologetic, al unor intelectu-
istoriei. Care istorie, care ideologii și care sfâr- în prezent. Mișcările avangardiste de la înce- ali amestecați în politică, de talia lui Charles
șit? Unii politologi au încercat să acrediteze o putul veacului XX, în primul rând dadaismul Maurras și Maurice Barrès. Scriitorul de ori-
teză iluzorie, gândindu-se la și suprarealismul, propunându-și și reușind gine iudaică, de patru ori nominalizat la Nobel,
sfârșitul conflictelor globale lansa aceste acuze după un excurs istoric prin
majore, mai ales acela dintre „să-l epateze pe burghez”, au secolele XIX și XX, perioade în care descope-
două sisteme politice, sociale zgâlțâit serios modernismul, rea atitudini similare. În România cartea lui
și economice opuse – capita- acceptat ca o construcție a J. Benda a rămas cvasinecunoscută în epocă,
lismul și comunismul. Sfârșitul spiritului rațional, poziti- dar în Franța ea a avut, mai mult decât sigur,
războiului rece pare acum o vist, scientist al secolului al ecouri. Intelectuali și scriitori ca A. Malraux,
simplă glumă istorică, con- XIX-lea, ca produs al unei Antoine de Saint-Exupéry, Jean-Paul Sartre, A.
flictele migrând către alte zone societăți ce cunoștea prima Camus, P. Éluard, Vercors, G. Péri, C. Simon,
geografice și angrenând alte revoluție industrială, recu- R. Desnos și alții au dat dovadă de luciditate
sisteme, antagonice și acestea. noștea confruntarea dintre și de angajare directă prin acțiuni publice pur-
Conflictul dintre civilizații, ideologiile de diverse nuanțe tate în presa timpului sau prin mesajele mai
dintre religii, terorismul, alte și diferențele de clasă. Sub multor opere literare publicate până în 1940,
forme ale luptei pentru supre- aspect social și politic, dar și ulterior, sub ocupație ori după eliberare
mație mondială au luat locul modernismul s-a dovedit (august 1944). Dacă semnalele de alarmă trase
ideologiilor și acțiunilor poli- conciliant, cel puțin în inten- de către aceștia înainte de dezastrul din iunie
tice tipice războiului rece. ții, proclamând drepturile 1940 nu au putut duce la prevenirea capitulă-
omului în calitate de ființă rii și ocupației, majoritatea acestor intelectuali
Perioada actuală acuză un declin evident al liberă, creatoare, progresistă, și scriitori s-au angajat în lupta de rezistență
drepturilor omului, alt mit al epocii moderne, cu aspirații către democrație și armonie socială, fie în presa clandestină, fie cu arma în mână.
de la Revoluția franceză încoace. Însă decli- beneficiară, teoretic sau efectiv, de prosperitate Saint-Exupéry a rămas în istorie prin sacrifi-
nul se manifestase odată cu declinul culturii materială. De altminteri și spirituală... ciul lui de pilot ce făcea curieratul între Franța
occidentale, cu dominația civilizației mate- Dar în condițiile actuale ale dictaturii și alte regiuni ale globului (doborât în 1944),
riale, a acumulărilor masive de capital, odată economice mondiale precum și ale scindării Camus, respins de la înrolarea voluntară în
cu polarizarea din ce în ce mai accentuată a acutizate a lumii pornind de la false principii rezistența armată, a lucrat, alături de Pascal
societății capitaliste. Înclin să-i dau dreptate religioase miturile modernismului par efasate Pia, la publicația clandestină „Combat”, Sartre
lui Oswald Spengler, deși probabil tot mai cu totul. Nu numai miturile, ci și realitățile a publicat impunătorul volum de filosofie L’Être
puțini sunt dispuși să admită valabilitatea bazate cândva pe conceptele care le-au precedat et le néant (1943), dar și piese de teatru absurd
ideii sale fundamentale. S-a vorbit mult, în și fundamentat. Primele semnale ale submină- precum Cu ușile închise sau Muștele, Malraux,
urmă cu decenii, de reificare, de alienare, de rii miturilor moderniste s-au făcut simțite fără Desnos sau Péri au intrat direct în luptă, luând
incomunicare. Toate aceste stări și fenomene dubii în perioada interbelică, în acele vremuri armele și îmbrăcând hainele de rezistenți. Péri
politico-economice și psiho-sociale au venit de nonșalantă juisare, falsă amintire a ade- a fost executat de naziști în decembrie 1941, iar
să se instaleze odată cu declinul anunțat de văratei „la belle époque” ce precedase marea Desnos a fost capturat și trimis în lagărul de la
filosoful german al culturii, au făcut parte din conflagrație din 1914-1918. După cortina Terezin, unde va muri în iunie 1945.
acel declin, persistă și azi sub varii forme, doar nonșalantei juisări se ascundeau însă deviați-
termenii ne apar vetuști. Înstrăinarea și însin- ile unei societăți aflate în pragul unei crize de În urma a două războaie mondiale devas-
gurarea individului în mijlocul unor societăți sistem: morală, politică, intelectuală, umană. În tatoare, modernismul și liberalismul burghez
tot mai cinice, mai indiferente la adevăratele România a proliferat naționalismul ortodoxist au fost definitiv compromise. Cum a fost cu
probleme, au afectat profund umanismul, ceea extremist, în Germania nazismul rasist și mili- putință ca niște regimuri și ideologii care pro-
ce s-a numit într-o epocă de tristă amintire tarismul revanșard, în vreme ce Franța, una din pagaseră umanismul și drepturile omului să se
totuși „grija pentru om”. marile învingătoare din Primul Război Mon- angajeze în astfel de tragedii? Dacă în 1916, la
dial, nu se trezise încă din beția victoriei. Acolo Zürich, insurgenții dadaiști inițiau pulveriza-
Traversăm o zonă crepusculară. Marile apare, ca o ideologie a crizei, existențialismul. rea spiritului burghez, vrând să arate că în plin
valori, multe dintre ele, sunt pe ducă. Este Cu toate că, începând din 1933, indiciile crizei război se poate gândi și trăi diferit, în 1940-
caducă însăși cultura majoră. Cultura minoră geopolitice se fac simțite, existențialismul este 1944 foștii suprarealiști, scriitorii „generației
de tip gadget, electronică, virtuală, de masă, considerat a fi o rezultantă a unei crize inte- etice” și existențialiștii nu au ocolit angajamen-
superficială, fără altă contribuție a subiectului lectuale, de gândire și morale. Legătura directă tul direct. A fost un răspuns tardiv, dar temerar
decât participarea prin vizualizare, deja celebra cu politica se poate ghici numai în neangaja- și instructiv, la avertismentul lui Julien Benda
accesare, își împlinește triumfal rolul de surogat rea spiritelor lucide din prima linie în lupta din Trădarea intelectualilor. ■

Croică Scrisul Românesc Nr. 7 (167) ♦ iulie 2017 9
literară

Odiseea manuscriselor Constantin
CUBLEȘAN

Accesul public la manuscrisele emi- eminesciene
nesciene a făcut ca, de-a lungul anilor,
ele să se deterioreze, devenind tot mai ceea ce, față de modelul viu, este fotografia. de străbateri uluitoare și de ciudate fracturi
(…) Singur scrisul de mână, așadar manuscrip- și stagnări, de stăruințe și de renașteri a căror
tul, – fie el în cirilica cea mai geometrică, fie lege interioară uneori se lasă regândită, alteori
imperioasă soluția facsimilării lor, a tipăririi în în cea mai fantezistă grafie modernă, pulsează nu. Un labirint de miraje, ecouri și oglinzi, de
cele mai bune condiții. În acest sens pledase la de viață, tot așa cum se face simțită peregri- uitări și de anamneze, de masive construcții și
vremea sa G. Călinescu, Iorga, Perpessicius și narea sângelui și în mâna cea mai străvezie. de paragini, în care și-au lăsat urmele și clipele
mulți alții încă, erau de aceeași părere, până la De aici și indispoziția celui familiarizat cu și eonii, și timpul din lume și celălalt…”
Constantin Noica, cel împătimit în ideea sal- manuscriptele, când, dintr-o pricină sau alta,
vării manuscriselor, implicându-se aproape cu e nevoit să lucreze pe o fotocopie. El tânjește Antologia alcătuită de Valentin Coșereanu
disperare. Așa se face că în 1974 îi scria lui încontinuu după izul acela reavăn de hârtie, în și Pompiliu Crăciunescu este bine structurată
Eugen Simion, lăsându-i oarecum testamentar care tot mai stăruie ceva din seva care a pre- în traseul urmărit cu pasiune detectivistă. În
misiunea de a împlini „inițiativa facsimilării” mers celulozei; el tânjește după inscripțiile de primul capitol aflăm adunate la un loc texte în
acestora, conchizând că astfel „mă veți ajuta antracen ca după stropii de sânge al celui ce care se află relații despre existența acelei mis-
să mă retrag liniștit”. Întreprinderea n-a fot a purtat crucea, pe calvarul creației artistice; terioase lăzi, despre laboratorul de creație și
posibilă imediat. Însă, câteva el tânjește după hieroglifele mărturiile lui Eminescu însuși sau ale apropi-
decenii mai târziu, cu autorita- misterioase și de tot atâtea aților acestuia despre felul cum lucra și gândea.
tea ce decurgea din postura de ori indescifrabile, în care Cel de al doilea capitol se referă la momentul
președinte al Academiei, primul autorul și-a încifrat secre- predării acestor manuscrise, de către Maio-
volum din Manuscrisele lui tele imaginației lui.// Când rescu, Academiei Române. Un al treilea capitol
Eminescu, în versiune tipărită, manuscriptele sunt ale unui adună mărturii privitoare la descifrările între-
apărea în 2004, urmând apoi Mare Inspirat – să zicem prinse de diverșii editori, dar și „radiografiile
alte douăzeci și patru de tomuri, Eminescu – sentimentele cu interioare ale acestor manuscrise” datorate
până în 2009. care te apropii de ele sunt unor eminescologi dintre cei mai de seamă
În 2009 se realizează un multiple și diverse. Pătrunzi ca Ion Scurtu, Ilarie Chendi, Nerva Hodoș, G.
volum ce recapitulează drumul în subteranele acelea, apa- Călinescu, D. D. Panaitescu, G. Ibrăileanu, C.
lung de la gând la faptă: Avata- rent inextricabile, ca într-un Botez, Al. Colorian, D. R. Mazilu, Gh. Adameș-
labirint cu arhitectura bine teanu ș.a., până la Perpessicius, Petru Creția,
rii ale manuscriselor Eminescu D. Vatamaniuc și Eugen Simion.
(Cuvânt înainte de Eugen gândită și, nou Teseu al unei
Simion. Culegere alcătuită de expediții moderne, te ori- Pledoariile pentru facsimilarea manuscri-
Silvia Bogdan și Mihai Diaconu. entezi cu prudență, înarmat selor se află în al patrulea capitol și, în sfârșit,
București, Fundația Națională Pentru Literatură nu numai cu firul izbăvitor al Ariadnei, dar al cincilea este consacrat procesului intentat
și Artă). Pentru ca în 2016, la Editura Junimea și cu răbdarea, pe care ți-o dă convingerea că lui Eugen Simion, învinuit de a fi irosit fonduri
din Iași, Valentin Coșereanu (Coordonatorul orice dificultate, oricât de mare, va fi, în cele uriașe pentru o ediție care nu folosește la mai
Centrului Eminescu de la Ipotești) împreună din urmă, răpusă”. nimic (este acționat în judecată pe acest motiv
cu Pompiliu Crăciunescu (de la Timișoara) de către un pseudonime), corul contestatarilor
realizează, în trei volume, Odiseea manuscri-
selor Eminescu. Descifrări, ediții, radiografii conducându-l însă Ioana Bot: „nespe-
interioare, facsimilări. Un vast demers de cialistul nu vede de fapt nimic, decât
recuperare a tuturor pozițiilor importante ale grafia (când limpede, când ilizibilă) lui
tuturor cercetătorilor de marcă, preocupați de-a Eminescu (…) nu e o ediție genetică
lungul anilor de destinele acestor documente și electronică a manuscriselor emi-
manuscrise, rămase de la Mihai Eminescu. nesciene, ci un pictorial cu poze ale
Antologia este alcătuită cu maximă probitate paginilor, de complexitatea informatică
profesională și cu mult discernământ critic. a CD-urilor oferite ca suvenire de la
Un corpus documentar absolut necesar pentru nunți, botezuri și absolviri”. E și aceasta
buna înțelegere și urmărire a traseelor pe care o mașinațiune în contextul general al
s-au înscris diverse manuscrise eminesciene unei mizerabile atitudini, întreținută
convocate în varii ediții. Un rol și un loc aparte de unii intelectuali ce se autointitulează
între toți editorii aflându-și Perpessicius, iniția- elite naționale, de defăimare a poetului
torul seriei de Opere Eminescu și D. Vatamaniuc Mihai Eminescu.
alături de Petru Creția, cei care au dus la bun
sfârșit monumentala ediție academică. Despre aceeași fascinație a manuscriselor Odiseea manuscriselor Eminescu
Contribuția lui Perpessicius la descifrarea și asupra cărora s-a aplecat, vorbește și D. Vata- (vol. I-III) este antologia care face
ordonarea materialului haotic din celebra ladă, maniuc: „Spectacolul poemelor din manuscrise dovada strădaniilor de peste un secol
este inestimabilă. Cercetătorul, aplecat ani de este așa de fascinant, încât postumele, nesupuse ale criticii și istoriografiei noastre, de a res-
zile asupra acestor file, și-a pierdut, în cele din procesului sever de elaborare, pot fi prezentate titui patrimoniului național ceea ce N. Iorga
urmă vederea. Și totuși, în ciuda faptului că ca mai ilustrative decât antumele, pentru geniul cerea imperios: „Nici un rând din Eminescu
a realizat tipărirea manuscriselor, crezând cu nativ eminescian”. Pentru ca Petru Creția să nu trebuie să rămână nepublicat”, întrucât
tărie că astfel se va facilita munca cercetători- adauge într-o privire de ansamblu: „O lume a însemnările acestea din manuscrise „ne relevă
lor ulteriori în domeniu, se confesa, nostalgic: lui, personală, secretă, destinată unei experi- un Eminescu din familia spirituală a lui Leo-
„Raportat la scrisul de mână, tiparul este cam ențe solitare. Plină de fulgurații și de umbre, nardo da Vinci, cu o mare sete de cunoaștere
și preocupări multilaterale, care îl situează pe
primul loc în cultura română și-i conferă un
loc de frunte în cea universală”.■

