Binder1hgkjgh

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 29
TFeilamtru

Mihaela CHIRIŢESCU

Charles Van Lerberghe – „poetul cu creionul de aur“

V an Lerberghe aparţine ge- întreaga spaţialitate cu lentoarea fascinantă a Sphère – traducerea de Ioan Matei). Poetul însuşi vorbeşte cu emoţie despre
neraţiei simboliste belgiene, strălucirii şi a plenitudinii, cu luminozitatea Arta sa este sobră şi transparentă personajul Eve, femeia-copil pe care
în cadrul căreia ocupă un loc condiţiei lor eterne: „Întreagă, rochie şi o caracterizează în imagini suave: „Se
aparte atât prin factura poeziei cât şi prin flori,/ Ea praf aici o să devină/ Iar sufletu-i precum cea a pictorilor japonezi ale căror întâmplă în prima dimineaţă a lumii. Eve
natura existenţei sale. Analizând opera po- de mii de ori/ Renaşte-n cântec şi lumină.“ „mousmés“ (femei japoneze tinere) cu se trezeşte în pacea edenică a Paradisului.
etului, Zina Molcuţ mărturisea: „Pornind tenul ca oglinda se plimbă prin grădinile Sufletul ei pur vibrează la fiecare lucru pe
de la convingerea că a te realiza nu în- (Inscription sur le sable – traducerea de în care mirosul florilor de piersic le îmbie care privirea îl descoperă. Eve îşi cântă
seamnă neapărat a te afirma, ci a crea din fiinţa: „Ea, goală, cu mâini amuzate,/ Şi fericirea. Când dintr-o dată simte o dorinţă
vocaţie, în afara oricăror interese şi scopuri Ioan Matei). seceri la mijloc/ De-acum s-a culcat/ Cu pe care nu o poate înţelege şi are viziuni
colaterale, Van Lerberghe nu şi-a părăsit Albert Giraud îl numea pe Van sânii suind pueril/ Şi ochiul ivit printre gene confuze. Iubirea îi brăzdează fiinţa şi o
ţara pentru a găsi în Franţa o platformă tiptil/ În el se răsfrâng splendori solitare,/ împinge să facă greşeala. Ea culege fructul,
de impunere şi lansare. Iubind munca în Lerberghe „poetul cu creionul de aur“, Oglindă spre lume – şi pare/ Că buza ei îl gustă şi dintr-o dată liniştea se spulberă.
solitudine, peisajele invadate de păduri din a cărui operă reies fericirea, veselia umedă ţine/ O floare de purpuri ciudat,/ La Nu mai poate trăi ignorând pentru că
ale ţării sale, Lerberghe nu are impresia că şi tandreţea. Poetul iubea viaţa pe care o tâmple cu aripi uşoare/ Ce bat.“(La Sphère acum ştie ce este iubirea şi lina plăcere a
atmosfera Belgiei ar fi improprie poeziei, percepea a fi calmă şi serioasă ca un frumos – traducerea de Ioan Matei). inocenţei a fost tulburată pentru totdeauna.
de aceea nutreşte vaga senzaţie că exodul peisaj scăldat în lumina soarelui. Ignoră în Candida primăvară a Paradisului este acum
belgienilor la Paris implică şi o secretă versurile lui partea materială şi scrie ca Despre un alt volum de versuri traversată de nori, iar sufletul Evei nu-şi
dorinţă de «a ajunge». El îşi va extrage bu- un îndrăgostit cu cuvinte care urmăresc intitulat Chanson d’Eve, Albert Mockel în mai cântă liniştea. Şi, dintr-o dată, când
curia şi substanţa creaţiei din ceea ce viaţa muzica interioară, plăcerea de a trăi. Eve se aşează să se odihnească o clipă,
cea mai simplă, obişnuită şi retrasă poate Grégoire le Roy considera că „în nicio altă lucrarea Les Lettres Français en Belgique, Îngerul Morţii o găseşte“.
oferi ca spaţiu unic, miraculos şi fascinant. operă a niciunui alt poet, nu a mai fost atât
Van Lerberghe reflectă faţeta unei Belgii de duios cântat un sentiment atât de frumos mărturisea: „Chanson d’Eve reprezintă Pe Van Lerberghe, Albert Mockel l-a
cu lumină şi umbră, de vis, de poezie şi de cum este cel inspirat din natură“. Niciun copilăria divină a femeii dintâi, dar şi catalogat drept poet al inefabilului care a
mister. Tandre peisaje matinale sau crepus- alt poet nu a celebrat frumuseţea naturii şi legenda fetei tinere care a trecut de vârsta cântat cele mai pure dorinţe ale noastre,
culare, abia distingându-se în momentul graţiile feminine într-un mod mai elegant copilăriei şi a cunoscut patimile iubirii şi căci Eve poate fi considerată încarnarea
indecis al zilei, pădurile învăluite-n umbră, decât Van Lerberghe. incertitudinea vieţii. Nimic nu ne este pe sufletului uman care speră întotdeauna.
apele invizibile, misterioase, dar şi prezen- deplin explicat, căci nu este o dizertaţie, ci Ea reprezintă lumina şi fericirea, graţia şi
ţele ireale aduc cu ele o aură diafană de mit În primele sale poeme a fost inspirat de un volum de versuri. Însă totul apare într-o candoarea, inocenţa şi idealul. Ea este ca
şi de legendă şi îi definesc universul insolit“: înaintaşii belgieni şi de prerafaeliţii englezi, lumină feerică. Eve e o copilă, o siluetă un înger exilat pe pământ, înmiresmată de
„Pădurea ca-ntr-o vrajă din abis/ Aripile de creând în opera sa un regat minunat, o iluzorie.“ parfumul trandafirilor, scăldată în lumina
frunză şi-a închis./ Solemna linişte/ În noap­ frumoasă ţară legendară cu peisaje senine aurie a soarelui, ea întruchipează începutul
tea sacră de senin şi vis/ O umple toată-n populate de figuri misterioase şi pe care le actorii apăreau la televizor sau în film, lumii şi zvâcnirea dragostei: „Ea are o
somnu-i nemişcată.[...] Şi e aceeaşi noapte întrezărim periodic, cu fete tinere cu crini trupa primea un onorariu. După anii 1960 frumuseţe divină, puerilă şi totuşi incitantă,
ca un etern castel/ Peste pădurea-nvăluită-n în mâini, cu ochii lor gingaşi îndreptaţi s-au răspândit trupele care au pornit ca ac- e frumoasă ca un vis, ingenuă ca un surâs
umbre,/ Pe chipuri de izvoare sumbre./ Şi spre cer surâzând precum figurile feminine tivitate de amatori. Actorii erau angajaţi şi atât de umană încât îşi cântă fericirea cu
totuşi, el ascultă:/ Ades/ Voci blânde-n cânt din tablourile lui Da Vinci. Aceste figuri în diverse slujbe part-time, erau destul de toată suflarea în orice moment al existenţei
fără-nţeles/ În crângul plin de somnuri suind se regăsesc în Les Entrevisions, volum săraci, şi activau pe scenă ei“, mărturisea Guy Michaud.
necunoscute.“ (Rayonnements − traducerea de versuri de un şarm rar întâlnit unde în aceste condiţii. Odată cu
de Ioan Matei). sentimentele sunt mai mult sugerate decât anii 1980 au apărut trupe „Eu am îndrăgit tăcerea şi umbra tot
Mai ales „fecioarele stranii“, „celestele definite şi gesturile mai degrabă schiţate de music-hall, apoi, fiind o atât de mult ca şi lumina“ mărturisea Van
surori“, mişcându-se ritualic în „lumina decât descrise în mod clar: „E-o umbră epocă de continuă creştere a Lerberghe, atrăgând atenţia asupra faptului
fluidă“ şi murmurând abia perceptibil călduţă ce doarme uşor,/ Suflare de flori nivelului de trai, s-a mărit şi că la niciun alt poet al literaturii simbolis-
„cuvinte de vis şi de mister“ îi umplu care mor,/ Prin vagul luminii opal,/ numărul publicului de tea- te belgiene nu s-a mai întâlnit în poezie o
Miraje-s din aburul pal./ Nu-i suflu, nici tru. Deci în Japonia putem umbră atât de luminoasă.
→ R.M.K.: Polifonia este, cred, ea voce, e doar un iatac/ Al Fetei-din-codru în spune că majoritatea trupe-
somnu-i de veac:/ Prin aer în mantii de vis/ lor sunt private. Guvernul provincie sunt foarte animate, spre deose-
însăşi, o atitudine vis-a-vis de modernism. Sunt forme diforme lungite-n abis...“(La nu s-a implicat în susţinerea bire de Japonia.
Modernismul are tendinţa de a aduce totul
la acelaşi numitor: cum aţi spus şi dumnea- iar odată cu apariţia televizorului şi a cine- teatrului decât începând cu R.M.K.: Vă mulţumesc şi vă mai
voastră, un singur corp, o singură ideolo- matografului, numărul de spectatori a scă- aşteptăm.
gie. În spectacolele dumneavoastră aceas- zut drastic. Pe de altă parte, datorită accen- anii 1990, deci de acum do-
tă unicitate a modernismului se destramă, tului vorbirii despre care am explicat mai uăzeci de ani. Desigur acest H.O.: Cu mare plăcere, voi mai veni.
apar mai multe voci, mai multe trupuri care înainte, teatrul dădea o impresie de artifi- ajutor nu este suficient.
se intersectează. Cred că întreaga lume este cial. Deci japonezii nu îşi redescopereau Anul acesta se va vota şi
din ce în ce mai sensibilă la aşa ceva, de pe scenă vorbirea de zi cu zi, de unde şi legea teatrelor, şi vom avea
acea cred că temele, modul de joc, me- distanţa dintre oamenii obişnuiţi şi teatru. teatre cu personal artistic şi
todologia dramatică pe care le propuneţi tehnic unde să se joace un
dumneavoastră au un impact real nu numai De anul acesta introducem în trei sute de repertoriu continuu. Până
în Japonia ci şi dincolo de graniţele ei. Dacă
mai îmi permiteţi, aş continua cu o întreba- şcoli din ciclul primar şi secundar ore de acum puterea companiilor
re referitoare la activitatea dumneavoastră teatru. Sperăm să crească numărul din an
de pedagog. Şi noi, la Departamentul de în an. Acest fapt se datorează şi schimbării private a fost atât de mare
Arta Teatrala din Universitatea din Craiova intervenite în dramaturgie: nu se joacă pie- încât nu a fost loc de sprijin
colaborăm cu elevii de liceu. Aţi putea să se deja scrise, ci copii scriu ei înşişi piese- guvernamental.
ne spuneţi câteva cuvinte despre tinerii le. Noi spuneam acestor ore, ore de teatru,
japonezi, relaţia lor cu teatrul şi modul în R.M.K.: Care este im-
care urmăriţi dumneavoastră educaţia prin dar când am schimbat denumirea în ore de presia dumneavoastră des-
teatru? pre România?
comunicare, am avut din ce în ce mai mulţi
H.O.: Spre deosebire de România, tine- aderenţi. Se pare că japonezii au o imagine H.O.: Aveţi o bucătărie
rii japonezi nu sunt atât de aproape de tea- strictă despre teatru, dar sub numele de edu- foarte gustoasă şi la preţuri
tru. Există şi iubitori de teatru, dar şi oame- caţie a capacităţii de comunicare, în zece acceptabile, iar oraşele de
nii care îşi petrec toată viaţa fără să vadă ni- ani de acum înainte se va schimba foarte
ciodată un spectacol de teatru. Dorinţa mea mult educaţia copiilor. Scopul nostru este
este să aduc teatrul în sufletul oamenilor. să introducem în Universităţi departamente
Nu a fost întotdeauna aşa, de exemplu în de teatru, şi şcoli de formare a actorilor, pe
perioada pre-modernă, epoca Edo (1603– lângă Noul Teatru Naţional, etc.
1868), exista teatrul pentru mase, kabuki.
Unul din motivele pentru care teatrul s-a R.M.K.: Românii nu cunosc prea mul-
depărtat de viaţa oamenilor este acela că nu te despre modul în care sunt organizate tea-
a avut niciun suport din partea guvernului, trele în Japonia. Ce ne puteţi spune despre
acest lucru?

H.O.: Deci, după cum am mai spus,
după Război, teatrul japonez a fost foarte
strâns legat de mişcarea muncitorească, iar
trupele de teatru făceau, cu ajutorul acestei
organizaţii muncitoreşti, multe turnee în
ţară, câştigându-şi astfel existenţa. Când

30 Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 Scrisul Românesc Eseu

keanos

Antonio Patraş, Reconfigu­ N umărul din 22 iunie 2010 al revistei săptămâ-
rări canonice. Cea­laltă faţă nale Cultura ne propune o radiografie acută a
a modernismului în romanul spaţiului politic şi social românesc, prin două articole de
românesc interbelic.
M ulte lucruri interesante de citit în numărul excepţie: Mecanismele ruinării, de Angela Martin, respec-
4/2010 al revistei Convorbiri literare. Sunt V edem din ce în ce
prezenţi în paginile prestigioasei reviste nume cu greutate mai rar la chioşc tiv Alegeri 2009. O comedie a terorilor, semnat de Florin
ale culturii/literaturii române de azi, fie din ţară, fie sta- revista Steaua, aşa că am
biliţi în străinătate, unde au făcut cariere universitare de dat o căutare pe internet şi Poenaru. De asemenea, Mihaela Matei scrie o cronică la
prestigiu. Astfel, Virgil Nemoianu publică un eseu despre am găsit-o integral. Ultimul
„Junimea: continuităţi şi reţele internaţionale“, Basarab număr afişat este nr. 3/2010, iar revista este la fel de variată cartea Patrie de unică folosinţă, de Vasile Dâncu, cu un
Nicolescu propune un articol intitulat Lima de Freitas şi şi de bogată cum o ştiam de mai multă vreme. Spicuim
Marele Joc al Transdisciplinarităţii, Irina Mavrodin scrie din sumar: Marius Conkan scrie despre Herta Müller, iar titlu care ne aducea tristeţea: Pentru o altă morală şi o altă
despre „Anul Camus“, Maria Carpov face „O reverenţă Ana Maria Tăut publică un Remember Aktionsgruppe
limbii franceze“, Grigore Ilisei scrie elogios despre Zoe Banat. O secţiune întreagă este dedicată blogurilor. Mihai Românie: tristeţea intelectualului de cursă lungă. Trist
Dumintrescu-Buşulenga, iar istoricul Alexandru Zub ne Barbu scrie despre Ion D. Sîrbu, Florin Balotescu, despre
oferă o perspectivă a evenimentelor din 1989, după două Salinger, Florin Mihăilescu despre Poezie şi interpreta­ atât pentru cei care încă mai au iluzii, cât şi pentru cei ce şi
decenii. Nu trebuie ratat dialogul cu unul dintre cei mai re, Ruxandra Cesereanu despre Antonio Lobo Antunes
reprezentativi poeţi români, Mircea Ivănescu (Există o re­ (Ordinea somnambulă a lucrurilor), iar Vistian Goia le-au pierdut deja. La aceeaşi rubrică, Marian Victor Buciu
laţie organică între autor şi cărţile lui), poetul acceptând, despre Marin Sorescu în scrisori. De citit, de asemenea,
din când în când, să iasă din carapacea pe care şi-a constru- dialogul la care îl provoacă Ruxandra Cesereanu pe marele publică un eseu cu titlul Românism şi mondialism. În par-
it-o de mai mulţi ani. Şi pentru că a venit vorba despre poe- regizor Andrei Şerban, pornind de la spectacolul acestuia,
zie, capitolul acesta este acoperit în revistă de versurile lui Strigăte şi şoapte, pus în scenă la Teatrul Maghiar de Stat tea rezervată literaturii, Alex Ştefănescu îşi continuă ese-
Adrian Alui Gheorghe, Florentin Palaghia, Sterian Vicol din Cluj-Napoca.
şi Cristian Apostol. Remarcabil, de asemenea, şi eseul lui ul despre Cazul Alexandru Paleologu, Constantin Coroiu

scrie despre Eminescu şi contemporanii săi, o recontextu-

alizare binevenită, Eugen Simion începe un serial – sau cel

puţin un eseu lung, în mai multe părţi – despre Literatura

„migrantă“, Rodica Grigore comentează cartea lui Cinghiz

Aitmatov, Stigmatul Casandrei, iar George Neagoe despre

cel mai recent roman al lui Cristian Teodorescu, Medgidia,

oraşul de apoi. În fine, de reţinut intervenţia lui Ciprian

Mihali, intitulată Filosofia, o chestiune de ton, textul unei

prelegeri susţinute la invitaţia promoţiei de anul acesta

a absolvenţilor de la Facultatea de Filosofie de la Cluj-

Napoca. Red.

GALERIILE RADIO-ARTS Gabriela RUSU-PĂSĂRIN

Tristeţea cailor sălbatici

R ondeluri pentru caii săl­ cu mustangi şi câmpii elizee“. simbolul timpului sau de simbolul dorin- gestului tandru, supu-
batici, volumul poetului Este o întoarcere spre redefinire, un nând realul unei „ploi“
filosof Vasile Macoviciuc ţei. Comprimat (în cazul timpului) pentru de tristeţi în speranţa regăsirii purităţii de-
exerciţiu liric de identificare a eului poetic o trăire frenetică, dureros de conştienti- nceput: „Sunt spectatorul adormit / chiar
surprinde prin tensiunea discursului liric cu universul, lăsându-se aparent dominat zată, cu imaginea „despărţirii de maluri“ lângă arena cu fluturi − /te-ndură, iubito,
de magia vieţii în alternanţă cu disperarea ( moartea), sau reprimat în egală măsură să-mi scuturi / cu genele tristeţea spre mit“
susţinută de arhitectura conceptelor prin conştient (în cazul dorinţei) ca un reflex al (Rondel în rugă).
care se încearcă reconfigurarea semantică a pierderii „umbrei“ ca semn de demateriali- agresivităţii lăuntrice dominate de raţiona-
lumii. Profesor universitar, şef al Catedrei Emoţia lirismului său este provocată
de Filosofie-Politologie-Sociologie din zare. Umbra este un axis mundi, liant între litate, simbolul calului este doar un pretext de această „alergare“ imaginară a cailor
Academia de Studii Economice Bucureşti, două lumi: „Sunt iar singur, trist şi tăcut / sălbatici, liant între viaţă şi moarte, noapte
Vasile Macoviciuc este poetul care foloseş- nici umbră nu am în amiezi / nu-s eucalip- al tentaţiei de a trece pragul misterului in- şi zi cu popas de-o clipă în zori metafizici.
te simboluri ca forme ale anxietăţii, dar şi tul ce-l crezi / ci-s buruiană de-mprumut / accesibil raţiunii. Iar clipa este trăirea caleidoscopică a unei
ale vitalităţii, definind un spectacol al lumii Am tot avut fantasme verzi / şi rădăcini de vieţi, a unei iubiri topite într-un rondel me-
într-o urzeală fascinantă de trăiri contradic- început / dar sunt iar singur, trist, tăcut / Este în esenţă lupta dintre filosof şi morabil. Cu atât mai rezonante sunt acor-
torii. A debutat în 1994 cu volumul Versuri un sclav al umbrei prin amiezi“ (Rondelul poet, o „zbatere“ lirică în acorduri tragice, durile lirice şi metafizice, cu cât ele sunt
pentru caii sălbatici (Editura Didactică şi singuratic). Nu este o lamentaţie lirică acu- o asumare a „curgerii timpului“ cu senti- transpuse pe muzica lui Vasile Mardare şi
Pedagogică), urmat de volume lirice recep- tizată de trăiri disparate, ci, paradoxal, o mentul „ne-mplinitului“: „Veni-va vremea Dan Vană şi transmise în eter, în alternanţă
tate atât în ţară, cât şi în străinătate: Raft agresivitate lăuntrică exprimată prin analo- să se-ntâmple / cu-ntâia-nfiorare-n glas / tă- vers recitat / vers cântat (litanie de tristeţi)
cu insomnii (1995), Metafizică supt degetul gii familiar-organice ce destind atmosfera cerea de iconostas / în cimitirul de sub tâm- la Galeriile Radio-Arts: „din chiar nimic
mic (1996), Viaţă la Post-restant (2005), solemnă. De ce „caii sălbatici“? Iată între- ple / (…) şi-n vraja liniştii mă las / vârtejul să-ncropim rai“. Pus în registrul interogativ
Azilul de aripi (2005), Deschiderea pleoa­ barea comună pentru cele două volume, inimii să umple / singurătatea-mi de pripas ultimul vers s-ar putea constitui într-o nouă
pei (2005). arc voltaic între două etape de creaţie ale cu ce-ar fi fost în ce-a rămas / când nici nu-i provocare pentru „caii sălbatici“ ai poetu-
poetului filosof Vasile Macoviciuc. vreme să se-ntâmple“ (Rondel − despărţi­ lui filosof Vasile Macoviciuc.
Surprinzător este volumul Rondeluri rea de maluri). Şi totuşi, poetul nu renunţă:
pentru caii sălbatici (2006) care reia apa- Simbol complex, în accepţiunea cea mai „E-atâta speranţă-n păcat / şi-i atâta zbor în Ion Ţuculescu – Ultimul tablou
rent teme din volumul de debut, cu analogii cunoscută, calul este un arhetip apropiat de cădere“ (Iubitei, rondelul academic) – an-
ce unesc , dar şi destructurează, în formele corând în „ascetic“: „Din clipă doar culeg
doar aparent în registrul accesibilităţii sen- nectar − / n-am vreun contact cu veşnicia /
sibilizate, imagini poetice cunoscute. şi nici că pot să-ncerc pustia / ca sfânt să-ţi
fiu în calendar“.
Irina Petraş este cea care a urmărit desti-
nul literar al filosofului Vasile Macoviciuc, Este o alternanţă obsesivă între „lut“ şi
de la primul până la recentul volum. Atunci, spirit, între viaţă şi moarte, o alergare a „ca-
în 1994 îl definea pe autor apreciindu-i o ilor sălbatici“ estompată doar de „vlăguirea
„sensibilitate postmodernă, ultragiată şi timpului“: „Cum în lumină zace noaptea /
sfidătoare, timid-agresivă, apelând la o iro- şi-n nuferi spaime se-mpletesc / pe nesimţi-
nie surpată de melancolii; jocul îşi alătură te, crud, firesc, se cuibăreşte-n viaţă moar-
grimasa, libertatea celebrează încreme- tea / (…) – pe rug de ploi te răstignesc /
niri, iar preaplinul încearcă o convieţuire cu nuferi albi s-aprindem noaptea.“ Este o
cu vidul în registrul suprarealist: deşi sunt speranţă dincolo de disperarea manifestă
nu exist”. Recomandând Rondelurile din a filosofului, o luptă cu timpul şi cu sine,
2006, Irina Petraş surprinde simplu şi per- cu privirea spre cer, concluzionând, ca un
suasiv esenţa scriiturii: „Construit liber pe laitmotiv al caducităţii: „din mai nimic în-
un tipar infinit adaptabil, în stare să încapă cropim rai / cât ceasu-i ros de remuşcări /
şi cele mai rebele ipoteze ale fiinţei-spre- şi-opreşte vieţi de-ogar în gări / să treacă un
moarte şi să cânte nestăpânit iubirea ca în cireş prin mai“ (Rondel naiv).
formele medievale ale speciei, rondelul său
Rondelurile lui Vasile Macoviciuc se
se întoarce pe propriile urme închipuind un joacă doar cu melancolia la graniţa dintre a
fi şi a exista, sunt o „alergare“ de „cai sălba-
cerc care nu închide, ci adăposteşte un vis tici“ prin caducitatea vieţii şi efemeritatea

Artă Scrisul Românesc Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 31

Continuare din pagina 32 Florin ROGNEANU

Privirile lăuntrice ale lui Ion Ţuculescu

Î n concluzie, „privirea“ în pictura lui Ţuculescu ea fiind transformată într-o alternativă de viaţă, de con- „lumeşte“ lumea imaginilor create de Ion Ţuculescu. El
nu este doar un motiv decorativ şi nici nu poate ştiinţă, de atitudine. Pictura lui Ţuculescu „rosteşte“ prin s-a vrut, în plan artistic, alături de Fiul, Tatăl şi Sfântul
fi interpretată ca o simplă modalitate de expresie, priviri gândurile telurice ale unei conştiinţe artistice şi nu Duh. Încadrat de Sfânta Treime, de acest „sâmbure de iu-
ale unui pictor. Poate de aceea subtilităţile cromatice sunt bire“ al creştinismului, triunghi venerat de peste două mii
Taina păunilor destul de rare în pictura sa, pentru că „privirile“ sunt tran- de ani, el s-a semnat cu negru „ŢUC“. A fost o încercare de
şante asemenea crestelor valurilor care nu seamănă una cu a deveni egal întru nemurire.
cealaltă.
Conştiinţa sa artistică s-a vrut demiurgică. Conştiinţa
Tot ceea ce a pictat Ţuculescu se ordoneză într-un uni- sa umană l-a făcut să-şi recunoască limitele. Aceasta a fost
vers potrivnic celorlalţi, opunându-se „şcolii“ sau „mani- drama omului şi a artistului ION ŢUCULESCU.
erelor“. Arta lui înseamnă o victorie a lumii subiective –
chintesenţă a trăirii autentice a segmentului vieţuirii din A fost odată
imensul fir al timpului – faţă de arta „agreată“ sau solicita-
tă în epocă, la noi sau aiurea.

Privirea, fereastră a înţelepciunii, poartă a microcos-
mosului uman prin care se reflectă macrocosmosul, devine
astfel o oglindă a conştiinţei, o Monadă, omul fiind o ade-
vărată „colonie“ de monade. Spre deosebire de monadele
lul G. W. Lebnitz, monadele privirilor ţuculesciene nu se
ordonează piramidal ci se structureză totemic, plecând de
la totemul ce îşi trage „seva“ din ulciorul de lut cu apă
vie, la totemul ridicat întru înălţare, închinare şi slăvire şi
până la totemul prăbuşit la orizontală ca semn al trecerii şi
petrecerii în moarte. Artistul Ion Ţuculescu a crezut că prin
cunoaşterea artistică prin revelaţie poate să atingă mona-
da supremă. Între înălţarea totemică, de închinare şi slă-
vire a divinităţii şi căderea totemică, petrecerea în moarte
din Împreună, Luni nenumărate, Apocalips sau Testament

Cornel BĂLOSU

Povestea în imagini a Doljului interbelic
O naraţie fotografică despre
Doljul de la începutul secolului prilejul să se întâlnească prin intermediul
imaginii cu aproape 25 de ipostaze arhi-
al XX-lea şi în perioada inter­ tecturale şi sociale ale Craiovei dintre anii
belică nu poate fi decât una documentară 1925–1929; ne referim la şcoala Madona
şi, de ce nu, sentimentală. „Răsfoirea“ Dudu şi la „înfăţişarea“ ei din anul 1928
unui astfel de album şi contemplarea lui (actualul sediu al Serviciului de istorie
– arheologie), la Palatul Administrativ
(Prefectura Judeţului Dolj), tot din 1928, la
Palatul Justiţiei şi la Piaţa Nouă, La Banca

Şcoala „Madona Dudu“ din Craiova (sediul actual Banca Comerţului din Craiova (sediul actual al Craiova – Piaţa Nouă şi Palatul Justiţiei (spaţiul Gara din Craiova, 1924
al Secţiei de Istorie-Arheologie a Muzeului Olteniei actual al Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ şi al
Primăriei Municipiului Craiova), 1928 80–100 de ani. O splendidă reprezentare
Craiova), 1928 Universităţii), 1928 foto din 1929 ne arată Dunărea îngheţată,
repartizare teritorială. Am considerat că albă de zăpadă şi oamenii trecând-o proba-
în chiar agora craioveană, şi ea înconjurată Doljul din perioada 1900–1945 nu era Comerţului Craiova, Gara din Craiova, în bil în vizită, la „verii“ lor de la Dii (Vidin)
de palate şi edificii construite tot în acea format doar din sate, ci şi din oraşe şi târ- 1924, sau la străzile principale ale urbei, sau din Pocraina, Coşava, Florentin (sate
perioadă, se va face, sperăm, cu nostalgie, guri. De aceea, mai bine de două treimi din Lahovary şi Unirii. Şi alte imagini ale de vlahi din Timocul bulgăresc).
şi cu sentimentul regăsirii în timp, prin oa- materialul fotografic reprezintă Craiova, cetăţii banilor din perioada interbelică vor
meni, locuri, preocupări, prin alte expresii Calafatul şi Băileştiul. În acest context, se putea fi privite şi receptate. O altă imagine surprinde fastul sărbăto-
identitare. cuvine să amintim că în celelalte trei ediţii ririi Bobotezei la Calafat, unde participă în-
al Salonului trimiterile au fost în special la Cât despre portul doljean de la Dunăre, alte feţe bisericeşti, militari de rang, negus-
Dacă obiectul etnografic este un martor ruralitate, la ritmurile şi tradiţiile ei. Era ne- Calafatul adică, vom constata cât de frumos tori, dascăli, dar şi ţărani. Alte 20 de imagini
actanţial important al acestei lumi, imagi- voie, prin urmare, să surprindem şi aspecte şi cât de activă era lumea lui în urmă cu completează atmosfera interbelică a portului
nea îşi demonstrează calităţile şi puterea relevante din cel mai mare oraş al Doljului de la Dunăre: negoţul de cereale, târguri,
de a completa şi anima aceste lumi, de a şi al Olteniei, dar şi din câteva târguri şi sărbători şcolare, sărbători populare.
le reifica înţelesul. Dacă în spectacolul orăşele cu specific aparte.
muzeologic al expoziţiei, istorice sau etno- Graţie colecţiei profesorului C. Câşlaru,
grafice, obiectul este actorul, reprezentarea Desigur, nu am epuizat subiectul. Ar vom avea prilejul şi bucuria să ne întâlnim
fotografică este fundalul, scenografia, sen- trebui ca, din această perspectivă, să con- şi să percepem un Băileşti tradiţional, dar
timentul conjunctural. tinuăm acest demers, cel puţin încă o edi- prosper, un târg agricol, care va să zică, dar
ţie. Deocamdată, însă, vizitatorii vor avea care, prin anii 1930, beneficia de roadele
Imaginile document pe care le propunem înfiinţării Cooperativei „Munca Noastră“
publicului larg aparţin Muzeului Olteniei Expoziţia „Doljul de la începutul secolului al XX-lea şi în perioada interbelică“ din Piaţa „Mihai Viteazul“ şi care în 1934 participa la Congresul
Craiova (serviciile Istorie-Arheologie, Internaţional de Cooperaţie de la Belgrad.
Etnografie), Muzeului de Artă şi Etnografie Băileştiul era, prin urmare, în lumea bună a
Calafat – Palatul Marincu. De asemenea, agricultorilor europeni.
aproximativ 25 de fotografii fac parte din
colecţia particulară a profesorului băileş- Şi alte imagini de aici vor crea nostal-
tean Constantin Câşlaru, din alte colecţii gii pentru o lume bine aşezată: Gara din
de acest gen. Băileşti, în jurul anului 1905, Primăria din
Băileşti din perioada interbelică şi multe
În felul acesta, am avut la dispoziţie un altele.
fond documentar important din care am
selectat 100 de fotografii reprezentative Acesta a fost şi este, de fapt, spectaco-
pentru discursul nostru. Trebuie să preci- lul unor modele definitorii ale Doljului de
zăm că selecţia a avut în vedere, dincolo altădată pe care în plină vară, craiovenii
de valoarea documentară, de cuprinderile şi turiştii le pot admira în Piaţa „Mihai
istorice, culturale, sociale şi o echilibrată Viteazul“ şi a Fântânilor arteziene, princi-
palul loc de promenadă.

Pagină realizată cu sprijinul Serviciului Imagine

şi Relaţii Internaţionale – Primăria Craiova

Coordonator: Oana Răducănoiu

32 Nr. 7 (83) ♦ iulie 2010 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Florin ROGNEANU

Privirile lăuntrice ale lui Ion Ţuculescu

P rin artă omul se aşează şi se autodefineş- surprindă în tabloul său Triplu Autoportret. Există aici trei (în ultima perioadă).
te ca fiinţă gânditoare şi sensibilă în raport ipostaze distincte în raportul artist-lume. Primul stadiu –
cu universul. Opera de artă este aceea care deschiderea adolescenţei şi a tinereţii, marcată de efuziuni Nu întâmplător întâl-
„pune laolaltă“ două elemente fundamentale: semnul sim- sentimentale, de entuziasmul primelor manifestări artistice
bol şi alegoria. Aceste două elemente constitutive ale artei ce îl făceau încrezător în posibilităţile sale de afirmare în nim „privirea-cerc“
provin din cele trei tipuri de raporturi esenţiale în care se planul picturii. Trebuie să amintim că debutul său a avut
loc în anul 1925 în sala Prefecturii din Craiova printr-o ex- în Dramă folclorică,
Baia de soare poziţie de grup, împreună cu fratele său Şerban Ţuculescu
găseşte artistul cu lumea: raportul artist-natură, raportul şi pictorul A. D. Hagiu, precum şi participarea din anii Farmecul albastrului,
artist-societate şi raportul artist-conştiinţă. Dacă primele 1926 şi 1927 la expoziţiile „Cercului artistic oltean“, ex-
două raporturi sunt în mare parte de natură obiectivă şi poziţii care reuneau toţi artiştii plastici mai importanţi din Circuite, acolo unde
le întâlnim la toţi artiştii, indiferent de valoarea creaţiei Craiova. Cel de­al doilea stadiu – obţinerea certitudinii
lor, cel de-al treilea este de natură pur subiectivă şi este asupra propriei capacităţi intelectuale de cunoaştere a uni- este vorba de o lume
numai apanajul marilor creatori – gânditori, al acelora care versului. Este perioada parcurgerii şi absolvirii celor două
au depăşit pragul comun al cunoaşterii încercarea de a sur- facultăţi, biologie şi medicină, în 1936 şi 1939, perioada închisă, iar atunci când
prinde „lucrurile ultime“ ale lumii – cum spunea Martin începutului cercetărilor ştiinţifice, a încrederii totale în
Heidegger – esenţa vieţii, moartea şi judecata supremă. posibilităţile raţiunii de a ajunge la adevărurile ultime ale apelează la semnul
vieţii, iar în plan existenţial aceasta a coincis cu împlini-
În această ultimă categorie putem spune că se înca- rea visului unei iubiri statornice şi profunde faţă de Maria „privirii-spirală“, ca
drează opera lui Ion Ţuculescu, în mod deosebit cea din Fotiade, care îi va deveni soţie. Cel de­al treilea stadiu –
perioada anilor 1955–1962, perioadă în care „pictorul se- drama neîmplinirii, lupta cu sine, cu posibilităţile sale re- în tablourile Dinamica Autoportret
cret“ – cum observa singur într-o scrisoare din 1956 –, se ale de a descifra sensurile unei lumi prin intermediul artei,
îndrepta spre surprinderea „misterului cosmic“. Arta lui de a atinge revelaţia. Este perioada iubirilor paralele pen- materiei, Ochii şi spiralele materiei, este indusă ideea de
devenea astfel pur subiectivă, o artă a unei conştiinţe şi nu tru soţia sa Maria Ţuculescu şi pentru Eugenia Iftode, cea
o pictură a unui pictor. care îi va fi aproape până la sfârşitul vieţii sale, iniţiind-o energie, de evoluţie, odată cu ritmurile extrem de alerte.
în tainele picturii de şevalet şi chiar lucrând împreună o
Drama destinului uman şi artistic al lui Ion Ţuculescu perioadă. Poate că cel mai des întâlnită în creaţia lui Ion Ţuculescu
reprezintă drama intelectualului, aşa cum a căutat să o
Viaţa, aşa cum o trăim noi, oamenii, se petrece între este „privirea-frunză“: Triplu Autoportret, Autoportret cu
Scrisul Românesc două mari ipostaze: „a face ochi“ şi „a închide ochii“. Între
ele – o lume infinită de trăiri, de expresii, de atitudini, de frunză, Castelul apelor, Troiţa roşie, Păunii privirilor, mo-
SR reacţii. Întregul nostru proces mintal porneşte de la pri-
vire, acest scormonitor instrument cu care ne-a înzestrat tiv grafic de inspiraţie folclorică, dar aşezat într-un alt uni-
natura şi care hrăneşte, în contact cu lumea înconjurătoare,
percepţia, înţelegerea, sensibilitatea şi raţiunea, punând vers plastic, cu alte semnificaţii. Nu puţine sunt tablourile
în acelaşi timp în circulaţie arderile interioare, acorduri-
le armonice sau nearmonice ale gândirii. În acelaşi timp, în care întâlnim „privirea-peşte“, ca semn al întâlnirii cu
privirea abstrage şi comunică un spaţiu spiritual subiectiv,
infinit, emanând în universul obiectiv trăiri existenţiale Dumnezeu, ca pe o privire-ofrandă. Parcurgerea perioadei
unice.
folclorice a fost pentru Ion Ţuculescu parcurgerea profun-
Privirea, este cel mai frecvent semn plastic-simbolic
al creaţiei lui Ion Ţuculescu, el fiind derivat din grafia dă a structurilor plastice şi a gramaticii decorative de fac-
frunzei, trecut prin stadiul ochiului pentru a ajunge ele-
ment constructiv al totemului în ultima perioadă a anilor tură populară, înţelegerea semanticii simbolico-formale a
1959–1962.
Urme
Poate părea curios, dar putem spune că sensul dramei acesteia, adică a modului în care este încifrat într-un semn
artistului Ţuculescu începe încă din perioada euforiei fol- un anumit fel de a simţi lumea, de a sintetiza coordonatele
clorice, atuci când aşează sub semnul „copacului vieţii“ în unui univers pe care românul l-a simţit mereu aproape şi
tablourile A fost odată... şi La seceriş, o lume a basmului prietenos.
într-un peisaj mai mult sau mai puţin fantast. Din semnul
„pomului vieţii“, al crengilor acestuia avea să se dezvolte Sensul tragic al vieţii şi apropierea de deznodământul
semnul „privirii-frunză“ şi mai apoi cel al „privirii-linie“ fatal l-au făcut pe pictor să-şi aleagă ca semn „privirea-
triunghi“, de sub pleoapele aproape închise, pe care o în-
şi al „privirii-peşte“. tâlnim în Ritmuri urbane şi Ultimul tablou, tablouri în care
Fiecare „întâlnire“ cu privirile toate aspiraţiile spre înalt sunt închise într-un cadru pictat
în negru şi albastru ultramarin, semnificând neantul.
lui Ion Ţuculescu, fie că este vor-
ba de „privirea-frunză“, „privirea- Mai presus însă de toate aceste semne-priviri există o
spirală sau ovoid“, „privirea linie“, „privire hiperbolică“, aceea a artistului, atotstăpânitoare,
„privirea-peşte“ sau „privirea-tri- care domină întreg peisajul lumesc gândit ca spectacol şi
unghi“, trezeşte un dureros senti- existenţă. O întâlnim în Peisaj industrial iarna, Legendele
ment de însingurare, de trăire uni- amurgului, Marea, Cimitir, Pasărea furtunii, Poarta infer­
că, cu o acută notă interogativă: de nului sau Apocalips. În fond, acestea nu sunt decât compo-
ce?, cum?, aşa să fie?, cine sunt?, ziţii în care recunoaştem spectacolul propriei sensibilităţi,
pentru ce?, până unde?, încotro? şi o nemiloasă autoflagelare, dincolo de care intervine deta-
seria întrebărilor poate continua. şarea lucidă a celui care îşi cunoşte şi îşi acceptă destinul
şi limitele cunoaşterii.
Aceste „semne“ ale privirii
sunt adevărate ideograme, care ne Continuare în pagina 31

permit citirea în adânc a dramelor 7

artistului şi ne farmecă, în acelaşi 32 pag – 2,5 lei
timp, prin ipostaza cromatică şi
construcţia lor arhitectonică, prin
distribuţia lor în materialitatea
mării, a pământului şi a cerului (în
prima perioadă) sau aşezarea sub
formă de ulcior totemic sau totem
Trăsura neagră

ISSN 1583–9125

ScrisuRl omânescSR Scrisul Românesc Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 1

Serie nouă Anul IX Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 7 (95) 2011
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCSIS

Florea FIRAN

Paul Alexandru Georgescu

Mircea Olarian – Autoportret C ritic şi istoric literar, eseist şi tra- (1932), al doilea despre Romanele lui
ducător hispanist, Paul Alexandru Cezar Petrescu (1933). Începutul publicis-
„Excelent desenator şi gravor, artistul Mircea Olarian ne-a lăsat Georgescu se distinge prin contri- tic, în timpul studenţiei, constă în artico-
moştenire adevărate monografii grafice ale monumentelor istorice din buţii dintre cele mai importante în cunoaş- lele: Despre paradox („Junimea literară“,
Roma, Veneţia şi Craiova.“ terea literaturii latino-americane la noi. 1935), Încercare de tanatologie emines-
Provine dintr-o familie de intelectuali, ta- ciană („Gândul românesc“, Cluj, 1936).
Florin ROGNEANU tăl, Alexandru Georgescu, din Celaru-Dolj, După 1956, temele studiilor şi articolelor
mama, Virginia (născută Burgulescu) din se referă, în principal, la literatura spaniolă
Poezie Rovinari-Gorj. Născut la 11 februarie 1914 şi mai ales la cea hispano-americană.
în Craiova, Paul Alexandru Georgescu ur-
Carmen Firan Gheorghe Păun Proză mează clasele primare la şcoala „Petrache Începe activitatea publicistică şi sus-
Virgil Dumitrescu Trişcu“ din oraşul natal, unde tatăl său era ţine doctoratul în filosofie juridică, pre-
Toma Grigorie Constantin M. Popa director, studiile secundare la Liceul „Fraţii zentând teza Conceptul şi ideea dreptului
Adrian Sângeorzan Buzeşti“, fiind premiant de onoare în toate în concepţia lui Rudolf Stammler (1939),
clasele şi clasificat primul la examenul de care îi aduce titlul de Laureat al Facultăţii.
Cecilia Căpăţînă bacalaureat (1932), după care frecventea- Această primă orientare, filosofico-juridi-
Marian Victor Buciu ză, în paralel, cursurile Facultăţii de Litere că, se concretizează în activitatea de asis-
şi Filosofie şi ale Facultăţii de Drept din tent la catedra de Filosofia dreptului (1939)
Ion Buzera Bucureşti (1932–1936). şi în publicarea unei culegeri de Cercetări
Geo Constantinescu La absolvirea facultăţii este desem- de filosofie juridică (1942). O schimba-
nat de Nicolae Titulescu (ministru de ex- re care se va dovedi definitivă în direcţia
Mihai Ene terne) şi de către Ion Pillat să reprezinte intelectuală şi orientarea profesională are
Ovidiu Ghidirmic studenţimea română la primul Congres loc odată cu numirea şi funcţionarea sa ca
Mondial al Tineretului pentru Pace de la lector de limba şi literatura română, întâi
Ioan Lascu Geneva. Intervenţia, dezvoltând anume în Spania, la Madrid (1944–1946), apoi în
sugestii ale lui Nicolae Titulescu, a fost Elveţia (1947).
Eseu Gabriela Rusu-Păsărin publicată în revista craioveană „Arhivele
Dumitru Radu Popa Olteniei“ (1938), condusă de profesorul Face parte, cu atribuţii de consili-
Const. D. Fortunescu. Este perioada când er consultant, din Delegaţia Română la
P. Al. Georgescu se bucură de multă pre- Conferinţa de Pace de la Paris. Se întoarce
ţuire din partea unor mari personalităţi ale în ţară în mai 1947 şi continuă preocupări-
vieţii culturale şi ştiinţifice româneşti: C. le juridico-economice, până în 1956, când
Rădulescu-Motru, P. P. Negulescu, D. D. cele literare devin predominante şi duc la
Gusti, T. Vianu, M. Djuvara, N. Bagdasar. o activitate universitară, la publicarea a
P. Al. Georgescu debutează în revista numeroase studii şi traduceri din literatura
„Ion Maiorescu“ a Colegiului Naţional hispanică. Se ocupă mai intens de publicis-
„Carol I“ din Craiova, cu două eseuri, tică, după ce este numit redactor principal
unul despre Actualitatea lui Caragiale la Editura Ştiinţifică din Bucureşti (1957).

Continuare în pagina 3

Carte eveniment: Gabriel Coşoveanu – p. 4 Florin Rogneanu
despre Carmen Firan p. 5
p. 6 Iulian Segărceanu
Varujan Vosganian – „Un poet este mai important Orizonturi vizuale
şi expresive
decât un ministru“
p. 32
Irina Mavrodin – „Lacrimi şi sfinţi“

ca autotraducere

Adrian Cioroianu – Scriitorul român p. 7
p. 11
evaluat în dolari

Virgil Nemoianu – Biografiile

Dumitru Radu Popescu – Salamul cu soia p. 13
şi vaporul american
Teatru:Ion Parhon – Un festival pentru mileniul trei p. 26 Mircea Olarian,
Craiova veche (1930)

2 Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

Sumar Lansări de carte
O întâlnire de excepţie
Florea Firan, Paul Alexandru Georgescu C ontinuând proiectele cul-
/ pp. 1, 3 turale în relaţie cu citito- D.R. Popescu, Carmen Firan şi Florea Firan Scrisul Românesc
Cl. Miloicovici, Lansări de carte / p. 2 rii, redactorii editurii şi revistei
Gabriel Coşoveanu, Visul american – Scrisul Românesc, însoţiţi de scri- – Curtea de Argeş, Piteşti, Râmnicu Vâlcea, Revistă de cultură
temă şi variaţiuni / p. 4 itori, au avut o întâlnire de excep- Craiova, Târgu-Jiu, Drobeta Turnu Severin,
Varujan Vosganian în dialog cu Mircea ţie la Centrul Cultural „George dar şi din Bucureşti. Fondată la Craiova, în 1927,
Pospai, „Un poet este mai important Topârceanu“ din Curtea de Argeş Serie nouă (din ianuarie 2003)
decât un ministru“ / p. 5 (director Cristian Mitrofan, un bun Profitând de prezenţa autorilor de la
Andrei Boldişor, Gânduri despre Mircea manager), cu membrii Clubului New York, cititorii prezenţi au pus întrebări Membră A.R.I.E.L.
Vulcănescu / p. 6 Iubitorilor de Cultură condus de
Irina Mavrodin, „Lacrimi şi sfinţi“ ca academicianul Gheorghe Păun care Apare sub egida
autotraducere / p. 6 a fost şi moderatorul manifestării. Fundaţia – Revista Scrisul Românesc
Ovidiu Ghidirmic, Feţele realismului / Invitaţi: Carmen Firan şi Adrian
p. 7 Sângeorzan, scriitori din New York, în parteneriat cu „Gazeta de Sud“
Adrian Cioroianu, Scriitorul român, Dumitru Radu Popescu şi Florea
evaluat în dolari / p. 7 Firan, toţi colaboratori permanenţi ai re- REDACŢIA
Ion Buzera, Fuga spre literar / p. 8 vistei şi editurii Scrisul Românesc, şi-au
Ştefan Vlăduţescu, Încă o lecţie de lansat cărţi şi au vorbit despre activitatea Redactor-şef:
comunicare a lui Lucian Blaga / pp. 8–9 lor de creaţie.
Marian Victor Buciu, N. Manolescu FLOREA FIRAN
despre prozatori apăruţi în anii ’80−’90 A. Sângeorzan, D.R. Popescu, C. Firan, Fl. Firan, Gh. Păun în dialog cu cititorii
/ p. 9 Secretar general de redacţie:
Ioan Lascu, Din disperare se întrupează Florea Firan a prezentat pe cei trei scrii- nu numai referitor la cărţile lansate, ci şi la GABRIEL COŞOVEANU
Cioran / p. 10
Virgil Nemoianu, Biografiile / p. 11 tori şi s-a referit la cărţile acestora publicate o serie de aspecte pe teme de intercultura- Colegiul redacţional:
Gheorghe Păun, Scrisoare din Turku /
p. 12 la Scrisul Românesc: Carmen Firan – Puterea litate şi s-au interesat de statutul scriitorilor ADRIAN CIOROIANU
Dumitru Radu Popescu, Salamul cu ANDREI CODRESCU
soia şi vaporul american / p. 13 cuvintelor, eseu; Cuvinte locuite, versuri, români stabiliţi în spaţiul american, cum IRINA MAVRODIN
Mihai Ene, Metode, precepte, idei critice EUGEN NEGRICI
„tradiţionaliste“ / p. 14 dar şi la noul ei volum de proză Detectorul este percepută România din punct de ve- NICOLAE PANEA
Mariana Floarea, Poeme / p. 14 DUMITRU RADU POPA
Dumitru Radu Popa, M. H. S. – Profil în de emoţii apărut la Editura Curtea Veche din dere cultural şi activităţile ce le desfăşoară DUMITRU RADU POPESCU
eternitate / p. 15 MONICA SPIRIDON
Ion Predescu, „Critice şi ipocritice“ / Bucureşti; Adrian Sângeorzan – Anatomia Institutul Cultural Român din New York INA VOINEA
p. 15
În căutarea Magicianului Alb (IV), Lunii, versuri; Între două lumi. Povestirile etc. Redactori:
Ştefania Magidson în dialog cu Carmen FLORENTINA ANGHEL
Firan / p. 16 unui doctor de femei (ed. III), proză, dar Ca la toate întâlnirile, şi la Curtea de COSMIN DRAGOSTE
Carmen Firan, Poeme / p. 17 MIHAI ENE
Red., Lansare ce carte, Detectorul de şi volumul Voci pe muchie de cuţit semnat Argeş a fost lansat ultimul număr al revis- VIOREL FORŢAN
emoţii de Carmen Firan / p. 17 DAN IONESCU
Adrian Sângeorzan, Elefantul vărgat / de cei doi scriitori, Adrian Sângeorzan şi tei Scrisul Românesc, respectiv nr. 6/ iunie
pp. 18–19 Redactori asociaţi:
Deyan Ranko Brashich, Frumuseţea Carmen Firan; Dumitru Radu Popescu vo- 2011, în care toţi autorii prezenţi la întâlni- FELICIA BURDESCU
Sălbatecă / p. 19 RĂZVAN HOTĂRANU
Gabriela Rusu-Păsărin, Identitate şi lumul de nuvele Duios Anastasia trecea şi re semnează articole la rubricile pe care le ION PARHON
alteritate / p. 20 FLORIN ROGNEANU
Calendar iulie / p. 20 Pastorul saşilor – teatru, volum ce cuprin- ţin cu tenacitate de la întemeierea seriei noi GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
Constantin M. Popa, Imposibila tandreţe
/ p. 21 de trei piese inedite. a publicaţiei craiovene. Corectură:
Marina Jigău, Poeme / p. 21 CLAUDIA MILOICOVICI
Viorel Forţan, Sub zodia celor trei M / Mulţi participanţi, scriitori din zonă Cl. Miloicovici GEORGIANA GHIŢĂ
p. 22 ELENA SURCEL
Virgil Dumitrescu, Poeme / p. 22 Gheorghe Păun, D.R. Popescu, Mariana Şenilă-Vasiliu, Adrian Sângeorzan, Mona Vâlceanu, Mihai Ghiţescu,
N.N. Negulescu, Exerciţii de re-trăit / p. Prezentarea artistică:
23 Abonamente la Scrisul RomânescCarmen Firan, Florea Firan, Paul Ioan Cruceană şi Marian Ghiţă CRISTINA CORNELIA MARCU
Ileana Firan, Evenimente şi prezenţe Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ şi veţi avea un prieten apropiat.
culturale la Paris / p. 23 Abonamentele se pot achita la sediul revistei sau în contul: RO03BRDE170SV21564261700, Redacţia şi Administraţia: Craiova
Dan Ionescu, Revista română de istorie Str. Constantin Brâncuşi nr. 24
a presei / p. 24 Agenţia Mihai Viteazul, Craiova. Informaţii despre revistă primiţi la tel.: 0722.75.39.22.
Maria Tronea, Paul Emond – Tentaţia Costul unui abonament pe 6 luni – 20 lei, pe 12 luni – 40 lei. Sunt incluse şi taxele poştale. Tel./Fax: 0351/404.988; 0722753922
tabloului / p. 24 E-mail: [email protected]
Cecilia Căpăţînă, Opt sau şaisprezece 6FULVX5O RPkQHVF6FULVXO 5RPkQHVF 1U Ƈ PDL 6FULVX5O RPkQHVF6FULVXO 5RPkQHVF 6FULVX5O RPkQHVF6FULVXO 5RPkQHVF 1U Ƈ IHEUXDULH Web: www.revistascrisulromanesc.ro
judeţe şi reformă / p. 25
Geo Constantinescu, Javier Cercas – 1U Ƈ LDQXDULH Cont: RO03BRDE170SV21564261700
Anatomia unei clipe / p. 25 BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
Ion Parhon, Un festival pentru mileniul 65 65
trei / pp. 26–27, 28 Abonamentele se pot face la sediul redacţiei.
Doris Sângeorzan, Cannes 2011 – 65 6HULH QRXă $QXO ,; În Bucureşti, revista poate fi procurată şi
feminitate, sacrificii şi… prosperitate / 1U de la Centrul de Difuzare a Presei, Muzeul
pp. 28, 29 6HULH QRXă $QXO 9,,, 6HULH QRXă $QXO ,; 5HYLVWă GH FXOWXUă IRQGDWă OD &UDLRYD vQ VHULH QRXă GLQ LDQXDULH 5HYLVWă GH FXOWXUă IRQGDWă OD &UDLRYD vQ VHULH QRXă GLQ LDQXDULH Literaturii Române (Bulevardul Dacia).
Fănuş Neagu în dialog cu Ion Jianu, 1U 3XEOLFDWă GH 6FULVXO 5RPkQHVF )XQGDĠLD (GLWXUD UHFXQRVFXWă &1&6,6 3XEOLFDWă GH 6FULVXO 5RPkQHVF )XQGDĠLD (GLWXUD UHFXQRVFXWă &1&6,6
„Scriu ca şi cum aş respira abur pe pâine 1U 5HYLVWă GH FXOWXUă IRQGDWă OD &UDLRYD vQ VHULH QRXă UHFXQRVFXWă GH &1&6,6 ISSN 1583-9125
caldă“ / p. 30
Cornel Paiu, „Scrisul Românesc“ la )ORUHD ),5$1 )ORUHD ),5$1 )ORUHD ),5$1 Responsabilitatea opiniilor exprimate
Zilele Municipiului Roman / p. 30 aparţine integral autorilor.
Okeanos / p. 31 &RQVWHODĠLD +DPOHW =LXD OXL (PLQHVFX 9DOHULX $QDQLD
Cl. Miloicovici, Salonul Naţional de DLQ OD &UDLRYD DUH ORF FHD 0DL PXOW GHFkW FHOH SUHFHGHQWH HGLĠLD =LXD &XOWXULL 1DĠLRQDOH 6FULLWRUXO Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
Literatură „Rotonda Plopilor Aprinşi“ / PDL LPSRUWDQWă PDQLIHVWDUH GLQ DFHVW DQ SH OkQJă VSHFWDFROH GH PDUH P RHW SUR]DWRU GUDPDWXUJ úL HGLWHD]ă DOPDQDKXUL UHSUH]HQWDQW SHQWUX Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
p. 31 FXOWXUDO DUWLVWLFă úL úWLLQĠL¿ Fă YDORDUH D FRQFHQWUDW PDQLIHVWăUL GLYHUVH HVHLVW EHQH¿ FLLQG GH R FXOWXUă UHODĠLLOH H[WHUQH vQ FDUH WLPS FăOăWRUHúWH vQ str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408
Florin Rogneanu, Iulian Segărceanu – +DPOHW úL 2IHOLD GH 0LNKDLO 9UXEHO SLFWRU VLPEROLVW UXV ± XPDQLVWă vQWLQVă 9DOHULX $QDQLD QXPHURDVH ĠăUL GH SH SDWUX FRQWLQHQWH GXSă
Orizonturi vizuale şi expresive / p. 32 6DELQ %ăODúD ± (PLQHVFX
& %UkQFXúL DXWRSRUWUHW IRWR vQ DWHOLHUXO VăX GLQ 3DULV
± )HVWLYDOXO ,QWHUQDĠLRQDO 6KDNHVSHDUH ± FH V DX vQVFULV vQ WHPD IHVWLYDOXOXL úL DX A QXO DFHVWD LDQXDULH GREkQGHúWH FRQRWDĠLL FX SURIXQGH VHPQL D HYROXDW vQFHW GDU VLJXU FăWUH vPSOLQLUHD FD FDUH UHYLQH vQ ĠDUă úL RFXSă SRVWXO GH GLUHFWRU
]LXD vQ FDUH V D QăVFXW 0LKDL ¿ FDĠLL LQVWLWXĠLLOH VWDWXOXL PDL DOHV FHOH
FDUH D GHYHQLW EUDQGXO %ăQLHL vQVFULLQG UHOHYDW LPSRUWDQĠD DFHVWXLD GRXă VHVLXQL (PLQHVFX D IRVW VăUEăWRULWă GLQ VLVWHPXO vQYăĠăPkQWXOXL úL FXOWXULL DX
SHQWUX SULPD GDWă FD =LXD &XOWXULL 1DĠLRQDOH GDWRULD RUJDQL]ăULL XQRU DFWLYLWăĠL FXOWXUDO SHUVRQDOLWDWH UHPDUFDELOă D OLWHUDWXULL QRDVWUH DO ,QVWLWXWXOXL %LEOLF ÌQ VH UHWUDJH OD
&UDLRYD vQ UkQGXO PDULORU RUDúH FXOWXUDOH GH FRPXQLFăUL úWLLQĠL¿ FH ± 6HVLXQHD GH
úL D IRVW LQDXJXUDWă GH FHO PDL vQDOW IRU GH úWLLQĠL¿ FH úL DUWLVWLFH FDUH Vă DGXFă vQ DFWX 6 D QăVFXW OD PDUWLH vQ FRPXQD PăQăVWLUHD 9ăUDWLF SHQWUX D VH GHGLFD VFULVX
HXURSHQH VKDNHVSHDURORJLH FRQVDFUDWă PDQLIHV
úWLLQĠă úL FXOWXUă $FDGHPLD 5RPkQă vQ DOLWDWH PDL PXOW FD RULFkQG SHUVRQDOLWDWHD *OăYLOH 3LWHúWHDQD MXGHĠXO 9kOFHD úL D GHFH OXL 'LQ LDQXDULH HVWH DOHV DUKLHSLVFRS
,GHHD H[FHSĠLRQDOă D RUJDQL]ăULL IHVWL WăULORU PRQWDWH FX +DPOHW úL 6HPLQDUXO
WU R úHGLQĠă VROHPQă $FDGHPLFLDQXO ,RQHO PDUHOXL VFULLWRU GDW OD LDQXDULH vQ &OXM 1DSRFD )LXO DO 9DGXOXL )HOHDFXOXL úL &OXMXOXL LDU vQ
YDOXOXL D DYXW R (PLO %RURJKLQă FDUH FRQ GH VKDNHVSHDURORJLH úL WUDGXFWRORJLH
+DLGXF SUHúHGLQWHOH $FDGHPLHL 5RPkQH ÌQWUH PDQLIHVWăULOH GHGLFDWH HYHQL
WLQXă FX DFHHDúL HQHUJLH úL YLJRDUH Vă H[HU Ä+DOPHW vQ WUDGXFHUL úL VSHFWDFRO³ DWHOL OXL 9DVLOH $QDQLD PLF QHJXVWRU DSRL YDWPDQ ULGLFDW vQ UDQJXO GH PLWURSROLW DO 0LWURSROLHL
vQ FXYkQWXO VăX GH GHVFKLGHUH DSUHFLD Fă PHQWXOXL vQ SULP SODQ V D DÀ DW FHD GH OD
FLWH IXQFĠLD GH SUHúHGLQWH DO )HVWLYDOXOXL HUH WHDWUDOH VWXGHQĠHúWL GH DUWD DFWRUXOXL OD ,7% úL DO $QHL Q 0ăUJăULWHVFX 9DOHULX &OXMXOXL $OEHL &ULúDQHL úL 0DUDPXUHúXOXL
ÄQX SXWHD ¿ DOHDVă R ]L PDL SRWULYLWă³ LDU %RWRúDQL ± =LOHOH (PLQHVFX HGLĠLD D D
VHFRQGDW GH FHOHEUXO DFWRU 5DGX %HOLJDQ vQ UHJLH úL WHDWURORJLH vQWkOQLUL FX YDORURúL $QDQLD XUPHD]ă úFRDOD HOHPHQWDUă vQ VDWXO ÌQ D FDQGLGDW OD vQDOWXO SRVW GH SDWULDUK
$FDGHPLD 5RPkQă HVWH ÄJDUDQWXO PHQĠLQH FkQG V D GHFHUQDW 3UHPLXO 1DĠLRQDO GH SR
FDOLWDWHD GH SUHúHGLQWH GH RQRDUH vQQREL WHDWURORJL SUHFXP 6WDQOOH\ :HOOV úL 3DXO QDWDO ± DSRL 6HPLQDUXO 7HRORJLF DO 5RPkQLHL SH FDUH O D RFXSDW PLWURSROLWXO
ULL úL SURPRYăULL FXOWXULL QDĠLRQDOH³ vQWU R H]LH Ä0LKDL (PLQHVFX³ ± 2SHUD 2PQLD
OkQG ¿ HFDUH HGLĠLH FX IDUPHFXO GăUXLUHD úL (GPRQGVRQ FX LQWHUSUHĠL DL SULQĠXOXL &HQWUDO GLQ %XFXUHúWL í 3ULQ 'DQLHO &LRERWHD
OXPH vQ FDUH ÄFXOWXULOH QDĠLRQDOH VXQW VXSXVH 6H SRWULYHVF DFXP úL JkQGXULOH OXL 1LFRODH
SDVLXQHD VD vQFKLQDWH WHDWUXOXL +DPOHW vQWUH FDUH 5REHUW :LOVRQ GLQ 68$
SUHVLXQLL JOREDOL]ăULL úL ¿ HFDUH QDĠLXQH VH ,RUJD H[SULPDWH vQ DUWLFROXO ([SUH VLD LQ H[DPHQH GH GLIHUHQĠă IUHFYHQWHD]ă FXUVX 6FULH YHUVXUL OD YkUVWD GH DQL GHEX
3ULPHOH HGLĠLL DOH )HVWLYDOXOXL V DX 0LFKDHO 3HQQLQJWRQ 0DUHD %ULWDQLH úL
VWUăGXLHúWH Vă úL PHQĠLQă LGHQWLWDWHD SULQ WHJUDOă D VXÀ HWXOXL URPkQHVF ± (PLQHVFX ULOH OLFHHORU Ä'LPLWULH &DQWHPLU³ úL Ä0LKDL WHD]ă SXEOLFLVWLF vQ FX SRH]LD 3ăPkQW
VXFFHGDW GLQ WUHL vQ WUHL DQL GLQ OD ,RQ &DUDPLWUX FRQFHUWH HGLWăUL úL ODQVăUL
SăVWUDUHD FXOWXULL VDOH³ 6 D HPLV úL R /HJH Ä7RW FH DYHP GH OD (PLQHVFX VXQW IUDJ 9LWHD]XO³ GLQ %XFXUHúWL XOWLPXO DFRUGkQGX L úL FHU vQ UHYLVWD Ä2UWRGR[LD³ GLQ %XFXUHúWL
GRL DQL ¿ HFDUH HGLĠLH ¿ LQG FRQFHQWUDWă SH GH FăUĠL SULYLQG SH 6KDNHVSHDUH úL FDSRGR
SURPXOJDWă GH SUHúHGLQWHOH 5RPkQLHL PHQWH DOH XQXL JHQLX vPSLHGLFDW GH D SXQH EDFDODXUHDWXO vQ /LFHQĠLDW vQ WHRORJLH 'RL DQL PDL WkU]LX SXEOLFă vQ UHYLVWD
R DQXPH WHPDWLFă úL D FXQRVFXW R FUHúWHUH SHUD VD +DPOHW GH LVWRULD úL WHRULD WHDWUXOXL
úL SXEOLFDWă vQ 0RQLWRUXO 2¿ FLDO GLQ vQ YDORDUH LPHQVHOH SRVLELOLWăĠL 2 QDĠLX DO $FDGHPLHL $QGUHLHQH GLQ 6LELX Ä9UHPHD³ R WDEOHWă SULOHMXLWă GH PRDUWHD
YDORULFă DVFHQGHQWă úL VKDNHVSHDURORJLH &' XUL GHGLFDWH FHORU
GHFHPEULH SULQ FDUH ]LXD GH QDúWHUH QH FUHVFXWă FD SHQWUX (PLQHVFX QX IXVHVH Ä&RQVWDQWLQ %UkQFXúL UăPkQH XQ vQDLQWHPHUJăWRU SH &DOHD IDFH vQ DFHODúL WLPS VWXGLL LQFRPSOHWH GH OXL $QWRQ +ROEDQ SURIHVRUXO VăX GH OLPEă
Ä&RQVWHODĠLD +DPOHW³ vQFHSXWă vQ PDL LPSRUWDQWH VSHFWDFROH KDPOHWLHQH SH UHJDOă D $UWHORU &UHDWRU GH DUWă FX FDUDFWHU GLYLQ ³
ÄÌQWU XQ IHO (PLQHVFX HVWH VIkQWXO SUHDFXUDW DO JKLHUVXOXL D OXL (PLQHVFX D GHYHQLW =LXD &XOWXULL FX SXWLQĠă GDU XQD SULQ GkQVXO úL WRFPDL PHGLFLQă XPDQă úL GH PX]LFă LQVWUXPHQ URPkQă úL IUDQFH]ă GH D FăUXL SUHĠXLUH V D
FX Ä6SHFWDFROH 6KDNHVSHDUH vQ YL]LXQL VFHQH URPkQHúWL úL '9' XUL H[SR]LĠLL HWF URPkQHVF )LLQG IRDUWH URPkQ H XQLYHUVDO ³ +HQU\ GH 0RQWKHUODPW
1DĠLRQDOH FX DMXWRUXO DFHVWRUD DU YHQL Vă DUDWH Fă HO D WDOă OD &OXM í 6 D FăOXJăULW OD EXFXUDW ÌQ GUDPDWXUJLH SULPXO SDV vO IDFH
SDUDOHOH³ D FRQWLQXDW vQ FX Ä0DUL ,XELWRULL GH WHDWUX úL QXPHURúL LQYLWDĠL 7XGRU $5*+(=, 3RH]LH
Ä$X OXDW R UD]QD YUHPXULOH 3UH]HQW OD PDQLIHVWDUH VFULLWRUXO 0LKDL IRVW úL DOWFHYD GHFkW FHO PDL PDUH SRHW ³ PăQăVWLUHD $QWLP GLQ %XFXUHúWL FkQG D FX VFHQDULXO UDGLRIRQLF vQ YHUVXUL -RFXO IXO
&LQH VSUH D OH QGUHSWD P D KăUă]LW SH PLQH"³ UHJL]RUL PDUL VSHFWDFROH PDUL WHDWUH DOH GLQ ĠDUă úL GLQ VWUăLQăWDWH DX SXWXW YL]LRQD SH 3RH]LH
&LPSRL SUHúHGLQWHOH 8QLXQLL 6FULLWRULORU $VWă]L DYHP WLSăULWH FHOH FLQFLVSUH]HFH SULPLW QXPHOH GH %DUWRORPHX vQ D JLORU vQ UHJLD OXL $WDQDVLH 0LWULF LQWHUSUH
+DPOHW DFWXO , VFHQD (XURSHL úL DOH OXPLL³ úL D UHXúLW SHUIRU VFHQD 7HDWUXOXL 1DĠLRQDO Ä0DULQ 6RUHVFX³
GLQ 5HSXEOLFD 0ROGRYD úL PHPEUX GH PLL GH SDJLQL GLQ Ä&DLHWHOH (PLQHVFX³ GDU IRVW KLURWRQLW LHURGLDFRQ VOXMLQG vQ DFHDVWă WkQG úL XQ URO 6SHFWDFROXO HVWH SUH]HQWDW
PDQĠD GH D UHXQL VSHFWDFROH UHDOL]DWH GH D 7HDWUXOXL /LULF Ä(OHQD 7HRGRULQL³ GDU úL
RQRDUH DO $FDGHPLHL 5RPkQH DQXQĠD FX úL VWXGLXO OXL &RQVWDQWLQ 1RLFD ± (PLQHVFX FDOLWDWH OD PăQăVWLULOH 3RORYUDJL úL %DLD GH OD 5DGLR %XFXUHúWL vQ QRLHPEULH
UHFXQRVFXĠL UHJL]RUL GH WDOLH PRQGLDOă vQ DOWH ORFDĠLL FkWHYD H[FHSĠLRQDOH VSHFWD
,ULQD 0DYURGLQ PkQGULH úL VROLGDULWDWH Fă LDQXDULH HVWH VDX JkQGXUL GHVSUH RPXO GHSOLQ DO FXOWXULL $ULHú 'H D OXQJXO DQLORU D vQGHSOLQLW GLIHULWH SUHOXDW DSRL GH (XJHQLD %UHEHQDUX WUDQV
1LFROHWD &LQSRHú SUHFXP 3HWHU %URRN 5REHUW :LOVRQ FROH +DPOHW SUHFXP FHO GH OD 7HDWUXO 2.7
$GULDQ &LRURLDQX GHFUHWDWă úL vQ 5HSXEOLFD 0ROGRYD =LXD URPkQHúWL FRQWULEXĠLD HVHQĠLDOă D ¿ ORVRIX IXQFĠLL LQVSHFWRU SDWULDUKDO GH vQYăĠăPkQW SXV SHQWUX VFHQă úL SUH]HQWDW FD VSHFWDFRO OD
'HFODQ 'RQQHOODQ (LPXQWDV 1HNURVLXV GLQ 9LOQLXV /LWXDQLD vQ UHJLD OXL 2VNDUDV
ùHUEDQ &HQWHD 1LQD &DVVLDQ &DUPHQ )LUDQ 3UR]ă &XOWXULL 1DĠLRQDOH Ä1RL URPkQLL EDVDUD OXL vQ ÄSUREOHPD (PLQHVFX³ ,ULQD 0DYURGLQ &DUPHQ )LUDQ 3UR]ă DVLVWHQW OD ,QVWLWXWXO 7HRORJLF 8QLYHUVLWDU GLQ 2SHUD 5RPkQă vQ IHEUXDULH
*HR &RQVWDQWLQHVFX /HY 'RGLQ VDX 6LOYLX 3XUFăUHWH .RUãXQRYDV 7HDWUXO 3ROVNL GLQ :URFODZ $QD 0XUHúDQX *KHRUJKH 3ăXQ *HRUJH 6RUHVFX *KHRUJKH 3ăXQ
/LOLDQD 8UVX $GULDQ 6kQJHRU]DQ EHQL YRLP Vă QH LQWHJUăP vQ VSDĠLXO HXUR 2 QRXă OHFWXUă GLQ (PLQHVFX SRHWXO (OHQD ùWHIRL $GULDQ 6kQJHRU]DQ
&RVPLQ 'UDJRVWH (GLĠLD GLQ V D GHVIăúXUDW VXE GHYL]D 3RORQLD FX YHUVLXQHD WLQHUHL UHJL]RDUH %XFXUHúWL ELEOLRWHFDU úL vQGUXPăWRU SHQWUX $OWH GRXă SLHVH GH vQFHSXW í /D )XUFăULH
0LKDL (QH SHDQ FX (PLQHVFX³ GDU úL SUR]DWRUXO úL PDL DOHV SXEOLFLVWXO QH

