Binder1hgkjgh

ScrisuRl omânescSR Scrisul Românesc Nr. 8 (132) ♦ august 2014 1

Serie nouă Anul XI Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 8 (132) 2014
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCS Apare sub egida U.S.R.

Florea FIRAN

Elena Farago

Eustaţiu Stoenescu – Autoportret Poetă de mare sensibilitate, Ele­ conferinţele lui Ion Nădejde, C. Dobrogeanu-
na Farago se distinge prin­tr-o Gherea, V. Morţun şi C. Stere.
„În multitudinea sa de portrete compoziţionale, Eustaţiu Stoenescu a găsit o cre­aţie complexă şi vigu­roa­
să, marcată de muzicalităţi suave şi clar­i­tat­e Scriitoarea îşi începe activitatea literară
formulă proprie care să îmbine tratarea aproape clasică a portretului cu noua şi ima­g­ istică, folosind uneori metodele se­mă­ în publicistica muncitorească, semnând întâi
nătoriste ca fundal pentru o formulă lirică de reportaje în ziarul „România muncitoare“, cu
moderna dinamică a structurii cromatice a suprafeţelor picturale...“ mediere a tradiţionalismului cu mo­dernismul pseudonimul Fatma. Figura şi în registrele
de expresie simbolistă. socialiştilor, sub numele conspirativ Elena
Florin Rogneanu  Născută la 29 martie 1878, în oraşul Făg­­ ărăşeanu. Într-un interviu dat ulterior re­
Bârlad, ca al doilea copil al lui Francisc şi vis­tei „Facla“ (8 iunie 1938), mărturisea că
Poezie Anastasia Paximade, Elena Farago a avut o a început să scrie la „România muncitoare“,
copilărie şi o adolescenţă pline de privaţiuni şi nu la „Semănătorul“, pentru că „n-aveam
Paul Aretzu Radu Polizu Proză materiale, cu ecouri în lirica sa de mai târziu, curaj să trimit la o revistă. Revista pe atunci,
Claudia Serea Adrian Sângeorzan vizibile cu deosebire în poezia De vorbă cel puţin pentru mine, însemna consacrare. Şi
cu trecutul. Moartea prematură a părinţilor eram abia o modestă începătoare“. Cu toate
Eseu Marian Victor Buciu şi a încă trei fraţi (Nicolae, Celestina şi că unele încercări literare se cunosc încă de
Mihai Duţescu Antoaneta), înainte ca Elena să fi împlinit la 12 ani, adevăratul debut al Elenei Farago
Mihai Ene 12 şi respectiv 17 ani, o face să întrerupă se produce în aprilie 1902, cu poezia Gândul
studiile în clasa a II-a secundară şi, după mai trudiţilor, republicată sub titlul Munca
Ovidiu Ghidirmic multe peregrinări, găseşte adăpost în casa în volumul Versuri apărut în 1906 şi care
Rodica Grigore junimistului George Panu, directorul celebrei reprezintă debutul său editorial. De-acum,
Ioan Lascu reviste de polemică literară „Săptămâna“. poeta colaborează sub diverse pseudonime:
Cum în casa acestuia se întâlneau scriitori Ellen, Fatma, Fatma-Constanţa, Ileana-Fatma,
Adrian Lesenciuc de seamă, este remarcată şi de I.L. Caragiale Leana,Andaluza, Fo­tino etc.Adevăratul debut
Alexandru Oprescu care, impresionat de povestea vieţii ei, ar fi se produce mai târz­ iu, în „Semănătorul“, la
Constantin M. Popa exclamat: „Viaţă de roman, subiect de dramă“. 19 martie 1903, cu poezia Noaptea, semnată
Gabriela Rusu-Păsărin Trebuie să fi fost puternică impresia ce i-a Fatma. În aceeaşi revistă publică, în 1906,
făcut-o marelui dramaturg, înconjurând-o de poezia Un pribeag cântă, pentru prima dată
dragoste părintească şi luând-o în casa lui. semnând cu numele Elena Farago. Continuă să
Slujeşte ca guvernantă la copii, marele câştig colaboreze la „Semănătorul“ cu traduceri din
fiind climatul de care beneficiază, prilejul de a scriitorii fran­ cezi Villon, Marot, Corneille, H.
cunoaşte o serie de scriitori ce o încurajează, de Regnier, Prudhomme, Guyau, la „Revista
între care Coşbuc şi Vlahuţă. Desigur, şe­ noastră“, traduceri din Ibsen, la „Ramuri“,
derea ei în casa lui Caragiale (1897 – 1898) din Fr. Nietzsche.
constituie pentru Elena Farago o experienţă
de viaţă cu înrâuriri profunde asupra poetei La îndemnul lui Nicolae Iorga, Elena Fara­
de mai târziu. Nu mult după aceasta, Elena go tipăreşte, în 1906, la Editura „Luceafărul“
Paximade cunoaşte pe Francisc Farago, un din Budapesta, primul ei volum, intitulat
tânăr cu aceleaşi vederi, care frecventa cercul simplu – Versuri, primit cu multă căldură de
socialiştilor şi pe care-l va însoţi şi ea, audiind critica vremii.

Continuare în p. 3

Gabriel Coşoveanu – Totemicul şi Internetul – p. 4 Lucian Florin Rogneanu

etern contemporane Eustaţiu
Stoenescu – 130
Dumitru Radu Popescu – Rigiditatea matematicii... p. 5
pag. 32
Adrian Cioroianu – Cuvinte care nu rimează: Ialta, Malta p. 7
şi... Ştefan cel Mare

Marin Sorescu – Jurnal inedit – Meditaţia transcedentală p. 10

Cornel Ungureanu – Demetropolizarea culturii. p. 13
Oglinzi paralele...

Dumitru Radu Popa – Jacques Le Goff şi Evul Mediu p. 15

Carmen Firan – Prima Înfăţişare p. 17

Ion Parhon – Robert Wilson la Craiova... p. 26 Eustaţiu Stoenescu – Coada la pâine

2 Nr. 8 (132) ♦ august 2014 Scrisul Românesc Eseu

Sumar

Florea Firan, Elena Farago / pp. 1, 3 Tema: Scrisul Românesc
Red., Cărţi noi la Scrisul Românesc / p. 2
Gabriel Coşoveanu, Totemicul De la cenzura impusă la autocenzură Revistă de cultură
şi Internetul – etern contemporane / p. 4
Red., Mircea Maliţa – memorii Craiova, octombrie 2014 Fondată la Craiova, în 1927,
de pe frontul invizibil / p. 4 Serie nouă (din ianuarie 2003)
Dumitru Radu Popescu, Rigiditatea Cărţi noi
matematicii / p. 5 la Scrisul Românesc Membră A.R.I.E.L.
Dumitru Radu Popescu,
Teatrul priapic / p. 5 Focul nocturn care nu are/ mânere ori picioare şi nu ştie Editată de:
Ovidiu Ghidirmic, Hermeneutică engleză“). Fundaţia – Revista Scrisul Românesc
şi ceremonial / p. 6 Poetul şi prietenul meu Edward Hirsch
Doru Moţoc, Gabriel Cazan – dăruieşte cititorului român un florilegiu În peregrinarea sa lirică, mai curând în parteneriat cu „Gazeta de Sud“
Sfera de foc / p. 6 de incandescenţe, selectate din pribegiile cosmopolită decât yankee, poetul îşi
Adrian Cioroianu, sale pe şi printre serpentinele nocturne asociază nu o dată interlocutorii de la REDACţIA
Cuvinte care nu rimează: Ialta, Malta ale Poeziei, intermediate de un tânăr şi Dunăre: pe Cioran („Acei ochi tulburi
şi... Ştefan cel Mare / p. 7 talentat traducător româno­american. Este mistici fără somn –/ Cioran îi numea Director:
Ioan Lascu, Albert Camus un prilej, nu doar personal, de bucurie, «Insomniacii lui Dumnezeu» –/ s­au
în faţa absurdului / p. 8 într­o vreme când pe toate meridianele mortificat/ în noaptea aridă şi obscură“), FLOREA FIRAN
Ioan Lascu, Două state, globalizării contemporane, mercantilismul
o singură literatură / p. 8 pare să fi izbutit nedorite pe Celan („Roagă­te, nouă, Secretar general de redacţie:
Marian Victor Buciu, Reflecţii performanţe în dauna culturii Doamne, pentru acest om“), GABRIEL COŞOVEANU
eliberatoare despre cenzură (I) / p. 9 şi a creativităţii artistice. Tzara („Dragostea e iraţiona­
Marin Sorescu, Jurnal inedit – Meditaţia lă din cauza ta“), Bucureştiul Colegiul redacţional:
transcendentală / pp. 10–12 „Noapte transfigurată, („Acordeonul/ ne­a strâns
Mihai Ene, Dramaturgi ruşi coboară la mine, încet“, din nou aproape/ în Micul ADRIAN CIOROIANU
contemporani / p. 12 şopteşte, rugător, pribeagul, Paris), chiar şi cei doi clovni ANDREI CODRESCU
Cornel Ungureanu, Demetropolizarea conştient că nu imploră din Central Park, ajunşi în DANIELA CRĂSNARU
culturii. Oglinzi paralele – Oltenia. prezenţa morbidităţii misti­ Lumea Nouă din „întunericul EUGEN NEGRICI
Pandrea, despre Provincie / p. 13 coide, ci a omenescului prădător“ al depărtatelor alte NICOLAE PANEA
Mihai Duţescu, Vitrina cu cărţi / p. 14 celui mai profund, în căuta­ meridiane. DUMITRU RADU POPA
Constantin M. Popa, Dicţionar rea solitudinii, a regăsirii DUMITRU RADU POPESCU
de personalităţi / p. 14 şi regenerării sinelui care Revedem în ghidul nostru MONICA SPIRIDON
Dumitru Radu Popa, Jacques Le Goff iscodeşte „acel ceva moc­ liric „Poetul la şapte ani“, în DANIELA TARNIţĂ
şi Evul Mediu / p. 15 nind în depărtare“, adică juventutea sa obligatorie şi sta­ INA VOINEA
Dumitru Ichim, Poeme / p. 15 focul sacru al transfigurării, tornică, rămas în melancolia
Deyan Ranko Brashich, Cărţi poştale mai curând iconoclastă decât sanctificată iniţiatică şi fără vârstă, „având deja sângele Redactori:
din Egeea / p. 16 pentru că e al viului şi vieţuirii, („Nu tipic/ al exilului, refugiatului, victimei, al MIHAI ENE
Carmen Firan, Prima Înfăţişare / p. 17 am crezut în Dumnezeu./ M­a evitat lamentaţiei ancestrale“ ne­murind pentru VIOREL FORţAN
Adrian Sângeorzan, mereu.“) şi care se adresează pământenilor noi toţi şi în numele nostru. ALEXANDRU OPRESCU
Făină sau orez / p. 18 umiliţi şi obidiţi („nevorbitori,/ proşti, Un motiv de gratitudine şi admiraţie pe ION PARHON
Red., Cărţi primite la redacţie / p. 18 muţi şi pestriţi/ cei nejeliţi“) marea gloată care doar inspiraţii de marcă o merită. LUCIAN FLORIN ROGNEANU
Radu Polizu, Tibet – de la Kailash a străinilor şi înstrăinaţilor, a refuzaţilor şi
la Everest / p. 19 rebelilor, a blestemaţilor şi boicotaţilor de New York, februarie, 2014 Redactori asociaţi:
Gabriela Rusu-Păsărin, Resentimentul oriunde, cei nedoriţi şi nevăzuţi şi chiar şi Norman MANEA FLORENTINA ANGHEL
– refugiul interogaţiei / p. 20 neînsufleţiţi („fiecare scaun din New York FELICIA BURDESCU
Alexandru Oprescu, Fragment din Prefaţa la volumul Foc nocturn/ MIHAELA CHIRIţESCU
Nic Pizzolatto şi genul „noir“ – RĂZVAN HOTĂRANU
între scenaristică şi romane / p. 21 Nocturnal Fire de Edward Hirsch, GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
Rodica Grigore, Ficţiune, adevăr,
realitate / p. 22 Volumul Macii, ploaia şi singurătăţile râdeam în hohote, iar alteori ascultam Corectură:
Oana Băluică, Gândurile Irinei Mavrodin/ Les coquelicots, la tăcute muzica lui Mozart, Chopin sau CLAUDIA MILOICOVICI
ultimului împărat bun / pp. 22, 23 pluie et les solitudes d’Irina Mavrodin Massenet, ori citeam din Bacovia, Paul GEORGIANA OPRESCU
Adrian Lesenciuc, Tărâmul de Genoveva Preda reprezintă un omagiu Valéry, Rimbaud, George Sand… Chipul şi
cu dimineţi putrede / p. 23 adus de autoare distinsei profesoare, poetă vocea ei îmi transmiteau linişte şi pace. Îmi Tehnoredactare computerizată:
Paul Aretzu, poeme dintr­o zonă şi traducătoare, Irina Mavrodin, prieteniei părea desprinsă dintr­o icoană. În adâncul ADRIAN CRISTEA
de margine / p. 24 „care ţine de miracol“ dintre cele două per­ meu o asemănam cu o sfântă… VICTOR CRISTESCU
Claudia Serea, Poeme / p. 24 sonalităţi:
Geo Constantinescu, Când pui gir viaţa Irina e fiinţa care m­a marcat cel mai Redacţia şi Administraţia: Craiova
pentru un poem / p. 25 „Legătura noastră sufletească e ca o puternic. Momentele petrecute împreună ne Str. Constantin Brâncuşi nr. 24
Red., Calendar – august / p. 25 poveste ce ţine de miracol. Am cunoscut­o făceau să uităm de trecerea timpului.“
Ion Parhon, Robert Wilson la Craiova: în 1995, toamna, în Franţa, în Bretania – Tel./Fax: 0351/404.988; 0722753922
Câteva provocări evenimenţiale / pp. 26 ţinutalpoveştilorşi al legendelor. Fusesem E-mail: [email protected]
„Marin Sorescu ar fi acoperit cel mai bine invitată acolo, la Rennes, dar şi în alte Web: www.revistascrisulromanesc.ro
lipsa scrisului românesc cu prezenţa sa localităţi, cu spectacolul Legende vechi
între premianţii Nobel“, Victor Crăciun româneşti, la un mare festival cultural. Cont: RO03BRDE170SV21564261700
în dialog cu Ion Jianu / p. 27 BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
Georgian Ghiţă, Poeme / p. 27 […]
Maria Tronea, Marguerite Duras – Abonamentele se pot face la sediul redacţiei,
Ficţiune şi autoficţiune / p. 28 Revenind în Bucureşti, am început să ne adresa: Constantin Brâncuşi, nr. 24, Craiova
Anita Zărnescu Leguay, Evenimente vedem din ce în ce mai des, în casa ei din sau [email protected].
culturale la Paris / p. 28 Apolodor. Îi cumpăram cele mai frumoase
Dodo Niţă, Ioan Stanomir flori şi alergam nerăbdătoare la întâlnirile ISSN 1583-9125
în Camera obscură / p. 29 noastre. Găseam uşa apartamentului între­
Viorel Forţan, Poeme / p. 29 deschisă. Responsabilitatea opiniilor exprimate
Sorana Georgescu-Gorjan, Brâncuşi aparţine integral autorilor.
la „Tinerimea Artistică“ / p. 30 Plină de nobleţe, de simplitate, mă im­
Lucian Gruia, Tranşee de cristal / p. 30 presiona de fiecare dată, iar vocea sa îmi Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
Red., Okeanos / p. 31 părea un sunet de violoncel. Vorbeam ore Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
Genoveva Preda, Cu Irina Mavrodin în şir despre cărţi, muzică şi chiar despre str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408
pe urmele lui Paul Valéry… / pp. 32, 31 viaţa mondenă şi politică… De multe ori
Lucian Florin Rogneanu,
Eustaţiu Stoenescu – 130 / pp. 32, 31

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (132) ♦ august 2014 3

Continuare din p. 1

Florea FIRAN

Elena Farago

De data aceasta, Nicolae Iorga Mehedinţi, este arestată, dar eliberată la S-a remarcat în versurile Elenei Farago reci, pui şi gâze) mimează viaţa „cea
avea să menţioneze în „Se­ insistenţele lui Nicolae Iorga, care, de fapt, o anumită muzicalitate, poeta cântând mare“.
mă­nătorul“, din 4 iunie 1906, o îndemnase. Situaţia grea a ţărănimii îşi iubirea cu sensibilitatea feminină până la
că „de mult nu scrie la noi o femei­e cu găseşte ecou în creaţiile ce-i apar acum: confesiunea lirică. Afirmându-se tot mai Căţeluşul şchiop se numără printre
idei, cu ştiinţă de vers, de iubire pen­ Rugăciune, Patru cruci, Toamna asta, mult în viaţa culturală a Craiovei, ca o capodoperele literaturii noastre pentru
tru arta sa“. Volumul denotă o lirică deli­ Florile dalbe şi care, împreună cu poezia recunoştinţă, în septembrie 1921, primarul copii, alături de Puiul lui Emil Gârleanu,
cată, întruchipând admirabil conceptul de Doina, constituie ciclul semnificativ Craiovei de atunci, I.B. Georgescu, la adresându-se fondului copilăresc de sen­
feminitate cu sonorităţi abia şoptite, cu „Martie–Decembrie 1907“. Versurile, pre­ o recomandare a lui Octavian Goga, o timente, emoţionând şi făcând apel la înţe­
discreţie şi emotivitate a sentimentelor, cum şi corespondenţa ce o poartă cu Nicolae numeşte directoare a Fundaţiei „Alexandru legere şi generozitate în faţa suferinţei. La
într-un eros marcat de tensiuni şi aşteptări, Iorga, constituie documente revelatoare ale şi Aristia Aman“, post pe care îl ocupă 20 iunie 1927, Elena Farago era înştii­nţată
de o sinceritate caldă, nedisimulată. evenimentelor din 1907. până la sfârşitul vieţii sale. În această de către Academia Română că i s-a acordat
Drumurile vieţii o fac pe Elena Farago calitate, organizează şi îmbogăţeşte fondul premiul „Neuschotz“ pentru volumul Zia­
să-şi schimbe domiciliul de la Bârlad la În plină evoluţie a creaţiei sale, Elena bibliotecii cu volume rare, creează pe lângă rul unui motan („Cartea Românească“,
Bucureşti, de la Constanţa la Brăila, ca din Farago publică, în 1908, al doilea volum Fundaţie o „Universitate liberă“, unde 1924). Documentul, care se păstrează în
1906 să se stabilească în Craiova, fără ca de versuri, Şoapte din umbră, pentru care intelectuali craioveni şi oaspeţi ţin prelegeri expoziţia memorială de la Craiova, are
soţul s-o mai urmeze, rămânând directorul este distinsă cu premiul „Adamachi“ al de literatură şi artă. În 1921 îi apare al doilea şi o însemnare a poetei: „Sunt până în
unei bănci. La Craiova, Elena Farago Academiei Române, la recomandarea lui volum de Traduceri libere şi Reminiscenţe, prezent singurul scriitor român distins de
Andrei Bârseanu, în aceeaşi şedinţă când cuprinzând versuri de Verhaeren, Henri către Onor Academia Română cu acest
Elena Farago în biroul său erau premiaţi Şt. O. Iosif şi D. Anghel. de Regnier, Paul Verlaine, Purdhomme, premiu special de literatură pedagogică“.
În Şoapte din umbră transpar ecourile Haraucourt ş.a. Un an mai târziu, împreună Este, de fapt, o recunoaştere a bogatei sale
găseşte un mediu spiritual prielnic, mai ales copilăriei zbuciumate de tristeţi şi nostalgii cu un grup de intelectuali craioveni, activităţi literare pentru copii, continuată
că revista „Ramuri“ abia luase fiinţă (1905), infantile, de suferinţe resemnate şi tăceri întemeiază o foarte originală publicaţie, cu volumele: Într-un cuib de rândunică
dar reuşise să polarizeze în jurul ei întreaga interiorizate, care capătă astfel profunzime, prin evoluţia programului şi rostului ce şi-l (1939), Într-o noapte de Crăciun, A ciocnit
viaţă culturală a Craiovei. Cu toate că în gravitate şi tragism. Poemele alcătuiesc un propunea, intitulată „Năzuinţa“. Apărută în cu ou de lemn (1943), Pluguşorul jucăriilor
această perioadă „Ramuri“ se afla puternic mozaic plastic de senzaţii şi tulburătoare perioada 1922–1929, revista este condusă (1944), Să nu minţi, să nu furi (1944), 4
înrâurită de ideologia semănătoristă şi trăiri, îmbinând elemente sociale cu poezia până în 1924 de un comitet (Elena Farago, gâze năzdrăvane (1944), Poezii pentru
păstra o atitudine de rezervă faţă de poezia naturii şi a erosului. George Moraru, Ion Dongorozi, C.D. cei mici – ediţie apărută postum la Editura
simbolistă, modernă, uneori întreţinând Fortunescu, C. Gerotă, I.B. Georgescu), Tineretului (1955). În perioada martie
chiar polemici prin criticul ei D. Tomescu, În 1908 Elena Farago publică în de fapt de Elena Farago, de îndată ce în 1943 – ianuarie 1946, sub patronajul poetei
Elenei Farago i se oferă cu multă căldură Editura „Ramuri“ din Craiova şi un volum fiecare număr se anunţa că „manuscrisele, fiinţează la Craiova şi revista „Prietenul
paginile revistei. În propria locuinţă a de Traduceri libere din scriitori francezi schimbul şi tot ce priveşte redacţia se copiilor“, cu subtitlul „revistă educativă
poetei se concentrează treptat întreaga clasici şi moderni: Villon, Marot, Ronsard, vor adresa d-nei Elena Farago, Muzeul pentru copii şi tineret“, la care, alături de
viaţă redacţională a publicaţiei. Majoritatea Malherbe, Corneille, Sully, Prudhomme, Aman Craiova“. Printre colaboratori se Elena Farago, semnează şi fiica sa, Coca
intelectualilor locali mărturiseau că erau Guyau, Verlaine, H. de Regnier ş.a. Cele numărau Simion Mehedinţi, Em. Bucuţa, Farago.
atraşi nu doar de „plăcerea de a se găsi două volume de versuri originale şi de Ion Barbu, Perpess­ icius, Victor Eftim­­ iu,
în intimitatea unei poete, al cărei nume Traduceri libere o consacră definitiv, fiind Mihail Dragomi­rescu, N. M. Condiescu, Când împlinea 50 de ani, Elena Farago
însemna atât de mult în mişcarea noastră recunoscută drept o valoroasă poetă a Camil Petrescu, Al. Popescu-Tel­ega şi alţii. era sărbătorită cu fast, după ce în 1924
literară, dar şi de farmecul discuţiilor pe timpului. Un an mai târziu, face parte din­tre Elena Farago este prezentă cu zece poe­ primise premiul literar parizian „Femina“,
care ştia să le provoace şi să le întreţină“ cei 47 de scri­ito­ri ca­re au semnat actul de zii, care vor constitui subs­tanţa volumului la recomandarea Elenei Văcărescu. Starea
(C.Ş. Făgeţel). Aici şi-au dat întâlnire, de constituire a Societăţii Scrii­torilor Români, Nu mi-am plecat genunchii, apărut în sănătăţii avea să-i impună întreruperea
nenumărate ori, cunoscuţi scriitori ai vremii, şedin­ţa având loc la 3 septembrie 1909, în 1926, recenzat elogios de Perpessicius, în activităţii, dar nu definitiv, încât în 1938 i se
între care Em. Gârleanu, Liviu Rebreanu, amfiteatrul Liceu­ lui „Gh. Lazăr“ din Bucu­ „Universul literar“, şi apreciat pozitiv de acorda Premiul Naţional pentru Literatură,
Ion Minulescu, N. Iorga, Geo Bogza, reşti. Eugen Lovines­cu avea s-o consi­dere Liviu Rebreanu. Sub îndru­marea Elenei cea mai prestigioasă distincţie cunoscută
pictorul Eustaţiu Stoenescu ş.a., dar mai ales „cea mai patetică şi mai perso­na­lă poetă a Farago, „Năzuinţa“ – care îşi pro­pus­ ese în până atunci la noi. Era prima scriitoare
scriitorii craioveni Nicolae Milcu, Dumitru genera­ţiei noas­tre literare“, fă­când dovad­ a programul ei iniţial să fie o tribună a lite­ apărută pe lista acestui premiu, începută
Tomescu, C.Ş. Făgeţel, Tiberiu Iliescu, I.C. unei seriozităţi de ca­racter şi a unei nobile raturii, artei şi ştiinţei – în afară de proză în anul 1923, cu Octavian Goga şi Mihail
Popescu-Polyclet, Ştefan Braborescu, A. conştiinţe artistice, în timp ce G. Călinescu şi poezie deschide o serie de rubrici în care Sadoveanu. La 21 aprilie 1947 este iarăşi
Pop. Marţian, Iancu Constantinescu, C.D. îi va consacra în a sa Istorie a literaturii se ilustrează, cu precădere, viaţa culturală sărbătorită oficial în prezenţa ministrului
Papastate, Ion Schintee ş.a. După un an, române... aproape trei pagini, apreciind-o craioveană. Reprezentativ pentru viziunea Ion Pas, când Municipalitatea Craiovei o
Elena Farago se afla în fruntea Cercului drept „o remarcabilă poetă a dragostei sa lirică, volumul Nu mi-am plecat gen­ un­ declară „cetăţeană de onoare“.
cultural al Craiovei, a cărui activitate a dat erotice“, găsindu-i „cu deosebire originale chii anunţa, încă prin titlu, o conştiinţă
avânt Societăţii „Prietenii ştiinţei“ de mai poeziile care cântă maternitatea“, iar în artistică în care nu încap compromisuri, O boală grea a obligat-o, timp de
târziu. Din 1908 făcea parte din colectivul proza pentru copii, alăturând-o manierei o puritate sufletească şi o constantă ţinută peste două decenii, să nu-şi părăsească
de conducere al „Ramurilor“, apoi din lui Creangă, dar „departe de umorul şi valorică a ideilor, un orgoliu temperat al locuinţa din Biblioteca „Alexandru şi
Consiliul de conducere şi de lectură al plastica verbală a acestuia“. Singur Mihail celei care a căutat frumuseţea şi adevărul Aristia Aman“, unde astăzi este amenajată
Teatrului Naţional. Dragomirescu s-a aflat pe o altă poziţie, printr-o poezie umanistă. Cu tonalităţi de expoziţia memorială. Stingerea poetei
poeta amendându-l mai târziu. romanţă minulesciană, poeta exprimă, din viaţă (4 ianuarie 1954) n-a diminuat
Venirea Fatmei la Craiova avea loc în acest volum, triumful speranţei şi al cu nimic activitatea ei de cinci decenii la
în timpul frământărilor şi declanşării Prietenia literară dintre Eugen Lo­vi­ neîngenuncherii, esenţa ideilor sale despre Craiova, pentru că, aşa cum Geo Bogza
răscoalelor ţărăneşti din 1907. Cunoscând nescu şi Elena Farago a influenţat pozitiv dogmatism şi procesul revoluţionar. scria într-un articol comemorativ publicat
adevărul despre starea ţărănimii, poeta, evoluţia creaţiei acesteia. Mentorul revistei în „Contemporanul“, din martie, 1974: „A
care participase la diverse activităţi ale şi cenaclului „Sburătorul“ remarca la Fat­ O mare parte din activitatea sa poetică fost o vreme când pentru orice intelectual
socialiştilor, este prezentă în mijlocul ma „poezia însăşi prin reducerea ei la ele­ este dedicată literaturii pentru copii, cărora român, Craiova însemna Elena Farago.
răsculaţilor la Oprişor, Bălăciţa, Tâmna, mentul esenţial al sentimentului, un lirism le adresează, prin versuri de mare candoare, Acolo, în capitala Olteniei, continua o
Rasnic, Rojişte, Brabova, Gvardeniţa incapabil de a ieşi din domeniul emoţiunii delicateţe şi gingăşie, mesaje educative, le Bănie, datorită acestei femei, a cărei casă
unde, pe lângă ajutorul bănesc trimis de sentimentale, ceea ce explică oarecum împărtăşeşte experienţe de viaţă. Poemele cu uşa mereu deschisă devenise o instituţie:
„Neamul românesc“ şi din colectă publică apropierea ei de simbolişti“. pentru copii, comprehensive şi integrative, oricine îi trecea pragul pleca mai bogat
discretă, pentru familiile ţăranilor arestaţi relevă funcţia eti­că a artei, pute­rea ei de sufleteşte, mai hotărât să respingă urâtul şi
sau ucişi, alină cu vocea ei blândă şi caldă În 1920, când îi apăreau volumele nedreptatea...“.
suferinţele ţăranilor. Fiind considerată Şoap­tele amurgului (Ed. Ramuri) şi Din mod­­ el­­ar­e mo­ral­ă,
drept instigatoare, la Gvardeniţa, judeţul traista lui Moş Crăciun (Ed. Alcalay), fiind şi ele scri­se
Elena Farago este cu o tristeţe me­
distinsă cu Pre­ lancolică şi ge­
miul Academ­ iei ner­­oz­ itate sufle­
Rom­ â­ne(raport­or teasc­ ă. Înzest­rat­e
I. Al. Brătescu– cu întreg univ­ er­
Voineşti) în ace­ sul afectiv, senti­
eaşi adunare unde mental, caracterial
Lucian Bla­ga era omenesc, anim­ a­
prem­ iat pentru lel­e (cu precădere
Po­e­mele lum­ i­nii căţei, pisici, şoa­
şi Pietre pent­ru
temp­ lul meu.

4 Nr. 8 (132) ♦ august 2014 Scrisul Românesc Eseu
Eveniment

Gabriel Totemicul şi Internetul – etern
COŞOVEANU contemporane

V ectorii persuasiunii îi preiau concernul, firma, din paleolitic, observând că, şi atunci şi acum, oamenilor că, de când s-a prăbuşit comunismul, o ducem tot mai rău şi
holding-ul, în fine, ceea ce asigură referentul le este frică de copaci, de pietre şi de soare. Nu cred însă, că e îngrozitor să trăieşti într-o lume unde farul călăuzitor
pentru discursul nostru individualizant şi ca estic marcat de „pragul“ trecut nu de mult, între izolare al Uniunii Sovietice s-a stins“ (Mihai Zamfir, text din
nu prea. Până şi „mica poveste personală“, pentru care şi racordare zilnică la Net, că soluţia ar fi de căutat în zona 2000). Pro-americanii ar fi, atunci, un fel de agenţi plătiţi,
pledează un pragmatist precum Richard Rorty, e de spus cu devices, fibre, recte viteză. Entuziasmul lui Toffler îmi nu-i aşa, nişte vectori ai haosului consumerist. Rădăcinile
într-un cadru de „supra-poveste“, cam cum este expusă cheamă în minte – toate proporţiile păstrate – atitudinea marxiste ale unei astfel de gândiri se iţesc strident.
biografia atipică a lui Forrest Gump într-o lume atât lui Silviu Brucan din anii paranoici ai ceauşismului, care
de tipică, familiară nouă de la un cap la altul. Cu alte susţinea, în dizident, că trăim la periferia civilizaţiei pentru Că mefienţa şi grimasa se nasc dintr-o letargie inerentă
cuvinte, îţi spui „versiunea“ ta despre lume, vorbeşti că nu avem… calculatoare. Răspândirea lor ar echivala cu globalizării, e perfect adevărat. Dar civismul acesta precar
în idiolect, vorbeşti relaxat, fără teamă de presiunea creşterea nivelului de trai. Toffler, aşadar, ajunge destul de nu constituie un import de peste Ocean. Este de ajuns să
universaliilor, totul cu o condiţie – să se poate recunoaşte uşor la tonul peremptoriu în pledoaria lui pentru tehnică: privim ascensiunea logicii şi agregărilor mafiote în fostele
uşor elementele supraindividuale, şi ele să fie cât mai „«Golul» care trebuie închis e de natură informaţională şi ţări comuniste, cum observă şi Françoise Thom: „Astăzi,
multe. „Contextualismul“ şi „relativismul“ lui Rorty, dau, electronică. Nu e un gol între Nord şi Sud, ci între lent singura frână în calea derivei mafiote a acestor societăţi
epistemologic vorbind, o şansă individului în rezistenţa sa şi rapid“ (Powershift, trad. rom. 2002). Dacă ar fi aşa, nu e morala, ci oboseala şi apatia celor mulţi: pentru a
la alienare, însă ele par să aibă un impact minor socialmente, misionarismul postmodern ar reprezenta soluţia, cum s-au deveni bandit sau escroc, trebuie să ai iniţiativă, chiar… să
unde fac regula pattern-urile electronice globale, de la şi făcut experimente, în sensul deplasării unor echipe în munceşti, să respecţi o disciplină, contracte“ (Sfârşiturile
bursă până la supravegherea prin satelit. Ironic, figură de insule aflate la 30 de ore cu avionul de Paris, şi la zeci comunismului, trad. rom. 1996). Probabil că o soluţie se
inşi „liberi“ de constrângerile societale fac teroriştii, adică de ore cu barca una de alta, pentru a monta băştinaşilor, poate dezvolta pornind de la temerile lui Valéry, oricum
cei „decuplaţi“ de la sistemul de coduri. Ce s-a întâmplat, trăitori într-o cultură totemică, conexiune la Internet. de la premise de ordin cultural, nu economic, nici social,
nu foarte demult, la Los Angeles, ceea ce s-a petrecut şi Fapta a fost raportată drept una nobilă, generoasă, s-a şi nici politic. Puterii, în era powershift-ului, i-ar face bine
la Paris, cu incendiatori şi devastatori paroxistici, arată evidenţiat curajul misiunii ş.a.m.d. Traducerea mediatică prezenţa unui scriitor sau critic literar pe post de prim-
limpede că „povestea particulară“ nu se prea aude în uriaşa a faptei, care i-a lăsat indiferenţi pe aborigeni, se înrudeşte consilier (ştim că ipoteza e relativ extravagantă, ceea ce nu
Matrix, şi doar violenţa extremă te scoate din anonimat. cu gloriola acelor mega-concerte cu super-artişti care se ne împiedică s-o expunem). Atunci am sesiza cu adevărat,
Preţul pentru „audienţă“, este, desigur, mult prea mare. Şi reunesc pentru a strânge fonduri pentru subdezvoltaţi, ne încăpăţânăm să credem, o înviorare a schemelor tocite
atunci? Calamităţile evocate de un Paul Valéry pândesc în banii obţinuţi urmând a fi administraţi de guverne care de gestionare a diferenţelor de tot felul, ca şi o salubră
orice proiect, care are cuantumul său de utopic, şi gradul emană sărăcie şi corupţie. Că aspectul se circumscrie unui ieşire dintr-o globală limbă de lemn, una a „dezamorsării“
lor de „periculozitate“ creşte proporţional cu rafinarea trist ironism e chiar puţin spus. artificiale, declarative şi neologistice, a unor situaţii care
proiectului. Problema persuasiunii devine centrală – în nu cer caracterizări fastuoase lingvistic, ci fapte. N-ar fi
sensul decriptat de Thomas Kuhn în celebra Structură a Obsesia antiamericană îşi trăieşte gloria, infuzând toţi rău să ne amintim Newspeak-ul lui George Orwell, descris
revoluţiilor ştiinţifice merge şi Rorty, când acuză la post­ centrii nervoşi unde există fantasme etnocentriste sau, mai în capitolele patru şi cinci din 1984, pentru a distinge cum
moderniştii francezi viziunea programatic „antiutopică, rar, frustrări intelectuale în faţa interesului scăzând pentru s-au născut nişte poziţii sociale şi academic avantajoase
evidenta pierdere de către ei a încrederii în democraţia cultură (pentru cea „mare“, desigur, pentru că sub-culturile şi cum nişte indivizi dibaci, de un egoism etanş, au putut
liberală... Niciun eveniment – nici chiar Auschwitz-ul – nu au fost în „impas“ niciodată, ca să nu mai vorbim de fi recunoscuţi drept nişte voci sigure pe ele, „originale“,
nu poate arăta că ar trebui să lucrăm pentru o utopie dată. kitsch-ul promovat orbitor, pe sume demne de o soartă mai harnice – în sensul curentului dominant, desigur, acela
Numai o altă utopie, mai persuasivă (subl. mea, G. C.), umană). Globalizarea fluxurilor culturale şi comerciale este care aduce beneficii vizibile, nu metafizice – şi degrabă
poate face asta“ (Cosmopolitism without Emancipation: A asociată, cert, cu expansionismul american. În conjecturi nerecunoscătoare în raport cu precedenţa. Orwell ar fi
Response to Jean François Lyotard). simpliste au căzut minţi stimabile, ceea ce ne aminteşte, socotit, desigur, ca element de relicvariu în lumea care-i
Se discută deschis despre criză, şi anume despre melancolizându-ne, de ataşamentul unor savanţi, în anii Zi­ succed, confirmându-i, lui, negrele proiecţii. Închinătorilor
declinul valorilor/ ordinii occidentale, practic despre dului, faţă de Mao, Castro, Che Guevara şi de alţi cunoscuţi la demonstraţiile unui Franco Moretti, abordat cu asiduitate
declinul încrederii, în condiţiile în care incertitudinea asasini. Julia Kristeva împăca marxismul cu freudismul, astăzi, nu ar trebui să le fie foarte simplu, moralmente,
cotidiană (Duby) îşi croieşte un loc din ce în ce mai solid Sollers admira maoismul şi „producţia materială“ (sic!) când îmbracă banalităţi accesibile oricărui studios mai
în reprezentările simbolice ale oamenilor. Un tablou nu de texte. Astăzi, un Noam Chomsky semnează senin o răsărit în sintagme pompoase, de rezonanţă anglo-saxonă,
tocmai vesel schiţează John Tomlinson, (Globalizare şi carte cu titlul Hegemonie sau supravieţuire – America în uitând de „bătrânul“ englez distopizant. Am prefera, însă,
cultură, ed. rom. 2002), interesat, în speţă, de problematica căutarea dominaţiei globale (trad. rom. 2004). În spaţiul gândirea „totemică“ a unor venerabili teoreticieni, critici şi
identitară. În lumea „dezvrăjită“ se instaurează, până autohton, reflexul prea omenesc, atât de uşor de înţeles, al istorici literari racordării la Newspeak-ul internautic a unui
una-alta, teama, difuză la cei mai mulţi, dar nu mai puţin demonizării puternicului, şi asta pe fondul fricii mai sus- val nou de cercetători, solidari când vine vorba de ironii la
eficace. Un Alvin Toffler nu ezită să trimită la sentimentul menţionate şi-a primit comentariul ironic, într-o formulă dresa maeştrilor (conceptul de maestru, pentru ei, e oricum
sintetică, tot de la un literat: „Globalizarea ar vrea să spună nevalidabil).

Mircea Maliţa – memorii de pe frontul invizibil

S alonul „Carol I“ al Bibliotecii Centrale Uni­ substraturi, necunoscute pu­blic­ ului, ale greşit numitului, istorice mondiale emblematice în
versitare din Bucureşti a găzduit, pe data susţine autorul, Război Rece. Condiţia non-docum­ entară exercitarea de putere a celor două
de 8 iulie 2014, lansarea celui mai recent a canalelor diplomatice prin care această situaţie a lumii a forţe, SUA şi URSS.
volum de memorialistică semnat de acad. Mircea Maliţa fost gestionată, precum şi participarea şi implicarea directă,
Cold War Diplomacy: A Romanian diplomat’s memoirs conferă memoriilor acad. Mircea Maliţa imortalizate în Cold Ultim supravieţuitor al Con­
(CreateSpace Independent Publishing Platform, 2014). si­liului de Securitate ONU din
Organizată de către Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii War Diplomacy o importanţă timpul Războiului Rece, acad.
Internaţionale al Academiei Române (ISPRI), în parteneriat aparte între izvoarele is­torice. Mircea Mal­iţa este o personalitate
cu CLUB ROMÂNIA şi Fundaţia Universitară a Mării Iar esenţa principală a cărţii, că remarcab­ il­ă pe scena diplomaţiei
Negre (FUMN), lansarea a avut în prezidiu personalităţi Războiul Rece în accepţiunea şi culturii româneşti, şi totodată
importante din peisajul cultural românesc: Mugur Isărescu; maselor este un fals, situaţia o istorie vie a unor momente de
Remus Pricopie, ministrul Educaţiei Naţionale; Emil fiind foarte bine controlată cumpănă în cursul modern al
Hurezeanu, analist politic şi profesorul universitar Dan în orice moment prin aceste lumii. Valoarea în plus dat­ă de
Dungaciu. canale nedocumentate şi raritatea unei apariţii precum
Cu o îndelungă şi strălucită carieră de diplomat din „instituţii-supapă“, prop­ une Cold War Diplomacy, raritate
partea României, membru în Consiliul de Securitate al o răsturnare a status quo-ului datorată autorului care a participat direct la modelarea
Naţiunilor Unite în perioada crizei rachetelor din Cuba, printr-o reanaliză, dintr-un plan acestei istorii, nu poate fi decât celebrată şi omagiată, în
acad. Mircea Maliţa vorbeşte în cartea sa despre multiplele mai liberal decât cel al atestării aşteptarea unor noi volume semnate acad. Mircea Maliţa.
docu­mentare, a unei perioade
Red.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (132) ♦ august 2014 5

Rigiditatea matematicii Scrisori Dumitru Radu
POPESCU

Domnule Theodor Codreanu, – prin anihilarea monstrului roşu! – şi datorită prostiei Până la urmă iniţiatorii acestui demers ce ar fi încununat
România a pierdut Ocazia – şi Întreaga Omenire, de aritmeticii înălţate la rang de autoritate economică: căci Rezoluţia cu o capodoperă – au descoperit hiba ce le-a
fapt! – de a fi martora înfăptuirii unui peisaj apocaliptic, s-a calculat că explozibilul adus din occident, pentru distrus genitala idee a dărâmării Casei roşii: nu s-au folosit,
rezultat din iluminarea morală a unor revoluţionari pur- desăvârşirea actului cultural dâmboviţeano-pontic, ar fi cu adevărat, de geniul matematicii, n-au pus totul la punct
sânge, care s-au hotărât să aibă la dispoziţie o eternitate costat enorm! Un tren de dolari! de la începutul zilei când le-a scăpat păsărica pe gură! Au
ridicolă, aruncând în aer, cu mânie culturală, Casa Po­ citit apoi – fiindcă au studii superioare, chiar făcute şi la
porului! Ce grădină superbă ar fi putut învia din tonele de Revoluţionarii demolatori n-au fost înţeleşi de câţiva uşa lui Ştefan Gheorghiu! – cum şi-a construit Edgar Allan
cărămizi, fier, sticlă, moloz, ce flori de ochiul boului şi-ar foşti puşcăriaşi lipsiţi de întâlnirea radicală cu Dumnezeu, Poe cel mai cunoscut poem al său, cu leit-motivul optimist
fi putut deschide culorile, ce fluturi-generali-amirali şi-ar care i-ar fi făcut să priceapă că atunci când Crezi-poţi să „Niciodată!“ – „Corbul“: „Scopul meu ar fi să dovedesc
fi putut măsura umbrele domestice plutind de-a puia-gaia trăieşti şi în iad!... că niciun moment din compunerea lui nu poate fi pus
deasupra cadavrelor împuţite ale unor şoareci striviţi de pe seama unui accident sau a unei intuiţii, că lucrarea a
plenipotenţa molozului roşu! Europa ar fi rămas crăcănată Sigur, demersurile celor îndrituiţi să curme existenţa înaintat, pas cu pas, spre forma definitivă, cu precizia şi
în faţa acestui măreţ act de deratizare politică, în urma Casei Poporului conţin şi destule serii de apocrife!... Sigur, consecvenţa rigidă a unei probleme de matematică“. Ei, ca
căruia n-ar mai fi pâlpâit nici umbra edificiului înălţat de o calculele contabile au mai arătat că tonele de dinamită ar să vezi ce catastrofă poate avea loc – să rămână o clădire
inginereasă roşie! Istoria ar fi rămas şi ea crăcănată în faţa fi produs o explozie roşie catastrofală şi pentru ecologia în picioare! – când lipseşte precizia şi consecvenţa rigidă a
sumei de înţelepciuni armonizate în spiritul magistral al multor clădiri din împrejurimi! Dar dacă acest suflu ar fi unei probleme de matematică revoluţionară!
băieţilor înflăcăraţi de libertate – ce astfel intrau în veşnicie! avut loc în timp de ploaie, nici praful nu s-ar fi înălţat până
Dărâmarea Casei Poporului ar fi confirmat căderea lumii în cerurile Bucureştiului!
în real, din raiul cel ponosit! Culmea, nişte bătrânei – unii
stătuseră destui ani în închisorile roşii! – s-au opus acestui
act cultural! Şi astfel emoţiile unor ingineri fără mustăţi
şi unor telectuali cu mustăţi n-au putut fi valorizate!
Rămânând pe picioare, Casa Poporului a distrus mai ales
viaţa sapienţială a unui revoluţionar – automat, care şi-a
ratat şi cariera – drumul de a ajunge om de rang obedient
– secund, adică de politician într-un parlament al Justiţiei
şi Libertăţii. Ce păcat că datorită unor întâmplări nefericite
– Opoziţia Bătrânilor! – n-a fost fructificat acel moment al
vremii nemărginite – ca istoria României să aibă un reper,
la fel cu spaţiul infinit: mormanul rezultat din explozia
Casei Poporului! Da, această piramidă de praf roşu ar
fi marcat trezirea din inerţie a reflecţiei filosofice! Da,
capitala ţării nu şi-a putut marca un început al Inocenţei

Teatrul priapic

Domnule Ilie Călian, frumuseţea acestei lumi – sau de cea ce se află în ceruri... Rebreanu Vasile, Radu Stanca, Naghy Iştvan, Cacoveanu,
În această seară se va disputa, în Brazilia, Finala (cu F Ei, ca români imparţiali, au hotărât să fie totul... să ia tot Cubleşan... De celebra piesă scrisă de Emil Isac n-are
foarte mare!) Campionatului mondial de fotbal. Mă bucur potul: şi şe, şi şe! Adecă... să se bucure şi de munca lor cine să-şi mai aducă aminte, după intrarea în Germania a
că numeroşi fotbalişti de pe mapamond încasează lunar hotărâtă şi organizată de la Federaţia de fotbal – precum şi lui Caragiale Ion Luca!... La Iaşi, măcar, la Teatrul aflat
zeci de mii de euro! Ciurucurile, resturile de fotbalişti de toată prosperitatea (de mâine-poimâine) a Paradisului! sub numele lui Vasile Alecsandri, Alecsandri Vasile este
ce-au mai rămas pe la marginile Spaniei, Germaniei, interzis!... Să nu-şi închipuie vreun naiv că la Sibiu, oraşul
Angliei, Italiei, Rusiei, Africii, Americii de Sud şi Japoniei Am auzit, pe surse, fireşte, că înainte de a se da festivalurilor cu plăcinte şi toboşari circari, Radu Stanca a
– mai navighează şi pe la noi, bucurându-ne cu prezenţa startul meciurilor din ţara lui Pele, prin oraşul în care au păşit din greşeală pe vreo bină, măcar în parcul cu lăutari
lor la CFR Cluj, Astra Giurgiu, Petrolul etc. păstorit Mateianu, Petru Emil, Georgescu, Luca şi Horaţiu şi orchestre de câte şase saşi!... Aşa că zeul iubitor de Artă
Anul trecut, în Finala (poftim!) Cupei României, în cele (Moldovan), a trecut Zeul Iubirii, în plină zi, El, cel care de teatrală s-a gândit (fireşte!) să pohtească poporul la nişte
două echipe combatante au fost prezenţi doi mioritici... În dimineaţa până seara are puterea de a vedea strălucind pe spectacole interactive, convins fiind că educaţia şcolară
anul acesta s-a realizat un progres uluitor: „Astra“ Giurgiu cer luna şi stelele toate, El, cel sosit pe malurile Someşului tradiţională se va îmbuca organic – şi la zi! – cu educaţia
a intrat pe Stadionul Naţional cu 4 (patru) balcanici! ca să dea Amorului şansa de a renaşte din propria sa ţărână informală priapică, infinit mai eficace decât cea formalizată
Progres... Întru gloria magicienilor financiari ce-au modernă, El, cel îngrijorat de răzleţirea familiilor şi de prin manuale, cărţi prăfuite şi lecţii scolastice!
binecuvântat de 25 de ani, la noi, jocul cu balonul rotund, îndepărtarea coloşvarienilor, în anumite circumstanţe, de
oracularul Mitică şi sacralul Sandu! Cel de Sus i-a invitat credinţa în vigoarea hormonală strămoşească! Zeul cu Aşa că 1327 de clujeni (români, maghiari, saşi, secui,
pe cei doi de mai sus să aleagă între a se bucura cât vor de chip uman a ridicat în piaţa magazinelor dinspre Someşeni rromi, gabori – şi de alte minorităţi!) au intrat în Cartea
un monument (desigur, invizibil) închinat Amorului, o recordurilor! Bătând Venezuela! Ei s-au întâlnit – repet! –
Eustaţiu Stoenescu – Drum spre casă în piaţa şi parcarea din faţa magazinelor mai sus pomenite
Columnă a Dragostei (i se vede doar umbra, palpitând şi s-au rujat pe buze timp de 1 (un) minut! Au mai fost
peste trecători!), un fel de „axis mundi“, care dă şi 73 de combatanţi care au trişat: au semnat în condică,
apetenţă sexuală întregului Cosmos! Păsărelele cântă, evident, că s-au rujat, dar nu s-au rujat! Au şters-o! Cei
vrăjite, peştii din lacul de la Tarniţa zburdă peste care au dispărut din statistici, de fapt au şutit rujul şi
valuri, taurii se întaură, ieşind, în clipele de beatitudine oglinjoara ce li s-a dat! Jeg! Puteau să se dea cu mai puţină
seminală, de sub ameninţarea poncişă a morţii... Zeul vopsea pe buze şi să rămână până la finalul acestei acţiuni
iubirii este prezentat, pe şoptite, drept adevăratul umanitare de interes internaţional!!... Să şterpeleşti un ruj
campion al drepturilor şi libertăţilor omului! Zeul a şi o oglinjoară – repet! – este... prea mişto – pentru spiritul
făcut istorie şi a suferit din cauza istoriei, aşa că nu ludic al iubitorilor de teatru priapic!
mai insistăm asupra acestui adevăr punctual! Cum
teatrele, în ţară, cam dorm în cizme, ocupându-se doar Totuşi, recordul este record! Gazetarii clujeni, dragă
de festivaluri cu Hamlet şi Ofelia pe picioroange, ca să domnule Ilie Călian, au datoria patriotică să le publice
nu le deranjeze din somnul lor muzeal, Zeul cu pricina acestor recordmeni rujaţi pe buze biografiile şi pozele,
s-a gândit să scoată Arta teatrală la bătaie, în aer liber, ca să-i umilească pe toţi inşii de pe Someş care, din varii
în piaţa magazinelor despre care mai înainte s-a făcut motive, n-au încăput, în piaţa patronată de Columna
vorbire, fiindcă, oricum, spectatorii de azi şi de ieri invizibilă a dragostei, ca să-şi vadă în oglinzi – oglinjoare
n-au mai văzut de zeci de ani vreo piesă de Lucian buzele roşioare!...
Blaga, de Camil Petrescu, Papilian, Rebreanu Liviu şi
Duminică, 13 iulie, 2014

6 Nr. 8 (132) ♦ august 2014 Scrisul Românesc Cronică literară
Doru MOŢOC

Confruntări Ovidiu
GHIDIRMIC

Hermeneutică Gabriel Cazan –
şi ceremonial Sfera de foc

S criu cu o relativă întârziere pronunţa despre literatura momentului este P entru amatorii de literatură cu gândul la o eventuală pastişă, ci doar la
despre volumul Ceremonialul o întreprindere îndrăzneaţă, dar şi riscantă, SF Gabriel Cazan nu e un o similitudine de procedee.
serenităţii, apărut anul trecut totodată. Înseamnă să faci, vorba lui Eugen ne­c­ u­ ­noscut. Cărţile lui an­
la Editura Aius, coordonat de Nicolae Lovinescu… „Paşi pe nisip“. De aceea, se terioare i-au conferit o oarecare noto­rietate, Povestirea care dă titlul volumului are
Marinescu, directorul publicaţiei „Mozaicul“ poate spune, la modul cel mai categoric, că ba chiar şi un anumit prestigiu literar, o altă structură. Ea reconstituie o „întâlnire
şi dedicat unui moment aniversar peste care volumul cel mai bun şi cel mai reprezentativ concretizat prin primirea lui în rân­durile de gradul trei“, al cărei protagonist a fost
nu se poate trece cu indiferentă şi nonşalanţă: al lui C. M. Popa rămâne: Ceremonialul Uniunii Scriitorilor. Comentatorii au re­ chiar autorul, intrat, undeva, în munţi, în
împlinirea a şapte decenii de existenţă sadovenian (1997), la origine teza sa de marcat că aceste cărţi nu se rezumă la contact cu o sferă de foc ce poposise lângă
a redactorului-şef al acestei publicaţii, doctorat: Morfologia ceremonialului la M. „reţetele“ genului, având şi un „nivel doi“, el şi care, de fapt, era un trimis al altor
Constantin M. Popa, un nume de rezonanţă Sadoveanu, despre care am scris în termenii adică, dincolo de întâmplările excepţiona­ universuri paralele, venit să energizeze
în critica şi istoria literară craioveană, cei mai elogioşi („Ramuri“, nr. 1, 1998). le, sau miraculoase, au o încărcătură idea­ Pământul.
iar Nicolae Marinescu – un bun manager Despre ceremonialul sadovenian s-a scris tică substanţială. Aşa se întâmplă şi în po­
cultural şi publicist. Între aceşti Dioscuri ai enorm în vasta şi inepuizabila bibliografie vestirile din volumul de faţă. (Am folosit Influenţa frecvenţei asuprea materiei
vieţii culturale craiovene – şi colegi ai mei sadoveniană, dar cei mai mulţi exegeţi intenţionat termenul „povestiri“, pentru constituie substanţa altei povestiri, în finalul
de generaţie – a existat, de mai multă vre­ anteriori vedeau în ceremonial la Sadoveanu că ele, aşa cum ne avertizează autorul, na­ căreia apare, iarăşi, o sferă luminoasă în
me, o colaborare exemplară, al cărei rod este mai mult un element exterior şi decorativ. rează, de cele mai multe ori, întâmplări care înţelegem că se metamorfozase unul
această publicaţie – „Mozaicul“ – cum nu se În viziunea lui C. M. Popa, ceremonialul reale, petrecute cu el sau cu prietenii lui. dintre personaje.
poate mai temerară şi mai plină de via­ţă, care sadovenian devine o supratemă şi se ma­ De altfel, el îl citează pe Sartre, care era
a recrutat în jurul ei mulţi tineri din mediul nifestă la toate nivelurile operei, atât al de părere că „pentru ca întâmplarea cea Şi tot aşa, exemplele menite să rec­ on­
universitar şi a lansat numeroase talente. conţinutul, cât şi al formei, este şi substanţă mai banală să devină aventură, trebuie şi e stituie universul de inspiraţie pred­ ilect, ca
Coordonatorul şi-a organizat substanţa şi cuvânt, în acelaşi timp. La Sadoveanu de ajuns să te apuci să o povesteşti“.) Şi şi procedeele utilizate ale lui Gabriel Cazan
volumului foarte judicios, pe secvenţe: există un ceremonial al povestirii sau un cam asta face Gabriel Cazan. El ne aduce s-ar putea înmulţi. Am putea aminti felul
Ceremonialul serenităţii (şi vom vedea ce ceremonial diegetic, cum ar spune nara­ în atenţie întâmplări aparent banale, dar cum autorul creează o anumită ambiguitate
greutate capătă cuvântul „ceremonial“ la tologia modernă. Importantă este concluzia dincolo de care se întrevede o ţesătură su­ tensionată, apelând la intersectarea oniri­
Constantin M. Popa!), Profil bibliografic, cu care îmi încheiam cronica mea: pran­ aturală, uneori chiar metafizică. cului cu realitatea, ca în Rătăciri.
Autoportret cu parabole, În faţa criticii „Constantin M. Popa este el însuşi un critic Aşa se întâmplă chiar în povestirea
literare, Dioramă cu portret individual, ceremonios şi protocolar, de un remarcabil ce deschide volumul, intitulată Umbra, Dar dincolo de toate astea, reţine aten­
Chipurile operei şi Imagini. bun-simţ care se conduce după regulile în care personajul central, Vlad, chinuit ţia felul genuin în care autorul îşi transcrie
Punctul forte al volumelor de asemenea politeţii şi civilizaţiei. Un critic autentic de insomnie, iese în stradă, la ora când experienţele, auto-persiflându-se uneori,
factură îl constituie, de regulă, selecţia şi civilizat.“ Nu am ce să‑mi reproşez sub se îngână ziua cu noaptea şi întâlneşte o ca atunci când povesteşte cum, într-un ro­
referinţelor. Din bogata bibliografie, de până raportul obiectivităţii. Nu pot să-mi retractez „Umbră“ care îl însoţise şi în vis şi care man anterior, 3150 rapel în 88 a anticipat
acum, despre C. M. Popa au fost selectate niciun cuvânt din ce am scris atunci. începe să-l obsedeze. Urmează mai multe utilizarea introducerii cipurilor montate
referinţele cele mai elocvente din toate întâlniri petrecute într-o atmosferă plină în palmă pentru a facilita, în condiţii de
generaţiile critice, de la Adrian Marino, Celălalt concept-cheie la C. M. Popa este de mister, într-o tensiune abil întreţinută siguranţă, operaţiile bancare. Sau cum,
Constantin Ciopraga, Ion Rotaru, Marin „hermeneutica“ şi aceasta se referă la metoda de autor, până ce ficţiunea interferează tot în romanul amintit, apărut în 2008, a
Beşteliu, Florea Firan, Laurenţiu Ulici, critică, direcţie în care a fost influenţat de rea­ ­l­itatea, iar personajul nostru îşi află vorbit despre posibila formare a numerelor
Constantin Cubleşan, Lucian Chişu, Al. Adrian Marino, a cărui exegeză l-a propulsat sfârşitul, în condiţii la fel de misterioase ca de telefon cu ajutorul gândului. Dar, se
Cistelecan,IonBogdanLefter,ValentinTaşcu, foarte mult prin volumele: Hermeneutica şi întâlnirile cu straniul personaj. O tehnică cenzurează el imediat, „Nu, nu mă cred
Nicolae Constantinescu, Mircea Muthu, lui Adrian Marino (1993), Adrian Marino: literară eliadescă, după cum se poate ob­ Jules Verne! El a fost extraterestru... Eu
Al. Ruja, Ştefan Borbely, din generaţiile Monografie (2001) şi Adrian Marino. serva, fără ca această asociere să ne ducă m-am născut în Câmpulung-Muscel“.
mai vechi şi până la Gabriel Coşoveanu, Ideocriticul impenitent (2008).
Ion Buzera, Gabriela Gheorghişor şi alţi ...Dar iată cum acest amănunt biografic
„mozaicari“ din generaţiile mai noi. Este Hermeneutica şi Adrian Marino rep­ re­ nu l-a împiedecat pe Gabriel Cazan să
loc pentru toată lumea, pentru toate vârstele zintă o punte care ne leagă. Înainte de a de­ păşească cu succes pe urmele ilustrului său
hermeneutice, numai să fie memorabile ca veni mentorul revistei „Mozaicul“, Adrian înaintaş.
expresie. Şi despre C. M. Popa s-au scris Marino a fost unul dintre cei mai prestigioşi
şi rânduri dintre cele mai memorabile, pe colaboratori ai revistei „Ramuri“, pe vremea ARHIVA
lângă fireştile şi inerentele observaţii critice, în care revista era condusă de Al. Piru, iar eu
de care nimeni nu scapă. mă ocupam de sectorul de critică şi istorie SENTIMENTAL
Am pus titlul tabletei mele deloc literară al revistei.
întâmplător, întrucât acestea sunt noţiunile Amza Pellea, în 1971, după instalarea în funcţia de director al Teatrului Naţional
cele mai importante sub semnul cărora se O, tempora! Scrisesem de nenumărate din Craiova, alături de: Alexandru Dincă, Florea Firan, Gheorghe Cozorici, Cornel Măjină,
poate înscrie activitatea critică a lui C. M. ori, în paginile „Ramurilor“, despre Adrian
Popa: „hermeneutica“ şi „ceremonialul“. C. Marino. I‑am consacrat un capitol amplu Manu Nedeianu, Horia Davidescu, Barbu Bohoreanu, Constantin Rauţchi.
M. Popa a debutat ca un critic foiletonist, în cartea mea: Hermeneutica literară ro­
prin volumul Replay (1980), despre care mânească (1994). Am ţinut chiar un
m-am pronunţat la vremea respectivă, curs universitar despre Hermeneutică –
urmat de alte volume tot de foiletonistică: disciplină şi metodă. N-aş vrea să neglijez
Clasici şi contemporani (1987) sau unele nici încercările de metaliteraturi ale lui
cu titluri metaforice inspirate: Braţul de C. M. Popa (memorialistică, jurnale de
la Lepanto (2003), Lectica lui Cicero călătorie) şi nici poeziile sale intelectualizate
(2005), Îngeri provizorii (2010). Cea mai şi livreşti, din ultima vreme. Dar, dacă ar
mare parte din critica lui C. M. Popa este fi să rezum activitatea critică a colegului
foiletonistică, o critică despre literatura meu, de la Colegiul Naţional „Nicolae
la zi, publicată sub ochii noştri, nescutită Bălcescu“ (astăzi, „Carol I“) din Craiova,
de unele riscuri inevitabile, acelea ca pe care l-a absolvit cu un an în urma mea,
diagnosticele să fie infirmate de timp. A te aş spune că, de fapt, în ceea ce a avut
mai bun, Constantin M. Popa a profesat
o hermeneutică a ceremonialului şi un
ceremonial al hermeneuticii.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (132) ♦ august 2014 7

Cuvinte care nu rimează: O idee Adrian
Ialta, Malta şi... Ştefan cel Mare CIOROIANU

S erialul 5 minute de istorie, lucru este real, dar el nu s-a petrecut la Ialta, După câţiva ani de lucru, monumen­ românesc. Sculptorul Plămădeală murise
pe care l-am realizat sub sigla în februarie 1945, ci cu câteva luni bune tul dedicat lui Ştefan cel Mare a fost în anul 1940 şi cea care a apărat statuia mai
TVR în anul 2013 şi care a fost mai devreme. Pentru a dezlega misterul terminat în primăvara anului 1928 – când departe a fost văduva acestuia. După unele
difuzat – cu cele 101 episoade ale sale – în acestui celebru şerveţel, trebuie să părăsim se aniversau zece ani de la unirea Ba­ surse, soţia artistului i-ar fi scris personal
ultimul aproape un an de zile, a avut un ecou Ialta – şi să mergem spre Moscova. sarabiei cu România din martie/aprilie lui Nikita Hruşciov şi numai intervenţia
măgulitor (pentru un profesor de Istorie) în 1918. Monumentul fusese turnat în bronz acestuia ar fi salvat monumentul de la
rândul telespectatorilor. Puţină istorie (în Adevărul privind împărţirea sferelor de la Bucureşti, iar unele surse spun că în demolare. Ulterior, postamentul şi soclul
plus) nu strică niciodată. Drept urmare, influenţă între Stalin şi Churchill este că ei com­ponenţa sa ar fi intrat şi materialul din statuii au fost restaurate la începutul anilor
în acest moment pregătim o continuare a s-au întâlnit la Moscova, în toamna anului câ­teva tunuri turceşti capturate la Plevna ’70, dar statuia a fost mutată iarăşi, mai
acestui serial – cu alte episoade, majoritatea 1944 – mai precis, între 9 şi 16 octombrie în interiorul parcului. În fine, acest Ştefan
din universul atât de interesant al regimului 1944. Acolo, într-o seară, în cursul uneia Statuia lui Ştefan cel Mare de la Chişinău cel Mare turnat în bronz a revenit la locul
comunist din spaţiul românesc. dintre acele întâlniri, Churchill i-a propus iniţial abia graţie perestroicii lui Mihail
În cele ce urmează, vă propun două epi­ lui Stalin să cadă de acord asupra influenţei şi Smârdan în anul 1877. Măreaţa statuie Gorbaciov, în august 1989.
soade-scenarii în avanpremieră, care foarte lor în cinci ţări – anume România, Grecia, a lui Ştefan a fost inaugurată la Chişinău în
probabil vor fi difuzate de TVR încep­ ând Ungaria, Iugoslavia şi Bulgaria. În ceea ce aprilie 1928, la o intersecţie de pe o latură a Astăzi, statuia lui Ştefan cel Mare
cu luna octombrie a.c. ne priveşte, România intra în procent de 90 unui parc din centrul oraşului. Statuia nu a este un adevărat simbol al Chişinăului.
la sută sub control sovietic, iar la schimb rămas aici decât 12 ani – pentru că în iunie Dar fiecare interpretează statuia aşa cum
Ialta 1945 – Malta 1989 Stalin accepta un control britanic de 90 1940, când Basarabia a fost ocupată de doreşte. Pentru cei ce vor unirea cu Ro­
la sută în Grecia. În anii următori, aceste trupele sovietice, monumentul lui Ştefan mânia, acest monument al lui Ştefan cel
Una dintre rimele cu mare circulaţie procente nu au fost respectate întocmai, dar a fost demontat şi transportat în România. Mare este un reper al românităţii. Pentru
astăzi spune că regimul comunist din Euro­ logica din spatele lor a rămas validă. Este Vreme de mai bine de un an, statuia a fost cei care spun că moldovenii sunt altă naţie
pa s-a instaurat în urma Conferinţei de la evident că Churchill şi Stalin au făcut un ţinută într-un depozit din Vaslui. Dar, în decât românii, acest Ştefan cel Mare este
Ialta şi s-a dezintegrat după întâlnirea de troc geopolitic, fiecare dintre ei având în vara anului 1941, Basarabia a intrat din nou făuritorul statului moldovean.
la Malta. Astfel, Ialta şi Malta – cu rima acel moment interesele sale. în componenţa României şi, în august 1942,
lor – par a face o pereche în istoria noastră: statuia lui Ştefan cel Mare a fost din nou Oricum, cele care par că apreciază cel
mai simplu spus, comunismul începe la Aşadar, împărţirea Europei şi harta adusă la Chişinău şi reinstalată. De această mai mult statuia lui Ştefan cel Mare sunt
Ialta şi se termină la Malta. Vă propun să viitoarei cortine de fier nu s-a stabilit la dată, a fost ales alt loc, la o aruncătură miresele din Chişinău – care vin în ziua
vedem aici dacă această idee Ialta – Malta, Ialta, în februarie 1945, ci la Moscova, cu de săgeată de amplasarea iniţială. Braţul nunţii, cu soţii lor, să se fotografieze aici.
dincolo de rimă, este adevărată sau nu. patru luni mai devreme, în octombrie 1944. ridicat al lui Ştefan şi crucea pe care o ţinea Indiferent dacă vorbesc limba română sau
Este inutil să-l condamnăm pe Churchill în mână doreau să semnifice, încă o dată, limba rusă, miresele cred că acea cruce a
Foarte mulţi români cred că celebrul pentru acel act. În definitiv, el era premier victoria românităţii asupra bolşevicilor lui Ştefan cel Mare le va purta noroc. Iar
acord de împărţire a Europei scris pe un al Marii Britanii şi datoria lui era să apere atei. Numai că această victorie a fost de morala poveştii noastre este că şi statuile
şerveţel de hârtie de liderul sovietic Stalin interesele britanice – iar, pentru aceasta, el scurtă durată. pot să aibă viaţa lor – care uneori este poate
şi de premierul britanic Winston Churchill avea mai mare nevoie de Grecia decât de chiar mai agitată decât viaţa oamenilor.
ar fi fost întocmit la Ialta, la începutul anului România. La începutul anului 1944, în faţa îna­
1945. Pur şi simplu, acest lucru nu este intării armatei roşii sovietice, monum­ entul Până la întâlnirea noastră viitoare,
adevărat. De fapt, comunizarea României Morala acestui episod este că, oricât ar lui Ştefan cel Mare a fost iarăşi demontat nu uitaţi că Istoria rămâne o poveste
nu are nicio legătură cu Ialta. Adevărul este fi de paradoxal, acordul de procentaje dintre şi trimis în România. Se pare că a călătorit frumoasă, pentru oameni inteligenţi.
cu mult mai simplu – şi, din păcate, mai Stalin şi Churchill ne ajută să înţelegem mai mult şi de această dată, ajungând pentru
trist pentru generaţia bunicilor noştri.. bine geopolitica regiunii noastre. România scurt timp să fie depozitat inclusiv la Revista şi Editura
este o ţară importantă pentru cine vrea să Craiova. Dar, în anul 1945, monumentul
În timpul celui de-Al Doilea Război controleze Estul Europei (precum Stalin în a fost găsit de autorităţile sovietice de Scrisul Românesc
Mondial, Statele Unite, Marea Britanie 1944), după cum Grecia este o ţară vitală ocupaţie – şi a fost încă o dată trimis la
şi Uniunea Sovietică – în ciuda marilor pentru cine vrea să controleze Estul Mării Chişinău, de această dată pe cheltuiala CONCURS DE DEBUT
diferenţe politice dintre ele – au alcătuit Mediterane (precum Churchill atunci). comuniştilor. Se adresează celor care nu au împli­
o alianţă solidă împotriva lui Hitler şi, la Ialta – Malta rămâne o rimă interesantă, nit 35 de ani şi nu au debutat publicistic
capătul a patru ani de război în comun, dar nu neapărat şi una adevărată în Istoria După cel de-Al Doilea Război Mon­ sau în volum.
Germania nazistă a fost înfrântă. De-a României.. dial, statuia lui Ştefan cel Mare a fost re­ Concursul se desfăşoară în urmă­
lungul acestor ani, liderii celor trei puteri am­plasată la Chişinău, în vecinătatea par­ toarele secţiuni: poezie, proză, teatru,
– adică preşedintele american Franklin Aventurile statuii lui Ştefan cului, dar aventurile ei nu s-au încheiat eseu.
Delano Roosevelt, premierul englez cel Mare de la Chişinău aici. Peste un deceniu, în a doua jumătate Lucrările vor fi semnate cu un mo­
Winston Churchill şi dictatorul sovietic a anilor ’50, autorităţile sovietice au fost tto, care se va regăsi, de asemenea, şi
Iosif V. Stalin – se mai întâlniseră odată În cele ce urmează vă propun o poveste la un pas de a dărâma statuia, pentru că pe un plic închis ataşat manuscrisului.
în Iran, la Teheran, în noiembrie 1943. al cărei erou este un monument. Este unul ea simboliza pentru unii naţionalismul El va cuprinde numele şi prenumele
Următoarea lor întâlnire a avut loc la dintre cele mai cunoscute monumente din concurentului, data de naştere, adresa,
Ialta – o staţiune din Sudul Peninsulei spaţiul locuit de români. Totodată, este un numărul de telefon şi premiile obţinute
Crimeea, la Marea Neagră, unde Stalin îşi monument care a avut o istorie mai mult la alte concursuri literare.
avea reşedinţa de vară. Această consfătuire decât aventuroasă. Vom vedea împreună că Manuscrisele vor fi trimise, pân­ ă la
a celor trei lideri a avut loc vreme de o statuile pot uneori umbla şi-şi pot schimba data de 1 sept. 2014, pe adres­ a:
săptămână, între 4 şi 11 februarie 1945. adresele mai mult chiar decât oamenii.
Oricât ar părea de necrezut, la Ialta nu Vom vorbi aşadar aici despre statuia de la SRcerivsiustlaR– Eodmitâunraesc,
s-a discutat nimic legat în mod direct de Chişinău dedicată lui Ştefan cel Mare.
România. Subiectele acestei conferinţe au str. C. Brâncuşi, nr. 24, Craiova.
fost războiul împotriva Japoniei, pref­i­gu­ Sculptorul Alexandru Plămădeală –
rarea Organizaţiei Naţiunilor Unite şi, în născut la Chişinău în anul 1888 – era un Un juriu alcătuit din critici şi isto­
sens larg, refacerea politică a Europei de artist deja cunoscut atunci când, în anul rici literari va acorda câte un premiu
după război. Singura ţară din Est despre 1923, el a primit comanda de a realiza un pentru fiecare secţiune, separat pentru
care s-a vorbit în mod particular a fost monument în memoria domnitorului Şte­ revistă, separat pentru editură.
Polonia. Aşadar, repet: la Ialta nu s-a vorbit fan cel Mare. În acel moment, Basarabia
nimic despre România. era parte a României Mari şi guvernul de Relaţii suplimentare se pot obţine la
la Bucureşti dorea o statuie care să sim­ Tel: 0722/753 922; 0251/413 763
Şi totuşi, în memoriile sale Winston bolizeze caracterul românesc al provinciei.
Churchill povesteşte cum a împărţit Europa Sculptorul Plămădeală a acceptat comanda
cu Stalin, fixând pe hârtia unui şerveţel şi a început să studieze portretele lui
diverse procente pentru diverse ţări. Acest Ştefan cel Mare din mânăstirile vechi din
Moldova.