10 Nr. 7 (167) ♦ iulie 2017 Scrisul Românesc Eseu

Mihai Cioran şi imaginarul
ENE decadent II

Spiritul negator și critica Baudelaire sau Huysmans. Critica modernităţii coloana sa vertebrală: „Se poate vorbi despre
modernităţii se face astfel nu de pe poziţii conservatoare, ci moarte fără experienţa agoniei? Moartea nu
din interior, și de aici și ambivalenţa privirii. poate fi înţeleasă decât dacă viaţa este simţită
Principala etichetă care i s-a pus lui Cioran Nu este locul în acest eseu de a comenta pe larg ca o îndelungată agonie, în care moartea se
a fost aceea de nihilist. Și într-adevăr, orice atitudinile privitoare la moravurile moderne, îmbină cu viaţa. Moartea nu este ceva în afară,
pagină din lucrările sale, mai ales cele fran- la omul modern sau la orașul modern (imagi- ontologic diferită de viaţă, deoarece moarte
ceze, am citi putem observa aerul de nihilism nea Parisului contemporan, văzut ca un imens ca realitate autonomă de viaţă nu există.
și pesimism care străbate reflecţiile eseistului. […] Oamenii sănătoși, normali și mediocri
Dar o analiză a acestui nihilism de natură nu și zgomotos garaj este memorabilă). Totuși, nu au o experienţă a agoniei și nici o senza-
doar ontologică, ci și metafizică ne conduce trebuie punctată această atitudine cinică pri- ţie a morţii. Ei vieţuiesc ca și cum viaţa ar
spre observaţia că spiritul negator cioranian vitoare la contemporaneitate și care are un avea un caracter de definitivat. […] A avea
vine din dezgust, din lehamite, dintr-o insa- grund comun cu privirea critică a decaden- conștiinţa unei îndelungi agonii este de a des-
tisfacţie metafizică a însăși condiţiei umane. ţilor, care însă mai au iluzia unei posibilităţi prinde experienţa individuală dintr-un cadru
Chiar nașterea, văzută de obicei ca un mira- de scăpare din infernul cotidian, în timp ce naiv și din integrarea ei naturală, pentru a-i
col, ca o binecuvântare sau, în orice caz, ca un Cioran, după ce se angajase și el într-o catas- demasca nulitatea și insignifianţa, este a ataca
eveniment plin de speranţă, pentru Cioran trofală iluzie de tinereţe, în perioada franceză înseși rădăcinile iraţionale ale vieţii. A vedea
reprezintă un inconvenient. „Aruncarea în contemplă doar dezastrul dezamăgirii. Căci, cum se întinde moartea peste această lume,
lume” nu este percepută doar în absurdul său, cum el însuși afirma mai târziu, în Demiurgul cum distruge un arbore și cum se insinuează
ci chiar în tragismul naturii sale, fiind recep- cel rău, „Soarta celui care este prea revoltat este în vis, cum ofilește o floare sau o civilizaţie,
tată ab initio ca traumă. După o criză religioasă de a nu mai avea energie decât pentru decep- cum roade din individ și din cultură, ca un
timpurie, după experienţa unei dramatice ţie”. O excelentă butadă, de altfel, a maturului suflu imanent și distrugător, este a fi dincolo
experienţe personale care l-a adus în pragul Cioran despre tânărul și revoltatul Cioran din de posibilitatea lacrimilor și a regretelor, din-
sinuciderii (insomnia teribilă care l-a chinuit Schimbarea la faţă... colo de orice categorii sau forme.”
aproape doi ani), după ce a încercat o schim-
bare radicală a societăţii pe care o resimte ca Obsesia morţii Obsesia morţii este, de fapt, cel puţin în
pe o povară și a cărei critică o face în scrierea acest caz, o obsesie a decadenţei, a momen-
cea mai radicală și de care, ulterior, se simte Prezent permanent, încă de la început, tului sau perioadei de dinaintea extincţiei,
cel mai străin, Schimbarea la faţă a României, spectrul morţii infuzează viziunea cioraniană spectacol fascinant și deopotrivă acablant, care
aderând la o ideologie extremistă și criminală, și este o condiţie sine qua non a conștiinţei. te plasează într-un limb absolut, dincolo de
așadar după experienţe psihologice și sociale Nu poţi avea o percepţie adecvată a lumii categoriile morale sau estetice obișnuite. Auto-
extreme, Cioran renunţă la orice ideal și la dacă nu ai percepţia morţii inexorabile. În rul Amurgului gândurilor construiește astfel,
orice speranţă în privinţa omului și a umani- orizontul decadent, moartea este la fel de pre- în descendenţă nietzscheeană, ca și scriitorii
tăţii, dezvoltând o viziune cinică și retractilă. zentă și obsesia ubicuităţii, dar și apropierii ei fin-de-siècle, o filosofie a amurgului, a acelei
O viziune asemănătoare dezvoltă și decaden- este resimţită ca o urgenţă și o fatalitate dezi- zone de penumbră, dominată de melancolie
ţii, dezamăgiţi de mediocritatea lumii, care îi rabilă. Moartea poate elibera, ca în Portretul și certitudinea sfârșitului. Finalul este aproape
plictisește și îi face să caute satisfacţii efemere lui Dorian Gray, dar în general decadenţii dezirabil, deoarece deja se resimte oboseala și
în diverse universuri artificiale. Nici acestea sunt mai interesaţi de degradare și de peri- devitalizarea de sfârșit de lume. Este, de altfel,
însă nu se constituie decât în simple paleative și oada de dinaintea finalului. Cioran resimte sentimentul dominant în decadentism, al cărui
finalul este tot în nevroză și depresie, ca în cazul permanent această stare de degenerescenţă, moto ar putea fi celebrul vers verlainian din
lui Jean Floressas des Esseintes, aristocratul de inevitabilă descompunere. poemul Langueur: „Je suis l’Empire à la fin de
dezabuzat care încearcă să-și construiască „o la décadence”.
Thebaidă rafinată” în castelul său de la Lourps, Încă de la debut, problema morţii ocupă
de lângă Paris, însă fără niciun rezultat decât un loc central între temele cioraniene. Una În chiar prima sa carte, Pe culmile disperării,
accentuarea nevrozei. Luciditatea și descoperi- dintre secţiunile cărţii se numește chiar una dintre secţiuni se numește „Sentimentul
rea golului lumii creează o criză ontologică pe Asupra morţii, iar maniera în care este abor- sfârșelii și al agoniei” și tratează starea pre-
care decadenţii încearcă să o compenseze prin dată problema morţii este una apropiată de dilectă a decadenţilor: „Cunoașteţi senzaţia
accesul la experienţe unice și cât mai rafinate, dialectica decadentă, deși existenţialismul este groaznică de topire când simţi cum te irosești
pe când Cioran preferă periferia și aneantiza- ca pentru a curge asemenea unui râu, când îţi
rea socială. Refuzul premiilor și distincţiilor, al simţi anulată propria prezenţă într-o lichidare
interviurilor și apariţiilor televizate, al jocului organică? Este ca și cum din tine însuţi tot ce
social la care este obligat un autor de succes are consistenţă și substanţă dispare într-o flui-
vine din aceeași dezabuzare. ditate epuizantă, după care nu mai rămâi decât
cu capul. Vorbesc aici de o senzaţie precisă
În acest context, critica modernităţii este și dureroasă, iar nu de una vagă și nedeter-
una implicită, iar fundamentele acesteia sunt minată. […] Frecvenţa momentelor agonice
disecate pe rând, de la raţionalism până la este un indiciu de descompunere și prăbușire.
pretenţiile de progres material al civilizaţiei. Moartea este ceva scârbos, este singura obsesie
Atitudinea faţă de modernitate este una cri- care nu poate deveni voluptuoasă. […] Cel mai
tică, dar din perspectivă modernă, este critica pervers sentiment este sentimentul morţii. Și
unui spirit modern care privește cu luciditate când te gândești că sunt oameni care nu pot
și insatisfacţie la epoca al cărei simptom este. dormi din cauza obsesiei perverse a morţii!
În acest sens, Cioran este și el un „antimodern”, Cum aș vrea să nu mai știu nimic despre mine
în accepţiunea lui Antoine Compagnon, ca și și despre lumea asta!” ■

Poezie Scrisul Românesc Nr. 7 (167) ♦ iulie 2017 11
Cronică literară
DOUĂ POEZII din metrou și tren
Andrei
CODRESCU

metroul F cultură și pantofi neobservați racii își întind ghearele din saci decât cititorii potențiali
către pulpele goale ale unei liceene traista mea de optimism e un sicriu
cult înseamnă că ai pantofi care-i zice prietenei de banchetă am încredere-n auz și în ochi pe pantofi
desculții sunt inculți „feelings are always storming inside everyone” un gen de bocet fericit de nedumerire
două sacouri de plastic pe podeaua o veche felie de creier mi se trezește ca un glob nou pentru timpul înfeliat de lama subțire
trenului în mișcare o adiere de prăjituri de odinioară trece prin aer a diferențelor acum bucuroase acum triste
au gheare sunt pline de raci vii învăț rescufundarea în mulțime în metrou un metrou plin de raci și filosofi
la picioarele tânărului chinez cred că e momentul când mulțimea din tren nu se oprește nicăieri călătorește etern
cu pantofi lustruiți la harvard
citindu-și iPhonul în chineză se ridică New Yorkul continuat
femeia cu pălărie de piele neagră să danseze acest sentiment de ignoranță cu un citat din Carmen
tricou dungat pantofi albi cu toc înalt
pantalonași scurți de mătase albastră tonică „în 2016 greciiʼs aproape pierduți”
îl întreabă pe tânărul chinez cu raci dar de fapt numai tânărul cu raci femeia dar nu toți grecii numai Athens
cât mai e până la stația finală și Sparta. Minos, Lesbos și New York rămân
el dă din umeri nedumerit dar face Da Da cu întrebări pentru ca un taur de aur și o iubire fără sens
cu capul care-i stația finală și filosoficele fete de liceu își aduc contribuția să treacă prin timp și să devină mitologie
gloata care ne înconjoară e amărâtă și violentă conduse de o lamă subțire de dar și de poezie
se duc undeva să bată pe cineva minutul Cluj și minutul Craiova
sau să se arunce de pe un pod în oceanul uleios se înțeleg cu viscolul și sorcova
Minos Lesbos și New Yorkul se înțeleg
în stația următoare
se lucrează greu pentru libertatea cu hazardul
dansului sau morții și mizele imortalității și vanității.
în mașinăria necruțătoare a Grecii nu-și pierd clasicismul
își pierd cataclismul și oracolul
libertății de a alege în închisoare noi suntem mulțumiți să vedem prin geam
numai racii încearcă să-și evite istoria paradoxurilor tentante ale clasicului ters
și ale esteticului confuz.
soarta de fleică O să vedem în visul treaz ce ne spune Socrate,
singura revoltă vizibilă în tren
Plato
în 2017 sau fabrica dărâmată.
racii sunt singurii americani Pentru poeți trenul este armată.

get-beget în metrou
în două stații o să se termine

romanul
de nimeni scris dar repetat în vise

mai numeroase

Ion Pachia-Tatomirescu: Dan
IONESCU

Sub imperiul teoriei atomiste, în special, De-a fotonii
a lui Democrit, Ion Pachia-Tatomi-
rescu propune un joc liric de structură, și nenumărate universuri, de minuscule nu descoperise chepengul sigilat din capul
De-a fotonii (Ed. Waldpress, 2017), dar „de la big-banguri (...).// Nu-mi fu greu s-anin scării „care duce-n al zecelea cer”. Sigiliul
lumina din dor”. Prin această precizare, jocul big-banguri nici în centrul/ fiecărui glob atestă autoritatea lui Dumnezeu, în orice caz,
vizat, al unor îndrăgostiți probabil, nu se va auriu din bradul de Crăciun, de Anul Nou” a cuiva responsabil de asigurarea tainelor.
desfășura în limita materială a unui atom, ci (Ars poetica-mi grațios viscolită). Fațetă a
în dimensiunea infinită a sufletului. Cartea unui eu integrator, eul prozaic, rezistent la Dorința de a cunoaște forțele ascunse ale
însăși are nouă secțiuni, ale căror titluri suge- presiunea cosmosului și a societății umane, universului, manifestată, în perioada inter-
rează proporții extraordinare: Eul coriambic discerne factura eternă a naturii telurice: belică, de Ion Barbu, în poezia Panteism, o
rubiniu, Etern sigilatul chepeng din capul de „ars poetica-mi grațios viscolită,/ tot de iarna regăsim și la Ion Pachia-Tatomirescu: „Poate
la scara care duce-n al zecelea cer, De-a fotonii verde a Daciei, la 24 Ianuarie” (Ars poetica-mi cremenea mai ascunde/ aerul acela straniu,/
dar de la lumina din cor, Dacia din sarcofa- grațios viscolită). Versul denotă conștiința molecula aceea dintâi/ de la geneza noastră”
gele piramidei extraplate, Ozon, dinozauri, apartenenței la un spațiu, al Daciei, dar și (Molecula aceea, dintâi...).
aspersoare, Risipitorul de prigorii, Cefalopo- ideea, echivalentă patriotismului, de a fi uniți,
dele focului, Craniul rizom de soc și Puterea pentru a ne bucura de frumusețea peisajului Din cauza pazei precare a „tainei mari”,
argilei albastre. național, ziua de 24 Ianuarie fiind un model pentru a se fi aflat că „sunteți părți (bune ori
al reușitei în dezideratul coeziunii. rele), din Dumnezeu/ și nu aveți ce căuta cu
Eul coriambic, un „foton” al sinelui, are mintea în afara Lui,/ în afara sacrului Întreg
dublă capacitate, demiurgică și direcțio- În impactul cu o forță creatoare supremă, cosmic”, abilitatea poetului de a inventa diverse
nală, afirmată cu dezinvoltură: „creat-am eul liric se va supune regulilor acesteia, aban- universuri este atenuată; își luase prerogativele
donându-și pretenția demiurgică (de făuritor securizării tainei, crezându-se el însuși creator
de big-banguri), alegată anterior, când încă de lumi.

Continuare în p. 12

12 Nr. 7 (167) ♦ iulie 2017 Scrisul Românesc Cronică literară

Nicolae Datoria
PANEA

de a rămâne viu

Omul pare copleșit de o existență fără spiritualitate creștin ortodoxă și o a doua parte, A doua parte a lucrării este incitantă prin
orizont, de o istorie sângeroasă, de o intitulată Interviuri teologice, care conține trei pozițiile și explicațiile pe care le dau cele trei
tehnologie pe care o înțelege cu greu, dezvoltări ale aceleiași teme, religia și moder- nume impozante ale teologiei actuale unei
dar pe care trebuie să o accepte ca făcând parte nitatea, de către trei nume sonore ale teologiei problematici de mare actualitate, provocările
din viața lui până la a-l înlocui. Ritmurile vie- contemporane, pr. prof. univ. dr. Dumitru lumii contemporane și poziția bisericilor față
țuirii sunt atât de rapide încât sentimentul Popescu, care scrie despre Posibilitatea relației de ele. Interviurile luate de autor celor trei sunt
lipsei de aderență la real este din ce în ce mai omului cu Dumnezeu în lumea modernă, pr. valoroase ca document, dar și ca dezvoltare
pregnant și, ce este cel mai grav, că acesta aduce prof. univ. dr. Wilhelm Dancă, care analizează teologală, ca atitudine.
cu sine o totală bulversare a valorilor. Creștinismul și provocările actuale și, nu în cele
din urmă, IPS prof. univ. dr. IPS Irineu Popa, Mitropolitul Olteniei con-
Destinul său pare asumarea singurătății și Irineu Ion Popa, Mitropoli- sideră, de exemplu, că „Aceasta
alienării sau revolta individualismului orgo- tul Olteniei, care subliniază este neputința lumii contempo-
lios, o implozie în sine devastatoare, perversă, Importanța vieții duhovnicești rane de a crea valori eterne, de a
căci rupe toate practicile existenței comunitare în contextul vieții actuale. da la iveală idei de o înaltă ținută
și, înainte de toate, solidaritatea. Această lipsă morală și, mai degrabă, o consta-
de repere morale, axiologice conduce ființa Prima parte a cărții conține tare nefericită uneori, când vedem
umană la o pseudoviețuire. În fața ei, morala o serie de scurte dezvoltări ale că lucrurile sunt atât de înguste și
creștină pune datoria de „a rămâne viu”. unor teme teologice celebre, neputincioase, ca o reflectare a
unele cu caracter general, viața unei trăiri departe de adevărul
Acesta este și titlul pe care Nicolae Răzvan ca dar al lui Dumnezeu, atitu- vieții veșnice și chiar de lucrurile
Stan îl dă celei mai recente cărți scrise de el, dinea creștină față de lume, firești, naturale cu care noi am fost
apărută la Editura Mitropoliei Olteniei din teologie și viață, cultura creș- înzestrați de Dumnezeu.”
Craiova, cu o prefață semnată de IPS Irineu tină, slujirea ca iubire, viața ca Raportul dintre religie și filoso-
Ion Popa, Mitropolitul Olteniei. virtute, altele, mai specifice, de fie, dintre religie și politică, poziția
la Scriptură la Hristos, dimensiunea mistică a
Autorul adună între copertele prezentei Sfintei Cruci, rugăciunea, relația dintre cler și bisericilor față de globalizare, dimensiunea
ediții articole scrise de-a lungul vremii și publi- credincioși, Biserica. credinței în noul mileniu, pericolele pe care
cate în reviste teologice, specific ce le impune o creștinismul le are de înfruntat sunt tot atâtea
circulație restrânsă, contextuată mediilor pas- Autorul urmărește, mai curând, după chestiuni la care cei intervievați răspund cu
torale. El este preocupat de felul în care religia dimensiunile articolelor, dar și după caracterul profunzimea omului de cultură și teologului.
reacționează și se adaptează provocărilor lumii lor explicit, fără divagații exegetice dogmatice,
contemporane, de felul în care religia își află un scop popularizator. El dorește să transmită Cartea lui Nicolae Răzvan Stan vine într-un
menirea într-o societate neașezată cum este cea esențialul unor teme extrem de cunoscute, moment în care toate aceste chestiuni consti-
românească, de felul în care religia poate să con- într-un limbaj relativ accesibil profanului. tuie subiecte de mare actualitate. Orice răspuns
tribuie la limpezirea comportamentelor sociale. Structura articolelor seamănă foarte mult cu dat acestora este un câștig. Scrisă fluent, cu
aceea a unor predici, fără a avea asemenea multă grijă pentru eliminarea capcanelor
Cartea are două secțiuni majore, o primă didahiilor un caracter moralizator. teologice, pentru îndepărtarea amprentei pro-
parte, intitulată Abordări duhovnicești, în care fesorului de teologie pe care o are autorul. ■
autorul tratează mai multe teme de teologie și