5RGLFD *ULJRUH 9LRUHO )RUĠDQ Ä&RQVWHODĠLD +DPOHW ± 6KDNHVSHDUH úL QRXD 0RQLFD 3HFLNLHZLF] 7HDWUXO 6FKDXEKQH 'HVLJXU FD Vă QH DPLQWLP Vă YRUELP DUDWă FkW GH DSURDSH QH HVWH DVWă]L 'H XQGH SUREOHPHOH GH UHODĠLL H[WHUQH OD 3DWULDUKLD MXFDWă GH DPDWRUL OD 7HDWUXO /LJLL &XOWXUDOH
'DQ ,RQHVFX 2YLGLX *KLGLUPLF
,RDQ /DVFX UHDOLWDWH WHDWUDOă³ úL D vQWUXQLW OD &UDLRYD GLQ %HUOLQ UHDOL]DW GH 7KRPDV 2VWHUPHLHU 0RQLFD 6SLULGRQ RUL Vă VFULHP GHVSUH (PLQHVFX QX HVWH úL PHUHX YHKLFXODWD VLQWDJPă Ä(PLQHVFX ± 0RQLFD 6SLULGRQ 5RPkQă ÌQWUH í IXQFĠLRQHD]ă FX FRQFXUVXO ELQHYRLWRU DO OXL 1LFRODH
,RQ 3DUKRQ 0DULDQ 9LFWRU %XFLX
&RQVWDQWLQ 0 3RSD FkWHYD GLQWUH FHOH PDL YDORURDVH úL QRYDWRD Ä6WUHHW 7KHDWUH 7URXSH³ GLQ 0LU\DQJ &LW\ QHYRLH GH XQ GHFUHW SUH]LGHQĠLDO GDU GH FRQWHPSRUDQXO QRVWUX³ 6RUDQD *HRUJHVFX *RUMDQ FD GLUHFWRU DO FDQFHODULHL $UKLHSLVFRSLHL ,RUJD OD PDL úL SRHPXO GUDPDWLF
' 5 3RSD ,RQ %X]HUD
)ORULQ 5RJQHDQX UH VSHFWDFROH +DPOHW H[LVWHQWH vQ UHSHUWRULL &RUHHD GH 6XG UHJL]RU /HH <RXQ 7DHN &HFLOLD &ăSăĠvQă FODUDUHD ]LOHL GH LDQXDULH FkQG V D QăV 0DULDQ 9LFWRU %XFLX 0LVLRQDUH 2UWRGR[H 5RPkQH vQ $PHULFD 'RFKLD UHJL]DW GH 1LFRODH .LULORY SH VFHQD
*DEULHOD 5XVX 3ăVăULQ
(PLO 6vUEXOHVFX OH WHDWUHORU GH SH GLIHULWH FRQWLQHQWH &RQWLQXDUH vQ SDJLQD 0LKDL (QH FXW (PLQHVFX =LXD &XOWXULL 1DĠLRQDOH &RQWLQXDUH vQ SDJLQD ,RQ %X]HUD VHFUHWDU HSDUKLDO FRQVLOLHU FXOWXUDO LDU vQ 7HDWUXOXL 1DĠLRQDO 6WXGLR vQ PDUWLH í
0DULD 7URQHD 2YLGLX *KLGLUPLF
ùWHIDQ 9OăGXĠHVFX *HR &RQVWDQWLQHVFX HVWH KLURWRQLW LHURPRQDK FX UDQJXO DX UăPDV SULQ YRLQĠD GHFODUDWă D DXWRUXOXL
,RDQ /DVFX
'XPLWUX 5DGX 3RSD )ORULQ 5RJQHDQX 0LKDL (QH GH DUKLPDQGULW UHGDFWRU GLQ FDUH FDOLWDWH QHSXEOLFDWH &RQWLQXDUH vQ SDJLQD
Lumini de porţelan
*HRUJH 6RUHVFX 2YLGLX *KLGLUPLF
S
(VHX (VHX ,RDQ /DVFX )ORULQ 5RJQHDQX
'XPLWUX 5DGX 3RSD
Brâncuşi
,QHGLW 0DULQ 6RUHVFX ± 3RHPH S &DUWH HYHQLPHQW *DEULHO &RúRYHDQX ± S Modigliani
&DUWH HYHQLPHQW *DEULHO &RúRYHDQX ± S 8PLOLQĠD FD vQFHSXW úL VIkUúLW Reîntâlnire

0ăULUHD úL GHVWUăPDUHD XQHL GLQDVWLL URPkQHúWL &RQWDQWLQ =ăUQHVFX ± &RQVWDQWLQ %UkQFXúL ± S după o sută de ani
&ăOăWRULL PLWLFH S S
,ULQD 0DYURGLQ ± 'LQ QRX GHVSUH UHODĠLD S $GULDQ &LRURLDQX ± 6¿ Q[XO V D WUH]LW
Număr dedicat VFULLWRU VFULLWXUă FLWLWRU S úL WRDWă OXPHD WUHPXUă
Festivalului Internaţional $GULDQ &LRURLDQX ± )DEXOD WLPSXULORU QRDVWUH
DFYLOD úL GUDJRQXO ' 5 3RSHVFX ± 'H FH UkG FXUFLOH úL S
Shakespeare ,VWRULFLL GLQ FLPLWLU
' 5 3RSHVFX ± 'H FH UkG FXUFLOH úL S
7HDWUXO 1DĠLRQDO Ä0DULQ 6RUHVFX³ ± ORFXO PDULORU VSHFWDFROH ,VWRULFLL GLQ FLPLWLU
0RQXPHQWXO 7HDWUX ,RQ 3DUKRQ ± $ELVXO HúHFXOXL S
7HDWUX ,RQ 3DUKRQ ± 7HDWUXO GH FRPHGLH ± OXL $OH[DQGUX ,RDQ &X]D úL DO GLVSHUăULL
S GH 5DIIDHOOR 5RPDQHOOL 0DVD WăFHULL
GH &RQVWDQWLQ %UkQFXúL

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 3

Continuare din pagina 1 Florea FIRAN

Paul Alexandru Georgescu

C u începere din 1962, se de- portugheză şi rusă. Specialitatea – his- în lumină sistemică, publicat la Editura În 1979, P. Al. Georgescu este ales
dică, în principal, catedrei de panismul – se întemeiază pe cunoaşterea Scrisul Românesc din Craiova (1979), membru corespondent al Academiei de
spaniolă, ca lector (1962), apoi directă şi trăirea fenomenelor literare din urmărea cuprinderea întregii arii a litera- Limbă a Columbiei, pentru faptul de a
conferenţiar (1971). Ţine conferinţe şi Spania şi America hispanică. Rezultate turilor din America Latină şi investigarea fi fost, timp de mulţi ani, animatorul cel
cursuri ca profesor asociat la universităţi inedite obţine în studiul romanului his- lor dintr-un unghi metodologic nou, sis- mai important şi eficient al cunoaşterii li-
străine, pe diferite perioade, în special pano-american actual. temic, lucrarea reunind cercetările des- teraturii latino-americane într-o ţară care
la Universitatea Centrală din Caracas. pre fenomenul literar hispano-american păstrează, în limba şi cultura sa, rădăci-
Trece al doilea doctorat, în filologie his- Ca profesor la Facultatea de Limbi privit în lumina unei concepţii originale nile latine atât de profunde, încât a fost
panică, cu o teză despre Arta narativă Romanice, ţine primul curs obligatoriu şi moderne. În prefaţa volumului, P. Al. întotdeauna considerată ca parte din „fa-
a lui Miguel Angel Asturias, publicată de literatură hispano-americană. Creaţia Georgescu releva: „Literatura hispano- milia născută din puterea de germinaţie
la Editura Didactică şi Pedagogică din critică a lui P. Al. Georgescu s-a exercitat americană în lumină sistemică aparţine, a Romei“.
Bucureşti (1971). la nivelul cercetării sistematice de istorie la ceea ce aş îndrăzni să numesc a doua
P. Al. Georgescu dezvoltă o activitate a literaturii şi în această privinţă trebuie direcţie a criticii româneşti. Căci există A alcătuit singur sau în colabora-
ştiinţifică internaţională: pe lângă invi- citat volumul său Teatrul clasic spaniol critica românească despre literatura ro- re Antologia eseului hispano-ameri-
taţiile internaţionale, amintite, din par- (E.P.L., 1967) care, după remarcile co- mânească şi există de asemenea, în pro- can (1975), Antologia criticii literare
tea universităţilor din Florenţa, Anvers, mentatorilor, uneşte erudiţia cu verva ex- porţii mai reduse, dar deosebit de inte- hispano-americane, în colaborare cu
Louvain, Mons, Leida, Niemegen, punerii şi atractivitatea stilului, urmărind Ruxandra Maria Georgescu (1986), a tra-
Düsseldorf, Caracas, participă cu comu- dezvoltarea dramaturgiei spaniole de la resantă şi valoroasă, critica românească dus din Miguel Angel Asturias, Domnul
nicări la congrese internaţionale (FILLM teatrul liturgic, mistere, moralităţi şi far- despre literaturile străine.“ Preşedinte (1957), Romanul latino-ame-
Strasbourg, 1967; UIH Mexic, 1968; se profane din Evul Mediu până la marile rican (1964); Maria Teresa Leon, Cu căr-
Salam­­ anca, 1971), publică studii şi ar- realizări clasice din vremea Renaşterii şi Capitolul Literatura hispano-ame- ţile pe faţă (1962); German Arciniegas,
ticole în reviste străine de specialitate: a „secolului de aur“, şi felul în care a fost ricană în România încheie volumul ce Popas în România (1974), Biografia
„Arbol“ (Spania), „Revista Nacional“ receptat la noi, de-a lungul vremii. cuprinde eseuri dedicate unor personali- Caraibelor, I–II (1978) şi Cavalerul
(Venezuela), „Revista de los Andes“ tăţi de primă mărime: Rómulo Gallegos din El Dorado (1987), în colaborare cu
(Columbia), „Bufanda del sol“ (Ecuador), Cercetarea monografică adâncită, (Modelul narativ), Miguel Angel Asturias Ruxandra Maria Georgescu.
„Studi e informazioni“ (Florenţa, Italia) Arta narativă a lui Miguel Angel Asturias (Modelator al condiţiei umane), Borges
etc. (1971), este o lucrare despre care lau- (Un geometru al visului), Julio Cortáyar Contribuţiile teoretice, critice şi isto-
În ţară, participă intens la activităţi reatul Premiului Nobel declara, într-o (Căutător al umanului), Mario Vargas rico-literare ale lui P. Al. Georgescu vor
în domeniul relaţiilor internaţionale, scrisoare-prefaţă, că reprezintă cea mai Llosa (Spre un roman al simultaneităţii), fi adâncite în Valori hispanice în perspec-
fiind consilier pentru relaţiile externe importantă carte apărută despre opera sa: Sábato (Structuralismul), Carlos Fuentes tivă românească (Cartea Românească,
al M.A.N. (1964–1968), consilier al „În profesorul Paul Alexandru Georgescu (Tehnica narativă), Arturo Uslar Pietri 1986), în care, prin cele trei secţiuni
Delegaţiei Române la Adunarea Gene­ se reunesc cercetătorul şi literatul, ştiinţa (Demnitatea condiţiei umane; Dictatura – Literatura spaniolă, Literatura hispa-
rală a O.N.U. (1969), vicepreşedinte şi sensibilitatea… Asupra operei mele, hispano-americană), Miguel Otero Silva no-americană şi Receptări româneşti de
al Asociaţiei de prietenie România – profesorul Paul Alexandru Georgescu a (Cele două surâsuri), Manuel Cofiño valori hispanice – autorul „definitivează
Venezuela (1964), colaborând la o serie de reuşit să dea cititorului o viziune amă- (Narator revoluţionar al viitorului), un ansamblu de exegeză hispanică“.
reviste româneşti – „Viaţa Românească“, nunţită şi totodată de ansamblu, aşa cum Ricardo Palma (Lectură modernă),
„Teatrul“, „România literară“, „Cronica“, nu s-a mai făcut până acum.“ Germán Arciniegas (Cunoaşterea mul- Volumul de nuvele Casa Weber sau
„Ramuri“, „Steaua“, „Contemporanul“, tiplă a Americii hispanice), Carlos Vaz Ieşirea din noapte (Cartea Românească,
„Secolul 20“, „Revista de filologie roma- În colaborare cu academicianul Iorgu Ferreira (Umanismul raţional), Rubén 1982) conţine o proză intertextuală,
nică şi germanică“ ş.a. Iordan a scris în limba spaniolă Los es- Darío (Itinerariul uman şi liric), Pablo modernă, în care note autobiografice se
Colaborează şi stabileşte relaţii strân- tudios hispanicos en Rumania (1964), Neruda (O mare voce poetică a lumii). întrepătrund cu lecturile şi preocupările
se cu personalităţi hispano-americane ca iar în colaborare cu C. Stănescu o lucra- istoricului literar, iar Cartea întrupărilor.
Miguel Angel Asturias, Pablo Neruda, re în limba spaniolă intitulată Rumania De asemenea, publică Antologie 33 de bărbaţi iluştri văzuţi de aproape şi
Rafael Alberti, Nicolas Guillen, German (1973). de proză spaniolă şi latino-americană altfel, apărută la Editura Paideia în 1999,
Arciniegas, ale căror opere le traduce sau pentru clasele IX-XII (1979), prin care medalioane literare privind personalităţi
publică studii despre ele, fiind distins cu O altă categorie a creaţiei critice a urmărea aprofundarea cunoştinţelor de de primă mărime din cultura româneas-
Ordinul cultural venezuelean „Andres lui P. Al. Georgescu o alcătuiesc studi- limbă şi se prezentau relaţiile şi preo- că, din diverse domenii de activitate, în-
Bello“ (1977) şi cu Medalia pentru meri- ile introductive şi prefeţele care propun cupările din Spania şi America Latină şi tre care Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu,
te ştiinţifice a Universităţii „San Marcos“ de obicei o nouă viziune asupra autori- contactul direct cu marile creaţii în limba Vasile Pârvan, Mircea Eliade, Mircea
din Peru (1978). lor şi comentariu amplu asupra tendin- spaniolă. Vulcănescu, Constantin Noica etc.
Formaţia intelectuală a lui P. Al. ţelor estetice ale epocii. Traduce o serie
Georgescu, fundamentală pentru modul de poeme de Salvador Diaz Mir, José În 1984 P. Al. Georgescu a finalizat şi
de gândire şi activitatea literară, rămâ- Santos Chocano, Carlos Sabat Ercasty, a publicat la Editura Academiei Naţionale
ne cultura filosofică, iar aprofundarea Carlos Drumond de Andrade, publicate de Istorie a Venezuelei o lucrare dedicată
literaturii universale a fost posibilă prin în Antologia poeziei latino-americane marelui romancier şi om de stat Rómulo
cunoaşterea limbilor şi a literaturilor (E.L.U., 1961) şi numeroase fragmente Gallegos (1884–1969). Cotidianul „El
franceză, engleză, italiană, germană, din operele unor poeţi şi prozatori spani- Universal“, în suplimentul său literar din
oli contemporani, ca Rafael Alberti, José iulie 1984, reproducea un capitol al lu-
Hernandez, Leopoldo Marechal, Mario crării, iar alte periodice remarcau „mo-
Benedetti, López Cofino ş.a. dernitatea metodelor“, elogiind în acelaşi
timp nivelul hispanisticii române.
Cu Literatura hispano-americană

4 Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 Scrisul Românesc Cronică literară

Carte – Visul american –
eveniment
Gabriel temă şi variaţiuni
COŞOVEANU

C u o consistentă carte de vizită în privinţa scri- Message. Şi, cum ne-am adaptat bine de la început, ne-au tranziţie, năclăit, ca o amorţeală într-un loc străin, cu for-
sului, abordând, cu egală dezinvoltură, proza, prins curând şi pe noi spaimele băştinaşilor, de bătrâneţe me şi contururi străine, cărora nu le înţelegea rostul“) la
lirica, dramaturgia ori eseul, toate bine primite şi de viitor, legate nu de vreun gând metafizic, ci inevitabil insomnie, descoperim un iepure, pet-ul lui Dorin, priete-
de critica românească sau de peste Atlantic, Carmen Firan de soarta economiei, de pensie sau de împrumuturile pe nul la care stă neajutorat, un animal la fel de speriat ca şi
are şi o indenegabilă prezenţă publică, susţinută, concreti- viaţă, graţie cărora putem bea seara vin roşu pe veranda emigrantul. De neuitat acest iepure, autentic detector de
zată inclusiv în demnităţi şi poziţii de coordonator, ca şi o casei şi putem vorbi despre spiritul copacilor. Iar dacă nu emoţii, care scânceşte noaptea în somn ca un copil, din ca-
voinţă de cuprindere caleidoscopică a realului. Ce uneşte ne descurcăm, dacă vom simţi că nu mai putem aşa, sun- uza furtunii, când nu cumva sforăie, a cărui inimă pare să
manifestările acestei personalităţi proteice rezidă în curio- tem sfătuiţi de veteranii locului să înghiţim ziua un prozac bată în acord cu a lui Radu, atunci când acesta îi mângâie
zitatea intelectuală şi în nevoia de atitudine, pentru că ea şi seara un somnifer. O întreagă industrie de calmante şi blana moale sub care tremura tot. Înregistrăm şi un happy
nutreşte convingerea că lumea în care vieţuim nu poate antidepresive veghează la fericirea naţiunii. Business as ending, care poate fi înşelător, ţinând cont că imaginile de
lăsa indiferent pe nimeni, astfel încât, spre a cunoaşte pul- usual trebuie să meargă mai departe.“ final traduc tot o singurătate, neimpresionabilă, în princi-
sul diverselor zone şi a măsura problemele, planeta trebuie piu, de succesul social. Radu găseşte, cu şansă, un post
străbătută. De aici, din această imaginaţie cinetică, provin Apar, însă, şi cazuri când conştiinţa rupe mecanica pe măsura expertizei sale în fuziunea plasmei, şi, cum se
cele mai multe elemente care definesc stilistica lui Carmen lui business as usual şi refuză să respecte logica, altmin- spune, îşi poate da drumul. Sfârşitul „filmului“ beneficia-
Firan: directeţea notaţiei coabitează cu suspensia mirării, teri clară, a acumulării financiare. În Copacul emigraţi- ză de aceeaşi căldură ambiguă, unde pacea coborâtă peste
verdictul în legătură cu un comportament e amânat prin ei şi prezentul continuu, spre pildă, povestirea liminară, fiinţele stabilizate acum nu coincide cu rezolvarea ecua-
rafinament analitic, după cum precizia tipic americană se un măsliniu şi blând Carlos, venit să facă bucăţi copacii ţiei vieţii: „Doi ani mai târziu, Radu ajunsese directorul
împacă, uneori în cadrul aceleiaşi fraze, cu metafora esti- smulşi de o tornadă în premieră în Queens, ajunge să vrea Departamentului de cercetare, şi publicase trei lucrări de
cului încărcat de nostalgii. să plece înapoi acasă, în delta Amazonului. El se speciali- referinţă. Venea uneori pe Roosevelt Island să-l viziteze pe
Volumele de lirică, de la Iluzii pe cont propriu până la zase în ingineria naturii, cu superstiţia – încă una! – că va Dorin. Iepurele fusese mutat într-un acvariu mai mare, cu
Negru pur, sunt pline de figurări ale vieţii duble, paradisu- rămâne legat cumva de mediul natal. În loc să îngrijeas- pereţi mai înalţi, cu mai mult spaţiu de joacă, cu un plan
lui, singurătăţii şi candorii, în vreme ce proza recomandă că arborii, îi tăia cu drujba, afectat teribil de veveriţele şi înclinat pentru sărituri şi tot felul de accesorii care să-i facă
un ochi realist, necruţător, dispus şi capabil, totuşi, să des- păsările care intraseră în panică, nemaigăsindu-şi reperele mai plăcută captivitatea. Radu îi aducea legume proaspete
copere, în magma dramatică a voinţei de afirmare (o arhi- din coronamentele învăluite acum în bâzâitul fierăstrăului din grădina casei lui din Long Island, se aşeza pe marginea
temă a autoarei), vestigii ale bunătăţii iniţiale concepute electric. Copaci cad tot timpul, Carlos dăduse lovitura cu căzii de baie şi stătea câteva minute privind cum iepurele
de Creator. Ea le numeşte miracole, şi le dedică o carte în- aportul tornadei, dar nici banii adunaţi, mulţi, nu constituie se învârtea în cerc de bucurie, aburind pereţii acvariului.“
treagă, Miracole mici şi mijlocii, pornind de la aducerea în un argument apt să-l determine să rămână părtaş la ce vede
prim-plan a câtorva tehnici de self-help, centrate pe princi- el un sfârşit. Măcar la el acasă are senzaţia că ireparabilul În alt text, Biografii, în care protagonist rămâne, orice
piul trăim ceea ce reuşim să înţelegem. Dacă nu trecem de se poate amâna. Textul are şi o altă morală, situaţia narati- s-ar zice, spiritul american, furnizor de vise şi devorator
coaja lucrurilor şi ratăm înţelegerea, atunci să ne aşteptăm vă, fiind, de altfel, generală: violenţa furtunii dislocase toţi de intimităţi, remarcăm un papagal dresat să dea o singură
ca noi să ne găsim într-o galaxie, iar miracolele, în alta. arborii falnici plantaţi de administraţie cu două decade în replică bătrânei sale stăpâne, care reacţionează în funcţie
Un alt volum, Puterea cuvintelor, dă seama de viaţa urmă, cu excepţia unuia singur, rămas pitic în faţa locuin- de vocea răguşită a păsării. Când vine vorba despre supor-
debusolată a sintaxei de după Căderea Zidului Berlinului ţei povestaşei. Vecinul armean – ceilalţi fiind ruşi, chinezi, tabilitatea singurătăţii, pe care stăpâna o vede mai degrabă
şi de nevoia restaurării încrederii în limbaj. Cele mai multe indonezieni, japonezi, cehi, evrei, cubanezi, nemţi, adevă- în Manhattan, unde poţi merge pe jos la Lincoln Center
reflecţii ale acestui spirit cosmopolit reprezintă, de fapt, un rată stradă ONU, după spusele unuia – îl numise, poetic, sau la Carnegie Hall, decât în Los Angeles, unde îţi petreci
elogiu adus efortului comunicării şi toleranţei, care sunt copacul emigraţiei, profetizând că va fi cel mai rezistent, ziua în maşină, papagalul răspunde imediat „No. No.“
fără timp, fără loc, garant al libertăţii fiecăruia în parte şi ceea ce s-a adeverit. Iarăşi ca de obicei, nu lipseşte un sub-
a speţei, în genere, şi ultim bastion împotriva suflului ne- strat cultural, pentru că descinderea lui Carlos coincide Americanii mai au ceva de oferit din plin, şi anume
antului, căruia i se mai zice şi alienare. Or, America are cu ştirea de pe CNN conform căreia compatriotului său reuniunile de creatori, care pot aduce şi cu nişte şedinţe
– sau, de cele mai multe ori, îşi închipuie că are – de dus Vargas Llosa tocmai i se decernase Nobelul. Dialogurile de terapie de grup. Povestirea Premianţii şi maestrul e o
o luptă cotidiană cu alienarea, detectată şi la nivelul unei fac lumea mică, Carlos, care ştia şi detalii despre marele mostră de umor mordant la adresa vanităţilor şi visurilor
prosperităţi care pe un om dintr-o ţară ex-comunistă îl lasă scriitor, se bucură şi el, iar autoarea îşi aminteşte că fusese, de Nobel, combinate cu intervenţii de o ironie atroce, pre-
visător. cu un an înainte, la Machu Picchu şi la Cuzco, urcând până cum aceea a unei participante către o colegă de întrunire:
Aceeaşi volubilă şi profundă Carmen Firan revine cu la Lacul Titikaka. „Dacă e vorba de premii, antologii, istorii, doar tu ne poţi
temele sale preferate în Detectorul de emoţii şi alte po- reprezenta. Eu, de exemplu, am înţeles că, fiind o femeie
vestiri (Curtea Veche, 2011), cu o introducere făcută de În povestirea ce dă titlul cărţii, în afară de Radu, un su- extrem de frumoasă şi de talentată, nu am nicio şansă.“
Norman Manea, unul dintre acei good old friends, ală- pracalificat care, destulă vreme, nu-şi găseşte job în New Membrii „curentului de pe Coasta de Est“ au preluat în
turi de Andrei Codrescu sau Nina Cassian, pe care Noul York, trecând de la somn continuu (dar nu cel odihnitor, bagajele de emigrant o gamă largă de frustrări şi ambiţii,
Continent ştie să ţi-i dea dacă tu ştii să îi păstrezi. Textul de sau cel protector, al copilăriei, ci unul „nou, tulbure, de dar continuă să se întâlnească la o ţuică fiartă spre a-şi con-
escortă ne avertizează că vom întâlni instantanee din viaţa tabiliza progresiile între ultimele vise şi cele mai proaspete
atât de accidentată a emigranţilor, şi, evident, vom regăsi trofee, deşi unul, fost ziarist, nu spune, după 25 de ani de
peste tot întrebarea cu privire la identitatea reală a celui emigraţie, decât saboi în loc de subway, alt membru, sus-
care a plecat, cărându-şi uriaşul geamantan de superstiţii şi ţinut de feministe, scrie pe gustul noii ţări, adică poeme cu
vise spre Lumea Nouă. Despre ceea ce poate el găsi acolo, clişee, vampiri şi fuck-uri, iar altul declară, cu o resemnare
şi despre ce legătură are Tărâmul Făgăduinţei cu îmbrăţi- trucată, că îşi aşteaptă marele premiu în rând cu cei mari:
şarea caldă de bun venit, Carmen Firan scrie, încă o dată, Roth, Oates, McCarthy...
un veritabil ghid, cu atât mai emoţionant cu cât vine din
partea cuiva care nu şi-a tocit „vechea“ sensibilitate, dar Devastatoare în raport cu obsesiile şi sfâşietor de înţe-
nici nu s-a declarat indiferent la practicile de acolo. Aşa că legătoare e Roscov, despre un sclav al scrisului care atinge
aflăm răspunsul la eterna şi traumatizanta dilemă a dezră- forme ale autismului, devine cloşard şi dispare undeva în
dăcinatului: pur şi simplu vorbim de identităţi multiple, de neant, lăsând în urmă o operă capitală pentru destinul ome-
o fiinţă plurală în care, iată, pot încăpea două seturi de săr- nirii, Cartea vieţii şi a morţii. Ultimele sale fapte ilustrează
bători, să spunem, două seturi de prieteni (dacă nu sunt cu o altă faţetă a unei lumi unde numai unii îşi păstrează capul
toţii deja itineraţi), plus două seturi de retorici, în funcţie pe umeri: „Paraliză de uimire. Îl invadă o mare neputinţă.
de susceptibilităţile interlocutorului, democratic răspândi- Nu mai putea scrie nimic nou. Nimic. Totul fusese spus.
te pe continente. Dăduse tot ce ştia. Se golise complet. Maşina de scris
Treptele adaptării sunt filmate cu un fel de umor tan- Roscov se defectase. Mergea în gol, repetând aceleaşi cu-
dru, ce învăluie fatalitatea dezbărării de un stil de viaţă, pe vinte la nesfârşit. Nu mai era nimic de adăugat. Din cutia
muchea unui ton confesiv aparent fără rest, astfel încât nu lui de carton vedea Statuia Libertăţii cu braţul ridicat ame-
e foarte clar unde se sfârşeşte melancolia ca atare şi unde ninţător şi insula Ellis înconjurată de ape. Nu mai era ni-
începe (auto)persiflarea: „Oricât am fugit de slogane în ciun ţărm, nimic de atins, de cucerit, doar întunericul care
ţara de unde veneam, aici tot peste ele am dat. Un alt fel de i se aşeza încet peste pleoape.“
limbă de lemn, alt fel de triumfalism, iar noi, într-un alt tip
de frondă. Mormăim acum neputincioşi împotriva lăcomi- Detectorul de emoţii este un repertoriu de ataşamente
ei corporaţiilor, standardizării, alienării tinerei generaţii de umane, survenite în condiţiile complicate ale schimbării
roboţi trişti şi singuri, cu minţile şi degetele tocite de atâta „ecosistemului“, un ansamblu tipologic, de la poliţistul
apăsat pe taste, cu religia lor camuflată în Facebook şi Text „de piatră“ la judecătorul umanizat brusc în faţa româncei
chemate la tribunal (chestiune de depăşire a vitezei) pentru
că îl citise pe Cioran, ca şi un jurnal sui generis al celui
care ştie că, mărturisind, poate capta bogatul şi contradic-
toriul timp trăit.

Interviu Scrisul Românesc Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 5

„Un poet este mai important decât un ministru“

Varujan Vosganian în dialog cu Mircea Pospai

Mircea Pospai: Varujan Vosganian − un om ca o car- avea cam un milion de kilometrii pătraţi. Era imens pen- Varujan Vosganian
te deschisă, din stirpea lui Melic, prinţ armean de prin tru vremurile acelea. Din nordul Libanului până la jumă-
secolul al XVI-lea. Poartă în spate şi în inimă o istorie tatea Anatoliei, până la lacul Urmian în Persia şi până la că şi ce nu se întâmplă e realitate. Uneori, ceea ce nu se
interesantă, a familiei sale, iar în minte o istorie mult mai muntele Ararat. Ei bine, după aceea, multă vreme armenii întâmplă, ceea ce ai în minte, îndeamnă realitatea să ia un
vastă, a neamului său armenesc, pe care ne-a şi adus-o nu au mai avut regalitate. Au avut câteva secole regatul anumit curs. Dar, pot să vă spun, cred eu, că această carte
recent în atenţie, printr-o carte deosebit de interesantă – Bagratizilor până la 1100 şi un mic regat cilician care fu- este un mod de a comunica cu cititorul şi că, cititorul, după
Cartea şoaptelor. Poet sensibil, politician echilibrat, o sese făcut de cruciaţi. După aceea n-au mai avut organizare ce o închide începe, fie să o rescrie, fie să se reîntoarcă la
perioadă ministru peste un domeniu vital, al economiei statală până la sfârşitul primului război, când a existat o ea. Sunt convins că mulţi dintre cititori se vor gândi de două
şi finanţelor. mică Republică armeană – doi ani – şi care a fost măcinat ori la bunicii lor. Se vor gândi poate că nu i-au cunoscut
între valţurile Imperiului ţarist, pe de o parte, şi expansio­ îndeajuns sau poate că i-au cunoscut şi nu i-au pomenit în-
Cu ceva timp în urmă am realizat împreună un inter- nismului kemalist, pe de altă parte. În Imperiul otoman, deajuns. Cartea şoaptelor este o carte a lecuirii, de fapt.
viu amplu pentru Radio Oltenia, care nu poate încăpea între 1895 şi 1915, cam un milion şi jumătate de armeni au
pe spaţiul tipografic de faţă. Am selectat câteva referiri la murit din cauza masacrelor. Adică, poporul s-a înjumătăţit M.P.: Cartea dumneavoastră a fost caracterizată drept
relaţia sa cu oraşul Craiova, la istoria poporului armean şi atunci. Poate că acum, dacă nu aveam masacrele acelea... un roman. Am văzut multe dintre părerile criticilor despre
la cartea menţionată. În loc să fim opt milioane, am fi fost şaisprezece milioa- ea. Mi-aş îngădui, cu tot respectul pentru toată lumea, s-o
ne. România a fost prima ţară care a primit pe apatrizii consider o carte de istorie.
Varujan Vosganian: M-am născut la Craiova, unde armeni. Zeci de mii au venit atunci. Ei s-au aşezat aici, au
bunicii mei aveau casă pe strada Brânduşelor, care comu- fost cetăţeni onorabili ai noii lor patrii. Mulţi, după aceea, V.V.: Am două referinţe pe care aş vrea să le evoc,
nica pe partea cealaltă, către fosta stradă 7 Noiembrie, cu după război au plecat unde au văzut cu ochii: în America, dacă aţi spus asta. Interesant, la critică a avut un succes
o străduţă care se chema Baraţi şi care era destul de inedită în Argentina. Armenilor nu prea le-a plăcut comunismul unanim. Şi a fost cartea, probabil cea mai bine vândută,
pentru peisajul urban. Era o străduţă parcă de munte: în- niciodată. Noi, cei care am rămas aici, sperăm că n-am fă- cel mai bun roman românesc contemporan din ultimul de-
gustă, cu flori... Şi bunicul meu, Setrak Melechian, în pri- cut ocară numelui de armean şi, iată, bucuria noastră de a ceniu. Poate şi pentru că a fost asociată cu numele meu,
mul an când am revenit aici, în vacanţă, mi-a arătat oraşul. vă vorbi astăzi şi de a vă spune şi că întâlnirea noastră e care eram cunoscut dintr-un alt registru şi a dat un anumit
Am fost la Luncă, am fost apoi la Jiu. Mi-a arătat parcurile, prilejuită şi de faptul că de curând a apărut prima versiune inedit, dar eu sper că nu numai din motivul acesta. Însă,
mi-a arătat Piaţa Veche şi Piaţa Nouă. Cel mai mult îmi într-o limbă străină a Cărţii şoaptelor, în limba spaniolă. am două remarci. Una aparţine lui Eugen Negrici. El spune
plăcea drumul de acasă, de pe strada Brânduşelor, până Este tradusă de cel mai mare tălmăcitor de limbă română că probabil nicio istorie completă a secolului XX nu se va
la Biserica Sf. Dumitru. Dacă închid ochii acuma, aproa- în spaţiul Hispanic, Joaquin Garrigos, care a fost mulţi ani scrie fără a lua câteva pagini din Cartea şoaptelor. Şi este
pe că văd pas cu pas drumul acela. Coboram, în colţ era şi directorul Institutului „Cervantes“ şi probabil că în câ- o carte identitară pentru poporul armean. Nu poţi înţelege
un restaurant, o bodegă, „Izvorul Rece“. Foarte gălăgios. teva săptămâni va apărea. Există şi alte versiuni: în limba poporul armean decât citind şi această carte. O profesoară
Oamenii beau bere afară la colţul străzii. În partea dreaptă ebraică, italiană, sârbă, armeană, portugheză şi germană, din Braşov mi-a telefonat, spunându-mi că a scos pasaje
era Muzeul Olteniei şi Catedrala Madona Dudu. Puţin mai care sunt în lucru acum şi sperăm să fie şi mai multe. din carte pe care le predă la ora de dirigenţie. Eu sunt ex-
în faţă era un plăpumar. Avea un nume interesant, franţu- trem de fericit să aud aceste lucruri, dar simt că această
zesc. Pe urmă, în stânga, era Fântâna Purcarului şi intrarea M.P.: Şi totuşi, prezenţa armenilor în România este carte are o altă viaţă decât a mea şi unii îmi spun că va fi
de la Piaţa Veche, care se deschidea în tarabe şi se închidea mult mai veche şi unii au fost personalităţi remarcabile. foarte greu să mai scriu o alta după asta. Nu ştiu, să vedem.
la loc, când urcai la Minerva, sus, la cofetărie. Şi pe urmă Acum scriu un roman.
era parcul, parcul de la Sf. Dumitru, unde bunicul se întâl- V.V.: Da, armenii au avut în România o istorie cu totul
nea cu partenerii lui de tabinet. specială. Ei s-au integrat atât de bine în viaţa locului, încât M.P.: Când aţi scris-o eraţi ministru. Cum aţi avut timp?
aproape că nu găseşti eveniment important în istoria româ- V.V.: Aş vrea să vă spun un lucru legat de asocierea
Mircea Pospai: Aţi spus la un moment dat: „în primul nilor unde să nu fie şi armeni. Nu doar cei din personajele dintre omul politic şi autor. Carmen Bendovschi, care con-
an când am revenit aici...“ lui Delavrancea, faimosul Măgârdici, sau din romanele lui duce Institutul Cultural Român de la Viena şi care a fost
G. Călinescu. Este vorba de adevăraţi eroi ai poporului ro- cea care a intermediat cu editura Literature House tipărirea
V.V.: Da, pentru că după naşterea mea mama m-a luat mân. Cum a fost, de pildă, Ioan Vodă Viteazul, căruia i se acestei cărţi , mi-a spus: „Ştii ceva, Varujan? Unii se îndo-
la Focşani. Aveam două luni, iar prima oară am revenit spunea în acea vreme Ioan Vodă Armeanul şi care se ruga iesc că tu ai fi scris această carte. Pentru că pur şi simplu
când aveam 10 ani. De fapt, şi fratele meu şi eu ne-am armeneşte şi a murit pentru poporul român. Cum este, de nu-şi dau seama când puteai s-o scrii, când ai avut timp!“
născut la Craiova. Mama, de câte ori năştea, venea aici, la pildă, generalul Cerchez, pe vremea aceea colonel, care, la Ei bine, dimineaţa şi nopţile şi serile târziu. Dar e bine de
bunici, apoi se întorcea la Focşani. Familia mamei era o Plevna, a fost cel care a primit sabia din mâna lui Osman ştiut că viaţa politică îţi oferă şansa – dacă ştii s-o fructifici
familie veche din Craiova. Pe vremuri, aşa cum Petru cel Paşa. Osman Paşa s-a predat unui armean, care era ofi- ca atare şi dacă nu pândeşti doar scaune şi privilegii – deci
Mare şi alţi nobili ruşi învăţau meserie prin Europa, tot aşa ţer al armatei române. Iacob Melic a fost unul dintre cei dacă încerci să şi înţelegi lumea, îţi oferă această şansă
şi tinerii din Anatolia, armeni, veneau în Europa să deprin- care, împreună cu Mitiţă Filipescu şi Nicolae Bălcescu a de a o vedea şi de a o înţelege altfel. Imaginaţi-vă primul
dă meşteşug şi să câştige ceva bani, pentru că acolo unde pus bazele „Frăţiei“ la începutul anilor 1840. O să găsiţi indian care a fost luat într-un avion şi care a văzut desenele
trăiau ei era economie naturală. Şi, în timpul masacrelor armeni în divanele ad-hoc, în primele parlamente, şefi de cu adevărat şi abia atunci a înţeles care este semnificaţia
din 1915, întâmplarea a făcut că unii dintre verii mai mari parlamente, miniştri. Grigore Trancu-Iaşi a fost cel care a lor, făcute cu două mii de ani înainte. Aşa şi omul. Dacă
ai bunicului ajunseseră la Craiova. Într-un album pe care făcut prima legislaţie a muncii în România după modelul el măcar o clipă vede lumea de sus şi vede plăcile acelea
l-am tipărit privind Cartea şoaptelor, am şi pus fotografi- lui Loyd George din Marea Britanie. O să găsiţi făuritori tectonice, istorice, vede populaţiile mişcându-se, vede mu-
ile lor. Cel mai vârstnic era Oschian Melichian. Îi ziceau de şcoală românească: Gheorghe Asachi, Vasile Conta, şuroaiele de oameni cum se intersectează... poate înţelege
Oschian Amu sau Oschian Babu, asta fiind pe turceşte, Ana Aslan, ca să nu mai vorbesc de Matty Aslan, care, ca altfel ideile şi sunt convins că se eliberează de multă pati-
cum ar fi nenea Oschian. Pe urmă era Artur Melichian, şi craioveanul Garo Papazian, în fiecare zi avea câte o ca- mă şi îşi alungă fricile.
era Carus Melichian, era, apoi, Nâşan Melichian, care ar ricatură în gazetă. M.P.: Spuneaţi cândva că un poet este mai mare decât
trebui să fie astăzi vestit în Craiova, pentru că este tatăl un ministru...
lui Agop Melichian, care a fost proprietar de cafenea, la M.P.: Revenim la Cartea şoaptelor. V.V.: Da, am fost întrebat ce cred că a fost mai impor-
Universitate. Familia Melichienilor e o familie veche tare. V.V.: Cartea şoaptelor e mai degrabă un model de a tant în ce am făcut: că am fost ministru sau că am scris
Primul Melichian de care ştim noi era un fel de prinţ. Melic, aborda lumea, pentru că ea se poate scrie în orice loc, în poezii. Şi eu am spus că un poet e mai mare decât un mi-
în persană, înseamnă „prinţ“. El a fugit din faţa invaziilor orice limbă, pentru orice neam, în orice timp. Ea porneşte nistru. Pentru că, dacă eu nu ajungeam ministru, buluceala
turanice, a ajuns până la Toria şi de acolo stră-stră-străne- de la caisul din curte, cu canapeaua şi bunicii mei aşezaţi era mare şi sigur altcineva ar fi ajuns pe acel scaun. Pe
poţii lui au ajuns şi aici. De la el, familiei mamei mele i se ca să bea cafeaua de după-amiază, apoi cartea se lărgeşte când, dacă nu m-aş fi născut, poeziile pe care le-am scris,
spune Melichian, adică, cum ar fi, ai lui Melic. încât ajunge din Siberia şi până în California, pe o durată nu le-ar fi scris nimeni niciodată. Poetul este de fapt cel
a unui întreg secol, arătând în acest fel că, de fapt, fiecare care poartă pecetea aceasta a unicităţii umane, care este cel
M.P.: Aş dori să vorbim puţin despre Cartea şoap- petec de pământ, în el, are informaţia unei întregi istorii. mai mare miracol al fiinţării noastre ca oameni.
telor, care a fost apreciată drept „Cartea anului 2009“ în Cartea şoaptelor este o istorie a secolului XX, în ce are
România. Este un roman cu subiect din istoria poporului acest secol mai trist: descoperirile sale triste, cele două
armean, de aceea mi se pare potrivit să facem mai întâi o războaie mondiale, lagărele de concentrare, gropile comu-
scurtă incursiune în această istorie. ne, genocidul, apatrizii, ideologiile folosite ca instrument
al autorităţii, rătăcirile şi căutările zadarnice de sine. Este
V.V.: Armenii sunt un popor foarte vechi. S-au format o carte dedicată mai ales celor care au suferit istoria, în loc
din ramuri diferite, unele venind din pântecul Asiei, huri- să o trăiască. Este o intersecţie între istoria mare pe care o
ţii care erau apropiaţi de hitiţi şi alţii care veneau dinspre citim în manuale şi istoria mică, a oamenilor simpli. Dar
apus, migraţii ahee greceşti, aceleaşi care au presărat în această intersecţie arată că omul simplu are şi el măreţia
Anatolia cetăţi precum Troia, Efess sau Miletul şi care au lui, este la rândul său şi el erou de epopee. Sunt întâmplări
ajuns până la cotitura Anatoliei din Asia. Aşa a evoluat po- tragice şi neverosimile. La limita cruzimii, unele. Ele sunt
porul armean, care, iată, se înfrăţeşte într-un fel cu românii neverosimile tocmai pentru că sunt adevărate. Toţi oame-
prin filonul tracic, care este comun. Au cunoscut armenii nii din această carte au existat. De ce spun că oamenii au
o foarte mare înflorire în a doua jumătate a primului mile- existat... Pentru că în această carte este o realitate, şi cea
niu înainte de Christos şi mai ales în ultimul secol al erei care s-a întâmplat, dar şi cea care nu s-a întâmplat. Pentru
precreştine, regatul lui Tigran cel mare. Tigran cel mare
a domnit între 95 şi 55 înainte de Hristos. Regatul acela

6 Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 Scrisul Românesc Eseu

Adrian BOLDIŞOR

Gânduri despre Exerciţii Irina
Mircea Vulcănescu MAVRODIN

Dacă Nae Ionescu a fost „Profesorul“, iar „Lacrimi şi sfinţi“ ca autotraducere
Mircea Eliade „liderul“ Generaţiei ’27, numi- D acă aş fi acum un tânăr doctorand, mi-aş dori
tă şi „spiritualistă“ (din care mai făceau parte mult să fac o teză pe tema: Lacrimi şi sfinţi de accédons à la connaissance et nous comprenons comment
personalităţi precum Emil Cioran, Constantin Noica, Petre Cioran ca autotraducere. Făcând o asemenea on peut devenir saint après avoir été un homme.“ (Des lar-
mes et des saints, L’Herne, p. 31).

Ţuţea, Mihail Sebastian ş.a.), despre Mircea Vulcănescu se teză de doctorat, aş ieşi tot timpul din zona traductologiei, Următorul „fragment“, de opt rânduri, este sărit în în-

poate spune că a fost „teo- fiind silită să fac complexe speculaţii privitoare la relaţia tregime (ed. română pp. 4–5).

reticianul“ acesteia. Perso­ dintre opera scrisă de Cioran în franceză şi cea scrisă de el Din „fragmentul“ următor de 27 de rânduri (cf. ed. ro-

nal­itatea sa este foarte greu în română. mână p. 5) Cioran reţine doar 15 rânduri:

de încadrat într-o anumită Cine pune faţă în faţă cele două texte, cel românesc „Lumea se creează în delir, căci totul, în afară de el,

„disciplină“: a fost, de- şi cel al traducerii în franceză, constată cu uimire că tra- este o închipuire.

opotrivă, sociolog (din ducerea apare ca o formă prescurtată, rezumată a textului ...Şi atunci cum să nu te simţi legat de Sf. Tereza, care

şcoala lui Dimitrie Gusti), original. Nu am evaluat cu exactitate raportul dintre cele într-o zi, după ce Iius i se revelase ca logodnic şi-i dădu

economist, profesor de eti- două texte din punct de vedere cantitativ, dar pot spune un inel de ametist, ca simbol al unirii lor divine, aleargă în

că, om politic, filosof ş.a. cu aproximaţie că prin traducere dispare cam o treime din curtea mănăstirii şi începe a dansa într-un transport unic,

„Deschiderea sa filosofică textul original. O asemenea constatare incită la o compa- lovind toba, pentru a invita surorile la bucurie şi frenezie.“

a mers de la filosofia an- raţie cât mai aplicată a celor două texte, pentru a se vedea (Lacrimi şi sfinţi, ed. cit. p. 5). Fragmentul continuă.

tică, prin cea medievală şi cum se ajunge la acea prescurtare, ce anume este contrac- „Le monde s’engentre dans le délire, hors duquel tour

Mircea Vulcănescu modernă, până la filosofia tat sau chiar dispare. est chimère.

contemporană, de la cea universală la cea românească, de Dar mai există o întrebare care se cere a fi pusă: care este ...Comment ne pas se sentir proche de sainte Thérèse

la istoria filosofiei la filosofia sistematică, de la metafizică de fapt statutul unei traduceri, legitimitatea ei, când ea pro- qui, Jésus lui étant apparu, sortit en courant et se mit à

la etică sau la filosofia religiei, de la ontologia generală la cedează prin numeroase contractări şi masive suprimări? danser au milieu du couvent, dans un transport frénétique,

ontologia regională“ (Marin Diaconu). Răspunsul ne este dat chiar la început, de însăşi „autoa- battant le tambour pour appele ses socurs à partager sa

Viaţa lui Mircea Vulcănescu se aseamănă unei adevăra- rea“ traducerii, de Sanda Stolojan, într-un „Avertisment“: joie?“ (Des Larmes et des saints, ed. cit., pp. 31–32).

te deveniri spirituale, aşa cum nota Dora Mezdrea într-una „Versiunea franceză a cărţii Lacrimi şi sfinţi va comporta „Pentru un sărut vinovat de sfântă, aş accepta ciuma

din cărţile sale: de la „creştinismul social“ din tinereţe, la foarte importante suprimări şi modificări sugerate de au- ca un leagăn. Ce Tereză sau Caterină m-ar îmbrăţişa cu tot

„conştiinţa creştină luminoasă“ din ultima perioadă a vie- tor“. Acest laconic „Avertisment“ – căruia îi putem adăuga cerul?“ (Lacrimi şi sfinţi, ed. cit., p. 7)

ţii. Într-o scrisoare pe care i-o trimitea în anul 1927, Mircea şi alte mărturii, ca, de exemplu, cea a lui Simone Boué, „Pour le baiser coupable d’une sainte, j’accepterais la

Eliade nota: „După câte am auzit despre D-ta, gravitezi tovarăşa de viaţă a lui Cioran – spune totul despre modul peste comme une bénédiction.“ (Des larmes et des saints,

către o mistică ortodoxă“, semn că Mircea Vulcănescu se cum a fost făcută această traducere. Ar fi totuşi de introdus ed. cit., p. 32).

remarcase încă de la această vârstă ca un gânditor ortodox. o corectură, conform tuturor mărturisirilor: În loc de „suge- Comparaţia poate continua, şi poate că se va găsi cine-

În aceeaşi ordine de idei se exprimă şi Constantin Noica rate de autor“ ar fi trebuit să se scrie „impuse de autor“. De va s-o ducă până la capăt (eu însămi, cine ştie?).

atunci când, peste ani, îl considera pe Vulcănescu a fi un altfel, oricine a făcut în viaţa lui o traducere literară îşi dă Chiar de la primele pagini, constatăm o suprimare me-

adevărat teolog ale cărui cuvântări „s-au îngropat în inima seama că asemenea importante „modificări“ şi „suprimări“ todică a tot ceea ce este detaliu şi mai cu seamă detaliu

sa“. nu pot avea loc doar ca rezultat al unor sugestii venite din concret (cf. între altele: „Iisus i se revelase ca logodnic şi-i

S-a născut la 3 martie 1904 şi a murit la 28 octombrie partea autorului, căci niciun traducător nu poate exercita dădu un inel de ametist, ca simbol al unirii lor divine“; ...

1952 în închisoarea Aiud, foarte bolnav, din cauza faptului manevre atât de brutale asupra textului, doar fiindcă i-ar fi „aş accepta ciuma ca un leagăn. Ce Tereză sau Caterină

că a stat pe cimentul ud pentru ca un alt deţinut bolnav să fost „sugerate“. De fapt, chiar dacă „în colaborare“, chiar m-ar îmbrăţişa cu tot cerul?“).

poată dormi pe trupul său. Ultimele sale vorbe, „Să nu ne dacă pe un text deja lucrat de Sanda Stolojan, Cioran lu- Privirea asupra celor două texte pe care o propun evi-

răzbunaţi!“, străbat peste ani, înfiorându-ne (asemănător şi crează efectiv el însuşi, re-scriind textul Lacrimi şi sfinţi, denţiază existenţa unei conştiinţe scripturale foarte acute,

la fel de paradoxal avea să se exprime şi Constantin Noica sub semnătura, ca traducătoare, a Sandei Stolojan. care încearcă să-şi adapteze spunerea în funcţie de noul

mulţi ani mai târziu, atunci când scria cartea Rugaţi-vă Această re-scriere, prin traducere, de către autorul în- public căruia i se adresează şi de noua limbă în care i se

pentru fratele Alexandru). Nedreptăţile nu l-au făcut însă suşi, cu mâna unui traducător, s-ar fi numit poate altădată: adresează. Este un fel de nouă reglare de tir care-l va ajuta

să-şi piardă credinţa. Astfel, într-o prezentare pe care şi-a „adaptare“. Astăzi i se spune „autotraducere“, concept care pe Cioran să-şi conştientizeze tot mai mult relaţia cu pro-

făcut-o înainte de închisoare, Mircea Vulcănescu afirma: îl înglobează şi pe cel de re-scriere. Rezultatul este de fapt pria scriitură, ducând-o – în sensul ei – până la ultimele

„Orientat ideologiceşte spre dreapta tradiţionalistă, adică o nouă operă, care îi pune la mare încurcătură pe cei care consecinţe.

legat de izvoarele de gândire ale trecutului, dar căutând să ar mai vrea să traducă şi ei Lacrimi şi sfinţi în franceză (sau

adâncească sensul prefacerilor lumii de astăzi, a fost silit în orice altă limbă), căci ei nu ştiu dacă trebuie să utilizeze

să ia deseori în publicistică atitudini neconformiste, fapt numai textul românesc, sau dacă nu cumva trebuie să facă

pentru care a fost socotit când «fascist» de cei de stânga, apel şi la „sugestiile“ din textul francez.

când «comunist» de cei de dreapta burgheză. În realitate, Spuneam la început că punerea faţă în faţă a celor două

a căutat să înfăţişeze o orientare spiritualistă, realistă şi or- versiuni poate da naştere la interesante speculaţii privitoa-

todoxă, apropiată de înţelegerea românească şi ţărănească re la maniera de a scrie, pe de o parte în română, pe de altă

a existenţei, şi o colaborare a tuturor forţelor generaţiei ti- parte în franceză, a lui Cioran. Recurenţa unor suprimări şi

nere la clădirea unei Românii mai puternice“. Pledoaria sa modificări în sensul reducerii, al simplificării, al sintagmei

la cele două procese ce i s-au intentat pe nedrept se asea- care spune mult în puţine cuvinte, sensibilitatea maximă

mănă, ca forţă morală, cu textul antic grecesc Apărarea la sinonimie, la proprietatea termenilor, iată câteva dintre

lui Socrate. modalităţile prin care Cioran se adaptează atât la exigenţe-

Una dintre cele mai bune descrieri ale personalităţii le francezei, ale unei franceze cu norme rigide în raport cu

lui Mircea Vulcănescu a fost făcută de E.M. Cioran (că- plasticitatea limbii române, cât şi la „orizontul de aştepta-

ruia gânditorul îi dedicase lucrarea sa Dimensiunea româ- re“ al unui cititor francez.

nească a existenţei) în două scrisori pe care le adresează Încă de la primele pagini Cioran suprimă masiv (nici

gânditorului şi fiicei acestuia: „Se prea poate ca să fi făcut un traducător nu şi-ar fi permis să renunţe la o asemenea

(Mircea Vulcănescu, n.n.) o experienţă reuşită a lui D-zeu cantitate de text, deci avem de a face cu o autotraducere),

– pe când eu, de câte ori m-am apropiat de El, m-am rosto- precum urmează (cf. ediţia Lacrimi şi sfinţi, Humanitas):

golit în neprielnicii, iar în biografia Fiului Său m-am oprit primele 9 rânduri şi ultimele 5 rânduri dintr-un text care

la clipa răposării. Cât regret că istoria contemporană s-a mai cuprinde 4 rânduri, pe care le reţine, modificându-le

interpus între noi, că n-am avut prilejul des să-mi îndul- şi pe acestea:

cesc atâtea răni cu untdelemnul duhului tău“ (3 mai 1944), „Nu e posibilă o apropiere de sfinţi prin cunoaştere.

pentru ca la 22 ianuarie 1966 să noteze: „dintre toate spiri- Numai când trezim lacrimile adormite în străfundurile

tele pe care le-am iubit şi admirat, niciunul nu mi-a lăsat, noastre şi cunoaştem prin ele înţelegem cum cineva a putut

ca tatăl dumitale, o amintire atât de fortifiantă: ajunge să-mi fi om şi nu mai este.“ (p. 5)

amintesc de imaginea lui, de o răscolitoare limpezime, „Ce n’est pas la connaissance qui nous rapproche des

pentru ca dintr-o dată să găsesc un rost nebuniei de a fi şi saints, mais le réveil des larmes qui dorment au plus pro-

să mă împac cu lumea de aici“. fond de nous-mêmes. Alors seulement, à travers elles, nous

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 7

O idee Adrian
CIOROIANU
Confruntări Ovidiu
GHIDIRMIC

Feţele realismului Scriitorul român,

C hiar şi un concept, atât de dezbătut, uneori excesiv, într-o anumi- evaluat în dolari
tă perioadă, cum este „realismul“, nu este îndeajuns de limpezit şi R ecent, revista de business
de clarificat pe toate feţele. Forbes România (nr. 56, din 2 de „democraţie populară“ al lui Gheorghiu-Dej
Termenul de „realism“ provine de la latinescul „realis“, care înseamnă mai a.c.) arunca o privire asupra şi cel naţional-comunist al lui N. Ceauşescu au
„real“ şi care a fost utilizat, pentru prima oară, în perioada scolasticii me- unor detalii pe care activitatea intelectuală şi fost dispuse să-i răsplătească semnificativ pe acei
dievale, în disputele dintre nominalişti şi realişti, dintre adepţii lui Platon scriitoricească din România mai curând le negli- scriitori (sau artişti, sau intelectuali etc.) care ac-
şi cei ai lui Aristotel. După cei dintâi, numai „nominaliile“, adică ideile jează: cele care ţin de câştigul material. La drept ceptau o simbioză reciproc-benefică în raport cu
abstracte, sunt „universalii“, altfel spus, general valabile, pe când după cei- vorbind, ideea că un scriitor român trebuie să puterea politică. O altă posibilă concluzie: iii)
lalţi, numai „realiile“, adică aspectele particulare, concrete, sunt „universa- fie, prin definiţie, străin de măsurarea bănească chiar dacă miza acestei analize Forbes a fost in-
lii“. Disputele au rămas neîncheiate, deşi nominaliştii se pare că, principial, a succesului său este mai degrabă un clişeu – pe ventarierea numai a scriitorilor în viaţă, e cu totul
aveau dreptate. cât de răspândit, pe atât de fals. Cultura română credibil ca banii investiţi de regim în piaţa lite-
Mai târziu, realismul şi idealismul au devenit două mari curente filo- a fost animată, de-a lungul deceniilor (de regim rară a anilor ’48–’64 să fi fost mai mulţi decât
sofice, total opuse, antinomice. Dacă idealismul nega existenţa obiectivă comunist, dar şi înainte sau după) de un număr ne putem imagina astăzi (în fond, era o investiţie
a realităţii, realismul, apărut ca o replică la idealism, susţinea, dimpotrivă, de intelectuali care au alergat după sinecuri cel în toată regula: regimul comunist cumpăra astfel
caracterul obiectiv al realităţii. puţin egal (dacă nu mai mare) în raport cu cel al colaborarea unor voci publice de care avea nevo-
În sensul de curent literar-artistic, realismul a apărut de abia pe la mijlo- intelectualilor care s-au ferit de astfel de „opor- ie). Apoi, iv) chiar şi un scriitor admis spre publi-
cul secolului al XIX-lea, odată cu marile descoperiri ştiinţifice şi geografice tunităţi“. În cazul concret al scriitorilor, literatu- care în anii ’70 sau în anii dificili ’80 beneficia
şi ca urmare a dezvoltării fără precedent a disciplinelor naturii. În acest sens, ra română este în egală măsură reprezentată de de condiţii care (deşi nu se ghidau după cerere şi
autori precum George Bacovia, Panait Istrati sau ofertă) erau mai bune decât cele în care astăzi se
de curent literar-artistic, termenul Nichita Stănescu – pentru care câştigul bănesc desfăşoară activitatea literaţilor profesionişti. În
de „realism“ a fost folosit, pentru n-a fost deloc proporţional cu talentul sau succe- măsura în care estimarea Forbes este corectă (şi
prima dată, de Champfleury, cu sul lor –, dar şi autori precum Mihail Sadoveanu, probabil că este cel puţin apropiată de adevăr),
ocazia unei expoziţii de pictură Eugen Barbu sau Marin Preda, a căror relaţie cu în ultimele două decenii ale comunismului ro-
a lui Courbet. Realismul, privit, banul a mers de la arghirofilie (cazul primului) mânesc onorariile autorilor variau în funcţie de o
stricto sensu, ca un curent literar- până la orgoliul asumat al câştigului masiv (cazul grilă a Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste,
artistic, nu este decât expresia, ultimilor). de „sporul de personalitate“ (care avantaja nume-
în plan estetic, a scientismului şi Cu atât mai interesantă este încercarea revis- le deja consacrate) şi de genul literar (cu un avan-
pozitivismului. tei Forbes România de a inventaria câştigurile taj aparent pentru proză). Fără a fi negociabile
băneşti ale celor mai prizaţi scriitori (în viaţă) din (cum sunt azi), drepturile de autor variau înainte
Ajunşi la acest punct al de- România de azi. Evident, calculele întreprinse au de 1989 între 1700 de lei (pentru debut) şi 4500
monstraţiei, trebuie să sublini- un caracter estimativ; niciunul dintre cei ce apar în de lei (pentru autori consacraţi) pentru fiecare
em rolul cu totul excepţional, acest top 10 al câştigurilor scriitoriceşti nu a fost coală de tipar (adică 20 de pagini de carte). Foarte
în estetica românească, al stu- invitat a confirma sau nega suma ce i se atribuie. interesant este că v), în dispreţul total al legilor
diului de referinţă al lui Camil Banii luaţi în calcul sunt numai cei din veniturile pieţei, scriitori ante − 1989 primeau banii pe cărţi
Petrescu: Noua structură şi opera de pe urma cărţilor scrise (şi vândute) – neintrând înainte de apariţia propriu-zisă a volumelor (şi in-
lui Marcel Proust (1936), în care în atenţie premiile, bursele etc. În urma transfor- diferent de vânzări!): 25% din onorariu era primit
marele teoretician face subtile şi mării acestor venituri în dolari standard (adică in- la semnarea contractului, 50% când manuscrisul
necesare corelaţii între curentele diferent de anul apariţiei cărţilor, dar cu luarea în pleca la tipar şi 25% înaintea apariţiei cărţii. Mai
literare şi cele filosofice. Un cu- calcul a puterii de cumpărare din momentul apa- trebuie spus vi) că tirajele erau semnificativ mai
rent literar-artistic nu este, în ul- riţiei lor), clasamentul celor mai câştigaţi 10 au- mari ante − 1989 decât astăzi: pentru un roman,
timă instanţă, decât expresia unui tori români este următorul: 1) Mircea Cărtărescu tirajul de bază era de 15 000 de exemplare, iar
curent filosofic şi de gândire. Intuiţionismul lui Bergson stă la baza operei – 540 000 USD; 2) Gabriel Liiceanu – 460 000; pentru poezie sau eseistică era de 4000 – 5000 de
literare a lui Proust, aşa cum, mai înainte, realismul s-a născut din poziti- 3) Dumitru Radu Popescu – 440 000; 4) Andrei exemplare. În ceea ce priveşte câştigul net, vii)
vism şi scientism. Pleşu – 300 000; 5) Nicolae Breban – 290 000; un autor consacrat putea câştiga înainte de 1989
Realismul, ca şi curent literar, a culminat cu Comedia umană a lui 6) Neagu Djuvara – 240 000; 7) Augustin Buzura peste 100 000 de lei pentru un roman – aşadar, o
Balzac. De atunci, vorbim despre realismul obiectiv de tip balzacian, ce – 220 000; 8) Nicolae Manolescu – 170 000; 9) sumă echivalentă cu salariul pe 10 luni al unui
se caracterizează prin obiectivitatea naratorului, ce îşi ia o distanţă aproape Dinu Săraru – 150 000; 10) Radu Paraschivescu membru al Comitetului Central al PCR. În cazul
demiurgică faţă de personaje, pe care le manevrează din umbră, cu o mână – 80 000. viii) unei reeditări, înainte de 1989 un scriitor pri-
nevăzută şi lasă impresia că nu se amestecă, deloc, în destinul lor. Raportul Acest clasament inedit invită la comentarii mea 30% din onorariul iniţial.
dintre narator şi personaje defineşte realismul obiectiv de tip balzacian. adiacente. În primul rând, i) concluzia de ansam-
Foarte mulţi teoreticieni confundă, însă, frecvent, din acest punct de ve- blu: în România e tot mai greu (dacă nu impo- Situaţia de după 1990 este fundamental di-
dere, realismul cu clasicismul. În clasicism, personajele sunt „caractere“, sibil) să trăieşti din scris. Episoadele (legenda- ferită – dar nu neapărat în favoarea scriitorilor.
universal valabile, pe când, în realism, sunt „tipuri“, desprinse din societa- re?) pe care le aduce în discuţie analiza – adică Evident că ix) noţiunea de libertate de creaţie are
tea unei anumite epoci. un Liviu Rebreanu care, în 1920, şi-a cumpărat acum un sens, cu riscurile artistice de rigoare – pe
Naturalismul, ca şi curent literar-artistic, nu este decât o variantă de rea- un automobil Rolls-Royce şi o moşie din banii când înainte de 1989 nu avea –, iar modalitatea de
lism degradat. Naturaliştii n-au înţeles bine Poetica lui Aristotel şi au văzut, obţinuţi ca premiu al Academiei Române pentru plată a autorilor „la număr de coli“ (adică după
în literatură şi artă, o copie fotografică a realităţii şi nu o transfigurare a ei. romanul Ion; un Mihail Sadoveanu, care – se spu- grosimea cărţilor) a dispărut. O schimbare ge-
Realismul nu este numai un curent literar-artistic, aşa cum se crede, de ne – în anii ’50 cerea de la Radiodifuziune, pentru nerală este că x) în general editurile cedează azi
obicei. Realismul are şi un sens tipologic. o înregistrare de 30 de minute, suma de 1500 de autorului considerat ca vandabil un anumit pro-
Aşa cum ne demonstrează Al. Philippide, în Puncte cardinale europene. lei (adică de trei ori salariul mediu al acelor ani); cent – între 8% şi 12% – din vânzările cărţii. Dar
Orizont romantic (vol. I, 1973), există un tip realist, ce se opune unui tip sau un Marin Preda, al cărui hit editorial Cel mai tabloul de ansamblu este cu atât mai decepţionant
romantic. Dacă romanticul este atras de lumea interioară a fiinţei, realistul iubit dintre pământeni i-ar fi adus în 1980 suma cu cât xi) doar unul (ultimul) dintre primii zece
este preocupat, mai cu seamă, de realitatea exterioară. Cu alte cuvinte, ro- de 450 000 de lei –, ca şi altele asemănătoare care clasaţi a debutat ca atare după 1989 şi xii) piaţa
manticul este introvertit, iar realistul este extravertit. s-ar putea reconstitui, sunt mai curând vestigii ale editorială românească este estimată azi la (doar)
Dar, sensul cel mai profund al realismului rămâne cel stilistic. Ca şi cla- unor vremi apuse decât surse de optimism pentru 40 de milioane de euro, adică sub cea din ţări ve-
sicismul, romantismul, barocul şi manierismul, realismul este unul dintre un potenţial viitor apropiat. În egală măsură, ii) o cine mai mici, precum Ungaria sau Cehia.
stilurile literar-artistice permanente sau recurente. Realismul se manifestă altă concluzie este că – ne place sau nu – cele mai
permanent în istoria culturii. Permanenţa realismului a fost explicată de René mari tiraje şi cele mai mari câştiguri (în media lor) Inedită – cum spuneam – şi relativ cuprinză-
Wellek, în Conceptele criticii, prin prezenţa unui „eon“ stilistic realist. de care (unii) scriitori români au avut parte în toa- toare, această analiză a revistei Forbes nu schim-
Atât de evidentă este permanenţa realismului, manifestarea sa, neîntre- tă istoria de până acum a literaturii române s-au bă, bineînţeles, ierarhiile din viitoarea istorie a
ruptă, în toate epocile literare, încât putem vorbi chiar despre o întreagă petrecut în timpul regimului comunist. Regimul literaturii române. În plus, e de la sine înţeles că
direcţie realistă a literaturii universale. viaţa literară în comunism (sau postcomunism)
este cu mult mai complexă decât ar putea-o arăta
un caiet de contabilitate a câştigurilor băneşti.

