Binder1hgkjgh

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 15

Din partea Dumitru Radu
cealaltă POPA

Adios, Carlos Fuentes...

Dacă scriitorul mexican şi simpatizant al lui Fidel Castro şi al reproducere a limbajului din toate nivelele romane ale lui Carlos Fuentes un loc
Carlos Fuentes, decedat în revoluţiei comuniste cubaneze, criticând sociale, manifestând o serie de influenţe special îl ocupă Gringo viejo (Bătrânul
luna mai la vârstă de 83 de vocal Partidul Instituţional Revoluţionar din tehnica literară non-hispanică. După Gringo), din 1985, poate aproape la fel
ani, ar fi trebuit să inventeze personajul Mexican care a condus ţara, practic ca acest prim succes, Carlos Fuentes şi-a de popular ca şi Artemio Cruz (mai ales
perfect pentru un roman de-al său, partid unic, pentru mai bine de şapte petrecut mare parte din viaţă scriind dar după ecranizarea din 1989, cu Gregory
probabil că ar fi ales un protagonist pe decenii. Entuziasmul cu care a îmbrăţişat şi călătorind foarte mult, căci a ales să Peck în rolul principal) care ilustrează
nume... Carlos Fuentes! Un aventurier două teme recurente în opera sa: corupţia
cosmopolit, o minte strălucită, un om Carlos Fuentes fără de sfârşit a clasei conducătoare din
care se simţea cât se poate de bine în cele Mexico şi incapacitatea naţiunii de a trăi
mai înalte cercuri de la Washington sau stânga revoluţionară Sandinistă din Nica­ calce pe urmele tatălui său devenind, la înălţimea idealurilor care au precipitat
din capitalele europene, dar care n-a uitat ragua a produs o permanentă ruptură cu din 1965 până în 1978, ambasador la ţara într-o sângeroasă revoluţie.
niciodată Mexicul natal. marele lui mentor, laureat al Premiului Londra, Paris şi în alte capitale. Romanul
Se născuse în Panama City din Nobel, Octavio Paz. În timp, însă, Fuentes Las buenas conciencias (Conştiinţele Carlos Fuentes a combinat în opera
părinţi mexicani, în 1928. Tatăl lui fiind a adoptat o poziţie liberală mult mai împăcate), din 1959, pune accentul pe sa, care se întinde pe şase decenii, eru­
un diplomat, şi-a petrecut copilăria în moderată, criticând deopotrivă excesele compromisurile morale care marchează diţ­ia cosmopolită cu ironia, simţul
numeroase capitale precum Washington dreptei şi ale stângii politice. Mai recent, tranziţia de la o economie rurală simplă um­ or­ului, pasionatele sale convingeri
DC, Santiago de Chile, Quito, Buenos obişnuia să-l numească pe preşedintele la o mult mai complexă şi complicată po­l­it­ice şi o excepţională cunoaştere
Aires. La adolescenţă s-a întors în socialist Hugo Chavez un „Mussolini societate dominată de clasa mijlocie a ist­o­riei universale, toate într-un stil
Mexico, unde a trăit, cu unele întreruperi, tropical“. Din pricina simpatiilor comu­ urbană. Aura, din 1962, e mai mult un deo­potrivă aclamat de critică şi apreciat
până în 1965. A fost căsătorit, din 1959 niste de tinereţe, lui Fuentes i s-a refuzat fel de novella decât un roman, în care foarte mult de către toate categoriile de
până în 1973, cu steaua de cinema Rita intrarea în SUA pe baza unei legi din anii Fuentes produce o fuziune savantă a cititori. Cu toate că a fost recipientul a
Macedo, o căsătorie tulburată mereu ’50 amendată abia în 1990. Cu spiritul elementelor reale cu o lume imaginară, numeroase premii şi onoruri literare,
de infidelităţile lui – între cele mai său ascuţit, el avea să declare pe această de nuanţe supra-realiste. Marele ei succes între care Premiul Cervantes şi Legiunea
cunoscute aventuri pe care le-a avut temă: „A mă numi pe mine anti-american de public a fost însă în curând umbrit de de Onoare franceză, cea mai importantă
fiind acelea cu actriţele Jeanne Moreau este o aberaţie uluitoare, o calomnie. Am capodopera lui Carlos Fuentes, romanul dintre toate distincţiile, Premiul Nobel
şi Jean Seberg. Mai târziu s-a recăsătorit crescut în America, iar când nu eram La muerte de Artemio Cruz (Moartea lui pentru Literatură, l-a ocolit... L-au
cu ziarista Silvia Lemus, dar năravurile decât un băieţel am dat mâna cu Franklin Artemio Cruz), tot în 1962, care prezintă luat în schimb colegii lui de generaţie
i-au rămas aceleaşi. Fuentes era un Roosevelt şi nu m-am mai spălat de agonia ultimelor ore de viaţă ale unui şi activitate literară în cadrul marelui
spirit liber şi un bărbat care trăia cu atunci!“ foarte bogat supravieţuitor al Revoluţiei El Boom, Gabriel Garcia Marquez, în
foarte mare intensitate fiecare moment, mexicane (1910−1920). Romanul acesta 1982, şi Vargas Llosa, în 2010. Dar, cu
aşa cum o exprimă şi literatura lui. „A Primul său roman La region mas trans­ a fost tradus în zeci de limbi străine şi i-a sau fără Nobel, se poate spune, pe drept
fost un om al Renaşterii, un individ de parente (Regiunea cea mai transpa­rentă) consolidat lui Carlos Fuentes poziţia de cuvânt, că ne-a părăsit în acest mai unul
o extraordinară ambiţie intelectuală şi din 1958, care tratează tema identităţii romancier major al literaturii universale dintre scriitorii de frunte ai literaturii
de o complexitate pe măsură!“ afirma naţionale şi critică cu amărăciune so­ contemporane. universale.
Ilan Stavans, profesor de Literatură şi cie­ tatea mexicană, i-a adus prestigiu în
Cultură latino-americană la Amherst Mexico. Cartea, ca şi alte opere ale sale, După Artemio Cruz s-au succedat alte Unul, dintre cei puţini care mai
College în Massachusetts. O figură e marcată de tehnica cinematografică, romane. Cambio de piel (Schimbarea rămăseseră şi despre care, văzând opera
legendară, aproape mitică în literatura flashbcack, monologul interior, fantastica pielii) din 1967 defineşte existenţial ce au construit-o şi lăsat posterităţii,
mexicană şi universală, Carlos Fuentes, conş­ tiinţa unei colectivităţi mexicane se poate spune fără rezerve Hic sunt
împreună cu columbianul Gabriel Garcia prin explorarea şi reinterpretarea mi­ leones!
Marquey, peruanul Mario Vargas Llosa şi turilor străvechi. Terra Nostra (1975)
argentinianul Julio Cortazar, a iniţiat acea cercetează substratul lumilor noi şi Revista şi Editura
explozie a literaturii latino-americane pe vechi, în încercarea autorului, care fo­
mapamond cunoscută ca El Boom, din loseşte metoda simbolismului arhetipal Scrisul Românesc
anii ’60 şi ’70. Prolific autor a mai bine al lui Carl Gustav Jung, de a-şi înţelege
de 20 de cărţi, incluzând romane, proză propria moştenire culturală. Diana; o organizează
scurtă, eseuri, Fuentes a fost unul dintre la cazadora solitaria (Diana sau zeiţa
cei mai proeminenţi autori care au ridicat care vânează singură), din 1994, este o CONCURS DE DEBUT
profilul emisferei de literatură hispanică versiune ficţională a aventurii amoroase
într-o perioadă dominată aproape ex­ a lui Fuentes cu actriţa Jean Seberg. Se adresează celor care nu au
clusiv de mai bine cunoscuta şi răspândita împlinit 35 de ani şi nu au debutat
literatură modernă europeană şi nord- În 1995, marele scriitor mexican publicistic sau în volum.
americană. a publicat La frontera de cristal: una
În tinereţe, Carlos Fuentes a fost, ca novela en nueve cuentos (Frontiera de Concursul se desfăşoară în urmă-
mulţi alţii din generaţia sa, un stângist cristal: o novella în nouă povestiri), de toarele secţiuni: poezie, proză, teatru,
fapt o colecţie de nouă proze care tratează eseu.
nouă vieţi şi felul cum ele au fost afectate
de către un bărbat extrem de puternic Lucrările vor fi semnate cu un
şi lipsit de scrupule. Dintre celelalte motto, care se va regăsi de asemenea şi
pe un plic închis ataşat manuscrisului.
El va cuprinde numele şi prenumele
concurentului, data de naştere, adresa,
numărul de telefon şi premiile obţinute
la alte concursuri literare.

Manuscrisele vor fi trimise, până
la data de 30 septembrie 2012, pe
adresa:

Revista – Editura

Scrisul Românesc,

str. C. Brâncuşi, nr. 24,
Craiova.

Un juriu alcătuit din personalităţi
ale lumii literare va acorda câte un
premiu pentru fiecare secţiune, separat
pentru revistă, separat pentru editură.
Relaţii suplimentare se pot obţine la

Tel: 0722/753 922; 0351/404 988

16 Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 Scrisul Românesc Eseu
Poezie

Scrisori Deyan Ranko
din America Brashich

Giverny în metrou

B ronx-ul, neapărat pronunţat articulat Bronx- Ultimul lucru care ţi-ar veni în minte, în Bronx, este picturile sale. Grădinile idilice, fidele picturii originale
ul, spre deosebire de Manhattan şi Brooklyn, impresionistul francez Monet, cu grădinile şi lacurile până la puntea japoneză de jad verde suspendată
defineşte New York-ul. lui. Când spui Bronx, gândul te duce la stadionul de deasupra lacului cu nuferi înfloriţi, rivalizează cu
Vilele grandioase din cartierul Fieldston, aşezate pe baseball al echipei Yankees din New York, o mare de originalul. Expoziţia este întregită de prezenţa a două
marginea râului Hudson, pot rivaliza cu „surorile“ lor oţel şi beton, în afară de gazonul verde. Singura zonă picturi originale, Grădina Artistului în Givenchy şi
din Bedford sau Chappaqua. În acelaşi timp, poţi găsi întinsă de verdeaţă ce întâmpină vizitatorul întâmplător Irişi, întregind intimitatea prezentării florale opulente.
cartiere delapidate, dar tocmai asta face din New York se află de-a lungul străzii Bronx River Parkway, Poţi compara irişii lui Monet, picături de pigment şi ulei
un Bagdad pe Hudson, sau „Bagdad-în-Metrou“, cum acompaniind un râu departe de a fi curat. Iar apoi, este pe pânză, cu florile ce cresc în grădină, exemple vii ale
spune O. Henry. Florile înfloresc deopotrivă pe loturile geniului divin şi omului.
pustii din Morrisania, în grădinile idilice de pe Wave pata aceasta miraculoasă aproape, chiar în mijlocul
Hill, sau în curţile perfecte din Riverdale. Zilele astea Grădinii Botanice. Chiar acolo, în mijlocul Bronxului, Reconstrucţia Marii Alei (Grand allee) conţine
Bronxul se poate lăuda cu nuferii sublimi ai celebrului din mai până în octombrie 2012, arhitecţi grădinari, flori pe care nu le-am văzut niciodată, m-a făcut
pictor Claude Monet, „Giverny-în-metrou“, la care se decoratori şi custozi au recreat Grădina lui Monet din chiar să-mi scot ochelarii pentru o privire mai atentă.
poate ajunge uşor cu trenul D. domeniul său în Giverny, Franţa. Realizatorii Grădinii Monet au ridicat miza adăugând
Traversând Podul Triborough – refuz să mă refer la „aplicaţii computerizate“. Poţi studia carnetul de schiţe
el sub noul său nume „Robert F. Kennedy“, pentru că Replica faţadei casei lui Monet îţi dă perspectiva ale lui Monet folosind un ecran interactiv, un adevărat
nu mi-a plăcut tipul niciodată −, o iei apoi pe autostrada grădinilor sale, „capodopera florală, cu plante, culori ghid pentru evoluţia viziunilor sale până la a deveni
Sheridan şi ajungi exact în mijlocul realităţii Bronxului. îndrăzneţe şi forme dramatice“ redată atât de minunat în lucrări de artă. Viaţa artistului, familia şi prietenii săi
Vei trece pe lângă case acoperite de graffiti, apoi prin sunt documentate în fotografii şi corespondenţă. Prin
Piaţa Hunts Point precum şi pe lângă bodegi luminate intermediul lor am descoperit că Monet era un om
non-stop ca ziua, depozite mohorâte şi curţi imense aspru, în salopetă, cizme, deloc delicat în sensul cel
dar pustii. Pe dreapta, un depozit gigant în care dorm mai direct al cuvântului. A tratat cu natura în viziunea
autobuzele peste noapte, iar vis-á-vis o tavernă în care o lui, şi-a creat grădina lui, apoi, cu trăsături hotărâte de
dansatoare se învârte în jurul unui stâlp luminat cu neoane pensulă le-a făcut imortale.
strălucitoare. Mai sus, pe aceeaşi stradă, camionete
vând pepeni verzi „direct-de la producător“, în timp Pentru desert: Anotimpurile la Giverny, o mărturie
ce maşinile zboară în viteză pe lângă ele. Bulevardul fotografică a grădinilor veche de douăzeci şi cinci de
Arthur este în apropiere, Mica Italie a Bronxului, cucerit, ani. Una singură, fotografia unui câmp de nuferi negri,
într-un stil propriu italian, de un nou val de imigranţi. plutind pe apa ce îi reflectă, împodobiţi de coroane pure
Jerome Avenue, umbrită de şinele trenului El, este locul şi albe, acea unică imagine este de ajuns să te lase mut
cel mai potrivit să-ţi repari maşina. Pe Strada Fordham de admiraţie. Aretha Franklin cânta despre un trandafir
vânzătorii îşi expun mărfurile pe trotuar, în miros de ce creşte în Harlemul Sapniol. Balada rock te urmăreşte
kebab şi tortilla. În imediata vecinătate, sinele betonate mult timp după ce o asculţi, dar nuferii lui Monet,
ale metroului IRT se opresc direct la intrarea în Grădina culorile lor explosive, alb vibrant, roşu, roz şi galben, şi
Botanică New York, o oază de 250 acri de vegetaţie. picturile lui, pun acest mic colţ al Bronx-ului pe harta
lumii: este un loc demn de văzut.

Traducere de Alexandra CARIDES

Richard Milazzo că acea coroană de puritate şi adevăr,
floarea dulce a frumuseţii, nu se putea deschide
Poeme
fără sângele lumii amare şi verzui de dedesubt,
curgând prin rădăcinile lumii de deasupra!

Umbra inimii cu rădăcinile smulse Ca printr-o ceaţă
după potop,
Ca un rătăcit mă plimb I
prin lumea vie, după şoapte, Cum printr-o ceaţă te-aş vedea
după dezgolire,
transparent celor apropiate mie, mai clar decât prin
acelor lucruri care se mişcă şi respiră – durerea insuportabilă şi tristeţea cedează oricare telescop sau decât orice teorie
întunericului nerostit,
palmieri şi chiparoşi, balene şi cargouri mi-ar putea permite.
făcându-şi loc pe coastă, spre un loc unde nicio sămânţă
nu va mai cădea pe pământ, II
luna alunecând prin umbra inimii, Oriunde am fost,
acele lucruri care devin altceva decât tine. nicio vale adâncă nu va mai înflori în coloane,
nicio lumină nu va mai pătrunde grădina aceasta! orice întorsătură am luat,
Printre pietre şi cenuşă, în jurul cărei stele căzătoare
înainte şi după cele însufleţite,
sau mări muntoase,
ce aş putea face să mă întorc viu
în lumea vie? Mormântul lui Humayun oricât de adâncă mlaştina,
cât de ruginit valul,
Acea parte ascunsă Se spune că lotusul care pluteşte
între triunghiul masculin aţintit în jos care pasăre zbura sau nu zbura,
Pentru ca acea parte ce creangă a tremurat sau nu,
ţinută atât de secret şi cel feminin îndreptat spre cer
ştie cum să supravieţuiască deasupra apei murdare în cea mai lungă oră a somnului –
să-ţi fie răpită abrupt, nimeni nu te-ar vedea aşa, trecând diafană
chiar şi după un mileniu, Ce preţ are puritatea? Adevărul se regăseşte
probabil în altă parte – ca întotdeauna. prin voalul decolorat al iernii în cer,
nu e uşor să afli că floarea trece nici auzi în strigătul îndoliat al şarpelui!
uşor în neant, Poate se leagănă mut ca un liliac de tavanul
unui mormânt sau stă ascuns sub ferestrele III
Pe această insulă suntem
palatului
nu mai mult decât puterea minţii
S-ar putea ca Nataraja să fi ştiut şi nicio adiere de vânt prin iarba înaltă
ce niciun împărat n-ar putea şti vreodată,
nu va putea îmblânzi rostirea pietrei.
ci doar un Shiva, o dansatoare zeiţă New York, 2012
de pe vremuri, jumate bărbat, jumate femeie
Traduceri de Răzvan HOTĂRANU

Proză Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 17

Carmen FIRAN

Încă o vară fierbinte

Î n fiecare vară facem un drum în Europa care ne plimbăm prin oraşul vechi refăcut pitoresc, o să ne privesc încă o dată. Şi uitasem că pe atunci purtam părul
începe neapărat în România. Ne pregătim ducem la teatru, vedem noi ce facem. atât de scurt.
călătoria din timp şi cu plăcere. Pentru cei din
afară există o anumită emoţie a revenirii în patrie, chiar În vara aceasta am fost norocoşi. Am ajuns după Finalul spectacolului mi se pare puţin cam expediat,
dacă nu eşti conştient de ea, chiar nesusţinută de cine furtună şi am plecat înaintea caniculei. Doar spiritele actorii ies la rampă şi se aplaudă îndelung, spectatorii se
ştie ce nostalgii. Dar... curiozitatea! Ce mai e nou? Plus erau încinse. Viaţa politică poate atinge paroxismul ridică în picioare pentru a-şi arăta şi mai mult aprecierea.
tot felul de obligaţii administrative ori evenimente de într-o ţară latină în criză economică şi morală. Scena Se aprinde lumina. Tânăra se uită în sfârşit spre mine.
familie, pretexte ca lansarea unei cărţi în limba natală, e divizată de mari pasiuni, unii furibunzi anti-Băsescu, Acum arată altfel. Nici vorbă să fiu eu. Aplaud uşurată.
ori participarea la un festival internaţional de literatură. alţii susţinători necondiţionaţi a tot ce mişcă de partea Se spune că timpul poate juca astfel de farse. Se mai
Sau, mai idilic, promisiunea de a-ţi îndeplini câteva cealaltă. Televiziunea nu pierde nici ea ocazia să spune că nu există decât prezent, doar clipa de faţă.
vise amânate, cum ar fi să colinzi prin Maramureş sau întreţină conflicte şi confuzii. Iar când trăieşti departe de Cum ai trage în piept o gură de aer. Inspirăm viitor şi
Apuseni ca un turist străin dispus la revelaţii, ori să ţară de mulţi ani şi nici nu mai urmăreşti, din exilul tău expirăm trecut. De trăit însă, trăim doar acum.
petreci câteva zile la Poiana Braşov în memoria zilelor binemeritat, ce se întâmplă acasă, lucrurile pot fi de-a
bune din tinereţe. dreptul ceţoase. Se vorbeşte codificat, sau noi nu mai Am luat-o încet spre casă. Nu e uşor să mergi pe
La faţa locului realitatea e însă mereu alta decât ţi-o înţelegem!, se fac referiri la răfuieli vechi, la afaceri de trotuar. Denivelări, borduri sparte, săpături la care
imaginasei. Timpul se scurtează simţitor. Totul pare mai corupţie, plagiate şi fraude ale membrilor guvernului, deocamdată nu lucrează nimeni, şi, mai ales, maşini.
greu, sau e doar senzaţia noastră: să obţii un act oficial, şi el contestat, la ordonanţe de urgenţă vizând cultura Maşini scumpe parcate până în zidul caselor. De
să te deplasezi dintr-un oraş în altul, să-ţi onorezi o deşi priorităţile par să se afle în altă parte, sinucideri deasupra atârnă mănunchiuri de cabluri electrice, unele
obligaţie. Facem cât putem. Ne împingem visele şi ratate, fulare şi papioane, proteste şi petiţii, ameninţări atât de jos, încât trebuie să-ţi fereşti capul. Am mai
mai departe, aflăm în ultimul moment că festivalul a cu suspendarea preşedintelui, bătălia absurdă la vârf pe văzut asta în India şi Peru. Câinii străzii par tot mai
fost anulat din lipsă de fonduri, lansarea coincide cu un un singur scaun la Bruxelles (scandal care pare să aibă obosiţi de căldura care abia începe să se instaleze în
alt eveniment literar mult mai glamuros, oamenii sunt cea mai mare miză), toate stropite cu ironii şi anecdote, oraş. Urmează încă o lungă vară fierbinte, aflăm de la
obosiţi, plictisiţi, ocupaţi cu supravieţuirea ori plecaţi învăluite în formulări bizare ori în atacuri virulente, în televizor, şi ni se arată harta patriei plină de pete roşii,
prin Europa la burse sau la cumpărături. Eram bucuroşi timp ce palatele se bat între ele şi instanţele de stat sunt galbene şi portocalii, şi coduri de urgenţă. Stingem
că aveam să fim naşii unei perechi de tineri care şi-au contestate. Majoritatea invocă dezamăgiri şi lehamite. lumina pe cuvintele unui crainic de televiziune revoltat
stabilit cununia civilă în mod special în perioada cât Unii ajung de disperare să se întrebe dacă nu ar trăi mai de ultima declaraţie a nu ştiu cărui lider ambiţios care
ne aflam în ţară. Doar că erau să rămână necăsătoriţi, bine dacă n-ar mai exista politicieni şi parlamentari..., nu va renunţa în ruptul capului să plece la Bruxelles..
pentru că naşul avea doar paşaport american, iar pentru alţii se gândesc la Kafka. Caragiale e depăşit, nu că n-ar Până şi Gigi Becali a pălit de când Bruxelles-ul ocupă
Primării se pare că nu e un act suficient de convingător... mai fi de actualitate, ci pentru că realitatea depăşeşte mintea întregii naţiuni.
Am făcut la repezeală rost de un buletin românesc de la orice.
un invitat şi totul a mers strună. A doua zi ne-am decis să fugim la Praga.
Să ne vizităm acum patria. Dar ca să ajungi în Refugiul e în teatru, ca pe vremuri. Ne ducem la
Maramureş ai nevoie de maşină, ori după ce ai trăit mulţi Bulandra unde se joacă Măscăriciul (după Cehov, nicio *
ani în America, nu-ţi prea vine să te lansezi pe drumurile legătură cu mascarada politică). Şi teatrul pare la fel de
patriei încă bine înfundate (sau desfundate?) chiar şi după bun ca pe vremuri. În sală funcţionează aerul condiţionat, Unul din avantajele de a trăi în România de azi
douăzeci şi mai bine de ani... Luăm un tren de noapte actorii sunt talentaţi, pentru scurt timp se produce acel este aşezarea ei în Europa, la 2-3 ore de avion de toate
spre Bistriţa. Controlorul ridică din umeri iritat: Ce aer magic eliberator al artei care te face să nu mai ştii marile capitale. Profităm şi noi, şi dacă tot am trecut
condiţionat? De unde? E adevărat că locomotiva care unde eşti, sau când... Aici în urmă cu decenii Ciulei oceanul, în drumul înapoi spre New York ne oprim anul
pufăie extenuată pare tocmai întoarsă dintr-un război, montase Furtuna. Spectacolul îmi revine neaşteptat de acesta pentru câteva zile la Praga. Ajungem seara târziu,
ruginită şi cu fereastra retrovizoare spartă şi lipită cu viu în minte, mă întorc în vremea aceea, când scriam străzile sunt aproape goale, doar în pieţe pulsează viaţa
bandă adezivă, lenjeria de pat de la cuşeta de dormit cronică de teatru, retrăiesc momente ca într-un fel de şi în centrul oraşului vechi unde turiştii se plimbă pe
ruptă, compartimentele prăfuite, veceul ca veceul... iar regresie într-o viaţă trecută. Peste câteva rânduri în malul râului Vltava luminat de vaporaşele de agrement
zgomotul roţilor de tren tulburător de puternic. Trăiască faţă îmi atrage atenţia profilul unei tinere. Privesc mai şi de reflexia Castelului ridicat pe colină. Castelul lui
somniferele! Din Craiova nu am mai putut însă ajunge bine. Seamănă izbitor de mult cu cineva. Sunt tot mai Kafka, fireşte. Acea utopie, acel mecanism infernal,
la Braşov pentru că singurul tren aşa zis direct făcea 9 concentrată pe chipul fetei şi tot mai neatentă la ce se absurdul sau promisiunea, iluzia sau teroarea. Dar şi cel
ore. Decidem să stăm în Bucureşti. Bine şi aşa. O să întâmplă pe scenă. Soţul mă atinge discret cu mâna: mai mare castel din lume, locuit de regii Bavariei şi mai
Ce e? Nu-ţi place? Îmi place, doar că deodată pierd târziu de preşedinţii Cehoslovaciei şi Cehiei. Hotelul
realitatea. Amuţesc. Tânăra din faţă sunt chiar eu. Mă nostru, în clădirea unui fost palat situat în oraşul vechi,
are tavane înalte, scafe şi colonade, o curte interioară
Praga cu statui romane şi e decorat în stil art-nouveau. O stare
de bine. Respirăm relaxaţi. Aerul e răcoros şi miroase a
levănţică. Ieşim la o scurtă plimbare pe podul Charles
cu panorama Castelului în fundal. Un mod bun de a-ţi
încheia ziua la Praga sau de a începe descoperirea
acestui oraş de o frumuseţe neaşteptată, liniştit, curat,
aerisit, civilizat, monumental şi boem totodată, cu o
arhitectură nobilă şi coerentă, clădiri vechi impecabil
renovate, cu multe muzee şi galerii de artă originale,
biserici şi mănăstiri, restaurante şi taverne cochete,
coline şi parcuri în care creşte viţă de vie. Unii îl
numesc Parisul Estului, alţii Roma Nordului. Mai este
supranumit şi Praga mater urbium (Mama oraşelor),
Oraşul celor o sută de clopotniţe, sau Oraşul de aur.
Cred că îşi merită toate numele. A mai şi avut norocul să
nu fie distrus de bombardamente în războaiele secolului
20, şi nici comunismul nu pare să fi lăsat urme dramatice
cum se întâmplă în alte capitale din est... Au şi oraşele
destinul lor, dar cred că multe ţin şi de locuitori, şi de
conducători, şi de mentalitatea locului. Pe orice stradă
am luat-o, cât de dosnică, în orice cartier am ajuns, cât
de ascuns turismului, a fost frumos şi curat, aproape o
raritate pentru un oraş mare. Poliţişti nu am prea văzut,
ceea ce spune mult într-o capitală turistică, a cincea cea
mai vizitată din Europa. În schimb am fotografiat multe

18 Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 Scrisul Românesc Proză

maşini de epocă, decapotabile, mici bijuterii pe patru de emancipare politică care a ţinut însă puţin. Invazia În fine, după o săptămână am primit de la Ambasadă
roţi, cu care poţi face turul obiectivelor istorice. ruşilor avea să suprime orice opoziţie şi reformă. Au aprobarea să trecem graniţa în Austria şi de acolo să ne
urmat zile incredibile. Noaptea următoare ruşii au întoarcem în ţară prin Iugoslavia. Urma să ne sculăm
Muzeul Naţional, fondat în 1818, este în renovare. ocupat Radioul şi Televiziunea, mitraliau din avion, foarte devreme dimineaţă şi să ne furişăm pe străzi până
Dar şi dacă nu vizitezi muzeul, merită să vezi clădi­ ciuruiau zidurile frumoaselor clădiri pragheze, aruncau unde era parcat autocarul. Câţiva bărbaţi din grup au
rea lui impozantă ridicată la capătul unui bulevard ele­ cu bombe cu gaze lacrimogene, într-o demonstraţie cărat noaptea canistre cu benzină să facă alimentarea.
gant cu cafenele şi statui, fântâni şi hoteluri butic. În de forţă şi intimidare. După ora 18 nu mai era voie să Se zvonea că din cauza discursului lui Ceauşescu,
u­nul din aceste hoteluri am locuit în 1968 când ruşii ieşi pe stradă, pe bulevarde defilau şiruri de tancuri. autocarele cu turişti români sunt oprite pe şosele,
au invadat oraşul. În luna august a acelui an tatăl meu Locuitorii oraşului se comportau admirabil, aruncau de oamenii sunt daţi jos şi împuşcaţi. Un scenariu al groazei
urm­ a să meargă cu un grup de profesori din Craiova la ferestre cu roşii, ouă sau cocktailuri molotov, tinerii pe model sovietic pe care l-am recunoscut mai târziu şi
într-o vizită în Cehoslovacia. Cu o zi înaintea plecării, se îmbrăţişau pe stradă în faţa soldaţilor ruşi în semn în alte situaţii... Tata mi-a cumpărat în seara dinaintea
i-a venit ideea să mă ia şi pe mine, doar eram în vacanţă, de sfidare şi frondă, aveau loc contra-demonstraţii în plecării de la un magazin care mai era deschis – multe
şi mai erau locuri libere în autocar. Mama nu a fost prea care se scandau obsesiv numele conducătorilor arestaţi. rămăseseră închise după invazie sau erau devastate – un
încântată. Cum să mă pregătească, aşa, peste noapte, Mulţi ani după aceea încă mi se părea că mai aud noaptea pulovăr alb. Să am haine noi. Puteai să te gândeşti la
pentru o călătorie atât de lungă? De unde să fi bănuit că Dubcek-Svoboda, Dubcek-Svoboda... orice, cum mi-a mărturisit peste câţiva ani. Atunci chiar
avea să fie şi atât de periculoasă?! Eu m-am entuziasmat nu ştiam ce avea să ni se întâmple...
însă imediat, şi fiind doi la unu, am câştigat repede Rămăsesem blocaţi în acel hotel. Ni s-a spus că putem
partida. În fine, o poză în regim de urgenţă aplicată pe sta acolo gratuit cât va fi nevoie şi consuma tot ce se mai La graniţa cu Austria, un alt hop, nu aveam valută
paşaportul tatălui meu, căci aveam doar 10 ani, o sacoşă găsea prin bucătărie. Serviciile fuseseră suspendate. să achităm viza de intrare, şi în cele din urmă un turist
cu câteva lucruri de vară, şi iată-mă în drum spre Praga, Cum graniţa cu Ungaria era închisă, singura şansă ar american care auzise disputa s-a oferit să ne plătească
despre care tata m-a asigurat că ar fi cel mai frumos loc fi fost să ne întoarcem în ţară prin Austria, doar că nu taxa. Românii meritau ajutaţi pentru curajul lor, aveau
unde avem voie să călătorim. Multe amintiri turistice nu aveam viză, şi nici nu era uşor de obţinut, fiind vorba de pe atunci imagine bună... În plus, americanul avea o
am din acea excursie, în schimb trauma evenimentelor un stat capitalist unde aveam interdicţie de a circula. Era prietenă româncă, foarte frumoasă, a adăugat, pe care o
la care am fost martoră m-a marcat pentru mulţi ani. nevoie de aprobări de la Ambasadă, de la Bucureşti, plus vizitase în vara aceea la Constanţa. Dar americanii sunt
că nu aveam nici bani, iar autobuzul nostru rămăsese în general generoşi, aveam să aflu mai târziu. Atunci
Petrecusem noaptea la Karlo Vivary, o staţiune şi el blocat fără benzină pe o stradă departe de hotel. era prima oară când vedeam un american pe viu şi mi-a
balneară superbă, din care îmi amintesc doar cascade Legăturile telefonice fuseseră întrerupte. Nu puteam plăcut pentru că zâmbea tot timpul, deşi nu era nimic
de flori şi clădiri magnifice cum nu mai văzusem până comunica cu nimeni, mass media era controlată în toate amuzant, iar toţi ceilalţi erau crispaţi şi nervoşi.
atunci, mici palate vopsite în culori strălucitoare ca în ţările cortinei de fier, în schimb au apărut dezinformările
cărţile cu poveşti. Când am intrat a doua zi dimineaţa în şi zvonurile, că ruşii invadaseră şi România şi ar fi avut Ne-am petrecut noaptea în Viena, la Ambasada ro­
Praga, oraşul era împânzit de tancuri ruseşti paraşutate loc lupte în Moldova la graniţă. Nu ştiam nimic de mână care era luată cu asalt de turiştii români refugiaţi.
peste noapte. Peste tot se auzeau radiouri date la maxim mama, şi nici mama de noi. Unii au dormit pe trotuar, alţii în autocare, eu am fost
şi oamenii priveau înmărmuriţi etalarea de maşini de privilegiată şi mi s-a oferit un scaun într-un birou. Eram
război, tanchete şi soldaţi pe bulevardele principale. Au Hotelul se umpluse de turişti refugiaţi. Peste 3-4 zile însă fericiţi că a doua zi urma să ajungem la Timişoara.
intrat ruşii, ne-a spus ghida noastră, o cehoaică care avea rezervele de mâncare se împuţinaseră. Ţin minte că tata În fine, acasă! Doar că în acel august destinul nostru
să fie rănită câteva zile mai târziu pe când se deplasase aduna în şerveţele felii de pâine uscată şi castraveciori avea să mai fie o dată încercat, chiar mult mai dramatic.
la Ambasada română, după ora 18, când se instaura muraţi, ce se mai găsea prin bucătărie, pentru timpuri La doar câţiva kilometri de graniţă, o maşină de pe
starea de urgenţă în oraş. Să fugim, a fost primul gând negre, spunea. Când aruncau cu bombe lacrimogene, ne sensul opus a scăpat controlul şi s-a izbit violent de
al fiecăruia, dar unde să fugi? Graniţa cu Ungaria fusese ascundeam sub mese. Toate femeile din grupul nostru autocarul nostru. Şoferul a încercat să evite impactul,
închisă. Dintre toate ţările Pactului de la Varşovia, doar şi eu dormeam într-o cameră, care pe unde putea, iar a virat puternic şi autocarul a rămas suspendat în aer,
România refuzase să facă parte din acţiunea militară, bărbaţii în alta. Într-o noapte au mitraliat agresiv din cu roţile de pe partea dreaptă înfipte pe marginea unei
iar asta nu va rămâne fără consecinţe, auzeam peste tot avioane asupra oraşului şi s-au spart toate geamurile de râpe adânci, şi cu uşa blocată. Toţi au început să strige
comentându-se. Când aflau că suntem români, cehii ne la camere. Am ieşit cu toţii îngroziţi pe holuri. Ştiau cum înspăimântaţi. Şi deodată, peste toată hărmălaia, am
îmbrăţişau cu lacrimi în ochi. Noi nu înţelegeam nimic, să creeze panică. Eram speriaţi şi epuizaţi, purtam de auzit un urlet neomenesc: NU MIŞCĂ NIMENI! Era
transmisiunea la televizor fusese întreruptă, nu ştiam câteva zile aceleaşi haine, nu ne puteam spăla, bărbaţii chiar vocea tatălui meu. Autocarul se balansa şi în
că Ceauşescu ţinuse un discurs curajos la Bucureşti, erau neraşi. Cu noi se afla în excursie şi fratele mai mare orice moment ne puteam prăvăli în prăpastie. Toată
care i-a conferit aură de dizident faţă de marea putere al tatălui meu, fost prizonier la ruşi în al doilea Război lumea a încremenit. Am ieşit unul câte unul pe geamul
sovietică şi a cucerit inimile multor intelectuali români Mondial, pe care l-am auzit şoptindu-i: O să ne bage în autocarului, ca nişte balerini tăcuţi care mimează mişcări
intraţi apoi de bună voie în partidul comunist, seduşi de lagăr. Nu trebuia să iei fata cu tine...Cum unchiul meu cu încetinitorul. O doamnă îşi deplângea cristalurile de
o iluzie...Una din multele farse ale istoriei. era bolnav de inimă, în noaptea următoare a fost lăsat să Boemia pe care le auzise făcându-se praf în momentul
doarmă singur în pat într-o cameră pe care o împărţea impactului. Unii îşi făceau cruce: ironia sorţii, când e
Cu un an înainte avusese loc al 4-lea congres cu un turist rus, şi el slăbit după zilele tensionate, şi el să se-ntâmple, se-ntâmplă! scapi de una şi dai de alta!,
al scriitorilor în care mulţi protestaseră împotriva cu probleme de sănătate. M-a luat şi pe mine să dorm în alţii făceau atac de panică: am fost la un pas de moarte.
controlului militar şi politic sovietic asupra pat cu el. Eram extenuată. Unchiul s-a întors cu spatele Cei trei pasageri ai maşinii care ne lovise decedaseră pe
Cehoslovaciei, iar noul secretar al partidului comunist, şi a început să sforăie instantaneu. Sforăia foarte tare, loc şi şoseaua era împroşcată cu resturi umane, obiecte
Alexander Dubcek îşi anunţase intenţia unui socialism dar mie asta îmi dădea încredere şi siguranţă. L-am luat şi haine. Am rămas pe marginea drumului, traumatizaţi,
cu faţă umană şi reformarea instituţiilor într-o manieră în braţe şi am adormit liniştită. Era mai bine să fii copil, privind la urmele tragediei încă multe ore, până ce un
democratică. Scriitorii Milan Kundera şi Vaclav Havel chiar în război. alt autocar cu turişti care se întorcea în ţară ne-a dus
au fost implicaţi şi ei în Primăvara de la Praga, mişcare până la Timişoara. Când am ajuns la Craiova, tata avea
barbă. Pulovărul meu alb cumpărat la Praga, pentru
Praga – Vltava orice eventualitate... l-am păstrat mulţi ani. În acel
august 1968 am fost, până la urmă, norocoşi.

Îi povestesc toate astea soţului meu acum, în faţa
ho­telului căruia îi recunosc balcoanele de fier forjat
pli­ne de muşcate şi petunii. Vorbim despre Kundera şi
romanul său Insuportabila uşurătate a fiinţei... Vizi­
tăm muzeul Kafka. Mâncăm ciolan afumat pe varză,
specialitate naţională, în Piaţa centrului istoric, bem
o bere în taverna unde Hasek se spune că a scris pe
şerveţele Peripeţiile bravului soldat Svejk. Ne încheiem
sejurul la Praga pe malul Vltavei, privind la apus cum
raţele taie apa urmate de cârduri de boboci şi soarele se
scurge pe colină în spatele Castelului, înroşind cerul.
Da, suntem norocoşi. În drum spre aeroport îl întreb pe
şoferul de taxi dacă sunt mulţumiţi, cum e viaţa de azi a
cehilor? Bună, îmi răspunde, doar politicienii o strică.

În fine, acasă. Ne place să călătorim, să revizităm
sau să vedem locuri noi, dar ne place şi când revenim
la New York. Plouase mult în ultimele zile şi grădina
noastră explodase de flori şi vegetaţie. Strugurii din
viţa de vie transplantată cu noi pe unde ne-am mutat,
erau deja mari. Înflorise caprifoiul şi afinele erau deja
coapte. Îl aud pe soţul meu strigând din sufragerie.
Legea sănătăţii a fost contestată de republicani la Curtea
Supremă de Justiţie. Să las florile şi să vin imediat în
casă! Se aşteaptă verdictul. Politica ne va ocupa iar
minţile. Doar e an electoral...

Proză Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 19

T ârziu după miezul nopţii s-a Adrian SÂNGEORZAN
făc­ ut linişte. Toate femeile
ca­re trebuiau să nască născu­ Rezidenţa
se­ră, iar celor încă nehotărâte li s-au oprit
du­rerile şi sforăiau cuminţi ameţite de mor­ trebuia să începem. Martin mi-a spus că n-o de sarcină se mai făceau pe broscoi şi femeii care venise să nască. Pelviană, deci!
fina picurată în vene. Ne-am adunat cu deranjează deloc engleza mea şchioapă, unde fostele mele paciente poate nici nu Aşa-mi trebuia! Le povestisem nu de mult
toţii în camera de gardă gata să terminăm „atâta timp cât pricepi ce-ţi spun, man!“ ci observaseră că eu plecasem peste mări şi cum năşteam noi fără probleme în România
mâncarea care se răcise de mult. Încă faptul că nu ştiu încă toate abrevierile de ţări. Ce-ar fi crezut despre mine noii colegi copiii care ieşeau cu fundul înainte. Aici
îmi mai plăcea mâncarea chinezească iar serviciu, practic o a doua limbă ce trebuia americani dacă le-aş mai fi spus că nu cu doar dacă femeia ajungea în ultimul
glutamatul nenorocit pe care-l foloseau şi învăţată din mers. Fără a pune la socoteală mult în urmă am fost prins trecând ilegal moment şi nu mai aveai ce face, era lăsată
cu care se spune că vor să ne otrăvească, şi spaniola. În acelaşi an preliminar, an graniţa înapoi în America, după o urmărire să nască „pe jos“. Am înşfăcat nişte mănuşi
îmi dădea o stare paradoxală de exaltare trecător şi efemer ca o lapoviţă, mai era de maşini ca-n filmele cu Bonnie and pe care mi le-am tras din fugă pe mână şi
şi încredere aproape prostească în viaţă. Rego, un filipinez, fost ginecolog şi el Clyde? Că m-au scos din maşină cu pistolul am năvălit în sala de naştere. Femeia urla ca
Cei din anul întâi comandau mâncarea, în arhipelagul lui îndepărtat. Îşi adusese la tâmplă, până mi-au pus cătuşele, crezând din gură de şarpe şi era aşezată pe masă cu
adusă de un chinez care venea totdeauna nevasta şi cei trei copii cărora le promisese că sunt vreun traficant de droguri. Le-am picioarele în scăriţe. M-am repezit între ele
pe aceeaşi motoretă pârţâitoare, chiar o viaţă mai bună şi faptul că vor vedea făcut apoi, pentru derută, un rezumat sumar şi am încercat s-o examinez, dar n-am putut
dacă zăpada era până la brâu. Am învăţat cu ochii lor că zăpada există cu adevărat. al comunismului românesc cu nevoile lui, pentru că era încă îmbrăcată. Asistentele şi
pe de rost din prima lună de rezidenţă, pe Pentru ei locurile cu zăpadă păreau a fi în care în final dispăruse aproape totul ceilalţi rezidenţi priveau prosteşte de pe
lângă multele protocoale, medicamente şi garanţia bunăstării şi păcii. La fel ca noi era ca într-o scamatorie macabră: mâncarea, margine.
abrevieri medicale, meniul oricărei tarabe Shifrin, un rus din Siberia care promisese medicamentele din spitale, siringile,
chinezeşti. Pentru mine comandam General familiei că o va duce în California unde nu catgutul cu care coseam în operaţii, − Hai, ajutaţi-o să se dezbrace
Tzo chicken şi când mi se apleca de el ninge niciodată. Pentru el zăpada şi frigul mănuşile de plastic, prezervativele din odată! Doar că femeie părea complet de
alternam cu Singapore meing-fun. Nişte însemnau cu totul altceva. Toţi trei, cu toată magazine, speranţa. Le-am povestit cum necontrolat. Dădea din picioare rău de tot
tăieţei din orez în care cred că aruncau tot ce experienţa noastră, am fost puşi la început ne trezeam cu degetele goale în mijlocul şi urla.
nu se consumase peste zi, dar care conţinea la pusul perfuziilor, găsitul venelor şi alte unei operaţii pentru că mânuşile etern
alimente de care eu fusesem complet zeci de corvoade de care fusesem scutiţi resterilizate se rupeau, sau despre acele − Hai mamă, uşurel, te ajut eu să-ţi dai
privat în prima mea viaţă sub comunism: în ţările, insulele şi arhipelagurile din care ruginite şi îndoite cu care făceam anestezia jos pantalonii. Am şi strigat puţin la ea ca
shrimpi, broccoli, costiţă de porc, tofu, venisem. spinală, despre aţa de mătase cu care le s-o temperez, pentru că aproape mă lovea
sesami, lemon grass etc. Uneori eram atât coseam când dispăruse catgutul şi atâtea cu picioarele. O femeie poate intra în stări
de ocupaţi, că n-aveam timp să mâncăm şi Haziz, iranianul, era acolo de câteva alte şmecherii. De asta nu-mi plăcea mie foarte agitate în timpul naşterii în care
nici chiar să mergem liniştiţi la WC. luni. El arăta ceva mai rodat, ca şi pantofii risipa ridicolă la care asistam în America poate să-şi rănească şi copilul. Am fost
În noaptea aceea neobişnuită calmul lui Ecco, din care n-a ieşit timp de doi ani unde vedeam tonele de ambalaje aruncate lovit din greşeală de câteva ori, zgâriat şi
pusese stăpânire peste sala de naştere şi cât am lucrat împreună. Cu ei venise pe peste tot în spital. Trei mănuşi trase pe o odată în România chiar muşcat de o fată de
părea că n-avea să se mai întâmple nimic jos din Iran şi arătau încă bine, proaspăt singură mână, instrumente de laparoscopie 14 ani care sărise de pe masa obstetricală
până la schimbarea gărzii. Ce binecuvântare. lustruiţi. În noaptea aceea când ne-am scoase din cutie aruncate nefolosite. Aţi şi se ajunsese sub un pat în timpul naşterii.
Nu ne-am întins în paturi pentru că aveam adunat în jurul mâncării chinezeşti ne mai înnebunit de atâta bine, oamenilor! Totul Mă muşcase pe mine în loc s-o muşte pe
în noi prea multă adrenalină de metabolizat, relaxasem cu toţii. de o singură folosinţă cu excepţia noastră, moaşa care nu-i dăduse niciun calmant de
adunată peste zi ca un balast puternic, toxic, pe care ne refoloseau fără milă câte 100 de durere, „să se înveţe minte“. De obicei când
de care nu scapi uşor. Nici soldaţii când se − Şi cum ai ajuns tocmai aici, la Jamaica ore pe săptămână. nu pot controla o femeie în dureri, vreau
întorc dintr-o misiune grea nu se duc direct Hospital? M-a întrebat Martin privindu-mă să stabilesc un contact ocular cu ea, o iau
la culcare. Pe vremea aceea nu vorbeam cu coada ochiului în timp ce ronţăia lacomă Peste ani aveam să scriu zeci de pagini de mână şi încerc să-i vorbesc. Nimeni nu
prea mult pentru că engleza mea era foarte aripa unui pui de găină care nu ajunsese despre păţaniile mele cu emigraţia în mişca un deget, iar cu acea femeie nimic
crudă, dar în acea noapte, după ce ni s-a mai niciodată să zboare în America. America şi Canada. Atunci, în ’92, ele nu n-a fost posibil oricât am încercat. Până
aşezat mâncarea şi glutamatul, am început existau nici măcar sub forma unor mici când n-a mai putut de râs şi şi-a dezvelit
să-mi găsesc mai uşor cuvintele. Eram cel −Acum doi ani, când am aterizat, venind ciorne în subconştientul meu. Martin mi-a faţa. Era rezidenta şefă Martin care-şi
mai nou din echipă aşa că au încercat să de la aeroportul JFK, ăsta a fost primul spus apoi, lingându-şi degetele pline duck- pusese câteva perne sub cămaşă să pară cât
mă iscodească. Voiau să afle cine sunt, de spital pe care l-am văzut din maşină... Am sauce: mai gravidă. Hohoteau amuzaţi cu toţii şi
unde vin. Cine se ascunde de fapt în spatele zis că tare mi-ar plăcea să ajung şi eu aici! îmi arătau calendarul de pe perete.
bărbii mele în care mijeau primele fire Poate că dorinţa asta a funcţionat ca un fel − Imprinting, zici? Păi atunci eu o să
cărunte. Martin, rezidenta şefă, o negresă de „imprinting“ profesional..., am spus fiu „cloşca“ ta anul ăsta, aşa că ţine-te − E întâi aprilie, doctore! Habar
din Brooklyn, mă adulmeca destul de eu într-o doară. Tocmai citisem în cărţile după mine! Şi mai descreţeşte-ţi fruntea, n-aveam că şi aici au ziua păcălelilor.
nervoasă de când mă angajaseră, neştiind noastre de medicină despre imprinting, un că nu te mănâncă nimeni! Una peste alta,
cum şi de unde să mă ia. Eram un rezident fel de instinct primar păsăresc. Puii când Martin a fost o cloşcă destul de bună − Hai, învaţă şi tu să râzi! A strigat la
fără „mânere“, cum zicea ea. Nu eram nici ies din găoace urmează fidel primul lucru şi răbdătoare. Avea un mers legănat de mine Martin.
pe departe internul tipic de anul întâi, adică mişcător pe care-l văd, identificându-l cu raţă, băieţos. Rezidentul şef într-un spital
băiatul acela tânăr abia ieşit din facultate, mama cloşcă. Într-un fel şi eu mă născusem american are putere mare. E ca un sergent M. Guguianu – Nud
idealist, curios şi neexperimentat, ascultător din nou în ziua aceea când am aterizat pe major de armată pe timp de război, în linia
şi speriat de tot ce se întâmplă în jurul lui ca JFK. A fost într-adevăr primul spital pe care întâia. Poate face cu tine ce vrea şi dacă
un pui proaspăt ieşit din ou. Speriat eram şi l-am văzut, fiind la doi paşi de aeroport, nu-ţi vezi de treabă şi nu te place, eşti un
eu, dar din cu totul alte motive. Cel mai tare foarte vizibil de pe şoseaua Van Wick. om încheiat. După câteva săptămâni, eram
mă îngrozise nesiguranţa în care trăisem Acolo sunt şi astăzi când scriu toate astea. parte din echipă şi m-au lăsat cu toţii în
acei primi doi ani de când emigrasem până pace. În nopţile de gardă în care era linişte
ajunsesem în acest spital. Nesiguranţă de a − Nu mai spune! Ăsta a fost visul tău, îndrăzneam chiar să trag câte un pui de
cărei inerţie nu scăpasem nici pe departe, cu să ajungi la Jamaica Hospital? somn, dacă tot ajunsesem pui din nou.
toate că iată ajunsesem unde îmi dorisem, După câteva luni, într-o asemenea noapte,
într-un spital american, în specialitatea în − E o întâmplare, desigur... una din asistente, o filipineză cu faţă de
care profesasem atâţia ani în România. Cel − Şi ce ai făcut ăştia doi ani de când înger asiatic, adică frumos dar sever, a dat
mai îngrozit am fost în prima săptămână de ai venit în America? M-au întrebat aproape buzna în camera în care adormisem adânc
rezidenţă, când Martin văzând că mă învârt cu toţii. şi m-a tras pur şi simplu din pat.
înfierbântat în jurul sălii de operaţii, mi-a Aici am scăldat-o cât am putut. Doar nu
spus sarcastic că trebuie mai întâi să învăţ era să le spun că eram un emigrant ilegal, − Vino repede, că naşte. E pelviană!
să pun ca lumea o perfuzie intravenoasă, să cu un permis temporar de muncă, aflat deja Am sărit buimac din pat. Lucrez cu această
fac o puncţie arterială, să scriu în foile de într-un proces de deportare. Sau că trecând asistentă de aproape 20 de ani şi m-a scos
observaţii într-o engleză inteligibilă. întâmplător graniţa în Canada, atât cât să aproape cu forţa de multe ori din camera de
După 12 ani de practică în România, cel văd mai bine Cascada Niagara, am rămas gardă în cazuri de mare urgenţă. De fiecare
mai acasă mă simţeam într-o sală de operaţii, blocat acolo peste nouă luni de zile, pentru dată mi-am amintit de acea noapte. Era
dar a trebuit să sparg multe vene, să scriu în că americanii nu m-au mai lăsat să reintru spre dimineaţă şi ştiam că sala de operaţii
foile de observaţii până m-a durut mâna, să în ţara lor. Că mai apoi era cât pe ce să rămăsese goală, dar auzeam bine răcnetele
schimb sute de pansamente, până să ajung fiu deportat din Canada şi trimis înapoi în
să pun din nou mâna pe bisturiu. Veneam România, în fostul meu spital, unde testele
dintr-o lume în care doctorii, chirurgii mai
ales, erau nişte mici zei răsfăţaţi ce nu se
pretau să facă lucrurile mici de „bucătărie“
ale spitalului. Ori aici, în America, cu asta

20 Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Gabriela RUSU-PĂSĂRIN

Radioul public şi tezaurizarea

informaţiilor document

Î n perioada 27-28 aprilie 2012, la Chişinǎu s-au sine. Noica spunea că atunci când cultura dobândeşte de validare a unei stări generatoare de identitate:
desfăşurat lucrările celui de-al V-lea Congres atribute valorice înalte transformă un popor în naţiune. românismul.
Internaţional de Istorie a Presei, la care au De aceea „vocile“ sociale care acţionează ca un ferment
participat peste o sută de specialişti din Republica sunt „voci“ culturale. Radioul public trebuie să continue În aceeaşi „cheie“ va rosti şi poetul Grigore Vieru
Moldova, România, Ucraina, Elveţia, Belgia, Germania tradiţia de a fi prezent la marile evenimente sociale crezul său în viitorul românilor . În interviul pe care l-am
şi Spania, evenimentul fiind organizat de Asociaţia şi politice şi să creeze spaţiul de dezbatere la care să realizat în august 1991 la Băile-Herculane în timp ce la
Română de Istorie a Presei (ARIP), în colaborare cu participe reprezentanţii culturii, adevăratele „voci“ Chişinău erau mari mişcări de mase a avut o „istorie“
Universitatea de Stat din Moldova. Tema acestei ediţii ale istoriei la un moment dat, ale căror contribuţii vor personală: am trimis înregistrarea la Radio Oltenia
a congresului a fost „Mass-media: între document şi îmbogăţi patrimoniul cultural românesc. Craiova şi la Radio România Actualităţi. Cuvintele lui
interpretare“. Grigore Vieru, ca şi poemul rostit în acel context aveau
Conform tradiţiei instaurate la congresele ARIP (ca La postul naţional de radio, în anii 30 până în 1944, să fie receptate cu aviditate de românii îngrijoraţi de
un membru al Academiei Române să deschidă congresul în special în cadrul emisiunii „Universitatea Radio“ evoluţia situaţie din R. Moldova. A fost pentru prima
cu o prelegere), conferinţele inaugurale au fost susţinute au fost invitate să conferenţieze aproape toate marile dată când producătorii au cenzurat numele meu: au
de acad. Mihai Cimpoi (Anul 1812 personalităţi culturale ale vremii. Rolul radioului eliminat „Rusu“. Iar interviul a fost transmis în reluare
în proiecţiile vizionare eminesciene) la principalele jurnale din acea zi de 20 august 1991:
şi acad. Nicolae Dabija (Presa din în împrejurări istorice este definit „Este o acţiune ceea ce se întâmplă acum, este o acţiune
Basarabia şi identitatea naţională). de Ion Petrovici într-o intervenţie ilegală, este o încercare de înăbuşire a dorinţei noastre
În acest context am încercat să radiofonică din 2 noiembrie 1941 de libertate. Noi am gustat puţintel − şi spun aşa pentru
convingem asistenţa şi specialiştii de despre „Misiunea postului Radio- că noi nu am fost pe deplin liberi, dar puţină libertate
rolul radioului public în diseminarea şi Moldova“: „Dar a trebuit o experienţă am avut − şi am gustat pentru prima oară din libertate.
tezaurizarea informaţiilor document, personală − una pe care am trăit-o cu Credinţa mea este că roata istoriei nu poate fi întoarsă.
într-un timp al decantărilor valorice, intensitate − ca să mă încredinţez cu Credem în izbânda binelui şi a adevărului, pentru că prea
documente pe baza cărora poate fi prisosinţă de înrâurirea extraordinară mare este setea noastră de libertate…“ Poemul Inscripţie
reconfigurat un anumit timp istoric şi a unei emisiuni radiofonice, când pe stâlpul porţii rostit cu patos de poetul Grigore Vieru
cultural. este perceput întocmai şi când a ştiut avea să rezoneze vibrant în conştiinţa ascultătorilor
Radioul public este spaţiul media­ să nimerească nota corespunzătoare, posturilor naţional şi regional de radio şi va fi retransmis
tic axat pe conceperea şi transmiterea nota exactă a momentului. Eu am şi preluat la Chişinău. Efectul de coparticipare generat
informaţiilor cu un impact major asu­ făcut această experienţă în neuitata zi de radio va rămâne consemnat în istoria momentului,
pra publicului circumstanţial sau fi­ de 22 iunie…“ radioul contribuind astfel la definirea sentimentului de
delizat prin folosirea tehnicilor de românism şi românitate.
persuadare bazate pe activarea re­ Cuvântarea a fost rostită în ziua
sorturilor emoţionale şi apelarea la de 2 noiembrie 1941, în cadrul so­ Orice moment istoric, în special cel cu valoare
memoria colectivă. Cunoaşterea şi lemnităţii inaugurării postului Ra­ de schimbare a regimului politic, a relaţiilor sociale
evaluarea dintr-o perspectivă actuală a patrimoniului dio-Moldova, transmisie în direct şi politice, are nevoie de un dialog cu tradiţia, cu
spiritual este a acţiune de interes naţional. Repunerea şi la postul naţional de Radio de patrimoniul ei de valori. Cultura tezaurizează şi
în dezbaterea publică a documentelor prin care se la Bucureşti, Ion Petrovici fiind la acumulează valorile, reţine ceea ce este durabil în
redefineşte istoria culturii române, istoria în sine, a fost acea dată Preşedintele Consiliului de Administraţie al ordinea spirituală. Radioul public trebuie să continue
o necesitate datorată evenimentelor din România şi din Societăţii Române de Radiodifuziune. Textul cuvântării tradiţia de a fi prezent la marile evenimente sociale
spaţiul european după 1989. Puciul de la Moscova va nu s-a păstrat în Arhiva instituţiei, dar fusese publicat în şi politice şi să creeze spaţiul de dezbatere la care să
fi un moment important în reconfigurarea geopoliticii revista „Radio România“, an I, nr. 48, 16−22 noiembrie participe reprezentanţii culturii, adevăratele „voci“
lumii. Orice moment istoric, în special cel cu valoare 1941, pp. 3−5. Se dovedeşte astfel forţa persuasivă a ale istoriei la un moment dat, ale căror contribuţii vor
de schimbare a regimului politic, a relaţiilor sociale radioului în catalizarea sentimentelor care susţin ideile îmbogăţi patrimoniul cultural românesc. Documentul
şi politice, are nevoie de un dialog cu tradiţia, cu de identitate, apartenenţă la un spaţiu şi la o cultură. radiofonic produs în aceste circumstanţe istorice devine
patrimoniul ei de valori. Mărturisirea afectivă a lui Ion Petrovici despre un document pentru cultura română.
Cultura tezaurizează şi acumulează valorile, reţine moment istoric important îşi găseşte reflectarea „în
ceea ce este durabil în ordinea spirituală. Radioul oglindă“ peste 50 de ani, în august 1991 în interviurile
public trebuie să continue tradiţia de a fi prezent la realizate cu Grigore Vieru, cu Doina şi Ion Aldea
marile evenimente sociale şi politice şi să creeze Teodorovici.
spaţiul de dezbatere la care să participe reprezentanţii În august 1991, în timpul marilor evenimente istorice
culturii, adevăratele „voci“ ale istoriei la un moment de la Chişinău soţii Aldea Teodorovici şi Grigore
dat, ale căror contribuţii vor îmbogăţi patrimoniul Vieru se aflau la Băile Herculane. De la microfonul
cultural. Respectarea adevărului istoric şi argumentarea radioului public românesc s-au adresat Ţării dovedind
identităţii culturale ca pivot al identităţii naţionale importanţa luării de poziţie în situaţia istorică de
sunt teme care au catalizat opinia publică şi atitudinea schimbare. Atitudinea civică şi culturală a fost o dovadă
publică a elitelor în ultimii 20 de ani. Prezenţa în a permanenţei în discursul public a românismului şi
spaţiul Olteniei a scriitorilor basarabeni după 1990 a ne-a amintit de conferinţa susţinută la radio în 1936 de
generat relaţii de colaborare radiofonică şi de prietenie, către Constantin Rădulescu-Motru. Câteva paragrafe
fundamente pentru un discurs radiofonic, prin care s-au din această conferinţă sunt importante în pledoaria
diseminat informaţii despre evenimentele importante noastră pentru argumentarea rolului radioului public
din Republica Moldova din august 1991 şi până astăzi. în transmiterea rostirilor memorabile, conferind
Emisiunea „La fântâna dorului – revistă radiofonică a astfel credibilitate şi notorietate spaţiului radiofonic:
românilor de pretutindeni“ şi „Galeriile Radio-Arts − „Românismul este o nouă spiritualitate. Iată prima idee
emisiune cu public“ au reflectat această istorie recentă afirmată (…). Dacă am scris Românismul este pentru
prin vocea unor mari personalităţi culturale. Grigore că eu cred în însuşirile latente ale poporului român. Dar
Vieru, Doina şi Ion Aldea Teodorovici, Mihai Cimpoi, aceste însuşiri trebuie educate.
Nicolae Dabija, Nestor Vornicescu sunt câteva nume Etnicul nu este de ajuns. Din etnic trebuie să ne facem
simbol. A fost definit astfel rolul creativ în societate, o vocaţie. Etnicul este echilibrul sufletesc şi trupesc pe
cu evidenţierea contextului care a impus rolul lor în care un popor îl realizează prin adaptarea sa la mediul
derularea evenimentelor istorice şi a destinului propriu. geografic (…) Pe baza etnicului, fiinţa Românului do­
Documentul radiofonic produs în aceste circumstanţe bândeşte dreptul de a figura în muzeul etnografic al
istorice devine document pentru cultura română. omenirii. Dreptul de a participa la viaţa istorică a
Cultura tezaurizează şi acumulează valorile, reţine omenirii îl dă numai conştiinţa vocaţiei de Român (…)
ceea ce este durabil în ordinea spirituală. Cultura Trebuie ca momentele grele ale acestui viitor să ne
cuprinde toate formele simbolice de expresie prin care găsească pe noi, Românii, nu numai stând toţi laolaltă,
o naţiune îşi dobândeşte şi îşi manifestă conştiinţa de ci şi între noi toţi, pe fiecare la locul pe care îl merită, de
unde poate folosi fiecare neamului întreg. Pentru aceasta
trebuie să trecem prin şcoala Românismului.“
Cuvintele filosofului român jalonează criteriile

