Binder1hgkjgh

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (192) ♦ august 2019 23

Emil Cioran, Dodo
NIȚĂ

personaj de benzi desenaten mansarda sa pariziană, bătrânul scriitor Atunci când a scris scenariul acestei lucrări, Neîndrăznind să-l abordeze, de frică să nu-l

nu-și aude gândurile din cauza ţăcănitului Lionel Tran s-a inspirat dintr-o întâmplare inoportuneze, Alain l-a urmărit pe filosof și a

Îenervant al unei mașini de scris din imobi- povestită de amicul său, scriitorul, pictorul aflat unde locuiește. A doua zi a pus în cutia
lul de peste drum. Este iarnă, ninge trist, noroc și autorul BD Alain Garrigue. Când avea 20 sa poștală manuscrisul primului său roman,
cu soneria telefonului care îl scoate din apatie. de ani, Alain, plimbându-se prin Jardin du cu un bileţel în care îl implora pe Cioran să-l
E vechiul său prieten din ţară, care îi propune Luxembourg, a dat nas în nas cu Cioran. citească și să-și exprime o părere. Ziua urmă-
să se plimbe prin grădina publică din apropi- toare a primit înapoi manuscrisul și o scrisoare
ere. Adesea cei doi se plimbă prin Jardin du scrisă de mână de filosof, care îi comunica că
Luxembourg, deapănă amintiri (din ţară) și fac a simţit o anumită vibraţie în proza sa și-l
bilanţuri, unul a devenit bogat, celălalt scri- încuraja să-și caute un editor, fără însă să-și
itor dar, apropiindu-se de capătul drumului, facă mari speranţe. Scrisoarea manuscrisă a
drumul vieţii, regretele le sunt mai numeroase lui Emil Cioran este reprodusă, de altfel, în
decât bucuriile. volumul Une année sans printemps.
Emil (scris fără „e”-ul franţuzesc) este Lionel Tran, francez cu origini vietnameze,
titlul uneia dintre cele trei povestiri grafice s-a născut în 1971 și locuiește la Lyon. Absol-
din volumul Une année sans printemps (Un an vent de studii culturale și de comunicaţie, a
fără primăvară) alături de Diane A. și Johann debutat cu două volume de proză în 1996:
S., scris de Lionel Tran și desenat de Ambre Cartea minciunilor adevărate și Picnic la margi-
(Ed. „6 Pieds sous Terre”, Montpellier, 2001). nea neantului (ilustrat de Ambre). Colaborează
Cele trei personalităţi culturale care au inspirat cu diverse publicaţii literare, în paginile cărora
personajele acestui album BD sunt muzicianul semnează articole, povestiri și nuvele.
Johann Sebastian Bach, fotografa Diane Neme- Ambre s-a născut tot în 1971. A debutat
rov Arbus și filosoful Émile Michel Cioran. în paginile fanzinului auto-editat „Hard Luck”
Este pentru prima oară (dar și singura dată, (1991). Lucrează ca magaziner la Biblioteca
până acum) când celebrul filosof român apare Naţională a Franţei. A realizat și alte benzi
ca personaj de benzi desenate, lucru care nu desenate după scenarii semnate de Lionel
este de mirare, pentru că cea de-a noua artă a Tran: Jurnalul unui loser (2000), O singură-
devenit − cel puţin în spaţiul francofon − cel tate prea zgomotoasă (2003, adaptare după
mai în vogă mediu literar-artistic contemporan. romanul lui Bohumil Hrabal). După scenarii
Lucrându-și desenele doar din peniţă, Ambre scrise de David Vandermeulen a mai desenat
practică un grafism modern, aproape de expre- Faust (2006, adaptare după Goethe) și Pasiu-
sionism, caricaturizând personajele și folosind nea Anabaptiștilor (2010 – vol. 1, 2014 – vol.
foarte puţine decoruri, ca pe scena unui teatru. 2, 2017 – vol. 3). ■

keanos cadrul unei expoziții la Roma. Un portret al Cărţi primite la redacţie
intelectualului Paul Cornea este realizat de
Revista Apostrof (Nr. 7/ 2019) se deschide Vladimir Tismăneanu și intitulat Paul Cornea • Ion D. Sîrbu. Opere, I. Jurnalul unui jurna-
cu un editorial semnat de Marta Petreu ce mar- și Zeul care a dat greș; în această emoționantă list fără jurnal, Academia Română, Ed. Fundația
chează apariția consecutivă a 350 de numere descriere a unui umanist de calibru interna- Națională pentru Știință și Artă, București, 2013,
ale revistei. Rubrica destinată țional, autorul apreciază că “nu există o altă CXL+1268 p.
poeziei se remarcă prin poemele mărturisire analitică a unui reputat intelectual
semnate de Adrian Popescu sau român de stânga care să atingă cotele de ones- • Ion D. Sîrbu. Opere, II. Corespondenţă, Aca-
Emil Hurezeanu și printr-o serie demia Română, Ed. Fundația Națională pentru
de cronici și eseuri dedicate poe- titate, inclusiv la nivel autocritic”, Știință și Artă, București, 2013, XXXIV+1598 p.
ziei românești. Printre acestea, este precum în volumul de convor-
de menționat articolul publicat de biri dintre Paul Cornea și Daniel • Ioan Lascu, Ion D. Sîrbu așa cum a fost. Con-
Iulian Boldea – Cântece de pieire, Cristea-Enache – Ce a fost. Cum vorbiri despre Gary, Ed. Ramuri, Craiova, 2014.
o o incursiune în poetica lui Aurel a fost. Dosarul revistei cuprinde
Pantea, autorul considerând că câteva fragmente emoționante din • Mihai Barbu, Memoriile lui Ion D. Sîrbu. O
“relația dintre text și limbaj, dintre corespondența lui Radu Stanca, reconstituire sau Roumain Gary. A la recherche du
emoție și cuvânt este tensionată, inclusiv documente inedite pri- temps foutu, Colecția Opera Omnia. Publicistică și
iar mecanismul poemului este refăcut mereu, mite de la Doti Stanca. Giovanni eseu contemporan,
ostentativ sau instinctiv, poetul reclamând cu Rotiroti este autorul unui eseu inti- Ed. Tipo Moldova,
tot mai multă fervoare hiatusul dintre viață și tulat Momentul Echinox în Italia, Iași, 2013, 710 p.
text”. Sanda Cordoș publică un eseu intitulat analizând astfel impactul pe care
Vizită la un autoportret, inspirat de un desen unele volume românești de poezie, precum • Clara Mareș,
cu titlu omonim al lui Marc Chagall, desen cele ale lui Ion Pop, le-au avut în spațiul ita- Zidul de sticlă. Ion
pe care autoarea a avut ocazia de a-l vedea în lian. Un foarte incitant interviu este cel dintre D. Sîrbu în arhi-
Ciprian Vălcan și profesorul Ko Iwatsu, ce are vele Securității, Ed.
în vedere, printre altele, receptarea lui Cioran Curtea Veche, Bucu-
în Japonia. ■ rești, 2011, 520 p.

Red. • Puiu Ioniță,
Eminescu, de la
poetic la divin, Ed.
Doxologia, Iași,
2014, 260 p.

24 Nr. 8 (192) ♦ august 2019 Scrisul Românesc

Atelier de artist
Lucian-Florin ROGNEANU

Eustațiu Gregorian − Viața ca un basm
Ion D. Sîrbu, prietenul intim al artiștilor
craioveni, într-o cronică dedicată expo- pentru universul copilăriei, pe care l-a con-
ziției lui Eustațiu Gregorian, deschisă struit cu mare gingășie mai bine de cincizeci
de ani, ca scenograf la Teatrul „Colibri” din
la Galeria „Arta” din Craiova în 1985 scria: Craiova sau în colaborare cu alte teatre pentru
„Există secrete în om și lume: există și mistere. copii din țară. Astfel, a reușit să creeze în sufle-
Ele, cu ajutorul științei sau filosofiei, se pot des- tele multor generații de copii gustul pentru
coperi. Dar există în adâncul fiecăruia dintre arta teatrală și stabilind în același timp fun-
noi, în sufletul nostru colectiv, o TAINĂ, care damentul pentru gustul estetic. A pune chip
nu se poate nici afla, nici spune în întregime. unui personaj de basm, a crea, după text, un
Ea se poate mărturisi doar prin eterna reîn- cadru adecvat pentru ca acele personaje să se
toarcere, prin eterna căutare, prin eterna și dezvolte în deplinătatea puterii lor de expre-
tragic-sublima încăpățânare de a o vedea și a o sivitate este într-adevăr o artă și una de mare
finețe, o artă pe care foarte puțini au stăpânit-o
și au prețuit-o așa cum a făcut-o Eustațiu Gre-
gorian. Și acest efort mental, sufletesc și, nu în
ultimul rând, artistic nu avea cum să nu aibă
reverberații și în creația sa din afara scenei.
Lumea de basm îl însoțește pretutindeni,
îl înconjoară, îl definește, îi dă sens și sevă, îl
îmbrățișează ca într-un dans fără început și
fără sfârșit, trecând din adâncurile pământului ce se lasă purtat de vânt, ca o năzuință con-
spre înaltul cerului. Și întreg acest parcurs al struită în armonie cu forțele naturale.
dansului este presărat cu „momente” ce descriu Acest univers artistic, construit cu grijă
esența unor motive tradiționale cum ar fi lumea și delicatețe, în care fiecare obiect devine un
satului, copacul vieții, floarea sau soarele și luna, personaj cu trăsături de basm, „descris” și
„momente” esențiale în existența spirituală „construit” pentru a servi armoniei „teatrale”,
umană. Când te afli în fața unui peisaj citadin, este, în fapt, expresia unor acumulări mentale
sub un cer nedefinit, la limita dintre real și ireal, și sufletești, transpusă în concepte estetice de
simți cum acele case, parcă zgribulite, se adună un mare rafinament și delicatețe.
pentru a se feri de o lume brutală, ca într-un Așa cum multe basme își deschid porțile
ascunde, de a o ști și a o pierde.”. Această taină, colțișor de odaie, unde se simt în siguranță. cu formula a fost odată ca niciodată și trag cor-
a fiecăruia dintre noi, în cazul lui Eustațiu Gre- Dacă privim însă peisajele rurale, ele par tina sub semnul lui până la adânci bătrâneți,
gorian, se relevă în creația sa sub forma unui insulițe mici, pierdute în largul pământului, la fel și viața artistului Eustațiu Gregorian a
basm popular, într-un univers adânc cufundat aproape strivite de un cer apăsător, întunecat, dar început demult, odată ca niciodată, și s-a sfâr-
în visare, dar cu repere lumești clare, deseori care se încăpățânează să supraviețuiască timpu- șit curând, la adânci bătrâneți, lăsând în urma
metamorfozate simbolic. Lumea construită de lui printr-o „spiritualitate” dominată de lumină. sa o moștenire artistică asemenea unui basm
artist, fie că e vorba de peisaj, natură statică Aceeași soartă o au și micile insulițe, adesea de ce lasă în sufletul copilului acele repere morale
sau compoziții cu personaje, stă sub semnul formă ovoidală ca simbol al locului binecu- care îl vor însoți pe tot parcursul vieții. ■
acestui basm popular, în fiecare dintre temele vântat, al locului de început, din peisajele sale
abordate existând elemente clare ale acestei marine, care sunt înconjurate de imensul apelor
viziuni artistice. Cel mai probabil acest lucru și apăsate de greutatea unui cer plumburiu.
se datorează dragostei și devotamentului Dacă vorbim despre copac, ca motiv derivat
din Copacul vieții, acesta este prezentat central,
ca simbol al rezistenței, al forței vitale, având în
același timp „duritate” și gingășie, complexitate
și simplitate, geometrie și naturalețe, sugerând
parcursul paradoxal și natural al timpului.
Ultimul său ciclu de lucrări ce exploatează
motivul păsării și al zborului, este și el unul
„subordonat” basmului, atât conceptual cât
și imaginativ. De cele mai multe ori pasărea
este transformată într-un semn grafic lapidar,
de forma unei axe ascendente, încadrată de
arcuri de cerc sau mărginită de o „cupolă”
menită a proteja fragilitatea zborului. Acest
zbor nu este unul în forță, plin de avânt, ci
unul gingaș, ca o plutire de păpădie, un zbor

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 24 pag. – 5 lei 08

Serie nouă Anul XVIIIScrisuRl omânesc
Nr. 8 (204) 2020 Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003

Publicată de Scrisul Românesc Fundația-Editura, recunoscută CNCS

Florea
FIRAN

Gelu Ionescu
Critic și istoric literar, eseist
și memorialist, jurnalist continuă clasele gimnaziale după
și cronicar cinematogra- care urmează Liceul „Oituz”, un
liceu „pricăjit și foarte provincial” de
fic, Gelu Ionescu este autorul unor unde nu are amintiri plăcute. „Origi-
studii temeinice care îi asigură un nea socială nesănătoasă” a părinților
loc important în literatura noastră. săi nu-i îngăduie să urmeze studi-
De la debutul cu volumul masiv de ile superioare pe care le-ar fi dorit;
eseuri și comentarii, Romanul lectu- se înscrie mai întâi la Arhitectură,
rii (1976) și până la cel de memorii, dar este respins la proba obligatorie
Covorul cu scorpioni (2006) sau cel (desenul); urmează 3 ani la Insti-
de critică literară Târziu, de departe... tutul de Mine din București, secția
(2012), Gelu Ionescu beneficiază de topografie minieră (1954-1957), ca
o receptare favorabilă, multe dintre opțiune conjuncturală, pe care îl
cărțile sale fiind distinse cu premii întrerupe, încearcă la Institutul de
literare. Activitatea universitară Artă Teatrală și Cinematografică,
desfășurată cu vocație și pasiune, în și în cele din urmă se orientează
paralel cu cea de cercetare științi- spre Facultatea de Limba și Lite-
fică, în țară și în străinătate ‒ Franța ratura Română a Universității din
Ion Țuculescu – Troița

și Germania ‒ unde a emigrat din București (1958-1963) unde prin-
1982, îl situează în rândul celor mai tre profesori îi are pe Tudor Vianu
Eseu prestigioase personalități. (care-i va fi mentor), Edgar Papu,

Mihai Ene Gelu Ionescu (cu prenumele la Paul Cornea, Ov. Crohmălniceanu
naștere Gheorghe) s-a născut la 8 și lingvistul Boris Cazacu. La absol-
Dan Ionescu Proză iunie 1937 în Galați, fiul lui Gheor- virea facultății, T. Vianu îl reține la

Poezie Emanuel D. Florescu ghe (Ghiță) Ionescu, mare proprietar catedra de literatură universală și
Rodica Grigore Andrei Codrescu rural, licențiat în Drept, și al Antoa- comparată, ca asistent, împreună
Dan Duțescu
Ioan Lascu Radu Polizu netei (născută Constantinescu. cu Sorin Alexandrescu, nepotul lui

Adrian Sângeorzan Ion Parhon În 1949 familia este expropriată, Mircea Eliade, și Dan Grigorescu,

Mircea Pospai pierde toate bunurile și este obligată toți cu „probleme...” pentru care vor

Gabriela Rusu-Păsărin să se stabilească în orășelul Târgu fi mereu tracasați.
Ocna din Moldova unde Gelu își
Emilian Ștefârță Continuare în p. 2

Adrian Cioroianu – Despre politică, istorie și patrimoniu p. 5

Constantin Cubleșan – D.R. Popescu – dramaturgul. p. 9 Dumitru Radu
Bătrânul Vișan Popescu - 85

Carmen Firan – Între dezamăgire și lehamite p. 13 pp. 7-10

Dumitru Radu Popescu – Diferența dintre asasinul p. 16 Ion Țuculescu – Interior țărănesc

lui Abel și asasinul Rigăi Hamlet

Ionel Bușe – Fanteziile fericirii p. 17

Constantin Zărnescu – V.G. Paleolog și Petre Pandrea p. 22

2 Nr. 8 (204) ♦ august 2020 Scrisul Românesc Eseu

Continuare din p. 1 Florea FIRAN

Sumar Î Gelu Ionescu
ntr-un interviu și în
Florea Firan, Gelu Ionescu / pp. 1-3 volumul de scrieri Scrisul Românesc
Andrei Codrescu, Bio-Poezie (II) / pp. 4, 6 memorialistice Copa-
Adrian Cioroianu, Despre politică, istorie cul din câmpie (2003) va Revistă de cultură
mărturisi: „Cred că dintre
și patrimoniu / pp. 5-6 diversele mele meserii ‒ Fondată la Craiova, în 1927,
Red., Dumitru Radu Popescu ‒ 85 / p. 7 profesor, gazetar, cronicar de către criticul D. Tomescu.
Gabriela Rusu-Păsărin, Nuvelistica literar și de film, jurnalist
Serie nouă, din 2003,
lui D.R. Popescu / pp. 7-8 întemeiată de Florea Firan
Mircea Pospai, Eseistica – măsura

spiritului enciclopedic / p. 8

Constantin Cubleșan, D.R. Popescu – radio, scriitor, eseist ‒ cea Editată de: Fundația – Revista
dramaturgul. Bătrânul Vișan / p. 9 de profesor este aceea pe Scrisul Românesc
care am îndrăgit-o cel mai ISSN 1583-9125
Dan Ionescu, Trăsături ale absurdului mult, cea care a reprezen-
în romanul „F” / p. 10 tat vocația mea cea mai Revistă înregistrată la OSIM
adâncă ‒ ciudat, descoperită târziu, în ultimii ani de facultate ‒ cu nr. 86155 din 11.04.2007
Mihai Ene, Întoarcerea biografismului. cea în care m-am implicat și căreia m-am devotat cel mai mult.
O restaurație necesară / p. 11 Dacă la Judecata de Apoi aș fi întrebat: ce ai făcut, tu, acolo pe Membră A.R.I.E.L.
pământ? Aș răspunde: Am fost profesor.”
Red., Arhivă sentimentală / p. 11 Redacția
Ioan Lascu, Fantastic vs. experiență Gelu Ionescu obține doctoratul în Filologie în cadrul universi-
tății bucureștene sub conducerea lui Tudor Vianu cu o teză Eugène Director:
și rațiune / p. 12 Ionesco, pe care nu reușește s-o publice, fiind interzisă de cenzură Florea FIRAN
Carmen Firan, Între dezamăgire până în 1989, rămasă în arhiva editurii Minerva. Era prima carte Colegiul redacțional:
despre Eugen Ionescu în calitatea de scriitor român și de debut
și lehamite / p. 13
Red., Cărți noi apărute la Scrisul

Românesc / p. 13
Red., Cărți primite la redacție / p. 13

Adrian Sângeorzan, Poeme: 2020, în volum a lui Gelu Ionescu. Anterior publicase în „Secolul 20” Adrian CIOROIANU
Coduri, Oase de pește, Brazdă adâncă, (nr. 2/1972) Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo, scriere Andrei CODRESCU
Petarde / p. 14 ionesciană inedită. În 1978 participă la Colocviul Ionesco, de la Eugen NEGRICI
Centrul cultural Cerisy-la-Salle din Franța și la cel despre lectură, Gheorghe PĂUN
Radu Polizu, Regatul interzis / p. 15 când îi cunoaște pe Eugen Ionescu și Mircea Eliade. Dumitru Radu POPA
Dumitru Radu Popescu, Diferența dintre Dumitru Radu POPESCU
Cu sprijinul lui Marie-France Ionesco, fiica dramaturgu- Lucian Bernd SĂULEANU
asasinul lui Abel și asasinul Rigăi lui, manuscrisul este scos din țară în 1976, tradus și publicat în Monica SPIRIDON
Hamlet (II) / pp. 16, 18 limba franceză la editura Universității din Heidelberg, în 1989, Emilian ȘTEFÂRȚĂ
Ionel Bușe, Fanteziile fericirii / pp. 17-18

Dan Duțescu, Poeme: Clipa în care pleci, iar ediția în limba română apare abia în 1991 sub titlul Anatomia Redactori:
Departe și atât de aproape / p. 18 unei negații. Lucrarea a fost scrisă între 1970 și 1972, ca o amplă Mihai ENE
monografie despre opera lui Eugen Ionescu din tinerețe prin Oana BĂLUICĂ
Emanuel D. Florescu, Este drept să fii care a urmărit să „cerceteze și evalueze” ceea ce dramaturgul Mihai FIRICĂ
nedrept? / p. 19 scrisese în românește: poezie, jurnal, proze, comentarii critice, Ion PARHON
încercări dramaturgice. Gelu Ionescu va realiza un portret al Lucian-Florin ROGNEANU
Rodica Grigore, Józef Mackiewicz –
Drumurile Istoriei / pp. 20, 22

Constantin Zărnescu, V.G. Paleolog scriitorului în tinerețe, perioada 1927-1940, puțin cunoscută în Redactori asociați:
și Petre Pandrea / pp. 22-23 exterior. Încă de pe acum personalitatea viitorului dramaturg se Florentina ANGHEL
conturează cu trăsăturile care îl caracterizează ‒ refuzul afilie- Dan IONESCU
Ion Parhon, La „rendez-vous” rii estetice, individualismul, teribilismul, contestația, negația și Gabriela RUSU-PĂSĂRIN
cu celebritatea / p. 21

Red., Okeanos: „Viața Românească”, parodia ei, autonegația, dar și reversul acestei „măști” ‒ nostalgia Corectură:
„Ateneu” / p. 23 copilăriei și redescoperirea ei, anxietățile și melancoliile, cum Claudia MILOICOVICI

Emilian Ștefârță, Odată la zece ani releva și Mircea Zaciu. Cartea nu putea să treacă de cenzură, în Tehnoredactare computerizată:
în Craiova – Ion Țuculescu / p. 24 anii ’70, Eugen Ionescu fiind considerat persona non grata prin Georgiana OPRESCU

Abonamente aparițiile lui repetate la Europa Liberă în care îl ataca pe Ceau- Arhivă online:
șescu iritând autoritățile românești. Alexandru OPRESCU
la Scrisul Românesc
Prin ediția în limba franceză va intra în circuitul internațional
Abonați-vă la revista „Scrisul Românesc“ și veți avea și va deveni una dintre sursele principale pentru exegezele care Redacția și Administrația: Craiova
un prieten apropiat. Abonamentele se fac prin rețeaua au urmat și l-au consacrat pe Eugen Ionescu ca unul dintre cei Str. Constantin Brâncuși, nr. 24
proprie și Poșta Română, se pot achita și la sediul revistei mai mari dramaturgi universali. Într-un portret final construit Tel./Fax: 0722753922; 0251/413.763
prin trei laturi principale, Gelu Ionescu mărturisea intenția de a E-mail: [email protected]
sau în contul: RO 03BRDE170SV21564261700, realiza cariera literară românească a lui Eugen Ionescu: „spiritul Web: www.revistascrisulromanesc.ro
Agenția Mihai Viteazul, Craiova. critic și polemic (prima latură), necesitatea de confesiune, de Cont: RO03BRDE170SV21564261700
sinceritate și dialog cu sine (cea de-a doua) și, în sfârșit, ultima BRDE Agenția Mihai Viteazul, Craiova
Costul unui abonament anual cu taxele incluse este de 100
lei. Pentru abonații din străinătate este de 140 $ sau de 125 € .

Informații primiți la tel.: 0722.75.39.22; Fax. 0251.413.763

venită: plăcerea, gustul pentru invenție, pentru «fantastic» și Abonamentele se pot face la sediul
insolitul ce sparge convențiile «imitației»”. Volumul se încheie cu redacției: Str. Constantin Brâncuși,
o bibliografie cronologică a textelor publicate de Eugen Ionescu nr. 24, Craiova, județul Dolj
în România. Ideea i-a venit lui Gelu Ionescu când alcătuia ediția
de Teatru apărută în două volume în colecția BPT a editurii sau [email protected]
Minerva, cu un amplu studiu introductiv, încurajat de Mihai Responsabilitatea opiniilor exprimate
Șora, coordonatorul colecției.
aparține integral autorilor.
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.