8 Nr. 8 (132) ♦ august 2014 Scrisul Românesc Eseu

Retrocritica Ioan Albert Camus în faţa absurdului

LASCU

Mitul lui Sisif, publicat în 1942, este eseul tragica ei desfăşurare. Pe deasupra, Camus s-a ferit mereu Poate de aceea, tot în Mitul lui Sisif, Camus scrie că „Nu
prin care Albert Camus aşeză piatra să se considere filosof, ba mai mult, el se delimitează în descoperim absurdul fără a fi tentaţi să scriem un manual
unghiulară la temelia suitei de cărţi care destule dăţi de această categorie, aşa cum sugerează şi despre fericire“. Un răspuns fusese deja anticipat în Nunta,
avea să formeze ciclul absurdului. Este vorba în principal primele rânduri ale preambulului de mai înainte, când cu vreo patru ani mai devreme: „Nu există iubire pentru a
de romanul Străinul (1942) şi de dramele Neînţelegerea accentuează că în Mitul lui Sisif nu e vorba de o filosofie trăi fără disperarea de a trăi.“ Este cu atât mai semnificativ
(1943) şi Caligula (1944). Să ne amintim că pe atunci absurdă. Acelaşi lucru îl subliniază şi Roger Grenier în de reţinut cum la Camus substantivele „iubire“ şi
lumea se afla în plin război, deci în plin absurd. Pronunţând cartea Albert Camus, soleil et ombre, atunci când se referă „disperare“ se centrează pe acelaşi verb: „a trăi“. Oare nu
deja cuvântul „absurd“ s-ar putea ca unii să pretindă că la Mitul lui Sisif: a vorbit Albert Camus, în Discursul din Suedia, despre
am anticipat tema acestui faimos eseu camusian. Se prea demnitatea de a trăi şi despre demnitatea de a muri?
poate ca printre acei „unii“ să se afle câţiva, destui, care „El va insista, nu doar o dată: el nu este filosof. El După ce a terminat Mitul lui Sisif Camus a socotit că, în
să pretindă că în Mitul lui Sisif Albert Camus meditează descrie atitudinea omului confruntat cu absurdul condiţiei ce priveşte opera, a terminat cu absurdul. De aici încolo
asupra unei lumi absurde, sau, mai exact, a absurdului umane. Formulează această idee de prin 1938, când venea începutul libertăţii. Ne putem gândi că scriitorul era
din acea lume. Adevărul este că într-un scurt preambul la publică în Alger-Républicain un articol referitor la Greata conştient de un traiect evolutiv pe care se înscria gândirea
Mitul lui Sisif Albert Camus face precizarea următoare, de (romanul lui Jean-Paul Sartre, care tocmai apăruse, n. n.). sa. Iată ce notează el, telegrafic, la 21 februarie 1941, la
altminteri foarte utilă: Oran, în Algeria:
„Paginile care urmează vorbesc despre o sensibilitate «Constatarea absurdităţii vieţii nu înseamnă un sfârşit,
absurdă ce poate fi întâlnită în acest secol şi nu despre o ci doar un început. Este un adevăr de la care au plecat „Terminat Sisif. Încheiat cele trei Absurduri. Începutul
filosofie absurdă, pe care propriu-zis timpul nostru n-a aproape toate spiritele mari. Nu descoperirea ca atare libertăţii.“ Apud Roger Grenier, Albert Camus, soleil et
cunoscut-o. O elementară onestitate mă obligă să arăt, încă interesează, ci doar consecinţele şi regulile de acţiune ce ombre, 1987, NRF Gallimard, p. 107. După ce dă acest
de la început, tot ceea ce ele datorează anumitor spirite pot fi deduse de aici.» citat, Roger Grenier notează imediat: „Celelalte două
contemporane. Nu numai că nu am intenţia să ascund Absurduri sunt, bineînţeles, Străinul şi Caligula.“
aceasta, dar gândirea lor va fi citată şi comentată de-a E ceea ce repetă, printr-o formulare fulminantă, prima
lungul întregii lucrări.“ frază din Mitul lui Sisif, o frază ce pare să marcheze dintr-o După unele opinii, prin Mitul lui Sisif Albert Camus
Crucială este disocierea pe care autorul o face din trăsătură toată filosofia, toate filosofiile: «Nu există decât o se apropie de ceea ce s-a numit filosofie existenţială.
capul locului, chiar din prima frază: el intenţionează să problemă filosofică cu adevărat importantă: sinuciderea.» Conform cu părerea lui Emmanuel Mounier, autorul
vorbească despre o sensibilitate absurdă (o caracteristică a cărţii Introduction aux existentialismes (1947), filosofia
secolului XX) şi nu despre o filosofie absurdă, ce rămânea Vorbind despre absurd, Camus nu face metafizică. El existenţială este singura din acea epocă ce nu se desparte
încă necunoscută spiritului acelui timp. El nu ascunde descrie un «rău al spiritului»: de religie, mai exact „singura care nu descrie o lume
referinţele ce urmează a fi făcute, pe parcursul cărţii, separată de cea a religiei“. Însă de la această afirmaţie până
la ideile anumitor gânditori, ceea ce ne arată faptul că «Absurdul apare din confruntarea dintre apelul uman la găsirea unei relaţii directe între Mitul lui Sisif şi religie
Albert Camus nu era singurul care se preocupă de această şi tăc­ er­ea iraţională a lumii.».“ (Apud Roger Grenier, Al­ este un drum lung.
problematică. În continuare ni se spune că în procesul bert Camus, soleil et ombre, 1987, NRF Gallimard, pp.
de elaborare şi de redactare a Mitului lui Sisif „absurdul, 105–106). La o primă abordare se poate constata un aspect,
socotit până acum o concluzie, este considerat în eseul de apropiat de evidenţă: Mitul lui Sisif nu contravine explicit
faţă ca punct de plecare. În acest sens, despre comentariul După Albert Camus tocmai din această confruntare, în preceptelor religioase, creştine în primul rând. Ceea ce l-ar
meu se poate spune că e, într-o oarecare măsură, provizoriu: esenţă tragică, rezultă măreţia omului. Pariul cu absurdul apropia într-o oarecare măsură, indirect, de religie, ar fi
nu se poate afirma dinainte la ce atitudine obligă. Cititorul este în acelaşi timp „sfâşietor şi minunat“ deoarece prin preocuparea gânditorului francez pentru absurd. Repetăm
va afla în el doar descrierea, în stare pură, a unui rău al el îşi reiau locul „în această lume fără sens“ „corpul, însă că nu absurdul este tema nr. 1 a eseului din care nu se
spiritului. Nicio metafizică, nicio credinţă nu figurează aici tandreţea, creaţia, acţiunea, nobleţea umană“. Trebuie poate desprinde nici concluzia că lumea la care se referă
pentru moment.“ să precizăm că lumea este aparent lipsită de sens pentru Albert Camus este absurdă. Cel mult viaţa este absurdă,
Aşadar Camus ne previne, prudent şi scrupulos, conştiinţa dornică de cunoaştere căreia i se refuză revelarea dar şi aceasta doar momentan, pentru început. Aşa stau
asupra limitelor şi intenţiilor: mai întâi scopul urmărit este misterelor. Aşadar lumea nu este în sine lipsită de sens. momentan lucrurile în ce priveşte experienţa, „le vécu“,
acela de a realiza o descriere a unui rău al spiritului fără Iraţionalitatea ei constă în acest refuz, prin care se instalează trăitul. Prin prisma condiţiei umane, absurdul care marchează
vreo intenţie de a se referi la construcţia vreunui sistem divorţul dintre lume şi om. Nobleţea umană rezidă tocmai viaţa este moartea, existenţa umană individuală stând sub
metafizic sau la vreo credinţă, inclusiv la credinţa creştină. în această luptă cu absurdul, în demersul perpetuu către semnul finitudinii. Este chiar una din ideile preliminare ale
Este delimitat astfel şi locul eseului: mai departe de teorie cunoaştere şi către ieşirea din condiţia absurdă. Însă nu gândirii existenţialiste. Absurdul camusian nu este neapărat
şi de concepţie şi mai aproape de analiză, mai departe de orice om înconjurat de absurd poate sau vrea să lupte cu o categorie filosofică, nu este nici măcar un atribut al lumii
creaţie şi mai aproape de o percepţie a creaţiei. Mai mult, acesta. De pildă Meursault din Străinul este un învins în văzute în imanenţa ei, ci doar o relaţie care intervine în
tema este acea deja invocată sensibilitate absurdă şi nu o ochii tuturor, deşi nici el nu-şi acceptă destinul cu o totală raporturile pe care omul, prin conştiinţa cunoscătoare, doreşte
lume absurdă. Nu trebuie ignorat nici climatul intelectual, indiferenţă. Trebuie să ne punem în acelaşi timp întrebarea să le stabilească cu lumea. E deja de prisos să reamintim
moral şi politico-istoric în care a fost terminat şi publicat de ce la finele eseului Camus spune că „Trebuie să ni-l că Albert Camus însuşi specifică în avertismentul cărţii că
Mitul lui Sisif, respectiv, războiul al doilea mondial şi închipuim pe Sisif fericit.“ Răspunsul îl dă tot el exact în ţinta demersurilor sale analitice este o sensibilitate absurdă,
ocuparea Franţei de către nazişti, căci se poate spune că, fraza anterioară: „Lupta însăşi contra înălţimilor e de ajuns caracteristică acelei perioade istorice. Este vorba aici de o
dacă nu realităţile războiului sunt reflectate direct în eseu, pentru a umple un suflet omenesc“. capacitate de percepţie a lumii şi atâta tot.Absurdul este doar
atunci acolo este reflectată nemijlocit o stare de spirit care un punct de plecare şi nicidecum o concluzie. De altminteri
a precedat izbucnirea conflagraţiei şi care apoi a însoţit Aşadar nu deznădejdea fără leac cuprinde sufletul autorul se şi fereşte de concluzii decisive, mulţumindu-se
omenesc pus în faţa absurdului, nici indiferenţa sau ca, pe parcurs, să abordeze doar unele consecinţe pe care
resemnarea, ci totuşi spiritul de acţiune, deşi această sensibilitatea absurdă, în demersurile ei cognitive, creatoare
acţiune nu pare să aibă în acele momente sorţi de izbândă. sau practice, le poate induce.
Prin urmare cea mai importantă este acţiunea, recte
nonpasivitatea, angajamentul, indiferent dacă va avea
un final favorabil sau se va încheia cu un eşec. Acesta
este adevăratul, faimosul angajament existenţialist.

Două state, o singură literatură

S ub acest generic a avut loc la au fost prezentaţi publicului format din notorii). Premiul a revenit poetului Traian Dumitru Augustin Doman, Gellu Dorian,
Chişinău şi Orhaeiul vechi, în studenţi şi au citit apoi din creaţiile proprii. Ştef din Oradea. A urmat apoi vizitarea
perioada 19–21 iunie, întâlnirea A doua zi s-a vizitat zona Orheiului vechi, faimoaselor crame de la Cricova, unde, Marian Drăghici, Angelo Mitchievici, Radu
dintre câteva zeci de scriitori membri ai cu apa Răutului şi o mistertioasă biserică printre alţii, au vinoteci Vladimir Putin,
uniunilor de creaţie literară din România săpată în piatră. În apropiere a avut loc Angela Merkel, Traian Băsescu şi Victor Aldulescu, Aurel Maria Baros, Nicolae
şi Republica Moldova. Manifestările s-au recitalul poetic Pe stânci, la Butuceni, Ponta. Printre participanţii la cele două zile
desfăşurat la sediul Uniunii Scriitorilor din în curtea bisericii „Sfânta Maria“ de pe de manifestări s-au numărat Gabriel Chifu Corlat, Simona-Grazia Dima, Nichita
Moldova: un colocviu pe teme de actualitate creasta Butucenilor. Un juriu format din şi Varujan Vosganian, vicepreşedinţi ai
privind limba şi literatura română din cele criticii Dan Cristea, Vitalie Ciobanu şi U.S.R., Arcadie Suceveanu, preşedinte al Danilov, Ion Tudor Iovian, Ioan Moldovan,
două ţări surori urmat de un recital poetic, Mihai Zamfir a stabilit cel mai bun poem U.S. din Moldova, Leo Butnaru, preşedinte
apoi la Universitatea de Stat şi Universitatea care a fost răsplatit cu Premiul „Pe stânci“ al Filialei Chişinău a U.S., scriitorii români Traian Ştef, Adrian Lesenciuc, iar din
Pedagogică din Chişinău unde invitaţii (o lucrare a unuia din artiştii plastici Ruxandra Cesereanu, Petru Cimpoeşu,
Craiova Victor Olaru şi subsemnatul.

Cele trei zile de manifestări s-au

încheiat cu recitaluri de poezie românească

susţinute de actorul Constantin Chiriac,

directorul Teatrului „Radu Stanca“ din

Sibiu. (I. Lascu)

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (132) ♦ august 2014 9

Reflecţii eliberatoare Obsesii Marian Victor
BUCIU
despre cenzură (I)

1. Cenzura, în fel şi chip corespunde fiecăruia dintre noi. Ne scapă, adică ni se impune, nu ne scapă, melor, principiilor acestuia. Unii disting
Cenzura: un termen uzat, abuzat, lărgit Octavian Paler (Cenzura subterană, ca izbăvire. Deşi ştiu ce fac, cenzorii nu total cenzura comunistă de altele emanate
până la dispariţie, restrâns până la dog­ ştiu ce fac de fapt! Dar cenzura nu este din sisteme anterioare sau sincrone cu ea,
matizare. în „România liberă“, 5 oct. 1999) leagă exclusiv tagma ignoranţei, ea îşi aliază şi alţii însă întind punţi scurte şi trainice între
Cenzura este cuvânt, dar nu se produce cenzura de un soi de voinţă de putere, pe înţelepciunea, dacă o înţelegem în totul. toate sistemele derulate istoric. În perioada
şi reproduce, în definitiv, prin cuvinte, în o linie dominant „psihologică“: „exercitată postbelică, a războiului rece, a convieţuirii
orice caz nu doar prin cuvinte. Cenzura de cei care vor (s. m.) să scrii ori să spui Cenzura, într-o perspectivă pragmatică, paşnice dintre sistemul democratic şi
preţuieşte şi totodată dispreţuieşte cuvântul, ceea ce vor ei să citească şi să audă“. Încă o are sau nu are urmări, efecte, şi ce fel de? cel totalitar, cenzura a existat şi la Radio
ca de altfel orice vehicul de comunicare. dată descopăr că cenzura deţine inefabilul Cenzura este ea însăşi un efect ori defect. Europa Liberă şi Vocea Americii.
Este nehotărâtă, deşi pare atât de decisă. ei: depinde cine vrea şi ce nivel de Umanizează ori dezumanizează, pierde,
Cuvântul ajunge direct închis, ascuns, înţelegere are. Poate fi un geniu al criticii, sa­tanizează, dar şi dobândeşte, poate fi Reţine părerea, propagată de tendinţa
izolat în el însuşi, oprimat. Indirect, însă, al imaginaţiei creatoare, cu dreptul şi chiar fo­losită ca autosalvare, îndumnezeieşte. totalitară a unora, în trâmbiţată tovărăşie
nu cuvântul, dar omul devine total oprimat. obligaţia să scrie şi vorbească aşa cum vrea Exemplificări se găsesc nenumărate, de pe de cale, adică de metodă, cu studiosul de­
Idealul malefic în acest sens ar fi să fie chiar el. Doar critica adevărată nu este cenzură, orice cale. Esenţial este ca cenzura să fie mocraţiei americane care a fost Toqueville:
suprimat. Cuvântul cel mai decis oprimat, în sens privativ: interzicere, obligare. deopotrivă cunoscută şi recunoscută, iar în anume că cenzura rafinează, subtilizează,
însă, este acela imprimat. Imprimarea opri­ mod ideal, ea să se dezvăluie singură, ca să performează comunicarea de orice fel.
mării, iată izbânda de a cenzura în şi prin Cenzura se exercită ca, ori prin, autor, aibă şi un rost, nu doar să exercite un rol. Opinia ajunge şi rămâne pernicioasă, da­
cuvânt. Ascund, dar ţin să se ştie!, iată autoritate. Amputează, taie toate căile, pen­ torită credinţei că expresia directă este
legea comunicării prohibitorii. tru a le alege la dimensiunile ei. Elimin­ ă Cenzura ia forme diverse şi desigur impusă în democraţie, iar cea indirectă
Ce este, apoi, realitate şi ce este iluzie ori/şi adaugă, într-o structură, nu doar tex­ contradictorii. Este personală, privată, şi în funcţionează numai în totalitarism şi prin
în cenzură, se cade a ne întreba într-o per­ tu­ală. (Cezura este şi ea realizată printr-o acelaşi timp colectivă, instituţională, sis­ opresiune. E bine să poţi, să ai de ales: să
spectivă ontologică? Nu cuvintele sunt tăiere sau suspensie: a versului, într-o temică. Urmează ordinea istorică. O aplică fii aluziv, să scrii printre rânduri, atunci
interzise, îndeosebi, dar relaţia lor cu rea­ pauză de emisie.) Cenzura face un lung politica, ideologia, economia, financiarul. când şi atunci cum decizi în mod liber.
litatea. Cenzura protejează (i)realităţi prin exerciţiu autoritar, de limitare ideologică, Adoptarea, conjecturală şi conjuncturală,
cuvinte. E vigilentă cu legăturile, mai economică, estetică etc. Impune o sta­ţi­ Cenzura ideologică este pur constrân­ şi nu adaptarea, în formă de oprimare
im­portante decât părţile. Îmi apare falsă onare, evaluabilă drept adecvare sau diso­ gătoare, în timp ce aceea economică este continuă, se cade ca să apropie aluzia sau
fa­cerea, ca şi satisfacerea, exclusivă prin ciere. Mută calea, înlătură, opreşte, in­de­ doar concesivă faţă de consum. Creaţia, scrisul printre rânduri. Şi Tudor Vianu,
cuv­ ânt. xează, arată, arestează, ucide. în fapt, cenzurează, ea, în mod firesc, cen­ citit undeva de S. Alexandrescu, a reflectat
Cenzura nu este decât tangenţial a co­ zura şi adoptă, când îi este de folos, auto­ asupra nevoii scrisului printre rânduri în
municării, ea este a conştiinţei şi chiar a Din perspectiva pacientului, a celui cenzura. epoca stalinist-dejistă.
conştienţei, fără de care nici nu s-ar naşte. care o admite, cenzura rămâne dominarea
Într-adevăr, interdicţiile vin odată cu prin recunoaştere. Iată, astfel, ignoranţa În dimensiunea cunoaşterii, cenzura Nu încape dubiu că, în vremuri încer­ca­
naşterea fiinţei. Ele există şi, de aceea şi devenită, ea, gnoză, ştiinţă, iar în acest caz este multi-, intra- şi inter-disciplinară. te, neajunsurile copleşesc eventualele vir­
prin aceasta, pun condiţii. Sunt cosmice, cenzura ia chip de ştiinţă a neştiinţei… Controlează, filtrează, calm sau polemic, tuţi ale cenzurii. Ele sunt de fapt mai curând
genetice, de educaţie. Pe ultimele le exer­ avizat sau falsificator, critic sau total ira­ ale autocenzurii, ale exigenţei inovatoare
cită familia, în acord sau în dezacord cu Cenzura este cunoscută mai ales drept ţional, între da şi nu. Distruge şi (nu mai) artistic, al cărei rod se extrage din rădăcinile
societatea, cum va fi fiind ea, protectoare controlul abuziv al puterii abuzive. Ca construieşte. pe deplin libere. Metafora în totalitarism
ori represivă. eliminare de la tipar, astfel apare ea unui ajunge dublu deplasată, ontologic şi ideo­
Cenzura este, în mod simplu şi esen­ literat român din veacul 19, Gheorghe Sion Cenzura elimină, adaugă, disimulează, logic. Metafora în societăţile deschise îşi
ţial, o confruntare a minţilor. Dar, ca să (autor al volumului Suvenire contimporane, am­ ână, stilizează. Are, deci, flexibilitatea ei. află într-o formă firească adecvarea. Se
cenzurezi, nu se cere şi nu se cade să-ţi 1888), în Cenzorul meu (1845) „Ştiu că-n deplasează sui generis. De aceea nu apa­
ieşi din minţi, dimpotrivă, e necesar să te ţară nedreptatea/ Este-un rău nevindecat,/ Cenzura apare interdictivă cu titlu re, în mod denaturat, deplasată. Într-o lu­
menţii. Şi că toată răutatea/ Este-n oamenii de stat./ obligatoriu. Prohibiţia nu doar elimină, me închisă, metafora închide şi mai mult,
Cenzura se află în proprietatea gândirii, Ştiu că toată ţara plânge;/ Dar nu-i chip de dar şi încurajează o anume cale, diferită dar are vanitatea de a o face într-un mod
nu apare ca produs al comunicării de orice a gândi./ Trebuie să curgă sânge…/ Şi de ori chiar contrară. Prohibiţia este, ea, „personal“. Într-o lume deschisă, meta­
fel, al scrierii între toate celelalte. Ea în­ sânge dacă-i scri/ Nu-ţi dau voie-a tipări.“ deja, imperativă, şi nu, cum poate s-ar fora extinde deschiderea. În primul caz,
cepe şi sfârşeşte ca dirijare a gândirii şi a crede, neutră. Index auctorum et librorum ea mimează cât poate deschiderea (găsesc
expresiei. Ar trebui să ne dăm seama cât, în cen­ prohibitorum (1559), impus de Inchiziţie – elocventă o propoziţie a lui Livius Ciocârlie:
Cenzura există în toate manifestările, zură, este putere şi cât este impotenţă. În cum altfel decât imperativ? – Papei Paul al „Alţii, ne-am «opus», cu şopârle îngăduite
definite sau indefinite. Apare vastă şi cla­ mod dominant, cenzura (se) impune, nu IV-lea, este doar un exemplu. de cenzură.“, în „Orizont“, nr. 7, 1999). În
sabilă doar aproximativ pe domenii. Cen­ (se) expune, doar (se) reexpune. Ea im­ cel de-al doilea, ea o (re)creează.
zura ajunge mai întâi ea însăşi un vast pune sau reclamă, este o forţă sau, mai Un fel de cenzură se adresează cu
domeniu: existenţial. Ca toate cele ce sunt exact, o forţare. Ajunge ca să umple şi lipsa violenţă prestigiului, meritului, adevărului,
pe lume, şi ea este, fireşte, multă, dar pu­ de măsură în tot: gând, expresie, faptă. vieţii în totul. Se realizează prin izolare şi
ţină rămâne bună… Putem numi cenzura Ajunge, totodată, şi pe măsura a tot. intimidare. Există o cenzură generată prin
deopotrivă tototopică şi totocronică, aco­ teama perversă de grupări adverse, mult
perind tot locul şi tot timpul. Nu doar Nu admite tot ce există, ea decide ce mai puternice decât individualităţi
imanentă, dar şi transcendentă, urmându-l trebuie să fie, prin (in)acceptare, selecţie fie izolate, fie autoizolate.
pe Blaga, după Kant. Nu neapărat necesară, sau alegere impusă. Puterea cenzurii există
ea rămâne inconturnabilă, devine tot ce permanent între pază şi prădare. Dă şi ia Cenzura ca realizare capătă
poate fi mai opus utopiei şi ucroniei. viaţă, în lege proprie. com­p­ le­m­ entaritate în cenzura ca
Proteismul cenzurii şi al cenzorului ca­ si­mu­lare, pre-facere, în sens disi­
re o exercită – ca om împotriva, în rău ori Cenzura exercită, în fapt confiscă, li­ mu­lat poetologic. Cea mai perfi­dă
în bine, omului – se înfăţişează în fiecare ber­tatea, dintr-o lăcomie egoistă, ca atare cenz­­ u­ră este aceea care se ascunde,
dintre noi, cu o putere sau impotenţă in­ limitată şi limitatoare. Funcţionează prin adi­că se autocenzurează! Auto-cen­
dividualizate. Sunt mereu cenzurat, obli­ sclavie, duplicitate, deturnare mentală, de zura se trage ori din prudenţă ori
gat la autocenzură, la a mă învălui, proteja. gândire. Dă un preţ rezultat din dispreţ, din frică şi ia ea însăşi forme mul­
Riscul de a nu cenzura este la fel de evident întrucât fructul oprit este, se ştie, foarte tiple: de comandă, de execuţie, de
ca şi riscul de a cenzura. Uciderea cenzurii căutat, iar cel liber ajunge ocolit. necesitate, de constrângere, de limită
poate fi şi ea mortală. eliberatoare.
Dar nu orice cenzurare are aceeaşi Înainte de părinţii biologici sau de tu­
relevanţă. Cine cenzurează şi ce cenzurea­ tori, minciuna, nu neapărat conştientă, 2. Cenzura în timp şi spaţiu
ză este o dublă întrebare la care răspunsul, este mama şi tatăl cenzurii, privită în per­ La limită istorică, survine marea
subiectiv, disociativ şi asociativ totodată, spectivă morală. Unitatea minciunii pro­ zarvă legată cu lanţuri grele de felurite
teice este bineînţeles multiformă: de stat, de întreceri şi (auto)premieri în materie
(de)mers, văzută de sus în jos ori de jos în de curaj moral, anticenzorial.
sus, circulată într-un fel spectral, ca apa în Master-histor-ul demitizator Lu­
natură ori ca seva-n plante ori ca sângele-n cian Boia decredibilizează în Mitul
animal şi om. democraţiei cenzura ca publicare
total nerestricţionată. Cenzura tră­
Omul este predispus la cenzură, mai ieşte, (supra)vieţuieşte, după chi­pul
mult decât rămâne dispus la adevăr. Iar şi asemănarea sistemului, mecan­ is­
adevărul ne scapă mai uşor decât minciuna.

10 Nr. 8 (132) ♦ august 2014 Scrisul Românesc Jurnal

Marin Sorescu – Jurnal inedit
Meditaţia transcendentală

L a sfârşitul anului trecut, profesorul universitar George Sorescu îmi mărturisea că lucrează intens şi cu mă sună totuşi, spu­
plăcere la „descifrarea“ manuscrisului lui Marin Sorescu pentru volumul 7 din Jurnal inedit şi că va nându-mi că sit­u­
încredinţa „Scrisului Românesc“ o variantă, fiind editura care a publicat constant poezie, proză, eseuri, documente, aţia e gravă – cei
scrisori, grafică inedite postume în peste 12 volume. mai mulţi au fost
După lectura integrală a manuscrisului, încredinţat de George Sorescu, pe care l-am pregătit pentru editare exc­ luşi din part­id,
şi care se află deja în tipar, am putut observa că este volumul cel mai substanţial faţă de toate cele apărute până cu sentinţe foarte
acum, pasiunea şi dorinţa lui Marin Sorescu în ţinerea şi publicarea jurnalului ca document, de fapt el mărturisea drast­ice, trat­­aţi ca
cândva că nu-l interesează „jurnalul care devine literatură“. Şi totuşi acest volum este la graniţa literatură-jurnal. niş­te crim­ i­n­ ali şi că
Volumul cuprinde călătorii din perioada 1979–1996 în Europa, Africa, dar şi în ţară, prezenţa la evenimente da­că pot să vorbesc
culturale diverse, festivaluri, simpozioane, dezbateri pe teme de literatură, lansări şi premiere cu volumele şi cu cineva, ar fi fost
piesele de teatru traduse în diverse limbi, întâlniri cu personalităţi precum Léopold Sédar Senghor, Jorge Luis foart­e bine. Spun că
Borges, Omar Lara, Justo Padron, Oskar Pastior, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Marin Preda, n-am cu cine să vor­
Nichita Stănescu, Corneliu Baba, Dumitru Radu Popescu, Eugen Simion etc. besc şi că cel mai
Din spaţiul românesc ne-a atras atenţia momentul mult discutat – Meditaţia transcendentală –, când autorul bine mă poate apă­
Ionei s-a aflat într-o situaţie delicată, moment pe care-l reproducem în numărul de faţă. D. R. Popescu, atunci ra nevinovăţia mea.
preşedinte al Uniunii Scriitorilor, implicat în clarificarea situaţiei, fiind unul dintre cei care l-au apărat pe Marin „– Da, dar pân­ ă să
Sorescu pentru valoarea sa de mare scriitor, într-o discuţie pe care am avut-o recent mi-a mărturisit autenticitatea dovedeşti asta, ce
momentului povestit de Marin Sorescu în jurnalul său. facem?“

Florea Firan Duminică, 2 mai, observ că, de fapt sunt într-un fel de
arest la domiciliu. Mă enervez, apoi iau calmante. Nu pot
Aprilie 1982 abţin, vor fi excluşi ei. Aflaseră că, imediat după asta, urma să scriu, nu pot citi. →
Evenimentele s-au precipitat, am luat-o pe un tobogan să fiu destituit de la „Ramuri“, din funcţia de secretar al
groaznic pentru mine, cum nu credeam că o să mi se poată Asociaţiei Scriitorilor [din Craiova], exclus din Uniunea Luni, 3 mai, D. R. mă cheamă la Uniune. Câţiva scriitori
întâmpla vreodată. Scriitorilor şi, după aia, cine ştie câte se mai pot întâmpla. şi funcţionari pe care-i întâlnesc mă privesc speriaţi. Mi se
Dar mai întâi, o oază de linişte şi pace: miercuri, joi par cu totul schimbaţi, par că sunt morţi – li s-a spus să fie
şi vineri, la invitaţia Mitropolitului Nestor Vornicescu, Ajuns acasă, scriu câteva pagini de apărare, fiind încă morţi pentru mine şi au murit – m-am gândit.
o călătorie pe la bisericile olteneşti; cu mercedesul destul de liniştit şi sperând că adevărul va ieşi la lumină.
mitropolitului, însoţit de acesta şi de R. Diaconescu1 […] Primirea aceasta rece m-a speriat de-a dreptul. D. R.
După şedinţa de seminar, munca redacţională etc. – Vineri, 30 aprilie. La 7:30 începe şedinţa de birou al este singurul care nu-şi pierde capul şi se comportă normal.
am primit seara telefon de la Iancu2 să merg neapărat la org. de bază, în biroul lui Dimisianu la „R. lit.“ De faţă, Obţine o audienţă la tov. Pană6, în biroul de la Primărie.
Timişoara, unde se ţine un simpozion Scriitorii şi pacea. Băran, Dimisianu, d.na Creangă, Petre Sălcudeanu, tov. N-am mai discutat niciodată cu tov. Pană, care are faima
Am plecat luni, pe la 5, cu rapidul din Craiova. Simpozionul Mihai – secretar cu propaganda, mi se pare la sectorul I, unui om foarte dur. „Vedem noi… dacă ne dă un ceai de
din Timişoara – bine organizat. Marţi, primiţi de primul tov. Gheorghe, ceva similar, şi tov. Samoilă, de la cadre plante, e de bine“ – zice D. R. Apare, îmi aruncă o privire
secretar. Am citit poezii la teatrul din Timişoara. Un prim (feţe îngheţate…). Dintr-odată m-au trecut fiorii: „Să ne greu de descris, de om suferind, care bănuie pe toată lumea
lucru mi-a dat de gândit – un aer de o oarecare răceală în spună tovarăşul cum a fost, să spună tot. Noi ştim, orice de ce poate fi mai rău, mă cheamă în biroul lui – apare şi
ce mă priveşte, pe care îl recunoscusem la unii scriitori. încercare de ascundere agravează situaţia etc. …“. Am tov. Necşoiu – şi îmi arată dosarul. E destul de mare. Îmi
Anghel Dumbrăveanu3, care prezenta, le-a spus tuturor cerut voie să citesc cele câteva pagini. Apoi mi s-au pus cere să-i spun ce a fost – că din materialul pe care îl avea
funcţiile, iar peste mine a sărit. Am crezut că m-a uitat. Ca întrebări. Se vedea clar că nu ştiau mai mult. Eu însumi n-a înţeles nimic. Povestesc destul de incoerent.
o revanşă, când am citit, publicul m-a ovaţionat îndelung. încercasem să-mi amintesc în nopţile precedente singura
Pe scurt: a doua zi, miercuri, 28 aprilie, spre prânz, după întâlnire, cu totul întâmplătoare, cu reprezentanţii sectei D. R. intervine – „E emoţionat şi se bâlbâie“ – „Văd…“,
ce luasem cuvântul la simpozion, tocmai mă pregăteam – în acea şedinţă am aflat că se cheamă „Meditaţia „Tov. Pană, să ştiţi că e nevinovat. Aşa e cu vracii ăştia, când
să merg la o întreprindere cu grupul, când sunt chemat la transcendentală“ şi numele celui care a primit adepţi la te doare ceva, te duci şi la ei ca să scapi…“ Povesteşte cum
telefon de Băran4. Având o spaimă în glas, neascunsă, m-a noi: Stoian. era când îl durea pe el meniscul şi merge la un specialist care
rugat să vin neapărat la Bucureşti. Nu poate să-mi spună îi face radiografie, îi arată un punct şi îi propune operaţia –
de ce, dar e nevoie de mine aici, să le spun şi lui H. şi lui Întrerup aici pentru că soţia îmi dă telefon de la fabrică se duce la altul şi îi spune că punctul era o pată a filmului.
Iorgulescu să fie vineri, că o să fie şedinţă de partid. Cu – azi i-au anunţat o şedinţă la ea în birou. Probabil şedinţa În sfârşit, l-a vindecat un necunoscut etc.
intervenţii chiar, am mai găsit loc la acceleratul care pleca de demitere şi sancţionare. Alerg la Uniune – nu se ştie
peste o oră. Paul Anghel, care era cu bagajul în hol, a zis nimic. Necşoiu, în cursul explicaţiilor mele, nu a încercat
că merge şi el. Am stat mai mult la vagonul restaurant. Eu deloc să mă apere, să spună o vorbă bună. Am plecat,
nu prea aveam chef de vorbit. Tot ce ştiu în legătură cu secta este că anul trecut, prin Pană spunându-mi să scriu o declaraţie, să i-o trimit, să se
În gară mă aştepta Vigi5, pe care eu n-o anunţasem. vară, m-a invitat unul, Ch.(…) la el acasă, la o cafea. Am lămurească.
Mi-a spus că trebuie să-i dau telefon lui Băran. L-am sculat făcut prostia să mă duc (cred că insistase mult la telefon).
din somn şi am mers direct la el. Ne-am plimbat vreo două Acolo l-am cunoscut pe acest Stoian, doctor, aşa mi-a fost Plimbare vreo două ore cu D. R. prin parc. O sete
ceasuri în jurul hanului Bucur. El era în aceeaşi stare de prezentat, care s-a oferit să-mi dea o reţetă contra colitei. grozavă mă cuprinsese şi beau apă de la toate ţâşnitorile.
spirit, pe care eu n-o prea înţelegeam, nevenindu-mi să Când am aflat în ce ar fi constat reţeta – o gimnastică yoga,
cred ce aud. Că s-a descoperit o sectă primejdioasă, la care cu unele aspecte mistice, am dat bună ziua şi am plecat. Seara, când să scriu declaraţia, am văzut că sunt total
aş avea şi eu legături, că aş fi înscris în ea şi o dispoziţie Am fost cu soţia şi incidentul acesta bizar, comic, tragic, epuizat şi incapabil de a lega o frază. M-am odihnit puţin
a Biroului Politic Executiv [al PCR] este ca această sectă nu ne-a reţinut atenţia decât în ziua respectivă. Asta a fost şi noaptea m-am sculat şi am scris-o.
să fie reprimată. Dacă e aşa, am spus, stai liniştit, că pe tot. O cursă care mi s-a întins, dar în care n-am căzut.
mine nu mă priveşte povestea asta – nu sunt înscris, nu Marţi, 4 mai, pe la prânz merg la Uniune să-i duc
am legături cu secta asta şi nici cu alte – pe mine lucrurile Aveau nevoie de numele meu, pentru a strânge declaraţia lui D. R., aştept în biroul lui până când se scot
astea nu mă interesează deloc. simpatizanţi. Am refuzat acest joc – mai mult instinctiv, trei exemplare (unul l-am păstrat). Intrând la Uniune,
A rămas să ne vedem a doua zi, la 7:15, la Casa pentru că atunci n-am înţeles prea multe, deşi nu mi-a îl întâlnesc pe Jebeleanu. „O aiureală, zice râzând, o
Scânteii. mirosit bine şi lucrurile astea nu mă interesează. tâmpenie.“ Nu s-a oferit să vorbească cu cineva, să facă
ceva. La fel, Ţoiu7. În general, sentimentul apăsător pentru
Joi, 29 aprilie – Dimineaţa la 7 eram la Casa Scânteii. Pe Stoian îl vedeam prima dată; nici nu l-am revăzut mine că unii scriitori se bucură de necazul meu.
Se mătura la „R.[omânia] literară“. Au venit Dimisianu, după aceea. Pe Ch. îl cunoscusem cu un an în urmă, la mare,
Sălcudeanu, d.na Creangă. A venit tov. Gheorghe care la o petrecere, la o masă cu peşte la Constanţa, fiindu-mi Am uitat să spun că luni am primit o telegramă din
a dat mâna în silă cu mine şi s-a dus în alt birou să dea prezentat de familia B. L-am revăzut la un vernisaj tot al partea lui Aridjis8 că sunt invitat la festivalul din Mexic.
nişte telefoane. Apare Băran, palid la faţă şi se duce direct lui B., şi nu schimbasem cu el mai mult de zece propoziţii De asemenea, o invitaţie de a participa la recepţia dată de
la WC, să vomeze. Vine şi spune că se amână şedinţa oarecare. Nici nu m-a avertizat nimeni că face yoga etc. guvernatorul Canadei. N-am putut să mă bucur de aceste
biroului de partid al organizaţiei „R. literară“ pentru semne de atenţie pentru un scriitor român, venite spontan
a doua zi, la aceeaşi oră. Plec fără să-mi iau rămas-bun Colegii scriitori s-au arătat convinşi – cei de la sector şi într-un moment greu pentru mine, din partea unor ţări
de la confraţi, într-o stare de agitaţie şi îngrijorare greu mi-au mai pus întrebări. Şedinţa a durat două ceasuri. Nu atât de îndepărtate.
de descris. Primiseră indicaţii – individual, să susţină s-a luat nicio hotărâre. A rămas să se mai consulte şi cu
propunerea de excludere a mea. Dacă sunt contra sau se Uniunea Scriitorilor. Miercuri, 5 mai, Vigi merge în fiecare zi la serviciu, cu
toate că, supărată şi enervată, doarme foarte puţin noaptea.
Sâmbătă, 1 mai, D. R. Popescu, întors de la Timişoara, Îmi spune că trebuie să facă faţă unor provocări, unor
vrea să afle de la mine care e situaţia reală. Îi spun tot ce încercări penibile, ba că i s-a umblat în birou, ba că au venit
ştiu. E convins că sunt nevinovat. Stau acasă. Observ abia la ea doi de la Securitate, sub pretext că se interesează de
acum că strada e supravegheată, casa mea păzită de civili, altcineva etc.
în maşini. Telefonul nu mai sună deloc, ore în şir. Băran

Jurnal Scrisul Românesc Nr. 8 (132) ♦ august 2014 11

→ Într-o zi, îmi aduce cele trei numere din „Glasul patriei“ păhărele de votcă. Era îngrijorat, căuta să-mi dea sfaturi care m-a durut cel mai mult.) Vigi intră în panică. De

unde se afla articolul lui …, pe care, citindu-l, mă lămuresc practice: „Scrie-i o scrisoare celui mare: Stimate tovarăşe asemenea, spune D. R., s-a primit o notă telefonică de

ce e cu această sectă şi mai ales îmi dau seama că sunt Preşedinte, eu, poetul Marin Sorescu, mă pun sub înalta şi la Eugen Florescu să mai întârzie apariţia numărului din

total nevinovat (asta o ştiam, bineînţeles, dintotdeauna), că inteligenta dumneavoastră protecţie. Pune-te sub protecţia „Ramuri“, la fel Almanahul. În acelaşi timp, Miu Dobrescu

n-am făcut nimic din ce scrie acolo. preşedintelui ţării, tovarăşul Nicolae Ceauşescu – o să vezi şi Elisabeta Trăistaru continuă să-mi facă atmosferă

Vigi merge şi mai aprinde câte o lumânare la biserică. că te apără. Avem nevoie de poeţi – suntem câţiva, bre, nu proastă.

Toată ziua, telefonul tace. După paza de la poartă ne mai mult de cinci, hai 8, după preferinţe. N-au voie să ne

dăm seama că încă e o situaţie încordată. radă. Am vrut să scriu o carte despre tine, ştii? Am cam Luni, 17 mai. Dormit foarte prost. La fel, Vigi, care are

Ioan Alexandru trece pe la poartă, ies şi fac câţiva paşi. La 100 de pagini. Ne mai ciondănim noi, dar ne iubim…“ şi o şedinţă de partid azi şi îi e teamă că e aia.

fel, Sorin Dumitrescu, cu câteva zile înainte, de la care aflu A stat cam o oră, am mai şi glumit. „Noi toţi ne tragem Mircea Ciobanu, şchiop, sprijinindu-se într-o cârjă

că mulţi pictori sunt implicaţi şi că Pleşu9 nu a fost exclus, că din mantaua lui Gogol. Ştii ce se vorbeşte prin târg? că (şi-a fracturat un picior, abia l-a scos din ghips) mă sună

nu s-au prezentat membrii organizaţiei în număr statutar. ţie ţi-a dat sectantul mantra obroc. Că ăia de la Craiova şi facem câţiva paşi – şchiopătând, fiecare în felul lui. Îmi

Spre seară, Vigi intră într-o panică bruscă, ce mi se nu voiau să te pună redactor-şef şi a intervenit mafia spune că la editură, Cornel Popescu a primit dispoziţie ca

transmite şi mie. Dacă mă arestează… internaţională zicând că dacă nu te pun, nu le dau utilaj din planurile pentru 1983 să fie şterse două nume: Marin

Băran îmi telefonează că lucrurile nu stau deloc bine, pentru nu ştiu ce fabrică de acolo.“ Sorescu şi Anghel R.(…).

că mai am vreo zi, două cât mă mai pot mişca, să fac Ne-am amuzat şi cu Vigi. Vizita Îl întâlnim pe B.(…): – Ştii că la

ceva în timpul ăsta, să vorbesc cu cineva. Poate cu Gogu lui Nichita ne-a făcut bine. TV eşti pe lista neagră. Fă ceva. Nu

Rădulescu10, care ştie că ţine la mine, poate cu altcineva. Încerc să lucrez – merge greu. pierde timpul cu oameni binevoitori,

Refuz de a da telefoane sau de a face ceva. La ce bun să În toată această perioadă, tot ce am dar fără putere. Caută să ajungi fie

mă văicăresc. putut face a fost să citesc un sac cu la şeful statului, fie la Doamna…

manuscrise trimise de Ed. Cartea Altfel… şi e păcat să te iroseşti,

Joi, 6 mai, vineri, 7 mai, zile foarte încordate. Românească pentru concursul de Dumnezeu ştie cât – unu, doi ani…

Supravegherea nu a încetat. Cei mai mulţi dintre debut. Sunt în comisie şi citindu-le, Fă ceva cât nu e prea târziu.

prieteni şi-au dat, în sfârşit, seama că sunt de fapt în starea m-am simţit cu 30 de ani mai tânăr. Îi telefonez imediat ce ajung

de arest la domiciliu. Mi se spune că femeia de la pâine, Spre prânz, Vigi mă sună de la acasă. Îmi spune să stau liniştit.

când a auzit de năpasta mea, a început să plângă şi imediat fabrică. I s-a fixat o şedinţă la ora 2. Mâine va merge la C.C.

a apărut un miliţian s-o calmeze: „Lăsaţi, nu-i mai plângeţi Se teme să nu fie aia (de excludere). Merg de mai multe ori să vorbesc

pe ăştia, sectanţii…“ Dube, miliţieni, maşini ale miliţiei Îi dau telefon lui D. R. Îl văd pentru cu Eugen Florescu. Nu reuşesc să

pe stradă. câteva minute. Nu ştie nimic, dar o să dau de el. Se fereşte.

Nu ies decât prin jurul casei. Îl întâlnesc pe fotograful se intereseze. Mai târziu, dă telefon R. Dia­

Blendea, care mă pupă şi-mi spune să nu ies neînsoţit, pentru N-a fost şedinţa aia. conescu şi soţia mea, enervată, îl

că pot să-mi însceneze o înghesuială. Să mă lovească şi să Ne culcasem pe la 19:30, când cam repede, să nu-mi mai dea veşti

mă ia ca… huligan. „Îi ştiu de ce sunt în stare!“ – zice. (A Eugen Simion ne sună să luăm proaste seara, că nu mai putem

păţit o astfel de chestie la Hanul lui Manuc, unde lucrătorii legătura cu Adrian Păunescu. Adrian dormi.

voiau să se răzbune pe cineva de la TV.) ne-a căutat şi n-am răspuns, zice. Sun. Marin Sorescu recitând Pe stradă, lumea întoarce capul.
Unii cunoscuţi mă claxonează şi îmi
S-a terminat vizita tov. N. Ceauşescu în Grecia. Sper să Adrian mă cheamă pe la el.

ajungă la urechile domniei sale cazul meu şi să-l rezolve Foarte prietenos, în vila de pe Dionisie Lupu, pe care fac semne prieteneşti. Printre aceştia şi Iosefini!

pozitiv. Acest gând mă mai linişteşte. cu ocazia asta o văd prima dată – spune c-a suferit enorm D.na Marta, chiriaşa noastră, veche informatoare,

când a auzit vestea groaznică, a plâns, a avut o cădere de vine şi-mi spune că a luat-o cineva cu maşina şi a dat o

Sâmbătă, 8 mai. Nimic toată ziua. D. R. spune că a tensiune timp de patru ore şi i-au făcut injecţii. A albit puţin declaraţie. Unul Roşca. I s-a spus că e bine, că am primit

avut o discuţie cu Eugen Florescu11. Există plângeri din – i-au apărut câteva fire albe. E sincer şi cred că a participat referinţe bune. Aflu de la ea că mai multe persoane de pe

partea unor tovarăşi din C.C. împotriva piesei mele Există din tot sufletul la necazul meu. El e generos şi suflet mare. stradă furnizează demult informaţii despre casa noastră

nervi. „Să mai scoţi şi tu câteva replici“ – zice D. R. „La ce „Păi dacă te arestează pe tine, trebuie să ne aresteze pe şi despre mine. D.na Marta, fam. Constantinescu (peste

să le mai scot, dacă mi-au interzis-o? Au scos toate piesele toţi… ei nu-şi dau seama?, zice“. A vorbit între timp cu drum), una R.(…) care s-a mutat (nu mi-o amintesc) şi

mele de pe afiş (am primit telefon de la Velea – Petroşani mai multe persoane influente şi la cenaclul lui n-am fost care dădea numai referinţe proaste. Acum unii noi s-au

– şi de la teatrul Reşiţa, că au indicaţii să scoată tot ce e interzis nici un minut, pentru că certându-se cu propaganda mutat definitiv pe Grigore Alexandrescu – şi mai ales să

al meu). Numele îmi e şters de peste tot.“ „Lasă, că o să judeţelor, l-a pus pe M. Stan (care-mi confirmă pe loc la nu mă mai încred în nimeni – sunt trei prieteni buni care

revină“ – zice D. R. telefon, Adrian făcându-mi legătura): „Ia spune tu, cum ai mă toarnă, susţine d.na Marta. A fost întrebată cine sunt cei

pune pe scenă la Timişoara…“ şi recită Minunea. Potângă care vin pe la mine, dacă vin străini etc.

Duminică, 9 mai. Ionică12 dă telefon din Gara de Nord, l-a felicitat pentru curaj, la Timişoara. S-a defectat lumina. Vine s-o repare. Nu reuşeşte. O să

că a venit să ne vadă. Înaintea lui apare la poartă o maşină Îmi citeşte o poezie despre mine, scrisă într-un fel de vină mâine.

cu o tânără pereche. Ion n-a mai putut suporta şi a venit să registru mare. (Că opera unui om nu e rezultatul unui singur Băran îmi dă un lung telefon, să-mi ridice moralul.

vadă care e situaţia. Toată Craiova vorbeşte că sunt arestat. moment, ci o adunare, scădere, înmulţire şi împărţire.) Îi

Doar la domiciliu. Pe la Craiova, joi s-au discutat cazurile. spun care e situaţia – că n-am terminat. „Eu te-am apărat Marţi, 18 mai. Aflu că la (…) s-a transmis un articol

Unul chiar la el la şcoală – a unei prof. de franceză. A ca şi când ai fi terminat. Chiar dacă semnai, ce reprezintă din „Le Monde“ în legătură cu secta. Sunt citat printre cei

fost „convertită“ de Stoian, împreună cu soţul ei, într-o asta, mai mult decât o simplă semnătură. Ştii ce am răspuns demişi din funcţii.

cofetărie. Acolo au făcut primele lecţii, li s-a dat mantra, la un bilet care mi s-a trimis la cenaclu la Craiova – că ce Vin doi să repare lumina. N-o repară de tot, mai lasă

au semnat angajamentul etc. A fost exclusă din partid. La cred despre tine, dacă faci parte din sectă: Nu ştiu dacă e ceva pentru mâine.

fel, soţul ei. Prin Forţele de muncă i s-a dat un serviciu de sau nu, ceea ce ştiu este că el, Sorescu, e cel mai important În parc îl întâlnesc întâmplător pe I. A. E cu copiii cei

măturătoare sau cam aşa ceva, pe care nu l-a putut accepta. poet de azi, cel care a scris cea mai revoluţionară poezie. mici. Ne binecuvântează. Zice că de două mii de ani în

Vine la şcoală plângând şi nu e lăsată să intre. În acelaşi – Puteam să nu răspund la acel bilet, dar am ţinut să se ştie omenire se fac milioane de tertipuri ca să-l răstoarne pe Isus,

timp, copiii stau în clasă fără profesor, că nu are cine să-i părerea mea.“ singurul om care a înviat. Că este o mafie internaţională

ţină lecţiile. O tragedie. Are doi sau trei copii mici. Au Era şi Elena – care s-a mai îngrăşat şi arată bine – care urmăreşte spiritul românesc, să-l distrugă. Eliade i-ar

rămas muritori de foame. tăcută, zâmbitoare, caldă. Vigi i-a explicat mai pe larg fi mărturisit că el, dacă ar fi continuat să fie creştin, ar fi

Îl întâlnim, revenind de la o plimbare la şosea, pe poetul situaţia reală. A ieşit până la poartă să vadă dacă nu ne-a rămas fără pâine.

N. Dragoş. Îmi spune că tocmai vine de la primărie unde a urmărit cineva. În maşină, Ion cu copiii fac un cor şi cântă „Cristos a

vorbit cu cineva şi că el crede că totul e limpede: nu sunt Cu două telefoane pe masă. A luat somnifere înainte înviat“ … foarte frumos. Vigi zice că ne-am dezinfectat şi

implicat. Singura vină este că n-am anunţat că l-am întâlnit de a pleca noi – în stare să adoarmă

pe Stoian. Este o lege – nu ştiu care – când întâlneşti un un taur. Nu poate dormi decât aşa, cu

cetăţean străin, să faci o notă şi dacă observi ceva suspect, somnifere puternice. A doua zi, urma

specifici. Deci va trebui să îmi fac autocritica la şedinţa să plece la Medgidia, la 6 dimineaţa.

de partid. Felul deschis al lui Dragoş, seriozitatea lui Iarăşi o întâlnire care a făcut bi­

recunoscută de toată lumea m-au mai liniştit. ne nervilor mei. Într-adevăr, poeţii

români sunt acum mai uniţi şi că se

Seara, pe la 10, a trecut Nichita pe la mine. E prima verifică în situaţii de acestea, grele.

dată când mă căuta… „Bătrâne, am venit să-ţi strâng mâna.

Ce fericite vremurile când ne căutam pentru un cuvânt, Luni, 10 mai. Situaţia – staţionară. Marin Sorescu şi picturile sale

pentru o metaforă… să te ţii, că trece şi asta. Auzi, vor să Se pare că se caută o hotărâre pozitivă

mă umfle pe mine acum – ca să dea în tine. Cincisprezece în ce mă priveşte, dar funcţionează

cărţi ţi-am citit numai eu… darămite şi cu cele traduse. Ai în continuare nişte restricţii date în

fost mai harnic ca mine. Acum tu ai şanse să iei Nobelul; la primele zile. Diaconescu telefonează

mine, când au venit să întrebe la Uniune suedezii, Fulga13 de la Craiova că ştie de la soţia sa

a spus că n-am adresă, nu ştie de unde să mă ia. N-am avut că s-au primit instrucţiuni să-mi fie

şanse – m-a concurat Elitis, care a fost diplomat.“ scoase cărţile din biblioteci, ceea ce

Am stat în curte, pe bancă. Bătrânul a băut câteva s-a făcut. (Asta cred că a fost ştirea

12 Nr. 8 (132) ♦ august 2014 Scrisul Românesc Jurnal
Cronică literară
ne-am sfinţit microfonul (care precis există
în maşina noastră). În mod vizibil am fost Vorbea neclar, din cauza danturii. „Asta Mihai ENE
urmăriţi în parc, după aceea o maşină s-a e din toamnă, când m-a bătut plutonierul…
ţinut după noi. (n-am reţinut numele). M-au luat de la Casa Dramaturgi ruşi
Scânteii, ca polonez – aveam o căciulă contemporani
Băran – un lung telefon. A stat trei poloneză. Mă pomenesc cu un câine-lup şi
ore de vorbă cu (…) Acestuia nu-i venea un miliţian: «De unde ai căciula?» «De la Dacă romanul reprezintă, astăzi, ale generaţiei sale, contribuie la acest volum
să creadă că mi-au fost scoase cărţile din Moscova.» «Bă, e poloneză.» «O fi…».“ genul literar major, iar poezia, cu comedia Şase feluri de mâncare dintr-o
biblioteci. A dat telefoane, s-a zbătut să Atunci i-au rupt şi dinţii. Trebuie să stai cu altădată aproape sinonimă singură găină.
oprească avalanşa de rele – se pare că i-a mâinile la spate când te bat şi tu să nu dai, cu arta literară, s-a retras într-o nişă doar
scris chiar o scrisoare şefului. că intri la articolul nu ştiu care. „Au, şi ce te pentru iniţiaţi, dramaturgia este undeva la Majoritatea autorilor cuprinşi în antologie
mai mănâncă palmele! Ăstuia de ieri i-am mijloc, putând deveni vizibilă prin adaptări fac parte dintr-o generaţie ce ar corespunde
În ce mă priveşte, nu am curajul să trimit dat vreo două şi eu. Dar palid.“ Acasă soţia scenice succesive, dar şi căzând în uitare optzecismului românesc, deşi nu cred că se
scrisoarea pe care i-am scris-o de pe data nu se uită la vânătăile lui, îl întreabă numai şi dezinteres dacă nu este resuscitată prin poate vorbi în spaţiul ex-sovietic despre o
de 1 mai tovarăşului Ceauşescu. Toţi cred unde sunt banii, până zice că fantazează. spectacol, pentru teatru existând chiar şi mai asemenea generaţie. Şi totuşi, există anumite
că aceasta ar fi singura soluţie, dar ezit să-l L-ar fi săltat beat de pe stradă. Velea pare de puţini cititori pasionaţi decât pentru poezie. influenţe occidentale vizibile în piesele
deranjez chiar pe şeful care are de rezolvat 70 de ani. Fără dinţi. Nu este încă ameţit. Astfel stând lucrurile, nu este de mirare că şi acestor scriitori, dar ele fac parte mai degrabă
atâtea probleme, cu rezolvarea cazului traducerile din acest gen literar sunt puţine, din arsenalul cultural al epocii contemporane
meu. D. R. m-a sfătuit de asemenea, să mai – Ce-ţi face băiatul? sporadice şi aproape întâmplătoare. Doar şi nu sunt strict delimitate spaţio-temporal.
aştept cu această scrisoare (un foarte scurt – Care? – zice. prestigiul generic al unui autor face să fie Ca şi mulţi dintre autorii români ai aceleiaşi
memoriu, în care arăt situaţia reală, faptul tradusă şi opera dramaturgică a acestuia, generaţii, mulţi dintre aceştia sunt sau au
că sunt cu totul nevinovat). Ora 14:15 – Adrian Păunescu mă precum, mai de curând, în cazul lui Mario debutat ca poeţi: Viktor Leapin, autor de
sună. „Marine, ţi-a spus D. R.?“ „Ce să-mi Vargas Llosa ori Peter Esterházy. Şi dacă poeme, teatru şi scenarii de film, cu piese
D. R. a încercat să afle noutăţi de la spună?“ „Gata, s-a rezolvat. În faţa mea, din literaturile majore europene, precum jucate şi dincolo de graniţele spaţiului ex-
C.C., trebuia să-mi dea un telefon, în caz tov. Enache a dat telefon la minister să se cea franceză, engleză ori, mai rar, germană sovietic, în Cehia, Albania, Germania,
că avea veşti. Nu mi-a dat. deblocheze pe toate chestiile. Uite şi eu şi italiană, mai avem ecouri, din literaturile Australia etc. Comedia semnată de el în acest
am oprit o parte din tiraj la „Flacăra“ să-ţi estice nu ştim aproape nimic din ceea ce volum se numeşte Trei inşi trişti şi unul vesel
Nu pot scrie nici măcar scrisori, întrucât pună numele – se spunea doar că s-a recitat se întâmplă în dramaturgia contemporană. (cha-cha-cha). Aleksandr Mardani (n. 1956)
nu ştiu, ba sunt chiar sigur că nu ajung la poezia Ctitorie. O să-ţi dau amândouă Aşa se întâmplă şi cu cea mai importantă debutează cu scenarii de film, dar abia după
destinaţie. revistele, să vezi – cu nume şi fără nume. literatură est-europeană, cea rusă, din care anul 2000 se dedică teatrului, devenind unul
Sunt fericit că nu s-a creat un precedent foarte puţine glasuri din contemporaneitate dintre cei mai prolific autori contemporani,
Miercuri, 19 mai. Ora 13:30. Dormit prin care să se demonstreze că nonvalorile răzbat, deşi, după cum vom vedea, există primind diverse premii, fiind tradus şi jucat
foar­te prost. Temperatură, criză de colită etc. pot distruge o valoare. Te rog să-ţi iei o voci extrem de puternice şi deja afirmate, pe numeroase scene internaţionale – acum
rubrică la „Flacăra“, chiar de săptămâna inclusiv pe scenele occidentale, dar despre şi în româneşte, cu piesa Fetiţe-mămiţe.
Telefonul n-a sunat decât o dată – R. viitoare.“ care publicul şi cititorul obişnuit de teatru nu Aleksandr Stroganov (n. 1961), medic
Diaconescu îmi spune că stă cu numărul cunoaşte mai nimic. psihiatru şi profesor universitar, este interesat
de revistă făcut, dar că nu are delegare să-l Zilele acestea am aflat lista, mai mult Este meritul esenţial al antologiei Teatru de relaţia dintre teatru şi psihoterapie, fiind
dea la tipar. Îi spun să scoată numele meu, sau mai puţin completă, a celor loviţi de rusesc de azi, antologie şi prefaţă de Elena şi autorul unei cărţi intitulate Psihoterapia
dacă apare în vreun articol. Pentru orice năpasta sectei: Popescu, un proiect editorial coordonat de pe baza sistemelor teatrale (2008). Şi el
eventualitate. Alexandru Boureanu şi susţinut de Centrul este un autor prolific (peste 40 de piese de
Aneta Spornic – ministrul învăţămân­ Cultural „Jean Bart“ din Tulcea, să aducă în teatru), tradus şi jucat pe numeroase scene
Am stat în casă, mai mult în pat. Ies tului; prim-planul editorial românesc câţiva dintre ale lumii, în cartea de faţă fiind prezent cu
doar să iau pâine. Foarte cald. cei mai importanţi dramaturgi contemporani piesa Ceremonia ceaiului (Vis în două acte).
Marin Rădoi – ministru adjunct la de limbă rusă. Piesele reunite în acest volum În fine, din aceeaşi generaţie face parte şi
Copiii, întorcându-se de la şcoală, acelaşi minister; (apărut anul trecut la Editura UNITEXT) Viktor Şenderovici (n. 1958), colaborator al
au prins un şobolan pe stradă, mare cât aparţin unui număr de nouă autori, traducerile revistelor literare şi al radioului, autor de piese
un pisoi. A încercat să-i muşte, i-au dat Petre… – idem. Toţi destituiţi din post, fiind realizate de Ananie Ivanov. de teatru şi de monoloage satirice, participând
drumul, l-am văzut târându-se ameţit pe sancţiuni pe linie de partid, mi se pare. Apoi Sunt cuprinşi în antologia de faţă autori la acest volum cu cea mai cunoscută piesă a
lângă un gard... mulţi şobolani am văzut în Radulian, academician, Ştefan Milcu15, din diverse generaţii de creaţie, de diverse sa, comedia Doi îngeri, patru oameni.
primăvara aceasta. Şi Codin a omorât unul. general Gaetan, doctor psiholog, Romilă, vârs­ te şi facturi, cu stiluri şi particularităţi
Dumnezeu ştie ce mă mai aşteaptă. Poate doctor psiholog, Gheorghe Zamfir, naist, dife­rite, cu poetici personale, dar rotindu-se Mai tânăr, dar deja afirmat ca unul dintre
mai vine şi vreo molimă. unul de la operă – Ovidiu M. , sculptor, undev­ a între teatrul absurdului şi postmo­ cei mai importanţi tineri dramaturgi ruşi este
Sorin Dumitrescu, pictor, Andrei Pleşu, dernism, deoarece majoritatea acestor piese Maksim Kurocikin, un scriitor de forţă, în
Pe la 11 seara, D. R. mă sună „Ce faci, estetician, mai mulţi ingineri, doctori, au fost scrise sau publicate după anul 2000. căutare de noi modalităţi expresive. Ţurikov
bătrâne? Poate ne vedem mâine.“ Nu-mi profesori, ofiţeri (Cercel, din corpul de Astfel, dintr-o generaţie care, pentru este o comedie de interior, în care teatrul clasic
spune c-ar avea vreo ştire bună. Vigi e gardă) studenţi etc. Aproximativ 300 de literatura română, ar corespunde Generaţiei rus se întâlneşte cu ironia postmodernă.
îngrijorată. excluderi şi epurări numai în Bucureşti. ’60 face parte Valentin Krasnogorov (n.
1934), un veteran al teatrului rus, ale cărui În fine, mezina acestei antologii este
Pe la 12 noaptea, Adrian, de la redacţie: Milcu, chemat la C.C. să se explice, s-a piese au fost traduse şi jucate în peste 200 Anna Iablonskaia (n. 1981), afirmată ca un
„Ce faci?“ „Sunt cam bolnav.“ „Te înţeleg. suit pe biroul lui Enache şi a stat în cap, de teatre din întreaga lume, de la Rusia în copil-minune, o tânără speranţă foarte rapid
Lasă că scăpăm noi şi din asta.“ Se pare apoi într-o mână – nu ştia acela ce să facă. Marea Britanie şi din SUA în India. El este impusă şi consacrată în spaţiul ex-sovietic,
că s-a văzut sus de tot dosarul meu, dar „Uite, aşa îmi aerisesc creierul – şi sunt prezent în această antologie cu piesa Hai dar şi în străinătate. Din păcate, destinul
verdictul nu a fost cel bun. Adorm pe la bun de muncă, dau mai mult randament să facem sex! – o piesă antrenantă, foarte său a fost unul tragic, fiind ucisă în atentatul
1:30. Mă trezesc pe la 3 şi mă perpelesc în pentru Republica Socialistă România“ – ar modernă, la limita dintre o comedie absurdă terorist din 24 ianuarie 2011 de la aeroportul
pat. Mai iau ceva pentru calmarea durerilor fi zis Milcu. Altul, directorul Institutului de şi dramă a condiţiei umane, mai ales în Demodedovo de lângă Moscova, unde venea
de stomac. psihologie, a vorbit patru ceasuri. Altul: „E condiţiile societăţii contemporane, alienate pentru a primi un prestigios premiu al Uniunii
vreun om de ştiinţă aici?“ – erau la C.C. şi alienante. creatorilor de teatru ruşi. Scene de familie, o
Dau să scriu un sonet, dar nu „Dacă nu e, nu îmi mai răcesc gura.“ Mihai Dintr-o promoţie imediat următoare scriere de un realism cutremurător şi care
depăşesc acest vers: „În mare peştii se Şora a fost pus mai întâi să-şi plătească fac­ e parte Igor Shprits (n. 1946) care s-a denotă o înţelegere profundă a psihologiei
deshidratează.“ cotizaţia restantă pe câteva luni. Toţi erau dedicat teatrului abia după 1990, când îi umane, este una dintre piesele sale cele mai
veseli, el credea că nu i se întâmplă nimic. apar noi piese în fiecare an, obţine mai multe apreciate, pe care acum poate să o cunoască
Joi, 20 mai. D. R. mă sună şi îmi spune A plecat după bani sau după carnet, că nu premii şi recunoaşterea lumii teatrale ruseşti. şi publicul românesc.
să fiu foarte liniştit. Trece pe la mine I. avea nici carnetul la el. S-a întors şi l-au În volumul de faţă a fost selectată piesa
C.(…), c-o motocicletă (i s-a luat carnetul exclus, făcându-l fascist. (E căsătorit cu o intitulată Nu crede, n-ai teamă, nu cere… Surprinzătoare prin bogăţia, varietatea
de conducător auto), şi mergem la berăria evreică, a luptat în Franţa, în Maquis!) De asemenea, Hanna Sluţki (n. 1949), fiica şi prospeţimea discursului dramaturgic,
de pe Ştefan cel Mare. celebrului regizor sovietic de film Ghenrich antologia Teatru rusesc de azi reuşeşte
1 Romulus Diaconescu, red. şef adj. revista Oganesyan, autoare de scenarii de film, dar să configureze o panoramă interesantă şi
Vine şi Velea14, care dă 10 lei pe o votcă „Ramuri“. cunoscută şi pentru comediile sale care au credibilă a dramaturgiei contemporane de
şi se aşază la masa noastră. Ne arată o carte impus-o ca unul dintre numele exponenţiale limbă rusă şi să deschidă perspective noi
de vizită a unui general maior de miliţie, 2 Traian Iancu, director administrativ al USR. tuturor celor interesaţi de fenomenul teatral,
de la care tocmai spunea că vine. I-a dus 3 Anghel Dumbrăveanu, preşedinte, Filiala Timişoara în speranţa că se vor găsi regizori care să şi
cinci pagini, aproape publicabile, despre monteze măcar o parte din aceste piese cu un
incidentul de ieri. a USR. potenţial spectacular extraordinar.
4 Vasile Băran, scriitor.
L-au luat de pe Calea Victoriei, ca 5 Virginia Sorescu, soţia poetului.
bişniţar. Ieşea de la Casa Scriitorilor, cu o 6 Gheorghe Pană, primarul capitalei.
plasă cu 20 de chiftele. „De unde ai carnea?“ 7 Constantin Ţoiu, scriitor.
L-au dus la sector şi un plutonier l-a bătut, 8 Homero Aridjis, poet mexican.
fără furie – jap, jap, peste faţă. A mai venit 9 Andrei Pleşu, scriitor şi estetician. 
unul… mai făceau şi pauză. Atunci luau 10 Gogu Rădulescu, membru al Comitetului Politic
câte o ţigară din buzunarul lui, fumau şi-i
mâncau chiftelele. I-au mai rămas doar Executiv al PCR.
cinci şi i-au luat şi banii, 1 450 de lei. În 11 Eugen Florescu, şef al Secţiei Presă a CC al PCR.
dubă a fost cu două … care au fost eliberate 12 Ion Sorescu, fratele poetului.
imediat. Unul i-a dat cu patul puştii peste 13 Laurenţiu Fulga, vicepreşedinte al USR.
glezne. Au adus şi o găleată cu apă şi l-au 14 Nicolae Velea, scriitor. 
băgat cu capul în ea, că leşinase. 15 Ştefan Milcu, medic, biolog şi antropolog,

academician.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (132) ♦ august 2014 13

