Binder1hgkjgh

Cronică Scrisul Românesc Nr. 8 (168) ♦ august 2017 21
literară

Oana
BĂLUICĂ

Fenomenologia imaginii

Profesor universitar la Facultatea de Ști- îl constituie negativul fotografic, o imagine în a elementele care se regăsesc focalizate și dise-
ințe și Litere a universității „Petru Maior” cărei materie distribuția luminii și a umbrei este cate. Primul vorbește, în genere, de relația cu
din Târgu-Mureș, Dorin Ștefănescu este inversă celei reale (...). Astfel încât lumea văzută celălalt, cu un altul, în timp ce al doilea dove-
cunoscut în peisajul criticii literare românești în acest mod accede la demnitatea unui nou dește o apetență mai mare față de relația cu
prin incursiunile sale în hermeneutica ima- corp, pe care lumea ca atare nu și-l poate da”. locul și mediul înconjurător (chiar și concepția
ginarului și lectura imaginii. Noul său volum ambilor despre thanatos se reflectă diferit).
– Reflecții în sepia. Arta imaginii la Anton Holban Cum se subînțelege însă și din titlu, Reflec-
și M. Blecher (Ed. Tracus Arte, 2017) – reprezintă, ții în sepia se axează și asupra unui alt scriitor, Dacă am aplica în cazul lui Holban unul
în esență, tocmai o fenomenologie a imaginii la respectiv, Anton Holban; dacă Blecher se asea- dintre tipurile occidentale de cunoaștere descrise
cei doi scriitori, o încercare de a deconstrui în mănă cu Proust printr-o serie de incidențe în volumul lui Michel Foucault – Cuvintele și
mod imagistic aceste universuri ficționale, ope- personale, de biografie, Anton Holban și-l lucrurile, acesta ar fi, cel mai probabil, emulația.
rând astfel nu doar o „transplantare” de sens, fixează pe acesta ca model literar, astfel că nu Asemenea descrierii operate de filosoful francez,
ci și o reflectare mai autentică a pasajelor, frag- este de mirare că cele mai multe imagini din subiectul erotic are, în proza lui Holban „sensul
mentelor, intențiilor auctoriale; de fapt, se poate opera sa sunt plasate sub auspiciile alterității, unei imagini care parcurge în liniște spațiile
spune că, în scrierile celor doi, criticul încearcă să destabilizării erotice și incertitudinii, iar criticul lumii”, dar rămâne „deschisă pentru vizibilitate”,
deslușească acea „coreografie a cuvintelor”, „măr- literar observă cu acuitate că, în același timp, astfel încât: „Seamănul înglobează asemănătorul,
șăluirea lor și intrarea acestora în bătălie” (doar romanele lui Holban se încadrează pe una care, la rândul său, îl delimitează și poate că va
că prin intermediul corolarului imagistic), cum sau alta dintre coordonatele
se exprima Jeanette Winterson cu privire la opera trasate chiar de autorul inter- fi din nou înglobat, printr-o
lui Joyce (și la mișcarea modernistă în general, belic, și anume, acea distincție reduplicare având puterea de
într-un volum celebru: Art Objects). dintre romanul dinamic și cel a se prelungi la infinit”.
static operată în Testament
Putem vedea chiar și aceeași reflexivitate, dis- literar. În acest sens, vom Protagoniștii lui Holban
ponibilitate pentru analiză, poeticitate și, uneori, avea în universul livresc al lui se mișcă în interiorul acestor
febrilitate ca în volumul autoarei britanice, semn Holban un perpetuu joc între „cercuri concentrice”, motiv
că Dorin Ștefănescu a fost realmente cucerit de apariții și dispariții, între cla- pentru care oscilează între a
acest demers interpretativ, iar imaginile care i se ritate, diafan și transparență vedea prea mult sau a vedea
perindă pe retină transformă actul critic într-un pe de-o parte și linearitate și prea puțin și care marchează,
„discurs îndrăgostit”. Și cum ar putea fi altfel? monocronie pe de altă parte. în termenii lui Dorin Ștefă-
Blecher este unul dintre cei mai apreciați scriitori Aceeași pendulare este vizibilă nescu, o „bipartiție spațială a
români, comparat cu Franz Kafka de către Eugen și în raportul simțire/luciditate aproapelui și departelui”.
Ionescu și Paul Bailey (o comparație, într-adevăr, sau esență/aparență și tocmai
cam forțată, dar care nu face decât să ilustreze de aceea se relevă o compli- Preocupat de această pro-
extraordinara receptare de care se bucură în ulti- citate dificilă între reflecție și blematică a sensului (este,
mul timp, deși, dacă ar trebui totuși să operăm cunoaștere, mai ales în ce privește alteritatea: de altfel, și autorul unui
anumite comparații, destinul lui, traseul vieții ne „Altul celuilalt iese din statica sa, se dinami- substanțial volum intitulat
duc mai degrabă cu gândul către Proust, dat fiind zează, își neagă imaginea, pe când cel care vrea Hermeneutica sensului, în
faptul că Blecher, de aceeași origine evreiască, a să fie mereu altul și să îl vadă pe celălalt sub care se apleacă asupra diferitelor tipuri ale
scris țintuit la pat de la 19 ani). chipul aceluiași acuză neputința gândirii, impo- demersului analitic), Dorin Ștefănescu reu-
tența unei rațiuni care continuă să reflecteze, șește, și în acest volum – Reflecții în sepia – să
Poetica existențialistă și imaginile dezo- dar nu mai reflectă, nu vede sensul”. impună interpretări insolite, dar bine susți-
lante, aproape suprarealiste din sanatoriu, puțin nute, să creioneze universul livresc al celor
indexate în literatura română, uzura corporală Poate tocmai acesta este motivul pentru doi autori cu migală, poeticitate și dinamism,
și trepidațiile, luciditatea și analiza minuțioasă care cele două capitole, primul referitor la astfel încât incursiunea critică se impregnează
a stărilor concordă perfect cu notele de cenu- Holban și cel de-al doilea corespunzându-i lui de potențialități și valențe.
șiu-închis ale sepiei, așa cum le imortalizează Blecher se intitulează Paradoxul rațiunii pure și Volumul este o lectură foarte plăcută
Dorin Ștefănescu: „De la «caverne și scobituri» Geometria nuanțelor. Practic, în cazul primului pentru oricine este interesat de cei doi scriitori,
de tot felul până la «caverna sexuală», lumea lui scriitor avem de-a face cu reconstituirile unor mai ales având în vedere faptul că, în ultimul
Blecher este o lume a golului. Nu o lume goală, portrete, cu imagistica axată pe ontologie, în timp, M. Blecher s-a bucurat de foarte multă
ci plină de golul în care ea se manifestă ca și cum timp ce, în cazul lui Blecher locurile, obiec- atenție atât din partea publicului specializat,
n-ar fi (...). Un posibil model al acestui proces tele și stările adiacente sunt cel mai adesea cât și din partea lectorilor obișnuiți, iar volu-
mul său, Inimi cicatrizate, a fost ecranizat anul
trecut, în regia lui Radu Jude. ■

Calendar – August

1 august 1938 – s-a născut Ion Sorescu, în com. Bulzești, jud. Dolj; 13 august 1925 – s-a născut Dumitru Nicolcioiu, com. Tâmna, jud. Mehedinţi;
1 august 1949 – s-a născut Dan Lupescu, în com. Sărbătoarea, jud. Dolj; 13 august 1951 – s-a născut Ion Cepoi, în Târgu-Jiu, jud. Gorj
3 august 1943 – s-a născut Nicolae Petre Vrânceanu, în Slobozia, jud. 15 august 1927 – s-a născut Ion Dianu, în com. Poiana Mare, jud. Dolj;
17 august 1958 – s-a născut Horia Dulvac, în com. Gighera, jud. Dolj;
Ialomiţa; 19 august 1982 – a murit Ion Schinteie, n. 27 dec. 1911, în com. Peștișani, jud. Gorj;
4 august 1923 – s-a născut Alexandru Olaru, în Craiova, m. 3 mart., 2003; 21 august 1992 – a murit Constantin D. Papastate, în Craiova, n. 26 febr. 1907;
4 august 1967 – s-a născut Marian Boboc, în Petroșani, jud. Hunedoara; 22 august 1993 – a murit Lucian Zatti, n. 6 febr. 1927, în com. Brezoi, jud.
5 august 1961 – s-a născut Ion Munteanu, în com. Goiești, jud. Dolj;
6 august 1953 – s-a născut Constantin Pădureanu, în com. Podari, jud. Dolj; Vâlcea;
9 august 1934 – s-a născut Romulus Cojocaru, în com. Punghina, jud. 24 august 1951 – s-a născut Valeriu Birlan, în Budești, jud. Călăraşi;
27 august 1942 – s-a născut Ovidiu Ghidirmic, în satul Grecești, com. Valea
Mehedinţi, m. 31 mart. 2007;
9 august 1937 – s-a născut Florin Mihăilescu, în Slatina, jud. Olt; Stanciului, jud. Dolj.

22 Nr. 8 (168) ♦ august 2017 Scrisul Românesc Teatru

Teatru Ion
PARHON

Două festivaluri tinere

Fără să știrbească din prestigiul unor mari ale Departamentului de teatru din Bănie, adese- prin unele pasaje de un calibru artistic îndoielnic.
confruntări internaţionale cum sunt fes- ori arhipline, festivalul-concurs a dat câștig de Spectacolul cu valenţe exegetice și semnificaţii
tivalurile din Sibiu (FITS), București cauză regizoarei Andreea Ciocîrlan și actorului contemporane din creaţia lui Aristofan, cu titlul
(FNT), Craiova („Shakespeare”) sau Cluj-Na- Carol Ionescu (pentru spectacolul Ei, și?, actriţei Eutopia, prezentat de constănţeni, în viziunea
poca (Interferenţe), în ţară s-au afirmat în această Sanja Markovič din Trapul porcului, spectacol regizorului grec Yannis Margaritis, cuprinzând
vară două festivaluri tinere, dar cu apreciabile care a fost încununat și cu
șanse de a-și apropia meritele unor evoluţii de Premiul special al juriului Scenă din Metamorfoze
certă individualitate și ale unei contribuţii oneste prezidat de Serge Rangoni,
la îmbogăţirea piesajului artei spectacolului. director de teatru din Liège. aproape întreaga trupă a teatrului, umorul sucu-
Consider că cele două specta- lent din Pyrasmus & Thisbe4 You, montat de
„Theater Networking Talents” cole s-au ridicat în mod vizibil Alexandru Dabija la „Odeon”, Amphytrion 38,
deasupra celorlalte concu- după Giraudoux, în regia lui Horia Suru, adus
Este denumirea primei ediţii a Festivalului rente, iar faptul că premul de în festival de Teatrul „Bacovia” din Bacău, poate
internaţional de teatru destinat tinerilor regi- scenografie nu s-a acordat mai puţin proaspăt decât la sediu, reprezenta-
zori, organizat la Craiova în cele mai călduroase îmi confirmă și el exigenţa ţia Teatrului „Tony Bulandra” din Târgoviște cu
zile (28 iun.-1 iul.). Eforturile lăudabile depuse juriului din care a făcut parte Furtuna. Joc secund, semnată de Szabo K.Istvan,
de staff-ul gazdelor, Teatrul Naţional „Marin și apreciata scenografă Lia adaptarea după Sofocle intitulată Oedip – cei care
Sorescu”, alcătuit din Alexandru Boureanu, Dogaru. Onorat și de două vor să vadă, în interpretarea Teatrului Molldang
director general, Vlad Drăgulescu, director spectacole remarcabile (hors din Seul, discursul muzical-coregrafic Vivaldi și
artistic al teatrului, Haricleea Nicolau, director concours) ale teatrului-gazdă, anotimpurile, în regia lui Gigi Căciuleanu, datorat
artistc al festivalului, și Nicolae Coande, redac- cu Profu’ de religie, de Micha- Teatrului Naţional din Târgu Mureș, emoţionan-
torul-șef al revistei „SpectActor”, împreună cu ela Michailov, și Iluzii, de Ivan tul recital închinat lui Ovidiu de mereu tânărul
UNATC-ul, reprezentat la festival de profesorii Vârâpaev, în regia lui Bobi Pricop, festivalul și-a împătimit de poezie Emil Boroghină, și fabulo-
Nicolae Mandea, rector, Carmen Stanciu, prorec- definit personalitatea și eficienţa nu numai prin sul spectacol cu Metamorfoze, realizat de Silviu
tor, și Elena Coman, teatrolog, au condus la un semnificaţiile concursului, ci și printr-un valo- Purcărete la Teatrul Naţional „Radu Stanca” din
eveniment tineresc și dinamic, victorios asupra ros workshop cu participare-record, condus de Sibiu, prezentat acum la un deceniu de la pre-
caniculei și promiţător privind viitoarele sale celebri oameni de teatru britanici Declan Don- miera găzduită de municipiul declarat atunci
ediţii. Pe lângă reprezentaţiile școlilor românești nellan și Nick Ormerod. Așteptăm cu legitimă
de teatru cu Film, de Annie Backer, sau Ei, și?, nerăbdare ediţia a doua, poate și mai bogată, dar Scenă din Ei, și?
după „Improvizaţie la Alma”, de Eugène Ionesco la o temperatură mai prietenoasă.
(prezentate de UNATC), Hotel Europa, de Goran Capitală culturală europeană, spectacol prece-
Stefanovki (UAT Tg Mureș), Edmond, de David „Miturile cetăţii” dat acum la Constanţa și de o versiune italiană
Mamet (UBB Cluj-Napoca și Teatrul Municipal a Metamorfozelor, sunt câteva dintre momentele
Baia Mare), Sandros, de Katalin Thuroczi (Uni- Sub acest generic s-a desfășurat la Constanţa de graţie, fidele drumului acestui festival către
versitatea de Arte „George Enescu” din Iași) și (19-27 iun.) cea de-a doua ediţie a Festivalului notorietate. ■

Scenă din Avioane de hârtie internaţional de teatru conceput de Teatrul
de Stat, condus de actriţa Dana Dumitrescu,
Avioane de hârtie, de Elise Wilk, prezentată de în selecţia pentru festival realizată de criti-
Departamentul de Arte de la Universitatea Cra- cul Doru Mareș. În fapt, ne-au întâmpinat
iova în afară de concurs, festivalul a cuprins și expresii artistice incitante, uneori chiar
spectacole ale unor oaspeţi din străinătate, cum interactive, dar mai ales antrenante, ce
au fost acelea cu Anna, de Teodora Marčeta, dau seama atât de ecoul miturilor vechi,
după „Anna Karenina”, și Elling și Kjell Bjarne, cât și de straiele lor de astăzi, în care
de Ingvar Ambjarnsen (Academia de Arte din sunt îmbrăcate teme și idei actu-
Novi Sad), Trapul porcului, de Aleksandar Popo- ale circumscrise condiţiei umane și
vić (Facultatea de Arte Dramatice din Belgrad) confruntărilor sale cu solitudinea,
și Trei, după Legământul, de Walter Wikes (Aca- alienarea și vulnerabilitata. Alături
demia Naţională de Teatru și Film din Sofia). de spectacolele din sala teatrului con-
stănţean (pe când va reveni acesta în
Desfășurat în sălile Naţionalului craiovean și edificiul pe care îl merită?), am urmărit și
reprezentaţiile din aer liber, pe scena din
Piaţa „Ovidiu”, ele dezvăluind un binevenit
caracter popular și o fierbinte adeziune a
publicului, așa cum au fost acelea cu Falstaff
(Teatrul „Eugen Ionescu” din Chișinău),
musicalul Omul din La Mancha (Teatrul
„Regina Maria” din Oradea) sau Zorba’s Dionysos
(Teatrul Municipal Baia Mare), chiar dacă acesta
din urmă, numit de regizorul Marcel Ţop drept
„spectacol antropologico-holografic care recon-
ciliază Orientul cu Occidentul”, surprinde însă și

Cronică Scrisul Românesc Nr. 8 (168) ♦ august 2017 23
literară

Literaturile Dan
IONESCU

române postbelice
Literaturile române postbelice (Ed. Școala
Ardeleană, Cluj-Napoca, 2017), cea mai – 6 martie 1945)” și menționate de Ion Simuț în În penultimul capitol al cărții, în Literatu-
recentă lucrare semnată de Ion Simuț, se capitolul Canavaua istorică. Politică și literatură rile paralele, curentele proletcultism și realism
atestă desigur autoritatea regimului politic față de socialist sunt tratate în diacronie, iar diverșii
referă la impulsul pe care evenimentele istorice orice formă de manifestare a unei voințe care ar fi reprezentanți ai acestora, care au profitat de
l-au conferit literaturii. Autorul explică seman- pretins alteritate: „I. Cucerirea puterii politice (6 regim, sunt prezentați din perspectiva interven-
tica pluralului din titlu: „Volumul Literaturile martie 1945 – 30 decembrie 1947), II. Revoluția țiilor obiectuale pe care le-au avut de la tribuna
române postbelice are la origine socialistă (30 decembrie 1947 – 5 mai multor congrese. De exemplu, discursul
ideea celor patru literaturi (opor- martie 1953), III. Victoria soci- pe care A. E. Baconsky l-a ținut la Congresul
tunistă, evazionistă, subversivă și alismului (5 martie 1953 – 19 Scriitorilor din 1956 este socotit un testimo-
disidentă), enunțată pentru prima martie 1965), IV. România pe niu irefutabil al existenței proletcultismului la
dată într-un articol din «România drumul desăvârșirii construc- noi. Capitolul, prevăzut cu „Sensuri explorato-
literară», în 1993, și dezvoltată în ției socialiste (iulie 1965 – iulie rii – idei și opere” și „Exemplificări analizate
volumul Incursiuni în literatura 1971), V. Societatea socialistă în Incursiuni în literatura actuală (1994)”, este
actuală, apărut în 1994”. multilateral dezvoltată (iulie 1971 consacrat Literaturii oportuniste (sau literatura
Cele mai multe direcții atât de – decembrie 1989), Drumul spre oficială), Literaturii evazioniste, Literaturii sub-
clar distincte s-au înregistrat în comunism în zbor („visul de aur versive, Literaturii disidente și Literaturii exilului.
intervalul 1945/1947 – 1989, în al omenirii” – decembrie 1989)”. În ultimul capitol, intitulat Literatura
primul rând pentru că s-a inaugurat Însă, în paralel, literatura a avut română în economia de piață, Ion Simuț face
o scriitură oficială, aservită noului linia ei evolutivă: „I. Martie 1945 un tur de orizont, așa cum susține, al literaturii
regim (în special, după 1947), apoi, – decembrie 1947. Între două de după nouăzeci, punând în lumină „reac-
șefii de stat, erijați în despoți, ei înșiși au fost dictaturi – deriva tranziției”, „II. 1948 – martie țiile literaturii” la rocada firească a dictaturii
diferiți, iar în perioadele când s-au asemănat în 1953. Supremația stalinismului sau socialismul cu piața. Apar astfel „oportuniștii literaturii
manieră a cârmuirii, atașați interesului național de tip sovietic”, „III. Martie 1953 – martie 1965. de piață, o categorie din care fac parte scrii-
mai mult decât doctrinei politice (din păcate, Desovietizarea lentă: spre comunismul național”, tori cu mai mult sau mai puțin talent”; există
pentru puțin timp), literatura a prosperat, dez- „IV. 1965 – iulie 1971. Etapa liberalizării per- „indubitabil o a doua categorie: evazioniștii,
voltând viziuni occidentale. Scriitorii care s-au verse”, „V. 1971 – 1989. Socialismul dinastic”. indiferenții la ce se poartă, la ce se vinde, la
rupt de orientarea oficială așa au și rămas, fideli Instituțiile care au concurat „în exercitarea ce merge sau nu merge. Ei scriu literatură de
propriului crez artistic. Rezistența acestora prin controlului politic și pentru limitarea libertății dragul literaturii, iar nu de dragul pieței”; „nu-i
operă determină a doua interogație dilematică de creație” sunt denunțate de către autor, în putem uita aici pe disidenții literaturii de piață,
a acestei lucrări: „Comunismul biruitor. A fost? special, pentru a favoriza înțelegerea fenome- pe aceia care i se opun deschis, o neagă violent,
N-a fost?”, prima fiind enunțată în Argument: nului de către generațiile tinere: „1. Partidul sub orice formă s-ar prezenta”.
„O singură literatură? Mai multe literaturi?”. unic, PMR, condus de Dej (1945 – 1965), apoi Volumul Literaturile române postbelice este
Etapele înregistrate de „Revoluția popu- PCR, condus de Ceaușescu (1965 – 1989). 2. bine argumentat, citindu-se cu plăcere, iar
keanoslar-democratică (preludiu: 23 august 1944 Securitatea (...). 3. Cenzura”. tema, de anvergură. ■
Despre Titu Maiorescu și arta lecturii scrie Pecican și Mircea Popa. Ileana Mălăncioiu
Nicolae Scurtu, iar Roxana Sorescu anali- publică Însemnări pentru un eventual jurnal,
zează interpretările eminesciene realizate de în timp ce, sub titlul Figuranții, Gelu Ionescu
B. Fundoianu. Joie de vivre, articolul semnat realizează o reinterpretare a celebrei piese
de Sorin Lavric este dedicat eseurilor lui Measure for Measure, de Shakespeare din
Revista România literară (nr. 26/2017) Bertrand Russell, afirmând despre logician perspectiva filonului moral care determină
interesează, și de această dată, printr-o serie și matematician că „excelează în verdicte întreaga semnificație. Irina Petraș face o pre-
de cronici, interviuri și eseuri malițioase, a căror istețime îl pre- zentare a tinerei poete Medeea Iancu, afirmând
semnate de critici români valoroși. schimbă într-un spirit ironic”. Alex. că „vibrația poemelor sale este puternică,
Astfel, Nicolae Manolescu publică Ștefănescu scrie despre textele sal- durabilă, cu ecou prelung”. În paginile revistei
o cronică pe marginea celor două vate ale lui Mircea Eliade, în timp putem lectura și o cronică scrisă de Con-
volume semnate de Niculae ce Daniel Cristea-Enache realizează stantin Cubleșan pe marginea noului volum
Gheran și intitulate Rubreniana, o prezentare a volumului O sută și semnat de Ruxandra Cesereanu, California
dedicate, desigur, operei marelui una de poezii, de Ion Horea. Arti- (pe Someș), volum care, consideră criticul,
romancier. Criticul punctează colul lui Mircea Mihăieș „se structurează pe coordonatele
dificultățile inerente alcătui- – Bloomsday – denumire unui autentic poem simfonic, de
rii unei ediții critice, precum și sub care este sărbătorită, amplitudine”. Lenin, Republica
faptul că, în general, studenții nu pe data de 16 iunie, opera Virtuții și Supraomul bolșevic este
sunt îndrumați către întocmirea de ediții cri- lui James Joyce, analizează tocmai titlul eseului semnat de Vladimir
tice, o întreprindere cronofagă și laborioasă. această fascinație pe care o trezește Tismăneanu, iar Toader Nicoară
La rubrica dedicată actualității, putem lec- autorul irlandez. analizează Monarhia modernă
tura articolul semnat de Răzvan Voncu – Din Revista Apostrof (nr. 6/2017)
nou, despre fraudarea instituțiilor de validare. propune un foarte interesant dosar românească (1857–1881) – un
proiect de țară în cinci pași. La
Numărul prezent ne propune și două inter- cu privire la personalitatea criticului final, ne este prezentată și o tra-
viuri interesante: Cornel Ungureanu în dialog Titu Maiorescu, așa cum este reci- ducere a zece poeme de Paul
cu Gellu Dorian și un altul realizat de Cristian tit și reinterpretat de contemporani; printre Celan, din volumul Sori de fire, realizată de
Pătrășconiu cu scriitorul Howard Jacobson. respondenți se numără Marta Petreu, Ovidiu George State. ■
Red.

24 Nr. 8 (168) ♦ august 2017 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Fl. Florescu

Brâncuși
la Muzeul Guggenheim

Încă din 1913, când participa la Expo- artistul fiind considerat unul dintre cei Expoziția, care celebrează 141 de
ziția Internațională de Artă Modernă mai mari sculptori contemporani. ani de la naștere, va rămâne aproape un
Armory din New York, cu cinci Muzeul Solomon R. Guggenheim an de zile (17 martie 2017 – 3 ianuarie
lucrări (Capul, Domnișoara Pogany II, a început colecţionarea lucrărilor lui 2018), își propune să rearanjeze colecția
Cap de copil, Muza adormită II și Peș- Brâncuși, începând cu 1950, sub con- permanentă a muzeului și să expună și
tele), Brâncuși făcea deja senzație și se ducerea celui de al doilea director al lucrări depozitate și inaccesibile până
impunea prin „eleganța și rafinamentul său, James Johnson Sweeney, care a acum publicului.
formelor avangardiste”. Colecționari și extins domeniul de interes al insti-
iubitori de artă i-au cumpărat mai multe tuției către alte genuri și tehnici, în „Marele eveniment expozițional des-
sculpturi, artistul fiind prezent în princi- special către sculptură, Brâncuși fiind chide calea unei colaborări instituționale
palele muzee și galerii de artă americane. prioritar. În 1955 muzeul a organizat pe termen lung între Institutul Cultural
Român, prin reprezentanța sa de la New
Expoziția Brâncuși la Guggenheim – 2017 York, și Guggenheim Museum. În plus,
aceasta este o oportunitatea unică, ținând
cont că asemenea prezentări speciale
dedicate unui artist de către marile muzee

În octombrie 2013, pentru celebrarea și a găzduit prima expoziție
centenarului operelor lui Brâncuși în Sta- amplă a artistului.
tele Unite, deschizătoare de noi direcții Anul acesta, Muzeul
în arta modernă, Galeria Paul Kasmin de Artă Solomon R. Gug-
din New York a inaugurat expoziția genheim, cu susținerea
Brâncuși în New York 1913-2013, pri- Institutului Cultural Român
mită cu mare interes de critica de artă și din New York, găzduiește
de public. Expoziția din 12 martie 1914, o nouă expoziție Brâncuși,
prima expoziție personală a lui Brâncuși prin care oferă publicului
în spațiul american, i-a adus celebritate, posibilitatea de a revedea,
într-un cadru nou, Expoziția Brâncuși la Guggenheim – 2017

sculpturile în lemn și marmură: de artă se întâmplă la intervale mari de
Vrăjitoarea (1916-’24), Regele timp, de câțiva ani sau chiar câteva zeci
Regilor (cca. 1938), Muza (1912), de ani”, se afirma în comunicatul de presă
Adam și Eva (1921), Miracolul
(1930-’32), Țestoasa zburătoare al ICR, la deschiderea expoziției.
(1940-45), Câine de pază (1916) Clădirea proiectată de Frank Lloyd
și Soclu de stejar (1920), împre-
ună cu un număr important de Wright găzduiește o colecție în conti-
fotografii ale atelierului din Paris nuă dezvoltare de artă impresionistă,
și lucrări in situ, realizate de Man post-impresionistă, modernă și con-
Ray, Edward Steichen, Wayne F. temporană, cât și expoziții itinerante.
Muzeul Solomon R. Guggenheim din
Miller și de Brâncuși însuși. New York este frecventat, anual, de peste
un milion de vizitatori. ■
Expoziția Brâncuși la Guggenheim – 1955

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 24 pag. – 5 lei 8

Serie nouă Anul XVI ScrisuRl omânesc
Nr. 8 (180) 2018 Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003

Publicată de Scrisul Românesc Fundația-Editura, recunoscută CNCS. Apare sub egida U.S.R.

Florea
FIRAN

Mircea Iorgulescu

un spirit polemicritic și istoric literar, eseist și îngrijească podgorii boierești din

gazetar, Mircea Iorgulescu zonă. Începe cursurile primare în

Cse distinge printr-o activi- localitatea natală și le continuă la
tate laborioasă în aceste domenii Școala Medie nr. 1 din Urlați pe
și după ce emigrează în Franța cu care o absolvă în 1961, după care
numai câteva luni înaintea eveni- urmează Facultatea de Limba și
mentelor din ’89. Pasionat de istoria Literatura Română a Universită-
Corneliu Baba – Autoportret, 1986 literară, Mircea Iorgulescu scrie ții din București și obține licența
sistematic și riguros volume cu foi- în 1966. În anul II de studenție,
letoane, articole și studii critice prin împreună cu Laurențiu Ulici, Dan
care urmărește aducerea în actua- Horia Mazilu, Ioan Groșescu și
litate a unor mari personalități ale Mircea Croitoru formează un cerc
literaturii noastre alături de valori „underground” de lecturi și dis-
contemporane în plină afirmare; un cuții, în care cărțile nou apărute
istoric literar înzestrat cu imaginație erau prioritare, și simte apetența
și deschis spre „revizuirea critică și pentru publicistica literară, cum
Am rămas toată viața un ucenic… Propriul meu ucenic. Nu fac interpretarea novatoare”, susținând mărturisește într-un interviu cu
pictura epocii pe care o traversăm. Fac pictura mea. Îmi place să mă știu implicația „etică a scrisului”. Trei Ana-Maria Vulpescu.
un apărător al ultimului cap de pod al picturii mari…” Corneliu Baba personalități emblematice ale lite-
Își începe activitatea literară ca
Eseu raturii și culturii noastre – Dinicu publicist în presa cotidiană, din
Golescu, I. L. Caragiale și Panait 1968 este angajat redactor la ziarul
Istrati – au beneficiat de analiza sa „Munca”, până în 1970, iar din
Oana Băluică temeinică, lucidă și obiectivă. 1971 redactor la „România literară”,
S-a născut la 22 august 1943
Poezie Cătălin Ghiță Proză până în 1989 când părăsește țara și
Gabriel Hasmațuchi în satul Schiau – Valea Călugă- se stabilește la Paris unde cere azil
Andrei Codrescu rească, județul Prahova. Este fiul
Dan Ionescu Adrian Sângeorzan lui Nicolae Iorgulescu și al Zoei
Anca Stuparu (născută Stavri), podgoreni cu ori-
Ioan Lascu Constantin Zărnescu gini elene, ai căror descendenți au politic. În situații deloc ușoare, cu
Ion C. Ștefan venit la începutul secolului XX să
Dodo Niță o condiție materială precară, și
după căderea regimului comunist
Alexandru Oprescu Mircea Iorgulescu alege să rămână

Ion Parhon în exil.

Gabriela Rusu-Păsărin Continuare în p. 2

Gabriel Coșoveanu – Teme deschise într-o lume p. 4
cu temele făcute
Lucian-Florin Rogneanu

Dumitru Radu Popescu – Cu moartea nu e de glumit (II) p. 5 Elemente romantice
Constantin Cubleșan – O nouă lectură din sonetele p. 6 lui CoînrnoeplieuraBaba

eminesciene p. 7
Adrian Cioroianu – Povestea imnurilor României p. 10
Mihai Ene – 1968 – Anul Revoltei (II)

Dumitru Radu Popa – Expoziție oreau p. 13 p. 24
la Morgan Library & Museum

Carmen Firan – În spatele ușilor capitonate p. 15

2 Nr. 8 (180) ♦ august 2018 Scrisul Românesc Eseu

Sumar

Florea Firan, Mircea Iorgulescu, Tema: Scrisul Românesc
un spirit polemic / pp. 1-3
Gabriel Coşoveanu, Teme deschise într-o Unitate prin diversitate Revistă de cultură

lume cu temele făcute / p. 4

Dumitru Radu Popescu, Cu moartea nu e Craiova, 10–11 octombrie 2018 Fondată la Craiova, în 1927,
de glumit (II) / p. 5 de către criticul D. Tomescu.

Constantin Cubleşan, O nouă lectură din Serie nouă, din 2003,
sonetele eminesciene / p. 6 întemeiată de Florea Firan

Adrian Cioroianu, Povestea imnurilor Mircea Iorgulescu Editată de: Fundația – Revista
României (1862-1990) / p. 7 Scrisul Românesc
un spirit polemic ISSN 1583-9125
Andrei Codrescu, Poeme / p. 7

Constantin Zărnescu, Împăratul Hadrian la Revistă înregistrată la OSIM
Dunăre și corbul vorbitor / pp. 8, 9 cu nr. 86155 din 11.04.2007
Ioan Lascu, Răstignit în poem / p. 9 „Muncesc în draci. Strâng din dinți de efort, ca un mărșăluitor
Mihai Ene, 1968 – Anul Revoltei (II) / p. 10 care știe că ținta este departe”, scrie prietenului său Ioan Groșescu. Membră A.R.I.E.L.
Invitat de Monica Lovinescu la Europa Liberă mărturisea într-o
Oana Băluică, Istoria literară – între emisiune că el scria de obicei articolele politice nesemnate de Revistă finanţată cu sprijinul
echilibru și „discurs îndrăgostit” / p. 11 pe prima pagină a „României literare”. În 1986 trimisese în Vest Ministerului Culturii
eseul politic Resemnarea, formă de sinucidere care a fost publi- şi Identităţii Naţionale.
Gabriela Rusu-Păsărin, Degradarea
nefericirii și identifi carea asociativă / p. 12 cat sub pseudonim (Grigore Negrescu) în nr. 1/1987 al revistei
Dumitru Radu Popa, Expoziție Thoreau la „Agora” condusă de Dorin Tudoran și Mihai Botez, iar în 1989 Redacția
eseul Între apatie și exasperare (difuzat la Europa Liberă în sept.-
Morgan Library & Museum / p. 13 oct. 1989) este publicat în revista „Dialog” (nr. 105-106/1989) și Director:
Florea FIRAN
Adrian Sângeorzan, De la Roma reluat în „România literară” (ian.-febr. 1990).
la New York / p. 14 Secretar general de redacție:
Gabriel Dimisianu, referindu-se la perioade diferite din acti- Gabriel COȘOVEANU
Carmen Firan, În spatele ușilor vitatea publicistică a lui Mircea Iorgulescu, scrie: „Era și înainte
capitonate / pp. 15, 16 aplecat spre negare («desființările» erau specialitatea lui), violent Colegiul redacțional:
Cătălin Ghiță, O noapte la Operă / p. 16 în «execuții», casant, «nemilos», dar în toate acestea punea vervă, Adrian CIOROIANU
Alexandru Oprescu, Jurnal din casa punea spirit, punea câteodată strălucire. Acum, de la un timp, Andrei CODRESCU
cultivă un mohorât pedagogism cu țintă previzibilă: noi, cei Eugen NEGRICI
Moșului / p. 17 «rămași» în țară și rămași în urmă, surprinși într-o ipostază sau Nicolae PANEA
Anca Stuparu, Poeme / p. 18 alta a căderii și decăderii noastre. Ne dojenește, profesorul, cu Gheorghe PĂUN
Ion C. Ștefan, Poeme / p. 19 aspre cuvinte, iar uneori ne mai și dă cu nuiaua peste degete, Dumitru Radu POPA
Dan Ionescu, Ștefan Augustin Doinaș – doar ne-om dezmetici, doar vom învăța odată, ce este adevărata Dumitru Radu POPESCU
democrație, adevărata luptă politică, adevărata civilizație, ade- Monica SPIRIDON
readus în actualitate; Jurnalul ca vărata libertate.” Unele interviuri prezentate la Europa Liberă au Emilian ȘTEFÂRȚĂ
oglindă / pp. 19, 20 fost publicate ulterior în ediția română a revistei „Lettre Interna-
Dodo Niță, La orizont, banda desenată / p. 20 tionale” și în vol. Convorbiri la sfârșit de secol (2006). Redactori:
Red., Arhivă sentimentală / p. 20 Mihai ENE
Gabriel Hasmațuchi, Ion Dur și „critica La Paris devine colaborator la Radio France Internationale Dan IONESCU
judecății de gust” / p. 21 până în 2008, cu intermitențe, și la Europa Liberă, colaborator Alexandru OPRESCU
Red., Cărți primite la redacție / p. 21 permanent al Biroului de la Paris, până în 1992 când postul de Ion PARHON
Ion Parhon, „Miturile cetății” / p. 22 Lucian-Florin ROGNEANU

Claudia Miloicovici, Un nou bust radio se închide. Este apoi redactor la München (1992-1995), Redactori asociați:
Eminescu / p. 23 Florentina ANGHEL
Red., Okeanos / p. 23 iar după mutarea postului la Praga este numit director adjunct Oana BĂLUICĂ
al redacției pentru limba română (1996-1999). Mihai DUȚESCU
Răzvan HOTĂRANU
Lucian-Florin Rogneanu, Elemente romantice După o suferință grea de câțiva ani, Mircea Iorgulescu înce- Gabriela RUSU-PĂSĂRIN
în opera lui Corneliu Baba / p. 24 tează din viață la 7 iunie 2011 și este înmormântat în Cimitirul
Bercy din Paris. Anul acesta, la 22 august, Mircea Iorgulescu ar Corectură:
fi împlinit 75 de ani. În memoria sa, Școala primară și Biblioteca Claudia MILOICOVICI
din Valea Călugărească îi poartă numele, la fel și Liceul din Urlați.
Abonamente Tehnoredactare computerizată:
Debutează în „Revista nouă” din Ploiești, în 1966, după care Georgiana OPRESCU
la Scrisul Românesc
Abonați-vă la revista „Scrisul Românesc“ și veți avea colaborează frecvent, uneori cu rubrici permanente, la „Ramuri” Redacția şi Administrația: Craiova,
un prieten apropiat. Abonamentele se fac prin rețeaua (cronicar literar, 1968-1969), „Argeș” (1969-1974), „Luceafărul”
proprie și Poșta Română, se pot achita și la sediul revistei Str. Constantin Brâncuşi, nr. 24

sau în contul: RO 03BRDE170SV21564261700, (1974-1976), „Convorbiri literare”, „România literară”, „Astra”, Tel./Fax: 0722753922; 0251/413.763
E-mail: [email protected]
Agenția Mihai Viteazul, Craiova. → Web: www.revistascrisulromanesc.ro
Costul unui abonament anual cu taxele incluse este de 80 lei. Cont: RO03BRDE170SV21564261700

Pentru abonații din străinătate este de 140 $ sau de 125 € .

Informații primiți la tel.: 0722.75.39.22; Fax. 0251.413.763 BRDE Agenția Mihai Viteazul, Craiova

Abonamentele se pot face la sediul
redacției, adresa: Constantin Brâncuși,

nr. 24, Craiova, județul Dolj
sau [email protected].
Responsabilitatea opiniilor exprimate

aparține integral autorilor.
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.

Tiparul: Tipografia PRINTEX Craiova,
str. Electroputere, nr. 21, tel. 0251 580431

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (180) ♦ august 2018 3

→ „Ateneu”, „Tomis”, „Cronica”, „Tribuna” etc. care face o nouă interpretare a autorului Kirei Adameșteanu, Augustin Buzura, Mircea Cio-
Kiralina: „Structural, Panait Istrati nu este un banu, Bujor Nedelcovici, Eugen Uricaru; criticii,
Majoritatea cronicilor literare și articolelor sunt povestitor în sensul clasic al termenului și cu eseiștii, istoricii literari Al. Călinescu, Dan Cris-
incluse în volumul Rondul de noapte, apărut în atât mai puțin unul oriental; e un om care vine tea, Valeriu Cristea, Nicolae Manolescu, Gabriel
1974 la Cartea Românească, care marchează din infern și scrie pentru a depune mărturie, Dimisianu, Mircea Martin, Marin Mincu,
debutul său editorial, când exersează foiletonul vrea să zguduie, nu să placă”. În Spre alt Istrati, Eugen Negrici, Ioana Em. Petrescu, Laurențiu
critic. Încă din acest volum este vizibil spiritul Mircea Iorgulescu încearcă să construiască un Ulici etc. De comentarii și judecăți de valoare
polemic care-i caracterizează și cărțile care au „alt Istrati” față de cel „pitoresc, feeric, poetic”, pertinente au beneficiat toți autorii, relevând
urmat: Al doilea rond (1976), Firescul ca excepție răsturnând polemic afirmații și date mereu trăsăturile esențiale ale scrisului fiecăruia.
(1979), Critică și angajare (1981), Ceara și sigiliul vehiculate, realizând o figură nouă a prozatoru-
(1982), Prezent (1985). În vol. Al doilea rond pre- lui; Eseu despre lumea lui Caragiale (1988), cu o După 1989, de la Paris, Mircea Iorgulescu
domină „critica criticii”, primul capitol Orientări nouă ediție intitulată Marea trăncăneală (1994), continuă să publice la unele reviste de cultură
critice postbelice privește spiritul de competiție și și alta în 2002, e un studiu de istorie literară din țară nou înființate între care „Dilema” (cu
voința de afirmare a unor critici precum Adrian care pornește de la constatarea unor contradic- rubrică săptămânală), revista „22” (cronică lite-
Marino (energic, impetuos și de o mare vita- ții – „trăncăneală”, „statul de vorbă” – ocupația rară, din nov. 2001 până în martie 2004, parte
litate), Al. Piru (format sub înrâurirea lui G. principală a personajului caragialian care ridică republicate în volumul Tangențiale din 2004)
Călinescu, un călinescian „pragmatic”), Cercul personalitatea personajului „în universal”. și își reia colaborarea la „România literară”,
literar de la Sibiu, constituit în anii 1942–1943, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”,
are printre membri pe Nicolae Balotă (cel mai Activitatea sa de istoric literar se regăsește „Tribuna”, „Cultura”, „Vatra”, „Jurnalul Națio-
„ardelean” prin erudiție), Cornel Regman (sin- în realizarea unor antologii critice precum C. nal”, articolele din ultimele trei fiind incluse în
gurul critic dintre membri Cercului de la Sibiu Dobrogeanu-Gherea (1975) și Arhipelag. Proză volumul Poștalionul cu boi și editate în 2010 la
care a fost continuu prezent în viața literară scurtă contemporană. 1970-1980 (1981), în pre- Karta Graphic din Ploiești, sub îngrijirea lui Ioan
postbelică), Paul Georgescu (anti-maiorescian fețele unor volume de Dinicu Golescu, Mihai Groșescu. În acest an scrie și prefața la volumul
Eminescu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Teatru de I. L. Caragiale și în 2011 la romanul
Augustin Buzura cu Mircea Iorgulescu în anii '70 Duiliu Zamfirescu, Marin Preda ș.a., în care Fețele tăcerii de Augustin Buzura, ambele editate
revizuirea critică și reinterpretarea cu punctul de „Jurnalul Național”. Cu câteva zile înainte de
declarat, critic mai mult de „pasiuni” decât de său de vedere s-au dovedit deosebit de utile. a înceta din viață definitivează volumul Panait
principii) și Mihail Petroveanu (criticul cu vădite Istrati – nomadul statornic. Viața, opera, aventu-
preferințe către poezie). Celelalte capitole (Fețele Scriitori tineri contemporani, întreprindere rile – legende și adevăr, ediție definitivă îngrijită
istoriei literare, Critici de azi, Epic și social, Poezia temerară și de amploare care, în intenția auto- de Ioan Groșescu și publicată la aceeași editură
și viața imediată, Revizuiri lirice) sunt contribuții rului mărturisită în prefața volumului, este „un în 2011. Doi ani mai târziu îi apare volumul de
importante de critică și istorie literară în care îndreptar literar; un ghid critic”, este structurat Cronici literare, cu un cuvânt înainte de Gabriel
spiritul polemic este vizibil. în raport de genuri literare și alfabetic, sunt pre- Dimisianu, îngrijit de I. Groșescu, în care sunt
zentați scriitori care la data întocmirii volumului reunite cronici literare apărute în revista „22”,
Ceara și sigiliul (1982) continuă într-un fel aveau cel mult 40 de ani, respectiv 168 de autori din perioada 11 martie 2001–5 mai 2004.
substanța volumelor anterioare și comentează (72 poeți, 56 prozatori, 5 dramaturgi și repor-
„Vocile istoriei literare” cu referiri la Emi- teri, 35 critici, eseiști, istorici literari). Prin acest Bănuit, mai ales de confrații de breaslă (între
nescu, Caragiale, Goga, Bacovia, Rebreanu, G. volum Mircea Iorgulescu a urmărit să prezinte care Bujor Nedelcovici care l-ar fi identificat în
Călinescu, Marin Preda, o mulțime de poeți o imagine de ansamblu a literaturii scriitori- dosarul său de urmărire), că a colaborat cu Secu-
contemporani (Eugen Jebeleanu, Nina Cas- lor tineri, ale căror începuturi se circumscriu ritatea, prin dosarul trimis de CNSAS la Curtea
sian, Marin Sorescu, Adrian Păunescu, Mircea momentului cultural și literar după 1964-1966. de Apel București a fost confirmat în 2010 acest
Dinescu) sau prozatori contemporani (Dumi- fapt, dar, la recursul solicitat de scriitor și con-
tru Radu Popescu, Constantin Țoiu, Augustin Mircea Iorgulescu alături de George Ivaşcu tinuat de urmașii săi, Înalta Curte de Casație și
Buzura) și încheie cu Dimensiunea etică susți- (foto Ionel Cucu), 1981 Justiție, cu Decizia nr. 842/20.02.2014, a admis
nând că „dimensiunea etică a scrisului artistic recursul modificând sentința, ca neîntemeiată,
nu poate fi concepută și nu poate fi operativă Autorul pornește de la convingerea că hotărând irevocabil că „Mircea Iorgulescu nu a
decât prin asociere cu noțiunea de responsabi- schimbarea, înnoirea literaturii presupune pre- fost colaborator al Securității”.
litate… De aceea moralitatea scrisului nu este zența masivă a scriitorilor tineri și observă că în
numai o problemă a criticii și nu este numai niciun alt moment din istoria literaturii române Despre Mircea Iorgulescu și opera sa s-au
o chestiune de conjunctură determinată de n-a existat o asemenea „explozie” de talente ca pronunțat un mare număr de istorici și critici
excese și de intoleranțe publicistice; este o pro- în perioada căreia îi aparțin scriitorii incluși în literari, cărțile sale au fost prezentate în prin-
blemă a întregii literaturi românești de astăzi, acest volum. Îi consideră pe toți în plină evoluție cipalele reviste de cultură și au fost comentate
angajată pe drumul căutării adevărului și al și subliniază că cei mai buni dintre ei ne fac să în volume de critică literară: Liviu Petrescu,
edificării de sine în deplină responsabilitate”. privim cu încredere viitorul literaturii române. Florin Manolescu, Mircea Zaciu, Laurențiu
Dintre autorii prezentați amintim câțiva care Ulici, Cornel Regman, Lucian Raicu, Marian
Aceste volume de critică literară sunt urmate s-au afirmat deplin: poeții Ioan Alexandru, Ana Papahagi, Nicolae Manolescu, Eugen Simion,
de dicționarul literar Scriitori tineri contempo- Blandiana, Mircea Dinescu, Cezar Ivănescu, Gabriel Dimisianu, Gheorghe Grigurcu, Cornel
rani (1978) și de o serie de volume de eseuri Virgil Mazilescu, Ileana Mălăncioiu, Marin Ungureanu, Alex. Ștefănescu, Tudorel Urian,
critice despre Panait Istrati și I. L. Caragiale: Sorescu, Adrian Păunescu; prozatorii Gabriela Al. Cistelecan, Cornel Moraru, Elena Tacciu,
Spre alt Istrati, I (1986), Celălalt Istrati (ed. a Ioana Pârvulescu, Daniel Cristea-Enache etc. ■
II-a revăzută și adăugită, 2004), Panait Istrati
– nomadul statornic (ed. definitivă, 2011) prin