În 17 noiembrie 1982 Gelu Ionescu participă ca invitat la u→n Tiparul: Tipografia PRINTEX
colocviu dedicat lui Eugen Ionescu în Elveția și o lună mai Craiova, str. Electroputere, nr. 21,

tel. 0251 580431

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (204) ♦ august 2020 3

→ târziu solicită azil politic în Franța, iar din 1983 primele lucrări în domeniul esteticii receptă- și teoreticieni” sunt comentați Brecht, Gérard
se stabilește definitiv în Germania, la München, rii. Eseurile publicate anterior în „Secolul 20”, Genette și Mircea Eliade, ultimul om al cărților.
și obține cetățenia germană (1992). Cu ajutorul „Viața Românească” și alte reviste sunt strânse O addendă ‒ Anatomia unui personaj: Persona-
lui Vlad Georgescu, directorul Secției române a în capitolele privind Criza teatrului?, „Paradi- jul lui Ionesco: „Încă de la Rhinocéros critica a
postului de radio Europa Liberă din München, sul” liricii, Urmuz, amăgitorul, V. Voiculescu și început să vorbească despre un personaj pro-
din iulie 1983 până în 1995 devine redactor de nuvelele sale, Cazul Ion Vinea, Despre Tudor priu teatrului ionescian, personaj care apăruse
program, apoi Senior Program editor la Secția Vianu (realizând un „Portret în posteritate al poate spre a umple golul scenic creat de antiper-
română a postului de radio Europa Liberă unde criticului care l-a fascinat”), Vorbirea Moro- sonajele din La Cantatrice chauve, La Leçon sau
coordonează programele săptămânale ale emi- meților, Tomas Mann și vraja ironiei, Márquez Les Chaises. Era moda antiteatrului, antiperso-
siunilor „Perspective europene” și „Actualitatea rătăcitorul, Călătorii cu Odiseu – sunt luate najului, a antiromanului ‒ sau a antilitaraturii
culturală românească” (unde colaborau de mai ca modele de aplicație analitică din cele trei ‒ epocă de polemism violent împotriva unor
mulți ani Monica Lovinescu și Virgil Ierunca); genuri (poezie, proză, teatru). convenții mai mult sau mai puțin tradiționale”.
în prima aborda diverse aspecte ale vieții inte-
lectuale din Occident, iar în a doua aspecte Volumul apare într-o perioadă de dezbateri A urmat vol. Copacul din câmpie. Scrieri
diverse din țară scriind sute de comentarii pe asupra conceptului lecturii: „Ne preocupăm de memorialistice (2003), care cuprinde texte
teme politice, sociale, culturale și literare (pri- felul cum sunt înțelese cărțile ‒ operele literare publicate anterior în „Vatra”, „22”, „Apostrof ”,
mește amenințări din țară ‒ scrisori, telefoane, ‒ mult mai puțin cum sunt cele mai întâi citite. „România literară”, „Observatorul cultural”,
presiuni asupra familiei). Este o perioadă de Nici pentru cititorul «de prozerie» lectura nu „Dilema” și alte reviste, toate revăzute de
experiență a exilului pe care o evocă altfel decât coincide decât în parte cu înțelegerea...”. „Capo- autor. Un spațiu generos este rezervat activității
confrații săi: „Emigrația e ca țara ‒ se pune doperă e acea carte care te face să nu mai citești publicistice de 12 ani la Europa Liberă și 7 ani
punctul pe i în mod tranșant. Găsești aceleași ca înainte de a fi citit-o”. Subliniind lipsa de inte- la Heidelberg, două scrisori adresate lui Ion
feluri de oameni, de la cei foarte bine, până la res pentru „lectura ca act”, autorul mărturisește Vartic, patru convorbiri realizate după 1989 în
nătărăi și ticăloși”. După căderea comunismului motivul stimulării analizei felului cum citesc azi România cu Dan C. Mihăilescu, Al. Cistelecan,
și mutarea postului de radio Europa Liberă la oamenii literatura precum și efectele asupra lite- Tita Chiper și Svetlana Cârstean, Despre memo-
Praga (1995) revine în învățământul universi- raturii înseși ale acestui mod de lectură. Volumul rialistica unor prieteni ‒ Mircea Zaciu, Virgil
tar ca lector de limba și literatura română la este bine primit de critica literară și distins cu Ierunca, Monica Lovinescu, o polemică Despre
Seminarul de romanistică al Universității din Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor. Tudor Vianu și ultimii 20 de ani, două eseuri,
Heidelberg, condus de ilustrul profesor Klaus unul dedicat profesorului Klaus Heitmann,
Heitmann, până în 2002 când se pensionează. Dacă autorul și-a considerat Romanul lec- bun cunoscător al operei eminesciene, și altul
Profesorul Heitmann îi publică teza de docto- turii scris „inegal” și cu „stângăcii” la care ține ca răspuns la ancheta revistei „Apostrof ” la
rat, în colecția de „Studii de romanistică” pe totuși pentru unele texte precum cel dedicat lui deschiderea Anului Caragiale, precum și câteva
care o conducea la editura Karl Winter, cu titlul Tomas Mann, unul dintre autorii săi preferați, amintiri între care cea de ziua înmormântării
Les débuts littéraires d’Eugène Ionesco. sau Moromeții lui Marin Preda, mai ales pentru lui Eugen Ionescu (Răzlețe). Cartea a fost dis-
Gelu Ionescu își începe activitatea literară felul lor de „a vorbi”, Orizontul traducerii (1981) tinsă cu Marele Premiu ASPRO pe 2003.
în 1962 la revista „Contemporanul” cu cronici este cartea care îl mulțumește. Cuprinde peste
cinematografice după care colaborează con- 40 de eseuri despre traduceri apărute inițial În 2006 apare o ediție complet revăzută și
stant la „Amfiteatru”, cu o serie de articole timp de cinci ani la rubrica intitulată „Cronica modificată a acestui volum cu titlul Covorul
despre noua generație de scriitori, la „Viața traducerilor” a revistei „Steaua” la propune- cu scorpioni. Douăsprezece fragmente memo-
Românească”, cu cronici de poezie despre Ion rea lui Aurel Rău, redactorul-șef, cu referire la rialistice, care cuprind primele 180 de pagini
Vinea și Al. Philippide, apoi la „România lite- mari scriitori și capodoperele lor, de la Goethe, din volumul inițial dintre care șase inedite.
rară”, „Luceafărul”, „Secolul 20”, „Steaua” (unde Marlaux, Strindberg, García Márquez, Thomas Volumul este important pentru cunoașterea
susține 5 ani, 1975-1980, cronica traducerilor), Mann, Pindar, Charles d’Orléans la Hölderlin vieții culturale din România și din perioada
iar în revista „Cinema”, la rubrica „Film și și Esenin. Volumul Orizontul traducerii se des- exilului precum și din primele decenii de post-
literatură”, o serie de cronici și articole de spe- chide cu un amplu studiu introductiv, Câteva comunism. În 2012 în apare volumul Târziu, de
cialitate. Inițiază și conduce „Caietele critice” în repere, în care relevă locul și rolul pe care îl au departe..., dedicat memoriei lui Matei Călinescu,
perioada 1979-1982, publicație la care au uce- traducerile din literatura universală în limba cuprinde cronici literare, majoritatea publi-
nicit nume importante din literatura noastră. română și ia ca reper perioada ultimilor 35 de cate în revista „Apostrof ”. Împreună cu Sorin
Debutează editorial relativ târziu (la 39 de ani când s-a tradus în românește mai mult și Alexandrescu și George Gană editează primele
ani), la insistențele și îndemnul prietenilor mai bine decât în toate epocile luate la un loc. 10 volume ale seriei de Opere Tudor Vianu.
săi Roger Câmpeanu, Radu Cosașu, Mircea Autorul susține că „dacă traducerile nu pot (și Colaborează la realizarea volumelor Ionesco ‒
Martin și Florin Mugur, cu volumul de studii nici nu au cum) fi considerate ca făcând parte Situations et perspective (Belfond, 1980) și E.
și eseuri Romanul lecturii (1976) fiind între din domeniul creativității strict originale altfel Ionesco, Hugoliade (Gallimard, 1982). ■
decât prin faptul că sunt integrabile într-o unică
limbă literară ce reprezintă capacitatea de expri-

mare artistică a unui popor la
un moment dat, ele nici nu pot
fi excluse dintr-o istorie a recep-
tării literare (o istorie sau o altă
formă de considerare critică a
literaturii)”. Pentru că literatură
„nu înseamnă numai produc-
ția originală, ci și aceea pe care
limba ei a putut-o cuprinde
din alte literaturi, este și ceea ce
expresia ei a căpătat de la expresi-
ile altor popoare prin tălmăcire”.

Volumul este alcătuit exclu-
siv din texte despre autori străini
și e curios cum de a putut trece
de cenzură. La capitolul „Savanți

4 Nr. 8 (204) ♦ august 2020 Scrisul Românesc Proză

Andrei Bio-Poezie (II)
CODRESCU

Primele poezii, desprinse din carnetul meu din liceu, au izul vremurilor. Podul minciunilor din Sibiu
Proaspăt (și timid) ieșită din era stalinistă, poezia pe care o citeam în
reviste începea să transmită un fior de libertate. Ca un om ieșit din Prima baracă
închisoare, poezia își regăsea vocea. Acest fior al zeitgeistului se regăsește
și în încercările mele. Criticul Cosmin Ciotloș care a cercetat arhivele m-a Au îngenunchiat ca într-o vioară munții
descoperit în revistele vremii sub numele Andrei Steiu, inclusiv prima men- În lemnul ei cu crengi încă verzi
țiune publicată la Poșta Redacției ținută de Miron Radu Paraschivescu, care
răspunde lui Andrei Permuter și Andrei Steiu. Permuter era transcrierea greșită Și un surâs al cuiva printre brazii maturi
a numelui venit de la tata, Perlmutter. Andrei Steiu mă botezasem singur în S-a risipit ca un cântec albastru-n păduri.
cenaclul de miercuri la Sibiu într-o ședință dedicată găsirii unui pseudonim.
Țipa un munte-ntors din mâini în ape,
Poșta redacției Ca o lumină-n noaptea grea, opacă,
Și peste zarea spartă ce nu ne mai încape
„Andrei Permuter: Se simte o încordare plină de promisiuni, dar deocam- Se-nalță învingătoare întâia-ne baracă.
dată multe versuri sunt încă legate de expresii tip; prea mult abuz de «flăcări»,
«lumini» etc. Chiar în cele mai reușite poezii își fac loc aceste expresii deficitare, „Steaua”, nr. 5 (mai 1963). Rubrica „Cenaclu” (Andrei Steiu)
de care ar trebui să te ții cât mai departe, deoarece întunecă unele imagini
virtual interesante. Astfel, în Șantier este un decalaj vădit între început și final:

Șantier

Păduri de vuiete și foc, Cu glasul vostru, ca o barcă-ntre tâmple,
Ridică pulberea din loc Alunecând pe mare sevelor de-april,
Și la căldura razelor de soare Îmi cresc puteri fără de număr;
Îi dă putere, formă și culoare. Mă răsfoiește vântul ca pe-o carte
Fiecare sunet își cunoaște Și-oceane albe-mi curg pe umăr.
Putințele mărimii Inima către voi
Dar toate se înalță Mi-am deschis-o ca o poartă
Cu buza arsă de văpaia înălțimii Tranșea cu profil de șarpe
De-aici la steaua cea mai depărtată S-a prăbușit în mine, moartă.
E doar un pas mărunt de fată. Mâinile voastre, toate, Moment la Argeș
De-aici răsucită printre stele, Le-am strâns în mâinile mele
Fâșia dură a visului Și-au pornit vânturi în lumină. Am devenit al muntelui, deodată.
Are prin ochelarii de sondor Pe podul brațelor voastre Prenumărat între vibrații, m-au adoptat ca pe o sevă pinii.
Dimensiunile abisului. Mă ridic către soare. Poate de aceea inima pietrei bătând nu vorbea frumos,
Transcriem: Albii porumbei ai bucuriei cu comparații, cum se cade față cu străinii.
Prieteni Au învățat, neîntrerupt, să zboare.
Am coborât atunci în mâna care taie stânca și o suie,
Dacă și în celelalte poezii s-ar realiza aceeași concentrare (nu e vorba despre și am aflat astfel, ciudat, că și piatra știe taina
numărul versurilor) ar însemna că ai face un pas însemnat înainte. Pentru aceasta care-o schimbă-n statuie.
este, însă, nevoie de o mare claritate a ideilor, în sensul profunzimii.” MRP
„Luceafărul”, nr. 19, 14 septembrie 1963
Din caietele elevilor: Andrei Steiu (Școala medie, Sibiu)

Un răspuns intoxicant în 1962. Transcrierea greșită a numelui meu a fost Cântec de femeie
profetică. „Permuter” este sau o românizare a numelui meu pentru public
într-o vreme când evreii nu erau numiți, sau o greșeală de tipar, dar această Ruguri au izbucnit în câmpie.
mămăligare a numelui m-a acompaniat în viitor ca acel „decalaj vădit între Iubitule, se ard vrăjitoarele,
început și final”. Se simte aici îndrăzneala lui M. R. Paraschivescu care-și Se ard vrăjitoarele,
declara antipatia la clișeele realismului socialist precum „focul” și „razele de Ascunde-mă în începuturile pământului,
soare”. Un elev ca mine, prost educat, cu lecturi din revistele epocii și câteva în umbra deasă a mărului.
poezii din poeții interbelici, găsea la îndemână metaforele aprobate. 1962 era Fă-mi o boltă din dulci păsări tainice,
încă departe de anno mirabilis 1965, anul care a marcat schimbări în poezia sau o scorbură în carnea pădurii,
generației mele, dar și plecarea mea din România. clădește-ți săgețile zid și ucide soarele.
Ruguri au izbucnit în câmpie,
„Luceafărul”, Anul V, nr. 14, 15 iulie 1962 iubitule se ard vrăjitoarele...
Poșta redacției (Andrei Steiu) N-ajunge brațul tău, n-ajunge arcul
trupului tău de bărbat
Puls ca să le stingă luminile?
În cetate foșnesc jivine roșcate
Geamul meu Toamna asta fără margini sau sunt numai ruinele...
e pulsul neștiut al străzii zbucium lung și holde mari
care-n trecători se zbate cât o simt de plin și greu... Ruguri au izbucnit în câmpie.
și-n castanii albi ce duc Dinlăuntrul ei se zbate
nopțile de toamnă-n spate ca un fluviu geamul meu

„Luceafărul”, nr. 2, 15 ian. 1963. Poeți din regiunea Brașov: Andrei Steiu Continuare în p. 6

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (204) ♦ august 2020 5

Despre politică, istorie Adrian
CIOROIANU

și patrimoniu
Uneori sunt întrebat de ce am intrat în
politică. Am intrat în politică în 2002 bune, de ce ai făcut lucrul ăsta, cam infantil, soliditatea statelor europene tocmai aici se
pentru că spectrul unei eternizări a ce doreai să transmiți?”, l-am întrebat eu, la verifică. De exemplu, în Germania: în ultimele
revedere. Iar el mi-a spus, împungând aerul luni, Angela Merkel (care, se știe, e la final de
PSD/Adrian Năstase la putere părea destul de cu degetul mare în sus, ceva gen: „Bătrâne, carieră) a fost susținută parlamentar nu nea-
real. Iar de suspendat din PNL m-am autosus- nici n-a fost ideea mea! Și eu, și Turcescu și părat din grijă față de persoana sa – ci din grijă
pendat în 2009, pe fondul unor neînțelegeri unii din conducere eram obsedați de Băsescu față de statul german! La noi, cu cât „distanța”
cu Crin Antonescu (pe care eu nu l-am atacat și eram încurajați să facem ce credeam că-i politică dintre Cotroceni și Palatul Parlamen-
niciodată, dar el a făcut-o, în câteva rânduri, produce lui plăcere!”. Pe S. O. Vântu eu nu tului e mai mică, cu atât statul român va fi mai
preponderent în lipsa mea... – deși, teoretic, l-am întâlnit niciodată, iar când/dacă se va performant. De exemplu, eu vă pot garanta,
suntem alumni ai aceleiași facultăți...). Încă întâmpla, voi avea câteva întrebări, la rece, ca profesor, că o putere externă care ar dori
de prin 2000 mă întâlneam cu Valeriu Stoica doar așa, din curiozitate, ca istoric, pentru să interfereze politica noastră internă exact
și cu Mona Muscă, cărora, într-un fel sau memoriile mele. aici ar lovi: în relația dintre instituții, cum ar
altul, le atrăsesem atenția. Valeriu Stoica a fost Ce vreau să spun: oamenii politici nu se fi relația dintre președinte și parlamentari.
foarte direct cu mine: „Dvs. trebuie să intrați nasc, ci se creează în timp; de exemplu, în Atenție: să nu creadă cineva că eu dau aici
în PNL!”. Iar eu i-am spus că imediat după ce opinia mea, Klaus Iohannis (care cred, ca isto- un mesaj politic; ci e un mesaj istoric: Al. I.
termin doctoratul din Canada (în fiecare an ric, că nu visează neapărat în limba română, Cuza din acest motiv a picat (a fost sabotat
petreceam câteva luni acolo) voi de parlament!); sau, dimpotrivă,
medita serios la propunere. Regele Carol II a sabotat parla-
Politica, cu tot ce s-a întâm- mentul, dar prin asta a devenit
plat după 2002 (senator de Timiș, un domn autoritar, preludiu al
parlamentar, europarlamentar, unei dictaturi regale. Ambele
vice-președinte al grupului libe- variante trebuie evitate, desigur.
ral din Parlamentul European, Personal, în prezent eu mizez pe
ministru de Externe) mi-a des- președintele Klaus Iohannis, pe
chis o lume nouă. Pe de o parte, care l-am văzut ce impresie face
satisfacția unui mandat de senator în Franța sau la Bruxelles.
la Timișoara de pe urma căruia
mai primesc și azi mesaje de ***

simpatie sau organizarea Summi- Uneori mi s-a imputat că l-am
tului NATO de la București, din criticat pe Ion Antonescu, ceea
2008, în care mi-am dat seama ce ce nu este adevărat. Un istoric
oameni buni avem în Ministerul nu trebuie să laude, nu trebuie
de Externe (ei nu apar la TV, dar să critice. Ci trebuie să spună
își fac treaba serios), pe de altă cum au stat lucrurile. Generația
parte am înțeles relația simbiotică bunicilor mei a dat soldații lui
nu totdeauna fericită care exista Antonescu, vă dați seama; ei,
atunci între media și politica clar, aveau o părere bună despre
românească. mareșal; nu mă surprinde că mai
La un moment dat, când eram există români care au această
ministru, ziarul „Adevărul”, care Ansamblul sculptural „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu nostalgie, pentru că I. Antonescu

aparținea liberalului Dinu Patriciu (în al cărui firesc) a devenit, într-un context, unul dintre într-adevăr a fost un personaj tragic, care a
anturaj nu mă aflam), mă ataca, cu o bizară cei mai buni președinți ai României de după murit pentru propriile lui convingeri (ca și
frecvență. Peste ani, întâlnindu-l de mai multe 1990 (nu fac topuri, doar spun ce observ, N. Ceaușescu, apropo!). Dar datoria mea, ca
ori (la un moment dat D. Patriciu a finanțat inclusiv reacții externe). Dar, la rându-i, profesor, e să spun varianta mea de adevăr;
și un institut de Istorie din București), l-am Klaus Iohannis a fost nevoit să se confrunte or, eu nu puteam spune la TV altceva decât
întrebat ce anume se întâmpla atunci, în 2007- cu realitatea „la firul ierbii”: adică politica ce spun studenților – pentru că atunci m-aș
2008. Răspunsul lui m-a surprins (o să dau parlamentară – care e absolut necesară, doar descalifica. Personajul Ion Antonescu are două
detalii altădată), dar cert e că avea legătură că uneori e despre aparențe, media are pro- mari probleme: 1) a băgat țara în război fără să
nu cu mine, ci cu relația dintre Călin Popescu bleme în a-și păstra independența iar decizia aibă măcar un petec de tratat cu Hitler, adică
Tăriceanu și Crin Antonescu (pe care Patri- se joacă în funcție de ziua de mâine-poimâine. o foaie de hârtie pe care să fie scris ce anume
ciu era decis să-l sprijine către președinție). Puțini sunt parlamentarii care chiar se gândesc oferă România și ce cere în schimb (și fără
Acum câțiva ani, întâmplător, am avut altă ce va fi peste cinci ani (nu zic de mai mult!). să-i spună inclusiv Regelui Mihai, pe care I.
discuție cu regretatul jurnalist Andrei Gheor- Iar culmea e că România (și Europa, și toată Antonescu nu dădea doi bani) și 2) convins
ghe (RIP!), care ajunsese într-o cumpănă a lumea) exact de planificatori pe termen mediu- că Hitler va câștiga războiul, e clar că I. Anto-
carierei lui. Înainte ne mai întâlnisem doar o lung are nevoie. nescu a avut inițial (1941-’42) o netă politică
singură dată: tot prin 2008, într-un studio la Ori noi suntem azi în situația în care pre- rasială, împotriva evreilor și țiganilor români.
Realitatea TV (în epoca S.O. Vântu), într-o ședintele gândește pentru viitorii cinci ani, iar Asta e realitatea. Restul sunt legende, unele
emisiune în care eu eram ca ministru, Robert parlamentarii sunt preocupați de viitoarele nostalgice. Într-o țară cu atâția eroi verita-
Turcescu era moderator, iar A. Gheorghe a luni. Aceasta e o problemă nu numai în Româ- bili, eu nu cred că I. Antonescu ar putea fi un
purtat ostentativ o pălărie pe cap, arătând nia (vezi eșecul final al președintelui Băsescu, model pentru tinerii de azi.
în felul ăsta respectul lui față de mine. „Pe după 2012), ci în mai multe democrații – iar
Continuare în p. 6

6 Nr. 8 (204) ♦ august 2020 Scrisul Românesc Proză
Eseu

Continuare din p. 4 carnet și atașamentul tânărului de pagi- Continuare din p. 5
nile lui, însoțit de o poveste de dragoste.
Au părul lung, luna răsare din el, Bibliodeath este o carte-matrioșkă, două ***
dar de o viață nu mai e lună, autobiografii ascunse una în alta: în cea
e numai o zare de lupi înflorită, cu litere mici sunt povești din vremea și Ultimii ani au fost pentru mine, din
înflorită. atmosf­ era Sibiului literar la începutul anilor fericire, buni, mă refer la activitatea ca amba-
Se aud vorbele străjilor ’60. În eseul cu litere mari se desfășoară sador al României pe lângă UNESCO. În
și lăncile lucitoare, amarele... povestea unei vieți de scriitor văzută prin 2016, tradiția țesutului scoarțelor de perete a
Ruguri s-au aprins în câmpie, uneltele de scris: creionul, penița, mașina intrat în Patrimoniul imaterial UNESCO; în
iubitule, se ard vrăjitoarele. de scris manuală și electrică și o serie de 2017, pădurile noastre virgine de fag au intrat
computere, începând cu primul așa-zis în Patrimoniul UNESCO, ca monument viu,
„portabil”. (Un tănculeț!) În iunie 2000, al naturii (unde mai avem Delta Dunării).
Nicolae Stoie, prietenul meu din adoles-
cență, mi-a cerut o amintire pentru revista
„Astra” din Brașov unde a fost editor:

