Binder1hgkjgh

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (203) ♦ iulie 2020 3

→ albastru. Editorial debutează relativ târziu, cu noastră spirituală pe care, oameni ai cuvântului,
un volum masiv de eseuri intitulat Euphorion gestul nostru dintâi, pasiunea noastră este cuvân-
(al cărui titlu inițial fusese Perspective), la Edi- tul însuși. Gest încărcat de răspundere, încercare
tura pentru Literatură, în 1969 și este primit extatică de a ne depăși propria noastră umbră.
cu elogii de presa românească ceea ce i-a dat Căci a numi lucrurile înseamnă a te ridica peste
autorului sentimentul unei împliniri. Criticul ele. Și nu este pasiune mai aprigă decât aceea a
Nicolae Manolescu, într-un articol, îi remarca depășirii de sine. Omul nu este o pasiune inutilă.”
o anume „poziție cultică” față de scris. Cu siguranță, autorul ar fi putut realiza din cele
În câteva articole programatice din acest trei capitole câte un volum separat.
volum, între care Pentru o direcție nouă în Lupta cu absurdul (1971), titlul inițial Lite-
critica literară (titlu maiorescian) își expune ratura absurdului, cenzurat, este un studiu un șubred vas de lut, asemenea făurarului
concepția sa hermeneutică, iar în Pledoarie temeinic și de mare întindere în care sunt a cărui statuie se desprinde vie de pe soclu,
pentru autonomia eseului susține autonomia prezentați principalii strămoși literari ai absur- visul său e acela al marilor creatori: a da viață
eseului ca specie critică pe care o aplică în stu- dului (Lewis Carrol, Alfred Jarry, Christian Corpului Glorios”. Un studiu similar îl dedică
diile sale. Articolul din „Familia” este reluat Mongenstern), urmați de reprezentanții cla- poetului național, Eminescu – poet al inițierii
în volumul Euphorion, sub același titlu, iar în sici ai acestui curent (Kafka, Camus, Ionescu, în poezie (2000), altul lui Urmuz (1970), urmat
Prolog consideră că disputa asupra falsei opo- Bekett). Volumul Umanități (1973) relevă pro- de Introducere în opera lui Al. Phillipide (1974).
ziții „călinescian-anticălinescian” s-a stins. gramul „umanist” al lui N. Balotă și treptele
El încerca să-l opună pe Maiorescu lui G. „devenirii întru umanitate” evocând cu nos- Scriitorul e prolific, scrie numeroase
Călinescu și este excesiv de subiectiv, consi- talgie atmosfera Cercului Literar de la Sibiu. volume de critică și istorie literară, teorie lite-
derându-l pe marele critic un temperament În volumul Arta lecturii (1978), distins cu rară, memorialistică, eseuri care constituie
versatil și inconsecvent, „un spirit baroc și Premiul „B. P. Hasdeu” al Academiei Române, o operă critică și filosofică de mare valoare:
politrop, cu vorbirea meșteșugită”. Ulterior, susține că lectura ca artă se întemeiază pe o Labirintul (1970, Premiul Consiliului Culturii),
N. Balotă își revizuiește părerea și în articolul subordonare a lecturii informaționale, pe o Despre pasiuni (1971), De la Ion la Ioanide. Pro-
Glose călinesciene relevă, cu sinceritate: „Cred deturnare a comunicărilor directe, ea nu este zatori ai secolului XX (1974), Iacob Burkhardt,
în genialitatea lui G. Călinescu. Omul avea un neapărat enciclopedică ci universalistă. Volu- un umanist modern (1974), Universul prozei
daimon al său nepereche”. mul conține confesiuni și memorii, susținând (1976), Arte poetice ale secolului XX (1976),
că jurnalul devine „pretextul Etosul creației și imperativele etice ale criticii
unui examen de conștiință (1979), Scriitori maghiari din România (1981),
și, adeseori, prilej de amare Mapamond literar (1983).
recunoașteri”.
În 1979, într-o perioadă în După 1989 N. Balotă își schimbă stilul și
care Arghezi intrase într-un maniera scrisului, publică în România cărțile
con de umbră, N. Balotă scrise la Paris, în special cele de memorialistică
publică monografia critică și eseistică, între care Parisul e o carte (1994), o
Opera lui Tudor Arghezi. A carte mai ales despre Parisul cultural și Caietul
studiat, după propria-i mărtu- albastru (1998), operă memorialistică și ese-
risire, un sfert de veac poezia istică de peste o mie de pagini, un jurnal în
lui Arghezi, reluând exege- două volume, cu secțiuni temporale: Timp mort
zele la Psalmi, pentru că nu 1954-1955 și Remember 1991-1998. Jurnalul se
aveam încă Opera Omnia, deschide cu povestirea în amănunt a pierderii și
un „monument al Verbu- găsirii manuscrisului, numeroase momente și
Membrii Cercului Literar din Sibiu date autobiografice, anii de studii și de formare
intelectuală, informații din relațiile cu scriitori
Critica lui N. Balotă pune în centrul preocu- lui”. Opera lui Tudor Arghezi e un studiu de din Cercul Literar din Sibiu, dar și portretele
părilor sale „ethosul” creației. „Critica actuală referință, insistând pe arta naratorului, a mora- literare ale scriitorilor Blaga, Arghezi, M.
tinde din ce în ce mai mult să devină un teren listului și pamfletarului preocupat de „arta de Eliade, Noica, Ș. Cioculescu, Vl. Streinu, Edgar
al confruntărilor ideologice, literatura și artele a spurca frumos”. Sub diferite titluri sugestive Papu, Petru Dumitriu, G. Ivașcu ș.a. Au urmat
operând asupra omului, asupra creației umane, – Revelare poetică, Ce e Poezia, Deliteraturiza- volumele Calea, adevărul și viața. Meditații reli-
asupra comunicării umane, asupra concepției rea poeziei, Poezia e ființă, Poezie și versificație, gioase (1995), Romanul românesc în secolul XX
despre lume și viață, documente de prim ordin Poezie pură?... –, criticul face de fapt o analiză (1997), Arte poetice ale secolului XX. Ipostaze
ce se cer interpretate, înțelese, valorificate, profundă a poeziei argheziene, în final rele- românești și străine (1997), Literatura franceză
combătute ori promovate. Asistăm, așadar, la vând: „Poetica lui Arghezi are mult mai multe de la Villon la zilele noastre (2001), Literatura
o cotitură în natura însăși a criticii literare și analogii plastice decât muzicale. Poetul se germană de la Sturm-und-Drang la zilele noas-
– de ce să n-o spunem – în condiția umană a identifică cu cioplitorul care împlinește actul tre (2002), De la Homer la Joyce, eseuri (2007).
criticului literar.” inițial al creației: a plăsmui ființe vii. Frămân-
Volumul Euphorion cuprinde, pe lângă o tând cuvântul asemenea olarului aplecat peste După 1989 revine periodic în țară, ține
serie de eseuri teoretice și studii pline de motive cursuri de literatură universală comparată la
religioase și filosofice, și un capitol intitulat „Pro- Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj și Uni-
filuri și exegeze” privind pe Lucian Blaga (poet versitatea din București, i se acordă titlul de
orfic), M. Eliade (explorator al mitului), Camil Doctor honoris causa al Universității din Cluj
Petrescu (estetica teatrală), Pius Servien (intuițiile și „Lucian Blaga” din Sibiu, este distins cu
estetice), iar în subcapitolul „Ordinea și dezor- Premiul Național pentru Literatură al Uniunii
dinea cuvântului” despre Cunoașterea poetică la Scriitorilor (1999).
Paul Clodel, Criticul Eliot și ideea de ordine, Rătă-
Nicolae Balotă continuă să fie în atenția cri-
cirile lui Jean Paul-Sartre prin lumea cuvintelor. ticii literare, este inclus în dicționare, antologii,
Ultimul capitol, intitulat „Argonauți ai secolului studii și exegeze critice. ■
XX”, se referă la Tomas Mann, Marcel Proust,
Hugo, Cèline, Marlaux, Claudel, Eliot, Sartre.
Volumul se încheie pasional: „În aventura

4 Nr. 7 (203) ♦ iulie 2020 Scrisul Românesc Eseu

Comentarii Constantin Oameni din viața
eminesciene CUBLEȘAN lui Eminescu

Cercetător statornic al literaturii române, care în 1882 a publicat un pamflet mizerabil la Interesante fișe bio-bibliografice creio-
Zenovie Cârlugea are alura unui veri- adresa lui Eminescu, căruia îi face un portret nează pentru numeroși scriitori, publiciști,
tabil enciclopedist, dacă luăm în grotesc sugerând nevoia grabnică a internă- medici, prieteni, colegi etc. marcând pentru
considerare fie și numai monumentalele sinteze rii acestuia într-un ospiciu de nebuni, ceea ce fiecare în parte legăturile de circumstanțiali-
pe care le numește drept Dicționare esențiale, s-a și întâmplat în anul următor – premoniție tate, multe dintre ele fiind, oricum, cunoscute
referitoare la Lucian Blaga (vol. I-II, 2017, sau un semnal, dat anume, asupra a ceea ce i dar care, de data aceasta, puse în pagină evi-
2018), Tudor Arghezi (2019) și acum Mihai se pregătea lui Eminescu?!). Dar, Dicționarul dențiază o perspectivă de intimitate. Mă refer,
Eminescu. Dicționar esențial. Oameni din viața monografic realizat de Zenovie Cârlugea este spre o pildă, la momentul șederii pe moșia
lui (Editura TipoMoldova, Iași, 2019). Nu este cu adevărat impresionant, construit cu deplină juristului craiovean Mandrea, cu povestea
prima abordare exegetică a poetului național, conștiință profesională, în totul, și ceea ce mi se amorului enigmatic pentru fiica preotului din
cartea aceasta venind după temeinicele studii pare deosebit de important, este că prin aceste localitate; sau menționarea lui Ioan Poruțiu,
din Eminescu – mitografii ale dacoromânității colaționări pe care le face, se recompune epoca în gazeta căruia debutează la Pesta cu articole
(2011, cu o reeditare în 2013) și Eminescu – în care a trăit și a scris Eminescu, punându-se fulminante; la profilul profesorului Grigore
drumuri și popasuri (2016). în lumină dedesubturi ale interacționărilor, Silași (ar fi fost de menționat participarea
adesea ascunzând manevre obscure în atacul acestuia la serbările de Pautna, unde a luat
De data aceasta perspectiva monografică asupra persoanei. cuvântul înflăcărând tinerimea, după cum
asupra vieții scriitorului se realizează prin relatează însuși Eminescu, evocând acel eve-
urmărirea, cu acribie, a modului în care poetul Se evidențiază așadar, amplele tratări por- niment istoric); la doctorul Francisc Isac, de
a relaționat cu oamenii din preajma sa „toți, tretistice ale unora prezențe politice marcante la Botoșani sau prezența doctorului Alexan-
mai mult sau mai puțin conștienți de valoarea la timpul lor (dincolo de analiza atentă, amplă, dru Șutzu („suntem siguri – notează Zenovie
omului cu care interacționau”, după cum ține pe care o face relațiilor cu T. Maiorescu), P.P. Cârlugea – că Șuțu, el însuși unul din aloge-
să precizeze în Cuvântul înainte, valorificând Carp („pentru a înțelege exact raporturile Poe- nii incriminați de Eminescu, nu simpatiza,
mărturii ale acestora, articole din presa vremii, tului cu mai bătrânul P.P. Carp”, care nu au fost cel puțin cu ideile «războinice» ale gazetăriei
corespondența ș.a., căutând a pune în lumină dintre cele mai bune, adesea); Ion C. Brăteanu eminesciene, simțindu-se într-un fel vizat ca
„întregul complex de împrejurări al relaționării (pe care Eminescu la prezentat în Lexiconul neam de fanarioți”); Alexandru G. Djuvara,
sau expectativei, al implicării mai mult sau mai enciclopedic Brochaus, Leipzig, 1875-1879); om politic liberal care „l-a apreciat – men-
puțin în viața poetului, în general «distanța» Lascăr Catargiu (care l-a condus pe ultimul ționează autorul Dicționarului – tolerându-i
dintre «subiect» și «actanți» în funcție de care drum, alături de Maiorescu, Kogălniceanu, Th. gazetăria în numele geniului poetic ce-i
fiecare individ «catagrafiat» aici dă seama Rosetti ș.a.); domnitorul Al. I. Cuza (pe care l-a întruchipa /…/ în schimb, nepotul său de
în posteritate de felul în care l-a cunoscut și vizitat în exilul acestuia la Wisbaden și despre frate, istoricul Neagu Djuvara /…/ nu punea
apreciat pe omul în care sălășluia deopotrivă care a scris: „singurul domn vândut de straja niciun preț pe gazetăria lui Eminescu, spu-
o conștiință de român adevărat și una de artist pusă să-l apere”); Iacob Negruzzi (la memoriile nând că nu trebuie reeditată”); Vasile Conta,
genial, de reformator al Poeziei și deschizător căruia se apelează copios); C.A. Rosetti („sufle- filosoful „care fusese coleg de școală la Tg.
de epocă literară”. tul ideii monarhice”, după expresia gazetarului Neamț, cu Ion Creangă”, a cărui soră, Eliza
de la „Timpul”) ș.a., spații largi fiind acordate Conta, fusese colegă cu Veronica Micle la
Sunt realizate astfel fișele a peste două sute apropiaților sufletește ai acestuia: Ioan Slavici, Școala Centrală de Fete din Iași, rămânând
de personalități din epocă, tratate sintetic, sub I.L. Caragiale, Ion Creangă, nu mai puțin Aron apoi prietene”; furnizând date aproape necu-
forma unor fișe de dicționar, în bună parte, Pumnul și, nu se putea altfel, Veronica Micle, noscute despre unii dintre cei apropiați lui
dar și a unor veritabile eseuri sau micro-stu- căreia îi dedică un, cu totul remarcabil, studiu Eminescu: Epaminonda Bucevschi, cunos-
dii analitice, cu angajamente/comentarii analitic al operei, pe lângă comentariul detaliat cut din perioada Vieneză („a pictat zeci
critice, uneori chiar incisive, cel mai adesea al vieții acesteia. de iconostase: Catedralele din Cernăuți și
însă, într-o tratare descriptivă de amănunt, Zagreb, biserici din Viena, Roma, Iași, Poiana
cu precizarea unor detalii semnificative care, Stampei”; Al. Macedonski („Incompatibilita-
nu de puține ori, au fost neglijate sau neluate tea dintre cei doi mari poeți – afirmă Zenovie
în seamă, abordate superficial, de istoricii Cârlugea – ținea nu numai de caracterul total
literari care au investigat diverse aspecte ale diferit, dar și de viziuni artistice diferite, de
biografiei poetului. sensibilități și structuri literare total opuse,
de impactul dintre spiritul «histrionic» și
Ordinea este cea alfabetică, începând cu abisalitatea celui «tragic»”). Etc. etc.
Vasile Alecsandri și încheind cu A. D. Xenopol.
Desigur, exhaustivitatea este aproape imposi- Dicționarul nu este câtuși de puțin o simplă
bilă în asemenea întreprinderi, care i-au luat recapitulare a legăturilor lui Mihai Eminescu,
autorului numeroși ani de documentare, dar în diversele momente ale existenței sale, cu
absențele sunt oarecum justificate, fiind, de lumea din preajmă-i. El evidențiază și o ati-
regulă, mai degrabă, marginale (Mă gândesc, tudine a autorului acestuia față de subiectul
de pildă, că ar fi meritat măcar un pasaj Barbu propriu-zis, angajând comentarii critice
Șt. Delavrancea care editând un volum de personale, adesea polemice, în explicitarea
poezii, Poiana lungă, a decis să și-l retragă din contextului istoric al epocii, masivul volum
librării în momentul în care a citit, în „Con- devenind astfel o veritabil contribuție ori-
vorbiri literare”, un ciclu de poeme semnat de ginală la cercetarea și iluminarea aspectelor
Eminescu, considerând că nu poate sta ală- biografice ale marelui scriitor, în complexitatea
turi acestuia. Anecdotica întâmplării își are angajamentelor lui sociale. ■
semnificația ei. Apoi, hotărât lucru: sunt un
cârcotaș: lipsește Nicolae Xenopol, gazetarul

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (203) ♦ iulie 2020 5

Bleu-alb-roșu Zgomot și furie Adrian
Jurnal parizian (XXXVI) CIOROIANU

Cum cred că am mai spus aici, în încredere în poliția țării – unul dintre cele mai francezi chiar sunt de acord cu această idee, în
timpul săptămânilor de izolare din mici procentaje la nivel european2. condițiile în care, la finalul lunii iunie a.c., în
criza Covidei-191 am fost realmente Hexagon va avea loc turul II al alegerilor locale.
uimit de comportamentul parizienilor: efec- În aceste condiții, este oarecum de la sine
tiv au fost disciplinați, ieșind din case cel mult înțeles că relaxarea post-Covid-19 a deschis din Toate excesele sunt toxice
pentru cumpărături de necesitate, pentru a nou cutia nemulțumirilor. Protestele, la Paris,
alerga în cartier sau pentru a-și plimba câinii. au reînceput cu ziua de 2 iunie a.c. Mizele sunt Desigur, ceea ce s-a întâmplat în Statele
Apoi, relaxarea a venit treptat; la ora la care diverse. Iar una dintre ele, după cum bănuiți, Unite după 25 mai a.c. merită urmărit – feno-
scriu – mijlocul lunii iunie a.c. –, muzeele sunt este venită de peste ocean: moartea în custodia menul, protestele și toate nuanțele lor. Felul
încă închise, dar s-au deschis școlile, parcurile, poliției a cetățeanului american George Floyd, în care aceste manifestații s-au extins în toată
restaurantele ș. a. În mod oficial, hotelurile nu pe 25 mai, în orașul Minneapolis. lumea, din Brazilia în Indonezia și din Franța
au fost închise niciodată – dar au tras singure în Australia, arată că necesitatea unei reforme
obloanele, pentru că în lipsa turiștilor costurile Acest caz american „a trezit o fantomă” sociale este reală5. Se pare că recenta criză a
probabil depășeau beneficiile. locală: moartea, în iulie 2019, a tânărului Covidei doar a accentuat o fractură care deja
francez Adama Traoré, în mâinile jandarme- exista. Pe de o parte, de reținut că această miș-
De departe, schimbarea cea mai mare, la riei franceze. Imediat cum ecoul cazului Floyd care Black Lives Matter din SUA nu s-a născut
nivelul străzii, aceasta este: lipsa cohortelor de acum, ci în 2013, tot în urma unor acuzații
turiști. Dintr-odată, vezi Parisul cu alți ochi: a ajuns în Franța, sora lui Traoré a de violență polițienească la adresa unui cetă-
trotuarele sunt relativ goale în cursul zilei, toată reușit performanța de a mobiliza, țean de culoare; potrivit statisticilor, se pare
lumea merge cu o țintă precisă, nimeni nu mai prin rețelele sociale, 20 de mii de că cetățenii de culoare au de 2,5 ori mai multe
cască gura și nu mai face poze. manifestanți – care s-au adunat, șanse (decât cetățenii albi) în a fi uciși de către
pe 2 iunie, în fața Tribunalului din poliție6. Pe de altă parte, pare limpede că la
Așadar, cinci zile din șapte Parisul pare un Paris (în ciuda faptului că mani- nivelul comunităților din SUA există discre-
oraș normal – și liniștit. După care vine week- festațiile erau interzise din cauza panțe sociale și/sau sanitare: de exemplu, se
end-ul. Și, odată cu el, încep problemele. Sau, stării de urgență sanitare). A doua pare că numărul oamenilor de culoare care au
mai bine zis, reîncep. zi, alte mii de protestatari au ieșit în murit din cauza Covid-19 este de două ori și
stradă în orașul Toulouse – iar apoi jumătate mai mare decât numărul celor dece-
Aceeași revoltă, alte mize protestul s-a extins spre alte zone. dați din comunitățile albă, asiatică sau latino.
Și astfel s-a relansat în societate o
Înainte de criza Covid-19, contestația, în dezbatere care, de fapt, persistă de Personal, cred că deocamdată e prematur
Franța, a purtat simbolica vestă galbenă. Numai ani buni: există un anumit rasism să diagnosticăm toate detaliile acestei miș-
că, treptat și pe alocuri, lucrurile au degene- al poliției (și în Franța)? Unii cred că da, alții cări – de la cele istorice până la cele ce privesc
rat. Cei care dădeau foc chioșcurilor de ziare neagă acest lucru. Și, evident, dezbaterea se memoria identitară. Dar nici nu mă grăbesc –
sau care spărgeau geamurile băncilor nu mai dezvoltă pe mai multe niveluri. De exemplu, pentru că am sentimentul că o să mai vorbim
purtau neapărat veste, ci hanorace trase peste fostul ministru de Interne și prim-ministru despre acest subiect. ■
cap și măști care să le ascundă fața. În mod (socialist!) Manuel Valls ia apărarea poliției și
clar era vorba despre provocatori și de distru- spune că, de fapt, „lupta de clasă dispare și în (va urma)
gători de dragul distrugerii. Aceste distrugeri locul ei apare [sau cineva vrea să creeze] ideea 1 Nu e o glumă: Academia Franceză a decis că substanti-
duceau la intervenția poliției – iar una dintre luptei dintre rase”3. vul Covid-19 este unul feminin, fiind vorba despre o maladie
consecințele acestor intervenții erau plânge- Și, dacă-mi permiteți un joc de cuvinte în (virusul este SARS-CoV-2).
rile referitoare la comportamentul violent al aceste circumstanțe care nu-s deloc vesele, s-ar 2 Aceste date (și cele care urmează aici) provin din săp-
forțelor de ordine. spune că unor locuitori din Dijon le-a sărit cu tămânalul L'Obs, 11 iunie 2020, pp. 23-26.
siguranță muștarul (!) – acolo, vreme de patru 3 https://www.msn.com/fr-fr/actualite/france/selon-
Potrivit cifrelor oficiale, în timpul protes- seri consecutive, un grup masiv, de până la 200 manuel-valls-«-la-lutte-des-classes-disparaît-au-profit-de-
telor vestelor galbene 2500 de manifestanți și de membri ai comunității cecene (veniți din la-guerre-entre-races-»/ar-BB15ASZm?ocid=topsiteFRFR.
1800 de polițiști ar fi fost răniți; în schimb, Franța, Belgia sau Germania!), s-a răfuit cu o 4 https://www.lexpress.fr/actualite/societe/fait-divers/
alți observatori au semnalat 947 de cazuri de bandă de traficanți locali (de origine magre- violences-a-dijon-ce-que-l-on-sait-des-expeditions-puniti-
„violență polițienească”, care ar fi condus la biană, după unele surse) – folosindu-se bare ves-menees-par-des-tchetchenes_2128320.html.
340 de răni în zona capului (în rândul mani- de fier, bâte de baseball, dar și arme de foc4. 5 The Economist, 13 iunie 2020, p. 7.
festanților) și chiar la doi morți. Potrivit unui În primele momente, poliția locală a fost luată 6 https://www.lefigaro.fr/international/usa-les-noirs-sont-les-plus-
sondaj Ifop recent, doar 43% dintre francezi au prin surprindere – acest gen de expediție puni- susceptibles-d-etre-tues-par-la-police-selon-une-etude-20190805.
tivă pe fond etnic fiind ceva inedit în Franța.
Au aceste ciocniri o nuanță rasistă? Probabil.
Trebuie să intervină poliția cu duritatea de
rigoare? Aici, deja există mai multe opinii,
opuse între ele.
Până una-alta, cei care câștigă din astfel
de crize sunt cei care seamănă scandalurile și,
pe de altă parte, politicienii populiști sau de
la extremele politicii locale. „Te doare sufle-
tul când vezi ce au permis conducătorii noștri
să se facă din frumoasa noastră țară” – a scris
(pe rețele sociale) lidera Marine Le Pen; și nu
contează că ea a scris asta, ci că foarte mulți

6 Nr. 7 (203) ♦ iulie 2020 Scrisul Românesc Eseu

Mihai

ENE Vremuri interesante

Întotdeauna m-a intrigat un vechi blestem secole, se știe: închiderea școlilor, a academii- 4. Niciodată nu am considerat interzicerea
chinezesc, care sună în felul următor: „Să lor, arderea bibliotecilor, distrugerea templelor, și distrugerea ca fiind atitudini intelectuale.
trăiești vremuri interesante!” Mi se părea uciderea, uneori bestială, a profesorilor, căr- Denotă niște reflexe dogmatice și totalitare, stră-
că, dimpotrivă, este de preferat să trăiești în turarilor și sacerdoților, interzicerea oricărei ine de orice gândire critică. Dimpotrivă, totul
vremuri tumultuoase, aproape indiferent de gândiri libere în afara dogmei creștine – toate trebuie discutat, analizat, comparat și înțeles. Și,
circumstanțe, decât să te bălăcești într-o lume fiind considerate păgâne și un aten-
plicticoasă, mulțumită de sine și fără nicio aspi- tat la Divinitate, Biserică, Morală
rație. Și mă lamentam uneori, până de curând, etc. Firele s-au reînnodat cu greu,
că ne aflăm într-o astfel de lume în care nu se după secole întregi. Și chiar și
întâmplă mare lucru, iar ceea ce se întâmplă e atunci, brațul lung al Inchiziției a
prea îndepărtat și oarecum neutru în ceea ce ne încercat să pedepsească orice act
privește (lupta cu terorismul, revoltele din lumea de nesupunere (inclusiv fictivă),
arabă, schimbările climatice pe care nu le putem iar Biserica a interzis, condamnat
decât deplânge în absența unui consens general și exclus orice gândire/scriere con-
în care să intervină marii actori poluanți etc.). siderată neconformă. Morala: nu
știi niciodată peste ce dai, în orice
Și iată că, dintr-odată, orice s-ar spune, caz, dogmatismul face rău gândirii.
am ajuns să trăim vremuri interesante... După 2. Nu există în istorie (cel puțin
o pandemie care ne-a stricat toate planurile, până în democrația liberală și
revoltele pornite aproape din senin și care, deși chiar și acolo e greu de găsit) nicio
pleacă de la o problemă gravă și reală, aceea a figură marcantă inocentă și care să
rasismului, par să degenereze în altceva. Habar fi acționat corect după normele de
n-am cum se va sfârși toată povestea, e posibil azi. NICIUNA! Istoria e plină de Édouard Debat-Ponsan –Într-o dimineață la porțile Luvrului, 1880
să nu schimbe mare lucru după ce trece furia genocid, tortură, violență gratuită, (pictură înfățișând masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu,
revoluționară, e posibil să schimbe multe, dar în negru Caterina de' Medici)
depinde în ce direcție, atunci când totul se va fi
reașezat (poate dura de la câteva luni la câțiva tratamente inumane, cum le-am numi astăzi. De mai ales, contextualizat! Fără o contextualizare
ani). Până atunci însă, câteva observații pe violuri și pruncucideri nici nu mai vorbim (vă adecvată, înțelegerea oricărui fenomen e afec-
care distanța îmi permite să le fac (deși acum spune ceva Noaptea Sf. Bartolomeu? Dar ce s-a tată profund, ba chiar poate fi întoarsă la 180 de
suntem în faza cine urlă mai tare, aici suntem întâmplat în Rwanda acum doar 25 de ani?). De grade. Profilul unui individ, al unei societăți sau
între prieteni, iar gândurile acestea sunt acom- ce totuși unele dintre aceste figuri au statui și altele al unei epoci trebuie analizat din toate perspec-
paniate de sentimente foarte amestecate). nu? Pentru că, dincolo de teoria conform căreia tivele, trebuie cunoscut în integralitatea lui, dar
învingătorii scriu istoria, unii au mai făcut și alt- trebuie văzut în ce parte înclină balanța... Anu-
1. Tot ce se întâmplă sau începe să se ceva decât crime și toate atrocitățile enumerate lează o atitudine blamabilă a unui individ restul
schimbe acum e rodul, de fapt, al schimbării de mai sus, ceva care a contribuit inclusiv la modul acțiunilor sale, care nu sunt influențate de acel
paradigmă postmoderne. Erodarea valorilor e în care a progresat societatea umană. Altfel, din aspect? Depinde... nimeni nu cred că ar spune:
un proces firesc, la fel ca schimbarea percepției perspectiva unui eticism extrem, NIMENI dintre hai să-i facem o statuie lui Hitler pentru că o fi
asupra unor fenomene. Important e cu ce sunt cei care au deținut vreodată puterea nu ar merita omorât el niște milioane de oameni, a declan-
înlocuite și cum. Lamentațiile post factum de vreo statuie, pentru că nimeni nu e nepătat. șat un război mondial și a susținut constant o
genul „noi am vrut să facem bine, nu e vina 3. În cazul mantrelor susținute de radica- politică a violenței și urii rasiale, dar nouă ne
noastră că a ieșit prost” sau „am fost naivi și am lii revizionismului etic și pentru care bărbații place ca pictor (deși contribuția sa la istoria
crezut că așa vom rezolva lucrurile” nu absolvă europeni albi și morți sunt vinovați pentru tot, picturii este, evident, nulă!). În contrapondere,
pe nimeni, ba chiar devin ridicole, sunt destule acestea se dovedesc cu atât mai absurde cu cât opera antisemitului Céline a fost reabilitată nu
cazuri și în istoria recentă, cu atât mai mult ele se bazează pe gândirea, acțiunea și puterea doar pentru calitățile artistice indiscutabile, ci și
în cea veche. Lumea antică era departe de a fi de convingere și influență a unor bărbați euro- pentru că ea nu conține și nu promovează idei
perfectă, iar căderea Imperiului Roman a avut peni, albi și morți din Epoca Luminilor, fără de antisemite – altfel, blamarea operei, nu doar a
multiple cauze. Creștinismul a considerat nu care idei precum: viața fiecărui om contează, omului, ar fi fost corectă. În general, opțiunile
numai că este superior moral, aducând religia toți cetățenii se nasc egali în drepturi, indife- politice și comportamentele morale ale artiștilor
iubirii și a fraternității, dar s-a simțit dator să rent de origine socială, sex sau culoarea pielii, și scriitorilor nu au fost cele mai fericite, dar nu
facă tabula rasa din cultura – și, paradoxal, din implicit că sclavia e ceva rușinos și inaccep- pentru asta îi iubim noi, vorba unui banc vechi...
știința Antichității! Ce a urmat timp de câteva tabil și toate ideile tari care vor constitui mai A-i interzice însă nu rezolvă nicicum problema.
târziu Declarația drepturilor omului ar fi rămas 5. Care este soluția atunci? Să cunoaștem și
un simplu deziderat intelectual. La aceștia se să spunem răspicat toate adevărurile, mai ales
adaugă încă o mână de americani albi, proveniți pe cele inconfortabile, dar să fim atenți dacă nu
tot din Europa, unii dintre ei chiar proprietari cumva există lucruri care pot fi și merită să fie
de sclavi, care au produs celebra Declarație de salvate din activitatea unui individ, pentru că
independență și au redactat Constituția SUA, ele ne îmbogățesc și pe noi și contribuie la con-
cel mai progresist act politic din vremea aceea. certul tradiției culturale. Pentru mine contează
Îi putem lăsa pe soclu pentru asta sau putem mai degrabă dacă acele aspecte pozitive sunt
arunca în aer Mount Rushmore, pentru că sigur esențiale și ele pot fi detașate de erorile, cedă-
găsim rasism, sexism, homofobie etc. la acești rile, neîmplinirile omului care le-a creat. Apele
indivizi fără de care lucrurile nu s-ar fi schim- trebuie despărțite cu inteligență și înțelegere,
bat prea curând în colonia americană. altfel riscăm să ne înecăm cu toții. ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (203) ♦ iulie 2020 7

Ioan Retrocritica

Procesul unor personalități marcante LASCU

Filosoful Ion Petrovicin procesul verbal din 27 decembrie 1948, să subjuge lumea și ar vrea să calce peste tru- trecut, cam prin anul 1909. Am aderat în urmă
la acțiunea generalului Averescu la care am fost
aflat în dosarul Ministerului Afacerilor purile noastre... Noi luptăm pentru existența ministru în două guverne și în anii 1921, 1926
și 1927. Am fost ministru în Cabinetul Goga...
ÎInterne nr. 105281, vol. II, fila 9, inițial noastră. În același timp ne îndeplinim însă în formația în care a intrat și Cuza și eu am stat
în dosarul 2332/1948, este specificat lotul rolul de barieră între Occident și haosul din ministru timp de 45 de zile [...]. La intrarea
acuzaților de crime de război, lot în care se Răsărit.” Sentimentele antibolșevice ale lui I. în guvern Ion Antonescu mi-a atras atenția
aflau generalul Radu Rosetti și profesorul și Petrovici au fost în afara oricăror dubii, drept că am de activat numai în domeniul educației
filosoful Ion Petrovici, amândoi foști miniștri pentru care puterea roșie nu l-a iertat, con- și al culturii [...]. Am acceptat această situație
ai educației naționale în guvernul Ion Anto- damnându-l la ani grei de temniță. pentru a putea face ordine măcar în unul din
nescu între 1941 și 1944. Termenul fixat atunci La fila 74 a dosarului am dat de un intero- sectoare. Posibil să fi luat parte la consiliile de
pentru judecarea procesului în fond a fost 11 gatoriu al inculpatului. El a declarat că menține miniștri în care Ion Antonescu a afirmat că
ianuarie 1949, ora 8. Acuzații se aflau în stare intacte spusele din interogatoriile luate la Tri- întotdeauna a angajat întregul guvern la toate
de arest la Penitenciarul Văcărești. bunalul Poporului în 28 februarie 1945 și 28 măsurile luate și că nu va lua nicio măsură fără
La fila 100 a aceluiași volum din același iulie același an, ca și la Parchetul Curții în 26 știrea guvernului. Contest că aș fi făcut fascism
dosar, se găsea o listă cu numele membrilor iulie 1946. Firește că I. Petrovici a recunos- în școală. Este posibil ca în Rusia Sovietică să
din Comitetul de Administrație al Institutului cut că fusese ministru al educației naționale fi luat o dezvoltare deosebită cultura română
Internațional de Filosofie, de pe de la 5 decembrie 1941 până la 23 august însă eu nu am cunoștință.”
la mijlocul deceniului IV al 1944. Ținuse și două conferințe la radio,
secolului XX. Adminis- una cu ocazia lansării împrumutului Este ușor de observat că sub presiunea inte-
tratori permanenți ai de reîntregire și cealaltă cu prilejul rogatoriului inculpatul Petrovici avea tendința
Institutului erau Ake inaugurării postului de radio- de eschivare și, pe alocuri, a fost parcă ezitant.
Petzall (Suedia) și difuziune în Basarabia. Ambele Dar nici lui, ca și lui R. Rosetti, nu i-au fost
Raymond Bayer. În fuseseră ținute după începerea acordate circumstanțe atenuante, ci, dimpo-
dreptul României era războiului, când ofensiva trivă, i s-au căutat circumstanțe favorizante
trecut un singur nume: din est era în plină ascensi- sau agravante. El a fost încadrat în dispozițiile
Ion Petrovici, profesor une, drept pentru care nota Legii celor vinovați de crime de război și contra
onorific la Universita- lor dominantă era susținerea umanității, lege modificată prin Decretul nr.
tea din București. Sediul războiului. Ca orice ministru 207/ 20 august 1948.
Institutului Internați- și Ion Petrovici participase la
onal de Filosofie se unele ședințe ale Consiliului Unul din cei care au depus mărturie în
afla pe atunci la Paris, de Miniștri prezidate de Ion Anto- favoarea lui Ion Petrovici a fost chiar Radu
Sorbona, Facultatea d e nescu, ședințe care nu erau Rosetti, acuzat în același lot. Mărturia în
Litere. Spre deose- declarative și de lucru, ci apărare era consemnată în volumul VI al ace-
bire de Radu Rosetti, consultative; la dezba- luiași dosar M.A.I. la fila 27. Martorul avea
în țară Ion Petrovici a fost înregimentat și teri lua parte cine voia, așa că și I. Petrovici atunci 68 de ani, depoziția a fost făcută în
politic. Astfel în 1932 a aderat la partidul lui a intervenit câteodată. Inculpatul a recunos- 1945, iar metoda de anchetare, pur și simplu
Octavian Goga, intrând și în guvernul prezi- cut că: susținuse o expansiune culturală și nu securistică – folosirea unui acuzat ca martor
dat de el ca ministru al intrucțiunii publice. una politică pentru românii din U.R.S.S.; nu în cercetarea altui suspect. Era o metodă rela-
În cadrul Frontului Renașterii Naționale a fost ceruse să se aducă obiecte de artă din U.R.S.S.; tiv obișnuită în „justiția” vremii. R. Rosetti a
ales apoi deputat. Până în anul 1941 a deținut intrase în guvern ca reprezentant al corpului declarat, printre altele:
funcția de președinte al Societății Române de didactic și la sugestia acestuia; în vremea
Radiodifuziune. ministeriatului obținuse suficiente subvenții „...Din activitatea politică a d-lui Petro-
Chiar de la începutul activității sale I. pentru învățământ; încheiase acordul cultural vici, am refuzat să mi se aducă la cunoștință
Petrovici s-a manifestat ca naționalist. Și-a româno-german din 7 noiembrie 1942 și sem- de către oricine faptele întâmplate la Minis-
făcut studiile în Germania. La încheierea nase Legea nr. 466/1942 în care se stipula că terul Culturii Naționale. Din trecut știu că dl.
Acordului cultural româno-german (7 noiem- evreii nu puteau face parte din corpul artiștilor Petrovici a făcut parte din diferite guverne și
brie 1942) ministrul de stat german Steengart plastici. Cum s-a justificat Ion Petrovici? partide politice. Știu că încă din primele luni
aprecia, printre altele: „Dl. Petrovici este un „Aceasta din inițiativa artiștilor plastici de la venirea mea în capul ministerului, dl.
vechi prieten al Germaniei, întrucât acolo și-a care mi-au adus-o și eu am semnat-o și regret Petrovici și-a exprimat dorința și convingerea
făcut studiile. Știința germană este mândră cu că am semnat acest act care nu se potrivește că mă va înlocui. La întrebarea suplimentară
o autoritate în domeniul filosofiei cum este cu concepțiile mele și cu atitudinea mea față a d-lui acuzator răspund că în adevăr când mi
dl. Petrovici.” Ca răspuns I. Petrovici a spus: de poporul evreiesc [...]. Am considerat încă s-a propus am primit postul de ministru. La
„Precum pe câmpurile de bătaie împotriva bol- din primăvara anului 1943 cauza războiului 27 ianuarie 1941 mi s-a spus că este nevoie de
șevismului fiecare aliat și-a dat contribuția sa în pierdută. În același sens am fost informat de prestigiul meu pentru a liniști spiritele în școli,
raport cu puterile sale, tot așa, potrivit acestui către Mihai Antonescu pe cale particulară care biserică, teatre etc.”
acord cultural, fiecare va da în raport cu forțele mi-a spus că ar fi început sondajele de pace. În
sale și va primi în cadrul necesităților sale.” În timpul cât am fost ministru nu am avut ocazia Prin decizia penală nr. 123 a Curții Bucu-
conferința susținută la Academia Prusiană de să iau în consiliile de miniștri vreo atitudine rești, secția a IV-a penală, dată în ședința
Științe de la München, el a afirmat: „Alături de împotriva măsurilor rasiale care se luau, iar în publică din 19 ianuarie 1949, Ion Petrovici a
excelentele armate ale marelui Reich german, privința lagărelor și deportărilor nu eram infor- fost condamnat la 10 ani temniță grea pentru
luptăm și noi aducând mari jertfe omenești mat. Despre acestea am aflat mult mai târziu. faptele prevăzute la art. 2, lit. a) și c) din Decre-
împotriva colosului din Răsărit, care amenință Am fost membru al Partidului Conservator în tul nr. 7/ 1948, cu aplicația art. 157 Cod penal. ■

(Din vol. în curs de apariție O istorie la purtător.
Despre „Efectul Stalin” în România)

8 Nr. 7 (203) ♦ iulie 2020 Scrisul Românesc Eseu

Dumitru Radu

POPESCU Diferența dintre asasinul lui Abel
și asasinul Rigăi Hamlet

Domnul profesor Ion Vlad la întâlnirea cu Stafia tatălui său, până la despăr- spre înțelepciune? Să cunoască tot ce n-a cunos-
Domnitorul spațiului de pe Argeș în sus, și țirea tragică de inima curată și intransigentă a cut în sinele său?! Dar ea, când a băut cupa cu
în jos, de ce nu, era tulburat de nebunia pămân- Ofeliei, Hamlet parcă trăiește într-un univers otravă parcă a știut totul despre ea însăși!?...
tului, care peste noapte se cutremura și ruina delirant, care, de fapt, este monstruos de bine
tot ce peste zi se înălța prin munca oamenilor articulat rațional!... O, ce superbi, cumva, erau „Socrate, cum ți-ar plăcea să te îngropăm?”
și prin credința lor în Dumnezeu!... Dar, iată că pașii Ofeliei prin mirosul florilor plutitoare pe „Cum o să vă placă, dacă o să mă puteți
într-o zi, binecuvântată, domnitorul întâlnește un râu ce o ducea pe Ofelia în paradis, într-o feri- prinde, dacă nu o să vă scap cumva... Crito, nu
un Meșter Mare, urmat de alți meșteri mari, cire nebună!... Fără lumea interioară a Prințului te întrista și spune oamenilor că numai trupul
calfe și zidari, care se încumetară să înalțe o Hamlet, Danemarca ar fi doar o îngrămădire de meu va fi îngropat; puteți să-l îngropați cum
mănăstire pe malurile Argeșului, înfruntând surpări sufletești bine chibzuite, chiar matema- doriți, faceți cu el ce credeți de cuviință.”
nestatornicia pământului și eventualele decrepi- tice... Și de crime oculte, însă bine încheiate la Cum a fost îngropat trupul mamei lui
tudini diavolești ce ruinau peste noapte, adică toți nasturii! Asta ne-a dăscălit profesorul Ion Hamlet? Cum a fost îngropat Hamlet?! Numai
până a doua zi, tot ce meșterii zidari înălțaseră Vlad să învățăm la facultate: ce este dincolo de groparii danezi știu!
spre ceruri: o biserică, o mănăstire, orice clădire materia și forma realității?... Imaginarul lumilor Rilke spune: „Vezi, câtă distanță doar între
ce întrupa credința oamenilor în Dumnezeu! posibile nu poate ființa, până la urmă, decât prin bărbat și fecioară,
După cum se știe, Meșterul Manole începe să plăsmuirea realității raționale?... Când ea-l ocolește și-l vrea!
zidească această clădire sfântă!... Două vorbe, Departe sunt toate – și cercul ne-nchis vrea
despre visul lui Manole și despre jertfa Anei lui Bisericile care se surpau, noaptea, pe Argeș în să fie.”
Manole, și a pruncului ei… Dar să trecem mai Sus – și pe Argeș în jos, de ce nu? – cuprindeau O, câtă distanță este între Ofelia și Hamlet!
departe: se cunosc răspunsurile! Când măreața viața oamenilor, a lumii cerului și pământului, Ea-l ocolește și-l iubește la nebunie... Fără
mănăstire este înălțată până spre ceruri, domni- universalitatea, cu sensurile sale subiective, inte- iubire nimic nu are niciun rost! O, ce... Inutilă
torul găsește de cuviință ca meșterii și Manole rioare: raționale, religioase, care, până la urmă, și ridicolă este orice speranță deșartă! Departe
să-și sfârșească zilele pe acoperișul clădirii!... E puteau închega acest spațiu și timp de pe Argeș... sunt toate aceste adevăruri, parcă închise în
o tragedie care a primit diverse comentarii… Biserica de pe Argeș devine până la urmă locul cercuri. Dar parcă Ofelia vrea să se știe toate
Nu insistăm! Ei trebuiau să-și piardă zilele mai de închinăciune al oamenilor de pe Argeș, acestea, drept pentru care cercul trebuie să
în apropierea cerului?!... Jertfirea lor trebuia să după ce, mai întâi, i-a băgat pe constructorii rămână ne-nchis! Toate tainele ei să nu rămână
ne aducă în minte jertfirea lui Iisus, răstignirea ei în pământ, cu ajutorul neprecupețit al dom- închise în sinele ei, ca într-o închisoare! Se
sa pe cruce?!... Erau, cumva, jertfiți, meșterii, ca nitorului ce a vrut să înalțe acest lăcaș sfânt... aruncă în valurile pline cu flori, ale râului,
să nu mai poată construi o nouă clădire fără de Ocrotitorul acestui spațiu, în care toate lăcașu- ca iubirea ei pierdută, să nu rămână neștiută,
asemuire, dedicată altei religii? Puterea religiei rile și gândurile sublime se ruinau peste noapte, într-un cerc, ci să fie știută, vie, nemuritoare!...
ortodoxe va lumina în veci credința argeșenilor nu poartă numele inițiatorului său, poate din Într-un cerc deschis! Aproape la fel cu toți
în Dumnezeu!... Moartea constructorilor, jert- cauza egoismului său, ce-l împingea să creadă danezii căzuți din balamale... Iisus Cristos a
firea lor, de fapt rămâne un punct de întrebare că nu-i bine ca niște meșteri mari, calfe și zidari, biruit moartea, din interiorul ei – al morții!
capital!... Profesorul Ion Vlad ne îndemna să să înalțe un alt lăcaș sfânt, poate pentru o altă Personajele mai sus pomenite au biruit uitarea
găsim răspunsuri la orice punct de întrebare! religie?!... Sau a dorit să-i înalțe cât mai repede, – lăsând deschis cercul ce le închidea!
Jucam fotbal. Mai ales pe stadionul „Victor pe constructori, spre cerul fericirii paradisiace?... Bobârnacul este un instrument multilateral
Babeș”, destinat studenților. Când nu eram prea Dar, oricum ar fi fost acest domnitor, azi, bise- dezvoltat! Ținta pentru care a fost confecționat
mulți combatanți, băteam mingea pe un teren rica de pe Argeș se apropie de veșnicie!... este, de obicei, capul unui adversar incom-
de baschet, de la marginea de Vest a stadionului, patibil. Sigur, bobârnacul poate să aibă și o
nu departe de Someș. Profesorul juca fundaș. Profesorul Ion Vlad ne îndruma să descâlcim materialitate precară, poate lua chiar fizionomia
Greu să treci de el. Într-o zi mi-a tras un șut adevărurile ascunse, intrinseci, din orice carte, unei șoapte – care, spusă la o ureche, fie chiar
în ciolanul drept, de nu-l uit nici acum, după fără de care orice carte rămânea indestructi- ușor surdizată, poate să aibă un efect exploziv!
atâtea decenii!... La un examen mi-a dat nota bilă, asemeni timpului și spațiului în care a fost Bobârnacul poate să reteze și un picior, dar și o
9 – și mi-a spus că nu mi-a dat nota 10, ca să alcătuită. Așa cum și în Hamlet, unul dintre căpățână! Dar bobârnacul poate să aibă și unele
nu se comenteze că suntem prieteni... Norocul modelele supreme ale scrisului, există timp și valențe mai subtile! Dacă bobârnacul pocnește
meu era că nu eram zăbăuc după note mari! spațiu, pentru toți pașii fericirii, crimei, josni- tetul unei memorii, o poate transforma în ciu-
Socratizam ca pe Someș: știam că nu știu mare ciei, trădării, iubirii nebune!... Pașii aceștia sunt, lama! Firește mai pot supraviețui din memorie
brânză! Dar jocurile – întrebările – profesorului uneori, invizibili!... Să te ferească Dumnezeu de și niscaiva firimituri... Bobârnacul poate fi și
Ion Vlad mă ambiționau: Ce este dincolo de din- morala curvei! Bine, dar mama lui Hamlet este dulce, ca o cafea otrăvită, ca o dulce apă otră-
colo?... Dacă le dăm imaginilor scrise pe hârtie o curvă?! Poate n-a știut – poate i s-a ascuns vită... Aici facem o pauză – și ne întrebăm cum
o amprentă halucinatorie, o să se poată spune faptul că fostul său soț a fost ucis de actualul a fost ucis riga Hamlet, în cimitirul regal al
că această amprentă ascunde un farmec ușor ei soț?!... Ce iubire năvalnică a îndemnat-o să Danemarcei, în plină zi, sau în plină noapte,
contorsionat, al iraționalității?!... Și ne putem intre în patul fostului ei soț cu actualul ei soț?!... fără să afle nimeni nimic! E un mister! Pe care-l
trezi cu o lume posibilă în imposibilul ei ira- Prin ce tragedie a trecut presimțind cum fiul dezvăluie memoria rigăi Hamlet, luând înfăți-
țional? Ce este, bunăoară, trecerea lui Hamlet său Hamlet va pieri într-un duel al întrecerilor șarea unei stafii – în timp cam de noapte? Cum
prin Danemarca, de la sosirea sa din Germania, sportive – trucat! Gertruda piere otrăvită, calmă, să crezi imposibilul ieșit pe gura unei arătări?!...
până în ziua opririi sale în preajma viitorului de parcă ar intra, senină, în după-amiaza vieții Și cum să creadă chiar fiul rigăi Hamlet, prințul
său mormânt, din cimitirul regal, decât o lume sale, cuprinsă în acea zi!... S-o fi sinucis tot la Hamlet, un asemenea adevăr halucinant? Cum
nițel răsturnată, irațional, o existență ce-și cre- ora – din zi! – dintr-o altă zi când Socrate a băut să-l întrebe Prințul Hamlet pe unchiul său,
ează spațiul și timpul dorinței de a supraviețui cupa cu otravă?! De ce și-a luat Socrate zilele? fratele rigăi Hamlet, de ce a săvârșit o crimă
și a fi și în lăuntrul neînduplecatului a nu fi?! De „Cunoaște-te pe tine însuți!” spunea. Ăsta o fi aberantă, chiar într-un cimitir?! Să-i spună
fost drumul spre înțelepciune?! Sinucigându-se,
mama lui Hamlet a încercat să cunoască drumul mamei sale că fratele tatălui său l-a ucis pe riga →

Proză Scrisul Românesc Nr. 7 (203) ♦ iulie 2020 9
Eseu
Bio-Poezie Andrei
CODRESCU

Poeziile scrise direct în limba română * (inaccesibila) și Marinela (opozitul), prietenia
vin cu povești. Mai bine zis ele vin cu Pe la sfârșitul anilor ’50 mă plimbam încrun- cu Adrian Munțiu, un poet mult mai matur (cu
viața mea. Viața mea a făcut și face un tat prin Sibiu făcând repetiții pentru discursul cinci ani) care mi-a citit carnetul de poezii și
joc ciudat: cu cât mai mult mă îndrept spre meu la decernarea Premiului Nobel pentru le-a declarat bune, încurcături la școală, unde
bariera subțire a morții cu atât mai îndârjit poezie, un discurs care cataloga, fără milă și fără eram o problemă disciplinară neajutorată de
revine trecutul. Îmbătrânesc în prezent, mă omisiuni, toate păcatele grave ale soțului mamei, atracția nebună pentru profesoara mea de rusă
îndrept spre viitor, dar mă trezesc în trecut. d-l Inginer Puiu Brătășanu. Domni și doamne și disciplină, tovarășa Papadopolu. Prin toate
Sunt împins de o forță care nu e nici nostal- din toate țările, uitați-vă ce injustiții grave a aceste tulburări adolescentine începuse să bată
gie nici arhivism nici curiozitate. Este o forță comis această brută împotriva spiritului poe- vântul poeziei și să-mi umfle pânzele și capul.
oarbă. Când recuperarea trecutului ia dimen- tului. Nu uităm desigur bătaia cu nuiele pe care Vedeam cu claritate sărăcia poeziei publicate
siuni prea mari, imposibil de ignorat, umplut a luat-o puștiul pentru crima de a scrie „cutie în revistele literare care ajungeau greu la Sibiu.
cu coincidențe ca o sarma îndesată, încerc să poștală” cu litere stinghere pe cutia de lemn pe Le comparam nefavorabil cu poeții români
înțeleg cum și de ce, dar limbajul și sentimentul care d-l Inginer o pusese pe ușă, dar crima cea pe care-i citeam și reciteam: Blaga, Arghezi,
de gen nostalgie, dor, sau soartă, nu-s sufici- mai de neiertat a fost (și mai este) smulgerea Vinea, Fundoianu, Bacovia. Subit s-a deschis
ente. Numele-umbrelă „poezie” pare că descrie cățelului Nemo din brațele copilașului de 10 ani acest mugure (într-o metaforă tipică a vremii)
în sensul cel mai încăpător acest fenomen. și volatilizarea sa în Neant. Descris ca „o casă al poeziei în mine și cu el au venit și prieteni cu
de prieteni din cartier”, Neantul a necesitat o care discutam serios literatura: Nicolae Stoie,
Chircit într-o copilărie singuratică într-un căutare zilnică cu urechi bine antrenate să audă care traducea pe Villon și Esenin; Ion Pop, care
Sibiu pustiu în anii ’50, am descoperit poezia lătratul familiar de la distanță. Un zid înalt cu scria și citea atent poezie în Cluj; susnumitul
în vagabondaj prin fantomele orașului. La crăpături studiate asiduu separa curtea noastră Adrian Munțiu care ne-a pus la dispoziție
Ursuline în Școala elementară și la Liceul de casa acestor „prieteni”, dar nimic nu se vedea camera lui să vorbim nestingheriți. Am desco-
„Gheorghe Lazăr” m-au atras profesoarele de sau răsuna prin ele. Acest zid n-a fost primul de perit poezia lui Nichita Stănescu. Am citit atent
literatură, femei culte care iubeau poezia. Am care m-am lovit. În clasa a III-a am primit temă poeziile contemporanilor mei, Ana Blandiana,
fost remarcat la vârsta când un cuvânt cald îți să scriu o poezie pentru ziua de 1 Mai. Am stat Ioan Alexandru, Ion Pop, Ion Dumitru. Am
dă aripi. Dacă mi-aș aminti discursurile, poe- la masa de bucătărie aplecat în adâncimile oca- umplut un carnet plin de poezii pe care l-am
ziile și poveștile pe care le-am inventat la 10-14 ziei. Am întrebat-o pe mama care frigea ficăței pierdut. Carnetul meu plin de izbucniri lirice
ani aș fi într-adevăr un scriitor împlinit. Mis- de găină pe sobă: „Ce rimează cu Partid?”, și se dusese în Neant să stea cu Nemo. Am jurat
terul prezenței tot mai puternice a trecutului ea a răspuns prompt, zguduind tava: „Zid”. Am să nu mai scriu poezii niciodată. Deprimat,
poate fi explicat și așa: tot ce scriu, în engleză pus jos creionul și m-am repezit la fereastră. Mi i-am învățat pe de rost pe Baudelaire, Bacovia
sau română, are scopul de a recupera articulați- s-a părut că l-am auzit pe Nemo. Nici vorbă: și Nerval. Jurământul meu s-a clătinat cu un
ile fantastice din capul acelui copil. Rămâne de crăpăturile erau silențioase. carnet nou în care primele poezii pe care le-aș
înțeles de ce e important să fie găsite și cine le recunoaște ca „ale mele” au fost scrise. Aceste
caută. Lucrul sigur e că nici motivul nici rezul- * carnet conținea și câteva poezii publicate în
tatele nu-mi aparțin. Acel altceva și altcineva Alte evenimente se petreceau pe vremea revistele acelor ani. ■
stă în spatele acestor eforturi și nu obosește. Marii Căutări: descoperirea poeziei lui Lucian (Va urma)
Eu obosesc, el/ea nu. Blaga în clasa a V-a, cenaclul de miercuri din
Sibiu, amorul disperat împărțit între Aurelia (Din vol. Bio-Poezie, în curs de apariție la Ed. Athena)

→ Hamlet! Și acest adevăr l-a auzit de la o stafie!?... cei doi, din Germania, îl trădează! – se deslu- un superb joc sportiv, cu săbiile!... Între Hamlet
I se părea moartea tatălui său un adevăr mai șește când află, dintr-o întâmplare, că prietenii și fratele Ofeliei! Fratele Ofeliei nu-l putea ierta
verosimil decât viața tatălui său? Cum diverse săi cei doi îl acompaniau în Anglia, unde tre- pe Hamlet, pentru că-i ucisese tatăl!... E drept,
echipe de teatru umblau prin Danemarca, putea buia să fie trecut dincolo de granițele Angliei din greșeală! Dar când e vorba de moarte, greșe-
fi o glumă a unui actoraș mascat într-o stafie?!... și ale tuturor țărilor de pe pământ. lile sunt greu de iertat – se pare... Fratele Ofeliei,
Prințul Hamlet venea de la studii din Germania, cu o sabie mai lungă, otrăvită la vârf, transformă
unde glumele mai liberale nu prea aveau haz!... Hamlet mai trece printr-un cutremur devas- jocul într-o moarte matematic pusă la punct!...
Totuși, Prințul crede ce i-a spus Stafia când îl tator: moartea Ofeliei! Aici putem vorbi și de După cum se poate observa, în „Hamlet”,
vede pe tatăl său mort, dar nu dezvăluie decât o vină a sa, cumva nevinovată! Voind să-i ia domnul Shakespeare nu s-a lăsat aproape de loc
la puțini apropiați ce aflase despre moartea cumva în râs pe cei doi dușmani ai săi, ascunși în vraja absurdului... Poate doar moartea tatălui
părintelui său... Unii spun că din lașitate, din după o perdea, lasă cumva, copilărește, să se Ofeliei are un ușor abur absurd ... E o moarte
spaimă c-o să poată păți și el la fel... Dar mai înțeleagă faptul că între el și Ofelia n-ar fi vorba greșită, întâmplătoare! Mai departe, tot ce se-n-
există o variantă a tăcerii Prințului... Fără să afle de o iubire sfântă... Iubind farmecul florilor, tâmplă ține de dorințe și vise plecate dintr-o
unchiul său că el, Hamlet, cunoaște adevărul, murmurul valurilor, Ofelia intră într-un râu și realitate psihologică aproape matematică – în
vrea să reconstituie pas cu pas cauzele acestui plutește la vale, printre flori, până în paradis!... cazul unchiului Prințului Hamlet.
asasinat sinistru! Prima mărturie tulburătoare Era o făptură superbă, dar care nu mai spera
vine chiar de la mama sa, Gertruda!... Care vrea nimic, și nu-i mai era teamă de nimic, și nici de Sinuciderea reginei Gertruda denotă cumplita
să se căsătorească... exact cu asasinul!... Era o moarte! Teribil! Claudius, fratele rigăi Hamlet, ei tragedie – când își recunoaște ignoranța! Ea bea
chestiune doar pe jumătate absurdă, căci se mai parcă s-a temut că-l va lovi moartea și nu va mai din paharul otrăvit sub privirile atente ale actualu-
obișnuia ca un frate să... Nunta are loc! Într-o ajunge pe tronul Danemarcei... Și ca să-și împli- lui ei soț! Care nu mișcă un deget, ca s-o împiedice
fericire veseloasă – dar dubioasă pentru Prinț! nească dorința a pus la cale, aproape matematic, să moară! În aceste clipe în ea se dezleagă toate
Mama sa și cu unchiul său intră în patul rigăi fără niciun gram de sentimente, uciderea fratelui tainele morții rigăi Hamlet, toate trăirile cumplite
Hamlet, maculând tronul Danemarcei... său! Și astfel a cucerit tronul visat și patul iubirii ale fiului ei, Hamlet, tot ce s-a petrecut în Dane-
Un sentiment nedeslușit – că prietenii săi visate! Și ca nu cumva Hamlet să-l dea de gol și marca, țara căzută din balamale... ■
să se răzbune, trimițându-l în cimitir, a născocit
(Va urma)