Cornel UNGUREANU

Demetropolizarea culturii. Oglinzi paralele

Oltenia. Pandrea, despre Provincie

L a sfârşitul anilor şaizeci D. R. peste graniţe. Lumea şi adevărurile sale ameninţarea finalului. E un testament care Arătându-i cartierul nou al Cotrocenilor,
Popescu lansează un concept nu s-au devalorizat. La închisoare, sub subliniază importanţa locului naşterii – construit de către amicii noştri, inginerii
repede uitat chiar de exegeţii lui interdicţie, el a rămas în Centrul lumii, apartenenţa la un anume loc care îi asigură Schindl şi Cârlan, pe cumplită criză mon­
cei mai harnici: demetropolizarea culturii. fiindcă acolo a putut să afle secrete teribile identitatea. dială, contemplam căsuţele mai vechi, cu
Adică: literatura, cultura, trebuie să se de la personalităţi exponenţiale ale lumii trandafiri şi glicine, sclipind de curăţenie,
sustragă dictatului metropolei. Ziarele din prin care a trecut. Acolo se mutase Centrul. E, în pagina citată mai sus, şi o definiţie şi ne-am înfiorat de capacitatea economică
Centru, radioul, televiziunile Centrului, El are de depus mărturii extraordinare, el importantă a Omului tradiţional. Ca şi a individualismului.
dictează. Prietenii săi, cei din Cluj, poate să invoce marile secrete ale timpului Vasile Lovinescu, ca şi Petre Ţuţea, ca şi
Timişoara, Braşov, Târgu Mureş, Iaşi par său. Fiindcă a fost mereu la dreapta N. Steinhardt sau ca părintele Stăniloaie, ca Cum va fi comunismul în România?
nişte excluşi. celor foarte mari, foarte importanţi, el Valeriu Anania, el este Om tradiţional. O pecingine balcanică, plină de mur­
Revista „Steaua“, publicaţia în care D. cunoaşte adevăratele biografii, el poate dărie, indolenţă, hapsâneală la pleşcă sau
R. Popescu s-a format ca scriitor, îşi trăia scrie adevărata istorie. El cunoaşte ade­ Portretele lui Petre Ţuţea şi Dumitru pomanagii la Pâinea zilnică.“
excelenţa în provincie. Ori ierarhiile culturii Stăniloaie merită a fi transcrise: „L-am revăzut pe Ţuţea şi ne-am îm­
române erau decise de centru, iar Bucureştii Petre Pandrea brăţ­işat. Ne leagă o prietenie de 35 de ani:
rămăseseră, şi după 1950, capitala culturală „Primul athonit întâlnit este amicul meu, senină, caldă, fără interese comune. Mi-a
a scrisului românesc. Avantajul provinciei vărurile ultime. Tainele cele mai bine stareţul Daniil de la Mânăstirea Rarăului făcut plăcere. Este unul din marii mei con­
era legat de dialogul cu liderii politici. păzite ale statului sunt ştiute doar de el, şi poet cu pseudonimul Sandu Tudor. temporani. A rămas acelaşi halucinat al
Clujul putea propune o literatură mai atoatecunoscătorul. El a deţinut şi deţine Suntem vechi prieteni de la Y.M.C.A. din spiritului. Ceea ce spune nu mă mai inte­
liberă, angajată în altfel de dialoguri cu cheile salvării României. El este cel care a str. Sălciilor 36, Bucureşti (1923–1926) resează. La Ţuţea am iubit şi iubesc puri­
„excluşii“, dar şi cu (mai) tinerii scriitori. prezis – lui i s-au împlinit toate profeţiile. unde audiam pe Rabindranath Tagore, Gala tatea, caracterul blând, jertfelnicul Ţuţea,
Bakonsky era un om liber care îşi permitea În numeroasele sale autoportrete, multe Galaction, Nae Ionescu, Claparede şi alţi principiile sănătoase de înţelept popular
alianţe, îndrăzneli, solidarizări care să realizate în închisoare, rămâne încrezător conferenţiari de elită. care crede în familie, în onestitate, în
le dea tinerilor o şansă. Cuvântările lui în steaua sa. Îşi cunoaşte valoarea. Altfel, lumină, în dreptate. Latura de înţelept
Baconsky, Aurel Rău, Victor Felea, Aurel el pare mai degrabă un explorator, un Sandu Tudor a sălăşluit la muntele moralist şi moral a lui Petrake Ţuţea mi
Gurghianu la primul Congres al scriitorilor curajos care poate pătrunde – şi pătrunde Athos. De acolo a adus material şi notaţi­ se pare cea mai strălucitoare, în afară şi
(1956), nonconformiste, rebele, anunţau – într-o lume plină de primejdii. Şi are, ca un­ i substanţiale…(…) peste Everestul intelectualităţii, oratoriei
deschideri şi propuneau altfel de a gândi toţi exploratorii, reperele lui: şi retoricei sale imbatabile.“ Nu putem
literatura. Tânărul scriitor D. R. Popescu Duhul Athosului l-am văzut întrupat înţelege Omul tradiţional al secolului XX
va fi acasă la Dănceu, într-o provincie a „Am venerat părinţii, ca toţi valahii într-un om simplu, ca tine, ca mine, ca fără vocaţia revoltei: Omul tradiţional al
provinciei – într-o Oltenie care putea fi şi-mi iubesc familia, mai presus de orice. altul. Trăia şi – totuşi – plutea. Nu e o vorbă secolului XX e un spirit rebel „la orice
definită prin câţiva scriitori fundamentali, Sunt pentru familiile unite, indestructibile. vană. Eu cred că dacă Dumitru Stăniloaie conformism“. Prietenii, aliaţii lui Petre
dar şi printr-un eseist care îşi căuta refugiu Sunt mândru de naşterea mea în provincia ar vrea, ar primi aripi de seraf şi ar zbura, Pandrea sunt revoltaţii faţă de propunerile
în Oltenia. În puterea, în energiile, în mea, ambele umile. Copiii mei au primit dar acest lucru nu se cuvine şi nu-l face, şi şi agresivitatea timpului prezent.
eternitatea spiritului oltean. Definiţiile pe ordine solemne ca să-mi aşeze osemintele nici prin gând nu-i vine ca să-l ceară. Eu aş Fiindcă „cei de azi“, degustătorii fericiţi
care Petre Pandrea le dă „spiritului oltean“ în mica mea patrie dincolo de Olt, dacă voi fi cerut ca să ies mai repede din puşcărie. ai timpului prezent sunt pe căi rele, ei
merită a fi luate în seamă atunci când muri în Statul ilfovean sau în străinătate. El aştepta cu resemnare şi fără nervi. Avea trebuie educaţi. El, Petre Pandrea a învăţat,
analizăm opera lui D. R. P.: Nu m-am înţeles cu patria română condusă griji, fireşte, ca orice gospodar. El nu fusese el ştie, el posedă adevărata ştiinţă a vieţii.
„Oltenii nu vin unul câte unul, ci câte o de Statul ilfovean, fiindcă am factură de călugăr buricar, deşi reprezenta doctrina Nu numai Pomul vieţii (jurnalul său intim
sută cel puţin odată, buluc. E datina lor să cosmopolit, de internaţionalist, de mon­ Athosului. (…) din anii 1945), ci şi celelalte jurnale conţin
năvălească grămadă, alaltăieri în piaţă, ieri dialist, dar nu-mi suport graniţele patriei „adevărata artă de a trăi“, în libertate sau în
în universităţi, azi… În traistă cu bozul de mari terfelite şi prefer pe cea mică, fiindcă Misterele ortodoxiei sunt profunde. puşcărie, în societatea înaltă sau între cei
mămăligă, care-i un sandwich cu brânză de omul nu este cămilă nomadă, ci o plantă Trăirile ei sunt patetice şi superioare. de jos. Paginile pe care le-a scris după 1945
burduf la mijloc, ei se adună ca rândunelele sau un copac cu rădăcini înfipte adânc Când tatăl meu intra în rugăciune, nu cred au un tremur mai apăsat, oferă recapitulare
şi pleacă, fără să le pese, în sângele lor în sol. Eu nu sunt din categoria stejarilor că vitele mai mişcau în grajd. Când Pater mai emoţionată a triumfurilor: a fost în
negru cu un temperament englezesc. inflexibili, dar nici o trestie elegantă. Nu Stăniloaie s-a retras în rugă spre colţul de Germania unde a cunoscut adevărata faţă
Ţara e toată colonia lor, remorcată la sunt – oh, nu! – salcia plângătoare. Nu sunt răsărit al celulei de 4/2 de la Aiud, puteai a fascismului, a evocat răul adânc, a fost
ciudatul Banat dintre Vârciorova şi Olt, brad argintiu şi elegant, deşi mi-ar fi plăcut. trage cu tunul sau puteai să dai cu bomba confirmat de evenimente. Poate să aibă
cu oamenii cei mai teferi dintre Români şi Sunt un nuc rotat, cu rădăcina fuziformă, atomică în cap că n-ar fi auzit, nu s-ar fi încredere în vocaţia lui de profet:
poate că, în afară de Bucovineni, cei mai cu fructele în amar înveliş şi dură coajă. clintit şi n-ar fi simţit. „Din pomul vieţii nu se ospătează decât
români“ scrie Petre Pandrea, într-un eseu Îţi trebuie răbdare ca să ajungi la miezul Aceşti oameni ai Athosului ortodox cei care au timp destul (otium cum dignitate)
asupra lui Arghezi. Dacă putem redefini hrănitor şi dulce.“ au forţa rugăciunii care e una din cele mai să mediteze despre soarta omului, adică
cu oarecare eficienţă tiparele „olteneşti“, suave puteri dăruite unor anumiţi oameni.“ oamenii simpli, ca pădurarii şi pescarii,
există o verticală care urcă de la Tudor Textul este scris în închisoarea de Un sfânt ar fi şi Petrache Lupu. Cineva plugarii şi minerii, vânătorii şi ciobanii.
Vladimirescu, la Alexandru Macedonski la Aiud, în 1963. Statul ilfovean evocă îi povesteşte autorului: Pe lângă ei, ajung să-şi culeagă roadele
şi la Constantin Brâncuşi, până la Arghezi, aceeaşi distanţare de Bucureşti – distanţare „Lui Petrache Lupu de la Maglavit din pomul vieţii şi cărturarii înţelepţi,
Marin Sorescu şi Adrian Păunescu. Reper pe care o trăiseră alţi autori importanţi ai nimeni nu-i face nimic, pe el nimeni nu-l dar rareori am văzut un cărturar înţelept.
central în această definire sau re-definire Tradiţiei. Sunt rânduri testamentare, im­ tulbură. A intimidat pe toţi gardienii. Toţi îşi Cărturarul, îndeobşte, e un fariseu, ori un
poate fi opera lui Petre Pandrea. portante pentru omul care a trăit mereu sub fac cruce în preajma lui. Toţi vor să-l vadă. zănatic, ori un prostit de idei. Cartea îl face
Dacă e să punem în valoare strategiile Toţi vor să-i vorbească. E blând ca un miel. mândru până la orgoliu. Cartea îl rătăceşte
regionale ale scriitorilor din anii treizeci, Petrache Lupu de la Maglavit a îmblânzit şi pe căile fixe ale dogmei şi-l îndepărtează
am putea descoperi, în Petre Pandrea, un a creştinat temnicerii noştri. Aceştia îşi fac de inteligenţa dialectică, atât de suplă şi
spirit activizant, dinamic, legat ca nimeni cruce, fiindcă sunt elevii Sfântului. Dac-aş nuanţată. Alteori cartea îi întunecă mintea,
de orgoliul local. Este autor de iniţiative fi credincios (explică povestitorul) aş crede atunci când celula lui n-a fost dintre cele
teribile, uneori paradoxale, de solidarizări că este o nouă minune.“ mai fine. Pomul vieţii este la margine de
politice care pendulează între extrema „Ţuţea, ca şi mine, este incapabil să drum pentru desculţi sau ostaşi împintenaţi
dreaptă şi cea stângă. După perioade lucreze «ilegal», «strict secret», «conspira­ în marş, pentru tineri şi bătrâni în zdrenţe,
petrecute în închisorile comuniste (în anii tor». Chiar în faza noastră cea mai acută pentru femeile mamei în lacrămi şi bărbaţii
cincizeci) Petre Pandrea nu rămâne în de entuziasm pentru marxism, comunism, gospodari. Pomul vieţii este pomul nevăzut
„a­fara lumii“, nu transmite mesaje dintr-un planuri cincinale, epoca 1930–1933, am pentru lacomi şi bărbaţi egoişti.“
loc care nu mai este al său. Nu este un fost incapabili de conspirativitate. Nici nu
intelectual dominat de resentimente. El nu ne-am înscris în vreun partid. Noi vorbeam Din volumul Zilele şi nopţile săptămânii.
este exilat ca alţi, confraţi ai săi, fixaţi ani tare la cafenea, pe stradă, în restaurante, în O introducere în opera lui D.R. Popescu,
şi decenii în puşcării sau siliţi să rămână saloane. de Cornel Ungureanu, în curs de apariţie
Lumea ne batjocorea cu epitetul «comu­
nişti de salon». la Scrisul Românesc
Noi aveam îndoieli şi asupra comunis­
mului. Mi-aduc aminte că făceam stagiul
militar în 1931–1932 şi Petre Ţuţea a venit
să mă ia la ANEF…

14 Nr. 8 (132) ♦ august 2014 Scrisul Românesc Cronică literară

Vitrina Mihai Reografii Constantin
cu DUŢESCU literare M. POPA

Cărţi

Ştefan Cucu – Iubire târzie Dicţionar

S, . tefan Cucu este un distins profesor de latină Ros sau nu de întreb­ ări, Titus Câmpeanu trece la acţiune de personalităţi
şi greacă veche la Universitatea „Ovidius“ şi profită fizic de farmecele junei sale amante: „Titus se
din Constanţa. Gorjean prin naştere, autor a trezi brusc din somn. Draperiile erau tras­ e, camera era Prin anul 2009, cred că la Târgul de carte
nenumărate studii privind actualitatea criticilor, printre cufund­ ată în semiobscurit­ate. Ală­turi de el stătea fata-că­ „Gaudeamus“, zărisem pe standul Editurii
care amintim Publius Ovidius Naso şi literatura română pri­oară, respi­rând uşor. De sub lenjeria in­timă îi răsăreau Scrisul Românesc o carte semnată de
sau Ecouri ale literaturii latine în spaţiul cultural coaps­ ele rotunde, care se înge­mănau mai sus, cuprinz­ ând Constantin-Virgil Mihălcescu. Era vorba despre o
european, Ştefan Cucu este totodată şi autor monografie consacrată comunei Prunişor din judeţul
de literatură originală, Templul cuvintelor, triunghiul dorinţei, al voluptăţii. Acolo era Mehedinţi, una dintre acele lucrări aparţinând fie unui
Muzeul sufletului sau Ultima zi a unei filosof un adevărat «hortus deliciarum», o grădină pasionat cercetător, fie unui profesor (pensionar sau nu) cu
fiind cărţile sale de poezie şi eseistică prin a plăcerilor, paradis terestru, în care Titus dragoste şi înţelegere faţă de obârşii.
care s-a impus în ultimii ani. pătrunsese deja, de mai multe ori, pentru Desigur, aş fi uitat acea împrejurare dacă autorul în cauză
Iubire târzie, primul său roman (Ed. ExPonto, a culege dulcile fructe. Făcuseră dragoste n-ar fi recidivat. Am acum în faţă un excelent dicţionar,
2013), este „o poveste de dragoste romantică, toată după-amiaza aceea de vară şi, istoviţi, Oameni din Mehedinţi, apărut în 2013 cu promisiunea că
aproape imposibilă, car­e spulberă graniţele adormiseră, strâns îmbrăţişaţi.“ va fi urmat de un alt volum, Sate din Mehedinţi. Constantin-
dintre voinţă şi prejudecăţile de familie“. Virgil Mihălcescu, profesor de matematică, născut în anul
Titus, un profesor universitar, bărbat Ibrăileanu pluteşte ca o umbră peste 1940 la Turnu Severin, mărturiseşte în succinta „Prefaţă“ a
trecut de prima tinereţe, alter-egoul autorului, scrierea despre care referim, cartea are cărţii motivaţia demersului său: „am dorit să nu las uitării
face o pasiune pentru o tânără care-i şi un aer retro, e îmbibată de romantism, se pe cei care, prin strădania lor, au contribuit la ridicarea
împărtăşeşte iubirea, dar, în acelaşi timp, este citeşte cu plăcere prin recursul la metodă, oamenilor şi meleagurilor unde s-au născut şi/sau unde au
ros de remuşcări, de îndoieli, pentru că bariera la uneltele scriitorului din totdeauna. Pare lucrat“.
vârstelor este totuşi una reală şi el se simte un scrisă cu cincizeci de ani în urmă, e un fel Dicţionarul cuprinde un număr important de intrări,
prădător de statui, venit parcă din altă lume de metaliteratură clasică, trimite la poezie, înregistrând cu obiectivitate date referitoare la viaţa şi
cu vârsta sa, deloc puţină, în grădina tinereţii ba chiar aş îndrăzni să o numesc un poem activitatea personalităţilor mehedinţene care au marcat
veşnice. Are el dreptul să culeagă verdele acestei grădini? plin de căldură, a fost o adevărată surpriză diferite epoci prin ceea ce au realizat. Efortul documentar
În Prologul cărţii simţim deja tulburarea acestei trăiri: pentru mine. deosebit este atestat de bibliografia ce însoţeşte fiecare
„Oare avea el dreptul să treacă peste graniţele vârstei, Dacă ar fi să-i reproşez ceva ar fi chiar abundenţa de articol, iar formaţia ştiinţifică a autorului are drept
să întoarcă o fată dintr-o generaţie îndepărtată de cea a versuri pe care autorul le intercalează contrapunctic cu consecinţe rigoarea şi sobrietatea formulărilor.
lui, născută cu mulţi ani mai târziu? Nu era un adevărat stările sale de graţie. Util instrument de lucru, Oameni din Mehedinţi oferă
uzurpator care se bucură de farmecul unei fiinţe abia ieşită Corina chiar are aceeaşi părere ca mine: „– Lasă-mă cu informaţii despre figuri reprezentative ale spiritualităţii
din adolescenţă, care domneşte peste un regat al frumuseţii, latinismele tale! Trânteşti mereu câte un citat, când trebuie româneşti, de la sculptorul Gheorghe D. Anghel la
al spontaneităţii şi al inocenţei, regat care nu ar trebui să-i şi când nu trebuie…“ etnologul Romulus Vulcănescu. Noutatea acestei cărţi
aparţină de drept?“ Titus şi Corina se despart şi se reîntâlnesc, o tandreţe este de găsit în gruparea finală a numelor după sfera
indicibilă emană aceste pagini, romanul e cu siguranţă o de activitate. Regăsim în acest capitol actori, regizori
reuşită. (Geo Saizescu, Virgil Ogăşanu), agronomi (Ion Ionescu
de la Brad), astronomi (Victor Daimaca), pionieri ai
Spiridon Popescu – ciberneticii (Ştefan Odobleja), critici şi istorici literari
Supliment de existenţă (Şerban Cioculescu, Alexandru Dima, Ion C. Chiţimia,
Alexandru Balaci), filosofi (Eufrosin Poteca, Rădulescu
Anul acesta, editura Măiastra din Târgu- măcar mă mai lasă/ Să-mi fac iubita mireasă!/ Bine, mă te Motru, Alexandru Boboc), ingineri (Ştefan Burileanu, Ion
Jiu a publicat o carte de poezie ingenios voi lăsa,/ Dar să ştii la nunta ta,/ Voi veni şi voi juca.// Să mă Gigurtu, Ion M. Popescu), numeroşi oameni ai catedrei,
construită, semnată de cunoscutul şi ta­ ierţi de s-o-ntâmpla,/ Beată, să dobor o stea.“ matematicieni (Gheorghe Ţiţeica), medici (Ion Jianu,
lentatul poet Spiridon Popescu. Este vorba despre o ediţie Victor Gomoiu, Victor Papilian) meşteri populari, eroi ai
bilingvă, româno-italiană, traducerea aparţinând Mi­rel­ei Alteori, poetul badinează în stil japonez: „E-atâta cer/ neamului, personalităţi istorice (Mircea Ciobanul, Tudor
Tingire, iar grafica Adinei Romanescu. iubito,/ în lacrimile mele…/ Să locuiască/ oare,/ vreun Vladimirescu) etc. etc.
Spiridon Popescu a avut întot­deauna Constantin-Virgil Mihălcescu, prin acest volum ce
în suflet un geamăt înfăşurat într-o petală Dumnezeu/ În ele?“ relevă modestia scotocitorului de arhive, confirmă ceea
de floare: „Sunt un François Villon, născut Vechea teză Dumnezeu e mort e reluată ce un cunoscut scriitor francez recunoştea în erudiţia
din flori,/ În jurul meu roiesc spânzurători/ acumulată în dicţionare: rostul de a ne îngădui regăsirea
Cu frânghii, putrezind de nerăbdare/ Să mă într-o viziune proprie: „Nimeni nu ştie ce s-a numelor supuse uitării.
strivească, Doamne ca pe-o floare/ Să nu le întâmplat./ Cert e că Dumnezeu s-a sinucis
dai putere asupra mea,/ Tu mă ridici prin vers –/ A fost găsit de Petru, agăţat/ De creanga Eustaţiu Stoenescu – Gospodărie oltenească
la rang de stea…“ mărului din Paradis// Se şuşoteşte pe acolo
Autorul îşi evaluează destinul poetic ca pe sus/ (Şi s-ar putea să fie adevărat) Că
pe o minune dumnezeiască, el păcătosul e ti necredinţa noastră l-a adus/ În pragu-n care
rubo perfido il santo spirito. nervii i-au cedat.“
O atmosferă ca din Fellini cuprinde lumea:
„Ruine, peste tot ruine/ Priviţi ce de moloz Dar poetul este uneori inegal prin ce
e-n mine!.../ Priviţi cum eu (cel din oglindă)/ publică: „Mă părăsise Muza/ Exact în vreme-
Mă prăbuşesc precum o ghindă/ Şi-l prind fă­ aceea/ În care divorţase/ De mine şi Femeia…//
cându-l jos, sub mine/ Pe cel ce-mi fu o viaţă, Singurătatea asta/ Fu grea, da-mi prinsă bine
Si­ne.// Ruine, peste tot ruine!...“ –/ Îmi graţiai egoul/ Şi-l rechemai în mine.“
Profetic e glas­ ul poe­t­ul­ui: „Fereşte-te să cazi din
Sine –/ E înăl­ţimea de la ca­re/ Cel ce alunecă, iubito,/ Aproa­ O selecţie mai riguroasă ne-ar releva poezii
pe totdeauna moare.“ scrise frumos şi care se ţin minte: „Doamne,
Ritmând cu rezonanţe de doină, obţine efecte remarcabile: dacă-mi eşti prieten,/ Cum te lauzi la toţi
„Zise moartea către mine: Mă când crezi c-ar fi mai bine/ Să sfinţii,/ Dă-i în scris poruncă morţii/ Să-mi ia calul, nu părinţii.//
te iau, acum ori mâine?/ O rugai: Fii omenoasă,/ Moarte, Doamne, dacă-mi eşti prieten,/ N-asculta de toţii zurlii,/ Dă-i în
scris poruncă morţii/ Să-mi ia calul, nu copiii.// Doamne dacă-
mi eşti prieten,/ Nu-mi mai otrăvi ursita,/ Dă-i în scris poruncă
morţii/ Să-mi ia calul, nu iubita…“
Spiridon Popescu este un reprezentant de seamă al
Gorjului poetic.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (132) ♦ august 2014 15
Poezie

Din partea Dumitru Radu
cealaltă POPA

Jacques Le Goff şi Evul Mediu

S -a stins de curând la Paris Jacques Le Goff, acel structurile sociale. trecute. Iar din acest punct de vedere Jacques Le Goff
umanist curios care prefera analizarea vieţii de Le Goff, consideră Umberto Eco, se distingea în cadrul era un neîntrecut povestitor, mai presus de toate ştiind să
zi cu zi marilor evenimente, istoricul care şi-a transforme Istoria în istorisiri fascinate, ca un literat de mare
petrecut o viaţă întreagă în umbra catedralelor medievale, acestei concepţii prin aceea că înfrânsese, într-adevăr, orice fineţe ce era! Iar ca istoric nu atât al evenimentelor cât al
descifrând sensul trecutului din obiceiuri, ritualuri, cutume barieră între istoria evenimentelor, modurile de gândire şi
şi gesturi cotidiene. Avea 90 de ani însă, în ziua de azi, modul de viaţă. În 1964, a sa Civilisation de culturii (al filosofiei şi teologiei) rămâne,
această vârstă nu mai este atât de rară. În cazul lui Jacques l’Occident médiévale (Arthaud, 1964) ne de asemenea monumentală între scrierile
Le Goff trebuie însă spus că, după moartea soţiei sale, pe revela dintr-odată un Ev Mediu extrem de sale, acea La Naissance du purgatoire,
care a evocat-o atât de emoţionant (Avec Hanka, Gallimard complex şi comprehensiv, de la cultivarea Gallimard, 1981, capodoperă de erudiţie
2010), trauma a fost atât de mare, şi la propriu şi la figurat, fasolei la miracolele de arhitectură, de şi de redescoperire a atâtor texte demult
încât şi-a petrecut ultimii ani de viaţă imobilizat în casă, fără la tipurile de viaţă la felurile de gândire. uitate.
a mai putea umbla, chiar dacă mintea îi era perfect lucidă Vrea să spună cu asta marele scriitor şi
şi îi funcţiona foarte bine, iar el nu înceta să lucreze şi să gânditor italian că, dacă astăzi ar trebui Acest mare savant, strălucit cercetător
publice în continuare. Se mişca prin casă doar cu ajutorul să recomande cuiva felul cel mai bun de al istoriei, nu se limita însă doar la
aparatelor de susţinere, fără să se împiedice sau să cadă, a înţelege acea mare epocă ce a fost Evul lucrările academice şi la activitatea de
strecurându-se printre turnurile de cărţi care nu mai aveau Mediu, n-ar putea decât să-i indice această mare profesor. El a fost extrem de prezent
loc pe rafturi şi se ridicau ca nişte zgârie-nori în micul său carte a lui Jacques Le Goff, în ciuda şi în paginile cotidianelor, căci ştia
apartament... faptului că a fost scrisă cu cincizeci de ani cum să vorbească şi marelui public, iar
în urmă. Le Goff a explorat Evul Mediu pentru acest mare public de nespecialişti
Observă, bunul şi apropiatul său prieten, Umberto şi în cele mai puţin abordate aspecte ale a scris atâtea şi atâtea cărţi în aparenţă
Eco, faptul că Franţa a produs atâţia străluciţi specialişti lui, cum ar fi viaţa intelectualilor şi aceea a de „popularizare“, bogate în ilustraţii
în cercetarea Evului Mediu, şi ajunge să ne gândim doar la negustorilor sau miraculosul şi cotidianul. şi documente uneori bizare, dar care
Étienne Gilson, pentru istoria filosofiei, la Émile Mâle sau Şi aici, pentru a ne da seama cum făcea el reuşeau să fie lizibile de către oricine şi
Henri Focillon, pentru istoria artelor, la Pirenne şi Duby în istoria, nespecialistul va trebui să ştie şi să înţeleagă că acele să delecteze tocmai pentru că în spatele
ceea ce priveşte istoriografia în sine, dar Jacques Le Goff secole nu trebuie privite ca o succesiune de războaie sau scriiturii atât de clare se găseau de fapt rezultatele unor lungi
a fost un interpret de o originalitate covârşitoare a acestei bătălii, ci mai degrabă drept un continuum al vieţii paşnice cercetări şi a unei sapienţe magistrale.
mari vocaţii franceze. S-a născut ca istoric în ambianţa aşa cum îl vedem în miniaturile lunilor din Les très riches Jacques Le Goff, spune Umberto Eco, participa activ şi
fertilă a acelor Annales (mai târziu avea să fie codirector al heures du Duc du Berry, unde se arată cum ţăranii şedeau la viaţa politică a timpului său, deşi nu apărea înregimentat
publicaţiei pentru o bună bucată de timp), revista fondată în jurul focului, se vede cum cultivau pământul sau creşteau formal în vreun partid. Îşi aminteşte de pasionata lui
în 1929 de către Marc Bloch şi Lucien Febvre care iniţiase porcii, fără a ignora gustul cromatic ce se manifesta în colaborare la Académie Universelle des Cultures, prezidată
o nouă viziune asupra istoriei, privilegiind, asupra „istoriei veşmintele femeilor sau la opulentele festine. de Elie Wiesel, unde, împreună cu Jorge Semprun şi el
evenimenţiale“ (nume, bătălii, date, tratate politice), o însuşi au lucrat intens şi fervent la elaborarea Cartei, un
cercetare riguroasă, sub toate aspectele, a unei anumite Dar, mai remarcă pe bună dreptate Umberto Eco, jucând fel de apel şi program împotriva oricărei forme de rasism
perioade de timp, cu precădere viaţa materială, obiceiurile, la jumătatea drumului dintre istoria evenimentelor şi istoria şi intoleranţă.
vieţii materiale, Jacques Le Goff ne-a dat monumentala Şi, pentru că şi-a dat drumul amintirilor în rubrica sa
Saint Louis, Gallimard, 1996, despre singurul rege francez de memorii dedicate marelui dispărut în La Repubblica,
sanctificat, Ludovic al IX-lea, care l-a costat ani şi ani Umberto Eco nu vrea să încheie înainte de a aminti că
de muncă şi cercetare grea, neîntreruptă. Scriitorul şi Jacques Le Goff era şi un veritabil gourmet, îndrăgostit
semioticianul italian şi-l aminteşte pe istoricul francez cu de bucătăria bună, avea un profund sens al prieteniei şi îi
cât entuziasm povestea prietenilor săi despre progresul cărţii făcea deosebită plăcere să vorbească despre subiecte mari
şi descoperirile făcute, între care relatarea în amănunţime sorbind un Calvados de cea mai bună calitate. Aspecte nu
despre cum a fost fiert trupul regelui în Ţara Sfântă pentru a întâmplătoare şi minore, pentru că adesea pentru a fi un
i se putea aduce oasele în Franţa şi multe altele... Este acesta mare savant, cum Le Goff în mod indubitabil a fost, trebuie
un mod extrem de original de a face istoriografie, atunci să fii şi o fiinţă deosebită, iar jovialitatea şi dragostea de
când povestirea istorică ne face într-adevăr să înţelegem viaţă făceau parte din excepţionala sa capacitate de a reda
ce se petrecea şi cum se comportau oamenii în timpuri viaţă trecutului.

Dumitru ICHIM

Poeme

Ca muntele mă simt în luna mai nu-i prea aproape de târziu? când cerul din cer se îngână, ...şi oare ce o fi fost
Iar puntea către basm cum se spune de buzele noastre-au tăcut
...dar dacă văile aceste, nici Diogene şi nici Heraclit „a merge mână în mână“? s-oglindească sunetu-n sunet?
pline de cuiburi nu-l ştiu, – Priveşte la buzele mele Din privirile tale
(şi ele văi rotunde) ci numai muntele, şi sune încet: ca Rinul curgându-ţi balada la vale,
se vor gândi în luna mai, când se ascunde după nori „Vergiss-mein-nicht“ am înţeles
de-atâta cântec cu toată veşnicia strălucind în ochi, ca tremurul stelei că şi la primul sărut,
(împletit de păsări şi-n cele de pe urmă întrebându-L: zâmbind prin brădet. de care
şi de-atâtea flori Cum o fi, Doamne, şi ţie ţi-era frică,
cu ochi sfios de mari) când eşti îndrăgostit?“ – Dar atunci „Vergiss-mein-nicht“ s-ar spune,
să se întoarcă în poveste? când totul din tot se descântă dar buzele mai bine decât noi
Albastru de nu-mă-uita în cântec de seară tăcând, voiau să-l zică.
„Nici când, răspuns-au munţii. ca apa-n răpiri de vioară? – Dar, ce şiret mi-ai spus:
Spre unde – născocirea de aripă Numele ei era Gretel – Priveşte la buzele mele Mai mândru ar suna,
scrisă pe plosca nunţii? precum al cărării coborând şi-n rarul fior ecoul repetării lui,
Unde din basmul Fraţilor Grimm. repetă-un luceafăr de seară: de s-ar rosti şi-n limba ta,
e loc de înălţat, Avea părul lung – „Vergiss-mein-nicht.“ „Vergiss-mein-nicht“,dar nu oricum,
de-mbrăţişări noapte furată din corn nibelung, ci numai doar aşa
şi de sărut şi ochii tristeţii din Rin. – Dar când iubeşti precum sărutul
sub veacul ce s-ascunde-n clipă? şi nu ştii să spui cu-adevărat traduce – lutul
– Spune-mi în graiul străin care-i cuvântul ducând spre inel? spre divin,
Ceru-i prea strâmt în scoarţă; al codrilor tăi, – „Vergiss-mein-nicht“, când apele se-ntineresc în vin.
apusul lui zi după buzele mele, la fel.

16 Nr. 8 (132) ♦ august 2014 Scrisul Românesc Eseu

Scrisori Deyan Ranko Cărţi poştale din Egeea
din Brashich

America

R omânia este, nu doar din opera „furată“ poate fi văzută de mai mulţi Acropole
punct de vedere geografic, vizitatori în galeria Duveen a Muzeului
dar şi emoţional, mult mai Britanic, într-un mediu controlat, asigurând Pelopones, chiar în faţa acestui hotel. dirile stau să cadă, terenul moale este
aproape de Grecia decât America. Grecia integritatea fizică şi buna ei stare. M-am
şi România au împărtăşit istoria şi destinul înşelat. Noul Muzeu Acropolis dovedeşte Corint şi Canalul Corint: Ieşirea de acoperit de ierburi, fântâna Centrului
locului în epoca modernă. Tocmai am fost că Grecia are viziunea şi posibilitatea de
la Atena şi am experimentat măreţia care a realiza toate acestea. Proiectul de a pune pe autostrada Attiki A6 duce spre diferite Acvatic secată, scaunele din tribune rupte,
a fost, care nu a fost, care este şi nu este alături toate fragmentele de marmură într-o
Grecia. De pe terasa Hotelului Grand lucrare de artă cât se poate de completă, pieţe presărate de cafenele în aer liber, cu mizerie şi gunoi peste tot, o imagine
Poseidonion din Insula Spetses, într-o aproape de locul unde a fost conceput, este
dimineaţă luminoasă de vară, scriu această lăudabil şi merită a fi sprijinit. De când s-a magazine, parcări de autobuze şi magazine tristă pentru nebunia economică care s-a
scrisoare despre Grecia. deschis, peste 3 milioane de vizitatori au
Partenonul şi noul Muzeu Acropole: admirat comorile Greciei antice. cu suveniruri. Cinci sute de metri mai abătut asupra Greciei.
Prima mea vizită la Acropole a fost într-o
sâmbătă dimineaţă foarte aglomerată. Ca Insula Spetses şi Grand Hotel Posei­ încolo este un mic pod aglomerat de lume Capul Sounion şi Templul lui Posei­
să ajungi acolo trebuie să te lupţi cu traficul donion: Povestea cinematografică a lui
de pe străduţele din cartierul Aerides-Paka, Elia Kazan America, America despre emi­ cu turişti care fac poze de zor. Pe o pancartă don: Pe promontoriul bătut de vânt care
un talmeş-balmeş de magazine second- granţi se repetă de fiecare dată. Sotirios
hand care dau spre o piaţă presărată de Anargyros, un descendent dintr-o familie scrisă de mână poţi citi: „Aici cel mai este punctul cel mai de sud al Peninsulei
gunoaie, mărginită de tot felul de tarabe săracă, pe vremuri o puternică familie
cu souvlaki, plină de turişti; o impresie maritimă, a emigrat în America unde a tare Bungee Jumping întâlnit vreodată“. Attica, stă Templul lui Poseidon. Legenda
total dezamăgitoare în contrast cu viziunea devenit un magnat super bogat din tutun.
cerească a Partenonului deasupra ta. Am S-a întors, a cumpărat aproape 45% din Magnitudinea acestui colos de şanţ nu îl spune că Aegus, Regele Atenei, după
decis să nu merg mai departe şi nu am insula nativă şi folosindu-şi averea a
vizitat Acropole. transformat-o într-o staţie migratoare pen­ poţi realiza decât atunci când încerci să vezi care a fost numită Marea Egee, aşteptând
A doua zi am fost rugat cu insistenţă de tru păsări care călătoresc de la nord la sud,
soţia mea să nu mă dau bătut. Abordarea plantând aproximativ 100 000 de pini. apele albăstrui ale râului, 800 metri mai rezultatul duelului între fiul său Thereus şi
de această dată a fost prin noul Muzeu Oda­tă cu păsările au venit şi vânătorii bo­
Acropole, de pe o stradă străjuită de gaţi atenieni care aveau nevoie de un loc jos, cu stânci aproape verticale de ambele Minotaurul, temutul jumătate om, jumătate
copaci. Câtă diferenţă face o altă zi şi o de stat pe cinste. În 1914 a construit Grand
cu totul altă atmosferă! Trecerea de pe Hotel Poseidonion, în stilul modelelor sale, părţi. Ideea unei scurtături peste istm au taur din labirinturile din Creta, a sărit în gol
colina Acropole la Muzeul de marmură se Carleton din Cannes (1911) şi Negresco din
face printr-o fereastră de sticlă dezvăluind Nisa (1912), acum renovat şi modernizat, avut-o şi Iulius Cesar şi Caligula. În anul spre moarte crezând că fiul său şi-a pierdut
săpături arheologice ale unei Atene mo­ cu propria piaţă şi esplanadă la malul apei;
num­­ entale. Muzeul este însă voit ne­mo­ un loc de stat de cinci stele. 67 Împăratul Nero a
numental, lăsând atenţia vizitatorilor să
fie proiectată asupra unor extraordinare Insula era amplasată strategic pe ruta folosit o pu­tere de 6
lucrări de artă. Linii simple, o arhitectură comercială între Marea Neagră şi Marea
modernă, compun un spaţiu de expunere Mediterană. Căpitani de nave locali au 000 de sclavi evrei
concepută în trei trepte, cu o bază care comandat ca şantierele navale de pe
pluteşte peste excavaţii sprijinită în peste insulă să proiecteze şi să construiască într-o în­c­ er­care eşua­
100 de stâlpi subţiri. Centrul construcţiei nave armate „destul de mari ca să fie
este un spaţiu deschis înalt de aproape 10 profitabile şi destul de rapide să fugă de tă de a săpa ca­nalul.
metri care acomodează galeriile din era piraţi“ şi s-au făcut averi mari „conducând
arhaică până la cea romană. Ultimul nivel blocada Britanică împotriva Europei În 1882, fo­lo­s­ ind
este dreptunghiular, cu tavanul din sticlă, lui Napoleon“. Surprinzător, în această
cu stâlpi aţintiţi spre Acropole pe care afacere periculoasă, exista un angajator cu teh­nici mo­der­ne, a
sunt montate sculpturile din marmură din egală oportunitate. Lascarina Bouboulina,
friza Partenonului, dar proiectate să poată numită Amiralul Marinei Imperiale Ruse a fost înce­pu­tă lu­cra­
susţine şi pe cele aflate sub captivitate Ţarului Alexander I, era o femeie de temut.
britanică. În trecut, am pus sub semnul Împreună cu alţi proprietari de nave, ea rea, culm­­ i­nând cu
întrebării repatrierea artei către ţara de a construit conacele care sunt „emblema
origine, susţinând că, în cazul Partenonului, din Spetses“. În timpul Revoluţiei Greciei inaugu­rar­ea sa în
împotriva Imperiului Otoman, forţa navală
din Spetses a jucat un rol decisiv în lupta din 1893. Încă funcţ­io­
1822, când flotei otomane i-a fost negată
trecerea prin strâmtoarea dintre Spetses şi nează, am ur­mă­r­it Acropole, Muzeul Bernard Tschumi
un distrugăt­or din

cla­sa USS Spruance nav­ igând prin el. viaţa. Mai sunt şi alte legende atribuite

La mal, prin nişte drumuri aproape im­ Capului Sounion, dar este clar faptul că la

prac­ticabile, sunt ruinele vechiului Corint. circa 440 î.e.n., a fost construit un templu

Câteva câmpuri pline de ierburi, cu bolovani dedicat lui Poseidon, Regele Mărilor.

din granit şi marmură aruncaţi peste tot, în Ruinele templului au atras privirile Lordului

jurul câtorva coloane rupte este tot ce-a Byron care în 1810 şi-a scrijelit numele la

mai rămas din vechiul Corint distrus de un baza uneia din coloane, ca şi mine de altfel.

cutremur în 1858. Gloria Corintului a fost Doar 18 din cele 36 de coloane Dorice au

abandonată şi aruncată în coşul de gunoi al mai rămas, dar stau eroice cocoţate la 250

istoriei. Se pare că grecii au decis că acel de metri deasupra mării. Marmura căpătase

Corint nu a fost destul de valoros pentru a o nuanţă de galben aurie în târziul după-

putea fi salvat, nemeritându-mi vizita. amiezii când am ajuns acolo. Dar încă o

Olimpiada de atunci şi de acum: În dată, spectacolul arheologic este umbrit de

1896, Grecia a incitat lumea prin revigorarea abordarea inestetică şi proasta întreţinere,

Jocurilor Olimpice, transformând Atena, lipsit de har, cu un chioşc mic de suveniruri

locul în care s-au născut, în prima gazdă improvizat şi o cabină de bilete.

modernă. Stadionul complet din marmura Se spune că adevărata Grecie poate fi

Panathinaiko a fost refăcut în întregime experimentată doar pe insulele sale, peste

pe locul original al Olimpiadei, Stadionul o sută la număr. Continental, a fost drastic

Lycargas, datând din anul 300 î.e.n. Este alterată de valuri succesive de invadatori,

un spaţiu simplu, intim dar totuşi deschis, mai întâi de Macedonia, apoi Roma,

cu o capacitate de 50 000 de locuri. Toate Veneţia, Imperiul Otoman, până şi Italia

evenimentele primei Olimpiade au avut lui Mussolini. Eu am vizitat doar Hydra,

loc acolo cu excepţia maratonului care l-a o insulă mică desprinsă din cărţile poştale,

folosit drept linie de sosire. Un loc mare în cu doar 1900 de locuitori. Nu sunt permise

care stai şi te gândeşti ce s-a întâmplat cu maşini pe insulă, în afara camioanelor de

jocurile Olimpice... În contrast, Olimpiada gunoi. Măgarii sunt singurul mijloc de

de Vară a anului 2004 s-a ţinut în săli transport. Vechiul port, taverne vechi,

mari şi impersonale, brutal de moderne, vile ale căpitanilor de nave şi mănăstiri

înconjurate de ziduri de ciment. Complexul ortodoxe aruncate pe dealuri. Grecia. Aşa

olimpic Hellinoko a fost construit cu 12 cum mi-am imaginat-o.

miliarde de euro pe locul vechiului aeroport

Canalul Corint internaţional. Acum rămas abandonat, clă­ Traducere de Răzvan HOTĂRANU

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (132) ♦ august 2014 17

Prima Înfăţişare Carmen FIRAN

Am ajuns prima şi poliţistul de „Nu, nu mă supără. Eu l-am încurajat, tenacitatea şi răbdarea furnicilor în a-şi Comunică. O plantă care se simte îngrijită
la intrare m-a lăsat înăuntru, de fapt. Şi aici încep controversele cele clădi imperii cărând fiecare câte o bucăţică va înflori, nu doar la propriu. Animalele
deşi probabil că ar fi trebuit mai interesante. Toate bune până în ziua de frunză în spate pe adevărate autostrăzi care sunt iubite dau înapoi tandreţe şi
să aştept pe coridor sosirea celorlalţi. M-a aceea, în care nu a mai dat nicio şansă fur­ nesfârşite formate de trupuri mici negre fidelitate. Şi obiectele au suflet. Dacă le
măsurat cu privirea. Nu semănam cu nimic. nicilor, delfinilor, copacului din faţa ca­sei, aliniate perfect, de câinii care plâng de ignori sau le părăseşti încep să se degradeze,
Asta l-a făcut poate să se dea la o parte din obiectelor adunate cu grijă din toate că­ tristeţea stăpânilor şi fug să moară departe scaunele pe care nu mai stă nimeni scârţâie,
faţa uşii pe care o păzea fără să ştie de ce. lătoriile noastre în jurul lumii. Dacă i-aş de casă doar pentru a nu-i arunca în depresie, covoarele se deşiră, maşinăriile nefolosite
Instituţiile americane sunt pline de reguli, arăta mocheta asta vişinie mi-ar spune plic­ de fidelitatea cailor, să mai continui? El le ruginesc, casele se prăbuşesc dacă sunt
iar funcţionarii inflexibili în aplicarea lor. tisit că e o bucată de material neînsufleţit expediază pe toate în instincte. Domnule aband­ onate. Simt, suferă şi ele. Şi dacă
La intrare, am trecut printr-o celulă ca la şi atât. Simţi energia ei obosită? Nu simt judecător, mi-aţi cerut exemple, vreţi să nu mai sunt utile ori admirate obiectele
aeroport, unde a trebuit să-mi scot centura nimic, mi-ar răspunde. Simţi vişina putredă ştiţi ce spune?“ mor, ceea ce înseamnă că noi le investim
de piele, medalionul şi ceasul. Pantofii nu, de atâtea picioare învinse şi vinovate care cu energia noastră, că ele rămân vii atâta
dar mi-au luat telefonul celular şi sticla cu au călcat-o? Nu crezi că în ea trece o parte „Ce?“ timp cât au viaţă în jur. Tocmai de-asta
apă. Le voi recupera la ieşire de la vestiar, din toată nefericirea, frica, tensiunea celor „Animalele nu au spirit, ele nu vorbesc facem muzee, ca să salvăm obiectele de
mi s-a spus. Un ofiţer cât uşa a strigat de care intră şi ies din această sală lugubră la celular, nu fac descoperiri ştiinţifice, nu preţ şi să le prelungim viaţa. Le întreţinem
câteva ori la mine să-mi pun pe bandă de judecată? Nu crede nimic. Omul e tot. beau vin roşu pe terasă ca noi până noaptea importanţa, aşa sunt admirate, evaluate. În
eşarfa şi haina, nu peste geantă, ci într-o Omul, alesul lui Dumnezeu. Pentru el, târziu despicând firul în patru. Doar omul. fond au şi obiectele vanitatea lor. Nu-mi
tavă separată. Aveam laptop? Aparat de fo­ furnicile nu au spirit. Covoarele nu au viaţă. Omul! Vă daţi seama că e inacceptabil daţi dreptate?“
tografiat? Nu aveam. Nu plănuiam să-mi Doar omul împinge lumea mai departe. Şi pentru mine.“
petrec vacanţa acolo. Venisem doar la o ce neinspirată am fost să-i pun cartea aceea „Animalele au suflet?“ Judecătorul şi-a scos ochelarii şi mi-a
simplă înfăţişare. în mână! I-a servit mănuşă. Nu m-aş mira „Puţin, zice el. Foarte puţin. Şi doar evitat privirea.
Pe un perete în spatele podiumului să vină cu ea şi la tribunal. (Tribunal, ce unele. Ce să mai comentez la asta?! Sigur
atârnau două portrete, înalţi funcţionari ai cuvânt groaznic.) că eu cred într-un suflet universal care „Din Cabală el a păstrat ce i-a convenit.
justiţiei probabil, steagul american şi într-o există în fiecare fiinţă şi în fiecare obiect.“ Superioritatea omului. O aroganţă dialectică.
ramă mai mică preşedintele ţării. Crucea „Despre ce carte e vorba?“ „Dar omul are suflet?“ M-a întrebat Dacă omul vrea şi nu vrea, animalele doar
lipsea. Acum crucile s-au mutat din sălile de „Imaginaţi-vă, acum citeşte Cabala. E judecătorul ca într-un test de personalitate vor, adică îndeplinesc poruncile divine fără
judecată în saloanele de spital. Credinţa are vina mea, fireşte. Aşa cum a devenit mare pentru a fi angajat vânzător la un super­ să negocieze. Doar omul are conştiinţă, pro­
ceva disperat. E ultima speranţă şi ultima admirator al lui De Chirico, deşi când l-am market. blematizează, abstractizează. Nu v-a spus
fundătură. Mai bine să nu mă gândesc la întâlnit habar nu avea de el.“ „Depinde. Uneori da, alteori nu. Unii au asta în depoziţia lui? Fiţi sincer! Şi cum mai
credinţă, voi ajunge imediat pe un teren „Reveniţi la subiect.“ ceva, alţii deloc. Iar alţii sunt sufletişti. Îşi putem continua în condiţiile astea?!“
minat. Spiritualitate nemiloasă, aş putea-o „În urmă cu mulţi ani asistasem în aula dau sufletul pentru ceva sau cineva. Lipsit
defini şi astfel. Asta doar ca să-l irit pe el şi Academiei Române la o conferinţă ţinută de suflet e cineva nemilos. Soulless. Şi tot „Vreau motive. Pe ce vă certaţi?“
mai mult. Încrâncenare, de fapt. Neputinţa de unul dintre cei mai apreciaţi cabalişti lipsit de suflet e mortul.“ „De exemplu, spiritul e tot una cu sufletul?
de a-ţi folosi logica atunci când te loveşte o europeni. Eu tocmai mă întorsesem din „Vă rog să încetaţi cu speculaţiile.“ Nu pe dumneavoastră vă întreb. Am decis
nenorocire, când luciditatea e contrazisă de prima mea călătorie la Ierusalim unde mi „Sunt sigură că v-aţi gândit la suflet ca la amândoi că nu. Apoi a izbucnit conflictul.
nevoia inconştientă de miracole. Superstiţii s-a părut că-l prinsesem pe Dumnezeu de un complex de sentimente când m-aţi întrebat Sufletul este, cum îi spune şi numele, sufla­
dominatoare, strânse într-un sistem de picioare. De Cabală nu ştiam mai nimic, asta, neapărat pozitive, legate de compasiune, rea care însufleţeşte maşinăria, menţine
opresiune a spiritului. Frica. Limitele. Aş dar i-am sorbit fiecare cuvânt. Vorbea dragoste, milă, generozitate. Ori la locul de viu mecanismul. Spiritul este informa­ţie.
fi fumat o ţigară, gând suprarealist într-o sim­plu, cald, nepretenţios. Parabolele lui unde toate astea stau adunate şi de unde într-o Sau, tot ce nu e materie, e spirit. El este
clădire new-yorkeză din secolul 21. îl umanizau pe Creator. Îi puteai cere so­ zi pot dispărea. Revin cu aceeaşi întrebare, cel care se reciclează căutând perfecţiunea.
În ţara mea natală, pe vremuri, judecăto­ co­teală pentru suferinţă şi rătăcire, îl pu­ credeţi că sufletul e în inimă?“ Prea simplu, ar fi bine să fie doar atât. În
rul ar fi fumat cot la cot cu deţinuţii. Aşa cum teai confrunta, aveai voie să te revolţi, „Eu pun întrebări aici!“, s-a înroşit limba engleză sufletul, the soul, e tot. The
doctorii fumau cot la cot cu pacienţii. Aici să-l interoghezi, să vrei şi să nu vrei. Şi judecătorul. spirit este mai degrabă o fantomă, o formă
mă aflu însă într-o lume septică. Un sanatoriu m-am simţit în pielea mea. Mai liberă şi „Dar eu nu am răspunsuri. Ce cred e că imaterială care bântuie neliniştită lumea
uriaş în care fumatul e pus la zid, dar nebunii mai aproape de cer. În seara aceea am scris toate au un suflet pe lumea asta, animale, celor vii. Dar limba engleză vine şi cu alte
se plimbă liberi pe străzi cu celularul lipit de câteva poeme care i-au plăcut şi lui.“ plante, obiecte, toate au o energie, şi simplificări. Benefice, de altfel. Există doar
ureche. Insomniaci şi anxioşi. Observaţie „Unde vreţi să ajungeţi cu toate astea?“ toate energiile interacţionează între ele. conştient şi subconştient. În limba noastră
parazitară, ar zice judecătorul, vă rog re­ „Domnule judecător, eu nu ştiu unde maternă abundă inconştientul, termen care
formulaţi. De acord. Aş fi fumat de fapt tot vreau să ajung, dar el ştie cu precizie. în engleză nu există. Ce nu e conştient, e
ca să-l enervez pe el. Îl deranjează oare mai Într-o zi am regăsit pe un raft Cabala
mult fumul sau ideea că pot să mor prematur? scrisă de bătrânul învăţat şi l-am îndemnat subconştient. Inconştientul e adresat
Chiar dacă adevărată ar fi a doua variantă, s-o citească. A înflorit. De atunci ne-am doar celor care nu sunt conştienţi. Pe
grija vine din egoism. Frica de a nu rămâne despărţit definitiv.“ deasupra un tip inconştient e un ires­
singur. Odată cu ţigările mele s-ar duce şi „Aţi continuat să trăiţi totuşi în aceeaşi ponsabil. Vedeţi ce uşor pot fi trivi­
conversaţiile noastre lungi din care îşi trage casă?“ alizate lucrurile? Şi ce varză poate ieşi
puterea. Şi inspiraţia. Şi spiritualitatea. Doar „Sigur că da. Nu la acel tip de separare din toată spiritualitatea?!“
pentru asta mă aflu aici! mă refer. Problema noastră, cum v-a spus-o
Uite că întârziau şi nu-mi luasem şi el, ţine de altceva.“ „Sunteţi religioşi?“
nimic de citit la mine. Cartea pe care „De ce anume ţine, pentru Dum­ne­ „Nu, nici unul dintre noi nu are
mi-aş fi pus-o în poşetă să am ce citi în zeu?!“ nimic de-a face cu esoterismul, mist­
metrou mi-a sustras-o azi dimineaţă când „Aţi pus punctul pe i. Cabala îi cânta în ic­ ismul, ori cu biserica. Eu am abso­
a plecat la serviciu. Vrea să citească tot strună. Relaţia omului cu Dumnezeu. Atât. lvit matematica, el medicina. Credeţi
ce citesc şi eu. Îmi notez eu ceva, scoate Cartea nu pomenea nimic despre inteligenţa că spiritualitatea e doar teritoriul că­
şi el imediat un carneţel şi începe să scrie albinelor de a-şi crea o ierarhie socială, lu­gărilor, femeilor singure, orato­ri­
febril. Şi indescifrabil ca toţi doctorii. Îmi de a servi o regină pentru a produce ceva lor religioşi în stadioane pline cu oa­
duce gândul mai departe. Îmi ia ideile, le ce omul poate folosi (remarcaţi din nou meni în căutarea căilor de a ajunge
răsuceşte, le mai smulge câte o aripă şi invocarea omului!), nici vorbă de ştiinţa fericiţi şi bogaţi? (Mă iertaţi de vorbe
gata, sunt ale lui. Nu spun că nu are talent. păsărilor migratoare care călătoresc mii proaste.) Căci asta caută majoritatea
Spun că are ambiţie şi tenacitate. de mile pentru a se întâlni toate în aceeaşi în spiritualitate, succes şi avere în
„Vă deranjează asta?“, mă întreabă zi, în acelaşi loc (doar am fost împreună zece paşi. Sufletul nu e pe niciunde. O
judecătorul gândindu-se la cine ştie ce joc cu el în San Juan de Compostella!), ori abstracţiune.“
de orgolii. de fenomenalii arhitecţi, castorii, care „Ajunge!“
îşi creează oraşe complicate sub apă, de „Exact asta i-am spus şi eu. Ajun­
ge! Nu mai putem continua aşa.“

Eustaţiu Stoenescu – Lampa de la Drăghiceni Fragment din povestirea Un divorţ
continuare în numărul viitor

18 Nr. 8 (132) ♦ august 2014 Scrisul Românesc Proză

Adrian SÂNGEORZAN tăcuţi, în faţa celor mai înfometaţi oameni ai lumii. Cu o

poftă prefăcută ca la un ultim picnic înaintea execuţiei.

Apoi băură din nou. Miron se ameţi, luă megafonul portativ

şi dori brusc să le ţină o cuvântare. Toată viaţa a detestat

Făină sau orez cuvântările. Chiar şi după ce fugise în America, unde
nimeni nu­l convinsese că ar fi bune la ceva. Poate doar
când ajungi la disperare, aşa că le spuse aproape urlând:

„Oameni buni, sunteţi cei mai încăpăţânaţi oameni din

lume. Muriţi de foame, dar nu vreţi pâine. Să fiţi sănătoşi!

Umezeala era atât de mare, încât vasul începuse face acolo din făina asta albă! Ar fi făcut o petrecere pe Gata cu pomana! O ducem înapoi în America.“ Apoi le
să se adâncească în apa mâloasă a Gangelui. cinste pentru tot oraşul. Doar să­i fi lăsat s­o ia! Atunci îi făcu adio cu mâna. Mulţimea îl privea cu un singur ochi, îl
Şalupa arăta ca un burete suprasaturat, unul trecu prin cap o idee, care îi dospi în cap peste noapte, ca asculta cu o singură ureche, în timp ce aproape că le putea
auzi maţele chiorăind de foame. Începură să se risipească

care curând va uita să plutească. Tonele de făină pe care le un aluat. Până la urmă reuşi să aţipească. unul câte unul. Miron ştia că nu se vor duce prea departe.

căraseră absorbeau treptat umezeala adusă ca o molimă de De cum se crăpă de ziuă, coborî pe chei şi se duse Rămăseseră la vedere doar doi bărbaţi aproape de ponton.

muson. Ploua aproape continuu, fluviul se umfla cu fiecare direct la sediul poliţiei. Erau acolo doar patru poliţişti Unul părea să fi murit. Cel viu l­a luat sub braţ ca pe un

zi, iar vasul lor se lăsase peste linia de plutire. Când se care dormeau pe ei fără treabă. Aveau nişte carabine vechi schelet ambulant şi au plecat împreună. Jim, timonierul, un

mai oprea puhoiul, câteva sute de schelete se adunau în englezeşti, din primul război mondial, care nu mai văzuseră texan care vorbea pe nas, îl bătu pe umăr şi spuse: „Lasă­i

micul port şi­i priveau neîncrezători, cu ochi duşi adânc în de atunci vreun glonte pe ţeavă. După ce vorbi cu şeful lor, în pace. Nu­i putem forţa.“ După prânz mai dădură pe

orbite. Sacii descărcaţi cu o zi înainte zăceau neatinşi pe singurul care pricepea ceva engleză, se întoarse cu ei în gât încă o sticlă de wisky, apoi Miron îşi puse planul în

chei. Doar şobolanii, vacile şi maimuţele dăduseră iama pas de defilare la vas. Doi fură puşi să patruleze cu arma la aplicare. Le spuse celor doi poliţişti care patrulau pe chei

peste noapte şi umpluseră cu făină cheiul care arăta ca un umăr pe chei, doi sus pe vas cu baioneta pusă. Cheiul începu să se retragă discret şi le dădu câteva rupii şi un pachet cu

rahat cenuşiu pudrat cu zahăr. treptat să se umple de oameni, sau din ce mai rămăsese pâine. Pe şeful lor şi pe cei doi rămaşi pe punte îi îmbătă

Stanley se îmbătase cu o noapte înainte şi acum zăcea criţă şi după o oră sforăiau toţi trei la provă, cu puştile

în cabină asudat şi fără speranţă. Asta după ce încercase sub cap. Nici nu mai era nevoie să le spună s­o lase

pentru a treia oară să­i convingă urlând în megafon că făina baltă cu paza. Apoi se duseseră şi ei în cabine şi se

e un aliment foarte comestibil. La fel de bun ca orezul, iar culcară.

orez ne cereţi degeaba pentru că nu avem niciun bob pe Jim, Stanley şi ceilalţi doi americani crezură că

şalupă. America vă trimite făină de grâu de cea mai bună Miron a înnebunit şi dacă ar fi avut cum ar fi anunţat

calitate! imediat firma din New York. Când se făcu întuneric,

Scoseseră pe punte o masă, vase, un aragaz, făină, apă, Miron se trezi pentru că simţea că vasul trepidează

drojdie, iar Miron îşi suflecase mânecile şi le arătase cu uşor. Se ridică din pat şi trase cu ochiul sus pe punte.

răbdare cum se face aluatul, pâinea, plăcinta, lipia subţire. Un şir lung de bărbaţi urcau pe punte şi ieşeau cu

Părea un bucătar disperat, misionar într­un show de gătit câte un sac de făină în spate. Păreau nişte furnici

eşuat undeva între nişte sălbatici ce trebuiau convinşi să tăcute puse pe treabă, ca termitele din junglă care

renunţe la canibalism. Ori bieţii oameni voiau doar orez. cară în spate frunze mult mai mari decât ele. Îi simţea

Copsese în faţa lor tot felul de bunătăţi de patiserie şi le mişcându­se tiptil pe punte fără să scoată o vorbă. Se

dăduse să guste felii calde, dar niciunul nu dorea să guste. uită pe hublou şi văzu cum şalupa se înalţă văzând cu

Parcă le­ar fi dat otravă. Mureau de foame cu miile, dar ei ochii deasupra Gangelui. Ceilalţi dormeau duşi. În

de făină nu se atingeau. Râul Gange – India nici două ore şterpeliseră toată făina. Cheiul rămăsese
Orezul lor fusese mâncat de şoareci. Miliarde de pustiu. Poliţiştii dispăruseră. Doar câteva maimuţe şi

şoareci, hoarde lacome ce apar odată la 50 de ani, atunci din ei. Miron scoase o masă sus pe punte şi o pregăti ca vaci lingeau lacome făina scursă ici şi colo. Miron ridică

când rodesc şi mor pădurile de bambus. Când au ce să pentru un ultim ospăţ. Desfăcu conserve cu peşte, ficat de singur puntea care­i lega de chei, apoi stoarse ultimii stropi

mănânce, şi nu sunt mofturoşi, şoarecii se înmulţesc cod, tăie salam şi pastramă şi aduse multe pachete cu pâine din sticla de wisky. A doua zi au plecat înainte de­a răsări

incredibil de repede. Nimic nu le prieşte mai mult decât din congelator. Pâine americană, gata făcută, tăiată în felii soarele. Braţele deltei erau atât de întortocheate încât nu

fructul de bambus, care arată ca o nucă mare verde cu un perfect egale, buretoase, care nu­i plăceau nici lui Miron. mai ştiau dacă sunt în Bangladesh sau în India. Undeva,

sâmbure înăuntru, care în final va regenera pădurea. Avea de mic o slăbiciune pentru orez, pentru pilaf, dar pe un mal, au văzut focuri multe şi s­au apropiat cu şalupa.

Când plecaseră cu ajutoare din America, le fusese acum nu era momentul să se gândească la asta. Îi chemă Zece­douăzeci de ruguri ardeau din plin şi prin focul lor

arătat un documentar care lui Miron încă îi mai dădea fiori şi pe ceilalţi pe punte şi începură să înfulece chiar acolo în se mai vedeau oasele flămânzilor care trosneau ca nişte

de groază. Unul despre pădurile de bambus, despre orez, faţa acelor flămânzi care apăreau de peste tot ca nişte umbre vreascuri.

şoareci, foarte mulţi şoareci, oameni nătângi, foamete şi descărnate. Stanley, Jim şi ceilalţi doi mecanici se aşezară Era dimineaţă, dar Miron aprinse toate luminile pe vas.

boli. Habar nu avusese că pădurile de bambus înfloresc fără vorbă şi­l invitară la masă şi pe şeful poliţiştilor, care Aşa cum obişnuia pe vremuri la el acasă, când se plimba

odată la cincizeci de ani, speriind oamenii care ştiu că asta la început refuză pâinea. Miron făcu sandviciuri cu multă cu maşina şi se întâlnea cu un convoi care trecea prin

le va aduce curând foamete şi moarte. Ştiu şi nu fac nimic. pastramă de oaie şi le dădu şi poliţiştilor. oraş cu mortul spre cimitir. Stanley încă nu pricepea cum

Dar şoarecii ştiu mai bine ce va urma şi de cum simt mirosul – Hai mâncaţi! Cu pâine! Cu pâine! de reuşise să­i convingă să accepte făina. Pe drumul de

florilor, nu­şi mai mănâncă puii. Până se coc şi cad fructele Începură să muşte, să mestece şi chiar să înghită. Miron întoarcere Miron i­a spus simplu:

de bambus, se înmulţesc nebuneşte printre rădăcinile lor. desfăcu o sticlă mare de wisky din Kentuky, făcut şi el din – Vezi tu, eu vin dintr­o lume în care fructul interzis e

Ei ştiu că în curând va fi mâncare din belşug. Când se grâu, turnă în pahare şi le dădu la toţi. Au mâncat, încet, cel mai dorit.

termină fructele de bambus, pădurea moare ca un bolnav

de cancer. Şoarecii ajunşi cât frunza şi iarba flămânzesc din Cărţi primite la redacţie
nou de moarte. Asta tocmai când se coc lanurile de orez.
Într­o noapte, exact când orezul e bine copt, vin horzile

de şoareci, şi rad toate lanurile până la ultimul spic, ca o • Nichita Stănescu, Vin perşii, mamă!, Armonii poetice, libertăţii. Dialoguri cu dirijorul german de origine
armată barbară de neoprit. Dimineaţa lanurile de orez arată Carte + CD. Ediţie alcătuită de Mircea Coloşenco, Prefaţă română Horia Dinu Nicolaescu, Ed. Aius, Craiova,
de parcă ar fi tăiate cu secera. Apoi începe jalea oamenilor, de Lucia Fetcu, Ed. Karta­Graphic, Ploieşti, 2014. 2014, 278 p.
pentru că în partea asta a lumii mănâncă doar orez de mii
de ani. Regii, împăraţii şi conducătorii lor încearcă în fel şi • Maria­Ana Tupan, Realismul magic. Încercare • Grigore Postelnicu, Femei tinere pe calea regală,
chip să­i convingă să pună şi altceva în gură. În Tailanda genealogică, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2013, Ed. Axis Libri, Galaţi, 2014.
regina le­a spus că grâul şi porumbul sunt afrodisiace, 264 p.
• Horaţiu Buzatu, A venit Circul şi nu mai pleacă, Ed.

doar, doar le vor mânca. N­a folosit la nimic. • Cătălin Ghiţă, Demiurgul din Londra, Ed. Institutul Aius, Craiova, 2012, 240 p.

În noaptea aceea, Miron nu închisese ochii deloc. Odată European, Iaşi, 2014, 264 p. • Radu Theodoru, Francmasoneria – Pro şi contra,
cu clipocitul apei, auzea din cabină nişte bătăi discrete în Ed. Paco, Bucureşti, 2013.
cală şi prin hublou vedea câteva cadavre umflate care, • Basarab Nicolescu, Ion Barbu în timp şi dincolo de
aduse de Gange, se izbeau cu capetele de vas. Se gândea timp, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2013, 384 p.
la tonele de făină pe care Stanley voia să le arunce a doua
zi, până nu se scufundau undeva în Delta Gangelui, unde • Nicolae Labiş, Opera poetică. Ediţie critică şi
nimeni nu mai ştia unde e adevărata graniţă între India şi introducere de Mircea Coloşenco, Ed. Timpul, Iaşi,
Bangladesh, între Buddha şi Alah, între viaţă şi moarte. 2013.
Între orez şi făină. Nu­i venea să arunce în Gange toate
• John Stuart Mill, Supunerea femeilor. Traducere de
Cristina Dumitru, Ed. Limes, Cluj­Napoca, 2013.

tonele de făină. Când fugise din ţara lui trecând Dunărea • Lucian Gruia, Mitul lui Narcis, Ed. Limes, Cluj­

înot crezuse că fuge de mizerie, sărăcie şi deşertăciune. Napoca, 2014.