Andrei Codrescu în tinerețe La începutul anilor ’60 când îmi publi- A. Cioroianu, ales președinte al Sesiunii Adunării Generale
Aceste poezii, dezgropate din presa case „Steaua” poezii timpurii, a venit a statelor-părți la Convenția Patrimoniului Mondial, 2017
vremii cu grijă și tandrețe de Cosmin Cio- indicația „de sus” să fiu ales pentru soarta
tloș în 2006, mă jenează nițel, dar mă și de „poet”, o meserie care trebuia învățată Tot în 2017, tradiția Mărțișorului, la fel, a intrat
amuză. Chestia cu „șantierul” și „baraca” cu ajutorul unei experiențe pe „șantier” în Patrimoniul imaterial UNESCO, în urma
provin evident din dorința de a apărea în acompaniat de un poet iscusit în ale lim- unui dosar la care am colaborat frumos patru
presa socialistă. Sunt și rezultatul (cam bajului cerut de Partid. Am fost trimis state din zona noastră. În 2018, Roșia Montană
zgârcit) al unei luni de zile petrecute la din liceu (cu notă de la secretariatul PCR a primit recomandarea de includere pe lista
hidrocentrala în construcție pe Argeș unde filiala Sibiu) la șantierul unei mari hidro- Patrimoniului mondial și această recomandare
fusesem trimis cu poetul Ion Gheorghe centrale, sub maestrul Ion Gheorghe. e valabilă și azi. Dosarul nostru despre Roșia
(in loco parentis) să acumulez „experi- Am petrecut zilele privind jos în groapa Montană e depus din 2017, dar actuala criză
ența” necesară pentru transformarea mea enormă în care furnici în salopetă dez- Covid-19 a făcut ca sesiunea experților, care
eventual într-un „poet al poporului”. Acest gropau bucăți imense de pământ și piatră trebuia să aibă loc la început de iulie a.c. în
proiect a eșuat lamentabil, și nu ar fi reușit cu mașini uriașe. Noaptea lucrau sub Fuzhou (China) să fie pe moment amânată și
nici dacă aș fi devenit „perforator”, cum felinare. Eu mă culcam pe niște scânduri nu se știe când va fi reprogramată. La fel, avem
spune cam ambiguu poezioara cu „perfo- de lemn sub o pătură aspră, în timp ce acum, în 2020, „pe rol” un dosar privind tradi-
ratoare”. Primele poezii recognoscibile (de Ion Gheorghe și comisarul trăgeau țuică ția Tarafului de lăutari din România, sesiunea
mine) ar fi grupajul din „Luceafărul”, cu dintr-o damigeană și făceau glume mis- de jurizare urma să aibă loc în decembrie a.
acel vânt care „bate din Ave Maria”, poezii terioase (pentru mine) până dimineața. c. în Jamaica, dar nu e foarte limpede deo-
din al doilea carnet, pline de vuietul Sibiu- Sarcina mea era să scriu o poezie pe zi, camdată când/dacă va mai avea loc, din cauza
lui și de fiorii săi mistici. Copilăria poetică ceea ce am făcut în carnet. Îmi amintesc condițiilor sanitare. Dar e vorba de amânări,
mă emoționează. Simt cu simpatie gingășia de aceste poezii care erau mai mult despre nu de anulări.
turmentatului tânăr care le-a scris cu mici ploaie, nămol și frig, decât despre victoria
litere stângace. Am discutat acest carnet în asigurată a socialismului. Educația mea În 2018, am depus la UNESCO și dosa-
cartea Bibliodeath: my Archives with Life in n-a fost mare succes, dar am scris, după 35 rul Brâncuși-Târgu Jiu, un dosar foarte bun,
Footnotes (Antibookclub, 2012). Pentru cei de ani, câteva versuri fugare despre acea dar care (fără nicio legătură cu România
interesați se găsește acolo o poveste despre aventură suprarealistă. Iat-o: sau cu Brâncuși) e amânat, deocamdată, de
opinia unor oficiali de aici care au sugerat ca
vederi monumentele care au legătură cu războaie să
din anul 1962 nu intre în atenția UNESCO! Or, cum știm,
ansamblul lui Brâncuși de la Târgu Jiu e dedi-
o poezie-cronică de lut cat eroilor noștri din Primul Război Mondial!
poezie-noroi bolovănoasă De doi ani de zile, România (și alte state) sus-
o hidrocentrală comunistă ține ideea ca toate aceste dosare (care, teoretic,
o salopetă pe râu au legătură cu războaie) să fie judecate caz cu
un corp în papură caz, astfel încât să deosebim arta reală (cum
un nod de carne într-un bolovan e cazul ansamblului din Târgu Jiu) de pro-
râie pe față o cicatrice în beton paganda războinică, care desigur există, dar
țuică în ghișeul paznicului Brâncuși nu poate fi acuzat de așa ceva. Sunt
pătura aspră pe glume grele convins că, prin perseverență, vom reuși. For-
gheorghe pe gazeta de perete mația de istoric îmi spune cât de mult de oferit
visam tren și pulpe de lapte are România. ■
fata traversa nămolul harapa-albă
zâna mângâia dedesubtul lunii (fragmente dintr-un dialog cu jurnalista
în tunel înghețați carabinierii Simona Chițan, ce urmează să apară în ziarul „Adevărul”)
așteptau să li se strecoare prin oase
tuberculoza mucegaiul pita
eu aveam tren ei erau zidiți pe viață ■

(„Astra”, Brașov iunie 2000)
(Va urma)

(Din vol. Bio-Poezie, în curs de apariție la Ed. Athena)

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (204) ♦ august 2020 7

 DUMITRU RADU POPESCU ‒ 85 

Anul acesta, la 19 august, Dumitru Radu Popescu împli- și fantezia îl singularizează.
nește 85 de ani și peste o jumătate de secol de activitate Atent la viața politică, socială și culturală din România,
literară prodigioasă și mereu înnoitoare.
ironic și critic, cu simț al umorului și inteligență tăioasă,
Scriitor profund, original, abordând aproape toate genu- D. R. Popescu este un condei așteptat, citit, apreciat și temut,
rile literare – nuvelist, romancier, dramaturg, poet, eseist, așa cum sunt marii creatori de oriunde.
publicist, gazetar, scenarist și editor – D. R. Popescu este
autorul unei opere de dimensiuni neobișnuite și continuă Colectivul redacțional al Revistei și Editurii Scrisul
să surprindă mai ales cu proză și teatru în care imaginația Românesc, la care D. R. Popescu colaborează de aproape
două decenii cu proză, teatru, eseuri, îi urează „La mulți ani”!

Nuvelistica lui D.R. Popescu Gabriela
Creația literară a lui Dumitru Radu RUSU-PĂSĂRIN
Popescu stă sub semnul mitologizării de dincolo de prag. Mări sub pustiuri este o
cotidianului, a existenței în derularea ilustrație a caligrafierii despărțirii de iubită, de strălucind într-o mantie, sau într-o manta mili-
veacului de om. Schițele, nuvelele, povesti- lumea aflată sub teroarea războiului, de viață. tară, plină de rouă, în răsăritul soarelui. Un
rile, romanele, piesele de teatru sau scenariile Tânărul Beethoven se va refugia într-o speri- mânz alb.”. Dramatismul scenei este sublimat
cinematografice poartă amprenta originalității etoare și va sfârși împușcat de soldați, dintr-o prin puritatea stării de ridicare la cer, în roua
unui discurs narativ care extrapolează semnifi- glumă a destinului. Alegerea unui artefact răsăritului de soare. Este aceeași purificare a
cații mitologice proiectate într-un cotidian, ce cu semnificație de liminalitate, parul, semn spațiului, ca și în Mări sub pustiuri și cum vom
nu reușește să șteargă aura eternității, în pofida al hotarului, și sperietoarea, un alt artefact regăsi mai ales în Mireasa din iulie. În acest
dramatismului secvențelor existențiale. Scri- cu funcție apotropaică, fac parte din amplul caz ritualul înmormântării unei fecioare devine
erile de început anunțau o proză metaforică registru al mentalității populare, arta narativă cadru de condensare a stărilor de trecere de la
axată pe coordonatele unui imaginar poetic. a lui D. R. Popescu propulsând o idee – cadru un stadiu al existenței, copilăria, la cel de nun-
Iar aparența conjuncturală a factologiei întâm- a narațiunii de atmosferă: timpul dincolo de tită și de mamă. Un ciclu de viață într-un peisaj
plărilor avea să demonstreze că nimic nu era timp. Nu întâmplător tânărul moare cu ceasul miraculos în proiecțiile fetiței, prin reiterarea
selectat întâmplător din universul rural, în spe- lui și cu ceasul iubitei în mână, este gestul sim- secvențelor ritului de schimbare a statutului: rit
cial, ci autorul concepea un program estetic bolic de tezaurizare a timpului comun dincolo de separare, rit de integrare, un cerc de la copila
de proiectare într-un nou univers, cel al fan- de moarte. Trecerea în altă lume se face lent, iar lipsită de afectivitate la nuntirea simbolică a
tasticului mitologic. În fapt, prozatorul făcea cunoscuta teorie a motorilor animați, descrisă unei fecioare. Receptiv la ineditul folclorului
o selecție riguroasă între ceea ce era cunoscut de Caragiale în articolul său despre Iancu Bre- oltenesc, prozatorul își va grefa narațiunea pe
ca și credință în mentalitatea tradițională și zeanu, ar putea fi adaptată contextului narativ secvențe ale cântecelor specifice nunții sau
secvențele din riturile de trecere păstrate în prin interpretarea trăirilor tânărului: poten- ale bocetelor. Nenuntitul conduce la aceeași
ceremonialurile existențiale și le crea un flux al țarea stării de frică înaintea execuției... din zonă a liminalității, un spațiu al purificării
vaselor comunicante. Obținea astfel o imagine glumă... Frica însă va fi depășită prin moarte prin secvențe rituale menite să compenseze
mitologizantă a unui nou univers, narativ, de fără lamentări, fără gesturi de „întoarcere din lipsa ciclului vieții. Albul, cămașa fetiței, este
cea mai tare esență, într-un stil care va deveni drum”, așa cum este și în credința populară. în contrast sau complementaritate cu roșul
stilul său inconfundabil. Volumele Fuga (1958) Spațiul este cel ce definește amploarea trăiri- trandafirilor, cum rezultă din concepția popu-
și Fata de la miazăzi (1964) aveau să anunțe lor halucinatorii, de frică sau compensatorii lară: „Trandafirii roșii miroseau ca țuica ce o
Somnul pământului (1965) și Dor (1966), pentru lipsa afectivității. beau nuntașii”. Este semn al fecioriei viitoarei
apetența pentru scrieri scurte cu o densitate mirese, este însemnarea trecerii „pragului”
ideatică remarcabilă fiind evidentă. O privire Este de remarcat un element comun al spre starea de nuntită. Fiecare secvență de rit
comparativă asupra a trei volume de narațiuni scrierilor lui D. R. Popescu: plasarea în zona marchează liminalitatea. Vom regăsi aceste
scurte, schițe, nuvele și povestiri, scrieri din liminalității a acțiunii pentru a dezvolta ulte- secvențe și în volumele ulterioare, ca o conti-
prima perioadă de creație (Somnul pământu- rior prin metaforizare banalul cotidian și nuare firească a unui program de metaforizare
lui, Dor și Ploaia albă) va argumenta pledoaria plasarea între real și imaginar. a cotidianului unei lumi ce poate fi salvată de
pentru susținerea facturii metaforice axată pe la uitare prin reiterarea acestor secvențe într-o
structura unui imaginar poetic. Universul credințelor populare este însă factologie banală în aparență.
evident ilustrat în povestirea care dă titlul
Întregul univers al credințelor populare, volumului: câmpul cu soldați morți și vii, dar Povestirea Dor reia teoria motorilor ani-
practici rituale cu gesturi simbolice și cadre cei vii erau în somn. Somnul este anticamera mați, ca în Sperietoarea, cântecului miresei din
de derulare specifice sunt de regăsit în volu- morții, este și credința populară, motiv pentru Mireasa din iulie i se adaugă cântecul mire-
mul Somnul pământului (Ed. Tineretului, care bătrânii dorm mai puțin spre a nu adormi lui, dar tot al tânărului ce a murit nenuntit.
1965). Nu este lumea satului, cum poate ne în somn, iar cei morți sunt numiți „adormiți”. Este descrisă vraja de „stâmpărat dorul”, este
așteptam, este citadinul în care se infiltrează Prozatorul aduce un plus de originalitate: reprodus un blestem, inserate vrăji de „desfă-
imaginile-reper ale credințelor legate de tre- „morții muriseră mai de mult, n-apucaseră să cut taina”. Lumea e ca o nălucă, „uită că i se
cerea pragului spre o altă lume, iar sintagma adoarmă”. Căderea stelei la moartea cuiva și păruse că nu e numai dor de stins”. Totul este
„trecerea pragului” o folosim în dublă accep- înălțarea sufletului, desprinderea de trup prin- un mister, ca în Misterul din adâncuri, este o
țiune: cea a consacratei formule din volumul tr-un abur sunt tot credințe populare. Ceea ce atmosferă specifică riturilor existențiale, sub
Rituri de trecere al lui Arnold van Gennep și reușește D. R. Popescu printr-un sincretism aura gestului apotropaic și de propițiere. Este
cea care desemnează locul marcat al separă- remarcabil este transpunerea acestor elemente un miraculos folcloric cu irizări fantastice.
rii microuniversului familial, casa, de lumea de viață tradițională într-o imagine metaforică
impresionantă: câmpul cu trupurile soldaților Continuare în p. 8
și răsuflarea unui mânz alb „plin și el de rouă,

8 Nr. 8 (204) ♦ august 2020 Scrisul Românesc Eseu

Mircea Eseistica –
POSPAI

măsura spiritului enciclopedic
La primă vedere, ideea de a vorbi despre
eseistica lui Dumitru Radu Popescu prezent aproape în fiecare număr cu nume- voiajăm între complexul Ofeliei și mitul Meș-
pare surprinzătoare, pentru simplul roase reportaje, eseuri sau note de lectură. Este, terului Manole, străbatem timpul și spațiile de
motiv că autorul are o notorietate de excepție perioada în care are loc „maturizarea civică“, la Cel mai vechi mormânt din lume până la un
cunoașterea foarte multor oameni, cunoaște- târg contemporan din Apuseni sau pendulăm
pentru alte genuri literare, îndeosebi romanul rea diferitelor evenimente de viață și creșterea între o lume de prinți, curteni ori războinici și o
și dramaturgia. capacității de extragere a esențialului din faptul alta, cu nimic mai prejos în viziunea autorului,
Se știe, există prozatori importanți pentru cotidian sau din întâmplările a unor țărani autentici, bătuți de
ca au scris câteva sau poate mai multe romane; epocii, născându-i-se, în același soartă, dar stâlpi ai unei istorii
există dramaturgi importanți pentru că au scris timp, apetitul pentru trăirile milenare.
câteva sau poate mai multe piese de teatru; într-un alt timp, în niște alte vre- Odată cu alte cărți de eseuri,
există poeți importanți pentru că au scris câteva muri, prin ascultarea diferitelor note sau reportaje (între care
volume de poezie; există eseiști mari pentru că povestiri sau prin lecturi intense, Pușca lui Caragiale, Dudul lui
am scris în presă sau în câteva cărți, un anumit ceea ce îi permite un anumit tip Shakespeare, Complexul Ofe-
număr de eseuri. Dar D. R. Popescu a scris din de abordare comparativă. liei, Actori la Curtea prințului
fiecare în parte cel puțin atâta cât să fie con- Hamlet, Scrisori deschise și
siderat un mare autor în domeniul respectiv. Totuși, primul volum de altele), apărute în ultimele două
S-a remarcat faptul că D. R. Popescu a scris publicistică apare relativ târziu, decenii, în bună parte la „Scri-
la peste două decenii de la
cât Sadoveanu, dar mai divers decât acesta, prima carte, în 1978 (Virgule, sul Românesc”, autorul, marcat
pentru că este poet, eseist, publicist, nuvelist, Ed. Dacia). Este o carte bine pri- probabil și de mersul anapoda
romancier, dramaturg, cu o marcă stilistică mită, tot astfel cum avea să fie și al societății și al lumii, accen-
inconfundabilă în oricare dintre speciile abor- următoarea de eseistică (Gala- tuează latura satirică a eseurilor
date. De aceea, cititorii (și criticii) au avut de xia Grama, Ed. Cartea Românească, 1984). sale și „satirizează cu o vervă necruțătoare și
unde să-și aleagă, iar eseistica a rămas mai deo- Referindu-se la aceste prime două volume de irezistibilă și cu un sarcasm nimicitor realitatea
parte, fără să fie, în realitate, cea de pe urmă. publicistică, Laurențiu Ulici spunea că sunt social-politică a zilelor noastre”, cum remarcă
Dincolo de romancier și dramaturg, se află volume în care formula narativă „cea mai Ovidiu Ghidirmic, referindu-se la volumul Scri-
deci și un publicist constant, care colaborează, consistentă este interpretarea în cheie morală sori deschise. Sunt, de exemplu, în acest volum,
în timp, cu eseuri, articole, reportaje, note – a unor secvențe din opere de prim rang ale exprimate atitudini extrem de tranșante asupra
mai ales la „Tribuna”, „Luceafărul”, „Ramuri”, literaturii universale și în primul rând ale unor fenomene precum degradarea învăță-
„Scrisul Românesc”, reviste cărora le-a rămas dramaturgiei“. mântului românesc, desconsiderarea cărții și
fidel –, dezbătând în creația sa idei și probleme Afirmația lui Laurențiu Ulici este una deplin cititului, promovarea nonvalorilor, inechități în
ale contemporaneității. îndreptățită, pentru că, dacă, de exemplu, în relațiile din cadrul Uniunii Europene etc. etc.
De la aceste premise pornind, încercăm o pri- primul volum citat, Virgule, între cele 74 de – în așa-zise „scrisori” (în realitate eseuri excep-
vire – oricum sumară, pentru că ar merita studii „materiale publicistice“ tematica este extrem de ționale) adresate unor personalități, inclusiv
aparte din partea criticii literare – asupra ese- variată, pornind de la primele amintiri ale auto- din Oltenia, între care Tudor Gheorghe, Florea
isticii distinsului scriitor, aflat la ceas aniversar. rului (Fotografii de familie), frământările legate Firan, Ovidiu Ghidirmic. De remarcat că majo-
Angajat foarte de tânăr ca redactor la Revista de anumite momente sau aspecte ale istoriei țării ritatea acestora au fost publicate mai întâi în
„Steaua”, apoi ca redactor șef la „Tribuna”, este (Un cimitir pentru eternitate, Buruienile pustiului Revista „Scrisul Românesc”, la rubrica sub gene-
etc. etc.), aproape în trei sferturi dintre scrieri ricul respectiv, așa încât, prin circulația acesteia
Continuare din p. 7 este sau se aduce vorba despre teatru și multe și prin ridicarea ei în mediul online, textele au

Ploaia albă (Ed. Cartea Românească, dintre ele sunt dedicate creațiilor shakespeari- ajuns la un foarte mare număr de cititori.
1971) reunește nuvele ce propun metaforiza- ene, fie pentru analiză sau interpretare directă Dacă în toate scrierile lui D. R. Popescu
rea faptului comun, în registru parabolic. Este a acestora, fie, mai ales, pentru ceea ce se poate suntem frecvent surprinși, pe parcursul lecturii,
universul re-creat, aureolat de povești semnifi- numi raportare la aceste creații. De fapt, este de bogăția de idei și filonul poetic, citind volumele
cative despre lumea hiperbolizată a universului vizibilă, în aproape întreaga operă a lui D. R. de eseuri și publicistică densitatea, profunzimea
interior al unor personaje emblematice pentru Popescu, fascinația pe care o exercită asupra sa și, adesea, exotismul ideilor ne copleșește. Literar
lumea eresurilor. Ploaia purifică spațiul și marele dramaturg englez – interpretat, mențio- vorbind, ele sunt adevărate proze, dar latura poe-
timpul, redimensionează existențialul. nat, adulat deschis foarte adesea. tică (pe care poate că aici nu ne-am aștepta să o
Această succintă privire comparativă a Galaxia Grama lărgește considerabil aria regăsim) este la fel de pregnantă.
povestirilor și nuvelelor din prima perioadă de tematică, aducând o mare varietate de materiale Eseistica reprezintă o parte extrem de
creație a lui D. R. Popescu susține filonul comun publicistice, tot atât de diverse pe cât de com- importantă pentru cunoașterea reală a autorului
al scrierilor sale, un filon mitologic cu irizări fan- plexă este personalitatea autorului. Astfel, ne și ea contribuie substanțial la ceea ce un reputat
tastice, într-un stil inconfundabil care îl va așeza poartă din Teba antică cu obiceiurile sale (Jocu- critic literar spunea că înseamnă fascinația DRP.
cu seninătatea privirii critice nepărtinitoare în rile orbilor), până în Câmpia mehedințeană a Eseurile sunt, alături de toate celelalte modalități
galeria marilor nume ale literaturii române. sfârșitului de secol 20 (Însemnări) și până la de exprimare literară, măsura enciclopedismu-
O lume într-un nume, un nume în universul Cenaclul Flacăra, supranumit Cenaclul Pău- lui lui Dumitru Radu Popescu, expresia unei arii
scriitorilor lumii, un spectacol al cotidianului nescu (Jurnal); dar și de la (același) Shakespeare culturale imense înmagazinată în memoria sa,
„întors” spre redescoperirea lumii de Început. până la Eminescu și Blaga, Caragiale și Pandrea, de la mitologie universală și românească, la isto-
Din „somnul pământului” rămâne „dorul” sub Sorescu și Preda și încă o mulțime de scriitori și ria și istoriile Țării și ale Lumii și, mai aproape
„ploaia albă” a creației veritabile care unește oameni de cultură pentru care Dumitru Radu de noi, sesizarea și scoaterea la rampă a celor
lumi și care impune un nume cu evidente rezo- Popescu are un cuvânt de spus, nu fără a-l pune mai complicate și controversate aspecte ale mer-
nanțe universale: Dumitru Radu Popescu. ■ într-un anume context, firește. Pe de altă parte, sului sinuos al vremurilor. ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (204) ♦ august 2020 9