10 Nr. 7 (203) ♦ iulie 2020 Scrisul Românesc Eseu

Cartea de filosofie Ionel Continuare din nr. 6

BUȘE C. Rădulescu-Motru:
etnicul românesc și ideea europeană

Românismul între vocație și utopie pe de altă parte, nu este gratuită. „Prin suprimarea În loc de încheiere
omului, amândoi sunt înlesniți să introducă știința
Întâlnim în scrierile social-politice ale lui C. economiei politice printre științele exacte, așa că „Noua spiritualitate a Europei va trebui
Rădulescu-Motru anumite „soluții”, dar și ambi- și unul și altul pot vorbi de legile naturale ale vieții să-l facă să renască la o menire nouă, dându-i
guități, pentru înnoirea spiritualității românești economice, dar, în același timp. Această supri- conștiiță de sine. Așa își va îndeplini ea datoria
prin analogie cu modelele europene din acea mare a omului constrânge pe amândoi să intre în față de poporul român”6, scrie filosoful. În ce
vreme, care trimiteau la idealul social etatist. curentul materialismului”.3 C. Rădulescu-Motru fel dacă omul occidental, într-o Europă a divi-
În acest sens, conservatorismul etnicist al unui are în vedere determinanta spirituală a omului ca zărilor, în prejma celei mai mari conflagrații a
stat fundamentat pe doctrina românismului ființă socială. În acest sens, se poate vorbi de un secolului XX, trece printr-o criză de identitate?
întrevăzută de înaintașii junimiști i se pare a fi umanism construit pe fundamentele metafizice Proiectul Noii Europe ia naștere după război,
realizabilă. Astfel, de la naționalismul cultural sufletului colectivităților. Oricât de esențialist și tocmai pentru că naționalismele alunecaseră
filosoful trece la unul politic, privind mișcările conservator ar părea, el prevede o apropiere, dar spre rasism și identitarism. Valorile politice
revoluționare din Italia, Germania și Rusia (fas- și o confruntare dintre cele două ideologii (libe- care au învins sunt cele ale ideii europene.
cism, nazism, bolșevism) ca pe niște mișcări de ralism radical burghez și marxism) ale secolului Unitatea politică a Europei se fundamentează
înnoire spirituală, ca răspunsuri autoritare la XX. Neglijând omul am neglijat și ființa româ- pe aceste valori. Nici românismul lui Motru,
crizele Europei. O grilă de lectură „corectă” ar nului, adaugă el. Profeția sa: reevaluarea valorilor nici spațiul mioritic blagian, nici sentimentul
suspenda pentru totdeauna idei de genul celor etnicului românesc. Punerea în valoare a vocației românesc al ființei al lui Constantin Noica, nu
ce susțin naționalismul în detrimentul contrac- sale care a rămas în urma istoriei. O caracterizare sunt considerate azi valori europene. Valorile
tului social. Și C. Rădulescu-Motru afirmă în succintă a acestui mariaj arată direcția gândirii europene sunt, în primul rând, valori poli-
mod constant opoziția față de contractul social sale socio-politice în reformarea societății: „Etni- tice occidentale. Rămân valorile simbolice
iluminist și implicit față de ideea de democrație: cul este echilibrul sufletesc și trupesc, pe care un naționale numai în marele muzeu al vechii
„Omul naționalist este, cel puțin de formă, legat popor îl realizează prin adaptarea sa la mediul Europe? Dincolo de clișeele naționaliste din
prin tradiție și înrudire de sânge cu poporul geografic. În caracterele lui regăsim influențele spațiul european, inclusiv din cel românesc,
din care face parte; nu este un simplu individ climei și regiunii pământești, vecinătățile culturale există astăzi un euroscepticism cultural.
care ia parte la un contract social. Naționalis- și dispozițiile rasei etc., influențe dăruite de natură, Europa politică și normativistă a luat-o îna-
mul, sub orișice formă, este un protest contra nu cuceririle prin sforțarea poporului. Etnicul este intea celei simbolice. Se poate chiar vorbi de
individualismului.”1 Dincolo de închiderea în acumulare, vocația este creare. Pe baza etnicului, două tipuri de identitarism. Unul care are în
„ism-mul” românismului, observăm o detașare ființa românului dobândește dreptul de a figura vedere supremația politicului și economicului
față de doctrinele străine de spațiul românesc. în muzeul etnografic al omenirii. Dreptul de a asupra simbolicului în spațiul public european
S-a înșelat C. Rădulescu-Motru în privința „miș- participa la viața istorică a omenirii îl dă numai prea puțin definit. Și un altul, care derivă din
cărilor înnoitoare”, considerând că în perioadele conștiința vocației de român”.4 primul, exprimat printr-un raport de dominare
de tranziție la noua spiritualitate este necesară a alterității. Nucleul politic dur al Noii Europe
„alegerea unor conducători cu autoritate”? Din Românismul ca naționalism nu se realizează are în vedere mai multe categorii de cetățeni
păcate, partizanii „vechii ideologii burgheze”, nici pe fundamentele rasei, nici pe cele ale spiri- europeni. Eșecul Tratatului constituțional este
cum o numește el, nu se înșelaseră când averti- tualității ortodoxe, adaugă C. Rădulescu-Motru. și el o consecință a acestei politici.
zaseră asupra pericolului renunțării la principiile În felul acesta el se delimitează atât de demago-
democrației. Democrația nu însemna neapărat gia xenofobismului care se bazează pe cultivarea Ideea europeană nu aparține Europei, ci
„jaful în averea statului”. E adevărat că ea a tendințelor antagoniste (ca în Germania sau în națiunilor care o compun. Granițele spirituale
suferit un eșec prin apariția lui Hitler pe scena alte țări europene), dar și de ortodoxie și aici sunt mai greu de trecut decât cele politice. Fie-
politică europeană. Contextul istoric este însă are în vedere, implicit, tendințele legionaroide. care națiune din interiorul UE are datoria să-și
mult mai complex. Aici a învins spiritul tota- „Românismul nu poate merge mai departe pe asume europenitatea. Teoretic, în interiorul
litar din fiecare, demagogia și politicianismul, baza ortodoxismului decât cu prețul abdicării Europei nu mai există frontiere. Practic dife-
nu democrația valorilor civice. O societate nu sale de la rolul de promotor al progresului în rențele de dezvoltare economică, de credințe,
se reformează decât prin forța legilor unui stat ordinea economică și politică a României… mentalități, limbă sunt imense. Paradoxal,
de drept, nu prin spiritul mesianic al vreunui Ortodoxismul este tradiție, Românismul este națiunile ale căror elite au fondat Noua Europă
conducător politic. Deși nu este de acord cu dic- vocație.”5 Această critică a ortodoxismului are sunt cele mai reticente la deschiderile simbo-
taturile, C. Rădulescu-Motru crede în energia în vedere faptul că spiritul creștin trebuie să lice ale acesteia. Esticii sunt mai determinați în
conducătorului de vocație, mai ales în perioadele rămână deasupra intereselor pământești. În a învăța limbile statelor occidentale și culturile
de tranziție, izvorâtă din „sufletul poporului”, acest sens, noul naționalism, refuză din punct de lor, decât vesticii, din rațiuni economice, sociale,
dând exemplu Italiei, Germaniei și Rusiei. „În vedere politic, liberalismul burghez, marxismul, și nu numai. Există o solidaritate a vestului cum
această atmosferă, Românismul nu va surprinde fascismul, nazismul și orice fel de fundamenta- există una a nordului. Nu ține numai de interesul
pe nimeni, scrie el. El este așteptat.”2 lism religios. Statul menit să realizeze vocația economic, ci și de mentalitate. Nu întâmplător,
românilor este statul țărănesc, va conchide filo- mass-media europeană întreține mai curând
În același timp, ține să sublinieze filosoful, soful, este statul-națiune în spațiul românesc. un model indiferent, uneori chiar conflictual
românismul nu primește certificat de naștere de Pentru C. Rădulescu-Motru nu există decât cu alteritatea estică, alimentând, ca și omul
aiurea. El își are propria-i ideologie segmentată statul fiecărei națiuni. Pornind de la majoritatea politic, nu atât frica de Celălalt, cât, în forme
pe două laturi: critică la adresa imitației occiden- populației, țăranii, de la legăturile lor organice subtile, identitarismul. Poate că nu sunt prea
tale, după cum am văzut, și constructivă, având de natură etnică, de limbă și cultură, de la ideea multe lucruri de învățat de la esticii europeni.
ca fundament sufletul românesc, constrâns de de vocație a popoarelor, filosoful construiește Unul singur ar fi însă de ajuns: tragedia recentă
capitalismul burghez materialist, să nu mai fie el mijloacele politice de exprimare a națiunii a unei jumătăți de secol care a creat gulagul, apoi
însuși. Apropierea dintre materialismul și socialis- române prin statul țărănesc. a făcut din aceștia niște emigranți în masă.
mul marxist, pe de o parte și liberalismul capitalist,
Continuare în p. 12

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (203) ♦ iulie 2020 11

Un magistru de neuitat: Dumitru Radu Din partea
POPA cealaltă

Profesorul Mihai Popn capitolul Pe firul amintirii, din volumul al Glod din Maramureș, nu departe de Câțicău, tipic, accentul îl trăda și după atâta amar de

doilea intitulat cu numele acestei rubrici, îl satul în care străbunicul meu Pașca slujea ca ani petrecuți departe de Vatră. Cunoscându-l

Îpomenesc pasager pe Profesorul Mihai Pop. protopop greco-catolic. Mihai Pop era și el fiul mai bine, era imposibil să nu-l admiri și... să
Îmi fac acum datoria de onoare de a-l evoca mai unui preot greco-catolic. După școala elemen- nu-l iubești! Câte n-am mai învățat noi de
pe larg, căci el a avut o influență copleșitoare tară, a studiat la Liceul maghiar din Sighetul la Moșul Veșnic, și nu numai din cursuri sau
asupra dezvoltării mele intelectuale și spiri- Marmației, condus de severii și învățații călu- din cele doua cărți fundamentale (Obiceiuri
tuale, a mea și a unei întregi gări piariști, unde a căpătat o tradiționale românești, 1978, și Folclor româ-
generații de studenți. Lucrul solidă cultură generală. Vine nesc, 1998), dar mai cu seamă din discuțiile în
se potrivește de minune, căci la București după Primul afara cursurilor, cu precădere din acele ieșiri la
de la trecerea lui în neființă se Război Mondial și Întregire, folclorul pur, facilitate de el. Ne învăța să nu
împlinesc 20 de ani. unde face studii de literatură și ne grăbim, căci țăranul are un altfel de ceas
Obișnuiam, în anii ’80, filosofie (1925-1929), pentru decât al nostru; să nu întrebăm fățiș ceva,
să-i spunem Moșul Veșnic, a continua apoi cu studii căci asta îl blochează, ci să punem mai întâi
inspirați de un pitoresc per- de slavistică (1929-1934), întrebări indirecte. Mi-amintesc că, în Țara
sonaj din filmul Siberiada, al la Praga, Bonn și Varșovia, Loviștei fiind, abia ajunși acolo, un studios
lui Andrey Mihalkov-Konce- obținând teza de doctorat în coleg de-al meu văzând un căruțaș trecând
alovsky, căci niciunul dintre filologie la Universitatea din podul îl oprește zicând: „Dragă bade, mai
noi nu ne puteam închipui Bratislava. Ulterior, predă aveți cumva urme turanice în limbă?” Căru-
viața fără Profesorul Pop. I se filologia la Universitatea țașul a oprit calul, s-a scărpinat în cap, apoi
spunea moș, dar mai mult ca București, în departamentul a răspuns: „Apăi ce știu io, domnule, poate
o formă de respect și recunos- condus de ilustrul Dimitrie să aibă, întrebați la cumpărătivă!” Când i-am
cută înțelepciune, căci nu era Caracostea. A fost membru povestit profesorului seara, am râs cu toții
chiar bătrân când l-am cunoscut, dar avea un activ al Grupului de cercetări sociologice și bine. „Vedeți, a zis el, folosiți întrebarea indi-
păr complet alb, maiestuos, strălucitor și des, al Institutului Social Român (ISR) condus de rectă și vorbiți în limba lor!”
cu care figura lui respira o deosebită prestanță. marele Dimitrie Gusti, din școala căruia face Dar o dată tot a încasat-o și profesorul de la
Cine eram noi, pe vremea aceea, în anul parte (1929-1936). În timpul celui de-al Doilea o maramureșeancă. Era în 1969 și ne dusesem
1967? Eu, Ioan Petru Culianu, Șerban Anghe- Război Mondial este agregat Ambasadei Româ- cu Institutul în Sârbi, Maramureș. Se întâmpla
lescu, Silviu Angelescu și Paul Drogeanu, toți niei din Bratislava (1941-1944). că ne aflam acolo tocmai în ziua aselenizării.
proaspeți studenți la filologia bucureșteană, După război, din 1949, este coordonator Foarte bun prilej de făcut interviuri cu țăranii
într-o relativă perioadă de „dezgheț” ideologic. științific al Institutului de Folclor din Bucu- să vedem ce cred. Profesorul ne convoacă pe
Profesorul Pop nu numai că ne învăța, pe noi, rești, pe care practic îl înființează, și al cărui toți să venim la Căminul Cultural, unde era
orășeni, cum să privim și să înțelegem folclorul, Director va fi până în anul 1974. Se reîntoarce televizor, să ne uităm cu tot satul. Când am ieșit
dar era și învățat în semiotică și structuralism, ca profesor la Universitatea București în 1957 în grup, Moșul care vorbea atât de bine graiul
lucruri atât de noi și nu tocmai „pe linie” în (1957-1972), apoi este Profesor de Etnologie lor, o oprește pe o bătrânică: „Ei, ai vâzt c-or
vremea aceea. Ne împrumuta cărți străine fără și Folclor la Facultatea de Limba și Literatura mers oamenii ceia pe lună?” „Da ghe unde, or
nicio frică, ba ne și recomanda ce să citim mai Română (1962-1975), Șeful Catedrei de lite- mărs! Doamne, că ai păru alb, încă de coconii
ales din ele. Dar mai mult decât orice, ne ducea, ratură română veche și folclor (1968-1972). În ăști nu mă mir, că-s cruzi și-or creade în orice...
pe banii Institutului de Etnografie și Folclor, al 1975 se retrage la pensie după o extraordinară Da mneata? Apăi crezi că Dumnezo Sfântu o
cărui director era, în cele mai ascunse și nea- carieră de mentor, profesor și director al unui fost porost să puie luna pe cier ca să umbli pe
tinse de civilizația contemporană locuri ale foarte important Institut. ea? Apăi cât îi luna, îi numa cât un blid! Ț-oi da
țării. Așa am ajuns în Țara Loviștei, în Vran- În 1967, Mihai Pop este Laureat al pres- io un blind și numa-m umblă pe iel!”
cea și în Raiul pe pământ al Maramureșului, tigiosului Premiu Herder, pentru întreaga sa Mătușica s-a întors furioasă și a plecat. Noi
unde ne-a trimis cu Institutul în câteva rânduri: activitate științifică în domeniul filologiei, am stat câteva clipe ca muți. Dar apoi moșul a
binecuvântată-i fie amintirea și facerea de bine! etnografiei și folclorului comparat. A fost și izbucnit într-un râs de neoprit. Am râs și noi
Dar cine era, la urma urmelor, Profesorul Membru al Academiei Române. cu poftă. Pe urmă, el: „Vedeți? Și din asta se
Mihai Pop? Multe din datele mele sunt tribu- În decursul anilor, profesorul Mihai Pop a pot învăța o mulțime de lucruri, să nu uitați!”
tare articolului distinsei profesoare americane căpătat importante recunoașteri pentru scrisul După el, din toate se putea învăța ceva,
și cercetătoare în sociologie și etnografie Gail său (cărți și articole fundamentale), remarcabila dacă aveai spiritul ager. Când mă întorceam
Kligman, care l-a cunoscut bine pe profesor activitate didactică și nu numi. Astfel, în 1971 din America, în fiecare an, dimineața de tot
și a făcut stagii de teren în România anilor el a fost ales Președinte al Societății Internațio- (era un matinal) mă aștepta cu cafea, pe care
’80 și ’90 (vorbește românește fluent!). Arti- nale de Etnologie și Folclor, plus a fost membru, o aducea distinsa lui soție, Doamna Sturdza, și
colul ei, publicat în traducerea românească a în timp, a numeroase altor societăți științifice palincă, chiar la opt dimineața. Apoi stăteam
lui Sorin Radu Dănuț într-o revistă oarecum străine. Admirat pentru marele talent de dascăl, de vorbă și puneam țara la cale. În ultimul an,
obscură (Târgoviștea Literară, Anul VI, nr. 1, a fost Visiting Professor la universități majore, l-am găsit mai melancolic. Umbla prin cameră
ianuarie-martie 2017) face mai mult pentru precum Marburg, Berkeley, Ann Arbour și Paris. și tot bolborosea cu haz: „Bătrânețea-cur
memoria Profesorului decât ceea ce i se dedică Se stinge la București, pe 8 octombrie 2000, m-ă-împunge/Io tăt fug și ea m-ajunge!”
în Wikipedia, exact 27 de rânduri... Originalul după ce trăise destul ca să-și îngroape doi din În biblioteca lor din Caragea Vodă, unde
în engleză fusese publicat în 1984: Mihai Pop cei trei fii ai săi! s-a și stins, era o poză cu el la catedră și dede-
în Research Report 24: Economy, Society and Mihai Pop era un om de o forță extraor- subt tipărit: „Old Teachers never die – they just
Culture in Contemporary Romania, Paper 21. dinară. Înalt, zdravăn, cu ochii vii și mereu lose their class!” Și chiar așa este!
Se născuse pe 18 noiembrie 1907 în satul cercetători, era probabil maramureșeanul Vărs o pioasă lacrimă pe memoria lui! ■

12 Nr. 7 (203) ♦ iulie 2020 Scrisul Românesc Proză
Eseu

Adrian Boala În 2008, când America intrase în criză
SÂNGEORZAN Americii economică, a sunat un polițist la ușa noastră,
sfătuindu-ne să avem grijă, pentru că patru case
I■ pentru că sunt mai vulnerabili cu sănătatea. din zona rezidențială în care locuim, fuseseră
ată că în mijlocul acestei pandemii ne vine Aveam o senzație de unitate în fața unei pan- jefuite. Mi-am pus un sistem de alarmă sofisti-
pe cap, ca un bumerang de care uitasem, o demii venită din senin, rea pentru toți. Tocmai cat care mi-a adus mai mult bătaie de cap toți
molimă mai veche. Una care bântuie de când voiam să ne relaxăm puțin în acest înce- anii ăștia. Mulți s-au mirat că încă n-am o armă
mult America și lumea, ca o nălucă de care nu put chinuit de vară, apare din nou hârca urii și de foc în casă și a fost pentru prima dată când
poți scăpa. Pandemia ucigașă a urii și a rasis- rasismului. În ultimii treizeci de ani, de când mi-am pus și eu problema asta. Dacă suntem
mului. O pandemie într-o altă pandemie, cu o trăiesc în America, am asistat de multe ori la atacați în propria casă pe nepusă masă? Cu ani
epidemie la mijloc, le poți deschide ca pe o scenarii asemănătoare. Ieri spitalul unde lucrez în urmă una din vecinele noastre, care trăia sin-
Matrioșka rusească, una într-alta. O boală fără a cerut ajutoare deoarece sunt anunțate pro- gură, s-a trezit cu un străin în casă care s-a dus
leac, fără speranță. Cu siguranță fără „vaccin”. teste în zone cu populație de culoare, și nu se direct la fereastră și a smuls aerul condiționat.
Dacă prin absurd s-ar găsi unul împotriva urii, știe cum se vor termina aceste demonstrații. Era foarte cald și omul i-a spus vecinei că dacă
rasismului, șovinismului sunt sigur că enorm țipă sau se opune, o omoară. Femeia l-a ajutat
de mulți l-ar refuza categoric. Cine, noi? Ba Scenariul inițial e oarecum repetitiv. Poliția să scoată aparatul cu cât mai puține stricăciuni
chiar ar ieși în stradă, mulțimi întregi și ar pro- americană, plină de maniaci și agresivi mascați, și a fost fericită c-a scăpat atât de ușor. Ce s-ar
testa vehement și furios cu pancarte și lozinci ucide brutal un negru care trebuia doar arestat fi întâmplat dacă avea un pistol în casă?
în care ar denunța ura și rasismul, de care sau admonestat, după care ghetourile celor de
suferă doar ceilalți, nu ei. Orașele Americii culoare ies în stradă, devastează și ard tot ce În 2008 m-am dus la poliție și am întrebat
sunt în flăcări, devastate noapte de noapte, ard le iese în cale. Acum câțiva ani acești polițiști ce trebuie să fac să am un permis legal de armă.
clădiri, se sparg și se jefuiesc case și magazine. ucigași nici măcar n-au fost condamnați, iar În New York City n-ai voie să posezi arme de
Rele peste rele, rele în rele, altă Matrioșka acum polițistul vinovat este pus sub acuzare de foc fără un permis special. Mi-a s-a spus că pot
făcută de oameni, care ajung să nu mai aibă crimă de gradul III abia după trei zile. deveni chiar „police surgeon”, chirurg polițist,
nimic în comun cu ceea ce a declanșat răul și că aș putea umbla cu pistol la mine ca un
inițial. Melting potu-ul american a ajuns din Prin anii ’90 după un incident asemănător cowboy, doar că trebuie să dovedesc că am
nou la temperatura de clocot a nebuniei. în care Los Angeles-ul ajunsese în flăcări, cei nevoia de așa ceva pentru a-mi da permis. De
din ghetouri au atacat cartierul coreean și chi- exemplu, mi-au sugerat ei, pot să declar că mă
Un polițist alb ucide cu sânge rece un ares- nezesc, plin de magazine mici care își vedeau duc la bancă să depun bani cash de cel puțin
tat negru, sufocându-l fără milă cu genunchiul de treburile lor. Asiaticii au chemat poliția în trei ori pe săptămână. Pot fi atacat pe Queens
pe gât, în văzul întregii țări. America tocmai ajutor și n-a venit nimeni. Având dreptul de-a Bulevard și trebuie să mă apăr cumva, nu-i așa?
încerca să-și tragă sufletul după ravagiile și purta arme, s-au urcat pe coperișuri și au deschis Mi s-a părut o glumă.
teroarea aduse de un virus străin și straniu, focul împotriva celor care veneau să le devasteze
pe care văd că tot mai mulți încearcă acum magazinele și casele. Ca și acum, s-a început cu Dacă aș locui de exemplu zece mile spre
să-l nege. De trei luni suntem sufocați de către un mort, ucis pe nedrept și s-a terminat cu multe Long Island, sau peste pod în New Jersey, aș
mass-media cu imagini de groază din spitale, victime. Președintele nostru a spus din nou ceva putea să-mi iau pe loc, doar cu permisul de
unde cei de culoare sunt 60-70% dintre morți, „tremedous” de profund: „if you start looting, conducere, un arsenal întreg de mitraliere (un
we’ll start shooting”, „dacă începeți să vandali- Kalasnikov costă 450$) grenade, pistoale și
Continuare din p. 10 zați, începem să tragem”, slogan preluat de prin chiar tankete, mașini blindate, amfibii, pe care
anii ’60 când poliția și garda națională au încer- armata le vinde când are prea multe. Am fost
În Europa românul este încă un bastard la cuit ghetouri și au tras în cei care săreau calul. în astfel de magazine de arme și mi s-a părut
frontiera dintre cetățean și străin, cum ar spune Recent s-a decretat stare de asediu în Minneapo- halucinant. Un coleg doctor din Connecticut a
Platon. Acasă asistăm încă la devalorizarea lis și în multe alte orașe mari și a fost adusă garda murit subit și a lăsat copiilor o mare bătaie de
potențelor sale creatoare de către un om politic națională. Dacă începi să vandalizezi, să distrugi, cap. Casa lui era plină de arme de foc și în curte
care se mai și scălâmbăie la valorile europene la trebuie să pricepi că doar primele gloanțe vor fi avea parcată o tanchetă blindată din anii ’70-
care tocmai a aderat, în numele unei false identi- de cauciuc. Casa Albă e aproape luată cu asalt ’80. Altul, neurochirurg din New Jersey, avea un
tăți naționale. Nu este actual filosoful când scrie și președintele care se poate retrage printr-un avion mic cu care zbura în Caraibe de pe o pistă
că „productivii au fost înlăturați pentru a se face coridor subteran amenință că ar putea chema personală, la capătul căreia, în fața casei, avea
loc improductivilor; împrumuturile făcute în în ajutor armata sau pe cei din white supremacy, un avion de luptă Mig, dezarmat, vândut de ruși
Apus, sub diferite forme, împrumuturi de idei supremația albă, înarmați și gata de scandal. la o licitație în America. Îl luase de decor cu 200
și de bani, au fost utilizate pentru a mării bene- Gândul mă duce rapid la mineriadă. de mii de dolari. Mi-a povestit cum a fugit din
ficiile personale, iar nu productivitatea culturală România prin Ungaria pe o motocicletă trecând
a țării”?7. Cine e interesat ca cetățeanul român Când ura, rasismul, șovinismul și prostia (tot- pe sub barieră în fața grănicerilor stupefiați care
să fie educat și prosper, cum îl dorea Motru? În deauna aliatul lor) se dezlănțuie cu furie, oamenii nici n-au apucat să strige „stai că trag”. Un om
niciun caz demagogul nostru de serviciu, care nu mai știu când să se oprească. Câte dovezi din foarte curajos, care încă fuma prin anii 2000 în
jură pe Constituție la zile mari, servind intere- astea avem în istorie? Și atunci ce e de făcut? spitalul din Jersey.
sele economiei subterane care l-a „înnobilat”,
legitimându-l azi ca om politic european. ■ Cu pistolul meu personal m-am dat repede
bătut. Nu mă pot închipui cu degetul pe trăga-
1 Constantin Rădulescu-Motru, Românismul…, p. 41. ciul niciunei arme ucigașe. Continui să închid
2 Ibidem, p. 85. ușa după mine, controlez toate intrările din casă
3 Ibidem, p. 88. seara când mă culc și am învățat să trag cu ure-
4 Ibidem, p. 91. chea la sistemul de alarmă. Uneori îl declanșez
5 Ibidem, p. 95. singur din greșeală, noaptea mai ales, la fel ca
6 Ibidem, pp.107-108. unii din vecinii mei. Urlă atât de violent că ar
7 Constantin Rădulescu-Motru, Vocația, factor hotărâtor speria un potențial hoț. Orice s-ar întâmpla, poli-
în cultura popoarelor, în op. cit., p. 740. ția oricum apare prea târziu. Dar ce ne facem
cu cei care urăsc cu adevărat, cu dinții strânși?
Polițiști sau infractori, albi sau negri, ce contează.
Cu măștile de Covid ne-am obișnuit, dar cum
poate oare arăta o mască a urii și rasismului? ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (203) ♦ iulie 2020 13

Există o întreagă literatură a închisorilor Actul doi Carmen
și studii exhaustive ale psihologiei celor al relaxării FIRAN
în detenție și izolare. E însă pentru
prima oară când suntem supuși la un experi- așa, să învețe de la distanță; cine nu are tabletă, resurse personale de a rezista sterilității impuse.
ment ciudat, izolarea în libertate, și la un nou va primi una gratuit. Virusul produce mutații, Cei norocoși, psihic și/sau material, au meditat,
mod de viață, relațiile la distanță. Consecin- iar în ultimele zile sute de copii au fost inter- au citit, au exersat o stare nouă din care au
țele despărțirii de societate asupra psihicului, nați cu un sindrom rar, declanșat, se pare, de încercat să scoată ceva. Unii descoperă sensul
chiar parțial și pe o perioadă limitată, nu sunt Covid 19... În timpul ăsta senatori republicani vieții, iar alții au senzația că abia acum l-au
încă evaluate. Unii se plâng de insomnii, alții și democrați votează o lege prin care conferă pierdut. Izolarea te poate feri de virus, dar poate
au vise ciudate, stau la pândă depresii, sinuci- ministerului de justiție abilitatea de a spiona fi și o condamnare psihologică. Sindromul ușilor
deri, forme de anxietate și paranoia pe fondul internetul și căutările on line ale fiecărui ame- închise pe dinăuntru este simțit diferit în funcție
spaimelor care se înmulțesc și se amplifică. Nu rican fără a fi prevenit. de apartenență socială, cultură, zonă geografică
doar spaima că te poți infecta, ci și spaima că ori experiențe trecute. Est-europenii sunt
îți e furat viitorul. Va mai fi lumea așa cum o Mass-media colaborează eficient la amplifi- speriați pentru că recunosc semne dictatoriale
știam? Unii s-au trezit postând pe rețelele de carea spaimei. Peste toate veștile proaste, apar și care le reaprind amintiri dureroase. Toată lumea
socializare: „Îmi vreau viața înapoi!” cele mai pesimiste scenarii de viitor. Site-uri pe e dată peste cap și fiecare are momentele sale de
Internet abundă în dezinformare, propagandă degringoladă și spaimă. Oricât ne-am bucura că
Ori de câte ori încerci să-ți faci vreun plan politică, știri false și teorii care mai de care mai lunile în care economia a fost dată la minim și
pentru la vară, ajunge cumva la tine mesajul: înfricoșătoare. Explicațiile din partea autorită- consumerismul redus, natura s-a refăcut, aerul
Ai răbdare! Nu se știe ce ne mai așteaptă... ților și comunității științifice sunt erodate de s-a clarificat, animalele au zburdat în voie, apele
Deja se vorbește că după măsurile de relaxare nevroza limitării de mișcare, dar și de cum pare s-au curățat, ne punem în șoaptă întrebarea
cazurile de îmbolnăvire reapar și anumite țări să arate relaxarea și tabloul noii normalități. dacă prețul refacerii resurselor planetei trebuie
consideră că se reimpună izolarea, companiile să vină cu sacrificarea calității vieții noastre așa
aeriene sunt la pământ, unele țări anunță că Într-o țară mare și diversă ca America, cum o știam.
anul acesta vor fi închise pentru turism, că va unde cultul muncii a fost exacerbat, iar
exista un al doilea val, că vaccinul poate apărea consumarismul este principala satisfacție, S-a mai întâmplat ceva în timpul de
într-un an, sau mai mult, sau deloc. Cât despre lucrurile sunt și mai complicate. Mai ales că auto-izolare. Ne-am trezit, cum se spune,
vaccin, încep alte speculații și spaime... peste câteva luni vor avea loc (sau nu, conform dacă nu toți în aceeași barcă, toți în aceeași
unor speculații) alegeri prezidențiale. Lupta furtună. Oricâte case ar avea unii, n-au putut
Nu suntem nici în război, nici la închisoare. pe viață și pe moarte cu inamicul nevăzut este ajunge la ele. Oricâte bijuterii sau haine de lux,
E ceva mai perfid. Ne-am aflat de peste două dublată de o luptă politică la fel de acerbă. n-au mai avut șansa să le poarte decât prin
luni într-un experiment social unic în istorie, Declarațiile belicoase ale lui Trump frizează casă. Toți însă stau cu celularul, ecranele și
l-aș putea numi sindromul ușilor închise pe când ridicolul, când tragicul. Masca, mai ales, platformele sociale. Criza ne-a uniformizat,
dinăuntru. Te auto-izolezi, încerci să te adaptezi este o declarație politică. Democrații o ridică într-un fel, pregătind poate un alt tip de glo-
la viața sterilă virtuală, te rupi de familie, pri- în slăvi, republicanii o rejectează. Mesajele con- balizare. Dacă dictatura comunistă a produs
eteni, natură, de rutina de a merge la serviciu, tradictorii ale autorităților, misterul care încă rinocerizarea unei largi populații, izolarea prin
de a-ți lua copilul de la școală, de a merge la un învăluie sursa virusului și evoluția lui, creșterea zoomificare poate duce la zombificare. În doar
spectacol sau într-un restaurant, te rupi de tot șomajului, depresia economică anunțată creează câteva luni apare omul fără însușiri, speriat și
ce dădea substanță vieții tale și accepți într-un pe bună dreptate reacții disperate în anumite obedient, cu mască și celular, lucrând de la
timp foarte scurt așa zisa nouă normalitate. grupuri sociale afectate direct sau doar contem- distanță, călătorind prin sufragerie, cumpă-
Un film sci-fi turnat cu succes în care acto- plând efectele crizei. Fiecare are teoria lui, și în rând totul de pe Internet. Ușa e descuiată dar
rii suntem chiar noi. Hollywoodul s-a închis haosul creat, pe fondul spaimei de necunoscut după un timp nici nu mai are chef s-o des-
pentru ficțiune, dar se turnează documentare sau de schimbare, orice teorie poate fi plauzibilă. chidă. Cum va arăta era post-pandemică? Cu
pe viu în fiecare casă. Un posibil scenariu al vii- starea de urgență ridicată, cel puțin pentru
torului este încercat pe pielea noastră. Industria Vocabularul de criză abundă în cuvinte care moment, și în plină așa zisă relaxare, intrăm în
reclamelor s-a adaptat din mers. Dacă înainte erau folosite doar în medii specializate, cabinete vară cu masca pe față. Ne inspirăm înapoi pro-
de pandemie reclamele la televizor și pe Inter- de psihologie, închisori, ori sisteme totalitare. pria expirație. Încă nu știm ce vom fi lăsați să
net încercau să ne ghicească preferințele, acum Pe lângă izolare, separare, distanțare, ostraci- facem și ce nu. Încă nu știm ce ni se întâmplă.
ne sugerează ce ne așteaptă, de la cutii cu mân- zare, carantină, cuvântul esențial domină Este urmarea pandemiei sau un experiment
care aduse la ușă, la mașini vândute direct de scena. Lucrători esențiali, măsuri de protecție social în care ni se testează gradul de accep-
pe Internet. Nimic din verva socială de pe vre- esențiale, servicii esențiale, drumuri esențiale, tare al unei noi normalități care poate să aducă
muri. În fiecare reclamă apare câte un singur produse esențiale...Toate celelalte au devenit limitarea libertăților, sisteme de supraveghere,
om, spații austere, sau doi oameni la oarecare peste noapte neesențiale, adică neimportante, poate societăți bazate pe meritologie... Nu
distanță, câte un copil în fața unui computer, adică în ultimă instanță ne putem lipsi de ele? mai e timp, tehnologiile cele mai avansate și
un bătrân la fereastră făcând cu mâna, o femeie cuceririle inteligenței artificiale așteaptă să fie
cu mască mângâindu-și pisica. Înainte recla- În timpul de auto-izolare unii și-au găsit experimentate, altfel de ce au fost create?! Sper
mele reflectau realitatea, acum o proiectează. că experimentul care se conturează în mințile
În America să produci o reclamă este foarte unora va eșua. Dar cutia Pandorei a fost des-
scump. Chiar să fi aruncat atâția bani compa- chisă. Cum spunea un prieten, poate că acum a
niile doar pentru două-trei luni de izolare? fost doar o repetiție cu public pentru premiera
care va urma. Și pentru că mulți în timpul de
Agențiile de turism ne invită să facem izolare au recomandat cărți pe rețelele de soci-
tururi virtuale în cele mai spectaculoase locuri alizare, pentru a nu ne zombifica definitiv, vă
din lume. Firește, din confortul fotoliului tău. propun În căutarea timpului pierdut. ■
Câteva corporații care au continuat să-și țină
angajații să lucreze de acasă au anunțat că
măsura devine definitivă, vor lucra de acasă
pentru totdeauna. Guvernatorul statului New
York i-a cerut miliardarului Bill Gates să rein-
venteze școala, în toamnă copiii să nu se mai
întoarcă în sălile de clasă, sistem învechit, nu-i

14 Nr. 7 (203) ♦ iulie 2020 Scrisul Românesc Eseu

Continuare din nr. 6

Ion Gânditorul
DUR privat Eminescu

După textul din numărul precedent, și a altor soluții – mai creditabile – cum ar fi, Sinteza la care aspira implica, la rându-i,
continuăm silogismele despre intenți- bunăoară, aceea propusă de un Roland Bar- sinteze realizate de științele particulare, care
onalitatea reflecțiilor filosofice ale lui thes (v. Romanul scriiturii, 1987, p. 174) pentru se osmotizau cu filosofia într-o viziune atot-
Eminescu. Metafizica eminesciană, repetăm: filosofia lui Fourier, sau poziția lui Jean M. cuprinzătoare asupra lumii și vieții, ceea ce
cea exprimată de textele cu caracter teoretic, Domenach care nuanța și transforma diada în înseamnă filosofie și de filosofie a științei sub
s-a impus mai mult în deceniile din urmă prin triadă: sistem/sistemic/sistemism (v. Enquête cupola aceleiași viziuni.
contribuțiile unor cercetători precum C. Noica, sur les idées contemporaines, Seuil, 1981, pp.
Ioana Em. Petrescu, E. Todoran, A. Petrescu, 89-100). Apropierea de opera unui geniu ca Emi-
Dan Petroveanu, D. Vatamaniuc, Al. Surdu, Al. nescu se cuvine făcută pe căi potrivite, una
Oprea, Th. Codreanu, Ilie Bădescu, Ioan Stano- Caracterul virtual și intenționalitatea meta- dintre ele putând fi și aceea pe care Hasdeu o
mir, T. Ghideanu, cel din urmă fiind și autorul fizicii eminesciene par să proiecteze ideea recomandă pentru filosofia istoriei: „Vedeți-o
capitolului Eminescu din cel de-al II-lea volum depășirii sistemului spre o specifică sinteză, – spunea referindu-se la operă – și judecați-o.
(ediția a II-a) al tratatului de Istorie a filoso- sub cupola căreia se ascunde și ne-sistemati- Demonstrați prin știință acolo unde va fi rătă-
fiei românești (1985), unde avem circumscrise cul. Aderăm aici la relația funcțională pe care cit știința autorului. Îndreptați prin bunul simț
temele și ideile fundamentale caracteristice o propunea cândva exegetul Tudor Cătineanu ceea ce bunul simț al autorului va fi putut să
gândirii filosofice eminesciene. asupra celor doi termeni – sistem/sinteză – nu observe. Examinați cu iubirea de adevăr
într-o remarcabilă monografie asupra operei punturile în care iubirea de adevăr a autorului
Chiar dacă și celelalte exegeze doar prefigu- filosofului D. D. Roșca. nu va fi răzbătut prin toate dificultățile unui
rează, ele sunt riguroase și cu discernământul nămol de probleme. Mai pe scurt, avem tot
necesar asupra încărcăturii de Prin urmare, rămâne de investigat dacă la dreptul de a cere de la criticul nostru dacă nu
sens pe care această parte a Eminescu nu este cumva aristocrația talentului, ce se numește geniu,
operei o are în ansamblul re-pre- cazul unei forme de sin- și aristocrația cunoștinței, ce se cheamă eru-
zentat. Spiritul nou, modern al teză, care integrează și dițiune, cel puțin o doză burgheză de știință,
investigațiilor, decodificarea subsumează și concep- de bun simț și de iubire de adevăr” (v. Istoria
competentă, minuțioasă și cu tul de sistem, cel din critică a Românilor, 1984, p. 514).
măsură a filosofiei eminesci- urmă nefiind, credem, la
ene vor resemnifica, credem, poetul nostru național, o Temeiurile și gândirea către sinteză – adică:
și orizontul unor cercetări consecință limită pentru dincoace și dincolo de sistem – iată polii spre
ale poeziei, validându-le în discursul sistematic. De care conduce etica acestei căi de explorare,
acest fel/într-un fel prin ceea altminteri, mai puțin obs- atlanți pe care trebuie să se sprijine restituirea
ce demersul lor are autentic, tinată în sistematic, fără să integrală și resemnificarea textelor filosofice
verosimil, plauzibil, după cum atingă stări de incoerență eminesciene. Ceea ce ne va convinge și mai
și explorările făcute în transcen- interioară, sau cenzuri mult de rațiunea opțiunii între sistem și sin-
dența celei din urmă, a poeziei, contradictorii, gândirea teză, de rolul catalizator sau modelator pe care
vor arunca o lumină fertilă filosofică eminesciană se varii doctrine sau viziuni l-au avut în raport
asupra metafizicii eminesciene. desfășoară, paradoxal, cu judecata poetului, de semnificația științei
deopotrivă fragmentar și în sinteza pe care o încerca.
Cu toate acestea, atâta vreme labirintic, aspirând la o
cât exegeza nu se exercită asupra documentelor În fond, știința sau științele reprezentau
de bază, între care aflăm Fragmentarium (vol. imagine sincretică suficientă sieși asupra rea- calea regală prin care Eminescu voia să-și pro-
XIV, Ed. Academiei Române, 1993, peste 1400 lității, una construită în „spiritul unui idealism cure realitatea lumii, o sinteză în care accentele
de pagini format A4) și paginile germane, rați- matematic cu elemente dialectice” (M. Ciurda- de utopie și luciditate se conciliau reciproc, una
onamentele critice rămân încercări subtile, dar riu). E tocmai piscul probabil pe care voiau să-l prin care filosofia coexista cu științele într-o uni-
fără a avea necesara perspectivă a ansamblului atingă, în cele din urmă, acele neterminate și tate originară: „Dacă veți cerceta istoria, spunea
la care visa Eminescu. Altfel spus, doar citindu-l nearticulate încercări de metafizică idealistă a gânditorul, veți vedea că toate științele naturale,
integral pe gânditor, și nu citându-l cu penseta raporturilor constante în mișcarea eternă. apoi matematica și geometria, astronomia, toate
aleatorie, părțile pot tinde către un întreg apro- științele câte au fost tratate în mod sistematic
ximat și aproximativ. Numai așa se poate trece Am rămas surprinși când am constatat și erau științe în înțelesul strict al cuvântului,
de la stadiul intențional al fragmentelor reflexive că asupra acestei dimensiuni a gândirii emi- nu un conglomerat de cunoștințe, ca istoria sau
la conturul unei direcții logico-dialectice a nesciene au atras atenția puțini cercetători, geografia și ca disciplinele curat descriptive, au
asamblării, putându-se astfel întemeia extra- dinainte sau după 1989, după cum nu se oprea fost odată punți ale filosofiei cam în modul în
polări de la unu la totalitate. Așa se explică, în la acest filon de gândire nici numărul 1-2/1989 care într-un embrio sunt cuprinse idealiter bra-
absența unui atare demers, ezitarea între sistemic al „Revistei de Istorie și Teorie Literară”, care țele, ochii, creierul, întreg organismul viitoarei
și sistematic (care reiterează, parțial, nedumeri- consacra lui Eminescu – alături de compactul ființe, precum într-o ghindă se cuprind ramu-
rea călinesciană), în fond o dilemă înșelătoare număr 6/89 din „Transilvania” și nr. 4/1989 al rile viitorului stejar” (ms. 2258, f. 154).
pentru arhitectura gândirii eminesciene, după „Revistei de filosofie” – o serie de studii pro-
cum se justifică și rezervele, aprehensiunea în funde și moderne ca viziune, urmărindu-se Nu rămâne nici nouă altceva de făcut decât
fața acelui posibil, virtual sistem filosofic, în uneori mai mult influențele și confluențele, să-1 citim pe (ne)cunoscutul Eminescu, să-1
sensul tradițional al termenului. dar mai puțin edificarea de sine a gânditorului. recitim pe cel ce credem că-1 cunoaștem, să
cercetăm ceea ce nu se vede încă, să construim
Cantonați într-o cale oarecum preabătăto- Ontologia dinamică pe care o structurează și să întindem punți între insulele acestei sin-
rită, certătorii au eludat existența mai multor opera filosofică eminesciană justifică, după teze cu formă de arhipelag, dezvăluind astfel
căi de dialectizare a dihotomiei sistemic/sis- câte se pare, caracterul de sinteză deschisă partea ascunsă a icebergului și redând culturii
tematic, ceea ce blochează în fapt abordarea în desfășurare, deschiderea provenind din românești Ideea Eminescu în mărimea ei cât
aderența poetului la știință, îndeosebi la mate- mai naturală. ■
matică, fizică, biologie, istorie și lingvistică.

Cronică Scrisul Românesc Nr. 7 (203) ♦ iulie 2020 15
literară

Problema religiei: Oana
BĂLUICĂ

trecut și actualitate
Christopher Hitchens – o figură de marcă
a intelectualității și a culturii britanice, argumentat conflictele cauzate de religie pe buni. Pentru a devansa o astfel de ipoteză,
jurnalist, eseist și critic – nu a fost nici- care a avut ocazia să le vadă personal, cum criticul recurge la numeroase exemple care
este, de exemplu, cazul Irlandei: „În Belfast, am demonstrează contrariul, oprindu-se asupra
odată un autor comod. Din contră, a stârnit, văzut străzi întregi incendiate în lupte dintre cazului reprezentat de Martin Luther King Jr.
prin multiplele sale intervenții, valuri întregi secte diferite ale creștinismului și am intervie- și asupra problemei sclaviei sau a luptei pentru
de critică, dezaprobare și controverse. Cu toate vat oameni ai căror rude și prieteni au fost uciși independență în India. Mai presus de toate
acestea, stilul său inconfundabil, recognosci- adesea fără niciun alt motiv decât că aparțineau acestea, însă, tronează lipsa dovezilor în ce pri-
bil prin interdisciplinaritate, erudiție, umor, unei alte confesiuni. În Belfast circulă o glumă vește divinitatea și infailibilitatea cărților sfinte,
satiră, ironie caustică, raționalitate și empatie veche despre omul oprit la o baricadă stradală a miracolelor și a problemelor pe care aceste
a câștigat numeroși admiratori, – și pe bună și întrebat care îi e religia. Când răspunde că e cărți le evidențiază, multe dintre ele sfidând
dreptate: Hitchens a fost, de-a lungul vieții sale, ateu, urmează întrebarea: «Ateu protestant sau orice practică sau gândire etică modernă. Spa-
un umanist veritabil, o persoană care a știut să catolic?» Cred că asta dovedește gradul în care țiul restrâns nu îmi permite să reproduc toate
vadă excesele și derapajele din cadrul multor obsesia a denaturat chiar și legendarul simț al argumentele ironice și logice pe care Hitchens
grupuri și comunități și un critic fervent și umorului local”. le aduce în sprijinul afirma-
infatigabil al atrocităților comise în numele În acest capitol, autorul țiilor sale, însă mă voi axa
unor religii, ideologii sau mișcări. reiterează mult mai multe pe concluzia desprinsă din
Una dintre cele mai importante cărți ale episoade și fenomene de astfel de analize, un citat care
sale, bestseller „New York Times”, atacă una acest gen, din toate colțu- a devenit, practic, emblema-
dintre cele mai spinoase și dificile probleme ale rile lumii, pentru a susține tic și a fost reprodus de mii
timpurilor noastre: Dumnezeu nu este Mare. un argument extrem de de ori până acum: „Ceea ce
Cum otrăvește religia totul (Litera, 2018) este, simplu: „religia ucide”, poate fi afirmat fără dovezi
cu siguranță, un volum care ar trebui citit de sintagmă care, de altfel, dă poate fi și respins fără dovezi”.
toți cei care se declară umaniști (și laici) și, mai și titlul capitolului. Sigur, Dincolo de activitatea
ales, de cei care încă văd în religie un răspuns putem argumenta că acestea prodigioasă și de argumentele
spiritual la problemele umane, o credință ino- sunt instanțe extraordinare, uneori acide ale criticului, se
fensivă, un modus vivendi care încorporează că nu totul se rezumă la află însă o problemă pe care
moralitatea și iubirea, respectul pentru semeni religie, că există conflicte societatea contemporană nu
și empatia, tocmai pentru că acestea sunt iluzii etnice, naționale și cultu- o (mai) poate ignora: religia
pe care Hitchens, în volumul de față, le delegi- rale augmentate de religie, a transgresat de foarte mult
timează fără drept de apel. Este adevărat că, pe este adevărat, dar că reli- timp pragul care o afișa ca
alocuri, tonul autorului este caustic, malițios și gia nu a jucat decât un rol pe o opțiune personală și
agresiv (deși nu la fel de agresiv ca cel exhibat de fațadă; cu toate acestea, eminamente spirituală (dacă
de Richard Dawkins, de exemplu), însă el este argumentele de acest gen pălesc în fața unor a reprezentat vreodată acest lucru, deși vasta
fundamentat pe oroarea, revolta și indignarea alte instanțe, precum legăturile insidioase pe istorie pare să demonstreze că nu), neintruzivă
pe care orice persoană o simte odată con- care religia le-a avut, în trecut, cu embleme ale și conciliatoare: astăzi se prezintă și se erijează
fruntată cu toate idiosincraziile, atrocitățile, totalitarismului (reiterate într-un alt capitol), într-o autoritate ce influențează legiferări și
pozițiile antiștiințifice și lipsite de corectitu- cu practici care ar fi trebuit să dispară până practici care afectează viețile unor oameni ce
dine sau empatie pe care, de-a lungul secolelor, acum din ethosul socio-cultural, precum muti- nu doresc să aibă nimic de-a face cu religia
religiile le-au afișat în mod public. lările genitale, interdicțiile inexplicabile în mod organizată. Oameni care, fără religie, se com-
Conștient fiind de faptul că nu doar reli- științific etc. portă într-o manieră etică și civică și care,
giile monoteiste se fac vinovate de abuzuri, Un alt argument și o altă manieră care con- deseori, se regăsesc în ipostaze ce le complică
Hitchens critică la fel de aspru și religiile care, solidează respingerea religiei de către autor se sau, și mai grav, le periclitează viața pentru că
în momentul de față, sunt din ce în ce mai referă la antropomorfismul acesteia: așa cum sunt fundamentate pe baze religioase. Este sufi-
venerate de o audiență mai tânără – respectiv, a susținut, într-un volum recent și premiat și cient să ne gândim la autonomia femeilor, care
budismul, cultele new age și așa mai departe. istoricul religiilor Reza Aslan (Dumnezeu. O ar fi trebuit să fie până acum o problemă deja
Nu este vorba nicidecum despre o critică în istorie umană), religia este, în esență, un feno- rezolvată, însă, în statele dominate de influența
necunoștință de cauză: autorul a activat foarte men creat de către oameni, ca atare, supus lipsei religioasă, acestea se regăsesc în imposibilitatea
mulți ani ca jurnalist, corespondent în zone de infailibilitate, astfel încât preceptele și prac- de a decide asupra propriului corp sau asupra
extrem de periculoase ale globului și a avut, ticile adiacente religiilor nu sunt altceva decât propriilor vieți, la grupurile unor minorități
astfel, ocazia de a vedea în direct problemele consecințe ale fricii de moarte sau ale neștiin- care sunt zilnic marginalizate sau atacate de
de care fanatismul religios se face responsa- ței: într-o vreme în care numeroase fenomene pe premise religioase și care nu pot întreprinde
bil, probleme din zone pe care le și enumeră naturale nu puteau fi explicate prin argumente foarte multe lucruri pentru a se apăra, la obsta-
și analizează în acest formidabil volum: con- și dovezi științifice, a fost nevoie de interpretări, colele pe care anumite autorități religioase le
flictele din Beirut și Irlanda, atrocitățile din miracole, „îmbunări” ale zeilor și reguli care pun în calea științei și a progresului.
Bombay și Serbia, genocidul din Rwanda, toate să stabilească o oarecare sănătate a populației, Poate că cea mai importantă întrebare ce
fiind legitimate de influența și girul unor gru- de unde, numeroase interdicții alimentare, răs- răzbate după lecturarea acestui volum se referă
pări religioase. plată pentru non-agresiune și așa mai departe. la lumea în care dorim să trăim: o lume funda-
Demantelarea idiosincraziilor și a proble- Un alt argument deosebit de important mentată pe respectarea drepturilor omului, pe
melor la care religia nu poate răspunde este pe care Hitchens îl atacă este cel susținut de grija față de planetă și pe libertate individuală
efectuată, de Hitchens, pe mai multe planuri: admiratorii religiei: fără religie, nu ar exista sau o lume dominată de conflicte și pericole
în primul rând, demască în mod public și moralitate, ca atare, religia ne face pe toți mai girate de intruziunea religiei în viața publică? ■

16 Nr. 7 (203) ♦ iulie 2020 Scrisul Românesc Cronică
literară

Literatură Rodica Călătorind în(spre)
universală GRIGORE literatură

Una dintre marile preocupări ale Odiseei în India nu seamănă cu nimic din ceea ce s-a aventură spirituală care-l poartă deopotrivă pe
homerice era aceea de a evalua locul scris în ultimii ani în spațiul cultural euro- protagonist și pe cititor prin meandrele unei
pe care ființa umană îl ocupă într-un pean. O carte pe care autorul însuși a ezitat să lumi din care zeii au dispărut: „Zeii acționează/
univers spiritual dominat, desigur, de decizi- o definească din punctul de vedere al genului ca și cum n-ar exista, și astfel/ nu există, de
ile divinităților, dar în care se întrevedea deja literar, fiind deopotrivă „un roman-poem”, dar fapt, cu o extremă eficacitate.” De aici și per-
ascensiunea rațiunii. În textul homeric, omul și o epopee a epocii noastre, având caracter manenta interogație metafizică ce marchează
trebuia să descopere un soi de cale de mijloc aforistic, liric și, în egală măsură, ironic. O textul acesta, dar și densitatea intelectuală ce
între două extreme: pe de o parte, impulsul epopee cu vădit caracter livresc, fapt care se duce cu gândul la scrierile lui Wittgenstein și,
spre bestialitate (dovadă că Ulise o părăsește vede din primele pagini. Căci textul spune – în pe de altă parte, dinamismul uluitor al cărții,
pe vrăjitoarea Circe, cea care îi transformase vers liber – povestea lui Bloom, protagonis- ce pare desprins din cele mai bune romane de
în porci pe tovarășii săi de drum), iar pe de tul călătoriei în India. Desigur, numele evocă aventuri ale literaturii universale. Și tot de aici
alta, fascinația pentru acea lume aparte în care un alt celebru personaj, Leopold Bloom al lui sentimentul dominant ce plutește peste text,
domnesc zeități egoiste și crude (să nu uităm James Joyce, cel care, în marele
că același Ulise o părăsește și pe nimfa Calipso, roman al acestuia, Ulise (1922), melancolia, numită ca atare de
care, pentru a-l păstra lângă ea, îi oferea promi- recompunea simbolic, pe stră- către autor (cuvântul e chiar
siunea nemuririi). Odiseea, ca discurs epopeic, zile Dublinului, marea aventură inclus în subtitlul cărții de față:
vizează, citită astfel, încercarea omului de a anticului și homericului „Melancolie contemporană. Un
a-și asuma pe deplin condiția umană, situată Odiseu. Așadar, avem de-a face itinerariu”), care trimite, fără
undeva la jumătatea drumului între bestial și cu un personaj care, chiar dacă îndoială, la acel „saudade” (un
divin, între tenebre și înălțimile celeste. nu afirmă explicit acest lucru, dor aparte, înțeles ca nostalgie
vine din literatură – și care, la fel cu privire la lucruri ori ființe
Știind foarte bine toate acestea (și multe ca și autorul de față, are nevoie care nu mai sunt) specific spi-
altele pe deasupra...), Gonçalo M. Tavares de literatură, dovadă (dacă mai ritualității portugheze.
(născut în anul 1970), una dintre cele mai era nevoie de așa ceva...) epi-
pregnante voci ale prozei portugheze contem- graful care îl invocă pe Luís Iar dacă personajul homeric
porane, laureat a numeroase premii, foarte de Camões și care sună astfel: căuta implicit stabilirea unui
apreciat de marii scriitori ai zilelor noastre, „Soarele fierbinte apunea deja...” echilibru, fie și fragil, între por-
și-a propus nici mai mult, nici mai puțin decât Din punctul de vedere strict al niri diferite care îl dominau,
să scrie „o epopee contemporană”, așa cum a subiectului – poate mai degrabă al întâmplă- Bloom al lui Tavares nu e pus
și fost considerată adesea cartea sa apărută în rilor – cartea relatează evenimentele care au într-o situație fundamental dife-
anul 2010, O călătorie în India. Numai că auto- marcat viața lui Bloom și care l-au determinat rită, ci doar într-un alt context. Mai precis, el
rul a avut, de la bun început, de rezolvat câteva să plece în călătorie – tocmai în India. La capă- trebuie să reușească să-și domine atât pornirile
probleme de natură estetică. În primul rând, pe tul unor încurcături sentimentale, el ajunge să care-l trag vădit în jos (mai cu seamă pasiunea
aceea a genului, câtă vreme nu puțini au fost comită o crimă, ulterior încercând să desco- pentru femei), cât și pe cele care doar aparent
cei care au susținut că structura epopeică ar pere calea de salvare spirituală din marasmul îl ridică (iar aici trebuie menționată fascina-
fi inadecvată temelor și preocupărilor omului care amenința să-l înghită. Iar aceasta e, desi- ția pentru realizările tehnicii contemporane).
secolului XXI. Apoi, pe aceea a strategiilor gur, plecarea nu la capătul lumii, ci în căutarea Bloom înțelege – și, odată cu el, cititorul – că
narative și a tonului, căci în lumea occidentală acelei lumi spirituale pe care Bloom consideră ar fi foarte simplu să se lase pradă păcate-
de azi – au spus unii critici – ar lipsi ocaziile că Occidentul a pierdut-o și care ar mai putea lor trupului, dar și celorlalte, care, deși par
necesare pentru ca eroismul să se poată mani- fi descoperită doar în Orient. Adică, în India. situate cumva pe o treaptă superioară sunt
festa. Și, nu în ultimul rând, problema tehnicii Numai că, pentru a ajunge aici, el alege calea la fel de grave: căci adorarea tehnicii trans-
specifice: există tendința, mai ales în ultimele cea mai lungă, făcând popasuri de-a lungul formă omul într-o mașinărie eficientă, poate,
decenii, ca totul să fie analizat din perspectiva și de-a latul Europei, la Londra, Paris, Viena temporar, însă complet lipsită de conștiință.
psihologiei ori a sociologiei, iar stilul înalt și și Praga, unde cunoaște diferite personaje și Unica salvare de această dilemă și, de fapt, de
solemn al unei epopei exclude astfel de subti- trece prin tot felul de aventuri, unele comice, toate celelalte care-l macină pe protagonist
lități. Numai că toți cei care au formulat aceste altele prezentate cu accente tragice, căci însăși este recursul la resursele uneori nebănuite de
rezerve au pierdut din vedere că Tavares nu a existența umană, pare a sugera Tavares la tot bogăție ce caracterizează limbajul uman. Doar
dorit să scrie, la început de secol XXI, o epopee pasul, nu este altfel... limbajul – implicit, fiecare limbă în parte –
urmând strict regulile și procedeele Antichi- permite omului să se elibereze atât de tirania
tății, ci să actualizeze acest tip de discurs; nu O călătorie în India devine, deci, pentru utilitaristă, cât și de cea instinctuală: „O țară
pentru a șoca cititorul și cu atât mai puțin cititor, un fascinant labirint și în egală măsură curajoasă e făcută din locuitori vii/ bine tratați,
pentru a-l plictisi, ci tocmai pentru a demon- o călătorie care o dublează în permanență pe bine hrăniți, capabili să imagineze ceea ce este
stra un adevăr evident. Anume că, folosind cea a protagonistului. Și care este, fără îndoială, neobișnuit/ în limba pe care o vorbeau părinții
modele literare străvechi, ființa umană se poate în ambele cazuri, inițiatică. Căci, pornind de la lor. (Bravo!)/ Limbajul unei țări nu se mărește/
regăsi și exprima cu adevărat și poate ajunge modelul homeric, raportându-se la inovațiile prin teritoriu, cum e evident. (E Bloom cel
mai ușor la acele mari adevăruri – de acum lui Joyce și stabilind o extraordinară legătură care ia cuvântul.)/ Dacă armata cucerește un
și dintotdeauna – care, uneori, poate tocmai peste timp cu Luís de Camões, autorul marii edificiu și în el,/ începând din acel moment,
pentru că sunt privite prea de aproape, nu mai epopei de renascentiste portugheze, Lusiada se vorbește doar limba patriei,/ să nu crezi că
sunt înțelese. (deloc întâmplător, textul acesta are tot zece limba se îmbogățește./ Limba nu este un pro-
cânturi, ca și epopeea identitară a portu- prietar care acumulează metri pătrați/ gâfâind
Pentru a realiza ceea ce și-a propus, Tavares ghezilor), Gonçalo M. Tavares reușește să de satisfacție.” ■
construiește un text uimitor și care cucerește transforme lectura cărții sale într-o veritabilă
pe dată, în primul rând pentru că O călătorie Gonçalo M. Tavares, O călătorie în India. Traducere
de Laura Bădescu, București, Editura Univers, 2018

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 7 (203) ♦ iulie 2020 17

Complexitatea Gabriela
labirinturilor interioare RUSU-PĂSĂRIN
Constantin Zărnescu este un cunoscut
dramaturg, eseist, prozator, apreciat toate vor defini scriitura lui C. Zărnescu. Visul însă și intuiția artistică, copleșitoare în sine, a
pentru valoarea creațiilor sale literare, Victoriei, sora cea mare a tatălui său, deschide existenței unui «complex Iocasta», până în zilele
calea interpretărilor din mitologie, cu evident noastre, un concept al psihologiei moderne,
unele traduse și în alte limbi de circulație rol de demarcație între o lume trăită iluzoriu, și însă și al istoriei spiritului, cu un fundament
internațională. A debutat în revista „Tribuna” totuși reală, și o lume a speranței într-un destin tragic străvechi, care mi-a revoluționat și mi-a
în 1971 și a fost redactor la această publica- împlinit. Toate scrierile lui C. Zărnescu, chiar «înnoit» concepția artistică”. Din această per-
ție din 1972. Detaliul despre cariera sa este și cele cu vădite note de umor precum Femei spectivă se poate opera o abordare în linia
semnificativ în contextul evocării de acum, bătrâne la ștrand par a se subordona convin- freudiană, în care biograful ar putea să con-
pentru că volumul în atenția noastră, Nuvele, gerii că „în afară de apă, soare și fericire, viața frunte persoana publică a artistului cu motivele
povestiri, reportaje (Napoca Star, 2020) reu- noastră se mai compune și din amăgiri și iluzii, ascunse ale vieții lui private, să caute dincolo
nește scrierile de acest gen, într-o succesiune din speranțe”.
diacronică, începând cu anul 1972. Pentru Scrierile despre universul de forța, generozitatea și
Clodi primus, primul său roman, publicat în rural sunt bazate pe introspec- puterea aparentă a geniului,
1974, a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din ția psihologică, personajele par pentru a descoperi nevoile
România, în 1975, critica literară reperându-i a face parte din aceeași fami- psihologice obișnuite care
valoarea narațiunii, generată de scrierile de lie (uneori este deconspirată stimulează procesul creativ.
mici dimensiuni prin care a exersat tehnica și apartenența la propria sa Dorindu-se „un revers” al
reliefării detaliului semnificativ. Va continua familie), iar venerarea mamei cunoscutului mit sophoclian,
să scrie romane, Meda, mireasa lumii (1979) este evidentă. Povestirea, complexul Iocasta reprezintă
evidențiindu-se prin realismul care readuce întru totul realistă, Ceremonii principiul femininului, cel
atmosfera lumii universitare a Clujului de altă- feminine străvechi, dezvăluie care întreține, mai profund,
dată. Două sunt însă reperele de notorietate detalii despre o afecțiune din taina tragicului. Reversul
ale operei sale: Regina Iocasta și Aforismele și copilărie și despre mentalitatea medaliei semnifică în fapt ce
textele lui Brâncuși. Aceste teme vor fi predi- populară românească asoci- ar fi putut face femeia, dacă
lecte pentru universul preocupărilor sale de ată cu mitul antic al Iocastei. ar fi avut libertatea alegerii.
documentare și repunere în cadre dramatice Dansul mamei care teatraliza, Ducându-și viața în gineceu,
sau eseistice, reușind performanța ca ima- exploziv, bucuria, era ca un Iocasta, soția lui Oedip, nu
ginea publică de scriitor să se identifice cu gest apotropaic și de propițiere în egală măsură, a avut ocazia să-și destăinu-
aceste două teme. În 1983 vor apărea versiuni ca un descântec, prin care își dorea ca fiul ei iască viața, suferințele.
ale Reginei Iocasta în limbile engleză, franceză, să se elibereze de durere, să uite boala și să se Scriitorul Constantin Zărnescu va identi-
germană, rusă, iar Aforismele vor fi publicate bucure de sănătate. Ceea ce trebuie însă reținut fica acest complex la mama sa, cea care ar fi
și în versiune esperanto în 1993. Sunt bornele este faptul că fiul (înțelegem că este o scriere putut deveni învățătoare sau artistă, dar doi
unor destine literare care vor cunoaște apreci- cu note subiective, deci scriitorul) nu asociază bărbați, tatăl și viitorul său soț, i-au condus
eri internaționale. dansul mamei cu dansul Ciuleandra sau Banul destinul spre un al orizont, cel al familiei.
Pentru a marca șapte decenii de viață și Mărăcine, ci cu un dans grecesc, dansul coco- Această reprimare a dorinței de a-și croi un
25 de ani de la apariția primului său volum, rului, așa cum îi povestise un țăran din Tesalia destin propriu, împlinit intelectual, îl regăsim
Constantin Zărnescu va reuni în două masive Greciei: „gestica și jocul bizar al acelora care sub diverse identități în personajele feminine
cărți scrierile considerate cele mai impor- sunt brusc apucați de o epifanie a jocului, a ale nuvelelor și povestirilor sale. Este demersul
tante în două registre, cel dramaturgic și cel al acelor mișcări «nebune» și «neînțelese», care constant al scriitorului de introspecție psiho-
narațiunilor scurte și reportajelor, demers ce ne trimit cu gândul la vijeliosul Zorba, ritm logică și de creare de personaje în structuri
a generat oportunitatea de a privi în evoluție și joc al bucuriei și disperării, al neputinței și narative simple ca și construcție, dar relevante
creațiile sale. Recuperarea unor povestiri sau în același timp al dorinței de a ieși dintr-un prin fiecare morală desprinsă la finalul lectu-
schițe publicate în presa literară a deceniului impas...”. Această dualitate a trăirii trepidante rii, întocmind prin această antologie de scrieri
șapte al veacului trecut este remarcabilă din cel a clipei, amestecul de bucurie și disperare, de un repertoriu al toposului feminin marcat de
puțin trei perspective: notele de final, care oferă dezamăgire și speranță, va caracteriza viziu- complexul Iocasta, adevărate reflecții asupra
detalii despre contextul în care a fost publicată nea scriitorului despre universul labirinturilor condiției femeii nu în societate, ci în microuni-
scrierea, gradul de receptare a acesteia de către interioare. versul familial. „…nimeni nu intra în Labyrint
critica literară și de cenzura timpului și evolu- Povestirea are însă o valență în plus. Con- decât pentru a-l nega, eliberându-se și purifi-
ția anumitor teme în întreaga sa creație. duce la identificarea sursei pasiunii lui C. cându-se dinlăuntru-i”. Este și ceea ce a reușit
Schița Victoria și eu, cea care deschide Zărnescu pentru mitologia greacă, pentru C. Zărnescu dovedind prin acest volum care
volumul antologic, a apărut inițial în revista Regina Iocasta. „... mama a fost prima (...) deschide perspectiva interpretării diacronice
„Echinox” (nr. 5, 1972) și a fost republicată care mi-a transmis, încă din adolescență, o a motivelor, temelor, personajelor sale. Se
în Antologia „Echinox” (Prozatori români suferință secretă a spiritului feminin; și intuiția conturează astfel universul complexității labi-
1968-1989) (Ed. Limes 2018). Este prima care acestei «stări» de spirit, rămase din antichitate rinturilor interioare.
atestă prezența ca valoare în presa culturală și la femei, până în ziua de astăzi: aceea că nu au „Căutările lui Constantin Zărnescu sunt
selectată ca reprezentativă pentru numele scri- fost libere să își aleagă «calea», destinul, ci au un fapt de curaj! Curaj nemaipomenit!”, scria
itorului într-un volum colectiv. Viața rurală, ajuns fără să vrea la o înțelepciune a tristeții Marin Sorescu în Prefața la Aforismele lui
personajele care își mărturisesc experiențele de și renunțării (...). Și iată: mama a fost întâia Brâncuși (1980). Prin proza sa, Constantin
viață la limita tragismului, un flux narativ care care mi-a născut, poate chiar cu acel dans, Zărnescu, scriitorul oltean aclimatizat la Cluj,
se derulează cu o naturalețe care uimește prin sentimentul purificării spirituale de un mare își dovedește curajul de a porni construcția sa
lipsa de ostentație a arhitecturii discursului, rău psihic al vieții, scoțându-mi-l din minte, artistică dinspre interior spre miturile lumii
antice și contemporane. ■