Continuare din p. 11 ale acestui sacru arbore, privegheate/ de grupe cât pumnul/ în maluri” (Despre minibomba –
de nouă plus unu fotoni” (Graţie propolisului prigorie și despre aură). Muza este invocată în
În condițiile ratării unui scop, precum mai multe poeme, nu doar pentru a-l inspira pe
cel discutat, periclitarea secretelor genezei, din „soiul Burebista“...). autor, ci, mai ales, să-i primească destăinuirea.
rămâne varianta ca, de acum înainte, singura Această schimbare de rol, pretinsă divinității
grijă să fie „a vă păstra – ca parte Ecouri din opera lui Ion Budai-Deleanu, (fiică a lui Zeus), presupune echilibristică, „pe
– puritatea, adevărul,/ sănăta- valorificate prin parafrază, sârma balconului cerului al cincilea”, din partea
tea, dreptatea, vitejia cinstită” devin prilej de sarcasm liric celui care-i vrea compania, dar pentru a ajunge
la adresa modului în care la o astfel de idee este nevoie de o avansare
(Mi-am irosit vulturii tainei se acordă astăzi premiile în în procesul creației, similară străbaterii vămi-
literatură. Spre deosebire de lor din cer, când ființa însăși a devenit spirit.
mari...). Rolul asumat de poet ceilalți, interesați asiduu în Pentru a sugera transformarea, versurile care
va fi de confesor în domeniul vânarea beneficiilor, conti- vor fi fost scrise își schimbă culoarea: „Scriu
religiei, cel demiurgic nemaifi- gui premierii, eul profund al un vers alb, Muză Bunișoară, și, peste trei zile,/
ind primordial. Convertirea la cărții de față proclamă prin- el devine steag negru-fluturător, scriu un vers
o treaptă aparent inferioară nu cipiul artă pentru artă, lansat pur-sânge/ și, peste trei zile, el se neftinește în
este comodă. Poetul, în recu- de Th. Gautier. Noblețea unui fâlfâitor steag/ ultramarin, în cel de-al nouălea
perarea condiției creatoare, poet este asigurată și de moti- cer, scriu un vers portocaliu” (Pe sârma balco-
trebuie s-o ia de la capăt, întoc- vul pentru care scrie: „Astăzi,
mai lui Sisif. În ascensiune, va Muză Bunișoară, n-am chef de nului cerului al cincilea).
acorda atenție, la fel ca Tudor scris poeme,/ spre a mă înscrie
Arghezi, regnului vegetal: „La Ion Pachia-Tatomirescu pune în discuție
simpozioanele Federației Cosmic-Dendrolo- în cursa pentru euro-premiul acordat/ anual teme de care este pasionat, iar perspectivele
gice,/ foarte des reprezint, atât cogaionicele de concernul planetar al marelui inventator/ cărții De-a fotonii sunt înspre mitologia nați-
frunze de tei/ cu performanțe laboratoare de al dinamitei, ori al rodiei de-alice, de gloanțe/ onală, știință, religie. ■
fotosinteză zalmoxiană,/ cât și florile de aur sau al grenadei lăstun – născătoare de găuri

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (167) ♦ iulie 2017 13

Un WC din aur expus Dumitru Radu Din partea
POPA cealaltă

(și folosit) la Guggenheim
Multe mi-au fost date să văd, într-o viață
de om, în America și pretutindeni pe care va explica publicului ce este această operă individ face... știți dumneavoastră ce, permite
unde am călătorit, mai ales ca apre- de artă și cum trebuie ea folosită. Apoi lumea o experiență fără precedent de intimitate cu
o va utiliza ca pe orice alt WC. Ce să spun, opera de artă. WC-ul lui Cattelan ar oferi
ciator de artă: și mai bune, și mai rele, și mai trebuie multă carte pentru o asemenea expli- o aluzie la excesele din piața de artă dar ar
frumoase, și mai urâte sau numai anodine. cație! Faptul că opera lui Cattelan este atât de evoca, în egală măsură, și visul american al
Știu că „progresul” începe mai întotdeauna cu invitantă, îndemnând pe oricine să o folosească, posibilităților pentru toți, utilitatea sa practică
o provocare și pot fi de acord cu asta dacă mă atinge substanța multor întrebări despre exclu- reamintindu-ne, până la urmă, de realitățile
gândesc, de pildă, la Prințesa X, Cocoșul sau sivitatea în lumea artei și în cea a muzeelor în fizice (mai bine zis... fiziologice!) ale umanității
Păsările în spațiu ale lui Brâncuși. Dar provoca- particular. Iar această noțiune de a avea o atât pe care cu toții o împărțim!
rea trebuie, totuși, să rămână în spațiul artei, nu de intimă, privată experiență cu o operă de artă Desigur, când e vorba de un WC (fie el
în afara ei. Altfel ne trezim puși în fața admiră- și, mai cu seamă, cu una care vorbește expli- și din aur) expus ca operă de artă, ne ducem
rii vulgarității, nimicului și imposturii. cit și foarte dramatic despre propria-i valoare cu gândul imediat la celebrul urinal intitulat
Ultima „ispravă” de la Gug- Fântâna și expus de Marcel
genheim însă întrece orice Duchamp în 1917. Duchamp
imaginație: un WC din aur de a cumpărat un urinal standard
18 karate, plasat într-una din dintr-un magazin de produse
toaletele muzeului, spre libera sanitare semnat R. Mutt, 1917.
folosință a publicului vizita- Duchamp voia să sugereze cu
tor, și intitulat, oricum am asta că orice obiect cotidian
întoarce-o, într-un mod atât poate să fie considerat artă
de jignitor, America! Instala- dacă un artist îl prezintă ca
ția aparține artistului italian atare. Asta nu l-a ajutat însă
Maurizio Cattelan și e perfect să-și prezinte urinalul la prima
funcțională, fiind branșată la expoziție a The Society of Inde-
apă curentă și canalizare. Extra- pendent Artists fondată chiar
vaganta „creație”, ni se explică, de Duchamp și promovată pe
se dorește să fie un comentariu linia parizianului Salon des
social cu privire la disparitățile New York – Muzeul Guggenheim Indépendents. Bordul directo-

dintre a avea și a nu avea din lume, dar și o încheie Nancy Spector e un fapt fascinant la rilor a refuzat Fântâna, considerând că o piesă
aluzie la eternul vis american, subiecte la care atâtea și atâtea nivele! Tare aș vrea să știu și eu de uz sanitar, mai ales asociată cu urina, nu
vizitatorii sunt invitați să reflecteze în timp ce care sunt aceste nivele și să simt, măcar și în putea fi considerată o operă de artă. Ceea ce
utilizează acest accesoriu din aur individual și treacăt, fascinația... nu a împiedicat însă o veritabilă polemică ce
în intimitate (asta mai lipsea, să fie utilizat... Cattelan a fost descris ca „un tragic poet al durează de un secol...
în grup!). timpurilor noastre” în legătură cu una dintre Recent, tot la Guggenheim, o femeie de
Potrivit revistei „New Yorker”, după ce cele mai vestite opere ale sale, La Nona Ora, ce serviciu și-a lăsat în mijlocul unei săli de expo-
opera sa de artă a fost instalată, Maurizio îl înfățișează pe Papa Ioan Paul al II-lea zăcând ziție căruciorul cu peria, detergenții și celelalte
Cattelan a declarat: Indiferent de ce mănânci, pe jos, în odăjdii și cu cârja papală în mână, parafernalii necesare muncii ei, fiind chemată
un prânz de două sute de dolari, sau un hot- lovit, nici mai mult nici mai puțin, decât de urgent la telefon. Pesemne că convorbirea a
dog de doi dolari, rezultatul e același. Halal un... meteorit! Curat poet al timpurilor noas- durat cam mult, așa încât căruciorul cu toate
artă și... superioară sursă de inspirație, ce să tre! Ni se mai spune pe site-ul muzeului că ale lui de făcut curățenie a rămas abando-
spun! Curatoarea Nancy Spector de la Broo- lucrările curajoase și ireverente ale artistului nat acolo pentru o vreme. Încetul cu încetul,
klyn Museum, care a lucrat mult cu Cattelan italian Maurizio Cattelan sfidează standardele vizitatorii au înconjurat „obiectul”, începând
ca să aducă acest proiect la viață, ne explică sociale și reimaginează icoane culturale. Cu să-l privească și admire din toate unghiurile,
cum va putea fi admirată corect opera artistu- ocazia retrospectivei sale din 2011-’12 la Gug- convinși fiind că este vorba de un exponat al
lui italian: Lumea, mai mult ca sigur, va sta la genheim, care a expus mai toate lucrările făcute muzeului. Mai mult decât atât, unul dintre
coadă și vizitatorii vor folosi WC-ul unul câte vreodată și atârnate în rotonda muzeului, Cat- vizitatori a făcut o ofertă de 400 000 de euro
unul. Va exista în permanență un agent de pază telan și-a anunțat retragerea din viața artistică. ca să achiziționeze „piesa” pe care o considera
Dar... nu s-a ținut de cuvânt drept opera cea mai autentică pe care o văzuse
(aș zice din păcate!). Cinci vreodată „reprezentând realitatea crudă, fără
ani mai târziu, iată-l înapoi niciun fel de intervenție”. Când femeia din
cu al său WC din aur de tura următoare de curățenie a luat în primire
18 karate, perfect funcțio- „opera” și a început să frece podeaua, admira-
nal, făcând marelui public torii s-au îndepărtat dezamăgiți spre alte părți
accesibil un obiect de lux, ale muzeului. Bineînțeles că oferta iubitorului
extravagant, pe care doar 1 de artă a fost retrasă, dar conducerea muzeului,
la sută din populație și l-ar informată de incident, a promis că va deschide
putea permite (după toate, în curând o expoziție intitulată Cotidianul,
rezultă că artistul italian ar aducând laolaltă obiecte de uz comun...
fi și un mare democrat!). Când aflu despre lucruri de acest fel, nu mă
Ni se mai spune și că natura pot opri să mă gândesc la hainele cele frumoase
participatorie, în care fiecare ale împăratului! ■
Maurizio Cattelan și lucrarea sa de artă