8 Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 Scrisul Românesc Eseu
Cronică literară

Excursuri Ion Fuga spre literar

BUZERA

U n studiu solid despre cele- şi noapte“ (Mihai Zamfir), cu micul amen- fenomenologie a intenţiei, ci şi o judicioasă Paul Valéry
brele Caiete ale lui Valéry, dament că Valéry scria mai ales diminea- chestionare a şanselor proiectului.
cu premise în critica ge- ţa. De fapt, dacă vrem să aprofundăm, al limitei, al unei mutabilităţi „eterne“ care
netică şi semiotica literară, urmărind, în Eminescu întruchipează funcţia creatoare, Ceea ce încearcă să urmărească şi chiar forţa, conştient şi inconştient, literaritatea.
special, efectele de condensare estetică în splendoarea şi inconsecvenţele posibi- să impună (inclusiv prin analiza foarte de-
ale uimitoarei strategii plurale puse la lu- lităţilor ei, iar Valéry pe cea reflexivă, cu taliată a unuia dintre carnete: „6. XI. 43“, O astfel de abordare/comprehensiune
cru de autorul francez este cel publicat în suport în orice altă creativitate, evoluând numit astfel după notaţia cu care se deschi- a lui Valéry ne obligăm, practic, să recon-
1997 de Christina Vogel: Les „Cahiers“ însă pe coordonate la fel de indomptabile. de) autoarea „Caietelor“ lui Paul Valéry siderăm din unghiuri mult mai adecvate
de Paul Valéry. „To go to the last point/ Asemănări multe s-au făcut şi se vor mai este exemplul unui „scriptor“ preocupat opera (prin asta înţelegând şi eseistica, in-
Celui au-delà duquel tout sera changé“, face, vezi, chiar în această carte, nota 306 şi marcat de continuitatea la cel mai adânc terviurile, nu numai poezia propriu-zisă) a
(L’Harmattan, Paris, Montréal, 286 p), la de la p. 278, care semnalează o posibilă şi nivel al autoreprezentării: căutarea de sine, lui Ion Barbu, de exemplu, un autor foarte
origine o teză de abilitare. pertinentă corelaţie cu Jurnalul de idei al dar şi fuga de sine prin ceea ce numea „spi- anemic interpretat în ultimul timp.
Prin felul lui de a scrie, Valéry a prac- lui Constantin Noica. ritul meu“ („Ceea ce numesc spiritul meu
ticat ceea ce a teoretizat şi invers, intensi- este non-eul meu“), recodificările mentale Faptul că autoarea este prima care ţine
ficând colaborarea celor două componente, Miza cărţii Christinei Vogel este una, şi repoziţionările cognitive permanente, să introducă dubii în legătură cu sistemul
aducând-o la un nivel pe care toate soiurile aşa-zicând, „parmenideană“, o încercare „sistemul eului“, multitudinea ipostazelor interpretativ lansat este probat de recuren-
de dualisme se siliseră să nu-l atingă (întru- de identificare a factorului „unic“, coagu- scriptice, inclusiv în sensul strict grafic. ţa ideii autochestionante: „Aş vrea să risi-
cât, oricum, nu ar fi reuşit!) şi surclasând cu lat al unei scriituri extrem de vascularizate Dezinvoltura cu care le-a asumat pe toate, pesc o eventuală neînţelegere: nu pretind
eleganţă – în imediatul scriiturii, dar şi cu ideatico-estetic, respectiv a unei posibi- le-a rafinat, „împrăştiat“, regăsit şi repoten- că succesiunea notelor şi ideilor lui Valéry
o metodă rafinată pe parcurs – conflictele le şi puternice subsecvenţe a întregului: ţat etc. a presupus un efort original într-o ascultă de un plan prestabilit sau de o ordi-
posibile, într-o formulă neobişnuită (până „Următoarele etape ale studiului meu îşi dorinţă obscură, dar permanentizată. Este ne riguroasă care să fie simplă, imediată şi
la el!) de continuum care se lasă analizat, în propun să descopere principiul care confe- prezentă la acest modern extrem o vivaci- inconturnabilă. Imposibil de prevăzut sau
demersul cercetătoarei elveţiene, ca o fugă ră cercetării lui Valéry o incontestabilă uni- tate debordantă a angoaselor cognitive, dar de prezis în ce sens se vor prelungi aces-
spre literar (indiferent de varietatea tropis- tate. Care este aspiraţia care ghidează – în acestea sunt consumate aproape instanta- te observaţii în devenire. Orice propoziţie
melor, cu atingere de multe ori de-a dreptul afara ţintelor cauzaliste sau finaliste – scri- neu de o scriitură cel puţin la fel de devo- deschide o multitudine de drumuri pe care
scientistă), dacă nu chiar ca o manifestare itura unui subiect provocat să-şi organizeze ratoare în „hiperraţionalismul“ (termenul e se poate angaja, virtualmente, subiectul
concretă şi constantă a acestuia. Intenţia manifestările în curs de apariţie ale vocii al lui Valéry însuşi), de o inteligenţă acută enunţării. Şi totuşi, examinate retrospectiv,
cărţii de faţă este cu atât mai demnă de lui interioare, prin proiecţia aproape coti- şi foarte dinamică, autoscrutantă şi care seriile de notaţii şi reflecţii nu sunt deloc
urmărit, cu cât manuscrisele eminesciene diană în paginile caietelor şi carnetelor? ştia să creeze din mers o plajă interogativă deprivate de caracterul logic, de legăturile
(disponibile şi ele in integrum în ediţie fac- Există vreo lege care ar putea explica sen- imensă. Christina Vogel încearcă să iden- de consecuţie.“ (pp. 213−214). Tensiunea
similată) se lasă şi ele analizate ca o pro- sul raporturilor care se stabilesc – dincolo tifice genul proxim al versantului literar remarcabilă pe care se construieşte această
toformă literară, ca o lume în pre-facere, de înlănţuirea factuală – între definiţiile no- pe care îşi plantează investigaţia: „Nu îl carte are, până la urmă, în vedere cele două
nebuloasă, densă, promiţătoare. Evident că ţionale care se desfăşoară continuu? Putem putem apropia oare pe autorul Caietelor, constructe extreme ale poziţiei lui Valéry
diferenţele sar, la fel, în ochi: la Eminescu oare identifica o logică aptă să releve perti- graţie imposibilităţii de a putea afirma o (pe care le putem numi în multe feluri: ri-
ne aflăm în prezenţa unui romantism hiper- nenţa unui proiect de reprezentare chemat viziune „romanescă“ a lumii (de genul goarea şi hazardul, ordinea şi chaosul in-
creativ, care nu prea ţine cont de categori- să cearnă, de-a lungul diverselor încercări, „Marchiza ieşi la ora cinci...“) pe care o cipiental şi/sau în desfăşurare, supraideaţia
siri sau etapizări, ci, eventual, le dezamor- condiţiile de existenţă ale unui fenomen to- afişează, de tentativele unor scriitori pre- cât de cât cursivă şi fragmentarismul impe-
sează, tumultos, anarhic, de tal al conştiinţei? Principiul unităţii? O lege cum Musil, Joyce sau Kafka? Valéry a nitent etc.), dar mai ales echilibrarea lor, un
un energetism „iraţional“ simţit nevoia de a regla viziunea sa asupra fel de „a treia cale“ metodologică. Christina
care inundă, de multe ori, a coeziunii. O logică? Nu lumii şi asupra subiectului în conformitate Vogel urmăreşte insistent, de altfel, acele
la fel de spasmodic pagina, ar trebui să acceptăm mai cu rezultatele bulversante propuse, în pra- idei (memoria, uitarea, visul etc.) care, pur
la Valéry predomină calcu- degrabă că aceste Caiete se gul secolului al XX-lea, de fizicieni şi alţi şi simplu, l-au „silit“ pe infatigabil-nepre-
lul, „amplificarea virtuţilor situează, esenţialmente, sub savanţi.“. Gândirea lui Valéry era una care văzutul Valéry să gândească izotopic.
mentale“ (Borges), raţio- semnul multiplului? (ş.a., intuia punctul de ruptură al oricărei idei sau
nalismul care e, totuşi, din n.m,.IB) Intenţia mea nu ar început de idee sau fulguranţă ideatică şi O carte foarte atent lucrată, de o sensi-
când în când, atras de „ora avea cum să fie aceea de a zăbovea acolo cât simţea că e necesar, în bilitate epistemică evidentă.
de iubire“ pe care o poate reduce miile de note la un orice caz, nu prea mult. (Din acest punct de
oferi mistica şi care poa- singur elan scriptural. Este vedere, subtitlul cărţii e foarte bine găsit.)
te deborda inclusiv într-o indenegabil că impulsurile Plictisul faţă de literatură, faţă de anumite
scriitură foarte nervoasă. În şi obiectivele speculaţiei lui tipuri de literatură în acest fel se justifică.
schimb, similaritatea imedi- Valéry sunt numeroase...“ Cel care afirma: „La gloire consiste à deme-
ată este aceea a „exerciţiu- (p. 67 – aici şi în continu- urer unique“ nu putea avea altă soluţie de-
lui pasionat al scrisului zi are, trad. mea, n.m., IB). cât cea a reluării ideaţiei/scrierii în singurul
Identificăm, în acest citat, registru în care se simţea confortabil: cel
nu numai o foarte precisă

Ştefan VLĂDUŢESCU

Încă o lecţie de comunicare a lui Lucian Blaga
E xtinzând demersul început în
1995 cu Poezia lui Lucian Blaga, globalizării, ceea ce implică o oarecare îm- Blaga şi l-a evocat, fără a insista interpreta-
continuat cu volumele despre ace- pingere în umbră a produselor specificului tiv asupra operei.
etnic, a localismelor naţionale în raport cu
Pentru tânărul Ovidiu Drimba, care

laşi poet, din 2005, 2006 şi 2010, Zenovie orizontul mondial (...). Blaga reprezintă o l-a cunoscut, ca student, pe Lucian Blaga,

Cârlugea publică o carte notabilă: Lucian supremă înflorire a etnosului nostru, e un acesta era deja în 1938 „un mit“. Ulterior

Blaga, amintire şi actualitate. Interviuri celebrator al satului în care vedea un nu- i-a fost asistent. Mărturiseşte că poetul

şi reportaje, Craiova, Scrisul Românesc, cleu sui generis al lumii, aşezat, în fond, „respingea oratoria facilă, prezumţioasă

2011). Volumul (format din 8 interviuri pe o nervură eminescian-sămănătoristă pe şi superficială.“ Îşi citea cursul, sobru şi

şi mai multe anexe) se evidenţiază înain- care o transfigurează, ridicând-o la o putere concentrat. Într-o scrisoare ce i-a adresat-o

te de toate prin păstrarea lui Lucian Blaga metafizică (...). Astfel, în ochii unui post- Blaga spunea: „Află că eu, care totdeau-

în atenţia publicului. În condiţiile în care, modern, Blaga ar putea apărea nu altmin- na am avut o pronunţată aversiune faţă de

aşa cum observă criticul literar Gheorghe teri decât un exponat fastuos în Muzeul oratorie, am declarat duşmănie neîmpăcată

Grigurcu, „Blaga trece într-adevăr printr-un Satului. (...) Poetul e azi întrucâtva negli- acestei arte găunoase. Acesta va fi Războiul

con de umbră, discret, însă nu mai puţin jat“. Convingerea intimă a criticului este meu de Treizeci de Ani.“ Profesorul Ovidiu

real“, întreţinerea interesului pentru aces- însă că „va sosi din nou vremea genialei Drimba se consideră un „devotat discipol şi

ta este salutară. Gheorghe Grigurcu caută sale personalităţi“. Radiografia criticului fervent admirator“ al lui Blaga şi apreciază

explicaţii pentru întunecarea poetului de de la Târgu-Jiu este pertinentă, optimistă că n-a avut o contribuţie semnificativă la

la Lancrăm şi arată: „Trăim într-un timp al şi realistă. Acesta l-a cunoscut pe Lucian cunoaşterea omului şi interpretarea →

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 9
Cronică literară

Obsesii Marian Victor N. Manolescu despre prozatori
BUCIU
apăruţi în anii ’80−’90

O (pre)fixare a prozei Damian („astăzi uitat, deşi el este autorul celor mai reu- şi confuzie narativă,
trecută prin comunism şite copii legalizate după Robbe-Grillet“, dar necomentat chiar ratare deplină.
în Istorie…), a încheiat mulţumitor cu Pupa russa: „un ro-
Comunismul face şi mai încurcate şi bizare căile prozei, man mult mai lizibil decât celelalte ale lui Crăciun, capti- Romanele lui L. I.
aducându-le până la dramatica lor înfundare sau confundare. vant şi original (…) puternic, viu, intens epic şi psihologic, Stoiciu sunt judecate
Totul ajunge alterat, mai profund ori mai superficial, în de- cu un personaj principal absolut remarcabil“. Protagonista cu ferocitate: îi apar
pendenţă de şirul micro-contextelor. Realismul, irealismul, e asasinată „în cel mai net stil brebanian (nu e singura ge- „toate ilizibile“.
mimesis-ul şi anti-mimesis-ul, facerea ori prefacerea epică, nuflexiune a autorului în faţa Marelui Romancier, evocat
totul se aşează sub dominaţia dură ori numai îndurată a într-o camilpetresciană Nota auctoris)“. Fantastic suprarea-
omniprezentei gândiri totalitare. În prezent, n-ar mai fi list, oniric, cosmic, ob-
deloc cazul să nu recunoaştem că doar cu o substanţială Autoare de „proze poematice“, Adriana Bittel tre- sesii sexuale, simbolis-
dispensă erau folosite idei, concepte, terminologia critică în ce la atmosferă psihologică, între Dana Dumitriu şi Tia tică sofisticată, imaginaţie barocă, metaficţiune: „Proza lui
general. Totul apărea altfel, deşi se utilizau normal termeni Şerbănescu (pe aceasta Istoria o „şterge“). Povestirile nu Mircea Cărtărescu nu e cu nimic inferioară poeziei.“ Marea
precum clasicism, romantism, realism critic, modernism, au miză, unele sunt frumoase, splendidă e Numele, capo- reuşită, trilogia Orbitor, calificată de autorul ei drept „cartea
postmodernism etc., alături de noi aberaţii (realism socialist, doperă e Iulia în iulie. ilizibilă, dementă“, e romanul „inegal şi dezarticulat“ al unui
protocronism). Ideologia totalitară a infestat terminologia creator demiurg, un „proiect paranoic, unic în întreaga noas-
specifică. Ea strică limba în ansamblu. R. Barthes a spus Mircea Nedelciu rămâne o „mare promisiune. Neţinută, tră literatură“, în proximitatea lui Blecher, Arghezi, Eliade.
că limba e fascistă. La noi a fost comunistă. Unde e mai din nefericire.“ Teoretician inteligent şi tehnicist amplu Construcţia simbolică se prăbuşeşte în vulgaritate şi jurna-
totalitară limba decât în totalitarism? Salvarea rezidă, însă, în epică, el s-ar asemăna cu Crăciun. Tratament fabula- lism. „Nimeni n-a mai scris la noi o proză atât de densă şi
în teza şi, în fapt, situaţia concretă că nu există lumi emina- toriu, cu o lungă prefaţă sociologist-vulgară, e un roman de profundă (...) Cu toate scăderile sale, dar şi cu paginile
mente rele. Şi nici eminamente bune. Ceva scapă, alunecă realist, fantastic, oniric, simbolic, apropiat de maniera lui geniale, este un roman excepţional.“ M. Cărtărescu rămâne
pe alături, întotdeauna. Ce înlătura (excomunicând sau E. Uricaru (şters şi el din Istorie). Falansterul aminteşte autorul unei „opere întinse, variate şi inegale, atinsă uneori
tolerând) ideologia totalitarist-comunistă rămâne literatură de Bunavestire de N. Breban. „Dacă nu e talentul de la de aripa geniului, minoră alteori“, în Enciclopedia zmeilor
estetică. Există, astfel, şi în comunism, o proză a tradiţiei, Breban, romanul abundă în tehnici ingenioase“, fiind „o şi De ce iubim femeile.
a (re)actualizării ori sincronizării, dar şi una înnoitoare, demonstraţie de inteligenţă artistică în mai mare măsură
experimentală. decât o reprezentare profundă a ambiguităţii sociale şi Fără repere autohtone, „greu de situat“, Alexandru
morale“. „Nu e mai bun nici Zmeura de câmpie…“ Iar Ecovoiu scrie „parabole politice cu înfăţişare metatextu-
Analizând şi fixând această perioadă, atitudinea critică ce scrie după 1989 „nu mai prezintă acelaşi interes“. Cu ală încă mai pronunţată decât la Gh. Crăciun“. El „scrie
a istoricului literar N. Manolescu (Istoria critică a litera- aceleaşi procedee, nuvelele, puţine excelente, dominate de limpede, elegant“, „la antipodul“ altui „ciudat“, Radu
turii române) nu se modifică în mod esenţial faţă de toate inegalităţi, ies din cotidianul nesemnificativ. Aldulescu. Saludos, mic roman pentru adolescenţi, a fost
aceste moduri sau forme epice. O excepţie ar fi autore- tradus în câteva limbi şi, crede Manolescu, uitat. Sigma e şi
vizuirea faţă de poetica epică experimentală, textualistă, Comice şi utopice, cu bune observaţii sociale şi pă- mai pretenţios metatextual. „Agreabil, bine scris, romanul
sprijinită cândva, iar acum privită cu dezamăgire. În cazul trundere psihologică, sunt două romane remarcabile ale e până la urmă neserios.“
onirismului estetic, neatenţia iniţială personală a autorului lui Petru Cimpoieşu, Povestea Marelui Brigand, asemănat
a fost urmată de excomunicarea întregii „mişcări“ prin de- cu Lumea în două zile şi Cartea Milionarului, şi Simion Realist social, „mizerabilist“, cenzurat în comunism,
cizia politică. liftnicul. Radu Aldulescu scrie romane abuzând de un sexualism
nesemnificativ. Treptat, materia epică se îndepărtează de
Ultimul deceniu comunist Dintr-o lungă introducere, aflăm că Ioan Groşan este „esenţa artistică“. În cazul său, „primejdia îi vine din ex-
un „umorist adevărat“ pentru că „are idei“. Nuvelistul, citit cesul calităţilor sale“. „Mai constituit şi interesant este
Tehnicismul textualist ajunge să fie salvat de talentul prin I. L. Caragiale (stil), M. Sadoveanu (spiritul de rezis- Amantul colivăresei.“
apropiat de personalitatea prozatorilor anteriori, psihologi- tenţă), G. Bălăiţă (joc, banal cotidian) posedă „siguranţă
zanţi sau, privind şi mai înapoi, a realiştilor critici, cât mai şi acurateţe“. Insula va apărea la Cărtărescu. „Cam tot Ca urmare
puteau fi de critici, aşa trecuţi prin realismul socialist. ce a publicat Ioan Groşan după 1989 nu depăşeşte nivelul
divertismentului. (…) Aşteptările erau însă mult mai mari, Democratizarea dificilă, prin anarhizare, a contextului
Precursor al optzeciştilor, fantezist, senzorial, (hiper) ca şi în cazul lui Nedelciu.“ postcomunist, n-a fost favorabilă esteticului. S-a dat prio-
realist, poetic, comic, parodic, esoteric, erotic, Ştefan ritate moralismului ideologic şi politic. Lectura literară a
Agopian scrie sclipitor, dar şi manierist, (meta)romane Primul deceniu democratic operelor contemporane devine încă şi mai – folosesc un
cu pretext istoric. Uneori face paradă de ingeniozitate. termenul nou al istoricului critic, cel vechi fiind infidelă –
Primejdia e ca literatura „să rămână încântătoare (vrăjito- După 1990, substanţa epică diversă ajunge turnată gră- capricioasă. Acum, N. Manolescu apare mult mai tranşant
rie curată!) şi minoră“. „Negrici exagerează originalitatea bit în forme schematice şi inautentice. Imaginarul poetic (fără a evita sacrificiul operei valide) în evaluare decât în
romanelor“, care nu au ce să împartă cu realismul socialist. performează, însă, numai într-un caz, mai hotărât decât analiză sau tipologizare. Ca şi în cazul poeziei, acceptarea
Ultima scriere, Fric, poematică, fără miză, îl coboară în exotismul sau neonaturalismul deprimist şi mizerabilist. schimbării paradigmei prozei (optzecismul postmodernist
„minorat“. Poate reveni. anunţat de protopostmodernul G. Călinescu, modelator al
Romanele lui Gabriel Chifu „păcătuiesc printr-un re- „târgoviştenilor“) este oferta la schimb, una de compro-
Textualismul şi metaromanescul lui Gheorghe Crăciun alism şi printr-o imaginaţie deopotrivă de bine tempera- mis, pentru păstrarea canonului unic modernist (redus la
au scăpare în talentul autorului, apt de o proză „deasă de te.“ Narând o poveste de iubire falsă, primul roman nu e valorizarea personală, infidelă, capricioasă).
senzaţii, impresii, imagini“, „realism ciclopic“. Raportat lipsit de interes, având „ceva din lejeritatea naratorială a
şi el la noul roman francez, ca S. Titel, D. Ţepeneag, N. lui N. Breban“! Cele de după 1990: politice, alegorice, Din volumul Nicolae Manolescu. (Pre)istoria criticu-
sexiste, senzaţionale, religioase, promit, dar nu se ţin de lui, în curs de apariţie.
→ operei magistrului. Nu exclude o aplecare speciali- cuvânt. Cad în maniheism psihologic şi etic, complicaţie

zată asupra subiectului. În opinia sa, precum în cea a lui să gândească filosofic; „nu s-a validat nici în poezie şi nici
Constantin Noica: „În secolul al XIX-lea, spiritul tutelar în filosofie“, cum recunoaşte, a avut stări de spirit provoca-
al lui Eminescu şi al creaţiei sale a vegheat la ocrotirea şi te de marele filosof care i-au marcat existenţa.
impunerea celor mai înalte expresii şi valori ale poporului
nostru. (...) Pentru secolul XX, spiritul tutelar a fost Lucian Şi doctorului Coriolan Brad, Lucian Blaga i-a marcat
Blaga.“ modul de a gândi, nu prin contactul pedagogic, ci prin cel
omenesc.
Student lui Lucian Blaga i-a fost şi profesorul Gheorghe
Pavelescu. Acesta, cu eleganţă şi delicateţe, cu moderaţie, Dincolo de contribuţia intervievaţilor, modul cum
arată: „M-am întâlnit cu opera sa încă din anii adolescen- Zenovie Cârlugea adresează întrebările, cum stimulează
ţei. (...) L-am apreciat ca profesor, poet şi gânditor, dar şi evocarea şi declanşează mărturisirea face ca generic să
ca om (...). Lipsit de simţul metafizic, nu m-am aventurat se desprindă o formulă existenţială a lui Lucian Blaga.
în investigarea operei filosofice dincolo de Trilogia cultu- Rezultă că marele poet trăia apolinic, în liniile unui ideal
rii şi Trilogia valorilor“. departe de vitregiile mediului mărunt şi în degradare. Se
individualiza nu ca prezenţă oratoric-persuasivă, ci ca o
Academicianul Dimitrie Vatamaniuc evocă pe profe- conştiinţă lucidă a momentului. În raport cu nedreptăţile ce
sorul Blaga în mersul istoric al învăţământului universitar i se făceau se epuiza în credinţa luminoasă în instanţierea
clujean: mutarea la Sibiu şi revenirea la Cluj. Al. Husar, dreptăţii, binelui şi adevărului. O determinare demnă în
care l-a cunoscut pe Blaga la Braşov, afirmă că acesta nu toate modelează prezenţa omului. Deplina adaptare a ges-
se „bucură de posteritate consonantă în raport cu valoarea tului la gând îl face model de urmat, alături de înţelegerea
operei“. Poetul Toma-George Maiorescu l-a întâlnit în mai pentru defectele, neputinţele şi limitele omeneşti. Destinul
multe rânduri pe Blaga şi are scrisori de la acesta. Pentru său spiritual se închide într-o onestă şi solitară conştiin-
el Blaga este modelul: „Blaga a fost şi a rămas marele meu ţă deliberatoare. Poate că lecţia lui Lucian Blaga n-a fost
maestru spiritual“. Ca student, şi istoricul Valer Popa l-a una de dascăl, ci una de fiinţă conştientă de a fi în timp.
audiat pe Blaga. Din fascinaţie, şi-a dorit să devină poet şi Probabil că aceasta a fost rezonanţa declanşată în cei care
l-au cunoscut, în cei care l-au citit şi cei care „l-au trăit“.

10 Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 Scrisul Românesc Eseu

Traduttore / Ioan Din disperare
Traditore LASCU se întrupează Cioran

Î n recele aprilie care trecu se împliniră o sută de toate zilele şi nopţile, şi să devii totalmente altul numai de viaţă, personaj situat dincolo de frontiera nesigură din-
ani de la naşterea lui Emil Cioran, cel care, ajuns pentru că te apuci de scris?“ tre domeniul public şi cel privat, este o afacere ce se deru-
şi rămas definitiv la Paris după al doilea război, lează de la Socrate la Plotin şi care nu s-a epuizat decât la
se gândi că-l aranjează să semneze cu numele de E. M. Nici în cazul lui Emil Cioran apelul la biografie nu finele antichităţii.“
Cioran, căci Emil (Émile) trecea în capitala Franţei mai poate fi un demers ratat. În „România literară“ numărul
degrabă drept nume de frizer decât de scriitor! Aşa rămase 45/ 2008, Marta Petreu scria pe întinderea a două pagini În ce priveşte opţiune pentru austeritate, indigenţă sără-
Cioran pentru francezi – E.M. Cioran, nu Emil Cioran, ca Despre bolile filosofilor. Cioran. Sănătatea precară, multe- cie etc., distanţarea faţă de orice profesie, inclusiv de acea
la compatrioţii nevindecabilului filosof, pentru care Emil le şi (unele) incredibile(le) boli ale filosofului interferează de scriitor, Maxime Rovere descoperă în Cioran „imaginea
este, totuşi, un nume mai elegant. S-au petrecut câteva cu stările lui de spirit, perene, ca şi majoritatea acelor boli, modernă a lui Diogene“.
evenimente remarcabile cu prilejul centenarului, între care închipuite sau nu: „Cu frecventele sale infecţii respiratorii,
vânzarea şi achiziţionarea la licitaţie a fondului de manus- cu o boală reumatismală ori o artrită, cu hipertensiune, gas- Filosof prin aforisme, dincolo de orice judecăţi cu ti-
crise Cioran, ispravă de 405 000 euro, care aparţine unui trită, insomnie, depresii ciclice, oboseală cronică (iar în fi- tlu definitiv, Cioran a izbutit să facă „din contradicţie o
român cu o mare inimă (mărinimos îi spunem pe româneş- nal boala Alzheimer), Cioran este un suferind etern şi etern artă, dacă nu chiar un adevăr poetic.“ (Patrice Bollon,
te, deşi atât gestul cât şi cuvântul sunt azi aproape nişte exasperat că-şi simte fără încetare trupul. Mersul la doctor Labirintul şi palatul). În articolul Fanatic până la ridicol,
minuni). Manuscrisele („de tinereţe“, după cum a precizat îl consuma enorm, ca dovadă diagnosticul de «emotivita- Vincent Piednoir face atingere la partizanatul naţionalist
Eugen Simion) au fost donate Academiei Române. te» pe care i l-au pus doctorii – fireşte «incompetenţi». În extremist al lui Cioran, înainte de 1941, anul plecării sale
Numele donatorului, cetăţean american de origine secret, adică în Caiete, acest pacient emotiv şi-a permis să din România. Deşi s-a dezis ulterior de exagerările na-
română, este George Brăiloiu, de profesie avocat, 42 de recunoască exactitatea diagnosticului.“ ţionaliste, Emil Cioran nu şi-a renegat trecutul, dar nici
ani, care le-a cumpărat prin intermediul companiei KDF nu şi-a conturat, de unul singur, o biografie clară. Peter
– Energy, care-i aparţine. Cel care şi-a cedat o parte din Cel care constata, obsesiv, că „în momentele de dis- Sloterdijk (în eseul intitulat Închinător la Nebuna Sfântă
avuţie pentru a săvârşi un sublim gest patriotic, s-a decla- perare absolută [...], nu poate scrie «decât intoxicat de tu- Temeritate) se conduce după ideea principală că „opera lui
rat cu demnitate un admirator al lui Cioran şi a mai spus că tun»“, că „mintea [...] funcţionează doar ajutată de dezor- Cioran poate fi considerată drept un ansamblu de exerciţii,
ţine cu tot dinadinsul ca manuscrisele să se întoarcă în pa- dine şi de stimulente“, mai renunţând la unii stimuli toxici la jumătatea drumului dintre gimnastică (intelectuală) şi
trimoniul naţional. Un gest nepreţuit în nişte timpuri când „reuşeşte să scrie [şi] constată, fericit, că scrisul însuşi este asceză, experimentând toate poziţiile omului fără poziţie“.
indiferenţa sau confuzia valorilor domină prim-planurile, o vindecare, chiar dacă numai a dezordinilor psihice; de Încă o dovadă că gândirea paradoxală a lui Cioran dă naş-
nu numai mediatice ci şi mentale ale bietei noastre „opinii pildă, scriind despre sinucidere, recunoaşte cinstit că «ob- tere deseori la paradoxuri ale criticii. Cioran „s-a dispreţuit
publice“. sesia pe care o aveam s-a dezumflat considerabil. Ceea ce pentru a se respecta“. Mereu paradoxal, „el a fost cel dintâi
Nici francezii nu au rămas chiar nepăsători faţă de ace- dovedeşte că nu e chiar atât de rău să fii scriitor»“. care a venit la rampă pentru a declara: totul îmi lipseşte şi,
la pe care au „îndrăznit“ să-l declare drept cel mai de sea- din acelaşi motiv, totul îmi este prea mult“.
mă stilist al limbii franceze contemporane, totuşi rar lucru Dacă pentru maladivul Cioran scrisul s-a dovedit a fi
pentru orgoliul galic! De pildă „Le Magazine Littéraire“ (şi) o terapie, este probabil ca el să fi avut acelaşi efect pen- Nicolas Cavaillès se întreabă, încă din titlu, La ce bun
din recenta lună mai, apărut sub genericul Littérature & tru Proust sau Beckett, de pildă. Dar, dincolo de maladiile să citeşti? fiindcă face remarca, surprinzătoare pentru no-
Philosophie, un dialogue renoué (Literatură şi filosofie, un filosofului, între care ipohondria nu ocupă un loc tocmai vici, că fiind un „mare cititor, Cioran părea să-şi dezmintă
dialog reînnodat), a publicat un Dosar Cioran, între care neglijabil, să urmărim ce aspecte ale operei şi personalită- astfel pesimismul: dacă el căuta încă (prin lectură, n.n.),
două documente inedite din arhiva filosofului. Dosarul se ţii cioraniene i-au preocupat pe autorii Dosarul Cioran din trebuia să rămână o umbră a speranţei. Însă el nu stătea la
intitulează Cioran, o sută de ani de finitudine şi a fost co- penultimul număr al mensualului francez. În deschidere pândă pentru nişte argumente salvatoare, ci mai degrabă
ordonat de Max Rovere. Între cei care semnează se întâl- Maxime Rovere îl abordează dintr-un unghi normal, dar pentru nişte fraţi întru fatalism“. La Cioran curiozitatea se
nesc nume precum Patrice Bollon, Vincent Piednoir, Peter uneori neglijat de cercetători: „Legând intim gândirea de năştea din nelinişte, iar gânditorul doar simula că fuge de
Sloterdijk, Ingrid Astier, Nicolas Cavaillés, Constantin stilul de viaţă, Cioran a prelungit o anumită tradiţie antică.“ erudiţie. Trist cu metodă, după Constantin Zaharia, Cioran
Zaharia, Simona Modreanu, Eugène Van Itterbeek, Ger Ar putea surprinde aici trimiterea la „o anumită tradiţie an- „a experimentat toate treptele melancoliei, nedisociabilă de
Groot, Aurélien Demars, Virgil Tănase, Sylvia Massias, tică“, dar e de ajuns să ne gândim la Diogene şi la stoici şi gândire“, dar şi de marea literatură, după o remarcă memo-
Pierre Assouline. Vincent Piednoir şi Ingrid Astier sem- îi dăm dreptate lui Rovere. Demne de luat în seamă sunt rabilă a lui G. Călinescu. Astfel el este, deodată şi pe rând,
nează câte două intervenţii, iar la secţiunea remarcabil ne consideraţiile privitoare la „anatomia“ gândirii cioraniene: bântuit de „gânduri negre, disperare, plictis, amărăciune,
îngăduim să semnalăm numele a trei români: Constantin „Într-adevăr, aşa cum foarte bine au arătat Susan Sontag dar şi de dor...“ Dezrădăcinarea sa nu era atât o desţărare
Zaharia, Simona Modreanu (autoare a unei monografii şi Peter Sloterdijk, scriitura lui se situează dincolo de o cât o dezrădăcinare metafizică, pentru el care repudia orice
Cioran, Oxus, Paris, 2003) şi Virgil Tănase (semnatar anumită manieră de a filosofa: nu este vorba nici de articu- idee indiferentă, deoarece, nefiind „mereu trist, nu putea
al unei remarcabile biografii Camus, Folio Gallimard, larea unor idei în sistem, nici de producerea de concepte. întotdeauna să gândească“.
Paris, 2010). Reamintim că la Editura Oxus, în colecţia A gândi semnifică, pentru Cioran, a defini o anume poziţie
Les Étrangers de Paris * Les Roumains (coordonată de (o postură, dacă vreţi) care probează mai puţin afirmarea Simona Modreanu reflectează la „Discipolul sfinţilor“,
Basarab Nicolescu), au mai apărut, numai în anul 2003, unui spirit decât contradicţiile unei fiinţe singulare în faţa amintindu-ne că Cioran era „bântuit de febra misticilor, cei
Roumanie, capitale... Paris, guide du Paris des artistes et existenţei. Prin aceasta, el a restabilit, de îndată, legătura «tulburaţi de absolut», [căci el] s-a inspirat din diverse tra-
écrivains roumains (Jean-Yves Conrad), Victor Brauner cu o tradiţie antică al cărui ultim reprezentant este într-un diţii (sau erezii) religioase“. Da, ne putem gândi mult şi cu
(Sarane Alexandrian), Gherasim Luca (Petre Raileanu), anume sens. Faptul că gândirea devine întâi practică, stil temei la ereticul Cioran, cel nesupus anume vreunei doc-
iar în 2004 Mircea Eliade, romancier (Eugen Simion). trine. Vincent Piednoir se apleacă, a doua oară, asupra lui
Demne de subliniat, între numele ce concură la alcătui- Cioran epistolarul, în vreme ce Eugène Van Itterbek îşi în-
rea Dosarului Cioran, numele lui Peter Sloterdijk, Nicolas dreaptă atenţia asupra atracţiei magice a munţilor din ime-
Cavaillès sau Pierre Assouline. diata vecinătatea a Răşinarilor, satul natal al filosofului.
În spiritul tematic al ediţiei din mai trecut se înscrie, Energia disperării reprezintă, după Ingrid Astier, una din
previzibil dar necesar, editorialul semnat de Joseph Macé- sursele importante ale gloselor şi aforismelor cioraniene,
Saron, Autorul în operele sale, care începe prin a remarca cel care n-a ezitat să dezmintă: „Eu n-am spus niciodată că
reabilitarea biografiei în cercetarea literară actuală, deve- trebuia să mă sinucid“.
nită seducătoare, deşi odinioară era persiflată, ironizată,
chiar condamnată şi supusă unor... rele tratamente. Odată Virgil Tănase ne îndreaptă atenţia, în chip inspirat, către
cu reabilitarea biografiei se impune şi o reconsiderare a Histrionul contrariat, făcând recurs la amintirea conversa-
statutului unor scriitori, ca şi plasarea unor opere într-o ţiilor cu Cioran, marcate de „verva lui sincopată“. Debitor
nouă perspectivă: de metafore în cascadă, Emil Cioran „vorbeşte prin explo-
„A freca o biografie de alta poate produce scântei. Este zii după principiul unei supape care nu lasă aburul să iasă
exact ceea ce face François-Bernard Michel comparând decât atunci când presiunea devine foarte mare“. Sylvia
vieţile lui Proust şi Beckett. Teza este simplă şi atractivă. Massias se opreşte asupra Caietelor 1957−1972, ediţie
Operele celor doi creatori se leagă prin una şi aceeaşi uma- dusă la bun sfârşit de Simone Boué, tovarăşa de viaţă a lui
nitate fragilă. Apropiindu-se de sufletul lor chinuit, autorul Cioran, care le-a transcris, descoperindu-le după moartea
arată cum cei doi urmăresc un obiectiv identic. Beckett lui. În fine, Pierre Assouline ne informează despre tezau-
continuator al lui Proust? Această idee, deja expusă, de- rul descoperit în forma celor treizeci de caiete manuscrise
vine acum şi mai seducătoare. Beckett, ca şi Proust, «îşi (1973–1980), abandonate şi ignorate de toată lumea în sub-
consideră opera şi viaţa ca fiind independente». Dar, scrie solul unei clădiri pariziene din strada Odéon, nr. 21. Astfel
François-Bernard Michel, poţi fi astmatic sau depresiv, în „Simone Baulez, negustoreasa de vechituri care a salvat de
la distrugere manuscrisele inedite ale moralistului român,
este proprietara lor“ în urma unei decizii a Curţii de Apel,
din 11 martie 2011. Ce se ascunde acolo nu se va putea
şti decât printr-o eventuală editare a acestora. Emil Cioran
rămâne paradoxal şi consternant şi în postumitate.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 11

Note Biografiile
de lectură

Virgil
NEMOIANU

P rocesul acesta într-una repe- cu sultanul egiptean Malin al-Kamil, creş- documentate vin (alături de alte studii) Admirabilul Jean Sevillia (tot ce scrie e
tat şi apoi repudiat al apropie- tinilor le reveneau Ierusalimul, Nazaretul să modifice clişeele larg-acceptate. Este parcă de aur!) reabilitează de astă dată pe
rii şi al depărtării dintre ficţi- şi Bethlehemul. Friedrich II a fost ctitorul vorba de Helmuth Kiesel (Ernst Jünger: un ton parcă totuşi niţel sentimental pe
une narativă şi factualitate istorică pare să Universităţii din Napoli (care şi azi îi poar- Die Biographie, München, Siedler, 2007) Carol, cel din urmă împărat habsburgic, cu
fie cel care a dat naştere la plăcerea lecturii tă numele), prima universitate europeană şi de Heimo Schwilk (Ernst Jünger: Ein viaţa lui scurtă (1887–1922). Un Charles
biografiilor. Biografia este prin excelenţă de stat, seculară, cele trei - patru anterioare Jahrhundertleben, München, Piper, 2007) Zorgbibe scrie o uşurică, dar agreabilă, bi-
o modalitate atât utilitară cât şi delectabilă. (Bologna, Oxford, Sorbona) fiind întemeia- ca să nu pomenim decât de două cărţi de ografie Metternich, le séducteur diplomate
Vorbeşte de figuri de seamă, influente în flu- te pe baze religioase. Cartea, romantic-na- acest tip şi orientare. (Seducătorul ca diplomat, Paris, Editions
xul dezvoltării umane, ne învaţă evenimen- ţionalistă, dacă vreţi, rămâne o capodoperă de Fallois, 2009) – a cita oare despre acest
tele istoriei, dar totodată se poate concentra interpretativă. (N-am cutezat să mă apropii M-a amuzat aproape deosebirea între mare om care îl obseda şi pe Kissinger
pe detaliu sau se răsfaţă cu plăcere în specu- şi de vol. II). mai multe cărţi despre Bismarck citite (sau în tinereţe?. Mad World (Lume nebună,
laţii, invenţii, posibilităţi. Ca să nu mai vor- barem răsfoite, ca să fiu sincer) în ultimul Harper, 2010) de Paula Byrne este o încer-
bim că biografia deschide larg porţile spre Dacă însă Kantorowicz îşi alege mo- an. Una este capodopera americanului Otto care de a reciti principalele romane ale lui
teoretizări care nu trebuie să fie totdeauna dul de scriitură epic-sublim, alţi biografi Pflanze, o trilogie de peste 3000 de pagini Evelyn Waugh (mai cu seamă Brideshead
grave (sau mai rău: greoaie!), ci care se insi- sunt mai modeşti. Cu uşurinţă şi fără în- (cele trei volume vorbesc succesiv des- Revisited) în lumina relaţiilor autorului cu
nuează în mintea cititorilor şi cititoarelor în cetineală am citit biografia lui Robert pre unificare, consolidare şi fortificare şi familia Lygon (conţi de Beauchamp) şi cu
chip blând şi simpatic, dar folositor. Zimmer dedicată filosofului Schopenhauer au apărut între 1963 şi 1990 la Princeton reşedinţa lor principală Madresfield Court.
Oricum, eu mi-am schimbat părerea; de (Arthur Schopenhauer. Ein philosophis- Univ. Press, apoi în traducere germană). Au Eu unul am parcurs prea multe biografii
unde în tinereţe evitam acest gen, acum îl cher Weltbürger München: DTV, 2010). luat toate premiile şi au obţinut toate laude- şi studii competente despre Waugh spre a
citesc cu plăcere. Să înşirui câteva titluri ci- Cunoscut în România mai ales prin influen- le imaginabile, iar cartea a fost declarată mă lăsa convins de această tehnică critică
tite în ultima vreme, mai ales din dorinţa de ţa pe care a exercitat-o asupra lui Maiorescu standardul de aur al studiilor bismarckiene. a realismului strict mimetic, chiar dacă am
a demonstra câtă varietate există în interio- şi a altor junimişti, Schopenhauer are, în Meritat desigur, pentru documentarea su- cules şi câteva notaţii interesante.
rul acestui gen. Încep cu un „calibru greu“, mintea celor mai mulţi cititori (nu numai per-exhaustivă şi pentru rigoarea şi precizia
fără îndoială una din cele mai bune biografii români), imaginea unui încruntat, a unui judecăţilor. Pe de altă parte n-am să ascund Astfel de scrieri, insistent reduse la o
(sau monografii) scrise vreodată. Este vor- taciturn, a unui singuratec, a unui mizan- că pe mine acest pozitivism uscat şi absolut singură dimensiune a vieţii personajului pot
ba de viaţa lui Friedrich II de Hohenstaufen, trop. Zimmer oferă însă o imagine diferită. al lui Pflanze a izbutit să mă obosească şi totuşi să ne intrige. Aşa de pildă cartea lui
împărat „romano-german“ în Evul Mediu Schopenhauer descindea dintr-o familie de să mă plictisească. Mai interesantă şi mai Robert K. Wilcox despre moartea în adevăr
(1209–1250) scrisă de Ernst Kantorowicz patriciat mercantil nordgerman, avea ori- dificilă totodată la lectură s-a dovedit car- destul de misterioasă a generalului Patton
(1927, cu un enorm volum bibliografic zonturi largi, călătorise prin Europa, rămă- tea lui Lothar Gall Bismarck: Der weisse Target: Patton (Ţinta: Patton, Regnery,
suplimentar în 1931). Autorul ar merita el sese, ce-i drept, necăsătorit şi cam misogin, Revolutionär (Bismarck: Revoluţionarul 2008). Că ar fi fost rezultatul unei reţele de
însuşi o biografie. Născut ca fiu al unei bo- dar departe de a fi un devotat al castităţii, alb, Berlin, Ullstein, Propyläen, 1980, comploturi şi răzbunări? Poate: dar mi-e
gate familii de oameni de afaceri evrei din avusese destule relaţii sexuale. Era ambiţios 2008) care se înscrie în tradiţia de istoria teamă că nu vom avea nicicând certitudini
Prusia, s-a orientat ca om tânăr spre ide- şi căuta succesul deşi nu în mod vulgar. În ideilor (Geistesgeschichte după termenul absolute. Lectura cărţii lui Wilcox, oricât
ologia de dreapta. S-a alăturat cercului de esenţă era mult mai cosmopolit decât filoso- încă folosit de germani). Oricum afli multe de pasionantă – sau poate tocmai din aceas-
străluciţi poeţi şi intelectuali din jurul lui fii germani contemporani cu el. Prea multă din aceste lecturi. Astfel Bismarck, crea- tă cauză – seamănă niţel prea mult cu cea a
Ştefan George (din care aveau să facă parte vreme pentru analize şi prezentări teoretice torul „socialismului de stat“ îmbrăţişat de unui roman poliţist.
şi fraţii Stauffenberg, conducători ai com- nu-i rămâne lui Zimmer în aceste condiţii, practic întreaga Europă Apuseană în ziua
plotului anti-hitlerist de la 20 iulie 1944), a dar de gândit tot mi-a dat el de gândit. de azi, pornise în tinereţe ca învăţăcel al Şi fiindcă tot am ajuns la acest punct,
fost în primul război mondial ofiţer decorat unui dascăl discipol (Arnold Heeren) al lui. hai să închei cu referiri la două cărţi care
pentru bravură, a participat după război la Dar poate că ce mă atrage mai mult spre Adam Smith la universitatea din Göttingen. trec pragul de la istorie la literatură curată.
conflictele armate interne, înscris în mili- biografii e, cum spuneam, diversitatea lor Acelaşi Bismarck, tânăr şi încă pre-politic Una este scrisă de o foarte pioasă doamnă
ţia anti-„spartachistă“. A devenit profesor de scopuri şi de stiluri. Citesc chiar acum să zicem aşa, pare să fi fost pe-atunci un an- de origine filipineză, Elena Maria Vidal.
universitar la Frankfurt şi, deşi (dat fiind biografia creionată de W.A. Speck Robert glofil înfocat: prima iubită şi logodnică era Aceasta este profund convinsă de caracte-
„dosarul“ său militar) ar fi fost scutit de Southey: Entire Man of Letters (Robert fiica unui pastor englez (Isabella Loraine- rul criminal al Revoluţiei Franceze (poate
persecuţiile antisemite, a demisionat şi a Southey: Deplin om de litere, Yale Univ. Smith), prietenul de studenţie cel mai apro- că nu greşeşte întru totul). Şi atunci repo-
emigrat, predând mai cu seamă la Princeton Press 2006), în care partea de analiză lite- piat era un june yankeu (J.L. Motley) care vesteşte episoade ale ei în sensul pe care
şi Berkeley. Acolo opiniile sale au devenit rară joacă un rol secundar. În schimb pro- avea să-l zugrăvească mai târziu pe junke- dânsa îl considera cel adevărat. Reuşeşte
de centru-stânga şi acolo a publicat (1957) fesorul de la Leeds şi Hull explică obiectiv, rul prusac într-un roman de slabă audienţă adesea să fie emoţionantă, dar accentele
a doua carte monumentală a sa The King’s calm şi documentat modul în care treptat (Morton’s Hope, 1839, unde amicul apare „hagiografice“ aplicate familiei regale şi
Two Bodies (Cele două trupuri ale regelui), şi organic marele poet şi eseist (aşa a fost sub numele de „Otto von Rabenmark“). Curţii ajung să supere. Nu sunt adversar al
studiu cheie pentru aşa zisa „teologie po- socotit în tot secolul XIX şi chiar mai târ- Filo-semitismul lui Bismarck era com- orientării pe care o propune, dar nici tonu-
litică“. Prima, de care vorbesc aici, a fost ziu, până când prejudecăţile ideologice plex şi întortocheat. Oricum, atunci când rile lacrimogene nu ajung să mă convingă
reeditată şi tradusă; este o monografie în s-au dovedit biruitoare şi l-au marginali- un recent studiu american de un Jonathan în romanul istoric pe care l-am citit Trianon
stil triumfalist despre acest om de stat de zat) s-a deplasat de la stângismul său ra- Steinberg repeta clişeele despre Bismarck (1997).
superlativă valoare intelectuală şi politică. dical, cvasi-comunist (nu exagerez!) din drept precursor al lui Hitler, bătrânul şi ve-
Friedrich II a trăit mai mult în Sicilia, a fost prima tinereţe la poziţiile ferm şi elocvent nerabilul Henry Kissinger însuşi (să nu ui- Încă mai în afara istoriografiei propriu-
unul din cei mai mari „multiculturalişti“ ai conservatoare de la maturitate. (Rămân to- tăm că înainte de a deveni om de stat acesta zise ar fi Zachary Mason cu al său The Lost
tuturor timpurilor, cunoscător la perfecţie tuşi în dezacord cu profesorul Speck când avusese o strălucită carieră academică) s-a Books of the Odyssey (Cărţile pierdute
al arabei, autor de studii (printre altele unul afirma că Southey era mai mult un cărturar grăbit să scrie o lungă şi substanţială recen- ale Odiseei, New York, Farrar Strauss and
despre vânatul cu şoimi), un sceptic într-ale decât un poet talentat.) S-ar părea că astfel zie în foarte prestigioasa „New York Book Giroux, 2010). Este cartea de debut al unui
religiei, numit de contemporani „stupor de studii de „reconsiderare“ sunt necesare. Review“ admonestându-l pe Steinberg tânăr computerist, sub 40 de ani. Ingenios,
mundi“ (uluirea lumii), conducător al celei Astfel contemporanul nostru Ernst Jünger, şi demonstrând că departe de a se afla pe acesta îşi închipuie nu mai puţin de vreo
de-a şasea cruciadă (1228−1229), singura figură centrală în literatura germană a se- aceeaşi linie, cei doi conducători germani 43 de situaţii în care aventurile lui Odisseu
în care nu s-a vărsat o singură picătura de colului XX (de la începutul şi până la fi- reprezintă poli simetric opuşi ai practicii diferă radical de cele narate în epopeea
sânge, dar la sfârşitul căreia, prin tratative nele acestuia) a fost multă vreme – şi este politico-militare. clasică: ba că Ulysse a găsit-o decedată (şi
încă – pe nedrept atacat şi „înfierat“. Două în chip de fantasmă) pe Penelopa, ba că
biografii cu totul masive şi convingător Nu se sfârşeşte lista mea cu aceste titluri. aceasta a devenit proprietara dominantă a
unei herghelii de tineri virili, ba că Circe
sau Calypso îşi desfăşoară interesant nurii
şi pasiunile, câte şi mai câte.

M-au amuzat toate acestea fără să mă
entuziasmeze. Mi-am pus totuşi între-
barea de ce în ultima sută de ani Ulysse
acesta a devenit în imaginaţia noastră mai
proeminent decât Achille sau Hector sau
Agamemnon, sau alţi eroi de odinioară.
Probabil că accentul pe inteligenţă, iscusin-
ţă şi abilitate, probabil că destinul său de
exilat, de emigrant, de rătăcit îl aduc mai
aproape de statutul oamenilor de azi decât
războinicii bravi şi nemiloşi care stârneau
imaginaţia strămoşilor noştri.

12 Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 Scrisul Românesc Proză

Gheorghe PĂUN

Scrisoare din Turku

T urku este un oraş din sud-vestul Finlandei, perioadă proastă, nu neapărat din cauza crizei, se spune, să acopere descoperiri şi rezultate care au o semnificaţie
întemeiat prin secolul al treisprezecelea, deci şi care şcolarizează foşti lucrători pe care este nevoită să-i culturală, general umană, cu mult peste ceea ce îndeobşte
unul dintre cele mai vechi din ţară. La 31 ia- disponibilizeze. O strategie care ar trebui luată în seamă şi se crede. Nu intru în amănunte, „demonstrez“ doar (de
nuarie 2011 avea 177430 de locuitori (al cincilea oraş din de alte ţări (se ştie, „tigrii asiatici“, Singapore şi Coreea de fapt, ilustrez) spusa dinainte cu câteva idei discutate la
Finlanda din acest punct de vedere – date culese de pe Sud de pildă, au devenit „tigri“ pentru că au investit masiv Turku, mai ales în workshopurile „Fizică şi calculabilitate“
internet). A fost capitală a Finlandei până în 1812, când în învăţământ) – numai că „alte ţări“ ţin neapărat să fie şi „Hipercalculabilitate“. Prima lucrare (din volum) e de
Helsinki i-a luat locul. Este înconjurat de unul dintre cele păgubos-originale ori de câte ori au exemple bune în jur... John Byron Manchak (SUA) şi se ocupă de ...posibilitatea
mai largi arhipelaguri din lume, cu mii de insule şi insuliţe, existenţei unei maşini a timpului în cadrul teoriei generale
iar în 2011 este Capitală Culturală a Europei, împreună cu Revin la zbor. Ultima parte, Helsinki-Turku, a fost a relativităţii, infirmând o lucrare anterioară (S. Krasnikov,
Tallin, Estonia. E un oraş bilingv, de la plăcuţele de pe parcursă cu un „microbuz“ cu elice, zgomotos cât poate fi 2002) care susţinea că o asemenea maşină este imposibilă.
stradă la cele două universităţi locale, pentru că 5,2 la sută un avion de mici dimensiuni, târziu după miezul nopţii – Subiect care preocupă şi alte lucrări, pentru că noţiunea
din populaţie este de origine finlandeză (un procent intere- mă rog, noapte sau ceea ce se poate întâlni în Finlanda în de CTC („closed timelike curves“ = curbe temporale
sant, nu-i aşa?...) Arto Salomaa, unul dintre cei doisprezece această perioadă a anului, când soarele abia se ascunde sub închise), cu o lungă tradiţie în fizică, mergând până la
membri ai Academiei Finlandei, gurul meu în materie de orizont, pe la zece jumătate seara, amurgind pentru câteva Godel şi Einstein, a fost preluată de informaticieni (de cei
saună şi de limbaje formale (monografia lui de la Academic ore şi reapărând la fel de strălucitor pe la trei-patru, nu ştiu „neconvenţionali“, desigur), care imaginează tot felul de
Press, din 1973, a fost, pentru mine şi mulţi alţii, „cartea precis când, dar sigur sâcâitor pentru un călător obosit şi care scenarii, pentru „calculabilitatea relativistă“, ba chiar şi în
care a dat nume domeniului“), spune că a locui la Turku mai are şi talk-ul în dimineaţa următoare. A fost prelegarea contexte în care viteza luminii nu mai este limită superioară
este decizia cea mai raţională cu putinţă: cât mai în sud, care a deschis conferinţa, poate pentru că titlul se potrivea a vitezelor, ori alte postulate ale fizicii sunt presupuse a nu
departe deci de gerul şi zăpezile Laponiei (Moş Crăciun primei zile – Calculul cu membrane, după doisprezece ani. mai avea loc (un „calculator care calculează mai repede ca
locuieşte în Rovaniemi, pe Cercul Polar, unde vin anual Înapoi la Turku – poate pentru că organizatorii au bănuit că lumina“ este imaginat de Volkmar Putz şi Karl Svozil, din
milioane de scrisori de la copii din toată lumea...), chiar voi dedica prezentarea lui Arto: a împlinit 77 de ani chiar Viena, plecând de la presupunerea că putem găsi/folosi un
dacă iarna e iarnă adevărată şi pe aici, că doar ne aflăm pe pe şase iunie, ziua prezentării mele. (Pare neschimbat Arto, mediu cu indicele de refracţie subunitar). Pe lângă scenarii
paralela de 60 de grade, cam pe acolo unde este aşezată şi la trup şi minte, e la fel ca în anii ’90, când am petrecut de calcul, unele lucrări (cea a lui Mike Stannett, UK, de
Alaska lui Jack London, şi cât mai la vest, departe deci de luni bune în fiecare an aici, lucrând cu el şi cu grupul exemplu) discută destul de atent scenarii ...istorice, cu
marele vecin de la răsărit... Am ţinut totdeauna cont de ce lui, într-un mare proiect al Academiei Finlandei; se ajută şi „reporteri“ plecaţi în trecut, ciclând de-a lungul unei CTC,
mi-a spus Arto, pentru că tot ce spune el are miez... acum de acelaşi baston, pentru a-şi proteja genunchii atinşi revenind de mai multe ori într-un moment al timpului
Sunt acum aici pentru a participa la o conferinţă, cea de artroză, spune şi acum, baritonal-convingător, OK, OK, recent cu informaţii din vremea ...Imperiului Roman,
de a zecea ediţie a UC, Unconventional Computation, o la fiecare propoziţie, o formă de gândire pozitivă, desigur.) dar cu putinţa de ieşi din buclă, după dorinţă – ceea ce e
serie de întâlniri internaţionale iniţiată de Cristian Calude, I-aş aminti şi pe ceilalţi invited speakers, nume sonore ale demonstrat a fi posibil în teorie... Asemenea speculaţii nu
coleg mai vechi din grupul profesorului Solomon Marcus, informatici europene: Samson Abramsky (Univ. Oxford, sunt scop în sine, ele sunt motivate de două mari visuri-
de mulţi ani profesor la Universitatea din Auckland, Noua Marea Britanie), Bastien Chopard (Univ. Geneva, Elveţia), provocări ale calculabilităţii: a calcula mai mult decât
Zeelandă, unde e şi liderul unui activ şi cunoscut grup David Corne (Univ. Heriot-Watt Edinburgh, Marea maşina Turing („hipercalculabilitate“) şi a calcula esenţial
de cercetare, dedicat mai ales calculabilităţii teoretice, Britanie), Juhani Karhumaki (Univ. Turku), Grzegorz mai rapid decât maşina Turing (în jargon, a rezolva în timp
complexităţii, calculului neconvenţional (cu precădere Rozenberg (Univ. Leiden, Olanda). polinomial probleme cunoscute ca fiind „intratabile“, cel
celui cuantic). Merită enumerate locurile prin care a puţin de complexitate exponenţială; am propus pentru
trecut conferinţa de-a lungul anilor: Auckland (NZ) Mărturisesc că n-am urmărit toate prelegerile, nu pentru această posibilitate termenul de „fipercomputabilitate“,
1998, Bruxelles (Belgia) 2000 (institutul organizator era că nu m-ar fi interesat, ci pentru că unele m-au interesat mai înlocuind iniţiala de la „hipercalculabilitate“ cu „f“ de la
condus de Ilia Progogine, laureat al Premiului Nobel, mult decât altele şi a trebuit să aleg: workshopurile s-au „fast“ = rapid; calculul cu membrane nu poate trece de
care a şi ţinut discursul de bun-venit), Kobe (Japonia) desfăşurat în paralel, în săli apropiate, drept care se putea „bariera Turing“, dar anumite tipuri de modele celulare – P
2002, Sevilla (Spania) 2005, York (Marea Britanie) 2006, trece uşor dintr-o sală în alta, o veritabilă „prestidigitaţie“ sisteme – sunt capabile de fipercalcule – nu intru în detalii).
Kingston (Canada) 2007, Viena (Austria) 2008, Ponta prin program, uşurată de faptul că majoritatea lucrărilor au O lucrare absolut spectaculoasă (de Naveen Sundar şi
Delgada (Portugalia) 2009, Tokyo (Japonia) 2010. În fost tipărite – cele ale UC într-un volum Springer, cele ale Selmer Bringsjord, din SUA) este intitulată The Myth of
2012 conferinţa va fi la Orleans, Franţa. Un real succes workshopurilor într-o carte-raport tehnic a TUCS (Turku „The Myth of Hypercomputation“ şi ea îl face praf pe
al românului Calude (despre care prea puţin auzim în Centre for Computer Science). Iar unele lucrări se ocupau celebrul Martin Davis, un senior al informaticii matematice,
România): volum al comunicărilor scos la Springer-Verlag, de subiecte absolut remarcabile. S-a spus de multe ori că care în lucrarea sa The Myth of Hypercomputation (2004) îi
participare numeroasă, subiecte extrem de interesante – voi ştiinţa secolului XX (implicit, cea a secolului în curs) a face praf pe cei care cred în mitul posibilităţii de a calcula
reveni. Anul acesta sunt organizate şi patru workshopuri- luat-o cu mult înaintea literaturii, care, uneori dintr-un fel mai mult decât o poate face maşina Turing... Uneori sunt
satelit, pe subiecte apropiate conferinţei. de retrosnobism, alteori din ignoranţă inocentă, nu reuşeşte aproape irevenţioşi cei doi autori – dar de multe ori par a
Am ajuns la Turku zburând pe ruta Bucureşti-Helsinki- avea dreptate (aşa cum, ar zice înţeleptul rege Solomon, şi
Turku. Cam două ore şi jumătate primul zbor, timp de Catedrala din Turku –1814 Martin Davis pare a avea dreptate...). Hipercalculabilitatea
lucru şi de citit – ziarele şi broşurile din avion – şi aşa aflu nu este (numai) o provocare intelectual-informatică:
că ministrul de externe al Finlandei este un tânăr, arată ca aceiaşi Sundar şi Bringsjord, împreună cu Joseph
de douăzeci şi ceva de ani în poză, probabil că are dublu, Johnson, fac o incitantă şi promiţătoare legătură între
dar tot tânăr este, alergător de fond-maraton, până şi în această noţiune, inteligenţa artificială şi ...viitorul teoriei
ziua recentelor alegeri din aprilie 2011 a alergat vreo 17 economice, cu precădere, privind relaţia dintre „socialismul
kilometri şi abia apoi a mers să voteze; şi mai aflu că, pe computaţional“ şi capitalismul de piaţă liberă. Recenta
lângă partidele tradiţionale (Coaliţia Naţională, Partidul de criză financiar-economică mondială motivează această
Centru şi Social Democraţi), relativ egale ca popularitate, abordare: preluarea de către stat a controlului asupra unor
rotindu-se de mai mult timp câte două la putere, cu al bănci şi întreprinderi falite sunt gesturi socialiste, dar
treilea în opoziţie, a apărut de curând un partid populist- MCSEC („Modern Computational Socialist Economic
naţionalist, de orientare anti-UE, numit, semnificativ, Calculation“) poate fi luat în serios numai dacă se trece
„Adevăraţii Finlandezi“. Amicii români din Turku, unii de la calcul la hipercalcul... Şi aşa mai departe, probleme
„finlandezi noi“ (cetăţeni ai Finlandei cu cetăţenie în majore, afirmaţii grele, rezultate (teoretice) spectaculoase
regulă, dar de dată recentă) îmi confirmă uşor neliniştiţi – pe lângă ele, nici nu-mi vine să mai menţionez că există,
succesul fulminant al acestui partid, plasat cu foarte puţin de exemplu, şi o lucrare care propune o soluţie cuantică
în urma Coaliţiei Naţionale, câştigătoarea alegerilor. Criza pentru ...jocul Tic-tac-toe (un titlu de secţiune din lucrarea
explică, se pare, ascensiunea „adevăraţilor finlandezi“, lui Marius Nagy şi Naya Nagy, din Arabia Saudită, sună
deşi nu prea se vede criză în jur. Aflu totuşi că şomajul astfel The road to victory: Entangle your Opponent!)...
se apropie de zece la sută – numai că Finlanda a avut,
la începutul anilor ’90, când s-a dezmembrat Uniunea Trebuie să recunoaştem, există fior-surpriză-atractivitate
Sovietică, partenerul principal de schimburi economice, în ştiinţa modernă, mai ales în cea „neconvenţională“.
un şomaj de 22–23 la sută. Atunci a trecut peste impas (Cineva se întreba la un moment dat ce înseamnă
şcolarizând masiv şomerii, pe banii statului, dându-le neconvenţional, dar nimeni nu a riscat un răspuns, pentru
burse, recalificându-i, ţinându-i ocupaţi. Face acum la că nimeni nu (mai) ştie ce este convenţional sau când se
fel Nokia, gigantul telefoniei mobile, care a intrat într-o trece din prima categorie în a doua...)

Din Turku, terve, terve!...

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 13

Scrisori Dumitru Radu Salamul cu soia şi vaporul american

POPESCU

Dragă Fănuş Neagu, lut, oamenii se scufundă – parol! – clipă sinonim cu misterul fiinţei umane! Astfel, lecţia lui nenea Iancu e simplă: caracterul e
de clipă, milimetru după milimetru, în pă- în timp, ne vom convinge, de la mic la o tâmpenie, o leziune cerebrală! Nu poţi fi
C e-ar fi dacă am ieşi din recesi- mânt, ca într-un mormânt! Şi nu e ploaie, mare, de la muc la nare, că tot ce este în om nici sincer dacă mai ai o umbră de caracter!
unea cea de toate zilele dăruind nu e vânt! Vasăzică este o lentă şi ireversi- se află şi în chimia salamului de soia! Da, Agamiţă este... Cristos al românilor,
altor ţări, gratis, nişte cantităţi, bilă dublă – şi concomitentă! – scufundare: care s-a sacrificat pentru interesele noastre
cât de cât onorabile, din imensa noastră oamenii, în lut, şi corabia în străfundurile Agamiţă Dandanache, stafia decoji- naţionale, spulberând, în primul rând, pros-
materie cenuşie naţională? Am putea salva, de pucioasă ale globului! Şi totul nu se în- tă a invincibilului rege care a transformat tia tradiţională numită caracter.
întâi, Grecia! Sigur, elenii ar bănui că darul tâmplă datorită strategiilor americane înţe- în scrum Troia, Agamemnon, ne-a oferit,
nostru ar putea fi un cal troian! Nici vorbă! lepte – în privinţa Irakului, Afganistanului, după subsemnatul, cheia veacurilor ce vor Monastirea zidită de Agamiţă, pe care
Cai troieni, cu burţile pline de voluminoase Libiei etc. – ci datorită legilor ei infailibile, veni: eroismul imoral, ca fundament al te- ne-a lăsat-o moştenire, e nemaivăzută,
cantităţi de cărţi fictive, au mai fost trimişi inflexibile, de promovare a valorilor şi de meliei bazei spirituale a omului! nemaipomenită! Ea este zidită – după un
prin Basarabia, e drept, dar, în schimb, stârpire a infractorilor sexuali! Într-un se- model ţigănesc! – din cârnaţi, brânză, fa-
samsarii României profunde, care au oficiat col în care lipsa caracterelor mişcă lumea – Dragă Fănuş Neagu, cu humorul tău sole bătută, mititei, ţuică de prune, vin de
acest dar, au dus înapoi, peste podul de flori nu amorul (devenit copil pribeag) cum visa teribil, prin care doar pe Guţă Băieşu nu-l viaţă lungă – şi are un avantaj extraordinar!
întins în latul Prutului, trainice televizoare un neuron dantesc! – această mişcare haoti- surclasai, meciurile voastre terminându-se Când agamiţienii se supără şi nu mai încap
ruseşti şi vajnice motopompe şi drujbe! că, babilonică, a adus în prim-plan un înger mai totdeauna la egalitate, ce-ai zice dacă... între ei, îşi mănâncă imediat biserica din
De data aceasta noi am putea îmbogăţi şi o îngereasă: pe Troscan şi pe Bombonica dacă i-am oferi Americii un ajutor care s-o cârnaţi şi brânză, credinţa înflorită din mi-
multe ţări din lume prin prisosul de materie taichii! America nu mai putea respira este- salveze de la scufundarea cea irefutabilă?! titei şi sarmale! Aici se află farmecul irefu-
cenuşie pe care l-am putea dărui! Materie ticeşte dacă Bombonica lui Bombonel, din Nu de petrolul şi gazele noastre au ei ne- tabilului Agamiţă: în puterea de a-i învinge
cenuşie încorporată în oamenii vii, se-nţe- Coţofăneştii din Vale, nu dădea o fugă până voie – pe acestea le-am ipotecat şi dat unor pe proprii săi sfinţi – alcătuiţi din cârnaţi,
lege, nu în energia creatoare a unor com- pe plaiurile, descoperite de Columb, ca să-şi prieteni mai apropiaţi geografic, nici de au- brânză, usturoi, caltaboşi... Da, e ceva su-
ponente tehnice, dependente de industria onoreze contractele! Oau! Ce contracte? rul de la Roşia Montana n-au ei o nevoie per-beton să-i mănânci pe toţi sfinţii, în
minţii! N-am sărăci, evident, fiindcă la noi Ea poza – şi divinitatea ei crăcănată, ca- strictă, nu – cu toată cufureala vocală a bal- veselie, în sfârâitul grătarelor, în sunetele
singura industrie care funcţionează este cea balină, cu fălci de iapă strepezită în rume- tazarienilor! Ei au nevoie – americanii, evi- maneliştilor filosofi, dirijaţi de Pristanda,
a materiei cenuşii! Da, statisticienii spun gări, trebuia să învioreze stratul subţiat de dent! – ca să fie salvaţi, repet! Da, au nevo- care comandă, precum un ostaş credincios
că importăm peste 80 la sută din alimente, oxigen intelectual ce ameninţa să afunde şi ie de experienţa noastră istorică şi de Iisus al Patriei şi al lui Dandanache: „Muzica!
însă nu întotdeauna menţionează faptul că mai grabnic în pământ corabia lui Obama- Cristos al românilor, Agamiţă Dandanache! Muzica!“ Agamiţă, în straiţă şi cu nişte
noi, totuşi, exportăm banane în Anglia – şi bace! El îi va scăpa de Bombonica Moşului, poa- pristandei – agamiţeni, obişnuiţi cu salam
exportăm seminţe de buruieni în Franţa! te făcându-i-o plocon lui Troscan, El va cu soia, ar putea, prin puterea sa mintală
Dacă tot am primit, în timp, ajutor ame- În ce-l priveşte pe Troscan, aici e lim- opri continentul american să se scufunde! supraomenească, să încheie socotelile cu
rican, n-ar fi cazul, acum, ca şi America pede că mafia bancherilor şi a generalilor Bomboneaua, cu Troscan şi cu toţi cei care
să se salveze de la înec beneficiind de un a conspirat, din toţi rărunchii, întru imple- Agamiţă va duce cu el juriştii noştri apasă vaporul american – să se adâncească!
substanţial ajutor mental venit din partea mentarea în dosul unei perdele de fum, a fruntaşi, care au ştiut şi ştiu să vândă şi – forţând gravitaţia să-şi piardă echilibrul
românilor? unei persoane fizice demne de a face faţă copii nenăscuţi, va duce cu El instalatorii estetic!
Dragă Fănuş, să facem câteva mici pre- unor îndeletniciri tribale – cum ar fi violul ieşeni de aparatură hermeneutică, va duce
cizări. Ca maestrul Agamiţă Dandanache să clasic şi violul postmodern! o parte din câinii roşii bărnaci, o parte Dragă Fănuş Neagu, fă tot posibilul ca
nu-şi mai poată întina ideile de propăşire a din ciobanii cu steluţe în frunte, din cefe- – printr-un ajutor dezinteresat! – să fericim
patriei, prin traseistice itinerarii printre par- Să ne înţelegem: în această ecuaţie nu riştii portughezi şi din plăieşii lui Ştefan vaporul american cu irefutabila noastră
tide – de la ’48 el luptând din greu! – dom- intră capitaliştii de omenie, nu! cel Mare, va duce cu el măcar o parte din materie cenuşie!
nia sa plenipotentă s-a rugat lui Dumnezeu paraziţii ce împart după ureche banii unor
(presupunem!) să-i scoată în cale o soluţie Globtroterii trebuiau să ia aminte: dacă ministere cu steme culturale, va duce cu Bucureşti, duminică, 22 mai 2011
mântuitoare pentru popor, cristică! Asta era Polanski a scăpat nerafistolat de justiţie, el cetele de băieţi electrici supradeştepţi,
ultima soluţie! Cerurile l-au auzit şi s-au după ce, vorba aia, i-a făcut-o uneia şi i-a asfaltagii vechi şi noi, precum şi gene de Revista şi Editura
deschis! Şi Duhul Sfânt, ca o epistolă di- dres-o alteia! Acum, zât, potaie! Troscan va privatozauri...
vină, a pogorât pe malurile Dâmboviţei! Şi sta 75 de ani la pârnaie, ca să-i intre mintea Scrisul Românesc
astfel Agamiţă a ajuns să se jertfească pen- în cap – şi pentru ca, în viitor, violul nea- Dragă Fănuş, din generaţia ’60 tu ai fost
tru popor, intrând în parlamentul dâmbovi- probat de Pentagon să permită dobândirea şi ai rămas singurul prozator genial! Dă-le organizează
ţean şi împăcându-se cu păcatul de a juca unei credibilităţi irefutabile! Lumea ideală o mână de ajutor americanilor şi fericirii lor
rolul unui nu prea elocvent senil în cuget şi trebuie convinsă că justiţia americană lu- sărace! Iniţiază un referendum-dum: care să CONCURS DE DEBUT
simţiri! După sacrificiul său irefutabil – a crează matematic, adică perfect: pui laba le faciliteze echipelor de români – experţi
spălat şi onoarea coanei Zoiţica! – Cel de pe o cameristă neautorizată, ai asiguraţi, pe în industrie, agricultură, finanţe şi morală Se adresează celor care nu au
Sus i-a pus pe tavă cetatea Troiei de sub gratis, 75 de ani de viaţă! creştină – să ajungă cât mai repede peste împlinit 35 de ani şi nu au debutat
munte – pentru ca el să-i modeleze pe caţa- ocean şi să poată salva vaporul american! publicistic sau în volum.
venci, trahanachioţi şi tipăteşti în interesul Obama e un vestit războinic mis- Fie! Să-l elibereze şi pe Troscan şi să-l tri-
raţiunii naţionale! Aşa că... În afara puteri- tic! Dovada? Fără să scoată sabia, măcar mită în ţara francilor, în locul lui Stroscan! Concursul se desfăşoară în urmă-
lor sale sacerdotale, în oraşul de sub munte, simbolic, subiectiv sau obiectiv, în biroul Scapă-i pe americani de talentele multila- toarele secţiuni: poezie, proză, teatru,
n-a mai rămas – exact ca la Troia! – decât oval, a primit Premiul Nobel pentru Pace! terale ale codanei cu picioare de plastic, eseu.
moartea! Dumnezeu, din acea zi, a început să plante- Bombonica-Cocoşului! În schiţele, poves-
Însă Agamiţă, dragă Fănuş, venind din ze fire de iarbă şi meri fructiferi prin toate tirile şi romanele tale tu ai descris, pe lângă Lucrările vor fi semnate cu un
pulpana lui Agamemnon, ca o sosie, sau, cimitirele paradisiace ale globului! Osana, nişte nebuni fericiţi – şi misterele tragice motto, care se va regăsi de asemenea şi
peste vremi, ca o stafie înţeleaptă şi ridicolă Obama! ale fatalităţii la români! Sigur, şi ţie ţi-a fost pe un plic închis ataşat manuscrisului.
a acestuia, trăieşte şi azi, când povestea sa- maestru – se putea altfel?! – nenea Iancu! El va cuprinde numele şi prenumele
lamului cu soia a înviat în coordonate post- Dar pe noi nu ne interesează nici răz- Nu puteai să nu-l iubeşti pe Agamemnon concurentului, data de naştere, adresa,
moderniste! Dar, dragă Fănuş, până să ajun- boiul economic dintre America şi China, Dandanache, care avea pile în tribunalul numărul de telefon şi premiile obţinute
gem la chintesenţa salamului cu pricina, să dintre Europa şi Africa, nu, toate aceste ceresc al zeilor şi câştiga întotdeauna – spre la alte concursuri literare.
aruncăm o răpede ochire către America şi bătălii pentru drepturile omului, de fapt, ne final, desigur, ca la fotbal! – potul şi pişco-
să ne umplem de spaime: Troscan a vrut să arată cum zi cu zi înţelepciunea oamenilor tul parlamentar de la Bucureşti! Caragiale Manuscrisele vor fi trimise, până
violenteze şi chiar să violeze (există urme îşi declină substanţa umană, luminându-şi ne-a dat cheia unei lumi moderne ce se va la data de 30 septembrie 2011, pe
de sânge din sângele curat al cameristei aura divină irefutabilă! desăvârşi prin lipsa totală de caracter a par- adresa:
oripilate!) o femeie de culoare, fapt inad- tenerilor! Singurul ins care-şi împlineşte,
misibil în zilele noastre aurorale! Însă! Trebuie ca omenirea să revină cu la vedere, visul – precum Agamemnon, SRcerivsiustlaR– Eodmitâunraesc,
Mă uit spre America de Nord cu milă: e picioarele pe pământ, să lase naibii legile cuceritorul Troiei! – este Agamiţă! Îşi atin-
ca o corabie fără Noe, fără Dumnezeu, care moralei sacrosante – să mănânce salam cu ge scopul politic nu luptând pentru o idee str. C. Brâncuşi, nr. 24,
se scufundă, minut cu minut, centimetru cu soia şi să râdă ca Agamiţă! Salamul cu soia, scumpă şi altora, ci doar scumpă sieşi! Craiova.
centimetru! O, în această ambarcaţiune din care până mai ieri ţinea de caracterul ocult, Aceea... de a parveni în structurile înal-
netransparent, al dictaturilor, a ieşit din pe- te de la Bucureşti, jucând mereu comedia Un juriu alcătuit din personalităţi
numbra istoriei, nu mai acceptă, bunăoară, vieţii şi neavând niciodată măcar un pic de ale lumii literare va acorda câte un
să fie membru P.C.R. – şi devine un aliment caracter! Cei care clamează nevoia de im- premiu pentru fiecare secţiune, separat
just, modificând realitatea gastrointestinală plicare în binele ţărişoarei, îşi ating visele pentru revistă, separat pentru editură.
mondială, eliminând infecţiile structurale – lipsa de caracter învingând mereu! Ei, da, Relaţii suplimentare se pot obţine la
şi disciplinându-ne ecologic soarta!
Tel: 0722/753 922; 0351/404 988
Secretul salamului de soia devine