18 Nr. 7 (203) ♦ iulie 2020 Scrisul Românesc Eseu

Idei filosofice Emanuel D. Morala
FLORESCU

Morala reprezintă ansamblul convin- din Dincolo de bine și de rău
gerilor, atitudinilor sau deprinderilor
umane, fixate ulterior în principii și ei ideatic și prin excentricitatea formei în care un alt tip de morală și alte virtuți umane sau
norme sociale, care reglementează comporta- s-a exprimat. Se pot afirma multe despre Niet- repere axiologice. Este apologetul unei morale
mentul mutual al indivizilor și a căror respectare zsche, dar numai c-ar fi fost un personaj banal de stăpâni, care caracterizează spiritul nobil,
se întemeiază pe asentimentul conștiinței per- sau un gânditor mediocru, nu! S-a consacrat liber, orgolios, puternic și creator al propriilor
sonale în consens cu simțul comun al opiniei ca un filosof nonconformist, ca un contestatar valori, pe care le opune sfidător celor tradiționale.
publice. În plan etic, respectivele convingeri virulent al filosofiei sistematice ori dogma- Este precursorul filosofului viitorului și proiec-
și atitudini se raportează în mod implicit la tice, ca un gânditor care a atacat prejudecățile tează prototipul aristocratului spiritual, ilustrat
noțiunile de bine și de rău. Dacă o convingere, inerente ale filosofilor și idealul lor utopic de prin supraomul stimulat de voința de putere,
atitudine, acțiune ori faptă este bună, atunci căutare a adevărului absolut. dar capabil de stăpânirea de sine și de asuma-
ea este una morală. În schimb, dacă este rea, rea responsabilității în scopul autoafirmării și a
atunci este una imorală. Rezol- În cartea evocată, Nietzsche a pretins că nu valorizării propriei vieți. Datorită spiritului său
varea ecuației morale pare atât există fenomene morale, ci doar o interpretare critic, a disciplinei autoimpuse și-a voinței sale de
de simplă, încât trebuie să ne morală a fenomenelor analizate. Prin această putere, supraomul nietzschenian avea să fie con-
întrebăm dacă nu e de fapt una fiscat ideologic de propaganda nazistă și impus
simplistă. Or, o analiză mai aserțiune radicală, el a sugerat ca model uman superior în societatea ei idealistă.
profundă ne dezvăluie că o ideea că nu există fundamente Astfel, renumele controversat al lui Nietzsche
atare abordare este într-adevăr obiective, care să legitimeze apri- avea să fie asociat abuziv cu reputația infamă a
una superficială, care nu face oric o morală cu valoare absolută regimului hitlerist. O sinistră farsă postumă, pe
decât să mute dilema etică de și cu caracter universal, ci numai care nici măcar supraomul din Nietzsche nu ar
la noțiunile de moral și imoral judecăți subiective, care se rapor- fi gustat-o antum!
la termenii de bine și rău, fără tează empiric la o morală relativă
a atinge însă fondul problemei cu o valabilitate limitată la speci- În concluzie, sfera prezumtivei amoralități,
și fără a elucida realmente mis- ficul contextelor respective. Deci pe care a explorat-o temerarul filosof german,
terul epistemologic al moralei. lucrurile n-ar fi morale sau imorale nu s-a dovedit chiar atât de lipsită de moralitate.
Rămâne necesitatea de-a răs- în sine, ci sunt interpretate astfel și Dincolo de binele și de răul criticat se găsește un
punde concret la ce anume este bine sau rău, perpetuate identic de către conști- alt bine și un alt rău, adică o formă predilectă
pentru a înțelege corect ce e moral sau imoral. ința colectivă imitativă. Moralitatea de morală! Dincolo de morala de sclavi se află
ar reprezenta de fapt instinctul de morala de stăpâni, dincolo de valorile creștine
De-a lungul istoriei, răspunsul s-a dovedit turmă al individului și ar fi născută se găsesc valorile ateiste, dincolo de defectele
întotdeauna unul subiectiv și relativ, fiind nuan- din teama ancestrală a acestuia față de autoritatea omului slab se află virtuțile supraomului virtual.
țat și influențat de contexte diferite, de interese societății coercitive, care îi provoacă atitudinea Dincolo de bine și de rău nu este o apologie a
meschine, de prejudecăți predilecte, de scopuri nedemnă de obediență irațională. amoralismului stricto sensu, ci o introducere
vizate, etc. În consecință, abordarea filosofică a În spiritul acestui comentariu caustic, filo- în morala nietzscheniană. Una care, asemeni
problemei etice a generat mai curând aporii și soful cu pregătire filologică a criticat vehement oricăror valori etice consacrate, poate fi inter-
incertitudini decât certitudini. Cert este doar valorile consacrate ale civilizației europene și mai pretată subiectiv, adoptată în spirit gregar și
faptul că morala are de-a face cu judecățile despre ales morala creștină aferentă acesteia. El susținea impusă abuziv în oricare societate umană. Sau,
ce e bine și ce e rău. Dacă nu ne mai raportăm că credința creștină înseamnă sacrificarea ori- dimpotrivă, respinsă ori ignorată! Deci, Dincolo
la bine și rău, se presupune că intrăm în sfera cărei libertăți, a oricărui orgoliu sau afirmare de de bine și de rău este doar o expresie literară a
amoralității, care sugerează o lipsă a moralei sau sine a spiritului, fiind astfel sinonimă cu aservirea filosofiei morale. Dar care confirmă că ipostaza
o indiferență față de ea. Căci amoralismul este altor interese, desconsiderarea de sine și auto- de amoralist atribuită lui Nietzsche e într-ade-
doctrina care contestă existența fundamentelor mutilarea spirituală. Ea a instaurat o morală de văr una aparentă! ■
obiective ale moralei, recte binele și răul ca atare, sclavi, adică acea mentalitate și atitudine a oame-
și, pe acest temei sceptic, normele și principiile ei. nilor slabi, fricoși, umili și incapabili de gândire Revista și Editura
Pătrunzând în sfera amoralității, pare că pășim proprie, de libertate decizională sau de realizări
dincolo de bine și de rău și că ne situăm aprioric mărețe, conduși doar de animalicul instinct de Scrisul Românesc
pe o poziție de neutralitate etică. Dar este oare turmă, ce le devalorizează insignifianta existență.
posibilă o poziționare efectiv neutră dincolo de Din cauza subordonării ei față de etica creștină, CONCURS DE DEBUT
bine și de rău? Ce ar implica și cum s-ar putea morala europeană ar fi devenit ,,morala anima-
concretiza o atare situare amoralistă? lelor gregare,” un tip inferior de morală, ce s-ar Se adresează celor care nu au împlinit 35 de
fi insinuat perfid în sfera socio-politică a culturii ani și nu au debutat publicistic sau în volum.
Nimeni nu pare mai avizat decât Nietzsche europene moderne. De la presocratici și Socrate,
să ne răspundă la asemenea întrebări, căci el cultura europeană ar fi cunoscut o deplorabilă Concursul se desfășoară în următoarele sec-
realmente a experimentat acest demers filosofic decădere valorică, începând chiar cu platonismul țiuni: poezie, proză, teatru, eseu. Lucrările vor fi
și, aparent, și-a asumat ipostaza amoralistului. și culminând cu creștinismul. Cât despre virtuțile semnate cu un motto, care se va regăsi, de aseme-
Nu numai prin publicarea lucrării intitulate unanim revendicate, a replicat laconic, ironic și nea, și pe un plic închis atașat manuscrisului. El
chiar Dincolo de bine și de rău, ci prin întreaga sa chiar draconic, că: ,,fiecare popor are propria-i va cuprinde numele și prenumele concurentului,
filosofie avangardistă, romantică, dar controver- ipocrizie, pe care o numește virtute.” data de naștere, adresa, numărul de telefon și pre-
sată. Gândirea care atacă frontal morala comună Este filosofia lui Nietzsche una pesimistă,
și care insinuează o perspectivă amoralistă, nu nihilistă sau efectiv amorală? Ar fi, numai dacă nu miile obținute la alte concursuri literare.
poate fi decât controversată! Viziunea filosofului ar pune nimic în locul valorilor pe care le critică! Manuscrisele vor fi trimise,
german a contrariat prin originalitatea fondului Or, dincolo de morala creștină a civilizației euro-
pene, pe care a denegat-o prin celebra afirmație până la data de 1 sept. 2020, pe adresa:
că Dumnezeu a murit, vizionarul ateu propune Revista – Editura Scrisul Românesc,

str. C. Brâncuși, nr. 24, Craiova.
Un juriu alcătuit din critici și istorici literari
va acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune.

Relații suplimentare se pot obține la:
Tel: 0722/753 922; 0251/413 763

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (203) ♦ iulie 2020 19

Tudor Arghezi grafician? Dodo
NIȚĂ

Despre Tudor Arghezi (cel mai mare Întors în țară, Arghezi începe să publice potrivite. Al doilea volum de poezii al său, Flori
poet după Eminescu) s-au scris mii frenetic poezii, dar și o abundentă publicistică, de mucigai, va apărea patru ani mai târziu, la edi-
și mii de pagini de critică și istorie printre care și numeroase... cronici plastice, tura Cultura Națională, condusă de Alexandru
literară. Și atunci care ar mai fi rostul unui cele din urmă în paginile revistei „Facla”, Rosetti. Volumul se deschide cu un autoportret
nou articol despre el? editată de N.D. Cocea. Cronica de artă va inedit al poetului, datat 23 martie 1931.
reprezenta o constantă în viața sa. Arghezi
Foarte simplu, în alte condiții social-econo- frecventează cercurile artistice, vizitează în Povestea acestui mic desen va fi narată chiar
mice din vremea copilăriei sale, astăzi nu s-ar calitate de critic de artă numeroase expoziții de către poet – la persoana a treia! – în 1962:
fi vorbit de poetul ci de graficianul și pictorul de artă din capitală, se împrietenește cu mulți „Plăcându-i un manuscris al Florilor de muci-
Tudor Arghezi. O spune chiar autorul: „Am dintre artiștii vremii și se pare că-i simpatiza în gai, și directorul editurii ținând să-l ilustreze
ajuns poet pentru că hârtia și cerneala costau special pe Luchian și pe cari- cu portret, invitase pe rând mai mulți «artiști»
mai ieftin decât culorile și nu aveam nevoie de caturistul ieșean Ion Sava, să-l creioneze. Pocitaniile desinate evocau
atelier, ci doar de un colț de masă pe undeva.”! despre a scris în mai multe când pe portarul pasajului Villacros, când un
rânduri. Pe alții, printre care agent de schimb, când pe prefectul de poliție,
Din propriile mărturisiri ale lui Ion Theodo- Ary Murnu sau caricaturistul de peste drum. În disperare de cauză, autorul
rescu (adevăratul nume al lui Tudor Arghezi), craiovean Petrescu-Găină, îi și-a mâzgălit mutra în fața oglinzii, ieșind din
aflăm că la gimnaziu se întrecea cu colegul detesta cordial și nu se sfia să încercare un sărman «autoportret» felicitat,
său de clasă Jean Steriadi (viitorul pictor) în o afirme public, în scris. fără ironie, de concurenții profesioniști.”
a desena pe tablă caricaturile profesorilor lor.
Din 1911 și până în 1966 Sărmanul autoportret va fi ulterior repro-
Pasiunea pentru arta plastică și-a manifes- va semna peste o sută de dus pe numeroase ediții ale cărților lui Tudor
tat-o și prin faptul că, în vacanța de vară din cronici, în diverse publica- Arghezi.
1896, când viitorul poet avea doar 16 ani, s-a ții, adunate cu grijă de Gh.
oferit a fi custode a primei expoziții internați- Pienescu în 1973, în pagi- Se mai cunoaște și un alt autoportret al
onale de pictură din București, organizată de nile volumului antologic lui Arghezi, datat 1936 și aflat azi în colecția
Societatea Culturală „Ileana”. intitulat – după titlul unui Academiei Române, dar nu e exclus ca vreun
articol semnat de poet – Pensula și dalta (Ed. istoric literar destoinic să descopere în arhive
În 1900, sărac și fără mijloace de trai, Meridiane). și alte desene ale poetului.
Arghezi se călugărește și va locui vreme de
cinci ani într-o chilie de la Mitropolie și apoi Revenind la traseul biografic al lui Arghezi, Prin 1956 nota Tudor Arghezi într-o tabletă
într-alta de la Mânăstirea Cernica. Aici va acesta va debuta în volum abia la vârsta de 47 consacrată pictorului Iosif Iser: „Acum vreo
scrie primele sale poezii, iar viața monahală de ani, când semnează cartea de poezii Cuvinte patruzeci de ani, când [Iser] mi-a făcut un por-
îi va inspira mai târziu pagini memorabile de
proză. Nu știm dacă mai și desena din când Cărţi primite la redacţie tret în cărbune, n-aș fi bănuit că o
în când, dar grafica nu era departe pentru să-i mâzgălesc și eu odată unul cu
că, așa cum aflăm de la prietenul său N.D. creionul. Cu o diferență: creionul
Cocea, chilia în care locuia avea pereții tapi- va semăna mai puțin cu modelul
sați cu pagini din revista satirică franțuzească decât cărbunele, raportat la origi-
„L’Assiete du Beurre”, ilustrată de numeroși nalul cu o fostă țăcălie.”
caricaturiști.
Cert este însă faptul că poetul a
Trimis de mitropolitul Iosif Gheorghian, transmis, genetic, talentul de desena-
în 1906 Arghezi a plecat în Elveția, unde va tor fiicei sale: „Mitzura face pictură
rămâne vreme de cinci ani. Din timpul seju- și balet, cu predispoziție pentru
rului său în orășelul Fribourg datează poate cel amândouă”, îi scria în 1947 Arghezi
mai vechi desen al său, destul de elaborat, în „iubitului domn Făgețel”, directorul
care s-a înfățișat scriind la o măsuță rotundă. revistei „Ramuri” din Craiova.
Pe perete, în spatele său este o iconiță cu Maica
Domnului și pruncul, iar alături, evident, a Așa încât, în anii următori,
desenat un colț de bibliotecă. Desenul este mai multe volume de versuri sau
datat ianuarie 1906 și a fost reprodus de scri- de povestiri semnate de Tudor Arghezi vor
itorul Florea Firan în volumul Tudor Arghezi, fi ilustrate de Mitzura: Țara Piticilor (Ed.
treptele devenirii (Scrisul Românesc, 2015). Socec, 1947) Cartea cu jucării (Ed. Europolis,
1948), Cartea mea frumoasă (Ed. Tineretului,
1952) etc. ■

• Constantin Noica, Interpretări la Platon. Ediție îngrijită și • Ioan Moldovan, Multe ar mai fi de spus, București, Ed.
Cuvânt înainte de Grigore Vida, București, Ed. Humanitas, Cartea Românească, 2019, 80 p.
2019, 468 p.
• Eugen Simion, Ficțiunea jurnalului intim. Vol. I Există
• Constantin Cubleșan, Valeriu Anania. Dramaturgul, o poetică a jurnalului?; Vol. II Intimismul european; Vol. III
Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărții de Știință, 2020, 140 p. Diarismul european, București, Ed. Tracus Arte, 2018, 1136 p.

• Liliana Corobca, Ionesco. Elegii pentru noul rinocer, Iași, Ed. • Constantin Cubleșan, Poezia în lumini și umbre, Florești,
Polirom, 2020, 216 p. Ed. Limes, 2019, 184 p.

• Zenovie Cârlugea, Mihai Eminescu. Dicționar esențial. • Christopher Hitchens, Dumnezeu nu este Mare. Cum otră-
Oameni din viața lui, Iași, Ed. TipoMoldova, 2019, 380 p. vește religia totul, București, Litera, 2018, 432 p.

• Florentin Popescu, Seniorii literaturii noastre. Vol. III, Târ- • Gonçalo M. Tavares, O călătorie în India. Trad. de Laura
goviște, Ed. Bibliotheca, 2019, 206 p. Bădescu, București, Ed. Univers, 2018, 488 p.

20 Nr. 7 (203) ♦ iulie 2020 Scrisul Românesc Poezie

Dan Poeme Edward
DUȚESCU FOSTER

Singurătate Edward Foster, scriitor american, autor a 17 cărți de poezie precum și volume
de istorie și critic literară. Trăiește în Vermont. Poeziile acestea fac parte din volumul
Văd o lume ce atârnă în lanțuri de anxietate A Looking-Glass for Traytors (O oglindă a trădătorilor), în curs de apariție la Editura
Cuiburi părăsite adună grăbite frunze care mor Marsh Hawk Press din New York.
Lacrimi în ochii unei mame rătăcesc pierdute zări
În gându-i e copilul ce pragul casei nu îl mai trece O oglindă a trădătorilor este titlul unei cărți din secolul al 17-lea, o avertizare
Tristeți nemărginite singurătăți de nimeni înțelese împotriva regicidelor ce l-au executat pe Charles I. Două dintre aceste regicide se
E o lume ce se scurge fără revers o clipă și iar o altă clipă aflau în Vermont și au fost considerați eroi locali, așa cum se întâmplă într-o cultură
Deșert și umbre cuprind pe rând a sufletului stare aflată pe punctul de a se rupe de Anglia și a se îndrepta către democrație. 
Uitând de dragoste uităm de noi
Rămân în urmă amintiri și vise neîmplinite Dispariție Pornim cu grijă în zori,
Trăim o stare de depresie fără scăpare Ca apa spălând granitul
Suntem prizonierii unei adicții ce ne înconjoară La început, băiatul se simte o umbră În tăcere.
Există un loc în care trimitem sufletul în suferință Și așa este prins Atât este de binecuvântată
E închisoarea în care zace fără vină Devenind dorință, parte din pădurea goală, Nevoia de îndurare
Prieteniile lui sunt ghiocei răsăriți Născută din rugă.
al nostru sine... se cheamă simplu Când ramurile se încovoaie De ce eșuează mila?
Singurătate. Până ce se scurge în jos stejarul falnic. Ca oglinzile plutind
Visul acesta, multiplicat ca o hidră În zori de ziuă.
Dan Duțescu – Bărci la mal Ascunsă în minte Ce știi
Enigmatic ca o insectă Știi
Doamne qui prodest Plicticos ca o tobă, ce trebuie bătută. Prea târziu.
Oare răspunsul să fie Hermes? Nu este
Epidemii ce năpădesc pământul Neîndestul pentru cuvinte Nimic de amintit
Scenarii ideale de a închide în casă omenirea Nici atingere, nici sămânță. Până la transfigurare.
Fără războaie fără vărsări de sânge Ce vrem; Așa cum tinerețea dispare.
Nimic mai simplu Dacă putem alege, vorbirea ne ajunge? Eșec și vină
Apocalipsa creată în laborator Ce vrem? Trupul sau mintea? Așteptând magia
E arma ideală în mâna Satanei Băiatul, invizibil ca vântul. Ce nu va fi.
a cărei față umană se ascunde printre noi Iarna este vântul nostru.
O lume-ntreagă sub semnul disperării Băiatul se schimbă în vânt. c.
Cosciuge cu morți ce nu-i vedem la față
fără cortegii doar lacrimi ce curg șiroaie Căsătorit Răul este forța. Prietenul meu,
Incineratoare în care se topesc în grabă a. A cărui lipsă a devenit un gol,
Oameni, universuri și idealuri Acuzat de nepăsarea
Noi arestații din case suntem furnicile Nimic de spus, De a mă fi lăsat singur.
acestui mușuroi numit Pământ Dar ascultă: Forma sa a devenit tăcere
Reginele-și dispută averile călcând în jur covoare de cadavre Mark a murit azi, În căutarea celui ce a fost.
În ochii lor suntem doar cifre într-un program Și cine Nu trebuia oare să vorbesc
ce-a devenit neîncăpător A mai rămas să afle Când încă mai aveam timp? ■
Au inventat noi arme să mai reducă Răspunsul?
numărul furnicilor din mușuroi Voi ce stați pe banca Traduceri de Alexandra CARIDES
Nu trebuie împușcați cei ce suntem în plus De lângă stradă.
Știința a descoperit vaccinuri și medicamente tămăduitoare Veți pleca, și voi? Lucrare de Marcel Voinea
Iar la nevoie doar boli și viruși Nu știm.
Și cine poate ști ce alte nebănuite surprize mai urmează Poate vom ieși la un film,
De ce a fost nevoie de acest scenariu Ne vom vedea la un pahar, poate
ce ni se pregătește așa în grabă Chiar la mai multe.
Ce gânduri au cei ce lucrează Vecinii cred, ca tinerii,
în laboratoare și la comanda cui Că merităm o scuză.
De ce am ajuns aici și ne urâm atât de mult
Lumea nu am creat-o noi b.
nu suntem demiurgi și nici satane
E o tristețe fără margini în aste clipe pe Pământ Opale îngropate în zăpadă,
și-ncerc să te întreb pe tine Doamne Odihnindu-se,
Unde îți e proiectul de început și mai ales Tinerețea însă neliniștită să rămână.
Qui prodest... ■ Unde începe vântul?
Opale îngropate în zăpadă
De tinerețea neștiute.
Opale pentru o coroană
Ce domină zăpada.
Opale irizate și iată
E dimineață.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (203) ♦ iulie 2020 21

S-au împlinit 170 de ani de la nașterea (29 iunie O întrebare la... Ion Teatru
1850) aceluia pe care îl numim astăzi cu îndrep- aniversare PARHON
tățită prețuire Teatrul Național „Marin Sorescu” din
Craiova. Mă număr printre martorii la nu puține involuntar sancționat cu o veselă satisfacție de cei vi se pare, de Luigi Pirandello, actor ce va triumfa însă
dintre evenimentele care au populat mai bine de o controlați mereu la poarta școlii pentru emblemă în rolul „Hamlet”, de pe scena clujeană, tot cu Vlad
jumătate de secol destinul său adeseori consonant cu și tunsoarea „chilug”, ne furișam prin întunericul Mugur la timonă. Dar poate tot „ca un făcut”, după
însăși evoluția artei spectacolului din țara noastră. lojelor și al balconului, spre a prinde câteva minute cele două spectacole înregistrate de Teatrul Național
Mă simt privilegiat, așadar, de a-mi putea aminti aici, de repetiții cu idolii mai sus numiți, cărora li s-au de Televiziune, cu o echipă în care eram redactor,
fie și cu viteza gândului, de două „momente” deo- adăugat la un moment dat inegalabila Olga Tudo- soarta a decis ca și acel fabulos Hamlet să nu poată
sebite din acest segment de timp, semnificative mai rache și Vasile Nițulescu, dar nu numai ei. fi înregistrat de noi pentru micul ecran la Cluj-Na-
ales pentru eterna confruntare a provinciei cu profesi- poca, ci tot în Bănie, grație Festivalului Internațional
onalismul sau pentru întemeiata pretenție a teatrului Rând pe rând, spectacolele antologice cu Băr- Shakespeare și neobositului său director fondator.
din Bănie de a-și fi apropiat meritul celebrității. Până bierul din Sevilla, de Beaumarchais, și Bunbury sau
cu puțini ani în urmă, când în fruntea instituției și Ce înseamnă să fii onest, de Oscar Wilde (1956), Peste un larg arc de timp, de vreo 30 de ani,
în viața ei și-a făcut loc o echipă înzestrată cu tine- Ani de pribegie, de Arbuzov (1957), Ultima gene- perioadă marcată de afirmarea unor noi genera-
rețe și ambiții profesionale ce își așteaptă o deplină rație, de Vasile Nițulescu și Florin Vasiliu, text ții de actori valoroși, de nașterea învățământului
încununare în plan național și nu numai național, montat în premieră absolută de Radu Penciulescu, teatral în Bănie, de realizarea unor nu puține spec-
la conducere s-au perindat apreciați actori și regi- alt nume legendar pe generosul afiș al teatrului din tacole remarcabile din marele repertoriu universal
zori (mă voi referi doar la cei pe care i-am cunoscut Bănie, Tragedia optimistă, de V. Vișinevski (1958), și din operele dramaturgilor noștri I. L. Caragiale,
personal), cu excepția lui Al Dincă, inițial director cu Olga Tudorache strălucind în rolul principal și Camil Petrescu, Horia Lovinescu, Marin Sorescu,
adjunct, ca Manu Nedeianu, Nicolae Radu, Amza compoziții impresionante ale tinerilor ei parteneri, D. R. Popescu, Teodor Mazilu, Aurel Baranga,
Pellea și Emil Boroghină, cel mai inspirat, din rândul Mormolocul, de Vasile Nițulescu, actor de teatru și Tudor Popescu, I. D. Sîrbu ș.a. s-a întâmplat ca
actorilor, sau Călin Florian și M. Cornișteanu, cel film cu o emblematică „explozie” valorică ulterior, la Providența să intre din nou în scenă la Craiova,
mai longeviv dintre toți, în cazul regizorilor. Alături Teatrul Mic din București, Gâlcevile din Chioggia, de în directoratul lui Emil Boroghină, prin seria de
de aceștia, în perioada luată în discuție și-au făcut Carlo Goldoni (1958), în regia lui Dinu Cernescu, spectacole fascinante create de Silviu Purcărete, cu
simțită prezența devotați și remarcabili secretari găzduit ca o năucitoare surpriză pe oglinda lacu- o carieră internațională magnifică, admirate și elo-
literari și referenți ca eminentul scriitor și om de cul- lui din Parcul „Bibescu” și, în fine, acel memorabil giate în toată lumea, pe scene celebre și în cele mai
tură I. D. Sîrbu, P. Dragu, Al. Firescu, C. Gheorghiu, Hamlet (1957-58), poate cea mai tânără înfățișare importante festivaluri de gen. Parcă prefigurate de
Iolanda Mănescu, Patrel Berceanu, Nicolae Coande a nefericitului prinț printre trăitorii vremii noastre, profesionalismul unei lecturi regizorale cu Piticul în
și nu numai ei, cărora le datorăm neprețuite mărtu- performanță ce a încununat princiar talentul lui grădina de vară, de D. R. Popescu, în martie 1989,
rii ale isprăvilor și ale locului teatrului craiovean în Gh. Cozorici. Critici din Craiova și București, dar și aceste spectacole evenimențiale s-au numit Ubu
peisajul cultural-artistic al urbei și al țării. prestigioși scriitori, profesori, oameni de cultură în rex cu scene din Macbeth (1990), Titus Andronicus
frunte cu Tudor Vianu și Ion Zamfirescu au salutat (1992), Phaedra (1993), Danaidele (1996) și Orestia
În miez de secol, pe genericul unui repertoriu cu satisfacție, adeseori cu fierbinte entuziasm aceste (1998), mai târziu însoțite de Cum doriți sau Noap-
destul de variat dar mai greu de pus pe seama unui succese, a căror notorietate a depășit repede barie- tea de la spartul târgului, Măsură pentru măsură și O
demers programatic, printre primele spectacole pe rele Băniei datorită turneelor întreprinse pe scenele furtună. Ele au readus în prim-plan rolul personali-
care le-am văzut îmi amintesc doar câteva titluri, bucureștene. Mariajul dintre distincție și impetuozi- tății regizorale atât în istoria spectacolului de teatru,
ca Vlaicu Vodă, Cetatea de foc, Gaițele, Trandafirii tate, acea noblețe necăutată din jocul actorilor Victor cât și în viața unei scene cu program autentic, ono-
roșii, Vassa Jeleznova, Doamna ministru, Citadela Rebengiuc, primul dintre cei care vor continua o rată de noi staruri ca Ilie Gheorghe, Valer Dellakeza,
sfărâmată, alături de piese ușor de uitat dintre cele strălucită carieră în Capitală, solicitat de doamna L. Leni Pințea-Homeag (Phaedra), Tudor Gheorghe,
sovietice, recomandate de ... cenzură. Printre inter- S. Bulandra la teatrul ce-i poartă numele, Gheorghe Angel Rababoc, Valentin Mihali, Remus Mărgi-
preți se înfiripa „dialogul” dintre veteranul Remus Cozorici și Pellea Amza, exuberanța fermecătoare neanu, Valeriu Dogaru, Ion Colan, Mirela Cioabă,
Comăneanu, soții Manu și Madeleine Nedeianu, a tinerelor Silvia Popovici și Sanda Toma, aceasta Natașa Raab, Ozana Oancea și nu numai aceștia.
Margot Boteanu, Ovidiu Rocoș, Theodor Păunescu din urmă înmărmurindu-ne însă și prin tragismul Publicul a putut să-i admire și să-i aplaude totodată,
(protagonistul din Vlaicu Vodă), Richard Rang și conferit „anilor de pribegie”, dezinvoltura și eleganța în calitate de colaboratori, pe iluștrii actori Ștefan
mai tinerii Constantin Sassu, Vasile Constantinescu, lui Titi Rucăreanu, cel veșnic îndrăgostit de cântec Iordache (Titus Andronicus), Coca Bloos (Danaos
Nicolae Radu, Rodica Radu, Emil Bozdogescu, Ion și acordeon, umorul englezesc conferit valetului în în Danaidele) și Maia Morgenstern (Clitemnestra
Marinescu, Lucian Albanezu, Mircea Bohoreanu ș.a. piesa lui O. Wilde și acel mister al chipului uman în Orestia)... Zeci și zeci de reprezentații (peste 100
și al disperării „marinarului răgușit” din Tragedia doar cu Phaedra) cu aceste piese au dus până departe
Apropierea mea și a fratelui meu, Victor Parhon optimistă, calități emblematice pentru evoluțiile lui în lume însemnul genialității regizorului, marca de
(solicitat la un moment dat pentru un „rolișor” adec- Rauțchi, actor din stirpea rară a profesorului său indiscutabilă inteligență creatoare, frustă noblețe și
vat vârstei), la ora aceea elevi la Colegiul „Carol I” Bălțățeanu (căruia îi va urma în chip aproape tes- o fericită propensiune către modernitate dovedită
(pe atunci Liceul „Nicolae Bălcescu”), care găzduia tamentar peste ani în rolul lui „Hagi Tudose”), iată de protagoniștii acestor succese pe care am avut
activitatea Teatrului Național după incendiul produs doar câteva dintre argumentele unei prezențe bine- privilegiul să-i văd ovaționați și în străinătate, la
la vechiul sediu, s-a petrecut puțin mai târziu, cuvântate a „generației de aur” pe scena craioveană Stockholm (Titus Andronicus), la Remscheid-Ger-
tocmai când, ca o frumoasă coincidență, bunul aproape îndumnezeită de harul lui Vlad Mugur. mania (Phaedra) ori în patru seri la rând în marele
Dumnezeu a hotărât că era timpul ca pe această Festival Internațional de la Viena (Danaidele)...
scenă să se petreacă o renaștere. Ea este laconic și Cred că nu greșesc socotind că a fost prima și
emoționant anunțată de regretații Al. Firescu și C. cea mai consistentă „provocare” la marea perfor- Această primăvară cu laitmotivul „Stați în casă!”,
Gheorghiu, în amplul volum dedicat celor 150 de ani manță adresată de scena craioveană lumii teatrale în care Naționalul craiovean, ca întreg teatrul de la
(1850-2000) ai instituției: „În vara lui 1956, în pragul românești de după război, cu mult înaintea eveni- noi și de aiurea, ne-a obligat să uităm de plăcerea
directoratului lui Manu Nedeianu, a tulburat de-a mentelor ce au marcat perioada și ea „providențială” spectacolului „pe viu”, a fost de bun augur pentru
dreptul vestea căzută ca o rază de soare, predestinată în directoratul lui Liviu Ciulei la „Bulandra”, la Tea- aducerile aminte. Odată ieșiți de sub amenințările
a ridica un curcubeu deasupra teatrului craiovean, trul Mic condus de Radu Penciulescu și Dinu Săraru, pandemiei, în locul amintirilor ne vizitează de multe
că regizorul profesor Vlad Mugur, însoțit de un grup pe „mitologica” scenă din Piatra Neamț, la Teatrul ori întrebarea: Încotro scena din Bănie?, altfel înti-
de discipoli de elită (Silvia Popovici, Sanda Toma, de Comedie condus de Radu Beligan și la Trilogia nerită astăzi prin talentați regizori poftiți să lucreze
Eliza Plopeanu, Victor Rebengiuc, Amza Pellea, antică în altă renaștere, inaugurată de Andrei Șerban aici și chiar printr-un festival internațional al tine-
Constantin Rauțchi, Gheorghe Cozorici, Dumitru la Teatrul Național din București. Soarta a vrut ca rilor directori de scenă, ca o promițătoare replică
Rucăreanu) «au descălecat» în Bănie, pentru a întări „desantul” Meșterului Vlad Mugur în Bănie să se la prestigiosul eveniment dedicat marelui Will. Mai
Naționalul sărăcit de valori prin plecarea silită (din repete spre sfârșitul mileniului, în 1999, prin cele bine zis, pe când un „anotimp” providențial ca acel
pricini politice) a doisprezece importanți actori două admirabile spectacole cu Slugă la doi stăpâni, deceniu de glorie în care, să nu uităm, am fost și
(printre ei prestigioșii N. Sireteanu și Costel Rădu- de Goldoni, marcând creația excepțională a lui Valer martorii unui Hamlet memorabil, semnat de regizo-
lescu)”. Impulsionat și de prietenia „de vânătoare” Dellakeza în Trufaldino (după ce actorul debutase în rul Tompa Gabor, cu Adrian Pintea în rolul titular,
dintre profesorul-regizor Vlad Mugur și tatăl nostru, figurația spectacolului din 1957 cu Hamlet) și debutul secondați pilduitor de Mihai Constantin (Claudius)
medic chirurg ginecolog, contactul meu cu sala de lui Sorin Leoveanu, confirmat apoi în Așa este. Dacă și Ilie Gheorghe (Polonius)?... ■
teatru și-a aflat o nesperată complementaritate când,
împreună cu alți elevi iubitori ai scenei, înfruntând
„teroarea” instaurată de supraponderalul „Maciste”,
directorul liceului și arbitru de fotbal, de un umor

22 Nr. 7 (203) ♦ iulie 2020 Scrisul Românesc Eseu

Florea FIRAN

Teatrul Național „Marin Sorescu”
170 de ani
Anul acesta, la 29 iunie, se împlinesc Ștefan Vellescu, Maria și Elena Theodorini,
170 de ani de la întemeierea Teatrului din 6/18 iulie 1850), „foiletonul” prin care Raluca Stavrescu... Primele spectacole au fost
Național din Craiova, instituție cu o anunță deschiderea teatrului: „Astfel, ziua de Baba Hârca de Matei Millo, Moartea lui Mihai
29 iunie se nota în Analele Craiovei cu des-
contribuție însemnată atât în viața cultural chiderea Teatrului Național. Trupa română Bravul de Const. Z. Halepliu, Muza de la Bur-
artistică a Craiovei, cât și în plan național. veselă de triumf cântă mai întâi în cor, un imn dujăni de C. Negruzzi, apoi piese traduse din
Teatrul craiovean, ce poartă astăzi numele de bucurie și recunoștință pentru toți patro- Molière, Voltaire, Alfieri, Hugo. În perioada
„Marin Sorescu”, a luat ființă la numai doi ani nii teatrului și apoi îndată reprezentară două 1888-1911 teatrul a avut și o trupă de operetă
de la Revoluția de la 1848, într-un context de comedii originale: Duelurile și Piatra din casă care a realizat spectacole cu creații ale compo-
reînnoiri și prefaceri fundamentale în viața lucrate una de Costache Caragiale și alta de zitorilor vienezi.
socială, economică și culturală a României, d. Vasile Alecsandri, două individe înaintea La conducerea teatrului se perindă în cele
cam în aceeași perioadă cu teatrele din Iași cărora scena română se înclină cu respect și 17 decenii nume cunoscute din rândul acto-
(1848) și București (1852), situându-se ală- recunoștință. Toți actorii și toate care au avut rilor și altor intelectuali de diferite profesii
turi de acestea în fruntea mișcării încât activitatea continuă iar în 1889
teatrale românești. cunoaște un reviriment prin înființa-
Craiova era în 1850 printre rea „Societății Dramatice” craiovene
orașele dezvoltate ale României, din care fac parte Ion Anestin, Clotilda
cu numeroase case boierești într-o Calfoglu, Maria Petrescu, Maria Cris-
arhitectură cu influențe occiden- tescu-Anestin, Ion Tănăsescu, I. D.
tale, cu școli de grad mediu și clădiri Crețu, N. Petreanu, Ion Sz. Fărcășanu,
solide, cu zeci de biserici, tipografii, Nae I. Popescu, Pandele I. Nicolau ș.a.
ziare și publicații, fiind un mediu (grupați în fotografia reprodusă).
prielnic pentru întemeierea unui Un moment de înflorire în viața
teatru. Era și dorința craiovenilor teatrului îl aduce numirea în 1911 în
care, cum scria Gh. Chițu – „dez- fruntea instituției a scriitorilor Emil
gustați de urâcioasa monotonie” Gârleanu, ca director, și Liviu Rebreanu,
– voiau și alte plăceri „cu mult mai secretar literar. Deschiderea stagiu-
morale... spectacole care îndulcesc Membrii Societății Dramatice a Teatrului Național din Craiova, 1889 nii 1911-1912 s-a făcut cu sprijinul

viața cugetătorilor și pun în mișcare cugetul roluri au jucat cât se poate de bine, erau plini Societății Scriitorilor Români și participarea
și imaginația”. Intelectualitatea nouă era con- de curaj și de voie bună. Prezenții celor dintâi unui număr mare de invitați: Octavian Goga,
vinsă că teatrul ajută la „împodobirea limbii nobili și a celui mai mult public dau puteri noi Victor Eftimiu, I. Agârbiceanu, D. Anghel, Șt.
românești”, un ideal al militanților deșteptării acestor talente june care nu au trebuință decât O. Iosif, Eugen Lovinescu, Mihail Sadoveanu,
naționale pașoptiste – Gheorghe Asachi, Cos- de încurajare ca să poată veni la perfecțiunea Ion Minulescu, Caton Theodorian, Corneliu
tache Negruzzi, Ion Heliade Rădulescu sau al dorită. Este de prisos a mai spune cine din- Moldovan, Cincinat Pavelescu, D. Nanu și
dascălului craiovean Grigore Pleșoianu. tr-înșii au excelat: reputația acelora este destul C. Arion, ministrul Cultelor și Instrucțiunii
Până la formarea unei trupe profesioniste de lățită și numele d-lor, destul de bine cunos- Publice. Deschiderea s-a făcut cu un Prolog în
de teatru, craiovenii erau atrași de spectacolele cute. Afară de acesta faptele vorbesc de la sine versuri de V. Eftimiu și D. Anghel interpre-
trupelor străine, mai ales franceze și italiene, și fiecare are ochi să vadă și urechi să audă.” tat de actorul C. Mărculescu și premiera cu
germane sau austriece, aflate în drum spre Cei doi actori au condus teatrul craiovean piesa într-un act Când ochii plâng... de A. de
București și Iași, și mai departe spre Turcia și timp de doi ani, după care C. Caragiale se Herz; Ion Anes­tin a interpretat Barbu Lăutarul,
Rusia. Spectacolele se țineau de obicei în sala retrage și rămâne la conducere pentru o scurtă „cânticelul comic” de V. Alecsandri, urmat de
mare a Școlii Centrale sau în Școala Lazaro-Ote- perioadă C. Mihăileanu, apoi din 1854 vine Rapsozii, apoteoză într-un act de V. Eftimiu,
telișanu. Prima trupă de „diletanți craioveni” Teodor Theodorini, actor cu studii în Franța cu participarea actorilor Al. Dem. Dan, Șt.
este constituită de Alecu Corcoveanu, care și Italia unde îi cunoaște pe marii tragedieni Braborescu, Fanny Rădulescu (Rebreanu) și
susținea „comedioare” traduse de la trupele Rossi și Salvini. Sub conducerea lui Theodorini Lucia Braborescu. În pauza dintre acte scriito-
profesioniste pe la grădini și prin cluburi. teatrul va deveni o tribună de luptă națională, rii prezenți au citit din operele lor, iar în final
O serie de intelectuali și cunoscuți actori iar trupa alcătuită de el va fi o pepinieră de s-a prezentat farsa Văduvele Domnului Daniel,
bucureșteni, prigoniți după Revoluția de la talente – C. Dimitriade, Aristizza Romanescu, în traducerea lui Șt. O. Iosif.
1848, între care Costache Cara- Naționalul craiovean traversează
giale, Costache Mihăileanu și trei mari războaie – cel de Indepen-
Costache Serghie, spre a nu fi dență din 1877, Primul și Al Doilea
închiși sau expatriați, vin la Cra- Război Mondial, reușind să supra-
iova și obțin învoire „de a juca viețuiască. O istorie în 17 decenii este
theatru în Școala cea mare”. Astfel imposibil de prezentat în câteva pagini.
C. Caragiale și C. Mihăileanu sunt Activitatea complexă a acestei instituții
cei care pun bazele teatrului craio- se regăsește în masivul volum Istoria
vean și în 29 iunie 1850 se deschide Teatrului Național din Craiova publicat
stagiunea cu două comedii origi- în 1978 la Editura Scrisul Românesc,
nale – Duelurile de C. Caragiale și pe care am avut bucuria să-l coordo-
Piatra din casă de V. Alecsandri. nez, și un colectiv format din Claudia
Gheorghe Chițu, prin calită- Dimiu, Florea Firan, Al. Firescu, C.
țile sale de critic teatral, publică Gheorghiu, Medeea Ionescu, Ion
în „Vestitorul românesc” (nr. 5 Teatrul Național, clădirea veche, 1857, refăcută în 1888 de fam. Theodorini Pătrașcu, Ion Schintee. →

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (203) ♦ iulie 2020 23

→ Plopeanu, Silvia Popovici, Sanda Toma). Primele Perioada 22 martie 1973 – 24 septembrie
spectacole sunt producțiile de la examenul de 1974 când Amza Pellea a fost director la insti-
Este prima istorie a teatrului craiovean diplomă al proaspeților absolvenți: Bărbierul tuția la care a debutat și a jucat peste 30 de
și prima istorie a unui teatru național din din Sevilla de Pierre Beaumarchais și Bumbury roluri și perioada 1964-1973, în care I.D. Sîrbu
România, prezentată elogios în presa culturală. (Ce înseamnă să fii onest) de Oscar Wilde și s-au a fost secretar literar rămân repere de valoare
Ulterior, Al. Firescu și C. Gheorghiu au publi- bucurat de succes mai ales că în distribuție s-au în activitatea teatrului.
cat o nouă ediție a Istoriei... completată până regăsit și actorii vârstnici și de valoare ai teatru-
în anul 2000. În 1969 am publicat în revista lui precum Remus Comăneanu, Ovidiu Rocoș, Un moment artistic deosebit în viața tea-
„Ramuri” (nr. 65, 15 nov.) articolul 1850 – anul Manu și Madelaine Nedeianu, Mărgot Boteanu trului este cel din perioada 1988-2000, sub
de naștere al Teatrului Național din Craiova, directoratul lui Emil Boroghină, și în continu-
dată care a schimbat anul fondării instituției, Păcuraru, Ilie Cernea, Richard are, când regizorul Silviu Purcărete montează
de la 1855 la 1850 consem- Rang, Costică Ionescu, Florica spectacole de referință care vor fi prezentate
nată ca atare în documente. Nicolescu etc. În 1958, pe 29 mai, și pe marile scene din diverse țări: Piticul din
regizorul Vlad Mugur montează grădina de vară de D. R. Popescu (1989), Ubu
Din 1954, de când m-am cu mare succes tragedia Hamlet rex cu scene din Macbeth după Al. Jarry și
stabilit în Craiova, numit în în traducerea lui Petru Dumitriu W. Shakespeare (1990), Titus Andronicus de
anumite funcții de condu- cu o distribuție ce merită reținută: Shakespeare (1992), Phaedra, după Seneca și
cere în cultură cu atribuții Gheorghe Cozorici (Hamlet), Amza Euripide (1993), Danaidele (1995) și Orestia
și în coordonarea Teatrului Pellea (Horatio), Silvia Popovici (1998) după Eschil, A douăsprezecea noapte
Național, am sprijinit mersul (Ofelia), Richard Rang (Polonius), (2004) și Măsură după măsură (2008) după
instituției și am participat la Mircea Bohoreanu (Laertes), Cons­ Shakespeare. Cu aceste spectacole, în care au
aproape toate spectacolele în tantin Rauțchi (Actorul), Angela jucat magistral o serie de actori, între care Ilie
premieră și la evenimentele Bârsan (Gertruda) etc. Gheorg­ he, Valer Dellakeza, Leny Pințea-Ho-
mai importante, încât voi meag, Tudor Gheorghe, Valentin Mihaly, etc,
aminti câteva momente La 21 aprilie 1973 se inau- teatrul a prezentat zeci de turnee în țară și în
esențiale care au situat tea- gurează noua clădire a Teatrului străinătate obținând numeroase premii națio-
trul craiovean în linia întâi Național, o bijuterie arhitectonică nale și internaționale.
a scenei românești. realizată după proiectul arhitectului Al. Iotzu,
pe care l-am însoțit adesea în momentele finale Fondarea în 1994 a Festivalului Inter-
În 1956, întreaga promoție de absolvenți ridicării construcției. La festivitatea de inau- național Shakespeare, de către actorul Emil
ai Institutului de Teatru „I. L. Caragiale” din gurare am fost singurul reprezentant oficial, Boroghină, manifestare cultural-artistică com-
București, însoțiți de profesorul lor, regizorul neparticiparea lui N. Ceaușescu, din motive plexă, a situat Naționalul craiovean în centrul
Vlad Mugur, solicită să fie repartizați la Teatrul necunoscute, a determinat lipsa celorlalți. Tot unor manifestări cu ecou internațional, în
Național din Craiova și astfel cei ce au consti- atunci s-a deschis și Muzeul Teatrului, realizat prezent fiind considerat unul dintre marile
tuit așa-zisa „promoția de aur” vor da strălucire de Constantin Gheorghiu, la care au participat festivaluri dedicate marelui Will.
pentru mulți ani scenei craiovene (Gheorghe personalități între care Radu Beligan.
Cozorici, Constantin Rauțchi, Amza Pellea, viața lui Caravaggio) pentru literatura română Sărbătorirea a 170 de ani de la întemeie-
Victor Rebengiuc, Dumitru Rucăreanu, Eliza și consideră că, totuși, autorul „realizează un rea Teatrului Național din Craiova, într-un
roman parabolic, cu aluzii la «sfârșitul de civi- moment în care spectacolele au fost întrerupte
keanos lizație» pe care pare a-l trăi lumea din cauza pandemiei, relevă, cu atât mai mult,
de astăzi”. Alina Purcaru face o importanța unei astfel de instituții solide de
Revista Observator Cultural (nr. 1017/ 2020) prezentare a romanului Lăptarul, cultură care a rezistat timpului și timpurilor,
reunește o serie consistentă de articole, cele mai al scriitoarei nord-irlandeză Anna înnobilând viețile noastre și oferindu-ne refu-
multe dedicate climatului socio-politic actual, Burns; câștigător al importantului giu spiritual și hrană intelectuală.
privind revoltele din SUA și din alte părți ale Man Booker Prize și tradus recent
lumii; despre aceste aspecte complexe scriu Cris- în limba română; romanul spune Omagiul nostru se îndreaptă către toți
tian Pîrvulescu, Bedros Horasangian sau Bogdan povestea unor personaje angrenate actorii, regizorii, dramaturgii, scenariștii, per-
Ghiu. Ovidiu Șimonca realizează un interviu în conflictele dintre republicani și sonalul tehnic și oamenilor de teatru care au
cu președintele Academiei Române, Ioan-Au- loialiști ce au destabilizat deceniul al dat, pe rând, viață și au întreținut cu talent și
rel Pop, în care direcțiile majore ale discuțiilor șaptelea, iar, în mijlocul unor astfel dedicație viabilitatea acestei instituții artistice
vizează învățământul românesc, importanța cul- de scene și lupte, se află vocea unei tinere de 18 de calibru. ■
turii și a comunicării. Despre romanul lui Radu ani și povestea Lăptarului, un personaj periculos Karenina, din perspectiva fiului ei, Serghei. Pe
Paraschivescu – Fluturele negru – (publicat în și manipulator. Camelia Dinu publică o cronică a lângă o analiză subtilă, empatică și profundă a
2010 și reeditat în 2019) Octavian Soviany, în unui roman atipic semnat de Vesna Goldsworthy romanului menționat, autoarea readuce în prim-
articolul Un cântec de lebădă, menționează că – Monsieur Karenin, în care autoarea încearcă
însuși subiectul romanului este unul insolit (acți- o recuperare a personajului tolstoian Anna plan cele trei figuri majore care au
unea urmărește, într-o dimensiune ficțională, contribuit, în realitate, la creionarea
unui personaj clasic, precum Anna
Karenina: Maria Aleksandrovna,
fiica poetului A. Pușkin, Maria
Suhotina, soția unui demnitar rus
care a provocat un scandal în socie-
tatea vremii și Anna Pirogova, soția
unui moșier care, din gelozie față de
aventurile soțului ei, se aruncă în
fața unui tren. Numărul prezentat
al revistei conține, de altfel, multe alte articole
interesante și incitante semnate de Simona Sora,
Carmen Mușat – care publică un extrem de
revelator articol pe marginea tabloului realizat
de Vladimir Zamfirescu, Flagelarea lui Iisus sau

George Banu cu Memoria ca refugiu. ■ Red.

24 Nr. 7 (203) ♦ iulie 2020 Scrisul Românesc

Atelier de artist
Emilian ȘTEFÂRȚĂ

Sculptura de șevalet

Marcel Voinea este un artist cu o veni mai târziu, după aplicarea patinei colo- Cronicar
personalitate puternică și stabil rate. Tehnica sa este aproape inimitabilă,
conturată ce și-a dezvoltat de ani pentru că reușește, aproape miraculos, să episoade, în încercarea de a reface presu-
buni un stil original, inconfundabil. Muzeul aglutineze pe suprafața pânzei volume vag pusul fir cronologic al desfășurării întregii
de Artă Craiova deține un număr important desprinse din bidimensional. Iată de ce ne narațiuni, asta dacă nu cumva vom fi înțeles
de lucrări aparținând unor perioade diferite încumetăm să afirmăm că Marcel Voinea până atunci, că avem de a face cu o dez-
ale creației sale. este un sculptor de șevalet. voltare arborescentă, cu evoluții simultan
paralele și, în plus, desigur cu finaluri multi-
Două caracteristici esențiale dau Artistul și-a construit un procedeu de ple. Aceasta este capcana în care cad adesea
amprenta sa de unicitate, limbajul de forme comunicare, în care articularea îmbracă aceia care vor cu obstinație să găsească răs-
și tehnica reliefului plat dat de pasta aplicată forma metaforei, putem spune că a breve- punsul la întrebarea ce reprezintă o lucrare.
pe pânză. Marcel Voinea își concepe lucrările tat o metodă prin care un sculptor se poate
începând prin a modela pasta aproape în exprima, având un șevalet în față, fără a-și Cât privește limbajul de forme avem
orb, intuind doar virtuțile vibrațiilor ce vor trăda o clipă vocația, continuând să rămână de-a face cu un amalgam de personaje
burlești, descrise caricatural, surprinse
Carul cu paiațe modelor. Marcel Voinea își sapă în posturi bizare, mai avem și mulțimi de
reprezentările, își cioplește fan- personaje, sumar conturate și să nu uităm
Anunțul teziile când așază pasta pe pânză. aparițiile zoomorfice, reprezentând cre-
El neagă cu încrâncenare calitatea aturi fantastice, ireale, coșmarești, totul
Legătura de pictor, vrea să rămână sculp- încheindu-se într-o scenografie bizară în
tor, de la prima până la ultima care părți dintr-un decor fantastic, în con-
Scrisul Românesc pânză. Îl vom găsi, totuși, așezat tinuă și amalgamantă prăbușire împletesc
inadecvat și stingher, pe simeze grotescul și bizarul într-o hiperbolă de o
printre pictori, locul său fiind rară consistență poetică. El narează per-
între sculptură, sau cel mult baso- manent cultivând impudic ludicul, fără
reliefuri, motiv pentru a înlătura a fi o clipă vulgar, ori obscen, descrierile
confuzia. Renunță, la un moment sale conțin mereu o formă de interogație,
dat, definitiv la policromia laviu- aparent disonantă. Cam acesta este, sumar
rilor folosite drept patină. Patina descris, inventarul în aparență limitat al
îi este vital necesară, fără ea nu limbajului folosit de artist, din care erupe,
ar putea intra în registrul vizibil, în mod paradoxal, o narațiune spumoasă,
fiind condamnat să rămână captiv infinit bogată în sensuri, de a cărei plămadă
doar registrului tactil. Patina este sunt capabile doar acele rare spirite bântuite
cea care, la Marcel Voinea, acțio- de har.
nează asemenea unui revelator, ea
este cea care ne devoalează istorii Sunt încredințat că cei ce au cel puțin
întregi, în lipsa ei nu am fi avut în un Marcel Voinea în colecție au reușit să își
față decât o pânză cu iregularități compenseze deficitul de visare vital necesar
pe care grundul s-a zbârcit din în asigurarea propriului echilibru interior. ■
nepriceperea celui ce l-a pregătit.
24 pag. – 5 lei 07
Până la un punct, Marcel
Voinea se încadrează în tipologia
prin care se definește un gravor,
fiecare lucrare a sa fiind ilustrarea
uneia și aceleiași povești, privi-
torul nu îi cunoaște firul epic,
nu îi cunoaște niciodată com-
plet distribuția personajelor, nu
știe cum a început, ori cum se va
sfârși șarada, fiecare colecționar
deținând un fragment din ace-
lași unic scenariu fantastic. Cum
foarte multă lume deține părți
din poveste, va trebui ca peste
timp, când artistul va fi părăsit
postura de narator, când serialul
își va fi oprit definitiv producția,
să se găsească un biograf sagace,
care să pună la un loc noianul de
ISSN 1583–9125

Scrisul Românesc
ScrisuRl omânescSR Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 1

Serie nouă Anul VIII

Nr. 7 (83) 2010 Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003

Florea FIRAN

Dumitru Radu Popescu

Ion Ţuculescu – Autoportret Despre Dumitru Radu Popescu surprindă mai ales cu proză şi teatru.
am scris în mai multe rânduri, Debutează în 1954 în revista „Steaua“
Această dublă existenţă a culorilor deopotrivă în orizontul valorilor
sensibile, ca şi în acela al acţiunii magice, o regăsim în pictura lui de fiecare dată cu aceeaşi plă- din Cluj cu schiţa O partidă de şah, repro-
Ţuculescu, o dată cu lumina interioară..., aşa cum o sesizează ochiul cere şi convingere că mă refer la unul dintre dusă ulterior în Fuga (1958) – volum ma-
artistului popular.“ cei mai importanţi scriitori contemporani siv, ce reprezintă debutul editorial şi care
din literatura noastră. Dacă ţinem seama cuprinde 21 de schiţe şi povestiri, cele mai
A.E. BACONSKY şi de faptul că prin origine el aparţine multe cu teme şi eroi din realitatea imedi-
„perimetrului sentimental“ – Oltenia, şi că ată, originalitatea cărţii aflându-se în „îm-
Poezie este unul dintre membrii marcanţi şi fideli pletirea sentimentului tragicului cu senti-
în colegiul redacţional al revistei Scrisul mentul comicului“.
Myriam Keil Carmen Firan Proză Românesc, serie nouă, de la întemeierea
Constantin Marinescu Zoe Heller acesteia, motivaţia noastră apare şi mai La revista „Steaua“, D. R. Popescu îşi
temeinică. Dar, portretul spiritual pe care îl face ucenicia ca scriitor. A. E. Baconsky,
Doina Pologea Constantin Pădureanu încercăm, acum, lui D. R. Popescu, se vrea care conducea publicaţia în perioada aceea,
un omagiu la împlinirea vârstei de 75 de îl angajează mai întâi corector, începând
Östen Sjöstrand Adrian Sângeorzan ani şi peste jumatate de secol de activitate cu 1 martie 1956, apoi redactor, după care
literară prodigioasă şi mereu înnoitoare. publică, aproape în fiecare număr, proze,
Marian Victor Buciu reportaje, eseuri, note de lectură.
Peste o lună, la 19 august 2010, D. R.
Ion Buzera Popescu trece pragul în anul 76 de viaţă În 1970 devine redactor-şef al revis-
şi ne apare plin de energie şi vivacitate, tei „Tribuna“, unde va rămâne până în
Adrian Cioroianu stăpânit de umorul ce-l caracterizează, 1982, când este numit redactor-şef la
prezent în viaţa culturală acolo unde este „Contemporanul“, îndeplinind în acelaşi
Geo Constantinescu chemat. Am fost împreună în primăva- timp şi funcţia de secretar al Asociaţiei
ra aceasta în zona Mehedinţi, la Drobeta Scriitorilor din Cluj-Napoca. O perioadă de
Turnu Severin, unde nu cu mult timp în două mandate deţine funcţia de preşedinte
urmă a fost făcut cetăţean de onoare, şi am al Uniunii Scriitorilor (1981–1989), iar în
rămas uimit de căldura cu care a fost pri- 1997 Academia Română îl primeşte mem-
mit, sute de cititori i-au cumpărat cele trei bru corespondent, apoi membru titular.
volume de teatru inedit editate de Scrisul
Românesc, obţinând cu greu un autograf. În 1959 îi apare şi cel dintâi roman –
În acele zile, D. R. Popescu a fost mod- Zilele săptămânii (1959), cu problematică
elul de scriitor împlinit şi apreciat, cu toţii, din universul rural, într-o perioadă când
mulţi câţi am fost – din Severin, Craiova, proza românească era dominată de Marin
Bucureşti – ne-am bucurat împreună. Preda, Titus Popovici, Eugen Barbu.
Imediat, autorul abordează şi teatrul, unde
Scriitor profund, original, abordând se va dovedi „tot atât de prolific pe cât e de
aproape toate genurile literare – nuvelist, fecund prozator“. Debutul dramaturgic va
romancier, dramaturg, poet, eseist şi publi- avea loc tot în revista „Steaua“, nr. 5/1960,
cist – D. R. Popescu este autorul unei ope- cu piesa Mama, urmată un an mai târziu de
re de dimensiuni neobişnuite şi continuă să Carmen, cei patru soldaţi şi căpitanul.