14 Nr. 7 (167) ♦ iulie 2017 Scrisul Românesc Proză

Adrian Găuri în urechi
SÂNGEORZAN
surprizele legate de trecutul nostru comun care în două viteze, a divorțat de ea și s-a însurat cu
În ultimii ani, de ziua ei, obișnuiam s-o duc a fost totdeauna ca un teren minat rămas după o femeie mai tânără care n-avea decât liceul de
pe mama la restaurant. Uneori îi luam câte un război straniu în care nu s-a tras niciun asistente medicale. Mi-au făcut un frate ciudat
un cadou folositor, cum ar fi un celular glonte, dar care a lăsat explozibil amorsat prin care n-a vorbit până la șase ani și al cărui prim
nou, niște cărți de bridge, sau chiar un capac te miri ce colț al vieților noastre. Am călcat pe cuvânt scos pe gură a fost „nebunilor”. Mama
de veceu japonez care luminează și îți vor- atâtea mine, când îmi era lumea mai dragă, s-a remăritat și a făcut tot un băiat pe care
bește într-o engleză impecabilă de Oxford. Ba că-i de mirare că mai sunt întreagă la minte. mi-l lăsau în grijă când plecau la munte în
se mai și spală singur după ce îți ridici fundul weekenduri. Bărbatul ei fusese deținut politic
de pe el. Am și eu unul acasă pentru că îmi – De când eram mică mi-am dorit cercei și în închisoare scăpase de convingerile anti-
place tipul ăsta de gadgeturi care acum apar cu șurub... comuniste, dar ieșise obsedat sexual, ceea ce a
ca ciupercile după ploaie. Am casa plină de fost mai rău decât cu politica.
ele. Îmi hrănesc creativ dorința mea de uitare, Am fost atât de surprinsă încât am hotă-
mă transportă și mă fac să mă simt cât mai rât să mă amuz și să văd cum se dau găuri în Obiceiul ăsta cu datul găurilor în urechi
departe de viața noastră veche, cea cu veceuri urechi babelor din America. Și mie mi le-au pare a fi la femei un ritual inevitabil ca cir-
în curte, igrasie și pubele de gunoi pe care găurit târziu, pe la 14 ani, când toate fetele din cumciziile la fetele africane, așa că mi-am zis:
uitau să le ridice cu săptămânile. Am în bucă- cartier purtau cercei, sutiene și își pierdeau dacă vrei găuri în urechi la 70 de ani, ți le
tărie un container care doar dacă trec pe lângă virginitate fără remușcări și circ. Trăiam în fac! Doar că ea știa exact unde și cum o să se
el își ridică singur capacul și mă salută chiar familii pentru care respectabilitatea era cea întâmple asta. M-a dus la un mall unde aveau
dacă n-am nimic de aruncat. Cel puțin eu mai importantă aparență. A chemat o vecină un atelier de tatuaje, găurit urechi, burice,
mai am ceva nostalgii legate de locul din care asistentă medicală care a venit cu un ac gros pe limbi, clitorisuri, labii, buze, și ce mai voiau
am fugit, pentru că oricâte mi s-au întâmplat care m-i la înfipt în lobul urechilor fără nicio fetele din ziua de azi. Am intrat în atelier și
atunci, eram tânără și frumoasă. anestezie sau pregătire prealabilă. Mama m-a mama era gata de acțiune. Avea aceeași mină
de femeie hotărâtă, care știe ce vrea, ca atunci
Mama a venit în America la 53 de ani și nu Amedeo Modigliani – Femeie cu cercei când m-a trimis gravidă în munții Retezat
mai are urme de nostalgie în ea. S-a adaptat cu un rucsac greu în spate. Era o excursie cu
neașteptat de repede și după doi ani n-a mai ținut strâns cu mâinile pe lângă corp, atât de clasa și ea s-a gândit că pica perfect. Trecusem
vrut să se întoarcă nici în scurte sejururi de strâns că abia puteam respira și plânge. Apoi de trei luni și mi-a spus să urc cât mai sus pe
vară la casa din București, pe o stradă liniștită mi-au lărgit găurile cu un instrument bont stânci pentru că efortul greu, oxigenul rare-
cu tei mirositori. A învățat repede engleza, și-a și bunica mi-a pus niște cercei de aur vechi fiat al munților și hipoxia au un efect abortiv
găsit prieteni și chiar iubiți, și cât au ținut-o transmiși în familie de la una din străbunici sigur. Când am ajuns la peste 2000 de metri,
picioarele a alergat peste tot, de la partide de care-i cărase din Rusia. Abia după 20 de ani ne-am despachetat și am întins corturile, am
bridge, la Atlantic City. am aflat că erau doar poleiți cu aur, care după văzut că-mi pusese și două cărămizi pe fundul
ce se tociseră în urechile mele scosese la iveală rucsacului. Oricum, nu s-a întâmplat nimic
Dacă nu-i place ceva în America e că aici un nichel de cea mai bună calitate. Încă îi mai și când m-am întors acasă nevătămată mi-a
oamenilor le e veșnic frică de consecințe. Nouă am și uneori îi mai pun pentru că cel mai mult spus că-i o mare rușine să ai un copil din flori.
pe vremuri ne era frică doar că nu vom avea ce am iubit-o pe bunica mea, care săraca habar În două zile m-a dus la Spitalul 9, spitalul de
mânca sau că vom rămâne gravide. Totul era pe n-avea că cerceii erau falși. Era plin de lucruri nebuni. Știa acolo un doctor care m-a reco-
dos, iar zicala de bază spunea „de ce ți-e frică false în jurul nostru, dar noi nu voiam să le mandat comisiei de întreruperi de sarcină pe
nu scapi”. Așa că am rămas gravidă la 17 ani și vedem, nici să le încercăm cu dinții, pentru motive psihiatrice.
dacă n-ar fi fost draga de maică-mea aș fi avut că viața noastră era tare știrbă și trebuia s-o
azi un copil al meu. Dar pot pune pe ea toată luăm așa cum era. Era dimineață și în atelierul din mall nu
vina? Dacă n-am avea pe cine da vina pentru era nimeni. Femeia care dădea găuri în urechi
eșecurile noastre, ar fi cel mai crunt eșec. Mama avea un doctorat în genetică și a pregătit niște ace speciale pe care le-a uitat
titlul ăsta apostolic impresiona atât de tare pe pe altă masă. Mama s-a așezat liniștită, femeia
Când am simțit copilul mișcând în mine vremea aceea, încât tatăl meu, un bărbat macho și-a pus mănuși sterile, i-a curățat urechile cu
l-am vrut așa cum vrei ceva dat de Dumne- alcool apoi m-a rugat să-i aduc tava cu ace. Mi
zeu. Dar noi n-aveam niciun Dumnezeu pe s-a făcut ușor greață și am simțit un gust acru
atunci și nici azi nu sunt sigură că avem vreu- în gură. Când i-a înfipt acul, am vrut să spun
nul. Eram tare slabă. Habar n-am cum de m-a ceva dar gura mi se încleștase. Am leșinat a
ghicit. Poate odată trecând prin fața oglinzii doua oară în viața mea. Prima a fost când m-au
din hol m-am privit din profil și mi-am scos dus la chiuretaj și am căzut grămadă de nici
puțin burta să-mi pot imagina cum voi arăta n-am mai avut nevoie de anestezie. Când m-am
în 5-6 luni. trezit, nu mai aveam copilul în mine.

– N-ai cum să faci un copil la vârsta asta! După găuritul urechilor mamei m-am trezit
Chiar dacă ai fi măritată! într-o rezervă la urgența spitalului din oraș. Mă
durea capul și aveam o vânătaie la ochiul stâng.
Mă chinuie la fel ca înainte doar că acum Doctorul mi-a spus că mi-au făcut toate testele
a devenit mai perversă pentru că bătrânețea și sunt în afara oricărui pericol, până a apărut
îți deschide niște ușițe prin care poți cotrobăi mama cu cerceii de aur în urechi.
altfel prin sufletul oamenilor. Dar eu mă fac
că nu pricep și că am uitat tot ce mi-a făcut. – Vai mamă dragă, nu știam că ești atât de
Anul ăsta a împlinit 70 de ani și mi-a spus că sensibilă! Uite, sper să-ți placă! Mi-a zâmbit
vrea găuri în urechi. Am crezut că n-aud bine complice și și-a dezvelit umărul drept. Își tatu-
și am așteptat să urmeze ceva groaznic, dar de ase acolo un înger. ■
data asta n-a mai venit cu nimic care să mă ia
de pe picioare. Poate că în sfârșit își epuizase

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (167) ♦ iulie 2017 15

Carmen
FIRAN

Experiment de tristă actualitate

S unt pentru câteva zile pe coasta de pantofi, îi vrea pe cei mai scumpi, de aur dacă lui Trump, și-a vândut doar numele, brandul,
Est, aproape de Miami Beach South, se poate, cu patină nobilă. (Ăsta e complexul unor antreprenori ruși, așa cum a făcut și cu
unde e vară tot anul. Oceanul tur- lor, au bani dar le lipsește titlul de noblețe). ultimii zgârie-nori din Manhattan. Numele
coaz, lumină de miere, palmieri cu nuci de Vânzătoarea îi aduce o pereche de pantofi cu lui Trump atârnă pe clădiri cu litere de-o
cocos și curmale prin care bate briza și se botul subțire arcuit. „Sunt Louis XV”, îi spune. șchioapă peste tot în America și în multe
ascund papagali colorați și iguane. În jur se El îi probează și dă din cap: „Da, frumoși, ade- țări ale lumii.
vorbește aproape exclusiv rusește. Câteva vărat, dar puțin cam mici. Puteți să-mi dați
grupuri de latino-americani din Argentina un Louis XVI?” Cultul personalității instaurat înainte
și Brazilia, veniți aici să scape de iarna din de a ajunge președinte, sau, cum unii spun
emisfera sudică, se pierd timizi în marea de Majoritatea rușilor din America au ironic, rege. Odată inaugurat, a început să
ruși emigrați în ultimul deceniu. În urmă votat cu Trump, excitați de discursurile lui îndeplinească toate dorințele celor care l-au
cu 15 ani auzeai vorbindu-se aici doar populiste care le-au activat naționalismul și ajutat să ajungă aici, consilieri vânduți ruși-
engleză, evrei bătrâni jucau bridge pe terase sentimentul grandorii. Curând aveau să des- lor și parteneri de afaceri, a semnat toate
la umbră și se mișcau încet într-o prelun- copere că au votat bine și pentru că Trump ordonanțele de urgență băgate sub nas de
gire nesperată a vieții. Acum peisajul uman este un admirator al lui Putin, voluntariind republicani, a anulat tratate internaționale
s-a schimbat, se trăiește intens și tineresc, să vândă secrete de stat oficialilor ruși pentru și deschideri făcute de vechea administra-
cu mașini luxoase și în zgârie-nori de lux. a le intra în grații și a-i răsplăti pentru influ- ție, legea sănătății și pacturi de protecție a
Oricât l-ar iubi pe Putin, rușii au preferat ențarea rezultatului alegerilor în favoarea sa. mediului. Inconsecvent și puțin articulat, fără
să-și transfere aici banii, și-au cumpărat Idila ruso-americană declanșată de servila o strategie coerentă în exterior și contestat în
proprietăți pe malul oceanului, și s-au adus administrație trumpistă este văzută de tot interior de majoritatea americanilor, Trump
apoi unii pe alții. Bunicuțe plinuțe care au mai mulți ca o farsă grosolană care se poate privește după un colț de perdea la Casă Albă
grijă de copii blonzi cu ochi albaștri, bărbați termina fie într-un șantaj, fie într-o alianță cum structurile instituționale și legislative
puternici cu tatuaje și cruci de aur la gât, compromițătoare, periculoasă pentru valo- se zbat să rămână nealterate de prestația sa.
femei frumoase în căutare de green card, rile democrației vestice. După decenii în care „Eu voi fi un câștigător în toate, pe timpul
o lume zgomotoasă și sigură pe ea a luat în americanii au investit enorm de mulți bani președinției mele vă veți plictisi de cât vom
posesie coasta Floridei de parcă ar fi trăit și jertfe umane pentru a câștiga Războiul câștiga”, spunea în campanie. Deocamdată nu
aici dintotdeauna. Rece, într-un moment în care Rusia persi- s-a plictisit nimeni.
flează America și Occidentul, simpatiile lui
Locului în care avem un mic apartament Trump pentru Putin, împărtășite sau nu, sunt Anecdotic vorbind, Trump este ca o mân-
de vacanță i se spune de-acum Mica Moscovă. umilitoare. Se spune că Reagan s-ar fi mișcat care bine piperată. Unora le place la nebunie,
Florida e plină de Mici Moscove. Invazia rusă în mormânt. chiar dacă le dau lacrimile, alții o detestă.
se întinde din Miami în Palm Beach, dar și în Iar unii pot deveni chiar adicți la anumite
marile orașe americane sau resorturi exclusive De la balconul apartamentului nostru condimente. Trump știe să-și vândă bine
de vacanță. New Yorkul forfotește de ei. Îi auzi vedem oceanul și plaja spre sud, până la tur- marfa, le spune susținătorilor săi tot ce își
peste tot, în magazinele de pe Fifth Avenue, la nurile lui Trump. Periodic, în fața lor au loc doresc să audă, pe limba lor, repetând de
concertele simfonice de la Carneggie Hall sau proteste. Nu neapărat împotriva președinte- câteva ori un cuvânt sau un slogan, cât să le
la spectacolele de balet de la Lincoln Center. lui, ci și a vreunui mafiot rus care locuiește mărească apetitul. Folosește puține cuvinte,
Imediat după destrămarea Uniunii Sovietice în Trump Tower și e implicat în vreo afacere dar toate grandioase, superlative care îi ener-
au emigrat aici mai mult evrei ruși din fostele de corupție ori capul unei rețele de prosti- gizează pe cei dispuși să-și consume ura
republici, buharini persecutați de regimu- tuție. Se spune că turnurile nici nu ar fi ale împotriva elitelor, presei, actorilor, refugi-
rile musulmane, și s-au stabilit majoritatea aților, minorităților, tuturor celor care nu
în Brighton Bridge, Brooklyn și Rego Park, sunt și nu gândesc ca ei. Face bravadă din
Queens. Tribali, cu spirit de afaceri, au creat faptul că nu a citit nicio carte, îi repudiază
comunități ale clasei mijlocii în care se simt pe ziariștii care îl critică și pe intelectuali în
ca acasă, nici măcar limba engleză nu sunt general. Cu un vocabular incredibil de sărac,
nevoiți s-o învețe, odată ce toate magazinele manipulând doar câteva zeci de cuvinte, pre-
alimentare, saloanele de coafură, restauran- ședintele Americii face declarații pe twitter
tele, cabinetele medicale, ziarele și canalele gen good guy – bad guy, good job – not good
de televiziune sunt rusești. job. Tremendous. Continuă să țină mitin-
guri populiste pentru a le servi ingrediente
În ultimii ani au venit noii îmbogățiți, picante susținătorilor săi și a le întreține ura
traficanții și oligarhii cu bani lichizi făcuți fierbinte. Sad.
peste noapte. Cumpără proprietăți de zeci de
milioane cu banii jos. Bani nu tocmai curați. Recursul la diversiuni și propagarea de
Noii îmbogățiți ruși adoră luxul, sunt extra- conspirații pentru a distrage atenția de la
vaganți și cheltuitori, cu atitudini superioare conflictele reale este o practică obișnuită în
și arogante pe care nu se sfiesc să le afișeze. autocrații. O știm și noi din România lui
Bunul gust nu este partea lor tare, dar sunt Ceaușescu, o știu și rușii. „Și dacă voi omorî
dispuși să arunce averi pentru a-și satisface pe cineva pe Fifth Avenue, tot mă vor vota”,
capricii ori a atrage atenția. Totul trebuie să spunea Trump în campanie. A avut drep-
fie grandios și istoric. Circulă un banc despre tate. Investigația afacerilor ruso-trumpiste
ei: unul dintre noii oligarhi se duce într-un continuă însă, iar rezultatul ar putea opri
butic din Paris să-și cumpere pantofi. Nu orice experimentul prin care trece America. La
timp, să sperăm. ■