Eseu

14 Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 Scrisul Românesc Poezie

Mihai ENE Mariana
FLOAREA
Metode, precepte,

idei critice „tradiţionaliste“

E clectismul şi nesiguranţa ce motivică şi simbolică. Conceptul de litera- care se manifestă plenar în toate genurile Salomeea
caracterizează grupările literare tură cu care operează este premodern, mai literaturii – îl face să conteste diferenţierea
româneşti se regăseşte şi în „me- mult, el nu manifestă nicio înţelegere faţă între artişti şi critici, demonstrând că unii O, Salomeea!
toda“ de investigaţie a criticilor reprezen- de vreo formă de înnoire artistică, practi- dintre cei mai mari poeţi au fost şi critici Ce pusă-a fost
tativi. Se mizează mai mult pe intuiţie, pe când chiar o critică partinică, de grup. Ca de excepţie (Baudelaire, T.S. Eliot, A.E. să dănţuiască
„simţ“ critic, pe o anumită vocaţie inefabi- şi Lovinescu ori Iorga, el va greşi funda- Poe etc.). El contestă chiar capacitatea de cu farmecele ei divine
lă sau, dimpotrivă, atunci când există una mental în aprecierea prozei lui Eminescu, înţelegere a unui critic care nu a practicat la masa-aceea-mpărătească.
sau mai multe metode, ele duc iminent la criticii antebelici fiind incapabili să prizeze – chiar ratând – toate formele literaturii. Apoi, prin dansul ei
dogmatism şi la rigiditate conceptuală. Nu fantasticul sau proza de idei. Singurele for- Astfel, scriitorii respinşi de Călinescu nu să dezvelească înţelesul.
există flexibilitate, sau, acolo unde există, mule pe care le cunosc şi le recunosc sunt sunt expediaţi datorită lipsei de valoare în Cum că,
ea trădează nesiguranţă, iar nu toleranţă, cele ale realismului critic sau naturalis- sine a creaţiei lor, ci mai degrabă pentru prin răzbunare,
înţelegere (cuvântul cheie pentru criticul mului şi ale prozei de analiză psihologică. că nu răspund cerinţelor literaturii noastre Irodiada prefăcu păcatul
literar). Ei cer caractere, cer viaţă trăită, cer fapte de organizare interioară. După Călinescu, într-unul şi mai mare.
Doctrinari şi dogmatici, confundând veridice, cer un univers bine închegat şi nu suntem încă atât de maturi încât să re- Şi-atât de ameţită
criteriile etnic şi etic cu cel estetic, criticii pertinenţă. Proza lui Eminescu, ca şi alte nunţăm la proza balzaciană, fiindu-ne sor- şi-ascultătoare
care se revendică de la tradiţionalism, fie ei scrieri, îi iau prin surprindere, nepregătiţi. tit să dăm „încă mulţi Ioni“, importul de de mama ei,
sămănătorişti, poporanişti ori „gândirişti“, De fapt, una din constantele criticului ro- proustia­nism părându-i-se artificial şi nea- ca-n somn părea, chiar ea,
nu pot avea o percepţie literară cu realmen- mân pare a fi surpriza, nedumerirea, el fiind venit. Spirit democrat şi echilibrat, nu poa- că săvârşise totul.
te estetică, deci şi axiologică. Fără să ştie, mereu prins nepregătit, şi, cum nu poate re- te accepta nicio formă de extremism, fie Aduse capul retezat pe o tipsie:
ei se află într-o profundă confuzie, definind cunoaşte că este depăşit, neagă orice îi este el avangardist sau aparţinând „generaţiei Şi de acolo,
literaritatea şi valoarea unei opere literare necunoscut, judecându-l prin prisma preju- bombastice“ a lui Eliade şi Cioran. De ace- ochii lui de mort frumos,
în funcţie de modul în care aceasta ilustrea- decăţilor sale. ea el sprijină scriitorii care i se pare că re- trăit în curăţie
ză spiritul naţional sau, şi mai ambiguu, în prezintă necesităţile şi posibilităţile actuale spuneau:
funcţie de… onestitatea scrierii. Este firesc O încercare interesantă este Spiritul critic ale literaturii române, rămânând totodată − Tu nu ai nicio vină!
în acest amestec permisiv să poată intra în în cultura română, carte apreciată de majori- autentici şi valoroşi. Teoria sa, opusă celei Tot ce era de-nfăptuit
discuţie opere lipsite de valoare estetică tatea contemporanilor. Totuşi, într-o afirmaţie lovinesciene, nu poate conduce decât la o şi-a fost să vină,
doar pentru că ar ilustra un himeric speci- călinesciană ce pare pozitivă, nu putem să nu prelungire a sincronizării noastre cu litera- a şi venit.
fic naţional. Ei nu înţeleg totuşi specificul bănuim cel puţin o umbră de maliţie, dacă tura europeană, ceea ce nu pare a-i da vre- S-a şi-ntâmplat.
naţional ca G. Călinescu, acesta din urmă nu un joc dublu, obişnuit pentru natura sa un spasm criticului, ba dimpotrivă. Trebuie Şi ochii lui Ioan au lăcrimat.
având o percepţie mult mai largă şi mai ludică, G. Călinescu numind scrierea „o să aşteptăm să ne coacem mai întâi, suge-
cuprinzătoare a ceea ce înseamnă specific admirabilă demonstraţie de volubilitate rează Călinescu. Deoarece trebuie respec- Apoi venindu-şi parcă-n fire,
naţional. Criteriul etnic, deşi nu este eludat, sofistică şi de beţie de idei“. Accentul pare tat principiul devenirii organice a culturii în lacrima fierbinte,
este mult ameliorat. El se supune oarecum a cădea pe admirabila demonstraţie sau pe române. Dar chiar este cultura română una ea s-a culcat cuminte,
întregului fenomen literar naţional – orga- „beţia de idei“, când, de fapt, el cade pe organică?! Aici este toată problema, toată precum la pieptul unui mire.
nicităţii sale – şi asupra căruia vom reveni. „volubilitate sofistică“, ceea ce înseamnă, miza. Cu toate încercările sale, Călinescu
Nicolae Iorga, minte strălucită, creator cel puţin, voită eroare de logică, chiar dacă nu poate să eludeze inadvertenţele ce ies Tăcând
prodigios, chiar dacă de o valoare estetică îi este recunoscută „arta“ pusă în slujba până la urmă de sub covorul sub care fuse-
îndoielnică, nu poate despărţi criteriile ju- acestei false demonstraţii. Ea ar rămâne seră împinse cu piciorul. Cu capu-n mâini ţi-aduci aminte
decăţii de valoare, iar de teoria literaturii doar… frumoasă pentru literatură şi efici- De o trecută după-amiază.
nici nu este prea interesat. El practică un entă, eventual, pentru sociologie. În Principii de estetică, urmat de un Când te-aşteptam, de tot cuminte.
tip de critică fără busolă, mai mult tema- Curs de poezie se afişează principalele sale Ca nimbul explodând în rază.
tică (agreată, desigur, este cea rurală, rea- Critic la început al revistelor tradiţio- idei estetice. Astfel, estetica nu ar spune ce
listă, în cazul prozei şi păşunistă în cazul naliste, întâi Gândirea şi apoi Viaţa româ- este poezia, ci cum este, operând o mutaţie Şi părul meu, mai greu ca mierea,
poeziei, de un idilism patetic). La Blaga, nească, G. Călinescu dovedeşte o adapta- fundamentală în câmpul gândirii estetice. Căzând cascadă în apus.
de exemplu, pe care-l întâmpină cu entuzi- bilitate teoretică şi ideologică contextuală, El cere poeziei „o structură, o organizaţi- Să nu vezi licărindu-l plânset
asm, apreciază, în Istoria literaturii române fiind, pe rând, ortodoxist – deşi nu ajunge une, adică o idee poetică“. De aici se poate Al vorbelor ce nu s-au spus.
contemporane, că poetul ardelean „aducea, la exagerările gândiriştilor – şi tradiţiona- deduce un concept premodern de poezie.
în formele aşa-numitei poezii noi, o since- list, deşi nu neapărat poporanist, dar cu o Dar nu necesarmente. Mai degrabă acea Eden
ritate înduioşată, un simţ al misterului care înclinaţie specială spre scriitorii preferaţi structură este înţeleasă ca o coerenţă poe-
nu se mai întâlniseră în aceeaşi măsură la ai acestei grupări: Rebreanu, Sadoveanu, tică. Nu a conţinutului, ci a poeticii sale, Cum prinse somnul să mă fure,
tinerii poeţi“. El dovedeşte nu doar o neîn- apoi Arghezi şi chiar Blaga (pe care, totuşi, adică a organizării sale. O astfel de inter- O apă mare, scânteindă.
ţelegere a poeticii moderniste, ci şi o lipsă nu-l înţelege în profunzime, trecându-l în pretare o credem valabilă, sprijinindu-ne Pe ea o punte. O oglindă.
gravă de instrumentar conceptual. Critica rândul Ortodoxiştilor, alături de N. Crainic şi pe modul în care este explicată, totuşi, La ţărm, castele mari, maure.
se face impresionist, după cum „simte“ cri- şi V. Voiculescu). Apoi, contestă atât lite- creaţia de avangardă şi mai ales decon-
ticul. În schimb, prejudecăţile etnice func- ratura artificială gândiristă, cât şi idilismul struit sistemul poeticii urmuziene. Faptul Spre cine aş fi vrut să trec
ţionează din plin, Blaga fiind parcă apreciat rural tradiţionalist şi păşunismul sămănăto- că găseşte o „structură“, deci o organizare Pe apa aceea strălucindă?
mai mult pentru originea sa transilvană şi rist. Pledând pentru organicitatea literaturii poetică la Urmuz, pe care o şi analizează Nici nu puteam să mă înec.
pentru tenta rurală sau filosofardă din poe- române, este evident că nu putea să agreeze adecvat, ne-a condus la această înţelegere Cum să te-neci într-o oglindă?
me, iar nu pentru meritele lor strict esteti- experimentele avangardiste sau împrumu- a preceptelor sale. Universul operei trebuie
ce. În cazul acesta, cum mai putem discuta turile proustiene ori gidiene. De fapt, Istoria să fie coerent chiar în incoerenţa sa. Şi m-am întors înspre castel.
despre „spirit critic“?! sa este o încercare de demonstrare a aces- Cu mine, mama. Şi-o femeie.
Poate cel mai avizat critic tradiţionalist tei organicităţi, după cum arată şi Mircea Sfidând orice cantonare în metodolo- Ce ziduri groase, fel de fel.
este Garabet Ibrăileanu, fin dialectician, şi, Martin în studiul său, G. Călinescu şi gie, Călinescu avansează ideea „creaţiei Bătute-n palide camee.
spre deosebire de Iorga, cu pretenţii teoreti- „complexele“ literaturii române. Istoria sa critice“, văzută ca viziune superioară, care
ce. El opune sămănătorismului poporanis- este văzută ca o „Comedie umană“, criticul îşi subordonează atât metodele critice, pe Gândeam: mai bine-aş fi trecut.
mul, în fond, două ilustrări ale aceleiaşi for- trebuind să înfăţişeze, practic, un roman al care le utilizează după caz, cât şi actul Dincolo cineva aşteaptă.
me literare dogmatice, menţinând confuzia literaturii, în care ceea ce contează este per- critic în sine. Putem vorbi în acest caz de În singurare-nfăşurat.
dintre criteriile cu care operează. Şi el cre- tinenţa scenariului, iar nu verosimilitatea „histrionism metodologic“ şi de un anumit
de că important este „spiritul naţional“, ex- sa, ci văzută ca „ştiinţă inefabilă şi sinteză deziderat al „criticii totale“, avansat prima Şi poate nici n-ar fi putut
presia sufletului românesc, căruia îi adaugă epică“. Aceasta ar combina, de fapt, diferi- dată de G. Ibrăileanu, dar înţeles aici fără S-aştepte-atât. Înfrigurat,
o anumită viziune umanitarist-socialistă, tele metode literare – pe care Călinescu le confuziile criticului poporanist. Ar fi venit înot, abrupt.
confundând, astfel, şi conţinutul (materia) şi aplică, de la sursologie şi tematism până
operei literare cu valoarea estetică în sine la hermeneutică şi critică psihologică şi so- O constatare ce se detaşează din cele de Şi nimeni de-ar fi fost să fie,
a scrierii respective. Distincţiile literare cu ciologică, plus perspectiva comparatistă, mai sus ar fi caracterul heteroclit al criti- O copcă-adâncă m-ar fi supt,
care operează sunt destul de precare şi ţin trecând prin impresionismul sainte-beuvi- cii noastre din prima jumătate a secolului Într-un Eden. Copilărie.
de o viziune sociologizantă şi psihologizan- an, nedându-se în lături de la nici un aspect trecut, imprecizia conceptuală şi teoretică,
tă, pe urmele lui Gherea. Analiza pe care al operei ce i-ar putea lumina înţelegerea. mergând până la confuzie. Dar şi încercări
o practică este una tematică, nu tematistă, De fapt, el pune în slujba propriei „ficţiuni de teoretizare, unele chiar cu succes, în ciu-
critice“ (Cf. Murray Krieger) orice metodă da aplicaţiilor uneori deficitare. Reţinem
care îi serveşte. În arierplan, tot timpul este efortul modelator al criticii româneşti, dar
vizată creaţia, adevărata teleologie pe care şi un grad poate prea ridicat de subiectivita-
o are în vedere. Teoria geniului creator – şi te capricioasă, necreatoare în plan teoretic,
dar creatoare de ambiguităţi convenabile.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 15
Cronică literară

Din partea Dumitru Radu M. H. S. – Profil în eternitate
cealaltă POPA

A propiaţii îi spuneau sau se refereau la el rezonabil de nume, dacă important era jocul şi nu textul? Mircea Horia Simionescu
drept M. H. S., cei mai intimi îl ştiau sub Răspunsul nu-l vor afla cei care, obişnuiţi cu horoscoapele,
numele de Ţoncu. Mi-aduc aminte, pe doresc să afle prin nume caracterul, fizionomiile sau măcar povesteşte el se dovedeşte că poate fi mai adevărat decât
la începutul anilor optzeci, cum reflectam împreună cu părerile unuia despre caracter, nici cei care trag de cotorul cele mai concrete întâmplări reale, cotidiene. Aşa se în-
Mircea Horia Simionescu, într-o zi rece, umedă, cu ploaie cărţii ca să dezgroape etimologii (după informaţiile mele, tâmplă, de pildă, şi în celelalte cărţi ale sale, romane sau
piezişă, la cogitaţia precum că, dacă stupiditatea ar durea, Dicţionarul onomastic s-a aflat multă vreme, în marile bi- culegeri de proză scurtă precum După 1900, pe la amiază,
s-ar auzi teribile urlete în urbea noastră bucureşteană, poa- blioteci, pe raftul dicţionarelor), nici afonii care, călcând Nesfârşitele primejdii, Învăţături pentru delfin. Banchetul,
te chiar la nivelul cel mai de sus: traversam Piaţa Scânteii pe clapele vioaie ale cărţii, nu disting, sub virtuozităţile Paltonul de vară, Fărădelegea vaselor comunicante.
îndreptându-ne spre bizarul stabiliment ce seamăna cu un ludice ale scrierii, acordurile ei grave. După cum uşor se
fel de sovietică Universitate Lomonosov... poate vedea, este vorba despre o carte de literatură – lite- S-a remarcat faptul că, deşi numele lui a fost constant
Pe Mircea Horia Simionescu îl cunoscusem în casa lui ratură, scrisă şi oferită cititorului obosit de grămezile de menţionat în toate dezbaterile privind potenţialii autori ro-
Radu Petrescu, puţină vreme înainte de moartea prema- cărţi cu cap şi coadă, dar fără ceva la mijloc, cărţi în care se mâni candidaţi la premiul Nobel pentru Literatură, cărţile
tură a acestuia, cu care mă împrietenise Ion Caraion. La succed părţi ce nu se plămădesc una dintr-alta datorită sim- lui Mircea Horia Simionescu nu au fost traduse încă în ni-
început mi se păruse un om sever, greu de abordat, sau plei inerţii a fermentaţiei, maiaua fiind mai concludentă cio limbă străină. Şi totuşi, noul raport pe care el îl propu-
poate era numai timiditatea mea, pentru că îi citisem ope- decât coca. Dicţionarul e o năzdrăvănie – cum a numit-o, ne între scriitor şi literatură este extrem de original şi cu un
ra – eram un mare admirator al Ingeniosului bine tempe- mângâindu-i manuscrisul, Geo Bogza – carte bună de citit, foarte mare grad de universalitate. Este, acesta, unul dintre
rat − şi ştiam atâtea despre el, şi de la Radu Petrescu, şi după plac, pe o bancă într-un parc sau pe un acoperiş, în numeroasele paradoxuri care au însoţit (fidel? neiertător?)
de la alţi prieteni precum Petru Creţia şi Tudor Ţopa. Nu tramvai sau într-o cabană alpină, de la mijloc, de dinapoi existenţa şi opera lui M. H. S. Multă vreme considerat, cu
după multă vreme mi-am dat seama cât de greşit fusesem înainte, de dedesubt spre manşeta de sus, ca almanahurile un indubitabil respect rece, drept un autor marginal, prea
şi aveam să-i descopăr exuberanţa, generozitatea, umorul şi calendarele străbunicilor, ca răvaşele şi scrisorile, ca te- sofisticat pentru a face piaţă publică, el a fost descoperit
inconfundabil. Ne-am împrietenit foarte repede şi am ră- legramele de presă“. cu frenezie de generaţia mea de scriitori şi mai departe a
mas apropiaţi până la data plecării mele din ţară. Nu uit că influenţat profund post-modernismul românesc.
a dedicat la radio o excepţională cronică volumului meu Nu cunosc o descriere şi analiză mai exactă a
de proză Fisura, asta la nici trei luni înainte de scoaterea Dicţionarului, despre care s-au spus nenumărate lucruri, Întrebat, la împlinirea vârstei de 80 de ani, în 2008,
lui de pe piaţă... de la faptul că ar fi orice numai nu literatură la ideea că cum este viaţa la această vârstă, el a răspuns scurt şi dezar-
Ca toţi scriitorii din grupul cunoscut ca Şcoala de la ar deschide un drum cu totul nou romanului ca specie. În mant: „Insuportabilă şi demnă de a fi trăită!“ A mai trăit-o,
Târgovişte (Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Dicţionar, contrar tradiţiei clasice (La Bruyère, de pildă), într-adevăr, cu demnitate şi în suferinţă pentru încă trei ani.
Alexandru George, Costache Olăreanu, Petru Creţia şi valoarea caracterologică a onomasticii e doar o trăsătu-
Tudor Ţopa), mari „perfecţionişti“ şi adepţi ai stilului pur, ră secundară, căci importantă nu este reflecţia morală, ci Mircea Horia Simionescu a murit la 18 mai 2011. Prin
M. H. S. a debutat editorial relativ târziu, în 1969, când aceea estetică. Cu alte cuvinte, onomastica este cea care dispariţia lui, literatura română pierde indubitabil pe unul
avea 41 de ani. Dar ce debut! Romanul Dicţionar onomas- creează personaje, situaţii mai mult sau mai puţin aleatorii, dintre cei mai mari scriitori ai ei în viaţă, iar eu un drag
tic, primul din tetralogia Ingeniosul bine temperat, a făcut şi nu viceversa. Din mecanismul sofisticat al autorului nu prieten şi maestru!
o foarte mare vâlvă în epocă, cucerind deopotrivă cititorii lipsesc nici micile „imposturi“, nume de scriitori şi opere
şi critica literară care nu prea ştia cum să privească un ase- fictive, simularea doctelor aparate critice.
menea obiect evident estetic. Cum aproape tot ce a scris
Mircea Horia Simionescu este metaliteratură, să vedem ce Dar Dicţionarul, oricât de faimos şi insolit, nu e sin-
spune el însuşi despre Dicţionar, la reeditarea cărţii: „Îmi gura operă remarcabilă a lui Mircea Horia Simionescu.
place să-i cred pe criticii şi pe ceilalţi cititori ai mei că Bibliografia generală (1971), Jumătate plus unu (1976),
interesul general pentru această propunere insolită de nou Breviarul-Historia Calamitatum (1980) şi Toxicologia sau
roman nu a scăzut în cei 30 de ani de la apariţie (1968). Dincolo de bine şi dincoace de rău (1983) încheie ciclul
Am inaugurat cu Dicţionarul onomastic tetralogia mea Ingeniosul bine temperat. Ele sunt toate opere de metali-
Ingeniosul bine temperat, întrevăzând în următoarele cărţi teratură, de-o mare inventivitate, când eseistică, când na-
treptele celorlalte anotimpuri ale cunoaşterii – prin carte, rativă, şi un simţ al umorului şi pastişei cu totul particular.
prin istorie, prin critica erorii. (...) Acest volum este primul Într-o perioadă când prerogativele „epocii de aur“ impu-
text integral al originalului roman ce concurează, cum s-a neau literaturii limite procustiene bazate pe artificialul şi
spus, Cartea de telefon. De ce nu m-am oprit la un număr ideologic impregnatul realism socialist, proza lui Mircea
Horia Simionescu denota o libertate interioară excepţio-
nală şi exalta virtuţile ficţiunii pure. Ceea ce închipuie şi

Ion PREDESCU Critice şi ipocritice

P arcursul cărţii lui Petru că noua critică modernă nu are atingere cu – in sotto voce – accente de revoltă îm- statutul de panseuri de bodegă. O carte de
Pistol (Critice şi ipocritice, cu bunul-simţ, ea poate fi obiectivă sau potriva celei ce, în spiritu-i democratic, învăţătură, de la cei mari ori de la cei mici,
Editura Tiparg, 2011) repetă nu, logică sau deficitară la acest capitol, nivelează gândurile mari, reducându-le la o ducere de mână, cum spuneau străbunii
un complex tematic instituitor de sens şi profundă ori superficială, în timp ce bunul- cei apropiaţi, scrisă cu o mână de tânără
coupe d’envoie, transformând clasicitatea simţ este un atribut al persoanei ca instan- deloc tânguitoare“ (pag. 114).
într-un discurs atât de persuasiv încât lecto- ţă morală.
rul devine coenunţător. Profesorul, dintr-un Citatul latin sau în general (structură
omenesc „epestazis“, metaferent privind Era lumea în care zeii, rostind lexeme, de adâncime) devine fratele din ecuaţia
operele interpretate, instituie haloul, lim- instituiau ontologii, departe de aulalia re- chip-umbră, limbaj memorabil, subtextual
piditatea discursului de către actualitatea centă. Eseizările lui Petru Pistol sunt de- şi, apoi, parhesia dintre ridendo şi otiosus,
focalizat contrastantă a scripturalităţii prin ductibile şi ductibile, liberator părtimitoa- acribia şi destinul regal. Fiecare studiu
clasicitatea din „senso, ergo sum“ şi „reto- re. Un eseu şi o conubialitate despre M. cu informaţia la vedere (modern) instituie
rica, ergo sum“. Şora, Constantin Mateescu, L. Dragomir, Sensul (clasic, modern şi postmodern).
Studiul Un mit de toate zilele: bunul- Mircea Bârsilă, George Ţărnea, Ioan Radu
simţ (O modalitatea de cogito despre o car- Văcărescu, dialogul în general, dicţionare, Fiecare pagină poate fi citată.
te) cuprinde „psihofizicul“ normalităţii. personalităţi, cotidian, istorii recente... „La antici s-a spus că, dintre cele două
Afirmaţia lui Cornel Moraru din vo- muze, Memoria este cea mai importantă,
lumul Lucian Blaga. Convergenţe între Despre Augustin Doman, cel din dar, spre deosebire de Memoria psihana-
poet şi filosof: ...căutarea convergenţei şi Moartea noastră cea de toate zilele: liştilor, Memoria anticilor îţi aminteşte de
a unităţii fiinţei cu opera face să apară in- „Enciclopedie a trecerii într-un alt regn, lucruri pe care nu le-ai ştiut niciodată“.
coerenţa şi divergenţele. Este un postulat, fără viaţă, spectacol intertextual în Moartea Afirmaţia îi propune lui Petru Pistol o bună
la urma urmei, de bun-simţ, al noii critici noastră cea de toate zilele îşi dau concur- vecinătate. Profesorul serenizând clasicita-
moderne generează metaferenţa interpretă- sul nume mari, nume mici, pretendenţi la tea (într-un timp recent, buimac, tulburat),
rii lui Petru Pistol: Impropriu spus, pentru viaţă ori dimpotrivă. O enciclopedie ca o reclasicizând întoarcerea la argument într-o
răbăială după rădăcinile comune cu viaţa lume care avea nevoie de metalume, prin
ale fenomenului urât, cu zăboviri extatice, diferenţialele de tip lexematic.

16 Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 Scrisul Românesc Interviu

În căutarea Magicianului Alb (IV)

Ştefania Magidson în dialog cu Carmen Firan

I nterviul cu Ştefania Magidson, ceva care ne îngreunează conştiinţa face cu mijloacele tale limitate secretele naturii a defini anumite noţiuni, cât şi explicării
năs­cută la Braşov şi stabilită în parte dintr-un proces psihologic-spiritu- şi vei descoperi că, dincolo de legile şi le- nuanţelor noţiunilor în care credem. Când
Los Angeles, a început iniţial din dorin- al care cred că duce spre vindecare. Este găturile care se pot discerne, rămâne ceva cineva spune „nu cred în Dumnezeu“ poate
ţa de a-i face un portret (de emigrant de un prim pas. Există parametrii care, ideal, subtil, intangibil şi inexplicabil. Veneraţia însemna ceva simplu, de exemplu „nu cred
succes, cu pregătire academică şi practi- dacă sunt prezenţi, ajută acest proces. A pentru această forţă mai departe de orice într-un bătrân cu barbă albă care pluteşte
că în psihol­ogia spirituală) şi a prezen- exprima fie oral, fie în scris aceste condiţii putem înţelege, este religia mea.“ Este deasupra norilor şi se interesează de des-
ta pro­gra­mele umanitare ale Fundaţiei interioare este important. În funcţie de per- ştiută şi smerenia sa în faţa miracolului na- tinele noastre“. În acelaşi timp, aceeaşi
Blue Heron pe care o conduce. Discuţia sonalitatea fiecăruia, de nivelul de educa- turii despre care s-a pronunţat în repetate persoană poate fi atentă la vise, la intuiţii
s-a extins însă spre subiecte mai largi şi ţie, de credinţă, confesiunea poate fi către rânduri: „Un spirit se manifestă în legile care adesea i s-au dovedit a fi profetice şi
a atins teme pe care le considerăm de in- un preot, un terapeut, un prieten, un mentor Universului – un spirit cu mult superior fi- pe care le ia în seamă, la întâmplări care
teres pentru cititorul român de azi, de la sau într-un jurnal. Ideea importantă este inţei umane, şi în faţa căruia noi, cu puterile au făcut-o să i se scoale părul pe braţe, la
rolul instituţiilor la menirea personală, de a se ajunge la punctul în care devenim noastre modeste, trebuie să ne simţim sme- situaţii care au făcut-o să se simtă „noro-
de la religie şi spiritualitate, la cunoaş- conştienţi de faptul că ne judecăm, şi de a riţi; astfel, exercitarea ştiinţei ne conduce coasă“ dar pe care nu le atribuie ca fiind
terea de sine. avea abilitatea prin puteri proprii, sau cu spre un sentiment religios cu totul aparte.“ „intervenţii divine“ ci „coincidenţe“, sau
ajutorul unui preot/ psiholog/ mentor/ prie- Einstein a considerat această religie cos- cineva care crede în devotamentul pentru
Carmen Firan: Poate educaţia spiritu- ten, de a ne ierta pe noi înşine. Aceasta este mică izvorul comun al tuturor artelor şi fapte şi vorbe corecte şi altruiste. Un alt
ală să ne împace cu ideea păcatului? însăşi esenţa a tot ce am învăţat în progra- ştiinţelor. Asemeni lui Spinoza, nu credea exemplu ar fi semantica legată de „a crede
mul de psihologie spirituală şi care a fost într-un Dumnezeu personal care interacţio- în Isus Christos“, sau a crede în „Christ
Ştefania Magidson: Noţiunea de păcat confirmat de zeci şi zeci de observaţii di- nează cu omul, ci într-o ordine divină ma- Consciousness“, care înseamnă diferenţa
ar trebui explicată, pentru că absolut toate recte, cazuri practice, când am fost pe rând nifestată în legile armonioase care domină între a crede că „Isus este singurul fiu al
acţiunile, vorbele şi gândurile noaste sunt în rolul de terapeut, pacient sau observator modul în care universul se desfăşoară. Iar lui Dumnezeu, mântuitorul, săvârşitorul de
neutre până când le adăugăm o etichetă şi neutru. Rezultatul este un sentiment de descoperirile în ştiinţă pot fi interpretate ca miracole etc.“ versus „credinţa într-o con-
le judecăm ca fiind bune, rele, eşecuri, re- uşurare şi de înţelegere a unor procese in- descoperiri legate de ordinea divină. ştiinţă înaltă, care există în toate religiile şi
uşite etc. Un lucru care ni se pare normal terioare care, din cauză că au fost iluminate care este un concept de transcendenţă spi-
în societatea şi în cultura noastră, poate fi prin iertare, ajung să ne confere echilibrul C.F.: Îşi găseşte un ateu loc în ecuaţia rituală a conştiinţei umane, conştientizarea
considerat un păcat în alta, bazat pe con- sufletesc. Foarte des, cei în cauză, eliberaţi spirituală? unei realităţi ultime“. Şi chiar mai departe
cepţii religioase, politice, sau pe tradiţiile de greutatea care îi apăsa, îşi găsesc singuri de semantică, fiind educată în noţiuni de
acelei societăţi. De exemplu, există multe soluţii de viitor. Ş.M.: Interesant este că unii dintre psihologie spirituală, sunt de părere că este
locuri în lume unde, ca bărbat, este ilegal cei mai îndârjiţi atei sunt în acelaşi timp important să menţinem o atitudine deschisă
şi considerat un păcat să divorţeze vreo- C.F.: Se desparte aici creştinismul de dintre cei care respectă şi înţeleg cel mai şi tolerantă faţă de toate punctele de vedere
dată de soţie; dacă se îndrăgosteşte de alte hinduism şi budism? bine natura, adesea realizaţi şi fascinaţi întâlnite, fie ale adepţilor din diferite re-
femei, se poate căsători cu ele, însă este de domeniul ştiinţelor, sau persoane cu ligii, fie ale ateilor. A nu menţine această
obligat să rămână căsătorit şi cu prima Ş.M.: În budism nu există conceptul de simţ moral şi etic foarte dezvoltat. Cred că deschidere înseamnă a ne limita, a ne în-
(primele) şi concomitent să le întreţină la păcat. Există noţiunea de „precepte“, acţi- marile contradicţii derivate de la noţiunile chide porţile cunoaşterii şi a nu respecta
acelaşi nivel la care au fost ele obişnuite. uni şi un mod de a gândi care ne îndreaptă de „religie“, „spiritualitate“, „divinitate“, traiectoria şi evoluţia spirituală a fiecărei
În majoritatea naţiunilor este însă consi- spre lumină, spre calea dreaptă, a echilibru- „ordine cosmică“ se bazează adesea pe fiinţe omeneşti.
derat un păcat (şi împotriva legii) actul de lui, toleranţei şi bunătăţii: a nu vătăma alte neînţelegeri de semantică. Poate ar trebui
poligamie. Dincolo de astfel de exemple fiinţe vii, a lua doar lucruri care ţi-au fost să petrecem mai mult timp clarificând atât (va urma)
destul de stridente, există altele care pentru oferite, a spune numai adevărul, a cultiva cuvintele în sine pe care le folosim pentru
cultura noastră sunt mai vagi poate, cum un comportament sexual care protej­ează
ar fi consumul produselor animale, care în şi adânceşte integritatea indivizilor, fami- Daniela Codarcea Kamiliotis – New Love
unele religii este considerat a fi un păcat, liilor, societăţii. Adepţii budismului sunt
sub motivaţia că ar lua o viaţă pentru be- încurajaţi să adere spre aceste precepte,
neficiul omului, când de fapt, supravieţui- concentrându-se spre ceea ce ţine de con-
rea noastră ca specie umană nu depinde de tinuumul pozitiv al axei.
consumul produselor animale. Dacă unii
consideră divorţul un păcat, la alţii păcat Nici în hinduism nu există conceptul de
este alegerea de a rămâne într-o căsătorie păcat, ci cel de „karma“. Se spune că tot
din motive morale şi etice, odată ce sufletul ceea ce facem, spunem şi gândim ducem
nu înfloreşte în acea relaţie. cu noi, asemeni unui cal care trage după el
o căruţă. Un exemplu simplu ar fi un copil
C.F.: Pedeapsa care urmează păcatului care pune mâna în foc şi se arde. Acţiunea
poate fi absolvită prin confesiune, rugă­ lui se datorează ignoranţei, el neştiind pu-
ciune? terea focului. Contemplând cu regularita-
te asupra faptelor, vorbelor şi gândurilor
Ş.M.:De multe ori, schimbând etiche- noastre, înţelegem mai profund urmările
ta pe care o punem unei acţiuni/păreri/fel lor şi ca atare putem face alegeri diferite în
de a fi (în psihologie se foloseşte termenul prezent şi viitor.
reframing, o ramă nouă în jurul aceluiaşi
tablou) rezolvăm zbuciumul interior şi ne C.F.: Este ştiinţa în contradicţie sau în
ridicăm la nivelul următor, unde dispare opoziţie cu gândirea spirituală?
„judecarea de sine“. Dar, dincolo de felul în
care privim aceste acţiuni săvârşite/ vorbe Ş.M.: Probabil că cea mai bună referi-
pronunţate/ gânduri avute pe care punem re ar fi la Albert Einstein, a cărui legătură
eticheta „păcate“, ideea de a exprima acel cu „Dumnezeu“ în sensul de ordine divină
este minuţios analizată în volumul lui
Walter Isaacson, Einstein, viaţa şi univer-
sul lui. Deşi începând de la 12 ani şi până
la sfârşitul vieţii a refuzat orice ritual reli-
gios, Einstein a păstrat din credinţa (evre-
iască) din copilărie o profundă reverenţă
pentru armonia şi frumuseţea a ceea ce el
a numit „mintea lui Dumnezeu“ şi felul
în care această conştiinţă a fost exprima-
tă prin creaţia universului şi a legilor lui.
Una dintre cele mai cunoscute poveşti este
cea în care, fiind invitat la o cină forma-
lă, Einstein a fost provocat de unul dintre
musafiri să-şi exprime vederile cu privire la
religie. Răspunsul i-a uimit pe mulţi scep-
tici prezenţi acolo: „Încearcă să pătrunzi

Poezie Scrisul Românesc Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 17
Eseu

Poeme Carmen FIRAN

tot mai aproape data în care am văzut prima stea căzătoare Horoscopul emigrantului
măsoară greutatea sufletului
cu fiecare zi şi o împarte la doi E xistă în general tendinţa emi- Ca şi oamenii, ţările îşi au şi ele desti-
sufletul locuieşte tot mai puţin adună binefacerile grantului, uneori inconştientă, de nul lor, în funcţie de poziţia lor geografică,
în trupul meu şi le scade din suma păcatelor a-şi recompune artificial matricea de vecinătatea mărilor sau oceanelor, de
ce să mă mir acum şterge lacrimile scurse nepotrivit culturală şi intimitatea spaţiului natal în lu- resursele naturale. Soarta ţărilor este dife-
după ce i-am arătat cerul înmoaie încheieturile mea nouă unde s-a stabilit. Unii continuă să rită şi în funcţie de forma lor. Cele lungi
şi l-am învăţat cum să urce şi să bată şi îmblânzeşte trufia trăiască virtual în ţara de origine. Alţii şi-o curg, cele subţiri se strecoară, cele pătrate
la ultima poartă dă timpul mai repede amputează voit din memoria sentimentală. domină, cele ovale cuceresc, iar cele ro-
şi îmi spune că scrie Unii nu mai ştiu care şi unde le e „casa“ tunde gravitează în jurul propriului miez
cu fiecare zi la o enciclopedie după cum mulţi îşi poartă cele două case cu sugerând poate o evoluţie armonioasă, dar
linia de sosire e tot mai aproape care mă va cuprinde ei, acceptându-le pe amândouă şi asumân- şi deschideri limitate, cercuri vicioase ori
şi sufletul tot mai înalt şi pe mine du-şi identitatea duplicitară. Aceştia sunt momente istorice scăpate printre degete.
îmi lasă trupul în urmă emigranţii fericiţi care au făcut pace cu tre- Speculând mai departe, locuitorii unei ţări
cât să contemplu scurtarea timpului îngerul rătăcitor cutul şi au găsit un echilibru în prezentul împărtăşesc oarecum destinul locului natal.
cu ochiul liber lor, oriunde s-ar afla. Emigranţii evadează din soarta ţării de ori-
când îl prinzi obosit După cum unii sunt făcuţi pentru a gine şi intră sub incidenţa unui nou destin,
încă o zi rupe-i o aripă rămâne, alţii sunt născuţi pentru a ple- cel al ţării de adopţie. În funcţie de perso-
leagă-l de piciorul patului ca. Teoretic, oricine pleacă la mai bine. nalitate, emigranţii pot fi şi ei de apă, de
acesta nu este un poem toarnă-i somnifere în ceai Înţelepciunea populară spune „schimbi lo- foc, de pământ sau de aer.
ci începutul unui vis ascunde-l sub haină cul, schimbi norocul“. Dar orice schimbare
prelins în afară şi potriveşte-ţi inima cu a lui dramatică, cum este emigrarea, este o în- Emigrantul de apă este flexibil, uşor
după cum aceasta nu este încă o zi treprindere îndrăzneaţă şi uneori riscantă, adaptabil, ia forma vasului în care este pus,
ci coaja de lumină când îl prinzi obosit nu cu garanţii de reuşită, ci cu „posibilităţi“ face bine faţă curenţilor nefavorabili; une-
în care îţi încerci dinţii închide fereastra diferite. Adaptarea este cuvântul cheie, ma- ori idealist sau visător, se strecoară printre
şi noaptea care va veni închide pleoapele gic sau obsesiv, pentru un emigrant. Pentru dificultăţi şi îşi vede de drum mai departe.
nu e întuneric opreşte rătăcirile personalităţile evoluate, există o rezisten-
ci şoapta singurătăţii şi adormi odată cu el ţă culturală inteligentă la asimilare prin Emigrantul de foc este un luptător ca-
cu trup de femeie ori în locul lui înţelegerea statului de emigrant la o scară pabil de mari sacrificii, dar şi de mari ris-
umbra ei îndoaie câmpia superioară şi prin selecţia valorilor la care curi. Motivat de ambiţia reuşitei, el este un
pântecul ei topeşte muntele despărţire vor să adere ori rejectarea celor considerate cuceritor ambiţios al spaţiului de adopţie
într-o picătură de apă nepotrivite. cu riscul de a-şi arde rădăcinile şi a renaşte
ninge răzbunător Duplicitar, emigrantul va recurge la din propria cenuşă.
insomnie apăsat acţiuni duplicitare în îmbrăţişarea unui
cu zgomot de metal şlefuit sistem nou de valori. Uneori va pretinde Emigrantul de pământ are nevoie de
să nu adormi ninge ca un sfârşit că simpatizează lucruri pe care de fapt le siguranţă şi stabilitate în ţara de adopţie, se
cele mai teribile lucruri detestă doar pentru a-şi dovedi adaptarea orientează spre lucruri practice, funcţionale
se întâmplă în somn cum altfel ne-am putea despărţi mult invocată. Alteori se va încăpăţâna să şi clare. Este însă un nostalgic după spaţiul
poţi să creşti nemăsurat decât îngropaţi vertical nu accepte de a merge cu valul pentru a-şi natal, legat de tradiţii, un conservator care
sau să-mi vorbeşti din senin două izvoare de piatră proclama astfel independenţa şi a-şi păstra îşi transplantează în exil bucătăria, muzica
într-o limbă necunoscută în zăpada nebună de-o zi individualitatea odată cu adaptarea în ter- şi obiceiurile bune sau rele.
aşa cum peste noapte meni proprii. New Yorkul, spre exemplu,
atâtea mări au ieşit din uscat ora de croitorie cel mai mare meltpot, este locul ideal pen- Emigrantul de aer este un copac cu
tru un emigrant care se simte deopotrivă rădăcinile retezate. Un copac plutitor, la
şi dacă te fură somnul mi-am întins sufletul pe pat acceptat, dar şi trecut cu vederea, în sen- care aerul ia locul pământului. Unii nu vor
şi te aruncă pe un alt ţărm? i-am netezit cutele sul că nu îi sunt vânate diferenţele, de la reîncolţi însă niciodată, rădăcinile lor vor
la fiecare vis i-am îndreptat colţurile şifonate obiceiuri şi mentalitate, la accentul uneori rămâne suspendate. Ei sunt emigranţi cu
timpul trişează cu un eon să văd locul de unde a început să se deşire stricat. rădăcinile în cer, gata oricând să se întoar-
întunericul se îngroaşă l-am întors când pe o parte când pe alta Văzuţi din interiorul enclavelor de unde că de unde au plecat dacă apar conjuncturi
tot mai lipsit de suflet să înţeleg cum a apărut au fugit, din raţiuni politice sau economice, sau schimbări benefice în spaţiul de başti-
şi mai carnal gaura aceea în dreptul inimii emigranţii sunt considerate fiinţe norocoa- nă. Dar pot emigra şi de mai multe ori, în
i-am înnodat firele îngălbenite de vreme se. Unii îi admiră pentru curajul de a-şi fi mai multe locuri. Etern rătăcitori, emigran-
numărătoare inversă am curăţat petele şi i-am cusut rănile luat viaţa în mâini, alţii îi invidiază pentru ţii cu rădăcinile în cer sunt asemeni păsări-
l-am întors pe dos reuşita la care au ajuns în lumea nouă. Am lor migratoare atrase de curenţi favorabili
uneori vine femeia să-i ascund slăbiciunile întâlnit emigranţi senini şi emigranţi furi- şi ţinuturi mai calde, vor pluti toată viaţa
cu pălărie neagră şi am tras de mâneci în sus oşi. Unii mulţumiţi, pe ambele maluri ale construindu-şi cuiburi provizorii într-un
se aşază lângă mine până când gaura din piept a ajuns oceanului. Alţii acriţi, pe oricare mal s-ar loc sau altul. Destinul lor este drumul, zbo-
îşi ascute creioanele cât un bob de verdeaţă afla. Şi asta în funcţie de cât de bine au reu- rul, pendularea deasupra lumilor pe care le
cu vârf otrăvit şit şi s-au realizat în spaţiul de adopţie. contemplează fără să se rupă definitiv sau
şi scrie un nume, un prenume ar fi arătat ca nou să se ataşeze pentru totdeauna.
de nu s-ar fi lăsat frigul
Fragment din comunicarea susţinută la
Festivalul Internaţional „Zile şi Nopţi de lite-
ratură“, Neptun 10–12 iunie 2011.

Lansare de carte

Detectorul de emoţii de Carmen Firan
Joi, 9 iunie a.c. la Librăria „Mihail Sadoveanu“ din
Grigore Arsene, Adrian Cioroianu, Carmen Firan, Bucureşti, Editura Curtea Veche a organizat lan­sa­ Adrian Sângeorzan, Nicolae Prelipceanu, Carmen Firan,
Nicolae Prelipceanu rea volumului de nuvele şi povestiri Detectorul de emoţii Bujor Nedelcovici, Adrian Popescu, Ana Mureşanu
de Carmen Firan. Noul volum, semnat de Carmen Firan
şi prefaţat de cunoscutul scriitor Norman Manea, a fost
pre­zentat de directorul editurii, Grigore Arsene, de criticul
literar Nicolae Prelipceanu şi de profesorul universitar
Adrian Cioroianu, care au remarcat, fiecare dintr-o altă
perspectivă de lectură, scriitura alertă, plină de har şi umor
a autoarei. Printre cei prezenţi s-au aflat poeţi, prozatori,
critici literari, traducători şi ziarişti: Răzvan Petrescu (care
este şi redactorul volumului), Bujor Nedelcovici, Adrian
Popescu, Ion Parhon, Adrian Ioniţă, Ana Mureşanu,
Andrey Gritsman, Constantin Bogdan, Luminiţa Cor-
neanu, Mihaela şi Mioriţa Maliţa ş.a.

18 Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 Scrisul Românesc Proză

Adrian SÂNGEORZAN

Elefantul vărgat

Avocatul îmi vorbea încet şi răspicat, evitân- mâinilor pe care le folosea normal, egal şi eficace. El era plină de neprevăzut. De fapt aşa şi era. În următoarele săp-
du-mi ochii. Sau îi era milă de mine, sau victima aşa-zisei mele neglijenţe medicale pentru care mi tămâni aveam să ne cunoaştem destul de bine, iar respectul
nu-i convenea ce avea să-mi spună. De fapt se cerea să plătesc ca despăgubire o grămadă de bani. meu pentru profesia de avocat avea să crească. A urmat
cred că-i era perfect egal şi pur şi simplu nu voia să mă interogatoriul sau depoziţia mea, pe care am pregătit-o ore
privească în faţă. E greu să priveşti în ochi o victimă în Dacă n-aş scrie nimic despre procesele mele şi despre întregi pe veranda casei mele, aflată chiar sub fereastra bu-
timp ce încerci să-i spui că nu prea are şanse. Se uita fix la frica de-a profesa în America, e ca şi cum aş încerca să cătăriei, de unde soţia mea putea să ne audă. Am băut cu
pantofii lui bine lustruiţi jucându-se cu un pix Mont Blanc ignor elefantul vărgat care se plimbă zilnic prin sălile de el mulţi litri de apă minerală şi ne duceam cu schimbul la
pe care nu cred că-l primise cadou de la cei ce promovează naştere şi de operaţii ca un animal de casă flămând şi stra- toaletă, eu cu tensiunea dată la maximum. Când intram în
cine ştie ce produse pentru avocaţi. Eu îmi luam atent noti- niu. Unul tot mai sălbatec, care nu ştim cum a ajuns în casa casă o găseam pe soţia mea îngrozită, cu faţa în palme.
ţe cu un pix care făcea reclamă unui nou lubrifiant vaginal. noastră, de care nu mai putem scăpa, cu care trebuie să ne „D-zeule! Cum îi permiţi să vorbească aşa cu tine?“ Eu
Avocatul care mă apăra reprezenta pentru mine dreptatea obişnuim. Şi de care trebuie să învăţăm a ne feri cât mai nu îmi dădusem seama de nimic, devenisem imun, pen-
însăşi, noţiune veche de când lumea, care veşnic ne scapă eficient şi cât mai profesional cu putinţă. La început am tru că el îmi vorbea răstit şi aspru aşa cum ne aşteptam
de sub control, alunecoasă ca săpunul în baie. crezut că această frică de a fi dat în judecată e doar unul din să vorbească cu mine a doua zi avocatul acuzării. Încerca
– Sfatul meu e să cedezi. Nici nu cer prea mult. Iniţial acele mituri americane şi că există mai mult în teorie. Un să mă pregătească cât mai bine pentru pumnii sub centură
vorbeau de două milioane, acum sunt dispuşi să accepte elefant ipotetic şi transparent care n-are cum să te calce-n pe care aveam să-i primesc. Şi a avut perfectă dreptate,
două sute cincizeci de mii. E mai bine să adjudeci acum, picioare atâta timp cât tu faci ceea ce trebuie. Venisem din- pentru că acolo, în sala de judecată, am fost ca pe un ring
înainte de-a ne afunda prea tare în proces, mi-a spus el tr-o ţară în care totul era permis şi interzis în acelaşi timp. de box în care eu puteam doar să mă feresc de loviturile
desenând cu pixul într-un caiet galben cu linii ceva care Un loc fără reguli clare. Ca doctor era de neconceput să avocatului printr-un joc inteligent de picioare. Aş fi făcut
începea să semene cu profilul barmanului din faţa noastră. fii dat în judecată chiar şi atunci când greşeai, pentru că multe greşeli dacă nu aş fi fost bine instruit. Avocatul acu-
Părea să aibă talent la pictură. greşeala era admisă, iar doctorul era considerat acolo un zării devenise peste noapte un fel de specialist în naşterile
Era ora prânzului şi stăteam într-un restaurant aflat pes- mic Dumnezeu. cu vacuum şi în distociile de şold. De asta eram acuzat:
te drum de Tribunalul şi de Curtea Juraţilor din Queens, pretindea că folosisem greşit vacuumul la naşterea acelui
New York. Pofta de mâncare îmi dispăruse cu totul pentru Ca doctor în America nu poţi lucra nici măcar o zi, copil, căruia apoi i se blocaseră umerii. Folosisem vacuu-
că milioanele care mi se ceruseră iniţial ca despăgubiri, îmi dacă nu eşti asigurat pentru malpractice. Asigurarea mea mul pentru extracţia capului pentru că inima copilului în-
stăteau înfipte în gât ca nişte oase, chiar dacă acum se mai a crescut din 1996 până în 2011 de la 87 de mii la 170 de cepuse să şchioapete, iar mama complet epuizată nu mai
subţiaseră. Era o dimineaţă însorită de mai şi tocmai se în- mii de dolari pe an. Asta nu din cauza proceselor. Atâta putea împinge. Pentru astfel de situaţii e creat un astfel de
cheiase prima înfăţişare. La începutul procesului, avocatul costă asigurarea fiecărui ginecolog „curat“ din spitalul instrument. E o situaţie dificilă şi foarte neaşteptată în care
acuzării mă prezentase celor nouă juraţi şi judecătorului ca meu. Asigurarea de malpractice în New York City e una un doctor poate fi făcut şah-mat, iar copilul şi mama pot
pe un criminal, arătându-mă mereu cu degetul în timp ce din cele mai mari din SUA. Unul din motive e acela că aici suferi complicaţii grave. Încercând pe rând tot felul de ma-
aproape că făcea spume la gură de indignare. Discursul lui există cea mai mare concentraţie de avocaţi pe cap de lo- nevre, aşa cum fusesem antrenat, am reuşit să scot la timp
era doar uvertura isterică unei mascarade tragi-comice care cuitor, care în timp le-au creat locuitorilor reflexul datului copilul care s-a născut cu un scor Apgar excelent. Doar că
avea să se consume pentru următoarele trei săptămâni. O în judecată. în primele patru săptămâni şi-a mişcat mai greu una din
indignare foarte bine controlată desigur, cu spume false la mâini care se născuse cu mare dificultate. O formă minoră
gură de actor versat. Reuşise totuşi să mă întoarcă pe dos. În aceea zi am trecut fără să vreau în revistă cazurile de pareză care după patru săptămâni de masaje şi fiziote-
Ieşisem de acolo atât de indignat şi cu un gust atât de rău, grave pe care le avusesem în România, unde nu existau rapie a dispărut complet. Avocatul pretindea de fapt bani
încât simţeam nevoia imperioasă de-a ceda. Oricât, doar să procese intentate doctorilor de către pacienţi. Pe de altă pentru suferinţa produsă copilului şi familiei fără să men-
nu trebuiască să mă reîntorc în acea sală de judecată. parte, nici aşa nu fusese bine. Trăisem într-o societate care ţioneze deloc că poate i-am salvat de la ceva mult mai rău.
Avocatul acuzării, un bărbat de aproape doi metri, im- nu protejase în niciun fel interesele pacienţilor şi în care Copilul putea rămâne cu o pareză permanentă a mâinii, iar
punător şi rece, începuse acuzându-mi întâi spitalul, care doctorii nu erau traşi la răspundere decât în cazul unor mama putea suferi traume serioase. Depoziţia mea a fost
fusese prezentat ca o casă de nebuni. Un loc periculos în greşeli flagrante şi de extremă gravitate, dar şi atunci cu una peste alta bună, iar avocatul meu era mulţumit pentru
care dacă te duci să naşti şi unde un doctor, un rezident, sau urmări minore pentru ei. că păşisem cu dreptul, de parcă aş fi intrat cu bine pe un
o moaşă îţi vor pune iresponsabil ţie şi copilului tău viaţa teren minat. Cred că nu se aşteptase ca un est european
în pericol. Mama copilului vătămat, o femeie corpolentă la – Nu, nu vreau să adjudec! N-am greşit cu nimic, iar ca mine, cu accent şi cu probleme în înţelegerea limbii de
35 ani, răsfoia liniştită o revistă de modă, iar copilul pentru copilul l-am văzut cu toţii, e bine... i-am spus avocatului lemn avocăţeşti şi a sistemului juridic american să-şi joace
care eram învinuit, un băieţel drăguţ şi vioi, şedea în scaun meu care între timp terminase portretul barmanului şi în- rolul atât de bine. Era un rol pe care nu mi-l dorisem, pe
lângă ea, legănându-şi nemulţumit picioarele. Părea un co- cepuse să fie interesat în trăsăturile mele. M-a privit cu care începusem să-l înţeleg şi-n care era bine să fii cât mai
pil fericit şi perfect sănătos pe care-l adusesem pe lume în atenţie. natural. Depoziţia mea a durat două zile de parcă ar fi fost
condiţii dramatice cu aproape cinci ani în urmă. N-aveam vorba de o crimă complicată. Aproape la fiecare întrebare
cum să-l recunosc, şi nu mi-o mai aminteam nici pe mama – OK! Ai şanse fifty-fifty, ceea ce nu-i prea mult, dar a acuzării mi se cerea să răspund doar prin „da“ sau „nu“.
lui. O femeie gravidă care naşte e o altă persoană decât cea e dreptul tău. Pentru asta însă trebuie să ne pregătim seri- Simţeai că fiecare da şi nu erau paşii unui pitic monosilabic
pe care o vezi în toate zilele. Nu-mi fusese pacientă privată os, doctore! Mi-a spus-o cu un ton solemn de parcă ar fi care urmau să te tragă încet-încet într-o capcană. Victoria
şi o văzusem pentru prima dată în acea gardă, cu câteva trebuit să pregătim o expediţie într-o junglă periculoasă şi mea a fost să-l obţin şi pe „dar“ din partea judecătorului,
ore înainte de-a naşte. Băieţelul, adus fără voia lui în sala ceea ce l-a înfuriat cumplit pe avocat. Un avocat furios al
procesului, ne transmitea clar că în loc să stea acolo şi să Daniela Codarcea Kamiliotis – Uncoupling acuzării seamănă cu un zmeu plin de buzdugane şi copilul
asculte lucruri de neînţeles, ar fi preferat să se joace acasă pentru care ne luptam a simţit asta. A doua zi nu l-au mai
sau să se uite la televizor. adus pentru că acesta îşi pierduse răbdarea, ca orice copil
– Dacă adjudeci astăzi, vor accepta două sute cinci zeci sănătos la minte. Începuse să se joace dezinhibat prin sala
de mii de dolari şi s-a încheiat totul. De asta ai asigurare. de judecată şi aproape se urcase pe masa judecătorului.
Ce zici, doctore? Am dat negativ din cap. El a continuat cu Trebuie spus că judecătorul, un bărbat aproape de pensie,
portretul barmanului care era aproape gata. Îi cam exage- a urmărit procesul atent şi de câteva ori a atras atenţia acu-
rase mărul lui Adam care părea dintr-o dată partea cea mai zării că merge prea departe. A urmat expertul acuzării, un
importantă şi mai proeminentă a fiinţei, de parcă şi lui i-ar doctor care fusese profesor la Harvard şi care avea un rol
fi stat în gât câteva milioane. mult mai dificil pentru că mi-era coleg şi fusese plătit să
– Nu văd de ce ar trebui să plătesc. L-ai văzut pe băie- mă înfunde. El mi s-a părut partea cea mai jalnică din tot
ţel? Pare bine, sănătos. spectacolul. Homo homini lupus, profesores! M-am uitat
– Nu avem de unde şti cu ce surprize vin, ce va spune peste biografia lui şi am înţeles destul. Fusese un fel de
expertul lor... profesor, dar nu mai practica demult şi îşi vindea în felul
Copilul, care stătuse liniştit în scaun aproape o oră, ăsta expertiza. În pauza de prânz avocatul meu mi-a spus
începuse să se plictisească. Eu fiind cel arătat cu degetul la cafea fără a mă privi în ochi:
de către avocatul mamei lui, întoarse de câteva ori capul
spre mine, parcă curios să vadă cine e cel care l-a adus pe – Dacă te hotărăşti, sunt dispuşi să adjudeci acum pen-
lume. La un moment dat i-am zâmbit şi i-am făcut discret tru 150 000 de dolari. Gândeşte-te bine, pentru că nu ştim
cu mâna, iar el mi-a zâmbit înapoi. Nu pricepea nimic din ce turnură vor lua lucrurile...
ceea ce se întâmpla, şi după scurt timp s-a dat jos de pe
scaun şi a început să se joace vioi prin sala de judecată. – Nici nu mă gândesc!
Îşi întorcea capul spre mine şi mă privea aşa cum te pri- – Atunci mergem mai departe, doctore. Au urmat
vesc copiii neglijaţi cărora le dai atenţie şi simt c-ai vrea alte două şedinţe în veranda casei mele. Soţia se obişnu-
să îi bagi în seamă. Părea cu adevărat un băiat reuşit şi ise cu stilul agresiv al avocatului meu şi îi făcea ceaiuri
prietenos. I-am urmărit atent mişcările, mai ales cele ale calmante.
– De ce tot circul ăsta? Am îndrăznit să-l întreb la un

moment dat. Mama e bine, copilul e bine... Cât poate →

Proză Scrisul Românesc Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 19

→ să mai dureze? Scrisori Deyan Ranko
din America Brashich
– Nu ştiu. Vor deveni tot mai furibunzi, te previn!
Firma a cheltuit bani cu procesul ăsta... mi-a spus el. Plus Frumuseţea Sălbatecă
că asigurarea mea îl plătea pe el, iar cheltuielile creşteau. M uzeele de artă, în special cele serioase
precum Metropolitanul din New York SIDA. Sexul este tema suprasolicitată a operei sale. Sunt
Circul a continuat alte două săptămâni în care a trebuit („Met-ul“), nu sunt gândite ca spaţii pen- imagini ale exhibiţionismului, fiorul plăcerilor interzise ne
să mă învoiesc de la spital şi să-mi reduc toate activităţile tru afişarea modei. Însă moda, fie ea contemporană sau is- seduce, în viziunea sa. Dar este o viziune întunecată, cu
în clinici şi în sala de operaţii. Firma prin care eram asigu- torică, este la fel de mult un cronicar al evoluţiei societăţii, sclipiri de pasiune, în ultimă instanţă terminându-se în dis-
rat, cât şi propriul meu spital care îmi plătea asigurarea şi oglindind diverse faţete, cum este orice altă formă de artă. pariţie fizică. McQueen s-a sinucis la vârsta de patruzeci
care era acuzat în paralel în acelaşi proces, puneau presiuni În 1959 Met-ul a pus bazele unui departament de custodie de ani, în februarie, 2010, precum în viaţă, aşa şi în moarte.
pe mine să adjudec. Dacă pierdeam procesul, asigurarea ar cu drepturi depline, „Institutul Costumului“, şi care în lu- (Este important să te gândeşti la moarte, deoarece face
fi plătit mult mai mult. După câteva zile am aflat că spita- nile acestea găzduieşte retrospectiva de douăzeci de ani a parte din viaţă. Este un lucru trist, melancolic, dar roman-
lul adjudecase separat pentru câteva zeci de mii de dolari. carierei controversate a lui Alexander McQueen, denumită tic în acelaşi timp. Este sfârşitul unui ciclu − totul trebuie
Acum aveau să se concentreze strict pe mine. Am refuzat Frumuseţea Sălbatecă. „New Yorker“-ul, cea mai cotată să aibă şi un sfârşit. Ciclul vieţii este pozitiv deoarece lasă
şi am mers mai departe. Voiam să merg până la capăt, până revistă, la secţiunea de „Critică“ semnalează că „şi dacă nu loc lucrurilor noi. Alexander McQueen, citat din Drapers,
la verdictul final. te interesează niciodată spectacolele de modă, această ex- 20 februarie, 2010)
poziţie trebuie văzută“. Sfatul este acelaşi, dacă vi se iveş-
Cazul cu vacuumul şi distocia de umăr ajunsese în faza te ocazia. Dacă nu, puteţi vizita site-ul (metmuseum.org/ Nu este singurul artist care a cedat unei viziuni perso-
finală. Expertul nostru a fost mai bun ca expertul lor (sic!) works_of_art/the_costume_institute), profitaţi de Internet. nale din Infernul lui Dante. Sunt mulţi. Dar în toată per-
pentru că nu era „profesor“, ci unul care încă mai lucra pe Veţi fi uimiţi şi vi se va deschide o nouă fereastră către versitatea percepută a operei lui există un adevăr, există
linia întâia. lumea artei. Expoziţia nu îndeplineşte misiunea originală frumuseţe care transcende ţipător, lucruri pe care ar tre-
a Institutului: de a explora moda manufacturată de lux ca bui să le admirăm. Frumuseţea Sălbatecă este mai mult
Avocatul acuzării devenise tot mai caustic şi mai furi- artefact şi creaţiile vestimentare contemporane (e vorba de decât o expoziţie de artă, este o „instalaţie curajoasă“, o
bund şi parcă nu mai era atât de înalt. Am fost prezent la Vuitton, Prada, Versace, Tom Ford, etc.). Cu această oca- „întâmplare-eveniment“, o „întâlnire“ a fenomenelor noi
tot procesul, pentru că voiam să văd, să aud şi să înţeleg zie, misiunea Institutului a fost lărgită şi ridicată la un nou din lumea artei. Expoziţia poate fi împărţită în două, sau
totul. Cantitatea de energie umană, bani, nervi, ambiţie şi nivel: arta în forma ei cea mai pură, unică şi adevărată, chiar trei concepte interconectate. Creaţiile lui McQueen
justiţie risipită într-o cauză atât de măruntă a fost incre- lipsită de stigma comercială. sunt artă pură instalată într-un număr de scenete proiectate
dibilă. Ideea dreptăţii dispăruse cu totul în ceaţa uitării şi Dacă luăm în considerare celelalte expoziţii organizate de curatorul Andrew Bolton, un regizor impecabil al aces-
toată lumea pricepuse că-i vorba doar despre bani. Din până acum la Met, ele au respectat misiunea primordia- tei reprezentaţii: lumina, muzica, sunetul, tot teatrul pus în
câte m-am informat un astfel de caz n-ar fi fost acceptat în lă a Institutului. Legături Periculoase, Moda şi Mobila în scenă. Arta lui McQueen este prezentată într-un spectacol
nicio curte de judecată niciunde în lume. Chiar şi în mul- Secolul Optsprezece este un studiu serios pe arta şi „in- de modă multimedia. Apar în mărime naturală, în faţa ta,
te state din America ar fi fost respins ca „frivol“. Nouă teracţiunea sa estetică în mobilierul şi decoraţia interioară personaje şi compoziţii învăluite în gemete de pasiune ex-
juraţi au fost scoşi din câmpul muncii şi aduşi aproape zi între 1750 şi 1789“. Spectacolul deconspiră societatea aşa tatică sau în sunete de nerecunoscut. Şi cuvântul scris este
de zi pentru a-mi putea judeca „crima“. Erau şase femei şi cum era înainte de revoluţiile seminale din Franţa şi Statele reprezentat. Bolton a avut acces la arhive extinse, la medi-
trei bărbaţi, majoritatea având aceeaşi origine ca femeia Unite care au împins societăţile într-o nouă direcţie. Spiritul taţiile lui McQueen asupra vieţii, dragostei, sexului. Bolton
pe care o născusem. Emigranţi din Caraibe. În dimineaţa Vesel: Colecţia Windsor este un eseu post Marii Depresii foloseşte cuvântul scris şi vorbit pentru a explica şi a măguli
zilei în care urma să se dea sentinţa, avocatul acuzării a şi înainte de Societatea Înaltă a celui de-al Doilea Război eul vizitatorului. Ceea ce este unic şi rupt din tipare este că
cerut permisiunea de-a mă mai interoga odată. Asta după Mondial, tot privilegiată, şi refuzând în continuare să ia opera lui McQueen, munca prezentată ca artă, nu este creată
ce avocatul meu şi-a făcut datoria şi mi-a transmis că sunt în considerare haosul economic sau al apocalipsei politice în ideea modei tradiţionale. Desigur că McQueen a proiectat
dispuşi să adjudece pentru treizeci şi cinci de mii de dolari. care va urma. Channel nu este doar un omagiu adus geniu- multe piese de îmbrăcăminte care pot fi purtate, pâinea şi
Şase avocaţi ai firmei acuzării, cu sediul în Manhattan, lui Coco Channel, ci evoluţiei femeii moderne înfăşurată untul lui, dar nu pentru o viziune personală, ci pentru artă.
erau acolo, sobri şi hotărâţi ca o trupă stranie de comando. în mătase din Epoca Frumoasă, până la femeia care dă cu Hainele folosite în Violul din Highland (1995) nu sunt ceea
La costum şi cravată, cu genţi diplomat alături, iar în mâini încredere într-o minge de golf. Jacqueline Kennedy: Anii ce ar purta cineva la ceaiul de după-amiază sau la o plimbare
cunoscutele caiete galbene cu linii. Am înţeles că pentru Casei Albe – Selecţii din Biblioteca John F. Kennedy şi prin parc. Şi pantofii, ah pantofii, cu platforme până la cer şi
ei procesul devenise dintr-o dată o problemă mai mult de Muzeul cu acelaşi nume este, desigur, povestea Camelot- tocuri de diavol stiletto! Aceşti pantofi nu au fost proiectaţi
reputaţie. Era una din firmele mari de avocatură, din acelea ului american, de obicei nu atât de bine spusă. pentru mersul pe jos. Nu poţi purta un Picasso la un cocktail
care ocupă câte un etaj întreg al câte unui zgârie nori şi Dar Frumuseţea Sălbatecă nu este nimic din toate as- cum nu poţi purta McQueen la masa de prânz. Ambele sunt
care îşi face reclamă peste tot. Am fost scos iarăşi la bară tea. Ea dezvăluie tinereţea sumbră şi greu de înţeles a lui făcute pentru a fi privite, nu folosite.
şi avocatul m-a acuzat cam de aceleaşi lucruri, împroşcând McQueen în East End-ul Londrei, trăind de la mână pân
cu salivă juraţii pe care parcă voia să-i hipnotizeze. La la gură, pe ajutor de şomaj. El era omul ciudat din afară, Gotic Romantic – Cabinetul de Curiozităţi este alt con-
toate întrebările avocatul meu striga, „objection“, cuvânt un homosexual într-un peisaj sălbatec populat de capete- cept care reprezintă arta lui. McQueen a admis că a fost
plăcut de altfel pe care încă îl mai port viu în urechi. În cele le goale, neonazişti, şi fotbalişti huligani. Sexul, gay sau influenţat de Povestea O-ului, romanul romantic al sub-
din urmă avocatul acuzării s-a înfuriat de-a dreptul şi a dus normal, era asigurat de violenţă. Acest sex s-a terminat minării sexuale a unei femei, Pauline Reage. Publicat în
brusc mâna la buzunarul de la piept. Credeam că va scoate în moarte, o moarte dureroasă sau o moarte invalidă din Franţa în 1954, a produs senzaţie. Opera lui McQueen a
un pistol şi mă va soma să mă predau odată, ce naiba! A ilustrat cu uşurinţă această carte... iar McQueen a fost la
scos spre surpriza tuturor un aparat de vacuum, din cele pe fel de senzaţional precum romanul.
care le foloseam frecvent şi care a înlocuit complet forcep-
sul. L-a prezentat juraţilor şi judecătorului ca pe un instru- Traducere de Răzvan HOTĂRANU
ment de tortură din timpul Inchiziţiei. Apoi şi l-a aplicat
singur pe palmă, cu cupa aşezată strâns din care a scos Imagine din Expoziţia Savage Beauty, în memoria designerului Alexander McQueen, de la The Metropolitan Museum of Art din New York.
aerul creând acel vacuum care permitea extragerea capului
fetal. Încerca să convingă că urma lăsată pe mâna lui e
nimic pe lângă daunele ce pot fi produse unui nou-născut,
care putea să dezvolte sechele neaşteptate la mulţi ani de la
naştere. Vacuumul ar fi fost o armă stranie cu efect tardiv.
Demonstraţia a devenit patetică pentru că nu ştia cum să
folosească dispozitivul, iar mâna lui păroasă nu semăna
deloc cu capul unui copil. Atunci mi-am oferit eu capul
pentru experiment, care având chelie, s-ar fi potrivit mai
bine. Judecătorul, ajuns între amuzament şi furie, a oprit
totul. În final a urmat pledoaria avocatului meu care a fost
scurtă şi pentru mine neaşteptată. Adresându-se juraţilor a
rezumat inteligent şi uman întreaga naştere a copilului şi
acel proces lung şi chinuitor menţionând clar că „nu a fost
vorba despre justiţie, ci doar despre bani“.

Judecătorul, evident plictisit de toată povestea, a de-
cis că se va retrage cu juraţii pentru pronunţarea sentinţei.
Copilul a fost adus din nou în sală, frumos îmbrăcat. Părea
acelaşi băiat sănătos şi vesel care nu pricepea deloc ce ca-
ută acolo. Când s-au reîntors juraţii şi judecătorul, am fost
ridicaţi cu toţii în picioare şi am rămas aşa sobri şi înfioraţi
de parcă ar fi fost vorba de-o sentinţă de viaţă şi moarte.
Am fost achitat în unanimitate. Când ne-am despărţit, i-am
strâns mâna avocatului meu şi i-am mulţumit. Aveam deja
cu el o relaţie personală. M-a întrebat dacă aş accepta să
particip ca expert al apărării în unul din procesele pe care
le are pe agendă. I-am spus că vreau să calc cât mai rar pe
acolo, iar la despărţire i-am dat cu dedicaţie una din cărţile
mele de poezie. A privit cartea foarte surprins.

– Felicitări, doctore! Nu pari deloc poet... După ce mă
pensionez vreau să mă apuc şi eu de pictură.

