Binder1hj

Scrisul Românesc
ScrisuRl omânescSR Nr. 8 (72) ♦ august 2009 1

Serie nouă Anul VII

Nr. 8 (72) 2009 Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, recunoscută de CNCSIS

Florea FIRAN

Gh. Teodorescu-Romanaţi – Autoportret (Colecţia Muzeului de Artă, Cariova) Irina Mavrodin
E ditorialele pe care le public în
Apreciat de Nicolae Iorga şi de criticul de artă G. Oprescu, pictorul revista Scrisul Românesc, serie cultura noastră şi în cultura europeană, în
deosebi prin excelentele traduceri din lite-
Gh. Teodorescu-Romanaţi ne-a lăsat o operă bine închegată, marcată nouă, de la întemeierea acesteia ratura franceză.
(ian. 2003) privesc, în primul rând, persona-
de abordarea tuturor marilor teme ale picturii de şevalet, făcând astfel o lităţi legate într-un fel de spaţiul geografic, Profesor universitar de vocaţie în exer-
istoric şi cultural al Olteniei. ciţiu la Universitatea din Sibiu şi condu-
legătură firească între pictura românească interbelică şi cea contemporană, cător de doctorate la Universitatea din
Subiectul multor editoriale au devenit, Craiova, Irina Mavrodin face parte din
de după al doilea război mondial. Florin ROGNEANU astfel, Al. Macedonski, T. Arghezi, Eugen colegiul redacţional al revistei Scrisul
Ionescu, Petre Pandrea, Ion Minulescu, Românesc alături de Monica Spiridon,
Poezie I.D.Sîrbu sau Marin Sorescu. Adrian Cioroianu, Eugen Negrici, Nicolae
Panea, D.R.Popa, D.R.Popescu, Ina Voinea,
Eric Gamalinda Carmen Francesca Banciu Proză Prezentările şi comentariile au fost şi şi susţine de şapte ani, fără întrerupere, ru-
Mircea Ionescu ele în consonanţă cu programul revistei, brica „Exerciţii“, unde am putut citi articole
Valentin Taşcu Nina Cassian unul dintre obiectivele majore ale acesteia, pe cele mai diverse teme de teorie literară
Aurelian Zisu vizibil de la început şi păstrat număr de dar şi traduceri în original.
Carmen Firan număr, l-a constituit multiculturalismul,
în bordul publicaţiei figurând nume de La Scrisul Românesc au apărut cinci
Horia Dulvac primă mărime din ţară şi din străinătate, cărţi ce ilustrează preocupările majore
în primul rând scriitori din diaspora, între de scriitor ale Irinei Mavrodin – poezie,
Irina Mavrodin care Andrei Codrescu, D.R.Popa sau co- eseu, traducere: Poietică şi poetică, 1998;
Marian Victor Buciu laboratori precum Nina Cassian, Norman Uimire şi poiesis, 1999; Centrul de Aur,
Manea, Virgil Nemoianu, Carmen Firan, 2003; Operă şi monotonie şi alte eseuri
Ion Buzera Ileana Orlich, Victor Ivanovici, Adrian din perspectivă poietică/poetică, 2004;
Adrian Cioroianu Sângeorzan ş.a. Despre traducere. Literal şi în toate sen-
Ovidiu Ghidirmic surile, 2006, pentru care a fost distinsă cu
Au făcut excepţie, din cele şaptezeci premiul editurii pe anii 2003 şi 2007.
Ioan Lascu de editoriale, numai patru: cel dedicat lui
Constantin M. Popa William Shakespeare, prilejuit de Festivalul Profilul spiritual al Irinei Mavrodin
Internaţional de Teatru ce are loc la Craiova concentrează activitatea de peste jumătate
şi Bucureşti şi lui Andrei Codrescu, impor- de veac, de poetă, eseistă şi traducătoare,
tant scriitor român din diaspora, precum şi desemnând astăzi o figură emblematică a
articolele Mişcarea valorilor în spaţiul in- francofoniei europene.
tercultural şi Recuperarea diasporei.
Eminentă studentă a Facultăţii de Litere
Iată, în acest număr, încă o excepţie: (specialitatea limba şi literatura france-
Irina Mavrodin, Distinsa Profesoară care ză), Universitatea din Bucureşti, Irina
ne-a surprins trecând discret pragul în de- Mavrodin a absolvit ca şefă de promoţie şi
ceniul nouă de existenţă, în plină activitate la nu mult timp a dobândit statutul de pro-
creatoare, cu aceeaşi vigoare şi distinc- fesor titular în învăţământul academic.
ţie, o personalitate cu mari contribuţii în
Continuare în pagina 2

Eseu Florin Rogneanu

Inedit: Marin Sorescu – Poezii p. 11 UnînseŢcoalrdaeOalrttuălucui ltă
p. 32
Monica Spiridon – Matei Călinescu –
p. 3
Omagiu postum p. 4
p. 15
Carte eveniment: Gabriel Coşoveanu
p. 26
despre Varujan Vosganian

Dumitru Radu Popa – Panchen Lama...

Teatru: Ion Parhon – Vine toamna cu dor de...
spectacole bune
Sabin Bălaşa: Balul fantomelor

2 Nr. 8 (72) ♦ august 2009 Scrisul Românesc Eseu

Cuprins Continuare din pagina 1 Florea FIRAN Scrisul Românesc

Florea Firan, Irina Mavrodin ...... pp. 1, 2 Irina Mavrodin Revistă de cultură
Monica Spiridon, In memoriam: Matei
Călinescu. Omagiu postum ................. p. 3 Doctor în literatura Stendhal – Scriitură şi cu- Fondată la Craiova, în 1927,
Gabriel Coşoveanu, Cronica celor ce au franceză cu teza noaştere, Ed. Albatros, 1985; Serie nouă (din ianuarie 2003)
uitat strigătul ...................................... p. 4
Irina Mavrodin, Scriitorul şi omul Nathalie Sarraute et le Nouveau Punctul central, Ed. Eminescu, Recunoscută de CNCSIS
Alexandru Vona ................................... p. 5
Ovidiu Ghidirmic, Viaţa interioară .. p. 6 Roman (1971) şi cu o carieră 1986; Mâna care scrie, 1994; Apare sub egida
Constantin M. Popa, Ţintuitorul sau Fundaţia – Revista Scrisul Românesc
Despre îngeri ...................................... p. 6 universitară neîntreruptă, chiar Uimire şi Poiesis, Ed. Scrisul
Adrian Cioroianu, Un fost imperiu cu noi în parteneriat cu „Gazeta de Sud“
ambiţii ................................................. p. 7 şi după pensionarea impusă în Românesc, 1999; Cvadratura şi cu sprijinul
Theodor Damian, Exilul ca dilemă ... p. 7
Ion Buzera, Poezia lui Ion Minulescu ....... 1985, Irina Mavrodin continuă cercului, Ed. Eminescu, 2001; Primăriei Municipiului Craiova
............................................................. p. 8
Dan Ionescu, Sonete zise ................... p. 8 să exercite cu aceeaşi pasiune Operă şi monotonie şi alte REDACŢIA
Marian Victor Buciu, Forme marginale
în Istoria critică a literaturii române de N. şi vocaţie meseria de profesor eseuri din perspectiva poietică/ Redactor-şef:
Manolescu ........................................... p. 9
Ioan Lascu, Impresii dintr-o expoziţie .. p. 10 universitar pe care o îmbină poetică, Ed. Scrisul Românesc, FLOREA FIRAN
Marin Sorescu, Poezii inedite ......... p. 11
Red., Calendar ................................. p. 11 armonios cu activitatea de cer- 2004; Despre traducere: literal Secretar general de redacţie:
Mihai Ene, Aubrey de Vere – un pattern al GABRIEL COŞOVEANU
dandy-ului decadent ......................... p. 12 cetare şi de creaţie, cu cea de traducător de şi în toate sensurile, Ed. Scrisul Românesc,
Gabriel Nedelea, Întâlnirea poeţilor ... p. 13 Redactori:
Constantin Zărnescu, Tristan Tzara – Un elită, fiind model pentru generaţii întregi. 2006; Cioran sau marele joc/ Cioran ou le FLORENTINA ANGHEL
portret al artistului în tinereţe .......... p. 14 IRINA CUCU
Dumitru Radu Popa, Panchen Lama şi ... Desigur, activitatea de traducător a grand jeu, Ed. Institutul Cultural Român, COSMIN DRAGOSTE
Lama de partid şi de stat .................. p. 15 MIHAI ENE
Mircea Ionescu, Poeme ................... p. 15 Irinei Mavrodin din literatura franceză este 2007. DAN IONESCU
Eric Gamalinda, Poeme .................. p. 16
Aurelian Zisu, Poeme ...................... p. 16 una exemplară, ce culminează cu excelen- Volumul de eseuri Despre traducere: Redactori asociaţi:
Nina Cassian, Carmen Firan, Dialogul FELICIA BURDESCU
vântului cu marea ............................. p. 17 ta şi monumentala versiune românească literal şi în toate sensurile, publicat de edi- MONICA JOIŢA
Adrian Sângeorzan, Focurile nepaleze .... ION PARHON
........................................................... p. 18 a capodoperei lui Marcel Proust – A la tura craioveană Scrisul Românesc în 2006, FLORIN ROGNEANU
Felicia Burdescu, Jacques Lacan în pro- GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
pria oglindă ...................................... p. 18 recherche du temps perdu, la care a lucrat cuprinde întrebări pe care Irina Mavrodin
Carmen Francesca Banciu, Picioarele Colegiul redacţional:
mamei ................................................ p. 19 mai bine de un deceniu şi pentru care a şi le-a pus de-a lungul vremii: „Este tra-
Vladimir Udrescu, Poeme ............... p. 19 ADRIAN CIOROIANU
Rodica Grigore, Despre adolescenţă şi fost distinsă cu Ordinul Chevalier des ducătorul un creator sau este el un simplu ANDREI CODRESCU
adolescente, altfel ............................. p. 20 IRINA MAVRODIN
Sorana Georgescu-Gorjan, Portretul lui Ion Arts et des Lettres (1992) şi Premiul „14 artizan sau, şi mai rău încă, un executor EUGEN NEGRICI
Georgescu-Gorjan de C. Brâncuşi .... p. 21 NICOLAE PANEA
Geo Constantinescu, Luis Raúl Calvo – Juillet“ (2004), oferite de Statul Francez, mecanic al unui act de transcriere (mulţi DUMITRU RADU POPA
scurtă antologie de poezie .................... p. 22 DUMITRU RADU POPESCU
Nicu Vintilă, Constelaţia geniilor .... p. 22 Premiul Academiei Române şi Premiul dintre cei care nu au tradus niciodată niciun MONICA SPIRIDON
Ştefan Vlăduţescu, De la credinţă la ştiin- INA VOINEA
ţă şi înapoi ........................................ p. 23 Uniunii Scriitorilor. Acesteia i se adaugă rând îl văd nu departe de această postură)?
Valeriu Cîmpeanu, Poeme .............. p. 23 Corectură:
Lucian Gruia, Ţestoasa zburătoare ... p. 24 traduceri din mai toate epocile şi genurile Este traducerea o operă, şi dacă da, prin ce CLAUDIA MILOICOVICI
Viorel Forţan, Poeme ...................... p. 24 VIOLETA GODEANU
Cecilia Căpăţână, Noua limbă de lemn ..... literaturii franceze: Madame de Sévigné, se deosebeşte statutul său de cel al operei TANIA TOMA
........................................................... p. 25
Maria Tronea, Nicolae Breban – Bestiar Aloysius Bertrand, Eugène Delacroix, traduse? Până la ce punct, şi în ce fel (în- Prezentarea artistică:
feminin .............................................. p. 25 CRISTINA CORNELIA MARCU
Ion Parhon, Vine toamna, cu dor de... trebare care se poate pune
spectacole bune ................................. p. 26 Redacţia şi Administraţia: Craiova
Ion Parhon, Creaţie românească promo- şi în legătură cu literatura, Telefon: 0722753922; 0351/404.988
vată de „Soleil de l’Est“ în Franţa ... p. 27 E-mail: scrisulromanesc@yahoo.com
Cosmin Dragoste, „Indecenţa“ în faţa ca- cu arta în general) este tra- Web: www.revistascrisulromanesc.ro
nonului clasicizant ............................ p. 27
Horia Dulvac, Duminica înmulţirilor nea- ducerea literară un act care Cont: RO03BRDE170SV21564261700
utorizate ............................................ p. 28 BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
Ion Jianu, Imnurile echipei Universitatea ţine numai de spontaneitate,
Craiova .............................................. p. 28 Abonamentele se pot face la oficiile RODIPET
Silviu Gongonea, Cinism seducător şi de inspiraţie, de talent?“, în sau la sediul redacţiei. Revista se difuzează în
impas narativ .................................... p. 29 toată ţara, prin reţeaua RODIPET.
Petrişor Militaru, Îngerul ca dublu celest jurul cărora a reuşit să reu- În Bucureşti, revista poate fi procurată şi
al omului în mistica iraniană ........... p. 29 de la Centrul de Difuzare a Presei, Muzeul
Red., Okeanos .................................. p. 30 nească o serie de concepte Literaturii Române (Bulevardul Dacia).
Gabriela Rusu-Păsărin, Destinul unei
cărţi ................................................... p. 30 din domeniul poeticii/poie- ISSN 1583-9125
Red., Priviri asupra trecutului României ... Responsabilitatea opiniilor exprimate
........................................................... p. 31 ticii, precum lectura plurală,
Mihaela Lazăr, Pasiune pentru cultură .... aparţine integral autorilor.
........................................................... p. 31 ambiguitatea, literalitatea, Manuscrisele nepublicate nu se
Florin Rogneanu, Un secol de artă cultă
în Ţara Oltului .......................... pp. 31, 32 literaritatea etc. înapoiază.
Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
În poezie, Irina str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408

Mavrodin este la fel de pro-

Irina Mavrodin, Adrian Cioroianu, Ioana Crăciunescu, lifică: Poeme, Ed. Cartea
D.R. Popa la Coloviile „Scrisul Românesc“ (23–24 oct. 2008) Românească, 1970; Reci

Gustave Flaubert (Premiul pentru tradu- limpezi cuvinte, 1971; Copac înflorit, 1978;

cere al Uniunii Scriitorilor, 1985), Élie Picătura de ploaie, 1987; Vocile, 1998 –

Faure, André Gide, Francis Ponge, Henri Premiul Uniunii Scriitorilor (1999); Punere

de Montherlant, Albert Camus, Maurice în abis, Ed. Eminescu, 2000; Capcana/

Blanchot, Jean Cocteau, Gérard Genette, Le Piége, ediţie bilingvă, Ed. Curtea

Paul Ricoeur, Gaston Bachelard, Albert Veche, 2002; Centrul de aur, Ed. Scrisul

Cohen, Pierre Chaunu, Émile Cioran,André Românesc, 2003; Uimire/ Émerveillement,

Pieyre de Mandiargues, Patrick Rambaud, ediţie bilingvă, Ed. Minerva, 2007.

Paul-Louis Courier, Camille Laurens. Mai Cu poezia, Irina Mavrodin nu face

trebuie amintit recentul roman Femme „un exerciţiu minor“, cum ar fi spus G.

nue, femme noire/ Femeie goală, femeie Călinescu, ea scrie o poezie de subtilitate

neagră de Calixte Beyala, una dintre cele şi conciziune maximă în care atinge temele

mai cunoscute autoare africane de expresie majore. „Să scrii în fiecare zi/ iată un mod

franceză (2007). de a te ruga/ a trecut o zi/ şi nu ţi-ai scris

Ca eseistă, Irina Mavrodin a publicat pagina/ memento mori/ aşază-te şi scrie/

un număr însemnat de titluri ce au marcat oriunde oricând/ nu aştepta Inspiraţia/ fă-ţi

gândirea critică românească din ultimii zilnic rugăciunea/ îţi strigă Stendhal“

ani: Spaţiul continuu, Ed. Univers, 1972; (Memento mori).

Romanul poetic, 1977; Poussin – Praxis „A scrie poezie e o boală/ cum? n-ai ştiut

şi metodă, Ed. Meridiane, 1981; Modernii, asta?/ Îţi spune vocea/ şi mai cu seamă//

precursori ai clasicilor, Ed. Dacia, 1981; umileşte-te/ şi nu-i dispreţui/ pe cei care nu

Poietică şi poetică, Ed. Univers, 1982; scriu/ aroganţa ta// s-a înălţat până la ceruri/

ed. a II-a, Ed. Scrisul Românesc, 1998; mâniindu-l chiar şi pe/ bunul Dumnezeu/

nu ştii că orice poem// e

scris pe nisipuri/ mereu

spălate de valuri?“

(Aroganţa)

Activitatea literară a

Irinei Mavrodin presu-

pune o abordare într-un

spaţiu generos, ceea ce

vom face în alt număr al

revistei. Acum, la împli-

nirea unei vârste rotun-

de, „Scrisul Românesc“

urează Distinsei Doamne

Carmen Firan, D.R. Popa, Ioana Crăciunescu, Irina Mavrodin, IRINA MAVRODIN
Mihai Ene, Adrian Sângeorzan
„La mulţi ani!“.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (72) ♦ august 2009 3

In memoriam: Matei Călinescu

Omagiu postum (II) Monica
SPIRIDON
C oloana vertebrală a operei lui matic al cărţii nu scapă din vedere făgaşele operează o triplă perspectivare. Mai întâi
Matei Călinescu se află în studiile urmate de istoria ideilor în veacurile ur- un unghi axiologic, implicând un plus sau retrăirii, al rememorării, al recuperării unui
sale de literatură comparată şi de mătoare. În fond Matei Călinescu nu face un minus valoric. (Modernismul s-a născut sens pierdut, relectura devine instrumentul
teorie literară. Există, între volumele aparent altceva decât să concentreze şi să dea con- ca un concept peiorativ, spre exemplu). împotrivirii faţă de mistificarea istoriei.
eterogene publicate în acest domeniu, un vergenţă unor ipoteze asupra clasicismului, După aceea unul istoric, postulând acope-
solid argument de unitate: vocaţia indubi- dispersate în mai toate sintezele sale. rirea termenului cu un segment anume din În termenii în care e definită de autor în
tabilă a autorului de analist al discursului timpul cultural. (Modernitatea începe apro- prefaţa la cea de a treia ediţie a romanului
intelectual, în toate aspectele sale (ideologic, În cartea despre Eminescu, în cea des- ximativ în 1850, an convenţional după care său, postcenzura e, la rândul ei, o varian-
retoric, moral, tematic sau formal), dublată pre poezia modernă, în teoretizările pe Noul devine o noţiune cu caracter ofensiv). tă aparte – perversă – a relecturii, trădând
de înclinarea sa spre categorial în sfera sin- marginea vârstelor şi chipurilor modernită- Şi unul strict tipologic, mizând pe calita- ecuaţia scriitor/putere, specifică unui timp
tezei. Observaţie valabilă pentru volumele ţii, clasicismul este invocat ritual cu funcţie tea de instrument de sistematizare a unei anumit. În mai toate ipostazele în care o
apărute fie în ţară fie peste ocean. de element ab quo. Din punctul său fix de astfel de categorii. (Vorbim în mod curent înfăţişează Matei Călinescu în cărţile sale,
Titanul şi geniul în poezia lui Eminescu, observaţie, devine întotdeauna posibilă de modernitatea unui autor din veacul de literatura se citeşte, se reciteşte şi chiar se
volumul de debut, subintitulat Semnificaţii percepţia optimă asupra diferirii creatoare mijloc). scrie de la sfârşit spre început şi nu invers.
şi direcţii ale etosului eminescian, propune şi asupra normelor sale labile. De altfel, Ca obiect de studiu monografic, recitirea
o tipologie creatoare situată aparent pe linia ca o confirmare, dizertaţia de doctorat a În cartea lui Matei Călinescu, moderni- este un concept-instrumental, un vizor
eminescologiei anterioare (cu precădere lui Matei Călinescu, dezvoltată în volumul tatea este definită ca un concept de relaţie, speculativ, nelipsit de o fibră metaforică.
D. Popovici, cum s-a mai spus). Şi totuşi, omonim, demonstrează că logica poeziei angajat în tensiuni opozitive multiple. Ea El mediază accesul înţelegerii noastre spre
ductusul investigaţiei diferă sensibil de cel moderne contrazice radical în primul rând se opune, pe de o parte, tradiţiei sau pre- modul de existenţă şi de interpretare al
axiomele clasice ale limbajului poetic: cedenţei în termeni generici. După aceea, literaturii şi dincolo de el, spre orizonturi
al predecesorilor. funcţia sa imitativă şi simpla sa valoare modernităţii burgheze, încrezătoare în culturale ample, privite în dinamica lor is-
instrumentală. Cu pornire de aici, drumul uti­litate, raţiune şi progres. (Căci autorul torică.
Matei Călinescu ne semnalează existenţa poeziei va depăşi un alt jalon, cel romantic distinge între două modernităţi aflate în
unui Eminescu bifrons, a cărui efigie de Ianus – mizând preponderent pe expresia emoti- conflict permanent. Una cultural-estetică şi Cartea schiţează o teorie coerentă a
va fi ulterior limpezită şi legitimată abia de vităţii şi pe imaginaţia creatoare – pentru alta care ţine de planul socialului şi al civi- recitirii, pornind dintr-o răspântie unde
Ion Negoiţescu, într-o carte fundamentală. a ajunge, treptat, la ipoteza de uz curent a lizaţiei. Prima se erijează ritmic în replică poetica, filosofia, etica, psihologia, teoria
Mai curând decât un descendent al lui D. poeticităţii, ca formă aparte de mânuire a faţă de cealaltă – generată de progresul mentalităţilor şi chiar politica se întâlnesc.
Popovici, autorul cărţii este un precursor limbajului în producţia de sens. tehnic, de revoluţia industrială şi de mass Relectura este înţeleasă ca un moment din
al lui Ion Negoiţescu. Spre deosebire de media, dând naştere consumului şi culturii marele lanţ al repetării, unde scrisul, cititul,
primul, el îl citeşte pe Eminescu într-un mod Dintre volumele anterioare exilului, de masă). În sfârşit modernitate se opune rescrisul, recititul devin nume accidental-
situat, la fel ca cel de-al doilea: dinăuntrul, acestea două îşi trădează în modul cel siesii, pe măsură ce ameninţă să devină ea diferite ale aceluiaşi gest creator. Ceea ce
din perspectiva, unei estetici conservând mai evident continuitatea speculativă cu însăşi o sursă de autoritarism şi chiar de numim în mod curent lectură este un grad
emfatic experienţa modernistă. variantele sintezei dedicate, dincolo de tradiţie. Cele cinci chipuri ale modernităţii zero utopic: în raport cu el, tot restul este
Atlantic, modernităţii: Faces of Modernity: identificate în carte – modernismul, avan- relectură. Matei Călinescu inventariază
De aici decurge o altă diferenţă în ra- garda, decadenţa, kitsch-ul şi postmoder- metodic dimensiunile şi strategiile esen-
port cu eminescologia antecedentă: intere- Avant-Garde, Decadence, Kitsch (Indiana nismul – sunt rezultatul jocului complicat ţiale ale recitirii – cea existenţială şi cea
sul pentru plasarea fizionomiei creatoare de forţe, incluzând complementarităţi şi ludică, cea creatoare, cea profesionist-
– individuale sau de grup – în orizonturi University Press, 1977) şi respectiv Five contraste, proiectat pe fundalul acestei tri- hermeneutică şi, în sfârşit, cea normativă.
epistemice ample. Indiferent de obiectul ple tensiuni. Poziţia principială adoptată de Privită dintr-o perspectivă normativă (deci
lor imediat, interpretările din carte rămân Faces of Modernity: Modernism, Avant- C. în lucrare îl determină să asume frontal canonizantă), polaritatea ipotetică citit-re-
constant la nivelul relaţiei simptomatice dependenţa axiomelor estetice ale moder- citit îngăduie autorului să urmărească prin
dintre un intelectual (Eminescu) şi Timpul Garde, Decadence, Kitsch, Postmodernism nităţii mai curând faţă de discursul intelec- vizorul ei turnantele şi vârstele mentalităţii
său: Prima operă din literatura noastră în tual al epocii, decât faţă de practicile de occidentale. Ea se deschide către orizon-
care se pune problema intelectualului – (Duke University Press, 1987, ediţie revizu- creaţie artistică. La fel ca Adrian Marino, turile istorice ale înfruntării perpetue între
susţine Matei Călinescu – îi aparţine lui ită, adăugită şi cu un capitol inedit Despre el acceptă regimul paralel al terminologiei Nou şi Vechi în Creaţie. Mai precis, C. se
Eminescu: Sărmanul Dionis. În perspecti- Postmodernism, tradusă în japoneză, în literare şi respectiv al creaţiei, fără comple- întreabă cum s-a pus problema raportului
va conceptualizantă a lui Matei Călinescu spaniolă şi în română – la Editura Univers, xul ilegitimităţii nominaliste. lectură-relectură, în momente-cheie ale
eminescianismul devine o categorie largă în 1995). Nu numai cărţile din ţară pregă- conştiinţei culturale moderne şi ce va-
de sensibilitate, care anticipează o serie tesc lucrarea de referinţă despre moderni- Volumul Rereading (Yale University lori din afara literaturii i-au fost asociate
dintre opţiunile culturale ale secolului XX. tate, ci şi o serie întreagă de studii şi eseuri Press, 1993) articulează explicit, într-un frecvent.
Recitită 30 de ani mai târziu din perspec- satelite, publicate în reviste sau în volume proiect teoretic, o serie de obsesii difuze,
tiva operei ulterioare, cartea autorizează o colective intră în sfera ei de gravitaţie. perceptibile în scrierile anterioare. Cu tim- În fond, prin mai tot ce a scris până
astfel de lectură, atestând interesul timpu- pul, pentru Matei Călinescu, Recitirea s-a acum – în ţară sau peste hotare, indiferent
riu al autorului pentru retorica intelectuală Vreme de mai mult de o decadă, Matei erijat într-o Arhi-temă teoretică, implicată de diversitatea de gen, de tematică, de me-
a ultimelor două secole. Călinescu a fost unul dintre animatorii dez- în producerea, în consumul şi în devenirea todologie sau de limbă – Matei Călinescu
baterilor internaţionale consacrate postmo- literaturii. Perspectiva regresivă, adoptată iluminează relaţia, lunecătoare în cultură,
Tot dintr-un unghi acuzat perspectivist dernismului, ca participant la simpozioane în studiile de morfologie a culturii – în care dintre Multiplu şi Unu din care, ca inte-
este abordat, într-un volum monografic, sau congrese, ca moderator la mese rotunde punctul de observaţie al autorului este si- lectual al timpului său, a făcut un constant
Clasicismul european. Decupajul proble- sau co-editor al unor antologii critice con- tuat constant înlăuntrul timpului său, ca şi subiect de reflexie.
sacrate problemei. criteriul esteticii sale – implică automat o
migraţie dinspre prezent spre trecut, adică
Sinteza americană asupra modernităţii o operaţie de re-citire. În memorialistica
aduce la culminaţie două dintre tendinţele lui Matei Călinescu, recitirea este investi-
definitorii ale producţiei sale de anatomist tă cu demnitate existenţială. Echivalent al
şi de istoric al formelor culturale: înclina-
rea nominalistă şi, paralel, un perspecti-
vism deschis către presiunile contextuale
– în sens larg ideologice – exercitate asupra
creaţiei în diferite epoci. În ultima variantă,
incluzând toate cele cinci chipuri, cartea re-
uşeşte performanţa de a pune ordine într-un
domeniu unde pare a se fi înstăpânit irever-
sibil babilonia (adică unde fiecare teoretici-
an se exprimă în limba şi în legea sa).

Matei Călinescu tratează modernitatea
drept concept generic sau gen proxim –
distingând-o net de ceea ce numim moder-
nism, care este doar unul dintre chipurile
sale doctrinare şi estetice. Cartea este un
ghid de orientare în topografia modernită-
ţii, semnalând erorile şi iluziile proiective
alimentate de înţelegerea şi definirea ei,
vreme de un veac şi mai bine. Asupra con-
ceptului de modernitate, Matei Călinescu

4 Nr. 8 (72) ♦ august 2009 Scrisul Românesc Cronică literară

Carte – Gabriel Cronica
eveniment COŞOVEANU

C ă o mărturisire densă în violen- celor ce au uitat strigătul
ţe şi orori înecate într-un ocean
de tristeţe poartă titlul Cartea boom economic. grilă de lectură religioasă, ca o culegere de alegerea [este fundalul steagului armenesc
Prioritară, însă, a devenit vindecarea su- psalmi, pentru că se referă în special la cei – n.n.] s-a dovedit înţeleaptă pentru un
învinşi. Greu de uitat, spre pildă, Harutiun popor risipit ca al nostru“), apoi rodia, apoi
fletească după genocid, despre care avem,

şoaptelor (Polirom, 2009), asta ţine de în Cartea şoaptelor (definibilă şi drept Khântirian, consul la Bucureşti multă vreme fructele-case – nucile, alunele, migdalele,

soarta tragică hărăzită poporului armean Cartea lecuirii, sugerează autorul, întrucât în mintea sa după demitere, generalul Dro, fisticul. Aflăm şi despre simţul negustoresc

şi de simţul datoriei al celui care s-a docu- expune stratagemele vindecării – nereuşite, luptător pentru libertate, de asemenea activ accentuat al poporului, de care avem ceva

mentat îndelung pentru a elibera suferinţa, în speţă – de gravele lovituri primite parcă întru ideea sa scumpă mult după încheierea ştiri de pe vremea când, la Bucureşti, hanul

a neamului său şi a propriei familii, în lume fără oprire) o relatare care poate sta, ca ostilităţilor, Misak Torlakian, răzbunăto- unui armean, Manuc Bey Mirzaian, forfotea

– Varujan Vosganian. Cum şcoala ne-a grad al hidoşeniei ascunse în fiinţa care-şi rul dârz, hotărât să nu uite nimic, bunica de viaţă şi afaceri. Ritualul băutului cafelei,

obişnuit cu istoria mare, aceea a imperiilor zice atât de duios homo sapiens, lângă ta- Arşaluis, Onik Tokatlian, multidecoratul de în vremurile tihnite („În copilăria mea,

blourile de gen din Auschwitz, Dachau sau război, Virginica Papazian, fata îndrăgosti-

Birkenau. Drumul străbătut de un popor tă fără leac de un deţinut din cauza căruia

întreg, dislocat din Anatolia europeană, face închisoare, aspect dezavuat profund de

Smirna, Izmid sau Adrianopol, ori din re- mentalitatea armeană, Harutiun Fringhian,

giunile Anatoliei apusene, din Trabizonda, rege al zahărului în România antecomu-

Erzerum sau Kharput, până la capătul su- nistă, credincios puterii unui testament în

pliciului, la Deir-ez-Zor, cale de peste trei care continua să adauge nume de ispravă,

sute de kilometri şi mai bine de un milion deşi hârtia cu pricina, acoperibilă în mult

de morţi, echivalează cu un program de aur odinioară, nu mai valora doi bani, iar

exterminare calculat de otomanii interesaţi fostul mare bogătaş ajunsese să vândă nuci

doar de scăderea numărului de deportaţi. prăjite pe te miri unde, îmbătrânind zdren-

Paginile dedicate chinurilor cortegiului nu ţăros. Bunicii Garabet şi Setrak au parte,

sunt recomandabile celor hipersensibili, însă, de o atenţie mai mare, prin impactul

pentru că nu atât răsuflarea din ce în ce mai direct asupra autorului. Mai toţi au, însă,

tăioasă a morţii te înspăimântă, cu toate aer de lunateci, şi încă stârnesc mirarea că

chipurile ei de descompunere, cât margini- au scăpat dezastrelor atât de zdraveni.

le imaginarului lui homo atrox. Convoaiele O caracterizare de grup, expurgată de

nefericiţilor, atât de slăbite încât, la un patetism, ca de altfel toate pasajele care

moment dat, nu mai lăsau umbră, mâncând evocă delirul istoriei, se dovedeşte mai

iarbă, fecale sau cârpe asudate şi ajungând relevantă decât un curs de istorie punctat

la canibalism, când nu mureau pe capete de statistici: „Armenii, trecuţi prin masacre Varujan Vosganian şi Nicolae Breban

de frig, boli sau în urma atacurilor bandi- şi pribegii, purtând pecetea de apatrizi şi lansarea cărţii – Muzeul de Artă din Craiova

ţilor, nu mai puteau lansa către lume decât deprinşi, mai degrabă, să se strecoare neob- râşniţa era un membru al familiei“) repre-

şi a cuceritorilor, puţini am fost dispuşi, un plânset gemut, rugăciune, blestem şi servaţi, să vorbească în şoaptă şi să-şi ducă zintă iarăşi un fragment ieşit din pana unui

în lipsa unor motive personale, să acor- somn totodată. Aşadar, suficiente motive traiul în cuminţenie, pierduseră deprinderea mare prozator. Căci, fără a căuta efectul, ba

dăm atenţie celor care au îndurat exoduri, pentru care puteam, la fel de bine bine, să de a striga. Nu se mâniau decât rareori. Cu chiar cu un parti-pris anticalofil, Varujan

crime şi nedreptăţi doar dintr-o „proastă“ citim acum Cartea Plângerii. Sau Cartea cât alţii îşi aduceau aminte mai rar de ei, cu Vosganian reuşeşte să insufle palpit în cele

amplasare geopolitică. După traversarea Tângurii, pentru că, până în ceasul morţii, atât mai bine. Era prea strâmt locul pentru mai mărunte scene, să descopere, cu infini-

şirului de grozăvii din roman, te încearcă cei ce rezistaseră deportării scoteau din ei pe lumea aceasta. Învăţaseră să trăiască tă tandreţe (era să zic în şoaptă) elementul
un sentiment straniu, că eşti părtaşul unui piept, la răstimpuri, sunete ca dintr-un tub înăbuşit“. Cartea şoaptelor instruieşte şi sensibil, slăbiciunea atât de omenească, în
miracol dacă a rămas cineva în viaţă pentru de orgă ce anunţau, lugubru, un sfârşit asupra obiceiurilor, meseriilor, datinilor şi vuietul şi confuzia generale.
Senzaţia de trăit se află pretutindeni, ca
a consemna faptele, în condiţiile în care târziu după o existenţă plină de privaţiuni habitudinilor unui popor pe care n-ai cum să în acest episod dramatizat, străbătut, în gra-
armenii parcă erau predestinaţi masacrării. şi, mai ales, umiliri. nu-l respecţi. Vine vorba şi despre fructele vitatea lui de dialog într-un cavou (loc pro-
Şi totuşi, ca întotdeauna, în ciuda setei uci- lui, care cresc la poalele muntelui Ararat: tejat, unde, după asasinarea lui Kennedy,
gaşe a turcilor sau a comuniştilor sovietici, Sahag Şeitanian, unchiul romancierului, caisa, înainte de toate („Bunicul spunea că s-au adunat membri ai comunităţii să
a rămas câte un supravieţuitor, din greşeală s-a numărat printre cei care s-au iniţiat în portocaliul de nuanţa caisei e culoarea care răspundă la întrebarea „cine o fi de vină“),
ai zice, ca o sfidare scheletică (la propriu, moarte pe drumul presărat cu cadavre (cele se vede de la cea mai mare depărtare şi că de un umor inefabil: „Sahag Şeitanian: De
după înfometarea până la stadiul ca stoma- vizibile, căci Eufratul, cu care se întâlnea ruta vină sunt ruşii. Der Varjabedian: De vină
cul atrofiat să respingă orice aliment) la câteodată, devenea mormânt mişcător Vintilă Mihăescu – Nelinişte sunt cubanezii. Arşag clopotarul: De vină
pentru destui) dintre Mamura şi Deir- sunt turcii. Anton Merzian: De vină sunt
adresa nebuniei istoriei. ez-Zor. Din acest din urmă punct, kurzii. Krikor Minasian: De vină sunt
resturile convoaielor descărnate au camionagiii mafioţi. Ovanes Krikorian:
Dar nu cronica unei exterminări se fost expediate spre Mosul, dar au De vină sunt albanezii. Asta cu albanezii
reţine neapărat, ci modalitatea de a rezista pierit în deşert, sub nisipuri, ori au era cu totul neobişnuită. – Am ascultat
tratamentelor inumane, urii oarbe, doar cu fost îngrămădite în grote, unde li s-a Radio Tirana, completă, sigur pe sine,
scutul credinţei şi sub zodia unei demnităţi dat foc, morţilor şi muribunzilor la- Ovanes Krikoriaan. I-au jurat răzbunare
pilduitoare. Desţăraţi, cu paşapoarte de olaltă. Numitul unchi, copil atunci, lui Kennedy. – Răzbunare pentru ce? se
apatrizi, sau, apoi, ca repatriaţi, armenii pot la începutul veacului douăzeci, a interesă Măgârdici Ceslov. – Ce ştiu eu?
depun o mărturie cutremurătoare despre su- fost dat unui turc în schimbul unui Răzbunare şi gata. – Albanezii ameninţă
pravieţuire şi puterea de-a suporta calvarul: săculeţ de făină, a trăit o vreme pe toată lumea..., nu se lăsă Măgârdici. –
„Bunicii mei, Garabet Vosganian şi Setrak printre otomani, rebotezat Yusuf, D-apoi vezi... Dar ipotezele nu se termina-
Melichian, au înţeles din secolul lor cât e pentru a fugi, ca să ajungă, în cele seră, căci: Vrej Papazian: Vienamezii sunt
de greu să mori în acelaşi pământ din care din urmă, în România. Dar a trăit de vină. Mîgârdici Ceslov: Mexicanii sunt
te-ai născut. Bătrânii armeni ai copilăriei restul zilelor ca un dedublat, un om de vină“. Schimbul continuă, bogat în ironii
mele nu au avut niciun mormânt la căpă- disputat între micul deportat Sahag şi trimiteri la o mulţime de evenimente.
tâiul căruia să stea şi să-şi plângă părinţii. şi călăreţul Yusuf, purtând, pe corp, Întreg volumul, de altfel, amestecă inextri-
Şi-au purtat mormintele cu ei, pe unde au însemnul Islamului. Figura acestui cabil voinţa de măcel a unora cu setea de
rătăcit şi, aşa cum evreii îşi aşază chivotul supravieţuitor stigmatizat, locuit de viaţă a unui neam cu răni nevindecate total.
şi fac în jurul lui templu, tot astfel, când două entităţi în beligeranţă surdă, Varujan Vosganian realizează, din frânturi
poposeau, îşi descărcau mormintele de pe este de neuitat. Din acelaşi aluat testimoniale, documente şi, mai ales, stări
umeri şi acolo îşi făceau casă“. Reacţia în memorabil sunt plămădite zeci de de spirit, privitoare la „o parte încă neîmpă-
faţa durerii şi a vedeniilor cu care au rămas alte personaje, ca protagonişti ai cată a istoriei“, un roman impunător, fluid
puţinii „norocoşi“ scăpaţi a fost şoapta, la unor micro-istorii generatoare de ca mersul prin lume al etniei din care face
adăpostul căreia s-a aşteptat un semn divin mitologii personale sau doar ca parte, dar şi solid ca un discurs legitimant
sau înţelegător din partea belicoşilor globu- prezenţe semnificative, prin replică care va dăinui oricăror înşirări de cifre şi
lui. Ce şi-au dorit succesorii lui Tigran cel sau gest, în împrejurări grele. Or, nume, trecute ori viitoare.
Mare nu s-a întâmplat nici astăzi, căci ţara, acestea abundă în carte, drept care
deşi în sfârşit independentă, s-a micşorat, suntem preveniţi că ea permite şi o
iar resursele nu cheamă în minte vreun