16 Nr. 7 (167) ♦ iulie 2017 Scrisul Românesc Cronică
literară
Rodica Adevărul artei
GRIGORE

Dincolo de faptul că abordează dintr-o este scris, atunci devine oficial și, implicit, ade- decât să dărâme fără cruţare toate imaginile
perspectivă nouă consacratul mit vărat, iată ce îi sugerează chiar Yeshua în mai exterioare ale așa-zisei moralităţi și respectabi-
faustic, dincolo de evidentul impuls multe rânduri lui Pilat în timpul interogato- lităţi sovietice, nimic altceva, în realitate, decât
ludic și parodic care-i străbate de la un capăt riului, prefigurând, în felul acesta, și modul în niște măști – nu întotdeauna reușite, dar, fără
la altul paginile, dincolo chiar de numeroasele care va fi, ulterior, citită versiunea pe care o dă îndoială, întotdeauna agresive la nivel propa-
interpretări figurale sau livrești pe care le poate Levi Matei faptelor petrecute, în calitatea sa de gandistic – menite a ascunde adevărul despre
determina, romanul Maestrul și Margareta al singur discipol al tânărului Învăţător. Dar, la această lume a falselor valori și despre regimul
lui Mihail Bulgakov are marele dar de a vorbi un moment dat, Pilat din Pont îi oferă, prac- politic găunos aflat la putere.
convingător despre artă și adevărul artei, dar tic, posibilitatea acestui filosof care, în fond,
și despre rolul și locul artistului în societate. nu-i displace, să-și salveze viaţa: cu condiţia Desigur, finalitatea acestui demers este ace-
Mai ales într-o societate în care, din cauza unui să aleagă, în locul adevărului, minciuna. Fapt eași ca și în cazul atitudinii lui Yeshua sau a
regim totalitar, așa cum era cel care domina pe care, desigur, Yeshua va refuza să-l facă, Maestrului: descoperirea adevărului și afirmarea
Rusia anilor ’30 ai secolu- lui cu glas tare. De altfel, romanul Maestrului,
lui trecut, se presupunea că necedând ispitei, chiar dacă istoriile intercalate centrate pe faptele lui Woland
artistul trebuie fie să tacă, această alegere radicală din și visul din final al lui Ivan Bezdomnâi sunt,
fie să se încadreze în corul partea sa îi va pune la grea toate, înrudite structural, ducând spre o semni-
care-i proslăvea pe puterni- încercare teoria cu privire la ficaţie esenţială: aceea că există un singur adevăr
cii zilei. Într-un asemenea presupusa bunătate înnăs- care poate fi descoperit și pus în circulaţie doar
context, Maestrul creat de cută a tuturor oamenilor. de artiștii autentici. Evident, mijloacele diferă
Bulgakov îndrăznește nu fundamental, dacă ne gândim că strategia noului
doar să încalce toate regulile Pe de altă parte, cum diavol constă într-un soi de inedită lege a tali-
consacrate de comportament orice act de distorsionare onului: el face bine celor buni și rău, celor răi.
ale acelei epoci, și să iubească a realităţii (deci, implicit, Dar, cum între lumea Yerushalaimului și cea a
într-o lume în care senti- a adevărului!) este semnul Moscovei e o distanţă de aproape două mii de
mentului îi erau preferate caracteristic al opresiunii, fie ani, cei buni, așa cum, după părerea lui Yeshua,
conformismul sau indife- că e vorba despre opresiunile erau toţi locuitorii din Iudeea – și, ipotetic, din
renţa, ci și să scrie o carte religioase din Yerushalaimul întreaga lume – mai sunt foarte puţini în Rusia
– marele său roman despre anului 33, fie de cele politice sovietică. Iar cei răi, desigur, foarte mulţi. Astfel
Pilat din Pont – care oferă, și ideologice din Moscova că Woland are ocazia să-și exerseze din plin spi-
pe neașteptate, dar oricui anilor ’30 ai secolului XX, ritul justiţiar specific și inconfundabil, dacă e
n-a uitat să citească, un alt odată cu aducerea în prim să ne gândim doar la marea reprezentaţie de
adevăr, adevărul lui, semn, desigur, al unui plan a acestei probleme (și la Teatrul de Varietăţi sau la pedeapsa aplicată
protest deschis la adresa acceptării necondiţi- prin sugerarea implicaţiilor indirect, prin intermediul Margaretei, criticului
onate a oricăror „adevăruri” oficiale. În acest pe care acţiunile opresive le au, oriunde și ori- Latunski. Dar, pe de altă parte, tot el știe cum să
fel, romanul lui Bulgakov însuși devine un soi când), cititorul este invitat, subtextual, să treacă se dovedească a fi, pentru Maestru, nu doar un
de naraţiune în mod deliberat „eretică”, câtă la semnificaţiile celuilalt plan al romanului lui soi de arhanghel aducător de inspiraţie pentru
vreme, pornind de la celebrul epigraf goethean, Bulgakov. Tocmai aceasta este direcţia în care scrierea romanului despre Pilat din Pont, ci chiar
Woland, noul diavol, se dovedește a fi, alături se înscrie agitaţia propagandistic-gălăgioasă a să-i și înapoieze autorului (salvat din sanatoriu
de Maestru, cel care pune, la rândul lui în dis- lui Berlioz sau poemul antireligios al lui Ivan, și redat, finalmente, mult iubitei sale Margareta),
cuţie toate sintagmele consacrate ale epocii, ca și alte aspecte din Moscova acelor vremuri, până și manuscrisul distrus, împreună cu cele-
altfel spus, toate adevărurile oficiale, cu toate menite să limiteze libertatea de gândire și de bra explicaţie „Manuscrisele nu ard.” ■
variantele lor clișeizate, fie că e vorba de pro- exprimare a oamenilor. Iar această lume, atât
bleme istorice, fie de cele mitice sau literare, de pe dos din cauza neobositului aparat de Mihail Bulgakov, Maestrul și Margareta.
altfel încât, la un moment dat, cititorul se poate propagandă sovietică, se dovedește a fi tere- Traducere de Ion Covaci, postfață de Ion Vartic,
chiar întreba unde e de găsit adevărata origine nul predilect pentru acţiunile noului diavol,
a textului: în mintea Maestrului (sau, oare, Woland. Căci planul divin, în complexitatea sa, București, Editura Humanitas Fiction, 2017
parţial, a lui Ivan), ori în chiar experienţele și include, în Maestrul și Margareta, deplina liber-
acţiunile lui Woland? tate de alegere, iar în acest context, răul devine Alexandru Pascu – Primăvară
necesar din mai multe motive, în primul rând (portretul soției artistului)
Desigur, Mihail Bulgakov ca autor abor- deoarece faptele bandei lui Woland dau oame-
dează, în Maestrul și Margareta, statutul însuși nilor ocazia să decidă singuri drumul pe care
al marilor cărţi ale umanităţii, de la Biblie la doresc să-l urmeze, răul devenind, din această
Faust de Goethe, relativizând mereu perspec- perspectivă, bun prin excelenţă, un veritabil
tiva și, mai ales, ștergând graniţele consacrate catalizator, determinând, nu o dată, inedite
dintre Bine și Rău. De aici și permanenta demi- cazuri de „felix culpa”, totul având punctul de
tologizare a lui Isus, căci romanul de faţă oferă plecare în epigraful goethean. Astfel că se poate
cititorului posibilitatea de a reevalua figura afirma, pe bună dreptate, că Woland reprezintă
umană, nu istoria mitică sau biblică, dacă avem o adevărată manifestare fizică a conștiinţei mai
în vedere supremul argument al lui Woland cu multor personaje din romanul lui Bulgakov,
privire la existenţa lui Yeshua: existenţa însăși dându-le acestora o serie de motive de a face
a cărţii Maestrului. Fără îndoială, dacă ceva bine sau de a alege calea cea bună, cel puţin
temporar. În fond, Woland nu face altceva

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 7 (167) ♦ iulie 2017 17

Clepsidra trădării Gabriela
RUSU-PĂSĂRIN

Stelian Țurlea este un cunoscut romancier Este în esență viața sub unghiul evidenței dragoste de Vitoria, Vitoria va fenta istoria,
și jurnalist care a reținut atenția criti- ei obiective (cu evenimente și personaje reale) devenind doamna chirurg-comisar, refu-
cii literare prin diversitatea registrelor versus viața interioară cu ținta finală morali- zând să intre la securitate, dar care va ține
narative și prin decupajele dintr-o realitate tatea. Este atenția acordată efemerului, dar cu legătura cu securitatea, cuvântul ei, delațiu-
recognoscibilă, căreia i-a infuzat note de sen- o frământare de adânci resorturi. Un roman nea, contând pentru distrugerea vieții celor
timentalist discret, dar tentant. Cel mai recent despre dragoste și moarte, despre lipsa dragos- ce nu-i oferiseră dragoste. De aici începe în
roman al său este Trei femei (Ed. RAO, 2016), tei și moarte. Stelian Țurlea reușește în întreaga fapt configurarea clepsidrei trădării. Vitoria
de fapt o reeditare a ediției din 2010. sa operă să orchestreze registre diverse, povești este artizanul acestei clepsidre, iar nisipul
de viață în care tentația identificării este gene- scurs sunt destinele în conexiune cu care a
Despre tehnica sa narativă și despre geneza rată intenționat. intrat. Este cea care se va îndrăgosti de soțul
romanului, autorul declara într-un interviu: prietenei sale Mara și, pentru a rămâne cu el
„M-am gândit să vă spun o poveste care ar Ceea ce reușește Stelian Țurlea însă de va raporta securității că Mara are caiete „cu
putea fi adevărată, în care trei generații de fiecare dată este generarea sentimentului propagandă împotriva Statului”. Erau de fapt
femei poartă pe umeri vina celei dinainte, de déja-vu, atât în istoria reală, cât și în cea caietele Marei din vremea călătoriilor ca foto-
cum am auzit când eram prunc, o poveste cu interioară a lectorului. Este și ținta sa în graf și culegător de folclor. Nu va fi arestată
femei fără de care lumea noas- doar Mara, ci și Ștefan, și vor muri în deten-
tră n-ar mai fi cum este”. Este conceperea personajelor: ție. Vitoria va pierde iubirea lui Ștefan la care
esența compoziției personajelor „Fiecare personaj e con- visa, dar va rămâne cu Irina, fiica lor, pe care
principale, din care autorul dez- struit astfel încât cititorul o va crește cu dragostea transformată în dra-
voltă, într-un al doilea plan al să poată să spună că l-a goste maternă. Nu a fost niciodată iubită, dar
receptării narațiunii, un studiu cunoscut, îl știe sau măcar va iubi cu disperare și cu dorința de trădare a
comportamental, pe care se va a trecut prin evenimente tot ce era în jurul său. Acest germen al răului
grefa studiul psihologic al carac- similare ori în jurul lui va fi ca un blestem pentru cele trei generații
terului acestor personaje. s-au petrecut fapte aproape de femei. Trădarea va picura maleficul în des-
aidoma. Asta presupune o tinul lor, va genera tragedii.
Povestea, în cronologia pro- ficțiune de un anume fel, în
pusă de roman, este captivantă. care s-au topit foarte multe Cu această dimensiune socială, în care sunt
Anca, tânăra care visează să frânturi de întâmplări reale, topite destinele celor trei femei, romanul lui
ajungă dansatoare, află că mama petrecute cu foarte mulți Stelian Țurlea devine o lectură captivantă, cu
sa, Irina Pătrașcu, moare într-un oameni, care nu se vor mai accente dramatice derulate într-un ritm alert,
accident de mașină, care pare a recunoaște niciodată în cu fracturi temporale și cu inocularea spaimei
fi fost intenționat. Irina, confe- noile chipuri, dar sigur vor la descoperirea sintagmei-cheie a romanului:
rențiar universitar, află că este palpita la întâmplările pe „Trecutul tău sunt eu”. Este sâmburele trădării,
înfiată de cea pe care o crezuse care le află, aproape le știu, al maleficului ce se transmite peste genera-
a fi mama sa, Vitoria Vernescu, un reputat dar nu înțeleg sensul lor.” Aceste detalii de ții. Iar clepsidra lasă să se vadă nisipurile
chirurg. Irina are un destin nefericit: primul tehnică de construcție a personajelor sunt un mărunte, viețile ce se derulează într-o lume
soț va muri la cutremurul din 1977, fiind la un suport real în a înțelege diversitatea unghiu- în care doar Erosul poate atenua efectul letal
prieten, plecat de acasă în acea seară, pentru rilor de interpretare a profilului personajelor. al trădării. Eros și Thanatos – un sistem de
că tăcerea instalată în relația lor era greu de Fiecare critic literar cade în capcana de a numi referință reciprocă – decupează narațiuni în
suporta. Al doilea soț va muri în evenimentele personajul principal al acestor trei povești de cheie sceptică și le reunesc într-un roman al
din Piața Universității din vara lui 1990. O va viață. De pildă, Horia Gârbea consideră per- feminității cu umbre și lumini. ■
avea pe Anca și va dori să afle cine sunt părinții sonajul central a fi Irina, Alex Goldiș crede că
săi naturali. Află că au fost arestați și au murit „boieroaica” Bălașa Cristescu este prototipul Revista și Editura
în detenție; înainte de a ieși din casă o încredin- celor trei femei. Nu există o evoluție a unui
țaseră prietenei Vitoria până la întoarcerea lor. personaj, ci fracțiuni de biografie datorate Scrisul Românesc
unei întâmplări cu iz polițienesc sau numai
În aceste trei povești de viață există un ele- de suspans. Iar aceste schițe biografice sunt CONCURS DE DEBUT
ment comun, dorința de a afla adevărul: Ana realizate cu o evidentă „dexteritate narativă”
despre moartea mamei sale, Irina, Irina despre (C. Mihăilescu). Se adresează celor care nu au împlinit 35 de ani și
părinții naturali, Vitoria despre povestea de Poveștile de viață sunt privite retrospec- nu au debutat publicistic sau în volum.
viață a Marei, fotografa. tiv, registrul amintirii și al reconstituirii din
fragmente disparate conduc la reconfigura- Concursul se desfășoară în următoarele secțiuni: po-
Fundalul acestor povești este însă istoria de rea vieții din perspectiva iubirii cu invocarea ezie, proză, teatru, eseu. Lucrările vor fi semnate cu un
o jumătate de secol unită de aceeași prezență păcatului originar. Fiecare personaj feminin motto, care se va regăsi, de asemenea, și pe un plic închis
insidioasă, cea a morților suspecte și a securi- are ab initio o voluptate a iubirii, care se va atașat manuscrisului. El va cuprinde numele și prenu-
tății. Stelian Țurlea își definește astfel elementul estompa sub tăvălugul întâmplărilor mărunte. mele concurentului, data de naștere, adresa, numărul
de noutate în conceperea atmosferei narative: Decepțiile, trădările, rutina zilnică, impostura de telefon și premiile obținute la alte concursuri literare.
„Am vrut să fac un lucru pe care nu prea l-am asumată pentru a depăși derapajele cotidiene,
văzut făcut: să încerc să descriu o jumătate de toate conduc la o violentare a stării de seni- Manuscrisele vor fi trimise,
secol de istorie prin faptele mărunte pe care le nătate cu care începe povestea vieții fiecărei până la data de 1 sept. 2017, pe adresa:
suportă omul, oriunde în țară, nu istoria mare, femei: Anca e susținută de mama ei în a fi
a deciziilor politice, ci acel nisip în care am trăit dansatoare în Anglia, Irina este crescută cu Revista – Editura Scrisul Românesc,
– eu, ai mei, familiile lor, ale dumneavoastră.
Fără ranchiună”. str. C. Brâncuși, nr. 24, Craiova.

Un juriu alcătuit din critici și istorici literari va
acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune, separat
pentru revistă, separat pentru editură.