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 21
Poezie
Viorel FORŢAN
Dan IONESCU

generalizarea ogivei

Cartea unei trăiri sindromul Cain şi Abel

Ocarte bazată pe confluenţa a avântului au trecut. Efuziunea iniţială a DEFINIŢIE jos
două genuri, jurnal şi roman, perspectivei subiective împrumută, pe sindromul Cain şi Abel pe jos
Alibi cu Rebecca, a publicat de parcurs, echilibrul confesiunii. Jurnalul se manifestă prin invidie şi concurenţă
curând la editura Limes din Cluj-Napoca, conţine un model în convieţuire pe deasupra caloriferului
Mirel Brateş şi are ca punct de plecare o care eul prozaic insistă să-l recupereze; între fraţi pe un glaf de marmoră învechită
povestioară cu tâlc: un evreu, naufragiat totuşi, este un element care-i blochează care poate merge până la acte ucigaşe
pe o insulă pustie, şi-a pregătit în timp, naratorului imboldul de a împrumuta de praf
toate cele necesare supravieţuirii; spre ipostaza lui Orfeu sau Dante (aflaţi în în principal se lăfăie trei nuci
mirarea salvatorilor, el îşi încropise şi căutarea umbrelor iubite, a lui Euridice, cauza primară fiind lupta pentru o hrană
două adăposturi de rugăciune. După tonul respectiv, Beatrice): faptul că prietena lui un bec poate ars şi
vorbirii, evreul pare un eon al locului: a fost delăsătoare, acceptând estomparea mai bună un plici de muşte
„Acum eu cred, măi drăgălaşilor, măi, propriei personalităţi în sarcini anodine dar
că mă puteţi înţelege mai uşor: aceste de serviciu. prin extindere de mânerul uşii către afară
lăcaşuri sinagogale sunt locurile mele cuprinde şi alte bunuri materiale atârnă
de cult mozaic – într-unul mă duc să mă La nivelul paginii, când o transcrii,
rog în toate sabatele, în fiecare sâmbătă, starea trăită ia amploare; în mod pro­ şi sentimente o plasă de plastic
şi într-al doilea nu intru niciodată…“. por­ţional sporeşte regretul că nu şi-au galbenă
Al doilea adăpost (nevizitat) reprezintă spus totul când au avut prilejul, precum ÎNTREBARE
posibilitatea altei confesiuni, alt eventual şi mirarea destinatarului, aflându-se (din dar conflictele violente ca îmbrăcămintea de protecţie
templu în situaţia vreunei revelaţii de Jurnalul fostei iubite) atât de adulat. a celor de la salubritate
forţă pe insula nepopulată. Spi­ritele au fost în corespondenţă se­ şi războaiele
Pretextul adevărat al firului narativ cretă, niciodată nu s-au înstrăinat, deşi suprapuse exact pe toată dar există scaune
rămâne epistola pe care, din Tel-Aviv, evenimentele, aparenţele au sufocat ver­ masă
Rebeccaoexpediazăpersonajului-narator. va pasiunii. istoria omenirii
Femeia are o identitate reală: „Într-o ce cauze au avut alte nivele în această bucătărie
copie a foii de naştere de la Maternitatea Rebecca Lungu are impresia că memoria în stil
Filantropia, a chemat-o Rivka Raveca aceea permanentă care leagă vârstele între CONCLUZIE
Lungu, după aceea apare, în paranteză, la ele a fost întreruptă fără noimă în cazul ei; sindromul Cain şi Abel whisky art deco
un loc şi cu numele real, Shapira, ca pe mereu a pierdut legătura, în pragul vârstei
tatăl ei. (…) În mapa şi fişierul de control noi, cu aspiraţia precedentă. Înstrăinarea de aCUZAŢIE cum intri în încăpere
TM 327 (…), Rivka Raveca Lungu avea sine, probabil afectând inima în mod ilizibil se simte prezenţa unei scrumiere
numele de cod Paulian şi se numea, re- – de aceea nici nu a recurs la remedii – e îndoiala
ortografiată în scriere ebraică, Rebecca resimţită mai mult într-un context dificil, şarpele din grădina Raiului full
Levin.“ Bărbatul, pe care ea l-a adulat o fără prieteni şi rude, când, lăsată în pace, bine protejată de lumina
viaţă şi pe care acum, lăsată „la vatră“ din femeia are ocazia de a se readuna. Impresia Toma luxuriant de chioară
rândul serviciilor secrete unde a activat, deznădejdii este exprimată cu dezinvoltura între apostoli
şi-l doreşte aproape, are o consimilitudine muribundului, a celui care, ameninţat de o de ce whisky în titlu
mai mult spirituală; atras de introspecţie, boală imprevizibilă, cea de inimă, nu mai are cine i-a trimis de ce
el nu-şi dezvăluie în vreun colţ de pagină, motiv să fie circumspect, nemaifolosindu-i
însuşirile fizice, perspectiva narativă la nimic abţinerea, dimpotrivă, spovedania neîncrederea dacă văd sticle de vodcă
aparţinându-i (acţiunea e relatată la (către semeni şi rabin) îl va ajuta să se frica de păcat n-am voie să mă gândesc la whisky
persoana întâi). Epistola este în fond, o împace definitiv cu propriul sine. suspiciunea din noi
invitaţie la vis, de reconstituire a lui în cine ne-a insuflat-o generalizarea ogivei
realitate şi în atmosfera vârstelor pe care Două planuri se disting: unul, al
cei doi protagonişti le-au atins, semn că evenimentelor, care atât de bine ar fi Cel după chipul şi asemănarea culmea
furtuna de îndoieli a trecut; e vremea ca putut deveni realitate şi nu s-a întâmplat, Cui suntem făcuţi goticul a inventat ogiva
aspiraţiilor, ascunse până acum, să li se altul, al suferinţei, al deplângerii morţii e drept
dea viaţă: „Dragul meu,/ acest jurnal este, lui Rebecca, al părerii de rău că lucrurile, whisky art deco cu vârful în sus
într-un anumit fel memoria mea secun­ prinse de aceasta într-un jurnal, n-au sau
dară, underground-ul unde păstrez eveni­ fost spuse la timp: „A murit în această şi acum se poartă
mente, senzaţii, circumstanţe petrecute toamnă, lăsând în urma ei o aventură natură staţionară chiar generalizat
mai demult“. cu accente grave, cu un lung şir de dar cu vârful în jos
Titlul, aparent detectivist, Alibi cu insinuări...“. Cu acest roman psihologic, gresie pe jos
Rebecca, este varianta de succes pe care scris într-un ritm alert, Mirel Brateş îşi culoare antijeg nici nu contează
personajul martor o opune eşecurilor, exprimă convingerea că empiria unei inspirată dacă eşti
când, treptat, legăturile lui în dragoste se pasiuni îşi găseşte frâu în morala de a te sau nu eşti
destramă: el o poartă în suflet pe Rebecca. bucura de ceea ce ai. câteva file de reviste creştin
În orice ipostază, ea l-ar înţelege. E cea formează
mai bună replică dată celor interesaţi să-l un suport de protecţie toată lumea cu ogive
învinovăţească de eşec şi un mijloc de a se
salva pe sine ca imagine; în faţa oricui, ar paranteză liber
adăuga fără vreo problemă: Alibiul meu reviste publicitare de supermarcket
aici, că am greşit, este că o am în minte protecţia cui nu fiţi naivi
pe evreică. Ea mi-ar fi suportat defectele, închis paranteza în viaţă
pentru ea, mai mult decât revizuibile. există numai două feluri de a fi liber
Sentimentele sunt prezentate din per­ trei sticle foste cu vodcă ori să nu te naşti
spectiva autorului care încearcă să afle şi o cratiţă ori să te naşti şi să trăieşti singur
în confesiuni (cele semnate de Rebecca) murdară
trăiri pe care el să i le fi trezit ei. Curiozi­ pe o insulă pustie
tatea de a se apropia de un jurnal care-i de timp
este dedicat în bună parte şi-i parvine nu pentru că s-ar fi gătit în ea ori ori
în mod excepţional, prin italianul
Mosar­i, este a individului care nu mai pe filele revistei viaţa este ca o spirală
are i­deal întrucât şi vârstele potrivite patru morcovi întregi
în majoritatea cazurilor
plus două jumătăţi distanţele dintre spire sunt egale
plus resturi rareori se-ntâmplă ca acestea
de morcovi bărbieriţi destul de
să fie inegale
recent atunci vieţuitorul cu o astfel de karma

fireşte ori e nebun
cele de mai sus ori e geniu

22 Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 Scrisul Românesc Cronică literară
Poezie
Maria Mona VÂLCEANU
Ella ARBĂNAŞI

Silvia Kaţz-Ianăşi − Poeme
Dreptul la viaţă
T itlul acesta cu semnificaţii
me­t­aforice poate fi folosit avea impresia că intrase într-un tunel în Să nu-mi fii tu călăul! Zâmbet larg,
simb­ olic pentru cărţile publi­ care se rătăcise şi nu mai găsea ieşirea.“ zâmbet lung!
cate până acum de Silvia Katz Ianăşi, (Dreptul la viaţă, p. 73) Să nu-mi fii tu călăul Se poartă zâmbetul.
scriitoare de limbă română care trăieşte ce-mi decapitează noapte de noapte Nu sta cu gura deschisă!
în Israel. Fiică a Gorjului, ea a început Revederea celor două femei la sfârşitul somnul abia născut… S-ar putea
să scrie încă de timpuriu, după propriile războiului, dragostea Sofiei pentru soţul Să nu-mi fii tu visul ciudat să te molipseşti
mărturisiri, dar debutul editorial are loc ei, chirurg care salvase multe vieţi, teama ce-mi spulberă mut de zâmbet.
în anul 2010, cartea care poartă acest de viitor dar şi speranţa de pace, încheie şubredele diguri ale rugăciunilor mele… Încheie-ţi haina,
fascinant şi regenerator titlu a apărut la această poveste. Pacea o regăseşte Să nu-mi fii tu călăul s-ar putea
Craiova, unde a şi fost lansată. Silvia în pelerinajul final la Mormântul ce-mi decapitează cuvintele să se furişeze
Silvia Katz Ianăşi colaborează în Israel Mântuitorului: „Când fruntea ei a atins cu sabia tăcerii! în pieptul tău
la publicaţii literare precum, „Revista piatra Mormântului, a simţit ca într-un iluzii deşarte,
Familiei“ sau „Magazin“, a apărut alături vis cum parfumul unei esenţe divine o Te-am văzut… cu miros de moarte.
de alţi scriitori în antologia Cuvântul în înconjoară şi un calm binefăcător intră Pune-ţi
timp editată la Cluj. Impresiile şi emoţiile în inima ei. A simţit cu adevărat că acolo Te-am văzut mănuşile,
contactului cu Pământul Sfânt sunt filtrate era locul iubirii, unde toate întrebările Cum, fără milă, să nu-ţi rămână
prin sufletul unei scriitoare sensibile şi ce se născuseră de un timp în mintea ei ai smuls clavicula amprentele
suprapuse realităţilor de acasă, etnice, vor primi răspuns. Avea nevoie doar de o păsării kiwi, pe linia vieţii
morale, religioase. scânteie care să o lumineze.“ (Dreptul la i-ai sfâşiat aripile, aproapelui,
viaţă, p. 119) i-ai pictat ochii cu alb când îi strângi mâna.
Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi şi, traversând un hotar
Aristia Aman“ din Craiova a organizat În prefaţă, autoarea subliniază mesajul invizibil Trio
în ziua de 21 iunie 2012 o întâlnire a cărţii, dragostea ei pentru poporul evreu dinlăuntrul tău,
autoarei cu cititorii, fiind prezentate care are dreptul la viaţă şi pentru poporul ai plecat Tu eşti un arcuş,
cărţile Dreptul la viaţă, Doar iubirea român, de la care ea a învăţat să iubească cu chipul încremenit eu sunt o vioară.
rămâne şi cartea pentru copii Spiriduşii şi să apere acest drept: „Am scris această pe retina ochilor mei… Şi-n noaptea asta solitară,
pădurilor. Au vorbit despre cărţile Silviei carte cu furie şi cu sinceritate… cartea Eu te-am văzut, venit-a „cântăreaţa cheală“
Katz Ianăşi Corneliu Sabetay, Nicolae s-a născut sub lumina care izvorăşte din eram ascunsă ce ştie a cânta nebună
Marinescu şi Maria Mona Vâlceanu. pământul sfânt, acolo unde uneori viaţa în dosul cuvintelor. din gură şi din strună.
şi libertatea îţi sunt interzise, unde eşti Şi m-a luat la subsuoară
Romanul Dreptul la viaţă este o tul­ nevoit să te ascunzi în spatele unui zid pe Eu simt... şi pe tine într-o mână…
burătoare epopee a jertfelor neî­ntrerupt­e care scrie siguranţă şi totuşi, atunci când Ne-am potrivit întâia oară…
din umbra Zidului Plângerii. Povestea de vrei să treci dincolo, trebuie să priveşti Eu simt Şi de-atunci seară de seară,
dragoste dintre un bărbat evreu şi o femeie printre spărturile zidului şi să desluşeşti cum toamna asta noi şi „cântăreaţa cheală“
creştină este relatată de Sofia, martor, ce scrie dincolo de el: viaţă sau moarte. s-a cuibărit în mine, − un trio
narator şi personaj principal. Cartea se Pământul sfânt are nevoie de pace iar în gându-mi, ales de soartă −
deschide cu relatarea unui atentat, ceea poporul evreu are… Dreptul la viaţă!“ în pat, ne-am legat
ce o înspăimântă pe Sofia, aflată în obosită, să facem artă.
apropiere, susţinută în permanenţă de Cel de al doilea volum al autoarei, nici pulovărul jos
iubirea puternică şi echilibrată a soţului Doar iubirea rămâne (2011) transmite nu l-a dat.
ei, medicul chirurg Isac. acelaşi mesaj optimist: „Sper să pot scrie Să-i fac loc
până când viaţa îşi va spune ultimul mă retrag
Echilibrul iubirii desăvârşite se rupe cuvânt. Nu fac parte dintre oamenii care pe-o margine de gând…
însă când Sofia însăşi, aflată pe terasa se nasc, trăiesc şi mor în acelaşi loc şi şi-aud toamna sforăind,
unui restaurant, cade victimă unui visez la ceea ce încă nu am atins şi sper dormind aburită
atentat, pierzându-şi pruncul nenăscut să mor zâmbind când va veni timpul“. ca dup-un vechi descânt.
pe care îl aştepta şi fiind rănită trupeşte
şi sufleteşte. Drama aceste femei este Dacă Dreptul la viaţă reprezintă Pasărea Phoenix
cumplită, suferind o depresie care o duce dragostea pentru Israel, ţara care a
până în pragul sinuciderii. Trăieşte ororile primit-o, Doar iubirea rămâne reprezintă Amurgul adoarme
celor două războaie şi este distrusă când dragostea pentru ţara părinţilor ei, pentru sub uşi de catedrală.
află că unica ei nepoată din România satul românesc de munte unde a copilărit Pasărea Phoenix
îi ascunsese faptul că se căsătorise şi care i-a fost atât de drag. Autoarea din secera lunii coboară
într-o ţară arabă. „Trăia ca toţi ceilalţi mărturiseşte: „Această carte a ieşit ca un ca o Bună Vestire
oameni, între cer şi pământ, dar uneori izvor din sufletul meu, aşa cum lumina perpendiculară
iese din pământ sau cer. Prin cuvintele ce tulbură apa-n fântânile
scrise, aduc omagiu celui mai minunat lumii, amară.
sentiment a cărui substanţă magică, Pasărea Phoenix
atunci când găseşte drum spre mintea din cenuşa-i uşoară
şi inima noastră, ne ajută să cunoaştem pana-şi strecoară
sensul vieţii: iubirea.“ şi-opreşte ornicul astral
şi curge-o veşnicie
Personajul feminin, Stela, înre­gis­trea­ de cerneală.
ză cu multă dăruire suferinţa altor femei,
povestea se ţese în poveste, pentru că Nu striga! Al. Pascu – Parcul „Nicolae Romanescu“
„niciodată întâlnirile destinului nu sunt
fără un sens şi o finalitate.“ (Doar iubirea Nu striga!
rămâne, p. 73) nu-i nimeni
să te-audă,
Trecerea timpului care frământă ex­is­ doar verbul
tenţa omenească este sugerată prin mo­ în gură-ţi
dalităţi aproape lirice: „Văd anii care mă asudă.
aşteaptă ca pe un strat de nisip mişcător,
care va muşca din mine încet, încet“.
(Doar iubirea rămâne, p. 126)

Spiriduşii pădurilor, Editura Zodia
Fecioarei, Piteşti, 2012 oferă un buchet
de povestiri pentru copii, scrise cu
sensibilitate şi mult talent, care se
adresează celor cărora Silvia le doreşte
o dulce, dulce copilărie, aşa cum ea n-a
avut...

Cronică Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 23
literară
Constantin ZĂRNESCU

Oglinda şi oglindirile lui Petre Cichirdan

Poet şi publicist, traducător, pictor şi sculptor, manevrat automat potrivit concepţiei „inginerului- Oglinda ni se prezintă ca un roman împotriva uitării,
Petre Cichirdan s-a re(prezentat) „scris“ şi artist“ – nu în piatră, marmură, ci în metal). oglindire a vieţii – „rece“, alteori „caldă“ („aburoasă“),
„zidit“, toată viaţa, pe sine însuşi, după cultivând stările poetice: emoţia, ficţiunea, demersul
principiul estetic al oglinzii şi oglindirii (Mimessis-ul lui După Revoluţia din decembrie 1989, Petre Cichirdan artistic, visarea, iubirea şi tristeţea: transcenderea
Aristotel). Acel alter ego din Apele şi strălucirile sticlei a început să expună desen şi pictură (cu motive biblice realităţii imediate; şi existenţa trăită ca artă.
„de Murano“, a devenit, s-a transformat în personaj, atât sau laice); şi-a tipărit poezia, urmărită şi cenzurată,
literar cât şi plastic în Autoportretele sale cunoscute, iar din anii ’70, dar a şi editat, şi direcţionat, publicaţiile O anume, profundă mistică, aparţinând românilor
astăzi, în romanul Oglinda (2011) cu un Povestea vorbei, Cultura vâlceană ş.a.m.d., semnând din răsărit, transpare şi în acest volum memorialistic
subtitlu sugestiv: roman open „cu uşile (asemănător, prin confesiune, scrierilor lui Goma); e
deschise“. articole, note, interviuri, traduceri – o în discuţie aprecierea faţă de spiritul slav, „fiindcă în
Cartea este o viziune autobiografică, reprezentativă activitate publicistică, această imensă ortodoxie de stat (cum numeşte autorul
autorul, recunoscându-se drept „o fire cuprinzând peste 2 decenii, reeditate imperiul teocratic rus) au pierit chiar şi armatele lui
năvalnică, vitală“ un suflet „stufos“ şi în trei volume, însumând aproape o Napoleon şi Hitler!...“
sofisticat, „contorsionat“, de vremurile mie de pagini, şi publicate de curând:
în care a trăit. Ca român (n. 21 februarie Interferenţa artelor. Critice. Literatura; – „Crezi în Dumnezeu?“..., îl întreabă „Ea“ pe
1951, Râmnicu Vâlcea) P. Cichirdan Interferenţa artelor. Critice. Arta eroul romanului în cadrul unei emisiuni în direct (un
cultivă, „locul natal“, precum noi toţi, Plastică; Interferenţa artelor. Critice. dialog televizat), care e şi interviu şi reportaj şi istorie
însă părinţii, ne aminteşte, obsedant, Muzica. a clipei.
sunt români bucovineano-basarabeni,
la „limita“ dintre spaţii: Cernăuţi – Bo­ * – „Cum să nu cred, dacă El este chiar Eu, aşa cum
toşani, şi printr-o dramatică epopee is­ tu eşti Ea şi eu rămân Eu chiar dacă ţie, cineva îţi rade
torică, evacuaţi, în vara lui 1944, în Personajul central în romanul O­­ argintul din spate?... Spatele nostru, datorită Domnului
judeţul Vâlcea, nemaivăzându-şi „pla­ glin­da este, prin urmare, însuşi int­e­ este plin de aură – iată, aur! precum în jurul capului au
iurile sorgintei lor“ niciodată! lec­tualul – poetul, sculptorul, poetul sfinţii...“ Da, ca o oglindire a fiinţei şi spiritului nostru.
Chiar şcolile pe care le-a urmat Petre Cichirdan şi publicistul Petre Cichirdan „stând
au fost „întrerupte“ („fisurate“ asemeni unei oglinzi), de vorbă“, reconstituind, restituind – „Degeaba trăieşti în Europa dacă nu îl cunoşti pe
în funcţie de austeritatea familiei (copilul-elev ia, în „propriul eu“ după un model adânc clasic, al romanului Tolstoi!.. Între ei şi noi, românii, a existat al treilea
Râmnic, cursuri de violoncel de la celebrul profesor (şi personajului legendar!) ştiut încă din copilărie „pe Canaan! Acolo, a existat Andrei Rubliov!... Acolo,
şi artist Leca Morariu – fost, în tinereţe, preşedintele derost“: Nepotul lui Rameau (de Denis Diderot)! ortodoxia a devenit putere de stat!...“
student al Societăţii „Aboroasa“ din Cernăuţi). Autorul romanului Oglinda afirmă, prin persuasiune,
Urmează apoi un an Institutul de Arte Plastice „N. că va scrie o carte „fără tehnici consacrate, arabescuri E straniu că, graţie şcolilor şi institutelor, prin
Grigorescu“ din capitală, devenind unul din învăţăceii şi metafore“ şi va structura în forma şi compoziţia care a trecut, şi graţie talentului său de excepţie, (şi)
sculptorului Constantin Lucaci; în 1969 îl găsim elev volumului: „dialogurile“, „interviurile“, „confesiunile“ într-o întreprindere de avangardă tehnologico artistică
al pictorului-profesor Victor Goga; iar în anul 1977 pe care le-a avut deja în presa audio vizuală (radio şi (Avioane, Craiova), poet şi traducător al Carminei
termină Institutul Politehnic Bucureşti, specializân­ televiziune), transcriindu-le şi transformându-le în text, Burana; pictor, sculptor, expunând pe plan naţional
du-se în Tehnologia asistată de calculator a maşinilor încercând o „oglindire“ a realităţii, văzută ca spaţiu. (la Cluj Napoca, Timişoara, Craiova, Târgu Jiu), Petre
cu comandă numerică, o profesie inginerească, ce îl Aproape reportaj!... Cichirdan este uneori greşit receptat şi împins de
va transforma (şi) în sculptor de piese de zbor, fiind „Viaţa şi romanul“, spunea Sthendhal, în timp unii cronicari, şi privit într-o anume controversă. În
încadrat la Întreprinderea de avioane Craiova. ce aşternea Roşu şi Negru, nu sunt decât o „oglindă, romanul autobiografic Oglinda, concluzia personajului
Specialist-programator în proiectarea pe calculator a purtată de-a lungul unui drum“. Însă, avem în romanul – confesor este că tentaţia sa cea mai de seamă a fost
unor forme aerodinamice, el a creat şi expus prima operă autobiografic Oglinda şi o viziune a timpului, subiectivă sinteza şi interferenţa artelor (unite prin continuitate
originală din România, „sculptură cibernetică-computer desigur, despre tinereţea autorului (şi personajului), şi ritm – temelie a vieţii şi spiritului – idee cardinală
sculpture“ (adică „dăltuit“ de un agregat electronic petrecută într-o societate (comunistă) – „o epocă a preluată din De Musica, de Sf. Augustin). Idee în plină
nebuniei“, „un deceniu cumplit“ (1980-1990), urmat de ascensiune, iată şi astăzi, în propagarea noii civilizaţii:
Revoluţia din decembrie 1989. a audio vizualului universal; numită, şi între războaie,
civilizaţia ochiului; iar în actualitate: civilizaţia imaginii
– un „melanj al tuturor artelor“, cum concluzionează
însuşi autorul Oglinzii.

Bogdan GROŞEREANU nebuni ai Craiovei Maxima nu trebuie să
lipsească din biblioteca niciunui suporter.

Frumoşii nebuni ai Craiovei Maxima – Peste timp, figurile emblematice ale
Craiovei Maxima devin nişte icoane, iar
istoria lor – o formulă de exorcizare a
prezentului schizoid şi minimalist.

cartea care ne restituie istoria

Apărută recent la „Editura de unghiuri: al jucătorilor, al antrenorilor şi semifinală cu Benfica Lisabona, cartea
Sud“, cea de-a II-a ediţie a chiar al adversarilor. În carte se regăsesc încearcă să răspundă la o întrebare-
cărţii-document Frumoşii nebuni ai interviuri cu toţi cei 19 fotbalişti ai obsesie: de ce a pierdut Universitatea
Craiovei Maxima, semnată de jurnalistul Craiovei Maxima, cu antrenorii şi ofici­ calificarea în finala UEFA? Iar ipoteza
Ion Jianu, este un proiect ambiţios care alii clubului. Cititorul are dimensiunea poate fi şocantă: jucătorii au fost
îşi propune să reconstituie ascensiunea imp­ actului pe care l-a avut Craiova Ma­ dopaţi. Din această carte-document, mai
europeană a clubului de fotbal Universi­ xima prin prisma aprecierilor făcute de aflăm, printre altele, şi de ce nu a fost
tatea Craiova. Supranumită „campioana personalităţi din diverse sfere ale so­ operat Ilie Balaci în străinătate, cum a
unei mari iubiri“, legendara echipă din cietăţii: Nadia Comăneci, Gică Hagi, ratat Gică Hagi transferul la Universitatea
Bănie este prima din fotbalul românesc Marin Sorescu, Amza Pellea, Mircea şi cine a distrus Craiova Maxima.
care a ajuns într-o semifinală de cupă Lucescu, Valentin Ceauşescu sau Victor
europeană – UEFA 1983. Piţurcă.  Ajuns deja la a cincea lucrare dedicată
Cu meticulozitatea unui arheolog pa­ Universităţii Craiova, ziaristul Ion Jianu
sionat, autorul şterge praful care s-a aşe­ Unele dintre cele mai interesante devine cronicarul prin excelenţă al
zat pe blazonul clubului, pentru a-i reda fragmente sunt interviurile cu marii acestui club de legendă. Iată de ce cred
strălucirea de altădată. Printr-un remarca­ adversari: Giancarlo Antognoni, Hans că această carte este importantă: pentru
bil efort de documentare jurnalistică, Ion Briegel, Alain Giresse, Sven Goran că în aceste zile, în care epigonii vor să
Jianu surprinde performanţa Universităţii Eriksson, Zoran Filipovici sau Marius confişte palmaresul Craiovei Maxima,
din sezonul 1982−1983 din mai multe Tresor.  Ion Jianu vine să reconstituie şi să ne
restituie istoria. Considerăm că Frumoşii
La aproape 30 de ani de la memorabila

24 Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 Scrisul Românesc Poezie
Eseu
Mihai DUŢESCU
Daniel MUREŞAN
Poeme
Poziţiile opuse
Arta uitării
şi interpretarea lumii
Mai e o palmă până la cer, păsările
se târăsc în genunchi, lucrurile se târăsc C um poate încropi mintea omului o imagine făcut paşi însemnaţi, deoarece cunoaşterea a avut mari
în genunchi, vai ce puţin aer mi-a mai generală despre lume, despre viaţă (acest progrese. Scrierile filosofice, mai cu seamă teoriile
rămas, ce puţină speranţă aliniat pare a fi cel mai apropiat pentru gnoseologice, ştiinţifice au adunat, răspândit multe idei
definirea obiectului filosofiei), când filosofii cugetă tot mai apropiate de lumea pe care o descriu, imaginează.
cum să mă împac cu trecutul, cum diferit, trăiesc în perioade diferite, pornesc în Admiraţia şi progresul ne-au rămas ponderate de
să mă împac cu moartea. Aş vrea să cercetarea, interpretarea lumii de la abordări ştiinţifice, idealuri, de pretenţiile în creştere. Măsura ne arată că
spun că există ceva mai grav decât literar artistice, religioase?. Da, imaginea include suntem în aceeaşi sferă a relativităţii.
tristeţea, mai grav decât singurătatea aceste particularităţi, nu este unitară, dimpotrivă este
şi anume să încetezi să crezi în iubire o interpretare contradictorie, prezervă lumea asupra Măsura se pare că este păstrată în timp, poate şi
căreia se opresc. Se adaugă ambiţia, marea dorinţă de talentul negărilor, păstrării şi dezvoltării liniilor filosofice
mai e o palmă până la cer, stau nemişcat a dovedi că talentul, spiritul omului arată lumea. Şi anterioare. Ele vor aduce deliciu şi enervări. De ar fi să
să nu sperii copilul blond al nopţii, imediat apar în oglindă marile neclarităţi, limite ale ne oprim la descrieri cum au fost cele ale lui Davide
stau în fotoliu şi exersez arta uitării. cunoaşterii, răspunsurile definitive cu suporturi nule, Hume ,,Lumea e, poate, schiţa rudimentară a vreunui
poziţii relativizante ce fac impresia noului. Noi teorii zeu copilăros, care a abandonat-o la jumătate, ruşinat
Pescăruşii eclectice, inedite cel mult prin limbaje. de execuţia deficitară; e opera unui zeu subaltern, de
Voltaire, pentru ilustrare ne arată contextul: ,,Înaintea care zeii superiori se amuză; este producţia confuză a
Timpul are sandale roşii de la Prada. lui Loke, marii filosofi au stabilit în mod cert ce este unei divinităţi pensionate şi senile, care a şi murit“. În
Se pregăteşte de vară. sufletul omului; dar pentru că nu ştiau nimic despre mod opus, Gottfried Leibnitz vede în lumea existentă
Mâinile mele sunt din ce în ce mai el, e destul de firesc ca ei să fi avut păreri deosebite“ cea mai bună lume posibilă fiindcă a fost creată de
ridate, parcă mă spăl cu sodă, ce se (Pasionaţii în imaginea generală despre lume au ştiut tot Dumnezeu (care e perfect), este condusă de Dumnezeu.
întâmplă Doamne cu mine! atâtea câte n-au ştiut despre om, despre cunoaşterea sa, Ea, lumea, constituită din entităţi numite monade, se
natura lui, spaţiul, timpul, mişcarea lui şi cele veşnice). bucură că a creat-o Dumnezeu, monada monadelor.
Azi-noapte Timpul mă privea cum dorm, De la un loc, chiar de acolo de unde ar fi mai mare Contextul creării lumii de către Dumnezeu, pe de altă
simţeam asta şi eram neliniştit, nevoie de verificare, de dovezi se recurge la analogii, la parte, ca fiind cea mai bună lume posibilă, logic nu lasă
nu pot să dorm ca lumea când cineva extrapolări… toate nu pot trece de pragul unor ipoteze, posibilitatea depăşirii, progresului acestei creaţii…
mă priveşte. De ce-o umbla în sandale de o treaptă ori alta a fondării provizorii. Cuvintele lui
roşii, de ce are cămaşa descheiată Voltaire, cu toată evoluţia pe care a avut-o cunoaşterea ,,Fără cunoştinţe nu vei deveni niciodată filosof, dar
la primii doi nasturi, că nu mai e nici el sunt valabile şi azi, sunt însoţite de aceleaşi sentimente, nici cunoştinţele singure nu te vor face vreodată filosof,
tânăr, degeaba se fandoseşte… pentru a fi optimişti, de jumătatea de măsură pe care dacă nu se adaugă o reunire corespunzătoare a tuturor
oamenii în închipuirea lor o ajunge, deci şi să fie creativi cunoştinţelor şi abilităţilor şi o înţelegere a concordanţei
Cum strigă pescăruşii peste oraş şi curajoşi, pentru că natura le cere să mai pună în locul acestora cu cele mai înalte scopuri ale raţiunii umane“
imaginând o mare fără sfârşit, neîncrederii şi încrederea. Imm. Kant, Logica generală (Care sunt cele mai înalte
ce zăpăciţi sunt şi pescăruşii, scopuri ale raţiunii umane?).
Doamne ce zăpăciţi sunt… Totuşi de la Imm. Kant, care zicea, pe drept
cuvânt pentru timpul său, că ,,Metafizica este un ocean Dând răspuns la această întrebare se pot scrie
întunecat, fără ţărmuri sau faruri, presărat cu multe filosofii, ce nu pot fi mult diferite faţă de cele scrise,
epave filosofice“ ( ca să luăm un exemplu), filosofia a nici prin poziţiile lor contradictorii. În faţa neliniştii
filosofice stă o anumită vrednicie şi veşnicele limite ce
ni se opun.

Calendar iulie

Grafică de Marcel Guguianu 2 iulie 1936 – a murit Grigore D. Pencioiu, în Craiova, Vâlcea, n. 2 oct. 1841, în com. Tiur, jud. Alba;
n. 1869, în Craiova; 19 iulie 1896 – s-a născut G. Şt. Cazacu, în com.

2 iulie 1978 – a murit Mira Simian, în Honolulu, Rast, jud. Dolj, m. 22 nov. 1944;
Hawaii, SUA, n. 1920, în Râmnicu Vâlcea; 19 iulie 1992 – a murit Dionisie M. Pippidi, în

3 iulie 1950 – s-a născut Ioana Dinulescu, în Bucureşti, n. 17 dec. 1905, în Craiova;
Craiova; 20 iulie 1939 – s-a născut Ilie Guţan, în com.

3 iulie 1923 – s-a născut Nicolae Paul Mihail, în Drăgoteşti, jud. Dolj;
Caracal; 20 iulie 1943 – s-a născut Adrian Păunescu, în com.

3 iulie 1942 – s-a născut Victor Rusu, în Drobeta Copăceni, jud. Bălţi, Basarabia, m. 5 nov. 2010, în
Turnu-Severin; Bucureşti;

4 iulie 1941 – s-a născut Virgil Dumitrescu, în com. 21 iulie 1947 – s-a născut Fănuş Băileşteanu, în com.
Stoieneşti, jud. Olt; Sălcuţa, jud. Dolj, m. 29 apr. 2008 în Bucureşti;

4 iulie 1942 – s-a născut Al. Doru Şerban, în com. 21 iulie 1904 – s-a născut Ion Biberi, în Drobeta
Preajba, jud. Gorj; Turnu-Severin, m. 27 sept. 1990, în Bucureşti;

5 iulie 1931 – s-a născut Al. Oprea, în com. Goruneşti 21 iulie 1951 – s-a născut Ion Şt. Diaconu, în com.
– Bălceşti, jud. Vâlcea, m. 4 dec. 1983, în Bucureşti; Portăreşti, jud. Dolj;

8 iulie 1933 – s-a născut Tudor Băran, în satul 21 iulie 1920 – s-a născut Violeta Zamfirescu, în
Pojogeni, jud. Gorj; Craiova, m. 4 oct. 2006;

8 iulie 1942 – s-a născut Şerban Foarţă, în Turnu 22 iulie 1945 – s-a născut Daniel Turcea, în Târgu-
Severin; Jiu, m. 28 mart. 1979, în Bucureşti;

8 iulie 1968 – a murit Petre Pandrea, în Bucureşti, n. 25 iulie 1950 – s-a născut Gheorghe Manafu, în
26 iun. 1904, în oraşul Balş, jud. Olt; Bucovicior − Vela, jud. Dolj;

9 iulie 1959 – s-a născut Leon Dură, în com. Dăeşti, 27 iulie 1937 – s-a născut Pan Izverna, în com.
jud. Vâlcea; Malovăţ, jud. Mehedinţi;

16 iulie 1939 – s-a născut Caius Dragomir, în oraşul 28 iulie 1935 – s-a născut Nicolae Fulga, în com.
Slatina; Vâlcele, jud. Olt;

16 iulie 1937 – s-a născut Costea Marinoiu, în satul 28 iulie 1947 – s-a născut Corneliu Vasile, în com.
Valea Gorunelului, jud. Vâlcea, m. 20 dec. 2011, în Dobrosloveni, jud. Olt;
Râmnicu Vâlcea;
30 iulie 1893 – s-a născut Mihail Celarianu, în
16 iulie 1918 – a murit Mihail Strajanu, în Râmnicu Bucureşti, m. 5 dec. 1985, în Bucureşti.

Universitaria Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 25

Cum vorbim Cecilia Alocuri sau pe alocuri?
Cum scriem

CĂPĂŢÎNĂ Prejos sau mai prejos?
(Despre statutul de element locuţional) II

A minte are statut de adverb în DEX şi imprimă combinaţiilor sale câteva sensuri pe care le-a seamă, a-şi lua seama, pe seama (cuiva), a lăsa pe /
DOOM2, autorii menţionând faptul că avut, printre care „observaţie“, „remarcă“, „judecată“, în seama cuiva, a da pe / în seamă, a da în / pe seama
este utilizat doar în „expresii“. Toate „constatare“, „importanţă“, „atenţie“, „interes“, „rost“. cuiva, a lua seama (de cineva), a ţine seama de cineva,
exemplele din DEX: a-şi aduce aminte, a lua aminte, Neregularitatea înregistrării colocaţiilor fixe ale lui a ţine seamă de cineva sunt, potrivit DEX, „locuţiuni
a lua aminte la ceva a-i fi (cuiva) aminte (de ceva) sunt seamă se datorează absenţei principiilor lexicografice şi expresii“.
însă ale unor locuţiuni verbale recunoscute ca atare în privitoare la înregistrarea locuţiunilor. Astfel, unele
lingvistica românească, nu ale unor expresii. În DOOM2, sunt corect înregistrate la cuvântul – element locuţional E limpede că prezenţa elementului locuţional seamă
pe de o parte se afirmă că „adverbul“ aminte se foloseşte − seamă, altele însă apar la verbele–suport morfologic: certifică statutul locuţional al tuturor acestor îmbinări
în expresii, iar, pe de altă parte, îmbinările înregistrate a da, a băga, a lua, a ţine, iar câteva, chiar în ambele lexicale.
care îl conţin (a aduce aminte, aducere aminte, luare locuri. De pildă, locuţiunile de bună seamă, mai cu
aminte) sunt considerate locuţiuni, nu expresii. seamă, a-şi da seama, a-şi lua seama, pe seama, a Prin urmare, cred că locuţiunile care conţin un
La cuvântul baştină, autorii DEX indică statutul lăsa în seama, a da pe seama, a ţine seama, de seamă, element fără autonomie lexico-gramaticală, pe care
de substantiv feminin, notând însă că acesta apare de-o seamă (expresie?!), a şti seama (expresie?!), a-i l-am numit „element locuţional” (precum seamă,
în locuţiunea adjectivală şi adverbială de baştină. face seama, a-şi face singur seama, fără număr şi fără prisos, şleau, aminte, îndemână, îndelete, subsidiar,
Autoarele DOOM2 nu recunosc statutul de substantiv seamă, peste seamă sunt înregistrate la cuvântul seamă. trombă, vogă şi multe altele), trebuie înregistrate la
al acestui element locuţional, ci indică, în mod corect, Trei îmbinări, a (se) băga de seamă, a băga în seamă acest cuvânt, în combinaţia locuţională în uz (de seamă,
statutul de locuţiune adjectivală al îmbinării de baştină. şi a băga seama, considerate expresii, apar la verbul a de prisos, pe şleau, a-şi aduce aminte, a lua aminte, la
Precizez că, în româna actuală, baştină e doar element băga. A lua seama (seamă) şi a-şi lua de seamă au două îndemână, pe îndelete, în subsidiar, în trombă, în vogă).
al locuţiunii adjectivale de baştină: ţara / locul / satul intrări (la seamă şi la a lua), la fel şi a lăsa în seama. Când procesul de locuţionalizare nu s-a încheiat, grupul
de baştină. locuţional poate fi înregistrat la primul cuvânt plin al
Un cuvânt vechi, provenit din maghiară şi care este, Mai atrage atenţia şi încercarea neizbutită de a acelei îmbinări.
în momentul de faţă, doar element locuţional este seamă. soluţiona statutul colocaţiilor acestui element. Cele mai
Deşi şi-a pierdut autonomia lexicală şi gramaticală, el multe dintre combinaţiile fixe ale lui seamă: de bună Pledez pentru o convenţie lexicografică a intrărilor
seamă, mai cu seamă, a-şi da seama, a lua seama / frazeologice, care, ca orice altă convenţie, nici
adevărată, nici falsă, ci comodă şi utilă, va ajuta la mai
buna sistematizare a materialului lexical.

Geo
CONSTANTINESCU

Mario Vargas Llosa, Visul celtului

Ultimul roman (în ordine cronologică) al Protagonistul său, Roger Casement, tânăr reprezen- indigenii întotdeauna să rămână datori şi să lucreze
celebrului scriitor peruan Mario Vargas tant al unei ţări de dimensiunea civilizatoare a Marii restul vieţii pentru a amortiza ceea ce datorau. Cum şefii
Llosa (câştigător al Premiului Nobel Britanii în expansiunea sfârşitului de secol XIX, credea nu aveau salarii ci comisioane pentru cauciucul ce-l
în 2010) El sueño del celta (Visul celtului, Saltillana în mod naiv în forţa şi bunele intenţii ale celor ce aduceau recoltau, exigenţele pentru obţinerea maximum-ului
Editores Generales, Madrid, 2010) continuă seria sălbăticia unor locuri încă virgine la dimensiunile pre- de latex erau implacabile“. Prin urmare, generozitatea
creaţiilor care reconstituie cu mijloacele naraţiunii zentului european. Totul se întâmplă atunci când ma- colonizatorilor se reducea la acea cumplită maşină de
literare evenimente şi personaje ale istoriei precum în rile puteri îi conferă regelui belgian Leopold II te- exploatare şi exterminare unde Statul civilizator e parte
mai vechile romane non-fictive La guerra del fin del ritoriul Congo-ului de azi (faptele istorice au loc în integrantă.
mundo (1981) sau La fiesta del chivo (2000). 1885) pentru transformarea sa modernă şi transpunerea
De fapt, romancierul peruan a fost întotdeauna acolo a religiei, a moralei, a legilor şi valorilor Europei Astfel, Roger Casement după o activitate de 20 de
sedus de realitatea în care a trăit şi mai ales de cea a moderne, culte, libere şi democratice ce vor culmina ani în Congo şi 7 ani în America Latină devenit chiar
ţării care i-a dat fiinţă, dar pe care nu o dată a fost silit „prin a-i transforma pe nefericiţii triburilor în bărbaţi şi consulul Marii Britanii în aceste zone, constată că şi el,
să o părăsească atunci când verbul său deranja pe unii femei ai timpului nostru“. în calitate de irlandez, este o persoană deznaţionalizată
deţinători vremelnici ai puterii (pe care o voiau, în şi manipulată de ideologia Marelui Imperiu. De fapt,
nimicnicia lor, absolută). Dar realitatea de pe teren era alta. Aceste idei stăpânii temporari ai acestuia îl făceau să creadă că
Mario Vargas Llosa face parte din scriitorii sud- funcţionau numai în cărţile de propagandă ale „Irlanda era o ţară barbară fără trecut demn de memorie,
americani care au revoluţionat arta prozei în cea regimurilor moderne... Pentru că acolo, la graniţa ridicându-se la civilizaţie datorită celor ce au ocupat-o,
de-a doua jumătate a secolului trecut şi, mai mult, a dintre civilizaţie şi sălbăticie, funcţionau alte legi. Cele educată şi modernizată de Imperiul care a despuiat-o de
devenit o autentică voce în revelarea condiţiei umane ale maximum-ului profit prin exploatarea la sânge tradiţie, de limbă şi de suveranitate“.
în contemporaneitatea nu o dată violentă şi profund a populaţiilor băştinaşe, considerate ingenue şi fără
alienatoare. de putere. Guvernele voiau să obţină totul cu cât mai Prin urmare, încă din 1904, când Arthur Griffith a
Astfel, amintim cu adâncă admiraţie celebrele puţine investiţii iar pe teren acţiunea civilizatoare era nu fondat Sinn Fein s-a oferit să colaboreze cu aceasta şi
romane care au devenit embleme pentru boom-ul o dată încredinţată „oamenilor de joasă teapă, escroci, să se subscrie la toate publicaţiile ei. În timpul primului
prozei hispano-americane din cea de-a doua jumătate a foşti puşcăriaşi, aventurieri dornici de îmbogăţire ieşiţi război mondial, încercând colaborarea cu Germania
secolului trecut: La ciudad y los perros (1965), La casa din cloaca şi mahalalele prostibulare din jumătate de pentru a obţine eliberarea Irlandei a fost considerat
verde (1965) şi Conversación en la Catedral (1969). Europa“. trădător, a fost închis şi executat.
Romanul El sueño del celta reconstituie activitatea
complexă şi tragicul destin al consulului britanic Roger Aceştia transformau principiile iniţiale conform Acest personaj tragic al istoriei reînviat din
Casement în acţiunile civilizatoare ale Europenilor cu apucăturile lor din totdeauna: nevoia de câştig în documentele epocii şi din scrierile lui despre lumea
în zonele Republicii Congo de azi în Africa, cele ale spaţii necontrolate sau greu controlabile pe măsură ce in care a trăit, în calitate de personaj literar redevine
companiei Peruvian Rubber Company în îndepărtata guvernul belgian însuşi avea nevoie de cât mai mult contemporanul nostru, iar destinul lui ne deşteaptă
selvă din Putumayo peruan, pentru a deveni, mai cauciuc natural pentru industria întregii Europe în conştiinţele uşor amorţite de manipulări sufocante şi
apoi, un luptător fanatic al eliberării Irlandei de sub expansiune. sforăitoare ideologii.
autoritatea Marii Britanii, mai ales în timpul primului
război mondial. Astfel tânărul Roger Casement avea să remarce: Deci romanul non-fictiv El sueño del celta nu este
Personajul istoric evocat îi îngăduie scriitorului „prezenţa europenilor în Africa nu constituia un ajutor doar o bună creaţie literară ci şi un mijloc de investigare
peruan posibilitatea de a reflecta nu numai asupra dat africanilor pentru a ieşi din păgânism şi barbarie, ci a istoriei şi mai ales de reînviere prin aceasta a marilor
evenimentelor şi stărilor de fapt evocate, ci şi asupra de a-i exploata cu o lăcomie ce nu cunoştea limite prin conştiinţe, care prin jertfa lor au constituit şi constituie
istoriei şi a civilizaţiei în general. Pe baza documentelor abuz şi cruzime“. adevărate semnale de alarmă pentru contemporaneitatea
şi mărturisirilor scrise ale personajelor evocate, el noastră din păcate încă naivă, credulă şi obedientă faţă
surprinde esenţele fenomenelor, dincolo de aparenţele Profund dezgustat, va întâlni aceeaşi situaţie în zona de falsele ideologii şi idealuri, răspândite cu generozitate
idealizate şi cosmetizate de interese particulare. Putumayo din Peru, unde guvernul peruan a încredinţat de puterile vremelnice, aşa zis creatoare de civilizaţie,
acţiunea civilizatoare companiei engleze Peruvian dar care s-a dovedit mereu şi continuă să se dovedească,
Rubber Company. Statul însuşi devine un simplu agent imperturbabil, crude şi amorale.
al companiei, prin exploatarea inumană a indienilor:
„preţurile erau determinate de Companie astfel încât

26 Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 Scrisul Românesc Teatru

Teatru Ion FITS – a XIX-a ediţie:

PARHON la mare altitudine culturală

Desfăşurată în condiţii mai puţin prielnice intitulat Salt mortal, desfăşurat pe o ploaie torenţială în Imagine din „Călătoriile lui Gulliver“
din punct de vedere financiar şi... Piaţa Mare, sub aplauzele binemeritate ale fidelilor lui „Carmina Burana“ în viziunea lui Gigi Căciuleanu
meteorologic, cea de-a XIX-a ediţie a spectatori, apoi spectacolul teatrului berlinez „Maxim
Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, cu titlul Gorki“, cu Prinţul Friedrich von Homburg, după opera „Muzică fără frontiere“ – Austria
semnificativ Crize. Cultura face diferenţa, a confirmat lui Heinrich von Kleist, reprezentaţia teatrului austriac Ioan Holender, la conferinţa de presă
bogăţia, diversitatea şi succesul manifestărilor, aproape din Graz cu Werther, după Goethe, spectacolul cu piesa În premieră la Sibiu: Wu-Hsing-huo
350 la număr, reunite prin remarcabila lor altitudine Casa cerbilor, datorată apreciatului om de teatru belgian
culturală şi prin capacitatea de a înscrie pe mai departe Jan Lauwers şi altele.
festivalul, alături de acelea de la Avignon, Edinburgh,
Viena, Amsterdam etc., printre cele mai importante Teatrul românesc a cunoscut o reprezentare foarte
demersuri de acest gen din întreaga lume. Fundaţia numeroasă şi valoroasă în această ediţie de festival.
„Democraţie prin cultură“, în calitate de producător, Alături de alte spectacole sibiene remarcabile, cum au
Teatrul Naţional „Radu Stanca“, Primăria şi Consiliul fost Ultima zi a tinereţii, în regia lui Yury Kordonsky
local Sibiu, ca organizatori, cu sprijinul Ministerului (Premiul pentru cel mai bun spectacol în Gala UNITER),
Culturii şi Patrimoniului Naţional, al Institutului Cultural Insula, de Gellu Naum, în regia lui Vlad Massaci, D’ale
Român, al Uniunii Teatrale din România (UNITER), al carnavalului, semnat de Silviu Purcărete, Visul unei
Universităţii „Lucian Blaga“ şi al Institutului cultural nopţi de Shakespeare, pe scenariul lui George Banu, în
polonez „Adam Mickiewicz“, dar şi prin colaborarea regia lui Gavriil Pinte, cel care a realizat şi spectacolele
cu numeroase institute şi ambasade, au asigurat condiţii din tramvai cu Ispita Cioran şi Un tramvai numit
optime pentru dialogul fructuos şi pentru interferenţele Popescu, sau demersul teatral-coregrafic Eu, Rodin,
cultural-artistice creatoare, manifestate pe cel puţin trei în regia lui Mihai Măniuţiu, au fost bine apreciate de
paliere: între teatrul european şi cel asiatic, între teatru public şi de specialişti (critici, regizori, actori, scriitori,
şi celelalte arte (literatură, muzică, balet, arte plastice, reporteri de radio şi televiziune, jurnalişti din presa
arhitectură, fotografie artistică, film, instalaţii tehnice scrisă şi tineri din facultăţile de teatru), spectacolele
şi video) sau între diferitele mijloace de expresie cu O furtună, după W. Shakespeare, în regia lui Silviu
circumscrise Thaliei, cum sunt teatrul tradiţional, Purcărete, datorat Teatrului Naţional „Marin Sorescu“
teatrul-imagine, teatrul non-verbal, teatrul coregrafic, din Craiova, reprezentaţia-recital cu Absolut, de la
teatrul muzical, teatrul de stradă ş.a. TeatrulAct, datorată actorului Marcel Iureş şi regizorului
Meritele cu totul excepţionale pentru reuşita Alexandru Dabija, O scrisoare pierdută, spectacol adus
acestui eveniment revin, însă, în primul rând staff- în festival de Teatrul de Comedie, discursul muzical-
ului său internaţional, în frunte cu Constantin Chiriac, teatral-coregrafic cu Carmina Burana, realizat de
directorul festivalului, întregului colectiv al teatrului Gigi Căciuleanu la Teatrul Naţional din Târgu Mureş,
sibian (artistic, tehnic şi administrativ), unor pricepuţi reprezentaţiile de studio cu XXL, prezentat de Teatrul
şi devotaţi specialişti, ca Adrian Tibu (comunicare), „George Ciprian“, Teatrul Act şi Fundaţia culturală
Cristina Boian şi Ioana Nistorescu (asistenţi director), „Catharsis“, dar şi Noi cei 4, savurosul spectacol de
Dan Bartha şi Florin Ţicu (coordonatori evenimente), comedie amară, oferit de mica şi inimoasa companie
Irina Vasiu (director economic), Octavian Saiu „Teatrul nu e o clădire“, pe textul Liei Bugnar şi în regia
(moderator la conferinţele de presă), Ion M. Tomuş, Dorinei Chiriac, alături de care le-am mai aplaudat pe
împreună cu studenţii secţiei de teatrologie a Facultăţii Maria Obretin şi Ilinca Manolache, şi spectacolul cu Fata
sibiene de teatru (revista „Aplauze“), sau cu Rodica din curcubeu, tot după un text de Lia Bugnar, interpretat
Grigore şi Anca Tomuş (la realizarea Antologiei de texte de Tania Popa, de la Teatrul Naţional „I.L.Caragiale“
Crize. Cultura face diferenţa, după titlul acestei ediţii de din Bucureşti.
festival), Luminiţa Bârsan, Claudia Domnicar şi Bogdan
Sărătean (coordonare spectacole şi şcoli de teatru), Un loc de merit incontestabil în succesul teatrului la
Dana Pârvulescu (Info Desk), Mihaela Marin, Maria această ediţie l-au avut şi întâlnirile cu mari personalităţi
Ştefănescu, Sebastian Marcovici şi Paul Băilă (fotografii ale scenei europene, aşa cum au fost insolitul monolog
oficiali ai festivalului, autori şi ai imaginilor din articolul teatral-muzical cu Faust Fantasia, interpretat de ilustrul
de faţă) şi mulţi alţii, alături de un foarte numeros şi regizor Peter Stein, şi pianistul Giovanni Vialetti, sau
energic colectiv de voluntari din ţară şi din străinătate. mărturisirile valorosului om de teatru Eugenio Barba,
prilejuite de lansarea cărţii sale Arta secretă a actorului.
Imagini ale Thalei mileniului trei... Dicţionar de antropologie teatrală. N-aş încheia suc­
...s-au întrupat în cele mai variate forme, dimensiuni cinta referire la satisfacţiile datorate teatrului, fără să
şi locaţii, de la sălile tradiţionale de teatru, la cetatea spun că el ne-a oferit câteva bucurii rare prin evoluţia
medievală de la Cisnădioara, Parcul Subarini, bulevardele artiştilor asiatici. Cu greu aş putea uita spectacolul
principale, Piaţa Mare şi Piaţa Mică, Casa de cultură a coreean cu Woyzeck, bizuit pe teatrul fizic, prezentat de
sindicatelor, Sala de concerte a Filarmonicii, Catedrala Laboratorul de mişcare Sadari, reprezentaţiile japoneze
ortodoxă şi celelalte biserici sibiene, cafenelele din cu Jojo-ji, Solo butah dance, Studii şi Cameristele,
centrul oraşului ş.a.m.d. La ce să te opreşti mai întâi cu confirmând varietatea ieşită din comun a performanţelor
gândul în acest spaţiu tipografic limitat, când memoria din ediţiile anterioare şi aprecierile de care se bucură
involuntară îţi convoacă atâtea şi atâtea reprezentaţii, teatrul japonez în rândul publicului sibian, dar mai
salutate adeseori cu ovaţii de cei prezenţi? Cred că ales spectacolul cu Regele Lear, în viziunea reputatului
în prim-planul acestor mari bucurii estetice s-au aflat om de teatru taiwanez Wu Hsing-kuo, aici interpret al
premiera sibiană după Călătoriile lui Gulliver, în regia tuturor rolurilor principale, profesor la Universitatea
lui Silviu Purcărete, şi spectacolul domniei sale cu Faust, din Taipei.
găzduit în hala de la Balanţa, amândouă viu apreciate
la conferinţa de presă de domnul Jonathan Mills, Caruselul surprizelor a cuprins şi secţiunea
directorul festivalului de la Edinburgh, care sublinia „spectacolelor-lectură“, unde cele şapte texte din
totodată virtuţile excepţionale ale festivalului sibian Antologia realizată de Alina Mazilu şi publicată la
privind dezvoltarea relaţiilor dintre pieţele culturale din „Humanitas“ erau scrise în exclusivitate de importanţi
România şi cele din străinătate. regizori din Belgia, Polonia, Germania, Danemarca,
S-au impus pe scena festivalului admirabilele Marea Britanie, Canada şi România, printre care Silviu
spectacole poloneze, ca acela cu Fraţii Karamazov, Purcărete.
dar şi cel de „cântece religioase vechi“, intitulat Rugile
copilăriei, ori acela cu „şase piane şi doisprezece actori“, Între sacru şi profan
Preocuparea constantă a organizatorilor de a extinde
aria manifestărilor artistice şi culturale a fost încununată
la această ediţie de numeroase şi seducătoare dialoguri

Teatru Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 27

Trei din „Noi patru“ aşteptatele „spectacole de stradă“, cu acele imagini cu o sală plină, răscolită şi însufleţită de prim-planurile
de carnaval brazilian, cu pitoreşti clovni muzicali, cu uluitoare din povestea fără... poveste născută din
Scenă din „Mana“, spectacolul companiei „Vertigo“ animale, păsări şi personaje fabuloase ori cu demonstraţii imaginaţia nu mai puţin uluitoare a lui Silviu Purcărete,
acrobatice de mare virtuozitate, aduse la Sibiu de trupe după care, pe străzi şi la terase, am ascultat exclamaţiile
sau interferenţe ale teatrului cu poezia, muzica, ori din Italia, Germania, Polonia, Spania, Franţa, Brazilia, de uimire şi admiraţie ale unora, sau indignarea greu de
dansul. Aşa se face că la Catedrala ortodoxă am putut Mexic, Belgia, Ungaria ş.a.m.d. Un numeros public a înţeles a altora, mai puţini la număr, faţă de oamenii de
admira un emoţionant spectacol de poezie şi muzică însoţit cu aplauze parada Fanfarei de la Cozmeşti, dar şi teatru care, aşa ca Silviu Purcărete sau Horaţiu Mălăele,
religioasă, în interpretarea actorului Constantin Chiriac concertele din miez de noapte ale unor cunoscuţi solişti „îşi permit să se bage în film, unde nu le fierbe oala“.
şi a corului Facultăţii de Teologie din Sibiu, urmat de sau trupe îndrăgite, ca Ştefan Bănică jr., Horia Brenciu, Prefer să-l citez pe un mucalit care se întreba : „Ce s-or
cânturi bizantine şi slave oferite de Dvina Ljubojevic, Voltaj şi altele, care şi-au răsfăţat fanii cu repertoriul năpusti, domnule, pe filmul ăsta, cu atâta înverşunare
în vreme ce Biserica Evanghelică din Cisnădioara lor de rock, hip-hop ori salsa. Alţi melomani au optat veninoasă, e doar un film, n-a făcut rău nimănui, n-a
a găzduit concertul de orgă al Ursulei Philippi şi al pentru minunatul concert Tango electric, realizat de adus minerii la Bucureşti, de ce se tem de succesul lui
sopranei Melinda Samson, iar la Sinagoga din Sibiu, argentinienii de la Otros Aires, sau pentru Anotimpul de public?“
cei îndrăgostiţi de Euterpe au ascultat în extaz „muzica chitarelor, sosit din îndepărtatul Mexic.
îngerilor“, înfăţişată prin acel rar instrument numit Dincolo de „cutremurul“ produs de Undeva la
„hang“, de către Francesco Agnello, apreciat colaborator În cea mai mare sală de spectacole din Sibiu, de Palilula în atmosfera de festival a Sibiului, am aflat
al lui Peter Brook. Emoţionant a fost şi dialogul între la Casa de cultură a sindicatelor, am trăit însă bucuria liniştitul prilej al întâlnirii cu câţiva eminenţi oameni de
marele actor Victor Rebengiuc şi apreciatul rapsod reîntâlnirii cu dansul „de nota zece“, sau, mai precis, spirit, ca Ioan Holender, cel aflat 19 ani la conducerea
popular Grigore Leşe. cu Compania Vertigo din Israel, prezentă pentru a treia Operei din Viena, Jonathan Mills, directorul Festivalului
oară la Sibiu, multipremiată şi elogiată la mari reuniuni Internaţional de la Edinburgh şi numeroşi artişti de
Ca o „replică“ viu colorată şi atât de puternică, încât coregrafice din întreaga lume, care ne-a fascinat, pur şi mare prestigiu profesional, cum sunt coregraful Gigi
invada întreg centrul oraşului, strecurându-se însă şi simplu, prin rafinamentul semnificaţiilor şi virtuozitatea Căciuleanu, regizorul Mihai Măniuţiu, în calitate de
în casele oamenilor, îşi făceau simţită prezenţa mult execuţiei din cele două spectacole cu Mana (Lumina scriitor, dramaturgul Matei Vişniec, într-un savuros
înţelepciunii) şi Null (Momentul zero), după care monolog autobiografic, dar şi criticul de teatru George
aprecierile noastre entuziaste au îmbrăţişat şi spectacolul Banu, un permanent şi excepţional colaborator al
trupei franceze „Ballet Actuel“ , cu In derivă. festivalului, care ne-a oferit volumul domniei sale
intitulat Cortina, sau fisura lumii sub semnul unei
Cine se teme de Palilula? ispititoare paralele între teatru şi pictură. La una dintre
Pentru prima dată de-a lungul celor 19 ediţii, conferinţele de presă ne-am putut întâlni şi cu Silviu
Festivalul sibian ne-a dat întâlnire şi cu cea de-a şaptea Purcărete, regizorul incitantului spectacol cu Călătoriile
artă. Mai întâi au fost câteva pelicule cu puternică lui Gulliver, care, întrebat despre mesajul creaţiei sale,
încărcătură documentară şi culturală. Mă refer la filmul a răspuns în stilul binecunoscut de cei obişnuiţi deja
realizat de TVR Cinema cu titlul Prin gânduri şi imagini. cu marea sa „pasiune“ pentru conferinţe şi interviuri:
Liviu Ciulei scenograf (2005), prezentat la un an de la „Mesajul este simplu, să citiţi cartea!“ Cred că invitaţia
moartea marelui artist şi om de cultură. Mă gândesc trebuie luată în serios, căci şi astăzi, la peste două luni
totodată la Akropolis, film realizat de Jerzy Grotowski, de la premieră, aud adeseori comentarii la pelicula cu
după o piesă a poetului şi pictorului simbolist Stanislaw pricina din partea unor interlocutori altfel serioşi, „cu
Wyspianski, creaţie în care izvorul biblic îşi află noi studii superioare“, care nu numai că n-au citit cartea,
conotaţii dramatice, cu trimitere directă spre lagărele de dar, n-o să credeţi, nici n-au văzut filmul! Cel puţin
exterminare, omagiind puterea de rezistenţă şi demnitatea informaţiile şi opiniile noastre despre cele întâmplate
unei colectivităţi crunt încercate de istorie. Acestora li la FITS izvorăsc de la locul faptei, adică în cunoştinţă
s-a adăugat un film-parabolă al regizorului belgian Jan de cauză, cum se spune, sunt mărturisiri din miezul
Lauwers, Jocul peştişorilor de aur (2002), deloc străin celor zece zile de festival, dintre care nouă au fost
de mesajul peliculei semnate de Grotowski. mângâiate... „de ploaie şi de vânt“, aşa ca în celebrul
Publicul sibian aştepta însă cu nerăbdare să cunoască cântec al Bufonului, din A douăsprezecea noapte...
evenimentul care a bulversat atenţia opiniei publice şi a
sădit o „sămânţă de scandal“ în grădina cineaştilor de Erată: Fotografiile de la pp. 26–28 din nr. 6/2012 al revistei
la noi din ţară. Am revăzut astfel Undeva la Palilula, aparţin lui Florin Chirea şi Maria Ştefănescu.