20 Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 Scrisul Românesc Cronică literară

Gabriela RUSU-PĂSĂRIN

Identitate şi alteritate

R ecentul volum (al IX-lea) legea particulară a precursorului“ (p. 11). dichotomia Eu – Celălalt fapt, gândirea aforistică a
Critice al istoricului şi cri- Criticul Mihai Cimpoi propune două este în fapt o relaţie pe care lui Grigore Vieru trădează
ticului literar Mihai Cimpoi se bazează imaginea calei- triada Homo poeticus –
continuă seria scrierilor sub semnul resti- unghiuri de interpretare: modelul ca repro- doscopică, „imaginea cea Homo praxis – Homo filo-
tuirilor şi interpretărilor din perspective ducere după un prototip a unor serii întregi, mai bună a conştiinţei noas- soficus. „În spectacolul de-
moderne a valorilor culturale aşezate în o „schemă“, şi modelul ca exemplaritate, tre de sine. În bucăţelele/ licat al poeziei – conchide
panteonul creaţiilor universale. în care se reunesc două imagini, a sinelui fragmentele de sticlă ce se M. Cimpoi – intră disponi-
Autorul propune valoarea ca reper de („cum defineşte Goethe modelul“) şi a combină capricios, iregulat bilitatea ludică a copilului,
identitate şi lait-motiv al „călătoriilor“ în înain­taşului, modelul (poetul trebuind să se pot uşor identifica refle- trăirile candide şi pure ale
universul simbolurilor textului şi subtextu- fie, prin definiţie, un antimodel). xele Celorlalţi. Pe raportul tânărului şi gravitatea me-
lui operei literare. De la Duminica valorilor – fenomenologic, ontologic, ditativă a bătrânului“.
(1989), la Mărul de aur, valori româneşti Repoziţionarea valorilor este un proces ontic, scriptural (în sensul
în perspectivă europeană (1998) sau Sfinte necesar, dar care în „satul global“ (al lui lui Barthes) – Eu – Celălalt Raportările sunt făcute
firi vizionare (1995), parcursul critic se re- Marshall McLuhan) este receptat ca „încor- lumea de azi se axează pe tot la „modele“: Nietzsche,
vendică din acelaşi imperativ: „Întoarcerea setare“ a unui „homo globalis“. Modelul nu un adevărat Grund, temei şi Blaga, Goethe. Paralela
la izvoare“! mai este o „ţintă“, un ideal, un univers al început (arhetip). De aceea între Nietzsche, Blaga şi
Apărut la „Scrisul Românesc“ şi „Magna- unicităţii, ci o regulă. Mihai Cimpoi invo- ne vom situa şi noi studiile pe existenţiala Vieru îi oferă posibilita-
Princeps“ (Craiova − Chişinău, 2011) vo- că drept argument poziţia lui Daniel Sur în relaxată Identitate/Alteritate“ – afirmă cri- tea criticului să surprindă esenţa: poetul
lumul Critice propune ca grilă de receptare „Modelul european sau despre noul medie- ticul, definindu-şi simplu şi elocvent viziu- Grigore Vieru recucereşte relativitatea
o dichotomie dialectică, o „logică dinami- valism postmodern“ (apărut în „Cultura“, nea critică de receptare a valorilor. afirmaţiilor sale, „căzând mereu în ceţuri-
că a contradictoriului“ (termenii aparţin lui nr. 34/2010); „Eforturile lui Charlemagne le indeterminării“, „cugetarea adevărată e
Ştefan Lupescu): Eu – Celălalt, Eu – Sine: să reînvie Sfântul Imperiu Roman vor fi „Modelele“ propuse în recentul volum ca raza tainică a stelei care e mulţumită că
„În literatură, revine insistent omul dialo- încununate de succes un mileniu mai târ- sunt integrate unui proces de receptare, în străpunge bezna chiar dacă nu o poate dis-
gal (dostoievskian); filosofia, după cum ziu, prin antamarea de către Bruxelles a care resortul esenţial este relaţia: modelul truge definitiv“.
observa cineva, surprinde omul fie în faţa unor politici de eurocraţii, colonizare con- „albiei adânci“ (Rebreanu şi Dostoievski) Critice IX. Identitate şi Alternitate re-
lui Dumnezeu (Kierkegaard), fie în faţă cu stantă a ţărilor baltice, Balcani, şi, even- – în domeniul psihologiei abisale sau exis- pune în circulaţie prin noi interpretări ope-
sine însuşi (Heidegger), fie în faţă cu celă- tual, Anatolia şi Caucaz. Cartea de căpă- tenţiale; modelul „nihilismului“ (Bacovia re şi scriitori, modele în cultura universală,
lalt (Buber). După Hegel, filosofii Husserl, tâi a acestei construcţii nu va fi Biblia, ci şi Nietzsche), eminescologia şi modelul prin recenzarea unor cărţi semnate de nume
Heidegger, Hyppolite, Levinas, Derrida aquis-ul comunitar, 35 de capitole din Lex Bohr (conform căruia „interpreţii operei importante în spaţiul culturii: Ioan Mânzat,
(ca să cităm câţiva fundamentalişti repre- Europa“. eminesciene se aproprie sau se îndepăr- Adrian Dinu Rachieru, Paul Halippa,
zentativi) abordează prioritar marea temă tează de model, care este însuşi poetul, în Marco Cugno, Claudia Matei, Theodor
a dichotomiei Eu – Celălalt, a identităţii, Criticul se reîntoarce inspirat la „iz- funcţie de „sarcinile“ pozitive sau negative Codreanu, Grigore Vieru, Valeriu Matei,
ipseităţii, egalităţii“. voare“ şi readuce în prim-plan viziu- pe care le poartă, unii propunându-şi chiar Viorel Dinescu.
Academicianul Mihai Cimpoi resimte nea românească asupra ideii europene. o pornire în sens invers spre centru pentru Ora / Era modelelor este lait-motivul
presiunea de esenţă existenţială a modele- Argumentează astfel primatul viziunii ro- a-l pulveriza“), modelul Întregului (C. Stere pledoariei pentru Identitate şi alteritate, este
lor şi „deschide“ volumul cu capitolul „Ora mâneşti asupra spaţiului comunitar ca un ca „român – basarabean“ „are nostalgia în- cea care „ne marchează profund fiinţa – con-
/ era modelelor“ cu o sentinţă provocatoa- spaţiu deschis valorilor universale, o „uni- tregului, a României care îi este patria“, o cluzionează M. Cimpoi – punând-o stăruitor
re: „Suntem – azi – total înfundaţi modele- tate în diversitate“. „Ideea europeană este o nostalgie a copilăriei pierdute (literatura sub semnul ontologicului cauzal“.
lor“. Cauza? „(...) ne-am făcut prizonierii idee românească. Boierul muntean Dinicu exilului este o „literatură a copilăriei pier- Mihai Cimpoi rămâne consecvent: îşi
schemelor, conceptelor, arhetipurilor, pro- Golescu, salutat de „boierul“ basarabean dute“ susţine Jean Starobinski) şi a patriei aşază exegezele sub semnul ontologicului,
totipurilor. Modelul a înlocuit „ideea“. Constantin Stere, vedea în Europa un mo- pierdute (adaugă M. Cimpoi). Sunt doar căutării esenţei Fiinţei, încă din 1979 în
O imagine persuasivă oferă Harold del de „bună rânduială“ de „spirit de lega- câteva modele dintre cele propuse pentru Narcis şi Hyperion, sau în Căderea în sus
Bloom, o reprezentare a istoriei ca un „tea- litate“ şi „cultură sufletească.“ Eminescu a argumenta forţa de exemplaritate a mo- a Luceafărului (1996) şi nu în ultimul rând
tru de război“, care angajează modelele pu- gândea o Europă ca „organism“ şi vorbea delului cultural. în Plânsul Demiurgului (1998).
nându-le unele împotriva altora prin creaţii despre necesitatea unei Ligi Spirituale Rămâne fidel primului său mentor spi-
compulsive, confruntându-le până la istovi- Europene care să armonizeze interesele Un capitol important este rezervat po- ritual, G. Călinescu şi afirmaţiei acestuia
re. „Modelele sunt identificate contrariilor, speciale, adică naţionale, cu cele generale eţilor basarabeni: Grigore Vieru, Valeriu conform căreia „literatura română este una
poeţii cei mai puternici sau mai slabi au de europene. Maiorescu concepea o Europă a Matei şi Viorel Dinescu. Firesc, lui Grigore şi indivizibilă“ şi scrie cu fiecare volum
suportat presiunea anxietăţii Influenţei“. cercurilor culturale interactive. Iorga dis- Vieru îi acordă un spaţiu generos, tratân- încă un capitol în „O istorie deschisă a lite-
Este o perspectivă a receptării neliniş- tingea între modelele şi antimodelele de du-i opera prin aceeaşi grilă de receptare raturii române din Basarabia“.
titoare prin procesele contradictorii care naţionalism şi imperialism. Blaga pleda a modelului, ca relaţie, un act dialogal Volumul a fost lansat la Salonul
sunt generate de chiar poziţionarea lor în pentru „colectivismul spiritual european“. cu Divinitatea (Dialogul cu Dumnezeu), Naţional de Literatură Rotonda Plopilor
situaţia de opoziţie: cei mai (puternici sau Modelul cultural european este, după cum cu topos-ul – pâinea, cu Lumile – viaţa / Aprinşi, (Rm. Vâlcea, mai 2011), o iniţia-
slabi) şi ceilalţi. Efectul este o presiune a crede Noica, singurul valabil, reprezentând moartea, relaţie susţinută de fondul sa- tivă remarcabilă care a înnobilat un spaţiu
anxietăţii influenţei. „Poetul nou determină „Unul multiplu“. pienţial şi fondată pe proverb ca rostire cultural şi destinul unui scriitor – iniţiator
originară, apropiată de Logos (de cuvân- al acestui proiect european: Ioan Barbu.
Modelele, sugerează M. Cimpoi, sunt tul lui Dumnezeu întrupat în Christos). În
cele ce generează Armonia, „buna rân-
duială“ şi cele care stăvilesc „relaţia“. Iar

Calendar – iulie

2 iulie 1936 – a murit Grigore D. 8 iulie 1933 – s-a născut Tudor Băran, în com. Rast, jud. Dolj, m. 22 nov. 1944; Zamfirescu, în Craiova, m. 2006;

Pencioiu, în Craiova, n. 1869, în Craiova; în satul Pojogeni, jud. Gorj; 19 iulie 1992 – a murit Dionisie M. 22 iulie 1945 – s-a născut Daniel

2 iulie 1978 – a murit Mira Simian, 8 iulie 1942 – s-a născut Şerban Foarţă, Pippidi, în Bucureşti, n. 17 dec. 1905, în Turcea, în Târgu-Jiu, m. 28 mart. 1979, în

în Honolulu, Hawaii, SUA, n. 1920, în în Turnu Severin; Craiova; Bucureşti;

Râmnicu Vâlcea; 8 iulie 1968 – a murit Petre Pandrea, în 20 iulie 1939 – s-a născut Ilie Guţan, în 25 iulie 1950 – s-a născut Gheorghe

3 iulie 1950 – s-a născut Ioana Bucureşti, n. 26 iun. 1904, în oraşul Balş, com. Drăgoteşti, jud. Dolj; Manafu, în satul Bucovicior, com. Vela,

Dinulescu, în Craiova; jud. Olt; 20 iulie 1943 – s-a născut Adrian jud. Dolj;

3 iulie 1923 – s-a născut Nicolae Paul 9 iulie 1959 – s-a născut Leon Dură, în Păunescu, în com. Copăceni, jud. Bălţi, 27 iulie 1937 – s-a născut Pan Izverna,

Mihail, în Caracal; com. Dăeşti, jud. Vâlcea; Basarabia, m. 5 nov. 2010, Bucureşti; în com. Malovăţ, jud. Mehedinţi;

3 iulie 1942 – s-a născut Victor Rusu, în 16 iulie 1939 – s-a născut Caius 21 iulie 1947 – s-a născut Fănuş 28 iulie 1935 – s-a născut Nicolae

Drobeta Turnu-Severin; Dragomir, în oraşul Slatina; Băileşteanu, în com. Sălcuţa, jud. Dolj, m. Fulga, în com. Vâlcele, jud. Olt;

4 iulie 1941 – s-a născut Virgil 16 iulie 1937 – s-a născut Costea 29 apr. 2008 în Bucureşti; 28 iulie 1947 – s-a născut Corneliu

Dumitrescu, în com. Stoieneşti, jud. Olt; Marinoiu, în satul Valea Gorunelului, jud. 21 iulie 1904 – s-a născut Ion Biberi, în Vasile, în com. Dobrosloveni, jud. Olt;

4 iulie 1942 – s-a născut Al. Doru Vâlcea; Drobeta Turnu-Severin, m. 27 sept. 1990, 30 iulie 1893 – s-a născut Mihail

Şerban, în com. Preajba, jud. Gorj; 16 iulie 1918 – a murit Mihail Strajanu, în Bucureşti; Celarianu, în Bucureşti, m. 1985, în

5 iulie 1931 – s-a născut Al. Oprea, în în Râmnicu Vâlcea, n. 2 oct. 1841, în com. 21 iulie 1951 – s-a născut Ion Şt. Bucureşti.

com. Goruneşti – Bălceşti, m. 4 dec. 1983, Tiur, jud. Alba; Diaconu, în com. Portăreşti, jud. Dolj;

în Bucureşti; 19 iulie 1896 – s-a născut G. Şt. Cazacu, 21 iulie 1920 – s-a născut Violeta

Proză Scrisul Românesc

Poezie Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 21

Constantin M. POPA pentru a sărbători. Bunătăţi: caşcaval, şun-
că, prăjituri, ciocolată şi o sticlă de lichior
Imposibila tandreţe „Mocca“. Precaut, tatăl ei înlocuise dopul
original cu unul de cauciuc, asigurându-i
M ă cheamă Ana, sunt făcuseră altceva decât să aplaude, la sem- ce avea să urmeze. După miezul nopţii, am astfel etanşeitatea. Numai că, toate efor-
blondă şi am sânii mici. nalul asistentului de regie. deschis tranzistorul. La „Kossuth Radio turile noastre, toate metodele încercate de
Din punctul lui de vede- Budapest“ răsuna vocea pătrunzătoare a lui a-l scoate au eşuat. În cele din urmă s-a
re ascund, sub fustă, o crăpătură zidită. Cu cei 5 lei ai lui, am intrat totuşi în Janis Joplin şi atunci m-am hotărât să-mi produs catastrofa: sticla a cedat şi licoarea
Dar numai din punctul lui de vedere. Este modernul local din faţa Casei de cultură, folosesc cheia. Apoi am plâns până dimi- cafenie s-a împrăştiat peste lenjeria de pat
adevărat că, nu cu mult timp în urmă, îmi ne-am cocoţat pe scaunele de la micul bar neaţa. Fusese o împreunare primitivă, scur- a doamnei Ildiko. Şi asta fusese una dintre
plăcea să mă visez graţioasă castelană, pur- al cofetăriei şi am palavragit despre absur- tă, cu gemete înăbuşite în prezenţa compli- condiţiile impuse de la început: să nu aduc
tând o gingaşă centură de castitate. Cheia, ditatea lumii sub privirile flămânde ale băr- ce a amfitrionilor de ocazie şi cu decizia bărbaţi în cameră, să nu fumez şi să nu con-
evident, o aveam eu. batului care ne întinsese paharele cu dul- de a-l îndepărta definitiv din preajma mea sum alcool.
Apoi el m-a atins acolo. Nu el, cel de ceaga băutură. Tuburile de neon desenau pe acest Scaurus, al cărui mers ezitant mă
acum, ci El, celălalt, primul, devenit deja un curcubeu lipsit de inimă în oglinda ce enervase de la început. M-a căutat, în săp- Apartamentul era situat aproape de
o abstracţiune. În anumite privinţe, el are multiplica sticlele ieftine din raft. tămânile de după Anul Nou, cu disperare, Parc, într-o clădire austeră, cu aspect de ca-
dreptate. Poate am ceva pervers în mine. să zicem că El se îndrăgostise, că îşi imagi- zarmă, dar acoperită de iederă. Într-una din
Citesc proză americană şi mă distrez atunci Mă cheamă Maria, părul cârlionţat îmi nase o continuare la întâia şi ultima noastră cele două camere, despărţite de un hol ce
când, de data asta, eu îl ating acolo. Stăm pe bate spre arămiu şi port sub bluză sutiene escapadă, că, de fapt, semieşecul sexual, în da, la capăt, înspre bucătăria unde dormea
o bancă în Parcul central, ne simţim bine, în- bleu. Pe El l-am cunoscut de Revelion. loc să-l descurajeze, îi biciuia carnea, l-am doamna Ildiko, locuiam eu, iar în cealaltă
conjuraţi de umbrele serii şi, în ciuda rarilor Corina, prietena lui Victor, îmi propusese evitat însă cu tenacitate. un misterios tânăr. Îl vedeam fugitiv, uneori,
trecători, ne îmbrăţişăm mai strâns. „Vrei să o noapte de neuitat la un fel de cabană, când, ignorându-mă cu totul, trântea grăbit
mergem la cofetăria din Piaţa Păcii?“, spu- mai degrabă o modestă casă de vară a unui Mă izolam în studiu, scriam poezii cu poarta de la intrare. Se zvonea (Victor mi-a
ne el, cu acel ton pe care îl detest, pentru unchi al lui, construită într-o grădină din încăpăţânarea epică a căutătorului de în- confirmat) că e student la geologie, joacă
că transformă orice întrebare într-un fel de apropierea pădurii Hoia. Ne-am întâlnit la tâmplări neobişnuite, făcusem o adevărată volei în echipa divizionară şi cântă în co-
ordin. Ştiu că nu are prea mulţi bani. Totuşi, capătul podului de pe Someş. Ar fi trebuit pasiune pentru fotografiile vechi, cu mar- rul Operei. Nu de puţine ori, din încăperea
ne-am putea permite tradiţionalul şpriţ stu- să-mi ascult inima înainte, însă ea încetase gini dantelate. De jur împrejurul meu se lui răzbăteau cascadele enervante ale vo-
denţesc cu vermut. Îmi povestise ceva des- de ceva vreme să se mai audă. Era simpa- petreceau lucruri pe care le conştientizam calizelor. Mă deranja, în special, reluarea
pre un fel de casting, organizat la Casa de tic, dar făcea eforturi vizibile să ajungă la ca prin ceaţă. În oraş firmele bilingve se zilnică, obsesivă, a lidului naţional „Bagă,
cultură, în vederea filmului Gaudeamus. înălţimea pe care o am chiar fără pantofii cu schimbaseră, Corina şi Victor se despărţi- Doamne, luna-n nor“ (Tiberiu Brediceanu).
Regizorul (am aflat mai târziu că se numea toc. Îl observam cum, urcând spre Cetăţuie seră, în faţa Librăriei Universităţii se for- Vecinul, fără îndoială, avea o voce frumoa-
Gheorghe Vitanidis) vădea o preferinţă şi, în cele din urmă, traversând Tăietura mau cozi dis-de-dimineaţă. Deasupra tutu- să de tenor, dar îşi făcea numărul de fiecare
marcată pentru fete. Pe băieţi i-a invitat la Turcului, mă flanca în funcţie de relief. ror, parcă, cineva pipăia primăvara. dată când încercam să citesc din cursurile
Operă, ca figuranţi. Citisem şi eu un anunţ Alegea acele înclinaţii ale terenului care adunate teanc sau din Salinger.
similar la afişierul din holul facultăţii, dar îl avantajau şi trecea, când în stânga, când Mă cheamă Ana-Maria, îmi strâng pă-
nu m-am dus. În schimb, el se alăturase şi- în dreapta mea, cu iluzia că mă domină. În rul de culoarea mierii poliflore în coc şi mă Aşteptam cu groază vizita (inspecţia
rului de anonimi chemaţi să umple sala de cabană era destul de frig. Am trăit încă o îmbrac în rochii închise cu mulţi năsturaşi periodică) a proprietăresei. Când a văzut
spectacole. Un bărbos din echipa de filma- dezamăgire: căsuţa avea doar o cameră şi în faţă, de la decolteu până jos, deasupra dezastrul, doamna Ildiko s-a înecat strigând
re despărţea apele în două: „Cei cu cravată, o terasă exterioară, acoperită de zăpadă. genunchilor. De câteva zile, împreună cu răguşit:„Afară!“. Am reuşit, totuşi, să-i re-
la intrarea din dreapta, cei fără cravată, la Focul, aprins de curând, ardea într-un godin el, colindăm oraşul în căutarea unei gazde. plic şi eu: „M-am săturat de reprezentaţiile
intrarea din stânga. Veţi primi câte un bon afumat. Tavanul, luminat de reflexe roşiati- La răstimpuri mă bate pe spate încurajator: urlătorului dumitale!“. Am ieşit demnă.
şi, la sfârşit, veţi fi remuneraţi!“. El nu avea ce, devenise un straniu ecran pe care jucau „Lasă, că găsim noi ceva“. Anul universitar
cravată, aşa că, după filmare, primise doar haotic limbi albăstrii consumând tăria alco- începuse de curând şi rămăsesem pe dru- Mi-am mutat lucrurile în dulapul de
5 lei (categoria „balcon“), în vreme ce co- olului (palincă) într-o ceaşcă artizanală din muri. Dormeam cu Corina, strecurându-mă cămin al Corinei şi acum străbat străzile
legul lui, Costică, fusese răsplătit cu 25 de lut. Pe masă, Corina aranjase câteva farfu- în căminul de pe Calea Moţilor ca o infrac- metodic, ghidată de anunţurile de la mica
lei (categoria „stal“) şi, de bucurie, îşi în- rii cu fursecuri şi patru pahare lângă o sticlă toare. Într-un fel îmi era datoare. Din cauza publicitate din vitrina „Făcliei“. Însoţită
tindea, până la refuz, elasticul cravatei sale cu vin spumos „Zarea“. Alături de Victor, ei, proprietăreasa, a cărei chiriaşă fusesem de el. Ne-am agăţat unul de altul fără altă
din vinilin pictat. Era acesta un fel de a da ne aşteptau aşezaţi pe marginea patului, ne- doi ani, mă izgonise. Mai exact din cauza justificare decât obişnuinţa. El mă atinge
cu tifla fraierilor. În fond, şi unii şi alţii nu răbdători să înceapă „orgia“. Sclipirea din unui nefericit dop. Corina primise, de ziua uneori acolo, cu speranţa că va trece dinco-
ochii lor nu lăsa niciun dubiu asupra a ceea ei, un colet de la părinţi şi venise la mine lo de zid. Eu îmi strecor mâna spre locul de
naştere al dorinţei şi constat, recunosc, cu
viclenie, cum, câteodată, se lăţeşte o pată
umedă pe pantalonul lui. Înainte de a face
acel pas, plonjez în labirintul închipuiri-
lor mele, ocolind, nu ştiu de ce, punctele
luminoase.

M arina Jigău, cu resurse şi incursiuni sufleteşti, Jigău? Este o tânără din Basarabia pe care am cunoscut-o în Marina JIGĂU
rezumă tema poeziei sale la întrebări despre iu- autocarul cu care am călătorit între Chişinău şi Bucureşti. Mă
birile, visele şi speranţele adolescenţei, dând unele „sentinţe“ întorceam acasă, cu prietenul şi colegul meu de breaslă Ion poezii. Dintre ele am ales pa-
dinamice. Este o poetă la început de cale „de sticlă“, cum zice Andreiţă, de la întrunirea literară „Iubire născută din iubire“, tru, pe care le propun pentru
ea, undeva, exprimându-se plastic şi colorat. Aduce prospe- întru omagierea poetului, editorului, pictorului, actorului şi re- a fi publicate, ca un cadou-
ţimi metaforice inedite: „Rescrie-mi, Doamne, rolul meu din gizorului Vasile Căpăţână, sub auspiciile Uniunii Scriitorilor surpriză; de curând a împlinit
nou/ Pe-o filă ceruită alb cu rouă/ Nu vreau să fiu nici laşă, din Republica Moldova şi ale Filarmonicii Naţionale. Marina, frumoasa vârstă de 20 de ani.
nici erou,/ Dar nici ca mine să nu fie două. Imagini graţioase încheind vacanţa, revenea la Craiova, fiind studentă la Marina Jigău s-a născut la 6
şi pline de farmec tineresc“. Universitatea din Bănie. De-a lungul celor nouă ore de drum, iunie 1991, în comuna Pepeni
Cititorii, pe bună dreptate, se vor întreba: cine este Marina am aflat că scrie versuri. Am îndemnat-o să ne trimită câteva (un sat dulce!, aflat lângă ora-
şul Bălţi).

Ioan BARBU

Nuanţă de roşu La fel de însângeraţi, De sub cupola acestui timp indiferent. ... În zori voi fi un fluture plăpând
Dar fără spini În căuşul cald al palmei tale –
Credeam că trandafirii Oare moartea mă va-nvăţa să sper? Şi fie ploaie, fie vânt
îmi sunt prieteni, Aceeaşi nuanţă de roşu – Să uit picătura de suferinţă utilă? Te voi urma supusă şi egală
Că şi ei mă iubesc Pe aripa unui vis Să cad, să mă ridic cu faţa spre cer, Ca-ntr-o pereche de demult, regală.
Nebuneşte Ce învaţă să zboare. Într-o lume atât de fragilă?
Asfinţit în
Mai demult doream Uneori, visele... Voi fi un fluture...
Ca unul din ei Noapte târzie, fulgere-n zare
Să-mi fie prieten, Uneori, visele vin prea târziu Inima mi-e plină de fericire Flori pe coline, zbucium în mare
Dar ei, toţi, Distrug fără efort realitatea, Împânzită cu chemări de iubire Priviri îndrăzneţe, dureri în lumini
M-au întâmpinat Îngeri şi demoni pun un scump pariu În jur e tristeţe, în mine ruini
Cu spini. Că îmi voi pierde, totuşi, libertatea. Cerne din cer pe obositele-ţi gene
Noian de pulberi stelare Cuvintele zboară nebune spre stele
Nu mai iubesc Sufletu-mi strigă-n pustiu, furios Ochii, două răcoroase poiene, Te pierd în mulţime şi-n nopţi efemere
Trandafirii, În inimă, furtuni de nisip mi se-nghimp Când îi închid cu o sărutare Ca umbrele-n noapte ce mor sub un pom
Ghimpii lor Creier pe creier devine gelos Iubirea, durerea – se mistuie-n om
Mi-au rănit Pentru iubire nu mai e timp. Ca pe-un Luceafăr, la noapte, te voi visa
Sufletul nevinovat În straie de mire, frumos şi înalt, Dorinţe ascunse palpită în stâncă
Mi-e frică, uneori, să nu distrug Mireasă dalbă voi sta la dreapta ta Se-nalţă o pasăre cu aripa frântă –
Astăzi iubesc macii, Al vieţii ritm omenesc şi lent Păşind în doi tărâmul celălalt. Asfinţind în noroi, inima doare;
La fel de roşii, Mi-e frică să stau, mi-e frică să fug În jur e război, în oameni teroare.

22 Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 Scrisul Românesc Poezie
beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea
Viorel FORŢAN şi vestea uciderii lui Osama bin Laden dintre care cel mare acum se însura
Am lăsat la sfârşit Palatul Buckingham
sub zodia celor trei M nevoia subconştientă pentru că aceasta a fost ruta alaiului
de basme cu prinţi în vreme ce eu pieton în Londra
În mijloc de primăvară medicul meu curant de cenuşerese ajunse prinţese întâi am trecut pe lângă
am intrat pe mâna a trei doctoriţe Stând internat din Săptămâna Mare de happy end garnizoana celebrei Gărzi Regale
ferm hotărâte să mă pună pe picioare am pierdut Vinerea Mare cea echipată cu cuşme de urs
ca să zic aşa când în biserica noastră m-a făcut să regret că sunt în spital apoi am ajuns în faţa Palatului
pentru că eu sufeream cu capul se trece pe sub masă de trei ori şi nu văd în direct pe unde alături de o mulţime de curioşi
semnificând poticnirile Mântuitorului Prinţul William m-am aşezat să văd schimbarea gărzii
Nu pe drumul Golgotei feciorul cel mare al Prinţului Charles Aici
trei M din titlu cu crucea în spate şi al Prinţesei Diana către mulţime
nu este numele unei zodii chinezeşti spre răstignire celebra Lady Di în balconul de la etajul întâi al palatului
două mii unsprezece Şi eu am trecut pe sub o masă în ziua căsătoriei cu Catherine Middleton a avut loc scena sărutului
este în acest calendar anul Iepurelui devenită astfel Principesă de Wales pentru că cei doi
Trei M este o zodie o masă virtuală Cu atât mai mult îşi juraseră deja iubirea împărtăşită
cât se poate de personală pe sub o masă virtuală cu cât curiozitatea informativ-mondenă şi nu aparţineau unor familii
Singura legătură dintre aceste zodii În loc de ouă roşii mi-era alimentată ce se urau de moarte
este aceea că de Paşti şi de nostalgia absconsă ca Romeo şi Julieta ai lui Shakespeare
vine Iepuraşul cu ouă roşii borş de miel a paşilor pe care îi făcusem Catedrala Westminster Abbey
pe care le ciocnesc rudele drob prin City-ul londonez a fost ornată în interior cu
stufat pe la această chiar de poveste uriaşele ghivece a opt arţari de şase metri
prietenii friptură Catedrală Westminster Abbey alături de buchete de flori albe şi
cunoştinţele eu DEPLETIVE CEREBRALE care adăposteşte umbra încoronării
Sub zodia celor trei M ANTIHIPERTENSIVE regilor englezi de aproape o mie de ani bej
am intrat eu în acest mijloc de primăvară HIPOLIPEMIANTE şi protejează mormintele ce trimiteau la grădina tradiţională
în Duminica Floriilor PANSAMENT GASTRIC unui număr impresionant de mari spirite englezească
zic unii că e şi ziua mea onomastică ca să nu pomenesc de poticnirile la dăruite lumii de către englezi mascând arcadele
Am făcut un mare-mic accident vascular ce trimiteau la Înaltul
cu care am ajuns trap-săltat TUTUN de-a lungul timpului În acest decor tânărul prinţ
într-o altă lume ALCOOL pe la Palatul Parlamentului cel de-al doilea în ordinea succesiunii
nu chiar lumea cealaltă GRĂSIMI la tronul Marii Britanii şi Irlandei de Nord
ci una intermediară Asta în mare şi Turnul său cu Big Ben ia pus pe deget inelul alesei sale
aflată la spitalul de neurologie În mic ar fi ce urmăresc de pe mal după opt ani de relaţie şi două despărţiri
secţia a doua adio ceafă la grătar scurgerea apei pe Tamisa pe care Kate a ştiut excelent
Istoria ascendentului accidentului meu adio mici cu mujdei primul ordonează vieţile să le administreze
nu are loc aici adio ciolan afumat pe varză al doilea timpul lor Mi-ar fi plăcut să văd gros-planuri la tv
dar el a generat intrarea mea adio piftii Îmi amintesc plimbarea pe jos să desluşesc în privirile lor graniţa
sub zodia celor trei Mădăline adio sarmale dintre iubirea pură şi protocolul regal
Mădălina Elena Dumitrescu iar vinul numai cu anafură pe trotuarul drept dintre toată lumea e a noastră
medicul meu de familie Trăiască urda şi brânza de veci către Trafalgar Square şi toată lumea e cu ochii pe noi
Mădălina Rezidenta Astfel sărbătorile mele pascale s-au trotuar ce mărgineşte imensitatea Buchetul miresei nu a fost aruncat la bătaie
pentru că nu i-am aflat numele de familie dovedit perdante St. James Park ci pus pe Mormântul Eroului Necunoscut
medicul care m-a consultat pentru spectacolul telemediatic traseu parcurs acum în sens invers inserat în podeaua Catedralei
şi m-a internat de urgenţă din afara spitalului de cortegiul nuntaşilor Afară caleştile descoperite
şi Mădălina Andreea Popescu mă refer aici la trei evenimente irepetabile Priveam atunci disponibilitatea gazonului mai bătrâne de un secol
pe care le-am pierdut de a accepta tolăniţii a mirelui în frunte urmată de celelalte
nunta regală britanică în soarele amiezii au fost escortate
Vizavi se ascundea printre copaci de cavaleria regală a Gărzii de Onoare
Virgil aşa cum m-aş încărca de microbi şi au purtat nuntaşii la petrecere
conacul Clarence
DUMITRESCU dacă m-aş hrăni cu mâinile unui vagabond. reşedinţa Prinţului Charles şi a ce se deşiră ca dintr-un pulover
nu pot să te mint. când lumina de iulie frige trupurile.
celor doi fii ai săi
din când în când te mai duc fără să vreau /când soarele răsărea
o noapte întreagă mi-a vorbit despre livada pe kilimanjaro
cu vorba
de vişini. răsărea soarele pe kilimanjaro
dar asta e o altă poveste când am plecat la vânătoarea de elefanţi
haidem atunci până ce nu se trece de tot doar eu şi umbra mea ţopăind ca doi fraţi
aşa cum o altă poveste e visatul în culori. siamezi
vişina putredă. printre ţepuşele galbene
cu acest curcubeu aruncat peste bord slobozite din purgatoriu.
tu ai putea sări gardul fără să te simtă câteva m-au înţepat în picior
mă şterg pe suflet de ploaia alte câteva mi-au atins fratele retras apoi
stăpânul. între arbori
cu care traversez astfel că starea-mi de graţie a intrat subit
haidem până ce nu se luminează ca-n în convalescenţă
tropicul racului. din care n-am mai ieşit niciodată.
palmă. ca să-l parafrazez pe rege
dau turnul de fildeş
nu mai merg zice îngerul. acela în care urc trăgându-mi sandalele
pentru turma de elefanţi
l-am mai sărit o dată cu tine în vis aceea năvălind
când soarele răsărea pe kilimanjaro.
şi de-atunci m-am trezit.
/duceţi-vă zăpezi
/bătutul cuielor în talpă /rugămintea dintâi
medicii constataseră un simptom de boală
/dacă ar fi să exist de la o vreme au început şi bibliotecile să iubeşti înseamnă să-ţi pierzi capul. albă
să distorsioneze realitatea. de astăzi îmi lipseşte ceva. dar azi-dimineaţă pe halatul imaculat
v-aş scuti de toate relele să mute dintr-o parte în alta pete de culoare îmi plouă în gât. mi-a atins inima. al iernii
şi v-aş exonera de toate pedepsele şi umbre. zac de un scurtcircuit. au zărit o pată de sânge. perfuziile
prin felul de a vi le asuma. multe au căzut peste voievozi nevinovaţi. face flacără. s-au sistat. urmează iremediabil
nimic nu iradiază mai mult ca durerea preferinţele cititorilor fără metodă s-au dus aş vrea să citesc în stele dezgheţul
de care fugi. ea e pielea şi cămaşa către caricatură însă focul care purifică totul au comentat meteorologii
care te pătrunde. măştile păreau să cotropească pământul e pentru cei ce ard pe dinăuntru. fluturându-ne pe sub nas fişa temperaturilor.
aş alunga din mintea şi din trupul vostru ca într-o scenă de carnaval. aprinde-mă tu. soarele
bolile apăruseră trăsături care distonau profund răsărise
ura cu felul nostru de a fi. /rugămintea din urmă în dreptul inimii. duceţi-vă zăpezi
trădarea locul bibliotecilor vechi aveau să-l ia am îngânat.
şi pentru că nu e simplu deloc importurile. ca să-ţi cad cu tronc
v-aş învăţa ce e aceea iubire. astfel îşi făcu intrarea pe piaţa muncii măcar acum la despărţirea apelor de pământ
v-aş întoarce la brazdă un job mai acătării îţi scriu cu sângele meu
dar v-aş îmboldi să priviţi şi în sus iar bătutul cuielor în talpă continuă deliberat. rânduri rânduri de cerneală simpatică
socotind anii de la facerea lumii. într-o mare sărată de cuvinte care îşi trag
până la uitarea de sine /reflexele toamnei târzii sufletul.
v-aş obişnui cu fericirea. nu-ţi fie teamă
abia la sfârşit se face lumină ca într-o vişină. nu se ia pe degete nicio virgulă
aş inventa şi nişte poeme de împuşcat ca într-o vişină putredă şopteşte îngerul. niciun verb
plictiseala. el se pricepe mai bine la culori şi nuanţe. forfota s-a retras
cântă gesturile încremenesc
/tropicul racului pictează iar scrisorile mele se recompun în tăcere.
merge la teatru. niciodată nu m-ai iubit ca
m-aş încărca de păcate în aceste clipe

Evenimente culturale Scrisul Românesc Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 23
Cronică literară
Ileana FIRAN

Evenimente şi prezenţe culturale la Paris

L unile de vară cuprind manifes- francezi, Constantin Abăluţă, Adrian Alui iunie, ICR Paris) şi serata lectură de poezie iulie). Născut dintr-o reacţie împotriva
tări cultural-artistice diverse, Gheorghe, Vasile Baghiu, Magda Cârneci, organizată împreună cu asociaţia şi redacţia caracterului instituţional al festivalului ofi-
festivalurile de film şi de tea- Denisa Comănescu, Simona-Grazia Dima, revistei „Confluences poétiques“ (22 iunie, cial, Avignon OFF a devenit o manifestare
tru fiind dominante. În cadrul festivalului Horia Gârbea, Simona Popescu, Grete Palatul Béhague). efervescentă şi inconturnabilă în peisajul
Europa teatrelor, organizat de Maison Tartler, Ion Vieru. Programul a constat în teatrului contemporan european, atrăgând
d’Europe et d’Orient, a putut fi văzută seara dezbateri, urmate de momente de lectură Luna iunie s-a încheiat cu literatura: în jur de 1000 de companii independente
de lectură-teatru Mereu împreună − Puck de texte literare: În legătură cu nimicul (20 cea de-a 2-a ediţie a Salonului de carte de teatru. Prezenţa României a devenit cla-
în România, de Catherine Perrotte-Hérault, iunie, PEN Franţa), În legătură cu totul (21 din Balcani a avut loc între 25−26 iunie sică în cadrul Avignon OFF, mai ales prin
după un text de Anca Visdei (14 iunie). (teatrul de la Grande Comédie, Paris), ţara piesele lui Matei Vişniec.
În data de 16 iunie (la Palatul Béhague) onorată în acest an fiind România. Iubitorii
s-a prezentat un spectacol după Paysans du de literatură s-au putut astfel întâlni cu Presa scrisă şi audio-vizuală, cât şi in-
Danube (Ţăranii de pe Dunare), o selecţie scriitori români contemporani – Gabriela stituţiile au adus prin articole, documenta-
de poezii din La lilieci de Marin Sorescu Adameşteanu, Alexandru Ciubotariu, Letiţia re, interviuri, un ultim omagiu scriitorului
(ed. Jaqueline Chambron, Nîmes, Franţa, Ilea, Florina Illis, Dan Lungu, Dodo şi scenaristului Jorge Semprun, membru al
1990. Spectacolul, care a făcut o cronică Niţă, Sebastien Reichman, Virgil Tănase, Academiei Goncourt, fost om politic şi mi-
plină de umor a unui sat românesc în pe- Dumitru Ţepeneag, Matei Vişniec. Temele litant anti-Franco, care a decedat la Paris în
rioada comunistă, a fost montat de ansam- dezbaterilor şi meselor rotunde organiza- data de 7 iunie 2011.
blul Musica`Vestys. te au fost: Literatura română, imaginarul
În cadrul celei de-a 8-a ediţii a Zilelor poate depăşi realitatea, România, înspre Jorge Semprun
Istoriei Europei (17, 18 iunie, Hall du Centre noi literaturi angajate, Benzile desenate în
Malesherbes-Sorbonne) a avut loc con- Balcani. Deşi conţine implicit o rememorare/
ferinţa Destinul unei familii patriciene în continuare a autobiografiei, obiectul cărţii
Europa otomană: Cantacuzinii, susţinută În luna iulie atenţia s-a deplasat dinspre reflectă şi revelaţia existenţei, însoţită de
de cercetătorul român Matei Cazako. Paris înspre Avignon, unde a avut loc cea sentimente corespunzătoare. Alegerea tema-
Între 20−22 iunie a avut loc întâlnirea de-a 65-a ediţie a Festivalului internaţio- ticii angajează întreaga fiinţă, de unde ideea
bilaterală PEN Club România – PEN Club nal de teatru (6−26 iulie): în jur de 40 de intenţionalităţii conştiinţei, a unei responsa-
Franţa, cu scopul de a dezvolta legăturile spectacole, peste 100 000 de bilete vându- bilităţi unice.
dintre scriitorii membri PEN Club, întâlni- te. În acest an, artistul asociat festivalului a
re la care au participat, alături de scriitorii fost coregraful Boris Charmatz. În paralel Surprinderea cu ochi critici a dialecticii
cu Festivalul de la Avignon se desfăşoară autenticului la nivelul psihologiei existenţi-
N. N. NEGULESCU de 5 ani festivalul Avignon OFF (8−31 ale, extensia acţiunii dincolo de frontierele
genului memorialistic şi întreţinerea conflic-
I nventing me (Exerciţii de re-trăit, Exerciţii de re-trăit tului contingent, anticipează tentarea autoa-
de Florina Cătălina Florescu) este rei spre vastul orizont romanesc.
o carte memorialistică, rostitoare bloc în bloc de oameni. Şi trăiri. Zimţii roţii lui ajunge şi în ape, luminează diafan deco-
a fulgerărilor lăuntrice, care prin temele de timpului iar mi-au intrat în aripi, în visuri- rul de aici şi mă îmbracă în straie de regină. Inventing me (Exerciţii de re-trăit) este
meditaţie se revoltă împotriva turbulenţelor le fugare, în noianul amintirilor şi nu pot să Câteodată când plouă, deşi jos la mine este mărturia unei sensibilităţi artistice, acordată
destinului generator de consecinţe. Chiar blestem. Este inutil.“ numai apă, îmi place să casc gura şi să înghit interior în registre înalte; a unei comunicări
dacă izvorăşte dintr-o delicată nostalgie a stropi proaspeţi de apă imaginându-mi călă- dintre scriitoare şi Lume, prin aura ei radian-
depărtării, vocea naratoare nu se abate de la La tânăra autoare Cătălina Florina toria lor până la mine.“ tă, care indică direcţia superioară a spiritului
rigorile categoremelor ce determină organi- Florescu (stabilită în SUA), conştiinţa conti- creator.
zarea compoziţiei unitare. Darurile scrisu- nuităţii se fortifică prin abundenta proiecţie Captarea ecoului din locurile de regăsire
lui, remarcabil prin autenticitate expresivă, a celor mai intime gânduri care poartă am- printr-o „magică“ operaţie de filtrare asigură Cărţi primite la redacţie
sporesc tensiunea internă a discursului epic prenta trecutului. Sinteza spirituală, însă, le progresia ideilor filiale, lăsând calea deschi-
în care sunt armonizate conexiuni reale în- absoarbe şi le topeşte pe toate în fluxul unei să tuturor completărilor necesare. • Ioan F. Pop, Tăceri de la margine, Ed.
tre faptele de viaţă, grupate în perioade şi demonstraţii unice. Putem vorbi, aici, despre Galaxia Gutenburg, Târgu Lăpuş – Dacia,
ansambluri semnificative. Sprintena trans- o potenţată recuperare selectivă a energiilor/ Frecventa dilatare retrospectivă a conţi- Cluj Napoca, 2011, 232 p.
parenţă stilistică introspectiv/confesivă in- gânduri subsumabile acestei sinteze, atât de nutului semantic este produsă de un ferment
vesteşte fericit distribuţia sensurilor inedite necesară romancierului; iar selecţia, din câte dramatic, ce se vrea restituit istoriei sale: • Florentin Smarandache, Frate cu me-
a seriilor temporare de evenimente. ştim, produce recunoaştere, identificare. „Mai bine îţi dau carnea mea, Doamne: ridianele şi paralele, Vol. 6, ed. a II-a, Ed.
Preambulul, abil articulat, la cele şapte mestecă-mă între dinţii tăi de nori de zâmbet Silviana, Râmnicu Vâlcea, 2010, 220 p.
capitole arhitectonice oferă atracţia tehni- La anumite niveluri vibraţionale din de lapte. Sunt atât de departe de mine. Urlu
cii temerare, noi, dar inovaţiile integrate nu Lumea gândului, guvernată de excesive con- şi cade coloana sufletului meu şi din ea mai • Marta Petreu, Acasă, pe Câmpia
sunt cultivate pentru ele însele, ci sunt supu- fruntări simbolice, eul receptiv al naratoarei împletesc un organ al durerii.“ Armaghedonului, Ed. Polirom, Iaşi,
se scopului artistic pe care îl servesc. se gândeşte pe sine, enunţând transfigurări 2011.
În procesul de reprezentare, corpul con- ipostazice, schimbări de ritmuri şi esenţe Din dorinţa de a depăşi rezistenţele
substanţional al poves- bio/sferice salvatoare, aşa cum le întâlnim, marcajelor existenţiale, prin Exerciţii de • Octavian Soviany, Viaţa lui Kostas
tirii/lor are o dinamică admirabil exemplificate, în următorul pa- re-trăit se caută un ritual de ieşire triumfă- Venetis, Ed. Cartea Românească, 2011.
circulară cu trasee bine saj de factură metafizică: „Sunt un semn de toare la suprafaţa vieţii. În sprijinul acestui
conturate (trăiri, treceri, peşte în zodiac (...). Încetul cu încetul tru- traiect iniţiatic vine când o viziune onirică: • Violeta Năstăsescu, Elena Ceauşescu.
plecări, veniri, re/ve- „Adesea am sentimental că sunt într-o călă- Confesiuni fără frontiere, Ed. Niculescu,
niri), unde se disting in- pul mi-a fost acoperit torie în avion, blocată între cer şi pământ. Bucureşti, 2011, 335 p.
terferenţele psihologice cu solzi strălucitori ca De câte ori zbor sau de când am învăţat să
ale perechilor umane o beteală. Cu cât solzii trec lin peste hopurile de aer, solzii mei de • Mariana Tatomir, Jurnal spiritual cu
legate de un destin te- mă cuprindeau, cu atât peştoaică s-au transformat în pene. Plutirea Adrian Pintea, Ed. Scrisul Românesc,
restru şi astral comun. mi se făcea mai tare între curenţii de apă s-au metamorfozat în Craiova, 2011, 120 p.
„Memoria este intermi- sete. Aerul, culmea, plutirea pe aer, doar că nu mai pot opri unde
tentă pentru că îmi aduc mă sufoca! Am intrat iubeam: acasă“; când o ardoare filosofică: • Poezia Bucovinei. Selecţie, prefaţă şi
aminte de oameni şi zi- în cele din urmă în apă. „Nu mă pot pierde că nu mă pot conţine. note bibliografice de Vasile Tărâţeanu,
duri de oameni şi clădiri Pentru totdeauna. Nu Alunec în mine precum făptura mitologică Ed. Universul Şcolii, Alba Iulia, 2009,
de oameni din timp în mai pot ieşi la lumină a uroborosului, şarpele care se muşcă singur 373 p.
timp, ca un închis-des- niciodată pentru că voi de coadă nu pentru a se răni, ci pentru a nu
chis din pleoape. Pieliţa muri. Şi în adânc de se distruge, pentru a rămâne intact, pentru • Elena Salibra, În drum spre Genoard,
fină a pleoapei naşte ape este greu; pentru a a-i fi lui sieşi suficient.“ Ed. Tiparg, Piteşti, 2009, 88 p.
în mişcare amintirea: supravieţui iau forma
curenţilor apei. Trebuie Îndurătoare, Cătălina Florina Florescu
să curg mereu, fără înviorează greutatea apăsătoare a aminti-
lumină, fără aer. Şi rilor, fără să împuţineze substanţa scrierii,
totuşi în apă soarele se care aleargă virtuos prin arterele ei. Tonul
scurge, toată strălucirea elevat şi înflăcărat al limbajului este călăuzit
de ceremonialul infuziei de prospeţime.

24 Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 Scrisul Românesc Cronică literară
Eseu
Dan IONESCU

Revista română de istorie a presei

U n nou număr al „Revistei culturale a Olteniei, o istorie a evo- românesc, autorii au încercat să
române de istorie a presei“ luţiei unui curent literar, a ideologiei întocmească un fel de fişă de dic-
se constituie într-un eveni- unei reviste sau o istorie a procesului ţionar pentru fiecare publicaţie
ment editorial. Numărul 1/2011 se deschide cu articolul de deschidere spre literatura universa- luată în discuţie […]. Ar fi trebuit
Reconstrucţia tradiţiei, semnat de Aurelia Lăpuşan şi are lă. Este evidenţiat capitolul Articolele- obligatoriu reprodus, integral sau
în centru, „congresele presei româneşti“. Primul a avut loc parţial, articolul programatic, iar
la 1 octombrie 1871, „sub cupola Ateneului Român, abia program ale principalelor reviste lite- acesta plasat în contextul publica-
construit“. Maria Danilov scrie despre Presa ieşeană în ţiilor din exil, înscrise în general,
dosarele secrete ale ohranei ţariste din Chişinău, respec- rare craiovene, precum şi rostul aces- în trendul luptei anticomuniste
tiv, despre cazul ziarului „Basarabia“, 1879. Profesorul tuia, de a facilita cercetări ulterioare, (cu unele excepţii finanţate de au-
universitar Mircea Popa semnalează, într-un material im- investigaţii noi: „cuprinderea acestora torităţile din ţară). După aceea, ar
portant, mai multe istorii ale presei de la noi: Contribuţii la într-un capitol distinct are valoare de fi trebuit prezentate principalele
Istoria Presei Române, de Const. Antip, O istorie a presei argument al aserţiunilor critice enunţa- rubrici ale revistelor, articolele
româneşti, de V. Vişinescu, Istoria presei române, anto- te de autor, al încadrărilor tematizate, incluse aici, miza acestora etc. în
logie de Marian Petcu, Istoria presei, de Pamfil Şeicaru, periodizate sau ideologizate şi valoare fine, la fiecare micromonografie,
Scurtă istorie a presei româneşti, de Marin Badea, Presa în de document restituit pentru a genera aş fi dat la bibliografie cercetări-
istoria modernă a românilor, de Vasile Pasailă, Incursiuni noi abordări critice“. Structura lucră- le anterioare în domeniu, despre
în istoria presei româneşti, de Ilie Rad, o adevărată schiţă rii dovedeşte complexitate şi acuitate publicaţia respectivă, pentru că
monografică a presei. în cercetare. Constanţa în demers, a despre unele reviste s-au scris
Conferenţiarul universitar, Marian Petcu, tratează des- istoricului literar, se atestă prin trans- unul sau mai multe articole sau
pre Originile radioului în România: Radioul, mijloc de formarea, de exemplu, a celor două ca- chiar studii. În felul acesta, am
răspândire a culturii, duşman al cârciumii, agent sanitar, pitole din lucrare: „Ramuri“ – o reali- avea sentimentul că nu retrăim
Programele radiofonice: de la euforie, la contabilitate, tate convingătoare în cultura naţiona- mitul lui Sisif, să reîncepem me-
Radioul, ocazie de bricolaj. lă şi „Ramuri“, serie nouă (1964), în reu munca de la zero“. Încheierea
Sorin Preda are în atenţie, Editorialul din presa lite- două volume dedicate acestei reviste, aduce notelor care s-au spus, justificarea firească şi mai
rară băcăuană interbelică şi complexul cultural al ca- în 2004 şi 2005: Destinul unei reviste ales, de conlucrare bună, din zestrea spirituală a operei mi-
pitalei. Ultimele numere ale revistei conduse de Tudor „Ramuri“, 1905 – 1947 şi Destinul unei reviste „Ramuri“, tropolitului Dosoftei: „Mult pot puţinii buni împreună“.
Arghezi, „Bilete de papagal“, sunt sub lupa [de conştiinţă] 1964 – 2005. Lui Florea Firan îi datorăm descoperirea, în În secţiunea de recenzii a „Revistei române de istorie a
a Georgianei Popescu, lector al Universităţii din Piteşti. Biblioteca Vaticanului, a manuscrisului lui Ioan Inocenţiu presei“ sunt analizate şi alte cărţi, precum: Documentarea
Directorul revistei şi al editurii „Scrisul Românesc“, Micu-Klein, Illustrium poetarum flores, prima antologie în jurnalism, de Ilie Rad (coordonator), Istoria presei, de
profesorul universitar Florea Firan, a publicat în 2004, de poezie clasică latină din literatura noastră, aminteşte, în Pamfil Şeicaru, 101 cuvinte moştenite, împrumutate şi cre-
a doua ediţie a lucrării Presa literară craioveană. Faţă încheierea analizei, Gabriela Rusu-Păsărin. ate, de Marius Sala, Presa locală şi regională românească,
de ediţia întâi, apărută în 1976 şi prefaţată de Ovidiu de Gabriela Rusu-Păsărin etc.
Papadima, actuala cuprinde mai multe repere revuistice, Profesorul universitar Ilie Rad, directorul revistei, Numărul 1/2011 al „Revistei române de istorie a pre-
observă Gabriela Rusu-Păsărin, într-un material larg şi semnează o recenzie amplă la vol. Presa românească din sei“, volum de mari dimensiuni, reprezintă o bună conexi-
bine pus la punct, asupra acestei cărţi. Sunt puse în lumină afara graniţelor, de Mihaela Albu şi Dan Anghelescu. În une la istorie, la timpuri a căror forfotă nu e sonoră decât
analizele restitutive pe care istoricul literar Florea Firan afara unor aspecte pozitive, prezentate cu ton echilibrat, în coloanele ample de ziar, neatinse în conţinut, de perisa-
le inserează în câteva tipuri de istorii: o istorie a vieţii sunt analizate în spirit critic o serie de neajunsuri în demer- bilitatea veşnică a hârtiei.
sul celor doi autori, cum ar fi nerespectarea, întotdeauna,
a criteriilor metodologice: „Alegând peste 30 de publicaţii
din inventarul celor peste 500 câte cred că numără exilul

Maria TRONEA

Paul Emond – Tentaţia tabloului
P aul Emond (n. 1944) este unul dintre cei mai
importanţi scriitori belgieni de expresie fran- „scăriţa“ pe care coborâse, învederată ca „scara salvării“, Conjuncţia artă/viaţă este şi axul structurant al povestirii
ceză contemporani. După cum remarcă Marc „scara lui Iacov“, care să îl scoată din „marele labirint“, ce Avraam şi femeia adulteră (Iaşi, Ed. „Fides“, 2006), pusă,
Quaghebeur în Balises pour l’histoire des lettres belges, se confundă cu „spaţiul visurilor sale“, în acelaşi joc al pen- prin citatul proustian ce o precedă, sub semnul intertextu-
opera sa poartă însemnul modernităţii, vizibil încă la debu- dulării între real şi ireal. Parcursul iniţiatic ia sfârşit odată alităţii: „Înclinaţia deosebită pe care a avut-o întotdeauna
tul ca romancier cu La Danse du fumiste (1979), urmat de cu regăsirea „scăriţei“ şi reinstalarea în real, în programul spre căutarea de analogii între fiinţele vii şi portretele din
Plein la vue (1981) şi Paysage avec homme nu dans la neige obişnuit al unui funcţionar cultural. muzee...“ Incipitul-ul povestirii poartă pecetea autobiogra-
(1982). Un succes deosebit cunoaşte Paul Edmond şi ca dra- ficului: „Două tablouri vechi, pictate pe lemn, împodobeau
maturg, piesele sale cele mai cunoscute sunt: Les Pupilles O trăsătură definitorie a scriiturii emondiene este in- sufrageria copilăriei mele: Sacrificiul lui Avraam, o operă
du Tigre (1986), Convives (1990) şi Inaccessibles amours tertextualitatea, care include şi referinţa picturală. Rătăcirea originală, dar de un autor necunoscut, şi o copie de epocă,
(1992). în „subsolul infernal“ este pusă de protagonistul din Vizita Hristos şi femeia adulteră de Frans Francken cel tânăr, un
Reîntoarcerea la roman este marcată de La Visite du plé- în paralel cu rătăcirea lui Orfeu în lumea umbrelor, în că- pictor din Anvers din prima jumătate a secolului al XVII-
nipotentiaire culturel à la basilique des collines (apărut şi utarea Euridicei. Obsesia labirintului trimite spre căutarea lea. Puse unul lângă altul pe peretele din faţa ferestrei, ele
în română, la Editura „Fides“) şi de L’Homme aux lunettes iniţiatică a Sfântului Graal (citat în text), dar şi spre Borges mă strigau de îndată ce intram în încăpere. «A! Iată-te în
blanches, publicate în 2005. În Vizita..., întâlnim un motiv şi pasiunea acestuia pentru Dante: „O carte în mâna unui sfârşit! Vino o dată, vino să ne priveşti!» Adesea, dacă eram
obsedant al operei lui Paul Emond, acela al tabloului. Într-un orb! tresare plenipotenţiarul cultural, care aproape că uită de singur, mă supuneam. Mă apropiam de ele şi contemplarea
interviu pe care ni l-a acordat în 2010, scriitorul ne împărtă- pictor. Intrigat, se apleacă, descoperă autorul şi titlul: Dante ce urma era însoţită de o profundă visare.“ Analogia tablou/
şea, de altfel, fascinaţia pe care o exercită asupra sa pictura. Alighieri, La Divina Commedia.“ realitate îmbracă în povestire forţa destinului ce uneşte două
Efectele acestei fascinaţii în planul creaţiei sunt recurenţa fiinţe, al căror chip seamănă cu al personajelor din tablou.
motivului pictural şi estetismul scriiturii. Atras de un tablou „Zâna“ pe care „plenipotenţiarul cultural“ o întâlneşte
al unui pictor din secolul al XVII-lea, reprezentând o su- în călătoria sa interminabilă cu tramvaiul, identificată prin Preeminenţa tabloului în opera lui Paul Emond ţine,
perbă bazilică, al cărui dom albastru simbolizează idealul, „mâna înmănuşată în negru“, se numeşte Beatrice. Ea îl ghi- fără îndoială, de natura de estet a scriitorului, dar se înscrie
„plenipotenţiarul cultural“ din Vizita... devine protagonistul dează prin „pădurea deasă“ a irealului, la fel ca şi ghidul orb şi în tiparele scriiturii moderne, circumscrise „Erei Artei“.
unei stranii aventuri, care sugerează pendularea între real şi prezentat drept Vergiliu: „Zâna“ Beatrice (care evocă şi o Dublarea imaginii instituie dialogul artă/literatură, lărgind
imaginar, asemenea ramei tabloului, fragilă frontieră între iubită moartă a protagonistului ) se confundă cu alte perso- frontiera estetică şi punând în scenă travaliul creator.
cele două lumi. naje mitice implicate în arta secretă a iniţierii:
Rătăcind prin labirintul din subsolul Galeriei naţionale
pe care o vizita, „plenipotenţiarul cultural“ descoperă o pân- O particularitate a artei narative din Vizita este instituirea
ză reprezentând „un pictor în picioare în faţa şevaletului şi unui dialog al protagonistului-narator cu lectorul, pe care îl
cu paleta în mână“, care „îl fixează cu un aer furios“, ca atrage în lumea ficţiunii, conferindu-i în acelaşi timp rolul
într-o confruntare tăcută, ce îi stârneşte spaima. de instanţă critică: „Ştiu, ştiu, cititorule, presimt causticita-
Motivul „dublului“ apare sub forma tabloului care se tea reflecţiilor tale. De ce, vei întreba, te-ai rătăcit, autorule,
repetă. E vorba de o replică a „bazilicii de pe colină“, desco- într-o asemenea povestire, de ce ai dedicat-o unui asemenea
perită în subsolul labirintic al clădirii expoziţionale. Rătăcit personaj! Înainte chiar de a începe, era clar ca lumina zilei
într-un „dedal de culoare“, protagonistul caută să regăsească că te expui eşecului! Când te gândeşti, când îţi imaginezi,
vei adăuga tu, că pe cărarea ascetică şerpuind sus pe înăl-
ţimi, puteau fi trimise atâtea figuri mult mai interesante (...)
Ridicol, nu-i aşa autorule! Povestea ta nu rezistă! Lasă-ţi
condeiul şi du-te să dai la peşte!“

Universitaria Scrisul Românesc Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 25

Cum vorbim Cecilia Opt sau şaisprezece
Cum scriem CĂPĂŢÎNĂ judeţe şi reformă

N ici nu ne dezmeticim prin câte altele! se reformează structuri existente în scopul scop – utilitatea dicţionarului. Pe primul
bine după un şoc, nici nu Ultima temă aruncată e cea a reformei unei ameliorări. Se refac, se remodelează, loc în ierarhia structurării semantice a ter-
desluşim datele unei pro- se ameliorează, se reconstruiesc, se recom- menilor din inventarul oricărui dicţionar
bleme, nici nu apucăm s-o rezolvăm, că administrativ-teritoriale, iar noi toţi – mai pun, se corectează şi, astfel, se (re)stabilesc explicativ, trebuie să se afle sensul cel mai
şi apare una nouă. Tehnica diversionistă a mult, mai puţin sau deloc înţelepţi – ne valori. frecvent al cuvântului respectiv în planul
atins perfecţiunea, e fără cusur deci. Cum străduim s-o dezbatem, să-i găsim un sens sincronic al limbii.
se constată că o chestiune zvârlită spre şi s-o rezolvăm. Ni se tot spune că tot ce Dicţionarul Academiei franceze, într-un
mulţime pare a primi o rezolvare oareca- se întâmplă în ritmuri galopante de cursă interval de aproape 150 de ani (de la prima Nu-ţi trebuie statistici ca să determini
re sau o alta decât cea vizată, cum se dă nebunească spre haos se numeşte reformă. ediţie din 1694 la a şasea din 1835), com- care este cel mai frecvent sens în cazul cu-
prostimii o altă temă. Cum ar fi reforma Din orice dicţionar explicativ aflăm că re- pletează semnificaţia cuvântului réforme vântului judeţ. Constat că definiţia „unitate
administrativ-teritorială. Argumente pre- forma este „o transformare politică, econo- astfel: de la „Rétablissement dans l’ordre, administrativ-teritorială, în România, în
cum: debirocratizarea şi debaronizarea mică, socială, culturală, cu caracter limitat dans l’ancienne forme“ la „Rétablissement componenţa căreia intră mai multe oraşe
României, anihilarea „familiilor veşnice“, sau de structură, a unei stări de lucruri, pen- dans l’ordre, dans l’ancienne forme, ou şi comune“ (DEX 2009, judeţ), identică în
a clanurilor transpartinice nu mai pot con- tru a obţine o ameliorare sau un progres“ dans une meilleure forme“, semnificaţie cele mai multe dicţionare de tip explicativ,
vinge pe nimeni. Mai întâi ne antrenează sau este „o schimbare în sânul unei socie- păstrată astfel până azi. este nereuşită din mai multe motive. Genul
pentru reformă, ridiculizând intelectualii tăţi (care nu modifică structura generală a proxim „unitate administrativ-teritoria-
prin anularea propriului lor statut, umilin- acelei societăţi)“ (DEX 1998, reformă). În Am scris şi altădată despre necesitatea lă din România“ trebuie urmat de diferen-
du-ne pe toţi, înfometându-ne prin tăierea limba lui Farfuridi: „ori să se revizuiască, upgradării dicţionarului explicativ. Lucru ţa specifică formulată precis: „formată din
salariilor şi micşorarea pensiilor, asmuţin- primesc! Dar să nu se schimbe nimic, ori să esenţial în elaborarea unui dicţionar este mai multe oraşe şi comune“. La nereuşită
du-ne pe unii contra altora. Reformă care nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se conceperea unor principii lexicografice. contribuie marcarea prin virgulă a atribu-
înseamnă „vinderea“ României, prin împo- schimbe pe ici pe colo, şi anume în puncte- Am semnalat adeseori, în special la intră- tului prepoziţional, utilizarea prepoziţiei
vărarea oamenilor cu datorii astronomice, le… esenţiale“. rile unităţilor frazeologice, inconsecvenţe, în în locul lui din şi, mai ales, ierarhizarea
prin genocidul desăvârşit cu desfiinţarea ambiguităţi, contraziceri şi multe alte ne- „inversă“ a sensurilor.
spitalelor şi a şcolilor, prin reducerea dras- Reţinem, din definiţiile termenului, glijenţe. Cauza principală a acestora o re-
tică a personalului bugetar şi, Doamne!, sensul benefic al reformei, altfel spus des- prezintă insuficienţa şi inoperabilitatea sis- Cu mult mai nereuşită şi nejustificată
tinaţia ei pozitivă. Înţelegem că printr-o re- temului de criterii şi de principii lexicogra- este, în acest moment, ideea reformării
formă nu se inovează ceva cu orice preţ, ci fice, care trebuie subsumate principalului administrativ-teritoriale.

Geo CONSTANTINESCU

Javier Cercas – Anatomia unei clipe

Ultima carte a scriitorului Javier franchist o dată cu moartea dictatorului în de sine de bătrânii politicieni răniţi în orgo- călătoriile, proiecta şi dirija campaniile şi
Cercas (născut în 1962 în 1975. El se bucura de privilegiile şi mai lii de această numire şi a dus la bun sfârşit încerca să orienteze viaţa politică şi per-
Ibahernando, Cáceres, Spania) ales de puterea acestuia, dar nu s-a prevalat o tranziţie la democraţie în timpul record sonală a lui Juan Carlos“. La 23 februarie
Anatomia de un instante (Anatomia unei de ele. Imediat ce a ajuns în fruntea statu- de cinci ani... 1981 ideea lui era „să protejeze monarhia,
clipe, Ed. Mondadori, Barcelona, 2009) lui, cu puteri depline, a căutat să realizeze rectificând sau limitând sau torsionând o
porneşte de la imaginea-emblemă a ul- tranziţia spre democraţie neabătut, în ciuda Între timp, însă, se produsese o defec- democraţie care, conform judecăţii sale,
timei încercări de lovitură de stat din 23 tuturor opreliştilor. Şi a realizat-o cu tact, ţiune. Le promisese alor săi că nu va lega- constituia o ameninţare pentru monarhie
februarie 1981 din Spania, când un grup cu fermitate şi mai ales fără periculoasele liza Partidul Comunist şi a făcut-o, intem- şi pentru înrădăcinarea ei în Spania“. Dar
de militari rebeli conduşi de un locotenent jumătăţi de măsură. Deşi atunci acţionau pestiv, pe 9 aprilie 1977, când toată lumea regele nu voia aceasta. Dimpotrivă. El s-a
colonel care, în precipitarea gesturilor pă- cu toată dezinvoltura lor iraţională, forţe- petrecea săptămâna sfântă. De atunci el ridicat împotriva puciştilor şi a cerut mili-
rea cam ţicnit, trăgeau cu puştile în aer în le teroriste ale „buncărului“ franchist (ale se va vedea în permanenţă ameninţat de tarilor răzvrătiţi să se retragă în cazărmi.
Amfiteatrul Congresului Deputaţilor din fostului său partid unic) cele ale indepen- cei care vedeau în gestul său fundamen- Populaţia însăşi, care înainte apărase de-
Madrid, iar toţi aleşii naţiunii se ascunse- dentismului basc, ETA, dar şi GRAPO, tal pentru democraţie un act de trădare. mocraţia, sub teroarea amintirii a ceea ce
seră sub pupitre. Singurii care nu ascultau braţul armat al Partidului Comunist, pe Astfel, din 1979 începe să se coacă opera- a fost şi mai ales sub ameninţarea unui nou
de ordinele imbecile ale asaltatorilor erau atunci ilegalizat. ţiunea Galaxia, lovitura militară proiectată război civil a rămas „în casă“... „nimeni
trei figuri marcante pentru tânăra democra- de Tejero. În 1981 s-a considerat că ar fi nu a opus nici cea mai mică rezistenţă lo-
ţie spaniolă: Adolfo Suárez, preşedinte al Cum a reuşit regele să-şi impună punc- timpul să o pună în aplicare. Aici a intrat viturii şi toată lumea a primit sechestrarea
Guvernului demisionar la acea oră, genera- tul de vedere în faţa unei naţiuni ce cunos- în arenă generalul Armada „intrigant, lune- Congresului cu pasivitate“. Dar, după dis-
lul Gutierrez Mellado şi Santiago Carrillo, cuse cel mai cumplit război civil din istoria cos, trufaş, ambiţios şi habotnic; maniere cursul clarificator al regelui că Spania va
liderul Partidului Comunist, ultima forma- secolului XX (1936−1939) şi mai apoi o onctuoase de prelat şi înfăţişarea unei paia- avea doar un singur drum, oamenii au înţe-
ţiune politică legalizată de guvernul demo- dictatură furibundă de aproape patru de- ţe“. În 1976 el era secretarul Casei Regale: les că puciştii sunt cei care trebuie să-şi pri-
cratic, la 9 aprilie 1977. cenii este o întreagă istorie de spus şi de „îi controla agenda, îi schiţa strategiile, mească pedeapsa. Pedeapsa pentru foamea
Având în vedere această imagine care scris, dar noi ne limităm să vorbim doar scria discursuri şi filtra vizitele; organiza de putere, de privilegii, pentru valorile lor
a circulat pe toate canalele de televiziune despre oamenii „măriei sale“. Unul dintre învechite. A fost o judecată dreaptă, unde
din lumea întreagă, scriitorul spaniol face aceştia este Adolfo Suárez, cel care nu şi-a cei vinovaţi au plătit. Poate nu cum ar fi
o analiză profundă a evenimentelor istorice aplecat capul în faţa gloanţelor locotenent- trebuit, dar, oricum, au înţeles că această
care au precedat lovitura de stat şi mai ales colonelului Tejero, cel cu minte puţină, societate niciodată perfectă, dar întotdeau-
a ceea ce s-a întâmplat după, când demo- dar cu orgolii nemăsurate. El a fost primul na perfectibilă, este singura ce mai poate fi
craţia spaniolă, serios ameninţată parcă din ministru numit de Parlament după demisia azi în Spania, ţară atât de încercată de uto-
totdeauna pe acele meleaguri, a reuşit să se şovăitorului Arrias Navarro, survenită la piile totalitarismului.
menţină şi mai ales să învingă nostalgiile 1 iulie 1976, când Juan Carlos i-a cerut fos-
sângeroase ale celor ce nu puteau renunţa tului său profesor de drept constituţional, Astfel, cartea lui Javier Cercas face o
la privilegiile dictaturii. Torcuato Fernández Miranda, pe atunci analiză profundă a ceea ce a însemnat lovi-
Astfel, Javier Cercas urmăreşte desti- Preşedintele Parlamentului şi al Consiliului tura de stat a lui Tejero, arătând că forţele
nele celor care au crezut în valorile demo- Regatului, cele două bastioane ale puterii, oarbe ale celor ce încă mai cred în impu-
craţiei, deşi s-au format ca oameni politici să organizeze reuniunea astfel încât să iasă nerea voinţei proprii fără a mai catadixi să
şi de stat în timpul dictaturii (însuşi Adolfo Adolfo Suárez, care „era tânăr, inteligent, treacă pe la urne îşi pierd orice sens, când
Suárez şi generalul Gutierrez Mellado) proaspăt, realist, flexibil, eficace şi destul elitele luminate ale naţiunii au curajul să le
sau într-o viaţă de luptă în contra ei, ca de încântător şi îndrăzneţ pentru a-i con- înfrunte. Şi numai datorită lor democraţia
Santiago Carrillo şi mai ales destinul celui vinge pe opozanţi că totul se va schimba, în Spania a triumfat. De aceea cartea lui
care a garantat eşecul final al răzvrătirii, re- în timp ce îi convingea pe ai săi că nimic nu Cercas e mai mult o carte despre oameni
gele Juan Carlos. se va schimba, pe când totul se schimba...“ decât despre evenimentele istorice. Pentru
Regele Juan Carlos a moştenit statul Acesta s-a înconjurat de politicieni tineri că şi pe acestea tot oamenii le-au făcut.
tocmai pentru că a fost refuzat cu suficienţă Însă nu fieştecine.