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (72) ♦ august 2009 5

Scriitorul şi omul Alexandru Vona Exerciţii Irina
MAVRODIN
(Mic exerciţiu de poietică)

C artea mea despre Alexandru apoi de şef de întreprindere, cu răspunderi, te mari. Je jouais dans la Cour des grands. darea unui ansamblu, ansamblul care este
Vona continuă, fărâmiţată, frag­ cu mulţi lucrători, cu multe belele. De altfel, e curioasă reacţia lor. Când s-a romanul.
mentată, risipită în nenumărate terminat toată povestea asta profesională
bucăţi, precum trupul zeului egiptean Irina Mavrodin: Faptul că nu ai mai şi când nu mai eram decât un fost şef de A.V.: Într-adevăr, aş vrea să public toate
Osiris. scris e o chestiune, dar tu ai renunţat şi la întreprindere, unul dintre foştii mei colegi, nuvelele împreună.
Sunt la începutul ei oarecum, şi totuşi, ideea de a publica ceea ce scriseseşi. Ceea tot şef de întreprindere, a văzut un articol
pentru a rămâne în spiritul acestui frag- ce e un fapt mai rar. despre romanul meu, articol apărut în I.M.: Chiar aşa să şi faci. Şi cât de
mentarism, sunt ispitită să transcriu sfâr- Germania, şi a rămas trăsnit. Dar să nu crezi curând.
şitul convorbirii noastre (a Irinei Izverna- A.V. Dintr-un fel de onestitate. Eu că am crescut în ochii lui. Dimpotrivă: „tu
Tarabac şi a mea) cu el. consideram că în măsura în care nu mai as toujours été un farfelu“. I.I.-T.: Albert, ce gust are pentru tine
Aşadar, fac un salt peste şase zile, şi scriam, nu eram scriitor. Şi că nu are niciun celebritatea, acest succes literar venit atât
transcriu cuvintele lui Alexandru Vona – rost. Adevărul e că mai scriam din când I.M.: Dar spune-mi, de ce nu publici de târziu?
notate pe reportofon de noi două, deci sub în când. Mai scriam puţin poezie, treizeci nuvelele?
forma lor cea mai directă, cea mai autenti- – patruzeci de poeme, vreo două nuvele, A.V.: Mi s-a părut totdeauna că orice
că – cu privire la destinul său de scriitor şi nişte texte épars. E o nimica toată pentru A.V.: Între altele, pentru că o foarte carieră de felul ăsta în Franţa e o nebunie.
la relaţia dintre omul care a scris romanul patruzeci de ani. Nu renunţasem complet la bună prietenă a mea, Monica Lovinescu, Ăsta e un complex cu totul diferit de cel al
Ferestrele zidite şi autorul acestei cărţi. asta. Renunţasem să public, da. care le-a citit, mi-a spus, când au început românului obişnuit care îşi închipuie că va
Este o pagină exemplară, care ar putea cuceri Parisul. Nu am avut deloc impresia
figura în orice manual de poietică/poetică, Irina Izverna-Tarabac: Deci n-ai mai să apară criticile despre roman, să nu mai că voi cuceri Parisul. În schimb am fost cu
publicat nimic în toată această perioadă? public nimic: „Ţi-ai făcut un locşor în lite- totul stupefiat de succesul meu în Germania,
cred eu. ratura română, dacă mai publici ceva or să de felul cum am cucerit Germania. Apoi
A.V.: Ba da, am publicat, dar din cauza te atace toţi“. romanul a apărut în Spania, unde s-a
Iată amplele lui comentarii, suscitate de românilor care-mi cereau. Am publicat în vândut destul de bine. La Madrid au apărut
puţinele şi scurtele noastre întrebări. diferitele reviste ale lui Virgil Ierunca. Vreo I.M.: Tu nu crezi în nuvelele tale? numeroase articole elogioase.
patru – cinci poeme, o nimic toată. A.V.: Dragă, nu cred mai mult decât am
Alexandru Vona: …Am fost deci che­ crezut în roman, adică nu cred deloc. I.I.-T.: Ai veşti despre vreo altă tradu-
mat la Ford. Aici nu aveau un financiar I.I.-T.: Şi la romanul acesta abandonat I.M.: Înţeleg că-i o scriitură omogenă, cere? Ştiu că romanul a apărut acum doi ani
foarte important, prieten cu patronul indus- te mai gândeai din când în când? care le leagă între ele, şi totodată le leagă şi în traducere olandeză.
triei Ford în Franţa. Aici nu aveau nimic cu romanul. Cred că această omogeniate
pentru mine, dar m-au trimis la un arhitect, A.V.: Dragă, mă mai gândeam, în de scriitură – şi în conceptul de scriitură A.V.: În principiu, cartea e vândută
care lucra pentru o întreprindere, şi aşa am măsura în care, într-o zi, i-am propus lui includ totul, formă şi conţinut, dihotomie, în Finlanda. I-am telefonat de curând lui
găsit de lucru. Am rămas treizeci de ani Mămăligă să citesc la cenaclul lui. Am citit antinomie, transgresate prin el – este foarte Nyssen, şi ştiu că Actes Sud se luptă să o
la întreprinderea asta, optsprezece ani ca un capitol important care a fost primit cu importantă, căci ar contribui la consoli- publice şi în Anglia.
inginer şi doisprezece ani ca preşedinte. multă răceală.
Interesant e că eu, care nu mă pasionam I.I.-T.: Nu urmează a fi tradusă şi în
după inginerie, la un an după ce eram acolo I.M.: De Mămăligă? Japonia?
am făcut proiectul uzinei Renault, cea mai A.V.: Da. Şi nici publicul n-a părut prea
mare uzină din Franţa. A fost un proiect convins. Trebuie să spun însă că era o peri- A.V.: Nu am niciun fel de informaţii în
absolut original. Am câştigat cu el con- oadă în care cenaclul era îngrozitor de po- sensul ăsta.
cursul, şi într-un fel aşa Renault a devenit litizat. Textele care mergeau bine erau nişte
dintr-o mică întreprindere locală, o mare texte orientate cu nişte personaje vulgare, I.M.: Eu văd cartea asta foarte bine
întreprindere metropolitană. Deci, eu la doi ridicole şi stupide, care erau comunişti. publicată în Japonia.
ani, după ce începusem să lucrez la Paris, Dacă scriai aşa, scriai bine. Dacă nu, on
eram cunoscut ca un inginer de mare cali- t’écouta on était poli mais c’était tout. Am A.V.: Ai dreptate, pentru că e complet
tate, cu proiecte forte personale. Apoi am citit o dată şi m-am lăsat. abstractă.
construit Aerogara Sud, diferite prefecturi, I.M.: Te considerai, deci, un fel de dile-
alte uzine enorme, am construit peste tot, tant în materie. Sau poate nu te mai gândeai I.M.: Ar trebui să vorbeşti cu Nyssen.
până în China. Îmi câştigam destul de larg deloc la acest capitol din viaţa ta. Şi acum, Albert, cum vezi, privind în
existenţa, şi încă nu atât de larg pe cât aş fi A.V.: Nu mă mai gândeam deloc şi urmă, toată povestea ta, configuraţia ei, care
putut să pretind. Nu mă interesa asta prea consideram că probabil romanul nu e prea e ca un desen, ca un misterios arabesc.
mult. Să mă apuc de literatură ar fi însemnat A.V.: Am ajuns la un acord foarte parti-
să renunţ la toate astea. Mă obişnuisem să bun. cular între mine şi cel care-a scris romanul.
lucrez bine. Pe urmă, a fost moartea Mirei, Consider qu’il y a une parenté de noms.
care a fost ceva absolut îngrozitor, la doi I.I.-T.: Nu aveai niciun regret pentru Aşa că numele celui care a scris cartea mai
ani după ce am ajuns la Paris. M-a salvat el? există şi acum. Dar cel care a scris cartea
de dezastru ingineria, nu romanul. Deci am nu mai există. Deci eu sunt doar cel care-
avut o dublă carieră. Mai întâi de inginer şi A.V.: Dragă, aveam regrete pentru fe- şi imaginează care au fost gândirea sau
meile care au murit, pentru femeile pe care răspunsul la anumite chestiuni ale unui
le iubeam şi care nu-mi mergea. Am avut cetăţean care poartă acelaşi nume ca mine,
o viaţă nenoroicită, ştii bine. Am dat prea dar care e cu totul diferit. Mi se pare mult
multă importanţă afecţiunilor, feminine, mai interesant şi mai normal să vorbesc
mai cu seamă. În plus, aveam satisfacţii
profesionale adevărate. Lucram la o între- despre carte, care e un lucru precis, care
prindere care era cunoscută, făceam proiec-
e ceea ce e, decât despre Alexandru Vona,
care a dispărut, sau despre Albert Samuel,
care n-a existat.

A 29 iunie 1972 – Eveniment cultural la Craiova

R Înfiinţarea Teatrului de Operetă din Craiova, mai întâi ca Secţie
a Filarmonicii de Stat „Oltenia“, devenit apoi Teatrul Liric
H „Elena Teodorini“.
Momentul inaugurării – în prim plan Florea Firan (care a rostit un
I S cuvânt de inaugurare), actorii Madeleine Nedeianu, Manu Nedeianu
V E şi solişti ai spectacolului Sânge vienez de Johann Strauss: Constantin
a Ene, Smaranda Albanezu, Valentina Mănescu, Aneta Bacă, Emil
N Iuraşcu, Ileana Petrescu...
Regia artistică: Ion Dacian; coregrafia: Elena Penescu-Liciu;
T scenografia: arh. Ştefan Norris; maestru de cor: Alexandru Racu
Iniţiativa întemeierii Teatrului de Operetă la Craiova, de către
I profesorul Florea Firan şi dirijorul Constantin Ungureanu (atunci aflaţi
la conducerea Comitetului Judeţean de Artă Dolj) a fost sprijinită, în
M mod direct, şi de celebrul tenor Ion Dacian în calitatea de preşedinte
al Comisiei de concurs pentru angajarea soliştilor (concurs ţinut la
E sediul Teatrului de Operetă din Bucureşti) şi de regizor al spectaco-
lului inaugural Sânge vienez de Johann Strauss.
N A făcut-o cu mare bucurie... Sperăm ca în istoria acestei instituţii
momentul să-şi găsească locul cuvenit.
T

A

L



6 Nr. 8 (72) ♦ august 2009 Scrisul Românesc Eseu

Confruntări Reografii Constantin
literare M. POPA

Ovidiu
GHIDIRMIC

Viaţa interioară Ţintuitorul

S tresaţi de grijile zilnice, do- fiinţei umane şi-au propus să le sondeze sau Despre îngeri
minaţi de goana după câştig romanticii. Î n primul număr pe anul 1875
al revistei „Convorbiri literare“, Lucrarea, în totalitatea ei, transmite o
sau de preocuparea pentru Dintre curentele moderne de gândire, Eminescu mărturiseşte, cu pute- specială tensiune departe de hieratismul
psihanaliza a fost preocupată, cel mai mult, presupus al reprezentărilor biblice, semni-
afirmarea în planul existenţei sociale, de cunoaşterea vieţii interioare, mergând
mulţi dintre noi uită că mai au şi o viaţă până la investigarea teritoriilor ascunse rea rară de a detalia subtilităţile virtuozităţii ficaţiile fundamentale văzându-se, dacă nu
interioară şi că, de fapt – la urma urmei – ale subconştientului. Psihanaliştii au făcut
aceasta este şi cea mai importantă, pentru distincţia dintre eu – supraeu – sine. Dacă plastice, admiraţia faţă de arta mozaicului, deturnate, cel puţin concurate de sensuri
că de ea atârnă – în cea mai mare parte – supraeul reprezintă eul nostru de suprafaţă,
liniştea şi fericirea noastră, atât cât poate sinele este eul nostru de profunzime. observând, în cheia mimesisului, corespon- expresive dezvoltate arborescent.
exista pe lume „fericire“. Poate că ar trebui
să ne ocupăm, mai mult, de viaţa noastră Limba română a creat – pentru sine – o denţa între pictură şi „lucrul musiv“: „mo- Neaşteptată pentru arta secolului 14
interioară! pereche pe măsură: sinea, aşa cum a obser-
vat, cu pătrundere şi subtilitate, Constantin zaicul e genul acela de pictură care
Noi, oamenii moderni, aflaţi în per- Noica, în Rostirea filosofică românească.
manentă criză de timp, suntem tentaţi să „Omul în sinea lui“ – iată o expresie de cearcă a imita prin bucăţi de marmură,
o neglijăm, dar vechii greci erau pe deplin cea mai mare adâncime filosofică, pe care
convinşi de însemnătatea ei, de vreme ce numai limba noastră a fost capabilă să o de peatră colorată, de sticlă sau de lut
scriau, pe frontispiciul templului de la Delfi: nască.
„Cunoaşte-te pe tine însuţi!“ („Gnothi ars, colorile naturei“.
seauton!“). Această sentinţă, pe care ro- Viaţa interioară nu înseamnă altceva, în
manii au tradus-o, în limba lor: „Nosce te ultimă instanţă, decât „omul în sinea lui“, Poetul accentuează evidenţa unor
ipsum!“ şi care a străbătut veacurile, sună iar omul nu valorează mai mult decât ceea
ca un avertisment adresat viitorimii, de ce este el, „în sinea lui“, acolo unde se află stricte simetrii care contracarează
care, din păcate, umanitatea n-a prea vrut partea cea mai autentică a fiinţei noastre
să ţină cont, de-a lungul timpului. şi unde trebuie să ne căutăm, pentru a ne ceea ce este amorf în material pusă în
putea regăsi: „În lumea dinăuntru, a inimii
Dacă ar fi ţinut cont de ea şi de tâlcul profunde“ – cum spunea Al. Philippide, operă: „La lucrări de o simetrie geo-
ei adânc, istoria ar fi înregistrat, probabil, printr-unul din versurile sale memorabile.
mult mai puţine războaie, dezastre, sacrile- metrică, sau unde acele erau menite
gii şi nenorociri, decât cele petrecute până Omul trebuie să se îndrepte către el
astăzi! Dar, pesemne că este o fatalitate a însuşi – în clipele sale de răgaz, de linişte de-a fi văzute de departe, bucăţile
istoriei ca oamenii mai noi să nu ţină seama şi de meditaţie – pentru că din afară ne vin
de înţelepciunea celor vechi, aşa cum copiii mai mult rele decât bune. puteau fi mai mari, fără a prezenta
nu sunt dispuşi să asculte, întotdeauna,
sfaturile părinţilor, ci – mai degrabă – să Fericirea nu este decât un acord, tem- ochiului asprimi în trecerile de la
refacă experienţa, pe cont propriu. porar, al omului cu sine însuşi. Relativa
fericire a omului nu se află nici în avere, umbră la lumină şi vice-versa; la
Nu există ceva mai preţios decât nici în funcţii, nici în ranguri, nici în titluri,
cunoaşterea de sine. Cunoşti lumea în nici în onoruri, nici chiar în renume sau în picture însă, menite să fie private de
măsura în care te cunoşti pe tine însuţi! glorie – treapta cea mai de sus la care se pot
Acesta este un adevăr axiomatic. Fără acest ridica, mai rar, muritorii – ci în el însuşi, în aproape, bucăţile mineralice infăţişau
adevăr, vechii greci n-ar fi plecat de acasă viaţa sa interioară, care este cea mai mare
şi nu s-ar fi aventurat să colinde mările şi avuţie personală dintre toate. puncte colorate şi erau numai de grosi-
oceanele lumii.
Câtă dreptate avea Eminescu când mea unui ac. Artistul îşi taie din sticlă
Dacă te cunoşti bine pe tine, ai posibili- spunea: „Caută-ţi în tine însuţi liniştea şi
tatea să-i înţelegi pe alţii, să devii mai bun fericirea.“ Acest vers eminescian este un şi din marmură ţinte de grosimea in-
şi să faci mai puţin rău. Căci, sursa răului îndemn la înţelepciune şi la preţuirea vieţii
se află în noi înşine, în propriile noastre interioare. dicate, acopere o placă de metal c-un
instincte, dorinţe, complexe,
refulări. Vladimir Zamfirescu – Clown fel de aluat (care uscat devine vârtos

Răul nu trebuie căutat în afara ca peatra) şi pe când e moale încă, el
noastră, ci înlăuntrul nostru. Dacă
fiecare s-ar cunoaşte mai bine pe schiţează desemnul său şi apoi înfige
sine, atunci am avea şansa ca răul
să se manifeste cât mai puţin. ţintele de colori una lângă alta, des şi
Acest lucru l-au înţeles aproape
toate doctrinele morale, în frunte într-un amestec hotărât de mai nainte.
cu creştinismul şi budismul. De
O picture în puncte de marmură, un
aceea, aceste doctrine au pus,
fel de brodărie în peatră, ci pe când la Dicticul Wilton – dreapta
atât de mult, accentul pe viaţa
interioară. Romantismul a atras broderia comună colorile deosebite sunt re- este înstrăinarea îngerilor de rolul ce li
atenţia că viaţa interioară este mai
importantă decât cea exterioară prezintate printr-un fir deosebit, la mosaic s-a atribuit prin tradiţie. Blânda şi anosta
şi şi-a orientat întregul demers
gnoseologic spre explorarea di- fiecare împunsătură cere un alt ac. După ce armonie angelică e înlocuită de semne ce
mensiunii abisale a fiinţei.
placa era pe deplin lucrată şi uscată, supra- trădează spontaneitatea existenţei şi candi-
Romanticii erau conştienţi
de abisalitatea fiinţei umane: faţa se netezea şi i se da o poleitură, care te da sănătate a vieţii. Peste personaje pogoa-
„Cum în fire-s numai margini, e
în om nemărginire“ – ne spunea face să crezi că întregul tablou a crescut în ră graţia spiritului în dozaje diferite şi cu
şi marele nostru poet naţional,
Eminescu, în vastul său poem so- peatră şi nu ar fi făcut de mâini omeneşti“. efecte neaşteptate, de la iluminări secrete
ciogonic: Memento mori. Tocmai
aceste tărâmuri, necunoscute, ale Dificultatea compoziţiei mozaicale, la aviditatea ochilor celor unsprezece înge-

structura sa bizuită pe diviziuni tranşante rese drapate în albastru profund.

se sustrage mecanismelor naraţiei. Şi totuşi, Am preluat, cum s-a văzut la început,

revăzând celebrul Diptic Wilton, capodo- titlul cunoscutei cărţi a lui Andrei Pleşu,

peră a picturii medievale engleze, nu-mi fără a-l urma în convingerea că îngerii nu au

pot reprima tentaţia dublă, a identificării cu sex. O serie de amănunte deconspiră femi-

suava rigoare a comentariilor eminesciene nitatea purtătoarelor de aripi ce participă la

şi a relatării istoriei extraordinare conţinute actul investirii monarhului ca reprezentant

în cele două panouri din lemn de stejar des- al autorităţii divine pe pământ. Jocul privi-

coperite în casa Wilton din Wiltshire. rilor are darul de a redefini funcţia idealiza-

Pe un fundal decorativ de veritabil tă de însoţitor abstras şi inocent. Implicarea

mozaic, dipticul, datat 1395–1399, închi- se vădeşte fără echivoc. „Domnişoarele“ se

de povestea ceremoniei în care Richard al supraveghează reciproc, sfioşenia e dublată

II-lea primeşte binecuvântarea pruncului de curiozitate, gesturile prea îndrăzneţe

Isus. Imaginea transmite nu atât fiorul sunt admonestate, aşa cum se întâmplă în

mistic cât, mai degrabă, somptuozitatea cazul îngeresei din prim-plan. Toate poartă,

momentului. Regele Engliterei, în ge- cu naturaleţea unei cochetării exersate,

nunchi, este prezentat Fecioarei cu prun- broşe reprezentând cerbul alb, emblema

cul, într-o gradaţie paradigmatic aleasă, de personală a lui Richard al II-lea, precum

către Sf. Edmond purtând în mâini săgeata şi preţioase coliere de aur, relevând atât

dătătoare de moarte, Sf. Edouard având legitimarea, cât şi ataşamentul, profund

inelul destinat lui Ioan Botezătorul şi însuşi atipice.

Sf. Ioan Botezătorul în braţe cu mielul lui Este aici, în toată această înscenare

Dumnezeu. Dincolo de simbolismul teo- curtenească, încercarea de a depăşi cadrele

logic se remarcă transparenţa legăturilor unui sistem de prejudecăţi prin forţa ima-

purgatoriu – paradis, chiar compenetrarea ginativă a fericitului mânuitor de „ţinte“

planurilor terestru şi celest, distincţia fiind ce dezvoltă ritul, încă temător de învelişul

făcută prin abundenţa florilor de sub pi- carnal al sufletului, în orizontul unei sacra-

cioarele fiinţelor divine. lităţi reformulate plastic.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (72) ♦ august 2009 7

Un fost imperiu cu noi ambiţii O idee Adrian
CIOROIANU
– noua geopolitică a Turciei de azi –

O sală de sport din Ankara – capitala Turciei Acest diferend turco-israelian este surprinzător din mai state sunt printre cele mai importante în UE (şi principalii
– la începutul anului 2009. Şi un meci de bas- multe puncte de vedere. Mă voi opri aici la unul: fiecare contributori la bugetul Uniunii), dar nu sunt singurele.
chet în care, aproape indiferenţi la evoluţia dintre aceste două state în parte are legături speciale şi
scorului, suporterii echipei Turk Telecom au început la un favorizate cu SUA. Pe marea tablă de şah, aşa cum se Sondajul IFOP sugerează o reticenţă în creştere a
moment dat să se descalţe şi să arunce cu pantofii în jucă- vede ea de la Washington, Israelul este aliatul principal cetăţeanului mediu din aceste state ale vechii Europe – spre
torii oaspeţi – ai echipei Bnei Hasharon, din Israel. în zona estică a Mediteranei şi în Orientul Mijlociu, iar comparaţie, în 2004, un sondaj desfăşurat în Italia, Marea
Gestul relua forma de refulare (foarte mediatizată) a Turcia este aliatul principal în aria Mării Negre, în Nord- Britanie şi Spania dădea peste 50 de procente ca fiind
unui ziarist irakian împotriva lui George W. Bush. Şi totuşi, Estul Mediteranei şi în Sudul spaţiului ex-sovietic. favorabile invitării Turciei. În plus, date fiind propriile sale
protestul galeriei turce nu era unul sportiv – ci politic. Cu obstacole de parcurs (lărgirea la 27 de membri într-un timp
doar câteva zile în urmă (pe 27 decembrie 2008), armata Din perspectiva Departamentului de Stat al SUA, scurt, impasul Tratatului de la Lisabona, criza financiară
israeliană lansase ofensiva din fâşia palestiniană Gaza. Iar Turcia şi Israelul sunt, geopolitic vorbind, complementare prezentă etc.), Uniunea ca atare are acum alte priorităţi
oficialităţile turce – în frunte cu premierul Tayyip Erdogan şi ambele sunt state-cheie pentru susţinerea intereselor decât să gestioneze aderarea Turciei într-un viitor apropiat.
– condamnaseră în termeni duri atacul. Explicaţia: în lunile americane în zonele lor. Cu atât mai surprinzătoare, deci, Ankara simte şi acest lucru.
precedente, Turcia intenţionase să joace rolul de media- criza dintre ele – agravată la mijlocul lui ianuarie a.c., când
tor între Israel şi Siria (în dosarul complicat al Înălţimilor ministrul de externe israelian Tzipi Livni ar fi intenţionat să Sondaje similare desfăşurate în toamna 2008 în Turcia
Golan, ocupate de Israel), iar atacul israelian din Gaza a viziteze Turcia, dar ministrul de externe turc Ali Babacan arată că procentajul turcilor doritori de aderare la Uniunea
luat-o prin surprindere. În zilele premergătoare ofensivei, i-a transmis (se pare) că vizita ar fi nepotrivită. Ca unul Europeană este şi el în scădere: puţin sub 50% în acel
premierul israelian Ehud Olmert fusese în vizită în Turcia care i-am întâlnit pe amândoi, ştiu că ambii sunt conştienţi moment, faţă de 73% în 2004. Reticenţa europenilor face
– dar nu spusese interlocutorilor turci nimic din planurile de greutatea fiecărui cuvânt spus – sau auzit. pereche, s-ar spune, cu pesimismul în creştere al turcilor:
sale. Ceea ce Ankara a interpretat ca fiind o ofensă. în 2008, numai 26% dintre respondenţi credeau că Turcia
În aceleaşi prime zile ale lui 2009, opinia publică din Mai cu seamă incidentul Davos este, cred, momentul va intra într-o zi în Uniunea Europeană.
Turcia a reacţionat violent: marşuri de protest împotriva în care a devenit vizibilă ceea ce s-ar putea numi noua
atacului israelian s-au desfăşurat în principalele oraşe geopolitică a Turciei. Ea nu a început atunci – ci era Din această perspectivă poate fi interpretată o recentă
ale ţării, iar ministerul local al învăţământului a invitat deja în curs de câţiva ani. Nu a fost numai o izbucnire schimbare în guvernul Turciei. Ca ministru de Externe,
şcolarii turci să ţină un moment de reculegere în semn de temperamentală a premierului – ci o mai largă declaraţie în locul euro-optimistului Ali Babacan a venit euro-
solidaritate cu copiii palestinieni din Gaza. de intenţii. pragmaticul Ahmet Davutoglu. Rocada poate semnala
Apogeul crizei turco-israeliene s-a consumat pe 29 alte priorităţi în politica externă a Turciei. La începutul lui
ianuarie a.c.: aflat la Davos, în Elveţia, într-una dintre În primul rând, Turcia a înţeles că drumul său către iulie a.c., proaspătul ministru Davutoglu a făcut o vizită şi
şedinţele Forumului Economic Mondial, premierul Uniunea Europeană (în care şi-a oficializat intenţia de a în România. Diplomaţi din MAE român mi-au confirmat
Erdogan a avut un schimb încins de cuvinte cu preşedintele intra din 2005) este mai plin de obstacole decât părea la că discuţia sa cu omologul de la Bucureşti a fost foarte
israelian Shimon Peres, după care s-a ridicat şi a părăsit început. În mod mai mult sau mai puţin deschis, Germania aplicată şi, practic, el a sugerat anumite teme regionale
sala. În zilele următoare, Erdogan a declarat că Israelul şi Franţa (dar nu numai) se opun primirii Turciei. Desigur, pentru diplomaţia română. Într-un interviu dat aici (vezi
ar trebui „exclus din Organizaţia Naţiunilor Unite“ din alte state o susţin ­– precum România. Numai că, să nu ne „Adevărul“, 6 iulie a.c.), Davutoglu a repetat că vede
cauza „crimelor împotriva umanităţii“ pe care le-ar fi facem iluzii, glasul României în UE nu are încă aceeaşi problema palestiniană ca fiind „mama tuturor problemelor
comis în Gaza. Uşor de ghicit că gestul său a fost primit cu greutate cu cel al Germaniei. Iar Turcia ştie acest lucru. [din Orientul Mijlociu]“ şi a opinat că „dacă rezolvăm
multă simpatie acasă, în opinia publică turcă. Previzibil, chestiunea palestiniană, multe probleme regionale şi chiar
de asemenea, că Erdogan a fost, pentru câteva zile eroul La nivelul opiniei publice turce şi/sau europene, situaţia globale se vor rezolva“. Era nu numai o constatare, ci şi
preferat în media arabe. este destul de delicată – şi nu foarte încurajatoare. Potrivit un memento: experimentat în politica zonei şi cunoscător
unui sondaj IFOP desfăşurat în septembrie 2008 în 7 state al istoriei recente, Davutoglu a dat astfel de înţeles că
europene (Belgia, Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, România de azi este departe de acea Românie a anilor ’70,
Olanda, Spania), 67% din cei chestionaţi erau împotriva care media – uneori cu succes – între israelieni şi arabi.
primirii Turciei în Uniunea Europeană. Desigur, aceste 7

Exilul ca dilemă Theodor DAMIAN
E xilul este o dezrădăcinare, o destabilizare
interioară, o ieşire din contextul unor valori şi al O schimbare radicală copleşitoare a experienţei de viaţă plecare de la o gamă şi ierarhie de
unui mod de a fi şi intrarea în altul. vine cu întrebarea cine sunt eu?, mai ales atunci când viţele valori la alta e ca trecerea unui râu
cele mai adânci ale rădăcinilor noastre nu pot fi smulse cu în care ori te îneci, ori ajungi pe
tărâmul celălalt spălat, purificat,
„La râul Babilonului/ acolo şezum şi plânsum/ când totul, sau când, chiar dacă acestea au fost smulse, urmele înnoit, transfigurat.

ne-am adus aminte de Sion.“ lor rămân ca un dureros şi penetrant memento. Dar exilul este şi o dilemă existenţială. A fi în exil, în
diaspora înseamnă a trăi în permanenţă în intervalul din-
Aşa a stat şi a plâns şi Ovidiu la Pontul Euxin când şi-a Impactul cu noua cultură impune un proces de confor- tre departe şi aproape, în tensiunea dintre aici şi acolo, a
alerga pe traiectoria dintre casă şi acasă. Altfel spus, când
adus aminte de locul de unde venise; şi cum locul de unde mare (con-formare) a individului la noile structuri, adică eram în ţară, datorită motivelor care mi-au determinat ple-
carea, mă uitam la ţara viitorului exil considerând-o punct
vii nu-l poţi uita – de cele mai multe ori – căci aşa cum de creştere a sa odată cu ele. Acest proces poate sfârşi fie de referinţă, aşa cum A se investeşte în B şi îl ia ca punct
de referinţă; când am ajuns însă în B, punctul de referinţă
zice Constantin Rădulescu-Motru, există o legătură strânsă într-o trans-formare, fie într-o de-formare a celui în cauză. devine A, fapt ce mă face să merg pe acelaşi drum în dublu
sens, ori ca-ntr-un cerc, iar aceasta face din mine un veşnic
între solul pe care te naşti şi destinul pe care-l ai, atunci Mai ales în cazul din urmă criza dezrădăcinării nu va întâr- pelerin spre mine însumi.

plângerea este continuă. zia să-şi arate efectul devastator. Acest gen de pelerinaj poate fi însă ameţitor, poate pro-
voca pierderea în propria-ţi grădină, după cum te poate şi
Cu tot caracterul lui dureros, exilul poate fi benefic Caracterul productiv, creator al exilului este evident ajuta să te regăseşti tot mai mult cu fiecare dus întors întru
lumină, ca atunci când citeşti un text sacru de mai multe
sau pierzător pentru intelectual. În exil ori te salvezi ori te în cazul în care intelectualul ştie să exploateze pozitiv ori şi de fiecare dată descoperi în el noi sensuri care te
îmbogăţesc şi te transfigurează.
alienezi; în unele cazuri te salvezi alienându-te. Te salvezi confruntarea dintre cele două culturi, ori când ştie să le
Exilul poate însemna pentru intelectual ocazia pe care
în sensul că ai fugit de rău, de un risc mare; în alte ca- facă compatibile una cu cealaltă, să se completeze reci- semănătorul o are de a ieşi din curtea sa la câmp sau pe
teren total nou pentru a arunca sămânţa sa. Acest lucru în
zuri cineva care te consideră rău te îndepărtează. Exilul în proc. Un mariaj fecund, bine gândit între valorile culturii mod normal trebuie să-l facă pe semănător, pe intelectual
mai bogat şi mai satisfăcut.
acest caz apare ca o alternativă preferabilă materne şi cele ale noii culturi, tensiunea între
Văd în situaţia intelectualului în exil, mai mult decât
unui rău şi mai mare, deci apare ca o sal- ce a lăsat în urmă şi ce are înainte, poate fi în situaţia omului de rând, considerând definiţia şi ca-
racteristicile intelectualului, aplicarea proverbului care
vare; pe de altă parte însă înstrăinarea poate salutar pentru individ, şi poate în acelaşi timp zice că omul sfinţeşte locul. Şi cu cât suferinţa, munca,
lupta, riscurile sunt mai mari, cu atât victoria devine mai
fi pentru mulţi o ucidere lentă, o alienare să i se constituie într-o permanentă sursă de răsunătoare şi satisfacţia mai durabilă.

distrugătoare. creaţie.

Deci exilul poate fi mai ales pentru inte- „Privirea aruncată/ spre lacrima de mamă,

lectual (ca cel ce ştie mai mult, ca cel ce e nesecată“, dorul, de cele mai multe ori,

considerat creator de valori) ori pierzător şi cum semnalează şi Blaga, este un fenomen

plafonant, ori productiv şi creator. esenţialmente productiv, la fel ca suferinţa;

Caracterul pierzător al exilului este legat în astfel de cazuri, intelectualul, cel ce vede

de nevoia intelectualului de a se adapta, in- printre lucruri şi citeşte printre rânduri, cel ce

tegra, supravieţui în noul context. Aceasta vede legăturile ascunse dintre lucruri, aşa cum

pentru unii înseamnă renunţare la valorile implică definiţia etimologică a termenului, va

trecute şi concentrarea pe asimilarea noilor converti dorul şi suferinţa în act creativ; ex-

valori, fapt echivalent cu o schimbare de presia dorului şi a durerii, în ea însăşi, va fi un

conştiinţă ce adesea duce la diverse feluri de act de creaţie.

crize de identitate. Emilian Nuţu – Ciclul zbor, 2 Exilul implică şi un risc existenţial.Această

8 Nr. 8 (72) ♦ august 2009 Scrisul Românesc Eseu
Cronică literară

Istoria esenţială a Poezia lui Ion Minulescu
literaturii române

Ion
BUZERA

I on Minulescu (1881–1944) e la despre ce e vorba, primul nostru poet de- care contrazic energic emergenţa gândului avea măcar potenţial autocaracterizant) nu
debut (Romanţe pentru mai târziu dicat integral concretului, cotidianului şi cât de cât poetic. O nesfârşită trăncăneală, e tratată cu mai multă fervoare. Banalitatea
– 1908) un logoreic sentimental urmelor acestora. Dar în faţa unei astfel de asta e poezia lui Minulescu. devoră tot în poezia lui Minulescu: nici
şi un naiv poetic şi aşa va rămâne, cu foarte strofe nu poţi avea nicio reacţie estetică: nimicul nu-i rezistă.
mici variaţii, până la sfârşit. A reuşit per- „Au plecat bucureştenii toţi la băi/ Şi cu Tot felul de interogaţii şi exclamaţii
formanţa de a prozaiza tot ce nu putea fi Vara n-au rămas în capitală/ Decât morţii inutile haşurează poeme obosite din start, Minulescu trebuie să fi avut complexul
prozaizat decât cu riscul căderii în proza de şi gardiştii.../ Iar pe străzile pustii şi prin scrise parcă cu scârba unui plictis de şef impotenţei lui poetice, pe care nu a vrut
cea mai indigestă factură. Eminescianismul, odăi –/ Praful ce se-ngroaşă zilnic,/ Şi-n de trib polinezian. (Te întrebi, aşa cum te însă să-l recunoască şi a încercat să-l com-
macedonskianismul şi încă nemanifestatul covoare –/ Moliile cu prezenţa lor fatală/ Şi poţi întreba în cazul altor mii de veleitari, penseze pe cele mai diverse căi. Bunăoară,
bacovianism sunt reduse la caricatura pură. cu veşnica lor poftă de mâncare...“ (Vara ce rost are această energie a ambiţiei care se imaginează contrat de contemporani:
Nu instinctul noutăţii i-a lipsit, ci (dar real- în capitală, în volumul Strofe pentru toată se exersează strictamente în van). Vagi „Dovadă eu –/ Eu, care-am fost ucis/ De
mente în întregime) instrumentarul punerii lumea, 1930). Absenţa intuiţiei face ravagii contrastivităţi mai mult decât stângace către cei care, citind ce-am scris,/ M-au po-
lui în funcţiune: superficialitatea eului în poezia lui Minulescu. („Coşciuguri albe, plutitoare/ Pe negrul negrit/ Şi m-au scuipat,/ Apoi cu toţi m-au
apelor murdare...“), repetiţii stridente, pastişat...“ (Povestea mea şi a lor, din vo-
„vorbitor“ în aceste texte e atât de „pro- Artificiul e ingredientul principal. sufocante, metafore searbede, alegorii ief- lumul Nu sunt ce par a fi..., 1936). Arghezi,
fundă“, de extinsă şi de nesăţioasă, încât Unele dintre aceste emisii textuale seamă- tine, neologisme care se potrivesc ca nuca de pildă, a scris foarte dur despre volumul
demite orice efort serios de cooperare. La nă cu poeme optzeciste proaste. (În această în perete, incapacitate generalizată de in- De vorbă cu mine însumi. Or, el nu poate
fel de distrat e şi în cheltuirea creditului in- privinţă e un cert precursor!) Dacă va fi venţie, comic involuntar: „Mă simt aşa de fi bănuit că ar putea, nici în cele mai negre
tertextual, iar demagogia erotică e enormă. avut succes o astfel de poezie (şi a avut!), e singur, c-aproape-mi este frică/ Să mai vor- coşmaruri, să-l „pastişeze“ pe Minulescu.
Minulescu ar fi putut fi, dacă ar fi înţeles clar ce fel de cititori de poezie am avut. Iar besc cu mine...“ (De vorbă cu mine însumi).
dacă îl credităm pe Lovinescu („Succesul Deşi poetul mizează frecvent pe efectele Încercarea lui Ion Vartic de a-l „trage“
poeziei minulesciene nu vine, însă, de la de comic, acesta e totdeauna în altă parte pe Minulescu spre estetica rococo e nobilă
fondul ei muzical şi de la lărgirea lirismu- decât cea scontată. Predispoziţia stereotipi- şi perdantă. Normal că întâlnim frivolitate,
lui în regiunile subconştienului, ci de la zantă e atât de prezentă, încât simţi nevoia epidermicitate etc. (J. Philippe Minguet),
muzicalitatea ei exterioară“), începem să să spui că într-un vers precum „Prin cande- dar pe astea şi multe altele le întâlnim în
înţelegem şi de ce i-am avut. labre, iată,-adoarme şi lumina...“ (Cântec orice poezie minoră.
de leagăn, din volumul De vorbă cu mine
Minulescu e un personaj caragialian ne- însumi, 1913), reuşita ar fi fost aproape ga- Nici ideea (spectaculoasă) a lui Pompiliu
reuşit. E „de cele mai multe ori enervant“, rantată dacă lumina ar fi „adormit“ oriunde Constantinescu, referitoare la parod­ ierea
cum bine zicea Arghezi. Absenţa poetici- altundeva decât „prin candelabre“. simbolismului, nu stă în picioare: lui
tăţii e flagrantă în reportajele aleatorii şi Minulescu i-a lipsit cea mai vagă preocu-
abstracte pe care le prezenta drept poezii, Macabrul e ridicol, ridicolul e jalnic, tot pare faţă de orice fel de tradiţie. Minoratul
în „romanţele“ de o futilitate perfectă, ca şi ce ar putea fi simbolist e tratat în cheie mult lui e şi o consecinţă a indolenţei cunoştin-
în poemele aşa-zicând mai serioase: „După prea vetustă, ordinară, iar romantismul e o ţelor poetice.
fiecare act al tragediei, tu cobori banal ca o făcătură, o implozie patetică, incapabilă să
cortină, şi din spasmul agoniei de lumină imagineze fie şi cel mai vag feedback ironic Lovinescu şi Călinescu n-au prea avut
împrumuţi aspecte noi monotoniei.“ (Strofe ori măcar nostalgic. curajul de a „demitiza“ un poet mult prea în
pentru întunerec, din volumul Strofe pentru vogă. Până la urmă, cel mai adecvat despre
toată lumea, 1930). Nici măcar din întâm- Minulescu trăia „poezia“ la suprafaţă, poezia lui Minulescu a scris Arghezi: „o
plare nu se poate manifesta: de fiecare dată, ca pe o spumă, ca pe un deodorant, ca pe masivă doză de nerozie“. Dintre istoricii
cu o precizie de laser, când pare să se în- un bărbierit de dimineaţă. Iar poezia, fără literari, mult mai bine (căci mai drastic) l-a
chege ceva, apare un vers sau apar versuri nicio urmă de resentiment, trăia tot atâta cât prins Ion Negoiţescu în Istoria... lui.
era trăită. Nici măcar tema nimicului (care
Cu aproape aceleaşi cuvinte, însă mult
mai puţine, Bacovia a creat o mare poezie.