4 Nr. 8 (180) ♦ august 2018 Scrisul Românesc Eseu

Gabriel Teme deschise într-o lume
COȘOVEANU cu temele făcute

Cu toate știrile și zgomotele lumii mulţimea care aleargă sau este pusă să alerge pronunţă Heidegger, când scrie că „în operă
actuale pe tapet, în care prevalează către operele poeziei, constatăm că, pentru a o nu este vorba despre redarea cutărei sau cută-
cifrele (finanțele) și mai puțin literele reţine pe aceste meleaguri, trebuie ca această rei fiinţe reale; să fie oare vorba atunci despre
(sensul), ne (re)punem o problemă imposi- mulţime să fie hrănită ori cu anecdote despre redarea esenţei generale a lucrurilor?” (Origi-
bil de ocolit, aceea a condiției intelectualului opere sau despre autorii lor, ori cu stabilirea nea operei de artă). Dintre toate idiomurile,
creator contemporan. Acesta, deși ocupă „spa- unor legături năstrușnice între ele și pasiunile așadar, opera, și în special cea lirică, con-
ţiul legitimării”, spaţiu vital pentru controlul ori interesele zilei” (Poezia. Introducere în cri- sună cu originarul până la a fi calificată, de
manifestărilor sociale, nu poate răspunde, tica și istoria poeziei și literaturii). un Mallarmé sau de un Pound drept puntea
deseori, pe cont propriu, la întrebări delicate esenţială spre recuperarea sufletului nemuritor
de genul celei puse mai demult de Hölderlin: Cum vom observa, însăși lumea contempo- descris de Platon în Phaidon. Versul în genere
„La ce bun poeţi în vremuri sărace?”. Vom rană, la care trebuie să raportăm și poezia ce se se leagă indisciminabil, pentru „idealizanţii”
ilustra, așadar, demersul prin avataruri ale naște continuu, pe lângă alte forme simbolice domeniului, de o teoreză a sentimentului,
înțelegerii lirismului. majore, se definește în funcţie de mari provocări deloc străină de cosmicitate.
– chiar sfidări – planetare la adresa conștiin-
Fenomenul poetic de astăzi se instaurează ţei umane, de natura celui de-al doilea război Nu este însă obligatoriu ca unicizarea
ca răspuns la provocarea unei noi realităţi care mondial. Dacă provocările cu sursă externă modalităţii lirice să se configureze pe terenul
se creează sub ochii noștri, drept care pierd tot – schimbări sociale, politice, tehnologice sau poeţilor. Astfel, Musil notează ultimativ că
mai mult din prestigiu protocoalele esteticii economice – sunt evidente pentru oricine, nu poetul e „omul cel mai conștient de singu-
intenţionale. În schimb, cu aportul masiv al același lucru se poate afirma despre provocările rătatea fără scăpare a eului în lume și printre
filosofiei analitice, prin transparentul slogan oameni”, pentru a adăuga, tot în cheie High
Meaning is use, câștigă nestingherit teren figu- Sculpturi de Marian Zidaru Romanticism (el, care reprezintă stilul lis al
rile esteticii atenţionale. Cum Wittgenstein a diagnosticianului de infranuanţă ironică):
susţinut că problemele filosofiei apar când cu sursă internă, și anume acelea care ţin de „Până și în prietenie și în dragoste, poetul
„limbajul a plecat de acasă”, o analogie rezo- factorul psihologic în general. Poetul, ca ori- simte suflul de antipatie care ţine fiecare fiinţă
nabilă poate prezenta și problematica poeziei care alt artist, este actant într-o comunitate (este departe de celelalte”. Opiniile emise converg în
ca „plecare” dintr-un „acasă” preraţional, situ- zoon politikon), dar comportamentul său îi este zona suprematistă a logicii verticalei, a comu-
abil oricum, în acea perioadă când Cuvântul determinat și de trăsături specifice, ca teama de nicării poet-cer printr-un tunel enigmatic,
nu cedase prerogativele cuvântului. Din atare epigonism (orgoliul de a fi unic) sau vocaţia de înrudit, dacă ţinem morţiș la aproximare, cu
unghi, poezia ar avea ca gen proxim nostal- a avea public (orgoliul succesului). Din acest joc ceea ce astronomii numesc worm hole. De aici,
gia (nostos – întoarcere, algos – durere). Acel de provocări apare poetul, specie reactivă prin suspiciunea în faţa relaţiilor orizontalizate,
use devine acţiunea textuală, ca intersectare a excelenţă, disputată între narcisism și dorinţa interumane, sau nemediate de un factor celest.
faptelor discursive cu cele artistice, iar mea- de a fi omologată social. Cu toate reacţiile demistificatoare vehemente,
ning primește aureola nostalgiei. Atunci rezistă ca autocontestări, de la avangardă până la
paradoxul conform căreia poezia are un scop Ca orice personalitate puternică, scriitorul poezia cotidianului, definirea idealizantă per-
practic, reprezintă un vehicul cu destinaţie simte că ceea ce are de spus e substanţial și sistă, sfidând mecanismele descrise de Thomas
precisă, în niciun caz nu este o entitate volatilă, coerent și, chiar dacă semnalul său către lume Kuhn în Structura revoluţiilor știinţifice.
evanescentă, ori plutitoare (rătăcitoare printre nu este considerat esenţial, adică transforma-
urgenţe). Chiar și tentativele de definire venite tor, creator de noi mentalităţi, atunci e măcar Pe lângă scandalul Beat Poetry sau The
din zona trăirilor „totale” pentru vers incumbă exploratoriu, îmbogăţind cunoașterea umană Movement, din spaţiile american și, respectiv,
o teleologie, presupun un praxis algoritmizat, în direcţia virtualului. Nu a spus-o doar Ion englez, să amintim numai importanta deman-
cu destinaţie epifania. Iată o asemenea mostră Barbu, ci și, mai aproape, temporal, de noi, telare executată de francezi, în câteva opuri
de circumscriere gen High Romanticism, din Nichita Stănescu: poezia e un fel de știinţă, ce au concurat cu succes la acţiunea de desa-
partea lui Pan Izverna: „Poezia, limbă a zeilor, ce împinge mereu mai departe graniţele uni- cralizare, atât de caracteristică celei de-a doua
nu poate fi și limbajul uzual al oamenilor. versului accesibil. Acţiunea ei se dovedește jumătăţi a secolului trecut: Bataille, cu Haine de
Ar suna ca o profanare sau ca o parodie. Ea legitimantă (întrucât justifică înalta părere a la poésie, Caillois, cu Les impostures de la poésie,
trebuie să «zacă» în stranietatea ei magică și omului despre sine, ca homo sapiens, părere Sartre, cu Qu’est-ce que la littérature? ori Michel
mitică. Îi stă în putere să învie și să se audă inculcată prin educaţia instituţionalizată) și Leiris cu L’Âge d’homme. Desigur că vecto-
atunci când este invocată. Cel care o ascultă compensatoare (amortizează, prin cultivarea rul principal al punerii în criză l-a constituit
este dator să se reculeagă și să aștepte fiorul categoriilor frumosului, sensibilului și gra- impuritatea poeziei, resimţită ca dependenţă de
(dacă există) al unei atari epifanii” (Epifaniile tuitului, diversele orori comise de umanitate biologic, de impulsurile subliminale, în fine de
poetului și ale poeziei). în numele raţiunii, religiei etc.). În legătură bizarerie. Când se întreabă peremptoriu Unde
cu vocaţia legitimantă a sintaxei artistice se se află poezia, un teoretician pretenţios precum
În general, câmpul semantic permeabil Alexandru Mușina ţine să facă remarca neli-
epifaniei propune des termeni-ideologem ca: niștitoare: „E arta cea mai impură în punctul
fragilitate, bizarerie, umilinţă, durere, dăruire, ei de plecare și rămâne să ne întrebăm dacă e
miracol, cutremurare. Pe versantul celălalt, al astfel în punctul de sosire. Cu tot efortul său de
atitudinii publicului, sesizăm că ideologemele a «purifica» această reacţie iniţială ce o gene-
au o prestanţă ce tinde vertiginos spre zero. rează, cred, poezia și orice mare poet sunt – la
Astfel, esteticieni elitiști precum Croce au un prim contact – «cinici», «scârboși», «vul-
numit, la rece, fenomenul interesului mimat gari», «insuportabili»”. (Unde se află poezia?).
pentru poezie drept o mișcare înrudită mai
degrabă cu genericul pâine și circ, unde accen- Tema, prin urmare, e „condamnată” să
tul cade pe ultimul termen: „Dacă observăm rămână veșnic deschisă, în sensul profitabil
evidențiat de Umberto Eco. ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (180) ♦ august 2018 5

Dumitru Radu

Cu moartea nu e de glumit (II) POPESCU

Moartea, bunăoară, s-a arătat în Dane- – da, chiar plini de înţelepciune!... Creștinismul glumit! Să ne amintim doar ce-a făcut moartea
marca învelită în flori îngerești – și nostru, uneori liric, e adevărat, este axa și temelia în Danemarca! Dacă numitul Claudius, a jin-
a dus-o pe Ofelia, plutind pe-o apă lumii! Noi suntem buni la suflet, noi semănăm duit la soţia fratelui său, Gertruda – și, firește,
blândă, până în cimitir! Moartea s-a arătat ca o cu tine, Doamne, doar l-ai făcut pe strămoșul și la inima ei vrăjită! – ce-a făcut?! Și-a omorât
dragoste mare – a Gertrudei pentru Claudius! nostru Adam după chipul și asemănarea Ta!... fratele în cimitir, pe când acesta, tatăl Prinţului
– făcând-o pe această regină a Danemarcei să Dacă ne-ai fi făcut după chipul măgarilor, câi- Hamlet, aţipise niţel, probabil la umbra unor
uite că ţuţălăul Claudius și-a ucis fratele, pe soţul nilor, porcilor, n-am mai avea astăzi chipul pe pomi înfloriţi!... Dar trupul vrăjit al Gertrudei,
ei, ca să se urce în patul ei – și pe tronul regal care îl avem – și care este, spre mândria noastră devenită între timp soţia sa, nu l-a îndemnat să
al Danemarcei!... Dacă putem exagera, firește, – asemeni cu chipul Tău!... Rusnacul este plin de urle și s-o oprească pe Gertruda când a văzut-o
făcând un fel de sfânt, dintr-un militar rusnac, vodcă și plin de nebunia puterii de a dirija binele că dorește să bea apă dintr-un pahar – în care el
ai cărui părinţi, fraţi și rude nu se cunosc, de și răul din lume, viaţa și moartea, crezându-se pusese otravă! Otrava trebuia acum să-l ucidă
parcă ar fi fost făcut chiar de Dumnezeu, din poate, în ţâcneala sa, plin de puteri divine! Uită pe Prinţul Hamlet! Moartea, vasăzică, folosește
pământ și vodcă, putem exagera și mai departe, că i-ai dăruit puterea divină de a stârpi pe ici, diverse modalităţi pentru a-i băga pe oameni
mai ales după ce el a băgat moartea în turbincă, pe colo, răul din lume, și este în pământ!... În povestea
făcând din el un fel de!... Uite că ezit să spun!... în stare, mâine-poimâine, despre Hamlet, numitul
Bine, sper să fiu iertat de prelaţi dacă spun că saturat de vodcă, să se creadă Shakespeare, arată cum
Ivan, scăpând lumea de moarte, a avut destinul chiar un nou Dumnezeu!... moartea este polivalentă...
unui nou Fiu al lui Dumnezeu, care voia să mân- Aici e baiul cel mare! Noi, Laertes moare împuns chiar
tuiască lumea, scăpând-o, repede, de moarte! apărând viaţa morţii, apărăm de sabia pe care el o alintase
– iertaţi-ne posibila noas- cu otravă; Ofelia moare între
Numitul Shakespeare a povestit ravagiile tră prostească îngâmfare! flori, plutind pe apa morţii,
împlinite de moarte în Danemarca! A domnit – apărăm și Biserica lui Hris- R și G – niște ticăloși care nu
un anotimp al morţii peste acest regat al morţii! tos, și chiar și pe Dumnezeul merită să le spunem numele
Mintea morţii părea vrăjită de ticăloșiile lui nostru, care acum ne ascultă, în întregime! – crapă în
Claudius, împlinite în numele iubirii!... cu dragostea sa sfântă... Îţi Anglia; Polonius e împins
mulţumim, Doamne Dum- în moarte chiar de sabia lui
Ei, da, cu moartea nu e de glumit! Asta știa nezeul nostru, pentru energia Hamlet – dintr-o confuzie...
și ostașul rusnac, născut prin Basarabia! fericirii ce ne-o dăruiești... Deci moartea are un reper-
Tu ai făcut ziua și noaptea, Corneliu Baba – Spaima toriu bogat în îndeletnicirea
În piesa mea intitulată Ivan Turbincă, niște
baștani politico-economici, sau mai bine spus, Tu, suntem siguri, n-o să lași să se stingă în tur- ei cotidiană!... Și are rezultate remarcabile! Ca să
politico-ecologici, fiindcă ei și-au umplut buzu- binca rusnacului chefliu, ziua morţii!... Căci, ne oprim doar la regatul Daniei!... Putem spune
narele în urma ecologizării ţării de fabricile și altfel, s-ar putea bârfi!... Da, niște ideologi de ce, de fapt, s-a mai spus, că datorită istoriei și
uzinele ce aduceau pe piaţă doar fier vechi, acești prăsilă, și niște politicieni de prăvălie, ar putea isteriei sale criminale, Danemarca a căzut din
revoluţionari de meserie, onaniști de elită, s-au trăncăni că vodca rusească – Doamne ferește! ţâţâni! Firește, și istoria ei a căzut din ţâţâni!
prezentat în faţa lui Dumnezeu și i-au cerut să – conduce lumea! Iar dacă moartea crapă în tur- Totul s-a cam dat cu josul în sus! Moartea,
elibereze moartea din turbincă!... Dragostea și binca lui Ivan, ce-o să spună morţii din cimitire, lucrând cu plăcere și cu spor – a scos până și
grija lor faţă de viaţa morţii, avea, firește și un văzându-se izolaţi de urmașii urmașilor lor?!... Timpul din balamale!
substrat politic: dacă moartea, care se afla în tur- Fără de moarte viaţa ar fi stearpă, n-ar mai exista Dacă germanul Hegel a spus că „Omul
binca lui Ivan, ca într-o pușcărie, condamnată mistere, și chiar misterul sexual n-ar mai fi un este seria actelor sale”, s-ar putea spune și că
pe viaţă, era eliberată din această aberantă închi- mister veritabil – și ar deveni o banalitate!... Moartea este seria faptelor sale. Așa că – asta-i
soare despre care am putea spune că se deplasa Noi, oamenii, am suferi o inevitabilă degradare, situaţia! – trebuie să ţinem minte cum a căzut
prin lume pe două picioare – picioarele lui Ivan! nepăsându-ne de moarte, cântând doar iubirea, Danemarca din balamale, și să nu uităm că!...
– se înţelege! – dacă, deci, moartea ajungea din ca niște lăutari romi... Inocenţa noastră inepui- Da, cu moartea nu e de glumit!
nou, să trăiască în libertate, prin mila lui Dum- zabilă ar lua chipul și firea unor tribulaţii erotice! Însă Ivan, rusnacul – sau, mă rog! – filo-
nezeu, era imposibil să nu afle nimic despre Și, te pomenești, vai, Doamne Dumnezeule, că rusul! – n-a glumit deloc cu moartea – și a
susţinătorii ei în faţa lui Dumnezeu! Așa că ei, am uita și să ne mai facem rugăciunile de dimi- băgat-o în turbincă! Mai apoi, glumind cu ea,
avocaţii voluntari ai morţii, puteau să fie răsplă- neaţa și de seara!... Și chiar să ne mai închinăm făcând pe tăntălăul beţiv, care nu știe să stea
tiţi de ea cu o viaţă mai lungă, învăluiţi în voaluri Tătânelui nostru Ceresc! Ar fi o catastrofă pro- într-un sicriu, a rugat-o pre dânsa, cu un glas
de vise eterne... Așa că acești avocaţi miloși, vocată de acest beţiv, care nu este nici măcar un de păgubaș, să-i arate cum poate sta un mort
morali, își construiau în suflet și simţiri, nesi- erou cât de cât pozitiv! Bine, spaniolul ăla care într-un copârșeu! Moartea i-a arătat – punân-
liţi de nimeni, propriile lor legende și mituri!... și-a pierdut o mână în război – fiindcă a fost și el du-și trupul personal între scânduri, iar Ivan a
Vasăzică, atunci când moartea era înghesuită militar! – ajunsese să se bată și cu morile de vânt trântit capacul sicriului – zdronc! – peste dânsa
într-o turbincă, sau astupată într-un copârșeu ale istoriei!... Ca să aducă binele în casa tuturor – și a trimis-o pe Apa Sâmbetei! Convins că
și dată pe Apa Sâmbetei, ei, acești oameni de oamenilor, nu doar pentru el!... Și mai putem astfel așează, din nou, în balamale, ca să nu mai
bine, au zis, plini de umanism, chiar în faţa lui spune că spaniolul – treacă de la noi! – își pier- scârţâie, zilele, nopţile, ceasurile, orele, minu-
Dumnezeu: „Doamne, de ce să sufocăm moar- duse minţile citind cărţi, dacă voia să fericească tele, inimile, minţile, pământul, cerul, istoria,
tea, de ce s-o ștrangulăm, de ce să ne purtăm ca toţi pământenii!... Dar unde să se întâlnească, timpul, stelele, luna și soarele!
niște teroriști?! De ce să ne profanăm Biserica rusnacul Ivan, cu o carte, lângă o vodcă?!... Un rusnac, născut, – după cum spun unele
lui Hristos cu o crimă? Chiar dacă făptura din Noi, acești oameni de bine, închinându-ne surse! – în Basarabia, un chefliu cu minţile
turbinca rusnacului vodcangiu este moartea în faţa Ta, Doamne, mărturisim convingerea răsucite de vodcă! Ptiu! Ăsta să pună, din nou,
primordială – și nu prea are sentimente! – noi noastră sinceră, că... ăăă... Cu moartea nu e de lumea în ţâtâni, nu noi?! ■
suntem plini de sentimente de duioșie, și chiar
iertaţi-ne ușoara noastră autoapreciere pozitivă!

6 Nr. 8 (180) ♦ august 2018 Scrisul Românesc Cronică
literară

Constantin O nouă lectură
CUBLEȘAN

Am ajuns de mult la convingerea că pe din sonetele eminesciene
Eminescu îl poți citi ori de câte ori
dorești și de fiecare dată găsești ceva S-a născut astfel antologia intitulată Din altă carte masivă), puneri la punct a citirii și
inedit (nou), ceva altceva care ți-a scăpat la laboratorul lui Mihai Eminescu. Sonetul (Edi- preluării textului original în noile culegeri,
precedenta lectură, și asupra căruia merită tura Muzeului Literaturii Române, București, demersuri de care însă niciun editor mai nou
să zăbovești, eventual analitic. Este și cazul a 2018), care se dovedește a fi nu un album de (noii editori sunt superficiali, regret că trebuie
ceea ce fac acum cei doi exegeți ai sonetelor, melodii ci, în bună rigoare filologică, o ediție s-o constat și s-o spun), nimeni, la drept vor-
Florica Gh. Ceapoiu și Florian Chelu Madeva, critică în care „am încercat – spun auto- bind, n-a ținut seama de ele.
realizând nu doar o simplă antologie (s-au mai rii – o descifrare a sonetului marelui nostru
făcut) ci una critică, cu aplicare: „Analizând poet, Mihai Eminescu, începând din stadiul În ediția critică realizată de Florica Gh.
manuscrisele sonetelor lui Mihai Eminescu, său embrionar”. Ceea ce se Ceapoiu și Florian Chelu Madeva sunt ana-
am observat diverse fluctuații în scriere, flu- și întâmplă. Fiecare sonet (e
ctuații care apar și la editorii acestor sonete. vorba doar de cele antume), lizate succint, dar la obiect,
(…) Din aceste motive, am considerat potri- își are fișa proprie, mai mult, toate variantele sonetelor,
vit să comparăm manuscrisele și nu editorii fiecare variantă este analizată comparându-le între ele și
sonetelor, care de-a lungul timpului au avut din punct de vedere prozodic căutând a găsi formele muzi-
sau nu acces la aceste manuscrise. Acum, dacă și lexical, ortografic în primul cale dorite de autor. Uneori se
avem posibilitatea să le citim, nu mai putem rând, mergându-se la sursă întâlnește cazul, cum este în
adopta în mod tacit semnele de punctuație ale („pentru ca o versiune din cel al sonetului Răsai asupra
sonetelor antume și suntem obligați, în măsura manuscris să devină variantă mea… (varianta B1, 2260,
posibilului, să corectăm această punctuație și de sine stătătoare, sonetul 202) în care Eminescu nu a
s-o aducem la o formă cât mai apropiată de trebuie completat cu semnele pus niciun fel de punctuație,
aceea stabilită de poet.” Care va să zică, editorii de punctuație necesare unei lăsând să stabilească ulterior
actuali își propun să urmărească în manuscrise bune înțelegeri a textului. Aici „accentele molodice conforme
modul în care poetul utilizează punctuația, fapt apar diferențe de interpretare, cu propria intenție”, la finali-
extrem de important pentru obținerea muzi- dar toate sonetele cunoscute zarea acestuia („Fără aceste
calității versurilor, căutată cu atâta stăruință sunt finisate din acest punct semne restrictive, poetul are
de Eminescu, demers menit „a da cititoru- de vedere și nu lasă cititorul în fața unei idei libertatea să nuanțeze diferit
lui posibilitatea de a se bucura de acea stare incomplet exprimate”). Se descinde astfel în intonația versurilor și nu este
emoțională din care răzbate nota muzicală a intimitatea creației poetului (a „laboratoru- obligat să le rescrie de fiecare dată”). Asemenea
sufletului unui poet imaginativ”. lui sonetului eminescian în întregul său”), constatări denotă o atenție sporită în cercetarea
descifrându-i mecanismele construcției lexi- manuscriselor. De asemenea, la fiecare sonet,
De reținut că Florian Chelu Madeva este cale, urmărind comparativ variantele, de data variantă, se face un mic comentariu, sintetic,
compozitor și a pus deja pe note, a creat melodii aceasta cu mijloace moderne de lucru (des- asupra necesității îndreptărilor („Am fost
proprii pentru numeroase sonete eminesciene, cinderi asemănătoare s-au mai făcut anterior, obligați să trecem sonetele eminesciene prin
făcute publice într-un „program” intitulat de către alți cercetători pe care îi au în vedere, filtrul prozodic ctitorit de marele nostru poet
„Sonet muzical” (În 2015, la împlinirea a 150 adesea la modul polemic: „Noi considerăm și, procedând în acest mod, am corectat multe
de ani de la înființarea revistei „Familia”, în că lucrurile stau altfel”), precizându-și astfel dintre sonetele care, de-a lungul timpului, au
paginile căreia a debutat Eminescu, sub egida demersul: „în studiul de față, nu am încercat fost publicate cu abateri grave de la manus-
Muzeului Memorial „Iosif Vulcan” din Oradea, să adaptăm manuscrisele la variantele cunos- cris”). Alteori, pentru o corectură în sens a
„a fost prezentată o lucrarea cuprinzând 16 cute din edițiile consacrate, ci am îndrăznit cuvintelor, a metaforelor, se apelează la dic-
melodii scrise la poezia /…/ De-aș avea”, să atragem atenția asupra neconcordanțelor ționare, neglijându-se comentarii mai vechi,
manifestare cu o a doua ediție în 2017, com- care există între aceste variante și versiunile uneori excelente, cum e cazul acelei expresii:
pozițiile aparținând lui Florian Chelu Madeva. din manuscrise. Am făcut ușoare corecturi la „cuibar de ape” și a cuvântului „sorb” din sone-
Cu această ocazie a avut loc și întâlnirea fastă unele dintre sonetele cunoscute, acolo unde tul Coborârea apelor, publicat de Nerva Hodoș
dintre cei doi admiratori ai poetului, hotărând am descoperit diferențe gramaticale evidente în 1902, un comentariu excelent, eseistic, dato-
elaborarea împreună a unei cercetări a sone- față de manuscris, erori care dăunează sonetu- rat lui Tudor Arghezi.
tului eminescian: „ne-am propus să aducem la lui, dar care nu aparțin poetului ci editorului, În demersul lor analitic, autorii grupează
lumină adevărul sonetului eminescian, pe care fiind tributare unei descifrări defectuoase a sonetele în două mari capitole: Versiuni din
să-l conservăm într-un grai muzical univer- manuscriptului sau culegerii eronate a tex- manuscrise (organizate tematic: Sonete medi-
sal, pentru corectitudinea prozodică și pentru tului timpografiat. De asemenea am atras tativ-filosofice – sonetul Veneția, bunăoară, e
frumusețea perfectă a rimelor eminesciene, atenția asupra punctuației eminesciene care analizat în toate cele peste douăzeci de variante
uneori, am păstrat formele arhaice ale unor (se) impune a fi respectată, înțeleasă și însu- de lucru ale poetului; Sonete satirice și ironi-
cuvinte iar alteori, pentru o redare riguroasă șită, ajutând editorul în editarea textului fără co-romantice, Sonete de dragoste și dor), apoi
a ideilor exprimate, am menținut forme gra- a-l interpreta și dându-i cititorului posibilitatea capitolul Sonete & Variante, care este, de fapt,
maticale mai vechi, utilizate încă în popor. În de a-l întâlni pe Eminescu, nu pe editorul său”. antologia propriu-zisă a textelor, realizată după
încercarea aceasta temerară, de transpunere a interpretarea propusă.
sonetului literar eminescian în sunet muzical, Avem astfel o nouă lectură a sonetelor, după Studiul datorat celor doi cercetători – Flo-
ne-am confruntat cu ușoare nepotriviri de ritm manuscrise, cu numeroase corecturi ce uneori rica Gh. Ceapoiu și Florian Chelu Madeva
și foarte rare de măsură, nepotriviri tributare, par a fi esențiale. Nu știu câți editori se vor – se impune ca una din noile lecțiuni ști-
în primul rând modificărilor suferite de limba conforma, de acum înainte, la aceste îndrep- ințifice ale manuscriselor eminesciene (ale
română de-a lungul ultimilor 150 de ani”). tări, întrucât asemenea corecturi de lectură au sonetelor, doar) de care ar trebui să țină
făcut, cu profesionalism, George Munteanu seama nu numai cei care realizează ediții
(într-o carte întreagă) sau N. Georgescu (într-o viitoare ci și exegeții/comentatorii operei
eminesciene în general. ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (180) ♦ august 2018 7
Poezie

O idee Adrian Povestea Andrei
CIOROIANU CODRESCU

imnurilor României

(1862-1990)u toţii știm că fiecare stat are câteva devenită Republică populară, a căpătat în grabă La răscrucea drumului
unde așteaptă dracul
simboluri, precum steagul naţional sau un alt imn, compus de muzicianul Matei Socor.
Ziua când s-a prăbușit democrația
Cimnul naţional, în care cetăţenii se regă- Matei Socor a fost un compozitor român Au explodat bubele de puroi în parole negre
sesc afectiv. De preferat este ca aceste simboluri născut în anul 1908, la Iași, într-o familie cu În 16 iulie o zi după asaltul Bastiliei
să nu se schimbe prea des, din cauză că orice rădăcini armenești. De tânăr apropiat de poli- Când a ajuns Cupa Mondială în Franța
indecizie, din acest punct de vedere, dă impresia tica de stânga, după 1944 Socor și-a pus tot Exact în momentul când ne-a trădat Trump
de neseriozitate. Să vedem împreună aventu- talentul în slujba Partidului Comunist. Ca Rușilor cu plecăciune la Tov. Putin
rile politice ale unui astfel de simbol – anume semn al aprecierii sale de către guvernul Petru Exact în acel moment personal am ezitat
imnul, sau mai bine zis imnurile naţionale pe Groza, Matei Socor a devenit în 1945 primul La răscrucea dintre Mulțumire și Politică.
care România le-a avut în ultimii 150 de ani. președinte procomunist al Radiodifuziunii Ca pe vremuri între străzile Music și Humanity
Probabil că cei mai în vârstă își aduc aminte Române, iar mai apoi a fost numit președinte al În New Orleans cel mai vechi oraș din SUA
de ceremoniile lui Gheorghe Gheorghiu-Dej Uniunii Compozitorilor din Republica Popu- Am rămas uluit o secundă și am decis
și de imnul care se cânta atunci. Sau, și mai lară Română.
mulţi dintre dvs. își aduc aminte cu plăcere Imnul compus de Matei Socor în anul imediat Muzica.
zilele în care Nadia Comăneci urca pe podiu- 1948 a fost pus pe un text al scriitorului Aurel Eram tânăr atunci și-mi citeam asiduu corpul.
mul competiţiilor internaţionale de gimnastică Baranga. Titlul său era Zdrobite cătușe și ver- Sunt bătrân acum și aleg realitate
la sfârșitul anilor ’70. Ei bine, atunci, pentru surile sale spuneau „Zdrobite cătușe în urmă
rămân/ în frunte-i mereu muncitorul/ în loc de critică.
Prin lupte și jertfe o treaptă urcăm/ Înțeleg acum amenințarea lui Leonard Cohen:
Stăpân pe destin e poporul”. Acest „Democracy is coming to the USA.”
prim imn al României comuniste
a avut o viaţă relativ scurtă și a fost Plouă
cântat doar cinci ani, până în 1953. și mă las de rime
Atunci, chiar în anul morţii lui Stalin,
aceluiași Matei Socor i s-a comandat Destul de des în ultimul timp
un alt imn, iar de această dată versu- Mi s-au îmbulzit rimele în țeastă
rile au fost compuse de poeţii Dan Una dintre ele chiar mă vroia de nevastă
Deșliu și Eugen Frunză. Acest al treilea Una și alta cu dezastrele și ploaia
imn s-a numit Te slăvim, Românie, iar Am decis că broasca țestoasă îmi prinde
Proclamarea Unirii, de Theodor Aman refrenul său spunea „Puternică, liberă,/ Mai bine decât vrabia ca simbol.
În apa fierbinte am azvârlit un pachet
Nadia, se cânta un alt imn decât cel din anii Pe soartă stăpână,/ Trăiască Republica Popu- De spaghetti. Am închis fereastra ploii
’50, pe care-1 învăţaseră la școală părinţii ei. lară Română/ Înfrăţit fi-va veșnic al nostru Ritmând neîncetat. Sufăr ca Ungaretti.
Astăzi copiii sau nepoţii noștri o recunosc pe popor/ Cu poporul sovietic eliberator”. E
Nadia Comăneci atunci când o văd în imagini foarte interesant cum a fost folosit acest imn, auzit aceste versuri debile, ar fi fost consternat.
TV de arhivă, dar imnul care se cânta atunci în care lega, inclusiv prin ritm și rime, România Imnul naţional al României de astăzi, al
onoarea ei li se pare bizar. Care este explicaţia de Uniunea Sovietică: în primul deceniu, el a
pentru toate aceste inconstanţe? fost cântat fără opreliști; dar, în ultimii ani ai cincilea din istoria statului, este un cântec
Primul imn al statului român modern a săi, era folosită doar melodia, pentru că ver- mai vechi decât toate celelalte patru: Deșteap-
fost cântat pentru prima dată în anul 1862, în surile nu prea mai erau „la modă”, date fiind tă-te, Române, pe o melodie care la origini
timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. relaţiile cu Moscova de după 1964. Oricum, era un cântec religios, este legat de Revoluţia
Atunci, România nu era un stat independent, acest imn a fost oficial în uz până în anul 1977, de la 1848 și are versurile poetului transilvă-
iar imnul pe care-l auzeau stră-stră-stră-străbu- când, cu prilejul Centenarului Independenţei nean Andrei Mureșanu. Cântecul e frumos,
nicii noștri era numai o melodie, fără cuvinte. de Stat, Nicolae Ceaușescu a considerat că era iar mesajul său e înălţător. Totuși, rămâne o
Numele său era Marș triumfal și primirea stea- timpul pentru o schimbare: s-a luat decizia ca întrebare de bun-simţ: în ce măsură un cetă-
gului și a Măriei sale Prinţul Domnitor, iar imn naţional să devină o compoziţie clasică, ţean român de etnie maghiară sau germană se
compozitorul era un muzician german, pe de secol XIX, a lui Ciprian Porumbescu. Mai regăsesc efectiv și afectiv în el?
nume Eduard Hübsch. Interesant este că după precis, muzica era cea a cântecului original, dar
abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza și venirea nu și versurile. Titlul acestui al patrulea imn Morala poveștii noastre este că, după ce am
pe tron a domnitorului Carol I imnul nu a fost era Trei culori. schimbat cinci imnuri în ultimii 150 de ani, ar
schimbat. Dar, după anul 1881, atunci când Trei culori, ultimul imn al României comu- fi cazul să asigurăm, pe cât posibil, o mai mare
România a devenit regat, acea melodie a fost niste, a fost cântat din anul 1977 și până în continuitate și consecvenţă. Altfel, dăm impre-
completată cu câteva versuri compuse special anul 1989. Din păcate pentru calitatea reală a sia fie că poporul român este unul nestatornic,
de poetul Vasile Alecsandri. Din acel moment, muzicii, versurile au fost transformate pentru fie că istoria noastră a fost prea agitată (ceea ce,
imnul s-a chemat Trăiască regele și începea cu a glorifica partidul unic, iar unele dintre ele în parte, e adevărat). Sau și una, și alta.
strofa „Trăiască Regele/ în pace și onor/ De ţară au fost adaptate, se pare, chiar de către Nico-
iubitor/ Și-apărător de ţară”. Acest cântec a fost lae Ceaușescu. Una dintre strofe spunea „Azi (Din vol. Adrian Cioroianu, Nu putem evada din isto-
imnul naţional al României până în anul 1947, partidul ne unește/ Și pe plaiul românesc/ Soci- ria noastră. Cea mai frumoasă poveste, vol. II, Curtea
când – așa cum se știe – Regele Mihai a fost alismul se clădește/ Prin elan muncitoresc”. Mai
forţat să abdice. Imediat, în anul 1948, România, mult ca sigur că Ciprian Porumbescu, dacă ar fi Veche Publishing, 2016)

8 Nr. 8 (180) ♦ august 2018 Scrisul Românesc Proză

Constantin Împăratul Hadrian la Dunăre
ZĂRNESCU

Pe măsură ce cobora dinspre Occiden- și corbul vorbitor
tul cel cețos, înspre Sudul cel plin de
lumină, spre Dunăre și Adriatica, perfecțiune. Asta era!... Oamenii, nu doar cei i-a cerut să i-l vândă, pe urmă, s-a exprimat,
din Capitală, ci, mai cu deosebire din impe- altfel, văzând părerea de rău a moșului:
riu, să aibă timp de cunoaștere, muncă, iubire, „— Ţi-l cumpăr, oricât ai cere; apoi să-l
împăratul Hadrian fixase tiparele omenești, chi- prosperitate!... Să ajungă, la țară, oriunde, diseci, ca să îi găsești sufletul!... Să îi cauți sufle-
purile, fețele supușilor, încă din tinerețea sa. Se medici și dascăli, zidari și bresle, mineri, func- tul! Și să mi-l arăți...”
obișnuise cu „britanicul cel pistruiat, germanul ționari și alți meseriași. Să se ridice școli, băi, Vânătorul mai tăiase și jumulise păsări,
cel păros, galul cel alb, vestit în vinuri, spani- depozite, în care, cum văzuse la Sarmis, dacii pe care le fripsese, la foc ușor, cu surcele de
olul cel aventuros, dacul cel bărbos, grecul cel țineau, până ce se vindeau, cormane și coarne pădure. Însă, nu le căutase înăuntru...
subțire, sirianul cel gras, negrul tatuat, orien- de fier, la pluguri, în locul celor de lemn, opaițe L-a privit, mut, pe Împărat, care i-a spus:
talul, înțelept, însă și viclean și sectar, maurul și torțe, de metal și sticlă, aduse din Siria; și
cel războinic și călăreț, prin deșert...” butoaie de stejar, cu pește sărat, din Pont și „— Socot, după cum a vorbit latinește, că
Gurile Dunării!... Să se caute izvoare, pentru spiritul acestui corb a locuit și în altă viață, în
Peste toate aceste căi, rute, valuri, drumuri, fântâni publice, ateliere, pentru monumente de alt trup, de om. Te asist!...”
ce se îmbinau și se despărțeau, se împăienje- piatră, funerare, ori în agora, celebrând viața și „— Fulg cu fulg, bucățică cu bucățică, de
neau, se ajungea, în sfârșit, la capăt, spre Mater noile „cuiburi de albine umane”. carne, fir de fir!...”, a repetat Hadrian.
Roma!... Spre lumina și bogăția Lumii!... În amurg, focul de pe malul Dunării scân-
O profetesă tracă îi șoptise împăratului, Călătoriile îi revelau împăratului amploa- teia de atâta jăratec și vreascuri, pierite, sub
pe malul Drobetei Severine, fără să fie Anti- rea vieții, plenitudinea și puterea cetățenilor. flăcări și închipuind o arhitectură de colonițe
nous de față: „Vei cunoaște toate cele, Cuvântul acela, lăudat de moraliștii latini: vir de fum!... Pătrunzând, tot mai adânc,
însă te va obosi și scârbi lumea!... Vei – virtute, omenie, bărbăție, onoare, seriozitatea cu un stilet grecesc, spre pântecele
înțelege până și șoaptele pământului, vieții romane. Și totuși!... Ceva neștiut, necu- păsării, Antinous a fost, deodată,
la Dodona; și dansurile și versetele noscut se strecurase printre sufletele oamenilor copleșit de amețeală și de frică. A
războinice ale cabirilor, lumina sălba- și raselor. De ce atât de multe secte, credințe, îngenuncheat lângă împărat; și și-a
tică a Arcadiei!... Însă, când filosofiile pretenții de „unică” înțelepciune?... Fiecare, așezat capul pe genunchii și purpura
grecilor nu-ți vor mai spune nimic, chiar și misterele, se credeau mai bune, una față protectorului său.
te vei întoarce spre tainica muzică a de alta!... La Alexandria, spre pildă, oamenii Undeva, pe aproape, se auzea
cuvintelor și spre cunoașterea astrelor! treceau de la un zeu la altul și de la o credință la susurul unui izvor sacru. Legionarii
Vei pătrunde tot ce trebuie să fie de alta, așa cum ți-ai schimba medicul, sau bucă- beau apă și făceau ablațiuni. Poate
folos oamenilor. Vei ști, dinainte, chiar tăreasa; ori veșmintele obișnuite. că spiritul păsării se ascundea,
și ceasul când voi merge la zei!... Dar mereu... Apăruse și un vânticel, un
îl vei pierde, mai întâi, pe acel băiat!... Între Dierna și Pontes, Împăratul întâlnise zefir, ce răsfira zulufii frumosului
Repetă-ți șoaptele!... un pescar dac, care era și vânător de păsări, băiat, jucându-se, pe creștet, ca un
„— Cuum?... având lângă ele curse deschise și praștii. I se mic vârtej; luna, deasupra frunții sale, atâr-
Femeie!... spusese, despre acel bătrân, că el crescuse, de
— Își va face plecarea, spre ceruri, cu mâna pui, un corb, pe care îl învățase să spună stri- nând, vecină unei crengi de arbore, era ca un
lui!...” găte și urale, în limba latină!... Ferească zeii, din bănuț de aur, imperial. Și se simțeau, în nări,
Împăratul Hadrian și-a reamintit, fulgeră- ceruri, să nu fie adevărat, a exclamat Hadrian. miresme de leandru, lămâi și chiparos, sigur
tor, tinerețea: a fost, întotdeauna, ferit de chipul Corbul dormita, de căldură, și, după două-trei dinspre Adriatică. Irizări și scânteieri, fumul,
morții. Nu își văzuse sfârșitul părinților săi, în cuvinte, în limba lui, pescarul l-a îmboldit să-l flăcările, semințele de cânepă, aruncate, pe jar,
Italia, nu a fost lângă Traian, murind, fiindcă salute pe împărat. Trecându-și, semeț, trupul, îi amețeau și îi uneau cu zeii...
reprimase răsculații, din Palestina; și nici pe de pe un picior pe celălalt, așezându-se, pregă- Disecarea vintrelor corbului vorbitor de
mulți, dintre prietenii, din anii 101-106, când tindu-se, corconindu-se, părând că s-ar supune latină aproape se terminase. Cu o privire spă-
în vârtejurile războaielor, cu dacii, prin Carpați, mândru, păsăroiul cel lucios-negros, a croncă- șită și temătoare, țăranul cel bătrân, vânător și
pieriseră, unii, nevăzuți, prin râpe și prăpăstii, nit, brusc: pescar, s-a recunoscut învins:
înghițiți de păduri necuprinse. Începea, acum,
să vadă, cu alți ochi, suferinzi, și amenințați „— Salvee!... Salveee, magisterrrr!...” „— Nu am găsit sufletul păsării! Nici
locul său, unde s-ar fi cuibărit și adăpostit!...”
de necunoscut, pe adolescentul Antinous, de Toți au sărit în sus, înfiorați, la auzirea unei Nemulțumit, Hadrian îl privea crud, indignat,
parcă, ar fi fost o amorfă feniciană, albastră, pe asemenea voci atât de grrroase, masssculine, neiertător, aspru!... Nu cumva a zburat..., s-a
care o scapi, din mâini, făcându-se puzderie! virrrile!... Hadrian s-a luminat la față, de bucu- înălțat..., iar ei nu au băgat de seamă?...
Învățase să-și continue reformule, împro- rie, l-a chemat aproape pe vânătorul-pescar, și
prietărind soldații, lăsați la vatră; concepuse, „— E mai bine așa, Majestate!..., a îndrăz-
nit să se apare, cumva, moșneagul. Căci, de
formase orașe, localități, cuiburi de viață l-am fi găsit și prins, ce făceam cu el?.... Unde
omenească, activă, agricolă, ale căror produse îl puneam?... Unde îl așezam?... Într-o fereas-
invadaseră Roma. Dar, mai ales se opunea, în tră?... Într-o cușcă?...”
forul său interior, extinderii imperiului, prin Împăratul Hadrian nu s-a arătat câtuși de
cuceriri nestatornice, periculoase, ori nesi- puțin surprins. Mai văzuse disecții nereușite,
gure, lăsându-se cu enorme pierderi umane. pe mesele unor medici, sau preoți, tocmai în
Chiar învățase de la un arhitect-inginer-ar- Alexandria Egiptului. Dar și-a amintit, aici,
tist, precum Apolodor, care-i arătase un nou unde se făcea Dunărea cât un balaur și spăr-
plan, de restaurare, al marelui templu roman al gea Carpații, înspre Pont Euxin; și-a amintit
tuturor-zeilor – Pantheonul – făcând eliminări, un lucru, un fenomen-uimitor: un sclav al său,
epurări, corectări, reduceri, limitări, cu gândul poetul libert Flegon adunase niște povestiri
la o nouă geometrie, stabilitate, frumusețe, adevărate, vești cumplite, miracole și legende, →

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 8 (180) ♦ august 2018 9
Proză
Ioan
Răstignit în poem LASCU Retrocritica

Este oare aceasta condiția poetului cel și neființa” unui univers tainic între semnele rupându-se de trup.” (Mică jertfă).
istovindu-se în căutarea sensurilor căruia trăim; el face apel la DODIKAI, așa cum Aurul și sângele se amestecă în poezia lui
secrete, ascunse adânc în lucruri și în ne previne în deschiderea volumului omonim
sine? Este oare această crucificare o consecu- (Ed. „Măiastra”, 2016): „În practica dodikai – Adrian Frățilă – este o combinație existenți-
ție a unui travaliu mistuitor și a neizbânzii ori oficiată la temple din Atica – oracolele erau ală, organică și spirituală. Forța organică vitală
a jubilației încununării, a triumfului acestui deslușite în foșnetul frunzelor și în murmurul este deseori relevată prin imaginea obsesivă,
travaliu? Este oare aceasta expresia stării de apelor. Inițiații pătrundeau astfel în dimensi- frustă, frapantă și covârșitoare a sângelui:
profundă tristețe, de însingurare și de dezolare unea ascunsă a lucrurilor. Se spune că dodikai „Sângele e-o stea bolnavă...”; „Cerul măsoa-
a căutătorului de noime neacceptat în miezul ascunde originea cuvântului dodii.” ră-ngenuncheatul sânge...”; „Doar leilor de
lucrurilor și în deplânsa descifrare a greului piatră le sângerează gheara...”; „Cât sângelui
trăirii, a izolării dureroase a viului? Poetul Prin urmare, vorbire oraculară, glasuri prea mult nu-i sunt dator...”; „Cortul de aur îl
își pune întrebări și caută răspunsuri în pro- pìtice, pentru a destăinui, dar perseverând port în sânge...”; „Zgârie prin sânge cu albas-
funzimile sinelui, ale viului, ale experienței într-un limbaj criptic, tainele lucrurilor, ale tre gheare...”; „În amurgul sângerând ca o
trăite, o face cu mijloacele sale, nu neapărat vieții, ale naturii ce transmit, toate la un loc sau pace subțire...”; „Iar timpul […]/ Rostogoleș-
similare cu cele ale gânditoru- separat, mesaje camuflate în profunzimi. Desci- te-n sânge hazardul unui zar...”; „Să deturnezi
lui însă are ceva în comun cu luceferii în sânge...”; „Se răcorește trupul cu
acesta: poetul, ca și filosoful, frarea lor, un anevoios demers mușcături de sânge...”; „Vin în zbor globùle/
(își) pune cu inocentă obsti- inițiatic, se cantonează însă Spre anotimpul/ Sângelui aprins.”; și am cer-
nație întrebări. Poate mai mult în alte mistere, fiindcă niște cetat doar jumătate din poemele cuprinse în
decât filosoful, poetul așteaptă sensuri ascunse comunicate carte! Poetul nu se supune uzanțelor și cutu-
cu încordare răspunsuri. Emil prin vorbire pìtică rămân, melor, el refuză clișeele și se autoexilează
Cioran spunea că filosoful desigur, încă ascunse. Însuși întru căutare și tâlcuire, ajungând asemenea
știe să pună întrebări fără să discursul poetului este ora- unui proscris care scrie cu propriul sânge.
aștepte sau să dea răspunsuri. cular prin formele sale, este
Prin această aserțiune Cioran un fel de vorbire în dodii. Cel În niște vremuri când atentatele minimaliste
se situa în marginea raționali- puțin în cazul lui Adrian Fră- au vulgarizat, au debilizat poezia în numele unei
tății și în anticamera intuiției. țilă așa cum se etalează el în libertăți licențioase de limbaj și al unei directitu-
Poetul se află însă chiar în DODIKAI... Stăruința și stră- dini prozaice, Adrian Frățilă se închide în cercul
punctul nodal al intuiției și, dania deslușirii noimelor, de foc al unei clasicități apropiate nu într-atât
cum altfel?, al devinației. pătrunderea și asumarea lor, de metafizică, deși unele poeme ni-l sugerează
îl aburcă pe poetul scormo- pe Blaga, ci mai degrabă aproape de echilibrul,
„E oare cineva/ Care să știe nitor pe crucea poeziei căci de solemnitatea și de transele dionisiace ale eli-
–/ Cât stăm mai sus ca iarba/ revelarea sensurilor nu atrage nismului. Poezia lui Adrian Frățilă decurge din
Cu puțin –// Că-n veacul/ Dumicat cu fre- după sine un sacrilegiu, ci un irațional, din sibilinic, din vitalismul și parcă
nezie/ Sunt răstignit pe-acest poem?/ Amin.” martiraj, o jertfă, un prinos: din suferința celor vechi. Versurile sale trans-
(Adrian Frățilă, DODIKAI, Mai sus ca iarba). „Să nu plângi soarta ta de miel/ Sângele mit sensibilității cititorului un sentiment al
Neștiut poetul se întreabă și caută sublimul meu îți aurește botul/ Prin blana cea etern arhaicității, revelându-și forța și sensurile prin-
invizibil, după cum ne spunea Lucian Blaga, imaculată/ Cuvintele au înflorit cu totul// tr-o proiecție din prezentul suferind către un
el caută: „...apa din care bea curcubeul,/ Apa Nu căuta cu spaimă în pământ/ Râul de lapte ancestral scufundat în adâncimile iraționalită-
din care curcubeul/ își bea frumusețea și nefi- când se frânge/ Deasupra botului tău sfânt/ ții. Într-adevăr, poetul Adrian Frățilă transpare,
ința.” Nu e străin de o astfel de căutare nici Aurit de cuvinte și sânge// Iată grădina, răco- cel puțin în acest volum, ca un scormonitor în
poetul Adrian Frățilă care caută „frumusețea rește-ți ochii/ Oh ierburile ce ușor se rup/ irațional și în organic, abil sublimate în sensibil
Această mică jertfă o măsoară/ Doar sufletul și spiritual. Demersurile proiective nu rămân
→ care aveau să devină nepieritoare, ca și gloria, însă între aceste limite. Există, în poezia sa, o
din cer, lângă noi!... Cum?... E posibil?...” alternanță nu de puține ori vertiginoasă între
însemnările și poemele împăratului, iubite până Cu privire la corbul latin, pescarul cel gol și plin, între inert și vital, între departe și
la romantici, precum Goethe, sau Lord Byron; aproape, între sus și jos, între margine și nemăr-
culegerea se numea Logodnica din Corint. dunărean și poetul, fost sclav Flegon, împă- ginire. Poezia capătă astfel virtuți stilistice și
ratul Hadrian și-a fixat, în însemnările sale: structurale antitetice și oximoronice. Minera-
Cerând patientia, în fața lui Hadrian, să „Voi contempla cât mai din timp, Moartea! lul se întrepătrunde cu organicul, cosmicul cu
ducă, încet, la capăt, acel volumen, în scrip- Cu toate puterile mele sufletești, necopleșite și teluricul, spiritualitatea înaltă cu materialitatea
torium-ul cancelariei împărătești, Flegon a neumbrite de chestiunile Statului!... Perdeaua umilă. Poetul vede prin lucruri și dincolo de ele:
adăugat o părere a sa, oarecum... familiară. aceea neagră, ce se prăbușește, odată și odată,
peste ochii și viața noastră!... Oh, zei, ce poate „Priviți, eu sunt de sticlă; nu vreau să vă
„— Odată cu istorisirile, credințele, mis- fi acel univers, neștiut, necunoscut, precum rănesc/ Dorința de-a pătrunde cu ochi acizi prin
și cel stelar, în care intrăm, prin Moarte?... mine/ Când invocați ca roiuri ciudate de albine/
teriile, se nasc și trăiesc, alături, și alte idei și Nu am putut afla ce se petrece, în spatele ei, Să toarne-n locul stelei un fagure ceresc// Nu
ziceri, umbroase, cum e marmura africană; sau dincolo!... Nimeni nu s-a întors de acolo, ca las nici umbră care iluzia să rupă/ Cum stau în
cum e porfirul, ori catifeaua imperială; unele să-mi spună!... Toată viața mea am învățat, am dreptul stelei ca un contur de geam/ Dar steaua
tainice, ba chiar amenințător de secrete: cu studiat, am cercetat, în greacă, ascultându-i pe face semne din lacrima ce-o am/ Și trupul îmi
strigoi, sucubi, vampiri, vârcolaci, în spatele filosofi și astrologi, medici; unde ajungem, când devine amețitoare lupă.” (Lupa).
cărora se ascund ființe, sosite, de pe altă lume, sufletul nostru zboară din trup?... N-am aflat,
printre noi!... Mirese, fecioare, logodnice, ucise niciodată!...” Poetul Adrian Frățilă privește prin trup și
barbar, în ziua nunții lor, care se întorc, din întrezărește stele, urmând calea unei contem-
morți, să mustre sufletele celor vii!... Eroi, ori (Din vol. Roma sorgintei noastre, în curs de apariție) plații pindarice și a unei crucificări spirituale. ■
înțelepți, morți de tineri, nedrept, coborând,