Constantin Comentarii
eminesciene
D.R. Popescu – dramaturgul CUBLEȘAN

Bătrânul Vișan
Alături de proză, teatrul este cel de-al
doilea gen de creație important în vin, stau o zi, două, și se duc în treburile lor… mână): Tată, a fost cea mai rușinoasă zi din
ansamblul operei lui D. R. Popescu. Nu te lua după prostia lui Tavi”. viața mea… Am fost un porc, tată, vino din
lumea de dincolo și dă-mi două palme!”
Reuniunea din ziua aceea, care devine un
O dramă de familie, cu trimiteri acide în fel de judecată de familie, se datorează înțe- Intriga piesei e complexă, punând în lumină
sfera politicului, cum se întâmplă, de altfel, în legerii fiilor de a merge la mormântul mamei implicațiile morale ale indivizilor în raport cu
toate piesele lui Dumitru Radu Popescu („teatru – „Sandu: Tată, au trecut atâția ani de la moar- societatea, imorală și ea, cuprinsă de perfidia
politic”, îl consideră Florea Firan, în postfața tea mamei!... Azi am venit la pomenirea e… Și politicii momentului istoric actual în care viază
volumului Anglia), e Bătrânul Vișan sau La tu vrei, cu bucatele rămase de la pomenirea ei, – „Darie: Avem datoria să ne gândim la desti-
fereastra în care doarme o pisică (Ed. Scrisul să o așezi pe Irina în capul mesei?” E deschis nul națiunii române. Tavi: Când? Darie: Acum,
Românesc, Craiova, 2003), construită într-o astfel un conflict moral în care părțile belige- când lumea se află într-o profundă schimbare.
manieră oarecum clasică. Spun asta întrucât rante își aruncă unii altora învinuiri dintre cele Tavi: Nu ți-e rușine? Darie: De ce? E nevoie de
întreaga dramaturgie a lui D. R. Popescu se mai aspre – „Darie: Doamne, cum tata și Irina solidaritate, de muncă inteligentă. Tavi: Până
refuză cu premeditare canoanelor tradiționale și-au ieșit din țâțâni și… ni se arată sub măștile acum de ce nu te-ai gândit la destinul națiunii
în domeniu, fiind, de regulă, dezbateri acute de nebuniei (George și Irina apar în prag cu coro- române?... Cât timp ți-ai pus sacii în căruță –
idei ce stau la baza unor subiecte ce se lasă des- nițe de flori pe cap, urmați de Costică) George: ai tăcut ca porcul în păpușoi… Cât timp l-ai
cifrate abia după îndelungate abordări și analize, O, copiii mei, cât sunteți de
din diferite unghiuri de vedere, întreprinse de fericiți!... Ei, Sandule, ne ții o omorât pe Nicolaevici – tră-
toate personajele angajate în confruntări des- slujbă?... Isaia dănțuiește… Ei, gând în el și apoi lăudându-te
chise, polemice. O notă de subsol, ca un soi de ce spui? Sandu: Eu zic ce spune în ziare cum ai tras și cum i-ai
epilog, aduce lămuriri asupra acesteia, drama- Biblia… Cele zece porunci ne scuipat mormântul! – și cât
turgul făcând mențiune la o discuție avută cu învață… Irina: Să nu ucizi!... timp ai cumpărat tot orașul
actorul Dorel Vișan (de unde și titlul piesei), Pe cine am omorât eu? Sandu: cu bani furați cu acte legale
care i-a relatat o întâmplare… biografică, ce se Să nu preacurvești… (…) Tavi de la bănci, n-ai zis nici pâs
constituie, prin factologia preluată și dezvol- (lui George): O să ne-o aduci la despre solidaritate. Darie:
tată original de dramaturg, în însuși subiectul masă?... Să stea în capul mesei, Nu te lua după aiurelile din
piesei: „La Brașov, în noiembrie, luna trecută, lângă tine? George: Da. Tavi: ziare!... Ziarele de la noi
în timpul Festivalului de Dramaturgie Contem- Dar acela era scaunul pe care sunt ca niște tonomate: bagi
porană, într-o zi, Dorel Vișan ne-a povestit… stătea mama! De te vede, din banul și cântă… Cântă ce-i
că el și frații săi l-au… judecat pe taică-său… mormânt, se răsucește în sicriu! comenzi… Ce te deranjează,
S-au purtat groaznic – fiindcă bătrânul își găsise George: M-am rugat de ea să puterea mea politică, atitudi-
o nouă legătură… Mama lui Vișan murise… mă înțeleagă… Au trecut doi- nea mea de a acționa, voința
«A fost cea mai îngrozitoare zi din viața mea, sprezece ani… Tavi: Și mama te-a înțeles? Ți-a mea de propășire a României?
pe care n-o să mi-o iert niciodată!», a zis Dorel. zis, din cimitir: «Însoară-te, Gheorghe, adă-o (…) Tavi: Credeam atunci c-o să iasă ceva din
Am știut în acea clipă că voi scrie o pisă despre pe Irina în patul meu, în păturile mele, încăl- jocurile astea ale tale… N-a ieșit nimic! Păcat!
bătrânul Vișan. Dorel nu mi-a mai dat niciun zește-te cu ea și fiți fericiți!» Filofteia (Irinei): Dar poate e mai bine c-a ieșit din tine un par-
amănunt… Nu știe că voiam să scriu o piesă Ție nu ți-e rușine să te măriți cu un bărbat mai lamentar bogat… Zău, aveai haz!”
despre… Nu i-am spus! Drept pentru care dedic bătrân? Ca ibovnică, mai treacă-meargă, ei, Bătrânul Vișan e o puternică dramă actu-
această piesă actorului Dorel Vișan”. acolo, o nimereală… Dar nevastă? O să râdă ală, cu personaje conturate inflamat, cu discuții
Conflictul se consumă într-o singură zi, lumea de tine. Irina: De tine n-a râs nimeni, tăioase în contradictoriu, cu evocări de fapte
după modelul teatrului antic (de la răsăritul când erai călugăriță și te coțăiai cu popa Sandu? și de situații, în care se recunoaște mâna
la apusul soarelui) în casa bătrânului George, Filofteia: M-am măritat cu el. Irina: Când erai descriptivă a prozatorului („George: Da, așa
revenit în urma unei detenții ispășite, după cu burta la gură! Ca să nu-l dea pe el afară din a fost cu Doru… M-am trezit devreme, m-am
toate aparențele, pe nedrept („Filofteia: Și biserică și să naști tu un pruncuț printre maici! dus lângă coteț și am vorbit cu el… «Dorule,
te-a băgat la pârnaie… Că l-ai bătut!... Ori nu Filofteia: Nu-i adevărat! Eu am plecat de la scoală!». Așa-l botezasem, când era purcel…
l-ai bătut? George: L-am bătut măr! Și s-a tras mănăstire… imediat ce m-am îndrăgostit de Doru dormea, sforăia ușor…Mâna porcii la
concluzia falsă că am bătut instituția… poli- Sandu. Irina: Imediat după ce ți-a făcut felul! jir… Am bătut în ușa cotețului cu palma… Am
ția! Căci la noi persoana polițaiului este una Filofteia: Țoapă! (sare s-o ia de păr pe Irina. vorbit cu porcul: «Dorule, scoală-te, ți-a sunat
cu instituția poliției! Pe vremuri, n-avea nimic Costică le desparte). Irina: Mint cu ceva? Filof- ceasul… Hai Dorule, ți-a venit vremea…». El,
sula cu prefectura. Acum, are! Bați un căprar teia: Ai adus zânzanie în casa asta!... Băieții nimic, dormea dus. Gras și pogan. Mai mare
– și e ca și cum l-ai cotonogit pe ministrul cur- lui… n-o să mai calce pragul! (George a ieșit porcul decât cotețul (surâde). Da… I-am zis:
canilor!”), casă în care o adusese pe Irina, cu în curte singur). Irina: Și așa dădeau rar prin «Hai. Dorule, că azi te tai». Și Doru s-a sculat,
care trăia acum, întrucât soția îi murise demult ostrov (…) Fiecare cu ale lui!” s-a întins, oasele s-au întins în grăsimea din el,
iar feciorii se risipiseră fiecare pe la carele lor, Sub presiunea unei asemenea… judecăți, a căscat… Apoi a venit după mine, greoi, liniș-
iar el, ca să nu rămână singur, simțind nevoia să în disperarea neputinței de a se împăca cu tit, crezând că-i dau de mâncare… Mă privea
aibă un suflet de om alături, și-a apropiat o altă feciorii și mai mult, neputându-și apăra jus- în ochi, vesel, recunoscător. Grohăia mândru
femeie, faptă ce n-o aprobă ai lui – „Sandu:… tețea faptei, ce pare în ochii altora o batjocură și doar de la o vreme cam ușor nedumerit, căci
bătrânii cad în mințile copiilor și se prăbușesc a propriei vieți, își pune capăt zilelor, în gră- nu mă mai văzuse până atunci cu un cuțit atât
în prăpastia iubirii? (…) Tavi: În casa mamei dină. Abia acum, fiii iau seama la nedreptatea de mare în mână…”.), cu verbul colorat, având
mele mă batjocorește o ibovnică, tată? (…) ce i-au făcut-o tatălui, la injustețea atitudinii rezonanțe metaforice, cu reverberații polemice
Irina: Dacă vrei să plec de la tine, plec… lor: „Tavi: Doamne, iartă-ne c-a rămas casa în contextul politic actual. E o piesă relevantă
George: Și pe mine cui mă lași?... Ei, da, copii goală (…) Darie (cu o lumânare aprinsă în în peisajul dramaturgiei noastre actuale, posi-
bil referențială, în totul. ■

10 Nr. 8 (204) ♦ august 2020 Scrisul Românesc Eseu

Dan Trăsături ale absurdului
IONESCU în romanul F

Dumitru Radu Popescu este un scriitor încă nemișcat. Dacă nu ar fi fost însoțit de întrebat dacă nu cumva visele umplu acel vid
complet, a cărui operă se încadrează, imprudență, râsetul lor anterior ar fi devenit nocturn din noi sau dacă nu cumva chiar ele
în cea mai mare parte, în realismul strict o expresie a materiei în general de res- sunt vidul din somnul nostru, vidul numin-
modern. Cu toate acestea, romanele F și Întoar- pingere a vidului. du-se atunci vid?”. Potrivirea dintre ceea ce
cerea tatălui risipitor sunt integrabile în absurd, îl preocupă și mesajul decriptat (mesaj care
mișcare de avangardă mereu în vogă. În anul Antrenorul, al cărui rol în context este explică orice vârf de situație, orice anomalie)
1969, când a publicat romanul F, D. R. Popescu echivalent celui pe care îl deține oracolul din îl menține în continuare într-o stare confuză,
era deja un scriitor consacrat, autor, între altele, Delphi pentru Oedip, reține din accidentul confluentă absurdului și coșmarului, prin
al mai multor volume de nuvele, al romane- terifiant, căruia i-a fost martor involun- coincidența frapantă dintre ceva livresc și
lor Zilele săptămânii (1959) și Vara oltenilor tar, rostogolirea capului femeii ghilotinate veracitate.
(1964), precum și al pieselor de teatru Mama de roțile marfarului; un astfel de reflex al
(debut ca dramaturg, 1960), Vara imposibilei memoriei (de a reproduce, în mod iterativ, În subconștient, valența premonitorie a
iubiri (1966), Vis (1968) și Cezar, măscăriciul sub forma unei poze rupte în dreptul gâtului visului se transformă în fobie față de orice
piraților (1968). femeii imortalizate, numai imaginea capului totem al fatalității. Pentru a nu cădea în
prăbușit, fără urmă sangvină și fără vaierul paranoia (să creadă că totul în jur acționează
Romanul F este alcătuit din trei cărți: Ninge ultim al victimei) certifică efectul șocului antagonic), eroul romanului recurge instinc-
la Ierusalim, Boul și vaca și Cele șapte ferestre vizual asupra individului: „A pornit marfa- tiv la o explicație atenuantă a diverselor
ale labirintului. În prima, personajul- martor rul și capul femeii a căzut tăiat la picioarele superstiții referitoare la pisica neagră. Astfel,
al acțiunii, un antrenor de fotbal, îi relatează soțului și ale copiilor ca o minge. Trupul a divaghează pe seama expresiei populare „a
lui Tică, preopinentului trage mâța de coadă”, a cărei sorginte ar fi în
său, diverse întâmplări rămas între șine. Sub privirile predilecția oamenilor de a imita un fapt de
surprinse de la volanul lor s-a întâmplat totul, fulge- salvare a unei vieți, soldat cu succes cândva:
„tărăboanței”, în drumul rător și foarte simplu, nefiresc „O avalanșă de zăpadă căzuse peste o mâță
către sau dinspre localită- de simplu. De câte ori trec prin și-o acoperise: numai coada îi rămăsese afară
țile unde joacă echipa lui. acel loc revăd scena din... ho! și a venit cineva care era cineva și a tras-o de
În cartea a doua, intriga e Și am impresia că ea nu se coadă și a salvat-o. Și că după asta toți oame-
proprie romanului poli- repetă în memoria mea, ci are nii au început să tragă pisicile de coadă ca să
țist, autorul fiind interesat loc efectiv din nou: bărbatul le salveze nu se știe de ce: principalul era să
de psihologia crimei, iar trece întâi pe sub marfar, apoi le tragă de cozi ca să le salveze și să se afle
ultima este dominată copiii, apoi e rândul femeii”. în treabă și să nu se spună că nu fac nimic
de acțiunile malefice ale și primesc leafa ori mâncarea de pomană”.
directorului Moise, perso- Absurdul se relevă în atitu- Miorlăitul, dimpotrivă, aduce mâhnire în
naj histrionic, vinovat de dinea indolentă a membrilor viața omului, așa crede antrenorul care îl aude
moartea și dispariția mai familiei față de eventualita- în permanență, fiind incapabil a-l clasifica
multor oameni din sat. tea primejdiei, de fapt, ei erau drept plăsmuire a imaginației sau fapt real.
atât de convinși de imua- Pentru a se dumiri, devine tot mai atent la
Evenimentele sunt bilitatea orarului după care sunetele din mașină, ignorând capcanele dru-
concentrate în acel funcționa marfarul, încât au mului pe care-l parcurge noaptea, pe vreme
absurd pe care l-ar deter- reacționat sarcastic la diver- de iarnă. Fantasma unei pisici îl precipită și
mina optica filosofică a sele avertismente. Ramura pierde controlul volanului, izbind cu mașina o
lui Pascal în privința vidului: „Toate corpurile onirică a absurdului se ilus- bătrână (care, până la urmă, se dovedește a fi
se opun separării unuia de altul și admiterii trează spectacular. Morții femeii în accidentul fost un hoț deghizat în femeie). Moartea aces-
vidului între intervalul dintre ele”. În pri- veridic îi succede în visul nocturn al poves- teia, pe care o anunță la miliție (unde și află
mele fragmente, „spaima” este o metaforă titorului o ceremonie funerară de amploare, despre adevărata identitate a victimei), nu-l
pentru voința materiei de a nu se destrăma, specifică unui general mongol, respectiv lui preocupă, mai reale pentru el devin alte omo-
o expresie a sufletului universal Brahman de Ginghis-han. Viziunea asupra lumii din Plumb ruri din culpă despre care s-a scris în ziare.
a se reîntregi. de G. Bacovia, o ars poetica simbolistă în care Imprudența survine din sforțarea gratuită de
amorul eșuat subjugă eul liric unei atmosfere a estompa așa-zisa influență malefică a pisicii
Cei din familia țăranului, viitori actori fără posibilitatea redresării morale, este schim- negre (precum în nuvela psihologică Pisica
fără voie ai unei întâmplări tragice, al căror bată în epica semnată de D. R. Popescu, într-un neagră de Poe eroul autodiegetic s-a dat de
obicei era să scurteze drumul către casă, mod total adecvat vremii contemporane, peri- gol, încercând să alunge pisica neagră, adusă
trecând pe sub vagoanele unui tren de marfă clitate de pandemie. Astfel, sicriul nu e coborât în casă chiar de soție, victima lui).
staționat, au râs de teama de pericol etalată în pământ, ci propulsat (de baloanele cu aer
prin gesturi și mimică de către protagonistul cald) în eter, ca un vehicul spațial, pe care Faptele extravagante sunt surprinse din
cărții, un antrenor de fotbal (care, aflat în supușii au datoria să-l urmărească insistent mașină, un spațiu minor care devine gazda
mașină, dinaintea barierei de la calea ferată, cu privirea, indiferent de riscul contaminării unui absurd colosal (care, totuși, nu-l îngrijo-
undeva în Timișoara, se agita către ei, le sem- cu bacteria ciumei. Sicriul este simbolul unui rează pe șofer).
nala posibilitatea ca trenul să pornească). virus agresiv și extrem de transmisibil. Prin-
Atitudinea ignorantă față de circumspecția tre participanții la înmormântarea generalului Prin intermediul personajului și al contex-
șoferului s-a întors împotriva lor, pentru că apăruse zvonul că oricine zărește sicriul se va tului, autorul ironizează direcția superficială
trenul s-a pus în mișcare și a prins sub roți îmbolnăvi de ciumă. a unor sfaturi paterne ale sfârșitului de secol
pe biata femeie, mamă a celor doi copii, care Trezit din vis „lac de sudoare”, antrenorul trecut, sfaturi atribuibile unui conducător
abia au reușit să se salveze, și soție a țăranului de fotbal ajunge la o concluzie care îi depă- despotic, unui dictator, patriarh al unei socie-
care a apucat să iasă primul de sub vagonul șește condiția prin profunditate: „M-am tăți nedemocratice. ■

Cronică Scrisul Românesc Nr. 8 (204) ♦ august 2020 11
literară

Întoarcerea biografismului Mihai
ENE

O restaurație necesară
De când a fost reeditată, într-o ediție revi-
zuită, am intenționat să scriu despre Popescu). Dar o asemenea conviețuire de lungă bolnavilor. Autorul reface sejurul de aici, ca
cartea lui Doris Mironescu, Viața lui durată (un deceniu!) cu suferința și proximita- și cel din stațiunea de tratament în care Ble-
tea morții, încheiată fatal, ca în cazul lui Blecher cher se va muta ulterior, la Leysin, în Alpii
M. Blecher. Împotriva biografiei (Ed. Humani- este aproape de neîntâlnit – poate doar Bacovia elvețieni. Atmosfera din toate aceste locuri
tas, 2018) din cel puțin câteva motive. Primul să fi cunoscut ceva din acest infern perpetuu, este nu doar evocată, ci pusă permanent în
dintre ele se referă chiar la statutul biografismu- căruia totuși a reușit să-i facă față. relație cu scrisorile, mărturiile altor pacienți
lui, despre care am mai discutat și altădată. Deși În fine, al treilea motiv este chiar autorul sau vizitatori care se intersectează cu biogra-
cu reprezentanți de anvergură în perioada inter- acestei cărți, unul dintre cei mai înzestrați fia blecheriană, cât și, în special, cu scrierile
belică, ale căror cărți au devenit rapid repere ale literați ai generației noastre, una bogată, de autorului. Urmează episodul revenirii în țară,
speciei, precum cele două vieți, a lui Eminescu altfel, în critici care deja au produs lucrări de tratamentele de la Techirghiol, sejurul de la
și a lui Creangă, scrise de G. Călinescu, cât și excepție. Doris Mironescu, universitar și cer- Brașov și reîntoarcerea acasă, unde se desfă-
cea despre Caragiale a lui Șerban Cioculescu, cetător ieșean, specialist în Max Blecher, care șoară și epilogul vieții lui Max Blecher. Toate
continuate prin discipolii lor, a realizat și ediția critică din acestea sunt contrapunctate de corespondența
Adrian Marino, cu celebra opera scriitorului, este, de și vizitele prietenilor, printre care, în străină-
Viață a lui Al. Macedonski, Al. asemenea, și autorul unei alte tate, scriitorul francez Pierre Minet, iar în țară,
Piru și alții, producția de bio- cărți de referință, Un secol al Geo Bogza, activitatea editorială, debutul și
grafii, în continuă ebuliție în memoriei. Literatură și con- aparițiile care vor urma, în ciuda tuturor sufe-
alte spații culturale, precum știință comunitară în epoca rințelor și a unei vieți amputate.
cel anglo-american, a trecut romantică (2016). Dincolo de descrierea unor locuri,
pe linie moartă în ultimele Revenind la cartea de față, momente, trăiri și interacțiuni ale lui Ble-
decenii. Probabil că multor cer- ea reface traseul biografiei cher, Doris Mironescu reușește să realizeze
cetători li se pare un gen minor, lui Blecher, a cărui copilărie o foarte bună echilibristică între datele exte-
oarecum lipsit de eclatanță, în și adolescență se petrec în rioare și cele interioare, între anecdotică și
comparație cu provocările exe- orașul Roman, unul dintre opera autorului. Citatele alese sunt mereu
getice la care visează oricine acele locuri în care pare că nu potrivite și revelatorii, contextualizate și
sau cu moda diverselor noi se întâmplă nimic, și a cărui interpretate judicios. Mai mult decât o poveste
curente și metode în critica fotografie de început de secol a unei vieți, Doris Mironescu realizează și o
literară care să te impună ca XX o recompune minuțios, biografie intelectuală și spirituală a lui M.
pe un inaugurator. din documente și mărturii de Blecher, reușește să problematizeze și să
Deși pare modestă, scrierea de biografii este epocă, Doris Mironescu. Urmează „evadarea” ofere piste exegetice, să avanseze ipoteze și
o întreprindere mult mai complicată și mai la studii de medicină, în Franța, unul dintre să elucideze anumite aspecte concrete fără
meritorie decât locul pe care i l-a rezervat spațiul miturile biografiei blecheriene fiind că acesta să le distrugă misterul, ca să ne exprimăm în
cultural românesc, văzută ca un fel de Cenușă- s-a înscris la o universitate pariziană – de fapt, termeni blagieni. Este o reușită în sine calitatea
reasă a studiilor literare, deoarece presupune o se pare că el ar fi urmat Colegiul de Medicină scriiturii, suplă și atractivă, nervul narativ și
documentare asiduă (cu un domeniu precum din Rouen, viața pariziană fiind doar una în capacitatea de sinteză, deoarece o astfel de
realitatea nu îți permiți să ignori informații și care Blecher găsește tot ceea ce visase: dina- lucrare poate tinde să devină prolixă.
nici să scrii impresionist), o imaginație extra- mism, culoare, erotism, fascinația sa pentru Toate aceste calități fac din Viața lui M. Ble-
ordinară, care să umple golurile lăsate de lipsa capitala Franței și, de ce nu, a lumii din acel cher. Împotriva biografiei una dintre cele mai
documentelor, dar care să se plaseze în sfera pla- moment fiind totală. Din păcate, boala se bune cărți de istorie literară apărute în ultima
uzibilului, cât și un echilibru intelectual care să declanșează destul de rapid, după doar câteva vreme la noi, și totodată un ghid necesar ori-
te țină departe atât de tentația encomionului, cât luni petrecute la studii, Blecher fiind nevoit cărui cititor care vrea să pătrundă în viața
și de a te ipostazia în judecător moral. Chiar și să plece într-o localitate destinată special contorsionată a scriitorului și pacientului Ble-
din punct de vedere teoretic sunt multe puncte tuberculoșilor, la Berck-sur-Mer, o stațiune cher chiar înainte de a-i citi opera cu atât de
incitante atunci când începi să scrii o biogra- construită aproape integral pentru nevoile puternice ecouri autobiografice. ■
fie, iar Doris Mironescu își ia toate măsurile de
precauție într-un capitol teoretic introductiv, în Arhivă sentimentală
care discută toate limitele unui atare demers.
În al doilea rând, este vorba despre o
biografie specială, dramatică și unică în
literatura noastră, greu de desprins de opera
înseși, a unuia dintre cei mai moderni scriitori
români interbelici: Max Blecher. Există o serie
întreagă de figuri interesante în cultura română
și care ar merita mai multă atenție, inclusiv la
nivel biografic, decât cea care li s-a acordat până
acum. Există, de asemenea, figuri dramatice,
atinse de un destin nefericit sau amprentate de
boală, retezate înainte de vreme, când ar fi tre-
buit să înflorească și să producă opera matură
pe care o promiteau (de la Iulia Hasdeu și Ștefan
Petică la Nicolae Labiș sau, mai recent, Cristian Dumitru Radu Popescu, la Colocviile Scrisul Românesc cu tema „Multiculturalismul”,
alături de Florea Firan, Gabriel Coșoveanu, Adrian Cioroianu (Craiova, Muzeul de Artă, 2008)