26 Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 Scrisul Românesc Teatru

Teatru Ion Un festival pentru mileniul trei
PARHON

I niţiat cu aproape două decenii în urmă de un din Viena, spectacolul muzical al Teatrului Abadia din Secvenţă din Idiotul
grup de inimoşi, în frunte cu actorul Constantin Spania, acel discurs artistic viu colorat, cu măşti şi păpuşi, Muzică şi dansuri caraibiene
Chiriac, directorul de astăzi al teatrului şi al fes- intitulat Omagiu lui Chagall, prezentat de teatrul polonez Imagine din Parfum de iubire...
tivalului sibian, cea mai cuprinzătoare reuniune internaţi- Groteska, ori spectacolul de teatru de păpuşi al artiştilor Profesorul Noel Wits şi regizorul Masahiro Yasuda
onală din ţara noastră dedicată teatrului se deschide acum italieni, inspirat de capodopera beckettiană Sfârşit de parti-
tuturor artelor de pe cele cinci continente, tuturor cerinţe- dă, conceput ca un joc de şah, reprezentaţia maghiară după Balet aerian argentiniano-spaniol
lor de armonie şi convivialitate ivite sub generoasa pro- Leonce şi Lena, cu improvizaţii interactive, ca un omagiu
tecţie estetică şi morală a frumosului. Organizat de către la adresa ludicului, monodrama Polanski, Polanski, pe un
Teatrul Naţional „Radu Stanca“, împreună cu Primăria şi text de Saviana Stănescu, sau comedia cu o scânteietoare
Consiliul local din Sibiu, cu sprijinul Ministerului Culturii priză la public intitulată Când eram mort, adusă de Teatrul
şi Patrimoniului Naţional, al Ministerului Dezvoltării Naţional Sloven din Ljubljana. Edificatoare pentru tendin-
Regionale şi Turismului, al Institutului Cultural Român, ţa evoluţiei artelor din începutul celui de-al treilea mileniu,
al UNITER şi al Universităţii „Lucian Blaga“, la cea de-a a fost interferenţa permanentă dintre teatru, muzică, dans,
XVIII-a ediţie, Festivalul a reunit reprezentanţi din 70 de acrobaţie şi circ, aşa cum ne-au dovedit-o şi spectacolul
ţări, la circa 300 de manifestări artistice şi culturale, găz- Malaje al trupei spaniole Cia Albadulache, reprezentaţia
duite în 60 de locaţii de pe cuprinsul municipiului şi din coregrafei britanice Claire Cunningham, câştigătoarea pre-
localităţile învecinate. miului Herald Angel, în 2009, la Edinburgh, şi, mai ales,
spectacolul muzical-acrobatic al trupei Anonimi celebri
Teatrul, ca o coloană vertebrală din Canada. Festivalul ne-a oferit şi unele reprezentaţii
muzicale distincte, de diferite genuri, concerte excepţio-
Festivalul a început prin memorabilul spectacol după nale, în frunte cu acela pe care prestigiosul compozitor ir-
Idiotul, de Dostoievski, în viziunea prestigiosului regizor landez Shaun Davey l-a dedicat Vocilor din cimitirul vesel
lituanian Eimuntas Nekrosius, cu trupa nu mai puţin ce- de la Săpânţa, urmărit cu sufletul la gură şi ovaţionat de
lebră „Meno Fortas Nekrosius Theatre Company“. Timp un numeros auditoriu la Biserica romano-catolică „Sfânta
de cinci ore, aproape hipnotizat de inventivitatea şi de Treime“ din Piaţa Mare, dar şi un spectacol de operă tra-
profunzimea restituirii capodoperei dostoievskiene, cu o diţională, cu titlul Pavilionul cu bujori, adus în festival de
dezvăluire adeseori surprinzătoare şi electrizantă a relaţii- Northern Kunqu Opera Theatre din Beijing.
lor dintre personaje, de-a lungul unui excepţional travaliu
actoricesc, publicul a putut trăi sentimentul bucuriei de a Prezenţele marcante de peste hotare au primit o „repli-
se afla în miezul marilor evenimente ale teatrului european că“ nu mai puţin ambiţioasă din partea unor trupe româ-
şi mondial. Tot la începutul festivalului, a avut loc şi acel neşti care, alături de artiştii sibieni, s-au impus prin câte-
emoţionant discurs artistic cu titlul Ispita Cioran, găzduit va spectacole de cert interes, aşa cum au fost acelea cu O
într-un tramvai, în drum spre Răşinari, ca o călătorie în noapte furtunoasă, de la Teatrul Naţional din Iaşi, în regia
universul tinereţii marelui scriitor şi filosof, concepută de lui Alexandru Dabija, Metoda, de Jordi Galceran, în regia
regizorul Gavriil Pinte. Printre numeroasele manifestări lui Cristian Theodor Popescu, datorat Teatrul „Nottara“,
artistice valoroase care au urmat, am reţinut o demonstra- Miriam W, de Savyon Liebrecht, semnat de Radu Afrim
ţie de teatru-dans plină de virtuozitate, cu titlul Pierduţi în la Teatrul „Toma Caragiu“ din Ploieşti, Furtuna, de
ceaţă, inspirată de o veche legendă niponă, realizată de re- W. Shakespeare, în regia lui Victor Frunză, prezentat la
gizorul Tatsuya Hasegawa, în coregrafia semnată Dazzle, Teatrul „Gong“ de către Centrul Cultural pentru UNESCO
cu notabile accente poetice şi dramatice, aplaudată la sce- „N. Bălcescu“ din Bucureşti, Adevăratul vest, de Sam
nă deschisă. Reîntâlnirea fericită cu arta teatrală japone- Shapard, în regia lui Vlad Massaci, realizat de Teatrul 74
ză, pe cale de a deveni „tradiţională“ în festivalul sibian, din Tg. Mureş, Cui i-e frică de Virginia Woolf, de E. Albee,
a căpătat o pregnanţă proprie performanţei în spectacolul montat la Teatrul de Comedie de Gelu Colceag, dar şi cele
admirabilei trupe japoneze Yamanote Jijoshua, condusă patru spectacole tinereşti, de o binevenită modernitate, aşa
de regizorul Masahiro Yasuda, cu piesa Parfum de iubire, cum ne-a obişnuit Teatrul Luni de la Green Hours.
parfum de tămâie. El a confirmat valoarea gândirii regi-
zorale şi a limbajului de o seducătoare individualitate al Diversitate şi complementaritate
acestui nucleu artistic, adeptul stilului „yojo-han“, căruia
îi datorăm şi satisfacţia spectacolelor greu de uitat din edi- Teatrul a reprezentat doar una dintre numeroasele şi
ţiile anterioare, cu Titus Andronicus şi Oedip rege. generoasele oferte ale acestui megafestival ce şi-a apropi-
at astăzi o binemeritată celebritate. Seara, târziu, pe scena
Ca o punte de performanţă cu ediţia trecută, în festival Casei de Cultură a Sindicatelor, au evoluat câteva trupe de
s-a aflat fascinantul spectacol cu Faust, realizat de Teatrul teatru-dans care au conferit acestei secţiuni a festivalului o
Naţional „Radu Stanca“, în scenariul şi regia lui Silviu maximă audienţă şi un ecou durabil în mintea şi sufletul pu-
Purcărete, în decorul şi cu luminile concepute de Helmut blicului. Mai întâi, a fost tulburătorul spectacol al artiştilor
Sturmer, reprezentaţie emblematică pentru starea de per- din Montreal, Canada, cu trei secvenţe intitulate Labirintul
formanţă a teatrului sibian şi românesc şi pentru prestigiul lui Jacques, Captiva Laura şi Zip Zap Zoom, cu o incitan-
lor internaţional, confirmat între altele şi prin succesul ob- tă interferenţă între tehnicile video-Internet şi o fabuloasă
ţinut la marele festival de la Edinburgh. Am asistat apoi la expresivitate a corpului uman, în care tehnica interpreţilor,
un veritabil tur de forţă al artiştilor sibieni, care au mai ofe- precizia, sincronizarea şi omogenitatea au cules aplauze la
rit publicului apreciatele spectacole cu Metamorfoze, Lulu scenă deschisă şi elogii zgomotoase în final. Nu mai puţin
şi D’ale carnavalului, în regia aceluiaşi Silviu Purcărete, edificatoare au fost şi cele două seri de teatru coregrafic ale
dar şi Don Juan vine din război, de Odon von Horvath, companiei israeliene Inbal Pinto & Avshalom Pollak, care
în regia Ancăi Bradu, Felii, de Lia Bugnar, în interpreta- şi-a onorat prestigioasa carte de vizită cu Perla, un specta-
rea Ofeliei Popii, distinsă la Gala UNITER din acest an cu col al clovnilor, păpuşilor şi manechinelor, cu umor gene-
premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal, Opinia ros şi remarcabile execuţii individuale şi de grup, apoi cu
publică, de Aurel Baranga, într-o montare modernă reali- Pe repede înainte, o reprezentaţie populată de viziuni uşor
zată de Cristian Theodor Popescu, Ghidul copilăriei retro- suprarealiste şi mizanscenă oferind o geometrie năucitoare
cedate, în regia lui Gavriil Pinte, Jurnalul unui nebun, la a recuzitei în mişcare, pe muzică de jazz. La acestea s-au
secţia germană, sau Pisica albastră, cu Gabriela Neagu în adăugat şi alte producţii definite de o remarcabilă măiestrie
recital teatral-muzical, gândit de regizoarea Mona Marian, interpretativă, cum au fost Josephina, adusă în festival de
dar şi alte atractive reprezentaţii, spectacole „de actor“, Chaliwate Company din Belgia, Ecoul tăcerii, minunatul
găzduite la miezul nopţii în cluburi şi cafenele. spectacol realizat de Yukio Suzuki Company din Japonia,
încununat în 2008 cu Marele premiu Toyota Choregraphy
Între producţiile oaspeţilor străini întâmpinate cu mare Award, dar şi spectacolul de dans contemporan În timp,
satisfacţie de public, s-au remarcat spectacolele prestigioşi- adus de Pal Frenak Company din Ungaria.
lor oameni de teatru Ascanio Celestini, din Italia, şi Richard
Demaray, din Franţa, reprezentaţia trupei de la Burgtheater O secţiune primită cu real interes de iubitorii →

Teatru Scrisul Românesc Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 27

→ teatrului a fost aceea a textelor noi, cuprinse într- ori studenţi, îndrumaţi de regizorii Radu Alexandru Nica şi interpretată de artista olandeză Godelieve Huijs, campioa-
Anca Bradu, au stârnit adeseori clipe de vie emoţie estetică na mondială a „statuilor“ în 2009, spectacolele de acrobaţie
un volum editat de festivalul sibian şi prezentate în ma- într-o mică dar atât de intimă sală a Librăriei Humanitas, şi cascadorie, ca Pe marginea prăpastiei, al trupei britani-
ratonul lecturilor, coordonat de teatrologul Alina Mazilu, unde o echipă de la S.R. de Radiodifuziune, condusă de ce Bash Street Theatre, inspirat dintr-un film al lui Buster
secţiune care a beneficiat în acest an de aportul unui mo- regizorul Mihai Lungeanu, a înregistrat lecturile artistice Keaton, reprezentaţia cu titlul Tranziţie, situată la înălţime,
derator remarcabil prin discreţie, convivialitate şi subtili- menite să impună interesului teatrelor aceste texte semna- la propriu şi la figurat, datorată trupei Aktionstheater Pan.
tate a provocărilor la cuvânt, în persoana realizatorului de te de Lot Vekemans (Olanda), Thierry Janssen (Belgia), Optikum, din Germania, hazul stârnit de Circo Rum Ba Ba
emisiuni tv Cătălin Ştefănescu, pe care am avut prilejul Teodora Dimova (Bulgaria), Inga Abele (Letonia), Mate din Marea Britanie, prin acele interprete pe picioroange,
să-l apreciem acum şi în plină zi, nu numai la orele de Matisic (Croaţia), dar şi două remarcabile piese ale unor ingeniozitatea şi spectaculozitatea celor două reprezentaţii
rating dedicate... insomniacilor. Interpreţii sibieni, actori autori români, Insula, de regretatul scriitor Gellu Naum, ale trupei Malabar din Franţa, una dedicată naşterii soare-
şi Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză sau cum lui, cu personaje feerice, cum a fost acea insectă lungă de
Poezie şi muzică la Teatro de la Abadia am dresat un melc pe sânii tăi, de Matei Vişniec, prezent 24 de metri, iar cealaltă reprezentaţie dedicată unor cre-
şi el la acest spectacol. Întreaga secţiune a beneficiat de aturi „bestiale şi strălucitoare“, fascinantele dansuri stra-
Feerie semnată Pan.Optikum contribuţia competentă şi promptă a Institutului Cultural dale polineziene realizate de The Tahiti Ballet, apreciate
Român. Faptul că unele texte prezentate în ediţiile trecute la mari festivaluri artistice de stradă din Europa şi Asia,
Stop-cadru : Pierduţi în ceaţă au condus deja la apreciate spectacole de teatru radiofo- o surprinzătoare evoluţie a unui om cu Ricşa, realizat de
nic, iar altele, ca Felii, de Lia Bugnar, s-au remarcat nu „Dansk Rakkerpak“, apoi Girafele trupei olandeze Teatro
Pampon în D’ale carnavalului numai pe calea undelor, dar şi pe scenă, demonstrează şi el Pavana, dar şi o comedie muzicală savuroasă interpre-
viabilitatea acestei secţiuni, tot mai importante în promo- tată de The Oskar & Strudel Show, realizată de artişti din
Omul cu ...Ricşa varea dramaturgiei originale. De altfel, pentru prima dată, Elveţia şi Austria, sau întrecerea de mare virtuozitate a unor
la această ediţie, piesa Soră-sa, de Lot Vekemans, inspirată Aruncători de steaguri, din Arezzo, Italia, sunt numai câteva
din mitologie, de fapt un monolog rostit de Ismena, sora dintre punctele de atracţie ce au încântat cel mai larg public,
Antigonei, a fost prezentă în secţiunea „spectacole-lectu- fără graniţe de vârstă sau preferinţe, care pare să fi redesco-
ră“, dar şi pe scenă în reprezentaţia actriţei Elsie de Brauw perit pe această cale apetitul ludic, nevoia râsului sănătos şi
din Belgia. a visului cu ochii deschişi, atât de familiar copilăriei.

Printre manifestările cu larg ecou, la festival am apre- Farmecul dialogului,
ciat şi expoziţiile de diferite genuri şi semnificaţii cultural- farmecul culturii
artistice. Aşa cum era firesc, însuşi festivalul s-a bucurat
de atenţia unor valoroşi artişti fotografi deveniţi deja o Nu doar pe scenă, cuvântul şi-a apropiat în festival me-
prezenţă marcantă pe simezele din ţară şi străinătate. Este ritele culturale şi formative pe măsura aşteptărilor organi-
vorba de Expoziţia de fotografii dedicate spectacolelor zatorilor. În fiecare dimineaţă, pe marginea spectacolelor
din ediţia trecută, realizată de Scott Eastman şi Dragoş s-a desfăşurat un impresionant maraton al conferinţelor de
Spiţeru, găzduită la Centrul de informare turistică de la presă, moderate cu probitate şi mult zel de criticul Octavian
Primăria sibiană. Iar pentru că toate conferinţele de presă Saiu, la care au participat prestigioşi artişti, oameni de artă
s-au desfăşurat la Centrul cultural Habitus, aici a avut loc şi cultură din ţară şi străinătate. Cartea s-a aflat şi ea în cen-
şi vernisajul expoziţiei excepţionale a prestigioasei artiste trul evenimentelor datorate de această dată unor iniţiative
Mihaela Marin, cu fotografii de o pilduitoare valoare artis- editoriale complementare artei spectacolului. Printre lan-
tică şi documentară, din spectacole antologice, româneşti sările evenimenţiale de cărţi s-au numărat cele trei volume
şi străine, promovate de festivalul sibian. Expoziţia ne-a ale Fundaţiei culturale „Camil Petrescu“-Teatrul Azi, con-
amintit faptul că domnia sa este şi autoarea unui minunat dusă de criticul Florica Ichim, cu titlurile Avangarda rusă.
album dedicat spectacolului Faust, edificator pentru arta Dramaturgia, de Leo Butnaru, Albumul Eugène Ionesco
regizorului Silviu Purcărete. Pe simezele festivalului s-au pe scenă în România şi eseul Silviu Purcărete, privirea
mai remarcat o Expoziţie de fotografii din Apocalipsa, ul- care înfăţişează, de Oltiţa Cîntec, Antologia teatrului po-
timul spectacol al marelui regizor Grotowski, prezentată lonez, volum realizat cu sprijinul Institutului cultural polo-
de criticii George Banu şi Monique Borie, o expoziţie in- nez din Bucureşti, Teatrul românesc după 1989. Relaţiile
ternaţională de scenografie concepută de Nic Ularu, artist sale cu spaţiul de expresie germană, apărut la Editura
român stabilit în Statele Unite, o expoziţie cu Portrete din Frank & Time din Berlin, Sărbătoarea clipei, cuprinzând
teatru, semnată Mihai Tymoshenko ş.a. dialogurile prestigiosului regizor francez Luc Bondy cu
George Banu, volumul Matei Vişniec. Mirajul cuvintelor
Fără îndoială, însă, evenimentul major al acestei secţi- calde, de Daniela Magearu, editat de Institutul Cultural
uni l-a constituit excepţionala expoziţie cu lucrări ale ba- Român, Constantin Antonovici – sculptor pe două conti-
ronului George Lowendal, un eminent pictor şi scenograf, nente, de Doina Uricariu şi Vladimir Bulat, Scara leilor şi
sub titlul „Un aristocrat în luminile rampei“, găzduită în Maxilarul inferior, de Doina Uricariu, editate la Polirom,
eleganta sală de cartografii a Muzeului Brukenthal. A fost Insula, de Gellu Naum, editată de Institutul Cultural Român,
un valoros act de cultură şi de restituţie sub semnul respec- şi Integrala prozei scurte, de Samuel Beckett, apărută la
tului pentru valoare, datorat Fundaţiei Lowendal, condusă Polirom. Tot în acest context, au mai fost lansate un nou nu-
de doamna Ariadna Avram. Lucrările în cărbune şi ulei, de măr al revistei „Scena.ro“, prezentat de Cristina Modreanu,
o mare valoare artistică şi documentară, ne-au adus în faţa redactor şef, şi „Jurnalul artelor spectacolului“. Ca o încu-
ochilor scenografia unor spectacole importante şi imagi- nunare a acestor preocupări, festivalul a găzduit un mare
nea multor eminenţi artişti români din Cernăuţi, Chişinău, târg internaţional de carte, Sibiu „Bookfest 2011“, pe cale
Bucureşti, Timişoara, Craiova etc., impactul cu opera ma- de a deveni şi el tradiţional în acest uriaş festin al artelor.
relui artist fiind completat de o nu mai puţin emoţionan-
tă prezentare datorată apreciaţilor oameni de teatru şi de În paralel cu dialogul fructuos dintre edituri, cărţi şi
catedră George Banu şi Jean Cazaban. Cum afirmau cei publicaţii, în festival a avut loc şi Bursa internaţională de
prezenţi la vernisaj, a fost o „vizită istorică“ a baronului spectacole, cu prezenţa bine marcată a unor instituţii artis-
George Lowendal la... baronul Samuel von Brukenthal. tice din Canada, Israel, Spania, Coreea, Ungaria ş.a. În ce-i
priveşte pe români, târgul a dezvăluit şi de această dată un
Farmecul inconfundabil al festivalului sibian a fost dat, slab interes din partea unor importante teatre din Capitală
însă, mai înainte de toate, de acele spectacole „de stradă“, şi din ţară pentru această „piaţă de spectacole“, deşi ea a
pline de vitalitate, de culoare şi de pitoresc, în care teatrul, reuşit să promoveze în anii trecuţi câteva producţii neao-
muzica, pantomima, dansul, clovneriile şi-au dat mâna cu- şe în circuitul european al festivalurilor de gen. O „pată
cerind bulevardele, grădinile publice, Piaţa Mare şi Piaţa de culoare“ surprinzătoare pe scenă şi la Bursă a repre-
Mică, parcurile, încât întregul burg medieval a respirat zentat-o un spectacol al trupei Sharjah National Theatre
bucuria artei şi a sărbătorilor sale, ca o prelungire a dialo- din Emiratele Arabe Unite, piesa adusă în festival cu titlul
gurilor cu publicul desfăşurate pe scenele tradiţionale ale Piatra neagră, o confruntare între spiritul Coranului şi
Thaliei, la vechea catedrală gotică din Cisnădioara, care a aberaţiile terorismului internaţional fiind scrisă de Alteţa
găzduit şi spectacolul francez cu piesa lui Matei Vişniec, sa Şeicul dr. Sultan bin Mohammad al Quasimi.
intitulată Cuvântul progres spus de mama suna teribil de
fals, la Biserica Evanghelică, în sălile de expoziţii şi de Unul dintre domeniile prin care festivalul sibian şi-a
conferinţe, în cluburile şi cafenelele sibiene. Coincidenţa a extins considerabil aria ţelurilor programatice şi pe aceea a
făcut ca, în timp ce la cinematografele din oraş rula filmul temeiurilor de cert interes l-au constituit conferinţele des-
„Piraţii din Caraibe“, Bulevardul N. Bălcescu să răsune făşurate la Centrul cultural Habitus. Întâlnirea criticului şi
de o superbă descătuşare muzicală, învăluită într-un pito- profesorului George Banu, cu regizorul Richard Demaray,
resc cromatism vestimentar, oferită de trupa Etnik 97, cu ori conferinţa aceluiaşi George Banu despre teatrul lui Luc
dansuri şi muzici tradiţionale din zona Caraibelor, în regia Bondy, însoţită de un interesant interviu video cu marele
doamnei Marie-Catherine Fardin Vaniton.
Continuare în pagina 28
Pitoreştile „statui vii“, cum a fost Însoţitoarea de zbor,

28 Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 Scrisul Românesc Film
Teatru
Doris SÂNGEORZAN Cannes 2011:

feminitate, sacrificii şi... prosperitate

Î n mai am fost pentru a cincea oară la festivalul (mama fiicei lui Luc Besson, cu care a fost logodită) care a Angelina Jolie şi Brad Pitt
de film de la Cannes. M-am obişnuit cu frenezia câştigat premiul juriului pentru filmul Poliss, despre viaţa
şi luxul ce înconjoară evenimentul, cu fotografii zilnică dură a poliţiştilor din cadrul unităţii de protecţie copac care trebuie îngrijit, ocrotit şi iubit pentru a creşte
mai mult sau mai puţin profesionişti care vor să nu scape juvenilă din Paris, peliculă pe care Maïwenn a regizat-o, cât mai sănătos şi mai sus.
nimic şi pe nimeni, aşa că fie că eşti Monica Bellucci sau a cărei scenariu l-a scris, şi în care interpretează rolul unei
o vânzătoare de la un magazin local care s-a îmbrăcat fru- fotografe trimisă de Ministerul de Interne pentru a docu- Deşi nu a fost recompensat cu niciun premiu, filmul
mos ca să iasă pe Croazetă sâmbătă seara, nu scapi fără menta activitatea unităţii. În final, delegatul festivalului regizat de francezul de origine română Radu Mihăileanu,
câteva flash-uri şi comentarii picante. Circulaţia în zona se referea la regizoarea japoneză Naomi Kawase, care a The Source of Women, a încorporat multe dintre temele
Palatului Festivalului este strict controlată, deşi pe străzile participat în cadrul competiţiei cu filmul Hanezu, despre care au dominat filmele din competiţia celei de-a 64-a edi-
lăturalnice rişti să dea peste tine tineri care gonesc eufo- istoria şi starea contemporană a zonei Asuka, un sat japo- ţii a festivalului de la Cannes. Pelicula sa este o poveste
ric pe scutere. Localnicii umflă preţurile cât pot la hote- nez plin de monumente şi tradiţii. Filmul ei nu a câştigat modernă care se petrece în lumea arabă, într-un sat unde
luri, restaurante, haine, taxiuri sau servicii de întreţinere. niciun premiu anul acesta, dar Kawase a mai participat la femeile aduc încă apa pe umeri în fiecare zi dintr-un deal,
Pe marginea covorului roşu, fanii vedetelor se instalează festivalul de film de la Cannes în 1997, când a fost cea şi hotărăsc să facă o grevă a dragostei şi a sexului pentru
pe scaune cât mai înalte cu ore înaintea premierelor, pen- mai tânără câştigătoare a premiului Camera D’Or, acordat a-i convinge pe bărbaţii lor să modernizeze satul şi să adu-
tru a-şi admira idolii, în timp ce aceştia urcă treptele spre unui nou regizor, iar în 2007 a primit tot la Cannes premiul că apa în sat cu ajutorul tehnologiei. „Filmul este o odă
sala în care vor urmări şi reprezenta filmul pentru a cărui juriului. Anul acesta festivalul a fost caracterizat de „fema- adusă femeilor, care, indiferent de cultură şi religie, au ne-
realizare şi promovare şi-au dedicat luni, şi uneori chiar le power“ sau de „girls, girls, girls“, în toată complexitatea voie de respect, demnitate, egalitate şi acces la educaţie,
ani. Companiile de „lifestyle“ se străduiesc să-şi asocieze lor socială şi culturală, a concluzionat presa franceză. De dar şi de iubire din partea bărbaţilor şi de dreptul de a-şi
brandul cu festivalul, şi să-şi promoveze produsele prin a asemenea, multe filme au făcut referinţă la relaţia dintre exprima senzualitatea ca pe o parte firească a personalităţii
oferi servicii de tot felul participanţilor, fie ei actori, regi- lumea vestică, capitalistă şi cea arabă, în contextul în care lor“, a spus regizorul, „şi ele nu trebuie să devină victime-
zori, producători, membri ai echipei unui film aflat în com- Franţa se confruntă cu emigraţia magrebiană din fostele le tendinţelor islamice fundamentaliste care văd femeile
petiţie, jurnalişti, profesionişti şi personalităţi din lumea colonii franceze Maroc, Algeria şi Tunisia, iar America doar ca pe nişte purtătoare de copii, cărora plăcerea fizică
filmului şi nu numai. (speră că) a încheiat de curând un capitol dureros din isto- şi dreptul de a lua decizii care privesc atât comunitatea cât
2011 a fost un an în care fastul hollywoodian a revenit, ria ei modernă, tot legat de lumea arabă, episod început în şi familia le sunt interzise.“
poate şi pentru că membri cei mai mediatizaţi ai juriului 11 septembrie 2001 şi încheiat (să sperăm) prin prinderea
(Robert de Niro şi Uma Thurman) sunt staruri consacrate şi omorârea lui Osama Bin Laden, chiar la începutul lunii O altă poveste de dragoste, dintr-un context social şi
americane, iar în competiţia principală au fost numeroase mai, un eveniment care a produs bucurie în S.U.A. dar a cultural foarte diferit, a adus la Cannes regizorul român
filme care au adus celebrităţile americane pe ecrane şi pe şi întristat americanii care sperau că acest conflict se poate Cătălin Mitulescu, care a câştigat premiul Palme d’Or pen-
covorul roşu (Sean Penn a jucat în două filme din compe- rezolva fără violenţă. Atât Franţa cât şi America sunt foarte tru scurt metraj cu pelicula Traffic în 2004, şi premiul pen-
tiţie, Angelina Jolie a fost alături de Brad Pitt la premiera preocupate de soarta şi mentalitatea lumii arabe, şi asta s-a tru cea mai bună actriţă din secţiunea Un Certain Regard,
filmului în care a jucat acesta, Tree of Life, peliculă care a văzut clar în filmele din competiţie. acordat în 2006 lui Dorotheea Petre pentru rolul din filmul
şi câştigat trofeul suprem al festivalului, Palme d’Or, în- Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii, regizat de Mitulescu.
mânat de Jane Fonda.) Tinerele vedete americane Kirsten Filmul care a câştigat Palme d’Or-ul, Tree of Life, regi- Anul acesta el a revenit în competiţia Un Certain Regard
Dunst şi Ryan Gosling au jucat în filme premiate, iar nume zat de americanul Terrence Malick, şi care îi are în rolurile cu filmul Loverboy, ai cărui tineri protagonişti Veli (Ada
mari ale cinematografiei americane ca Jodie Foster, Woody principale pe Brad Pitt, care interpretează un tată autoritar Condeescu) şi Luca (George Piştereanu) trăiesc o neobiş-
Allen, Mel Gibson, Adrien Brody, şi Johnny Depp au fost texan a trei băieţi care cresc în anii ’50, Jessica Chastain, nuită poveste de dragoste pe malul Mării Negre. Istoria e
prezente cu filme care au rulat în afara competiţiei. mama băieţilor, plină de bunătate şi graţie dar dominată inspirată din realitatea românească actuală, unde băieţi ti-
Am asistat la un festival mult mai feminin (sau femi- de soţul ei şi Sean Penn, unul dintre cei trei băieţi pe care neri şi atrăgători seduc fete de vârsta lor doar pentru a le
nist) decât în anii precedenţi, fie că a fost vorba de filme re- îl regăsim în New York-ul contemporan, un om de afaceri plasa apoi în cadrul unor reţele internaţionale de prostitu-
gizate de femei, despre femei, sau filme în care personajele de succes care lucrează chiar în zona Ground Zero, în pe- ţie. Luca este un tânăr loverboy din Hârşova care racolează
feminine ocupă roluri importante şi sunt prezentate într-o rioada de după 9/11, şi care, în ciuda succesului lui profe- fete tinere prin îndrăgostire şi apoi le plasează mai departe
lumină pozitivă. Când Thierry Frémaux, delegatul general sional, este urmărit de amintirile copilăriei, legate de tatăl unei reţele din Constanţa.
al festivalului, a anunţat filmele din competiţie în aprilie, dur şi egoist, mama iubitoare şi înţelegătoare şi de moartea
a declarat presei că „este pentru prima oară când compe- prematură a unuia dintre fraţii lui care se îneacă acciden- Interesant e că filmul nu aduce niciodată în discuţie as-
tiţia include un număr record de filme regizate de femei.“ tal. Jack realizează că toţi facem parte din această matriţă pectul fidelităţii, şi tocmai de aceea Luca mi s-a părut un
Frémaux se referea la Lynne Ramsay, regizoarea britanică universală, familia, iar regizorul ne duce înapoi la apariţia personaj opac, pentru că el şi Veli par să trăiască o poveste
a filmului We need to talk about Kevin, în care actriţa Tilda primelor forme de viaţă pe Terra, împărţirea lor în mascu-
Swinton, considerată candidată serioasă la premiul pen- lin şi feminin, în tată şi în mamă. În final Jack (Sean Penn)
tru cea mai bună actriţă, joacă rolul unei mame devotate reuşeşte să-şi ierte tatăl şi să se vindece de durerea pier-
care îşi sacrifică ambiţiile şi cariera pentru a creşte un fiu derii fratelui lui, sacrificiu care poate fi extrapolat la nivel
dificil, la Julia Leigh, scriitoare australiană care a debu- naţional, dacă ne gândim la vieţile pierdute în atacul din
tat ca regizoare cu filmul din competiţie intitulat Sleeping 9/11 şi în războaiele ulterioare în care America şi-a trimis
Beauty, despre o studentă care recurge la prostituţie − o tinerii bărbaţi. Dar în final Jack se uită la acel loc în care
temă omniprezentă la Cannes în filmele din competiţii − la lucrează, un loc odată plin de tragedie şi distrugere, şi vede
frumoasa actriţă şi regizoare franceză Maïwenn Le Besco că turnurile au fost înlocuite de alte clădiri care se înalţă
către cer, că viaţa continuă, dar că ea este asemenea unui

Continuare din pagina 27 mai puţin grăbită să împlinească aşteptările unui public unor condeie de talent din rândul studenţilor şi a colaboră-
avizat, fie acele întârzieri la începerea unui spectacol, ce rii inspirate cu „Academia Caţavencu“. Un fapt îmbucură-
regizor şi autor al romanului La fereastră, prezentat şi el cu declanşau o reacţie în lanţ sau chiar neputinţa de a prinde tor pentru toţi participanţii a fost prezenţa zecilor şi zecilor
acest prilej, numeroase alte conferinţe şi dezbateri susţinu- reprezentaţia următoare, fie o desfăşurare la concurenţă a de voluntari, români sau japonezi, grăbiţi să-ţi fie de folos,
te de profesorul Mike Phillips şi cunoscutul om de teatru unor evenimente valoroase, ce-ţi punea alegerea la grea în- să te conducă la sala ori locul dorit, cu o bunăvoinţă şi
Noel Wits, din Marea Britanie, de Zwike Serfer, din Israel, cercare, fie absenţa traducerii simultane la câte un specta- ospitalitate rar întâlnite la alte festivaluri din ţară. Cred că
de Sorin Alexandrescu, Gabriel Liiceanu, Simona Kessler, col sau precaritatea informaţiilor în cazul trupelor care au devotamentul lor şi-a aflat un profesor cum nu se poate mai
Mircea Dinescu, Denisa Comănescu, Răzvan Ungureanu, venit fără programe de sală, aceste aspecte cred că, în bună bun în staff-ul acestei manifestări, în colectivul artistic şi
Emil Hurezeanu ş.a., sau întâlnirea-eveniment cu Jonathan măsură, se circumscriu sinuozităţilor prezente şi în alte de- tehnic al teatrului sibian, în persoana tuturor acelora, de la
Mills, directorul Festivalului internaţional de la Edinburgh, mersuri artistice de dimensiuni asemănătoare. Dincolo de secretara directorului la consilieri, la centrul de informaţii,
regizorul Silviu Purcărete şi Constantin Chiriac, directorul ele, aşa cum remarca şi domnul Jonathan Mills, festivalul la responsabilii secţiunilor şi locaţiilor, care au vegheat la
FITS, au conferit şi ele acestei secţiuni şi festivalului, în sibian s-a înscris cu succes în rândul celor mai importante bunul mers al manifestărilor, după cum toţi aceştia au ur-
general, dimensiunile unei mici dar valoroase „universităţi manifestări similare din Europa şi din lume. mat exemplul de neodihnă şi abnegaţie al lui Constantin
de vară“, cu numeroşi participanţi din ţară şi din străinăta- Chiriac, directorul festivalului şi al teatrului din Sibiu. Nu
te. Ele au completat dialogurile fructuoase desfăşurate fie Putem spune că în fiecare zi, la această ediţie, publi- întâmplător, acesta şi-a aflat un moment personalizat de
în cadrul organizat, la conferinţele de presă, fie în ambianţa cului i s-au oferit cel puţin trei – patru spectacole perfor- sărbătoare, primind Decoraţia belgiană Ofiţer al Ordinului
schimbului de idei şi comentarii purtate între evenimente, mante, de interior sau de stradă, ce şi-ar fi putut găsi lo- Coroanei din partea Majestăţii Sale Regele Albert II, prin
într-o atmosferă bizuită pe deplin respect reciproc şi prie- cul în acele festivaluri internaţionale, cu care sibienii au intermediul ambasadorului Belgiei la Bucureşti, ca o recu-
tenie, capabilă să definească ceea ce aş numi „comunitatea creat deja parteneriate şi colaborări fructuoase, proiecte şi noaştere a contribuţiei marcante a directorului festivalului
FITS“. co-producţii unde sunt antrenate instituţii şi asociaţii din sibian la dezvoltarea punţilor culturale internaţionale, în
Europa, Asia, Africa şi America. Faţă de ediţiile anterioa- promovarea spiritului de colaborare fructuoasă între ţări,
Ar fi greu de crezut ca un festival de o asemenea anvergu- re, am apreciat drept mult mai interesant şi mai sprinţar organisme şi instituţii devotate acestor ţeluri.
ră să nu cunoască şi unele „pete în soare“. Fie o reprezentaţie jurnalul festivalului, cu titlul „Aplauze“, datorită atragerii

Film Scrisul Românesc Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 29
Poezie

filme româneşti (anul acesta ţara a fost reprezentată de fil- Toma GRIGORIE
mul Loverboy, regizat de Cătălin Mitulescu). Juriul, prezi-
Radu Mihăileanu dat de regizorul sârb Emir Kusturica a premiat patru filme Spre tărâmul pustiirii
care provin din Coreea de Sud, Germania, Iran şi Rusia.
de dragoste normală, Veli este chiar virgină în momentul Cel din urmă a primit premiul special al juriului, spre de- Spre tărâmul pustiirii braţele sălciei
în care îl cunoaşte pe Luca, şi el pare că încearcă să o pro- liciul numeroşilor ruşi prezenţi în sală cu ocazia ceremo- se pleacă sărută apa şi se ridică deasupra
tejeze de ocupaţia lui, până când, brusc şi dintr-odată, Veli niei, dar şi pentru a urmări filmul rusesc câştigător, Elena, aşteptând să prindă înecaţii înainte
se alătură reţelei şi începe să se prostitueze, poate tocmai care a fost proiectat după decernarea premiilor. Povestea, de înghiţitura fatală
pentru a nu-l pierde pe Luca, dar gestul (sacrificiul) ei nu regizată de Andrey Zvyagintsev, se putea petrece în orice soarele însângerează orizontul
face decât să-l îndepărteze pe el şi să pună capăt relaţiei altă ţară est-europeană. Conflictele dintre generaţii, inega- pregătindu-şi împământarea în
lor. Inspirat din călătoriile lui, din poveştile pe care le-a au- litatea socială, scopul care uneori scuză mijloacele au fost cealaltă emisferă
zit, Mitulescu a scris scenariul repede, împreună cu Bianca teme prezente în multe filme din această zonă a Europei, libelula păşeşte ca Isus pe ape
Oana, care tocmai făcuse un documentar despre 4 băieţi sau din ţări apropiate care încă nu au atins nivelul de trai face să vibreze ridurile undei
proaspăt eliberaţi din închisoare, dintre care unul fusese al Europei de Vest. peştele zburător curmă planarea
loverboy. acestui microelicopter fragil
Ajuns la finalul festivalului, juriul competiţiei princi- Gânditorul din Hamangia înnumără
Alte două filme din competiţia principală − House of pale a premiat, după 12 zile de maraton cinematografic, veacurile privind cu ochii munţii
Tolerance (L’Apollonide), şi Sleeping Beauty, ca să nu mai peliculele pe care le-a considerat cele mai originale, pro- istoriile perindate pe clocaurile acestea
vorbim de filmul care a închis festivalul, Beloved, unde funde, relevante. Filmul Tree of Life, a fost recompensat rânduri de frunze galbene
Ludivine Sagnier joacă o Catherine Deneuve tânără şi cu cu trofeul suprem Palme d’Or, în timp ce premiul pentru dau aşternut pământului negru
moravuri uşoare, aduc pe ecran personaje feminine care cea mai bună interpretare masculină i-a fost oferit france- albul zăpezilor şterge toate culorile
sunt prostituate, în diferite epoci şi culturi, o temă din fil- zului Jean Dujardin pentru rolul său din filmul francez The pe care le pune pe anotimpuri
mele festivalului pe care presa franceză a numit-o „bordel Artist, care se petrece la Hollywood la sfârşitul anilor ’20, copilul Dumnezeu
chic“. şi în care Dujardin este un actor care joacă în filme mute, o roua spală oasele cerului
eră pe cale de dispariţie. fulgerele flambează norii purificându-i
Filmul L’Apollonide, în varianta franceză numele unei de morbul stelelor căzute
case închise, şi nu de toleranţă, este un portret artistic, şi Şi că tot am ajuns la subiecte politice, ar fi timpul să se orânduiesc filele zilelor una peste alta
nu moral, al prostituţiei, a declarat la conferinţa de presă vorbesc despre două premii importante care s-au aflat sub spre tărâmul pustiirii
regizorul Bertrand Bonello. Un film care surprinde lumea umbra declaraţiilor şocante ale regizorului danez Lars von
bordelurilor de lux pariziene înainte de dispariţia lor, la Trier, un favorit al festivalului de la Cannes, şi prezent T.S. Eliot îndreaptă
sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. Este o anul acesta în competiţia principală cu filmul Melancholia, tulpinile ploilor de vară
lume aparte, închisă în propriile sale reguli şi propriul ei un film science fiction despre sfârşitul lumii, în care joacă mă simt
timp, un loc din care fetele nu ies niciodată, un loc în care Kirsten Dunst, Charlotte Gainsbourg, Kiefer Sutherland şi son frere son semblable!
ele trăiesc în solidaritate, ca într-o familie, conduse de pro- Charlotte Rampling. Filmul său Melancholia, despre sfâr-
prietară (care într-un fel întruchipează regizorul, a declarat şitul Pământului datorat coliziunii cu planeta Melancholia, Nici n-am aruncat piatra
chiar Bonello). Scenele de sex lipsesc aproape cu desă- un film pe care Olivier Assayas, regizor şi scenarist francez
vârşire, ele sunt aproximate cu ajutorul tablourilor create şi membru al juriului, l-a considerat unul dintre cele mai Opreşte Doamne curgerea
de regizor, şi care ne trimit cu gândul la lumea teatrului şi bune filme ale lui Von Trier, a fost menţinut în competiţie simt cum se goleşte cerul
la picturile lui Monet, Manet, şi Renoir, pe care regizorul şi recompensat cu premiul pentru cea mai bună interpreta- cu repeziciune
le-a studiat. re feminină, acordat actriţei americane Kirsten Dunst.
pâlnia văii a vieţii
Deşi filmul este plin de nostalgie faţă de această lume Şi, conform regulii „unul intră, altul iese“, (sau invers, se umple cu vid
dispărută, iar unele dintre actriţe au spus că nu au sim- în cazul de faţă), juriul a acordat premiul pentru cel mai cu ecouri mute
ţit nicio rivalitate între fetele din casă, şi ultima zi în care bun regizor danezului Nicolas Winding Refn, care a im-
au convieţuit şi filmat împreună în acel loc a fost marcată presionat participanţii la festival cu filmul său Drive, şi pe abia am reuşit să gânguresc
de o tristeţe surdă, nimeni nu poate nega faptul că soar- cei prezenţi la conferinţa de presă a filmului, care de altfel limba păsărilor călătoare
ta acestor fete se apropia de sclavie, idee accentuată de se bazează pe tăcere, prin claritatea viziunii, bogăţia de de- nici pene de înger încă
muzica ce acompaniază momentele triste din viaţa acestor talii, anecdote şi umorul cu care ne-a povestit cum a făcut nu mi-au crescut
prostituate, cum ar fi moartea uneia dintre ele, moment în filmul, şi prin chimia evidentă care lega membri echipei darmite aripi
care celelalte încep să cânte în jurul ei un cântec american filmului, mai ales pe regizorul Winding Refn şi pe acto-
specific sclavilor negri. rul principal Ryan Gosling. Drive este un film despre un cum voi pune în abis
personaj masculin, taciturn şi singuratic, a cărui principală creierul ars
La mii de kilometrii depărtare de Paris, în Tanger-ul ocupaţie este condusul, fie că o face ca dublură în filme şi nici pe jumătate
contemporan, regizoarea marocană Leila Kilani surprinde seriale de televiziune în timpul zilei, fie că ajută personaje
în filmul ei de debut On the Plank, un altfel de solidaritate din lumea interlopă să dispară, în timpul nopţii. Condusul pe creasta prăpastiei sunt deja
feminină. Este singura peliculă arabă prezentată în cadrul este marele lui talent şi marea lui plăcere, şi nu se simte nici piatra n-am aruncat-o
categoriei La Quinzaine des Réalisateurs, care încearcă să nicăieri mai bine ca în spatele volanului, gonind noaptea să aud cât e de adâncă
facă cunoscute spectatorilor talente cinematografice noi prin L.A., cu casetofonul dat la maxim.
şi originale. Filmul ei surprinde realitatea dură a oraşului opreşte Doamne curgerea!
marocan, unde patru fete, două lucrătoare modeste într-o Ultimul film care a rulat în cadrul festivalului, în afara
fabrică de curăţat creveţi, şi două fete angajate în dome- competiţiei, a adus pe ecran şi pe covorul roşu câteva dintre Un vis în vis
niul textil în Zona Liberă, adică europenizată a oraşului, cele mai cunoscute şi îndrăgite actriţe franceze. Regizorul
se împrietenesc şi încearcă să-şi îmbunătăţească condiţia Christophe Honoré urmăreşte în această poveste sub for- Absenţa mea din urbe
socială şi financiară, chiar şi pe căi mai puţin legale, furând mă de musical francez intitulat Beloved (Les Biens-Aimés) n-o va băga nimeni
IPhone-uri şi obiecte de lux din case bogate şi încercând destinele, mai ales cele romantice şi sexuale, a câtorva per- de seamă cu siguranţă
să le vândă apoi în Zona Liberă, pentru a scoate un profit. sonaje, în primul rând Madeleine (interpretată în tinereţe de
Cele două lucrătoare de la fabrica de curăţat creveţi, pe Ludivine Sagnier iar la maturitate de Catherine Deneuve) voi lipsi de la micul dejun al poeţilor insomniaci
care ele o percep ca pe o închisoare, visează să locuiască şi şi fiica ei Vera (interpretată de Chiara Mastroianni, fiica de la prânzul stelelor căzătoare
să lucreze în Zona Liberă, iar cele două fete care lucrează lui Catherine Deneuve şi în film şi în realitate). Personajul de la apelul de seară
acolo vor să aibă mai mulţi bani pentru a se putea bucura principal este Madeleine, pe care o regăsim în anii ’60 la al morţilor vii
de tot ce le oferă capitalismul european. Toate patru se află Paris, o tânără vânzătoare de pantofi Roger Vivier (de care
pe un bord, aşa cum sugerează şi titlul, de pe care speră să este obsedată) în timpul zilei, şi o devoratoare de bărbaţi cine să-mi regrete inexistenţa/ existenţa
sară mai sus, sau care să le poarte spre o viaţă mai bună, în timpul nopţii. Ca spaţiu, acţiunea se petrece între Paris, în lumea asta
dar de pe care pot să şi cadă. Praga, Londra şi Montréal, unde trăim alături de Vera mo- absentă absentă
mentul 9/11 şi anii imediat următori.
Decernarea premiilor din secţiunea Un Certain Regard, la trecerea dincolo
este o ceremonie mai puţin formală şi mai relaxată în care Bill Pohland şi Jane Fonda va rămâne aici poate un poem
sunt premiate filme de calitate, dintr-o secţiune la care într-un avion
în ultimii ani au participat, şi câştigat premii, numeroase făcut dintr-o pagină de revistă
sau de carte

voi pluti peste lume
cât o bătaie a aripii de hârtie.

un vis
în vis.

30 Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 Scrisul Românesc Interviu
Eveniment cultural

„Scriu ca şi cum aş respira abur de pâine caldă“

Fănuş Neagu în dialog cu Ion Jianu

Ion Jianu: Stimate Fănuş Neagu, ce înseamnă pentru de vară. FănuSşcNauenaguul sdinegspurreătrăoţimi:anul
dumneavoastră creaţia literară? Priviţi literatura ca unic rost Să ne înţelegem: piesele acestea nu sunt singulare în
al vieţii? „Fiecare intelectual se află într-un scaun al singurătăţii
literatura noastră. Ele se înscriu cuviincios în rând cu piesele vizavi de putere...“
Fănuş Neagu: Primul scop al vieţii – de a fi trăită. bune ale tuturor dramaturgilor români contemporani. Şi sunt
Aliniez întâi verbul a fi, scris cu dăruire şi înţelegere mulţi. I.J.: Titlul recentului dumneavoastră roman publicat,
definitivă.Numai după aceea, dacă e să fim cuviincioşi cu Scaunul singurătăţii (Cartea Românească, 1987), este (era)
Cartea facerii, ne înscriem pasiunile. Eu, pare-se, m-am I.J.: Ştiu că la „Nottara“ piesa dumneavoastră se joacă un titlu cu... bătaie mai lungă?
născut să scriu literatură. Şi luând aceasta ca un dat, ca o cu „casa“ de bilete închisă...
formulă primitivă şi total inexactă, probabil, a talentului, mă F.N.: Nu m-am gândit niciodată la acest lucru. Titlul
supun cu bucurie acestei teribile aventuri care se cheamă F.N.: Ce să răspund la faptul că Scoica de lemn s-ar reflectă starea mea de spirit de atunci. De fapt, fiecare
scrisul. Indiscutabil, pentru mine, a scrie echivalează cu a fi, juca cu uşile închise? Probabil că nu există curent?! Ce intelectual se afla într-un scaun al singurătăţii vizavi de
cu a iubi, a-ţi săruta copiii şi a împlini spicul grâului.Scriu ca altceva...? putere, mai ales de puterea oarbă a securităţii. El era,
şi cum aş respira abur de pâine caldă. Scriu, adică muncesc dacă vreţi, un titlu alegoric şi-şi păstrează în continuare
imens, citesc clădării de cărţi, umblu, ascult, mă informez. I.J.: Veţi mai scrie teatru? valoarea.
Scriu pentru că numai astfel pot să mă desfăşor plenar în F.N.: Da, scriu şi voi mai scrie teatru. Indiferent că piesa
geografia ţării mele. urcă repede pe scenă. Şi totuşi ea ar trebui să urce calm şi la I.J.: În ultimele pagini ale acestui roman aţi dat la iveală
timpul potrivit, pentru a nu strivi în autor îndârjirea, viforul. o scrisoare a mareşalului Antonescu, înainte de execuţie,
I.J.: De ce credeţi că depinde evoluţia prozei româneşti, Eu a trebuit să lupt mult ca să mă adun asupra paginei de către soţia sa, Rica. Din câte am înţeles, această scrisoare
a literaturii noastre în general? teatru după ce, premiat fiind, mi s-a dat brânci în fosă. este reală. De unde o aveţi şi cum aţi reuşit s-o publicaţi
I.J.: Aţi afirmat că nu scrieţi teatru, ci vreţi să fiţi numai tocmai în acest roman unde v-au fost impuse de cenzură –
F.N.: Complicată întrebare. Două direcţii, totuşi, trebuie bătaia de gong... Care sunt de fapt ambiţiile dramaturgului după cum aţi declarat – 188 de tăieturi?
să urmeze (şi cred că le şi îmbrăţişează) proza românească: Fănuş Neagu?
sinceritatea şi îndrăzneala. Deschiderea spre o lume F.N.: Am zis că sunt doar o bătaie de gong în sensul că F.N.: Scrisoarea luiAntonescu este, într-adevăr, originală.
civilizată comportă mult curaj, multă răbdare, suferinţă şi nu mă cred altceva decât bronzul sunând ca să deschidă Am avut-o în original. Am obţinut-o de la avocat, domnul
lepădarea de minciună. Nu poate exista decât un adevăr: al petalele miracolului. Teatrul e fascinaţie. Iar cel ce vesteşte Casian, în urmă cu vreo 20 de ani. Fusese avocatul familiei
omului şi al vieţii. uluitoarele poveşti pe care le trăim visând nu-şi poate dori să Antonescu. Şi mi-a oferit la un moment dat, spre vânzare,
fie decât sunetul cu care începe intrarea în basm. nişte scrisori ale lui Antonescu... N-am avut bani să le
I.J.: Dramaturgul Fănuş Neagu a tipărit până acum I.J.: La ce lucraţi în prezent? cumpãr. Am luat doar această scrisoare, mi-a lăsat-o câteva
două piese de teatru: Echipa de zgomote şi Scoica de lemn. F.N.: La un roman, la un volum de nuvele, la o piesă zile şi am copiat-o. Aşa am intrat în posesia scrisorii.
Poemul dramatic, unic în literatura noastră, Echipa de şi la un scenariu de film. Cam mult, dar nu pot trăi fără să
zgomote, publicat în 1970, premiat de Uniunea Scriitorilor, lucrez. I.J.: Aţi încercat între timp s-o publicaţi?
a ajuns să vadă scena doar în 1980 la Teatrul Giuleşti cu un I.J.: Îngăduiţi-mi să trecem la cronicarul sportiv Fănuş F.N.: Nu. Numai în acest roman. Dar cu foarte mare
Mircea Albulescu tulburător, iar Scoica de lemn, jucată cu Neagu... Ce satisfacţii vă oferă cronica sportivă? greutate am reuşit s-o public şi în roman. Cred că la o ediţie
„uşile“ închise la „Nottara“, a primit premiul de dramaturgie F.N.: Scriu cronici sportive de 20 de ani. Iubesc fotbalul nouă a romanului scrisoarea va fi mai bine paginată şi se
al Uniunii Scriitorilor pe anul 1980. Ce consideraţi că şi tot ceea ce ţine de lumea lui. Iubesc şi alte sporturi, dar va vedea cui aparţine (mareşalului Antonescu) şi cu ce rost
singularizează aceste două piese în raport cu dramaturgia marea mea dragoste de duminică (acum de sâmbătă) rămâne a fost ea introdusă în partea de roman în care se vorbeşte
actuală? mingea bubuită de 22 de băieţi. E un fel de înălţare într-o despre opresiune, despre lagărele de muncă.
religie păgână, o răsturnare a osiei tristeţelor, o întoarcere
F.N.: Am scris doar două piese de teatru. Dumneavoastră în miracolele şi pe maidanele copilăriei. Adică lumea şi Aprilie 1988
le-aţi numit. Cu amândouă am obţinut premiul pentru tot ceea ce ţine de farmec, de blesteme uitate, de vorbe
dramaturgie al Uniunii Scriitorilor. Dar... (totdeauna acest nemaipomenite, de un pahar de vin, de Rapid, de Dinamo,
dar marchează nesiguranţă, nenoroc sau drum împotriva de Universitatea Craiova...
firii) cu Echipa de zgomote am ajuns să urc pe scenă la I.J.: Universitatea şi craiovenii se şi gândesc la titlul de
10 (zece) ani după tipărire. Şi atunci, tăiată pe ici, pe colo. campioană... Ce credit acordaţi, în retur, echipei craiovene?
Această echipă e incomodă. Criticii şi publicul au iubit-o. F.N.: Dacă nu-l ia Craiova, nu se va repezi nimeni să-l
ia. (Universitatea Craiova a câştigat eventul campionat-cupă
Acum, după 25 de spectacole, ea trece din nou la... în sezonul 1980-1981 n.a.). Dar oricâtă supărare aş produce,
păstrare. Pentru o lună-două, mi s-a spus. S-ar putea să fie eu aş număra echipele de la locul 2 (doi) în jos. Titlul de
şi pentru un deceniu – de unde să ştiu eu cât de glumeţi sunt campioană n-aş mai acorda, fiindcă nimeni nu e în stare
unii şi alţii. să şi-l aurească pe plan internaţional. Şi atunci de ce atâta
carnaval când dansatorii umblă cu paşi peltici?!
Cu Scoica de lemn, care e, într-adevăr, un poem sau
peruzeaua ce-o atârn eu în arborele de cretă al Dobrogei, Februarie 1981
treburile merg foarte bine. Se joacă mereu – uneori chiar de
două ori pe zi – şi lumea, spun unii, se umple de-un cântec

Cornel PAIU

„Scrisul Românesc“ la Zilele Municipiului Roman
L uni, 16 mai 2011, sala de festivităţi a Colegiului
Tehnic „Petru Poni“ din Roman a găzduit cea prozator şi critic literar băcăuan, pe tema Valoare şi im- într-un eveniment similar şi marţi, 17 mai a.c., la Biblioteca
de-a cincea „Conferinţă Clepsydrică“, organi- postură în Literatura Română. De asemenea, a cuprins Judeţeană „G. T. Kirileanu“ Piatra Neamţ, când au vorbit
o expoziţie de carte şi reviste cu noutăţi editoriale ale scriitorii Lucian Strochi şi Emilia Chiriţă, dar şi pr. Cornel

zată de Societatea Culturală „Clepsidra“, manifestare în- Editurilor „Scrisul Românesc“ − Craiova, „Georgeta şi Paiu, Preşedintele Societăţii Culturale „Clepsidra“, care a

sumată programului complex dedicat Zilelor Municipiului Mircea Cancicov“ − Bacău şi „PapiruS Media“ − Roman. şi moderat evenimentul anterior.

Roman. Evenimentul a prilejuit o amplă dezbatere cen- În acest cadru, s-au lansat şi prezentat mai multe volu- Manifestarea a fost încununată de înmânarea unor

trată pe conferinţa susţinută de Cornelia Ichim Pompiliu, me între care: V. G. Paleolog, C. Brâncuşi, Florea Firan, „Diplome de excelenţă“ participanţilor, între care şi pro-

Tudor Arghezi. Treptele devenirii, Ion Omescu, Hamlet fesorului Florea Firan.

sau ispita posibilului, Marin Sorescu în Documente

şi Scrisori inedite, Cornel Paiu, Debut ’09 − Paznicii

Pereţilor (răstimpuri de poezie), volum distins cu premiul

„Al. Macedonski − Prima Verba“ şi lansat festiv în cadrul

Colocviilor Scrisul Românesc − 2010; au fost prezenta-

te un mare număr de cărţi semnate de scriitori din zonă:

Victor Munteanu, Marina Preutu, Laurenţiu Mateescu,

Sorina Munteanu, Iuliana Ivan, Ioan Ţepordei, Natalia

Rusu. Volumele au fost prezentate de Calistrat Costin, pre-

şedinte al Filialei Bacău a USR, Dumitru Brăneanu – vice-

preşedinte al Consiliului Judeţean Bacău, Cornelia Ichim

Pompiliu, Victor Munteanu, Gheorghe A.M. Ciobanu,

Mircea Bostan, Oana Buga, Constantin Adamovici,

Laurenţiu Vasiliu, Cecilia Bănică-Pal, Mihai Andone ş.a.

Cornel Paiu, alături de prof.dr. Emilia Chiriţă şi criticul literar Lucian Strochi Cărţile Editurii „Scrisul Românesc“ au fost lansate Scriitorul Victor Munteanu...

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 31
culturale

keanos De asemenea, lupa critică se aşază asupra şi ampla frescă a Festivalului de Film de la nescu) de George Popa – parcă prea ample
cărţilor Martei Petreu, care au avut parte Cannes în prezentarea Adinei Baya. pentru o revistă de muzeologie şi reconsti-
N umărul 5/2011 al revistei recent de reeditări la Ed. Polirom, într-o tuiri culturale. Pentru o după-amiază de lec-
Orizont îl are în prim-plan pe colecţie de autor care îi este dedicată. La C âteva eseuri de citit în revis- tură sunt binevenite fragmentul de roman
profesorul şi traducătorul Bruno Mazzoni, acest mic dosar critic au contribuit Alexan- ta Timpul (numărul pe luna mai Ce rost are? de Gheorghe Schwartz şi piesa
căruia i-a fost acordat titlul de Doctor dru Budac (despre Cioran sau un trecut de- 2011): „Etica protestantă în viziunea lui într-un act Semnul neputinţei – Podul. de
Honoris Causa al Universităţii de Vest ocheat), Graţiela Benga (despre Apocalip- Max Weber“, de Mihaela Morariu, „Ipos- Aurel Andrei.
din Timişoara. Pe lângă Laudatio rostit de sa după Marta) şi Gabriela Glăvan (despre taze ale citadinismul în proza lui Ion Că-
Alexandru Niculescu, revista publică şi Acasă, pe Câmpia Armaghedonului). Mai lugăru, I. Peltz şi Ury Benador“ (II), de Atrage atenţia în mod deosebit ilus-
un interviu cu Bruno Mazzoni, realizat de semnalăm publicarea a două scrisori ine- Gabriela Glăvan (de altfel, cum mai remar- traţia copertei ce reproduce în policromie
Iulia Nănău. Ancheta numărului de faţă se dite aparţinând lui Ion Barbu, însoţite de cam şi cu alte ocazii, exegeza avangardistă Castelul Reginei Maria de la Balcic, autor
opreşte asupra importanţei şi consistenţei un eseu al criticului Cornel Ungureanu este în continuă expansiune) sau „Limba Stoyan Minchev, care surprinde excep-
premiilor literare. Răspund la provocarea (Ion Barbu – Navigare necesse est…). În neo-adamică“, de Valeriu Gherghel. De ţional rafinamentul arhitectural împletit
Orizontului Vasile Bogdan, Constantin fine, am citit cu plăcere puzzle-ul Boston asemenea, poezie semnată de Ruth Fain- cu tradiţia balcanică şi superbul motto al
Buiciuc, Diana Corcan, Sorin Delaskela, cultural semnat de Cristina Chevereşan, light (e venerabilă scriitoare new-yorkeză) Reginei Maria cu care se deschide revista:
Cristian Ghinea, Ciprian Măceşaru, Chris însemnări jurnaliere din urmă cu un an, ca şi Nigel Walker (poet englez, născut la Li- „Poate că în lumea asta este mai multă ură
Tănăsescu, Gelu Negrea şi Mihaela Ursa. verpool), dar şi un fragment din volumul decât dragoste. Dar dragostea este mai pu-
de debut (Biografia coapselor) al autoarei ternică şi într-o zi, chiar dacă nu o să trăiesc
Mirela Lungu, şi proză de Bogdan-Alexan- să văd, ea trebuie să câştige“.
dru Stănescu şi Drago Jancar („unul dintre
cei mai prolifici şi apreciaţi scriitori sloveni
contemporani“, după cum ni se precizează
în scurta sa prezentare). În rest, cronici,
recenzii, plus un interviu despre India cu
Adelina Patrichi.

N umărul 3 din revista ieşeană
Dacia literară se menţine la
acelaşi nivel cu care ne-a obişnuit. Totuşi,
cu o tuşă groasă remarcăm grupajul de
deschidere al numărului, bine armonizat şi
orchestrat sub titlul generic de Restiturism
cultural: Balcic. Aici găsim mici perle în
proză sau poezie care strălucesc în spiri-
tualitatea românească şi după o sută de
ani... Ion Pillat cu Stella Maris şi Emanoil
Bucuţa cu Balcic. În „Eminesciana“ remar-
căm două studii: Alegorie şi sens global în
„Luceafărul“ de Rodica Marian şi Homo
poëticus eminescianus (Cum citim pe Emi-

Salonul Naţional de Literatură „Rotonda Plopilor Aprinşi“

L a Râmnicu Vâlcea s-a desfăşurat prima ediţie Scriitorul Ioan Barbu primind volumul „Scrisul Românesc – 85“ şi câteva comunicări: Valeriu Anania – scriitorul, de Florea
a Salonului Naţional de Literatură „Rotonda Firan; Receptarea Bibliei, diortosirea şi adnotarea Sfintei
Plopilor Aprinşi“, din iniţiativa scriitorului Manifestările s-au deschis cu Medalionul literar Ioan Scripturi după Septuaginta, de ÎPS Bartolomeu Valeriu
Ioan Barbu. Manifestare de amploare, desfăşurată pe par- Barbu – scriitorul şi opera, cu ocazia aniversării zilei Anania – între comunicare şi comuniune, de Gabriela
cursul a trei zile (11–13 mai a.c.), în Râmnicu Vâlcea şi de naştere, desfăşurat la Biblioteca Judeţeană „Antim Rusu-Păsărin. Foarte mulţi vorbitori au făcut referiri la
alte localităţi, de către Fundaţia Culturală „Curierul de Ivireanul“, moderator prof. Sanda Augustina Constanti­ scriitorul Valeriu Anania, întregind astfel portretul scriito-
Vâlcea“, cu sprijinul Primăriei Municipiului Râmnicu nes­cu, directoarea bibliotecii. rului şi înaltului prelat.
Vâlcea, Bibliotecii Judeţeană „Antim Ivireanul“ şi a altor
instituţii. Sub genericul La pas, prin ani şi prin opera scriito- Alte comunicări au avut ca teme aspecte importan-
Manifestarea a reunit un mare număr de scriitori ro- rului au rostit alocuţiuni George Astaloş, Ion Andreiţă, te privind cultura şi literatura română: Mihai Cimpoi
mâni din ţară şi de peste hotare (Bucureşti, Craiova, Cluj, Theodor Răpan, Marian Barbu şi Ion Predescu. În holul – Despre o istorie deschisă a istoriei literaturii române
Chişinău, Cernăuţi, Paris, Stuttgart), între care: Mihai bibliotecii, participanţii au putut vedea expoziţia de carte din Basarabia, George Astaloş – Literatura exilului româ-
Cimpoi, Vasile Căpăţână, Vasile Tărâţeanu, GeorgeAstaloş, „Scrisul Românesc – noutăţi editoriale“. Expoziţii de carte nesc, Vasile Tărâţeanu – Spiritul eminescian în Cernăuţii
Ion Andreiţă, Neagu Udroiu, George Anca, Theodor au fost organizare cu participarea scriitorilor invitaţi, care Bucovinei …
Răpan, Adrian Georgescu, Maria Diana Popescu, Daniela au acordat şi autografe.
Voiculescu, Hanna Bota, Marian Barbu, Florea Miu, Scriitorilor participanţi, membrilor Comitetului de
Sanda Augustina Constantinescu, Ioan Radu Văcărescu, Cei aproape 40 de scriitori au susţinut scurte comu- iniţiativă şi colaboratorilor li s-au înmânat Diploma de
Doru Moţoc, Carmen Sofianu, Felix Sima, Ioan Şt. Lazăr, nicări şi au prezentat cărţile lor nou apărute. Au avut loc Excelenţă şi s-a instituit Premiul „Mecena“ care va fi acor-
Ion Predescu ş. a., precum şi Romeo Rădulescu, prima- dezbateri pe temă de literatură, au fost vizitate obiective dat la fiecare ediţie persoanelor sau firmelor ca principali
rul Municipiului Râmnicu Vâlcea, ÎPS Gherasim Cristea, turistice – Mănăstirea Cozia, Drăgăşani – oraşul lui Gib I. sprijinitori ai Salonului Naţional de Literatură „Rotonda
Arhiepiscopul Râmnicului, ing. Nicolae Sofianu etc. Mihăescu, Comuna Prundeni – localitate model în condu- Plopilor Aprinşi“
cere managerială (primar Ion Horia Horăscu), unde a avut
Festivitatea de deschidere a Salonului Naţional de Literatură loc dezbaterea Cartea la sate, astăzi. Cl. Miloicovici
– moderator prof. Ion Şt. Lazăr
Prima ediţie a fost dedicată personalităţii lui Ioan Barbu, Florea Firan, Ion Predescu, ÎPS Gherasim Cristea,
Bartolomeu Valeriu Anania, despre care au fost prezentate Sanda Augustina Constantinescu, Claudia Miloicovici

32 Nr. 7 (95) ♦ iulie 2011 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Florin ROGNEANU

Iulian Segărceanu
Orizonturi vizuale şi expresive

C onsiderat încă de la debut de către profe- româneşti, cum ar fi: Eustaţiu Stoenescu, Corneliu Baba, Iulian Segărceanu
sorul şi mentorul său spiritual, maestrul Ilie Alexandru Ciucurencu sau Gheorghe Petraşcu, vom în-
Marineanu, ca un real talent, pictorul Iulian ţelege mai bine cum darul şi harul culorii înnăscute s-au capacitatea sa de a face din lumină materie picturală,
Segărceanu a confirmat în timp, prin evoluţia sa, că transformat la el în materie vitală, cu o mare încărcătură prin surprinzătoarele sale naturi statice – surprinzătoare
spirituală. Aceasta a fost şi reacţia remarcabilului artist nu numai prin unghiurile de perspectivă pe care şi le
Craiova – spre Piaţa Elca Spiru Vergulescu, în urmă cu peste un deceniu, la pri- alege şi obiectele pe care le îngemănează, cât mai ales
mul contact cu pictura lui Iulian Segărceanu, notând:
această apreciere venită din partea unui remarcabil artist „Creaţia sa pătrunde uşor în memoria afectivă a celor prin atmosfera lor meditativă –, prin
şi pedagog, nu a fost deloc hazardată. Au trecut de atunci ce se-ntâlnesc cu ea şi care au datoria de a o cinsti cum peisajele sale citadine sau rurale, mereu
peste 30 de ani, timp în care Iulian Segărceanu a străbă- se cuvine, iar pe viitor de-a o căuta căci ea înseamnă o cuprinse de o viaţă interioară, dinamică
tut mii de kilometri, de la uluitorul oraş Samarkand, al sau prin compoziţiile sale nonfigurati-
temutului Timur Lenk, trecând prin impunătoarea Vienă Veneţia – Podul Rialto ve, acolo unde fiecare culoare, trăindu-
sau spectaculoasa Veneţie, prin Grecia, cu insulele sale şi sinea, se raportează mereu la celelal-
albe, aruncate parcă de o mână nevăzută în imensita- mare bogăţie pentru spiritul uman. Ea este spiritualita- te, într-un dialog armonic şi muzical.
tea Mediteranei, şi până la Bruges şi Anvers, oraşe- tea însăşi care-l guvernează pe artist“.
le ce mai păstrează încă parfumul medieval al evului Dincolo de toate acestea, ne-am în-
mediu timpuriu european, acumulând astfel experienţe Modul său de lucru pare a fi unul dezordonat. După tâlnit în ultimii ani, la fel ca şi în ex-
vizuale unice, pe care apoi le-a transformat şi transfi- perioade de câteva săptămâni, în care îşi joacă rolul său poziţia de acum, de la Galeria Arta din
gurat în liniştea atelierului său de la Branişte, de lângă de narator inegalabil, participând intens la „escapade- Craiova, cu acel tip de compoziţie pe
Craiova. Dar adevărata „aventură“ a petrecut-o în faţa le“ boemei craiovene, alături de actori, scriitori, me- care şi l-a intitulat simplu Paiaţa. Noi
capodoperelor din marile muzee ale Europei, ţinta sa dici, arhitecţi şi pictori, Iulian Segărceanu se retrage la am numi-o mai degrabă Autoportret.
adevărată în numeroasele peregrinări. A fost „lecţia“ de Branişte, îşi „taie“ toate legăturile cu lumea şi începe să Semnul ei este întotdeauna unul spec-
pictură de care avea nevoie, asimilând-o cu o mare uşu- picteze cu o fervoare neobişnuită. Sunt momentele sale taculos, dar şi cu o încărcătură existen-
rinţă, în aparenţă, pentru că ea a fost continuată, prin intime, în care nu primeşte vizite, nu răspunde la tele- ţială. Pentru un trăitor la câmpie, paiaţa
studiul îndelung pe albumele de artă în impresionanta sau sperietoarea, îmbrăcată în „haine-
sa bibliotecă de peste 6000 de volume de specialitate. fon; se simte bine în preaj- le“ ei zdrenţuite, amintind prin silueta
Dacă mai adăugăm la acestea şi modul în care Iulian ma pânzelor şi a cărţilor. verticală de existenţa omului, devine
Segărceanu şi-a construit educaţia plastică, plecând de Toate acumulările sale singurul semn ce priveşte mereu linia
la experienţele artistice ale unor mari maeştri ai artei energetice se transformă spectaculoasă a orizontului, chiar dacă
atunci cu ajutorul memo- ea pare monotonă din punct de vedere
La Branişte riei sale vizuale în spaţii grafic. Despre ce orizonturi este vorba
afective şi expresive. În ? Să fie acestea orizonturi existenţiale ?
Scrisul Românesc această alchimie pare să se Nu ştim. Ceea ce ştim însă cu siguran-
petreacă acea transforma- ţă este că dincolo de orizontul fizic, de
SR re pe care numai un artist acea graniţă vizuală, există în continuare o lume care
poate să o facă, aşa cum trebuie cercetată, cunoscută şi apropiată sufleteşte, că
spunea George Gershwin, există acel spaţiu ce pare infinit al orizontului spiritual.
combinând ceea ce ştie Aceasta pare a fi „spusa“ picturii lui Iulian Segărceanu.
cu ceea ce simte. După
mai multe asemenea În atelier
etape alternative, Iulian
Segărceanu apare pe si-
meze cu câte o expoziţie
personală, impresionând
prin numărul mare de lu-
crări, prin efecte croma-
tice spectaculoase, prin

ISSN 1583–9125 32 pag – 2,5 lei 07

ScrisuRl omânescSR Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 1

Serie nouă Anul X Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 7 (107) 2012
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCSIS

Florea FIRAN

Ileana Vulpescu
P rozator,dramaturgşitraducător,
Ileana Vulpescu a atras atenţia şi spaniolă şi semnează traduceri în limba
încă de la primele sale romane. franceză din literatura română modernă şi
contemporană.

S-a născut la 21 mai 1932, în comuna În 1976 a fost distinsă cu Premiul pentru

Bratovoieşti, judeţul Dolj, fiica lui Adrian proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti

Nicolaescu, agricultor, şi a Mariei (născută pentru Rămas-bun, publicat în 1975; în

Socoteanu). Clasele primare le face la Şcoala 1981, Premiul „Ion Creangă“ al Academiei

„Regina Elisabeta“ din Craiova (1939– Române şi Premiul „Cântarea României“,

1943), apoi, în acelaşi oraş, Liceul „Elena pentru romanul Arta conversaţiei, publicat

Cuza“ (1943–1946), pe care îl întrerupe din în 1980 şi care devine un best-seller; în

motive de boală şi îl termină în particular 1987, revista „Flacăra“ îi acordă premiul

în 1952. Studiile superioare le urmează la pentru romanul Sărută pământul acesta.

Marcel Guguianu – Ruga Facultatea de Filologie a Universităţii din Toate romanele sale au fost publicate de

Bucureşti, Secţia franceză (1953–1958), Editura Cartea Românească, iar romanul

susţinând licenţa în limba şi literatura Carnetul din port-hart, la Editura „Tempus“

franceză. După absolvire, este repartizată ca din Ploieşti. După o reeditare, în 1992,

cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică la Imprimeria „Arta grafică“ (150 000 de

al Academiei Române, colaborând la exemplare), romanul Arta conversaţiei

redactarea lucrărilor Dicţionarului limbii apare într-o nouă ediţie la Editura „Tempus“

„Sculpturile lui Marcel Guguianu aparţin sculpturii organice pe linia lui Brâncuşi române şi a Dicţionarului explicativ al (1998). În acelaşi an se retipăreşte Rămas-

şi a lui Jean Arp care au inaugurat o sculptură eliberată de reprezentarea figurativă şi limbii române (1959–1975), după care este bun casei părinteşti, iar în 2000 Sărută

vexată a realităţii pentru a preconiza o artă liberă de toate detaliile inutile şi bazată pe pensionată medical. pământul acesta, într-o nouă ediţie (cartea

conştiinţa formei pure…“ Ionel Jianu Debutează publicistic cu povestirea preferată a autoarei, cu acţiunea plasată în

Scrisoare către un cunoscut, apărută în anii 106, după căderea Daciei sub romani),

Poezie revista orădeană „Familia“ din 7 iulie 1966, şi Candidaţii la fericire, ediţie sporită cu

editorial cu volumul Ş.a.m.d. (1969), o texte inedite faţă de cea din 1983. În 2002,

culegere de exerciţii de proză şi teatru scurt. Editura „Tempus“ îi tipăreşte noul roman,

Mai înainte, în 1962, publicase traducerea Arta compromisului.

din limba franceză, Asasinul a murit I-ul, După volumul de proză şi teatru scurt

Mihai Duţescu Mihai Ene Proză de André Wurmser. Colaborează apoi la Ş.a.m.d. (1969), Ileana Vulpescu publică
Richard Milazzo
Adrian Sângeorzan „România literară“, „Vatra“, „Ramuri“ ş.a. primul său roman, Rămas-bun (1975),

În 1972, Ileana Vulpescu devine membră „roman de familie“, o panoramă umană a

Cecilia Căpăţînă a Uniunii Scriitorilor, în 1990 este aleasă în secolului al XIX-lea. Vânzarea unei case

Marian Victor Buciu Consiliul de Conducere al Uniunii, organism boiereşti, aparţinând profesorului Şerban,

Geo Constaninescu din care, în luna octombrie a aceluiaşi an, devine pretextul întoarcerii în trecut şi

Ovidiu Ghidirmic îşi dă demisia, iar în 1995 se retrage din reconstituirii cu meticulozitate a istoriei

Rodica Grigore Uniunea Scriitorilor. familiei, după o formulă balzaciană.