10 Nr. 8 (180) ♦ august 2018 Scrisul Românesc Eseu

Mihai
ENE

1968 – Anul Revoltei (II)

Dintre toate protestele care au pigmentat Universităţii. „Sunteţi consumatori sau parti- occidentali faţă de mișcările protestatare din
a doua jumătate a anilor ’60 și prima cipanţi?”, o întrebare care dezavuează ruptura Cehoslovacia și Polonia, unde, de fapt, era de
jumătate a anilor ’70 în Europa, o sin- între cei care produc bunurile și cei care le con- căutat adevărata Revoluţie. Pentru că mai este
gură mișcare a fost reţinută de istorie: revolta sumă. „Eu particip, tu participi, el/ea participă, un aspect destul de corect care îl face să afirme
studenţilor din Mai ’68, ignorându-se uneori noi participăm, voi participaţi, EI PROFITĂ!” acest lucru: în Occident tinerii protestatari nu
chiar preliminariile acestei mișcări, care începe denunţă un alt graffiti maniera ipocrită în care riscau aproape nimic – nici măcar celebrul
printr-o grevă generală și proteste comune ale societatea te îndeamnă să te implici, însă de Cohn-Bendit, ameninţat cu expulzarea, nu a
studenţilor și muncitorilor încă din luna martie câștigat de pe urma acestei implicări câștigă păţit nimic, revoluţionarul anarhist anti-esta-
(pe 22 martie este ocupat Nanterre-ul și se cre- doar unii, puţini și de obicei aceiași. blishment de atunci „eșuând” cu succes în
ează prima organizaţie revoluţionară emanată Parlamentul European câteva decenii mai
de mișcările studenţești din 1968, Mouvement De asemenea, sunt criticate și ironizate toate târziu. În Est, tinerii riscau totul, așa cum s-a
du 22 Mars). Cauzele principale sunt amploa- instituţiile de autoritate acuzate că susţin statu și văzut după intervenţia brutală din vara ace-
rea pe care a luat-o această mișcare, violenţele quo-ul social și sistemul capitalist, îndeosebi luiași ani din Cehoslovacia. Evenimentele din
și urmările pe care le-a avut, cât și PR-ul de poliţia, biserica și presa, văzute ca instrumente acel an din Estul Europei au fost și ele inter-
succes. Este pentru prima dată când protestul de control și propagandă menite să înăbușe pretate eronat, atât în momentul desfășurării
nu mai consistă doar într-o listă de cereri, în orice alternativă reală la o societate încreme- lor, cât și ulterior. Adevărata mișcare grassroots
lozinci plate sau previzibile, care să nită, o societate a Stăpânilor, nu a oamenilor.
traducă revolta în mesaje simple, ci „Poliţia vă ascultă în fiecare seară de la ora 20”, împotriva osificării aparatului de
este incorporată o dimensiune „crea- anunţă ironic un afiș. „Închideţi televizorul și partid și de stat nu era făcută de
tivă”, chiar poetică a protestului. deschideţi ochii!” îndeamnă un alt afiș. „Cum Mao, așa cum credeau tinerii pari-
să gândești liber în umbra unei capele?!” – o zieni, ci de Alexander Dubček și
În primul rând, lozincile, afișele întrebare retorică afirmând necesitatea laici- tinerii praghezi, într-o încercare
și inscripţiile care vor acoperi pereţii zării complete a spaţiului public, a educaţiei și de umanizare, tot în parametri
Sorbonei transpun revolta, aspiraţi- a instituţiilor. Nici sindicatele, obediente Par- socialiști, a unui sistem totalitar
ile, chiar obsesiile oricărei generaţii tidului Comunist Francez, nu scapă de ironia de inspiraţie stalinistă, schimbare
de tineri și mai ales a generaţiei anilor protestatarilor: „Muncitori, voi aveţi 25 de ani, încercată și de evenimentele din
’60: dorinţa de autonomie, de dar sindicatele voastre sunt din secolul trecut!” Ungaria din 1956.
libertate, de detașare de valorile tra-
diţionale ale generaţiei anterioare, a Pe de altă parte, protestul devine locul în Din luările de poziţie ale unora
părinţilor, dar și a profesorilor, pentru care furia este tradusă ironic și chiar autoiro- dintre participanţii activi din Mai
că este evident faptul că la mijloc se nic, în care ideologia capătă nuanţe de paradox ’68, exprimate mai ales în dezba-
află și un profund conflict generaţional. De și captivează prin geniul formulării. Nu e de teri televizate și articole de presă, o
aici imperiosul „Este interzis să interzici”, căci mirare că mesaje precum „Sub pavaj, plaja…” concluzie paradoxală cvasi-unanimă se impune
figura paternă și cea a autorităţii se manifestă sau „Frumuseţea este în stradă!” sau „Juisaţi aproape de la sine: nimeni nu e mulţumit de
aproape exclusiv prin interdicţii. De aici decizia aici, acum!” probabil că nu au avut un ecou urmările acelei revolte. Interpretările de multe
de a nu se mai ţine prelegeri în timpul grevei prea bun în marea masă a muncitorilor. ori contradictorii se împacă astfel într-o nemul-
studenţești, iar profesorii să răspundă doar la ţumire generală. Iniţiată ca o revoltă legitimă,
întrebări (când mă gândesc cum, după prele- Poate tocmai acest joc care poate fi fas- sprijinită de majoritatea păturilor sociale fran-
gerile pe care le ţin studenţilor trebuie să insist cinant intelectual, dar care subminează, ceze, evenimentele din Mai ’68 se transformă
câteva minute ca să smulg o pseudo-întrebare, oarecum, forţa protestului i-a creat unui Tony încet într-o manifestare în care spectacularul
acest gest al şaişoptiştilor mi se pare unul nu Judt impresia de neseriozitate, așa cum poves- joacă un rol din ce în ce mai important, în care,
doar revoluţionar, ci sănătos pentru orice tește într-un pasaj autobiografic (v. Tony Judt, uneori, pare că a fi prezent e mai important
mediu academic). De aici sloganul foarte dur: „Revolutionaries”, The New York Review of decât sedimentarea unor cerinţe realiste. Pe
„Profesori, ne faceţi să îmbătrânim!”, care nu se Books, 25 februarie 2010). Sosit în mai la Paris de altă parte, eșecul ulterior se datorează și
traduce printr-un refuz al culturii clasice, așa tocmai datorită protestelor și curiozităţii faţă faptului că, pentru mulţi dintre participanţi,
cum este el des interpretat, ci printr-o cerinţă de o mișcare cu care se afla în acord, descoperă ceea ce s-a obţinut a fost extrem de puţin și de
aproape disperată ca în mediul academic să dezamăgit acest aspect al unei superficialităţi ineficient, aducându-i un beneficiu electoral,
fie abordate problemele foarte presante ale pe care o considera fatală. De asemenea, prin un an mai târziu, tocmai Partidului Comunist
actualităţii, necesitatea abandonării turnului comparaţie, el își face un fel de mea culpa Francez, care ajunge la un record istoric, de la
de fildeș și coborârea în stradă, printre proble- pentru lipsa de interes și orbirea tinerilor care va involua constant. Actanţii radicali, care
mele acute ale unei societăţi în transformare. își doreau o revoluţie anarhistă, organizaţi în
mici grupuri activiste, vor lupta mai departe,
În al doilea rând, poziţia ferm anti- încă niște ani buni, nereușind însă decât să
capitalistă şi anti-consumeristă este exprimată creeze mici momente de stupoare într-o mare
într-o serie largă de afirmaţii, unele directe, de conformism, iar apoi se vor stinge de la sine.
altele ironice, atât la adresa mentalităţii pe Amestec de idealuri și iluzii, de energie și
care o dezvoltă acest tip de societate, marcat de naivitate, de inteligenţă și de ironie, revolta
de pasivitate, indiferenţă, obedienţă, materi- din Mai ’68 nu a reușit să coaguleze un proiect
alism rudimentar și o spoială de onorabilitate coerent comun pe care să îl propună societă-
socială, pentru că întotdeauna activează o ţii franceze a acelui moment. A rămas totuși
moralitate mic-burgheză de un convenţiona- amintirea unei stări de spirit extraordinare,
lism plicticos. „O să crăpaţi de atâta confort!” care ar fi putut genera poate, în alte condiţii,
strigă tinerii revoltaţi într-un graffiti pe zidurile schimbarea radicală atât de așteptată. ■

Cronică Scrisul Românesc Nr. 8 (180) ♦ august 2018 11
literară

Oana

Istoria literară – între echilibru BĂLUICĂ

și „discurs afectiv”upă publicarea masivului volum prezentați în cadrul acestui demers se devoa- consemnată; portretul lui Corneliu Baba este
întregit și cu detalii personale, intime (Florea
Portrete și restituiri literare (2014), lează cu facilitate (fără a cădea în capcana Firan îl cunoaște pe acesta în Roma, unde cei
doi petrec un timp considerabil împreună), care
Dprofesorul universitar Florea Firan emoției excesive, a declarațiilor encomiastice configurează portretul unei personalități deli-
revine – într-o manieră cu care cititorii s-au sau a subiectivității nedecantate critic), luând cate, rafinate și, nu în ultimul rând, defavorizate
familiarizat deja – asupra personalităților și forma unui „discurs afectiv”, așa cum se între- de istoria culturală și politică românească.
operei unor scriitori români valoroși, atât din vede în portretele și analizele dedicate unor
țară, cât și din diaspora, în Amprente și voci personalități precum Corneliu Baba, Constantin Alături de Martha Bibescu, Ana de Noai-
(„Scrisul Românesc”, 2017). Acest recent volum Brâncuși, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Andrei lles este și ea o „răsfățată” a culturii franceze,
urmează, așa cum menționam, coordonatele Codrescu, Dumitru Radu Popescu, Matei Viș- o prezență continuă în patria salonului, ajun-
cu care lectorii s-au obișnuit: prezentări de tip niec, Ovidiu Ghidirmic sau George Sorescu. Cu gând chiar să patroneze un astfel de spațiu: „În
medalion, axate în același timp pe biografie, toate acestea, viața și opera acestora este tratată salonul ei literar de de Avenue Hoche din Paris,
viață personală și operă, constituind sinteze cu aceeași seriozitate și obiectivitate, prezentată care era numit «salonul prințesei Brancovan»,
minuțios documentate și echilibrate cu pri- într-o manieră care, deși traduce afectivitatea, se întâlneau frecvent André Gide, Paul Valéry,
vire la autorii investigați, rod al unor cercetări Jean Cocteau, Colette, Paul Claudel, Max Iacob”.
exhaustive, care evidențiază acribia, seriozitatea Corespondează cu Marcel Proust, corespondență
și continuitatea manierei specifice de redare a ce se întinde pe o durată de 18 ani, participă
unor astfel de personalități culturale. Cei 41 de FLOREA FIRAN AMPRENTE ȘI VOCI FLOREA FIRAN la multiple evenimente culturale și artistice
din Franța, are ocazia de a întâlni personali-
AMPRENTE ȘI VOCIautori investigați în cuprinsul acestui volum au AMPRENTE ȘI VOCI tăți cosmopolite și insolite care aveau să facă o
remarcabilă carieră, leagă prietenii cu cei mai în
fost, de asemenea, analizați în editorialele pe vogă artiști ai momentului, publică numeroase
care criAVtianclteoruniulBAiFbnealsnociuar•e•MCaiohraFnieiBlriouateBnza•bAlaen•naŞptBeufraâbnnclBoivacceăiaunuc• onstant volume de poezie și este prima femeie distinsă cu
în revistDae „NSoacilrleissu• lCRonostamntinânBerâsnccu”ș,i i•arAusgeuslteincția este, rangul de Comandor al Ligii de Onoare. Exce-
chiar deCBlăualziunrepascru•imI•. PLaa.ulvCCaeredalagneiarl•eeA•,ndLurievniiuaCoCcdăroleisnmcu• p•MRlaoetsexai ă: astfel, lente sunt și studiile dedicate unor personalități
mintea, inima și sunt predzeleCnonttaeț•iEuagteântDarăugutțoesrcui •șZioearDtuimșittriesceux- trem de precum Andrei Codrescu și Rosa del Conte, pe
ui neam, Florea cunoscuBDțuoișriualpnenuFglaborel• siMccuiurc• Belau. FEiulniradodoeima•nEuâm• OninveeisdcsiuucG(h• cCidaăirtnămliionc nici sau care Florea Firan i-a întâlnit personal – de primul
it mai mult de- îl leagă, de altfel, o prietenie strânsă prin cola-
borarea acestuia la revista „Scrisul Românesc”.
at, ceea ce îl face CclaosnicstiaunV•MVnitarigiiniointilrileădNscBeHuimnororâ•tiiaarGnnee•uclSlut•euaInioșc)nNui,a,OuIpmlmIinr.ese•c•LcDuIoo.un•rPamCeNtdra’eeIMgrstPoariaițangiedrs•icrcTeuaaietluea•• , Eliade,
pe atipic. Posibil Mihai Nu voi continua prezentarea acestor
fel de surpriză, ElitmățiinceuscOMRltăuv.udid,uPirluoeCaspcaPlouea-p•rMDanmdouitemmrualiati•rrGuuc• rAiaRgBlneoaxrdaetaubneSdmParauoepuelePets•iGccruude.o,i••ragcCCesooânnSptssottoraașennsirttciieunnpie(rVsoirngai-l personalități marcante, acesta este privilegiul des-
iniștii creatoare Nemoia•nMuih,aiAȘonrad• TrreisitaCn Tozadrar•eMsacteui V,iMșnieact•eUirmCuzălinescu, coperirii de care trebuie să se bucure fiecare lector
Matei Vișniec), scriitori contemporani, precum în genere, însă menționez faptul că fiecare dintre
ondițiile în care aceste medalioane îmbină într-o armonie perfectă
nu sunt conotați echilibrul critic și detaliile afective, cercetarea cu
la capitolul care percepția și receptarea, opera cu biografia.
ul vorbe-urmări
Firan a văzut și Preocuparea constantă a criticului Florea
ort într-un mod Firan consistă în a demonstra că, deși perce-
pută ca o literatură și cultură minoră (cum sunt
riel Coșoveanu Augustin Buzura și Mihai Șora sau figuri în general culturile estice), cultura română nu
neconvenționale și, în esență, mai puținISBN978-606-674-166-8 tratate este în niciun caz lipsită de contacte considera-
de critica și istoria literară – Anton Bibescu,Editură acreditată CNCS www.revistascrisulromanesc.ro bile cu Occidentul, de scriitori și personalități
Ana Brâncoveanu de Noailles, Dora d’Istria. artistice integrate perfect în curentul occiden-
În acest sens, tocmai această selecție extrem nu sucombă în fața unei astfel de familiarități. tal, de valori incontestabile – astfel, complexele
de eteroclită este cea care imprimă volumului Dat fiind faptul că spațiul unui astfel de articol acesteia nu pot fi depășite decât prin cunoaș-
rafinamentul și îi conferă un statut special nu îmi permite evaluarea tuturor acestor per- terea și aprecierea unor astfel de personalități
în rândul lectorilor care au astfel ocazia de a sonalități, mă voi limita la prezentarea câtorva trecute și prin susținerea și recunoașterea celor
pendula, precum într-un oraș labirintic, între aspecte pe care Florea Firan le-a analizat și enu- prezente (și a celor care vor urma).
cunoscut și necunoscut, între familiar și necon- merat în cuprinsul studiilor sale și care sunt,
vențional, între nostalgie și bucuria descoperirii; poate, necunoscute (sau prea puțin cunoscute) Iremediabil îndrăgostit de Craiova și de
este, într-adevăr, un volum ce conține în esența publicului român. spațiul românesc, Florea Firan nu acceptă
sa diversitatea, cosmopolitismul și multicul- În cazul unui pictor rafinat, complex și înfrângerea culturală perpetuată ad nauseam în
turalismul, elemente conferite, desigur, și de apreciat precum Corneliu Baba, Florea Firan diferitele medii, nu concepe depunerea armelor
întrepătrunderea planurilor spațiale în care se consemnează atât întâlnirea dintre acesta și și stabilirea confortabilă între parametrii medio-
regăsesc unele dintre aceste personalități cul- George Enescu, întâlnire care a fost, de altfel, crității și acceptării fataliste; pare să își spună
turale (România, Franța, SUA, Italia). Nu în redată de Corneliu Baba în paginile Jurnalu- mereu că „timpul e răbdător cu oamenii”, că în
ultimul rând, o notă cochetă, stilizată este con- lui său, cât și tentativa acestuia de a organiza o timp se poate descoperi și construi și că, mai
figurată și de condițiile grafice excepționale în expoziție la Roma. Astfel, cu privire la George presus de orice, suntem datori să ne cunoaștem
care a apărut acesta – dimensiunea volumului, Enescu, pictorul se exprimă în termenii urmă- atât punctele forte, cât și slăbiciunile. Amprente
maniera în care se prezintă, ilustrațiile adiacente tori: „Prezența lui de o impecabilă distincție, cu și voci este un volum preocupat tocmai de astfel
fiecărei investigații (sub forma portretelor auto- vioara ce-mi părea de aur, liniștea ce se făcuse de aspecte, de o decantare a culturii și literaturii
rilor sau prezența acestora alături de alți scriitori, în sală mi-au oprit respirația. Când arcușul lui române, de o cunoaștere a propriului spațiu. ■
a prezentării copertelor unor ediții din volumele a atacat primele fraze solemne din Sonata în Re
acestora) – conlucrează pentru a determina o major de Haendel, iar atmosfera s-a umplut de
experiență livrescă și estetică de proporții, un glasul imaterial, vibrant și expresiv al corzilor,
tur de forță cultural. Deși criticul nu renunță m-a podidit un plâns ce nu se mai oprea”. O
pentru niciun moment la obiectivitatea și echi- astfel de întâlnire între două personalități atât
distanța sa, elemente care l-au consacrat de de complexe ale culturii române, între două
foarte mult timp pe Florea Firan, apetențele, entități perfect racordate esteticului și expre-
preferințele și pasiunea pentru anumiți artiști siei armonioase merita, desigur, abordată și

12 Nr. 8 (180) ♦ august 2018 Scrisul Românesc Cronică literară

Gabriela Degradarea nefericirii
RUSU-PĂSĂRIN

și identificarea asociativă

Destinul literar al lui Octavian Paler certi- cu colectivizarea și, în consecință, nu va primi imaginar cu un personaj, Andrei, care pare a
fică sinuozitățile unei vieți, care s-a aflat medicația necesară pentru a stopa o septicemie fi alter-ego-ul său. Recunoaștem episoade din
sub spectrul unei permanente autoa- și astfel devine victima unui sistem opresiv), și viața scriitorului: „Revoluția m-a găsit interzis
nalize și a transpus în pagini memorialistice în la simbolul unei statui care va însemna pentru ca scriitor, șomer ca salariat și suspect ca indi-
special acest traiect al exteriorizării unui univers scriitor sursa meditației individuale propusă ca vid în cetate”. „Aproape tot ce am spus explicit
de căutări niciodată mulțumitoare. Volumul Don interogație colectivă: „În imediata vecinătate a după revoluție am spus și în ultimii doisprezece
Quijote în Est a fost publicat în 1993 și reluat în casei mele, dincolo de intersecție, e un soclu ani ai domniei lui Ceaușescu,în cărțile mele,
2010 și 2017 la Editura Polirom. La prima apariție gol, de marmura roșcată. Nu cred să existe un prin parabole sau folosindu-mă de un limbaj
a incitat spațiul criticii literare, esoperic, specific literaturilor din Est. N-aș reuși
dar și al opiniei publice dori- simbol care să caracterizeze astăzi un proces al totalitarismului mai aspru
toare de autointrospecție, la mai bine starea noastră de decât în Viața pe un peron, apărută în 1981, și
vremea decantărilor dintre o spirit de azi... Dacă ar fi după n-am spus nici pe departe, după revoluție, ce
epocă aparent apusă și una a mine, aș așeza pe soclul masiv am spus despre teroare și despre frică în Un om
deschiderilor democratice. de marmură roșcată, pe care norocos, carte demascată tocmai pentru că mă
Octavian Paler a fost vocea acum își fac siesta ciorile, refeream la cuplul Ceaușescu”. Își asumă și vina
intelectualității răzvrătite care o statuie a lui Don Quijote, de a fi condus ziarul „România liberă” „care, în
simțea că un sitem autoritar în armura lui caraghioasă și partea lui oficială, nu putea fi decât mincinos”.
nu dispăruse în integralitatea solemnă, cu lancea în mână,
sa și tentația era de a deveni gata de atac. Mă tem că negați- Nefericirea, pentru că în esență scriitorul
vocea publică acreditată a ile și dezamăgirile ne-au adus resimte acut acest sentiment toată viața sa, pro-
intelectualității care are curaj foarte aproape de punctul vine din permanenta comparație a copilului
de a se lupta cu „morile de unde înclini să consideri idea- de țăran din Lisa, care face ”acrobație” și nu
vânt”. Discursul său public se lismul o prostie și ne-ar trebui poate schimba destinul celor care putrezeau
regăsește sub formă subiectivă o reîmprospătare a iluziilor. Pe în pușcării și comparația cu cei care au ales
și în volumele publicate după deasupra, Don Quijote ne-ar exilul. Rămâne ca un leit motiv nu imaginea lui
1990. La o analiză compara- putea ajuta, am impresia, să ne Don Quijote, ci imaginea deșertului, pe care o
tivă a atitudinii civice a scriitorului măcinat de analizăm mai bine defectele.” va relua în volumul Deșertul pentru totdeauna
„mitologii subiective” se detașează o constantă: Don Quijote în Est propune spre analiza (2001, 2009).
autoreferențialul devine paradigmă a actualității istoriei „omul acrobatic” de ieri și de azi (și în
unei epoci și a unei mentalități fondate pe spiri- aceasta constă actualitatea textului și tentația Don Quijote în Est propune o incisivă „filo-
tul de conservare într-o lume supusă cenzurii și de identificare asociativă), „viața acrobatică”, sofie a supraviețuirii” dezbătând umilințele
flagelării spiritului protestatar. „limbajul acrobatic”, „literatura acrobatică” și „acrobației”. Don Quijote rămâne în creația
comparația între iluzie și speranță, disidență lui Octavian Paler simbolul personajului „opo-
Ultima ediție motivează republicarea, și rezistență, între „gustul pălăvrăgelii” și tăce- zant” și „rezistent”, convins fiind că „războiul
pentru că interferența între planul meditației rea ca „act de cutezanță”. Punerea în oglindă a cu morile de vânt nu e străin de ridicol”. Și
individuale și planul interogației colective este două atitudini într-un timp al deznădejdii, vina trăiește asemeni Estului european degrada-
de actualitate. Imaginea identitară și stereoti- intelectualilor care au optat pentru „literatura rea nefericirii. Tentația identificării asociative
purile converg spre definirea unei radiografii acrobatică” și nevroza dezrădăcinării și logica rezistă și astăzi, imaginea identitară și stere-
identitare. Scris „la cald” în 1993, când scritorul unui exilat, conferă textului noi direcții de ana- otipurile topindu-se într-un dialog epistolar,
a avut o prezență publică notabilă cu același dis- liză. Imagini care propun interogația colectivă declanșarea amintirilor de viață personală
curs incisiv și cu aceeași autoanaliză sub spectrul devin repere pe o hartă a nefericirii: singurătatea devenind pretextul reconstituirii unei epoci
unei vini asumate, Don Quijote în Est are toate pe o stradă arhiaglomerată, golul creat în jurul sau a obsesiei interogației colective. ■
atributele ancorării într-un timp istoric, unui celui pus sub observație de către securitate, soli-
prezent istoric. Cele trei repere ale apariției edi- daritatea lașităților, disidență și rezistență prin Revista și Editura
țiilor sunt o dovadă a necesității autoreflecției cultură. „A îndura istoria e un mod de a o face”,
la răstimpuri și tentația identificării asociative. ne amintește O. Paler. Scriitorul recunoaște că Scrisul Românesc
Este de remarcat tendința de repetare periodică a avut „o slabă percepție a realității și o pre-
și iradierea sa asupra vieții cotidiene. Identifi- dispoziție spre bovarism”. Cel ce a scris Viața CONCURS DE DEBUT
carea asociativă presupune preluarea funcțiilor pe un peron și Viața ca o coridă și-ar fi putut
personajelor implicate în „joc”. Jucătorul (lec- intitula (e drept, livresc) acest volum Viața ca o Se adresează celor care nu au împlinit 35 de ani și
torul) devine judecător, identificarea asociativă sală de așteptare. Este un alt mod de a exempli- nu au debutat publicistic sau în volum.
obligându-l să facă și drumul invers dinspre a fica nostalgia resemnării placide într-un mediu
judeca la a se autoinvestiga, dacă a făcut parte insalubru, a derula perioada negațiilor într-un Concursul se desfășoară în următoarele secțiuni: po-
din joc și cum și-a îndeplinit regulile codului cadru care să potențeze această stare. La peste ezie, proză, teatru, eseu. Lucrările vor fi semnate cu un
comportamental și justițiar. 60 de ani (vârsta când a scris volumul) O. Paler motto, care se va regăsi, de asemenea, și pe un plic închis
are „nostalgia sincerității nebunești a lui Don atașat manuscrisului. El va cuprinde numele și prenu-
Imaginea lui Don Quijote în Est este emble- Quijote” recunoscându-și „viața acrobatică”. mele concurentului, data de naștere, adresa, numărul
matică pentru acest demers autoreflexiv. Sursa Don Quijote în Est este un roman subiec- de telefon și premiile obținute la alte concursuri literare.
imaginii-simbol trimite la registrul personal tiv axat pe două procedee de constituire a
(o fotografie a tatălui său călare cu o sabie în discursului narativ: memorialistica la granița Manuscrisele vor fi trimise,
mână, asemeni unui luptător, un Don Quijote confesiunii cu iz de autoflagelare și dialogul până la data de 1 sept. 2018, pe adresa:
care moare în spital, pentru că nu a fost de acord
Revista – Editura Scrisul Românesc,

str. C. Brâncuși, nr. 24, Craiova.

Un juriu alcătuit din critici și istorici literari
va acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune.

Relații suplimentare se pot obține la
Tel: 0722/753 922; 0251/413 763

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (180) ♦ august 2018 13

Expoziție Thoreau Dumitru Radu Din partea
POPA cealaltă

la Morgan Library & Museum
Morgan Library & Museum este un
muzeu și o bibliotecă de cercetare (compasul, raportorul și alte instrumente de el însuși, la flautul care aparținuse fratelui său
situată într-un elegant palat la colțul măsurat sunt expuse și ele). În mod cert la (prezent în expoziție), cu care îi plăcea să cânte
această masă, eternul student care era Tho- mai ales în aer liber. Departe de a fi o fire reclu-
lui Madison Avenue cu strada 36, în centralul reau, a citit temeinic toată viața și ne-o putem zivă, Thoreau petrecea mult timp între oameni,
cartier Murray Hill din Manhattan, New York. închipui încărcată cu scripturi Hindu, ghiduri a căror companie adesea o căuta. Avea, e drept,
Palatul a fost construit ca să adăpostească bibli- ornitologice, tratate filosofice furnizate de nu probleme cu unii dintre ei: cu autoritățile aro-
oteca personală a lui J. P. Morgan, în 1906, care mai puțin celebrul său vecin, mentor și prieten gante, cu non-valorile ce se autopromovau, ca
cuprindea, între altele, manuscrise și cărți rare, pentru o vreme, Ralph Waldo Emerson. Ca să și cu snobii și superficialii membri ai burgheziei
ca și colecția lui de publicații unice, litografii nu mai spunem cât de esențială a fost această din Concord. Trăncăneala numai de dragul de a
și desene. A fost transformată într-o institu- masă pentru scriitorul care a devenit Thoreau, vorbi, acel „small talk”, pur și simplu îl îngheța
ție publică în 1924 la inițiativa fiului lui J. P. în mod privat și ținând un jurnal zilnic, iar (Hawthorne suferea de aceeași maladie!), în
Morgan, John Pierpont Morgan Jr., conform public un desăvârșit vorbitor și eseist. plus, vremea prea multă petrecută într-o com-
dorinței tatălui său, exprimată în testament. De Prezenta expoziție, organizată de Chris- panie nu pe gustul lui îl lăsa epuizat. Altfel, era
atunci a devenit, pe lângă valoroasa bibliotecă tine Nelson de la Morgan și David Cook de la un devotat om de familie, un prieten neprețuit
de cercetare, locul privilegiat a (dificilul Waldo Emerson îi
numeroase manifestări, precum cerea mereu sprijinul în situații
conferințe publice, expoziții, con- de criză personală) și un favo-
certe. Clădirea a fost declarată rit al copiilor cu care petrecea
monument istoric al New Yorku- foarte multă vreme.
lui în 1966 și, puțin mai târziu în Dacă viziunea sa asupra
același an, monument național. rasei umane s-a degradat în
Aici s-a deschis expoziția The timp, există motive serioase
care explică acest fapt. Observa
Ever New Self: Thoreau and His alarmat și cu dezgust cum
Journal. Material vorbind, e foarte
mult Thoreau în expoziția de la dezvoltarea industrială crea o
Morgan, chiar mai mult decât nouă elită socio-economică,
la „sanctuarul” Walden. Și, par iar pofta Americii de a deveni
curgând expoziția, ne apare o putere imperialistă creștea
foarte clar ce important este să-l permanent. Cum dragostea
avem prezent pe Thoreau astăzi, pentru natură devenea tot mai
chiar acum, și nu doar, pentru că acută (în Walden este o temă
în 2017 s-au împlinit 200 de ani de la nașterea Concord Museum, este împărțită pe secțiuni recurentă) și începuse chiar să creadă că copacii
lui, ci și deoarece el se revelă ca un exemplu corespunzătoare multiplelor fațete ale identității au suflet, Thoreau și-a radicalizat viziunea către
de rezistență într-un moment politic auto-de- lui Thoreau – student, muncitor, cititor, scri- o toleranță zero pentru toate faptele omului
structiv și demagogic. itor – folosind jurnalul său ca instrument de împotriva naturii, de la vânarea animalelor
Trei obiecte, din perspectivă vizuală, se orientare, lucrul pe care Morgan este în cea mai până la abandonarea gunoaielor pe câmp sau
remarcă cu precădere: două dintre ele sunt bună poziție să-l facă: aproape toate jurnalele, aruncarea lor în apă. Simpatiile lui sunt pentru
fotografii, singurele testimonii concrete pe cam 40 de volume manuscrise, se află în colecția cei obidiți: muncitorii irlandezi care trudeau pe
care le avem despre cum arăta el de fapt. Cea permanentă de la Morgan. Ele constituie unul mai nimic în suburbiile Concordului, indienii
mai veche este un mic dagherotip făcut în 1856, dintre cele mai însemnate tezaure de manus- americani deposedați de pământurile lor pe
când el avea 39 de ani. Au fost unii dintre con- crise din New York și cel mai direct și pasionant care îi întâlnește în drumurile sale, dar mai ales
temporanii săi care să-l considere chipeș (dar, mod de a-l cunoaște pe Thoreau însuși, așa cum sclavii, Thoreau fiind un dârz și hotărât aboli-
de pildă, Nathaniel Hawthorne, vecin și prieten a fost. Câteva dintre aceste volume apar deschise ționist. Toate acestea sunt clare în Jurnal, ca și
cu el, spunea că era ugly as sin). Cei mai mulți în expoziție, la pasaje mai însemnate din viața reacția sa la The Fugitive Slave Act din 1850,
însă își amintesc ochii lui de un albastru foarte autorului. Prin frazele jurnalului se construiește care îl oripilează, și îl face să i se audă vocea
deschis, cum vedem în cea de-a doua fotografie, o dramă și se revelează o personalitate surprin- public. În acest context, noaptea petrecută în
făcută cu cinci ani mai târziu când, doborât de zător diferită de cea în genere asumată, aceea închisoare, în 1846, pentru că a refuzat să plă-
tuberculoză, mai avea doar câteva luni de trăit... a unui tip antisocial și cu dificultăți în ceea ce tească taxe unui guvern pro-sclavagist, apare ca
În centrul expoziției se află faimoasa masă privește comunicarea cu semenii săi. Scriitorul o reacție naturală (în expoziție se află încuie-
de lucru a lui Thoreau, de la Walden, pentru este, în primul rând, un senzual, răspunzând toarea și cheia ușii celulei în care a fost deținut).
prima dată împrumutată de Concord Museum cu mare sensibilitate la stimulii fizici – lumină, E interesant de observat că în perioada tim-
din Massachusetts (localitatea în care s-a născut miros, gust. E extrem de alert la sunete: vântul, purie a jurnalului, de pildă anul 1837, scrisul e
și a murit Henry David Thoreau). El o cum- gheața care crapă, energia vibrând prin firele de foarte clar, cu bună caligrafie, iar paginile au
părase la puțină vreme după ce își terminase telegraf. Cunoaște bine muzica păsărilor, măcăi- margini peste care nu se trece. La vremea când
studiile la Harvard, când, împreună cu fratele tul sonor al stolurilor de gâște sălbatice, dar mai scrie ultimul volum (care e pe jumătate gol)
său mai mare, John, deschiseseră o școală, ales cântecul inimitabil al pădurii pe înserat... scrisul își pierde caligrafia, e nervos și urgent,
aproape de casa lor, din Concord. Când în mod Nu întâmplător pădurea va fi locul favorit de paginile nu mai au margini, ca și cum Thoreau
brusc școala a fost închisă – John a murit de retragere în cunoscuta sa carte Walden; or, Life se grăbea să fie sigur că va termina proiectul
tetanos, la 26 de ani – Thoreau a păstrat masa. in the Woods, în care face apologia vieții simple, acelui ever new self.
Probabil că a folosit-o ca masă de lucru și pro- în natură (un exemplar al primei ediții, din Dar viața i s-a curmat, la numai 44 de ani,
iectat în perioada în care a lucrat ca arpentor 1854, se află în expoziție). Interpretează muzică în 1862. ■

14 Nr. 8 (180) ♦ august 2018 Scrisul Românesc Proză

Adrian De la Roma la New York
SÂNGEORZAN

Am din ce în ce mai mulți rromi în întrebarea, iar avocatul acela știa că e una pseudo-hindu, cu multe turnuri de tablă,
cabinet, pentru că vin tot mai mulți fără răspuns. Când evreii emigrau în Israel garduri de cazemată, în curte două BMW-
în America. Nu le place să le spui trebuiau aduse dovezi de la sinagogă și de uri și un Porsche sport galben. Mă întreb de
„rromi”. „Lăsați-ne cu rromi, noi suntem la cimitir, iar germanii erau primiți în RFG ce oare vin în America când acolo au început
țigani, dom’ doctor, nu ne ascundem după doar dacă aduceau dovezi de germanitate de s-o ducă bine, creându-și un fel de mafie a lor.
deget”. Majoritatea sunt tineri și sunt altfel la școală sau din comunitatea lor. Evreii și Poate că instinctul lor nomadic e mai puternic
decât bunicii și străbunicii lor, păstrându-le germanii din România au fost o afacere bună decât orice, pentru că sunt oameni tribali care
însă limba și obiceiurile. Știu de când eram pentru Ceaușescu, pentru că erau cumpărați prind greu rădăcini oriunde ar fi. Una dintre
mic câteva expresii în limba lor și când îi la bucată de către Israel și Germania. Românii pacientele mele mi-a spus că nimic nu-i mai
întreb „sho chardan?”, Ce mai faci?, sunt înne- greu decât să te rupi de tribul tău. De câte
buniți de plăcere. Nu toți au făcut „mișto” în Nicolae Grigorescu – Urăreasă din Bolduri ori vine la cabinet mă roagă s-o programez
Europa trecând prin Italia, Spania sau Franța în zile în care n-are șanse să întâlnească unul
și acum vin ilegal prin Mexic unde au o fili- și ungurii nu erau de vânzare, țiganii nici atât, de-al ei. „Mi-e frică de ei. Eu am intrat în altă
eră a lor care funcționează bine. După ce un și cine era să ne cumpere pe toți chiar și la lume...” Nu știu cu ce se ocupă pacienta mea
„coyote” plătit îi trece granița, se predau la grămadă. Dacă Ceaușescu ar fi făcut-o ar fi dar nu cred că se află în poziția să vorbească
primul border patrol, unde cer azil politic fost cea mai mare afacere comunistă. Imagi- despre ei relaxată, așa cum au făcut cei care
pentru persecuție rasială. Au avocați în New nați-vă o țară goală lăsată pe mâna membrilor au ajuns sus în societățile în care nu numai
York, Miami și California și mulți reușesc să de partid să se mănânce între ei. S-ar fi crucit că s-au integrat, dar au devenit și faimoși.
rămână legal, dacă între timp nu sar calul sau și Marx și Engels. Plus Stalin și Mao care și-au Odată, Johnny Răducanu, la un festival de
nu sunt prinși cu tot felul de coțcării și obice- omorât multe milioane de conaționali. De ce literatură la Marea Neagră, mi-a spus: „Ce
iuri de care le e greu să scape. să-ți ucizi oponenții, așa-zișii dușmani de păcat că n-am pătruns și în științe. N-ar fi
clasă când poți să-i vinzi? fost azi bombe atomice sau cu hydrogen, nici
Am avut un cuplu de tineri români, amân- atâtea războaie și moarte. Poate că ne-am fi
doi arhitecți care fuseseră angajați de o firmă La recensămintele în România, dacă nu oprit la tren și la mașini, să ne putem deplasa
din Manhattan cu contract. Aveau doi copii stăteai în cort sau într-o căruță cu coviltir, te mai ușor de colo-colo.”
născuți cu mine, deveniți automat cetățeni declarai cum voiai. Dar lucrurile s-au schim-
americani, dar între timp le expiraseră vizele bat mult de atunci. Astăzi sunt sate întregi Cerșitul în America nu-i ilegal și țiganii îl
de lucru temporar și riscau deportarea. Într-o și margini de orașe unde țiganii nu mai tră- practică pe scară largă până se specializează în
zi au venit la cabinet să-mi spună rămas bun, iesc în colibe, ba chiar au cele mai mari case. altceva. Cei care au simț muzical se descurcă
pentru că deciseseră să se mute în Canada, care Le recunoști după turnurile de tablă, după mai cinstit și sunt destui care cântă după
îi acceptase. Erau cu copiii, am făcut poze cu opulența care poate vrea să imite, uneori ureche mai bine decât cei care cântă pe note.
Ipone-ul și am regretat efectiv că America nu-i jalnic, palatele vechilor maharajahi. Sau Le e veșnic frică de autorități, dar de mine nu
vrea. Iubeau New Yorkul și am încercat să-i după motourile uneori scrise mare pe fron- le e frică pentru că am o altfel de autoritate
consolez spunându-le că poate Canada e mai tispiciul casei. Cea mai mare casă de țigani asupra lor. I-am văzut peste tot în lume și pot
prietenoasă cu familiile cu copii. Uneori liderul la ieșirea din Craiova se numește „La Filo- să-i recunosc ușor.
Lumii Libere poate fi o mamă foarte vitregă. zofu”, un mic palat proto-dysneic, inconștient
Spre uimirea mea, i-am revăzut după câteva Acum câțiva ani în Roma luam masa într-o
luni. Erau fericiți să-mi spună că au reușit până piață lângă Pantheon. O formație de patru
la urmă să rămână legal în America. instrumentiști cânta ceva între cafee-concert
și jazz. Cântau foarte bine. Mi-au amintit de
— Felicitări! Cum ați reușit? S-au uitat unul negrii din parcurile sau metrourile din York
la altul nesiguri dacă să-mi spună sau nu. Apoi New, toți profesioniști. Au început să adune
el și-a dat drumul: bani în pălărie și s-au apropiat de masa mea.
I-am întrebat direct în română de unde sunt și
— Nu ne ferim de dumneavoastră! Dacă mi-au spus că de la Strehaia. Apoi șeful lor m-a
nu veneam aici la cabinet n-am mai fi știut ce întrebat politicos dacă pot să-și lase instrumen-
să facem. Când ne-am luat rămas bun aveați tele lângă masa mea pentru câteva minute.
în sala de așteptare două familii de rromi din Le-am păzit contrabasul, vioara, acordeonul
Banat, de unde suntem și noi. Îi mai văzu- și un saxofon timp de o jumătate de oră. Mă
sem aici și mai schimbam câteva vorbe cu gândeam ce mă fac cu instrumentele dacă nu
ei. Oameni foarte de treabă. Când am ieșit, mai vin. Am mai comandat un desert și i-am
unul dintre ei a venit după noi și mi-a spus așteptat. Locuiau la două ore de Roma și aran-
că-i pare rău de povestea noastră, dar să nu ne jaseră c-o mașină să-i ducă la gară.
pierdem speranța. Mi-a dat cartea de vizită a
unui avocat și mi-a spus simplu: „E avocatul — Cum merge bisnisul pe-aici? i-am între-
nostru și vă poate ajuta dacă nu vă deranjează bat când s-au întors.
să spuneți că sunteți și voi țigani.”
— Tot mai greu, mi-a spus șeful, un bărbat
M-am uitat la cei doi arhitecți și nu-mi scund îmbrăcat îngrijit, cu o pălărie albă de
venea să cred. Erau înalți, albi, ea blondă Panama pe cap, care-i punea pe toți într-o pos-
cu ochi albaștri, el cu ochii verzi. Dar astăzi tură geografică și etnică ușor sud-americană.
oamenii sunt foarte amestecați. Am văzut
țigani cu ochii verzi, pielea foarte albă, și — Ne gândim să plecăm în America, dar
femei înalte și foarte frumoase. Cum poți am auzit că acolo e mare concurența. Încercăm
dovedi că ești sau nu ești țigan? Asta era să ne schimbăm stilul, dar cu jazzul e destul
de greu... ■

Proză Scrisul Românesc Nr. 8 (180) ♦ august 2018 15

În spatele ușilor capitonate Carmen
FIRAN

Se revăzu urcând treptele de marmură la o Se trezi în biroul secretarei ocupat acum de dintre activiștii instruiți care știau limbi străine,
oră când ministerul era aproape gol, spre un ofiţer de serviciu care o aștepta în picioare. I se citea cărți și încă mai și scriau din când în când
seară. O seară aidoma acesteia care pulsa păru anormal de înalt. O privi condescendent și îi poezii pe care însă funcţiile sale le condamnaseră
sufocată în praf și transpiraţie. Câteva femei de șopti conspirativ: „Poftiţi, vă așteaptă.“ Îi deschise la viaţă moartă de sertar. Odată, la una dintre
serviciu încă mai spălau dalele mari albe și negre, o ușă groasă și capitonată care dădea în altă ușă la întrevederile scurte avute tot pentru legendarul
vorbind tare. Glasurile lor amplificate de pere- fel de groasă și de capitonată, prinsă din loc în loc transfer, ţinuse cu tot dinadinsul să-și poarte
ţii înalţi îi creau un sentiment de neliniște, ca și cu butoane mari din piele maro. Sistemul coridoa- discuţia în franceză, și Dora fusese câteva zile
cum ar fi nimerit în plin protest într-o catedrală. relor complicate și ușilor capitonate continua s-o urmărită de accentul lui într-atât, încât a doua zi
Dora, îmbrăcată elegant, nemaiștiind cum să-și intimideze. Gheroiu vorbea la telefon. La un tele- fusese tentată să vorbească la fel cu elevii ei, imi-
țină mâinile, să le miște degajat sau să le încleș- fon lat și gri, cu butoane multe. Și ele maro. Îi făcu tându-l și maimuţărindu-se. Să-și amuze elevii.
teze pe geanta care îi atârna de umăr, înainta un semn cu mâna care vru să însemne și „bine Sau poate să-i pedepsească. Să-i pedepsească pe
spre cușca portarului și parcă uitase să meargă, ai venit“ și „poftim, ia loc“, și „termin imediat“. ei și să se răcorească ea. Lui Gheroiu nu avea ce
tocurile înalte nu o mai ascultau, și, paradoxal, își Dora înainta spre biroul impozant și i se părea că să-i facă. Pedeapsa e transferată pe cei mai slabi,
simţea părul murdar, hainele boţite, rujul șters. nu mai ajunge. Gheroiu o privea prietenos, patern iar propria lașitate se întoarce în rușine.
În seara aceea, părea însă decis să tranșeze
Portarul mânca și, alături de registrul gros, Uşă de la Biserica Domnească, Câmpulung Muscel lucrurile. „A venit timpul să ne ocupăm serios
o ţigară proastă ardea singură într-o scrumieră de transfer”, i-a spus dintr-odată. S-a ridicat
improvizată dintr-o farfurie slinoasă. Vru să aproape, și ea prinse curaj, se destinse și îl privi cât de vioi a putut, cu o grimasă mascată din
se întoarcă și să fugă înapoi pe scări, dar simţi răbdătoare, cu zâmbet forțat în colţul gurii. cauza sciaticii, s-a dus la același dulăpior unde
privirile dezaprobatoare ale femeilor și se trezi părea că-și ține lucrurile de preț și a scos o cutie
întrebând cu voce stinsă, de elevă timorată. — Trei kilograme de carne, cașcaval, măsline, frumos împachetată în hârtie strălucitoare cu
Portarul nu înţelese sau se făcu că nu înţelege. pește și ce mai crezi. Trimit mașina. Dora auzi nuanțe de violet și legată cu funde de aceeași
doar ultimele cuvinte rostite autoritar și urmări culoare. Clar, din străinătate. „Un mic cadou”,
— Cu cine doriţi? mâna grasă, plină de pete mici maronii cum i-a spus mimând modestia.
— Cu... domnul... Cu tovarășul ministru. așază telefonul în furcă, se ridică și se întinde — Pentru mine? S-a mirat sincer Dora, deși
— Nu cred că mai e. Cine sunteţi? spre ea. Gheroiu schimbă imediat tonul vocii, așa de fapt ar fi vrut să-l întrebe: „De ce?”
Ce importanţă avea cine era? cum făceau șefii. Într-un fel vorbeau cu servito- — Da. Pentru tine. Desfă-l.
— Am vorbit acum o jumătate de oră cu rii și altfel când voiau să facă impresie. Îi sărută — Acum?
dânsul la telefon. Știe. Mă așteaptă. Vreţi să mâna și o invită să ia loc în fotoliu, mișcându-se — Da, acum, și Dorei i s-a părut că zâmbetul
încercaţi? graţios spre un dulap mic din care scoase două devine cleios ca trupul unui melc ieșit în afară.
— Eu încerc, tovărășică, dar încerc degeaba. pahare, o sticlă de whisky și un pachet de Kent. A desfăcut cu grijă fundele late, a încercat
Nu mai e nime’. Da’, poftim! Și portarul formă Gheroiu îi povesti despre ultima sa călătorie în să nu rupă hârtia strălucitoare ci să desprindă
cu degetele murdare de slănină un interior pe America. E bine să te afli uneori în nori. Mai ales banda adezivă de pe margini astfel încât să mai
care Dora nu-l reţinu. „Să trăiţi!” Portarul ţâșni că el începuse să-și țină un jurnal amănunţit în poată fi împachetată la loc sau refolosită, și de
în picioare. „E cineva jos, se numește...“ care se străduise să fie poet, eseist, reporter până sub multe foițe albe subțiri foșnitoare a scos un
Dora se repezi să-și repete cu aceeași voce la capăt. Și nu-i fusese ușor. Se lansă, apoi, cu sutien negru de dantelă. L-a privit cu pupilele
stinsă numele, avu chiar tendinţa de a întinde toate pânzele sus, în viaţa culturală. O întrebă dilatate și l-a scăpat imediat din mână.
mâna spre receptor, dar privirea rece, mai ce mai citise, ce spectacole mai erau în oraș, de — Îți place?
degrabă ironică a portarului o opri. parcă el ar fi forțat să trăiască pe o altă planetă. — E... frumos, a spus Dora privind sutienul
— Da, o trimit sus. Să trăiţi. Făcu o pauză, Mirosea a apă de colonie scumpă, iar pe colţul cu frică de parcă ar fi fost o lighioană întinsă
o măsură pe Dora cu un zâmbet șugubăţ care biroului erau două reviste Paris-Match plasate pe măsuța lucioasă de nuc.
ei i se păru complice și i se făcu imediat greaţă. acolo parcă intenţionat, cu două minute înainte — Știu de la nevastă-mea că toate vă doriți
Portarul o îndreptă spre cele două lifturi de intrarea ei. Gheroiu era văzut ca fiind unul sutiene tari cu dantelă fină. Nu înțeleg de ce nu
mari, explicându-i cum să ajungă în cabinetul se fac și la noi. Încearcă-l!
ministrului, ce coridoare să apuce, ce uși să — Poftiți?
deschidă. Femeile spălau mai departe dalele de — Hai, încearcă-l! Să vedem dacă ți-e bun. Am
marmură, cu mai puţin elan, mișcându-și ane- luat și eu ce m-am priceput, s-a alintat Gheroiu și
voie trupurile amorfe. Una dintre ele își aprinse o șuviță de salivă i s-a strâns la colțul gurii.
o ţigară și își îndreptă spatele cu mâinile în șol- — Aici? Nici nu poate fi vorba, a bâiguit Dora.
duri: „Nu pe-acolo, donșoară. Păi ce facem aici? — Suntem numai noi. Nu te teme. Încear-
Ia-o și mătăluţă pe de lături. Că n-om sta toată că-l, a repetat Gheroiu și cu o mișcare agilă
noaptea să ștergem talabele. Ce mama dracu’!“... care l-a costat o durere groaznică la șira spi-
Dora se strecură, ocoli, se simțea centrul diz- nării suprimată voinicește, s-a așezat lângă ea
graţiei, ajunse în lift, ușa se închise, răsuflă, se uită pe canapeaua stil. Mâna lui grasă cu pete mici
în oglindă, trist și insistent, își aranjă părul, apoi cafenii s-a întins spre pieptul ei dar s-a retras
scoase limba, viaţa era așa cum era. Venea doar crispată când Dora a țâșnit în sus.
să-l roage să intervină pentru obţinerea transfe- — Vă rog!”
rului de la ţară măcar într-o periferie a orașului, — Un transfer e un transfer. Nu e ușor. Mai
la o întreprindere de comerț exterior, unde aflase ales din învățământ în industrie...
că era liber un post de traducător de franceză. — Mă scuzați. Mă așteaptă soțul. Trebuie
Un fleac pentru un om cu influenţa lui. Gheroiu să plec. Acum.
lucrase de mult cu tatăl ei într-un oraș din Ardeal, Continuare în p. 16
apoi fusese adus în Capitală și ajunsese ministru.