Mihaela CHIRIŢESCU

I. L. Caragiale – teme de licenţă
Î n cadrul proiectului „Studenţii noştri pot oferi
mai mult“ iniţiat de Universitatea din Craiova, Spectacolul a debutat cu schiţa Bubico în care s-au C. Dolea în rolul unui Chiriac care se lasă sensibilizat
absolvenţi ai promoţiei 2012 din cadrul făcut remarcaţi Vlad Popescu interpretând „mumos“ de rugăminţile Vetei pe care fie o strânge cu tandreţe
rolul unui Bubico dovedind că „are instinct“. „Tăvălit, în braţe, fie o tachinează sau o dojeneşte impunător.

Departamentului de Arte al Facultăţii de Litere au reuşit leşinat, moale ca o cârpă“, răsfăţat şi grijuliu – ipostaze Un Chiriac cu ceva tendinţe rock’n’roll care îi cântă

să impresioneze spectatorii prezenţi în 14 iunie pe interpretate de Vlad Popescu − Bubico mârâie arţăgos Vetei (Mihaela Nicolae), folosind un acompaniament

esplanada Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ pentru a la oricine se apropie de cocoana (joviala şi fâşneaţa rudimentar. Lui Alexandru Măndoiu îi putem distinge

viziona spectacolul intitulat Educaţiunea sentimentală Ruxandra Radu care îşi face apariţia pe scenă învârtind expresivitatea şi energia scenică şi în rolul lui Nae

la vite. O serbare şcolară regizat de Alina Rece şi Edith cu elenganţă o umbrelă) care îl înveleşte şi îl „mângâie alături de Sara Ciuculete (Miţa). El se impune în faţa

Noferi. cu toată duioşia“. cocoanelor (Sara Ciuculete – Miţa Baston şi Tatiana

„Soţietatea Naţională Dramatică Rurală Cocioc“ şi-a În acorduri de muzică ritmată, „le Formidable“ Ciorbă – Didina Mazu) care se smotocesc pe scenă.

organizat serbarea şcolară în mod inedit cu tinerii actori Domn’ Goe depăşeşte tiparele clasice în interpretarea În rolul lui Niţă Hoţopină, magicianul, Ionuţ Marcu

ce au interpretat diverse roluri din opera lui Caragiale. vioaie a lui Alin Călinescu. Ca şi spectator, nu ai încântă cu magiile lui.

Probabil că nu întâmplător spectacolul face parte din cum să nu te întorci măcar o clipă cu gândul la anii Andreea Gheorghe în rolul Ancuţei Fleaşcă, Eva

programa de licenţă a actorilor absolvenţi. Este modul copilăriei atunci când Goe animă scena plimbând un Ştefănescu în rolurile Ziţei şi al Ilincăi Zîmbatu,

în care cele două regizoare le-au oferit posibilitatea să căluţ de plastic pe care mai apoi îl învârte frenetic în Ruxandra Enache în rolurile Zamfirei Zîmbatu şi al

îşi joace rolurile în propria serbare de final de prim ciclu aer. Vlad Popescu interpretează cu naturaleţe rolul unei Tincuţei, Ruxandra Radu în rolurile Sultănica Pîrţan,

de studii de teatru. Şi nu au făcut-o deloc rău, actorii au mam’mare, îmbracată în dantelă albă, prevăzătoare în Lucsiţa, Măndica, au demonstrat plăcerea interpretării

demonstrat că şi-au luat în serios profesia pe care au ceea ce îl priveşte pe Goe, având în săculeţ şi un beret pe scenă. O generaţie de tineri actori care promite…

ales să o practice. tot din uniforma caconierii „le Formidable“. Rolul

Tanti Miţa al Tatianei Ciorbă i-a pus în valoare calităţile

interpretative precum expersivitatea şi mobilitatea.

Mamiţa (Mihaela Nicolae) îi spune lui Goe, aşa ca pe

vremea ei, „marinel“, şi îl ademeneşte cu ciucalată.

Cosmin Dolea (Lache), Dragoş Teodorescu (Mache),

Alexandru Măndoiu (Tache) au schimbat puţin registrul

interpretând cu „manieră“. „Parolă de onoare“ că Dragoş

Teodorescu are timbrul vocal şi expresivitatea adecvată

personajului Mache. Energic şi creativ, expresiv şi

îndrăzneţ în rolul lui Lache, Cosmin Dolea joacă fără

„cusur“, deloc „fleacuri“, demonstrând maturitate în

interpretare.

Schimbând cu uşurinţă registrele, îl regăsim apoi pe

28 Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 Scrisul Românesc Poezie
Eseu
Valeriu CÎMPEANU
Cetăţeanul
literar-artistic George
STANCA

Poeme Generaţia mea, generaţia

Autoportret discretă − Ion Zubaşcu
L -am cunoscut în biroul meu de la „Flacăra“,
M-apucasem să-mi pictez sufletul prin 1973. Venise, era către iarnă, îmbrăcat spunea aşa fiindcă era căsătorit cu... moaşa satului) la
să-l văd mai bine cum arată în straie maramureşene, cu o straiţă uriaşă care venea toată lumea să-l vadă, să-l asculte, să se
dar nu găseam culori potrivite fotografieze. Repet, ce te atrăgea la Moşu, era acelaşi
erau toate prea roşii şi-nnegrite
plină. Din ea a scos − eu făceam secretariat, mai ales lucru care a funcţionat şi la Ion Zubaşcu: graiul conservat
Am luat puţin albastru de pe cer
un pic de roz din curcubeul din zare mu­zical la Cencalu − o ...mapă diplomat plină cu ma­ azi numai de Grigore Leşe, care are muzicalitatea aia
că tocmai plouase şi iarba crescuse
dar vai, şi iarba plângea sub picioare nuscrise şi desene ale copiilor, mai toţi geniali, de la ancestrală. Dealtfel, mi se spunea că e cea mai veche

Sindrom şcoala din Bogdan Vodă unde era profesor de română. „limbă“ română. Apropiată de latină, prima probă e

Gata, mi-am zis, nu se mai poate Ţinuta lui neaoşă l-a fascinat şi pe Adrian Păunescu, celebrul rotacism „serin“ venit direct din „serenus“...
arunc creionul şi scrisul cât mai departe
să nu mai aud de-atâtea cuvinte deşarte care i-a pus pe coperta revistei o poză superbă, aşa cum Zubaşcu m-a invitat prima dată, am fost apoi de
să-ncerc măcar o clipă să fiu fericit
crezând că pentru asta am fost hărăzit era Zubi, cu straiţa pe spate şi cuşma pe cap... zeci... de un Revelion la el în Dragomireşti, unde locuia

Dar hârtia îmi strigă în faţă ţipând cu părinţii şi cu sora sa. Mi s-a repartizat camera de la
Nu, nu m-arunca de-acum
Mai am atâtea să-ţi spun ... drum, cea de zestre. Eram învelit cu o dună superbă,

Simbioză aşa am aflat ce e aia. Lucru care mi-a dat ideea să fac

Ce noapte adâncă îmi respiră privirea un dicţionar uzual, ad-hoc de „maramureşenisme“.
ce hău îmi dilată uimirea
ce nemargini îmi aleargă gândul Vai, ce drag îmi era, voiam să le fur graiul... Probabil
cine‐mi împrumută Strigătul
dincolo de orişice începuturi că şi această iubire a mea faţă de Ardeal, m-a împins
înmugurind tăcerea cea fără de margini
printre căi lactee... în braţele unei... sălăjence. Dar nu una oarecare ci din
Cine mă fură de timp şi de mirare
încotro zbor fără încetare, satul lui Simion Bărnuţiu. Prin urmare mi-a făcut şi
de ce mă caut dincolo de zare
de ce văzul mă despoaie de strigăt doi „bărnuţi“ mici... atenuând anatema falsă că aş fi la
dincolo de întâmplare ...
De ce stelele îmi împrumută văzul origini un conlocuitor brunet al Giuleştiului...
străluminând adâncuri
Şi de ce, Doamne, Infinitul Acesta Ion mi-a descris cu o plăcere inimaginabilă spiritul
ce‐l ţin în palmă, se hrăneşte cu mine,
devorându‐mă Toth … maramureşean. Mi l-a relevat. Etnografic, folcloric,

SMS lingvistic, istoric, cu graiul şi cântecele lui. Apoi, el avea

Mai am, iubito, destule să-ţi spun o chitară, la care nu excela, dar cu care se acompania
despre ce a fost şi e şi-acum
dar nu găsesc cuvinte potrivite Ion Zubaşcu corect cântând colindele locului. O spun cu gura mare
mi-s clipele prea mult jertfite
a adevărului uşor ascuns: Ion Zubaşcu este primul
Degeaba vreau să le adun
să le trezesc la viaţ-acum Nu mai spun că numerele următoare au fost pline care a introdus în muzica folk cântecul maramureşean
în roz de trandafiri şi de parfum
crezând că tot ce a fost mai este de poemele elevilor lui Zubi. Ca profesor, el făcea un nefardat. El e Tătuca, Naşul, Iniţiatorul, Pionierul,
dar vine, iată, sara de pe creste
furându-ne-n departe, fără veste ... fel de literatură prin sugestie. Le vorbea copiilor despre cum vreţi... V-o spune secretarul muzical al cenaclului

SMS 2 Eminescu, Geo Bogza (!!!), apoi le dădea compunere care l-a şi propus şi l-a şi adus pe scenă... Să fie clar!!!

Să fiu sincer, iubito şi acum pe subiect. Ieşeau nişte minuni de texte din mintea Ceea ce cânta el singur, şi cu un grup de eleve din Valea
aşa cum sunt de când mă ştiu
eu te-am iubit ca un nebun incitată de profesor, a copiilor. Normal că toate astea, Izei, plus sora sa, era etno-folk. Apoi au venit, mult mai
chiar exilat şi în pustiu
plus lecţiile estival/autumnale ţinute neconvenţional, în târziu, au apărut Ducu Bertzi maramureşan de oraş, din
Dar mă întreb stupefiat
de nu cumva m-am înşelat mijlocul naturii nu erau specifice sistemului represiv, ci Sighet!, şi Ştefan Hruşcă, adus împins de Zubaşcu spre
şi tot ce-a fost e-o ironie
ca tot ce-a fost să nu mai fie ... mai mult erau taxate ca revoluţionare. Ba, reacţionare. Cenaclul Flacăra şi către gloria-i ulterioară. E un adevăr

A chiar avut de suferit pentru nonconformismul lui pe care nu trebuie să-l uităm în raportul descoperirii

profesional. „Auzi tovule, să nu ţină el cont de programă, cântecului ritual maramureşean „post-petreuşan“ de

ce blasfemie!?“ Ştiu astea de la sursă, mătuşa mea către publicul românesc.

Crăciun Domnica fiind atunci inspector şcolar la judeţ. Zubaşcu era un spectacol uman. Pregătit cu cântecele,

Absolvent al Institutului din Oradea − magna cum cu documentarul vocal al Maramureşului, cu folclorul

laudae, mi s-a spus − Zubaşcu l-a avut printre profesori, recitat. Căci dacă până atunci lumea venea la Moşu

pe viitorul critic literar şi al regimului comunist, ca la urs, între timp şi el devenise, ...obiectiv turistic

disidentul, şi după revoluţie, primul preşedinte al TVR; frecventat de alde Ion Alexandru, Marin Sorescu… pe

apoi ambasadorul la New York, la ONU şi la Washington, traseele de vară. Ironizându-l, lucru care nu-i plăcea

bunul meu prieten Aurel Dragoş-Munteanu. mult, îi spuneam că pe acolo circulă zicala: „Ai fost

Apariţia lui Zubaşcu în mediul acela urban, într-un în Maramureş şi nu ai trecut pe la Zubi, n-ai văzut

Bucureşti trist şi rece, m-a fermecat pe loc cu aerul lui nimic...“

frust, simplu. Şi cu o naivitate pe care am bănuit-o a (va urma)

fi jucată, dar care era atât de

reală că te dezarma. Asta,

neînsemnând că în lu­crurile

esenţiale şi foarte per­sonale

nu era cuprins de se­cre­to­ma­

nia şi absenteismul di­simulat

specifice nu numai mara­

mureşenilor ci mai tu­turor

ardelenilor. Vă spune sub­

semnatul: o „victimă“, ex­pert

de 30 de ani vechime. Prin

că­sătorie...

Ion iubea literatura, lec­

tura şi scrisul mai mult decât

orice. Avea prietenii literare

puternice. Şi am aflat că

era adesea vizitat de lume

bună ...din cultură. Acolo, în

Maramureş, era vestit chiar

primarul din Bogdan Vodă

cu supranumele Moşu (i se Nicolae Ţone, Constanţa Buzea, Paul Aretzu şi Ion Zubaşcu

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 29
Dinică CIOBOTEA

Academicianul Dinu C. Giurescu
omagiat la Craiova

Î n ziua de 28 iunie a.c., în „Sala Albastră“ Profesorul universitar Dan Claudiu Dănişor, rectorul pe o condiţie de participare conştientă a naţiunii române
a Universităţii din Craiova, academicieni, Universităţii din Craiova, în cuvântul său de deschidere sa- la mişcarea prin timp a lumii, încheindu-şi discursul cu
u­niversitari, oameni de litere, cercetători, pro­ luta prezenţa academicianul Dinu C. Giurescu menţionând speranţa că pe viitor „cadrele didactice şi cetăţenii trebuie
fesori şi studenţi, dar şi de reprezentanţi ai instituţiilor de că relaţia acestuia cu Bănia „durează de peste patruzeci de să se implice activ în schimbări prin scrisori şi petiţii pentru
guvernare locală, municipală şi judeţeană au participat la ani. Oamenii din oraşul nostru, reprezentativi pentru cel îndreptarea stării de fapt“.
un eveniment de cinstire a distinsului profesor şi istoric, puţin trei instituţii culturale şi ştiinţifico-academice şi-au
academicianul Dinu C. Giurescu, cu prilejul împlinirii a intersectat activităţile intelectuale cu Domnia Sa, reuşind *
85 de ani. să impună şi să multiplice poziţiile deosebite ale Craiovei
Alocuţiunile invitaţilor şi prezentarea volumului şi Olteniei în istoria neamului, în cele mai importante sin- Volumul omagial intitulat Destin de istoric, după un
omagial Destin de istoric. In honorem Dinu C. Giurescu teze şi monografii tematice. admirabil, ca expresie, mesaj al profesorului universitar
au atins, din toate punctele de vedere − ţinută, forţă şi dr. Ion Dogaru, membru corespondent al Academiei
valoare, coordonatele unui act cultural de referinţă pentru Prin poziţiile de mari istorici ale lui Constantin C. Giu- Române, ne dezvăluie un cursu honorum zbuciumat al
prezent şi viitor. Tot aşa de important este şi faptul că cele rescu şi Dinu C. Giurescu, Editura „Scrisul Românesc“ a academicianului Dinu C. Giurescu şi o istorie a neamului
petrecute la Craiova îşi revendică sorgintea într-o relaţie primit impulsul noului drum de prestigiu în cultura română Domniei Sale tot aşa de frământată, încât am putea zice că
continuă de peste un secol şi jumătate, de pe vremea a anilor ’70 din secolul trecut, atunci când mari probleme Istoria Românilor în lungimea mileniilor se reabilitează cu
când intelectualitatea craioveană îşi exprima atitudinile ale istoriografiei româneşti şi-au găsit împliniri tipografice, povestea sa de viaţă înscrisă într-un crâmpei de timp.
şi idealurile în conlucrare cu Bogdan Petriceicu Hasdeu în ciuda aprigei cenzuri comuniste, prin lucrări de referin-
ţă, până astăzi, despre formarea şi continuitatea poporului În primele o sută de pagini ale volumului, 16
(în anii ’70 şi ’80 ai secolului al XIX-lea), Nicolae Iorga român în epoca de început a Evului Mediu. academicieni şi profesori universitari, prieteni şi istorici
(prin intermediul revistei „Ramuri“ după anul 1905) şi din toate marile centre universitare şi academice din
Constantin C. Giurescu (în anii ’70 ai secolului trecut). Primăria Municipiului Craiova a evaluat relaţia cu is- ţară semnează mesaje aniversare, amintiri, destăinuiri şi
toricul Dinu C. Giurescu, onorându-l şi onorându-se pe ea, aprecieri elogioase, de mare armonie verbală, eleganţă şi
În ultimele decenii, relaţia aceasta, ca punte între în acelaşi timp, cu titlul de Cetăţean de onoare. Şi s-a îm- concordanţă a enunţurilor cu faptele.
Craiova şi capitala ţării, s-a legat de numele celor mai plinit omagiul către Domnia Sa de către Universitatea din
reprezentativi istorici din contemporaneitate − Dinu C. Craiova, atunci când i-a conferit titlul de Doctor Honoris În partea a doua a volumului, Dedicatoria, 43 de studii
Giurescu, Dan Berindei şi Ştefan Ştefănescu. Causa (22 noiembrie 2002). şi articole, rezultate din explorarea arhivelor, confirmă şi
consolidează două aspecte istoriografice de mare interes
Totdeauna, asemenea momente reţinute ca repere în Acum, la ceas aniversar, comunitatea universitar-aca- pentru Istoria Românilor, înglobând aria de cultură
dinamica culturală naţională s-au bazat pe conexiunea demică din Craiova a găsit prilejul nu numai să-şi exprime naţională şi europeană modernă.
spiritelor care au dimensionat şi redimensionat trăsăturile omagiul său afectuos, dar să şi consolideze, la nivel insti-
de independenţă şi identitate ale românilor din partea de tuţional, o relaţie cu adevărat frumoasă şi fructuoasă, de În ansamblu, cartea este mai mult decât o sumă de
Românie zisă Oltenia. colaborare, în care formatorul a fost domnul academician studii. Tema fundamentală o reprezintă unitatea neamului
Dinu C. Giurescu, iar discipolii săi craioveni au creat teme românesc ilustrată în tot cuprinsul său dinspre două studii
Evenimentele trec şi se închid între pagini de cronică. şi opere prin care au adunat suficiente atuuri în recunoaş- ale acad. Ştefan Ştefănescu şi IPS Irineu, Mitropolitul
Numai că oamenii le trăiesc, iar istoricii le consemnează, terea unei şcoli istorice distincte. În psihologia noastră, Olteniei, membru de onoare al Academiei Române, despre
mai întâi, ca povestiri şi, apoi, în aspra judecată a legitimei unde olteanul şi-a manifestat fără îngrădire independenţa Mihai Viteazul, personajul simbol în jurul căruia se dezvoltă
lor desfăşurări sau a slujirii ideii de dreptate socială. De şi demnitatea, s-au întâlnit două spirite curate, pure şi pu- şcoala istoriografică de la Craiova. Fragmente de istorie
multe ori, istoria rememorează mai mult cu ardoarea ternice în tot ceea ce conştiinţa naţională poartă ca forţă şi din epocile modernă şi contemporană, unele sintetizante,
prezentului fierbinţeala momentului de întâlnire cu tărie în deplinătatea termenului şi în fiinţa fiecăruia. altele concrete, punctuale şi inedite prin informaţiile
timpul. Ca să nu cădem în ispita acestor aprecieri, vom documentare, sunt tot atâtea rostiri de adevăruri despre
înscrie momentul aniversar prilejuit de împlinirea de către Invitaţi speciali la acest eveniment au fost Dan Berindei istoria noastră recentă, cea prea puţin cunoscută din pricina
academicianul Dinu C. Giurescu a 85 de ani de viaţă între – vicepreşedintele Academiei Române, Alexandru Vulpe unei cronologii apropiate zilelor noastre.
acţiunile conlucrative a mai multor instituţii culturale şi – preşedintele Secţiei de Istorie-Arheologie a Academiei
ştiinţifice din ţară precum Academia Română prin Secţia de Române, Ion Dogaru – membru corespondent al Academi- Cartea Destin de istoric este o veritabilă contribuţie is­
Istorie-Arheologie şi Institutul de Cercetări Socio-Umane ei Române şi ÎPS Irineu Popa – Mitropolitul Olteniei, dar toriografică, o prea frumoasă lucrare editorial-tipografică
„C. S. Nicolăescu-Plopşor“, Universitatea din Craiova şi reprezentanţii oficiali ai administraţiei judeţului Dolj: (Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2012, 719 p.) şi
prin Facultatea de Teologie-Istorie-Ştiinţe ale Educaţiei şi Ion Prioteasa – preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, şi o bună supramăsură de recunoştinţă şi preţuire pentru
Facultatea de Drept, Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Lia Olguţa Vasilescu – primarul Municipiului Craiova. Cu profesorul-academician Dinu C. Giurescu, cel care
Aristia Aman“ sau Facultatea de Istorie din Bucureşti. toţii au ţinut să transmită mesaje de felicitare şi preţuire continuă dinastia istoricilor Giurescu, unici în cultura
sărbătoritului. românească.

În cuvântul său, istoricul Dinu C. Giurescu a ţinut să
transmită din experienţa vieţii însemnuri pentru crearea
unui sistem de învăţământ modern, capabil în expansiunea
culturală a zilelor noastre să modeleze spiritele tinere, ca

Sala Albastră – Universitatea din Craiova

30 Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 Scrisul Românesc Cronică literară
Rodica GRIGORE

O lume răsturnată

Considerat de Carlos Fuentes de nenumăratele complicaţii de-a dreptul între cei normali şi cei însemnaţi de de la început şi până la sfârşit, sub semnul
„autorul unuia dintre cele baroce ale textului de faţă, Donoso a diformităţile care îi individualizează şi monstruosului şi al excepţiei de la orice
mai bune romane nu doar ale dorit şi să ofere cititorului (desigur, în îi singularizează. Peñaloza însuşi va fi regulă etică ori estetică. În acest cadru,
literaturii latino-americane, ci ale întregii mod indirect) o imagine simbolică a redus, treptat, la statutul de „Mutulică“, nici povestea sarcinii considerate iniţial
literaturi contemporane, Obscena pasăre societăţii chiliene contemporane lui, aşa cum i se şi spune, el devenind miraculoase a lui Iris Mateluna, una
a nopţii“, fiind unul dintre membrii cu toată ipocrizia ce o caracteriza în din scriitor aspirant simplul obiect de dintre orfanele adăpostite în casă şi care,
marcanţi ai generaţiei celebrului „boom“ ciuda permanentei şi mult clamatei amuzament al orfanelor şi călugăriţelor de fapt, poartă copilul lui Mutulică, nu
al anilor ’60–’70 (şi, în paranteză fie obsesii a sincerităţii. Imposibil de redus adăpostite în Casa Exerciţiilor Spirituale, mai pare incredibilă, ci perfect adaptată
spus, chiar creatorul acestei sintagme la un singur nivel ori fir epic, romanul creată ea însăşi, asemenea mitologicului acestui loc afectat de ruina fizică, semn,
ce apare în titlul eseului său din 1972, Obscena pasăre a nopţii structurează o labirint, pentru a adăposti şi a ascunde desigur, al degradării profunde ce
Historia pesonal del „boom“), chilianul altfel de imagine a lumii faţă de aceea un monstru. Nu Minotaurul, de astă dată, afectează moravurile unei lumi aflate
José Donoso nu s-a bucurat de faima cu care alţi scriitori latino-americani ai ci replica sa latino-americană, adică într-o accentuată descompunere.
ultimelor decenii ne-au obişnuit. Căci fiul lui Azcoitía, monstruos, la rândul
uriaşă a lui Gabriel García Márquez sau avem de-a face, în paginile acestei său. Iar pentru a nu se simţi diferit, în Nu e o surpriză, aşadar, că multe
a lui Mario Vargas Llosa, rămânând, cărţi, cu o lume de coşmar, veritabil jurul lui este adunat un întreg univers dintre întâmplările bizare sau frizând
însă, un scriitor excepţional, fără de spaţiu predilect al fiinţelor diforme şi al bolii, al excepţiei, al diformităţii. absurdul care sunt relatate pe parcursul
care panorama prozei continentului sud- marcate de tot felul de dizabilităţi şi unde Astfel că lumea reală, cea adevărată, cărţii ţin de domeniul lui „se spune
american şi a epocii noastre în ansamblu normalitatea fizică şi psihică devine, este izgonită în spatele zidurilor casei ce că...“, „lumea zice că...“, însuşi Peñaloza
ar fi imposibil de conceput. treptat, excepţia, nu norma. Astfel că pare, deci, veritabilă cazemată şi nouă nefăcând altceva decât să înregistreze
cel care încearcă să relateze labirintica versiune a unui Castel kafkian unde poveştile altora, temându-se că într-o
Opera lui Donoso este, de la înce­ istorie a familiei Azcoitía şi a la fel de cu adevărat nimeni nu poate pătrunde. astfel de lume capacitatea lui însuşi de
puturile sale reprezentate de romanele labirinticei Case de Exerciţii Spirituale Cu toate acestea, fascinaţia celor care a crea poveşti originale ori mai mult sau
Coronación (1960) sau Un lugar sin a Încarnării din Chimba, şi anume trăiesc în interiorul zidurilor faţă de mai puţin adevărate a încetat să se mai
límites (1965) şi până la extraordinara fostul servitor şi secretar al stăpânului lumea exterioară nu poate fi înăbuşită poată manifesta.
şi luxurianta construcţie narativă din
El obsceno pájaro de la noche (1970), José Donoso Fiecare personaj dă senzaţia că este
plasată pe de o parte sub semnul influenţei captiv în propria sa lume, în micul lui
excelent asimilate a lui Henry James, pe don Jerónimo de Azcoitía, Humberto complet, la fel cum nici dorinţa celor din univers aberant din care nu există cale de
care scriitorul chilian l-a privit mereu Peñaloza, devine el însuşi alienat, iar din exterior de a pătrunde în acest univers scăpare, iar unica speranţă a lui Peñaloza
drept marele său maestru şi, pe de alta, narator implicat şi protagonist activ se secret nu are cum să fie anulată. De aici este, de la un moment dat încolo, aceea
a importanţei pe care autorul o dădea va transforma în scriitor ratat, incapabil permanentul vis-fantezie, uneori chiar cu de a încerca să construiască, fie şi prin
tradiţiilor folclorice şi mitologiei ţării să mai pună în ordine nenumăratele accente net erotice, chiar dacă e vorba discursurile altora pe care şi le asumă
sale, de care a fost întotdeauna profund variante ale adevărului la care ajunge şi de cele mai multe ori despre un eros ca fiind ale sale, veritabile realităţi
legat, în maniera realismului magic, pe alegând, ca soluţie finală, doar să aşeze maladiv şi aberant (de pildă, obsesia lui paralele care, chiar dacă nu pot înlătura
care, însă, l-a practicat cu o originalitate cap la cap poveştile, istoriile şi relatările Humberto pentru Inés, soţia superiorului monstruosul realităţii Casei Exerciţiilor
a formulei narative şi a expresiei absolut paralele ale unor fapte disparate care ar său) al schimbului de roluri, al înlocuirii, Spirituale, pot încerca măcar să o exprime
unice în contextul prozei secolului urma ca, in extremis, să ofere un soi de al substituirii realului şi normalului cu într-un alt mod, prin intermediul unor
trecut. substitut de adevăr şi, deopotrivă, de monstruosul. discursuri paralele, chiar dacă sunt menite
substitut al lumii normale, câtă vreme să rămână pentru totdeauna subordonate
Capodopera sa rămâne, fără îndoia­ Casa de Exerciţii Spirituale nu va mai fi Vor fi puse, deci, indirect, faţă în versiunii oficiale a adevărului impus de
lă, romanul Obscena pasăre a nopţii, altceva decât imaginea tuturor spaimelor faţă, imaginea adevărului, înţeles drept familia Azcoitía.
rec­ eptată superlativ în întreaga Americă omeneşti, a celor mai întunecate temeri, construct verbal al realităţii, şi adevărul
Latină imediat după apariţie, creaţie axis mundi pe dos şi oglindire a unei fiecărui personaj în parte, în cadrul Limita dintre real şi fantastic este,
im­presionantă şi extrem de complexă, realităţi familiare în răspăr. unei naraţiuni arborescente, cu note na­ astfel, din ce în ce mai greu de observat,
mizând pe mai multe linii ale subiectului, turaliste, alegorice şi realist-magice. De­ mai cu seamă prin accentul pe care
pe o excelentă tehnică a punctului de La nivel simbolic, avem de-a face şi loc întâmplător, ameninţarea la care se José Donoso îl pune pe iraţionalitatea
vedere şi pe un ansamblu de voci narative cu încercarea lui Donoso de a exprima gândesc cu toţii este Imbunche (monstrul desprinsă parcă de-a dreptul din literatura
ce determină un discurs polifonic ab­ realitatea de ansamblu a fenomenului devenit, în folclorul chilian, imagine a gotică a secolului al XVIII-lea ce domină
solut remarcabil, punând sub semnul social chilian prin intermediul decăderii maleficului prin excelenţă), care provine manifestările pe care le au în cele mai
întrebării capacitatea fiinţei umane de a şi degradării tot mai accentuate a unei din copiii nevinovaţi răpiţi de vrăjitoare, (aparent!) obişnuite momente locuitorii
ajunge vreodată la adevărurile ultime şi familii altădată de vază, marcată, însă, cărora, după ce le sunt cusute toate Casei.
definitive. de eşecul unei căsnicii în care niciunul orificiile naturale ale corpului, le este
dintre protagonişti, Inés si Jerónimo, nu menit să păzească comorile ascunse. După cum autorul a afirmat în repeta­
Desigur, dincolo de pretextul epic şi se mai simte împlinit şi de permanentele Metaforă, fără îndoială, a imposibilităţii te rânduri, fiinţele decrepite şi marcate
schimburi de roluri (nu însă şi de stabilirii unei reale comunicări între de povara vârstei care sunt adăpostite
caracteristici!) între stăpâni şi servitori, oameni în mijlocul unui univers plasat, în Casa Exerciţiilor Spirituale semnifi­
că elementele reacţionare şi retrograd­ e
de care societatea chiliană nu reuşea să
scape sau să se dispenseze, acestea sfâr­
şind prin a alcătui o puternică alianţă ce
transformă Casa într-un veritabil spaţiu
infernal, replică peste timp a Infernului
dantesc şi a cercurilor sale din care nu
există scăpare.

De aici, fără îndoială, şi viziunea
sum­bră cu privire la viitor, conside­rat im­
posibil de întrevăzut şi chiar ame­ninţarea
cea mai mare pe care personajele o pot
concepe, prinse cum sunt într-un soi de
prezent etern care le supune damnării
fără de speranţă.

José Donoso, Obscena pasăre a nopţii.
Traducere şi note de Dan

Munteanu Colán, Bucureşti, Editura
Leda, 2011

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 31

keanos Marcând „Anul Caragiale“, Viaţa ca o poveste, căci textul pulsează – oamenilor care au dezvoltat matematica,
Românească mai publică alte trei liber, accesibil −, din referinţe la viaţa/ dar şi la istoria «mare», naţională şi
Viaţa Românească, nr. 5−6, mai - articole semnate de Florin Manolescu istoria autorului, la istoria matematicii/ universală.“
iunie 2012, este cuprinzătoare (258 pa­ (Caragiale în „exil“, cu un motto: „De
gini) şi publică materiale din mai toate ce?, nene Iancule?“), Elisabeta Lăsconi Poeme semnează Sorin Mărculescu,
genurile şi speciile literare. Se deschide („O scrisoare pierdută“ sub ochiul Petru Ilieşiu, Liviu Dascălu, iar proză
cu editorialul redactorului-şef Nicolae improvizat al psihologului), Dumitru Florin Toma, Dan Stanca, Radu
Prelipceanu, Regele Caragiale, care îşi Radu Popa (Caragiale: ieri, azi, mâine). Ulmeanu. Cronica literară este susţinută
încheie astfel demersul: „Ei, dar ce rege Toate articolele merită citite. de Gheorghe Grigurcu, Rodica Grigore,
mai avem noi, azi, ca să le spună asta Graţiela Benga, Raluca Dună, Viorica
tuturor celor care, prin politica lor şi În următoarele pagini, Marian Dră­ Răduţă, Andreea Răsuceanu, Bogdan
prin afacerile lor murdare, au adus ţara, ghici continuă eseul Spectacolul Marcus, Creţu – ultimii doi referindu-se la proza
din nou, în sapă de lemn? Poate Regele din numărul precedent, cu referiri la feminină interbelică.
Caragiale, căruia, însă, în zadar i-am mai profesorul academician şi volumul său
cere să spună adevărul, că pentru el vii apărut în 2010, când împlinea 85 de ani: Ultima pagină a revistei reproduce
sunt doar cei de-atunci, cei care şi pentru „Cartea, doctă cum nu se mai poate, două necrologuri din partea Uniunii
noi, de altfel, sunt mai vii decât fantomele e şi însufleţită, de citit şi recitit taman Scriitorilor din România şi Asociaţiei
prădalnice de azi.“ Scriitorilor din Bucureşti, prin care
„anunţă cu profundă tristeţe încetarea
din viaţă a eminentei scriitoare şi
traducătoare Irina Mavrodin – pe care
Scrisul Românesc a evocat-o într-un
număr special – şi a istoricului literar şi
traducător Ion Petrică.“

Red.

Florin ROGNEANU

Artistul Marcel Guguianu

Î ncompletareaprofiluluispiritualal Sculptura, ca şi muzica, a existat „Despre Marcel Guguianu circulă ideea de intimitate, lucrările lui Guguianu
lui Marcel Guguianu reproducem înaintea fiinţelor şi înainte de lume.“ în lumea breslei tot felul de snoave. reclamă spaţii mari, aerisite, rolul lor
câteva reflecţii despre arte ale artistului, Boema lui, cordială şi ataşantă, l-a situat părând a fi tocmai umanizarea unor
precum şi consideraţii ale unor critici şi Arta luminează minţile şi adapă mai întotdeauna în preajma literaţilor, geometrii rigide, a unor pieţe sufocate de
scriitori despre artist şi creaţia sa. sufletele cu năzuinţi de înţelegere.“ parteneri exaltaţi şi sclipitori în preajma maşini, ori a edificiilor de beton a căror
unui pahar de vin bun, companioni sobrietate depersonalizată cere neapărat
Gânduri despre artă Despre artist plini de umor sau tristeţi irepresibile, un recurs la suflet. Decorativul şi senzaţia
alimentând un fel de hedonism balcanic de degajare, plină de farmec şi limpezire,
„Arta reprezintă echilibrul între creier „Există sculptori care sculptează pigmentat cu vorbe de duh şi cu întâmplări se păstrează şi în desenele sale pe care
şi inimă, un echilibru determinat de liniştea. Există sculptori care sculptează memorabile. le-am admirat în atelier.“
asimetrii; spaţiul şi alţii violenţa.
Constant, tenace, laborios, a şlefuit Marin SORESCU
Noi, artiştii, gândim frumosul, şi Marcel Guguianu sculptează tandre­ marmura şi bronzul aşa cum i s-a părut
gândindu-l înfrumuseţăm lumea; ţea. El iubeşte marmura albă de Carpaţi, lui că este mai potrivit ca sub incidenţa „Marcel Guguianu se înscrie în zodia
la fel şi pe cea cu nuanţele de mozaic ale luminii, trupurile unor femei tinere să marii dăinuiri, avându-l cap de linie pe
Imaginea corpului omenesc, înfăptuire Munţilor Pentelici. cânte în continua simfonie a dragostei. Brâncuşi, Medrea, Paciurea, Manţu şi
atât de armonioasă şi bine echilibrată a isprăvind cu din nou nemurirea, ceea ce
naturii va rămâne – şi în opinia mea – Sculpturile lui Marcel Guguianu nu se În spaţiul ieşean (remarcabil grupul înseamnă, cu Apostu, Irimescu şi Anghel
aliatul cel mai contestat şi preţuit al artei, odihnesc pe soclurile lor. Ele se detaşează statuar al Fântânii din faţa Universităţii), şi cu toţi cei ce vor sui în eposul neamului
în ciuda ofensivei formelor abstracte; de acestea şi se înalţă într-o dinamică lentă a în San Marino, în Iugoslavia operele românesc.
ascensiunii. Ele sunt suple şi imponderabile semnate de Marcel Guguianu sunt tot
Sculptura, ca şi muzica, a existat asemeni plantelor în plină creştere. Aparţin atâtea pledoarii artistice pentru tipul Marcel Guguianu vine din pietrele
înaintea fiinţelor şi înainte de lume; sculpturii organice pe linia lui Brâncuşi şi a românesc de spiritualitate. De aceea, nu României şi va urca în Munţii Carpaţi,
lui Jean Arp care au inaugurat, la începutul întâmplător, silueta Ciocârlia a devenit al acestei ţări, ca stâncă detunată pe
Arta nu e un sport. Numai în competiţii acestui secol, o sculptură eliberată de emblemă a Diviziei de cultură a Băncii care o vor tăia cu dragoste şi suferinţă
există victorioşi; reprezentarea figurativă şi vexată a Mondiale (Washington).“ toţi sculptorii viitorimii numiţi de
realităţii pentru a preconiza o artă liberă de Dumnezeu.
Spiritualizez materia din mângâieri şi toate detaliile inutile şi bazată pe conştiinţa Valentin CIUCĂ
mânuiesc dalta cu sufletul. Dalta mea nu formei pure …“ Marcel e de marmură, de cântec şi vin
sapă clipele, ci le mângâie; „Tandru cântăreţ al femeii, sculptorul băut cu copii din flori. Marcel sunt eu, tu,
Ionel JIANU şlefuieşte îndelung formele, savant el şi noi înşine. Dincolo de frumuseţea
Sculptura mea este, în parte, un imn stilizate şi esenţializate, ce păstrează lui începe răsăritul soarelui şi asfinţitul
adus femeii; însă în lujerul trupului întreaga sugestie lunii. Marcel este singurul sculptor de
carnală. Deşi păstrează în ele căldura şi purpură albă.“

Fănuş NEAGU

„Numeroasele sale expoziţii l-au făcut
recunoscut, în mod fericit, în Danemarca,
Germania, Iugoslavia, Italia, Canada,
Brazilia, Ungaria şi mai recent, la Marele
Salon de la Paris.

Era timpul să se facă cunoscut şi
la New York şi să fie primit aşa cum
se cuvine talentului şi renumelui său
internaţional.“

St. EVREMONT

„New York Times“ / 1989

32 Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Florin ROGNEANU

Răbdarea timpului etern –
Marcel Guguianu

Marcel Guguianu de Sabin Bălaşa a continuat să îi expună sculpturile într-o Expoziţia retrospectivă de la Muzeul minine. Şi-a transformat atelierul de la
perioadă în care opera domniei sale era de Artă din Craiova a dezvăluit pentru Bucureşti într-un adevărat templu pe care
Marcel Guguianu, al pusă la index, a promis ca prima expoziţie prima dată publicului din România, prin în numea „un Bolero ravelian“.
nouălea copil din cei cele 77 sculpturi în marmură sau bronz
unsprezece ai familiei şi 52 de desene selecţionate, amploarea A avut şi şansa ca în cei aproape 90 de
Guguianu se năştea la Bârlad, în 1922, şi unicitatea unui demers artistic început ani trăiţi să îşi organizeze propriul muzeu,
ca un „moldovean forte“. Aşa cum avea în urmă cu peste o jumătate de veac şi
să mărturisească mai târziu, Marcel apreciat peste tot pe mapamond, de
Guguianu ar fi vrut să fie de toate: şi la Napoli la New York, de la Paris la
dirijor, şi actor, şi muzician dar, până la Washington, de la Roma la Ankara şi
urmă, tot meşteşugul sculpturii l-a atras, Sevilla.
aşa cum l-a atras şi literatura şi istoria
Greciei Antice, un Plutarh şi un Herodot, Ieşirile în lume ale lui Marcel
iar peste toate cărţile de mitologie antică, Guguianu au început cu prima expoziţie
personală din anul 1949 şi s-au încheiat cu
marea expoziţie retrospectivă de la Sala
„Dalles“ din Bucureşti, din anul 2007. În
acest parcurs, profesiunea de credinţă a
artistului a fost descoperirea frumuseţii
corpului feminin, cutreierându-i sufletul.
„Subiectele“ sculpturilor sale au fost me-
reu meditaţia, muzica, poezia, nostalgia,
maternitatea şi eternitatea formelor fe-

Nud 1 este vorba de Pavilionul Expoziţional
Marcel Guguianu de la Bârlad, deschis
retrospectivă să o deschidă la Craiova, în publicului în 2004. Stăruinţa şi străduinţa
semn de recunoştinţă şi preţuire pentru „vrednicilor bârlădeni“ avea să fie pentru
specialiştii acestei prestigioase instituţii oficialităţile din Moldova asemănătoare
culturale. Şi s-a ţinut de cuvânt, fiind cuvintelor lui Lăpuşneanu „Dacă voi nu
sprijinit în organizarea expoziţiei de mă vreţi, eu vă vreau“.
cunoscutul om de cultură, domnul Mihai
Oroveanu, pe atunci director al Artexpo Opera sa sculpturală s-a născut din
Bucureşti, alături de care artistul şi-a numeroase clipe de nelinişte ce i-au marcat
făcut selecţia lucrărilor. viaţa devenind mai târziu conştient de
faptul că există o putere care îi călăuzeşte
În acelaşi an, se constituia Fundaţia paşii creaţiei, „o putere de ordin absolut
„Marcel Guguianu“, cu scopul de a spiritual“, pe care o dezvăluia astfel:
încuraja artiştii români, iar Forul Craiova „pentru mine Dumnezeu stă în toate“. Şi
al fundaţiei avea să atribuie timp de tot domnia sa declara: „Am fost pieziş
şase ani consecutiv premii şi distincţii morţii, pieziş vieţii confortabile, pieziş
artiştilor craioveni, primul dintre aceştia chiar marmurei şi bronzului.“
fiind pictorul Victor Pârlac.
Acum, la despărţire, suntem convinşi,
Balerina bădie, vei avea tot timpul din lume să
Nud cutreieri Ceahlăul şi să te închini acestui
Biblia. Şi, ca orice moldovean get-beget, „altar al Carpaţilor“, având drept fundal
întâlnirea cu opera lui Creangă a fost sonor muzica lui Enescu.
„revelatorie“ prin plinătatea ei de viaţă,
adevărată „fojgăială“. Abonamente la Scrisul Românesc

În septembrie 1996, când se des- Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ şi veţi avea un prieten apropiat.
chidea la Muzeul de Artă din Craiova Abonamentele se pot achita la sediul revistei sau în contul: RO03BRDE170SV21564261700,
prima Expoziţie retrospectivă Marcel
Guguianu, mulţi artişti s-au întrebat de Agenţia Mihai Viteazul, Craiova. Informaţii despre revistă primiţi la tel.: 0722.75.39.22.
ce maestrul a ales Craiova pentru această Costul unui abonament lunar este de 5 lei la care sunt incluse taxele poştale.
importantă expoziţie şi nu Iaşul, Vasluiul
sau Bârladul, oraşul său natal. Explicaţia Dalida
ne-a oferit-o artistul însuşi în cuvântul
de deschidere la vernisaj. Pentru faptul
că după anul 1976 Muzeul de Artă din
Craiova a fost singurul din România care

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 32 pag. – 3 lei 07

SR

ScrisuRl omânescSR Scrisul Românesc Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 1

Serie nouă Anul XI Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 7 (119) 2013
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCS

Florea FIRAN

Traian Demetrescu

Traian Demetrescu de Virgil Lişteveanu Poet, prozator şi gazetar cu foto şi coperta volumului Intim: „Traian
renume în epocă, precursor Demetrescu, fiul svelt al unui cârciumar
„Traian Demetrescu e dintre primii poeţi cu «nervi» şi «fiori»..., e un pre­ al simbolismului românesc «butoiu de grăsime» din Craiova..., era
şi partizan al idealurilor socialiste, Traian tuberculos şi asta îl făcea exuberant şi tăcut,
cursor al simbolismului în acea formă a sentimentalismului lugubru pe care o va Demetrescu se formează sub patronajul în alternanţă. Se afirmă că ar fi prezentat
literar al lui Macedonski şi sub influenţa un amestec «de puritate feciorelnică...» şi
dezvolta cu douăzeci de ani mai târziu Bacovia.“ G. Călinescu creaţiei eminesciene, opera sa exercitând că foşnirea unei rochii i­ar fi dat leşinuri.
treptat o puternică înrâurire asupra tinerei E dintre primii poeţi cu «nervi» şi «fiori»
Poezie generaţii. [...], se supăra pe prietenul generos care­l
Născut la 3 noiembrie 1866, în Cra­ găzduia că n­avea parfumuri bune. Când
Virgil Dumitrescu Edna O’Brier Proză iova, Traian Demetrescu (Tradem), pe muri, răpus de gâlgâirile de sânge, lăsă cu
Vasile Tărâţeanu numele său adevărat Traian (Radu­Rafael) limbă de moarte să fie dus «sub o profuzie
Adrian Sângeorzan este cel de­al doilea copil din cei şapte ai de flori».“
cojocarului şi negustorului Radu D. R.
Marian Victor Buciu Dimitriu (ulterior Demetrescu) şi al soţiei Stăpânit de ideea că numai negoţul
Geo Constantinescu sale Anica. Tatăl său se lasă de cojocărit poate să­i asigure copilului un viitor,
şi se apucă de negustorie în speranţa unei tatăl său îl retrage de la şcoală şi­l dă
Mihai Ene situaţii mai bune, dar veniturile de pe urma ucenic la un toptangiu de bumbac, dar
Ovidiu Ghidirmic unei cârciumioare situate la Răscruciu la nicio săptămână, după ce cu banii pe
Mare din Craiova nu sunt îndestulătoare care­i ceruse, spre surpriza stăpânului, îşi
Rodica Grigore pentru o familie numeroasă. Este şi unul cumpără un exemplar din Despot Vodă de
Gabriela Rusu-Păsărin din motivele pentru care poetul va pleca Alecsandri, fuge de la acesta. În condiţii vi­
din sânul familiei. Dintre fraţi, Radu (mai trege îşi continuă studiile la Liceul Central
George Stanca mic decât Traian) ajunge actor societar al din Craiova –, unde îl are coleg pe Caton
Constantin Zărnescu Teatrului Naţional din Iaşi, ceilalţi rămân Theodorian – şi devine cunoscut ca poet.
angajaţi în treburile casei părinteşti. După ce absolvă clasa a III­a gimnazială,
Fire sensibilă şi bolnăvicioasă încă de la se prepară în particular. Din Amintiri
naşterea sa prematură într­o dramatică despre profesori („Economistul“, 1892)
împrejurare, când casa este mistuită de rezultă că hotărârea luată de a întrerupe
un incendiu, Traian este dat în creşterea şcoala şi a se pregăti în particular avea în
bunicilor dinspre tată, la Caracal, unde vedere nu numai inadaptarea la rigorile
îşi petrece primii şase ani, apoi la bunica obligaţiilor şcolare, ci şi atitudinea brutală
dinspre mamă, care avea o casă cu grădini a unor profesori pe care nu­i deosebeşte
în suburbia Craiovei, sub supravegherea cu nimic de figura toptangiului de care
căreia învaţă şi primele clase primare. G. fugise. Înţelegând că nu­i va urma sfatul
Călinescu, în Istoria literaturii române..., de a ajunge negustor, tatăl îi închiriază
în capitolul Arta cu tendinţe, în patru o locuinţă într­un cartier îndepărtat, dar
pagini îi face un portret spiritual şi­i ana­ liniştit, al oraşului, când poetul era destul de
lizează opera, reproducând un portret­ tânăr, această perioadă fiind determinantă
în devenirea sa literară.

Continuare în p. 3

Eseu Florin Rogneanu

Gabriel Coşoveanu – Promotorul distincţiilor ferme p. 5 Doi mari artişti:
Adrian Cioroianu – Mioriţa pragmatică... p. 7 Theodor Pallady
Dumitru Radu Popescu – Elogiu cărţii
p.8 şi Henri Matisse
Marin Sorescu – Festivalul de la Berlin – 1978
Dumitru Radu Popa – Mai puţină violenţă, azi? p. 10

p. 15 p. 32

Carmen Firan – Medina din Fez – Maroc p. 17 Theodor Pallady – Natura statică
Ion Parhon – Un „regal“ la Gala STAR p. 26 cu pistol

2 Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

Sumar

Florea Firan, Tema: Scrisul Românesc
Traian Demetrescu / pp. 1, 3, 4
Claudia Miloicovici, Scrisul Românesc Limba română şi mass-media Revistă de cultură
Lansare de carte / p. 2
Gabriel Coşoveanu, Promotorul Craiova, 3–4 octombrie 2013 Fondată la Craiova, în 1927,
distincţiilor ferme / p. 5 Serie nouă (din ianuarie 2003)
Ovidiu Ghidirmic, Cealaltă faţă Lansare de carte
a istoricului literar / pp. 6, 11 Membră A.R.I.E.L.
Adrian Cioroianu, Mioriţa Aniversarea a 180 de ani de au vorbit Mircea Năstase, directorul
pragmatică / p. 7 la întemeierea Colegiului Colegiului, care a fost şi moderatorul Apare sub egida
Dumitru Radu Popescu, Naţional „Elena Cuza“, manifestării, Georgeta Dimisianu, Gabriel Fundaţia – Revista Scrisul Românesc
Elogiu cărţii / p. 8 prima şcoală de fete de grad mediu în Coşoveanu şi Mircea Pospai. Cei doi autori
Marian Victor Buciu, Identitatea limba română din Principate, a prilejuit au făcut mărturisiri pe marginea cărţilor în parteneriat cu „Gazeta de Sud“
scriitorului ca vânzător sau ascet / p. 9 desfăşurarea unor manifestări cultural­ elaborate şi prezentate.
Marin Sorescu, artistice şi ştiinţifice între care dialogul REDACŢIA
Jurnal inedit / pp. 10, 11 între generaţii şi lansarea de cărţi. Printre Un mare număr de elevi, profesori şi
Constantin Zărnescu, Istoria invitaţi s­au numărat foşti elevi, profesori, invitaţi, care au intrat în posesia cărţilor, Director:
unei vizite / p. 12 directori ai liceului sărbătorit, precum s­au bucurat de autografele acordate
Mihai Ene, Despre litere şi semne / p. 13 profesorii universitari Adrian Cioroianu, de autori şi au primit în dar revista FLOREA FIRAN
Paul Aretzu, Muntele viu, Poeme / p. 13 decanul Facultăţii de Istorie, Universitatea „Scrisul Românesc“, numărul pe iunie
Dan Berindei în dialog din Bucureşti, şi Florea Firan, director care se deschide cu editorialul dedicat Secretar general de redacţie:
cu Mircea Pospai / p. 14 Irinei Mavrodin, importantă şi valoroasă GABRIEL COŞOVEANU
Dumitru Radu Popa,
Mai puţină violenţă, azi? / p. 15 Florea Firan, Mircea Năstase, Gabirel Coşoveanu, Georgeta Dimisianu, Adrian Cioroianu, Mircea Pospai Colegiul redacţional:
Red., Calendar – iunie / p. 15
Deyan Ranko Brashich, Arta al revistei „Scrisul Românesc“ şi al edi­ profesoară universitară şi scriitoare. ADRIAN CIOROIANU
ANDREI CODRESCU
la-îndemâna-oricui turii cu titlu omonim. Cei doi au vorbit Întâlnirea cu cei doi autori, foşti elevi, DANIELA CRĂSNARU
EUGEN NEGRICI
în epoca internetului / p. 16 participanţilor de perioadele când NICOLAE PANEA
FlorentinaAnghel, Creatura – o metaforă DUMITRU RADU POPA
pentru bătrâna Irlandă / p. 16 au fost elevi (A. Cioroianu) sau DUMITRU RADU POPESCU
Carmen Firan, Medina MONICA SPIRIDON
din Fez – Maroc / p. 17 profesor şi director (Fl. Firan) şi DANIELA TARNIŢĂ
Adrian Sângeorzan, Călător INA VOINEA
fără voie / p. 18 şi­au prezentat cele mai recente
George Stanca, Dor de Păunescu, Redactori:
subiectul celor mai reuşite cărţi. Adrian Cioroianu – Istorie, FLORENTINA ANGHEL
pamflete ale mele / p. 19 MIHAI ENE
Red., Arhivă sentimentală / p. 15 eroi, cultură politică (Ed. Scrisul VIOREL FORŢAN
Gabriela Rusu-Păsărin, Experienţa ION PARHON
iniţiatică – resort Românesc), carte dedicată elevilor FLORIN ROGNEANU
al unui gen de graniţă / p. 20
Rodica Grigore, Sub semnul şi studenţilor craioveni, şi romanul Redactori asociaţi:
muzicii / p. 21 FELICIA BURDESCU
Vasile Tărâţeanu, Poeme / p. 22 Adulter cu smochine şi pescăruşi MIHAELA CHIRIŢESCU
Valeriu Cîmpeanu, Poeme / p. 22 RĂZVAN HOTĂRANU
Maria Tronea, Nadja (Editura Curtea Veche), istoricul DAN IONESCU
sau chemarea Melusinei / p. 23 GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
Mihaela Chiriţescu, Săptămâna apărând pentru prima dată şi în
Limbilor Străine / p. 23 Corectură:
Alexandru Oprescu, postura de romancier. Florea Firan CLAUDIA MILOICOVICI
Apocalipsa nimicului / p. 24 GEORGIANA OPRESCU
Ştefan Vlăduţescu, Nicolae Coande: a prezentat volumul său Tudor
Extatica întunericului / pp. 24, 25 Tehnoredactare computerizată:
Geo Constantinescu, Ion Ianoşi, Arghezi, treptele devenirii (Ed. ADRIAN CRISTEA
Internaţionala mea, VICTOR CRISTESCU
Cronica unei vieţi / p. 25 Scrisul Românesc), studiu critic de Adrian Cioroianu acordă autografe foştilor colegi de liceu
Ion Parhon, Şi festivalul poate deveni Redacţia şi Administraţia: Craiova
o vedetă; Un „regal“ la Gala STAR; tip monografic. Str. Constantin Brâncuşi nr. 24
Dramaturgia originală în festival:
„Goana după fluturi“ / pp. 26, 27 Despre autori şi cărţile lansate Tel./Fax: 0351/404.988; 0722753922
Ilie Gheorghe în dialog E-mail: [email protected]
cu Ion Jianu / p. 28 profesori sau directori ai presti­ Web: www.revistascrisulromanesc.ro
Lucian Gruia, Blaga – Goethe,
afinităţi elective / p. 29 gioasei instituţii de învăţământ, Cont: RO03BRDE170SV21564261700
Virgil Dumitrescu, Poeme / p. 29 BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
Red., Okeanos / p. 31 a deschis seria manifestărilor
Claudia Miloicovici, Omagiu Abonamentele se pot face la sediul redacţiei.
lui Shakespeare / p. 31 cultural­artistice şi ştiinţifice În Bucureşti, revista poate fi procurată şi
Viorel Forţan, William Shakespeare de la Centrul de Difuzare a Presei, Muzeul
Square – la Craiova / p. 31 ce s­au desfăşurat pe parcursul Literaturii Române (Bulevardul Dacia).
Florin Rogneanu, Lupta între materie
şi spirit la doi mari artişti – Theodor zilelor de 20 şi 21 mai a.c. la ISSN 1583-9125
Pallady şi Henri Matisse / pp. 30, 32
care, pe lângă profesorii şi elevii Responsabilitatea opiniilor exprimate
aparţine integral autorilor.
liceului, au participat ca invitaţi
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
părinţi şi oficialităţi locale că­ Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408
rora li s­a înmânat volumul

cu istoria liceului şi placheta

ce marchează 180 de ani de

învăţământ şi educaţie.