Ioan Lascu Scrie romane şi proză scurtă, teatru, Continuare în p. 3
traduce din literaturile engleză, franceză
Gabriela Rusu-Păsărin

Constantin M. Popa Florin Rogneanu

Eseu George Stanca Răbdarea
Ştefan Vlăduţescu timpului etern –
Marcel Guguianu
Gabriel Coşoveanu – Cea mai primitoare casă – p. 4
aceea din lăuntrul tău p. 32
p. 7
Adrian Cioroianu – Turcia şi Siria – care-i agresorul p. 10
şi care-i victima? p. 11
p. 15
Dumitru Radu Popescu – Ţara morilor de vânt p. 17
p. 26
Virgil Nemoianu – Istorisiri şi aventuri fantastice
Dumitru Radu Popa – Adios, Carlos Fuentes...

Carmen Firan – Încă o vară fierbinte

Ion Parhon – Festivalul Internaţional Craiova – Biserica
de Teatru, Sibiu – 2012 „Sfânta Treime“

2 Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

Sumar Scriitori din New York

Florea Firan, la Craiova Scrisul Românesc

Ileana Vulpescu pp. 1, 3 Revistă de cultură

Claudia Miloicovici, Scriitori din New C ititorii craioveni au avut Fondată la Craiova, în 1927,
bucuria de a se reîntâlni cu Serie nouă (din ianuarie 2003)
York la Craiova p. 2 doi dintre scriitorii din New profesori şi actori, mulţi tineri, studenţi
York, colaboratori apropiaţi ai revistei şi elevi – cei doi autori invitaţi au făcut Membră A.R.I.E.L.
Gabriel Coşoveanu, Cea mai şi editurii Scrisul Românesc – Carmen mărturisiri pe marginea elaborării şi
Firan şi Adrian Sângeorzan. conţinutul cărţilor lor. Adrian Sângeorzan Apare sub egida
primitoare casă − a citit apoi versuri, iar Carmen Firan a Fundaţia – Revista Scrisul Românesc
relevat nota distinctă a noului volum în
aceea dinlăuntrul tău p. 4 în parteneriat cu „Gazeta de Sud“

Monica Spiridon, O „paradigmă REDACŢIA

cu geometrie variabilă“ p. 5 Redactor-şef:

Constantin M. Popa, FLOREA FIRAN

Filonul western p. 6 Secretar general de redacţie:
GABRIEL COŞOVEANU
Ovidiu Ghidirmic, Ion Miloş
Colegiul redacţional:
şi soteriologia culturii p. 6
ADRIAN CIOROIANU
Adrian Cioroianu, Turcia şi Siria – ANDREI CODRESCU
DANIELA CRĂSNARU
care-i agresorul şi care-i victima? p. 7 EUGEN NEGRICI
NICOLAE PANEA
Ioan Lascu, DUMITRU RADU POPA
DUMITRU RADU POPESCU
Spiritul lui Caragiale p. 8 MONICA SPIRIDON
DANIELA TARNIŢĂ
Marian Victor Buciu, Paradigma INA VOINEA

poetică după Marin Mincu p. 9 Redactori:
FLORENTINA ANGHEL
Dumitru Radu Popescu, ADRIAN BOLDIŞOR
MIHAI ENE
Ţara morilor de vânt p. 10 VIOREL FORŢAN
DAN IONESCU
Virgil Nemoianu,
Redactori asociaţi:
Istorisiri şi aventuri fantastice p. 11 FELICIA BURDESCU
MONICA JOIŢA
Ştefan Vlăduţescu, Ioan S. Pop: ION PARHON
FLORIN ROGNEANU
Fiinţa minimă şi implozia lirică GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN

în „Unelte de dormit“ p. 12 Corectură:
CLAUDIA MILOICOVICI
Maria Tronea, Eminescu – GEORGIANA OPRESCU

Stilistica vegetalului p. 13 I. Lascu, C. M. Popa, G. Coşoveanu, Fl. Firan, Adrian Sângeorzan, Carmen Firan, Daniela Popescu Tehnoredactare computerizată:
VICTOR CRISTESCU
Red., Ifigenia în Aulida de Mircea
Redacţia şi Administraţia: Craiova
Eliade montată în Italia p. 13 Prezenţa lor la Craiova s-a datorat ansamblul creaţiei sale de versuri, proză, Str. Constantin Brâncuşi nr. 24
apariţiei cărţilor Valiza cu melci. Un teatru sau scenarii de film: „Volumul
Mihai Ene, Despre metamorfoză p. 14 Horoscop al Emigrantului, de Carmen poate suscita curiozitate pentru orice Tel./Fax: 0351/404.988; 0722753922
Firan şi Anatomia Lunii, de Adrian cititor, emigrant sau nu, dezrădăcinat E-mail: [email protected]
Dumitru Radu Popa, Sângeorzan, cărora li s-au alăturat temporar sau pentru tot restul vieţii, Web: www.revistascrisulromanesc.ro
profesorii universitari Alexandra Carides pentru oricine cochetează doar cu ideea
Adios, Carlos Fuentes... p. 15 din Philadelphia, colaboratoare a revistei emigraţiei. Cititorul poate descoperi cu Cont: RO03BRDE170SV21564261700
Scrisul Românesc, şi Dan Marghitu din amuzament, potriviri, adevăruri, sau BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
Deyan Ranko Brashich, Alabama – S.U.A. coincidenţe surprinzătoare legate de
propria sa aventură existenţială. Reală Abonamentele se pot face la sediul redacţiei.
Giverny în metrou p. 16 Despre cărţile lansate şi autorii lor sau posibilă. În Bucureşti, revista poate fi procurată şi
au vorbit Florea Firan care a subliniat de la Centrul de Difuzare a Presei, Muzeul
Richard Milazzo, Poeme p. 16 consecvenţa în realizarea principalului În fond, suntem cu toţii nişte potenţiali Literaturii Române (Bulevardul Dacia).
obiectiv al celor două instituţii – multi- emigranţi. Cine nu a visat măcar o
Carmen Firan, culturalismul, interculturalitatea, precum dată să-şi schimbe viaţa, să rupă cu ISSN 1583-9125
şi criticii literari Gabriel Coşoveanu, Ioan ordinea existentă şi să înceapă altceva,
Încă o vară fierbinte pp. 17, 18 Lascu, Constantin M. Popa şi Daniela altundeva?! Cine nu s-a gândit măcar o Responsabilitatea opiniilor exprimate
Popescu, reprezentanta instituţiei gazdă. dată că soarta lui ar fi putut fi alta (mai aparţine integral autorilor.
Adrian Sângeorzan, Rezidenţa p. 19 S-a remarcat faptul că volumul semnat de bună, sau mai rea) dacă s-ar fi născut
Carmen Firan este deosebit prin structură sau ar fi trăit în altă parte? Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
Gabriela Rusu-Păsărin, Radioul şi tematică faţă de scrierile autoarei de Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
până acum, la fel şi volumul de versuri al Volumul poate fi considerat şi un ghid str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408
public şi tezaurizarea luiAdrian Sângeorzan. Referitor la autori, de buzunar al emigrantului, un horoscop
editură şi revistă a avut o intervenţie şi la purtător al naturii mutabile al celui
informaţiilor document p. 20 Iulian Cioroianu, cititor fidel declarat al plecat din spaţiul natal, fie şi numai
celor doi scriitori prezenţi la Craiova. pentru un timp. Sau un reţetar al sorţii
Dan Ionescu, Cartea unei trăiri p. 21 pentru cel căruia i-ar veni la un moment
În încheierea întâlnirii care s-a dat cheful să plece... Şi chiar dacă n-o s-o
Viorel Forţan, desfăşurat vineri, 6 iunie a.c., în sala facă, poate să-l consulte doar pentru a
„Nicolae Romanescu“ a Bibliotecii afla ce l-ar putea aştepta dacă ar emigra
Generalizarea ogivei − poeme p. 21 Judeţene „Alexandru şi Aristia Aman“ − într-un an sau altul.“
unde au putut fi văzuţi, alături de scriitori,
Maria Mona Vâlceanu, Silvia Kaţz- Claudia MILOICOVICI

Ianăşi – Dreptul la viaţă p. 22

Ella Arbănaşi, Poeme p. 22

Constantin Zărnescu, „Oglinda“ şi

oglindirile lui Petre Cichirdan p. 23

Bogdan Groşereanu, Frumoşii nebuni

ai Craiovei Maxima p. 23

Daniel Mureşan, Poziţiile opuse şi

interpretarea lumii p. 24

Mihai Duţescu, Poeme p. 24

Calendar – iulie p. 24

Cecilia Căpăţînă, Alocuri sau pe

alocuri? Prejos sau mai prejos? (Despre

statutul de element locuţional) II p. 25

Geo Constantinescu, Mario Vargas

Llosa, Visul celtului p. 25

Ion Parhon, FITS – a XIX-a ediţie:

La mare altitudine culturală p. 26

Mihaela Chiriţescu, O serbare

studenţească de excepţie p. 27

Valeriu Câmpeanu, Poeme p. 28

George Stanca, Generaţia mea,

generaţia discretă − Ion Zubaşcu p. 28

Dinică Ciobotea, Academicianul Dinu

C. Giurescu omagiat la Craiova p. 29

Rodica Grigore,

O lume răsturnată p. 30

Marcel Guguianu, Despre artă p. 31

Red., Okeanos.

Revista „Viaţa Românească“ p. 31

Florin Rogneanu, Răbdarea timpului

etern. Marcel Guguianu p. 32

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 3

Continuare din pagina 1 Florea FIRAN

Ileana Vulpescu

L a ediţia din 1991, cu titlul „Omul cel mai iubit reprezintă de Stat Oradea, premiera în 1983, regia Ileana Vulpescu
Rămas-bun casei părinteşti, superlativul absolut al unei vieţi. Zoe Anghel-Stanca; Teatrul Naţional
autoarea introduce secţiu- Oricâtă pasiune ar exista între un Craiova, premiera în 1984, regia Remus Eugen Jebeleanu, Al. Philippide, Ni-
nea: Critica despre carte, cu aprecieri bărbat şi-o femeie, judecata îşi situează Mărgineanu; Teatrul Maghiar de Stat chita Stănescu, Virgil Teodorescu.
semnate de nume cunoscute: la un moment dat partenerul numai Cluj-Napoca, stagiunea 1985–1986,
Valeriu Cristea, pentru care Rămas- pe verticală. Nu-ţi poţi închipui cum regia Dehel Gábor. Singurătatea unei Despre ultimele cărţi publicate
bun e „o carte de excepţie, vădind se şterg din tine senzaţiile… E de femei (Arta conversaţiei II), lucrare autoarea face precizări semnificative.
resursele actuale ale prozei feminine“; necrezut cum uită trupul. Ceea ce-ţi dramatică scrisă tot în colaborare cu Notă informativă bătută la maşină
Iorgu Iordan remarcă „atmosfera rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage George Bănică, a fost jucată de compania (2011) nu prezintă nicio noutate privind
epocii în gradul cel mai înalt, o din animalitate: gândirea lui, cuvintele, particulară „Arlechin“, la Piteşti, în Securitatea, instituţia fiind văzută
atmosferă balcanică [...] bogată şi gesturile. Orizontalitatea erotică este 1990, regia Mihai Manolescu. dinăuntru.
varietatea lexicală, şi caracterul inedit cel mai perisabil element al unei
al lexicului“; legături. Ai să vezi într-o zi că numai Ileana Vulpescu a mai publicat Personajul principal nu e decât o
Val Condurache: „carte remarcabilă spiritualitatea rămâne într-o iubire.“; repovestirile: François Rabelais, simplă traducătoare, al cărei acces la
prin fineţea analizei psihologice şi so- Gargantua (1963) şi Gargantua şi documente, pe care nimeni nu le va
ciologice, prin rafinament portretistic „Când te simţi lovit, apăsat de viaţă, Pantagruel, 1968 (ambele lucrări în cunoaşte, este dirijat. Nu este o adeptă a
şi stilistic“; trebuie mai ales atunci să-ţi îndrepţi colaborare cu Romulus Vulpescu); regimului comunist, ci rămâne o simplă
Monica Lovinescu relevă „capaci- ochii spre zona solară a speciei: să Alphonse Daudet, Extraordinarele profitoare. Profesia îi spulberă iluziile
tatea de a crea personagii suficient de asculţi muzică, să reciteşti o poezie, să aventuri ale lui Tartarin din Tarascon despre orice, se ajunge la concluzia
diversificate pentru a alcătui un tablou te uiţi la un tablou. Dintr-o dată, simţi (Tartarin din Tarascon, Tartarin în că libertatea are numai o semnificaţie
de epocă“; cum, de la nivelul râmei, fiinţa ta se Alpi, Portul Tarascon), 1978. ideologică, omul fiind liber doar „când
Silvia Udrea: „Aventuri galante, ridică pe verticala piscului.“; îşi dă duhul“.
pasiuni, căsătorii între boieroaice ma- Printre traduceri pot fi menţionate:
ture şi juni scăpătaţi, primenirea clasei „Adevăratul intelectual este un din literatura engleză – Samuel Pepys, Viaţă, viaţă, legată cu aţă (2007),
boiereşti, prin infuzia negustorilor, om senin, nepărtinitor, tolerant, un Jurnalul (în colaborare cu Costache este un roman în care autoarea cre-
ascensiuni şi decăderi, dar mai ales om dispus să discute, să polemizeze Popa), 1965; din literatura spaniolă de „că idealul unei vieţi echilibrate
neoanacreontica aristocraţiei româneşti urban, de la egal la egal, un om care – Juan Ramón Jiménez, Platero şi cu e liniştea şi lipsa evenimentelor ca-
fac obiectul acestei cărţi, care se include se ţine strâns de principiile logicii şi mine, 1966; din literatura franceză re s-o perturbe“, Pe apa sâmbetei
în literatura pitorescului balcanic“; ale adevărului şi care nu ţine să aibă – Joë Hamman, Far West, 1966; (2009) o poveste despre viaţă, eroina
Ştefan Baciu îi găseşte autoarei dreptate în afara lor.“ Jean Defradas, Literatura elină, se confruntă permanent cu o dilemă
calităţi de „poet şi istoric, eseist şi cri- 1968; Ambroise Vollard, Amintirile existenţială: revoltă sau acceptare a
tic social, pictor miniaturist şi arhivar, Următoarele cărţi: Candidaţii la unui negustor de tablouri, 1969, destinului, adică realitatea e cea care
caligraf şi muzician... iar rezultatul fericire, proze (1983), Sărută pământul 1993; Simone de Beauvoir, Imagini face concurenţa cea mai mare ficţiunii.
acestui amalgam este unul dintre ulti- acesta (1987), Arta compromisului, frumoase, 1973; François Nourissier,
mele romane cu adevărat mari despre roman (2002), De-amor, de-amor, de Sfârşitul, 1974; André Maurois, Ţara La 80 de ani, împliniţi pe 21 mai
oraşul năruit“. inimă albastră (2005), Viaţă, viaţă celor o mie şi una de mendre, 1976; 2012, Ileana Vulpescu continuă să
Următorul roman, Arta conversaţiei legată cu aţă (2007), Pe apa sâmbetei Michel Tournier, Vineri sau limburile scrie.
(1980), „fără să atingă nivelul estetic (2009), Notă informativă bătută la Pacificului, 1978, 1997; Sângele
al romanului precedent“, atrage atenţia maşină (2011) relevă talentul de celorlalţi, 1993.
criticii literare şi cunoaşte un mare prozator al Ilenei Vulpescu, evidenţiat
succes la public, având şi o versiune de fiecare dată de critica literară. A semnat, în limba franceză, retro-
dramatizată. versiunile La Ballerine orange (Bale-
Şi în acest roman există mereu acea Printre alte lucrări originale se nu- rina portocalie), 1968 şi Acceptez le
întoarcere în trecut: „N-avem decât să mără şi încercările dramatice, între care rétroviseur (Acceptaţi retrovizorul),
deschidem, atât, şi suntem în trecut, Antinevralgicul de la ora 5 (1979), 1973, două scenarii radiofonice de
iar uşa asta se deschide singură foarte fantezia dramatică pentru copii, Gră- Valeriu Sârbu; culegerea de povestiri
des“. Sânziana Hangan, medic ideal, dina fermecată, care a văzut lumina şi teatru Récital extraordinaire, de
monologhează pe marginea condiţiei rampei la Teatrul de Păpuşi din Iaşi, în Romulus Vulpescu, Seghers, Paris,
femeii contemporane, este adusă mereu stagiunea 1980–1981. De asemenea, 1968, şi ediţia bilingvă Poésies et
în prim-plan lumea medicilor. Arta conversaţiei, dramatizare, în co- poèmes, de Geo Bogza, 1979.
Există în Arta conversaţiei pasaje, laborare cu actorul George Bănică, a
adevărate „subiecte de reflecţie“: romanului omonim, a fost reprezentată De asemenea, în 30 poètes roumains
pe scenele mai multor teatre: Teatrul contemporains, 1978, versuri de Wolf
Giuleşti, premiera în 1983 (jucată Aichelburg, Ioan Alexandru, Radu
în 750 de spectacole, până în iunie Boureanu, Constanţa Buzea, Nina
1990), regia Eugen Todoran; Teatrul Cassian, Ştefan Augustin Doinaş,

Scrisul Românesc Eseu

4 Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012

Carte – Gabriel Cea mai primitoare casă −
eveniment COŞOVEANU aceea dinlăuntrul tău

De-o parte şi de alta a Atlan- că nu cunoşti nici limba ţării în care te-ai potrivă, din nebănuibile existenţe care se face după alte coordonate decât acelea
ticului se desfăşoară, de ani dori adoptat, la un ghid lingvistic. Chiar vor veni. Subiectul real al cărţii îl are ca asimilate de esticul european. Printre di-
buni, viaţa lui Carmen Fi- dacă ai fi înarmat cu informaţii de ordi- protagonist pe homo viator, trecătorul, ferenţele notabile, cu trimitere spre stilul
ran, absolventă de matematici, dedicată, nul cel mai precis pragmatic, să zicem de multe ori inconştient, pe un pământ cu american: spiritul independenţei insuflat
ulterior, slujirii literaturii, cu o rigoare costul taxiului de la aeroport sau zone- care relaţii mai degrabă capricioase, în copiilor de timpuriu, tentaţia comparării
geometrică demnă de trecutul ei cifric. le de evitat, pentru a nu fi tras pe sfoară funcţie de climă, de aglomeraţie, de fac- sistematice a stadiului prosperităţii între
Căile impredictibile ale adaptării, posibi- şi spre a evita vecinătăţile stânjenitoare, torului economic, de şansa găsirii pere- vecini, vârste şi între sexe, individualis-
litatea fericirii printre cei de alt neam, im- un ceva din tine tot trebuie să intre în chii etc., etc.: „Simbolic, suntem cu toţii mul acut, în sensul lui Max Weber. Ca să
punerea într-o lume populată, intimidant, funcţiune pentru autoprotecţie. Valiza cu nişte exilaţi, în această viaţă, pe acest pă- nu mai pomenim de problemele genera-
de vanităţi cu potenţial belicos − iată câ- mânt, în propria noastră piele. În timpul te de tipul de percepere a celui cu dublă
teva dintre temele principale ale cărţilor melci… asta îşi propune, un joc serios. comunismului ajunseserăm să fim exilaţi cetăţenie, incomodantă oricum ai da-o,
din urmă, serie în care se înscrie şi Valiza Cum ai putea afla, cu ajutorul foarte so- chiar în propria ţară natală. Cât am fi de pentru că, în ţara de origine, ţi se spune
cu melci. Un Horoscop al Emigrantu- lidei, de altminteri, ştiinţe a astrologiei, conservatori şi de fideli unui spaţiu fizic, „americanul“, iar peste Ocean, „româ-
lui (Scrisul Românesc, 2012), volum de dacă eşti apt de emigrare, ce ţi-ar prii, în purtăm în noi sămânţa călătoriei şi sensul nul“. Prima ipostază se dovedeşte chiar
asemenea exorcizant pentru experien- concordanţă cu zodia şi care ar fi riscu- drumului, la nivel metafizic sau spiritual. supărătoare, pentru că tratamentul aplicat
ţele cuiva cu existenţă duală. Căci scri- rile demne de reţinut. Nu e cazul să dis- Suntem cu toţii nişte emigranţi latenţi, cu trimite spre statutul de turist.
sul rămâne principala formă de topire a credităm rânduielile astrelor, chir că ele o valiză de vise gata făcută, oricând pa-
noxelor ce apar, invariabil, când schimbi sunt din câmpul ezotericului şi ni se dez- sibili de a zbura pe prima fereastră des- Comparaţiile sunt lesne de înţeles
terenul, limba şi obiceiurile. Noutăţile în văluie sibilinic, plus că „cititul în stele“ chisă pentru a ne împlini şi a fi fericiţi. pentru oricine s-a reîntors din centre cos-
cascadă pot duce, aşa cum vedem cotidi- a ajuns, prin tot mai neplăcuta dezvrăjire Unii o fac la propriu, alţii imaginar. Unii mopolite în mediul românesc, infinit mai
an, şi ni se relatează în carte, la traume a lumii, aspect de tabloid, ba chiar nelip- parcurg drumul cu piciorul, alţii cu min- dependent de nuanţe care dau seama de
şi veritabile degringolade ale fiinţei, cu sit din orice ziar sau post de radio. Ni se tea.“ Cel mai mare duşman, în context, realităţi defazate, una a gesturilor publi-
finalitate cruntă, uneori, în suicid. reaminteşte, de exemplu, că mentalitatea pare să fie deznădejdea ab initio: „Nu ce, alta a gândurilor din spatele atitudinii
Carmen Firan are însă capacitatea − asiatică prezervă scheme, ce pot părea trebuie să-ţi îndeplineşti neapărat un vis, afişate. Unii ar numi acest decalaj moşte-
nativă, se vede − de a învinge morbul anacronice, cu validarea unei căsătorii e suficient să poţi visa. După cum nu tre- nire bizantină, alţii poate ar fi dispuşi să-l
claustrării şi, în general, spectrele dez- după ce a fost consultat astrologul asupra buie să pleci neapărat, e de ajuns să ştii racordeze unui tradiţionalism eventual
rădăcinării printr-o bună (citeşte senină) compatibilităţii horoscopice a celor doi că poţi pleca. Restul e drum“. Cartea de pitoresc-unicizant. Carmen Firan preferă
situare într-o ecuaţie cu mai puţini pa- soţi. Sau, trecând pe alt continent, aflăm faţă poate fi parcursă, într-adevăr, şi ca să comenteze astfel: „Dacă în New York
rametri convulsivi decât am fi tentaţi să că Nancy Reagan, consoarta celui care un elogiu al sorţii noastre călătoare, dar mă simt în control şi degajată, în Bucu-
credem. Deşi proximitatea ar da semne avea să demanteleze comunismul, con- şi ca un comentariu etic al riscurilor deri- reşti sufăr un soi de regresie, încurajată şi
că ne-ar contrazice, prin majoritatea şti- sulta un astrolog atunci când preşedintele vate din mişcarea rădăcinilor. de faptul că mi se repetă la tot pasul: tu nu
rilor îmbelşugate în orori, există suficien- SUA avea de luat decizii capitale. mai ştii cum e aici, tu nu înţelegi, la noi
te motive să poţi trece peste vexaţiuni şi Dacă ţinem cont că setea e întotdeau- e altfel, şi în general mi se spune ce nu
peste acea privire semnificativă adresată Corelând calendarul vestic, axat pe na setea de acelaşi, atunci aventura des- trebuie să fac, cum să-mi protejez porto-
oricărui alogen, mai ales la începutul in- simbolistica lunilor anului, cu ideaţia ţărării capătă accente chiar periculoase. felul şi celularul, pe cine să nu întâlnesc,
tegrării în altă parte (geografică ori sufle- calendarului chinezesc, care grupează Care ar fi şansele să identifici o simila- ce să cred din ceea ce văd, sau în ce che-
tească, nu contează), când te trădează ac- în jurul a 12 animale un număr de carac- ritate la mii de kilometri şi la atâta dis- ie să citesc situaţii, persoane, grupuri de
centul sau nesiguranţa rutelor. Autoarea a teristici, cu bune şi rele, Carmen Firan tanţă istorică şi mentalitară? Rezultă că influenţă“. În tot cazul, grilele de lectură
mărturisit, nu o dată, chiar cu o jenă decla- dezvoltă un desen complex al relaţiei om adaptaţii ilustrează, realmente, ideea de nu sunt aceleaşi, iar pendularea între ţări
rată ca atare, că a avut o desprindere feri- (predispus la schimbarea ţării) − astre, forţă, de stabilitate internă, adică, întru- te solicită puternic. Rămâne să ai o con-
cită de ţara natală, de care n-a încetat să fie din care reţii ori provocarea literaturită- cât ei sunt aceia care duc mai multe fron- ştiinţă de tip post-iluminist, să te simţi
legată prin fire care nu s-au rupt ori deşi- ţii, ori gravitatea gândului schimbării ca turi simultan, descoperind resurse şi pen- a priori bine acolo unde ţi-e realmente
rat. Şi asta pentru că acele sincope supără- atare, ori pe amândouă. tru self-esteem, şi pentru obţinerea unui bine, fără intruziunea unor probleme în
toare acuzate de comportamentul standard standing demn de middle class. Pentru stare să sfâşie eul. O carte elaborată mai
al emigrantului nu s-au arătat, din simplul Oricum ar fi, cititorul iese în câştig, că, în Statele Unite, armonia între satis- mult în regim interogativ decât asertiv,
motiv al armonizării cu sinele. nu că lectura i-ar decide, în regim urgent, facţia intimă şi categorisirea exterioară deci cu atât mai atrăgătoare.
Explicaţia mi se pare validabilă măcar soarta (plec acum!, iată că totul îmi e
dacă ne gândim că există persoane care favorabil, aşa zic indicii astrologici), ci Cărţi primite la redacţie
nu au nevoie să se confrunte cu alterita- pentru că resimte ecouri, greu de expri-
tea pentru a se declara ostile faţă de pro- mat, ale unor vieţi anterioare, sau dim- • Şerban Cioculescu, Viaţa lui I. L. delul zeilor, Casa Editur­ilor Odeon,
pria imagine în oglindă. Altfel spus, unii Caragiale, Ed. Humanitas, Bucureşti, Bucureşti, 2011.
se nasc exilaţi faţă de ei înşişi, situaţie în 2012, 400 p.
care nu se poate face nimic. Ce anume se • Corneliu Vasile, Hal­o­uri. Sectari
poate face, dar incumbă un anume grad • Horia Gârbea, Trecutul e o sărb­ ă­ la început de mileniu, Ed. Contrafort,
de detaşare, de „răceală“ în raport cu dra- toare, Editura Tracus Arte, 2012. Craiova, 2012.
mele de lângă tine, e să execuţi un salt de
la particularul mereu insuficient la un ni- • Marcel Brateş, Alibi cu Rebecca, • Silvia Kanţ Ianăşi, Dreptul la via­
vel general, care să-ţi ofere datele pentru Editura Limes, Cluj- ţă. Proză fără frontiere,
o metaforă. Imaginile dendromorfe, spre Napoca, 2012. ed. Noul Scris Românesc,
pildă, revin în mai multe fragmente, cum Craiova, 2012, 280 p.
ar fi şi acesta: „Emigrantul este un copac • Octavian Soviany, • Beatrice Silvia So­
cu rădăcinile retezate. Un copac plutitor, Textele de la Monte Negro, resc­ u, În luminişuri de cu­
la care aerul ia locul pământului. Poate Ed. Cartea Românească, vinte, Ed. Autograf MJM,
reîncolţi într-un alt loc, sau poate rămâ- Bucureşti, 2012. Craiova, 2012, 108 p.
ne toată viaţa suspendat. E important • Ion Jianu, Frumoşii
să-şi înţeleagă destinul pentru a se pune • Liviu Antonesei, Vic­ nebuni ai Crai­ovei Maxi­
la adăpost de furtunile spirituale care îl ti­mele inocente şi cola­ ma, Ed. de Sud, Craiova,
răscolesc sau care îl aşteaptă.“ terale ale unui sângeros 2012, 382 p.
Sigur că nu există o pregătire pentru război cu Rusia, Editura • Nicolae Bălaşa, Sub
amortizarea şocurilor, şi încă nu s-a ela- Polirom, 2012, 224 p. semnul întreb­ ării, Editura
borat niciun vademecum pentru sufletele Autograf MJM, Craiova,
rătăcitoare. Tot ce poţi dobândi, tehnic, • Bogdan Ghiu, Con­ 2012, 274 p.
se reduce la o hartă şi, în eventualitatea trac­ riza, Editura Car­tea
Românească, Bucu­reşti,
2011.

• Ion V. Stănescu, Bor­

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 5

O „paradigmă cu geometrie variabilă“
Monica
SPIRIDON

Î mpotrivaprejudecăţilorcurente, său impetuos dinspre o zonă de consum aproximativ aşa: instanţă producătoare, cel de al doilea ne
unul dintre marile dezavantaje periferic sau para-cultural (dedicat mai Care sunt aceste variabile neaşteptate interesează în gradul cel mai înalt. De ce?
ale unei arii de studiu este ales „identităţilor minoritare“ de cele mai Fiindcă aşa numitul Nebun, reprezintă
să fie „în vogă“. Prizată de curricula diverse tipuri – femei, copii, adolescenţi, şi mai ales ce pondere au unele în raport un receptor ideal-tipic. Exemplificând
universitară, devenită temă privilegiată vârstnici, casnice, pensionari etc.) către cu celelalte, în procesul de factură la întâmplare: Don Quijote sau Madame
de colocvii şi selectată de editori drept o zonă centrală, graţie exploziei mira­ culturală din epoca postbelică? Bovary, consumatori de cultură care
prioritară, în mod inevitabil o astfel de culoase a tehnologiilor noi de comunicare, refuză să ia notă de frontierele „normale“
arie se relaxează semantic: eticheta la implică o serie de urgenţe teoretice. Într-o oarecare măsură întrebarea este dintre romanele cavalereşti sau romanţuri,
modă este lipită euforic unor domenii retorică. Există deja în circulaţie o serie pe de o parte şi realitate, pe de alta,
conexe când nu de-a dreptul disjuncte, A devenit indispensabilă redefinirea de răspunsuri stereotipe, care aduc în impunând celei din urmă normele celor
iar confuzia terminologică şi uneori unor noţiuni precum colectivitate cul­ instanţă o variabilă majoră, demonizată dintâi. Un tip de comportament patologic
babilonia conceptuală sunt la ordinea turală, audienţă, grupuri sau nişe de de unii, idealizată de alţii: tehnologia care a dat numele câte unui sindrom
zilei. În momentul de faţă, Popular Culture consumatori, matriţe de producţie cu de vârf: cu alte cuvinte, „de vină este cultural celebru: „quijotism“ şi respectiv
se află exact în această situaţie pe care aş circulaţie în ambele sensuri, peste fostele numai tehnologia“ sau exact invers: „este „bovarism“.
numi-o mai curând frustrantă. (Sintagma frontiere din câmpul culturii. exclusiv meritul tehnologiei“.
englezească Popular Culture este indis­ Mutatis mutandis, într-un moment ca
pensabilă, pentru a evita sinonimia cu Mai mult decât atât, ar fi necesară cât Ca să ajungem în situaţia unde ne cel contemporan, în care suntem martorii
cultura produsă şi colportată pe cale de curând proiecţia flexibilă, nuanţată, aflăm acum, ar fi trebuit să existe ceva în şi „victimele“ unei fracturi culturale
orală, în zonele rurale tradiţionale, care strategică, funcţională − pentru uzul unei plus în afară de tehnologia însăşi. Ceva apt de o incomparabil mai mare amploare
a supravieţuit insular în România sub epoci fără precedent pe scara timpului să interfereze cu dinamica impetuoasă a decât cele depistate de Foucault, în
numele de „folclor“.) − a înseşi noţiunii de Cultură. Definirea acesteia, potenţând-o, bruind-o, even­tual ce măsură mai reuşim să despărţim
Pe de o parte ea rămâne unul dintre acesteia ca un teritoriu care nu mai temperându-i, anihilându-i sau nuanţân­ apele, delimitând tranşant patologia de
domeniile cele mai fascinante, mai ex­ implică neapărat un Centru plus o serie du-i efectele. normalitate? Şi, mai mult de atât: în care
pansive şi mai productive ale co­municării de Periferii, ci se înfăţişează mai degrabă dintre cele două categorii foucauldiene
mediatice, în epoca pe care unii insistă ca un spaţiu divizat în cartiere, zone, arii Ar mai fi şi alte întrebări, pe care nu ar putea fi eventual plasaţi o mare parte
s-o numească „postmodernă“. Pe de alta, de trecere şi de joncţiune: o topografie le putem decât cu greu escamota. Ele dintre consumatorii de Popular Culture
în mod doar aparent paradoxal, oricui se simbolică în neîntreruptă reorganizare, reapar prompt în forme schimbate de de azi, sau mai degrabă în ce proporţie
apleacă atent asupra domeniului, nu-i deconstrucţie şi reconstrucţie, urmând în fiecare dată când pe traseul succesiunii în fiecare dintre ele? Iată întrebări pe
pot scăpa o serie de simptome de criză, linii generale modelul unui proiect urban epistemelor – cum le numeşte Foucault − care nu avem dreptul să le ignorăm, dacă
direct proporţionale cu cariera de succes contemporan. survin viraje esenţiale, care ne alterează ne gândim cel puţin la manualele de
a acestuia în syllabusurile universitare. într-un grad oarecare perspectiva asupra medicină contemporană care descriu şi
Este vorba de carenţele conceptuale fi­ În momentul de faţă, studiul Popular raportului Cultura/Real. evaluează aşa numitul „sindrom soap“…
reşti ale oricărei arii în expansiune, care Culture este privit din unghiuri, în
se naşte colonizând zone virgine şi unde contexte şi de instanţe diferite 1) sau Conform aceluiaşi Foucault, la Se cuvine, deci, să căutăm unor astfel
numai două, maximum trei, „şcoli“ de ca un domeniu de actualitate in statu frontierele dintre episteme, când normele de dileme răspunsuri mai puţin tranşante,
gândire au reuşit până în prezent să ofere nascendi, 2) sau ca o branşă flexibil- care reglează decupajul lumii de către om mai complexe care să pună în lumină
modele, teorii şi concepte cu adevărat delimitabilă a unei discipline umbrelă se schimbă, iau naştere prototipuri umane transformarea omului însuşi într-un
demne de acest nume. deja consolidată (studiile culturale), 3) care nu percep schimbările de normă sau mutant cultural şi social sub presiunea
De aici decurge o trăsătură sem­ sau ca o prelungire şi o adaptare a unei pur şi simplu refuză să ia notă de ele. În unor conjuncturi complexe.
nificativă a studiului Popular Culture: arii vechi de investigaţie socio-umană mod fatal, vechile repere conform cărora
transferul febril, aclimatizarea, şi, în (abordarea interdisciplinară a culturilor aceştia se raportează la cultură şi la lume (Din volumul în pregătire Un
cazul cel mai rău, preluarea nedistanţată tradiţionale). devin ostentativ „deviante“, în raport copil teribil al erei mediatice: Popular
a unor metafore şi „concepte colorante“ cu cele recent intrate în uz. Acestor
erijate euforic în instrumente teoretice Cu toate acestea, circumscrierea fer­ „marginali“ Michel Foucault le aplică Culture).
orgolioase, care fac figura de tablele legii mă a disciplinei mi se pare mai puţin etichete metaforice sensibilizante: Poetul
în baremurile universitare de examen. urgentă decât aproximarea răspunsului şi Nebunul.
Morala unor astfel de cazuri, mult mai la o întrebare-cheie, care deschide feres­
numeroase decât s-ar putea crede la trele reflexiei noastre către cele mai largi Mai mult decât Poetul, care este o
prima vedere, ne invită la atenţie, la orizonturi culturale.
flexibilitate şi prudenţă, atunci când ne Premiile Festivalului Internaţional
mişcăm pe terenul de nisipuri mişcătoare Să admitem, axiomatic, că Popular de Literatură „Tudor Arghezi“
al conceptelor din aria Popular Culture. Culture este un tip de furnitură culturală
S-a constituit deja din fericire şi un care ne modelează, ne dirijează, sau Ediţia a XXXII-a a Festivalului Premiul II şi Premiul revistei „Ramuri“
alt fel de tradiţie a împrumutului şi a chiar ne substituie realitatea şi existenţa Internaţional de Literatură „Tudor din Craiova – Lupaşcu Ana-Maria
aclimatizării în domeniu: de data aceasta individuală într-un mod fără precedent Arghezi“ desfăşurată la Târgu Jiu şi (Suceava); Premiul III – Andreea
un împrumut conceptual profitabil, cu până acum. Privită mai îndeaproape, ea Târgu Cărbuneşti în perioada 18-20 mai Teliban (Bucureşti); Menţiune – Andra
mijloace profesioniste adecvate. Mai pre­ ne apare drept consecinţă a unei fracturi a.c., a acordat următoarele premii: Gabriela Prodea (Bucureşti); Premiul
cis, există o listă relativ lungă de concepte- radicale survenite pe fundalul înţelegerii revistei „Acolada“ din Satu-Mare –
cheie ale acestui domeniu carent şi teoretic istorice a culturii în genere. Putem plasa • Premiul „Opera Omnia“ atribuit Marina Popescu (Bucureşti); Premiul
bovaric, care au rezultat din aclimatizare în mod convenţional această crevasă, falie unor scriitori străini de prestigiu revistei „Argeş“ din Piteşti – Andrei
inspirată, operată cu competenţă şi fler sau schismă, imediat după sfârşitul celui internaţional: Bengt Berg (Suedia), Velea (Galaţi);
speculativ. În anumite cazuri, în procesul de-al doilea război mondial, deşi semne Lidija Dimkovska (Macedonia/
adaptării la un teren diferit numele prevestitoare certe se arătaseră cu un timp Slovenia); • Premiul pentru Arghezologie:
conceptului a trebuit complet schimbat: înainte. (În orizontul amplu în care ne Ala Iakab (Lugoj) pentru volumul
s-a pornit de pildă de la intertextualitate plasăm, segmentele de timp de anvergură • Premiul „Opera Omnia“ atribuit Deşertăciuni şi asceză.
şi s-a ajuns la intermedialitate, sau la decadelor în plus sau în minus îşi pierd unor scriitori români de prestigiu: Ion
transmedialitate cu sub-diviziunea re­ impactul semnificativ.) Atunci este mo­ Pop − critică literară, Aurel Pantea − Juriul concursului:
cent­ă numită remedialitate. Alteori deşi mentul când emergenţa unor variabile poezie; Copreşedinţi: Ana Blandiana, Dan
„forma formei“ a fost conservată − cum noi invalidează fără drept de apel sistemul Cristea;
a fost cazul cu genul, cu carnavalul de referinţă în care ne obişnuisem să • Premiul pentru promovarea operei Membrii: Paul Aretzu, Mircea
sau cu hedonismul între altele – „forma discutăm raportul Realitate-Cultură. argheziene: Mircea M. Pop (Germania), Bârsilă, Gelu Birău, Zenovie Cârlugea,
conţinutului“ a trebuit să fie semnificativ Încă mai precis, este momentul în care se Adam Pujlojic (Serbia), Gelu Costea Ion Cepoi, Gabriel Chifu, Nicolae
ajustată, din raţiuni funcţionale. face simţită provocarea din ce în ce mai (România); Dragoş, Dragoliub Firulovici, Horia
Emergenţa Popular Culture şi avansul pregn­ antă şi mai trufaşă adresată de un Gârbea, Gheorghe Grigurcu, Ion
tip surprinzător de cultură fiinţei umane, • Premiul „Opera Prima“ − debut în Popescu-Brădiceni, Spiridon Popescu;
existentei acesteia şi modelelor sale. volum: Laurenţiu Belizan (Buzău); Director Festival: Ion Cepoi;
Director onorific: Horia Gârbea
Întrebarea-cheie anunţată mai sus • Premiul pentru volum în manuscris:
şi rămasă deocamdată fără un răspuns Radu Niţescu (Bucureşti);
convingător şi coerent articulat sună
• Premiile pentru grupaj de poezie:
Premiul I – Mihai Gheorghe (Motru),

6 Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Reografii Constantin Confruntări
literare M. POPA

Ovidiu
GHIDIRMIC

Filonul western Ion Miloş
şi soteriologia culturii
Î n urmă cu două luni s-a stins din viaţă, la venerabila
vârstă de 86 de ani, Maya Belciu, actriţă, poetă şi Am citit cu oarecare întârziere,
prozatoare de real talent. Prezenţă discretă în viaţa prin forţa împrejurărilor, volumul
literară, intenţia Mayei Belciu era de a aşeza pe picior de Convorbiri al lui Ion Miloş în dialog cum nu se poate mai bine Ion Miloş, mai mult decât
cu criticul Adrian Dinu Rachieru, intitulat Durerea ceilalţi scriitori români, care s-au afirmat în afara
egalitate creaţia „regională“ (citeşte bănăţeană) cu marile de a fi român (apărut la Liga culturală pentru unitatea graniţelor ţării.
românilor de pretutindeni şi editura „semne“,
opere date de celelalte provincii româneşti. Argument al 2010). Este un titlu provocator, astăzi mai actual ca Evocarea lui Emil Cioran, în paginile acestei
oricând, într-un context nefavorabil ce nu ne poate cărţi rămâne o cheie pentru înţelegerea lui Ion
acestui „program“ asumat, în anul 1978 apărea La cules de lăsa, nicidecum, indiferenţi. Volumul este însoţit de Miloş. Consideraţiile despre Cioran sunt printre cele
prefaţa lui Victor Crăciun, cu un titlu uşor schimbat: mai pătrunzătoare şi subtile din tot ceea ce s-a scris
vipere, roman de acţiune travestit. Sub pitorescul moravurilor Povara de a fi român. Între despre autorul silogismelor amărăciunii. Cioran,
Durerea de a fi român şi Povara în viziunea lui Ion Miloş, este mai mult un poet
„zonale“, se ascunde povestea unei crime (crime story). de a fi român există, totuşi, o al filosofiei decât un filosof propriu-zis. La Cioran
diferenţă semnificativă. Povara
Evident, totul bine regizat, cu dezvoltări psihologice şi este istorică şi, până la urmă, predominat este lirismul, în
acceptată, un fel de fatalitate în timp ce filosofia, aşa cum me­
atmosferă. faţa căreia n-ai ce-i face şi eşti taforic spunea marele eseist,
nevoit să i te supui. Oximoronic este doar „viermele din măr“.
Proza vestului românesc şi-a vorbind, povara poate fi, uneori, Pesimismul cioranian, despre
chiar şi „dulce“, deci mai uşor care au vorbit mulţi exegeţi,
creat prestigiul unei înrudiri de suportat, pe când durerea nu este atât de radical precum
este insuportabilă, deoarece cel al lui Schopenhauer, care
transatlantice, blazon confirmat prov­ ine dintr-o acutizare a l-a influenţat atât de mult pe
conş­ tiinţei. Tot tragismul exis­ Eminescu. Şi ajunşi în acest
de G. Călinescu prin apropierea tenţei vine din prea multă con­ punct, corelaţia Schopenhauer
ştiinţă. Povara o simte şi omul – Cioran – Eminescu se im­
nuvelei lui Slavici, Moara cu obişnuit, în timp ce durerea este pune a fi luată mai mult în con­
apanajul spiritelor superioare. sideraţie.
noroc, de „grandoarea istoriilor Şi aici l-aş numi în primul rând
pe Eminescu, conştiinţa noastră Pe lângă numeroasele vo­
americane cu imense prerii şi cete cea mai tragică şi cea mai pură. lume de versuri personale şi
Nimeni n-a simţit mai mult decât el „durerea de a fi traduceri din literatura română,
de bizoni“. român“. cea mai mare performanţă cul­
Volumul lui Ion Miloş în dialog cu Adrian Dinu turală şi intelectuală a lui Ion
Maya Belciu prelua sugestiile Rachieru se constituie într-o veritabilă micro- Miloş o constituie, fără îndoială,
monografie, atât de necesară pentru cunoaşterea transpunerea liricii eminesciene
filonului western existent în vieţii şi operei acestui scriitor, născut în banatul în suedeză (Peste vârfuri, Symposion, Stockholm,
sârbesc din părinţi români (în anul 1930), care şi-a 1989), care a avut un ecou considerabil în rândul
opera încă „nedreptăţitului“ Ioan asumat destinul, nelipsit de o undă tragică, urmân­ unor mari personalităţi străine şi româneşti.
du-şi studiile liceale la Vârşet, ca şi alţi confraţi de Despre „armonia eminesciană“ s-a scris enorm.
Slavici, situându-se, în acelaşi ai săi binecunoscuţi, contestat atât de sârbi, cât şi Exegeze dintre cele mai temeinice au fost consacrate
de români, care a avut apoi şi o bursă de studii la acestui concept fundamental pentru înţelegerea lui
timp, în prelungirea spaţiului Sorbona. Eminescu. Pentru toţi traducătorii lui Eminescu cel
Ion Miloş mărturiseşte că la Paris s-a simţit, mai mai greu a fost să găsească un echivalent pe măsură
epic din scrierile unui Dumitru mult ca oriunde, european. În fine, în urma unui al armoniei eminesciene, Ion Miloş l-a găsit şi încă
mariaj nu tocmai fericit, s-a stabilit în Suedia, unde într-o limbă atât de dificilă şi diferită de a noastră,
Raru Popescu. „Măcar în vorbe şi-a desfăşurat partea poate cea mai însemnată a cum este suedeza. Aceasta este performanţa sa
activităţii sale, făcând cunoscută literatura română inegalabilă.
Maya Belciu se poate face uniunea banato- în bine, culminând cu traducerea lui Eminescu în Emil Cioran a avut un adevărat cult pentru
suedeză. Eminescu, fără de care cultura noastră i se părea
olteană“, remarca autoarea. Din tot acest palpitant periplu „neant valah“. Dincolo de această afirmaţie cam
biografic o singură mare idee di­ exagerată, esenţială rămâne afirmaţia unui spirit
Momentele esenţiale ale dramei se consumă în „satul rectoare se desprinde şi-i străbate nihilist de anvergura lui Emil Cioran faţă de Eminescu.
existenţa subsumându-le pa toate Poezia preferată a lui Cioran era, după cum se ştie,
milionarilor“, Varniţa, un fel de Arizonă în miniatură (vezi celelalte: salvarea prin cultură. Rugăciunea unui dac, pentru
Ion Miloş profesează peste tot o care Eminescu era numit: „acest
descripţia peisajului), stăpânită de duhul aurului. Oamenii veritabilă soteriologie a culturii, Buddha al poeziei“ (Schimbarea
o doctrină a salvării prin cultură la faţă a României, ediţia a IV-a,
sunt împărţiţi în tabere. Există judecătorul absolutist şi acest mesaj ni se pare, dintre 1994). De altfel, poezia trebuia să
toate, şi cel mai important, se intituleze, iniţial, În Nirvana,
(primarul), care conduce după principiul „Io sunt satu“, întrucât aceasta rămâne, de fapt, pentru înrâurirea evidentă a bu­
singura cale de salvare din faţa ddhismului.
şeriful corupt (miliţianul Bicu) practicând un anume fel de absurdului istoric şi a limitelor Caracterizarea lui Emil Cioran
umane inevitabile. se constituie în cel mai profund şi
chirurgie estetică, proscrisul cinic (Ţîcu), instigatorul actelor Scriitorii şi intelectualii au­ mai vibrant omagiu adus, vreodată,
tentici şi care îşi merită acest geniului eminescian.
huliganice ale „bandei“, victima inocentă (Romuluţ), federalul nume nu se pot salva decât prin Cea mai preţioasă lecţie pe
cultură. Este ceea ce a înţeles care ne-a oferit-o Ion Miloş,
integru (colonelul Zmeurescu), figură ce aduce cu un oarecare prin întreaga sa viaţă şi operă,
o formează încrederea în şansa
comisar Mizdrache, şi multă, foarte multă figuraţie. culturii româneşti, pe care a avut-o
ca nimeni altul.
O lume alienată, tranzacţionabilă (totul se vinde, totul

se cumpără) îşi presimte sfârşitul. Prosperitatea afişată

ostentativ traduce starea de criză. Exacerbarea reacţiilor

atinge paroxismul în „Ziua aia“, adică la Nedeie, sărbătoare

învestită cu valoare de centru ordonator al discursului. Se

produc dislocări la toate nivelurile. Cinstea, omenia, dreptatea,

adevărul, ca însuşiri eterne, „din osteneală, ori din lăcomie,

ori din răutate agresivă şi prostie, ori din toate astea întrunite

atât de minunat la un loc în cuvântul românesc nerozie“,

încep să fie pierdute. Prozatoarea descrie fără menajamente

zvârcolirile agonice ale „viperelor“ (amintind de „hienele“

lui Petru Vintilă). Ţoanca, Floarea, Vetuţa sunt de-a dreptul

groteşti. La antipod se află Durda, „personaj patetic, aproape

un simbol al bunului simţ ancestral“, deşi e relegată în timpul

patriarhalităţii apuse.

Moartea lui Romuleţ are ceva din gravitatea mioritică,

numai că prezumtivii ucigaşi deţin acum rolul de simpli

martori. Sfârşitul lui stupid este efectul unui recul al răzbunării.

Unii încearcă să scape din acest univers devorator, fie prin

rezistenţă activă (Lia, Ioana), fie evadând, asemeni Opriţei,

reeditare a Sidei, personaj dintr-un alt roman al Mayei Belciu,

Blana de focă (1966). Nu lipseşte din desfăşurarea epică

tentaţia monografică. Satul este surprins în manifestările

vieţii cotidiene. De remarcat că aici fântâna ia locul „poienii

lui Iocan“. Emblemă a începutului şi finitudinii, ea reprezintă

„viaţa, puterea, izvorul“.

Deşi bogată în invenţie (episodul timişorean al

întoarcerii soţului risipitor sau spectaculoasa scenă de

pe platoul Coronini), cartea prezintă semne de anemie în

privinţa reflecţiei, a cazuisticii morale, iar „situaţia unică

şi semnificativă“ promisă are „pierderi“ de semnificaţii.

Totuşi, romanul La cules de vipere merită a fi revizitat, în

coordonatele sale de geografie literară.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 7

O idee Adrian
CIOROIANU
Turcia şi Siria – care-i agresorul

şi care-i victima?

L ovitură de teatru (geopolitic) în miezul siriene aparţine tot comunităţii islamic-sunnite. al ţării era Hafez Al-Assad, tatăl lui Başar) a fost
zilei de vineri, 22 iunie a.c.: un avion al Dincolo de aceste clivaje religioase, statutul Turciei preponderent condusă de o castă de ofiţeri provenind
armatei turce – un F4 Phantom de producţie tot din minoritatea şiit-alauită. Acest detaliu etnico-
americană – s-a prăbuşit în largul coastei răsăritene a de membru al NATO a complicat şi mai mult acest religios explică de ce corpul armatei a rămas până
Mării Mediterane, doborât de un tir al antiaerienei incident. La cererea Turciei, reprezentanţii Alianţei s-au acum, de-a lungul celor 16 luni de conflict intern, relativ
armatei siriene. În confuzia care a urmat, multă lume întâlnit într-o şedinţă de urgenţă în Luxembourg, pe 26 fidel regimului Al-Assad. Totuşi, după incidentul cu
a fost prinsă pe picior greşit: abia întors de la summit- iunie a.c., în virtutea articolului 4 din Carta NATO – doborârea avionului turc, au apărut ştiri destabilizatoare
ul Rio+20 din Brazilia, premierul turc Recep Tayyip care spune că membrii trebuie să se consulte când unul din acest punct de vedere: în noaptea de 24 spre 25 iunie
Erdogan a spus mai întâi că Damascul ar fi lovit dintre membri consideră că integritatea sa teritorială, a.c., agenţia media turcă de stat Anadolu anunţa că alţi
aeronava din greşeală şi şi-ar fi cerut scuze imediat1 – independenţa sau securitatea sunt ameninţate (cum se 33 de soldaţi ar fi trecut în mod clandestin graniţa cu
numai că ulterior a revenit şi a precizat că n-a existat ştie, acest articol este precedent celebrului articol 5, Turcia, cerând azil politic; iar printre aceştia s-ar fi aflat
nicio scuză. care cere Alianţei să răspundă solidar oridecâteori unul un general şi doi colonei sirieni6. Aceştia se adaugă
Teoretic, acest incident putea deveni un casus dintre membri este sub atac). La unison, miniştrii de câtorva mii de soldaţi sirieni care au defectat deja (tot
belli – un motiv de război. Fiecare dintre cele două Externe din statele membre NATO au condamnat atacul spre Turcia), alcătuind ceea ce se cheamă – spuneam mai
ţări a avut, în zilele următoare, o explicaţie diferită a sirian – iar unii dintre ei, precum britanicul William sus – Armata liberă siriană (ALS). Potrivit media turce,
episodului: i) Ankara a spus iniţial că acel avion purta Hague, s-au declarat gata să susţină acţiuni „mai ferme“ până în prezent 13 înalţi ofiţeri sirieni l-ar fi părăsit deja
în mod distinctiv însemnele armatei turce şi efectua un împotriva regimului de la Damasc în eventualitatea pe Başar Al-Assad şi ar fi întărit rândurile ALS.
zbor de recunoaştere în largul apelor internaţionale, în în care Consiliul de Securitate al ONU ar legitima o
dreptul provinciei turce Hatay. Avionul avea doi piloţi asemenea acţiune. În cursul discuţiilor cu partenerii Washington şi Moscova – perspective diferite
la bord şi nu era nicidecum într-o misiune îndreptată din NATO, autorităţile turce şi-au nuanţat interpretarea În fine, se cuvine reţinută o altă premieră, cu
împotriva vreunui stat vecin; şi – spune versiunea turcă referitoare la incident: potrivit lor, avionul cu pricina semnificaţie pentru această criză: pe 18 iunie a.c.
– el ar fi fost doborât fără vreun avertisment2. De partea ar fi avut drept misiune testarea sistemului de apărarea preşedinţii Obama şi Putin s-au întâlnit la summit-
cealaltă, ii) Damascul declara că artileria antiaeriană antiaeriană al armatei turce şi el ar fi intrat din greşeală ul G20 din Los Cabos (Mexic) – ocazie cu care au
siriană şi-a făcut doar datoria, trăgând asupra unui avion şi numai pentru câteva minute în spaţiul aerian din largul furnizat şi un comunicat comun referitor la dosarul
ce aparent infiltra „terorişti“ de pe un teritoriu străin, a coastelor Siriei – dar ar fi fost atacat pe când era deja în sirian, cerând „încetarea imediată a tuturor violenţelor“
căror misiune ar fi fost să lupte împotriva regimului lui largul apelor internaţionale4. Să recunoaştem că aceste şi recunoscând „dreptul sirienilor de a-şi alege propriul
Başar Al-Assad. Alibiul invocat de sirieni este acela că detalii nu simplifică, ci complică şi mai mult situaţia. viitor în mod independent şi democratic“. Termenii vagi
în prima instanţă au crezut că avionul (care zbura încet Răspunsul autorităţilor siriene a fost pe măsură: la o ai comunicatului comun au dat naştere la interpretări
şi la joasă altitudine) ar proveni din Israel, ţară cu care conferinţă de presă de la Damasc, purtătorul de cuvânt diferite: ziarul arab The Peninsula (preluând un
Siria se află (teoretic) în stare de război, din moment al ministerului de Externe local, Jahid Makdissi, spunea: comentariu France Press) scria să „SUA şi Rusia
ce o pace n-a fost semnată explicit vreodată în trecutul „Noi credeam că NATO a fost creată pentru a-şi apăra sunt unite în avertizarea Siriei“7, pe când ziarul Qatar
apropiat3. Situaţia s-a complicat pentru că Turcia este membrii; dar dacă întâlnirea [membrilor Alianţei, care Tribune (preluând un comentariu Reuters) era de părere
un important membru al NATO – drept care Ankara a avea loc la Luxembourg, n.m., AC] are scopuri agresive, că „Obama şi Putin sunt de acord că nu sunt de acord în
solicitat imediat o reuniune extraordinară a Alianţei, atunci să ştie că apele şi teritoriul sirian sunt sfinte“5. privinţa Siriei“8. Fiecare înţelege ce vrea! Iar în ultima
pentru a se formula un răspuns adecvat în faţa acestei decadă a lunii iunie a.c. (pe 25−27 iunie), noul (şi
„agresiuni siriene“. Potrivit ministrului de externe Rusia şi China se opun vechiul) preşedinte rus Putin a efectuat o vizită oficială
turc Ahmet Davütoglu, în momentul atacului avionul Şi astfel cercul se închide (oarecum) – pentru că, în câteva ţări din zonă – mai precis: Israel, Cisiordania
s-ar fi aflat la 13 mile marine distanţă de limita apelor în Consiliul de Securitate, Rusia şi China continuă să palestiniană şi regatul Iordaniei –, dorind astfel să dea
teritoriale ale Siriei. Pe de altă parte, surse (probabil se opună unei intervenţii externe pentru înlăturarea semnalul că Rusia rămâne un jucător important pe
siriene) sugerau că scopul ascuns al avionului turcesc regimului Al-Assad (aşa cum s-a întâmplat în 2011 în această tablă de şah geopolitic a Orientului Mijlociu9.
ar fi fost acela de a testa viabilitatea sistemului radar şi cazul Libiei, când Consiliul de Securitate a autorizat o În cursul vizitei în Israel – care este prima în ultimii
de apărare anti-aeriană pe care Rusia l-ar fi livrat în anii acţiune împotriva lui Moammer Gaddafi). Explicaţiile şapte de ani a unui lider rus aici –, Putin a fost solicitat
anteriori Siriei. pentru reticenţa Rusiei şi Chinei sunt diferite: pentru cu insistenţă de către gazdele sale să fie mai ferm în
Rusia, Siria rămâne singurul aliat cert din Orientul privinţa Iranului şi Siriei. Totuşi, e puţin probabil că
NATO implicată în conflict? Mijlociu (şi o piaţă tradiţională pentru vânzarea de această sugestie va determina Moscova să-şi schimbe
Cum anume s-a ajuns până aici? Interesant este armament); în plus, Moscova spune că nu va accepta optica – cel puţin în viitorul apropiat.
că în deceniile trecute între Turcia şi Siria au existat o intervenţie străină pentru înlăturarea preşedintelui La ora aceasta, un maximum de concesie pe care
relaţii de bună vecinătate (în ciuda unei suspiciuni sirian atâta vreme cât – în perspectiva Rusiei – această Moscova l-ar putea face ar fi adoptarea „variantei
tradiţionale a Siriei la adresa Turciei vecine), mai ales înlăturare nu ar aduce o soluţie, ci doar un nou ghem yemenite“ – adică (aşa cum s-a întâmplat anul trecut
în virtutea principiului de bază al politicii externe turce, de probleme. De cealaltă parte, China este din principiu în Yemen, în cazul preşedintelui Ali Saleh) acceptarea
sintetizat până nu demult în formula „zero probleme cu opusă oricărei intervenţii străine în treburile interne ale demisiei preşedintelui sirian Al-Assad, dar cu condiţia
vecinii“. Numai că în ultimul an situaţia s-a schimbat unui stat – şi acţionează în consecinţă şi în cazul Siriei. ca acesta să nu fie urmărit în justiţia internaţională
în mod semnificativ. Pe fondul acestui război civil La data la care scriu acest text, situaţia din Siria pentru cele cca. 15 000 de victime pe care războiul civil
(nerecunoscut ca atare, dar aflat în plină desfăşurare rămâne critică. La finalul lunii mai a.c., în localitatea din Siria le-a înregistrat în ultimele 16 luni. Vor accepta
începând cu martie 2011) din Siria, Turcia – care are Houla (din centrul Siriei) armata guvernamentală a Occidentul şi statele arabe din zonă acest lucru? Cu atât
o graniţă comună lungă de 900 de kilometri cu ţara lui intervenit cu brutalitate împotriva civililor răsculaţi mai mult după incidentul cu avionul turc, rămâne greu
Başar Al-Assad – a devenit un adăpost pentru rebelii împotriva regimului, omorând într-o singură zi aproape de crezut.
din Armata liberă siriană (ALS, care luptă împotriva o sută de localnici – dintre care, potrivit surselor
regimului de la Damasc), precum şi pentru cca. 33 000 occidentale, 32 de copii sub zece ani. Acest act de 1 Daniel Dombey & Abigail Fielding-Smith, Cause of Turkish jet
de refugiaţi civili sirieni. În ultimele luni, frecvent, răzbunare al regimului împotriva propriilor cetăţeni a crash unclear, în „Financial Times“, 23-24 iunie a.c., p. 3.
Damascul a acuzat Ankara că ar furniza arme rebelilor stupefiat media şi cancelariile occidentale – dar o soluţie
ce luptă în diferite zone ale Siriei – acuzaţii pe care întârzie să apară, în lipsa unui consens al puterilor din 2 La ora la care textul pleacă spre tipar, avionul a fost localizat la
Ankara le-a respins. În primele luni ale conflictului Consiliul de Securitate al ONU. 1300 de metri adâncime, pe fundul Mării Mediterane, dar cei doi
inter-sirian, atât premierul turc Erdogan cât şi ministrul În rândul ţărilor arabe din Orientul Mijlociu (precum piloţi n-au fost găsiţi.
său de Externe Davütoglu au încercat să facă bune oficii Arabia Saudită sau emiratele din Golf), există un sprijin
pe lângă Başar Al-Assad, încercând să-l determine să categoric pentru cetăţenii sunniţi din Siria, cei care 3 Turkey calls NATO meeting over downed jet, comentariu „Agènce
dea curs unor reforme în măsură să pacifice societatea; oferă majoritatea dintre cei răsculaţi; în schimb, marea France Press“, în „The Peninsula“, 25 iunie a.c., p. 6.
fără succes, însă. De menţionat şi fundamentul religios putere a lumii musulman-şiite care este Iranul sprijină
aflat în substratul acestui conflict: ambele state, şi Turcia la fel de evident regimul (înrudit, din punct de vedere 4 More defections as NATO meets on Syria, depeşă „Agènce France
şi Siria, sunt musulmane; numai că Turcia – chiar dacă religios) al lui Başar Al-Assad. Astfel încât, la o privire Press“, publicată în „The Peninsula“, 26 iunie a.c., p. 6.
rămâne (încă?) un stat laic – este o putere a islamului mai cuprinzătoare, este evident că evoluţia conflictului
majoritar sunnit, pe când Siria este condusă de o familie sirian trece cu mult dincolo de graniţele Siriei. 5 Ibidem.
(Al-Assad) ce provine dintr-o minoritate islamică şiită În cursul lunii iunie a.c. au apărut şi semnele unor 6 33 Syrian troops defect to Turkey, depeşă „Associated Press“,
– aşa numiţii alauiţi –, chiar dacă majoritatea populaţiei defecţiuni tot mai dese în interiorul armatei siriene – publicată în „Qatar Tribune“, 26 iunie a.c., p. 2.
care în ultimele decenii (încă din timpul când preşedinte 7 US, Russia unite in warning Syria, în „The Peninsula“, 19 iunie
a.c., p. 10.
8 Obama, Putin agree to disagree on Syria, în „Qatar Tribune“, 20
iunie a.c., p. 13.
9 Putin to discuss Iran, Syria during Israel visit, depeşă „Reuters“,
25 iunie 2012.