Dan IONESCU

R ecent, Aurelian Zisu a Sonete zise
publicat volumul Sonetele
rănite (Ed. Aius). După de către teluric, în timp ce roata soarelui merge stării de sine a unui copac. În urma spaima instantanee
definiţie, sonetul „este o poezie cu formă mare se va fi atins demult: „Genunchii tăi, săriturii cangurului care „ducea în pungă a celui influenţat în
fixă, alcătuită din paisprezece versuri femeie plângând,/ Au ucis soarele“. un copac mort“, peste „gardul femeilor“, rost; sau boul Apis –
repartizate în patru strofe: două catrene şi mai târziu, femeile „cu frunze“ îi vor cere: în fond, un zeu – îmi
două terţete sau trei catrene şi un distih“. Laturi sarcastice se remarcă în impera- „Sari!“, ca în jocurile copilăriei, când, va fi schimbat soarta,
Eventuale abateri de la definiţie n-ar fi tivele întrebuinţate. Această formă verbală, sărind peste cineva întins jos, cu faţa-n sus, în armonie cu vocaţia mea combatantă, şi
sancţionabile datorită prezenţei adjectivu- des apelată, anulează oscilaţia între opţiuni: trebuie să refaci saltul în direcţie inversă, până la capăt voi fi în stare pentru cauză, de
lui „rănite“. Semnificatul adjectivului ebru- „Unei ferestre i se face sicriu./ Strada e însă pentru a devaloriza legenda sinuozităţii sacrificiul suprem: „Şi a venit bou şi a venit
itează corespondenţă cu suferinţa umană. cu muritori/ Care-şi beau sângele… Mori!“, intestinale dintr-o asemenea cauză, ludică bou/ Şi mi-a suflat soarta: Erou?“.
Posibile subiecte de agent aflate ca motive deşi în fragmentul de faţă, prin „mori!“ se şi întâmplătoare.
în carte ar lămuri tipicul adjectivului: pro- adresează interdicţii la o practică sau oricui În primul catren din sonetul numărul
priu-zis ori verbal. Această clasificare va îşi va simţi periclitată personalitatea în Regăsim ceva din proza lui Urmuz: o 42, sonorităţi şi motive pretind un fundal
semnala implicit asupra felului sursei de generalul pe care-l întregeşte. Sunt cazuri deplasare a capacităţii de absorbţie sau de regal, cu muzică de Elvis Presley: „Nici
inspiraţie: ambiental sau livresc. în care imperativul implică aspect flatant, captare, dinspre actant către pasiv: „Nu ea nu e goală şi-aş fi pierdut/ O cămaşă de
Discursul poetic apropie lumile, dar rugător, ca în sonetul noapte, dacă iertam/ Părul cu demoni lăsat
şi pe om de tot ce i se întâmplă. Nevoia Dă-mi, titlu arghezian! pot mişca buzele, mamă, am să moară/ La tine în umeri de geam“. În ro-
de vederi noi poetul o clamează strict, la lins tăcerea/ Şi mi s-a înecat manele lui Cezar Petrescu şi Anton Holban,
obiect, insinuând capacitatea de hipnoză Imperfectul verbelor într-o carie peşte/ Şi s-a dat se rulau plăci de patefon pentru a întreţine
a frumuseţii printr-un dativ etic: „Ascultă atribuie formă baladescă Dumnezeu cu puterea“, dinspre reveria ca mijloc de ieşire din staţionarul
frumuseţea cum ucide./ Infern de rodii – versurilor; totuşi, permi- obsesii spre cel marcat: „Şi se prezentului.
pasul meu dintâi./ Şi ochiul ei, cu patimile te apropieri de lirica stă- mai zice că mi se agaţă-n piftie/
frânte/ Mi-l pune stins la sânge căpătâi“. nesciană, ca în sonetul În cancerul vorbei, voiam să Aurelian Zisu probabil e cinefil. Mai
Frumuseţea este personificată. Drum: „Călca ruginit ca spun/ Puţină femeie, puţină multe sonete au titluri aluzive: Îmblânzitorul
Din critica lui Vianu asupra capodope- un tremur/ În genunchiul cetate, puţină chelie/ Şi zidul de praf, Camera de scris, Un măgar numit
rei Riga Crypto şi lapona Enigel, Aurelian de om se rupea/ Cum ar în care doarme omul nebun“. dorinţă, Telejurnal, Sfera şi Cezar, Larve
Zisu ia sintagma „luceafăr întors“ şi o fi ţinut vântul de stepă Proporţia reală a obiectelor se ş.a.
propune ca denumire la un poem. Textul se în braţe/ Călca ruginit şi pierde în măsura umanizantă a
generează din replici fireşti, a căror logică mure.// Şi marginea însă unui organ precum inima. Cu volumul Sonetele rănite, poetul
permite o imagine de toleranţă a celestului i se rupea/ Nişte tălpi Aurelian Zisu are ambiţia de a ieşi în faţă.
grele de spart colind/ Dilema se poate rezolva: În secvenţele de extravaganţă vizuală, ca
Nişte-ale sale clopote erou este boul, datorită reuşitei în tablourile lui Salvador Dali, se regăseşte
bea/ Fără argint“. de a fi preschimbat o soartă izul shakespeare-ian, amintindu-ne rădăci-
improprie, şi atunci întreba- nile de la care autorul a pornit spre o nouă
Forţa animală pre- rea „Erou?“ va fi marcată de
abordare a sonetului.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (72) ♦ august 2009 9

Obsesii Marian Victor Forme marginale
BUCIU

în Istoria critică a literaturii române de N. Manolescu (III)

III. Memoriile. Cam aceleaşi cerinţe ca Pândă şi seducţie) e abundentă, tenden- calificării critice devine cu totul subiectivă,
şi pentru jurnal revin în lectura operelor
memorialistice: interioritate, experienţă ţioasă şi, mai cu seamă când se referă la de o severitate feroce. „Manierismul este
morală, document, dar şi căutări artistice
de structură ori de stil împinse până la epoca de după 1889, plină de frustrări şi insuportabil. Narator şi personaje delirează
originalitatea deplină. Memoria în sine
rămâne insuficientă. Naraţiunea, analiza, de inexactităţi factuale, ceea ce îi scade pe sute de pagini.“ Norman Manea, „mai
portretul, polemica, pamfletul – deopotrivă
admise şi demise în raport cu (im)perti- drastic valoarea de document“. La fel fac degrabă un memorialist decât un roman-
nenţa acestora – şi, desigur, expresia pot
suplini într-o măsură modicitatea ori chiar Ţoiu, Buzura, Nedelcovici. Aici, Breban cier, dublat de un bun eseist“, obţine o
carenţa de intimitate, mai puţin sau deloc
documentul, adevărul. Memoriile sunt con- n-ar excela literar, redactarea ar ajunge „operă prolixă, nehotărâtă între ficţiune şi
fundate uneori cu epica de imaginaţie sau,
mai degrabă, invers, echivocul fiind produs neglijentă iar polemicele nu totdeauna mărturie, scrisă adesea în limbă de lemn,
preponderent de receptare şi nu de elaboră-
rile scriitorilor. Evaluările nu sunt suficient cordiale. Lui Petre Stoica nu-i citeşte (ca- prezumţioasă şi greu de citit“. Cu suficien-
acoperite de argumente. Se-ntâmplă ca ele
să fie urmarea unei împotriviri faţă de cali- racterizează) cărţile de amintiri, ca şi pe ţa autorităţii izolate, criticul sfidează stins
ficări de mare prestigiu internaţional.
cele de articole. receptarea internaţională a scriitorului.
Memoriile lui N. Iorga fug de profun-
zime. „Nimic intim, psihologic, în O viaţă Amintiri-le în dialog ale lui Matei IV. Scrisorile. N. Manolescu urmăreşte
de om…“. De la Mircea Eliade s-ar aştepta
aici pur şi simplu originalitate, probabil în Călinescu (scrise împreună cu Ion Vianu) literaritatea (sau esteticitatea) epistolară
ideea opţiunii scriitorului pentru experi-
mentalismul autenticist, dacă nu şi pentru sunt „extrem de interesante“. Conţin într-un sens destul de frecventat în critica
acela textualist. Dar „Eliade nu inovează
nimic în materie de memorialistică.“ El „analize de o perfectă luciditate“ despre şi istoriografia românească. Nu depăşeşte Nicolae Manolescu
ratează şi în memorii împăcarea cu istoria
generală şi literară. În memoriile despre „colaborarea“ (cuvântul e al lui N. nici încălcarea criteriului limbii române „biografie sui-generis şi iconolatră“ despre
închisoare din Rugaţi-vă pentru fratele Leonard Cohen.
Alexandru, Constantin Noica optează Manolescu) lui Tudor Vianu cu regimul în circumscrierea literaturii naţionale, co-
„pentru compromisul util“. Zadarnic în- VI. Reportajul. Nu o istorie a repor-
cearcă G. Liiceanu să-i acopere înclinaţia comunist, despre intruziunea ideologică a mentând şi clasând, documental şi artistic, tajului, cu bunele şi mai ales cu relele ei,
colaborării cu Securitatea, vizibilă în docu- vom afla în marea istorie critică a literaturii
mentele CNSAS. lui Paul Georgescu în textele sale şi ale lui şi scrisorile în alte limbi. române. Nu specia îl interesează pe N.
Manolescu, ci extrem de puţinele cazuri
Amintiri-le lui Şerban Cioculescu sunt Şerban Cioculescu, care n-au avut curajul Epistolele lui Gr. Alexandrescu sunt când ea a fost practicată de scriitorii aleşi.
„încântătoare“. Scrise fără preocupare de
artă, memoriile Monicăi Lovinescu nu sunt de a protesta. „Portretul lui M. (2003) e „adesea mediocre literar“. T. Cipariu, din Reportajele lui Geo Bogza reformează
pe deplin creditabile. Cu o memorie ului- proza socială. Capodopera sa rămâne 175
toare, exilatul Ştefan Baciu scrie memorii un document personal în faţa căruia cri- care se extrage un citat pornografic, lasă o de minute la Mizil. În comunism, repor-
terul a devenit oportunist. Şi-a modificat
plate. tica amuţeşte“, notează N. Manolescu, corespondenţă valoroasă literar. unele reportaje, mai ales Cartea Oltului.
Autoritatea acumulată, morală şi literară,
Ion Negoiţescu devine un „original me- dar nu-şi refuză discuţia. În amintiri, ca Scrisorile lui V. Alecsandri, majoritatea apare acum radiată. „Tot ce a scris Bogza
morialist“. În memoriile lui N. Balotă din după 1948 în afară de poezie este la un nivel
Caietul albastru, care conţin şi bune analize şi în jurnal, neadunate încă între coperte scrise în franceză, apar superioare prozei lamentabil.“ Reportajele realist-socialiste
literare, există portrete memorabile şi devine ale lui Ştefan Bănulescu ar fi bine scrise.
evidentă „mâna unui mare prozator“. separate de critică, G. Dimisianu apare sale. Nu rămân trecute cu vederea nici scri- Sunt şterse, însă, numeroase nume care au
servit prin reportaj propaganda comunistă.
Agreabilă rămâne cartea de memorii mereu favorabil subiecţilor săi, chiar şi sorile în franceză al lui C. Negri. În aceeaşi Nu avem decât un punct palid de pe harta
Viaţa ca o pradă scrisă de Marin Preda. reală a reportajului, specie jurnalistică, ide-
El e lipsit de introspecţie în memorii, ca lui Doinaş ori Caraion, apăraţi de vina de limbă a scris şi Al. Odobescu scrisori care ologică, existentă şi la noi în secolul XX.
de altfel şi în jurnal ori scrisori. În cazul
lui Constantin Ţoiu, „Prozatorul era doar informatori ai Securităţii, „împotriva evi- au dublă valoare, documentară şi artistică, VII. Literatura pentru copii, romanul
subtil maliţios. Memorialistul muşcă.“
Criticul Mircea Zaciu ajunge umoral şi în denţei“. Memoriile lui Valeriu Cristea i se alcătuind „romanul epistolar cel mai întins poliţist şi proza ştiinţifico-fantastică sunt
memoriile despre germani din Teritorii. prezentate ca absente, într-un mod stupe-
par sub nivelul celor aparţinând lui Balotă şi mai enigmatic din întreaga noastră fiant. Literatura pentru copii e (re)marcată
La Nicolae Breban, simplificarea face accidental; evident, doar la scriitorii incluşi
punte cu neînţelegerea. „Memorialistica şi Ciocârlie (acesta tratat „de drept“ ca… literatură“. în această operă de sinteză. Gellu Naum
(inclusiv romanul străveziu biografic o face cu spor, fiind instructiv şi agreabil.
romancier). La B.P. Hasdeu apare remarcată cores- Puţinătatea literaturii pentru tineret apare
explicată nu estetic, ci religios. „Ortodoxia
Într-o mică secţiune cu titlul pondenţa cu fiica sa. Dacă I.L. Caragiale n-a părut atrasă de pedagogic, care pre-
supune individualism.“ O recunoaştere
Memorialişti de ieri şi de azi, apar autori rămâne un „genial epistolier“, M. Eminescu vătuită a vinei criticii se referă la ignorarea
romanului poliţist (intuit de bătrânii „cro-
cu opere felurite. Memoriile lui Jeni talent epistolar „n-a avut“. nicari“!), ei datorându-i-se „lipsa aproape
desăvârşită“ a acestei subspecii epice.
Acterian sunt o „capodoperă de autosco- Capodopere ar fi scrisorile lui I. Barbu Literatura stiinţifico-fantastică, lipsită de
izbânzi, e dată dispărută după 1989. La su-
pie“. Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt către T. Vianu. Scrisorile lui Ion D. Sîrbu prafaţă apare doar Ov.S. Crohmălniceanu,
„cel mai remarcabil autor român de S.F.“.
ajunge o „capodoperă a memorialisticii către Nemoianu şi Negoiţescu ajung opera

noastre“. Petre Pandrea a fost receptat sa cea mai viabilă. Leonid Dimov lasă „su-

„cu entuziasm necritic“. Ion D. Sîrbu lasă perbe scrisori“. În schimb, din scrisorile lui

o operă doar onorabilă. Fără entuziasm, D. Ţepeneag, istoricul literar scoate capri-

Virgil Ierunca e trecut aici, întrucât critica cios numai frustrare.

literară pe care a scris-o rămâne mai puţin V. Biografiile. Nu este luat în seamă

asiduă decât a Monicăi Lovinescu. Şi nici niciun autor specializat în opere biogra-

articolele polemice ori pamfletele nu-i fice. Autorii de biografii, selectaţi extrem

impun istoricului literar medalionul critic de critic, sunt critici. Prozatorii scriu mai

cu fotografie. Ion Ioanid ajunge autorul degrabă biografii romaneşti. Referinţele la

celui mai bun document despre închisorile opere biografice sunt aici reduse. Ele par

comuniste. Şi Florin Constantin Pavlovici chiar întâmplătoare. Am reţinut două cazuri,

a scris despre ele o „extraordinară operă de unul favorabil, celălalt rezervat, dacă nu

referinţă“. Paul Goma, „Cel mai important chiar defavorabil. Biografiile lui Maiorescu,

disident român…“, după ce i s-a refuzat pu- Gherea, Stere, scrise de Z. Ornea, nu lasă

blicarea romanului Ostinato, rămas într-un „nimic necunoscut şi neinvestigat“. „Lipsit

„exil autoimpus“, apare trecut la documen- de talent literar“, în ultimele şapte volume de

tarişti şi nu la ficţionari, întrucât compune articole acest „om de ştiinţă învăţat şi serios“

o „saga memorialistică“, impură, „viciată s-a manifestat şi „colorând sentimental do-

de veleităţi literare“. Cum vedem, expresia cumentele“. Mircea Mihăieş a publicat şi o

Scrisul Românesc vă recomandă

10 Nr. 8 (72) ♦ august 2009 Scrisul Românesc Eseu

Ioan Impresii dintr-o expoziţie

L LASCU făină aplicate pe lemn etc. Cocteau se remarcă şi ca ilus- Jean Cocteau
a Paris, la orice oră, expoziţii de toate ge- trator de carte (de pildă romanul Querelle de Brest de Jean
nurile împânzesc oraşul. Destul de frecvent Genet, 1947), dar şi ca scenograf, atunci când desenează dinamice, nu s-a oprit însă aici. Cocteau a făcut studii
expoziţiile de artă au şi un binevenit caracter decorurile dramei lirice Pelléas et Mélisande de Claude pentru capela din Villefranche sur Mer şi biserica din
documentar. Am vizitat cândva – 28 mai 1998 – o astfel Débussy (1963). Artistul a schiţat şi alte imagini de decor Lourdes (1960). Alte studii s-au îndreptat către decoraţia
de expoziţie ce înfăţişa complexa, prodigioasa activitate ce vizau chiar celebra sa piesă de teatru Copii teribili. murală a vilei Santo Sospir (1950, 1960, 1963) şi a Casei
al lui Jean Cocteau, deschisă la Le Louvre des antiquai- Desene de mari dimensiuni precum Le Cracheur de feu Căsătoriilor de la primăria din Menton (sudul Franţei). De
res, peste drum de marele muzeu. Amenajată pe o nu prea (1945/1950) şi, îndeosebi, Les Licornes bleues (1947) vin altfel la Menton se află şi Muzeul Jean Cocteau.
mare suprafaţă, expoziţia era neaşteptat de bogată întrucât să argumenteze că, după scris, desenul a fost al doilea foc
cuprindea desene, caricaturi, fotografii, fotocopii diverse, mistuitor pentru Cocteau. Constant atras de spiritul insurgent al avangardismului,
obiecte de artă ceramică. Jean Cocteau nu a crezut până la capăt nici în dadaism,
O simplă preumblare prin faţa simezelor oferea privi- Acribia desenatorului este completată de preocupările nici în suprarealism. Scriind despre aceste două mari
torului, mai întâi, desene pornind de la câteva executate ceramistului. A modelat, cu un gust inatacabil, vaze şi tip- curente revoluţionare din prima jumătate a secolului tre-
la vârsta de 14 ori 15 ani, despre care scriitorul nota mai sii felurite. În afară de obiecte, a creat personaje şi lucrări cut, el afirma că nu există şcoli, există numai indivizi. În
târziu: „Am contractat boala numită roşu şi auriu“. Erau tematice. Orfeu şi Orfeu şi Euridike sunt ceramică picta- subtext se citeşte o definiţie a personalităţii sale, deschisă
desene în cerneală şi acuarele, semnate JAPH., datând de tă în galben, roşu, albastru şi verde. Prin 1957 artizanul către toate curentele inovatoare, dar necoabitând până la
prin 1900, 1902 sau 1903. Altele veneau în completare: ceramist „sucomba“, după Picasso, în beţia olăritului şi a capăt cu niciunul dintre ele. Printre laurii care au încoronat
desene pentru Comoedia, portrete de meritele acestei uimitoare personalităţi creatoare se cuvin
epocă şi portrete suvenir, chiar caricaturi modelajului, totul făcut manual, devenind menţionaţi cei acordaţi de Academia Franceză şi Academia
reprezentând cântăreţe, artişti, prieteni astfel un maestru al argilei şi al emailu- Regală a Belgiei, al căror membru a fost Jean Cocteau.
stând în lojile teatrului, pe Jean Cocteau rilor. Rămân de referinţă lucrări precum
însuşi sau amici precum Jean şi Maurice Berbec cu două capete, tipsii cu motive
Rostand. Între acestea Autoportret fără stilizate, mai ales cu profiluri greceşti,
chip, Adevăratul poet este invizibil, ca cupe de argilă roşie cu email negru sau
şi noi, pentru cei vii, Discursul somnului
profund, Edmond Rostand în lojă, execu- pietre pictate (Visages I, II, Visage et
tate începând din 1910 şi mergând până
în 1935. Atrăgeau atenţia apoi Anna de profil). Lucrările sunt executate în pământ
Noailles (caricatură în cerneală şi parţial nears, fiindcă Picasso îi dăduse un sfat
colaj), Sarah Bernard în rolul lui Cyrano, preţios: „Picasso îmi spusese că dacă aş
Joséphine Baker, Le temps de l’Eldorado fi introdus o ceramică în cuptor, aş fi fost
et de Joseph. B. În creion (mină de plumb) era executat pierdut“. O lucrare datând din 1958 amin-
un portret al lui André Salmon, scriitor şi prieten cu teşte tocmai de o celebră sculptură a lui
Apollinaire, şi altul, cu aceeaşi tehnică, al lui Guillaume Picasso: Grande chèvre-cou, vase forme,
Apollinaire însuşi – A la guerre de 14–18 – urmat de un urmată de un comentariu un pic ambiguu al lui Cocteau:
sensibil distih: „O picătură de cerneală îi tremură în vârful „Personajul cu gâtul lung a sfârşit prin a pierde stilul nobil
peniţei/ Şi iată încă o pagină înstelată“. Un tânăr scriitor al operelor artei negre şi chineze“. Oare la cine făcea el
care a marcat existenţa lui Jean Cocteau în vremea pri- aluzie? La Modigliani? La Picasso? La cine altcineva?
mului război mondial a fost Raymond Radiguet. Un desen Mare prieten al lui Pablo Picasso, Cocteau s-a declarat
din 1922 ne înfăţişează un Radiguet adormit, întâlnirea cu „nebun după Spania“.
acest frumos şi promiţător scriitor incitându-l pe Cocteau Într-o expoziţie unde partea leului revine desenului,
la o „revenire la ordine“, în timp ce moartea prematură a este de înţeles că nu trebuie să lipsească nici fotografia.
tânărului i-a provocat o criză dureroasă ce l-a împins spre Se puteau admira fotografii unde Jean Cocteau apărea ală-
un consum abuziv de opiu. Legat de subiect, Jean Cocteau turi de pictori precum Modigliani sau Picasso, ori alături
a spus că „Radiguet păcălea oamenii pentru că geniul lui de scriitori asemenea lui André Salmon sau Max Jacob.
dădea impresia că este doar talent“. Alt mare scriitor care Erau expuse şi fotografii în jurul cărora
a „încăput“ sub creionul lui Cocteau a fost Marcel Proust artistul se exersase… desenând. Autorul
(un desen din 1920), al cărui farmec, discret dar inimitabil, la 36 de ani era înfăţişat într-o fotografie a
scriitorul-artist nu se abţine să-l sublinieze. Autoportrete, celebrului Man Ray. Acestei personalităţi
secondate de desene ale lui Picasso, de portretul lui Serge creatoare de o copleşitoare anvergură nu i-a
Diaghilev (1935, cerneală de China) şi de imagini precum fost străină nici atracţia pentru modă, cum
Les grandes fêtes sau Ballets russes – Parade dau seamă se vede dintr-o acuarelă intitulată Robe de
despre amiciţia şi colaborarea cu marele coregraf rus al Schiaparelli. Spiritul de scriitor, prompt şi
începutului de secol XX. Lui Jean Cocteau, care voia, uşor zeflemist, nu-i dădea pace nici acum:
în compensaţie, să fie „un Paganini du violon d’Ingres“, „Moda moare de tânără. Asta-i face lejeri-
ascunzând unele frustrări, mai ales cea a „unei copilării tatea atât de gravă“.
pierdute din vedere“, apoi dispariţia copleşitoare a lui Nu putem omite, iar expoziţia din 1998
Radiguet, îi plăcea, în toate locuinţele sale, să se încon- ne-a dat concursul, nici o scurtă incursiune
joare, ca reflex, numai de „tablouri negre“. Nici de propria în biografia cineastului Jean Cocteau. În
înfăţişare nu era prea mulţumit: „N-am avut niciodată o 1930 a fost lansat în lumea cinematografiei
faţă frumoasă. Tinereţea îmi ţinea loc de frumuseţe“. primul film semnat Jean Cocteau, puter-
Desenul a fost, în afara scrisului, obsesia de o viaţă a nic impregnat de suprarealism. Acolo el
lui Cocteau. În anii 1913–1916 artistul s-a înscris pe linia se exprima printr-o mulţime de imagini
unei tendinţe către un cubism expresionist, dându-se de şi de fantasme ce se regăsesc în întreaga
gol ca un iubitor al spiritului de avangardă, ceea ce nu e sa operă: oglinzi, uşi din altă lume, statui
deloc surprinzător pentru un scriitor care a îmbrăţişat toate care vorbesc, veşnicul bulgăre de zăpadă –
modele poetice ale timpului. Era, pe atunci, un adept al imagine a şocului îngheţat care l-a urmărit
unei estetici maximale. O dovedesc desene precum Le toată viaţa. Filmul în care apăreau şi măşti

Mot, Roland Garros sau Le Potomak. Jean Genet adormit (La main blessée, La cicatrice du poète)

şi, mai ales, Draga mea Colette, „Copilul şi sortilegiile“ fusese botezat Le sang d’un poète. Cea
eşti tu sau Marele portret al lui Colette sunt dintre cele mai mai frumoasă operă cinematografică a lui
cunoscute ce vin să completeze paleta de desenator. Pentru Jean Cocteau a fost însă La Belle et la Bête.
Colette, Cocteau a făcut o adevărată pasiune în anii ’40. Decorul era himeric: un castel iluminat
Într-o scrisoare din 1949, Cocteau i se confesa: „Colette a de făclii purtate de braţe omeneşti. Rolul
mea, tu eşti singura persoană care ştie să facă baloane de Bestiei a fost magistral interpretat de Jean
săpun din noroiul nostru“. Tehnicile se diversifică consi- Marais. Alt film s-a numit Le Testament
derabil: guaşă şi pastel pe carton tare, cărbune de lemn şi d’Orphée, de care se leagă Tête de cheval
şi o fotografie: Jean Cocteau dans „Le
Testament d’Orphée“ (1959, 1960).

Frenezia imaginii plastice, statice sau

Poezie Scrisul Românesc Nr. 8 (72) ♦ august 2009 11

Marin Sorescu – Poezii inedite

Şi acum Am şi zis răspicat NU, Când stânca le-a tăiat ieşirea
Nu! Şi respiraţia tihnită
Şi acum luaţi această placă comemorativă N-uu! am strigat tare, pe uliţele cetăţii
Şi fixaţi-o în cuie fiecare Şi în agora, printre coloane. Din plânsul omenesc aproape
Pe casa voastră Acum aştept, tot aştept Al fiarei deznădăjduite
Unde fără îndoială că s-a născut Călăul, Prinsă-n mandibulă de marmori
Unul din marii bărbaţi Într-o tăcere mormântală. Cu stalactite, stalagmite
Cantemir, Eminescu, Iorga, Luchian,
Călinescu Datul Pereţii-au mai păstrat un abur,
Sau dacă încă nu s-a născut, se va naşte Ca o fosilă de ecou.
neapărat Ne-a fost dat Se trag încet din vechiul ţipăt,
Cineva Să cădem din copaci, Îşi lasă albul lor cavou.
Peste o sută de ani, Nu din lifturi şi avioane,
Ne-a fost dat Dar la ieşire, mii de umbre
Fiindcă printre bogăţiile naturale Să fim întâi daci Dorind să intre, în neştire:
Ale acestei ţări, şi apoi columne romane. Sunt turmele de urşi, sfârşite
Alături de petrol, de aur şi uraniu După o lungă hăituire
Trebuie să socotim de-acum încolo Marin Sorescu de Viorel Mărginean
Şi geniul...! Bolnavi şi costelivi, schelete
Cu mare furie. Ne-a fost dat (doar oase)
În lene E un mare spectacol Noi să fim mai presus Sunt urşii ce nu vor să moară.
Pe care numai în deltă-l De ursită, pe-o vatră alpină Ei povestesc, cuprinşi de spaimă
În lene sunt ascunse cele mai multe Poţi vedea, Şi cu degetu-n ochi înmuiat De cataclismul de afară:
bucurii Când pasărea Ibis Ca-n cerneli
Îşi depune penele vechi Scrijelind peste beznă lumină. Pe cer un soare de funingini,
Ca într-un seif La apusul soarelui, Ploi de leşie, mări de zgură
Datul nostru Vântul e plin de chimicale
Niciodată nu mi-a fost lene Pe un plaur E satul în care Stricnină creşte-n arătură.
Din care mâine Prin noroi de colinde-am crescut
Să-mi fie lene, Vor puia, verzi şi calzi, Urme adânci ne-am lăsat peste pleoape Cumplită vânătoare omul
Mai ales când visez că acum De puf Stelele împingându-ne-n lut. Pornit-o chiar şi-n contra lui...
Pentru totdeauna. Crocodilii Nilului,
m-a apucat o moleşeală Măcar ca primul nostru gând Ne-a fost dat Mai bine-n peştera adâncă
Chiar în momentul acesta, Trecuse Vadul oii. Să intrăm în pământ Să-i facă marmora statui.
O frunză vroia să se desprindă din copac, Am văzut multe femei cu zale Ca în casa natală, cu dor
Dar a prins-o şi pe ea, Foarte războinice în poză Răsărim când intrăm în mormânt, Numai Dumnezeu
Să-i zicem, pregetul meu, E foarte bine, Şi ni-i sufletul talpă şi prag.
A rămas pe gânduri Că frumuseţea se răzbună Numai Dumnezeu mai reuşeşte
Şi-a pus şi costumul pe garduri. Împotriva delăsării dragostei Urşii Performanţa
Mai mult am alergat A celor care abia căzuţi De a fi în acelaşi timp
De când mi-a fost lene Din vârtejul ideilor În peşteră-nviat-au urşii, Şi aici şi în altă parte.
Am văzut pământul în lung şi în lat. Se pomenesc, Ce au murit demult; cu vaer,
Acum trebuie să cuget, că s-ar putea să fie Crezând c-au dat de bine S-au întrupat din oase albe, O dorinţă care zace
O stare mai profundă În faţa unei cetăţi Ies în cearşafuri mari de aer Şi în noi
Pentru care nu s-a descoperit încă Mâncată de rugină, Fără alinare.
Cuvântul. Care se ridică Ah, ochii le-a deschis, cu fulger,
Spre nori văzând cu ochii. Lumina bubuind în stâncă De aceea poate năzuinţa
Din cauza lenii universale. Şi geologice fantome De a ne contopi cu el
Renunţare Păşesc din noaptea lor adâncă De a fi şi aici şi-n altă parte mereu.
Femeia în armură
Am renunţat la serviciile Oricând,
Femeia în armură Mai bine în altă parte,
Trebuie pândită Daimonului meu prea prudent Se uită codrii toţi cu teamă Cu totul în altă parte
La acea clipă unică Care mă împiedica să iau hotărârea cea La matahalele greoaie Decât aici.
Când îşi schimbă săptămânal mare. Ce-n munte-adânc au scris cu gheara
Zalele... L-am concediat, într-un acces de furie. Şi i-au urlat în măruntaie Poezii inedite comunicate
Aruncându-le cât-colo Ei vin de dincolo de ere de George Sorescu
Sunt în sfârşit liber Li-i vie spaima în orbită
1 august 1949 – s-a născut Dan Lupescu, în Să fac toate prostiile. 21 august 1990 – a murit Al. Cerna-Rădules-
com. Sărbătoarea, jud. Dolj; cu, în Bucureşti, n. 10 ian, 1930, în com. Stăneşti,
Calendar – august jud. Vâlcea;
3 august 1943 – s-a născut Nicolae Petre
Vrânceanu, în oraşul Slobozia, jud. Ialomiţa; 9 august 1937 – s-a născut Florin Mihăilescu, com. Poiana Mare, jud. Dolj; 24 august 1828 – s-a născut Gheorghe Chiţu,
în Slatina, jud. Olt; 15 august 1956 – a murit Victor Papilian, în în com. Oboga, jud. Olt, m. 28 oct. 1897, în
4 august 1923 – s-a născut Alexandru Olaru, Mirila, jud. Olt;
în Craiova, m. 3 martie, 2003, în Craiova; 9 august 1947 – s-a născut Marcel Runcanu, Cluj, n. 17 iunie 1888;
în com. Prisaca, jud. Olt, m. 13 apr. 1987, în 16 august 1920 – s-a născut Virgil Ierunca, 25 august 1933 – s-a născut Adina Enăches-
5 august 1961 – s-a născut Ion Munteanu, în Cluj-Napoca; cu, în Râmnicu Vâlcea;
com. Goieşti, jud. Dolj; în com. Lădeşti, jud. Vâlcea;
12 august 1902 – s-a născut Savin Constant, 16 august 1903 – s-a născut Pan M. Vizirescu, 25 august 1927 – s-a născut Marin Niţescu,
6 august 1938 – s-a născut Ştefan Cucu, în în Craiova, m. 25 oct. 1928, în Recea; în com. Perieţi, jud. Olt, m. 24 aprilie 1989, în
com. Tismana, jud. Gorj; în satul Braneţ, jud. Olt, m. 27 ian. 2000, în com. Perieţi;
12 august 1913 – a murit Nicolae Ch. Slatina, jud. Olt;
6 august 1953 – s-a născut Constantin Quintescu, în Bucureşti, n. la 21 febr. 1841, în 27 august 1942 – s-a născut Ovidiu Ghidirmic,
Pădureanu, în com. Podari, jud. Dolj; Craiova; 17 august 1958 – s-a născut Horia Dulvac, în satul Greceşti, com. Valea Stanciului, jud. Dolj;
în com. Gighera, jud. Dolj;
7 august 1890 – a murit Nicolae T. Orăşanu, 13 august 1925 – s-a născut Dumitru Nicol- 28 august 1944 – s-a născut Marin Mincu,
în Negreni, jud. Olt, n. 1833, în Craiova; cioiu, în satul Valea Ursului, com. Tâmna, jud. 19 august 1935 – s-a născut Dumitru Radu în Slatina, jud. Olt;
Mehedinţi; Popescu, în satul Păuşa, jud. Bihor;
7 august 1907 – s-a născut Ion Zamfirescu, în 30 august 1936 – s-a născut Dumitru Matală,
Craiova, m. 31 decembrie 2001, în Bucureşti; 14 august 1905 – s-a născut Barbu Theodores- 19 august 1982 – a murit Ion Schinteie, în în Drobeta Turnu-Severin;
cu, în Craiova, m. 18 ian. 1979, în Bucureşti; Craiova, n. 27 decembrie 1911, în com. Peştişani,
8 august 1912 – s-a născut Liviu Bratolo- jud. Gorj; 31 august 1880 – s-a născut Ştefan Brabo-
veanu, în Drobeta Turnu-Severin, m. iulie 1983, 15 august 1869 – s-a născut N. Burlănescu- rescu, în Caracal, m. 1941;
în Bucureşti; Alin, în Târgu-Jiu, m. 20 sept. 1912, în Bisericani, 20 august 1964 – s-a născut Radu G. Sorescu,
jud. Neamţ; în Craiova; august 1993 – a murit Lucian Zatti, în Craio-
9 august 1934 – s-a născut Romulus Cojoca- va, n. 6 febr. 1927, în com. Brezoi, jud. Vâlcea.
ru, în com. Punghina, jud. Mehedinţi; 15 august 1927 – s-a născut Ion Dianu, în 21 august 1992 – a murit Constantin D. Pa-
pastate, în Craiova, n. 26 febr. 1907, în Piteşti;