16 Nr. 8 (180) ♦ august 2018 Scrisul Românesc Eseu
Proză

Reflecții Cătălin O noapte la Operă
culturale libere GHIȚĂ

Sper că nu v-aţi lăsat induși în eroare de unui erotoman italian, imitat cu stângăcie Astfel, vă recomand „Madamina, il catalogo
titlu: el nu prefigurează un dialog inter- înduioșătoare de câțiva universitari de astăzi, è questo” (Leporello; actul I), „Là ci darem
textual nici cu filmul fraţilor Marx, nici nesiguri deopotrivă de darurile propriului la mano” (Don Giovanni, Zerlina; actul I)
cu mult mai recentul album al trupei Queen. De trup și de înzestrările propriului intelect? În și „Vedrai, carino” (Zerlina; actul al II-lea).
fapt, recitind înfrigurat, cu ceva timp în urmă, principal, este vorba despre ideea implicată a Ultimele două sunt pur lirice, astfel încât băș-
trepidantele pagini ale lui E.T.A. Hoffmann compoziţiei, pe care eu o citesc astfel: împre- călia mea ieftină le-ar ruina cu totul efectul:
despre Don Giovanni (mă refer la cele prezente în ună cu valetul său, Leporello, nobilul scelerat ma abţin deci de la comentarii suplimentare.
Fantezii în maniera lui Callot, pe cuprinsul cărora alcătuiește un cuplu de tip Don Quijote/Sancho Prima însă, Aria Catalogului, merită, ca final
scriitorul german arăta cum se poate descoperi Panza. Dacă substituim idealul erotic celui al expunerii, o micronaliză sprințară.
cheia secretă a compoziţiei într-o relaţie ascunsă eroic cavaleresc, observăm că datele binomului
dintre seducător și Donna Anna), mi-a În scenă, se găsesc Leporello și soţia
venit ideea să explic, pe scurt, propria nu se modifică radical: ambii eroi sunt dispuși neglijată a lui Don Giovanni,
pasiune pentru opera creată, pe un să-și subordoneze integral acţiunile obsesiei Donna Elvira, încă îndrăgos-
inspirat libret al lui Lorenzo da Ponte, preeminente. Prin reconfigurare și, implicit, tită de seducător. Cu un tact de
de Wolfgang Amadeus Mozart. prin supradimensionare, eroicul și, respectiv, care nu pot da dovadă decât cei
eroticul dobândesc prestigiu și chiar imperme- mai „fini” dintre bărbaţi, vale-
În celebra lucrare Sau/sau, filosoful abilitate etică, fapt care le permite personajelor tul îi trece în revistă sărmanei
danez Søren Kierkegaard subliniază că centrale să eludeze normele comun acceptate femei toate cuceririle stăpânu-
Don Giovanni constituie opera perfectă. și să se plaseze în sfera pură a excepţiilor aure- lui său. În treacăt fie spus, dacă
Spre rușinea mea, am văzut celebra olate de exemplaritate. Don Giovanni este prototipul
opera buffa abia la Berlin, într-o noapte amantulului amoral, Leporello
din toamna anului 2002, la aproape Ariile mele favorite sunt mai multe, însă pare a incarna figura dubioasă a
zece ani de la prima audiţie integrală. trei dintre ele ating sublimul. Vă mărturisesc voyeur-ului, care, incapabil sau
Casetele, desigur contrafăcute, mi le sincer că mă jenează superlativele de aproape dezinteresat el însuși de seducţie,
procurasem de la un tarabagiu bucu- orice natură, după cum îmi pare dizgraţios și să mulţumește să înregistreze,
reștean prin 1993. Deși am fost, de pe chiar suspect să conversez cu divinităţile ceru- bolnăvicios, performanţele
la șaisprezece ani, un pasionat al genu- lui și ale pământului. În cazul lui Mozart însă, sexuale ale altuia. Aflăm, astfel,
lui, credeam că pot gusta muzica mai degrabă orice epitet luxuriant își pierde din strălucire.
ascultând-o în liniștea casei mele decât în sala acești pereți. Am vrut să-ți fac o plăcere, atâta tot. că Don Giovanni făcuse șase sute patruzeci de
de spectacole. Aveam să constat cât de mult Cred că-ți dai seama că nici în învățământ nu ai mai victime în Italia (nici nu era greu în paradisul
mă înșelasem odată cu pătrunderea în impu- avea loc. O profesoară care seduce bărbați ca să-și bursierilor Erasmus), două sute treizeci în Ger-
nătoarea clădire a Staatsoper de pe Unter den atingă interesele? Între cuvântul unui ministru și al mania (probabil pentru că nemţoaicele sunt,
Linden. Nu vă mai spun că, trăitori din bursă, unei fetișcane gata să facă orice pentru un prăpădit prin definiţie, mai bărbate), o sută în Franţa
eu și iubita mea ne luaserăm bilete la balcoanele de transfer, crezi că ar avea cineva vreo ezitare?” (acolo unde există încă un principiu al selecti-
laterale de la nivelul al III-lea. În consecinţă, vității printre femei), nouăzeci și una în Turcia
am stat aproape tot timpul în picioare, ca Gheroiu își luă mapa diplomat și ieșiră (performanţă unică în contextul unui imperiu
spectatorii din epocile deja apuse, însă efortul împreună cu figuri serioase de parcă tocmai ar mahomedan) și nu mai puţin de o mie trei în
ne-a fost răsplătit cu o interpretare de excepţie. fi încheiat o tranzacție importantă. Ofiţerul de Spania (va fi fost inclusă și vreo căpșunăreasă
Și, lucru deloc neglijabil, artiștii de pe scenă, serviciu, așezat la birou, nu mai era așa înfrico- est-europeană avant la lettre?). Femeile, fru-
îmbrăcaţi, ca și noi, bieţii doctoranzi pauperi, șător de înalt. În lift Gheroiu rupse tăcerea. „Să moase și urâte deopotrivă, provin din toate
casual, ne-au răzbunat imaginea în faţa sutelor fim serioși, nu s-a întâmplat nimic.” Ajunseră clasele sociale, într-o splendidă democra-
de siluete în sobre costume și cravate. în holul mare de la intrare. Femeile de servi- tizare a sexului atât pe plan estetic, cât și pe
ciu dispăruseră. Pașii lor răsunau inegal spre plan economic. Ca să rotunjească lista, chiar
Dar ce poate fi atât de atrăgător la odiseea ușile glisante. Portarul se ridică în picioare. „Să și cele bătrâne trec prin malaxor. Dar, ne face
trăiţi!“ Dar nu-i răspunse nimeni. Dora ar fi cu ochiul Leporello, „pasiunea sa de frunte
Continuare din p. 15 vrut să scuipe pe marmora proaspăt spălată. ■ este pentru tinerele începătoare”. Ne amintim,
poate, că, la începutul unui social season, mai
Gheroiu s-a ridicat încet, și-a reluat privirea (fragment din romanul În apele facerii) ales în Anglia secolelor al XVIII-lea și al XIX-
părintească în care Dora deslușea doar ironie și lea, tinerele englezoaice din clasele superioare
milă. Dorința îi trecuse. Nu merita să se lupte care își făceau apariţia pentru prima oară la
pentru ce nu putea obține imediat și ușor. seratele și la balurile regale se numeau débu-
tantes. Câte dintre ele deveneau carne de tun
— Să mergem, atunci, i-a spus simplu. Poți pentru Don Giovanni nu ne spune catalogul
să ții cadoul. O să-i facă plăcere soțului tău.” lui Leporello, dar simpla omisiune a cuceririlor
britanice demonstrează bunul gust al aristo-
— Mulțumesc, dar de fapt trebuie să vă spun cratului italian.
că eu nu port sutiene, i-a aruncat Dora și a reali-
zat imediat eroarea. Gheroiu s-a încins din nou, Deși compoziţia mozartiană este destul de
a prins-o de talie și i-a căutat gura răsuflând pre- lungă, percepţia proustiană a timpului interior
cipitat ca o locomotivă extenuată. L-a împins cu mi-a sugerat că noaptea de la Operă s-a sfâr-
putere încât Gheroiu aproape s-a dezechilibrat. șit prea abrupt. După cum tot atât de abrupt
trebuie să închei aceste rânduri, nu înainte de
— De fapt sutienul era pentru nevastă-mea, a vă invita să ascultaţi, în amurg, tribulaţiile
doar că am luat din greșeală un număr prea mic, i-a ultimului puritan al viciului.■
șuierat sarcastic. Dora s-a repezit spre ușă. „Nu te
sfătuiesc să ieși singură din camera asta”, a strigat
autoritar după ea. Și sper să rămână totul între

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (180) ♦ august 2018 17

Jurnal Alexandru
OPRESCU

din casa Moșului și toate electrocasnicele și îl va lăsa în beznă.
Toate electrocasnicele, Riley, inclusiv frigiderul.
Pe 23 decembrie 1992, la emisiunea matinală a radioului american NPR, David Sedaris Ți se va strica mâncarea și va mirosi urât; îți vei
își lansa cariera extraordinară de scriitor de bestselleruri și piese de teatru cu un eseu dori nici să nu fi auzit numele de Moș Crăciun.
cvasi-autobiografic. Publicul, entuziasmat de stilul comic și ursuz al unui scriitor Pe fața femeii se vedea îngrijorarea și a spus: „În
pe atunci necunoscut, care povestea despre jobul lui ca elf într-un magazin renumit din regulă, suficient.” Am spus: „Îți va lua mașina și
America, l-a propulsat pe Sedaris în rândul celor mai de succes umoriști americani. Văzând mobila, toate prosoapele și păturile, și te va lăsa
succesul pe care eseul l-a avut, NPR l-a transformat într-o tradiție de Crăciun, iar în 2017 au cu nimic.” Mama a spus: „Nu, suficient. Serios.”
sărbătorit 25 de ani de la prima transmisie. Varianta definitivă a eseului (mult modificată) a
apărut ulterior în volumele de povestiri scurte Barrel Fever (1994) și Holidays on Ice (1997). În după amiaza asta am fost nevoit să fiu
În 1996 a fost adaptată o piesă într-un singur act, cu un singur actor, care a debutat la Atlantic foto-elf cu Moș Moș. În majoritatea zilelor există
Theater Company în New York, și aceasta devenind o piesă centrală în arsenalul trupelor de o perioada mai calmă, unde stai în casă și vor-
teatru regional, liceal și universitar. În numai 7 minute, Santaland Diaries a reușit să intre bești cu Moșul, iar majoritatea dintre ei sunt tipi
în cultura pop americană și a deschis ușa unui talent ce avea să producă ulterior numeroase de treabă și stăm aiurea și râdem, dar Moș Moș
cărți premiate. Ceea ce urmează este eseul (trad. Al. O.) citit de David Sedaris la NPR în 1992. se ia un pic cam prea în serios. L-am întrebat
unde locuiește, în Brooklyn sau Manhattan,
Port pantaloni verzi de catifea, o bluză iar el a răspuns: „Locuiesc la Polul Nord, cu
verde-închis și o pălărie țuguiată decorată cu doamna Crăciun.” L-am întrebat ce face în restul
paiete. Asta este uniforma mea de lucru. anului, iar el a răspuns: „Fac jucării pentru toți
copiii.” Chiar a recitat The Night Before Christ-
Mi-am petrecut ultimele câteva zile într-o „Te-aș urma oricând la casa Moșului, Prăjiturică.” mas și eram numai noi doi în casă. Niciun copil.
sală de clasă aglomerată și fără ferestre a Macy’s, Îmi dădea amețeli. Flirtul. Pe la prânz intram în Doar noi. Zice: „Elfuleț, elfuleț, aranjează, te rog,
urmând primele etape ale pregătirii pentru elfi. ziduri. Spre seară Bulgăraș a lăsat-o mai moale. jucăriile de pe poliță. I-am reamintit că am un
Poți fi un elf de intrare, elf de răcitor de apă, La finele turei eram în baie, ne schimbam, când nume: Prăjiturică, apoi am rearanjat animalele
elf de pod, elf de trenuleț, elf de labirint, elf de dintr-odată am fost înconjurați de cinci Moși și de pluș. Moș Moș are o scenetă complexă pentru
insulă, elf de fereastră magică, elf plasator, elf alți trei elfi. Toți tipi cu care flirtase Bulgăraș. copii. Vorbește cu ei și râde gălăgios și sună din
casier sau elf de ieșire. Ni s-a făcut o demonstra- Bulgăraș ațâță elfii... Elfi și Moși. clopoțele, apoi îi pune să spună care este colinda
ție a diferitelor poziții în acțiune, jucate de elfi lor preferată. Moșul îi întreabă apoi dacă vor să
mai vechi, care erau așa de implicați și ridicoli Azi un copil i-a spus Moșului că își vrea o cânte pentru el. Copiii sunt timizi și nu vor să
că mi-a venit greață. Nu știu dacă pot privi pe tatăl decedat înapoi și un set complet de Țestoa- cânte cu voce tare, așa că Moș Moș spune: „Elfu-
cineva în ochi și să exclam: „Doamne, cred că îl sele Ninja. Toată lumea iubește țestoasele alea. leț, elfuleț, ajut-o pe Brenda să cânte colindul
văd pe Moșul!” sau „Poți să închizi ochii și să-ți ei preferat. Spre seară un copil a spus că nu știe
pui o dorință?” Tot ce spun elfii ăștia pare să Un copil a venit azi dimineață la Moșul, care este colindul ei preferat. Moș Moș a sugerat
aibă semnul exclamării la final. Te doare gura iar mama lui a spus: „Așadar, Jason, spune-i Away in a Manger. Copila a fost de acord dar nu
să vorbești cu un așa zâmbet forțat. Mă simt Moșului ce îți dorești. Hai, spune-i.” Jason a a vrut să o cânte pentru că nu știa versurile. Moș
stânjenit când aud oameni vorbind așa. Cred spus: „Îmi... doresc... ca... Procton & Gamble... Moș a spus: „Elfuleț, elfuleț, vino să cânți Away
că o să fiu un elf introvertit. să nu... mai... facă... teste... pe... animale.” in a Manger pentru noi. Nu mi se părea corect
Mama a spus: „Procter, Jason, se spune Proc- să fac eu un solo, așa că am cântat cum ar fi cân-
Douăzeci și două de mii de oameni au ter & Gamble. Și ce le fac animalelor, Jason? tat-o Billy Holiday, dacă ar fi scos un album de
venit să-l vadă azi pe Moșul, și nu toți au fost Le torturează? Asta fac?” Jason a spus „Da. Le Crăciun. „Away in a manger, no crib for a bed,/
cuminți. Azi am fost martor la bătăi, vărsături torturează.” Avea probabil șase ani. The little Lord Jesus laid down his sweet head.”
și crize excepționale. Holul din spate era plin
cu lume. Era o coadă la Moșul și o coadă la baia Azi dimineață am lucrat ca elf de ieșire, spu- Moș Moș nu m-a lăsat să termin.
femeilor, iar o femeie, după ce îmi pusese deja nându-le oamenilor pe un ton ridicat: „Ieșirea Astă-seară am fost trimis să fiu un foto-elf.
o mie de întrebări, spune: „Care e coada pentru din Ținutul Moșului pe aici.” O femeie stătea la Când copilul începe să plângă, s-a terminat.
toaleta femeilor?”, iar eu am țipat: „Cred că este o casierie, plătind pentru fotografii, în timp ce Părinții plănuiesc să trimită fotografiile drept
cea unde sunt toate femeile”. „O să vorbesc să te fiul ei era întins sub ea, lovind cu picioarele și felicitări sau să le pună la păstrare până când
dea afară!”, a spus. Doi oameni mi-au spus asta opintindu-se, făcând crize. Femeia a zis: „Riley, copilul a crescut și poate să mintă, susținând că
azi. „O să vorbesc să te dea afară!” Ești invitata dacă nu te astâmperi, Moșul nu-ți va mai aduce își amintește experiența. Astă seară am văzut o
mea, port un costum verde de catifea, nu se niciuna dintre jucăriile pe care le-ai cerut.” Copi- femeie cum și-a plesnit și zguduit copilul, care
poate mai rău de atât. Oare cine se cred? „O lul a replicat: „Ba da, mincinoaso, mi-a spus că plângea. „Rachel, treci în poala omului acela și
să vorbesc să te dea afară!”, iar eu vreau să mă le va aduce.” Femeia m-a apucat de mână și a zâmbește, sau îți dau eu motiv să plângi!” Apoi
apropii și să spun: „O să vorbesc să te omoare!” zis: „Tu de acolo, elfule, spune-i lui Riley că dacă a pus-o pe Rachel în poala Moșului și am făcut
nu se astâmpără imediat Moșul se va răzgândi poza, care se pare că trebuie să însemne, pe
Per total, cel mai drăguț elf este un tip din și îi va aduce tăciuni de Crăciun.” Am spus că hârtie cel puțin, că totul este cum trebuie să fie.
Queens pe nume Richie. Numele său de elf este Moșul și-a schimbat politica și nu mai operează Că totul este nins și minunat.
Bulgăraș și are obiceiul să se scălâmbăie cu copiii, cu tăciuni. În loc, dacă ești neastâmpărat, vine la Nu este despre copil, sau Moșul, sau Cră-
câteodată împiedicându-se în drumul spre casa tine acasă și fură lucruri. I-am spus lui Riley că ciun sau altceva. Ci despre ideea părinților
Moșului. În general oticnesc când elfii devin atât dacă nu se astâmpără, Moșul îi va lua televizorul despre o lume pe care nu o pot controla. ■
de caraghioși, dar Bulgăraș este absolut adorabil.
Îți vine să-l bagi în buzunar. Ieri, Bulgăraș și cu
mine am lucrat ca elfii Moșului și m-am entuzi-
asmat când a început să spună lucruri precum

18 Nr. 8 (180) ♦ august 2018 Scrisul Românesc Poezie

Anca Poeme Ion C.
STUPARU ŞTEFAN

Sphynxul Prietenii poetului Peste umerii și peste sânii tăi revărsându-mă…
Înaintăm amândoi în această mireasmă:
Ai aruncat cu struguri necopți Văd uneori stele albastre, licărind Două vieţi, care se dăruiesc unei singure iubiri,
În păsări, să își ia zborul Departe în infinitul încă neimaginat, Printre filele acestei cărţi, pe care
Cu găuri de vin și dâre de sânge în piept. Dincolo de cele cunoscute până acum – Prea puţini o vor descifra până la capăt –
Îmbătate, ți s-au așezat pe brațe, ca pe ramuri, Ca niște făclii îndepărtându-se în neant… Deși, de pe paginile ei, pot culege atâtea flori…
Și le hrăneai cu silabe, litere și cuvinte Poate că, deasupra cerului nostru înstelat,
Până te-au secătuit de vorbe și de sens. Se află un alt infinit albastru, mult mai vast Întrebări şi răspunsuri
Ai tras cu gloanțe de sâmburi în păsări! Și îndepărtat de percepţia noastră –
Nimerind aiurea, însângerându-le avântul. Adevăratul cer al infinitului – Cine a aprins ultimele stele
Cu câtă deznădejde se agățau de tine! Prin care călătoresc tot stele albastre, În noaptea aceasta de vis?
Scrijelindu-ți pe braț, ca pe un pergament, Dar mult mai romantice… – Aceasta este cheia Cine a umplut câmpia cu flori
Poeme zburătoare. Te lăsau rece, Succesului tău, Poete! – mi-a zis un prieten: În primăvara vieţilor noastre?
Inert și înghețat, ca o pojghiță de brumă Că poţi privi dincolo de realitatea zărită de ceilalţi, Cine a întins pânza albastră a cerului
Prinsă peste noapte, în bălțile Mai subtilă și mai îndepărtată, mai elegantă Pe care pășește Soarele în înalt
Unde se adăpau, la crăpat de ziuă Doar pentru ochii câtorva Poeţi! Și lăcrimează poeţii spre apus?
Luând putere să-ți cânte o Odă a bucuriei. Alteori, aud foșnete subterane, Întrebări, multe și diverse întrebări
Tu nu mai ști să te bucuri! Ca și cum viaţa apelor nedescifrate Și câte nedumeriri mai rămân neîntrebate,
Nu mai simți, și-mi ceri să nu mai simt! S-ar uni pe dedesubtul lumii , Și câte uimiri mai așteaptă
Te uiți absent și strigi să tac, să nu te chem! În hărţi încă neconturate. – Acestea sunt Încă un răspuns… Așa este sufletul poetului:
Vrei să mă prefaci într-o pictură cubistă Secretul tău, și talentul tău, Poete! mi-a zis O pendulare permanentă între
Căreia să îi scoți afară emoțiile Un alt prieten: că porţi în suflet izvoarele de lumină Întrebări și răspunsuri, între răspunsurile
Îi înnozi mâinile, trăirile, gândurile Care se revarsă într-un rotund abia descifrabil De azi și întrebările de mâine.
Cu noduri precise, născocite de tine, Și-ţi îmbracă sufletul, ca un poem, spărgând
O estetică perfectă a ceea ce vrei sa fiu. Odihna vapoarelor
Ai înțepenit într-un vid: stingher, rigid. întunericul.
Nici păsării nu îți mai mănâncă gânduri Chiar dacă nu-l mai poţi scrie pe hârtie, Toate vapoarele ar trebui
Ca pe boabe de struguri necopți! El te va salva din platitudinea nespunerii… Să se oprească lângă un mal înflorit
Doar țipătul lor de durere urcă ofrandă Să se mai odihnească puţin
La picioarele muzelor tale Zbor spre eternitate De năvala apelor pe care le-au străbătut!
Când coboară diafan strivind sub tălpi Fiindcă au și vapoarele amintiri
Pene de păsări multicolore. Ai înălţat braţele s-atingi eternitatea Pe care nu le-ar putea povesti
Într-o călătorie dorită – Decât în vacanţa de vară,
În tăcere Pe un drum de flori și iubire… Când apele se vor aduna în jurul lor
Tu, preafrumoaso, cu un zâmbet amăgitor, Ca niște sirene goale și zvăpăiate,
Taci! În urmă c-un alai de admiratori… Strălucind de frumuseţe
Peste șoaptele florilor, Ţi-am zâmbit și eu, la o răscruce Sub stelele lui Dumnezeu
Peste timp, peste noi! De drumuri și destine … Și sub privirile marinarilor
Taci! M-ai privit cu mirare și nu mi-ai răspuns; Scăpaţi din ultimul naufragiu…
Uită-te la mine și taci! Cine puteam fi eu ?
Sunt golul dintre două cuvinte, Apoi te-ai îndepărtat nepăsătoare, Corneliu Baba – Nud
Dintre două fărâme de vis. Înălţându-ţi braţele s-atingi eternitatea...
Ți-am spus să taci! Păream prea efemer, ca să mă poţi alege –
Să nu mă întrebi Și-am rămas în așteptare, ca un mesteacăn alb
De ce primăvara asta La marginea unei păduri de brazi.
Își îngheață florile de cais Azi ești atât de departe – doar ca un vis;
Pe fața mea Te rechem pe-o retină îmbătrânită –
De ce măsurăm timpul Dar nu te mai pot desluși bine
După dâre scurse din lumină, În zborul tău spre eternitate…
Să taci, să nu spui nimic!
Când plec, când nu mai rămân Florile de pe filele cărţilor
Urme din privirile noastre
Taci! Flori pe câmpul visării –
Peste zgomot, peste tăcere, Florile dintâi, înveșmântându-ţi trupul,
Peste cuvânt! Ca într-o grădină a primăverii eterne,
Prin care trec, doar cu privirile urmându-te –
Și rodind a doua oară în aceeași iubire,

Cronică Scrisul Românesc Nr. 8 (180) ♦ august 2018 19
literară

Ștefan Augustin Doinaș – Dan
readus în actualitate IONESCU

La origine teză de doctorat, lucrarea să-și imagineze liber modul în care își va trăi În următorul capitol, intitulat sugestiv
Ștefan Augustin Doinaș. „Tiparele viața. Dacă în viziunea poetului și filosofului Nupțiile fragmentului, sunt investigate legă-
eterne” și poetica orizontalității, de Lucian Blaga, spațiul mioritic este ondulatoriu turile dintre text și viața autorului, cu accent
George Vulturescu, însoțită de o prezen- (descris astfel după alternanța: deal – vale), pe „jubilațiile formelor”, starea de ambiguitate,
tare a criticului și istoricului literar, Cornel în opera lui Doinaș este prezentat orizontal. „serii ale realului” și „poemul ca roman de
Ungureanu, are trei capitole, o Addenda și oglinzi” – comparație inspirată.
Anexe: Conjurația „Jocului privilegiat” și Alte subcapitole vizează temele și motivele
tiparele eterne, Poetica lui Ștefan Augustin importante care străbat creația acestui poet În Addenda, e ilustrată relația poetului
Doinaș, Nupțiile fragmentului și Addenda. remarcabil, precum: Motive poetice ale câm- Ștefan Augustin Doinaș cu publicația profe-
Primul dintre ele face o trecere în revistă piei (roua, râul, izvoarele, arborele), Marea sională „Poesis”, eponim pentru Satu Mare;
a principalelor aspecte – oglindă răzvrătită, Efigii tutelare: bufnița a efectuat două vizite: prima, în 1993, prile-
care diferențiază opera lui juită de dezvelirea bustului poetului Szilagyi
Ștefan Augustin Doinaș de sau mistrețul?. Spațiul Domokos, a doua, în 1997, fiind invitat special
lirica modernistă. Astfel, burgului înlesnește apari- al Colocviului „Poeți români contemporani.
George Vulturescu observă: ția unui program cerchist: Ștefan Aug. Doinaș – 75 de ani”.
„sensul mirării e pierdut la resurecția baladei, avân-
Ștefan Augustin Doinaș; du-l ca teoretician pe Anexele conțin facsimile, fotografii, fron-
încolțirea semințelor nu e o Radu Stanca, și a Bala- tispicii ale diverselor gazete literare.
repetare, o re-naștere, ci o delor lui Doinaș. Balada,
copie secundă” sau: „Toate prin forma ei hibridă, Acest amplu studiu, apărut în condiții
elementele câmpiei țes o favorabilă proteismului grafice deosebite la Editura Școala Ardeleană
orizontalitate care îi este și multiplicității eului, (Cluj-Napoca, 2018, 404 p.), este concen-
definitorie, ca spațiu ontic, determină – observă trat asupra esenței liricii semnate de către
poeziei sale”. George Vulturescu – pro- Ștefan Augustin Doinaș. După cum indică
pensiunea lui Doinaș spre subtitlul: „Tiparele eterne” și poetica orizon-
Al doilea capitol, cel mai declanșarea scenarizării talității, autorul celebrei balade moderne,
amplu, Poetica lui Ștefan dramatice, care „va deveni Mistrețul cu colți de argint, a împrumutat,
Augustin Doinaș, este seg- semn de recunoaștere a din literatura universală, tiparele eterne
mentat în: A. Orizontalitate Erlkönig-ului goethean”. (teme, motive, metrică etc.), iar originalitatea
și imaginar, B. Spațiul burgului, C. Masca De asemenea, sunt identi- și-a asigurat-o prin ceea ce exegetul George
– etalon al ființei creatoare, D. Psalmii, E. Ele- ficate motivele poetice ale măștii „ca etalon al Vulturescu a numit „poetica orizontalității”.
giile. Conform lui George Vulturescu, „Doinaș ființei creatoare”: aventurile lui Proteu, Oedip În plus, Cornel Ungureanu evidențiază din
nu este poetul în transă care bolborosește, și Sfinxul, ochiul paing și ochiul care vânează. lucrare: „Încă din spațiul câmpiei – prin
prin care ni se transmit – precum printr-o George Vulturescu pornește discuția motivul izvoarelor, al râului – se deschide al
Sibilă – semne ale zeilor (...), ci un teoretician despre Psalmi, de la interogațiile relative doilea nivel de orizontalitate la Doinaș: apa
cu o imensă putere de a capta memorabilul, la natura religioasă ori nu a lui Doinaș, iar – marea. Fascinat de chipul din undă (râu,
eternul și de a și-l însuși, încorpora în parti- asupra Elegiilor are puncte de vedere com- fântână, lacuri), el va fi întregit de transsub-
cular”. Câmpia, definită de poet „stihie mai petente, precum: „Elegia devine în poetica stanțierea acvatică. Dualitatea pământ – apă
limpede ca zarea”, constituie o dimensiune lor (Șt. Augustin Doinaș și Nichita Stănescu, este unică în poezia românească, în versuri
concretă, care poate inspira lumea locului n.n.) un compendiu de sensuri cu miză precum «pământul în văpăi și marea-n
gnoseologică”. spumă/ ca niște miri ce-mpart același pat»
(De profundis)”. ■

Subiectul Hasdeu este mereu Jurnalul ca oglindă
actual. De exemplu, Stancu
Ilin a publicat recent lucra- motivând în Cuvânt către Crina Decusară Bocșan este și traducătoa-
rea Bogdan Petriceicu Hasdeu, cititor: „Adunând laolaltă rea în limba română, a creațiilor scrise în limba
scriitorul (Scrisul Românesc, 2017), aceste notiție, informați- franceză, de către Iulia Hasdeu.
iar la Câmpina, în fiecare vară, pe ile din actele oficiale și din În afara Cuvântului către cititor și a câtorva
2 iulie, se organizează Colocviul corespondența purtată – note biobibliografice relative la editoare, cartea
Internațional „Zilele Iuliilor”. îndeosebi scrisorile către File frânte din viața Iuliei Hasdeu, al cărei titlu
părintele ei, datate conștiin- face aluzie la moartea prematură a tinerei geni-
Președintă a Asociației cultu- cios – s-a iscat dorința de a o ale, conține unsprezece file, ordonate în câte un
rale „Iulia Hasdeu” din București, lăsa pe adolescenta de acum capitol, din Caietul cu scoarțe de velur. Jurnalul
Crina Decusară Bocșan, istoric un secol Iulia să se înfățișeze acoperă perioada 1875–1888: „Numele meu
literar și editor, restituie culturii în procesul de formare când, este Lilica: sună frumos, parcă ar veni de la
române jurnalul „de viață pămân- însetată de cunoștințe, dăruia denumirea florii de crin; așa-i zice pe franțu-
tească” al Iuliei Hasdeu, în cartea ce asimilase și înapoia în zește; de fapt vine de la Iulia, cum o cheamă
File frânte din viața Iuliei Hasdeu poezie, eseu, roman, crochiu pe mama. De șapte ani, de când m-am născut,
(Ed. eLiteratura, 2018, 404 p.), în cărbune, acuarelă vigu- tatăl meu drag are două Iulii în casă. Astăzi mă
roasă, compoziții muzicale”. serbează pe mine.
Continuare în p. 20

20 Nr. 8 (180) ♦ august 2018 Scrisul Românesc Cronică literară
Eseu

Continuare din p. 19 Dodo
NIȚĂ
Iată un eveniment important pe care-l La orizont,
consemnez în Jurnalul meu”. banda desenată
Datorită Jurnalului, aflăm detalii extrem de
interesante despre atmosfera mai multor dome-
nii: casnic, vestimentar, educațional, jurnalistic,
medical, meteorologic, feroviar, culinar etc., cu
atât mai mult, cu cât opiniile sunt exprimate Revista „Orizont”, în nr. 6/iunie 2018, găz-
de o tânără extrem de inteligentă, al cărei por- duiește o interesantă anchetă, realizată
tret moral, deprins din scriitura despre sine, e de Cristian Pătrășconiu. El întreabă opt desenate ale lui Jeff Kinney și s-au amuzat la
fabulos. O primă trăsătură este umorul stilat. scriitoare, editoare, artiste și un scriitor: „Care întâmplările și replicile puștiului, un copil obiș-
Deși la o vârstă, dominată de spiritul ludic, sunt marile cărţi ale copilăriei dvs.?” nuit al zilelor noastre”.
Iulia pune în analogie ziua aniversară a mamei
sale, cu a „nășicului”, venit în vizită cu familia, Lidia Botea, directoarea editurii Huma- În fine, în articolul Umbra: dedublare și
având reper, în comparație, remarca ultimului nitas răspunde: „PIF și Aventurile lui Rahan, alter-ego, Maria Orosan Telea reconstituie
și consecința o constituie un fragment, supe- pentru că le citea fratele meu și eu voiam acum parcursul artistic al unui cunoscut artist
rior multor însăilări din spectacolele de stand să citesc ce citeau cei mari”. timișorean: „La șase ani, Ciprian Chirileanu
up comedy, la modă astăzi: concepuse o revistă de benzi desenate, inspirat
„Domnul Zaharescu își serba și dumnea- În luna iunie editura Humanitas a publicat fiind de celebra publicaţie franceză «Pif».”
lui ziua. Concurența ne omoară, domnule (în sfârșit!) primul său album de benzi dese-
– vorba lui nășicu. Ce concurență o fi asta, că nate: Jurnalul Annei Frank, scenariu de David Iată deci că, și la revista timișoreană „Ori-
eu nu am idee decât de lupta pentru premiul Polonski, desene de Ari Folman. zont”, banda desenată este la ea acasă. Evident,
întâi, tata – pentru postul de la Universitate, faptul că redactorul-șef, Mircea Mihăieș, a scris
mama – precum îi reușesc merele murate”. Scriitoarea Veronica Pavel Lerner, autoare cartea Istoria lui Corto Maltese: pirat, anarhist și
A doua însușire morală (a fetei savantului de proză scurtă și poezie, declară: „Mie toate visător (2014) și a tradus în românește albumele
Hasdeu) este comunicativitatea, reliefată în cărţile copilăriei mi s-au apărut mari. Unele cu aventurile desenate ale lui Corto Maltese,
mod frecvent, aproape în toate zilele prinse mari în sensul concret al cuvântului, ca de Balada Mării Sărate (2016) și Sub semnul Capri-
în file: „De dimineață am avut petrecere cu exemplu cele de benzi desenate din seria Becas- cornului (2017), este o simplă coincidenţă…■
prietenele mele: Florica, Mița, Sarmiza și Her- sine, sau Bicot, pe care le-am regăsit, ca adult,
mina. Mama ne-a dat eis cafe și zaharicale de la buchiniștii din Paris.”
tot felul; apoi a adus tarta”.
Orice pagină pune în lumină atâtea cali- Ziaristul Tudor Călin Zarojanu scrie și
tăți ale acestei tinere geniale, încât, numai el: „Adaug neapărat revista «Pif», un univers
pentru a le trece în revistă, e nevoie de un senzaţional, în care Corto Maltese, Teddy Ted
spațiu vast. De exemplu, de o cumințenie sau Rahan (ca să aleg doar trei) erau ade-
exemplară, de mică a încercat să se perfec- vărate mini-romane în imagini și din care
ționeze. Folosește caietul, primit cadou de la mi-am adunat serioase cunoștinţe de istorie
rude, precum Anne Frank, de la tatăl ei, nu și geografie.“
numai pentru a transcrie reflecții personale
asupra oamenilor pe care-i cunoștea ori a În anii 2000, în nouă formulă a revistei „Fla-
altor probleme, dar și pentru a-și îmbunătăți căra”, inspirată de cea a revistei „Paris Meci”, a
caligrafia; a știut să se bucure de natură. apărut un longeviv serial de benzi desenate,
Câteva observații sunt în apropierea liricii Zizi în tranziţie, desenat de către caricaturis-
lui Dimitrie Anghel: „Tufișurile desfrunzite tul Aurel Ștefan Alexandrescu (Alex) după un
nu mai sunt bune de culise. S-au scuturat în scenariu semnat de …Tudor Călin Zarojanu.
freamăt de toamnă culorile verii și veștmintele
de frunze s-au rupt”; era o iubitoare a ani- Dând pagina la revista „Orizont”, consta-
malelor de companie. Câteva rânduri despre tăm că și Adina Ștefănescu scrie în articolul său
despre literatura desenată: „Se știe ce fenomen
editorial a creat best-seller-ul Jurnalul unui
puști. Copiii din toată lumea au adorat benzile

câinele Sultan, complice al ei, anticipează 
poemul celebru Zdreanță, de Tudor Arghezi:
„De câte ori mă duc în fundul grădinii cu
Matilda și Florica, merge cu noi și Agripa.
Sultan rămâne morocănos cu pisicuțele, dar
nu e supărat pe noi. Când o aude pe mama
că mă strigă, vine de mă caută. Așa că mama
nu știe nimic despre locul nostru de joacă”.
Publicând aceste File frânte din viața Iuliei
Hasdeu, Crina Decusară Bocșan îndeplinește
o datorie față de o personalitate fascinantă,
precum a fost Iulia Hasdeu, prima româncă
studentă la Sorbona, iar unul din imboldurile
de a edita acest captivant jurnal l-a reprezen-
tat cu siguranță surprinderea ca paginile să-i
releve un spirit dezinvolt: „În Jurnalul ei de 19
file – ani de viață pământească, Iulia Hasdeu
este mai umană, noi ignorând voit aureola
proprie geniilor și pe care legenda i-a atribu-
it-o nedarnic”. ■ Carmen Firan, Adrian Cioroianu, Dumitru Radu Popescu, Florea Firan, Gabriel Coşoveanu,
D. I. Ovidiu Ghidirmic la Colocviile Scrisul Românesc, tema Limba română și mass-media, 2013

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 8 (180) ♦ august 2018 21

Ion Dur Gabriel
HASMAȚUCHI

și „critica judecății de gust”

De peste trei decenii, criticul Ion Dur a adjectivului bine ales și excelent fructificat ca Stăneșe – „insolit exeget al creației vizuale”,
ne demonstrează, prin scrierile sale, acțiune lingvistică. Publicistul are o mare forță Răzvan Enache – „în calitatea lui de socio-
că în sfera culturii prezența unei în limbaj, pregătit oricând să-l ironizeze sau log-radiolog”, Marin Aiftincă – autorul unui
serioase instanțe critice este obligatorie. De bagatelizeze pe cel cu care comunică”, doar că „autentic manual de estetică”. Tot aici își află
la debut (1981) și până acum, Ion Dur s-a aflat „nu i-a reușit întotdeauna, de aici derapajele lui locul un eseu de critică media și câteva reflecții
printre cei care au luat neîncetat pulsul cultu- Pandrea în redundanță, în pletoră semantică”. asupra confruntării cu originalul manuscrisu-
rii și au propus cu perseverență valorile-reper În același registru sunt cuprinse și gândurile și lui Amurgul gândurilor de Emil Cioran.
folosind „o perspectivă care unește subteran sentimentele din memorialistica sa: „Pandrea
istoria, critica și filosofia într-o suită de exer- nu este doar vindicativ, ci și acuzator, expresia Finalul cărții este consacrat genului
ciții de re-cunoaștere” (v. Ion Dur, Exerciții de e nudă, adeseori brutală, ca și memorialistic. Începutul este de-a dreptul
recunoaștere, Scrisul Românesc, 1992), uzi- când ar vrea să lezeze fizic
tând și de „două modalități complementare pe cel încriminat. Are, însă, ciceronian: „27 aprilie
de a se apropia de o operă: judecata de valoare să recunoaștem, fibră tare de 2016. E miercuri, Săptă-
(soft) și judecata de gust (hard)” (vezi Ion Dur, portretist”. mâna Patimilor. Inima
Critica judecății de gust, Ed. Eikon, 2017, carte soției mele a încetat să
la care ne vom referi mai jos). Cu o struc- În secțiunea mediană mai bată. Doina – sau
tură tripartită – „Publicistica unui zorbagiu a lucrării, Ion Dur – ca un Zgrăbunță, cum îi zic eu,
balcanic”, „Lecturi și interpretări” și „Ciorne veritabil critic de serviciu, a murit după vreo cinci
de jurnal domestic. Zilele după Iov” – tomul, comentează lucrările „unor zile de chin insuporta-
cum autorul însuși o spune – „ratifică axi- autori tineri care promit mult bil, așa cum se manifestă
ologic varii texte printr-o serie de lecturi și sau ale unor personalități orice boală incurabilă. (...)
interpretări”. aflate la zenitul creației lor” Au fost cele mai groaznice
precum: Alexandru Surdu cu clipe pe care le-am trăit
În prima parte, criticul cercetează „livin- a sa filosofie pentadică, Ioan vreodată”. Secțiunea con-
gul biografiei” intelectualului Petre Pandrea Hotico – un hermeneut de tinuă cu reflecții profunde
(1904-1968) și reliefează variile înfățișări certă valoare, Marian Nen- asupra singurătății și sufe-
auctoriale, dar și contribuțiile acestei perso- cescu – un „cercetător care rinței și cu evidențierea
nalități complexe care s-a afirmat ca publicist, știe prea bine ce înseamnă unor întâmplări rele-
avocat și cercetător în domenii precum cul- arhivele bibliotecilor”, Gabriel Hasmațuchi vante din viața criticului.
tura, filosofia, dreptul, politica, sociologia, – „spirit molcom la suprafață, dar plin de În câteva cuvinte, putem spune că diaristul
criminologia, psihanaliza judiciară, realizând, vigoare intelectuală în adâncimi”, Lucian învață lecția nemiloasă a resemnării, precum
printre altele, și studii asupra mentalității Grozea – „metodic și elocvent”, Teodor Ame- Iov. Aceste pagini fac parte dintr-un jurnal ce
omului oltean. Într-o caracterizare succintă nofis Vidam – „un constructor” al filosofiei va fi publicat în acest an.
și deopotrivă relevantă, Ion Dur spune despre anti-opresive, Constantin Valer Necula – Critica judecății de gust este încă o dovadă
Petre Pandrea că „A avut o biografie cu ade- „spirit care cunoaște proba deșertului”, I. D. a faptului că eseistul Ion Dur prin consec-
vărat interesantă, de mandarin valah, ca să-i Sîrbu – „scriitorul poate cel mai rezistent”, vența sa, prin adâncimea judecăților și prin
folosim un termen favorit, în care episoadele Liana Mânzat – autoarea unui roman de prospețimea ideilor avansate nu numai că ne
obișnuite se împletesc cu acelea în care survin excepție „care forează în mentalul colectiv”, menține în spațiul viu al culturii, ci ne oferă
insolitul, frustrarea, penitența și, de ce nu, Mihaela-Gențiana Stănișor – „filologă șco- și pretextul de a ne (re)construi criteriile
teribilismul”. lită la retorica și scriitura lui Cioran”, Radu axiologice de evaluare sau de autoevaluare
culturală. ■
Revoltatul ucenic al lui Nae Ionescu s-a
manifestat ca „Un Petre bifrons”, începând prin Cărţi primite la redacţie
căutarea și stabilirea unei identități scriitori-
cești de la anonimat la Petre Marcu-Balș și, din • Marian Sipoș, Dosarul Marin Preda,
1932 încoace, la Petre Pandrea. Continuând vol. I, Ed. Eikon, București, 2017, 234 p.
această idee, criticul constată că „identificăm
la Pandrea o natură duală: a fost, pe de o parte, • Ionel Bușe, Bătrânul și eutanasierul, Ed.
un zorbagiu balcanic și, pe de altă parte, un Eikon, București, 2018, 158 p.
mandarin valah”. În aceeași ordine dihotomică
fiind așezat și zbuciumul său spiritual: „avea • Florica Gh. Ceapoiu și Florian Chelu
de pe acum – susține Ion Dur – vederi dinspre Madeva, Din laboratorul lui Mihai Emi-
stânga politică și, cultural vorbind, dinspre nescu. Sonetul, Ed. Muzeului Literaturii
dreapta spirituală”. Române, București, 2018, 535 p.

Ion Dur pune, fără îndoială, într-o clară • Petru Solonaru, Spre simfonia Brâncuși,
lumină gazetăria lui P. Pandrea și o supune Ed. Sigma, București, 2018, 88 p.
unei judecăți oneste după modelul „lecturii
duble” propus cândva de P. Bourdieu pentru • Ion Dur, Critica judecății de gust, Ed.
interpretarea operei lui M. Heidegger. Pe Eikon, București, 2017, 240 p.
lângă rafinata critică a ideilor lui Pandrea, I.
Dur reliefează și particularitățile stilului publi- • Tatiana Jilavu, Mozaic 2n@, Ed. Aius,
cistic: „Gazetăria lui Petre Pandrea a fost una Craiova, 2018, 172 p.
care a stat mereu sub zodia epitetului violent,
• Tara Skurtu, Jocul de-a amiba, Ed.
Nemira, București, 2018, 104 p.

• Adrian Frățilă, Dodikai, Ed. Pasărea
Măiastră, Târgu-Jiu, 2016, 96 p.