Claudia MILOICOVICI

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 3

Continuare din p. 1 Florea FIRAN

Traian Demetrescu

E ste un autodidact, ca mulţi o simţea tot mai intens. „Din nenorocire, În „Revista olteană“ publică Tra­ suşi este autor de piese originale,
scriitori ai vremii, cu sete de în Craiova n­avem decât două jur­ dem şi cele mai importante studii între care Alexandru Renea, dramă
lectură, preferând pe Émile nale, unul absolut politic, celălalt, ale sale privind scriitorii români, cu socială în trei acte, reprezentată pe
Zola în proză, pe François Coppée o foiţă care apare din joi în paşti“, îi judecăţi de valoare valabile în epocă, scena Naţionalului craiovean, la 7
în poezie şi pe Anatole France, pentru scria el magistrului. Colaborările la figura şi opera lui Eminescu ocupând decembrie 1888, în rolurile principale
simţul critic, citind cu pasiune pe Bau­ „Literatorul“ (începute cu numărul 4 acum locul central. Se poate spune că fiind Maria Theodorini, Ion Anestin,
delaire, Goncourt, Flaubert, Musset, din 1884) nu­l mai satisfac, se simte „Revista olteană“ începe un adevărat Avram Bobescu; din păcate, însă,
Proudhomme, Alphonse Daudet, Here­ ca „o biată pasăre în colivie“, trăind cult pentru Eminescu. Marelui poet i se piesa a fost suspendată înaintea celui
dia, Maupassant, dar şi pe Dante, Petrar­ o stare disperantă, de unde nu vede consacră studii, unele scrise de Tradem, de­al doilea spectacol. Conflictul aces­
ca, Leopardi, Torquato Tasso, Villon. ca ieşire decât evadarea spre Capitală. i se publică în câteva numere succesive tei drame sentimentale, construită pe
Primele versuri le compune pe la Unica­i speranţă este magistrul pe care­l nuvela Sărmanul Dionis, iar la moartea „motivul căsătoriei convenţionale, ge­
13‒14 ani, când era elev, iar în 1884 bombardează cu scrisori şi, începând marelui poet Traian Demetrescu pu­ neratoare de nefericire“, se regăseşte
îi trimite lui Macedonski un caiet cu februarie 1886, Macedonski îl aduce blică poezia Lui Eminescu. Plin de şi în romanele de mai târziu Cum
cu „poezii scrise la etapa de 14‒17 în Bucureşti, oferindu­i locuinţă chiar semnificaţie e momentul consumat în iubim şi Iubita. Celelalte trei piese
ani“, parte dintre acestea publicate în în corpul de case din Str. Dreaptă nr. decembrie 1891, în sala Teatrului Na­ într­un act (Ofticoasa, dramă, N-aduce
ziarul craiovean „Alarma“, marcate de 4. (Momentul este evocat în „Peleşul“, ţional din Craiova, când conferinţa anu ce-aduce ceasu (sic), Ce poate
semnul acelei literaturi „sentimentale nr. 5/1888 şi reprodus în „Literatorul“, s­a încheiat cu recitarea a „două ad­ arta ‒ comedii) trimise mai întâi lui
posteminesciene în care Vlahuţă a nr. 1/1889). Din ce câştigă la „Analele mirabile poeme: Luceafărul de M. Macedonski pentru a le publica în
atins apogeul“. Debutul său publicistic, literare“, unde probabil Macedonski îi Eminescu şi Noapte de noiembrie de „Literatorul“, n­au fost găsite demne
înregistrat cu poezia Ploaie din senin, înlesnise ocuparea unui post de redactor, Alex. Macedonski“, după care Traian de apariţie şi au fost pierdute.
apărută în numărul 26 din 1883 al din puţinele colaborări la „Literatorul“ Demetrescu a recitat poezia sa inedită,
ziarului „Vocea Oltului“ din Craiova şi la „Revista literară“, nu poate Sub stele. Prezenţa scriitorului în publicaţiile
şi inclusă ulterior în volumul Poezii, să­şi asigure decât o modestă existenţă, Capitalei devine mai intensă, în spe­
atrage atenţia lui Al. Macedonski. sursa de bază constituind­o meditaţiile. În paginile „Revistei oltene“ îşi cial în „Adevărul“ condus de Al.
Acesta o reproduce în „Literatorul“ De aceea, după o primă experienţă declară Tradem deschis şi ideile sale Beldiman, cunoscut prin articolele sale
din 6 iunie 1883, consemnând astfel bucureşteană de cinci luni, se întoarce socialiste. De fapt, poetul se afla încă antidinastice şi care atrăsese ca redactori
faptul: „Deocamdată începem prin a în oraşul natal şi editează, împreună cu din 1887 printre colaboratorii unor pe Anton Bacalbaşa şi Const. Mille.
reproduce din «Vocea Oltului» (N­o un comitet, „foaia politică şi literară“ publicaţii socialiste ca „Gutenberg“, Începând cu 16 februarie 1890, poetul
26 ce apare la Craiova) o minunată săptămânală „Amicul libertăţii“ (16 „Munca“, „Adevărul“, „Evenimentul vine pentru a doua oară în Bucureşti,
poezie a unui tânăr care, printre multe nov.‒13 dec. 1887), în paginile căreia literar“, „Lumea nouă“ ş.a. şi în rândul acum ca angajat al ziarului „Adevărul“,
altele ce sunt slabe, nemereşte din publică o serie de articole, cele mai celor care au pus bazele primelor în paginile căruia inaugurează rubrica
vreme în vreme şi unele, ce merită multe semnate cu pseudonime, dovadă grupuri socialiste în oraşul natal. Lipsită Viaţa literară, unde îi apar o serie de
în adevăr să fie citite şi încurajate...“ că de­acum era suficient de cunoscut: de sprijin material, „Revista olteană“ articole privind scriitori români şi
(Al. Macedonski. Mişcarea literară Tradem, Longin, Tr., T.D., MI­OP. îşi încetează apariţia în februarie 1892. străini, articole cu caracter teoretic
în ziarele politice.). La numai câteva Poetul este preocupat de gândul editării În aceeaşi lună, Traian Demetrescu, (Pesimismul în iubire, Subiectivismul
luni, într­o scrisoare pe care i­o adresa unei reviste literare şi în cele din urmă împreună cu I. T. Isvoranu şi M. M. în poezie). Ţine, în acelaşi timp, o cro­
lui V. Calloianu, admirator al lui reuşeşte, împreună cu prietenul său, Trişcu, foşti colaboratori ai „Revistei nică zilnică din domeniul politic, scrie
Macedonski şi fost profesor al acestuia, avocatul Gr. D. Pencioiu, să fondeze, oltene“, fac să apară o nouă publicaţie, despre viaţa parlamentară şi curtea
se arăta „încă sub farmecul versurilor la 15 martie 1888, „Revista olteană“ ‒ „Revista independentă“ ‒ literară şi regală, acele articole antidinastice pline
acestui copil meşter“. Încurajat de publicaţie literar­ştiinţifică, „o tribună“ ştiinţifică. În 1890, Tradem era redac­ de vervă şi ironie: Regele viteaz, Nunta
Macedonski, pe care şi­l alege mentor, care să combată „simptomul societăţii tor şef şi al ziarului „Viitorul“ din Cra­
Traian Demetrescu se hotărăşte şi­i bolnave de anemie culturală“. Apărând iova, iar la 1 octombrie din acelaşi de argint, Cadouri de jubileu, Regele
trimite acestuia o scrisoare prin care îi fără întrerupere, până la 1 apr. 1890, an, rubrica „Ultime informaţiuni“ a
cere o prefaţă la volumul său de Poezii, revista se apropie, dintr­un anume ziarului „Secolul“ anunţa că începând se-nsoară etc. Scrierile literare din
cu care debutează în 1885, pentru „a punct de vedere, de „Contemporanul“, „cu numărul viitor direcţia părţii literare această perioadă le publică în „Re­
da o valoare îndoită acestor scrieri dar importanţa ei trebuie văzută prin a «Secolului» va avea­o d. Traian forma“, „Românul literar“, „Revista
punându­i în cap o prefaţă...“, pe care materialele literare pe care le publică Demetrescu“. În acest periodic poetul literară“, „Revista nouă“.
magistrul nu întârzie să i­o trimită, după Traian Demetrescu: poezii, povestiri, va semna, până la 26 noiembrie 1890
ce se stabileşte la Paris. Corespondenţa portrete literare, unele fiind incluse mai mai ales articole privind viaţa teatrală, Contiunare în pag. 4
îndelungată dintre maestru şi discipol târziu în volumul Profile literare. Note convins că „teatrul e cea mai înaltă
(publicată de C. D. Papastate în 1976) critice, 1891 (I. Gherea, Th. de Banville, şcoală a societăţii“. Convorbirilor
dovedeşte legăturile şi afinităţile celor I. Neniţescu, M. Kogălniceanu, D. teatrale din „Secolul“, Tradem le­a
doi poeţi, chiar dacă ulterior relaţiile Teleor, I. Ghica, Const. Mille, Émile imprimat un pronunţat caracter critic,
dintre aceştia s­au răcit. Zola, L. Ackermann, D. Bolintineanu, comentând jocul actorilor, punerea în
Debutul în ziarele politice din V. G. Morţun, N. Nicoleanu, Maria P. scenă, muzica libretelor, dar mai ales
Craiova îl nemulţumeşte, iar lipsa unei Chiţu, L. Şăinescu, M. Guyan, Al. Vla­ repertoriul pe care­l găseşte „compus
publicaţii literare, într­un oraş unde huţă etc.), studii literare, traduceri după numai din melodrame si vodeviluri ‒
„nicio mişcare mai însufleţită nu vezi“, Fr. Coppée, cronici teatrale, note etc. putreziciuni dramatice cu care direcţia
îşi îndoapă publicul...“. Scriitorul în­

4 Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 Scrisul Românesc Eseu

Continuare din pag. 3 Fox (Adevărul, Ţara), Un singura- în taină bate/ Ceasul...“. Rivet, Sully Proudhomme. De aseme­
tic (Adevărul), Un craiovean (Inde­ De remarcat puterea poetului de a nea, a tradus din Carmen Sylva şi Iulia
E Traian Demetrescu pendentul), Drac, Elislav, Pârjol, Ve- Hasdeu.
o dovadă că nici de data aceas­ deaude. se iluziona: „În trista mea copilărie,/
ta condiţiile materiale nu erau Cu paginile ei de plângeri, credeam că Tradem rămâne în atenţia criticii
strălucite încheind şi cu a doua Starea sănătăţii poetului se agravează ceru­i plin de îngeri.“. şi cititorilor, postum îi apar volume
tentativă bucureşteană de la „Adevărul“ şi, la 17/29 aprilie 1896, cel care îi inedite sau reeditări între care: Nuvele
(iulie 1891) şi revine în oraşul natal. cerea cu puţin timp înainte prietenului Poezia erotică se află sub puter­ şi poezii (Editura Minerva, 1916), Pa-
Devine o prezenţă activă în rândurile său, G. D. Pencioiu, drept singură nica influenţă eminesciană şi a lui gini alese. Cu o prefaţă de Mihail Dra­
mişcării socialiste, frecventează Clu­ „cochetărie postumă“ să fie „dus la Prudhomme, cu Les Vaines tendresses. gomirescu (Scrisul Românesc, 1924),
bul muncitorilor din Craiova (de 1 groapă sub o profunzie de flori“, este Cu Sensitive şi Aquarele, Traian Deme­ Versuri (Colecţia „Pământ şi suflet
Mai mergea în fruntea muncitorilor), răpus de ftizie, boală contractată încă trescu îşi regăseşte timbrul personal, oltenesc“, 1935), Opere alese, Prefaţă
devine membru P.S.D.M.R., fiind ales din anii adolescenţei şi favorizată de moartea prematură împiedicând, însă, de Geo Şerban (EPL, 1951), Poeme
şi delegat la constituirea partidului, condiţii materiale dintre cele mai grele. desăvârşirea unui proces de maturizare antimonarhice. Prefaţă de Eugen Luca
din 1891 este secretarul Ateneului cra­ Şi, după cum nota Vladimir Streinu, a poeziei care­l reprezintă şi la care (Contemporanul, 1951), Scrieri alese.
iovean, toate acestea însemnând pen­ „moartea prematură nu l­a putut totuşi ajunge după o îndelungată perioadă de Ediţie de C. D. Papastate (EPL, 1968).
tru poet „bucurie şi încredere în vii­ împiedica să­şi aşeze identitatea de căutări.
tor“. Colaborează în acelaşi timp la poet între un prim Macedonski din S­a bucurat de comentarii favorabile
„Secolul“ şi „Economistul“, în paginile trecut şi G. Bacovia din viitor“. Până Nuvelele şi poemele în proză ale lui din partea unor importanţi critici şi
acestuia din urmă publică în perioada la strângerea versurilor în volume, şi Tradem sunt străbătute de melancolie, scriitori din epocă, dar şi mai târziu: Al.
29 nov. 1891 ‒ 8 mai 1892, versuri, chiar după aceea, poezia lui Tradem a ploaia, în manieră simbolistă, îi de­ Macedonski, Il. Chendi, G. Călinescu,
poeme în proză, articole critice, cronici, circulat anonimă, sub forma romanţei. clanşează poetului stări lirice: „Am M. Dragomirescu, G. Galaction, I.
tablete etc. Începând cu 13 mai 1892 G. Călinescu îl citează pentru poezia deschis fereastra şi privesc cum plouă. Agârbiceanu, T. Vianu, Vl. Streinu, G.
„Economistul“ editează şi un supliment Călugărul („din vechiul schit“) pusă pe Dealurile, ce se zăresc în depărtare, par C. Nicolescu, Ş. Cioculescu, Al. Piru, I.
literar ce se vrea un continuator al muzică şi cântată până în zilele noastre, învălite într­un zăbranic plumburiu. D. Bălan, I. Rotaru, Lidia Bote etc.
„Revistei oltene“şi căruia Tradem, din şi pentru căldura cu care a fost primită Îmi place mult ploaia. Ea are o armonie
calitatea de redactor şef, îi dă acelaşi în general creaţia sa: „Călugărul din a ei, un cântec particular, care te pre­ Craiovenii au avut un adevărat
nume. Periodicul apare numai în patru vechiul schit,/ O zi la el m­a găzduit/ dispune către gânduri. În nopţile de cult pentru autorul Sensitivelor. La 1
numere, poetul se retrage după primul Şi de­ale lumii mi­a vorbit.../ Iar când toamnă s­aseamănă cu o jale, cu un noiembrie 1903 se editează în oraşul
număr, restul fiind scoase de Carol să plece, l­am întrebat:/ „Ce soartă rea plâns omenesc.“. natal, după modelul „Revistei oltene“,
Scrob. te­a îndrumat/ Să caţi un loc printre „Noua revistă olteană“, la 20 aprilie
După o pauză de câteva luni îl găsim sihaştri?“./ El mi­a răspuns: „Doi ochi Muzica instrumentală îi produce 1906, revista comemorativă „Traian
în ultima sa escapadă bucureşteană, albaştri!“. poetului deliruri: „Am auzit­o o singură Demetrescu“, iar la 6 septembrie
tot la „Adevărul“, începând cu 8 sept. dată cântând L’orage de Weber – 1909 îşi face apariţia, la Bucureşti,
1893, publicând articole asupra unor Referindu­se la influenţa operei li­ armonie imitativă, unde s­aude căderea o altă revistă „Traian Demetrescu“,
cărţi, autori, evenimente, dar mai terare a lui Tradem asupra tinerei gene­ ploii, urletul vântului şi rugăciunea printre colaboratori aflându­se însuşi
ales poezie şi proză care vor constitui raţii, Gala Galaction nota: „Traian De­ sfioasă a unui păstor.“. Macedonski. Mai târziu, se deschide la
substanţa volumelor care au urmat: metrescu a fost, o clipă, principele tu­ Craiova Casa memorială, iar la Muzeul
Sensitive (1894), Iubita (1894), Pri- turor înduioşărilor literare şi al tuturor Ca Dimitrie Anghel, Tradem trăia Olteniei se constituie un documentar
velişti din viaţă (1895), Aquarele presimţirilor de moarte timpurie pentru până la extaz mireasma trandafirilor Traian Demetrescu. în prezent casa
(1896). Activitatea zilnică în redacţia cei ce urmau liceu între 1892‒1899“. din grădină: „La cea mai uşoară adiere, părintească din Craiova, restaurată,
„Adevărului“ a însemnat şi o slăbire rozele se scuturau, colorând pământul a devenit Casa de Cultură „Traian
a stării sale fizice; în primăvara anului Primele sale volume Poezii (1885), cu petalele lor albe, roşii, galbene. Demetrescu“, la etaj fiind amenajată o
1894 poetul revine definitiv în Craiova, Freamăte (1887), Amurg (1888), Car- Grădina era plină de aceste flori care expoziţie cu obiecte, manuscrise, cărţi,
stabilindu­se în casa părintească. Pen­ tea unei inimi (1890), includ o lirică creşteau şi mureau cu o repeziciune lucrări de artă ce au aparţinut poetului.
tru îngrijirea sănătăţii, în 1894 face sentimentală şi decepţionistă, influ­ uimitoare. Nu le culegea nimeni; erau I se dezveleşte, la Bucureşti, un bust,
şi unele călătorii în Austria, Bavaria, enţată de Eminescu şi François Coppée. lăsate în pace: să trăiască şi să moară, apoi la Craiova unul într­un scuar, altul
Elveţia, cum o demonstrează poeziile Volumele Sensitive (1894) şi Aquarele atât cât le era dat.“. în Parcul Teatrului Naţional.
datate „Thumsee, 1894“ (Privind (1896) îl anunţă pe Tradem precursor
Alpii), „Reichenhall, 1894“ (Pe lacul al poeziei simboliste, al poeziei baco­ În proză – Intim (1892), Privelişti din Traian Demetrescu în 1894
Thum). viene cu ierni astenizante şi ninsori viaţă. Nuvele şi poeme în proză (1895),
Multe din scrierile lui Traian De­ interminabile, cu corbi rău prevestitori Simplu. Nuvele (1896) – apar aceleaşi
metrescu au fost semnate cu pseudo­ în „pâlc de doliu“, cu frecventa obsesie sentimente pline de umanism faţă de
nime, în această ordine cronologică a morţii, cu atmosferă de nostalgică oameni, floră şi faună. În romanele sale
situându­se Alis (Clopotul), Longin visare ca în Nostalgii din antichitate, – Iubita şi Cum iubim eroii sunt nişte
(Clopotul, Amicul libertăţii, Apărarea, cu ecouri din Avatar de Macedonski şi învinşi de soartă şi de condiţia socială.
Adevărul, Revolta), Fabio (Clopotul), cu o serie de elemente specifice poeziei În Iubita, Emil Corbescu, tip sărac,
Scrib (Cântaru, România liberă), Tra- simboliste: „iubita cântând la clavir, din singuratic şi reflexiv, deşi o iubeşte
dem (Amicul libertăţii, Apărarea, Vii­ Wagner, plânsul unui nebun în stradă, pe Maria, fiica unui proprietar bogat,
torul, Luceafărul, Adevărul, Reali­ imagini morbide ale descompunerii“. aceasta îi împărtăşeşte dragostea, dar
tatea, Independentul), Tr. D.; T.D.; Tr. în cele din urmă se mărită cu Mişu
(Amicul libertăţii), Naiart (Adevărul), Lirica lui Traian Demetrescu este Dorescu, personaj considerat primul
Inosilab (Adevărul), Ulpiu (Adevă­ intimă, autorul un luptător social mili­ erou învins din această galerie din
rul, Realitatea, Economistul), Ferdl. tând pentru cei mulţi şi oropsiţi, dar îşi literatura noastră. În Cum iubim, Nes­
(Adevărul), Nerva (Economistul, Eco­ cântă pe toate strunele duioşiei pro­ tor Aldea, poet, întâlneşte pe Irena
ul Doljului, Adevărul), Emil Corbu priile dureri, a învinşilor de timpuriu, Mirea, o fată cu „păr bălai şi ochi
(Revista olteană), Zoh’ar (Ecoul a proletarilor în opinci, a femeilor albaştri“, aceasta însă se mărită cu un
Doljului), Silvio (Ecoul Doljului), pierdute şi triste, singuraticii, artiştii proprietar bogat. Ajuns prim­procuror,
bătrâni, orfanii, cântăreţii ambulanţi. Aldea o reîntâlneşte, se reînnoadă
Citea scriitori mai puţin cunoscuţi, de­ relaţii sentimentale, dar Irena refuză să
cadenţi, simbolişti, de unde prezenţa în divorţeze.
poezia sa a unor elemente simboliste, ca
splin­ul, plictisul, ţinuturi misterioase, Romanele lui Tradem – Iubita şi
călătoriile. Ploaia, ninsorile, cârduri Cum iubim – îşi iau eroii din rândul
de ciori, cimitire cu mari şi negre intelectualilor idealişti striviţi de
porţi, deliruri, sarcasme, plânsete, mu­ mediul social şi în visul iubirii absolute,
zică dureroasă devin elemente ce­l în timp ce volumul Intim. Poeme în
individualizează şi prin care îl precede proză. Nuvele, cu o scrisoare de Al.
pe cel mai de seamă reprezentant al Vlahuţă (Craiova, 1892) este un jurnal
simbolismului românesc – Bacovia: în care sunt consemnate „senzaţiile
„Cârduri­cârduri, ciori de toamnă/ şi cugetările pe care mi le­a deşteptat
Pleacă.../ Desfrunzite crengi de arbori/ mediul naturii, unde n­a mai trăit decât
De sub vifori se apleacă.../ Cârduri, în mine însumi“, se confia poetul. Me­
cârduri, ciori de toamnă/ Pleacă...“. diaţiile pesimiste din Intim au trezit
Orologiul devine instrumentul ce­i protestele lui R. Ionescu­Rion şi Ga­
măsoară veghea: „Prins de zid, în taină rabet Ibrăileanu, reproşând autorului
bate/ Ceasul,/ Şi­mi măsoară insomnia/ „îndepărtarea de viaţa ţărănească şi
Şi durerea din compasul/ Prins de zid, intimismul mic burghez“.

A tradus din scriitorii francezi
François Coppée, Victor Hugo, Catulle
Mendès, Alfred de Musset, Byron, G.

Cronică Scrisul Românesc Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 5
literară

Promotorul distincţiilor ferme Carte – Gabriel
eveniment COŞOVEANU

Ovidiu Ghidirmic este, evident, lui Dumnezeu cu natura, printre care şi al lui Călinescu nu se manifesta prin altceva, în ultimă instanţă, decât «omul
un om de ştiinţă, după cum aceea că dreptul se întinde până unde se jerbe metaforizante şi figuri mai la tot în sinea lui», iar omul nu valorează mai
poate fi calificat, fără efort, şi întinde puterea, id est orice forţă naturală pasul insolitante. În schimb, se impunea mult decât ceea ce este el, «în sinea
drept om de spirit, fel de a spune că găsim, nu­i decât o părticică din însăşi puterea printr­un stil mai accesibil, în care se lui», acolo unde se află partea cea mai
îngemănate, în manifestarea sa, pulsiuni exercitată de Divinitate. De asemenea instala pedagogul şi nu neapărat cel care autentică a fiinţei noastre şi unde trebuie
cunoaşte postulatul lui Machiavelli, ca­ mesmerizează publicul. Concitadinul să ne căutăm, pentru a ne putea regăsi:
rigoriste, de inspiraţie kantiană, şi dispo­ re­i şi susţine acestuia sistemul, conform nostru are reflexul clar şi onest al indicării „«În lumea dinăuntru, a inimii profunde»
nibilitatea, virtualmente infinită, de a căruia oamenii sunt deopotrivă proşti filiaţiilor, interferenţelor şi, mai ales, al – cum spunea Al. Philippide, printr­unul
înţelege viaţa, spre a o face suportabilă, şi netrebnici, nerecunoscători, „prefă­ „reglării“ unor prejudecăţi: „Cele mai din versurile sale memorabile.“
în termeni estetici. Mai mult, ar ajuta cuţi, lacomi de câştig“. Ar decurge, de importante lucrări de sinteză ale lui Al.
la identificarea acestei personalităţi aici, că omul politic este constrâns a Piru sunt istorii literare de tip lansonian şi Pro domo abordează o multitudine
elementele care decurg din prestaţia şi recurge la violenţă „pentru că oamenii manuale didactice, totodată. I s­a reproşat, de teme, toate racordabile la atitudinile
prestanţa la catedra universitară, despre sunt răi“, or, cum se observă destul de uneori, lui Al. Piru, didacticismul, care contemporanilor noştri – cu puncte de
care ar putea mărturisi atâţia colegi şi uşor, o atare concepţie conţine o pri­ nu este neapărat o carenţă, ci poate fi pornire în Caragiale, Arghezi, Eliade,
studenţi. Un portret, oricât de parcimonios, mejdie considerabilă pentru spirit, în­ calitate, pentru că, chiar prin statutul ei, Sorescu sau D. R. Popescu – şi se încheie
ni se pare absolut legat de calităţi precum trucât menţinerea „ordinii“ – visul ori­ critica presupune un didacticism superior. cu o secţiune intitulată Eminesciana, spre
seriozitatea în antamarea oricărui dialog, cărei episteme – se poate justifica prin Critica îşi propune nu numai să informeze a nu mai avea niciun dubiu că profesorul
promptitudinea în răspunderea la cele invocarea evitării pierzaniei liderului, sau să dea sentinţe, ci şi să instruiască. O Ovidiu Ghidirmic îşi are steaua sa
publice, evitarea transferului umoral, care, chit că tolerant şi „luminat“, e doză de didacticism este inerentă oricărui polară, cu al ei crez derivat, primordial,
şi, nu în cele din urmă, transmiterea, pe înconjurat de ipochimeni de altă factură. demers critic“. Apoi, îl interesează, con­ din Upanişade şi Schopenhauer, chip de
căi mai mult sau mai puţin subliminale, stant, apetitul polemic al fostului decan a spune că profesiunea sa de credinţă e
a unui mesaj de colocvialitate, precedat De aceea nu riscăm să vorbim ca al Literelor craiovene, de care se simte instalată în luciditate şi dreapta măsură,
de eleganţa exprimării, dublată de despre un avatar al stoicilor despre in­ legat prin fibre temperamentale şi în dezirabila cale de mijloc. Anate­
aceea vestimentară. Ideea că a fi dascăl telectualul craiovean, care înţelege să­şi mentalitare. Este, aşadar, absolut inte­ mizarea extremelor, practicată, fără ex­
incumbă un comportament anume, sub deschidă cartea cu o secţiune de Eseuri ligibil şi plauzibil să te ocupi de Miron cepţie, în textele culese aici, dă seama
cupola demnităţii şi clarităţii, a provocat, morale, chip de a spune că orice demers, Costin şi de Cantemir, urmaşul său întru de o conştiinţă care, fără a repudia sen­
şi „mărturisirea“ analitică de faţă. Cel inclusiv cel hermeneutic, se validează în constituirea genealogiilor – măgulitoare, zorialul, construieşte, convingător, un
mai proaspăt volum al său, Pro domo siajul unor categorii, cum ar fi rectitudinea în speţă, pentru discursul nostru identitar imn solilocviului, promotorul tuturor
(Scrisul Românesc Fundaţia­Editura, etică, ce transcend dexterităţile derivate – şi să comentezi, precum un Cato conceptelor care pot împăca un caracter
2013) se instituie, potrivit precizării din techné. Noi considerăm că este un Cenzorul, derapajele şi insuficienţele cu ceea ce se cheamă talent.
auctoriale, ca o „profesiune de credinţă“, lucru apt să disipeze multe confuzii, istoriei româneşti recente. Prin urmare,
centrată pe motorul confruntării deschise, coborâte din ceea ce numea Kundera independenţa opiniei nu a ajuns la Revista şi Editura
principiale, la care nu a renunţat nicicând. insuportabila lejeritate a fiinţei, după care crepuscul, beneficiază de un ecleraj
Textul liminar vine cu o parabolă biblică, nevoia adaptabilităţii cauţionează o serie încă rezonabil, în ciuda multiplicării Scrisul Românesc
aceea a problemei întâietăţii aruncării întreagă de mici demoni necunoscători, glasurilor care tind să acrediteze ipoteza
pietrei asupra femeii păcătoase, parabolă evident, de grile prin care se fac ierarhiile vinovăţiei colective, eventual derivate CONCURS DE DEBUT
transferată în registrul contemporan, corecte. Tărâmul pasionalului, de aceea, din păcatul originar. Dar diagnosticarea
o modalitate de abordare recurentă în este combătut, sistematic, în acest vo­ unei opere nu are legătură cu paradigmele Se adresează celor care nu au
opul pe care­l parcurgem. Chestiunea lum, deşi autorul, branşat ineluctabil la maniheiste – ori eşti exact în verdict, ori împlinit 35 de ani şi nu au debutat
factorului moral se vede că l­a preocupat patetismul romantic, se dovedeşte, la te dovedeşti confuz, ori faci parte dintr­o publicistic sau în volum.
pe eseist dintotdeauna. Puterea morală o adică, un pledant extrem de pasionat zonă interesată, străină axiologiei.
se deosebeşte, funciarmente, de puterea pentru valorile spiritului, mai ales Concursul se desfăşoară în urmă­
fizică, în sensul precis că spiritul e una, iar dacă le pune în balanţă – şi, obicei, aşa În acest punct, Ovidiu Ghidirmic îşi toarele secţiuni: poezie, proză, teatru,
forţa – altă variantă a fiinţării. Gânditori acţionează, obţinând maximum de efect confirmă reputaţia de „arbitru“ nein­ eseu.
care se întâlnesc în opinii, precum Hobbes din procedura contrastului – cu schemele fluenţabil, credincios sieşi, precum pro­
ori Marx, ar dori să susţină contrariul, ignare ale profitorului cult sau nu, spe­ clama Hamlet, drept valoare supremă. Şi Lucrările vor fi semnate cu un mo­
şi anume că dreptul nu e decât expresia cie „pe val“. Cu greu vom descoperi atunci, nu ne mirăm deloc de faptul că tto, care se va regăsi, de asemenea, şi
forţei, după cum pleda şi Spinoza, care un inamic mai constant, chit că mereu se fac distincţii ferme între confrerie şi pe un plic închis ataşat manuscrisului.
afirma că peştii, dacă au dreptul să înoate, elegant, al limbajului „stricat“ – semn coterie, între statutul deşteptului şi cel al El va cuprinde numele şi prenumele
cei mari au şi dreptul de a­i înghiţi pe cei al unei încatenări mentale debile –, al inteligentului, între ataşatul de principii şi concurentului, data de naştere, adresa,
mici: tot ce e posibil e permis. Profesorul fraudei logice legitimante de disfuncţii şi acela de interese. În special agregarea sub numărul de telefon şi premiile obţinute
Ghidirmic ştie bine teoriile plasabile în nedreptăţi sociale, al vorbăriei de dragul forma coteriei îl intrigă şi îl irită pe eseist, la alte concursuri literare.
contextul panteist, cel al identificării vocabulelor, şi nu în slujba sensului. pentru că influenţa ei, ca presiune socială
Din atare unghi, vorbim de un discipol malefică, e de natură să inhibe emergenţa Manuscrisele vor fi trimise, până
declarat al lui Titu Maiorescu, instanţa valorilor, să descurajeze vocea liberă, care la data de 1 septembrie 2013, pe
care a generat o pleiadă de critici, gene­ ar fi comis „eroarea“ de a nu se fi rataşat
raţii succesive, care au coagulat ceea la un concern de păreri „profitabile“, la adresa:
ce se cheamă îndeobşte istoria litera­ modă. În consecinţă, termenul caracter
turii române, ca factor modelator al se află la mare preţ în această carte, unde Revista – Editura
conştiinţelor şi simţului estetic. sunt vituperate vanitatea, solipsismul şi
succesul facil, pentru a fi instaurată, ca Scrisul Românesc,
Dovadă a personalităţii complexe a lui deziderat cognitiv şi factor de echilibru,
Ovidiu Ghidirmic, detectăm şi aspectele viaţa interioară. Într­un entuziasm conco­ str. C. Brâncuşi, nr. 24, Craiova.
reverenţei spre G. Călinescu, fost profe­ mitent îndreptat spre virtuţile limbii
sor al său, admirat pentru elansarea noastre, spre acela care le­a unicizat, Un juriu alcătuit din critici şi isto­
expresivă, preluată aproape în sens dar şi spre invarianta interpretativă rici literari va acorda câte un premiu
paremiologic de urmaşi (la cursurile sale ce provine din gnothi seauton, găsim pentru fiecare secţiune, separat pentru
cu afluenţă fără precedent: „La o parte, demne de citat aceste rânduri: „Limba revistă, separat pentru editură.
materie, că trece spiritul!“), ca şi pentru română a creat – pentru sine – o pereche Relaţii suplimentare se pot obţine la
rigoarea încapsulată în fragmentele mai pe măsură: sinea, aşa cum a observat,
mereu uimitoare prin asocierile făcute, cu pătrundere şi subtilitate, Constantin Tel: 0722/753 922; 0351/404 988
bazate pe citate exact decupate. Nu o Noica, în Rostirea filosofică românească.
dată este elogiat şi Al. Piru, creator de «Omul în sinea lui» – iată o expresie de
şcoală filologică la Craiova, în sensul cea mai mare adâncime filosofică, pe
că renumele său a funcţionat profitabil care numai limba noastră a fost capabilă
pentru profilul universitar şi revuistic să o nască. Viaţa interioară nu înseamnă
în Cetatea Băniei, deşi fostul asistent

6 Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 Scrisul Românesc Eseu

Confruntări Ovidiu Cealaltă faţă a istoricului literar
GHIDIRMIC

Profesorul universitar Florea ordine alfabetică, pe toţi scriitorii origi­ de cercetare documentară, de o mare organizarea unor colocvii de o largă
Firan este cunoscut mai nari din Oltenia sau care au activat în
ales prin activitatea sa de această zonă a ţării până la acea dată. rigoare şi acribie, ce se înscriu pe linia audienţă a demonstrat însuşirile unui

istoriei literare de tip factologic a lui adevărat amfitrion cultural.

istoric literar, de cercetător avizat al Lucrarea a fost întâmpinată cu entu­ Şerban Cioculescu, Al. Dima, Ovidiu Ceea ce ne­a atras, de la început,

fenomenului cultural din Oltenia, de ziasm de critică, bucurându­se de o re­ Papadima (pe care l­a avut coordonator atenţiaînColocviile„ScrisulRomânesc“

explorator neobosit al vieţii literar­ ceptare simpatetică. S­au pronunţat de doctorat la Institutul G. Călinescu), a fost tematica de cea mai mare gravitate

artistice din această parte a ţării cu care despre acest volum critici şi istorici indispensabile instrumente de lucru de şi profunzime, de cea mai stringentă

s­a identificat sub raport spiritual. literari precum: Şerban Cioculescu, care istoria literaturii are atât de mult actualitate, în consens cu spiritul epocii

Menţionăm mai întâi lucrările dedi­ Al. Piru, Al. Dima, Ovidiu Papadima, nevoie, veritabile compendii de istorie sau cu spiritul timpului („zeitgeist“, cu

cate presei literare craiovene în general, Pompiliu Marcea, Liviu Călin şi alţii. literară. un termen din filosofia germană), pe care

cum sunt: Începuturile presei literare Autorul a simţit mereu nevoia de a * putem să­l definim ca un spirit scientist

reveni asupra proiectu­ Nu mai puţin importantă este şi şi tehnocratic, desacralizat şi consumist.

lui său prin cele două cealaltă faţă a istoricului literar şi a Trăim într­o epocă pe care dezinteresul

volume de Profiluri profesorului universitar Florea Firan pentru cultură a crescut nu numai la

şi structuri literare de care a fost mai puţin evidenţiată şi su­ noi, dar pretutindeni în lume. În acest

mai târziu. bliniată până în prezent, aceea de context, cea mai neliniştitoare întrebare

La fel ca şi în vo­ redactor­şef al noii serii a revistei nu poate fi decât în legătură cu Viitorul

lumul anterior, nu cri­ „Scrisul Românesc“ şi de director al cărţii, tema Colocviilor din octombrie

teriul axiologic pre­ editurii „Scrisul Românesc“. 2010, la care au participat, printre alţii,

domină, ci cel al ex­ A conduce două dintre cele mai mari personalităţi ca Irina Mavrodin

haustivităţii. Nu sunt prestigioase instituţii de cultură nu este (Viitorul cărţii?), Paul Cornea (Mai are

selectaţi, în aceste deloc uşor, în condiţiile atât de vitrege şi cartea viitor?), Gheorghe Păun (Carte

volume, cei mai buni neprielnice pentru cultura de azi, când pe hârtie versus carte electronică),

scriitori pe care i­a dat statul se implică prea puţin sau aproape Adrian Cioroianu (Cartea – un Paradis

Oltenia, ci sunt incluşi deloc şi toată răspunderea cade pe în schimbare), D. R. Popescu mi­a făcut

toţi scriitorii originari umerii unor personalităţi sau asociaţii onoarea de a­mi dedica eseul Copilul

din Oltenia sau care care nu şi­au pierdut entuziasmul şi nici cu cartea în mână născut. În ceea ce

au activat în această interesul pentru acest domeniu. Astăzi ne priveşte, am făcut disocierea dintre

Florea Firan şi Prof. univ. dr. docent Ion Zamfirescu parte a ţării, pentru a se manifestă mai mult ca oricând, din „informaţie“ şi „cultură“, noţiuni care

desemna un potenţial păcate, alergia la cultură.

craiovene (1971) şi Presa literară cra- inepuizabil al zonei. Moştenirea trecutului

ioveană (1976) sau cele consacrate re­ Conceptele de „regionalism creator“ poate fi şi un blazon, dar

vistei „Ramuri“: Corespondenţa „Ra- sau „localism creator“, lansate de Petre poate fi şi apărătoare şi in­

muri“. Documente literare (1972), Pandrea sunt ilustrate, din plin, de Florea hibatoare.

Destinul unei reviste. „Ramuri“, 1905– Firan, în aceste lucrări, cu precizarea În aceste condiţii nefa­

1947, vol. I (2004) şi Destinul unei re- că rămân valabile, în esenţa lor, şi nu vorabile, profesorul Florea

viste. „Ramuri“, 1964–2005 vol. II au nimic de a face cu provincialismul Firan se dovedeşte şi un

(2005) la care putem adăuga volumul cultural, cum ar putea crede unii. foarte bun manager, care

„Scrisul Românesc“ – 80 de ani de Nu trebuie să omitem, din acest reuşeşte performanţa, de­a

existenţă (2006). proiect de istorie literară, nici cele două dreptul incredibilă, de a

Dar cele mai reprezentative lucrări monografii despre marele magician al face cele două instituţii de

ale lui Florea Firan rămân De la Ma- verbului, care a întruchipat mai bine cultură să supravieţuiască.

cedonski la Arghezi (1975) şi Profiluri ca oricare altul spiritul oltenesc, Tudor Activitatea istoricului

şi structuri literare (vol. I, 1986 şi vol. Arghezi: Pe urmele lui Tudor Arghezi literar o poate pune, pe ne­

II, 2003), subintitulate Contribuţii la (1981) şi Tudor Arghezi – Treptele drept, în umbră pe cea ma­

o istorie a literaturii române. Dacă ne devenirii, în trei ediţii (2008, 2010, nagerială. Florea Firan şi Academicianul Alexandru Dima
Florea Firan nu este
uităm atent la aceste două lucrări, este 2012), aceasta din urmă distinsă cu

vorba de acelaşi amplu proiect de istorie Premiul pentru istorie literară pe 2008 numai un pasionat istoric literar şi un nu se identifică şi nu se suprapun în­

literară, cu intenţia vădită de a realiza un acordat de Uniunea Scriitorilor, Filiala excelent manager, dar şi unul dintre trutotul (Puterea cărţii sau Informaţia şi

dicţionar al scriitorilor olteni. Craiova şi cu Premiul „Tudor Arghezi“, puţinii animatori culturali ai zonei, care Cultura).

De la Macedonski la Arghezi este secţiunea Arghezologie din cadrul continuă o lăudabilă tradiţie, pe urmele Toate comunicările susţinute la

un titlu emblematic, deoarece se referă Festivalului Internaţional de Literatură lui Constantin Şaban Făgeţel şi Dumitru această dezbatere au fost adunate în

la cei mai mari scriitori pe care i­a dat „Tudor Arghezi“, ediţia XXIX, 2009. Tomescu. volumul Viitorul cărţii, antologie de

Oltenia, de­a lungul timpului, scriitori Pe lângă alte numeroase întreprinderi, Faţă de generaţiile mai noi, prin Florea Firan (Fundaţia–Editura „Scrisul

exponenţiali pentru spiritualitatea aces­ cele mai multe dintre cărţile lui Florea revista şi editura „Scrisul Românesc“ Românesc“, 2011).

tor locuri. Volumul înregistrează, în Firan sunt lucrări masive, solide, modele şi­a asumat un rol de mentor, iar prin Contiunare în pag. 11

Eseu Scrisul Românesc

Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 7

Mioriţa pragmatică O idee Adrian
CIOROIANU
– scurt tratat de geopolitică pe înţelesul tuturor –

C artea de faţă este plecată dintr­o ne temeam că vom fi prea mulţi, acum noi, o nouă putere care avea să le ameninţe de stimulare de către stat a creşterii poate
reflecţie de natură intelectuală, europenii, ne temem că vom fi prea puţini deopotrivă: această putere era Germania. fi singura soluţie. La ora la care scriu
pe care o propun tuturor celor – atât în comparaţie cu noi, cei de altădată, Cel care citeşte volumul lui Daleymple (mijlocul anului 2013), soluţia germană
interesaţi de locul ţării lor pe hartă. La drept dar mai ales în comparaţie cu populaţiile ajunge, în final, la o singură concluzie: părea a fi avut câştig de cauză – dar aceasta a
vorbind, harta lumii este una singură – doar altor culturi, naţii şi state extra­europene. probabil că, dacă liderii politici ar şti mai sporit germanofobia (şi euroscepticismul)
că fiecare popor, inclusiv românii, ocupă multă istorie, destinul umanităţii ar fi altul într­o serie de ţări, printre care Grecia,
de­a lungul veacurilor diverse poziţii pe Din acest punct de vedere, România – iar traiectoria societăţii umane (în orice Cipru şi chiar Franţa reprezintă cazurile
ea: unele sunt poziţii concrete, altele sunt este un caz ilustrativ: la începutul anilor caz a societăţii occidentale) ar fi probabil cele mai spectaculoase3. Ei bine, ce spunea
doar poziţii imaginate. Din acest punct de ’80 ai secolului trecut (adică în ultimul una mai bună. Caragiale, acum mai bine de un secol: „şi
vedere, geografia este cu mult mai fidelă deceniu al comunismului european), ţinta toată Europa nu poate ca să se-nţeleagă;
secolelor decât istoria. Geografia – cum demografică a conducerii politice de atunci În fine, iii) mă opresc aici la un ultim asta e o chestie mare, nu vorbi aşa, îmi
ar spune istoricul Fernand Braudel – se era o populaţie de 25 de milioane; în termeni exemplu de rimă istorică: reacţia românilor pare rău!“ etc.
schimbă numai pe durata lungă a istoriei; reali, la despărţirea de regimul comunist în faţa fragmentelor de literatură clasică
istoria, în schimb, este într­o continuă România avea o populaţie tânără, de peste semnate de Ion Luca Caragiale, sfântul Cât îi priveşte pe cei mai temuţi dintre
evoluţie, cu mult mai accelerată şi, adesea, 23 de milioane de locuitori. Recensământul patron al autoironiei naţionale. Este vecinii noştri, ei rămân, de un secol şi mai
aparent haotică. din 2011, deşi nesistematizat cu totul la incredibil, pentru un român, cum teatrul bine, aceiaşi: ruşii. Teritoriu prin excelenţă
Din acest punct de vedere, un profesor data la care scriu, arată o populaţie de sau schiţele lui Caragiale par a fi scrise al imprevizibilului şi contrapondere a
de istorie – aşa cum este autorul rândurilor puţin peste 20 de milioane. Pe de altă parte, ieri – indiferent dacă această constatare modernităţii de tip occidental, Rusia
ce se deschid aici – este în mod natural discursul media în legătură cu evoluţia se face în 1980, 2013, 2025 sau 2049 (şi, personajelor lui Caragiale rămâne fieful
avantajat. Spre deosebire de mulţi semeni demografică este înşelător: deseori se poate, mai departe). A întrezărit Caragiale tiraniei; când se supără pe orânduirea din
de­ai săi, profesionistul istoriei are foarte spune că, dacă actualele tendinţe de viitorul? Desigur că nu. Atunci? Probabil ţara lui, un cetăţean din „Momentele“
rar sentimentul noutăţii. În mod obiectiv, natalitate se menţin, în 2050 România ar că este vorba despre ceva mai vechi decât acestui scriitor întreabă: „Ştii ce ar trebui
istoria nu se repetă niciodată. Nu ţin putea avea cca 16 milioane de români. moravurile din epoca autorului citat şi mai la noi? (...) O tiranie ca în Rusia... nu mai
să reamintesc butada lui Marx, potrivit Cred că este o ipoteză greşită. Aşa cum vechi, se presupune, decât personajele sale. merge, mă-nţelegi, constituţia, care aceea
căreia dacă istoria se repetă, prima dată o acest volum va încerca să demonstreze, în Oare, ce ar putea fi? ce vezi că se petrece“ etc.
face ca tragedie, apoi ca farsă; mai curând, 2050 România ar putea avea 16 milioane
ţin totuşi să reamintesc o altă butadă, a de români – dar este foarte posibil ca cifra Pentru un istoric, este cuceritor să În legătură cu acest ultim fragment,
scriitorului Mark Twain: el spunea că totală a locuitorilor să fie mai mare. Cine revadă, mereu, surpriza cu care românii trebuie să spunem că Rusia tiranică din
istoria uneori dă impresia că se repetă vor fi aceşti conlocuitori? Ei ar putea veni de la începutul secolului XXI se regăsesc rândurile lui Caragiale era Rusia de la
din simplul motiv că oamenii, faptele sau din India sau din Pakistan, din China sau (pe sine sau pe ţara lor) în teatrul şi în începutul secolului XX – care era o ţară
întâmplările sale pur şi simplu rimează din Bangladesh etc. – în orice caz, din ţări schiţele lui Caragiale, scrise cu aproape aproape democratică în comparaţie cu
unele cu altele. Mi­a plăcut atât de mult cu o natalitate mai mare decât a noastră. 150 de ani mai devreme. La ora la care tirania leninisto­stalinistă ce avea să
această explicaţie încât, în ultimii ani, am Şi aceasta este povestea potenţială a definitivez acest volum, politica europeană urmeze acolo pentru aproape 80 de ani. Cât
căutat deseori aceste rime în încercările întregii Europe. Aşa cum voi încerca să de combatere a crizei încă oscilează între priveşte lamentaţia proprie şi românilor
mele diverse de analiză şi reflecţie asupra sugerez mai departe, în istorie nu există modelul austerităţii (Germania) şi cel al de azi – că numai o mână forte mai poate
istoriei. teritoriu vid: dacă o populaţie pierde cursa investiţiilor în consum (Franţa, după model face ordine în ţară etc. –, ea exista, cum
De ce această carte? Din simplul motiv demografică, o alta îi va lua locul. american). În paralel, prin liceele din ţară se vede, şi pe vremea lui Caragiale, când
că am sentimentul că ea lipseşte. Personal, în care autorul acestor rânduri ajunge2 am România proaspăt independentă abia
mi­aş fi dorit să citesc mai multe analize Un alt exemplu de rimă istorică: ii) întâlnit, inevitabil – mai ales din partea devenise regat (1881). În fine, voi mai
româneşti despre locul ţării noastre pe în anul 2014, trupele Statelor Unite ale profesorilor de Istorie, se înţelege – face precizarea că toate cele trei fragmente
hartă – acum şi, mai ales, mâine. Ca Americii se vor retrage din Afganistan – constatarea fatidică: patriotismul nu mai citate aici din Caragiale provin din aceiaşi
profesor de istorie, mă simt mult mai în şi, odată cu ele, şi cele ale aliaţilor precum are nicio valoare, păcat că elevii nu mai schiţă: ea se cheamă „Situaţiunea“ şi a
largul meu atunci când vorbesc despre România, Marea Britanie etc. La sfârşitul sunt conştienţi de el etc. Cum se leagă fost publicată pe 23 iunie 1900 în ziarul
trecut decât atunci când schiţez vagi acestui război de combatere a terorismului azi patriotismul de criză? Iată ce spune Universul din Bucureşti4. Cititorii acestui
scenarii despre viitor (e drept, acest din pe acele plaiuri prăfuite (care rămâne cel Caragiale: autor ştiu foarte bine cât de actuale sunt
urmă lucru nu l­am făcut în scris mai deloc; mai lung conflict în care SUA au fost multe dintre replicile personajelor sale din
din multe puncte de vedere, acest volum prinse – 2001­2014!) este foarte probabil – „Este o criză, mă-nţelegi, care piesele de teatru ş.a.m.d. Ce demonstrează
este o premieră chiar şi pentru autorul ca talibanii să revină, mai devreme sau mai poţi pentru ca să zici că nu se poate mai acest lucru? Caragiale rămâne un foarte
său). Şi totuşi, aşa cum sugeram mai sus, târziu, la conducere (singuri sau prin vreo oribilă... S-a isprăvit...“, sau: „este o criză, bun indicator despre cât de mult rimează
în analiza prezentului un cunoscător al alianţă politică favorabilă). Dar un istoric care, ascultă-mă pe mine, (...) fiindcă nu diverse episoade şi epoci recente din istoria
istoriei are deseori sentimentul unui dèja ştie că povestea problemelor ocupării mai merge cu sistema asta“, sau: „nu se noastră şi cât de relativ vechi sunt unele
vu. Nu ştie ce va urma, dar observă foarte Afganistanului nu este deloc nouă: la poate ceva mai trist, ca să vie un moment dintre temerile (sau lamentaţiile) pe care
limpede că ceva asemănător cu ceea ce se mijlocul secolului al XIX­lea au încercat (...) când vezi că bate falimentul la uşe şi noi le credem de ultimă oră.
petrece azi s­a mai întâmplat odată (sau de englezii, iar spre finalul secolului XX au nu mai e nici un patriotism...“.
câteva ori), cândva, în trecut. încercat ruşii. Există multe diferenţe între 1 William Dalrymple, Return of a king: the battle
Mă opresc aici doar la trei exemple de aceste episoade (deşi înrudite, din punct În zilele în care acest volum era
astfel de rime istorice de peste timp. de vedere geopolitic!), dar rezultatele au definitivat, problema Siriei (mai precis: of Afghanmistan, 1839-42, Alfred A. Knopf, New
i) Una dintre temerile intelectualo­ fost, şi într­un caz şi în altul, comparabile. cum poţi detrona un şef de stat care nu
demografice din lumea occidentală de la Rămâne să vedem ce va urma acum, după cedează locul şi care are încă susţinători York, 2013; cartea a avut recenzii laudative în The
finele secolului al XIX­lea era că omenirea experienţa americană. La ora la care în interiorul ţării) era la ordinea zilei în
se va înmulţi atât de mult încât va epuiza scriu, una dintre cărţile de istorie cele mai media internaţională, pe fondul unei Economist, Financial Times etc.
capacitatea Pământului fertil de a produce comentate în presa de calitate de limbă indecizii occidentale majore – dilema fiind
hrană; era un ecou al teoriei malthusiene engleză este una dedicată primului război dacă trebuie (sau nu) ca statele europene 2 Recunosc: una dintre cele mai fericite destinaţii
pe care, în general, lumea îl cunoaşte şi al britanicilor în Afganistan, acum mai plus SUA etc. să înarmeze grupările rivale
azi – deşi natalitatea Occidentului nu bine de un secol şi jumătat1. Doritori să­şi preşedintelui Başar Al­Assad. Uniunea din activitatea unui autor precum subsemnatul sunt
mai este deloc cea din vremea în care securizeze drumul către India – şi temător Europeană (şi SUA, majoritatea ţărilor
Malthus îşi scria teoria. Azi, temerea că Imperiul Ţarist al Rusiei i­ar putea bloca arabe etc.) susţin plecarea definitivă de liceele, pentru că acolo cred că se „coace“ România
este cu totul similară, dar are semnul drumul –, Imperiul Britanic a intenţionat la conducere a preşedintelui Başar Al­
schimbat: toate analizele occidentale arată atunci cucerirea Afganistanului. Această Assad, pe când Rusia încă nu este decisă de mâine.
o îngrijorare explicită în privinţa faptului campanie face parte din ceea ce se numeşte în privinţa rolului pe care fostul preşedinte
că ţările Europei îmbătrânesc (adică: au „marele joc“ geopolitic dintre Anglia ar urma să­l joace în viitorul politic al ţării. 3 Potrivit unui sondaj Pew Research Center din
copii puţini), în timp ce spaţiile arabo­ şi Rusia, la mijlocul secolului al XIX­ Tot în legătură cu Europa, anii 2011­2013
indiano­asiatice încă prosperă din punct de lea. Numai că, prinse fiind ele în această au arătat că UE este profund divizată în mai 2013, 60% dintre germani rămân favorabili
vedere demografic. Dacă acum 150 de ani confruntare pe harta Asiei, nici Anglia şi privinţa soluţiilor pentru ieşirea din criza
nici Rusia nu au băgat de seamă că undeva economică: cum spuneam, Germania (şi Uniunii Europene (un procentaj totuşi în scădere,
între ele, în Europa, apărea după 1870 alte ţări din Nord) a favorizat în mod clar
politica de austeritate, pe când Franţa (şi după ce în 2007 era de 68%), în timp ce numai 41%
alte ţări din Sud) a sugerat că o politică
dintre francezi mai par a crede în viabilitatea UE

(după ce în 2007 erau 62%) – cf. *** „French public

opinion. Morosity rules“, în The Economist, nr. 20, 18

mai 2013, p. 26.

4 Ediţia citată aici este I.L. Caragiale, Momente.

Momente, schiţe, amintiri, (ediţia îngrijită de Ion

Vartic), Biblioteca Apostrof, Cluj, 1997, p. 174­178.

(fragment dintr­un volum în pregătire la
Curtea Veche Publishing, Bucureşti)

8 Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 Scrisul Românesc Eseu

Scrisori este capabil să salveze situaţia de la gră­
diniţă şi propria sa încurcătură – ca să nu
Dumitru Radu Elogiu cărţii mai primească puncte negre!
POPESCU
E de remarcat, din nou, faptul că Du­
Oglinda rece ştia ea ce ştia: am religia... Era mai important pământul dus cu de sabia lui Brennus la tot pasul – ea, da, mnezeu s­a apucat să citească serios şi să
dat la Medicină, la Cluj, şi vagoanele de pe lângă Vaşcău spre răsărit – devenind o sabie eternă!... Trebuie neapărat înveţe dintr­o carte ce este infinitul, ca să­i
după trei ani, valea, am şters­o decât Dumnezeu! La un moment dat, din să notăm faptul că... Românii, e drept, au poată da lui Mihăiţă o definiţie exactă, ma­
la Filologie! În ziua de 1 martie 1956, Ba­ şoptite în şoptite, am aflat că Lenin, Hitler contribuit enorm la notorietatea lui Brennus tematică, irefutabilă!
consky m­a angajat la „Steaua“! Da, Iosif şi Stalin au capotat fiindcă, nemulţumiţi de – care, devenit un erou universal, trăieşte
Pervain era decan la Filologie, iar Baconsky cultul lor religios aflat în derivă internă şi şi azi, după sute de ani de la intrarea sa – Ei, da, înţeleg! zice Mihăiţă.
era redactor şef la „Steaua“. Ei au pus la externă, au fost preocupaţi de trecerea lor în pământ, şi poate fi întâlnit, multiplicat, – Ce este infinitul?... întreabă dulcea sa
cale înscrierea mea la Filologie! în rândul zeilor, asemeni lui Caligula, cel pe toate uliţele şi în toate cancelariile mamă.
Zilele trecute, de 1 martie, nu m­am cu calul alduit, dar lăsat, totuşi, cu limba extraşcolare. – Infinitul este numărul cel mai mare!
uitat în oglinda din baie – şi nici nu m­am în gură!... zice Mihăiţă, bucuros.
ras! Cine ştie ce­aş mai fi zărit!... Dragi colegi, le­aş mai zice confraţilor – I­ai mulţumit lui Dumnezeu,
Am parcurs, la Liceul Gojdu, din Ora­ Ei, trecând în fugă de la istorie la de liceu, să ne vedem peste cinci ani la fel de Mihăiţă?
dea­Mare, o adolescenţă dionisiacă, fără geografie, i­aş putea întreba pe foştii mei tineri şi de sănătoşi! Să ne prefacem niţeluş – Nu, îi mulţumesc acum... Mulţumesc
preponderenţe materiale, fără bani în bu­ colegi, Bonta, Onaca Valeriu, Petrovici că vom fi indiferenţi faţă de timp, sperând Doamne­Doamne, sărut mâna...
zunare, fără ziare şi radio, fără carne de Liviu,PoenaruDorin,PopDumitru,Popovici că şi anii ce vor veni vor fi mai înţelegători – Şi Dumnezeu ce ţi­a mai spus?...
cabaline la grătar şi fără să cunoaştem nişte Liviu, Prodan Nicolae, Sarca, Şerb, Suciu, cu noi! Ca belşugul existenţei noastre să nu – Ce să­mi mai spună? I­am spus mul­
oameni deosebiţi de înzestraţi – precum Şiclavan Ştefan, Thirteu, Venter, Zuba... întâlnească niscaiva opinteli ce­ar trebui ţumesc... şi Dumnezeu mi­a spus: „Cu
cei de azi! – capabili să le taie cailor lim­ Ei, voi, voi toţi cei cu picioarele pe pământ să ne îmbogăţească, vai, cu mai multe in­ plăcere“.
ba, ca să învingă nimbul năzdrăvanilor ce şi voi cei cu concluziile trase în paradis, formaţii medicale! Nu, să rămânem apţi Trebuie să mai relatez faptul că Mihăiţă
pretindeau, în veacuri, că ştiu drumul pe vă mai aduceţi aminte, repet, de acea oră de a ne duce demni pe propriile picioare a fost la bunica de la Piteşti, de Sfintele
care te vor putea duce în ţara tinereţii fă­ de Geografie, când continentele parcă şi de­a beneficia în cel mai rău caz de o Sărbători ale Paştelui, şi a trecut, împreună
ră de bătrâneţe şi a vieţii fără de moarte. se liniştiseră, forţele lor tectonice parcă rămăşiţă de conştiinţă nevătămată. Şi sunt cu verişoara sa, pe sub masa din biserică –
Adolescenţa dionisiacă a gojdiştilor arunca intraseră într­o armonie adormitoare?... Ei, sigur că vom rămâne... intacţi, dacă nu vom pe sub care treceau destui maturi şi destule
toate hibele în Criş, convinsă, – şi prin da, în acea zi, istorică pentru noi, a intrat uita că fiecare purtăm la gât, multiplicată, femei în vârstă, faţă de care preotul nu sco­
cântece mobilizatoare, desigur, – că menirea în clasă, în ora de Geografie, o lumină ro­ sabia lui Brennus! Priviţi­o: ni se leagănă tea o vorbuliţă!... A fost încântat! Mai ales
ei este construirea unei lumi noi, fericite. şietică, putrezită, de apus de soare, îna­ pe piept, ceea ce e un semn sigur că nu ne că la noi în sufragerie, când intră pe sub
Dumineca mergeam la meciurile de fotbal intea luminii proaspete, de dimineaţă, de va învinge! masă, nu e lăsat în pace!...
ale îndrăgitei „Ico“ – în care, în decursul parcă astrele, captive din cine ştie ce taine În concluzie... Dacă elogiul Cărţii vine
anilor au jucat David, Melan, Vaczi... La cosmice, îşi schimbaseră rosturile, fără ca Vă pun drept garanţie sublimul cărţii! chiar din partea lui Dumnezeu, e clar că
poarta stadionului, bătrânii de ordine se uitau măcar raţiunea noastră virginală să le poată Ascultaţi! şi noi toţi trebuie să avem încredere în
după ciori – ca să nu observe că intrăm pe da de capăt! Am rămas cu gurile căscate, tot ce scrie în cărţi – până în clipa când ni
gratis... La teatru dădeam un franc şi intram deşi nu era, totuşi, vorba de nimic abisal, Mihăiţă Popescu, în vârstă de 5 ani, se va spune că şi în cărţi mai există gre­
destui la galerie, unde era locul elevilor... nu era vorba nici de o decrepitudine a soa­ unul dintre cei 8 nepoţi ai mei, vine într­o şeli referitoare bunăoară la cenzurarea in­
Jucam şi noi fotbal, lângă cetate, antrenor, relui, a lumii, a stelelor!... În fond ce mare zi de la grădiniţă împovărat de 3 (trei) bu­ finitului independenţei justiţiei, când vom
jucător, arbitru, fiindu­ne colegul Sergiu brânză s­a­ntâmplat de ni s­au răsucit line negre şi­o întreabă pe dulcea sa ma­ fi ajutaţi să înţelegem adevărul absolut de
Vaida, care, mai târziu, a fost titular în minţile? Ne aflam în clădirea de pe Corso mă ce este infinitul?... Mama, juristă de către strălucita minte colectivă a celor 7
echipa naţională de tineret... Tibi Moisescu – unde fusese transferat Liceul nostru... În meserie, dă din colţ în colţ, simte că nu se înţelepţi de la Curtea Constituţională!
şi Ion Ursu erau campioni naţionali la box timpul orei de Geografie au intrat pe uşă, poate referi doar la infinitul independenţei Să iubim Cartea – dar doar până în clipa
– cred că la Clubul „Voinţa“!... Era bine, în clasă, doi bărbaţi sobri, care au şuşotit justiţiei şi răspunde uşor dezarmată că nu când tandra Burtă Constipaţională îşi va ţi­
era cald la Băile Felix, nu mâncam limbă ceva cu profesorul Domuţa Gheorghe... ştie ce este infinitul... Mihăiţă nu­şi pierde ne discursul său laxativ despre adevăr.
de cal, dar mergeam în paşi cadenţaţi spre Apoi l­au invitat să meargă împreună până calmul şi­i spune cu o caldă compasiune: Încă ceva: Nepotul meu Andrei David,
viitor – să­l ajungem din urmă! la cancelarie... Au ieşit din clasă calmi... elev în cala sa II­a, a fost nevoit să scrie,
Jucam şeptic, şah, la adăpostul istoriei, Profesorul ne­a făcut uşor cu mâna... – Mami, lasă că aflu eu ce este infinitul acasă, o compunere! A scris­o! Iat­o! Sper
care deja aruncase zarurile: ne aflam în şi­ţi spun şi ţie... că ziarul „Crişana“ (care m­a debutat acum
lagărul păcii – şi aveam garanţia că ruşii – Ce bucurie pe noi: scăpam să mai 60 de ani!) îl va debuta şi pe Andrei David!
care se aflau în ţară – ne vor proteja în faţa răspundem, pe note!... Am aflat mai târziu – Cum afli, Mihăiţă?... Ca să se vadă, în timp, ce Noroc grozav se
năvălirii unor forţe militare venite nu se că domnul profesor Domuţa a fost dus cu – Bine, îl întreb pe Dumnezeu, zice află în paginile „Crişanei“!
ştie de unde! A, de extratereştri încă nu se maşina – ce lux! – la o plimbare de câţiva Mihăiţă şi pune mâna pe telefon... Alo, alo, Ghiocelul
vorbea, aşa că – neexistând ei!... nu aveam ani!... Luat direct dintre elevi!... Ar fi trebuit Doamne Doamne?... Sărut mâna... Ce este Ghioceii apar primăvara. Eu culeg flori
nicio teamă de machiaverlâcurile lor. să desprindem din lecţiile de istorie trăită infinitul? din grădină pentru mama mea. Deodată văd
Generalul de mâine Dumitru Roman era caracterul concret, palpabil, al politicii, Dumnezeu, fiind un mare maestru al un ghiocel. Ghiocelul este alb şi gingaş.
senin – şi mânca seara, cu poftă, mămăliga matematic, deloc imaterial? Să fim serioşi! suspansului, nu­i răspunde imediat. Mihăiţă Peste o clipă se aude un glas subţire:
cu magiun ce ne era oferită la cantină. Iar Cine avea atunci timp – şi cine are timp azi? insistă: – Te rog, nu mă rupe, bunule băiat!
Bodea Petru, miersiganul care avea nişte – să iniţieze măcar niscaiva lecţii capace să – Aţi auzit bine?... Ce este infinitul? – Cine îmi vorbeşte?
neamuri îndepărtate prin îndepărtata Ame­ atenueze câte ceva din falsitatea spiritului – Ce spune?!... îşi întreabă mama fiul... – Eu, ghiocelul.
rică de Nord nu primea nicio ştire care să şi din desăvârşita viziune paradisiacă în – Spune c­o să­mi spună imediat după – Unde eşti, ghiocelule?
ne anunţe un nou război! Cohut juca volei care ne ducem zilele?! Totuşi, o banalitate ce se uită într­o carte să vadă ce este – Aici! Jos, lângă tine.
într­o echipă grozavă a oraşului, Boitoş crasă şi­a îndeplinit idealul şi a devenit infinitul! Am îngenunchiat şi l­am văzut în gră­
Dumitru pleca din două în două săptămâni lege: istoria se repetă! Şi marile imperii Tensiunea creşte! Mihăiţă ţine telefonul madă cu fraţii lui. Am fugit până­n casă şi
acasă, la ţară, cerându­şi voie de la profesorii mai cad cu botul în ţărână! Chiar şi măreaţa la ureche, iar dulcea sa mamă îl priveşte cu am luat aparatul foto şi m­am întors repede.
de serviciu – ca să­şi înmormânteze bunicii cetate Troia s­a stins căzând în propria nesaţ... E clar ca bună ziua că Dumnezeu Le­am făcut o poză. Şi în loc de flori, i­am
săi fără de număr! Dorin Poenaru picta, cenuşă! Chiar şi romanii au luat­o pe coajă: acordă o mare importanţă Cărţii!... Sigur, dat mamei poza cu ghiocei. Iar mama s­a
Ion Murg era musai să­i facă o asiduă i­au învins nişte terchea­berchea zişi gali şi Dumnezeu, în Săptămâna Facerii Lumii a bucurat foarte tare.
curte frumoasei fecioare de la „Oltea“, i­au obligat să plătească un tribut baban! uitat să scrie măcar o carte, punându­i pe
borodeanca Bobo, fostă colegă de şcoală Nu în petrol, nu în uraniu, fiindcă aceste Adam şi Eva în faţa unei lumi pe care nu Theodor Pallady – Femeie citind
primară cu Butiri, Cucereanu şi Nuţi Arde­ fleacuri nu erau atunci la modă! În aur, trebuiau s­o cunoască!... Şi drept garanţie
leanu... Ţacă Petrovici, Mircea Guiaşu, da!... Totuşi, când a fost cântărit metalul ce că ei nu se vor perverti cu noi cunoaşteri,
Mezea, Chidioşan, Spoială, Măgureanu, nu­şi pierde niciodată strălucirea trecând, le­a pus în faţă un gardian de soi, mărul!...
Moţ, externi fiind, aveau o libertate în în veci, dintr­un buzunar în altul, romanii, Dumnezeu, se ştie, doar mai târziu, imi­
plus: se puteau plimba în voie, oricând, pe în faţa cântarului şi­au dat seama că sunt tându­l pe analfabetul Homer, a dictat şi
Corso! La Biserica cu Lună, din centru, se traşi pe sfoară. Au mârâit ceva, însă unul dânsul, cântând, două cărţi pe măsura ca­
ducea cine voia – treaba lui! – dar nu mai dintre ştabii galilor, Brennus, zâmbind, podoperelor Iliada şi Odiseea, două cărţi
eram încolonaţi, la internat, să mergem cu şi­a desprins sabia de la brâu şi a aruncat­o testamentare, strânse într­un volum, Biblia
ordul la slujbă!... Deşi protectorii naţiunii deasupra greutăţilor ce cântăreau aurul, zi­ – volum bun pentru sfânta funcţionare a
noastre nu naţionalizaseră fundamental când, în latineşte, ceva ce se tot traduce şi procurorilor români.
azi în toate limbile şi sună aşa: „Vai de cei – Ei, îi zice mama lui Mihăiţă...
învinşi!“ Dacă te uiţi în istoria noastră dai – Aşteaptă, îi răspunde Mihăiţă, atent
la cuvintele ce puteau veni în fiecare clipă
din cer...
Mihăiţă, bănuia, desigur, că infinitul