12 Nr. 8 (72) ♦ august 2009 Scrisul Românesc Eseu

Mihai ENE

Aubrey de Vere
– un pattern al dandy-ului decadent
Î ntreaga critică mateină a abor-
dat subiectul dandysmului, iar o scumpe, în somptuoasa singurătate şeşte limitele dandysmului spre un nuvelei, invocată şi la final, poate avea şi o
parte a sa (de la Vladimir Streinu altă semnificaţie decât cea a simplei reme-
şi Ovidiu Cotruş până la Adriana Babeţi şi a odăilor cu oglinzi adânci, decadentism în cel mai pur sens morări. Şi tot percepţia naratorului dictează
Angelo Mitchievici) a văzut în sir Aubrey şi în acest caz. Remember este un îndemn
de Vere, din nuvela Remember, chiar repre- unde lâncezeşte o risipă al termenului. care, prin intermediul imaginii lui Aubrey
zentarea esenţială a acestei doctrine. Mai de Vere, activează modelul absolut, ideal,
mult, după cum vom încerca să arătăm, de flori rare“. Este exact Misterul se lasă peste la care naratorul trebuie să se raporteze
Aubrey de Vere este tipul dandy-ului deca- permanent.
dent, construit după toate tiparele genului. imaginea din romanul lui capacitatea acestui per-
Primul semn al distincţiei este, evident, Tânăr de stirpe aleasă, de o frumuseţe
nobleţea, căci tânărul semăna „cu unii din Huysmans, mediul creat sonaj de a îngloba atâtea androgină, mândru şi misterios, rece şi
acei lorzi, ale căror priviri, mâini şi surâsuri nepăsător, solitar, morganatic, frizând sa-
Van Dyck şi, după el, Van-der-Faës, le-au pentru sine de marchi- calităţi. Pactul mefisto- tanicul, introvertit, de un estetism rafinat,
hărăzit nemuririi“. Numele său normand, englez. Cam acesta este portretul-robot al
Aubrey de Vere, stă sub semnul incertitu- zul Jean Floressas des felic, deşi nu este adus dandy-ului decadent pe care îl întrupează
dinii, şi totuşi naratorul oferă date preţioa- Aubrey de Vere. Iar evoluţia evenimente-
se despre acest nume, pe care îl cunoştea Esseintes. în discuţie, poate fi lor, întâlnirile nocturne, misterul ce pla-
şi care aparţinea „zvăpăiaţilor conţi de nează asupra sa, revelarea terifiantă a unui
Oxford, după stingerea cărora a fost cules Şi pentru a nu ghicit în spatele biza- travesti care tulbură toate presupoziţiile na-
şi alipit la cel de Beauclerck de Stuarţii de ratorului şi îl aruncă în zona abjectă a unei
mâna stângă, ducii de Saint-Albans“. exista niciun dubiu rului aristocrat care promiscuităţi de o natură incertă, dispariţia
Fascinaţia naratorului se exercită in- suspectă din final şi rezolvarea poescă prin
stantaneu, căci atitudinea de dandy a acestui în privinţa straniului „părea chiar să fi avut revelarea unei crime – şi ea misterioasă –
misterios tânăr de douăzeci de ani (semă- nu face decât să-i întregească portretul, sin-
nând, ca profil şi date existenţiale cu capri- per­sonaj, naratorul mai multe legături cu gular nu doar în naraţiune, ci şi în literatura
ciosul Bosie, lord Alfred Douglas, amantul română, care nu mai cunoscuse până atunci
lui Oscar Wilde) este cea care îl surprinde şi comp­ le­tează: „Aflând duhurile decât cu cei chipul fardat, de travestit, al dandy-ului.
îl entuziasmează: „Mă subjugase prestigiul
recei trufii a tânărului ce, în deplină frumu- ce era, l-am înţeles pe vii, deoarece în povesti- Este extrem de acută şi de pertinentă
seţe, păşea singur în viaţă, nepăsător, cu observaţia lui Ovidiu Cotruş, potrivit căre-
fruntea sus. L-am crezut, din capul locului, dată în totul: datina căreia rile sale nu venea nicioda- ia Mateiu, prin însăşi singularitatea sa, nu
una din acele făpturi excepţionale, străine putea să aibă un dialog cu lumea, ci mai
de omenire, pentru care am resimţit tot- Brummell i-a pus pecetea tă vorba de fiinţe omeneşti“. degrabă cu sinele, toată opera lui având
deauna o vie atragere“. Recunoaştem aici o „un caracter monologal, împins până la
mărturisire directă a modelului pe care l-a numelui său trăia în Aubrey Satanism sau doar poză?! Deşi, narcisism“. Şi niciunde altundeva nu este
urmat Mateiu Caragiale întreaga viaţă. Iar
faptul că şi celălalt îl recunoaşte – pentru de Vere în deplină Mateiu Caragiale având în vedere preo- Aubrey de Vere de Sir Godfrey Kneller
că este vorba, în fond, de o recunoaştere, mai valabilă afirmaţia decât în Remember,
ca într-o organizaţie secretă, după anumite strălucire“. Apartenenţa la dandysm îi ex- cupările oculte şi „harul înnăscut“ pentru unde dialogul are loc între narator şi un
semne ale distincţiei – este la fel de im- sine ameliorat, chiar o proiecţie ideală.
portant pentru autoproiecţia care are loc în plică naratorului şi folosirea fardurilor, dar acestea, dimensiunea demonică devine evi-
această scriere. (Ovidiu Cotruş, în volumul Deşi ipoteza pastişei ne poate bântui,
Opera lui Mateiu I. Caragiale, găseşte o explicaţia potrivit căreia aşa îşi vopseau dentă. Încercările sale de a dezvălui uneori nu cred că putem fi în apropierea adevăru-
explicaţie psihanalitică, în descendenţă lui scrierii. Personajul nu este doar o figură
jungiană, acestei fascinaţii, şi anume „setea corpul indigenii din Albion este incompletă din taina ce îl înconjoară sunt suprimate care maimuţăreşte un model, neputându-l
lui Anima de a-şi găsi odihna în contempla- imita, ci afirmă încă un moştenitor din des-
rea lui Animus“). dacă nu chiar falsă. Înseşi cerinţele dandys- repede şi însoţite de feminine înroşiri de cendenţa lui Des Esseintes, cu o biografie
Mai mult, este evidenţiată perfecţiunea proprie, cu o istorie care-l particularizează.
acestui personaj: „Acum, fie că trebuiseră mului conţin artificialitatea, iar fardul este obraji şi „înnourare a ochilor“, ceea ce îi Caracterul ideal al acestui personaj, creat
veacuri ca, la asfinţitul ei, o înaltă rasă să parcă după cea mai complexă schemă
înflorească aşa de strălucit, într-un semeţ unul dintre ingredientele esenţiale, căci re- sporeşte farmecul şi exacerbează caracterul decadentă, este de netăgăduit. Nu este în-
avânt al sângelui albastru spre tipul ideal, tâmplătoare nici invocarea lui în romanul
fie că fusese numai o nemereală fericită, în prezintă estetizarea unei realităţi inferioare său de unicat. Craii de Curtea-Veche unde apare ca semn
toate chipurile mai mult nu se putea da“. al perfecţiunii, ca pattern, iar nu ca simplă
Într-un fel, cititorul este avertizat de natura sau insuficiente. El vine pe aceeaşi filieră a Schimbarea care se va produce în nara- referinţă. Căci Aubrey de Vere nu este doar
de prototip a construcţiei eroului, de gradul un simplu personaj, ci chiar proiecţia abso-
maxim de idealitate cu care este investit. sfidării naturii, Baudelaire cerându-i aman- ţiune este anunţată de lipsa lui sir Aubrey lută a autorului, idealul a cărui perfecţiune
Cât despre natura sa invertită, pe care o caută permanent.
autorul o bănuieşte din cauza „gătelii“ mai tei să vină cât mai fardată. de la întâlnire şi nemulţumirea naratorului
pronunţate decât la o femeie, naratorul
o respinge, mizând pe inocenţa acestuia: Estetismul percepţiei este completat care, găsind acasă o scrisoare de la acesta,
„căci dacă păpuşii acesteia sulemenite îi
flutura uneori pe buze un surâs neliniştitor, prin celebra teorie decadentă anti-mimeti- este dezamăgit de emblema cu care era si-
sub arcul sever al sprâncenelor, trase negru
cu condeiul, ochii aveau acea nevinovată că, pe care Oscar Wilde a dus-o la apogeu, gilată scrisoarea, căci „mă aşteptam să aflu
limpezime ce străluceşte numai sub pleoa-
pele eroilor şi ale copiilor“. potrivit căreia Natura şi Viaţa imită Arta, arme adevărate, nu o simplă emblemă“:
Este punctată şi „goana după plăceri
rare, după senzaţii noi“, pusă pe baza avu- şi nu invers se regăseşte perfect ilustrată „un sfinx culcat în mijlocul panglicei unei
ţiei care „moleşeşte şi îmbată“, căci nicio
grijă vulgară nu mai ameninţă psihicul. Ca în remarcele mateine privitoare la peisaj: jartiere la fel cu aceea ce împresoară scutul
şi Des Esseintes şi chiar Mateiu Caragiale
însuşi, tânărul trăia în afara lumii sale, aceiaşi copaci „frunzoşi şi sumbri“ aflaţi în în stema Marii Britanii“, iar pe panglică
retras în cea a spiritului şi a hedonismului
superior: „Mi-l închipuiam dar, răsfoind colţul cel mai frumos al pieţei „îi regăseam era scris Remember, cuvântul-oracol ce dă
cu degetele lui subţiri cărţi cu legături
chiar, la Muzeul Frederic, într-o cadră de şi titlul nuvelei. S-a speculat mult în jurul

Ruysdaël“. Doar privirea avizată estetic acestei embleme, nu are rost să insistăm

însă poate depista în natură frumosul din asupra semnificaţiilor ei, ci doar să remar-

operele de artă, aşa cum susţinea Wilde. căm importanţa acestui moment, căci este

De asemenea, una dintre particularităţi- pentru prima dată când naratorul pare a nu

le unui dandy este detaliul care să şocheze fi încântat de un aspect ce ţine de enigma-

sau să-i particularizeze vestimentaţia şi să ticul lord.

uimească. Şi Aubrey de Vere posedă un ast- Imediat după această întâmplare, na-

fel de element, şi anume cele şapte safire ratorul întâlneşte o „femeie înaltă, cu un

de Ceylan, la care se adaugă o brăţară. La bogat păr roşu sub o pălărie mare cu pene,

cultul rafinat pentru metale şi pietre preţi- o femeie slabă şi osoasă, fără şolduri şi fără

oase se adaugă preferinţa pentru parfumuri sâni, într-o rochie strâmtă de fluturi negri“.

exotice sau insinuante, grele, aşa cum este Această apariţie ciudată este chiar lordul în

şi cel de garoafă care acompaniază prezen- travesti, safirele de Ceylan dezvăluindu-i

ţa lordului. Altădată, naratorul îl surprinde identitatea. Şi mai şocantă este întâlnirea

cheltuind sume enorme pe flori rare, pe următoare, când Aubrey de Vere scanda-

care nu se ştie unde le trimite. lizează chiar gusturile unui rafinat cum

La aceste date fizice şi materiale, de este naratorul: „Pudra cu care îşi văruise

un gust desăvârşit, se adaugă „un creier de obrazul era albastră, buzele şi nările şi le

minune alcătuit şi un duh scânteietor“, o spoise cu o vopsea violetă, părul şi-l po-

cultură bogată, experienţă datorată nume- leise, presărându-l cu o pulbere de aur, iar

roaselor sale călătorii, ceea ce îl recomanda ochilor le trăsese jur împrejur largi cearcă-

oricărui club din cele mai exclusiviste, dar ne negre-vinete ce-i dădeau o înfăţişare de

şi unei reuniuni de cărturari, după cum pre- cântăreaţă sau de dănţuitoare“. Modificarea

cizează autorul. La douăzeci de ani, aşadar, fizică, printr-un exces de artificialitate care

Aubrey pare a avea cultura lui Paşadia şi îi aparţine tot decadentismului, este însoţită

experienţa lui Pantazi, plus un rafinament şi printr-o modificare interioară, căci lordul

superior acestora şi o descendenţă mult mai tremura, „vorbea pripit“, ochii îi erau sti-

ilustră. cloşi şi plânşi, dar după o scurtă plimbare

Până acum, eroul poate fi confundat cu el îşi revine şi vorbeşte despre stranietatea

un romantic puţin mai straniu, însă autorul nopţii în care căldura îndeamnă la crimă.

ne asigură că se „îndeletnicea cu cercetări Finalul este cunoscut, lordul moare

oculte îndrăzneţe, pentru cari era hărăzit, asasinat şi este „pescuit“ din Spreea.

pe lângă o înclinare înnăscută rară, şi cu Peste şapte ani (fiecare an pentru un safir

cea mai uimitoare pregătire“. Ocultismul de Ceylan?!), naratorul are ocazia să afle

este una dintre componentele majore ale secretul acestei morţi tratate ca pe un „fapt

spiritualităţii decadente, nu neapărat şi a divers“. Refuză prin argumentul tainei care

unui dandy, acest element adăugându-se la sporeşte frumuseţea unei întâmplări.

motivarea ideii structura interioară depă- Formula Remember, care dă şi numele

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 8 (72) ♦ august 2009 13
Poezie

Gabriel NEDELEA

Întâlnirea poeţilor
Î mbrăţişarea poeţilor, antolo-
gie publicată la Editura Scrisul surprinde printr-o tehnică originală. În mo- mi-a fost de noapte călăuză, iar pipa nu-i mai coborî din colţul gurii.
Românesc în 2009, dă şansa mentul invocării poetelor foloseşte tehnica peste nisipuri răcorite-n văi „Du-te în lumea albă, fata mea,
poeţilor Valentin Taşcu, Nina Voiculescu şi pomelnicelor din Biserică şi termină prin a mi-a fost miros şi parte de auz… dar de închinat să nu te închini
Spiridon Popescu să fie citiţi împreună, fapt spune: „ca-ntr-un pomelnic de slavă,/ nici decât leagănului tău,
care îi apropie şi îi îndepărtează, îi uneşte n-ar fi prea frumos să vorbesc/ dar şi ele La geamul morganatic am oprit, că te-i întoarce să ne alini bătrâneţile!“
şi îi desparte în aceeaşi măsură. Există o sunt“. Valentin Taşcu este un poet care şi-a sfinţit de sete şi de iluzii greu, cânta mama tremurat
pre-judecată, în afara oricărei aluzii peio- găsit vocea şi are conştiinţa poeziei care l-a erau lumini, era şi smârc minţit şi-n ochii ei se oglindeau
rative ci cu sensul de realitate acceptată precedat. cu crucea albă de un vechi arhiereu… zările îndepărtate
tacit, conform căreia scriitorii, nestabilizaţi spre care îmi luai zborul.
bine în gusturile cititorilor, sunt mai vizibili Nina Voiculescu s-a născut la 12 august Prea lungă caravană am purtat
când se întâlnesc între aceleaşi coperte, 1972 şi a debutat editorial cu volumul de cu mine prin nisipuri şi prin cer, Strigăt
fapt verificabil în mare măsură şi în cazul versuri Mă ninge veşnicia, la Editura Dacia peste pârâul mort, cu soare încrustat
de faţă. Aşadar, antologiile sau volumele în 2004. Poeta a întors poezia spre sine pe care l-am rugat dinspre Alger… A rece de stâncă mă strânge
colective au meritul de a-i promova pe fără să siluiască limba, cu o libertate parcă Şi-a apă de munte mă spală,
poeţi prin poeţi, nu întotdeauna prin depar- uneori prea adolescentină. Pornirile sale Sahara mă doboară încă-n piept Mă doare piciorul de talpa
tajări valorice, ci prin simplul fapt de a-i vin din dorinţa de autocunoaştere şi încep şi apa ta pe buze mă îneacă, Bătută în piatra amară.
pune laolaltă. din prima clipă a vieţii sale, Leagănul învins, aş vrea să nu te mai aştept,
Cartea de faţă nu este o confruntare meu. Poezia sa este stănesciană, „A rece cum nu implor fântânile ce seacă… Îmi vine a susur;
ci o apropiere care se realizează în cel de stâncă mă strânge/ Şi-a apă de munte Îmi vine a piatră să sec,
mai potrivit loc cu putinţă, în lectură. mă spală“, iar atunci când se detaşează se Îmi vând hangerul şi cămila rea, Să scutur a frunze
Îmbrăţişarea celor trei are loc într-un spaţiu transformă în „privirea rătăcind în oglin- turbanul… şi mă-nchin la semiluni, Şi-a ger să culeg.
în care distanţele de orice fel sunt relative dă“. Eul îşi caută adâncimile şi propria-şi sandaua sfântă o arunc în calea ta
şi subiective. Se mai impune precizarea că făptură printr-un periplu memorialistic: şi inima, ca tu să te îmbuni. A strigăt din pieptul
principalul criteriu al întocmirii acestei an- „Imaginea ei, devorată de trăirile ei,/ de do- Văzduhului sterp!
tologii a fost opţiunea autorilor în această rinţele ei, de neîmplinirile ei…/ Se privea Pregătiri de drum
direcţie, afinităţile la nivelul versului fiind într-o tăcere în care amintirile/ Înviau la Deasupra putinţei
mai degrabă tangenţiale. O singură temă fiecare pendulare a irisului“ (Remember). Totul se cere a fi pregătit cu răbdare,
apropie poezia celor trei, „moartea“, atât Însă toate acestea scapă timpului, „ima- de pildă trecerea lumii departe, Ţi-am sărutat genunchiul,
cât poate o astfel de temă să apropie, fie gini vechi de o mie de ani“, şi se răsfrâng dincolo de tine, Acolo unde cercul durerii
şi trei poeţi. Perspectivele sunt dintre cele asupra sa, eul primindu-le cu o distanţare trecerea faptelor şi a lucrurilor lor. Se rotise de prea multe ori.
mai diferite şi planează asupra versurilor lucidă: „I-a fost atât de dor de regăsirea cu Pare adesea imposibil, dar nu e: Porţi cicatricea lumii
din această carte fără a avea menirea în cele sine,/ Încât umblase prin iernile şi toamne- trimiţi din când în când o bucată de pânză, În care nu poţi muri,
din urmă de a creiona un loc comun. le sluţilor“ (Remember). Nina Voiculescu apoi o hârtie înscrisă, o floare uscată, orice. Ţi-ai ridicat braţele
Valentin Taşcu, născut la 23 ianuarie excelează când scrie despre copilărie şi Lucrurile trec mai uşor prin vama simţirii Deasupra putinţei –
1944 şi stins din viaţă la 26 noiembrie 2008, locul său natal, este direcţia în care poeta şi nu pier cum însuşi sufletul piere.
şi-a găsit vocea tocmai în invocarea subtilă se individualizează şi începe să-şi găsească Copacule înaripat,
relatată cu o distanţare sfătoasă, din care cu propria voce. Pleacă pe rând imagini de gând, Umple pântecul cerului…
greu transpar aluzii religioase, disimulată părţi de credinţă, cuvinte pierdute,
tocmai pentru a nu se lăsa prins în locurile Spiridon Popescu, născut la 4 septem- poţi să trimiţi fără nume Spiridon POPESCU
comune ale poeziei care îl precede cu o brie 1952, a debutat editorial în volumul tot ceea ce altora nimic nu le spune,
greutate egală cu cea a vieţii şi a morţii, Oglinda dintre noi în 1991 şi este un poet da ţie îţi spun chiar totul. Incest
după cum se va confesa în ultimul poem, care dă semne că a ajuns la maturitate. Pare a fi stupid, chiar aşa, fără nici o adresă
Viaţa şi moartea poeţilor. Intertextualitatea Poezia sa este tranşantă şi forţa din tăietura şi fără să ştii de ele ajung undeva. Îmi plac la nebunie ochii verzi,
acestui poem creionează destinul spre care fină a versului e de o consistenţă pe care Dar, cum nu am reuşit niciodată
trimite poezia lui Valentin Taşcu, destin în se poate baza şi atunci când expresivitatea Nu se ştie, e bine să fi pregătit, Să cuceresc o astfel de femeie,
care primează conştiinţa morţii. nu se ridică la aşteptările sale. Este un poet poate acolo să fie nevoie Am sfârşit prin a mă îndrăgosti
Poezia sa poate fi stratificată în funcţie fără prejudecăţi care îşi camuflează de tocmai de stofe, de mari câmpii de carton De un fir de iarbă răsărit
de marile teme pe care şi le asumă. Pe de multe ori profunzimea în tonul vehement, ori de întinderi de suflet;
o parte se conturează o poezie de dragoste, neputând duce până la capăt incursiunea e bine deci să ai de unde iei acolo pe mormântul mamei.
dimoviană şi stănesciană parcă în aceeaşi existenţială pe care şi-o propune, nu din acele bucăţi în viaţă cu totul neînsemnate.
măsură dar originală prin imaginarul baroc, slăbiciune poetică – din contră aş zice, ci Mi se făcuse propunerea
chiar manierist pe alocuri. În această „cate- din dorinţa, făţişă uneori, de a evita trăirile Dacă ţi-ai precizat din vreme numele morţii,
gorie“ se înscriu mai ales poemele: Aleger, care l-ar putea indispune. privirea ei, culoarea şi modul ei de-a vorbi, Mi se făcuse propunerea să mă nasc pasăre,
mai mult decât sigur nu mai ai prea multe însă copacii mi s-au părut atât de înalţi,
Damasc, Sahara, Casablanca, Buhara, În volumul Înger cu dublă cetăţenie de făcut: încât m-am temut că sora mea, iarba,
poezia sa se apropie de cea a lui Petre ajuns fiind te vei simţi desigur aproape, n-o să-mi audă cântecul niciodată.
Şiraz, cu o prozodie îngrijită, dar cu o Stoica prin egocentrismul autoironic şi aproape ca acolo de unde târziu ai plecat.
arborescenţă care aduce aminte de Leonid prin disponibilitatea sa de a brava. Dacă Numai astfel vei putea să dai Astăzi regret că n-am ascultat
Dimov şi Radu Stanca. Valentin Taşcu este Petre Stoica îşi numea unul dintre volume chip iarăşi, iarăşi iubirii, de propunerea zeilor
însă apolinic în aceste poeme, spre deosebi- Copleşit de glorie, Spiridon Popescu scrie din fantezii şi regrete, din zile şi m-am născut greier,
re de marii săi precursori care nu au ocolit un Eseu despre glorie. Alăturarea este şi nopţi mai ales ne-mplinite. fiindcă iarba a devenit atât de afurisită,
elemente din estetica urâtului. Poemele susţinută şi de miezul narativ din poeziile Numai aşa vei putea reface iar noaptea, încât o aud peste tot trăncănind
sale de dragoste induc linişte, indiferent de celor doi. Spiridon Popescu are însă şi o noaptea aceea fără sfârşit. că boturile armăsarilor negri
momentul sentimentului: „Am unsprezece dimensiune metafizică în poezie de care îi sunt cu mult mai dragi decât cântecul meu.
covoare de Buhara pentru fiecare/ gest al Petre Stoica se dezice. Unul dintre cele mai Nina VOICULESCU
tău şi patru coifuri pentru/ îndoiala din cunoscute texte ale sale este Sfat (2) pe Scrisoare către G. Bacovia
mine. Să vii cu panglici roşcovane/...“ care l-a recitat şi Horaţiu Mălăele în câteva Leagănul meu
(Buhara). Este o poezie a împăcărilor şi rânduri: „Fereşte-te să cazi din tine –/ e Sunt mai bacovian ca tine, Doamne,
a iertării: „Am şi uitat cum îmi răneai pe înălţimea de la care/ cel ce alunecă, iubito,/ Rătăcită în nopţile chinuite ale oraşului, Tristeţe-n mine umple-un vas mai mare,
rând/ cămilele-nsetate şi pustii“ (Sahara). aproape întotdeauna moare“. dorul mă roade adânc Femeia care-mi cântă-i mai barbară
precum o boală fără leac. Decât femeia ta, şi-n felinare
Tema centrală a poeziei sale este însă Întâlnirea celor trei poeţi în acelaşi Leagănul meu… Lumina mi-e aşa de slabă-ncât
moartea. Poetul lasă impresia că ştie să volum îi dă cititorului ocazia să aleagă între La poalele muntelui unde pădurile Nu pot să scriu Lacustră.
moară şi îşi sfătuieşte cititorul căutând trei voci aflate în diferite stadii ale evoluţiei curg în valuri la părul Mariei…
comuniunea cu acesta. Totul se transformă care se îmbrăţişează prin poezia ce răspun- Sfat (1)
în evitarea sinuciderii care ameninţă per- de unui orizont divers de aşteptare. Din scăldătoarea mea,
spectiva unei morţi sănătoase. Acest ciclu mama înflorise caisul Fereşte-te să cazi în tine,
debutează cu poeme ca Ascunderea pieirii, Valentin TAŞCU şi halânga rămăsese grea Va fi mortală căzătura:
Începutul orb, Nevoia de mine şi trece rodind strugurii cât purceii. Când sufletul ţi-e plin de săbii
prin etape ca Execuţie solitară, Puterea Alger „E semn bun, Marie!“ Cum să te duci spre el de-a dura?
morţii, Cămăşile morţii, Visul de-a moar- dar atunci cântă cucul.
tea, Moartea egipţiană, Pregătiri de drum Mă întorc pe la fereastra ta „Ducă de-a cucului!“
etc., pentru a ajunge la Viaţa şi moartea cu opt cămile salvate din deşert, şi tata nu mai scoase grai,
poeţilor. În acest ultim poem în care sunt am mii de rubine prinse-n şa
invocaţi „poeţi de toate felurile“ Traşcu şi la călcâi un diamant incert…

Lumina singură din ochii tăi

14 Nr. 8 (72) ♦ august 2009 Scrisul Românesc Eseu
Constantin ZĂRNESCU
Continuare din numărul 7

Tristan Tzara – Un portret al artistului în tinereţe
Ş i totuşi, Tristan Tzara nu
poate fi considerat un autor de Casaţie din Bucureşti. Este o figură pe succesiunea vizuală şi spectaculară, uneori
„uitat“, ci doar „marginalizat“, care o exaltă viitorii suprarealişti români, violentă a evenimentelor Dada. El locuia
revendicându-şi-l drept şef, căci, explică pe Spiegelstrasse, nr. 14, în timp ce glo-

„pedepsit“... politic. Operele sale au fost Ionescu, Urmuz avea să creeze, încă din riosul şi popularul cabaret „Voltaire“ era

publicate, în şase monumentale volume, la 1907–1908, cele dintâi compoziţii ale pe Spiegelstrasse nr. 1!... Auzise despre

Paris, în 1974, la Editura Flammarion, de sale“ – Pagini bizare, un veritabil limbaj scandaloasele serate, dintre care una fusese

către Henry Behar, însumând peste 3500 suprarealist. Un limbaj şi un univers origi- cu cântece ruseşti şi cu poeme de Iliazd

de pagini, în genuri diferite ale creaţiei nale şi unice, avant la lettre!... În fapt, va (D. Zdranevici)? Urmărea el haloul „oral“

literare: poeme, manifeste revoluţionare, adăuga şi François Drouot, din alte surse – şi zgomotul neliniştitor al înnoirilor?... A

eseuri, conferinţe, prefeţe (la cărţile a nu- „istorisirile lui Urmuz circulau, în mediile participat şi el la unele din ele?... Dadaiştii

meroşi contemporani, scriitori, filosofi, ar- intelectuale, literare, ale Bucureştilor (şi nu publicaseră reviste, deschiseseră expoziţii,

tişti plastici; cronici şi recenzii, interviuri, erau acestea nici universitare, nici acade- ţinuseră conferinţe – şi trecuseră peste 14

polemici etc.). mice), ci cafenele, e drept, vestite: ale fra- luni, din 8 februarie 1916, de când explo-

Tristan Tzara a pornit, în 1915, de la ţilor Capşa, Fialkovski, Oteteleşteanu, sau dase Dada! (Lenin a plecat din Zürich spre

Bucureşti, spre Zürich, ca student, în litere Carul cu bere, mai zis şi Birtul şi cafeneaua revoluţia sa rusă, la sfârşitul lui martie

şi filosofie, lăsând prietenilor săi, Ion Vinea lui Kovacs, unde ele erau citite şi răscitite, 1917, iar la 4 aprilie va fi deja în Sankt

şi Saşa Pană, în România, un apreciabil cu voce tare, producând deriziunea, per- Petersburg!...)

număr de poezii, traduceri, poeme, manus- plexitatea şi un râs ilar. „Scandalul, însă, Teribila legendă a fost limpezită şi de

crise, dar şi multe tipărite, în toate formele ca şi succesele mondene nu-l vor interesa Tzara, într-un interviu, dat postului de radio

clasice, aşa precum sculptorul Constantin pe Buzău-Urmuz, care dorea să lase, mai BBC, din Londra, în anul 1959: „Pot să

Brâncuşi lăsase la Bucureşti un întreg ateli- degrabă, imaginea unui bun magistrat, bun afirm că l-am cunoscut personal, la Zürich,

er de artă statuară şi alte opere, în tradiţia fiu şi bun celibatar! Cu toate acestea, însă, pe Lenin, împreună cu care am jucat mai Tristan Tzara de Robert Delaunay
academică, probând, amândoi, astăzi, că opera sa, în jur de 60 de pagini, reprezintă multe partide de şah. Însă, spre marea mea
revoluţiile lor nu au plecat din neant, iar o subversiune deliberată a literaturii de la umilinţă, trebuie imediat să menţionez că, bolşevici... trecea prin faţa lui «Voltaire»,
revolta, negarea, experimentul lor a pornit începutul secolului XX. Însă umorul negru în acele momente, eu nu ştiam că Lenin va unde boema artistică îşi petrecea nopţile în
de la un fond. Tzara publicase, încă de la şi, iată, absurd, nu formează esenţialul po- deveni Lenin. Aveam să aflu, să mă infor- vacarm şi scandal!...“
Şi mai târziu, în 1989, spre a vedea cum
17 ani, în reviste precum „Chemarea“, sau vestirilor sale tulburătoare, torturante, ci, mez, însă mult mai târziu...“
La Paris, adaugă biograful François se interferează adevărul şi legenda, în vol.
cum sugerează Eugen Ionescu, ansamblul
acelor naraţiuni ne permite să întrevedem, Drouot, Tzara „avea să povestească prie- LENIN – DADA (Editura Robert Laffont,
în Urmuz, „un fel de Kafka mai mecanic şi tenilor săi, noi întru Dada, că el a schim- Paris), Dominique Noquez conchide: „În
bat idei cu Ulianov-Lenin. Prin urmare, sala copleşită de fum gros de tutun, spec-
mai grotesc!...“.
Concluzia viitorului inovator al teatru- Vladimir Ilici şi femeia sa, Krupskaia, Karl tatorii stau înghesuiţi, şezând până spre
lui absurdului este revelatorie şi tranşantă: Radek, sau Zinoviev şi alţi „bolşevi“, care picioarele estradei, debordând de o faună
„În orice caz, Demetrescu-Urmuz rămâne au transformat oraşul în „cartier general al veselă, zgomotoasă!... Două proiectoare
unul din premergătorii revoltei literare uni- pregătirilor de a pune mâna pe putere, în creau umbre gigantice spiriduşilor-far-
versale, unul dintre profeţii dislocării for- Rusia“, se plimbau pe acelaşi corso, zilnic, seuri, conduceau sabatul!... (...) Atunci
melor sociale, ale gândirii şi ale limbajului, liberi, într-o ţară neutră şi liberă (totuşi, su- era şi clipa în care, într-un ritm infernal,
din această lume, care, iată, astăzi (1965) pravegheaţi, tainic, de agenţii de poliţie!). susţinut de o tobă mare, Tzara începea să
se dezagregă sub ochii noştri – absurdă, ca Ei treceau prin faţa cafenelei „Terasse“, dar, danseze, ondulându-se energic, ironic, ca o
şi eroii absurzi ai eroului nostru Urmuz“. ciudat, „se ignorau cordial!...“. „Stranii dansatoare orientală!... În rândul al doilea,
(După Les Lettres nouvelles, februarie lucruri aveau să se întâmple, va susţine şi era şi un individ bine dispus, cu şapcă, a
Hugo Ball, în amintirile sale. Pe vremuri, cărui mustaţă şi bărbuţă blonde ascundeau
1965)
„Tristan Tzara şi Ion Vinea vor reţine atunci când noi, dadaiştii, aveam cabaretul trăsături mongoloide; omul părea roşu de
lecţia acestui mare indezirabil, susţine nostru, pe Spiegelstrasse 1, pe latura cealal- excitaţie şi, poate, de alcool!...“
A fost Lenin înrâurit, sau chiar adânc
biograful François Drouot, care va sfârşi tă a aceleiaşi străzi, la nr. 6 (sic!), dacă nu
prin a se sinucide, într-o grădină publică, mă înşel, trăia Vladimir Ilianov-Lenin. Şi influenţat de spiritul DADA, în cele 14 luni
precum Jacques Vaché, sau Caravan, la în fiecare seară, el trebuia să audă poemele, cât a fost vecin, „spectator“ al cabaretului, a
care textele lui Urmuz te fac, în chip irezis- dansurile, muzica noastră, tiradele, nu ştiu jucat şah cu Tristan Tzara şi, probabil, şi cu
alţi avangardişti, la Cafeneaua „Terasse“?...
„Noua revistă română“, influenţat direct de tibil, să te gândeşti!“ (op. cit., p. 29) „Acest dacă cu plăcere, sau cu vreun profit!...“
Căutările, cercetările, memoriile unora A fost el închis, obtuz, sau tăcut, spre a nu fi
Alexandru Macedonski, cel ce, într-o peri- tânăr român, născut şi el odată cu veacul
oadă finală a vieţii, adoptase simbolismul, (Tzara), va învăţa, pornind de la Bucureşti, sau altora nu spun nimic mai mult. Hans auzit şi reperat de poliţie?... A preluat ceva
din Franţa. El îşi va alege, încă din vremea la Zürich, să fie un om-orchestră, un stră- Riechter îl va auzi, o singură dată pe Lenin, „teoreticianul dictaturii proletariatului“
prieteniei cu Vinea (ce va dura toată lucit şi plin de fervoare organizator, chiar vorbindu-le, într-un miting de stradă, unor de la primii revoluţionari ai întregului an
viaţa) un pseudonim definitiv, simbolic şi un arbitru (al unor mocnite conflicte), poet muncitori din Berna, constatând că vorbea 1916, şi iată, şi ai primăverii lui 1917, când
el; Tristan (dintr-o înaltă pasiune faţă de în primul rând, lider al mişcării, dansator bine germana... „Cabaretul Voltaire, cu toţi se ridicau masele, în Rusia?... Din ideea
muzica wagneriană; şi Tzara: un sinonim şi cântăreţ, maestru de ceremonii, eseist şi reprezentanţii săi şi cu tot tapajul, se afla la centrală a lui Tristan Tzara, iniţiere a unei
latin, folosit în popor: ţară (terra – pământ, publicist, înţelegând că scandalul nu este nr. 1, pe Spiegelstrasse! Puţin mai sus, pe revoluţii permanente a spiritului?... Cum
ţărână, patrie). Această etapă bucureştea- niciodată inutil, pentru a ajuta să se lan- aceeaşi stradă, unde aveau loc toate serate- va influenţa DADAISMUL, noul curent –
nă e cercetată (şi) pentru obsesia sa faţă de seze şi să înainteze ideile noi. Astfel încât le, cu cântece, poezii, orgii, la 12, trăia în pe acela al suprarealismului, când, şocaţi
Iluminările lui Arthur Rimbaud, Maldoror, tânărul Tzara va menţine destule contacte chirie Lenin şi ai săi. Puteau să se plimbe de moartea lui Apollinaire, în 1918, André
Breton, Picabia, Paul Eluard îl vor invita şi
de Lautréamont, dar şi cântece şi balade cu acea avangardă românească şi va fi in- liberi.“
Pictorul român dadaist Marcel Iancu îl vor aştepta, la Paris, pe Tzara, ca pe un
ale românilor şi ale altor popoare, sonetele fluenţat de ea, aşa cum poate fi influenţat îşi aminteşte, într-un jurnal, o singură nou Mesia?...“

germanului Cristian Morgenstern etc. cineva, la vârsta de 19 ani!...“ În faţa portretului din tinereţe al lui

Dar, în cel dintâi rând, iată câteva idei dată: „În fumul des de ţigări, în mijlocul
biobibliografice noi, extrase din amintirile * zgomotelor, declamaţiilor sau al vreunui Tristan Tzara, într-un întunecat costum
Dadaismul este, după sir Herbert cântec popular ne pomeneam cu neaştep- sobru, lornion (monoclu), manşete şi
lui Eugen Ionescu, continuatorul său dada-
ist în teatru, citind drama avangardistă-da- Read, o mişcare complexă, universală, tate apariţii, precum aceea a figurii impre- eşarfă, portret de eclatant personaj-dandy –
daistă Inimă de gaz, de Tzara, 1921, mon- care a impulsionat toate artele şi curentele, sionante, mongoloide, a lui Lenin, încadrat „poet genial, barbar auto-stilat“, cum vom
pătrunde în forul său interior, de inovator
tată la festivalul Dada (Théâtre „Michelle“, „revoluţiile“ şi „avangardele“ întregului întotdeauna de grupul său!...“
Şi totuşi, târziu, prin 1974–1975, scri- de artă poetică, de operă, cum se prezintă
Paris) şi tipărită, după război, în 1946, la secol al XX-lea; şi pe care ar trebui să o
Editura „Levis-Mano“; text care premerge purificăm de... legende, care, unele, e itorul rus Alexandre Soljenitsyn, într-o el, înaintea crizelor din 1929–1933, acolo,
pe Ionescu, în inovarea absurdului. Iată ce drept, i-au creat faima, cunoaşterea şi reconstituire istorică-romanească, Lenin à în exil, cum va reacţiona, în faţa afirmării
afirmă François Drouot, preluându-l pe au- aureola, prin vremuri. Iată una dintre ele, Zürich (Ed. Seuil, Paris), menţionează că tot mai agresive a fascismului? Care este
torul Cântăreţei chele: „Este foarte posibil verificată, în sfârşit, de François Drouot: „acel cabaret «Voltaire» exista puţin mai echilibrul său interior, slujind, cu enormul
ca Tristan Tzara să fi fost sub înrâurirea întâlnirea dintre Tristan Tzara şi filosoful departe de locuinţa lui Lenin, spre strada său prestigiu, la arbitrarea unor conflicte,
unui personaj singular: URMUZ!... În spa- în exil, la Zürich, V. Ilianov-Lenin. Până «Catedrale», unde se afla şi Lăptăria. În acel între mişcări, personalităţi, alte opinii şi
tele acestui pseudonim se ascunde Dem. să plece din neutra Elveţie, spre Germania, cabaret-cafenea ce era în răscruce, se afla şi curente?... De ce a fost „ţinută în purgato-
Demetrescu-Buzău, un intelectual mic- via Sankt Petersburg, Lenin auzise şi locul în care în februarie 1916 avea să se riu“ opera sa? De ce nu a fost tradusă, ad
burghez, având funcţia de grefier la Curtea citise, îndestul, din ziare, afişe etc., despre nască Dadaismul. Grupul de revoluţionari integrum, la noi?...