12 Nr. 8 (204) ♦ august 2020 Scrisul Românesc Eseu

Retrocritica Ioan Fantastic vs. experiență
LASCU și rațiune

În a doua jumătate a secolului XX, în dece- din urmă să dea naștere la figuri sau personaje mijlocul realității celei mai obișnuite, insta-
niile șapte și opt, au fost în mare vogă, pe alcătuite exclusiv din elemente ce fac parte din urând teroarea. Fantasticul ar avea drept
lângă structuralism și psihanaliză, teoriile aceeași categorie”, cu tot specificul lor, de pură obiectiv instituirea unui climat psihologic
despre fantastic. În domeniu, între teoreticie- virtuozitate, convențională și mecanică în ace- particular constituit din anxietate, perplexi-
nii de primă importanță îl regăsim pe Roger lași timp, nu sunt câtuși de puțin fantastice. tate în fața misterului insondabil, o presiune
Caillois. Una din lucrările cele mai cunos- interioară etc. „În fantastic supranaturalul
cute ale cercetătorului francez este În inima „Fantasticul nu-i fantastic decât dacă se apare ca o ruptură în coerența universală.
fantasticului, care, contrar așteptărilor, se înfățișează sub forma unui scandal inadmi- Miracolul devine o agresiune interzisă, ame-
ocupa în primul rând de pictură. În tentativa sibil pentru experiență sau pentru rațiune.” nințătoare, care sparge stabilitatea unei lumi cu
de a delimita domeniul fantasticului autentic, Dacă premeditat i se atribuie valoarea de legi socotite până atunci riguroase și imuabile.”
Roger Caillois lăsa deoparte operele ce reflectă principiu al unei stări de lucruri, acesta se pră- Fantasticul, considerat drept o ruptură în sen-
fantasticul voit, voluntar și forțat uneori, uzând bușește numaidecât și nu mai poate stârni nici timentul nostru de realitate caută să se impună
de elemente formale organizate după principi- spaimă, nici surprindere. Fantasticul trebuie printr-o procedură aparte. Într-o primă fază
ile grefei și hibridării, pentru a epata privitorul. să se opună conceptului de sistem, să nu fie sentimentul de realitate poate fi stimulat cu
Contrar acestor scamatorii concepute cu bună „simpla desfășurare mecanică a unei idei pre- mijloace eficace și evoluate precum tehnici
știință, fantasticul genuin izvorăște din însăși concepute...” Impresia de fantastic nu depinde de evocare realistă dezvoltate în cel mai înalt
structura intimă a artistului, e un har coborât neapărat de intenția autorului și nici de subiec- grad. În a doua fază este necesară o conștiință
în creație cu sau fără știrea lui. Este, până la tul operei. În ceea ce privește gradul de echivoc a caracterului riguros al legilor naturale și
urmă, o idee spiritualistă și empirică. ce-l implică mesajul unei opere de artă în raționale. În fine, fantasticul reclamă o incre-
relația emițător (artist)/ destinatar (receptor), dulitate față de ordinea riguroasă a realității,
Urmează decantarea fantasticului institu- există cel puțin patru cazuri principale: propice pentru întreținerea unei incertitudini
țional, „adică miraculosul din basme, legende, prin logică, precizie și amănunte verosimile. La
din mitologie, pozele pioase folosite de diverse Mesajul e limpede și pentru emițător și urma urmei, reușita constă în a face neverosi-
religii și idolatrii, delirul demenței, ba chiar pentru destinatar (1). În această situație se milul cât mai convingător.
și fantezia prea dezinvoltă.” S-a continuat cu poate întâlni un așa-zis fantastic al firescu-
înlăturarea elementelor stranii din moravuri lui îngrijorător, „latent, insidios, insesizabil, Completând definiția lui Caillois, gene-
și obiceiuri, precum și din credințele de pretu- care emană din scena cea mai banală, cea mai ralizând, lărgindu-i sfera, putem afirma că
tindeni, care, în contextul lor specific, nu par prozaică cu putință, stârnind, totuși, o inex- fantasticul ar putea fi considerat drept expresie
nicidecum fantastice. În fabulosul mitologic plicabilă întrebare.” Este genul de fantastic cel a unei ciocniri între două (eventual mai multe)
și în misteriosul religios cu conținut mira- mai rar și discret, degajând concomitent un sisteme de semnificație dintre care unul poate
culos, „un element străin sau rebel se poate farmec ce se dovedește a fi cel mai persistent, fi decodificat cu ușurință, codul celuilalt (sau al
grefa”, reușind oarecum „să le denatureze, să constată Caillois. Mesajul e limpede pentru cel celorlalte) rămânând obscur, de unde neliniș-
le izbăvească de caracterul lor supranatural”, care-l emite, dar neînțeles pentru cel care-l pri- tea, uimirea, senzația de mister, descumpănirea
provocând astfel spărtura, breșa, decalajul, mește (2). În acest caz este suficient ca opera intelectuală în fața neputinței de a elucida.
contradicția ce favorizează infiltrarea și erupția să încorporeze un dat cunoscut artistului, dar În fantastic e vorba de un scurt-circuit între
fantasticului. Subiectul intră în contradicție cu străin de cunoștințele spectatorului. inteligibil și ininteligibil. Fantasticul visului, de
modul în care este tratat. pildă, nu rezidă în irealitatea lui, ci în misterul
Mesajul este obscur pentru autor, dar poate semnificațiilor acestui fenomen hipnotic real
Similar, alegoria, originară de la finele fi descifrat de un observator pregătit (3). Even- și curent. Fantasticul nebuniei nu violentează
Renașterii, a fost consfințită ca „limbaj total, tualitatea este relativ rară și nu se referă decât întru nimic simțământul comun de realitate,
în stare, datorită unei intuiții instantanee, să la operele create într-o stare hipnotică, de ci vine din incapacitatea de a-l înțelege, de
înlocuiască, în mod fericit, succesiunea nece- semiconștiență, în urma unei impulsiuni ire- a-l introduce într-un cod. Constatarea stă în
sară a cuvintelor și ideilor din frază”. A devenit zistibile, a unui delir grafic, sau din dorința de picioare și în cazul fantasticului halucinații-
prin urmare o modalitate spirituală care a favo- a reproduce o viziune ori o imagine halucina- lor, al spectrelor, al aparițiilor supranaturale,
rizat și apariția fantasticului. Examinând critic torie. Mesajul este obscur atât pentru cel care-l ceea ce unifică, după cum se deduce, esența
lucrările ce au adoptat ca obiect fantasticul, emite cât și pentru cel căruia i se adresează fantasticului oniric, psihopatologic și halu-
autorul ajunge la concluzia că, în conformi- (4). Se atinge astfel „domeniul fantasticului cinatoriu, finalmente fiind și o consecință a
tate cu ele, „sensul termenului fantastic e pur esențial: e cazul ambiguității fundamentale fricii ce decurge din inaptitudinea de a descifra
negativ: ele se referă la tot ceea ce, într-un fel care cere neîncetat un răspuns ce nu poate aceste ascunzișuri. Însă ininteligibilul, incom-
sau altul, se abate de la o reproducere fotogra- fi decât obiect de controversă.” Obscuritatea prehensibilul nu îmbracă neapărat veșmintele
fică a realului, se referă deci la orice fantezie, la mesajului poate fi inconturnabilă sau voită, ori, terifiantului și ale fanteziei poetice, comice,
orice stilizare și, firește, la operele imaginației într-o proporție oarecare, inevitabilă și voită grotești sau absurde, evocând în psihic unele
în ansamblu.” în aceeași timp. ecouri ale nostalgiei sau generând falsuri și
confuzii care stârnesc râsul. Ulciorul de aur al
Catalogul operelor care alcătuiesc focarul În această etapă a demonstrației se impu- lui E. T. A. Hoffmann ce conține efectiv ele-
stabilit în unanimitate și deplină libertate tot- nea operarea unei distincții dintre fantastic mente de basm caricaturizează viața prozaic
odată, focarul de unde emană fantasticul, are și miraculos. În cazul miraculosului totul se burgheză și relevă un incomprehensibil al poe-
totuși un aspect disparat fiindcă „și el grupează situează de la bun început pe tărâmul imagi- ticului. Grație inocenței și inadaptării comice
opere eminamente eterogene a căror trăsătură narului și al irealului, iar peripețiile povestite la conformismul cotidian, Anselmus pătrunde
de unire o constituie numai ceea ce ele resping nu sunt nicio o clipă capabile să pară posibile, în Atlantida fantasiei, a înțelepciunii poetice
și anume: realismul.” Pe de altă parte, operele fiindcă nu comunică în nici un punct cu rea- inefabile. Nu cu mult diferit a căutat și Caillois
de fantezie ce uzează sistematic de un proce- litatea. Fantasticul constă în apariții stranii, să pătrundă... în inima fantasticului. ■
deu... amuzant „în operația de a combina cu insolite, încărcate de mister, tulburând senti-
rafinament flori, fructe și păsări încât în cele mentul comun de realitate și de certitudine.
Plăsmuirile imaginației fantasticului irump în

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (204) ♦ august 2020 13

Între dezamăgire și lehamite Carmen
FIRAN

Unul dintre cuvintele mele preferate americanilor. Trăiam o normalitate de care nu simbolul libertății de a călători și al garanției
când eram tânără era deșertăciunea. eram conștienți, luam de-a gata o democrație că drepturile îți vor fi protejate oriunde te-ai fi
Nu se lega nici de vârstă, nici de pofta pe care o credeam invulnerabilă. Nu idealizez. aflat în lume. În vremea aceasta nu e de niciun
de viață, era mai degrabă o formă de reacție O țară mare și diversă are probleme complexe, folos și nici nu cred să mai fie mulți care să
la sistemul de atunci, falimentar și fără viitor. excese din ambele părți ale spectrului politic, viseze la el, chiar după ce interdicțiile de călă-
Deșertăciunea putea fi însă ploaie de vară dar ele nu reușeau să contrazică esența sau să torie vor fi ridicate.
pentru poezie, din ea creșteau lujeri neaștep- deturneze sensul americanismului cu toate ale
tați și miraculoși. Nici Fata Morgana apărută lui bune și mai puțin bune. Mi-am însoțit zilele trecute la aeroport o
la orizont sub cerul roșiatic nu era de ignorat. prietenă care după multe zboruri amânate a
Ne hrăneam din iluzii. M-am jucat cu deșertă- Ion Țuculescu – Comuniune reușit să fie pusă pe un avion spre București.
ciunea până i-am epuizat consistența de nisip și Aeroportul JF Kennedy era gol. Funcțio-
secetă, deși în cele din urmă cea mai frumoasă Ce se întâmplă acum și de unde ni se trage nara de la ghișeul liniei de zbor i-a spus să-și
imagine rămâne cea a unui deșert înflorit. multora dezamăgirea? O nenorocire nu vine pună pașaportul american în geantă. Din
niciodată singură, spune înțelepciunea veche. cauza exploziei de contaminări, un ameri-
Cuvântul și-a consumat în timp energia, au Pandemia nu a fost de ajuns, nici Ascensiu- can nu poate călători niciunde în Europa.
apărut alte leit-motive pe fondul acelorași obse- nea la putere a lui Arturo Ui. Extremismul, Un româno-american poate călători doar în
sii. Iluzia a fost înghițită de speranță, așteptările diviziunea și ura sunt azi strategii electorale, România, iar dacă nu are un pașaport româ-
s-au umplut de sens, am schimbat țări și conti- știrile false și faptele alternative metode de a le nesc valabil, doar cu un permis eliberat de o
nente și m-am așezat acolo unde mi se părea că întreține vii. Ce i se mai pregătește Americii? autoritate românească.
dacă voi fi dezamăgită vina îmi va aparține doar De către cine? Cu ce scop? Nu am răspunsuri.
mie. Toate bune pentru mult timp. Lehamitea urmează dezamăgirii. Emigranții în America ajung să aibă vise pe
dos. Dorința multora e să plece, să fugă, să-și
Saturată de mediocritatea sau agresivita- Pașaportul american pe care mi l-am dorit schimbe locul, doar că cei mai mulți nu au unde
tea scenei politice din perioada de tranziție cu fervoare zace într-un sertar. Pe vremuri era și cum. Cine ar fi crezut că țara cea mai râv-
post-decembristă, odată ajunsă la New York nită pe vremuri își va pune masca dezamăgirii
nu am avut nicio apetență de a urmări viața și nesiguranței... Exodul e doar la început. Și
politică. S-au succedat președinți republicani el, tot pe dos. Marile orașe americane, epuizate
sau democrați, de la Bush Senior la Clinton, economic de criza creată de virus și de neliniște
de la Bush Jr la Obama, țara și-a văzut de socială întreținută de extremiști din ambele gru-
drum mai departe, a trecut prin tragedia din pări politice, par să nu mai fie atrăgătoare. Unii
11 septembrie 2001, prin criza din 2008, prin și-au pierdut locurile de muncă și nu-și mai pot
dezastre naturale și neliniști sociale, împușcături plăti chiriile sau ratele scumpe la case. Altora
în masă, criminalitate, proteste de stradă, dar li s-a spus după ce au lucrat de acasă luni de
și-a găsit supape de salvare și refacere. Simpati- zile că nu se vor mai întoarce niciodată fizic la
ile sau antipatiile politice se manifestau într-un birou; eficiența a crescut, costurile de întreținere
cadru normal, fără a aliena o parte sau alta a au scăzut. În New York clădirile de birouri vor
populației. Președinții apăreau la televizor doar mări inventarul locuințelor scoase la vânzare
când era nevoie, cât era nevoie și aveau discur- sau închiriere. Cei care au bani își prelungesc
suri coerente, de fiecare dată punând accentul șederea în case de vacanțe în afara orașelor.
pe unitatea și forța americanilor, respectul
pentru aliații tradiționali și valorile lumii libere. Pandemia va trece, dar vor reveni energia și
Niciunul dintre ei nu propaga ură, divizare, respectul pe care America îl avea pe vremuri?
niciunul nu folosea slogane patriotarde nați- Acum e doar țară în depresie, într-un an
onaliste care să întoarcă americani împotriva electoral în care violența își arată colții. Ce poate
urma dezamăgirii și lehamitei? Poate frica. ■

Cărţi noi apărute la Scrisul Românesc Cărţi primite la redacţie

• Constantin Cubleșan, D.R. Popescu. Teatrul
politic, Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărții de Știință,
2020, 138 p.

• Rodica Grigore, Între lectură și interpretare.
Eseuri, studii, cronici, Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărții
de Știință, 2020, 262 p.

• Doris Mironescu, Viața lui M. Blecher. Împotriva
biografiei, București, Ed. Humanitas, 2018, 264 p.

• Józef Mackiewicz, Drumul spre nicăieri. Tradu-
cere și note de Constantin Geambașu, Cluj-Napoca,
Ed. Casa Cărții de Știință, 2019, 346 p.

• Mihai Vintilă, Biciul de păpădie. Note de lector,
Siliștea, Ed. InfoEST, 2020, 232 p.

• ***, Florentin Popescu ‒ 75. Viață și literatură, București, Ed. Rawex Coms,
2020, 258 p.

• ***, Viscolesc zăpezile albastre. 50 de poeți evrei născuți în România. Anto-
logie realizată de Etgard Bitel, Iași, Ed. Tipo Moldova, 2019, 436 p.

14 Nr. 8 (204) ♦ august 2020 Scrisul Românesc Poezie

Adrian Poeme
SÂNGEORZAN

2020 Încercând să strigăm de câte ori scoatem capul
Că în fiertura asta fiecare viață contează .
Anul ăsta ar fi trebuit șters din calendar în ianuarie Dați măcar focul mai încet
Până nu apuca să prindă viteză Mai schimbați zarzavaturile, condimentele
Ca un bulgăre de zăpadă ce crește rostogolindu-se Oricum vom rămâne înțepeniți în gâtul cuiva
Până pe plajele lumii pe care stăm chirciți Ca niște oase de pește prost mestecate.
Crezând că soarele ne va salva și de data asta.
E vară, stau la malul oceanului Brazdă adâncă
Încerc să fac bulgări de nisip
Să mă conving că nimicul are și el viața lui Sunt atât de prins cu munca
Și că atunci când vom fi trimiși pe Marte Încât nu-mi pasă dacă în urma mea
Ne vom descurca la fel de bine Straturile semănate vor crește drept
Ca marțienii care ne-au intrat sub piele cândva demult Sau dacă la toamnă cineva va fi interesat în viitorii știuleți.
După o glaciațiune ratată la milimetru Ideea că poți răvăși pământul cu forța mâinilor tale
În care Pământul, crezând că e singura stea norocoasă, E mai puternică decât săpatul în sine.
S-a întors cu spatele la Cronos Doar gândul că sămânța pusă poate încolți
Cel care își devora copiii de cum se nășteau. E mai perversă decât încolțirea însăși.
Anul ăsta care ia viteză i-a scăpat printre dinți Pământul se deschide singur în fața noastră
Iar noi privim cerul din gura lui Într-o brazdă adâncă.
Ca dintr-o celulă cu zăbrele.
Petarde
Coduri
Focurile de artificii sunt făcute doar să ne dea iluzia
Un orășel mic din Carpați, din Urali, Unor victorii în războaie ce n-au avut loc niciodată
Sau de undeva din Coreea Împotriva dușmanilor de carton pe care-i revopsim
E atât de puțin luminat noaptea Și-i scoatem în fiecare an pe poligonul de tir al națiunilor.
Încât sateliții, care pot număra toți licuricii lumii, În lipsa războaielor petardele pot suplini vărsările inutile de adrenalină.
Nici măcar nu le mai recunosc existența. Pe vremuri secera și ciocanul ne provocau o teamă mai mare
Sunt locuri în lume în care abia găsești Decât rachetele nucleare duse azi la defilări prin piețele capitalelor
O priză bună pentru un laptop În care încă se mai aud ecourile scandărilor de altădată
Dar acolo se poate ascunde Care alungau sfinții din bisericile
Cel mai periculos spărgător de coduri. Transformate în depozite de muniții.
Două-trei apăsări de tastă în plus, Conducătorii noi nu mai poartă mustăți ca altădată
Un password ghicit la nimereală Nici peruci ce ascundeau revoluții consumate pe jumătate
Și jumătate din America poate orbi pe jumătate Și păduchii grași ai istoriei trecuți de câteva ori peste ocean.
Băncile își vor falsifica sau arde singure banii Azi conducătorii citesc discursuri familiare
Se vor sparge zece baraje de hidrocentrale Rescrise de la Cezar și Tutankamon încoace
Peste toate statuile ruginite De urmașii acelorași scribi mascați
Peste goliciunea grecilor antici ciopârțită de barbari. Care pot schimba soarta lumii
Sute de sateliți vor crede că a venit sfârșitul lumii Cu un cuvânt pus pe dos la sfârșitul unei propoziții
Iar noi vom fi șterși pentru totdeauna Sau pe un șervețel de hârtie pe care se mâzgălesc hărți noi. ■
De pe lista de binefaceri a mogulilor
Care tocmai erau pe punctul să descopere imortalitatea Ion Țuculescu – Drum spre coline
Și greutatea exactă a sufletelor
Ce merită trimise în Univers.

Un clic în plus pe o tastă
Și putem intra cu toții într-o pantomimă absurdă
În care vom șterge la nesfârșit aceeași fereastră
Aburită pe ambele fețe.

Oase de pește

Cazanul lumii dă în clocot la foc mic
Unele popoare fierb mai greu
Din cauza vârstei sau a lingurii de lemn ce ne amestecă furios
Mai poți vedea câte o barcă de vikingi ce încearcă să scape
Printre insulele Nordului năpădite de palmieri
Sau câte un aborigen învățat cu arșița
Care vrea să sară peste marginea fierbinte a Tasmaniei.
Altfel ne amestecăm uniform și încet în acest ceaun

Proză Scrisul Românesc Nr. 8 (204) ♦ august 2020 15

Regatul interzis Radu Călătorind cu
POLIZU Flyingmonk

Ascuns între vârfurile înzăpezite ale și prin secolul XV au revenit recuperând ținu- globalizării într-o lume unde conceptul este,
Himalayei, Mustang a fost cu siguranță turile regatului Lo și înglobându-l în regatul cel puțin deocamdată, inexistent.
cel mai misterios regat himalayan. Stră- Nepalului dar i-au lăsat independența regională
inii nu au avut acces în regat până prin 1992, și conducerea regilor descendenți din Ame Pal. Lo Manthang este o așezare foarte îngustă.
câștigându-și numele de „regatul interzis”. Șirul Toată lumea a rămas împăcată cu compromisul Dacă te sui pe una din clădiri poți vedea cu
nesfârșit de vârfuri albe l-au înconjurat pro- și regatul și-ar fi continuat somnul medieval ușurință ambele ziduri de fortificație laterale
tejându-i pentru multe sute de ani comoara pe vecie dacă nu ar fi apărut maoiștii nepalezi care înconjoară casele tibetane cu steaguri
tradițiilor intactă, tradiții antice lamaiste care ai secolului XXI care pentru a depune armele înscrise cu sutre înfipte în acoperișurile pline
prin alte locuri au fost împrăștiate de vânturile luptei pe care o duceau împotriva guvernu- de ramuri uscate bune la foc. Tot de pe acope-
modernității. Într-un fel Mustang a rezistat vea- lui Nepalului au cerut convertirea monarhiei rișuri însă poți vedea pereții roșii ale celor trei
curilor ca acele misterioase volume de scripturi nepaleze în republică. Odată cu schimbarea sta- mănăstiri tibetane care reprezintă centrul spiri-
budiste ascunse văzului pentru secole, prote- tutului țării, regatul Lo a devenit peste noapte tual al capitalei regatului. Una mai veche decât
jate pentru a nu fi distruse de regi anti-budiști, doar o simplă regiune uitată în nordul Nepalu- alta și toate arătând ca făcute odată cu lumea,
și descoperite de tertoni de-a lungul secolelor lui. Între timp ultimul rege Jigme Dorje Palbar cele trei mănăstiri au condus secole viața spi-
recente, una câte una, arătând lumii că tradiția Bista a murit și „prințul”, cum își numesc cei rituală a regatului și odată cu ea istoria locului.
ancestrală nu a fost ucisă în ciuda vicisitudini- din Mustang urmașul regelui, a rămas o figură Cea mai largă dintre ele este Chode Gompa,
lor vremurilor. respectată doar cu rol decorativ. cu o curte uriașă scormonită peste tot spre a
fi, poate într-un viitor incert, pavată. Mănăs-
Tradiția tibetană a ținutului i se trage de Chhoser tirea este una din cele mai vechi fondată de pe
la faptul ca a fost incorporat în regatul fondat timpul incipient al regatului și este principala
de primul rege tibetan, Songtsen Gyampo, în Dar nu multe s-au schimbat în Lo Man- mănăstire Sakya din Lo Manthang.
secolul al șaptelea și consolidat de urmașii lui. thang, unde pe aleile de lut înguste vaci slabe
Songtsen Gyampo a adoptat un alfabet local păroase sunt mânate cu lovituri de nuiele de Doar la câțiva pași se află Jampa, o mănăs-
și un set de legi unitar stabilind în felul acesta femei cu fețele bronzate de soarele Himalayei. tire pe trei nivele arătând ca abandonată dar
primul stat tibetan, cunoscut de dinastia Tang Femeile sunt îmbrăcate tradițional și după ce-și înconjurată de ziduri groase de lut care au
sub numele de Tubo. Pentru tibetani, Song- duc vacile în bătătură se așază la colțul aleilor și păstrat înăuntru cele 108 fresce reprezentând
sen Gyampo este considerat regele care a adus țes lână și stau de vorbă până la apusul soarelui mandale pictate în aur și argint și incrustate
budismul în Tibet, efort datorat celor două con- așa cum au făcut-o străbunicele lor de secole. cu pietre prețioase. Statuia lui Jampa, Buda
soarte pe care le-a avut, o prințesă nepaleză și Satul este construit ca un labirint format din viitorului, își înalță capul până la vârful pri-
una chineză. Cele două prințese au adus cu ele casele de lut și piatră, vopsite în alb și lucind în mului etaj al mănăstirii, singurul de altfel care
efigii ale lui Buda, care au fost folosite pentru soarele nemilos a celor 3800 metri altitudine ai se poate vizita din cele trei etaje ale clădirii
înlocuirea religiei locale Bon cu budismul. Ca înălțimilor pe care este atârnat. acoperite înăuntru de frescele magice.
și regele Songtsen Gyampo, cele două prințese
au devenit ele însele venerate în budismul tibe- Lo Manthang nici măcar nu este legat la Thupchen este cea mai nouă mănăstire a
tan prin cele două zeități Tara, cea albă și cea rețeaua electrică ci are un sistem de baterii satului, având o vechime de doar ... 600 de ani.
verde, simboluri ale unității universale, păcii și solare care îi dă ceva curent în timpul zilei dar Este cu siguranță cea mai încăpătoare mănăs-
spiritualității. Budismul adoptat în Tibet a fost nu suficient pentru a conecta prizele. Pe la ora tire în a cărei „Dhunkhang” au loc ceremoniile
folosit mai întâi numai de înalta societate până 7 seara, sub cerul ca smoala albit de miriade religioase importante ale comunității unde pot
să fie impus pe timpul regelui Thisong Detsen, de stele, încep să huruie pentru vreo două ore să se roage un număr foarte mare de călugări.
pe la sfârșitul secolului VIII, ca religia oficială grupurile electrogene, timp în care localnici și
de stat. Dar cum decretele regale nu aveau cum călători se reped către prizele disponibile să-și Cele doua mănăstiri au în apropiere două
să fie înțelese de neștiutorii de carte, acceptarea încarce telefoanele secolului XXI în bucătării seturi de chorthene, stupe tibetane construite
budismului de către mase s-a datorat însă lui care arată ca în timpuri medievale, într-o lume în stilul din Mustang, ca niște sfere uriașe aco-
Padmasambhava, Guru Rimpoche, care con- fără ev mediu. Și cum nu sunt multe lucruri de perite de pălării gigantice cu un moț îndreptat
form legendei s-a luptat ca un Superman cu făcut în Lo Manthang, seara călătorii se adună către spiritele cerului. Ele sunt înconjurate
demonii din Tibet dar în mod practic a insta- în camera de mese a hanurilor țesând poveștile zilnic în sensul acelor de ceas de Loba, cum
lat parte din zeitățile Bon în templele budiste zilei în jurul acelor prize în care-și lasă adap- sunt numiți locuitorii ținutului Lo, fiecare
definindu-i ca apărători fioroși ai dharmei. toarele peste noapte să-și ocupe mult râvnita învârtind în mână o morișcă ce are înăuntru
gaură electrică pentru a doua zi. Bucătăriile înscrisuri cu mantre sfinte răspândind în acest
Mustangul a fost regat până acum vreo 10 antice devin pentru scurt timp un nucleu al fel în lume învățăturile budiste.
ani. Până la acea data fusese o suzeranitate
nepaleză, condusă de propriul rege a cărui des- Poarta de intrare a cetății duce chiar în fața
cendență se trage pe linie directă din fondatorul palatului regilor din Lo, o clădire care arată ca
regatului. Profitând de instabilitate și lipsa de și cum ar fi fost abandonată dar care găzduiește
autoritate din zonă, în 1380 Ame Pal a reușit într-una din aripi familia princiară deschisă
să-și pună deoparte o porțiune a regatului către o mică piața pavată cu pietre unde
Malla și a fondat regatul Lo. Capitala și-a con- urma să se desfășoare festivalul de curățare
struit-o chiar în acel an în Lo Mantang, un sat a demonilor. Zidurile și fortificațiile micului
pe care l-a înconjurat pe întregul perimetru cu sat-metropolă, construite în secolul XIV au
un zid de apărare și porți de cetate, o adevărată rezistat invaziilor istorice dar acum, obosite
metropolă la vremea respectivă, în valea care și depășite moral, parcă încă mai încearcă un
poartă numele de „Valea rugăciunilor”. Nepale- ultim efort să protejeze vechea religie și ine-
zii din Malla nu au uitat însă teritoriul pierdut xistenta monarhie de invazia magazinelor de
capuccino și latte, a hanurilor și restaurantelor
care și-au unit forțele în afara cetății, încercând
parcă să-i forțeze zidurile. ■