Continuare în pagina 3

Mihai Ene

Ovidiu Ghidirmic

Eseu Ioan Lascu Florin Rogneanu
Constantin M. Popa
Privirile lăuntrice
Ştefan Vlăduţescu

Carte eveniment: Gabriel Coşoveanu – p. 4 ale lui Ion Ţuculescu

despre Adrian Cioroianu şi noua sa carte p. 32

Irina Mavrodin – Pe măsură ce-l conştientizez... p. 7

Inedit: Marin Sorescu p. 11

Dumitru Radu Popa – Saramago – p. 15
Nobelul rebel şi exemplar p. 26

Teatru: Ion Parhon – Festivalul sibian Noaptea salcâmilor
de Ion Ţuculescu

2 Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 Scrisul Românesc Evenimente
culturale
Sumar Scrisul Românesc
la Râmnicu Vâlcea Scrisul Românesc
Florea Firan, Dumitru Radu Popescu .......
......................................................... pp. 1, 3 Pe baza unui proiect cultural în- şi profesorul universitar Ion Predescu. Revistă de cultură
Cl.Miloicovici,ScrisulRomânesclaRâmnicu tocmit încă de la începutul anu- Carmen Firan şi Adrian Sângerzan au lec-
Vâlcea................................................ p. 2 lui, Scrisul Românesc, Editura şi Revista turat din creaţia lor şi au răspuns la o serie Fondată la Craiova, în 1927,
Gabriel Coşoveanu, Pledoarie pentru ros­ Serie nouă (din ianuarie 2003)
tul intelectualului: a nu sta deoparte ... p. 4 Augustina Constantinescu, Florea Firan, Adrian Sângeorzan, Carmen Firan, Doru Moţoc, Ion Predescu
Sorana Georgescu-Gorjan, Constantin Membră A.R.I.E.L.
Brâncuşi şi Timpul ............................... p. 5 au continuat lansările de carte şi întâlnirile de întrebări pe tema interferenţelor cultura-
Ştefan Vlăduţescu, Mircea Moisa: O lectu­ Apare sub egida
ră de geografie spirituală .................... p. 5 cu cititori la Biblioteca Judeţeană „Antim le, care s-au dovedit foarte interesante. Fundaţia – Revista Scrisul Românesc
Ovidiu Ghidirmic, Confuzia punctelor de
vedere ................................................... p. 6 Ivireanul“ din Râmnicu Vâlcea. De data A fost prezentat şi ultimul număr al re- în parteneriat cu „Gazeta de Sud“
Constantin M. Popa, Ochiul lui Osiris ..... şi Primăria Municipiului Craiova
............................................................... p. 6 aceasta, întâlnirea a fost una de excepţie, vistei Scrisul Românesc al cărei program
Irina Mavrodin, Pe măsură ce­l conştienti­ REDACŢIA
zez… ..................................................... p. 7 în cadrul proiectului Interferenţe cultura­ ideologic şi cultural se înscrie în tema pro-
Adrian Cioroianu, Rusia învaţă să zâm­ Redactor-şef:
bească .................................................. p. 7 le al celor două instituţii, cititorii vâlceni iectului, de asemenea a fost vernisată ex-
Ion Buzera, Fragmente (II) ................. p. 8 FLOREA FIRAN
Adrian Boldişor, Dumitru Stăniloae – au avut prilejul de a se întâlni cu scriitorii poziţia de carte Scrisul Românesc – noutăţi
Lucian Blaga, O controversă filosofico­teo­ Secretar general de redacţie:
logică ................................................... p. 8 editoriale care, prin grija şi parteneriatul GABRIEL COŞOVEANU
Marian Victor Buciu, Cum trăiră oltenii
lui Sorescu până la comunism ............. p. 9 cu Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul“, Redactori:
Ioan Lascu, Traducându­l pe Auguste FLORENTINA ANGHEL
Comte ................................................. p. 10 a devenit o expoziţie permanentă în holul IRINA CUCU
Doina Pologea, Poeme ...................... p. 10 COSMIN DRAGOSTE
Denisa Maria Bălaj, Poeme ............. p. 11 deosebit de primitor al bibliotecii. MIHAI ENE
Marin Sorescu, Meditaţie în ritm cenuşiu– DAN IONESCU
Inedit .................................................. p. 11 *
Östen Sjöstrand, Poeme – Inedit ...... p. 11 Redactori asociaţi:
Dan Ionescu, Semne de speranţă ...... p. 12 La numai o săptămână, în data de 28 FELICIA BURDESCU
Nicu Vintilă, Rostul profund al gândului ... RĂZVAN HOTĂRANU
............................................................. p. 12 mai Scrisul Românesc a fost invitată la MONICA JOIŢA
Mihai Ene, „Estetismul“ englez ........ p. 13 ION PARHON
Constantin Pădureanu, Groapa ...... p. 14 Colocviile „Marin Sorescu“, manifes- FLORIN ROGNEANU
Constantin Marinescu, Poeme ........ p. 14 GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
Dumitru Radu Popa, Saramago – Nobelul tare devenită tradiţională în organizarea
rebel şi exemplar ................................ p. 15 Colegiul redacţional:
Deyan Ranko Brashich, Blestemul Universităţii din Craiova, Inspectoratului
„Muzei“ lui Brâncuşi ......................... p. 16 ADRIAN CIOROIANU
Carmen Firan, Salteaua ................... p. 17 Şcolar Judeţean Vâlcea şi a Colegiului ANDREI CODRESCU
Adrian Sângeorzan, Nevestele lui Mircea . IRINA MAVRODIN
............................................................ p. 18 Naţional „Mircea cel Bătrân“, principalul EUGEN NEGRICI
Mircea Ionescu, Poeme .................... p. 18 NICOLAE PANEA
Felicia Burdescu, Problematica subiectivi­ organizator, la care au participat, alături DUMITRU RADU POPA
tăţii, Michel Foucault ........................ p. 19 DUMITRU RADU POPESCU
Zoë Heller, Credincioşii .................... p. 19 de oficialităţile locale, Nicolae Panea, pro- MONICA SPIRIDON
Geo Constantinescu, Un roman non­fictiv . INA VOINEA
............................................................ p. 20 rector al Universităţii din Craiova, profe-
Myriam Keil, Poeme ........................ p. 20 Corectură:
Cornelia Cîrstea, „Reflexe tolstoiene“ în Carmen Firan şi Adrian Sângerzan din sorii George şi Ion Sorescu, fraţii poetu- CLAUDIA MILOICOVICI
„Cronica de familie“ de Petru Dumitriu .... GEORGIANA GHIŢĂ
............................................................. p. 21 New York. lui, Florea Firan, Mihaela Constantinescu, ADRIAN BOLDIŞOR
Ileana Firan, Evenimente culturale la Paris
............................................................ p. 21 Au fost lansate o parte dintre căr- Luminiţa Mănescu şi Prezentarea artistică:
Aloisia Şorop, Lucrurile mărunte, dar foar­ CRISTINA CORNELIA MARCU
te mărunte .......................................... p. 22 ţile acestora, cele mai multe în ediţii Cătălin Pană, directorul
Haricleea Nicolau Rădescu, Pariul cu ja­ Redacţia şi Administraţia:
zz­ul, „That Jazz“ − marca Laurenţiu Nicu bilingve în limbile română-engle- liceului gazdă. Str. C. Brâncuşi, nr. 24, Craiova, Dolj
............................................................. p. 22 Telefon: 0722753922; 0351/404.988
Rodica Grigore, Când scriitorii (re)întâl­ ză: Rock and Dew / Piatră şi Rouă E-mail: [email protected]
nesc mitul ........................................... p. 23 Web: www.revistascrisulromanesc.ro
Anca Moldoveanu, Poeme ............... p. 23 şi Puterea cuvintelor de Carmen
Maria Tronea, Albert Camus – Poetică so­ Cont: RO03BRDE170SV21564261700
lară ..................................................... p. 24 Firan, Between Two Worlds. Tales of BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
Viorel Forţan, Certitudinea incertitudinii .
............................................................. p. 24 a Women’s Doctor / Între două lumi. Abonamentele se pot face la sediul redacţiei.
Pierre Guenancia, O filosofie a reprezentă­ În Bucureşti, revista poate fi procurată şi
rii (II) .................................................... p. 25 Amintirile unui doctor de femei şi de la Centrul de Difuzare a Presei, Muzeul
Ion Parhon, Festivalul sibian, victorios Literaturii Române (Bulevardul Dacia).
peste vreme şi vremuri ............... pp. 26–27 Anatomia Lunii / The Anatomy of the
Red., Centenar Jean Genet. „Balconul“ – ISSN 1583-9125
premieră pe ţară ................................ p. 27 Moon de Adrian Sângeorzan, precum
Hirata Oriza, dramaturg şi regizor japone­ Responsabilitatea opiniilor exprimate
ze în dialog cu Ruxandra Mărginean Kohno şi volumul scris „la două mâini“, aparţine integral autorilor.
.................................................... pp. 28, 29
Mihaela Chiriţescu, Charles Van Lerberghe Voci pe muchie de cuţit, de Carmen Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
– „poetul cu creionul de aur“ ............ p. 29 Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
Red., Okeanos .................................... p. 30 Firan şi Adrian Sângeorzan. str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408
Gabriela Rusu-Păsărin, Tristeţea cailor
sălbatici .............................................. p. 30 Autorii au fost prezentaţi de către Au fost susţi-
Cornel Bălosu, Povestea în imagini a
Doljului interbelic .............................. p. 31 Augustina Constantinescu, directoarea nute comunicări
Florin Rogneanu, Privirile lăuntrice ale lui
Ion Ţuculescu ............................ pp. 32, 31 Bibliotecii „Antim Ivireanu“ şi Florea ştiinţifice cu aspecte referitoare la viaţa

Firan, directorul Editurii şi Revistei Scrisul şi opera lui Marin Sorescu, s-a desfăşurat

Românesc. un concurs naţional de creaţie literară cu

Despre cărţile semnate de cei doi autori participarea elevilor din Râmnici Vâlcea

invitaţi au vorbit dramaturgul Doru Moţoc şi alte localităţi din ţară şi a fost prezentat

un spectacol artistic cu frag-

mente din epopeea La Lilieci

de Marin Sorescu, pregătit

de elevii Colegiului Naţional

„Mircea cel Bătrân“.

Florea Firan şi George

Sorescu au prezentat volumul

Marin Sorescu în documente

şi scrisori inedite apărut re-

cent la Scrisul Romanesc şi a

fost donată colecţia completă

a seriei noi din revista Scrisul

Românesc, 2003–2010 biblio-

tecii liceului gazdă.

Adrian Sângeorzan şi Carmen Firan acordând autografe cititorilor Cl. MILOICOVICI

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 3

Continuare din pagina 1 Florea FIRAN

Dumitru Radu Popescu

P roza este însă domeniul în aprecierile lui Mircea Iorgulescu, „tabloul Mugur, îi pune în scenă piesa Pisica în
care autorul se afirmă viguros, caleidoscopic al unui sat demonizat de
publicând, succesiv, mai întâi şovinism“; Vânătoarea regală (1973) este noaptea Anului Nou (1971), jucată în ace-

laşi an de Teatrele Naţionale din Bucureşti,

o serie de volume de nuvele şi povestiri. romanul unui „moralist şi chiar un tezist, Timişoara, Târgu Mureş, precum şi de către

Umbrela de soare (1962), selecţie dintre într-o proză de factură simbolic-poetică“, Teatrul de Stat din Braşov. Ulterior, piesa a

cele mai valoroase nuvele apărute, îi aduce susţine N. Manolescu în Arca lui Noe; O fost scoasă din repertoriu fără vreo expli-

consacrarea; Fata de la miazăzi (1964), bere pentru calul meu (1974) este „poves- caţie şi nu s-a mai jucat niciodată. De fapt,

care reuneşte şapte nuvele, împreună cu tirea unei povestiri“, povestirea „devine şi alte piese i-au fost interzise, unele „fiind

Vara oltenilor primesc Premiul pentru reprezentaţie, povestitorul se transformă puse la index în mod public (după premi-

Proză al Uniunii Scriitorilor. în regizor şi de la narativ se ajunge la dra- eră), altele puse «la popreală» după ce fu-

Somnul pământului (1965), volum matic“. Acestora li se adaugă: Ploile de seseră elogiate“ – cum subliniază Valentin

masiv, ce cuprinde 11 nuvele, declanşează dincolo de vreme (1976), Împăratul norilor Silvestru într-un interviu cu autorul.

polemici violente, iar autorul este conside- (1976), Oraşul îngerilor (1985) etc., reali- Pădurea cu pupeze este jucată în 1980

rat un adevărat scriitor profesionist; Leul zate în aceeaşi tehnică narativă. la Tokio. Pentru Simonetta Berlusconi I. Doroftei), Rochia albă de dantelă (regia

albastru (1965) inaugurează „hiper-realis- Din 1980, D. R. Popescu începe un alt – Călugărul Filippo Lippi şi călugăriţa Dan Piţa), Turnul din Pisa (regia Şerban

mul“ lui D. R. Popescu. Nuvela a apărut şi ciclu, având ca titlu generic Viaţa şi opera Lucrezia Buti primeşte Premiul „Mihail Marinescu) etc. Filmul 15, scenariul D.

la Bratislava; Dor (1966), una dintre cele lui Tiron B. Noua serie epică se deschide Sebastian“ (1995), şi în acelaşi an obţine R. Popescu, regia Sergiu Nicolaescu, este

mai importante nuvele ale sale, conţine o cu volumul Iepurele şchiop (1980) şi con- Marele Premiu al Concursului Naţional de prezentat în 2007.

anchetă de tip hamletian, cum aprecia Ion tinuă cu volumul Podul de gheaţă (1982). Dramaturgie „Camil Petrescu“. Publicist constant, D. R. Popescu cola-

Negoiţescu. Ea a fost ecranizată şi pre- Autorul este tot mai mult în atenţia criticii În paralel cu punerea în scenă a pieselor borează cu proză scurtă, articole, reportaje,

zentată de Televiziunea din Praga; Duios literare. I se dedică monografii şi studii am- sale, de către teatrele din ţară şi din străină- note mai ales la „Tribuna“, „Luceafărul“,

Anastasia trecea (1967), capodoperă a ple semnate de Valentin Taşcu – Dincolo şi tate, cele mai multe sunt tipărite în reviste „Ramuri“, „Scrisul Românesc“ etc. O parte

genului, în care personajul principal este dincoace de F (Editura Dacia, 1981), Mirela şi volume. În 1985, la Editura Eminescu, dintre articolele şi eseurile publicate în re-

Roznoveanu – D. R. Popescu. în Seria „Teatru comen-

Monografie (Editura Albatros, tat“, îi apare volumul I, o

1981), Marian Popescu – Chei antologie cu şapte piese,

pentru labirint (Editura Cartea volum îngrijit şi prefa-

Românească, 1986), prima mo- ţat de criticul Valentin

nografie consacrată dramaturgiei Silvestru, iar doi ani mai

lui D. R. Popescu etc. târziu, la aceeaşi editu-

Alte câteva volume întregesc ră, volumul al doilea de

tabloul romanesc: Dumnezeu Teatru, îngrijit de acelaşi

în bucătărie (1994), distins cu critic literar.

Premiul „Liviu Rebreanu“ şi cu În 1994, Editura

Premiul Uniunii Scriitorilor din Cartea Românească îi

Republica Moldova; Truman publică volumul Mireasa

D.R. Popescu la Teatrul Naţional din Craiova alături de Ilarie Capote şi Nicolae Ţic (1995); cu gene false, pentru D.R. Popescu la Drobeta Turnu Severin alături de scriitorii Dan Cristea,
Hinoveanu, Patrel Berceanu, Mircea Cornişteanu şi Al. Firescu Paolo şi Francesca şi al trei­
considerat „o Antigonă locală“ (Vladimir sprezecelea apostol (1998). care primeşte Premiul Gelu Negrea, Florea Firan...

Asociaţiei Criticilor de Teatru şi Premiul viste literare şi culturale precum şi în presa

Streinu), se bucură de mare succes. Nuvela Teatrul este cel de-al doilea domeniu de Uniunii Scriitorilor pentru Dramaturgie. cotidiană se regăsesc în volumele Virgule

este tradusă în India (1976), în Italia şi creaţie, tot aşa de important ca şi proza, în Şi, ca o încununare, Academia Română (1978) şi Galaxia Grama (1984).

Polonia (1977), la Moscova şi la Belgrad care D. R. Popescu este foarte productiv şi şi Teatrul Naţional din Craiova îi acordă Prozator de primă mărime al literaturii

(1988); Povestirea Prea mic pentru un modern, iar critica literară îl înregistrează Premiul „Marin Sorescu“ pentru opera noastre contemporane, alături de Zaharia

război atât de mare (1969), subintitulată „drept cel mai prolific dramaturg al epocii teatrală (1997). De asemenea, este dis- Stancu şi Marin Preda, D. R. Popescu

Povestire cinematografică, este ecranizată postbelice“. Scriitorul se opreşte cu pre- tins cu Premiul „Vuk Karagici“ (Premiul dezbate în creaţia sa idei şi probleme ale

cu titlu omonim, în regia lui Radu Gabrea. cădere asupra teatrului politic dar, cum Scriitorilor din Balcani, Bor, Iugoslavia). contemporaneităţii, se inspiră din universul

Începând cu Vara oltenilor (1964), D. menţiona criticul Valentin Silvestru, D. R. Editura Scrisul Românesc îi publică trei rural, cultivând o proză de atmosferă, în

R. Popescu se va impune ca romancier, Popescu este un om de teatru plenar, fasci- volume de teatru, primul, intitulat Anglia care eroii preferaţi sunt oameni cu ciudăţe-

marcând un moment important în evoluţia nat de arta scenică încă din copilărie. (după numele unui personaj), apărut în nii, cu firi sucite, originali, tipuri excentrice

sa literară. Construite pe cicluri, romanele În 1966, Teatrul Naţional din Cluj- 2003, cuprinde patru piese, urmat în 2005 din lumea satului, tineri în luptă cu dispe-

sale atrag atenţia criticii literare care nu va Napoca îi pune în scenă, în regia lui Vlad de volumul Nopţile săptămânii, în care rări absolute. Manifestă predilecţie pentru

ezita să-l considere unul dintre cei mai im- Mugur, prima sa piesă, Vara imposibilei sunt incluse alte patru piesele inedite, iar tensiunea situaţiilor, din chiar primele

portanţi prozatori contemporani. Un prim iubiri. În revista „Contemporanul“ apare şi în 2009 volumul Epistola către Englezi, tot scrieri (Ploaia albă). Deşi îşi desfăşoară

ciclu romanesc se deschide cu volumul: F prima cronică, semnată de redutabilul critic din patru piese inedite. Primele două volu- activitatea de mai mulţi ani în Transilvania,

(1969), roman cu o compoziţie deosebită, Valentin Silvestru; acesta consideră piesa me au fost distinse cu premiul „I. D. Sîrbu“ locurile şi oamenii din zona Olteniei ocupă

istoria unui sat, o tragedie colectivă care „meritorie, interesantă, compusă cu vădit acordat de Scrisul Românesc. un loc important în creaţia sa.

se recompune din poveşti şi mărturii îmbi- simţ teatral şi înfăţişând o dramă psiholo- Un număr însemnat de piese au fost S-a spus că D. R. Popescu a scris cât

nate fantast. N. Balotă consideră că, odată gică de pătrunzătoare observaţie cu remar- traduse, publicate şi jucate în străinătate: Sadoveanu, dar mai divers decât ctitorul

cu romanul F, D. R. Popescu a descoperit cabile inflexiuni patetice“. În altă cronică, la Beijing, Tokio, Moscova, Vilnius, Kiev, romanului istoric românesc. Principala trăsă-

„un tărâm prin excelenţă romanesc (…) acelaşi critic semnala „naşterea unui nou Paris, Novisad, Sofia, Belgrad, Budapesta, tură a scrisului său stă în „experimentalismul

intermediar între ficţiune pură şi realitate, dramaturg“. Doi ani mai târziu, pe aceeaşi Milano. continuu…“. Realist şi absurd, „vizionar,

între mit şi istorie, un spaţiu al crizei“ şi-l scenă şi în montarea aceluiaşi regizor, are D. R. Popescu este şi autorul unui logic şi parapsihologic, relativist şi prag-

consideră pe autor „un mare maestru al at- loc premiera piesei Visul (1968), jucată şi la număr însemnat de scenarii de filme: Un matic, patetic şi solemn, grotesc şi bizar

mosferelor incerte, în care pluteşte realul, Festivalul de teatru de la Arezzo din Italia. surâs în plină vară (1963) este primul său tragic, pitoresc şi politic, magic şi etnolo-

dar şi posibilul“. Romanul a fost distins cu Piesa este prezentată şi la Paris, în 1977, scenariu regizat de Geo Saizescu şi premi- gic, ultrarealist şi simbolic, cosmopolit şi

Premiul Uniunii Scriitorilor. la Théâtre d’Orsay – Compania Renaud- at la Festivalul de la Mamaia (1964); Prea regionalist… opera lui D. R. Popescu se

Cei doi din dreptul Ţebei (1973), tra- Barrault. Teatrul din Târgu Mureş îi joacă mic pentru un război atât de mare (1969), rotunjeşte în specific, configurând dimensi-

dus în germană şi letonă, reprezintă, după piesa Aceşti îngeri trişti care reprezintă regizat de Radu Gabrea; scenariul de film unile unui mare scriitor european“ (Aureliu

primul mare succes Păcală (1974), în regia lui Geo Saizescu, Goci).

de dramaturg, când devine un film în două serii, bine primit Receptarea operei lui D. R. Popescu în

primeşte şi Premiul mai ales în rândul tineretului. Acestora epocă este promptă. Fiecare apariţie edito-

pentru cel mai bun li se adaugă: La porţile pământului şi rială, fiecare text publicat în presă, fiecare

spectacol, în ca- Balul de sâmbătă seara ambele regiza- piesă jucată pe scena unui teatru a benefi-

drul Festivalului te de Geo Saizescu, Fructe de pădure şi ciat de comentarii ample. Aproape că nu

Naţional de Teatru Duios Anastasia trecea – film prezentat există critic literar, critic de teatru sau ese-

(1968). şi la Belgrad, Zbor planat (regia Lucian ist care să nu fi scris despre D. R. Popescu.

Teatrul Naţional Mardare), Căruţa cu mere (regia George Bibliografia critică este deosebit de întinsă,

din Cluj-Napoca, Cornea), Mireasa din tren (regia Lucian pe măsura operei autorului, D. R. Popescu

în regia lui Vlad Bratu), Nelu şi Pasărea paradisului (regia un mare scriitor contemporan.

4 Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 Scrisul Românesc Eseu

Carte – Gabriel Pledoarie
eveniment COŞOVEANU pentru rostul intelectualului:

Î i place să se recomande în spe- a nu sta deoparte
cial profesor de istorie, şi este de
înţeles: Adrian Cioroianu ştie atâ- cred că multe dintre ele – cele mai bune, Niccolo opinează, în faţa prietenilor, că mortificarea oricărui subiect, de aceea
tea istorii, încât formulează obiecţii la ape- probabil – se trag mai curând din atmosfera preferă hulitul liman pentru a putea discuta are permanentă grijă să nuanţeze totul.
lativul de istoric. Prin vârstă, temperament Dilemei decât din tastatura calculatoarelor politiceşte cu „oameni mari ai lumii vechi“, Câteodată, la un punct de bilanţ, şi acela
şi background cultural, el nu doreşte să mele. Adevărul e că echipa de la Dilema pentru cealaltă variantă declarându-şi plic- configurat cu multă eleganţă, îţi vine să-i
fie, nu poate fi autorul unor tratate mumi- avea în ea ceva magic (şi a păstrat în bună tisul. Drept care controversatul florentin a dai dreptate ductus-ului drastic: revista
ficante, ci cronicarul par excellence al unor măsură): cei care au vizitat-o au observat, murit cu un zâmbet pe buze. Ştiindu-l pe „Pif“ reprezintă „unicul lucru bun pe care
momente vii, cu o coajă anecdotică şi miez probabil, că în redacţie deseori se mai văd autor cinefil, îmi vine în minte, instigat l-a lăsat în urma sa comunismul european“.
de a cărui consistenţă nu s-ar plânge niciun creioane care scriu singure şi gume care de pofta narativă din carte, imaginea unui Previzibil, şi simptomatic, semnatarul
politolog sau specialist în mentalităţi, mo- singure şterg ce cred de cuviinţă, calcula- zâmbet dintre cele mai enigmatice din câte acestei declaraţii precizează că la mijloc se
mente care ne-au avut actanţi, mai mult toare care afişează după capul lor şi impri- am văzut, acela al lui De Niro din finalul află „ultrasubiectiva“ lui percepţie. Culant,
sau mai puţin conştienţi de acest lucru. Nu mante care printează ce vor ele – în timp zguduitorului The Deer Hunter. Sigur, sunt sensibil şi extrem de înţelegător – având
numai că (ni) se reamintesc anumite lucruri ce membrii redacţiei stau la taclale, uneori cronotopuri diferite, dar acel declic ce înră- în vedere şi datele sale oficiale – se arată
recente care slujesc la ajustarea din mers a cu o sticlă de inspiraţie pe masă“. Îmi vine utăţeşte, până în pragul înţelepciunii dioge- Cioroianu şi când temptează un portret
specificului naţional, cu români execraţi în nice, relaţia eului cu lumea (temă inclusiv psiho-etnic, nefăcând parte nici isteriilor
Occident, dar şi cu nişte conaţionali meri- greu să cred că un om nesociabil, sau care cantemiriană) mi se pare universal. naţionaliste, nici „cioranienilor“ pe care
tuoşi, de regulă neînţeleşi sau neapreciaţi nu e bun conviv, ar putea emite păreri per- însuşi marele nihilist i-ar fi gratulat cu for-
când acţionau conform unui mandat încre- tinente despre un grup, o ţară sau despre Atâta doar că avem de-a face cu un fe- mula de „gură-cască“ plini de amărăciune:
dinţat de naţia care pare să aibă o qualité o încrengătură de grupuri şi ţări, mânate, nomen care ar putea fi plasat în teritoriul „Mărturisesc un lucru aproape jenant: spre
maîtresse, de-a se întoarce la „valorile“ de-a lungul timpului, de tot felul de inte- paradoxalului: un om fermecător precum deosebire de toţi cei care vorbesc despre ea
de la OTV; nu numai pe acest front, zic, rese, care mai de care mai lumeşti. Adrian dilematicul nostru, cunoscător şi degus- ca despre o prea bine cunoscută făptură –
se angajează eseistul, cu diplome solide în Cioroianu este o astfel de persoană cu tător de fineţuri diplomatice şi „arnoteşti“
ordine ştiinţifică, ce-i susţin CV-ul, dar cu simţ al „spaţiului“: atentă, promptă şi cât (de obicei, ele vin la pachet), nu evită zona din moment ce, pesemne, chiar o cunosc
vocaţie de scriitor, ci şi pe acela al eclatan- se poate de reactivă în limitele manierelor dezbaterilor cu mize grave, din regnul ce-
tului spectacol asociaţionist. codificate de mult, pentru toţi, dar ignora- lor care angrenează, îndeobşte, încruntarea, –, eu nu am văzut-o niciodată pe România
Paralelele făcute cu dezinvoltura omu- te ieri, ca şi azi, de potentaţii zilei. Pe unii atitudinile maniheiste şi chiar brutale, re- la faţă. Unii mi-au spus că este o doamnă
lui cu lecturi, analogiile de multe ori deru- dintre aceştia din urmă i-a criticat ministrul toricamente vorbind, divorţuri ideologice. venerabilă, care s-a născut la puţină vre-
tante, totul temperat de un umor devastator Cioroianu la un moment dat, iar opiniile Însă Adrian Cioroianu, provocator, fără pa- me după moartea lui Decebal; alţii mi-au
pe alocuri, constituie farmecul unui volum sale, exprimate răspicat şi „imprudent“ faţă uză, în raport cu poncifele de orice fel, îşi descris-o nabokovian de tânără, Lolită năs-
străbătut, altminteri, de un greu şi ambiguu de obiceiurile bizantine locale, l-au costat rezervă dreptul de a fi de-o fermitate etanşă cută din spuma căzii de baie odată cu ei,
sentiment al apartenenţei etnice, precum din unghiul politic. Însă, din fericire, con- când vine vorba de gândirea simbolică. cam prin ianuarie ’90. Unii spun că este o
un fluviu greu de aluviuni dintr-un amonte tează, acum, mai mult îndemnurile la spirit Un epicureu, în sensul refuzului crispării sfântă, cu părul alb şi ochii albaştri-Voro-
(prea) prost îndiguit şi încă şi mai prost ad- critic, practic, decât măririle de orice fel. propriei fiinţe, se declară admirator al an- neţ; alţii spun că este o bagaboantă fostă
ministrat. Dincolo de melancolia încuibată ticului locuitor în butoi. Dacă ar fi numai brună vopsită blondă şi că are de regulă
într-un spirit tonic, de felul său, reţinem ca- Astfel se explică şi titlul cărţii, un fel segmentele, emoţionante, despre principia- coji de seminţe printre dinţii care oricum
litatea aparatului de filmat, de o luciditate de mise en abîme pentru sensul acumulării litatea/demnitatea unor Charles de Gaulle, sunt murdari de ruj, negri de tutun şi găuriţi
foudroyantă, suportabilă doar prin injecţii de experienţă pe orizontală (pentru că, în Bush Jr. sau Adolf Armbruster, sau cele, de prin dos de cari“.
masive de ironie ce recomandă un apetit adâncime, procesele asimilării se dovedesc un sarcasm salubru întemeiat bibliografic,
rabelaisian de nuanţă dilematică. Textele insondabile, dar, câtă vreme direcţia nu e vizând distrugători de conştiinţe precum Dens în referinţe care denotă şi intimi-
de faţă, apărute în revista dirijată de Andrei cea îmbrăţişată de doctorul Zerlendi al lui Marx, Sartre sau „Niki Lauda“ (supranu- tatea cu Şcoala de la Annales, dar şi subtila
Pleşu, respectă principiile care au făcut Eliade, orice plus lăuntric răzbate, ca ata- me, în epocă, pentru Nicolae Ceauşescu),
publicaţia în sine un prieten de nădejde al re, şi socialmente). Conform unei legende, cartea ar „prinde“ nu doar cititorii pătimi- apropriere a hermeneuticii de rit clasic,
oricărui intelectual autohton, dar, în acelaşi specie preţuită de autor, pentru potenţialul tori ai comunismului, ci şi generaţiile care,
timp, respectă şi un orizont personalizant. ei parabolic şi gnomic, Machiavelli, mu- astăzi, caută explicaţii suportabile pentru Visul lui Machiavelli navighează între an-
Visul lui Machiavelli. 150 de poveşti des­ ribund, ar fi avut un vis în doi timpi. Ar rătăcirile părinţilor sau bunicilor. tici şi moderni, între Bucureşti, Craiova,
pre lucruri pentru care aţi putea renunţa fi văzut, de la marginea drumului, câţiva Montréal sau Paris cu aceeaşi rară eleganţă
la Paradis (Curtea Veche Publishing, trecători, modeşti la înfăţişare, împăcaţi cu Profesorul ştie că generalizarea înseamnă a celui care a înţeles că erudiţia nu echiva-
2010) chiar asta se doreşte: o înseriere de ei înşişi, aşadar tăcuţi. Chestionaţi asupra lează cu abolirea satiricului şi a efectului
„poveşti“ despre destinul nostru, sub ochii identităţii şi destinaţiei, se vădeşte că sunt mordant când intră în discuţie fluctuaţiile
noştri, cu racursiuri pline de informaţii, dar sfinţii acestei lumi şi merg, evident, spre morale ale unor personaje publice.
şi un omagiu adus echipei care l-a stimulat Paradis. La scurt timp, prin faţa visătorului
pe autor să fie prezent atâta vreme, nesmin- trec alţii, bine îmbrăcaţi, cu o locvacitate Ion Ţuculescu – Portretul bunicului
tit, la locul său din hebdomadar. Şi ştim cu sesizantă, branşaţi la teme politice strin-
toţii – vreau să zic dependenţii de rubrici gente; îşi recunoaşte, printre ei, nişte idoli,
în periodice, legaţi de masa redacţională ca cum ar fi Platon, Plutarh sau Tacitus, care îi
şerbii lui Mihai Viteazul de glie – câtă le­ precizează că au fost designaţi pentru Iad.
gereté se află în necesitatea ordonării vieţii Revenit la ultimele sale momente de veghe,
personale în raport cu ritmurile netranzac-
ţioniste ale tipografiei.
Adrian Cioroianu poate fi scrutat prin
gândurile prezentate aici, dar îmi pare mai
degrabă evaluabil prin raportarea la o echi-
pă, sau, mai precis, prin ceea ce crede el
despre noţiunea de solidaritate. Unii mem-
bri au dispărut din motive cunoscute doar
de Creatorul lor: Tita Chiper, Zigu Ornea,
Irina Nicolau, Magdalena Boiangiu. Ce
rămâne, însă, transcende individualul şi
propulsează un tip de sinergie, imposibil
de imaginat, desigur, în lipsa entităţii for-
matoare şi generatoare de mişcări sfidă-
toare pentru logica burgheză: „Majoritatea
acestor texte au fost scrise cu plăcere, chiar
dacă – se înţelege – nu toate subiectele mi-
au fost pe de-a-ntregul agreabile. De fapt,

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 5
Cronică literară

Sorana GEORGESCU-GORJAN

Constantin Brâncuşi şi Timpul

P oetul Li-Tai-Po scria: „O, lemnele lui Brâncuşi continuă vechiul le- artistul era disciplinat cu timpul său până pâlnii de clepsidră prin care se scurge la in-
numai timpul singur e fără gământ al strămoşilor cu munţii şi codrii“. la rigiditate. finit nisipul secundelor noastre.“
de sfârşit/ O, numai timpul
singur e fără de hotare.“ Pentru Platon, Poetul Carl Sandburg era convins că Poetul Benjamin Fondane afirma me- Tot Adrian Petringenaru contemplă
timpul este „imagine a eternităţii“. sculptorul „pe toate le ştie de minune, de la taforic: „V-aş spune că Brâncuşi e flacă­ Coloana: „Privim timpul pe această verti-
obârşii, de unde vin şi încotro se îndreaptă, ră, dacă n-aş fi încredinţat că e un ceas cală a infinitului şi regăsim cunoscute, su-
Anatole France socotea timpul drept din adânc le măsoară, de la tainele zămisli- deşteptător.“ prapunându-se, clepsidrele din jurul Mesei
te de către cei dintâi şi mai vechi făuritori tăcerii“.
„cel mai puternic dintre sculptori. Nu are de forme.“ ***
nici ciocan, nici daltă; el are drept scule Exegetul apreciază că în Ansamblul de
ploaia, clarul de lună şi vântul din nord. George Uscătescu a văzut în creaţia Sculptorul lucra cu răbdare, fără gra- la Târgu-Jiu: „viaţa e privită în întregul ei,
El termină minunat munca dăltuitorilor în brâncuşiană „o sinteză între realitatea an- bă. „Oficia ca un sacerdot, ca un ilumi-
piatră. Ceea ce adaugă el nu se poate defini cestrală, purificată infinit de timp şi de nat“, mărturisea inginerul Gorjan. Lui Ezra în marile ei raporturi cu materia, cu timpul,
şi valorează infinit.“ efortul creaţiei fecunde a generaţiilor şi o Pound, artistul îi spusese: „Toate lucrările
raţionalitate ridicată la ultimul grad.“ mele datează de 15 ani“. Iar despre Pasărea cu noţiunea de infinit.“
Miliţei Petraşcu, pentru care „pământul măiastră afirmase în 1938 într-un interviu
nostru, cu munţii şi săpăturile apelor, cu Pentru Carola Giedion-Welcker, capo- cu Ioana Giroiu: „Lucrez la ea din 1908 şi ***
des­chiderea spre mare şi ascunzişurile deltei dopera artistului, Coloana fără sfârşit, este încă n-am terminat-o. [...] lucrez mereu în-
nu este altceva decât o uriaşă sculptură“, i „o scară arhitecturală a cerului, simbol al cercând să realizez în ea o desăvârşire.“ Creaţiile sculptorului sunt atempora-
se părea firesc ca cel mai novator dintre veşnicului dor de înalt al omenirii din toate le, nelegate de concretul faptic. Începutul
sculptori, Brâncuşi, să se nască pe pământ timpurile.“ Spre sfârşitul vieţii îi declarase lui lumii, Muza, Prometeu, Adam şi Eva,
românesc. Adrian Petringenaru că doar în Cocoşul şi Danaida, Rugăciunea, Somnul, Cuminţenia
Reprezentând conştiinţa colectivă a Coloana fără sfârşit a atins un caracter de Pământului, vorbesc, precum muzica, tutu-
Pe Constantin Brâncuşi l-au fermecat unui popor cu veche cultură şi univers pro- desăvârşire definitiv. ror oamenilor, de oriunde şi oricând.
încă din copilărie în Cheile Sohodolului priu de gândire şi simţire, trăitor în spaţiul
formele stâncilor realizate de „ticăitul marcat de cea mai veche şi mai puterni- *** Sculptorul însuşi îşi compara Coloana
meşter sculptor“ – cum defineşte Philippide că dintre culturile neoliticului european,
timpul –, după cum a admirat cu încântare Brâncuşi a reuşit să creeze forme pure, În faţa operelor lui Brâncuşi încerci cu un cântec etern, care ne duce cu sine în
şi bolovanii lustruiţi de apele repezi ale saturate de chintesenţe, cu semnificaţie emoţia misterioasă a infinitului, căci ele
Bistriţei. universală. Continuând organic un trecut reprezintă idei şi sentimente prinse pentru infinit, dincolo de orice durere şi bucurie
dincolo de istorie, va făuri arhetipuri aflate veşnicie în armonia materiei. factice.
Artistul, venit pe lume la 19 februa- în afara timpului.
rie 1876, avea consemnat în certificatul În Sărutul, Vlahuţă vedea „o îmbrăţişa- ***
de naştere formula „născut alaltăieri“. *** re dincolo de moarte în lumea cea fără de
Este o exprimare premonitorie, căci, după timp“. Pentru Edward Young, „timpul nefolo-
cum însuşi spunea: „Eu cu noul meu vin Timpul părea oprit între pereţii ate- sit e existenţă, cel folosit e viaţă“.
din ceva foarte vechi.“ Arta sa va aduce la Pentru James Johnson Sweeney, „un
lumină bogăţii de cugetare şi har, acumula- lierului din Impasse Ronsin, din Paris, în căuc de lemn pe o coloană de lemn cioplită Brâncuşi şi-a folosit timpul cu prisosin-
te tăcut, de-a lungul mileniilor. are demnitatea timpului care se scurge“. ţă, închinându-l Artei. El socotea că „Arta
care sculptorul întemeiase „o biată filială a nu e nici modernă, nici veche, e artă. Numai
Brâncuşi se vedea „inel într-un lanţ Tismanei“, „o Sarmisegetuză a sufletului“. Simbolul Timpului – oul primordial sec- că Timpul perfecţionează spiritul omenesc
nesfârşit al înaintaşilor“ şi se mândrea cu şi spiritul cere el însuşi aceasta“.
străbunii săi care duraseră biserici, moş- În drumul său din ţară spre Paris, artis- ţionat şi cu jumătăţi opuse în chip de clepsi-
neni, „boieri de la facerea lumii“. tul îşi vânduse ceasul. După mărturia lui dră – se regăseşte în scaunele ce înconjoară Rousseau Vameşul îi spusese odată:
Mac Constantinescu, în atelier nu exista Masa tăcerii, pe care Adrian Petringenaru „Tu ai transformat anticul în modern“.
Pentru Petru Comarnescu „pietrele şi ceas, iar regulatoarea timpului de mun- o compară cu cadranul unui ceas cosmic,
că al sculptorului era sirena unei fabrici cu o moară a timpului care „macină stele şi Pentru Brâncuşi „Când nu mai eşti co-
Ştefan VLĂDUŢESCU din apropiere. Miliţa Petraşcu preciza că stânci, frunzişuri şi nori, ore şi ani“. Masa pil, eşti ca şi mort.“ Fondane aprecia că,
tăcerii e alcătuită din „pietre de moară şi din acest punct de vedere, „el este omul cel
mai puţin mort dintre toţi cei pe care-i cu-
nosc.“ Iar Geo Bogza afirma despre artist:
„S-a născut la Hobiţa în 1876 şi nu va muri
niciodată.“

O lectură de geografie spirituală
P rin studiul Craiova lui Petre
Pandrea (Editura Ramuri, Ca modalitate de cercetare, lucrarea nu trasează cu acribie periplul acestuia prin 1923, şi ca publicist (în revista „Viaţa Ro-
2010), profesorul Mircea este orientată spre revizuiri, reconfigurări Bănie. A treia este etapa de gândire asupra mânească“). Ulterior, în 26 mai 1942, Petre
ori revalorizări. Ea se edifică prin acumu- sensurilor desprinse şi ea constă într-o me- Pandrea va susţine în sala Teatrului Naţio-

Moisa continuă preocupările sale de istorie larea unui material orientat tematic şi pro- ditaţie care îl situează pe P. Pandrea într-o nal din Craiova conferinţa cu titlul Refle­

literară, concentrându-le de această dată în- cesarea datelor de istorie literară într-un dublă istorie: istoria sa şi istoria noastră. xii despre sociologia şi metafizica Olteniei

tr-o monografie de geografie spiritual-cul- ansamblu logic direcţionat către o ţintă pre- Am spune că demersul profesorului (publicată de chiar profesorul Mircea Mo-

turală. Cartea realizează o convingătoare cisă: revelarea printr-o metaforă genitivală Mircea Moisa este să-l invite generic pe isa în revista craioveană „Meridian“, serie

şi comprehensivă demonstraţie de recon- a amprentei pe care personalitatea lui Petre P. Pandrea la Craiova, împreună cu acesta nouă, nr.9, 1990).

siderare a unui scriitor, dintr-un punct de Pandrea a lăsat-o asupra Craiovei: Craiova să convoace în Cetatea Banilor spirite con- Tot în plan spiritual îl putem fixa pe

vedere original. lui Petre Pandrea. substanţiale şi să scoată în evidenţă cum Petre Pandrea la Craiova prin proiectul

Cercetătorul delimitează o triplă pre- Procedura de abordare, lecturare şi in- geografia Craiovei se spiritualizează. Pravila de la Craiova din care a publicat

zenţă: o prezenţă fizică (în calitate de elev, terpretare se structurează în trei etape. Se Născut la 26 iunie 1904 în Balş, Pe- un fragment în revista „Argeş“, nr. 9, sep-

de avocat şi de conferenţiar), o prezenţă delimitează, mai întâi, o abordare a textelor tre Pandrea şi-a făcut o parte a liceului şi tembrie 1968. Despre această întreprindere

publicistică (poet, eseist, jurnalist) şi una ce au legătură cu prezenţa lui P. Pandrea la şi-a luat bacalaureatul ca elev al Liceului Petre Pandrea arăta: „Pravila de la Craiova

evocativă (P. Pandrea ca memorialist al Craiova. Ansamblul de semnificaţii al aces- „Carol I“ Craiova: „Aşadar, oraşul Craiova este o realizare istorică olteană şi un mit

unor locuri şi personalităţi din Craiova şi tora este survolat critic, i se evaluează con- a-nceput să-i devină familiar copilului din brâncuşian; ea se încorporează în pravila

P. Pandrea ca amintire şi influenţă asupra ţinutul şi dificultăţile de conexare la pro- Târgu-de-pe-Olteţ încă din anii timpurii ai cea mare a doctrinei stoicismului universal

unor scriitori). iectul tematic de bază. Are loc un reperaj existenţei sale. Urbea de pe şi a ordinii juridice de câte-

Perspectiva creată este temeinic susţi- al elementelor convergente, se fixează con- Jiul de Jos a reprezentat un va milenii“. Acest proiect

nută cu argumente literare, critice, psiho- textul cultural şi se originează datele. Apoi, topos şi un univers conso- major nu a fost încheiat în-

logice şi ideologice. Linia de întemeiere a se realizează ca fază, cu două componente, nant cu profunzimile fiinţei trucât a decedat chiar în ace-

investigaţiei şi a concluziilor acesteia mi- o comprehensiune aprofundată. Este vorba, pe parcursul întregii sale laşi an, 1968.

zează în mod decisiv pe documente: citate pe de o parte, de o lectură globală în care se existenţe“ (p. 105). Elev de Conclusiv, studiul Cra­

ori reproduse pe scurt sau in extenso. Sub balizează referinţele, temele fundamentale, liceu la Craiova, Petre Pan- iova lui Petre Pandrea se

acest aspect, al justificării stricte a aserţiu- problematica de gândire şi mişcarea texte- drea debutează ca poet (în remarcă prin rigurozitatea

nilor, ne apare ca fiind de luat în seamă afir- lor ce alcătuiesc cuprinsul documentar. revista „Năzuinţa“) cu po- discursului analitic şi prin

maţia iterativă a autorului cum că studiul Pe componenta lecturii analitice se scot ezia Prietenul meu smochi­ efortul, încununat de succes,

ar fi un „documentar“: „în acest moment în evidenţă legăturile lui Pandrea cu ora- nul. În aceasta, cri­ticul lite- de aliniere a argumentelor

al prezentului nostru documentar îmi pare şul Craiova (absolvirea Liceului „Carol I“, rar remarcă „simbo­listica în susţinerea unei teze de

de la sine înţeles să reproduc un pasaj“ sau deplasarea în oraş pentru a pleda ca avocat arborelui exotic, smochi- relevanţă. Scrisă într-un stil

„în perioada la care facem referire în aceste sau în calitate de conferenţiar), se determi- nul, descoperit în parcul elegant, pe măsura fluenţei

câteva pagini ale documentarului nostru“ nă notele de formulă existenţială ce îl fac Nicolae Romanescu“. De- ideilor, cartea constituie o

(p. 294). pe Pandrea reprezentativ pentru oraş şi se butează, de asemenea, în lectură plăcută şi incitantă.

6 Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 Scrisul Românesc Eseu
Cronică literară

Confruntări Reografii Constantin
literare M. POPA

Ovidiu
GHIDIRMIC

Confuzia Ochiul lui Osiris

punctelor de vedere Î ntr-un succint avantext la volumul Ochiul ignorată de directorul Rácz. Obligat să supravieţuiască,
lui Osiris (Ed. Eikon, Cluj, 2010), Mircea la modul cel mai concret, viitorul profesor universitar,
N imic nu este, astăzi, mai nociv şi mai dureros Muthu îşi motivează recursul la această me- decan al Facultăţii de Litere şi prorector al celebrei
decât confuzia, care se resimte peste tot, în cele taforă critică, în care se autoproiectează ca istoric al Universităţi clujene „Babeş-Bolyai“, îşi aminteşte:
mai diferite domenii ale cunoaşterii şi în mijloa- mentalităţilor, comparatist, estetician, veghetor poliva- „mi-am făcut rost, cu greu, de un certificat de 7 clase
cele noastre de mass-media, în presă, mai ales, şi la televiziune. lent în sfera culturii: „Desenat sau aplicat în relief pe primare şi m-am angajat – pentru câteva luni – la un
Este o confuzie generalizată, la întreţinerea căreia a contribuit bărcile pescarilor din Malta, ochiul lui Osiris – cu iris parchet de tăiat lemne în munţii Ciucului, unde adu-
şi contribuie o pseudointelectualitate cu pretenţii „elitiste“, de negru, globul ocular alb-albastru şi înscris într-o pupilă ceam pentru muncitori, în fiecare săptămână, cu doi
fapt, semidoctă şi snoabă, cu o spoială de cultură şi lipsită de roşie, larg desfăcută – veghează, îi fereşte pe mateloţi măgăruşi, alimente din oraşul cel mai apropiat (sare,
patriotism, produsul, prin excelenţă, al „epocii de aur“, care de de nenorocirile aduse de marea instabilă. Egiptenii îl rachiu, slănină etc.). În sfârşit, în iarna lui 1968, am
abia acum se manifestă în toată splendoarea mizeriei ei morale reprezentau pe zeu printr-un ochi şi un sceptru (simbol dat concurs pentru un post de preparator la Catedra
şi intelectuale. dublu, al previziunii şi autorităţii)“. Previziune şi au­
O pseudointelectualitate care, în plus, mai foloseşte şi un jar- toritate sunt, simplificând lucrurile, calităţile esenţiale, Constantin M. Popa, Mircea Muthu şi Marin Mincu
gon preţios şi sofisticat, un limbaj ininteligibil, pentru marea masă miza celui ce se aventurează într-un travaliu cu echili-
a cititorilor şi ascultătorilor, „o păsărească neînţeleasă de popor“, bru oscilant. Înţelegem că opţiunea pentru tutela zeului de literatura română de la Facultatea de Filologie din
cum obişnuia să spună marele nostru poet naţional, Eminescu. care, etimologic, însemna „cel cu mulţi ochi“ nu con- Cluj... După ce am trecut cu bine de contestaţia unui
Câtă dreptate avea Eminescu când spunea, într-unul din arti- stituie un simplu divertisment mitologic, ci asumarea, concurent, am devenit preparator la data de 1 martie
colele sale: „Cauza tuturor relelor este lipsa unei culturi adevăra- cu umilinţă şi orgoliu în acelaşi timp, a poziţiei de solus 1968 şi-apoi am rămas asistent aproape douăzeci de
te“, reflecţie pe care am reprodus-o, de mai multe ori. contra omnes prin obstinaţia conceptualizării, în sens ani...“.
Pentru acelaşi fenomen, Maiorescu folosea termenul de „pse- integrativ, a realităţilor sud-est europene, recuperate
udo-cultură“. Căci există, vai, nu numai „cultură“, ci şi „pseu- interdisciplinar şi articulate în sistemul cuprinzător al După debutul editorial cu volumul Orientări critice,
do-cultură“. Cuvântul „cultură“ a ajuns să fie rostit, de tot felul balcanismului. din 1972, alternează marile sinteze (Literatura română
de veleitari, cu o emfază de-a dreptul ridicolă. Pentru asemenea Fecunda tensiune a semnificaţiilor culturale incluse şi spiritul sud-est european, Permanenţe literare
ipochimeni nici cele mai elementare noţiuni nu sunt clasificate. în aria vizualului nu ecranează dezideratele spiritului româneşti în perspectivă comparată, Balcanologie,
Pentru că ei nu cunosc, de fapt, nici textele de bază ale cultu- creativ: rigoare, echilibru, certitudini, dar şi joc liber Balcanismul literar românesc) cu eseuri menite să apro-
rii noastre. În felul acesta, proliferează o permanentă confuzie a al gratuităţii. Iată de ce, un demon ludic mă îndeamnă ximeze o forma mentis culturală sau să impună „con-
punctelor de vedere, fenomenul atât de nociv de care aminteam să nu îl gândesc analogic pe Mircea Muthu ca pe un ceptul-imagine“ de balcanism, ori „axioma celor trei
mai înainte. fel de Argus (emblemă mai apropiată zonei sale de puncte“ (Alchimia mileniului, Cântecul lui Leonardo,
Într-unul din volumele sale: Valori, marele eseist Mihai Ralea preocupări), ci să evoc un tablou al lui Francesco del Călcâiul lui Delacroix), cu plachete de versuri (Esenţe,
dădea o admirabilă definiţie a omului inteligent: „omul inteligent Cossa, în care Santa Lucia poartă în mână un buchet de Grafii) şi monografii despre Paul Zarifopol, Liviu
e acela care nu confundă niciodată punctele de vedere“ (Definiţia ochi, stilizaţi, desigur, conform canoanelor curteneşti Rebreanu, Lucian Blaga.
omului inteligent). Ce simplă şi ce clară este această definiţie din Quattrocento. Multiplicitatea privirii defineşte, în
faţă de aceea a unui pretins „elitist“, care se opintea să spună că fond, dialogurile cărturarului, purtate în ultimele două Intuiţiile primordiale îşi regăsesc, parcă, o deloc re-
„prostia este o încremenire în proiect“. Vorbe fără noimă! decenii cu interlocutori dintre cei mai diverşi, de la semnată determinare în cercetările consacrate balcanis-
Mihai Ralea ilustra definiţia sa prin relatarea unei savuroase Marin Mincu, Mihai Dragolea, Iulian Boldea, Ovidiu mului postulat prin trei coordonate: aşezarea geografică
anecdote: „Am auzit odată două domnişoare, studente la fizică, Pecican, Constantin Coroiu, Cassian Maria Spiridon, la interferenţa culturilor orientale cu cele de proveni-
discutând o problemă din specialitatea lor. Discuţia era contra- I.Maxim Danciu, până la mai puţin cunoscuţii C. enţă vestică, istoria medievală comună (turcocraţia) şi
dictorie. Una avea argumente, cealaltă nu prea. La un moment Carbarău, Cristian Colceriu, Mihai Rău sau Alexandru ortodoxismul predominant. Tenacitatea ataşamentului
dat, cea care nu mai avea ce spune i-a zis celeilalte: Ovidiu Vintilă. faţă de un chez soi intelectual, faţă de valorile statorni-
− Aşa îmi trebuie mie, dacă stau de vorbă cu o În lipsa unui criteriu cronologic, din succesiunea ce provoacă abordări polemice şi diferenţieri. Mircea
tuberculoasă!“. interviurilor, pe de o parte, se pot distinge ideile-forţă Muthu nu creditează ideea de echilibru românesc nativ
„Evident, confundare de puncte de vedere“ – concluziona care definesc un crez de viaţă fără a rămâne simplu (D.Stăniloaie), după cum se arată mefient şi în faţa
marele eseist. exerciţiu asertiv, iar, pe de altă parte, se conturează o nostalgiilor imperiale central-europene. Mitteleuropa,
A nu confunda punctele de vedere înseamnă a avea o per- biografie (en miettes) neocolită de spectaculos. subscrie criticul român opiniilor formulate de Kundera,
cepţie justă şi diferenţiată asupra fenomenelor. Cine nu confundă Mircea Muthu, ardelean convins de pe valea Konrád şi Claudio Magris, este un termen nobil, însă
punctele de vedere are o gândire raţională şi un simţ ierarhic al Mureşului superior, mărturiseşte frustrările copilăriei destul de vag, „un iluzoriu passe-partout metapolitic
valorilor : ştie să pună fiecare lucru la locul lui. Cei care confun- marcate de absenţa tatălui, deţinut politic la Canal, re- pentru orice aspiraţie politică“. În încercarea de stabili-
dă punctele de vedere au o gândire săracă, lipsită de nuanţe, de memorează anii „cartelelor de pâine şi de haine“, scena re a notelor specifice spiritului transilvan, la concurenţă
supleţe şi mobilitate. Sunt cei care văd lumea numai în cele două halucinantă a „vorbitorului“ de la Capul Midia. De tim- cu C. Noica, utilizator al operatorului ontologic întru,
culori fundamentale, în alb şi în negru, şi, plastic vorbind, nu puriu citeşte intens, fără plan, dar beneficiază de o in- propune pe între, „resimţit altfel, mult mai acut, în
percep combinaţiile de culori. Sunt oameni dominaţi de o idee – strucţie exemplară în cadrul Liceului „Timotei Cipariu“ spaţiul transilvan decât în Vechiul Regat“. În fine, să
fixă, pe care, în niciun chip, nu poţi să le-o scoţi din cap. În limbaj din Dumbrăveni (jud. Sibiu). Datorită profesorului reţinem şi reticenţele cu care a întâmpinat recentele „is-
Domnariu îl cunoaşte, la Bucureşti, pe Bacovia, de la torii literare“ (Alex Ştefănescu, N.Manolescu) a căror
psihiatric, ei se numesc „monomani“, iar „monomania“ este un care obţine un autograf pe prima reeditare a Plumbului. lectură îl îndreptăţesc să conchidă ironic: „exemplu
Un an este suplinitor la şcoala din comuna Sălcud, de perdant, întărind – nu-i aşa? – teoria virtualităţilor
semn, indubitabil, de debilitate mintală. Aşa cum îşi încheia şi parcurgând prin noroaie cei 10 km până la şoseaua permanentizate la noi („n-a fost să fie“).
Mihai Ralea eseul său: „cei cu mintea slabă sunt de obicei domi- naţională. Ca student al Filologiei clujene, îi admiră,
naţi de idei fixe“. Din păcate, „monomania“ s-a extins ca o plagă ca modele, pe regretatul D. Popovici, pe Ion Vlad, Iosif Ochiul lui Osiris se citeşte ca un roman în care
şi avem nenumărate prilejuri de a o verifica în jurul nostru. Pervain şi Mircea Zaciu. Sunt evenimente şi episoade devine vizibil pariul à long terme al autorului cu
de real interes, filtrate nuanţat de către memoria cerce- sine însuşi, disputat între scrisul analitic şi viziunea
Ion Ţuculescu – Vine furtuna tătorului atras de miresmele şi miasmele balcanităţii, globală.
care afirmă net: Eu nu mă recunosc în personajele lui
Caragiale, „chiar dacă, pe vremuri, când eram student, În clipele când nu mai sperăm să înţelegem lumea,
am jucat Scrisoarea pierdută şi am colindat cu ea prin ridicăm ochii către meditaţiile înţeleptului rătăcitor
toată ţara, timp de patru ani, datorită unui om luminat (pozitive şi totalizatoare) din cărţile lui Mircea Muthu.
– Dumitru Stan Petruţiu, documentarist la Biblioteca
Centrală Universitară din Cluj şi prieten al lui Lucian
Blaga. Eu îl interpretam pe Brânzovenescu“. (Iar eu,
semnatarul rândurilor de faţă, în paranteză fie spus,
îl jucam pe Farfuridi, completând un cuplu faimos).
După absolvirea facultăţii, în anul 1967, este repartizat
la Studioul de Radio Cluj prin dispoziţie ministerială

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 7

Exerciţii Irina O idee Adrian
MAVRODIN CIOROIANU

Pe măsură Rusia învaţă să zâmbească

ce-l conştientizez… Î n februarie anul trecut scriam tot aici ş.a.) au mărşăluit în centrul Moscovei – exact acel
despre inabilitatea Rusiei de a se auto- NATO despre care Dimitri Rogozin (ambasadorul
P e măsură ce-l conştientizez, întregul meu proiect – poezia, promova în exterior – altfel spus, despre rus la Alianţă) spunea acum câţiva ani că se com-
eseul, traducerea, cursurile mele, proiect diversificat care
ia naştere din profunzimile conştiinţei mele obscure, iraţi-
onale, suscitat şi rănit în acelaşi „punct central“ – ar putea fi structurat incapacitatea sa de a dezvolta ceea ce, în limbajul portă ca un „rinocer orbit“. Ce s-a întâmplat între

prin conceptul de poietică. globalizării, se cheamă mai nou acţiuni de public timp şi cum se explică această schimbare?