Relații suplimentare se pot obține la
Tel: 0722/753 922; 0251/413 763

18 Nr. 7 (167) ♦ iulie 2017 Scrisul Românesc Cronică
literară

Oana Identitate și comunitate
BĂLUICĂ

Gheorghe Țane-Urucu a fost medic și poate și un alt comportament față de societa- care criticul Wolfgang Iser spunea că este o
chirurg și redactor, angajat într-o tea gazdă; de altfel, Dictionary.com a desemnat „imposibilitate structurală”), unul care să fie
multitudine de proiecte de mai mică termenul „identitate” ca fiind cuvântul anului capabil să înțealeagă implicațiile istorice ale
sau mai mare anvergură. Volumul publicat 2015, ceea ce nu face decât să evidențieze operei, contextul și potențialul textului: „Am
în acest an („Scrisul Românesc”, 2017), inti- aspectele multiple și complexe pe care le poate în minte un cititor care mi-e drag: un tânăr
tulat Amintirile unul vlah (De la Găureni la implica problematica identității – de orice fel – român minoritar. Mi-aș dori ca amintirile
București) ni-l prezintă pe distinsul medic într-o lume cosmopolită, în care comunitatea mele să-l îndemne să se elibereze de com-
într-o nouă ipostază, aceea de memorialist nu mai înseamnă ceva de la sine înțeles. În acest plexe și să lupte pentru dreptul de a-și afirma
al locurilor natale, fiind născut în Găureni și sens, încă de acum câteva decenii, un autor de identitatea”. Extrapolând, putem spune că, în
petrecându-și copilăria în acest sat de etnici talia lui Benedict Anderson afirma că toate nați- ultimă instanță, orice individ care s-a con-
români, cunoscuți sub denumi- fruntat vreodată cu atacuri asupra propriei
rea generică de „vlahi”. Volumul, unile sunt „comunități identități sau cu neacceptarea acesteia ar putea
în forma sa finală, reprezintă imaginate” – națiunea găsi în memoriile lui Gheorghe Țane aspecte
și un rezultat al muncii labo- este o „comunitate valoroase și fragmente cu care să poată empa-
rioase și minuțioase depusă imaginată” pentru tiza, indiferent din ce minoritate ar face parte.
de realizatoarea acestei ediții, că, deși membrii ei Printre cele mai reușite capitole din punct de
Rodica Tiniș, care și-a asumat nu se cunosc și nu se vedere stilistic se numără cele referitoare la
dificila sarcină de a identifica, vor cunoaște vreodată educație și politică, la obiceiurile comunității
în paginile scrise de mână sau între ei, construiesc din sat, precum și schițarea anumitor portrete
dactilografiate ale autorului, în subsidiar imaginea ale persoanelor care au avut, de-a lungul tim-
subcapitolele și capitolele cores- București unui grup de aparte- pului, influență asupra memorialistului, din
punzătoare schiței generale și de nență, asupra căruia care menționăm câteva titluri: Cârciuma lui
a le integra conform acesteia. își proiectează un Pascu Iancu și educația mea; Plecarea Domni-
Datorită acestei meticulozități, anume sens de uni- șoarei; Unchiul Petko și Moș Moni; Mama mea,
lectura nu prezintă o dificultate Ruse tate care nu există în Maria; Tata și amintirea războiului; Lumea
Turnu Măgurele realitate, pragmatic politicii; Viena; Mașina de cusut și Hitler;
vorbind; totodată, Despre învățătură; Spre Sofia; Sosirea în Bucu-
interpretativă care să fie cauzată Milkovița ea este și „limitată”, rești. Pentru o mai bună înțelegere, la finalul
de fragmentarism tocmai pentru (Găureni) pentru că fiecare volumului, cititorul poate găsi și o prezentare
națiune are propriile cronologică a unor evenimente din istoria
că, în efortul de a coagula vizi- granițe mentalitare și geografice. secolelor XIX și XX (Războiul Ruso-Turc, Al
unea autorului, fragmentele de Cele mai multe episoade înfățișate în volu- Doilea Război Balcanic, Primul Război Mon-
jurnal și diversele pagini din manuscris au fost mul memorialistului Gheorghe Țane par să dial etc.) care, într-un fel sau altul, au afectat
integrate sau aranjate de așa manieră încât să urmeze acest tipar, al individului care, deși viața românilor de la sud de Dunăre. Aminti-
ofere o viziune cât mai apropiată de forma simte că aparține de o cu totul altă comuni- rile unui vlah... este un volum care se citește
finală, spre care tindea Gheorghe Țane. tate, trăiește, până la urmă, într-o alta diferită, ușor, asemenea unui roman, care invită la
Autorul mărturisește că la baza deciziei de a aparținând altei națiuni și pe care nu o poate introspecție și care, pe alocuri, mai dă naștere
scrie acest volum de memorii s-au aflat dragos- înțelege pe deplin, cu care intră în conflict și și unor zâmbete, dovadă a faptului că autorul
tea pentru familie și pentru satul natal, pe care care nu e lipsită, nici ea, de un anumit grad de a știut să îmbine atât ludicul, dar și creionarea
l-a zugrăvit asemenea lui Creangă, inserând atât proiectare mentală. Cu toate acestea, duioșia corectă a unei realități. ■
descrieri idilice, cât și fragmente anecdotice și autorului față de satul natal răzbate la fiecare
pasaje evocatoare, pline de emoție: „De ce-mi pagină, iar personajele acestui peisaj cultu- Cărţi primite la redacţie
scriu amintirile? În primul rând, din dragoste ral (colegi, bunici, dascăli, preoți) și-au lăsat
pentru familia mea, căreia aș dori să-i las, prin amprenta asupra memoriei: „Astăzi, Găurenii → Ion Vianu, Arhiva trădării și a mâniei, Ed. Poli-
recuperarea anilor mei tineri, un document copilăriei mele nu mai există decât în amin- rom, Iași, 2016, 552 p.
uman, o mărturie prinsă într-o poveste. În al tirea mea. Generația părinților mei s-a stins,
doilea rând, din dragoste pentru satul meu generația mea se va stinge în curând. Copiii → Nicolae Răzvan Stan, Datoria de a rămâne
natal, pe care, cu slabele mele puteri, aș dori noștri, atâția câți se mai află în sat, sunt aproape viu. Teme de teologie și spiritualitate ortodoxă, Ed.
să-l scot din uitare”. Totuși, satul natal s-a dove- complet deznaționalizați. Satul pe care-l evoc Mitropolia Olteniei, Craiova, 2017, 228 p.
dit a fi și problematic pentru populația română rămâne însă nu mai puțin emblematic pentru
minoritară, chiar dacă prezenta aspectele tipice locurile în care au existat și mai există comu- → Mihail Bulgakov, Maestrul și Margareta. Tra-
unei comunități; ca minoritari, românii din nități de români minoritari. (...) Private de ducere de Ion Covaci, Ed. Humanitas Fiction,
Găureni, sat situat în nordul Bulgariei, erau dreptul de a avea învățământ în limba maternă, București, 2017, 520 p.
integrați în sistemul de învățământ bulgar și pri- împiedicate să-și practice credința în biserici
vați de limba maternă, astfel încât disensiunile proprii, prinse între intoleranța primitivă a → Stelian Țurlea, Trei femei, Ed. RAO, București,
nu puteau fi decât evidente, zbătându-se astfel autorităților din țările respective și pasivitatea 2016, 192 p.
între urmarea comunității și afirmarea identi- exasperantă a forurilor române, aceste comu-
tății. Firește, astăzi această situație este ubicuă, nități nu vor reuși să-și salveze de la dispariție → Ion Pachia-Tatomirescu, De-a fotonii, Ed. Wal-
trebuie doar să ne gândim la zecile de mii de limba și tradițiile decât prin eforturile con- dpress, Timișoara, 2017, 348 p.
imigranți care sunt forțați, într-un fel sau altul stante ale unor oameni luminați”.
să-și părăsească domiciliul și ai căror copii sunt, La începutul volumului, autorul schițează → Emil Sângeorzan, Mozaic epigramatic, Ed.
dintr-odată, supuși unui șoc cultural, puși față și portretul unui așa-zis cititor ideal (despre Karuna, Cluj-Napoca, 2017, 104 p.
în față cu integrarea, cu tot ce presupune aceasta
și determinați să dezvolte cu totul alte percepții → George Vulturescu, Orbul din Poemele luminii.
Eseuri, Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2017,
126 p.

→ Sanda Golopenția, Fluviul Alfeu sau despre exil
și întoarceri. Vol. I+II, Ed. Spandugino, București,
2017, 590 p. + 794 p.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (167) ♦ iulie 2017 19

Tudor Arghezi între Adrian
BUȘU

contradicții și controverseproape că nu există în literatura convenție și falsa aplecare doctrinară spre cele predispoziție de a rezona cu partida puternică

română critic sau istoric literar care sfinte. Ulterior, Arghezi a descris cu sarcasm a momentului.

Asă nu fi emis măcar o opinie critică lumea monahală, parodiind practicile și cutu- O altă controversă privește clasificarea sa
la adresa fenomenului arghezian. Tudor mele religioase din sânul slujitorilor bisericii ca poet religios sau mistic. Structural, Arghezi
Arghezi este unul dintre cei trei mari piloni în romanul Cimitirul Buna-Vestire. este o fire profund religioasă, care caută Divi-
ai poeziei românești, alături de Eminescu și Tot sub semnul controversei stă și relația nitatea, dar care schimbă registrul pe parcursul
Macedonski, iar de la trecerea sa în neființă, pe care Arghezi a avut-o cu mai-marii zilei. unei singure poezii trecând de la invocări la
anul acesta, pe data de 14 Poetul s-a raportat diferit imprecații. Spre deosebire de poeții mistici
iulie, se va împlini exact o la fiecare dintre regimu- veritabili (Vasile Voiculescu sau Nechifor
jumătate de veac. Arghezi, rile care s-au succedat la Crainic), Arghezi poate fi considerat sacerdo-
pe numele său adevărat Ion putere, manifestându-se tul poeziei religioase românești în care „revolta
N. Theodorescu, a avut un într-un mod contradicto- sau blestemul constituie nota definitorie de
parcurs de viață și literar riu în relația, de pildă, cu originalitate”. Tocmai această specificitate a
aflate uneori sub semnul ocupația germană. Mai poeziei sale a făcut ca, în timp, Arghezi să fie
contradicției și al contro- exact, Arghezi a condam- considerat anticlerical, apostat și chiar ateu,
versei. Însuși pseudonimul nat intrarea României în punându-se adesea sub semnul întrebării cre-
literar ales, Arghezi, a făcut Primul Război Mondial dința sau necredința poetului.
obiectul unei dezbateri, căci, de partea Antantei, publi- Contradicțiile sunt vizibile atât în modul
deși poetul a indicat drept când în multe reviste de manifestare a eului liric în raport cu Divi-
origine a pseudonimului filogermane. Atitudinea nitatea, așa cum am arătat mai sus, cu vaste
său toponimul getic Argessis, sa pro-germană s-a soldat oscilații între credință și necredință, cât și la
au existat unele voci care cu o acuzație de colabora- nivelul limbajului, căci discursul liric arghezian
avansau diverse ipoteze. ționism și o condamnare este marcat adeseori de sarcasm acid și ape-
Controversele urmăresc C. Baba – portretul poetului T. Arghezi la un an de închisoare. tență pentru grotesc și hidos, în puternic
chiar și data nașterii, căci deși pe piatra fune- După eliberare, a devenit protejatul regilor contrast cu smerenia și patetismul din Psalmi.
rară poetul ceruse să fie inscripționată data de Ferdinand și Carol al II-lea, beneficiind de o Însăși poezia religioasă argheziană este o sursă
21 mai 1880, pe certificatul de naștere apare 23 serie de favoruri. Arghezi s-a dovedit incon- inepuizabilă de contradicții. Cele patru filoane
mai, neconcordanța fiind pusă de către Mit- secvent în viziune și perspectivă, căci, imediat esențiale care se manifestă aici (religios, gno-
zura Arghezi pe seama unei scăpări din vedere după abdicarea de la tron a lui Carol al II-lea, seologic, etic și estetic) relevă un poet aflat
a tatălui poetului, Nae Theodorescu. Tatăl însă a luat atitudine printr-o critică acidă la adresa la răscrucea dintre credință și tăgadă, care
menționa că l-a înscris mai târziu în acte, pe fascismului, punându-se în puternic contrast încearcă să își apropie Divinitatea când prin
21 mai, ca să-și poată sărbători ziua „de Sfinții vechea sa poziție germanofilă. Cel care odi- smerenie și invocări, când prin negație și invec-
împărați Constantin și Elena”. nioară dovedise intransigență prin taxarea cu tive. Totul se petrece din dorința de nestăvilit
La 19 ani, Arghezi s-a retras în recluziune o ironie acidă a vieții monahale făcea acum a acestuia de a pătrunde cu mintea misterul
monahală la mănăstirea Cernica de lângă Bucu- dovada unei consecvențe cel puțin îndoiel- universal descris, dar nedefinit, și de a se con-
rești. Motivul controversat al acestei decizii a nice. Faimosul pamflet intitulat Baroane vinge cu dovezi materiale de existența abstractă
fost, după unii exegeți, legat de dispariția unei adresat lui Manfred Freiherr von Killinger, a Divinității. Spiritul arghezian pendulează în
ființe dragi, fapt care a declanșat o puternică ambasadorul Germaniei în România în acea permanență între afirmație și negație, între
criză spirituală, iar după alții, pura comoditate, perioadă, șochează prin violența și durita- revoltă și resemnare, între trufie și smerenie.
căci unul dintre unchii săi era un mare ierarh. tea apelativelor (flâmândule, roșcovanule, Dincolo de toate aceste contradicții și
Arghezi a primit numele monahal de Iosif și boboșatule, umflatule, spurcăciune) și este cel controverse, Arghezi rămâne cel mai veritabil
a devenit ierodiacon și mai apoi diacon. Acest care i-a adus câteva luni de închisoare. După homo religiosus din literatura română, poetul
episod al existenței sale s-a încheiat patru ani 1948 a urmat marginalizarea sa în cadrul noii care resimte acel mysterium tremendum et fas-
mai târziu, după ce Arghezi a fost trimis la ordini sociale, Arghezi aproape retrăgându-se cinans, de care vorbea teologul filosof Rudolf
mănăstirea Cordelierilor din Freiburg pentru din viața publică, și reabilitarea la mijlocul Otto, în cele mai profunde fibre ale conștiinței
studii teologice și unde, în urma unei discu- anilor ’50 de către Gheorghiu-Dej, sfârșind sale și care a făcut ca, începând odată cu el,
ții pe teme confesional-doctrinare, a decis să prin a fi înmormântat cu funeralii naționale. poezia românească să cunoască o nouă vârstă
abandoneze acest drum al vieții, dezamăgit de Se pare că Arghezi a avut, totuși, o oarecare de aur a existenței sale. ■

Calendar – Iulie

3 iulie 1923 – s-a născut Nicolae Paul Mihail, în Caracal, m. 19 martie 2013; 20 isiuuarlliiaeeb1i1a99,34m93.––5ssn--aoavnn.ăă2ss0cc1uu0tt;IAliderGiaunţaPnă,uînnecsocmu,.îDn rcăogmot.eCștoi,pjăucde.nDi,ojuljd; . Bălţi, Ba-
3 iulie 1942 – s-a născut Victor Rusu, în Drobeta Turnu-Severin; 20
3 iulie 1950 – s-a născut Ioana Dinulescu, în Craiova;
4 iulie 1941 – s-a născut Virgil Dumitrescu, în com. Stoienești, jud. Olt; 21 iiaiuuuplllriii.eee2111099900248407; –––ss-s-a-aannnăăsăcssuccutuIttoVFnăioBnliuebșteaBriZă, îainlmeșDftierraoenbscueut,a,înTînucrConmrua-.iSoSevăvalce,urmiţna.,,4mjuo.dc2.t7.D2soe0pl0jt,6.m;19.9209;
4 iulie 1942 – s-a născut Al. Doru Șerban, în com. Preajba, jud. Gorj; 21
5 iumli.e41d9e3c1. – s-a născut Al. Oprea, în com. Gorunești – Bălcești, jud. Vâlcea, 21
1983;
198886iiiiuuuuVilllluiiiiâeeeellice1111e9999a13456,9m839237––––. 2–sass0---maaasd-nnnuaeăăăcrnsss.itcccă2Puuus0cttte1utTLȘ1rteu;eerCodPbnooaarsnnDtBdeuFarăorerăMaaa,r,nîţann,ăr.î,incn2îon6osmaiDiutu.u,rnDloî.nPbă1oees9tșja0oatti4gu,T,eljuuînnVrdin,ao.ujlVrue-aadâSșl.euGcGveloeaBorr;rauinjln;ș;,ejluudlu.iO, jlut;d. 21 iulie 1951 – s-a născut Ion Șt. Diaconu, în com. Portărești, jud. Dolj;
22 iulie 1945 – s-a născut Daniel Turcea, în Târgu-Jiu, m. 28 mart. 1979; m. 2
27 diuelci.e21091337; – s-a născut Pan Izverna, în com. Malovăţ, jud. Mehedinţi,

28 iulie 1947 – s-a născut Corneliu Vasile, în com. Dobrosloveni, jud. Olt;
30 iulie 1893 – s-a născut Mihail Celarianu, în București, m. 5 dec. 1985.