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 9

Identitatea scriitorului Obsesii Marian Victor
ca vânzător sau ascet BUCIU

Î n Prefaţă, între călugări şi eretici, trăsătura dominantă, neomedievalismul cum aveau să creadă după 22 decembrie Alexandrescu devine acum surprinzător de
din Identitate în ruptură, 2000, (înnegurat, ascuns în lumina cu care a fost 1989 unii interesaţi. poetic. Românul, să­i spun aşa, zburător,
strângând texte din peste un sfert şi reabilitat de mulţi cercetători), nu este încheie articolul ca un romancier eseistico­
de secol, 1972­1999, Sorin Alexandrescu acoperitoare în categoriile culturale crea­ După 1990, în Identitate în ruptură, liric. „Dubla identitate este o sursă nu doar
constată că societatea comunistă n­a fost toare protagoniste. Trei la număr. Scribii 2000, pledează pentru liberalism, pluralism, de conflict ci şi de paradoxală libertate.“ Se
omogenă, a produs „falii“. În anii 1980, sunt su(s)puşii la realismul socialist. Din ecumenism democratic, împotriva sacra­ amestecă anxietatea şi jocul de­a străinul.
comunismul a recăzut în pre­modernitate. legiunea de falşi creatori, sunt citaţi doi lizării valorilor. „Identitate integrală cu sine, ştiu din filo­
Rezistenţa prin cultură îi apare insuficientă scriitori nelipsiţi de talent, pe care însă sofie şi din psihanaliză, nu se poate.“
fără disidenţa şi opoziţia politică. Militează şi l­au prostituat: Eugen Barbu şi Adrian În postmodernism, epocă în care am Farmecul dublei identităţi reflectează şi
pentru întoarcerea Basarabiei la România Păunescu. „Călugării“ (termenul trebuie sărit dintr­un imbold de sincronizare, im­ asupra condiţiei lingvistice, a limbilor
şi este uimit de nepăsarea românească fa­ neapărat ghilimetat, pentru a nu nedreptăţi punerea se face nu prin consens, ci prin emigrantului. Acesta descoperă că limba
ţă de reuniune. Nu o face de pe poziţia semnificaţia lui total diferită, religioasă) concurenţă. Existăm în epoca Internetului olandeză este una a practicii, servind în­
ideologiei româniste, atent la faptul că sunt cei retraşi în exil sau în ţară, eremiţi şi ce se constată este cât de prezent eşti tr­o cultură locală, fără complexe de
etnicismul generează rasism. Identitatea, şi eretici, opozanţi şi proscrişi politic, aici, în mediul virtual sau în noul real. europenitate. Olandezii nu fac caz de
care în mod natural se află în continuă cum le mai spune eseistul experţilor şi es­ corectitudinea limbii (între timp nici noi!,
transformare, cunoaşte acum un fenomen teţilor. Între ei, categoria negustorilor, a În 1998 este prezent la un colocviu în să adaug). Dublu interviu pentru dublă
nou: ea s­a rupt, aşa că una este românul din mijlocitorilor pe lângă „sfânta“ putere to­ Chişinău, Basarabia, unde susţine că a fi identitate, din 1995, în România literară,
România, alta pare a fi cel din străinătate, talitară. Aici S. Alexandrescu îl plasase marginal nu înseamnă a fi inferior. Românii realizat de Ioana Pârvulescu, reia tema
exil ori diaspora. Etnicismul, real sau doar cândva chiar pe A. Marino. de la margine de imperii au o cultură a mar­ limbii. Chiar cu o rapidă definire: „limba
virtual rasist, face pereche rea (păcătuind ginii, nu o cultură de margine, o cultură de este un şir de limbaje şi de discursuri“.
prin defazare, retardare) cu ignorarea Autorul nu operează prudent cu ana­ interferenţe, nu marginală. Gând care speră Olandezii vorbesc „precis“ şi nu preţios,
feminismului (post)modern. logii, el se avântă categoric în substi­ să incite la un soi de eliberare de complexe. echivoc. S. Alexandrescu îşi aminteşte că
Publicat tot în Olanda, în 1988, arti­ tuţii: „comunismul integral este un neo­ Trăsăturile timpului sunt unele ca sincre­ „limba de lemn era o închisoare“, şi ea
colul A gândi altfel, a fi disident, a acţio- feudalism, o nouă monarhie absolută“. tismul şi demodelizarea. Există azi un inte­ precisă, dar parcă şi preţioasă, pe care el
na în rezistenţă, explică protestele româ­ România a cunoscut profund şi nefast res egal margine­centru, se află Europe ar fi vorbit­o, însă destul de prost. De ce
neşti interne, muncitoreşti ori disidente, „demodernizarea“ ceauşistă, neostalinistul uitate în Europa, ele vor fi descoperite şi diaspora? Pentru depăşirea unui (prim?)
opoziţioniste, de gândire diferită (trei N. Ceauşescu fiind mult mai puţin creditat noi împreună cu ele. Se va şti tot mai mult eşec, articol apărut în Dilema, 1996, dincolo
forme protestatare clar delimitate), ca de partid şi intelectuali decât stalinistul Gh. şi bine despre un comunism neofeudal şi de titlul care poartă aceeaşi dură judecată şi
nefiind contra comunismului, dar împo­ Gheorghiu­Dej. Destalinizarea şi libera­ se va cunoaşte sfioşenia românească, însă de elogiul adus lui Mihnea Berindei, pentru
triva renunţării la liberalizare, totul desfă­ lizarea au fost în România trecătoare şi aceasta se va mai transforma, întrucât iden­ că i­a apărat cel mai bine pe disidenţii
şurându­se în absenţa samizdat­ului. iluzorii. titatea nu este un dat sau un destin etc. noştri, constată o rană, o ruptură, între ţară
Despre proza sub comunism scrisese o şi diasporă, conectate numai emoţional,
postfaţă la o antologie apărută laAmsterdam Elitele sunt învinovăţite (pentru că Într­o intervenţie din 1994 (unde nu ştiu nu şi politic ori profesional. Invizibilitatea
în 1988: Proza română după al doilea nu poţi, iată, să explici, fără să clasezi) cum face de citează cartea din 1999 des­ emigrantului, apărut în Secolul XX, în 1997,
război mondial, culeasă acum în volum. Cu întrucât „au renunţat la democraţie“. S. pre modernitate!), la Radio Europa Liberă, reia distincţiile pertinente între emigraţie,
un an înainte, aşadar, de prăbuşirea totuşi Alexandrescu face profesie de democrat cu Junimea, astăzi, propune, măcar indirect, diaspora, exil. Într­un articol, Romstrăinii,
rapidă a blocului comunist care ne conţinea, preţul şi riscul de a fi el însuşi grav acuzat un model: Junimea, care rămâne un model, o specie pe cale de dispariţie, care adu­
prefaţatorul nu se prefăcea deloc, arătându­ de naţionaliştii care se pretind patrioţi, aşa azi, neatins. S. Alexandrescu se erijează ce­n discuţie un tip nou, „reimigrant“­
se entuziasmat că literatura, cultura în încât scrie negru pe alb că „democraţia este acerb în neojunimist, ca A. Marino în ul, se îndoieşte că românii se urăsc, cum
general, au cunoscut o „înflorire fără pre­ mai importantă decât patria“. Formulă puţin neopaşoptist. Două diferenţe între ei: una exagerează Luca Piţu, dar admite că au
cedent“ în anii 1980. Înflorirea fusese interpretabilă, totuşi: de ce n­ar fi egal de de aderare la model, alta de intensitatea pornirea stranie a dezbinării.
precedată de realismul socialist­stalinist, importante patria şi democraţia? Cineva ar a aderenţei. Se ştie că Marino a făcut
apoi de slaba liberalizare, dar coincidea face proces de intenţie şi­ar spune că ar dori un adevărat program şi un fel de şcoală
perfect cu autoritarismul neostalinist­ să trăiască într­o democraţie fără patrie. N­ar provincială din neopaşoptism. Curios este
ceauşist, ceea ce este mai greu de explicat fi tocmai un proces de intenţie? Din spirit că Sorin Alexandrescu ezită între evacuarea
şi de înţeles. A existat un neostalinism radical sau maximalism etic, cosmopolitul istoriei trecutului după o bună cunoaştere
concomitent cu preocupările de adevăr, S. Alexandrescu se învinovăţeşte chiar pe a sa, dar uneori se comportă
într­o restauraţie etică şi estetică. Liniile sine, pentru că n­a rămas în patrie ca să şi el ca spiritele fascinate de
prozei sunt impresionant diversificate: rea­ lupte cu puterea politică, ratându­şi astfel modele. Rămâne şi aici la cali­
lism critic şi magic, social şi evazionist. veleitatea de „negustor“. Ar fi ajuns mai ficarea comunismului ca neo­
Criticul constată chiar un fel de refuz mult decât surghiunit, ca puţinii noştri feudalism sau pre­modernitate.
politic prin magic, poetic, metaforic, la eroi disidenţi ori opozanţi? Nu ştiu dacă Dar mai e ceva surprinzător:
Ştefan Bănulescu şi Fănuş Neagu, apoi sugerează o astfel de alternativă vanitoasă. îndepărtarea intelectualilor din
prin experimentalism, modernism, onirism Plecarea sa este poate o derobare. Dar (dar nu de) politică. Titu Ma­
(bine explicat şi evaluat). În sfârşit, ajunge exilul, pe toate căile constituirii lui, îi apare iorescu îi alunga din partide şi
la textualism şi postmodernism, extrase din acum omogen şi ratat: „exilul în care ne­am parlament doar pe poeţi.
cotidianul haotic. Textualismul românesc scufundat cu toţii“. Are şi el înţelepciunea
este asemănat cu postmodernismul occi­ posterioară (pe care în altă parte le­o S. Alexandrescu, bucureş­
dental. reproşează acuzatorilor lui Eliade, dar nu tean, valah, postmodern rezer­
În textul apărut la Paris, în ianuarie 1990, numai), gândind istoric­contrafactual: tre­ vat, moderat cosmopolit, ob­
O cultură a interstiţiului, S. Alexandrescu buia refuzat naţionalismul comunist în au­ servă acum: „Nicăieri în lume
vizează cultura română supravieţuitoare, gust 1968, când a fost represată militar, «intelectualii» nu sunt la pute­
agonizând, într­un social imund şi amenin­ în blocul comunist – cu abţinerea scurtă a re…“, nici pe lângă, dar ei pot
ţător. Salvarea culturală nu era şi socială. conducerii politice de la Bucureşti – miş­ să o evalueze printr­o activitate
„Libertatea refuzată cuvintelor se refugiază carea politică de la Praga, şi instituită o critică. Şi mai notează: „Puţini
în interstiţiu.“ El se referă aici la limbajul opoziţie permanentă. Mica, insuficienta intelectuali, precum Mircea
interstiţial, strecurat în puţinul gol abia supapă a grelelor presiuni multilaterale Cărtărescu, s­au păstrat deli­
descoperit în sistemul concentraţionar. In­ (termen preferat al ideologiei dâmboviţene berat departe de vârtejul po­
terstiţiul cultural apare prins în analogie ceauşiste) a fost preluată literar, epic, prin liticii.“ Astăzi vedem cum
cu cel mânăstiresc: o cultură călugărească, „disidenţa naratorului“. Deşi nu numai a poetul şi prozatorul optzecist
de nou Ev Mediu. Dar nu totul era aşa­zis naratorului, ascuns de multe ori în spatele s­a rupt cu totul de sine şi s­a
călugăresc, interstiţial la un singur mod. personajelor. E posibil ca S. Alexandrescu afundat cu gust şi dezgust
Creaţia era un produs al unei triade totuşi să identifice încă, precum i se întâmplă de într­o publicistică politică des­
bine diferenţiate, de scribi, negustori şi câteva ori în monografia despre Faulkner, tul de critică.
abia apoi de călugări, evident laici. Deci, naratorul cu autorul. Evident, în acest mod
nu era atacat în centrul vital (acolo era Un alt grupaj de texte:
partidul comunist) sistemul instituţional, Diaspora de nicăieri. Far-
mecul dublei identităţi, din
1991, reflectează la condiţia
emigrantului, anonim, scos din
timp şi din mitologia lui. S.

Scrisul Românesc Jurnal

10 Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013

Marin SORESCU – Jurnal Inedit

Festivalul de la Berlin – Iunie, 1978

Luni, 20! M­am mutat la hotelul „Atlantis“. Nu­l cunoaşte personal şi rămâne surprinsă că Apoi, numai în limba germană. Aplauze după →
Un hotel­pension, o cameră mare, făcută din noi suntem în relaţii bune şi că l­am văzut de curând. fiecare poezie. Erau peste 150 de participanţi în sală.
glasswanduri. Un singur perete natural. Patul cu I­l descriu! Spune că ea i­a citit cărţile şi că l­a A fost un mare succes. Nervozitatea iniţială mi­a
o singură pătură subţire. Am mai cerut una. Eu, la recomandat lui M. „N­am auzit de el.“ trecut. Mă uitam la ceas. Iuliana, pe care n­o văzusem
camera 5. Petre Stoica, la camera 4. Mai sunt veniţi în în sală, a venit şi m­a pupat şi a zis că a fost minunat.
hotel: Eugène Guillevic [1907–1997, poet francez] şi Mă conduce pe scară, cu multă graţie la Mulţi mă aşteptau la ieşire să mă felicite. Am semnat
Michael Hamburger [1924–2007, poet, traducător]. despărţire. câteva cărţi.

Ne întâlnim la micul dejun. Seara, caut câteva Telefon. Petre Stoica, despărţit de Carl Heinz, a Se vedea că poezia mea trecuse examenul în faţa
adrese. Mers cu metroul! Străzi locuite de turci. Un ţinut să vină joi la recitalul meu. publicului. Mulţi mi­au spus că e prima lectură de
cort mare în mijlocul pieţii. Un cort – cred că este poezie adevărată. Mă rog; orgoliul meu era pe deplin
al unui circ. Lume multă. Vine şi Guillevic. Cu el Nu mai scriu de câteva zile, ci aşa cum îmi aduc satisfăcut.
mâncasem câte o porţie de fasole cu frigărui foarte aminte.
bune la un restaurant turcesc. Unii tot împrăştiau foi Iuliana ne­a luat cu maşina: pe Petre, Oskar şi pe
tipărite. S­a hotărât o reîntâlnire la masa de prânz, la un alt mine. Ne­am dus pe la ora două. Am băut câte o bere.
restaurant, unde să ne auzim toţi. Hotelurile în care Sărbătoream evenimentul! Le­am făcut şi eu cinste
– Nu, noi ştim despre ce e vorba, zice Eugène, locuim sunt împrăştiate în tot oraşul. cu câte o bere. Noaptea n­am putut însă dormi câteva
refuzând primirea unor foi. ore.
Marţi dimineaţa, am ajuns acolo cu Gerald
– Poate e pentru boicotul acţiunii, zic eu glumind. Bisinger [1936, poet, prozator, gazetar] şi Petre. La A doua zi, Hoerter mi­a spus că e păcat că soţia lui,
Şi tocmai despre asta era vorba. masă erau deja instalaţi poeţii olandezi. Beau câte o japoneză, n­a avut ştire de festival; că poeziile citite
o bere. Mai sosesc Christoph Meckel [1935, poet şi nu sunt traduse şi în limba japoneză; s­ar fi bucurat de
O ceată de tineri bărboşi, cu nişte tobe, cu nişte artist grafic german](foarte simpatic, îmi spune că un mare succes.
trâmbiţe; s­au urcat pe scenă şi au început să bată în s­a despărţit de soţie), Michael Hamburger, pe care îl
tobe, să facă zgomot. După ei, a venit un fel de poet cunosc mai bine. Nu ştiu de ce mi­a fost antipatic până Într­una din seri, după ce a citit Alberti am plecat
de­al lor, cu un fes pe cap; a citit câteva poezii, din acum. Dimpotrivă, mă impresionează cu figura lui, la masă la „Turci“ cu Homero Aridjis [1940, poet,
care am reţinut: „O, trede, trede“ etc. Cineva a încercat stângăcia cu care se mişcă, bunul­simţ şi seriozitatea prozator, jurnalist mexican], venit atunci de la Haga.
să­i facă să părăsească sala. Nimeni nu putea să se exprimării. Îmi spune că locuieşte într­un sat şi cultivă Am criticat, care mai de care, unele modalităţi în
împotrivească acestor derbedei. Erai ca hipnotizat legume, cartofi etc. Are, într­adevăr, palmele crăpate conceperea şi prezentarea unor poezii. Nu­l iubeşte
de aceste puşlamale de 18–21 de ani. Unii încercau şi bătucite. Cu ocazia asta m­am apropiat mai mult de pe Alberti ale cărui poezii par să conţină înrâuriri ale
să se explice: că nimeni nu trebuie să boicoteze Christoph a doua seară, când, cei ce boicotau, voiau noii ideologii din răsărit. Sunt şi inşi – scriitori – care
acţiunea. Alţii, puşi acolo de cineva, încercau să­i să continue acţiunea lor, ocupând din nou scena; s­a se laudă unul pe altul şi scriu poezii „discursive“
susţină. Günter Grass [1927, scriitor german, laureat certat foarte tare cu unul dintre ei, mai că era să­l (Neruda, Alberti, Guillevic).
al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1999] pocnească.
era în sală. O plimbare cu vaporul
Deci, şi miercuri seara am găsit sala ocupată. Lungi
– Ce­o să faci? tratative cu banda de pe scenă. Pe rând, câţiva din Într­o zi, la Paris, talentatul poet Alberti mi­a
– Nu ştiu, zice el! sală încercau să­i lămurească. Cel mai convingător vorbit despre Picasso. Joi dimineaţa am făcut toţi o
Peste două ceasuri se duceau la Academie der K. s­a dovedit G. plimbare cu vaporul pe Wanesse, apoi pe canale. Am
[Künste] să citească acolo, alţii au rămas – cam pe plecat cu autobuzul de la Pistocker(?). Am ajuns pe la
la 11 noaptea, după care şi­au dus mâncarea pe nişte Diplomatic, le­a spus că le­nţelege motivele 11 la debarcader. Nu venise vaporul.
mese mari – în complexul unui salon. Aici – un mic serioase, spunându­le:
discurs – apoi a început cheful. Nu­mi era foame şi A început o ploaie cu stropi mari şi ne­am înghesuit
nici sete. „– Bine, mă, pe ăştia voiţi voi să­i boicotaţi? sub un platan. Tot făceau glume cu Guillevic. Râdeau
Discutat cu Nicolas Born [1937–1979, scriitor Sunt printre ei scriitori care au stat în lagăr, au făcut toţi (care înţelegeau sensurile în limba franceză):
german], cu Buch [Hans Christoph Buch, 1940, Auschwitz­ul, au suferit, de ce să­i boicotaţi voi?
scriitor german] care mi­a prezentat o pictoriţă „Acum, dacă trăsneşte copacul – ziceau – rămâne
americană, d­na Seattle, cu Remco Campert, unul – Ei, nu, că noi n­am ştiut, e vina organizatorilor, lumea întreagă fără poeţi! Unii mor pe nedrept; poeţii
dintre cei mai distinşi poeţi olandezi. Rafael Alberti că nu ne­au explicat dinainte!“ au cerut azil poetic naturii!“. Glume!
[1902–1999, poet spaniol] a sosit cu părul lung, alb,
ieşit de sub şapcă. Era însoţit de soţia „cea nouă“, A venit şi H. blând, i­a poftit să coboare de pe S­a oprit ploaia. A venit vaporul; care uzi, care
de vreo 30 de ani, cel mult, îmbrăcată într­o rochie scenă şi de­ndată a început manifestarea poetică. uscaţi, ne­am urcat înăuntru. Băuturi – gratis! Cina!
înflorită. Alberti ţinea de ea cum ţine uliul prada.
Greu s­o găseşti singură. El, tot timpul înconjurat Au citit mulţi – Rafael Alberti a citit trei poeme Cu Oskar am făcut programul lecturilor de după
doar de aceleaşi două, trei persoane. lungi, dar cu o foarte bună declamaţie şi simţ scenic: masă. Apoi, o discuţie plăcută cu madam Hoerter
Nu­mi face impresie bună! unul, altul şi încă unul. A avut succes! Au mai citit (era cu copilul de câteva luni). E o doamnă de o mare
Îmi amintesc; l­am cunoscut prin 1965 la Peleş. Höllerer [Walter Höllerer, 1922–2003, poet, jurnalist distincţie şi nobleţe. O figură plăcută, o frumuseţe
Era cu fata lui A. şi Butov nelipsit în astfel de ocazii. şi critic german] şi alţii. orientală. Multe glume cu Eugène Guillevic, cu o
(Mi s­a părut suspect. ,,O să­ţi pierzi timpul cu ea“, tânără „franţuzoaică“ „fotografă“ şi cu o pictoriţă
zice. Familia Iordan a schimbat câteva vorbe şi a În seara a treia era rândul meu. În fiecare zi corpolentă.
plecat.) câte două manifestări: una la ora patru, alta la opt.
Deci, acţiunea a fost ratată. Protestatarii şi­au Programul s­a lungit. I s­a dat microfonul unei Vaporul, pe canal, spre centrul oraşului! Fluiera
atins scopul. cântăreţe din R.F.G., Betina Wag (?), o fată de vreo când trecea pe sub poduri.
Marţi, 21 iunie, a început festivalul. M­am mutat 23 de ani cu codiţe şi ciorapi lungi, de şcolăriţă: o
la „Atlantis“ şi, după masă, am fost la Marianne voce aspră! „Poeţii – prea mari, n­au ce căuta aici“, am zis,
Frich. O lungă discuţie despre poemele din volumul în glumă! La sfârşit m­am alăturat unui avocat care
meu, Descântoteca, traduse de P. Au mai venit aici A cântat poeziile ei timp de peste un ceas. mergea cu maşina în centru. Ajuns am luat antigripin
pictoriţa şi un doctor. Am fost destul de aspru cu ea, În sfârşit, a început anunţul poetic. Fried [Erich] şi aspirină, m­am acoperit cu pături şi am încercat să
criticându­i felul acesta de atragere şi respingere. a citit „poezii politice şi nepolitice“. Cele politice dorm. Mi­a trecut!
Spune că nu­i place literatura franceză şi când trebuie erau un fel de anecdote, cele nepolitice, extrem de
să aleagă ceva pentru tradus, spune că n­are ce. Îl lungi. Tot dădea explicaţii. A plictisit lumea. Apoi Program încărcat – Călătorie
adoră pe Cioran. au mai citit Gerald Bisinger, Erich Fried şi Gunter cu trenul
Klivert(?).
După pauză, urma să trec eu la microfon. Stăteam M­am dus la lectură. Am făcut multe poze cu
în faţă, alături de Oskar [Oskar Pastior, 1927–2006, aparatul meu.
poet, scriitor de limba germană]. Dar mulţi au plecat
în pauză, iar Fried cere îngăduinţa să mai citească Programul a fost încărcat şi în zilele următoare. A
el un poem (al cărui titlu nu l­am reţinut) al unuia citit Oskar a doua zi, apoi alţii. Unii n­au citit creaţiile
care se află în închisoare în R.F.G. Explicaţii lungi în cele mai reprezentative. În ultima zi a citit Petre
cadrul lecturii. Poemul avea cinci părţi. Lectura lui a Stoica, la ora patru după­amiază. N­a fost public prea
durat aproape o oră. mult să asculte cu atenţie. Totuşi, cei rămaşi aplaudau,
P.S. din alt colţ a început să strige în germană: şi eu dădeam tonul într­un colţ, Gerald, în altul.
„Ho, ho, nu mai citi!“ (Mi­a tălmăcit Petre). În sfârşit,
nu ştiam ce să fac. Era ora 12 fără vreo cinci minute. Bucuroşi că totul a trecut cu bine, pretext pentru
M­am hotărât să citesc. M­a prezentat Hoerter şi Gerald şi Petre să îndemne la pahar. După ora 11,
am început, eu în româneşte, Oskar, traducătorul, în noaptea, băut, Gerald începea să vorbească în limba
germană, poemul Shakespeare (aplauze puternice, germană.
entuziasm!). În continuare, Oskar – tot din poeziile
mele, în limba română: Şah, Simetrie, Leda etc. Trenul, oprit la liziera unei păduri. Alături un lan

Jurnal Scrisul Românesc Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 11
Eseu

→ de grâu, plin de maci. Grâul e înspicat, paiul subţire, aştepta acolo de câteva ceasuri. mexican, în 1990 i s­a acordat Premiul Nobel pentru
Petre râdea: „– Ce i­ai făcut, că stătea ca un copil Literatură].
uşor îngălbenit şi, pe alocuri culcat de vânt.
N­am auzit un câine lătrând în Occident fără să pierdut şi te aştepta acolo!“ Petre a purtat­o după el După ce am citit poezii, vine la mine şi la Oskar
pe Iuliana, de vreo 50 de ani, de la A. (?). S­a mutat o doamnă înaltă, spre 50 de ani – distinsă – şi m­a
nu­mi fie dor de ţară. * la ea după încheierea festivalului. O femeie distinsă – felicitat. Mi­a spus că e interesată de cărţile mele

(Plecat din Budapesta, pe la ora 19. Am ajuns aici cu un copil căsătorit, mi se pare. pentru copiii d­nei Gehard. Am cunoscut­o mai bine
Într­o vreme era la restaurant şi cu Angelica (se a doua zi, când s­a aşezat lângă mine şi am vorbit în
cu întârziere de o oră şi jumătate).
Mai citiseră în celelalte zile: Michael Krüger afla şi Iuliana). Voiau şi câte o poză, dar am şters­o. câteva rânduri.
[1943, poet, publicist şi traducător german], un tip Mai precis, tocmai atunci mi­au ieşit în cale patru Invitat acasă la ea, la o cafea, i­am cunoscut şi
simpatic. (Scrie o poezie poematică, interesantă.) inşi:
băiatul (de vreo 23 de ani). Locuieşte într­o casă
Sorley MacLean [1911–1996, poet scoţian] face o „ – Unde mergi?; – În centru.; – Mergem şi noi cu veche. Ne­a arătat câteva cărţi, ediţii vechi.
poezie anecdotică, politică. Discută despre fotbal şi tine. Hai!“
În ultima zi, rezervată programului, a plouat
Au rămas toţi cu gura căscată. La mijloc era ceva tot timpul. Apoi am umblat cu Petre prin câteva
despre politică.
Ted Joans [1928–2003, poet american de jazz, penibil. Un dialog cu fiecare în parte privind modul magazine, să cumpărăm câte ceva: cămăşi, ciorapi
suprarealist, trompetist şi pictor] – un negru simpatic, de desfăşurare a lecturilor. Preferam să citesc cât de etc. Mi­am cumpărat şi un geamantan. Întorşi, ne­am
Kenneth Koch [1925–2002, poet american, dramaturg mult şi acolo (cât timp am stat în Berlin).
abătut undeva, cumpărând nişte fleacuri de cadouri.
şi profesor] (SUA), Klaudio Songe (?) (Chile), alţi Richard Anders [1928–2012, poet şi prozator Am părăsit cu părere de rău Berlinul, dar şi cu

doi din Olanda. Cu un etaj mai sus de unde ţineau bucurie că mă întorc, după o călătorie de aproape trei

lecturile, un bufet deschis; alături, într­o sală, cărţile luni, în trei ţări.

participanţilor. Unele au avut un mare succes, în Surpriză pe peronul C., în gara Ost­Berlin: trenul

librărie, unde au fost vândute multe exemplare. meu plecase cu o zi înainte. Locurile, rezervate, erau

O femeie plăcută, de vreo 30 de ani, bronzată pentru o dată mai veche cu o zi. M­am urcat totuşi

în Egipt, lângă piramide, unde a fost de curând cu în tren, Oskar supărat foarte tare la plecare. Tocmai

soţul ei, un prozator de origine baltică. El ne duce cu atunci primise vestea că mamei sale i s­a refuzat

maşina până în centru, unde bem câte un păhărel de încă o dată repatrierea şi că el n­o să mai facă nicio

vin. traducere: „n­o să mai mişc un deget pentru români“

Meciul Olanda – Brazilia, la televizor! până nu se rezolvă. Probabil că au niscai saşi la Sibiu

Astfel de femei ar trebui căutate pentru frumuseţea care îl lucrează „frăţeşte“.

gestului şi modul cum aleargă. („Nu mai dau demult I­am promis că vorbesc cu Macovescu să­l

doi bani pe cele care lungesc la infinit starea de sprijine, să rezolve această problemă care îl roade de

curtoazie.“; „Sunt nişte imbecile frigide.“ mulţi ani. Familia lui se înscrie în legea repatrierii. Nu

Toate chestiunile astea mi le povestea un amic.) înţeleg de ce autorităţile noastre îi fac greutăţi tocmai

Festivalul de la Berlin – Impresii lui (care a făcut atâtea pentru literatura română şi e cu
totul neimplicat în nicio situaţie politică ce ar ştirbi

prestigiul României). De trimis piesele de teatru

În legătură cu poezia şi femeile: Guillevic a pus (traduse în limba germană) lui M. (?) şi fragmentul

mâna pe o pariziancă, cam de vreo 50 de ani. A venit de roman (în limba franceză, lui C.), Unghi şi Norii

cu ea la toate şezătorile literare. Îmi spunea că el, care Marin Sorescu cu Günter Grass şi W. Marwin lui Hamburger; Scrisori: Tacu, Eduard H. (…),

asistase la succesul lecturii mele, mă consideră un L.(…), Iona în Italia; de găsit traducător german
bun poet. Teoria lui e: la cei morţi le zice: „un mare german], cu sârboaica lui simpatică, mereu prezent pentru Răceala. Intenţionez, timp de două săptămâni,
acolo. Am avut mustrări de conştiinţă că nu i­am să scriu şi partea a doua a romanului.
poet!“, la cei vii: „un bun poet!“.
Eugène Guillevic făcuse cu puţin timp în urmă o tradus ceva. Câteva discuţii în fugă. Am insistat Dormit în tren: două nopţi Bucureşti – Köln,
călătorie de două luni în Asia şi se întorsese fascinat. să­l invite pe Oskar în Germania. Discuţia cea mai o noapte Berlin – Köln, o noapte Paris – Roma, o
Şi­a cumpărat un ceas aparte – cuarţ – şi era foarte plăcută a fost cu Homero Aridjis, care sub aparenţa noapte Torino – Paris, o noapte Paris – München, o
mândru de el. În schimb, urca greu etajele; pe stradă unui om moale – şi uşor de dus …, s­a dovedit un noapte M.(…) – Berlin, două nopţi Berlin – Bucureşti,
mergea foarte greu şi obosea; l­am căutat în prima zi spirit matur care ştie ce face. Poezia lui îmi place 9 nopţi (în două luni şi jumătate). Cumpărat două
la Bistoche şi l­am lăsat acolo; aştepta să mai vină în general şi mă gândesc să­l traduc pe el şi pe umbrele (după ce m­a plouat suficient).
altcineva. Eu aveam o întâlnire cu un prieten; mă Octavio Paz [1914– 1998, poet, eseist şi diplomat
Comunicate de prof. univ. dr. George SORESCU

(Continuare din pag. 6) sincretism evident, frapant, cum am susţinut în
articolul Orfismul – un sincretism primordial. Am
Cealaltă faţă a istoricului literar reţinut intervenţiile lui Gabriel Coşoveanu (Mai multe
arte, un singur spirit) şi Constantin Zărnescu (Încă şi
O altă temă, de o mare actualitate, cerută de limitele În articolul Lectură şi comprehensiune (pe care încă, despre sincretismul artelor). Un incitant eseu
epocii pe care o traversăm a fost Cititul, cu mai multe l­am prezentat în cadrul colocviilor), am înclinat spre de antologie îi aparţine lui Nicolae Panea (Moarte şi
întrebări subiacente: De ce citim?, Cum citim?, Ce a vedea în lectură o problemă de hermeneutică. modernitate). Carmen Firan scrie, într­un alt eseu,
citim?, Cât citim? etc. despre Aromele viitorului. Felicia Burdescu glosează
Cele mai multe dintre intervenţiile acestei dezbateri despre Arta, artistul în ficţiunea britanică, Maria
Această temă complexă a lecturii, ce se află în au fost publicate în volumul Cititul, antologie de Tronea despre Himera „artei totale“, iar Aloisia
mare suferinţă astăzi, a fost dezbătută la Colocviile Florea Firan (Fundaţia–Editura „Scrisul Românesc“, Şorop despre Teatrul, ca un leviatan seducător...
din decembrie 2011 şi a beneficiat de comunicări 2012). O temă extrem de interesantă, ce vizează Dar cel mai seducător eseu, de un badinaj superior
precum Ce este lectura? de Irina Mavrodin, Lectura destinul artelor în viitor, propusă de Florea Firan şi un umor irezistibil, este semnat de D. R. Popescu:
şi literatura de Virgil Nemoianu, Cărţile fără coperţi a fost Literatura şi sincretismul artelor şi a format Femeia sincretică şi bărbatul sincron.
şi sumerienii de D. R. Popescu, Grea întrebare... de obiectul Colocviilor în octombrie 2012, comunicările
Gheorghe Păun, Ce (cum, unde şi pe ce) mai citim? fiind reunite ca şi precedentele în antologia cu titlul Această faţă de manager şi animator cultural a lui
de Adrian Cioroianu, Cititul – foloase şi ponoase de omonim prefaţată şi îngrijită de Florea Firan. Florea Firan o completează, în chip fericit, pe cea a
Gabriel Coşoveanu, La început a fost (Re)citirea de istoricului literar, productiv şi avizat, căruia îi dorim
Monica Spiridon. În orfism, doctrină filosofică şi literară, consfinţind viaţă lungă şi noi succese cu ocazia dublei aniversări
sinteza muzicii cu poezia, am văzut, de fapt, primul a revistei „Scrisul Românesc“ şi a împlinirii a 80 de
ani de existenţă.

12 Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 Scrisul Românesc Eseu

Constantin
ZĂRNESCU

Istoria unei vizite

Î n septembrie 1983, în sudul conferinţele, intervenţiile orale (atitudini, Calafat. Voi aminti asta!...“ „Ai să fi cenzurat“,
Olteniei se uscase şi secase polemici etc.); majoritatea urmând a fi Era septembrie şi, cu toate acestea, a fost de părere Marian. Moţiu a zis:
totul, în chip intempestiv; în publicate în revistă, sau în almanahurile „Acei fugari, care trec noaptea, la sârbi,
preajma echinoxului fuseseră deja cu­ 30 de grade la umbră. Pe malul Dunării, nimeresc, apoi, la bulgari şi sunt întorşi,
lese porumbul şi harbujii, viţa de vie, „Ramuri“. lată de peste un km, „fluviul nostru sunt nişte eroi, ce ajung condamnaţi,
poamele; mai rămăseseră numai gutuile, împărătesc“, cum l­a numit Nicolae
umile regine ale dulceţurilor. Regretatul Îmi notasem titlurile tuturor cole­ Iorga, vedem (după ce sunt informaţii, Constantin Zărnescu, Alexandru Balaci,
Marin Sorescu, pe­atunci redactor­şef la gilor, pentru reportajul nostru cultu­ cumva pe şoptite), marile depozite de Ion Pătraşcu, Ion Ţăranu, Marin Sorescu,...
revista „Ramuri“, pregătise a treia ediţie ral, din „Tribuna“: Mihail Şora (Despre grâu, construite de Mareşalul Antonescu,
a Colocviilor „Ramuri“, cu invitaţi­scri­ toleranţă); Mircea Ciobanu (Decompo- pentru exportul de război, spre Germania; martiri! Lucruri cumplite!...“
itori din toate zonele ţării. Poet cele­ ziţia, principiu al romanului, azi); Al. paralel cu şoseaua asfaltată, vedem iri­ Coborând la marginea oglinzii unui
bru, tradus, dramaturg jucat, trăind la Balaci (Traduceri recente, din Arghezi, gaţiile (canale şi ţevi enorme), făcute
Bucureşti, călătorea aproape zilnic la Marin Sorescu, Nichita Stănescu, în ita- de englezi, în 1970–1972... Iar, pe linia râu larg, Amaradia, Marin Sorescu ne­a
Craiova; şi se bucura de un excepţional liană); Ion Ţăranu, red.­şef la revista Romanaţi, zărim, lucru rar şi nemaiştiut, poftit să trecem, desculţi, prin apă. Pe
prestigiu, în faţa autorităţilor publice „Cronica“ din Iaşi (Lirica actuală, de decât de bătrâni: moşiile Martei Bibescu, malul celălalt, la sute de metri, pe deal,
locale. la G. Lesnea, la Marcel Mureşeanu şi ale Anei Brâcoveanu de Noilles, Antoine plutea majestuos o pădure de ulmi şi
De la Cluj, am fost invitat eu şi Ioanid Romanescu); Corneliu Sturzu, şi Valentin Bibescu alături de Aurel stejari şi un conac alb, iar poetul a deschis
Marian Papahagi şi, coborând pe Valea red.­şef la „Convorbiri literare“ (Genera- Vlaicu, prieteni ai scriitorului Marcel braţul drept, recitând, ca un actor:
Oltului, via Sibiu­Piatra Olt­Balş­Cra­ ţiile de poeţi, de la Topârceanu şi Mihail Proust!... Corlatele, Maglavitul, zone
iova, i­am văzut urcând, în gara Sibiu, Codreanu, la Mihai Ursachi); Carolina pitoreşti şi salbe de lacuri (unde, după Iată Adâncata, iată Pometeştii!.../
pe scriitorii Mircea Ivănescu, redactor la Ilinca şi Dumitru M. Ion (Aspecte Revoluţie, poetul Mircea Dinescu îşi va Salutare, cer albastru,/ Văi şi dealuri,
„Transilvania“, şi pe fostul nostru coleg ale traducerilor din sârbă, greacă, lua un conac, creând, pe lângă poezie, aer viu!/ Mână, mână surugiu!...// […]
„echinoxist“, Ion Mircea. Merită să macedoneană. Creativitatea balcanică); operă de... gastronomie!...) Către Dunărea cea lată/ Mă faceţi ca să
amintesc un detaliu extrem de dramatic, Florea Firan (Istoria presei din Oltenia); reviu./ Dunărea mă readuce!.../ Mână,
pe care, rareori, ai ocazia să îl auzi şi Ion Parhon a citit un eseu despre opera La Bechet­Dăbuleni, la o staţiune de mână surugiu!...// Morile, izvorul viu.../
vezi într­o viaţă: în gara Vâlcea, seara, unui scriitor, care trăia în Craiova (Dra- cercetări viticole am degustat o excelentă Iată crucile vopsite!.../ O clopotniţă
privind ţintă chipurile de pe peron, ca să­i maturgia lui I.D. Sîrbu); Ion Pecie, din Tg. creaţie originală: „vinul sec de Dăbu­ lucind.../ Şi pe culmea depărtată// Vezi o
zărim urcând pe George Ţărnea, Lucian Jiu, fost critic „echinoxist“, în studenţia leni“, produs de un savant al agronomiei casă înălbind!.../ Acea salbă înverzită.../
Avramescu şi Ilie Purcaru, l­am văzut pe clujeană, a citit un studiu despre opera craiovene: profesorul inginer N. Baniţă. O revăd, precum o ştiu,/ Mână, mână su-
Marian Papahagi, cuprins de o tristeţe lui Ion Creangă; iar directorii de edituri: Exploatând „deşertul de 1%“, cât deţine rugiu!...// Salutare, locuri sfinte,/ Ce mă
profundă şi bruscă, aproape lăcrimând: Ilarie Hinoveanu („Scrisul Românesc“), România, pe hartă, inovatorul a altoit „re- faceţi să reviu.../ Mână, mână surugiu!...
„– Uitaţi­vă, vedeţi acele blocuri cu Virgil Cuţitaru („Junimea“ – Iaşi) şi Ion ţina macedoneană“, o viţă „antică“, de ni­
patru etaje? Pe locul acela a fost casa, cu Mărin Almăjan („Facla“ – Timişoara) sip şi stâncă, cu diverse soiuri autohtone. E de prisos să amintesc că trăsura,
grădină, în care eu m­am născut!... După au vorbit despre editurile conduse de ei, Butaşii se sădeau în şanţuri şi gropi adânci caleaşca sunt bunicii automobilului!
demolarea ei, tata s­a hotărât definitiv să toate înfiinţate după 1968 şi prezentân­ de 2 metri, unde găseau apă, fiind lăsaţi să Era domeniul generalului Macedonski,
ne mutăm la Cluj...“. du­şi titlurile de volume. Eu am vorbit se înalţe, la lumină, în doi­trei ani. Apoi se unde copilărise poetul rondelurilor, Al.
La nodul de cale ferată Piatra­Olt, despre Urmuz... Conferinţa mea Urmuz nivelau gropile şi se dădeau în exploatare. Macedonski; iar pentru „excursioniştii“
am putut vedea o adevărată societate şi avangarda literaturii, fiind cenzurată, Noul soi fixa (oprea) nisipul Dunării, – elevi şi profesori, în vacanţele de vară,
de scriitori, poeţi, gazetari, reporteri, complet, în Almanahul „Ramuri“, a apă­ împotriva furtunilor, la fel ca lizierele de un „rai“, admirat şi vizitat, cu nimic mai
din Bucovina, Moldova, Bucureşti, de rut în revista „Steaua“ (nr. 11, 1983). salcâmi. Opririle, agapele, petrecerile, prejos decât Ipoteştii lui Eminescu.
la revista „Argeş“ (Piteşti) şi „Tomis“ nu puţine, ale scriitorilor, cu inginerul­
(Constanţa), în frunte cu Al. Cerna­ În amintirile noastre, cel mai firesc cercetător N. Baniţă, ca amfitrion, aveau În Craiova, iarăşi, alte întâlniri cu
Rădulescu, Miron Cordun şi Nicolae succes l­au avut poeţii care îşi recitau, să ofere şi subiectul reclamelor şi al elevii de la Liceul „Fraţii Buzeşti“, iar
Novac. spectaculos, poemele à memoria: So­ reportajelor pitoreşti de presă. Însă vinul celor ce nu­şi citeau producţiile (po­
Colocviile „Ramuri“ s­au ţinut în pi­ rescu – Viaţa La lilieci (fragmente); N. vechi, adormit de veacuri, iar acum altoit vestiri, schiţe etc.) li s­a sugerat să
torescul Palat „Jean Mihail“, aparţinând Prelipceanu – Cum să construieşti o şi înnoit, avea să deschidă inimile şi setea viziteze Parcul Romanescu, „English
până în război unui vestit comerciant femeie, Horia Zilieru – Fecioara albă şi de adevăr..., spus în gura mare, iar nu Park “ şi statuia lui Cuza; Universitatea
român­macedonean; era edificat în stil craiovenii Gabriel Chifu, Marius Ghica, şoptit. şi Noul Teatru Naţional, numit astăzi
neoclasic francez, şi devenise, după Ioana Dinulescu, Sina Dănciulescu, N. „Marin Sorescu“; Muzeul de Istorie şi
1947, Muzeul de Artă al Craiovei. Diaconu. Am păstrat obsedant, amintiri despre Casa Băniei; Biserica „Madona Dudu“;
Luxoasa sală a oglinzilor, aflată la etaj, excursiile cu iahtul grănicerilor, pe Du­ Casa memorială „N. Titulescu“; Grădina
era în apropriere faimoasei expoziţii Următoarele două zile au fost dedica­ năre, în care Ion Pecie, dansând de bucu­ Botanică, apoi Biblioteca Judeţeană
permanentă de sculptură modernă – te, cum spun reporterii „vizitelor în teren“: rie, atingând cu vârful picioarelor, apa, „Alexandru şi Aristia Aman“, Casa me­
„Cabinetul Brâncuşi“. Aici s­au ţinut la Uzinele „Oltcit“ şi „Electroputere“ ca într­un nou botez, era să cadă în acele morială „Elena Farago“, şi, nu în ultimul
Craiova. Apoi, o alegere înţeleaptă a valuri, tulburi şi înalte. Am mai observat rând, „Lipscanii“ Craiovei.
lui „Nea’ Mărin“ Sorescu: Oltenia de două lucruri, şi „vesele“ şi „triste“, apar­
Nord (Vâlcea­Costeşti­Govora­Horez­ ţinând acestor misionari ai spiritului; şi
Tg.Jiu­Tismana­Turnu Severin), fiind ai limbii noastre române: singurătatea
des vizitată, graţie Drumului Domnesc, creaţiei (fiecare cu manuscrisul său,
„chilia“ şi masa de scris); şi bucuria în-
de pe sub munte: tâlnirii, cu publicul, cu membrii breslei,
adevărate sărbători ale sufletului. File
Târgovişte­Câmpu­ de poveste, file de reportaj, can­canuri,
aflarea unor noi subiecte etc.
lung­Vâlcea­Gorj­
Am îndrăznit să le spun, lui Marian
Mehedinţi, „maestrul Papahagi şi Stelian Moţiu, că nu mă voi
răbda să nu amintesc şi să scriu faptul
nostru de ceremonii“ a că malul drept bulgăresc, deşi colinar şi
plin de uscate râpe, are plajă amenajată
preferat, spre bucuria pentru turişti, parcări şi esplanade, îno­
tători în valuri; în vreme ce, la noi, se
celor din nordul Ţă­ plantase o lizieră, o argintoasă pădure de
plopi şi salcâmi. Pescarii nu se apropiau,
rii, să vizităm Oltenia erau îndreptaţi în interior, spre lacuri...
„Turiştii, localnicii nu atingeau apa!...
dunăreană; un spaţiu

miraculos, fierbinte

şi aproape meditera­

nean. De altfel, erau

şi locuri unde se ajun­

gea greu: Băileştii lui

Amza Pellea, Podarii

lui Tudor Gheorghe;

Constantin Zărnescu, Ion Ţăranu, Ilarie Hinoveanu Bechet, Dăbuleni,

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 13
Poeme
Paul ARETZU
Mihai ENE

Despre litere

şi semne Muntele viu

Animator cultural şi editor, etc. sunt prezenţe extrem de semnificante se mişca în acel real fără să se mişte. era în mormânt. veneau de pe o mare ostilă. cu
creator de reviste şi eve­ în interiorul acestui volum. Ele înseamnă o ghemuire care se desfăcea imperceptibil. spinările puţin umflate de aripi. bolnavi de
nimente literare, discret şi prezenţa Logosului, spiritualizează şi scoţând sunete de mobile grele nemişcate. o bătrâneţe a pomilor care înfloresc târziu
totuşi mereu prezent, dar înainte de toa­ umanizează. Grota – fie ea a primilor creş­ lei sculptaţi îşi întindeau gâturile nedumeriţi. şi degeaba. arătau în manuscrise copiate
te un poet autentic, George Vulturescu tini, fie a primilor homo sapiens, fie cea do­ corpurile din ceramică smălţuită ale ogarilor greşit cum se irigă pustiul. cum o vocală
reprezintă o voce aparte în spaţiul poeziei tată cu laptop, a omului contemporan – nu alergau fără oprire chefnind. candelabre este un cristal de gheaţă gata să clarifice
contemporane româneşti. Tematica sa, capătă sens decât în prezenţa cuvintelor navigau prin aer. aproape stinse. frunze ogorul. poeţi cunoscuţi au croşetat astfel
spaţiul pe care şi­l construieşte cu migală scrijelite pe pereţii protectori, dar sălba­ atente la puţinii oameni de pe pământ. se de înlănţuiri implacabile. foarte pure, de un
volum cu volum, obsesiile şi modul tici. Nu trebuie să ne deruteze imaginile mişca acel real fără să se mişte. ca degetul alb strălucitor. veniţi din hula infernului. cu
de a le etala într­un lirism deseori crud dintr­un poem numit „Precum cârtiţa prin servitoarei care pipăie şervetul de o textură pene puţine şi cu panglici albastre. veniţi
fac recognoscibilă poezia lui George lut“, unde frecventarea asiduă a cărţilor ireproşabilă. din exilul de trei zile. cu ochii deschişi din
Vulturescu şi o diferenţiază de discursul mai mult decât orice altă realitate spirituală nou, după ce fuseseră acoperiţi de pieliţe
poetic al congenerilor. De altfel, încă un fapt şi chiar naturală, fizică, aduce o undă * şi bale. cu trupuri de înviaţi. aruncaţi din
deosebit este dificultatea de a­l înscrie pe de nemulţumire o dată cu descoperirea scriitorii arată că sunt locuri de necitit din maţe în limpezişul ţărmului.
autor în vreo serie generaţionistă, căci este faptului că esenţele sunt, poate, altundeva, cauza vechimii lor. la preţuri exorbitante.
născut cu câţiva ani înaintea optzeciştilor, iar existenţa trebuie să tindă spre absolut, văzute mai bine noaptea decât ziua. pe *
dar debutul său şi chiar formula sa poe­ să fie cât mai completă, cât mai aproape care le fixează cu ochii cu mult înainte de a veneam noaptea pentru a nu fi recunoscuţi.
tică aparţine nouăzecismului, de care de totalitate: „sub litere, precum sub solzii vedea. sunt fragmente despre instrumentele stam la masă pe întuneric. mai mult
se desparte, la rândul său, neavând nici reptilelor, e doar/ încremenită pâlpâirea cu coarde. de netradus. locul acela se adulmecam pâinea. vinul pus de trei degete
gravitatea morbidă a neoexpresioniştilor, otrăvită a tăcerii.// o carte îmi părea o larvă îndepărtează cu zeci de picioare. el nu în păhăruţe. nu vorbeam pentru a nu tulbura
nici învelişul ironic sau ludic postmodern. spre care rătăceam prin/ pustie mestecând există decât în adâncul timpului. iar noi pe cel pictaţi, înşiruiţi la masa lor. aşteptam
Gravitatea meditaţiei sale şi gustul pentru doar boabe de cafea în loc de/ apă şi pâine.// cufundaţi în ieşirea sufletului. până se stingeau luna, stelele. până când
asocieri semnificative, cu reminiscenţe nu prin cărţi vii, Doamne: sub rândurile dispărea orice identitate. până totul deve­
de parabolă travestită în imagistică me­ Bibliilor/ eşti precum cârtiţa prin lut.“ Nici * nea un corp întunecos. întorcându­se
taforizantă, sunt expuse cu calmitatea măcar Cartea Cărţilor nu poate mijloci în sorburi. fiecare adormea într­un loc
înţeleptului nordic – şi despre importanţa relaţia cu Divinitatea. Poetul simte nevoia garden party la palatul elisabeta despicat. aşteptând trezirea zgâlţâită.
construcţiei unui „nordism“ ontologic la de contact direct, măcar cu creaţia divină,
George Vulturescu ar fi multe de spus. nevoia de revelaţie, dar fără să poată părăsi ca un vrăbioi limbut am fost la regele *
Cel mai recent volum al său, Grota şi cuvântul scris, litera, o adevărată cale de păun. pe o lumină care întrecea cu mult
literele (Ed. Eikon, 2013), cu o prefaţă de acces – chiar dacă sau poate cu atât mai culoarea vinului auriu. şi chiar pe a mierii. reţetă pentru alegerea poemului
Irina Petraş, confirmă căutările şi reuşitele mult cu cât e în orb. regele plecat lăsase să­i ţină locul un copac preferat
anterioare. Ceea ce se observă de la o pri­ de munte impunător. a fost un garden
mă lectură este intensificarea discursului Faptul că lucrurile stau aşa îl certifică şi party foarte reuşit, spuneau toţi. fericiţi se ia o carte la întâmplare, din bibliotecă.
spiritual, cu referinţe religioase, fără ca unul dintre versurile cele mai percutante ale îşi zâmbeau fără să se cunoască. în ţinuta şi, ce să vezi? gellu naum – poezii. se
George Vulturescu să cadă în păcatul acestui volum, care, mai ales desprins de doamnelor erau obligatorii pălăriuţele. închid ochii cât de mult se poate. se scutură
multor poeţi care abordează o tematică statutul de „concluzie“ a poemului căruia a fost o mare de pălăriuţe şi un lan de palmele, ca în şedinţele de magie livrescă.
religioasă şi care cad pradă fie modelului îi aparţine îşi depăşeşte intenţiile şi se des­ papioane. la sfârşit toată lumea le­a aruncat se deschide apoi cartea. trebuie să fii întors
tradiţional al poeţilor religioşi, fie unui soi chide spre sensuri extraordinare (cum ar fi în aer. regele cel înţelept ne veghea sub cu spatele la ea, să nu vezi. se deschide
de eticism maximalist care ucide poezia. cel al viziunii posibile, multiple, totale): forma unui avion care a scris pe cer vă cu mare emoţie şi cu dragoste de cititor.
Nimic de acest fel la poetul „ochiului orb“, „Unde a fost o literă cineva a văzut“. iubesc ca pe mine însumi. deşi nu a fost absolut la întâmplare. când, ce să vezi?
dialogul cu Divinitatea, referinţele la îngeri prezent, regele a dat mâna cu fiecare în po(h)emul meu favorit: scara vieţii, p. 546.
sau alte elemente din mitologia creştină Dincolo de aceste consideraţii, avem parte de mai multe ori. am deplâns cu toţii se ia o foarfecă de altoit şi se decupează.
purtând amprenta unui interes metafizic cu de­a face cu o pluritate de discursuri poetice, starea naţiunii. în acea seară bucureştiul a apoi se lipeşte pe fereastră, cu literele spre
ancorare în ontologic, în existenţa gândită de la cel care adoptă o formulă parabolică fost, ca niciodată, cu adevărat frumos. chiar interior. toţi cititorii trecători vor spune: ce
şi regândită de un eu liric foarte atent la sau cel cu accente autobiografice (sunt şi câinii fără stăpân păreau că sunt de rasă. frumos poem ar fi fost acesta, dacă geamul
nuanţele livreşti, dar şi la lumea pe care o/ evocaţi părinţii, prietenii dispăruţi, diverse iar regele din cauza melancoliei împlinise nu ar fi fost împâclit.
în care se creează. locuri etc.) şi până la construcţii dialogate nouăzeci de ani. eva ar fi vrut să meargă
Literele, ca şi pagina, foaia goală, cărţile sau mai apropiate de formula prozaică, toate şi ea să­i dăruiască regelui o
însă străbătute de preocuparea religiosului vâjâietoare. dar ni s­a spus fără
în forma sa cea mai interesantă, cea a copii.

căutării, a dialogului, a paralelismelor *
şi asocierilor în care gândul să poată fi
liber şi poezia să se nască. ridicaţi de la masă înainte de a
fi mâncat. înşiruiţi pe o dâră de
Ar trebui un întreg studiu ca să lumină căzută de la grumazul
devoalăm toate ipostazele, situaţiile, sen­ Sfântului Ioan. sătui de toate
surile pe care le îmbracă această relaţie cuvintele. înălţaţi de la masă
oblică cu Divinul. Chiar şi Irina Petraş, ca o pleavă către copilul bătut
într­o introducere foarte pertinentă, pe cruce. flămânzi de toate
atentă şi comprehensivă la acest volum, cuvintele. vânturaţi, măcinaţi.
realizează tot un tablou fatalmente par­ puşi pe masă. de mâncare.
ţial, căci complexitatea şi frumuseţile
poeziei lui George Vulturescu trebuie * Theodor Pallady – Nud în fotoliu albastru
descoperite pas cu pas, în lectura şi, mai
ales, în relectura fiecărui poem. veneau de pe o mare din lână
îngheţată. acoperiţi cu o pojghiţă
Între poveste şi imn, trecând prin de sânge. îmbrăcaţi într­o învă­
parabolă şi meditaţie cu accente ele­ ţătură de orbi. vorbeau despre un
giace, toate însă infuzate de un lirism interior detestabil. despre amarul
subiacent, se desfăşoară aventura poe­ gust al morţii amestecat cu dulcele
tică a acestui volum care necesită o freamăt al laptelui. despre lipsa
bună însoţire cu cititorul pe parcursul nu de naştere. acolo unde nu este
doar al mai multor lecturi, ci şi al mai văz, nici auz. încoronaţi în doliu.
multor dispoziţii şi experienţe, pentru a dar toată umbra, spuneau, o
putea într­adevăr intra în rezonanţă cu smulseseră din ei şi o lepădaseră
textura subtilă a unei poezii profunde şi
rafinate.