N­avea nicio bănuială că ele sunt în cu totul altă parte. Ar • Răzvan Codrescu, Eminescu şi credinţa. Prefaţă de

fi dat orice să fi fost acum acostat undeva în Delta Dunării Radu Preda, Ed. Credinţei, Bucureşti, 2013.
printre ai lui. Ce franzele, ce plăcinte, ce prăjituri ar mai
• Ion Munteanu, Despre libertatea muzicii şi muzica

Proză Scrisul Românesc Nr. 8 (132) ♦ august 2014 19
Călătorind cu Flyingmonk
Radu POLIZU

Tibet – de la Kailash la Everest

Z ilele frumoase din Lhasa erau urmate de seri mod de a-ţi curăţa karma inerent acumulată în New York de lângă râuri. Ni se spune că sunt foarte săraci pentru că au
în restaurantele simple din cartierul tibetan sau Paris. cai şi nu iaci, singurele animale care dau bogăţie Tibetului.
unde stăteam la poveşti fantastice înconjuraţi Totul este desprins de timp, nimic şi nimeni nu se grăbeşte,
de din ce în ce mai mulţi prieteni, toţi aşteptând câte un Ca să ajungi însă la munte este o adevărată călătorie totul se întâmplă atunci când îi vine timpul.
permis sau proaspăt întorşi din câte o tură spectaculoasă şi în spaţiu şi în birocraţia extrem de controlată a chinezilor.
pregătindu-se pentru alta. Drumul în sine durează trei zile de mers continuu cu Ne oprim să mâncăm într-un loc care arată şi de fapt
După vreo săptămână de la venirea în Tibet, un Land maşina, un drum de aproape 1500 km la peste 4500 metri este un garaj plin de uleiuri şi fiare de maşini al cărui tavan
Cruiser era pregătit în curte şi ne-a fost prezentat şoferul printr-un peisaj de deşert. Ai nevoie de cel puţin cinci zile chiar de deasupra mesei noastre este acoperit de carcase de
Dorje şi un ghid care ni s-a spus că vorbeşte engleza foarte în Lhasa ca să găseşti parteneri şi să obţii permisele fără de iaci însângeraţi şi uscaţi. Meniul zilei, Instant noodles, ne
bine. El a confirmat cu un „Yes“ convins care s-a dovedit care nu ai şanse să avansezi prea mult pe un drum pe care este oferit dintr-un rastel cu cauciucuri şi uleiuri de maşină.
singurul lucru pe care-l stăpânea foarte bine şi pe care îl poliţia chineză este la tot pasul. Accesul în Tibetul de Vest Deschidem cutiile şi punem în ele apa fiartă. Par bune, aşa că
repeta indiferent de ce îl întrebam. Am renunţat să-l mai se face pe două drumuri; cel scurt, accesibil doar câteva le mâncăm cu poftă sub privirea compătimitoare a muştelor
întreb ceva, dar după ce am plecat am observat că mai luni pe an, te duce în 3-4 zile la baza muntelui. De acolo care roiau pe carcasele de iac de deasupra noastră. Arătau
ştia o propoziţie: „Don’t take pictures of the police“ („Nu drumul continuă printre ruinele fostului regat Guge până complet sătule de „instant noodles“. Nu ştiam că ăsta va fi
faceţi poze poliţiei“), pe care o repeta shakespearean de la Kashgar în inima Asiei Centrale. Există şi un alt drum, singurul lucru pe care aveam să-l mâncăm continuu pentru
fiecare dată când vedea câte un ofiţer. Mă străduiam să fac folosit tot anul, dar care este extrem de lung şi ocolit. Drum următoarele 2 săptămâni. Deşert la 5000 metri, dune înalte
fotografii de fiecare dată când îşi întorcea spatele spre noi. însă este un termen care nu aş vrea să creeze confuzie. Nu peste care se vedeau în depărtare crestele înzăpezite ale
Cunoştinţele lui despre locurile prin care mergeam erau există asfalt, ci doar pământ şi nisip în care te înfunzi, iar de Himalaiei. Peisajul este dezolant. Trecem prin strâmtori
în cel mai bun caz sumare. Era absolut şocat despre ce îl multe ori se trece prin apă, dacă nu chiar prin albia râului în munţi la mare înălţime unde pare că ne ducem în norii
care devine drumul propriu-zis. Ocazional vezi camioane prinşi de pământ cu steaguri tibetane. Maşina gâfâie şi abia
întrebam, şi mai ales de unde ştiam noi toate astea când urcă pe drumul aproape căzut în râpa de alături. Nicio urmă
el, ca ghid, habar nu avea. Se dovedise a fi un politruc cu blocate în nisip ale căror şoferi sapă de zor de electricitate nicăieri şi satele, foarte rare, sunt ca nişte
relaţii care era pus acolo să ne supravegheze. să reuşească să le scoată de acolo până vine cătune uitate de vreme, nişte adunături de case luminate
noaptea. Totul este îmbălsămat în praful pe de câte o pâlpâire şi păzite de protectorii vreunui templu
Kailash nu e un munte înalt pentru Himalaia. Doar care-l simţim în aerul rarefiat din maşină şi
puţin peste 6600 metri, este un pitic în comparaţie cu îl descoperim la sfârşitul zilei ca o pătură întunecat căţărat pe vârful dealului. A doua noapte tragem
„opt-miarii“ faimoşi ai lanţului. Fiind un munte sfânt, e de brumă groasă pe rucsacurile noastre din într-un astfel de sat unde gazdele miloase ne oferă nişte
interzis să-l escaladezi, accesul făcându-se pe un drum portbagajul Toyotei, ori intrând în aparatura orez fiert cu câteva boabe de mazăre, care în meniul nostru
care-l înconjoară numit tradiţional „kora“. Gang Rinpoche video care începe să aibă probleme. „all inclusive“ de Instant Noodle arată ca un rafinament
sau „Preţiosul Munte Înzăpezit“ este menţionat în vechile culinar despre care o să povestim zile în şir ca despre
legende sfinte hinduse, puranele scrise sau povestite cu mii Atmosfera din maşină este însă bună. cel mai sofisticat festin. Mergem la templul uitat de timp
de ani înainte. Este un munte sfânt pentru nu mai puţin de Thierry povesteşte despre China, Paris şi atârnat de deal. Înăuntru sătenii se închină la statuia lui
patru religii; pentru budişti este locul unde Milarepa l-a planurile lui de alpinism din Aconcagua Padmasambala, Guru Rimpoche, cel ce a reuşit să aducă
înfrânt în bătălie pe zeul religiei Bon şi a impus budismul şi Mont Blanc, cei doi elveţieni, despre zeităţile religiei originale tibetane în temple budiste creând
ca religie principală în Tibet. Poveştile despre luptele Nepal şi Anapurna. Faptul că mergem către de fapt acest sincretism religios care se numeşte Lamaism.
celor doi sunt la tot pasul şi faţa crestată a muntelui, spune un loc misterios din afara hărţii creează o Templul este luminat palid de câteva lumânări de unt de
legenda, arată locul în care zeul a fost zvârlit de pe munte, legătură între noi care se reflectă în spiritul iac ale căror feştile tremură proiectând himere pe pereţii
brăzdându-l. Nu aceeaşi poveste o acceptă cei din religia exuberant din LandCruiser care ne face să de lemn pe care le vom visa peste noapte.
tradiţională pre-budistă a Tibetului, religia Bon, care nu ne simţim de parcă ne cunoaştem de când
prea sunt convinşi de legende şi consideră muntele ca fiind lumea. Chiar şi securistul chinez pare mai www.flyingmonk.com
locul unde zeul lor Bon Chung sălăşluieşte. Ca şi budiştii, uman în maşină.
ei vin aici în pelerinaj, dar ca să nu se creeze confuzie sau continuare în numărul viitor
aglomerare în trafic, fac pelerinajul în sens opus budiştilor. Înainte de a ajunge la Lhatse o luăm
Însuşi Shiva îşi are sălaşul în vârful acestui munte şi mii de pe un drum lateral care ne duce la Sakia,
indieni shaiva traversează munţii şi vin aici printr-o trecere cea mai veche şi importantă mănăstire din Tibet de pe
de frontieră specială folosită numai în acest scop ca să-şi timpul în care mongolii conduceau China. Tradiţia spune
venereze zeul. În plus, jainii, o altă şcoală contemporană că stareţul mănăstirii Sakia din acele timpuri l-a convertit
cu budismul, consideră că şi Lord Rishabha îşi are locul pe hanul mongol la budism şi drept recompensă Sakia a
de meditaţie în acest conclav divin meditând în nămeţi. condus treburile interne ale Tibetului în timpul dinastiei
Cu atâţia zei care s-au adunat pe vârf, cu greu poţi găsi Yuan. Drumul spre mănăstire este o aproximaţie pe care
un alt munte în Tibet cu mai mare importanţă religioasă. cu greu putem să ne focalizăm fiind scuturaţi şi aproape
Un pelerinaj în jurul muntelui, o kora, este cel mai rapid dezmembraţi fără niciun ritual de LandCruiser care
trece prin adevărate hăuri şi vaduri de apă, parcurgând
cei 20 km de la drumul principal în mai mult de o oră.
De departe, Sakia arată ca o fortăreaţă de culoare gri cu
pereţi dublii care se înalţă în pustietate. Pentru călugării
din Sakia suntem atracţia zilei. Toţi sunt în jurul nostru,
facem poze, iar unul dintre ei ne filmează, nu ştiu dacă din
curiozitate sau pus de chinezi. Holul principal al mănăstirii
este complet întunecat dar după o vreme de adaptare
începem să zărim imensele statui aurite ale fondatorilor
şcolii de budism Sakiapa care a condus Tibetul până la
reforma Bonetelor Galbene. După o vreme de explorare
prin cotloanele mănăstirii care parcă nu au fost călcate de
sute de ani, ne luăm rămas bun de la călugări şi plecăm
spre şosea, ajungând în Lhatse şi continuând drumul către
Saga, oraşul de frontieră al Tibetului de vest.
Saga este ultimul avanpost relativ civilizat, cu
restaurante chinezeşti şi tibetane unde ne vine foarte greu
să bănuim că nu vom mai găsi nimic de mâncare de acum
înainte, aşa că nu cumpărăm decât câteva lucruri minore,
alune şi ciocolată, o greşeală pe care o vom regreta multe
zile mai târziu. După Saga nu mai există nimic decât deşert,
praf şi câmpii până la orizont pe care apar iaci meditând
plictisiţi pe dealuri. Triburi de nomazi îşi fac viaţa în văile

20 Nr. 8 (132) ♦ august 2014 Scrisul Românesc Cronică literară

Gabriela RUSU-PĂSĂRIN

Resentimentul – refugiul interogaţiei

Î ntr-o lume în căutare permanentă de exper­i­ „Ucideţi generalul este un thriller captivant, plin de Verlag Bern und Munchen, 1956). În această afirmaţie
mente literare, estetice, invadată de non-con­ suspans. Această carte este, de asemenea, un studiu de regăsim enunţul fondator al sociologiei resentimentului.
venţionalism, simţi nevoia întoarcerii la un roman personaj – amănunţit şi complex – prin care cititorul Cu alte cuvinte, condiţiile sociale şi nu predispoziţiile
poliţist în accepţiunea înaltă a termenului. Romanul Ucideţi este transportat într-o adevărată călătorie palpitantă prin bio-psihice individuale sunt cele care produc dezechilibre
generalul (2011), scris cu verva celui ce vrea să expliciteze tranziţia continuă a ultimelor decade din istoria României. auto-estimative şi reacţii de apărare inconştiente de tipul
un cotidian prin cheia misterelor istoriei, nu se încadrează Stelian Munteanu, «amant, asasin şi băiat de Bucureşti», resentimentului. Chiar şi situaţiile familiale sunt „încărcate
în categoria romanelor poliţiste autentice, ci aparţine este un erou care poate spune mai multe decât ne-am cu un anumit potenţial resentimentar şi aceasta indiferent
romanului de tip „krimi“ sau „giolo“, iar autorul Bogdan imagina despre vremurile pe care le trăim.“ de particularităţile oamenilor care se află în respectivele
Hrib se alătură în acest sens Luciei Verona şi lui George situaţii.“
Arion, cum afirmă Horia Gârbea pe blogul său, „un blog Stelian Munteanu este editor şi gazetar, asemeni
despre literatură şi alte lucruri care fac viaţa frumoasă“. autorului, are aceeaşi vârstă cu autorul, de unde rezultă că Ar putea fi o explicaţie pentru înţelegerea resentimen­
Tradus în anul 2011 în limba engleză la editura Profu­ experienţa personală a autorului a generat mărturiile despre tu­lui Dianei, fata adoptată de generalul Simionescu, care
sion Crime din Marea Britanie (Kill the General), romanul epoca la care se face referire. Este antrenat într-o misiune în locul mulţumirii pentru reconfigurarea destinului său,
are atuurile unei naraţiuni incitante cu trimiteri evidente în de ucidere a unei persoane la Viena, despre a cărei identitate includerea într-o familie generoasă, simte resentimentul
două planuri de referinţă: cel al universului imaginar, spa­ nu ştie nimic. Cel care îi oferă datele misiunii şi arma este ca pe o datorie ce trebuie s-o îndeplinească. Este o stare
ţiul de manifestare al scriitorului, şi spaţiul istoriei recente Mihail Sergheevici Puşkin, un agent de informaţii cu care de boală, rămâne internată într-un spital, iar dacă se va
cu enigme neelucidate, care incită la lectură chiar şi numai Stelian mai lucrase într-o misiune în Franţa. Stelian nu va vindeca va face detenţie.
pentru a decoda conjuncturile istorico-so­ avea puterea de a ucide, renunţă la misiune, dar află că
ciale pe care lectorul le ştie din propria ex­ Suspansul rămâne. Se sugerează că generalul nu a
perienţă (lectorul român) sau a aflat despre „ţinta“ a „căzut“, iar toate indiciile duc murit, că înscenarea a reuşit, iar el va putea să mai scrie şi
ele într-o manieră inedită: transmiterea în către Stelian. Cartuşul tras a provenit alte memorii despre Revoluţia din 1989.
direct a revoluţiei române (lectorul stră­ din arma sa. Este prima încadratură a
in). De aici tentaţia de a mai afla câte ceva romanului poliţist. Generalul Gheorghe Romanul este bine construit, cu o arhitectură revendi­
despre o epocă şi despre protagoniştii săi. Simionescu, victima, a fost implicat în cată de gen, cu o dinamică a dialogului care susţine plăcerea
Despre această tentaţie, în egală măsură Revoluţia din 1989, apoi a avut funcţii, lecturii. „Mânuind o scriitură nervoasă, ţesând o intrigă
despre aprecierea romanului în sine obţi­ iar Stelian îl cunoscuse în vremea când cu multe răsturnări de situaţie, Bogdan Hrib surprinde
nem o imagine din declaraţiile autorului: făcuse armata. cu exactitate tribulaţiile unui erou ajuns pe culmile
„Pot să vă spun că în anul în care a apărut exasperării“ afirmă George Arion, cel care se regăseşte şi
în Anglia Ucideţi generalul, în 2011, tra­ Relaţiile lui Stelian cu generalul au ca personaj (doar invocat, nu actant) în acest roman.
ducerile de crime fiction din altă ţară decât fost reluate la insistenţa fiice generalului,
Marea Britanie au fost de 70 de cărţi pe o Diana, realizator de emisiuni la o Al patrulea roman din seria Stelian Munteanu, Ucideţi
piaţa de 5 000 de titluri“. televiziune din Bucureşti. Ea îl va invita generalul, oferă o schiţă de personaj în tuşe ferme, cu
Am solicitat autorului o mărturisire să-l revadă pe general la casa lor de pe nerv şi cu argumente pentru efectele resentimentului.
în exclusivitate despre geneza acestui Valea Prahovei. Acolo, Stelian va primi Misterul rămâne în zonele cauzalităţii, condiţiile sociale
roman. Am dorit astfel să ne ofere cadrele de derulare propunerea de a publica un manuscris al şi nu predispoziţiile bio-psihice individuale sunt cele
ale interpretării textului cu trimitere la cele două tipuri de generalului cu mărturii despre Revoluţia care produc dezechilibre auto-estimative, iar condiţiile
spaţii, cel interior şi cel exterior (I. M. Lotman). Şi am Română. Ca orice editor, Stelian îl va sociale sunt cele ce au definit societatea românească în
primit următorul text: ruga să facă textul atractiv ca lectură. Va primi un stick cu anii dinainte şi imediat după Revoluţia română din 1989.
„Mărturisire manuscrisul modificat, stick pe care îl va lăsa la redacţia Bogdan Hrib plasează astfel romanul său aparent poliţist
Mă întreb dacă un autor trebuie să aibă multă imaginaţie editurii Trident, unde lucra. Cum victima este chiar un pion în conjunctura socio-politică a schimbării de regim politic,
sau este suficient să trăiască intens? Dacă trăieşti vremuri al scenariului revoluţiei din 1989 şi cum acesta este ucis zonă cu potenţial simbolic.
interesante şi complicate – şi noi aici în spaţiul... carpato- după predarea manuscrisului la editură, iar cartuşul este
danubiano-pontic avem vremuri interesante de vreo 2000 din arma pe care a avut-o Stelian la Viena, locul crimei, Grafică de Ştefan Munteanu
de ani – poveştile plutesc în jurul tău, ca puful de păpădie. suspectul principal devine chiar Stelian.
Cineva trebuie doar să le prindă. Naraţiunea este alertă, dialogurile sunt bine construite
De câte ori treceam, mergând spre Focşani, Bacău sau lăsând loc subtextului, atmosfera devine tensionată, sus­
Iaşi, prin faţa cazărmii din Mărăcineni, imediat ce treci pansul bine conturat, iar personajele au apariţii epi­sodice,
podul peste râul Buzău, mă gândeam dacă poveştile trăite ca în orice roman de acest tip, şi sunt dorite pentru a
şi auzite acolo nu ar merita repovestite. Adică scrise. obţine noi indicii pentru elucidarea misterului. Până în
Şi nu mă înduram să încep. De ce am făcut-o? Cred că acest moment al derulării acţiunii nimic nu ar fi detaşat-o
nu am vrut să îmi închei socotelile cu anii Epocii de Aur. de naraţiunea romanului poliţist. Ceea ce conferă valoare
Mă bântuiseră prea mult timp. Aşadar am avut pretextul întregii scriituri este turnura pe care o ia spre final trama: în
egoist şi am avut poveştile. În 2010, la Copenhaga, printre centrul atenţiei se poziţionează fiica generalului, cea care
picături de ploaie şi rafale de vânt, am avut şi liniştea vrea să afle adevărul despre uciderea tatălui ei. Finalul este
necesară. Manuscrisul a fost terminat la 31 decembrie ora surprinzător: chiar Diana căutase un asasin plătit, serviciile
18:35. Asta-i tot.“ direcţionaseră mesajul spre Stelian Munteanu, ştiind că nu
Conciziune şi, asemeni scriiturii de „krimi“ sau va avea curajul să finalizeze gestul ucigaş, manuscrisul
„giolo“, tentant, incitant, cu aura de mister şi cu dorinţa de devenea pretextul crimei (prin moartea autorului, scrierea
a continua povestea. Povestea este centrată pe personajul devenea şi mai căutată pe piaţă). De ce a vrut Diana
principal, de unde şi ideea că romanul era necesar să-şi omoare tatăl? Aici se declanşează adevărata scenă
conturării personajului şi nu personajul serveşte naraţiunii. a romanului lui Bogdan Hrib. Într-un accident de maşină
Stelian Munteanu, personajul principal, a mai apărut în care a fost implicat şi generalul Simionescu, părinţii
în romanele lui Bogdan Hrib Filiera grecească, Blestemul naturali ai Dianei au murit. Pentru că generalul s-a simţit
manuscrisului, Somalia, mon amour. Este o primă remarcă vinovat şi pentru că nu avea copii, a hotărât să o adopte pe
generatoare de interes şi rampa de lansare a unei întrebări: Diana. „Accidentul din copilărie a lăsat sechele. Şi-a dorit
se completează astfel portretul personajului printr-o nouă răzbunare, dar a aşteptat un moment potrivit.“
aventură romanescă? Max Scheler, continuator remarcabil al lui Nietzsche
Răspunde afirmativ la această întrebare Mike Phillips, în fenomenologia resentimentului este un deschizător de
câştigător al premiului „Pumnalul de Argint“ decernat drumuri pentru sociologia resentimentului. Nietzsche con­
de Asociaţia Scriitorilor de Romane Poliţiste din Marea sidera că doar dotarea naturală deficitară poate alimenta re­
Britanie, autor al mai multor romane poliţiste bestseller: sentimentul. Scheler susţine însă că „indiferent de calităţile
şi trăirile individuale, însăşi structura societăţii creează o
încărcătură resentimentală generală“ (Das Ressentiment
im Aufbau der Moralen, în Werke, Band III, Francke

Cronică Scrisul Românesc Nr. 8 (132) ♦ august 2014 21
literară
Alexandru OPRESCU

Nic Pizzolatto şi genul noir –
între scenaristică şi romane

N evoia de poveste este codată, undeva personalitatea personajelor principale, cu un aer de pulp pe care Roy îl mai are pentru a merge mai departe. Tiffany
adânc, în genele noastre. Literatura este fiction al revistelor americane dintre anii 1900 – 1950. este luată în grijă de femeile ce locuiau la motel, un fel de
produsul direct al acestei nevoi, apoi a-şi exercita instinctele materne suprimate până atunci de
alternativa sa modernă – filmul. Ar trebui reiterată toată Notorietatea câştigată subit de către Nic Pizzolatto îi lipsa de copii ai lor şi speranţa că o pot ajuta pe fata cea mică
discuţia despre cum filmul nu poate reproduce în totalitate aduce şi cele două cărţi mai vechi în prim‑plan, ce conţin să nu ajungă şi ea într-o situaţie mizeră ca aici.
o carte, cum această constrângere a spaţiului şi timpului, pe aceleaşi note mistice, sumbre şi aproape claustrofobe între
care hârtia nu o are, înfrânează, de multe ori, valoarea artistică care personajele sale se învârt. Iar pentru milioanele de fani Sinceritatea emoţiilor fiecărui personaj dezvăluie
a unei idei, dar nu este locul, şi nici spaţiul, vorbind de lup, ai serialului era aproape imposibil să nu caute laitmotivele talentul pe care Pizzolatto îl are în construirea de personaje
să rediscutăm o temă deja roasă de mai marii specialişti. O scenariului excelent în povestirile sale mai vechi, oarecum puternice, relevante şi credibile. Acţiunea este într-o directă
cale de mijloc care este, poate, cea mai echitabilă, şi care omagii aduse unor părinţi ai genului cum ar fi Lovecraft şi complementaritate cu acestea şi rezultă din aceste porniri
nu poate fi îmbunătăţită decât prin nişte artificii post-post- Poe, dar şi cu inserţiuni filosofice interesante, mai vechi personale ce se confruntă pe o tablă imaginară şi nu invers.
moderne şi nu întotdeauna prizabile de către sau mai noi, cum ar fi anti-animismul sau mizerabilismul, Pizzolatto nu pune personaje în situaţii complicate pentru
publicul larg, este filmul serial. a le vedea sentimentele, ci pune o umanitate complexă şi
O cale de mijloc ce adună din ce în ce dar toate sub vădita egidă a lui Cioran, diferită în fiecare şi lasă evenimentele să decurgă natural.
mai mulţi adepţi şi care cucereşte un public despre care autorul mărturiseşte că este Un natural care include, implacabil, şi moartea pe care
impresionant, înfometaţi după o poveste bună filosoful său preferat, ceea ce este evident fiecare este nevoit să o accepte şi chiar să vadă în ea o
şi, cel mai important, care îi va ţine „legaţi“ şi din scrierile sale sau din nihilismul şi eliberare binemeritată.
o bună bucată de timp. Generaţiile tinere pesimismul ce domină unul dintre cei doi
şi foarte tinere din România deja se nasc în detectivi din serial. Sfârşitul cărţii operează o metamorfoză rar întâlnită
această cultură a alternativei cinematografice, în genul noir, transformând pesimismul în umanism, prin
iar America este pregătită să livreze, pentru Cu toate acestea, niciuna nu a fost încă intermediul aceloraşi personaje cu un interior complex.
că producţiile autohtone ce pot rivaliza la tradusă în limba română, dar cu apariţia Lucrurile care se petrec nu au o altă sursă decât omul
audienţă măcar dintr-un spirit patriotic al unui film, de data aceasta, o adaptare după însuşi, împins de propriile instincte şi dorinţe, şi de câteva
cinefilului se lasă aşteptate. Îşi mai aduce romanul noir cu titlu omonim, Galveston, himere ale trecutului imaginar. Însă ceea ce absolvă lumea
aminte cineva de Ciupanezu’ (dintr-un serial este foarte probabil ca măcar romanul de lui Roy Cady este onestitatea privind omul şi nevoile sale
de factură dâmboviţeană cu mari pretenţii la debut să apară pe rafturile librăriilor din generate de atât de mult subiectivism, fără scuze, fără
vremea lui)? Quod erat demonstrandum. ţara noastră. raţionalizări subiective.
Cu peste 1500 de seriale la activ, indus­tria americană
merge pe un sistem de hit and miss – e bun, mai facem Galveston este povestea unui beţiv în jur „Mă consider un realist, dar în termeni filosofici
episoade. Nu face rating, dispare subit şi fără explicaţii din de 40 de ani pe nume Roy Cady care află sunt ceea ce se numeşte un pesimist“, spune unul dintre
program, numai ca unul nou să îi ia locul şi să îşi încerce la un consult că are cancer la plămâni. Roy detectivii atipici ai lui Pizzolatto. În Galveston, autorul
norocul. Acest lux de a încerca marea cu degetul pe care nu este tocmai un cetăţean model, făcând treaba murdară scrie o poveste ce pare pesimistă, însă peisajul este unul
o carte sau un film artistic nu îl au, a deblocat spiritul de pentru un cămătar din New Orleans, mafiot ce îi întinde o în totalitate realist.
perseverenţă americană de a încerca până iese. Evident, capcană mortală pentru a scăpa de el din cauza ex-iubitei
reţete de succes încep să apară, şi aşa, în ultimul timp, lui Roy care acum este iubita bossului. Roy scapă din mâna Comparând romanul său de debut cu scenariul
multe dintre producţii sunt aceeaşi coregrafie cu altă Mărie criminalilor – devenind el însuşi unul în acest proces – şi serialului produs, se poate observa o îmbunătăţire vizibilă
în rolul principal. fuge din Louisiana spre Texas, împreună cu o prostituată a calităţilor literare ale lui Nic Pizzolatto în decursul a doar
Producţiile de acţiune şi investigaţii criminale sunt adolescentă cu care se „procopseşte“ de la acel eveniment. câţiva ani. Ceea ce nu se poate întrezări foarte clar, încă,
probabil cele mai diluate în esenţă şi calitate, reducând‑se Ceea ce Pizzolatto ştie să facă foarte bine, este să capteze este dacă acesta este un scriitor cu valenţe de scenarist,
la formula clasică creată de genialii scriitori Conan şi să ilustreze adevăratul peisaj al Americii sudiste (autorul sau dacă este un scenarist ce vrea să scrie şi romane. Iar
Doyle şi Aghata Christie, însă devalizată de orice fel fiind născut la New Orleans) peisaj al incertitudinilor, al dacă un scriitor se poate încumeta cu succes să scrie un
de talent narativ: se găseşte mortul, se investighează, mlaştinilor, al oamenilor speriaţi de guvernul federal şi scenariu, un talentat scenarist va avea nevoie de resorturi
una-două întorsături de situaţie pe care le intuieşti din totodată fani ai celui de-al doilea amendament. intelectuale foarte speciale pentru a produce o operă
avion la începutul serialului şi criminalul este prins, iar Începutul romanului, însă, îţi dă impresia că autorul literară cel puţin la fel de valoroasă ca scenariile sale. De
tot departamentul se bate pe umăr, numai ca săptămâna nu mai are răbdare să intre în acţiunea propriu-zisă. Unele aceea Nic Pizzolatto este un creator ce nu numai că trebuie
viitoare să o ia de la capăt, fără memoria unei experienţe scene sunt scrise prea expeditiv şi nu aduc o greutate citit, dar şi urmărit pe viitor.
prealabile ce ar crea nişte déjà-vu-uri teribile. importantă firului narativ. Prima parte a poveştii, înainte
Se mai întâmplă ocazional, prin inteligenţa unor ca Roy să plece din oraş, seamănă cu scenele clasice şi Galveston este în fond o promisiune a lui Pizzolatto
producători precum HBO, ca scenarii de seriale originale, simpliste de film serial cu băieţi răi şi sânge pe pereţi, ceva pentru literatura sa de mai târziu, care este încă într-un
ce nu se înregimentează în aceleaşi clişee, să prindă viaţă ce trebuie făcut şi trecut la următoarea etapă. Se poate proces de maturizare şi de a-şi împământeni propria voce
şi să devină, de cele mai multe ori, succese uriaşe pe plan observa şi o oarecare grijă de a păstra stilul crime noir în toate arabescurile ei. Chiar şi aşa, pentru un roman de
internaţional şi etaloane pentru o droaie de copii proaste al cărţii, o grijă care vine în detrimentul unei naturaleţi debut este o carte ce (re)deschide noi perspective acestui
după aceea. scriitoriceşti ce face totul credibil şi pune umărul la acea gen ce nu a mai fost cinstit în ultima vreme cu multe
Nic Pizzolatto era până acum câţiva ani un profesor de empatie cititor–personaj. titluri ce pot arăta potenţialul real al acestuia, iar cele ce
literatură ce a predat la unele universităţi din Statele Unite Unde Nic Pizzolatto se desparte de pulp este când mai sunt aşteaptă să fie readuse în atenţia publicului de
– University of North Carolina, University of Chicago, transformă acţiunea într-un liant al umanităţii. Umanitatea autori proaspeţi precum Nic Pizzolatto care cu siguranţă
DePauw University – şi nimeni pe scena mondială a oamenilor, indiferent de acţiunile acestora, este un punct de vor reaprinde apetitul pentru crime noir.
filmului. Cu o culegere de poveşti din 2006 (Between Here interes constant în opera autorului. Motivele, sentimentele,
and the Yellow Sea: Stories San Francisco, CA: MacAdam/ pornirile, toate aceste mecanisme ce duc într-un final la Grafică de Ştefan Munteanu
Cage) şi primul său roman, Galveston (New York: Scribner) acţiune (fie ea chiar şi acţiune prin non-acţiune) transformă
în 2010, aspirantul autor câştigă câteva premii literare Galveston într-un roman cu un atu în plus.
– printre care şi Premiul Internaţional Frank O’Connor Dorinţa de a te concilia cu propriul trecut este un alt
pentru proză scurtă – şi este inclus în antologia Best laitmotiv al romanului. Toate personajele au un trecut în
American Mystery Stories din 2009 cu povestirea Wanted spate pe care îl regretă într-o formă sau alta şi pe care încă
Man. Cu o activitate destul de restrânsă, normal pentru un încearcă să îl repare, şi Roy nu este deloc diferit. Revederea
autor ce nu a atins încă 40 de ani (n. 18 octombrie, 1975), cu una dintre fostele sale soţii este un punct revelator pentru
Pizzolatto „dă lovitura“ cea mare vânzând un scenariu de Roy, când este anunţat foarte rece: „Trecutul nu este real“.
film poliţist lui HBO, care îl produce sub controlul aproape Şi pentru că nu este, fiecare şi-l aminteşte altfel, motiv
total al autorului. True Detective devine rapid cel mai pentru care împăcarea dintre cei doi nu poate fi posibilă.
apreciat film poliţist al ultimilor ani, o producţie originală La motelul unde locuieşte cu Rocky şi sora ei mai
cu un fir narativ bazat nu pe acţiune, ci pe dezvoltarea şi mică Tiffany, Roy întâlneşte arhetipuri la fel de stricate pe
dinăuntru ca şi el. O adunătură de oameni slabi, ce trăiesc
în fantezia de a compensa lacunele trecutului, fiecare prin
metodele sale acceptate sau mai puţin acceptate social, ba
chiar ilegale. Cele două fete în grija sa devin singurul motiv

22 Nr. 8 (132) ♦ august 2014 Scrisul Românesc Cronică literară

Rodica GRIGORE aspecte etice extrem de importante. Mai cu
seama dacă nu e cumva lipsit de moralitate
Ficţiune, adevăr, realitate ca oamenii să fie mai interesaţi de existenţa
personală a lui J. M. Coetzee, devenit celebru
Primele două volume ale tril­o­ prin intermediul ei, cititorul şi autorul pot vreme. Perioada vizată de Vincent acoperă scriitor, decât, de pildă, de drama familiei
giei intitulate Scene de viaţă rezista în faţa falsei convingeri că ar exista anii 1971–1977, o epocă extrem de importantă Adrianei, al cărei soţ, refugiatul brazilian
provincială a lui J. M. Coetzee, răspunsuri simple pentru marile întrebări ale pentru formarea intelectuală, afirmarea şi Mario Nascimento, e atacat brutal de o bandă
Copilărie (Boyhood, 1997) şi Tinereţe (Youth, existenţei. Sau chiar că ar exista răspunsuri în evoluţia literară a lui Coetzee, anii aceştia de hoţi. Însă trucul lui J. M. Coetzee ca
2002) stăteau în mod clar şi de la bun înce­put faţa vreuneia dintre interogaţiile esenţiale. fiind legaţi de căutarea identităţii creatoare autor al acestei stranii cărţi este că, dincolo
sub semnul deciziei autorului de a scrie desp­ re şi a glasului propriu, care să-l singularizeze de vocile individuale ale acestor naratori, se
sine la persoana a treia. În Miezul verii, însă, Privită astfel, întreaga operă a lui printre scriitorii momentului. Interviurile aude propria voce a lui Coetzee, cel care,
ultimul volum, apărut în anul 2009, scriitorul Coetzee poate fi descrisă cel mai bine drept par a fi axate pe aflarea istoriei persoanelor în afară de faptul că e punctul de interes al
sud-african ia o decizie mai puţin aşteptată antialegorică, deoarece, deşi textele sale intervievate, însă, evident, centrul de interes e tuturor, domină relatarea chiar şi atunci când
chiar şi de cititorii săi cei mai fideli: şi anume, îmbracă uneori forma consacrată a alegoriei, reprezentat de legăturile pe care acestea le-au nu apare în mod direct – sau poate mai ales
îl imaginează şi-l descrie pe J. M. Coetzee, de fiecare dată sensurile acestora se situează avut cu Coetzee, prec­ um şi modul în care l-au atunci. Tehnica pastişei funcţionează, aşadar,
personajul acestei cărţi, ca fiind deja mort! Iar dincolo de simplista şi sim­pli­f­icatoarea după următorul model: Vincent nu e decât
dacă cele dintâi volume erau denumite, fiecare, descifrare în chei­e alegorică. perceput ca om. Astfel că un devotat emul imaginar incapabil să facă
de către editor, „fictionalized memoir“, cel În plus, o altă car­ac­ teristică a Julia şi Sophie, foste iubite altceva decât să pastişeze stilul maestrului.
din urmă e inclus în categoria „nonfiction“... scrisului lui Coetzee, evidentă ale lui John, Adriana, mama Ironia este evidentă mai cu seamă în acele
Pentru cei obişnuiţi cu maniera de a scrie mai cu seam­ ă în creaţiile pe unei foste studente a acestuia pasaje în care Margot nu e de acord cu
a lui Coetzee, chiar dacă mare, surpriza care le-a pub­ licat în ultimul şi profesoară de dansuri bra­ rescrierea aspectelor pe care le relatează
reprezentată de Summertime şi de strategia deceniu, este antibiografismul zi­liene, verişoara lui Coetzee, ea, aşa că protestează faţă de reelaborările
aceasta (inedită, e adevărat) nu poate fi chiar acestora, în ciuda faptului că Margot (numită, îns­ ă, Agnes lui Vincent, care au darul, din punctul ei de
atât de neaşteptată. Şi nici inexplicabilă. Căci nu puţini critici au încercat în Copilărie) vor relata în­ vedere, de a distorsiona adevărul. Dar care
ajunge să ne amintim doar că, de pildă, la să citească Dezonoare sau tâmplări din trecut şi vor adevăr?... Căci Vincent nu e nici el altceva
ceremonia de decernare a Premiului Nobel Elizabeth Cost­ello pornind de recompune, fiecare în felul decât un personaj literar, o fiinţă de hârtie,
pentru Literatură care i-a fost acordat în anul la datele exist­enţei autorului. său, un portret care, evident, rezultatul imaginaţiei lui Coetzee însuşi.
2003, scriitorul a preferat ca, în locul unui La fel cum s-a întâmplat, este mai mult decât mişcat,
discurs tradiţional în care să vorbească despre desigur, şi în cazul primelor mai mult decât subiectiv E un lucru arhicunoscut că până şi în cele
sine, despre evoluţia sa literară sau despre volume ale trilogiei. Numai şi cu totul altceva decât, mai voit oneste pagini memorialistice sunt
precursorii ori modele culturale pe care le-a că, dincolo de aparentul aer cel puţin teoretic, cititorul prezente elemente subiective şi care ţin de
avut, să dea citire unei elaborate parabole banal sau familiar identificabil se aşteaptă să afle despre domeniul celei mai pure imaginaţii. În fond,
având în centru figura lui Robinson Crusoe. în Boyhood sau Youth, nu scriitorul J. M. Coetzee... dacă e să analizăm, fie şi foarte sumar, cazul
Câţiva ani mai târziu, invitat la Princeton trebuie să uităm nicio clipă că naraţiunea Căci sunt detaliate incapacitatea (sau în speţă, trebuie să menţionăm că mama
pentru o serie de conferinţe, a prezentat în (zisă „convenţională“) la persoana a treia şi inabilitatea?) lui John de a menţine o relaţie scriitorului, a cărei dispariţie prematură e
faţa publicului câteva fragmente literare beneficiind de omniscienţa timpului trecut caldă cu femeile, închistarea sa, dificultatea deplânsă pe tot parcursul Miezului verii, nu
axate pe vocaţia de apărător a drepturilor ascunde ceva mult mai profund şi mai (aproape imposibilitatea!) lui de a învăţa să s-a stins din viaţă, în realitate, decât în anul
animalelor pe care şi-o descoperă scriitoarea elaborat – ce devine evident abia odată cu danseze şi aşa mai departe. Desigur, Miezul 1985; sau că, deşi insistă a se prezenta pe sine
Elizabeth Costello; personaj ficţional, Miezul verii. În primele rânduri, e adevărat, verii jonglează în mod absolut remarcabil cu stabilit alături de tatăl său într-un cartier din
aproape inutil să mai precizăm... În fond, Coetzee pare a urma modelul deja consacrat o întrebare care l-a preocupat de timpuriu pe Cape Town, în acea perioadă Coetzee era deja
prin Scene de viaţă provincială, Coetzee nu de volumele anterioare. Numai că imediat scriitorul sud-african: şi anume, de ce sunt căsătorit şi avea doi copii. În egală măsură,
face altceva decât să urmeze un impuls mai cititorul realizează că textul este punctat de oamenii atât de interesaţi să afle detalii şi până şi mărturisirile personajelor feminine
vechi şi să desăvârşească (deopotrivă să o serie de adnotări în italice, cum ar fi: „De anecdote din viaţa scriitorilor şi de ce e atât din carte, deloc măgulitoare la adresa lui
demonstreze!) la nivel narativ o convingere aprofundat“, „De dezvoltat“. Urmează câteva de prezentă tendinţa de a încerca să înţelegi Coetzee, să recunoaştem, nu trebuie căutate
a sa extrem de profundă: aceea că, cel puţin interviuri realizate de un universitar britanic, o operă literară pornind de la amănuntele neapărat în biografia scriitorului, ci mai
în perioada contemporană, singurul mod Vincent, care şi-a asumat sarcina de a scrie biografice... degrabă în imaginaţia acestuia. Căci, oricât
cu adevărat adecvat de a aborda aspecte de nici mai mult, nici mai puţin decât o biografie Deşi menţinând în numeroase fragmente dau ele senzaţia că ştiu totul sau spun totul
natură etică este ficţiunea. Măcar pentru că, a scriitorului J. M. Coetzee, deja decedat şi ale acestei cărţi un ton aparent lejer şi despre bărbatul alături de care au trăit ori
în posesia însemnărilor căruia intrase de ceva amuza(n)t, autorul aduce în prim plan câteva s-au aflat la un moment dat, ipostazele în care
acesta apare în relatările lor nu fac altceva
decât să înmulţească măştile pe care el pare a
le purta, rămânând, practic, impenetrabil.

J. M. Coetzee, Miezul verii.
Scene de viaţă provincială.
Traducere şi note de Irina Horea,
Editura Humanitas Fiction, 2012

Oana BĂLUICĂ conformitate cu învăţăturile stoicismului.
Un element de o indeniabilă importanţă
Gândurile ultimului împărat bun în opera lui Marcus Aurelius îl constituie
Î ntr-un prezent în care întreaga preocuparea de sine, preocupare ce a fost
schemă universală – de la tehnică a trăi în armonie cu Întregul şi cu tine însuţi, integrarea lucrurilor într-o ordine perfectă, dezbătută intens de mai mulţi fil­osofi, în
şi progresul acesteia la informatică de unde şi atenţia constantă a lui Marcus prin acceptarea suferinţelor şi a bucuriilor special de Michel Foucault într-un capitol
Aurelius pentru tehnicile care duc către într-o manieră echilibrată, fără exagerări sau din Istoria sexualităţii şi în cursurile sale
ţinute la Collège de France sub titlul de
şi relaţii interumane (capitolul Mallorca, cu preocuparea de sine şi către renunţarea la emoţii prea intense. Într-un fel, se aseamănă Hermeneutica subiectului. În centrul pre­
ocupării de sine vom regăsi problema re­
distracţii exacerbate în mijlocul străzii este falsele reprezentări. foarte mult cu doctrinele orientale, în special prezentărilor, şi măsura, gradul de atenţie
care trebuie acordate oricărui obiect care
relevant) accentuează exagerarea, transg­ re­ Recunoscut ca fiind ultimul dintre cei cu budismul zen, prin renunţarea la roadele se înfăţişează minţii, pentru a putea ajunge
la acea armonie, împăcare ultimă. Astfel,
sarea limitelor impuse atât de natura cos­ cinci împăraţi buni, succesor al lui Hadrian, faptelor, prin cultivarea contemplaţiei şi obiectul trebuie judecat şi analizat cu cea
mai mare profunzime, definit în primul
mică, dar şi de cea individuală, nicio lectură despre care ştim de asemenea că a avut o acceptarea cauzelor exterioare lucrurilor. rând, deposedat de judecăţile subiective
sau bazate pe emoţii şi circumscris cauzelor
nu pare mai potrivită (şi mai desuetă, în conduită improprie unui împărat, în sensul MarcusAureliusimpunedeci,prinexerciţiile şi modului său de producere, până când
suntem siguri că imaginea ultimă care se
acelaşi timp) decât lucrarea lui Marcus pozitiv al cuvântului, aşa cum îl înfăţişează sale spirituale, o formă de transformare a înfăţişează minţii noastre este una veridică:
„Întotdeauna vezi ce este în sine acel
Aurelius, Gânduri către sine însuşi (Ed. pe alocuri Marguerite Yourcenar în romanul sinelui, de renunţare la vechea modalitate de obiect care produce în tine reprezentarea şi
dezvăluie-l, împărţindu-l în cauză, materie,
Humanitas, 2013). său (Memoriile lui Hadrian), Marcus fiinţare şi adoptarea uneia care să presupună relaţie şi timpul în care acel obiect va trebui
să înceteze să existe“.
Integrabilă stoicismului, curent filosofic Aurelius a deprins practica stoicismului aportul total al filosofiei, manieră care a

apărut în secolul al III-lea î. e. n., mai mai mult pe filiaţie grecească, pe linia lui fot denumită de cei mai mulţi exegeţi ca

exact ultimei dintre cele trei perioade ale Epictet, nefiind atât de apropiat de stoicismul reprezentând „convertirea la filosofie“. În

acestuia, „stoicismul imperial“, lucrarea se lui Seneca, de exemplu, devenind ceea ce analiza lucrării lui Marcus Aurelius, Pierre

prezintă sub forma unor exerciţii spirituale Platon considera că ar fi cel mai bine pentru Hadot remarca faptul că această convertire

în stilul lui Ignaţiu de Loyola, faptul fiind cetate: un „împărat-filosof“. poate fi mai simplă, de la schimbarea unor

o repercusiune a percepţiei antice asupra Elementele doctrinei stoiciste converg opinii sau gânduri, până la cea totală,

filosofiei, pentru care aceasta nu reprezenta toate către acel scop suprem care este care presupune renunţarea completă la

doar o formă de cunoaştere, de erudiţie şi împăcarea cu propriul sine, prin eliminarea vechea personalitate, la vechiul mod de a →

retorică, ci un mod de viaţă, capacitatea de fricii de moarte, prin comprehensiunea şi fi şi a acţiona şi la adoptarea uneia noi, în

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 8 (132) ♦ august 2014 23

Adrian LESENCIUC

Tărâmul cu dimineţi putrede

C onceptul de „literatură de sertar“, Tărâmul cu dimineţi putrede (Poeme măr­eţ“, „prosperitatea patriei“, „fericirea mul expresiei, George Bogdan aminteşte
apărut după căderea comunismului din Est) cuprinde două părţi: Stampe din po­p­ o­rului“, „gând fierbinte“, „sentimentele de Cadavrele în vid ale lui A. E. Baconsky.
în România, lansat cu speranţe şi comunism, 1987 (Cu puşca la tâmplă), de aleasă stimă şi preţuire, de profundă re­ Poetica austeră de suprafaţă – un desen în tuşe
sufocat încetul cu încetul, înţeles mai degrabă reintitulată în 2013 Dansând nud cu realitatea cu­noştinţă“, dar şi „raţia de pâine“. Toţi groase, în cărbune, estompând iniţial tonurile
în proximitatea producţiilor cu caracter cadavru, după numele unuia dintre poeme, aceşti termeni contribuie, pe de o parte, la de gri şi transformând, treptat albul în gri, sub
privat: jurnale, corespondenţă etc., nu a prea respectiv Tablouri din comunism, Iaşi 1986, reconfigurarea contextului constrângător, pe presiunea unui orizont cumplit de roşu –, este
beneficiat de motive, afirmă unii comentatori, 1987, 1988 (Noaptea din spatele cortinei de alta la alunecarea discursului din realitatea dublată de poetica arborescentă din interior,
de a pune în discuţie un fenomen de masă, de fier). Din punct de vedere compoziţional dezumanizată spre o interioritate coşmarescă, în care coşmarul copiază cromatica realităţii,
prin intermediul căruia să se fi produs putem vorbi mai întâi despre proi­ecţia inter­ a umbrelor din exterior. Doar aşa, afirmă într-un orizont autoconstrângător, într-un
o mutare importantă în planul literaturii subiectivă a unor imagini imprim­ ate la nivelul poetul, poezia ar putea da seama de contextul peisaj opresiv, al exasperării pe care o dă
române. Refuzate sau amânate, ba chiar unui număr redus de exemplare (stampe), producerii ei; poezia se naşte din fragmentele neputinţa evadării, neputinţa gândului firav
apărute în alte limbi, lucrări importante ale pentru ca apoi, odată cu divers­ ificarea de realitate remodelate liric: „adun numitorii care pune, de asemenea, limite. Şi de o parte
lui Blaga, Noica, Cioran, Eliade, Steinhardt, cromaticii, în aceleaşi limite de alb-negru cu comuni ai existenţei,/ îi limpezesc şi îi fac şi de alta încolţeşte sămânţa speranţei. În
Ţuţea, Mihadaş au fost publicate abia după pete roşii care violent reclamă policromia, să cale ferată pentru poezie“ (p. 30, Stampa nr. exterior, „profesorul de la etajul întâi creioane
1989. Istoricii literari se distanţează, în se ajungă la perspectiva recep­ţiei subiective 43. Nunta obsesiilor). ascute/ pe ascuns“ (p. 46, Stampa nr. 54. Oa­
limitele conceptului, de acele texte „născute“ pure, prin imagini unicat (tablouri). menii plâng neauziţi în spatele blocurilor,
în afara graniţelor României şi de ceea ce La nivel estetic viziunea suprarealistă, ssst), în interior „Pe partea cealaltă a existenţei
ar fi însemnat reformularea, rearanjarea sau Stampele sunt realizate cu instrumentar­ deformatoare, predomină. Să luăm, drept cenuşii/ triştii urcă pieptiş calea din cartier/
reorchestrarea textelor după 1989, convenind ul epocii, ceea ce înseamnă că, sărăcind mij­ punct de plecare, două versuri emblematice: mâncând mere roşii în gând“ (p. 58, Stampa
tacit asupra „literaturii de sertar“ ca fiind o loacele de expresie la nivelul celor larg uti­ „Coloane de orbi vopsesc cu nesaţ viitorul,/ nr. 60. Trec dimineţi spre lagărul socialist).
speranţă înşelată. Evident, texte care: 1 – să fi lizate de realismul socialist, producând efect­e prezentul cu var“ (p. 34, Stampa nr. 47. Omul NU este cel care trăieşte în gulagul
fost disjuncte în raport cu puterea comunistă, opuse, George Bogdan reuşeşte să dea nota Coloane de orbi). Preponderent în Stampe, psihic cu speranţa evadării. El transcende
ba chiar direct opozante, putând a provoca de gravitate discursului liric. Autorul ob­ poezia se dezvoltă interior, vertical, desc­ en­ părţile volumului, în tablouri în care culoarea,
oricând, la găsirea la o percheziţie distrugerea ţine astfel două tipuri de efecte: unul la ni­ dent, într-o gravitaţională scurgere a vopselei fie şi artificială, începe să umple formele gri
lor şi arestarea autorului, respectiv 2 – să fi vel semiotic, celălalt la nivel estetic (şi este onirice, care acoperă ochii trăitorului în co­ ale poeticii: „Când am început să mă numesc
însemnat altceva decât producţie literară cu suficient să marcăm câteva dintre titlurile mu­nismul românesc. Orbirea societăţii e omul NU (erau mii)/ retina ochilor mei
caracter privat, au existat. Rare, iar această poemelor care, încărcate de construcţii lexi­ dublată în Tărâmul cu dimineţi putrede de deveni incandescentă,/ sensibilă la vopsirea
raritate confirmă fenomenul. Poate tocmai cale ale epocii, proiectează în mintea lec­ o revoltă interioară cu arsenalul pe care l-a copacilor în verde/ şi legarea ştiuleţilor cu
de aceea interesul asupra unor asemenea torului societatea distopică, caracterizată produs socialismul – numind aici arsena­ sârmă invizibilă de coceni/ pentru o realitate
texte ar trebui să fie sporit, iar promovarea înd­ eobşte prin control social). La nivel se­ lul suprarealist – împotriva aceluiaşi socia­ viguroasă socialistă“ (p. 8, Tabloul nr. 37.
lor să fie consonantă cu nevoia continuă de miotic George Bogdan reuşeşte umplerea lism extern, constrângător, rapace. Stampele Când am început să devin omul NU).
împrospătare a lecţiilor istoriei. cu conţinut a „limbii de lemn“ de sorginte poar­tă astfel, printr-o formă de expresie
Asemenea texte, de o redutabilă vigoare comunistă. Limba de lemn se caracterizează, justi­ficat radicală, imaginea terorii la care o Atât stampele cât şi tablourile, însoţite de
lirică, sunt şi cele publicate în primul din ne confirmă Françoise Thom, cea care s-a înt­rea­gă societate conspira muncind în ate­ inserţii din discursurile vremii (spre exem­
promisa serie de patru volume de scrieri aplecat asupra studierii fenomenului ling­ lier­ele creării „omului nou“: „O alchimie plificare, Stampa nr. 67. După ziduri oftează
anticomuniste, încadrabile fără ezitări în vistic din Uniunea Sovietică, prin lipsa de în eprubete devenirea/ ca o alergare printre ţara bolnavă, este însoţită de un fragment
conceptul de „literatură de sertar“: Tărâmul mesaj şi subordonarea totală din punct de muribunzi într-un răsuflu,/ crearea omului din discursul delegatului Organizaţiei UTC
cu dimineţi putrede (Poeme din Est) (Ed. vedere ideologic. Reconstituirea cadrului nou huruie în laboratoare,/ în apartamente- Iaşi, Mihai Ungureanu, la Congresul PCR,
Eminescu, Bucureşti, 2013), autor George prin care un regim îşi impunea retorica, celulă adorm lihniţi de foame,/ dureri şi morţi angajând „înflăcăratele îndemnuri adresate
Bogdan. O lucrare care a aşteptat aproape un prin apel la propriul Newspeak orwellian, timpurii năpădesc pe rând familiile,/ plecarea tinerei generaţii“), dau seama de societatea
sfert de veac până să fie publicată, dar care, ar fi fost imposibilă fără ajutorul tehnicii şi venirea de niciunde închide/ şi deschide distopică apropiată de cea din romanul Noi
iată, se exprimă pe sine abia acum, când dec­ upajului dacă poemele ar fi fost scrise uşi,/ omul obişnuit îşi întreabă umbra: tu al lui Evgheni Zamiatin, în care primitivi,
probabil că maturitatea receptării ar trebui după 1989. Naturaleţea cu care, plonjând cine eşti?/ Ce vrei de la mine, urmăritorule? refuzând să-şi modeleze scrisul, limba şi
să existe. Aparent fără justificare din partea în structuri lingvistice lipsite de conţinut, Suflet nu vând./ […]/ Ridic periscopul lent,/ ideile după preceptele realism-socialismului,
autorului: „Dau semnătură de generaţie pentru de substanţă, subordonate total, producând străpungând limitele existenţei cenuşii,/ construiesc o realitate de sertar. Şi o literatură
a putea aduce în faţă adnotările mele de la mutaţii la nivelul gândirii, George Bogdan înaintez sufocat printre ziduri de blocuri ce nu trebuie neglijată, uitată. Istoria terorii
Iaşi din anii de oţel ai dictaturii 1986, 1987, reuşeşte să le denatureze sensul, umplându-le mii,/ nu-i capăt, liman./ Sistemul mă vrea comuniste este cea a factualului. Realitatea
1988 cu pana anului 2013. Nu mă întrebaţi cu conţinut semnificat, în scopul evidenţierii aplaudând bucuria/ de a trăi comunist./ Tac, adâncă, ascunsă, interioară, redată prin
de ce acum. Poezia răspândeşte mireasmă de ororii, mizeriei umane, existenţei cenuşii, este închid uşa apartamentului mic,/ mă uit în apel la instrumentarul suprarealist, poate să
iarbă crudă, indiferent de timp, numai dacă un prim indicator al valorii lucrării. Nu miră, oglindă/ şi mă întreb: sunt omul nou, sunt dea seama de adevăratele fapte. În aceasta
sufletul îl îngropi câte puţin în fiecare vers (p. astfel, inserţia de termeni ai industrialului cel putrezit,/ cel sacrificat/ de dumnezeul constă valoarea intrinsecă a lucrării, în
21)“, volumul de versuri prinde chip după 24 comunist: „hală“, „uzine“, „raboteză“, „fa­ implacabil al supravieţuirii/ în eprubetele- care poezia aceasta a lui George Bogdan,
de ani sub o altă stea, însoţit fiind de cuvinte sung“, „salopetă“, „prelată“, „bomfaier“, laborator?“ (pp. 53–54, Stampa nr. 57. Mă oferită abia acum publicului, cum sublinia
ale celor ce garantează fie actul artistic: Liviu „şpan“ etc., dublaţi de construcţiile limbii întreb: sunt omul nou, sunt cel putrezit, cel în comentariul său la Tărâmul cu dimineţi
Antonesei, Florentin Popescu, fie cruzimea de lemn a comunismului românesc din în­ sacrificat?) putrede universitarul ieşean Liviu Antonesei,
referenţialului: Octav Bjoza, Marius Oprea. tun­ ecatul deceniu nouă: „zările roşii“, „în­ „nu şi-a pierdut prospeţimea şi capacitatea de
deplinirea planului“, „omul nou“, „ţelul Prin abordarea directă a istoriei, prin ape­ a impresiona“.
lul la imaginile apocaliptice, prin radicalis­

→ Pe un plan la fel de important se si­ acţiunii după care se ghidează filosofia fiinţa noastră, deoarece: „sunt mai grave fiind de titlul mai mult decât revelator),
stoică este şi una regăsită în modul de viaţă erorile comise din cauza dorinţei decât cele filosoful ne conduce către o etică a vieţii
tuează etica datoriei, a împlinirii acesteia cu oriental, edificatoare în acest sens fiind viaţa comise din cauza mâniei“. de zi cu zi, prin practicarea filosofiei ca
orice preţ şi fără emoţii inutile de prea mare unui scriitor precum Yukio Mishima, atent exerciţiu şi prin aplicarea preceptelor care
tristeţe sau remuşcări, lucru de la sine înţeles, analizată de aceeaşi Marguerite Prin lucrarea Gânduri către sine însuşi, să ducă la convertirea noastră, convertire în
dat fiind faptul că în general principiul YourcenarîncarteaMishimasau Marcus Aurelius se înscrie pe acea linie de care practicarea contemplaţiei, cultivarea
politic al anticilor era construit pe ideea viziunea vidului. A fi neglijent intelectului, respectarea datoriei şi a seme­
datoriei. Respectarea datoriei şi cultivarea sau dezordonat în acţiunile tale filosofi care educă prin erudiţie nilor presupun condiţii „sine qua non“ ale
prieteniei sunt cele mai mare privilegii reprezintă încălcarea unuia din­ şi printr-o cunoaştere deplină devenirii fiinţei frumoase. În final, „când îţi
de care fiinţele raţionale se pot bucura, ne tre cele mai importante prin­ a filos­ ofi­ei fără a fi pedanţi şi îndeplineşti datoria, să-ţi fie indiferent dacă
învaţă Marcus Aurelius, iar de ele trebuie cipii stoice, niciun motiv ne­ făr­ă a inc­ ulca sentimentul de tremuri de frig sau ţi-e cald, dacă moţăi sau
să ne bucurăm „în mod raţional“, aşa cum putând fi suficient de puternic impo­ten­ţă sau inferioritate. ai dormit suficient, dacă eşti vorbit de rău
animalele se bucură de privilegiile acordate pentru a susţine un asemenea La fel ca personajul filmului sau de bine, dacă eşti pe moarte sau faci
lor „în mod natural“. Morala trebuie să comportament, în special do­ Le Samouraï, regizat de Jean- altceva. Căci este una dintre acţiunile care
ne însoţească mereu, iar dacă ar trebui să rinţ­ele sau impulsurile, pe care Pierre Melville, care în final ţin de viaţă şi aceasta prin care murim. Este
definim voltairian termenii, Aurelius spune filos­ oful ne sfătuieşte să le eli­ demons­ trează o etică pe care suficient, aşadar, şi în cazul ei, să pregăteşti
că „natura binelui este frumuseţea morală şi minăm din preo­cuparea pent­ru spect­atorul nu ar fi putut nici bine prezentul“.
cea a răului este urâtul moral“. Disciplina măcar să o intuiască la înce­
putul peliculei (chiar ajutat

24 Nr. 8 (132) ♦ august 2014 Scrisul Românesc Poezie
Claudia SEREA
Paul ARETZU Poeme

poeme dintr-o zonă P oetă şi traducătoare, Claudia Serea a emigrat în Statele Unite în 1995. Scrie în limba engleză, iar poeziile şi
de margine traducerile ei sunt publicate în numeroase reviste literare. A fost nominalizată de patru ori pentru premiile
Pushcart şi Best of the Net. Este autoarea volumelor To Part Is to Die a Little (Cervená Barva Press), Angels & Beasts
* (Phoenicia Publishing, Canada, 2012) şi A Dirt Road Hangs From the Sky (8th House Publishing, Canada, 2013),
şi a plachetelor The System (Cold Hub Press, Noua Zeelanda, 2012), Eternity’s Orthography (Finishing Line Press,
stăm rezemaţi cu coatele de barieră. e cald, e bine. trebuie 2007) şi With the Strike of a Match (White Knuckles Press, 2011). Claudia Serea face parte din grupul de poeţi The
să ne îngrijim de siguranţa trecerii dincolo. nu se aude Red Wheelbarrow şi este una dintre curatorii seriei de poezie The Williams Poetry Readings de la Williams Center din
şi nu se zăreşte nimic. frica de libertate ne face să trăim. Rutherford, New Jersey.
târziu, cel aşteptat trece în viteză. deschizând o iubire
mai veche. bariera deja a fost ridicată. ne putem pierde cu Ploaia ploaia cade şi nu aduce nimic, pe care-i zdrobim cu picioarele
totul în orizont. iată, drumul se răsfiră ca mersul peştilor peste mine şi tine, la fel, iar zeama lor întunecoasă se scufundă
migratori. Trupuri lichide cad din cer. în pământul întunecat.
cade ploaia. Pe vremuri
* Ploaia cade ca părul tuns, îmi plăcea când ploua. A venit toamna,
cu sunet de picioruşe curge din butoi.
un bătrân, vom vedea, citind un scurt poem despre alergând pe acoperişuri, Natură moartă cu
moarte. şoptindu-l cu frică. înţelegând mai mult decât e moale ca genele ce ascund scânduri Adio este vinul tânăr
scris. de fapt, citind un singur cuvânt. repetat. un cuvânt lacrimile unui copil adormit. ce-l torni în paharele serii.
despre frumuseţe. cu pasiunea unui cerşetor. care îşi
câştigă astfel existenţa. în timp ce pupila jucăuşă îi este Ploaia are gust de lacrimi, sărate şi Ardem oasele serii E dulce-acrişor ca vara
răpită de o certitudine mare, în absenţa adevărului. calde, până când numai mirosul mai rămâne cu nuanţe de iarbă
gustul buzelor tale. din ea. strivită sub trupurile noastre.
*
Ploaia cade antideluvian zile la rând. Mama se-apleacă şi ridică pe spate Bea o înghiţitură, dragostea mea,
erau spini înfloriţi pe deal. din aceia numiţi şi scai Nu putem să mergem înainte, bucăţi dintr-un gard vechi c-a venit toamna.
măgăreşti. tata ţinea un suflet de copil în braţe. era nici înapoi, ce le va pune pe foc
luminat pe obraz. bunicul legase un snop sub streaşină.
sub care tata se ruga. pe jos, lângă el, era o seceră cu Am trimis porumbelul şi le cară la deal Iubeşte-mă
zimţii tociţi. bunica şi bunicul, înjugaţi la un car, au urcat şi s-a întors cu un os în cioc până când dispare sub copaci
pe o corabie fumurie. care deîndată s-a scufundat în în loc de o ramură verde, Pepene-mă
pământ. fără a lăsa nici urmă, nici val. curăţat de dinţii burniţei. acolo unde tatăl meu o aşteaptă verde-mă,
cu toporul în mână lubeniţă-mă,
* Cade ploaia
iar noi mărşăluim prin ea cu anii, să le taie subţiri în miere
nemişcarea copistului în faţa pupitrului său. durează prin cearşafurile ei, cât să intre în sobă. şi rouă
de câţiva ani. va veni seara. vor lăcrima ochii obosiţi. prin rochiile şi halatele ei. prefă-mă,
scrisul îşi vede de drum, ca un pelerin. tocurile de scris. Cade ploaia iar noi mărşăluim goi, Pe fundalul cerului de lemn,
cernelurile. timpul trece pe alături aplecând vârfurile biciuiţi cu frânghii de apă. scândurile rupte – cojeşte-mă,
pomilor, spulberând şirul de furnici cocârjate. literele se bucăţi dintr-o cruce dezmembrată – taie-mă felii,
odihnesc în rastele. seara, acest pătrat alungit. Ploaia cade, par aproape umane, mănâncă-mă,
plouă cu broaşte şi şobolani de ploaie
* şi lilieci ploioşi. Cade ploaia gura sobei pare şi-aruncă-mi coaja
cu pene şi gheare o gură de om, în cer
cu scrisurile pe ploaie. când vine un mesager. lumina de îngeri fioroşi. cu urmele dinţilor tăi pe ea,
se întretaie. limbaje curgând pe un câmp înalt. nimic nu hornul carbonizat,
este mai trist decât agonia mamei. decât neputinţa ei de a Ploaia cade, iar pământul o aşteaptă uman, şi scuipă-mi seminţele
reîncepe. lumina se întretaie lăsându-ne muţi. din cotlonul cu o mie de guri deschise, peste acoperişuri:
de întuneric, prin cântări. doar câţiva rămaşi până la până când se-neacă cu apă părinţii mei – scânteietoare stele.
sfârşit. cu toată oboseala învierii. cu braţe de lăcustă iar praful e-nghiţit de noroi, pietrificaţi.
închinându-ne. cu ochi de bufniţă binecuvântând.
ploaia îmbibă cadavrele îngropate Un cântec la radio
* şi le spală, curate,
face din carne un ceai rece A venit toamna,
prima zi cu zăpadă. călcam pe copaci, pe ziduri. ca să n-o ce-l turnăm în ceşti şi-l bem, acoperă-mi inima cu ceva,
murdăresc. un cetăţean cu părul zbârlit a murit ieri. în
acelaşi timp, un copil din clasa întâi recita poezia iarna, ploaia cade şi trece prin ziduri, cu umbra unui copac
privind speriat pe fereastră. azi n-a sunat telefonul. în prin hainele mele, zi şi noapte, sau mai bine cu umbra ta.
grădină, nu ştiu cine a făcut un om de zăpadă. vrăbiile au până când trupul se murează
ciugulit ciorchinele îngheţat, dintr-o viţă imaginară. nu în saramura morţii. Cade ploaia Nichita Stănescu,
ştim dacă anul acesta va mai veni moartea. Emoţie de toamnă
şi apa umple fiece crăpătură şi cută,
* scoate ramele din pământ, Un drum de ţară atârnă din cer
spală cuvintele şi duce şi-aşteaptă să terminăm culesul.
i se prelinsese un firicel de miere în barbă. ne-am uitat departe amintirile.
cum sclipea. sfânt venit de pe alte meleaguri. nu-l ştia A venit toamna.
nimeni. în colbul poienii, un ţigan bătrân se străduia să Ploaia cade, Îi culegem strugurii
îndrepte cu ciocanul o sabie. o nuntă de vrăbii înfoiate se scurge şi gâlgâie sub cerul violet
ne-a evitat în ultima clipă. după ce sfântul a plecat în ale în şuviţe şi pâraie ce se umflă şi cresc mânjit cu sucuri violete.
lui, fagurele muşcat într-un colţ a rămas atârnat în aerul în fluvii inundând câmpia.
dimineţii (mi-am amintit de bătutul alviţei, din copilărie. E un fior în aer.
tata lega de lustră o bucată de alviţă, iar noi săream să o Ploaia cade peste tineri şi bătrâni, Acoperă-mi umerii
prindem cu gura. nici nu ştiam ce este viaţa.) plouă cu feţe şi mâini, cu umbra ta
ridicându-se, întinse, apucând, şi cu un cântec de la radio.
*
A venit toamna. Grafică de Ştefan Munteanu
lumina mea tu eşti. o pasăre în mijlocul metalului Inimile noastre sunt strugurii ei goi
fierbinte. ningea, de-adevăratelea, cu fulgi şi cu puf
de gâscă. erau nămeţii cât casa. când respiram îşi luau
zborul. ningea butaforic şi nu se mai vedea calea. am
mers, deci, la întâmplare. într-o lume care se ascundea.
într-un timp neştiut.

*

vaporul acela era o corabie. alteori, un munte desprins din
nori. îl aşteptam cu gleznele împotmolite în ţărm. unele
zile erau moarte. concentrate în stea. melcul din somn
răsucea fumul timpului. pe când, dincolo, peştii de nisip
scânteiau într-o mare din chirpici. câţiva bătrâni îşi vor da
duhul pe strada mare. într-o ţară absentă.