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (72) ♦ august 2009 15
Poezie

Din partea Dumitru Radu Panchen Lama şi ...
cealaltă POPA Lama de partid şi de stat

O aniversare pe care China la Beijing împotriva sa a fost lansarea zvo- ma unui joc politic din care nu prea pricepe anunţata vizită a Panchenului Roşu în
comunistă, regimul de la nului că ar fi murit. Zvonuri, deocamdată, nimic. Statele Unite. Se ştie că Dalai Lama are
Pechin a hotărât să o şteargă căci orice anunţ oficial ar trebui să fie urmat mai multe locuri de retragere şi meditaţie
anul acesta din calendar. Ţara care trăieşte de dovezi asupra morţii fulgerătoare a unui Pe aceeaşi linie orweliană şi pentru a în America, iar apariţiile sale publice sunt
în plin Orwell, cu istoria scrisă şi rescrisă tînăr de numai 20 de ani. Iar, cum Tibetul diminua importanţa împlinirii a 20 de ani evenimente extrem de respectate. Asta
în atâtea rânduri, după cum cer exigenţele e în centrul atenţiei mondiale, Beijingul de către Panchen Lama cel adevărat, gu- exact când adevăratul Panchen Lama împli-
ideologice, nu poate permite în calendar foloseşte deocamdată strategia zvonurilor. vernul de la Beijing a hotărât să introducă neşte 20 de ani! Nervozitatea şi îngrijorarea
împlinirea a 20 de ani de către Panchen o nouă sărbătoare religioasă tradiţională Beijingului înainte de această vizită e spo-
Lama, cea de-a doua autoritate spirituală În ajunul aniversării, odată cu zvonurile tibetană, numită Ziua Eliberării. Ea co- rită şi de declaraţiile preşedintelui american
a budismului tibetan, vicele lui Dalai morţii tânărului prizonier, guvernul nu s-a incide în mod ciudat cu aniversarea a 50 Obama în legătură cu găsirea unei soluţii
sfiit să prezinte, în cadrul a două evenimen- de ani de la exilarea lui Dalai Lama, zi de
Dalai Lama te oficiale, pe geamănul comunist al lui doliu naţional pentru tibetani. În versiunea Ghedun Choeky Nyima – Panchen Lama
Lama. Ghedun Choeky Nyima – numele Ghedun. În vârstă de 19 ani, consătean cu Beijing aceasta trebuie să devină o sărbă- rezonabile în problema tibetană. Chinezii
adevărat al lui Panchen Lama – e invizibil el şi tibetan, tânărul e fiul a doi membri de toare veselă şi să celebreze emanciparea ar dori ca marioneta lor să fie primită ca un
de la vârsta de şase ani. Puţin timp după partid, se numeşte Gyaincain Norbu. Din poporului tibetan, ieşirea de sub dominaţia ambasador şi reprezentant autorizat al po-
investitura sa oficială de către Dalai Lama, 1995, la puţină vreme după încarcerarea lui budismului şi a puterii feudale a lui Dalai porului tibetan. Dar Obama are în program
la 14 mai 1995, băieţelul a fost sechestrat Ghedun, contrafigura sa de partid şi de stat Lama, datorită efortului generos al Armatei conversaţii oficiale cu Dalai Lama, cel pe
împreună cu toată familia de către poliţia a fost investită oficial şi cu mare pompă Populare de Eliberare sub conducerea lu- care Beijingul a încercat în atâtea rânduri
secretă a Chinei comuniste. Cel care a drept noul Panchen Lama. În versiunea minată a lui Mao. Cu ocazia prăznuirii de să-l anihileze şi reducă la tăcere. Mai mult,
devenit, astfel, în analele lumii cel mai guvernamentală (atee dar devenită religi- partid şi de stat, micul Panchen Roşu a fost autorităţile politice şi Panchenul Roşu au
tânăr prizonier politic e de atunci închis oasă pentru ocazie!) el ar fi cea de-a un- pus să ţină un discurs în care a rostit pe- hotărât ca la moartea lui Dalai Lama, care
într-un loc ascuns, ţinut la mare secret de sprezecea încarnare a atoateştiutorului din nibilele cuvinte: „Vreau să mulţumesc din are acum 73 de ani, următorul Dalai să fie
către autorităţi. Vina sa, crima sa capitală secta Gelugpa. Panchenul filo-chinez (în inimă partidului comunist pentru că mi-a ales pe criterii democratice!
e aceea de a exista, pur şi simplu, căci consecinţă anti-tibetan) nu a fost nicicând deschis ochii şi m-a învăţat să deosebesc
Panchen Lama reprezintă autonomia unei recunoscut drept autoritate spirituală de binele de rău!“ Apoi, înconjurat de membrii Oare ce ştie despre toate acestea tâ-
puteri spirituale care nu acceptă ordine de către comunitatea religoasă, care i-a negat Biroului Politic care aplaudau cu satisfac- nărul Ghedun Choeky Nyima, Panchen
la guvernul comunist. Cea mai recentă vi- imediat legitimitatea. Fără binecuvântarea ţie, s-a lansat în diatribe teribile împotriva Lama întemniţat într-un loc secret, departe
olenţă asupra lui comisă de cârmuitorii de lui Dalai Lama, în ochii credincioşilor el nu lui Dalai Lama care ţine poporul tibetan în de Tibetul său iubit, de ai săi şi de lume,
e decât un impostor. Dar nici viaţa lui nu e obscurantism, se opune Chinei comuniste, probabil condamnat la dispariţie pentru tot
tocmai normală, dimpotrivă! De teama ca doreşte secesiune şi conflict armat! restul vieţii?
nu cumva să fie influenţat de către tibetani,
autorităţile de la Beijing l-au crescut pe Bineînţeles că tibetanii nu cred o iotă,
Panchenul lor în izolare totală şi control dar sunt tot mai îngrijoraţi pentru soarta
extrem de riguros. Pentru el au inventat o lui Panchen Lama, întemniţat şi cu zvonul
mănăstire corectă din punct de vedere po- că ar fi murit. Ca să-şi valideze o dată mai
litic, unde l-au crescut în spirit comunist, mult manechinul, guvernul comunist a or-
cultivându-i patriotismul pentru statul ganizat cu mare pompă Forumul Mondial
chinez şi învăţându-l engleza şi mandarina, al Budismului, un eveniment ecumenic
limba refuzată de tibetani. Spălat pe creier desfăşurat în mai multe oraşe şi sfârşit în
şi crescut ca un guşter împăiat, a fost pre- Taipei, capitala insulei rebele Taiwan. Iată
gătit să devină o marionetă a Beijingului. În că, după confucianism, republica populară
2005, ca să facă şi mai penibil carnavalul, încearcă să recupereze – se înţelege, cu
serviciile secrete comuniste l-au paraşutat beneficiile corespunzătoare! – şi budismul!
pe micul buratino în mănăstirea budistă Însoţit de înalţi demnitari de partid şi de
Tahilhunspo din Shigatse, sediul tradiţional un serviciu secret redutabil, Gayincaian
al lui Panchen Lama. Micuţul s-a speriat Norbu a binecuvântat Forumul şi a decla-
zdravăn de severitatea şi dispreţul călugări- rat delegaţiilor din toată lumea budistă că
lor tibetani. De câte ori apare înconjurat de evenimentul exprimă clar totala libertate
autorităţile chineze la televizor şi în public religioasă de care se bucură poporul în
are mina unui adolescent trist, timid, victi- China comunistă.

Viitoarea mişcare strategică este deja

Mircea IONESCU Poeme

Visul lui Li Un godin ruginit are grijă să ascundă zgomotul de la CONDUHT adunaţi
Nimeni nu ştia ascuţitul protestatar sonor într-o bucurie tristă
Visul micului naufragiat chinez La ce putea fi folosit inodor din scrâşnetul bocancilor vorbeau altă limbă
Pe nume Li, însoţit de un papagal gumari marcă populară prea largi lăcrămând într-o batistă
Smuls din plantaţiile de orez Insule îmbătrânite virgine pentru mersul ei mărunt plescăind îmbrăţişaţi
Purtat de destin proaspăt plouat aburindu-mi umbra fraţi uitaţi
Ca o crustacee din marea Egee La moara trestiei de zahăr ars deportaţi de la aceeaşi mamă –
De Huricanul MARLYN numai vântul a mai rămas acolo Cratimă* *liniuţă de unire
După apă luat de vânt a născut o pisică de pripas Visul unei insomnii
Uscat în jungla de vată plimbată-n lesă Sărbătoare-n Sud
Petrecând o iarnă caldă Sub clar de lună de-o fostă Cete de dubaşi Sărind peste cal
Între păsări colorate... sclavă negresă cu taragotul în frunte I-am încălecat umbra...
Descoperit de-o cobră regină Fredonând Saint Louis blugins pentru ea veniţi din Nord Şi fiecare zi începe călare
Făcându-i-se de el milă Când soarele-şi aprinde candela de la oraş Fără să ştiu să înot
După multă chibzuinţă pătrunde pe fereastra norilor în Sud cu rude Când valuri răstoarnă
L-a ascuns într-o movilă... luna strecurată din profil şi nepoate măritate la Mobile în casă
– Nu ştie cât a stat în plapuma de fulgi IALPUG merindele din belşug Girafele scot capul pe geam
De unde s-a trezit speriat ascuns aşteptată eticheta Made in şi neamuri uitate pe paralela 42 Ferestrele înalte
Total îngălbenit zenit cu trei stele înţepenit arzând din KATALPUG Mi-au asigurat liniştea
Declarat Împărat sub barba încremenită pescari năvodari Cucu din pendulă
Cu tam-tam şi daruri înconjurat în tăcerea albă a bonpresului mulţi veniţi în căruţă A răguşit şi...
Erau băştinaşii unui trib rătăcit În urma mea estompat liniştea din KHITAI cu trei cai Şi se repetă
Soarele se străduia să-ncălzească se stinge în vârfuri de departe cu alai La infinit-la-infinit –

16 Nr. 8 (72) ♦ august 2009 Scrisul Românesc Poezie

Eric GAMALINDA

Poeme

E ric Gamalinda, poet şi nuvelist, a crescut la Nu cred că ploaia, în ciuda aprecierilor mele, Şi tot ce auzi
Manila, unde a scris trei nuvele şi o carte de poezii, se consideră preţioasă. Este inima ta deschizându-se
toate recunoscute prin premii. Scrierile lui au apărut în
„Harper’s Frank“, „International Quarterly“, „Manoa“ şi Încă o dată, tristeţea mă duce unde vrea ea. şi închizându-se,
alte periodice. Actualmente, este profesor la New York Eu sunt o ţintă, un vector, o pereche de aripi.
University şi University of Columbia. Ceva masiv respiră: asta îmi spun fulgerele. Şi doar pentru că
  Ascult cu atenţie, ca un vânător de cântece. Aşa trebuie să fie.
Sper să nu mă întorc niciodată.  …….
Corporeal Pot trăi cu amărăciunea
Frumuseţea amăgirii, Toată ziua fără tine.
  Am devenit bun
O bucăţică din lumina lunii pe aceste dealuri: după Pauline Oliveros La a mă simţi ca acasă.
  Cred că mă voi perfecţiona
o lună uşor ştearsă. Cel mai bun timp să te uiţi la tristeţe Mâine, şi în ziua
Peste noapte, până şi drumurile îşi pierduseră calea. Este cu un sfert de oră înainte de miezul nopţii. Care urmează.
Cred că mă făcusem invizibil: în oglinda retrovizoare
Imaginea mea era un pixel, un punct mic gri. Pare mort de jos în sus, O să fiu atât de bun încât o să am
Nu arăta deloc ca mine. Un singur băţ veştejit. Rivali, voi invoca o astfel de invidie.
Deghizate în diverse culori, Apoi se deschide uşor, O voi purta în jurul gâtului meu,
Ca floarea lunii. Cum poartă peştii
şopârlele emulau singurătatea pietrelor. O viperă câteodată,
M-am întors de fiecare dată la sanctuarul fântânilor, Explodează cu singurătatea radiantă Să arate doar că sunt cineva,
Dar tot nimic nu e acolo; A deşertului, Să arate cât de speciali şi răi sunt ei.
Apa nu îşi dezvăluie misterele. Un şoc de lumină a lunii care pulsează
Nimeni nu vorbeşte de înghiţitori. O singură dată pe an, Pot trăi şi fără tine
Voi merge spre răsărit, şi dacă apar, voi dispărea. Câteodată, îţi simt numele
Poate umbra mea, ca şi sufletul, Când te aştepţi cel mai puţin, Scrijelit pe inima mea
Când ai uitat Precum grafiti.
nu mă va recunoaşte niciodată. De intoxicare,
Va umbla aiurea, plutind, ridicat de dorinţe, De mirosul apăsător de jale.  
Ceea ce e oricum mai mult  …….
Reina de la noche Cineva trebuie s-o fi lăsat acolo
decât am vrut eu să fiu vreodată. Acoperă toată valea aridă În întunericul nopţii,
Azi noapte: un vis. Şi visul visului: De aici până la lună. Când nu se uită nimeni.
Nu am învăţat niciodată să trăiesc în acest corp. Îşi deschid gurile
Îl car ca pe un instrument a cărui trebuinţă Ca peştii în apă,  
A devenit ascunsă mie. M-am săturat de Dumnezeu, Respiră aerul uscat.
Sătul de numărat cicluri, de exactitatea stelelor. Limbile lor mici Jur că nu am fost eu.
Trebuie să fie o constelaţie de nimic Sunt mânjite cu argint.  …….
Unde toate lucrurile încep. Un zero, nemişcat,   Un moment bun în care să mănânci amărăciunea
Departe de vârtejul timpului. Asemenea frumuseţe nu este nemuritoare. Este acum,
Nu mă aştept să obţin ceva din aceste cuvinte;  ……. Când foamea este atât de acerbă
Cel mai bun timp pentru a asculta tristeţea Încât se simte de parcă am avea suflet.
Grafică de Ştefan Munteanu Este oricând te afli
În deşert. O poţi lăsa să te copleşească
Aurelian ZISU   Ca spiritul
O poţi asculta Şamanul se trezeşte
În aceeaşi intonaţie Cu o singură bătaie de tobă.
A verii, când totul
Este doar muzică, armonioasă şi înceată.  

Îmi place să îmi lipesc urechea de O poţi transforma în poezie
Sternul tău, îmi place să ascult viaţa Sau în religie, sau în orice
Cum este pompată prin tine. Ar fi mai uşor de înghiţit.
 
Îmi place cum omul înţelept  
E întotdeauna tăcut
Şi plin de vindecare, Oricum rămâne
Numai dacă aş fi ştiut... Ceea ce este,
O înflorire, înşelătoare,
Nu e ca aici, Care îţi deschide corpul
În apartamentul ăsta de doi bani,
Unde amărăciunea îţi urlă în urechi  

Poeme Şi nu te poti abţine să nu te uiţi
La lumina moartă proiectată

Spre tine,

Morţii readuc viii la viaţă
Cu aceste mici revelaţii.

 Traducere din limba engleză
de Răzvan HOTĂRANU

Cangurul Camera de scris Drum

Cangurul sărea peste gardul femeilor Puneam piciorul în prag şi vedeam cum din Moarte Călca ruginit ca un tremur
Ducea în pungă un copac mort Coboară păianjeni, cu picioare de foc În genunchiul de om se rupea
Femeile cu braţele smulse, cu rădăcinile-n păr Unii îmi smulgeau pielea, alţii mă încoronau Cum ar fi ţinut vânt de stepă în braţe
Ca nişte păianjeni tatuaţi pe un cort Cu brâuri de paie, cu iarbă vopsită, cu păr Călca ruginit şi murea.

Ţipau în genunchi şi beau din pumni Uitând că deosebirea dintre om şi maimuţă Şi marginea încă i se rupea
Sânge de pasăre neagră, sânge sturât E îndoiala unui ţipăt de măr. Nişte tălpi grele de spart colind
Să nu-ţi mai tai umbra ţipau Nişte-ale sale clopote bea
Cangurul şchiop sărea peste ele urât Pragul începea să-şi destrame Fără argint.
Lemnul şi buzele, urmele tălpilor tale de pământ rar
Cangurul se va găsi peste vremuri învins Ardea carnea pe ziduri, moarte în piele de foame Şi marginea încă i se lungea
Sari, îi vor spune în pungă femei cu frunze Zidurile mă striveau ca pe un demon barbar Ca o mirare, ca o pădure
Sari, îi vor da umeri, meduze Cu destinată secure
Câinele Dingo de care s-au prins În timp ce fulgere prin simplitatea ochilor mei În tine, în ea.
Scurgându-se în colţuri ca sângele cărămizilor sparte
Toate femeile ca râia de stele Sau ca dimineţile melcilor cu urdoare de zei Cum ar fi ţinut vânt de stepă în braţe
Sari, îi vor porunci, intră-le-n piele! Umpleau natura cu gratii şi ferestre căscate. Călca şi murea.

Scrisul Românesc Nr. 8 (72) ♦ august 2009 17

Dialogul vântului cu marea

– convorbire între Nina Cassian şi Carmen Firan –

Carmen Firan: Există un şoc al scriitorului care emi- Nina Cassian şi Carmen Firan N.C.: Un exemplu negativ în sensul adaptării este
grează la o anumită vârstă – un scriitor format şi de succes certăm pe englezeşte, ca să evităm cuvintele tari. Joseph Brodsky. El s-a autotradus în englezeşte dar toţi
în ţara natală – care se transplantează într-o cultură străină, americanii cu care am vorbit despre asta îmi spun că
într-o limbă nouă? Care ar fi primejdiile şi care provocările N.C.: Eu aş fi preferat ca Maurice să fie român. Pentru sună bizar, nefiresc. Asta şi pentru că majoritatea, dacă
care îl aşteaptă? Putem lua chiar cazul tău. sufletul meu. Indiferent de consecinţe, dacă mă ajută la nu toată poezia rusă, este încarcerată în formă strictă, în
literatură sau nu. ritm şi rimă. Brodsky s-a tradus cu ritm şi rimă şi n-a avut
Nina Cassian: Emigrând aici, am fost sigură că voi ră- ecou. A luat premiul Nobel, e adevărat, a fost profesor,
mâne anonimă pe tot restul vieţii, eram împăcată cu ideea. C.F.: Presiunea lui Bruce şi exemplele cu care vine de a scris eseuri excepţionale, printre care unul remarcabil
Tot ce mă interesa era să continui să scriu în româneşte şi scriitori străini, francezi, germani, israelieni care au reuşit despre Marina Tvetaeva, dar în America poezia lui a atins
poate să public în româneşte. Când am venit eu, Ceauşescu să facă saltul şi să scrie în engleză se susţine pe ideea că admiraţia pentru performanţa tehnică, nu artistică. Pe de
încă era la putere şi a mai fost încă patru ani. Deci n-aveam drumul de la încheierea unei cărţi până la publicarea ei ar altă parte a traduce în vers liber, chiar François Villon
pe atunci perspectiva nici măcar a întoarcerii sau a publi- fi mult mai scurt şi mai uşor dacă aş fi capabilă să elimin sau Rimbaud cum am avut ocazia să discutăm la sesiunea
cării în România. Dar astea nu m-au afectat în niciun fel. procesul complex şi îndelungat al traducerii. Pentru scrii- despre traduceri organizată de tine, este un demers lipsit de
Problema mea era de a supravieţui fizic, deşi mă însoţea ca tor e o obsesie, în orice caz, fără să mai vorbim şi despre relevanţă. E valabil şi invers, fireşte. Poezia Corbul a lui
o pavăză ideea sinuciderii. Eu puteam s-o închei oricând. performanţa traducerii care poate fractura definitiv şansa E.A. Poe tradusă liber, fără incantaţia aceea extraordinară,
Mie mi s-a întâmplat un miracol, adică ceva cu totul, era publicării. Pentru alţi creatori emigranţi – muzicieni, pic- fără repetiţiile muzicale, rămâne doar o banalitate.
să zic, nemeritat. Pentru că n-am mişcat un deget, pur şi tori – e mai uşor. Cât de uşor poate fi în această lume care
simplu mi-au căzut nişte pere mălăieţe în gura nătăfleţei. are alte reguli şi alte grile ale pieţei. Dar noi care trăim din C.F.: Să traducem conceptele şi lucrurile abstracte în
cuvinte suntem foarte vulnerabili la orice ţine de acest su- concret şi să le dăm formă. Ce imagine ai ataşa ratării?
C.F.: Norocul săgetătoarei. biect. Am exemple înfricoşătoare de scriitori care odată cu
N.C.: Poate, dacă săgetătoarele sunt considerate noro- exilul pretind că s-au ratat, că talentul i-a părăsit şi invocă N.C.: Ratarea este un lucru îngrozitor. Şi care se în-
coase, pentru că eu abandonasem complet ideea continuă- principală cauză ca fiind handicapul limbii. Alţii explică tâmplă şi s-a şi întâmplat în familiile cele mai bune. Cu
rii carierei sau a regăsirii mele într-o altă limbă. Nici vorbă insuccesul de a pătrunde pe piaţa editorială americană prin exemple concrete. N-are rost să discutăm cine a reuşit în
de aşa ceva. faptul că vin dintr-o cultură minoră, dintr-o limbă de mică America, cine n-a reuşit. Ratarea, ca şi succesul, vin din
C.F.: Deci tu venisei pregătită să scrii în româneşte şi circulaţie. interior. Dacă cineva îşi pierde încrederea în sine, în voca-
să continui să publici în România. ţia lui, se ratează. Am avut odată o discuţie cu Paul Celan
N.C.: Da, cândva, când avea să se poată... În orice caz N.C.: Nu mi se par că s-ar sprijini decât parţial pe vreo la Paris şi vorbind despre un prieten comun, un poet, i-am
nu m-am considerat exilată în sensul pierderii statutului realitate... Înainte de a-mi apărea aici prima carte, care de spus: „S-a ratat“. La care Paul a sărit în sus: „Cum poţi să
meu de scriitor. Eu am fost aceeaşi. altfel a fost publicată foarte repede, la doar un an după ce spui aşa ceva? Cât timp omul trăieşte, n-ai voie să foloseşti
C.F.: După ce te-ai stabilit în New York ai continuat să am venit la New York, un prieten scriitor îmi dădea tele- acest cuvânt ca pe o condamnare. Nu se ştie, poate c-o
scrii poezii în româneşte. foane constante cu sfaturi spunându-mi „uite care e reţeta, să-şi revină.“
N.C.: Când îmi venea... nu poţi planifica actul creator. eu o s-o aplic pentru romanul pe care o să-l scriu: sex,
C.F.: Dar poezia ta s-a schimbat de când ai venit aici? violenţă, în tot cazul o crimă...“ C.F.: Ratarea nu există până n-ai spus tot şi n-ai închis
N.C.: Nu. Numai când am scris în englezeşte, ceea ochii. Cum ai descri-o?
ce s-a întâmplat abia după zece ani, când a venit la mine C.F.: Acum ar putea adăuga şi religia.
limba nouă prin poezie, în mod natural. N-am căutat-o, N.C.: Exact. Reţeta nu a prins se pare la scriitorul al N.C.: Pierderea apetitului. Eu, de exemplu, m-am ratat
n-am avut ambiţia să-mi propun să scriu în englezeşte. cărui nume nu vreau să-l rostesc care a publicat o carte sub în muzică aici în America. Deşi limbaj universal, m-a
Când mi s-a ivit, nu ştiu cum s-o numesc, – toate cuvintele orice critică. Şi la fel un alt prozator de pe Coasta cealaltă părăsit. N-am mai avut tragere de inimă să compun. Am
astea sunt atât de pretenţioase – muza, inspiraţia sau mai a Americii care deşi a ştiut toate reţetele, nu a dat nicio compus o singură lucrare pe care o am de altfel aici, pentru
ştiu eu ce. Aceste fantome nici nu prea există. carte remarcabilă până acum. El şi-a găsit totuşi o cale pian, numită De două ori cinci degete. O lucrare cvasi-
C.F.: Dar ce există? aici speculând senzaţionalul, dar nu se află pe nicio listă didactică şi nimic altceva. Nu ştiu cum s-a-ntâmplat, poate
N.C.: Există impulsuri din afară, momeli. de scriitori reputaţi, cum e de pildă Norman Manea la ora şi din comoditate, dar e pentru mine o rană nevindecată,
C.F.: Nu sunt astea sinonime pentru inspiraţie? actuală. permanent deschisă.
N.C.: Dacă vrei putem să-i spunem aşa, deşi cuvântul e C.F.: Ştiu că există această frământare obsesivă a unor
atât de bombastic încât mă jenez să-l folosesc. scriitori români, unii dintre ei în New York, care se plâng C.F.: Mă uit şi la alţi scriitori veniţi din alte ţări est-
C.F.: A venit la tine pur şi simplu o poezie în engleză? de superficialitatea culturii americane, imposibilitatea de europene. Şi am vorbit cu mulţi. E un subiect care revine,
N.C.: Da, am început să gândesc şi chiar să şi simt. a cuprinde în limba engleză bogăţia spiritului şi unicitatea e obsesiv, chinuitor, oricât am vrea să-l ignorăm sau să-l
Atunci da, poezia mea s-a schimbat, nu ştiu dacă în bine trăirilor din limba maternă. Pentru ei ratarea este strict înnobilăm noi, el bântuie mai departe. Aud mereu invocat
sau în rău, dar fără îndoială era o schimbare de voce, cum legată de limbă. Tu ai explicat foarte bine, şi eu am acelaşi faptul că aici eşti obligat să supravieţuieşti la alte cote,
se întâmplă la băieţii adolescenţi. Era altfel. sentiment, că limba nu poate fi un impediment, pot să fie mult mai draconice decât cele din ţara de unde ai venit.
C.F.: Ai publicat destul de devreme după ce ai venit însă adaptările la mentalitatea americană. E bine să rămâi Mulţi dintre ei erau scriitori consacraţi la ei acasă, aveau
român, dar într-un mod inteligent şi universal. Dar în mo- recunoaştere, premii, burse, drepturi de autor. Aici au intrat
aici... mentul în care îţi identifici duşmanul în limba engleză, sau în sistemul american şi asta le-a castrat într-un fel muza.
poate în insensibilitatea editorului american sau preferinţa Se aplică la mulţi la care noi ne uităm cu puţină milă, cu
N.C.: Mult prea devreme... pieţei de carte pentru o reţetă, cum spunea amicul tău, sex- puţină distanţă şi spunem, ei, au dat o carte mare sau două
C.F.: Şi editorii tăi au fost atraşi mai mult de poeziile violenţă, intri într-un blocaj ca scriitor. Ai tot timpul senza- în ţara natală dar aici n-au făcut mare lucru. Există această
vechi traduse din româneşte sau de cele scrise direct în ţia că trebuie să faci altceva decât îţi dictează instinctul. capcană dacă vii într-o ţară străină ca scriitor cu ambiţia să
engleză? N.C.: Fereşte-te de această presiune şi continuă să fii tu egalezi succesul pe care l-ai avut?
N.C.: Cred că s-au ataşat mai mult de poeziile mele însăţi. Sigur că a intra într-o limbă, oricare ar fi ea, este cea
vechi, deşi am avut marea surpriză ca un critic destul de mai fascinantă şi mai dificilă aventură pe care o poate trăi N.C.: Ambiţia ca atare poate fi uneori un stimulent,
cunoscut să scrie o recenzie la volumul meu de versuri scris cineva pentru că dincolo de cuvinte stă înmagazinată can- alteori un obstacol. E util să fii ambiţios într-un proiect
în engleză în care spunea că fusese ferm convins că poezie titatea de istorie, de mentalitate, de psihologie. Limba e un concret, pentru a atinge ceva punctual, dar ambiţia ca
nu se poate scrie decât în limba natală şi că era nevoit pen- rezervor, un instrument atât de complex încât într-adevăr atare, pe termen lung, e un sentiment devorator.
tru prima oară să-şi schimbe părerea citindu-mi cartea. I ar trebui să re-faci sau să te contrafaci sau să te substitui
s-au părut adică fireşti poeziile, nu plantate artificial. unei alte culturi. Nu e imposibil de făcut... C.F.: Eşti ambiţioasă?
C.F.: Crezi că asta se datorează şi apariţiei lui Maurice C.F.: Dar e nevoie? N.C.: Nu. N-am avut ambiţie. Am venit aici fără cea
în viaţa ta şi faptului că ai vorbit limba în casă, cum se N.C.: Nu ştiu. Mă întreb şi eu dacă e nevoie. Eu cred că mai mică pretenţie, fără cea mai mică speranţă că voi putea
spune? trebuie să-ţi urmezi vocea, personalitatea, destinul literar vreodată să-mi continui cariera.
N.C.: Cred că a contat şi asta într-o măsură, deşi noi în orice condiţii. Raiul meu, rămâi aşa. C.F.: Deci ai toate datele să fii profund invidiată. N-ai
ne-am întâlnit mai târziu. Dar fără-ndoială că prezenţa lui C.F.: Dar adaptarea? ambiţie dar ai noroc, e cea mai enervantă combinaţie.
şi comunicarea noastră m-a ajutat. De altfel, îi cer sfatul N.C.: E uimitor dar mi s-a-ntâmplat, într-adevăr. Dar
când scriu. Mai fac greşeli, nu doar ortografice, dar de n-am părăsit niciodată creionul, pentru că nu pe computer
vocabular, aş minţi să spun că sunt la mine acasă în limba scriam când am venit aici. Scriam pe petecuţe de hârtie, cu
engleză. Dar acum lucrez la o nouă carte care are poezii un creion bont, la aeroport, pe plajă, unde mi se năzărea.
mai vechi traduse de mine însămi acum şi poezii noi scrise Era o formă de uşurătate în ultimă instanţă.
în englezeşte, direct, după cum îmi vine. Dar cum e la C.F.: Sunt voci care murmură indispuse despre dolcele
tine? far niente al vieţii tale.
C.F.: Un admirabil scriitor şi prieten bun la care ţin N.C.: Venind aici eram total incapabilă să fac ceva
foarte mult, Bruce Benderson... pentru a supravieţui – secretară, ospătăriţă? Mie toate-mi
N.C.: ...şi care a scris o carte grozavă... cad din mână. Ştiam doar micile mele rânduleţe şi muzica
C.F.: Ei, bine, Bruce, îmi spune că avem ghinionul clasică. Aici compozitorii sau scriitorii sunt în majoritate
şi eu şi Adrian că în casă vorbim româneşte... Numai ne profesori, adică se susţin altfel. Dar aşa este şi în alte ţări.
Am predat şi eu la NYU, am dat şi ore de pian. Nu am avut
niciodată bani dar m-am mulţumit cu ce am avut.

(va urma)

18 Nr. 8 (72) ♦ august 2009 Scrisul Românesc Proză
Eseu
Adrian SÂNGEORZAN

Focurile nepaleze

P e măsură ce urci spre munţi a cărei margini simţi că eşti, desprinderea sunt arşi cei din castele Adrian Sângeorzan în Nepal
şi te apropii de Tibet religiile completă de tot ceea ce ştiai. superioare, oamenii cu bani.
par a se amesteca. Străbatem Aproape pe fiecare e ars un nevoie de-o văduvă.
oraşe medievale hinduiste pline de temple În Nepal nu există trenuri. Doar maşini trup, în timp ce alături altul Pe de altă parte, cred că Nepalul şi
sub formă de pagode, în care piatra şi şi călători supravieţuitori, avioane şi aşteaptă la rând. În spatele
lemnul par a trece permanent şi neobservat vulturi. Morţii stau la rând să fie arşi pe rugurilor vedem o reclamă Tibetul sunt singurele locuri din lume unde
dintr-o stare în alta. Pe străzi se plimbă ruguri de lemn pe malul râurilor sfinte. Sus mare „Centru de donare de se practică poligamia la femei. Sus, în zona
în voie vaci sfinte dar şi maimuţe de care în munţi în zonele alpine, unde nu există cornee“. Corneea e acea alpină, o femeie poate să se căsătorească
suntem sfătuiţi să ne ferim, deşi sfinte sunt lemn, se practică înmormântările aeriene. parte a ochiului care se cu mai mulţi bărbaţi odată, de obicei fraţi
şi ele, ca şi idolii de piatră sub formă de Cadavrele sunt tăiate în bucăţi, după care poate recolta simplu cu lama unui bisturiu. sau rude apropiate. Motivele sunt legate
vaci, maimuţe şi elefanţi la care se închină sunt aruncate de pe stânci, pradă animalelor E ultima ofrandă pe care mortul, cald încă, mai ales de păstrarea moştenirii în aceeaşi
cei mai pioşi oameni. şi păsărilor. Trupul lipsit de viaţă şi suflet o mai poate face vieţii de aici. Dincolo familie.
Asaltul olfactiv e puternic, greu de nu mai înseamnă nimic. nu mai e nevoie de ochi, iar în viitoarea
clasificat, pentru că totul miroase atlfel reîncarnare vom vedea printr-o cu totul altă Ni se spune că nu sunt prea multe
dincolo de ceea ce simţurile sunt obişnuite. Nepalul e un loc fără cimitire. Ne-am cornee. Plus că centrul de donare va plăti plângeri din partea femeilor, care îşi
Florile coboară din copaci uriaşi, la tarabe plimbat printre templele care urcă până sus pentru o parte din funeralii. Moartea e o programează bărbaţii după preferinţe şi mai
se vând mirodenii, ierburi, peşte uscat, pe dealuri şi am întâlnit aşa zişi asceţi, care afacere profitabilă până şi aici. ales după accesibilităţi, pentru că oamenii
măşti protectoare care alungă moartea şi pentru câteva rupii te lasă să te pozezi cu lor sunt veşnic plecaţi prin munţi cu tot
spiritele rele, iar vântul care coboară din ei, luând tot felul de poziţii catatonice. Am asistat de foarte aproape la funeraliile feluri de treburi. Copiii sunt ai tuturor şi
Himalaya amestecă toate aceste odoruri, unui bărbat. Era foarte slab, învelit în robe paternitatea nu se discută.
mişcând încet limbile miilor de clopoţei Pentru încă ceva mărunţiş îşi pot trece portocalii acoperite cu ghirlande de flori şi
un ac bont prin pielea obrazului. Unul din multe bancnote. A fost adus pe o targă din Când focul rugului s-a înteţit, am plecat
şi steagurile colorate pe care sunt scrise ei, pentru un preţ modic, se oferea să ridice bambus şi aşezat direct pe rugul de lemn. şi ne-am plimbat tăcuţi pe acea faleză a
rugăciunile credincioşilor. o greutate de 30 kg agăţată de penis. Alţii, Trei metri cubi, esenţă tare. Preotul care-a morţii. Vântul care cobora din Himalaya
condus ceremonia a aruncat florile în apă se înteţise şi el, întărâtând focurile. Se
Dacă n-ar fi cei câţiva turişti în jur ai care îşi făcuseră plinul, mâncau şi a adunat la urmă cu grijă toţi banii. Apoi auzea fâlfâitul miilor de steguri întinse
avea senzaţia că ai ieşit din timp şi din orice şi fumau pe pietrele templelor, între copaci, clinchetul clopoţeilor cu
spaţiu la care te poţi raporta. Cred că asta mulţumiţi de truda şi recolta a turnat peste corp uleiuri speciale care limbi de frunze, trosnitul lemnelor de fag
i-a fascinat pe toţi cei care s-au legat de acelei zile. Sunt fardaţi ca nişte şi al oaselor care se întorceau cuminţi în
această parte a lumii. Rătăcirea absolută la saltimbaci trişti ai nemişcării, ajută la ardere. Nu mirosea urât în jur. A natură. După două-trei ore din grămada de
pentru că ştiu bine că într-o zi vor înconjurat rugul de trei ori cu o torţă aprinsă jar incandescent nu se mai vedea nimic.
sfârşi pe rugurile de vizavi. însoţit de fiul cel mai mare al defunctului, Cenuşa era măturată în râu mult înainte
sau alt bărbat din familie, care aprinde de-a se răci, iar apa sfârâia încinsă. Pe apă
Adevăratul spectacol, acela focul. În timpul cremării, care durează ore, pluteau jerbe cu flori, lumânări aprinse, dar
al morţii nefardate, e pe faleza băieţii mortului se rad în cap unul pe altul, mai ales sticle şi pungi de plastic şi tot ceea
care se întinde de-a lungul râului lăsându-şi doar un smoc de păr în vârful ce oamenii aruncă înainte de-a se contopi cu
aproape secat. Aici nimeni nu capului. Femeile stau deoparte pe celălalt râul, care aştepta lacom ploile musonului,
cerşeşte, nu se înghesuie şi nu te mal al râului şi plâng. La sfârşit pot să se să se umfle şi să ducă totul la vale.
priveşte în ochi. Poţi să te apropii apropie doar pentru a arunca cenuşa în apă.
de ruguri cât vrei, spre deosebire Soţia mortului poate cel mult să-şi facă
de India unde eram ţinuţi la distanţă de sathi, adică să sară în foc şi să ardă odată
locurile de cremare. cu bărbatul. Deşi interzis, ritualul se mai
În jurul râului e plin de ospicii cu practică şi astăzi în locuri izolate. Văduva
bolnavi muribunzi care aşteaptă împăcaţi era drogată înainte şi ajutată de către rude
să le vină rândul la reîncarnare. Sunt zeci să se arunce în foc. Nimeni nu mai avea
de ruguri care ies înspre apă ca nişte limbi
de piatră. Pe cele mai apropiate de apă