14 Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 Scrisul Românesc Interviu

„În momentul când dispare patriotismul,
poporul respectiv este ca un ciulin bătut de vânturi“

Dan BERINDEI în dialog cu Mircea POSPAI

Mircea Pospai: Domnule academician Nicolae, în această mişcare a tineretului marcat cel mai mult, dintre profesori? din punct de vedere material, că oamenii se
Dan Berindei, sunteţi unul dintre cei mai care s­a dezvoltat în anii premergători D.B.: Eu fac parte dintr­o generaţie foar­ descurcă la un moment dat. Dacă munceşti.
cunoscuţi istorici români, dar şi un om cu Primului Război Mondial. Aşa că, în Am făcut şi placheuri de pantofi şi m­am
o viaţă, o biografie deosebit de interesante. general, am un neam foarte legat. Şi în jos, te fericită. Am avut profesori de excepţie. descurcat. Nu am murit de foame nici eu
Vă apropiaţi de 90 de ani. Primul articol de sunt a unsprezecea generaţie strănepot al lui Începând cu Gheorghe Brătianu, care nu şi nici mica mea familie. Dar din punct de
istorie era scris cam prin anii… Brâncoveanu. M­am şi ocupat de genealogia numai că mi­a fost profesor, dar aveam şi o vedere spiritual, când mergeam la ţară, era
Brâncoveanu din cauza asta. Trebuie să rudenie cu Dinu Brătianu şi indirect era şi o gură de aer proaspăt pe care o luam şi
Dan Berindei: 1945. Nu se terminase cu el şi mi­a fost şi naş de căsătorie. Un om o relaxare mai mult decât agreabilă. Asta
al doilea Război mondial. spun că printre sfinţii care în ultima vreme s­a încheiat brusc, pentru mine indirect.
au devenit mai mulţi la noi, el, după mine, absolut deosebit. Deosebit, în primul rând Eu nu eram proprietar. Tata era. Iar acum,
Mi­am dat în anul acela licenţa, m­am ocupă locul pe deplin meritat. Din punct de ca istoric, că era născut să fie istoric, lucru cu restituirile, sunt nişte lucruri care, după
însurat şi am aşteptat rezolvarea situaţiei vedere naţional, ne bucură. Dar din punct pe care îl remarcase Iorga. Am avut şi un mine, sunt trădări naţionale. Pe oamenii
personale, în sensul unei funcţii, unui post de vedere al meritelor lor faţă de cel de sus, alt profesor, oponent al lui Brătianu, dar de aceştia, care au făcut astfel de fapte, la
de ocupat, ceea ce s­a întâmplat abia în Brâncoveanu, într­adevăr, prin sacrificiul la care am învăţat foarte multe, Constantin un moment dat, cel puţin istoria îi va
decembrie 1946, când am fost angajat de extraordinar pe care l­a făcut, acceptând Giurescu. Constantin Giurescu mijlociul, condamna. În orice caz, nu ar trebui iertaţi.
profesorul Victor Popacostea la Institutul moartea lui şi a celor patru fii pentru a­şi fiul lui Constantin Giurescu cel dintâi, E o crimă care lezează întreaga societate.
de studii şi cercetări balcanice. Acela a fost păstra credinţa, rămâne un model nemuritor pentru că am fost o viaţă şi sunt prieten cu Dacă luăm ce s­a restituit… Eu cred că trei
primul meu post, ca să spun aşa, din viaţă. şi o pildă extraordinară. cel de­al treilea, Dinu Giurescu. Dar tatăl sferturi nu sunt cei care au dreptate în a
Şi a început o carieră care, iată, la aproape lui a fost unul din mentorii mei, un om revendica. Iar după aceea, şi forma aceasta
90 de ani, tot nu s­a încheiat. M.P.: Cum aţi ajuns la Facultatea de de severă metodă, de severă precizie, de de despăgubire indirectă, este un prilej
Istorie, domnule academician? intransigenţă destoinică. L­am avut apoi pe de nişte lefuri fantastice date celor care
M.P.: Eu vă doresc ani mulţi înainte! Victor Papacostea, care era un om strălucit lucrează acolo. Eu unul, ar trebui să iau
Cum a fost continuarea, după debut? D.B.: Am ajuns foarte uşor, pentru că din punct de vedere al minţii, cu un dar două sume din acestea, dar nu am văzut nici
am avut această pasiune de când eram mic. de vorbire extraordinar. Poate că nu cu acţiunea. Ce să mai vorbim despre sumă…
D.B.: Evident, au fost ani grei. Anii Pentru că m­aţi tot întrebat de genealogie, hărnicia celorlalţi doi. Ne­a lăsat mult mai Ca să fiu sincer, nici nu mă interesează prea
aceia, când Stalin mai exista, au fost vreau să vă spun în mod special că am mai puţin, dar din punct de vedere al unui tânăr, mult şi nici nu m­am agitat. Dar, oricum,
nişte ani teribili. Nu numai pentru mine avut un înaintaş care m­a ajutat să fiu cum mi­a transmis multe. Apoi, era Nicolae este o realitate. Este una din realităţile
ca individ, ci în general. A fost mai mult sunt. Este vorba de Emil Costinescu. A fost Bănescu. Pe vremea aceea îl consideram triste.
decât copleşitor şi apăsător, dar încet­încet mulţi ani Ministru de finanţe, întreprinzător. un om vârstnic. Cred că era aproape de 70
lucrurile au început să se clarifice. Cum se Un om foarte special, care, din pricina de ani. Noi eram impresionaţi de faptul că M.P.: Domnule academician, sunteţi
întâmplă şi în viaţă. După bine vine rău, unor ciudăţenii ale tatălui său, care fusese el nu se suia niciodată în lift. O lua tinereşte – şi am constatat şi pe parcursul acestui
după rău vine bine. Există o alternanţă de un arhitect bun, nu a făcut studii. Era pe scări până la Amfiteatru, unde se ţinea interviu – un om care priveşte viitorul, pe
care nu scăpăm nici în viaţa noastră, nu un autodidact. Dar un autodidact foarte cursul. Ceea ce avea el extraordinar, era termen mai scurt sau mai lung, cu încredere
scapă nici popoarele, nici lumea întreagă. înzestrat, care a reuşit să se pregătească atât faptul că vorbea şi la oră fixă se oprea. Se că lucrurile, problemele se vor rezolva,
de bine, încât a fost unul din cei mai buni oprea într­un punct al expunerii lui. Data vor fi depăşite şi omenirea îşi va vedea de
M.P.: Căutând în genealogia dumnea­ miniştri de finanţe ai României. Fiica lui a viitoare, intra pe uşă şi de la uşă trebuia să drumul ei. Cum ştiţi, un cunoscut filosof,
voastră, vă găsiţi sorgintea pe undeva prin fost bunica mea. El se îngrijise ca să aibă pornească exact de la oprire. Ţinea minte nu de foarte de departe în istorie, spunea
Oltenia, în judeţul Olt, în vremuri foarte copiii lui o educaţie cum el nu o avusese. A exact unde se întrerupsese. În afară de asta, că secolul XXI va fi ori într­un anume fel
îndepărtate, iar de atunci încoace, pe multe trimis­o trei ani la München într­un pension se pregătea până la detaliu, că venea cu ori nu va fi deloc , dar eu sper că omenirea
secole, sunt documente care vorbesc despre şi după aceea alţi trei la Londra. Pentru ea, citate de articole. Venea şi spunea: cutare, va fi şi dumneavoastră constat că speraţi la
familia Berindei. cele trei limbi internaţionale – engleza, articolul cutare, revista, anul, numărul fel. Spuneţi­mi două lucruri bune, pozitive,
franceza şi germana – erau natale aproape, cutare, până îţi spunea şi paginile. Pe noi, două speranţe, dacă vreţi, pentru ţară sau
D.B.: Da, eu mă consider oltean. Deşi, ca să spun aşa. Citea istorie, filosofie şi, asta ne impresiona. Nu ştiu cât era teatru, pentru lume.
trebuie să mărturisesc că în Oltenia nu am totodată, găsise în mine cel care puteam s­o cât era realitate în acest joc, dar în orice
ajuns decât când aveam vreo 26 de ani şi urmez în sensul acesta. Şi în consecinţă, ea caz, iată că după 60 de ani îmi revine în D.B.: Speranţă pentru lume, ca să
în timpuri destul de complicate, pentru că mi­a băgat de mic în cap istoria, întâi sub minte scena aceasta a bibliografiei spusă pe începem de la mai mare, este că, în sfârşit
aşa a fost viaţa. Dar eu mă consider oltean forma foarte abilă de poveşti. Poveştile gură, fără nici o notiţă, fără nimic. se vor lumina cei mari, puternici şi bogaţi,
şi, într­adevăr, bunicul meu mai avea s­au transformat apoi în realităţi. Pe urmă că interesul lor este să cointereseze şi pe
ceva pământ lângă Caracal. Dar în veacul mi­a dat cartea în mână să citesc. Eu la M.P.: Domnule academician, sunteţi ceilalţi, să­i ajute ca să schimbe starea
XVIII o Ilinca Berindei s­a căsătorit cu 13 ani am scris un studiu despre Carol al unul dintre puţinii oameni, puţinii români, actuală care nu este satisfăcătoare, în
un mare boier, Merişanu din divanul lui V­lea, Duce de Lorena care l­a înfruntat pe care au trăit avizat, implicat uneori, cu propriul lor interes. Pentru ca pe globul
Brâncoveanu şi s­a dus în Teleorman. La Ludovic al XIV­lea. A fost ultimul Duce de suferinţe alteori, două perioade: de trecere de acesta să se poată instala o lume a acelui
bătrâneţe, ea şi­a împărţit averea în două. Lorena, înainte ca Lorena să fie adăugată la proprietatea cuiva la proprietatea tuturor, principiu, al fraternităţii. Pentru ţară, eu
Jumătate a lăsat­o Mitropoliei şi jumătate şi anexată Franţei. M­a pasionat personajul apoi de trecere de la proprietatea tuturor la vreau să sper într­o trezire. E foarte păcat.
a lăsat­o unui frate pe care l­a chemat din pentru că era un tip foarte bătăios şi care proprietatea cuiva. Cum priviţi cele două Eu am încredere în români. Românii sunt
Oltenia, din care mă trag eu. Înaintaşii nu se lăsa. Şi am scris un studiu despre el etape, evenimente, perioade istorice? inteligenţi. Când au interes şi voinţă, sunt
mei au fost ziditori ai României moderne. în limba franceză la 13 ani. Aşa a început foarte muncitori. Dar, pe de altă parte,
S­a întâmplat că străbunicii mei sunt fraţi. cariera mea de istoric. D.B.: Păi cum să le privesc… Pe există şi o doză de şiretenie în existenţa
Mama şi cu tata erau veri de­al doilea. amândouă le privesc ca o victimă. Prima, lor. Se încearcă să se paseze altuia ceea
Străbunicii mei au fost oameni de la ’48, M.P.: La Facultatea de Istorie, cine v­a practic mi­a răsturnat viaţa. Nu vorbesc ce trebuie făcut de cel în cauză. Uneori
oameni ai Unirii, oameni ai începuturilor lucrurile nu sunt luate în serios. Nu avem
statului român. Unul a fost ministru în comportamentul rectiliniu al unui german,
Guvernul Ion Ghica din 1870, iar celălalt care poate că nu are bogăţia imaginativă
a fost spre sfârşitul veacului Ministru de a sufletului nostru, dar cel puţin merge
război vreo trei ani de zile, după ce fusese pe un drum drept, fără ocolişuri şi are
şi cel care construise podul de trecere de simţul datoriei aproape excesiv. La noi
peste Dunăre în 1877 şi fusese şi prezent în s­a estompat acest simţ al datoriei. Chiar
momentul când Osman Paşa s­a predat şi faţă de propria fiinţă şi cu atât mai mult
s­a făcut marea prostie că nu i s­a luat sabia faţă de ţară. Ţara este uitată. Din păcate,
şi s­a lăsat să o ia un general rus. Dar măcar lucrul acesta a fost cultivat. S­a ajuns să se
a văzut această scenă, ca să zic aşa. Bunicul condamne patriotismul. Cum să condamni
meu, arhitectul, s­a simţit foarte legat de patriotismul, când asta este baza existenţei
Oltenia. A şi construit în Craiova, Casa unei naţiuni?! Este soluţia care îi ţine alături
Romanescu. El a proiectat­o. Acolo a fost o pe oameni. În momentul când ai aruncat
complicaţie, exact ca în localul Academiei patriotismul, este ca şi cum ai renunţa la
de aici. Au trebuit împletite două case fără poporul respectiv şi ai fi ca un ciulin bătut
ca să se simtă că sunt două. Celălalt bunic, de vânturi.
care a fost tot general, între altele, a fost
un fel de creator al cercetăşiei în România.
Fiind aghiotant regal atunci, a convins
Familia Regală, implicând pe Carol şi pe

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 15

Mai puţină violenţă, azi? Din partea Dumitru Radu
cealaltă POPA

„Nimic nu poate fi mai blând decât numai 5,7 pe toată durata veacului. În violentă la procentul populaţiei era mult Urmând marile idei ale Iluminismului,
omul în starea lui primitivă!“ declara secolul XXI, până acum, întreaga lume a mai ridicată la, cum nu ne­am fi aşteptat, alfabetizarea îny masă şi sensul larg al
Jean­Jacques Rousseau în secolul al opt­ avut o rată a morţii din pricina războaielor comunităţile, în principiu iubitoare de pace cosmopolitismului au făcut popoarele să
sprezecelea. Numai cu un veac înainte, de doar 0,3 la 100 de mii de oameni pe an. şi cooperatiste, de vânători, Inuiţii din zona raţioneze mai profund, să respingă sclavia,
Thomas Hobbes scrisese că „în starea lui Violenţa este astăzi doar a 500 parte din ce arctică, de exemplu, populaţia Kung din să reducă crimele capitale aproape la zero
naturală, viaţa omului este solitară, săracă, era în societatea primitivă, când 15 la sută Kalahari sau cea Semai din Malaezia, decât şi să respingă superstiţiile care demonizau
rea, brutală şi scurtă“. Evidenţa ne arată din populaţie murea din cauze violente... în cele mai violente decade ale istoriei fie vrăjitoarele, fie evreii, fie alte grupuri.
astăzi că Rousseau nu avea dreptate şi că americane.
Hobbes a spus adevărul, consideră Steven O vorbă care i se atribuie lui Mark Vorba lui Voltaire: „Cei care au puterea
Pinker, autorul unei incitante cărţi intitulate Twain spune că există minciuni, minciuni O altă realitate statistică neaşteptată: să te facă să crezi în absurdităţi pot foarte
The Better Angels of Our Nature: Why sfruntate şi... statistici! Să vedem însă care moartea în război, încă o dată să o precizăm, bine să te împingă să comiţi atrocităţi.“
Violence Has Declined (Îngerii mai buni sunt argumentele lui Steven Pinkers, căci la procentajul întregii populaţii, a fost mult
ai naturii noastre: de ce violenţa a scăzut). adesea statisticile nu vorbesc de la sine ci mai ridicată la populaţiile din Gran Valley Al patrulea argument este al Păcii celei
trebuie şi interpretate. Dani, Noua Guinee, sau în Fiji anilor 1860, lungi. Din 1945 încoace nu s­a folosit deloc
Arheologia forensică relevă faptul că 15 decât în Germania pe durata întregului arma atomică şi nu s­a înregistrat nicio
la sută din scheletele preistorice manifestă Îngerii mai buni ai naturii noastre secol XX. E drept, însă, că statul, chiar confruntare armată între Marile Puteri
semne de traume violente. Statistici vi­ cu metode brutale, şi­a civilizat cetăţenii despărţite de Războiul Rece (o excepţie
tale etnografice ale unor societăţi supra­ porneşte de la o teză foarte tentantă, şi şi i­a făcut să renunţe treptat la satisfacţia colaterală este confruntarea USA­China, în
vieţuitoare care nu cunosc organizarea anume aceea că umanitatea a evoluat şi răzbunării în favoarea justiţiei imparţiale. Coreea, sfârşită în 1953). De asemenea zero
statală şi hoarde de oameni trăind în anarhie a devenit mai puţin violentă cu trecerea Pe de altă parte, s­ar putea spune că şi războaie în Europa de Vest (erau, de obicei,
constată, în medie, 524 de morţi în război timpului. Secolul XX, acela al lui Hitler, cetăţenii, la rândul lor, au civilizat statul. cam două războaie pe an în ultimele şase
sau lupte izolate la 100 de mii de oameni Stalin şi Pol Pot, al lui Mao în China şi Tortura şi execuţiile publice erau, cu vreme secole), şi niciun război între ţări în curs
pe an. Germania, lovită de două războaie Mobutu în Congo, a fost îngrozitor, nu se în urmă, instrumente ale puterii şi forme de dezvoltare sau expansiune a graniţelor
în secolul XX, a avut numai 144 de morţi poate contesta, cu atât mai mult că i­am trăit de distracţie, spectacol, pentru masele teritoriale prin cucerire.
la 100 de mii de locuitori pe an, Rusia a atrocităţile sau am fost martorii lor vii. Cu populare: astăzi nu mai există execuţii
avut 135, Japonia doar 27, iar Statele Unite toate acestea, numărul morţilor violente, ca publice în ţările civilizate, iar tortura, câtă Această pace, al cincilea element, se
proporţie din întreaga populaţie, este foarte mai persistă şi unde, este făcută în secret şi răspândeşte treptat în mai toată lumea, mai
modest în comparaţie cu ferocele cruzimi ascunde raţiuni politice. Pedeapsa capitală cu seamă prin declinul ideologiei şi înflorirea
din războaiele religioase ale secolului al şi brutalităţile punitive corporale au fost democraţiei, a comerţului, a organizaţiilor
XVII­lea, de care suntem, desigur, mai eliminate în cele mai multe ţări ale lumii: internaţionale, cum este, exemplu de graţie,
îndepărtaţi şi obiectivaţi. Statul modern popoarele şi­au pierdut, în genere, setea de Organizaţia Naţiunilor Unite. Lumea co­
naţional – acel Leviatan al filosofului cruzime prin educaţie şi compasiune. Fără lonială s­a sfârşit, iar războaiele civile se
Hobbes – a avut, fără nicio îndoială, un îndoială, toate aceste schimbări au venit diminuează. În sfârşit, revoluţia drepturilor
efect civilizator aproape pretutindeni. Edu­ treptat, nu dintr­o dată. Stadiile lor au o omului capătă o pondere din ce în ce mai
caţia şi alfabetizarea au ajutat mult şi ele, dinamică precisă, de la o etapă la alta. mare pe mapamond, şi ea protejează de
scoţând în evidenţă rolul femeii şi stabilind injustiţie pe negri, femei, copii, oameni
normele incipiente ale drepturilor omului. Pinker identifică şase secvenţe esen­ de toate orientările sexuale sau religioase.
ţiale, demne aici de menţionat. Întâi este Chiar şi violenţa domestică, conclude
În epica istorică atât de bine condusă procesul de pacificare, ce se manifestă autorul, este în mare scădere.
de scriitor (pe parcursul a 800 de pagini!), odată cu apariţia şi expansiunea statelor na­
de la epoca glaciaţiunilor şi a cetelor ţionale care „monopolizează violenţa spre Totuşi, câteva întrebări rămân deschise.
de vânători până la societatea urbană şi a împiedica cetăţenii să se ucidă unul pe Ce s­a schimbat profund în natura umană?
suburbană de azi, Pinker examinează atent celălalt“. Apoi este procesul de umanizare. Cât de relevante sunt, totuşi, aceste sta­
atât imaginea generală cât şi detaliile fine, Statele, de acum consolidate, impun, im­ tistici în faţa unor monstruozităţi precum
cu rezultate surprinzătoare mai pe fiecare plementează o justiţie centralizată. Cu Holocaustul, crimele lui Mao şi Stalin,
pagină. De pildă, Vestul Sălbatec şi Goana crearea acestei infrastructuri se produce ba chiar genocidul care are loc sub ochii
după Aur californiană au fost episoade schimbarea de la un joc al forţei primare noştri în Siria? E ceva rău în a fi emoţional
istorice dominate de violenţă, cu rate înalte risipite în violenţă la ipostaza constructivă şi subiectiv când statistica îţi spune că ar
de criminalitate şi nume care au rămas, a comerţului şi schimburilor economice. A trebui să fii liniştit?
istoric, pe potrivă: Cut­Throat Gulch, treia etapă este aceea a revoluţiei umanitare.
Hangtown, Helltown, Whiskeytown sau Eu, din partea mea, iată că nu sunt deloc
Gomorrah. Cu toate acestea, rata de moarte liniştit, cu tot respectul pentru statistică!

Calendar iulie

2 iulie 1936 – a murit Grigore m. 4 dec. 1983, în Bucureşti; Dragomir, în oraşul Slatina; 21 iulie 1951 – s­a născut Ion Şt.
D. Pencioiu, în Craiova, n. 1869, în Diaconu, în com. Portăreşti, jud. Dolj;
Craiova; 8 iulie 1933 – s­a născut Tudor Băran, 19 iulie 1896 – s­a născut G. Şt.
în satul Pojogeni, jud. Gorj; Cazacu, în com. Rast, jud. Dolj, m. 22 21 iulie 1920 – s­a născut Violeta
2 iulie 1978 – a murit Mira Simian, nov. 1944; Zamfirescu, în Craiova, m. 4 oct. 2006;
în Honolulu, Hawaii, SUA, n. 1920, în 8 iulie 1942 – s­a născut Şerban
Râmnicu Vâlcea; Foarţă, în Turnu Severin; 19 iulie 1992 – a murit Dionisie M. 22 iulie 1945 – s­a născut Daniel
Pippidi, în Bucureşti, n. 17 dec. 1905, în Turcea, în Târgu­Jiu, m. 28 mart. 1979,
3 iulie 1950 – s­a născut Ioana 8 iulie 1968 – a murit Petre Pandrea, Craiova; în Bucureşti;
Dinulescu, în Craiova; în Bucureşti, n. 26 iun. 1904, în oraşul
Balş, jud. Olt; 20 iulie 1939 – s­a născut Ilie Guţan, 25 iulie 1950 – s­a născut Gheorghe
3 iulie 1923 – s­a născut Nicolae Paul în com. Drăgoteşti, jud. Dolj; Manafu, în Bucovicior − Vela, jud. Dolj;
Mihail, în Caracal; 9 iulie 1959 – s­a născut Leon Dură,
în com. Dăeşti, jud. Vâlcea; 20 iulie 1943 – s­a născut Adrian 27 iulie 1937 – s­a născut Pan Izverna,
3 iulie 1942 – s­a născut Victor Rusu, Păunescu, în com. Copăceni, jud. Bălţi, în com. Malovăţ, jud. Mehedinţi;
în Drobeta Turnu­Severin; 16 iulie 1918 – a murit Mihail Basarabia, m. 5 nov. 2010, în Bucureşti;
Strajanu, în Râmnicu Vâlcea, n. 2 oct. 28 iulie 1935 – s­a născut Nicolae
4 iulie 1941 – s­a născut Virgil 1841, în com. Tiur, jud. Alba; 21 iulie 1947 – s­a născut Fănuş Fulga, în com. Vâlcele, jud. Olt;
Dumitrescu, în com. Stoieneşti, jud. Olt; Băileşteanu, în com. Sălcuţa, jud. Dolj,
16 iulie 1937 – s­a născut Costea m. 29 apr. 2008 în Bucureşti; 28 iulie 1947 – s­a născut Corneliu
4 iulie 1942 – s­a născut Al. Doru Marinoiu, în satul Valea Gorunelului, Vasile, în com. Dobrosloveni, jud. Olt;
Şerban, în com. Preajba, jud. Gorj; jud. Vâlcea, m. 20 dec. 2011, în Râmnicu 21 iulie 1904 – s­a născut Ion Biberi,
Vâlcea; în Drobeta Turnu­Severin, m. 27 sept. 30 iulie 1893 – s­a născut Mihail
5 iulie 1931 – s­a născut Al. Oprea, în 1990, în Bucureşti; Celarianu, în Bucureşti, m. 5 dec. 1985,
com. Goruneşti – Bălceşti, jud. Vâlcea, 16 iulie 1939 – s­a născut Caius în Bucureşti.

16 Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 Scrisul Românesc Eseu
Proză

Scrisori Deyan Ranko Arta la-îndemâna-oricui
BRASHICH în epoca internetului
din
America

Î mi place să citesc reviste şi ziare culturale, mă uit de dolari. Deloc rău pentru un artist „înfometat“. digitală creează o astfel de litografie la cerere, fără vreo
de obicei şi la reclamele referitoare la expoziţii De multe ori în situaţii în care sunt în joc sume mari de investiţie de mare valoare ca în trecut.
de artă, fie ele într­un muzeu sau într­o galerie.
Din păcate tot ce pot face este să scriu despre artă, nu să bani – milioane de dolari în cazul de faţă –, apar neînţelegeri Vizitezi o galerie de picturi şi vezi o lucrare originală
o creez. După o masă bună, un vin şi o femeie frumoasă, între părţile ce trebuie să îşi împartă banii: editorul, artistul evaluată la 10 mii de dolari, bani pe care nu îi ai. Pe de
arta, în orice formă, este esenţa vieţii; eşti un nimic fără de şi galeriile. Procedura de arbitraj poate soluţiona disputa: altă parte, nici artistul sau proprietarul galeriei nu îşi pot
artă, spun unii. participarea mea ca judecător mi­a făcut foarte familiar permite să tipărească o ediţie limitată de câteva sute de
Multe reclame sunt spectaculoase. Mă las convins: mă acest caz. Dacă Michel Delacroix ar fi vândut 84 de picturi reproduceri pentru fiecare din lucrările originale, pentru
urc în maşină, ajung la galeria sau muzeul cu pricina şi originale, ar fi putut câştiga, în cel mai bun caz, cam 300 simplul motiv că s­ar putea să nu se vândă. Artistul şi
intru să vizitez. Uneori rămân mut de admiraţie. Alteori mă mii de dolari, iar viziunea sa artistică ar fi fost împărtăşită proprietarul galeriei sunt victime ale iubirii nesolicitate.
urmăreşte un singur gând la plecare: artistul, sau custodele Iar tu vei părăsi galeria însoţit numai de o amintire, nu şi
muzeului ar trebui trimişi direct la spitalul de nebuni. În Vicenţiu van Gogh – Pictând florile soarelui, 1888 de o pictură.
artă, ca şi în orice altă afacere, caritabilă sau nu, pentru a
putea expune sau vinde, trebuie întâi plătite chirie, taxe, de un mic număr de oameni. Reproducerile litografice În ziua de astăzi există un număr de companii pe
salariile angajaţilor. Una din problemele caracteristice ale editurii Chalk & Vermillion au transformat arta lui Internet care tipăresc­la­cerere reproduceri ale operelor de
afacerii cu artă este unicitatea creaţiei. Unicitatea este Delacroix într­o artă la-îndemâna-oricui, accesibilă artă. Iubitorul de artă poate vizita galerii virtuale şi alege
cea care ridică preţul artei. Artistul finalizează o lucrare pentru 12 600 de cumpărători de artă. A avea acces la un dintr­o multitudine de variante, pe hârtie sau pânză, precum
după o muncă îndelungată, de săptămâni, uneori luni de asemenea număr mare de cumpărători potenţiali necesită şi dimensiunea dorită. Pentru 100 de dolari sau chiar mai
zile. Preţul de a avea, sau chiar şi numai privilegiul de a o investiţie financiară substanţială din partea unei edituri. puţin, dacă ai Internet, o carte de credit şi un cont pentru
vedea o asemenea operă de artă trebuie să reflecte efortul Asta ar ridica la sute de mii de dolari costul producţiei şi a tipări­la­cerere, poţi primi o minunată gravură a picturii
depus. Dar arta poate fi făcută mai accesibilă publicului al publicităţii pentru litografiile cu ediţie limitată. Procesul preferate, adusă la uşa ta în numai câteva zile. Artistul
larg. Oamenii cheltuiesc sute de dolari închiriând filme de producţie al acestor litografii nu a avansat prea mult din şi galeria câştigă, iar tu te bucuri de arta la-îndemâna-
pe computer sau televizor, pentru o experienţă artistică vremurile lui Henri de Toulouse­Lautrec, James McNeil oricui. Muzeele nu sunt mai prejos, se folosesc de acelaşi
ce durează numai o oră sau două. Oare ar fi dispus Whistler, J. M. W. Turner şi Edgar Degas. Până nu demult, sistem. Reproducerile operelor renumite se vor vinde
consumatorul de artă să cheltuiască câţiva dolari pentru tipărirea unor astfel de litografii era laborioasă şi scumpă. întotdeauna, aşadar magazinele muzeelor sunt întotdeauna
a avea sau a închiria o reproducere de artă pe care să o La începutul anilor ’90 editorul lui Delacroix nu avea acces pline cu reproducerile operelor care se vând cel mai bine.
poată expune acasă la el? Răspunsul este: da, magazinele încă la computere şi tehnologia digitală: Internetul încă nu Muzeul Van Gogh din Amsterdam are o mare rezervă de
muzeelor au asemenea oferte de ani de zile. se născuse! În ziua de astăzi tehnologia de reproducere reproduceri ale picturii Floarea Soarelui.
La începutul anilor 1990 am fost numit judecător
de arbitraj în disputa dintre Michel Delacroix – pictorul Etapa următoare în evoluţia artei la-îndemâna-oricui
naiv şi nepotul faimosului maestru clasic francez Eugène este reproducerea – la cerere – a sculpturilor şi altor
Delacroix – şi editorul său. Cazul acesta mi­a deschis ochii obiecte tri­dimensionale. Intri, astfel, în lumea digitală
– din punct de vedere economic – asupra ideii de artă la- ştiinţifico­fantastică, unde se aplică metode ca sinterizare
îndemâna-oricui. Editorul, compania Chalk & Vermillion laser, modelare topită, stereografie, fabricare de obiecte
Fine Arts, a acceptat ca Delacroix să creeze, într­un răstimp laminate şi multe altele. Personal nu înţeleg aceste
de cinci ani, 84 de picturi originale ce puteau fi reproduse. tehnologii, dar important este faptul că maşina produce
Fiecare lucrare urma să fie tipărită într­o serie limitată de o replică fidelă originalului, folosind tehnologia digitală.
150 de litografii, semnate de autor, care au fost puse în „Reproducerea“ sau „tipărirea“ tri­dimensională a unei
vânzare publicului larg pentru o sumă între 750 şi 1 500 sculpturi este posibilă şi la-îndemâna-oricui în ziua de
de dolari. Picturile originale se vindeau pentru sume între astăzi. Întotdeauna a fost nevoie de timp pentru acceptarea
5 mii şi 15 mii de dolari. Contractul lui Michel Delacroix noului. Recomandarea mea adresată artiştilor, galeriilor şi
pentru această afacere a fost de aproximativ 4,75 milioane muzeelor ar fi de a îmbrăţişa noua tehnologie şi de a face
arta accesibilă oricui. Lumea va fi mai bogată.

Traducere de Alexandra CARIDES

Creatura – o metaforă pentru bătrâna Irlandă

Edna O’Brien, o scriitoare irlandeză de succes care irlandeză, printre acestea „creaturile umbrei“ sau „proştii nevoită să ascundă moartea lui şi felul în care murise,
a câştigat Premiul internaţional pentru povestire Frank sorţii“ din romanul omonim al lui William Trevor. Deşi de mama ei, căci mama ei pierduse un fiu tot cam aşa, în
O’Conner în 2011, dar ale cărei prime romane au fost istoria tensionată a Irlandei este doar tangenţial menţionată, luptă, şi în ziua înmormântării soţului ei, când clopotele
interzise şi unele chiar arse în Irlanda în anii 1960, încă soarta Creaturii fără soţ – care şi­a crescut singură copiii capelei băteau şi iar băteau, a trebuit să pretindă că erau
ne încântă cu imagini încărcate de specificul aproape şi a fost apoi alungată din propria­i casă – stă sub semnul pentru un călător, un cositor, care murise subit. A ajuns la
atemporal al spaţiului irlandez pe care îl explorează cu unui „incident regretabil“. înmormântare în ultimul moment sub pretextul că mergea
să­l vadă pe preot.
măiestrie pentru a dezvălui *
frumuseţea spirituală a unor Ea şi soţul ei locuiau împreună cu mama ei. Îşi creştea
personaje feminine comu­ „Venisem dintr­o altă parte a ţării; de fapt venisem copiii în ferma veche, în cele din urmă îi spuse mamei ei
ne. Creatura (1973) este o să mă refac după o poveste de dragoste, şi din vreme că şi ea este văduvă, şi, ca femei, au muncit, au trudit, au
povestire care uimeşte prin ce trebuie să fi emanat un soi de tristeţe, ea se simţea avut grijă de animale şi au muls vacile, s­au agitat şi au
simplitate la nivelul lim­ foarte în largul ei cu mine şi îmi spunea «drăguţă» când ţinut o purcea pe care o numiseră Bessie. În fiecare an
bajului, al spaţiului, al per­ ne întâlneam şi când ne despărţeam. După ce corectam purceluşii erau animalele ei de casă şi o urmau de­a lungul
sonajelor şi al liniei narative, exerciţiile de la şcoală, îmi completam jurnalul şi făceam drumului spre liturghie, sau încotro mergea ea, şi le dădea
dar rezistenţa ei se clădeşte o plimbare, obişnuiam să îi bat la uşă şi apoi să stau cu ea nume drăguţe şi lor. Un muncitor nomad o ajuta în lunile
pe modul în care aceste în camera ei mică aproape lipsită de mobilier – lipsită chiar de vară, iar toamna tăia porcul să aibă carne pentru iarnă.
elemente se armonizează. de plante sau tablouri – şi de cele mai multe ori primeam Întotdeauna se întrista când era tăiat porcul şi, credea că o
Personajul principal, femeia un pahar cu vin de rubarbă şi uneori o felie de tort cu bere. să poată auzi acele ţipete – unul după altul – peste ani şi
căreia i se spune Creatura, Locuia singură de şaptesprezece ani. Era văduvă şi avea rămăsese cu ideea asta, şi credea că o să spună apoi cum
este victima unui context defavorabil care i­a ciuntit doi copii. Fiica ei era în Canada; fiul locuia cam la patru un anumit porc s­a furişat în casă într­o noapte şi a lins
existenţa într­un mod hidos golind­o de iubire şi speranţă. mile depărtare. Nu mai dăduse ochii cu el de şaptesprezece bolurile de smântână apoi s­a întins pe podea, sforăind şi
Creatura este ecoul binecunoscutei The Shan Van Vocht, ani – de când soţia lui o alungase din casă –, iar copiii pe râgâind ca un om beat. Muncitorul dormea la parter pe
în traducere Sărmana bătrână care reprezintă imaginea care îi lăsase bebeluşi erau mari acum, şi, aşa cum auzise canapeaua extensibilă, se îmbăta sâmbăta şi a fost cauza
tradiţională a Irlandei în viziunea lui Seamus Deane. ea, de o frumuseţe uimitoare. Avea pensie şi o dată pe an unui accident; când îl învăţa pe băiatul ei să tragă la ţintă,
Subiectul este unul banal, aşa cum Edna O’Brien a învăţat se ducea în sudul îndepărtat al ţării, acolo unde rudele ei băiatul şi­a împuşcat trei degete. Altfel, viaţa ei trecuse
din proza lui Joyce, aşa cum ne spunea şi eroul lui Seamus locuiau într­o căsuţă cu vedere la Atlantic. fără niciun incident.“
Deane că ar trebui să fie, dar naturaleţea transpunerii
îi dă valoare. Titlul povestirii are rezonanţe în literatura Soţul ei fusese ucis la doi ani după căsătorie, împuşcat Prezentare şi traducere de Florentina ANGHEL
în spatele unui camion, într­un incident care a fost mai
târziu descris de Forţele britanice ca regretabil. Fusese

Proză Scrisul Românesc Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 17

Carmen FIRAN

Medina din Fez – Maroc

Una din ţările cele mai vizitate din nordul Fez, teatru în teatru, este unul dintre cele mai fascinante trebuie să intri într­un magazin, altfel rişti să fii lovit de
Africii, după Egipt, este Maroc, şi asta nu doar locuri prin care am hoinărit cu sentimentul că umblu încărcătura lor mereu voluminoasă. Din loc în loc câte o
pentru stabilitatea politică şi criminalitatea prin timp înapoi, într­o istorie ecranizată. Totul pare un bară de metal e fixată deasupra străzilor dintr­un zid în
relativ redusă. Poţi trece Canalul Gibraltar din sudul Spaniei scenariu bine pus la punct care să mimeze realitatea unei altul, puţin deasupra capului trecătorilor. Cât să treacă pe
şi în scurt timp să fii la Tanger, locul unde multe familii de epoci trecute, iar eu sunt chiar unul dintre acele personaje sub ea doar un măgar încărcat, eventual şi călărit.
francezi se refugiază la pensie ori pe timp de vacanţă. Din din filmele science­fiction trimise prin tunelul timpului în
New York în doar cinci ore poţi ateriza în Casablanca, însă plin Ev Mediu. Cu cât înaintezi spre inima cetăţii, încep pieţele,
sonoritatea numelui şi farmecul bănuit al locului, după aglomerări de oameni, strigăte, culori şi mirosuri. Piaţa de
filmul cu Ingrid Bergman şi Humphrey Bogart, sunt mai Pe oricare dintre cele patru porţi masive, splendid carne, de peşte, de păsări vii, de mirodenii şi condimente,
eclatante decât realitatea. Dar nici accesibilitatea nu e un decorate, ai intra în Medina, prezentul se închide în urma de ceaiuri, de fructe şi dulciuri. Nu mai există drum înapoi.
criteriu. Nici atmosfera tolerantă şi destinsă. Poţi invoca ta. Începe un labirint interminabil de străduţe înguste, unele Eşti tras ba spre tarabele cu mărfuri, ba spre atelierele
frumuseţea deşertului, să călătoreşti pe cămile în Sahara pietruite, altele nici atât. Casele sunt joase, ataşate unele de covoare sau fabricile de piele. Fiecare vrea să vândă
de altele, cu un etaj, cel mult două, ziduri coşcovite, scări ceva, e singura lor şansă de supravieţuire. Am vizitat un
profundă, să trăieşti câteva zile în aşezările berbere cu laborator de ceai, o fabrică de covoare şi am ajuns în sfârşit
băştinaşii, bărbaţi războinici care şi­au transplantat peste de lemn, ganguri întunecoase, conglomerat de în cel mai spectaculos loc al Medinei. De la balconul unui
timp tenacitatea de a învinge vitregia deşertului, buni magazine mici, comerţ la stradă, aglomeraţie magazin am avut perspectiva celei mai vechi vopsitorii
artizani şi comercianţi. Femeile lor stau însă ascunse sub de trupuri înfăşurate în haine lungi, baticuri şi de piele din lume. Imaginea e incredibilă, mirosul însă
voaluri şi burka, cresc copiii şi se strecoară ca nişte umbre voaluri, mişcându­se încet între ziduri. Turişti insuportabil. Am fost aşteptaţi cu bucheţele cu frunze de
discrete de la o zi la alta, asumându­şi docile condiţia de puţini, debusolaţi de încrengătura de alei mentă în care ne­am îngropat disperaţi faţa. Cât vezi cu
sute de ani. Sau poţi să vizitezi frumosul oraş Marakesh, întortocheate, năuciţi de zgomote şi mirosuri, ochii, vase rotunde de piatră dispuse ca fagurii de miere,
vechea capitală a regatului, cu zidurile lui roz­portocalii ca extaziaţi să poată vedea pe viu secole demult fiecare cu vopsea de altă culoare. De sute de ani, generaţii
soarele apunând la poalele munţilor Atlas, cu monumente moarte. Toate uşile sunt deschise, se trăieşte după generaţii muncesc aici în condiţii greu de închipuit.
impresionante ridicate în jurul uneia dintre cele mai largi la vedere. Amestecul de curiozitate, frumuseţe, milă şi groază e
pieţe din lume, animate de sute de vânzători de nimicuri, covârşitor.
saltimbaci, îmblânzitori de şerpi, muzicanţi, ori să te laşi În faţa unui magazin de ceramică un olar
ademenit de unul din cele mai colorate condimentate şi arde lutul într­un cuptor improvizat şi apoi îl Ieşi din nou în stradă şi alţi vânzători te iau în primire.
picante bazare, asemeni celui din Istanbul, dar mult mai modelează sub ochii tăi. În gangul alăturat Între timp treci pe lângă palate elegante şi moshei pictate, te
divers şi mai autentic. e un atelier de fierărie, un bărbat plin de plimbi prin cimitirul evreiesc, intri în clădiri impresionante
funingine din cap până­n picioare bate fierul prin arhitectură şi decoraţii, te fereşti din calea măgarilor,
Am făcut toate astea, dar pentru mine Marocul va încins înconjurat de obiecte de metal ruginite, iar imaginea vopsitoriei te ajunge din urmă, te urmăresc
rămâne pentru totdeauna legat de Fez, numit Atena Africii ibrice, potcoave, linguri, clopote negre de figurile acelor bărbaţi extenuaţi, goi de la mijloc în sus,
sau Mecca Vestului, leagănul celei mai vechi universităţi timp. La capătul străzii e baia comunală. scufundaţi în vasele cu vopsele, trudind în arşiţa verii
din lume, Al­Karaouine. Capitală culturală şi spirituală, Lângă ea, o farmacie deschisă într­un cort. fără sfârşit. Şi la un moment dat dimensiunea temporală
oraş sfânt, loc de pelegrinaj când drumul spre Mecca era Pe masa scoasă în stradă se vând prafuri, devine dominantă. Pierzi realitatea. Nu mai ştii unde eşti,
obstrucţionat, sau caravanserai al comerţului din estul şi ierburi, rădăcini şi poţiuni. Peste drum e şi mai ales când. Şi oamenii aceia, când trăiesc ei de fapt,
sudul continentului african, Fez adăposteşte un loc unic în biroul agentului imobiliar, un bătrân orb care are atârnate atunci sau acum? Intri în prezentul sau în trecutul lor? Şi
lume, Medina Fas el Bali, cetate medievală păstrată intactă pe pereţii de carton ai gheretei zeci de chei şi lacăte vechi dacă nu vei mai găsi poarta de ieşire din timp, cum am
peste secole. A fost iniţial fondată în secolul IX drept de diverse mărimi. Cabinetul dentar e şi el deschis, un fost avertizaţi, şi vei rămâne prins în acest labirint al lumii
capitală a dinastiei Idrisid, de către strănepotul profetului bărbat fără dinţi şi­a aşezat afară pe măsuţă un cleşte, medievale îngheţate? Înfricoşător şi fabulos.
Mohamed, refugiat din Siria în Nordul Africii, dar cea mai o foarfecă, castroane cu dinţi şi măsele extrase cu forţa
mare înflorire o cunoaşte în secolele 13–14 sub dinastia foştilor pacienţi, ori foarte curajoşi, ori disperaţi. Dai Se întunecă. Zgomotele pălesc, animalele se culcă pe
berberă Marinids, când se ridică majoritatea monumentelor, colţul şi nimereşti peste alte şiruri de magazine şi ateliere, pământul încins, uşile se închid scârţâind uşor, cufărul îşi
clădirilor publice şi rezidenţiale, fântâni şi palate în stil toate meşteşugurile şi meseriile sunt expuse, obiecte din lasă capacul la loc.
andaluz, moschei şi primele şcoli religioase musulmane, toate materialele posibile, de la piele, mătase, bumbac, la
madras, prin care este impus un nou stil arhitectonic, fassi, metale şi lemn, şi totul făcut de mână. Visul oricărui turist, Din toate călătoriile pe care le­am făcut de­a lungul
îmbinând tradiţiile andaluz şi almohad. Lângă reşedinţa fără să­şi fi putut însă imagina şi ce înseamnă cu adevărat şi de­a latul lumii, rămâne până la urmă revelaţia unui
regală se dezvoltă începând cu 1438 cartierul evreiesc asta. În multe cartiere ale Medinei nu există nici apă, nici cer la apus, o dimineaţă albă în munţi, silueta unor ruine
Mellah, extins cu refugiaţi evrei berberi din regiunea Atlas canalizare, nici curent electric. Autenticitatea şi sărăcia reflectate în apă, mirosurile dintr­o piaţă de condimente,
şi mai târziu cu emigranţi din Andaluzia. Opt kilometri de locuiesc pe aceeaşi stradă. faţa unui bătrân rugându­se pe malul unui fluviu sfânt,
ziduri fortificate înconjoară Medina, ferind­o de invadatori Vizitez o şcoală, o cameră mică în care intri tot din prospeţimea naturii în junglă. Distanţe îndulcite şi timp
dar şi izolând­o de restul lumii. Şi mai mult decât atât, stradă, aplecându­te pentru a nu te lovi cu capul de tavan. îmblânzit. Şi am mai avut o revelaţie, că universul asemeni
izolând­o în timp, cum ai închide un cufăr într­un pod Douăzeci şi ceva de copii stau pe jos şi cântă împreună lumilor mici pe care le conţine, ar avea culoare, miros şi
câteva sute de ani. Din când în când câte un vizitator îi cu învăţătoarea. Fiecărui turist care trece pragul clasei îi sunet. Îl presimt ruginiu, mirosind a metal proaspăt pilit
deschide capacul, priveşte obiectele prăfuite dinăuntru, este dedicat un cântec, iar la ieşire într­un bol poate lăsa şi scoţând un vuiet continuu asemeni oceanului închis în
uimit că mai poate încă vedea lucruri demult pierdute în o donaţie. cochilie de melc.
galopul civilizaţiei. În faţa unei uşi sunt aşezate mai multe farfurii acoperite
cu prosoape subţiri. E una din brutăriile Medinei. Familiile Din volumul Unde începe cerul, în curs de apariţie
Medina, cetate medievală secrestrată în oraşul modern din cartier îşi trimit dimineaţa copiii cu aluatul frământat la
brutar, şi spre seară se duc să ia pâinea coaptă. Iar brutarul Aspect de la vopsirea pieilor
recunoaşte după ştergar al cărei familii e aluatul
şi ştie cât să­i ceară fiecăreia.
Alte magazine cu lampioane, genţi, tunici,
curele şi papuci de piele, oglinzi cu rame
din os de cămilă, vase pictate şi îmbrăcate în
metal, săbii, iatagane, covoare, tot ce poate
mâna omului produce, antichităţi şi vechituri,
până la saturaţie. Meseriaşii sunt aproape în
exclusivitate bărbaţi. Muncesc de dimineaţa
până seara, în arşiţă, umiditate şi praf. Femeile
fac cumpărături, gătesc şi au grijă de copii.
Animalele trăiesc pe lângă ei şi se plimbă libere
pe străzile Medinei, singura aşezare din lume
unde nu e permis niciun mijloc de transport în
afara de măgari şi roabe. Dar cât pot măgarii
să ducă! Zeci de kilograme de cărămizi şi
saci de nisip, bidoane şi baloturi, materiale de
construcţii, alimente, şi uneori oameni. Când
trec mai mulţi deodată pe străzile înguste,

18 Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 Scrisul Românesc Proză

Adrian SÂNGEORZAN

Călător fără voie

De străbunicul Grigore, căruia un bătăuş, dar într­o zi am sărit la un copil ajungea, unde luptase în câteva bătălii trezit târziu mârâitul câinelui care simţise
toţi îi spuneam „tata bătrân“, mai mare ca mine care de câte ori mă vedea care toate păruseră câştigate dar după care ceva. Tata bătrân, nu mai era lângă mine.
îmi amintesc mai bine decât ieşind la joacă striga după mine „pui de trebuiau totdeauna să se retragă. Era o linişte apăsătoare, cu tot cerul plin
de străbunicul Mora Gavril pentru că a chiabur“. M­am întors cu hainele rupte, de stele coborâte mai jos decât le ştiam
trăit mult şi memoria mea de copil apucase plin de zgârieturi şi i­am întrebat ce e un Mi­a povestit de câteva ori despre eu. Am luat­o în sus spre vârful dealului şi
să crească. Oricum, memoria n­a fost o chiabur. Au dat din mână a lehamite. „Ăştia ziua când fusese ridicat de acasă de către l­am văzut sub un nuc vechi şi scorburos.
problemă în familia mea, nici măcar la cele spun că noi sugem sângele poporului şi jandarmii austro­ungari care i­au adus Adormise sprijinit de copac, cu o armă
două capete ale vieţii. Eu îmi amintesc bine ţinem progresul în loc“, mi­a spus bunicul. simplu la cunoştinţă că Împăratul ridică în mână. Pe cap avea o caschetă militară,
scene de pe la doi­trei ani, şi toţi bătrânii Dacă Stalin n­ar fi murit, problema lor s­ar armata şi se pregăteşte de război. „Ce veche şi ruginită, pe care­o ştiam, dar
pe care i­am prins în viaţă au sfârşit­o cu fi rezolvat probabil cu un glonte tras în război? Pentru ce“ „Pentru că unul ca tine puşca nu o văzusem niciodată. Lucea în
mintea limpede şi împăcată. Gata pentru ceafă în fundul curţii sau cu o înfometare l­a împuşcat pe prinţul Ferdinand“. „Unul lumina lunii de parcă era nouă. Câinele
marea călătorie, cu biletul şi paşaportul de cumplită cum făcuseră cu ţăranii din ca mine?“ „Nu te cheamă Gavril?“. „Eu a lătrat de două ori şi s­a trezit. A vrut să
eternitate în mână. Fără bagaje. Cel puţin Ucraina, care şi­au mâncat şi câinii şi sunt Grigore. Gavril e în America“. Doar ascundă arma, dar era prea târziu. „De ce
aşa mi s­a părut atunci. Eram la vârsta la morţii. după ce a ajuns pe front pricepuse că tot nu dormi, băiete?“ Apoi a spus simplu:
care eşti instinctiv convins că viaţa ta va fi războiul acela, care avea să se întindă ca o „Asta e arma mea din război! O ţin ascunsă
o poveste fără sfârşit şi că Dumnezeu, de Bătrânii aceştia la care mă duceam molimă în toată lumea, începuse pentru că într­o scorbură şi­o mai curăţ din când în
care doar cei bătrâni mai îndrăzneau să ne la ţară purtau opinci şi obiele, mestecau unul numit Gavrilo Princip îl împuşcase pe când. Am s­o folosesc doar dacă vin ăştia
vorbească, trebuie să facă din când în când mămăliga în acelaşi ceaun vechi de 100 prinţul Ferdinand la Sarajevo. să ne ia via. Asta e ultima mea redută“.
şi nişte excepţii. de ani, dar erau deci nişte exploatatori. Pe
Străbunicul meu Grigore făcea parte cine exploatau ei, nu­mi era clar. Munceau Nici Grigore, nici jandarmii nu ştiau Via nu le­au luat­o. Fiind ascunsă sus
din rasa călătorilor fără voie. În timpul de când se făcea ziuă, încercând să­şi că în două zile Mora Gavril avea să ajungă pe dealuri, noile autorităţi au uitat de ea.
tinereţii nu­şi dorise deloc să vadă lumea, cultive pământurile pe care nu voiau să le în sat într­o noapte ploioasă hotărât să­i Sau poate că le­au lăsat­o cu bună ştiinţă,
dar cutreierase aproape patru ani prin cedeze chiar şi după ce fuseseră ameninţaţi convingă să vină cu el în America. Vasile, pentru că vinul, pe care doar ei ştiau cum
Europa. De la el am auzit pentru prima cu deportarea în Bărăgan. Colectivizarea singurul băiat al lui Grigore care împlinise să­l facă, era cel mai bun din zonă. Bătea
dată de Bosnia şi Herţegovina pe care nu fusese raportată încheiată de prin 1960, 14 ani şi fata lui Gavril, Maria, bunicii timpul şi vremurile. De la ei cumpăraseră
le putea localiza pe nicio hartă a Europei, dar lor au reuşit să le ia pământurile doar mei, se plăceau şi într­un an hotărâseră nemţii în ’44, austro­ungarii şi evreii pen­
deşi petrecuse doi ani acolo. Istoria prin ’64, după ce ani la rând le­au confiscat să se cunune la biserică. Poate că atunci tru sărbători să­l facă kosher. Când au
le înghiţise de mult, aşa cum fuseseră toată recolta. Într­o zi, bunicul, băiatul Gavril şi Grigore s­au petrecut pe drum venit ruşii, un ofiţer sovietic a intrat între
înghiţite multe ţări şi locuri, laolaltă cu lui Grigore, s­a dus la sfatul popular şi din întâmplare, dar ar fi fost greu să se butoaie şi a tras cu pistolul în ele. Soldaţii
pământurile lui şi ale celuilalt străbunic, le­a spus: „Gata, luaţi­le, ne­am săturat!“ recunoască pentru Gavril că era îmbrăcat adunau vin în căşti şi erau nemulţumiţi că
Mora. Erau toate acolo unde le lăsase După care a venit acasă şi s­a îmbătat. A ca un gentleman de la oraş, iar Grigore era în grajd n­au putut să găsească decât trei oi
Dumnezeu, doar stăpânii se schimbaseră. fost pentru prima dată când i­am văzut în uniformă de soldat. şi doi porci pe care i­au mitraliat fără milă.
Nu putea să­mi spună nici dacă Bosnia şi beţi şi m­au speriat. Păreau dintr­o dată Bătrânul Grigore, care presimţise totul,
Herţegovina fuseseră nişte provincii, nici alţi oameni, cu alte spirite ieşite din ei. În ziua când l­au luat, jandarmii i­au plecase cu restul animalelor spre vie şi de
dacă fuseseră două ţări sau numai una, nici Înainte de­a se culca, bunicul şi străbunicii dat răgaz să­şi ia rămas bun de la toţi, dar acolo prin păduri.
unde dispăruseră după primul, sau poate amândoi au mai ciocnit un pahar şi au spus: nu au plecat din curte, pentru că ştiau că
după al doilea război mondial. Trebuie să „De­acum a venit vremea să ne odihnim. O ar fi putut să fugă prin livada de pruni din În timpul acela, de pe la patruzeci de
fi fost undeva în burta umflată a Balcanilor. să stăm pe prispă, să vedem cine mai trece spatele casei, dincolo de care începea lanul ani oamenii începeau să îmbătrânească.
Dacă în schimb l­ai fi trezit noaptea şi i­ai fi şi o să avem timp de povestit“. Erau deja înalt de porumb, apoi pădurile. Dincolo Dacă treceau de cincizeci, se simţeau
cerut să te ducă la cotitura Ardanului, unde foarte bătrâni cu toţii. Păreau de câteva de ele munţii şi peste ei o altă ţară în care supravieţuitori şi îi mulţumeau zilnic lui
avusese cele mai îndepărtate pământuri, sute de ani şi din momentul acela s­au oprit oamenii vorbeau aceeaşi limbă. Nici măcar Dumnezeu pentru păsuirea care li s­a dat.
chiar sub munţi, ar fi înhămat la căruţă toţi din socotit timpul şi nu au mai tras arcul n­ar fi putut să­l împuşte ca dezertor. Dar Dacă treceau de şaizeci­şaptezeci de ani,
caii de care­şi mai aducea aminte şi te­ar fi pendulei din perete. Via nu le­o luaseră, Grigore n­avea să fugă atunci prin livadă, nimeni nu le mai ţinea socoteala, şi când
dus cu ochii închişi. Ajuns acolo ar fi urcat nici albinele şi stupii, pentru că era greu nici să dezerteze mai târziu în Bosnia sau mureau puteau să aibă sute de ani. Tata
pe unul din dealuri şi ţi­ar fi arătat că de la să naţionalizeze struguri şi albine. Până au Herţegovina. A făcut războiul de la un capăt bătrân s­a stins la a treia încercare. De trei
liziera pădurilor de sub munte şi până unde murit s­au descurcat producând tot ce aveau la altul în linia întâia, ajutor de mitralior, ori ne­am dus cu lumânări în grajdul unde
curgea râul Ardanului tot pământul acela nevoie pe lângă casele care le rămăseseră. fără să fi fost atins de niciun glonte. S­au se retrăsese să moară, în aburul animalelor
fusese al lui. Plin de stâne de oi unde seara Ideea genială a avut­o tot bunicul, categoric întors doar jumătate din câţi plecaseră, care l­au vegheat până în ultima clipă. A
adunau atâta lapte că se albea şi apa în care cel mai chiabur dintre toţi, care a spus că în unii cu o mână sau vreun picior lăsate treia oară oglinda nu s­a mai aburit. Nimeni
se adăpau animalele. situaţia asta singura salvare care le rămâne între străini. Îmi povestea cum învăţase nu ştie cât era de bătrân. Moşu Mora Gavril
Aveam vreo 10 ani şi mergând la ţară copiilor e şcoala şi educaţia. după zgomotul pe care­l făceau prin aer s­a stins la câteva zile după Lucreţia. Tot
pendulam între poveştile despre America obuzele unde ar fi putut să cadă, sau despre satul ştia că aşa va fi, pentru că el spunea
ale moşului Mora şi cele ale străbunicului Bătrânul Grigore nu era un om prea faimoasa retragere a armatei austro­ungare tot timpul că nu vrea să trăiască nicio zi fără
Grigore despre misterioasele Bosnia şi vorbăreţ. Se scârbise atât de tare de oameni peste marea Adriatică. Îmi povestea cum ea. Fiind iarnă şi frig de crăpau pietrele, au
Herţegovina. Ceilalţi din familie vorbeau încât prefera să vorbească cu câinele care au sechestrat tot ce putea să plutească pe mai ţinut­o în casa din faţă câteva zile şi
doar despre viaţa din jurul lor care devenise se ţinea după el tot timpul, sau chiar cu apă, şi cum fusese ameninţat cu executarea i­au înmormântat împreună. S­a dus ultimul
un ţarc care se îngusta cu fiecare zi. Era prunii care îi mai rămăsese şi din care pentru că refuzase să arunce civilii în mare american, spuneau oamenii din sat.
prin anii ’60 şi uşa istoriei părea închisă şi continua să facă ţuică. Când începeau să când un crucişător francez era aproape să­i
bătută în cuie. În afara păsărilor migratoare se coacă strugurii, se ducea să păzească via ajungă. După ce bătrânii au murit cu toţii, cei
nimeni nu mai putea pleca niciunde. Nici de pe deal unde stătea zi şi noapte până o care au moştenit pământurile au uitat de
măcar evreii nu puteau pleca pe vremea culegeau. Spre seară urcam la vie să­i duc Eu continuam să­l întreb dacă nu­i e vie. S­a sălbăticit, ca orice lucru rămas
aceea. Simţeam instinctiv că mă născusem mâncare şi vin. Apă avea de la un izvor, dar frică noaptea singur la vie. „De ce să­mi neîngrijit.
într­o lume fixă şi foarte statică, aşa că zicea că el de mult nu mai bea apă. Atunci mai fie frică, băiete? Pentru mine socotelile
aceşti bătrâni ţărani care bătuseră lumea şi i se dezlega limba. Câinele, un ciobănesc sunt făcute. Stai cu mine la noapte,
care miroseau discret a bălegar şi veşnicie, mare, mă simţea de departe şi venea în dacă vrei“. Era vară, cald şi senin, şi am
mi se păreau mai interesanţi decât tot ce întâmpinarea mea. Pe tata bătrân îl găseam rămas cu el, puţin speriat, pentru că nu
întâlnisem până atunci. Ce­i drept, datorită tolănit în patul improvizat în coliba din petrecusem niciodată noaptea sub cerul
lor am simţit primele semne de persecuţie mijlocul viei într­o reverie care nu ştia liber. După ce s­a înnoptat şi a ieşit luna,
socială, chiar dacă ei mai purtau opinci nici el de unde i se trăgea. Cu mine era tata bătrân a scos damigeana cu vin şi două
şi mai aveau un strat gros de pământ sub mai vorbăreţ, dar numai dacă nu vorbeam ulcele de ceramică. „Hai, bea şi tu, e dulce
unghii. Singurul pământ pe care nimeni nimic despre prezent, care pentru el mergea de tămâioasă. O să vezi mai clar stelele
n­a putut să­l confişte vreodată. Nu eram înapoi până la al doilea război mondial, de şi­o să dormi mai bine“. Am băut cu el în
unde începuseră să li se tragă toate belelele. timp ce­mi spunea că dacă ar fi după el,
Oricum o luam, tot la Bosnia şi Herţegovina şi­ar face o casă mică, foarte mică, chiar
acolo, în mijlocul viei, şi ar aştepta sfârşitul
între struguri. Am adormit buştean şi m­a

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 19

Dor de Păunescu, Memoria lui

subiectul celor mai reuşite pamflete ale mele George
STANCA

Doamne, ce mă mai agasa pe­ Eram entuziasmat de poeziile lui politice patetic. Nu pot sta fără să mă implic. Şi nu acelaşi titlu la care să specific, subliniez, să
rioada aia cenaclist­poetică a îndrăzneţe, antisovietice şi antibirocratice,
lui Păunescu, când îi era dor mai apoi de interviurile lui cu personalităţile m­a ascultat. Şi l­am urât. culeg cu Bold, cu majuscule:
de tot. Dor cu care a luat­o de la Nichita şi a epocii, interviuri ce umpleau concomitent
culminat cu „Dor de Eminescu“. Mi se părea câteva reviste literare. Îl adulam. Şi ei l­au scuipat. Şi eu l­am compătimit. E rău „când văd că nu­l mai văd pe
aşa o exagerare, un exces de doruri… Ei bi­
ne, rău am ajuns… Nu!, rău a ajuns EL căci Apoi, l­am cunoscut. Ne­am plăcut şi Şi iar l­am urât. Ce cauţi tu în Revoluţia Păunescu“!
iată am ajuns să­mi fie Dor de Păunescu… am început să facem o treabă cu el ca şef la
Care tot el afirma cândva, ba chiar şi proba: „Flacăra“. Îl adoram. mea? Revoluţia ta s­a terminat. Cât de naiv Căci nici el, nefericitul, nu mai vede
„Viaţa mea e un roman“. Ei, bine, şi eu dacă
ar trebui să scriu numai despre viaţa mea Apoi, m­a ajutat să­mi iau diploma de eram. Cât de credul…! ce e cu ţara asta condusă de foste şi
intersectată cu a lui ar rezulta, cam tot aşa, inginer (cu care nici azi nu fac mare lucru)
un roman. ca să­mi mărească salariul de redactor. L­am …şi, am scris mai multe pamflete – cele actuale canalii, cum se duce ea de râpă.
Eram student la Construcţii şi nu­l cu­ iubit.
mai reuşite! – împotriva lui. Le­am scris cu Ţara noastră. A lui Adrian. Şi a mea. Ea.
Adrian Păunescu, George Stranca... Apoi, când „Secţia“ a redus personalul
de la „Flacăra“, în loc să mă dea afară, m­a patimă viscerală. Şi ură proletară. Inversă. Poporul ei. Obiceiurile – făcutu ţuicii, tăiatu
noşteam. Apucasem să citesc Istoria unei
secunde şi cum nu am capacitatea de a pus cu jumătate de normă (525 lei) Cu ură ţărănistă.
memora nicio poezie – jur!, fie ea de Emi­ împărţită cu, deja regretatul, Sorin
nescu, Blaga, sau Deşliul, Cassiana or Be­ Postolache… L­am respectat. Apoi, prin 1996, ne­am
niucul de serviciu în cărţile de citire din
şcoala primară, nemaivorbind despre poe­ Apoi, după ce m­a salvat de la explicat ca doi oameni mari.
mele proprii – ei bine, eu îi povesteam poe­ restructurări, m­a dat el afară cu
ziile lui AP prin căminul studenţesc din Tei. mâna lui (!) chiar de ziua mea, pe 7 Ce avem noi, poeţii, noi
mai 1975, la 28 de ani. L­am urât.
Eram, fără să ştiu, un prim apostol de­ oamenii, noi ziariştii Adrian şi
al său, un fel de Petru care a „păunescizat“ Apoi m­a rechemat colaborator
Teiul. la „Flacăra“. L­am iubit reţinut. George, George şi Adrian, de

Apoi, a venit Revoluţia. Şi, împărţit!? Vorba lui Nichita,
l­am urât. Că aşa era moda. Am
urât mai mult comunistul ceauşist citând din Zaharia Stancu:
din el. Nu şi Poetul.
„bătrâne, suntem prea bătrâni
Apoi, l­am urât şi mai tare când
a reapărut cu tupeu. Deşi îl avertizasem ca să ne mai certăm, căci nu mai e
un cretin, naiv şi revoluţionar vizionar. Era
pe 2–3 ianuarie ’90. La el acasă. „Fugi, vreme să ne împăcăm“. Şi ne­
ascunde­te în munţi sau la Mărginime, la
prietenii ciobani! Stai acolo ascuns. Scrie! am împăcat. Şi l­am iubit. Şi
Scrie! Scrie! Peste doi ani eu voi întreba
lumea: unde este Păunescu? Iar tu vei m­a iubit.
coborî din păduri cu o barbă matusalemică.
De zece metri, măturând păşunile verzi. Şi …Şi, tot aşa, din apoi în Adrian Păunescu şi George Stanca – din arhiva G. Stanca
vei redeveni acelaşi. Şi mai mult decât atât.“ apoi, luându­l pe Păunescu
Nu pot să stau deoparte, George, îmi spunea
aşa cum este, tumultuos şi schimbător, porcului, întorsu de două ori al pălincii –

împăcându­mă şi certându­mă cu el, … şi pervertirea întru engleza globalizantă

iubindu­l şi urându­l (fără sentimente pentru minunata, cristalina, lipida lumină

mediocre, căci nu le suportă), nici nu am lină a neamului: limbă românească. Pe care

băgat de seamă că, uite acuşi împlinea 60 de el a iubit­o atâta. Ca şi Nichita. Ca şi Vieru.

ani. Că uite acuşi făcu 65. Ca şi Arghezi. Ca şi Eminescu. Şi – adaug,

Şi că va trăi, mulţi îi urau, mulţi înainte. cu modestie maximă – ca şi mine. Care, iată,

Şi uite acuşi muri… în mai ziua 7, l­am întrecut pe Adrian. Am

Şi l­am iubit. trecut de 66…

Şi, l­am regretat. Nici acum, deja „mai mare ca el“, nu pot

Şi, iar îmi amintesc cu amărăciune un să cred că a plecat aşa grăbit! Dar a făcut­o

text de­al meu ţărănist cu titlul Când văd în stilul lui care avea ca principiu de oţel

că nu-l mai văd pe Păunescu. Mă bucuram spusa „ce se amână nu se face“…

că nu­l mai văd în parlament. Şi acum îmi …Măcar atât, chestia asta cu moartea, să

vine aşa, să scriu cu nostalgie un articol cu o fi amânat, Adriene…

În 1977, Uniunea Scriitorilor din ARHIVA
România, cu un numeros grup de
scriitori, a făcut o vizită în Craiova şi SENTIMENTAL
în judeţul Dolj, la invitaţia Comitetului
Judeţean de Cultură, preşedinte Florea
Firan. După vizită, participanţii şi­au
exprimat impresiile în scris rezultând un
volum intitulat „46 de scriitori în dialog
cu judeţul Dolj“ (222 pag.), apărut
sub egida celor două instituţii, ediţie
alcătuită şi îngrijită de Florea Firan
şi Corneliu Leu: Alexandru Balaci,
Jean Băileşteanu, Vasile Băran, Ştefan
Bossun, Liviu Bratoloveanu, Vasile
Bucuroiu, Virgil Carianopol, Nicolae
Crişan, Adi Cusin, Sina Dănciulescu,
Suzana Delciu, Romulus Diaconescu,
Mirce Dinescu, Nicolae Dragoş, Petre
Dragu, Mihai Duţescu, Florea Firan,
Laurenţiu Fulga, Mihnea Gheorghiu,
Alecu Ivan Ghilia, Petre Gorun, Ilarie
Hinoveanu, Ion Hobana, Traian Iancu,
Ion Lăncrăjan, Corneliu Leu, Horia
Lovinescu, Ştefan Mihăilescu, Claudiu
Moldovan, Vasile Nicorovici, Constantin
Nisipeanu, Ion Pătraşcu, Adrian
Păunescu, Nicolae Petolescu, Simion
Pop, Romeo Popescu, Ştefan Popescu,
Ion Rusu Şirianu, Valentin Silvestru,
Cornel Sorescu, George Sorescu, Marin
Sorescu, Romulus Vulpescu, Niculae
Stoian, Violeta Zamfirescu, Lucian Zatti,
Ion Zglimbea (în imaginea­foto parte
dintre aceştia).