Universitaria Scrisul Românesc Nr. 8 (132) ♦ august 2014 25

Geo
CONSTANTINESCU

Când pui gir viaţa pentru un poem

V ulturul albastru, roman-puzzle, scris de Ioan lucrătorul specializat în torturi, în cruzime excesivă şi inestimabile ale suferinţei unui neam şi să le ofere posterităţii,
Barbu, a apărut în a doua ediţie, revizuită şi crime în lanţ.“ Oameni de joasă condiţie, fiinţe anonime,
adăugită, la Editura Destine literare din Montreal, fără vreo importanţă cât de cât palpabilă, până ce au fost aşa cum au fost. E vorba de o înaltă conştiinţă morală a aces­tui
Canada, în anul 2013. Romanul face parte din ampla frescă, aleşi şi trepanaţi propagandistic, au servit ca unelte bestiale
Moartea roşie, din care au mai apărut volumele Duba din acestor tirani convinşi de victoria utopiei lor inumane, om, dar nu numai atât, de o la fel de înaltă conştiinţă estetică
noapte (Ed. Scrisul Românesc, Craiova) şi Clopote în lacrimi asupra tuturor valorilor omeneşti. Aceştia au impus tortura
(Ed. eLiteratura, 2013). Ciclul va continua, în anul în curs, cu şi crima ca metode de a obţine obedienţa membrilor unei şi civică, de a reda literaturii române acea creaţie vie, năs­cută
volumele: Călugărul de la Sâmbăta şi În faţa glonţului. societăţi, nivelate după voinţa oarbă a unor fanatici, la fel
Romanul non-fictiv, Vulturul albastru, reconstituie viaţa, de abrutizaţi. O societate creată pe teama membrilor ei şi din confruntarea spiritului cu săraca materie în care se lăfăiau
suferinţele şi închisorile lui Dumitru Cristea şi ale soţiei sale, pe anularea voinţelor individuale încercau să construiască
Tudora Manea-Cristea. cei ce-şi propuseseră distrugerea elitelor româneşti, afirmate călăii.
Totul a început în vara anului 1944, când tânărul Dumitru înainte de anul fatidic, 1948. Pentru aceasta, nu ocoleau Ajuns în libertate, primul lui gând a fost să treacă pe
Cristea, la frageda vârstă de 17 ani, a părăsit satul său, pârjolit nicio metodă a înfrângerii conştiinţei celor ce gândeau altfel,
de soarele dobrogean, Negreşti, pentru oraşul Brad, din adică mult mai aproape de esenţele omenescului. Mai ales eternitatea hârtiei scrise cele 300 de poezii ale lui Radu
Apusenii liberi, unde Institutul de Subingineri Gyr, memorate în puşcărie. Le-a încredinţat mai apoi unor
din Baia Mare fusese surghiunit după odiosul în recluziune ei îşi propuseseră să-i înfometeze, prieteni, dar Securitatea deja le luase urma. Radu Gyr însuşi
Dictat de la Viena, din 30 august 1940. Aici, mai în primul rând, pentru a le exploata suferinţele fusese condamnat la moarte pentru poemul nepublicat,
apoi la Baia Mare, unde Institutul a revenit, după degradării biologice. Mai apoi interveneau cu Ridică-te Gheorghe, Ridică-te Ioane!, dar care circula în
eradicarea, cu valuri nesfârşite de sânge vărsat, torturile fizice, din ce în ce mai dure şi din ce copii manuscrise, peste tot. Este prima condamnare la moarte
a acestei nedreptăţi istorice, românul din sud a în ce mai rafinate. Aici, însă, aceste fiinţe pri­ cunoscută a unui om doar pentru vina de a fi scris un poem.
înţeles drama şi jertfele fraţilor ardeleni, în cei mitive, gregare, se izbeau de voinţe de fier, Dar „prin decretul 162 din 5 mai 1960, emis de Prezidiul Marii
patru ani de asuprire maghiară şi a trăit în anii voinţe ce nu acceptau înfrângerea, deşi căl­ăii lor Adunări Naţionale, se comută pedeapsa lui Radu Demetrescu
de după înfrângerea hortyştilor continuarea erau bine hrăniţi şi dispuneau de toate mijloacele Gyr la 20 de ani detenţie grea“.
maşinaţiilor şi provocărilor ungureşti, pentru şi libertatea torturii. Pentru că morala, justiţia,
a obţine încă, cât mai mult din trupul Ţării, omenia fuseseră anulate. Mai inventaseră aceşti Pe Dumitru Cristea îl ridică Securitatea la 1 aprilie 1958,
pentru satisfacerea pretenţiilor lor revizioniste, ticăloşi exterminarea fizică prin folosirea lor înspre seară. Ajunge în „beciurile securităţii din Reşiţa“,
nepotolite. Astfel, tânărul român a intrat în ca unelte de muncă în întreprinderile faraonice apoi la „Timişoara, după care a fost transferat cu un avion
rândurile Frăţiei de cruce, care se opunea cu ale aşa zisei noii orânduiri. Dar toate acestea nu militar la Constanţa, unde se afla dosarul său de urmărire“.
dârzenie şi curaj manifestaţiilor înverşunate duceau spre asumarea conştientă a eforturilor, Sentinţa şi pentru el a fost necruţătoare. Pentru vina de a fi
ungureşti de sfâşiere a Patriei. Aceasta până în anul 1948, ci continuau aceeaşi campanie de exterminare memorat şi de a fi scris pe hârtie cele 300 de poeme ale lui
când a absolvit facultatea şi a fost repartizat ca subinginer la fizică şi psihică a acestor elite, pentru a supune cât mai uşor Radu Gyr „este condamnat la temniţă grea pe viaţă“. Soţia
Mina de cărbune Anina. masele. sa, care nu ştia nimic de caiete, a suferit aceeaşi claustrare
Dar, tot atunci, se înfiinţase Direcţia Generală a Securităţii În aceste condiţii, tânărul supus acestor cumplite încercări, şi acelaşi regim de exterminare. Nu conta că era nevinovată.
Poporului, după modelul sovietic, care pornise prigoana descoperă poezia lui Radu Demetrescu Gyr, un alt martir al Mai bine să fie schingiuiţi o mie de nevinovaţi decât să scape
împotriva celor ce luptaseră pentru ţară. Astfel, Dumitru închisorilor comuniste, după ce luptase pe frontul antisovietic unul care a comis vreo infracţiune. Dar care a fost aceasta?
Cristea a fost arestat în ziua de 7 octombrie 1948, „a fost bătut pentru aducerea Basarabiei la sânul Patriei. El publicase în Aceea de a salva pentru literatura română 300 de poeme
şi schingiuit în beciurile Securităţii poporului din Oraviţa“ 1942 un volum în care erau reflectate luptele, focul, încleştarea create în infernul aparatului de represiune comunist. Aceea
şi apoi „transferat şi încarcerat la Satu Mare“. Judecat la inumană a forţelor. Era o poezie plină de conţinut uman, plină de a conferi eternităţii unui neam memoria suferinţei sale
Tribunalul Militar din Cluj a fost condamnat la şase ani de de suferinţă, dar şi de speranţă într-un viitor al naţiei sfâşiate. dăltuite în cuvânt de un martir al său.
temniţă grea „pe care i-am executat în infernul de la Aiud“, Acest poet a fost şi el închis, ca răsplată atât pentru eroism cât
mărturiseşte naratorului cărţii însuşi eroul, cu puţin înainte de şi pentru verb, dar a supravieţuit prin poezie. Prin poezia sa Memoriile acestor oameni, literatura celor care le reînvie
moarte. i-a îmbărbătat pe ceilalţi, le-a alinat suferinţele şi le-a dovedit trecerea şi misia divină în acest infern al Utopiei comuniste
Spune acelaşi Dumitru Cristea: „După primele zile că în acele groaznice condiţii spiritul va învinge şi-i va umili româneşti dovedesc nemurirea spiritului unei naţii. Călăii
la Aiud mi s-a produs o puternică stare de şoc. Doamne, pe călăii ce-şi vor pierde puterea atunci când frica, teroarea lor, cu metodele lor ultrasofisticate de tortură s-au săvârşit.
câte a mai inventat comunismul să distrugă vieţi şi să le lor nu-şi va mai face lucrarea. Au intrat în lada de gunoi a istoriei. Nouă şi omenirii întregi
stăpânească sufletele chiar şi după moarte! Una din marile Auzind aceste versuri spuse din gură în gură de ceilalţi ne-au rămas spiritul lor viu, pilda sacrificiului lor şi nesecata
lui invenţii a fost omul nou, paznicul noii orânduiri, casapul, confraţi de suferinţă, tânărul şi-a propus, ca, bazându- dorinţă de a dăinui în ciuda tuturor vicisitudinilor.
se pe memoria lui fenomenală, să păstreze aceste bogăţii
Prin aceste memorii, prin această literatură, duhul lor
s-a întors la sânul neamului spre a-i fortifica verticalitatea în
momente de cumpănă şi rătăcire temporară.

În acest context, romanul Vulturul albastru devine mai
mult decât o operă literară. Este o operă care zideşte, precum
spunea alt mare poet al neamului românesc, Octavian Goga,
„credinţe şi biruinţe“ şi, am adăuga noi, în aceste timpuri
răsădite încă pe nisipuri mişcătoare, nevoia de eternitate
al cărei secret au ştiut să-l menţină ei, martirii închisorilor
comuniste.

Calendar august

1 august 1949 – s-a născut Dan Lupescu, în com. Prisaca, jud. Olt, m. 13 apr. 1987, în Cluj-Napoca; 19 august 1982 – a murit Ion Schinteie, în Craiova, n. 27
Sărbătoarea, jud. Dolj; 12 august 1902 – s-a născut Savin Constant, în Craiova, decembrie 1911, în com. Peştişani, jud. Gorj;

3 august 1943 – s-a născut Nicolae Petre Vrânceanu, în m. 25 oct. 1928, în Recea; 20 august 1964 – s-a născut Radu G. Sorescu, în
oraşul Slobozia, jud. Ialomiţa; 12 august 1913 – a murit Nicolae Ch. Quintescu, în Craiova;

4 august 1923 – s-a născut Alexandru Olaru, în Craiova, Bucureşti, n. la 21 febr. 1841, în Craiova; 21 august 1992 – a murit Constantin D. Papastate, în
m. 3 martie, 2003, în Craiova; 13 august 1925 – s-a născut Dumitru Nicolcioiu, în satul Craiova, n. 26 febr. 1907, în Piteşti;

5 august 1961 – s-a născut Ion Munteanu, în com. Valea Ursului, com. Tâmna, jud. Mehedinţi; 21 august 1990 – a murit Al. Cerna Rădulescu, în
Goieşti, jud. Dolj; 14 august 1905 – s-a născut Barbu Theodorescu, în Bucureşti, n. 10 ian, 1930, în com. Stăneşti, jud. Vâlcea;

6 august 1938 – s-a născut Ştefan Cucu, în com. Tismana, Craiova, m. 18 ian. 1979, în Bucureşti; 22 august 1993 – a murit Lucian Zatti, în Craiova, n. 6
jud. Gorj; 15 august 1869 – s-a născut N. Burlănescu-Alin, în febr. 1927, în com. Brezoi, jud. Vâlcea.

6 august 1953 – s-a născut Constantin Pădureanu, în Târgu-Jiu, m. 20 sept. 1912, în Bisericani, jud. Neamţ; 24 august 1828 – s-a născut Gheorghe Chiţu, în com.
com. Podari, jud. Dolj; 15 august 1927 – s-a născut Ion Dianu, în com. Poiana Oboga, jud. Olt, m. 28 oct. 1897, în Mirila, jud. Olt;

7 august 1890 – a murit Nicolae T. Orăşanu, în Negreni, Mare, jud. Dolj; 25 august 1933 – s-a născut Adina Enăchescu, în
jud. Olt, n. 1833, în Craiova; 15 august 1956 – a murit Victor Papilian, în Cluj, n. 17 Râmnicu Vâlcea;

7 august 1907 – s-a născut Ion Zamfirescu, în Craiova, iunie 1888; 25 august 1927 – s-a născut Marin Niţescu, în com.
m. 31 decembrie 2001, în Bucureşti; 16 august 1920 – s-a născut Virgil Ierunca, în com. Perieţi, jud. Olt, m. 24 aprilie 1989, în com. Perieţi;

8 august 1912 – s-a născut Liviu Bratoloveanu, în Lădeşti, jud. Vâlcea, m. 28 sept. 2006, la Paris; 27 august 1942 – s-a născut Ovidiu Ghidirmic, în satul
Drobeta Turnu-Severin, m. iulie 1983, în Bucureşti; 16 august 1903 – s-a născut Pan M. Vizirescu, în satul Greceşti, com. Valea Stanciului, jud. Dolj;

9 august 1934 – s-a născut Romulus Cojocaru, în com. Braneţ, jud. Olt, m. 27 ian. 2000, în Slatina, jud. Olt; 28 august 1944 – s-a născut Marin Mincu, în Slatina,
Punghina, jud. Mehedinţi, m. 31 mart. 2007; 17 august 1958 – s-a născut Horia Dulvac, în com. jud. Olt, m. 4 dec. 2009, în Bucureşti;

9 august 1937 – s-a născut Florin Mihăilescu, în Slatina, Gighera, jud. Dolj; 30 august 1936 – s-a născut Dumitru Matală, în Drobeta
jud. Olt; 19 august 1935 – s-a născut Dumitru Radu Popescu, în Turnu-Severin;

9 august 1947 – s-a născut Marcel Runcanu, în com. satul Păuşa, jud. Bihor; 31 august 1880 – s-a născut Ştefan Braborescu, în
Caracal, m. 4 ianuarie 1971, în Bucureşti.

Scrisul Românesc Teatru

26 Nr. 8 (132) ♦ august 2014

Teatru Ion Robert Wilson la Craiova:
PARHON Câteva provocări evenimenţiale

Aşteptată cu legitim interes nu numai în căreia rinocerizarea îşi află obârşia şi în afara, dar mai ales răului, pe care o clamează Béranger, de data aceasta prin
Bănie, ci în toată lumea teatrului românesc înlăuntrul nostru. Ne-o dovedesc fie lectura cu accente gura Logicianului.
şi nu numai românesc (fapt dovedit de unii stupefiante ori patetice săvârşită de „Logician“, întrupat
spectatori iluştri sosiţi din străinătate, ca John Elsom ori de Ilie Gheorghe, fie dialogurile dintre personaje, ca Întorcându-mă la numeroasele interpretări pe care
Andrei Şerban), premiera spectacolului cu Rinocerii a făcut acelea dintre Béranger (Valentin Mihali) şi Jean (Claudiu le-au cunoscut şi piesele şi reprezentaţiile ionesciene, fapt
din ziua de 2 iulie a.c. pe scena Teatrului Naţional „Marin Bleonţ), alte două creaţii consistente, sau dintre Raluca cons­ tatat şi după antologicul spectacol cu Rinocerii, de
Sorescu“ din Craiova un moment şi un loc de referinţă Păun şi Tamara Popescu în kneeplays 3, unde umanitatea acum 50 de ani, montat de Lucian Giurchescu la Teatrul
pentru spectacologia mondială a operei ionesciene. „La deja metamorfozată îşi face simţită prezenţa doar prin de Comedie, văzut de mine pe vremea studenţiei, cred că
44 de ani după ce Ionesco mi-a propus să-i regizez o capetele ivite pe proscenium, procedeu cu care, de altfel, cel mai bun lucru este să-i dăm crezare chiar autorului
piesă, am decis să fac faţă acestei provocări“, ne spune începe spectacolul şi ne aduce înaintea ochilor numeroşi Rinocerilor, care în Note şi contranote afirma: „Ce trebuie
celebrul om de teatru Robert Wilson în „caietul- deci să facă criticul? Unde trebuie să caute criteriile? În
program“. Dar o mare provocare a însemnat acest protagonişti ai rinocerizării, sugerate cu manifest zel de
spectacol şi pentru teatrul craiovean, prilejuindu-i o Corina Druc, Anca Maria Ghiţă, Geni Macsim, Nataşa opera însăşi, în universul şi mitologia ei. El trebuie
adevărată performanţă corpului tehnic, alcătuit din Raab, Costinela Ungureanu, Clara Vulpe, Cătălin Băicuş, s-o privească, s-o asculte şi să spună doar dacă
autentici profesionişti, după cum o izbutinţă greu de Cosmin Dolea, Claudiu Mihai, Ştefan Mirea, Marian Politic, ea este sau nu este logică cu sine însăşi, coerentă
uitat au înregistrat actorii, dintre care Ilie Gheorghe, Eugen Titu, Cătălin Vieru şi mai apoi Cosmin Rădescu. în sine. Cea mai bună judecată va fi o descriere
Tamara Popescu, Valentin Mihali, Angel Rababoc şi Evoluţii bine integrate în arhitectura discursului scenic şi atentă a operei însăşi. Pentru aceasta, opera trebuie
Marian Politic nu erau la prima întâlnire cu scrisul judicios racordate la acel glissando între bizar şi grotesc ne lăsată să vorbească de la sine, făcând să tacă ideile
lui Ionesco, deoarece aici regizorul i-a îndemnat, oferă Iulia Bleonţ (Dasy), Monica Ardeleanu (Chelneriţa), preconcepute, prejudecăţile ideologice şi judecăţile
i-a provocat pe toţi interpreţii să se „reinventeze“, Valer Dellakeza (Dudard), George Albert Costea (Patronul prefabricate... O operă de artă este expresia unei
potrivit unei cu totul alte „estetici“ a personajelor, în cafenelei), dar şi Angel Rababoc (Băcanul), Nicolae realităţi incomunicabile pe care încerci să o
timp ce provocarea cea mai intensă şi mai deschisă Poghirc (Domnul bătrân), Constantin Cicort (Botard), comunici, şi care, uneori, poate fi comunicată.
îşi face loc în memoria iubitorilor teatrului cred că Mirela Cioabă (Madame Boeuf), Dragoş Măceşanu (un Acesta e paradoxul şi adevărul ei.“ Îndemnul este
au resimţit-o înşişi spectatorii, obligaţi poate şi ei să pompier), Iulia şi Ion Colan (Vecinii bătrâni), sau, din nou la fel de binevenit şi aici, în faţa acestui spectacol-
se „reinventeze“, acceptând limbajul artistic propus foarte convingătoare, Tamara Popescu (Soţia băcanului) şi eveniment, unde locul dialogului este luat în bună
de directorul de scenă, chiar dacă unii dintre cei Raluca Păun (Gospodina). parte de povestirile „Martorului“ (Ilie Gheorghe),
din sală avuseseră deja privilegiul de a urmări cu doi ani cuvintelor atât de obosite la cumpăna dintre milenii
înainte uluitoarea reprezentaţie cu Sonetele lui William Departe de notele acelui sumbru pesimism, din unele li se inoculează forţa regeneratoare, excepţională
Shakespeare, pe o muzică de Rufus Wainwright, realizată capodopere ca Mitul lui Sisif, de A. Camus, Procesul lui a imaginii şi a sunetului, iar actorilor li se solicită o altă
de regizorul american cu trupa de la Berliner Ensemble şi Kafka sau În aşteptarea lui Godot, de S. Beckett, fapt cheltuire de energie şi talent, decât în teatrul tradiţional,
oferită în cadrul Festivalului Internaţional dedicat marelui ce pare să îl îndepărteze în oarecare măsură de esenţa pentru înfăţişarea grotescului pe muchie de cuţit, între comic
Will. Sunt convins că spectacolul a generat şi va genera existenţialiştilor, fideli teatrului absurdului, apropiindu-l şi tragic, întreg procesul destructurării şi restructurării
în continuare opinii diferite, controverse şi polemici mai însă de temerile „misticilor“ ruşi cu privire la consecinţele textului, dar mai ales cerinţele jocului actoricesc eliberat de
mult sau mai puţin argumentate şi gândesc că este firesc dezastruoase ale absenţei lui Dumnezeu, dar la fel de povara eului şi de trăirile stanislavskiene nefiind asimilate
să se întâmple aşa, căci nu toată lumea poate adera la îndepărtat de aşa-zisul „mesaj profund optimist“ cu care deopotrivă de către toţi interpreţii. Lângă meritele de frunte
viziunea şi la stilul (putem vorbi de un stil) evidenţiate de îl gratulaseră unii esteticieni pe eroul ce nu capitulează ale regizorului, ale actorilor şi ale tuturor tehnicienilor
reputatul director de scenă. Nu e nimic de condamnat, nu-i în faţa rinocerilor şi implicit pe autorul care, însă, şi-a neaoşi, trebuie să subliniem contribuţiile la reuşita
un păcat să nu-ţi intre în minte sau în suflet un astfel de mărturisit în repetate rânduri revolta împotriva teatrului spectacolului ale colaboratorilor străini, motiv pentru
teatru. „N-am organ pentru înţelegerea lui“, spunea Reiner „dirijist“, supus ideologiilor şi prejudecăţilor de orice fel, care îi vom numi pe Konrad Kuhn (dramaturg), Jacques
Maria Rilke despre Goethe. Cred că, păstrând proporţiile, Eugène Ionesco este şi aici, în acest spectacol, consecvent Reynaud (costume), Tomek Jeziorski (video), John Torres,
limbajul lui Robert Wilson poate fi sau poate să nu fie pe cu protestul împotriva condiţiei umane şi a omului însuşi A. J. Weissbard (lighting design), Adsam Lenz (muzică)
placul unor spectatori sau oameni de teatru. Dar faptul nu care, dincolo de absurdul efemerei sale călătorii dintre ş.a.
cred să împiedice această creaţie de a se impune în circuitul naştere şi moarte, se înstrăinează de sine şi de ceilalţi prin Nu pot să închei aceste gânduri, înainte de a-l cita
naţional şi internaţional al valorilor. propriile sale opţiuni existenţiale. pe Eugène Ionesco din acelaşi „caiet-program“: „Este
Modernitatea indiscutabilă şi individualitatea fascinantă foarte probabil ca Rinocerii să devină de neînţeles – sper
cu care „te provoacă“ acest demers teatral ţine mai întâi Există o secvenţă video superbă în spectacol, cu acei – într-o lume în care toţi oamenii vor fi lucizi, vor avea
de forţa expresivă ieşită din comun conferită interpreţilor arbori semeţi dintr-o pădure seculară în care fiecare simbol o personalitate liberă, o autonomie de gândire, fără să
prin machiaj, gesturi, atitudine şi mişcare, dincolo de al verticalităţii se va frânge surprinzător şi dureros, ca fie despărţiţi unii de alţii. În acel moment, nu se va mai
cuvânt, alcătuind crochiuri şi stereotipuri ce dinamizează urmare a unui misterios şi implacabil mecanism, ori poate înţelege ce am vrut să spun. Sau se va încerca să mi se
mereu grotescul şi dinamitează percepţia tradiţională a în chip premoniţial, prefaţând apariţia monstruosului descifreze piesa ca pe un document al unui timp revolut.
jocului actoricesc, de ambianţa proprie unui spectaculos rinocer. Imaginea îmi aminteşte de cele Trei morţi, de Lev Sper că aşa se va întâmpla.“ Deocamdată, la 55 de ani de
sincretism, în care îşi dau mâna muzica şi întreg materialul Tolstoi, unde cea din urmă schiţă se referă tocmai la un la premiera absolută a piesei şi la jumătate de secol de la
copac ce îşi află sfârşitul sub lovitura brutală de secure. acel spectacol românesc cu Radu Beligan şi Ion Lucian
sonor, eclerajul de un remarcabil rafinament şi inserţiile Această acceptare a morţii fără spaimă şi fără spasme, în prim-plan, bucurându-ne de reîntâlnirea cu Riniocerii
video cu manifestă valoare metaforică sau parabolică. trăită „cu simplitatea vieţii vegetale“, după cum o definea în viziunea lui Robert Wilson, putem spune că speranţa
Nimic ezitant în mariajul orchestrat dintre concreteţea B. Elvin în Teatrul şi interogaţia tragică (EPLU, 1969), îşi autorului pentru o lume mult mai bună este departe de
imaginii şi altitudinea intelectuală a semnificaţiilor acestui află însă un solid contrapunct ionescian, dezvăluit limpede a se fi împlinit sau că acest text continuă să-şi trăiască
„balans“ între inocenţă şi culpabilitate, ce însoţeşte şi în spectacolul craiovean, prin acea încăpăţânată hotărâre dureroasa lui actualitate.
„metamorfoza“ de sorginte kafkiană a eroilor, potrivit de a nu dezarma în faţa morţii, a neantului, a proliferării
(Fotografii de Florin Chirea)

Interviu Scrisul Românesc Nr. 8 (132) ♦ august 2014 27
Poezie

„Marin Sorescu ar fi acoperit cel mai bine lipsa scrisului
românesc cu prezenţa sa între premianţii Nobel“

Ion Jianu: L-aţi cunoscut pe Marin Sorescu în perioada frumoaselor evocări care au fost uneori reamintite de poet. destul de echivoce. Şi, de cele mai multe ori, contează
studenţiei lui la Iaşi, dumneavoastră fiind pe atunci asistent S-a sfătuit îndelung cu mine în vremea în care îşi pregătea prea mult lobby-ul care se face unuia sau altuia dintre
universitar. În ce relaţii v-aţi aflat cu studentul Marin lucrarea de licenţă, care nu putea fi alta decât despre nominalizaţi, capitol la care noi nu stăm deloc bine. Suntem
Sorescu? Aţi întrezărit în el viitorul mare scriitor? poezia lui Tudor Arghezi. I-am susţinut alegerea întrucât prea ocupaţi de soarta „caprei vecinului“... Desigur, mulţi
am înţeles, din clipa în care mi-a spus că scrie versuri, că dintre scriitorii noştri meritau această distincţie universală.
Victor Crăciun: Am relatat în câteva rânduri că l-am există ceva care îi apropie categoric, dincolo de originea Nu este locul să exemplificăm larg chestiunea, însă, între
întâlnit pe Marin Sorescu într-un moment hotărâtor al vieţii oltenească: forţa metaforei şi exprimarea adesea „în dodii“ aceştia, un loc de frunte îl deţine Marin Sorescu. Opera
sale, iar astăzi pot afirma că şi pentru literatura română. – ca şi a lui Brâncuşi de altfel – care îi caracterizează. lui este profund umanistă; reflectă specificul românesc,
Eram asistent la Universitatea din Iaşi, iar prietenii mei de la Cărbuneştii lui Arghezi şi Bulzeştii lui Sorescu erau destul aducând particularităţile lui ca parte componentă a valorilor
Facultatea de Filosofie din Bucureşti, Alecu Hanţă şi Ghiţă de aproape, iar specificul locurilor şi-a pus amprenta în omenirii; este de o profundă originalitate, deschizând
Florea, l-au trimis, cu o scrisoare de recomandare, să-l ajut personalităţile lor şi mai cu seamă în operă. drumul unui nou teatru universal; este tradusă în toate
să se transfere de la secţia de limba rusă la cea de limba şi limbile de circulaţie ale lumii şi în limbi care au vădit astfel
literatura română. Scrisoarea se află printre hârtiile mele, Geta Ungheanu, Grigore Vieru, Mihai Ungheanu, interesul faţă de o operă ieşită din comun; este apreciată
prea multe la număr şi va ieşi la iveală cândva. „Doresc să Virginia Sorescu, Marin Sorescu, Cornel Popescu, de mari personalităţi ale culturii lumii contemporane care
adâncesc limba şi literatura română“ – parcă îmi spunea Eugen Doga, Puia Popescu Marvi, jos Alecu Ivan Ghilia s-au confruntat ades în idei cu scriitorul nostru.
Marin. „Nu am talent pentru limba rusă...“ Am vorbit cu
profesorul Gavril Istrate, decanul Facultăţii de Filologie- Mi s-a părut firesc ca Marin Sorescu să se ocupe de În anul 1968, când împreună cu Constantin Crişan
Istorie, ardelean integru şi distins specialist în istoria poezia argheziană, iar teza de licenţă, care se găseşte la elaboram cartea Literatura română în lume, l-am rugat
limbii române, care a determinat consiliul profesoral să Iaşi, ar trebui publicată şi rejudecată ţinând seama de pe Pierre de Boisdeffre să ne scrie un Cuvânt înainte,
aprobe cererea. (...) Mai târziu, Sorescu mi-a spus că i-au ceea ce avea să scrie mai apoi despre Tudor Arghezi. care a şi apărut în 1969. Informat asupra culturii române,
fost utili acei ani, întrucât a tradus cu succes operele lui (...) Credem că perioada ieşeană a avut un rol mult mai şi graţie vizitei făcute la noi, istoricul culturii franceze
Boris Pasternak şi ale altor poeţi ruşi. L-am avut student, important pentru formaţia sa, profesorii insuflându-i scria: „Premiul Nobel ar fi putut recompensa un Blaga, un
deci, la ambele secţii vreme de trei ani. Cred că prin anul truda creaţiei, iar atmosfera locului era hotărâtoare pentru Ion Barbu; el poate fi obţinut de către un Stancu sau un
II de studenţie mi-a mărturisit că scrie versuri, mi-a citit ambiţia scriitorului. Bănulescu.“ Marin Sorescu debutase abia cu un deceniu
câteva scurte fabule, care îi transmiteau felul mucalit de a în urmă şi devenea rezonantul scriitor în anii ’70, tradus
se exprima, în „poeziţe“, cum le mai numea. I.J.: Ştiţi că lui Marin Sorescu i s-au întâmplat multe în aproape 20 de limbi. Boisdeffre încă nu-l cunoştea, în
nedreptăţi în România... Din câte înţeleg, şi neacordarea schimb presimţea naşterea unei generaţii în cultura română
L-am angrenat în cadrul cenaclului studenţesc (acesta premiul Nobel (el ar fi fost propus de două ori, în 1983, „pentru a-şi căpăta rangul pe care-l merită în rândul unora
purta, fireşte, numele lui Eminescu), al cărui preşedinte 1992) ar fi una dintre acestea... Cum comentaţi, ce dintre cele dintâi în Europa“. Deşi era şi este considerată
devenisem în urma plecării lui Dan Hăulică la Bucureşti. amănunte cunoaşteţi, ce v-a spus Sorescu? „dintre cele dintâi“ culturi ale continentului şi ale lumii,
Mai apoi avea să devină şi el membru al comitetului de deşi a dat uriaşe valori universale – iată, nu a fost prea
conducere, după ce, împreună cu poetul Horia Zilieru, cu V.C.: România şi creatorii români au trecut mereu pe des în „cărţi“ pentru Premiul Nobel, dar acest fapt nu îi
care se împrietenise (acesta era vâlcean, iar Marin oltean!), lângă premiul Nobel. (...) Românii au comentat mult faptul ştirbeşte din trăinicie şi importanţă.
l-am recomandat ziarului „Flacăra Iaşului“ şi revistei că, deşi ni se cuvenea ades acest premiu, nu am avut şansa
„Iaşul literar“, condusă atunci de Dumitru Ignea, autorul să ne fie conferit, poate şi pentru că, în multe domenii, Judecând după două decenii de la moartea lui Marin
unei povestiri din ilegalitate, Omul cu părul cărunt, unde criteriile de stabilire a meritelor pentru a-l dobândi sunt Sorescu şi din perspectiva operei şi a rezonanţei ei în lume,
avea să debuteze. Luând fiinţă în anul 1958 revista „Viaţa constatăm încă un moment ratat pentru cultura noastră. La
studenţească“ şi cerându-se din partea conducerii publicaţiei acesta adăugăm moartea prematură, în urma unui consum
catedrei de literatură recomandări pentru funcţionarea unei psihic dur, îndată după 1990, când a fost blamat, îndepărtat
subredacţii la Iaşi, a fost propus cu căldură Marin Sorescu. şi agresat fizic de cei care doreau să-l înlăture. (...) Pentru
În acest scop a venit de la Bucureşti redactorul-şef al ultima jumătate a veacului al XX-lea, Marin Sorescu ar fi
revistei, Alexandru Ionescu, pentru a-l cunoaşte direct pe acoperit cel mai bine lipsa scrisului românesc cu prezenţa
viitorul colaborator. sa între premianţii Nobel. Am ratat, însă, şi acest moment.
Nu vedem în momentul de faţă o cât de mică şansă pentru
Aveam meteahna de a străbate cu studenţii mei oraşul literatură. Poate pentru alte domenii.
şi împrejurimile, rugându-l pe poetul George Lesnea să ne
însoţească. El însuşi era un memorabil ştiutor şi neîntrecut (Fragment din cartea aflată în pregătire Premiul Nobel
povestitor al legendelor privind trecutul Iaşilor. Marin trebuia să poarte un nume: Marin Sorescu, de Ion Jianu)
Sorescu îi era întotdeauna alături, iscoditor şi păstrător al

Georgian GHIŢĂ Poeme

Sub zodia nopţii acordul sau nota Fără să vreau, îmi goleam mila în chiuvetă
întrebarea sau răspunsul. mototolind cadrul de sine missione
Caut cu greu un colţ din carnea ta neprofanată în acel triunghi dreptunghic
sub zodia nopţii prăşesc visele neîmplinite de mâine Mozaic sub colţurile căruia orice decădere are o inimă.
lăsând în urmă calmul glaciar ce mi-a închegat sângele
din genunchii zgâriaţi. Pot să mă sfâşii cu mâinile în multe bucăţi Mai trece prin mine doar un anotimp
să pătrund dincolo de stern
Aruncat în ceaţa pavată cu amintiri poate găsesc pe altcineva în mine. Mai trece prin mine doar un anotimp
îmi târăsc sub parfumul climei renăscute Inima oscilează ca un ceas ce şi-a aruncat quartz-ul
călcâiele versurilor limpezite de refluxuri Dar mi-e frică! dincolo de fereastra împăienjenită cu ore târzii
pe care numele meu le-a strâns într-o singură cătuşă. Frica asta plumburie ce nu stă în faţa cărnii sub care mă petrec.
şi nici nu trece dincolo de ea,
Mă zgârcesc să mai ascult ceasurile îmi aduce aminte că sunt un conac uitat aici Las clipa ruginită pe genunchi să amorţească,
ce-şi îmbrăţişează tic-tac-urile de generaţii hrănite cu boabe de griji şi nevoi. gest codat al unui plan secund dezgheţat
ca nişte ţărmuri fără întoarcere şi privesc lumina felinarului cum îmi gâdilă tibiile.
spre oceanul în care păsările întrebărilor se îneacă. Pe holul principal dansează cei 25 de ani
ca o părere aşezată pe umeri. Tăcerea infernală
Nu vreau nici să mă retrag Nu am putut niciodată să-i privesc, zgârie pereţii de care cuvintele mele se lovesc în plin
nici libertatea nu mi-e dragă dar cu cât i-am aliniat, de la aceeaşi distanţă sfărâm între dinţi greşeala de a fi
stau şi îndur cu atât mai mult am înţepat burţile eşecurilor. singur.
şi mă gândesc ce este mai uman
Nu pot nici să dorm, nici să mănânc, nici să beau
Pot doar să aştept să mai treacă prin mine doar un
anotimp.

28 Nr. 8 (132) ♦ august 2014 Scrisul Românesc Cronică literară

Maria TRONEA Evenimente culturale

Marguerite Duras – Ficţiune din romanul Un barrage contre le Pacifique, care este
publicat pe când ea era încă în viaţă, Marie Donnadieu
şi autoficţiune reacţionează dur, insultându­şi fiica.

C omemorarea centenarului naşterii lui Marguerite Donnadieu. Ca şi în viaţa reală, aceasta este institutoare, Fotografiile din tinereţe ale autoarei ne arată o persoană
Duras, scriitoare reprezentativă pentru literatura dar renunţă la slujba prost remunerată din dorinţa de a se cu un fizic plăcut. Portretul din roman este iniţial de­abia
franceză din a doua jumătate a secolului al îmbogăţi şi a asigura atât propriilor copii, dar şi celorlalţi schiţat: „Suzanne ieşi din bungalow, apropiindu­se de cal.
XX­lea, ocazionează reîntâlnirea cu o operă ce se plasează săraci din jur, prosperitatea. Visul ei este concesionarea Purta şi ea o pălărie de paie de sub care se zăreau câteva
sub semnul abundenţei şi al diversităţii: cincizeci de unui teren pe care să îl transforme în orezărie: „Sute de şuviţe de păr de un şaten­roşcat.“ I se alătură, pe parcurs,
cărţi (romane, piese de teatru), nouăsprezece filme, patru hectare, care ar fi putut fi cultivate cu orez, ferite de maree! un altul, mediat de privirea mamei: „La rândul său, îşi
scurt­metraje, două cântece, interviuri. O operă unitară, Toţi ar fi înstăriţi. Copiii n­ar mai muri. S­ar aduce doctori. privi fata. La lumina becurilor, pistruii i se observau mai
caracterizată prin reluarea unor teme centrale: copilăria S­ar construi o şosea mare de­a lungul stăvilarelor, care ar puţin ca în plină zi. Fireşte, era o fată frumoasă: avea
petrecută în Extremul­Orient (Indochina), dragostea, vidul deservi pământurile scăpate de furia apelor.“ ochi scânteietori, îndrăzneţi, era tânără şi deloc timidă.“
existenţial. O operă cu o puternică amprentă Adoratorii îi spuneau Suzannei că este frumoasă, dar ea
autobiografică, conform unui crez ferm: Cele zece stăvilare, înălţate de cei două rămânea constant indiferentă. Singurul de care era cu
„ceea ce scrii înlocuieşte ceea ce trăieşti“. sute de ţărani care i se alăturaseră acestei adevărat ataşată era fratele ei, Joseph, un tânăr frumos,
Marguerite Donnadieu s­a născut la 4 femei ambiţioase, se prăbuşesc însă într­o pasionat de vânătoare. Afecţiunea celor doi prezintă o
aprilie 1914, la Gia Dinh, cartier din Saigon, singură noapte, „ca un castel din cărţi de joc, tentă incestuoasă: „Suzanne nu mai plângea. Se gândea
fiind al treilea copil al institutorului Henri atât de spectaculos, sub asaltul elementar şi la Joseph. Se aşezase pe un sac de orez lângă lucrurile la
Donnadieu (care va deveni profesor) şi al implacabil al valurilor oceanului“. Portretul care ţinea mai mult ca la orice: puştile şi pieile lui.“ După
institutoarei Marie Legrand. Delta fluviului mamei, creionat de fiica­scriitoare, este acela moartea mamei, tânăra îşi urmează fratele la oraş.
Mekong constituie spaţiul emblematic al al energiei feminine care dă viaţă, plantatul
poeticii durasiene, marcată de simbolismul şi îngrijirea copiilor localnicilor fiind Un personaj inspirat de realitate este şi domnul Jo,
acvatic. Nu este vorba însă de o conotaţie dovada: „Dar mai ales îi plăcea să se ocupe adoratorul Suzannei, „singurul copil al unui foarte bogat
pozitivă, ci de opusul ei. La Duras, apa este de plantat – orice ar fi fost, până şi bananieri, speculant a cărui avere era un model de avere colonială“, şi
o stihie dezlănţuită, aducătoare de distrugeri deşi creşteau puzderie pe toată câmpia. Chiar posesorul unei „superbe limuzine cu şapte locuri, de culoare
şi de moarte, aşa cum este descrisă de după ce stăvilarele se prăbuşiseră, nu trecea neagră.“ Portretul acestuia, care va fi reluat în L’Amant
autoare în romanul Un barrage contre le o zi în care să nu se planteze ceva, indiferent (1984) şi în L’Amant de la Chine (1991), se constituie
Pacifique (Stăvilar la Pacific), publicat în ce, numai să dea lemn, fructe, frunze, într­un veritabil tablou: „Îl văzuseră în preajma lui Agosti.
1950. Descrierea se fondează pe experienţa personală, nimic – numai să crească.“ Intervenţia vocii Stătea singur la o masă. Un tânăr care să fi avut douăzeci
autobiografia şi ficţiunea contopindu­se în scriitură. narative/auctoriale completează tabloul: „Când mama nu şi cinci de ani, îmbrăcat cu un costum de mătase naturală
Cartografierea este executată cu precizie: „În realitate, în se ocupa de plante, se ocupa de copii.“ gri. Pe masă îşi pusese pălăria de fetru de aceeaşi culoare.
câmpia mlăştinoasă a Kamului, mărginită într­o parte de Personajul mamei prezintă lumini şi umbre. Marguerite Când bău o înghiţitură de Pernod, observară că avea la un
Marea Chinei – pe care de altminteri mama se încăpăţâna Duras nu ezită să evidenţieze degradarea psihică, avariţia deget un diamant minunat, la care mama nu contenea să
s­o poreclească Pacific, denumirea de Marea Chinei având mamei şi lipsa de scrupule în demersurile pe care le face se uite cu ochii holbaţi, fascinată.“ Joseph găseşte că „e
pentru ea ceva provincial şi fiindcă pe vremea când era pentru a­şi mărita fiica din raţiuni mercantile. Pune stăpânire un maimuţoi“, observaţie comentată de vocea narativă: „E
tânără visa numai la Oceanul Pacific şi nicidecum la pe inelul primit de Suzanne (alter­ego al scriitoarei) de la adevărat, nu avea chip frumos. Şi umeri strâmţi, braţele
vreuna din mările astea micuţe, care complicau în mod logodnicul bogat şi o snopeşte pe aceasta în bătaie: „Ceea scurte, o statură probabil sub cea mijlocie, mâinile mici,
inutil lucrurile – în această câmpie – zăgăzuită spre est de ce nu putea îndura, se pare, era că o vedea încercând să se îngrijite, mai curând slabe, destul de frumoase. Prezenţa
foarte lungul lanţ de munţi care mărginesc coasta până hăt scoale. Îndată ce Suzanne făcea un gest, o lovea. Atunci, diamantului le dădea însă o valoare nepreţuită, dar cam
departe, în cartierul asiatic, urmând o curbă descendentă acoperindu­şi capul cu braţele, Suzanne doar se apăra suspectă. Unde mai pui, că era singur, proprietar de
până la Golful Siam, unde se îneacă şi reapare într­o răbdătoare.“ Portretul ambivalent al mamei reapare în piesa plantaţii şi tânăr.“ Tânărul nu­i place nici Suzannei, căreia
puzderie de insule din ce în ce mai mici, dar toate umflate de teatru L’Eden cinéma (1977), rezultat al reciclajului îi provoacă repulsie.
de aceeaşi junglă tropicală – copiii mureau de foame, scriptural: „Plină de dragoste. Mamă pentru toţi. Mamă
de bolile provocate de foamete şi din pricina dramelor pentru orice. Care ţipă. Care urlă. Dură. Teribilă. Cu care Cel care inspiră personajul, „Amantul“, se numea,
foamei.“ nu se putea trăi.“ Omonimia mère/mer evocă lupta titanică potrivit unor dezvăluiri din Les Cahiers de la guerre
În descrierea ramificată se conturează spaţiul matricial a mamei cu marea. În varianta teatrală a operei, personajul (2006), Thuy Lè, şi nu era chinez, aşa cum este prezentat
al operei durasiene, semnalându­se însă şi personajul mamei, aproape mut, se metamorfozează în totem. în romanul Amantul, ci anamit. Urâţenia lui era sporită de
emblematic al acesteia, mama. Balansul ficţiune/auto­ Portretul fizic corespunde modelului. Într­o fotografie urmele lăsate de varicelă. Fratele mai vârstnic al autoarei
ficţiune funcţionează şi în cazul creării personajelor. Cel de familie, Marie Donnadieu are coc, detaliu pe care îl l­ar fi calificat drept „putregai sifilitic“. Familia era însă
mai fascinant rămâne, fără îndoială, omniprezenta Marie regăsim şi în roman: „Când mergeau la Ram, mama îşi interesată de averea lui, astfel încât o însoţea pe Marguerite
făcea coc şi se încălţa.“ Confruntată cu portretul necruţător la Saigon. Singurul «viol» mărturisit ar fi fost un sărut
furat.

Romanul Un barrage contre le Pacifique este placa
turnantă a operei lui Marguerite Duras, „ţara de apă“ care
va hrăni scrierile viitoare. Personajele sale sunt alter­
egouri ale membrilor familiei autoarei şi ele vor fi reluate,
în spiritul unei intratextualităţi fertile, al balansului între
ficţiune şi autoficţiune.

Anita ZĂRNESCU LEGUAY de la dispariţia poetului naţional Mihai Eminescu. Invitaţii
ICR au vorbit despre receptarea operei eminesciene în
Evenimente culturale la Paris prezent, dezbătând împreună cu publicul subiecte pe tema
răspândirii literaturii române în lume. Participanţii, prof.
Prezenţele culturale româneşti la Paris au fost La 5 iunie a avut loc vernisajul expoziţiei de fotografie Jean­Louis Courriol, traducătorul francez al versurilor
numeroase şi diverse şi în luna iunie care s­a intimistă You have a friend request, imaginarium eminesciene şi prof. Adrian­Dinu Rachieru, autorul
deschis cu un moment de poezie ţinut la sediul photograficus (44 de fotografii), unde s­au putut admira volumului Convieţuirea cu Eminescu (Ed. Junimea, 2013)
ICR, pe 4 iunie. Dinu Flămând şi Jean­Pierre Siméon şi­au operele fotografei Cristina Şoiman însoţite de textele au fost prezentaţi de profesorul Alexandru Dobrescu,
început ciclul franco­român de poezie A deux, c’est mieux/ În poetului Dan Pleşa. director ICR Paris, moderatorul evenimentului.
doi e mai bine prin care propun pe toată durata anului 2014,
opt întâlniri între un poet român şi unul francez în jurul unei Tot pe 5 iunie, la Ambasada României, în sala bizantină În 17 iunie, la Galeria ICR, a avut loc expoziţia
tematici preluată din operele poeţilor invitaţi. Întâlnirea a a Palatului de Béhague, s­a desfăşurat dezbaterea­lectură sculptorului Doru Drăguşin, expoziţie deschisă până pe 31
beneficiat de prezenţa moderatorului Yves­Jacques Bouin. Tineri scriitori români în Franţa, în jurul cărţilor Cu august, după care operele artistului român pot fi văzute şi
Operele prezentate au fost Innatention de l’attention dragoste despre un popor de cuci (Ed. Vremea, 2013) de într­o expoziţie permanentă la sediul Asociaţiei culturale
(Editions La Passe du vent) şi Poèmes en apnée (Editions Irina Pavlovici şi Amintiri din bagaje (Ed. Paco, 2013) franco­române din Paris.
La Différence) de Dinu Flămând, Lettres à la femme aimée de Claudia Droc. Evenimentul a fost prezentat de Yvette
au sujet de la mort (Cheyne Editeur) de Jean­Pierre Siméon Fulicea. Spectacolul Gândurile unei nopţi de vară, ce face parte
şi Un Bouin, c’est tout! (Editions L’Improviste, 2013) de dintr­un program european de promovare a diverselor
Yves­Jacques Bouin. Evenimentul poetic a fost urmat de Pe 7 iunie, în incinta Théâtre du Gymnase din Paris, a forme artistice (ale mai multor naţionalităţi continentale) în
vernisajul expoziţiei de cărţi­obiect şi picturi Orient­Express avut loc spectacolul cu piesa de teatru Invitaţie la castel căutarea unei culturi comune, s­a ţinut pe 30 iunie, în sala
a Ancăi Seel, invitata poeţilor. de Jean Anouilh, în regia lui Mihai Ţarină, pe muzică de bizantină a Palatului de Béhague, rezidenţa ambasadorului
Christophe Ongaro şi decorurile lui Adrian Suruceanu. român la Paris. Ca un omagiu adus poeziei româneşti,
spectacolul s­a constituit într­o performanţă artistică pe
Duminică, 15 iunie a avut loc la sediul ICR conferinţa diverse tipuri: artă vizuală, poezie şi muzică, ale artistei din
Convieţuirea cu Eminescu, eveniment celebrând 125 de ani Republica Moldova Ana Munteanu. Scenariul şi regia au
aparţinut lui Mihai Ţărnă, inspirat de culegerile de poezie
ale poeţilor români: Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Nichita
Stănescu, recitaţi de actori francezi pe fundalul clasic al
unor faimoşi compozitori francezi: Camille Saint­Saëns,

Erik Satie, Claude Debussy.

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 8 (132) ♦ august 2014 29
Poezie

Ioan Stanomir Dodo NIŢĂ
în Camera obscură
Lumi
bidimensionale

N ăscut în 1973, Ioan Sta­ Vance, Coria, Gerald Forton – da, chiar – As I lay dying. O elegie pentru Corto „Lectura benzilor desenate este, în ter­
no­mir este absolvent de desenatorul lui Teddy Ted în „Pif“). Maltese. meni culturali, o experienţă sinestezică. Ea
Lit­e­re şi Ştiinţe Politice, la se deschide, simultan, către vizual şi către
care astăzi este profesor. El este un cun­ os­ Hugo Pratt a colaborat atât cu revista Ce m-a impresionat cel mai mult la literatură, către tradiţie şi către reverie.
cut publicist, fiind autorul mai multor volu­ „Pif Gadget“ cât şi cu „Journal de Tintin“, volumul Camera obscură este erudiţia Proza grafică nu este genul minor incompa­
me de drept constituţional, dar şi de critică iar eseurile lui Stanomir despre universul nesfârşită a lui Ioan Stanomir. El este un tibil cu demnitatea intelectuală a cititorului.
literară. literar şi artistic al marelui romancier grafic cititor pasionat, gurmand şi gurmet, şi nu Ea este însă incompatibilă cu rigiditatea
Bedefil, nu şi-a ascuns niciodată pasi­ sunt printre cele mai reuşite din volum doar de benzi desenate, ci de literatură în snoab­ ă şi scorţoasă a celor care preferă să
unea pentru cea de-a noua artă, scriind (alcătuind aproape o carte în rămână închişi în turnul cenuşiu al lipsei de
despre ea încă din 2004, în paginile vo­ carte). Autorul decortichează general, ca să nu mai vorbim imaginaţie, refuzând invitaţia la călătorie şi
lumului colectiv O lume dispărută. fiecare album în parte, şi nu de cărţile din domeniul drep­ evaziune. [...] Proza grafică este unul dintre
doar aventurile comandantu­ tului, dar şi un scriitor con­ cele mai influente avataruri ce definesc
În 2013 Ioan Stanomir a început lui Corto Maltese, ci şi pe vingător. amprenta creatoare a secolului XX.“, scrie
publicarea mai multor incitante eseuri cele ale locotenentului Koin­ Ioan Stanomir la finalul volumului său.
despre opera grafică a lui Hugo Pratt, unul ski, căpitanului Cor­mo­rant, Ioan Stanomir mânui­eş­
dintre cei mai mari autori BD ai lumii, pe serg­­ entului Kirk, ofi­ţe­rul­ui te cu dexteritate tehnicile cri­ Mai mult decât o pledoarie entuzia­ stă
site-ul lapunkt.ro, iar anul următor a reunit de marină Morgan, sau ale ticii literare, şi le foloseşte şi profesionistă în favoarea ideii „banda
aceste eseuri, cu mai multe altele, despre reporterului de război Ernie constant în volumul de eseuri des­ en­ ată – un nou gen literar“, volumul
alţi autori BD şi personajele lor, între Pike. Camera obscură. Astfel, el lui Stano­mir este o adevărată invitaţie
copertele volumului Camera obscură – nu ezită să compare autorii la lectură şi evaziune în infinita lume a
Vis, imaginaţie şi bandă desenată. Seria Ernie Pike şi altele, de benzi desenate cu mari literaturii desen­ ate. Şi, dacă veţi fi citit
au fost desenate de Hugo scriitori precum Jules Verne, doar cartea sa, deja aţi făcut o excursie de
Cartea se deschide, firesc, cu consi­ Pratt după scenarii scrise de Karl May, Wells, Doyle, neuitat în această minunată lume.
der­aţiile autorului asupra revistei care a argentinianul Hector Oes­ter­ Borg­ es, Bioy Casares, Rud­
marcat copilăria a măcar două generaţii held şi, pe urmele inega­la­bi­lului Hugo, după yard Kipling, Fenimore Coo­ De aceea, biblioteca ideală a bedefilului
de cititori români, „Pif Gadget“, această 60 de ani, Stanomir ne trece (cu gândul) per etc. El denumeşte capitolele cărţ­ii cu român trebuie să includă Camera obscură
adevărată „poartă în zid“ cum o denumeşte Oceanul Atlantic şi ne face cunoştinţă numele unor cunoscute romane (Cărarea – vis, imaginaţie şi bandă desenată ală­
autorul, referindu-se la zidul ideologic care cu clasicii desenatori Alber­to Breccia şi pierdută, 20 000 de leghe sub mări, Tro­ turi de volumele de teorie şi eseistică Gra­
a separat vreme de 45 de ani cele două ju­ Solano Lopez. picul Capricornului) sau filme (Dinc­ ­olo fica americană, de Iordan Chimet (Ed.
mătăţi ale Europei. Pif şi Hercule, Fanfan de orizont, You only live twice), care con­ Meridiane, 1976), Benzile desenate şi ca­
la Tulipe, Taranis, Doc Justice, Teddy Ted, Lecturând volumul, cititorii  navighea­ sonează cu subiectele benzilor desenate nonul post-modern, de Ion Manolescu
Loup Noir, Capitaine Apache defilează ză fără încetare pe un adevărat „ocean al analizate. (Cartea Românească, 2011), Mit şi Bandă
nostalgic prin faţa noastră.  imaginaţiei“. După Argentina, Ioan Sta­ Când Ioan Stanomir scrie „Corto Mal­ de­s­ enată, de Gelu Teampău (Institutul
nomir ne readuce pe vechiul continent şi tese, ca ansamblu de fragmente şi de ima­ Europ­ ean, 2012), Visul lui Machiavelli, de
De la revista franceză „Pif Gadget“, ne prezintă prietenii şi colaboratorii italieni gini, este punctul de apogeu al unei arte Adri­an Cioroianu (Curtea Veche, 2010),
Ioan Stanomir trece la revista belgiană ai lui Hugo: Milo Manara, Dino Battaglia, care se nutreşte din revizitarea tradiţiei şi Apo­cal­iptici şi integraţi, de Umberto Eco
„Le Journal de Tintin“, mai precis la Attilio Micheluzzi precum şi câteva dintre din recursul la citatul cultural“, ai cel mai (Polirom, 2008), O lume dispărută, de Paul
celebrisimile sale personaje Tintin, Blake şi capodoperele lor grafice. bun exemplu de critică de întâmpinare şi Cernat, Ion Manolescu,Angelo Mitchievici,
Mortimer. Ba chiar scrie, pentru prima oară sustentaţie al unui nou gen al literaturii. Ioan Stanomir (Polirom, 2004) şi romanele
în România, şi despre mai puţin cunoscuţii În fine, volumul se încheie cu două Gen pe care Stanomir îl denumeşte ma­ Derapaj, de Ion Manolescu (Polirom, 2006)
Luc Orient al tandemului Greg (scenarii) / nuvele, în care autorul imaginează aventuri gistral „proză grafică“! (sintagmă aflată şi Misterioasa flacără a reginei Loana, de
Paape (desene) sau Bob Morane, imaginat inedite ale două dintre personajele sale la jumătatea distanţei între „literatura de­ Umberto Eco (Polirom, 2004).
de Henri Vernes şi desenat de mai mulţi dragi, Tintin şi Corto: senată“ – Hugo Pratt dixit şi „romanul
artişti talentaţi (Dino Atttanasio, William grafic“ – Will Eisner dixit).
– Când se va trezi cel adormit. O aven­
tură apocrifă a lui Tintin şi Milou;

ergonomismul pe terenul accidentat pe care-l populau Viorel FORŢAN
comuniştii
vizavi de spitalul clinic municipal ori au fiinţat mici ceapeuri Poeme
se află ori deloc
o firmă de servicii funebre au case mari solide de piatră bă s-au ascuns şi colegii poate şi de-asta
nu există gugulan care să-şi mărite fata de la babadag galbenul e culoarea geloziei
conform dicţionarului de cuvinte recente fără salbă de aur la gât
ediţia a doua sau pe frunte şi din canada paralelisme
ergonomic înseamnă cu minimum doisprezece galbeni şi eu care credeam
care asigură un confort sporit în utilizare că ai alte variante în america de nord asemenea acelor găini
de-asta mă frământă care au câte două picioare paralele
bucătărie tradiţională bucătăria lor tradiţională adulmecări şi mai ales dreptul
de echinocţiu din vara acesta
agenţie agape aniversări un maidanez ziua a fost egală cu noaptea
banca română pentru dezvoltare ajuns accidental şi mai ales noaptea
groupe société générale ca la absolvirea oricărei facultăţi în curtea unei mănăstiri
în vecinătate urmează agapa cu colegii şi profesorii e siderat de ciripitul păsărelelor vremea vine vremea trece
restaurant apoi aniversări a zece ani de la absolvire amplificat de liniştea monahală
la gogu tolge două femei de ţinută intelectuală
bucătărie tradiţională a gugulanilor douăzeci de ani cugetă la-ntâmplare dar adulterină
treizeci să fii pasăre liberă
nu-mi amintesc exact locaţia stând într-un copac primeia îi moare amantul
pentru că am rămas pe gânduri după care apar schimburile de experienţă din incinta mănăstirii ea continuă să îi aducă flori
la sintagma bucătărie tradiţională cum îţi tratezi diabetul la mormântul din cimitir
cea cu gugulanii am aflat-o cum prost mi se comportă inima parcul botanic
este o veche comunitate etnică a doua moare ea însăşi
de oieri din munţii banatului n-ai un doctor de în parcul botanic bărbatu-su refuză
în judeţul caraş-severin dar o farmacistă plouă galben să-i pună vreo floare pe mormânt
pe axa caransebeş – haţeg şi în final semn că vremea cu justificarea
se întâlnesc la poiana mărului schimburi informale teilor în floare să-i pună ultima iubire
dar şi la oţelul roşu cu mijloace moderne e ca şi trecută
şi prin alte localităţi din zonă
sunt oameni mândrii şi făloşi fireşte
tel mobil
e mail

30 Nr. 8 (132) ♦ august 2014 Scrisul Românesc Eseu
Cronică literară
Sorana GEORGESCU -
GORJAN Oprea socoteşte ca deosebit de importantă
„concepţia ambilor sculptori asupra artei
Brâncuşi la „Tinerimea Artistică“ lor, de spiritualizare a materialului, anulând,
pe cât le este posibil, descripţiunea plastică
L a 30 martie 1914, la Bucureşti, bronz aurit a fost cumpărată de inspiratul fragment d’un tombeau. – planuri şi forme – prin reducerea liniilor
se vernisa A patrusprezecea ex­ colecţionar Alexandru Bogdan-Piteşti. Ace­ Brâncuşi a sosit în ţară la 26 mai constructive la maxima simplitate şi prin
poziţiune a societăţei „Tinerimea laşi colecţionar a achiziţionat şi Danaida animarea formei printr-o tehnică de sub­
Artistică“ sub înaltul patronaj al A.S.R. din piatră, unicat în creaţia brâncuşiană. La 1914 pentru a instala lucrările în cimitirul tilitate tactilă“.
Principesa Maria a României. moartea colecţionarului, lucrările au fost „Dumbrava“ din Buzău. A realizat din piatră
Din catalogul expoziţiei, aflăm că licitate de Ilinca Darvari. Peste ani, Muza de Măgura un soclu înalt pentru bustul Barbu Brezianu a alăturat imaginile ce­
„Brâncuşi Const.“ se regăsea printre cei 28 adormită a intrat în colecţia unui magnat defunctului Stănescu şi un soclu jos pentru lor două Rugăciuni în articolul Paciurea şi
de membri societari. Sculptori societari mai grec, iar Danaida se află în Muzeul Naţional Rugăciune. A stabilit cu grijă distanţa dintre Brâncuşi, publicat în revista „Arta“ nr. 1 din
erau Dimitrie Paciurea, Oscar Spaethe şi de Artă al României. socluri, a fixat solid lucrările. A rămas în 1974. Fotografia este reluată şi la p. 32 din
Fritz Storck. patrie până la 17 iunie 1914. cartea sa Brâncuşi în România (1999). La
Catalogul consemnează titlurile celor Celelalte opere brâncuşiene expuse 13 decembrie 1973, la colocviul Paciurea,
492 de lucrări expuse. Predomină picturi la „Tinerimea Artistică“ în 1914 sunt tot În prezent cele două lucrări, scoase de Brezianu semnala posibila influenţă a Dana­
şi desene. Cei 11 sculptori expozanţi au lucrări de importanţă majoră. Bronzul Da­ pe soclurile originale, sunt expuse separat idei de piatră asupra lucrării Cugetarea
trimis un număr diferit de lucrări, după cum nae, de fapt bustul Domnişoarei Pogany, în sala închinată lui Brâncuşi la Muzeul de Paciurea din 1931, dar socotea că doar
urmează: Horia Boambă (2), Constantin a fost dăruit de sculptor familiei Storck. Naţional de Artă al României. La cimitirul Madon­ a Stolojan, a lui Paciurea, ar putea fi
Brânc­ uşi (6), Oscar Han (2), Aristide Ili­ Lucrarea a trecut prin nenumărate peripeţii buzoian s-au plasat copii, care sunt furate comparată cu Rugăciunea lui Brâncuşi, având
escu (5), I. Jalea (3), D. Măţăuanu (1), şi în prezent nu se mai găseşte în ţară. O periodic. Au rămas doar soclurile. Ar fi acelaşi „elevat suflu arhaic românesc“.
Cornel Medrea (3), Victor Olteanu (4), D. copie în bronz există la Muzeul de Artă din indicat ca măcar la muzeu să se respecte
Paciurea (1), Severin (5), Oscar Spaethe Craiova. felul în care a gândit artistul ansamblul Comentând participarea lui Brâncuşi la
(5). În catalog sunt reproduse două lucrări funerar. „Tinerimea Artistică“, Alexandru Vlahuţă
de Spaethe şi una de Paciurea. Sculptura în piatră, fragment, este cele­ afirma profetic în mai 1914: „Unda uriaşă
Este important de menţionat ce lucrări brul Sărut din 1907, lucrare care marchează La cimitirul Bellu, o copie a Rugăciunii a lumii a găsit o expresie nouă, o expresie
de Brâncuşi au figurat în această expoziţie. cotitura în opera sculptorului, „drumul străjuieşte din 1964 cripta unde odihnesc Brâncuşi“.
Reproducem întocmai cele scrise în ca­ Damascului“. Lucrarea se află azi la Muzeul pictorii Ion Andreescu, Ştefan Luchian,
talog. de Artă din Craiova. Un mulaj în ghips a Theodor Pallady şi Gheorghe Petraşcu. Anul 1914 a adus însă şi o dezamăgire
„BRÂNCUŞI CONSTANTIN fost expus în 1913 la Armory Show. Recent, pentru Brâncuşi – Ministrul Morţun şi-a
41. Muză adormită (cap, bronz aurit) un mulaj al sculpturii Sărutul din 1923– O copie neautorizată a lucrării originale retras comanda pentru monumentul Haret,
42. Danae, bronz aurit (bust) ’25, păstrată în Atelierul brâncuşian, a fost se află din 2001 la Paris, în staţia de metrou făcută cu un an în urmă. Proiectul va rămâne
43. Danaida, piatră (cap) licitat cu preţul record de peste 8,5 milioane Madeleine. în atelier ca Fântâna lui Narcis.
44. Scluptură’n piatră [sic], Fragment dolari.
(aparţinând D-lui V. N. Popp) Este interesant că în 1914 la „Tinerimea Brâncuşi nu va mai trimite lucrări în ţară
45. Rugăciune, statue în bronz, frag­ Tot la „Tinerimea Artistică“ au fost expu­ Artistică“ Dimitrie Paciurea a expus o decât în 1920. Căci în vara lui 1914 a izbucnit
ment de la mormântul lui Petre Stănescu, se şi elementele componente ale ansamblului statuetă din platru, intitulată tot Rugăciune. prima mare conflagraţie mondială…
cimitirul Buzău funerar pentru cimitirul din Buzău – Bustul Lucrarea s-a pierdut, dar imaginea i se
46. Bustul lui petre stănescu (bronz)“ lui Petre Stănescu şi Rugăciune. Lucrările, păstrează fiind reprodusă în catalog. Constantin Brâncuşi – Rugăciunea
Se cuvine relevat că în 1914 au figurat comandate de văduva Elisa Stănescu în
la „Tinerimea Artistică“ lucrări extrem de aprilie 1907, au fost realizate de artist după În 1970, în „Revista Muzeelor“ nr. 2,
importante ale artistului. Muza adormită din o matură meditaţie şi fac parte tot din zona Petre Oprea preciza că expunerea celor
cotiturii sale artistice. Rugăciune fusese două lucrări cu titlul Rugăciune a permis o
expusă la Paris în martie 1910 la Salonul confruntare directă între „singurele talente
Artiştilor Independenţi cu titlul La Prière, şi forţe înnoitoare în concepţia sculpturii
româneşti de la începutul secolului al XX-
lea“, unanim recunoscute de critica timpului.
Nu s-a putut stabili atunci o ierarhie. Petre

Lucian GRUIA

Tranşee de cristal prin joc, în descendenţa lui Nichita Stănescu,
L ector universitar de semiot­i­ la un ludic impregnat de sacru.
că, teoretician al transm­ o­der­nis­ omagierea spiritualităţii româneşti. Astfel, bietul text, cu-o menire ce nu-i stă în fire,
mului, poet, Ion Popescu-Bră­di­ ludicul din această carte depăşeşte jocul de între el şi omenire fiind necesar un demers Templul spiritualităţii româneşti se
ceni, în toate cărţile de versuri pe care le-a idei, trecând uneori în zona sacrului. (in)util. Cum fin îi e stilul, mesajul: subtil, el întinde în timp din mitologia hiperborenă,
scris stau sub semnul ludicului specific. riscă, sărmanul, a nu fi-nţeles, prin urmare istoria dacică, şi titanii specificului nostru:
Ludicul poate acoperi o zonă vastă semantică, Să începem cu latura fantastică. Fant­ezia recurge, şi la semn, şi la miez, şi la forma- Eminescu, Blaga, Brâncuşi. Provenind din
de la cel gratuit, la cel grav, între care sunt debordantă constituie una din caracteristicile mplinită, şi la fondul topit, în metafora sacră, Gorjul sculptorului, autorul îi dedică acestuia
o mulţime de stări intermediare. Din alt liricii autorului: „Sub nucul regesc, dansa- în cristalul ro(s)tit.“ (Tranşee de cristal). un poem în primul capitol: „Cum privim,/
punct de vedere, ludicul poate fi de imagini vom din nou,/ iubito, un bolerou./ Fantast, Autorul scrie o poezie hermetică în bună Din bob auriu/ În sus, spre soare,/ De-atâta
sau de idei. Scos din context, ludicul lui cum mă ştii,/ ridica-voi o schelă:/ trupul tău, substanţă. El rescrie spiritualitatea naţiei, nesfârşire/ -nmărmurim:/ Coloană-n care/
Ion Popescu-Brădiceni acoperă toată paleta Gabrielă“ (Intrarea în templu). Continuând începând de la dacii hiperboreeni şi până la Stă ascuns/ Brâncuşi/ Şi braţele-i/ De piatră/
posibilităţilor, dar integrat el stă sub blazonul fabulaţia autoreferenţială, poetul se închipuie poeţii contemporani, în spirit transmodern, Ne primeşte;/Şi noi îi aruncăm/ În ochi
de nobleţe al celui de idei, calofil, suculent continuând un manuscris anonim descoperit ceea ce presupune plasarea poeziei într-un brânduşi“ (Brâncuşiana) şi apoi un ciclu de
metafizic şi fantast. Vom susţine afirmaţia cu în 1866 în parohia Alimăneşti, prin care se spaţiu interdisciplinar în care reverberează cinci poeme, în care Brâncuşi este „Centru al
exemplificări din volumul Tranşee de cristal arată un textualist narcisist: „În frumoasa-i conotaţii concrete, metafizice pe ritmuri Echilibrului dintre antiteze“ (Schiţă de mit).
(Scrisul Românesc, Fundaţia-Editura, 2012), nevinovăţie,/ scriptorul necunoscut/ a uitat clasice, folclorice, imnice etc.
volum structurat în 12 capitole. să-şi continue/ opera involuntară./ Scriitura-i Textuldeîncheiere,ÎncăutareaTemplului
Primul capitol, Noi meditaţii în impon­ cea rară/ e acum a mea./ Dar eu cine sunt?/ Templul conceput de poet este unul al pierdut, rotunjeşte cartea, prin elogiul adus
derabil, începe cu două poeme dedicate lui Un Narcis nemântuit,/ ho­ cuvintelor cu ajutorul cărora ţăranilor români înfrăţiţi cu natura: „În satul
Eminescu: „Vine-n taină/ cu sub haină/ foi tărât a scoate poezie/ şi din se suprapun holografic: bi­ de munte stau zeii dimpreună cu arborii.“
transcrise/ pare-mi-se//de pe-o Poartă/ care- piatră seacă?“ (Double bind serica din Drăgoieşti, schitul Ca la Blaga, satul este văzut atemporal.
şi poartă/ textul sacru:/ simulacru// de corp (Transscript)). de la Maglavit, creându-se
greu/ cu un argeu;/da-i idee/ eteree“ (Ceas un spaţiu sacru saturat de Prin această construcţie unitară, autorul
de seară cu Eminescu). Ultimul capitol, Alte Într-adevăr Ion Popescu- transcendenţă: „Sunetul A ilustrează conceptul de carte circulară pe
meditaţii în imponderabil, întreţese gândirea Brădiceni scrie o poezie in­ ca stare de veghe/ îl va ajuta care l-a inventat: „Careta circulară-ncepe/ Sus
filosofilor din Grecia Antică cu miturile ter­esantă, făurind Tranşee pe bărbatul în zeghe/ din la Temolu. Cei de jos/ Ca pe un basm o vor
dacilor hiperboreeni (exceptând jocului de cristal ce ne conduc spre carcera-i cruntă/ sunetul U pricepe,/ (...)// Cartea ce mereu se scrie,/ Cu-al
erotic din poezia de încheiere), dovedind Temp­ lul liric al spiritualităţii ca stare de vis/ e calea cea meu sânge, iar e vie.“ (Cartea circulară).
că întregul volum e structurat rotund. Tema noas­tre, căruia, îi dedică şi un mai rotundă/ dintre Iubire şi
care conferă unitate volumului ni se relevă capitol distinct, deşi îl regă­ Ochiul deschis/ al Creatorului Poezia din acest volum constituie o probă
în textul final, În loc de postfaţă, şi constă în sim pretutindeni. Traseul îi de din incintă/ sunetul M de virtuozitate ludico-ermetică, elitistă,
conferă prilejul de a-şi dez­ îl reprezintă“ (Intrarea în calofilă dar clară în demersul ei general.
vălui arta poetică: „Dar căzuse Templu). Ajungem astfel, Ion Popescu-Brădiceni trasgresează ludicul
pe gânduri poetul scriindu-şi ştergându-i determinările încetăţenite, trans­
formându-l în aludicul pe care îl îmbo­găţeşte
apoi cu speculaţia ideatică, transformându-l
în transludic.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (132) ♦ august 2014 31
Lucian Florin ROGNEANU
Continuare din p. 32 Genoveva PREDA

Eustaţiu Stoenescu – 130 Cu Irina Mavrodin
pe urmele lui Paul Valéry…
Despre surprinderea caracterului

Dacă analizăm o altă lucrare, ochii mici cu pleoape grele, sprâncenele Cu Irina în mijlocul oceanului. La un moment
spre exemplu Mitropolitul uşor încruntate şi nasul drept şi ferm al la Mont Saint-Michel dat, cineva a strigat: „Începe fluxul!“ Aşa
Tihon al Lipovenilor, putem personajului. cum citisem undeva, într-o carte, valurile
observa o mână care strânge ferm toiagul Autocarul plin cu artişti români care se apropiau de munte, cu viteza cailor de
pentru a se sprijini, fapt ce denotă vârsta Chiar dacă este vorba de redarea unui doreau să viziteze Mont Saint-Michel alu­ curse. Parcă eram într-un basm. Oceanul
şi apăsarea personajului, de aseme­ portret de copil, portret de femeie sau de neca pe şoselele Bretaniei. Era toamna lui era măreţ şi grăbit să se izbească de munte
nea, degetele groase şi încheietura soli­ bărbat, în afară de caracteristicile general 1995, în ziua de 28 noiembrie. Soarele şi ca o vijelie. Am privit plină de încântare
dă sugerează munca fizică intensă şi valabile ce ţin de trăsături genetice, de sex iarba verde ne făceau să credem că sun­ culorile şi frământarea apelor timp
îndelungată. Un alt exemplu foarte bun îl sau de vârstă, fiecare personaj în parte are tem în plină primăvară. În urma noastră îndelungat. Apoi, coborând aceleaşi trepte,
constituie Portretul Profesorului Papillot, propriile atitudini şi propriile trăsături de rămâneau satele, casele de piatră cu am zărit-o de departe pe Irina citind şi am
lucrare în care personajul este redat şezând, caracter, fapt surprins foarte atent şi prin ferestre strălucitoare, cu perdele dantelate, mulţumit în gând Cerului că era cu mine în
redarea mâinilor. Studierea atentă a mâinii incredibil de albe. Clopotniţele bisericilor acele locuri pline de mister.
Portretul lui Matei Corbescu (a formei, a osaturii, a proporţiilor) poate răsăreau dintre case, sclipind în soare.
spune foarte multe despre trăsăturile unui Vacile pestriţe leneveau culcate pe câmp. Ajungând lângă ea, mi-a citit: „Madame
cu o privire lucidă şi pătrunzătoare, cu om, despre felul în care şi-a trăit viaţa, Treceam pe lângă castelul Fougères, din de Sevigné era fascinată de Mont Saint-
mâinile încrucişate, cu degetele lungi şi despre tipul de muncă prestat în decursul secolul al XII-lea. Plutea în jur o stare de Michel, iar Guy de Maupassant considera
delicate. Acest tip de postură a personajului timpului, despre ticurile şi nu în ultimul vis. Pe un râu înotau liniştite trei raţe, iar mănăstirea ca pe un palat al viselor, în
degajă un aer de stăpânire de sine, iar gestul rând despre exteriorizarea sau interiorizarea zidurile cetăţii aruncau ciudate lumini şi timp ce Victor Hugo asemăna această
mâinilor denotă încredere şi siguranţă. Ca emoţiilor acestuia. În construirea oricărui umbre în apa cristalină. La un moment dat, minune ce se înalţă din valurile oceanului
un alt exemplu în susţinerea acestei idei personaj un rol foarte important îl constituie Irina a remarcat zborul pescăruşilor. În aer cu piramida lui Keops, care ţâşneşte din
putem analiza Portretul lui Matei Corbescu, gesturile acestuia (limbajul trupului), lucru se simţea mirosul mării. Ca prin ceaţă, în nisipul deşertului.“
în care mâna personajului se sprijină observabil prin interacţiunea directă sau zare apărea măreţ Muntele Saint-Michel,
ferm pe capul unui baston, cu degetele indirectă, prin intermediul imaginilor contopit cu mănăstirea ce-i poartă numele. După câteva ore, a început spectacolul
aproape încleştate sugerând parcă o uşoară succesive, în mişcare, mult mai greu de Un miracol. Construcţia fiind începută prin refluxului, lăsând în urmă nisipurile mişcă­
încrâncenare, atitudine completată şi de redat sau de sugerat prin imagini de tip anul 1000, te întrebi ce tehnică au folosit toare, adevărate capcane periculoase, ce
static. În cazul de faţă, măiestria pictorului acei meşteri anonimi, ce pârghii uriaşe te pot înghiţi într-o clipă. Apusul soarelui
constă în puterea de sugestie a unei singure i-au ajutat să ridice la înălţimi incredibile arunca pe cer culori uluitoare. Ne întorceam
imagini, în a surprinde momentul şi gestul imensele blocuri de granit. Legendele spun spre Rennes, în autocar se aşternuse o
potrivit, în a face privitorul atent la micile că îngerii le-au sărit în ajutor, unind voinţa linişte adâncă. La radio cânta Edith Piaf.
detalii ce pot dezvălui mai multe despre oamenilor cu voinţa Cerului.
caracterul persoanei portretizate. Cu alte Portul Saint-Malo
cuvinte se poate spune că pentru artistul În jurul mănăstirii, la poalele muntelui,
Eustaţiu Stoenescu expresivitatea mâinii erau magazine, cafenele, librării. Irina În zorii unei dimineţi de toamnă, în
este cheia spre înţelegerea caracterului. a rămas pe o terasă, să bea o cafea şi să 1995, păşeam cu Irina în lumea ce fusese
răsfo­iască reviste şi cărţi. Eu, împreună cândva a piraţilor, în portul Saint-Malo
Citându-l pe Pablo Picasso – „După cu artiştii români şi alţi turişti francezi şi – o adevărată cetate medievală, cu ziduri
mâini poţi recunoaşte mâna artistului“ –, străini, am început să urc treptele tocite groase şi clădiri impunătoare, fumurii.
putem spune că una dintre marile calităţi de paşi şi de vreme. Eram pe urmele
ale lui Eustaţiu Stoenescu, dincolo de călugărilor care locuiseră acolo încă din De pe digul uriaş al portului, urmăream
stăpânirea deplină a tehnicilor picturale, secolul al XIII-lea, în încăperile spaţioase, fascinate zborul pescăruşilor şi vapoarele
este capacitatea deosebită de a surprinde afumate, cu şeminee uriaşe, gândindu-mă ce lunecau uşor spre nemărginirea lumii.
gesturile şi atitudinile ce pot dezvălui la nenumăratele rugăciuni ce se ridicaseră
mult mai multe despre un personaj decât către Dumnezeu în acele locuri sfinte. Din îmbrăţişarea valurilor, am zărit
simpla redare exactă a trăsăturilor fizice răsăr­ind o cruce: era mormântul lui
ale acestuia. Tot urcând, am ajuns într-o grădină cu Chateaub­ riand, săpat în stânca de la malul
flori şi zarzavaturi. În apropiere, o fântână oceanului. Valurile se izbeau cu forţă de
cu apă dulce, dătătoare de viaţă. Un miracol marmura albă, înălţând spre cer un imn al
apelor nesfârşite pe care poetul le-a cântat
cu o patimă nebună.

keanos

Revista Dilema Veche, numărul 544/ articole mai mulţi profesori şi scriitori, sem­nat de Nicolae Prelipceanu, cu titlul Mudure publică o prezentare a scriitoarei
iulie, 2014, se deschide cu articolul semnat dintre care îi amintim pe Alexandru Ofrim, Orbirea voluntară sau Obsesia stabilităţii. britanice Hilary Mantel, intitulată De două
de Andrei Pleşu, intitulat Sorel, dedicat cu o incursiune în practicile lecturii de-a Ancheta propusă de revistă vizează ori Booker Prize. Aparţinând seriei Iubirile
personalităţii lui Sorin Vieru. În continuare, lungul timpului, Adriana Babeţi, T. O. literatura/cultura din Republica Moldova scriitorilor, articolul pe marginea relaţiei
Vintilă Mihăilescu publică articolul Bobe, Bogdan Coşa, M. Duţescu, Florin în raport cu aceea din România, iar dosarul dintre Alexandru Odobescu şi Saşa este
Mitul corporatistului fără cap?, iar Liviu Iaru, Octavian Soviany etc. Marius Chivu revistei se numeşte Pagini basarabene. La
Papadima, prorector al Universităţii din semnează o cronică intitulată Oraşul şi rubrica dedicată poeziei, întâlnim poeme semnat de Mihai Ştirbu. Rubrica dedicată
oamenii, la romanul scriitorului Jame semnate, printre alţii, de Eugenia Cioclea, poeziei ne întâmpină cu poeme semnate
Bucureşti, analizează situaţia proiectelor Joyce, Oameni din Dublin. O incursiune în Vasile Gârneţ, Virgil Diaconu, în timp ce la de Iulian Filip, Dan Sandu, Marian Moscu
de evaluare şcolară în articolul Proiecte spaţiul atât de discutat al Roşiei Montane secţiunea proză Camelia Pantaze semnează etc. Secţiunea prozei este reprezentată de
cu final incert. Europa este titlul unui alt realizează Diana Cataramă, prin articolul fragmentul Labirint, iar Florin Logreşteanu fragmentul Tort cu frişcă, al Oanei Irina
articol, în care Ioana Pârvulescu relevă Situaţii conflictuale în Roşia Montană, în fragmentul intitulat Caracatiţa sau Ţinutul Turcu, în timp ce o serie de haik-uri poartă
motivele pentru care iubim continentul timp ce Dorel Dumitru Chiriţescu abordează Corbului. Un articol dedicat scriitorului semnătura Rodicăi Dragomir.
european. Extrem de interesant este subiectul Oligarhizarea universităţilor. Vasile Voiculescu este semnat de Mihai
dosarul „Dilemei“, intitulat Lecturile verii, Zamfir, iar un altul, dedicat personalităţii O cronică a romanului Vulturul al­
abordând teme precum Cât şi ce putem citi; Numărul 3–4/ 2014 al revistei Viaţa Anei Blandiana şi intitulat Putere şi bastru, de Ioan Barbu este realizată de
pe marginea acestuia, răspund şi semnează Românească debutează cu editorialul solitudine este semnat de Gheorghe Geo Constantinescu, în timp ce cronica
Grigurcu. Rodica Grigore publică un articol volumului Poeme verzi pe pereţi, al
despre opera scriitorului Taichi Yamada, autorului Nicolae Băciuţ este semnată de
denumit Vise şi singurătate. Vasile Gribincea.