20 Nr. 7 (167) ♦ iulie 2017 Scrisul Românesc Cronică
literară

Ion
NECULA

Protofilosofie românească

Filosofia românească s-a aplecat cu Cea de a treia diviziune a lucrării este con- interiorul bisericii era rezervat reprezentării
destulă osârdie asupra creștinismului sacrată filosofilor păgâni apăruți în vremurile scenelor canonice, exteriorul s-a îmbogățit cu
românesc, dar investigațiile nu s-au vechi pe teritoriul țării noastre. „La origine, scene și persoane din epoca anterioară venirii
prelungit totdeauna asupra preistoriei religioase postulează autorul, creștinismul nu a avut o Mântuitorului”.
în vechea Dacie. Nu spun, desigur, că gândirea filosofie proprie, ci o doctrină întemeiată pe
românească nu s-a interesat de preistoria reli- mister. Fiind incapabilă să-și elaboreze o filo- Chiar unele scene biblice, dincolo de canoa-
giozității în Dacia pre-romană, spun doar că sofie, creștinismul s-a mulțumit să absoarbă nele respectate cu rigoare, sunt supuse unei
bibliografia cumulată, dincolo de învăpăierea filosofia păgână. Creștinismul și-a tras seva din subtile, dar destul de pronunțate tendințe de
pătimașă a pozițiilor exprimate, autohtonizare. La Voroneț, regele David nu
nu epuizează, nici pe departe, trei mari doctrine filosofice mai cântă din harpă, cum se spune în Vechiul
întreaga fenomenologie a pro- păgâne: 1) Stoicismul, 2) Epi- Testament, ci din populara cobză valahă și la fel
blemei. E de ajuns să ne amintim cureismul și 3) Scepticismul.”. îngerii nu mai vestesc Judecata de apoi din trom-
cât de puternică a fost polemica A fost rolul gânditorilor petă, ci din buciumul inocenților noștri oieri.
dintre Lucian Blaga și Dan Botta medievali să reconcilieze
în problema caracterului polite- creștinismul cu gândirea Autorul remarcă, pe bună dreptate, că „în
ist sau monoteist al religiei din logică și cu marile doctrine pictura bisericească din Moldova și Valahia
Dacia pre-romană, pentru a ne da filosofice. Din acest punct de sibilele sunt prezentate ca sfinte preotese care
seama de amploarea interesului vedere, Fericitul Augustin și au prevestit multe lucruri cu privire la Prea
arătat vechilor credințe păgâne Thoma d’Aquino s-au impli- Sfântă Fecioară Maria și venirea lui Iisus Hris-
practicate în spațiul circumscris cat productiv și convingător tos”. Iconografia religioasă din principatele
învățăturilor lui Zalmoxe. în acest proces conciliant. române reproduce chipul mai multor Sibile cu
darul profeției vestind, printre altele, venirea lui
Adrian Michiduță, în recen- Așadar, creștinismul a Hristos, ca fiu al lui Dumnezeu pentru a abilita,
tul său volum, Sibile și filosofi adoptat ca protopărinți pe prin jertfa sa, speranța într-o mântuire a lumii.
păgâni în cultura română, (Ed. cei trei gânditori ai antichi-
Aius, 2015) se resoarbe din dio- tății elene – Socrate, Platon Reținem că „Biserica cu Sfinți din Bucu-
rama acestui timp istoric. Întreaga investigație și Aristotel – pe care îi găsim rești, situată pe Calea Moșilor, în apropierea
a autorului este pusă sub semnul legendarei zugrăviți pe frizele multor biserici și așeză- Pieții Rosetti”, unde se găsesc zugrăvite 8 sibile,
Sibile, celebra preoteasă din mitologia gre- minte mănăstirești. În această privință, opinia rămâne referențială pentru tema urmărită de
co-romană având darul profeției, anticipând, autorului este fără echivoc. autor. „Bucureștenii nu i-au zis Biserica cu
printre altele, venirea celui mult așteptat. În felul lor, cei trei gânditori elini au certi- sibile, fiindcă nu pricepeau că pe o biserică ar
ficat Logosul, iar gândirea patristică ulterioară putea fi zugrăviți altceva decât sfinți; i-au zis
În așa-zisa filosofie a Porticului, plăsmuită a identificat Logosul cu Iisus. „Venirea lui biserica sfinților sau biserica cu sfinți și nici-
de stoicul Zenon din Citium (Cipru), Sibila Hristos în lume înseamnă desăvârșirea operei odată n-au confundat zugrăveala exterioară a
trecea drept fiică legitimă a lui Heraclit și poate Logosului prin mântuirea pe care el o aduce bisericii cu hramul”.
fi întâlnită menționată în multe din dispunerile oamenilor și întregului univers”.
filosofice greco-romane. În tradiția românească Tot de la Feleștii de Jos provine și imagi-
numele Sibilei apare în conținutul mai multor Mănăstirea Voroneț nea Sibilei Frigia în timp ce imaginea Sibilei
legende medievale, cercetate cu rigoare de
cunoscutul etnolog Moses Gaster, dar și de Dacă avem în vedere că filosoful, în lumea Himeria este reprodusă după o friză
alți folcloriști români, interesați să găsească veche era identificat cu actul sibilic, iar pre-ves- a Bisericii Secături din același județ.
o legitimare a cunoscutei preotese în cultura tirea se convertea în vestire, în proorocire, Erau proorocirile un atribut exclu-
românească. Din multitudinea surselor româ- atunci înțelegem mai bine și cinstirea de care siv feminin – cum ar rezulta dintr-o
nești în care apare numele Sibilei și cercetate cu se bucurau vechii gânditori în lumea creștină. privire mai turistică asupra proble-
acribie de autor ne oprim doar asupra Legendei Identificarea lor se realizează, cel mai adesea mei? Întrebarea a fost pusă și de
lemnului crucii, așa cum apare în două manus- prin cercetarea iconografiei existente în cadrul folcloristul Tudor Pamfile, dar în
crise existente la Academia Română. Legenda lăcașurilor de cult din Moldova și Țara Româ- răspunsul său, eminentul culegător
spune că Adam aflat pe patul de moarte și nepu- nească. Autorul face însă o remarcă: „pe când apelează la cunoscutele personali-
tând să-și dea duhul, Eva și Sit s-au dus în rai tăți ale filosofiei eline – de la Platon,
de unde au adus o ramură de măslin din care Socrate și Aristotel la Pitagora, Umid
au împletit o cunună, pe care a așezat-o în jurul și Astacue – reproduse curent și în
capului lui. „După ce Adam a fost îngropat cu iconografia românească. Filosofii,
cununa pe cap, din cunună a crescut un pom constată și autorul, „sunt zugrăviți
înalt și minunat, care, din tulpină, s-au despăr- în întregime și în poziție dreaptă,
țit în trei crengi mari. Acestea s-au împreunat, ținând în mână filactere cu texte
pentru a se despărți și a se împreuna iarăși din scrise pe ele. În timp ce la Voroneț
nou, și aceasta până în șapte rânduri. Din acest chipurile filosofilor sunt în floarea vârstei, la
pom s-a făcut crucea pe care a fost răstignit Sucevița, afară de Aristotel, sunt bătrâni cu
Mântuitorul”. Întreaga legendă are menirea de frumoase bărbi albe, cu coroane pe cap și în
a legitima o profeție sibilică – aceea a venirii haine strălucitoare ca și la Voroneț”.
lui Iisus și a mântuirii noastre prin pătimirile Cartea lui Adrian Michiduță este intere-
îndurate de Fiul Omului. santă și se decontează dintr-o perspectivă mai
delicată a evoluției culturii românești, aceea a
pregătirii spațiului valah pentru primirea învă-
țăturilor creștinești. ■

Cronică Scrisul Românesc Nr. 7 (167) ♦ iulie 2017 21
literară

Ion Vianu – Geo
CONSTANTINESCU

Arhiva trădării şi a mâniei

Pornind de la experienţa istorică a ulti- i-ar fi pricinuit aceleia moartea. Desigur, este la moarte, comutare a pedepsei prin trădarea
mului secol al acestui colţ de lume, vorba de o iubire profundă, oarbă, femeia celui care i-a acordat încrederea.
psihiatrul și scriitorul Ion Vianu (fiul îndrăgostindu-se iremediabil de un ins căl- Cealaltă parte a romanului îl evidenţiază
marelui stilist, istoric literar și estetician, dicel, senzual și superficial, din ură faţă de pe medicul psihiatru Vladimir Vasiliu, atras
Tudor Vianu) a creat un roman complex, un soţ care nu o aprecia la justa ei valoare. din tinereţe în reţeaua de curieri ai PCR, de
construit pe jurnalele, memoriile și confesi- Iar sinuciderea acelei femei se produce din colegul de facultate, Mișu Ionescu, lucrător la
unile directe ale unor personaje, conferind această cauză, explicată de psihiatrul-scrii- Securitate. I se confesează acesta într-o dimi-
astfel o imagine vie a destinelor individuale tor: „Puţin câte puţin, s-a ridicat în ea o ură neaţă: „…toată noaptea am bătut…” Vladimir
mult încercate în concasoarele frământărilor nebună, de moarte împotriva tuturor acelor Vasiliu se căsătorește cu Păuna Manoli, fiica
de cele mai multe ori absurde, ale geopoliti- bărbaţi ai vieţii ei, a falnicilor masculi care fostului ministru plenipotenţiar, Nicholas
cii Estului european. Romanul se intitulează se roteau în jurul ei ca niște păuni și dis- Manoli, „mort la timp, în 1946”. Cum aceasta
Arhiva trădării și a mâniei și a apărut la Edi- păreau, cu excepţia fantomaticului soţ, pe vrea să trăiască în străinătate, iar doctorul nu
tura Polirom, în anul 2016. care îl simţise atât de slab, încât se adaptează ritmului vieţii în libertate, acesta
fugea de el ca de un strigoi…” se întoarce și este exilat la conducerea spi-
Romanul cuprinde Puiu Ozias nu era nici un mare talului de psihiatrie de dincolo de lume, la
două părţi: prima, Caie- amant, nici un adevărat erou. Răstoaca Melcilor. Aici nu se ocupă de paci-
tele lui Ozias, publicată Era o simplă fiinţă care a trăit enţi. Vrea să creeze o operă proprie, veșnică în
independent în 2004, tot sub vremi. Și le-a consemnat. proiect, lăsându-și pacienţii în grija sălbatică
la Editura Polirom, la care Aceste foi volante ale lui și ale a infirmierului Moașașefă. Aici îl întâlnește pe
a adăugat-o pe cea de-a doctorului Vasiliu care vor nebunul Laban, fiul femeii care s-a sinucis din
doua, intitulată Vasiliu, foi constitui întreg romanul devin pricina iubirii pentru „căldicelul” Puiu Ozias.
volante,menită să confere până la urmă o victorie a vieţii Acesta a rămas orfan, a fost crescut de ţigani,
imaginea întregită a unei așa cum este ea, asupra neantu- a devenit ulterior erou al muncii socialiste și
societăţi bolnave, în diso- lui cotropitor. mai apoi a fost denunţat în sfânta tradiţie pro-
luţie morală, aproape fără Înainte de cel de-al Doilea letară și a devenit un proscris. El se salvează
putinţă de vindecare. Război, Puiu Ozias era un prin boala psihică, va deveni conducătorul
nelipsit al Capșei unde se aduna revoltei pacienţilor spitalului împotriva doc-
Cartea lui Ion Vianu „lumea intelectuală – Barbilian, torului și a infirmierului, revoltă tulburată de
debutează în ritm clasic, Rosetti, Moisil, Vianu, Ciocu- așa zisa revoluţie română din 1989. Destinele
balzacian, parcă urmând lescu, Streinu, Lemnaru, cel cu acestor oameni, supravieţuitori ai spitalului
îndeaproape sfaturile calambururile, Nicu Argintescu, totdeauna de psihiatrie vor fi recuperate de Dan Naidin,
adresate cu generozitate cu o nouă teorie despre orice (estetică, mate- fiul lui Laban, care regăsește România după
de marele critic G. Călinescu, scriitorilor matică, politică) – și lumea boierească cu 1989, când se întoarce din străinătate, pentru
epici apăruţi pe aceste meleaguri: „Prin numeroasele punţi de legătură: Logoduli, a-și întâlni tatăl.
anii 1990 …putea fi văzut în București un desigur, dar și G. M. Cantacuzino, arhitec- Îl găseşte pe acesta şi pe cei care i-au oferit
om care nu semăna cu nimeni”. E vorba de tul, cu înalta lui siluetă de cal de șah, Antoine adăpost în spaţiul spitalului de nebuni de la
centenarul Puiu Ozias, care va deveni nara- Bibescu, prieten cu Proust și autor dramatic, marginea lumii, care îi părea a fi însăşi ţara
torul principal al primei părţi a romanului. doctorul Ion Cantacuzino, cineastul, fiul unei părăsită pentru un timp.
Despre el afirmă autorul în Postludiul cărţii: mari artiste…” Era o lume a spiritului, a cre- Acestea sunt ideile care susţin un roman
„Ozias nu este numai un monstru polimorf, dinţei în viaţă, în valorile complex, acolo unde per-
născut din fuziunea unor generaţii; este ei. Dar avea să inter- sonajele trăiesc în felul lor
un produs al istoriei, este această istorie în vină nu peste mult timp dramele istoriei și mai ales
mișcarea ei nepotolită, indecentă ca un dans peste ea războiul, invazia acolo unde totul pare a fi
erotic, dar cuprinzând în sânul ei nu știu ce rusească, utopia asiatică. luat „á la légère”.
înţelepciune amară, lipsa de iluzii, dar și o Puiu Ozias va deveni Imagine narativă com-
potrivită preţuire a catastrofei.” Prin urmare, secretarul ministrului plexă a ultimului secol
acest personaj este depozitarul istoriei vii, justiţiei sub comunism, românesc, romanul lui Ion
al notaţiilor cotidiene, dar sârguincioase, pe Radu Buzescu (în figura Vianu, Arhiva trădării și
caiete vechi, luate în colimator de Muzeul căruia îl întrevedem pe a mâniei prezintă istoria
Literaturii Române, pentru a salva ceva din comunistul intelectual, trăită a unor locuri, pradă
memoria acestor locuri. Faptul nu se va Lucreţiu Pătrășcanu) frământărilor geopolitice
împlini, caietele și bătrânul vor pieri într-un și va împărtăși desti- nu o dată radicale, dar cu
foc devastator provocat de un alt personaj, la nul acestuia: pușcărie, o profunzime a revelărilor
fel de tragic, dar care s-a refugiat în nebunie, torturi fizice și psihice omenescului de dimensi-
acţionând în felul său, răzbunător, în această inimaginabile, de tradiţie une universală. Cu acest
lume debusolată. Ceea ce va rămâne va fi KGB-istă, îmbunătăţite de roman, literatura română
cuprins în prima parte a romanului, alături sadismul lichelei josnice, de azi va putea avea acces
de confesiunile orale ale personajului, până autohtone, înzestrată cu o sigur în concertul valorilor
la încheierea absurdă a îndelungatei sale parte din puterea sălbatică narative mondiale ale ulti-
vieţi. Cel care îi va lua viaţa bătrânului și tra- a regimului, condamnarea milor ani. ■
gicului mărturisitor al veacului, consideră că Alexandru Pascu – grafică
Puiu Ozias, în tinereţe, amantul mamei sale,