20 Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 Scrisul Românesc Cronică literară

Gabriela RUSU-PĂSĂRIN

Experienţa iniţiatică –

Oexperienţă de viaţă poate resort al unui gen de graniţă
genera o încercare de a filtra
realitatea vieţii printr­o altă identitare. Din această perspectivă şi mai ales fără suport ştiinţific. A avut patru paliere de reflectare a acestei lumi:
grilă de percepţie, poate fi resortul unei Marius Popescu generează o dezbatere doar dorinţa de a scrie despre lumea de o descriere din perspectiva observaţiei
noi perspective de integrare într­o lume pe tema: cei ce sunt în aceeaşi celulă sau dincolo de gratii un volum, şi atunci i­am directe, participative, configurarea unei
cu alte rigori decât cele cunoscute. O penitenciar au aceleaşi valori şi simboluri trimis prin intermediul soţiei o carte, ca galerii de personaje marcate de sentimente
experienţă negativă, oricare vor fi fiind identitare? Convieţuirea în acest climat model, Portrete în oglinzi paralele, carte contradictorii, oscilante, de la regret până
cauzele ei, ar putea eşua într­o adaptare la cu deţinuţi conduce la reeducarea sau la pe care am publicat­o la Editura „Scrisul la indiferenţă şi sarcasm, un jurnal al
mediul nociv care a creat­o, sau ar putea identificarea cu orizontul de aşteptare a Românesc“ în 2003. deţinutului susţinut până la identificarea
reorienta fundamental comportamentul acestor condamnaţi, în unele cazuri chiar repetării obsedante a întâmplărilor de zi cu
şi viziunea asupra vieţii. O astfel de pe viaţă? Spaţiul comun omogenizează, Portretul­interviu este o provocare, zi şi o mărturisire la final, ca o descătuşare,
experienţă a trăit Marius Popescu, autorul spaţiul public alătură practici şi stiluri este chiar o „artă“. Originalitatea abordării o autoreflecţie prin care, paradoxal, nu se
volumului, ce prezintă în cheie jurnalistică diverse. Spaţiul public oferă posibilitatea interlocutorului, „arsenalul“ interogativ, separă de lumea în care se află, ci prin
(uneori cu „alunecare“ spre naraţiunea de dialogului şi a controversei. prefaţarea fiecărui interviu cu un eseu, care îşi motivează apartenenţa la aceasta.
tip introspecţie psihologică) cum se poate tabletă, reportaj, comentariu ofereau Este ca o autoflagelare. Rămân la final
trăi între „două lumi“: cea a libertăţii, în Spaţiul comun presupune practicarea în volumul semnat de mine unghiuri două întrebări: ce efect va avea această
deplinul înţeles al termenului, şi cea privată aceluiaşi tip de comunicare, de cele diverse de interpretare a personalităţii experienţă jurnalistică asupra propriului
de libertate. Este şi o propunere pentru a mai multe ori cu dublu sens, iar în intervievatului. Această tehnică l­a destin şi ce efect va avea asupra viitorului
înţelege diferenţa radicală dintre spaţiul cazul organizaţiei bazată pe coerciţie, mobilizat pe M. Popescu în investigaţia său? Şi mai rămân gestul de a­şi privi des
public, spaţiul comun şi spaţiul privat din penitenciarul, dialogul şi mărturisirea sa jurnalistică. Reporter după gratii, ceasul, timpul parcă rămânând încremenit,
unghiul de interpretare al jurnalismului de sunt puse sub semnul disimulării sau M. Popescu va începe să cerceteze rea­ şi imaginea soţiei sale care l­a susţinut în
proximitate. al evaziunii în ficţional. „Georgică litatea din jurul său şi pe actorii cei mai tot acest timp al „nelumii“.
Marius Popescu a fost condamnat la Ciobanul“ este o consemnare la limita semnificativi pentru simbolistica spaţiului.
detenţie pentru posesie de droguri. Intrase documentarului şi a literaturii de intros­ Intuitiv va respecta modelul de cercetare Un detaliu de viaţă personală, de
într­o lume care vindea iluzii tocmai lui, un pecţie psihologică. Scrierea poate fi a realităţii sociale: identificarea temelor univers personal, m­a impresionat şi m­a
tânăr cu o viaţă socială, cu o viaţă personală interpretată din perspectiva „universului specifice, a elementelor de comunicare determinat să susţin acest proiect: într­o
tihnită şi care îşi gestiona propria afacere. intim“ ca o proiecţie din punct de nonverbală, definirea „efectelor de dis­ lume în care a trăda este o obişnuinţă şi
Încarcerarea a însemnat intrarea într­o vedere existenţial. L.K. Frank (Projectve curs“ (cum îşi asumă comunicatorul a abandona este o bagatelă, statornicia
altă lume, cea care l­ar fi aşteptat oricum, Methods, Oxford, Buckwell Scientific conţinutul, cum se schimbă poziţionarea sentimentelor celor doi tineri a fost dovada
dacă destinul nu l­ar fi oprit la timp. Viaţa Publ., 1948) a definit „tehnica proiectivă“ în comunicare, când interlocutorul că lumea aceasta mai poate fi schimbată.
de dincolo de gratii l­a determinat să ca o „metodă de studiere a personalităţii devine comunicator şi impune o distanţă Marius s­a căsătorit cu prietena sa fiind
schimbe „grila“ de percepţie a lumii, o ce confruntă subiectul cu o situaţie căreia simbolică), identificarea regulilor de deţinut. Când unii se despart din simple
grilă a experienţelor terifiante prin care au îi va răspunde în funcţie de înţelesul pe interacţiune socială, respectarea identităţii certuri, ei şi­au legat destinele când
trecut colegii de celulă. Atunci a hotărât care situaţia îl are pentru el şi în funcţie discursive, folosirea „regulilor“ simbolice destinul le era potrivnic. Au trăit în lumi
să consemneze prin tehnica interviului de ceea ce simte în timpul răspunsului ale situaţiei (mai ales utilizarea argoului separate, dar nu s­au lăsat îngenunchiaţi
poveştile de viaţă ce par desprinse (…) Trăsătura cea mai importantă a unei cu „funcţia“ unei „măşti de protecţie“ în de o întâmplare nefastă. Poate fi un
dintr­un ciclu de schiţe naturaliste. Fără a tehnici proiective este aceea că evocă mediul privat de libertate). exemplu de cum se poate trăi frumos,
aveapregătireaprofesională,doarcuintuiţia despre subiect ceea ce este, în diverse chiar dacă ai greşit şi pentru asta plăteşti
şi cu abilitatea de a provoca mărturisirile moduri, expresia lumii sale personale şi Cu cât investigaţia jurnalistică îl pune o viaţă. Cei doi au urmat sfatul lui Comte
interlocutorilor, Marius Popescu a început a proceselor personalităţii sale.“ „Lumea în situaţii de asimilare a conţinutului, pe de Buffon: „Aşteaptă; echilibrează­te;
demersul dificil al reporterului dincolo de personală“ a unui individ este, conform fondul aperceptiv sensibilizat de propria rezistă. Răbdarea este genială“. La care
gratii. Se va implica în mediul celor ce vor concepţiei lui Frank, „o lume subiectivă experienţă, cu atât scriitura devine mai au adăugat o constatare: „Acolo unde este
deveni personajele reportajelor sale, le va de credinţe, idei, dorinţe, aşteptări etc., ce incisivă. După şase poveşti de viaţă, multă iubire se­ntâmplă minuni“ (Willa
aborda în limbajul specific mediului, le orientează şi informează activ percepţiile şi autorul relatărilor şi al interviurilor Cather). Acest volum este o dovadă că se
va căuta compania cu orice preţ (chiar al comportamentele (apud Alex Mucchielli, neconvenţionale s­a simţit copleşit de poate scrie din perspectiva unei experienţe
transferului de la Penitenciarul Colibaşi la Arta de a comunica. Metode, forme şi tragismul vieţii, nu neapărat al situaţiilor personale, că se poate genera întrebarea:
Spitalul de psihiatrie) pentru a le consemna psihologia situaţiilor de comunicarea, existenţiale descoperite prin tehnica viaţa aceasta între două lumi este o realitate
mărturiile terifiante. Riscând a fi numit 2005). Este „universal intim“ un spaţiu interviului. După experienţa de la Spitalul sau o ficţiune? Viaţa însăşi este o minune.
„colector de informaţii“ sau „sifon“, îşi intim? O întrebare legitimă, cu atât mai de psihiatrie, demersul jurnalistic trebuia
asumă statutul de reporter dincolo de mult cu cât în penitenciar noţiunea de întrerupt, altfel risca să se îmbolnăvească Reporter după gratii este un document
gratii pentru a realiza în final un volum cu spaţiu are numeroase conotaţii. Tehnica în mod real. Atunci i­am sugerat să scrie al unei experienţe iniţiatice: într­o lume
poveşti impresionante. proiectivă folosită de M. Popescu în cazul jurnalul unui deţinut, un mod de defulare, privată de libertate şi într­un gen la graniţa
Un demers riscant, asumat conştient, „Georgică Ciobanul“ conduce lectorul de autoinvestigaţie, ca remediu la o stare dintre jurnalism şi literatură. Dificil de
riscând de două ori: să fie repudiat spre înţelegerea diferenţelor specifice emoţională excepţională. Şi a scris. Efectul încadrat, dar cu atât mai incitant.
de mediul în care îşi trăia cei trei ani dintre simulare/disimulare/patologic. a fost cel scontat: a depăşit momentul
de detenţie şi să nu­i fie de ajutor în acumulărilor succesive tensionale, a
reevaluarea perioadei de detenţie. Şi a Personajele alese de autor spre a da titlul abordat autointrospecţia psihologică şi a
riscat: a mărturisit intervievaţilor (prea poveştii de viaţă sunt actanţii principali ancorat în comentariul social, de analiză
puţin conştienţi de ipostaza invocată) şi ai unor întâmplări reale la graniţa cu a sistemului, dar motivat din perspectivă
a obţinut acceptul de a le spune povestea straniul. Nu au remuşcări, nu au disperări, subiectivă şi într­un mod speculativ, de
fără a le dezvălui identitatea şi a hotărât povestesc cu detaşare (chiar cu umor, prim nivel de analiză a datelor realităţii.
să publice volumul la finalul perioadei de negru, firesc!) detaliile circumstanţiale şi, Marius Popescu a trecut prin filtrul de
detenţie, ca o dovadă a propriei reevaluări unii, mai ales, nu regretă ceea ce au făcut. identificare simultan în medii diferite şi
fără pretenţia de a i se reduce chiar şi Îşi asumă existenţialul aşteptând… a generat întrebări: a fost un „colector
numai cu câteva zile trăirea acutizată a de informaţii“, „sifon“ pentru colegii de
unei vieţi dintr­o altă lume. Marius Popescu este însă personajul celulă şi pentru cei aleşi drept protagonişti
Volumul este un exemplu elocvent iradiant al volumului. Reuşeşte să ai poveştilor de viaţă, a fost un deţinut care
pentru delimitarea celor trei spaţii: public, catalizeze atenţia interlocutorilor, se s­a autoeducat şi reeducat într­un mediu
comun şi privat. Spaţiul public, conform plasează în situaţii excepţionale pentru străin, a fost un reporter după gratii, a fost
teoriei lui E. Tassin, se bazează pe a obţine interviul, coboară nivelul de la prima sa experienţă scriitoricească?
coexistenţa în acelaşi cadru a unor actori adresare în dialog pentru a crea confortul
cu identităţi şi logici diferite de acţiune. confesiunii şi a fi considerat „al lor“. Geneza Volumul este o primă încercare de a
În spaţiul comun se regăsesc actori acestui volum am dezvăluit­o. Parcursul surprinde o realitate socială, despre care
sociali care au aceleaşi valori şi simboluri scrierii însă este mult mai important din opinia publică a aflat în ultima perioadă
perspectiva investigativă şi a implicării informaţii contradictorii referitoare mai
emoţionale a reporterului. Începutul a ales la personaje politice de notorietate.
fost stângaci. Era intrarea într­un Este o introducere într­un univers plin
univers, al investigaţiei, deloc familiar de fantasme vehiculate cu un firesc al
autorului, fără experienţă jurnalistică mărturisirii dezarmant şi dezolant. Sunt

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 21

Rodica GRIGORE

Sub semnul muzicii

Pădurea norvegiană este ro­ căderea psihică a fetei, care se dovedeşte de secară sau textele lui Hermann Hesse şi Pe de o parte este Naoko, fragilă şi delicată,
manul care l­a impus definitiv a fi mult mai gravă decât părea la început, replicile unora dintre ele – mai ales ale lui incapabilă să­şi găsească echilibrul într­o
pe Haruki Murakami în peisa­ ea însăşi sfârşind, după mai multe încercări Watanabe – par desprinse din cine ştie ce lume prea puţin dispusă să aibă răbdare
jul literaturii japoneze contemporane şi nereuşite de a reintra în normal şi după mai scriere a lui Salinger sau Raymond Carver. şi să asculte, iar pe de alta e Midori,
care a marcat, deopotrivă, afirmarea unei multe luni petrecute într­un sanatoriu, prin De altfel, preferinţele literare ale lui impulsivă, agitată, nerăbdătoare şi gata
orientări estetice diferite la nivelul prozei a se sinucide. Rămas singur, Watanabe nu Murakami însuşi sunt identificabile, aici, oricând să experimenteze orice. Watanabe
nipone a ultimelor decenii, concretizată în ştie cum să refacă legăturile rupte pentru el fiind şi traducătorul în limba japoneză al va trebui, însă, să înveţe că, în această lume
depăşirea tematicii istorice sau intimiste totdeauna din sufletul său, şi nici cum să scrierilor lui F. Scott Fitzgerald sau Truman dură, iubirea nu e niciodată necondiţionată,
ce caracterizase generaţia anterioară de repare relaţia pe care o avea cu o colegă Capote. iar etalonul normalităţii – psihice sau de
scriitori din Arhipelag, de la Yukio Mishima de facultate, Midori, plină de viaţă şi orice altă natură – este imposibil de găsit,
la Kenzaburo Oe. Pe de altă parte, Pădurea comunicativă, diametral opusă tăcutei şi Însă Pădurea norvegiană are câteva soarta oricărei fiinţe umane nefiind alta
norvegiană se evidenţiază profund şi printre timidei Naoko. Însă tocmai de aici derivă note caracteristice, care individualizează decât aceea de a încerca să­şi înţeleagă
celelalte texte publicate de Murakami, nevoia lui Watanabe de a înţelege totul – profund acest text printre romanele propriile imperfecţiuni şi să le accepte pe
căci, cel puţin la prima vedere, nimic nu şi de a înţelege cât mai complet nu numai autorului de faţă. Desigur, momentul în ale celorlalţi, în mijlocul unei lumi fatal
pare mai diferit de atmosfera fantastică ce care protagonistul trăieşte o dureroasă imperfecte, la rândul ei.
domină straniile întâmplări din La capătul ce se întâmplă sau ce s­a întâmplat, ci mai ruptură faţă de realităţile prezente ale
lumii şi în ţara aspră a minunilor (1985) cu seamă de ce s­au petrecut toate aceste lumii exterioare este o constantă a scrisului Desigur, modelul acesta dual este
sau pe acelea din Dans, dans, dans decât fapte care l­au smuls brusc din adolescenţă lui Haruki Murakami, dar aici Watanabe cunoscut deopotrivă cititorilor niponi, cât
notele realiste ale romanului apărut în şi l­au făcut să­şi dea seama că moartea nu se pierde în cine ştie ce „aspră ţară a şi celor occidentali, căci el a fost utilizat
anul 1987 şi devenit rapid un best-seller nu se află, aşa cum crezuse mult timp, la minunilor“, lipsit fiind de vreo hartă care cu succes atât de un scriitor marcat în
internaţional. Cu toate acestea, Pădurea polul opus vieţii, ci face parte chiar din să­i indice direcţia, ci ajunge să rătăcească mod definitoriu de tradiţia japoneză, cum
norvegiană se deschide cu o scenă tipică viaţă. Scrisul se dovedeşte a fi, în cazul pe tărâmul propriilor sale amintiri, pe e Yasunari Kawabata, mai cu seamă în
pentru scrierile lui Murakami: Toru său, unica speranţă de salvare, chiar dacă unele dintre acestea el însuşi alegând romanul Ţara zăpezilor, cât şi de romanci­
Watanabe, un bărbat de treizeci şi şapte aceasta vine abia după aproape douăzeci de în mod deliberat să le ignore ani de zile. erii europeni, de la Thomas Hardy, în Jude
de ani, aude întâmplător o melodie a ani de la evenimentele amintite, iar ceea ce Surprinzător, oarecum, este faptul că the Obscure şi până la D.H. Lawrence în
formaţiei Beatles şi, brusc, îi sunt readuse îl determină să rememoreze totul e melodia autorul se foloseşte de pretextul cel mai Sons and Lovers sau John Cowper Powys,
în memorie întâmplările care îi marcaseră preferată a lui Naoko, Norwegian Wood. simplu pentru a pune în mişcare întregul în Wolf Solent.
anii adolescenţei. Desigur, melodia nu mecanism al rememorării, şi anume de
putea fi alta decât Norwegian Wood, ea Centrate asupra iubirii pierdute pentru schema unei educaţii sentimentale a eroului Pe de altă parte, Murakami, fascinat
urmând să devină – iar acest lucru este clar Naoko, amintirile lui Watanabe recompun narator. Diferenţele sunt, cu toate astea, mereu de imaginea labirintului – şi a
de la bun început – adevărat laitmotiv al misterul ce planase mereu asupra vieţii mari faţă de orice model prestabilit, la care, unei existenţe labirintice – construieşte şi
cărţii, precum şi o replică niponă, în cheie prietenului său, Kizuki şi a întâmplărilor poate, cititorul obişnuit cu clişeele narative acest roman pornind de la semnificaţiile
muzicală, a celebrei madeleine proustiene. care determinaseră dispariţia tragică a occidentale s­ar fi aşteptat. Căci, pornind de unei complicate călătorii prin viaţă şi,
Numai că, în romanul lui Murakami, acestuia. În egală măsură, naratorul are, la punerea în ordine a amintirilor proprii, deopotrivă, prin meandrele dragostei, meni­
avem de­a face cu ceva mai mult decât un după două decenii, revelaţia fragilităţii Watanabe se va simţi, finalmente, capabil te a descoperi, pentru Watanabe, ieşirea din
simplu exerciţiu narativ menit a evidenţia fiinţei umane şi a vulnerabilităţii sufletului nu să rezolve dilema care îl sfâşie, ci să o complicaţiile sentimentale şi nu numai care
sensul estetic al memoriei involuntare, câtă şi realizează că unica lui şansă constă în poată evalua, pentru prima dată corect. Iar i­au marcat existenţa şi a­i arăta cine este el
vreme, în Pădurea norvegiană, autorul a salvarea de la uitare a imaginii lui Naoko această dilemă are în vedere două tipuri însuşi cu adevărat.
încercat, după cum a mărturisit el însuşi, şi a clipelor petrecute alături de ea. De de dragoste, două ipostaze ale feminităţii,
să stabilească un nou raport între aspectele aici intensitatea dureroasă a celor relatate, două atitudini faţă de existenţă în general. Haruki Murakami, Pădurea norvegiană.
cele mai obişnuite ale vieţii de fiecare zi precum şi melancolia ce domină textul de la Traducere şi note – Angela Hondru,
şi universul inefabil al emoţiilor. De aici început şi până la sfârşit. Lumea din Pădurea Polirom, 2011
permanenta oscilare între lumea reală şi cea norvegiană, pe de altă parte, este, probabil,
ideală, precum şi privilegierea temei iubirii, una dintre cele mai occidentalizate ipostaze Cărţi primite la redacţie
însă, acum, tratată în cu totul alt mod decât prezente în literatura niponă contemporană:
se va întâmpla în romanul ulterior, La sud personajele ascultă melodiile celor de • Virgil Ierunca, Fenomenul Piteşti, • Puiu Răducan, Salcâmii din
de graniţă, la vest de soare (1992). la Beatles ori ale lui Jim Morrison şi Colecţia „Istorie contemporană“, Ed. Ţepeşti, Ed. MJM, Craiova, 2013, 300
Ca şi în alte creaţii ale lui Haruki Bill Evans sau simfoniile lui Mozart ori Humanitas, Bucureşti, 2013; p.
Murakami, şi romanul acesta aduce în Brahms, cântă la chitară, beau uneori prea
prim plan un narator care se prezintă multă cafea sau whisky în exces, citesc • Cleopatra Lorinţiu, Pălăria de pai. • Clelia Ifrim, Lumea de acasă/
drept un om cât se poate de obişnuit, dar Muntele vrăjit (de altfel întreaga atmosferă Roman, Ed. Eikon, Cluj­Napoca, 2013, The world of home, Traducere în limba
a cărui existenţă este, la un moment dat, a sanatoriului unde se află Naoko este direct 162 p. engleză de autoare, Ed. Universală,
bulversată de întâmplări neaşteptate şi care influenţată de marele roman al lui Thomas Bucureşti, 2013, 154 p.
tind să scape capacităţii sale de înţelegere Mann), Marele Gatsby, De veghe în lanul • Lucian Blaga, Luntrea lui Caron,
şi/sau gestionare. Astfel, ceea ce părea a Colecţia „Seria de autor Lucian Blaga“, • Mihai Octavian Ioana, Frizeria din
fi o poveste de dragoste desfăşurată pe Ed. Humanitas, Bucureşti, 2013; turn, Ed. MJM, Craiova, 2011, 70 p.
fondul tensiunilor sociale şi al mişcărilor
studenţeşti de la finele anilor ’60 se • Pavel Chihaia, Corespondenţă. • Vladimir Udrescu, Îmblânzitorul
transformă, treptat, în cu totul altceva. Căci Scrisori primite. Scrisori trimise, Ed. de lumini, Ed. Tipo Moldova, Iaşi,
sentimentele pe care le nutresc unul pentru Ex Popnto, Constanţa, 2012;Nichita 2013, 214 p.
celălalt Watanabe şi Naoko îi apropie pe Stănescu, Jedino moj život, ediţie de
aceştia nu numai de presimţirea marelui Adam Puslojić, Ed. Filip Visnjic, • Puiu Răducan, Ispita cuvântului,
mister al dragostei, ci şi de acela al morţii. Belgrad, 2013; Ed. Transilvania, Baia Mare, 2012,
Istoria lor e cu atât mai complicată, cu cât 254 p.
cititorul află pe parcurs că, înainte ca cei • Adina Dabija, Şaman, colecţia Ego.
doi să devină apropiaţi, Naoko fusese iubita Proză, Ed. Polirom, Iaşi, 2013;
celui mai bun prieten al lui Watanabe,
Kizuki; şi că acesta se sinucisese, • Angela Furtună, Monica Lovinescu.
inexplicabil, la doar şaptesprezece ani, Est-Etica. Geneze, Ed. Vinea, Bucureşti,
lăsând în urma sa un gol imposibil de 2012;
umplut, nici Naoko şi nici Watanabe
neştiind cum să­şi regăsească echilibrul • Diane Ducret, Femeile dictatorilor,
şi cum să trăiască fără el. Sperând într­o Traducere din limba franceză şi note de
posibilă salvare prin iubire, el se apropie Doina Jela Despois, Ed. Curtea Veche,
de Naoko, ceea ce nu va împiedica, însă, Bucureşti, 2013, 352 p.

• Jean Băileşteanu, Drum în tăcere,
roman, Ed. Autograf MJM, Craiova,
2013, 630 p.

• László Krasznahorkai, Satantango,
Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2012,
320 p.

22 Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 Scrisul Românesc Poezie

Valeriu CÎMPEANU Vasile TĂRÂŢEANU

Poeme

Riscul etern Nu eram eu Paris Încă Destăinuiri
şi nici vreun Hercule
Am exact vârsta dar arătam totuşi bine Încă nu e totul pierdut V­oi fi fiind
la care Ulise şi­apoi eram bărbat încă un dor de lume
a pornit spre Ithaca şi ea era doar femeie Mai putem vedea fără de margini,
unde Penelopa ca orice femeie mai putem respira infinit.
l­aştepta mistuită de dor dispusă la orice epopee Deşi peste noi Nu am prea multe
şi de vise ... Pletele ei erau încă ude Prăvălită­i o stâncă a vă spune
Dar văzând că nu vine din spuma mării din ce­am urât,
a făcut transfer de iubire din care se născuse Încă nu e totul pierdut cât am iubit.
pe noul Ulise din mine Acum, mi­am zis Încă
cu care m­asemui din fire acum e momentul de există­un abis Căci voi la fel,
Nu ştiu dac­am s­ajung s­o strig, s­o ating mai există şi­un vis la fel ca mine
s­o văd vreodată în prospeţimea ei nudă ca un arc din câte­aţi suferit,
s­o strâng în braţe că mai târziu cine ştie peste­o prăpastie pe rând
s­o dezmierd, s­o alint se lasă de altul coruptă adâncă Aţi învăţat ce­i rău,
să­i spun cât de mult o iubesc Dau s­o ating şi tresare ce­i bine
că fără ea nu pot să trăiesc „Îndrăzneşte, măi, îndrăzneşte Încă nu e totul pierdut şi cum e să te
Dar ştiu că trebuie nu te sfii că sunt doar femeie“ Încă stingi arzând.
s­o caut, s­o găsesc îmi zice trăgându­mă jos lângă ea Printre nori
să pot s­o iubesc în semn că mă vrea… se deschide o poartă Veţi fi fiind
cu tot dorul din mine Dar brusc, m­am trezit Iarba rupe din piatră mai mult prin viaţă
ce mereu i­l nutresc căzut jos din pat decât mă vreau
se zice c­ar fi o femeie aparte tocmai când să­ncep aventura Încă nu e totul pierdut prin ani să fiu
râvnită de toţi bărbaţii din lume Ufff, ce păcat, ce păcat… Încă Curat ca roua­n
cu pofte trupeşti, diavoleşti dimineaţă
cum rar poţi să­ntâlneşti ... Fax către Dante Apelul de seară şi ager ca argintul
Ce dacă voi străbate viu.
mări, munţi şi oceane Aici, pe Golgota, domnule Dante Lui Nicolae Dabija
furtuni şi deşerturi totul e bine, ba chiar e frumos Astfel, legaţi,
ce dacă m­ar trăda şi pe mine dacă privim lumea de sus Culcarea se­amână unii de alţii,
cu un alt Ulise şi nu prea de jos… pe mai târziu vom fi fiind
mai Ulise ca mine Eu am urcat aici din Infern până... prin ani mereu:
mi­asum orice risc sperând că toţi vor urca nu­atâta cât ar vrea
căci prin riscuri exist fără cruci enorme de lemn Din pomul cerului prea­înalţii,
eu, trebuie s­o caut că n­avem nevoie în noapte ci cât dă
s­o găsesc, s­o iubesc de mai mulţi răstigniţi cădea­vor meteori Bunul Dumnezeu
pentru că ştiu că există de câţi sunt pe pământ şi stele coapte
ca şi Troia unde nimic nu e sfânt Viaţă
la fel de frumoasă De ce­aş mai coborî acolo jos Şi magi cu bărbile
şi tristă ... cu ce speranţe şi cu ce folos albastre Dinspre ziua de ieri –
Da, da, cu orice riscuri braţele nefericitei Venus aprinde­vor lămpi tot mai multe tăceri
trebuie s­o găsesc nu le­aş mai putea creşte la loc la căpătâiele noastre
căci riscul este etern şi­apoi ea e frumoasă Dinspre ziua de azi –
Ce dacă Dante aşa infirmă cum e... Din nalturi răzbate te ridici şi iar cazi
îmi spune că Penelopa nici Icar să zboare nu poate chemarea astrală
m­aşteaptă­n Infern ... cu aripi de ceara prea coapte Strânge­ne maică, Înspre ziua de mâine
de ce să cobor în tenebre lacrimile­n poală ceva mai rămâne?
Epopee acum când peste tot e noapte
ar râde toţi zeii de mine Le vom sparge­apoi Într­o lume de vis –
Şi iată­mă ajuns şi dracii şi­ar da şi ei coate mărturisindu­ne crezul un demodat paradis,
la poalele Acropolei mai bine rămân aici pe Golgota o frântură de cânt –
unde Afrodita fără bikini unde v­aştept pe toţi să veniţi Sub coaja lor amară sau un pumn
se pripeşte la soare fără cununi de spini de frunte îndulcească­se miezul de pământ.
departe de rechini şi fără cruci enorme de lemn
în plină splendoare cărate în spinare
M­apropii sfios pe drumul Plângerii
s­o admir, să mă mir, atât de lung şi mare
ba chiar s­o corup Poţi veni şi tu, domnule Dante
la un flirt s­o sărut profită acum că e noapte
profitând că Zeus dormea împreună să fim fără cruci
şi nu mă putea vedea mai departe...
Frumuseţea ei nudă
mă cucerea şi­nfierbânta Cărţi noi la Scrisul Românesc
neştiind cum să intru
în vorbă cu ea
s­o cuceresc, să fie a mea
Soarele Parhtenonului
pe amândoi ne dospea
şi ne înfierbânta
dar ea se făcea
că nu mă vedea
deşi mă dorea …

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 23

Maria TRONEA amiezi pustii şi mohorâte cum numai eu ştiu
să petrec, mergeam pe rue Lafayette: după
Nadja sau chemarea Melusinei ce mă oprisem câteva minute în faţa vitrinei
librăriei ziarului L’Humanité şi cumpărasem
Apărută recent în traducerea s­o reproducă. A revenit de mai multe sale mişcătoare, şi totuşi comunicând pro­ ultima carte a lui Troţki, mi­am continuat,
lui Bogdan Ghiu (Polirom, ori, apoi, asupra ei, pentru a­i îmbunătăţi videnţial prin ele cu forţele elementare ale fără nici un ţel, drumul spre Operă. Tocmai
2013), Nadja, cartea cea desenul şi a le da celor doi ochi altă ex­ naturii.“ traversasem acea intersecţie căreia îi uit
mai cunoscută a lui André Breton, publica­ presie. Mai ales sub acest semn trebuie pus sau nici măcar nu­i ştiu denumirea, acolo,
tă în 1928 (la Gallimard) şi reeditată în timpul pe care l­am petrecut împreună, şi „Femeia“, temă centrală a poeziei în faţa unei biserici. Deodată, pe când se
1963, ne invită la o nouă întâlnire cu mitul el rămâne simbolul grafic care i­a oferit lui suprarealiste, apare la Breton ca încarnare afla încă, probabil, la zece paşi de mine,
„femeii fatale“, încarnat de „femeia­copil“ Nadja cheia tuturor celorlalte.“ a suprarealismului, personaj auto­inventat, venind din sens opus, văd o femeie tânără,
cu „ochi de ferigă“. Discursul onirico­ magiciană şi muză. Întâlnirea miraculoasă îmbrăcată foarte sărăcăcios, care şi ea mă
fantastic este marcat de intertextualitate, „Sirena“, prezentă la Nerval („Am stat a autorului cu Nadja, fantasma unei vede sau m­a văzut deja pe mine. Merge
trimiţând spre sursele inspiraţiei bretoniene: visând în grota unde sirena înoată“), Bau­ tinere obscure cu destin nefericit, Leona dreaptă, cu capul sus, spre deosebire de toţi
Hugo, Musset, Nerval, Baudelaire, Rim­ delaire („Înger sau Sirenă...“), Mallarmé D., care a trăit în azil de la 25 până la ceilalţi trecători. E atât de subţire încât abia
baud, Mallarmé etc. Portretul fascinant al („Sirenele, precum în trupă/ Invers atâtea­n 39 de ani, s­a produs pe stradă, la Paris. atinge pământul. Un zâmbet imperceptibil
„suprarealităţii“ oglindite de Nadja este zări dispar“), ocupă un loc de elecţie şi Intertextul involuntar ne trimite spre îi rătăceşte, poate, pe chip.“ În reluarea
construit după modelul „himerelor“ nerva­ în imaginarul bretonian: „Desenul, datat sonetul baudelairian À une passante (Unei portretului, naratorul insistă asupra fragi­
liene şi al prototipului feminin din Aurelia 18 noiembrie 1926, prezintă un portret trecătoare): „Un fulger... apoi noaptea! lităţii femeii­copil: „Orice mi­ar cere, a o
Intertextul pictural, ce caracterizează simbolic al ei şi al meu: sirena, sub forma – Fugitivă frumuseţe/ A cărei privire m­a refuza ar fi odios, atât de pură, de liberă
scrierile nervaliene, se regăseşte la André căreia ea se vedea întotdeauna din spate făcut să renasc subit,/ Nu te voi mai vedea de orice legătură terestră, atât de firav, dar
Breton, care s­a ocupat de iconografia şi din acest unghi, ţine în mână un rulou oare decât în veşnicie?“ Aventura erotică într­un chip minunat, atârnă de viaţă.
cărţii sale între scrierea primelor două de hârtie (...).“ Desenul schiţat pe spatele şi scripturală se declanşează în data de 4
părţi (aventura scripturală este declanşată cărţii poştale include printre „apariţii“ octombrie 1926: „Pe 4 octombrie anul Portretul­palimpsest al Nadjei, „sufletul
de întâlnirea, pe stradă, cu viitorul şi sirena, al cărui chip este acoperit „cu acesta, la sfârşitul uneia dintre acele după­ rătăcitor“, ne dezvăluie şi latura „femeie
personaj, într­o zi de luni, 4 octombrie îndărătnicie“ de două coarne de animal fatală“: „5 octombrie. – Ajunsă prima,
1926) şi redactarea finalului (inspirată conotând prezenţa Diavolului. Bestiarul înaintea mea, Nadja nu mai este aceeaşi.
de reîndrăgostirea autorului de Suzanne bretonian va include şi imaginea obsedantă Destul de elegantă, în negru şi roşu, cu o
Muzard, aventură deceptivă) în decembrie a Sirenei. pălărie care îi vine foarte bine şi pe care şi­o
1927. „Citatul“ imagistic (desene, foto­ scoate, descoperindu­şi părul de culoarea
grafii) agrementează lectura: prima ediţie Centrală în Nadja este însă imaginea ovăzului care a renunţat la incredibila sa
a Nadjei cuprinde 44 de ilustraţii, iar cea femeii­şarpe, Melusina: „Nadja s­a întru­ dezordine, poartă ciorapi de mătase, iar
de­a doua (1963), 48. În aceasta din urmă chipat de asemenea, de multe ori, în Me­ pantofii îi sunt fără reproş.“ Scena pe care
apare şi un gros­plan al „ochilor de ferigă“ lusina, care, dintre toate personalităţile evoluează Nadja este strada: „După cină,
ai protagonistei. Desenele acesteia („Până mitice, e cea de care pare a se fi simţit în jurul grădinii Palatului Regal, visul ei a
la întâlnirea noastră nu mai desenase nicio­ într­adevăr cea mai apropiată. Am văzut­o, căpătat un caracter mitologic pe care nu i­l
dată“, subliniază naratorul) trimit adesea chiar, străduindu­se să transpună cât mai cunoaştem. Interpretează o clipă, cu multă
spre mitologie. Dominantă este imaginea exact cu putinţă această asemănare în viaţa artă, ajungând până la a crea o iluzie extrem
Melusinei, femeia­şarpe (o zână mai de­ reală, reuşind să­şi convingă cu orice preţ de veridică, personajul Melusinei.“
grabă htoniană, decât acvatică, precum coaforul să­i împartă părul în cinci smocuri
sirena), eroină a legendarului medieval, cu în aşa fel încât în creştet să rămână o stea.“ Topografia magică a Parisului, dominată
care Nadja se identifică. Mitul va fi reluat de Breton în Arcanes 17: de străzi şi cafenele, este fundalul pe care
Mitul serpentin figurează într­un de­ „Mélusine pe jumătate recucerită de panică. se desfăşoară, între 4 şi 13 octombrie
sen reprezentativ, Floarea îndrăgostiţilor: Mélusine cea prinsă în lanţurile inferioare 1926, iubirea poetică dintre ideologul
„Nadja a inventat pentru mine o floare mi­ ale pietrelor sau ierburilor acvatice sau de suprarealismului şi zâna Melusina. Ieşirea
nunată: Floarea îndrăgostiţilor. În timpul puful cuiburilor, pe ea o invoc, doar pe ea din cercul magic al erosului fantasmatic
unui dejun la ţară i s­a arătat această floare o văd în stare să răscumpere această epocă coincide cu ieşirea din Paris, cadrul
şi am văzut­o încercând, cu mare stângăcie, barbară. Este femeia prin excelenţă şi totuşi ultimei întâlniri fiind localitatea Vésinet.
femeia aşa cum ne apare astăzi, lipsită de Miracolul iubirii în viziune bretoniană –
stabilitatea umană, prizonieră a rădăcinilor „iubirea misterioasă, improbabilă, unică,
consternată, incontestabilă“ – nu are loc.
Aventura scripturală continuă însă: „Am
aflat, în urmă cu câteva luni, că Nadja
fusese declarată nebună“.

Mihaela CHIRIŢESCU de la Facultatea de Litere. imnul ţării noastre.
Studenţi ai Facultăţii de Educaţie Fizică Toţistudenţiiparticipanţilaoricaredintre
Săptămâna Limbilor Străine
şi Sport, balerini în cadrul trupei de balet secţiunile din cadrul acestui eveniment, au
Anul cetăţeanului european a Teatrului Liric „Elena Teodorini“, premi­ primit diplome de participare.
anţi la concursurile naţionale de profil, au
Î n perioada 22–24 mai 2013, european, iar eventualele explicaţii notate susţinut două momente speciale de dans. Evenimentul s­a bucurat de popularitate,
Departamentul de limbi moderne pe ele, cât şi prezentarea orală a acestora, însă cel mai important este faptul că stu­
aplicate din cadrul Universităţii din s­a desfăşurat în franceză, engleză sau Câţiva dintre studenţii străini din cadrul denţii au răspuns pozitiv chemării noas­
Craiova a organizat, în incinta noului spaniolă, în faţa comisiilor care au stabilit anului pregătitor de limbă română ca limbă tre organizându­şi susţinerile cu respon­
sediul al Facultăţii de Drept, prima ediţie un punctaj pentru fiecare echipă. străină, au interpretat sceneta Domnul sabilitate, conştientizând că evoluţia şi
a evenimentului Săptămâna Limbilor Goe, iar o altă parte a acestora au intonat desăvârşirea presupun participare activă şi
Străine, eveniment cu, despre şi pentru Aceasta a fost secţiunea la care au imnurile statelor din care provin, dar şi experienţă.
studenţi. participat studenţi de la toate facultăţile cu
La orice nivel ar fi practicat actul de profil nefilologic din cadrul Universităţii Studenţi de la Facultatea de Agricultură şi Horticultură şi profesorul lor coordonator –
predare, acesta ar trebui să fie însoţit de din Craiova şi unde au fost acordate cele Mihaela Chiriţescu
dorinţa de formare a caracterelor tinerilor mai multe premii.
şi de îndrumare şi încurajare a acestora spre
manifestarea sensibilităţii şi a aptitudinilor. A doua zi a evenimentului a constat în
Evenimentul a debutat miercuri, 22 simularea examenelor pentru certificarea
mai, cu prezentare de postere realizate competenţelor lingvistice în limbi străine
(sub coordonarea profesorilor de limbi (franceză, engleză şi spaniolă).
străine de la Departamentul de limbi
moderne aplicate) de către studenţii de la Ultima zi a evenimentului, însă în
facultăţile cu profil nefilologic din cadrul mod cert, nu cea de pe urmă, intitulată
Universităţii din Craiova, care studiază Interacţiune culturală în limbaje specia-
limbaje specializate în diferite limbi străine lizate a cuprins recitare de poezie în limba
(franceză, engleză sau spaniolă). Posterele franceză, moment realizat de studenţi de la
au fost încadrate în tema Anul cetăţeanului Facultatea de Agricultură şi Horticultură şi
de la Facultatea de Economie şi Adminis­
trarea Afacerilor şi recitare de poezie în
limba engleză, moment realizat de studenţi

24 Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 Scrisul Românesc Cronică literară

Alexandru OPRESCU

Apocalipsa nimicului

L ucrând ca paznic de noapte la o publicate, ultima fiind în 2013 – Lumea în cazul nostru capitole, însă un tangou contactul, pesemne contaminator, cu cei­
fermă, proprietarii îl roagă să nu merge înainte (Megy a világ), povestiri foarte bine pus la punct, unde nimic nu lalţi.
adoarmă de dimineaţă, pentru scurte – au o expunere limitată în afara este lăsat liber de către autor, un „mini­
că va veni cineva să castreze porcuşorii. Ungariei şi Germaniei, numai patru dintre Big­Bang“ în trei sute de pagini, unde O înviere, o promisiune şi miracolul
„Omul era total lipsit de sensibilitate, cărţile sale fiind traduse în engleză până nimicul se extinde violent ca mai apoi, se întâmplă: Irimiás, pe care toţi îl
fără suflet, fără emoţie, şi a făcut tăietura acum. Una dintre ele este Sátántangó, atingându­şi apogeul – un univers vidat, credeau mort, fiul rătăcitor, se întoarce,
aceasta şi era pregătit pentru următoarea... (publicată şi în română, tot în 2012, la cu mici săculeţe de oxigen şi planete în cu bune intenţii, pe drumul pavat, pentru
nescoţând un cuvânt. După asta a mai băut Curtea Veche), care a obţinut anul acesta derivă – să se contracte la loc, încet, a scoate turma de sub blestemul sorţii.
două pahare de palincă, şi­a luat banii şi premiul pentru cea mai bună carte tradusă în acelaşi ritm, spre nimic: „Cercul se Disperarea oamenilor se transformă în
a plecat. Numele său era Irimiás. Atât în engleză (Best Translated Book Award). închide“. anarhie, dar transpiră egocentrismul tâmp,
am suferit din cauza porcuşorilor care Este şi cartea „de căpătâi“ a autorului, distrugându­şi casele şi mobila înainte să
sufereau. Această întâmplare de coşmar pentru că ea cuprinde aproape toate Sátántangó excelează în fina descriere plece din colonie ca să nu le ia nimeni.
a fost sursa lui Sátántangó; nu scena în motivele, temele, angoasele şi neliniştile a degradării umane, personajele din Astfel, îşi sfarmă trecutul şi nu le rămâne
sine, dar atmosfera, esenţa ei... M­am sale, fragmentate şi câteodată dezvoltate colonia aproape abandonată fiind un altă soluţie decât viitorul luminos, auto­
gând atunci, trebuie să scriu ceva despre în alte cărţi ale sale, dar chintesenţa se arhetip în parte, cu aceeaşi boală dar condamnându­se să iasă la liman din
lume, nu despre Ungaria comunistă, nu află, negreşit, aici. cu alte simptome. Un profil psihologic această aventură, iar pe Irimiás îl obligă
despre Ungaria, nu despre acest peisaj cu despre aceşti nefericiţi ai sorţii este făcut să se ţină de promisiune, fiind ultima lor
oameni foarte săraci şi circumstanţele lor, Povestea din Sátántangó are un ca­ chiar de „mântuitorul“ lor, Irimiás, care speranţă. Manipulând disperarea unor
dar într­adevăr despre lume la un nivel racter atemporal, ce nu poate fi încadrată este tradus din limbajul său plastic până oameni rupţi de realitate, ce reacţionează,
mai profund...“ într­un timp sau o epocă anume.Ar putea fi la absurd într­un limbaj de lemn, acum primitiv, la impulsul verbal de „mai bine“,
Astfel îşi dezvăluia László Kraszna­ imediat catalogată ca o alegorie a instalării comic. Cu toate acestea, însă, autorul Irimiás îi racolează pentru a servi unui
horkai punctul de pornire pentru romanul regimului comunist în Ungaria şi oamenii nu face greşeala de a se repeta, ci mai scop ce nu ne este dezvăluit, dar care are
său de debut, într­un interviu pentru „The care rămân în urma progresului socialist, de grabă de a sublinia cu linii groase de­a face cu un căpitan ce beneficiază de
Guardian“, la Festivalul Internaţional conservatori şi prudenţi, degradându­se trăsăturile atât de nuanţate şi personale: serviciile „mântuitorului“.
de Carte de la Edinburgh din 2012, un în uitare şi izolare, ce renunţă la tot sub madam Schmidt – „persoană imatură din
„monstru de roman: compact, inteligent promisiunea unui trai mai bun. Putem punct de vedere intelectual, preocupată Comparat cu Gogol şi Melville,
construit, de multe ori exaltant şi posedat spune că are şi elemente alegorice creştine, să­şi etaleze în primul rând sexualitatea, László Krasznahorkai reuşeşte să facă
de o viziune distinctă şi convingătoare“, care nu se trag numai de la doamna prototipul infidelităţii conjugale“; domnul din Sátántangó un roman ce vorbeşte
cum aceeaşi publicaţie îl caracteriza. Halics, ce se plimbă cu Biblia peste tot, Schmidt – „Capacităţi intelectuale reduse despre o lume a nimicului, fără scăpare,
Publicat pentru prima dată în Ungaria sau de la titlul demonologic, chiar eretic, şi tendinţa de a se retrage umil în faţa unde alienarea şi râvna sunt singurele
în 1985, Sátántangó îl propulsează în dar şi de la întoarcerea mesianică a lui puterii“; domnul Halics are o descriere puncte comune. „Atunci prefer să greşesc
cercurile literare cele mai importante din Irimiás, unul dintre personajele­cheie extrem de plastică: „vierme zbârcit în- aşteptând“, din Castelul lui Kafka, este
ţară, asigurându­i succesul ca scriitor, ale romanului. Fie că este o poveste cu dopat cu spirt“, imediat translatat în „al­ mai degrabă un epitaf decât un motto,
calificându­l ca „maestru al apocalipsei“. elemente anti­totalitariste, precomuniste, coolic bătrân mic de statură“ ş.a.m.d. pe care autorul îl pune pe sufletul de
Născut la Gyula, în Republica So­ comuniste, postcomuniste, sau toate îm­ Toţi stau şi aşteaptă, în propria zeamă, marmură al umanităţii ce, contrar a tot
vietică Ungaria, la 5 ianuarie 1954, acesta preună, finalitatea acestei lecturi nu poate absolvirea de această viaţă mizeră pe care ceea ce se întâmplă în contemporaneitate,
se specializează pe limba latină în liceu, ca duce decât la ceea ce fiecare vrea să nu vor s­o schimbe prin mijloace proprii, se îndreaptă spre un blocaj imobilizator al
mai apoi să studieze dreptul între 1973 şi înţeleagă şi să desluşească din ea. Dar cu nu cumva să le fugă tot pământul de sub spiritului.
1978. După absolvire urmează facultatea siguranţă, oricare ar fi deznodământul, se picioare.
de limbă şi literatură maghiară, ca la va produce în paşi de tangou, pentru că în
numai doi ani de la obţinerea licenţei să jurul acestui ax latin, plin de înflăcărare Colonia decrepită ce este de la început
debuteze în proză şi să se poată întreţine şi pasiune, se vor bobina monologurile până la sfârşit scăldată într­o ploaie ce
numai din scris. După ’90, Krasznahorkai interioare şi acţiunea ce se scurge, lent, nu se mai termină, face din pământul ce
călătoreşte în toată lumea: Franţa, Spa­ ca o lavă neagră, distrugând tot în spatele odată era lucrat cu sârg un nămol ce îi
nia, Italia, Grecia, Anglia, SUA, Olan­ ei. Povestea este împărţită pe capitole trage în jos pe toţi, ca un scai, făcându­le
da, (unde este găzduit de poetul Allen ingenios construite, ce relevă, treptat, mersul la fel de greu şi încet – tărăgănarea
Ginsberg), Mongolia, China şi Japonia. detalii, înlăturând obscuritatea de care spre nimic, un laitmotiv. Mizantropia este
Printre premiile literare numeroase ce i cititorul se va lovi la început pentru ca mai şi ea un simptom comun, la nişte oameni
s­au conferit de­a lungul anilor, cel mai apoi, în partea a doua, să se înnegureze atât de alienaţi şi sălbăticiţi, urmărindu­se
important este Premiul Kossuth, oferit din nou, aducându­ne spre final înapoi în reciproc de după perdele, o stare în care
de statul ungar în 2004. Cele 16 cărţi punctul inconfortabil de a nu şti aproape doctorul coloniei excelează, păstrând
nimic. Şase paşi în faţă, şase paşi în spate, jurnale minuţioase despre fiecare vecin
în parte şi evitând cât se poate de mult

Ştefan VLĂDUŢESCU

Nicolae Coande:

Extatica întunericului

Î n antologia de autor VorbaIago cu prăbuşirea lumii. Poeţii sunt oameni ieşirea pe care nu se poate ieşi? Găsim ca context, spiritul liric este, şi el, „prăbuşit“, →
(Editura Măiastra, 2012), Nicolae cărora li s­au scufundat multe corăbii: în prototipic, pe această direcţie, modelul din adică dezamăgit, deznădăjduit, distrus,
Coande selectează judicios poe­ orice caz, toate au luat apă şi încet­încet se Ieudul fără ieşire de Ioan Es. Pop. disperat: „disperarea le coace“ pe toate
me din volumele În margine, fundătura scufundă. Toţi poeţii vibrează la un astfel (respir direct prin pereţi). A fi poet este un
homer, Vânt, tutun şi alcool şi Femeie de eveniment zguduitor. Unii au o viziune Viziunea întunecată este un câmp al dezastru: „Nimic nu întrece dezastrul de a
despre care scriu. Sunt ocolite două cărţi: luminoasă, alţii au o viziune întunecată. gândului că după ce lumea s­a prăbuşit nu
Fincler şi Folfa. În schimb, sunt integrate Viziunea luminoasă constituie o curbă mai există nicio soluţie. În ambele viziuni
şapte poeme inedite; unul dintre acestea dă internă a liricii prin care transpare o soluţie funcţionează explicativ o butadă a Sfântului
şi titlul antologiei. Cartea se încheie cu o pentru dezastru. Pentru poetul luminos Pavel: „Priveşte picioarele acelora care te
postfaţă critică, pertinentă şi integratoare există mai totdeauna o ieşire. El poate să vor duce afară, sunt deja înaintea uşii“.
a lui Al. Cistelecan. Volumul este relevant inducă ideea că nu există o ieşire, dar însuşi Întotdeauna în mişcarea gândirii există, în
pentru Nicolae Coande, căci ca orice poet faptul că vorbeşte despre ieşire reprezintă o mod irepresibil, o coerenţă.
important, el scrie o operă coezivă, nu cărţi ieşire. Se aplică aici paradoxul bărbierului:
disparate. cine îl bărbiereşte pe bărbier? Care este Situaţia poetică întunecată creată de
În general, întreaga poezie începe Nicolae Coande este următoarea: întreg
universul existenţial s­a prăbuşit. În acest

Universitaria Scrisul Românesc Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 25

Geo CONSTANTINESCU

Ion Ianoşi – Cronica unei vieţi

I nternaţionala mea, Cronica unei crede că iubirea l­a orientat spre adoptarea diferitelor epoci, priveşte mitul şi religia, sau nu. Prin urmare, cei care îi reproşează
vieţi, volumul memorialistic limbii române pentru opera sa de­o viaţă. filosofia şi ştiinţa. Din acest motiv m­au aceasta, au intenţiile lor şi­şi urmează
al profesorului şi filosofului Dar tânărul braşovean ajunsese la studii la atras cu deosebire trei culturi: filosofia propria cale. Dar a­i cere acestui om s­o
Ion Ianoşi, a apărut la Editura Polirom, secţia maghiară a Universităţii din Cluj, germană, literatura rusă şi spiritualitatea urmeze ar fi doar o fluierare de vânt.
Bucureşti, în 2012. E vorba de cea de­a spre a­şi desăvârşi activitatea în spiritul românească“ (Opţiuni, Cartea Românească,
treia mărturie a intelectualului bucureştean celei a mamei sale (ca scriitoare de limbă 1989, p. 288). Iată că nu doar împlinirea Profesorul Ianoşi îşi are principiile lui,
despre viaţa şi epoca în care a trăit. Spune biografică i­a determinat opţiunea pentru lecturile profunde ce au îngăduit înţelegerea
însuşi autorul memoriilor în volumul maghiară din România), dar în 1949 a exprimarea ideilor în limba română, unei lumi ce se caută abulică încă pe ea
Opţiuni (Cartea Românească, Bucureşti, ajuns la Leningrad şi a luat cunoştinţă cu atrăgându­i reproşuri nefondate din însăşi. Cu toate că afirmă el cu modestie
1989) „După ce am împlinit 50, am riscat marea cultură rusă. Aici s­a specializat partea unor pretinşi intelectuali maghiari tot în volumul memorialistic anterior
să mă apuc de un volum memorialistic; am în estetică, descoperind că „Prin sublim, din România (Domokos Geza sau Suto „Poate am fost un prea modest subiect al
ţinut să marchez cu el o primă cezură târzie arta îşi dezvoltă legăturile cu moralitatea Andras) ci tocmai profunzimea unei limbi istoriei, la încleştările ei nu s­au abătut
de activitate.A doua s­a produs acum, la şi a unei culturi străvechi. Astfel, din 1955, asupra existenţei mele decât fie indirect,
60“.Era vorba atunci de intuiţia unei treceri Ion Ianoşi a predat la Bucureşti Estetica, fie cu intensitate medie, poate mediocră.
a istoriei României spre ceea ce se va fiind şi activist de stânga în promovarea În adevăratul – accentuatul – înţeles al
întâmpla după decembrie 1989. literaturii de expresie germană şi maghiară termenului nu am fost nici călău şi nici
Astfel Opţiuni, cel de­al doilea volum din România. Desigur că epoca şi­a avut victimă“.
memorialistic al său, devenise cartea unui limitele ei, iar intelectualul Ion Ianoşi îşi
bilanţ al unei vieţi intelectuale exemplare, reproşează că nu a fost destul de combativ Cu toate acestea Ion Ianoşi a fost un
dar închinate unei epoci într­un moment în lupta cu circumstanţele. important profesor al acelor ani, un foarte
când ea însăşi înregistra simptomele unei bun estetician dar şi un mărturisitor din
paradoxale schimbări, nici acum cât de Dar tot în volumul Opţiuni face anumite interiorul acelor vremuri cu bunele şi
cât limpezite, dacă merge într­adevăr spre lămuriri: „Au existat felurite extremisme, cu relele ei. Iar în aceste mărturisiri a
binele desăvârşirii, sau spre răul disoluţiei care multora li se par doar azi extremisme, arătat sincer că „a făcut anumite concesii
totale. dar pe care adepţii lor le împărtăşiseră ca ideologice oficiale, însă în ansamblu a
Profesorul Ion Ianoşi mărturiseşte salvatoare. N­ar merita efortul de a intra reuşit să menţină demnitatea intelectuală“
(pentru a câta oară?) că este evreu în pielea combatanţilor de odinioară, o (Vladimir Tismăneanu).
transilvănean (s­a născut şi a copilărit în identificare de moment cu argumentele
zona Braşovului) şi că prin Janina, soţia sa, lor?“ (op.cit., p. 30). Prin urmare, cărţile de memorii ale lui
„bucureşteancă prin naştere şi destin, mi­a Ion Ianoşi sunt mai mult decât nişte oglinzi
schimbat traiectoria. Am optat pentru limba Ion Ianoşi a fost intelectual de stânga ale veacului prin care a reuşit să vieţuiască
română: la universitate, în publicistică, în şi a rămas de stânga aşa cum toată familia şi să se afirme ci şi profunde observaţii şi
propria­mi familie, cu prietenii“. Am putea lui, deşi de origini burgheze a simpatizat sentinţe tăioase ale unui moralist faţă de
cu făurarii obiectelor civilizaţiei de care ne mentalităţile, forţele şi slăbiciunile umane
bucurăm cu toţii, indiferent dacă le merităm cu diferitele reacţii ale lor, în faţa unei
istorii contemporane contorsionate.