Felicia BURDESCU

Jacques Lacan în propria oglindă
C a fondator şi profesor al Şcolii
Freudiene din Paris (1966), studenţii le-au cerut a fi publicate: Ecrits aşadar psihanalizabile, până la maladiile stabileşte între originala fază preverbală a
Jacques Lacan intră victorios (1966). Ulterior s-a tradus în engleză. psihotice ale secolului, iar pe de altă parte
între psihanaliştii francezi, sau mai exact ai printre progresul fulgerător al ştiinţelor, oglinzii (în care copilul doar se percepe ca
lumii vestice. Purtător al tradiţiei catolice, Vrednic continuator al lui Freud, J. fără de care nu se mai poate trăi.
cu rigoarea şi disciplina specifice şcolii Lacan ocupă un loc deosebit de modern în subiectivitate odată intrat în lume) şi până
iezuite, putem zice că absoarbe metodic şi postmodernism, nu numai pentru abordări- J. Lacan rămâne credincios cazuisticii la identificarea propriei personalităţi, chiar
exhaustiv noutăţile culturale din capitală şi le serioase în cercetare, în alcătuirea texte- şi medicinei precum înainte, maestrul său a apartenenţei sociale şi perpetuu legată de
nu numai. Astfel este greu de încadrat omul lor, ci şi prin trimiteri la domenii ştiinţifice Freud. Însă textul lacanian construieşte un sexualitate (v. Zizek, Savoy, The Sublime
şi opera, totuşi vom încerca a-l relaţiona, complet noi. Nu întâmplător, Derrida îl în- pod realmente artistic peste care pacienţii Object of Ideology). Aceasta se întâmplă
mai ales datorită influenţelor covârşitoare seriază continuatorilor liniei metodico-filo- trec şi se regăsesc oricât de frustraţi, în- desigur nu în afara identificării libidinale,
asupra intelectualilor postfreudieni, sau sofice: Descartes, Kant, Hegel, Heidegger, singuraţi în existenţialismul contemporan. dorinţa celuilalt. Nu în afara societăţii,
asupra specialiştilor atraşi hipnotic de dis- Sartre, reprezentant atât al noutăţii cât Intertextual se află reţete armonioase de pentru că încercăm a trăi într-o etică, the
ciplinele de graniţă. şi al tradiţiei. J. Lacan devine cel mai revenire la convieţuirea Fiinţei umane cu big other şi nu în ultimul rând pentru că
Pe lângă formaţia medicină – psihiatrie, important, influent autor în domeniu, un semenii, cu natura. În fond, autoidentifica- venim dintr-o religie, fie că rămânem în
pe urmele lui Freud (asumată şi declarată adevărat artist cu talent de scriitor. Să fie rea se produce în fiecare individ la modul credinţă, fie în afara ei.
sincer: fie cine vrea lacanian, personal lucrările lacaniene la confluenţa rigoristă a intim, dar şi în relaţia Fiinţei cu mediul, cu
sunt freudian), autorul este deja celebru metodei carteziană, kantiană, eliberată apoi ceilalţi sociabili ai timpului propriu. Iar pentru că suntem subiecţi unici şi
cu lucrarea Funcţia şi domeniul vorbirii în Fiinţa şi neantul existenţialist sartrian? irepetabili, prin creaţie ca şi prin limbajul
în psihanaliză (1953), mai precis la finele Negreşit. De fapt între 1933–1939 Lacan Opera lui J. Lacan se rotunjeşte treptat personal (uneori şi prin maladii) Lacan
războiului şi al neplăcerilor după ocupa- audiază cu sete conferinţele André Koyève înspre reconstruirea psihicului uman, în se ocupă la vârsta a treia, în deplinătatea
ţia nazistă. J. Lacan suspendase el însuşi despre Hegel, insolite parizienilor. cadrul unui individ civilizat reprezentant al experienţei, de Fantezie, de plăsmuirile
cercetările în semn de protest faţă de na- psihicului. Mirific univers…
zism – duşmanul omenirii, şi în consecinţă Sedus de către sinteza hegeliană, atât de speciei.
fusese exclus din societatea psihanaliştilor. logică, atât de practică în orice demonstra- Rafinată, filosofică, artistică şi totuşi
Implicarea mai profundă în raport cu pu- ţie, în orice discurs, psihanalistul lărgeşte Autorul este deschizător de drumuri riguroasă, oglinda lacaniană pare să ne
blicul se face prin seminariile susţinute la permanent conţinutul şi conceptele proprii pentru că scrie textele în cunoştinţă de reflecte, să ne privească din nenumărate
Academia Psihiatrică reînfiinţată după eve- înspre filosofie (Time and the Other). ling­vistica şi antropologia structurală (L. unghiuri, strângându-ne din spate.
nimente la Paris, cu multe prelegeri pe care Strauss), topologie şi teoria jocurilor, dez-
Influent şi ne-egalat cu lucrările care voltând el însuşi o cale pentru critica socio-
aveau să vină până la finele carierei, îşi lingvistică (M. Buber, J. Kristeva).
construieşte discursul pe de o parte prin-
tre subiecţii striviţi de instituţiile vestice, La fel ca după o anamneză serioasă,
Fiinţa se conceptualizează mai bine în lume,

într-un interval pe care gânditorul Lacan îl

Proză Scrisul Românesc Nr. 8 (72) ♦ august 2009 19
Poezie

Carmen Francesca BANCIU

Picioarele mamei (II)

E ra o dimineaţă de luni. Bunica amintesc precis. Aurelian, vărul meu deri de zăpadă – iarna. duşmanul vostru
ta se urcase în maşină şi plecase primar, fiul mătuşii Elly, întors teafăr de Fata tremura şi spuse: au avut voie să personal. Dacă nu
în oraş, la ţesătorie. Lucrătoarele pe front, avea pe atunci douăzeci de ani. v-aţi făcut vinovaţi
ei făceau grevă. Trebuia să negocieze cu Chipeş şi cam încrezut. O apariţie semeaţă. ia doar cât încape în două geamantane. de nimic, nu tre-
ele. După ce regele fusese obligat să ab- Cu trecere la femei. Îşi făcuse mulţi duş- Au venit să-i ridice în miezul nopţii. Aveţi buie să vă temeţi.
dice, în ţară era un haos total. Tovarăşii mani între cei de-o seamă cu el. Îl ura mai două ore să împachetaţi! Şi-apoi, valea! Partidul nu acţionează arbitrar. Apoi s-a
luaseră puterea. Aţâţau muncitorii împotri- cu seamă fiul primarului, un lingav plin de S-a terminat cu voi! întors către ceilalţi şi le-a spus: Trebuie
va patronilor. Viaţa se schimbase, dar unii coşuri. Aurelian tocmai venise în vacanţă s-o ajutăm pe tovarăşa. E prea tânără ca să
erau de părere că schimbarea nu va fi de din Timişoara. Era student şi voia să devină Mătuşa Elly voise să ia câteva lucruri de aparţină elementelor criminale. Iar mama
durată. Printre ei, se număra şi bunica ta. avocat. Ca şi tatăl său. Aşa au fost ai lui valoare. Dar ofiţerul care le citise ordinul ei e văduvă. A trebuit să-şi crească copiii.
Şi mama ei. Şi toţi cei de teapa ei. Spuneau Mustafa, avocaţi din tată-n fiu. zise: Astea să faceţi bine să le lăsaţi aici. Nu avem voie să ne răzbunăm pe nevino-
că totul se va prăbuşi. Ca Ţara aceasta. Şi Oricum sunt furate. Ne-aţi furat munca. vaţi, pe cei slabi şi fără apărare. Şi, dum-
atunci să vezi! Ruşii. Or să ne înghită. Şi Bunică-ta divorţase de soţul ei. Spuse Acum se învârte roata. Acum munciţi neavoastră, tovarăşi, aveţi o mamă. Toţi
dacă e vorba aşa, mai bine ne-ar înghiţi mama revenind la vocea ei adevărată. Când voi pentru noi. Trebuie să munciţi pentru suntem copiii unei mame. Fiecare din noi
americanii. mama vorbea despre propria ei mamă, comunism. Şi a râs. A scuipat pe parchet. avem o mamă.
Toţi credeau că situaţia aceasta nu va vocea îi era iritată. Mama mamei a divorţat Apoi a călcat cu cizma pe scuipat. L-a stri-
dura şi aşteptau să se întâmple o minune. de unul care i-a fost soţ. Dar care, umbla vit ca pe un gândac. A strivit scuipatul cu Bunica ta s-a întors abia după trei zile,
Bunica ta, străbunica ta, bunicul tău şi soţul vorba că n-ar fi fost tatăl mamei. Depre lu- satisfacţie. S-a uitat la mătuşa Elly şi a zis: spuse mama. O durea tot corpul. Ochii i se
lui tanti Elly. Comuniştii aştia. Ziceua. O crul ăsta mama nu mi-a vorbit niciodată. Aşa o să vă strivim şi pe voi, paraziţilor. înfundaseră în orbite. Pe braţe avea urme de
adunătură de analfabeţi. Habar n-au să con- Aşa o să scăpăm de voi toţi, căpuşelor! vânătăi. Şi nu scotea un cuvânt. Zile întregi
ducă. Habar n-au de economie. De finanţe. Vorbind despre divorţ vocea mamei a a tăcut. Într-o zi mi-a spus: poţi să fii mul-
De diplomaţie. De mecanismele societăţii. căpătat un ton şi mai aspru. Să creşti fără Mătuşa Elly zisese: am jertfit un fiu ţumită. Fabrica nu mai există. Am dăruit-o
Nu ştiu decât să muncească. Să facă ce li se tată. Ce ştii tu, ce înseamnă asta! Tu n-ai pentru ţara asta. Un fiu care şi-a vărsat partidului tău. Însă tovarăşă n-am să mă fac
spune. Mulţi aşteptau o minune. Îşi puse- habar. Te-am scutit de aşa ceva. Dar tu nu sângele pentru patrie. Asta a fost şi patria cât oi trăi. Să fie ei blestemaţi. Blestemaţi
seră nădejdea în americani. Şi în britanici. ştii să apreciezi. Tu zici să divorţez. Să am lui. Şi patria noastră. Şi fiul meu Aurelian a urmaşii lor. Şi tot ceea ce vor atinge.
Care or să vină aici peste noapte. Dar nu se curaj, ca mama. Vorbeşti prostii. Fiindcă nu fost pe front. Dar a scăpat cu viaţă. Apoi s-a
întâmpla nimic. Exact cum profeţise tatăl ştii ce înseamnă, să creşti izolat de cei de uitat la fiul ei cel mic. L-a strâns la piept. Mama mamei n-a devenit tovarăşă. De
tău. Doar că veneau din ce în ce mai mulţi vârsta ta. Ca un ciumat. Şi a plâns. Dar ofiţerul i-a zis: aţi fost de aceea tata o numea „stimata doamnă“, când
ruşi în ţară. Din ce în ce mai mulţi soldaţi. partea care nu trebuia. Nu v-aţi luptat pen- vorbea despre ea. Am probleme la Partid
Şi toţi cei care se refugiaseră în Uniunea Mama mamei divorţase. Despre soţul tru ce trebuia. E drept să ispăşiţi, acum. Şi din cauza stimatei doamne. Să stea liniş-
Sovietică veneau înapoi. Primeau funcţii ei se spune că n-ar fi fost tatăl mamei. Sau nu mă enerva, femeie. Ţine-ţi gura! E mai tită. Stimata doamnă! Dacă nu-mi riscam
înalte. Şi tot mai mulţi oameni dispăreau poate că a fost? Cine ştie. Se spune că tatăl bine pentru fiul tău să fie un erou, decât un eu capul, ar fi cultivat şi ea pământul în
peste noapte. Despre Coriolan, soţul mătu- mamei ar fi fost un altul. Unul, care nu era parazit. Şi acum, gata, altfel o să am grijă Bărăgan. Ca şi sora ei. Sau şi-ar fi lăsat oa-
şii tale Elly, auzisem într-o zi că fusese dat botezat. Mama mamei îşi crescuse singură să ajungi acolo unde ţi-e locul. La reeduca- sele la Canal. Mama mamei spunea: Auzi
dispărut. Apoi veni vestea că nu mai vede copiii. Din veniturile unei mici întreprin- re. Unde e şi bărbatul tău. Şi atunci fiii tăi vorbă, să le mai fiu şi recunoscătoare! Se
cu ochiul drept, dar că măcar ar mai fi în deri pe care o pusese singură pe picioare. vor pleca singuri. cred îngeri, dar în realitate nu se dau îna-
viaţă. Şi că nu i se mai dă voie să lucreze ca O ţesătorie pe care comuniştii o numeau poi de la nicio grozăvie. Nici măcar când e
avocat. Ci va trebui de-acum să muncească fabrică. Şi pe mama mamei o numeau fa- Mama zicea că fata tremura din tot cor- vorba de mame şi femei bătrâne.
la Canal. Sau că va ajunge direct în Deltă la bricantă. Capitalistă. Asupritoare. Parazită. pul. Voia să plece imediat din oraş. Să se
tăiat stuf. Şi e greu de spus unde i-ar fi mai Duşmană de clasă. ducă înapoi la ţară, la ai ei. Nu ştia ce să Încă mai masez picioarele mamei. În
bine sau mai rău. Sigur era doar că, oriunde mai facă aici: fără tanti Elly. Fără apărare. vreme ce ea e cufundată în trecut. Mereu
va ajunge, vor avea grijă de el, să nu se mai În dimineaţa aceea de luni în care mama Fără loc de muncă. m-am pus între taică-tău şi bunica ta. Între
întoarcă de acolo. Un avocat. Fost deputat mamei încerca să potolească aşa numita taică-tău şi mătuşa ta, Elly. Între taică-tău
liberal. Şi duşman de clasă periculos. grevă împotriva asupritorilor, femeia din Mama spuse. Bunica ta a fost plecată şi restul familiei. A spus mama. În lunea
Mama se cufundase în trecut. Şi trecutul casă a mătuşii Elly veni înspăimântată, aler- toată noaptea. M-am temut pentru ea. Şi aceea au început durerile de cap. M-au
o luase în stăpânire. Vocea i se schimbase. gând cu sufletul la gură şi îi spuse mamei eram furioasă pe ea. La ce i-a trebuit ei lovit ca un fulger.
Ca şi cum trecutul i-ar fi luat în stăpânire să-şi împacheteze lucrurile. Să dispară, fabrică! De ce n-a rămas ea la bărbatul ei.
chiar şi vocea. Deodată mama vorbea cu până nu e prea târziu. Să n-o mai aştepte pe Poate că aşa ar mai fi fost şi el în viaţă. De Mama nu spunea mătuşa mea. Ci numai
vocea unei fetiţe. O voce pe care nu i-o maică-sa. Să plece imediat. La rudele de la ce nu voia ea să asculte de nimeni. De-aia mătuşa ta. Nu spunea mama mea. Ci numai
cunoşteam. Mama se adâncea în istoria ţară. Sau unde-o fi. Îi spuse de mătuşa Elly. am intrat în încurcătura asta! M-am dus la bunica ta. Nu spunea sora mea. Ci numai
familiei. Şi în propria ei istorie. Mama po- Că ea împreună cu fiii ei fuseseră ridicaţi în partid, continuă mama. Nu eram comunistă mătuşa ta.
vestea. Asta se întâmpla rar. Iar eu voiam timpul nopţii. Unde îi duseseră, nu putuse încă, dar cunoşteam câţiva oameni acolo.
să aflu cât mai mult. Despre ea şi despre să afle. Undeva în Bărăgan. Acolo, unde Printre ei era şi viitorul tău tată. Cei de la Durerile astea de cap m-au copleşit în
toţi ceilalţi din familie. Despre destinul lor. trebuia să te descurci singur. Să-ţi faci din Partid făceau comenzi la bancă. Hârţogăraie. ziua în care verii mei şi mătuşa Elly au tre-
Despre destinul celor pe care abia dacă îi mai nimic adăpost sub cerul liber. Un par Lucram pe atunci la Banca Comercială şi buit să plece în Bărăgan. Când bunica ta a
cunoscusem. cu o tăbliţă şi un nume care îţi arată care aveam des de-a face cu ei. Aşa se face că dispărut pentru trei zile. Şi s-a întors apoi
Durerile de cap, zise mama. Da. Îmi e bucata ta de pământ. Atât îţi este sortit. am alergat la tovarăşi, să le cer ajutor. Doar cu ochii adânciţi în orbite. Cu cearcăne la
Nimic nu găseşti acolo în afară de pământ. cu puţin timp înainte îl cunoscusem pe tatăl ochi. Şi abia de mai putea să vorbească.
Vladimir UDRESCU Pământ prăfos – vara. Noroi – toamna şi tău. Am avut noroc că era şi el acolo. Şi
primăvara. Nimic altceva. Nesfârşite întin- că nu s-a lepădat de mine. Că nu i-a fost Fragment din romanul Cântecul unei
frică să mă ajute. S-a uitat la mine şi mi-a mame triste. Traducere din germană de
zis: Linişteşte-te, tovarăşă. Partidul nu e Iulia Dondorici

poeme

atât de cuprinsă din când în când noroadele ies din poveste păsări amare cu frigul în gheare acum priveşti elementele
vin pe neaşteptate din exilul îi trec peste creştet
după aceea inimii lor nălucite tocmai când moartea dincolo ceaţa mâinilor tale
au urmat ploile şi ai făcut în corăbii scolastice o alintă-ntre suliţe geţii se afundă-n arătura de toamnă
ce trebuie la malul promis numaidecât dintr-un coif de uraniu
aşa cum le-a fost scris cu merinde de pâslă se hrănesc se iveşte
căzuse atâta ploaie peste invadatori fluturii de noapte fiul risipitor al zilei de ieri
în faţa colibei un străin nu te mira ici şi colo nimicuri gingaşe şi orbeşte
să-mi dai putere un tunet fondator în depărtare dar cine să le mai ţină minte
ceruse taina seminţelor o alungă Cristian Dincă – Altar
nicicând nu se rostiseră pe celălalt tărâm extazul s-a scurs
asemenea vorbe printre pietre de pavaj
sub acel leagăn al norilor calea spre tine se află lacrimile se usucă pe obraji
scurşi din anamneză în carte arheilor de idei
nu-ţi mai aminteşti nici moartea
n-aveam de unde şti de nicăieri
că moartea e atât de cuprinsă şi totuşi prin venele tale
în taberele din deşertul cu zei niciun clopot nu bate mai curge un cer de nicăieri
oştile se îndreptau spre ele parcă ar trece caravana cu magi
cu puterea şcolilor pe câmpul de sticlă pedestrimea şi s-ar trezi din somn
de înţelepciune pe scuturi iluziilor plânge de bucurie mumiile
la marginea ceţii

20 Nr. 8 (72) ♦ august 2009 Scrisul Românesc Cronică literară

Rodica GRIGORE

Despre adolescenţă şi adolescente, altfel

Î ncă de la apariţia, în 1898, a ce- ci demersul său tinde să arate că, deşi toate romanul Foxfire – ecranizat, de altfel, în Joyce Carol Oates
lebrului text al lui Henry James, caracteristicile şi calităţile menţionate 1996, cu Angelina Jolie în rolul princi-
The Turn of the Screw (O coardă anterior rămân (sau măcar pot rămâne) va- pal – este o poveste impresionantă despre coordonate rămân, în acest roman, ca şi în
prea întinsă), cititorii şi mulţi dintre criticii labile şi pe deplin îndreptăţite, pot exista, sfârşitul copilăriei şi pierderea prematură a volumele sale ulterioare, mai ales în cele
literari care au încercat să ofere o inter- deopotrivă, şi alte date esenţiale de natură inocenţei, despre violenţă şi durere, despre de proză scurtă, la fel ca şi pentru prota-
pretare cât mai convingătoare respectivei a caracteriza feminitatea – măcar în unele suferinţă şi însingurare, centrată pe faptele gonistele întâmplărilor prin care trec fetele
povestiri nu au încetat să-şi pună cam momente. Altfel spus, cel puţin la un anumit a cinci fete dintr-un cartier mărginaş din din grupul „Foxfire“, un soi de tărâm al ni-
aceleaşi întrebări, legate, mai cu seamă, de nivel al interpretării, proza sa se constituie Hammond, New York, grupate în jurul mănui sau, în orice caz, un spaţiu imposibil
relaţia dintre normal şi patologic, esenţială într-o inedită încercare (pe deplin reuşită!) fascinantei Legs Sadovsky, decise să con- de împărţit în mod definitiv. Iar dacă Henry
pentru a stabili motivaţiile acţiunilor unor de rescriere, de pe o poziţie şi într-o cheie stituie o frăţie de cruce şi de sânge şi să-i James îşi încheia O coardă prea întinsă prin
personaje sau, dacă nu, semnificaţia com- determinate de estetica – perfect asimilată pedepsească pe toţi cei care le fac să sufere. accentuarea adâncimii psihologice a perso-
portamentului acestora. Fără îndoială, nu de scriitoarea americană – postmodernă, a Totul sfârşeşte cu o răpire spectaculoasă najelor sale, Joyce Carol Oates alege ca
puţini au fost aceia care au afirmat, însă, că unor situaţii deja impuse, practic, în conşti- şi cu focuri de armă, ce vor determina, punct de pornire tocmai aceste insondabile
o astfel de abordare nu face nimic altceva inţa publicului cititor, de tradiţia „postgo- finalmente, nu doar destrămarea găştii, ci adâncimi – de care, însă, ştie să se apropie
decât să distrugă esenţa textului lui James, tică“ impusă de proza de mister, cultivată, şi pedepsirea aspră a câtorva dintre partici- fără a întinde coarda dincolo de graniţele
care mizează tocmai pe atmosferă, plasân- cel puţin în unele scrieri, de Henry James. pantele la aceste acţiuni. Totul e prezentat, esteticului. Adică, altfel spus, reuşeşte să
du-se în buna descendenţă a romanului după trecerea anilor, din perspectiva uneia demonstreze că nu există nicio altă realitate
gotic englez, de la care preia, de altfel, Astfel, protagonistele din Foxfire dintre adolescentele de atunci, Maddy- convingătoare din punct de vedere artistic
numeroase alte elemente constitutive. Monkey – numită, uneori, dar mai rar, în afară de aceea a ficţiunii – fie ea „post-
Despre Joyce Carol Oates s-a spus atât se dovedesc a fi, în ciuda aparentei lor „Maddy-Killer“, adică Madeleine Faith gotică“ sau de altă natură –, niciun adevăr
de frecvent, în ultimii ani, că ar fi mai cu fragilităţi sau chiar inocenţe, desigur, Wirtz, cea care va reconstrui, din notiţele general acceptabil în afară de acela al artei
seamă „o scriitoare extrem de prolifică“, specifice vârstei, căci aveam de-a face cu făcute în anii ’50, epoca de glorie a micului şi, până la urmă, că nici existenţa umană nu
încât, adesea, a fost trecut cu vederea cinci adolescente (Legs Sadovsy, Goldie grup, întregul trecut, în încercarea tardivă, e de conceput fără durerea şi suferinţa pe
faptul că proza ei este, în primul rând (şi „Boom-Boom“, Lana, Rita-„Fireball“ şi e drept, dar făcută cu toată dăruirea, de a care o implică la tot pasul.
în mod absolut definitoriu), extraordinară Maddy) care, oricât de rebele, tot adoles- spune adevărul, de a recupera ce se mai
– atât la nivelul expresiei artistice care, pe cente rămân, dar care vor să se afirme drept poate din acei ani care le-au marcat tuturor Joyce Carol Oates, Foxfire. Confesiunile
drept cuvânt, poate fi numită desăvârşită, făpturi fundamental lipsite de milă, domi- existenţa. unei găşti de fete. Traducere de Smaranda
cât şi la acela al temelor pe care alege să nate de porniri violente, mişcându-se cu o Şchiopu, Bucureşti, Editura Leda, 2008
le abordeze nu o dată. Astfel, la o lectură uşurinţă neînchipuită pe teritoriul hărţuirii Fără îndoială, o lectură atentă va des-
atentă, vom remarca faptul că romanul său, – în toate formele sale, cu precizarea că, coperi, în paginile acestei cărţi, ecouri din Revista şi Editura
Foxfire. Confesiunile unei găşti de fete nu o dată, sexul şi impulsul sexual se află proza lui William Golding sau Margaret
(1993), la fel ca, de altfel, mai toate textele dedesubtul motivaţiilor din aceste texte – Atwood, Legs Sadovsky fiind desprinsă, Scrisul Românesc
incluse în volumul ulterior de povestiri, şi îndreptându-se, practic, exact către acel deopotrivă, parcă din unele scene din
Femeia, victimă a speciei?, apărut în anul punct unde lucrurile pot scăpa uşor de sub Împăratul muştelor şi Ochi-de-pisică, dar organizează
2006, pornesc, implicit, de la celebra po- compusă şi din numeroase note de Robin
vestire a lui Henry James, amintită mai sus. control. Hood feminin combinat cu accente de re- CONCURS DE DEBUT
Căci, practic, Oates nu face altceva decât Adolescentele din Foxfire se voluţionar (extremist) marxist – de altfel,
să ia lucrurile de unde le lăsase James, ea va fi, mai târziu, identificată de Maddy Se adresează celor care nu au împlinit
dându-le, desigur, o nouă interpretare, dar transformă, aşadar, aproape pe însăşi, într-o fotografie dintr-un ziar ce pre- 35 de ani şi nu au debutat publicistic sau
centrându-se, din nou, pe sondarea adânci- nesimţite, cel puţin în anumite zenta evenimentele din Cuba anului 1961. în volum.
milor psihicului omenesc, mai cu seamă a momente ale naraţiunii, în ve-
celui feminin. Şi, deopotrivă, demolând, cu ritabile antieroine cărora, însă, Ca şi în alte creaţii ale lui Joyce Carol Concursul se desfăşoară în următoarele
un curaj rar întâlnit, o serie de stereotipii le este imposibil să se oprească Oates, autoarea nu se fereşte să aducă în secţiuni: poezie, proză, teatru, eseu.
consacrate referitoare la „sexul frumos“ (şi din drumul pe care au pornit centrul romanului scene de violenţă –
„slab“). Astfel, dacă în general se conside- sau să evite sfârşitul sângeros şi uneori dusă la extrem – dar, întotdeauna, Lucrările vor fi semnate cu un motto,
ră că femeile sunt fragile, bune, delicate şi catastrofal spre care se îndreap- remarcabilă rămâne capacitatea textului de care se va regăsi de asemenea şi pe un plic
sensibile, proza lui Joyce Carol Oates, fie că tă, făcând, după cum spunea a spune lucrurile esenţiale despre legătura închis ataşat manuscrisului. El va cuprinde
e vorba de roman, fie de povestiri, expune, Kristine, una dintre figurile esen- profundă stabilită între aceste adolescente numele şi prenumele concurentului, data
dintr-o dată, o altă faţă a feminităţii, ca şi ţiale dintr-o povestire a autoarei, însingurate, cea care le dă şi curajul de a de naştere, adresa, numărul de telefon,
cum ar aduce în faţa atenţiei publicului „o greşeală după alta“ şi, fapt mai merge mereu mai departe, chiar dacă, cel eventual şi premiile obţinute la alte con-
tocmai reversul medaliei. important, una mai gravă decât mai adesea, depăşind orice limite. Lucrurile
Esenţial rămâne, de asemenea, că au- alta. Senzualitatea nu lipseşte, nu se desfăşoară, însă, ca în Portocala cursuri literare.
toarea nu încearcă nicidecum să demon- dar rolul ei este tocmai acela de a mecanică a lui Anthony Burgess, ca să ne
streze la modul didactic că feminitatea ar masca – pe cât posibil – violenţa oprim la acest exemplu, căci Foxfire este, Manuscrisele vor fi trimise, până la
fi complet lipsită de atributele consacrate, latentă, aşa cum se întâmpla şi în pentru protagoniste, un mod de a face data de 30 septembrie 2009, pe adresa:
multe din textele anterioare ale dreptate, fără îndoială, nicidecum cel mai
Lucian Liciu – Ciclopii de azi lui Joyce Carol Oates. îndreptăţit, nicidecum unicul, dar modul Revista – Editura Scrisul Românesc,
pe care ele îl pot găsi, precum şi singurul
Considerată, adesea, de critica refugiu în faţa agresiunii permanente a unei str. Mihai Viteazul, nr. 4, Craiova.
literară, „o ficţiune mai adevărată lumi a bărbaţilor prea puţin dispuşi să as- Un juriu alcătuit din personalităţi ale
decât realitatea cea mai reală“, culte, să privească şi să creadă ce se poate lumii literare va acorda câte un premiu
petrece într-un suflet feminin. pentru fiecare secţiune, separat pentru
revistă, separat pentru editură.
Remarcabil rămâne, la tot pasul, faptul Relaţii suplimentare se pot obţine la
că autoarea reuşeşte parcă să intre, pe ne- Tel: 0722/753 922; 0251/413 763
simţite, nu pur şi simplu în pielea perso-
najelor sale, aşa cum alegeau să facă şi alţi
scriitori, ci să pătrundă (dar fără a încerca
vreodată să exprime judecăţi morale sau
etice) de-a dreptul în adâncurile nu o dată
întunecate ale conştiinţei acestora, mai cu
seamă a lui Legs Sadovsky, făcându-şi
cititorii să mediteze chiar şi asupra acelor
aspecte la care, adesea, e preferabil, poate,
să te gândeşti mai puţin. Iar exemplul cel
mai grăitor în acest sens sunt, fără îndoială,
întâmplările descrise spre finalul romanu-
lui, când totul explodează, nemaiputând fi
controlat nici măcar de ambiţioasa şi auto-
ritara şefă a grupului, neîmblânzita Legs.

Scriitoarea evită, astfel, să facă o de-
marcaţie clară între bine şi rău, căci aceste

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (72) ♦ august 2009 21

Sorana GEORGESCU-GORJAN

Portretul lui Ion Georgescu-Gorjan de Constantin Brâncuşi

L a Muzeul Naţional de Artă al măsor!“, şi-i lua cu compasul „măsurile îşi ia numele de Georgescu-Gorjan – fiul Ion Georgescu-Gorjan, portret foto
României accesul publicului frunţii, arcadei sprâncenelor, nasului, lui Gheorghe din Gorj. Prin 1893, la necesar să scrie numele sculptorului pe
este liber în prima miercuri a proeminenţei bărbiei, dimensiuni care bodega-băcănie Zamfirescu de la nr. l9, de plinta bustului, căci artistul nu se semnase
fiecărei luni. De câte ori am ocazia, vizitez se întipăreau apoi în argila modelată cu pe aceeaşi stradă se angajează ca băiat de
la ultimul etaj al Galeriei Naţionale sălile siguranţa talentului şi a meseriei bine prăvălie Constantin Brâncuşi, care găseşte în 1902.
cuprinzând arta românească modernă, învăţate.“ în mai vârstnicul Ion un sfătuitor de nădejde.
prezentată cronologic – un fel de călătorie Un timp este găzduit în locuinţa lui Ion În perioada 1949–1953, inginerul a
în timp de la începuturile modernismului Bustul din gips aflat la muzeu are din strada C.A. Rosetti nr. 14, împărţind o împărtăşit soarta multor intelectuali de elită,
până în prezent. pupilele marcate, spre deosebire de ochii cameră cu mezinul acestuia, adus de la ţară fiind deţinut la Aiud şi Poarta Albă. A avut
Pe palier, mă opresc întotdeauna în orbi ai Danaidei sau ai Cuminţeniei şi ţinut la învăţătură de fratele său. Deşi nu durerea să nu poată fi de faţă la ultimele
faţa lucrării Fetiţă în rugăciune, de Ion Pământului. Peste ani, Brâncuşi însuşi îşi făcuse nicio zi de şcoală, Ion preţuia cartea clipe ale tatălui său, trecut la cele veşnice
Georgescu. În primele săli îmi atrag privirile şi-i îndemna atât pe fratele său cât şi pe la 12 septembrie 1951. Geniul lui Brâncuşi
câteva busturi admirabil sculptate de Ion Ion Georgescu-Gorjan de C. Brâncuşi prietenul Costache să meargă pe acest drum. a nemurit însă amintirea lui Ion Georgescu-
Georgescu şi Vladimir Hegel, profesorii va aminti cât s-a bucurat când i-a „ghicit“ Ion a fost unul din cei care l-au îndrumat pe Gorjan. În 1956, bustul a fost solicitat de
lui Brâncuşi la Belle Arte. Îmi amintesc că privirea. Fotografii ale modelului din 1902 Brâncuşi spre Şcoala de Arte şi Meserii şi Muzeul de Artă al RPR spre expunere.
Bucureştiul se mândreşte cu câteva lucrări ni-l arată cu o căutătură dreaptă, senină. tot el l-a ajutat în măsura posibilităţilor şi Nu a fost găsit reprezentativ de Marius
monumentale realizate de aceştia: statuia Sculptorul a reprodus fidel mustăţile în în timpul studiilor la Bucureşti. Bunescu, directorul Galeriei Naţionale, şi
lui Gheorghe Lazăr din faţa Universităţii, furculiţă şi părul uşor vălurit. Din păcate, a fost returnat posesorului său.
alegoriile Agricultura, Comerţul, în prezent mustăţile sunt ciobite. Încrederea în „naşul“, cum îi spunea
Industria şi Justiţia pe faţada Băncii Costache lui Ion, reiese şi din procura pe În mai 1967, Muzeul de Artă al RSR
Naţionale, altorelieful de pe mormântul Pontus Hulten remarca „strania prezenţă care i-o dă acestuia în 1902. În acelaşi an, a achiziţionat lucrarea şi a inclus-o în
lui Mihai Eminescu, toate semnate de pe care Brâncuşi a reuşit să le-o imprime găzduit în locuinţa lui Ion de pe strada retrospectiva organizată în 1970. În cata­
Ion Georgescu, precum şi statuia lui C.A. portretelor făcute de el, prezenţă care se Madona Dudu nr. 23 ca teterist fără logul expoziţiei se menţionează exist­enţa
Rosetti, Monumentul Eroilor Pompieri şi datoreşte neîndoios angajării personale pe încazarmare, în timpul efectuării stagiului semnăturii artistului, neştiindu-se că nu-i
monumentul lui Dinicu Golescu, avându-l care o stabileşte de obicei cu modelele sale.“ militar, Brâncuşi îşi va exprima afecţiunea aparţinea… Bustul a fost păstrat apoi în
ca autor pe Vladimir Hegel. Într-adevăr, portretul lui Ion Georgescu- şi recunoştinţa faţă de prietenul său, depozitul Muzeului, scăpând de efectele
În drum spre sala închinată lui Brâncuşi, Gorjan nu este al unui cunoscut oarecare. modelându-i şi apoi dăruindu-i un frumos dezastruoase ale cutremurului din 1977. Va
zăbovesc în faţa lucrărilor sculptorilor din Este al unui prieten drag, de care sculptorul mai figura doar într-o expoziţie temporară
familia Storck, opere caracterizate de un se simţea legat prin nenumărate fire. bust.
stil academic, neoclasic. în 1999.
Sala „Brâncuşi“ are pereţii zugrăviţi Născut la l5 august 1869 în Godineştii În 1904, Brâncuşi pleacă la Paris. Ion
într-un albastru rece. Pe acest fundal se Gorjului, Ion – fiul lui Gheorghe şi al face şi el un drum la Freiburg, unde fratele În 2001, portretul lui Ion Georgescu-
desprinde chiar la intrare un bust de bărbat, Aniţei Ciobanu – îşi pierduse tatăl şi său îşi termina studiile ca inginer. Este Gorjan a dobândit un loc de expunere
realizat în gips, care nu se deosebeşte mama în ianuarie şi, respectiv, iulie 1879. momentul să-şi întemeieze şi el un cămin şi permanentă în sala Brâncuşi, odată
ca factură de cele semnate de sculptorii Rămas orfan, asemeni lui Brâncuşi, va se căsătoreşte cu foarte tânăra Stanca Herţa, cu redeschiderea Galeriei Naţionale.
anteriori. Pe soclu se menţionează că este pleca şi el de acasă în căutarea unei vieţi din Râmnicu Vâlcea, descendenta unei Vizitându-mi periodic „bunicul“, am avut
mai bune. Ucenic, apoi calfă de cojocar, la familii din Săliştea Sibiului. Va avea trei fii: surpriza să constat că i se atribuise titlul
vorba de Portretul lui Ion Georgescu- Craiova, învaţă singur să scrie, să citească Ştefan (născut în 1905), Jenică (născut şi de inginer, prin confuzie cu fiul său. Am
şi să socotească. În 1883 ajunge băiat de mort în 1907) şi George-Paraschiv (născut semnalat eroarea şi eticheta s-a corectat.
Gorjan. Data modelării, 1902, dovedeşte prăvălie la un mare magazin de textile de în 1909). Fiul cel mare, Ştefan, ajuns inginer, Despre acest bust a scris pe larg inginerul
că lucrarea este cea mai veche din sală. pe strada Madona Dudu nr. 23 şi în curând va fi autorul concepţiei tehnice a Coloanei Ştefan Georgescu-Gorjan în Mărturii
Este o lucrare de tinereţe a sculptorului, devine prim-vânzător. În l890, la majorat, Infinite de la Târgu-Jiu şi-l va seconda despre Brâncuşi, din Studii şi Cercetări de
realizată în ţară, şi istoria ei o cunosc bine, pe artist în realizarea monumentului. În Istoria Artei – seria artă plastic, nr. 1/1965,
fiind vorba de propriul meu bunic. alegerea acestui colaborator, a cântărit greu în Memoria locurilor din „Ramuri“ –
prietenia pe care i-o purta Brâncuşi tatălui, martie 1965, dar şi în cartea sa Amintiri
Brâncuşi era proaspăt absolvent de pe lângă încrederea în competenţa fiului. despre Brâncuşi, apărută postum în 1988
belle-arte şi îşi însuşise perfect sfaturile la Editura Scrisul Românesc. Nepoata
îndrumătorilor săi. Cu un an în urmă Ion îşi va exprima la rându-i aprecierea lui Ion Georgescu-Gorjan, semnatara
terminase Ecorşeul, lucrare unanim faţă de fiul său, dăruindu-i preţiosul bust acestor rânduri, a publicat un studiu despre
apreciată, iar alcătuirea trupului omenesc în 1935. Lucrarea, realizată în casa de pe Povestea unui bust, în „Caiete critice“, nr.
nu mai avea secrete pentru el. strada Madona Dudu nr. 23, va sta la loc 1–2, 1997, inclus şi în volumul Urcând
de cinste, mai întâi în locuinţa lui Ion din „Coloana Infinită“ (Ed. Eminescu, 2001).
În 1903 avea să realizeze Bustul strada Sofia Caneciu nr. 6 din Craiova şi
generalului doctor Carol Davila, după o apoi în cea a inginerului Ştefan Georgescu- La simpozionul Brâncuşiana 2002
fotografie. Gorjan din Petroşeni, din strada Cloşca din Târgu-Jiu, o serie de imagini din
nr. 2. Întreaga lună august 1937 Brâncuşi arhiva Gorjan au ilustrat personalitatea
Portretul lui Ion l-a făcut însă după va locui la inginer, în perioada stabilirii lui Ion Georgescu-Gorjan, modelul unui
natură, dovedind o deosebită măiestrie în dimensiunilor Coloanei şi a finisării bust centenar, fiu al Gorjului şi prieten
a obţine perfecta asemănare cu modelul. modelului unui modul. Artistul i-a acordat al gorjeanului Brâncuşi. Compararea
Din relatările bunicului se ştie că şedinţele atunci inginerului permisiunea verbală de fotografiei lui Ion din 1902 cu imaginea
durau destul de mult şi cereau o bună doză a turna două copii în bronz după originalul bustului dovedeşte fără putinţă de tăgadă
de răbdare. Sculptorul, „ghiduş şi vesel“ din ghips şi l-a învăţat chiar o metodă de marea măiestrie a artistului, încă din anii
îl îndemna: „Naşule, stai cuminte să te patinare naturală a lucrărilor: plasarea lor tinereţii.
într-o groapă cu gunoi de grajd, astupată cu
Cărţi primite la redacţie un strat subţire de pământ, menţinut umed
prin aruncare de urină.
• Marta Petreu, Diavolul şi ucenicul • Carlo Emanuele Bugatti, Vicenzo
Inginerul nu a făcut uz de acest acord
său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian, Bianchi ...Canti dolorosi..., Labirionto atunci. I-a scris lui Brâncuşi în 1943 pentru
Colecţia „Plural M“, Ed. Polirom, Iaşi, dei musei, Casa Editrice Labris, Italia, confirmare, dar nu a primit niciun răspuns.
Peste ani, când le-a cerut moştenitorilor lui
2009. 62 p. Brâncuşi permisiunea de a realiza copii în
bronz, s-a izbit de un refuz categoric.
• Vladimir Udrescu, Scot cavaleria, Ed. • Traianus, Când s-au fost spus îngerii,
În 1938, Ştefan şi-a întemeiat şi el
Brumar, Timişoara, 2009, 42 p. Ed. Epigraf SRL, Chişinău, 2009, 96 p. un cămin, căsătorindu-se cu Voichiţa
Duma din Petroşeni. I-a dăruit lui Ion
• Mircea Anghelescu, Mistificaţiuni. • Ronald Gasparic, Rămân pământ de două nepoate: Sorana (născută în 1939) şi
Ruxandra (născută în l940). În 1941 familia
Falsuri, farse, apocrife, pastişe, soare, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2007. inginerului se mută la Bucureşti, ducând
acolo şi bustul. Lucrarea a putut fi admirată
pseudonime şi alte mistificaţii în • Atila Bartis, Plimbarea. Traducere din pe strada Columb nr. l0 (1941–1945) şi
apoi pe strada Vasile Lascăr nr. 18 (1945–
literatură, Ed. Compania, Colecţia limba maghiară de Marius Tabacu, Ed. 1968). Nepoata mai mare a lui Ion a socotit

„AltFel“, Bucureşti, 2008. Polirom, Iaşi, 2008.