Când am lansat acest termen în teoria (critica) literară românească, relations (PR). O altă sintagmă folosită pentru a Răspunsul are două jumătăţi, aproximativ

el a stârnit un interes care dădea măsura necesităţii de a-l avea ca termen denumi ceva asemănător este acela de soft power egale:

funcţional, operatoriu. Pe de altă parte multora le-a părut bizar, privit – expresie pe care o datorăm profesorului şi polito- i) Pe de o parte, Rusia a cules în ultimii ani

fiind uneori ca o simplă, dar neplăcută greşeală de tipar. Mulţi s-au între- logului american Joseph S. Nye şi care desemnează şi ceva roade ale agresivităţii sale (verbale sau

bat, şi unii se mai întreabă încă ce înseamnă el de fapt. Încerc deci, încă capacitatea unui stat de a-şi impune valorile şi prin- armate). Ucraina are din februarie a.c. un nou pre-

de pe acum, o definiţie: poietica, în sensul ei cel mai larg, este ştiinţa cipiile prin intermediul unor produse (sau strategii) şedinte – Viktor Ianukovici –, mai curând prorus

prin care omul se defineşte el însuşi ca „homo faber“, ca fiinţă care face, de ordin cultural sau mediatic – spre deosebire de decât prooccidental. Provinciile Abhazia şi Osetia

ca fiinţă care creează. hard power, care desemnează forţa demografică sau de Sud au fost desprinse din graniţele Georgiei şi,

Într-un sens mai restrâns, poietica este „ştiinţa“ facerii artistice, de- armată. chiar dacă (aproape) nimeni nu s-a grăbit să le recu-

finindu-se ca raport biunivoc între autor şi opera sa pe cale de a se face Deloc surprinzător că, în momentul de faţă, noască independenţa, cert este că ele depind acum

(poiein înseamnă în greacă, a face). Statele Unite ale Americii sunt campioane atât la de Moscova – şi nu de Tbilisi. Confruntat cu nu-

Poietica pe care încerc să o construiesc, şi care se vrea totodată şi hard, cât şi la soft power: pe de o parte, armata şi meroasele sale probleme acasă (sau în Afganistan),

o epistemologie a literaturii, este nu numai cea a autorului, ci şi cea a tehnologiile militare americane nu au încă rival în preşedintele american Obama a propus Rusiei o

cititorului, pe care-l consider un autor de gradul doi. lumea de azi (ceea ce nu înseamnă că nu ar avea „resetare“ a relaţiilor (care atinseseră o nouă cotă de

Încă de la cartea mea de debut în critica şi teoria literară, Spaţiul vulnerabilităţile lor!), iar produsele culturale (cu alarmă, după criza din 2008) şi este de presupus că

continuu (1972), am crezut că orice carte se face din nou, de fiecare dată, sau fără ghilimele) americane dau tonul modernită- cele două state se vor ghida în viitor după un prag-

şi prin cel ce o citeşte, orice literatură, ca spaţiu continuu, fiind şi spaţiul ţii contemporane. matism benefic amândurora – chiar dacă unele ţări

„unei proiectări: de la moderni la clasici şi de la clasici la moderni“. Chiar dacă în lumea de azi unii lideri ai lumii terţe (precum numita Georgia, bunăoară) s-ar putea

Conceptul cu care am operat şi operez cu precădere este cel de a treia – venezuelanul Hugo Chavez, iranianul să nu se bucure foarte mult din acest motiv.

intertextualitate, prezent ca premisă şi criteriu prioritar în toate cărţile Ahmadinejad ş.a. – numesc SUA „jandarmul beat“, ii) Pe de altă parte, Putin & Medvedev sunt

mele. Titlul uneia dintre ele, Modernii, precursori ai clasicilor (Dacia, „marele Satan“ ş.a.m.d. şi chiar dacă arderea stea- în egală măsură conştienţi că fără sprijinul

1981), ar putea fi considerat programatic, ca, de altfel, şi titlul tuturor gului american pentru unii încă înseamnă o formă Occidentului reformarea Rusiei nu are nicio şansă.

celorlalte. (stupidă, în opinia mea) de răzbunare, totuşi la ca- Rusia este extraordinar de bogată – dar ea rămâne

Dacă există o „nouă şcoală de critică şi teorie literară românească“, pitolul soft power America, deşi într-o scădere de încă o exportatoare de materii prime şi nu una de

fac probabil parte din ea, şi anume din ramura ei post structuralistă, formă, deţine supremaţia. Mai simplu spus: poate valori adăugate prin muncă sau tehnologie. Recent,

dat fiind că nu cred în sistemul critic preconceput şi aplicat – ca o grilă că în 2050 China va fi noua superputere a lumii, un document important „s-a scurs“ (cu voie de la

rigidă – operelor analizate, ci într-o fluiditate cu tendinţă sistemică a dar deocamdată milioane de chinezi cumpără bilet cine trebuie) către redacţia ediţiei moscovite a re-

textului critic însuşi. la filmul Avatar; când milioane de americani se vor vistei Newsweek: nimic altceva decât proiectul noii

Teoria e mereu prezentă, dar dublată de o practică ce-i este indi- înghesui pentru a vedea un film sau un pop-star doctrine naţionale ruse a politicii externe! Ai cărei

sociabilă. Conceptul cel mai pertinent pentru a defini sub acest raport chinez, atunci vom spune că s-a întors roata. autori dau de înţeles că Rusia nu va mai avea prie-

demersul meu critic este poate cel de practicoteorie. Revin la Rusia, pentru a spune că ea nu a excelat teni sau duşmani, ci numai interese1. În acest con-

Un model prim, difuz este cel oferit de ceea ce putem numi cu un niciodată la acest capitol al autopromovării. Dar sunt text spunea Medvedev că Rusia trebuie să reînceapă

termen foarte larg „critica nouă“ franceză (sintagmă mai încăpătoare semnale că face eforturi disperate pentru a recupera să zâmbească – dar nu de dragul zâmbetului, ci mai

decât cea de „nouă critică“). Dar mă întreb dacă e vorba, cel puţin iniţial, în acest sens. Recent, preşedintele Medvedev – cel ales dacă acest zâmbet îi va aduce beneficii.

de un model, şi nu, mai curând, de o „întâlnire“. care şi-a asumat rolul unui modernizator, chiar dacă Ideea unui parteneriat concret NATO – Rusia nu

În prima mea carte de critică, Spaţiul continuu, figurează în germene mulţi îl văd încă sub pulpana hainei premierului mai este azi deloc bizară, problemele de frontieră cu

toate viitoarele mele preocupări şi dominante teoretice. Or, la data la care Putin – spunea că Rusia trebuie să nu se mai încrun- Norvegia au fost în bună parte reglate, la fel proble-

o scriam, nu cunoşteam încă decât prea puţin „critica nouă“ franceză, la te şi să înceapă să zâmbească către lume. Înseamnă mele de memorie cu Polonia.

care accesul era foarte dificil în acea perioadă, în România. Ulterior, evi- acest lucru că Rusia ar putea deveni mai îngădui- Cu Germania, proiectele comune abundă: con-

dent, citindu-i pe „noii critici“ francezi, am fost silită să-mi cristalizez toare şi mai permisivă, sau că ar renunţa la tradiţi- ducte de gaz (Nord Stream), trenuri de mare viteză

anumite idei şi, mai ales, o anumită vocaţie teoretică. onala sa suspiciune faţă de Occident? Nu neapărat. şi, mai nou, înfiinţarea unor unităţi de producţie

Proiectul meu critic s-a construit şi se construieşte de la o carte la Ci doar că va încerca să-şi atingă scopurile şi altfel Volkswagen, Daimler sau BMW pe teritoriu rusesc

alta. Pe măsură ce le scriu, ele îmi dau sentimentul unei „organicităţi“, decât prin forţă. – prin care Rusia va da mână de lucru, dar va „fura“

a unei creşteri necesare a uneia din cealaltă, ceea ce ar putea fi văzut, la Când este vorba despre orgoliul lor, ruşii inves- şi pricepere şi meşteşug nemţeşti.

un moment dat, şi ca vocaţie sistemică. tesc foarte mult (uneori prea mult) în spectaculo- La ce ne putem aştepta pe termen mediu? Chiar

Privind la ceea ce am făcut, constat în mine obsesia discursivizării zitatea manifestărilor proprii. Aduceţi-vă aminte dacă nu va renunţa la pretenţiile sale geopolitice,

actului creator, întemeiată pe o interiorizare a experienţei teoreticianului de gala Eurovision din mai 2009, desfăşurată la Rusia nu mai are niciun interes într-o nouă criză

şi criticului literar care este scriitorul însuşi, dar şi pe reflecţia „criticii Moscova. Pentru un spectacol de televiziune cu cu Occidentul – şi nici Occidentul (SUA, NATO,

noi“ în general. mare audienţă dar cu credibilitate din ce în ce mai UE) într-una cu Rusia. Atât pentru Rusia, cât şi

Pentru mine, poezia şi eseul critic pe care le scriu participă la acelaşi debilă, pasiunea pusă de ruşi în organizarea ediţiei pentru America, un competitor cu mult mai apropi-

proces de profunzime, deşi, la suprafaţă, fiecare domeniu pare a rămâne căreia i-au fost gazdă nu avea cum să treacă neob- at (şi mai dinamic, şi mai ambiţios) este China. Atât

autarhic. Dacă am un „proiect“, acesta vizează constituirea unei poietici servată. Premierul Putin însuşi a monitorizat pregă- pentru Rusia, cât şi pentru Occident, un inamic real

a literaturii dintr-o perspectivă la care am acces – în contextul prolife- tirile pentru acel show care avea să fie, într-adevăr, este islamul radicalizat ce se manifestă în Nordul

rării unei critici tot mai conştiente de sine – ca poetă. Este o dualitate grandios. Ce alt premier dintr-o ţară europeană s-ar Caucazului, în Europa, în Africa sau în Orientul

în care mă văd constrânsă a rămâne până la capăt, fiecare din cei doi mai ocupa cu aşa ceva? Probabil că niciunul. Numai Mijlociu. În fine, atât Rusia cât şi Occidentul se

termeni, poezia şi eseul critic, fiind pentru mine – constat, pe măsură ce că Rusia a văzut în acea ediţie a Euroviziunii o pro- adâncesc pe zi ce trece într-un declin demografic:

îmi scriu cărţile – la fel de important. blemă de mândrie naţională. S-a dat peste cap să populaţia lor îmbătrâneşte, iar floarea tineretului, la

Un impact puternic asupra relaţiei mele cu actul critic l-a avut critica impresioneze şi a reuşit. nivel mondial, este tot mai mult în afara graniţelor

lui Maurice Blanchot. Alte modele şi surse inepuizabile, poate cele mai În ultimii ani, parada de 9 mai din Piaţa Roşie lor.

preţioase pentru mine, sunt: Valéry Mallarmé, Proust, Flaubert, Virginia a jucat acelaşi rol, al unei acţiuni de PR destinată Aşadar, este foarte posibil ca Rusia de mâine,

Woolf, Nathalie Sarraute, Rimbaud, Cioran. în primul rând cetăţenilor proprii. În ediţia 2010, la fel de orgolioasă dar ceva mai pragmatică, să fie

Pentru mine critica trebuie să fie subîntinsă de un orizont teoretic. parada s-a întrecut pe sine – cu menţiunea că a făcut mai puţin încruntată. Rămâne de văzut însă şi ce va

Fără această dimensiune teoretică, fie ea şi ca referire implicită la câteva parte din aceeaşi campanie de „îndulcire“ a relaţi- fi în spatele zâmbetelor sale.

repere şi coordonate care constituie universul în care-l poţi recunoaşte ilor dintre Rusia şi Vest. Pentru prima dată, trupe 1Owen Matthews & Anna Nemtsova, „The New Putin Profile“,
pe nu critic, critica rămâne în zona anecdoticului şi a improvizaţiei. ale unor ţări din NATO (Marea Britanie, Polonia în Newsweek, 21 iunie a.c.

8 Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 Scrisul Românesc Eseu

Istoria esenţială a Fragmente (II)
literaturii române

Ion
BUZERA

[198] Există autori foarte buni pe dome- încât îţi vine să uiţi că a fost un simplu prost gust. atunci acel aforism nu prea îşi are rostul.
niul, „expertiza“, temele lor, dar care sunt nihilist. [220] Important este să-i faci pe marii [230] A pune, în studiul literaturii, inter-
maceraţi chiar de obiectul lor de studiu.
[208] Asinus asinum fricat – o nesperat autori din trecut să fie cât mai des de acord pretarea înaintea valorizării e o acţiune din
[199] Prostia este imanenţa pură, iar de reuşită etichetă a criticii literare de azi. cu tine. categoria aşezării carului înaintea boilor.
inteligenţa un soi de critică a imanenţei
pure. [209] E atât de simplu să fii imbecil: [221] Plouă concret, nu aluziv, ca atunci [231] Dacă reuşeşti să creezi ceva de
aproape că nu e nevoie să faci eforturi când e lapoviţă. amploare, de obicei insuficienţele devin
[200] Câtă sofisticare la gnostici, pentru suplimentare. simple particule ale creaţiei.
[222] Politica literară – oximoron de o
a spune lucruri atât de simple, dar pe care [210] O delicată definiţie a stupidităţii: stupiditate desăvârşită. [232] Cel mai simpatic nume imagina-
mintea scufundată în lichidul ei amniotic. bil al unei zeităţi supreme: Io, din religia
nu îndrăzneau să le spună altfel! [223] Oricât de „holistic“ ai gândi lite- polineziană.
[201] Despre „marginile“ criticii litera- [211] Numai exerciţiul scriptic foarte ratura, pe o methodologie (theorie) tot tre-
dens (pe spaţii cât mai mici) poate aristo- buie să te fixezi. [233] Una dintre deficienţele criticului
re – nu e cu nimic mai prejos eroarea de a cratiza stilul. Vezi-l pe Radu Petrescu – cel literar este cedarea în faţa (sau mai degra-
vedea în textul literar profundităţi care nu mai aristocratic autor român. [224] Critica literară nu e un instru- bă: în sensul) presiunii retoricii pe care o
există decât aceea de a fi opac la crevasele ment, ci un principiu de cunoaştere. antamează orice text literar. De fapt, com-
de tot soiul ale literaturii. [212] În România, e aproape imposibil ponenta decisivă a competenţei lui este
să nu cazi în ridicol atunci când faci co- [225] Faceţi următorul experiment chiar rezistenţa la această presiune.
[202] Orice formă de patetism semna- mentarii politice. mental: imaginaţi-vă că cea mai „puter-
lează o defecţiune simultană a sensibilită- nică“ minte umană e un ac, ceea ce şi e. [234] Visez o carte despre Borges în
ţii, gândirii şi orientării în spaţiu. [213] Trăim într-un ocean al doxei care Imaginaţi-vă, de asemenea, că istoria e un care să nu apară cuvântul intertextualitate.
nu contează. fluviu leneş, ceea ce şi e. Acum împungeţi
[203] Politeţea este virusul cel mai răs- fluviul cu acul. [235] O virgulă bine pusă în pagină
pândit în aşa-numitele societăţi avansate. [214] Postmodernismul îţi permite (electronică) poate mişca mii de rânduri ale
Din fericire, e un virus care se transmite măcar, dacă ai bunăvoinţă, să vezi cât de [226] Dacă eul e o reţea (Rorty etc.), scribilor din Egiptul Antic.
uşor, dar nu îmbolnăveşte. atunci el nu ştie ce vrea, căci reţeaua are
inutile sunt cele mai tari concepte, „siste- acest dar minunat de a nu avea habar ce e [236] Cărţile proaste se recunosc şi
[204] Critica literară profesionistă are cu ea pe lume. după un anume grad de insuportabilitate a
şi o clară dimensiune enciclopedică. me“, idei din câmpul studierii literaturii. stilului lor, inclusiv în sensul că stilul nu se
[215] Rolul puterii este să se scurgă. [227] Valurile – tatuajele cele mai pro- (mai) suportă.
[205] Amestecul neconcludent, inde- [216] Subiectul nu-şi poate vedea faţa funde de care poate avea parte oceanul.
cidabil de cinic şi constatativ se numeşte (Extras din volumul Proximităţi critice. III, în
aforism. şi inconştientul decât în oglindă. [228] Orice radicalism e rizibil.
[217] Incomprehensiunea este totdeau- [229] Dacă într-un aforism sau o altă curs de apariţie la Editura Scrisul Românesc)
[206] Un singur aforism reuşit e notaţie de acest fel, gândul celui care ci-
ca un extraterestru care nu se vede de na preferabilă proastei înţelegeri. teşte nu e somat să se ducă puţin dincolo
pământeni. [218] Cred că vieţile actorilor nu pot fi de putinţa lui (sau măcar să-şi imagineze),

[207] Cioran scria uneori atât de bine, trăite ca lumea decât de alţi actori.
[219] Impulsivitatea este totdeauna de

Adrian BOLDIŞOR

Dumitru Stăniloae – Lucian Blaga
O controversă filosofico-teologică
Controversa din anul 1972 dintre Stăniloae opune acestei cosmologii creaţia
Dumitru Stăniloae şi Lucian Anonim“. Concepţia filosofului este o revelaţiile prin persoane istorice nu afirmă din nimic.
Blaga i-a pus faţă în faţă pe doi formă de agnosticism, diferit de cel clasic esenţial o venire mai aproape a divinităţii,
tocmai prin accentul pe care-l pune pe mis- o etapă radical nouă în comuniunea dintre D. Stăniloae a publicat o nouă carte în

dintre cei mai mari gânditori români. ter şi pe necunoaşterea creatoare. Teoria divinitate şi om, de care vorbeşte orice re- anul 1942, Iisus Hristos sau restaurarea

D. Stăniloae a scris caracterului subiectiv al ori- ligie. Conştiinţa umană nu omului, în care opune filoso-

cartea Poziţia Domnului cărui conţinut este extinsă afirmă un adevăr în plus fiei blagiene, care în interpre-

Blaga faţă de Creştinism de Blaga asupra tuturor re- în niciuna din religiile tarea sa este lipsită de orice

şi Ortodoxie, ca urmare a ligiilor şi, prin urmare, asu- necreştine. Despre mit ea obligaţie etică, concepţia creş-

interviului acordat de filo- pra creştinismului, negând îşi dă seama că e o plăs- tin-ortodoxă. În anul 1992,

sof ziarului „Viaţa“ (26 mai revelaţia dumnezeiască pe muire umană, fiind răsărit teologul publică Reflexii des­

1942) în urma publicării care se bazează acesta. din străduinţa de-a prin- pre spiritualitatea poporului

operei Religie şi Spirit, lu- Teologul analizează de- de într-o imagine faptul român, unde multe dintre idei

crare ce a stârnit reacţii din finiţia religiei, adevărul ei fundamental divinităţii şi par a fi un reflex al unei mai

partea teologilor; pe de altă şi, implicit, al creştinismul, al revelaţiei ei. Conştiinţa vechi înţelegeri a spiritualită-

parte, Blaga a publicat un în contradicţie cu definiţia umană nu plasează într-un ţii româneşti şi a relaţiei sale

pamflet, De la cazul Grama şi caracteristicile religi- moment istoric precis apa- cu diferite religii şi filosofii.

la tipul Grama, apreciat de ei aşa cum sunt văzute de riţia divinităţii printr-un „Noi nu suntem unilateral raţi-

unii drept o mare realizare Blaga. Pentru acesta, toate erou mitic sau prin altă onalişti ca latinii din Occident

de acest gen în istoria noas- religiile au aceeaşi valoare înjghebare“. Greşeala lui sau ca grecii, care au influen-

tră literară în care filosoful D. Stăniloae şi toate sunt la acelaşi nivel. Blaga se observă în faptul L. Blaga ţat latinitatea occidentală, nici

aduce în discuţie o veche controversă între Pr. Stăniloae crede că nu putem proceda că, punând pe acelaşi plan toate religiile, unilateral mistici ca slavii sau ca popoarele

poetul Mihai Eminescu şi Pr. Grama. astfel, deoarece nu putem pune pe acelaşi nu recunoaşte revelaţia. În creştinism însă, asiatice şi africane de un panteism şi mai

Revista „Gândirea“ (nr. 3–4/1942) pu- plan fetişismul şi creştinismul. Există chiar revelaţia supremă şi caracterul personal al total prin religiile lor impersonale, ci unim

blica articolul Despre dogmă, în care D. şi în cadrul filosofiei blagiene o apropriere Divinităţii sunt dovedite prin Întruparea luciditatea raţională a latinităţii persona-

Stăniloae îi reproşa lui Blaga demersul între elemente ce aparţin spiritului nostru Fiului lui Dumnezeu. Numai aici iubirea liste, cu sentimentul de taină, prezentă în

de a fi dat în Eonul Dogmatic, noţiunii de şi elemente exterioare lui, transcendente. şi ajutorul lui Dumnezeu se manifestă cu toate, dar de o taină luminoasă, în care se

dogmă, „o accepţie cu totul neortodoxă, in- Însă filosofia lui Blaga se apără de această întreaga intensitate. poate înainta la nesfârşit şi care nu ne anu-

cluzând în sfera ei orice formulare antino- constatare prin afirmaţia că paralela între Cartea lui D. Stăniloae cuprinde şi o lează ca persoane originare în sentimentul

mică“. Dogma religioasă, explică teologul, diferite elemente interioare şi exterioare critică a Spaţiului mioritic blagian, teo- unităţii de comuniune pe care îl trăim“.

posedă această particularitate deosebitoare omului nu este altceva decât o iluzie, o mo- logul afirmând că „răsăritul ortodox nu e Dincolo de polemica dintre cei doi gân-

că e „o sinteză de credinţă-logică“, întrucât dalitate prin care Marele Anonim îl descu- dominat numai de convingerea că trans- ditori români rămâne ecoul unei controver-

se întemeiază pe „încrederea în cuvântul rajează pe om în încercarea de a-l cunoaş- cendentul coboară, ci şi de conştiinţa că el se creatoare ce a avut în centru fenomenul

lui Dumnezeu“, filosofului lipsindu-i toc- te. Blaga exclude posibilitatea revelaţiei de nu coboară decât dacă omul se sileşte prin religios, mai ales atunci când s-a încercat

mai această dimensiune. orice formă. eforturile proprii să se facă apt să-l pri- definirea religiei de pe poziţii diferite, te-

În cartea despre Blaga, D. Stăniloae Diferenţa dintre creştinism şi celelal- mească. E o continuă sinergie, o coborâre ologice şi filosofice. O astfel de dispută

afirmă că filosofia acestuia este anticreş- te religii se găseşte în faptul că acestea armonică şi permanentă între voia omului de idei este greu de întreprins astăzi, dar

tină, pornind de la „teoria gnoseologică a reprezintă fie un conglomerat de mituri, şi harul divin“. Ultimul capitol este o criti- rămâne o posibilitate acolo unde se pune

D-sale, dublată de o viziune corespunză- fie un fond minim ce constituie baza lor. că adusă cosmologiei blagiene în care, por- problema adevărului religios.

toare despre centrul existenţei sau Marele În religiile necreştine, „nici miturile, nici nind de la lucrarea Diferenţialele divine, D.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 9

Obsesii Cum trăiră oltenii lui Sorescu

Marian Victor

BUCIU până la comunism

Ţ ăranul român-oltean muzeifi- unealtă a vieţii, tot război? E amintită cu nostalgie (cu dor şi durere postum al lui M. Sorescu, termen cunoscut
cat în Liliecii lui Sorescu e în- Unii „n-au“, săracii de ei, şi muncesc e mai potrivit să scriu, în spiritul sătenilor) în argou cu sens moral peiorativ, este în
ţelegător în sensul de răbdător. vremea când omul îşi „punea“ şi „îngropa“ satul oltenesc o anume piesă la car.
Numai rar, de la un prag, se judecă şi cu la cei care au. Nu se simt înşelaţi, dar ide- speranţa-n pământ şi hainele-n lada de zes-
Dumnezeu. S-ar eterniza în sat şi în felul ologia va miza pe lipsa lor de înţelegere tre. În pământul cel larg şi în lada strâmtă Negustoria e fugă de-acasă şi tot un fel
vechi de a trăi, numai nevoia îl împinge în a ceea ce li se întâmplă. Averea lui Bâţu, şi ferecată. Baba (bunica) „pupă pământul“ de sărăcie. Boldescu, negustor la Bucureşti,
afară. Şi-ar absolutiza suficienţa. Armata mort într-o şură, era cremenea, amnarul şi (ca Ion al lui Rebreanu…), iar „Cine n-a vine la Dura din Modârlani, femeie „mare
sau războiul îi lasă urme mult mai adânci ţundrarul (numit apoi răzbici) de desfundat văzut om sărutând pământul/Nu ştie pe ce şi beţâie“, care îl părăseşte şi pleacă cu
decât şcoala. Se restrânge cu trupul, min- luleaua. Cine nu are, n-a ştiut să păstreze şi calcă.“ Ţaţa Manda este pomenită pentru Tudor al Găneascăi în oraşul lăsat în urmă
tea şi sufletul la viaţa care i se pare dată să sporească. Părerea nu diferă nici când, că a lăsat pământul copiilor lui Ştefan (fra- de primul bărbat. Femeia e dură şi-i dă
şi deja pierdută. Împins de muncă şi price- după cea a înstăriţilor, se face cunoscută şi te-său) şi Nicoliţei Sorescu. Multe fapte au totodată de-a dura pe bărbaţi, jucându-i şi
pere, respins de sărăcie şi ghinion, în totul a celor care nu sunt în stare. Săracii mă- explicaţii locale. Din cauză că păiuga nu izbutind o rocadă avantajoasă, deşi, cum
împărţit şi despărţit, ţăranul oltean al lui nâncă bureţi de toate soiurile din pădure. are rădăcini destul de puternice, crapă pă- se vede, ea nume bun nu are. Cei care lasă
Sorescu e nevoit să fie practic şi mai greu Bătrânul Nistor mănâncă, săracul, ceapă mântul şi se „cască“ odată cu mormintele. pământul şi devin, din ţărani, negustori
învoit să devină etic. Spune multe, dar nu cu sare. Leliţa se arată mulţumită şi cu apă Că pământul este privit şi el tot ca o fiinţă, cărbunari îşi vând cărbunii mai ales, dacă
prea mult. Se conformează, se descurcă, de caldă în loc de ciorbă. La acest stoicism deloc îndepărtată de om, înţelegem din fap- nu exclusiv, în Dealul Spirii din Bucureşti.
altfel el cerne tot binele din rău cu o sită ce pare fără minte se ataşează o milă acu- tul că un copil se joacă prefăcându-se că dă Cei care fac negustorie se duc la Bucureşti
de obicei rară. E conformist chiar ajuns cu zatoare. În schimb, când se duc la naşi, se de mâncare cu lingura pământului crăpat şi pe (şi nu în) tren. Odată sosiţi cu cobiliţele
cuţitul la os, dacă rămâne autonom. Alege pare că finii lasă dinadins în urmă dâre de surpat. Un învăţător, Matei Bulzescu, mort în capitală, ei caută nu străzile, ci curţile
de departe aparenţa de esenţă. Are marele mâncare din oalele mari de Târgu Jiu. de tânăr, era totodată şi un „lup de mun- oamenilor. Pentru a avea noroc, oltenii,
defect, transformat de conservatorismul lui că“. De reţinut că niciun lup n-a mâncat negustori cu cobiliţa la Bucureşti, poartă
în calitate, de a face virtute închipuită din Coza, Ciurează şi alţii ca ei muncesc pe aici, unde se munceşte sfâşietor, niciun cercel la ureche sau îmbracă un dinte care
servitute trăită. Nu e visător, e simplu şi ca slugi, fără să cunoască neapărat din om. După ce transmitea elevilor învăţătu- să fie sclipitor. Lăcomia de muncă nu o
impur trăitor. Ce ţine ascuns ajunge tot mai această cauză nemulţumirea şi cu atât mai ra, învăţătorul lăsa şcoala şi lua pământul, atrage şi pe cea de bani. Lui Nea Florea, şi
evident. Ţăranul român şi oltean este deja puţin să se revolte. Cine nu are averea sa o muncit cu pricepere şi hărnicie, până când el negustor, i se fură banii în tren. Soluţia
un tip consumat de timp. munceşte pe a altuia ca să trăiască. Iar cine pământul l-a primit şi pe dinăuntru. i-o dă nevasta: să vină pe jos, în trei zile,
nu respectă realitatea, pleacă în haiducie şi de la Bucureşti. Banii altcuiva, puşi într-o
* devine hoţ, sfârşind de obicei rău. Trancă Cearta pe pământ poate avea ca motiv sticlă, sunt mâncaţi de şoareci.
Săraci fiind – „săracii de ei“, am putea (haiduc de ultimă generaţie, îmbogăţit faptul că femeia calcă strâmb şi atunci nu
spune, compătimitor-înţelegător – oltenii din furat, intrat în folclor), este omorât de mai e dreaptă moştenirea. „Pe vremea aia Părerea unui sătean, care este totodată
merg desculţi, dintr-o obişnuinţă naturală, Simion, din motivul, spus de ucigaş, că-l (1934–’5) pământul nu era ca acum/ Să te şi negustor, şi cizmar, este că negustorul
pentru că uneori încălţămintea îi aduce în prinsese la albine. Între proprietate şi furt, strâmbi la el şi să nu-ţi pese.“ Un Cătun aleargă şi cară multă greutate, iar cizmarul
pragul leşinului sau, mai rău, al morţii. alegerea este fără echivoc. numit Trântorul trebuie să fi adunat leneşii. lucrează puţin, pentru că sătenii cumpără
Ciula, săraca ce râde (ce să facă, să plângă, A munci, a face treabă, înseamnă a „regu- doar o pereche de pantofi în viaţă şi o ţin
în faţa „lumii“?), merge desculţă pe gheaţă. Haiducia, văzută de monoideologia la“: „Duceţi-vă, mă, de regulaţi la vite.“ mai mult nefolosită. Dovada că negustoria
Şi ca ea sunt destule. Uneori, câte o femeie comunistă ca formă incipientă a luptei de Urmaşii scad sau distrug averea. Bătrânii de nu rezistă e faptul că cineva, după ce ră-
este găsită degerată pe drum. Civică doarme clasă, este drastic judecată şi condamnată peste 80–90 de ani, acum sărăciţi, mănâncă mâne un timp negustor la Ploieşti, ajunge
cu plăcere în frig, neînvelită, pentru că se de săteni, la limita pedepsei maxime: cu doar urzici, iar altădată ei dăduseră la nunta cioban la oi şi, în plus, supus la muiere,
încălzeşte când se-ntoarce de pe o parte pe moartea. Când viaţa şi vorba sunt atât de fiicei două bănicioare de bani din aur. Ei căreia admite să-i împrumute, în chip de
alta şi nu arde lemne, motivând că fac fum aspre, legile cum ar putea să fie? Legile din ajung să spună că n-au copii, ci hoţi. Sunt învăţare de minte, vreme de un an, căciula.
şi cenuşă. Maria lui face doar „un bâlbâiaş“ mintea ţăranilor sunt extrem de dure, doar supărări ce par ieşite din invidie, dar faptele Negustoria se face şi în sat, iar negustorea-
de foc, din cocenii rămaşi de la mâncarea atunci când le este atacat avutul, indirect fi- apar mai degrabă ciudate. Măria Bălii e fu- sa poate fi chiar femeie, dar nu de oricare.
vacii. Grija lor este să fugă de moleşeală. inţa şi voinţa. În rest, ţăranii tolerează totul, rioasă că vecina îi alunga din curte, numai Cucoana Mariţa face şi vinde tutun din
Şi mama vitregă a tatălui Nicoliţei umbla ca-n adormirea de veci. Într-unul din visele cu gura, vitele, păsările şi câinii. Nicoliţa plantele numite boji. Budică este unul din
desculţă pe ger. În acest timp, bărbatul ei Nicoliţei (toate ducând-o într-un timp înde- o crede închipuită, pentru că n-are noimă, fumătorii de tutun din boji, el având acest
vindea cărbuni (făcuţi din orice lemn) la părtat) apare un hoţ de cai, Dinică, ajuns pleacă de acasă cu furca de tors la şold, dar drept ca erou în războiul de independenţă
Bucureşti. Nevoia de căldură era mult mai în închisoarea de la Bucovăţ, unde murise nu toarce, doarme lângă ea pe pat, plângân- de la 1877, unde a fost decorat de două
mare la oraş decât la sat. Nu asta era neno- împreună cu alţii, atunci când, probabil la du-se „Ei, mă, nu-mi crede nimenea…“ Tot ori, fapt constatat în fiecare duminică de
rocirea. Dar în sat nenorocirea se-ntâmpla vreun cutremur, se surpase casa de pedeap- ce au, ţăranii păstrează. Ei nu reciclează, se cei care-i văd pieptul. Budică mai este
des. Răul e banal şi aici, unde aproape ni- să a legii scrise. Se înşeală şi fură unii de la încăpăţânează doar să nu arunce. Obiectul cunoscut ca unul care-şi tratează diverse
meni nu ştie şi nici nu se întreabă de ce. alţii şi cei care nu ajung haiduci. Ajung să dispare doar prin el însuşi. Se topeşte ca boli, lăsându-se supt de lipitori. Prin 1917,
Aflăm de la o femeie că un negustor de se fure şi pe ei înşişi, când statul comunist îi orice viaţă. Înnoirea nu se rupe cu totul de nişte domni înşelători (cum altfel?, dar
cărbuni moare la Craiova, aproape deodată fură el întâi, cu totul. Fură ce le trebuie, din cele vechi. Când apar în sat carele de fier, fără a îndreptăţi ideologia luptei de clasă)
cu doi copii ai lor. Trei morţi dintr-o dată ce pot fura, de la câteva drugi de porumb, ţăranii le păstrează, reparându-le mereu, şi au cumpărat aurul din comună, reuşind să
spune ceva pe timp de pace: că există şi un la lemne din pădure, atunci când pădurarul pe acelea de lemn. Japiţa, titlu de roman convingă de faptul că nu mai are valoare.
război al vieţii, în afara războiului armat. este văzut trecând pe drum spre Craiova. Războiul, în mod firesc, ia minţile.
Nu se numeşte aici instrumentul de ţesut, o
Un fapt aproape ritualic ajunge scălda- Continuare în numărul viitor
Daniela Codarcea – Înger tul în albie cu leşie. Lăutul, un eveniment
în casă, este povestit amănunţit. Când slu- Adrian Sângeorzan, Adrian Cioroianu, Cristi Botofei, Dana Botofei, Mircea
jeşte la oraş, ţăranca se miră cât săpun con- Cornişteanu, Carmen Firan, Florea Firan, la Teatrul Naţional „Marin Sorescu“,
sumă cucoana ca să se spele. Evenimente,
adevărate ritualuri, se fac din te miri ce. după spectacolul cu piesa Lumina din pod de Carmen Firan.
Adunarea, de exemplu, de boji uscaţi pen-
tru focurile de joimari. Nostalgia căluşului
de altădată, cu zgoande şi năsărâmbi, îm-
preună cu memoria celor aflaţi în rol de co-
mandă, învie la Rusalii, în comunism, când
sătenilor le-au rămas şedinţele şi alegerile
politice „rituale“. Prinsă în căluş, Tilina ră-
mâne grea, numai pentru că Mutul îi ridică
fusta cu ciomagul, fiind apoi silit s-o ia de
nevastă. O transformare caricaturală a ve-

chimii mitice, mioritice, în stilul anterior al

poeziei lui Sorescu, citim în întâmplarea cu
Nae Noatinul (Berbecuţul, aşadar) care îşi
pierde mama în drum spre oraş. Coborâtă
să împingă maşina oprită, mama este uitată
acolo de fiu. Maşina se izbeşte într-un co-
pac şi el merge pe jos, întrebând de mioriti-
ca măicuţa bătrână cu brâul de lână.

10 Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 Scrisul Românesc Eseu

Traduttore / Ioan Traducându-l
Traditore LASCU pe Auguste Comte

P ărintele filosofiei pozitivis- propagatori ai eclectismului, recent instau- absolutului şi teologiei: germanul Friedrich Auguste Compte
te, francezul Auguste Comte, rat sub egida New Age, a avut un precedent Nietzsche şi danezul Søren Kierkegaard.
este astăzi mai puţin cunoscut indubitabil în noul umanism al lui Auguste Ca şi în literatură şi în arte, dar şi în plan ideilor, în planul gândiri. Astăzi textele fi-
şi cercetat decât în veacul al cărui fiu a Comte, din deceniile al patrulea şi al cin- istoric, această epocă a fost contestatară losofice ale lui Auguste Comte sunt o ade-
fost, cel de al XIX-lea, o perioadă istori- cilea ale secolului al XIX-lea. În orice caz şi revoluţionară. Fără îndoială că filosoful vărată probă de rezistenţă şi pentru lectorul
că a progresului tehnic, a ştiinţelor exacte, filosofia sa a avut impact asupra gândirii francez consideră propria doctrină supe- specializat, în ciuda intenţiei iniţiale a au-
dar şi a afirmării unor numeroase curente contemporanilor, a modelat mentalităţi şi a rioară celor precedente, în a căror conti- torului, care a visat la o învăţătură populară
literar-artistice. Tocmai dezvoltarea fără influenţat diverse teorii, în aşa fel încât în nuare el nu neagă categoric că s-ar plasa, cu debuşeu politic. Traducătorul a găsit cu
precedent a ştiinţelor naturii şi a tehnicii a doua jumătate a aceluiaşi secol se vorbea în primul rând istoriceşte. Examinându-le cale să segmenteze, acolo unde a fost po-
a facilitat formarea unei noi mentalităţi, a de scientism, direcţie ideologică ce stă şi însă evoluţia în timp, Auguste Comte ana- sibil, interminabilele fraze argumentativ-
unor noi concepţii despre om şi univers. la baza unor curente literare precum na- lizează cu pertinenţă, dar şi cu o satisfacţie demonstrative, separând anumite secvenţe
Pozitivismul este, aproape sigur, cea dintâi turalismul. În poezie parnasianismul nu a abia disimulată, lungul proces de seculari- prin punct şi reluând discursul cu o frază
dintre acestea. Darwinismul este altă teorie rămas insensibil la acelaşi scientism, având zare demarat în veacul al XIV-lea şi ajuns nouă. Iată, până la urmă, o mostră de reto-
ştiinţifică ce a izbutit, fără îndoială, să re- în vedere rigoarea descrierii şi „răcirea“ ac- la un apogeu odată cu Revoluţia franceză rism pozitivist, luată la întâmplare:
voluţioneze paleontologia, antropologia, centuată a lirismului. Cel mai glacial dintre de la finele secolului al XVIII-lea. Venind
ştiinţele despre om dar să şi zdruncine teo- simbolişti, Stéphane Mallarmé, pornea pe o firească filieră enciclopedistă, filosofia „Din contră, politica revoluţionară,
riile creaţioniste în domeniu, supunându-le la drum cu versificarea unor idei filosofi- lui Comte proclamă supremaţia ştiinţelor încă mândră de faptul că a condus recent la
unui puternic flux de întrebări şi de contes- ce, în majoritate hegeliene, şi mărturie stă naturii, nepregetând să teoretizeze o filo­ concentrarea forţelor de care avea nevoie,
tări. La aceasta s-a adăugat filosofia mate- lunga disertaţie poetico-filosofică intitulată sofie biologică, una socială, ca şi o statică în Franţa, lupta împotriva coalizării vechi-
rialistă a lui Marx şi Engels, care, la rândul Igitur. Mai mult, alt poet care e revendi- şi o dinamică socială. Pe de altă parte, aşa lor puteri, uita maximele sale dizolvante,
ei, exalta rolul ştiinţei şi al evoluţionismu- cum am menţionat deja, contestând fervent pentru a recomanda cu tărie această sub-
lui. Sociologia, în postură de ştiinţă recent cat de Parnasul literar, primul laureat al spiritul teologic şi religios creştin, el pro- ordonare sistematică a nucleelor secundare
întemeiată, repede extinsă şi aplicată chiar iectează o nouă religie universală în care faţă de cele principale, care, după ce au asi-
şi în critica literară (a se vedea metodele lui Premiului Nobel pentru literatură (1901), e cunoaşterea lucidă, critică, a omului şi a gurat pentru totdeauna liberul avânt al pro-
Hippolyte Taine şi lucrările lui: Filosofia vorba de Sully Prudhomme, este, şi el, vizi- universului trebuie să fie piatra unghiula- gresului social, trebuie să devină în viitor
artei, 1882, şi Despre inteligenţă, 1870), bil marcat de scientism în unele texte. ră. Bazele noii politici nu erau străine de un ajutor preţios al adevăratei reorganizări
sociologie, de studiul istoriei şi de spiritul sociale, susceptibilă, din acel moment, să
a contribuit, de asemenea, la o mai detai- Familiarizarea mea cu gândirea lui de ordine şi de succesiune. Ştiinţele exacte se limiteze doar la o populaţie de elită.“
August Comte a început aşadar cu tomul erau accentuat aplicate la studiul vieţii soci- (tom IV, p. 56).
lată şi riguroasă cercetare a activităţilor şi IV „ce conţine partea dogmatică a filoso- ale, proclamându-li-se statutul de infailibi-
gândirii umane. Bazele sociologiei au fost fiei sociale“. Având experienţa anterioară litate. Polemizând cu antecesorii săi filosofi Şi, cu siguranţă, nu aceasta este cea mai
fixate chiar de Auguste Comte în volumele a traducerii, tot din franceză, a Declinului şi cu oamenii politici ai vremii, doctrina lui lungă frază conţinută de cele trei tomuri
IV, V şi VI ale Cursului de filosofie pozi­ Occidentului de Oswald Spengler, nu am Auguste Comte capătă şi unele aspecte mo- transpuse în limba română în anii 2002,
tivă, unde erau tratate Principiile filosofiei încercat cine ştie ce ezitări în faţa unui ralizatoare, aşa cum moralizatoare este şi o 2003 şi 2004 şi publicate la Editura Beladi
sociale. Aşadar ab initio sociologia a fost volum nu cu mult mai subţire decât fie- parte a poeziei lui Sully Prudhomme, cel din Craiova. Spiritul predominant analitic
botezată filosofie socială şi a purces tocmai care din cele două tomuri ale marii opere înrâurit de scientism. scuză parţial aceste alambicări ale discur-
dintr-o viziunea pozitivistă asupra lumii. spengleriene, tentat fiind şi de şansa de sului dar dificultăţile de receptare sunt
a oferi celor interesaţi, tot ca în cazul lui Inevitabil, din dimensiunea polemică persistente. De aceea lungimea excesivă
Am menţionat, printre teoriile care vizau O. Spengler, cele dintâi versiuni integrale şi moralizatoare apare şi retorismul ac- a frazelor, foarte frecventele intercalări,
schimbarea lumii din acea epocă, materia- în româneşte. Aşa se face că am continuat centuat al discursului filosofic. Tendinţele
lismul dialectic şi istoric marxist, dar nici cu traducerea tomului V şi cu a celei mai explicative şi justificative, de multe ori sublinierea unor idei, de destule ori banale,
Auguste Comte nu era deloc străin de astfel lungi lecţii din tomul VI (a 58-a). Spre sur-
de idei şi intenţii. Prin doctrina pe care a prinderea mea am constatat „textual“ că de-a dreptul exasperante, conduc la relua- printr-un torent de cuvinte, abuzul explica-
fondat-o filosoful viza apariţia şi dirijarea filosoful francez nu plăsmuise o doctrină tiv, abuzul de superlative, unele inexistente
unor forţe noi care să ducă la instaurarea rece şi obiectivă, aşa cum suntem ispitiţi să rea multor argumente, aprecieri, sintagme, în limba română, reprezintă tot atâtea di-
unui nou regim politic, dar şi constituirea credem ţinând seamă de izvoarele ştiinţifi- idei, ce riscă nu numai să supraîncarce ficultăţi de traducere. Transpunerea unor
unei noi religii, cu vagi elemente teologi- ce şi de titulatura ei, ci că aveam de a face textul – ceea ce se şi întâmplă – dar să cadă asemenea texte filosofice în româneşte
ce creştine, în schimb cu mulţi constituenţi cu o filosofie polemică şi retorică! Tocmai în rebarbativ. Textul este însemnat şi de un reprezintă, pentru traducător, o veritabilă
proveniţi din ştiinţele exacte, mai ales din aceste două componente sunt principalele probă de competenţă şi de anduranţă, tra-
cele care studiau natura: fizica, chimia, bio- impedimente întâmpinate de traducător. insidios aspect de oralitate, dar una pro- valiul ştiinţific fiind pe măsură.
logia, astronomia, precum şi din psihologie
şi din filosofia pozitivă. Ca şi înaintaşii lui Mai întâi, elementul polemic provine fesorală, chiar doctorală, pentru că, să nu
enciclopedişti, tot francezi, dar din secolul din critica, nu de puţine ori subiectivă, pe uităm, filosoful a susţinut de fapt prelegeri
al XVIII-lea, Auguste Comte se gândea la care gânditorul francez a îndreptat-o îm- în faţa unui auditoriu format din studenţi,
o credinţă în care prezenţa lui Dumnezeu potriva sistemelor filosofice anterioare: precum Nae Ionescu al nostru după exact
să fie estompată şi pe care el o credita ca filosofia metafizică şi filosofia teologică. o sută de ani. Aspectul stufos, arborescent,
pe un nou umanism. Se vede treaba că Secolul XIX mai cunoaşte cel puţin două frazele excesiv de lungi care se întind pe
doctrina pe care doresc s-o acrediteze noii cazuri de filosofi ce au adoptat atitudini câte o jumătate de pagină, au drept conse-
critice la fel de severe împotriva filosofiei cinţe complicarea excesivă şi redundanţa,
în plan retoric, dar şi o diluare nedorită a

Doina POLOGEA poeme

închis fluturi iar Iov grăi atât: „Tată, şi vor purta
cu gâze vii, nu din formol ai venit? umbra mătăsii
Motto: „şi a rămas visul închis acolo privind la ei să ia aminte ai plecat?“ pe valuri
în el, în loc de suflet“ că dau ocol luminii şi cei ce zboară-n gol spre podul mai trainic
Cristian Popescu podul de piatră şi mai frumos
rost (povestea nu spune mai mult
visul închis în loc de suflet (după un cântec de copii) şi nici nu ştim dacă suntem
cum într-un val e încastrat un peşte cum sta Iov pe grămada lui dacă vom fi
de-un singur fir săltat, să mai respire de gunoi când podul suspendat de clipe înfiaţi de acest cântec
când suie sau coboară, se roteşte nu mâzgă, nu sânge sau puroaie ţie dăruit sub soare care singur se alcătuieşte astfel):
ţâşneau din bubele lui sparte se va surpa
ce zbatere, ce vuiet, ciocnire de atomi! ci un şuvoi de lumină vei afla că trupul tău călător când podul suspendat de clipe
eliberat, ar fi cometa muşcând din univers des a fost secondat ţie dăruit sub soare
scriind nu-nseamnă că-i dai drumul ca o perie ca mătasea de umbra ei, în zbucium se va surpa
mai mult îl fereci măruntul vers brăzdând cerul de o mare vei afla că trupul tău călător
împurpurat a fost secondat
să-i laşi deschisă uşa spre-o cameră cu mâini (sau aripi) vor ţâşni ca mătasea de umbra ei, în zbucium
de sub pod de o mare

Poezie Scrisul Românesc Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 11

Tineri poeţi Marin Sorescu – Inedit
Denisa Maria Bălaj
Meditaţie în ritm cenuşiu Se prefac în plopi, iar plopii în vânt,
N ăscută la 28 august 1996, în Anamaria Luaţi de vânt –
Baia Mare, Denisa Maria Bălaj Poate că vântul izbeşte frunzele Şi duşi să foşnească în mare
este elevă la Liceul „Hercules“ din oraşul Înspumat valul mării, şi înspăimântat Prea dintr-o dungă Cu spume şi valuri.
Băile Herculane. Grupajul de versuri pe de albatrosul cu rubine sângerii în pântec – Şi acordul lor devine monoton
care l-a încredinţat recent revistei Scrisul numele mamei scris cu degetul şi orizontal. Poate că vestmintele noastre
Românesc are un cuvânt încurajator sem- pe nisipul fierbinte îl şterge: Iar drumul spre nenorocire Au prea mulţi bumbi deodată,
nat de academicianul Mihai Cimpoi. anamaria anamari anamar anama trece neapărat prin vergheţi... Ceea ce nu-i ca-n amurg cu ispite,
anam ana an a... De aceea unele fete ne privesc,
U* După cum ploaia poate că nu-i Fără laude
niversul liric al tinerei poete, Acum tristeţea îşi îmbracă cămaşa de sare Decât o clepsidră, Şi nu ne mai iubesc aşa de pătimaş;
Denisa Maria Bălaj, poartă am- şi eu arunc un nufăr roşu către pasărea Care nu stă în gât şi care
prenta autenticităţii şi a unei sincerităţi aceasta N-o să se oprească, Poate că femeile ar trebui să poarte
dezarmante. Cucereşte confesionalitatea şi anamaria anamari anamar anama Până nu ne picură-n palme În loc de poşetă câte un rucsac
modul frust, direct, de a dialoga cu cititorul anam ana an a... Tot timpul. Ca să aibă mereu mâinile
despre destin, singurătate, tristeţe, despre S-ar putea să simţim umezeala ei –, Libere pentru mângâieri –!
categorii şi întrebări existenţiale. Poemele Păsări Numai noi nu discernem...
sale sunt instantanee meditative, axate pe Poate că mă răsucesc prea des şi
interpretări plastice şi stări de moment sur- Sunt trandafirul ascuns Poate acum soarele alunecă Prea adânc în mine,
prinse în tuşe coloristice rapide. între mii şi mii de cuvinte Pe acoperişul de tablă fierbinte al cerului, Foindu-mă doar pe un plan filosofic,
Aşadar, poeta Denisa Maria Bălaj este rostite tăinuite crucificate Poate că maşina aceasta nu are numărul Propriu,
o voce puternică, unică, ce impune deja o 34, nici 241! Iar viaţa nu vrea să se aplece
prezenţă lirică care trebuie să se bucure de Împreună am străbătut o iarnă Cine ştie ce alt număr la care Peste cenuşiul zilelor mele.
întreaga noastră atenţie şi consideraţie. şi-am traversat râul Nici nu te gândeşti.
purtat la nesfârşit în guşă Poate că vântul, poate că
Acad. Mihai CIMPOI de pasărea albă, de pasărea neagră, Ceea ce e cert, e că umbrele Toate la un loc! …
de toate păsările Amurgului din mine
Lira strigate sau nestrigate. Comunicată de George SORESCU
Östen Sjöstrand – Inedit
Râul sfârşindu-se sfârşeşte Sunt trandafirul înflorit
la margine de drum însingurat în mânie, sunt Cunoscut în mediile literare europene, Östen Sjöstrand
numele nestrigate ale cuvintelor familiarizat, Marin Sorescu se va întâlni de
uitate sau puse la păstrat Poveste câteva ori cu „unul dintre poeţii suedezi din A-l asculta pe acela
în povestea de seară a mamei. prima linie“ (notează Marin Sorescu).
Fluturi şi foarte multe stele
Râul de departe vine albind la fereastră, Admirator al valorilor antice şi bun cu-
oasele tigrului, la vale, iar visul tău doar în urma mea noscător al creaţiilor romantice şi moder-
e tristă lira-mi, acum pe strune plecând. ne, Östen Sjöstrand (n. 1925) în interviul
ninge cu vise în fel şi chip luat de Marin Sorescu (Stockholm, 1983),
şi trece râul lăsându-şi solzii Începe povestea prin care curg, râule, se dovedea şi un bun cunoscător al poetici-
la ţărmu-ţi ostenite, mărite Oedip. şi luminează-mi viaţa şi nemoartea lor normative şi al temelor privind nescio
lăcrimând quid-ul inspiraţiei.
Corabia cu tristeţe visând
aşteptând. În Tratatul de inspiraţie (1985), M.
Călător râul îmi aduce arzând Sorescu prezintă un amplu „dialog“ cu
în acest vechi poem corabia neagră Râul poetului scriitorul suedez cum şi poeziile: Un poem
şi umbra ta imitând orologiul casei de dragoste, In princio, Comentarii în te­
înnoptat sub cocorul La marginea acestui râu oria evoluţiei, Imaginile veghei şi Către
cu două oase încrucişate de tristeţe surle şi trâmbiţe anunţau mesagerul poeziei.
pe aripile albe deschise către mare. coborârea în somn
a ochiului fără aripi păzitor Prezentăm, în traducerea lui Marin
Alături îmi rămâne dorul Sorescu, poemele lui Östen Sjöstrand: Al
Poetul îşi strânge la piept metaforele, asculta pe acela şi Contraste.
Poetul săgeata deviază către cerul
întins la uscat pe o funie de rufe. Contraste
Numai lacrima ta anunţă venirea poetului,
deschisă poarta îl uită. Precum antilumile, ce-naintează singur către licărirea
precum invizibilii anticorpi nesigură,
Poetul îşi spală mâinile Steaua lui în ţăndări împrăştie licurici. (forţând bolile şi molipsirile spre epavele uitate de val,
şi aşteaptă să apară porumbul să bată-n retragere), care, pe-un morman de ruine,
trimis pe urmele râului. aşa sunt martorii visului adânc. imploră umbra pietrelor
să-i vorbească de ţara îndepărtată...
Prinos Într-o liberă,
liber consimţită maşinărie, A-l asculta pe acela
Strigătul întors din ecou ce urmează Spiritul, care-ar dori să zboare,
pierzăndu-şi aripa în visul tău, ce se opune legilor inerţiei împrumutând aripile
cavalerul, străpuns de sabia cuvintelor – şi formelor prestabilite. de la păsările de noapte,
primeşte ofranda aripilor mele de înger. dar, a cărui inimă îl apasă
Totdeauna – dezertori mai greu decât o bârnă de oţel.
Scara de la legea câştigului murdar
al doilea val de revoltaţi A-l asculta pe-acela
Scara sprijinea cerul contra celor ce au trădat care, pe un morman de ruine,
şi nu lăsa pe nimeni creaţiile secunde, imploră umbra pietrelor
să urce. dreptul celor slabi, să-i vorbească de ţara (aceea),
la milioanele de ani... îndepărtată...
Într-o zi poetul
a adus cerul într-un poem, Dincolo de diviziuni, Visul nu e doar o faţadă!
iar scara s-a prăbuşit de intervalele sfărâmate,
hohotind prin irişii unui zeu. ei se mişcă! Se mişcă Traducere parţială – texte recuperate
acei tentaţi de visul imposibil. şi prezentate de G. SORESCU

Daniela Codarcea – Portret Bruna

12 Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 Scrisul Românesc Cronică literară

Dan IONESCU

Semne de speranţă

V olumul de poeme Albastrele face individual şi în discreţie; auzită, ruga observăm conversiunea substantivului pro- cuprins: „Chipuri / Rătăcitoare / Pe ape. //
semne, de Doina Bogdan îşi va fi diminuat efectul, precum în magie, priu „Aurora“ în adjectivul „aurorală“. A Goală / E luntrea // Şi Caron / E obosit“.
Dascălu, a fost publicat la edi- ritualul, consecinţele: „Plăpândă e steaua doua secvenţă poetică are versurile dispuse
iubirii./ Ci nesfârşită-i tăcerea“. în trepte pe care previzionezi instalându-se În afara unor motive mai rare, precum:
tura Anthropos sub un titlu ce s-ar putea cauzele din prima strofă. epistola, deşertul, melcii, arlechinul, pău-
Aspecte medievale rezistă, în afara soli- nul, ruinele, oglinda, sămânţa ş.a., motive
interpreta, după semnificaţia albastrului, tului câmp livresc, datorită redistribuţiei în Eul liric, etalat de marca lexico-gra-
„Semne de speranţă“. realitate, în formă accentuată, a efectului pe maticală „mă“, îşi înstrăinează amintiri- rulate într-un stil poetic întemeiat pe un
care-l presupun fenomenele fizice, în cazul le; sângerarea lor în cleştar este efectul
Cu o prefaţă semnată de Crişu Dascălu, curent, materializarea ecoului într-un stadiu „Ademenitorului/ Cuţit/ Al visului“ care limbaj lapidar, însă încărcat de sugestivita-
cartea are o istorie interesantă, consem- echivalent cristalului: „Voci/ Veşnicite/ În „mă străbate“. te, descoperim în volumul Albastrele sem­
nată în capitolul O mică istorie (literară). propriul/ Ecou“. ne, o dimensiune underground; în condiţia
Primul text, denumit cu vorbele imperaţiei Ca în poeziile din perioada parnasiană, îndeplinită a întoarcerii iubitului, „toate
supreme Fiat lux, conţine ideea că supra- Expresia consacrată deVillon: „Zăpezile ale lui Ion Barbu, lava, în elanu-i puternic peşterile / Care clipesc / Din munţii albaştri
vieţuim ca impresii „prin inimi de ceară“, de altădată“ insuflă posibilitatea de a retrăi de a cuprinde bolta cerească, nu poate, în // S-ar umple / De cuvintele / Veşnice“.
câtă vreme aceste inimi ne suportă. În fond, timpul trecut, lecturând pagini care îl reflec- punctul cel mai înalt, decât a configura
rezistenţa lor la impactul cu noi depinde to- tă. Alăturarea oglinzii de zăpadă amplifică „flori de lavă“, ale căror lujere, „înfipte-n Doina Bogdan Dascălu a scris eseuri
tuşi de speranţa noastră în reciprocitate. incomensurabil puritatea albului. Viziunea icoane pe sticlă“, semnalează supoziţia despre poezie şi este o familiară a genului
progresivă: „Totul este atât de pur,/ încât elementară că erupţiile vulcanice fac parte liric: Critica, limbaj secund (Timişoara,
Felul deznădejdii de a influenţa este văd aerul cum ne respiră“ invocă, prin an- din creaţie şi limita armoniei de ansamblu ed. Facla, 1981), Arta comentariului
similar, însă definitiv, upovăinţei pentru că titeză, turnura regresivă eminesciană: „şi-ai le reprimă abuzul. (Timişoara, ed. Augusta, 2001), Gramatica
ne dizolvă dinspre esenţa pe care o expri- s-auzi cum iarba creşte“. poeziei române (Bucureşti, ed. Univers
măm înspre acele persoane care ne agreea- În viziunea poetei, există un Alpha al Enciclopedic, 2002). În consecinţă, apari-
ză. La capătul arderii de sine, se află efectul Imaginea orologiilor deformate de apocalipsei şi într-un asemenea punct al ţia acestui volum se poate explica şi prin
poruncii „Fiat lux!“, marele cosmos. propriul timp măsurat, din picturile lui cosmosului, pomii sunt superiori soarelui. preocupările metapoetice ale autoarei.
Salvador Dali, o regăsim astfel în poezia Posibilitatea de a inversa rolurile survine
Denumirea unui poem Panică albă îm- Împăcare: „Prin albia/ Fostului/ Râu/ Se forţei de omogenizare a personificărilor.
bină cauza: teamă exagerată, cu efectul: al- preling/ Ceasurile“. Asemănarea dintre
birea (de frică) a părului. Dar „panica albă“ apă şi timp, pe care şi Vasile Alecsandri Dintr-un stadiu comun, ascensiunea se
poate fi un subtil nume pentru senectute. a fixat-o într-un pastel, este cursul, pentru
Spaima de timp este universală. Interogaţia: apă, uneori abătut, dar pentru vreme, până face inegal şi contrar proprietăţilor ştiute
„Au înflorit/ Ferestrele/ Lunii?“, în cir- acum, ireversibil. Doina Bogdan Dascălu
cumstanţa prăbuşirii semnelor temporale, conferă altă similitudine, spaţiul. ale atâtor lucruri, ca în acest pastel psi-
clipelor, „în peştera/ Nopţii“, în sufletul
corpului decăzând, indică altă destinaţie, În lumina dimineţii, oglinzile au o hologic: „E toamnă/ târzie.// Şi soarele/
astrală, însă nu ultima. dublă calitate: memorială şi de evaluare Cade,/ Strivit,/ Printre crengi.// Singuratici/
a dispoziţiilor altruiste ale oamenilor. În Copaci/ Semne/ Ne fac/ Spre veşnicie“.
Presupusa rugă pentru schimbarea atri- denumirea poemului Lumină aurorală,
butelor discrepante între iubire şi tăcere se Fără un Caron în slujbă, atins de obo-
seala mundană a celor pe care-i transportă
în luntre, vom rătăci pe ape, cu o veşnică
neîmplinită opţiune, integrarea în alt

Nicu VINTILĂ Rostul profund al gândului

S -a demonstrat şi acceptat pornesc de la subiectul ca ipostaza de a se confunda cu Evident, citatele sunt folosite atât
ideea, conform căreia naturi- atare, punctând opera lor ici
le artistice autentice sunt cele şi acolo cu imagini scrise, autorul. pentru expunerea operei scriitorului cât şi

Volumul conţine 114 pentru scurtele analize privind concepţiile

elementare, eruptive, preocupate mai puţin Gheorghe Răducan, pleacă poeme din care putem eviden- sale filosofice, concepţiilor sale de gândi-

sau de loc de expresie şi mizând pe efectul din capul locului de la ideea, ţia aleatoriu, pe cele intitula- tor, concepţiilor sale morale.

spontaneităţii, al inspiraţiei, devenind au- de la mesajul pe care vrea să-l te: Pe malul, Ideea, Opera, CONCURS DE DEBUT
Ecoul, Tot timpul, Asediul,
tentice creaţii literare. transmită, de la îndemnul de

Întâlnim acum şi oricând, în literatu- a trezi în cititor acea filoso- Râul din care exemplificăm: Revista şi Editura
ra noastră, revărsări de viaţă, de gândire fie de viaţă ce hibernează în „Pe malul râului/ sunt vi-
subtilă, izvorâtă dintr-un instinct plastic aşteptarea unor vremuri mai Scrisul Românesc
sau poetic din inspiraţie plină de miez. Nu puţin preocupate de existen- zitat/ de nişte gânduri/ uriaşe/
lăţite-n/ proiecţie cosmică/ organizează

există truism mai evident şi mai banal decât ţa materială, sperând şi la o iar păsările/ cerului/ îşi con- Se adresează celor care nu au

acela că scriitorii de seamă, indiferent de existenţă spirituală. tinuă/ muzicalitatea/ eternă/ împlinit 35 de ani şi nu au debutat

genul sau forma scrierilor lor, sunt într-o În cea mai mare parte în seninătate/ abstractă“. publicistic sau în volum.

măsură mai mare sau mai mică, cugetători. a lor, poemele din volumul Orice filosofie, exprima- Concursul se desfăşoară în urmă-

Orice operă literară – poezie, nuvelă, menţionat, sunt veritabile pietre de încer- tă în idee relevă valoarea, importanţa şi toarele secţiuni: poezie, proză, teatru,

roman, piesă de teatru – trebuie să fie mai care, de gândire filosofală pentru că la un preţul vieţii. eseu.

mult decât o simplă prezentare a unei idei, moment dat îţi dau impresia că te afli în „Ideea/ trecea/ desculţă/ pe strada-ngus- Lucrările vor fi semnate cu un

a unui sentiment sau a unui lanţ de situaţii, prezenţa unor aforisme cu o subtilă cono- tă/ în lătratul/ câinilor/ cu spinul trandafiru- motto, care se va regăsi de asemenea şi

deşi subiectul în sine, acţiunea, intriga pro- taţie. Poetul este dedublat, creaţia sa este lui/ galben/ înfipt/ în degetul/ sângerând“. pe un plic închis ataşat manuscrisului.

priu-zisă, poate să fie primordial, centrul de împărţită în două segmente – o parte este Experienţa proprie îl ajută să ajungă la El va cuprinde numele şi prenumele

atracţie pentru cititor sau spectator. în întregime gândire filosofică, analiză pro- unele concluzii: „Transpusă în devenire/ concurentului, data de naştere, adresa,

Dincolo de subiect, însă, scriitorul îşi fundă a eului, a trăirilor interioare şi exte- opera mea fragedă/ şi casantă/ iscă exaltări numărul de telefon, eventual şi premii-

exprimă – implicit sau explicit – convin- riorizate în versuri pline de înţelepciune, o pentru unii/ dar şi iritări/ pentru alţii … “. le obţinute la alte concursuri literare.

gerile sale interpretând lumea, invitând, în altă parte se compune din rimarea strofelor Gheorghe Puiu Răducan nu scrie Manuscrisele vor fi trimise, până

acelaşi timp, pe receptor să mediteze, să ce se vor o analiză a prezentului sumbru pe pentru a arăta că a găsit ceva nou, ci pentru la data de 30 septembrie 2010, pe

accepte sau să respingă convingerile sale, care ni-l oferă guvernanţii. a scoate din uitare ceea ce s-a mai spus. adresa:
astfel, orice operă literară devine în mod Alternanţa poeziilor cu iz politic, scrise Pentru el meseria de a scrie este insepara-
fundamental hrană a gândirii. SRecvriissutlaR– Eodmiâtunersac,
în pauzele de creaţie şi celor cu esenţă filo- bilă de marea aventură interioară a omului:
Cititorul care a avut şansa să parcur- sofală, când poetul îşi dă seama de greută- „Tot timpul/ trebuie să plătim/ ceva: Fie str. C. Brâncuşi, nr. 24,
gă volumul de versuri Apocalipsa după ţile vieţii, lasă loc unei umbriri nu tocmai şi timpul/ ce ne-a-ncoronat ieri/ fie visul Craiova.