22 Nr. 7 (167) ♦ iulie 2017 Scrisul Românesc Teatru
Poezie

Teatru Ion Trădarea
PARHON

ca un personaj malefic

La Teatrul „Ariel” din Râmnicu Vâlcea, Pe scena vâlceană, asistăm însă la un spec- unor atitudini, gesturi și reacţii ce-l privesc pe
am văzut de curând spectacolul cu tacol mult mai dinamic și bine elaborat, cu un interpretul naratorului, drama acestui „cavaler
Freud & Bunul Dumnezeu, pe textul decupaj regizoral mai mult decât promiţător al resemnării” din textul original, unde acesta
dramaturgului Mircea M. Ionescu, găzduit de pentru Alin Holcă, student la regie în primul își află în final leacul nefericirii tot la mașina
sala mică din Zăvoi a teatrului vâlcean, cu 40 an de facultate la Cluj-Napoca. Alături de de scris, ilustrând poate o... „terapie prin
de locuri, care a înregistrat astfel și debutul eroul-narator, acum își fac binișor apariţia pe teatru”, va sfârși în spectacolul lui Alin Holcă
actorului Alin Holcă în calitate de regizor, el scenă și cele două întruchipări feminine ale pe un pat de spital unde, învins de o boală
fiindu-mi cunoscut însă de pe vremea când trădării din cuplu, ba chiar și alte personaje, necruţătoare, de repetatele crize de inimă și
activa pe scena de la „Anton Pann” ori se mai ales de rolul malefic al trădărilor, are o
remarca împreună cu numeroasa și entuziasta Scenă din spectacolul Freud & Bunul Dumnezeu teribilă halucinaţie, confundând-o pe asistenta
trupă a Danaidelor, în regia lui Silviu Purcă- înarmată cu o uriașă seringă în mâinile sale
rete. Piesa are un foarte profund și mărturisit printre care o asistentă de spital, doctorul, cu nevrednica lui soţie. Aflat sau nu pe placul
caracter autobiografic, înregistrând tristele sora scriitorului, un portar, acestea din urmă autorului, acest glissando în zona spitalului și
experienţe existenţiale devoalate de auto- întrupate convingător pe fundalul unei uși, a delirului din finalul spectacolului poate fi
rul-personaj, un jurnalist și scriitor de succes, aidoma „teatrului de umbre”. Ameninţată asimilat însă și motivat prin belicoasele con-
provocate de femei care s-au dovedit nedemne ușor de monotonie ori de senzaţia repetării fruntări ale nefericitului scriitor fie cu prima
de încrederea și de iubirea lui. Nu numai prima iubită, fie cu soţia, de o violenţă ori pe alocuri
dintre ele, de care s-a îndrăgostit nebunește, de un umor vecin cu grotescul. Este o insolită
dar a fost pur și simplu torturat de scandalurile îngemănare dintre dramă și comedia amară,
și de violentele ei derapaje de la bun simţ, dar măști aici la fel de potrivite aceluiași destin.
mai ales cea de-a doua, de această dată în cali- Am apreciat devoţiunea profesională și vitali-
tate de soţie, ba chiar și sora acesteia, stareţă tatea partiturilor interpretate de Anca Olteanu
la o mănăstire, capabilă să acopere escapadele (Elada, iubita) și Tatiana Serghi (Ela, soţia),
amoroase ale soţiei infidele, devin pentru pro- poate cu unele excese de zel în primul caz, sau
tagonist personajele semnificative ale trădării, cu preocupări vizibile de a conferi credibilitate
ca o întrupare obsedantă a Răului ce a pecetluit scenică prea numeroaselor apariţii fulgurante
existenţa lui atât de frământată. Piesa a mai dinspre final, în cel de-al doilea caz, împliniri
fost pusă în scenă la Teatrul „Ioan Slavici” din actoricești care, împreună cu personajele din
Arad, sub forma unui monolog unic, ici și colo umbră au susţinut în chip benefic izbutinţa
intersectat de imagini video și de scurte pasaje profesională a încă tânărului actor și viitor
muzicale cu iz nostalgic. regizor Alin Holcă. ■

Poeme Marinela
BELU-CAPȘA

Middle Blanket frunzele pomului și ascult tăcerea străin de țară,
sugrumat pe eșafodul ca Vișniec lacom și ucigaș.
Vânător timid orgoliilor lângă ursul Panda Doar vântul
stă ucise de talente răsărite după ploaia în grădina zoologică din Frankfurt; îi mângâie frunza
la umbra poeziei cu mană cernobâlată tac căzută
invadate middle blanket și miros tăcerea în noroiul indiferenței;
de atâtea poame acre – vânător osândit strivită de floarea singurătății în depărtare, o buhă
cuvinte tăvălite ca Wilhelm Tell culcată plânge a moarte.
zdrobite ochește ținta pe floarea de lotus Cu razele lui,
în teascul literaturii second hand cu arbaleta inspirației renăscută binecuvântatele,
întinsă în grădina timpului pierdut. în fiecare dimineață
pătură de vocale pe masa timpului finit Dumnezeu creează lumea
și de consoane amețite Roua lacrimilor sfinte spălând-o
în iz de glorie nemuritoare În odaia cu orhidee ofilite cu roua lacrimilor sfinte,
agățată Mâna timpului mă atinge mângâind-o
de timpul somnambul În odaia cu orhidee ofilite, nemiloasă, și iertând-o
al iluziilor – la fereastra prăfuită odihnind pleoapa-i pentru toate păcatele.
dinți șterbeziți de vreme, pe umbra nemișcată
aguridă tac a pomului frânt
trohei și iambi de greutatea joagărului
omizi flămânde tocând mărunt nemilos,

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 7 (167) ♦ iulie 2017 23
culturale

„Cazul Țuculescu”, Titu Georgescu,
un film documentar despre artă Î un om, un istoric, un destinn data 14 iunie a.c., Facultatea de Ştiinţe Sociale a Universităţi din Craiova,
Institutul de Ştiinţe Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopşor” Craiova, al
Marți, 30 mai a.c., la Muzeul de Artă din Craiova, a avut loc
un eveniment cu totul deosebit: proiecția documentarului
biografic Cazul Țuculescu realizat de o echipă a TVR Craiova Academiei Române, şi Forumul Cultural al Râmnicului au organizat o mani-
în regia lui Bogdan Cristian Drăgan, ca un omagiu adus la 55 festare dedicată prof. univ. dr. doc. Titu Georgescu, fost rector al Universității
de ani de la dispariția unuia dintre cei mai importanți pictori din Craiova în perioada 1971-1974, ocazie cu care a fost lansat și volumul
romani (27 iulie 1962). Realizatorul filmului este Mirela Giodea, Un om, un istoric, un destin. Omagiu profesorului Titu Georgescu, alcătuit și
cunoscută și apreciată jurnalistă la TVR 3 și TVR Craiova, care îngrijit de Ileana Georgescu și Gheorghe Dumitrașcu. Manifestarea s-a înscris
a avut susținerea interlocutorilor săi Ion Scurtulescu (nepot al în șirul de evenimente prilejuite de împlinirea a 70 de ani de la înființarea
pictorului), Ştefan Sileanu (actor), pictorii Ariana Nicodim şi Universității craiovene.
Marin Gherasim şi criticii de artă Erwin Kessler, Magda Câr- Intelectual de subtilitate și rafinament, cu
neci și Cătălin Davidescu. De fapt la Muzeul de Artă din Craiova o pregătire temeinică (în 1966-’67 a studiat la
s-au desfășurat, în cea mai mare parte, filmările pentru realizarea Sorbona), cercetător științific cu o activitate
acestui proiect care aduce clarificări și date noi în cunoașterea laborioasă, urcând toate treptele academice
operei lui Ion Țucu- până la cea de profesor universitar doctor
lescu în anii ’60, primul docent, deținând funcții în cel mai înalt rang în
moment fiind marea domeniul învățământului și cercetării, rector al
expoziţie retrospectivă Universității din Craiova, director al Centru-
Ţuculescu deschisă la lui de Științe Sociale din Craiova al Academiei
Sala Dalles din Bucu- Române, prorector al Universității din Bucu-
reşti în 1965. Muzeul rești, Titu Georgescu este autorul a peste 35 de
de Artă craiovean este volume și câteva sute de studii și articole apărute
și deţinătorul celei mai în presa de specialitate din țară și din străinătate.
importante colecţii de Au vorbit despre rectorul Titu Georgescu: Nicolae Panea, Cezar Avram,
lucrări ale artistului Sorin Damean, Gheorghe Dumitrașcu, Petre Gigea, Florea Firan, Emil
donate de doctor Maria Boroghină, Dinică Ciobotea și Constanţiu Dinulescu, care a fost și mode-
Țuculescu, soția aces- ratorul manifestării. În finalul manifestării profesoara Ileana Georgescu,
tuia, căreia craiovenii soția rectorului omagiat, a făcut unele confesiuni din viața și activitatea
trebuie să-i rămână profesorului Titu Georgescu și a înmânat celor prezenți volumul pe care
recunosc­ ători. ■ Red. cu dragoste și pasiune l-a îngrijit. ■
keanosIon Țuculescu – Autoportret Red.

Un al doilea interviu este realizat de Ana-Maria în viața și opera scriitorului. Despre volu-
Sîrghi, cu pictorul Ștefan Câlția, abordând o mul publicat de Răzvan Voncu, Arhitectura
multitudine de subiecte, de la frumusețea unor memoriei. Studii de istorie literară clasică și
obiecte banale, până la scopul artei și defini- contemporană scriu Andrea Hedeș și Horia
Revista Dilema Veche (Nr. 694/2017) rea acesteia, despre care pictorul declară: „De Gârbea, acesta din urmă opinând că volumul
ne propune un dosar privitor la examene fapt, arta asta e: deschiderea unei ferestre către este „plin de informație livrată simplu și ele-
și educație, unde putem lectura fragmente o lume în care intri și vezi dacă poți sau nu gant”. Vom regăsi între paginile revistei o serie
memorialistice și anecdotice, eseuri, arti- să mergi prin ea”. La rubrica dedicată artelor de articole dedicate lui Maiorescu și criticii
cole semnate de Cristian Lupșa, vom întâlni nume precum Ancuța sale, dintre care menționăm: Adrian Lesenciuc
Andrei Crăciun, Ana Chirițoiu, Proca, prezentând ultimul film al – Critica literară, între adevărurile culturii și
Luminița Corneanu, Mircea lui Pablo Larraín, Neruda, sau Paul cele ale generațiilor. O lecție junimistă uitată;
Vasilescu, Augustin Cupșa etc. Breazu și Oana Stoica. Cu titlul Angelo Mitchievici – Maiorescu și anti-maio-
Articolul semnat de Andrei Pleșu Punk, pulp, prozac, Marius Chivu rescu: radiografia unei confruntări. Ancheta
– Chipuri uitate ale islamului realizează o cronică a volumului acestui număr urmărește să creioneze unele
aduce în discuție diferitele tipuri semnat de Alex Tocilescu, Impe- răspunsuri privind personajul feminin favorit;
de terorism și motivațiile aces- riul pisicilor, în timp ce Alexander printre respondenți se numără Radu Voinescu,
tora, argumentând că „terorismul Baumargten scrie un Marian Drăghici, Lucian Vasiliu,
există și în afara fanatismului eseu despre romanul Iacob Florea etc. Dan Stanca rea-
islamic”, dar că acesta din urmă a lui Andrei Cornea – lizează o cronică a celui mai nou
devenit un „model funest”, astfel Lanțul de aur. roman publicat de Doina Ruști,
încât salvarea ar trebui să provină din interio- Revista Luceafărul (Nr. 4/ intitulat Mâța Vinerii, în artico-
rul acestei religii, „dinlăuntrul lumii islamice”. 2017) se deschide cu un editorial lul Lumea pe dos, în timp ce Ioan
Despre impactul știrilor asupra populației scrie semnat de Dan Cristea, ce vizează Groșan scrie un articol despre
Sever Voinescu în articolul Inteligenții, în timp Actualitatea lui Maiorescu, urmat poezia Magdei Cârneci. Despre
ce raporturile dintre credință și filosofie sunt de o cronică semnată de același romanul lui Alain de Botton, Ce
evidențiate de Anca Manolescu, sub titlul O autor pe marginea antologiei de se întâmplă în iubire, scrie Laura
comună uimire. Revista ne mai propune în versuri a lui Ion Mureșan – Ilu- Botușan, afirmând despre volum
acest număr și câteva ample și incitante inter- minarea marilor construcții. Alex. că „interesant este modul în care
viuri între care cel realizat de Radu Sergiu Ruba Ștefănescu este autorul articolului intitu- îmbină Botton firul epic cu terminologia psi-
cu eseistul Constantin Zaharia, care se axează lat Adevărata identitate literară a lui Ioan T. hanalitică, invitând cititorul la introspecția
asupra personalității și operei lui Emil Cioran, Morar, ce ne propune și o analiză amplă a propriilor trăiri și experiențe de viață”. ■
pe care acesta l-a și cunoscut personal în 1991. romanului Lindenfeld, precum și o incursiune
Red.

24 Nr. 7 (167) ♦ iulie 2017 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Lucian-Florin ROGNEANU

Alexandru Pascu –

Profesorul și Artistul

În data de 20 iunie 2017, Muzeul de Artă Una dintre principalele calități artistice, Alexandru Pascu – Autoportret
Craiova a avut plăcerea să-l sărbătorească după părerea mea, este acea sinceritate debor-
pe unul dintre cei mai iubiți profesori și dantă, afișată în fața subiectului și modul de-a lungul vieții acea atitudine sinceră în
artiști plastici din Craiova. Cu o activitate „curat” de a trata compoziția, renunțând la fața subiectului și să promoveze în lucrările
îndelungată, de peste 35 de ani petrecuți la numeroasele trucuri și artificii specifice mese- sale acea curiozitate specifică copilului ce își
catedră, dar și în fața șevaletului, cu nume- riei, în favoarea spontaneității și gingășiei imaginează întreg universul cuprins în lucru-
roase expoziții personale și participări imaginii surprinse. Această manieră specifică rile cele mai banale.

colective, Alexandru Pascu și-a sărbătorit este dată în primul rând de modul în Cai în lanul de rapiță
cei 80 de ani alături de colegii de generație care își conturează formele, cu grija
și de foștii elevi, care au ținut să-i fie alături tipică unui profesor dedicat. Ne bucurăm că i-am putut fi alături la
la vernisajul expoziției retrospective, în semn această frumoasă aniversare și sperăm să-i
de prietenie și apreciere. Lucrările expuse Privind naturile statice ne dăm fim alături și la alte întâmplări artistice ce vor
în sălile muzeului sunt doar câteva dintre seama ușor că acele obiecte simple pe urma. La mulți ani omului, artistului, profe-
lucrările reprezentative pentru drumul său care le întâlnim mereu nu sunt altceva sorului Alexandru Pascu! ■
plastic început în urmă cu 52 de ani tot la decât lucruri dragi de care artistul
Muzeul de Artă din Craiova unde a debutat este atașat în primul rând emoțional
în cadrul Salonului de Toamnă. Așadar, vom și nu sunt obiecte pe care le colecți-
onează din rațiuni estetice.
Piața centrală din Craiova veche Această apropiere emoțională
de subiect este tipică pentru
începe În curte (una din primele lucrări exe- compozițiile sale, plasându-se
cutate în ulei) și vom sfârși în atelier, în fața în categoria artiștilor ce acțio-
unui Autoportret (una din lucrările recente nează preponderent subiectiv
ce surprinde extrem de bine atmosfera de și emoțional, eliminând acele
lucru zilnică a artistului Alexandru Pascu). rigori ce ar putea afecta viziu-
nea sa interioară asupra subiectului.
Astfel, fiecare obiect, fiecare căsuță,
fiecare colț de peisaj capătă rol de
personaj, împrumutând atitudini
umane specifice stării de spirit a
artistului. Așa se face că, de cele mai
multe ori, căsuțele sunt surprinse
„zgribulite” și „ghemuite”, sprijinindu-se
una de alta, copacii sunt „puși pe fugă, care
încotro”, de multe ori stând de strajă în fața

casei, florile sunt mândre și tăcute,
iar mașinile par aranjate, pregătite
de un joc tipic copilăriei. În toate
acestea se reflectă de fapt spiritul
profesorului și apropierea lui față
de copii, pe care i-a avut în preajmă
pe tot parcursul vieții. În general
preferă o pensulație măruntă, pe
formă, ușor vibrată ce conferă
compoziției dinamism, într-o gamă
cromatică „vie”.

Poate lucrul cel mai important
este însă faptul că toți elevii săi au
plecat la drum de lângă profesorul
lor cu acea dragoste pentru arta
plastică ce i-a făcut mai târziu,
chiar dacă nu toți au devenit artiști, să aibă
în suflet acel bun gust estetic și acel simț al
aprecierii valorii plastice. Tocmai această
apropiere constantă față de elevii săi l-au
făcut pe Alexandru Pascu să-și păstreze

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 24 pag. – 5 lei 7