• Carmen Banţa, Sesnsurile unei • Ion Vianu, Necredinciosul, Ed. Cartea

identităţi/ Création d’une identité, Ed. Românească, Bucureşti, 2008.

Aius, Craiova, 2009, 262 p. • Dan Lungu, Cum să uiţi o femeie, Ed.

• Ion V. Strătescu, Anul Diavolului, Casa Polirom, Colecţia Fiction-Ltd, Iaşi,

Edi­t­o­rială Odeon, Bucureşti, 2009, 326 p. 2009.

• Costinel Popescu, Cer de septembrie, • Aurelian Zisu, Sonetele rănite, Ed. Aius,

Ed. MJM, Craiova, 2009. Craiova, 2009.

22 Nr. 8 (72) ♦ august 2009 Scrisul Românesc Cronică literară

Geo CONSTANTINESCU

Luis Raúl Calvo
scurtă antologie de poezie
N imic pentru Aici, nimic
pentru Dincolo este o cuparea cea mai obsedantă. Neavând nimic devenite legende, mituri: „Desigur, mereu cii: „Tot calmul
scurtă, dar interesantă pentru sine într-o viaţă ce ea însăşi îi va fi ceilalţi,/ Se angajează, cu trecerea anilor,/
luată, el priveşte nesăţios în jur: „Suntem Să convertească această istorie/ – Compusă din lume aparţi-

nea bunicii./ Nu

cule­gere de versuri a poetului argentinian la fel ca doamna călătoare/ Ce iubeşte un din atâtea renunţări nobile –/ Într-un fel de era liniştea obiş-

Luis Raúl Calvo (născut la Buenos Aires bărbat, dar nu se poate abţine/ Ca din când legendă obscură.“ nuită,/ – Hărăzită

în 1955), antologie realizată şi tradusă în în când să-şi satisfacă nevoia/ De-a traversa Permanenta conştiinţă a trecerii, gândul tuturor oameni- Luis Raúl Calvo

limba română de Flavia Cosma şi care a inima oraşului Buenos Aires“. Există ceva implacabilei absenţe finale şi tragismul lor –/ Darul înţelepciunii fusese pus de-o

apărut în acest an la Editura Gens Latina dincolo de sine, aparent străin, dar seducă- ei cotidian vor constitui pentru ceilalţi o parte/ Numai pentru ea“. Ea avea înţelep-

din Alba Iulia. tor, care ne împinge spre căutare. Astfel se amintire, o poveste unde adevărurile se ciunea pură şi simplă a vieţii, cu adevăru-

Antologia cuprinde versuri din volume- întâlneşte cu adevăruri ce nu sunt ale sale confundă. Toate acestea la rândul lor vor rile ei imuabile, fără sfâşietoarele întrebări

le: Bajos fondos del alma, Ed. Generación ci ale celor ce au plecat Dincolo: „Morţii deveni alte amintiri. Şi nu doar ceea ce au fără răspunsuri de acum. Înţelepciunea ei

Abierta, 2002, Tiempo dolorosamente re- lasă în urmă/ Ca pe o moştenire netermi- fost fapte, cuceriri, împliniri se vor eterniza trăită atunci e oferită abia acum poetului

signado, Ed. Generación Abierta, 1989, La nată,/ Doar propria lor viaţă;/ O seamă de în amintiri, ci, mai ales, renunţările. Deci, neliniştit, în confruntările cu lumea şi cu

anunciacióndelapartera,Ed.CorreoLatino, triumfuri şi de înfrângeri.“ Sunt adevăruri ceea ce ar fi putut să fie. Iar culpa neîmpli- sine însuşi.

1992, Calles asiáticas, Ed. Plus Ultra, 1996, pe care ei le-au făurit, dar nu mai pot să le nirii lor o vom purta cu toţii. În acest fel Iubirea este iar o cale de a înfrânge răul

Belleza Nómade, Ed. Generración Abierta, posede, dar care le sunt oferite cu generozi- „Nu este stare mai grea pentru om/ Decât de a fi. Spune „bătrânul înţelept“: „Cine va

2007. tate celorlalţi. În această cavalcadă tragică bănuiala care tăinuieşte/ Alte bănuieli“. fi în stare/… /Să adune de jos o frumoa-

Luis Raúl Calvo e un poet profund, a succesiunii de generaţii se ţes faptele Omul moral, omul care îşi dăruieşte fapte- să garoafă,/ Destinată desigur unei iubiri

de mare forţă lirică, preocupat de limitele le îşi dăruieşte şi neputinţele. Ca şi aceia, captive,/ Nu-şi va imagina vreodată că a

existenţiale ale omului contemporan şi de omul contemporan se confruntă cu moartea prezervat/ Pentru secole şi secole/ Unicul

adâncurile implacabile ale conştiinţei sale. violentă, eternă, dar mai ales cu moartea adevăr care ne locuieşte/ şi ne apără de

Totul e expus concentrat, firesc, într-un din fiecare clipă a vieţii, moartea cotidia- moarte“.

limbaj propriu, original, foarte departe de nă: „Nu există despotism mai mare/ Decât Poet al marilor întrebări existenţiale,

căile bătătorite ale convenţiilor poetice. moartea însăşi. Căci cine alege moartea,/ Luis Raúl Calvo oferă o poezie gravă, de

Viaţa, moartea, fericirea, durerea, tri- Ştiind că de fapt moare,/ – oră de oră –/ În un pesimism ce îndeamnă nu la disperare,

umful şi destrămarea sunt temele pe care fapte neînsemnate?“ ci la luciditate, îndemnându-şi semenii să

poetul le pune pe tapet şi le tratează cu Totuşi, în faţa acestei mari prăpăstii a aleagă din haosul aparentei abundenţe a lu-

dezinvoltură. Viziunea poetică este dublată existenţei şi a cunoaşterii există şi o rază de crurilor doar ceea ce e cu adevărat esenţial

de cea psihologică (poetul are la bază studii lumină. Prima licărire vine din amintirile şi peren.

de psihologie) care nu lasă locul tratărilor copilăriei, când omul nu avea conştiinţa fi- Acestea sunt simplele adevăruri ale

superficiale şi aproximărilor lejere. nitudinii: „Căldura casei corupe mai puţin,/ vieţii: seninătatea copilăriei, dăruirea întru

Expresia e concentrată, aparent simplă Doare mai puţin,/ Decât dacă am fi rămas dragoste, primirea darurilor celor ce s-au

şi anticalofilă. Preocuparea lui este să pe dinafară,/ Înfruntând intemperiile.“ E stins. Mai apoi priveşte cu aceeaşi senină-

distingă în tot ce înconjoară adevărul de vorba, desigur, de căminul părintesc, care tate în viitorul care nu va mai fi al lui ci al

minciună: „…care-i semnificaţia realului?/ ne-a protejat copilăria, ca Eden al eternită- celor de după, care se vor bucura la rândul

şi ce este falsul?“ Poetul împinge reflecţia ţii noastre de-o clipă. Cum poate fi şi casa lor de povestea faptelor sale. Fapte ce nu

poetică până la ultimele-i limite. Destinul familială de-acum care ne limitează trăirile au primit sărutul morţii, al resemnării, al

omului ca fiinţă individuală şi socială într-o comunicării totale cu Cosmosul. renunţărilor şi vanităţii, ci fiorul etern al

lume fără axă şi fără Dumnezeu este preo- Din spaţiul copilăriei apare lumea buni- inocenţei şi dăruirii.

Nicu VINTILĂ Constelaţia geniilor

G eniul este făcut să se mă- chiar şi a unui geniu, trebuie să se porneas- unitar sistem filosofic românesc până în Acest tezaur de experienţe şi cunoştinţe
soare cu geniile. Intuind că de la adevărul că nicio interpretare nu prezent, cu rezonanţă în opera sa literară. a fost înglobat în ei, a fost în stare poten-
acest adevăr, Lucian Gruia posedă o metodologie tip, nici măcar nu ţială, ordonată totuşi unei scheme flexibile
aduce în lumea literară o nouă carte despre este indicat a exista una. Cel mai important Brâncuşi a tins să sculpteze formele care s-a format în timp, o acumulare deo-
geniile româneşti – Eminescu, Blaga şi în analiza operei unui poet, sculptor, pictor prototipurilor fiinţelor terestre care să sebit de aptă să furnizeze puncte de sprijin
Brâncuşi – intitulată Triptic Spiritual, apă- sau muzician este în prima perioadă, ca şi ocupe toate mediile de viaţă, după modelul unor noi acte de creaţie expresive când
rută la Editura Feed Balk din Iaşi, adăugând în cea ulterioară, modul în care criticul în- mitico-biblic. autorul le „investeşte cu sinea lui“ şi le dă
fondului nostru cultural o operă literară de ţelege, discerne specificul posibil, opera pe forma în mod liber.
excepţie. care o ilustrează, disponibilităţile fiecărui Fiecare dintre ei a reprezentat în cul-
Numai citind numele celor trei mari cititor în parte şi modul în care i se oferă tura noastră naţională dar şi universală, Ne putem îndrepta atenţia asupra con-
genii ale culturii româneşti şi universale te percepţia artistică sau literară. nocturnul, crepusculul şi diurnul sufletului ţinutului şi expresiei operelor celor trei
abţii de la comentarii gândind că ceea ce românesc. Activitatea lor artistică şi litera- magi, independent de realitatea imediată,
trebuia să se scrie despre ei s-a scris deja De la acest postulat, Lucian Gruia s-a ră, filosofică în accepţiunea noţiunii însăşi, ca şi când ce ar fi contat cu adevărat nu ar fi
şi ar fi un sacrilegiu să mai adaugi ceva. nu poate fi concepută şi analizată decât fost imaginea ci sensul figurat expresiv de
Lucian Gruia şi-a asumat acest risc şi a avântat într-o lucrare de valoare, reuşind să pe baza a ceea ce au gândit şi reprezentat, autor, existenţa în lăuntrul lui a unor struc-
reuşit, a pus în operă o altă viziune, o altă surprindă, să intereseze pe cititorul avizat luând drept călăuză acele atitudini mobile turi vitale riguros ordonate şi coordonate.
abordare a tripticului genial, a fiecăruia în sau neavizat, să pătrundă în gândirea auto- care trasează concret linii demarcatoare dar
parte, dar şi într-o paralelă convingătoare. rului etalând neuron cu neuron tot ceea ce a şi o reţea de relaţii reciproce în timp. În mesajul lor creator exaltă interesul
Operele create de cei trei oameni de cul- sălăşluit în mintea acestuia. cognitiv îndreptat, nu spre lumea obiectivă,
tură se cer a fi vii şi prin sensul ontologic Această dependenţă de spiritul artistic ci spre posibilităţile structurale de realizare
al prezentului, prin marile emoţii pe care Eminescu, Blaga, Brâncuşi, opera lor, şi filosofic al fiecăruia în parte şi al nostru comunicativă, proprie unui sistem de idei
le conferă spiritualităţii. În final, rămâne în viziunea lui Lucian Gruia bine armonizat. Acest interes cognitiv,
opera care ne poate descătuşa din solicita- se aseamănă din mai multe cu referire la ei, îndeosebi această posesiune sistematică sunt simple
rea marilor întrebări ale vieţii, ale umanu- puncte de vedere, amintind gradul şi modul predeter- mijloace cu care autorul ştie să ne comuni-
lui, ale abstractului, ale încă necuprinsului că ei au dorit să creeze uni- minării sale, ne conduce la ce gânduri, sentimente, idealuri, fantezii.
balans, al superbului balans dintre viaţă şi versuri proprii, iar viziunea o întreaga problematică a
moarte. care i-a unit a fost specific analizei limitelor îndepărta- Nu ni se pare curioasă această preamă-
Gândirea logică trebuie să ţâşnească din românească, regăsind în te ale geniului creator. rire a mesajului artistic şi poetic în dauna
marea operă pentru a ne pătrunde asemeni mesajului comun, din partea unui creator
unui fulger care străpunge întunericul, ful- opera celor trei titani ele- Operele create de cei asemeni demiurgului, care pare gata să sa-
ger pe care Lucian Gruia l-a generat cu o trei mari oameni de spirit crifice realul cu imaginarul.
intensitate maximă. mentele provenite din matri- universal prin viziunea celui
În analiza unei opere literare, artistice, cea stilistică autohtonă. care-i analizează şi percepe Nu ni se pare curioasă abordarea lui
ideea că în orice clipă ei au Lucian Gruia a operei şi demnităţii celor
Eminescu a creat, sin- acumulat experienţe şi au trei care se înscriu în constelaţia geniilor
tetizând genial limba lite- redat imaginea unei realităţi, româneşti.
rară, stilistică şi metafizică trecute prin filtrul nenumăra-
românească. telor experienţe anterioare.

Blaga a construit cel mai

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 8 (72) ♦ august 2009 23
Poezie

Ştefan VLĂDUŢESCU

De la credinţă la ştiinţă şi înapoi

Opera lui Marin Ştefănescu românesc, 1916) în care, urmând exemplul lui Marin Ştefănescu este 1910–1920. În metafizice“. Ştefănescu observă că în sub-
(1880–1945) se poate orga- maestrului său Lalande (cu Vocabulaire...) această perioadă se ocupă de începuturile sidiar se desprinde chestiunea „valorii logi-
niza critic prin delimitarea a constată că începutul de secol este unul de filosofării şi de clarificarea actului de filo- cii la baza filosofiei“, logica fiind „studiul
două perioade: perioada scientist-logică „formare a termenilor tehnici-filosofici“. sofare. El defineşte filosofia drept „studiul metodei raţionale (...), unul din momentele
(1910–1920) şi perioada nelogic-creş- Totodată, se pronunţă pentru întemeierea raportului între ştiinţă şi credinţa finală problemei metodei în general“.
tină (1921–1943). Mersul gândirii lui unui limbaj filosofic românesc care să fie proiectată de ştiinţă, studiu făcut cu scopul
Ştefănescu este de la credinţă la ştiinţă şi statuat printr-un dicţionar. de a ne spune în ce măsură credinţa finală Aşadar, după cum au constatat şi
înapoi. Către finalul primei perioade, în proiectată de ştiinţă se poate transforma în alţi exegeţi ai săi, Viorel Cernica, Marin
articolul Pentru înţelegerea filosofiei, el În ce priveşte cea de-a doua perioadă ştiinţă“. Diaconu sau Florian Roatiş, prin părerile
afirma: „filosofia este studiul raportului de creaţie, cea nelogic-creştină, ea este pre- sale despre filosofia ştiinţifică şi propagarea
între ştiinţă şi credinţă“. zidată de două lucrări: Le problème de la Esenţială în filosofie este filosofarea ce ideii necesităţii unei „filosofii româneşti“,
Cartea tipărită de Adrian Michiduţă méthode (Paris, Librairie FélixAlcan, 1938) se transformă în ştiinţă. Metoda adaptată a unei istorii a filosofiei româneşti, Marin
(Marin Ştefănescu. Logica şi problemele şi Filosofia creştină (Bucureşti, 1943). În acestei procesări este raţiunea logică, care Ştefănescu are o contribuţie meritorie la
metafizice, Iaşi, 2009), care-i face şi un re- Le problème de la méthode se enumeră prin caracterul ei strict exclude metafizica dezvoltarea ideii de filosofie în România.
velator studiu introductiv, conţine articolele diversitatea metodelor în filosofie (Platon, ce reprezintă „inventarul cunoştinţelor da-
fundamentale ale perioadei scientist-logice. Aristotel, Descartes, Kant, Bergson). Din torate raţiunii absolut pure“. Dacă metafi-
În aceasta, M. Ştefănescu îşi face doctoratul integrarea tuturor acestora se desprinde zica este intuiţia intelectuală, filosofia este
cu André Lalande (editorul coordonator al ceea ce reprezintă unitatea lor, chintesenţa drumul de la ştiinţa prezentă la intuiţia in-
oricărei căi în filosofie. Metoda relevată telectuală a ştiinţei viitoare. Dacă accentul
celebrului Vocabulaire technique et critique ca originală este rugăciunea, concepută ca filosofiei n-ar cădea pe ştiinţă, ci pe credinţă
sinceritate spre perfecţiune şi ca prezen- aceasta ar însemna „realizarea unui element
de la philosophie, 1902–1923). Cele două tând două variante: o variantă, la îndemâna logic într-unul nelogic“. Ştiinţa este logică,
teze susţinute la Paris vor fi publicate la una savantului şi consistând în purificare către credinţa este nelogică. Mai mult, sensul
dintre cele mai importante edituri franceze obiectiv, iar o a doua variantă, la dispoziţia filosofării, ba chiar „rostul vieţii“ constă
ale momentului, Librairie Félix Alcan, în credinciosului ce-l invocă pe Dumnezeu. „în a realiza cât mai mult element logic
1915. Prima, intitulată Le dualisme lo- Cartea este dezavuată de N. Bagdasar, I. în elementul nelogic“. Prin caracterul ei
gique, clarifică raportul dintre sensibil şi Zamfirescu, Anton Dumitriu, Lucian Blaga ştiinţific, filosofia extrage elemente logice
inteligibil, dintre idee şi fapt, dintre simţuri ş.a. În Filosofia creştină (1943) se susţine din nelogicitatea credinţei. Rezultatul unui
şi raţiune, dintre subiect şi obiect. Aceste că trebuie ca totul să fie subordonat credin- astfel de demers la care trebuie să subscri-
noţiuni sunt intim legate în cadrul unui ţei, inclusiv raţiunea logică, căci credinţa em este o „filosofie ştiinţifică“: „viitorul
dualism logic: un dualism al cunoaşterii. vine din raţiune, iar raţiunea, din credinţa aparţine, deci, filosofiei ştiinţifice“.
A doua, Essai sur le rapport entre le dua- ce este Isus Hristos. Şi acest studiu produce
lisme et théism la Kant, face comprehensiv ilaritate, fiind dezavuat de D.D. Roşca, I. „Filosofia ştiinţifică ne îndeamnă (...)
teismul lui Kant în perspectiva dualismului Zamfirescu ş.a. a căuta în însăşi evoluţia ştiinţei taina şi
logic. Aceleiaşi perioade îi aparţine şi o in- rostul lumii“, ea constând în ultimă instanţă
tervenţie ştiinţifică (Un dicţionar filosofic Cel mai fecund interval de creaţie al în a concilia „ştiinţa cu aspiraţiile noastre

Valeriu CÎMPEANU

Poeme

Viziune privirea mi-o rănesc dincolo de timp implozia totemului în altă întâmplare
strivind-o de stele şi de spaţiu să trec Tot cred că exist
Se făcea că luasem neantul peste Dor şi Suspin… deodată cu-nceputul şi sfârşitul
de la început Sorb negura nopţilor negre Să fiu cel din urmă că timpul şi absolutul sunt chiar eu
să văd unde şi de ce am greşit pân’ la lumină o sorb dar şi cel dintâi anonim căutându-mi mereu un alt Dumnezeu
şi mă mir că mai sunt Să uit tot ce-a fost Tot mai mult cred că întâmplarea
Se făcea că piatra curgea că exist şi nu-s orb... şi tot ce va fi… mă-ncepe mereu
şi tăcerea-mpietrea străin chiar de numele meu
peste mirarea mea... Am uitat că-i târziu în târziu Dar un alter ego hain menit să dăinui în tot şi nimic
că lumina curgea am uitat să mai râd mi-a turnat în ureche venin să fiu din tot şi nimic câte-un pic
dinspre mine spre ea... am uitat că încă sunt viu strigându-mi Tot mai mult mă caut fără să ştiu
am uitat să mai cânt în starea dintâi să revin unde mă aflu şi unde-o să fiu
Se făcea că Totul era Vai, am uitat să mai Fiu Să las lumea aşa fugind de mine în mine oftând
pe când Nimicul încă trăia cerul şi iarba acestui pământ... cum a fost ea ca să fie, Uf, până când, Doamne, până când...
în veşnicia lui o veşnică fugă de sine în Sine,
şi-a Mea… A treia apocalipsă spre un Ce, spre un Când, Emilian Nuţu – Ciclul zbor, 1
spre un Cum alergând…
Sindrom Se făcea că ieşisem din mine agonizând…
să văd ce mai fac agonizând…
Încă mă mir că mai sunt c-aveam aripi de înger
încă mă mir că exist şi coarne de drac... Vecernie
că între mine şi lucruri
totu-i atât de aproape şi trist Purtam monoclu, joben Când calc desculţ
încât sânger şi curg şi ultimul frac prin roua aprinsă de soare
prelung lunecând peste ape mofturos, carismatic, ţâfnos în iarbă se face tăcere...
Mă tot hrănesc cu verdele din plante totul îmi părea că e farsă Calc pe tăcere...
şi albastrul din cer, şi făr’ de folos... şi-o simt cum mă doare...
cu lava vulcanilor tineri
şi mă mir că exist şi nu pier Mistuit de arşiţi şi frig O, Doamne, vino şi Tu cu Mine
nu ştiam ca să tac în iadul sfânt ce l-ai uitat
Norii-îi strivesc între bătăile inimii mele nu ştiam ca să strig şi Îţi va fi cu mult mai bine
Cuvinte n-aveam decât atât de-nsingurat
şi nici măcar trac în hăul în care mi te-ai exilat...
fără cer, fără păsări
fără aer şi vânt Întâmplarea mă-ncepe
era doar tăcere mereu
şi trist pe pământ
Aş fi vrut ca să plec Tot mai mult mă înfrânge Timpul
aş fi vrut ca să vin trecerea absolutului

24 Nr. 8 (72) ♦ august 2009 Scrisul Românesc Eseu
Poezie
Lucian GRUIA Ţestoasa zburătoare

F ilosoful francez Gaston care omul a vrut să-l egaleze pe Dumnezeu, spate, aşteptându-şi moartea, întrucât nu se lumii: carapacea inferioară – pământul, cea
Bachelard a dedicat câte o dejucate de El: cea din grădina Edenului şi mai pot redresa din această poziţie. Să-şi fi superioară – cerul, iar carnea dintre ele –
carte reveriilor materiei. Între construirea turnului Babilonului. simţit şi Brâncuşi sfârşitul aproape? Pe cel viaţa. Aşadar, în cazul unei „ţestoase zbu-
elementele primordiale, cel mai subtil este fizic nu, întrucât a mai trăit peste un dece- rătoare“, întreg pământul cu viaţa pe care o
aerul. În acest mediu se desfăşoară reverii- Reveriile zborului l-au urmărit şi pe niu, dar pe cel sufletesc cu siguranţă, pentru poartă s-ar înălţa spre transcendent.
le zborului care provoacă stările de: elibe- sculptorul Constantin Brâncuşi de-a lungul că proiectul vieţii sale, Templul eliberării,
rare din imperiul gravitaţiei, înălţare spre întregii sale vieţi. Păsărilor lui Brâncuşi, comandat de maharadjahul Yeswant Devi Brâncuşi spunea, la bătrâneţe, că se
transcendent, plutire, contopire cu lumina Athena Tacha Spear le-a dedicat o carte Holkar, a eşuat. simte foarte aproape de bunul Dumnezeu.
divină. întreagă, iar Ion Pogorilovschi, într-o Prin şlefuirea marmurei albe şi pure a
Omul a imaginat (alături de insectele, lucrare polemică – Măiastra şi sursele Dar ce legătură poate avea ţestoasa Ţestoasei sale zburătoare, aceasta pare că
gâzele, păsările şi o specie de peşti înaripaţi – a comentat semnificaţiile Măiestrei în greoaie cu zborul? Orice animal a trecut se contopeşte cu lumina divină. La fel, prin
– care zboară în mod natural) şi alte ani- statuara brâncuşiană. Alţi exegeţi au re- în evoluţia speciei prin stadiul de pasăre şi aspectul elansat, vietatea pare să se înalţe
male zburătoare fabuloase: Pegasus – calul marcat că Păsările în văzduh seamănă cu poate că în inconştientul său rudimentar mai spre cer. Prin ce spaţiu pluteşte ea? Ţestoasa
cu aripi al fanteziei poetice, dragonii – ba- rachetele cosmice, săgeţi lansate spre cer visează să zboare. Chiar şi porcul, despre este răsturnată şi îşi aşteaptă moartea.
lauri zburători scuipând foc pe nări, şerpi sau cu o formă idealizată a unei pene. În care se spune: „pasăre ca porcu nu-i!“ În Aşadar ea zboară prin aerul morţii?
cu aripi – zeul mayaş Quetzalcoatl şi alţi această ultimă interpretare ne reîntâlnim cu legătură cu ţestoasa ne ajută mitologia
monştri zburători. A mai imaginat însă şi Bachelard, care afirma că pasărea a devenit şi ideea sculptorului care a creat această Dar ce înseamnă extincţia în concepţia
îngeri cu aripi care au grijă de noi. un accesoriu al aripii, întrucât zborul pri- formă anume. În mitologiile orientale şi lui Brâncuşi? Să ne amintim de proiectul
Fanteziile acestea nu sunt întâmplă- mează asupra entităţii animalului. Brâncuşi oceanice, ţestoasa reprezintă o imagine a Templului eliberării sufletului de corp, care
toare. În evoluţia vieţii pe planeta Pământ, însuşi afirma că el a sculptat ar fi trebuit să devină mausoleul prinţesei
dacă acceptăm punctul de vedere ştiinţific, „zboruri“.
vietăţile ieşite pe uscat din oceanul pri- indiene Sanyogitta Devi Holkar.
mordial au devenit reptile, reptilele păsări, Ne întrebăm: de ce a ima- În interiorul acestui templu, pele-
unele au continuat această linie genetică, ginat Brâncuşi, în reveriile rinul, datorită ambientului creat:
altele au devenit animale terestre, acvatice, sale, Ţestoasa zburătoare? Să un bazin cu apă înconjurat de trei
chtoniene, aeriene, amfibii. ne amintim că această formă Păsări în văzduh şi de Regele regi-
Astfel că şi strămoşii animalici ai stilizată (cu o singură pereche lor, ar fi trăit sentimentul eliberării
omului au zburat acum câteva milioane de sufletului de corp şi contopirea cu
ani. Omul a devenit terestru, dar nostalgia de picioare contopite în aripi) lumina care ar fi căzut asupra lui,
zborului a rămas engramată în inconştien- la zenit, printr-un orificiu practicat
tul său colectiv. Yoghinii şi şamanii de toate a fost ultima sculptură cu în tavan. Cel mai subtil simbol al
neamurile pretind că pot levita, vrăjitoarele motiv de noutate în statuara aerului îl constituie faptul că el este
că pot zbura pe mătură, iar zborul lui Icar brâncuşiană. Cu alte cuvinte, mediul sufletului prin care vietăţile
s-a frânt când s-a înălţat prea sus spre soare a fost cântecul de lebădă al respiră, deci trăiesc. Aşadar sufletul
şi ceara cu care-şi lipise aripile de omoplaţi Ţestoasei zburătoare, care simbo-
s-a topit. Prăbuşirea sa demonstrează că artistului. lizează sufletul bătrânului Brâncuşi
omul nu are voie să zboare prea sus spre şi al întregii lumi vii, se va elibera
transcendent. Au mai fost două încercări, în Forma simbolizează aşa­dar prin moarte de corpul efemer, se va
o ţestoasă răsturnată şi totuşi contopi cu divinul şi va trăi veşnic.
cu capul ieşind elansat din Cu Brâncuşi, prin ceea ce a reali-
carapace şi adulmecând cerul. zat, aşa s-a şi întâmplat.
Legenda spune că ţestoasele,
la bătrâneţe, când devin ne-
putincioase, se răstoarnă pe

Viorel FORŢAN contagioasele

am constatat că poezia e suferindă a luat la cunoştinţă de starea ei oferind şi informaţii asupra să meargă la doctor
are ceva generală vaselor de sânge să i se facă şi ei analize medicale serioase
oaselor
nu se comportă şi nu reacţionează firesc am înfăţişat-o coloanei vertebrale şi urgente
la ceea ce este în jurul ei la endoscopia digestivă superioară să i se facă investigaţiile necesare
poezia vădit nu se simte bine să vedem dacă esofagul concluzia
prezintă o serie de simptome echivoce poezia suferă de o maladie contagioasă şi iar caruselul
stomacul ori duodenul dobândită de la iubire cu medicul de familie
şi contradictorii se prezintă normal sau cu trimiteri
of cu interpretări de rezultate ale analizelor
aşa că am luat hotărârea cu modificări cu substanţă de contrast
să meargă la doctor m-am dus la iubire cu doctorul de la endoscopie
am trecut chiar i-am povestit epopeea cu poezia cu examinatorul de la ecografie
să i se facă analize medicale serioase şi pe la o examinare proctoclinică cu radiologul de la tomografie
şi urgente şi am luat-o cu şi
mai ştii de unde poate apărea necazul să meargă la doctor cu
să i se facă investigaţiile necesare să i se facă şi ei analize medicale serioase
fireşte concluzia
am început cu analizele medicale am abordat şi ecografia şi urgente viaţa suferă de o maladie cronicizată
pentru ficat în scopul obţinerii să i se facă investigaţiile necesare
pentru trombocite unui diagnostic cât mai corect severă
şi ca într-un carusel gravă
vesehaşul am continuat cu tomografia computerizată iar analize şi rezultatele la analize contagioasă
teste de laborator diverse doar suntem în secolul douăzecişiunu iar endoscopie dobândită de la societate
testul babeş papanicolau pentru a-i obţine imagini detaliate iar ecografie
teste genetice de determinare a legăturilor ale structurilor din interiorul corpului iar tomografie computerizată of of of
respectiv iar şi
familiale pieptul abdomenul pelvisul sau membrele iar în clipa aceea am avut intenţia
teste alergologice să se constate dacă organele să mă ridic de pe scaunul
sunt sau nu de dimensiuni normale concluzia
şi alte logice iubirea suferă de o maladie contagioasă pe care stăteam
adică dobândită de la viaţă în faţa doctorului
bronhoscopia ficatul pancreasul intestinele rinichii să ies din cabinet
artroscopia glandele suprarenale plămânii şi inima of of să trântesc uşa
histeroscopia au forma şi localizarea corespunzătoare
şi alte scopii nu există blocaje la nivelul vaselor de odată intrat în horă trebuie să joc dar m-am calmat la timp
analize biochimice ale sângelui sânge m-am dus la viaţă i-am strâns mâna specialistului
nu există corpuri străine i-am povestit epopeile cu poezia şi
imunologice nu există tumori şi
parazitologice şi cu iubirea i-am spus
virusologice inflamaţii sau şi am luat-o
analize microbiologice infecţii mersi do’n doctor
hematologice şi aşa mai departe nu există colecţii de fluide suferinţa asta o am şi eu
tomografia computerizată
şi aşa mai departe

după ce medicul de familie

Universitaria Scrisul Românesc Nr. 8 (72) ♦ august 2009 25

Cum vorbim Cecilia Noua limbă de lemn
Cum scriem CĂPĂŢÎNĂ

Î n modul cel mai firesc cu putin- solemn şi plicticos, pentru o limbă fadă şi nu numai, primejdia impactului acestora cute din viaţa lor, că nimeni n-are voie să-i
ţă, noua limbă de lemn se naşte săracă mai cu seamă în expresivitate garan- asupra tinerei generaţii pare de neevitat. deranjeze cu întrebări incomode şi că li se
din mult uzata, prăfuita, obosita tează „desăvârşirea“ unei limbi de lemn,
şi îmbătrânita ei mamă. Obişnuinţa cu îndobitocirea lingvistică, uniformizarea Politicienii noştri de „fală“ au intuit cuvine doar respectul nostru.
exprimarea rigidă, cu formulele fixe naşte exprimării şi pierderea oricărei expresivi- dezastrul pe care l-ar provoca utilizarea
repulsie. Ne dorim cu toţii prospeţime tăţi. Profesionalizarea discursului de orice şabloanelor comuniste: nu vom precupeţi Cât priveşte noua limbă de lemn, e su-
şi noutate lingvistică. Pofta teribilă de tip, politic, mediatic, economic, lingvistic niciun efort, are o bună pregătire profesio- ficient să asculţi orice buletin informativ ca
descătuşare şi libertate verbală, inclusiv chiar, are neajunsul sau defectul de a oferi nală, se achită conştiincios de sarcinile de să afli preferinţele ştiriştilor în materie de
de bârfă, înjurături şi mahalagisme, se modele lingvistice fixiste, rigide, pe lângă producţie, se achită de sarcinile ce-i revin, sintagme fie din domeniile în discuţie, fie
transformă destul de repede însă, printr-o meritul incontestabil al penalizării diletan- contribuie la îmbunătăţirea activităţii din create de „scundele feţe“ guvernamentale:
excesivă utilizare, în noi clişee, şabloane, tismului în domeniul respectiv. întreprindere (instituţie), participă la toate ordonanţă de urgenţă, rectificare bugetară,
sloganuri lingvistice. Pericolul real, cu activităţile etc., de aceea şi-au fabricat pro- comisie de anchetă, comisie de discipli-
dimensiuni deloc neglijabile, îl constituie Imobilitatea mentală, paralizarea ner- priile formule lingvistice. nă, sector privat, deblocare economică,
contaminarea sau îmbolnăvirea oricărui tip vului gândirii are consecinţe evidente în rambursarea TVA-ului, prima casă, piaţa
de discurs cu virusul noii „limbi de lemn“. planul exprimării lingvistice. Inapetenţa Cred că limba de lemn e şi aceea cursi- imobiliară, notă de oportunitate, om de
Proprietatea privată asupra exprimării e pentru dialog, dar şi incapacitatea de a vă, coerentă, bine articulată, chiar bogată afaceri, scandal de corupţie, contract de
invadată de limbajul la modă. Fenomenul face faţă dialogului sunt premise sigure din punct de vedere lexical, cu deraieri publicitate, boicotarea alegerilor, trafic
nu e nou şi e perfect normal în dinamica ale construcţiei limbii de lemn. Dacă un intenţionate şi controlate spre zone subur- de influenţă, să strângem cureaua salarii/
limbii. Dintotdeauna au existat stricători de limbaj necesită inventarea sau reinventarea bane, atât de plăcute mulţimii, în care se pensii/venituri nesimţite etc. Dacă lista
limbă, cum dintotdeauna au existat şi cei unei construcţii dintr-o bază de date, prin propun sintagme noi: băieţii deştepţi, băie- ţi se pare săracă, poţi adăuga sloganuri
înspăimântaţi de degradarea limbii. utilizarea inspirată a cuvintelor şi expresii- ţii tineri, baronii locali, mogulii de presă, publicitare, stupide, ridicole şi mai ales
Pe de o parte, lenea sau lipsa oricărui lor dintr-un lexic cât mai bogat, în acord cu dar ai cărei aparţinători gândesc strâmb. mincinoase, prin intermediul cărora afli
efort de a inventa un mod personal de normele limbii literare, limba de lemn nu De ce vorbesc bine, dacă gândesc strâmb? că Romtelecom îţi garantează distracţia,
exprimare verbală, incapacitatea de a te necesită un asemenea efort, ci doar deprin- Probabil, pentru că au o foarte bună memo- pe care tu o alegi!, că dacă foloseşti lame
autocontrola, de a te opri la cea mai reuşită derea atât de obişnuită multor generaţii co- rie, prin urmare şi-au putut însuşi tehnici Gillette, eşti aproape de Hagi, Petrescu
dintre multele reformulări ale unei idei, muniste, aceea de a prelua cuvinte, expresii discursive, pentru că îşi pregătesc de cele şi Popescu, că dacă bei iaurt Activia, eşti
nedeţinerea unui instrumentar lingvistic de şi enunţuri de-a gata, fără niciun efort de a mai multe ori discursul, având ţinte precis activ în interior şi te simţi bine, că dacă
calitate, iar, pe de altă parte, comoditatea le înţelege. manipulatoare, cea mai importantă dintre mănânci salam de Campofrio, ai consumat
inerţiei sau predilecţia înnăscută a unora ele fiind influenţarea şi cucerirea electora- alimente pentru o viaţă sănătoasă, că dacă
pentru acceptarea constrângerii de a utiliza Câtă vreme „modelele“ reale ale noii tului. Vezi câţiva politicieni! Par coerenţi, bei nu ştiu ce bere, îţi merge mintea la rece
şabloane, construcţii lexicale de-a gata, limbi de lemn care aparţin mahalalei ling- cursivi, nu fac greşeli de niciun fel, au chiar şi multe, multe altele.
formulele prefabricate, pentru tonul oficial, vistice s-au dovedit de succes: Vanghelie, expresivitate, dar gândesc strâmb: cred că
campionul absolut Becali, dar şi mulţii dacă sunt „aleşii neamului“, nimeni n-are Cred că e nevoie să rezistăm împotriva
„boureni“ din politica dâmboviţeană şi voie să comenteze aspecte mai puţin plă- îngrădirii şi anulării libertăţii de exprimare,
cu toate mijloacele de care dispunem.