22 Nr. 8 (180) ♦ august 2018 Scrisul Românesc Teatru

IonTeatru „Miturile cetății”
PARHON

Ivit parcă din misterul adâncurilor mării în dramatizarea și regia lui Silviu Purcărete, cel surprinzătoare după Amphitrion, de Plaut,
vara lui 1978, ca o reverență adusă exila- care a și semnat „actul de naștere” al Serilor de oferită de Teatrul Astragali din Lecce (Italia),
tului Ovidiu, cu titlul Seri de teatru antic, teatru antic în 1978, adusă în festival de Teatrul dar și Omul care l-a omorât pe Don Quijote, cu
apoi renăscând cu doi ani în urmă împre- Național „Radu Stanca” din Sibiu, o versiune o versiune… feminină a celebrului personaj,
ună cu credința că arta nu poate să moară și contemporană după Antigona, realizată de în interpretarea Companiei Premiere Act din
însuflețit prin nădejdea de a conferi vechimii regizorul McRanic la Teatrul „Al. Davila” Lyon, fără a-l uita pe Švejk în concert, eroul lui
valorilor spiritului o nouă tinerețe, festiva- din Pitești și găzduit în aer liber la „Termele Jaroslav Hašek „resetat” prin harul Adei Milea
lul internațional constănțean numit acum romane”, dar și unele lecturi scenice inspirate și entuziasmul profesional al interpreților de
de evenimente tragice la Naționalul clujean.
mult mai apropiate în Pe texte mai mult sau mai puțin „acope-
timp, ca reprezentația cu rite” de genericul manifestării, dar deosebit de
Balcanicele, de la Teatrul generoase pentru a putea admira și aplauda
„Tony Bulandra” din Târ- „arta actorului de teatru”, a putut fi apreciată
goviște, dedicată dramei evoluția pe scena festivalului a eminenților
femeilor musulmane din interpreți Marcel Iureș și George Mihăiță, în
Bosnia în războiul „iugos- Păi… despre ce vorbim noi, aici, domnule?,
lav”, și, mai ales, aceea cu după Moromeții de Marin Preda, în regia lui
Dumnezeul răzbunării, de Alexandru Dabija (Teatrul „Act”), sau Richard
la Teatrul Evreiesc de Stat, Bovnoczki și Șerban Pavlu în The Sunset Limi-
o dramatizare după textul ted, potrivit viziunii regizorilor Andrei și
lui Shalom Ash, amân- Andreea Grosu (UnTeatru).
Scenă din spectacolul Dionisos două spectacolele purtând Au lăsat o bună impresie și împlinirile acto-

Miturile cetății a transformat această nădejde semnătura regizorului Alexander Hausvater. ricești semnate de Harsanay Attila în Decalogul
într-o certitudine. Organizată de Teatrul de Același regizor ne-a întâmpinat și cu Cei doi după Hess, de Alina Nelega, în regia lui Tapaszto
Stat și Consiliul județean Constanța, într-un Kuni Lemel, o savuroasă comedie din zona Erno (Compania Aradi Kamaraszinhaz și Baza
larg și fructuos context de par- teatrală Zambeck), de protagoniștii spectaco-
teneriate, și girată de strădaniile lului cu Uluitoarele numere de singurătate ale
Danei Dumitrescu, directoarea lui Edward Gant, bine pusă în valoare de tână-
scenei constănțene și a festivalu- rul regizor Alexandru Mușoiu (Teatrul „Fani
lui, și de capabilitățile criticului Tardini” din Galați) ori de… Fecioarele noastre
Doru Mareș, în calitate de selec- grabnic ajutătoare, de la Teatrul Excelsior, în
ționer, reuninunea teatrală de inspirata regie a lui Răzvan Mazilu. La acestea
la malul mării ne-a oferit o am putea adăuga și unele „măști” ale violenței
amplă paletă de creații scenice sau ale umorului din Butoiul cu pulbere, spec-
circumscrise dialogului dintre tacolul Teatrului Municipal din Baia Mare, în
clasic și modern, îmbogățind regia lui Marcel Țop.
însăși semnificația genericului Dacă festivalul avea nevoie și de o „sărbă-
acestei manifestări cu noi inte- toare”, ea s-a configurat prin dialogul exuberant
rogații, trăiri și emoții generate al „artelor spectacolului” din Magic Național
de opere deloc străine de eternul Scenă din spectacolul Oidip (TNB), unde talentul, sangvinitatea și verva

condiției umane. „quiproquo”-urilor generatoare de confuzie actoricească au concurat și s-au etalat pildui-
Mai întâi, apelul la nostalgia atmosfe- și haz, după textul lui Avraham Goldfaden, tor sub bagheta regizorului Ion Caramitru, el
rei Bucureștiului interbelic, „micul Paris”, montată la Teatrul Yiddishpiel din Tel Aviv. însuși interpret și director al reîntineritei scene
cu melodiile și personajele sale „legendare”, Una dintre cele mai convingătoare și bucureștene. ■
datorat reprezentației cu Zaraza, de la Teatrul emoționante prezențe din
„Toma Caragiu” din Ploiești, în regia lui Răzvan festival a fost aceea a Tea-
Mazilu și pe scenariul lui Daniel Chirilă, în care trului „Regina Maria” din
însă anvergura intențiilor a depășit adeseori Oradea, cu Scripcarul pe
cota împlinirilor interpretative, apoi în ambi- acoperiș, după povestirile lui
țioasa adaptare cu Dionysos, după Bacantele lui Sholom Aleichem, în adap-
Euripide, semnată de Daniele Salvo pe scena tarea lui Joseph Stein și regia
teatrului constănțean, cu Marius Bodochi în lui Korcsmaros Gyorgy,
rolul titular, o incitantă întrepătrundere între spectacol al întregii trupe
puterea evocatoare a cuvântului și forța expre- orădene și al unor remarca-
sivă a imaginii și a sunetului, minată însă de bili colaboratori muzicali,
unele clișee ori lungimi supărătoare, am fost perceput de noi cu aceeași
din start invitați să luăm parte la un festival bucurie la cinci-șase ani de
deschis tuturor componentelor de astăzi și la premiera sa orădeană.
expresiilor scenice ale spectacolului. N-au lipsit replicile șocant
Am urmărit cu interes și reală satisfac- inovatoare la textul clasic,
ție spectacolul cu Oidip, după Sofocle, în așa cum a fost adaptarea Scenă din spectacolul Scripcarul pe acoperiș

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 8 (180) ♦ august 2018 23
culturale

Un nou bust Eminescu
Academicianul Gheorghe Păun, ilus-
tru matematician și informatician, numeroase sculpturi monumentale din țară), cu
recunoscut în plan universal pentru contribuția lui Ioan Curtean de Hondol, care a
contribuțiile sale în aceste domenii, este donat bronzul pentru realizarea bustului.
Redacția revistei „Scrisul Românesc” a
cunoscut în zona Curtea de Argeș, unde își avut prilejul de a participa (cu o expoziție cu
are și originea, ca patriarh al culturii, artei și noutăți editoriale privind viața și opera lui
științei. În urmă cu aproape zece ani a înființat Eminescu și alte cărți) la această manifestare
revista de cultură „Curtea de la Argeș” la care care a fost, de fapt, o sărbătoare cu profunde
colaborează nume importante, între care și o sentimente patriotice și de recunoaștere a
serie de academicieni și alte personalități, ca valorilor naționale la care au fost prezente
semn de solidaritate și prețuire. oficialitățile locale și un numeros public din
Autor al unor volume de poezie, proză, localitate și împrejurimi.
eseistică și publicistică, membru al Uniunii Momentul dezvelirii bustului a fost urmat
Scriitorilor din România, Gheorghe Păun de o serie de manifestări cultural-artistice ce
ne-a surprins cu cea mai recentă inițiativă s-au desfășurat la Centrul de Cultură și Arte
a sa, ridicarea și dezvelirea unui bust Mihai „George Topîrceanu” și au reunit forțe artis-
Eminescu în parcul din fața Centrului de Cul- tice din toată zona județului Argeș.
tură și Arte „George Topîrceanu” la numai o zi Evenimentul s-a înscris în cadrul manifes-
de la comemorarea poetului nostru național. tărilor cultural-artistice ale revistei „Curtea
Realizarea bustului, o compoziție sculpturală de la Argeș”, în spectrul larg al sărbătoririi
deosebită față de cele cunoscute, aparține artis- Centenarului Marii Uniri.
tului plastic bucureștean Adrian Radu (autor a
spre profitul istoriei literare, căreia nu-i este Cl. MILOICOVICI
keanos indiferent dacă un mare scriitor a murit ori articolul Numărul oglindă, Simona Modreanu
realizează o analiză minuțioasă a imaginii și a
a fost omorât. (…) Să nu fie în tot Parchetul metaforei oglinzii, cu referire la opera lui Jean
General niciun cititor al romanelor lui Preda de Meung – Romanul trandafirului, în timp ce
Convorbiri literare nr. 6 (iunie)/ 2018, ca care să se autosesizeze?”. Cristina Hermeziu publică o cronică pe margi-
de obicei număr consistent, cât o carte, în Spațiul nu ne îngăduie, dar atragem atenția nea volumului semnat de Ana Blandiana – Ma
care își găsesc loc texte din genuri și specii asupra unor texte semnate de Virgil Nemo- Patrie A4/ Patria mea A4. Poeme noi, apărut
literare diferite, cronici literare ianu, Elvira Sorohan, Basarab în ediție bilingvă în Franța, la editura Black
și comentarii critice, interviuri, Nicolescu, Alexandru Zub, Ioan Herald Press. O prezentare a romanului Mefisto,
dezbateri de idei, atitudini, se Holban, Theodor Codreanu, de Klauss Mann (publicat în Olanda, în 1936)
deschide cu amplul eseu Iacob Radu Șerban, Traian Diaco- este publicată de Iulian Marcel Ciubotaru,
nescu, Ioan Groșan ș.a., în ideea care plasează textul în cadrul unui fenomen
Negruzzi la „Convorbiri literare” că vor fi citite, precum și textele precum cenzura, asimilându-l literaturii inter-
(IV) de Cassian Maria Spiridon,
încă un capitol din probabil de la rubricile „Literatura azi” zise – romanul, care combate în termeni clari
proiectata carte despre Junimea (semnate de Ioan Lascu, Irina regimul nazist, nu a putut să apară în Germa-
și „Convorbiri literare”. Imediat Lionte, Livia Iacob, Marius Che- nia – deși „este una din cărțile importante ale
atrage atenția „Adevărul despre laru), „Cronica literară” susținută literaturii germane, inspirată dintr-o viziune
de Cristian Livescu, Constantin umanistă asupra lumii”. Având în vedere că
cum a murit Marin Preda se poate Dram, Dana Schipor, Lia Faur, editura Junimea își va sărbători semicente-
afla…”, un dialog al lui George
Motroc cu Mariana Sipoș, felici- Geo Vasile, Ion Cristofor, Ioana narul, revista găzduiește o serie de articole și
tată pentru redeschiderea Dosarului Marin Diaconescu, „Comentarii critice” în care convorbiri între intelectualii contemporani cu
Preda, dar nu e ce crede lectorul la prima semnează Adrian Dinu Rachi- privire la acest moment aniversar,
vedere, adică aflarea adevărului despre cum eru, Vasile Spiridon, Antonio printre semnatari numărân-
a murit Marin Preda, ci unele considerații Patraș sau „Actualitatea literară” du-se nume precum Constantin
la republicarea cărții acesteia, epuizată de cu texte ce aparțin lui Emanuela Coroiu, Grigore Ilisei, George
mult din librării. Dar interviul este intere- Ilie, Diana Blaga și A. G. Romila. Popa, Ioan Holban etc. Despre
sant, aduce în actualitate o serie de momente un nou roman polițist semnat de
din viața și activitatea marelui prozator mai Revista Scriptor (nr. 7-8/ 2018) George Arion scrie Stelian Țurlea,
puțin cunoscute. Pe coperta IV a noii ediții, prezintă o serie de articole și eseuri care consideră că Maestrul fricii
în fragmentul pe care îl semnează Nicolae pe teme diverse și incitante, lao- „este unul dintre cele mai bune
Manolescu, criticul începe cu întrebarea: laltă cu poemele și fragmentele romane ale sale și cel mai anco-
„Cartea ne obligă să ne punem, totuși, între- de proză din rubricile adiacente. rat în realitate”. Emilia Chiscop
barea dacă Preda a murit pur și simplu, din Astfel, Traian Diaconescu publică publică un eseu incitant pe tema
cauze pe care legiștii le scriu negru pe alb, sau un eseu intitulat Geneza fiin- antisemitismului în presa ieșeană,
dacă a fost asasinat, așa cum ne pot îndemna ței umane la Ovidiu și Prudentius, analizând iar Anastasia Dumitru recenzează volumul Un
să credem unele mărturii, mai vechi sau mai reminiscențele ovidiene în opera acestuia din altfel de jurnal. Ieșirea din timp, de Matei Căli-
noi, sau unele inexplicabile potriveli ale fap- urmă și concluzionând că „celebrele capodo- nescu, publicat în 2016, pe care îl apreciază ca
telor. (…) În ce mă privește, sunt la fel de pere semnate de Ovidiu (Metamorfoze și Fasti) fiind „un heart-to-heart message, un mesaj al
prudent și cred că ar cam fi timpul ca Par- au stimulat vocația poetică a lui Prudentius inițierii în finitudine, când micro-așteptările
chetul să dispună o cercetare profesionistă urmând un traseu al afinităților elective”. În sunt punți ale ieșirii din timp”. ■
Red.

24 Nr. 8 (180) ♦ august 2018 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Lucian-Florin ROGNEANU

Elemente romantice

în opera lui Corneliu Baba
Romantismul apare în Europa pe
la sfârșitul secolului al XVIII-lea ce definesc personajul ca individualitate.
ca o mișcare artistică, reacțio- Acest sentiment profund de revoltă, împo-
triva nedreptății, împotriva regulilor ce
nară împotriva Revoluției Industriale, dar îngrădesc libertatea individului îl găsim
și împotriva normelor politice și sociale adânc impregnat în ciclul 1907. Poate tot
ale Iluminismului. În centrul atenției intră un sentiment de revoltă, dar de data aceasta
una interioară l-a dus pe rege în
culmea nebuniei. Această neîmpă-
care cu sine a făcut ca personajul,
menit a fi unul rațional, rece,
stăpân pe situație, să devină scla-
vul propriilor trăiri și frământări.
Pierderea rațiunii și trăirea pur
emoțională fac din Regele nebun
un personaj profund romantic, un
personaj captiv în „lumea viselor”,
în lumea propriei realități ce nu
are legătură cu concretul.
Multe din compozițiile lui
Corneliu Baba „respiră” o rea-
litate creată, nu una „copiată”, o
lume, un univers ce rezonează
cu personajele și cu starea de
spirit, un spațiu propriu, subiec-
tiv. Atmosfera este de multe ori
Regele nebun ca decorul unei piese de teatru, ce

idealul și dorința de libertate, individul și trebuie în primul rând să sporească virtu- Portretul lui George Enescu, 1993
exprimarea eului. De asemenea, dispare per- țile actoricești și calitatea „jocului” și nu
sonajul tipic (ca reprezentant al unei clase să devină mai concret sau mai important crearea unei noi realități conform proprii-
sociale, al unei categorii sau al unui grup decât mesajul piesei. Deformarea realității, lor sentimente, după propriul gust, în care
cu trăsături comune), accentuân- individualitatea și subiectivitatea
du-se individualitatea și unicitatea creatoare joacă un rol important,
fiecărui personaj. În același timp sunt poate cele mai pregnante
sentimentele și trăirile profunde trăsături romantice așa cum le defi-
devin trăsături definitorii pentru nește Immanuel Kant: „natura nu
ființa umană și nu rațiunea, așa produce artă, pentru ca aceasta pre-
cum ne obișnuise Clasicismul. supune reflecția rațională ca un fel
Tocmai aceste trăsături profund de cauză a sa, iar naturii îi lipsește
sentimentale, emoționale, le putem aceasta capacitate. De fapt, ar trebui
considera exploatate la maxim în să numim artă doar producerea a
multe dintre portretele lui Corne- ceva prin intermediul libertății,
liu Baba. Uneori duse la extrem, adică printr-o voință liberă…”.
alteori în chip fantomatic, ele lasă Tocmai această subiectivitate crea-
urme adânci, transformând fizio- toare de „realitate” cred că este una
nomia personajelor, subjugându-le dintre trăsăturile definitorii ale artei
atât din punct de vedere ideatic, lui Corneliu Baba ce întărește latura
cât și din punct de vedere estetic. romantică a universului său artistic.
Așadar, de multe ori nu personajul O serie de lucrări, cum ar fi:
denotă o stare, ci starea îl definește Autoportret, Portretul lui George
ca personaj așa cum este cazul com- Enescu, Răscoala – studiu, Regele
pozițiilor având ca temă spaima. nebun sau Spaima, ce ilustrează cele
O altă temă majoră a Roman- argumentate mai sus pot fi admi-
tismului este revolta împotriva rate și în expunerea permanentă a
condiției umane, aceasta dând Muzeului de Artă Craiova îmbogă-
naștere unor frământări majore țită prin donația recentă. ■
Spaima, 1985

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 24 pag. – 5 lei 08

Serie nouă Anul XVIIScrisuRl omânesc
Nr. 8 (192) 2019 Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003

Publicată de Scrisul Românesc Fundația-Editura, recunoscută CNCS

Florea
FIRAN

Monica Lovinescu

o voce puternică a exiluluilături de o mulțime de inte- de familie care o va marca profund
lectuali români care au luat pentru tot restul vieții.

Adrumul exilului, Monica S-a născut la 19 noiembrie 1923
Con dențe de Eustațiu Gregorian Lovinescu s-a implicat poate cel în București, într-o familie de inte-
mai mult în susținerea acestora lectuali de mare prestigiu. Este fiica
și a celor care au rămas în regi- reputatului critic literar Eugen Lovi-
mul comunist constituind ceea ce nescu („primul și marele meu lector,
numim rezistența prin cultură. Prin el mă îndemna să perseverez”) și
vocea ei puternică și inconfunda- a Ecaterinei (născută Bălăcioiu),
bilă a transmis mesaje încurajatoare „prietena mea cea mai bună de joc
și a demascat dictatura. Emisiunile și de serios”, profesoară de limba
ei literare s-au bucurat de o mare franceză, arestată în 1958 și dece-
influență în mediile intelectuale și dată după doi ani în închisoare.
în rândul ascultătorilor din cele mai Doina Jela reconstituie momentul
diverse categorii sociale. în cartea Această dragoste care ne
„Stilul lui Eustațiu Gregorian rămâne inalienabil, ca o Postul de Radio Europa Liberă, leagă (1998). Studiile primare le
parafă, ca o iscălitură chinezească ascunsă.“ unde va deține emisiunea Teze și începe în particular și le continuă

(Ion D. Sîrbu, Între Scylla și Carbyda)

Eseu antiteze la Paris, a situat-o printre la Liceul „Notre Dame de Sion” din
cele mai autorizate voci ale criticii București (1934-1942), bacalaure-
literare românești cu o audiență atul – „grand prix d’exccellence”
Emil Boroghină fără precedent. Împreună cu Virgil – îl susține la Școala Centrală,

Geo Constantinescu Ierunca, devenit soțul ei, au creat din Secția franceză (cu N. I. Herescu

Horia Dulvac casa lor locul de întâlnire a diaspo- președinte de comisie). Își petrece

Poezie Ion Dur Proză rei românești, a scriitorilor și altor copilăria în casa tatălui său, unde
Alexandru Laszlo

Andrei Codrescu Clara Mareș Adrian Sângeorzan intelectuali români veniți la Paris scriitorii care frecventau cenaclul

Ion Munteanu care împărtășeau aceleași idei și cre- „Sburătorul” și colaborau la revista

Dodo Niță deau în aceleași idealuri. Angajarea cu titlul omonim erau frecvent pre-

Ion Parhon într-o asemenea activitate de mare zenți creând o atmosferă propice în

Adrian Dinu Rachieru curaj vine nu numai din convingere, care, la o vârstă precoce, Monica

Lucian-Florin Rogneanu ci și datorită unei situații dramatice începe să scrie.

Anda Simion Continuare în p. 3

Gabriel Coșoveanu – Anglia. Con gurație socială utopică p. 4 Centenar
pentru unii estici
Ion D. Sîrbu
Constantin Cubleșan – Eminescu – poetic și divin p. 5
pp. 10-20
Adrian Cioroianu – Ce ştiu să facă bine francezii p. 6
(nu, nu vorbim despre amor!) Bărci la țărm de Eustațiu Gregorian

Mihai Ene – Lucian Blaga și avangarda p. 7

Dumitru Radu Popa – Un monstru sacru: Franco Ze relli p. 8

Ioan Lascu – Ion D. Sîrbu – umor, ironie, paradox p. 11

Carmen Firan – Mașina de scris din Lumea copiilor p. 13

2 Nr. 8 (192) ♦ august 2019 Scrisul Românesc Poezie

Sumar Andrei

CODRESCU

Florea Firan, Monica Lovinescu – o voce Poeme Scrisul Românesc
puternică a exilului / pp. 1, 3
Vis în 4 Iulie 2019 Revistă de cultură
Andrei Codrescu, Poeme: Vis în 4 Iulie 2019,
Pofta vine mâncând / p. 2 Eram câțiva mișunam prin odăi era un mic party cu Fondată la Craiova, în 1927,
prieteni scriitori de toate vârstele unii foști studenți. Nu era de către criticul D. Tomescu.
Gabriel Coşoveanu, Anglia. Configurație îmbulzeală nu era tensiune. Eu le arătam două monede mari
socială utopică pentru unii estici / p. 4 de aur pe care le cântăream în palme. În mâna dreaptă pe Serie nouă, din 2003,
palma deschisă țineam un „American eagle”, o monedă stră- întemeiată de Florea Firan
Constantin Cubleșan, Eminescu – poetic lucitoare și grea, bine cunoscută colecționarilor. În palma Editată de: Fundația – Revista
și divin / p. 5 stângă țineam o monedă veche de aceeași dimensiune,
romană sau, gândeam în vis, greacă sau un cocoșel dacic. Scrisul Românesc
Adrian Cioroianu, Ce ştiu să facă bine
francezii (nu, nu vorbim despre amor!) / Mi se părea că erau egal de grele dar îmi întrebam priete- ISSN 1583-9125
pp. 6, 7 nii, nu eram sigur. Monedele au trecut prin mâini și opinii. Revistă înregistrată la OSIM
La un moment dat au plecat toți, eu rămăsesem singur. În cu nr. 86155 din 11.04.2007
Mihai Ene, Lucian Blaga şi avangarda / p. 7 palma dreaptă țineam vulturul de aur american, dar nu
Dumitru Radu Popa, Un monstru sacru: știam unde era moneda romană, greacă sau cocoșelul. Am Membră A.R.I.E.L.
cercetat împrejur dar se pare că dispăruse. Eram sigur ca n-o Revista apare cu sprijinul
Franco Zeffirelli / p. 8 furase nimeni; că se rostogolise pe undeva. Eram sigur că
Adrian Sângeorzan, Insula / p. 9 o s-o găsesc și ca era OK să mă trezesc. M-am trezit. Treaz Societății de avocatură
Red., Centenar Ion D. Sîrbu / p. 10 am văzut clar sensul visului, dar nu eram neliniștit. Știam că „Săuleanu și Asociații”
Ioan Lascu, Ion D. Sîrbu – umor, ironie, nu sunt Esop sau La Fontaine. De morală nu aveam nevoie
fiindcă visul era legat de altele si rețeaua interioară era calmă Redacția
paradox / p. 11 ca marea sub lună.
Emil Boroghină, Ion D. Sîrbu, cronicarul Director:
Pofta vine mâncând Florea FIRAN
dramatic, secretarul literar, conferențiarul Secretar general de redacție:
și dramaturgul Teatrului Național scriu Gabriel COȘOVEANU
Craiova / pp. 12, 13 oh sâmbătă e un concert Colegiul redacțional:
Carmen Firan, Mașina de scris din Lumea astă seară vine un meseriaș Adrian CIOROIANU
copiilor / p. 13 mâine vine altul să instaleze un AC Andrei CODRESCU
Adrian Dinu Rachieru, Un Robinson în să nu fie prea cald pentru party Eugen NEGRICI
Isarlâk / p. 14 după aia un catering Gheorghe PĂUN
Ion Munteanu, Modernitatea memorialisticii fetele astea au instincte burgheze Dumitru Radu POPA
lui I. D. Sîrbu / p. 15 marți e un alt party miercuri e al nostru Dumitru Radu POPESCU
Ion Dur, Portretul artistului la tinereţe / p. 16 telefonul meu zace în orez mi-e frică să-l scot Lucian Bernd SĂULEANU
Laszlo Alexandru, Ion D. Sîrbu – acum leșin scriu fiindcă singurul loc liniștit Monica SPIRIDON
un caracter / p. 17 e în capul meu Emilian ȘTEFÂRȚĂ
Horia Dulvac, Obsesia securității & Redactori:
sentimentul istoriei / p. 18 Mihai ENE
Clara Mareș, Ion D. Sîrbu în arhivele Oana BĂLUICĂ
Securității / p. 19 Ion PARHON
Geo Constantinescu, I.D. Sîrbu, Jurnalul Lucian-Florin ROGNEANU
unui jurnalist fără jurnal / p. 20 Redactori asociați:
Anda Simion, Spectacolul WEIRDOS, alesul Florentina ANGHEL
Festivalului Tinerilor Regizori / p. 21 Răzvan HOTĂRANU
Ion Parhon, FITS-2019: Darul ca o valoare Dan IONESCU
supremă / p. 22 Alexandru OPRESCU
Dodo Niță, Emil Cioran, personaj de benzi Gabriela RUSU-PĂSĂRIN
desenate / p. 23 Corectură:
Red., Okeanos: Apostrof / p. 23 Claudia MILOICOVICI
Lucian-Florin Rogneanu, Eustațiu Gregorian
– Viața ca un basm / p. 24

Abonamente Tema: Realitate şi ficţiune, azi Tehnoredactare computerizată:
Georgiana OPRESCU
la Scrisul Românesc

Abonați-vă la revista „Scrisul Românesc“ și veți avea Craiova, octombrie 2019 Redacția și Administrația: Craiova,
un prieten apropiat. Abonamentele se fac prin rețeaua Str. Constantin Brâncuși, nr. 24
proprie și Poșta Română, se pot achita și la sediul revistei Tema Colocviilor Scrisul Românesc din acest an se menține Tel./Fax: 0722753922; 0251/413.763
în actualitate și își propune să dezbată un subiect de interes al E-mail: [email protected]
sau în contul: RO 03BRDE170SV21564261700, timpului nostru – raportul dintre realitate și ficțiune. Web: www.revistascrisulromanesc.ro
Agenția Mihai Viteazul, Craiova. Realitatea concurează imaginația și tinde să o depășească, Cont: RO03BRDE170SV21564261700
într-un moment în care inteligența artificială, robotica și explozia BRDE Agenția Mihai Viteazul, Craiova
Costul unui abonament anual cu taxele incluse este de 100
lei. Pentru abonații din străinătate este de 140 $ sau de 125 € .

Informații primiți la tel.: 0722.75.39.22; Fax. 0251.413.763

tehnologică fac posibile cele mai aventuroase vise. Abonamentele se pot face la sediul
Confuzia informațiilor, propaganda politică de o natură sau de redacției, adresa: Constantin Brâncuși,

alta, asaltul știrilor false vehiculate pe diverse canale mediatice și nr. 24, Craiova, județul Dolj
rețele de socializare creează o realitate paralelă folosită de diverse sau [email protected].
autorități în a altera adevărul și a influența grupuri sociale.
Pe de altă parte, ficțiunea în literatură pierde tot mai mult teren. Responsabilitatea opiniilor exprimate
aparține integral autorilor.
Imaginația nu mai pare să fie de ajuns. Nu mai există tihna de a citi
romane de atmosferă sau povestiri fantastice când timpul e dat cu Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
repezitorul iar realitatea e invadată de supra-realism. ■
Tiparul: Tipografia PRINTEX Craiova,
str. Electroputere, nr. 21, tel. 0251 580431

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (192) ♦ august 2019 3

La numai 8 ani i se publică sub pseudonim, în „Kontinent”, „Preuves”, „l’Alter- amestec românesc...” După o
„Dimineața copiilor”, un mic roman intitulat native”, „Le Cahiers dev l’Est”, „La perioadă își reia activitatea, fără
Romanul unei păpuși. În aceeași revistă îi apare France Catholique”, „Témoigna- să se lase intimidată.
în 1936 un portret intitulat Mama, republicat în ges” din Paris, prin care reușește
„România literară” (nr. 45, 2003). Colaborează să suplinească lipsa de informații, Împreună cu Virgil Ierunca
cu proză scurtă, sub pseudonimul Ioana Tăutu, susținând „necesitatea identi- practică o îndelungată și valo-
la revistele „Vremea”, „Kalende”, „Preocupări lite- tății de principii etice și morale roasă critică radiofonică la postul
rare”. După moartea lui E. Lovinescu publică, sub între opera și viața scriitorilor”. de Radio Europa Liberă cu o
nume propriu, romanul În contratimp („Revista Publică sub diverse pseudonime influență modelatoare asupra
Fundațiilor Regale”, nr. 1-4/1945), apoi devine (Monique Saint-Comê, Claude noilor generații de intelectuali,
cronicar dramatic la „Democrația”, săptămânal Pascal, Claude Jaillet) traduceri în special de scriitori și artiști.
independent condus de Anton Dumitriu (1944- din limba romană între care roma- Analizând critic și obiectiv lite-
1945), unde mai publicau versuri Ion Vinea, D. nul Ora 25 de C. V. Gheorghiu ratura română sub ideologizarea
Stelaru, Șt. Aug. Doinaș. Frecventează Facultatea sau Teatru de I. L. Caragiale, cele trei comedii nefastă a sistemului comunist,
de Filologie, Secția franceză, a Universității din adaptate de Eugen Ionescu și Monica Lovinescu Monica Lovinescu comentează evoluția unor
București și obține licența („magna cum laude”) (Ed. L’Arche, Paris, 1994), și semnează capitolul scriitori și a operei lor fără inhibiție sau par-
în 1946 cu teza Le sentiment de la mort chez despre teatrul românesc în Histoire du spectacle tizanat. Susține reeditarea unor autori blocați
Pascal. Este acceptată de Camil Petrescu asis- (Encyclopédie de la Pléiade, Gallimard, 1965). politic și ridiculizează autori de valoare, diferiți
tentă la Seminarul de Artă Dramatică condus ca vârstă și formație, care încearcă adaptări la
de acesta, unde funcționează doi ani. În sep- Monica Lovinescu devine unul dintre cei „entuziasmul socialist”. Se referă și la persecuții,
tembrie 1947 beneficiază de o bursă din partea mai puternici susținători ai disidenților români, represiuni și cedări: „La noi, teroarea stalinistă
Guvernului Francez, prin Institutul Cultural între care D. Țepeneag, P. Goma sau D. Tudoran. a fost pusă între parantezele tăcerii. Literatura
Francez din București, și pleacă la Paris. (Peri- Este atacată violent și sistematic de Eugen Barbu, nu s-a ocupat de ea. La foarte puțini scriitori
pețiile trecerii clandestine a frontierei le evocă Artur Silvestru, Corneliu Vadim Tudor, Ion Lăn- – n-ai nevoie de degetele unei mâini pentru
în vol. La apa Vavilonului, 1999.) După câteva crănjan, Adrian Păunescu, Paul Everac ș.a. în a-i număra – mai circulă prin romane câte un
luni cere azil politic și rămâne definitiv la Paris. revistele pe care aceștia le conduc sau le contro- personaj care a fost arestat, o greșeală de colecti-
La început se alătură unor companii teatrale lează, mai ales în „Săptămâna” și „Luceafărul”. Se vizare, un non-sens în aplicarea legii. La cei mai
de avangardă și semnează, în colaborare, regia încearcă tot felul de tertipuri pentru terorizarea mulți, nimic: din teroare s-a trecut în literatură,
unor spectacole prin care promovează teatrul și compromiterea ei, chiar și racolarea ca infor- dar nu în literatura asupra acestei terori.” Autoa-
de avangardă și contribuie la punerea în scenă a matoare a Securității, fără succes! I se propune rea constată că unii scriitori nu rezistă mult
piesei Cântăreața cheală de Eugen Ionescu. Înfi- să accepte drepturile de autor din editarea ope- timp la îndemnurile obsesive ale memoriei și
ințează în 1949, împreună cu Reiner Biemel, o relor tatălui său, dar refuză și trimite de la Paris, încearcă să recupereze fragmente ale trecutului
agenție literară prin care încearcă să intermedi- prin I. Negoițescu, un act prin care renunță la real sau ale prezentului trăit și exemplifică prin
eze traducerea și editarea unor scriitori români, drepturile de autor ce-i revin și susține instituirea Moromeții II și Intrunsul de M. Preda, romanul
precum Mircea Eliade, Gib I. Mihăescu, I. M. unui premiu literar care să poarte numele criti- F de D. R. Popescu, Îngerul a strigat de F. Neagu,
Sadoveanu, Sorana Gurian, dar nu reușește. În cului și care să se acorde anual unui tânăr scriitor Absenții de A. Buzura, Iona și Există nervi de
perioada 1951-1975 desfășoară o intensă acti- de către un comitet constituit din critici literari M. Sorescu, filmul Reconstituirea de L. Pintilie,
vitate publicistică la Radiodifuziunea Franceză, prestigioși. Desigur, propunerea n-a fost luată în concluzionând că toate reprezintă „o treaptă de
la început fără să semneze cronicile pentru seamă. Este prezentată mereu ca „element ostil adevăr”.
a-și proteja mama aflată în detenție. Abia după activ în rândul emigrației române... care incită Cele 6 volume memoriale, Unde scurte, apă-
moartea mamei, începând cu 1962 începe să creatorii de literatură să constituie o mișcare rute între 1981-2000, care însumează cronicile
colaboreze la Radio Europa Liberă, unde din disidentă ori să acționeze în «grupuri contesta- rostite la Radio Europa Liberă și publicate târziu,
1967 deține emisiunea săptămânală Teze și toare» împotriva politicii culturale a partidului și din lipsa unor jurnale autentice anterioare, dau
antiteze la Paris și scrie cronici literare despre statului român” și este ținta unor violente atacuri. o imagine amplă asupra diasporei românești,
literatura română pentru emisiunea Actualita- I s-au adus, între altele, învinuiri că s-a abătut alături de cea a lumii literare din țară.
tea culturală românească, împreună cu Virgil de la linia autonomiei esteticului, promovată Monica Lovinescu încetează din viață la
Ierunca. O parte din cronicile și articolele difu- de T. Vianu, în favoarea unei „politizări” a dis­ Paris, în 20 aprilie 2008, urna sa cu cenușă
zate în emisiunile din perioada 1961-1971 sunt cursului critic. Este vorba însă de un militantism (împreună cu a lui Virgil Ierunca) a fost adusă
reunite în vol. Unde scurte. Jurnal indirect publi- specific estetic, necesar apărării valorilor artei în în țară, la Fălticeni. Casa din Paris a donat-o Sta-
cat la editura Limite din Madrid (reeditat în momente de confuzie și primejdie recunoscut și tului român pentru conservarea patrimoniului
1990 de Humanitas). Începe cu prima cronică, practicat de mentorul „Sburătorului” și de către simbolic al emigrației românești din Paris și a
din 21 febr. 1961, consacrată Scrinului negru al Titu Maiorescu, cum susține și Gh. Grigurcu. fost instituită, de statul român, o bursă anuală
lui G. Călinescu, până la ultima, cea din iulie „Ierunca-Lovinescu” pentru cercetători și bur-
1971, care se referă la faimoasele Teze și încheie La 18 noiembrie 1977, Monica Lovinescu sieri români. Casa Lovinescu din București a fost
perioada așa-zisă „de liberalizare”. O panoramă a este agresată în fața locuinței sale din Paris de donată Fundației Humanitas Aqua-Forte, pentru
vieții culturale românești despre scriitori, artiști, către un grup de teroriști palestinieni (unul introducerea în circuitul cultural bucureștean.
cărți, reviste literare, piese de teatru, opere de deghizat în poștaș francez care trebuia să-i Ca o recunoaștere a activității sale a fost deco-
pictură și sculptură etc. Valoarea volumului înmâneze o telegramă!) angajați de Securitatea rată de Președinția României cu Ordinul Steaua
este și una documentară privind viața spirituală română din ordinul lui Ceaușescu și transpor- României în rang de Mare Cavaler și Ordinul
românească contemporană, o mărturie istorică tată în stare gravă la spital. Momentul este Național Steaua României în grad de Mare Ofițer.
și literară văzută „dinafară”, din „lumea liberă”. relatat în lucrările unor analiști ai serviciilor Personalitate complexă, luptătoare de curaj
secrete, printre care Therry Wolton, Jean-Paul și verticalitate în momente istorice sumbre și
Colaborează în același timp cu articole, cro- Picaber și de către generalul de Securitate Ion absurde, Monica Lovinescu a întreținut spe-
nici literare și eseuri despre literatura română și Mihai Pacepa în vol. Orizonturi roșii (1988), din ranța unei societăți închise, a dat voce tăcerii,
ideologia comunistă în presa culturală româ- care reținem: „Într-o zi rece de octombrie 1976, neliniștii și furiei celor care nu aveau posibilita-
nească din exil, precum „Înșir’te Mărgărite”, Ceaușescu a chemat pe ministrul Afacerilor tea să se facă auziți dar știau să asculte. Dincolo
„România muncitoare”, „Ființa românească”, Interne, pe șeful DIE și pe mine la o plimbare de profesionalismul cronicarului și de subtili-
„România”, „Revista Scriitorilor Români”, prin grădina sa cu trandafiri. – Monica Lovi- tatea de a depista și a scoate la lumină valori
„Destin”, „Caiete de dor”, „Ethos”, „Cuvântul nescu trebuie făcută să tacă, a început el. Nu și adevăruri, ea rămâne modelul de intelectual
românesc”, „Lupta”, „Contrapunct”, „Prodro- omorâtă. Nu am nevoie de niște investigații implicat, o conștiință a rezistenței anticomu-
mos”, „Dialog”, „Agora” ș.a., dar și în diverse franceze și americane neplăcute... Eu vreau niste care a militat constant, și fără să se lase
publicații între care „East Europa” (SUA), ca ea să devină un cadavru viu. Folosiți mână intimidată, prin cuvânt. ■
străină de lucru, ca să evităm bănuiala vreunui

4 Nr. 8 (192) ♦ august 2019 Scrisul Românesc Eseu

Gabriel Anglia. Configurație socială
COȘOVEANU utopică pentru unii estici

Dacă vrei să (stră)bați Londra, spre Nu ar trebui ratat un tur pe Tamisa, rută Băile create de romani aici sunt studiabile, cu
pildă, s-ar cuveni să nu pregeți la mai amenajată pentru transportul în comun, indenegabil folos, în orice școală orientată spre
multe capitole, începând, aș spune, cu masiv și eficace, precum cel subteran sau prin arhitectură, farmacopee sau life style.
acela al disponibilității fizice. Nefiind „chitite”, double-deckers. Pentru sight-seeing, traseul
cumva, ca în Paris, locurile de vizitat, măcar așa-zicând clasic este între Embankment (aria Privilegiat, îndrăznesc să afirm, e cel care
acelea canonice, solicită deplasări, care, chit London Eye) și Greenwich, nu mai mult de o are timp (a se citi, din nou, dispoziție, recte
că se fac ușor cu un metrou mai bine pus la oră, dar cu savurare pe îndelete, poate cu gân- the mood, în sensul precis că, dacă pornești la
punct ca în multe metropole ale lumii (prin duri contrariante, a siluetelor flamboaiantelor drum cu parti-pris-uri anticolonialiste, new-
claritatea indicațiilor – este imposibil să te clădiri postmoderne, mai ales dacă, înainte, ai age-iste sau socialiste, ca să nu mai vorbim de
rătăcești), tot îți indică, vrând-nevrând, cum vizitat Tower Bridge sau Westminster Abbey, accesele protocronizante de la noi, nu suporți,
te țin picioarele prin nesfârșita rețea de tune- simboluri de manual ale goticului. Primăria sufletește, calmul valorilor instaurat pe vremea
luri conectoare de stații. Am început relatarea și diverse sedii recente de bănci au de ce să-ți când unele state nu ființau) să vadă Cam-
empiric, dar nu în contra spiritului englezesc, deruteze retina acomodată la ancadramentul bridge. Informația pentru guguștiucul turistic
indiscriminabil legat de un pragmatism care i-a normand, definibil prin think big and build se rotește pe axul modelului absolut de gotic
adus, istoric și mentalitar vorbind, și bune (un big. Cuceritorul William ținea, desigur, să arate perpendicular din King’s College Chapel, și pe
imperiu), și rele (reputația de perfidul Albion splendoarea și puterea noii stăpâniri. A trebui bună dreptate. Starea de spirit dobândită aici,
etc, șamd, șcl). Lordul Palmerston, citabil ori- văzut, în contiguitate, și castelul din Dover, și asta depinde de facultăți, cum te transpun,
când, și, pare-mi-se, nu doar în contextul dat, cel mai mare din insulă, expresie a aceluiași ele, facultățile (nu diplomele), într-o schemă
se exprima, iarăși, cât se poate de limpede: mod de impunere a unei civilizații. Cât despre mentală despre care ai jura că nu are de-a face
„Anglia n-are nici prietenii eterne, nici duș- muzeele londoneze, cum se știe, și nu cred că cu mâna omului. Și totuși... Ne vin în minte
mănii eterne, ci numai interese eterne”. s-ar găsi muritor cârcotaș în privința laudelor, senzațiile, da, acele împunsături emoționale
ai reveni acolo zilnic, cu marcarea unei slăbi- ale corpului care știe mai mult, încercate în
Așadar, racordarea la sentimentul de Anglia, ciuni personale: Victoria and Albert Museum. Sainte-Chapelle, la etaj, un spațiu și mai mic,
precedată de tot ce știi via albume de artă, tra- în inima Parisului, dar desprins de trăitorul
tate de istorie și jurnale de călătorie, depinde, La Stonehenge, alt tip de vestigii, în fața pentru pâine și circ. De fapt, aproape interzis
la firul ierbii, de interacțiunea cu băștinașul. cărora imaginația ori zboară, agrementată prin lui, căci omului recent diferența între sacru și
Morga și flegma își au, evident, sălașul aici, legendele de provincie pedagogică, vorba ilu- profan îi sună a supercalifragilisticexpialidoci-
poate cu deosebire în City of Westminster, să ministului, ori lasă loc unei priviri de pedestraș, ous, și asta în ipoteza că ar cunoaște cuvintele
zicem Pimlico (cartier aristocratic, cu al său care găsește în față niște „pietroaie” (am mai respective (inclusiv termenul englez inventat
Belgrave Road, zonă mai cunoscută nouă), dar trăit asta la Troia, auzind, cu destulă mirare, un pentru musical-ul Mary Poppins).
își vădesc proprietățile în ceea ce înseamnă tot companion care prefera piscina, luxoasă, ce e
City of London, în ciuda melting pot-ului vizibil drept, a hotelului de lângă ruine, unui perime- A nu se rata (compactăm discursul, din
la tot pasul. Oricât de amestecați cu alogeni din tru dens în rămășițe tocite, rezonante, numai rațiunea necesității frânării entuziasmului),
colonii, englezii își păstrează, poate mai mult dacă vrei asta, prin alde Schliemann). Moda- Fitzwilliam Museum, care ține de University
ca oricare altă nație, un stil de viață, o ținută ce litatea de protejare a monumentului, discretă of Cambridge, somptuos, unul dintre muzeele
transcende aspectul democratizat al străzii, cu și meticulos organizată, ca oriunde, de altfel, fanion ale Insulei, cu exterior neoclasic exem-
dependenții ei (puzderie!) de telefoane mobile rămâne model și pentru alții, de te miri unde, plar (elogiabil cel puțin prin secția egiptologie,
și îmbrăcați, unii, ca niște evadați de la sta- care ar avea ce să arate străinilor, dar exhibă impresionantă pentru o instituție care nu e
bilimente ce găzduiesc, îndeobște, ciudați (de stângăcii pe linie, neștiind nici cum să pună în într-o mare capitală, sau fostă, asta neînsem-
regulă din speța hopeless). Mai ales insularul valoare, nici de ce și cum să investească pentru nând că nu rămân ca repere exponatele din
funcționar, ghid, polițist, călăreț de paradă la mai dreapta cinstire a patrimoniului. Englezul Torino sau acelea din British Museum). N-ai
Buckingham (care trece apoi, marțial și con- știe aceste lucruri, și ar fi ajuns, ca mostră oare- cum să nu-i faci o porție sintactică, nedrept
centrat, pe sub Wellington Arch), muzeograf care, să vezi frecvența bus-urilor, la 2-3 minute, de parcimonioasă, ca, de altminteri, în cazul
sau librar, se dovedește pătruns, fără ingerințe care te duc din parcarea de la Visitor Centre tuturor celor consemnate aici, și acelea într-o
politice ori de alt fel, de importanța misiunii la site-ul propriu zis, deși drumul este within selecție care-ți rupe inima prin constrângeri
sale. De unde derivă, câteodată, un compor- walking distance, dar prin soare (dacă astrul e de disciplină revuistică, lui Pembroke College,
tament pe care continentalul ar fi tentat să-l vizibil, și, culmea!, chiar este, și atunci, pe timp romantico-gotic, nu cel mai mare, nici cel mai
califice drept rigid sau chiar absurd – însă fie- de vară, pripește ca în Europa meridională). bogat (acolo tronează Trinity College), dar apt
care are această înaltă conștiință a datoriei sale, pentru o selecție severă, de ordin estetic, de
tradusă, încă o dată la nivel practic, statal, prin Dacă ne avântăm la Canterbury sau Salis- campusurile britanice.
ubicuele aparate de monitorizare video și prin bury, să nu uităm, dacă putem să facem un
numărul inapreciabil de oameni ai legii în civil. exercițiu de admirație a unor catedrale iarăși Cât despre cel mai frumos castel din lume
Absolut totul e reglat, reglementat, suprave- iconice, nici pe aceea din Bath, cu plafon în („...the loveliest castle, as thus beheld, in the
gheat, cu vârf de lance, probabil, în raport cu stil perpendicular, marcă înregistrată a Albi- whole world”, cum scria Lord Conway), Leeds
circuitul permis unui civil, la Windsor (filtre onului. Aici poți fi servit cu o înghețată care Castle, de asemenea în sudul Angliei, nu că
similare regimului de aeroport) sau la Houses te îndeamnă s-o compari, cu rezultate varia- n-ar fi cuvinte de extaziere, cum se exprimă
of Parliament. Și în alte locuri, cum ar fi Saint bile, cu aceea, mai cunoscută, oferită în insula unii, derobându-se de la retorica admirativă,
Paul’s, sunt verificate bagajele de mână, fără a din spatele lui Notre-Dame de Paris. Doar că și ea o probă de apropriere stilistică, povestea,
se mira nimeni, dacă te gândești din nou în desertul din Île Saint-Louis ar fi, parcă, ceva veritabilă, poate merge mai departe. Despre
ce parte a lumii te afli – destinație fabuloasă mai cremos. Well..., ar zice englezul, cu cel mai oameni mândri de trecutul lor, și doritori, cu
pentru turiști, migranți, gură-cască, teroriști, complex termen din lume, după cum ar adăuga, o etichetă inconfundabilă, să-l prezinte urbi
la grămadă. tot în siajul echilibrului britanic, cu modelări et orbi.
tonale imposibil de evaluat axiologic: perhaps...
De imitat, pentru politica patriotică a ori-
cărui stat. ■