Gheorghe al poetului Gheorghe Puiu benefice poeziei sale, ca atare. obraznic/ ce ne-a dus până/ la ceruri …“. Un juriu alcătuit din personalităţi

Răducan–Ţepeşti, apărut în anul 2010 la O reeditare, prin separarea celor două Volumul de versuri Apocalipsa după ale lumii literare va acorda câte un

editura Tibiscus din Uzdin – Serbia, şi-a părţi, în volume diferite, ar fi benefi- Gheorghe reprezintă o treaptă faţă de premiu pentru fiecare secţiune, separat

putut da seama că autorul este, prin exce- că pentru autor dar şi pentru poezie. Se ceea ce autorul a publicat până în prezent: pentru revistă, separat pentru editură.

lenţă, un gânditor. impune explorarea acelui filon de gândire Poemele furtunii, Păzitorul de vise, Balade Relaţii suplimentare se pot obţine la

Spre deosebire de alţi scriitori care filosofică, de aforism, care pune cititorul în pamfletistice moderne etc. Tel: 0722/753 922; 0351/404 988

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 13
Mihai ENE

Estetismul englez

S pre deosebire de literaturile (1878) şi Pagan Poems (1881), aflate sub estete şi la enorma popularitate pe care Oscar Wilde
franceză şi italiană, unde a directă influenţă baudelairiană, A Mere aceasta o dobândeşte în perioada imediat
apărut şi (deşi în Franţa nu s-a Occident (1887) şi Mike Fletcher (1889), următoare. produce totuşi o operă complexă şi valo-
impus) s-a dezvoltat conceptul de decaden­ un amestec de misticism şi pesimism, dar roasă, care integrează întreaga experienţă
tism, în literatura engleză acesta nu a avut mai ales cele din ultima perioadă de cre- O sinteză a ideilor estetice ale lui Wilde decadentă autentică.
acelaşi impact, fiind preferat conceptul aţie, de după 1890, aflate în totalitate în este prefaţa pe care o scrie în 1891 pentru
şi termenul de estetism. Deşi se inspiră aria estetică decadentă, deşi oscilante va- o nouă ediţie a romanului Portretul lui Cât despre receptarea decadentismului,
din decadentismul francez, mai ales prin loric: Vain Fortunes (1891), Esther Waters Dorian Gray. Deşi cu intenţii defensive,
personalitatea şi influenţa lui Oscar Wilde, (1984), Celibates (1895), Evelyn Innes această prefaţă este lansată ca un butoi de ea se produce tot sub auspiciile literaturii
există şi note pe care estetismul englez nu (1898), Sister Theresa (1901), Memoirs pulbere înspre toţi pudibonzii literari ai
şi le asumă. of My Dead Life (1906) etc. Fără a intra în epocii victoriene. Ea afirmă preeminen- franceze. Sunt comparate operele lui Walter
În lucrarea sa clasică, Le Mouvement analiza acestor scrieri, remarcăm intruziu- ţa esteticului, amoralismul şi inutilitatea Pater, dar şi ale lui Wilde şi ale celorlalţi
esthétique et „décadent“ en Angleterre nea elementelor decadente în spaţiul pur al practică a oricărei opere de artă, adevărul cu decadentismul francez, pictat în tuşe
(1873−1900), apărută la Paris în 1931 estetismului şi care îl transformă radical în acesteia constând în forţa de a uimi şi de groase şi acuzatoare, în articole precum
(LibrairieAncienne Honoré Champion, edi- sensul francez al ideii de decadenţă. a fi admirată. Şi sensul romanului nu este Realism and Decadence in French Fiction
ţia utilizată de noi fiind apărută la Geneva, decât cel dezvăluit prin aceste sentinţe (iulie 1890) sau The French Decadence
Slatkine Reprints, 1978, 414 p.), Albert J. Cel ce realizează sinteza între este- teoretice. (aprilie 1892), ambele apărute în impor-
Farmer, unul dintre cei mai importanţi exe- tismul englez şi decadentismul francez, tanta revistă Quarterly Review (pentru mai
geţi ai fenomenului, estetismul îşi găseşte S-a vorbit îndelung despre sensul moral multe detalii, cf. Albert J. Farmer, op. cit.,
originile încă în cultul frumosului, truvabil marcându-le pe ambele prin personalitatea pe care îl transmite povestea şi mai ales fi- p. 260−261).
mai ales la poetul romantic John Keats. De nalul romanului, căci Dorian este pedepsit
asemenea, un rol de precursor îl joacă eseu- sa puternică, este Oscar Wilde. Influenţele pentru toate faptele sale imorale. Sensul Printr-un studiu al lui Arthur Symons,
rile despre artă ale lui John Ruskin: Modern mediului francez, dar şi cele – recunoscute este, de fapt, cu totul altul şi trimite direct prieten al lui Oscar Wilde şi un susţinător
Painters (1843–1860), Pre-Raphaelitism sau nu – ale lui Pater şi Whistler duc la o atât la biografia lui Wilde, cât şi la raportul al său, intitulat The Decadent Movement in
(1851), dar şi Lectures on Art (1870) sau concepţie teoretică foarte bine definită. De dintre existenţă şi operă al oricărui mare Literature şi apărut în anul 1893, se face
Ariadne Florentia (1872). Deşi ideile sale asemenea, nu trebuie neglijată preeminenţa creator: dacă, în timpul vieţii artistului, trecerea de la înţelegerea negativă a deca-
nu rezonează cu cele care vor construi dis- unui Thomas de Quincey, cel din scrierile opera suferă din cauza biografiei sale de dentismului la o privire comprehensivă şi
cursul decadenţei, cel mai important este multe ori încărcată de fapte, atitudini şi po- mai mult decât favorabilă.
că, o dată cu scrierile sale, Ruskin mută mai mult decât scandaloase pentru epoca ziţionări discutabile, abia după moartea sa
accentul de pe aspectul moral al privirii opera se purifică şi poate fi admirată cu ade- În ciuda acestor timpurii exegeze
victoriene pe cel estetic, pe frumosul re- sa: Confesiunile unui opioman (1822) şi, vărat, biografia încărcând doar „portretul“ şi a interesului marcat pentru literatura
velat prin opera de artă. Prerafaeliţii, prin mai ales, Despre crimă considerată ca una autorului, nu şi creaţia sa. Cel puţin acesta decadentă, critica britanică a secolului
cultivarea dictonului „artă pentru artă“, dintre artele frumoase (1827), în care, cu este sensul pe care îl avansează scrierea lui XX nu oferă, cu puţine excepţii, cum ar
ironie şi instinct al provocării, se anunţă Oscar Wilde privită atât din perspectiva fi The Decadent Dilemma (1983) a pro-
cu concursul important al unei personali- amoralismul decadent şi estetismul extrem, eseurilor sale, cât şi din aceea a vieţii sale, fesorului englez R.K.R. Thornton, lucrări
pentru care nu contează decât categoria în care opera sa a avut de suferit din cauza fundamentale pe această temă. Tradusă
tăţi precum Swinburne, vor fi cei care vor frumosului. şi publicată la Oxford University Press
deschide şi mai mult perspectiva, dar idea- comportamentului considerat ca scandalos sub titlul The Romantic Agony, cartea lui
lismul lor eterat este încă departe de este- În volumul Intenţiuni (1890), Wilde îşi Mario Praz cunoaşte un succes semnifica-
tismul pe care îl anunţau. publică eseurile teoretice, sub forma unor al autorului său. Nu altfel se întâmplase cu tiv, dar nu determină continuări exegetice,
dialoguri în care geniul formulării este Baudelaire. aşa cum ar fi fost de aşteptat. Iar atunci
Fără îndoială, adevăratul teoretician al mai important decât originalitatea ideilor. când se aduce în discuţie decadentismul,
estetismului este Walter Pater, care, prin Aproape că nu există în acest volum ni- Observăm, aşadar, o modificare a prio- referinţa principală rămâne Oscar Wilde
eseuri precum Studies in the Renaissance cio idee-forte pe care să nu o regăsim la rităţilor în cazul literaturii engleze faţă de (Cf. Kirsten Macleod, Fictions of British
(1873), Imaginary Portraits (1888), dar scriitorii francezi, îndeosebi la Gautier şi cea franceză, care nu (mai) suferea aceeaşi Decadence: The Context of Oscar Wilde,
mai ales Marius the Epicurean (1885) Baudelaire. Marea realizare a lui Wilde presiune publică moralizatoare. Discuţia London, Palgrave Macmillan, 2006). În
avansează idei reluate mai târziu de Oscar se poartă mai ales asupra aspectului moral schimb, aşa cum era firesc, studiile se în-
Wilde şi de alţi scriitori care îi devin, în este condensarea principiilor decadente, a al operei de artă şi mai puţin asupra unor dreaptă mai ales spre conceptul de estetism
timp, discipoli. Puritatea, nobleţea, gustul noi teritorii estetice descoperite. De aici şi şi, evident, spre mişcarea artistică pe care
pentru frumos, toate topite într-un hedo- influenţelor şi dezvoltărilor la care ajunse- până la etichetarea acestui tip de literatură o desemnează, specifică spaţiului cultural
nism superior, fac din doctrina predicată de se doctrina decadentă în acel moment. Şi, imorală drept decadentă nu este o distanţă britanic. Interesul pentru scriitorii ce pot fi
Pater una elitistă, pozitivă, în care nu există într-adevăr, niciuna din temele predilecte prea mare, având în vedere că însăşi acuza aduşi în discuţia despre estetism este destul
totuşi nicio urmă de decadenţă. Ceea ce vor ale decadentismului – mai ales francez de decadenţă presupunea o acută compo- de însemnat şi constant, simpla parcurgere
păstra Wilde şi ceilalţi va fi aristocratismul – nu este ignorată: anti-naturismul, anti- nentă morală. a bibliografiei dovedind acest fapt.
manifest şi cultul frumosului ideal. mimesisul dublat de elogiul artificialului
şi al vieţii „artiste“, hiperrafinamentul şi În aceste condiţii, estetizarea vieţii şi
Cel care introduce, sub influenţa lite- cultivarea senzaţiilor şi experienţelor rare, susţinerea primatului esteticului sunt prin-
raturii franceze, doctrina decadentă şi se cipalele preocupări ale unui autor ca Oscar
raliază cu hotărâre curentului nou apărut, simpatiile socialiste combinate, paradoxal, Wilde. În cazul acestuia nu trebuie deloc
deşi operele sale sunt variate şi ating deo- neglijată influenţa pe care o exercită asupra
potrivă şi realismul sau naturalismul, este cu poza aristocratică, construirea unui nou mediului francez din care iniţial îşi extră-
George Moore. Cele mai reprezentative hedonism şi critica societăţii burgheze şi sese întreaga sevă, cât şi faptul că demersul
filistine. Wilde conferă principiilor destul său estetic trebuie circumscris înnoirilor
scrieri ale sale sunt Flowers of Passion de disparate ale decadenţei coerenţa unui
discurs unitar, bine închegat şi beneficiind estetice pe care le produsese decadentismul
de geniul formulării pe care l-au evidenţiat
majoritatea exegeţilor săi. Astfel, pe lângă francez. În siajul unui Huysmans, Wilde
romanul lui Huysmans, eseurile lui Wilde
contribuie din plin la răspândirea „religiei“

Calendar – iulie

2 iulie 1936 – a murit Grigore D. în Bucureşti; Tiur, jud. Alba; 21 iulie 1951 – s-a născut Ion Şt.
Pencioiu, în Craiova, n. 1869, în Craiova; 8 iulie 1933 – s-a născut Tudor Băran, 19 iulie 1896 – s-a născut G. Şt. Cazacu, Diaconu, în com. Portăreşti, jud. Dolj;

2 iulie 1978 – a murit Mira Simian, în satul Pojogeni, jud. Gorj; în com. Rast, jud. Dolj, m. 22 nov. 1944; 21 iulie 1920 – s-a născut Violeta
în Honolulu, Hawaii, SUA, n. 1920, în 8 iulie 1942 – s-a născut Şerban Foarţă, 19 iulie 1992 – a murit Dionisie M. Zamfirescu, în Craiova, m. 2006;
Râmnicu Vâlcea;
în Turnu Severin; Pippidi, în Bucureşti, n. 17 dec. 1905, în 22 iulie 1945 – s-a născut Daniel Turcea,
3 iulie 1950 – s-a născut Ioana 8 iulie 1968 – a murit Petre Pandrea, în Craiova; în Târgu-Jiu, m. 28 mart. 1979, în Bucureşti;
Dinulescu, în Craiova;
Bucureşti, n. 26 iun. 1904, în oraşul Balş, 20 iulie 1939 – s-a născut Ilie Guţan, în 25 iulie 1950 – s-a născut Gheorghe
3 iulie 1923 – s-a născut Nicolae Paul jud. Olt; com. Drăgoteşti, jud. Dolj; Manafu, în satul Bucovicior, com. Vela,
Mihail, în Caracal; jud. Dolj;
9 iulie 1959 – s-a născut Leon Dură, în 20 iulie 1943 – s-a născut Adrian
3 iulie 1942 – s-a născut Victor Rusu, în com. Dăeşti, jud. Vâlcea; Păunescu, în com. Copăceni, jud. Bălţi, 27 iulie 1937 – s-a născut Pan Izverna,
Drobeta Turnu-Severin; în com. Malovăţ, jud. Mehedinţi;
16 iulie 1939 – s-a născut Caius Basarabia;
4 iulie 1941 – s-a născut Virgil Dragomir, în oraşul Slatina; 28 iulie 1935 – s-a născut Nicolae
Dumitrescu, în com. Stoieneşti, jud. Olt; 21 iulie 1947 – s-a născut Fănuş Fulga, în com. Vâlcele, jud. Olt;
16 iulie 1937 – s-a născut Costea Băileşteanu, în com. Sălcuţa, jud. Dolj, m.
4 iulie 1942 – s-a născut Al. Doru Marinoiu, în satul Valea Gorunelului, jud. 29 apr. 2008 în Bucureşti; 28 iulie 1947 – s-a născut Corneliu
Şerban, în com. Preajba, jud. Gorj; Vâlcea; Vasile, în com. Dobrosloveni, jud. Olt;
21 iulie 1904 – s-a născut Ion Biberi, în
5 iulie 1931 – s-a născut Al. Oprea, în 16 iulie 1918 – a murit Mihail Strajanu, Drobeta Turnu-Severin, m. 27 sept. 1990, 30 iulie 1893 – s-a născut Mihail Celarianu,
com. Goruneşti–Bălceşti, m. 4 dec. 1983, în Râmnicu Vâlcea, n. 2 oct. 1841, în com. în Bucureşti; în Bucureşti, m. 1985, în Bucureşti.

14 Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 Scrisul Românesc Proză
Poezie
Constantin PĂDUREANU Groapa

L a o săptămână după ideile şi pe urmă nu mai înţelegi ce vreau să-ţi spun, că eşti puţin… nişte sărăcani, nişte milogi, aia e… A dracului in-
Sfinţii Împăraţi, întocmai cam greu de cap. Unde rămăsesem? A, da. Lina Corcodel terpelare, Tudorelule, parcă ai fi în opoziţie, credeam că
cu Apostolii, Constantin şi o să mă tămâie, Maricica Pârţan o să-mi care apa până la este ceva de capul ăla al tău de care te-au tras doctorii cu
mama sa Elena, Nicu Sever se gândi că ar fi bine să-şi sape şase săptămâni, iar baba Riţa Safta să mă jelească, pentru forcepsul din burta coanei mă-ta, Stana Scrobeală. Nu mă
groapa acasă, în mijlocul bătăturii. Îşi aduse lopata, caz- că este a mai prima de la noi, din Rudari. Stai, cred că uitai poate obliga nimeni să stau de vorbă şi să pierd timpul cu
maua, târnăcopul şi lucra dezbrăcat până la brâu. Scuipa în ceva, nu se poate să-mi mai aduc aminte?! Eu eram deştept un terchea-berchea. N-ar fi nici democratic şi s-ar încălca
palme şi izbea pământul, de câteva ori, cu târnăcopul, după odată… da, asta era. Pe urmă, mă duc la Gică Talpa şi-l rog constituţia. Şi plecă în casă foarte supărat. În noaptea ace-
care îl arunca. Apuca lopata, scotea pământul şi îl punea să-mi tragă clopotu, că şi eu l-am ajutat destul în viaţa asta ea, el nu se mai culcă în tron, ci în pat în odaia din mijloc.
alături. Rămânea pe gânduri câteva clipe şi ofta. Lua, apoi, pe el şi apoi nu o face pe degeaba, că îi opresc loc lângă
cazmaua şi se lăsa pe ea cu piciorul stâng până când intra mine pe acolo în încăperile Domnului… Că dumneata, ne- A doua zi, de dimineaţă, Nicu Sever astupă groapa. Se
toată în pământ, pe care îl azvârlea în faţa sa. În prima zi, nicule, nu eşti ca mine… care trăiesc de azi pe mâine. răzgândise. O să-l tocmească pe maistrul Ion Cojocărel
o făcuse adâncă de un metru. Seara, când Tudor Scrobeală, să-i facă şi lui un cavou în cimitir, păi cum toţi milogii să
vecinul său, venise acasă, se apropie de gard şi îl întrebă: Atunci, Tudor Scrobeală vru să-l întrebe de ce doarme aibă şi el nu! Se poate?! „Cu ce sunt ăia mai presus decât
– Ce faci, Nicule? în tron în odaia a bună, de la drum, dar nu ştia cum va mine, au două capete?! zise el cu un glas deznădăjduit.
– M-apucai să-mi lucrez groapa, nea Tudorică, am vi- reacţiona vecinul său şi renunţă. Nu sunt tot oameni?! Şi au păcate mai mari decât mine
sat eu azi-noapte că mor poimâine şi mă găsisei dumneata şi Dumnezeu alege… Ce, cocoana colonelului Vicşoreanu
atârnat cu floarea în gură. Aşa că de ce să mai muncească Nicu aruncă, la puţin timp, după ce termină de vorbit, caz- să stea în cavou ca o doamnă împreună cu bărbatu-său şi
alţii?! Când eu tot stau degeaba… şi gropaşii nu ţi-o fac maua şi ceru o „ţigarie“. Se uită înspre casa vecinului şi oftă. eu nu! Nu este drept, aşa cum are toată lumea, eu de ce
aşa cum vreau eu… n-aş avea?! Că în faţa morţii suntem toţi egali şi bogaţi şi
– Bine, bă, Nicule, dar de ce n-o săpaşi şi tu în cimitir Înmurgea. Se auzeau, dinspre uliţă, discuţiile celor care săraci…“
ca toată lumea?! treceau pe acolo. După ce trase câteva fumuri, Nicu Sever
– Nu, acolo nu-mi place mie cu toţi la un loc, nu vreau, începu: Nicu Sever se îmbrăcă în hainele bune, de înmormân-
că eu nu sunt de teapa lor… Am văzut că acum au luat-o cu tare, se încălţă în pantofii vechi cu vârful ascuţit, că alţii
gropi boltite, cu cavouri şi nu e bine! Mai ales că, după ce – Auzi, nea Tudorică, să fi văzut, azi-dimineaţă, ce mă n-avusese timp să-şi cumpere. Trecu supărat pe uliţele sa-
l-au împuşcat pe Ceauşescu, „cel mai iubit fiu al poporului“, certai, în vis, cu ăl bătrân şi ştii de ce? tului şi nu vorbi cu nimeni. După prânz, o întâlni pe Riţa
şi au dat pogoanele înapoi la oameni, parcă a intrat strechea Safta, care se întorcea de la Cabinetul Medical Individual
în ei. N-ai văzut că Dumitru Ristea l-a omorât pe Iorgu, pe – De ce, Nicule? Dr. Mariana Fulga, şi o opri.
frate-său, pentru hectarul ăla din Găina… care să-l apuce – La ălea patru pogoane ale noastre, din Gizna, el zicea
mai întâi, a crescut sentimentul proprietăţii. Dumitru i-a să pun grâu, eu – porumb şi uite aşa ne-am ciorovăit două – Băbica mea a bună, mă pregătesc – zise el cu lacrimi
dat în cap şi s-a dus la puşcărie, iar Iorgu îngraşă cimitirul, ceasuri încheiate. Păi, nu vezi că e prost agricultor, că, şi în ochi – de marea trecere de un drum lung şi vreau să
ce să-i faci, oameni nebuni, nu alta! Dar, dacă ne facem toţi anul trecut, noi am avut, acolo, tot grâu, ori nu trebuie să te rog ceva din tot sufleţelul meu cel necăjit… Se opri.
boieri, cine o să ne tragă ciubotele din picioare, ai? Ia zâi, pui mai mulţi ani la rând, aceeaşi recoltă tot pe locu ăla! Că Câteva clipe. Să mă jeleşti cum ştii, dumneata, mai bine şi
nea Tudorică, dumneata eşti dăştept, nu ca mine, care nu se înburuienează şi nu-ţi dă cât trebuie la hectar. Ei, spune mai cu foc… să mă ţină minte tot satu ăsta de amărâţi. Uite
leg două în tei şi trei în snopii de grâu. Nenicule, eu vreau şi dumneata, nenicule? îţi plătesc de acum, că nu vreau să rămân dator. Nicu Sever
aşa cum se făcea odată şi cum am pomenit, groapa să fie – Aşa e, Nicule, aici ai dreptate… scoase o bancnotă de 50 de lei. Primeşte-i… sunt singuri
groapă. Şi cu asta… gata… am încheiat. – Îmi placi, eşti om care cunoşti şi ta-tău a fost om ca mei bani şi nu mă refuza.
Nicu Sever înfipse cazmaua cu mai multă tragere de lumea şi respectat în Rudari. V-aţi avut bine cu vecinii,
inimă şi aruncă, de data asta, pământul spre gardul veci- v-aţi ajutat la muncile câmpului întotdeauna, oameni buni, – Nicule, ce ai, daică, încercă să-l încurajeze femeia.
nului. Tudor Scrobeală continuă discuţia de parcă n-ar fi săritori, cinstiţi, poate să zică cineva ceva? Nu poate! Păi, tu eşti de moarte, ditamai zdrahonul?! Lasă, aia cu
observat gestul vecinului. – Nicule, îl întrerupse Scrobeală, pot să te interpelez? coasa să vină şi să mă ia întâi pe mine, că sunt uitată de
– Şi o termini până poimâine, Nicule? – Interpelează-mă, neică, zise el, ca la Parlament, că Dumnezeu şi peste treizeci-patruzeci de ani să se strâmbe
– Ăăăă… ce… groapa? Până la noapte e gata, nici aşa sunt o persoană importantă, ce mama dracului, se umflă la tine. Nu îţi iau banii, lasă că om vedea noi, ţinând cont
adâncă nu este bine, ce fac la înviere? Trebuie să fiu mai la Nicu în piept, numai dacă oi şti să-ţi răspund… dacă nu că tu fuseşi sincer cu mine poate îţi fac o reducere, am fost
suprafaţă şi să ies printre primii, spuse el printre gâfâituri. o face purtătorul meu de cuvânt, care este Gică Talpa. prietenă cu mumă-ta, cu Lucreţia, şi o fac pe gratis, mai
Am ţoale de înmormântare şi, mâine, mă duc la Coveia, Ia pune-mă la încercare. Ia să vedem ce vrei să afli de la vedem noi, ce este aşa mare grabă ?!
să-mi iau pantofi cu vârful ascuţit, aşa-mi plac mie şi am mine… numai să nu fie probleme de securitate naţională,
văzut că se poartă. Poţi să te … în gustul omului? Nu poţi! că e secrete de stat. – Bine, dar îmi promiţi că mă jeleşti â? Îţi las cu gură
Pe la doişpe, trec pe la popa Viorel şi îi spun să-mi facă – Nicule, tronul ăla al tău, din odaia a bună de la drum, de moarte. Nicu se aplecă, îi apucă mâna şi i-o sărută.
o slujbă frumoasă şi lungă ca a directorului de la Olpo este din fag sau din stejar?
Rudari, că mi-a plăcut şi mie… ştii că sunt pretenţios ne- Nicu Sever se schimbă la faţă, aruncă ţigara şi o strivi – Da, îţi promit, zise femeia mişcată de gestul lui.
voie mare. Las cu gură de moarte să nu fie popa Georgel, cu piciorul. Întrebarea îl enervase şi se uită urât la vecin. Îi Nicu Sever se duse, spre seară, la Primăria Rudari, să
că este hoţ şi escroc. veni, dintr-odată, să apuce lopata, să se ridice peste gard şi vorbească cu Dinu Marin, viceprimarul, cu el se avea mai
– Bine, Nicule, dar aşa îi zici tu prea cucernicului să-i dea cu ea în cap lui Scrobeală. Dar se stăpâni. La timp. bine. Voia să-l roage, să-l treacă pe lista ajutoarelor sociale
Georgel? Nu ţi-e frică şi ţie de pedeapsa lui Dumnezeu? Tăcu. Câteva clipe. Se gândea. Apoi, îi răspunse acestuia de stat, să-şi facă la cimitir cavou. Nu se putea acolo, să-l
– Eu ştiu… se gândeşte puţin, stai aşa, poate că ai drep- pe un ton scăzut: aibă măcar în atenţie când veneau banii nerambursabili de
tate, dar nu mă contrazice, că mi se pune pata şi te iau la – Nu ştii nimic, Tudorelule, mă scoţi din minţi şi trebu- la Uniunea Europeană. Era ultima lui dorinţă. Pe vicepri-
înjurături la trap rapid. Este vorba de moartea mea şi mie ie să-mi ţin cumpătul. Nu eşti om care cunoşti şi nici ta-tău mar nu-l găsi. Stătu pe scările primăriei şi îl aşteptă mult
nu-mi place să mă contrazică cineva. n-a fost om ca lumea şi nu l-a respectat nimeni în Rudari… timp, dar el nu veni. „Trebuie să sosească viceprimarul, nu
– De, Nicule, cum zici tu… un milog şi un orbete… trei la leu şi unu degeaba. Ăsta a se poate, că vreau să-i spun doar două vorbe“, gândi Nicu.
– Taci, nu mă mai întrerupe, nea Tudorică. Îmi pierd fost Vasile Scrobeală şi lasă că ştiu eu mai bine decât toţi. Plecă acasă târziu. Drumul i se păru lung. Atunci, realiză
V-aţi avut rău cu vecinii, nu vă ajutaţi cu nimeni la muncile că este singur şi nu-l ajută nimeni. În dimineaţa următoa-
Constantin MARINESCU câmpului, aţi fost oameni răi şi ăi mai duşmănoşi, nu eraţi re muri. Tudor Scobeală îl găsi spânzurat de o grindă a
prea săritori aşa şi, după una şi alta, n-aţi fost uşă de bise- şoprului.
rică. Aţi furat întotdeauna din recoltele vecinilor şi, până Nicu Sever avusese dreptate. Iar tronul din odaia a
la ziuă, le căraţi pe locurile voastre, că aţi avut pământ bună, de la drum, avea capacul pus şi era bătut în cuie.

poeme

Îngerul, spre sine La ce bun? Eram mut... precum pentru toţi cei vii Să-mi spună dacă este, în toate, inocent
se vor face herghelii într-un amurg ce tinde să fie permanent
De când s-a pierdut Crucea nopţii Cai superbi... nişte iubiri şi dacă nu cumva, într-un prezent utopic,
în fiecare zi a murit galopând prin amintiri.
a fost mereu lângă mine Caii, mai presus de fire e Marele Absent...
nu l-am văzut pleacă într-o amintire Marele Absent
temător, cu pasul greu Ora pro nobis
nici auzit. vine, iată, calul meu
Sub tăcere în fiecare zi a murit. şi cu mine va pleca Tristeţea mi-e alături, spre ultima escală Însângerat de spinii din văi
De când a plecat înspre amintirea ta ea a rămas fidelă la crucea mea, astrală încerc să ajung
a fost mereu lângă mine crucea nopţii de ne lasă când lacrimile mamei deschid calea regală. în depărtarea ochilor tăi
n-a răspuns deşi l-am strigat. vom ajunge iar acasă Hăituit, muşcat de câinii cei răi
Zilele erau mai puţine pe o cale neştiută Însingurata clipă m-aşteaptă spre lumină încerc să ajung
Nopţile mai multe. Era mut chiar de-a fost de toţi bătută voi oferi Tăcerii secreta noastră cină în depărtarea ochilor tăi
dar eu n-am ştiut. răsucită în apus ca ritualul frunzei căzută-n rădăcină. Prin arcuirea împietritelor căi
De când l-am pierdut pentru sufletul meu. Dus încerc să ajung
noapte şi zi l-am strigat întors la rădăcini Oh, de-aţi şti voi că durerea e albatrosul meu în depărtarea ochilor tăi
a fost mereu lângă mine mă aşteaptă doar străini m-aţi dezlega de lume, oricât ar fi de greu Te caut, mamă, cu paşi tot mai grei
dar nu l-am aflat. lacrimile mele-s porţi căci, nu se ştie, dar eşti atât de departe
Aveam platoşă, aveam scut. pentru cei care sunt morţi poate voi da de Dumnezeu... sub pleoapele ochilor mei...

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 15

Din partea Dumitru Radu Saramago
cealaltă POPA Nobelul rebel şi exemplar

„Ca scriitor, cred că nu m-am separat raportul fascinant ce întotdeauna l-a avut entuziasm şi avea să stea până la moarte. Jose Saramago Pablo Picasso – Figura lui Rembrandt şi Eros
niciodată de conştiinţa mea de cetăţean, cu ele – cărţile prin lume. Povesteşte el însuşi, cu mult farmec şi
mărturisea într-un loc Jose Saramago. de stirpe camusiană. „Sunt un autor angajat
Nu-mi amintesc să fi scris niciun cuvânt Mi se pare însă important să remarc ironie, în multiplele sale Jurnale, cum a pentru că mă simt cetăţean, declara el într-un
care să fi fost în contradicţie cu convinge- faptul că, autodidact fiind, a devenit un veri- ajuns să se identifice cu populaţia insulei în interviu. Dar asta nu înseamnă că aş fi pus
rile mele politice.“ E o mărturisire gravă, tabil intelectual, doct, mai degrabă pe latura care şi-a găsit a doua lui casă, pentru el şi vreodată, în mod direct, literatura mea în
şi oarecum neobişnuită, din partea unui înţelepciunii decât pe aceea a inteligenţei familie, iar paginile dedicate relaţiei specia- serviciul ideologiei. Vreau să spun că, mai
scriitor care a trăit călare pe două secole, sclipitoare, dar care se extaziază într-atâta le pe care a avut-o o viaţă întreagă cu câinii degrabă, în tot ceea ce scriu, în fiecare
până să se sfârşească, de curând, la vârsta în faţa butadelor spontane, specioase şi, – era convins că, de fapt, nu el îi alegea, ci cuvânt pe care îl pun pe hârtie, se reflectă
de 87 de ani. Dar Saramango era, în tot, tot atât de mult, efemere, încât sfârşeşte în era ales de către ei! – sunt într-adevăr unice întreaga mea umanitate, toată fiinţa mea,
un antic, un om de modă veche, extrem de sterilitate. Pentru că regimul lui Salazar îi în literatură. nu doar o trăsătură sau alta. Repet: nu separ
legat de trecut – al său şi al iubitei sale ţări, repugna atât de mult, dintr-o reacţie con- condiţia de scriitor de aceea de cetăţean,
Portugalia –, inflexibil şi imun la compro- trarie lesne explicabilă, în 1969 a intrat în În ciuda dezamăgirilor politice pe care dar nici nu confund condiţia de scriitor cu
misuri de orice fel. Partidul Comunist, ca activist clandestin. le-a avut, Jose Saramago a rămas întot- aceea de militant politic“.
Avea să-l abandoneze, dezamăgit, după deauna un fel de comunist. Utopic şi plin
Despre bunicul său, Jeronimo, păstor Revoluţia garoafelor... de credinţa că pe lume trebuie să existe Bolnav de multă vreme, n-a încetat
de porci la Azinhaga, sătucul în care Jose un gen de echitate pentru toţi, a intrat să facă nicio clipă ceea ce îi plăcea şi se
însuşi se născuse în noiembrie 1922, spunea Romanul care i-a adus faima, Memorialul adesea în conuri de umbră – era probabil simţea dator: să scrie. Pe computerul lui
întotdeauna că îl considera drept persoana mânăstirii, apare abia în 1982, când auto- destul de incomod pentru prieteni ca şi s-a găsit un roman inedit, Halebarde,
cea mai înţeleaptă pe care o cunoscuse vre- rul lui avea deja 60 de ani. Însă Saramago pentru duşmani! Antipatia declarată pentru halebarde, stindarde, stindarde! dedicat
odată! Dintr-un amănunt biografic care i-ar mai publicase până atunci, fără prea mare Berlusconi, de pildă, i-a atras interdicţia de traficului de armament şi întregii mizerii
fi făcut pe unii să pălească, să roşească, să succes de casă un roman şi câteva cărţi de a fi publicat la prestigioasa Einaudi. Ideile consecutive acestei operaţii care otrăveşte
nu ştie cum să-l ascundă, Saramago face o proză scurtă. Memorialul mânăstirii întâl- pro-palestiniene exprimate adesea pe faţă astăzi umanitatea. Una dintre ideile sale
virtute aproape homerică. neşte, într-o constelaţie fericită, orizontul i-a făcut pe unii să-l eticheteze, în mod cele mai îndrăgite era să unifice Spania
de aşteptare al cititorilor. E vorba te Joao, cu totul nedrept, ca antisemit. După cum şi Portugalia într-o singură ţară ocupând
Cum a devenit un scriitor, astăzi celebru un portughez, care promite reginei că va părerile nu tocmai ortodoxe exprimate în Peninsula Iberică. Un vis, desigur, ca multe
pe toate meridianele, nepotul păstorului de construi o mânăstire dacă regina, până Evanghelia după Iisus Christos şi în al său altele din cărţile sale.
porci dintr-un cătun uitat de vreme şi de atunci sterilă, va da naştere unui moştenitor Cain au produs numeroase controverse de
oameni? al tronului. Mânăstirea, imensă, oarecum ordin religios în jurul operei sale. Lumea lui Saramago e adesea un uni-
haotică, e cea de la Mafra. Povestea se vers aşa cum ar trebui să fie, mai degrabă
Educaţia pragmatică, formală, nu i-a complică, cu apariţia unui preot care inven- Fapt este că, în 1998, Jose Saramago decât o reflecţie nemediată, frustă asupra
adus prea multe, şi nu e de mirare. Din ne- tă o maşină zburătoare (suntem în secolul a fost primul scriitor portughez laureat al prezentului istoric. Rege al unei ţări imagi-
cesităţi familiale a trebuit, rând pe rând, ba XVIII) pentru ca apoi să moară nebun. Premiului Nobel pentru literatură, un an nare, a murit ca mai toţi regii nerecunoscuţi
să-şi amâne şi întrerupă şcoala elementară, Saramago e un fel de rege Midas al nara- după ce îl câştigase prietenul său apropiat, ori detronaţi în vremurile noastre: în exil.
ba, mai târziu, studiile la un Institut tehnic ţiunii, dotat cu o magică fluiditate şi un stil italianul Dario Fo. Cea mai celebră carte
pe care nu l-a terminat niciodată. Familia, inconfundabil. Aici, ca şi în celelalte cărţi a sa, Orbirea, este o incitantă parabolă în În Banchetul lui Platon întâlnim defi-
trăind într-o sărăcie lucie, avea nevoie de ale lui, scriitorul se vădeşte un excepţional stilul lui Wells, în care asistăm, cum se niţia frumosului accesibil: „… Căci dacă
forţa lui de muncă, şi Saramago s-a supus, constructor pe marginea unor teme, puţine spune astăzi, în priză directă, la răspândirea viaţa merită prin ceva s-o trăiască omul,
vrând nevrând, la o serie de îndeletniciri la număr, dar de bătaie extrem de lungă. orbirii, ca şi cum aceasta ar fi fost o verita- numai pentru acela merită, care ajunge să
casnice şi de gospodărie. În acelaşi timp Aşa e, de pildă, tema religiei. Ca un brav şi bilă molimă, şi la efortul oamenilor de a-şi contemple frumuseţea însăşi“. Iubirea este
însă exista pentru el o stea de nestins: ci- serios iluminist, Saramago reiterează viaţa despărţi semenii loviţi de acest morb de ţelul vieţii pentru că ea provoacă limita
titul, începerea unui fascinant dialog între lui Iisus, pe aceea a Sfântului Francisc, al majoritatea sănătoasă, ce riscă tot mai mult superioară de trăire prin contemplarea pro-
el şi cărţi, care nu s-a mai sfârşit nicioda- lui Cain, primul ucigaş din istorie. Iisus să devină... minoritate! E expresia poate priei frumuseţi. Contemplarea frumosului
tă. Saramago s-a format cu totul singur al lui îi atrage oprobriul şi mânia opiniei cea mai înaltă a felului în care Saramago se potriveşte cu contemplarea divinului de-
din punct de vedere intelectual, devorând publice portugheze, şi îl face să părăsească obişnuia să reflecte exemplaritatea prin oarece fiinţa divină este unitatea dintre fru-
cărţi mai mult sau mai puţin recomandate, Lisabona, ca să se stabilească la Lanzarote, paradox. mos, bine şi adevăr. Sensul vieţii omului stă
înţelegând astfel lumea prin cărţi, iar prin în Insulele Canare, unde este primit cu în contemplarea divinităţii, iar drumul către
refracţie – dezlegând misterul cărţilor prin Jose Saramago va rămâne în istorie ca ea este călăuzit de trăirea erotică. Expresia
Eros unul dintre ultimii mari scriitori angajaţi, „Dumnezeu este iubire“ s-a născut din teo-
Jean FIRICĂ ria platonică a frumosului erotic.
După Pausanias este activat în suflet dorinţă şi capacitatea de a fi satisfăcută
Dorinţa de iubire transmisă de Erosul obişnuit orientat spre atracţii senzu- complet există mari disproporţii. Dorinţa
zeul Eros ne orientează su- ale, apoi, intervine Erosul celest îndreptat nu are margini, pe când obiectul posedat
fletul către frumos. După ce spre dorinţe spirituale. Astăzi, tranziţia de este infinit. În toate experienţele trăite, Don
amintim de frumos vom vorbi şi despre la dorinţele senzuale la atracţiile spirituale Juan nu a găsit iubirea şi a murit neîmpă-
eros, deoarece originea frumosului o găsim reprezintă trecerea de la experienţa estetică cat. Neconcordanţa dintre dorinţa activă şi
în eros. La nivelul umanităţii erosul este un (actul fundamental de trăire) la contempla- imposibilitatea încetării ei de către corpul
principiu cosmic cu dorinţa de cunoaştere rea altor acte sufleteşti în care gândirea in- frumos, menţine sufletul într-o stare perma-
şi frumuseţe. Aspiraţia sufletului reprezintă tervine în mod activ. În gândirea platonică, nentă de căutare. Sufletul caută persoana
capacitatea şi posibilităţile omului în lu- trecerea reprezintă accesul de la reprodu- dorită departe de corpurile frumoase până
mea ireală, iar pentru a fi mai aproape de cerea frumosului şi de la lumea sensibilă, ajunge la frumosul accesibil, apoi se trece
noi încercăm să o punem în mişcare. Acest la frumosul însuşi, la lumea accesibilă. de la percepţia corpului frumos la contem-
îndemn este important pentru a înţelege na- Lumea ne pune în legătură cu corpul fru- plarea frumosului, de la lumea sensibilă
tura frumosului în gândirea elenistică, după mos, dar corpul frumos pe care îl iubim nu la lumea accesibilă. Se realizează trecerea
care omul este asemănător zeilor datorită este frumosul însuşi, el este reproducerea de la iubirea materială la iubirea pentru
existenţei în corp a sufletului nemuritor de frumuseţii corpului omenesc. cunoaştere. Calea înălţării sufletului de la
origine divină. În filosofia creştină sufletul corpul frumos dorit şi iubit spre frumosul
înainte de încarnare a trăit printre formele Frumuseţea corpului omenesc repre- însuşi este parcursă de puţine persoane.
pure ale lumii. zintă realitatea spirituală sau invizibi-
După Platon, încarcerarea sufleului în corp lă a sufletului acelui corp. Fără sufletul Socrate apelează la Diotima pentru
înseamnă o întunecare a viziunii pe care su- care animă corpul nu avem corp frumos. a descoperi ce este iubirea şi condiţiile
fletul o avea înainte de „cădere“. Reamin­tirea Accesul omului către frumos se realizează frumosului: „trecerea de la iubirea unui
şi reîncercarea recuceririi stării de dinainte pe calea erosului. Avem dorinţe şi în mod corp frumos, la iubirea tuturor trupuri-
de cădere s-a realizat odată cu „trezirea“ su- natural posibilitatea de acces la frumos. La lor frumoase; trecerea de la iubirea unui
fletului bazată pe emoţia şi dorinţa stârnită orice emoţie se trezeşte sufletul celor care suflet frumos la iubirea tuturor sufletelor
de apariţia unui corp frumos, care transmite sunt atraşi de experienţa erosului. Această frumoase; iubirea frumuseţii acţiunilor şi
sufletului atracţia şi aspiraţia lui. Impulsul ispitire nu poate fi împlinită în totalitate, legilor frumoase; iubirea de cunoaştere, de
iniţial este animat de dorinţa trupească şi de iar partea nemulţumită şi dorinţa nu dis- înţelepciune; intuirea frumuseţii în sine, a
însoţirea posesivă a corpului frumos. pare prin posesia obiectului dorinţei. Între frumuseţii divine şi eterne“.

16 Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 Scrisul Românesc Proză

Deyan Ranko BRASHICH

Blestemul Muzei lui Brâncuşi

Î ntr-o seara numărul de colecţionari potenţiali. Ileana de Apel din New York, şi pose-
de vară, tele- vizita adesea renumitul studiou parisian soare legală a Muzei. Au urmat alte
fonul a sunat al sculptorului, trăgându-l şi pe Arde după încurcături şi tergiversări legale:

îndelung. Ileana Bulova Lindt a murit. ea. La un pahăr de vin alb – poate blanc în 1971, Ileana, însoţită de doi

Nu orice Bulova, ci chiar Bulova din de blanc? − s-a adus vorba de o licitaţie ce reprezentanţi legali şi de avocatul

Compania de Ceasuri, nu orice Lindt, ci urma să se ţină în Galeria Park-Benet din său, a intrat în posesia fizică a Muzei

chiar Lindt din Ciocolata Lindt. Cea care a New York. Ileana, se pare, a oferit 7 000 de lui Brâncuşi. La vremea aceea, cu

fost pe vremuri o mare doamnă, strălucind dolari pentru lucrarea Muza. Vândut! Arde piaţa de artă internaţională aflată la

în splendoarea unor proprietăţi ca Hotelul a scris un cec pentru acea bucată de piatră, cote înalte, valoarea sculpturii cres-

Pierre din Manhattan, sau Numărul 480 cum a numit-o el. Blestemul inclus. cuse considerabil. În 1972 Ileana şi-a

pe Park Avenue, Ambasada Elveţiei din Întorşi în apartamentul din hotel Pierre, adăugat numele de Lindt, în urma

Washington şi un castel în Hamptons, a Muza şi-a găsit locul ca opritor de uşă. căsătoriei cu Auguste Lindt, ambasa-

murit în sărăcie într-un apartament modest Ileana se învârtea în cercuri exaltate, unde dorul Elveţiei şi fostul reprezentant la

în West Palm Beach, Florida, pe 9 august îl cunoaşte pe Arnold Krakover, un bărbat Naţiunile Unite pentru Refugiaţi. La

2009, victimă, se spune, a blestemului de o frumuseţe austeră, avocat specializat puţină vreme, după naşterea fiului lor

Muzei lui Brâncuşi. în divorţuri în societatea înaltă. Prin 1957 Nicolas, căsătoria a eşuat. Blestemul

Născută Ileana Pociovălişteanu, în căsătoria ei se ţinea într-un fir de aţă, iar încă funcţiona.

Târgu Jiu, a fost dăruită cu o frumuseţe divorţul părea inevitabil. După o ceartă Andrew Crispo era un comerci-

ieşită din comun, împletită cu o aură de violentă, Ileana a fost evacuată din casă: ant de artă în New York, venit din

mister senzual şi provocator. Bucureştiul a plecat cu o singură valiză, şi fără Muza. Philadelphia, unde făcuse afaceri în

anilor antebelici era încântător de depravat, Krakover şi-a făcut-o pe Ileana şi clientă Rittenhouse Square. Se spunea despre

cu epicentrul la Athenee Palace, un hotel cu şi amantă, şi a instalat-o în Essex House, el că avea un palmares de realizări

un serviciu excelent, cu un personal corupt un hotel vecin cu hotelul Pierre. Dar înainte remarcabile, între care se numărau

şi o gamă variată de femei uşoare şi foarte ca toate iţele să poată fi descurcate, Arde Liberace şi preşedenţia Muzeului de

disponibile, scria ziaristul Sulzberger în a murit. La numai zece zile de la moartea Artă din Philadelphia. A fost agentul

New York Times. Ileana era într-o relaţie lui, şi încă înainte de a-l înmormânta în Baronului Hans Heinrich Thyssen-

amoroasă cu un ministru ce făcea parte cimitirul Woodland, surorile lui au confis- Bornemisza, moşten­ itorul unei averi C. Brâncuşi – Muza
din anturajul lui Carol al II-lea, Regele cat apartamentul lui, cu tot ce era înăuntru. uriaşe provenite din afaceri cu oţel
Uşuratic, şi aşa se face că pe 6 septembrie Muza a fost dăruită şi expediată fară întâr- în Elveţia, care i-a şi finanţat câteva sadomas­ ochiste. Ziarele au vuit repetând
1940, Ileana se afla în trenul regal şi ieşea ziere Muzeului Guggenheim. Blestemul a achiziţii. În 1976 a acceptat să cumpere la nesfârşit amănuntele crimei cu mască
din România, evitând şi războiul iminent. funcţionat. Muza pentru 600 000 de dolari. Sau să neagră. Poliţia i-a arestat pe asistentul lui
fi fost 800 000 de dolari, cum pretin­dea Crispo şi pe fiul proprietarilor, Bernanrd
În 1946, Ileana, devenită Ileana Kerciu, La rândul său, Ileana, ca orice ameri- Ileana? În orice caz este clar că preţul de LeGeros. Deşi era implicat într-un eveni-
s-a trezit în New York, laolaltă cu mulţi can ce se respectă, le-a dat în judectată. La cumpărare a fost 800 000 de dolari, ceea ce ment cel puţin bizar sadomasochist, sfârşit
alţi refugiaţi în căutarea unui nou început. acea dată, Muza valora 80 000 de dolari, a dus la începerea unui alt proces. cu împuşcarea fatală a lui Eigil Dag Vesti,
Nu este clar cum şi când a atras atenţia lui o sumă respectabilă. Roy Cohn, un avocat Crispo a reuşit să scape basma curată. La
Arde Bulova, sunt zvonuri că i-ar fi fost geniu al răului, le-a reprezentat pe surori, Apare din nou în scenă Roy Cohn, res­ puţină vreme însă a fost găsit vinovat de
fată în casă. Arde Bulova era un om extrem care însă şi-au pierdut curând interesul: ponsabil cu rezolvarea de afaceri dubio- evaziune fiscală şi a fost condamnat la în-
de bogat, un multimilionar, dar de origine nu le trebuia Muza, abia o făcuseră cadou. ase. Pe scurt, tribunalul a decis în favoarea chisoare pentru cinci ani din care a făcut trei.
modestă şi fiu de emigranţi. Reprezentantul muzeului era A. Chauncey lui Crispo, confirmat de curtea de apel. În Escapadele şi problemele prin care a trecut
Newlin, un personaj pompos pe măsura nu- vreme ce Muza se afla în posesia lui Crispo, i-au slăbit lui Crispo puterea financiară, aşa
Împortiva voinţei surorilor lui, Louise melui său. Cazul s-a prelungit la nesfârşit, s-a petrecut un alt incident neplăcut, care încât a dat faliment. Procedurile legale prin
Guilden şi Emily Henshel, Arde a început târându-se până la procesul final, care a care i s-au vândut posesiunile i-au adus 14
o relaţie amoroasă cu Ileana, suportând un avut loc la Curtea Supremă din New York, l-a implicat pe Baron, pe cea de-a patra
scandal de proporţii. Până în 1948, Arde
soţie a sa, Denise, şi pe iubitul ei Franco
transferase 5 000 de acţiuni ale Companiei într-o zi caniculară de august, fără juriu şi Rappetti, un alt comerciant de artă colabo- milioane, dar în decursul acestor proceduri,
de Ceasuri Bulova în numele Ilenei, şi cu un singur judecător prezent. Totul părea rator al Baronului. Nu este foarte clar ce s-a Crispo a ameninţat un avocat cu moartea şi
curând după aceea, s-au căsătorit. Au urmat rezolvat, dar judecătorul a încheiat se- întâmplat, dar un lucru este sigur: era vorba cu răpirea fiicei lui. În 1999 s-a recunoscut
călătorii luxoase şi triumfătoare în Europa. siunea, într-o după amiază târzie de vineri, despre mari sume de bani şi ameninţări cu vinovat şi a fost condamnat la alţi şapte ani
Ileana, proaspăt îmbogăţită şi respec­ fără să pronunţe decizia. Procesul a con- violenţă. Aşa se face că, în 1978, Rappetti de închisoare. Încă o dată, blestemul...
Există însă şi o rază de soare în tot acest
tabilă, s-a împrietenit cu celebrităţile zilei. tinuat luni. Judecătorul a plecat să ia trenul a zburat printr-o fereastră din Manhattan
Una dintre ele era un alt român stabilit în din Penn Station, către o destinaţie undeva direct în braţele morţii. Blestemul a lovit dezastru financiar. Muza lui Brâncuşi a deve-
nit disponibilă. În decembrie 1985, Muzeul
Paris, Constantin Brâncuşi, născut în acelaşi în Hampton. Pe drum, în tren, a avut un din nou.
În martie 1985, pe proprietatea fami­ Guggenheim a anunţat că a reachizi­ţionat
oraş cu ea. Pe atunci Brâncuşi căpătase atac de inimă şi a murit înainte ca salvarea
deja faima internaţională, prezentase câte­ să ajungă la spitalul Jamaica. Blestemul liei LeGeros din Tompkins Cove, Muza. Tranzacţia ar fi costat 2,8 milioane de
Rockland County, a fost găsit un trup ars dolari. Poate că, în sfârşit, blestemul nu mai
va sculpturi la expoziţia istorică de la încă funcţiona.
Abia în 1969 Ileana a fost declarată şi dezmembrat. Capul era acoperit de o funcţionează.
Armory, New York şi primise o comandă Traducere de Alexandra CARIDES

de la un Maharajah. Războiul însă subţiase câştigătoare a procesului, de către Curtea mască neagră de piele, folosită în ritualuri
Abonamente la Scrisul Românesc
Cărţi primite la redacţie

Corneliu Smarand Rizea, Paul Klee sau spirutul peda­ Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ şi veţi avea un prieten apropiat.
gogic, Ed. Universităţii, Craiova, 2009, 416 p. Abonamentele se pot achita la sediul revistei sau în contul: RO03BRDE170SV21564261700,

Denisa Maria Bălaj, Umbra strigătului, Poezii, Ed. Agenţia Mihai Viteazul, Craiova. Informaţii despre revistă primiţi la tel.: 0722.75.39.22.
Lumina, Drobeta Turnul Severin, 2010, 102 p. Costul unui abonament pe 6 luni – 20 lei, pe 12 luni – 40 lei.
Sunt incluse şi taxele poştale.
George Drăghescu, Oarecum, Psalmi, Cu o prezentare
de Ştefan Foarţă, Ed. Fundaţia Constantin Brâncuşi, Tg-
Jiu, 2010, 46 p.

Un actor – o poezie, Culegere de George Drăgescu, cu o pre-
zentare de Mihai Cimpoi, Ed. Măiastra, Tg-Jiu, 2010, 124 p.

Antonio Sandu, Atlas ezoteric de adorat femeia, Ed.
Lumina, Iaşi, 2009, 200 p.

Adrian Georgescu, Câţi oameni sunt eu? How Many People
Am I?, Ed. Sieben Publishing, Bucureşti, 2009, 192 p.

Cornel Munteanu, Focuri, fumuri..., Ed. Academie
Brâncuşi, Tg-Jiu, 2010, 244 p.

Nicolae Petre Vrânceanu, Vânătorul de fluturi, Ed.
Ramuri, Craiova, 2010, 478 p.

Dan Eugen Dumitrescu, Mari scriitori ai lumii în
Anecdote, Maxime, Cugetări, Aforisme, Ed. Cartex, 2009,
Bucureşti, 546 p.

Proză Scrisul Românesc Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 17

Salteaua Carmen FIRAN

P rimul lucru pe care îl fac de fiecare dată un apartament în blocul nostru. Avea ginşi albaştri ca ochii funde, pungi, ambalaje, probam
când ajung în Bucureşti, e să mă duc în Piaţa lui, cămăşi albe de in şifonate cât să vrei să le întinzi frumos
Amzei să iau covrigi calzi, brânză şi roşii. La cutele, un Volkswagen care ne lua minţile, mirosea a săpun tot, rochii, sutiene prea mari,
întoarcere cumpăr toate ziarele de la chioşcul din Romană, Rexona şi a ape de colonie cărora nu le ştiam numele. Se
mai mult în amintirea timpului când trăiam acolo, pen- săruta cu Ana seara în scara blocului, iar eu şi Camelia îi pantofi prea înalţi, ne clătinam
tru că acum nu mai înţeleg mare lucru. Citesc pe sărite pândeam geloase sperând în ascuns că până la urmă vor uitându-ne în oglindă cum ştiam
titlurile cu litere de-o şchioapă cât să-mi fac o idee. Toate fi prinşi de cineva şi se va pune capăt nedreptăţii. Mark îi că fac acele manechine extrater-
au însă un cod: „Eu te-am făcut, dragă ANI, eu te omor!“ aducea parfumuri şi ciocolate de la Shop, pe care Ana nu le estre pe care le mai vedeam în revistele străine, ne-am
sau „Parlamentul ruşinii terorizează puterea portocalie“. împărţea niciodată cu noi. Dacă îi ceream să ne împrumute parfumat din plin şi la urmă am atacat fără milă cutiile de
„Vrăjitoarele vin să scoată blestemul flăcării violet din vreuna din bluzele ei colorate primite de la Mark să ne bomboane. Mâncasem atâta ciocolată cu lichior de vişine
Palatul Parlamentului“. Culorile joacă un rol important în ducem la discotecă, ne refuza spunându-ne că nu e bine să că eram ameţite. Camera arăta ca un câmp de luptă dev-
politică, deduc. Abundă metaforele adeverind zicala că ro- schimbi lucruri cu cineva ca să nu-ţi schimbi norocul. astat de păsări de pradă, când a intrat pe neaşteptate Ana
mânul s-ar fi născut poet: „Crin prizonier în timp“, „Vultur şi ne-a găsit zăcând în patul ei îmbrăcate „din pachet“, în
nu mai visează“. „Un porumbel fript pe altarul democraţi- Ana avea ciudăţeniile ei. Folosea uneori cuvinte pe care vapori de parfum şi cu privirea năucă pe care ţi-o dă visul
ei“. „România bizară îşi dă aura pe faţă“. nu le înţelegeam, ca aură sau karmă. Citea nişte cărţi în împlinit. A scos un urlet, s-a repezit la noi dar am reuşit
Sar la lucruri mai serioase: „Spitalele mor împreună franceză trase la xerox şi ne stricam de râs când ne vorbea să fugim scâlciindu-i pantofii şi deşirându-i dantelele. Am
cu pacienţii lor“. „După sfârşitul lumii Capitala va avea 7 cu superioritate despre păcatele din vieţilor trecute şi plata auzit apoi o bufnitură urmată de ţipete groase de bărbaţi
km diametru“, sau „Ofertă imobiliară: Vând buncăr anti- care ne aşteaptă. Deocamdată doar eu şi Camelia păream venind de afară. „Crezi că s-a aruncat pe geam?…“ m-a în-
apocalipsă“. Ce să înţelegi? „O ţară veselă“, scrie un lider să avem datorii, Anei toate îi mergeau din plin. trebat îngrozită Camelia. Nu. În schimb a aruncat de ciudă
de partid aflat la putere. Nu întâmplător la noi a izbucnit salteaua de pe patul Cameliei care aterizase în capul a doi
absurdul, şi nu doar în literatură. Într-o zi, Mark s-a urcat în Volkswagenul argintiu şi s-a vecini care jucau table pe banca din faţa blocului.
Terminasem covrigii, mă consideram deja suficient de întors în lumea lui ca un Luceafăr, după ce ne-a răscolit
informată şi mă pregăteam să strâng ziarele, când pe prima sentimentele, ne-a contrazis pentru prima oară resemnarea Curând părinţii mei s-au mutat în alt cartier al Craiovei
pagină a unei publicaţii bucureştene, printre sâni umflaţi de şi ne-a deschis ochii la colivia în care ne învârteam dintr-un şi am pierdut urma surorilor Nasta.
vedete, îmi sare în ochi un titlu în chenar roşu la rubrica perete în altul. După plecarea lui Mark, eram parcă şi mai
„Senzaţional“: Surorile Nasta şi salteaua care schimbă des­ mici şi neînsemnate. Ana în schimb continua să înflorească, Autorul articolului se concentra pe partea senzaţională
tine. Mi-am amintit că ştiam şi eu două surori cu numele primea din Germania scrisori şi pachete, era cu gândul la cu aruncatul saltelii. Doar că nu era vorba de cea aruncată
ăsta. Şi de episodul cu salteaua îmi aminteam. Întâmplările orizontul acela îndepărtat, bănuit luminos, în care nouă de Ana pe fereastra blocului din Craiova: Ana, emigrată la
din copilărie capătă dimensiuni disproporţionate. Ori poate ni se înroşeau doar ochii. Era clar că se pregătea să-şi ia sfârşitul anilor ’70 în Germania prin căsătoria cu Mark
sunt trăite la intensităţi mari, fără mască şi ecran protector, zborul. Pe noptiera ei apăruse o carte nouă, Învăţaţi limba Wolf, trăieşte la München şi are o funcţie de conducere
fără disimularea pe care o viaţă adultă o impune. gemană fără profesor. O invidiam. Ana se uita la noi ca la un institut chimic. Cei care o cunosc o descriu ca pe
Citesc rapid câteva rânduri pe diagonală. Da, era vorba şi cum ar fi fost deja departe şi ne mai trântea generoasă o persoană tipicară, modestă, extrem de calculată şi de
chiar de surorile Nasta din copilăria mea. Locuiau în ace- câte o înţelepciune din paginile xeroxate: „Eu sunt făcută zgârcită, poate din complexul nevindecat al emigrantului
laşi bloc cu noi în Craiova. Erau de mici foarte diferite, ca pentru a pleca de aici. Fiecare cu destinul lui. Dar la urma care se teme să nu sărăcească şi să reintre în destinul
şi cum ar fi fost făcute de părinţi diferiţi, deşi se spunea că urmei poţi să fii fericit sau nefericit oriunde.“ din care cândva a evadat. Nu are copii, este de mulţi ani
cea mare semăna cu tata şi cealaltă cu mama. divorţată, are puţini prieteni şi relaţii sporadice cu familia
Nu învăţam la aceeaşi şcoală, dar ieşeam serile în faţa Într-una din după amieze, Camelia m-a chemat la ea. rămasă în România. Sora ei, Camelia, este soţia prospe­
blocului să vorbim, singura ocupaţie serioasă în vremea Era singură acasă. Se apropiau sărbătorile de Paşte şi Ana
aceea pentru întreaga societate. Graniţele erau închise aşa tocmai primise un pachet mare care zăcea nedesfăcut pe rului om de afaceri Bogdan Niculescu. Camelia Niculescu,
că eram feriţi de tentaţiile iadului vestic, iar opţiuni mari patul ei în camera pe care o împărţeau amândouă. O cutie
nu erau nici în cel băştinaş. frumos ambalată, plină de timbre şi ştampile, legată cu editoarea revistei „Karma noastră cea de toate zilele“,
La vârsta aceea însă realitatea acneelor era mai gravă funde roşii, cu numele şi adresa Anei scrise într-o etichetă este recunoscută şi pentru acţiunile ei de binefacere la or­
decât opresiunea sub comunism, iar orizontul nostru se aurie în formă de inimă. Ne-am aşezat pe patul Cameliei felinate şi cămine de bătrâni. Săptămâna trecută întorcân­
întindea doar până la silueta Combinatului chimic pe care fixând pachetul acela orbitor venit dintr-o altă lume şi du-se de la schi în Austria, Camelia şi-a rugat soţul să se
o vedeam în depărtare limitând cerul şi deasupra căruia deodată ni s-a trezit aceeaşi dorinţă. Ne-am apropiat, am întoarcă cu cei doi copii la Bucureşti, iar ea s-a dus la
apunea soarele vara prin norii portocalii. desfăcut încet fundele, am dezlipit cu răbdare banda şi München să-şi viziteze sora care evită să vină în România
Camelia era de-o vârstă cu mine şi uneori ne trezeam că marginile capacului şi am început să scoatem din cutia pentru a nu cheltui, pe de o parte, şi pentru a nu se simţi în
purtam acelaşi model de fustă cenuşie sau aceiaşi pantofi Pandorei una câte una toate tentaţiile iadului: ciorapi uşori inferioritate, pe de alta. Ana trăia într-un apartament mic
Clujana, cumpăraţi cu pile de la super-magazinul central de mătase, sutiene şi furouri de dantelă, pantofi de piele cu decorat sărăcăcios cu obiecte disparate parcă aduse din
unde uniformitatea bătea imaginaţia. Alteori schimbam toc uşori ca fulgul, parfumuri, ouă de ciocolată şi cutii de stradă, frigiderul era mai mult gol, în dulap atârnau haine
între noi rochii cu iluzia diversităţii. Era generoasă, spre bomboane ambalate atât de frumos încât părea o nebunie puţine, şi dormea pe un pat îngust cu o saltea desfundată.
deosebire de soră-sa, renumită pentru egoismul ei. Ana, să le deschizi vreodată.
cu patru ani mai mare ca noi, era o brunetă dezinhibată Camelia nu putea înţelege ce o obliga pe sora ei la
cu ochi migdalaţi şi buze groase, cu picioare lungi şi sâni Le-am întins pe toate pe pat şi le-am studiat în tăcere. o economie atât de exacerbată, odată ce câştiga bine de
adevăraţi pe care nu se străduia să-i ascundă sub bluzele Ne-am uitat apoi una la alta şi am ştiut că diavolul îşi stre­ aproape 30 de ani, îi rămăsese o sumă de bani consistentă
ieftine de nailon care păreau mai de calitate mulate pe cor- curase coada şi avea să-şi facă de cap. Ne-am repezit ca în în urma divorţului şi nu avea obligaţii financiare de niciun
pul ei îndrăzneţ. Pentru ea orizontul nu avea limite. Ura transă amândouă deodată şi am smuls cu o plăcere furioasă fel. Singurătatea? Sau depresia?
Combinatul chimic, numărul matricol cusut pe uniforma
de şcoală ca un petec pe sac, şedinţele de UTC, scara blocu- Daniela Codarcea – Portretul unei olandeze Camelia, cu generozitatea care o caracterizează, a de­
lui duhnind a rântaşuri cu ceapă, era mereu revoltată şi cis să-i facă o surpriză şi să-i înfrumuseţeze viaţa. A făcut
nemulţumită. Ne tot ameninţa că într-o zi va pleca în Vest, toate aranjamentele fără s-o întrebe nimic. I-a comandat
legal sau nu, iar noi nu înţelegeam ce-o apucase, odată ce la magazinele şi galeriile cele mai bune din München o
avea trecere la toţi băieţii după care eu şi Camelia tânjeam garderobă completă, i-a umplut frigiderul şi cămara cu
fără speranţe. bunătăţi, iar o echipă de muncitori a venit într-o dimineaţă
Părinţii surorilor Nasta lucrau la acel combinat chimic şi au golit apartamentul, au aruncat toată mobila veche,
construit prin anii ’70 în colaborare cu nemţii şi francezii. patul demodat cu salteaua uzată şi au adus în schimb
Deasupra lui se ridica un furnal subţire în care ardea con- canapele albe de piele, măsuţe din lemn de trandafir şi un
tinuu o flacără gălbuie, iar vântul ne aducea spre seară în pat oval acoperit cu o cuvertură de mătase vişinie.
apartamente vapori şi mirosuri toxice de care însă nu ne
păsa prea mult. Cuvântul poluare nu fusese încă inventat, Când s-a întors Ana de la servici, Camelia a întâmpi­
iar serele de lângă combinat începuseră să producă roşii, nat-o veselă în pragul apartamentului, a forţat-o să-şi aco­
castraveţi şi ardei gigantici spre bucuria tuturor, tocmai pere ochii cu mâna şi a împins-o înăuntru triumfătoare:
când criza alimentară începuse să se facă simţită. „Ce zici de schimbarea asta?“ Ana s-a repezit direct în dor­
Şi Cameliei şi mie ne plăcea de acelaşi băiat cu ochi mitor, a smuls cuvertura de pe patul oval cu ochii ieşiţi din
albaştri, căzut din cer în blocul nostru, dar el se îndră­ orbite şi a leşinat pe loc. Şi-a revenit cu greu tocmai când
gostise, fireşte, de Ana. Mark era un neamţ de vreo 23 de Camelia voia să cheme salvarea şi a reuşit să şoptească
ani dintr-un orăşel de lângă München care venise peste desfigurată de durere: „Unde e salteaua mea veche?“
vară în oraşul nostru patriarhal să-şi vadă părinţii care lu- „Am aruncat-o.“ „Cum?“ „Uite-aşa, gata, s-a dus!“ „Ai
crau pentru un an la combinatul chimic şi care închiriaseră înnebunit?“ „Ai de-acum una nouă, de lux. Ai să vezi ce
schimbare colosală!“ „În saltea aveam toţi banii strânşi
zeci de ani… Un milion“, a mai apucat Ana să spună şi a
leşinat din nou.