16 Nr. 8 (204) ♦ august 2020 Scrisul Românesc Eseu

Dumitru Radu Continuare din nr. 7
POPESCU
Diferența dintre asasinul
lui Abel și asasinul Rigăi Hamlet

Domnul profesor Ion Vlad acum blestemat să fii de pământul ce și-a des- crimă perfectă – fără cuvinte, fără de martori!
Claudius duce mai departe biografia lui chis gura ca să primească din mâna ta sângele Și-a sporit, prin crimă, fratele cel mic, elanul
Cain, care și-a ucis fratele mai mare – pe Abel... fratelui tău. Când vei munci pământul, el nu-ți vital, tragedia împlinită urcându-l pe tronul
Există ceva cumplit de asemănător între ei, o va mai da partea lui: rătăcitor și singur vei fi pe Danemarcei? Se simțea un om cu visul împli-
invidie, o ură a neîmplinitului... O crimă lucidă! pământ.” Precum Claudius. nit? Simțea că dobândise o libertate absolută?
Fără de nicio teamă de Dumnezeu! Sigur, Clau- Simțea că depășise toate spaimele, toate limi-
dius se mai înrudește și cu Babel – și cu timpul Și a zis Cain către Domnul Dumnezeu: tele existenței umane, toate frânele sorții sale?...
din turnul lui Babel, unde trona confuzia între „Pedeapsa mea e mai mare decât pot eu să duc. Credea în Dumnezeu, divinul spirit al naturii,
simțiri, gânduri... Desigur, și cuvinte! Și lipsea Dacă tu mă izgonești astăzi de la fața pămân- care se afla și în inima sa!... Se căsătorește în
timpul și vremea armoniei dintâi!... tului, și de la fața Ta voi fi ascuns; rătăcitor grabă cu Gertruda, consoarta rigăi Hamlet, și
Așa ne sfătuia profesorul Vlad: să căutăm în voi fi eu și fugar pe pământ, și va fi că oricine nunta plină de bucurii pustiește orice disperare
cărți ce este dincolo de dincolo, de dincolo!... mă va întâlni, mă va ucide.” Și-a zis Domnul lucidă... Dar tocmai când călca viguros pe dea-
Chiar în joacă... Și să nu-l uităm nici pe tataia Dumnezeu: „Nu așa, ci oricine îl va ucide pe supra Abisului a simțit un fel de ușoară bâlbâială
Socrate!... De! Ales de... chiar de sublimul Apollo, Cain, începută răzbunare va cădea asupră-i.” Și în cuvintele sale care urcau spre cer... Culmea,
ca fiind cel mai cel dintre înțelepți... se apucă să Domnul Dumnezeu i-a pus lui Cain un semn, fratele său, Riga Hamlet, otrăvit și sângerat în
discute cu toți cei mai cei din Atena, să-l des- ca tot cel care-l va întâlni să nu-l omoare. Și s-a noaptea rapidă din cimitir, nu scosese o vorbă,
copere pe cel mai cel înțelept decât el însuși! Și dus Cain de la fața lui Dumnezeu și a locuit la sau n-avusese timp să scoată o vorbă!... Oricum,
Socrate descoperă, cu stupoare, că toți acei aleși ținutul Nod, la răsărit de Eden. acceptase moartea fără nicio spaimă!... Așa că
dintre aleși au impresia că știu ceea ce, de fapt, pentru impetuosul criminal danez apăruseră
nu știu! Dar el, Socrate, rămâne cel mai înțelept Să repetăm nițeluș câteva fragmente din doar câteva puncte ce puteau deveni nevralgice
dintre toți atenienii, fiindcă știa că nu știe nimic! Biblie... Vasăzică Adam a cunoscut-o pe Eva în urma morții fratelui său!... Prima mâhnire,
Perfect! Însă în Hamlet, fratele rigăi Hamlet e – și ea, zămislind, l-a născut pe Cain și a zis: care putea întuneca uciderea rigăi Hamlet putea
convins că poate face orice, fiindcă nimeni nu „Am dobândit un om de la Dumnezeu.” Părin- veni de la regina Gertruda! Dar Claudius, cu o
știe ce vrea el să facă și să dreagă – și astfel poate ții rigăi Hamlet, zămislindu-l pe primul lor fiu, mare și calculată grăbire se căsătorește cu Ger-
să ajungă ce doar el știe și visează, matematic, ce care a devenit rege în Danemarca, ar fi putut truda, ca Danemarca să înțeleagă rostul său,
să ajungă și ce să dreagă! Cu ajutorul înțelepciu- zice – măcar unul dintre ei: „Am dobândit de om generos, care voia să-i reclădească prin
nii morții! Dar viața e mai șoadă decât moartea! un om de la Dumnezeu.” Cain și Abel sunt dragoste tristețea ei ce începuse să o ofilească...
La mulți ani domnule profesor Ion Vlad! primii copii născuți, ai familiilor lor!... În Dar timpul, fără grăbire, îl pândea! Și nebunia
Când am ajuns să conducem „Tribuna”, am Biblie, Cain, primul prunc zămislit de Adam lirică a Ofeliei îl stânjenește!... Precum și cei doi
zis să scriem în colțul de sus al primei pagini și Eva, îl omoară pe al doilea născut – pe fratele prieteni ai lui Hamlet, sosiți de la Universitățile
– un fel de motto: „Pentru toți”. „Tribuna” va său Abel. În Hamlet, fratele mai mic al Rigăi germane, mai mult să-l impacienteze decât să-l
publica toți scriitorii, oamenii de știință etc. Hamlet, îl ucide pe fratele său mai mare, Riga elibereze din marasmul care-l asedia!... Așa că
etc. Textul a fost scris de profesorul Vlad. A Hamlet... Cain a adus din roadele pământului unchiul lui Hamlet găsește o soluție diploma-
rămas nesemnat. Dar și-a împlinit rostul! Ca jertfă lui Dumnezeu... Și Abel a adus jertfă din tică, maiestuoasă, ca să scape de tânărul său
să fim sinceri, noi îi publicam și pe cei care ne oile sale... Și Domnul a căutat spre Abel și spre nepot! Îl dă în grija celor doi studenți nemți,
căutau!... Spiritul danubiano-pontic trebuie să darurile sale, dar spre Cain și spre darurile lui veniți din Germania, să-l conducă într-o țară
rămână tot timpul O.K.! n-a căutat. Și s-a umplut Cain de mânie și fața-i vecină, unde moartea îl aștepta cu brațele des-
Adam a cunoscut-o pe Eva, femeia sa; și era posomorâtă. Și Dumnezeu i-a zis lui Cain: chise!... Dar în drumul celor trei prieteni, pe
ea, zămislind, l-a născut pe Cain și a zis: „Am „De ce te-ai mâniat și de ce-ți este fața posomo- care doi îl trădaseră pe Hamlet, prietenia se
dobândit om de la Dumnezeu”. Și l-a mai născut râtă? Dacă faci bine, nu vei fi oare bine primit? împotmolește, dintr-o ușoară birocrație, în care
pe fratele său, Abel. Abel era păstor de oi, iar Dar de nu faci bine, păcatul stă pitit la ușă: pe își cam băgase coada destinul, așa că Hamlet
Cain, lucrător de pământ. Și a fost că, după un tine te poftește, dar tu cată să fii stăpân!...” Și nu mai ajunge în țara morții sale pecetluite – și
timp, Cain a adus roadele pământului jertfă Cain i-a zis lui Abel: „Să ieșim la câmp.” Au ajung doar cei doi nemți, încurajați de trădările
lui Dumnezeu. Și a adus și Abel din cele din- ieșit și Cain l-a ucis pe Abel. A fost stăpân. lor, numai bune pentru a-i băga în pământ!
tâi-născute ale oilor sale și din grăsimea lor... Și Claudius cunoștea ce i-a spus Dumnezeu
Domnul a căutat spre Abel și spre darurile lui, Riga Hamlet era căsătorit, avea un fiu la lui Cain: „Dacă tu faci bine, nu vei fi oare bine
dar spre Cain și spre darurile lui n-a căutat. Și studii în Germania. Purta războaie cu țările primit? Dar de nu faci bine, păcatul stă pitit în
s-a umplut Cain de mânie și fața-i era posomo- vecine și mereu ieșea învingător... Fratele său ușă: pe tine te poftește.” Și Cain a zis către Abel:
râtă! Și Domnul Dumnezeu i-a zis lui Cain: „De mai mic nu era căsătorit, stătea la Castelul Elsi- „Să ieșim la câmp.” Cain s-a aruncat asupra lui
ce te-ai mâniat și de ce-ți este fața posomorâtă? nor, liniștit... Dar într-o noapte, pe când fratele Abel, fratele său, și l-a omorât.
Dacă tu faci bine, nu vei fi oare bine primit?! Dar său, Riga Hamlet, se afla în cimitir, poate în Și a zis Domnul Dumnezeu către Cain:
de nu faci bine, păcatul stă pitit la ușă: pe tine preajma părinților săi, aflați în morminte, fra- „Unde este Abel?” Iar el a zis: „Nu știu, nu
te poftește, dar tu cată să-i fii stăpân!” Și Cain tele cel mic îl ucide pe fratele cel mare... Fără cumva sunt eu paznicul fratelui meu?” Și a zis
a zis către Abel, fratele său: „Să ieșim la câmp!” niciun schimb de vorbe între ei! Oare din ce Domnul: „Ce-ai făcut? Glasul sângelui fratelui
Și a fost că în timp ce erau ei pe câmp, Cain s-a pricini? Era invidios pe gloria sa militară? Era tău strigă spre mine din pământ.”
aruncat asupra lui Abel, fratele său și l-a omorât. gelos... pentru că o iubea pe Gertruda, regina Și a zis Cain către Domnul Dumnezeu:
Și a zis Domnul Dumnezeu către Cain: și soția fratelui său?!... Acceptând necesitatea „Pedeapsa mea e mai mare decât se putea ca
„Unde este Abel, fratele tău?” Iar el a zis: „Nu crimei pentru că putea ajunge rege pe tronul să duc. Dacă tu mă izgonești astăzi de la fața
știu, nu cumva sunt eu paznicul fratelui meu?...” Danemarcei?... Și regele reginei Gertruda, cu pământului și de la fața Ta voi fi ascuns, rătăcitor,
Și a zis Domnul: „Ce-ai făcut? Glasul sângelui care putea împărți patul fratelui său? voi fi și fugar pe pământ, și va fi că oricine mă va
fratelui tău strigă spre mine, din pământ. Și întâlni, mă va ucide.”
Între cei doi frați n-a avut loc niciun schimb Continuare în p. 18
de cuvinte înainte de înfăptuirea crimei! În
cimitir era noapte. Beznă, Numai morții, pro-
babil, putuseră înțelege câte ceva din această

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (204) ♦ august 2020 17

Poate că și în situațiile finale ale existen- Ionel Cartea de filosofie
ței sale, de la terapia intensivă, legate
de dispariția suferinței prin survenirea BUȘE
morții (pentru că tot suntem într-o perioadă
care ne amintește cu prisos de moarte), omul Fanteziile fericirii
experimentează o ultimă fantezie ‒ a petrecerii
din viață prin eliberarea fericită de suferință. această ispitire sfințirea nu și-ar dovedi auten- sau punându-le în slujba noului totalitarism al
„Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez sufletul”, ticitatea. Or, ispitirea ia forma unei fantezii. Ea obiectelor? Subiectul uman este reificat. El nu-și
spune Iisus (Luca, 23; 46). transpare într-o proiecție ludică. Sfântul Anton mai propune obiectul, ci obiectul prefabricat de
are o viziune. Viziunea, însă, e estetică, ea devine minți obtuze își creează subiectul.
Scrisă în închisoare, în ultimii ani de viață, morală odată ce i se atribuie o semnificație din În ceea ce privește „descărcările” mascu-
De Consolatione philosophiae e o reflecție asupra perspectiva unui spirit pentru care Paradisul e line și „juisările” feminine, în contextul noii
relativității plăcerilor omenești, cu numeroase dinainte un concept moral. Spre deosebire de dezordini amoroase, autorii nu trimit la niciun
citate din filosofii greci sau poeții latini, dar și o concept, imaginea (fantezia) e o iluzie, e carnea, fel de transcendență. Mai mult, sub semnul
pledoarie filosofică pentru dragostea de Dum- materia. Lumea însăși e o iluzie... Iese Sfântul deconstrucției sexualității masculine este pri-
nezeu. Dincolo de metafizica teologală a fericirii, Anton un altul din confruntarea cu ispitirea? vilegiată complexitatea juisării feminine. Dacă
cu mare ecou în Evul Mediu, Boethius, una „Dumnezeu-tatăl” a murit, totul e permis...
dintre cele mai strălucite minți ale antichității La Flaubert și Rops, da. Ei pun Nu mă refer aici însă la vreun logos moral, ci
târzii, ne oferă aici și o superbă accentul pe o dimensiune care la libertatea fanteziilor iubirii. E suficient să se
lectură poetică a vieții omului. nu poate fi închisă într-o lege reducă totul la „descărcare” și „juisare” într-o
morală. Erosul spiritualizat relație amoroasă? E „complexă” și „completă”
Trăirea clipei, plăcerile coti- ulterior nu mai e eros. Ferici- juisarea feminină, relaxează totul ca într-un
dianului sunt azi singurii avocați rea nu e rațională sau sensibilă, extaz mistic. Ea e însă numai o parte a amorului.
ai „fericirii”. Cu toate acestea, e mai curând poetică. Poate fi chiar o dovadă de iubire, dar nu fantezia
există întotdeauna o „fantezie” iubirii. Eliberarea simțurilor în lumea actuală
a plăcerii care se sustrage atât Printre marile ispitiri ale nu înseamnă și „libertatea” iubirii. Sentimentul
raționalității metafizice a ferici- Sfântului Anton al lui Flaubert iubirii e o stare poetică, nu o simplă împreunare
rii, cât și relativismului plăcerilor se numără și Regina din Saba, de secreții. Prizonierii sexului, cu toate fantas-
cotidiene. Fanteziile fericirii întâlnită în Cartea regilor, în mele și obiectele utilizate pentru asta, sunt mai
sunt, într-un fel, transcenden- Coran, în legende din Yemen și săraci decât fanteziile unei adolescente.
tale și întotdeauna pozitive. Sunt Etiopia. Auzind de înțelepciu- Cu un comentariu asupra plăcerii gustului
dorințe exprimate în reverii sau nea și măreția regelui Solomon, familiar al croasantului Doamnei Verdurin, din-
imagini. Sunt „promisiuni” poe- Regina din Saba dorește să-l tr-un cunoscut roman al lui Proust, își încheie
tice ale unor plăceri viitoare. E cunoască. Ea vine de la Răsărit Pascal Bruckner micro-volumul L’Euphorie per-
vorba de un fel de eros în care cu daruri scumpe pentru Regele regilor. Ispitirea pétuelle (Grasset, 2000). Cartea nu e un discurs
imaginația are un rol de vioară primă. lui Solomon e ispitirea bogăției, dar mai ales a despre „fericire”, căreia, de altfel, autorul îi decon-
erosului. După alte legende, Regina din Saba ar struiește judecățile esențialiste, ci despre „partea”
Ispitirea Sfântului Anton de Gustav Flaubert fi avut și un copil cu Solomon, regele cel cu șapte ei cotidiană, plăcerea. Ea se concentrează, iată, în
(un poem în proză pe care autorul îl considera soții și sute de țiitoare. Solomon cel puternic, croasantul doamnei Verdurin, cea care, răsfoind
capodopera sa!) a scandalizat presa conserva- prin înțelepciunea lui, e surprins de frumusețea ziarul de dimineață și aruncându-și privirea pe
toare din epocă. Sfântul Anton ajunge să adore și istețimea reginei și cade pradă „ispitirii”. Într-o știrea despre cumplita tragedie care marchează
în final „materia” nu spiritul. Probabil că același societate patriarhală în care spiritul este mas- începutul războiului, își exprimă „durerea”, cu
lucru l-a produs pictura lui Felicien Rops cu un culin prin geneză, provocarea Reginei din Saba gura plină, expresie care ascunde satisfacția dulce
Iisus izgonit de pe cruce și înlocuit cu un nud ar putea părea o blasfemie. În fapt e vorba de o a masticării. Savoarea croasantului e cu atât mai
de femeie (Eros). Lumina divină e înlocuită cu confruntare interioară. Solomon cedează ispiti- rafinată, cu cât ea se opune acestei tragedii. E ipo-
lumina păcatului și a infernului? Femeia goală, rii, dar fața înțelepciunii nu are de pierdut, ea se crită doamna Verdurin? Nicidecum, comentează
răstignită în toate formele, trimite la învierea în umanizează. Erosul nu este aici expresia creștină autorul „euforiei permanente”. Dincolo de ironia
lumea diversității și a materiei, în epoca mate- a păcatului, ci o formă poetică a înțelepciunii. lui Proust, vedem în această satisfacție, o latură
rialismului, a secularizării, a freudismului. Lumea sexualității e redusă la descărcări general umană. Noi suntem toți Madame Ver-
orgasmice masculine și juisări feminine în Noua durin. „Fericirea” noastră are loc întotdeauna în
Ispitirea nu e însă simplă apariție exterioară dezordine amoroasă a lui Pascal Bruckner și Alain momentul în care milioane de oameni suferă sau
subiectului ispitit. E fantasma unor zbateri și Finkielkraut, lucrare ce se dorește o depășire a agonizează. Sunt atâția care nu ne cunosc și sunt
contradicții interioare. Bestiarul făpturilor diavo- mitului sexualității masculine, a monogamiei, indiferenți necazurilor noastre. Într-o combinație
lești nu e altceva decât expresia imaginară a unei a familiei tradiționale, într-un cuvânt, a para- de egoism și de simpatie, noi trăim veseli sau triști
realități lăuntrice, prelucrate de cenzura spiritu- digmei logocentrice a sexului. Reprimatul își ia în micul nostru univers familiar. Ceilalți ne sunt
lui dominator. În spatele formelor ispititoare ale azi revanșa: femeia, homosexualul, proletarul, străini, cum și noi le suntem străini. Nu suntem
Erosului stau demonii cu tot arsenalul forței lor. minoritarul etc. Problema nu e a deconstruc- „fericiți” decât în pofida celor care suferă. Nu
Rezistă Sfântul Anton acestei ispitiri? Ispitirea e ției paradigmelor ideologice esențialiste, ci a există „fericire” decât în lipsa de grijă, în incon-
în natura ființei sale de iubitor al lui Dumnezeu. relativismului lococentrismelor. Lumea actuală știență și inocență. Sunt rare clipele care se sustrag
Se confruntă aici două lumi care se presupun în transformă plăcerile în mărfuri. Fanteziile plăce- neliniștii și temerilor. Un lucru de altfel cunoscut,
același timp: lumea spiritului și lumea simțuri- rilor nu mai sunt la îndemâna celui care le dorește, copiii, tinerii și oamenii modești sunt, din acest
lor. Un farmacon. Ce își dorește să apere Sfântul ci sunt servite dinainte. Publicitatea care curge punct de vedere, „mai fericiți”. Fericirea nu e nu
Anton? Paradisul divin? Liniștea eternă? pe toate canalele de televiziune, oferind remedii știu ce proiect de armonie universală. Fericirii
miraculoase, otrăvește sistematic libertatea fan- abstracte trebuie să-i preferăm plăcerea unui
Sfântul Anton al lui Flaubert nu se aban- teziilor noastre și afectează echilibrul nevoilor scurt extaz. Sunt și circumstanțe când preferăm
donează plăcerilor omenești, materiei, pur si reale. Cum poți păstra fanteziile iubirii tinerilor libertatea sau sacrificiul decât egoismul liniștii și
simplu, ci o salvează de la condamnarea eternei într-o lume în care dorința de extaz (sex, droguri, al „fericirii” proprii.
decăderi. Erosul lui Felicien Rops este răstignit. alcool) e cultivată sistematic de o societate care-i Continuate în p. 18
Crucea răstignirii lui Iisus este martora acestei pregătește pentru consum, atrofiindu-le fanteziile
coincidentia oppositorum. Gestul Sfântului Anton
de a-i alunga pe demoni, de a alunga Erosul, falsa
credință, are o semnificație teologico-morală, dar
aceasta nu e decât un aspect al „aparițiilor”. Fără

18 Nr. 8 (204) ♦ august 2020 Scrisul Românesc Poezie
Eseu

Dan Poeme Ca gândurile mele
DUȚESCU de tine risipite
îmi amintesc
Clipa în care pleci Te-am ridicat la ceruri de Nu te-am văzut de
o veșnicie
Dacă se închide a atâtea ori
sufletului casă Noi doi îmbrățișați pe un covor Ți-am scris un vers pe o
palidă hârtie
Mai lasă-mi deschisă de nori
o fereastră Adu-ți aminte când În care te întrebam dacă ți-e
dor de noi
Doru-mi să zboare spre te-am sărutat
tine iar Și-n așternutul tău încet De frunzele ce au căzut și de
copacii goi
O toamnă arămie să-ți aduc m-am furișat
în dar O clipă ce n-am s-o uit În calea iubirii nu poate
fi obstacol
Trăiesc între două în veci
infinituri reci Cum nu uit ...clipa în care pleci Nimic nu poate împiedica
acest miracol
Neant e înainte neant după Departe
ce pleci și atât de aproape Oriunde te-ai afla dincolo
de stele
Timpul se oprește când sunt Unde sunt clipele când
cu tine te priveam Rămâi de-a pururi prizoniera
inimii mele
Vino la mine-n brațe și azi Visând îmbrățișați pe clape
și mâine de pian Te port în suflet nu
ești departe
Lasă-mă în ochii tăi O muzică cu note suave
să rătăcesc și vrăjite Când ochi-ți privesc tu
ești aproape
Am fost odată tânăr
Nu depărtările mă prăvălesc
în disperare