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 8 (192) ♦ august 2019 5

Eminescu – poetic și divin Constantin
CUBLEȘAN

Preocuparea statornică a lui Puiu Ioniță tema iubirii este mereu prezentă (nelipsită) în Gérard de Nerval ș.a.), distingând cu claritate
de a găsi, de a urma piste noi în interpre- toate literaturile lumii. După ce introspectează poziția poetului (trimiteri se fac la publicistica
tarea operei lui Eminescu s-a finalizat abordările în speță ale unor Shakespeare, Dante, acestuia: „discursul proletarului este negat vers
prin publicarea, cu regularitate (anual), a unor Goethe ș.a., apelează la opiniile câtorva filosofi cu vers de impetuosul jurnalist”) pentru a ajunge
articole și studii (eseuri) în colecția de „Studii ca S. Kirkegaard („iubirea este partea substanți- la observația că „Oricâte interpretări aberante ar
eminescologice”, coordonată de Victoria S. ală a căsătoriei”), N. Berdeaev („iubirea este mai fi produs de-a lungul timpului discursul prole-
Constantinescu, sub egida Bibliotecii județene strâns, mai intim, mai profund legată de moarte tarului, rămâne indubitabilă diferența ideologică
„Mihai Eminescu” din Botoșani, începând din decât de naștere”), J.-Cl. Larchet (numește trei dintre poet și proletar”, pentru a integra, în final,
2002 și încă de mai înainte în „Caietele Emi- „chipuri” de iubire dintre bărbat și femeie: „tru- poemul în viziunea romantică asupra raportului
nescu”, coordonator Dumitru Irimia, la Iași, pească”, „pătimașă”, „sentimentală”) ș.a.m.d., dintre modernitate și tradiție.
(vezi vol. din 1989), dar și în afara acestora, pentru a veni la Eminescu, făcând observația
pentru a le reuni, în cele din urmă într-un că „poetul desfide erosul redus la unitatea tru- Tot pe linia paradigmei celui mai „pur
masiv tom, Eminescu, de la poetic la divin (Ed. pească bazată pe plăcere, care face ca un trup să romantism” pe care se structurează opera lui
Doxologia, Iași, 2014), axat pe ideea traseului caute un alt trup, cum se întâmplă Mihai Eminescu, se așează, în interpretarea lui
urmat de Eminescu „de la descoperirea poeti- în rândul tuturor viețuitoarelor”,
cului ca dimensiune inerentă a lumii la revelația el asociind „legea iubirii de legea P. Ioniță, „toposul sfârșitului
absolutului divin, sursă și model al oricărei cre- creației”, și dezvoltând „ideea lumii” care, e de părere acesta,
ații”. De fiecare dată însă, ține să precizeze că nu iubirii ca principiu cosmic”. La „îmbracă” două aspecte: „pe
îl abordează pe Eminescu ca pe un poet reli- Eminescu, spune exegetul, „de de-o parte apare ca un corolar
gios. „Religiozitatea lui Eminescu este un aspect la fuziunea iubirii cu natura se al cosmogoniei, înscriindu-se
cercetat cu mult interes în ultimul timp. Zelul trece la iubirea divinizată”, cum strict în planul microcosmic
truditorilor pe fertilul sol eminescian merge sunt poemele marianice, discu- (Scrisoarea I, Luceafărul, Rugă-
până într-acolo încât se extrag din biografia și tate pe larg sub observația că „la ciunea unui Dac) iar pe de altă
din opera poetului toate argumentele care fac niciun alt poet român nu găsim parte descrie drama stingerii
din el un bun creștin”, însă „o privire generală analogii între femeia iubită și colective (Egipetul, Memento
asupra operei lui nu îndreptățește opinia că Sfânta Fecioară”. Concluzia este mori, Mureșanu) sau indivi-
Eminescu a fost un poet religios în adevăratul semnificativă: „Prin efortul său duale (Rugăciunea unui dac,
înțeles al cuvântului /…/ Eminescu a fost poet și poetic de a zugrăvi iubita în culo- Demonism, Mai am un singur
atât. Iar poetul este, după cum ne spune Heide- rile perfecțiunii divine, Eminescu dor) care ia proporții cosmice”.
gger, un trimis al divinității, un călăuzitor care, sublimează, pe de o parte, condiția femeii și, Comentariile pe această temă
în noaptea lumii, arată celor de un neam cu el implicit, a omului care nu se poate împlini decât îl conduc pe exeget la înțele-
calea către sacru”. Cercetarea merge în sensul prin aspirația care-l duce dincolo de limitele gerea că „toposul sfârșitului lumii” face parte
relevării aspirațiilor poetului către absolut, către umanului, iar, pe de altă parte, înalță iubirea către din „cosmologia” eminesciană, ea reprezentând
adevărul și „binele absolut” ori – nuanțează originile ei dumnezeiești, apărând-o de vulgarita- viziunea „mito-poetică” asupra lumii, „o vizi-
exegetul – „absolutul nu e un concept abstract, tea și derizoriul care o amenință în permanență”. une pronunțat personală, în care se regăsesc
pur teoretic și iluzoriu, ci e absolutul divin, ide- elemente aparținând diverselor culturi și dome-
alitatea și perfecțiunea însăși reunite în ființa Aspirația spre Adevărul Absolut este pusă nii ale cunoașterii, alcătuind toate o veritabilă
lui Dumnezeu”. Iar în urmărirea acestei idei, sub semnul romantismului („«Romantic» sinteză culturală”.
estetice în fond, P. Ioniță cată a descoperi în înseamnă, pentru el, poetic în cel mai înalt sens, De interes e și analiza iubirii misogine,
poetica eminesciană faptul că autorul acesteia a opțiune supremă și definitivă, cale de cunoaș- văzută în paralel la Eminescu și Baudelaire, ca
descoperit, ca atâția alți mari poeți ai lumii „că tere opusă rațiunii, «gândului», care «nimic în și toposul somnului, prezent în poezia erotică a
poezia tinde neîncetat și inexorabil către fru- lume schimbă» /…/ Poetul îmbrățișează crezul lui Eminescu („cea mai temerară încercare de
mosul divin, că orice creație are drept cauză și romantic cu un devotament mistic. Poezia l-a valorizare culturală a somnului aparține roman-
finalitate deitatea absolută” și „copleșit de mis- ales: îi este drum, ideal și destin”) și în această ticilor” care „îl recuperează estetic și simbolic”)
terul” poeziei, de puterea acesteia de seducție, cheie analizează relația dintre romantism și revo- și tot în paralel cercetează „simbolurile mistice”
ajunge la dimensiunea mistică a poeticului” la luție, urmând textul poemului Împărat și proletar, la Eminescu și Novalis pentru a demonstra
„originea și finalitatea lui transcendentă”. Avem polemizând cu obtuzitatea agresivă a doctrinei că „înrudirea lui Eminescu cu alți mari poeți
așadar studii de interpretare a elementelor poe- marxiste: „Punctul central în care ideologia ilu- romantici nu poate fi explicată prin «influențe»,
ticului eminescian, pe diverse trasee tematice, ministă se întâlnește cu cea bolșevică este religia. ci prin experiența și metafizica lor comună”.
într-o analiză aplicată la text dar și cu o largă Negarea religiei este însăși rațiunea de a exista a Toate cercetările lui Puiu Ioniță din eseu-
abordare în universitate a problematicii luată ideologiei, care se propune ea însăși ca religie (…) rile și studiile ce alcătuiesc cuprinsul volumului
în discuție. Trimiterile sunt docte, pertinente, Plecând de aici, ateismul doctrinar comunist, sunt structurate în jurul ideii că poezia, în vizi-
nici vorbă, exegetul căutând a fi, de fiecare dată susținut frenetic de literatura avangardistă, va unea lui Eminescu „exprimă adevărul, care este
un hermeneut ce sesizează elemente mai puțin cunoaște momentele sale de glorie în regimurile etern, inefabil și transcendent, adică echivalent
discutate, uneori chiar trecute cu vederea de comuniste, care vor dezlănțui campanii de repre- cu Absolutul divin”. Originalitatea demersuri-
cercetătorii anteriori, dar care pun în lumină siune deosebit de violente împotriva Bisericii și a lor sale se evidențiază în faptul că demonstrația
tocmai această aspirație a lui Eminescu către credincioșilor”. Se are în vedere monologul Prole- sa propune nu un Eminescu religios ci unul
Absolut, ca „temă” căreia i se subordonează tarului în pandant cu acela al Cezarului (făcând care prin crezul său artistic aspiră spre absolut,
„toate celelalte teme și motive”. largi trimiteri la interpretarea revoluției franceze absolutul care nu este altceva decât „năzuința
în opera unui Hugo, la mesajul antirevoluționar către unire mistică” în relația artă-religie, arta
Un prim studiu are în vedere Sensul analo- al lui Chateaubriand, la o religiozitate mistică care, de la un punct încolo devine ea însăși
gic al iubirii în opera lui Eminescu, știut fiind că și „monarhist ferventă” a unor Vigny, Musset, religie și care „își realizează propria posibilitate
extremă nu ca artă, ci ca religie”. ■

6 Nr. 8 (192) ♦ august 2019 Scrisul Românesc Eseu

Adrian Bleu-alb-roșu
Jurnal parizian (XXVII)

CIOROIANU Ce ştiu să facă bine francezii
(nu, nu vorbim despre amor!)
Așa cum am mai scris-o aici, opinia
românilor despre Paris/Franța e mai la minus la plus) le place țara pe nume Franța, Atout-uri franțuzești
curând schematizată (dar, oricum, e dar au deseori probleme cu locuitorii ei ‒ pe
care îi consideră naționaliști și lipsiți de empatie Atu, în limba română, cuvânt ce semnifică
avantajul cuiva, provine din franțuzescul atout
mai avizată decât opinia francezilor despre (opinii false, desigur, dar un bagaj teoretic, ca – din lumea jocurilor de cărți, în care o culoare
București/România!). În general, românii al meu, nu va putea niciodată combate clișeele anume e deasupra tuturor celorlalte (în engleză,
cunosc Parisul (și mai puţin, sau deloc, Franţa unor oameni în nevoie, care s-au considerat echivalentul e trump!). Și, după sugerarea
rurală sau provincială) ‒ și, dată fiind majori- lezați în cutare sau cutare situație etc.). unor puncte nevralgice ale societății franceze,
tatea celor care apucă să descrie Parisul vizitat Văzute de aproape, problemele actuale ale poate nu e lipsit de interes să vedem care sunt
în perioade scurte de timp, perspectivele sunt societății franceze sunt mai nuanțate decât rozul domeniile în care francezii excelează – încă,
valorizatoare, nostalgice sau idealizate. generic din cărțile poștale. În primul rând, dife- vor spune unii. Încă, dar excelează – spun eu.
Există, pe de altă parte, unii români care, rențierea socială – între cei ce au și cei ce nu au i) În primul rând, rămâne mega-industria
având ceva bani, au ajuns (chiar proprietari!) ‒ e în creștere. Cum am mai scris-o, protestul centralelor nucleare. În lipsa germanilor, care
în Sudul Franței ‒ și, ce-i interesant, e că ei iubesc vestelor galbene, care mai nou s-a tradus prin par a se dezice de la programul nuclear civil,
Franța, dar îi critică pe francezi! Ei spun, cu un huiduirea președintelui Emmanuel Macron, pe francezii rămân liderii tehnologici ai Europei.
refren (injust) pe care noi îl cunoaștem, „Franţa când trecea pe Champs Elysées, în
e o ţară foarte frumoasă ‒ dar păcat că e locuită!”. deschiderea festivității din 14 iulie
Există, în fine, și o a treia categorie, impor- a.c., (repet: acesta nu e un protest
tantă, a românilor ce muncesc în Paris sau în al șomerilor!) pleca dintr-o realitate
alte orașe. Ei, în mare parte, sunt cei mai realiști verificabilă: poți lucra în Franța, dar
dintre toţi. Fie sunt bărbaţi relativ singuri, care poți avea probleme în a-ți plăti impo-
trimit în ţară cvasi-tot venitul; fie sunt familii zitele, sănătatea, educația copiilor etc.
tinere, uneori cu copii mici, dar care și ei mai și, în plus, să-ți mai rămână ceva, ca
trimit bani în ţară; unii au gândul de a se reîn- să trăiești pur și simplu!
toarce acasă; unii (în opinia mea) nu se vor mai Acest decalaj între cei care au
reîntoarce niciodată ‒ și asta se întâmplă și în (uneori, tot mai mult) și cei care
Italia sau Spania etc. bat pasul pe loc (deși muncesc) e
marea problemă a lumii occiden-
tale de azi ‒ y compris a Franței. Va
Parada de 14 iulie în Place de la Concorde
veni vremea când, în România, ne vom pune Punct plus: e adevărat că francezii beneficiază
aceeași problemă. de energie nucleară la preț bun, totul e elec-
Iar mai apoi, există, în Franța, un oare- trificat, luminat etc. Punct minus: acum 40-45
care specific al problemei demografice. Din de ani, pe când centralele nucleare erau în plin
punct de vedere teoretic (sau sociologic), am avânt, se credea că, odată cu timpul, va fi găsită
mai vorbit aici despre el. Cele care se văd, în o soluție viabilă pentru inevitabilele deșeuri
schimb, sunt mai ales manifestările rebeliuni- nucleare. Ei bine, nu s-a găsit. Ecologismul poli-
lor stradale (nu vorbesc aici despre atentate, tic, pe această temă, are un larg viitor în Franța.
pentru că de ele mi-aș dori să aud cât mai rar!). ii) Francezii au tradiția lor aeronautică,
De exemplu: în zilele premergătoare celei de meritorie – vezi eforturile în a-și vinde avioa-
14 iulie 2019, zi națională cu o anumită doză de nele Airbus (realizate în colaborare europeană)
sacralitate în imaginarul societar francez, au exis- și elicopterele.; sau vezi expunerea acelei plăci
tat două evenimente (pariziene și publice) care volante, la parada din 14 iulie '19 ‒ un militar
au alterat armonia pacifică a acestei veri încinse. plutind la înălțime pe un fel de techno-scân-
Mai întâi, într-o seară, ca urmare a unui meci dură, spre deliciul asistenței, manevre în aer etc.
al echipei Algeriei din campionatul Africii la Compania noastră TAROM folosește avioane
fotbal, mai multe grupuri cu steaguri algeriene Airbus, probabil s-au și amortizat prețurile de
Diverse vârste ale arhitecturii pariziene au ocupat Champs Elysées și, în context, s-a ajuns când sunt cumpărate. Acum câțiva ani, preșe-
(Fotografii de Adrian Cioroianu) iar la vandalizarea unor magazine etc. Mai apoi, la dintele Hollande a ajuns la Brașov ‒ poate nu
două zile distanță, un grup de emigranți fără acte, din curiozitate privind Tâmpa, ci în speranța
Văzute de aproape

Ca unul care, în ultimii ani, am avut ocazia majoritatea din Africa, au ocupat clădirea istorică că va exporta acolo o anumită tehnologie fran-
de a întâlni tot soiul de români prin Franța, de și simbolică a Pantheonului francez, prilejuind ceză. Ca anecdotă istorică: Nicolae Ceaușescu a
la minus la plus, de la zidari la medici și de la intervenția ulterioară (și evacuatoare) a poliției. fugit, de pe Comitetul Central din București, în
cerșetori la IT-iști, aș spune că, în general, româ- Ca în orice societate democratică, dezbate- acea zi de 22 decembrie 1989, cu un elicopter
nii care vin să muncească aici o fac pentru bani rile pricinuite de astfel de întâmplări nu lipsesc. Dauphine... Elicopterul a fost bun, dar lui nu i-a
‒ pentru că în marile orașe franceze sunt bani Dar este de văzut care va fi rezultatul lor politic, adus mari avantaje ‒ pare-se.
mai mulți decât prin zonele din Spania & Italia pe termen mediu și lung. Ca toate societățile iii) O dimensiune a Franței (puțin cunos-
în care au colonizat milioane de (alți) români. europene, cea franceză e una care îmbătrânește cută de majoritatea celor care ajung în vizită)
Cei care încă scriu despre Franța (în revis- ‒ or, spun sociologii, cei în vârstă au mereu e rețeaua feroviară. Am note bune de dat: în
tele din România), o fac din francofonie sau tendința de a vota mai la dreapta decât nepoții. modesta mea experienţă, aș spune că puține, în
francofilie; cei care muncesc în Franța, fără cali- Cine vor fi, în viitorul apropiat, bunicii? Cine Europa, sunt reţelele feroviare mai bine dezvol-
ficare, n-au treabă cu francofilia și au probleme vor fi nepoții? Cum vor vota ei? Vom vedea. tate decât cele ale Franței. În privința TGV-ul lor
cu francofonia. Expaților români din Franța (de Istoria Franței continuă pe mai departe. (train grand vitesse), e uimitor la toți parametrii. →

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (192) ♦ august 2019 7

Mihai

Lucian Blaga şi avangarda ENE

Cele mai vizibile contacte între Lucian și T. Arghezi. Dislocările sintactice, imaginile recuperarea folclorului, cât și toate celelalte
Blaga și grupul avangardiștilor constituit surprinzătoare, organizarea poemului, tipic influenţe, „catalitice”, desigur, pe care le suportă
mai întâi în jurul revistei Contimporanul, modernistă, au produs un ecart mult mai eul creator blagian, de la filosofia germană până
condusă de Ion Vinea, sunt, dacă nu neapărat însemnat în epocă decât cel pe care-l perce- la o anumită latură romantică dată de structura
cele de substanţă, oricum o probă factologică pem astăzi. Ceea ce nu-l face, desigur, pe Blaga sa profundă, influenţa lui Goethe, dar și cele ale
imposibil de contestat. La expoziţia internaţio- avangardist. Doar că delimitările conceptuale literaturii populare și culte românești.
nală organizată de grupul de la Contimporanul nu erau atât de clare în acel moment.
(revistă de orientare constructivistă, și asupra Nu altfel se întâmplă și cu avangarda româ-
importanţei acestui fapt vom reveni), poetul L. Organizate, la început, silogistic, poemele nească. Și vom vedea în continuare cum toate
Blaga participă direct, iar în urma discuţiilor blagiene vor lăsa din ce în ce mai mult spaţiu aceste devieri de la pattern-ul avangardist
cu Marcel Iancu, Miliţa Pătrașcu și C. Brâncuși viziunii și „stupefiantului imagine”, cum aveau european vin în întâmpinarea poetului, dar și
scrie mai mult decât favorabil despre creaţiile să-l numească mai târziu suprarealiștii. Nu vom filosofului Blaga. Și acestea sunt cel mai bine
acestora și cere, în același articol, „o discuţie trece la analiza poemelor blagiene din acest exprimate în manifestele avangardei românești,
principială serioasă” asupra curentelor noi, unghi. Ar fi inutil și redundant. Reţinem doar mult mai radicale și mai dure în expresie decât
avangardiste. De asemenea, Marcel Iancu îi face punctele, notele ce au putut con-
un portret înfăţișându-l pe Blaga contemplând stitui o atracţie pentru iconoclaștii cele vestice, în genere. Însă, ceea
un corp geometric „constructivist”, iar când în căutare de modele, de adepţi, ce proclamă ele, dincolo de antia-
acesta vorbește despre insuccesul pieselor sale de personalităţi legitimante. Spre cademismul curent și de punctul
de teatru în rândul oficialităţilor, M. Iancu îi pro- deosebire de confraţii lor parizi- nihilist iniţial, nu se regăsește în
pune ca piesa Fapta să fie reprezentată de grupul eni, care-și găsiseră ascendenţi nici unul din manifestele euro-
artiștilor constructiviști (Cf. Ov. S. Crohmăl- mai ales în vechime, pornind pene. Încă din mai 1924, data
niceanu, Literatura română și expresionismul). din Moyen Age și terminând publicării în revista Contimpo-
Mai mult decât atât, Felix Aderca, într-un articol cu contemporanul Appolinaire, ranul a cunoscutului Manifest
din Contimporanul vorbește despre Gândirea ca avangardiștii români își caută activist către tinerime, semnat
despre o revistă îmbâcsită de tradiţionalismul mai mult sprijin în câteva nume de Ion Vinea, se proclama:
cel mai vetust și se întrebă ce caută în paginile din actualitate cu care își desco-
ei Adrian Maniu și Lucian Blaga, autori al căror peră afinităţi mult mai importante „Vrem stârpirea individualis-
loc firesc ar fi fost la Contimporanul. decât cu tradiţionaliștii paseiști sau cu un anumit mului ca scop, pentru a tinde la
tip de scriitură considerată plictisitoare, lacrimo- arta integrală, pecete a marilor
Desigur că acest interes nu poate fi doar genă, banală, în dezacord cu noul spirit al vremii. epoci (elenism, romanism, goticism, bizanti-
unul de suprafaţă, iar afinităţile pe care le simt nism etc.) și simplificarea procedeelor până
actanţii nu sunt himerice. Foarte curtaţi în acea Dar care este acest „spirit al vremii”?! Și acesta la economia formelor primitive (toate artele
perioadă sunt și Tudor Arghezi și Ion Barbu, este punctul în care confuziile și suprapunerile populare, olăria și ţesăturile românești etc.)”.
dar, deși publică versuri în revistele avangar- de concepte se ţin lanţ, căci nimeni nu își asumă Și, cu un an mai târziu, în revista Punct,
diste, ei sunt ceva mai retractili, mai ales în ceea mimetic linia pe care, totuși, se integrează, oferin- Ilarie Voronca scria cuvântul magic: „În mani-
ce-l privește pe Ion Barbu. Faptul că Lucian du-i particularităţi care, deși o fac mai originală și, festările actuale de artă, vom găsi, așadar, o
Blaga se îndreaptă cu oarecare interes spre implicit, mai interesantă, o și transformă uneori trăsătură comună tuturor manifestărilor de azi.
aceste mișcări radicale, deși nu va ajunge nici- nepermis de mult, consecinţa acestor metamor- Și aceasta e: sinteza”, anunţând esenţa unei noi
odată la excesele acestora, au cauze mult mai foze fiind niște conexiuni care, în alte literaturi, în epoci: SECOLUL-SINTEZĂ.
profunde, pe care le vom analiza în continuare. cea franceză cu precădere, ar fi fost imposibil de Să nu uităm, de asemenea, că numele unei
imaginat și de acceptat. Și nu este vorba aici de o reviste avangardiste importante era Integral, iar
La nivelul creaţiei, al textelor, nimic nu ni slabă informare. Am putea spune că, dimpotrivă, curentul ce concurează, oarecum, constructi-
se pare mai bizar acum decât alăturarea poetu- informaţia circulă extrem de bine și de precis. vismul, se va numi integralism. Ce proclamă
lui „cuminte” care ar fi Blaga (trecut, în Istoria Stau mărturie legăturile strânse cu reprezentan- el? „INTEGRAL predică esenţa expresiei pri-
literaturii române de la origini până în prezent a ţii acestor curente din Europa și nu numai, sunt mare” și „Nu dezagregarea bolnavă romantică
lui G. Călinescu, la capitolul Ortodoxiștii, între schimburi de vizite și editări cunoscute în general suprarealistă, ci ordinea sinteză, ordinea esenţă,
N. Crainic și V. Voiculescu) teribiliștilor repre- și descrise de mai mulţi critici și istorici literari constructivă, clasică, integrală”. Sunt expri-
zentanţi ai avangardei. Dar, oare, să fie chiar români. Tendinţa aceasta de adaptare organică mate aici într-un mod explicit și repetate de
așa de deplasată această alăturare?! este o trăsătură ce caracterizează în mare măsură mai multe ori câteva note definitorii pentru
toată cultura română. varianta propusă de avangarda românească:
Mircea Scarlat analizează, în Istoria poeziei construcţie, sinteză integratoare, apelul la
românești, debutul lui Blaga, pe care-l găsește Nici Lucian Blaga nu se supune în întregime marile epoci, la creaţia folclorică anonimă, la
ca fiind cel mai radical, comparat cu debutul „noului stil” și este cunoscută interpretarea originar, la un anumit tip de clasicism. ■
celorlalţi doi mari poeţi moderniști – I. Barbu originală dată expresionismului, virajul spre
(Continuare în numărul viitor)

→ Am mers, cu o echipă a TVR, spre Strasbourg, recomand tuturor turiștilor români să pri- – unde? – la Paris. Sau, ceva mai înainte, oame-
vească ceva mai atent, din vreme, graficul TGV. nii cu bani din București (sau din marile noastre
retour Paris, un drum dus-întors incredibil de Toți turiștii europeni o fac. orașe) invitau arhitecți care să creeze proiecte
bine aranjat; am mers, uneori singur, alteori cu de care noi, azi, încă ne bucurăm. Vezi clădirea
colegi/prieteni istorici/ români/francezi, spre iv) Iar, mai apoi, este, ca un cert atu, arhi- CEC-ului de pe Calea Victoriei; vezi clădirea
Lyon, Bruxelles, Nantes, Angouleme, Stras- tectura franceză. Francezii construiesc bine, Bibliotecii Centrale Universitare din București
bourg etc.; am mers, în deplasări oficiale sau după proiecte bine făcute. Să nu uităm: toate ș.a. Admiratorii Muzeului de Artă actual din
private, spre alte destinații, depărtate de Paris. clădirile reprezentative ale Craiovei sau Bucu- Craiova știu despre ce vorbesc ‒ pentru că toate
TGV-ul, pe scurt fie spus, e un tehno-miracol reștiului de la final de secol XIX au un quelque aceste trei clădiri amintite sunt creația unui arhi-
pe șine. Biletul e sigur scump, dar, dacă îl iei chose franțuzesc, de pe vremea în care studenții tect francez, Paul Gottereau. ■
din vreme, călătoria pare a fi cadou. Personal, noștri în arhitectură începeau să învețe meserie (va urma)

8 Nr. 8 (192) ♦ august 2019 Scrisul Românesc Eseu

Din partea Dumitru Radu Un monstru sacru:
cealaltă POPA Franco Zeffirelli

Ne-a părăsit, la venerabila vârstă de 96 orientându-se spre teatru. În vreme ce lucra Tot ceea ce a urmat a fost numai încântare,
de ani, unul dintre ultimii monștrii pentru un pictor scenograf din Florența, a iubire tânără și pură, cum va fi fost în intenția
sacri ai marelui ecran și ai scenei, în făcut cunoștință cu Luchino Visconti (ce îi va marelui Will, dramă, despărțire și tragedie, până
special a celei de operă, pe care o numea într-un fi și iubit o vreme), care l-a angajat ca regizor la sfârșit: uniți în moarte, cum știm cu toții...
loc „o planetă pe care muzele conlucrează, se secund pentru filmul La Terra trema, care a fost
iau de mână și celebrează toate artele”. Ideile lansat în 1948. Metodele și stilul lui Visconti au Filmul a avut un succes de casă imens,
novatoare, unele de-a dreptul geniale, dublate avut un impact important asupra lui Zeffirelli pe toate continentele. Cu precădere el a fost
de nesfârșita sa energie, l-au făcut pe Zeffirelli și a filmelor lui de mai târziu. În următoarea admirat (și da, a apropiat o mulțime de tineri
unul dintre cei mai creativi și prolifici regizori decadă, avea să mai lucreze și cu alți regizori, de opera lui Shakespeare!) mai ales între ado-
ai secolului XX. Într-adevăr, fie că îi regiza pe între care Vittorio De Sica și Roberto Rosse- lescenți, care se identificau în asemenea măsură
Elizabeth Taylor și Richard Barton în shakespe- llini, până când, prin anii șaizeci, s-a lansat atât cu drama încât în foarte multe școli filmul a fost
riana The Taming of the Shrew, fie că punea în ca designer (antecedentele de arhitectură l-au introdus în curriculum, drept cea mai bună ver-
scenă mai bine de 120 de opere sau servea în ajutat foarte mult) cât și ca regizor de teatru, siune a piesei shakespeariene. Câteva cifre sunt
Senatul italian, Zeffirelli a comstituit o verita- mai cu seamă la Londra și New York, experiențe poate relevante. Pelicula lui Zeffirelli sub formă
bilă icoană culturală până ce trecuse bine de 80 care i-au influențat și cariera în cinematografie. de casetă pentru împrumutat a realizat 14 mili-
de ani! Maestrul lucra pe o imensă și originală oane și jumătate de dolari numai în America
scală epică în film, teatru și operă, domeniul Primul lui film ca regizor independent de Nord în decursul anului 1969. O relansare
în care producțiile sale de autor formau miezul a fost The Taming of the Shrew, în 1967 care, a ei, în 1973, a mai produs totuși 1 milion și
repertorilor unor teatre faimoase, precum în intenția originară, trebuia să-i aibă drept 700 de mii, în condițiile cunoscute ale concu-
Metropolitan Opera și La Scala. Odată, a spus protagoniști pe Sophia Loren și Marcello Mas- renței pe piața de film. Criticul cinematografic
cu orgoliu despre el însuși: „Eu nu sunt cel mai troianni, celebrul cuplu italian. N-a fost așa, Roger Ebert de la „Chicago Sun-Times” scria:
mare regizor de operă din lume. Sunt singurul!” pentru că Elizabeth Taylor și Richard Burton „Cred că Romeo și Julita a lui Franco Zeffirelli
este cea mai reușită transpunere în film a lui
Zeffirelli s-a născut pe 12 februarie 1923, Imagine din filmul Romeo și Julieta (1968) Shakespeare dintotdeauna!”
într-o suburbie a Florenței. Pe numele întreg
Gian Franco Corsi Zefirelli, cum apare pe certi- au sponsorat cu mai mult de un milion de dolari După două succese atât de notabile cu
ficatul de naștere, fusese rezultatul unei aventuri producția, în schimbul unei părți din profit în adaptări shakespeariene, Zeffirelli s-a con-
între florentina Alaide Garosi, un designer de locul salariilor. Filmul a fost foarte bine apreciat centrat asupra unor teme religioase, mai întâi
modă, și Ottorino Corsi, un negustor de lînă și atât de critica de specialitate cât și de către spec- într-un film despre viața Sfântului Francisc de
mătăsuri din Vinci. Cum și ea și el erau căsăto- tatori (excepție au făcut numai unii ”puriști” Assisi (Fratello Sole, sorella Luna, 1972) apoi
riți, Alaide nu a putut să folosească nici numele shakespearieni, care au adus unele obiecții cu cu faimosul său serial Gesù di Nazareth, 1977,
ei de familie nici pe acela a lui Corsi pentru privire la libertățile pe care și le-a luat regizorul în care Robert Powell conducea o distribuție
copil. Atunci s-a gândit să-i spună Zeffiretti, față de textul clasic). Aveau să se obișnuiască numărând nu mai puțin de șapte laureați ai
ceeea ce în italiană înseamnă adiere și e mențio- însă mai târziu cu stilul Zeffirelli. Mai ales că, Premiului Oscar. Când a fost lansat de ITV în
nat în opera lui Mozart Idomeneo, care Alaidei îi numai un an mai târziu, se lansa capodopera Marea Britanie, de Paști în 1977, serialul a atras
plăcea foarte mult. La registrul de nașteri, însă, sa cinematografică, Romeo și Julieta, după piesa o audiență de peste 20 de milioane de specta-
funcționarul l-a scris greșit: Zeffirelli – și așa a lui Shakespeare, care i-a cimentat reputația în tori. A cucerit tot vestul Europei și e adesea
rămas! E interesant totuși de știut că cercetă- asemenea măsură încât numele lui, ca geniu reluat la televiziune chiar și în anii noștri. Un
tori italieni au descoperit că Zeffirelli era unul cinematografic, era pe toate buzele. Eu mi-aduc alt mare succes filmografic l-a înregistrat Zeffi-
dintre puținii oameni în viață care își puteau aminte că am văzut filmul ca student și am fost relli cu Jane Eyre, în 1996, peliculă admirată
trasa originea până la Leonardo da Vinci. Fusese atât de uluit și impresionat, încât l-am revăzut deopotrivă de critică și de spectatori.
descendentul unuia dintre frații lui Leonardo. în numai două luni de trei ori! Ce era atât de
fascinant în producția lui Franco Zeffirelli? În tot acest răstimp, Zeffirelli nu a uitat nicio
Când avea numai șase ani, mama lui a Mi-ar veni să spun totul, dar absolut totul. Nu clipă prima și marea sa pasiune: opera. A reali-
murit. Retrospectiv, își va da seama că datorită vorbesc acum de scenografie, muzică, filmare zat producții unice, cu mai toți marii cântăreți
ei a reușit atât de bine să cunoască în detalii acel – și acestea contribuiau mult. Dar, în primul ai epocii, între care Dame Joan Sutherland, Tito
psyche feminin. Femeile, a scris el undeva, repre- rând, era vorba de ideea, pentru prima dată în Gobbi și, mai cu seamă, Maria Callas pe care o
zintă căldura vieții – sunt fragile și vulnerabile. istoria teatrului și a filmului, să distribui în rolu- diviniza. I-a și dedicat filmul din 2002, Callas
Zeffirelli a crescut sub auspiciile comunității de rile titulare doi adolescenți la vârsta dragostei, Forever, în care evocă ultimele zile ale artistei.
expatriați englezi din Florența, fiind apropiat de așa cum este, de fapt, în piesa originală a lui Poate cel mai mare succes al carierei sale este
acei așa numiții Scorpioni, împrejurări pe care le Shakespeare. Asta a făcut Zefirrelli mai bine Tosca montată pentru London’s Royal Opera
va evoca mai târziu în filmul semi-autobiografic decât oricine: a dat viață unei intuiții geniale, House care rezistă în repertoriu de 40 de ani!
Un tè con Mussolini (1999). A absolvit Acca- distribuind în rolurile Romeo și Julieta doi ado-
demia di Belle Arti Firenze în 1941 și, urmând lescenți, pe vremea aceea cu totul necunoscuți: Zeffirelli lasă în urma sa un gol imens și o
sfatul tatălui său, a intrat la Universitatea din Leonard Whiting și Olivia Hussey. operă nemuritoare! ■
Florența să studieze arta și arhitectura. Înce-
putul războiului i-a întrerupt studiile, iar el a
luptat ca partizan până în momentul în care
a întâlnit soldații britanici din Garda Scoți-
ană, al căror interpret a devenit. După război
și-a reluat studiile de arhitectură, dar după ce
a văzut filmul lui Laurence Olivier, Henry V,
în 1945, și-a schimbat gândurile și intențiile

Proză Scrisul Românesc Nr. 8 (192) ♦ august 2019 9

Pot să vă spun toate astea acum, după ce Insula Adrian
am reintrat în posesia trecutului meu, SÂNGEORZAN
care mi s-a înmânat la externarea din senilă avansată uită limbile învățate mai târziu
spital la fel ca hainele și portofelul unui puș- în viață. Am avut un prieten de peste 90 de ani, — Mă descurc. Am un job bun, fac un
căriaș. Îți lipsește o șosetă, numeri să vezi câți om foarte educat, care spre sfârșit mai putea masterat…
bani și câți ani ți-au rămas fără să știi pe ce vorbi doar într-un dialect din Kashmir unde
s-au dus toate. Oricum, dacă nu ar fi fost Irina, se născuse. De câți ani ești în America? — Te mai duci în țara ta?
poate aș fi rămas acolo, pe secția de recuperare — În fiecare an. Dar e și țara ta, nu-i așa?
a spitalului, unde nici nu era așa de rău. A fost — Nu știu! Unde e Irina? Doar n-ai învățat limba asta aici. Ai un accent
prima persoană de care am dat cu ochii când — Nu știu. Poate în tura de noapte. Caut-o! ca cei din Transilvania. Ai mei sunt de acolo.
m-am trezit și eram sigur c-o mai văzusem Când ai mintea complet goală, așa cum am Parcă voia să-mi împărtășească un secret,
undeva, cândva, în viața asta. Doctorul Singh avut-o eu atunci, e mai puțin dureros decât pe care oricum îl uitam imediat, dar ea a avut
trecea zilnic pe la patul meu: atunci când începi să-ți aduci aminte. N-am grijă să-mi spună asta de multe ori, până când
fost niciodată bun să fac puzzle-uri și n-am a văzut că încep să-mi aduc aminte. Irina era
— De undeva trebuie să începem! Ceva tre- avut nicio dorință să-mi ocup timpul cu așa mai mult decât o asistentă de spital, și faptul
buie să-ți aduci aminte. Uite, ți s-au vindecat ceva. Dar atunci era vorba despre propria mea că vorbeam amândoi aceeași limbă mi-a făcut
toate rănile de la cap, mâini, picioare. Mergi, minte, care fusese ștearsă cu furie sălbatecă mult mai ușoară cea de-a doua mea naștere.
mănânci, vorbești… Cine ești? Unde trăiești? precum o tablă de școală plină de probleme Eu nu gânguream ca nou născuții dar vorbeam
Ai familie? Îți amintești ceva? Orice! nerezolvate, semne, citate, chiar obscenități nesigur pe mine pentru că simțeam că folosesc
care nu trebuiau văzute de nimeni. o limbă pe care n-o mai vorbisem de mult.
Îmi puneau mereu aceleași întrebări, obsesiv, Când am ieșit din comă și Irina se apleca Irina era absolventă de psihologie, dar ajunsă
la început vorbindu-mi frumos, rugându-mă, peste mine să-mi dea medicamentele, tot ce în America trebuise să se facă asistentă medi-
aproape cerșindu-mi orice mărunțiș căzut din puteam să pricep era că sunt bărbat. Asta le-am cală, să poată trăi din ceva. Odată când a venit în
memoria mea pierdută. Apoi au trecut la un și răspuns prima dată la întrebarea, cine ești? tura de noapte mi-a adus mere coapte cu nucă,
ton din ce în ce mai interogatorial. Păream a Sunt un bărbat! Priveam cu mare bucurie vanilie și miere. S-a așezat pe marginea patului
fi devenit un prizonier încăpățânat al sistemu- pieptul Irinei, clivajul sânilor rotunzi și grei și în care încă mai zăceam, a desfăcut o cutie de
lui, care nu putea fi eliberat decât pe cauțiunea continuam s-o urmăresc cu privirea când ieșea plastic și a început să mi le dea cu lingurița:
unui timp și a unei memorii în care se putea din salon. Era o femeie tânără și frumoasă, cu — Să nu te apuci să spui la toată secția că
avea încredere. De unde era să știu eu răspunsul un amestec de blândețe și forță pe care nu-l ți-am adus mere coapte. Ăștia mă pot da afară.
corect la toate întrebările astea, care nici înainte prea vedeai în America. I-am simțit feminitatea Dar vei uita, oricum…
de accident nu-mi fuseseră prea clare. și mâinile sigure chiar în comă fiind. Cred că — Asta n-am să uit. I-am spus mestecând.
de la detalii ca astea a început să mi se întoarcă Gustul și mirosul ăsta vin de departe…
Relația mea cu trecutul a fost totdeauna încet, încet, memoria, ca o hoardă de melci — Hai, încearcă să-ți amintești ceva! Uite
înșelătoare, un joc de-a v-ați ascunselea în rătăcitori care își pierduseră pe drum cochiliile am o copie după pașaportul tău. Te cheamă
care am trișat cât am putut. O cacialma con- și care aveau să și le crească înapoi în capul Andrei Aramă și te-ai născut acum 60 de ani
tinuă, pentru că jocul cu timpul nu e deloc meu care a început să se umple de gânduri de în România. Europa, nu-i așa?
unul cinstit. La sfârșit pierzi oricum. Probabil cum am ieșit din comă. A fost un început bun, — Se poate…
că voiam să mă protejez de ceva ce mă rănise, vorba doctorului Singh, care când se apleca După ce îmi scoseseră și gipsul de la gât
sau o făceam dintr-un simplu oportunism exis- peste mine îmi lăsa pe față sau piept câteva m-au mutat pe secție, apoi peste drum în
tențial, dorind să fiu la fel ca străinii între care fire de păr din barba lui pe care și-o împletea clădirea de assisting living, plină de bătrâni
venisem nechemat cu mulți ani în urmă. Apoi, în spate cu părul din cap netuns de la naștere damblagiți în stadii diferite de demență senilă
bum, te lovește o mașină pe trecerea de pietoni și care intrau prizonieri pe viață în turbanul pe care totdeauna se agravează. În cele patru etaje
și tabula rasa; problema e rezolvată. care-l avea veșnic pe cap. pacienții erau urcați treptat după evoluția uită-
Cea mai mare dezamăgire nu a fost că nu rii în care se adânceau. După care urma cerul
— Nu-mi amintesc nimic! Îmi pare rău…le recunoșteam pe nimeni, în afară de Irina, dar New York-ului, veșnic brăzdat de avioane, eli-
răspundeam, fără să-i conving că-mi părea cu mai ales că n-a venit nimeni să mă viziteze cât coptere și păsări flămânde. Mă plimbam toată
adevărat rău, sau că făceam vreun efort de adu- am stat la spital și la centrul de reabilitare. Oare ziua, ieșeam printre ei în curtea închisă a clădi-
cere aminte. Deveneau din ce în ce mai insistenți să nu fi avut pe nimeni care să intereseze de ce rii și văzându-i cât sunt de fără speranță mi-am
și mai suspicioși. Doctorul Singh aproape că se dispărusem atât de brusc din viața de zi cu zi zis că trebuie fac ceva să scap de acolo. Să
răstea la mine. Probabil credea că nu voiam să-mi a melcilor? De ce sunt într-un spital de traumă găsesc acel capăt de ață de care îmi tot vorbea
aduc aminte, că în afară de comoția cerebrală pe plin de șuruburi în picioare și mâini, cu un doctorul Singh, un mare specialist în amnezie
care o suferisem, aș mai fi putut avea și-un alt cap umflat și vânăt? Corpul mi-s-a vindecat și tot felul de forme de uitare. Începusem să
motiv pentru care voiam să rămân amnezic. repede, capul mi s-a dezumflat și când am ieșit visez, dar de cum deschideam ochii uitam ce
Doar că eu aveam capul gol ca un dovleac de din ceața morții am intrat în cea a uitării totale. visasem. Îmi aminteam doar că era multă apă
Halloween, curățat pe dinăuntru până la coajă. Era ca și cum mă născusem a doua oară, doar curgătoare, un râu, copaci și vânt. Dacă n-ar fi
că ieșim dintr-o burtă de neant care mă arun- existat Irina aș fi fost pierdut. O femeie tânără,
— Într-o săptămână ar trebui să te exter- case afară fără memorie. Irina îmi spunea că care mă privea în ochi când îmi vorbea:
neze, iar eu încerc din răsputeri să te ajut. Dă-ne aș putea să-mi aduc aminte lucruri dintr-o altă — Doctorul Singh a fost de acord să pleci
un capăt de ață de care să tragem. Ceva felii din viață, dar când mi-a spus asta și-a acoperit gura din spital pentru jumătate de zi. Vrei să vii
memoria ta trebuie să fi rămas ascunse undeva. să n-o audă nimeni din spital. duminică la noi la prânz? Te luăm cu mașina
O insulă mică pe care am putea s-o lărgim. — Doctorul Singh, indian fiind, sigur crede și te aducem înapoi. Voi găti sarmale!
în astea, doar că aici trebuie să facem totul — Sarmale? Și dacă fug sau dispar? Am
— Unde e Irina, traducătoarea? după protocoalele lumii ăsteia. spus eu pe un ton glumeț.
— Nu mai avem nevoie de ea, dar văd că-i — Îți place lumea asta? — N-ai unde fugi. Prima dată trebuie să
ții minte numele. Bravo, e un progres! Știi și afli cine ești… ■
numele meu?
— Îmi pare rău, doctore…
— Nu-ți fă probleme. Numele meu e Singh.
Memoria e foarte capricioasă. Mă bucur că cel
puțin limba engleză ți-a revenit. Vorbești mai
bine decât credeam. Indeed! Acum o săptă-
mână nu puteau rosti niciun cuvânt în engleză.
Interesant! Știam că doar bătrânii cu demență

10 Nr. 8 (192) ♦ august 2019 Scrisul Românesc Eseu

• Centenar Ion D. Sîrbu •
Aniversarea a 100 de ani de la nașterea
lui Ion D. Sîrbu s-a constituit într-un sistemul totalitar. În aceeași manieră scrie și Ion D. Sîrbu, o privire peste Petrila
eveniment cultural complex, prilej volumele Printr-un tunel, Scrisori către bunul
prin care s-a urmărit aducerea personalității Dumnezeu și Iarna bolnavă de cancer, „docu- Prima zi s-a încheiat seara târziu, cu un
sale în actualitate și recunoașterea ca impor- mente existențiale” privind destinul tragic al excepțional spectacol ca regie și interpre-
tant scriitor contemporan, afirmat ca prozator, intelectualului român. tare, Adio, Europa!, dramatizare de Nicolae
dramaturg și eseist. Inițiativa aparține Filialei Coande după romanul omonim, adaptare sce-
Craiova a USR, Teatrului Național „Marin Manifestările dedicate aniversării lui la 100 nică, regie, univers sonor de Bogdan-Cristian
Sorescu”, Bibliotecii Județene „Alexandru și de ani de la naștere s-au desfășurat în 27 și 28 Drăgan. Un spectacol omogen în care actorii
Aristia Aman” și Consiliului Județean Dolj care iunie și s-au deschis cu audiția „scrisorii-tes- Angel Rababoc, Nicolae Vicol, Constantin
a asigurat condițiile propice desfășurării tuturor tament” a scriitorului, participanții având Cicort, Anca Dinu, Gabriela Baciu, Petronela
manifestărilor cultural-științifice și artistice. surpriza plăcută de a-i auzi vocea înregistrată, Zurba au fost încununați de aprecieri și aplauze
urmată de vizionarea expoziției documentare îndelungate de spectatorii care a umplut până
Dincolo de valoarea sa ca scriitor, aniversa- de afișe și fotografii, coord. de N. Coande și o la refuz sala ce poartă numele „Ion D. Sîrbu”.
rea de la Craiova a pornit și de la faptul că I. D. altă surpriză a fost prezența scriitorului-filisof
Sîrbu a trăit și și-a desfășurat cea mai mare parte Mihai Șora, împreună cu soția sa Luiza Șora, Ziua a doua s-a desfășurat la Biblioteca
a activității în Craiova, din august 1964 și până profesor și traducător, ca invitați speciali, care Județeană „Alexandru și Aristia Aman” și a
la trecerea în eternitate (17 septembrie 1989). În au prezentat documentarul Sub zidurile Troiei fost deschisă de Lucian Dindirică, directo-
această perioadă a îndeplinit funcția de secretar roșii – despre condiția intelectualului în tota- rul instituției, care a apreciat evenimentul ca
literar al Teatrului Național, contribuind într-o litarism, „eseu cinematografic” în care Mihai unul de excepție, exprimându-și bucuria că a
mare măsură la ridicarea prestigiului acestei Șora a vorbit calm și sobru în același timp
instituții. Pe scena craioveană i s-au jucat pie- despre Sîrbu, înfiripându-se parcă un dialog putut fi părtaș la cele întâmplate.
sele La o piatră de hotar și Frunze care ard, în memorabil „Șora-Gary”. Mai ales că filosoful Au fost prezentate în continuare
1968, Arca bunei speranțe (1970, cu o reluare se află la venerabila vârstă de aproape 103 ani! comunicările științifice moderate
în 1989), A doua față a medaliei (1973), Amur- de Ioan Lascu care a concluzio-
gul acela violet (1974), Seară de taină (1979), A urmat cea mai importantă manifes- nat că aniversare lui Ion D. Sîrbu
Simion cel drept (1981), Iarna lupului cenușiu tare: Colocviul Național Locul și importanța a fost un eveniment memorabil.
(1986), Pragul albastru (1991). operei lui Ion D. Sîrbu în literatura română Un recital la violoncel susținut
postbelică (1945-1989), cu participarea unor de Mircea Suchici a încheiat suita
La Craiova și-a conceput și a scris I. D. scriitori, critici și istorici literari, oameni de manifestărilor.
Sîrbu aproape întreaga sa operă, începând cu cultură și de teatru din întreaga țară, mode-
vol. Povestiri petrilene (1973), cu care revine în ratorul activităților fiind scriitorul Ioan Lascu, O parte din comunicările pre-
literatură după o perioadă grea și întunecată de președintele Filialei Craiova a USR. Printre zentate sunt reproduse în numărul
detenție și privațiuni, urmat de romanul pentru participanți s-au aflat Emil Boroghină, Nicolae de față al revistei „Scrisul Româ-
copii De ce plânge mama?, cu tema copilăria ca Coande, Sorin Lavric și Răzvan Voncu, direc- nesc”, toate comunicările urmând
vârstă a inocenței, Șoarecele B și alte povestiri tori de programe interne, respectiv externe, în să apară într-un volum care stă în
și Dansul ursului. În tot acest cadrul USR, Adrian Dinu Rachieru, Antonio intenția organizatorilor. ■
timp lucrează la Jurnalul unui Patraș, Vasile Spiridon, Ovidiu Pecican, Lazlo
jurnalist fără jurnal, publicat în Alexandru, Nicolae Oprea, Ion Dur, Mihai Redacția
două volume, și concepe cele Barbu, Luigi Bambulea, Ionel Bușe, Florea
două romane antitotalitariste Firan, Lucian Dindirică, Ion Munteanu, Horia
− Adio, Europa! și Lupul și Dulvac ș.a. care au susținut comunicări ști-
Catedrala − care îl vor impune ințifice referindu-se din diverse unghiuri de
definitiv. Tot de la Craiova vedere asupra personalității și operei lui I.
poartă corespondență cu I. D. Sîrbu. Au fost lansate cărți și au avut loc
Negoițescu, Virgil Nemoianu dezbateri pe marginea unora apărute în timp:
și Mariana Șora, reunită în vol. Revanșa postumă de Nicolae Oprea, Ion D.
Traversarea cortinei, publicată Sîrbu așa cum a fost de Ioan Lascu, Eseuri sub-
postum, carte tulburătoare sidiare la „Adio, Europa!” de Toma Grigorie.
prin care își construiește un
portret de intelectual anga-
jat într-o luptă istovitoare cu

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (192) ♦ august 2019 11

Ion D. Sîrbu – Ioan
LASCU

umor, ironie, paradox
Anecdota, amintirea, sunt strecurate prin
filtrul reflexiv, nu ne sunt oferite ca atare, răutate sau prostie – îl ucid pe al treilea: numai sunt cei mai pricepuți, Lumea bună e atee, dar
ca niște simple consemnări. Să începem fiindcă are oi mai multe, mândre și cornute. Și ține la religie, sărbători, datini”. (Jurnalul..., I).
acest frate mai mic, în loc să se apere, să pună
tot cu Blaga, cel care spunea, ne instruiește Ion mâna pe ciomag, se lamentează resemnat, Cât simț al realității, al diagnosticului social
D. Sîrbu, că „Singurătatea, introvertirea, prin pregătindu-se de moarte ca pentru o nuntă cos- și moral! Trecând peste unele mici amănunte,
subistorie catabazică a dus [...] la forma refle- mică. Stupid, chiar dacă e frumos din punct de lumea radiografiată de Sîrbu acum trei decenii și
xivă a unor verbe îndeobște conjugate activ.” vedere literar. Stupid și absurd, vitupera șeful jumătate, în alt regim politic însă, seamănă întru-
Sunt aduse pe tapet verbe cu formă reflexivă și, catedrei de Pedagogie.” (Jurnalul..., I, 1991). totul, aproape, cu lumea în care trăim noi azi:
paradoxal, cu sens activ: „a (se) râde”, „a (se) Auzind această interpretare terre à terre a inversarea ierarhiei valorilor, discrepanțele dintre
plânge”, „a (se) gândi”, „a (se) uita”. (Jurnalul unui onorabilului pedagog Ghibu, reacția lui I. D. vorbe și fapte, lipsa de răspundere și macularea
jurnalist fără jurnal, vol. I, 1991). Sîrbu, secondat de Radu Stanca și Ion Oană, principiilor moralei, impostura, incompetența,
Sunt amintite apoi „Serile mele cu popa Agâ- a fost una zgomotos de scandalizată. Au pără- duplicitatea, corupția mascată. Nu putem decât
rbiceanu”, cu care vorbea, printre altele, despre sit ostentativ sala de curs trântind cu putere să-i dăm dreptate lui Sîrbu admițând că gena
„sentimentul foarte latin al justiției”, după capacele băncilor unde șezuseră. Imediat s-au ereditară a multora dintre noi este grav viciată.
marele prozator transilvan „singura noastră înființat la Blaga, revoltați, să-l „toarne” pe Intelectualul este pervertit și oportunist, este un
legătură cu Istoria.” Și, apoi, nu se poate să nu „clown al puterii”, un „histrion al tuturor utopi-
fie pomenit iarăși Blaga care „vorbea despre un ilor ideologice”, un „inteligent ce se prostește cu
« boicot » al Istoriei”. Despre Blaga și Agârbi- numele...”. Așa era intelectualul în trecutul regim,
ceanu ne povestește I. D. Sîrbu în altă parte și fiindcă azi specia este pe cale de dispariție, locul
acum nu sunt sigur dacă o face în jurnal: Lucian fiindu-i luat de specialiști din ce mai închiși și
Blaga urca gânditor, către seară, Feleacul, spre închistați în domeniile proprii de activitate.
locuința din strada Martinuzzi nr. 14. Ajuns la Cultura însăși, ca model educativ și ca fenomen
răspântia cu strada Andrei Mureșanu îl zărea, la social, este pe cale de dispariție. I. D. Sîrbu (își)
o oarecare distanță, măturând trotuarul din fața amintește cât de tranșant era tatăl său în privința
casei, pe „popa Agârbiceanu”, cum îl numește intelectualilor: „Tata detesta cuvântul «Intelec-
Sîrbu. Blaga se oprea din mers, cu mâinile la tual». […]. Pentru el prototipul de intelectual era
spate, și se uita îndelung spre Agârbiceanu, prietenul său Petre care – ca avocat și politician
Ioan Lascu, Nicolae Coande și Mihai Șora – l-a dezamăgit profund.