Schimbarea a fost cu adevărat colosală. În ciuda
căutărilor la gropile de gunoi din jurul oraşului, salteaua a
fost de negăsit. „Toate se trag din copilărie“, ar fi comentat
unul dintre vecinii supravieţuitori căruia îi aterizase o saltea
în cap cu mulţi ani în urmă de la fereastra surorilor Nasta.

Din volumul Omul din Est, în curs de apariţie

18 Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 Scrisul Românesc Proză

Adrian SÂNGEORZAN Poezie

Nevestele lui Mircea eu un merit, să ştii. De toate m-am despărţit
în cele mai bune relaţii, cu flori, bătrâne...
A mai trecut un an şi Mircea şi cum frizerul l-ar fi tuns din mers cu o zi le cer o pânză şi o pensulă. Nimic mai de unele nici nu cred c-am divorţat cu ade-
a ajuns veteranul acelu- foarfecă de oi. Înainte de-a pleca în Europa mult. Culorile şi restul le am în cap. Parcă vărat, cu altele poate că nici n-am fost la
iaşi nursing home de pe l-am găsit cu părul lung şi barba încâlci- mi-a revenit şi orizontul de care scăpasem starea civilă.“
Yellowstone Boulevard. N-au mai încercat tă, cu mustaţa acoperindu-i gura încât abia în Delta Dunării. Şi-am povestit cum am
să-l transfere în altă parte, fie din cauza putea mânca. Părea un ascet şugubăţ blo- scăpat eu de orizont? Mă rog... Vreau ceva „Totuşi. A treia?“ „Mă iei prea repede,
ameninţărilor mele, fie a sănătăţii care trep- cat indecis între neglijenţă şi meditaţie. nou, bătrâne. Vreau să mă întorc la nuduri. bătrâne! Cu femeile nu poţi face o conta-
tat i se înrăutăţeşte, în cazul lui o dovadă că L-am tuns în grădină noastră cu o foarfecă E atâta goliciune în jur, doar uită-te pe stra- bilitate simplă. Poate tu, ca ginecolog, cu
lucrurile pot să meargă totuşi din rău în mai ascuţită de bucătărie. L-am acoperit ca la dă. Oamenii umblă aproape goi, mai ales sonogramele tale transvaginale... hai că-mi
rău fără să se ajungă la capătul drumului. frizer cu una din cămăşile de hârtie din ca- femeile. Nici nu mai ai nevoie de modele place cum sună transcendental, transvagi-
Sau poate că nu-l transferau pentru că la binetul meu ginecologic. N-a vrut să şi-o care să stea în faţa ta goale zgribulite de nal, adică vaginul ca o prăpastie...“.
pună până când i-am spus că e folosită de frig. O frumuseţe, priveşte!“.
testele la care e supus periodic a priceput femei după ce se dezbracă. L-am rugat să „ A treia, Mircea!“. „Pe a treia mereu o
stea nemişcat pentru că îmi era frică să nu-i Ieşisem afară şi pe stradă într-adevăr uit...dar a patra cred a fost Iuliana, feme-
că trebuie să arate că face rău şi nu bine. tai vreo ureche sau una din carotidele în- treceau fete tinere îmbrăcate foarte su- ia cu pielea fosforescentă, apoi scriitoa-
De câteva luni încoace nici nu mai trebuie fundate. Când am terminat, iarba din jur se mar. Era o zi de vară călduroasă şi Mircea rea care a plecat la Paris...“ „Pe Iuliana o
să se prefacă. Nu mai ştie cu adevărat în ce albise de parcă era ninsă iar eu am reuşit să prinsese viaţă. Pe coperta uneia din revis- ştiu din poze, cea cu care ai trăit în Deltă
an sau lună suntem, are îndoieli reale legate mă tai la un deget. La un moment dat mi-a şi citeai noaptea la lumina corpului ei...“
de anul în care s-a născut, dar încă ştie bine spus mulţumit: „Bătrâne, cămăşuţa asta gi- tele pe care i le adusesem din România era „Vorbim strict de neveste, zici?“ „Păi cum,
cine e şi care e rostul lui pe lumea asta. E necologică miroase într-adevăr a femeie“. altfel ne apucă dimineaţa.“
încă un artist şi trebuie să creeze. Când e vorba de femei, şi mereu găseşte poza unei dresoare de circ care îmblânzea
pretexte să ajungă la ele, intră cu bucurie lei siberieni aşa că Mircea se conectă ime- „Dar tu câte neveste ai avut?“ „Două...
Încercăm să-l prindem la telefon dar nu în orice discuţie iar privirea şi memoria i se diat cu ideea de circ. „Ştii că una din ne- mă rog, trei“ „Păi vezi că nu-i uşor, bătrâ-
e aproape niciodată în camera lui, aşa cum mai limpezesc. vestele mele a fost săritoare la trapez?“ Iată ne, până la urmă nu-i decât o singură feme-
ar trebui să fie un bătrân de 90 de ani cu ca- ceva nou de care nu mai auzisem. „Venise ie pe care o reinventezi mereu din bucăţi de
rotidele înfundate, inima bătându-i neregu- Era duminică, zi de vizită şi l-am gă- din România şi lucra pentru Circul Barney. memorie.“ Memoria tocmai pomenită păru
lat, cu picioarele cât butucii şi cu o memo- sit singur în holul nursing home-ului cu un Ea m-a adus în America. Sărea al naibii la să-i fi revenit toată sau măcar atât cât să-l
rie pe care chiar el o numeşte „un sweitzer ziar local în mână. Îl ţinea cu capul în jos trapez şi o ţinea în dinţi pe propria cum- iau în serios. A tăcut un timp, performanţă
în care se măresc găurile şi nu caşcavalul“. dar părea să-l parcurgă serios ca şi cum ar nată pe care o ura pentru că-i purta blănu- la care Mircea ajunge cu greu pentru că e
Sweitzer e oricum un nume mai frumos ca fi ajuns să priceapă engleza pe invers. L-am rile. Deschide gura şi dă-i drumul, îi spu- întotdeauna nevorbit.
Altzheimer. privit un timp de aproape fără să spun ni- neam eu şi ai rezolvat problema. O chema
mic. Odată, soţia mea i-a acoperit ochii cu Iudith... ba nu, Ildiko.“ „Pe unde zici că ai fost? Grecia? Uite,
Mircea e poreclit acolo „ambasadorul“ mâinile dar el a ştiut exact cine e, fără nicio eu când spun Grecia văd doar fragmente de
pentru că deşi umblă greu, mişună neobo- tresărire sau spaimă. „Ehe, copii, la vârsta „Câte neveste ai avut tu, Mircea?“, în- nuduri, statui sparte, zeiţe fără mâini, fără
sit observând curios totul, continuând să asta nu ştii niciodată cine-ţi acoperă de la cerc pentru a nu ştiu câte oară să lămuresc picioare, torsuri, sâni măcinaţi de vreme,
fie reprezentantul singurei „ţări“ pe care-o spate ochii“. o numărătoare care nu i-a ieşit niciodată plus Poseidon cu tridentul în mână, zeul
mai poate recunoaşte: propria lui persoană bine. „Şapte“. O cifră nouă, în creştere şi mării şi al contabilităţii...“.
şi propriul trup care, deşi se micşorează Îi adusesem nişte ziare româneşti şi pentru că Mircea părea a fi într-o zi în care
cu fiecare lună, continuă să existe pe harta i-am strecurat încet în faţă unul dintre ele. caşcavalul din memoria lui tip sweitzer era Dacă aş fi avut timp să-l ascult ar fi pu-
vieţii. Pe prima pagină, cu litere mari: „Bătrânilor şi el în creştere, am încercat să aflu din nou tut vorbi ore întregi purtându-mă încetul cu
din România li se amputează pensiile“. câte neveste a avut. „Prima a fost Adriana, încetul în acelaşi cerc. Eram în grabă, ca
Tocmai ne-am întors din România şi A început să zâmbească. M-a recunoscut o acuarelistă talentată care lua şi ore de can- de obicei. Noaptea aceea am fost de gar-
Grecia, ţări care trec printr-o criză ce pare imediat şi a reacţionat ca de obicei, de par- to şi pentru care m-am apucat pentru scurt dă în spital, o noapte lungă şi obositoare.
a contamina întreaga Europă ca un virus că abia ne despărţisem. „Aşa bătrâne, cre- timp de trompetă. Descoperisem jazzul şi Spre dimineaţă am adormit frânt câteva ore
deam că te-ai dat la fund. Să ştii că m-am muzica lui Armstrong care pe vremea ace- şi am intrat direct într-unul din acele vise
pe care europenii îl cunosc de mii de ani hotărât să plec. Aici nu pot crea nimic. De ea...“. „Bine, bine, spune-mi de a doua“. „A pe care îl ţii apoi minte ca pe un film pe
pictat nici nu se pune problema. În fiecare doua... era nevasta unui mecanic de vapor care din greşeală îl vezi de mai multe ori.
dar de care încă nu au învăţat cum să se fe- mereu plecat.“ „Nevasta?“ „Mă rog, cred Conduceam undeva o expediţie de arheo-
rească. Pe Mircea îl găsesc cum l-am lăsat. poeme că fata... n-a ţinut oricum prea mult. Am şi logie şi mi se aduceau fragmente de femei
Viu în primul rând, ceva mai slab la corp şi pe care eu încercam să le pun împreună ca
pe un joc de puzzle. Recunoşteam pe ici
la memorie, dar de data asta cu barba tun- pe colo un călcâi, nişte fese, nişte sâni, un
zâmbet, o atingere, dar nu le puteam numi.
să. Prea scurt însă şi inegal, cu goluri, ca
Fragment din volumul Mircea cel bătrân
Mircea IONESCU
şi avangarda, în curs de apariţie la Scrisul

Românesc

Mamamuthu sub pelerine de mătase

Între canibalii convertiţi Marele broscoi sihastru Eveniment editorial la New York
Creştini vegetarieni ochi batracian holbat
Misionara cu perucă argintie şi bocanci mă urmăreşte înotând Kyra Kyralina de Panait
Khaky ca un câine credincios Istrati a apărut recent în SUA
Efigie coborâtă dintr-o păgână religie urma lotcii lunecând în traducerea lui Christopher
Toteme din vreme Sawyer-Lauçanno şipublicată
Aptere semne efemere Să nu-l obosesc gândeam de editura Talisman House,
În uitate primitive teascuri lăsat pe unda apei condusă de Edward Foster,
La timp util făcute vreascuri vâsleam încet... căruia Scrisul Românesc i-a
De duhuri rele dominat bănuite publicat grupaje de poeme,
Sugrumând memoria evanescentă Încet vâsleam ca norii destrămaţi purtaţi şi volumul intitulat Febra
Cu teoria lui Arhimede: ca stuful frânt de vânt rămas albă.
Lichidele pulverizate în atmosferă sau frunza aleatoriu plutind
Par a-şi pierde din greutate în timpul fără ceas Kyra Kyralina a fost
Fiind vorba ştiinţific adunate prima oară publicată în 1923
Aproape jumătate De plumb apa se-ntuneca curând şi a făcut senzaţie în Europa,
În apă de ploaie... am tras în stuf oprit din vâsle autorul ei fiind recunoscut ca
Această elasticitate dubioasă să-l odihnesc noaptea ziceam unul dintre marii modernişti
Pe care cultul personalităţii – m-am săturat singur să cânt... ai secolului.

Pare a-l combate În ochiul verde oglindit narcisian... Apărută în ediţie bilingvă,
simţea broscoiul că plecam română şi franceză, cartea
Lăsând confuzia când de sub lotcă odihnit a fost tradusă în peste 30 de
Să-şi exercite infuzia într-un „brass“ profesionist batracian limbi. Această nouă ediţie,
Prin sfânta cu ochelari de soare şi bocanci datorată pasiunii pentru scri-
Khaky erile lui Panait Istrati ale edi-
torului Edward Foster, oferă
Unda verde Traversându-mi în reflexe faţa cititorilor americani şansa de
ne-am împrietenit abia acum a descoperi un mare povesti-
Broaştele au înverzit orăcăindu-se când luna ca o sită perforată dimineaţa tor în traducerea strălucită
între verde şi albastru a criticului Christopher
se-ntrezărea nimbată anofelic – Sawyer-Lauçanno. 

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 19
Proză

Felicia BURDESCU

Problematica subiectivităţii

F ilosoful francez Michel prin cercetarea naturii umane ci exprimată constituie într-un capitalism interesat de Michel Foucault
Foucault (1926–1984), dispă- în instituţii odată ce se constituie un discurs
rut prea curând din cauza bolii specific pentru afirmarea subiectivităţii. La discursul economic. Fără să fie hegelian Autorul scotoceşte acea cunoaştere cor­
SIDA despre care nu se ştiau multe la acea confluenţa eterogenă dintre factorii sociali, sau marxist, Foucault rămâne un materi­ porală cu rezonanţă în sufletele, gândurile
vreme, este încadrat astăzi între istorici de politici, economici de legalitate, filosofici, alist când analizează formele de putere umane şi cu semnificaţie în propriul com-
idei şi filosofi structuralişti. De fapt tânărul ştiinţifici iau naştere discursurile de obiec­ statuate prin discurs, precum şi când critică portament. Filosoful include fiecare individ
Foucault respinge oricare dintre etichetele tivare a subiectului cu dublă retorică: una sever coerciţia social-politică. al grupurilor sociale într-o relaţie bilaterală
oferite de critică şi se defineşte mai întâi personală în centrul căreia se află indivi- cu sine versus o figură a autorităţii externe.
post-freudean atras de etic şi socio-politic. dul iar alta oficială, sub formă de normă Umanismul foucauldian este mai Acesta este momentul istoric în care Freud
Atât în lucrările din tinereţe, cât şi în cele creativă şi reprezentativă pentru puterea pregnant decât oricând când revelează în
de maturitate, în articole şi interviuri auto- politică. discurs subiectivitatea strivită de institu- pune sexul în discursul ştiinţific, psihana-
rul se declară în descendenţa lui Nietzsche, ţiile vestice, din ce în ce mai inelastice şi litic şi medical pentru că sexul devine o
interpretând de fapt fundamentele kantiene În lucrările Nebunia şi civilizaţia, supratehnologizate. Tematica recurentă şi modalitate intimă recunoscută de autocu-
în filosofia vestică a secolului XX. Înfiinţarea clinicii, Disciplina şi pedeap­ obsesivă a lucrărilor rămâne corpul uman noaştere. Foucault analizează proliferarea
Nu întâmplător Foucault întreprinde sa, Foucault analizează vulnerabilităţile relaţionat cu instituţiile sociale vestice care discursului ştiinţific legat de sex în secolul
cercetarea compartimentului socio-politic şi devianţele fiinţei umane care după Evul „invadează relaţiile politice între indivizi“. XX cu privire la obsesia rasă, sănătate
din vestul Europei odată cu istoria institu- Mediu sunt tratate instituţional pentru Aşadar, subiectul discursului se constituie sexuală.
ţiilor de sănătate din Franţa secolelor pre- indivizii cu probleme (spitale, închisori, mai întâi ca o victimă prinsă în sistemul de
moderne. Unele biografii (Henry Miller) au clinici). Totodată are loc şi stigmatizarea constrângeri (prizonieri, alienaţi). Apoi în Disciplina şi pedeapsa prezintă o ana-
pus abordarea pe seama homosexualităţii respectivilor indivizi. În spaţiul social con- paralel asistăm la constituirea discursului liză a retoricii socio-politice în discursul
declarate a filosofului şi a legăturii în cuplu, struit înţelegem că este loc atât pentru in- în ştiinţe (medicină, psihiatrie, economie, instituţional pentru discriminarea rasială/
însă majoritatea exegeţilor între care Paul cluderea cât şi excluderea unor subiecţi, iar politică), care reprezintă relaţia cu privire sănătate sexuală. Lucrarea constituie ca-
Rabinow şi Simon During resping suprali- o identitate socială începe a se contura pen- la dominaţie. În timp asistăm la un paradox lea ştiinţelor umane analizate discursiv
citarea detaliului pentru alcătuirea operei. tru fiinţa umană în raport de sine şi de alţii. pentru că practicile respectivelor instituţii în relaţia putere, cunoaştere, guvernare.
Ceea ce rămâne însă de luat în seamă este În consecinţă, retorica discursului creat de se depărtează de clasificarea ştiinţifică în- Nu se poate pune la îndoială înfluenţa pe
formarea lui Foucault într-o familie în care această primă obiectivare a subiectului este săşi. Filosoful nu determină o cauzalitate care Michel Foucault a exercitat-o asupra
tatăl este medic care aşteaptă fiul să i se aceea de cunoaştere şi putere asupra gru­ a acestei obectivări în discurs ci doar con- studenţilor având carieră universitară alea-
alăture în carieră. purilor dominate. stată concluziile din textele instituţionale să: College de France, Paris şi Berkley,
Filosofia limbajului şi a Fiinţei cre- post-revoluţionare din Franţa. California, a intelectualilor şi confraţilor
ative din discursul heideggerian nu este Mult discutata lucrare Ordinea lucru­ filosofi, însă şi asupra schimburilor de idei
menţionat în analizele operelor de tinereţe rilor care succede Arheologia cunoaşterii Ultimul tip de obiectivare a subiectului din lumea vestică. Deşi neterminate, opere-
pentru că existenţialismul şi filosofia trăirii se ocupă de alt tip de obiectivare a subiec- în discurs, după cum susţine Foucault, este le acestui filosof exotic!? sunt cele mai ci-
intense la Nietzsche atrag hipnotic. Însă tivităţii odată cu evoluţia ştiinţelor de la chiar subiectivarea subiectului. Când fiinţa tate în gândirea secolului XX din curricula
discursul în care se constituie subiectul în teorie la practică. Autorul respinge ideea umană nu se mai află în grupul dominat de academică. Sexualitatea este adusă înspre
diacronia instituţiilor pre-moderne deţine de structuralism însă analizează discursul spital, puşcărie ci se află ca fiinţă activă în social şi politic în atât de complexa proble­
implicit hermeneutica germană în labo­ formulat prin ştiinţele Gramatica gene­ matică a subiectivităţii.
rator. Într-un interviu acordat televiziunii rală şi Filologia lingvistică. Din păcate procesul muncii, persoana trece printr-o
olandeze, Foucault se arată preocupat de sau din fericire, afirmă autorul, civilizaţia Zoë HELLER
genealogia puterii pe care o descoperă nu vestică a ales să-şi proiecteze viaţa, munca autoconstituire subiectivă şi conştientă.
şi limba într-o cultură dominată de ştiinţe. Este modul în care el sau ea se preschimbă prea mult dacă şi alt­
Z oë Heller, autoarea de origine Prin urmare în lumea vestică burgheză se în subiect. cineva ar cumpăra
engleză, scenaristă şi jurnalistă de dracu nişte cremă de
succes, a publicat până în prezent trei ro- Analizele lui Foucault rămân pertinen- pantofi?“
mane: Everything You Know (1999), Notes te pentru discursul claselor dominante/
on a Scandal (2003) – nominalizat în 2003 dominate din Franţa secolului al XIX-lea. „Probabil că a
la Booker Prize şi ecranizat în 2006 – şi The terminat-o Lenny,“
Believers/ Credincioşii (2008), ed. Penguin Credincioşii spuse Audrey calm. „A folosit-o seara
Books. Ultimul său roman (din care repro- trecută când a mers la petrecerea aia cu
ducem fragmentul următor) reprezintă stu- american; asta însemna ceva. uitat!“ spunea ea adesea tărăgănat atunci ţinută obligatorie cu Tanya.“
diul tragi-comic stratificat al unei familii Îşi auzi soţia coborând scările. „Vino să când Joel începea să spună una dintre exu-
condusă de pasiuni politice, ai cărei membri berantele lui anecdote. „Totul este despre Detaliul cu ţinuta obligatorie era o pro-
refuză să se conformeze ideologiei impuse. vezi dragă,“ strigă el. „Ziarul Post începe tine, nu-i aşa?“ vocare nejustificată, gândi Joel. Audrey
vânătoarea împotriva mea!“ avea ruşinosul obicei de a-l arunca pe
E l se holbă la grămada de ziare pen- „Ce vrei să manânci la micul dejun“ Lenny în faţă, pentru a putea ulterior să-l
tru o clipă şi apoi reluă acţiunea, După o clipă, Audrey apăru în uşa întrebă ea acum. salveze.
verificând dacă i-a scăpat ceva. În lunga camer­ei de zi – o femeie slăbuţă de 58 de
carieră în care a apărat proscrişi, Joel ani, cu părul argintiu şi ochii întunecaţi şi „O plăcintă“ spuse Joel. „Dumnezeule!“ ţipă el, muşcând
învăţase să aştepte şi să preţuiască atenţia ţintuitori ai unui animal al pădurii. Purta o Audrey se uită la el. momeala oricum. „Ce este aici, un motel
ostilă a public­ ului. Era standardul după fustă de blugi şi un tricou imprimat cu slo- „Ce?“ spuse el, tresărind după o pentru şomeri? Data viitoare spune-i să-şi
care măsura importanţa şi utilitatea muncii ganul „ Naţiune sub supraveghere“. clipă. „Trebuie să mănânc şi carbohidraţi cumpere.“
sale. („Joel nu se simte niciodată mai bine,“ câteodată. Vrei să merg în instanţă după un
obişnuia să spună Audrey, „decât atunci Joel îşi foşni ziarele. „Spun că sunt un castron de iaurt?“ „Oricum pantofii aceia nu se potrivesc
când cineva îi doreşte moartea.“) În anii radicalist de închiriat.“ Audrey intră în bucătărie. cu costumul“, spuse Audrey arătând
’80 când îl apăra pe Al-Saddawi, acuzatul „Nu găsesc plăcitele,“ strigă ea după un spre saboţii pe care Joel intenţiona să-i
de uciderea liderului hasid, rabinul Kosse, „Bravo ţie,“ spuse Audrey. moment. „Eşti sigur că avem?“ lustruiască. „Îi porţi pe ceilalţi cu costumul
protestatarii organizaseră mitinguri îm- „Ştiai că Lenny şi Tanya au fost aici?“ Joel îşi ridică privirea din hârtii. „Oh, albastru.“
potriva lui şi împrăştiaseră postere prin New „I-am văzut.“ nu se poate! Credeam că o să cumperi.
York care spuneau: „Lativinoff, evreu ce se „Cineva a urinat în patul Tanyei noap- Te-am rugat ieri“. Îşi lovei capul de ziar. Se întoarse, triumfând în tăcere şi co-
urăşte pe sine“. Făcuseră până şi ameninţări tea trecută. Îţi vine să crezi? Cine sunt oa- „Dumnezeule!“ borî jos.
cu moartea la adresa copiilor. După aceste menii aştia cu care umblă?“ Audrey se reîntoarse în camera de zi şi
standarde, animozitatea generată de cazul Audrey se încruntă, observând că altă îl ţintui cu răutate. „Ştiu, e o tragedie. Ce La scurt timp după aceea, Joel o urmă.
Hassani, fusese dezamăgitor de monotonă: bucată a parchetului din camera de zi zici de un ou fiert?“ Cu un prosop de bucătărie legat în jurul
o ameninţare cu bombă asupra biroului se desprinsese. „Oh, taci din gură Joel,“ „Vreau o plăcintă, fir-ar să fie.“ gâtului să-şi protejeze cămaşa şi cravata,
său de avocatură din centru (considerată murmură ea. Audrey stătu pe loc aşteptând. mâncă ouăle pe care ea i le pregătise şi bău
„necredibilă“ de către poliţie); câţiva oa- Apatia era atitudinea automată pe care „Bine, lasă,“ spuse el îmbufnat. „Dă-mi cafeaua. Apoi o luă în braţe şi o sărută. „Te
meni strigând „Trădătorule!“ în stradă. Şi Audrey o lua în faţa soţului său. Făcea acest oul.“ iubesc,“ spuse el.
un anunţ amărât în ziarul Post. Se uită din lucru pe de o parte, în maniera englezească, El merse sus să facă duş şi să se îmbrace.
nou la editorial. Ei bine, îl numeau anti- ca o modalitate de a face aluzie la afecţiune În bucătărie, Audrey îşi turnă o ceaşcă de „Da, da.“ Audrey îl ajută cu haina şi îl
comportându-se exact invers iar pe de alta cafea şi puse o cratiţă de apă pe aragaz. Era conduse până la uşă. „Baftă,“ strigă ea în
ca pe o strategie de afirmare a poziţiei pe punctul de a se întoarce în camera de zi să timp ce el cobora în josul străzii.
sale maritale privilegiate. Soţiile bărbaţilor se uite la editorialul ziarului New York Post
importanţi trebuie să-şi păzească întot- când auzi stigăte de sus. Punându-şi ceaşca Fără să se întoarcă sau să încetinească,
deauna cu gelozie poziţiile în faţa invadării jos, merse în capătul scărilor. „Joel?“ Nu Joel ridică o mână în semn de recunoştinţă.
acoliţilor şi Audrey decisese cu mult timp răspunse nimeni. Cu un oftat, urcă până la „Să cumperi nişte plăcinte“, îi replică el.
în urmă că dacă oricine altcineva va iz- etaj unde îşi găsi soţul furios din cauza unei
bucni în râs la glumele lui Joel şi va fi dat cutii goale de cremă de pantofi. Traducere de Mihaela PRIOTEASA
pe spate de farmecul lui, modul său dis- „Nimeni în afară de mine nu înlocuieşte
tinctiv de a reacţiona – semnul intimităţii nimic în casa asta?“ întrebă el. „Aş cere
sale de neegalat cu legenda – va fi printr-o
atitudine inexpresivă de nepăsare. „Oh, am

20 Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 Scrisul Românesc Eseu
Poezie
Geo CONSTANTINESCU

Un roman non-fictiv

B arcelona anilor 1917– sub imperiul aceleiaşi voinţe de îmbogăţire şi prosperitate, sorţii pentru a găsi de lucru
1919, Barcelona neutralită- pe seama pauperizării celorlalţi.
ţii spaniole pe când majori- şi – de ce nu? − a accede pe
În Barcelona anilor 1917 celebrele uzine de armament
scara socială.

tatea ţărilor Europei erau încleştate în vârtejul morţii fără Savolta produceau arme pentru aliaţi (în special pentru Unul dintre aceştia este

oprire al întâii conflagraţii mondiale, constituie „obiectul“ francezi) dar iată că, prin Victor Pratz, spion german, unii însuşi naratorul, Javier

romanului La verdad sobre el caso Savolta (Adevărul des- conducători ai uzinei au „pactat cu Imperiile Centrale tri- Miranda, tânăr avocat stagiar

pre cazul Savolta) publicat în 1975, de Eduardo Mendoza. miteri regulate de arme, pe care aceştia le plăteau direct pripăşit dintr-un Valladolid

Succesul imediat al cărţii, reeditarea ei în ritm neostoit lui, lui Lepprince“. pauper şi flămând în birouri-

în Spania şi în ţările de limbă spaniolă, dar şi seriile de tra- Muncitorii, obligaţi să lucreze în grele condiţii, produc- le lui Contabanyes, bătrânul Eduardo Mendoza

duceri în mai multe limbi ale lumii, au marcat un moment ţii suplimentare fără a fi plătiţi organizează greve prin inter- avocat al uzinelor Savolta. Aici îl întâlneşte pe Lepprince,

fericit pentru romanul spaniol. Asta deşi, în mod ciudat, mediul liderilor UGT (Uniunea Generală a Muncitorilor) aventurier de origine francezo-spaniolă, îndrumător al

critica momentului nu s-a arătat prea promptă, ba chiar şi CNT (Confederaţia Naţională a Muncii). Acestea sunt acestor uzine şi autorul contractelor oneroase. Acesta or-

a fost parcimonioasă cu atenţiile în faţa acestei apariţii. reprimate dur de armata şi poliţia coalizată cu stăpânirea, ganizează un şir de atentate muşamalizate de organele de

Cititorii, însă, s-au arătat mult mai sensibili la romanul re- iar conducătorii lor sunt ameninţaţi şi stâlciţi în bătaie de protecţie a statului în schimbul unor stipendii grase.

constituirii unei epoci complicate a capitalei unei provincii ucigaşi plătiţi de patronii corupţi. Astfel cade jurnalistul de Personajul se defineşte prin ambiţie, lipsă de scrupule

spaniole într-un moment atât de greu al Europei timpului. stânga, Pajarito de Soto, un ideolog al mişcării sindicale şi un individualism absolut. Face totul pentru a-şi atinge

Era, poate, oboseala trăită în faţa exceselor experimen- care prinsese firele afacerii obscure. scopurile. Îi uimeşte pe toţi cu distincţia sa, e elegant şi jo-

tale ale romanelor din Spania anilor ’60, iar întoarcerea Dar şirul de crime nu se opreşte aici. Ştim din cronicile vial, dar îi manipulează pe toţi pentru a accede în cercurile

la argument şi la povestirea tradiţională, şi jurnalele timpului că însuşi José Alberto aristocratice şi financiare. Se căsătoreşte cu fiica patronului

criticii i s-a părut desuetă. Cititorilor, însă, Barret y Monet, patronul omnipotent al ucis, Savolta, devine patronul fabricii dar nu are talentul în

le-a fost dată ca o binefacere. uzinelor, e asasinat (în roman apare cu nu- afaceri a celui substituit atât de brutal şi nici al celorlalţi de

În acest roman, Eduardo Mendoza mele de Savolta). care se dispensează tot prin crime abominabile. Moartea

şi-a propus să facă lumină într-o epocă Fragmente din articole de ziare, din lui, la fel, va fi învăluită în mister.

nu îndepărtată, însă destul de întunecată a fişe poliţieneşti, din rapoarte sunt reprodu- Dar romanul La verdad sobre el caso Savolta nu este

Spaniei secolului XX, tocmai atunci când se în acest roman, alături de mărturia lui doar o creaţie non-fictivă. Prin forţa lui depăşeşte rigorile

o dată cu moartea lui Franco Bahamonde Javier Miranda, devenit personaj narator, genului. În afară de valoarea socială întâlnim puncte de

se stingea o dictatură de dreapta de aproa- cu ocazia investigaţiilor juridice făcute vedere existenţialiste care se pot rezuma într-una din fraze:

pe patru decenii, iar calea democraţiei cu zece ani după trecerea evenimentelor. „Viaţa e o tiribombă care se roteşte până ameţeşti şi apoi te

spaniole era încă presărată cu ameninţări Informaţiile apar intenţionat ambigue, cu coboară în acelaşi loc în care ai urcat.“

şi morţi nevinovate. Barcelona anilor 1917 multe aspecte neclare, ca în romanele po- În plan artistic romanul se distinge prin imaginaţia au-

nu semăna, poate, cu cea a anilor grei ai liţiste, iar construcţia însăşi a romanului torului, bogăţia de nuanţe în descrierea mediilor şi perso-

tranziţiei, însă umbra imensă a acelor cri- este caleidoscopică, pe bază de secvenţe najelor şi mai ales prin dominarea tehnicii narative. Prin

me nu se risipise, pentru că urmaşii celor aparent disparate. structura caleidoscopică, alternanţa de voci narative, varie-

ce hrăniseră cu armamente şi echipamente Unul din personaje este oraşul însuşi, tatea personajelor şi amestecul de genuri şi tipuri de poves-

de război ambele tabere ce se confruntase- Barcelona industrială şi lacomă, unde ve- tire autorul creează un roman complex, a cărui actualitate

ră în timpul primului război mondial trăiau neau din toate colţurile Spaniei nefericiţi ai rămâne mereu vie.
M yriam Keil s-a născut în 1978, la Pirmasens. Trăieşte în Hamburg.
A publicat volumele Angst vor Äpfeln (2007), ein platz am fenster Myriam KEIL
(2007), Sonntags (2008). A obţinut următoarele premii: Premiul literar
Prenzlauer Berg (2006), Premiul de sprijin din Hamburg (2006), Premiul pentru proză

scurtă a Universităţii Münster şi a revistei literare Am Erker (2007) etc.

europa: ieşirea de urgenţă dintr-o gură căzut în iarbă şi împrăştiatele
pe care panseluţele o ţin cărţi ale jocului nostru
umpli drumul din grădină pavat cu pietriş mereu deschisă care întotdeauna a fost serios
cu amintirile unui copil, încet poate că, prin asta, vor câştigul e doar o întâmplare
se produce înaintarea, păşirea să arate că respiră ai spus
atentă, în buzunar ai uneori când nimeni nu priveşte cum noroc mă gândeam
bani străini şi o nouă bucată de albastru aşa cum fac şi eu n-am zis-o nicicând
din cerul european, pildele când mă găsesc printre oameni ca să nu poţi insista
se schimbă şi sunt vândute pe sub mână pensée să amesteci din nou cărţile
ţii un discurs: mă gândesc uneori aruncai în aer
casa în care m-am născut e o bucăţică de istorie şi îmi aşez respiraţia câte un joker
care continuă fără mine, asemenea gurii lângă a lor şi îţi cereai scuze pentru că ai trişat
uscate carnea albă se desprinde de pe oase bărbatul cu maşina de tuns iarba acestea erau zilele bune
fructul de stea pe post de garnitură pe marginea de sus îşi strânge plasele în care noi doi
a farfuriei, de care nu trece nicio privire: iarba se potoleşte eram din când în când învingători
chiar şi cu un avans de 500 de mile când sunt aici
ai fost întotdeauna aici între două clipe traducere
este şi lumea aici
mână şi picior era foarte aproape, muchiile surpării
poem de dragoste biletelor noastre de călătorie calde încă
în mijlocul pentru herbert hindringer de la atingere, am fost cei din urmă
zilei şi al oraşului fără tichete de loc. risipiţi prin burtă
maşina de tuns iarbă ziua vorbeşte astăzi o altă limbă ne-am regăsit când şi când
cu bărbatul de zgardă decât noi, moartea se simte ciudat căutând un loc să ne tragem sufletul, s-a făcut târziu
îl trage peste spaţiul verde de reală în jocurile de cuvinte, ceea ce am vrut să fim mereu, şi s-a întunecat doar afară. în astă
şi peste întrebarea dacă iarba zici tu, zace aici, în astă clipă noapte am dormit pe preşuri tari, făcuţi covrig
se potriveşte printre străzi în faţa ferestrei aleargă trecătorii în somn chitara hipioţilor, două coverte
dacă are sens în direcţia greşită, în timp ce mă gândesc mult în jos, la budă
dacă trebuie să aibă sens că răspunsul meu ar trebui să fie ceva deosebit, lumina se năpustea galbenă ca sulful
sau dacă e bine aşa cum e nu-l mai spun, din zbor asupra pielii noastre. nu ne ajuta
spaţiul verde gâdilă auzul vom prinde această dimineaţă, ne vom aşeza nicio determinare temporală, sosirea era mereu
pentru o bucăţică de înfrumuseţare a oraşului mâinile în cea dintâi umbră a zilei aceeaşi. mai ştiu că cineva se numea
presărat la margini şi, pentru o secundă secretă, vom îmbogăţi aerul matthias sau sebastian, cel mare
cu flori cu vocea ta şi respiraţia mea în braţele tale avea aproape 20 de ani, adormit, abia
panseluţe în sigurul ascunziş al iubirii noastre l-am trezit pe unul dintre ei, când zorii
tu le spui au ajuns la proră, altuia
începuturi îi era dor de casă sau aşa zicea.
pensée
nu voiai să renunţi în veci la cuvânt astfel te gândesc: Traducere din limba germană
îmi plac cuvintele franţuzeşti sub măr toamna de Cosmin Dragoste
când se strecoară cu grijă

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 21
Evenimente culturale

Cornelia CÎRSTEA

Reflexe tolstoiene
în Cronica de familie de Petru Dumitriu
L a începutul secolului al XX-lea André Gide
nota într-una din paginile jurnalului său: şi ficţiunea concură la impresia de autenticitate de adevăr.
„Masa enormă a lui Leon Tolstoi continuă să Unele personalităţi istorice, recreate în personaje îşi păs-
trează însuşirile cunoscute în analele istorice (A.I.Cuza,

umbrească orizontul“, o afirmaţie în care dorinţa emanci- M. Kogălniceanu), altele se construiesc prin exploatarea

pării nu poate trece de o tentaţie irepresibilă de confruntare anecdoticului în linia satirică şi parodică (A. Iahovary alias

cu un model greu de ignorat. Această tentaţie va deveni Şerban Vogoride, Carol al II, lui Nae Ionescu, alias Fănică

coordonata evoluţiei romanului după 1900. Din eposul Niculescu).

tolstoian, fie că vorbim de cel istoric (Război şi pace), fie Acţiunea romanului debutează într-o seară de primăva-

de cel analitic-existenţial (Anna Karenina, Învierea)se vor ră a anului 1862 în salonul casei Cozianu unde sun prezen-

revendica naraţiunile-frescă ale secolului al XX-lea ilus- te personalităţi influente ale timpului, în special oponenţii

trate de Roger Martin de Gard, John Gallsworthy, Thomas lui Cuza, ironizat pentru caracterul aventuros al reformelor

Mann. sale dar mai ales pentru anturajul său. Secvenţa este tolsto-

Fascinaţia eposului tolstoian va acţiona şi în literatura iană atât ca atmosferă cât şi ca procedeu de introducere a

română, începând cu Duiliu Zamfirescu si continuând cu personajelor şi incitare la lectură. Ca şi în salonul doamnei

Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, G.Călinescu, Marin Sherer, se discută evenimente presante, dar se şi cleveteş-

Preda. În această orientare se înscrie Cronica de familie a te copios, dialogurile sunt purtate în română-franceză, de Ivan Kramskoi – Portretul lui Lev Tolstoi (1873)

lui Petru Dumitriu, scriitor, incontestabil, de valoare, dar altfel este prezentă şi guvernanta franţuzoaică, persoană eşua lamentabil şi Elvira, deşi posesoarea unei imense
averi, ca deţinătoare a bijuteriilor de familie, moştenire
contestat ca personalitate, un scriitor ce ilustrează în eva- de încredere pentru stăpânul casei nu doar în educarea co- bizantină, se va retrage din societate. Ca supravieţuitoa-
re a familiei va muri după o lungă agonie în plină ordine
luări recente un caz tipic pentru comportamentul schizoid piilor ci şi în supravegherea morală a conduitei celor ce stalinistă, într-o cameră izolată din propria casă ocupată de
răsfăţaţii vremurilor noi.
al unui scriitor din Est. pătrund în universul familiei.
Agonia şi moartea sunt elemente inalienabile oricărui
Cronica de familie, apărută în 1957 (prima ediţie), în Itinerariul unor personaje trimit, peremptoriu, la mode- demers evocator. În atitudinea şi comportamentul perso-
najelor lui Petru Dumitriu transpare aderenţa autorului la
2009, ediţie completă este considerată o capodoperă după lul tolstoian. Visul prinţului Nehliudov din Dimineaţa unui ideaţia si semnificaţiile din scrierile tolstoiene. În relaţie
cu valoarea parcursului existenţial moartea este fie accep-
unii, o ratare, după alţii, contaminată iremediabil de o ide- moşier de a se consacra schimbării în bine a vieţii ţăranilor tată cu seninătate, aşa cum se întâmplă cu locotenentul
Laurenţiu Sterie, fie aşteptată ca o eliberare de un coşmar
ologie detestată. Mai obiectiv şi cu detaşare este evaluat de renaşte în acţiunea domnului Dabija, (proprietar al unei fără sfârşit, este cazul Alexandrei Cozianu, căreia-i aparţi-
ne memorabila lamentaţie – răzvrătire – „Doamne, scapă-
cercetătorii tineri, cum este autoarea singurei monografii întinse moşii din câmpia Dunării), de a moderniza marea mă de josnicia asta/ Liberează-mă, Doamne de chinul ăsta.
Ajunge, Doamne, am înţeles, lasă-mă“.
apărute în critica românească (Oana Soare, Petru Dumitriu proprietate agricolă după model occidental. În plină criză a
În eposul tolstoian, după traversarea universului cal-
& Petru Dumitriu). anilor ’30 fermele moşiei falimentează iar ţăranii îl privesc cinat al războiului lumea renaşte, patimile se ostoiesc.
Cronica lui Petru Dumitriu după reqviemul celor siliţi să
Ansamblul narativ al cronicii acoperă cronologic un pe tânărul reformator cu neîncredere şi indolenţă. părăsească scena istoriei promite un vag început de lume.

secol de istorie modernă a României, filtrată prin destinul Memorabile sunt personajele feminine. Davida, fiica Comunicare prezentată în cadrul Simpozionului Lev Tolstoi la
Bucureşti - Anno Domini1854, organizat de Fundaţia Culturală
unei vechi familii boiereşti, familia Cozianu, mari proprie- Sofiei şi a lui Alexandru Cozianu, aminteşte de Nataşa Est-Vest în colaborare cu Fundaţia de poezie „Mircea Dinescu“,
Uniunea Scriitorilor din România şi Universitatea „A.I. Cuza“
tari de latifundii, cu o prezenţă decisivă în viaţa economi- Rostova din începutul eposului; o adolescentă rebelă, de o din Iaşi, în perioada 2–12 mai a.c.

că, politică, diplomatică, militară şi chiar artistică a ţarii. frumuseţe stranie, gata să alunece într-o periculoasă aven-

La nivelul intenţiei auctoriale şi al hipertextului (naraţi- tură din dragoste exaltată pentru versatul politician Şerban

une amplă, evocări racursate, varietate tipologică) Cronica Vogoride, amantul mamei sale. Va eşua într-un matrimo-

de familie relevă afinităţi accentuate cu romanul balzacian niu plicticos în conformitate cu interesele familiei, orgo-

şi eposul tolstoian. Vitalitatea spectaculoasă a neamului liul ei nobiliar renăscând în urmaşele sale, Elena şi Elvira

Cozienilor, dinamica intrigilor şi a confruntărilor amin- Vorvoreanu, fiica şi, respectiv, nepoata.

tesc de cuceritorii balzacieni ai vârfului piramidei sociale. Elvira Vorvoreanu este comparabilă cu Anna Karenina

Prezenţa tolstoiană se insinuează în evocarea saloanelor şi pe principiul coincidentia oppozitorum. Amândouă sunt

conacelor boiereşti, a atmosferei unei lumi pe care generic frumoase, fascinante, memorabile. Dar, în vreme ce Anna

o numim aristocrate. iubeşte până la sacrificiu, Elvira se foloseşte de iubire

Ca şi la Tolstoi dimensiunea istoriei devine suportul pentru a-şi atinge scopul trufaş de a deveni regină, pro-

universului uman in mişcare şi transformare, documentul fitând de dezordinea morală de la palat. Amorul regal va

Ileana FIRAN

României“. Aceasta a

Evenimente culturale la Paris cuprins proiecţia fil-

mului Ultimele zile ale

lui Ceauşescu, urmată

de dezbateri în prezen-

E venimentul de la sfârşitul ţa echipei realizatoare;
lunii iunie a fost Fête de
la musique/ Sărbătoarea Festivalul Avignon Off, apărut ca re- reprezentaţii ale spec-
muzicii, manifestare care s-a desfă- acţie la festivalul oficial, considerat prea
şurat şi în mai multe oraşe europene, elitist, creşte în popularitate în fiecare tacolului Mămăliga sau
printre care şi Parisul, în data de 21 an. Desfăşurat între 8–31 iulie, acesta a
iunie. În timpul zilei şi nopţii, me- oferit publicului în jur de 1000 de specta- cartea viţelului (piesă Lucian Pintilie
cole de teatru, circ, muzică, performance, scrisă şi interpretată de
lomanii au putut asculta concerte de dans etc. Printre acestea o
prezenţă fidelă sunt spec- Codrina Pricopoaia) şi prezentarea magazinului cultural
diferite genuri muzicale, atât în săli tacolele de Matei Vişniec:
de concerte, dar şi în locuri inedite: Omul-lada-de-gunoi Scena.ro de către Cristina Modreanu, redactor şef al revis-
străzi, parcuri ş.a.m.d. Printre aces-
tea s-a numărat concertul susţinut la (produs de compania de tei, urmată de discuţii şi dezbateri.
Cité Internationale des Arts, în cadrul
căruia au putut fi ascultaţi muzicieni teatru Lux în Tenebris; Între 2–11 iulie a avut loc cea
din toate colţurile lumii, printre care şi
compozitoarea, interpreta şi pianista reprezentaţii la Teatrul de-a 38-a ediţie a Festivalului de
Alexandra Cherciu. Laurette).
Film de La Rochelle, care în acest
Luna iulie inaugurează sezonul festivalurilor, perioada Printre prezenţele
în care cultura se descentralizează dinspre Paris înspre ora- româneşti „abonate“ la an a făcut cunoscut publicului fil-
şele din provincie. Evenimentul sezonului a fost Festivalul Avignon Off s-au numărat şi Teatrul de
de teatru de la Avignon (7–27 iulie), unul dintre cele mai mul independent indian şi a adus
mari şi importante din Europa. Cea de-a 64-a ediţie i-a avut marionete „Prichindel“ din Alba-Iulia,
ca şi artişti asociaţi pe scriitorul Olivier Cadiot şi pe regi- un omagiu regizorilor invitaţi:
zorul de teatru Christoph Marthaler şi a oferit publicului cu spectacolul Universul lanternei magi­
aproximativ 40 de spectacole, atât franţuzeşti, cât şi din ce şi Teatrul pentru tineri şi copii „Mihai Sergey Dvortsevoy (Kazakhstan),
afara Franţei. Popescu“ din Târgovişte, ambele putând fi
văzute pe scena teatrului Atelier 44. În con- Peter Liechti (Elveţia) şi Lucian
textul Festivalului, între 20–24 iulie, Teatrul
Bourg-Neuf din Avignon, Casa Jean-Vilar Pintilie (România). De asemenea,
şi ICR Paris au organizat manifestarea
„Palabraises excepţionale aduse în omagiu Festivalul a oferit publicului o re-

trospectivă consacrată regizorului

Elia Kazan şi una actriţei Greta

Garbo. Integrala filmelor regizate

de Lucian Pintilie a putut fi văzu-

tă, iar în data de 4 iulie publicul

s-a putut întâlni cu regizorul,

care şi-a prezentat cartea Bric-

à-brac, apărută în 2009 la ed.

L’Entretemps.

22 Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 Scrisul Românesc Eseu
Muzică
Aloisia ŞOROP

Lucrurile mărunte, dar foarte mărunte
S ub povara cotidianului cui îi
mai pasă în România de India, să acopere toate palierele conştiinţei. Mai petale metaforice. „Măruntul“ este măsura era un Intangibil,
cine mai are timpul mental şi mult, preluând impresiile unor copii, există tuturor lucrurilor frumoase, romanul abun- deci dintr-o castă
permanent acea instanţă auctorială naivă dă în descrieri de insecte, păsări, plante, de- inferioară.

spaţiul afectiv să citească poveştile unei care devine atât de explicită sub încărcătu- talii, viaţa cu de-amăruntul. Organicitatea Aşa încât, în

naţiuni atât de departe geografic şi cultural! ra ei de inocenţă: „Pe veranda din spatele miniaturalului este pusă în contrast cu seara în care este

Şi totuşi… Casei Istoriei, când omul pe care îl iubeau agresivitatea grosolanului, cu bestialitatea dezvăluită familiei

Născută în 1961 în regiunea Kerala din era zdrobit şi făcut bucăţi, doamna Eapen macro-lucrurilor. Fragilul dictează şi nor- relaţia de dragoste Arundhati Roy

sud-vestul Indiei, Arundhati Roy este arhi- şi doamna Rajagopalan, Ambasadorii ma sintaxei, propoziţiile sunt scurte, elipti- dintre mamă şi Velutha, iar mama, înfuri-

tect de profesie, dar scriitoare şi activistă Gemeni ai Dumnezeu-ştie-ce, învăţară ce, evanescente, nişte haiku-uri în proză. ată, le strigă că-i reneagă, copiii vor să-i

prin vocaţie. În 1997 a primit prestigiosul două lecţii noi. „Era puţin răcoare. Puţin umed. Puţin pedepsească pe adulţi. Şi pleacă cu barca

„Booker Prize“ pentru ro- Lecţia Numărul Unu: linişte. Aerul. pe insulă, la Casa istoriei, cum o numise-

manul Dumnezeul lucru­ Sângele abia dacă se vede pe Dar ce era de spus?“ ră, fără să ştie că acela era locul întâlnirilor

rilor mărunte, singurul un Om Negru (Dum dum) Şi, Laitmotivul de mai sus redă o stare, o tainice dintre cei doi îndrăgostiţi. În mod

roman pe care l-a scris, de Lecţia Numărul Doi: Miroase, intuiţie, o neputinţă, pentru ca, spre final, tragic, barca se răstoarnă şi Sophie Mol

altfel, o tulburătoare poves- totuşi. Dulceag-greţos. Ca cuvintele să devină provocatoare trimiţând se îneacă. Îngroziţi, cei doi se refugiază la

te cu accente autobiografice trandafirii vechi în adierea derizoriul în terifiant: „…era cam frig. Cam Casa istoriei unde şi Velutha o aştepta za-

despre dragoste, caste soci- vântului (Dum dum).“ umezeală. Dar foarte linişte. Aerul. darnic pe mamă. Acolo îi vor găsi autorită-

ale, familie, politică şi, mai Naraţiunea oferă coduri Dar ce era de spus?“ ţile care îl maltratează pe Velutha, iar asu-

ales, despre consecinţele pentru configurarea mentală a Viaţa în carte începe cu sfârşitul ei, nu pra copiilor se fac presiuni de către familie

implicării copiilor în cele unei Indii încă puternic tribu- în moarte, ci la treizeci de ani, când Rahel, să mintă că au fost abuzaţi de acesta. Când

enumerate mai sus, în India. tare tradiţiilor discriminatorii ca un Lazarus descătuşat din devenirea apare mama să rectifice lucrurile, Velutha

Adică despre toate lucrurile bazate pe sex, religie, clasă so- zgomotoasă în lumea vestică, revine în ora- este deja mort. Şi aici zăgazurile se rup şi

mărunte aflate în căutarea cială, o ţară în care femeile nu şul natal să-şi întâlnească fratele. Şi să dea urmează diluviul. Mama este expulzată din

unui Dumnezeu! sunt trimise la facultate şi sunt piept cu fantomele trecutului ce nu au reu- familie şi va muri puţin după aceea, nebună

Faptele sunt narate prin ostracizate public dacă sunt şit să devitalizeze legătura dintre gemeni. şi singură, Estha este trimis tatălui biolo-

filtrul percepţiei a doi fraţi gemeni în vâr- bănuite de legături ilicite, în care oameni Pe Estha îl găseşte pe palierele liniştii, gic, iar Rahel va trece din şcoală în şcoală,

stă de şapte ani, ea – Rahel, el – Estha, şi provenind din medii sau religii diferite nu cufundat, din momentul „Returnării“ în un copil neadaptat, un vid lăuntric cu chip

rememorate douăzeci şi trei de ani mai târ- se pot angaja într-o relaţie afectivă pentru grija tatălui şi separării de mamă şi soră, de fată.

ziu, când fraţii se reunesc întâia oară după că se expun oprobiului public. O Indie în într-un mutism extins şi în sfera existen- Împreună din nou, cei doi fraţi aleg for-

evenimentele tragice care i-au separat. Roy care puterea autorităţilor este supremă şi ţei fizice. Mut, devenise invizibil, alesese ma cea mai simplă de exorcizare a demoni-

foloseşte astfel două planuri temporale jux- poate chiar justifica o crimă făcută din ex- transparenţa ca formă de exprimare a dure- lor trecutului, se vor împreuna pentru a de-

tapuse, dezvoltând o naraţiune barocă ce ces de zel prin raţiuni de siguranţa statului. rii care-l spulbera fizic cum îl aneantizase săvârşi dragostea mamei pentru ei şi pentru

reuneşte elemente de realism, dramă psiho- Dar şi o Indie cu oameni, şi mai ales copii, psihic. Velutha, pentru a vindeca India, pentru a

logică şi fabulă politică. Planul prezentului de-o inocenţă copleşitoare, care nu-şi refu- Cu douăzeci şi trei de ani în urmă, în răspunde terorii Istoriei în modul cel mai

este permanent fracturat de amintirile unui ză sentimentele, care nu-şi schilodesc uni- Ayemenem, familia primise vizita verişoa- uman posibil. Prin dragoste.

trecut extrem de vocal, care uneori acope- versul imaginaţiei, care inventează cuvinte rei pe jumătate englezoaice, Sophie Mol, cu Cartea se termină sub copacul de man-

ră prezentul în încercarea disperată a ge- şi noţiuni proprii întru asimilarea lumii în- doi ani mai mare, care îi umilise pe gemeni gustan. „Mâine“. Conştienţi că niciun

menilor de a înţelege resorturile tragediei conjurătoare. O Indie aflată între grotesc şi prin statutul de copil sofisticat şi manierat, viitor nu e suficient de larg să-i poată cu-

care i-a privat de normalitate. Naraţiunea sublim. pentru ca apoi să le devină complice în in- prinde laolaltă, mama şi Velutha se apleacă

se construieşte din prolepse, umbre sum- A rezuma naraţiunea echivalează cu o staurarea mirajului unei lumi mirobolante. instinctiv asupra prezentului mic şi asupra

bru prevestitoare, şi din analepse, răni mutilare nemeritată a cărţii. Nefiind sim- Trei copii imaginativi care-şi protejau copi- lucrurilor de-o măsură cu el, pânza unui pă-

în epiderma nicicând cicatrizată a eului plă, ea antrenează mai multe niveluri şi lăria de invazia adultă prin raportări şi de- ianjen, bobocul unui trandafir. Dumnezeul

personajelor. arată ca o pădure în care plantele organi- numiri stranii: Omul Oranjadă Limonadă, lucrurilor mărunte este Velutha, cel ce crea-

Avantajul unei perspective narative zează diferit lumina. Şi, ca în toate roma- oraşul Chiuvetă, Ambasadorul Elvis Pelvis, se miracolul lumii mici, scurte, intense.

compozite, cum este cea aleasă de Roy, în nele indiene, lumea este pestriţă, înrudită, Ambasadorul Înţepătoare Insectă. Trei co- O carte extrem de poetică şi-n acelaşi

care relatarea se face atunci şi acum, alter- cu nume care sună ciudat urechilor euro- pii sensibili la prietenia cu Velutha, un tâ- timp extrem de robustă, delicateţea imagi-

nativ, de către Rahel, de către o prezenţă pene, Mammachi, Pappachi, Ammu, Baby năr şi frumos tâmplar, pe care-l divinizau, nilor nu ştirbeşte din masivitatea mesajului,

omniscientă, de către fiecare personaj, prin Kochamma… şi insensibili la restricţiile impuse de faptul din duritatea relatării. O carte care te doare

dialog, prin anamneză, prin discurs indi- Viaţa în această carte este o ficţiune că familia lor era de intelectuali cu tradi- şi te urmăreşte mental ca un lucru mărunt,

rect liber, este acela că autoarea reuşeşte derutantă care se desface în nenumărate ţie, de religie Siriac Creştină, pe când el imens de preţios.