În numărul 7 (67)/ 2014 al revistei Red.
Vatra Veche vom putea citi două interviuri
cu scriitorii Theodor Damian şi Gabriel
Pleşea, semnate de Flavia Topan. Cu titlul
Nevoia de restituiri se prezintă articolul
semnat de Nicolae Băciuţ, pe marginea
biografiei lui Serafim Duicu, iar Mihaela

32 Nr. 8 (132) ♦ august 2014 Scrisul Românesc

Atelier de artist Genoveva PREDA
Lucian Florin ROGNEANU

Eustaţiu Stoenescu – 130 Cu Irina Mavrodin
pe urmele lui Paul Valéry…
Despre surprinderea caracterului

P e 14 mai anul acesta s­au mod cu totul special portretul psihologic şi S ète e un oraş binecuvântat de Plasele de pescuit, întinse la soare,
împlinit 130 de ani de la naş­ caracterul acestora. Cer, scăldat în lumina soarelui, păreau uriaşe pânze de păianjen ce se
terea la Craiova a pictorului a lunii şi a stelelor –, un univers legănau în vânt. Printre casele mici ca nişte
Eustaţiu Stoenescu. La Craiova a urmat Un lucru deosebit de important în
cursurile primare şi liceale în cadrul Colegiul redarea cât mai exactă a caracterului sonor al valurilor Mediteranei, plin de cutii de carton, mişunau femei şi copii, semn
Central (1890–1900), după care pleacă la şi atitudinii este atenţia cu care artistul
Paris pentru a­şi continua studiile. La Paris tratează pictural mâinile personajelor. mister şi de vrajă. E un oraş încărcat de că bărbaţii erau plecaţi în larg, la pescuit.
avea să debuteze, aproape concomitent, Dacă analizăm cu atenţie doar postura şi
la Salonul Oficial Société Française şi la expresivitatea mâinilor ne putem da seama cultură, legat de numele a trei creatori: Apusul soarelui colora locul în nuanţe
Craiova, la Expoziţia Societăţii Artistice
„Theodor Aman“. De la debut şi până la Portretul Prinţului Ghica Paul Valéry (poezie), Jean Vilar (teatru) şi uluitoare. Când bărcile s­au apropiat de
încetarea din viaţă (13 septembrie 1957,
New York), a avut un parcurs prodigios foarte uşor de unele dintre trăsăturile tipice Georges Brassens (muzică). Toţi trei s­au ţărm, chiotele copiilor s­au transformat într­
în lumea artei, expunând la marile eve­ ale persoanei portretizate. De fiecare dată
nimente mondiale de gen (Salonul Ofi­ mâna sau gestul mâinii vine să completeze născut la Sète, au trăit şi un vacarm de nedescris.
cial de la Paris, Bienala de la Veneţia, foarte bine caracterul acesteia. Pentru
Expoziţia Universală de la Paris), la cele a înţelege cât mai bine această strânsă au creat în acest paradis al Săreau cu toţii, dădeau din
mai importante saloane naţionale (Salonul legătură dintre psihologia personajului şi
Oficial de la Bucureşti, Tinerimea Artistică, gesturile sale vom recurge la o serie de Mediteranei. mâini, înfrăţiţi într­un imn
Cercul artistic oltean, Expoziţia Săptămâna exemple elocvente în acest sens. Privind
Olteniei, Expoziţia Asociaţiei Arta) şi Din trupul portului Sète al bucuriei.

Mitropolitul Tihon al Lipovenilor se desprinde o stâncă uriaşă, Pescarii, cu chipul şi

deschizând o serie de expoziţii personale, ca o aripă în zbor deasupra trupul lor de aramă, vigu­
atât în ţară, la Craiova şi Bucureşti, cât şi în
străinătate, în Franţa, Elveţia, Egipt, SUA mării. Cândva, de aici oraşul roşi, ridaţi din cauza soare­
ş.a. Datorită eforturilor şi măiestriei sale în
lumea artelor a fost recompensat cu o serie se apăra de invadatori şi de lui şi a apei sărate, des­
de premii de prestigiu, dintre care amintim:
Medalia de Aur la Expoziţia Jubiliară din piraţi. Azi, această fortă­ cărcau lăzile şi coşurile
1906 – Bucureşti; Medalia de Argint la
Salonul Oficial de la Paris din 1914 sau reaţă miraculoasă a devenit pline cu peşte, în timp ce
Marele premiu la Expoziţia Universală de
la Paris din 1937. teatru în aer liber, unde au ţâncii, în pielea goală, se

Prin întreaga sa activitate s­a remarcat loc festivaluri şi concerte agăţau de ei şi se învârteau
ca fiind un rafinat peisagist urban, dar mai
ales ca un foarte bun portretist. Majoritatea unice în felul lor, decorul printre picioarele lor.
portretelor sale sunt compuse în cel mai
curat tip academist francez, atât ca postură, fiind format doar de valurile Apoi, seara a început să
atitudine dar şi din punct de vedere al
paginaţiei şi al raporturilor între forme. şi de cerul Mediteranei. coboare domol, domol…
Din punct de vedere al manierei de lucru,
dar mai ales al pensulaţiei libere, energice E o lume de vis, ireală, Paul Valéry – Autoportret Zgomotele s­au potolit,
şi foarte expresive, se detaşează clar de în care culorile se schimbă pe la ferestre au apărut
rigorile portretului de tip academist, aşa
cum îl întâlnim la Theodor Aman. În cu trecerea fiecărei clipe. lumini, iar când noaptea a învăluit totul
afara faptului că redarea personajelor este
executată cu o mare fineţe şi acurateţe, Acest teatru e legat de numele lui Jean în întuneric, doar câte un pescar pufăia o
Eustaţiu Stoenescu reuşeşte să surprindă în
Vilar, devenit celebru şi prin festivalurile ţigară la malul mării ce părea un mic far
Scrisul Românesc
de teatru de la Avignon, oraşul papilor. care se aprindea şi se stingea în noapte…
SR
Pe muntele Saint Clair, care domină Satul se odihnea şi, poate, în somn,

oraşul, se află o cruce uriaşă, albă, în mulţumea Cerului că s­au reunit cu toţii

apropierea unei mici mănăstiri. Când am în căsuţele lor, ştiut fiind că, uneori,

ajuns acolo sus, Irina mi­a spus: „Suntem Mediterana e un drum fără întoarcere…

aproape de Dumnezeu…“

În zare, Mediterana se vedea în toată

măreţia ei. În depărtare, vapoarele păreau

jucării, iar bărcile nişte coji de nucă săltate

pe valuri.

Pe acest munte se află casa unde s­a

născut, a trăit şi a creat poetul Paul Valéry.

Acolo există mii de cărţi, tablouri de

Cézanne, Matisse,

Degas şi chiar pânze pictate de Valéry

însuşi. Această casă uluitoare păstrează Paul Valéry – Cargouri în portul Sète
încă visele, amintirile şi tumultul iubirii

pentru Jeanne Loviton. Se găsesc aici peste Mâine va începe o nouă zi, bărbaţii vor

o mie de scrisori dedicate ei de poetul pleca iar în larg, urmându­şi destinul lor

îndrăgostit. între apă şi cer… Iar noi ne­am îndreptat

Într­o după­amiază, am pornit cu Irina spre Sète, unde, în luminile oraşului, în

şi cu Henry Amblès, muzician din Lorraine, bistrouri, cafenele şi mici restaurante răsuna

spre un sat de pescari, nu departe de Sète. muzica lui Georges Brassens, cântecele lui

Apropiindu­ne, simţeam mirosul puternic nemuritoare…

de mare şi de peşte. (continuare în pagina 31)

Abonamente la Scrisul Românesc

Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ şi veţi avea un prieten apropiat.
Abonamentele se fac prin reţeaua proprie, GdS şi Poşta Română, se pot achita

şi la sediul revistei sau în contul: RO03BRDE170SV21564261700,
Agenţia Mihai Viteazul, Craiova. Informaţii primiţi la tel.: 0722.75.39.22; Fax. 0351.404.988
Costul unui abonament lunar este de 5 lei, pe un an 60 lei, la care sunt incluse taxele poştale.

Portretul profesorului Papillot

lucrarea Prinţul Grigore Ghica, putem
observa o persoană distinsă, relaxată, cu
un aer aristocratic, iar acea mână finuţă,
acoperită cu mănuşă albă, ce ţine foarte
delicat un baston, vine să contureze foarte
bine atitudinea şi prestanţa personajului.

(continuare în pagina 31) 32 pag. – 3 lei 08

ISSN 1583–9125

Scrisul Românesc
ScrisuRl omânescSR Nr. 8 (144) ♦ august 2015 1

Serie nouă Anul XIII Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 8 (144) 2015
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCS Apare sub egida U.S.R.

Florea FIRAN

Dumitru Radu Popescu – 80

În ultimii zece ani, în fiecare număr al să mă confiez atunci dacă nu preşedintelui
revistei Scrisul Românesc, Dumitru
Radu Popescu a publicat, sub gene- Uniunii Scriitorilor din România?! M-ai as-
ricul Scrisori deschise, o depeșă către un
prieten, un scriitor sau un personaj literar, cultat, ai dat un telefon şi mi-ai spus să merg
pretext sub care și-a exprimat opinii, a
conceput analize și eseuri asupra fenome- la ministrul adjunct al culturii, unde am fost
nului cultural și scenei literare românești.
Mi se pare un moment potrivit să-i adresez primit imediat, dar cu ţipete şi ameninţarea
acum eu o scrisoare. O depeșă aniversară.
că al doilea volum nu se va mai publica...
Dragă D. R. Popescu,
Dumitru Radu Popescu – Foto de Cl. Miloicovici Ce continuă să mă uimească, la vârsta Şi aşa s-a întâmplat, următorul volum din
senectuţii, la 80 de ani și peste jumătate de
secol de activitate literară prodigioasă și Profiluri şi structuri literare... l-am putut
mereu înnoitoare, este puterea ta de muncă,
pasiunea şi tenacitatea de a scrie cu regulari- publica abia după ’89. Mi-ai salvat cartea
tate, prezenţa activă în viaţa culturală, păstra-
rea şi consolidarea unor prietenii literare, dar aflată deja în librării, cu jumătate din tiraj
mai ales preocuparea pentru recunoașterea și
reevaluarea unor creatori din lumea literelor epuizat, probabil şi datorită unei cronici
lăsaţi pe nedrept în umbră.
Relaţia noastră datează de peste jumă- favorabile apărută în „România literară“
tatea vârstei pe care o aniversăm, de prin
anii ’70. Îmi amintesc câteva momente când sub semnătura criticului Şerban Cioculescu.
mi-ai fost alături: În 1986 Editura Scrisul
Românesc mi-a publicat o carte de istorie şi Impresionat şi încurajat de atitudinea ta,
critică literară intitulată Profiluri şi structuri
literare – Contribuţii la o istorie a literaturii ți-am trimis de la Roma, unde mă aflam ca
române într-un tiraj de 16 mii de exemplare
care cuprindea prezentarea în tip monogra- profesor asociat în acorduri culturale, un frag-
fic a 156 de scriitori români. Pentru faptul
că am inclus în volumul respectiv scriitori ment cu o prezentare a manuscrisului semnat
consideraţi indezirabili pentru regimul co-
munist – Al. Busuioceanu, Eugen Ionescu, de Ioan Inocențiu Micu-Klein, precursor al
Virgil Ierunca, D. Caracostea, N. I. Herescu
„Literatura lui Dumitru Radu Popescu este expresia unei mari voinţe etc., s-a dispus topirea cărţii. Cui puteam Școlii Ardelene, Illustrium poetarum flores,
de a construi o alternativă artistică a lumii şi istoriei.“ Mircea Iorgulescu
pe care îl descoperisem în una din Biblio-
Poezie
tecile Vaticanului. L-ai publicat imediat în

două pagini din „România literară“. Volumul

a apărut la Editura Științifică, în 1992, sub

titlul Carte de înțelepciune latină/Illustrium

poetarum flores, ediţie bilingvă (română-

latină), iar doi ani mai târziu a fost distins

Andrei Codrescu Adrian Cioroianu cu Premiul „Bogdan Petriceicu Hasdeu“ al
Henri Falaise Adrian Sângeorzan
Proză Academiei Române, la propunerea lui Eugen

Constantin M. Popa Simion şi Ştefan Augustin Doinaş.
Oana Băluică
Şerban Centea Revenit în țară, ne-am reluat comuni-
Mihai Duţescu
Mihai Ene carea, iar în 2002 când mi s-a încredințat

Ovidiu Ghidirmic conducerea Editurii Scrisul Românesc și am
Rodica Grigore
înființat revista cu titlul omonim, în serie
Alexandru Oprescu
nouă, ai acceptat să faci parte din colegiul
Eseu Lucian Florin Rogneanu
Gabriela Rusu-Păsărin redacțional și ne-ai încredințat manuscrisele

a cinci volume de teatru inedit cu 16 piese și

două volume de eseuri. Continuare în p. 2

Gabriel Coşoveanu – Legiuni de butonarzi p. 4

Monica Spiridon – „Să duri şi să înduri!“: p. 5 Mihail Rolea

Scrisul ca viaţă, viaţa ca scris Festivalul „Istrati“
Paris 2015
Dumitru Radu Popescu – Roata, Credinţa în Dumnezeu p. 8
p. 16
şi verişanii lui Horea
Ilan Averbuch – Fuste și pantaloni
Cornel Ungureanu – D. R. Popescu, dincolo de Galaxia Grama p. 9

Constantin Zărnescu – D. R. Popescu şi „Tribuna“ celor tineri p. 10

Dumitru Radu Popa – Pamuk: Utopiile fără istorie p. 15
devin dictaturi
Carmen Firan – Imaginaţia la apus p. 17
p. 22
Ion Parhon – F.I.T.S. îşi respectă celebritatea

Scrisul Românesc Eseu

2 Nr. 8 (144) ♦ august 2015

w Dumitru Radu Popescu – 80

Sumar
ÎFlorea Firan, Dumitru Radu
n revistă ai susținut, cu tenacitate de peste zece ani, rubrica „Scrisori deschise“, Scrisul Românesc

Popescu – 80 ............................................. pp. 1-3 cultivând în profilul tău creator eseul, ca specie, alături de cel de nuvelist, roman- Revistă de cultură

Gabriel Coşoveanu, Legiuni de butonarzi ... p. 4 cier, dramaturg, poet, publicist, gazetar, autor de scenarii de film și editor încât, Fondată la Craiova, în 1927,
Monica Spiridon, „Să duri şi să înduri!“: cum ar spune G. Călinescu, întrunești toate calitățile scriitorului total. de către criticul D. Tomescu.

Atent la viața politică, socială și culturală din România, ironic și critic, cu simț al Serie nouă, din 2003,
Scrisul ca viaţă, viaţa ca scris ............... pp. 5, 6 umorului și inteligență tăioasă, ești un condei așteptat, citit, apreciat și temut, așa cum
Ovidiu Ghidirmic, D. R. Popescu –
sunt marii creatori de oriunde. Am fost împreună la multe întâlniri cu cititorii din Cra-
Spectacolul lumii și al intertextualității ......... p. 6 iova, Drobeta Turnu-Severin, Râmnicu Vâlcea, Pitești, Curtea de Argeș, cu săli pline

Adrian Cioroianu, Din vara lui 1985... ...... p. 7 mai ales de tineri, profesori și studenți interesați de opera ta și am rămas impresionat

Dumitru Radu Popescu, Roata, Credinţa de căldura cu care ai fost primit de fiecare dată. Când nu ești prezent la Craiova sau întemeiată de Florea Firan
în Dumnezeu şi verişanii lui Horea .......... pp. 8, 9 în alte orașe din Oltenia, știu că poți fi găsit la Iași, Cluj-Napoca, Oradea, Suceava,
Membră A.R.I.E.L.
Cornel Ungureanu, D. R. Popescu, Timișoara, Arad, Alba Iulia, unde recent ai fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa

dincolo de Galaxia Grama ............................. p. 9 al Universității „1 Decembrie 1918“, sau invitat la Festivaluri de Literatură pentru a fi Editată de:
Constantin Zărnescu, D. R. Popescu recompensat cu premii pentru truda îndelungată și harul literar. Îți mulțumesc acum și Fundaţia – Revista
şi „Tribuna“ celor tineri .............................. p. 10 pentru participarea la colocviile tematice anuale ale Scrisului Românesc, comunicările Scrisul Românesc
Gabriela Rusu-Păsărin, Leul albastru și intervențiile tale pertinente și spumoase fiind savurate de public.
și vânătoarea liberă ...................................... p. 11 REDACŢIA
Mihai Duţescu, Vedere de pe Dealul Olarilor; Opera ta a continuat să fie publicată în noi ediții, reliefând o creație valoroasă şi Director:
Amfore de lumină ......................................... p. 12 mereu actuală, apreciată pentru limbaj și imaginație insolită care te singularizează FLOREA FIRAN
Horia Dulvac, O nouă identitate ......... pp. 12, 13 în ansamblul creatorilor de breaslă. Cine citește volumul de eseuri Scrisori deschise
sau cele 16 drame inedite publicate în acești ultimi ani la Scrisul Românesc, cea mai
recentă fiind Alunecând pe-o rază, te redescoperă ca dramaturg și eseist la o altă

Mihai Ene, Ce mai citesc occidentalii scară valorică. Consider că e un privilegiu să mă bucur de Secretar general de redacţie:
(Live from Oxford) ....................................... p. 13 prietenia ta și mă simt norocos să te ascult vorbind despre GABRIEL COŞOVEANU
Henri Falaise, Poeme .................................. p. 14 lumea literară despre care știi atâtea... În mai multe rânduri

Red., Gellu Naum – 100 ............................... p. 14 ți-am solicitat un volum de memorii sau un jurnal, de fie- Colegiul redacţional:
Dumitru Radu Popa, Pamuk: Utopiile
fără istorie devin dictaturi ........................... p. 15 care dată m-ai privit zâmbitor și m-ai lăsat să cred că voi ADRIAN CIOROIANU
Constantin M. Popa, Poeme ...................... p. 15
Adrian Sângeorzan, Tufa de bambus ........ p. 16 fi cândva editorul acestor memorii, cu siguranță incitante ANDREI CODRESCU
Mihail Rolea, Festivalul „Istrati“
- Paris 2015 .................................................. p. 16 și provocatoare... DANIELA CRĂSNARU
Andrei Codrescu, Poeme ........................... p. 17
Cu aceste sentimente de prietenie și prețuire îți urez, EUGEN NEGRICI

dragă Dumitru Radu Popescu, ani mulți și frumoși și, așa NICOLAE PANEA

cum mi-ai urat la aniversarea mea de octogenar, să ne DUMITRU RADU POPA

revedem cu bine și la centenar! DUMITRU RADU POPESCU

MONICA SPIRIDON

Carmen Firan, Imaginaţia la apus ............ p. 17 * DANIELA TARNIŢĂ

Şerban Centea, Frumosul nebun La un asemenea moment jubiliar, mai ales pentru INA VOINEA

al marilor orașe ..................................... p. 18, 19 tinerii cititori, profilul spiritual al autorului aniversat ni Redactori:

Rodica Grigore, Ceremonie şi discreţie ..... p. 19 se pare potrivit. MIHAI ENE
Scriitor profund, original, abordând aproape toate VIOREL FORŢAN
Oana Băluică, Fluviul și corpul. ALEXANDRU OPRESCU
O biografie noir ............................................ p. 20 genurile literare – nuvelist, romancier, dramaturg, poet, ION PARHON
eseist, publicist, gazetar și editor – D. R. Popescu este LUCIAN FLORIN ROGNEANU
Red., Calendar – August ............................. p. 20 autorul unei opere de dimensiuni neobişnuite şi continuă
Alexandru Oprescu, Viață pe muchia să surprindă mai ales cu proză şi teatru în care imaginația
spadei ........................................................... p. 21 și fantezia îl singularizează. Debutează în 1954 în revista

Ion Parhon, F.I.T.S. „Steaua“ din Cluj cu schiţa O partidă de şah, reprodusă Redactori asociaţi:

îşi respectă celebritatea ............................ p. 22 ulterior în Fuga (1958) – volum masiv, ce reprezintă FLORENTINA ANGHEL

Lucian Florin Rogneanu, O expoziţie debutul editorial şi care cuprinde 21 de schiţe şi povestiri, cele mai multe cu teme şi OANA BĂLUICĂ

împotriva violenţei ....................................... p. 23 eroi din realitatea imediată, originalitatea cărţii aflându-se în „împletirea sentimen- MIHAI DUŢESCU
Red., Okeanos .............................................. p. 23 tului tragicului cu sentimentul comicului“. La revista „Steaua“, D. R. Popescu îşi RĂZVAN HOTĂRANU
face ucenicia ca scriitor. A. E. Baconsky, care conducea publicaţia în perioada aceea, GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
Claudia Miloicovici, „Scrisul Românesc“

la Curtea de Argeş ........................................ p. 23 îl angajează mai întâi corector, începând cu 1 martie 1956, apoi redactor, după care Corectură:
Red., Ilan Averbuch – sculptor de renume publică, aproape în fiecare număr, proze, reportaje, eseuri, note de lectură. CLAUDIA MILOICOVICI
internaţional ................................................. p. 24
În 1970 devine redactor-şef al revistei „Tribuna“, funcţie în care va rămâne până
în 1982, când este numit redactor-şef la „Contemporanul“, îndeplinind în acelaşi
timp şi funcţia de secretar al Asociaţiei Scriitorilor din Cluj-Napoca. O perioadă de Tehnoredactare computerizată:
două mandate deţine funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor (1981–1989), iar în GEORGIANA OPRESCU
Abonamente
1997 Academia Română îl primeşte membru corespondent, apoi membru titular, iar
la Scrisul Românesc de peste zece ani este director general al Editurii Academiei Române, când inițiază Redacţia şi Administraţia: Craiova
Str. Constantin Brâncuşi nr. 24
Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ ample proiecte editoriale importante pentru cultura noastră, publicând tratate și lucrări
şi veţi avea un prieten apropiat. Abonamentele științifice ale Institutelor Academiei Române, opere ale unor academicieni, profesori Tel./Fax: 0722753922; 0251/413.763
universitari, scriitori, filosofi și istorici, precum Dicționarul Limbii Române, în 19 E-mail: [email protected]
se fac prin reţeaua proprie şi Poşta volume, sau Tratatul de Chirurgie, în 14 volume, sub coordonarea lui Irinel Popescu. Web: www.revistascrisulromanesc.ro
Română, se pot achita şi la sediul revistei
sau în contul: RO 03BRDE170SV21564261700, În 1959 îi apare cel dintâi roman – Zilele săptămânii, cu problematică din univer- Cont: RO03BRDE170SV21564261700
sul rural, într-o perioadă când proza românească era dominată de Marin Preda, Titus BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
Agenţia Mihai Viteazul, Craiova. Popovici, Eugen Barbu. Imediat, autorul abordează şi teatrul, unde se va dovedi „tot
Costul unui abonament anual cu taxele incluse
este de 80 lei. Pentru abonații din străinătate

este de 140 $ sau de 125 € . Informaţii primiţi atât de prolific pe cât e de fecund prozator“. Debutul dramaturgic va avea loc tot în Abonamentele se pot face la sediul
la tel.: 0722.75.39.22; Fax. 0251.413.763 revista „Steaua“, nr. 5/1960, cu piesa Mama, urmată un an mai târziu de Carmen, redacţiei, adresa: Constantin Brâncuşi,

cei patru soldaţi şi căpitanul. nr. 24, Craiova, județul Dolj

Proza este însă domeniul în care autorul se afirmă viguros, publicând, succesiv, mai sau [email protected].

întâi o serie de volume de nuvele şi povestiri: Umbrela de soare (1962), selecţie dintre ISSN 1583-9125
cele mai valoroase nuvele apărute, îi aduce consacrarea; Fata de la miazăzi (1964), care

reuneşte şapte nuvele, împreună cu Vara oltenilor sunt distinse cu Premiul pentru Proză Responsabilitatea opiniilor exprimate
aparţine integral autorilor.
al Uniunii Scriitorilor. Somnul pământului (1965), volum masiv, ce cuprinde 11 nuvele,
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
declanşează polemici violente, iar autorul este considerat un adevărat scriitor profesionist; Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,

Leul albastru (1965) inaugurează „hiper-realismul“ lui D. R. Popescu (nuvela a apărut str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408

şi la Bratislava); Dor (1966), una dintre cele mai importante nuvele ale sale, conţine o

anchetă de tip hamletian, cum aprecia Ion Negoiţescu. Continuare în p. 3

Eseu Scrisul Românesc

Nr. 8 (144) ♦ august 2015 3

Continuare din p. 2 Florea FIRAN

Dumitru Radu Popescu – 80uvela Dor a fost ecranizată şi prezentată de Valentin Silvestru, acesta considerând piesa „meritorie, Editura Scrisul Ro-
mânesc îi publică cinci
NTeleviziunea din Praga; Duios Anastasia trecea interesantă, compusă cu vădit simţ teatral şi înfăţişând o volume de teatru inedit,
fiecare incluzând câte
3–4 piese, sub titlurile:
Anglia (2003), Nopţi-
le săptămânii (2005),
Epistola către englezi

(1967), capodoperă a genului, în care persona- dramă psihologică de pătrunzătoare observaţie cu remar- (2009), Pastorul saşi-

jul principal este considerat „o Antigonă locală“ (Vladimir cabile inflexiuni patetice“. În altă cronică, acelaşi critic lor (2010), iar cel mai

Streinu), se bucură de mare succes. Nuvela este tradusă în semnala „naşterea unui nou dramaturg“. Doi ani mai târ- recent volum Alunecând

India (1976), în Italia şi Polonia (1977), la Moscova şi la ziu, pe aceeaşi scenă şi în montarea aceluiaşi regizor, are pe-o rază (2014) cu-

Belgrad (1988); Povestirea Prea mic pentru un război atât loc premiera piesei Visul (1968), jucată şi la Festivalul de prinde o singură piesă.

de mare (1969), subintitulată Povestire cinematografică, teatru de la Arezzo din Italia. Piesa este prezentată şi la Pa- Un număr însemnat de

este ecranizată cu titlu omonim, în regia lui Radu Gabrea. ris, în 1977, la Théâtre d’Orsay – Compania Renaud-Bar- piese au fost traduse,

D. R. Popescu scrie mult şi într-un ritm aproape ieşit rault. Teatrul din Târgu Mureş îi joacă piesa Aceşti îngeri publicate şi jucate în

din comun, manifestându-se aproape în toate speciile lite- trişti care reprezintă primul mare succes de dramaturg, străinătate: la Beijing, Tokio, Moscova, Vilnius, Kiev,

rare, fiind și autorul unor scenarii de film, multe adaptări când primeşte şi Premiul pentru cel mai bun spectacol, în Paris, Novisad, Sofia, Belgrad, Budapesta, Milano.

după operele sale. De asemenea, este tradus în străinătate cadrul Festivalului Naţional de Teatru (1968). D. R. Popescu este şi autorul unui număr însemnat

cu un număr însemnat de opere. Fişa sa de creaţie nu este de scenarii de filme: Un surâs în plină vară (1963) este

deloc uşor de realizat, suprapunându-se în timp scrieri primul său scenariu regizat de Geo Saizescu şi premiat

din toate domeniile pe care autorul le abordează. la Festivalul de la Mamaia (1964); Prea mic pentru un

Începând cu Vara oltenilor (1964), D. R. Popescu se război atât de mare (1969), regizat de Radu Gabrea;

va impune ca romancier, marcând un moment important scenariul de film Păcală (1974), în regia lui Geo Sai-

în evoluţia sa literar-artistică. Construite pe cicluri, ro- zescu, devine un film în două serii, bine primit mai ales

manele sale atrag atenţia criticii literare care nu va ezita în rândul tineretului. Acestora li se adaugă: La porţile

să-l considere unul dintre cei mai importanţi prozatori pământului şi Balul de sâmbătă seara, ambele regizate

contemporani. Un prim ciclu romanesc se deschide cu de Geo Saizescu, Fructe de pădure şi Duios Anastasia

volumul: F (1969), roman cu o compoziţie deosebită, trecea – film prezentat şi la Belgrad, Zbor planat (regia

istoria unui sat, o tragedie colectivă care se recompune Lucian Mardare), Căruţa cu mere (regia George Cornea),

din poveşti şi mărturii îmbinate fantast. N. Balotă consi- Mireasa din tren (regia Lucian Bratu), Nelu şi Pasărea

deră că, odată cu romanul F, D. R. Popescu a descoperit paradisului (regia I. Doroftei), Rochia albă de dantelă

„un tărâm prin excelenţă romanesc (…) intermediar între D. R. Popescu primind Premiul „Omnia“ la Colocviile (regia Dan Piţa), Turnul din Pisa (regia Şerban Mari-
ficţiune pură şi realitate, între mit şi istorie, un spaţiu al „Scrisul Românesc“, 2008 nescu) etc. Filmul „15“, scenariul D. R. Popescu, regia
crizei“ şi-l consideră pe autor „un mare maestru al atmo- Sergiu Nicolaescu, este prezentat în 2007.

sferelor incerte, în care pluteşte realul, dar şi posibilul“. Teatrul Naţional din Cluj-Napoca, în regia lui Vlad Celor două domenii fundamentale ale creaţiei sale –

Romanul a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Mugur, îi pune în scenă piesa Pisica în noaptea Anului proza şi dramaturgia – li se alătură şi încercarea în poezie

Cei doi din dreptul Ţebei (1973), tradus în germană Nou (1971), jucată în acelaşi an de Teatrele Naţionale din cu volumul Câinele de fosfor (1982).

şi letonă, reprezintă, după aprecierile criticului Mircea Bucureşti, Timişoara, Târgu Mureş, precum şi de către Publicist constant, D. R. Popescu colaborează cu

Iorgulescu, „tabloul caleidoscopic al unui sat demonizat Teatrul de Stat din Braşov. Ulterior, piesa a fost scoasă din proză scurtă, articole, reportaje, note mai ales la „Tribu-

de şovinism“; Vânătoarea regală (1973) este romanul repertoriu fără vreo explicaţie şi nu s-a mai jucat niciodată. na“, „Luceafărul“, „Ramuri“, „Scrisul Românesc“ etc.

unui „moralist şi chiar un tezist, într-o proză de factură De fapt, şi alte piese i-au fost interzise, unele „fiind puse O parte dintre articolele şi eseurile publicate în reviste

simbolic-poetică“, susţine Nicolae Manolescu în Arca la index în mod public (după premieră), altele puse «la literare şi culturale precum şi în presa cotidiană se regă-

lui Noe; O bere pentru calul meu (1974) este „povestirea popreală» după ce fuseseră elogiate“ – cum subliniază Va- sesc în volumele Virgule (1978), Galaxia Grama (1984),

unei povestiri“, povestirea „devine reprezentaţie, poves- lentin Silvestru într-un interviu cu autorul. Același teatru îi Scrisori deschise (2013).

titorul se transformă în regizor şi de la narativ se ajunge joacă în 1974 Pasărea Shakespeare, în regia lui Alexandru Prozator de primă mărime al literaturii noastre con-

la dramatic“. Acestora li se adaugă: Ploile de dincolo de Tatos, în care se resimte influența marelui Will, vizibilă temporane, alături de Zaharia Stancu şi Marin Preda, D.

vreme (1976), Împăratul norilor (1976), Oraşul îngerilor și în proza sa în care lumea este văzută ca un spectacol. R. Popescu dezbate în creaţia sa idei şi probleme ale con-

(1985) etc., proze realizate în aceeaşi tehnică narativă. Pădurea cu pupeze este jucată în 1980 la Tokio. temporaneităţii, se inspiră din universul rural, cultivând

Din 1980, D. R. Popescu începe un alt ciclu, având ca Pentru Simonetta Berlusconi – Călugărul Filippo Lippi o proză de atmosferă, în care eroii preferaţi sunt oameni

titlu generic Viaţa şi opera lui Tiron B. Noua serie epică se şi călugăriţa Lucrezia Buti primeşte Premiul „Mihail Se- cu ciudăţenii, cu firi sucite, originali, tipuri excentrice

deschide cu volumul Iepurele şchiop (1980) şi continuă cu bastian“ (1995), şi în acelaşi an obţine Marele Premiu al din lumea satului, tineri în luptă cu disperări absolute.

volumul Podul de gheaţă (1982). Autorul este tot mai mult Concursului Naţional de Dramaturgie „Camil Petrescu“. D. R. Popescu manifestă predilecţie pentru tensiunea

în atenţia criticii literare. I se dedică monografii şi studii În paralel cu punerea în scenă a pieselor sale, de către situaţiilor, din chiar primele scrieri (Ploaia albă). Deşi în

ample semnate de Valentin Taşcu – Dincolo şi dincoace de teatrele din ţară şi din străinătate, cele mai multe sunt tipă- prima parte a vieţii şi-a desfăşurat activitatea mai mult în

F (Ed. Dacia, 1981), Mirela Roznoveanu – D. R. Popescu. rite în reviste şi volume. În 1985, la Editura Eminescu, în Transilvania, locurile şi oamenii din zona Olteniei ocupă

Monografie (Ed. Albatros, 1981), Marian Popescu – Chei Seria „Teatru comentat“, îi apare volumul I, o antologie cu un loc important în creaţia sa.

pentru labirint (Ed. Cartea Românească, 1986), prima şapte piese, ediţie îngrijită şi prefaţată de criticul Valentin S-a spus că D. R. Popescu a scris cât Sadoveanu, dar

monografie consacrată dramaturgiei lui D. R. Popescu, etc. Silvestru, iar doi ani mai târziu, la aceeaşi editură, volumul mai divers decât ctitorul romanului istoric românesc.

Alte câteva volume întregesc tabloul romanesc: al doilea de Teatru, îngrijit de acelaşi critic literar. Principala trăsătură a scrisului său stă în „experimenta-

Dumnezeu în bucătărie (1994), distins cu Premiul „Liviu În 1994, Editura Cartea Românească îi publică volu- lismul continuu…“. Realist şi absurd, „vizionar, logic

Rebreanu“ şi cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica mul Mireasa cu gene false, pentru care primeşte Premiul şi parapsihologic, relativist şi pragmatic, patetic şi

Moldova; Truman Capote şi Nicolae Ţic (1995); Paolo şi Asociaţiei Criticilor de Teatru şi Premiul Uniunii Scriito- solemn, grotesc şi bizar tragic, pitoresc şi politic, ma-

Francesca şi al treisprezecelea apostol (1998). rilor pentru Dramaturgie. Şi, ca o încununare, Academia gic şi etnologic, ultrarealist şi simbolic, cosmopolit şi

Teatrul este cel de-al doilea domeniu de creaţie, tot aşa Română şi Teatrul Naţional din Craiova îi acordă Premiul regionalist… opera lui D. R. Popescu se rotunjeşte în

de important ca şi proza, în care D. R. Popescu este foarte „Marin Sorescu“ pentru opera teatrală (1997). De ase- specific, configurând dimensiunile unui mare scriitor

productiv şi modern, iar critica literară îl înregistrează menea, este distins cu Premiul „Vuk Karagici“ (Premiul european“ (Aureliu Goci).

„drept cel mai prolific dramaturg al epocii postbelice“. De Scriitorilor din Balcani, Bor, Iugoslavia). Mircea Iorgulescu consideră că „literatura lui Du-

fapt, motivul fundamental al creației sale în proză și mitru Radu Popescu este expresia unei mari

dramaturgie îl reprezintă „lumea ca teatru“, drama voinţe de a construi o alternativă artistică a

Epistola către englezi fiind o parafrază la Hamlet, lumii şi istoriei.“

motiv filosofic și în celebra Glossă a lui Eminescu. Receptarea operei lui D. R. Popescu în epo-

Scriitorul se opreşte cu precădere asupra teatrului că este promptă. Fiecare apariţie editorială, fie-

politic dar, cum menţiona criticul Valentin Silvestru, care text publicat în presă, fiecare piesă jucată

D. R. Popescu este un om de teatru plenar, fascinat pe scena unui teatru a beneficiat de comentarii

de arta scenică încă din copilărie. ample. Aproape că nu există critic literar, critic

În 1966, Teatrul Naţional din Cluj-Napoca îi de teatru sau eseist care să nu fi scris despre D.

pune în scenă, în regia lui Vlad Mugur, prima sa R. Popescu. Bibliografia critică este deosebit

piesă, Vara imposibilei iubiri. În revista „Contem- Gabriel Coşoveanu, Adrian Cioroianu, Dumitru Radu Popescu, Florea Firan - de întinsă, pe măsura operei autorului, D. R.
poranul“ apare şi prima cronică, semnată de criticul Colocviile Scrisul Românesc, Craiova, 2012 Popescu un mare scriitor contemporan. ■

Scrisul Românesc Eseu

4 Nr. 8 (144) ♦ august 2015

Gabriel Legiuni de butonarzi
COŞOVEANU

Departe de noi gândul de a umplu pământul cu „părerile“ lor, şi, în juni cu diplome diverse care eşuează să campion la diverse sporturi. Provocat,
formula rezerve principiale atari condiţii, „prostul satului“ a devenit răspundă la salutul tău sonor, de altmin- pedagogic, de adult să arate câteva
şi scenarii negre cu privire la „purtător al adevărului“. Numărul de teri, pentru simplul motiv că decibelii trucuri cu o paletă de tenis, ţâncul, un
turnura tehnologică a vieţii noastre. Ar prostii puse, cu mare emfază, pe facebook, din căşti domină, atunci, toate funcţiile simpatic ochelarist, execută, repetat, pe
fi şi un act de trădare internă, să zic aşa, depăşeşte, cu mult, posibilitatea intabu- sociale ale cerebelului. Însă, iarăşi, nu poţi suprafaţa paletei, mişcarea obişnuită cu
pentru un vechi fan necondiţionat al SF- lării în vreun sotissier imaginat de vreun diaboliza proaspetele invenţii, în favoarea degetul pe un touch screen, întrebând, cu
ului, de unde înveţi multe, nu numai un scriitor, francez sau nu. Un intelectual cărora tinerii ar renunţa şi la masă, numai o nevinovat-atroce nedumerire: Dar de
set terminologic specific, dar şi reflexul de e concurat, la opinii, de unul care nu a să fie trendy. Dar ce să mai discutăm unde se deschide? Şi gândirea, în gene-
a riposta spontan contra lenei de gândire, citit mai nimic în viaţa lui, care este, în de cărţi şi de scriitori când o lege mai ral, de unde s-o deschide? Şi indiferenţa
a geocentrismului mental, mod de a-ţi termeni larg logici, analfabet, dar care aiuritoare decât ucronia din Fahrenheit celor mai multora dintre noi, la junii,
vedea lungul nasului tău de rasă deloc cu atât mai vârtos emană prostie virală. 451 echivalează mâzgălirea hârtiei cu unii ajunşi deja cupluri stabile, care stau
unică în univers, şi pe care o aşteaptă, E moartea culturii, s-au arătat îngrijoraţi reducerea anilor de închisoare? Râsul e împreună la o masă de cafenea sau pe o
previzibil, roirea galactică. M-am dat în gânditori de talia lui Habermas, însă nu general, confuzia produce sarcasme şi bancă fără să schimbe o vorbă zeci de
vânt după liniile frumoase, erotizante, e musai să fii filosof pentru a te sesiza referiri ironico-sardonice la adresa scriito- minute la rând, preocupaţi fiind, fiecare,
ale unei maşini de viteză, după cum m-a asupra faptului indenegabil că spusa unui rilor adevăraţi. După ce că faptul cultural de mobilul său – de unde s-o închide?
cucerit estetica unui telefon nou sau ale oarecare, în acest egalitarism internetist e reflectat aşa cum e în mass media, unde Apoi ne enervăm că observăm reaua
unui televizor super smart (să nu mai zic de rău augur, valorează cât reflecţia unui oferta de divertisment idiot e binevenită exprimare în public şi în lucrările scrise,
de tehnologia militară de top, cu rachete om care a studiat o viaţă întreagă. oricând (cu motivaţia pervers falsă că se şi că fabricarea unei banale cereri n-are
eficace degrabă ţâşnitoare din apă etc.). dă ce doreşte românul, deci de vină ar fi un buton de start application, sărind, de
Dar, pe de altă parte, una nepersonalizată, Mai mult, un te miri cine se găseşte să un tovarăş fără corp, dar omniprezent, la sine înţeles, la gâtul dascălilor, cum
ar fi şi redundant pentru un hermeneut să conteste şi să ia peste picior opera unui ins numit rating), compromiterea activităţii că ei ar „părinţii“ autiştilor, mormăitori
îngroaşe, cu încă un lamento, rândurile serios, fie acesta Eco însuşi, tratat drept cu ideile pe cale oficială indică precis că cu jucării de mulţi euro în mână şi cu
suspinătorilor după o improbabilă puri- „bătrânel“, evident „ramolit“ şi care nu poporul, în masa lui critică, nu vrea să fie creier atrofiat. Da, veţi retorca, am
tate, după iarba pierdută de acasă şi după a înţeles – aşa e cu teribila categorie de instruit, vrea distracţie şi se excită la noile mai auzit catastrofisme din astea, şi
traiul ecologic al antecesorilor nestresaţi senex – cum „vine treaba cu libertatea cuceriri din IT care-ţi fac viaţa transparen- aglomerarea lor imprimă un ciudat şi
de bâzâitul aparatelor. Totuşi, nu trebuie de exprimare“. Neînţelegerea e vădită, tă, împărtăşibilă oricui, la orice oră, fie că neplăcut aer melo, mai cu seamă că nu
să fii musai tradiţionalist, nostalgic sau şi totuşi asta, ca grozăvie în descenden- vă cunoaşteţi au ba. Or, tocmai reclama se deschide butonul pe nici un upgrade.
păşunist penibil idilizant ca să observi că ţa promiţătoarei lozinci a Revoluţiei deşănţată la acest tip de comunicare ucide Că îi numeşti „legiuni de imbecili“ sau
fibra umană e din ce în ce mai afectată de franceze, nu înseamnă că se cere abolită comunicarea, de unde şi zâmbetul imper- altfel, o groază de co-planetari iubesc
device-uri şi gadget-uri insinuate în fieca- democraţia. Dar nici că oamenii sunt tinent-şmecher la adresa unor sonerii de superficialitatea, cu seninătate de gali-
re casă, spre ruina intelectivă şi afectivă egali în a cere să li se respecte opiniile, alarmă tip Eco. Se reţine infinit mai uşor nacee şi rezistenţă bazaltică la criticile
a copiilor, deşi ele sunt prezentate ca as- în condiţiile în care unul apără pedofilia, replica unui Becali, care mărturisea, în „bătrâneilor“, exact în aceeaşi măsură în
pecte civilizatorii, mergând până la ideea altul exterminarea celor diferiţi de el, un frusteţea sa acablantă, că dacă îi spunea care detestă ecuaţiile, după ei utopice,
năstruşnică de a substitui abecedarului al treilea propagă pornografia infantilă cineva că-şi va petrece, vreodată, timpul, chiar periculoase, de genul ai carte, ai
o tabletă. Dacă i-am spune reificare, ar ş.a.m.d. Mai grav decât să inventariezi să stea cu pixul în mână ore întregi, l-ar parte. Poate să ai parte de o bună porţie
fi prea simplu, şi n-ar fi deloc o noutate. efectele „exprimării“ unor astfel de in- fi considerat nebun, amator de glume de râs dispreţuitor. Ba chiar manifestă
divizi e să observi că vioiciunea plină de proaste. Nu-i nimic, „scriu“ şi vedetele, în privinţa aceasta un dezgust de nimic
Despre pericolul robotizării, alienării invective de pe net e direct proporţională agramaţii şi politrucii de ieri şi de azi, nu atenuat. Nici nu le-ar păsa, oricum, de
şi pierderii candorii s-au pronunţat destui, cu lipsa de educaţie, cu alungarea cărţilor numai puşcăriaşii. Niciodată n-a apărut nivelul impoliteţii lor, nicicum de ci-
de la Marx şi Marcuse, până la Adorno, din case şi din clase. Când vezi cohortele mai inadecvat, în context, cvasi-aforismul nismul şi ateismul limpede al atitudinii.
Charlie Chaplin (cel din Modern Times, de adolescenţi pe străzi, insensibili la vi- cu românul născut poet.
să zicem, ca exemplu mai popular) ori teza maşinilor, la pantofii sau integritatea Ce facem cu „legiunile“? Dar cine
Baudrillard (mai ales cu America, unde fizică a celorlalţi participanţi în trafic, te Una dintre reclamele frisonante din suntem noi să judecăm? Iată cercul vicios,
lumea nouă, un adevărat scandal virtual, îmbie nişte vocabule nereproductibile ultima vreme – dezirabilă e sporirea chiar pernicios. Scriu la un calculator de
este descrisă ca un deşert în care irealul aici, la adresa căştilor din urechi şi a dis- insertării ei în programele TV – are ultimă generaţie, răspund la un telefon
şi realul sunt legate inextricabil, încât play-rilor din mână. Avem, printre noi, în centru un băieţel care se laudă că e aşişderea, nu mai suport birouri fără
graniţa dintre ele devine invizibilă).
Credo-ul lor, anticapitalist, era marcat, Ilan Averbuch – Sub umbra unui copac mare conexiune ultrarapidă la informaţia
însă, de parti-pris-uri ideologice, lucru disponibilă acum o secundă. Cum să
încă nesesizat de pletora socialiştilor explici, şi din ce postură, că accesa-
şi comuniştilor de azi, care deplâng, rea tuturor minunăţiilor cere un om
monolitic, îndepărtarea omului de ma- deja educat, format, şi anume fix în
ieutică, propunând în schimb, o con- sensul tradiţional, în bibliotecă, prin
cordie forţată, bazată – cum altfel? – pe profesori în carne şi oase, cu care să
criminalitate şi efasarea personalităţii. dialoghezi şi să le simţi schimbarea
timbrului în funcţie de subiect? Că
Dar să ascultăm cuvântul unui toate splendorile multicolore şi efi-
specialist, unul veritabil, în comuni- ciente după care tânjim (de dorit, la
care, că de retorica (o dispositio, nu următoarea promoţie, şi baterii mai
aşa îi spuneau latinii?) „specialiştilor“ mari!) sunt doar nişte cârje şi că noi
titraţi improvizat, agresivi şi infatuaţi, contăm, axiologic, doar în măsura în
ne plictisim abundent, mai ales când care rămânem noi eficienţi în lipsa
constatăm că respectivii au probleme lor? Şi de aici, de la adunarea câr-
reale atât cu modul normal, neîn- jelor, derivă şi evaluarea semenilor
crâncenat, de a comunica inteligibil, pe puncte, în CV-uri kilometrice,
cu spor cognitiv, cât şi cu atitudinea, din spatele cărora se iţeşte, când
în general. Spune, aşadar, Umberto ţi-e lumea mai dragă, un cineva care
Eco, la Universitatea din Torino, cu rostogoleşte vreo sută de cuvinte, ad
ocazia decernării titlului de Doctor nauseam, cu ritmul cu care învârtea
Honoris Causa, că există „legiuni de piuliţele omuleţul din Modern Times.
imbecili“ care populează reţelele de Acesta pare, deşi nu este, un alt topic,
socializare, care sunt hiperdinamici şi şi, despre el, altădată. ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (144) ♦ august 2015 5

„Să duri şi să înduri!“: Monica
Scrisul ca viaţă, viaţa ca scris
Oamară ironie a destinului a voit SPIRIDON
ca I. D. Sîrbu să se bucure de o V. Româneasca, din textele memorialist De câte ori se ivește prilejul, me-
biografice etc. În vreme ce de atâtea și morialistul se aplica să ridice detaliul, să scriu despre ce nu s-a mai scris.“
O dorință fără îndoială ascultată, acolo
vogă postumă, direct proporţi- de atâtea ori scriitorul român din ultimii accidentalul, conjuncturalul la o dem-
sus, de cineva care îl va fi iubit pe scrii-
onală cu indiferenţa dizolvantă şi obtuză 200 de ani a răspuns istoriei cu refuz și nitate exemplară:  „Despre mină sper să torul I. D. Sîrbu, deși (sau tocmai pentru
că) l-a pus atât de greu la încercare. Cărțile
care l-a stimulat să adune spornic pagini în plângăcioasă nostalgie (dulce-neputin- scriu o carte, e o LUME: Blaga zicea că sale au darul indubitabil de a schimba
ceva esențial în peisajul literaturii noastre
sertare, fără speranţa de a le scoate cândva cios-medeleniană), aici refuzul e înlocuit Agricultorii (ţărani şi ciobani), Marinarii postbelice. Publicarea lor întârziată ne-a
obligat să ne redimensionăm dioptriile.
la lumină. Spun l-a stimulat fiindcă scrisul de enervare, de tiflă și de mult bun simţ.“ şi Minerii epuizează un orizont – deci au Și asta în primul rând datorită forței lor
evocatoare, detenței problematizante, dar
său îşi trage indubitabil rădăcina dintr-un În fapt, I. D. Sîrbu merge cu mult mai dreptul la un folclor (cultură) al lor. Mine- și vervei lingvistice apetisante cu care
proiectează o Lume necunoscută (sau
instinct de împotrivire sănătos şi tenace. departe, punându-se de-a curmezișul unei rii au unul constituit din tăceri, resemnare ignorată) de proza noastră de până acum.
Lumii acesteia hidoase și strâmbe, ano-
În răspăr e scris romanul Adio, Europa, venerabile tradiții de stirpe cronicărească, și o formă de eroism (în fața morții) care maliilor sale pervertitoare I. D. Sîrbu le-a
fost, deodată, Victimă și Martor. Sau, mai
ca şi Jurnalul unui jurnalist fără jurnal – ridicată prea adeseori la demnitatea de fa- nu există nici la marinari.“ Interlocutorul precis, calitatea de victimă este cea care
îi rezervă scriitorului un loc privilegiat la
asta ca să luăm în discuţie doar literatura de talitate a breslei. („Ci veniră asupra noastră său transoceanic este ca totdeauna pe fază spectacolul istoriei contemporane: „Totuși
stau într-un fotoliu de orchestră, statul
sertar. Dar nicăieri altundeva nu ţâşneşte cumplite aceste vremi de acum, de nu stăm și sesizează prompt potențialul simbolic mi-a dat posibilitatea să asist la istorie ca
la o tragicomedie clasică... Cum să plec
mai impetuos elanul lui Nu! decât în Tra- de scris, ce de griji şi suspinuri“ etc. etc.) al anecdoticului biografic: „Mineritul, în de la această nuntă cosmică, sublimă și
ridicolă, genocidă și nocidă... Nu pot, sunt
versarea cortinei – volumul editat de Virgil Crezul său – asupra căruia corespondenţa treacăt fie spus, era pentru Novalis, pen- un spectator disciplinat, am primit bilet de
favoare pentru acest fotoliu de orchestră –
Nemoianu, reunind corespondenţa purtată, tru E.T.A. Hoffmann, simbolul cel mai acum vreau să văd măcar finalul...“

vreme de aproape un deceniu, de membrii adânc al căutării umane – remarca Virgil Într-un ceremonial epistolar ca acesta,
unde luciditatea se travestește cel mai adesea
unui club epistolar select incluzând, alături Nemoianu – al pătrunderii în tainele şi în ludicitate, corespondenții își distribuie
cu grijă rolurile în marele teatru al lumii. În
de editor, pe I. D. Sîrbu, pe Ion Negoiţescu în sufletul naturii. Werner, profesorul de ceea ce îl privește, Virgil Nemoianu pare să
prefere postura regizorală. Viziunea dindărăt
şi pe Mariana Şora. În mai toate privinţele, geologie al lui Novalis la Jena, era pentru și de sus, cum o numesc teoriile narației, îi
aparține ca și funcția de maestru de cere-
cartea este simptomatică şi contrariantă. el prototipul magului a toate-înţelept, iar monii sau de conducător al jocului. Un joc
pe care, cum spune poetul, „îl poți juca în
Mai întâi, prin protocolul ei inedit. arta mineritului o socotea o astronomie unul, în doi, în trei, în câți vrei...“ În ce sens
anume, aflăm din prefața semnată tot de
Cine sunt, în fond, corespondenţii? Ei se inversă, mai tainică şi deci mai adevărată“. Virgil Nemoianu: „Este vorba, așadar, de o
conversație epistolară de un soi special, pla-
distribuie, în mod vădit, în două grupuri. În al doilea rând, să nu-l uităm pe sată din capul locului sub semnul prezenței
terțe, implicând adresanți secundari, și
Între ele cade implacabila Cortină de Dascăl – ceea ce nu înseamnă neapărat în care dimensiunea publică se strecoară
insistent. Scrisorile toate, și de o parte și
fier, obturând orizonturile, ghilotinând profesor: „Îmi dau seama că, din motive de de alta, au un grad sporit de stânjeneală și
de conștiință de sine, de joc pentru galeria
speranţele, transformând normalitatea în tactică spirituală, neputând asimila direct unui intim și bine supravegheat teatru de
buzunar.“ Un teatru pentru inițiați, de bună
miraj şi în utopie. Aşadar, de o parte, cei forme şi mode moderne, încerc să fug îna- seamă, unde intră în joc complicități studiate
și unde echilibrul între spus și presupus stă
care au reuşit să evadeze. De cealaltă, un poi în secolele luministe unde, ca dascăl pe o muchie îngustă de cuțit. Un tip aparte de
intimitate publică, ca s-o numim așa, se naște
condamnat pe viaţă, care se încăpăţânează ardelean, mă simt mai acasă. Eu sunt şi chiar sub ochii noștri, confecționându-și din
mers tipare proprii de expresie, norme și
să se agaţe de lumea de afară. Ei bine, rămân un dascăl – ca bossa şi morala, dar unelte ingenioase de lucru.

împotriva tuturor aşteptărilor noastre, cel termenul de profesor, din motive de bio- Tensiunea prezenţelor și a absențelor
se mai face simțită și altfel în carte. Căci
care duce cu energie trena dialogului, îi grafie, îmi miroase urât. Un profesor ştie, dialogul epistolar angajează nu atât oameni
în carne și oase cât – și mai ales – identități
încurajează, îi stimulează, îi consolează chiar când nu înţelege; un dascăl te învaţă de hârtie, cu o vorbă a lui Barthes. Pentru
unii dintre corespondenții săi (Mariana Şora,
pe ceilalţi – pentru mizeriile şi pentru nu lasă nicio urmă de dubiu – impune în a să înveţi.“ Așadar o dată în plus, putința de pildă și, într-o oarecare măsură, însuși
Virgil Nemoianu), I. D. Sîrbu este un simplu
sâcâielile cotidiene (ce poţi să faci? capul scrie un sinonim orgolios al lui a face. Că înfăptuitoare funcționează pentru I. D. produs al propriului scris: mai exact, un ne-
cunoscut sau o cunoștință ocazională și vagă,
sus: asta-i viaţa!) – este exact I. D. Sîrbu. este aşa o dovedeşte suita de Roluri, sau Sîrbu ca etalon valoric. Sinonim cu a fi, a un chip trăgându-și consistența din cuvinte,
fragil și indestructibil ca însăși literatura:
El scrie cel mai des, cel mai mult, cu o dacă vrem de Măşti, pe care epistolierul (să face ea își trădează și echivalența cu a ști.
Continuare în p. 6
plăcere irepresibilă, fără să-şi piardă nicio nu uităm: un om de teatru) le alege ca să se Ultimul, dar nu cel din urmă, a rămas

clipă tonusul, aplombul, umorul şi verva înfăţişeze, să se prezinte interlocutorilor săi. Scriitorul – romancier, gazetar, memori-

contagioasă. De ce? Căci la urma urmei Ar fi în primul rând Minerul – Figura alist, dramaturg. Dar, în orice ipostază,

toţi corespondenţii sunt oameni de con- arhetipală cu certe aderenţe genetice. Fiu fără ceilalți doi el n-ar putea să existe. De

dei, pentru care viaţa se confundă, într-o de mineri din Valea Jiului, I. D. Sîrbu a ce? Fiindcă a scrie înseamnă mai întâi a

oarecare măsură, cu scrisul. lucrat o vreme în subteran, el însuşi. După trudi și după aceea a instrui sau a modela

Pentru interlocutorul lor de dincoace de dezrădăcinare, figura tutelară a tatălui îi conștiințe: deopotrivă a ști, a face și a fi.

gratii, lucrurile stau de fapt invers: nu viaţa bântuie obsesiv visele, în momente de Prin urmare, el este o Figură generică.

se confundă cu scrisul, ci Scrisul ţine pur cumpănă: „Peste patru zile împlinesc 64 O deontologie atât de exigentă predis-

şi simplu loc de Viaţă: „Cele trei şanse la de ani, am trecut cu trei ani peste media pune neapărat la severitate față de alții.

care am ţinut – contabilizează meticulos de vârstă a bărbaţilor de la noi, cu zece ani I. D. Sîrbu e un judecător inclement al

condeierul –, a trăi intens și periculos, a peste media de vârstă a minerilor. Îl visez confraților și un consumator mofturos de

ceti intens și periculos și a scrie intens, dar tot mai des pe Tata. Mama, care mă pa- literatură. Critica îi pare în bloc narcisistă

în afară de orice pericol – sunt ele, mai sunt trona până acum, pare să se fi retras într-o și sterilă, gen parazit, ezoteric și auto-

ele posibile? Citesc fiindcă nu mai trăiesc, mânăstire, nu o mai visez, o văd uneori, e suficient. Proza modernă este învinuită

scriu fiindcă nu mai pot citi, trăiesc numai indiferentă, o strig în somn, nici nu se uită de exhibiționism, de fronda găunoasă,

în măsura în care mai citesc și mai scriu...“ spre mine. Tata în schimb îmi împrumută de inconsistență și de experimentalism

Într-una din epistolele sale, Virgil hainele, mă conduce spre mină, fumează teribilist: „Nu te lua după ale mele păreri,

Nemoianu – la al cărui rol de raisonneur tăcut, uit lampa, mă strigă: „Fără lampă nu sunt mânios şi subiectiv, invidiez aceşti

ca și de regizor al volumului am să re- se poate, nu e voie... eu cobor cu colivia, scriitori cărora le-a picat din cer limba

vin – sesizează, cu sagacitate, filonul de singur, în mină nu e nimeni, doar un cal română. Eu am trudit din greu să învăţ a

îndărătnicie sănătoasă diriguit în subte- alb bătrân care paşte printre şine...“ scrie în regăţeana cultă. Văd şi citesc tineri

ranele edificiului solid de cuvinte, în care După ce ani grei de temniţă îi ştrangu- de 23–25 de ani, care manevrează o limbă

I. D. Sîrbu s-a baricadat strategic, exact lează destinul, drumul vieţii sale revine, mai rafinată decât G. Călinescu sau Camil.

fiindcă refuza să se dea bătut, să abdice de pe altă treaptă a spiralei, la origini, E adevărat, peste 30 de ani, vei observa că

și să se lamenteze narcisist: „Adesea adică la Petrila: „Mama, cu sentimentul aceşti tineri nu au trecut – din comoditate,

simțeam îndărătul paginilor (sau chiar ei de țărancă fatalistă, zicea: vezi ce ocol din lipsă de morală, din lipsă de filosofie

pe ele) izbucnirea acelui ton garyist, un ai făcut? Ai fost mare profesor la Cluj, – dincolo de stil, dincolo de înşirarea pe

cioranism mai vlăjgănesc, mixtură între mare gazetar la București, acum tot aici o aţă roşie a fasolelor multicolore. Eu, cum

paradoxul filosofic și stenica ordinăreală, sfârșești; în mină. De mină, cui i-e scris, spuneam, eu mi-am înscris pe dulapul de

paradisiacul exasperat – care-mi devenise nimeni nu scapă, poate fi el doctor și în dicţionare o singură lozincă: „Doamne, nu

atât de drag din scrisori, din fragmente din cele îngerești.“ vreau să scriu cum nu s-a mai scris; vreau

Scrisul Românesc Eseu

6 Nr. 8 (144) ♦ august 2015

Ovidiu Confruntări
GHIDIRMIC
D. R. Popescu –
Spectacolul lumii și al intertextualității
Opera lui D. R. Popescu ne im-
presionează, de la bun început, R. Popescu, lumea este spectacol, înainte Ceea ce frapează în ciclul „F“ este teh- textualismul ca să o denumească.
prin două însușiri esențiale:
vastitatea și virtuozitatea tehnică. D. R. de toate. De aceea, atât în proză, cât și în nica fărâmițării și mutilării timpului, a in- D. R. Popescu este unul dintre scrii-
Popescu este unul dintre cei mai prolifici
scriitori români, iar opera sa este una dramaturgia sa, accentul cade pe ideea versării cronologiei, specifică romanului de torii care valorifică din plin conceptul de
dintre cele mai vaste din literatura noas-
tră, însumând peste treizeci de volume de spectacol, pe latura spectaculară a tip puzzle, pe care o întâlnim și la Faulkner, intertextualitate, mai ales în dramaturgia
de proză și peste patruzeci de piese de
teatru, scenarii de film, volume de eseuri, existenței. D. R. Popescu este fascinat, în asemănătoare cu un joc de cuburi, în care sa. Piesa Epistolă către englezi ( „Scrisul
publicistică, versuri. Acest fenomen de
prolificitate este greu explicabil, poate permanență, de „spectacolul lumii“. logica narativă este contrazisă, iar capitolele Românesc“, 2009) nu este decât o parafra-
numai prin spontaneitate, prin inspirație
și prin ușurința redactării, în orice caz, o Tot în eseul amintit spuneam că din sunt permutabile, într-o construcție moza- ză la capodopera shakespeariană: Hamlet.
dovadă cum nu se poate mai elocventă de
vigoare și vitalitate creatoare. La prima opera lui D. R. Popescu se desprinde o „vi- icată, ce ne trimite și spre romanul Șotron, D. R. Popescu pornește de la epistola
vedere, cele două însușiri definitorii ale
operei lui D. R. Popescu par că se bat cap ziune shakespeariană“ asupra existenței. al scriitorului argentinian Julio Cortázar. regelui Claudius către englezi, în vederea
în cap. Spontaneitatea și prolificitatea nu
fac, întotdeauna, casă bună cu virtuozi- Puțini exegeți au observat înrâurirea D. R. Popescu este un neîntrecut pic- exilării nefericitului prinț al Danemarcei
tatea tehnică, o însușire care este, mai
degrabă, o frână, o forță constrângătoare profundă a lui Shakespeare asupra operei tor al psihozelor colective și al delirului în Anglia. Acest episod este numai amin-
în calea libertății creației, ce conduce mai
mult spre elaborare și parcimonie, decât lui D. R. Popescu. Titlul piesei, Pasărea imaginativ, așa cum se întâmplă în scena tit în capodopera shakespeariană. D. R.
spre locvacitate. Opera lui D. R. Popescu
rămâne poate cea mai întinsă din întreaga Shakespeare, ne poate oferi o posibilă che- crucificării calului Mișu, din romanul O Popescu își imaginează acest episod, pe
noastră literatură postbelică. Dincolo de
inegalitățile ei inerente, spiritul critic tre- ie a interpretării operei sale. În paranteză bere pentru calul meu, parabolă a sacri- care îl dezvoltă în piesa amintită.
buie să selecteze și să antalogheze nucleele
viabile ale creației din unghiul perenității. fie spus, critica trebuie să surprindă esența ficării adevărului într-o anumită perioadă Tot o parafrază este și piesa Alunecând

Tehnica literară ține de îndemânare, de textului. Un critic care nu merge direct la istorică. Sacrificarea calului în fața unei pe-o rază („Scrisul Românesc“, 2014). De
meșteșug, de rafinament, calități care la D.
R. Popescu se manifestă din plin, printr-o obiect și care nu surprinde exact esența mulțimi isterizate se desfășoară conform data aceasta, la capodopera eminesciană
serie de procedee și de artificii dintre cele
mai ingenioase și mai inventive, mai origi- textului nu este critic. Luceafărul. Titlul piesei este
nale și surprinzătoare. Nuvelele, romanele
și piesele sale de teatru se transformă în În proza și în dramaturgia binecunoscutul vers emines-
adevărate demonstrații de virtuozitate
tehnică, iar D. R. Popescu ni se pare că sa, D. R. Popescu creează ima- cian din invocația fetei de
se află, adeseori, în posesia unui secret
de fabricație pe care numai el îl deține în ginea de bâlci shakespearian al împărat adresată luceafărului.
proza și dramaturgia actuală românească.
existenței, imagine de o mare De altfel, este reprodusă în
Proza și dramaturgia sa sunt consub-
stanțiale, iar liantul lor îl formează motivul complexitate, în care aproape text și strofa finală a capodo-
fundamental al „lumii ca teatru“ („thea-
trum mundi“), motiv central al filosofiei toate categoriile estetice își dau perei eminesciene.
și literaturii universale, a cărui sinteză
strălucită, unică și inegalabilă, o realizează mâna și formează o serie de Alegerea celor două mari
Eminescu în Glossă.
perechi antinomice. Tragicul se modele culturale de către
După D. R. Popescu, esența lumii o
formează Teatrul, așa cum spuneam în întâlnește cu comicul, realismul D. R. Popescu nu este deloc
eseul D. R. Popescu și esența lumii ca
teatru, din Pro domo (vol. I). Lumea ca cu fantasticul, straniul cu terifi- întâmplătoare. Eminescu a
teatru și teatrul ca lume constituie supra-
tema operei lui D. R. Popescu. Pentru D. antul, absurdul cu grotescul, bi- Carmen Firan, Adrian Cioroianu, D. R. Popescu, Florea Firan, avut un adevărat cult pentru

zarul cu extravagantul, sublimul Gabriel Coşoveanu, Ovidiu Ghidirmic la Colocviile „Scrisul Românesc“, 2013 Shakespeare, chiar un întreg

cu ridicolul, senzaționalul cu miraculosul, unui ritual degradat (cununa de spini pe „complex hamletian“, care l-a înrâurit

fabulosul cu alegoricul, enigmaticul cu cap, crucea purtată în spinare, răstignirea, profund. D. R. Popescu face parte, și el,

parabolicul, enigmaticul cu funambulescul, omorârea calului și devorarea lui de o tur- din familia spiritelor hamletiene.

parodicul cu ludicul. Toate aceste categorii mă de porci) se transformă într-o parodie Alunecând pe-o rază este o replică la

fuzionează într-o sinteză superioară, rezul- a mitului christic. Această scenă este anto- Luceafărul, un „Luceafăr întors“, al cărui

tată din contemplarea spectacolului lumii. logică și de un tragic carnavalesc. Asistăm titlu are semnificația de coborâre dintr-o

Pe D. R. Popescu îl nemulțumește for- la un spectacol de bâlci, pregătit de un ordine superioară, absolută, a spiritului

mula realismului obiectiv de tip balzacian. scriitor cu darul înscenărilor fastuoase. într-o lume desacralizată și degradată,

Realismul său este un „realism fantastic“, Dar, D. R. Popescu nu este fascinat coruptă, a realității noastre cotidiene, o

produs al unei imaginații potențate și al numai de „spectacolul lumii“, ci și de lume larvară, de cea mai joasă speță, de

unei fantezii debordante. Proiecțiile fan- „spectacolul intertextualității“. Pentru criminali, hoți, violatori, mafioți, șmecheri

tastice le întâlnim la fiecare pas. Un rol el, „Lumea este un Text și Textul este inculți și șarlatani politici, cum este lumea

hotărâtor îl are, în aceste proiecții fantasti- o Lume“. Relația dintre Lume și Text noastră de astăzi. Dramaturgul ne oferă o

ce, visul cu inserții în cotidian. Capitolele este foarte strânsă în opera sa. Scriitorul „felie de viață“, în limbaj naturalist.