care își înceta treaba și privea și el liniștit Ghibu. Blestemul Mioriței sau al lui Ghibu?! Prietenilor mei, pe vremuri, le citam trei
spre Blaga. Și tot așa preț de un minut-două, Lui Blaga nu i-a surâs deloc „turnătoria”, s-a dintre butadele minerești ale Tatălui meu:
poate mai mult, se priveau fără să-și adreseze închis în sine, a tăcut și iar a tăcut și, după
vreun cuvânt. Apoi Blaga o lua agale la deal, un lung răstimp, a spus laconic ceva de genul: 1. «La noi, numai cururile se schimă, lim-
iar Agârbiceanu își relua tacticos dereticatul. „Are și Ghibu dreptatea lui!” Altă secvență bile rămân aceleași!» (rostită în urechea lui
Altă mică întâmplare, de această dată vorbită, de pomină și tot cu Blaga, e rememorată de Petru Groza, imediat după 23 August, când a
a avut loc între Agârbiceanu și Sîrbu. Acesta Sîrbu în altă parte: Cândva, pare-se prin 1946, văzut cine sunt cei ce se urcă iar pe tribune.)
urca, și el, Feleacul îndreptându-se către locu- la un cenaclu, Sîrbu ar fi opinat că Diferenția-
ința lui Blaga. Deodată îl zărește Agârbiceanu lele divine, tocmai atunci apărute, au de toate, 2. «E ușor să mori o dată definitiv: dar să mori
care ce altceva putea face decât să măture în fața numai etică nu au! Lucian Blaga a luat aminte în fiecare zi, cu țârâita, și de râs, asta e cumplit.»
curții. După ce discipolul lui L. Blaga îl salută dar nu a comentat afirmația ciracului în nici un
respectuos, Agârbiceanu îl interpelează cam la fel. În decembrie 1948, când Blaga, L. Rusu, D. 3. «Eu pot fi bun român o oră pe zi, trei zile
modul următor: „Tu ești, tinere Sîrbu?”. „Da, D. Roșca și Sîrbu tocmai fuseseră dați afară din pe an – dar în rest sunt un om ca toți oamenii.»”
eu sunt, maestre!”, îi răspundea Gary cu sfială. universitate, urcau în tăcere Feleacul, Sîrbu s-a (Jurnalul..., I).
Agârbiceanu continua dialogul început: „Am trezit deodată întrebându-se cu amară retorică:
auzit că scrii teatru”, iar după ce I. D. Sîrbu con- „De-acum ce o să ne facem?” Blaga l-a auzit, Prima dintre cele trei butade este răsu-
firma, I. Agârbiceanu îi adresa următorul apel: s-a apropiat tăcând de el și, vânăt de supărare, nătoare prin sarcasm și cumplit de actuală,
„Un singur lucru te-aș ruga: Să nu scrii teatru i-a aruncat în față: „De-acum, Gary, o să ne țintind către oportunism și traseism politic.
ca (și) Caragiale (aici bătrânul scriitor nu evita scriem etica, asta o să facem!” Blaga nu uitase Se prea poate apoi ca Petre, prietenul avocat
cacofonia), ca să nu citească ungurii, să afle cu constatarea, deși trecuseră doi ani! al lui Sîrbu, să fi fost chiar Petru Groza sau
cine ne-am unit și să râdă de noi!” Despre locul unde i-a fost sortit să-și o aluzie dură la pactizarea lui cu regimul
De pomină, la vremea respectivă, a fost petreacă 25 de ani din viață, I. D. Sîrbu scrie: comunist. Vituperarea viciilor morale și a
întâmplarea cu profesorul Onisifor Ghibu, „Europa este un biet continent: Alutia (Oltenia) relelor moravuri politice se aplică puțin mai
devenit în amintirea lui Sîrbu, ironic, profetul e o lume. Pleci de acasă dimineața ca un supus apoi citându-l iar pe Blaga care a spus cândva,
Onisifor Ghibu. Este chiar o secvență de la un al regelui, mănânci la amiază într-un falanster desigur într-un cerc restrâns, după 1946: „Am
curs ținut de Ghibu, la Sibiu, unde Universitatea republican și seara te întorci ca un ienicer al greșit – eram tânăr – scriind în metafizica mea
clujeană se afla în refugiu: „Am râs prin 1942, nu știu cărui Magnific Suleiman. despre Diferențialele divine. Trebuia să încep
când bravul nostru profesor de «educația nați- Aici, la noi, toate calitățile sunt defecte și scriind despre «Diferențialele cretine». Astăzi
unii» și-a ridicat glasul, ex catedra, împotriva toate defectele sunt calități, între cuvânt și faptă eram un gânditor modern.” (Ibidem).
cultului filosofic ce începea – de la Blaga cetire există un divorț total, înscris ca zestre genetică
– a se face baladei Miorița. De ce să ridicăm în în ereditate. Conștiințele (ca morală, politică, I. D. Sîrbu se dovedește un înțelept și toto-
slavă, zicea Ghibu, o oarecare creație populară răspundere profesională) nu funcționează dată un sever moralist și observator al lumii în
ce nu ar trebui să ne reprezinte emblematic: o decât în ilegalitate, pe șoptite, după colț. Proș- care trăia. Pe Caragiale îl revendică rar, dar pe
crimă între «frați». Doi români – din invidie, tii sunt deștepți, lichelele sunt cinstite, ageamii tatăl său și pe Blaga, „înțeleptul Napocos” din
cetatea „Genopolis”, îi are constant drept sfă-
tuitori și modele. De la tatăl său, mărturisește,
a moștenit coloana vertebrală a moralității, iar
de la Blaga prețuirea apropiată de venerație
pentru marile valori etice și creatoare. ■

12 Nr. 8 (192) ♦ august 2019 Scrisul Românesc Eseu

Emil Ion D. Sîrbu,
BOROGHINĂ

cronişciadrural mdraatmuragtuicl,Tseeacrtreutalurui lNlaitţeiroanra, lcoCnrfaeiroevnaţiaruln 1963, când este eliberat după o detenție Craiova. Chiar dacă I. D. Sîrbu în unele din recunoaștem că organizarea de către Ion D.

de șapte ani prin cele mai grele închisori scrierile sale, mai ales în cele postume, descrie Sîrbu a acestei Săptămâni Shakespeare ne-a

Își lagăre de muncă, Ion D. Sîrbu este o Craiova drept un domiciliu forţat al său, cred că servit ca una din motivaţii, e drept, nu singura,
persoană aproape fără identitate socială. Este Securitatea nu a avut niciun amestec în stabilirea pentru instituirea la Craiova, după aproape 30
nevoit să se întoarcă în Petrila natală, să intre Craiovei ca loc de muncă și domiciliu. Aceș- de ani, a Festivalului Internaţional Shakespeare.
ca vagonetar în mina tatălui, bunicilor și stră- tia nu i-ar fi făcut un asemenea cadou precum Nu mai puţin importantă a fost contribuţia
bunicilor săi. La 1 ianuarie 1964, Petre Stoican, postul de secretar literar al unui Teatru Naţional, lui I. D. Sîrbu la viaţa Teatrului craiovean în
directorul Teatrului din Petroșani, îl angajează ci l-ar fi dorit înfundat, poate pentru totdeauna, calitatea sa de dramaturg. Văd lumina rampei
pe unul din puţinele posturi vacante în acel în mina celor cinci generaţii din familia sa. pe scena craioveană piesele sale La o piatră de
moment, acela de șef de producţie. Repertoriul Teatrului Naţional Craiova în hotar și Frunze care ard, în 1968, Arca bunei
În primăvara anului 1963 fusese numit perioada secretariatului literar al lui Ion D. speranţe în 1970, A doua faţă a medaliei în
director al Teatrului Naţional Craiova regizorul Sîrbu este unul de manual. Privindu-l acum 1973, Amurgul acela violet în 1974, Seară de
Călin Florian, absolvent al Facultăţii de Regie a cu atenţie ne dăm seama de echilibrul aproape taină în 1979, Simion cel drept în 1981, Iarna
Universităţii din Moscova, fost student al repu- perfect între textele din literatura dramatică lupului cenușiu în 1986, din nou Arca bunei
tatului om de teatru Yuri Zavatcki. Acesta își românească și cea universală, între piesele cla- speranţe în 1989, și Pragul albastru în 1991.
anunţă încă de la deschiderea stagiunii teatrale sice și cele contemporane, de universul tematic A finalizat o parte dintre piese cu gândul și
1963-1964 intenţiile sale reformative, por- de o mare diversitate, de valoarea artistică și la actorii craioveni care aveau să joace în ele,
nind de la alcătuirea repertoriului, instituirea ideatică de netăgăduit. „Un fapt oarecum para- oferindu-le câtorva dintre aceștia posibilitatea
unor ateliere de perfecţionare realizării unor remarcabile creaţii.
profesională, începând cu cele Legat de piesele sale, I. D. Sîrbu scria în
de plastică scenică și organiza- Postfaţa mai sus menţionată: „Eu, din memo-
rea unor colocvii și conferinţe rie, mi-am rescris piesa uitată: Frunze care
dedicate teatrului românesc și ard (n.n., fostă Sovrom cărbune) – și prin ea,
universal. cu toate că o consider dură și naivă, mi-am
Cred că directorul Călin Flo- fixat originile, am dat un nume certitudinilor
rian avea nevoie să fie secondat mele politice și sociale. A doua piesă a fost
și sprijinit în acţiunea sa teme- Simion cel drept, tot o transcriere a unei obsesii
rară de colaboratori cu o aleasă vechi, și astfel, crede eu, am fixat celălalt stâlp
pregătire. Odată cu decantarea al sufletului meu. Am vrut să adaug acestor
primei sale stagiuni ca director, Mihai Șora alături de actorii TNC la finala spectacolului Adio, Europa! două arhetipuri morale ale poporului de jos un
devenise clar pentru Călin Florian că secretarul doxal − nota Ion D. Sîrbu − anii aceia grei au acoperiș mitic. Prin 1969, în plină beţie a expe-
literar de atunci al teatrului, un apreciat poet fost și cei mai fertili din munca mea în Teatru. rimentelor teatrale, eu scriu o dramă filosofică
local, însă fără studii universitare și o cultură Eram, cum ziceam, cu geamantanele făcute (și în stil clasic: Arca Bunei Speranţe… și imediat
teatrală, nu era persoana de care avea o impe- demisiile depuse), dar am realizat cel mai nobil după aceea o meditaţie magico-ontologică,
rioasă nevoie. În plus, acesta fiind și secretarul și cel mai măreţ repertoriu de Naţional”. Pragul albastru. Prin aceste două lucrări, consi-
organizaţiei de partid, încercase în două-trei Într-adevăr, I. D. Sîrbu, propune pe par- deram eu, aveam un acoperiș deasupra capului,
rânduri, câștigându-și și câţiva susţinători mai cursul celor 10 ani de secretariat literar dintre nu-mi era atât de frig, chiar și spaima de a muri
mult sau mai puţin declaraţi, să bareze unele 1964 și 1973 un evantai de piese, un reperto- ne-mărturisit începuse să-mi dispară”.
iniţiative ale noului director. riu care ar onora orice teatru mare al lumii. Rog să mi se permită acum un salt peste
Într-o lungă ședinţă ce a avut loc la Comi- „Am fost un foarte serios secretar literar, m-am timp și să ajung la anii de început ai responsa-
tetul regional de partid Oltenia, Călin Florian dăruit acestei nobile meserii… Am îngropat bilităţilor mele de director al Teatrului Naţional
izbutește să obţină eliberarea postului de secretar zece ani de matură viaţă, între aceste nobile Craiova. Printre primele decizii luate au fost și
literar al teatrului, ameninţând, în caz contrar, cu ziduri”, avea să scrie în postfaţa la volumul de cele legate de opţiunile repertoriale. Am hotă-
demisia sa din funcţia de director. Fostul secre- Teatru comentat Arca bunei speranţe, apărut în rât atunci că, alături de premierele Mobilă și
tar literar va fi cooptat la puţin timp după aceea 1982 la Editura Eminescu. durere de Theodor Mazilu și Piticul din gră-
între angajaţii nou înfiinţatei reviste „Ramuri”. Contribuţia lui I. D. Sîrbu la viaţa teatrului, dina de vară de D. R. Popescu, de reluarea
Este greu de presupus că un conducător de teatru ca și a întregii vieţi culturale a Craiovei, este spectacolului A treia ţeapă de Marin Sorescu
precum Călin Florian ar fi forţat vacantarea uriașă. În anul 1965 iniţiază un întreg ciclu de și de viitoarea premieră Vărul Shakespeare
unui post ca cel al secretarului literar, extrem conferinţe experimentale care nu se vor încheia a aceluiași autor, la capitolul „Dramaturgie
de important într-un teatru la acea vreme, fără decât odată cu plecarea sa din teatru, prin pensi- românească contemporană” să includem și
a fi avut în vedere un posibil înlocuitor al poe- onarea la cerere. Aceste conferinţe despre Teatru capodopera lui I. D. Sîrbu Pragul albastru.
tului Petre Dragu. Sunt convins că, repartizat la și Poezie au produs un adevărat reviriment cul- În ultimele zile de dinaintea începerii
absolvire în 1956, la Teatrul Naţional din Cluj, tural, o efervescenţă uluitoare, au contribuit la repetiţiilor, regizorul Aureliu Manea, lectu-
într-un oraș universitar și cultural unde Ion D. coagularea spiritualităţii craiovene și strânge- rând volumul de Teatru comentat Arca bunei
Sîrbu fusese un adevărat copil-teribil și un boem, rea rândurilor acesteia, la formarea unei întregi speranţe, roagă insistent să se înlocuiască
Călin Florian devenise martor la comentariile generaţii de tineri intelectuali și creatori. montarea piesei Pragul albastru cu Arca bunei
arestării acestuia în 1957 la București. Îmi place Tot în acea perioadă I. D. Sîrbu propune speranţe, fascinat de universalitatea acesteia.
să cred că el a gândit la o posibilitate a aducerii organizarea Memorialului Camil Petrescu și, Iată ce declara Ion D. Sîrbu în ultimul său
lui Ion D. Sîrbu la Craiova încă din momentul mai ales a Săptămânii Shakespeare, desfășu- mare interviu, acordat lui Ion Jianu pentru ziarul
în care a aflat că acesta a fost eliberat. rată cu prilejul împlinirii în 1966 a 350 de ani judeţean „Înainte”, apărut integral după decem-
În august 1964, Ion D. Sîrbu descinde la de la moartea marelui dramaturg. Trebuie să brie 1989 în cotidianul „Cuvântul libertăţii”: →

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (192) ♦ august 2019 13

Mașina de scris Carmen
din Lumea copiilorl vedeam la fereastra din bucătărie, de cum din Cluj în orașul nostru, exista o solidaritate FIRAN

intram în curtea interioară înconjurată de tacită în jurul lui. Eu eram studentă, locuiam niciun semn. Deja îmi imaginam că era așa
de slabă că nu voia să mă pună într-o situație
Îblocuri standard, cutii construite în timpul cu părinții, și mari visuri de a ieși din spațiul inconfortabilă și a preferat s-o treacă sub tăcere.
socialismului. Îmi făcea bucuros cu mâna și patriarhal al orașului natal pe atunci nu aveam. Din toate sentimentele stânjenitoare, penibilul
zâmbea cu figura lui blândă, urmărindu-mă cu Comunismul se lăfăia din plin anulând orice mi s-a părut din totdeauna cel mai dureros. Mă
privirea până intram în scara blocului. Soția lui posibilă deschidere, iar în anii ’80 avea să-și gândeam deja cum o să depășesc momentul și
mă aștepta cu ușa deschisă și în spatele ei apărea arate și mai nemilos colții. Paradoxal, mă con- îmi propuneam să nu mai aduc vreodată vorba
maestrul, de fiecare dată bine dispus, deși cu o sideram oarecum norocoasă. Ajuta și tinerețea, de piesă și să-mi continui, ca și cum nimic
tristețe care îi intrase atât de bine în trăsăturile și idealismul, și lecturile din care îmi trăgeam nu s-ar fi întâmplat, vizitele în apartamentul
feței, pe fruntea lată înconjurată la tâmple de păr seva și puterea, și faptul că deși eram studentă lui mic de la „Lumea copiilor.” Așa se numea
puțin vâlvoi, încât părea născută de acolo. Eram la matematică, mă bucuram de prietenia unor complexul de blocuri unde locuia care avea un
de fiecare dată emoționată. Oarecum copleșită magazin de articole pentru copii la parter. Dar
de faptul că maestrul nu doar că îmi oferea din într-o zi când am ajuns acasă de la facultate,
timpul lui, că mă băga în seamă, dar îmi spunea mama mă aștepta zâmbind fluturând un plic
că îi fac plăcere lungile noastre discuții în care mare albastru. „Cine crezi că m-a vizitat azi
eu îi sorbeam cuvintele, iar el părea sincer curios la bibliotecă?” M-a întrebat amânând să rupă
să-mi afle părerile, în primul rând pentru că misterul plicului. Mama era bibliotecara Lice-
eram foarte tânără. Și de fiecare dată, mașina de ului „Nicolae Bălcescu” pe care îl absolvisem și
scris de pe măsuța din sufragerie căpăta pentru eu, azi Colegiul Național „Carol I”, nume reluat
mine dimensiuni neobișnuite. Părea o locomo- după revoluție.” I. D. Sîrbu a venit să împrumute
tivă care încă mai scotea aburi, un mecanism câteva cărți și mi-a lăsat plicul ăsta pentru tine.”
miraculos capabil să producă energii neconven- Înăuntru era o scrisoare de trei pagini scrisă
ționale, o percepeam ca pe cel mai prețios obiect de mână în care maestrul îmi analiza piesa, și
în spatele căruia stăteau sute de cărți ticsite în incredibil, îmi lăuda „arta replicii” urându-mi
biblioteca până în tavan. Camera era mică dar bun venit la masa dramaturgiei. Am citit-o de
toate din ea erau cumva mult mai mari decât patru ori și de emoție n-am mâncat două zile.
spațiul care le conținea. Inclusiv maestrul, cu oameni mari de la care aveam ce învăța, printre Am publicat scrisoarea după Revoluție, în fac-
statura lui firavă, era în imaginația mea un fel ei literați ca Eugen Negrici și Sina Dănciulescu, simil, în revista „Contrapunct” și o păstrez și
de Gulliver al cuvintelor poposit cu mașina lui dar și unii profesori de matematică luminați cu azi, nu din vanitate, ci din umil respect și recu-
de scris, ca o navetă spațială, printre noi. care după cursuri vorbeam despre universuri noștință pentru maestru.
Vorbeam despre orice, literatură, teatru, paralele, despre timp și inteligența materiei.
religie, despre frică și vină, despre semnificația Ion D. Sîrbu a fost primul meu model și cel Vizitele mele la „Lumea copiilor” au înce-
psihanalitică a viselor, dar și despre nevoia de mai important. Îi văzusem toate piesele pe care tat doar când am terminat facultatea, am
a visa pur și simplu, chiar fără mare speranță Naționalul craiovean i le-a jucat, și poate chiar fost repartizată în comuna Ileana din județul
în spatele Cortinei de Fier. Ion D. Sîrbu era sub influența asta am scris prima mea piesă Ialomița și am plecat din Craiova. Am revenit
cel mai important și mai prețuit intelectual al de teatru, Polen pe insulă, pe care i-am dat-o în 1981 la premiera piesei mele la Teatrul Nați-
Craiovei. Știam cu toții cine e și cum ajunsese s-o citească. Timp de o săptămână nu mi-a dat onal. Maestrul era în ultimul rând, o siluetă
discretă, dominând aerul. ■
→ „Sunt fericit, peste măsură de fericit, că piesa Nefiind critic sau istoric literar, cu riscurile soţul prietenei sale Eta Boeriu, la moartea stră-
inerente, îmi permit să spun în final următoa- lucitei traducătoare a lui Dante, a lui Petrarca
mea (la care ţin mult), Pragul albastru, la rele: Craiova – Isarlîc este o ficţiune, o creaţie și a lui Michelangelo, care, având în vedere
îndemnul acestui inimos director care este a lui Ion D. Sîrbu. Tușa ușor îngroșată aparţine momentul tragic, nu putea fi decât una de o
bunul meu prieten Boroghină, a fost citită în filosofului-romancier. mare sinceritate, Ion D. Sîrbu se mărturisea:
cadrul secretariatului literar (piesa a fost scrisă „Eta mi-a fost mai apropiată sufletește decât
în 1968, tipărită și premiată în 1982). Nu pot fi Așa cum afirmă academicianul Eugen Blaga. Blaga (acum) mă consideră o inteligen-
decât încântat că Teatrul Naţional din Craiova Simion în Jurnalul unui Don Juan proletar și ţă-invenţie a Literelor române. Punctul lui de
a hotărât montarea dramei mele Arca bunei spe- provincial și în Romanul eseistic, din „Caiete vedere este următorul: «Ai avut cea mai fantas-
ranţe, după mai bine de 15 ani de la prima sa critice”, nr. 10-12 din 1995, Ion D. Sîrbu, care tică viaţă, ai cunoscut tot ce e românesc. Ai fost
prezentare în Craiova”. Premiera spectacolului își subintitulează jurnalul său jurnal politic, își iubit de profesorii tăi, te-am învăţat toate limbile
Arca bunei speranţe avea să aibă loc în ziua de 17 inventează parteneri de dialog într-un lung de care ai avut nevoie. Craiova nu e un loc de
septembrie 1989, la câteva ore după trecerea în monolog. Într-un fragment din jurnal le spune, pedeapsă, e un loc ideal de singurătate creatoare,
lumea de dincolo a lui Ion D. Sîrbu. Doi ani mai corect și inspirat ca formulă critică ficţiuni ale de sinteză a vieţii tale risipite și risipitoare. Tre-
târziu, tot în 17 septembrie, Teatrul Naţional singurătăţii. (…) Un roman eseu, în care un buia să te închidem, trebuia să te trimitem în
Craiova prezenta în premieră Pragul albastru. filosof vorbește despre deșertăciunea oricărei exil, trebuia să te însurăm cu Lizi – altfel ţi-ai
filosofii și despre morala omului năpăstuit fi împrăștiat zestrea toată. Așa te-am adunat.»”
În 1999, cu prilejul împlinirii a 80 de ani de istorie”. „Ca eseu romanesc, Adio, Europa!
de la nașterea lui Ion D. Sîrbu și a 10 ani de la este, probabil, cel mai bun din câte au apărut Să-l credem pe acest Ion D. Sîrbu, care se
moartea sa, Naţionalul craiovean iniţia prima la noi. O sută, în fapt, de eseuri ingenioase prezintă parcă să dea socoteală la Marea Jude-
ediţie a manifestării „Zilele Ion D. Sîrbu”. În despre disperarea noastră cosmică și tristeţea cată în faţa celui care a investit atâta în el și
concepţia organizatorilor „Zilele Ion D. Sîrbu”, noastră istorică. Ion D. Sîrbu este neîntrecut să considerăm că în această Craiovă, poate cu
și „Zilele Marin Sorescu”, iniţiate în 1997, trebu- în asemenea combinaţii și frazele lui cum s-a multe alte păcate și minusuri, creatorul Ion D.
iau să devină evenimente culturale de rezonanţă putut vedea, sunt memorabile”. Sîrbu s-a împlinit cum n-ar fi reușit nicăieri
europeană, desfășurate din doi în doi ani, la alter- în altă parte. ■
nanţă cu Festivalul Internaţional Shakespeare. Într-o scrisoare adresată lui Nicolae Boeriu,

14 Nr. 8 (192) ♦ august 2019 Scrisul Românesc Eseu

Adrian Dinu Continuare din nr. 7
RACHIERU
Un Robinson

Cine s-ar îmbărbăta să citească/să în Isarlâk
recitească fragila carte a debutului (Con-
cert, 1956) ar descoperi la primul I.D. creaţii, aparţinând unui liberal „îndrăgostit de seama de tragedia ţării. Închipuind o Jilaviadă, ca
Sîrbu, fără efort, doza de convenţionalism și, lanţuri”, dar poate fi și un Jurnal-manifest, citit operă colectivă și epopee eroi-comico-grotescă,
forţând antiteza, inexistenţa nuanţărilor (Cris- ca distopie. Indiscutabil, împătimitul epistolier personajul voltarian nu acceptă deghizamentul
tea-Enache 2001:557), în contrast cu acele „cărţi află în corespondență „o formă de mântuire” fabulei (deși invocă turcirea), ci trage un semnal
grele”, recuperate postum. Evident, bătrânul (Sorohan 2009:33). Fiindcă, aflat la „cele două de alarmă pentru cei „fără de memorie”. Rămâne,
cantonier Grigore Salca, scufundat în „groapa capete ale totalitarismului”, contemplând anii de însă, o întrebare deschisă privind tributul felu-
neagră” a amintirilor, nu prevestește, prin acest început și cei ai dezastrului, Gary își schimbă ritelor adaptări într-un climat coercitiv. Pentru
efort rememorativ, ceea ce ar putea deveni/va „perspectiva și stilistica vocii” (Goldiș 2014:11). Dumitru Radu Popescu, de pildă, „tot ce e spus
deveni I. D. Sîrbu. Biografia sa neverosimilă, În pofida privaţiunilor, vădește, în prima fază, direct iese din sfera literaturii”. În proza episto-
suspect-fictivă, suportând farsele destinului debordanţă și o teribilă luciditate, sancţionând lară, naratorul Gary, spirit mușcător, dezvoltă
vorbește despre un timp furat și o viaţă fractu- autoiluzionarea (vibraţiile o temă recurentă, observa
rată, „melcoidă”, fără a trasa „ecuatorul precis telepatice blagiene sau „teoria Eugen Simion: suferinţa.
în adevăr și plăsmuire”. Totuși, „răsucirile” aces- numelor predestinate”, flutu- Or, confesându-se Deliei
tei vieţi, provocând o imensă suferinţă într-un rată de Negoiţescu); ulterior, Cotruș (aprilie 1988), I.
„ocean de rahat”, nu aparţin unui „desperat”; „din victimologia noastră”, D. Sîrbu făcea o afirmaţie
încât, posibilul bilanţ interior evocă un ins curat, fostul comunist sincer, exaspe- cutremurătoare, nedorind
cu un finish bun, ajuns „la ţărmul recunoașterii” rat, își inventariază – ca rebut să moară nemărturisit.
(cf. Gh. Grigurcu), cu o posteritate fulminantă, social – seria de eșecuri. Dar Se cuvine să mai obser-
după ce a învăţat „arta de a supravieţui cinstit”. o face ca spectator detașat, văm, alături de Sorina
cumva de sus, dintr-o per- Sorescu, că avalanșa
Genopolitanul profesor Candid, „un cărturar spectivă postumă, preferând comentariilor sîrbofile a
inutil și ridicol” (v. Adio, Europa!), mazilit în Isar- tipologia ficţională în „raiul acordat credit total ima-
lâk, găsește o insulă oltenească „afurisită, ticăloasă valah”. Paradoxal, cinic, fostul ginii livrate de diarist,
și șmecheră”; intră într-o „peșteră de singurătate bufon al Cercului, un outsider, rezumându-se „la perifrază
și disperare”, înţelegând că Iadul este un loc unde își ia revanșa, developându-și și consacrare”. Iar șirul de
se tace. Și atunci, ocolit, izolat, folosind „lăuta eul profund. În absenţa tra- interdicţii, privaţiuni, sinu-
bătrână a limbii”, va povesti; spirit oral, dialogal, tatelor de politologie, denunţă I. D. Sîrbu de Vasile Buz ozităţi, inventariate scrupulos
alături de divina Olimpia („singurul dar al vieţii”),
cu ajutorul „Domnișoarei Olivetti”, se va refugia ororile socialismului real, mortificant și dimen- de Ioan Lascu în „povestea” vieţii lui I. D. Sîrbu
în scris. Sosită „la timp”, Lizi va asigura „legătura siunile Răului totalitar; înţelegând că lumea („așa cum a fost”), așază, în dreaptă lumină,
cu lumea”. Iar schimbul epistolar, purtat cu since- Moșului este un Paradis definitiv pierdut va opera unui moralist, în adecvare cu propria-i
ritate și febrilitate, ni-l dezvăluie ca sentimental și suporta sentimentul tragicului pe viu. Un ile- biografie. Redescoperit, scriitorul petrilean și-ar
caustic, un ironist mușcător, capabil de tandreţe, galist condamnat de comunism, un causeur fi oferit o „revanșă postumă”, crede N. Oprea,
trecut, și el, precum N. Steinhardt, prin „școala strălucit căzut în muţenie, un izolat cu vocaţia intrând în rândul prozatorilor „de prim plan”
iertării”. „Minerul filosof”, căzut „în afara lumii”, prieteniei, trecut prin epoca paukeră, I.D. Sîrbu (Oprea 2015); ceea ce, din păcate, nu se con-
reeducat, în chip de harnic epistolier, încearcă să n-a putut face pasul înapoi (din morală în poli- firmă. Nici măcar eticheta de realism ironic,
refacă legăturile cu foștii cerchiști. El însuși cer- tică); încât, dispărut fizic cu câteva luni înainte aplicată romanelor sale, nu pare adecvată. Ape-
chist marginal, trecut în grupul valeţilor alături de de decembrie ’89, prozatorul nepublicat putea să titul pentru filosofare, mărturisit, îl împinge spre
Deliu Petroiu, Ioanichie Olteanu, N. D. Pârvu (cf. moară, ne-o spune el însuși, înainte de a muri. barochism și histrionism, dezvăluindu-se ludic,
Catalogului, din 1946) contemplă „descompune- Or, venind din acel „iluminism întunecat”, în pofida tuturor constrângerilor; el vrea să fie
rea” grupului. Soluţia „împrăștierii”, recomandată I.D. Sîrbu ne-a rezervat o surpriză de proporţii, sincer, ca depoziție justițiară, sub masca ale-
de Șt. Aug. Doinaș, întreţine grelele tristeţi ale lui salvând onoarea literaturii de sertar. Încheiat în goriei, digresiv-anamorfotic, mărturisindu-se.
Radu Stanca, bântuind într-un Sibiu pustiit și septembrie 1985, dipticul Adio, Europa! îi împru- Opintirile revizioniste, sub stindardul zgomo-
visând la revista promisă de Nego (Euphorion), un mută „toată biografia”, (Marian Barbu 1995:194), tosului anticomunism postdecembrist, într-o
alt proiect ratat. Ea ar salva fiinţa Cercului, ame- transferată într-un roman filosofic, cu accente ţară care acuză tocmai penuria de caractere,
ninţat de „deces prin inactivitate” și ar oferi, crede profetice și formule memorabile, evidenţiind un descoperă, în cazul Sîrbu, dincolo de receptarea
și Deliu Petroiu, o nouă decolare. Dar scrisorile redutabil analist politic. Dacă „întreaga-i operă simpatetică, un exemplu inconfortabil sub unghi
către Maria Cecan dezvăluie, fără tăgadă, trăirile este o rememorare”, cum afirma și Dumitru moral. Omul, mereu în conflict cu o Istorie „bol-
lui I. D. Sîrbu, încercat – în acei ani – de „lene, vis, Velea, prieten al scriitorului, cel care a îngrijit și navă”, pare chiar de-asupra operei, trăindu-și
câteva ambiţii, foarte multă tristeţe”. adnotat și volumul Jertfe, bietul Candid, în măr- viaţa chinuită ca operă. Nu a fost un bufon cer-
turiile sale ficţionalizate, închipuie o panoramă chist, încercând – în anii irosiți – „să iasă întreg
Opera diaristică, poate cea mai importantă pamfletară pe ecranul unei Istorii „înţepenite”, dintr-o mașină de tocat”, dorind să ne transmită
contribuţie de sertar a comunismului românesc punând Răul la lucru. Și în care prostia și crima „furtuna onestă a sufletului”. Dar marile romane,
(Goldiș 2014:11), dovedește că I. D. Sîrbu, un au devenit boli cronice. Drama și comedia, scrie mereu amânate sunt „cărți ascunse, risipite în
spirit captiv, își cucerise spaţiul libertăţii. Este, I. D. Sîrbu, sunt feţele Istoriei; sub „balaurul asi- Jurnal” (C. M. Ungureanu 2014:59). Încât e greu
desigur, meditaţia unui solitar, problematizând atic”, ca sclavi ai unei „ocupaţii eliberatoare”, de cântărit „valoarea exactă” a scriitorului, fabu-
cu fervoare și îngăduindu-și, dincolo de grotesc suntem stăpâniţi de o „frică freatică”; doar „scă- los ca personaj. Și, până la urmă, analiza strict
și deriziune, râsul proletar, cel „de jos în sus”. parea de frică” ar fi mântuirea adevărată. Ea estetică a cărților lui I. D. Sîrbu se dovedește
Poate fi un eseu despre ratare, aparţinând unui devine posibilă prin anamneză. Romanul său nesatisfăcătoare (Simuț 2013:21), el devenind
ins resemnat, fără perspectiva publicării, poate fi postum, „aproape o demonologie” (M. Lovi- „un caz semnificativ pentru condiția scriitoru-
un eseu „de interval”, un fel de uvertură a întregii nescu 2014:425), întâmpinat ca un eveniment lui în comunism”, definind, sub unghi moral, o
în acei ani cu „sertarele atât de goale”, dă direct existență tragică. ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (192) ♦ august 2019 15

Modernitatea memorialisticii Ion
MUNTEANU

lui I. D. Sîrbun Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, per- le-am pierdut după ce am plecat la școli...”», existenţial, ci îl trăiește din plin: „Memoria
șterge cu șmirghelul orele, zilele, anii în care
sonajele sunt construite asemănător celor Jurnalul..., vol. I], când o răstălmăcire sau am trăit în teamă, cu frică, spre groază...” (Jur-
nalul..., vol. I). „Toate feţele sunt coli albe, nu
Îdin dialogurile lui Platon, dar și din piesele chiar o reinventare, anecdotică și „subversivă” spun nimic, nu ascund nimic...” (Op. cit.).
de teatru modern, de factură existenţialistă, a acestuia: „Limpi îmi aduce zilnic trufandalele
spre a întruchipa idei, valori, convingeri și unor cuvinte nou-născute. După deja clasicele I. D. Sîrbu face și el apel la mit, acesta fiind
atitudini, din nevoia de a supravieţui spiritual „cumpărătivă” (în loc de cooperativă), „lăcră- cel mai expresiv mod de a vorbi despre sem-
într-o epocă totalitară. Autorul se dedublează maţie” (în loc de reclamaţie), în zilele trecute nificaţii și trans-semnificaţii. Originea tragică
permanent, construind, demolând și reconstru- mi-a spus că: „a căzut pe stradă și a fost dus cu a lumii, autorul Jurnalului... și-o explică prin
ind lumea, asemenea unor cosmologi veritabili Salvarea la re-laminare” (reanimare)... (Jurna- mitul adamic: „Omenirea aceasta – ce tristeţe
în căutarea înţelesului prim și a secretului din lul..., vol. I). Ba, în căutarea conceptelor care – derivă mitic dintr-o fiinţă, Adam (Adam
urmă, ontologic. Pentru că, ne mărturisește el, să-i susţină ideile, Sîrbu redescoperă unele înseamnă OM) care nu a avut mamă.”. Aplecarea
„cuvintele pot să filosofeze singure, fără oameni, vechi, din filosofie: „Socrate numea pe cei care spre mituri, Blaga o moștenise de la romanticii
în întuneric...” Mentorul său spiritual, Lucian refuzau logica, argumentarea, discuţiile, dialo- germani. Să ne amintim că însuși Goethe fusese
Blaga, este invocat la tot pasul, fie ca personaj gul, misologi (s.n.)”, Jurnalul..., vol. I. admirator și creator de mituri, dacă ar fi să ne
real, alături de mama, tatăl și soţia autorului referim doar la mitul Mumelor, din partea a
(ba, chiar de autorul însuși: „Discut cu măgarul doua a monumentalei lui opere Faust. Iar I. D.
Gari despre progres...”, Jurnalul unui jurnalist Sîrbu o moștenește de la Blaga, devenind la fel
fără jurnal, vol. I, Ed. Scrisul românesc, 1991), de preocupat de cercetarea miturilor. „Creșterea
fie ca personaj fictiv, numit Napocos, alături de și descreșterea lumii” o constată inclusiv prin
alte „ficţiuni ale singurătăţii, parteneri de dialog studiu mitologic: „Dacă analizăm (citindu-l
ai monologului meu. Până și Olimpia”, precum: atent pe Mircea Eliade) miturile fundamentale,
Moșul, Profesorul, Bătrânul profesor Mefistofel, observăm că, alături de ideea unei continue și
Bătrânul pensionar, Criticul de teatru, Candid, multiforme Geneze, are loc regulat și o succesi-
Sommer (numit când colegul, când rabinul une de Căderi: căderea în păcat, izgonirea din rai,
sau fostul ministru!), Sergiu, Tutilă, Tutilă II căderea în ispită, căderea în idolatrie, căderea în
(„unul din cei mai lucizi ticăloși”), Caftangiu, cruzime.” (Op. cit.). Chiar analizându-și propria
Doamna Carmen, frumoasa târgului, „bunul existenţă, Sîrbu ajunge tot la mit: „Pentru mine,
meu conviv galgot” ș.a. viaţa nu e, nu mai poate fi deloc aceea pe care
Prin reţetarul și „ingredientele” construc- am trăit-o de fapt – ci aceea pe care am visat-o,
ţiei teoretice, modelul Blaga este recognoscibil Expoziția documentară Ion D. Sîrbu am gândit-o, am creat-o eu. Și această viaţă nu
tinde spre adevăr și istorie, ci spre poveste, mit
pe tot parcursul jurnalului de idei al lui I. D. Ca și Lucian Blaga, I. D. Sîrbu își constru- sau literatură.” (Jurnalul..., vol. I). Cât privește
Sîrbu, acesta având o extraordinară capacitate iește propriul edificiu teoretic plecând de la idei miturile politice, miturile „false” și „obligatorii
de a se plasa în esenţial și în universalul uman, și adevăruri esenţiale culese din știinţă, filosofie, cu care suntem hrăniţi până la distrofie și finish,”
în modernitate. Opera postumă a lui I. D. Sîrbu literatură, morală, istorie etc. Unele îi servesc avem în Jurnal suficiente exemple ca să înţele-
se dovedește astfel a fi proaspătă și roditoare, drept argumente, altele sunt pretexte de a-și gem o ideologie utopică și păguboasă, impusă
nelegată de timp și neepuizându-și sensurile înălţa, prin „recul”, propriile opinii... Astfel, Sîrbu forţat de misologii comuniști.
și semnificaţiile la o singură și fugară lectură. este la curent cu tot ceea ce este notabil în disci-
În primul rând, modelul blagian se evidenţi- plinele spirituale ale timpului său, așa cum era și Sub influenţa maestrului său spiritual,
ază prin marea grijă a lui I. D. Sîrbu faţă de Blaga, ajutat deseori de soţia sa, Cornelia, care îi exprimarea lui I. D. Sîrbu este memorabilă,
cuvânt: bine ales, puternic, când precis și tăios semnala și uneori chiar îi traducea din germană cu nimic mai prejos decât aforismele blagi-
precum un bisturiu, când plastic și ambiguu ca sau din alte limbi lucrări fundamentale, spre a fi ene din Pietre pentru templul meu. Doar două
un poem. De altfel, Sîrbu dă cuvântului puterea cunoscute și folosite de filosof în propria-i operă. exemple: „În epoca noastră, adevăratele grele
întemeietoare a unui principiu filosofic, așe- I. D. Sîrbu, în exprimarea unor adevă- și mari discursuri le-a ţinut poporul: când a
zându-l în prelungirea celor patru elemente de ruri, multe dintre ele tragice, se folosește de tăcut.” „Politica, atunci când neagă cultura, se
sorginte materială: apă, aer, foc, pământ, ale metafore, dar nu ca simple construcţii (el le pierde: cultura, atunci când neagă politicul, se
vechii filosofii grecești. Dacă și-ar fi propus, numește „găselniţe”) stilistice, ci ca metafore mântuie.” (Jurnalul..., vol. I).
dacă ar mai fi avut timp să scrie o metafizică, revelatorii (de sens), precum Blaga, amândoi
suntem convinși că, așa cum Hegel a pus Ideea dând dreptate lui Schelling, care considera că Influenţele blagiene se resimt în Jurnalul
și Spiritul Absolut la originea lumii și a istoriei, arta este mijlocul cel mai înalt de cunoaștere a unui jurnalist fără jurnal venind și dinspre cul-
Sîrbu și-ar fi înălţat cosmologia pe Cuvânt, și realităţii. Filosoful de la Cluj considera că omul tura populară, îndrăgită atât de maestru, cât și
aceasta o spunem bazându-ne fie și numai pe o simte „o anume labilitate constituţională”, tră- de discipolul său. Dacă Blaga, vorbind despre
singură afirmaţie de-a sa, cu încărcătură aforis- indu-și viaţa în „orizontul lumii date”, deoarece acel deus otiosus (Dumnezeu îndepărtat de
tică: „Dacă culorile sunt etape de suferinţă ale demnitatea umană o plătim printr-un „spor de creaţia sa), cita următoarele versuri culese din
Luminii, atunci cuvintele (verbele) sunt etape nefericire” (Lucian Blaga, Artă și valoare, în folclor: „Doamne, Doamne, mult zic Doamne,/
de suferinţă ale Adevărului”. Opere, vol. 10, Trilogia valorilor, Ed. Minerva, Dumnezeu pare că doarme/ Cu capul pe-o
În opera memorialistică, Sîrbu face fie o 1987). Ca și la Nietzsche, în viziunea lui Blaga mânăstire/ Și de nimeni n-are știre”, în paginile
arheologie a conceptului [«„Da” e slavon, „Nu” creaţia devine astfel dimensiunea cardinală a Jurnalului… găsim următoarea remarcă acidă
a rămas latin... La noi, în munţii Parângului, se individului, salvarea lui, cum ar spune Sîrbu, a lui Sîrbu: „Îmi face impresia că pravoslavnica
mai poate auzi azi, la ciobanii și minerii bătrâni, menite să facă din el un om deplin și liber. noastră Biserică doarme. Dumnezeu, zic ţăra-
în loc de „da” latinescul (sau ostrogoticul) „Ié”. Două exprimări metaforice ale lui Sîrbu, nii, doarme și El („cu faţa către părete,/ și de
Brâncă, imolă, prunc, june. Cuvinte pe care filosoful care nu doar teoretizează absurdul lume nu mai vede”). ■

16 Nr. 8 (192) ♦ august 2019 Scrisul Românesc Eseu

Ion

DUR Portretul artistului

Selecţia de texte Șoarecele B. și alte poves- la tinereţe
tiri (1983), un titlu deopotrivă insolit și
enigmatic, ne înfăţișează imaginea pri- a prozatorului cu ideea rousseau-istă a con- După cum, aceleași personaje sunt anxioase
mului Ion D. Sîrbu, așa cum transpare creatorul tractului social: acesta nu e realizabil nici la și retrase într-un spaţiu al memoriei afective,
la tinereţe. Antologia apărea într-un context în nivelul animalelor, cu atât mai puţin în sfera sub blânda teroare a amintirilor, au voluptatea
care reîntoarcerea la natură (o direcţie care-l socio-umanului. drumului, deopotrivă fizic și metafizic, cum
avea ca precursor pe Eminescu) reprezenta un observăm, de pildă, în „Începutul călătoriei”
orizont de așteptare predilect. Apropierea de Printr-o strategie care-i este specifică, Ion – unde sunt ironizate clișeele dogmatismului
natură era încercată atunci în varii modalităţi, D. Sîrbu opta, histrionic, însă, pentru modul nostru cultural, ale realismului în literatură:
fie direct, deschis, fie în forme ale disimulării, tradiţional de a face proză, chiar dacă unele scriitorul se documentează la faţa locului, pe
ale trucajului chiar (cum proceda, bunăoară, dintre texte ne dezvăluie semnificaţii din per- teren, unde discută cu muncitorii, ce credeţi?
în poezie, Marin Sorescu). spectiva unei grile moderne de lectură. În plus, despre tipic și procesul reflectării în artă sau
cele mai multe dintre povestiri au un evident despre relaţia dintre „adevărul aparent” și un
Cu puţine excepţii, Șoarecele B. și alte alt adevăr, „mult mai adevărat decât orișice”) –,
povestiri este o carte de proză psihologică. Ion D. Sîrbu, student la Sibiu, în 1942 sau în „Compartiment”, o farsă a sincerităţii și
Motivele și temele prozatorului ţin de ceea beţiei simţurilor ce evoluează de la liric la gro-
ce se poate numi realism psihologic, situaţiile background liric, sintaxa a ajuns în matca bunei tesc, o proză de introspecţie în care inocentul
(multe dintre ele limită) în care se află perso- simplităţi, iar subiectele nu sunt de duzină. E călător și compartimentul alcătuiesc un binom
najele fiind din sfera posibilului realizabil sau drept că, uneori, și în forme prea transparente, organic și polisemic, cel din urmă, comparti-
a realului înfăptuit. De pildă, starea lui Robert ţesătura ideatică a povestirilor lui Sîrbu repre- mentul, putându-se substitui unui arhetip al
din „Enuresis nocturna” e una liminară, trama zintă reflexul lecturilor sale. Important este, vasului (lumea care plutește, arta) sau deve-
oscilează „între cel mai total ridicol și cel mai desigur, cum transpar acestea, și nu atât ce și nind în cele din urmă compartimentul-ca-lume
grav tragism”, dacă avem încredere în vocea cât din ele, mai cu seamă că prozatorul avea o (acest text a fost publicat iniţial în Revista Cer-
naratorului, iar pe ceferistul din „Păcatul fra- atracţie irezistibilă faţă de metafizică, psiholo- cului Literar, nr. 1, ian. 1945).
telui Vasile” (un titlu, cred, oarecum neinspirat, gie umană și psihanaliză. E limpede că nu omul
căci dezvăluie secretul și slăbește astfel tensi- îl interesa pe Sîrbu, ci oamenii și procesele lor Observăm, de mai multe ori, că povestirile
unea discursului epic) îl aflăm tot în liziera psihice, de conștiinţă, trăsături aparent firești, lui Ion D. Sîrbu se structurează fie pe o anume
limitelor, ispita făcându-l pe personaj să devină normale, dar care ţin de atâtea ori și de zonele coincidență, transformată ulterior în coinciden-
pătimaș și să evolueze de la credinţă la păcat. obscure ale fiinţei în care pot fi validate doar tia opossitorum (adică: de logică speculativă),
ipotezele para- sau metapsihologiei. fie pe opoziția sau contrastul unor tempera-
Alteori, însă, ca în „Bivoliţele”, tâlcul este mente și caractere: unui camuflat și apatic i se
bine învăluit într-un savuros paradox de situaţie Personajele lui Ion D. Sîrbu, multe dintre opune un extravertit și energic. Firile fragile își
concrescut pe un real credibil. Folosind cu mare ele din rândul intelectualilor, sunt firi medita- procură o realitate aparte și își trăiesc singură-
fineţe tehnica quiproquo-ului și demonstrând tive, carthesiene, înclinate, deci, spre cugetare tatea într-o izolare tot mai accentuată. Numai
cât de complex și funcţional este un simbol, Ion și îndoială critică, construiesc judecăţi aparent că nu de cei izolaţi e vorba în prozele lui Sîrbu,
D. Sîrbu construiește, în fond, pe urzeala realu- banale, dar în care descoperim sămânța gân- căci prozatorul desparte stratul fenomenal al
lui cu absurdul, o povestire u-topică. dului profund, cu iz metafizic. Mai mult decât fiinţei umane (unde se produc, conjunctural,
atât, comportamentul lor exprimă luciditate măsuri de autoprotecţie, reacţii de anihilare a
În mai toate textele din Șoarecele B. și alte și ironie, au umor cenzurat și albastru, au des- atacurilor exprese etc.) de esenţa acesteia, ea
povestiri e vădită propensiunea prozatorului tinul, unele, marcat de singurătate – uneori, fiind cea ascunsă, izolată, fără prea multe cores-
pentru metafizică, speculaţie și insolit, pentru ca în „Doi intelectuali de rasă”, singurătatea e pondenţe cu varii întruchipări reale, cele care ar
metafora ca structură epică (deloc întâmplător, fatală, alteori, așa cum se întâmplă în „Nu știu trebui să învăluie cu adevărat protector esenţa.
tema tezei cu care voia să-și dea doctoratul a cum s-a spart oglinda…”, construită pe temeiul
fost Funcţia epistemologică a metaforei), ca de dublului, al „oglinzii in sich”. Toate acestea, cel puţin, fac din multe dintre
altfel și pentru încărcătura parabolică a aces- fiinţele ce populează naraţiunile lui Ion D. Sîrbu
tora, prin toate decantând o anumită morală a niște frustraţi, bântuiți de obsesii erotice, de
condiţiei umane. Este elocventă, în acest sens, spiritul de aventură banală, solitari care, prin
chiar naraţiunea care împrumută titlul volumu- acţiune și gesturi, se defulează, se eliberează de
lui, un text care ilustrează „aventura în idei” pe stres sau de o formă de greaţă existenţială. Sunt
care o trăiește un bătrân profesor de ontologie și alcătuiri aflate la răspântia unor trăiri, vrând
un psiholog experimentator, cel din urmă vrând parcă să știe care este măsura psihicului uman,
să arate că la animale, respectiv: la șoareci, se sfera acelui Homo sum, humani nihil a me alie-
poate forma, prin reflexe condiţionate, „cola- num puto, ceea ce provoacă în fond premisele
borarea forţată cu mediul”. Semnificaţiile n-au unor reflecţii asupra condiţiei și limitelor exis-
cum să ne scape: pretextul era regnul animal, tenţei umane.
dar cel vizat de prozator, cu acest registru lexi-
cal și simbolic, era omul (am spune omul-masă Concepute și scrise în orizontul absurdu-
care trăia în mediul numit regim totalitar). lui și umorului aristocrat, Șoarecele B. și alte
povestiri îl situează, credem, pe Ion D. Sîrbu în
Și pentru a ambiguiza poate și mai mult descendenţa nu atât a prozatorilor ardeleni, ci
discursul epic, specialistul în teoria existenţei mai degrabă în cea a lui Caragiale, chiar dacă
spune că urmărea un fel de „mutaţie ontolo- autorul – un Gulliver în ţara miticilor, cum
gică” (sintagma era a lui Blaga, desigur, căruia însuși se caracteriza – a avut serioase și mult
Sîrbu îi fusese asistent la catedra de filosofie mai multe rezerve faţă de miticism și balcanism
a culturii), în fapt fiind vorba de o răfuială (nu faţă de atmosfera de balcanitate, ceea ce e
cu totul altceva). ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (192) ♦ august 2019 17