Departe sau aproape e doar a
sufletului stare ■

Continuare din p. 16 Continuare din p. 17

Și i-a zis Domnul Dumnezeu: „Nu așa, ci oricine-l va Pascal Bruckner înlocuiește utopia metafizică a fericirii cu relativa plăcere trăită
ucide pe Cain, înșeptită răzbunare va cădea asupră-i.” Și în pofida ororilor care ne înconjoară (dezastre, catastrofe, maladii etc.). În incur-
Domnul Dumnezeu i-a pus lui Cain un semn, ca nu tot siunea prin istoria ideii de fericire, el pornise de la scrisoarea tânărului Mirabeau
care-l va întâlni să nu-l omoare. Și s-a dus Cain de la fața adresată prietenului său Vauvenargues, căruia îi reproșa că trăiește la întâmplare și
lui Dumnezeu și a locuit în ținutul Nod, la răsărit de Eden. nu-și face un „program de fericire”, unicul scop al vieții. Utopie a vieții? Are viața
un scop în afară de a fi trăită? Dacă „programul de fericire” al tânărului Mirabeau
Claudius s-a simțit ușurat! Dumnezeu i-a pus lui Cain un e și el un fel de croasant al doamnei Verdurin? În fond e fantezia plăcerii lui. Rați-
semn, ca tot cel ce-l va întâlni să nu-l omoare. Firește, i-a pus și onamentul e simplu și e purtat de o fantezie intelectuală: viața are un scop, scopul
lui Claudius un semn ca toți ce-l vor întâlni să nu-l omoare?!... ei e fericirea, în consecință ne facem un program de fericire. Nu are dreptul la o
Era regele Danemarcei, trebuia s-o atârne din nou în bala- fantezie? Fiecare trăiește cu fanteziile sale. În genere, fanteziile ne procură plăcere.
male. Dar îl mai încurcau câteva fleacuri: viața lui Hamlet, Judecata doamnei Verdurin e una morală, dar asta n-o împiedică să nu renunțe la
purtarea Gertrudei, soarta Ofeliei. Duelul sportiv dintre micul croasant căruia îi simte chiar mai bine gustul în nenorocirea generală. Plăce-
Hamlet și fratele Ofeliei: un fleac, cu săbii trucate și otrăvite... rile sunt estetice (de la aisthesis). Unele fantezii sunt legate de „simțuri”. Din acest
Viața Ofeliei – pacostea unei sărite iremediabil din balamale? motiv au și fost considerate meștere ale erorii în epoca rațiunii moderne. Fanteziile
Gertruda: o nebună, îndrăgostită de el, crezându-se, în pat, nu sunt însă simplul rezultat al senzațiilor, ci imagini recreatoare ale acestora.
regină!... Singurul amănunt care-l mai deranja era existența
Stafiei Rigăi Hamlet!... Când înfipsese cuțitul în riga Hamlet, În Bénie sois-tu, prison, (Plon, 1976), Nicole Valéry-Grossu relatează o experiență
sângele-i cursese pe gură, în valuri – și căzuse pe umbra sa personală, drama deținutelor politice ale regimului comunist. De ce binecuvântată?
din noapte!... Și umbra parcă înviase, se ridicase în picioare Sute de femei au fost torturate, s-au sinucis, au murit de boli netratate sau de ina-
și începuse să vorbească, destăinuind adevăratul asasin!... niție. Autoarea, care a emigrat în Franța după ce a ieșit din închisoare, vorbește de
Domnul Shakespeare îl umple de idei folositoare, excelente, rezistența prin credință, dar mai ales despre descoperirea credinței, care a ajutat-o
matematice, victorioase, pe Claudius, dar nu-i vorbește nimic să supraviețuiască. În singurătatea închisorii, după supliciile torturii, se întoarce la
despre acel punct ce poate ruina totul... Punct care se afla în Dumnezeu prin psalmii învățați în copilărie de la mama ei, pe care îi scrijelește pe
vârful sabiei otrăvite a fratelui Ofeliei. Să ne oprim: Claudius pereții celulei. E de fapt fericirea redescoperită într-un vechi poem religios. Din
este un criminal regal, bine făcut, bine matematizat, încrezător momentul acela devine un alt om, un om care îi surprinde chiar și pe gardieni. Câți
în crimele sale, cu care va instala, din nou, Danemarca, pe deținuți nu s-au salvat în închisori prin fanteziile poetico-religioase! „Fericirea” lor nu
picioroange. Nimeni n-o să știe precis că și-a ucis fratele... a fost libertatea din afara zidurilor închisorii, ci poemul care precede orice eliberare.
Nici măcar toți stâlpii care țineau Danemarca în țâțâni! Dacă
Hamlet spunea: A fi sau a nu fi, aceasta-i întrebarea! – el își De ce s-a convertit Saul în deșertul Iudeii? Pentru că a avut o viziune poetică
sufla mucii în batistă, plictisit de banalitatea asta școlărească a a lui Dumnezeu, pe care apoi l-a urmat din iubire. Nicolae Steinhardt s-a con-
fiului Gertrudei... Era convins că Hamlet își dă aere, școlărești. vertit la creștinism pentru că nu mai vedea în eterna așteptare a lui Mesia vreo
Ca să râdă, pe furiș, între prieteni, în asemenea situații, fratele speranță? Lumina venise cu Iisus?! Salvarea în Iisus era o certitudine pentru un
rigăi Hamlet, bine dispus, își dădea și el aere flatulente. Cărora, muritor?! Ce sunt aceste întrebări dacă nu și niște fantezii poetice? Nu e vorba de
cu vremea, le-a spus – sau nu le-a spus! – prietenilor că nu-și simple fantasme. Fanteziile răspund unor resorturi creatoare ale vieții. Instinctul
dă, nu-și da aere flatulente, ci gazoase ca orice gazometru de supraviețuire e sublimat aici în credință. În situații limită, omul poate găsi în
regal! Era marele succes al vieții sale! sine resursele poetice ale libertății. Nu un Dumnezeu abstract al teologilor, ci unul
interior, sublimat de o fantezie creatoare. După eliberarea din închisoare, călugăria
La mulți ani domnule profesor Ion Vlad! ■ părintelui Nicolae de la Rohia n-a fost una de teolog, ci de poet al lui Iisus. ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (204) ♦ august 2020 19

Emanuel D. Idei filosofice

Este drept să fii nedrept? FLORESCU
Într-o prefață la o ediție românească a
Republicii lui Platon, C. Noica ne sem- cooperării, este motivată de propriul inte- în postura de subiect care acționează, omul
nalează că filosoful grec nu și-a propus res și a fost susținută de filosofi precum Th. nu se teme neapărat de a comite nedreptăți,
să prezinte în această operă un tip ideal de Hobbes sau D. Hume. Este similară în fondul dacă aceasta este calea de a-și atinge interesul
stat, ci un tip ideal de om. Prin urmare, n-ar ei ideatic variantei lui Thrasymachos și este sau de-a obține vreun câștig. În schimb, atunci
trebui să înțelegem republica (în greacă– specifică omului social. A doua este deonto- când se află în postura de obiect asupra căruia
politeia) platonică în sensul propriu și logică, se raportează la conceptele de justețe, se acționează nedrept, omului nu-i mai con-
mai modern al statului politic, ci în sensul rezonabilitate sau echitate și a fost promovată vine nedreptatea, ci resimte teamă, frustrare
mai figurativ de republică (din traducerea de filosofi precum I. Kant ori J. Rawls. Este sau furie și invocă principiul dreptății. Același
latină – res publica – a lui politeia), formă omoloagă versiunii socratice și subliniază om se poate regăsi, în funcție de contextul și
de guvernământ sau constituție interioară primatul dreptății între idealurile morale și de interesul vizat, când în ipostaza călăului,
a omului. În dialogul scris la maturitate, politice ale omului ideal. care provoacă suferință prin nedreptatea
Platon vizează indivizii cu valorile lor intrin- comisă, când în cea a victimei, care suferă
seci și calitățile lor ontologice, care în plan Papyrus cu fragment din „Republica” lui Platon nedreptatea.
colectiv formează desigur o societate guver-
nată prin legi derivate din virtuțile morale Revenind la dialogul platonic, să con- Ținând cont de caracterul relativ al (ne)
ale indivizilor ce o compun. De aceea, poli- semnăm afirmațiile lui cu adevărat frapante dreptății și de aplicarea ei subiectivă, Glaucon
teia înseamnă mai întâi forma interioară de despre dreptate și nedreptate. Glaucon lan- postulează că nimeni nu este drept de bună-
conducere a sufletului uman și prin extensie sează ipoteza populară că a face nedreptăți ar voie, ci doar în mod silnic ori pur și simplu
și forma de guvernământ (politica) a cetății. fi, prin firea lucrurilor, un bine, iar a le îndura pentru că nu are puterea sau posibilitatea de
De altfel, este cunoscut că elevul lui Socrate este un rău și emite concluzia că dreptatea a face nedreptăți. Prin aserțiunile fratelui său,
a structurat cetatea în trei categorii sociale n-ar fi decât o convenție între oameni, care, Platon își provoacă cititorii prin concluzia
(producătorii, războinicii și filosofii) prin după ce își fac și îndură reciproc nedreptăți, că, dacă ar avea ocazia, puterea sau interesul
analogie cu cele trei părți ale sufletului (cea decid în consecință nici să nu-și mai facă și dacă ar fi sigur că nu este văzut, prins sau
rațională, curajoasă și dezirantă) între care nedreptăți, nici să nu le mai aibă de îndurat. pedepsit, fiecare om s-ar comporta nedrept. În
ar trebui să domnească o armonie deplină. Dreptatea s-ar dovedi astfel soluția de mijloc, argumentarea șocantei sale concluzii, Platon
Cetatea ideală este similară sufletului armo- care se află între extrema considerată bună de se folosește de mitul lui Gyges, un păstor
nios al omului ideal, recte cel virtuos. a face nedreptăți fără să fii pedepsit și extrema lidian, care, găsind un inel ce avea puterea de
cea rea de a fi nedreptățit fără putința de-a a-l face invizibil, nu ezită să-și realizeze prin
O virtute morală despre care pertractează te răzbuna. Ea ar fi principiul care permite acest avantaj imoral toate poftele și ambițiile
Platon în Republica este dreptatea. Alături pedepsirea celor care comit nedreptăți și poate latente. O seduce pe regina Lydiei, îi ucide
de moderație, curaj și înțelepciune, drept- potoli setea de răzbunare a celor care îndură soțul și domnește în locul lui. Dintr-odată se
atea reprezintă cea de-a patra și cea mai nedreptățile altora. Este virtutea care trans- comportă absolut nedrept, doar pentru că are
importantă virtute din ansamblul virtuților formă răzbunarea pretins morală în pedeapsă puterea și ocazia să o facă!
cardinale ale filosofiei grecești, căci ea conferă de natură juridică.
existență și semnificație celorlalte trei. Inte- Mitul platonic, utilizat aici în scop instruc-
resant este că prin intermediul personajelor Dar în ciuda caracterului virtuos al drep- tiv, ilustrează situațiile în care cei puternici,
dialogului, celebrul autor antic exprimă unele tății, dialogul platonic sugerează ideea că fie prin statut, funcție, avere, forță sau
aserțiuni de-a dreptul sesizante sau chiar inco- nedreptatea ar avea totuși o doză de legitimi- vreun tertip anume, își permit luxul de-a se
modante. Astfel, Thrasymachos, susținut de tate morală, deoarece pare cumva mai ușoară, comporta nedrept, de-a comite abuzuri, de-a
frații lui Platon, Glaucon și Adeimantos, aser- mai naturală și mai profitabilă pentru individ încălca regulile comune și de-a se socoti mai
tează că dreptatea n-ar fi decât folosul celui decât dreptatea. Argumentele sunt enunțate presus de lege și morală. Și totodată induce
mai puternic, adică a celui care guvernează de același Glaucon, care pare a se erija în ideea că cei care practică silit dreptatea jindu-
prin legile făcute în propriul interes. Aceasta apologetul nedreptății. Acesta își construiește iesc după puterea care să le permită să practice
este dreptatea în sens social, una pragma- pledoaria plecând de la premisa că oamenii și nedreptatea în propriul avantaj! Căci
tică, care se aplică societății în ansamblul ei. blamează nedreptatea fiindcă se tem nu să o nedreptatea este mai profitabilă în general,
În antiteză cu o atare definiție arbitrară, se facă, ci să o îndure. Adică, atunci când se află este mai accesibilă fiecăruia și reprezintă un
situează versiunea lui Socrate, care consideră mijloc mai eficient de atingere a scopurilor
dreptatea drept o autentică virtute morală ce egoiste. Atâta timp cât în societatea umană
constă în faptul ca fiecare să facă lucrul care-i succesul se obține mai facil prin imagine
este propriu, spre care este înclinat în mod fabricată, prin măști frumoase, prin impos-
natural și către care are o certă vocație, fără tură și ipocrizie, adică prin aparențe, discuția
să se amestece în treaba altuia. Aceasta este despre imoralitatea nedreptății pare un moft
dreptatea în sens psihologic, una idealistă, iar filosofic inutil. Ceea ce contează este să pari
ea se aplică evident persoanelor în individua- drept, fără să fii, așa cum precizează și dialo-
litatea lor distinctă. gul platonic. Să ai reputația unui om drept,
chiar dacă ai caracterul ori faptele unui om
Filosofia modernă urmează în mare nedrept! Așadar la întrebarea dacă este drept
măsură cele două sensuri antice și antagonice să fii nedrept, Platon răspunde diplomatic că
ale dreptății, nuanțându-le și prezentându-le este uman! Omul social este în mod natural o
sub forma dreptății ca avantaj reciproc și ființă mai curând nedreaptă. Dacă ar fi o ființă
dreptății ca imparțialitate. Prima teorie dreaptă, ar fi omul ideal! Și atunci s-ar impune
este consecinționistă, are la bază principiul o altă întrebare: există oare un astfel de om? ■

20 Nr. 8 (204) ♦ august 2020 Scrisul Românesc Cronică
literară

Literatură Rodica Józef Mackiewicz –
universală GRIGORE Drumurile Istoriei

C unoscut pentru opoziția sa față de poate cel mai important al lui Mackiewicz, necesitate. În aceste condiții, Marta îi acceptă
regimul comunist, definindu-se singur făcând acest lucru (în 1955, imediat după apa- și infidelitățile, înțelegând că, pe de o parte,
drept „un anticomunist prin naționa- riția cărții, în prestigioasa revistă a emigrației, tânăra și frumoasa Weronika e o tentație în
litate”, scriitorul polonez Józef Mackiewicz „Kultura”, editată la Paris), după cum va mărtu- fața căreia Pawel nu poate rezista, dar și că,
(1902-1985) a călătorit, străbătând lumea, risi, nu dintr-o simplă solidaritate națională, ci dincolo de orice infidelitate, căsnicia lor se
încă din primii ani de viață. Căci, născut la dintr-o profundă convingere cu privire la valoa- bazează pe o veche și profundă înțelegere și
Sankt Petersburg, el va ajunge de timpuriu rea acestei cărți, un text care cucerește pe dată că relația pe care o au poate depăși chiar și
la Vilnius, apoi în Polonia, patria părinților prin elementele unui realism simbolic și care aceste neașteptate (și dureroase) provocări.
săi, însă va silit să o părăsească în 1945, după va putea fi citit cu plăcere și peste o jumătate Căci, într-un univers în care domnește spaima
încheierea celui de-al Doilea Război Mondial de veac. Nu de mult tradus în limba română de deportare sau, în cel mai bun caz, de a fi
și să se refugieze în Italia și Anglia, pentru ca (în excelenta versiune semnată de profesorul întemnițat pe neașteptate, în care denunțul a
apoi să se stabilească pentru totdeauna în Ger- Constantin Geambașu!), romanul Drumul spre devenit norma, nu excepția, în care tortura e
mania. Convins că rezistența față de un singur nicăieri reprezintă o adevărată revelație pentru la ordinea zilei și în care fiecare pare gata să
agresor, cel nazist, nu va face altceva decât să cititorul român. Nu doar pentru acidul ton de facă orice pentru a câștiga fie și lucruri banale
întărească pozițiile celui de-al doilea, Rusia, condamnare a comunismului pe care îl adoptă (iar alteori, e drept, demnități efemere, ca în
Mackiewicz își atrage rapid cazul lui Bojek, ajuns, prin delațiune și came-
antipatia multora dintre scriitorul polonez, ci mai leonism, funcționar local), unicele certitudini
contemporanii săi, iar cu seamă pentru măiestria sunt adevăratele sentimente care, uneori, îi
acest lucru va influența și artistică de care se folosește mai unesc pe oameni. Așa cum se întâmplă
modul în care îi va fi recep- pentru a rosti chiar și cele în cazul Martei și al lui Pawel.
tată opera literară, aceasta mai dure – ori neplăcute –
rămânând cvasi-necunos- adevăruri ale lumii în care Autorul reușește, însă, să creeze o gale-
cută până după căderea trăia, ale lumii în care trăim. rie impresionantă de personaje, conturând,
Zidului Berlinului. În plus, Mackiewicz știe practic, o imagine grăitoare a unei întregi
perfect cum să abordeze și societății și a unei întregi epoci. O societate
Interesant este, însă, și că să descrie extraordinare acte alcătuită din oameni siliți să facă mai mari sau
Mackiewicz a fost, deopo- de curaj, dar și emoționante mai mici compromisuri pentru a se salva ori
trivă, un martor nemijlocit momente de îndoială (ori pentru a nu-și pune în pericol familiile. De
– și un observator atent – al chiar eșec) prin care trec pildă, Konrad, fost avocat, renunță la vechea
evenimentelor istorice care personajele sale. sa profesie și devine profesor de fizică, fiind
au marcat tumultuoșii ani convins că, astfel, va fi mai la adăpost, câtă
’40 ai secolului trecut, el Plasându-și acțiunile pe vreme fizica îi pare cea mai puțin politică
fiind de față în momentul fondul marii teme a călăto- dintre toate disciplinele care se studiază la
în care au avut loc primele riei (desigur, o inițiere, de școală... Numai că întotdeauna există teama că
cercetări la locul masacrului fiecare dată, câtă vreme se cineva ar putea spune cuiva exact ceea ce nu
de la Katyn (acolo unde sovieticii au ucis mii de știe că cel care pornește la trebuie și, într-un fel, Mackiewicz pictează un
polonezi) și scriind unul dintre primele rapoarte drum nu va fi niciodată același cu cel care va tablou al unei lumi în care fascinația pentru
cu privire la acest atât de dureros moment al ajunge la capătul său!...), Mackiewicz nu vrea să genealogii și familii pare desprinsă din cele
trecutului polonez. Și, deși aplecarea sa spre țină docte prelegeri și cu atât mai puțin să con- mai bune pagini ale lui Jane Austen, numai
narațiunea de factură realist-simbolică diferă vingă pe cineva, la modul discursiv, de justețea că finalitatea e diferită, iar deznodământul
fundamental de estetismul prabolico-erotic al punctului său de vedere, ci alege să-și lase citito- aflării unor secrete de familie se dovedește
unui Vladimir Nabokov, de pildă, cititorul va rii să mediteze, în fața unor pagini cu adevărat a fi, nu o dată, tragic, câtă vreme comuniștii
remarca aceeași atitudine din partea celor doi extraordinare, chiar și asupra acelor aspecte pe nu practică ironia rafinatei lumi a saloanelor
scriitori față de efectele totalitarismului, dar și care, nu o dată, pare mai ușor să le evităm decât britanice, ci obsesia spre universul carceral.
față de cauzele acestuia. Și, în egală măsură, să le evaluăm consecințele până la capăt. Consi- Dar nu lipsesc din acest roman – din acest
o nostalgie specifică doar marilor reprezen- derat de Jan Bielatowicz „cel mai frumos roman univers uman – nici notele de umor, fie el și
tanți ai exilului literar, care au lăsat un semn polonez scris după Război” sau „roman politic negru. Căci, scriind Drumul spre nicăieri, nu a
de neșters asupra culturii umanității, mai ales la suprafață și roman filosofic în profunzime” de dorit să descrie o umanitate care să convingă
în ultimul secol. Interzis în Polonia și cunos- către deja citatul Czesław Miłosz, Drumul spre la nivel ideologic ori moral, ci tocmai la cel
cut doar în cercurile diasporei, prea puțin citit nicăieri este o carte lucidă și amară, inspirată uman, iar aici textul său rezistă cu adevărat.
în Europa, chiar și după apariția principalelor din numeroase fapte reale, o meditație asupra Nu o dată, prin detalii ori prin personaje epi-
sale creații, Mackiewicz rămâne, oricum l-am modului în care Marea Istorie influențează vie- sodice, precum informatorul despre care toată
privi sau l-am (re)citi, un mare scriitor – dar țile oamenilor obișnuiți, amenințând, uneori, lumea știe cu ce se ocupă, însă vecinii nici
și o mare conștiință a Europei de Est a epocii chiar să-i anihileze. nu-l urăsc și nici nu se tem de el, din simplul
contemporane. Deși foarte apreciat de Czesław Subiectul are în centru un cuplu, Pawel și motiv că își dau seama cât e de nepriceput la
Miłosz, prea puține din creațiile lui Mackiewicz Marta, care se zbat să supraviețuiască la Vil- ceea ce face!
au fost traduse, abia în ultimii ani remarcân- nius, în perioada extrem de dificilă a ocupației
du-se o creștere a interesului publicului cititor sovietice, acțiunea începând în anul 1940. Fost Iar pentru cititorul zilelor noastre e uluitor
polonez față de opera sa și, implicit, o (fie și jurnalist, Paul e silit de noile împrejurări să acest tablou, lipsit de tușe realizate exclusiv în
timidă) promovare a scriitorului în străinătate. accepte slujbe umile și să muncească cu ziua alb și negru, al unei lumi atât de complexe și
pentru a-și câștiga existența, într-o lume în care exclude din capul locului orice simplificări
De altfel, Miłosz a fost și cel dintâi care a care piața neagră pare a deveni singura șansă generalizatoare.
scris despre romanul Drumul spre nicăieri, de a intra în posesia unor bunuri de strictă
Continuare în p. 22

Teatru Scrisul Românesc Nr. 8 (204) ♦ august 2020 21

La „rendez-vous” Ion Teatru
cu celebritatean confruntarea cu o netrebnică pandemie, împreună cu compania care îi poartă numele PARHON

am asistat la pilduitoarea izbândă prin și un prețios colaborator, violonistul britanic județ. Prezent în juriu alături de apreciatul om
de teatru Horațiu Mălăele, cândva și domnia sa
Îcare prestigiosul Festivalul Internațional de de origine română Alexander Bălănescu. Acest elev în Tg. Jiu, și de coregrafa Mălina Andrei,
Teatru de la Sibiu a reușit să se „reinventeze”, din urmă spectacol ne-a dezvăluit nu puține am fost impresionat atât de participarea
oferind online vreme de zece zile aproape 150 de conotații personale și emoționante cu privire numeroasă a concurenților, cât și de calitatea
evenimente din treizeci de țări, de pe cinci conti- la interferențele dintre viața și creația marelui promițătoare a exprimării unora dintre ei, care
nente. Ele au confirmat virtuțile organizatorice regizor și actor italian, prezent și domnia sa în și-au văzut răsplătit talentul prin premii. La
și strategice ale staff-ului condus de managerul distribuție. I-am aflat lângă el pe Bobo, colabo- secțiunea „interpretare”, expresivitatea verbală
Constantin Chiriac și ale întregului său colectiv ratorul său preferat și prieten nedespărțit, nu a dat câștig de cauză tinerilor Denisa Codiță,
de specialiști, tehnicieni și fideli colaboratori. demult plecat dintre oameni, dar și pe câțiva Alex Ianăși și Monica Iorga, Radu Milea, Vlad
artiști fideli ai acestui teatru fără false pudori și Ianoși și Alexandra Huidu. Alături de ei au luat
menajamente practicat de Pippo, printre care mențiune Alexandru Octavian Călina, Luciana
Privilegiul statului în casă și o dansatoare din trupa inegalabilei Pinna Maftei, Andrei Dumitrana și Mirabela Floren-
tina Spătaru. Cu o participare mai restrânsă,
Cu greu te poți desprinde acum de ecourile expresivitatea nonverbală și-a desemnat laure-
lăsate în memoria și sufletul iubitorilor teatrului ata prin calitatea evoluției tinerei Monica Iorga.
de unele provocări intelectuale emblematice Bucuros de a întrezări printre laureați „mugurii
pentru marea artă, așa cum au fost spectacolele performanței”, Horațiu Mălăele le-a adresat, tot
cu Francezii, după romanul În căutarea timpului online, un scurt și fierbinte salut: „Vă îmbrățișez
pierdut, de Marcel Proust, în regia incompara- pandemic și plin de speranță”.
bilului Kristof Warlikowski, cel care, cu numai
doi ani în urmă, ne-a încântat și la Craiova, în Scrierea creativă dedicată scenei a scos la
Festivalul „Shakespeare” printr-o năucitoare tăl- iveală disponibilitățile remarcabile ale unor
măcire a Poveștilor africane ale lui Shakespeare concurenți pentru percepția și valorificarea mie-
(Regele Lear, Neguțătorul din Veneția și Othello), zului paradoxal al temei („libertatea în condițiile
dar și Domnișoara Iulia, după Strindberg, cu pandemiei”), dar și farmecul livrescului izvorât
celebrul actor Evgheni Mironov printre prota- dintr-o meritorie cunoaștere a unor valori ale
goniști, ori Profesor Berahard, de A.Schnitzler, dramaturgiei universale, împreună cu adopta-
amândouă în regia nonconformistului Thomas rea unui limbaj cu vădit umor și reală implicare
Ostermeier, artist deja bine cunoscut publicu- emoțională a cititorilor (spectatorilor). Textele
lui românesc din marile festivaluri de la Sibiu, premiate au fost cele semnate de Ionela Ciocioi
Craiova, Cluj-Napoca și București, sau Paradisul cu Libertatea e blestemul meu, Antonia Mălina
lui Eimuntas Nekrosius, regretatul regizor litu- Scenă din piesa Richard III, Latu cu Trădarea muzelor și grația adormită,
anian aflat sa nu de mult pe afișul festivalului Tokyo Metropolitan Theatre (foto Aki Tanaka) Răzvan Gabriel Voicu cu Libertatea babei, frag-
ment amintind de savurosul „Ivan Turbincă”,
craiovean cu un memorabil Macbeth, sau nu Bausch. Mariajul acela devastator dintre bucuria Gabriela Roxana Ilie cu monologul Libertatea
mai puțin celebrul Luk Perceval, cu Singur în aproape sălbatică a mărturisirilor rațiunii sale de în izolare, urmați cu „mențiune” de George Raul
Berlin, creație găzduită de Thalia Theater din a fi pe scenă și umbrele duioase ale experiențelor Tunaru și Teodora Parpală.
Hamburg ș.a., fără a uita reîntâlnirea cu Măsură existențiale, dominate de sentimentul despăr-
pentru măsură, de W. Shakespeare, în viziunea țirilor, în frunte cu moartea mamei, la care se Cred că inițiativa teatrului gorjean dedi-
valorosului director de scenă Declan Donne- va adăuga mai târziu, dar tot atât de puternic, cată spiritului tânăr sedus de mirajul teatrului
llan, mai vechi și statornic prieten al teatrului despărțirea lui de Bobo, sau permanentele între- poate fi percepută și ea drept o delicată și sem-
românesc, ori prezența online a unei savuroase pătrunderi dintre poezia și tandrețea dialogului nificativă încununare a „puterii de a crede și
versiuni cehoviene reunind Ursul și Cerere în cu „vioara fermecată” a lui Alexander Bălănescu, de a visa”, cele două generice ale prestigiosu-
căsătorie, datorată Teatrului Satyricus „I. L. pe de o parte, și exploziile de nemulțumire la lui Festival Internațional de la Sibiu din anul
Caragiale” din Chișinău și directorului său, adresa alterării valorilor umane fundamentale acesta (online) și de anul viitor. Meritele revin
regizorul Alexandru Grecu. s-au contopit într-o exprimare de un violent deopotrivă actorului Cosmin Brehuță, direc-
Printre creațiile scenice urmărite de noi cu dramatism și o memorabilă individualitate. torul Teatrului „Elvira Godeanu”, și Ioanei
cea mai mare emoție s-au numărat de asemenea Bogdan, secretar literar și director al festiva-
spectacolele Teatrului Metropolitan din Tokio, lului elevilor, dar și coordonatorilor laureaților,
cu Richard al III-lea și producțiile sibiene cu „A crede și a visa” în frunte cu actorii Monica Sfetcu, Pompiliu
Ciochină, Oana Marinescu, Vlad Rădulea,
Povestea prințesei deocheate, Faust, Așteptân- O semnificativă și minunată surpriză în Iulian Marinescu și profesoara Rodica Păuna.
du-l pe Godot, toate patru realizate de Silviu condițiile pandemiei ne-a fost dezvăluită și Exprimându-și nădejdea legată de viitorul
Purcărete, eminent artist omagiat la noi și în în rândul celor mai tineri iubitori ai teatrului, festivalului elevilor, Cosmin Brehuță ne-a măr-
lume la cei 70 de ani împliniți în această primă- printr-un fructuos festival-concurs de creație, turisit că unele dintre imaginile semnificative
vară, excepționalul oratoriu Mesia, de Haendel, inițiat de Teatrul „Elvira Godeanu” din Târgu ale competiției, desfășurată în acest an online,
adaptat de Mozart, restituit cu regală noblețe Jiu. După ce nu de mult acesta a organizat o vor putea fi valorificate în cadrul acelor întâl-
și îndumnezeit mesaj prin viziunea genialului întâlnire a elevilor de la Liceul de Artă cu rea- niri ale teatrului cu publicul tânăr, menite a-i
regizor american Robert Wilson, încredințat lizatorii spectacolului Cui i-e frică de Virginia crește interesul și a-l pregăti pentru bucuria
acum în exclusivitate demersului cultural sibian, Wolf, prezentat în urbea gorjeană de Teatrul marilor performanțe din sălile de spectacole
după participarea la „Săptămâna Mozart” de la Național „Radu Stanca” din Sibiu, acum „ținta” sau de pe micul ecran, așa cum s-a întâmplat,
Salzburg, și tulburătorul discurs artistic intitu- organizatorilor festivalului a constituit-o tine- mai des ca niciodată, în timpul pandemiei. ■
lat După bătălie, conceput de Pippo Delbono retul preuniversitar de la celelalte licee din