→ fi poet“ (În margine). Pentru a salva ceva, Coande embrionii „unei noi sensibilităţi mai singuri“ (Roagă-te să nu se întâmple Iago: înainte de toate, omul întunecat este
poetul ajunge prea târziu: „Am venit prea lirice“ (în „Luceafărul“, nr. 14, 1996). Sila iarna); destinul lor este pecetluit: „Înghit un Iuda (are „sărutul Iudei“ – Idol cu mască

târziu“ (Poetul îşi declină faima), „abia şi scârba au fost radiografiate de Ştefania cârligul acesta cu nepăsare“ (Sfoara). de om), îl urmează Iago (VorbaIago).

m­am trezit şi viaţa este pe sfârşite“ (Poet Mincu, Aurel Pantea, Dan Bogdan Hanu, În propriul întuneric, eul poetic anonim Poeziile care alcătuiesc armătura axio­

cap-de-mort). Constantin M. Popa, Daniel Cristea­ descoperă ca analgezic spiritul de frondă: logică fundamentală a cărţii şi­l fac iden­

Faţă de această stare de lucruri, eul Enache, Iulia Iarca. Gheorghe Grigurcu îl „Nu pot să râd în secolul ăstora nici mort/ tificabil ca spirit creator pe Nicolae Coan­

poetic are o atitudine de negare manifestată catagrafiază pe Coande drept un „captiv (…)/ sunt omul din pod/ lăsaţi şobolanii să de sunt: O viziune a fiecăruia, În secolul

în trei registre de limbaj ale „sensibilităţii al biologiei“, iar Al. Cistelecan ca „un vină la mine“ (În secolul ăstora), „eu am ăstora, Poetul îşi declină faima, Eu sunt

lirice“. Negarea emoţională apare ca furie, expresionist al fiziologiei agonice“. Mircea avut curajul să râd până la capăt“ (Pretenţia un anonim, În margine, respir direct prin

înverşunare, mânie, patimă, „turbare“. A. Diaconu nu vede „nicio iluminare mea discretă) şi „voi supravieţui trântind pereţi, ajunge că trăiesc, Rătăcesc în ca-

Mersul liricii pe această coordonată ne în această poezie“. Apoi, Al. Cistelecan uşi“ (respir direct prin pereţi). Acceptă pul unuia, fundătura homer, Sfoara, Un

vădeşte un spirit furios, nestăpânit, violent, constată la Coande „întunericul vesel statutul de anonim şi blamul neînţelegerii: amănunt de prisos, Tălpi mici, VorbaIago.

furibund. Apoi, negarea intelectuală constă care este lumea“, ca şi dezamăgirea, furia, „sunt un ins obscur o monedă pe care

în ironie dură, persiflare deconcertantă, sarcasmul şi vitriolanţa. nimeni n­o vede“ (Scapeţii),

zeflemea autoflagelantă, sarcasm amniotic. Un design al modului în care se concepe „merg prin lume plecat“

Dacă aceste două registre ale negării lumea poeziei îl întâlnim în poemul O (Merg prin lume plecat), „eu

ne arată un poet original, cel de­al treilea viziune a fiecăruia. Acesta este poemul de sunt un anonim“ (Eu sunt

registru ne duce în lumea unui poet valoros. manual al lui Nicolae Coande, el începe şi un anonim), „Sunt antrenat

Nicolae Coande este un excepţional poet se încheie astfel: „Pentru şobolanul hăituit să pierd totul“ (Un amănunt

al negării fiziologice: al scârbei, al silei, de pisică poezia nu înseamnă/ nimic./ de prisos), „închis între pe­

al dezgustului, al greţii, al mirosurilor Viaţa îi e mai scumpă/ (…)/ Ceva orbitor reţii/ unei lumi pe care n­o

fetide: „mi­e silă“ (Toţi-afară de unul), li se arată: unuia clarul de lună/ celuilalt/ cunosc“ (un acoperiş dea-

„silă de mine“ (Porţiuni neobservate ale peretele întunecat de care stă agăţată supra capului), „eu nu sunt

trecutului), „concepte ale silei“ (respir luna“. Şobolanul nu mai are nicio soluţie, eu“ (La frontieră I), „sunt

direct prin pereţi), „mi­e silă să îngân adică are: „peretele întunecat“. Eul poetic obişnuit să fiu altul“ (la

melopeea“ (lumea mea e un pom de carne), trăieşte într­o „ţară neagră“ (rătăcesc în început a fost usura), „Eu

„meserie de care îmi e scârbă“ (caut un capul unuia) în care „elementele scad în sunt Neînţelegătorul“ (Un

sunt de ciocan pur), „va fi scârba asta de întuneric“ (aş putea lăsa câteva urme): cântecel cu stomacul). Re­

lumină“ (fundătura homer), „pluteşte „lumina se înnegreşte la capete“ (voi povesti semnându­se în întunecime

suverana scârbă“ (un acoperiş deasupra în cer), „stau în întuneric“ (o profeţie nu se şi anonimat, spiritul creator

capului), „greaţa lumii se va întoarce“ (Eu, mai poate), „noaptea asta m­a prins departe refuză lumina şi resimte

cititorul). de fundătură“ (ziua în care am mâncat lu- literatura ca arest şi grajd:

Aceasta este imaginea dominantă mea). Poetul însuşi s­a perfecţionat în con­ „nu vreau lumina altora ca­

a poeziei de până astăzi a lui Nicolae diţia propriei sale întunecimi: „mi­am dat re pute“ (La jumătate) în

Coande: o scârbă sarcastică şi, pe alocuri, seama că sunt cel mai negru poet“ (Oameni „arestul literaturii“ (Arestul

resemnată, trăită fără regrete într­o extatică tăcuţi). El comunică lucruri întunecate, literaturii), în „grajdurile li­

a întunericului. spune „ceva ce nu se poate spune decât pe teraturii“ (Un critic de trea-

În istoria receptării critice unele dintre întuneric“ (Roagă-te să nu se întâmple iar- bă).

aspectele montate de noi în construcţia na) şi în „bezna de cretă a Iadului“ (Idol cu Figurile de amprentă ale

corabiei liricii lui Nicolae Coande au fost mască de om). poeziei lui Nicolae Coande

anterior menţionate. Dan Cristea sesiza la În întuneric, „oamenii sunt mai rari şi ajung astfel să fie Iuda şi

Scrisul Românesc Teatru

26 Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013

Teatru Ion Şi festivalul poate

PARHON deveni o vedetă

C ea de­a zecea ediţie a Galei spectacol invitat în afara concursului. din ultima seară de festival, a fost şi „Camil Petrescu“ – Teatrul azi, Mihai
„VedeTeatru“, iniţiată de Teatrul Potrivit unei strategii manageriale pe ea onorată prin reprezentaţia Teatrului Lungeanu, coordonatorul proiectului
„George Ciprian“ şi organizată cale de a deveni o frumoasă tradiţie, gala „Nottara“ cu Umor, amor, fior de dor în de teatru radiofonic „Bucuria ochiului
împreună cu Consiliul judeţean, Primăria ne­a invitat şi la câteva spectacole „de Bucureşti, pe scenariul şi în regia Dianei din ureche“, Liviu Ciolan, Aurora
Municipiului Buzău şi Ministerul Cul­ noapte“, din secţiunea intitulată „Vedeta Lupescu, şi un spectacol folcloric oferit Ilie, Florentina Preda, Cristiana Ilie şi
turii, şi­a onorat evenimentul aniversar de mâine“, organizată în parteneriat cu de Orchestra Centrului judeţean pentru
printr­o binemeritată şi reuşită omagiere UNATC „I. L. Caragiale“ din Bucureşti şi cultură şi artă Buzău şi Ansamblul Variaţiuni Enigmatice
tocmai a contribuţiei scenei buzoiene găzduită de „Cafeneaua Artiştilor“, unde „Plaiurile Mioriţei“. Dar, aşa cum era de
şi a festivalului de aici la afirmarea va­ am putut urmări şi aplauda reprezentaţiile aşteptat, aplauzele cele mai fierbinţi i­au Mihaela Piron (departamentul tehnic­
lorilor artei spectacolului şi a statutului cu Elixirul, în regia lui Mihai Gruia Sandu răsplătit pe laureaţii galei. Deciziile luate contabilitate), Oana Borş şi Mirela San­
profesional, civic şi moral al „vedetelor“ şi Ştefan Lupu, Feisbuc, de Diana Iarca, de juriul publicului au încununat succesul du, coordonatoarele revistei festivalu­
autentice, care şi­au apropiat acest statut în regia lui Alexandru Jitea, Insomniile... înregistrat la această ediţie, în secţiunea lui, realizată de studenţi ai catedrei de
prin calităţi artistice, prin argumente­ de altădată, după texte de Dumitru oficială, de reprezentaţia cu Variaţiuni teatrologie din UNATC, şi mulţi alţi
le din perimetrul esteticului şi printr­o Solomon, în regia lui Mihai Lungeanu, la enigmatice, în interpretarea actorilor „sufletişti“ fără de care nici festivalul,
consecventă distanţare de mostrele im­ care s­a adăugat şi o seară muzicală rock, Alexandru Repan şi Mircea Diaconu, nici bucuriile datorate domniei sale „nu
posturii, ale vulgarităţii şi ale prostului oferită de trupa „Trafic greu“. personalităţi emblematice ale Teatrului ar fi fost posibile“...
gust, ce populează astăzi lumea intens „Nottara“, demers artistic distins cu
mediatizată a falselor vedete. O inspirată complementaritate faţă Premiul pentru cel mai bun spectacol. In
Deschisă printr­o Expoziţie de păpuşi de paleta acestor spectacole artistice de­ secţiunea „Vedeta de mâine“, opţiunile
şi marionete prezentată de Călin Mocanu, dicate Thaliei au alcătuit­o lansările unor aceluiaşi juriu i­au fericit pe Marina
directorul Teatrului „Ţăndărică“ din Bu­ volume de teatru editate de Fundaţia Neagu, interpreta Găbiţei din spectacolul
cureşti, şi prin recitalul extraordinar culturală „Camil Petrescu“ – Teatrul azi şi Feisbuc, şi Cristi Dionise, interpretul
„Ludwig, Nicolo & Jo“, susţinut de Radu manifestările cu caracter colocvial desfă­ lui Erasm Vasiliu din Insomniile... de
Gheorghe, Mihai Bisericanu şi Georgeta şurate în câteva dimineţi la Biblioteca altădată. Gazdă generoasă a spectacolelor
Ciocârlan, gala a cuprins spectacolele judeţeană „Vasile Voiculescu“ şi în sala din această secţiune, „Cafeneaua ar­
teatrului­gazdă, cu o audienţă remarcabilă Consiliului judeţean (unde au avut loc tiştilor“ a acordat şi ea un premiu tinerei
în rândul publicului, aşa cum sunt şi reprezentaţiile din secţiunea oficială), Diana Iarca, autoarea textului şi interpreta
Variaţiuni enigmatice, de Eric Emmanuel cu titluri ca „Un itinerar al pasiunilor personajului Mioara din Feisbuc.
Schmitt, în regia lui Claudiu Goga, teatrale: Bucureşti – Buzău – Retur“,
Părinţii teribili, de Jean Cocteau, Fii „Buzău – capitală teatrală... bucureşteană Sunt toate acestea câteva dintre com­
cuminte, Cristofor!, de Aurel Baranga, şi nu numai“ şi „Teatrul de televiziune ponentele principale ale succesului de an­
Sirena şi Victoria, de Alexandr Galin, între ieri şi azi“. La acestea au participat samblu al festivalului buzoian aflat la a
Vacanţă în Guadelupa, de Pierre Sauvil şi numeroşi actori şi regizori, realizatori de zecea ediţie. În „culisele“ acestui succes
Eric Assous, realizat de Teatrul „George emisiuni de televiziune, critici de teatru, s­au aflat eforturile, competenţa, pasiunea
Ciprian“ şi Teatrul „Nottara“, toate aces­ jurnalişti etc. Tot în acest cadru au fost pilduitoare şi respectul pentru artă şi public
tea în regia Dianei Lupescu, şi Pomul audiate fragmente din spectacole de teatru dovedite de Marinela Ţepuş, directoarea
vieţii, de Dumitru Matkovski, în regia lui radiofonic interpretate de Virgil Ogăşanu galei şi selecţioner, Gina Chivulescu,
Alexandru Cozub, prezentat de Teatrul şi Dorina Lazăr. directorul Teatrului „George Ciprian“,
Naţional „Mihai Eminescu“ din Chişinău, Dan Marius Zarafescu, selecţioner, Flo­
Întâmpinată cu vădită nerăbdare de un rica Ichim, director al Fundaţiei culturale
public numeros, festivitatea de premiere,

Un „regal“ la Gala STAR

C ea de­a opta ediţie a Galei inter­ Dan Grigore şi Angela Gheorghiu compromisurile şi derapajele din socie­ în Casa Thaliei, unde tinerii slujitori ai →
naţionale a recitalurilor drama­ tatea românească de dinainte şi de după artei spectacolului aduc cu ei nu numai
tice, STAR, organizată de Tea­ 1989. Decoraţi de Guvernul francez, de talent şi o uriaşă sete de afirmare, dar şi
trul Municipal „Bacovia“ şi Primăria mu­ Statul român şi de Majestatea Sa Regele iniţiativă managerială, bine venită mai cu
nicipiului Bacău, cu numeroşi parteneri din Mihai I al României, cei doi ambasadori seamă în condiţiile obstacolelor de ordin
mass media şi secţia română a Asociaţiei ai culturii româneşti pe toate continentele financiar cu care se confruntă (şi) teatrul
Internaţionale a Criticilor de Teatru, la lumii ne­au oferit o seară „memorabilă românesc. Fiecare seară de concurs a fost
care s­a adăugat, ca de fiecare dată, aportul pentru noi toţi“, aşa cum afirma Angela încheiată şi înnobilată prin remarcabilele
generos al sponsorilor, a fost marcată încă Gheorghiu, artistă născută pe plaiuri recitaluri susţinute de actorul craiovean
de la deschidere de un strălucit eveniment moldave, la Adjud, în timp ce aproape Emil Boroghină, directorul Festivalul
în viaţa noastră cultural­artistică. Este 2000 de oameni care luaseră cu asalt sala internaţional „Shakespeare“, cu scenariul
vorba de recitalul extraordinar susţinut „Radu Beligan“ a Teatrului de vară, între „Lumea­ntreagă e o scenă şi toţi oamenii
de prestigioşii artişti Angela Gheorghiu, care şi mama artistei, au ovaţionat minute actori“, inspirat din piesele marelui Will,
soprana care şi­a apropiat argumentele în şir seducătoarea demonstraţie de înaltă actriţa Tania Popa, de la Naţionalul bucu­
indubitabile ale celebrităţii pe scenele virtuozitate interpretativă, eleganţă şi reştean, cu Fata din curcubeu, de Lia
din Londra, Paris, New York, Chicago, tandreţe, oferită de cei doi eminenţi Bugnar, şi de tinerii Narcis Iustin Ianău
Montreal, Salzburg, Veneţia, Roma, invitaţi ai festivalului. şi Eliza Drăgoi, de la Colegiul naţional
Tokio, Los Angeles, Madrid, Barcelona, „George Apostu“ din Bacău.
Amsterdam, Shanghai, dar nu numai Pe scena teatrului băcăuan şi la stu­
acolo, şi maestrul Dan Grigore, pianistul dioul devenit aproape neîncăpător pen­ Fără a putea afirma că recitalurile
de excepţie, cu o impresionantă carte tru prietenii şi admiratorii acestui fes­ concurenţilor s­au constituit într­o ediţie
de vizită internaţională şi o pilduitoare tival, au evoluat concurenţi reprezen­ de vârf, cu momente antologice pentru
integritate civică şi profesională, care i­a tând atât teatrele de stat, cât, mai ales, acest dificil examen profesional promovat
permis să survoleze toate impurităţile, companii independente. Faptul dă şi el de Gala STAR, am fost adeseori plăcut
seama de mutaţiile ce se produc astăzi impresionaţi de unele „clipe de viaţă“

Teatru Scrisul Românesc 27

Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013

Dramaturgia originală în festival:
„Goana după fluturi“

Pe meleagurile vâlcene s­a comentarii la spectacolele montate cu aplaudată pentru tensiunea sa dramatică alcătuit din criticul literar şi dramaturgul
desfăşurat cea de­a şasea ani în urmă la I.A.T.C. şi la Teatrul „Al. remarcabilă, pentru francheţea dialogului, Alex Ştefănescu (preşedinte), Doru
ediţie a Festivalului naţional Davila“ din Piteşti, inspirate de acest text, intensitatea adeseori incendiară a con­ Moţoc, Mihai Lungeanu, Claudiu Groza
de dramaturgie cu titlul „Goana după semnate de Nicolae Carandino, Monica fruntărilor dintre personaje şi, nu mai şi subsemnatul. Dintre cele douăzeci
fluturi“, dedicat memoriei talentatului Săvulescu, George Banu, Sebastian puţin, pentru performanţele interpretative şi cinci de texte, expediate pe adresa
şi regretatului scriitor Bogdan Amaru, Costin, Ion Caraion, C. Paraschivescu ş.a. ale unor foarte tineri şi talentaţi actori, în concursului de autori din nouă judeţe,
născut la Budele, comuna Tetoiu, şi plecat Participanţii au putut urmări transmisia majoritate absolvenţi ai învăţământului au fost încununate de izbândă piesele
dintre pământeni la numai douăzeci şi opt spectacolului cu „Goana după fluturi“, artistic clujean. intitulate Bun de legat, semnată de Victor
de ani, dar păstrat în memoria posterităţii înregistrat pe un CD editat de Teatrul Cilincă, din Galaţi (premiul I), Don
şi prin această frumoasă iniţiativă a unor Naţional Radiofonic şi prezentat de În centrul intenţiilor programatice ale Juan, conchistadorul pustiului, de M. M.
oameni cu suflet luminos şi respect real regizorul Mihai Lungeanu. organizatorilor acestui festival s­a aflat însă Ionescu (premiul II) şi Cioburi de argilă,
pentru valorile spiritualităţii neaoşe. În nevoia de a oferi câteva puncte de reper de Graţian Prisecan, din Constanţa (pre­
fruntea lor, dramaturgul vâlcean Doru miul III). Mult râvnitul Marele Premiu nu
Moţoc, directorul festivalului, Elena Trilogia belgrădeană s­a acordat din motive ce ţin de exigenţa
Stoica, directorul Centrului judeţean pen­ juriului şi de parcimonioasa ivire a per­
tru conservarea şi promovarea culturii Manifestările cultural­artistice din privind starea dramaturgiei originale şi de formanţelor în spaţiul dramaturgiei ro­
tradiţionale, Nicolae Petre, cel care şi­a cadrul festivalului şi­au aflat un punct de a descoperi noi valori menite să trezească mâneşti contemporane. De altfel, cred
dedicat ultimii ani cercetării şi promovării maxim interes din partea prestigioşilor interesul scenelor noastre. În acest scop, că este bine ca numai valorile să gu­
operei tânărului dramaturg, autorul piesei oameni de artă şi cultură sau din mass a avut loc dezbaterea intitulată „S.O.S. verneze drumul de la concurs la sce­
Goana după fluturi, dar şi Lucian Antonie, media, prezenţi la Râmnicu Vâlcea, prin dramaturgia românească“, moderată de nă, oferind şansa întâlnirii cu publicul
inimosul primar al comunei Tetoiu. spectacolul cu Trilogia belgrădeană, de dramaturgii M. M. Ionescu şi Doru Mo­ acelor texte nu numai interesante ca
Reuniunea comemorativă şi slujba de Biljana Srbljanovic, în regia lui Cristian ţoc, la care au participat numeroşi scrii­ lectură, dar şi valoroase prin valenţele
pomenire oficiată cu pilduitoare căldură Juncu şi scenografia lui CosminArdeleanu, tori, critici, gazetari, oameni de artă şi lor spectaculare, capabile să provoace
sufletească de părintele paroh Ştefan I. oferit în avanpremieră de Teatrul „Anton cultură din Râmnicu Vâlcea, Bucureşti, interesul regizorilor şi al directorilor de
Nicolae au avut loc chiar la cimitirul din Pann“, condus de regizorul Adrian Craiova, Sibiu, Cluj­Napoca etc. La teatre. Altfel spus, promovarea textelor
Budele, unde se află rămăşiţele pământeşti Roman. Am asistat la o reprezentaţie viu dezbatere au participat şi membrii juriului premiate în aceste concursuri să urmeze o
ale tânărului şi nefericitului dramaturg. cale sănătoasă, firească, bine meritată, nu
La Casa memorială „Bogdan Amaru“ decisă în chip administrativ sau politic,
a avut loc un emoţionant program artis­ aşa cum se întâmpla adeseori în urmă cu
tic susţinut de elevii din Ţepeşti şi câteva decenii. Receptiv la acest adevăr,
Budele, alcătuit din momente muzicale festivalul­concurs organizat de Consiliul
şi coregrafice, la care s­a adăugat o judeţean Vâlcea şi Centrul judeţean pen­
expoziţie de icoane ale celor mai tinere tru conservarea şi promovarea culturii
talente din şcolile comunei. A fost o tradiţionale, în parteneriat cu Teatrul
delicată sărbătoare a gândului şi a inimii, Naţional Radiofonic, Teatrul „Anton
cum nu se putea mai bine pentru cinstirea Pann“, Forumul cultural al Râmnicului,
memoriei acelui fiu al locului, omagiat Societatea culturală „Anton Pann“ şi
chiar în mijlocul Săptămânii luminate. Primăria comunei Tetoiu, are la rândul
Localnicii şi oaspeţii au participat său posibilitatea să­şi apropie meritele
apoi la o lansare a cărţii lui Nicolae unor ecouri durabile nu numai în
Petre intitulată „Goana după fluturi“ sufletul participanţilor, dar şi în memoria
– povestea unei piese de teatru, în care iubitorilor acelui teatru viu, binecuvântat
lucrarea lui Bogdan Amaru beneficiază de luminile rampei.
de un amplu material documentar şi de

→ artistică pline de adevăr, de tensiune (Marele Premiu şi Trofeul galei STAR, şi premiul „Ştefan Iordache“, acordat „Pygmalion“ din Viena, cu Puşlamaua,

emoţională ori de farmec ludic, răsplătite dar şi premiul „Actori pentru actor“, de juriul publicului), prin succintul dar de Mircea M. Ionescu, în regia lui Ţino

cu premii de către juriul alcătuit din conferit de membrii trupei băcăuane, pitorescul recital de teatru fără cuvinte Geirun (spectacol în mod nefiresc lipsit de

criticii de teatru Adrienne Darvay Nagy, intitulat Ce-ar fi dacă ar fi, oferit de Ştefan traducerea simultană), Ilona Hrestic, de la

din Budapesta, Monica Andronescu, Ruxanda, actor şi regizor, artist format în Teatrul „Ţăndărică“, interpreta propriului

realizatoarea publicaţiei online „Yorick“, valoroasa trupă Passe­Partout D.P. (Cel scenariul cu titlul Cine n-ar nici un dor,

şi de actriţa Mihaela Teleoacă, de la mai bun one­man­show) şi prin recitalul Ingrid Robu, prin recitalul Fotografii cu

Teatrul de Comedie din Bucureşti, cu Infanta, de Saviana Stănescu, regizor clovni invizibili, de Val Butnaru, în regia

cândva şi domnia sa laureată a Galei Liana Ceterchi, înfăţişat cu dezinvoltură lui Alexandru Arion.

recitalurilor dramatice de la Bacău. Cu şi contagios umor de Adriana Bordeanu, Pentru buna desfăşurare a manifes­

excepţia spectacolului cu Scrisori către de la Teatrul „Pentru puţini“ din Bucureşti tărilor, atmosfera sărbătorească şi ospita­

Rita, de Ştefan Caraman, prezentat de (Cel mai bun one­woman­show). Fără litatea desăvârşită din Gala STAR, ce

Ştefan Nistor, de la Teatrul „În culise“ din să urce pe podium, s­au aflat în atenţia deschide salba (era să spun samba) mari­

Bucureşti, recital „interzis persoanelor binevoitoare a spectatorilor, zgomotos lor festivaluri teatrale ale anului 2013,

sub 18 ani“ şi primit cu vădită ostilitate subliniată adeseori prin aplauze şi chi­ merită să adăugăm aplauzelor publicului

de majoritatea spectatorilor „trecuţi de uituri, ca la „Gala Tânărului actor“, in­ felicitările noastre adresate staff­ului

18 ani“, maratonul recitalurilor şi­a terpreţii Alexandru Pleşca, de la Teatrul permanent al acestei manifestări, alcătuit

aflat momentele de maximă audienţă şi Municipal al Unui Actor din Chişinău, din Adrian Găzdaru, manager general al

entuziastă reacţie prin discursul artistic cu momente pline de umor inspirate Teatrului Municipal „Bacovia“, criticul

de o excepţională forţă dramatică cu de Nekrotitanium, autor de scenariu şi Doru Mareş, secretar literar, şi teatrologii

Decalogul după Hess, de Alina Nelega, regizor Luminiţa Ţicu, Alexandru Vlad, prof. univ. dr. Carmen Stanciu şi Dan

susţinut de actorul Attila Harsanyi, în de la Teatrul „În Culise“ din Bucureşti, Marius Zarafescu.

regia lui Tapaszto Erno, reprezentând cu Actorul, de Aldo Nicolaj, şi tinerele (I.P.)

Compania Kamarasinhaz din Arad Attila Harsany în „Hess“ Julia Prock­Schauer, de la Teatrul

Scrisul Românesc Interviu

28 Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013

„După ce am văzut Faust,
nu mă mai tem de moarte!“

Ilie GHEORGHE în dialog cu Ion JIANU

I lie Gheorghe este oltean, născut la Giubega, iar profesoara care i­a însoţit pe aceştia le­a adresat, a doua Foto: Paul Băilă
localitatea de baştină şi a profesorului universitar zi, un chestionar referitor la Furtuna prezentată de actorii
Florea Firan, directorul revistei „Scrisul Româ- de la Nottingham, rugându­i să­şi spună opinia privind Foto: Scott Eastman
nesc“. Ilie Gheorghe a fost învăţător la Şcoala Normală cel mai reuşit rol. Şi profesoara le­a spus elevilor că, dacă
din Craiova (actualul Colegiu Naţional „Ştefan Velovan“), doresc, pot şi să scrie câteva rânduri actorului pe care l­au Foto: Sebastian Marcovici
apoi, după absolvirea IATC (clasa prof. Dinu Negreanu), îndrăgit din spectacol, adică pot să­i trimită respectivului o să continue proiectul cu Faust, iar Silviu a promis că
s-a angajat, în 1967, la Teatrul Naţional din Craiova, prin scrisoare. Am primit şase asemenea scrisori de „dragoste“! vine doar dacă mă convinge pe mine să joc pe Faust…
repartiţie guvernamentală, instituţie culturală pe care nu Au primit şi alţi actori asemenea scrisori… Am jucat Chiriac, cu care am jucat în filmul Moromeţii, avea un
a părăsit-o niciodată. Ca şi în cazul lui Tudor Gheorghe, acest spectacol cu Furtuna de peste 85 de ori în Anglia, alint ca să mă înduplece... M­a convins şi… am purces la
prenumele actorului este Gheorghe, iar numele de familie 30 de reprezentaţii în Japonia şi Danemarca şi alte 10 la treabă imediat după Sfânta Marie Mare din august 2007.
Berlin. Şi pentru ca cititorii să­şi dea seama de valoarea Am început repetiţiile pe 18 august şi, după doar două
– Ilie, dar este cunoscut drept Ilie Gheorghe. spectacolului, e suficient să amintesc că pentru acea zile, Purcărete a dictat conducerii teatrului: pregătiţi afişul
După Revoluţie, a avut şansa de a fi angajat, cu contrac- producţie Furtuna, Teatrul din Nottingham a fost distins premierei pentru 21 septembrie! Şi aşa s­a întâmplat…
cu Ordinul Imperial al Reginei Marii Britanii, iar Silviu Imediat, am fost cu Faust la Edinburgh, am fost felicitaţi
te pe o durată determinată, în Anglia (la Nottingham) şi Purcărete a primit premiul „Globul de Cristal Peter Brook“ şi aplaudaţi ca pe vremea turneelor Naţionalului din
Franţa (la Limoges). – titlul acordat pentru cel mai mare regizor străin care a Craiova… Şi Faust, un spectacol gigant marca Purcărete,
lucrat în Anglia. O linie de intercity din Anglia s­a numit şi­a început cariera internaţională fabuloasă. Reamintesc
În străinătate nu e trai pe vătrai ca la noi atunci Nottingham Playhouse… La toate astea adăugaţi şi episodul marelui succes de la Bruxelles unde preşedintele
prietenia mea cu actorii englezi, extraordinar de frumoasă! Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, ne­a felicitat,
Întrebându-l pe Ilie Gheorghe despre perioadele Şi s­a mai întâmplat un eveniment care, dacă s­ar fi realizat, iar mie mi­a înmânat un coş cu flori. De la premiera din
petrecute, ca actor angajat în Anglia şi Franţa, acesta a ar fi fost fabulos pentru doi olteni, Marin Sorescu şi Ilie 2007, îl jucăm întruna! Deja am depăşit cifra de 120 de
mărturisit: Gheorghe. La două săptămâni după revenirea mea acasă, reprezentaţii. Ţin să vă citez câteva declaraţii... M­a frapat
un actor englez de la Teatrul din Nottingham a venit la una: «Aş accepta să se toarne smoală topită peste mine
„Cum au fost experienţele din afară? Am spus şi în alte Craiova şi a văzut toate spectacolele în care jucam în acea numai să pot cumpăra un bilet la Faust!». La recepţia de la
interviuri: fabuloase! Am jucat timp de opt luni la Teatrul stagiune, apoi a făcut o propunere deosebită conducerii Primăria din Edinburgh, primarul, care era preot, a afirmat
din Nottingham rolul lui Caliban din Furtuna, fiind singurul TNC, aceea ca spectacolul Iona, cu mine protagonist, cam aşa: «Acum, după ce am văzut Faust, nu mă mai tem
actor străin distribuit în acest spectacol britanic. Am avut să întreprindă un turneu de 27 de reprezentaţii în Marea de moarte!». Uluitoare expresie!“
apoi un contract de şase luni în Franţa, unde am interpretat Britanie! Avea jumătate din banii necesari turneului, iar
pe Marchizul de Sade în piesa De Sade, din distribuţie jumătate urma să­i aloce Craiova. În acea perioadă însă, (Interviul integral a apărut în Gazeta de Sud
făcând parte actori din Franţa, Italia şi România. După TNC avea contractate deja alte turnee şi nu s­a putut onora din 31 mai 2013)
reprezentaţiile din Hexagon, am jucat De Sade trei luni acea invitaţie.
şi în Italia, la Bologna. Aceste mari spectacole europene
au fost montate de regizorul Silviu Purcărete... Ritmul în Ar fi fost extraordinar!“.
care se lucrează acolo, opt ore pe zi, de la ora 10 până la
ora 18, cu pauză de masă de o oră, este unul care la noi Ilie Gheorghe şi Purcărete, „number one“
nu există. Cine îndrăzneşte să scurteze cu 15 minute acest la Naţionalul din Sibiu
program de repetiţii plăteşte! Contractul pe care îl semnezi
stipulează condiţii drastice. Să nu faci aia, să nu faci ailaltă, Din 2007, Ilie Gheorghe interpretează Faust într-un
să nu faci călărie sau alte sporturi care ar putea să­ţi pună spectacol care a făcut furori în Europa, Faust, în regia lui
în pericol sănătatea ş.a.m.d. Trebuie să ai o sănătate de Silviu Purcărete, o producţie a Teatrului Naţional „Radu
fier… Nu respecţi contractul, plăteşti de te rupi! Biletele se Stanca“ din Sibiu, instituţie teatrală care a devenit în
vând cu luni înainte, iar dacă pui în primejdie spectacolul, ultimii ani capitala teatrului românesc. De ce Purcărete
ce te faci? Şi, repet, acolo nu e trai pe vătrai ca la noi! n-a montat la Craiova acest spectacol? La această
Munceşti bine, eşti plătit bine. Îţi baţi joc, aut! Am avut întrebare, Ilie Gheorghe a spus:
mari satisfacţii, spirituale, morale, financiare. Totodată, eu,
ca actor român, am demonstrat cu brio că pot să răspund „Dacă cineva de la Craiova l­ar fi invitat pe Silviu cu
tuturor rigorilor din teatrul profesionist european. Ţinând mult înainte de a­l invita Sibiul să monteze Faust, sunt
cont de capacitatea mea de concentrare, de echilibru, am sigur că ar fi făcut­o! Purcărete are o mare afecţiune pentru
reuşit să mă pliez foarte repede pe sistemul de lucru foarte Naţionalul din Craiova… Dacă îl întrebi unde se simte
rapid al englezilor şi să­mi controlez foarte bine sănătatea. foarte bine, el îţi răspunde: la Craiova! Odată mi­a făcut
Financiar? Contractele din afară au fost mană cerească o mărturisire: «Mă Ilie, mă, hai, mă, mergem la Craiova,
pentru mine! M­am întors cu bani cu care am putut să­mi mă?! Eu mă simt ca acasă, mă!...». Chiar dacă nu montează
ajut copiii, să le fac şi lor câte o căsuţă ş.a.m.d.“. nimic la Naţionalul din Bănie, Silviu vine totuşi de câteva
ori pe an aici doar pentru a ne întâlni la o petrecere“.
Felicitat în Japonia, invitat cu Iona
în Marea Britanie După ce am văzut Faust, nu mă
mai tem de moarte!
Stăruind asupra succesului pe care l-au obţinut cei doi
olteni la Nottingham, Silviu Purcărete şi Ilie Gheorghe, Istoria distribuirii lui Ilie Gheorghe în deja celebrul
acesta din urmă a povestit o secvenţă edificatoare: Faust de la Sibiu este deosebit de interesantă. Maestrul Ilie
Gheorghe, „stâlpul“ acestui spectacol, a adăugat:
„Am fost cu Furtuna în turneu în Japonia. La aproape
fiecare reprezentaţie, s­au făcut sondaje de opinie în sala de „Sibiul devenise capitală culturală europeană, iar ca
spectacole. Li s­au înmânat spectatorilor un chestionar cu proiect teatral figura un spectacol Faust, de Goethe, în
mai multe întrebări, printre care şi una în care trebuia ca ei regia lui Purcărete, un spectacol cu 120 de actori, cu un
să menţioneze numele actorului care le­a plăcut mai mult, buget foarte mare. Primarul Sibiului, german de origine,
de ce anume ş.a.m.d. Şi spectatorii japonezi au nominalizat a sprijinit acest proiect, mai ales că era vorba de Goethe.
pe interpretul rolului Caliban, adică pe mine! Am acasă Purcărete mi­a propus să­l joc pe Faust… L­am refuzat
răspunsurile lor în limba japoneză. În timpul turneului din din unele motive de sănătate, plus unele familiale. Atunci,
Japonia am mai avut parte de o mare satisfacţie. Am primit Silviu a apelat la Ştefan Iordache şi Gheorghe Dinică,
vreo şase scrisori laudative de la elevi din Danemarca, dar după opt luni de repetiţii n­a mai continuat proiectul,
scrisori trimise în Ţara Soarelui Răsare de conducerea plecând din România... Ei bine, directorul Teatrului din
Teatrului din Nottingham. Ce s­a întâmplat? La un Sibiu, Constantin Chiriac, a insistat pe lângă Purcărete
moment dat, am susţinut un spectacol numai pentru elevi,

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 29
Poezie
i s­a desfiinţat catedra şi a fost încadrat ca
Lucian GRUIA cercetător la Institutul de Istorie şi Filoso­
fie al filialei din Cluj a Academiei Române
Blaga – Goethe, afinităţi elective (1949–1951), apoi bibliotecar şi bibliotecar
şef la aceeaşi instituţie (din 1951), iar opera
P rofesorul Zenovia Cârlugea a setea de nemărginire exprimate în Poemele în pieptul său. George Gană comentează sa era pusă la index. Trăia cu frica de a nu fi
publicat o serie de studii despre luminii (1919). Poemul Pustnicul, din afinitatea faustică blagiană în prefaţa arestat din cauză cu nu făcea compromisuri
Lucian Blaga, cea mai recentă fiind volumul omonim, este chiar faustian la Opera literară a lui Lucian Blaga – cu regimul totalitar.
Blaga – Goethe, afinităţi elective (Scrisul prin antinomia demonism întunecat Opere I, Poezii (1976). Ion Muşlea, Sextil
Românesc Fundaţia­Editura, 2012). Cerce­ – sete de lumină dumnezeiască, cât şi Puşcariu, Mircea Vaida etc. sesizează şi Deşi Blaga începuse să lucreze la tra­
tarea autorului nu se referă numai la tradu­ prin personajele uzitate: Lucifer, Spiritul ei acest aspect; Cornel Ungureanu, în ducere începând cu anul 1951 (când, la gura
cereacapodoperei luiGoethe,Faustdecătre pământului, Teologul, Corul celor buni, Vârstele ordinei şi ale ereziei, susţine că Râului citea fragmente în casele familiei
Blaga, ci constituie şi o analiză a fausticului Osândiţii. Manta), contractul cu ESPLA a fost semnat
structural blagian. Cartea cuprinde două Blaga, în Poemele luminii, se la data de 4 martie 1953, stipulându­se
mari capitole. În primul dintre ele, Lucian A doua etapă de apropiere manifestă prometeic, luând un tiraj 3 000 care va creşte la 25 000.
Blaga – „cosmopeea faustiană“, Zenovie a spiritului blagian de faustic în răspăr demonic limitele Traducătorul era nemulţumit de faptul că
Cârlugea consideră că doi poeţi români au se concretizează în starea fiinţei; Marin Mincu, relevă munca sa era încadrată la categoria a III­a
avut viziuni faustiene: Eminescu şi Blaga. daimonică de care se simte că în Poemele luminii se de remunerare, fapt ce se va mai corecta pe
La Blaga, interesul pentru Faust cuprins în lupta împotriva fa­ manifestă un „nietzscheanism parcurs.
s­a trezit de timpuriu, când, la 13 ani, miliei Brădicenilor care se exacerbat“, „etnicizat“ în Pa-
adolescentul descoperea în biblioteca împotriveau căsătoriei sale cu şii profetului, transformat în Din corespondenţa oficială cu ESPLA
tatălui său un fragment din celebra opera Cornelia (şi nu au consimţit „ton impersonal“ În marea (1953–1954) reiese că la încheierea
goetheană. Mai târziu, studiind filosofia la logodna lor din mai 1917): trecere şi în final „stilizat şi contractului Blaga tradusese deja 8 000
la Viena, Blaga va intra în contact cu „Nici porţile iadului nu mă vor spiritualizat până la anonimat, versuri din cele 12 000, iar la 23 sept.
expresionismul şi filosofia lui Nietzsche, clătina! Aşa judecă sângele abstractizându­se definitiv“ în 1953 erau traduse 11 000 versuri, Blaga
care rezonează prin exaltare şi vitalitate meu (...) Să ştii că am încheiat Lauda somnului. dorind ca lucrarea să fie inclusă în planul
dionisiacă. Nietzscheanismul conţine, prin un contract cu Satana care să editorial pentru anul 1954. Traducerea va
decretarea morţii lui Dumnezeu şi teoria mă ducă înainte, – şi mă va Al doilea capitol al cărţii, fi încheiată la 20 sept. 1953, dar tipărirea
supraomului care să­l înlocuiască, ceva duce, – în schimb după ce mi­am atins ţinta Dosarul Faust, prezintă mo­ va fi amânată pentru anul 1955, întrucât
demonic, de sorginte faustică. voi fi al lui.“ (va zice Blaga în scrisoarea mentele realizării traducerii, nu înainte de s­a solicitat examinarea traducerii, poetului
Dar pasul important spre faustic l­a către Cornelia din 25 aug. 1917) a trece în revistă evoluţia temei, de la 1587, Al. Philippide. Alte avatarii au mai fost
realizat Blaga după ce a analizat daimonicul de când datează prima versiune populară pricinuite de ilustrarea cărţii, până la urmă
goethean, elaborând el însuşi o teorie Zenovie Cârlugea consideră că aproape (tipărită la Frankfurt am Main) şi până acceptându­se celebrele litografii ale lui
originală, Daimonion (1930). toate poeziile din Poemele luminii sunt, la Faust­ul goethean. Sunt menţionate şi Eugéne Delacroix, propuse de Blaga, dar
Spre deosebire de un Mefisto malefic, în principal, faustice. Totodată, năzuinţa abordările autohtone, de la D. Bolintineanu, nu toate.
Goethe consideră că mai există un formativă blagiană, stihialul expresionistă, V. Eftimiu, L. Rusu, T. Vianu, M. Ralea şi
Daimonion pozitiv, care stimulează creaţia este de sorginte faustică, fapt ce se regăseşte până la C. Noica. Cartea a avut un mare succes de public
umană: „Acest ceva nu e divin, căci pare şi în drama Meşterul Manole, în care Începutul aventurii îl povesteşte însuşi şi i­a adus traducătorului şi satisfacţie
iraţional; nici omenesc nu e, căci n­are eroul este cuprins de frenezie daimonică Lucian Blaga – Cum l-am tradus pe Faust financiară.
intelect, nici drăcesc, căci e binefăcător.“ entelehială, iar personajele complementare, („Steaua“ nr. 5/ 1957). Iniţial i se propusese
Dacă Daimonionul lucrează supra omului Bogumil şi Găman, întruchipează o de la Uniunea Scriitorilor să traducă o piesă Putem concluziona, aşa cum de altfel
prin intermediul inconştientului, pactul antinomie transfigurată. Setea faustică de de Shakespeare, traducătorul ar fi dorit ca subliniază şi autorul în Creion final că
faustic reprezintă o acţiune conştientă a mântuire şi scindarea sufletului între bine – aceasta să fie Hamlet, dar subiectul fusese a urmărit pe parcursul lucrării meta­
omului cu Diavolul căruia îşi vinde sufletul rău o sesizăm şi în alte piese de teatru: Arca încredinţat altui scriitor; i se recomandă morfozele spiritului blagien pornind
în schimbul atotputerniciei terestre. În lui Noe, Nona, Cruciada copiilor, Ivanca. Macbeth, dar Blaga propune Faust şi i se de la modelele goethean­wertherian şi
Faust­ul lui Goethe, eroul este salvat de la acceptă. Blaga avea afinitate pentru temă, nietzschean, ajungând în final, prin de­
prăbuşirea în iad, pentru că a muncit pentru Exegetul sintetizează succint şi obser­ pornind de la freamătul nietzschean din cantări succesive, la mitul onto­poetic
a proteja natura şi omul. vaţiile altor cercetători români care au Poemele luminii şi din daimonionul cu specific, original, clasicizat într­o structură
Blaga se apropie de faustic treptat, studiat faustianismul blagian: Liviu Rusu, ascendenţă goetheană. El vrea să facă o subiacentă de cosmopee faustiană senină.
devenind tot mai conştient că acesta în Viziunea faustică în opera poetică a traducere poetică a cosmopeiei gotheiene, Dincolo de deosebirile inerente (Blaga nu
reprezintă o componentă structurală a lui Lucian Blaga (De la Eminescu la Lu- o re­creare în specificul românesc într­o optează pentru faptă ca Faust ci pentru
sufletului său. Prima etapă o reprezintă cian Blaga, 1981) consideră că întreaga matrice stilistică proprie. meditaţia metafizică unduitoare), filosoful
frenezia păgână, atracţie faţă de păcat şi operă blagiană este impregnată de viziuni Zenovie Cârlugea ne prezintă şi con­ din Lancrăm se situează în linii mari pe
faustiene, tinzând spre explicarea întregii diţiile nefavorabile în care Lucian Blaga linia universalismului goethean. Motivul
lumii printr­o percepţie antinomică, a lucrat la această traducere: în anul 1949 constă în faptul că între sufletele celor doi
autorul simţind cu două suflete prezente mari gânditori şi artişti au existat afinităţi
elective.

Virgil DUMITRESCU mă ducea cu ochii; goală ca o noapte, fierturii sterpe
singura din viaţă, a fugit şi traiului în toate dietetic
A fugit frumoasa dis-de-dimineaţă frumoasa
dis­de­dimineaţă. Diseară vom cina pe munţi de sare şi ne vom scoate
A fugit frumoasa dis­de­dimineaţă, când, trezit ochii aruncând cu pulberi
din vise, Elegie fine
mă spălam pe faţă şi­am ieşit ce­nnoptează­n aer pe patul dintre
afară ca un cuc sihastru, care cântă Când ai să storci şi lacrima din pungă pe sub cremene şi gând
lumii arcada lumii, norocoasă, nici pasărea
numai de albastru din cer Iubirea­mi de ocnaş o târâi încă, iar sarea înfloreşte
n­o să te­ajungă pe drumul care până­n prunci, aşa cum crinii
A fugit cum fuge ploaia pe picioare, după ce duce către casă înfloresc
venise pe săbii
într­o zi cu soare; încă noaptea toată, Te­i pierde iar cu zările preapline alunecând la fel de învrăjbiţi ca şi atunci
pe un pat de sânger, ba eram în margine de zi şi iar
doi oameni, te vei întoarce Când rănile ne dezlegau de toate şi liberi în sărut,
ba eram doi îngeri la mai bine, când răul a şi prins şi condamnaţi,
a zăbovi cu patru aripi înotând
A fugit frumoasa fără să mai spună, mă spălam în ceruri,
pe faţă Vei pune preţ pe casa ta din spate, pe ochii ne căutam dumnezeiescul laţ
cum de ziua bună şi­am ieşit afară ca duşi
un cuc sihastru, care cântă ai oii după miei şi vei săpa­n pereţi Şi de mai zburd ca iezii în livadă, şi de mai sprijin
lumii ca­n cazemate, şi vei muri câte­un vers eclectic, să te sustrag
numai de albastru îmbrăţişat cu ei… ţintesc
fierturii sterpe
Fără pietre scumpe, fără tiv la rochii, m­atrăgea Iubirea-mi de ocnaş o târâi încă şi traiului în toate dietetic.
cu vraja,
Şi de mai zburd ca iezii în livadă, şi de mai sprijin
câte­un vers eclectic, să te sustrag
ţintesc

30 Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 Scrisul Românesc Eseu
Florin ROGNEANU
Continuare din pag. 32

Lupta între materie şi spirit la doi mari artişti
Theodor Pallady şi Henri Matisse

Opera unui artist nu este numai suma concordă astfel cu concepţia artistică a celor doi, cu roz, predominante de­a lungul întregii perioade de
lucrărilor sale, universul său artistic nu se evoluţia spre esenţializare. Arabescul este un procedeu creaţie, ele irizând în spaţiul pictural valori de o mare
compune doar din alăturarea subiectelor, la fel de frecvent folosit de Pallady şi Matisse, chiar şi profundă senzitivitate. Astfel, violetul devine la ei
din înregistrarea motivelor, din „arhivarea“ efectelor dacă la primul este un simplu accesoriu sau o modalitate culoarea ce pâlpâie între taina înserării şi lumina zilei,
cromatice sau imagistice, ci este ceva nonobiectual, tehnică de a vibra marile suprafeţe de culoare – ca în sugerând mistere nedezlegate, iar rozul, în fond griul
care supravieţuieşte prin spiritul de care este animată, tablourile Natură statică cu pălărie şi călimară, Rochia de roşu, devine culoarea cu tresăriri vioaie, purtătoare
prin puterea sa de adevăr, de dezvăluire a tainelor naturii cenuşie (Muzeul Naţional de Artă al României), Natura însă şi de nostalgii nebănuite descoperind în frivolitate
– fizice şi umane –, prin capacitatea ei de a propune statică cu mască, Pepene verde şi smochine (Muzeul o scăpărare de extaz.
legături şi conexiuni noi, nemaiîntâlnite. Prin puterea ei de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti), Nud cu
de sugestie şi de stimulare intelectuală, opera unui artist chitară şi Natură statică cu pistol (Muzeul de Artă Prin aceste procedee se împlineşte şi acea „vastitate“
acţionează ca o lume, ce lumeşte şi fiinţează în timp Craiova) –, în timp ce la Matisse arabescul ajunge să fie a operei de artă de care aminteam, ca o prelungire
ca o prelungire a spiritului artistului şi nu ca un simplu chiar motiv principal în tablourile: Figură decorativă pe a spaţiului dat al ecranului vizual. În fond, în opera
obiect perceptibil senzorial. fond ornamental, din 1927 (Muzeul de Artă Modernă, picturală avem de­a face cu trei spaţii aflate în relaţii
Pentru Theodor Pallady, ca şi pentru Henri Matisse Paris), Ananasul, din 1940 (New York), Lămâi şi saxia, reciproce: spaţiul fizic al ecranului înlăuntrul căruia se
opera de artă se realizează prin intermediul deciziilor din 1943 (Lucerna), Fotoliul rocaille, din 1946 (Paris), desfăşoară imaginile plastice, spaţiul închis al formelor
simple şi esenţiale. Pentru Pallady opera de artă este tratând chiar nudul feminin prin prisma arabescului în şi volumelor ce compun subiectul şi spaţiul gol dintre
„expresia unei emoţii analizate, decantate, trecută prin celebrul Nud roz, din 1935 (Muzeul de Artă Baltimore). volumele compoziţiei. Henri Matisse şi Theodor Pallady
filtrul gândirii“; ea trebuie „eliberată de toate inutilităţile“ Acum înţelegem mai bine de ce Matisse declara că au urmărit în permanenţă prin demersul lor artistic
arta nu trebuie să aibă „un subiect neliniştitor sau amplificarea celor trei forme, „ruperea“ acestor hotare
Th. Pallady – Femeie culcată pe canapea preocupant“, ea fiind, în accepţiunea lui „un calmant fixe. În ceea ce priveşte spaţiul fizic se poate observa
cerebral, un lucru analog unui bun fotoliu...“ Iată cum, uşor cum cei doi artişti au abordat de­a lungul creaţiei
pentru a putea surprinde „expresia formei“, în timp ce parte din ideile artistice ale lui Gustave Morleau, care lor compoziţia deschisă, cu planuri şi suprafeţe care
Matisse, afirma încă din 1909 în „Les Nuvelles“: „merg dorea să evoce gândirea „prin linie, arabesc şi mijloace pot continua logic şi firesc dincolo de cadrul restrâns al
spre severitate prin simplificarea ideilor şi a exprimării plastice...“ şi­au găsit întruparea în compoziţiile lui ecranului pictural. Spaţiul închis la formelor şi obiectelor
artistice“, iar mai târziu nota: „Mijloacele cele mai Pallady şi Matisse. este amplificat prin tratarea lor afectivă. „Purtătoare“ de
simple sunt acelea care permit cel mai mult pictorului memorie, formele şi obiectele aduc cu ele alte universuri
să se exprime“. Această eliberare de accidental, Prin modul în care îşi concep şi realizează operele, ce se cer rememorate, sugerând astfel şi alte spaţii de
nesemnificativ, tendinţa spre esenţializare a imaginii, Theodor Pallady şi Henri Matisse se situează în provenienţă decât cel în care sunt pictate. Revelatoare în
a expunerii, este atât de evidentă, încât nici nu trebuie deschiderea fiinţării, subiectul tablourilor lor fiind acest sens este o observaţie făcută de Jacques Lassaigne
demonstrată. Să ne amintim numai, spre exemplu, amploarea, vastitatea liberă în care lucrurile îşi capătă atunci când scria despre Matisse: „întreaga sa operă
de tablourile lui Pallady: în Podul Artelor, Pod peste răgazul sau graba lor, depărtarea sau apropierea, apare ca o grădină a paradisului regăsit“. În schimb
Sena din perioada de la început (col. Muzeului de Artă amploarea sau puţinătatea lor. Obiectele fiinţează prin „spaţiul gol“, spaţiul liber dintre volumele formelor şi
Craiova) şi Peisaj din Iaşi, 1930, (colecţia Ilie Mirea) sau ceea ce sunt, prin ceea ce au preluat şi poartă în sine obiectelor este tratat complet diferit de către cei doi. În
Autoportret, din 1926–1927 (în ulei, din col. Muzeului din mediul pe care l­au străbătut. Astfel, ele vremuiesc,
Brukenthal) şi cel executat în 1941–1942 (?) din colecţia purtând într-un prezent perpetuu „odihnirea lor de sine“. Th. Pallady – Pod peste Sena
Maise Weinberg sau cele ale lui Matisse, de la peisajele Prin intermediul obiectelor, realul este aflat în operă,
neoimpresioniste executate la Saint­Tropez în anul devine suportul ei reic, „Artistului îi revine sarcina să­l timp ce Pallady îl consideră şi îl tratează ca pe un spaţiu
1904, la austeritatea imaginilor din tablourile Ramura simbolizeze, să­l spiritualizeze“ – se destăinuia Pallady spiritual, cu o încărcătură de mister, de nedescoperit
de prun, din 1948 (col. Albert Lesker din New York) în jurnalul său. Iată cum a simboliza este identic la în totalitate, Matisse consideră „spaţiul gol“ ca pe un
sau Mic interior bleu din anul 1947. Spaţiile mari, largi, Pallady cu a spiritualiza, deci cu a surprinde suportul spaţiu deja cunoscut, îl scoate în evidenţă prin culoare,
generoase, structurate în planuri succesive la început, reic al obiectului prin intermediul chinesteziei, a îi conferă o materialitate accentuată, înglobându­l
atât la Pallady cât şi la Matisse (peisajele lui Pallady acestui procedeu totalizator descoperit şi folosit pentru astfel chiar subiectului. De aici credem că a plecat şi
de la Bucium sau tabloul Place Dauphine din colecţia prima dată de Baudelaire, dar şi atât de uzitat de poeţii greşeala în interpretarea operei lui Matisse, văzut ca un
Zambaccian şi peisajele lui Matisse Bois de Boulogne, simbolişti. Este de ajuns să amintim aici motivul florilor, pictor care a exacerbat culoarea. Ori, raporturile sale
din 1902, Pastorala, din 1905, din col. Petit Palais­Paris) ca stare de extaz prin sugerarea parfumului florilor, prin cromatice din compoziţii au acelaşi echilibru cromatic
se restrâng la prim­planuri cu trimiteri la planul depărtat intermediul fructelor şi vizualizarea curbelor odihnitoare ca şi cele ale lui Pallady, despre care Tudor Arghezi
prin acelaşi procedeu­motiv: o uşă sau o fereastră, ca ale acestora. Din nenumăratele compoziţii ale celor doi, scria că a reuşit să descifreze „tainele culorilor văzute
în tablourile Vas cu gura leului (colecţia Weimberg), având motivul florilor tratat ca o stare totalizatoare pe dinăuntru, învăluite în borangic“. La primul este un
Pălăria gri (Muzeul de Artă Iaşi), Flori la fereastră amintim pe cele ale lui Pallady: Flori de soc şi lămâi echilibru dinamic în timp ce la cel de­al doilea putem
(Muzeul Naţional de Artă al României), La fereastră sau Nud cu lalele (Muzeul de Artă Craiova) şi Interior vorbi de un echilibru dinamic şi valoric.
(colecţia Weimberg), Statuie şi evantai (Muzeul de Artă cu vas etrusc (1940), Ananasul (1940), Lămâi şi saxie
Craiova), ale lui Pallady sau tablourile lui Matisse: Peisaj (1943), Zulena (1950) din creaţia lui Matisse. Destinul marilor artişti a fost cel mai simplu şi concis
văzut de la fereastră din 1912 (Tanger), Atelierul – Quai surprins de către Goethe atunci când scria „Născut să
Saint-Michel, din anul 1916 (Washington). La acesta se mai adaugă tainica difuzare a sunetului vadă, menit să contemple“. Ajunşi la vârsta senectuţii,
prin prezenţa în cadrul compoziţiilor instrumentelor Theodor Pallady şi Henri Matisse şi­au dat seama că
Drumul liniei devine şi el mai simplu, mai direct, muzicale, motiv frecvent folosit de Pallady în Nud atingerea absolutului conceput ca o armonie universală,
afirmativ chiar. Este o linie care adună volume sau cu chitară, Cleopatra (Muzeul de Artă Craiova) sau a rămas pentru cei doi ca un vis atât de rar împlinit. Şi
suprafeţe, fără a avea însă gravitatea unei frontiere. Ea Interior cu vioară, din 1917–1918, (Muzeul de Arte aceasta, poate, pentru că ei au ignorat inscripţia de pe
Frumoase din Copenhaga), de Matisse – pentru a aminti templul lui ISIS – zeiţa mamă a naturii: „Eu sunt tot
doar câteva titluri. ce există, a existat şi va exista şi nici un muritor nu a
ridicat vălul meu“.
Un alt motiv în care oameni şi obiecte vremuiesc
în opera celor doi artişti este motivul oglinzii. Oglinda
nu mai este concepută ca un simplu accesoriu decorativ
ce reflectă o realitate, ea devenind, la cei doi artişti, un
spaţiu translucid ce insinuează un univers transcendent
– ca în universul poetic mallarmean – acel „azur“ pe
care­l întâlnim la Matisse în Familia pictorului, din
1911 ( Muzeul Ermitage) şi la Pallady în Toujours du
Baudelaire, Fotoliu albastru, Gherghine şi rodii, Nud în
fotoliul albastru (Muzeul Naţional de Artă al României);
Nud în fotoliu, Melancolie (Muzeul de Artă Constanţa);
Femeie cu lalele, Cleopatra (Muzeul de Artă Craiova).

În ceea ce priveşte concepţia asupra ansamblului
cromatic, al sugestivităţii acestuia, atât la Pallady cât
şi la Henri Matisse găsim frecvent nuanţe de violet şi

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 31
culturale

Claudia MILOICOVICI

Omagiu lui Shakespeare

23 aprilie este ziua când îl aniversăm şi îl comemorăm organizat o amplă manifestare sub genericul
pe William Shakespeare (23 aprilie 1564 – 23 aprilie
1616) şi totodată sărbătorim Ziua Mondială a Cărţii şi a Shakespeare – contemporanul nostru, în care au
Bibliotecarului. Cum putea fi marcată mai frumos această
zi decât în mijlocul elevilor la o întâlnire cu cartea, şi nu fost lansate volumele Este adevărat ce se spune
orice fel de carte, ci dintre cele legate de Marele Will,
într­un fel sau altul. Astfel, într­un proiect cultural ce­l despre Shakespeare?, de Stanley Wells, Hamlet
derulează de doi ani, Scrisul Românesc Fundaţia­Editura,
împreună cu Colegiul Naţional „Ştefan Velovan“ au sau ispita posibilului, de Ion Omescu, Sonetele

Emil Boroghină în recital extraordinar lui Shakespeare, de Paul Edmondson şi Stanley

Wells, Scene din viaţa lui Shakespeare, de Mihnea

Gheorghiu şi Romeo şi Julieta, de Shakespeare,

într­o nouă ediţie.

În faţa unui amfiteatru arhiplin cu

elevi şi profesori, Florea Firan a prezentat

cărţile privind pe Marele Will publicate

de editura pe care o conduce, făcând

referire şi la Festivalul Internaţional

Shakespeare şi iniţiatorul acestuia, Emil

Boroghină.

În partea a doua a întâlnirii, aşteptată Ionuţ Pătularu, Florea Firan, Mirela Mitu, Rodica Voiculescu,
cu mult interes de participanţi, ca invitat Emil Boroghină şi Panait Popescu

special, actorul Emil Boroghină, directo­

rul Festivalului Internaţional Shakespeare, a sus­ a nu fi de Geo Bogza.

ţinut un recital extraordinar intitulat Recitându-l Ca de fiecare dată au fost oferite în dar participanţilor

pe Shakespeare… „Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi numere diferite din revista Scrisul Românesc şi a fost

oamenii-s actori“, recital cu pasaje din Hamlet, prezentat numărul acesteia pe luna aprilie a.c.

Cum vă place, Visul unei nopţi de vară, Romeo La reuşita acestui eveniment şi­au adus contribuţia

şi Julieta, Othello, Neguţătorul din Veneţia, Iulius prof. dr. Ionuţ Pătularu, directorul colegiului şi moderatorul

Cezar, Richard II, Richard III, Henric V, Henric întâlnirii, sprijinit de către prof. dr. Mirela Mitu şi prof.

VI, Regele Lear, A douăsprezecea noapte, Furtuna Rodica Voiculescu, şefa catedrei de limba şi literatura

şi Sonetul 66, dar şi Cărţile de Eminescu şi A fi sau română.

Viorel FORŢAN

William Shakespeare Square – la Craiova
După opt ediţii de alese ţinute artistice
desfăşurate la Craiova de Festivalul moment de excepţie în agenda oaspeţilor britanici în Internaţional Shakespeare, prin excepţionalele rezultate
Internaţional Shakespeare de­a lungul a Bănie. Monumentul lasă o urmă permanentă cu numele artistice ale colectivului teatrului craiovean a fost
douăzeci de ani, aceste manifestări au generat încă o dramaturgului universal şi poetului numărul unu al scânteia care a generat prezenţa oficialităţilor din UK.
premieră pentru spaţiul craiovean: venirea în oraş a unei culturii Marii Britanii pe pământ oltenesc. Festivalul
înalte delegaţii britanice. Dacă vizita delegaţiei britanice la oficialităţile locale
Cu un bunic pe linie paternă originar din Galaţi, craiovene a ţinut într­o măsură de natura protocolului,
emigrat în adolescenţă în Anglia, unde s­a căsătorit tot cu deplasarea acesteia în comuna Podari la Grădiniţa cu
o emigrantă româncă, Jack Barcow, preşedintele Came­ program normal, inclusă în proiectul britanic Fiecare
rei Comunelor din Parlamentul Regatului Unit al Marii copil în grădiniţă, precum şi discuţiile cu primarul
Britanii şi Irlandei de Nord, a făcut la finele lunii mai, localităţii despre oamenii de afaceri britanici interesaţi
împreună cu ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar să investească în zonă au avut un pronunţat caracter
britanic la Bucureşti, Martin Harris, o vizită la Craiova pragmatic.
cu prilejul atribuirii numelui de William Shakespeare
pieţei din faţa Teatrului Naţional „Marin Sorescu“. Culmea vizitei celor două personalităţi pe pământ
Înscrisul William Shakespeare Square de pe o doljenesc a fost atunci când împreună cu oficialităţile
piramidă proaspăt amplasată pe esplanada din faţa locale, oaspeţii britanici au inaugurat noua Piaţă “William
Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ a însemnat un Shakespeare” din Craiova, de la care n­a lipsit actorul
Emil Boroghină, iniţiatorul şi directorul Festivalului
Internaţional Shakespeare.

keanos Anne Applebaum (Schimbarea vieţii sub comunism), curs de apariţie, aparţinând unor nume de rezonanţă din
Adrian Mihalache (Pactul cu diavolul) şi Hussein Agha literatura europeană şi nu numai: Ian McEwan (Nume
Revista Lettre Internationale, nr. 85, ediţia română/ şi Robert Malley (Aceasta nu e o revoluţie), secţiunea de cod: Bombonel), Gustavo Dessal (Refugiul), Agnès
primăvară 2013, subvenţi­ încheindu­se cu un alt dialog, între Frank Berberich şi Desarthes (Înlocuitorul), Jan Koneffke (Caşalotul) şi
onată, din fericire, în conti­ Etel Adnan (Născută în Beirut). „Retrospective artistice“ Nicolas d’Estienne d’Orves (Fidelităţi successive). Dar
nuare, de ICR şi apărută în include articole semnate de Ruxandra Garofeanu – poate cea mai interesantă secţiune este cea intitulată
aceleaşi condiţii impecabile Nonconformistul Cojan, Aurel Cojan – Scrisori de la Paris, „Călătorii teatrale“ şi unde putem citi eseuri semnate de
– ne oferă, ca de obicei, o Tudor Banuş – Cronica subiectivă a unei expoziţii, Mark mari nume ale teatrului mondial, regizori şi gânditori ai
multitudine de subiecte, de Lammert – Angoasa eroică şi Constantin Hostiuc – De la fenomenului teatral, cum sunt Eugenio Barba (Cincizeci
abordări, de perspective. aur la aura. Câteva „Idei literare“ ne (re)aduc în prim­ de secunde şi cinci ore), Peter Brook (A descoperi prin tine
Rubrica „Dincolo de eve­ plan nume şi abordări diverse: C.G. Săndulescu (Epifania însuţi) şi George Banu (La capătul călătoriilor). Ultima
niment“ cuprinde un dialog James Joyce 1900–1922), Antonio Tabucchi (Balene rubrică, „Comentarii şi corespondenţe“, este atractivă
între Heinz­Norbert Jocks din alte timpuri) şi Antonio Patraş (Eminescu, personaj prin proze memorialistice din spaţii diverse, prin temă şi
şi Stéphane Hessel (Spiritul de roman. Erotism şi creativitate). În cadrul Bibliotecii problematică ceea ce stârneşte un interes deosebit: Sergio
indignării), câteva eseuri: „Lettre Internationale“, întâlnim fragmente din romane în Benvenuto – Eşecuri ele democraţiei; Pedro Rosa Mendes
Ian Johnson (China: mai – Portugalia – Finis Terræ; Carmen Firan – Nepal şi
rău decât în imaginaţie), Mircea Ţicudean – Povestea preşedintelui. O revistă cât o
carte (114 pagini) cu o ilustraţie excepţională semnată de
mari nume ai artei româneşti şi universale (Corneliu Baba,
Tudor Banus, Tudor Jebeleanu, V. van Gogh, Paul Cézanne
etc.) Red.

32 Nr. 7 (119) ♦ iulie 2013 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Florin ROGNEANU

Lupta între materie şi spirit la doi mari artişti
Theodor Pallady şi Henri Matisse

Poate părea paradoxal, dar ar­ Th. Pallady – Flori de soc şi lămâi de experienţele şi teoretizările post­ Th. Pallady – Autoportret
tistul, prin firea lucrurilor, este impresioniştilor.
un intolerabil faţă de natură pentru că artă echilibrată, pură, o viziune ideală“, şi artistice a fost dominat la Matisse de
el o observă, o cercetează, şi­o apropie cum nota Matisse după aproape 60 de ani Anii petrecuţi în atelierul lui Gustave
sau şi­o îndepărtează, încearcă să o de travaliu artistic. Ei aveau să trăiască Moreau , adevărat laborator artistic, i­a îndemnul părintesc „depăşeşte­te prin
recompună după legi proprii, asupra ei aceeaşi dramă – tentaţia absolutului. făcut pe cei doi să simtă pulsul înnoitor
meditează sperând să dezvăluie ceea Permanenta „luptă între materie şi spirit“ al epocii şi le­a dat impulsul necesar muncă“, iar la Pallady de încercarea „de
ce are ea mai intim. De aceea, în ciuda avea să fie resimţită acut de Pallady, creării unei personalităţi puternice şi
afirmaţiilor mai mult sau mai puţin ca­ ca o dramă sisifică, ca o „alergare fără independente. În prefaţa la expoziţia lui a privi, de a vedea dincolo de aparenţa
tegorice făcute de­a lungul timpului, sfârşit“, în timp ce Matisse şi­a regăsit Henri Matise din anul 1904, de la Galeria
artistul nu poate fi un fidel sau un intim echilibrul într­o muncă asiduă, până în „Vallard“, Roger Marx menţiona: „apare lucrărilor“.
al naturii. De aici şi drama sa – neputinţa ajunul morţii sale, dovadă fiind benzile clar şi net că... atelierul lui Gustave
de a egala, prin creaţie, esenţa naturii: desenate prezentate publicului în 1959 la Moreau a ridicat în ultimii 6 ani de Dincolo de acest moment atât de
echilibrul şi armonia – această lege a fi­ Revista „Verve“ şi apoi expoziţia de la profesorat o adevărată Academie de
inţării naturii. Berna. Arte Frumoase, loc deschis originalităţii important, precumpănitor, putem spune –
Doi mari artişti, Theodor Pallady şi militante“, lucru dovedit de „diversitatea
Henri Matisse, două personalităţi distinc­ Opera de artă aduce, propune şi păs­ talentelor, independenţa şi contrastul acela al formaţiei estetice şi intelectuale
te ale artei europene, două conştiinţe ar­ trează cele mai profunde idei, stări, viziunilor, predilecţia pentru genuri sau
tistice care s­au întâlnit pe acelaşi drum atitudini şi raporturi ale artistului cu subiecte inspirate direct din natură“, sub imperiul libertăţii – intervine însă
lumea. Deşi temperamente şi sensibi­ iar Gustave Coquiot, în „Cubistes.
Th. Pallady – Nud cu chitara lităţi diferite, Theodor Pallady şi Henri Futuristes. Posseistes­Essai sur la Jeune opera, aşa cum a fost ea concepută şi
Matisse s­au format intelectual prin Peinture et la Jeune Sculpture“, din anul
la capătul căruia ar fi trebuit să găsească cultura franceză, trăind intens şi asi­ 1914, conchidea „elevii săi Gustave Mo­ realizată pe parcursul a şase decenii de
„esenţa înseşi a vieţii, absolutul ... pe milând spiritul tulburător şi novator al reau... au devenit novatori reputaţi dintre
care mi­am impus să­l ating“ – cum se culturii franceze de la sfârşitul secolu­ cei mai periculoşi“. creaţie. (continuare în pag. 30)
destăinuia Pallady în Jurnalul său, „o lui al XIX­lea dominat de creaţia lui
Charles Baudelaire şi a simboliştilor, de Aceşti novatori periculoşi erau, ală­
descoperirile plastice ale impresioniştilor, turi de Marnuet, Ronault, Gaerin, Simon­
de perfecţiunea formală a parnasienilor, Bussy, Lehman, Martel, Linaret, Poit şi
alţii, Matisse şi Pallady.
Th. Pallady – Nud în combinizon alb
Sentimentul de libertate creatoare şi
spirituală care domina atmosfera labo-
ratorului artistic al lui Gustave Moreau
avea să­şi pună amprenta asupra desti­
nului celor doi artişti. Animat de acelaşi
sentiment al libertăţii, Henri Matisse avea
să încerce să­l difuzeze prin Academia
sa înfiinţată în anul 1908 la rugămintea
lui Sarah Stein, dar trei ani mai târziu
va renunţa la această misiune întrucât
elevii lui nu puteau să­şi asume aceeaşi
libertate de gândire, căutând să­şi imite
maestrul.

Chiar dacă filtrele personale ale lui
Pallady şi Matisse au fost diferite, esenţa
culturală a celor doi s­a construit în
jurul operelor lui Racine, Montaigue,
Shakespeare, Boudelaire, Mallarne, Al­
fred de Vigny, Villiers de l’Isle Adam,
Barbey d’Aurevilly şi chiar Balzac, iar
cea a ideilor filozofice şi estetice avea
să fie înrâurită de scrierile lui Kant,
Spinoza şi Nietzsche. Acest moment atât
de important al formaţiei intelectuale

Abonamente la Scrisul Românesc
Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ şi veţi avea un prieten apropiat.
Abonamentele se pot achita la sediul revistei sau în contul: RO03BRDE170SV21564261700,

Agenţia Mihai Viteazul, Craiova. Informaţii despre revistă primiţi la tel.: 0722.75.39.22.
Costul unui abonament lunar este de 5 lei la care sunt incluse taxele poştale.

Th. Pallady – Casa la Bucium ISSN 1583–9125 32 pag. – 3 lei 07

Scrisul Românesc

SR