„Ninge în Ierusalim“, din romanul F și „textualizează“ lumea și insuflă viață Alunecând pe-o rază este și o farsă de

„Marea roșie“, din romanul Vânătoarea textului literar, creează o lume imaginară tip caragialian, ca și Conul Leonida față

regală se constituie în veritabile și anto- a textului literar. Perspectiva textualistă cu reacțiunea și D-ale carnavalului, o

logice povestiri fantastice. Autorul cultivă poate fi aplicată cum nu se poate mai bine satiră necruțătoare, de o vervă irezistibilă

un fantastic al straniului și terifiantului, pe operei lui D. R. Popescu. Din această per- și un sarcasm nimicitor la adresa realității

linia lui E. T. A. Hoffmann și Edgar Allan spectivă, lumea poate fi citită ca un text, social-politice a zilelor noastre, ca și volu-

Poe. Viziunile sale coșmarești amintesc iar textul poate fi descifrat ca și o lume. mul de proză și eseistică Scrisori deschise

de pânzele lui Hieronymus Bosch. D. R. Conceptul de intertextualitate, de bază în („Scrisul Românesc“, 2013).

Popescu are predilecția pentru bizar și critica textualistă, desemnează o relație Iată de ce, acum, la ceas aniversar, în

excentric, pentru insolit și grotesc, pentru veche de când lumea. Tot timpul a fost o opinia noastră, D. R. Popescu rămâne cel

funambulesc și extravagant. relație intertextuală. Trebuia să vină numai mai mare scriitor român în viață. ■

Continuare din p. 5 care scrie, un astfel de monolog epistolar fost mereu un boier de bulevard, un ștab și rolul meu în Cerc, acela de a tot pleca
își inventează, practic, adresantul care, la al Fondului literar, nu ai tras nicio zi la în războaie și de a le tot pierde fără glorie,
„Continui să te iubesc fără să te fi văzut limită, devine o simplă ficțiune a scrisului. roabă, nici la stuf (dar scrii despre muncă fără decorații, doar cu răni și păduchi...“.
vreodată, să-ți scriu fără să știu cum arăți, și morala ei).“
să comunic cu tine fără să-ți fi auzit vo- Cu totul inedit în toate privințele în Să nu pierdem, deci, din vedere
cea; prietenia mea cu tine e pură prietenie peisajul literar postbelic, scrisul lui I. D. Nu este vorba aici, cum s-ar crede, semeția polemică – orgoliu și totodată
literară, nu doresc să merg la Washington, Sîrbu are o forță de fixație categorială despre relația întortocheată dintre trăire și umilința – cu care, în ansamblul său, scri-
nu doresc să vii la Craiova, îmi este aparte, care se cuvine înțeleasă și în alt fel. mărturisire, care a silit la acrobații formale sul lui I. D. Sîrbu se constituie, prin orice
indiferentă total prietenia sau dușmănia El presupune o perspectivă anume asupra ingenioase pe fervenții genurilor intimiste. mijloace, în replică. O atestă, dacă mai
popoarelor noastre.“ literaturii. În chiar termenii sugerați de Ci dimpotrivă, de o desființare a dilemei, era nevoie, un îndemn sentențios adresat,
autor, e vorba despre o accepție Est-ethi- prin sfidarea distanței – fie ea și ipotetică – la finele unei epistole târzii, lui Virgil Ne-
Pe parcursul lecturii, un gen literar că. Într-un asemenea sistem de referință, dintre a fi și a scrie: „Eu nu am avut talent, moianu. Contrazicând fatalitatea mioritic-
inedit solicită drept de brevet. Prinzând Suferința devine criteriul valoric suprem: a trebuit să suplinesc acest dar al zeilor cronicărească a înlăcrămatului „Nu stăm
din zbor oportunitatea canonică, Virgil „Lui Everac i-am spus, în glumă: piesele printr-o imensă, teribilă, niciodată termi- de scris...“ dar și hybrisul horațian al lui
Nemoianu îl categorisește prompt și ne su- tale sunt perfecte ca mașinărie, ca tehnică; nată suferință fizică și morală. În acest sens „Exegi monumentum...“, el sună astfel:
gerează un nume – eseul conversațional. dar sunt NE-SUFERITE, în sensul că ai am făcut norma pentru voi toți, ăsta a fost „Să duri și să înduri!“. ■
Zămislit în singurătatea imediată a celui

Proză Scrisul Românesc Nr. 8 (144) ♦ august 2015 7

(Un grup de tineri studenţi sunt adunaţi, Din vara lui 1985... Adrian
în vara anului 1985, într-o campanie de CIOROIANU
munci agricole – la cules de vii – în comuna nu mai credea nimeni, dar trebuiau făcute Şi ce mai vară! Şi ce mai an, acest 1985!
Nazarcea, judeţul Constanţa. O poveste de – drept care era invitat el. Când trebuia În Uniunea Sovietică murise bravul Andro- în vârstă de doar 77 de ani – dacă o exista
dragoste şi de aducere aminte, un fragment scris un text pe linie pentru vreo revistă pov (Drugă îl simpatizase mult, dar... iată, un rai al comuniştilor (aceasta era dorinţa
de trecut relativ recent dintr-o Românie de mâna a doua, când trebuia deplasată o moartea nu alege – îşi spunea el mereu) şi secretă a lui Drugă, la nimeni împărtăşită),
pe care mulţi dintre noi am traversat-o...) delegaţie de vietnamezi într-un umil oraş, imediat venise la Kremlin un nou secretar probabil că el se afla undeva în dreapta lui
pentru dezvelirea unei statui de ceferist pe general, Gorbaciov, tinerel, înfipt, cu o pată Marx, poate lângă Lenin însuşi, mai ştii?
Peronul gării din Cernavodă era în- care nu l-ar fi recunoscut nici familia lui, mare pe chelie (mam-mare, săraca, spunea,
cins de soarele după-amiezii şi prăfuit de când trebuia cineva trimis – cum ar fi, pe în prostia ei – că n-a făcut şcoală, aşa era Dar profesorul Drugă nu se afla la Cer-
vântul subţire ce-l mătura în fiecare zi. Nu 8 mai trecut – într-o puşcărie pentru a le regimul atunci – că faţă de oamenii însem- navodă pentru şacalul de Chagall şi nici
coborâse multă lume, aşa că profesorului vorbi deţinuţilor strânşi în careu despre naţi trebuie să stai cu ochii deschişi şi la pentru bravul Enver Hodja. Pur şi simplu,
Theodor Drugă îi fu uşor să-i identifice înfiinţarea Partidului Comunist Român, spate! – le spusese Drugă studenţilor săi pe fusese chemat în grabă din concediu, nu
pe cei cinci tineri care, observându-se pe ei bine, hopa! atunci îşi aducea cineva, la sfârşit de martie, imediat ce poza liderului era nicio lună de atunci; „vă mai refaceţi
furiş între ei, uşor jenaţi de propria lor nu se ştie cine, aminte de el. sovietic apăruse în ziare). Tot în lunile din şi dvs. puţin, tovarăşe profesor, e lângă
nesiguranţă, se îndreptau spre modesta urmă, drăcoaica aia de femeie prim-ministru mare, ca un fel de vacanţă, doar o grupă
cameră a sălii de aşteptare. Patru băieţi Cursurile sale de la Ştefan Gheorghiu a Marii Britanii îi pusese pe sindicaliştii de studenţi! În plus, studenţii sunt unul şi
şi o fată. Nu cumva trebuiau să fie şase?; fuseseră „suspendate“ anul trecut – sau minerilor lor cu botul pe labe. Drugă scri- unul, numai copii de treabă“ – îi spusese
mai lipseşte unul. Ei, fir-ar să fie! – îşi „amânate“, dacă ar fi să creadă ce spunea sese un articol dur la adresa lui Margaret tovarăşa Dobre de la Cadre, cu un aer ama-
spuse profesorul Drugă. Băgă mâna în rectorul Popescu (zis Dumnezeu) în scurta Thatcher, îl trimisese la Era socialistă, încă bil, ca şi cum chiar l-ar fi invidiat pentru
buzunarul de la piept al hainei de vară şi discuţie pe care o avuseseră; dar profesorul mai aştepta să apară – dar în secret o cam aşa escapadă. „Ce copii? De unde sunt?“
scoase o listă – degeaba, oricum nu ştia Drugă nu-l crezuse; rectorul spusese că e admira pe imposibila englezoaică dreaptă ca – întrebase profesorul, dar răspunsul nu-l
cum îi cheamă nici pe cei ce veniseră. Dar o situaţie temporară, că programul studen- mătura, deşi nu avea curaj s-o spună. lămurise cu nimic: „Dintre cei mai buni.
trebuiau să fie şase cu toţii. Îi numără pe ţilor este oricum foarte încărcat, că noua Din câteva universităţi din ţară“, spusese,
cei de pe listă: unu, doi... patru... şase. programă, după noile cerinţe, va scoate şi În fine, tot în lunile din urmă (’85, to- laconic, Dobre şi asta a fost tot.
Da, lipsea un băiat. Profesorul simţi o mai mult studenţii dintre zidurile facultă- varăşe profesor! Mai e puţin şi schimbăm
transpiraţie rece pe spinare. ţilor, îi va trimite în mijlocul oamenilor mileniul, ca mâine! – îi spuseseră în iunie ***
etc. etc. Drept care cursurile sale erau – pe dracii ăia de studenţi de la Academie, care, Atât mi-au spus şi nimic altceva – gân-
Theodor Drugă era ceea ce unii ar fi scurt – deocamdată „suspendate“. Dar deşi nu-l mai aveau profesor, îl invitaseră di Drugă, înmărmurit el însuşi pe peronul
spus – unii chiar şi spuneau, de fapt – un evident, nu vă faceţi nicio grijă, experienţa totuşi la petrecerea lor de sfârşit de facul- gării din Cernavodă, pregătindu-se să
dinozaur al catedrelor. Materialismul dia- dvs. ne este pe mai departe indispensabilă, tate), recent muriseră doi oameni la care arboreze aerul profesoral care-l prindea
lectic şi istoric – materia sa – nu mai avea avem multe sarcini de onoare care nu-şi Drugă se raporta cu totul diferit. aşa de bine şi să iasă în faţa micului grup
demult secrete pentru el. Partea proastă – au un om mai potrivit ca dvs. – spusese de tineri care, fără să ştie unul de altul, se
îşi tot spunea profesorul – este că, în ciuda rectorul, în timp ce-l conducea spre uşă, Unul era pictorul acela de cai verzi îndreptau cu toţii spre el.
pretenţiilor oficiale, materialismul dia- cu mâna pe umeri, ca şi cum l-ar fi împins pe pereţi, evreul rus fugit de-acasă Marc – Ce ziceţi, tovarăşă instructoare
lectic şi istoric, dragul diamat al tinereţii de la spate –, aşa că nu vă iluzionaţi că vă Chagall (ce nume!), despre care Drugă, Adam, unde ar putea fi al şaselea? – între-
sale, nu mai interesa pe foarte multă lume. vom lăsa în pace, nu vă gândiţi la pensie, mai demult – pe atunci profesor june şi bă Drugă pe creatura filiformă şi aparent
Cum s-a ajuns aici? Profesorul Drugă avea mai aveţi ani frumoşi în faţă! promiţător – publicase în anii ’50 un ar- îndoliată ce se afla lângă el şi care, aidoma
propriul său răspuns dar, unu, că nimeni ticol nimicitor în Viaţa de partid. Iată că lui, privea lung defilarea scurtă a celor
nu-i punea întrebarea şi, doi, că se temea Nepoţi aveţi?, îl întrebase, în ultima şacal ăsta murise, la aproape o sută de ani cinci studenţi de pe peron.
el însuşi de un răspuns al său. clipă, Popescu-Dumnezeu. Nu era cuţit – semn că trăise şi mâncase bine pe banii Pentru că trebuie spus că profesorul
mai roşu pe măsura rănii pe care, tot snobilor occidentali, îşi spusese Drugă în Drugă nu era singur. Avea un ajutor de
Profesorul Drugă fusese în colectivul mai clar în ultimii ani, profesorul Drugă momentul în care auzise la Radio ştirea. nădejde, aflat acuma în dreapta lui (la
celor mai bune facultăţi din Bucureşti. o simţea în sufletul său călit. Drugă nu Iar al doilea deces – altă calimeră! În adân- propriu), în gara din Cernavodă. O tova-
Crease generaţii de profesori de Filosofie, avea nepoţi – pentru că nu avea nici copii, cul sufletului său, Drugă îl admirase sincer răşă călită în cele mai diverse şi teribile
de Istorie, avusese de-a face o vreme şi pentru că nu avea nici nevastă, pentru că, pe liderul albanez Enver Hodja – mort campanii privind tineretul din ultimii
cu sociologii – cei mai nesuferiţi dintre mai simplu spus, nu mai avea pe nimeni şi el, prin aprilie. Ăsta, bărbat adevărat! 25–30 de ani. Tovarăşa Matilda Adam
toţi, mare flecăreală Sociologia asta, şi pe lume, cu excepţia unei foste cumnate, Fiu al unui comerciant musulman bogat – sau madam Adam, pentru cei ce deja o
periculoasă pe deasupra, credea el –, pe undeva printre Zărneşti şi Braşov, soţia şi religios – dar el o rupsese la timp cu cunoşteau – era instructoare cu Probleme
condusese teze de licenţă şi doctorate, unui frate mort, femeie de care nu mai religia şi cu bogăţia şi devenise comunist! de tineret şi studenţi pe lângă Comitetul
publicase studii şi câteva cărţi (trei, toate ştia oricum mare lucru. Lipsa copiilor îl Student în Franţa, la Montpellier – se de- municipal de partid din Capitală. ■
închinate imensului tezaur al diamatului), apăsa, în clipele de sinceritate, cu o gre- zisese de Occident şi devenise naţionalist!
întocmise programe şi referate. utate aparte. Cărţile? Ani întregi crezuse Diplomat la Bruxelles – el denunţase totul (Fragment din romanul 1985. A fost
că o carte este, pentru un intelectual, ca şi se întorsese în Albania lui, să-i ajute pe odată o fată..., în curs de redactare)
În 38 de ani de carieră (avea carte de un copil. Aiureli. Cărţile scrise de el stau cei nevoiaşi! Neînfricat, îi rezistase lui
muncă în învăţământul superior de la 24 în bibliotecile facultăţilor prin care tre- Mussolini şi lui Hitler şi, mai apoi, lui Revista şi Editura
de ani, iar acum profesorul Drugă mergea cuse – şi prin altele –, cu pagini smulse Hruşciov! Vână ţeapănă de ţăran alba-
pe 63) văzuse de toate. Născut la un an de chiulangii pentru vreun examen, sau nez! – povestise în Academie profesorul Scrisul Românesc
după partid! – glumea el cu colegii, pe subliniate la sânge de vreun tocilar. Roase, Drugă, în toamna lui 1975, după ce tocmai
când era mai tânăr. Acum nu mai spunea boţite, îmbătrânite ele însele. O mie de făcuse o vizită de zece zile la Tirana. Iar Concurs de debut
gluma aceasta, pentru că nu mai impresi- cărţi nu fac cât un copil, asta e! Drugă ar colegii – chiar şi Popescu-Dumnezeu –
ona. Semnele bătrâneții nu conteneau să-l fi dat orice să aibă un copil. Un băiat, pe cam râseseră de el: ce Albania, dom’le, ăia Se adresează celor care nu au împlinit 35 de
domolească, sciatica şi durerile de oase care să-l lase în locul său, în învățământ, care nu au nicio maşină pe stradă şi niciun ani şi nu au debutat publicistic sau în volum.
mai ales, nici cu inima nu stătea strălucit ca profesor – de ce nu? – de diamat. Sau o fel de magazine? Ăia care bagă milioane
– „După cine suferiţi, tovarăşe profesor, fată, pe care tot profesoară ar vedea-o, de în cazemate la graniţa cu Iugoslavia, de Concursul se desfăşoară în următoarele
după cine suferiţi?“, îl întrebase şăgalnică Chimie sau de Fizică. Sau de Biologie, sau parcă ar intra dracu’ peste ei? Ăia care secţiuni: poezie, proză, teatru, eseu.
şi impertinentă doctoriţa de la centrul me- de Istorie. Sau de Limba română – mult e trăiesc din banii lui Mao Ţe Dun? Şi tot
dical al Academiei Ştefan Gheorghiu ulti- dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim/ altă aşa – iar profesorul Drugă, atunci cu zece Lucrările vor fi semnate cu un mot­to, care
ma dată când a fost la control, în toamna limb-armonioasă... repeta maşinal Drugă, ani mai tânăr, le spusese: doar viitorul şi se va regăsi, de asemenea, şi pe un plic închis
trecută. El îmbătrânea, partidul rămânea ori de câte ori ajungea la capitolul poten- numai viitorul ne va arăta ce e bine şi ce ataşat manuscrisului. El va cuprinde numele
mereu tânăr – aşa i se părea lui că este just ţialelor meserii ale potenţialilor lui copii. nu e bine în construcţia comunismului na- şi prenumele concurentului, data de naştere,
să se aranjeze lucrurile. ţional! Şi astfel le închisese tuturor gura, adresa, numărul de telefon şi premiile obţi-
Dar, se pare, n-a fost să fie. chiar şi Popescu-Dumnezeu se baricadase nute la alte concursuri literare.
Şi iată, mai avea doi ani până la pensie. la el în cabinet şi nu-l mai văzuse nimeni
Vârsta lui era ofrandă în templul parti- *** vreo săptămână. Ei bine, demnul Hodja Manuscrisele vor fi trimise, pân­ ă
dului, convingerile sale – nestrămutate, Profesorul Drugă nu era foarte lămurit tocmai murise şi el în primăvara lui ’85, la data de 1 sept. 2015, pe adres­ a:
cu toate câte i se întâmplaseră, cu tot ce de sarcina pe care o avea de îndeplinit în
trăise în ultimul deceniu – erau mai vii ca săptămânile următoare din această vară. Revista – Editura
niciodată. Aşa că profesorului Drugă îi era Scrisul Românesc,
tot mai greu să înţeleagă de ce, de câțiva
ani de zile – să fi fost zece?..., să fi fost str. C. Brâncuşi, nr. 24, Craiova.
mai mulţi, şi el să-şi fi dat seama prea târ-
ziu?... – profesorul din el era împins către Un juriu alcătuit din critici şi istorici literari va
margine, era destinat acelor treburi în care acorda câte un premiu pentru fiecare secţiune,
separat pentru revistă, separat pentru editură.

Relaţii suplimentare se pot obţine la

Tel: 0722/753 922; 0251/413 763

Scrisul Românesc Eseu

8 Nr. 8 (144) ♦ august 2015 Roata, Credinţa în Dumnezeu
şi verişanii lui Horea
Dumitru Radu
POPESCU

Discurs ținut cu prilejul acordării titlului de Doctor Honoris El este, cu siguranţă, un luptător pentru independenţa să se închine Claudius rămâne inutilă! Asta nu-l împiedică
Causa al Universității „1 Decembrie 1918“ din Alba Iulia şi onoarea justiţiei! Apare, repet, cu o destulă prestanţă pe distinsul monarh să-şi bage în pământ fratele – pe riga
în scenele ce i le-am închinat – în diverse lucrări! – dar Hamlet, chiar în cimitir, într-o zi însorită, da, da, făcându-i
După ce, da, da, într-o zi de târg – o zi de sărbătoare, sunt convins că merită elogiat într-o piesă în care să-şi de petrecanie!... O, dar activitatea regală a lui Claudius este
de fapt! – la Zlatna, în faţa unei mulţimi istorice, pe o desfăşoare întreaga sa personalitate – de la prima ridicare extrem de prolifică: din cauza sa pleacă în lumea de din-
scenă special dichisită de oficialităţile imperiale, câţiva de cortină până la ultima coborâre de cortină... colo Gertruda, pe care o priveşte liniştit cum bea licoarea
preoţi români au fost decoraţi cu însemnate unicităţi ale miraculoasă, până la fundul paharului; datorită talentului
evangheliei de la Viena, ei au revenit în localităţile unde Despre Alba-Iulia, înainte de 1989, am scris trei piese său regal, Polonius, cu odraslele sale Laertes şi Ofelia,
îşi desăvârşeau misia pentru care fuseseră îmbisericaţi, de teatru. Mai precis, e vorba de trei piese despre Horea, precum şi cu prietenii de altădată ai Prinţului Hamlet, R
au bătut cu evlavie clopotele credinţei în Dumnezeu şi Cloşca şi Crişan. O piesă dintre cele trei a fost tipărită şi a şi G, îşi găsesc o moarte bine pusă la punct în Anglia – şi
au îngenuncheat în cimitire, nenumărate cruci făcându-şi văzut luminile rampei la Timişoara: se numeşte Păpuşarii chiar prinţul Hamlet e trimis, la ceruri cu o lovitură de sabie
peste piept, ca inimile lor pioase să-l poată şi în viitor cehi, sau Moara de pulbere. Subiectul ei pleacă de la un înmuiată în otravă... Totuşi, să nu uităm, regele Claudius
cunoaşte şi mai bine pe cel Atotputernic! Numele lor ar adevăr descoperit de mine în studiile istoricilor clujeni... umbla cu Biblia în jeb!... Ca şi Anton Grancsa!
trebui căutate chiar în arhivele imperiale de la Viena şi De altfel, marele profesor David Prodan m-a călăuzit
cinstite cum se cuvine, pentru eroismul lor evanghelic, prin cărţile sale ani de zile în scrierea acestor piese... Se pare că legendele, poveştile, basmele, miturile, se ilu-
pentru patriotismul ce ni l-au lăsat drept moştenire, pentru Da, Păpuşarii cehi – piesa! – a pornit de la un adevăr... minează unele pe altele, întru o mai concludentă încercare
cunoaşterea divinului ce se întâlneşte în fiinţa umană – şi artistic: multă vreme, prin Transilvania şi, de altfel, cam de reabilitare a paşilor greşiţi făcuţi de oameni pe pământ.
pentru nevoia de memorie a istoriei! prin tot imperiul de la Viena, nişte păpuşari cehi dădeau
spectacole – prin târguri! – în care Horea, Cloşca şi Crişan Asta nu înseamnă că, în acelaşi timp, nu se repetă
În altă ordine de idei, mai putem spune că azi, cu toate erau traşi pe roată!... Ce sublim act artistic: O tragedie şi toate tragediile înfăptuite de paşii strâmbi ai istoriei.
că, e drept, destul de rar, unora le mai este teamă să fie cumplită a istoriei a ajuns să fie interpretată într-un re- Fapt ce ne poate foarte uşor trimite spre celebra concluzie
ei înşişi, lecţia de demnitate naţională a fraţilor Mătieş, gistru comico-dramatic de nişte păpuşari!... plecată de la un om de ştiinţă şi repetată de toţi discipolii
verişanii lui Horea, ar trebui intens pusă în lumină, toc- săi – care spune, sec, precum că în natură nimic nu se
mai pentru a fi un exemplu emoţionant pentru cei care Trebuie să mai spun că într-un orăşel de lângă Ti- pierde, nimic nu se câştigă – totul se modifică. Se trans-
– desigur, destul de puţini! – îşi mai conservă niscaiva mişoara, la câţiva ani după scrierea piesei, am întâlnit, formă, zicem şi noi, convinşi că nu se modifică decât la
secrete în dosul conştiinţei... într-un fel de muzeu, câteva păpuşi uriaşe – din patrimo- vedere… Şi în istorie, zicem noi, e la fel!...
niul acelor păpuşari cehi.
Apoi... Astăzi, când putem cântări puterea energiei Similitudini între
fulgerelor şi putem măsura, pocnind din deşte, distanţa, Spectacolul de la Tea- adevăruri din diverse mi-
chiar în milimetri, dintre galaxii, stele, logostele, luceferi trul din Timişoara, regizat lenii găseşti la tot pasul,
şi diverse fire de nisip, ce plutesc prin ceruri, ar fi normal de Ioan Ieremia, în sceno- dar altfel îmbrobodite…
să le acordăm păpuşarilor din varii spectacole ecologice, grafia unei sârboaice foarte
psihologice, ideologice, evanghelice, stima noastră, ei fi- talentate, a avut premiera Moartea generală a
ind mândria noastră, mărturia istoriei, purtătorii tricourilor în 16 Decembrie 1989... omenirii nu poate fi elu-
celor ce reflectează în public, pe scenă, asupra propriilor În seara acelei zile am dată decât prin mântui-
lor suflete, arătându-ne că omul nu este un nimic, nu, ci primit un telefon de la un rea generală a omenirii
este o fiinţă unică, da, da capabilă, cu un neobosit discer- tânăr cadru didactic de la – ne asigură Biblia –, iar
nământ, să-şi exploreze sinele, ca să nu decadă sub pragul Universitatea de pe Bega, această izbăvire vine din
unor bestii, ci să fie mereu la înălţimea cerească a îngerilor! prieten cu un fecior de-al partea fiului lui Dum-
meu, care mi-a spus că la nezeu, care ia asupra
Dar trebuie să ţinem cont, astăzi, poate în primul rând, premieră au asistat... destui sa toate păcatele lumii,
de profunzimea şi subtilitatea plină de căldură sufleteas- străini, chiar membri ai unor întreprinderi etranjere, de la murind pe cruce!... Iisus,
că de care a dat dovadă Anton Grancsa, care, plecat de Bucureşti, veniţi cu propriile maşini etc. etc. O, ce mare in- prin moartea sa înfăptuind moartea morţii, cu moartea
jos, de la Sebeş, spre Alba-Iulia – şi spre Viena! –, ca teres a trezit piesa dumneavoastră! mi-a spus tânărul Sorin Lui pre moarte călcând!... Pavel zice: „Plata păcatului
să-şi împlinească umanitatea, a ţinut cont, zi de zi, de Ciutacu, astăzi profesor universitar într-o ţară îndepărtată... este moartea, iar harul lui Dumnezeu – viaţa veşnică, în
extraordinarul îndemn al lui Socrate – spre o continuă Hristos Domnul nostru.“
examinare de sine! – teribila sintagmă a grecului, parcă Apoi, da, am aflat că afişul – un panou uriaş! – cu Sigur, uneori, Iisus este aşteptat să învieze – şi nu învi-
special scrisă pentru sebeşanul nostru: „Cunoaşte-te pe Păpuşarii cehi – Moara de pulbere, a fost!... Da, cei ază! Sau chiar Dumnezeu este aşteptat să vină – şi nu vine!
tine însuţi!...“ Şlefuindu-şi roata prin care puterea sa care au vorbit din balconul Teatrului din Timişoara, în Patru inşi – un fel de patru apostoli, uşor loviţi de hermene-
fizică şi spirituală se va exprima exponenţial în dialogul Decembrie, 1989, au vorbit din preajma panoului cu utica absurdului! – îl aşteaptă pe Godot, însă Godot nu vine!
mut cu Horea, Cloşca şi Crişan, dăruindu-şi sufletul lui Moara de pulbere – Păpuşarii cehi... Înaintea acestei cronici a aşteptării lui Godot, o
Dumnezeu – şi luptând cu o mare energie pentru trium- danubiano-pontică, Magda Isanos, a scris o cronică în
ful justiţiei! – Anton Grancsa n-ar trebui să lipsească E sigur că acei... destui spectatori avizi de cultură, stihuri, purtând titlul Dumnezeu, din care aflăm că…
din manualele şcolare, din tratatele de istorie şi din re- prezenţi la spectacolul regizat de Ioan Ieremia, nu prea „Oamenii bogaţi au făcut icoane,/ catipetezme-aurite
pertoriile cu nume de străzi, căci el a rămas tot timpul, cred că ştiau toţi româneşte şi că nu prea erau intere- şi strane,/ însă Dumnezeu n-a venit.// Bogaţii stăteau
cu sinceritate, în serviciul adevărului, al libertăţii şi al saţi de traducerea în limbi străine a textului semnat de groşi, îmbrăcaţi,/ Şi se uitau la sfinţii frumos îmbrăcaţi.//
justiţiei independente şi suverane – un stâlp de bază al mine... Dar istoria se pare că are, mereu, momentele ei În vremea asta Dumnezeu zbura-n copaci,/ făcându-i
monarhiei irefutabilei democraţii! originale, doldora de eroi vechi şi noi, şi de interpreţi ai să-nflorească, fugea la săraci,/ cerându-le mămăligă şi
teatrului de păpuşi, nemuritori... Important este să nu-i ceapă.// Era când câmpie verde, când apă./ Alteori se
Roata, credinţa în Dumnezeu, şi, fireşte, în evanghelia uităm pe Horea, Cloşca şi Crişan, dar nici pe actorii făcea mic/ şi s-ascundea în floarea de finic,/ Ori se-apuca
de la Viena, precum şi dragostea fraţilor Mătieş faţă de ce-au interpretat, cândva, ce s-a petrecut la Alba-Iulia, să crească-n păpuşoaie,/ s-ajute furnicile la muşuroaie,/
verişorul lor, Horea – ne obligă, azi, mâine şi poimâine, când distinsul Anton Grancsa a ridicat roata măiastră ce să dea pământului mană şi ploaie.“
să ne scoatem clopul în faţa lor!... i-a inspirat, mai târziu, pe păpuşarii cehi, să interpreteze Dacă în Vechiul Testament Dumnezeu intervine în viaţa
ritualul matematic al morii de pulbere!... poporului ales prin oameni – prin Moise, care totuşi, nu l-a
Domnule Daniel Breaz, doamnă Diana Câmpan, văzut pe cel Atotputernic! – salvând acest popor din faţa
domnule Mircea Braga, Mie-mi place Anton Grancsa fiindcă iubeşte tainele istoriei nemiloase, mai târziu, în Noul Testament, cum se
sfinte ale justiţiei de pe pământ şi din cer. El se comporta ştie, Dumnezeu vine întru mântuirea întregului neam ome-
Aş dori să vă vorbesc astăzi, cu precădere, despre un în viaţa de fiecare zi ca un slujbaş onest al imperiului vie- nesc – prin sacrificiul propriului Său Fiu, Iisus!Aşa cum tot
bărbat destoinic şi credincios în Dumnezeu, care a făcut nez şi al justiţiei! El se închina lui Dumnezeu înainte de a Apostolul Pavel spune: „Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii
o carieră sfântă la Alba-Iulia, îndeplinindu-şi visele şi ridica roata magică în aer! El nu seamănă deloc – nici ca să se mântuiască şi la cunoaşterea adevărului să vină“.
lăsând în urma sa o istorie exemplară, din păcate neglijată cât, cum se spune! – cu acel personaj regal ce a doborât Dar se mai întâmplă uneori ca şi nişte proşti – bună-
de secolii ce i-au urmat!.. Danemarca din ţâţâni, fără să fie bănuit de cineva că a fost oară proştii domnului Rebreanu! – să aştepte cu noaptea
atât de discret în crimele pe care le-a înfăptuit! Gândiţi-vă în cap clipa sosirii unui actant al mântuirii lor, care să-i
Este vorba despre Anton Grancsa! El apare în trei piese la faptul că în Danemarca, din vremea prinţului Hamlet, scoată din starea mizerabilă în care se află – şi să-i ducă
iscălite de mine, dar personalitatea sa încă mă copleşeşte Dumnezeu era absent. Dumnezeu... Nu vine, nu e aşteptat, spre un nou orizont, luminos!... Trenul, eroul civilizaţiei,
şi încă mă face să pot spune că n-am fost în stare să-i nu pleacă, nu există! Există doar în gândul regelui, care
pun pe hârtie strălucirea mondială pe care şi-o merită!... vrea să i se închine, dar n-are cui, Dumnezeu nu-i aude simbolul eliberării de sub negura istoriei, vine, vine, vine, →
cuvintele – care urcă spre cer! – şi Biblia în faţa căreia vrea
Aşa că astăzi, de, am să încerc să spun câte ceva despre
domnia sa şi despre anturajul în care şi-a desăvârşit cariera!

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (144) ♦ august 2015 9

D. R. Popescu, Cornel
UNGUREANU

dincolo de Galaxia Gramaespre Alexandru Grama se vorbeşte cu mânie scriitorul a murit. În liceu nu figura prin manuale, nimeni Don Quijote e şi aici amintire subiacentă, o umbră ce trece
pe sub pământ, pe sub paşii tristului şi palidului Serafim ce-şi
Dfiindcă a fost „cel mai de seamă detractor al lui nu mai vorbea de el. Îl vede mai târziu, student, în Cluj: încheie odiseea sa cumva domestică într-un birou mărunt“.
Mihai Eminescu“. Nimeni sau aproape nimeni „Va să zică scriitorul trăia, clasicul trăia, putea fi văzut,
nu-şi mai aminteşte sau nu mai vrea să-şi amintească puteai să mergi în urma lui, să te apropii de el şi să-i dai Există şi alţii, „mai tineri“ decât Ioan Radin? Corespondenţa

de biografia lui. Ni se par obligatorii unele recapitulări. bună ziua“. „Va să zică scriitorul nu are moarte“. lui Aurel Dumitraşcu cu Adrian Alui Gheorghe, document

Alexandru Grama s-a născut la 8 ianuarie 1850 (Mihai Îi mai întâlneşte pe Blaga, pe Eugeniu Sperantia. excepţional cu privire la viaţa literară din anii şaptezeci,

Eminescu, o săptămână mai târziu), a făcut studii de „Doamne, ce genii trăiau în Clujul acelor ani!“. Un moment optzeci, numeşte alte întâlniri. Dau seamă despre ele câteva

filosofie şi teologie la Viena, unde şi-a luat doctoratul în încărcat de emoţie este „întâlnirea“ cu Horia Lovinescu. E dintre mărturiile lui Adrian Dumitraşcu, fericit că a obţinut

filosofie şi teologie. Dr. Alexandru Grama a fost rector al invitat să conducă un simpozion despre Horia Lovinescu: Premiul pentru poezie al revistei „Tribuna“:

Academiei Teologice Greco-Catolice de la Blaj. Canonic. „De ce să-l conduc eu? N-am fost prieten cu Horia Lo- „Aseară m-am dus la «Tribuna». Şi am aflat ce era cu

Înainte de volumul Mihai Eminescu. Studiu critic (1891) vinescu. L-am respectat prea mult“. Aş cita în întregime premiul invocat de ei. Mi-amintesc că prin ian. 1979, după

a scris un şir de cărţi, între care Explicarea mecanică paginile despre Marin Preda, Teodor Mazilu, Constantin ce D. R. Popescu îmi publicase pe 20 dec. 1978 primele

modernă a naturii şi a credinţei în Dumnezeu, patru poeme, mi-ai scris o scrisoare în care-mi spu-

Istoria Bisericii româneşti unite cu Roma, In- neai că încrederea pe care mi-o arată D. R. Popescu

stituţiile calvineşti în Biserica românească din poate însemna foarte mult din acel moment, «poate

Ardeal. Sunt volume erudite, cu nerv polemic. chiar totul»... Nu ştiam dacă vei avea dreptate. Şi ai

Contestarea lui Mihai Eminescu vine de la un avut. Într-adevăr, D. R. Popescu et comp pariază pe

„apărător al doctrinei“ – un conservator ca şi alţi mine. Pe omul acesta nu-l voi putea uita niciodată.

savanţi care nu-l iubesc pe Eminescu. Fiecare Îi datorez enorm sufleteşte...“.

mare scriitor şi-a trăit întâlnirea sau ne-întâl- E un fragment dintr-o scrisoare către Adrian Alui

nirea cu alţi contemporani, născuţi, formaţi în Gheorghe din Piatra Neamţ. Aurel Dumitraşcu este

altă galaxie. Şi Eminescu şi Slavici şi Caragiale Adrian Cioroianu, Augustin Buzura, Florea Firan, Dumitru Radu Popescu, dintr-un cotlon al lumii, numit Borca, un sat la mulţi
şi Creangă, dar şi Arghezi, Ion Barbu, George Cornel Ungureanu, Gabriel Coşoveanu, la Colocviile „Scrisul Românesc“, 2014 kilometri de Piatra Neamţ, la mai mulţi de Iaşi sau
Bacovia şi-au avut canonicul lor. Nici Marin Pre- de Bucureşti sau de Cluj. Dar poetul ajunge mereu la

da, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Mircea Cărtărescu Ţoiu, Romulus Guga, dar vreau să mă opresc asupra felului Piatra Neamţ, la Iaşi, la Cluj şi la Bucureşti, de unde le

n-au rămas fără binecuvântarea unui popa Grama. în care se întâlneşte cu tineri care anunţau, la sfârşitul anilor scrie prietenilor de departe fericit că acolo unde a fost a

În Zilele şi nopţile săptămânii. O introducere în opera şaptezeci, cariere literare: Ioan Radin, Paul Eugen Banciu, întâlnit scriitori, a cumpărat cărţi, a trăit „la cea mai înaltă

lui D. R. Popescu ne-am ocupat de câteva întâlniri feri- Sorin Teodorescu, Nicolae Iliescu, Ştefan Damian, Cornel tensiune“ evenimentul literar. La Borca scrie poezii, citeşte

cite ale lui D. R. Popescu, cele aflate dincolo de Galaxia Cotuţiu, Nicolae Calomfirescu, Radu Ţuculescu. Unii, ca şi poate să-şi elogieze confraţii. Demetropolizarea culturii,

Grama: cele cu Marin Sorescu, Sorin Titel, Fănuş Neagu, Nicolae Calomfirescu şi Ioan Radin, au trecut dincolo. Ioan gândită de D. R. Popescu în anii şaptezeci, are în Aurel

George Bălăiţă, Ştefan Bănulescu, Adrian Păunescu. Erau Radin, după ce s-a mutat la Timişoara, a devenit scriitor – Dumitraşcu unul dintre argumentele puternice, aşa cum

întâlniri aşezate sub semnul unei generaţii. Definite de un exeget al avangardei sârbe. D. R. Popescu îşi aminteşte de argumente puternice erau Ioan Radin şi Paul Eugen Banciu

timp al culturii. Există şi alte întâlniri fericite, dincolo de excepţionalele proze – uitate – ale lui Ioan Radin: la Timişoara, sau Nicolae Calomfirescu la Turnu Severin.

nimbul generaţionist: cele, de pildă, cu Agârbiceanu şi „Bietele aventuri ale lui Serafim nu strălucesc prin Şi mulţi alţii din Cluj, Braşov, Iaşi, Craiova. Demetropo-

Blaga. „L-am descoperit pe Ion Agârbiceanu în biblioteca descoperirea unor noi mări şi ţări, călătoriile aventuroase lizarea însemna o încercare de a ieşi din Galaxia Grama,

părinţilor mei, învăţătorii Maria şi Traian Popescu: un ale lui Peianov sunt cumva în jurul propriului său creştet vizibilă odinioară, dar foarte vizibilă şi în anii şaptezeci,

nume pe o carte, o fotografie, un arhanghel care scrisese cu un uşor început de chelie: nu vom întâlni lei şi paralei, optzeci, mai vizibilă după 1990, din aceleaşi motive care îi

despre arhangheli... Un clasic, – cam aşa suna recoman- ci coafeze îndrăgostite şi funcţionari mărunţi, o lume obiş- facuseră pe Dr. Alexandru Grama şi pe fidelii săi să devină

darea părinţilor mei“. Copilul, adolescentul bănuie că nuită, uşor tulburată de ironia cotidianului ce-o înconjoară. antieminescieni. Să se definească într-o paradigmă anti. ■

→

mândru, triumfal – şi pleacă mai departe, lăsându-i pe se culcau în paturile lor lustruite, aşteptând să-l viseze că o apă înlăcrimată…

proşti cu gura căscată!... Genialul Godot, din fier şi oţel, din nou pe Iisus, ridicându-se spre ceruri!... Aşa cum îl Imperiul vienez, sfidând timpul, ca orice imperiu ce

pe roţi, venit nu din ceruri, ci de pe pământ, nealcoş, mai visau şi pe Icar, eliberându-se, în zbor spre înălţimi, se respectă şi se consideră un exemplu absolut de plani-

civilizatoriu, trece ca o nălucă prin faţa proştilor umili, de turpitudinile labirintului!... Da, cu aripi de ceară, Icar ficare socială şi politică a fericirii umane, o capodoperă a

care nu pricep nimic din mântuitoarea locomotivă cu se depărta de închisoarea-labirint, ameţit de bucuria fericirii pe pământ, nu putea suporta clătinarea graniţelor

aburi a progresului umanităţii!... evadării şi orbit de cereasca lumină ce-i topea, fără ca sale geografice şi dereglarea structurilor sale interioare,

Venind mai spre zilele noastre dalbe, după ce trecem el să-şi dea seama, aripile! Fraţii Mătieş visau, noaptea, echivalente cu ideile luminoase ale divinităţii supreme!

de gura de rai în care verişanii păcurăraşului mioritic desigur, împreună, acelaşi vis! Visau, s-ar putea spune, în Aşa că atunci când nişte ţărani se răscoală în Transilvania,

aşteaptă cu o excepţională mândrie apusul soarelui, ca să cor, căci ei repetau cu voce tare vorbele spuse de cei din pentru o pâine mai bună, Imperiul consideră, prin interpu-

poată trece la munca de jos – a crimei! – ajungem pe vârful vise!... Aşa, bunăoară, îl mai visau, după Iisus şi Icar, pe şii săi encomiastici, şi chiar prin rudele celor nemulţumiţi

de munte, înzăpezit, unde fraţii Mătieş, rudele de sânge Meşterul Manole, avansând, în zborul de pe acoperişul de propria lor viaţă, că aceştia – răsculaţii, adică! – se

ale lui Horea, se închină lui Dumnezeu, rugându-L să le mănăstirii, prin moarte, spre veşnicie, vorbind cu glasul împotrivesc propriilor lor jurăminte făcute bisericii numită

înţeleagă durerea de a nu-l pricepe pe verişorul lor, aflat ce-i spusese în vis că monastirea nu va putea fi înălţată Viena, se împotrivesc propriilor lor credinţe de a se ruga

printre nămeţii îngheţaţi, pregătit să moară pentru nişte fără jertfirea nevestei care-şi iubea cel mai mult soţul!... lui Dumnezeu pentru viitorul cioladului lor, şi că, de fapt,

oameni pe care nici nu-i cunoştea bine!... Fraţii Mătieş vor În zidurile mănăstirii ce-a început să se înalţe plângea duşmanul pe care-l detestă nu trebuie căutat în exteriorul

să-şi salveze verişorul de la moarte – aşa că s-au hotărât inima Anei – şi plângea pruncul din burta ei, nenăscut, lor, în osatura evangheliei vieneze, ci în interiorul lor

să-l transleze în grija armatei imperiale!... Morala care pruncul care n-avea să se nască niciodată!... Care avea să bolnav, stricat de pretenţii hăbăuce şi de orgolii deşănţate!

clocotea în sufletele lor n-ar fi putut suporta să-l vadă pe moară nenăscut! Negru-Vodă, domnitorul care îi rugase Şi astfel, chiar fraţii Mătieş, verişanii lui Horea,

Horea împuşcat de militarii vienezi! Să-i vadă suferinţa, pe cei nouă meşteri mari, şi pe Manole, să-i construiască ajung să considere că nemulţumiţii ardeleni, în frunte cu

neputinţa de a ieşi din moarte?!... Ei îşi iubeau cu sfinţenie o mănăstire fără asemănare, acum, când ea era gata, le vărul lor de sânge, sunt responsabili de propriile lor vise

ortodoxă ardelenească verişorul, nu ca verişanii ce voiau luase zidarilor scările de la pod, lăsându-i pe acoperiş, să justiţiare greşite – şi trebuie ajutaţi să-şi recapete vechea

să-i ia păcurăraşului oile şi caii!... Aceştia erau îngălaţi în moară: căci ei fuseseră părtaşi la o dublă crimă, a Anei şi raţiune şi să nu se mai încrânceneze într-o altă raţiune,

stupide inutilităţi materiale, ipocriţi, sub-oameni, apţi să a pruncului ei – şi nu scoseseră un singur cuvânt ca să-l opusă lor înşişi – raţiune răguşită, ce-i poate îmburda

fie transformaţi – la o adică! – de preafrumoasa Circe în împiedice pe criminalul Manole să-şi ucidă nevasta şi spre sinucidere, sau, mai precis spus, spre dispariţie,

porci, aşa cum îi transformase în râmători pe oştenii ce fă- pruncul!... Aceşti criminali, lăsaţi liberi, ar fi fost în stare prin radierea lor de pe pământ, pentru ca, astfel, imperiul

cuseră scrum cetatea bucuriei seminale a Elenei, Troia!... să înalţe şi alte lăcaşuri sfinte, comiţând noi omoruri şi să-şi depăşească armonia tulburată şi să-şi continue în

Fraţii Mătieş, bisericoşi, eliberaţi de frica morţii (căci înjosind credinţa în divinul Tată! – îşi zicea Negru-Vodă! linişte şi pace modul de a gândi şi de a fi! Aceasta poate

cunoşteau cum Iisus se ridicase de pe pământ la ceruri, Manole, nu fără aripi, ca Iisus, şi nici cu aripi de fi posibila explicaţie – ca să nu-i spunem trădare crimi-

călcând moartea şi celor din morminte viaţă dăruindu-le) ceară, ca Icar, a vrut să scape de pe acoperişul mănăs- nală! – a felului în care fraţii Mătieş au găsit de cuviinţă

– nu voiau ca Horea să-i oblige pe slujbaşii Imperiului să-l tirii-labirint: aşa că şi-a închierbat aripi din şindrilă şi să-l ajute pe Horea, transferându-l armatei imperiale, ca

introducă într-o închisoare de maximă siguranţă, într-un a început cu viaţa spre moarte să zboare – căzând din să-l aducă pe o cale mai bună!... ■

labirint al morţii!... Fraţii Mătieş, seara, după rugăciune, văzduh într-un loc din care imediat a început să ţâşneas- Continuare în numărul viitor

Scrisul Românesc Eseu

10 Nr. 8 (144) ♦ august 2015

Constantin D. R. Popescu
ZĂRNESCU şi „Tribuna“ celor tineri

Amintirile mele sunt limpezi şi romane, nuvele, povestiri, D. R. Popescu a ş.a. Unii uceniciseră şi la „Echinocțiu“, poranul“, putem vorbi de a doua perioadă
aproape năvălitoare. Am fost
încadrat redactor, la secţia bele- semnat (şi) un număr însemnat de piese de „Steaua“, „Napoca Universitară“ etc. din viaţa şi creaţia lui D. R. Popescu, cea
tristică-reportaj, la o instituţie de cultură,
săptămânală, redacţia (şi revista) „Tribu- teatru, precum în acea strălucită epocă clu- Şi deveniseră la modă, statistici, unele bucureşteană, ajungând să fie cunoscut,
na“, la 1 iulie 1972, prin concurs – cinci
concurenţi – proaspăt plecaţi de pe băncile jeană: Aceşti îngeri trişti, Pisica în noaptea cenzurate, altele circulând oral. Iată una, tradus şi pe plan european-internaţional,
facultăţilor, însă care debutaseră, deja, în
presă, fiecare prezentându-se cu o scriere, Anului nou, Balconul, Piticul în grădina de importantă, aş zice esenţială: la moartea chiar şi în SUA.
pe care să existe cuvântul „sfârşit“. Am
oferit o carte întreagă: Clodi primus – un vară, Pasărea Shakespeare etc. Sau, nu în lui Nagy István, în 1979, acest prozator *
roman de formaţie, scris între 19 şi 23 de
ani, 316 p., despre o suferinţă netrecătoare ultimul rând, Scenarii, ce au devenit filme autodidact, care fusese în tinereţe munci- Posed o amintire unică, de istorie li-
şi „uşor vizibilă“: surzenia!
populare: Un surâs în plină vară, Balul de tor în docurile din Brăila, care era studiat terară, cu D. R. Popescu, care mi-a legat
Cea dintâi perioadă a „Tribunei“,
după război, purtase simbolul „patriar- sâmbătă seara, Prea mic pentru un război (şi) în limba română, la clasele mari, cu pentru totdeauna destinul de dumnealui...A
hului prozei transilvănene“, scriitorul (şi
teologul) Ioan Agârbiceanu. Iar Dumitru atât de mare, Păcală (două serii) ş.a. E, romanul La cea mai înaltă tensiune, aju- doua zi după cutremurul din 1977, având,
Radu Popescu fusese numit nou
redactor-şef, în 1970; şi la orice desigur, straniu să observăm, cu întârziere, tase să devină membri ai U.S.R. oameni întâmplător, bilet de avion, m-a încurajat
întâlnire cu publicul (şi studenţii)
vorbea, necontenit, despre dorinţa astăzi, graţie unor cercetători literari, că care publicaseră o broşură, un ciclu de să nu renunţ la călătoria spre Bucureşti
de primenire culturală, despre afir-
marea unei noi generaţii, despre o unele titluri îi erau „oprite“, stopate, de poezii „la comandă“; sau un număr de şi m-a îndemnat să scriu (şi) un reportaj.
„Tribună“ a celor tineri.
cenzură, precum dramele Hoţul de vulturi, articole!... În anii ’80, un tânăr autor nu „Antonovul“ a făcut drumul aerian în 40 de
D. R. Popescu a condus această
instituţie, întemeiată de legendarul Pădurea cu pupeze (1971), care ajung putea intra în Uniunea Scriitorilor, decât minute, în loc de o oră şi 20, tremurând din
Ioan Slavici, timp de 12 ani, cifră
profund simbolică, unde a debutat să fie montate, un deceniu mai târziu, în dacă publicase cel puţin trei volume (de toate încheieturile. Am semnat trei repor-
peste 40 de studenţi „ucenici“,
autori de schiţe şi povestiri, nu- 1981; iar ultima (Pasărea cu pupeze), fiind beletristică, dar şi eseu, teatru, critică şi taje (continuându-mi călătoria, apoi, spre
vele şi romane, pe care i-a dirijat
spre Ed. „Dacia“, instituind o publicată, trecând de cenzura de presă, istorie literară, traduceri etc.). Ei bine, Craiova); reportajele au intrat în diverse
colecţie de proză contemporană,
prezentându-i şi prefaţându-i pe pentru întâia oară, în pri- antologii, referitoare la acea catastrofă,
fiecare în parte.
măvara lui 1981, numărul în care au pierit oameni anonimi, dar şi
Concepţia lui D. R. Popescu era ca fieca-
re redactor să ajungă un scriitor complet şi scriitorilor români l-a savanţi, oameni de seamă, scriitori ş.a.
cunoscut. Iată ce repeta, aproape obsedant:
egalat pe acela al au- Reportajul – gen literar revoluţionar,
„– Vedeţi că Eminescu, chiar şi dacă ar
fi semnat doar o singură poezie, încă ar fi torilor de carte de alte în secolul XX, mi-a oferit o şansă unică:
rămas cel mai important scriitor român,
prin publicistica sa!... Când începi un etnii! (Concluziile acestei aceea de a intra în alt „cutremur“ şi „ca-
subiect, nu-l abandonaţi pe parcurs, ci du-
ceţi-l la bun sfârşit! Exersaţi-vă în absolut statistici urmăreau două taclism social“: Revoluţia din Decembrie
toate genurile literaturii, spre a deveni
respectaţi, notorii şi preţuiţi!... Pentru că idei: o energie creatoare 1989. Am participat, am acţionat şi am
lucrul cel mai periculos este să putreziţi
în redacţie, ca floarea în glastră, fără să vă apreciabilă şi intensă; însă scris, zi şi noapte, atunci, capitole ale unui
documentaţi, să călătoriţi şi să cunoaşteţi
ţara!... Să îmbătrâniţi fără cărţi!...“ şi o nesperată „liberaliza- lung reportaj: Memoria vie a Revoluţiei

Anii 1970–1982, dincolo de activitatea re“ a epocii. – Reportajul cel mai fierbinte, de aproape
la „Tribuna“, au însemnat o efervescenţă
cultural-spirituală ieşită din comun, şi pe- Caracterul profund 50 de pagini; iar acele texte incandescente,
rioada de creaţie cea mai complexă, mai
numită de critici: „stufoasă“, „barocă“, profesionist al operei lui au fost republicate în revista „Magazin
din viaţa lui D. R. Popescu. Se găseau, în
diverse ediţii şi colecţii, în librării, Dor D. R. Popescu, populari- istoric“ (nr. 10, 1990) şi reluate în alte
(1966) şi Duios Anastasia trecea (1967);
Ploaia albă (1968); romanul F (1969), tatea sa au făcut să poată antologii ale Institutului de cercetare a
iar din 1971: Cei doi din dreptul Ţebei;
apoi romanul Vânătoarea regală (1973); candida şi să fie ales, în Revoluţiei Române, până azi, fiind de-
nuvelele Căruţa cu mere, O bere pentru
calul meu (1974) ş.a. Magnifica sa forţă de Constantin Zărnescu la 25 de ani în redacţia „Tribuna“ iulie 1981, ca Preşedinte clarate „documente istorice“. Şi pe baza
creaţie şi respiraţie epică îl definesc drept al Uniunii Scriitorilor din lor, Cluj-Napoca a fost declarat un „oraş
un „scriitor profesionist“, cum l-a numit I.
Negoiţescu, prin uluitoarea sa disponibili- aşadar nu a trecut de cenzura de premieră; România. Aşadar, din lider al generaţiei martir“ al Revoluţiei Române.
tate de a practica toate genurile literaturii,
de la un titlu (şi subiect), la altul, cu o şi a fost pusă în scenă, în aceeaşi vreme, sale, în arta prozei, D. R. Popescu deve- Această şansă (şi revelaţie), în profesia
plasticitate şi elasticitate, unice. Însă: între
la Belgrad şi Tokio. nise (şi) cel dintâi lider, care venea din mea, mi-a dat-o, dintre toate genurile lite-

Caracterul profesionist al creaţiei lui provincie – din Transilvania; o remar- rare: genul de frontieră al reportajului, pe

D. R. Popescu a fost susţinut şi pronunţat, cabilă şi rară ilustrare a descentralizării care l-am învăţat, încă din studenţia mea,

spectaculos şi aproape cotidian, de pu- Culturii româneşti. spre a ajunge un scriitor deplin, graţie

blicistica sa (interviuri, eseuri, articole), Din 1982, redactor-şef (şi) la „Contem- Maestrului Dumitru Radu Popescu. ■

din care a publicat şi o antologie: Virgule Cărţi primite la redacţie
(1981), în acelaşi timp cu un volum de
versuri „suprarealiste“: Câinele de fosfor.

Proza lui D. R. Popescu se structura, ● Ioana Diaconescu, Marin Preda. Un rul eternităţii, Prefață de George Sorescu,
tot mai pregnant, aproape ca o „amprentă portret în arhivele Securității, Ed. Muzeul Ed. Autograf MJM, Craiova, 2013, 316 p.
stilistică“, pe dimensiunea teatrală (însce- Literaturii Române, București, 2015, 551 p.
nări, contrapunct, dialoguri şi monolog, ● Aurelia Corbeanu, Păsări migratoare,
dramatice); şi pe oralitatea vie, ţărăneas- ● George Vulturescu, „Complexul Ed. Tiparg, Piteşti, 2012, 200 p.
că, a unei clase sociale demonizate – şi Ghilgam­ eș“ – Eseu despre motivul prafu-
„blestemată“ să piară din istorie, prin lui în opera lui M. Eminescu, Ed. Junimea, ● Jean- Baptiste Del Amo, O educație
pierderea pământului şi interdicţia tra- Iași, 2015, 194 p. libertină. Traducere de Alexandru Matei,
Ed. Vellant, Bucureşti, 2011, 352 p.
● Eugen Uricaru, Beniamin, roman, Ed.
● Ioan N. Roșca, Amfore de lumină/En-

diţiilor ei. Această aură originală a artei Cartea Românească, București, 2014, 240 p. lightened Amphoras, Ed. Floare Albastră,

prozatorului depăşeşte cerul ideologiei, ● Ştefan Goanţă, Popescu E. Napoleon. București, 2010, 154 p.

dogmele; şi îi oferă succesul de care s-a Trilogie, Ed. eLiteratura, Bucureşti, 2015,

bucurat până în ziua de azi. 330+336+414 p.

Vizitat de colaboratori, ziarişti, reporteri, ●Andrea H. Hedeş, Aritmii, Prefață de Horia
Gârbea, Ed. Neuma, Cluj-Napoca, 2015, 96 p.
poeţi, publicişti, din toată ţara, D. R. Popes- ● Victor Rusu, Incantaţii folclorice,
cu, redactorul-şef al „Tribunei“ a fost, după
Nagy István (secretar al Asociaţiei Scrii- Postfață de Constantin Cubleșan, Ed. Da-
torilor Cluj, din 1949), cel mai important mira, Drobeta Turnu Severin, 2015, 54 p.
reprezentant al acestei obşte, în deceniul
1971–1981, care s-a redefinit şi extins, ● Valentin Iacob, Poker cosmic, Prefață
teritorial: „Filiala Transilvania“ a U.S.R. de Ioan Groşan, Ed. Tracus Arte, Bucureşti,
2015, 116 p.
Studenţii care debutaseră, cândva şi
uceniciseră la „Tribuna“, erau la finele ● Yasunari Kawabata, O mie de cocori,
deceniului 7, membri deplini ai U.S.R., Traducere de George Sipos, Ed. Humanitas
autori de volume, poezie, piese de teatru Fiction, Bucureşti, 2015, 152 p.

● Ana Maria Gabriela Grigore, Trandafi-

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 8 (144) ♦ august 2015 11

Leul albastru Gabriela
și vânătoarea liberă RUSU-PĂSĂRIN

Leului scăpat din cușcă nu-i rămâne său se va poziționa „în drum“, „între lumi“, ge la Ierusalim în primul roman, Marea numai în viitor, ci deschide culoar ecoului
decât să moară“ – aceasta este iar personajul-simbol femeia bătrână nu Roșie în al doilea roman) scriu texte ale în trecut, un ecou cu irizări. Săgețile de
începuturilor. În nuvela lui Bănulescu nu lumină vor constitui percepția unei lumi
„ aserțiunea care a făcut istorie se poate schimba, asemeni leului care iese mai există decât cer și ape, o barcă rătăcește trecute. Mai puțin înțelegem ce ni se
în căutarea pământului ferm. Mai există? întâmplă, mai deloc ce ni se va întâmpla,
și l-a plasat pe D. R. Popescu în zona din cușcă și, în libertate nu poate decât să Desigur, mai există sub forma nisipurilor. dar putem interpreta trecutul, ce ni s-a
În proza lui D. R. Popescu mitica balenă întâmplat. Adevăratul creator se autode-
inconfundabilă a nonconformismului. moară. O predestinare? O apartenență la un devine mașină, oceanul e pădure. Generația vorează, trăiește din propriile acumulări
’60, alcătuită în marea ei majoritate din fii (este prea orgolios să împrumute), fiecare
Vânătoarea regală (sintagmă care îl iden- spațiu arhetipal din care nu mai poți să ieși? nouă creație, paradoxal, nu secătuiește,
de țărani – de aici buna ci potențează spiritul creator (de aceea
tifică în peisajul literar românesc) este în O rezistență la imixtiunile vieții noi pentru relație cu opera lui Marin mințile luminate au vârsta patriarhilor).
Preda – presimte că tre- Pentru a înțelege acest proces trebuie că-
egală măsură o autovânătoare, fiecare a conserva modelele ancestrale? Un spirit buie să o ia de la capăt și utate structurile de adâncime ale creației.
o face.“ (p. 51). Pornind
creație poetică, narativă sau dramaturgică răzvrătit asemeni celorlalte înalte spirite cre- de la ciclul Setea mun- Vânătoarea regală este în esență o
telui de sare (ce include vânătoare liberă, într-un timp ce se vrea
devenind în timp sursă de vitalitate, la atoare (prezența unui spirit Paracliserul, Matca și revolut, pentru a descoperi pe cont pro-
Iona), C. Ungureanu cir- priu, fără „dirijare de la sol“, „într-o zonă
antipodul reacției așteptate, de consumare novator nu este conforta- cumscrie motivul balenei ordonată“ „obiectivele inamicului“ pentru
în concepția autorilor și a le distruge. Este o luptă cu sistemul,
a energiilor interioare. Spiritul lui D. R. bilă pentru cei mulți, masă delimitează zonele de este o „întoarcere“ a lumii, dezvăluind în
convergențe și divergențe. alternanța zilelor și a nopților asumarea
Popescu nu se consumă prin creație, ci se uniformă și conformistă)? Este contribuția esențială unei istorii nu așa cum s-a impus, ci așa
a volumului dedicat ope- cum este în straturile de adâncime, cele
autoalimentează dintr-un izvor subteran Este apropierea de Marin rei lui D. R. Popescu, o nealterate, singurele păstrătoare a imagi-
interpretare incitantă în dezvăluirea ele- nilor de-nceput. Vânătoare și autovână-
generat de o „fibră“ de autenticitate, care Sorescu, cel care mărturi- mentelor care unesc scriitorii unei generații toare, vânătoare regală și vânătoare liberă,
și a acelora care le conferă autenticitatea iată axele unui echilibru dinamic, adevă-
se revendică din spațiul „începutului“, al sea că știe că prin volumul și locul delimitat în ierarhia valorilor ratul resort interior al lui D. R. Popescu.
(nicio epocă nu a putut răsturna această Cea mai elocventă definire a spiritului
unei lumi grefate pe arhetipuri. de debut Singur printre perspectivă axiologică, în care se așază creator al lui D. R. Popescu a formulat-o
cuminți, ca efigiile pe o columnă Marin Fănuș Neagu în Cartea cu prieteni: „...el e
Volumul lui Cornel Ungureanu, Zilele poeți a „spart bordura“. Preda, Marin Sorescu, Nicolae Breban, mereu într-o poiană a sufletului omenesc,
Sorin Titel, George Bălăiță, Fănuș Neagu, pe versantul de-atâtea ori bizar și grotesc,
și nopțile săptămânii. O introducere în Conștiința apartenenței la Ștefan Bănulescu, Adrian Păunescu). ce se termină în subpământul durerii și al
Opera lui D. R. Popescu este punctul obsesiilor. Ca un mare scriitor ce este“.
opera lui D. R. Popescu (Scrisul Românesc o altă lume de valori o va de pornire și loc al reîntoarcerilor perio-
dice ca într-un proces de a face ghemul Într-un gustar torid de-acum 80 de
Fundația-Editura, 2014), (cu o preluare exterioriza D. R. P. prin înțelesurilor profunde. Rămâne sarcina ani, D. R. Popescu a privit lumea din
lectorului de a desface acest ghem, într-un Dănceul mehedințean; această primă
intențională în zona impactului titlului, Zi- folosirea dublului limbaj, proces invers, care însă nu se termină imagine a satului oltean îl va convinge
niciodată. În aceasta constă în fapt marea să transcrie „documentele oltenilor din
lele săptămânii – roman de debut, din 1959 tehnică uzitată pentru a se creație, apele nu se liniștesc vreodată din acest spațiu“, îi va cataliza acea bucurie
învolburările tentaculare ale întrebărilor. de a descoperi „lumea pe dos“ și îi va
și Nopțile săptămânii – romanul din 2005) plasa „între lumi“. Cornel Iar vânătoarea devine, caz exemplar D. asigura vivacitatea spiritului creator.
R. Popescu, o autovânătoare. Scriitorul Adică oltean hâtru, incisiv și intempestiv,
surprinde prin arhitectura construcției și Ungureanu caută în esență este un nonconformist, care a reușit să-și oricând gata să plece la vânătoarea rega-
impună verbul, a cărui voce are ecou nu lă, în fapt vânătoarea liberă care asigură
conferă confortul lecturii prin descoperi- „lumea care nu dă spectacole“, o lume a neliniștea creației perene. ■

rea filoanelor ce unesc operele scriitorilor întrebărilor și a parabolelor. Parabola leului

deceniului șase. Nu este o prezentare dia- albastru devine dominantă și definitorie

cronică, nici tematică, nici structurare pe pentru D. R. Popescu.

genuri, ci acolade de timp, confruntarea de Interesant devine demersul criticului

contexte socio-politice, plasarea în situații literar de contextualizare a operei lui D. R.

relaționale cu marii scriitori ai vremii. Se Popescu în spiritul epocilor literare (anii

configurează astfel un „ghem“ de conjunc- ’60, perioada cenzurii excesive și perioa-

turi critice și evaluări, cu ajutorul cărora da postdecembristă). Identifică tehnicile

ghemul se desface și lectorul este captat narative, drumul sinuos al personajelor,

într-un univers de modele-personaje. La al numelor și poreclelor. Este ca un caru-

răstimpuri (cu un nou capitol) se schim- sel: ai impresia că te-ai înălțat (în sens de

bă planul de referință. Este ca un drum înțelegere a scrierilor), dar urmează căde-

inițiatic într-un tunel străjuit de oglinzi ale rea (în și mai multe întrebări despre operă,

timpului. Din reflecțiile și refracțiile lor se autor și epoci culturale). Este provocatoare

compune fascicolul de lumină focalizat pe această tehnică ondulatorie, cu „fulgere“

un nume-model: D. R. P. (chiar și inițialele în plină zi (scandalurile din epocă) și clar-

au intrat în conștiința contemporanilor și obscurul generat de perindarea motivelor

cu siguranță se vor așeza cuminți în stratul principale din opera autorului: drumul

referinței memoriei colective). (evoluție și involuție), femeia-bătrână (ar-

Cornel Ungureanu stabilește însă câte- hetipul), grădina (perpetuarea inocenței),

va repere ale luptei scriitorului cu cenzura leul albastru (condiția scriitorului liber),

vremii și cu percepția prozei simbolistico- visul (prin care se poate ajunge în Paradis,

mitice în scrierile care preced Leul albastru, dar care în fapt relevă realitatea fisurată),

povestirea care a iscat unul dintre cele mai nunta, măscăriciul. Aceste motive vor fi ARHIVA SENTIMENTAL

vii scandaluri ale prozei cu barajele oficia- folosite pentru configurarea unei geografii

le. „Drumul“, motiv propus scriitorilor de simbolice. Este contribuția esențială a lui

către doctrina vremii pentru a se circum- C. Ungureanu. De aceea este surprinzător

scrie „forțelor progresiste“ (care găsesc titlul volumului: Introducerea în opera lui

drumul!), va suporta în viziunea lui D. R. D. R. Popescu este în fapt pretextul și ve-

P. o schimbare de paradigmă: personajul hiculul călătoriei într-un spațiu al creațiilor

narative și dramaturgice,

în final obținându-se nu

un volum despre D. R.