22 Nr. 8 (204) ♦ august 2020 Scrisul Românesc Proză
Cronică literară

Constantin

ZĂRNESCU V.G. Paleolog

În vara anului 1967 mă aflam la Craiova, și Petre Pandrea
găzduit de Grigore Ștefănescu, fostul meu
diriginte și profesor de muzică de la școala București la Târgu Jiu. Nu încape îndoială, rotunde de la Costești sunt pomenite, chiar
că nu sunt cioplite de om, cum s-a mai zis, ci studiate în licee. Poate că e studiat și Brâncuși”...
de Mama-natură” și sunt un argument „geo- „– Mai sunt?”, a întrebat domnul acela, al
din Lăpușata-Lădești, unul din verii lui Marin logic” care demonstrează că Brâncuși nu a cărui nume nu-l cunoșteam, încă. I-am auzit
Sorescu, și el din Bulzeștii Olteniei. Mergeam fost numai un artist genial, dar a fost și un schimbând vorba, și într-un târziu, vădit întris-
zilnic la spitalul județean pentru niște injecții vizionar, un înnoitor, un creator de „civili- tat, V.G. Paleolog a adăugat: „De 20 de ani nu
și infiltrații cu cortizon. Revenind pe lângă zație plastică”. s-a mai făcut în țară mai nimic pentru Brân-
Agronomie, după tratament, în drumul spre În fiecare zi, până-n prânz, după Policli- cuși. Trebuie să-i studiem nu numai sculptura
casă, făceam zilnic un ocol pe la casa picto- nică, îmi făceam drum spre grădina din jurul înnoitoare, dar și teoriile, zicerile și proferă-
rului Țuculescu, pe la Muzeul de Artă, prin casei memoriale „Ion Țuculescu”, cu nădej- rile sale, spuse în jurul operelor. Noi suntem
parcul statuii lui Cuza, pe la Universitate dea că-l voi revedea pe venerabilul bătrân din bătrâni!... Ar trebui ascultat fiecare vizitator
și prin grădinile unde astăzi se află Tea- alte vremuri. Vasile Georgescu-Paleolog. Era al Atelierului, fiecare critic sau prieten al lui
trul Național „Marin Sorescu”. Brâncuși, căruia sculptorul i-a
Într-o astfel de zi de vară aurie, încredințat vreo vorbă, vreo con-
am văzut un bătrân în veșminte cepție de-a sa despre artă și despre
albe, cu o barbă călugărească lucrări. Și totul trebuie notat”.
încâlcită, enormă ajungându-i Celălalt, domnul cu mustăți
până aproape de pântec, cu o nemțești, i-a răspuns, aproape stins,
mapă cu manuscrise în mâna parcă spre a nu-l auzi și alții:
stângă, iar cu dreapta desenând „– Amândoi l-am cunos-
ceva, numai de el știut, pe supra- cut bine. Eu am notat, de față cu
fața unei uriașe pietre rotunde, dânsul, o parte din acea aforistică
grea de câteva tone, gri-albă, așe- despre lume, trudă și viață. Am fi
zată parcă de când lumea printre făcut mult mai mult, de am fi fost
trandafirii roșii ai parcului, în oameni liberi!”...
răscrucea unor alei, ca ornament Întâlnirea de la Craiova din
monumental, fără de nume. acea vară a anului 1967 cu cei doi
Primul meu impuls a fost venerabili domni, prieteni intimi
unul religios: „Sărut-mâna cu C. Brâncuși, mi-a marcat des-
părinte!” Bătrânul m-a admones- tinul. V.G. Paleolog predase deja
tat cu prietenie: „Nu sunt popă! V.G. Paleolog Petre Pandrea Editurii Tineretului un amplu volum

Sunt un critic de artă. Numele meu e Vasile o prezență spectaculoasă, unică, acolo, lângă – Tinerețea lui Brâncuși – scris după ieșirea
Georgescu-Paleolog și sunt un vechi prieten pietre. Multă lume îl cunoștea și îl saluta. din detenția-i politică. Celălalt domn, Petre
al lui Brâncuși”. Aproape nu îi vedeam ochii Altădată, l-am zărit intrând în palatul Primă- Pandrea, cum aflasem că-l cheamă, avocat
din pricina sprâncenelor, ca niște vrăbii. Am riei de azi, care găzduia atunci o importantă și scriitor, avea și el sub tipar o carte numită
continuat, emoționat și fâstâcit: „Mi-am luat expoziție a Răscoalei anului 1907, din zona Brâncuși. Amintiri și exegeze. În toamna ace-
bacalaureatul la liceul din Horezu și pot să vă Olteniei. Erau expuse chiar și armele, cu care luiași an, externat după intervenția ORL de
spun că mergeam des cu profesorii la Costeș- s-a tras în răsculați. Printre puținii vizitatori, la spitalul Colțea din București, în drum spre
tii de Vâlcea, să cercetăm astfel de formațiuni V.G. Paleolog stătuse de vorbă cu un domn, casă, am cumpărat de la mica librărie „Ion
megalitice, cioplite de ploi, de ape și de vânturi, și el în vârstă, îmbrăcat în haine gri, de doc, Creangă” de lângă Gara de Nord cărțile celor
de-a lungul a mii de ani”. cu niște mustăți răsucite și sure, înfuiorate și doi prieteni-apostoli ai Sculptorului; împreună
„– Am fost și eu la Costești! Am și scris niște sprâncene enorme și aproape unite între cu Albumul lui Mircea Deac din 1966, ele m-au
despre ele. Brâncuși însuși se oprea cu auto- ele. S-au îmbrățișat. M-am apropiat de ei cu influențat, pentru toată viața, „îmbolnăvin-
mobilul Tătăreștilor acolo și le contempla, multă timiditate. du-mă” și pe mine de „viziunea” revoluționară
ori de câte ori făceau drumul împreună de la „– De la acest flăcău am aflat că pietrele a lui Brâncuși. →

Continuare din p. 20 minaretele care se întrevăd printre brazii gând – dacă omul ar fi în stare să-și umple
înalți de la marginea orașului. ochii cu verdeața frunzelor și a ierburilor, să
Și, în egală măsură, al unei lumi extrem de și-i spele în culorile florilor, să adune razele
diverse din punct de vedere cultural și etnic Finalul romanului ni-i arată pe Pawel și soarelui de pe suprafața râului, iar mai târziu
înainte de a fi deznaționalizată de ocupanții pe Marta pornind pe „drumul spre nicăieri” să strecoare această imagine sub pleoape,
sovietici – care, după cum afirmă subtextual al exilului, asemenea atâtor și atâtor oameni păstrând-o întru veșnicia care îl așteaptă sub
autorul, spre deosebire de vechii atacatori siliți, în timpul celui de-al Doilea Război pământ! Dar nu este în stare. Peisajul se duce
ruși, care doreau să doar cucerească o lume, Mondial (și al războaielor care au urmat...) ca ploaia. Trec norii pe cer, iar ochii acope-
doresc să o distrugă. Mult înainte de epoca să-și părăsească orașul, țara ori familia și să riți de albeața morții niciodată... auziți acest
de aur a multiculturalismului, Mackiewicz o ia de la capăt în altă parte, încercând să-și cuvânt: niciodată nu le vor mai vedea.” ■
descrie un Vilnius în care polonezii trăiau păstreze speranța, dar purtând cu ei, pentru
alături de lituanieni și bieloruși, iar catolicii totdeauna, durerea amintirii faptelor care i-au Józef Mackiewicz, Drumul spre nicăieri.
nu aveau dispute cu ortodocșii și cu evreii, determinat să facă această dificilă alegere a Traducere și note de Constantin Geambașu,
un Vilnius în care influența tătară încă poate înstrăinării. Sau, ca să cităm cuvintele lui Mac- Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2019.
fi observată, dacă e să amintim aici doar kiewicz însuși: „uneori ne vine un astfel de

Proză Scrisul Românesc Nr. 8 (204) ♦ august 2020 23
Eseu

→ În paralel cu un roman despre for- sinonime românești, transpuse din limba Drept referenți i-am avut
franceză, cu V.G. Paleolog, regretații: Lidia pe prestigioșii cunoscători
mația mea scriitoricească și despre Bote, Mircea Zaciu, Nina Stănculescu. Am ai operei lui Brâncuși: V.G.
surzenie – Clodi Primus – am început corespondat cu Carola Giedion Welker, isto- Paleolog, Dan Hăulică, Nina
încă din 1968, student fiind la Cluj-Na- ric de artă și prietenă cu Brâncuși, pe care am Stănculescu, Ion Frunzetti,
poca, să cercetez biblioteca de artă a cunoscut-o personal, lângă Irina Mavrodin, în Paul Anghel, Dan Grigorescu,
Institutului „Ion Andreescu”, Biblioteca septembrie 1976, la Simpozionul Internațional dar și ideologi aparținând
Universitară, adunând cu acribie, îndâr- de la București. altor instituții. Vreme de
jire și patimă de colecționar aforismele patru ani n-am mai știut
și maximele, reflecțiile și zicerile, textele În 1976, am publicat sub egida revistei nimic despre carte, din pricina
și teoriile lui C. Brâncuși despre sculp- „Tribuna” în Omagiul Brâncuși – 100, prima „crizei hârtiei”; până în primă-
tură, dar și cele despre lume și viață, variantă, fragmentară, a Aforismelor lui Brân- vara anului 1980, când editura
cum le numea Petre Pandrea. Apă- cuși. Cartea, în întregul ei, a fost oferită editurii m-a solicitat să elimin sau să
ruse în 1968 la New York monografia „Scrisul Românesc”, beneficiind și de o prefață mai adaug câte ceva, desco-
Brancusi. A study of the sculpture a lui generoasă a lui Marin Sorescu. Am avut noro- perit de mine ulterior, pentru
Sidney Geist, în care printre cei dintâi, cul să fie citită pe toate părțile la Direcția de că, în sfârșit, urma să apară.
acesta constata profunda legătură dintre Presă de Nicolae și Elena Docsănescu, fără să Între timp descoperisem
reflecțiile artistului (publicate de Irina se taie din ea – adevărată minune – nici măcar multe alte reflecții, maxime,
Codreanu sub titlul îngăduit de sculp- un rând. aforisme. Continuitatea trudei mele și sta-
tor: Aphorisms of Brancusi, în nr. 1 din 1925 al tornicia demersului meu au fost cumplite.
revistei de avangardă „This Quarter”, și locul Răbdarea, însă, m-a salvat. Chiar și astăzi,
său de naștere – Oltenia. după 40 de ani descopăr lucruri absolut noi.
Am spus-o în mai multe rânduri: „A fost
Mi s-a întâmplat, de nenumărate ori, să istovul unui scriitor surd!”. Și abia apoi, al
aflu indicii și surse bibliografice, dar să nu am unui cercetător și istoric de artă, hermeneut
acces la ele. Refuzându-mi-se la început două și traducător. Am dorit să fac un lucru care
călătorii de studii în străinătate, până la urmă să împace „dogmele”. Să pun în valoare fru-
am reușit să beneficiez de o bursă particulară musețea literară din Aforismele și textele lui
la Paris, în vara lui 1986. Între timp, rugam de Brâncuși, astfel încât să fie percepută ca un
fiecare dată câte un prieten sau coleg-scriitor album de artă, dar și precum o carte, tipă-
mai în vârstă să-mi xeroxeze pagini, tăieturi de rită în tiraje de masă, fiind la îndemâna unui
presă, documente și file de manuscris pe care public cât mai larg și divers. Acest lucru i-a
le puteau găsi prin călătoriile lor în Occidentul bucurat pe mulți, dar a și deranjat pe câțiva,
acelor ani. De multe ori am fost consiliat de ale căror doctorate se usucă, pline de praf, prin
vecinul meu, maestrul Adrian Marino, care podurile universităților. ■
mi-a mijlocit accesul la multe publicații de la
Biblioteca Națională din Paris sau de la Arhi- Continuare în nr. următor
vele „Beaubourg”. M-am sfătuit asupra unor

keanos spiritual al lui George Banu, viețile personale și profesionale
„reper de performanță în dialo- ale femeilor care au urcat pe scenă
Revista Viața Românească (nr. 7/2020), gul culturilor”, „Prietenul căruia de-a lungul timpului. Despre
prin editorialul Cât de dulce și frumoasă e i te poți mărturisi...”. Dintre personalitatea și opera lui Radu
limba ce-o vorbim?, semnat de Nicolae Pre- toate rubricile revistei cea mai Paraschivescu scrie Dan Perșa,
lipceanu, atrage atenția asupra folosirii limbii cuprinzătoare este „Cronica lite- care consideră „în scriitorul
române la emisiunile de știri de la TV, unde rară”, susținută în acest număr Radu Paraschivescu pare a sălășui
„materialul e mai bogat decât îl poți con- de Mircea V. Ciobanu. Christian spiritul lui Caragiale. Vivacitate,
semna”. Ana Blandiana, după o călătorie în Crăciun, Gheorghe Grigurcu, inteligență, originalitate, «simț
Hong Kong și China, în decembrie 2019, Irina Petraș, Raul Popescu, enorm» și «văz monstruos».
consemnează în eseul Apocalipsa second hand Tudorel Urian; la „Cronica Este dotat cu o enormă energie,
senzația neliniștitoare a unui pericol de care traducerilor”, Rodica Grigore ce îl face activ în toate planurile
a fost stăpânită în zilele petrecute în China și semnează eseul Călătorie, exil și culturii: scriitor, editor, cronicar
spaima indusă de mass-media privind virusul. libertate în care comentează recentul roman O TV, moderator”. Un interviu interesant este
Poeta mărturisește că va scrie o „meditație lungă petală de mare a scriitoarei latino-ame- cel realizat de Marius Manta cu artistul Nicu
despre lume” pe fondul aces- ricane Isabel Allende. Pentru informarea la zi Alifantis, în timp ce Gheorghe Iorga publică
tei catastrofe și mai susține că rubrica „Miscellanea” prezintă Breviar edito- un eseu dedicat personalității lui Fernando
omenirea a ajuns într-o etapă Pessoa. Un eseu foarte percutant și original
a dezvoltării în care ame- rial și Revista revistelor. este semnat de Nicoleta Popa Blanariu, în
nințarea cea mai puternică e care autoarea analizează câteva fragmente ale
„dezumanizarea prin tehnici- Revista Ateneu (nr. 608/2020) romanului japonez Însemnări de căpătâi, de
zare”. Mircea Ciobanu ‒ 80 e se deschide cu un articol semnat Sei Shonagon, roman care, alături de Poves-
adus în actualitate prin eseu- de Marius Manta și intitulat tea lui Genji (de Murasaki Shikibu), se află în
rile semnate de Florin Toma Recuperarea unui program: „Con- avangarda istoriei genului. Stilurile literare și
și Marian-Victor Buciu. Alexa vorbiri literare”, dar conține o rivalitățile dintre cele două scriitoare, precum
Visarion, la rubrica „Lumea întreagă serie de cronici și eseuri. și protocoalele de la Curte sunt decelate cu
teatrului”, în eseul Vocația pri- În acest sens, Carmen Mihala- acribie și profunzime, iar artificiile stilistice
eteniei, realizează un portret che publică o cronică referitoare și ambiguitățile sunt demantelate și analizate
la volumul semnat de Anca cu subtilitate. ■
Hațiegan – Dimineața actrițelor,
oferind, astfel, o incursiune în Red.

24 Nr. 8 (204) ♦ august 2020 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Emilian ȘTEFÂRȚĂ

Odată la zece ani
în Craiova – Ion Țuculescuacă cineva cu ani în urmă ar fi emis distorsionate iar asocierile imposibile s-a pus

ideea că o să vină vremea când un întrebarea brutal decepționantă ce presupunea

Dvirus va hotărî stagiunea unui teatru, un răspuns pe cât de tranșant și abrupt pe atât
concertele unei filarmonici, campionatele spor- de imperativ. Mai era ceva de făcut?!? Decizia
tive ori programul expozițional al unui muzeu trebuia luată, cufărul de o incalculabilă valoare
am fi zis că persoana respectivă nu este în toate al patrimoniului Muzeului de Artă Craiova tre-
mințile. Trăim astăzi momente în care pentru buia deschis, pentru că acolo aveam să găsim o
a supraviețui cultural se recurge la substituți, la colecție de imensă valoare, și în plus complet
mediul virtual, la surogate de tot felul de dragul structurată, colecția operelor lui Ion Țuculescu.
de a păstra acele părți subtile ce ne deosebesc pe Nu aș fi crezut că o expoziție putea fi rezulta-
noi oamenii de restul regnului animal. Omul tul unei situații conjuncturale, dar momentul
are nevoie pe termen lung pentru a supraviețui extrem de greu prin care trecea MAC, dato-
de mai mult decât de hrană și confort fizic, are rat constrângerilor legate de pandemie având
nevoie de cultură, socializare, empatie, dragoste. drept rezultat o fracturare nedreaptă între feno- Mască africană
menul plastic si publicul său trebuia
depășit. Toate acestea justifică mani- firul cronologic al creației lui Țuculescu. Era o
era cvasiintempestivă în care această formulă ce garanta asigurarea unui sens poate
expoziție avea să se întâmple. prea natural, poate prea facil dar cu siguranță
Acest paragraf introductiv, obosi- întemeiat și obiectiv.
tor poate, a încercat să contextualizeze
care au fost argumentele ce au condus Din suma de opere aflate la dispoziție se
la organizarea neprevăzută a unui puteau poate contura modalități noi de citire a
eveniment cultural care să se păs- semnificației mesajului plastic, se puteau poate
treze în marja de netăgăduit a valorii teoretiza diferit câmpul de explorare exersat de
exemplare. Muzeul de Artă Craiova un artist de o infinită complexitate și inson-
a recurs la singurul artist reprezentat dabilă profunzime precum Ion Țuculescu, dar
in extenso în patrimoniul plastic ce pentru toate acestea era nevoie de timp, iar
îl posedă, a recurs la Ion Țuculescu timpul presa. S-a procedat așadar la o selec-
organizând o expoziție exhaustivă ție în care bunul simț să prevaleze, o selecție
bazată exclusiv pe lucrări aflate în îndeajuns de lămuritoare privind evoluția artis-
patrimoniul muzeal propriu. Cura- tului precum și o marcare precisă a momentelor
Vânătorul de cumpănă când direcțiile noi se nășteau iar
cele vechi erau definitiv abandonate.
Pe termen scurt toate acestea pot intra între torul expoziției a fost Mihaela Velea
paranteze, o prelungire însă a stării de privare secondată oportun de Cătălin Davi- Golf la Balcic
produce inevitabil traume cu reverberații sociale descu și Lucian Rogneanu. S-a făcut
încă greu de evaluat. Răspândirea pandemică a o selecție însumând un număr de 87 Toată această invocată minimă rezistență
unui virus cu o evoluție și cu repercusiuni stra- de piese 35 în ulei și 52 grafică la care sunt sigur că va garanta totuși o audiență
nii și tragice deopotrivă determină reacții din pentru prima dată se adaugă piese de exemplară și ecouri notabile în rândul speci-
cele mai insolite începând cu politicile globale mobilier, covoare, schițe, fotografii aliștilor dar și al publicului vizitator pe care,
și regionale și terminând cu comportamente document dar și masca mortuară mărturisesc, ni-l dorim astăzi, în aceste vre-
colective dar și individuale. Este adevărat că în a artistului. De remarcat că în afară muri de pandemie, mai mult decât oricând
toată această stare de derivă, de haos și teamă de cele 134 de piese de grafică și de prezent în fata simezelor.
pe cale a se instaura, mediul virtual a încercat, două tablouri în ulei donate Muze-
forțându-și limitele, să compenseze, a încercat ului de Artă Craiova în 1967 dar și Sunt sigur că va părăsi expoziția cu
să panseze, a inventat paleative, ori substituiți. 1972, când profesorul Florea Firan aceeași încântare în priviri ca aceea pe care
Și în acest context Muzeul de Arta Craiova a diriguia cultural județul Dolj, în cali- am avut-o eu la fiecare parcurgere a traseului
avut, totuși, posibilitatea să ofere publicului un tatea de președinte al Comitetului expozițional. ■
lucru impecabil realizat, un tur virtual al între- pentru Cultură și Artă, toate celelalte lucrări ce
gului muzeu, într-o formulă profesionistă de compun colecția Țuculescu au fost cumpărate
înaltă ținută. Acest tur virtual păstrat în sertar pe parcursul mai multor ani de către Muzeul de
pentru un moment ce întârzia să se împlinească Artă Craiova de la soția artistului, la ani buni
a fost folosit în extremis pentru a mai diminua după ce Ion Țuculescu încetase din viață.
din liniștea ce se așternea tot mai mult în jurul Acuarele, pasteluri picturi în ulei sau
tuturor instituțiilor de cultură care trăiesc prin desene aparținând unor perioade și unor
public și pentru public. curente distincte, toate au așteptat o vreme
Cu un public răzlețit și confuzionat, cu aliniate aleatoriu la baza pereților sălilor de
măsuri impuse a se lua ce făceau ca percep- expoziție selecția curatorului, care odată decisă
ția însăși să fie grotesc deformată, rapoartele a pornit de la principiul temporalității, urmând

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 24 pag. – 5 lei 08