Scrisul Românesc Eseu

8 Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 Ioan

Traduttore / LASCU Spiritul lui Caragiale
Traditore

S untem, printre altele, un po­ „formele caracteristice imaginarului“, lume imaginată se constituie printr-o metafizic, şi-au făcut loc în cultura
por paradoxal, nu-i aşa, pen­ semnul, figura, simbolul, citate în cauză, relaţie nemijlocită, printr-o tangibilitate rom­ ână prin geniul unor Eminescu,
tru că i-am dat lumii pe I. L. nu sunt oare ele produse şi instrumente între autor şi personaje. Personajele şi Arghezi, Blaga, Ion Barbu, Nichita
Caragiale, dar şi pe Eminescu. Apoi, cel spirituale prin care scriitorul autentic îşi modelele lor vii sunt prezente în faţa Stănescu, care sunt excepţiile ce par să
mai cunoscut gânditor român, cel puţin construieşte propriul univers, independent autorului, a publicului şi a cititorului confirme, din păcate regula. Şi aceştia
din ultima jumătate de secol, Emil Cioran, de lumea reală, care este doar un punct de deopotrivă. Putem încă o dată afirma că au trăit însă în „lumea lui Caragiale“,
a făcut din paradox nu numai un mod de plecare, o sursă, un pretext şi un imbold personajele şi mediile în care ele se mişcă o lume pe care nu el a creat-o, ci doar
a gândi, ci şi un mod de viaţă. Acestea întru transfigurare, întru atingerea acelei sunt imaginate şi nu imaginare. Aceste a nemurit-o prin scris. E de ajuns să ne
şi încă altele sunt, la prima vedere şi în condiţii autotelice, care face ca operele personaje se compun, se impun şi trăiesc aducem aminte de publicistica politică
pofida reprezentativităţii, truisme. La de creaţie să fie opere artistice iar nu din şi prin cuvinte, prin dialog, opera lui şi de partea a doua a Scrisorii III ale lui
o cercetare mai atentă, mai amănunţită, lucrări istorice sau tratate tehnice de Caragiale (mai puţin nuvelele) fiind una Eminescu, sau de romanele şi pamfletele
se poate însă ca ele să fie nişte adevăruri specialitate. Referindu-se la lumea preponderent dramatică, dialogală. Dar luiArghezi. Lumea lui Caragiale continuă
definitorii. De pildă, spiritul lui Caragiale reală şi la cea imaginată de Caragiale, verbalismul personajelor aduce, implică să trăiască nu numai în opera lui, ci şi în
aparţine lumii lui Caragiale. Dar „lumea Mircea Tomuş se gândeşte la relaţia şi complică şi drama lor, deoarece prezentul nostru. Pentru că ce altceva ar
lui Caragiale“ a fost ori mai este una dintre mimesis şi imaginat, realizat mai cuvintele le trădează, ele dând în vileag fi parlamentarismul sforăitor şi venal de
reală, sau una imaginară, fictivă? A fost degrabă prin imaginativ, concretizat prin grave carenţe culturale. Prin aceasta azi, ce ar fi demagogia şi sforăriile din
sau/şi mai este o lume românească? Dacă exagerare şi prin îngroşare, prin lucrarea comicul caragialesc este cu precădere lumea politică şi de afaceri, ce ar fi criza
ar fi o ficţiune pură, ce legătură efectivă a ceea ce Caragiale însuşi exprima în una unul de limbaj. Situaţiile, caracterele, de autoritate a instituţiilor şi birocraţia
ar mai avea ea cu spiritul, cu paradoxul din frazele lui emblematice: „Simţ enorm moravurile, ele însele, sunt întreţinute, hipertrofiată, ce ar fi această „criză
românesc? N-ar fi rămas ea închisă în şi văz monstruos“. Chiar Mircea Tomuş susţinute, deductibile, în cea mai mare teribilă, monşer!“, o criză morală şi
imaginarul, în opera originală, dar ruptă menţionează că „în mimesis, ca relaţie parte, prin limbaj. identitară, dacă nu o actuală încarnare a
de o anumită realitate socială şi istorică, extrem de complexă între arta poetică „lumii lui Caragiale“? Paradoxal suntem,
a unui scriitor, fie el şi de geniu? şi realitate, se deplasează centrul de Sigur că I. L. Caragiale nu este ca şi pe vremea lui, o lume tânără şi
S-a spus recent că lumea lui Caragiale greutate de la ideea de imitaţie la aceea de mai întâi un scriitor al vorbelor de debusolată, în care criza valorilor vine tot
nu este una imaginară, ci una imaginată. reprezentare, iar prin aceasta se instituie duh, asemenea, să zicem, lui Păstorel din nepăsare, meschinărie şi incultură.
Disocierea îi aparţine lui Mircea Tomuş noi categorii de gândire, precum actele de Teodoreanu, ci este un autor magistral al Ne căutăm încă identitatea fără a avea
(v. revista „Apostrof“ nr. 5/ 2012) şi a fost ficţionalitate, şi se face o deschidere spre cuvântului, care trădează, ridiculizează, nişte repere valorice autentice. Caragiale
făcută, spune criticul şi istoricul literar o disciplină de cea mai nouă orientare, di­minuează, al limbajului-bumerang ce e printre noi şi ne arată cu degetul.
sibian, cu referire la eseul lui Mircea precum ontologia ficţiunii“. se întoarce împotriva propriilor perso­
Iorgulescu, dar şi la „ceilalţi companioni naje, a lumii pe care o reprezintă. Ca Iată cum se traduce Caragiale din
ai lui“. Mircea Tomuş pretinde că „[…] Toate bune şi frumoase, pe Mircea ins social comunicativ eşti în primul română în română, din lumea lui de ieri-
în construcţia a ceea ce au numit aceşti Tomuş interesându-l unele structuri an­ rând ceea ce spui, eşti aşa cum vorbeşti. alaltăieri în lumea noastră de astăzi. E o
critici «lumea lui Caragiale» şi care, trop­ ologice ale imaginarului (detec­ Personajele lui Caragiale mai au un ironie amară, nu-i aşa? Altfel opera lui
repetăm, este una imaginată şi nu una tabile) în opera lui Ion Luca Caragiale defect major prin apel şi raportare la este greu, aproape imposibil de tradus
imaginară, ei au uzat de un material (a­ces­ta este şi titlul studiului său), el limbaj: vorbesc prea mult, fără rost, stau în limbi străine, într-o măsură mai mare
caracteristic lumii reale, adică de forme, depla­sându-şi cercetarea către o arie la taclale, palavragesc, acasă, în vizită, în sau mică, şi aceasta din pricina „marii
instituţionale sau de altă natură, ideologice mai savantă cu reliefare în operele unor piaţă, pe stradă, la cârciumă, în campanie trăncăneli“. Jargonul franţuzit, cuvintele
sau comportamentale, care pot fi sociale, Gilbert Durand şi Gaston Bachelard. electorală, făcând schimb de telegrame stâlcite sau născocite, vorbirea de mahala
istorice, politice, morale, psihologice, şi Eu găsesc cu cale să reflectez asupra ş.a.m.d. necesită o inventivitate greu de atins din
foarte puţin sau chiar deloc, de formele şi spiritului lui Caragiale, în lumea de ieri partea traducătorilor. Dar totuşi... Aflăm
figurile caracteristice imaginarului, care şi de astăzi. Un geniu teluric precum al Mircea Iorgulescu a fost deci cu de pildă că un merituos specialist în
sunt semnul, figura, simbolul“. lui nu putea fi interesat decât de o lume totul îndreptăţit să scrie un eseu intitu­ limba română, profesorul Eric D. Tappe
Mai întâi am impresia că Mircea Tomuş terestră, suburbană în ordine socială, lat Marea trăncăneală. Limbajul unor de la Universitatea din Londra, a tradus
atribuie construcţia lumii lui Caragiale morală şi culturală. Este mahalaua cu astfel de personaje este defectuos, gon­ în engleză unsprezece schiţe şi povestiri
nu acestuia ci criticilor care s-au ocupat visuri mic-burgheze, populată de o lume flat, gratuit, inutil, este o formă fără de I. L. Caragiale, publicate în volum la
de opera lui. În al doilea rând înţeleg ale cărei aspiraţii îi depăşesc în general conţinut, fără fond, dar îndelung uzitată. Editura „Dacia“ din Cluj, în 1979. Printre
că această construcţie a fost edificată posibilităţile. Capacităţile, conţinutul, Această vorbărie care nu transmite ni­ ele: Petiţiune, Bubico, Pastramă trufanda,
uzându-se de „un material caracteristic esenţele ei sunt reduse, subţiate până mic semnificativ, golită de conţinut, se Două loturi, La Hanul lui Mânjoală, Kir
lumii reale“. Adică de care material(e)? la ridicol, surclasându-i aspiraţiile şi apropie deşi a fost pe bună dreptate com­ Ianulea. Desigur, unele schiţe şi nuvelele
Piatră, cărămidă, lemn, ciment, nisip, var cantonând-o, aş spune, într-un impas al parată cu limbajul desemantizat, vid, sunt mai uşor de tradus, dificultăţile de
ş.a.m.d.? Cred că e vorba de o uşoară, ieşirii, al avansării şi al evoluţiei, situaţie al personajelor din teatrul absurdului. limbaj în sensul de care am vorbit fiind
inocentă confuzie de planuri survenită în de-a dreptul jenantă, pe care protagoniştii Eugène Ionesco spune undeva că în puţine. În franceză au fost traduse piesele
urma unei contradicţii în termeni: o lume caută s-o ascundă, s-o escamoteze, „Cântăreaţa cheală [care] era o parodie a de teatru: O noapte furtunoasă, Conu
imaterială, precum cea literară, nu poate creând nişte aparenţe înşelătoare. Aici teatrului de bulevard […] îmi propuneam Leonida faţă cu reacţiunea, O scrisoare
fi construită cu materiale din lumea reală, mă întorc la vechea estetică şi spun să golesc cuvintele de conţinut, să pierdută, D’ale carnavalului, Năpasta,
ci cu mijloace de reprezentare, simbolice, că tocmai această discrepanţă dintre demistific limbajul, adică să-l suprim“. traducătoarea numindu-se Paola Bentz-
ideatice, imagistice etc., toate bazate pe esenţă şi aparenţă generează ridicolul şi În lumea lui Caragiale se vorbeşte Fauci. În 2002, la „Cartea Românească“,
cuvinte. „Domeniul artei este ficţiunea“, comicul, atât de prezente la Caragiale. excesiv de mult, şirul vorbelor goale se a apărut altă traducere în franceză,
decreta profesorul Al. Piru la începutul Arta lui Caragiale se nutreşte tocmai lungeşte la nesfârşit, iar personajele lui o semnată de Constantin Frosin. O noapte
cursurilor de literatură ţinute cândva din acuitatea, din subtilitatea, dar şi din iau înaintea celor ionesciene, suprimând furtunoasă a fost tradusă în Brazilia de un
în faţa studenţilor de anul I, aşa că şi forţa observaţiei, care furnizează selectiv limbajul prin „marea trăncăneală“. îndrăgostit de cultura română, profesorul
„materialele“ cu care arta „construieşte“, materialul ce va fi prelucrat, amplificat, Atico Vilas-Boas.
y compris literatura, sunt ficţionale. împopoţonat dacă vreţi, prin lucrarea Cum spuneam, această logoree dă în
În fine, nu doresc să încep aici vreo simţului enorm şi a văzului monstruos. vileag defecte de caracter şi moravuri Sigur că există şi traduceri ale pie­
polemică, ci să spun că în principiu sunt Acum intervin, după constatările de viciate: lăudăroşenia, linguşeala, laşi­ selor jucate pe diverse scene ale lumii.
de acord cu disocierea imaginat/imaginar mai sus, aptitudinile imaginative, cre­ tatea, trădarea, ignoranţa, abuzurile, auto­ Curiozitatea mea se îndreaptă spre
referitoare la „lumea lui Caragiale“ şi că atoare, care îl conduc la construirea ritarismul, politicianismul, corupţia apasă reacţia de ilaritate a unui spectator străin,
mă gândesc, în acelaşi timp, în ce măsură lumii lui imaginate!... Însă raţionând în peste o lume umilă, sordidă, parşivă, chinez de pildă, atunci când aude replica
ceea ce este imaginat nu este şi imaginar, acest mod suntem aduşi în situaţia de a pervertită, parvenită. Lumea lui Caragiale lui Pristanda: „Curat murdar, coane
sau cât din ceea ce este imaginat redescoperi, pentru a nu ştiu câta oară, este lumea lui Mitică, iar toate aceste Fănică!“
aparţine şi imaginarului? Insidioasă, America. Putem sublinia însă că opera rele sunt acceptate şi chiar agreate de un
totuşi, aceasta distingere/disjungere a lui Caragiale abundă în personaje, în tipi spirit josnic, adică de miticism. Mitică şi
lui Mircea Tomuş! În al treilea rând, şi în figuri reprezentative pentru vremea miticismul sunt emblema balcanismului
şi locul când şi unde autorul a trăit. Acea românesc, a spiritului levantin abject
şi corupt, faţa hâdă a modernismului
autohton. Poezia înaltă şi spiritul pur,

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 9

Obsesii Marian Victor
BUCIU
Paradigma poetică
după Marin Mincu

Creaţie şi terminologie. Modi­fi­ atenţia pe dicţionarul continuu revizuit „primei generaţii postbelice“. Se produce din minte pe aceea completă. Dar dacă M.
carea terminologiei critice, pen­ până la ultima eroare. Am şti astfel cine, o „ruptură violentă“ în poezie. Mincu mizează pe schimbarea completă?
tru perioada comunistă, înc­ epe când, unde, în ce termeni şi cu ce înţeles Poate că paradigma aceasta care schimbă
cu un deceniu şi jumătate mai devreme a contribuit, ori numai a intenţionat să Dacă M. Mincu află „cinci formule complet discursul face din arta poetică
decât Eseu(l) despre textua­ lizarea po­ ia parte, la formarea şi transformarea paradigmatice“, (mă) întreb: şi modelele o ştiinţă poetică. Presupun că elementul
etică (1981). Se poate vorbi despre aşa conceptuală, utilă dialogului literar unde mai încap? Dacă paradigmă şi model poetic e păstrat, devreme ce M. Mincu
ceva după 1966, vizita lui R. Jakobson universal. Aici, M. Mincu, prezent timp sunt acelaşi lucru, Labiş, care, cum am urmăreşte traseul poeticităţii.
la Bucureşti, numărul dedicat struc­ de două decenii în universităţi italiene, constatat, „forjează modelele posibile“
turalismului de revista „Secolul XX“ „punctează“ (preponderent intenţional, ale „primei generaţii postbelice“, creează Paradigma poetică e (şi), pur şi
cu ocazia acestei vizite, iar ca urmare, nu creator), aproape cât criticii exilaţi, paradigmele acelei generaţii. simplu… poet! Există „poeţi deveniţi noi
dacă nu chiar în acelaşi timp, onirismul prin adaptarea la, şi integrarea în, mo­ paradigme. Geo Dumitrescu se numără
estetic-structural, fermentat de nouveau mentul literar italian postbelic. Dar generaţia are paradigme (modele) prin­tre aceştia…“ Există, subliniază M.
(nouveau) roman şi Tel Quel. Se ştie acest sau formule paradigmatice? Şi dacă nu Mincu, „paradigma Sorescu“. Dincolo
lucru. Ce face M. Mincu e o addenda în Marin Mincu există decât o paradigmă încă neîncheiată, de impurităţile operei (mai ales aceea
prelungire şi resuscitare structuralistă. a lui Eminescu, putem avea mai multe a primului), să fie o distanţă, să spun
Referindu-mă la întreaga critică literară Paradigma poetică. Marin Mincu (O într-una singură? Ce ne spun ştiinţele aşa, paradigmatică, între cei doi, aşezaţi
românească, afirm că cealaltă parte care panoramă critică a poeziei româneşti exacte care acţionează poeticitatea? Să adesea în proximitate sau succesiune?
contează nu este împotriva înnoirii şi din secolul al XX-lea (de la Alexandru citim şi să gândim…
sincronizării. E doar critică faţă de acest Macedonski la Cristian Popescu) − 2007) Dacă produc şcoală, emulaţie ori
fenomen. Erori sunt de ambele părţi. Ca şi crede că există o singură paradigmă Marin Mincu observă că „generaţia imitaţie, sunt poeţi-paradigme. Sau poeţi
îndreptăţiri. Le putem compara, sintetiza, poetică, cea eminesciană. Nu am fi depăşit şap­tez­ ecistă (manierist-textualizantă), paradigmatici – probabil modelatori.
integra. Mincu admite, fiind păţit şi paradigma eminesciană, cum cred N. deş­­ i a im­p­ us poeţi foarte bine personali­ Însuşi Ion Gheorghe este o „Figură
devenind priceput, într-un fel precaut, că Manolescu şi alţii. Tot M. Mincu spune zaţi (Mi­h­ ai Ursachi, Ion Mircea, Adrian paradigmatică a poeziei actuale“. Dar
„terminologia ne poate juca feste“. De că Macedonski, printr-o „schimbare ra­ Popesc­ u,EmilBrumaru),totuşin-apropus unde ne sunt gheorghienii? Virgil Mazi­
la nuanţare la ambiguitate nu e nevoie dicală“, creează o paradigmă în opoziţie nişte formule paradigmatice“. Niciuna! lescu se află „în zona acelor prezenţe pa­
decât de câteva litere. Iată terminologia cu cea a lui Eminescu. Paradigma (lui) Poeţii sunt personali într-un fel zadarnic. ra­digmatice care au impulsionat efortul
arborată în textualism: „textualizant este Eminescu este una a unui romantic, „oare­ Nu produc formule paradigmatice. Ce căt­re înnoirea discursului din ultimele
Ion Barbu, iar poeţii tineri nu pot fi decât cum retardat“. Înseamnă că tot ce-a urmat să însemne asta? Că nu fac şcoală? Nu două decenii. În acest sens, Virgil Ma­
textualişti, textuanţi sau textieri cu toată a fost tot mai retardat. Până unde vom fi produc emulaţie, mimetism? S-a spus zilescu îşi dispută anumite «priorităţi»
fluctuaţia de terminologie întrebuinţată ajuns cu retardarea, căutătorul poeticităţii de multe ori că da. Apoi, manierismul, discursive cu Nichita Stănescu şi Mircea
de noi“. nu ne spune. El urmăreşte „avansarea textualismul ce sunt, paradigme, modele, Ivănescu.“ Să înţeleg că alăturându-se
M. Mincu se pare că nu conştientizează poeticităţii“. O avansare prin retardare? formule? Orice vor fi ele, dacă poeţii sunt unor paradigme (care şi câte din cele
împrumutul terminologic, poate nu de Să mai citim, să mai reflectăm… Gru­ „bine personalizaţi“, cum de reuşesc să cinci?), V. Mazilescu, marcat de ele, ca şi
la şi nici prin Eugen Negrici (existent parea „Albatros“ realizează şi ea „schim­ nu producă „formule“? ceilalţi doi, e un pre-paradigmatic? Sau
în retorică şi estetică, dar neremarcat barea radicală a paradigmei poetice“. sunt cu toţii nişte post-paradigmatici,
încă), devreme ce foloseşte două din Altă schimbare radicală, altă ruptură. Să trecem mai departe: „Credem că devreme ce continuă, nu inaugurează,
cele trei denominaţii teoretice din Siste­ Survine apoi „revoluţia labişiană din anii situaţia e similară şi în cazul textualiştilor termenul „priorităţi“ e atenuat semantic
matica poeziei: prelucrare („poetul pre­ ’50“. E o revoluţie? Nu, e o restaurare. care n-au reuşit să se diferenţieze suficient de ghilimele. Mă întreb din dorinţa de a
lucrează deja un discurs pre-existent“, Sau o revoluţie-restaurare, ceva de din cauza metodei uniformizante. Se înţelege exact, în măsura în care se poate
cu referire la Marin Sorescu, inclus neînchipuit. „Prin acţiunea de restaurator constată că cei mai originali optzecişti astfel înţelege. Iar măsura în care nu se
de Eugen Negrici chiar în această ca­ al domeniului poeziei, Labiş a creat (Petru Romoşan, Mariana Marin şi poate trebuie şi ea indicată. Dar, dacă
tegorie) şi metamorfozare („poezia nu cadrul necesar pentru impulsionarea noii Ion Mureşan) au rămas la statutul de Virgil Mazilescu „a anticipat cu zece ani
mai este un act de metamorfozare, ci poeticităţi.“ Ideea cu restaurarea este promisiune. Mai degrabă s-ar putea ca apariţia optzecismului fiind un adevărat
unul de autocomunicare“, cu referire la aceea consensuală a unui neomodernism nouăzeciştii – care se află în plină afir­ precursor al direcţiei textualiste“, nu
N. Stănescu), cel de-al treilea fiind trans­ sau unui al doilea modernism, impus mare – să fie în măsură să propună înseamnă că e model(ator), iar ter­
figurare. Nenumit, aluziv, Eugen Negrici politic după proletcultism sau realism as­ e­menea formule prin poeţi precum menul priorităţi trebuie în acest caz
este acuzat că ar omologa negativ prin socialist. Acest neomodernism va fi fost Cristian Popescu şi Ioan Es. Pop ce deghilimetat?
com­ entariu extensiv producţia literară o restaurare dialectică, dar nu o înnoire influenţează deja activ ultima generaţie.“
proletcultistă. Să notez că unul dintre revoluţionară. Repetiţia nu rămâne mama Incertitudinea viitorului sau chiar cea a Poetul mare, singular, personal, nu
ultimele atacuri ale lui Mincu, dacă nu înnoirii sau a revoluţiei. În antologie, la prezentului îl fac pe M. Mincu ezitant, este, potrivit lui M. Mincu, paradigmatic,
chiar ultimul, a fost provocat de Iluziile co­mentariu, N. Labiş, revoluţionarul- deşi examinează un prezent „nouăzecist“ întrucât n-are urmaşi, nici creativi nici
literaturii române. Marin Mincu este un res­t­aurator al poeticităţii dispărut la de două decenii. Nimic, iată, de aşteptat decreativi. Aşa sunt „marele poet Paul
înnoitor oscilant. Adesea exaltă vechiul, 21 de ani, este expediat în 13 rânduri! de la optzeciştii care au îmbrăcat în grabă Daian“, cu o „poietică singulară“, schizo­
într-un fel protocronic; din păcate, chiar Autorul avansării poeticităţii româneşti uniforma metodei. frenică.
şi ideologic, nu doar estetic. Iar alteori constată cu dură seninătate, fără teamă de
contestă noul, direct sau forţându-se inconsecvenţă cu propria „receptivitate“, Avangarda are, totuşi, paradigma ei: Ori Nimigean, „un poet singular
să-l reformuleze. Exemple, în ceea că „nu se salvează decât câteva poeme“. „prin avangardă se înţelege o schimbare (…) propunând o abordare personală a
ce-l priveşte, pot fi citate din referirile În ele, „forjează modelele posibile“ ale profundă de paradigmă (conform pos­ poeticităţii postbelice“. Antologatorul
sale la postmodernism. Ba chiar şi la tulării lui Thomas Kuhn) în modul de a întrezăreşte o speranţă. „Este posibil
textualism. concepe obiectul şi codurile literaturii“. ca Ion Es. Pop să devină treptat, după
Ne lipseşte un dicţionar de o aut­ent­ică Şi eul? Eul, ne poate spune M. Mincu, Nichita Stănescu, a doua paradigmă
rigoare comparatistă, actualizat măc­ ar e cel care concepe obiectul şi codurile. poetică postbelică.“ A doua? Nu forjase
la cinci ani, care să înregistreze imple­ Constat că există paradigme profunde şi Labiş cinci? Există (ce nu poate exista!)
mentarea (creaţia este accidentală) unor paradigme, probabil, superficiale, iar asta şi cazul poetului care nu ajunge mare,
concepte alogene în literatura noastră. mă nedumereşte. Cele cinci paradigme dar schimbă paradigma, trecând în alta.
Mă întreb dacă există unul chiar pe (în interiorul uneia, eminesciene!) sunt, Cristian Popescu „ar fi putut să devină
planeta noastră literară, care să uneas­ de bună seamă, profunde. Dar câte şi un mare poet“, „Nu încape îndoială că
că investigarea exhaustivă, incluzând care sunt paradigmele de suprafaţă? el este cel care reuşeşte schimbarea de
mari literaturi mai mult sau mai puţin N-ar trebui să dăm seama şi de ele? E paradigmă (!) (înaintea altor nouăzecişti)
cunoscute la vârf – japoneză, chineză –, tulburător să crezi că ele există, dar nu şi influenţează generaţia douămiistă, care
dar şi literaturi marginale şi marginalizate. sunt dezvăluite. şi-l revendică drept model mai mult decât
Utilitatea sa ar fi salutară. Nu am purta pe oricare alt poet actual.“ (s. n.) Dar
nesfârşite discuţii sterile. Doar am fixa În avangardă s-ar produce o schimbare schimbarea paradigmei atrage emulatorii
completă a discursului. Dar complet sau imitatorii în cazul său? Marin
e mai mult decât profund. Schimbarea Mincu pare a se mulţumi acum doar cu
completă face din ceva cu totul altceva. schimbarea de paradigmă a unui singur
Ceea ce nu e de dorit. Din fericire, nici poet.
nu e posibil. Să rămânem la schimbarea
profundă sau radicală, să ne-o scoatem

Scrisul Românesc Eseu

10 Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012

Scrisori

Dumitru Radu Ţara morilor de vânt
POPESCU

Domnule Ioan Holban, la Cina cea de Taină, când Mântuitorul a împărţit cu ei Ei, dacă Don Quijote nu prea posedă o biografie de
Morile de vânt întâlnite în cale de cavalerul cu pâinea şi vinul, de ce doar unul s-a bucurat, omeneşte, om dus pe la biserică, numele lui Cristofor Columb este
mârţoaga, erau, prin violenţa şi aroganţa rotirii aripilor de mâncare şi băutură? Şi dacă vinul este, în eternitate, strâns legat de o mănăstire din Andaluzia, Rabida, cu
lor apocaliptice, nişte balauri, nişte demoni cu faţă sângele Domnului, din strămoşi şi până azi, de ce vinul hramul Fecioarei Maria, de unde, cu ajutorul călugărilor
şerpească! Fiinţele acestea născocite de străfundurile l-a făcut pe Lot să se însoţească, fără ţoale, cu fiicele franciscani a cunoscut-o pe Isabela I, mănăstire ale
pământului şi ale iadului, sau născute din văzduh, sale? cărei arhive subliniază ceva fulminant: „America a fost
vâjâitoare, schimbătoare – când cu capul spre sus, descoperită la Rabida!“ O, America a fost descoperită
când cu capul spre jos, când cu mai multe căpăţâni Credinţe, pilde, cuvinte, cărţi! Aventura vieţii lui într-o mănăstire!... O, acolo Columb s-a rugat, a citit
uruitoare, urlătoare! – puteau fi ele, cumva, făpturi Don Quijote a început înainte de a-şi pune el coiful de şi scripturile, şi Dumnezeu i-a ascultat sufletul – şi aşa
intermediare, între natura profană, urduroasă, şi natura cavaler pe cap şi de a încăleca, marţial, calul cel mai America Latină a putut fi descoperită şi s-a putut bucura
sacră, a divinităţii? Nu, niciodată nu puteau fi îngeri faimos din lume, nu o mârţoagă!... Aventura lui, curată, de religia catolică şi de Inchiziţie!
exterminatori, ci doar demoni, balauri ordinari, cărora nepervertită de nimic, a început – hai să zicem, într-o
paloşul înfrigurat al lui Don Quijote trebuia – în folosul bibliotecă! – prin citirea unor cărţi luminoase, care l-au Columb a ajuns, peste ani, un arhetip al
Binelui Public! – să le reteze testele! Don Quijote este împins într-o călătorie divină! Să instaureze o Nouă Binefăcătorului, al magiei mirodeniilor, deşi, astăzi,
un Cavaler al Cărţii, un cavaler al literaturii, al lumilor Lume pe terra! Putem să-i spunem nebunie vreunui vis unele mirodenii au miros de petrol şi gaze!
cunoscute, şi nu neapărat concluzionat din cifre, formule nobil? Putem spune că lectura cărţilor îţi poate strica
chimice şi matematice!... Aşa că nu datorită vreunei minţile? Vai, nu! Putem spune că visul lui Făt Frumos, Acum, la drept vorbind, nu prea contează cine a fost
cunoaşteri ştiinţifice intră el în bătălia cu balaurii!... din burta împărătesei, a fost o nebunie, un vis scrântit? primul în calendar, Făt Frumos, Isus Cristos, Cristofor
Singura sa certitudine – că a întâlnit nişte monştri! – a Nu, sublimul se poate naşte oricând, din orice, ne-ar Columb sau Don Quijote, care, cu inima sa caldă şi nu
venit, deci, nu printr-o cunoaştere adecvată, ştiinţifică, putea spune regele Solomon, dacă ar mai trăi! Astfel rece, pe toţi îi întrece, mai ales datorită suliţei sale de
anterioară, a lumii, ci printr-o înfricoşătoare şi că... Aşa cum Don Quijote a pornit într-o călătorie lemn ridicată şi împotriva vântului!... Deşi, poate-poate,
revoltătoare – în timpul prezent! – clocotire interioară! eroică, periculoasă, totuşi, de mântuire a pământenilor, ca să respectăm şi literele din cărţi şi din stele, care i-au
În acest punct – al clipei prezente! – se află întreaga în care lupta dintre Bine şi întrupările tartorului inspirat pe aceşti mari călători spre Absolut, poate că ar
existenţă a Cavalerului de la Mancha: în emoţiile trăite demonilor să facă din lumea veche o Lume Nouă, aşa trebui să recunoaştem, totuşi, că Iisus Cristos, cel ieşit
în faţa monstruozităţilor sau a splendorilor lumii!... cum Făt Frumos a pornit într-o călătorie spre un Nou şi din scripturi, ar putea fi cel mai luminos urmaş al lui
Pe care le discerne nu cu simţurile şi glagoriile rigide, Timp, etern – citind din foalele împărătesei doar în stele Don Quijote şi al bătăliilor Cavalerului Tristei Figuri cu
tradiţionale, rutiniere, creştineşti chiar, în blândeţea – logostele! – străbătând călare pe un copitat năzdrăvan morile de vânt ale istoriilor!
lor, ale scutierului său incult şi, desigur, cam analfabet! vicisitudinile spaţiului, biruind prin lupte sângeroase
Sancho Panza vede tot ce există aşa cum există: – totuşi! – încrâncenarea fioroasă a zgripţorilor de tot Sâmbătă, 30 iunie, 2012
balaurii – monştrii! – sunt nişte banale mori de vânt, iar felul, şi surclasând, astfel, găurile negre ivite în infinite
dulcea pasăre a Frumuseţii, Dulcineea, este o ţărăncuţă veacuri de evoluţie şi expansiune cosmică, tot aşa şi Al. Pascu – Craiova veche, Calea Unirii
oarecare! Cristofor Columb, îmboldit de un ideal nobil (uşor
Iată cum doi inşi, pe doi aşa-zişi cai, văd realitatea materialist, e drept), a pornit cu doar trei caravele şi
în două feluri diferite! Care dintre ei spune adevărul? însoţit de cam 150 de cavaleri ai mărilor, înarmaţi cu
Care dintre ei are dreptate? Amândoi, ar putea spune echipamentele de luptă ale zilei, nu spre ceriuri, într-un
infailibilul Solomon, iar dacă noi i-am replica vestitului drum extraterestru, de explorări şi colonizări galactice,
rege că nu pot avea dreptate, în acelaşi timp, Don Quijote ci spre... China, fermecat de miroasele de mirodenii
şi Sancho Panza, cavalerul şi scutierul, Înţelepciunea Sa descoperite în lecturarea cărţilor! Spania, ţara morilor
ne-ar putea spune că şi noi avem dreptate! de vânt, şi-a găsit în Cristofor Columb un navigator –
Asta să însemne că nici doar în artă adevărul nu este iubitor de cărţi! – fără teamă de vânt! Iar regina Isabela
unic, dacă peste tot i se pot găsi înţelesuri deosebite?... I, care i-a sponsorizat demersul iniţiatic, a dorit ca prin
Prin felul în care percepe realitatea lumii – poate expediţia bravului năier să facă un Mare Bine Lumilor
văzând şi dincolo de ea ce ar fi putut să fie: în locul Noi: a voit ca toate fiinţele întâlnite în cale de vajnicul
banalităţii unor mori de vânt nişte hidoase alcătuiri cititor de cărţi, Columb Cristofor, să se bucure de
organice, şi sublimul feminin în locul unei ţărănci libertate, egalitate, şi fireşte, de drepturile omului! Fapt,
anonime! – să ne arate slăbănogul cu armură de care s-a şi întâmplat: Cristofor Columb a fost primul
tinichea, călare pe o mârţoagă, că el era mai însemnat om care a făcut ca, în urma expediţiei sale civilizatorii,
şi mai mult decât părea?! Un iluminat al Binelui, un religia catolică să înnobileze America Latină! În marea
Cavaler al Frumuseţii Lumii? Prin faptele sale, să ne sa mărinimie şi milostenie, regina Isabela I a mai făcut
intre şi nouă în minte şi în inimă că infernul şi paradisul un bine public: în spaţiile păgâne de altădată, fără
se manifestă, deseori, dacă nu întotdeauna, la fel, în Dumnezeu, a mai plombat şi Inchiziţia!
realitatea noastră cotidiană, fără să existe o frontieră
între ele – consfinţind, astfel, o singură identitate a Aşa că visătorul Cristofor Columb este şi el din spiţa
lumii? Sau această pluralitate a viziunilor – Sancho, să lui Don Quijote: un om înflăcărat spre o idee nobilă – de
vadă una şi Don Quijote alta! – să nu fie altceva decât lumina întâlnită în cărţi! Da, Columb Cristofor este un
o răsucire a minţilor, mijlocită, în cavaler, de către cavaler al lecturilor, precum Don Quijote... Da, Cristofor
divinitate, iar în scutier – manipulată de... coada vreunui Columb a fost fermecat de Marco Polo – de „Călătoriile
diavol?! Dar dacă, domnule Ioan Holban, vântoasele lui Marco Polo“! – de scrierile lui Averroes, care l-au
din mori erau nişte balauri monstruoşi, pe care terestrul inspirat să plece, prin Vest, spre paraclisul şi paradisul cu
Sancho, cu limitele minţii sale nu i-a putut discerne – şi mirodenii din Est!... A, să nu uităm bucuriile intelectuale
l-au lăsat rece?! pe care i le-au adus năierului hărţile şi însemnările lui
Dar, oare, nu există şi cazuri când orgoliul şi puterea Bartolomeo Diaz, ne asigură biografii cucernicului
nelimitată să-ţi dea dreptul să faci din nişte imagini Cristofor Columb! Dar ilustrul navigator n-a plecat
imperfecte ale realităţii, modele?! Ce l-a determinat pe chiar de capul său spre Vest!... Un chinez chiar ne spune
Caligula – care nu era chiar un bou! – să-şi facă din că amiralul a plecat spre China şi India purtând cu el
calul... personal, imperial, un prim-senator? scrisori de recomandare adresate împăratului Chinei!...
Şi ce conştiinţă sfântă i-a cutremurat pe judecătorii China, ca şi azi, se pare că devenise şi pentru Cristofor
lui Iisus Cristos, determinându-i să-L pună pe cruce?.. Columb, un fel de religie a bunăstării viitorului unu şi
Realitatea Fiului Fecioarei Maria era o escrocherie, o doi!
blasfemie?
Dialogând cu cărţile, dialogând cu Timpul, poţi Să mai notăm şi faptul că regina Isabela I a Castiliei
sări din balamale? Dar de ce soldaţii romani care l-au a semnat şi un document prin care se spunea clar:
răstignit pe Iisus n-au văzut în el nicio credinţă care să „Columb devine vicerege al teritoriilor descoperite şi
lumineze lumea? Şi de ce unul dintre tâlharii de pe-o primeşte 10% din toate metalele preţioase descoperite
cruce a crezut?... sub jurisdicţia sa.“ Dar să nu dăm importanţă detaliilor
Iar dintre apostolii aflaţi în preajma lui IIsus Cristos, marxiste! Esenţială rămâne doar nebunia lui Cristofor,
venită din cărţi, dorinţa lui, de pionier al viitorului, de
a descoperi, pentru oameni, temeiurile şi mirodeniile
fericirii.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 11

Note
de lectură

Virgil Istorisiri şi aventuri fantastice
NEMOIANU

Fantasticul sau o ramură a Aşa în ciclul (ceva mai recent) al lui partid. Mai important însă, pe măsură ce izbuteşte să-i biruiască pe răufăcători.
romanului poliţist? Uneori e G.R.R. Martin, Cântec despre gheaţă şi trece vremea se apropie de catolicism.
uşor de spus, alteori e cam foc din care au ieşit până acum 5 volume. Astfel, nu prea departe de reşedinţa sa se Sau poate Intensity (Intensitate, 1995)
greu. Cam greu întrucât „fantasticul“ Deşi ţara în care e plasată acţiunea e află o înfloritoare mănăstire a ordinului
acesta modern-popular dă impresia imaginară, deşi există oarecari sugestii Norbertin (fondată de călugări, mai în care tot conflictul între victima
câteodată că descinde din romanul istoric, ale fantasticului, tematica pare preluată bine zis canonici, emigraţi din Ungaria
mai curând. Dar în fond şi romanul din Anglia medievală (de pildă Războiul după 1956; am vizitat-o de două ori nevinovată şi criminalul sadic dornic de
istoric este uneori înrudit cu romanul celor Două Roze), lupta între forţe feudale şi am admirat şi liceul religios aferent
detectivistic. Iar fantasticul şi misterul şi dinastice, nesfârşite violenţe şi cruzimi, şi sponsorizat de mănăstire) pe care senzaţii tari se încheie cu victoria binelui.
„poliţist“ au un strămoş comun ilustru: interese de clan şi financiare, vasali şi o frecventează şi o sprijină financiar.
Edgar Allan Poe. Iată deci complicaţii suverani. Publicul gustă acţiunea, care a (Pomenesc a doua oară „sprijin financiar“ Găsim la Koontz şi sugestii de sarcasm
destule pe care prefer să le las în braţele fost transformată şi în serial TV. Eu am şi nu zadarnic: potrivit informaţiilor
specialiştilor în teoria genurilor şi a fost nevoit să abandonez pe la mijlocul publice venitul scriitorului este de circa sau resentiment. The Face (Chipul,
speciilor literare. Eu să-mi confesez doar volumului 3. $25 milioane pe an. Tirajul total al
preferinţele. cărţilor sale se ridică până în prezent la 2003) este un roman voluminos în care
Sigur, încep cu grupul Inklings, instalat Regele general acceptat al speciei de peste 400 de milioane de exemplare, ele
acum ferm în paginile istoriei literare. care vorbim aici este şi rămâne Stephen fiind traduse în 38 de limbi de la suedeză bestia crudă este un profesor cu idei
Succesul copleşitor al ciclului conceput King. A scris atât de mult încât, din la japoneză; s-au făcut după socoteala
de J.R.R. Tolkien, cu admirabila trilogie jenă poate, a semnat şi cu alte nume. mea peste 16 filme sau seriale TV după deconstrucţionist-relativiste care în fond
filmică aferentă, l-au ridicat pe altminteri S-a tradus în aproape toate limbile aceste cărţi. Acuma, în treacăt fie spus
eruditul filolog autor într-o sferă înaltă. pământului. TV-ul şi cinematografia l-au venitul unor John Grisham sau Stephen vrea să elimine de pe faţa pământului
Iute au luat naştere serii şi serii de adaptat şi îl adaptează fără de oprire. King este încă şi mai mare.) Ecourile
romane imitative, o specie întreagă. Adevărul este că acest King nu este rău religioase revin cu insistenţă sporită în frumosul şi apărătorii săi: îşi torturează
Egal cu Tolkien este prietenul şi colegul scriitor, am observat că au început să se romanele lui Koontz pe măsură ce se
său poate mai ceva mai puţin celebru scrie şi lucrări de doctorat despre cărţile maturizează. un coleg de catedră cu vederi literare
C. S. Lewis, cu a sa trilogie ştiinţifico- lui. Are şi o anume varietate, nu poate
fantastică, precum şi cu bine-cunoscutul fi redus la clişee. Unele romane sunt În suma enormă de publicaţii ale tradiţionaliste şi îl urmăreşte pe un
ciclu în şapte volume Narnia, care, deşi realiste, deşi pline de fior şi groază, altele lui Koontz, primele au apărut sub vreo
dedicat mai ales copiilor, nu e lipsit de alunecă în supranatural. Unele au uşoare 6-7 pseudonime literare, abia din 1979 actor super-star şi familia acestuia pur şi
anume adâncimi filosofic-religioase. implicaţii religioase, altele diabolice. Dar romanele respective apar consecvent sub
Sigur, vorbim aici despre autori a căror e incontestabil că Stephen King este un numele autorului. Am să las deoparte simplu pentru frumuseţea lor şi bucuria
fundamentare umanistic-filologică, al adevărat maestru al fantasticului. ciclul Frankenstein, ba chiar şi pe acela
căror fundal intelectual, este dincolo de avându-l drept personaj central pe Odd lor de viaţă. Cam aceeaşi temă o găsim
orice dispută. Ei bine, cu toate acestea, eu susţin că Thomas. Am să pomenesc însă că nu
Nu acelaşi lucru se poate spune despre cel mai merituos şi interesant maestru al numai în ciclul din urmă, dar şi în alte în Relentless (Necruţător, 2009) unde un
d-na J.K. Rowling care şi-a cucerit o acestei specii literare de mare apel public romane, Dean Koontz acordă un rol
faimă gigantică prin ciclul (proză şi este Dean Koontz. Ştiu că atât Koontz, central, uneori salvator unui câine mare critic literar îl urmăreşte şi îl persecută
film) Harry Potter. Serialul mi s-a părut cât şi King au fost traduşi în română, dar şi credincios de rasă „golden retriever“,
însă artificial, chiar plicticos, infantil, nu sunt sigur au fost alese cărţile cele mai uneori înzestrat cu puteri aproape sălbatec pe un romancier şi familia sa.
simplist. Dar e clar că generic vorbind, valoroase. supranaturale, angelice. Este portretul
modul acesta de scriere s-a văzut masiv propriului său câine Trixie care vreme A doua categorie sunt romane în care
consolidat. Dean Koontz provine dintr-un mediu de mulţi ani a fost un soi de membru al
Specia e bogată, e greu să isprăvim social modest, nu s-a bucurat de studii familiei sale. neobişnuitul, neaşteptatul, fantasticul
cu enumerările. Astfel o încrengătură prea impresionante; în schimb a început de
stufoasă sunt poveştile cu vampiri, proză, timpuriu să scrie şi să publice. Observăm Aş spune că două sunt categoriile de sau chiar supranaturalul (bun sau rău)
film, televiziune. Pe mine nu mă amuză de la el o autentică evoluţie. Lucrările de scrieri în care străluceşte Dean Koontz.
fel, ba chiar mă enervează aceste poveşti. început, deşi mult cumpărate şi citite, nu Cea dintâi este formată din romane de pătrunde în lumea obişnuită şi o zguduie
O „specialistă“ în domeniu este Ann Rice. sunt prea remarcabile, ci urmează destul „suspans“. Astfel aş cita (aproape la voia
La un moment dat femeia s-a „convertit“ de fidel clişeele generice: mult suspans, întâmplării). Your Heart Belongs to Me din temelii punând oamenii în faţa unor
şi s-a apucat să scrie un fel de biografie momente de groază. Curând însă Koontz (Inima ta îmi aparţine, 2008) în care
a carierei lui Isus (culmea: nu era rău îşi găseşte un stil şi un orizont propriu. un mare om de afaceri se vede terorizat opţiuni etice şi existenţiale radicale.
scrisă), dar apoi s-a răzgândit şi s-a oprit. Chiar şi un mod de viaţă. Locuieşte în de sora geamănă a unei fete victimă a
De ce? În incultura ei crasă, habar n-avea Newport Beach, în sudul Californiei, între răpitorilor de organe; în cele din urmă În treacăt fie spus, nu se poate nega
că învăţătura creştină nu prea acceptă Los Angeles şi San Diego. Nu s-a angajat îl vedem pe acest profitor rapace, dar în
sau încurajează homosexualitatea şi s-a în divorţuri sau în relaţii spectaculos/ fond neştiutor şi nevinovat, apropiindu- aici o continuare, fie ea chiar populară,
simţit ofensată! Mă rog, nu e cine ştie ce scandaloase. Îşi scrie singur toate cărţile, se de orfelinatul unei blânde mânăstiri
pagubă. Cum ziceam mai sus, se vede în vreme ce autori de mare tiraj îşi găsesc catolice. Tot aşa The Husband (Soţul, simplificată, a marilor viziuni, imagini
oarecare legătură şi cu romanul istoric. adesea colaboratori (James Patterson de 2006) în care un modest grădinar îşi
pildă). Fără să facă declaraţii politice, se vede soţia luată ostatec, este şantajat, şi situaţii ale romantismului în toată
ştie că sprijină financiar cauze politice dar în pofida nepriceperii sale inocente
republicane sau candidaţi ai acestui majestuoasa sa prezenţă. Aşa ar fi

Darkfall (Căderea în întuneric, 1984)

unde se deschide chiar gura iadului,

The Taking (Raptul sau Ocupaţia, 2004)

unde o invazie extraterestră e zugrăvită

descrisă cu referiri la cărţi biblice,

mai ales la Apocalipsa, Phantoms

(Fantome, 1993) unde omenirea are a

se război cu izbucnirea uluitoare a unor

creaturi diabolice, paleo-zoologice,

satanice, bio-informatice şi profund

nocive, sau mai ales Breathless (Fără

de răsuflare, 2009) unde apariţia unor

fiinţe de nespusă drăgălăşenie, sinteză

a umanului, animalicului şi angelicului,

este considerată de „autorităţile oficiale“

drept un pericol pentru ordinea civilă.

Această din urmă carte mi-a plăcut în mod

deosebit. Putem trage vreo concluzie?

Cred că cel puţin una, fundamentală:

că mintea umană nu se mulţumeşte cu

raţiunea, cu stereotipurile propuse de

diversele corectitudini şi ideologii, că

are nevoie de un eşapament dincolo

de imanenţă, iar la rândul ei această

evaziune priveşte totdeauna şi inevitabil

spre transcendent şi caută să se apropie

de el. Bethesda MD, mai 2012

12 Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Ştefan VLĂDUŢESCU

Ioan Es. Pop: Fiinţa minimă

şi implozia lirică în „Unelte de dormit“

Daniel Cristea-Enache observă că Ioan Es. ziua oameni de zi şi noaptea oameni de noapte: „Ziua al teoriei poetice a relativităţii timpului. Axioma
Pop vine cu un volum „personal şi nou“ lucram pe rupte la o/firmă nerecunoscătoare, dar care espopiană ce alcătuieşte nucleul acestei teorii este că
după opt ani (Unelte de dormit, Cartea mă obligă să fiu viu/şi treaz douăsprezece ore/(...)/ De „nicicând nu va fi mâine“: „Dorm de două zile, m-am
Românească – Polirom, 2011, vs Petrecere de pietoni pe la opt seara, însă mă invada vechea poftă/ grozavă de trezit degeaba. E tot azi“ (Dorm de două zile). Timpul
– 2003). Conex, noi constatăm că aceşti trecuţi opt ani a mă mutila şi pofta îmi punea bocancii-n/ picioare.../ văzut ca exterioritate prin dedublarea eului este centrul
arată că scrie temeinic şi aşezat, fără grabă, în perspectiva (...)/ Ştiam bine ce fac/ dar nu mai eram stăpânul meu“ de greutate al unei idei poetice interesante: trupul în
dăinuirii. Unelte de dormit conţine 52 de poeme, tot (om de zi, om de noapte). care se succed diferite euri: „pentru toţi Porcecii care
atâtea cât vârsta autorului la data definitivării, în 2010. aveau să urmeze în acelaşi trup“.
Volumul are o „bine gândită şi lucrată complexitate, Omul de zi este „viu şi treaz“, lucid şi stăpân pe sine.
pe structura, mai degrabă, a unei antologii“. Cartea ar Omul de noapte este mânat de pofte, expus păcatului, Rugăciunea ca instrument de ieşire din păcat capătă
prezenta „trei sau patru linii compoziţionale“ cu legături morţii şi somnului. Moartea espopiană este o formă de un temeinic argument. Poezia „cei care cred sunt mai
„destul de laxe“: „Un centru de greutate nu mai există“, viaţă. Pe această temă, elaborările sale sunt printre cele frumoşi, chiar dacă“ este cea mai expresivă radiografiere
iar imaginea-titlu „nu mai unifică poemele din sumar“. mai profunde din literatura română: „nimeni nu e viu poetică a pariului lui Pascal: „cei care cred sunt mai
Păstrând elementele sistemului, putem constitui o la masa asta“ (12 octombrie 1990 – Ieudul fără ieşire), frumoşi“, „mai liberi“ şi „mai împliniţi“, „chiar dacă/
altă structură. Cu aceleaşi chibrituri se pot schiţa alte „după o moarte ca asta/ mă culc devreme“ („cititor de sus nu le răspunde nimeni“. Rugăciunea are, oricum,
poligoane. Credem că Unelte de dormit este un volum infidel...“, Porcec), „abia am murit/ eram atât de ostenit efect căci „nimeni nu poate fi iertat“ („mă descompun
de convergenţă. De aceea, rămâne recognoscibilă aseară“ („eu acum vorbesc...“, Porcec), „m-am găsit încet...“, Pantelimon 113 bis), iar „pe lumea asta nimeni
formula lirică a lui Ioan Es. Pop. Nu avem de-a face cu fără suflare sub genunchii mei“ („nu mă pot ruga decât nu iartă/ pe nimeni“ („am 52, o mai fi mult până la
o ruptură. În acest volum îşi dau întâlnire cele patru linii cutremurat de oroare“, Porcec), „du-te să-l ajuţi să te capăt?“ − Unelte de dormit).
tematico-expresive consacrate: prima prin Ieudul fără ridice/de trei zile zaci acolo fără suflare“ („nu ştiu ce l-a
ieşire, a doua prin Porcec, a treia prin Pantelimon 113 apucat pe tatăl meu să-njuge boii la car“, Porcec). Eul Cea mai consistentă noutate lirică o întâlnim în
bis şi a patra prin Petrecere de pietoni. liric se dedublează şi supravieţuieşte propriei morţi. secţiunea Dincolo. Aici se demitologizează locul mitic
În ultimii opt ani, Ioan Es. Pop a lucrat mai mult, care în urmă cu douăzeci de ani desemna „viena, londra,
mult mai mult la sine ca poet, decât a lucrat la viziune, Omul de noapte „vede întunericul“ şi lucrează paris.../(...)/ dincolo era singurul posibil/ iubirea norocul/
la expresivitate şi la universul său liric. Primul Ioan Es. la dulceaţa şi răceala propriului somn. Pentru el, speranţa dumnezeu locuia acolo“ (sunt douăzeci de
Pop, cel din Ieudul fără ieşire, iradiază cel mai puternic. trezirea ar însemna reluarea calvarului lucidităţii, adică ani de când dincolo a dispărut). Când năzuinţa spre
Alegerile iniţiale sunt întotdeauna decisive. Prin amplificarea minimalităţii fiinţei, ieşirea din sine: „la „dincolo“ a devenit realitate, locul a intrat în banal:
inseparabilitatea visului de somn şi prin ascendentul ce ne-am trezi şi cu ce-am rămâne/ dacă ne-am trezi „apoi s-a făcut brusc dincolo şi am aflat că nu la/ acel
iniţiatic al dormitului faţă de vis era creat un cadru în întregime“ („el călătorea înainte“, Porcec). O primă dincolo visaserăm“. Unelte de dormit este unul din cele
pentru ca Unelte de dormit să se cantoneze într-un variantă este „la ce m-aş trezi şi cu ce-aş mai rămâne/ mai consistente volume de poezie ale ultimilor ani. Pe
suprarealism secular. Nici vorbă. Ca şi celelalte cărţi ale dacă m-aş trezi în întregime?“ („ies rar...“, Ieudul fără de o parte, aici capătă convergenţă volumele de autor
lui Ioan Es. Pop, volumul dă o raită prin expresionism ieşire). Viaţa apare acum ca o trezire involuntară din anterioare, iar pe de alta se investighează noi teritorii şi
şi se întoarce la lirica simţurilor. moarte: „n-am vrut să mă trezesc când m-am trezit“ curbe sufleteşti. Coerenţa ontologică este dublată de o
Poemul care deschide volumul Unelte de dormit („din pricina prea deselor revelaţii“). continuitate a limbajului.
ilustrează idealul de mic şi izolat în întuneric, de vis şi de
linişte al fiinţei minime. Cartoful este o ipostază a fiinţei Întâlnim, de asemenea, „omul slab“ („care se temea Găsim ca antologice şi memorabile poeme precum:
minime. Accederea la minimul securizat se realizează de doamna lui“ – Romi, Unelte de dormit) şi omul când eram mic, visam să fiu şi mai mic..., o, cât aş dori
prin utilizarea unui instrument de dormit numit visare „altfel“ („Ienoşel din Valea rea“ – Vioara, Unelte de acum să mă rog, dar în loc de asta..., de vreo trei luni,
(„Când eram mic, visam să fiu şi mai mic“). Reveria dormit). mâna stângă îmi tremura tare..., stăteam aşa şi mă-
poetică figurează năzuinţa către linişte şi izolare, către ntrebam de ce o fi atât de scumpă sticla de bere, pentru
veşnicie. Aici, visul fiinţei minime îl reprezintă somnul Admiţând existenţa unui om de zi, se acceptă toată lumea, mâine va fi o zi mare, când afli aproape din
cartofului trăind în două lumi: „şi tot aşa să rămân,/ să intrarea în prezent. Unelte de dormit validează prezentul leagăn, întunericul e doar o neputinţă a ochiului, nu a
dorm mereu din cuib în pivniţă/ şi din pivniţă în cuib/ (dumnezeul tramvaiului 40): „Băltesc/ într-un prezent luminii, am 52, o mai fi mult până la capăt?, om de zi,
din mulţi neîntors şi uitat“. mic şi străin“. om de noapte, dumnezeul tramvaiului 40, când am auzit
Rugăciunea constituie un eveniment esenţial în că va trece pe şoseaua noastră, dacă n-aş fi fost silit
existenţa fiinţei minime. Băutura este şi ea un instrument Dormitul se regăseşte în volumul de faţă ca element să vorbesc, cei care cred sunt mai frumoşi, chiar dacă,
de dormit. Gândirea întârziată, confuză, de nuanţă stau pe vârf şi văd nimic, dorm de două zile, m-am trezit
soresciană, o întâlnim în poezia „de vreo trei luni, degeaba.
mâna stângă îmi tremură tare“: „doar n-o fi de la alcool,
că alcoolul/ îl beau cu dreapta, nu?“. În absenţa unui Lucru remarcat şi de alţi critici, multe dintre
duhovnic de nădejde, fiinţa minimă, din frică îşi face poezii se încheie apoftegmatic: „şi nu te bagi în
calcule de mântuire prin renunţarea la păcatul băuturii. război dacă nu ştii/ de partea cui pierzi“; „deşi m-am
În acest timp, „din frică în mai frică şi din pahar în mai trezit de târziu/ deşi mă culc atât de devreme“;
pahar/ se face a doua zi“. „istorie e poezia învingătorilor,/ iar poezia, istoria
Uneori sunt asociate două unelte de dormit, băutura celor învinşi“; „dar pe lumea asta nimeni nu iartă/
şi somniferele, ca în pentru toată lumea, mâine va fi o zi pe nimeni“. Aceasta face ca să fie pe deplin vizibilă
mare: „să bem pe ascuns/(...)/ la nouă seara, da, voi lua/ naturaleţea, autenticitatea şi firescul exprimării
un pumn de somnifere“. poetice. Ele alcătuiesc fundamentul credibilităţii
O unealtă sigură pentru dormit este oboseala. lirice. Valoarea vine din uşurinţa cu care se percepe
Dezvoltând date ale figurii închiderii, din Ieudul fără autenticitatea. Nimic nu apare forţat sau artificial.
ieşire, încăperea fără uşă şi ferestre, în singura poezie Linia se poate profila ca un exerciţiu, ca o lecţie şi
erotică a volumului, se imaginează un iubit dormind ca o bucurie estetică. Expresivitatea este generată de
de două zile în timp ce femeia face ceai, găteşte. El utilizarea unui limbaj ce nu caută dinadins noutatea.
doarme, este „atât de obosit, atât de obosit“ (Lucian Dintre formele noutăţii nu se mizează pe şoc sau
Blaga reţinea în Leagănul o astfel de stare de oboseală senzaţional ca forme hard. Noutatea în lirica lui
accentuată: „eram aşa de obosit“). Ioan Es. Pop este de tip soft: surpriza şi diferenţa.
Trupul „ne stânjeneşte“, dar fiinţa minimă nu este Unghia şi închisoarea lui Arghezi, alcoolul lui
doar spirit. Apollinaire şi Esenin, arderea lui Eliot, cunoaşterea
În galeria personajelor lirice volumul de faţă împinge întârziată şi confuză a lui Sorescu iradiază uneori.
ideea de om. Ontologia lirică delimitează oameni de Espopismul a devenit o formulă recognoscibilă. El se
pământ şi oameni de mare: „Vărai/ noi suntem oameni individualizează, înainte de toate, ca trăire şi orizont
de pământ/ care n-au văzut niciodată marea“ (locul unde ontic, nu ca limbaj. Espopismul este lirica fiinţei
a încremenit marea). Între oameni există oameni de zi minime, a fiinţei reduse la trăsăturile distinctive în
şi oameni de noapte. Mai mult, unii dintre oameni sunt care încă mai palpită, întunecat şi evanescent, lumina
vieţii, cu toate năzuinţele şi păcatele ei.

Ioan Es. Pop este un poet luminos ce scrie greu şi
grav, gândit şi expresiv. Poezia sa mişcă inocent şi duios
marile roţi dureroase ale existenţei.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 13
Evenimente culturale

Maria TRONEA care vântul îl grămădeşte în troiene; flori cântau în aer
(...)“.
Eminescu – Stilistica vegetalului
Simbolul vegetal ilustrativ al universului poetic
R eţeaua stilistică eminesciană luminează Eminescu de Marcel Guguianu eminescian este „teiul“, imagine sofianică grefată în
„régia gândirii“ şi adânceşte „mitele mit. Circumscris sacralităţii, copacul emblematic poartă
albastre“ ale visării, după cum o do­ nificare: „Codrii negri aiurează şi izvoarele-i albastre/ pecetea thanatică: „Când voi muri, iubito, la creştet
vedesc şi exemplele ce urmează, toate circumscrise Povestesc ele-nde ele numai dragostele noastre.“ să nu-mi plângi;/Din teiul sfânt şi dulce o ramură să
ariei semantice a vegetalului. (Scrisoarea IV) Potrivit aceluiaşi procedeu al reluării, frângi,/La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi,/
Epitetul mitic figurează „vârstele timpului“ reflectate versurile reapar, uşor modificate, în Memento mori: Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi.“ (O, mamă...)
de „pădurea de basm“: „De treci codri de aramă, de „Codrii aiurează negri sub a stelelor povară.“ Orfismul Simbolismul sepulcral este prezent şi în Mai am un
departe vezi albind/Ş-auzi mândra glăsuire a pădurii de „sântelor păduri“ poartă pecetea ocultismului: „Şi singur dor: „Deasupră-mi teiul sfânt/Să-şi scuture
argint.“ (Călin – file din poveste). Unitatea ideatică a cuminţi frunzele toate îşi comunică misteruri.“ creanga.“ Mirosul adormitor al teiului se circumscrie,
operei eminesciene se reflectă şi în plan stilistic, con­ de asemenea, simbolismului thanatic, ca în Strigoii
firmată de loci similes: „Acolo-s dumbrăvi de aur cu Hiperbola marchează adesea la Eminescu proliferarea („Miroase – adormitoare văzduhul îl îngrèun,/Căci
poiene constelate,/ Codrii de argint ce mişcă a lor vegetalului ca în Mirandoz: „O vale cât o ţară e grădina/ vântul adunat-a de flori de tei troiene) sau în Povestea
ramuri luminate/ Şi păduri de-aramă roşă răsunând Castelului Miradoniz./ Iar în castel de treci prin codrului („Adormi-vom, troieni-va/ Teiul floarea-i peste
armonios.“(Memento mori). colonade/ Dai de înalte hale cu plafondul/ Lor negru noi.“).
Epitetul metonimic „constelate“ (hipalagă) mar­ strălucit şi cu păduri/ De flori. Păduri cărora florile/ Ca
chează contiguitatea terestru/celest, frecventă la M. arborii-s de mari. Roze ca sorii (...)“. „Pădurile de flori“ „Teiul“ este, la Eminescu, şi simbol metonimic
Eminescu. Universului de basm i se circumscriu şi alte reapar în Memento mori, ilustrând magia basmului şi al iubitei: „Şi dacă de cu ziuă se-ntâmplă să te văz/
construcţii epitetice: „flori de aur“, „florile focoase,/ contiguitatea cer/pământ: „Sunt păduri de flori, căci Desigur că la noapte un tei o să visez,/ Iar dacă peste
Giuvaeruri umezite cu luminile adânci“ (Memento mari-s florile ca sălci pletoase,/ Tufele cele de roze sunt ziuă eu întâlnesc un tei/În somnu-mi toată noaptea te
mori). Totul sub vraja Selenei, lumina de lună fiind axul dumbrave-ntunecoase,/ Presărate ca cu lune înfoiate uiţi în ochii mei.“
structurant al imagisticii eminesciene. ce s-aprind.“ În acelaşi regim hiperbolic se înscrie şi
Epitetul personificator se circumscrie adesea or­ construcţia „snopi de flori“ din poemul citat: „Snopi de Un alt simbol thanatic cu frecvenţă ridicată este
fismului eminescian, ca în versul: „Şi vorbàreţele valuri flori cireşii poartă pe-a lor ramuri ce se-ndoaie“. Aceasta „crinul“, circumscris obsedantului motiv poetic al iubitei
şi prorocitoare stele.“ (Memento mori). se regăseşte, sub semnul conjuncţiei cu metafora, în moarte, care domină creaţia eminesciană. Îngemănat cu
Metonimia grefată în metaforă aboleşte frontierele regim orfic, în nuvela Sărmanul Dionis: „Şiruri de cireşi metafora şi comparaţia , el este prezent atât în poezie, cât
cel­est/terestru/acvatic, în regim sinestezic: „Aeru −, vă­ scutură grei omătul trandafiriu a înflorirei lor bogate, pe şi în proză: „Crinul luminei strălucea în mână/Reflectând
ratic, moale, stele izvorăsc pe ceruri,/ Florile – izvorăsc dulce mândrul ei obraz.“ (Aveam o muză); „Şi fruntea-i
pe plaiuri a lor viaţă de misteruri/ Vântu-ngreunând cu turburată s-apleacă ca un crin.“ (Când crivăţul cu iarna)
miros, cu lumini aerul cald.“ (Memento mori) ; „Albă, ca neaua noaptea, păru-i de aur/Lin împletind
Cosmosul dobândeşte atribute ale ruralităţii: „În în crinii mâinilor.“ (Miradoniz); „Era fiica spătarului
umede lanuri de-albastru ceresc,/Merg sorii cu hainele Tudor Mesteacăn, un înger blond ca o lacrimă de aur,
creţe.“ (Ecò) mlădioasă ca un crin de ceară.“ (Sărmanul Dionis).
Personificarea umanizează vegetalul, ca în poezia
Mitologicale: „Florile toate ridică la el cochete capuri/ Metafora, figură stilistică de predilecţie la Eminescu,
Copilăroase şi ochii lor plini de zădarnice lacrimi/Pe stă adesea sub semnul vegetalului. Recurentă este
grădini se mai uită (...)“. Avem în acest caz o ilustrare imaginea femeii-floare: „Floare! Cum surâzi în grădina
a intertextualităţii eminesciene prin loci similes, zilelor tale (Sărmanul Dionis). Ea se încarcă adesea de
construcţia regăsindu-se în nuvela Sărmanul Dionis: sensuri adânci,precum floarea albastră,ce asimilează
„grădina de dedesubtul ferestrei în care adoarme femininul idealului pierdut şi visării. Apelul la „limba
Dionis era de un verde umed şi răcorit după noaptea veche şi-nţeleaptă“ iveşte metafore precum, „mreje
cu ploaie, florile împrospătate ridicau în soare cochetele de frunze“: „Pe-al codrilor verde, prin bolţile dese,/
capete copilăroase şi ochii lor plini de reci şi zadarnice Prin mreje de frunze, seninul se ţese.“ (Diamantul
lacrime.“ Nordului). Metafora împrumutată din lexicul pescăresc
Orfismul eminescian se instaurează şi el prin pers­ o­ („unealtă de pescuit formată dintr-o plasă împletită din
aţă subţire, cu ochiuri mari“) este prezentă şi în proza
eminesciană, confirmând unitatea şi armonia stilistică a
operei: „şi în dosul acelei mreje de frunze-ntunecoase se
văd în oale roze albe ce par a căuta soarele cu capetele
lor.“ (Cezara).

Imaginarul eminescian peste care pluteşte umbra
iubitei moarte se complineşte în stilistica marcată de
aura neagră a lui Thanatos: „Flori de mormânt,/În taina
serilor/Am dat durerilor/Aripi de vânt“.

Ifigenia în Aulida de Mircea Eliade
montată în premieră absolută în Italia

I nstitutul Român de Cultură şi Cercetare de  Mircea Eliade, cea mai cunoscută personalitate a
Umanistică din Veneţia ne-a comunicat o
informaţie despre un important eveniment culturii române în Italia, au început în cursul anului
teatral: Piesa  Ifigenia în Aulida,  de Mircea Eliade, a
fost prezentată în premieră absolută în Italia în perioada trecut.
26 iunie – 4 iulie, într-o montare realizată de  Teatro
Stabile, pe scena spectaculoasă a Teatrului greco- Mai puţin cunoscută în ansamblul operei literare a
roman din Catania. Regia spectacolului este semnată de
Gianpiero Borgia, iar scenografia de Massimo Alvisi. lui Eliade, piesa – „dramă în trei acte şi cinci tablouri“
Traducerea din limba română în limba italiană îi
aparţine lui Horia Corneliu Cicortaş, cunoscut cercetător – constituie o reinterpretare a mitului grec, devenit
al operei lui Mircea Eliade, autorul unei teze de doctorat
la Universitatea din Napoli despre Eliade şi India.  faimos în literatura europeană prin piesele lui Euripide
IRCCU din Veneţia a organizat prima sa manifestare
în Sicilia  în luna mai 2011, prilej cu care a stabilit o şi Racine.
fructuoasă colaborare cu Teatro Stabile din Catania  şi
cu directorul acestei instituţii, Giuseppe Dipasquale. Scrisă în 1939, Ifigenia în Aulida reprezintă o
În repertoriul teatrului figurează şi spectacolul
cu piesa Istoria comunismului povestită bolnavilor transpunere literară a teoriilor savantului român
mintal de Matei Vişniec, în regia lui Gianpiero Borgia.
Repetiţiile la o nouă producţie, cu piesa Ifigenia în Aulida despre mit şi epifanie, precum şi o abordare

creatoare a temei sacrificiului din cele două mituri

româneşti:  Mioriţa  şi  legenda Meşterului Manole.

Premiera a avut loc pe 12 februarie 1941, în sala

„Comedia“ a Teatrului Naţional din Bucureşti, al cărui

director era atunci scriitorul Liviu Rebreanu. Piesa

a fost pusă în scenă de regizorul Ion Şahighian, cu

ilustraţia muzicală a lui N. Bucliu; rolul protagonistei

a fost interpretat de Aura Buzescu. Reprezentaţiile au

avut loc în perioada 26−30 iunie şi 1−4 iulie a.c., după

un proiect de Mihai Stan. Red.

14 Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 Scrisul Românesc Proză

Mihai ENE

Despre metamorfoză soarelui aceluia sticlos care îmi incendia nemilos
creştetul. Ştiu doar că ne întâlnisem cu un prieten al
De obicei sunt foarte schimbător şi, chiar atitudini în timp, pe diferite nivele şi la diferite grade, tatii, un partener de afaceri – tatăl meu avea ceva afaceri
atunci când par a încremeni în starea însă niciodată lipsind cu desăvârşire. Nu am simţit cu petrol, era directorul unei rafinării sau cam aşa ceva,
în care mă găsesc, mi se întâmplă să mă vreodată că aş da dovadă de un curaj ieşit din comun ori lucruri care nu mă interesau câtuşi de puţin – şi care
desfac în altceva cu totul nou, încât nici eu însumi nu mă de o îndrăzneală nemăsurată în raporturile cu ceilalţi. avea o fată deosebit de frumoasă, cam de vârsta mea,
recunosc întotdeauna de prima dată. Nu-mi dau seama Dar şi acest fapt este, oarecum, relativ, căci nu mi s-au şi pe care o voi regăsi în împrejurări pe care sper să am
cu exactitate când se întâmplă acest lucru, doar puţin oferit până acum ocazii în care aceste calităţi să fie timp să le povestesc.
înainte de momentul cu pricina sunt cuprins de o stare indispensabile. N-am participat, din câte îmi amintesc,
de profundă apatie şi tresar, dintr-o dată, ca surprins de nici la vreo revoluţie, nici la un război local, nu am Tatăl meu era, de fapt, licenţiat în drept, dar nu
ceva ce nu pot înţelege, de ceva ce nu pot explica tocmai avut niciodată o slujbă care să-mi solicite această latură practicase aproape deloc, deşi îşi făcuse stagiatura,
pentru că nu pot cuprinde cu mintea. Un sentiment scurt, poate interesantă pentru unii, nu m-am implicat în vreun fiind mai degrabă ispitit de diplomaţie. Astfel, Albert
poate doar o senzaţie, pe care am învăţat, cu timpul, protest primejdios, nu am fost niciodată un activist în Wordley, căci acesta îi era numele, devenise diplomat
s-o descopăr, s-o recunosc, s-o aştept. Şi care, cu toate niciun sens, nici măcar într-o banală încăierare de bar de carieră şi pe la 1970 făcea parte din corpul nostru
acestea, mă surprinde şi mă fascinează ca la început. nu am fost atras niciodată, aşadar e greu de spus. Totuşi diplomatic de la Roma. 1970 este, de altfel, un an extrem
Să nu vă imaginaţi ceva spectaculos, ca o desprindere simt că nu sunt un curajos, că rolul de erou nu este scris de important pentru mine, singurul an esenţial pentru
de propriul trup, ca în religiile asiate, sau mai ştiu pentru mine. existenţa mea şi din care nu-mi amintesc absolut nimic.
eu ce imagine terifiantă în care toate trăsăturile sunt Probabil pentru că este anul naşterii mele. Numele meu,
schimonosite pe rând până să se găsească noua formă, Singurul lucru care îmi displace cu adevărat la Sebastian (Wordley, evident), contează, de fapt, mult
nefiind vorba nici de reîncarnare, căci eu sunt acelaşi, deşi condiţia în care mă aflu este uitarea. Deşi îmi dau seama mai puţin, căci, după cum vă spuneam la început, eu
cu totul altul, şi nici de vreo mahie spectaculoasă între că nu se poate altfel, mi-e foarte greu să suport pierderea nu trăiesc aceeaşi viaţă, ci mai multe, succesive, şi fără
cele două jumătăţi ale sufletului sau corpului meu şi nici majorităţii cunoştinţelor în momentul când trec de la o vreo speranţă de a mă reîntoarce la vreuna dintre ele.
despre androginism nu poate fi vorba. Lăsaţi deoparte formă la alta. Şi este cu atât mai chinuitor cu cât, la Astfel, vă daţi seama că nu prea mai contează ceea ce,
orice viziune maniheistă indusă de lecturi improprii sau răstimpuri, îmi revin în minte tot felul de cuvinte, de convenţional, numim origine, provenienţă, mediu social,
doar agasante şi nu vă imaginaţi nimic. Aţi fi, oricum, noţiuni, de mecanisme, tot felul de atitudini, de operaţii formare, strămoşi, tradiţie într-un cuvânt. Şi totuşi nu
în plină eroare. Dimpotrivă, totul se întâmplă firesc, şi de idei pe care le-am avut sau pe care le-am deprins sunt un dezrădăcinat, nu, nicidecum, dar de fiecare dată
precum trezirea de dimineaţă sau starea de somnolenţă cândva. Ceilalţi din jurul meu le numesc, generic, déja- resimt o altă origine şi niciuna înrobitoare într-o aşa
care te cuprinde într-o după-amiază de vară. vu, iar eu accept, pentru a nu-i bulversa, cu toate că ştiu de mare măsură încât să nu-mi pot duce la bun sfârşit
Acest fapt poate fi straniu pentru ceilalţi, dar mie că este cu totul altceva. Dar cel mai greu nu îmi vine cu proiectele, câte există, sau care să mă împiedice să-mi
mi-a devenit deja familiar, ca o natură mai intimă decât aceste fragmente pe care le-am primit o dată cu noua mea împlinesc viaţa cotidiană aşa cum cred eu de cuviinţă.
natura intimă a fiecărei forme pe care o port cu mine sau formă şi pe care le redau în primire la plecare. Nici nu Desigur, dacă m-aş fi născut într-un alt secol, toate
de care sunt purtat pentru o vreme. Căci nici măcar de îmi aparţineau cu adevărat, au fost doar nişte mijloace, acestea probabil că s-ar fi schimbat, dar nu totdeauna în
asta nu-mi dau bine seama: cine pe cine poartă. Şi, dacă nişte instrumente pentru a putea suporta trecerea prin rău. Îmi place să cred că, mai degrabă, în bine.
mă gândesc bine, nici nu mi-ar folosi la ceva să aflu. forma cu care au venit – pe care au adus-o sau de care
Aş fi, probabil, dezamăgit, indiferent de răspuns, şi aş fi au fost aduse. Mă despart de ele aproape la fel de neutru Al. Pascu – Craiova, strada C. S. Nicolăescu – Plopşor
foarte trist că nu se întâmplă invers. Oricum, neputând ca şi de starea mea provizorie. De celelalte, în schimb,
să mă împotrivesc în niciun fel, mă abandonez, uneori îmi pare foarte rău. De cele pe care le-aş putea numi
chiar frenetic, în această aventură care a devenit, de fapt, experienţă şi din care nu mai regăsesc apoi mare lucru.
existenţa mea. Simt, într-adevăr, că plutesc permanent, Aşa se face că eu nu prea am amintiri. Cele care se ivesc
într-o stare de provizorat abia conştientizată, că orice la un moment dat, ca nişte puncte luminoase, sunt foarte
este posibil, mai ales atunci când formele pe care le iau vagi sau, dacă sunt precis conturate, în momentul în
se succed extrem de repede. Şi acestea sunt momentele care dispar, se pierd pentru multă vreme.
când realizez că adevărata mea natură este aceea a
metamorfozei continue. Uit atunci de toate chipurile Acesta însă este unul din momentele privilegiate ale
mele şi mă reped asupra acestei constatări ca asupra existenţei mele. Am, cred, cele mai multe amintiri de
singurei certitudini care pare a-mi fi dată. Nu mă mai când am început să am aşa ceva, sunt practic invadat de
întreb nimic şi gândirea mea se blochează instantaneu imagini, de crâmpeie de conversaţie şi pentru prima dată
asupra frazei care afirmă esenţa mea palingenetică. pot spune că am o viziune de ansamblu asupra a ceea ce
Trecând prin atâtea ipostaze, luând atâtea forme, s-ar mi se întâmplă. Este pentru prima dată când într-adevăr
putea crede că sunt foarte adaptabil, alunecos, unii m-ar îmi văd viaţa. Şi o regăsesc în esenţa ei imuabilă, care
putea chiar invidia. În realitate, nu sunt mai adaptabil este schimbarea. Puţin paradoxal, nu-i aşa?! Dar m-am
decât un funcţionar obişnuit care s-ar muta, din motive de obişnuit.
serviciu, într-un alt oraş şi care ar trebui să se acomodeze
cu noul mediu, cu casa, vecinii, colegii, secretara sau Îmi amintesc de prima mea trecere, eram copil, nu
decât vreo domnişoară ce ar încălţa o pereche nouă de cred să fi avut mai mult de unsprezece ani. S-a petrecut
pantofi şi căreia i-ar lua ceva timp până ce să nu mai în vis. E cel mai frumos când se întâmplă în vis, căci
simtă nicio jenă la mers. Aşadar, nu. Nu sunt deloc scutit totul pare la fel de autentic, de palpabil, ca şi în realitate,
de aceste mici necazuri pe care le aduce cu sine orice doar că aici atmosfera devine extatică, îşi intensifică
schimbare. Totuşi, există ceva ce îmi oferă o siguranţă nuanţele şi atunci orgia de culori ce mi se dezvăluie este
fără de care nu aş putea rezista defel. Ştiu întotdeauna de-a dreptul înrobitoare, ca într-o plăsmuire fantastică;
ce am de făcut, o voce interioară, pe care am numit-o şi întotdeauna când mă transform în vis se întâmplă
– impropriu – intuiţie, îmi spune ce drumuri trebuie să astfel.
urmez, ce decizii am de luat, căror întrebări voi fi nevoit
să răspund. Nici nu îmi pot imagina momentul când ar Mă întorsesem acasă târziu, într-o seară sufocantă
trebui să mă descurc în lipsa acestui simţ special care mă de iulie, dintr-un voiaj de două luni împreună cu părinţii
acompaniază mereu protector, ce învălmăşeală teribilă mei, mari amatori de călătorii, care nu pierdeau niciodată
ar deveni atunci viaţa mea de zi cu zi, şi aşa destul de prilejul de a vedea ceea ce, de fapt, nu puteau să vadă.
agitată şi bulversantă. Nu-mi mai amintesc exact întregul traseu urmat, dar
Dimpotrivă, pot să afirm că sunt mai degrabă timid sigur trecusem prin sudul Franţei şi apoi prin Spania,
şi neîndemânatic. Dacă nu ar fi acea intuiţie despre care până la Barcelona. Mă impresionase Riviera franceză
tocmai vorbeam, nu cred că aş putea face mare lucru. Dar şi mă impresionaseră şi castelele spaniole, întâlnite
cine ştie?! E foarte dificil să-ţi dai seama de asta, când aproape la fiecare pas. Mă fascinase luxul Mediteranei
abilităţile ţi se schimbă o dată cu forma. Poate şi asta şi îmi produseseră delicii greu de egalat palatele maure,
face parte tot din „scenariul“ pe care îl urmez aproape cu interioare ce parcă te îmbiau la delir. Mă topisem
inconştient. Timiditatea însă pare să fie o constantă. sub soarele cleios al amiezelor, dar îmi bucurasem porii
Şi despre ea voi mai avea prilejul să vorbesc. Acum cu aerul răsăritului – pe care, din păcate, nu l-am prins
nu spun decât că am remarcat prezenţa unei asemenea decât de vreo trei-patru ori, prea obosit pentru astfel de
experienţe matinale. Sincer, nu-mi amintesc decât vag
evenimente sau reacţii, totul se contopeşte într-o singură
senzaţie solară de nebănuită melancolie. Pentru că, în
cazul acesta, nu serile îmi aduc nostalgia, ci amintirea