P., ci despre literatura

șaizeciștilor. Toate nu-

mele invocate, de la M.

Preda, M. Sorescu, Șt.

Bănulescu, F. Neagu ș.a.

sunt raportate la creația

lui D. R. P. Un exemplu:

„Ștefan Bănulescu în

Mistreții erau blânzi,

Adrian Cioroianu, D. R. Popescu, Gabriel Coşoveanu D. R. Popescu în F... și D. R. Popescu la Festivalul „Shakespeare“, ediţia a IV-a, Craiova, alături de M. Cornişteanu, Fl. Firan
şi Cornel Ungureanu, Colocviile „Scrisul Românesc“, 2014 Vânătoarea regală (Nin- şi E. Boroghină, cu prilejul lansării volumului de teatru inedit „Anglia“ (Scrisul Românesc, 2003)

12 Nr. 8 (144) ♦ august 2015 Scrisul Românesc Cronică literară

Vitrina Mihai
cu
cărţi DUŢESCU Vedere de pe Dealul Olarilor

Academicianul Gheorghe Păun este cel mai cu- Ca să nu mai spunem atunci la vremea noastră, când Gheorghe Păun are umor, el suferă de umorită, că tot
noscut informatician (teoretician) român al ulti- „jumătate dintre români scriu, cealaltă jumătate nu citesc?“ îi place să inventeze cuvinte noi și științe noi. Scrierile
melor decenii, cu un palmares şi o recunoaştere lui te relaxează, dar te și întristezi între timp, asta fiind-
internaţională cu totul remarcabile. El se afirmă şi în do- Și acum un lucru teribil de adevărat pe care îl spune că îți aduce aminte niște adevăruri care păreau pentru
meniul umanist, ca scriitor – poet, prozator, eseist, gazetar. autorul și care se poate aplica nenumăratelor apariții o clipă uitate. Rostite pe scena unui teatru de revistă,
editoriale din România: Majoritatea editurilor – și câte
Vedere de pe Dealul Olarilor, una dintre cărţile sale, pu- sunt! – publică urmând dictonul „stickul aceste texte ar fi memorabile. Iată unul
blicată la Editura Ars Docendi a Universității din București, și plicul“, primul având pe el fișierul „ope- cu doctorii: Acum vreo opt-zece ani,
adună, după cum recunoaște autorul, „vederile“ trimise de rei“, iar al doilea având în el contrava- am avut o revelație, pe care am făcut-o
pe Dealul Olarilor din Curtea de Argeș către ziarul local loarea hârtiei și tiparului. Și gata cartea! cunoscută și prietenilor: după 55 de
„Argeș Expres“ și apărute săptămânal, miercurea, în zi ani, ori de câte ori mergi la medic, te
de post, începând cu 9 ianuarie 2013 și continuând până Scriind despre aleșii neamului, pam- întorci acasă bolnav… Nu știu ce au
pe 9 iulie 2014. Din 9 în 9, coincidență semnificativă (ar fletarul se dezlănțuie: Ce plictiseală! învățat doctorii la școala Hipocratu-
spune un numerolog). Plus că s-au adunat 77 de bucăți, La Senat, de pildă: un președinte care lui lor, că prima întrebare pe care ți-o
un număr de două ori „magic“ (ar spune un numeroman). conduce ședința, un senator plecat din pun, după ce-ți află numele, se referă
țară și unul cu treburi prin colegiu, unul la data nașterii. În cazul meu, cum află
Cu limba înmuiată în ardei iute, Gheorghe Păun spune pe coridor, dând un interviu televiziunilor că vin, ehei, de pe la mijlocul secolului
diverse istorioare hazlii sau de plâns, inspirate din irealitatea însetate de știri, un vorbitor, un ascultător trecut, li se luminează privirea. Client!
imediată. Iată câteva titluri ce conturează volumul de față: și unul care dezleagă sudoku, acesta din Prezumția de sănătate se înlocuiește cu
Grea e viața de politician; Șapte motive pentru a juca table; urmă având și sarcina de a tropăi atunci cea de vinovat. Greutatea? – în regulă.
În Curte, la Urmuz; Marea bordureală; Catastrofologia; Le- când vorbește opoziția. Vorbitorul și as- Fumător? – nu. Li se mai stinge lumina
gată la ochi, Doamna Justiție; Sforăiți? Am 32 de remedii etc. cultătorul prestând prin rotație – ceea ce din priviri. Alcool? – ca tot omul (un
face dificilă sarcina tropăitorului, că poate inchizitor din Spania mi-a scris pe foaia
Dar să ne așezăm comod și să citim aceste istorioare încurca opoziția cu puterea. Un aseme- de examinare „bebedor moderato“, am deci certificat, cu
scrise cu mult umor: „Scrieți, băieți, numai scrieți!“ era nea Senat s-ar autodizolva după câteva ședințe, pentru că parafă în regulă). Stres? Viață sedentară? Ridic vinovat
îndemnul lui Rădulescu Ion Eliade, pe la începuturile lite- amendamentele s-ar discuta la bufet, dacă măcar unul din din umeri, iar privirea li se luminează din nou. De câțiva
raturii noastre. Mai apoi, s-a umblat puțin la punctuație și sală adoarme, distribuția discutată cu patru-cinci rânduri ani, sunt însă bolnav continuu, cronico-acut, într-un
la intonație. „Scrieți, băieți? Nu mai scrieți!“ Era cam pe mai devreme ar face imposibilă continuarea lucrărilor. Iar anume sens, chiar incurabil. Am sexagenită! ■
vremea când și Caragiale Ion Luca observa că: „Este greu noi nici nu am observa că s-a dizolvat Senatul!
pentru un român care știe a ceti să nu se apuce a scrie…“

Oelegantă ediție de poezie bilingvă, română- Amfore de lumină
engleză, publică Ioan N. Roșca la Editura
Floare Albastră (Bucureşti), 2010. apoi purități, liniști mari,/ trandafiri mai înalți, mai se arată ca un tratat de filosofie sceptică făcut în versuri,
Eugen Evu îl caracterizează succint, involți,/ albe petale și roze și roșii,/ curcubee apoi răsă- mai degrabă abandonat cuvintelor simple.
dar convingător: Pare-se că, pentru Pro- rite,/ vitralii din mii de culori.
fesor, exercițiul îndelungat, dar discret Mi-am pus lupa peste dioptriile mele ca să găsesc
al poeziei este al înțelepciunii trainice Încerc un sentiment macedonskian tratatul de filosofie și degeaba, nu am găsit nimic. Sunt
și înseninătoare, dimensiune „infinit de izbândă a purității, de incandescență poezii cuminți, didactice, înfiorate, ce-i drept, de senti-
albastră“ a unui suflet delicat, rezonant a cuvântului, citind aceste rânduri. Iată o mente, dar de aici până la filosofie este drum lung. Și nici
misterului existenței și taumaturgic. Iar poezie dedicată amintirilor satului: Cum nu i-ar fi priit autorului, cred, prea multă filosofie. Când
N. Georgescu afirmă că Ioan N. Roșca vântul răstoarnă ograda/ și norii întunecă abordează poezia de dragoste, se obțin rezultate notabile:
este un poeta doctus, specie rară, dar cu satul,/ stau singur afară la poartă,/ pe Gura ei,/ arzătoare și răcoritoare,/ și când sărută/ și când
atât mai prețioasă în literatura română. suflet îmi picură sânge:/ măicuța-i plecată tace/ vorbește./ Nu spune vorbe în plus/ nici în minus,/
de-acasă,/ iar tata de ce nu mai vine?/ Cum iar spusele sale sunt seva/ prin care lumina-nflorește.
Dar să vedem ce aduce nou această stau și suspin, deodată,/ acest prea rău
carte în peisajul poeziei noastre contem- vis se sfârșește./ Dar, vai, nu mai este nici Haiku-uri foarte frumoase sunt în secțiunea a treia a
porane. Sunt scrieri colorate, muzicale, casa,/ nici însumi eu nu mai sunt însumi. cărții „Rogvaiv“. Iată câteva: Peste mare un cer/ iar peste
pasteluri ale sufletului care încântă și cer o mare,/ pe vapor el și ea/ tandră îmbrățișare; Deși pe
creează o stare de confort: Între mine și Din prefața semnată de N. Georges- țărm/ mi-am șindruit casa,/ mă cheamă mereu/ Thalassa,
tine o ploaie,/ aproape seară, arabesc cu, asupra căreia mă întorc, am reținut Thalassa.; Se-nalță plopii/ ca niște focuri verzi/ pe-ntu-
cenușiu,/ între noi fulgere, luminații,/ finalul, despre care vreau să comentez: necimea albastră.; Siajul vaporului/ horbotă alb-verde/
În final, iarăși revin: câtă filosofie, atâta până la orizont,/ însă marea îl pierde/ în albastrul de fond.
poezie la Ioan N. Roșca. Citit cu lupa, la
microscop sau cu raze X, volumul acesta Ioan N. Roșca este un poet delicat care a învățat bine
lecția poeziei. ■

Horia DULVAC

O nouă identitatee ce mizele pe știința scrierii reprezintă, în copilăroasă ghidușie, C. M. Popa ascunde un suflet – în care consemnările culturale gravitau cu dezinvoltă

Dprivința lui Constantin M. Popa, cel din În- iată! – de poet“, este un crochiu pe care Ion Bogdan libertate destul de frecvent în zona textului poetic, sau în
cruntările mele amoroase (Ed. Aius, 2014), Lefter i-l desenează cu expresivitate, într-o prezentare Magog Blues (2013), volum colector al unor rememorări

pariuri deja câștigate? Pentru cei care îl cunosc pe pe coperta a patra a cărții, alături de clujenii (de a căror lirico-epice, parcă anunțând deja, cu mai multă intensi-

filologul ardelean preechinoxist „exilat“ în Oltenia de afinitate nu a reușit să se despartă) Vasile Igna și Con- tate, explozia de specularitate a unui vulcan existențial.

o atât de îndelungată vreme, încât aceste semnificative stantina Raveca Buleu. De data aceasta, C. M. Popa se prezintă, cu toată energia,

repere culturale s-au topit deja în biografie, sobrietatea și C. M. Popa își dezvăluise, (tatonând cu prudență ca poet, revendicându-și, dincolo de știința scrierii, ceea

civilitatea sunt însușiri pe care i le asociem cu ușurință. exploratorie mediul de receptare și, probabil, exersând o ce știe foarte bine că se acordă cu reticență: certificatul

„Sobru în scris ca și în viață, cu chip solemn, dar uneori distanțare a subiectivității), într-un fel sau altul, experi- unei contingențe care depășește toate aceste lucruri,

destins în scurte zâmbete ironice, parcă ieșite dintr-o mentul liric direct în Sextant. Jurnal de călătorie (2011), atestatul unei situări în marginalitate, într-un raport al

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (144) ♦ august 2015 13
Cronică literară

Mihai
ENE

Ce mai citesc occidentalii

(Live from Oxford)afirma că spaţiul public al unei societăţi este cultural, poţi observa la cald maniera în care se formează în fond, care este curiozitatea, dar şi despre rolul pe care
îl joacă anumite cărţi sau autori în dezvoltarea acestei
Aformatat, printre altele, şi de lecturile care şi se expune piaţa ideilor. Simpla deambulare printr-o facultăţi esenţiale.
circulă în acel spaţiu, de dezbaterile de idei pe librărie importantă îţi poate oferi surprize şi delicii mai
La sectorul dedicat eseisticii şi ştiinţelor politice,
marginea noilor apariţii editoriale, atât autohtone, cât şi mari decât răsfoirea unei cantităţi apreciabile de pagini am găsit, pe lângă cunoscutul Tony Judt, cu o selecţie
de articole din perioada 1995–2010, intitulată „When
internaţionale, ar trebui să fie un truism. Mai mult, a igno- web. (De aceea, probabil, aşa cum nu cred în moartea the Facts Change“, un autor absolut spectaculos, despre
care nu ştiam prea multe, dar pe care l-am descoperit
ra discuţiile majore ce se poartă în lumea occidentală, la cărţii nu cred, de altfel, nici în moartea librăriilor, cel cu bucurie (şi despre care nu ştiu să se fi tradus în
româneşte). Este vorba despre jurnalistul şi, mai nou,
care am dorit cu toţii să ne conectăm, este nu doar nociv, puţin nu acolo unde actul cultural este unul constitutiv, iar preot presbiterian (!) Chris Hedges, laureat al Premiului
Pulitzer, corespondent pentru „The New York Times“
ci de-a dreptul catastrofal. Ar fi, şi aceasta, o explicaţie cartea va reprezenta mereu o unealtă indispensabilă.) Spre şi alte publicaţii, din zone precum America Centrală
sau Balcani, activist socialist (din aceeaşi categorie cu
în plus – dacă nu cumva una esenţială – a inconsistenţei, exemplu, îmi amintesc de cât de surprins am fost, acum Noam Chomsky şi Daniel Ellsberg) şi scriitor de succes.
Cu studii diverse, la mai multe universităţi americane,
a lipsei problematizării, a ignoranţei şi provincialismului 7-8 ani, când am intrat pentru prima dată în Blackwell, printre care şi Harvard, unde a studiat latină şi greacă
veche, Chris Hedges a publicat o serie de cărţi incitante,
discuţiilor ce se poartă în spaţiul public românesc, mai să văd că unui autor căruia, pe atunci, nu i se traduseseră precum: War Is s Force That Gives as Meaning (2002),
American Fascists: The Christian Right and the War on
ales acela proiectat de mass-media. Modul „lăutăresc“ decât vreo 3 cărţi în limba română şi care nu beneficiase de America (2007), Empire of Illusion: The End of Literacy
and the Triumph of Spectacle (2009), Death of the Li-
(cum ar fi spus Noica) şi partizan (ca de obicei, persoanele vreo atenţie specială, decât, poate, în interiorul unui cerc beral Class (2010) ş.a. Anul acesta i-a apărut o nouă
carte, intitulată, nici mai mult, nici mai puţin, decât
publice din România adoră Puterea şi fac orice pentru de cunoscători, precum Peter Ackroyd, avea în această Wages of Rebellion: The Moral Imperative of Revolt.
Şi ca să întregesc profilul acestui extrem de interesant
a-şi arăta/confirma adeziunea), total deplasat şi necritic, faimoasă librărie propriul stand. A fost o revelaţie aproape autor, trebuie să specific faptul că, după ce a predat
diverse cursuri la universităţi precum Columbia, New
în care a fost tratată problema grecească în acest an la fel de mare ca descoperirea, în urmă cu aproape zece York, Toronto şi Princeton, acum ţine cursuri deţinuţilor
din închisoarea de maximă securitate din New Jersey.
este un exemplu caracteristic. Intervenţia unor laureaţi ani, a unui autor care mi-a devenit foarte drag, Alberto
În fine, în sectorul dedicat criticii şi teoriei literare,
Nobel pentru economie, a unor intelectuali de prim rang Manguel, şi care abia după 2010 a început să fie tradus şi putem alege din diferite zone ale spectrului nu doar
estetic, dar şi ideologic: noua carte a criticului conserva-
în Europa şi în lume, precum Jürgen Habermas, dar şi la noi şi nu mi se pare a fi acaparat piaţa, deşi scrisul său tor şi profesor la Universitatea Yale, Harold Bloom: The
Daemon Knows. Literary Greatness and the American
campaniile de presă excelente ale unor trusturi de presă Sublime sau cea mai recentă apariţie a criticului de ori-
entare marxistă, Terry Eagleton, How to Read Literature
străine, precum „The Guardian“, abia dacă au tulburat, (2014, Yale University Press). De altfel, criticul englez,
care a predat o perioadă destul de bună, la Oxford, are şi
ca o adiere de primăvară, discursurile autohtone, prea el propriul raft, în care se pot găsi şi alte cărţi mai vechi
sau mai noi ale sale, precum The Event of Literature,
ocupate ca să ruleze la nesfârşit aceleaşi clişee puerile. apărută la aceeaşi editură în urmă cu trei ani, After Theory
(2004), Figures of Dissent. Reviewing Fish, Spivak, Zizek
Chiar şi dacă privim agenda zilnică a discuţiilor, and Others (2005) sau The Function of Criticism (2006).

dincolo de marile evenimente, mai ales dacă ne mutăm Şi toate acestea într-un centru precum Oxford, încă
perceput ca ultra-conservator. De fapt, în acest nou climat
în spectrul ideatic, lucrurile stau la fel de jalnic. Există, interconectat, în care diversitatea culturală şi întâlnirea cu
ceilalţi provoacă nu conflicte, ci apropieri, dezbateri vii,
desigur, şi excepţii, dar din păcate ele de obicei nu au intensitate ideatică, nimeni nu poate rămâne multă vreme
închis în propriile prejudecăţi. Iar această metamorfoză
nici vizibilitatea, nici structura, nici interesul, poate, al nu poate să se desfăşoare în absenţa proximităţii unei
pieţi a ideilor reale, dinamice, conştiente de sine şi de
„oamenilor de sticlă“, al aşa-zişilor formatori de opinie, lumea în care se etalează. ■

care au reuşit să vopsească întreg spaţiul public în culorile

reci ale unui neoliberalism dur.

De aceea, orice ieşire din acest spaţiu este o gură de

aer binevenită. Accesul, prin internet, în timp real, la

dezbaterile occidentale şi la puncte de vedere diverse este fermecător, iar subiectele sale, legate, de obicei, de

îţi oferă o perspectivă cu totul diferită decât cea care cărţi, biblioteci, istoria şi fenomenologia lecturii, toate de

se încropeşte, cu câţiva invitaţi irelevanţi, în media inspiraţie borgesiană, sunt cum nu se poate mai interesante.

autohtone. Şi cu atât mai mare este şocul când observi Adept al formulei „Spune-mi ce citeşti ca să-ţi spun

diferenţele la faţa locului. cine eşti“, am fost mereu curios ce citesc alţii, iar dacă

În luna iulie, am participat la o conferinţă (Fears and aceşti alţii se întâmplă să fie parizienii sau new-yorkezii

Anxieties in 21st Century) organizată la Mansfield College, sau, în cazul nostru, oxonienii, cu atât mai bine! Şi unul

în Oxford. Dincolo de discuţiile din timpul, dar mai ales dintre primele indicatoare, este, desigur, secţiunea de

de după lucrările colocviului, purtate pe unele dintre cele best-sellers. Unde, pe lângă diverse cărţi practice şi de

mai fierbinţi subiecte care preocupă lumea contemporană, self-help, pe care le găseşti peste tot, tronau, nici mai

plus reprezentările lor în diferite arte, de la literatură la mult, nici mai puţin, decât Capitalul în secolul XXI, ce-

cinematografie, am avut plăcerea să intru din nou într-unul lebra carte a economistului Thomas Piketty (în varianta

din spaţiile minunate ale Oxfordului: Librăria „Blackwell“. ei elaborată, nu în cea sintetică, tradusă şi în româneşte),

Confruntarea cu o librărie – mai ales dacă este una de o carte care a suscitat dezbateri întregi în Franţa, UK,

acest tip – este întotdeauna mult mai interesantă decât să SUA, dar şi în Germania, Spania sau Italia. Pe lângă

afli de pe internet despre diversele apariţii editoriale sau aceasta, autori precum Kazuo Ishiguro, Julian Barnes

chiar decât să citeşti recenzii în revistele de specialitate sau Alberto Manguel.

sau intervenţii din presă. Şi asta dintr-un motiv evident: Cât despre Manguel, acesta a publicat recent la Yale

librăria este un spaţiu viu, în care, dincolo de PR-ul di- University Press o carte superbă intitulată Curiosity, des-

verselor edituri, poţi lua foarte uşor pulsul unui spaţiu pre acest motor al tuturor descoperirilor şi al cunoaşterii,

trăirilor ce fac din tine mai mult decât ca fiind un simplu exercițiu stilistic, fa- ca pe un alfabet al supraviețuirii/ ca pe o rugăciune
un hermeneut, un connaisseur al struc- cil, de etapă. C. M. Popa merită (aceasta demult uitată și/ apărută brusc în cumpăna revelației/
turilor stilistice. Autorul revendică deci trebuie să fie pedeapsa pentru un critic) învață mai ales/ rostogolirea umbrei/ peste orașul
certificarea unei noi identități, aceea de analizat cu severitate în resorturile sale care își înghite/ luminile împreună cu sălbaticii/ de
poet. Cât de legitimă este această deloc poetice de profunzime (ești obligat să sub poduri/ împreună cu facturile noastre/ ajunse la
ușoară solicitare? faci asta pentru că poezia nu îți îngăduie scadență“ (Educație permanentă).
altceva). Cât de verosimilă este scriitura,
Dată fiind seriozitatea și gravita- cât de mult poate autorul să abandoneze Problema în ceea ce privește volumul de poe-
tea întreprinderii, vom lăsa la o parte din aparatul critic în favoarea nudității zie al lui C. M. Popa nu este dacă el rezistă unei
mizele prezumate amintite la început, poetice (acel „costum al adevărului“, receptări binevoitoare sau conjuncturale, chestiuni
potrivit cărora avem de-a face cu un cum spuneau anticii greci), cât de au- pe care le considerăm deja tacit depășite, ci dacă
scriitor care are știința scrierii, dozajul tentică îi este contingența? (căci vorba autorul își poate asuma și duce mai departe, la
și toate celelalte. Sunt convins că, sta- lui Ezra Pound, „nimic nu e mai penibil nivelul unor exigențe cărora le este dator, noua sa
bilind un anumit nivel al hermeneuticii decât să te prefaci în fața foii de hârtie“). identitate de poet.
acestui câmp poetic, se impune, din Cititorului avizat îi oferim o mostră din
debut, o fatală lipsă de indulgență. De superioara pedagogie a Încruntărilor Grupajele de versuri apărute recent în „România
altfel, autorului însuși îi repugnă, de lirice: „Învață/ foșnetul întunericului/ literară“, „Scrisul Românesc“, „Ramuri“, „Mozai-
bună seamă, calificarea volumului său cul“, „Acolada“ atestă o certitudine: C. M. Popa este
și poet! ■

Scrisul Românesc Poezie

14 Nr. 8 (144) ♦ august 2015

Poeme de Henri Falaise

Opera lui Henri Falaise (1948-1998), fiind prea puțin cunoscută la noi, nu se ce luminează primăvara – dar mai albastru, mai în adânc.
bucură încă de aprecierea pe care o merită. Poezia sa, arareori tradusă în limba româ- Noaptea amesteca pământul reavăn,
nă, împărtășește, până una alta, o soartă similară cu a unor poeți belgieni francofoni în depărtările din arbori Chiciura, tenebrele:
născuți după 1945: Philippe Lekeuche, Mimi Kinet, Karel Logist, Serge Meurant, câteva zile duminicale
Françoise Lison-Leroy, Carl Norac și încă a multor altora. Henri Falaise scrie o poe- care și pentru noi sunt când bătrânele croitorese adunau laolaltă
zie surprinzătoare, cu ascunzișuri ermetice, uneori alambicată și aleatorie, o poezie a cu un ghemotoc de ață,
unor perseverente tatonări prin adâncimile obscure ale lucrurilor. Multe din poeme, plopi albi și plopi negri între îndoială și rugă,
inedite la moartea sa, se prezintă într-o formă frustă, greoaie parcă pe alocuri, dovadă ziarul, ulciorul de argint, soarele.
a timpului necruțător care nu a îngăduit poetului să le definitiveze. Una peste alta, ce tremură neîncetat pe țărmul
textele lui Henri Falaise reprezintă expresia unei experiențe poetice aparte, stând, fără Înaintea nenumăratelor zile
îndoială, sub semnul unui destin tragic. de argint
Înaintea nenumăratelor zile
în adâncul zilelor sunt diferite cuvintele
dar în seara de gerar
cu lacul dincolo de te simt cum freamăți în mine
cu dulcea banalitate a melancoliei
banalitate precum de verdeață cu fetița ce alergând îți zâmbea.
Și totuși nu e așa de simplu
*** că altă tristețe tot asta
cu gust de micșunele
În port la Anvers peste care va cădea mai târziu Când păsări vin pe ici pe colo o binecuvântăm precum lumina
sunt vapoare pe drept vălul anonimatului. cu sămânță de îngheț în dughenele noastre
care plâng și uită vechi obiceiuri fără a mai zice din milă nimic,
sunt vapoare Mai la nord e marea să zboare de pe ram cu ramuri verzi în mână
care mor să plece departe precum marea lângă-ale sărăciei negre ferestre.
și trece vremea Atunci ei au plecat din Ostende acolo lângă nisipuri
iar eu sunt acolo în diminețile de aiurea pe țărmurile umbrei ***
singur să locuiască în ele soarele grădinii vine pe pământ
în ascultarea vapoarelor fără să cadă în noaptea din insule cu ceața cerului fragil Înaintea nenumăratelor zile
care plâng în care se desfac lungile valuri și săptămâni la rând îl știm dar atunci era în martie
de vremea ce trece. tăcutele săruri ce dau culoare ades cu zilele obscure aproape de gardul viu
vechilor odgoane indistincte. într-adevăr ascunse în lumină cu caprele negre
*** ca să străbată stele de vâsc în fața unei pajiști întinse
În armonia vântului unde rănile cântă când vorbele mamei în neliniști știute
Era mansarda întunecoasă întrerupte fără vârstă lângă fulgerul unde sub cerul altor depărtări
în care zăcea plin un hambar Să-ți fie versul aventura prielnică zile în umbră decad care mișca pânzele
acea căldură subțire de rumeguș Risipită în vântul crispat al dimineții precum îndoiala în justa-i frumusețe și toate marginile norilor
și bătrânețea crăpată în privirile Ce vine adiind peste mentă și cimbru… care erau dincolo pur și simplu.
unei grinzi. Iar tot ce rămâne e literatură. Mici încercări elegiace
***
*** Sunt singur …pierzându-și mama la vârsta tainelor
Achille Chavet La începutul lunii lui gustar
Pe fragila faianță a unei vechi palete Sunt singur Când mama într-un poem Când dincolo departe de periferii
Adăsta umbrea grea a colinelor și deja doar atât mai am în adâncul luminii tăia în bucăți Bătrânul artificier descoase prudent
un coș cu pești fremătători, iepurele hățișurilor Firul inaccesibil
dar în umbra pădurii tăcerea candidă și apoi se descălța pășind încet Înaintea nenumăratelor zile
unde zâmbea și vântul și anemona Însă lumina vinde și ea pe lângă un smoc de cimbru Și când mirată servitoarea
pictorul satului descoperea dulcile miracole din turnuri: se vedeau probabil în moarte Decojește mărul cel bun de mâncat
culoarea îndepărtată a zilelor. puțină ciocolată gustoasă, prelungindu-se colinele serii Sub pomul luminii la apus
aproape uneori și era acolo sub acoperiș Aplaudăm dantelăriile
*** ca un pic de nimic sub limbă. o ezitare Marilor focuri bengale
a veșniciei într-un peisaj Iar urale sfielnice
Când mama într-un poem totuși seara tu ragi, Platero, și poate chiar un moment familiar Ne scânteiază în lacrimi. ■
mergea naivă către sora ei îmi înmoi pâinea în ovăzul ăsta de aur. al gândului
ca să-și amintească de o modistă moartă de care ne-am aduce aminte pe neașteptate Prezentare și traducere
care vindea cireșe în iulie *** privind bolta cerească. din franceză: Ioan LASCU
sufletul meu doar el acoperea jarul
care încenușa pământul În astă clipă este Pivnița cu mici pavele
precum din vis ne clătinăm puțin mai presus de păsări
ca să răsfrângem poate în oglindă noul anotimp al dimineții Platero, dacă m-arunc într-o zi
chipul clar al celor ale vieții ei după întunericul târziu În ăst puț, nu va fi, te rog să crezi,
Ca să mă sinucid ci ca să culeg
Gellu Naum – 100 Mai repede stelele

Juan Ramón Jiménez

La 1 august a.c., Gellu Naum ar fi 1945–1947, ceea ce l-a determinat pe Nu mai știu nimic
împlinit o sută de ani. Reprezentant André Breton să afirme: „Centrul lumii despre pivnița cum mici pavele
nici despre lampă
de seamă al suprarealismului românesc, (suprarealiste) s-a mutat la București“. ■ – cea ascunsă sub locuință –,
doar dacă inima mea
cu studii de filosofie la Sorbona, poet, nu se lovea de greblele de lemn cenușiu,
blana cârtițelor,
prozator, eseist, dramaturg, traducător, de lăzile fragile strânse acolo de tata;
o limbă cu totul alta,
Gellu Naum lasă o operă de valoare a cepelor albe și roșii
ce răzbătea uneori în plină zi.
inestimabilă în literatura noastră. Prieten
***
apropiat al pictorului Victor Brauner,
Tata desfăcea blănițe de cârtițe
acesta îi înlesneşte intrarea în grupul poate că asta era deja inima mea,
nițel mai mult decât nimic,
suprarealist al lui André Breton, iar

în 1941, împreună cu Gherasim Luca,

Dolfi Trost, Virgil Teodorescu și Paul

Păun, constituie grupul suprarealist ro- Florea Firan, Dinu Flămând, Gellu Naum,
mân cu o activitate intensă în perioada Carmen Firan, la lansarea volumul de proză Farsa
al acesteia, la Fundaţia Culturală Română, 2002

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (144) ♦ august 2015 15
Poezie

Pamuk: Dumitru Radu Din partea
POPA cealaltă

Utopiile fără istorie devin dictaturi

Întrebat la ce se gândeşte când aude va pierde în uitare“. Scriitorul turc crede mai puternică va fi inteligenţa noastră. A greşite sau de utopii ca să putem merge
cuvântul utopie, Orhan Pamuk răs- doar în utopiile capabile să-şi amintească rade total memoria în favoarea utopiei nu mai departe să supravieţuim.
punde fără ezitare că se gândeşte la şi trecutul dar, remarcă el cu amărăciune, ne-ar face să fim decât mai proşti.
literatură şi filosofie, la Thomas Morus cu una ca aceasta încă nu a fost inventată în Multe din aceste concepte sunt pre-
al său „oraş perfect“, dar şi la Karl Marx, Orientul Mijlociu şi Asia. Aici utopiile Este, aşadar, la Pamuk, un fel de cău- zente în cel mai recent roman al lui Orhan
deşi el nu se consideră un om politic, ci sunt fondate pe culturi tradiţionaliste, pe tare a timpului pierdut, ca la Proust? Pamuk, Kafamda Bir Tuhaflık, publicat în
un artist dotat cu imaginaţie. E drept că a religii milenare sau fundamentaliste, foarte 2014. „În acest roman protagonistul a trăit
avut probleme politice, dar ele au trecut şi autoritare. Sau, uneori, pe un modernism „Multă lume consideră romanele mele 40 de ani pe străzile Istanbulului, vânzând
astăzi este o persoană fericită. Iar utopiei îi de tip secularizat. Astfel, în clasele medii, drept proustiene, spune el, mai cu seamă boza (o băutură caldă de malţ fermentat),
preferă în mod cert memoria. Fericirea, ex- prea multă utopie împinge la autoritaris- Cartea neagră şi Muzeul inocenţei. Vreau cu căruţul său pe care îl împingea în fiecare
plică el, vine din aceea că scrie o nouă carte mul cu retorica sa dură. Problema atunci însă să precizez un lucru. Personajele zi prin tot oraşul. Şi, prin ochii săi, vedem
şi călătoreşte mult. De curând, laureatul nu este uitarea trecutului, ci aceea de a mele, ca şi mine însumi de altfel, sunt, oraşul de pe Bosfor trecând, în timp, de la 1
Premiului Nobel pentru literatură în 2006 inventa un viitor. într-adevăr, în căutarea timpului pierdut. milion la 17 milioane de locuitori. Cu toate
a inaugurat a treia ediţie a evenimentelor Cu o mare diferenţă, totuşi: la Proust acestea, sentimentul trecutului şi vechiul
literare de la Ascona, aşezate sub binomul Pamuk se con- Istanbul sunt mereu prezente, în ciuda
sugestiv Utopia şi Memoria. Fără îndoială, sideră o persoană memoria este invo- caselor de lemn care sunt arse, a celor de
o temă care îl seduce şi stimulează pe Or- optimistă şi, prin ur- luntară, personajele cărămidă care sunt demolate şi oraşul care
han Pamuk. Legătura dintre trecut şi viitor, mare, nu un bun uto- îşi aduc aminte de se schimbă într-o mare metropolă în mod
prilejul de a aduce în discuţie scriitorii săi pic. Utopicul elimină gustul unei made- brutal. Dar în toate acestea sunt factori de
preferaţi, Tolstoi şi Proust, Dostoievski şi toate diferenţele, cu- leine, dar nu ştiu de natură socială care nu au nimic de a face
Orwell – iată tot atâtea motive de a pune lorile, nuanţele din- ce. În personajele cu gândirea utopică. Iar schimbările sunt
în mişcare inteligenţa celui care a întrunit tre trecut şi prezent. mele, şi pesemne în rapide şi dramatice. Şi amintirile sunt par-
sufragiile pretenţioasei Academii suedeze Asta mai cu seamă mine însumi, este că pierdute şi ele în mod brutal. Şi atunci,
cu a sa autobiografie sui generis „Istan- în utopia impusă de vorba de o memo- unica utopie, singura fericire, vine din
bul“, devenită un text obligatoriu pentru sus, aceea de stat. Toate acestea îl fac să rie voluntară. Ca în memorie, din ceea ce unul îşi aminteşte.“
oricine vrea să încerce să înţeleagă labirin- se gândească la o clasă de mijloc turbată, Kemal, protagonis-
tul metropolei de pe malurile Bosforului. la intelectuali frustraţi, la acele persoane tul din Muzeul inocenţei sau în cazul lui Întrebat care sunt scriitorii cei mai
Instanţă ideală pentru o privire în urmă, care vor cu tot dinadinsul să-i atace pe Ka, personajul din Zăpadă. Ei au dorinţa admiraţi de el pentru utopia lor, Orhan
într-o Turcie care astăzi se străduieşte tot ceilalţi. Şi chiar şi la disciplina militară de a-şi aminti, planifică acest proces. Au Pamuk răspunde fără ezitare că primul e
mai mult să investească în viitorul ei. care tinde să anihileze individualismul. şi ei micile lor utopii personale, dar e Tolstoi. Admiră la personajele lui Tolstoi
Ceea ce îl face să recurgă la memorie, la vorba de o utopie programată, construită. dorinţa de a-şi reforma propria ţară, de a
„Utopia, spune Pamuk, mai cu seamă faptul că memoria este mult mai bogată Trăiesc în prezent cu ideea că acest prezent educa ţăranii, de a vedea un viitor mai bun.
în partea mea de lume, în Orientul Mijlociu în nuanţe decât utopia. Ea se bazează va fi memorizat în viitor, astfel că sensul La sugestia că probabil Orwell i-ar plăcea
şi Asia, riscă să se legitimeze cu uzul for- pe linia personală a fiecărui individ. prezentului e plin la ei de trecut şi viitor, în privinţa proiecţiei viitorului, răspunsul
ţei, cu represiunea din partea guvernelor, Marea istorie pe care utopicii vor să o asta deoarece ambii înţeleg memoria şi lui Pamuk e destul de deconcertant, dar
cu insensibilitate şi lipsă de respect pentru dirijeze este total insensibilă la memoria procesul amintirii“. nu lipsit de o adâncă reflecţie. „Îmi pla-
cultura şi istoria celuilalt. De exemplu, personală. Or Pamuk valorizează tocmai Dar dacă trecutul este atât de important ce Orwell, spune el, dar Orwell nu este
dacă cultivi o utopie de tip modernist o memoria personală, pentru că nu poate în viaţa noastră, nu mai puţin importantă nicidecum un utopic. Descrierea lui a unei
laşi deoparte pe cea socialistă. Şi, în con- crede că există un prezent fără memorie. este şi dorinţa utopică. Însă cele mai multe societăţi imaginare e de fapt distopică,
secinţă, realizezi imediat că trecutul se Cu cât mai puternică e memoria, cu atât din convingerile noastre asupra viitorului adică anti-utopică. Pentru mine Orwell
se dovedesc a fi greşite. Şi, se pare, spune este în mod absolut un realist“. ■
Pamuk, că avem nevoie de aceste predicţii

Constantin i se face rușine cutremurare de morminte anticipate Nicu din germana lui aproximativă.
dă de înțeles că morminte de oameni vii
M. POPA pauzele au un scop deși capcane ale fidelității lor definitive Insecta își scutură elocvent elitrele
nu așteaptă pe nimeni față de uitare și se cațără pe zidul morții
Prea lunga listă de așteptare nu privește la nimic viclene curse în care nu cade precum nesăbuiții baicări.
ferestrele sunt bine închise niciun guzgan
Dintr-un buzunar magnoliile s-au risipit în Egoism
identitatea fuge inadecvarea momentului vei înțelege de ce
uitându-și rostul adept al codificărilor abrupte dus de curenți subterani Iubitule, ești gol și nefericit
s-a plictisit de vicleniile rămâne în cadrul ușii luntrașul absolut confundă precum valul acesta inutil
mult exagerate detestare sau revanșă firul apei cu firul vieții sortit să moară epigonic
prea lunga listă de așteptare nu știe încă și își tatuează chipul spart de stânci în iluzorii curcubeie
obrăznicia furnicilor și a omizilor rămâne în ramă în nestatornicia locului.
au scos-o din minți adept al incapacității de vei descifra dorințele
va exista mai departe a muri expresiv. Felurite întâmplări pierdute în nisipul fierbinte
în alt buzunar urma coapselor mele
căutându-mă printre Force shut down Un greiere, în fiecare noapte, dar nu vei împărți cu nimeni umbra
bordurile dislocate ale vreascurile zilei arse într-o grotă,
bulevardului de centură. Dacă vei ajunge până la capătul înjură. vei trece prin epiderma mea
acestui poem „Încetișor, prietene, îi spun – ca evadatul prin tunel
Oprirea ca formă de fugă îți vei da seama că încetișor cu sintaxa, ca viermele care străbate mărul
orașul nostru abia am ieșit în lume“. dar nu vei intra în cercul luminii salvatoare
Se gândește că ronțăit de întâmplări mărunte
nu i se va observa mersul șovăielnic stă pe șobolani Chiar dacă ești însetat vei citi semnele împotmolite
durerea nu se vede cum anticii trăiau nu te scufunda în deșertul în artera prin care pătrunde cateterul
uită de el însuși suspendați pe broaște țestoase trupului meu dar nu te vei lăsa niciodată încredințat
elefanți ori cobre nu aștepta până când vei desluși de picătura de sânge căzută în fața ta
că nu mai am inimă. vei afla că am din ce în ce
vei străbate galerii mai puțină nevoie de trecut
tuneluri secrete catacombe „Eu am nu bani“, îmi traduce, și-mi vei găsi
printre rădăcini parșive de paulonia în schimb, un nume de plantă carnivoră. ■

16 Nr. 8 (144) ♦ august 2015 Scrisul Românesc Proză
Eseu
Adrian
SÂNGEORZAN

Tufa de bambus

Copilul părea mai căzut pe gânduri – Ne-au dus prin păduri și ne-au învățat noi de bambus care când o pornesc din dar fumul trabucului se ținu după el. Apoi
ca altădată, și un copil gânditor să ne orientăm după mușchii de pe copaci pământ în primăvară se înălță cu câte 10– întrebă simplu:
era greu de găsit la acel sfârșit de și noaptea după stele. Cum să facem un 15 centimetri de dimineața până seara. Îi
vară oriunde ai fi căutat în Long Island. foc și ce-am putea mânca din ce crește în măsura de trei ori pe zi, înnebunindu-i pe – Bunicule, Iisus era armean, nu-i așa?
Arșița se mai potolise, dar cei mai mulți pădure. Pe unu dintre noi l-au dat afară… toți cu obsesia lui pentru bambuși. Doar Bătrânul Stavosian se înecă în fumul gros
puștani încă își petreceau zilele bălăcindu- că la un moment dat se opreau brusc din și începu să tușească puternic.
se în piscine răcoroase, visând la vremea – Dar ce-a făcut săracu? A încurcat creștere și slobozeau crengi laterale,
când vor ajunge băieți înalți cu mustăți și punctele cardinale? N-a mâncat ciuperci?... simetrice, care îl făceau să-și imagineze – Așa v-au spus în tabără?
păr sub braț. Puștii săraci din partea de un șir de cruci tot mai subțiri, crescute – Nu au precizat... Dar nu putea să fie
sud a insulei scoteau capacele pompelor – L-au prins fumând marijuana! unele peste altele. Într-o seară i s-a părut decât armean, nu-i așa?
de apă și se împroșcau gălăgios sub ochii – Aha! Uite unde mi-am aruncat eu că le vede efectiv creșterea, de parcă Bătrânul își stinse trabucul exact cum
blânzi ai polițiștilor. Aceiași polițiști care banii... erau date cu repezitorul și își imagină nu-i plăcea nimănui s-o facă. Îl cufundă
în 3–4 ani îi vor aresta sau împușca fără – Să știi că ne-au învățat multe despre Christoși din ce în ce mai mici răstigniți sfârâind în apa rămasă între dalele de
multe somații, pentru un chiștoc de ma- Iisus și despre genocid... unul deasupra celuilalt, unduiți de vântul granit ce ieșeau din piscină, o „baltă ame-
rijuana sau te miri ce. – Așa mai merge. Începusem să mă verii. I se făcu rușine și alungă gândul najată“ care lui oricum nu-i plăcea pentru
îngrijorez! Nu trebuie să uităm, băiete! ca pe o blasfemie pe care n-o mărturisi că i se părea cel mai fără rost lucru din
Aram stătea liniștit pe marginea pisci- – Să uităm ce? nimănui. Răstignirea și Învierea lui Iisus lume. Nu prea intra nimeni în ea. Poate
nei privind în gol, prin tufa de bambus în – Nimic din ce ni s-a întâmplat. i se păreau singurele întâmplări la care țânțarii și în zilele cu mare arșiță câțiva
fața căreia bunicul lui se așezase în fotoliul Domnul Stavosian s-a gândit că era merita să se gândească când îl duceau musafiri încinși. Sau mama lui Aram care
larg de rafie. bine să nu mai adauge nimic. Deocam- la biserică, deși îl tulburau peste măsu- se arunca aproape goală în apă noaptea
dată. Prea e plin de crime la televizor de ră. Asta de când îl duseseră la un film crezând că vecinul Morris n-o vede. Sau
– Ți-am spus, bunicule, nu mai sunt de cum te scoli dimineața, iar copiii ăștia groaznic în care arătau cum Îl băteau de crezând c-o vede, nu-i era clar nici lui.
mult în clasa întâia… aud și văd destule orori. A tras adânc sărea carnea de pe El. Atunci i se făcuse Băgase el de seamă că cei doi schimbau
din trabuc, cu mulțumire, alungând cu rău, vomase și au trebuit să-l scoată afară deseori priviri și vorbe amabile peste tufa
– Bine, bine, Aram... Mai bine spune- rotocoalele de fum gros o pasăre cardinal din sală. Bunicul Stavosian se înfuriase comună de bambus.
mi ce vă mai învață în tabăra armenească. roșu ca un papă care îi privea ascuns în pe părinții lui și-l auzise spunându-le că – Iisus n-a fost armean, băiete, spuse
Le-am donat destui bani! desișul tufei de bambus. sunt niște tâmpiți să ducă băiatul la un încet și împăciuitor bătrânul.
Era o zi liniștită, caldă, fără umezea- așa film, pentru că religia nu se învață – N-a fost armean? Dar ce-a fost?
Bătrânul Stavosian avea un chef ne- lă, fără vânt, fără nimic rău prevestitor. la Hollywood. – A fost evreu, și El ne-a mântuit pe
bun de vorbă și asta nu pentru că donase Se auzea doar motorul filtrului electric toți. Cred că v-au spus asta...
cândva bani Societății Armenești din New care scotea din apa piscinei toate mize- Bambușii crescuseră pe sub gard și – Evreu? Ca Morris, vecinul nostru?
York și nici pentru că i-ar fi păsat prea riile lumii scăpate de sub control. trecuseră dincolo, la familia Morris, care – Îhî!
mult la ce fuseseră folosiți. Voia doar să Aram crescuse cu adevărat în vara vrând-nevrând se aleseseră și ei cu o tufă Bătrânul Stavosian regretă stingerea
afle în ce stadiu ajunsese mintea crudă a aceea. Nici nu mai avea rost să se înalțe frumoasă. Mama lui l-a întrebat odată pe trabucului cubanez și cum nu-i stătea în
nepotului său proaspăt întors din tabăra puțin pe vârfuri pentru a părea și mai domnul Morris dacă nu-l deranjează și el fire niciun fel de abuz, se mulțumi să țină
armenească din Catskill. Copilul părea înalt, atunci când bunicul îl va măsura i-a răspuns că nu, vai doamnă, chiar îmi demn între degete chiștocul mort. Băiatul
dintr-odată mai înalt. Așa pot crește copiii la ușă. Știa că va face asta, dacă nu în plac, au ceva nobil în ei. Acum primăriile avea o privire atât de tristă încât n-ar mai fi
brusc într-o vară. Ce-l provoca pe bătrânul ziua aceea, cu siguranță în cele care vor au interzis plantarea lor în Long Island lipsit mult să izbucnească în lacrimi grele.
Stavosian era însă privirea tulbure pe care urma, când probabil va fi deja cu câțiva pentru că erau prea „invazivi“. După o lungă tăcere spuse:
băiatul o avea în ochi. milimetri și mai înalt. Parcă simțea și el – Dar Dumnezeu, bunicule, El ce e?
cum crește, așa cum credea că simt bețele Aram se mută la stânga bunicului lui, – El e armean, băiete. Stai liniștit! ■
– Hai, spune ceva, băiete. Ceva trebuie
să vă fi învățat acolo. Aram nu avea chef de
vorbă, dar se născuse cu politețea în sânge.

Mihail ROLEA Corespondenţă din Paris

Festivalul „Istrati“ – trin, intitulată Panaït Istrati. Un chardon
Paris 2015 déraciné (Un ciulin dezrădăcinat).
Le Monde diplomatique“ este un jur-
nal binecunoscut în Franţa pentru român, cu o experienţă de viaţă deosebit În ceea ce priveşte situaţia politică din Cu prilejul reeditări operei lui Panait
„ modul în care comentează lunar de dramatică și intensă. anii după Primul Război Mondial, Sébasti- Istrati (trei volume apărute
actualitatea internaţio- en Lapaque se referă la călătoria lui Istrati recent în colecţia Libretto),
nală din sfera politică, Pentru noile generații de cititori, şi Kazantzakis (autorul Asociaţia prietenilor lui
economică, socială şi Sébastien Lapaque rea­ romanului Alexis Zorba) Panait Istrati, Librăria
culturală cu contribuţia mintește situaţia precară vreme de șaisprezece Quilombo şi Centrul Inter-
unor ziarişti francezi şi a lui Panait Istrati, între luni în Rusia comunistă. naţional de Cultură Popu-
străini de renume. În anii 1896–1922, când Cartea lui Victor Serge lară au organizat în capital
numărul din iulie, un a practicat diverse me- Mémoires d’un revoluti- Franţei, în perioada 15–17
articol semnat de Sébas- serii în ţară şi în străi- onaire (Memoriile unui mai 2015, o serie de întâl-
tien Lapaque, la rubrica nătate (Grecia, Turcia, revoluționar) publicată niri și dezbateri cu critici
literatura universală, Egipt, Liban și Franţa). în 2014, analizează cu literari români şi francezi.
ne înfăţişează gândurile Un capitol important elemente noi această Un eveniment cultural
şi ideile unui scriitor de este consacrat relaţiilor călătorie care a stârnit care atestă că opera lui
notorietate despre epoca de prietenie cu ilustrul multiple reacţii de-a Panait Istrati, autentică şi
în care a trăit. Este vorba scriitor Romain Rolland lungul timpului. originală, rămâne mereu
de Panait Istrati, talentat şi împrejurările în care vie. ■
şi autentic povestitor Panait Istrati a făcut pri- Articolul menţionea-
mii pașii în literatura de ză și excelenta biografie
limbă franceză. semnată de Monique Ju-

Poezie Scrisul Românesc Nr. 8 (144) ♦ august 2015 17
Eseu
Carmen
Andrei FIRAN
CODRESCU

Poeme Imaginația la apus

Sonet de dragoste pentru extratereștrii S e vorbește tot mai des și mai răspicat în lumea nu reușesc să stârnească nici măcar praful așezat pe
editorială și literară americană despre apusul coperți. Poți umbla gol pe stradă doar dacă ai aripi de
unui gen literar care a reprezentat fundamen- schimb. Literatura înseamnă mai mult decât confesiunea
Universul știut este auto-referențial: nu are de ales. tul prozei și a incitat gustul pentru lectură secole la o cafea ori răbufnirea narcisistă într-o după-amiază
Universuri neștiute ne pot vedea și simți la rând. Ficțiunea. Imaginația nu mai pare să fie de de duminică ploioasă. Se scrie mult în ziua de azi, se
iar noi sperăm că o fac cu simțul umorului. ajuns. Și nici la modă. Autorii înșiși se dezic de ea, publică mult. Politicieni, actori, bancheri, victime și
Aș vrea să învăț la genunchiul și să sug la sânul speriați că își vor pierde cititorii și că editurile le vor violatori își pun în pagini povestea. Nu pentru a trans-
refuza contractul. E ca și cum un catolic și-ar pierde mite sau a schimba ceva, nu pentru a ilumina, ci din
unui univers total necunoscut cu un car de inteligență. credința în Sfântul Duh. orgoliul de a-și expune rufele murdare cu pretenția că
ar putea fi refolosite.
Când miros un șurub ruginit sau o menghină Rachel Cusk consideră proza de ficțiune „falsă și
Am participat în ultimul timp la câteva lecturi în
proaspăt unsă penibilă“, David Shields crede că cele mai multe dintre New York. Discuțiile care urmează lecturilor sunt
mai toate focalizate pe cât adevărat se află în poves-
sau un cal cald cu un yen crescut pentru o iapă romanele publicate în ultimii ani sunt „plictisitoare și tea respectivă. Nimeni nu discută valoarea literară,
ci proporția realitate-ficțiune. Ca și cum alunecare
cred că mă închid într-un univers străin și apropiat. deconectate de la realitate“, iar Karl Ove Knausgaard în suprarealism sau imaginație ar fi o trădare din
ajunge chiar să afirme că „scriitura de ficțiune nu are partea autorului care pare să fi jurat pe biblia artelor
Sper că mă consideră tragic și nostim, pe măsura valoare“. Editurile sunt și ele reticente în a mai publi- că va spune adevărul și numai adevărul. Majoritatea,
copitei pe care calul cald o datorează dragei sale. ca ficțiune tradițională. Cine mai citește azi așa ceva? narațiuni intimiste. Autorul față în față cu el însuși, fără
Ce pare auto-referențial sunt doar extratereștrii Oamenii vor povești adevărate, dure, care să le susțină să se poată totuși privi în ochi, analiza în profunzime,
mergând la cină nevoia de adrenalină și să le valideze informația venită produce nivele artistice diferite ori expulza propria
să vadă extratereștrii. Cicloane cu nailoane prin canalele mediatice. experiență în universal. Afli cum autorul cumpără o
trag la sorți găină înghețată de la supermarket, vorbește cu mama
pentru acest sonetist ucenic în călduri. Lipsa de apetit pentru proza narativă tradițională de la telefon, se uită pe furiș la sânii vecinei de birou, își
ficțiune s-a întins rapid. Au proliferat biografiile, memo- amintește fantezii sexuale de pe când avea 17 ani cu
profesoara de istorie, descrie o plajă din Bahamas unde
riile, jurnalele, confesiunile derizorii, povești personale a avut o erecție spontană în fața unei nuci de cocos...

mărunte scrise la persoana întâi, cărți subțiri, la propriu Generația Facebook își spune cuvântul? Să urmeze
demonizarea lui Kafka și Bulgakov? Ori cărțile lor
Sonet pentru Putin și la figurat, care ocolesc prudente analiza psihologică, citite de un grup restrâns de „nebuni“, neuniformizați,
fresca socială, metafora și eseul de atmosferă, produ- un fel de samizdat în libertate care vor schimba între ei
Manuscrisele de la Marea Moartă a Ficțiunii? Proiecții
Clasă muncitoare, tu nu mai exiști. când „realitate“ în forma cea mai simplă, cu pretenția macabre, dar nu sunt totuși pesimistă. Romane im-
Rusnacii s-au asigurat că ai murit pe podea, dezvăluirii adevărului vieții obișnuite. Aici se simt bine portante își fac încă locul. E drept că tot mai des în
că poeții s-au sinucis înainte de apus, și scriitorii în criză, și absolvenții de colegii cu veleități edituri independente, small distribution or university
literare, și cei ocoliți de talent sau fantezie care pot po- presses, eliberate de grila comercială a profitului. Cărți
vii și proaspete, cu provocări intelectuale și umor încă
că mamele au scris jurnale cu pișat în Siberia vesti nestingheriți banalitatea propriei existențe cu ale ei țin pasul în aglomerarea de scriitură fără valoare. Un
compromis regretabil pe care editori și agenți îl fac
fără mănuși, la minus douăzeci de grade Celsius. experiențe sexuale – fabuloase ori ratate –, conversațiile în detrimentul literaturii, preferând să se coboare la
gustul, neatenția sau dinamica maselor prinse în cap-
Copiii voștri vă duc nostalgia la mall. de prin baruri ori întâmplări adevărate cu administratorul cana supraviețuirii, în loc să încerce să le stârnească și
educe apetitul pentru ceva mai greu accesibil, dar mai
În curând veți începe Kristalnacht în chirilice. blocului ori pisica vecinei. durabil și mai profitabil în timp. Sper încă să văd cum
Mi-a plăcut minijupa profesoarei de rusă. Minimalismul acestui tip de proză permite oricui să „Cântarea Ficțiunii“, un fel de „Cântarea României“
Joc de noroc încurajat de hermafrodiți perfecți pe invers, va eșua...
pariază pe numere iar și iar și câștigă pe roșu. se creadă scriitor și să înceapă, lipsit de complexe, să-și
Putin, ai câștigat atât de mult azi că povestească viața, cât de neinteresantă ar fi. Cărțile se Pentru a-mi ridica moralul și a aduce argumente
poți să lovești cu bombe atomice de plăcere. scriu repede, cu furie, ca o temă pentru acasă dată de optimismului privind viitorul prozei de ficțiune, am
un psiholog care își invită pacientul să-și consemneze citit de curând Un Dumnezeu în ruine. Lectură nereco-
Dimineața următoare vei fi treaz și mort. trăirile și întâmplările de peste zi, să-și aducă aminte mandabilă amatorilor de proză confesivă. O carte totală
în care autoarea britanică Kate Atkinson întoarce viața
din copilărie evenimente dureroase ori acte rușinoase și și moartea pe toate fețele. O sagă a Marii Britanii de
după război construită cu măiestria prin destinul a patru
Viva termites! să le povestească fără participare emoțională, doar pen- generații din aceeași familie și un secol de istorie. Or
fi și povești adevărate în carte, și amintiri prelucrate,
tru a se elibera de ele. Și poate că în banalitatea aceea dar de la început până la sfârșit citești un roman de o
Traducere de Alexandru OPRESCU se vor recunoaște mulți alți... Cifra bate totdeauna ca- coerență și intensitate celiniană, populat cu o bogăție
de caractere și întâmplări, o demonstrație fantastic de
litatea în prospecțiile puternică a ceea ce proza poate proiecta în universal, o
construcție solidă capabilă să înfrunte vremuri, mode
editoriale de piață. și modele de moment. Realitatea bate ficțiunea, poate.
Dar literatura de valoare bate timpul.
Despre har, talent,
După romanul Viață după viață care i-a adus elo-
chemare, dicteu divin, gii și Ordinul Imperiului Britanic pentru serviciile
aduse literaturii, Kate Atkinsos își continuă cu Un
inefabil și alte unelte Dumnezeu în ruine drumul spre celebritate. O văd
mergând cândva în sandalele lui Doris Lessing. Spre
ale unei muze în ruine, Premiul cel Mare. ■

nu se mai suflă un cu-

vânt. Proza la îndemâna

oricui și pentru oricine.

Cu condiția să conțină

realitatea așa cum e ea.

În rest, fantasme. Nici

copiii nu mai vor să

adoarmă pe basme.

Autoare tinere își

aruncă în aer familia

sau relațiile persona-

le doar pentru a pro-

duce primul lor ro-

man chicklit – poate

și ultimul – în care

candoarea și cruzimea

mărturisirilor necen-

zurate ar trebui să stâr-

Ilan Averbuch – Trecerea timpului nească vânzarea, dar

Scrisul Românesc Eseu

18 Nr. 8 (144) ♦ august 2015

Revoluţia Şerban Frumosul nebun
Digitală

CENTEA al marilor orașe

În seara zilei de 23 mai a acestui an, într-o sâmbătă Dar intelectul său excepțional și ambiția victoriilor încă vador. Căsătoria din 1957 și nașterea în 1958 a unicului
cu vânturi reci dinspre Atlantic, un taxi cu număr de
New Jersey străbătea în viteză autostrada numită – depășeau stările deziluzionale, astfel încât Doctoratul în fiu – Charles Martin – vor completa o perioadă fastă ce
după denumirea medievală a „barierelor“ – Turnpike.
În el, doi pasageri octogenari priveau apusul soarelui, matematici, la 22 de ani, nu a fost o surpriză. a avut apogeul în 1959, când revista „Fortune“ l-a numit
cu gândul la căsuţa înecată de verdeaţă ce-i aștepta la
marginea Universităţii Princeton, după un lung periplu Teza însă, publicată în 1950, a făcut istorie. Mai întâi pe John cea mai briliantă minte a anului.
prin depărtări străine.
prin formă: Nash dorise să-i dea ca întindere lungimea Dar întunecarea, începută în studenție, avansa tot mai
El, John Nash, strângea la piept diploma unei mari
distincţii știinţifice – a câta oare? – tocmai primită de la vârstei sale: 22 de pagini pentru 22 de ani. Cum mărtu- rapid. Firea lui dificilă se dovedea o problemă patologică
Academia din Oslo. Soţia sa, Alicia, nu
strângea la piept decât mâna lui. El era risea însă malițios în pledoaria de acceptare a Nobelului și toate prerogativele geniului său deveniseră, unul după
o somitate a matematicii, premiat Nobel
pentru economie, referinţă a lumii me- pentru economie, cinci decenii mai târziu – regulamentele altul, elemente de auto-distrugere. Stările de paranoia se
dicale, erou de cărţi și filme. Ea era o
anonimă, dar prin ea, pentru John, totul epocii specificau un minim de ... 27 de pagini pentru succedau, dovezi ale unei schizofrenii inexorabile, făcând
devenise posibil. Atât de doritori erau
să ajungă în solitudinea căminului încât, tezele de doctorat (!). Ceea ce a obținut, mărind generos ca apariția catastrofei să rămână doar o chestiune de timp.
fără centuri de siguranţă, își împreuna-
seră mâinile ca semn de ultim zăgaz în spațiul dintre rânduri... Ea a venit la sfârșitul lui 1958, când Nash a apărut la
faţa umbrelor din jur.
Conținutul, și el, era un banchet îmbrăcat în scutece, cu un biberon de whisky
Cine și-ar fi închipuit că în această
seară va începe, pentru amândoi, lun- neașteptat, fiind o dezvoltare în mână, făcând audiența să realizeze, șocată, că apoca-
gul drum al zilei către noapte? Într-un moment aberant
al istoriei, când timpul s-a oprit o secundă, iar șoferul a a Teoriei Jocurilor, propusă lipsa lui începuse. Exhibițiile și excesele s-au îndesit și
pierdut controlul în faţa unei bariere. Mâinile lor nu au
mai putut opri inevitabilul. John și Alicia au fost ejec- anterior de John von Neu- au provocat expulzarea de la catedră după ce se intitulase
taţi din mașină, trecând uniţi în lumea umbrelor într-un
accident sălbatic și absurd, ce trăgea brusc cortina peste mann, care prin combinații Papă. Fugea de extratereștri, fugea și de sovieticii care
soarta unui cuplu fascinant.
savante generase jocurile de voiau să-i fure... mintea și a refuzat un post prestigios
Totul începuse de mult, într-un orășel minier din Vir-
ginia de Vest, undeva prin mijlocul Americii. În 1928, la gen „Suma Zero“. Ele erau la Chicago pe motiv că este împăratul Antarcticii. A
nașterea lui John, Bluefield-ul avea câteva mii de suflete
și o mică școală, unde mama lui preda latina. Familia expresia matematică a unei fost internat în spitale psihiatrice de unde a evadat, s-a
Nash era imaginea fidelă a acelei clase medii născută
din ebuliţia unei societăţi romantice și brutale, plină de competiții cu doi adversari, în autotratat cu insulină și electroșocuri și a fugit în Europa
contraste și ambiţii. Era o lume a prohibiţiei și liberalizării
culturale, a mafiei și a justiţiei, a crizei din ’29 –’33 și a care unul câștigă absolut totul renunțând la cetățenia americană pe motiv că CIA vrea
marilor speranțe ce au urmat. Impregnat de idealismul
epocii, cu un părinte al structurii (tatăl – inginer civil) și iar celălalt absolut nimic. Cu să-i fure... mintea. Absent de acasă cu anii, a divorțat de
altul al fanteziei, John a moștenit atât rigoarea cât și ine-
fabilul. Fragedă încă, mintea lui se dovedea prodigioasă, siguranță, nu era un simplu Alicia în 1962 și a trăit o perioadă de regres negru în care
hrănindu-se deopotrivă cu lecturi abstracte (enciclopedii)
și cu arii de Bach. Pe acestea din urmă le-a fluierat, de joc, ci exprimarea abstractă, prin formule matematice, a tratamente psihiatrice în Germania și înapoi în Statele
altfel, la nesfârșit toată viaţa, după ce „înghesuise“ mai
toată opera bardului de la Thomaskirche într-o memorie unor strategii de dominare sau de supraviețuire. Unite alternau cu perioade calme dar complet letargice.
ce părea să nu aibă limite.
Inspirat de „Zero-Sum“-ul lui Von Neuman, Nash Devenise „geniul pustiu“ ce hălăduia prin spitalele
Se dovedea un intelect evadat din canoane – și prin
capacităţi, și prin aroganţă. Trecut rapid prin școala lo- căuta o alternativă, pentru că – spunea el – între un lumii, sau prin holurile de la Princeton, ca un fiu rătăcitor.
cală, a plecat la Carnegie Institute of Technology pentru
a studia chimia, dar s-a dedicat matematicii, ce-i părea învingător absolut și un învins absolut nu va fi niciodată Universitatea l-a reprimit, plătindu-l din diverse fonduri
mai apropiată de firea sa speculativă. A trecut cu ușurinţă
peste mizele ei teoretice și a spart barierele materiei cu pace, deși suma e... zero. A găsit-o când, în conflicte chiar și stipendii, doar doar să-l poată readuce la linia de plutire.
atâta elegantă încât profesorul îndrumător a trebuit să
scrie, pe teza sa de absolvire: „This Man is a Genius“. mai complexe, a reușit să calculeze zona de grație în Familiei – lipsită de orice venit – i se asigurase un trai

O asemenea recomandare nu-i putea decât deschide, care fiecare are parte de un câștig egal. Cu alte cuvinte, modest și un mic sălaș rustic pierdut în verdeața campu-
larg, porțile. Și totuși, dintre elitele universitare, Har-
vard-ul l-a socotit prea arogant. Ceea ce era adevărat, cu cât ipotezele erau mai vitrege cu atât nășteau – prin sului. Dar și așa, reîntors și oarecum stabilizat, rămăsese
dar ce mai conta? Impertinența – cât de insupotabilă
să fi fost – nu ar fi trebuit niciodată socotită o măsură a ecuații matematice concrete – proporții mai armonioase. o „fantomă“ desculță care nu publicase nimic două de-
valorii! Iar asta o știau cei de la Princeton, care în 1948
l-au adoptat imediat în universul lor unde îl așteptau nu Calculul acestei stabilități în aversitate a fost imediat cenii, căruia halucinațiile, obsesiile și mania persecuției
doar personalități remarcabile (Albert Einstein, Eugene
O’Neill, John von Neumann, Thornton Wilder) ci și o popularizat de teoriile „Win-Win“ și l-a plasat în atenția continuau să-i aducă oprobiu și izolare socială și care era
panoplie uriașă de Nobel-uri.
tuturor ca autor al „Nash Equilibrium“. Era capodopera suspectat de a fi suferit o lobotomie, poate materializare
În cei doi ani la Princeton, Nash s-a dovedit o
excepție, prin valoarea cercetărilor, dar și prin personali- unui geniu aflat la apogeu, care reușise în 27 de pagini să a fricii lui patologice că i se va fura ... mintea.
tatea-i ambiguă. Începuse deja să umble desculț și să scrie
hieroglife pe zidurile campusului, se certase cu Einstein descopere legile de evoluție ale unor evenimente socotite, Și totuși mai apăreau și semne de revenire. Elementul
și devenise la scurt timp „Fantoma din Fine Hall“ – pa-
tronim pe care îl va păstra, din păcate, timp de decenii. anterior, pur aleatoare. crucial a fost Alicia, cea de care divorțase, dar care nu

... Judecând lucrurile astăzi, prin perspectiva timpului, îl părăsise de fapt niciodată. Abnegația ei și noile trata-

nu contenim a ne mira de acea lume ciudată ... Pe când mente au început să dea roade și, pe la mijlocul anilor

Europa postbelică își plângea soarta printre ruine, pe când ’70, fantoma desculță începuse să înlocuiască unele

comunismul își extermina intelec- hieroglife de pe ziduri cu ecuații.

tualii, pe când Japonia își număra Iar la începutul anilor ’80, în chip

morții din Hiroshima și pe când miraculos, câteva hieroglife s-au

Mao conducea „marele marș“ dovedit o inedită interpretare a

al poporului sau către lagăre și ecuațiilor lui Riemann, arătând

gulaguri, în campusul cu alură că geniul încă respiră printre

medievală din Princeton geniile scutecele „împăratului“. Speranța

se întreceau în... „jocuri“. Dar de renaștere a declanșat un efort

ce jocuri! Ce exerciții sofisticate, remarcabil al colegilor de a-i re-

ce evoluții în spațiul cognitiv, cupera scrierile și de a-l proiecta

ce capacități de abstractizare, ce din nou în spațiul public. Era –

minți rafinate... Acestea toate au cum mărturisește în notele sale

dat, peste ani, măsura avansului autobiografice – ca un vis din care

covârșitor de care continentul era scos în ciuda dorinței lui fiind

american s-a bucurat în fața lumii, stimulat să gândească amplu,

punând bazele moderne ale teoriei simplu și eficient, ca în celebrele

sistemelor, abstracționismului, John Nash şi Alicia, soția sa sale 27 de pagini. Dar continua să

gândirii statistice și revoluției informaționale. fie – cum îl descrie matematicianul de origine română

Cu un asemenea doctorat în mânecă, ofertele au Sergiu Klainerman, profesor și el la Princeton – o fire

început să plouă peste tânăra vedetă. Lumea universitară solitară, turmentată de paranoia soluțiilor imposibile și

devenise însă ternă, și, în căutare de glorie, domeniul afectată de stări deziluzionale profunde.

militar a devenit o bună alternativă, căci Teoria Jocurilor După încă un deceniu de reușite și eșecuri, de trata-

începea să aibă impact și în strategiile de apărare ale mente și de încadrare afectivă, deziluziile autoimpuse

Pentagonului. Dar aici, altă hibă: lumea era prea cazonă deveniseră rare astfel încât Nash a reușit să-și reia

pentru un fluierător de Bach... Așa că reîntoarcerea la treptat, la începutul anilor ’90, rolul de cercetător. A

Harvard în 1953 a mai astâmpărat foamea de victorii, mai urmat minunea totală: cu mintea clară sau nu, Nash a

ales prin întâlnirea cu Alicia del Larde, studentă străină aplicat Teoria Jocurilor în domeniul economic, obținând

care își căuta, și ea, răspunsurile mai degrabă în fizica un asemenea succes încât în 2 ani „Nash Equilibium“

cuantică decât în plantațiile bogatei sale familii din Sal- a devenit una dintre cele mai influente idei ale epocii. →