Haricleea NICOLAU-RĂDESCU

Pariul cu jazz-ul – That Jazz − marca Laurenţiu Nicu
C ăldură mare! Sâmbătă, 12
iunie 2010. Căldură mare! That Jazz nu e nici balet clasic, nici dans modern, după simplă, dar emoţionantă creează un spectacol unic, dominat
Sala Teatrului Liric „Elena cum mărturisea chiar regizorul-coregraf. Tocmai de aceea, de frenezie motrică, realizat de dansatori care-şi iubesc
Teodorini“ din Craiova. Căldură se impunea ca dansurile să se nască precum improvizaţiile profesia şi dăruiesc bucurie celor ce vor veni să-i vadă.
mare! Locuri bune pe invitaţii! Dar, căldură mare! Scot muzicale ce înseamnă până la urmă jazz.
evantaiul. Căldură mare! Şi începe în sfârşit ceva ce încin- Căldură mare, dar ce mai conta? Am văzut un spectacol
ge mai tare atmosfera. Un magnific spectacol de dans care Ceea ce a reuşit minunata distribuţie a acestui spectacol minunat!
te smulge din fotoliul comod, dorindu-ţi să te afli printre (Regia şi coregrafia: Laurenţiu Nicu; Scenografia: Răsvan
protagonişti, o muzică năucitoare excelent aleasă de regi- Drăgănescu; Solişti: Floriana Ion, Andreea Pariul lui Nicu Laurenţiu cu jazz-ul a fost câştigat!
zorul-coregraf Laurenţiu Nicu. Iordache, Ruxandra Chelaru, Andreea Pretorian,
Născut ca o provocare coregrafică, din dorinţa de Violeta Ţicu, Laurenţiu Nicu, Alexandru Radu,
a reedita ideile ce se înfiripau la vizionarea filmului Dragoş Teodorescu; Ansambul de balet: Erna
Chicago, spectacolul That Jazz deţine toate elementele Marin, Adina Anghel, Violeta Ţicu, Gabriel Radu
care-l recomandă drept una dintre producţiile speciale ale Mic, Alin Păun, Alina Onofrei, Alina Triţă, Vlad
Teatrului Liric „Elena Teodorini“ din Craiova. Popescu, Dragoş Teodorescu, Marius Uţă) este
Fructificând din plin formaţia sa de actor, coregraful tocmai accentul pus pe expresivitatea figurilor
Laurenţiu Nicu a închipuit o fermecătoare poveste a anilor coregrafice, încărcate emoţional, astfel încât să
’40, în care două tinere domnişoare, fascinate de lumea simţim doar admiraţie profundă pentru adevăraţi
sclipitoare a show-ului, se încumetă a cuceri New York-ul. profesionişti, care pot masca efortul depus în
Surpriza serii a venit din partea actriţei Ruxandra lungile şi istovitoarele repetiţii.
Chelaru, solistă în acest spectacol, cu evidente aptitudini
de balerină. Paralel cu povestea celor două se derulează Construit cu rigoare, spectacolul se naşte din
o imposibilă iubire între barman (Laurenţiu Nicu) şi ritmuri şi relaţii scenice, din muzică şi culoare
primadona clubului. reuşind să stârnească emoţii în sală. Atmosfera
barurilor de jazz din anii ’40, rochiile sclipitoare,
un barman care aminteşte de inocenţa lui Chaplin,
fumul, paietele, dansatorii neobosiţi, povestea

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 23
Poezie

Rodica GRIGORE

Când scriitorii (re)întâlnesc mitul

Î n artea a noua a Metamorfozelor Penelopiada), pentru a ne opri la aceste ales prin verva care o anima pe Ali Smith, Ali Smith
lui Ovidiu, printre alte istorii ale exemple. ori prin jocurile lingvistice în care are ten-
unor nemaipomenite transformări, dinţa de a-şi prinde cititorul, cu toate că, de la „Pure“ şi, într-o ultimă manifestare a
este relatată şi povestea lui Iphis şi a iubitei Însă, spre deosebire de alţi autori fas- uneori, Fata întâlneşte băiatul nu scapă de ceea ce mai rămăsese în picioare din vechi-
sale, Ianthe. Născut într-o familie care îşi cinaţi de semnificaţiile vechilor mituri, Ali accente teziste. le sale principii, decide să demisioneze şi
dorea un băiat, dar fiind, spre dezamăgirea Smith, laureată a mai multor prestigioase să trăiască, la rândul ei, o poveste de dra-
mamei, fată, Iphis este cruţată doar datorită premii literare din spaţiul cultural britanic, Astfel, miza romanului, dincolo de is- goste alături de Paul, singurul coleg care o
iniţiativei mamei sale de a o creşte ca pe un aduce, în Fata întâlneşte băiatul, şi o ac- toria mitică pe baza căreia e construit, este tratase vreodată altfel decât pe o potenţială
băiat, căci băiat va fi considerată de către centuată notă polemică. În fond, pornind evidenţierea mişcărilor de afirmare a drep- ameninţare la adresa propriei sale poziţii în
toţi cei din jur. Însă atunci de la schema oferită de Metamorfozele lui turilor femeilor în societatea contemporană. marea companie.
când Iphis o întâlneşte pe
Ianthe şi se îndrăgostesc Ovidiu, ea constru- Pentru aceasta, autoarea aduce în centrul Cu numeroase trimiteri menite să amin-
una de cealaltă, situaţia pare ieşte, cu nerv şi cu o tească în permanenţă cititorului că are în
a fi fără ieşire, cu atât mai deplină stăpânire a acţiunilor un personaj oarecum nedefinit, faţă o creaţie a începutului de mileniu,
mult cu cât familiile celor mijloacelor narative, cel puţin la început, Robin Goodman – luat Fata întâlneşte băiatul se dovedeşte a fi o
două tinere sunt de acord cu povestea iubirii dintre de Antheea drept băiat de care este atrasă carte profund actuală, nu neapărat ceea ce
căsătoria, toată lumea fiind două tinere, Anthea şi din prima clipă, dar care se va dovedi, în am putea numi „un mare roman al epocii
convinsă că Iphis este bărba- Robin, totul fiind pla- scurtă vreme, a fi tocmai o fată îmbrăcată contemporane“, dar, cu siguranţă, o carte
tul potrivit pentru frumoasa sat în oraşul Inverness, în haine băieţeşti, militantă feministă şi în- vie, acidă şi savuroasă mai ales la nivelul
Ianthe. Dar, pentru ca totul unde Anthea lucrează, drăgostită, desigur, tot din prima clipă, de dialogurilor personajelor şi al reconstruirii
să se termine cu bine, zeiţa împreună cu sora sa, visătoarea Antheea. Şi tot desigur, spre dis- convingătoare a atmosferei citadine. Că,
Isis o transformă pe Iphis Imogen, în cadrul unei perarea conformistei Imogen, scandalizată uneori, militantismul unora dintre scene-
în bărbatul din visele lui nu atât de relaţia surorii ei cu o altă femeie, le descrise de Ali Smith este uşor strident
Ianthe, astfel că cei doi vor mari companii multi- cât de ce va spune lumea, a se citi colegii de nu se poate nega, însă autoarea ştie cum să
trăi fericiţi până la adânci la „Pure“. Că Ali Smith are nu o dată ten- salveze textul de căderea în melodramatic
bătrâneţe. Povestea pare a naţionale, „Pure“, al dinţa de a prezenta personajele masculine sau în schematismul găunos şi să spună,
fi pentru totdeauna legată de cărei obiect de activi- din acest roman în nuanţe de la gri închis la chiar şi la începutul acestui nou mileniu,
negrul cel mai negru este adevărat. Cu toa- o poveste ale cărei date esenţiale sunt, în
lumea istoriilor mitice sau, tate este îmbutelierea te acestea, cartea rezistă, nu atât prin mili- fond eterne – dar şi să facă acest lucru cu o
tantismul vădit al unora dintre protagonis- evidentă plăcere de a povesti şi cu o ştiinţă
dacă nu, atunci cu siguranţă apei, dar, deopotrivă, şi te, cât mai ales prin subtila poezie pe care remarcabilă de a pune între paranteze ori-
„îmbutelierea imagina- Fata întâlneşte băiatul o aduce în subtext – ce prejudecată sau clişeu de gândire sau de
de domeniul literaturii, unde ţiei“ oamenilor, astfel ca pentru a ne face să nu uităm că, în fond, comportament.
încât să reuşească să-i astfel de întâmplări, chiar dacă privite în-
este fixată pentru totdeauna determine pe aceştia să totdeauna cu rezervă de ceilalţi, sunt vechi Ali Smith, Fata întâlneşte băiatul.Traducere de
de măiestria lui Ovidiu. Numai că, oricât cumpere exclusiv pro- de când lumea. Sigur, nici în Inverness, şi
de surprinzător ar putea să pară acest lucru, dusele oferite de numi- Iulia Bănică, Bucureşti, Editura Leda, 2008
ta companie. Iar dacă Imogen este descrisă nici în epoca în care, ca cititori ai acestei
istoria unei apropieri aparent imposibile ori ca fiind cu picioarele pe pământ şi profund
preocupată, la început, de avansarea cât cărţi, trăim, vorba autoarei, „cu toţii“, nu
nepermise între două fiinţe de acelaşi sex mai rapidă în ierarhia de la „Pure“, Anthea mai putem conta pe intervenţia salvatoa-
este adusă în centrul unui roman contem- e mereu în întârziere, tentată mai mult să rea a vreunei zeităţi milostive. Dar asta nu
poran, Fata întâlneşte băiatul, al lui Ali contemple narcisele de pe malul fluviului face să cadă în derizoriu structura de bază
Smith, publicat în anul 2007, în cadrul unui Ness decât să ajungă la timp la serviciu.
program internaţional demarat de Editura Ali Smith reuşeşte însă să nu o idealizeze a romanului lui Ali Smith, ci, poate, doar
Canongate, având ca miză tocmai readuce- pe nici una dintre surori, căci, câtă vreme
rea în actualitate a figurilor mitice celebre. dorinţa de afirmare a lui Imogen e mereu să-i sublinieze latura livrescă – şi, fără în-
Iar dacă, la început, iniţiativa aceasta a părut ironizată – fie de Antheea, fie de colegii doială, ludic-ironică. Căci, chiar dacă totul
a nu fi mai mult decât un soi de temă de de serviciu – nici momentele de visare ale se termină cu mult aşteptatul „happy-end“,
casă a unui program de „Creative Writing“, Antheei nu scapă vervei sarcastice a au- la fel ca şi în Metamorfozele lui Ovidiu,
s-a dovedit în scurtă vreme, o dată cu apa- toarei ori, dacă nu, măcar a celor din jur. autoarea alege să privească finalul dintr-o
riţia câtorva titluri cu adevărat viabile din Structurată în capitole intitulate eu, tu noi, perspectivă menită să sublinieze tocmai
punct de vedere artistic, că istoriile mitice ele, acum cu toţii, romanul îmbină perfect ironia sorţii – dar şi pe aceea a creatoarei
pot fi transpuse pe deplin în literatura zi- tehnica unei naraţiuni la persoana întâi cu acestei naraţiuni. Astfel, nu va avea loc
lelor noastre. Căci, dacă Ali Smith a ales aceea a punctului de vedere, vocea narati- nici o nuntă spectaculoasă, iar cele două,
povestea lui Iphis şi a lui Ianthe, Jeanette vă schimbându-se pe nesimţite, iar citito- Antheea şi Robin, nu pot să se aştepte la
Winterson a actualizat istoria lui Atlas (în rul având în faţă, alternativ, atitudinea lui o primire prea călduroasă în mijlocul soci-
Weight), iar Margaret Atwood pe aceea Imogen, a Antheei sau a celorlalte persona- etăţii. În fond, părerea celorlalţi încetează
a afecţiunii dintre Penelopa şi Ulise (în je. Cartea rămâne fermecătoare, poate mai să le mai intereseze, mai cu seamă după ce
însăşi Imogen realizează făţărnicia celor

Anca MOLDOVEANU poeme

Inocenţă Nu este decât un copil Încât să nu-ţi doreşti să mai pleci. Şlefuieşte-mă
Care creează. Şi aş rămâne acolo, în inima ta, Aşa cum ai vrea tu să fiu!
În sufletele noastre Învăţându-te iubirea Abandonându-mă odată cu tine iubirii,
Suntem nişte copii inocenţi, Aş vrea să fiu mai mult Măcar până vei fi învăţat să o recunoşti! Suflete pereche
Cărora le place să pună Decât o atingere fugară,
Ţara la cale, Între venirile şi plecările tale grăbite, Legământ Vino, de oriunde ai fi
Şi să se joace Mai mult decât o oră de pace Sufletul meu pereche!
De-a baba oarba Într-una din pauzele Am să dezvolt latura mea de înger, Am plătit destul
În Grădina Infinitului, Peregrinărilor tale-n real. În orice voi face am să slujesc doar Neîncrederea cu suferinţă,
Să se legene Aş vrea să fiu mai mult decât Lumina, Şi aşteptarea cu deznădejde.
Pe-o rază de lună O dorinţă uitată Am să cresc în fiecare zi în Gândurile mele,
Şi să privească A unor trăiri abia întrezărite, Frumuseţe, Se îndreaptă spre tine
Prin stele, care Mai mult decât o tresărire Şi am să iubesc tot ce mă-nconjoară Asemeni unei păsări rătăcite,
Nu sunt altceva A sufletului tău adormit. Cu recunoştinţă. Inima mea caută limanul,
Decât nişte găuri Aş vrea să fiu lumina Am să împânzesc lumea Unde să-şi reverse frumuseţea
Din care răzbate Care naşte iubirea în inima ta, Cu gândurile mele de lumină Într-un potop de iubire.
Lumina Raiului. Lumina ce ne leagă încă Şi am s-o învăţ cuvântul: bucurie. Trezeşte-te, dragostea mea,
La urma urmelor, Sufletele din vieţuiri anterioare, Am să fiu instrumental tău, Doamne, De oriunde ai fi,
Dumnezeu însuşi Lumina care să te pătrundă Mă las în mâinile tale, Mai e puţin şi soarele apune!

24 Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 Scrisul Românesc Eseu
Poezie
Maria TRONEA

Albert Camus – Poetică solară
S criitor francez de origine al-
geriană, Albert Camus (1913– „Dacă e adevărat că singurele paradisuri e neagră de soare.“ Construcţia oximoroni- Albert Camus
1960), laureat al Premiului sunt cele pe care le-am pierdut, ştiu cum să că simbolizează ambiguitatea astrului, dă-
Nobel pentru Literatură (1957), a abordat numesc acest lucru tandru şi inuman care tător de viaţă, dar şi distructiv, thanatic. Dacă vrei să fii filosof, scrie romane“, nota
diverse genuri literare: roman (Străinul, mă stăpâneşte azi. Un emigrant revine în scriitorul-filosof în Carnete (ianuarie,
Ciuma), teatru (Neînţelegerea, Caligula, patria sa. Iar eu, eu îmi amintesc. Ironie, în- Originar dintr-un spaţiu solar, eul scrip- 1936). Ilustrare romanescă a filosofiei ab-
Starea de asediu, Cei Drepţi), eseu (Faţa şi ţepenire, totul tace şi iată-mă repatriat. Nu tor îşi afişează identitatea profundă: „Totul surdului, Străinul are şi o dimensiune poe-
Reversul, Nunţi, Vara). Filosoful şi estetici- vreau să-mi analizez fericirea.“ (Între da şi mă lasă aici intact, nu abandonez nimic din tică, amintind bucuria senzorială din Nunţi,
anul Camus s-a dezvăluit în Mitul lui Sisif nu) Un alt motiv poetic definitoriu pentru mine însumi, nu port nicio mască.“ „Nunta în contrast cu rutina cotidiană. Decorul
şi Omul revoltat, iar politicianul în Scrieri universul camusian apare deja, marea: cu lumea“ este celebrată în apropierea este dominat de cele două simboluri com-
către un prieten german şi în Anale (I−II). „Aerul devine rece. O sirenă pe mare. mării, sub „cimbalele soarelui şi ale culo- plementare, soarele şi marea. „Viaţa fără
Opera memorialistică este reprezentată de Farurile încep să se învârtească: o lumină rilor“, pe „drumul arzător al ţărânii“, cono- sens“ a lui Meursault (mic funcţionar din
Caiete, inaugurate în 1935 şi întrerupte în verde, una roşie, una albă. Şi mereu ace- tând iniţierea. Interiorizarea este sugerată Alger, care este implicat într-o dramă, la scurt
1960, anul în care scriitorul moare într-un laşi mare suspin al lumii. Un fel de cântec de retragerea în spaţiul familiar al cafenelei timp după moartea mamei sale, într-un azil),
accident de automobil. Poezia trebuie men- secret se naşte din această indiferenţă. Şi din port. Registrul trăirilor este dominat de este agrementată de idila cu Marie (fostă
ţionată însă şi ea, fiind o constantă a operei iată-mă repatriat.“ euforie: „Nu e nici o ruşine să fii fericit.“ colegă de birou, dactilografă) şi de plim-
lui Camus, «eterna sa întoarcere», cum no- Inteligenţei cosmice, soarelui exterior, i se bările pe ţărmul mării. Angrenat de hazard
tează Robert de Luppé în mini-monografia Camus crede că voiajul este o „încerca- într-o încăierare cu arabi, Meursault îm-
apărută în 1963. re“: „Ceea ce dă preţ călătoriei este spaima. contrapune soarele interior, lumina inte- puşcă unul dintre ei. Condamnat, el declară
Aura poetică a scriiturii camusiene este Ea dărâmă în noi un fel de decor interior.“ în faţa procurorului, că a ucis „din cauza
prezentă deja în Faţa şi Reversul, prime- (Dragostea de viaţă) Voiajul prilejuieşte lectivă. Discursul scriptural este marcat de soarelui.“
le eseuri literare publicate în Algeria, în însă şi confruntarea cu sinele, fiind înves- autoreferenţialitate: „La Tipasa, văd echi-
1937 şi reeditate la Gallimard, în 1958. tit astfel cu darul de a ilumina: „Omul este valează cu cred şi nu mă încăpăţânez să neg Simbolismul soarelui ucigaş se contu-
În Prefaţă, scriitorul prezintă aceste scri- faţă în faţă cu el însuşi: îl desfid că ar fi feri- ceea ce mâna mea poate să atingă şi buzele rează începând cu primele pagini ale roma-
eri de tinereţe drept izvorul creaţiei sale: cit... Şi totuşi, tocmai prin aceasta călătoria să mângâie. Nu simt nevoia să fac din asta nului. La înmormântarea mamei, „cerul era
„Pentru mine, ştiu că izvorul meu este în iluminează. În acest suflet mai puţin solid, o operă de artă, ci să povestesc, ceea ce e deja plin de soare“, iar decorul o cutie de re-
Faţa şi Reversul, în această lume de sără- muzica lumii intră mai uşor.“ (Cu moartea diferit. Tipasa îmi apare ca acele personaje zonanţă a trăirilor protagonistului: „Astăzi,
cie şi lumină în care am trăit atât de mult în suflet) Neliniştea, senzaţia de neant, an- soarele debordant, în lumina căruia peisa-
timp şi a cărei amintire mă apără încă de goasa, disperarea constituie registrul stă- pe care le descrii, pentru a exprima indi- jul tremura, îl făcea inuman şi deprimant.“
două pericole contrarii care îl ameninţă pe rilor de suflet ale călătorului, trăiri ce se Dispus să evadeze din automatismul coti-
orice artist, resentimentul şi satisfacţia.“ îngemănează, paradoxal, cu dragostea de rect un punct de vedere asupra lumii. Ca şi dian, ocupat „să simtă soarele care-i face
Spaţiul mediteranean, topos reprezentativ lumină. În Italia, de pildă, „imensa câmpie ele, ea depune mărturie, bărbăteşte. Ea este bine“, Marsault sfârşeşte prin a fi copleşit
la Camus, apare aureolat de soare, motiv a Vicenţei“, scăldată în lumină, îi stârneş- azi personajul meu şi mi se pare că mângâ- de forţa toridă a acestuia: „Soarele cădea
poetic definitoriu pentru autor: „Era într-o te angoasa, senzaţie pe care o retrăieşte la indu-l şi descriindu-l, beţia mea nu va avea aproape vertical pe nisip şi strălucirea lui
frumoasă zi de iarnă, traversată de raze. În Praga: „Mi-am regăsit oraşul. Uneori, însă, sfârşit. Este un timp pentru a trăi şi un timp pe mare era de nesuportat.“
albastrul cerului se ghicea frigul paietat cu un miros acru de castravete şi oţet vin şi-mi pentru a depune mărturie. Este de aseme-
galben. Cimitirul domina oraşul şi puteai trezesc neliniştea.“ nea şi un timp pentru a crea, ceea ce e mai Poetica solară a universului camusian,
vedea frumosul soare transparent căzând puţin natural. Mi-ajunge să trăiesc cu toată marcată de ambivalenţă, reaminteşte de
deasupra golfului tremurând de lumină, ca Identificarea lui Camus cu lumea este fiinţa mea şi să mărturisesc din tot sufletul. fascinaţia resimţită de romantici pentru
o buză umedă.“ (Ironie) Comparaţia golfu- senzorială, aşa cum o dovedesc şi eseurile Trăiesc Tipasa, mărturisesc, iar opera de Orientul însorit.
lui tremurând în lumină cu o „buză umedă“ scrise între 1936 şi 1937, incluse în volu- artă va veni apoi. Există aici o libertate.“
apare deja în Carnete (1935−1937) şi o mul Nunţi, care se deschide cu uimitoarele (Nunţi la Tipasa)
vom regăsi şi în alte texte, dovedind intra­ imagini ale unui sat african, Tipasa, unde
textualitatea scriiturii camusiene, circula- ruinele colinelor sălbatice domină marea: Pentru Camus, „patria sufletului“ este
ţia motivelor poetice. „Primăvara, Tipasa este locuită de zei şi Alger: „Dar spre această patrie a sufletu-
Născut la Mondovi, în Algeria, scriito- zeii vorbesc în soare şi în parfumul pelinu- lui aspiră totul în unele minute. «Da, acolo
rul vede în spaţiul-cuib, paradisul pierdut: lui, în marea îmbrăcată în cuirasă de argint, trebuie să ne întoarcem» Această uniune
dorită de Plotin, e oare straniu s-o regă-
în cerul albastru ecru, în ruinele acoperite sim pe pământ? Unitatea se exprimă aici
în funcţie de mare şi de soare.“ (Vară la
de flori şi în lumina ce face băşici mari în Alger) Sunt aici două cuvinte reprezenta-
grămada de pietre. La anumite ore, câmpia tive pentru decorul scrierilor lui Camus,
aşa cum o dovedeşte şi romanul Străinul
(1942). „Nu se gândeşte decît prin imagine.

Viorel FORŢAN certitudinea incertitudinii

lumină ambalată şi ne e veşnică Că de priviţi sănătoşi de dragoste nouă
Dinspre bolnavi
lumină-ambalată în suflete-omeneşti şi-uite-aşa ne veşnicim zilnic Lumea primilor pare mai mică am văzut scânteia din privirea ta
după harul fiecăruia în moarte Iar de priviţi bolnavi şi-ncerc să o privesc în ochi
Dinspre sănătoşi
şi lumea se-nmulţeşte nu-i aşa păcălindu-ne pe noi Lumea primilor pare mai mică dar e zadarnic
pe ceilalţi Aceasta-mi aminteşte scânteia ca scânteia
de-asta mi se pare mie că-i din ce în ce De celebra iluzie optică
mai puţină cu fapte şi vorbe despre fericire Când sunt două cercuri de raze egale e-atât de trecătoare
dreptate Unul negru şi celălalt alb de efemeră
lumină frumuseţe Primul crează impresia că e mai mare
morală iar din privire nu pot să fac o primăvară
stai la rând Să fie şi-n primul exemplu
sau altele de oameni inventate O iluzie optică hai de-a inverselea
el ţi luate toate cu dânşii în moarte Că lumea sănătoşilor e mai mare sau
cred c-o să mă-ndrăgostesc de tine
nu ştiu să fac FINALUL MIC incertitudini caravela-vela
ea al acestui poem
stai la rând şi nu-ndrăznesc să scriu linişte hai să schimbăm
provocatoare genul substantivelor
după o vreme FINALUL MARE
el de incendii ce părere aveţi
Poate Prinţul incendiu despre un arbore-femeie
cred că renunţ la dragostea pentru tine provocator foşnindu-şi frunzele seara
ea Cineva spunea sub briza-bărbat
Poate un psihiatru de linişte
stai la rând Poate un psiholog sau
Poate un psihanalist spărgător de nuci
cugetare pentru nimeni Poate un interpret de operetă spărgător de grevă despre o caravelă-bărbat
Nu ştiu cine navigând
noaptea face parte din zi Persoană importantă incertituni pe o mare-bărbat
şi ne e cotidiană Cineva spunea
moartea face parte din viaţă Repet

Universitaria Scrisul Românesc Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 25

Continuare din numărul 6/2010 Pierre GUENANCIA

O filosofie a reprezentării
C ând un om discerne iluzia de ştiinţă şi de justi-
ţie, redescoperită prin bonetele judecătorilor şi de a deveni o dispoziţie pentru acţiune. veritabil prezent decât cel pe care ea îl
halatele medicilor, sau dacă el se emoţionează că Iată încă o exemplificare a verbului succede, ca veghea care vine după somn,
atunci conştientizarea este lumea inte-
„a-şi reprezenta“, care înseamnă: a şti că lectului în actul realităţii. Oricare ar fi
obiectul conştientizării, „local“ şi privat
lumea dansează, se joacă sau face pe regele fără ca nimeni se ştie, sau: înţelegerea legăturii cu su- sau global şi public, eul devine prin acest
act de a reprezenta i.e., aici de a actualiza
să se întrebe, nu există termen mai apropiat decât acela de biectul care sunt, eu şi nimeni altcineva, un fenomen care era până atunci numai
în mod ordinar prezent, mult mai conşti-
a conştientiza pentru a desemna schimbarea efectivă, care unde termenul de „subiect“ echivalează ent de el însuşi, ca şi capacitatea de a se
replia asupra sa, de redresare şi de luptă.
are loc în spiritul celui care îşi reprezintă dintr-o dată lu- cu conştiinţa acţiunii, înţeleasă ca ordine Ceea ce face să crească şi fortifică eul,
este aceea de a descoperi prin această
crurile, altfel decât cum el le înţelegea până acum. Pascal a a lucrurilor şi evenimentelor contingente, mişcare proprie sufletului pe care noi o
numim a-şi reprezenta un lucru demn de
pus atât de bine în lumină această conversie a lui „a vedea“ ceea ce din Antichitate până la Descartes, a fi cercetat pentru el însuşi, care-l de-
taşează de eul său „privat“ şi îl apropie
în „a se reprezenta“, dar şi alte consecinţe decât cele pe cel puţin, se numea „fortuna“. Vorbim deci de un eu pur uman. Nu este vorba de o
universalitate indefinită şi abstractă. Fiecare găseşte în ori-
care el le deduce pornind de la această profundă înţelegere de practică, nu numai pentru că subiectul zontul său propriu de preocupări o universalitate proprie
acestora: pentru savant conştientizarea va fi, după Husserl,
a actului de a-şi reprezenta sensul unei situaţii sau al unui a interiorizat forma obiectivă a ştiinţei, ci aceea a idealităţii obiectelor teoretice, pentru revoluţionar
va fi, dacă urmăm istoria pe care ne-o oferă Desanti (J.-
fenomen, şi aceasta pentru că e vorba de o atitudine prac- pentru că el probează în el însuşi, în actul T. Desanti, Un destin philosophique…), decizia de a nu
mai tolera starea de lucruri, de a nu mai accepta lumea aşa
tică şi nu de o ştiinţă teoretică sau de o judecată estetică. prin care el îşi reprezintă o stare de fapt, cum este, lume pe care numai acum o poate vedea aşa cum
este nu cu ochii celui care trăieşte în interior şi este luat de
Termenul de „tablou“ care a fost, de asemenea, atât de des o situaţie sau un eveniment, puterea şi de valul ei. În formarea conştiinţei revoluţionare, stranietatea
lumii este motivul criticii sale sau al refuzului acesteia.
utilizat pentru a dezvălui natura activităţii reprezentaţio- câteva ori mai mult chiar datoria de a se Straniu vrea să spună aici, absurd, anormal. Eu încetez să
mai văd lucrurile cu ochii tuturor, pentru că îmi pare că
nale, trebuie să fie luat într-o semnificaţie funcţională în detaşa de acesta. Prin acest cuvânt, noi această evidenţă comună acoperă un fel de consimţământ
pasiv, niciodată contractat, însă uzat de educaţie, obişnu-
ceea ce poate dispune şi pune în relaţie elemente distincte nu înţelegem detaşarea mundană care nu inţă, prejudecăţi. Eu mă disting atunci de ceilalţi, devin
activ în gândirea mea, însă singularitatea poziţiei mele de
şi care permite reprezentarea ansamblului. este decât incapacitatea de a fi afectat de ceea ce contează subiect nu înseamnă că eu mă retrag din lumea comună,
din contră, eu îmi asum critica şi lupta în numele tuturor, a
Cu scopul de a arăta diferenţa faţă de judecata estetică, atât de puţin pentru oameni, ci a capacităţii de a rezista celor care continuă să nu vadă nimic, să trăiască în bernă:
sinele nu este atunci mai mult decât sinele omului, şi nu al
noi am vorbit de intelecţie, dar cu toată rigoarea, singu- alienării colective. Convertindu-şi cunoaşterea la politică, meu în particular.
Dar acestea sunt formele extreme şi cele publice ale
rul termen cu adevărat adecvat este cel de practică sau privind spre această cunoaştere a politicii, abilul se înscrie actului de a reprezenta, ele nu sunt nici singurele, nici
chiar forme de atestare privilegiate ale puterii reprezen-
de praxis, chiar dacă Pascal înţelege că titlul generic de în practică, iar abţinerea lui este o acţiune reţinută, nu tării şi au numai meritul de a sublinia că nu trebuie să ne
lăsăm afectaţi de spectacolul unui lucru sau al unei situaţii
abil (vs semiabil) nu poate fi identificat cu o cunoaştere contrariul sau negaţia acţiunii. Cu siguranţă, alte moduri prin care subiectul îşi reprezintă ceea ce-l impresionează.
Forma conştiinţei implicată în conştientizare nu este aceea
intelectuală sau o ştiinţă teoretică (ca aceea, de exemplu, a de acţiune decât ale sale sunt posibile, dar ele se situează care corespunde la ceea ce numim vocea conştiinţei, în
care subiectul este sesizat prin apelul care-i este destinat
fundamentelor vieţii sociale). în acelaşi orizont al posibilităţilor libere întredeschise de şi, prin aceasta, îl distinge de toţi ceilalţi. Conştientizarea
savantului sau revoluţionarului nu are nimic mistic, nu e
Spre deosebire de Hobbes sau Spinoza, Pascal nu ca- actul cel mai ordinar de a-şi reprezenta o stare de lucruri, de natură electivă, din contră, chiar pentru că subiectul,
care nu are nevoie de o revelaţie particulară pentru a şti
ută să construiască o ştiinţă a politicului. Ceea ce distinge chiar aparţinând unui timp revolut. În mod secret, în cazul că el este el însuşi şi nimeni altcineva, primeşte sau mai
curând percepe sensul nou al fenomenului ca sens clar
savantul de cel abil, nu este faptul că primul ar cunoaşte celui abil sau în mod explicit ca la omul care ia cunoştinţă pentru toată lumea, chiar dacă cel mai subiectiv din actele
spiritului, actul reprezentării este de asemenea cel pe care
lucruri pe care celălalt le ignoră, pentru că niciunul dintre de lumea refuzului exploatării, opresiunii, injustiţiei, este îl împărtăşim cu oricine gândeşte, pentru că e vorba de o
intelecţie care se poate efectua pe drept de către orice su-
conceptele principale prezente la teoreticienii clasici nu un act care tranşează asupra ceea ce până atunci nu era nici biect care nu este din punct de vedere intelectual adormit.
Dincolo de lucrul prin care eu conştientizez prin acest act
găseşte vreun defect reflexiei pascaliene asupra politicu- actual, nici activ. Nu se poate, aşadar, readuce activitatea specific al spiritului, acest act sau această activitate ne fac,
de asemenea, să conştientizăm că înţelegerea împărţită
lui, ci pentru că această cunoaştere prin concepte nu con- reprezentaţională la acţiunea intelectului ca şi cum el ar a unui lucru pentru orice fiinţă care gândeşte, se numără
printre experienţele cele mai preţioase pe care un om le
feră prin ea însăşi această „abilitate“ care face diferenţa percepe binele pe care voinţa îl alege. poate face pentru că ea e o experienţă a universalităţii gân-
dirii sau asigurarea că noi nu suntem moralmente sau din
practică între unele şi altele. Persoanele abile sunt, aşadar, A reprezenta ceva nu înseamnă a face să apară un obiect punct de vedere intelectual, deja morţi. Apropos de această
conştientizare revoluţionară care face să iasă la iveală un
acelea care au capacitatea şi grija de fiecare zi de a ataşa o nou de gândire, într-o logică care ar fi cea a progresului subiect acolo unde structurile de putere ale ordinii mizează
pe neputinţa omului de a scăpa prin el însuşi de servitute şi
cunoaştere unei forme de conştiinţă, ceea ce se poate spu- cunoaşterii, ci a face posibilă o nouă poziţie a conştiinţei, de a refuza să fie sclavul stăpânilor zilei, Desanti vorbeşte
de un „parti pris etic“.
ne, unei utilizări posibile. Actul de a-ţi reprezenta nu este descoperirea distincţiei dintre eu şi lume, condiţie prealabi- Cu condiţia să înţelegem etica ca o practică raţională a
libertăţii şi nu ca predică, o capacitate de rezistenţă, de ne-
un act gratuit, nu-ţi reprezinţi ceva numai pentru plăcerea lă rezoluţiei de a transforma lumea în loc de a se lăsa purtat supunere raţională, am putea atunci spune că natura actului
de a reprezenta, pe care noi l-am numit privirea gândirii
de a face să trăiască în imaginaţie un fragment de lume. El de ea. Nu înseamnă aceasta, conştientizare? Ea merge mai prin analogie cu expresia carteziană acies mentis, este de
natură etică.
nu are deci un caracter „estetic“, ci unul „practic“ pentru departe decât simpla intelecţie şi pune în aplicare o decizie
Traducere de Ionel BUŞE
că el modifică conştiinţa care se raportează la un lucru şi practică, o conversie a atitudinii teoretice a spectatorului

face din acest fapt o actualizare şi o activitate mai mare a dezinteresat, în atitudine practică: decizia de a schimba

conştiinţei de sine, a celorlalţi şi a lumii. Omul care ştie, de lumea, decizie revoluţionară, imposibilă fără procesul

exemplu, că societatea este rău creată, că ea nu se sprijină anterior al reprezentării, care modifică lumea în care eu

decât pe credinţa împărtăşită de un mare număr de oameni urmăresc o activitate practică în lumea pe care eu mi-o re-

în superioritatea celor care îi guvernează, îi judecă, îi în- prezint ca exterior şi chiar străin de mine. A reprezenta cu

grijesc sau îi educă, nu oferă cunoaşterii sale forma unei umor absurdităţile unei lumi aservite logicilor tehnocratice

conştiinţe actuale decât dacă poate să deducă o regulă pen- şi administrative şi chiar a ororilor universului concentraţi-

tru acţiunea sa, modificând prin aceasta raportul pe care-l onar, înseamnă a-i face conştienţi pe oameni, mai bine, fără

are, prin intermediul acestei cunoaşteri, cu el însuşi sau cu îndoială, decât prin discursurile formelor savante, debitate

ceilalţi. Dacă el decide, că acela pe care Pascal îl numeşte pe un ton mereu „superior“ faţă de cei care n-ar putea

abil, de a continua să facă aşa cum face toată lumea apă- vedea la fel de clar dacă aceasta nu le-ar fi fost reprezen-

rând în prezenţa lui o „gândire prin spate“, este pentru tată şi dacă prin eficacitatea proprie a reprezentării, ei n-ar

că a găsit utilizarea pe care i-o dă acestei ştiinţe şi astfel fi fost plasaţi în exteriorul lumii în care „funcţionează“

abilitatea desemnează o formă de conştiinţă i.e., o activita- de manieră invizibilă aceste mecanisme de aservire şi de

te practică a subiectului asupra sa şi asupra celorlalţi şi nu distrugere. Dificultatea în ceea ce priveşte maşinile, este că

cunoaşterea mai exactă sau mai adecvată a unui fenomen trebuie să ieşi în afară pentru a le vedea mergând ca maşini.

obiectiv. Va deveni abil reprezentându-şi o ştiinţă pe care Cum ştim însă dacă noi nu suntem încă prinşi „înăuntru“?

semiabilii „o trăiesc“, într-un fel, în mod direct şi static. Cum să fii sigur altfel decât provizoriu că noi am ajuns

Într-o manieră fără îndoială, mai tranşantă, am putea cu bine la acest punct de vedere sau la această poziţie, de

spune că relaţia spiritului faţă de ceea ce el ştie se inver- la care un lucru, mai ales unul familiar, foarte cunoscut,

sează trecând de la unii la ceilalţi: cei abili convertesc o preia imaginea şi se scaldă în lumina unui lucru exterior?

cunoaştere şi o formă de cunoştinţă, pe când semi-abilii Conştiinţa exteriorităţii disipează mai curând bruma indi-

reifică sau obiectivează conştiinţa în ferenţei, pentru că ea nu este separabilă

„ştiinţă“ căreia ei se fac în mod volun- de experienţa (care nu este o certitudine)

tar porta-voce. Pentru cel care nu există unei prize intelectuale asupra fenome-

nicio mediere între ştiinţă şi ignoranţă, nului perceput graţie acestei îndepărtări.

nici loc chiar în idee pentru o morală Conştientizarea şi reprezentarea coincid

provizorie i.e., pentru o înţelegere prac- în mod exact: ceva care era inaparent

tică a vieţii sociale, acela deci face proba sau asupra căruia nu ne-am concentrat

de abil, care, pe de o parte, ştie la fel de atenţia, trece pe primul plan şi se aplea-

bine ca semi-abilul, că ordinea socială că asupra lucrurilor prezente. Ceea ce

este injustă, dar care, pe de alta, este se reprezintă devine, la acel moment,

conştient de pericolul denunţării. El nu cu adevărat prezent, ca şi cum l-am fi

se gândeşte că „ceea ce e bun în teorie sustras din umbră şi uitare. Cu siguran-

nu serveşte la nimic în practică“. El ţă, conştientizarea poate fi „prezentă“ şi

gândeşte mult mai inteligent că ştiinţa, nu durează atunci decât atâta vreme cât

din moment ce are o destinaţie practică, durează imaginaţia fenomenului. Însă,

trebuie reflectată de conştiinţă cu scopul Ion Ţuculescu – Mască africană când ea marchează debutul unui nou şi

26 Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 Scrisul Românesc Teatru

Teatru Ion Festivalul sibian,

PARHON victorios peste vreme şi vremuri

C ea de-a 17-a ediţie a Festivalului Internaţional Fireşte, nu puţine motive de mare satisfacţie estetică Dumnezeul Nijinski
de Teatru de la Sibiu, cu reprezentanţi din peste ne-au dăruit trupele străine din Germania, Marea Britanie, Oedip rege
şaptezeci de ţări şi aproape trei sute cincizeci de Italia, Franţa, Luxemburg, Spania, China, Grecia, Noua Stropi
manifestări, devenit în ultimii ani un amplu festin al tuturor Zeelandă, Turcia, Emiratele Arabe Unite, Polonia, căreia îi
artelor, a oferit o gamă bogată şi variată de spectacole, con- datorăm o excelentă reprezentaţie cu Dumnezeul Nijinski
certe şi expoziţii, dar şi ateliere, conferinţe, simpozioane şi etc.
lansări de carte, bucurându-se de participarea unor iluştri
artişti, profesori, critici şi jurnalişti, oameni de cultură de Dintre oaspeţi, trebuie spus, însă, că una dintre cele
pe toate cele cinci continente. mai consistente şi mai impresionante participări a fost
aceea a teatrului japonez. Spectacolul cu Oedip rege,
Sărbători în Casa Thaliei după Sofocle, adus de trupa Yamanote Jijoshua, în regia
lui Masahiro Yasuda, cei care ne-au încântat şi anul trecut
Ca şi la celelalte ediţii, teatrul s-a aflat în centrul cu Titus Andronicus, apoi reprezentaţiile cu Metamorfoza,
interesului şi al satisfacţiei marelui public, în rândurile după Kafka, în regia lui Osamu Matsumoto, oferită de
căruia, alături de specialişti, am putut remarca prezenţa Mode Theatre Company, sau cu Vizita, după celebra piesă
numeroasă a iubitorilor artei din Sibiu, dar şi din alte a lui Dürrenmatt, montată de regizorul Nakashimo Mako,
oraşe din ţară şi din străinătate. Reuşind să sfideze atât cu Bird Theatre Company Tottore, spectacolul coupé de
consecinţele crizei economice şi turbulenta noastră viaţă teatru-dans cu Războinicul şi Omul de afaceri, acesta din
social-politică, dar şi ostilitatea cu care ploile întâmpinau urmă inspirat din stresul cu care se confruntă societatea
adeseori pitoreştile reprezentaţii de stradă, festivalul a fost civilizată de astăzi, şi, în fine, piesa contemporană Imagini
din Tokio, regizată de autorul ei, prestigiosul dramaturg
Miriam Goldschmidt la conferinţa de presă şi profesor Oriza Hirata (prezentată apoi la Facultatea de
Teatru din Craiova şi la Teatrul „Nottara“), au alcătuit o
onorat de producţiile unor celebri directori de scenă, ca fructuoasă incursiune în viaţa teatrului japonez, edificatoare
Peter Brook, prin spectacolul cu Întrebări, un veritabil pentru varietatea şi pentru calitatea preocupărilor dedicate
recital al actriţei Miriam Goldschmidt, Eugenio Barba, atât formelor vechi, tradiţionale, cât şi expresiilor de astăzi
prin reprezentaţiile cu Odă progresului, desfăşurată în ale artei spectacolului din Ţara soarelui răsare.
studioul teatrului sibian, şi Închisoarea de oase, după În
faţa legii, de Kafka, găzduită de o hală industrială de la Acestor spectacole li s-au adăugat reprezentaţiile pe
Simerom, regizorul norvegian Lars Noren, cu Febra, de texte incitante din secţiunea underground, cum au fost acel
20/20, de Gianina Cărbunariu, realizat la Studioul Yorik
din Târgu Mureş, inspirat de sângeroasele evenimente
desfăşurate aici în 1990, dar şi seria de spectacole oferite
de Teatrul Luni de la Green Hours, după texte de Peca
Ştefan, Lia Bugnar, Eric Bogosian etc. sau incitantul dialog
pe aceeaşi scenă inspirat de Richard al III-lea, realizat de
Facultatea de Teatru din Sibiu şi Folkwang Hochschule,
din Germania, sub semnătura regizorilor Radu Alexandru
Nica şi Brian Michaels.

O surprinzătoare pată de culoare au alcătuit-o
spectacolul de teatru de marionete cu titlul Din străbuni
până-n prezent, oferit de artiştii chinezi de la Quanzhou
Marionette Troupe, şi acela de teatru liric, cu Asipraţii,
după Hedda Gabler, de Ibsen, datorat Operei Yue din
China, cu o interpretare în exclusivitate feminină.

În ambianţa intimă, înnobilată de prezenţa cărţii, de
la Librăria „Humanitas“, s-au desfăşurat şi în acest an
spectacolele-lectură împlinite cu remarcabil zel profesional
de tinerii actori şi studenţi sibieni, sub îndrumarea
regizorilor Anca Bradu şi Radu Alexandru Nica.

Câteva bijuterii coregrafice

Jongleria străzii, Marea Britanie Nu puţine au fost evenimentele autentice prilejuite Kibbutz Contemporary Dance
de acele reprezentaţii de teatru-dans, unele dintre ele
Wallace Shawn, în interpretarea Simonei Măicănescu, confirmând parcă previziunile încredinţate nouă într-un Aproape de soare
aplaudată călduros în spaţiul de joc oferit de vechea interviu, cu ani în urmă, tot la Sibiu, de către marele artist
Biserică evanghelică de la Cisnădioara, şi inegalabilul Gigi Căciuleanu, cu privire la evoluţia tot mai vertiginoasă Acestor adevărate bijuterii circumscrise teatrului-
Pippo Delbono, cu Poveşti de iunie, un tulburător „one a spectacolelor încadrate de domnia sa în categoria „teatru dans li s-au adăugat şi alte spectacole de gen, cum au
man shaw“ cu puternice accente autobiografice. coregrafic“. Primul şi cel mai şocant dintre acestea l-a fost Depeche-Dance, datorat Teatrului Odeon, cu Răzvan
constituit discursul artistic al trupei britanice Motionhouse, Mazilu cap de afiş, sau reprezentaţia de flamenco intitulată
În acest context, s-au impus şi spectacolele sibiene intitulat Stropi, în care dansatorii valorificau incredibile De bun gust, realizată de Company Rafaela Carrasco.
ale eminentului om de teatru Silviu Purcărete, cu Faust elemente de coregrafie şi acrobaţie atât pe podeaua din
şi Metamorfoze, iar în premieră, datorat Teatrului de mijlocul scenei, cât mai ales pe un perete vertical, curbat, Recordul de spectatori şi de aplauze l-a înregistrat →
Comedie, spectacolul cu Femeia care şi-a pierdut integrându-se unei succesiuni de imagini video şi de efecte
jartierele, de Eugène Labiche, ce a oferit şansa unui regal cinematografice uluitoare, în ritmuri când dezlănţuite,
actoricesc interpreţilor Horaţiu Mălăele, George Mihăiţă halucinante, când moi, de o delicată senzualitate, care,
şi Mihaela Teleoacă, în ambianţa muzicală discretă, dar de pur şi simplu, au ridicat sala în picioare. Sentimentul unor
mare rafinament, concepută de Vasile Şirli, în execuţia lui memorabile performanţe din zona coregrafiei propriu-
Lucian Maxim. zise ni l-a oferit şi celebra trupă israeliană Kibbutz
Contemporary Dance, prin două spectacole semnate
Teatrul românesc a fost bine reprezentat, numeric şi de Rami Be’er, cu titlul Aproape de soare şi, respectiv,
valoric, şi prin celelalte spectacole semnate de Alexandru Amintiri, în care am admirat profesionalismul execuţiei,
Dabija, Mihai Măniuţiu, Radu Afrim, Radu Alexandru ingeniozitatea şi expresivitatea costumelor, fascinantul
Nica, Dragoş Galgoţiu, Claudiu Goga, Gianina Cărbunariu, ecleraj menit să confere dansului poezie şi mister, dar şi
Anca Bradu, regizorul ucrainean Andriy Zholdak ş.a. un alt spectacol israelian, cu Cocoşul, de Barak Marshall,
realizat în coproducţie de Israeli Opera şi The Suzanne
Dellal Centre.

Teatru Scrisul Românesc Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 27

Centenar Jean Genet.
Balconul − premieră pe ţară

Duminică, 20 iunie a.c. iubitorii Thaliei au vi- realitatea brutală“. aşa că împreună cu
zionat spectacolul Balconul de Jean Genet, Nicu Nitai, regizorul spectacolului, care este şi traducă- actorii şi cu toţi cola-
premieră pe ţară, ce a încheiat stagiunea
2009/2010 a Teatrului Naţional „Marin Sorescu“. torul textului, fost actor la Teatrul „Constantin Nottara“ din boratorii spectacolului
Căldura aproape insuportabilă (Sala „Amza Pelea“ a Bucureşti, în Israel director fondator al Teatrului Municipal
Teatrului Naţional nu mai are aer condiţionat!?) nu a îm- „Hasimta Jaffa“ şi al Teatrului „Karov“ din Tel-Aviv, pre- ne-am găsit deseori
piedicat spectatorii să vină la premieră în număr foarte zent la premieră, făcea următoarea mărturisire: „Întâlnirea în postura de Cristofer
mare umplând sala până la refuz, cum a precizat şi Mircea mea cu colectivul Teatrului Naţional din Craiova, prin in- Columb.
Cornişteanu, directorul general al teatrului, în cuvântul său termediul piesei lui Genet, a fost o aventură perpetuă, pasi-
ce a prefaţat spectacolul. A fost un regalo pentru spectato- onantă şi, sper, reciprocă în descoperirea unui univers mis- Sperăm că şi spec-
rii care au aplaudat îndelung trupa teatrului terios şi necunoscut, debordând de surprize şi de enigme, tatorii. Aventuraţi-vă fără teamă de naufragii, în descope-
la finalul spectacolului. rirea unui nou continent: Balconul lui Genet.“
Punerea în scenă a piesei lui Jean Genet
marchează 100 de ani de la naşterea scriito- Numărul mare de personaje, peste 20, n-a diminuat din
rului francez, căruia la noi i s-a jucat anterior omogenitatea spectacolului, de aceea prezenta-
piesa Cameristele. Balconul s-a bucurat de rea lor în ordinea intrării în scenă este cea mai
un succes de la prima montare realizată de potrivită: Valeriu Dogaru (Episcopul), Eugen
Peter Zadeck, pe scena teatrului din Londra, Titu (Judecătorul), Cosmin Rădescu (Călăul/
în 1957, iar trei ani mai târziu, la Paris (în Atrhur), Nicolae Poghirc (Generalul), Tudorel
1960), de Peter Brook, după care a putut fi Petrescu (Bătrânelul), Constantin Cicort (Şeful
văzută pe scena multor teatre precum cele Poliţiei), Ilie Gheorghe (Ambasadorul regi-
din Zürich, Basel, New York. Frankfurt, Sao nei), Angel Rababoc (Roger), Ştefan Cepoi
Paulo, Milano, în prezent fiind înscrisă în re- (Revoluţionarul), Dragoş Măceşanu, Cătălin
pertoriul Comediei Franceze. Băicuş, Mircea Tudosă (Fotografii), Valentin
Balconul este o „casă de iluzii ieşită Motroc (Cerşetorul), Ştefan Mirea (Sclavul),
din cotidianul erotic şi transmite, cu umor Nataşa Raab (Irma/ Regina), Corina Druc
subtil, tristeţea, ridicolul existenţei umane, (Femeia, păcătoasa episcopului), Raluca Păun
legând erotica cu puterea de stat, iluzia cu (Hoaţa, acuzata judecătorului), Geni Macsim
(Porumbiţa, calul generalului), Romaniţa
Ionescu (Carmen), Iulia Lazăr (Chantal), Ion
Butnaru (Pianista).
Red.

Flamenco în stradă electrizant care, după succesele obţinute la numeroase desfăşurată pe parcursul celor zece zile de festival,
festi­valuri din ţară şi din străinătate, ori după un turneu atribuindu-i evenimentului sibian o dimensiune culturală
Xtreme, România memorabil la Marsilia, şi-a reconfirmat acum cu brio ieşită din comun. Stau mărturie acestei afirmaţii nu numai
altitudinea excepţională a scenariului, materializat printr-o
Cangurii desăvârşită acurateţe stilistică şi virtuozitate a limbajului excelentul atelier intitulat „Jocul actorului“, condus
scenic.
→ însă spectacolul cu Vis, conceput de Dan Puric şi de valoroasa actriţă Nicole Kehrberger, din Germania,
Oraşul ca o imensă scenă protagonista spectacolului cu Medeea – studiu, prezentat
încheiat pe celebrul Adaggio, de Albinoni, discurs artistic pe scenele festivalurilor din Sibiu şi Arad, şi workshop-
Între spectacolele teatrale, coregrafice şi muzicale de la ul cu costume şi paradă stradală iniţiat de Nic Ularu, din
Teatrul Naţional „Radu Stanca“, sala Thalia, Casa de cultură SUA. Căci larga paletă a manifestărilor instructiv-teoretice
a sindicatelor, Imperium club, Librăria „Humanitas“, a cuprins simpozionul despre „Actualitatea Cercului literar
Biserica evanghelică, cetatea Cisnădioara, Casa artelor, de la Sibiu“, cu o conferinţă extraordinară susţinută de
Centrul cultural Habitus şi Centrul de Informare Turistică Nicolae Balotă, alte conferinţe şi dialoguri, desfăşurate
de la Primărie, unde ne-au întâmpinat ample expoziţii cu săli pline, ce i-au avut drept protagonişti pe iluştrii
de fotografii consacrate festivalului de către artiştii oameni de artă şi cultură Eugenio Barba (Italia), Oriza
Scott Eastman, Dragoş Spiţeru şi Mihaela Marin, autorii Hirata (Japonia), Spencer Golub şi Ioana Jucan (SUA),
fotografiilor ce însoţesc materialul nostru, însuşi Municipiul Mike Phillips (Marea Britanie), George Banu (Franţa),
Sibiu a devenit o uriaşă scenă, prin pitoreştile spectacole Zeno Stanek şi Walter Kootz (Austria), Mihai Şora, Dan
găzduite de Piaţa Mare, Piaţa Mică, Bulevardul Bălcescu C. Mihăilescu, Denisa Comănescu, Mircea Dinescu şi
etc., aşa cum au fost acelea intitulate Flamenco în stradă Emil Hurezeanu (România), un dialog prin intermediul
(Spania), Hang solo (Italia), Vertical (trupa românească Internetului cu domnul Andrei Codrescu (SUA), prilejuit
Xtreme, condusă de Dorel Moiş), Jardu – magia Indiei de spectacolul pe textele domniei sale, cu titlul Ghidul
(Marea Britanie şi Austria), Indienii, Cangurii, Toboşarii, copilăriei retrocedate, pus în scenă la Sibiu de Gavriil
Turiştii zburători, Orchestra trăsnită (Marea Britanie), Pinte, însă şi un discurs întrupat ca o falsă dar seducătoare
Parada maurilor, Ritm şi pasiune, Vulturul Sophia ş.a. conferinţă-spectacol, plină de umor şi de poezie, cu Sunt
(Spania), Fantasticii (Marea Britanie şi Brazilia) etc. un orb, oficiată de Horaţiu Mălăele.
Printre acestea, la ceas de noapte, în Piaţa Mare sau pe alte
scene, şi-au confirmat popularitatea şi formaţiile noastre De la târgul internaţional de carte, deschis în primele
muzicale Holograf, Direcţia 5, Bere gratis, Zdob şi Zdub, zile de festival, şi până la foarte numeroasele lansări de
Cargo sau nu mai puţin apreciata Fanfară din Cozmeşti. volume de mare valoare, festivalul a oferit un permanent
dialog între editori, autori, critici, profesori şi simpli cititori,
Nici cei mai mici iubitori ai teatrului nu au fost uitaţi, încheiat de cele mai multe ori prin bucuria autografelor pe
căci lor le-au fost rezervate întâlnirile cu „magicianul“ acele cărţi demne de a înnobila biblioteca personală, dar şi
Marian Râlea, din centrul oraşului şi din Parcul Subarini, rafturile memoriei noastre culturale.
urmărite însă cu vădită bucurie şi de părinţii sau bunicii
copiilor. Nu putem încheia, înainte de a exprima bine motivatele
noastre aprecieri la adresa staff-ului acestui festival uriaş,
O „universitate de vară“ a partenerilor şi a colaboratorilor lui, în egală măsură
numeroşi şi prestigioşi, a căror simplă enumerare, de la
Cu ani în urmă, domnul Constantin Chiriac, directorul Ministerul Culturii şi Cultelor, Primăria şi Consiliul local
festivalului şi al teatrului sibian, ne mărturisea că Sibiu, UNITER, Universitatea „Lucian Blaga“ şi Institutul
doreşte ca, dincolo de manifestările pur artistice, să Cultural Român, până la reprezentanţii mass media, ai
confere maratonului „zilelor şi nopţilor magice“ de la ambasadelor, ai instituţiilor de spectacol şi ai editurilor,
Sibiu atributele unei veritabile şcoli de vară, cu ateliere, ar epuiza spaţiul rezervat materialului nostru. Vom spune
conferinţe, simpozioane, evenimente editoriale etc. Cred doar că cea de-a 17-a ediţie a Festivalului Internaţional de
că această ediţie a însemnat momentul de vârf, de fericită Teatru de la Sibiu a reuşit şi ea să consolideze virtuţile
împlinire a intenţiilor sale, printr-o veritabilă „universitate“ şi prestigiul acestui eveniment cultural de largă anvergură
europeană şi mondială, cu consecinţe benefice pentru
însuşi dialogul intercultural şi pentru viitorul artelor din
începutul celui de-al treilea mileniu.

28 Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 Scrisul Românesc Interviu

Hirata Oriza, dramaturg şi regizor japonez,

în dialog cu Ruxandra Mărginean Kohno

T rupa Seinendan din Tokyo a Apoi oamenii de teatru au trebuit să aleagă aprecia un aspect sau altul al barbarilor din se întorc în oraşele natale. Voiam să scriu
poposit la Craiova, în sala de între a colabora cu cei ce susţineau războiul
teatru a Departamentului de sau de a se opune şi a fi închişi, sau de a Asia. Nu cred că expresia corporală a Asiei despre asta.
Artă Teatrală – Aula Buia – a Universităţii recurge la strategii de underground. Astfel, se rezumă la ce a scris Artaut. Dar teoria lui
din Craiova, pentru două reprezentaţii (6 şi perioada războiului Artaut a fost importată în Japonia ca atare R.M.K.: Piesa Însemnări din Tokyo
7 iunie) cu piesa Însemnări din Tokyo, scri- şi s-a produs o mişcare anti-modernistă. Şi
să şi regizată de domnul Hirata Oriza, una dă naştere unui teatru foarte implicat se desfăşoară într-un spaţiu pe care dum-
din cele mai mari nume ale scenei japoneze din punct de vedere politic. După război, asta în contextul în care în Japonia nu se
contemporane. comuniştii din rezistenţă devin elitele de la neavoastră îl numiţi semi-public, un hol
Ruxandra Mărginean Kohno: Bine putere, iar teatrul este folosit ca propagandă asimilase încă bine teatrul modern. Desigur
aţi venit la Craiova. Aş dori să începem pentru răspândirea comunismului. Nu prea că fiecare epocă, şi cea a teatrului modern, de muzeu. Eu, în Tokyo, mă simt foarte în
discuţia noastră cu problema modernismu- am avut un teatru liber din punct de vedere şi cea a teatrului underground au valoarea
lui în societatea şi mişcarea teatrală japone- ideologic. Viziunea mea asupra acestor pe- lor, problema ar fi că ele nu au nici o con- siguranţă, liniştită, în astfel de spaţii, oare
ză, dat fiind că noi, românii, nu cunoaştem rioade din istoria teatrului japonez este că tinuitate. Poziţia noastră este aceea că, atât
acest aspect prea bine. ele nu au fost prea fericite. în ceea ce priveşte teatrul modern, cât şi în şi japonezii?
ceea ce priveşte reacţia la acesta, ca cea a
Hirata Oriza: În ceea ce priveşte în- R.M.K.: Înţeleg că piesele în moder- lui Artaut, accentul este pe subiectivitatea H.O.: În Japonia, spaţiile unde se poa-
treaga societate japoneză, fenomenul de nismul japonez aveau o tentă ideologică omului, căreia, cred eu, i se dă prea mare
modernizare începe în 1968, având ca puternică. Care era tendinţa în ceea ce pri- importanţă. De aceea, ambele mişcări sunt te sta de vorbă sunt foarte puţine. Japonia,
principal scop construirea unei Japonii veşte expresia corporală a actorilor? o manifestare a eurocentrismului. O tră-
puternice, care să nu poată fi colonizată sătură caracteristică a culturilor din Asia ca ţară insulară, în general era împărţită în
de Europa sau de Statele Unite. Pentru ja- H.O.: Se poate remarca acelaşi fe- este că subiectivismul este pus sub semnul
ponezii de atunci, a se moderniza însemnă nomen: neavând casete video, fii de bo- întrebării. De exemplu, dacă ne gândim la grupuri de cunoscuţi, iar acum aproape o
a deveni occidentali. A început un import gătaşi cu studii în străinătate, veneau cu începuturile modernismului în Europa, în
masiv, inclusiv în domeniul muzical şi al note despre spectacole şi totul era jucat la secolele premergătoare, XIV–XV, se cre- sută de ani ne-am modernizat, au apărut
artelor plastice. Dar în acea perioadă nu s-a fel în Japonia. Pentru a fi cât mai aproa- dea că Dumnezeu ne face să vorbim; dar
importat şi teatrul. Muzica şi artele plasti- modernismul a descoperit că nu este vorba oraşele mari, dar Tokyo, ca şi alte oraşe,
ce, mai ales muzica, a fost folosită pentru pe de trupul occidentalului, actorii purtau de Dumnezeu, ci că noi vorbim din propria
marşuri în armată, iar desenul a fost folosit noastră subiectivitate. Iar post-modernis- nu au pieţele cu fântâni, ca la Craiova de
pentru desenarea de hărţi. Un alt aspect al peruci blonde şi-şi puneau nasuri mari. mul pune sub semnul întrebării subiecti-
muzicii, după cum scrie şi Yukio Mishima Deci se încerca o copiere cât mai fidelă a vismul uman: oare chiar vorbim în mod exemplu. Nu prea avem locuri unde să ne
în piesa sa Rokumeikan, era acela că servea Vestului. Deseori eu spun că japonezii sunt subiectiv, sau mărimea acestei încăperi,
la organizarea de petreceri dansante, pen- foarte pricepuţi să imite, ca urmare au reu- întâlnim, să ne adunăm. Eu cred că teatrul
tru a arăta că Japonia este o ţară cultivată. şit să importe tehnologie şi să depăşească sunetele care se aud, toate acestea nu ne
La început au fost aduşi mulţi profesori Occidentul în ceea ce priveşte construcţia modern se petrece în astfel de spaţii semi-
străini, iar de la începutul secolului XX de maşini sau televizoare. Dar nu s-a pro- influenţează când vorbim? Modernismul a
mulţi japonezi au studiat în străinătate, ca dus acelaşi lucru şi în artă, arta fiind strâns descoperit eu-l, dar teatrul bazat pe limba publice pe care eu încerc să le găsesc şi în
faimosul scriitor Natsume Soseki. Dar în legată de expresia corporală a unui popor japoneză vorbită pe care l-am început noi
domeniul teatral n-a existat acest fenomen. şi de cea lingvistică. Mă rog, procesul de în anii 1990 porneşte de la a pune eu-l mo- Japonia ca fundal pentru piesele mele.
Ca urmare, astăzi nu sunt secţii de teatru la modernizare a implicat influenţe occiden- dern sub semnul întrebării.
Universităţile de Stat, şi nici în şcoli nu se tale în orice ţară: lucrurile s-au importat, R.M.K.: Am înţeles şi din spectacolul
predă teatrul, spre deosebire de muzică şi R.M.K.: Am avut senzaţia că şi în
pictură. Se poate spune că teatrul modern a dar în Japonia, perioada de timp în care s-a Însemnări din Tokyo problema modernis- cu Însemnări din Tokyo, şi din workshop-ul
început în 1924, odată cu apariţia Teatrului
Tsukiji. Dar acest teatru nu a avut nici o le- produs asimilarea acestora a fost, în cazul mului constituie una din temele care sunt cu studenţii de Departamentul de Teatru de
gătură cu activităţile culturale susţinute de teatrului japonez, foarte scurtă, asta a fost
stat. Desigur, pe vremea aceea, neputând problema. lansate către public. la Universitatea din Craiova, şi din cărţile
fi vorba de casete video, modul în care s-a H.O.: Da, da.
importat teatrul din Occident a fost des- R.M.K.: Ce ne puteţi spune în legătură R.M.K.: Cred că nu numai japonezii dumneavoastră, că preţuiţi foarte mult dia-
tul de haotic. Deci, spre deosebire de alte cu teoria legată de arta actorului, sau în le-
domenii artistice, modernismul în teatru a gătură cu genul de piese jucate? ci şi oamenii din mai toate ţările sunt puşi logul inter-uman. În spectacol am observat
apărut târziu şi modernizarea nu s-a efec- acum faţă în faţă cu problema modernis-
tuat în mod organizat. La acest aspect se H.O.: În perioada dinaintea Celui De-al mului, şi de aceea cred că Însemnări din că se desfăşoară paralel mai multe dialo-
adaugă faptul că în 1930 societatea japone- Doilea Război Mondial n-am avut ceva ce Tokyo are ecou în sufletele oamenilor de
ză intră intr-o perioadă de militarism – deci s-ar putea numi teorie despre arta actorului. pretutindeni. Despre Însemnări din Tokyo, guri, fapt care m-a dus cu gândul la muzi-
pentru teatrul japonez, practic nu au existat A fost o perioadă foarte agitată, deci totul ne-aţi putea spune de ce aţi ales acest titlu,
decât cinci ani de mişcare modernă bogată. se baza pe preluarea din zbor, pe imitare. de ce este vorba de Tokyo? Ce înseamnă ca polifonică din Europa. La workshop aţi
Iar după Război influenţa comunismului a pentru dumneavoastră acest oraş?
fost, după cum am mai menţionat, foarte vorbit şi despre rolul pauzelor, cum datorită
mare. Este vorba de filonul realist socialist H.O.: Această piesă are ca motiv filmul
rus, atât în ceea ce priveşte arta actorului lui Ozu Yasujiro, Tokyo Monogatari, apoi, lor, vocea actorilor se ondulează, şi acesta
cât şi în ceea ce priveşte dramaturgia. Cam eu însumi sunt din Tokyo. Cred că în ori-
până în anii 1960 majoritatea pieselor erau ce ţară este la fel, tinerii pleacă în capitală este tot un aspect care ţine de muzicalitate.
străine, scrise de Ibsen sau Cehov. şi astfel se naşte o diferenţă între acesta şi
oraşele din provincie. Tokyo este un oraş Cred că spectacolul Însemnări din Tokyo,
R.M.K.: Vă mulţumesc. V-aş ruga să foarte mare, unde se adună toţi, fiecare cu
ne explicaţi ce a urmat după asimilarea visul său, dar de cele mai multe ori, ei sunt replicile sunt construite pe un principiu
modernului în teatru japonez şi care este deziluzionaţi şi unii rămân în Tokyo, alţii
atitudinea dumneavoastră faţă de acest fe- muzical, apoi trupurile actorilor, care par
nomen, de pe poziţia teatrului contemporan
al cărui reprezentant sunteţi. nemişcate, de fapt vibrează, născând în su-

H.O.: Da... Bun, deci, după cum spu- fletul privitorului sentimentul că este supus
neam, teatrul modern japonez nu prea a
avut timp să se maturizeze. Apoi, teatrul de unor unde melodice. Cum aţi privit aceste
rezistenţă, deşi scris de oameni serioşi, de
admirat, poate tocmai de aceea, nu a fost aspecte?
prea interesant. Era plin de predici. În jurul
anilor 1960, ca şi în Europa de Vest, are loc H.O.: Teatrul modern, împrumutat din
o mişcare de underground sub influenţa lui
Artaut. În Franţa, această mişcare impli- Occident, după cum am spus, avea o artă
ca distrugerea teatrului existent; Artaut se
afla, de fapt, sub influenţa diverselor tradiţii a rostirii bazată pe accent. Limba japoneză

teatrale din Asia, dar din punctul nostru de este, în esenţă, lipsită de accent. În Japonia

vedere, e ca şi când Artaut a ales după cum există câteva teatre unde se joacă teatru
i-a convenit lui anumite aspecte ale expre-
siilor corporale din Asia, e ca şi când ar fi modern, Bungaku-za, de influenţă france-
privit Asia de sus, ca şi când europenii ar
ză, Hayu-za, de influenţă germană sau rusă.

În franceză nu prea este accent puternic,

dar în rusă şi germană, da. Desigur, că şi

textele sunt scrise într-a asemenea manieră

încât permit folosirea accentului puternic.

Fără acest accent, vorbirea în limba japo-

neză devine uniformă, dar putem folosi

accentul de înălţime. Eu m-am gândit să

dau pieselor mele un aspect melodios prin

folosirea diverselor înălţimi a vocilor. Dar

ce mi se pare interesant este că în Japonia

nu mi se prea vorbeşte despre acest lucru,

în străinătate însă, da. →