Pornesc în intervenția mea de la con- Ion D. Sîrbu – Laszlo
ceptul formulat de Monica Lovinescu, un caracter ALEXANDRU
atunci când vorbea despre posteritatea
contemporană. Cu toții simțim o dificultate, vine să mă viziteze. N-am fost la nicio nuntă, să revină respirabil. / «Să nu ne furăm, să nu
când trebuie să vorbim deschis, răspicat, în fața botez, aniversare − dar nici eu nu mi-am serbat ne minţim, să nu ne mai ucidem!»”.
lumii, fiindcă riscăm să producem dușmănii. nicio zi din viaţa mea. După o jumătate de oră,
Poate că e preferabil să fim prudenți, să nu ne de altfel, mă plictisesc cu cel mai drag vecin, Sunt momente pe care le-a trăit, sunt
certăm cu unul sau cu altul. Și atunci scriitorii își după două ore, nu mai am ce vorbi cu prietenul oameni pe care i-a întâlnit și el se uită la noi,
nuanțează cuvintele, nu apasă pedala talentului inimii mele. (…) Nu mai știu ce este o cafenea, chiar acum, din cărțile lui, ne privește în ochi
până la capăt. Monica Lovinescu arăta că autorii o bârfă bună, o ceartă defulantă. Chiar și citirea și ne spune: uite, eu l-am cunoscut pe acest om;
exilați nu au această problemă. Ei văd realitățile vechilor scrisori îmi dă sentimentul plimbării și s-a întâmplat asta și cealaltă; iar concluzia
și se exprimă liber și răspicat. Nu mai au nimic pe întuneric într-un cimitir vechi.” mea este următoarea. Și ceea ce ne prezintă, ca
de pierdut. Exilul oferă o „posteritate” − cei de o concluzie, despre mari personalități, scriitori
acolo au o perspectivă globală asupra realităților Revolta în fața acestei lumi
−, fiindcă au totala libertate de-a vorbi. opresive se exprimă printr-o de vârf, sunt pasaje extrem de
indignare împotriva ipocri- aspre și tăioase. De pildă. „Am
Ion D. Sîrbu este printre foarte puținii scri- ziei și a demagogiei, pe care le văzut cu ochii mei un poet,
itori dinainte de căderea comunismului, care întâlnește în jur. Până la urmă, uriaș teolog, târându-se ca
și-a asumat rostirea adevărului. Cum de și-a sistemul strivitor e realizat de un vierme, lepădându-se de
permis asta? Eram în perioada comunismu- sus în jos, dar vina este împăr- Dumnezeu, pentru un blid de
lui. Cenzura era devastatoare. Dacă pornești țită. Toți cei ce nu acceptăm arpacaș: și asta în faţa a trei
cu alte premise decât ceea ce există în jurul să ne privim în ochi, să fim mii de ţărani aproape analfa-
tău, ajungi la alte concluzii. Firește că Ion D. verticali, de teama consecințe- beţi, dar care stăteau drepţi și
Sîrbu nu întoarce spatele lumii, el se strădu- lor, intrăm în jocul ipocriziei. mândri ca niște cavaleri în zale”.
iește să publice, oferă și scrieri mai prudente. Și atunci culpa e răspândită Să fie Nichifor Crainic? Nu dă
Aș estima astfel Lupul și Catedrala, un roman la un nivel mult mai amplu. nume, dar e foarte plauzibil.
preponderent alegoric, cu faimoase izbucniri „Eu am adorat acest oraș mai Iată alt exemplu: „Mi-a fost dat
și scânteieri de curaj, dar care se menține în ales pentru motivul că aici, ca să am de-a face și cu un poet
limitele a ceea ce se putea tipări pe-atunci. Însă nicăieri în lume, absolut totul se putea aranja. mallarméano-valérian, care
are, în mod absolut evident, cărți concepute, de Aveai un copil cretin, voiai să-l faci profesor uni- cocheta cu înălţimile lui Goethe și Hölderlin
la bun început, prin asumarea totală a libertății. versitar: «se aranja». Voia nevastă-ta să plece la și care, la cea mai mică sperietură a sa, singur
Și astfel, din situația de exilat intern − ca unul cosmetică, dar pe banii statului, «se aranja» ca ea și aproape nesilit, se oferea să scrie, foarte cali-
care nu și-a dorit să plece în Occident, care să facă parte dintr-o comisie știinţifică, trimisă grafic și într-o frumoasă limbă literară, diferite
știa că va rămâne aici − a ales să nu fie publi- la un congres, la Paris, ca observatoare. Aici, cre- denunţuri, pâri, circumlepădări”. Să fie Ștefan
cat cu ceea ce avea el mai important de spus. deţi-mă, e ţara tuturor posibilităţilor imposibile. Aug. Doinaș? Foarte probabil, fiindcă e vorba
Mă gândesc la romanul Adio, Europa!, dar mai Se poate aranja ca Adevărul, pe post de bou, să de traducătorul lui Paul Valéry și al lui Goethe.
ales la corespondența din Traversarea cortinei, tragă în jugul unor cifre statistice false, Urâtul Iar pasajele legate de diverși scriitori presti-
carte publicată post factum, cu scrisorile către I. să fie declarat operă de artă angajată, foamea să gioși continuă, într-o lungă serie. Despre A. E.
Negoițescu, Virgil Nemoianu și Mariana Șora, ajungă «știinţifico-fantastică» și să fie aplaudată Baconsky vorbește pe șleau, îl ia la țintă direct,
sau la Jurnalul unui jurnalist fără jurnal. frenetic într-o ședinţă plenară a sătuilor.” fără să facă volute și aproximări. „Baconsky a
fost sărbătorit de revista «Manuscriptum» ca
Se spunea că I. D. Sîrbu avea nevoie de un Avem un strigăt de deznădejde. Dar nu un fel de geniu al caracterului, un erou al poe-
partener de corespondență, ca să evolueze la trebuie să-l vedem pe Ion D. Sîrbu ca pe un ziei scrise spre Europa, un mare cosmopolit,
scenă deschisă. Aș pune în dubiu această ipo- militant politic sau un disperat de serviciu, din dar se uită că până în 1954, ce să mai vorbim;
teză, pentru că el afirmă că scria în paralel categoria lui Cioran. (De fapt Cioran avea jocul a fost și lepră, și hahaleră, și pramatie de înaltă
cinci-șase-șapte scrisori și le trimitea, în mod său duplicitar de-a disperarea.) Ion D. Sîrbu clasă, i-au fost lăudate mobila și colecţia de
aleatoriu, la diferite destinații. Nu neapărat își păstrează capul pe umeri și își pigmentează picturi, dar nu a fost amintit pentru ce fel de
dialogul cu un posibil destinatar îl preocupa. sastiseala, sau enervarea, sau indignarea, cu poezii a primit el banii, pentru acele daruri
Ion D. Sîrbu, în scrisori, este omul autentic, ironie, bună-dispoziție și satiră din belșug. către un șleahtic arlus, care, între prieteni,
care face exerciții de libertate. Nu știm care era Însă el nu se mulțumește să indice manifes- era chemat «Tolea», pe vremea când eu eram
dorința lui secretă, dar nu există niciun indiciu tarea răului, îndeamnă totodată la remedierea dat afară de el din Arlus, fiindcă susţineam că
că el ar fi sperat, sau ar fi dorit ca scrisorile lui, cu ajutorul artiștilor, firi lucide și vizionare, totuși Dostoievski e un mare scriitor.”
lui să fie publicate. Este o reparație uriașă a care trebuie să-și asume rolul de antemergă- Nici alții nu scapă de judecata lui sintetică,
postumității, faptul că sute de epistole au fost tori. Aceasta e datoria scriitorului, dacă vrea memorabilă, explozivă. „Lui Everac i-am spus,
recuperate, au fost puse cap la cap și noi am să reprezinte cu adevărat un element de spri- în glumă: piesele tale sunt perfecte ca mașinărie,
descoperit, completând romancierul, figura jin pentru colectivitate. Scriitorul trebuie să ca tehnică; dar sunt NE-SUFERITE, în sensul
aceasta admirabilă, a intelectualului lucid și îmbine verticalitatea cu talentul. Un simplu că ai fost mereu un boier de bulevard, un ștab al
(auto)critic până la limitele disperării. Dar nu învârtitor de vorbe, chiar dacă o face în mod Fondului Literar, nu ai tras nicio zi nici la roabă,
știu dacă el și-a redactat scrisorile în ideea de-a talentat, nu poate reprezenta un punct de reper. nici la stuf (dar scrii despre muncă și morala ei)”.
le face „deschise”, cunoscute de toată lumea, Este exprimată nevoia acută de morală publică, Mărturia lui Ion D. Sîrbu este aceea a unui
citite. Era efectiv antrenamentul lui de liber- în scrierile lui Ion D. Sîrbu, și în cele care au foarte mare scriitor, care și-a asumat libertatea,
tate, de care avea nevoie ca de aer, în efortul reușit să treacă de obstacolul cenzurii, dar mai n-a așteptat să-i fie dăruită de nimeni, și, dacă
de-a rupe chingile, de a-și proclama demnita- ales în cele care au rămas – oarecum cu delibe- i s-a pus călușul în gură, în public, în societate,
tea personală, în contextul regimului opresiv. rare – în sertarul său de creație. „«Să nu furi, s-a năpustit pe alte canale de comunicare, prin
să nu minţi, să nu ucizi!» – iată doar trei legi intermediul cărora a izbutit să-și transmită
Și ce vedem în aceste mesaje? O societate care ar fi suficiente ca aerul pe care-l respirăm înzestrarea, harul artistic admirabil. ■
răsturnată, răvășită, care creează alienare
față de semeni, a scriitorului, pe care el o
consemnează cu mare acuitate. „De peste zece
ani nu merg la nimeni în vizită, nimeni nu

18 Nr. 8 (192) ♦ august 2019 Scrisul Românesc Eseu

Horia când ăștia mai cred că au nevoie de noi». Mă
tem că ora în care ăștia se pot lipsi foarte bine
DULVAC Obsesia securității de noi a sosit. Se poate trăi fără cultură, presă,
& sentimentul istoriei umanism. Fără reviste, literatură, arte, specta-
cole. Fără religie, fără ideologie, fără politică
„Am citit Apologia lui Socrate”, spunea explodat în postumitate cu o intensitate pe care, chiar. Fără niciun dumnezeu, în afară de…“
Sîrbu, „când aveam douăzeci de ani”. „M-a plic- în literatura română, numai un Mateiu Caragi-
tisit, nu am înțeles mai nimic, nu m-a mișcat ale a atins-o) dovedesc o aptitudine contrară. Dubletul reflecție filosofică-detaliu biografic
deloc. L-am recitit azi, 12.10.1983 și sunt cutre- Orice scriere autentică – oricât de abstract s-ar este o tehnică intens exploatată, de care Sîrbu
murat. Totul trebuie recitit după 30 de ani…” situa ea în lumea ideilor – e una deplin antre- uzitează ca de un mecanism victorios stilistic:
nată în timpul trăirii sale și deci în istorie. „Năvălesc asupra mea o mulțime de cărți pe care
Acuitatea timpului și sentimentul istoriei ar fi trebuit să le citesc (sau să le recitesc), dar pe
l-au însoțit mereu pe I. D. Sîrbu. Obsesia secu- La Sîrbu, luciditatea suferinței, anvergura care le-am pierdut, neglijat sau uitat. Într-o sin-
rității, de asemenea. intelectuală, intensitatea aproape kenotică gură lună (de grea incertitudine) pe masa mea de
a renunțării la așteptări( în ceea ce privește noapte s-au adunat: Eonul dogmatic a lui Blaga,
Până în anul morții sale, acest sindrom s-a modelul cultural al totalitarismelor) îl situează Supplex Libellus de D. Prodan, studiul lui Camil
manifestat sub forma unor inhibiții percepti- în plină istorie. O istorie vie, recompusă din Petrescu despre Husserl (aceasta l-am citit ca stu-
bile la nivelul scriiturii − complexul deținutului idei strălucitoare și bucăți disparate ale cotidi- dent, atunci mi s-a părut confuz și amatoresc,
politic care simte că securitatea atotștiutoare i anului – un cotidian aparent anistoric, propriu acum, dimpotrivă), Jaspers, Initiation a la method
se uită peste umăr iradia un fel de groază (o unei dictaturi aflată în stadiul ei metastazic de philosofique, Leo Frobenius, Spengler, Proust etc.
frică ce intra până și în compoziția aerului, atemporalitate. În literatură, reflexia istoriei nu
spunea el la un moment dat) de care nu s-a este posibilă fără cotidian. Unul care creează Cărțile își au ora lor, soarta lor: întâlnirea
putut elibera în antume. spațiul de confesiune. I. D. Sîrbu (cel viu, adică cu ele e hotărâtă în cadrul unui destin interior
cel citit după moarte, în scrierile sale disperate, în care eu cred. Când lucrez cu mare și curată
După 1990, suntem șocați să îl descoperim în care pare că nu mai investea nicio așteptare intensitate întru ceva, cărțile de care am nevoie
pe adevăratul I. D. Sîrbu – viu, capabil de o sau speranță, și din acest motiv fiind marcate în legătură cu tema ce mă chinuie vin singure
uriașă confesiune, un scriitor aproape spectral. de un puternic caracter ultimativ) se dovedește la ușă, cad din raft, le întâlnesc «cu totul întâm-
aproape un maestru în materie. Te face prieten plător» pe stradă, în gări…
Dacă reflecția inhibată, în care spaima că în prezentul tău, mai mult decât atât, face să crezi
securitatea îi citește manuscrisele îi dădea lui că, în afară de tine și el, nu mai e nimeni altul. Azi noapte − 28 decembrie 1985 – citit Pai-
I. D. Sîrbu un aer aproape artificios, în manus- Tehnica cea mai uzitată este o corelare între con- deuma de Spengler. O revelație și o bucurie.
crisele sale de sertar pare că plonjează, ca în ținutul reflecției filosofice și un fapt ce ține de Dar și o amintire. Frobenius, Spengler, C. G.
moarte, în deplina libertate a reflecțiilor și de cotidian: o referire la un detaliu istoric, un fapt, Jung sunt autorii care «l-au inventat» pe Blaga.
aici în plină istorie. o întâmplare sau accident biografic de lectură pe Iar eu nu sunt decât o deșartă și pierdută spe-
care ți le împărtășește. Iată de exemplu o mostră ranță a acestuia. Fiul rătăcitor pe care propriul
Cum a fost posibil așa ceva? Pentru cine, în a acestei tehnici uzitate a creative writing-ului frate, din lașitate și frică, l-a jertfit numai și
ce timp și pentru ce timp a scris Sîrbu? în care reflecția filosofică este sudată direct de numai ca vițelul cel gras să poată ajunge bou”.
istorie: „Pentru mine, Willy Brandt este o simplă
Dictaturile sunt atemporale, ele își creează metaforă pentru ilustrarea naivității, inconști- În fine, unul din cele mai puternice instru-
o falsă istorie; nevoia de legitimitate le împinge enței și lașității occidentale. Sentința lui Lenin mente stilistice este miza ultimă, definitivă a
spre o ficțiune orwelliană. eu aș parafraza-o astfel: «Susținem cultura, așa reflecțiilor. Aceasta face parte din însăși natura
cum…» Fiindcă de câțiva ani, la noi (nu la rușii lui I. D. Sîrbu. Esențialitatea, miza ultimă sunt
Ni-l putem imagina pe deținutul politic I. D. siberieni) apar tot mai numeroase semne ale elemente-marcă ale scrierii lui Sîrbu − dictând
Sîrbu refugiindu-se și notând în Jurnale reflec- unei politici lucid și rațional culturicide.” probabil și structura discursului (fragmentarea
țiile sale letale pentru dictatură (nu degeaba este o consecință firească a acestui tip de scri-
securitatea recomandase încarcerarea lui la De cele mai multe ori, referințele istorice ere). Fragmentele scurte, apodictice, aproape
secția „intelectuali dificili”). O notație febrilă, sunt continuate cu o referință anecdotică, ce aforistice, livrate într-un mixtum compozitum,
vitală, căci totalitarismele obligă la un mai mare ține de detaliile pitorești ale cotidianului. Un în care strălucirea de cometă a ideilor șade
efort de identitate. Aflată desigur în afara rea- cotidian sărac, comunist, ce potențează tensi- alături de savoarea cotidianului, impregnează
lismului socialist, în afara istoriei, după toate unea între acest fundal gri și strălucirea ideilor, acest tip de scriere cu istoricitate.
canoanele. Altul era cotidianul, altele lumile din devenind savuroasă țesătură a istoriei: „La
care gânditori ca el nu mai puteau face parte! Sinaia, în 1956, bând eu votcă rusească cu inte- Iată un pasaj ilustrativ pentru memoriile sale
ligentul și teribil de profetul Oskar Lemnaru „scrise în numele acelui efort de a uita”: „Am
Dar reflecția și gândirea nu vor fi putând fi (un evreu bețiv e un miracol în sine), acesta, declarat (era și cazul) la un symposion al poeților
scoase niciodată din actualitate. Iată ce gândea/ privind peste cei o sută de «creatori» ce se fâlfâ- din provincie: «Nu mai am memorie – am doar
nota I. D. Sîrbu despre asta: „De când citesc iau prin somptuosul hall al Pelișorului regal, câteva amintiri pe care le conserv cu grijă și la
istorie, de când trăiesc în și pentru istorie, tot oftând, mi-a spus: «Încă e bine. Încă e bine până a căror înfrumusețare lucrez neobosit». S-a râs.
mai mult mă conving că spațiul nu este decât un
bastard, o eroare a timpului. /…/Timpul e cre- Adevărul e că am o foarte bună memorie și
ator de cultură, spațiul a creat doar civilizații.” că nu știu, nu mai știu, cum aș putea să scap de
ea. Simpla întâlnire cu un «martor» din trecut
„Există popoare ale timpului”, remarca el (toți martorii mei au fost martori ai acuzării)
„(egiptenii, indienii, chinezii, incașii), popoare este ca o deschidere a cutei Pandorei. «Nu e
de tranziție (Elada, Creștinismul, Europa) și bine, îmi zice Limpi, să umbli cu polonicul în
popoare ale spațiului (hunii, arabii, rușii)“. fundul cazanului ars.»
Românii nu s-ar afla printre ele, nu ar avea
vocația timpului și nici a spațiului. Popoarele înrobite supraviețuiesc în măsura
în care nu uită, eu nu reușesc să subexist decât
Ceea ce ne propunea Sîrbu era un exercițiu în măsura în care reușesc să îmi uit biografia.
logic manipulat corect în aparență, dar condu- Am ajuns la «acme», vârsta deplinei conștiințe
când la o concluzie falsă: românul nu ar avea istorice (subl. n.), stoice.
acea vocație istorică și deci nici Sârbu care se
simte foarte român, reclamându-se chiar vehe- În numele acestui efort de a uita, va trebui
ment ca atare, nu ar avea aptitudinea pentru să mă apuc să îmi scriu memoriile.” ■
istorie, preluând această insuficiență. Iată că
Sîrbu se înșela. Tocmai aceste scrieri (care au Citatele sunt din Jurnalul unui jurnalist fără
jurnal, Editura „Scrisul Românesc”, 1991.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (192) ♦ august 2019 19

Ion D. Sîrbu Clara
MAREȘ

în arhivele Securității
Urmărirea lui Ion D. Sîrbu concretizată
în peste 2000 de file și zece dosare, deo- la Jilava și Gherla, apoi muncește forțat la renunță la avertizarea scriitorului.
camdată, nu este excepțională decât Salcia, Giurgeni, Periprava până în februarie Cei patru ani ai co-existenței pașnice
1963 când este grațiat conform decretului nr.
prin unicitatea subiectului care stă în centrul 5. Supus unor presiuni în crescendo pentru a (1978-1981) și momentul de maximă încredere
ei. La 28 de ani Ion D. Sîrbu era cel mai tânăr deveni colaboratorul secret al poliției politice, al acordării pașaportului sunt brutal spulbe-
conferențiar universitar din România. Este apo- Sîrbu refuză și plătește. Primul preț este mar- rați de alarma maximă care se declanșează
geul social al existenței sale. În următorii 16 ginalizarea completă, impunerea domiciliului la Craiova, în decembrie 1981. Ion D. Sîrbu
ani I. D. Sîrbu va coborî până la cea mai umilă la Petrila și acceptarea singurei cariere posibile este suspectat că nu dorea să revină în țară,
condiție a existenței sale, aceea de miner. Astfel în Valea Jiului: miner vagonetar. Astfel, cel mai de vreme ce își chemase soția în Germania
la 44 de ani va ajunge cel mai bătrân miner, tânăr asistent universitar din 1947 devine, în federală. În urma analizei fulger, realizate de
chiar dacă era un miner care avea un docto- 1963, cel mai bătrân miner. Iulian Vlad, cele două căi pe care Securitatea
rat în filosofie și vorbea șase Începând cu 1964, când trebuia să acționeze erau soția și editurile la
limbi străine. Însă I. D. Sîrbu este numit secretar literar la care Sîrbu își predase manuscrisele. Asupra
era un miner care își testase Craiova, Inspectoratul Dolj Elisabetei Sîrbu sunt exercitate presiuni insis-
rezistența în ședințe de tor- întocmește dosare secrete tente și variate pentru a nu pleca în călătorie.
tură cu căpitanul Enoiu și succesive pe numele lui Ion Doamna Sîrbu își acceptă statutul de ostatică,
care supraviețuise muncii D. Sîrbu. Prima acțiune de consimțind chiar să declare în scris că, de bună
forțate din Balta Brăilei. În urmărire debutează încă din voie, nu a plecat în străinătate. Iar editurile sunt
mod ciclic, viața l-a pus pe februarie 1965, pentru ca între somate să trimită scrisori către autor pentru
Sîrbu să opteze și de fie- 1967-1968, Ion D. Sîrbu să fie verificarea manuscriselor în vederea tipăririi.
care dată acesta a ales calea urmărit prin dosar de verificare,
morală, chiar dacă aceea pentru libertatea subversivă a În iunie 1982, în fața microfoanelor secrete,
l-a costat cel mai scump. În comentariilor sale politice și Sîrbu declară fățiș: „m-am întors să mor cu
1949 a preferat să părăsească culturale. Primul nume de cod regimul de gât”, recunoscându-și ostilitatea,
învățământul universitar al urmăririi sale este „Șerbă- ura funciară față de comunism, dar și inten-
decât să-și trădeze profeso- nescu”. În 1969, acuzația adusă ția de auto-exil. Însă declarația abruptă nu
rii, în 1957 a ales adevărul și este aceea de propagandă duș- este analizată de rapoartele cazului. Începând
cinstea în locul trădării pri- mănoasă, motiv pentru care, cu 1984, urmărirea lui Ion D. Sîrbu face o
etenilor, în 1963 a preferat în decembrie, este „invitat” la deplasare de la periferie către centru. În mod
mâna pactului cu diavolul, iar, în anii ’80, a ales sediul Inspectoratului pentru avertizare. Întâl- frecvent, dosarul său secret călătorește de la
sertarul în fața perspectivei de a-și vedea textele nirea decurge pașnic, iar anii 1970-1972 sunt Craiova la București, în control, iar ofițerul
masacrate. Deși a fost acuzat că și-ar fi romanțat cei ai refluxului în urmărirea lui Ion D. Sîrbu, care-l vizitează la domiciliu, este maiorul
viața, dosarele de urmărire pe care Securitatea fără ca plasa de păianjen să fie destrămată. Direcției I, Eugeniu Apostol.
le-a întocmit pe numele său, probează fiecare Începând cu 1973, dosarul „URSU” are
dintre aceste acțiuni. drept acuzație principală tentativa de fugă din Pasiunea epistolară, care îl animă pe Ion
Arestat pe 17 septembrie 1957, I. D. Sîrbu țară, în contextul vizitei la Craiova a regizorului D. Sîrbu în ultimii ani ai vieții, se traduce, în
coboară gradat cercurile Infernului care se britanic Richard Eyre. În 1974 lui Sîrbu îi este rapoartele urmăririi, drept „corespondență
numeau arest, anchetă, condamnare penală, deschis un nou dosar în urma posibilului apel amplă cu elemente ostile regimului socialist”.
detenție. Prima condamnare, cea din 14 februa- către prietenii săi scriitori de a nu mai scrie Nemulțumirea constantă a tuturor docu-
rie 1958, îl pedepsește la un an de închisoare piese cu subiect politic. În plus, tot în 1974 se mentelor de analiză pentru perioada finală a
pentru vina de a nu fi fost turnător benevol în încearcă o nouă condamnare penală sub acu- urmăririi este tocmai extinderea continuă a
calitatea sa de martor al unei discuții despre zațiile de mită și corupere a unor redactori în acestei corespondențe în țară și străinătate.
revoluția maghiară. scopul publicării textelor sale. După apariția
În august 1958, cu câteva zile înaintea eli- volumului Teatru, reiterând acuzația de trafic În 1983, 1985, 1986 Securitatea Dolj sau
berării, generalului Nicolski însuși îl consideră de influență și corupere, în 1976, ofițerii cra- Direcția I îi refuză pașaportul sub pretextul
deținut recalcitrant, condamnându-l la alte 24 ioveni strâng probe pentru o nouă detenție. „legăturilor dușmănoase cu emigrația reac-
de luni de muncă forțată în lagărul de la Culmea. Articolul 224 al Codului de Procedură Penală ționară. Ultimii ani din viața scriitorului
Simultan executării primei sentințe, deți- dădea dreptul ofițerilor M.A.I. să inițieze acți- devin și ultimii ani ai urmăririi. Rapoartele
nutul Sîrbu revine în subsolurile anchetei, uni penale. Semnarea convenției de la Helsinki Securității plasează accentul supravegherii pe
înfruntând, de astă dată, acuzația de uneltire la trebuie să-l fi salvat pe Ion D. Sîrbu de o nouă manuscrisele secrete. Teama unei bombe cu
adresa regimului. Faptele „criminale” imputate traversare a infernului penitenciar. explozie întârziată, pe care Sîrbu ar fi plasat-o
vizau redactarea unei piese de teatru, pe care ar Anul 1977 este unul de cotitură în relația în textele sale, îi obsedează până la paroxism.
fi încercat să o expedieze și în străinătate, dar Sîrbu – Securitate. Pe 2 august scriitorul este În 1971, 1973, 1974, 1982, 1984, 1986, 1987,
și admirația față de revolta vecinilor maghiari „luat pe sus și tratat ca hoții de cai” de către 1988, au loc percheziții la birou, acasă, cât și
din 1956, faptă pentru care ispășea deja o con- ofițerii de Securitate, dramaturgul devenind la sora sa, la Petroșani. Scopul perchezițiilor
damnare penală. victimă colaterală a panicii generale declan- secrete era, în primul rând, consultarea și
A doua sentință, cea din 12 decembrie șate de revolta spontană a minerilor din Valea copierea tuturor scrierilor lui I. D. Sîrbu, în
1958, îl condamnă pe I. D. Sîrbu la șapte ani Jiului. Confruntarea directă din 2 august 1977 special a celor de care scriitorul era sigur că
de închisoare corecțională și patru de ani de este una antologică. Sîrbu, furios, acuzator, nu vor putea fi publicate în țară. Astăzi putem
suspendare a drepturilor civile. Începând cu își pune la zid urmăritorii. Speriați în fața constata cum Securitatea a avut dreptate să se
decembrie 1958, Ion D. Sîrbu este încarcerat indignării maxime, ofițerii Vâlceanu și Lungu teamă de manuscrisele lui I. D. Sîrbu, Jurnalul
unui jurnalist fără jurnal, Adio, Europa!, Lupul
și Catedrala sau volumele de corespondență
sunt tot atâtea acuzații argumentate pe care
un intelectual lucid le aduce comunismului. ■

20 Nr. 8 (192) ♦ august 2019 Scrisul Românesc Cronică
literară

Geo

CONSTANTINESCU I.D. Sîrbu,

Jurnalul unui jurnalist fără jurnal
Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, de I. D. Sîrbu, carte în două
volume apărută postum (ediția a II-a, revăzută și adăugită a văzut
lumina tiparului la Editura „Scrisul Românesc”, Craiova, 1996)
constituie una dintre cele mai cutremurătoare mărturii de conștiință ale
unui intelectual din Estul comunist, în societatea minciunii, delațiunii
și a urii, instalată de sovietici în țara noastră, după 23 august 1944.
Desigur, nu avem în față un jurnal obișnuit, fixat scrupulos cu
adnotări regulate pe date cât de cât fixe, cu mențiuni clare pe zile,
luni, sau chiar trimestre. Doar anii de când s-au realizat adnotă-
rile sunt trecuți cu sfințenie, prin ei împărțindu-se și cartea care
a rezultat, pe tot atâtea capitole: de la „Iarna unu: 1983-1984”, în
continuare, în ordine cronologică, până la ultimul capitol, „Iarna
1977-1978”. Un alt capitol, „Iarna 1988-1989” a fost denumit astfel
de editorul din 1966, cuprinzând adnotări ale autorului din ultimul
său an de viață, când, după o boală necruțătoare, I. D. Sîrbu, omul, a
plecat dintre noi, cu 55 de zile până la prăbușirea dictaturii, pe care
o prevăzuse în paginile jurnalului în mod logic, și a fost expusă cu
ochii larg deschiși, neiertători.
Denumită inițial „Exerciții de luciditate”, cartea avea să devină
până la urmă un jurnal de idei al profesorului de filosofie, gazetarului
și scriitorului I. D. Sîrbu, care, după ani de recluziune și urmărire
mai apoi pentru o viață, tocmai pentru libertatea gândirii și expre-
siei, valori ale firii sale de care nu a abdicat niciodată, un jurnal de
conștiință și, cum vom vedea în final, de biruință a spiritului, în fața
adversităților unei istorii a secolului trecut, atât de ingrate.
Scris în condiții deosebit de grele, de supraveghere continuă din
partea Securității, cu teama continuă de a fi surprins de aceasta și
condamnat din nou, tocmai pentru luciditatea cu care analizează
evenimentele istorice, culturale și sociale ale lumii, ale Europei
momentului și mai ales ale dictaturilor din țările din Est, cu menți- cititorilor de mâine. Fără niciun complex, fără niciun intermediar
unea expresă a celei mai crude și iraționale, cum a fost cea ceaușistă așa zis doct, prevenitor, ideologic fals, care să-i medieze întâlnirea
de la noi, fără nădejdea publicării în timpul vieții, Jurnalul… lui Sîrbu cu conștiințele viitorului. Pentru că el a fost legitimat de anii de
nu abdică deloc de la scopul suprem al destinului său scriitoricesc. acțiune, de anii de studii, de cei de recluziune, când nu a acceptat
Astfel, afirmă el tranșant: „Între mine și cuvânt − când scriu, mai ales minciuna și impostura în pretenția de a-i dirija propria conștiință.
− nu are voie nimeni și nimic să se interpună; între mine și adevăr, A fost legitimat de opera sa, de teatrul unde spectatorii s-au întâl-
bine, frumos, nu am nevoie de translator, ghizi sau gorile oficiale” nit nu cu fantoșele realismului socialist ci cu personaje reflexive,
(Jurnalul…, vol. II). morale, cu adânci întrebări despre condiția umană în acel secol de
Cetățeanul I. D. Sîrbu, filosoful, gazetarul interzis, scriitorul continue crize sociale și istorice.
cenzurat până atunci, în acest Jurnal… avea să se adreseze direct Asta pentru că în estetica sa, I. D. Sîrbu niciodată nu a făcut abstrac-
ție de realitate, de istorie, de contingență, când
și-a scris operele. Dimpotrivă. A căutat în idei,
în cuvântul scris nu frumusețea abstractă, pură,
așa zisă înălțătoare peste cotidianul carent, ci
reflecția, astfel încât opera literară să răspundă
acestei stări de lucruri care definesc istoria la
un moment dat.
Jurnal de idei și, în același timp, profundă
mărturie de conștiință, Jurnalul unui jurnalist
fără jurnal, la aproape trei decenii de la apari-
ție, rămâne o carte la fel de vie, la fel de stabilă
ideatic, profund vizionară pentru construcția
de sine a omului trăitor în epoca imediat de
după prăbușirea comunismului în România și
în Europa de Est. Veritabilă operă de sertar
atunci, când însăși existența autorului era
amenințată, acum devine o piatră de hotar în
definirea omului liber, mereu tentat de raci-
lele vechii societăți să se lase sedus de noile ei
utopii, de noile ei capcane întinse atât de subtil
și înverșunat democrației adevărate. ■

Teatru Scrisul Românesc Nr. 8 (192) ♦ august 2019 21

Spectacolul WEIRDOS, Anda
SIMION

alesul Festivalului Tinerilor Regizori

Teatrul Național „Marin Sorescu” a orga- ferestre spre ceea ce omului nu îi este ușor să cu Natasza Soltanowicz înseamnă o deschidere
nizat, în perioada 28-30 iunie 2019, a accepte. Tinerețea nu ar părea să îi fie aliat pe a instituției către noi propuneri de expresie tea-
treia ediție a Festivalului Internațio- acest drum întunecat, însă spectacolul nu tră- trală. Este o bucurie că astfel de propuneri vin
nal al Tinerilor Regizori Theater Networking dează o viziune necoaptă, ci maturitate artistică de la regizori atât de tineri și de curajoși, iar
Talents (TNT). Evenimentul a fost gândit ca o și o stăpânire excelentă a mijloacelor de expre- TNT 2019 este cel căruia îi datorăm întâlnirea
platformă de prezentare a tinerilor regizori, un sie. Regizoarea poloneză nu se ferește să arate cu aceștia. Cu siguranță, Festivalul Tinerilor
loc de întâlnire a absolvenților cu viitori colegi durerosul și spaima, ba dimpotrivă, ni le arată Regizori „Theater Networking Talents” este o
și colaboratori, cu critici, manageri de teatre, frust, pe o scenă monocromă, în care zbaterea inițiativă inspirată și care poate crește viguros
directori artistici și producători independenți. umană dinaintea acceptării inevitabilului alu- în anii viitori. Dacă va avea sprijinul necesar
La ediția din acest an au participat spectacole necă uneori spre musical, născând momente pentru a se extinde și pentru a cuprinde în pro-
din România, Serbia și Polonia, iar la sfârșitul de o frumusețe uluitoare. gramul său tineri regizori din și mai multe țări,
festivalului teatrul craiovean a anunțat o viitoare are un mare potențial să devină unul dintre
colaborare cu unul dintre tinerii regizori parti- Weirdos este un spectacol prețios despre evenimentele teatrale de anvergură națională,
cipanți, arătându-și din nou deschiderea către veșmintele pierderii: frici, agonie, dor, iubire și, adăugând la prestigiul extraordinar oferit Nați-
noua generație după ce, de câțiva ani, îi susține în cele din urmă, resemnare în fața morții care onalului craiovean de Festivalul Internațional
pe aceștia printr-un concurs anual de proiecte. nu cruță. O poezie despre întuneric, îmbrăcată Shakespeare. ■
Directorul TNT 2019 este chiar Bobi Pricop, unul în sonorități nefiresc de frumoase. Uzând de
dintre câștigătorii unui astfel de concurs, devenit mijloace scenice minimale, tânăra regizoare Foto de Albert Dobrin
între timp colaborator de bază al teatrului. dă naștere unei lumi la granița dintre ceea
ce putem pipăi și necunoscut cu doar nouă Revista și Editura
Natasza Soltanowicz, absolventă a Acade- actrițe, câteva scaune și o sfoară roșie care taie
miei Naționale de Artă Teatrală din Cracovia nemilos albul și negrul. În debut, femei îmbră- Scrisul Românesc
este numele cu care Naționalul promite să cate în veșminte negre își iau locul în spațiul
ne reîntâlnim, după ce spectacolul prezen- plângerii. În mijlocul lor, o fată într-un albastru CONCURS DE DEBUT
tat în cadrul TNT 2019, intitulat Weirdos, a aproape alb, întinsă pe podea. Tăcerea deplină Se adresează celor care nu au împlinit 35 de
cutremurat fermecător prin tematica aleasă și mersul cu pași mărunți al bocitoarelor care ani și nu au debutat publicistic sau în volum.
și transpunerea scenică revelatoare. Alegerea intră în scenă una câte una clădesc, în aștep- Concursul se desfășoară în următoarele secți-
făcută de directorul artistic a instituției craio- tare, momentul ascuțit al urletului comun uni: poezie, proză, teatru, eseu. Lucrările vor fi
vene, Vlad Drăgulescu, s-a suprapus alegerii de durere. Apoi perspectiva alunecă dinspre semnate cu un motto, care se va regăsi, de aseme-
personale, iar întrezărirea unei colaborări cu cadrul exterior al ritualurilor legate de moarte nea, și pe un plic închis atașat manuscrisului. El
tânăra poloneză este mai mult decât binevenită către conștiința ființei aflate la hotarul dintre va cuprinde numele și prenumele concurentu-
pentru scena craioveană. cele două lumi, la rătăcirile sufletului zbuciu- lui, data de naștere, adresa, numărul de telefon
mat printre amintiri și crâmpeie din prezentul și premiile obținute la alte concursuri literare.
Propunându-și să ne vorbească despre celor care nu îi mai simt prezența, chemarea sa
moarte și semnificațiile sale, Natasza se înhamă în lumea spiritelor, refuzul definitivei plecări, Manuscrisele vor fi trimise,
la o misiune teribilă, aceea de a deschide uși și apoi acceptarea. până la data de 1 sept. 2019, pe adresa:

În construcția acestui spectacol-metaforă, Revista – Editura Scrisul Românesc,
Natasza Soltanowicz recurge la instrumente
minimale și folosește din plin atuurile simpli- str. C. Brâncuși, nr. 24, Craiova.
tății. Corpul și vocea sunt mijloacele esențiale Un juriu alcătuit din critici și istorici literari
utilizate pentru a explora dimensiunea morții va acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune.
și pe cea a existenței celor rămași în viață în
umbra acesteia. Desigur, spectacolul nu ar fi Relații suplimentare se pot obține la:
fost la fel fără bagajul actoricesc enorm: expre- Tel: 0722/753 922; 0251/413 763
sivitatea facială care aproape doare pe alocuri
și vocile curate, uneori scăzute, alteori mai
puternice ca niște pumnale.

Titlul spectacolului poate induce în eroare.
Weirdos, tradus drept „Ciudații”, este greu

de explicat în directă rela-
ție cu derularea scenică. Ca
urmare a nelămuririi expri-
mate în legătură cu acesta,
Natasza a explicat ulterior că,
în poloneză, „weirdos” este
un termen folosit pentru a
desemna femeile care deplâng
morții, echivalentul român al
„bocitoarelor”.

Pentru Teatrul Național
„Marin Sorescu”, o colaborare

22 Nr. 8 (192) ♦ august 2019 Scrisul Românesc Teatru

Teatru Ion FITS-2019:
PARHON

Darul ca o valoare supremăesfășurată sub genericul „arta de a de Librăria „Humanitas”, cuprinzând la actu- de stradă”. Fie prin mici „carnavaluri” cuceritoare

dărui”, cea de-a XXVI-a ediție a Fes- ala ediție șapte piese din dramaturgia franceză prin costumație și recuzită, fie prin care alegorice,

Dtivalului Internațional de Teatru de la contemporană, și bogata secțiune dedicată șco- parade pe biciclete sau pe picioroange, populate
Sibiu a conferit dimensiunilor sale cultural-ar- lilor de teatru, condusă de Luminița Puiuleț, adeseori de personaje comice sau grotești, de
tistice ieșite din comun o valoare emblematică cu numeroși tineri talentați din țară (Sibiu,- animale preistorice și păsări exotice, aceste spec-
izvorâtă din bucuria de a dărui, aceasta fiind București, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Târgu tacole de pe toate continentele reunind teatrul,
resimțită de audiența-record drept o veritabilă Mureș, Craiova) și din lume (SUA, Germania, dansul, pantomima, muzica, circul și instalațiile
sărbătoare pentru cugetul și simțirea celor pre- Marea Britanie, Lituania și Moldova). de o uimitoare complexitate au fost urmărite cu
sufletul la gură pe pietonala N. Bălcescu, în Piața
zenți. Reprezentanți din 73 de țări, cuprinși O sărbătoare a tuturor artelor Mare și Piața Mică ori în Piața Habermann.
la peste 500 de manifestări, onorate de 3200
de artiști, dar și de prestigioși oameni de cul- Dincolo de satisfacțiile datorate teatrului,
tură, profesori, directori de rețele de festivaluri, festivalul a pășit pe cele mai înalte trepte ale Premiere și... premii

arhitecți, manageri, critici de artă, jurnaliști și performanței prin spectacole de dans prileju- La această ediție au fost înregistrate nume-
câteva sute de voluntari selecționați prin concurs ite de trupele israeliene conduse de coregrafii roase premiere în spațiul sibian, ca spectacolele
în țările lor, așa cum se întâmplă cu brio în Japo- Ohad Naharin și Noa Wertheim, prin discursul semnate de Lev Dodin, Pippo Delbono, Emma-
nia, și-au dat întâlnire timp de zece zile în acest muzical-coregrafic semnat de Colin Dunne și nuel Demarcy-Mota ș.a., vernisajele unor
uriaș și nobil efort al artei de a se dărui pe sine, Sidi Larbi Cherkaoui (Franța-Irlanda-Belgia), la expoziții prestigioase de arte plastice, fotografie
generând prinos de spirit, credință și demnitate. care aș adăuga talentul și rafinamentul concer- artistică și scenografie ca aceea intitulată Rui-
telor Gospel găzduite de biserici și exuberanța nele teatrului, de Dragoș Buhagiar, dar și două
Sub semnul virtuozității evenimente culturale excepționale. Primul

Era greu să alegi și să reușești a răspunde dintre ele, circumscris Sezonului francez, cu
ofertelor generoase ale acestui maraton de titlul Micro-folie Sibiu, a impus în prim-plan
manifestări dedicate teatrului, muzicii, dansu- un proiect conceput de Ministerul Culturii
lui, circului, artelor plastice,filmului sau cărților, din Franța și a cuprins trei secțiuni : muzeul
multe dintre ele însoțite de conferințe speciale, digital, reunind peste 500 de capodopere din
dezbateri, întâlniri cu celebrități ale artelor din muzee și imagini din spectacole celebre; reali-
întreaga lume. Gazdele ne-au întâmpinat cu tatea virtuală, cu accesarea unor video-uri de
spectacolele de patrimoniu în frunte cu Faust, pe canalele Arte; fab-lab, permițând crearea și
Metamorfoze, Așteptându-l pe Godot și Povestea personalizarea unor imagini sau obiecte. Cel
prințesei deocheate, în regia lui Silviu Purcărete și de-al doilea eveniment, aparținând Sezonului
altele, dar, de această dată în avanpremieră, și cu Scenă din spectacolul Hamlet-ul lui Dodin chinez, s-a numit Lanterna Festival-Chinaîn 20

o memorabilă versiune după Cui i-efrică de Vir- de legende și a prilejuit o incursiune atractivă în
ginia Wolf, de Edward Albee, în regia semnată lumea simbolurilor civilizației și culturii chi-
de Andrei și Andreea Grosu. Printre satisfacți- neze. O „premieră” importantă s-a înregistrat
ile prilejuite de producțiile străine s-au numărat și în zona marketingului, la Bursa de specta-
spectacolul intitulat Hamlet-ul lui Dodin, într-o cole, unde tradiționala „piață de spectacole” a
viziune testamentară de un copleșitor drama- fost puternic impresionată prin posibilitatea
tism, unde toate personajele principale devin actanților de a-și prezenta proiectele, la cerere,
mesageri ai răului și ai morții, și alte reprezen- într-un dialog cu prestigioase personalități din
tații remarcabile sub semnătura unor regizori ca lumea spectacolului și a show-biz-ului.
Pippo Delbono (Bucuria), Emmanuel Demar- Trebuie spus în încheiere că arta de a dărui,
Scenă din spectacolul Hamlet-ul lui Dodin

cy-Mota (Stare de asediu, de A. Camus, prezentat ca preocupare definitorie și ca generic inspirat
de Théâtre de la Ville-Paris), Michael Thalhei- ales pentru această ediție de către Constantin
meer (Peer Gynt, de Ibsen, adus de Teatrul Regal Chiriac, președintele festivalului, și-a aflat și
Dramatic din Suedia), Marina Davydova (Feno- un însemn minunat de gratitudine față de unii
menul Woodstock, oferit de Thalia Theater din dintre cei mai apreciați colaboratori și prie-
Germania), Wu Hsing-Kuo (Faust, prezentat teni ai acestui eveniment. Ei au fost premiați
de Contemporary Legend Theatre din Taiwan, și omagiați la Gala celebrităților, așa cum s-a
China), Kazuyoshi Kushida (Furtuna K, oferit de întâmplat cu Noel Witts, membru de onoare
Matsumoto Performing Arts Centre din Japo- aflat de peste două decenii în staff-ul acestei
nia) ș.a. Aceste producții au primit nu puține manifestări, și pe Aleea celebrităților, care
„replici” autohtone viu aplaudate, așa cum au Scenă din spectacolul Venezuela s-a îmbogățit prin numele și „stelele” unor

fost spectacolele create de Andrei Șerban (Pescă- reprezentațiilor cu flamenco, în frunte cu cele eminente personalități ale artei contempo-
rușul la UnTeatru) și de alți prestigioși directori oferite de trupa spaniolului Jesus Cremona. rane: regizorii Michael Thalheimeer, Stan Lai,
de scenă ca Alexandru Dabija, Mihai Măniuțiu, Nici teatrul liric nu a lipsit, el afirmându-se prin Pippo Delbono și Emmanuel Demarcy-Mota,
Tompa Gabor, Laszlo Bocsardi, Alexa Visarion, două surprinzătoare creații cu Traviata,datorată coregraful Sidi Larbi Cherkaoui și actrița Maia
Andrei Măjeri, Chris Simion și Iarina Demian, cunoscutului Théâtres des Bouffes du Nord din Morgenstern. Lângă aceste „stele”, pe cerul ilu-
ori de Răzvan Mazilu, autorul savurosului Mon Paris în regia lui Benjamin Lazar, și cu Dama cu minat de artificiile din ultima seară de festival,
cabaret noir, de la „Teatrelli”. camelii, în adaptarea artiștilor chinezi sub con- noi am aflat însă cu gândul sau cu inima și o
Acestor reprezentații li s-au adăugat tra- ducerea regizorului Li Yaxian. Imaginea cea mai insolită „cale lactee”, populată de imaginea și
diționalele spectacole-lectură din secțiunea bogată, mai variată și totodată mai viu colorată a de efortul tuturor plămăditorilor neobosiți ai
coordonată de Claudia Domnicar, găzduite aparținut însă acelei secțiuni numită „spectacole „miracolului de la Sibiu”. ■