Maria TRONEA
Nicolae Breban – Bestiar feminin
Una dintre atracţiile imaginarului brebanian
este galeria de portrete. Cele feminine exer- staţiune montană, obiectul adoraţiei plebeului Grobei (un descărnatul, posomorâtul
cită o fascinaţie specială, datorată aurei de banal merceolog), este percepută, datorită trupului său învingător“. Prezenţa cu-
„imens“ şi elastic, ca o felină uriaşă. În contrast cu Lelia, plului Lelia-Cârstea ilus-

mister ce li se conferă, dar şi unei percepţii estetizante. este prezentată colega ei de cameră, cenuşia Venturia, aso- trează seducţia pe care o

Eroinele lui Breban sunt, mai toate, frumoase, aşa cum ciată cu o cârtiţă. exercită asupra autorului

o anunţă Francisca, protagonista romanului său de debut Traian-Liviu Grobei ar dori să reunească într-o singură cuplurile „care presupun

(1965): „Felceriţa era o fată foarte tânără şi, întocmai ca fiinţă cele două exemplare feminine: „o, dacă ar fi putut raporturi de dominare

liniştea nefirească a cabinetului, era nefiresc de frumoasă.“ face o singură fiinţă din două, trupul uriaş al Leliei şi spi- şi de forţă.“ (Cf. Eugen

Proiecţia în estetism este vizibilă îndeosebi în cazul por- ritul invincibil al mamei ei adoptive, Veturia, care vorbea, Negrici, Literatura româ-

tretului Irinei, eroina din Animale bolnave (1968): „Era o vorbea mereu, fără întrerupere, râzând cu botişorul ei de nă sub comunism)

femeie înaltă, subţire, aproape slabă dacă fiecare mişcare, şoricel neruşinat, cu nările ei mici, cu dinţii de rozător ve- Feminitatea cavalină

chiar şi cea mai măruntă nu ar fi revelat forme prelungi, sel, inconştient.“ este întruchipată şi de doctoriţa Ludmila Ogrin, logodnica

una din acele fecioare din Primăvara lui Boticelli care Existenţa vegetativă a Lelia-Haritina Crăiniceanu este doctorului Minda, din Îngerul de gips: „Noaptea aceea se-

poartă ghirlande în acel aer crud, ascultând, uimite, cu o asociată, prin apelul la metafora încifrată în metonimie, cu măna însă cu celelalte nopţi ale lor, ea fu din nou a lui până

singură ureche interioară, sunetele pe care le scoate uşoara aceea a unui „peşte leneş“, imagine ce se încheagă în apele la ultimul fir din coama ei întunecat-roşcată“.

adiere lovind faldurile voalurilor care le acoperă de trupu- „oglinzii-acvarium“. În romanul În absenţa stăpânilor (1966), bătrânele pri-

rile lor, lungi, armonice.“ Prezenţa femininului instaurează în universul brebani- etene ale orgolioasei doamne Iamandi, protagonista, sunt

Un exemplar de rasă, o zeiţă, este şi Ludmila, logodnica an o atmosferă grea de senzualitate, imaginile bestiarului asemănate cu acei „papagali de hârtie din vitrinele ceasor-

doctorului Minda, din Îngerul de gips (1973). Metonimia purtând pecetea sexualităţii neînfrânate. Cea mai relevan- nicarilor, ce se mişcă pe un ax într-o mişcare pendulară,

– simbol a vieţii intime a celor doi este patul – cavou: „râ- tă în acest sens este imaginea femeii-iapă. Lelia, „ciuta ritmică, nesfârşită“. Copleşită de sentimentul degradării

sul ei, ce izbucni victorios, acoperind ca un cearceaf flu- regală“, se metamorfozează în apropierea „amantului ei fizice, d-na Iamandi este înspăimântată de vitalitatea ţi-

turător patul, patul lor dublu, mormântul lor dublu ce îi predestinat“, Mişu Cârstea, spadasinul Bussy, „trăpaşul ei găncuşei cu „trupul din miere groasă veche“, pe care o în-

aşteaptă surâzător, undeva, la un colţ de mistic“, într-o iapă: „El fuma cu o con- tâlneşte la Pamfil, anticarul: „şi ea se gândi dacă îi era mai

stradă provincială, ca într-un desen sur- centrare aparentă, spunea din când în când frică de Pamfil sau de cealaltă, de pisica aceea neruşinată,

realist, pe valurile unei mări provinciale.“ câte ceva. Iar ea se odihnea în picioare, care o privise batjocoritor toată seara“.

Contiguitatea uman/lichid este mediată cavalină, mutându-şi greutatea de pe un Femeia-pradă este imaginea dominantă a romanului

de o sinecdocă definitorie pentru corpo- picior lung pe altul, jucându-se cu meşa, Don Juan (1981), încarnată de fragila şi candida Tonia,

ralitatea femininului în opera lui Breban, pe care o pândea.“ „Speriat de iubire, de ţinta seducătorului Rogulski: „Încotro mergea?! Habar nu

„carnea albă“, care generează imaginea catastrofa pe care iubirea o poate provo- avea, trebuia să scape de individ, cumva, trebuia, să şi-l

femeii-peşte: „un râs ce nu avea nicio le- ca în existenţa privată a cuiva“, Cârstea scuture din spate, era ca un lup hămesit, cu blana roasă ce

gătură cu serata lui Velici, cu grupul din se descotoroseşte de „râia inimii sale“ în sărise în spatele unei căprioare ...“

care se ridicase şi nici cu îmbrăţişarea lor, mod abject, expunând-o unui viol regi- Încheiem periplul prin galeria de portrete feminine

cu patul ce se învârtea uşor cu ei, cu bra- zat, concretizat de un „imbecil greţos“, ale universului brebanian cu tabloul feminităţii stihiale,

ţele sale puternice, între care luneca ea, Petruşa, „un şobolan“ care transformă hiperbolizate, întruchipată de Irene din Pândă şi seducţie

peşte alb, subţire, cu dinţii sclipind, cu superbul vânat într-un leş. Pe jumătate (1991): „Trupul ei uriaş şi greoi alerga încet, ca un animal

ochii rotunzi şi ficşi...“ moartă, Lelia-Haretina, „perla aceea a mare, ca un cal, ca o iapă enormă, părul i se desfăcuse şi

Exemplarul cel mai impresionant al provinciei“, „căţeaua superbă“, iapa re- rupea ramurile din jur, sfârcurile sânilor se făcuseră rigide,

bestiarului brebanian este Lelia, prota- gală, se prăbuşeşte de pe soclul de la înăl- sânii se umflaseră şi se mişcau uşor, în cadenţa fugii ei,

gonista romanului Bunavestire. „Divina“ ţimea căruia sfida opinia publică, accep- gâfâind ei înşişi, rotunzi, puternici, redeşteptând, chemând

Lelia, „regina seriei“ de turişti dintr-o tând iubirea prim-merceologului Grobei, la viaţă întreagă antichitate a acelui loc.“

26 Nr. 8 (72) ♦ august 2009 Scrisul Românesc Teatru

Teatru Ion Vine toamna, cu dor de...
PARHON spectacole bune

Î n fiecare prag de toamnă, când Identităţi, montat de Victor Ioan Frunză după tarea unor apariţii editoriale ale Fundaţiei De la primele reprezentaţii înfăţişate
cei mici se întorc pe băncile
şcolii, iar cei mari se simt mai schiţe de Dumitru Solomon, aici va avea loc „Camil Petrescu“ – revista „Teatrul Azi“, cu această piesă, din perioada interbeli-
mult sau mai puţin istoviţi de... amintirea
unor vacanţe adaptate la... „recesiune“, un amplu colocviu intitulat Teatrul din Bal- dar şi un volum de călătorii şi memorii că, dominate de iluştri înaintaşi ai artei
gândul iubitorilor Thaliei se îndreaptă
discret către bucuriile ce se vor ivi sub cani în noua configuraţie a Europei la care teatrale intitulat Pe repede înapoi, datorat interpretative, „povestea“ va urma firul
luminile rampei. Nu poţi să nu te bucuri
la gândul de a-l vedea pe Dan Puric în vor participa şi directori ai unor importante Editurii Scrisul Românesc. performanţelor cu spectacole de referinţă,
Sinucigaşul, la Naţionalul bucureştean, şi
tot acolo, pe Horaţiu Mălăele în Lecţia lui festivaluri din ţară şi din străinătate. „Hamlet după Hamlet“ cum au fost acelea de la Craiova (1957),
Eugène Ionesco! Nu se poate să nu tresari
de emoţie şi nerăbdare, aflând că, după Aradul nu crede în lamentări în regia lui Vlad Mugur, cu Gheorghe Co-
spectacolele sale antologice pe scenele de
la Craiova şi Sibiu, dar şi la prestigioase zorici în rolul titular, Teatrul „Nottara“, în
teatre din lume, regizorul Silviu Purcărete
a revenit în Capitală, mai precis, la Teatrul Această toamnă va fi o gazdă generoasă 1974, în regia lui Dinu Cernescu, avându-l
de Comedie, pentru un incendiar spectacol
inspirat de dramaturgia lui Labiche, iar pe Confruntat şi el cu efectele „crizei eco- şi pentru un eveniment cultural de o aleasă pe Ştefan Iordache în rolul lui Hamlet,
scena Teatrului Naţional „Radu Stanca“
din Sibiu, năstruşnicul regizor ucrainean nomice“, Teatrul „Ioan Slavici“ din Arad alcătuire intelectuală şi emoţională, oferit Teatrul „Bulandra“, în 1987, sub bagheta
Andriy Zholdak, autorul unor halucinante
montări după Shakespeare, Dostoievski, nu se dă însă bătut, nu renunţă să ducă mai pe calea undelor de Radio România Cultu- lui Alexandru Tocilescu, în care creaţia lui
Büchner ş.a., ne invită la o întâlnire nu
mai puţin captivantă după Turandot, de departe „ştafeta“ interesului şi respectului ral. Este vorba despre un ciclu de emisiuni Ion Caramitru era însoţită de un surprin-
Carlo Gozzi. Dar, iată câteva numai dintre
evenimentele ce vor fi găzduite în ultimul cucerit de Festivalul Internaţional de Teatru dedicate prezenţei capodoperei Hamlet pe zător „alter ego“ prin contribuţia marelui
trimestru, locul de frunte ocupându-l, ca în
fiecare toamnă, festivalurile... pianist Dan Grigore, apoi acel Hamlet de la

Dublă sărbătoare la Brăila Naţionalul craiovean, din 1996, cu Adrian

Cea de-a patra ediţie a Festivalului Pintea în rolul principal, în regia lui Tompa
Internaţional de la Teatrul „Maria Filotti“,
din Brăila, ce se va desfăşura de această Gabor, iar mai târziu, demersul artistic
dată între 27 septembrie şi 4 octombrie,
sub genericul „Europa, în Balcani“, coinci- datorat lui Liviu Ciulei, la „Bulandra“, în
de, sau mai bine zis, este marcată de două
mari sărbători. Mai întâi, împlinirea celor vara lui 2000, cu Marcel Iureş în rolul prin-
şase decenii ale teatrului brăilean, pe scena
căruia au lucrat şi s-au remarcat numeroase ţului Danemarcei şi, poate ca o veritabilă şi
personalităţi ale artei spectacolului din ţara
noastră, ca parte integrantă şi edificatoare emblematică sinteză profesională, într-un
pentru însăşi evoluţia teatrului românesc
din cea de-a doua jumătate a secolului trecut discurs artistic şi cultural de vârf pentru
şi începutul celui de-al treilea mileniu.
această „istorie“, halucinantul spectacol
În acest cadru sărbătoresc, va fi oma-
giată personalitatea excepţională a regi- „al nebuniei şi al morţii“, din vara lui 2001,
zoarei şi profesoarei Cătălina Buzoianu, la
împlinirea vârstei de 70 de ani, în care a realizat de regretatul Vlad Mugur la Cluj-
reuşit să ofere memorabile „clipe de viaţă“
şi scenei brăilene, spectatorilor ei fideli. În Napoca, în care craioveanul Sorin Leovea-
festivalul, al cărui preşedinte este doamna
Cătălina Buzoianu, vor putea fi urmărite nu l-a jucat pe Hamlet, spectacol ce ni s-a
trei spectacole sub semnătura eminentei
regizoare: Cântarea cântărilor, realizat oferit în premieră la doar trei luni de zile de
la Marsilia, Ioana şi focul, de la Teatrul
de Comedie, şi Cum gândeşte Emy, de la la moartea marelui regizor.
Teatrul Mic din Bucureşti.
Horaţiu Mălăele interpretează pentru a doua oară rolul Profesorului, în Lecţia lui Ionesco. Despre toate astea şi despre ce a urmat
Alături de acestea şi un spectacol cu titlul
Alături îi este Eleva – Aylin Cadâr acelui eveniment de glorie artistică şi de
Dorina Chiriac în Ioana şi focul
Clasic în rândul comunităţii, după ce, la un scenele româneşti. În felul acesta, ascultăto- dureroasă plecare dintre noi a unui fasci-

sondaj riguros, comandat de Primărie, s-a rii, iubitori ai teatrului, vor putea fi martori, nant om de teatru şi de cultură, el însuşi

clasat cu brio, în mod detaşat, în fruntea cu puterea propriei imaginaţii şi a memoriei un spectacol de o rară stirpe aristocratică

tuturor instituţiilor generatoare de eveni- lor culturale, la momente de graţie, antolo- şi histrionică, veţi afla singuri din ciclul de

mente din toate domeni- emisiuni de la Radio România Cultural,

ile, din acest municipiu. purtând acest titlu Hamlet după Hamlet.

Iniţiativa organizatorilor El prefigurează, de altfel, viitoarea ediţie

de a lărgi aria geografică a Festivalului Internaţional „Shakespeare“

a participanţilor, chiar de la Craiova, din aprilie 2010, pe care

dacă a trebuit să fie redi- Emil Boroghină, directorul festivalului şi al

mensionată la actualele Fundaţiei „Shakespeare“, o va dedica în în-

condiţii ale „recesiunii“, tregime, în chip nu numai promiţător, dar şi

va fi împlinită şi în acest provocator, unora dintre cele mai valoroase

an, pe scena festivalului producţii din ţară şi străinătate cu această

ce va începe pe 11 oc- capodoperă a dramaturgiei universale.

tombrie, printr-un uluitor Cu acel prilej, revista „Scrisul Româ-

spectacol cu Caligula, nesc“ va edita un număr special dedicat

după Camus, în interpre- evenimentului, aşa cum s-a întâmplat şi la

tarea unei bine cunoscute ediţia precedentă, în care veţi putea regăsi,

trupe din Zagreb, şi două Scenă din Hamlet: Oana Pellea, Adrian Pintea, Mihai Constantin bineînţeles cu detalii înfăţişate în premieră,

reprezentaţii oferite de teatre din Bekescsaba gice, din dialogul teatrului românesc, de ieri povestea noastră care a stat la baza ciclului

şi Pecs, oraş ce se pregăteşte să devină şi el şi de azi, cu povestea nefericitului prinţ al de emisiuni Hamlet după Hamlet. Aşa că,

„capitală culturală europeană“. Danemarcei, ilustrată cu opinii, mărturii, fie „recesiunea“ cât de rea, Thalia nu se va

Vor mai sosi pe scena festivalului două înregistrări din fonotecă ş.a.m.d. speria!

reprezentaţii consacrate marelui dramaturg

Eugène Ionesco, în acest an aniversar

pentru cel care a influenţat în mod covâr-

şitor evoluţia dramaturgiei europene. Este

vorba de Lecţia, de la Teatrul Naţional din

Bucureşti, în regia lui Horaţiu Mălăele, şi

Scaunele, în regia lui Kinkes Elemer, dato-

rat Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ din

Craiova.

Vor mai putea fi apreciate la Arad spec-

tacolele cu Tarftuffe şi Turandot, prezenta-

te de teatrul arădean, Jocul de-a vacanţa,

regândit în spirit modern de Radu Afrim la

Teatrul de Stat Baia Mare, Leonce şi Lena,

de Georg Büchner, oferit de Teatrul de

Comedie, şi un spectacol inspirat din tex-

tele shakespeariene, semnat de Alaxandru

Dabija, la Teatrul „Odeon“. Sub „pălăria“

festivalului, vor mai avea loc un colocviu

sub genericul Teatrul clasic, izvor de cul-

tură şi modernitate, workshop-uri, prezen- Tamara Popescu şi Ilie Gheorghe în Scaunele

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (72) ♦ august 2009 27
Cronică literară

Ion PARHON

Creaţie românească promovată
de „Soleil de l’Est“ în Franţa
D acă înainte de evenimentele
din ’89, când România s-a consistente şi mai generoase iniţiative invitaţi în Judeţul Pirinerilor Orientali, Poitiers şi Chateau de Trousse-Barriere, în
despărţit de totalitarism, con- de acest fel a fost aceea manifestată, pe la Collioure, Saint André, Elne şi Font 2007, ori de la Galeriile „Methurin“ şi „La
pământ francez, de către domnul Michel Romeo. Timp de mai bine de cincisprezece Passerelle“ din Tours, în anul trecut, până

tactul artelor noastre vizuale cu exteriorul Gavaza şi doamna Mariana Gavaza, români ani, la Collioure, minunata aşezare legată la acea amplă şi edificatoare Expoziţie

erau în majoritatea cazurilor dirijate de la stabiliţi acolo, care, încă din primul an de inseparabil de naşterea fovismului, dar şi retrospectivă cu titlul „Soleil de l’Est în

centru, în chip parcimonios şi adeseori po- după Revoluţie, au înfiinţat o Asociaţie cu la Pertignan, la Saint-Genis-des-Fontaines, Catalunia“, din luna septembrie 2008,

trivit altor criterii decât cele estetice, după titlul sugestiv „Soleil de l’Est“, destinată Prades, Perthus, Villefranche-de-Conflent, de la Collioure, sau la Retrospectiva de

1990, liberalizarea dialogului dintre Est şi impulsionării contactelor franceze cu sau la Muzeul de artă modernă din Ceret, pictură contemporană română, găzduită în

Vest, apoi intrarea României în Uniunea artele plastice din ţările fost comuniste ale faptele de creaţie ale artiştilor din ţara noiembrie anul trecut de Fundaţia Taylor

Europeană şi tendinţele tot mai accentuate Estului şi, bineînţeles, mai ales promovării noastră şi schimburile fructuoase de opinii din Paris ş.a.

proprii globalizării au creat un cadru favo- creaţiei pictorilor din ţara noastră în Franţa s-au completat într-un fericit demers cultu- Stau mărturie pentru toate aceste isprăvi

rabil iniţiativelor menite să facă mai bine şi în alte ţări occidentale. ral românesc pe pământ francez, patronat demne de toată lauda, iniţiate sau facilitate

cunoscută şi preţuită arta pictorilor români Conectată la o puternică reţea de cu competenţă, cu abnegaţie şi generozitate de „Soleil de l’Est“, două minunate cărţi

peste hotare. colab­­ orări prestigioase cu numeroase de soţii Gavaza prin asociaţia „Soleil de de artă consacrate talentelor româneşti

După căderea „cortinei de fier“, nevoia muni­c­ ipalităţi şi cu organizaţii culturale l’Est“. găzduite în expoziţiile şi taberele la care

dezvoltării relaţiilor dintre artiştii români şi franceze, cu foruri centrale şi cu personali- Creaţia unor artişti români de mare va- ne-am referit aici în mod succint. Este

cei ai străinătăţii, de participare a creaţiei tăţi ale vieţii artistice din România, Rusia, loare, în frunte cu Corneliu Baba, Constantin vorba despre un Album din anul 2006, de-

autohtone la manifestări internaţionale din Ungaria, Moldova ş.a., Asociaţia „Soleil de Piliuţă, Dan Hatmanu, Ion Sălişteanu, Ion dicat Prezenţelor româneşti în Franţa, cu

afara graniţelor şi invers, a invitării unor l’Est“ a organizat până acum peste 75 de Pacea, Ion Musceleanu, Sorin Ilfoveanu şi Soleil de l’Est între 1997 şi 2004, lansat la

prestigioase forţe artistice din Europa şi manifestări cultural-artistice de o remar- Ana Ruxandra Ilfoveanu, Petre Achiţenie, Ambasada Română din Franţa, şi mai ales

de pe celelalte continente la evenimente de cabilă anvergură, dedicate creaţiei plastice Aurel Nedel, Horia Cucerzan, Viorel noul Album dedicat Prezenţei picturii con-

mare anvergură găzduite de ţara noastră, a contemporane româneşti. Ele s-au desfă- Mărginean, Augustin Costinescu, Corneliu temporane româneşti în Franţa cu Soleil de

început să se facă simţită tot mai puternic, şurat la Paris, Tours, Orléans, Poitiers, La Vasilescu, Ştefan şi Magdalena Pelmuş, l’Est, între 1990–2008, apărut în condiţii

mai ales în zona teatrului, dar şi a muzicii, Rochelle, Collioure, Elne, dar şi în Spania Suzana Fântânariu, Ilie Boca, Vasile Pop grafice excepţionale la Editura „Arcade“.

a filmului, a dansului, fenomen resimţit şi sau Olanda. Negreşteanu, Angela Popa, Nicolae Iorga Cu bucurie, am descoperit că doi dintre

în viaţa artelor plastice. Din păcate, aici, fie În centrul acestor manifestări s-au aflat şi alţii, a fost prezentată şi s-a bucurat de eminenţii artişti români invitaţi de „Soleil

unele carenţe de ordin instituţional şi orga- taberele de creaţie, expoziţiile de grup sau măgulitoare aprecieri în cadrul acestor de l’Est“ în Franţa şi găzduiţi în acest

nizatoric, fie degringolada şi luptele intes- individuale, dar şi conferinţe, colocvii ori manifestări. album, Sorin Ilfoveanu şi Ana Ruxandra

tine purtate la un moment dat în interiorul sesiuni de comunicări, la care au participat Nu puţine au fost şi participările unor Ilfoveanu, au fost prezentaţi pe larg şi în

Uniunii respective de creaţie, dar şi marile nu puţine personalităţi ale vieţii culturale pictori români la evenimente cu larg ecou revista „Scrisul Românesc“, într-o cronică

dificultăţi de ordin financiar, ajunse astăzi şi artistice franceze şi româneşti, activităţi în presă, organizate cu sprijinul unor muzee dedicată expoziţiei celor patru Ilfoveanu, de

să explodeze sub lovitura ghilotinantă a oglindite pe larg de mass media din ţara şi fundaţii din capitala Franţei şi din alte la Bucureşti, din primăvara acestui an, iar

recesiunii, au constituit tot atâtea bariere în gazdă. oraşe, ca expresie a eforturilor programati- alţi doi pictori români valoroşi, Augustin

calea împlinirii unor proiecte consistente Numai între 2001 şi 2008, au fost orga- ce ale Asociaţiei „Soleil de l’Est“, de pro- Costinescu şi mai tânărul Lucian Liciu,

menite să configureze o autentică şi eficien- nizate douăsprezece sesiuni ale reşedinţei movare a picturii româneşti peste hotare. prezenţi şi ei în album, în urma participă-

tă politică de promovare a valorilor creaţiei pictorilor români în Franţa, cuprinzând Aşa au fost, de pildă, expoziţia din cadrul rii la tabere de creaţie de la Collioure, au

româneşti în lume. În aceste condiţii, a ieşit vizite de documentare în teren şi la cele celui de-al V-lea „Festival Montmartre“, făcut la rândul lor obiectul unor cronici în

la iveală şi mai puternic oportunitatea iniţi- mai importante muzee, studiul patrimo- de la Paris, din 2004, unde au fost prezen- revista noastră, după expoziţiile organizate

ativelor particulare, capabile să completeze niului artistic francez, crearea unor opere taţi în mod distinct pictorii Sorin şi Ana la Palatul „Jean Mihail“ – Muzeul Judeţean

ori chiar să suplinească eforturile întreprin- cuprinse apoi în expoziţii stabile sau itine- Ilfoveanu şi Augustin Costinescu, dar şi de Artă din Craiova. Despre alte iniţiative

se în domeniul amintit de către unele foruri rante. Aproape în fiecare toamnă, în sudul expoziţiile numeroase de la Chateau Royal ce vor fi dedicate de „Soleil de l’Est“ artiş-

sau organizaţii guvernamentale. Franţei, în pitoreasca şi aproape legendara şi de la Galérie de la Mairie, din Collioure, tilor români, vom reveni la timpul potrivit.

Una dintre cele mai importante, mai Catalonie franceză, artiştii români au fost între 2001 şi 2008, Salonul Blossac din

Cosmin DRAGOSTE

„Indecenţa“ în faţa canonului clasicizant
R omanul lui Daniel Vighi
(Misterele castelului de a fi luat în serios, pentru ca, foarte rapid, în romanul lui Vighi, care parcă sfidează dare, dobândesc o memor­abilă consistenţă
Solitude sau despre sin- să fie destructurat, ironizat, arătându-i-se aşteptările lectorilor, le conduce în anumite de efigie. Treptat, cele două centre clar
toate părţile componente, toate mecanis- direcţii care trezesc aşteptări, apoi le detur- separate ajung să se contopească, plierea

gurătate la vreme de iarnă, Ed. Polirom, mele de generare şi funcţionare. Atitudinea nează derutant. Şi în ceea ce priveşte lumea făcându-se uniform, fără rest. Este un act

2004) se situează în acea zonă ciudată, în faţa textului nu este niciodată umilă, prezentului (cea germană), dar şi pe cea a de negare a ordinii „fireşti“ a lucrurilor şi

liminară, a scrierilor pe care nu le poţi smerită, înfricoşată, ci scriitorul o adoptă, trecutului (mediul semicitadin bănăţean), proclamarea suprem­ aţiei imaginaţiei poe-

lăuda excesiv, dată fiind lipsa abundenţei cu bună ştiinţă pe cea a „nebunului“ regal, autorul se opreşte cu obstinaţie asupra tice, cu legităţi proprii. Vighi înregistrează

de motive în acest sens, dar nici nu le poţi care spune adevărul profund în cadrul unei banalului, a anodinului cotidian. Oameni frenetic cotid­ ianul, cu o apetenţă sporită

demola dintr-o singură mişcare, întrucât se suite violente de băşcălie, astfel încât ade- obişnuiţi populează romanul, cu destine pentru detaliu, aici aducând, destul de palid

pot lesne invoca precepte şi inovaţii ce ţin vărul spuselor devine greu decelabil pentru lipsite de orice urmă de spectaculozitate, totuşi, cu Herta Müller. Oricum, autorul

de postmodernism. Împărţit în patru capi- cei „neiniţiaţi“. dar care, prin intermediul evocărilor lapi- pare a se refuza oricărei descendenţe lite-

tole, romanul este rezultatul, „productul“ Romanul este rodul clipelor de soli­ rare „clasicizate“. Citatul pe post de motto

autorului bănăţean la finele perioadei de tudine în castelul cu nume predestinat din Slavici nu are, în opinia noastră, rolul

un an în calitate de stipendiat la Akademie parcă unei asemenea stări. Vighi îşi alege de situare într-o anume tradiţie literară,

Schloss Solitude. un alter-ego destul de ciudat, însă foarte stabilirea unui pattern, aşa cum consideră

Vighi foloseşte pe post de motto un reuşit (poate că acesta ar fi punctul forte Adriana Babeţi în Prefaţă, ci, dimpotrivă,

citat din Mara lui Slavici, anume „Iar s-a al Misterelor...), acel Ucunuţu, Ucu, Herr prezentarea clară, la o manieră radicalizată

întâmplat ceva“, spus de Gretl, slujnica Uku, Uhu sau U, cum îi place lui să se prin ironie, a diferenţelor faţă de această

Hubăroaiei. Motto-ul este, aparent, în numească. Timpul şi spaţiul îşi pierd ca- tradiţie.

contradicţie cu conţinutul, întrucât în carte racterele obiective pentru acest alter-ego şi Romanul lui Vighi mai poate fi lecturat

cu greu dacă se întâmplă ceva în sensul se supun doar comandamentelor subiective şi printr-un alt tip de grilă, anume ca pe un

clasic. Dar procedeul este definitor pentru ale imaginaţiei poetice. În lumea profund răspuns coerent, virulent la adresa narato-

prozator, care, în roman, face adesea uz de echilibrată germană irumpe violent lumea logilor, a structuraliştilor şi a altor „speci-

distanţarea ironică, uneori cam exagerată, copilăriei autorului, anomică, aflată într-o alişti“ care, precum un medic alopat, pot

pierzând tocmai efectul final. Misterele obositoare dar nu mai puţin interesantă diseca la infinit trupul unui pacient, prin

castelului Solitude este o „răfuială“ a scri- mişcare de tip brownian. Între aceste două savante proceduri chirurgicale, dar, întoc-

itorului cu textul, cu literatura, bulversând centre pendulează întreg romanul, care, mai ca acel medic, nu pot vedea, vindeca

conştient instanţele narative, persoanele, prin eliminarea savant orchestrată a stratu- şi înţelege în veci sufletul acelui pacient.

timpurile şi planurile povestirii. Este un rilor prezente dezvăluie o lume ce a existat Dacă şi-a conceput opera cu această inten-

permanent joc, relativ bine stăpânit, între şi care poate fi oricând reactivată de către ţie (însă atenţie: dacă şi numai dacă), atunci

apropierea aparent serioasă şi depărtarea fantezia scriitoricească. Vighi este magistral în Misterele castelului

care soseşte imediat. Textului i se dă iluzia Şi, cu toate acestea, nimic spectaculos Solitude.

28 Nr. 8 (72) ♦ august 2009 Scrisul Românesc Proză

Horia DULVAC

Duminica înmulţirilor neautorizate
Acum, despre ghinioane.
Faptele o luau razna – li proptindu-se în nas, dar aproape toţi uitase- video pe care am ataşat-o la computer. aceea nu mai ştiau nici ei cine sunt. Fiul
se desfăcea un pinion. ră pe unde au venit. De cele mai multe ori, Succesiunea tăiată a siluetelor dădea miş- meu cel mic venea tot mai des să îmi arate
Trebuia să le adun într-o pungă şi, oricât de dădeau buzna în mansarda spre creier. Un cării un aer fantomatic. „Bine aţi venit în ce face, avea nevoie de urgente confirmări,
atent încercam să le reasamblez, rămâneau loc unde vârstele făcuseră un nedorit scurt- mileniul stroboscopic“, începea actorul eu adormeam obosit. Mă zgâlţâia fără milă,
piese în plus. Nu le aruncam însă, umplând circuit. Noroc că observasem tendinţa de speache-ul său. „Ne aflăm în marea sală a trezindu-mă din somn, căci ştia că dacă
sertarele până la refuz. Asta era: dintr-un îngroşare a timpului şi i-am administrat o conspiraţiei împotriva continuităţii. Trebuie întrerupeam povestea, el însuşi urma să
fier de călcat ieşea o pungă de plastic plină aspirină înainte să sufere o comoţie cere- să spunem că suntem abia la început...“). fie lipsit de orice şansă. Dacă încercam să
ochi de piese dezarticulate şi mai dădea şi brală. Iată la ce serveşte să fii atent! fug de consecinţe, trebuia să ştiu că nu e
ceva pe deasupra. Dar cel mai rău era când Sub costumul de apicultor, spatele posibil, că fiii ucid...
întâmplările se îmbolnăveau în cer. Sărea În cer, se pregătea o legătură bolnavă: cărnos al tatei era înduioşător şi vulnerabil.
un arc şi mecanismul se gripa. Foetuşi gesturile nu se potriveau, ghinioane mici Îi simţeam slăbiciunea: cuantele de lumină Devenise insuportabil! Singura solu-
palizi de căprioară suspinau ofiliţi în meda- ţineau marile angrenaje pe loc. În aceste îl străbăteau ca pe o plasă rară. Accepta să ţie părea să pleci, să îţi iei lumea în cap,
lioane. Cineva făcuse o legătură şi plecase, după amiezi, soţia îmi dădea o basma să fie neatent şi, din această pricină, grăunţii să pleci cu ea cu tot, închisă în capul tău.
lăsându-mă acolo, agăţat. Nu puteam sta mă leg la cap, un pahar cu apă şi un pa- Să închizi în cap toate ferestrele şi, uitând
prea mult timp într-o singură existenţă, racetamol cu cafea. Asta explica anemia clipei îl ucideau. lumea acolo, să nu o mai priveşti niciodată,
îmi amorţea mâna. Era cumplit. Trebuia şezlongului, paloarea întâmplărilor şi lipsa să nu îi mai dai drumul. Iar ea să se dea cu
să sparg cu ciocanul pentru intervenţii de lor de chef – le suspectam că au paraziţi Un cosmonaut sinucigaş, aflat în misiu- capul de pereţi, să îşi împrăştie creierii pe
urgenţe sticla groasă. Tot felul de alarme şi intestinali. Dar mai ales, mediocritatea zi- nea unei morţi corozive, ca să îmi facă mie pereţi. Să pună mâna pe o mitralieră şi să
sirene începeau atunci să facă zarvă, fără lelor, incapacitatea de a comunica… loc să trăiesc. (Mi se părea că larvele cărora iasă în stradă, să mai împuţineze din numă-
rost. Îmi puneam pe umeri halatul meu de le răzuiam chipul din celulele hexagonale rul celor care îţi mănâncă gălbenuşul vieţii,
laborator, cu sânge pe mâneci şi începeam Iată o astfel de zi: duminică, optspre- de ceară semănau cu mine într-un mod care te fac să nu mai înţelegi nimic.
să ţip la cei dragi. Pereţilor le crăpau timpa- zece august. (Toţi uitaseră că e ziua mea).
nele. Păcat de tencuiala proaspătă care mai Eram cu tata pe un câmp de floarea soarelui. periculos). (Cum se face mierea: albina ia între
mirosea încă a clorură de var. Un material Urmăream un roi de albine care plecaseră perişorii de la picioare, polenul, praful
de altfel onest. de la stupul lor. Urma să verific experi- Amintire de la orele de fizică: dacă acela al înmulţirii. Un fel de ouă vegetale
Mă refugiam în toalete înguste unde mental bănuiala că ceva nu e în regulă cu nucleul cel dens al atomului ar fi de pildă microscopice, mici. Polenul e scuipat de
storceam cu lacrimi în ochi probe de urină carnea. Era prea rară pentru atenţia mea. cât pământul, atunci rătăcitorii electroni albină şi luat de alta. Un fel de flegmă re-
portocalie. Degeaba, nimeni nu mă iubea, Creşterea ei necontrolată făcea prezentul s-ar roti pe o orbită amplasată la distanţa luată, întărită de anticorpii roiului. De-aia e
biologii citiseră deja asta în molecule spi- spongios şi vulnerabil. Iar tatăl meu nu a lunii. Iar substanţa, formată din atomi puşi atât de antiseptică. Flegma e apoi scuipată
ralate. Fără să le pese de moliciunea inimii, ştiut să se ferească la timp de această rărire unul lângă altul, ca un zid de apărare la şi regurgitată iar. Rezultatul este mierea: de
cristalele de uraţi se aşezau unele peste imprudentă. foot-ball, este de fapt o barieră compusă salcâm, de tei, de mai...)
altele ordonat, ca turnurile păcătoase ale întâi din găuri. Găuri exasperante, prin
Babylonului. Ca să mai limpezesc lucruri- Încă de la început am sesizat că ceva care se scurge toată agoniseala noastră de Tata se învârtea lângă stupi cu un
le, dezlegam toate nodurile din casă (se ştie nu era în ordine: am avut mereu un in- rigoare şi securitate şi, uneori, chiar ce e costum de protecţie alcătuit dintr-o peleri-
că aduc ghinion). Desfăceam conţinutul stinct atent. Înainte de toate, peisajul era mai drag... Pe câmpul acela de floarea soa- nă şi o cască protectoare, ce-i dădea aerul
pernelor, răsucit ca intestinele unei păsări inadecvat. Stupii erau paralelipipedici şi relui, aveam o stupină care trebuia neapărat unui cosmonaut. De altfel, chiar în acea
bolnave. Cele mai multe vrăji se făceau multicolori. Geometria lor era o întâmplare văzută de ochi de zeu. (Aşa eram noi pentru perioadă doi americani păşiseră pentru
prin intermediul acestui inofensiv obiect, stranie în acea lume a înmulţirilor fractale, albine.) De atâta înghesuială, bunele insec- prima dată pe lună. Imaginile paşilor lor
perna pe care ne aşezam capul spre odihnă, în care eu însumi, prin necontenita şi inu- te dăduseră în nebunie, ajungând să nu îşi lenţi, cinematici, parcă ar fi fost filmaţi cu
complet neprotejaţi. Eram victime sigure tila mea producţie de gânduri, păream un mai recunoască regina, căzuseră în doaga încetinitorul, făcuseră deja înconjurul tele-
în vis. Măruntaiele lor bolnave de colită corp străin… revoluţiilor. vizoarelor alb-negru de pe Pământ…
fierbeau şi ne mâncau din somn. Scuturam
cearşafurile din care nu odată cădeau Apoi, multiplicitatea. Nici lanul nu „Iată în ce hal poate fi adusă specia de Albinele erau isterice. Nimeni nu le
verighete calpe, de aramă, penisuri rupte era în regulă. Altminteri paşnice ca nişte înmulţirea neautorizată“, îmi spunea tatăl gustase mierea, ceea ce le făcea să se în-
răsucite, de copii, cadavre de coţofene mătuşi blajine, plantele de floarea soarelui meu cu un aer profesoral dat de ochelarii doiască de propria lor existenţă. Poate de
împăiate, şerpi uscaţi, tot soiul de viclenii. îşi dezvăluiau forţa înmulţirii într-un mod ce îi călăreau doct vârful nasului, înainte de
Într-o dimineaţă, vecina Marga agita în ameninţător. Dacă întorceam spatele, con- a adormi pe fotoliul din sufragerie. aceea aproprierea de ele devenise un lucru
mână o puţă uscată pe care i-o scuturasem turul lanului creştea. Putea să mă înghită ca
peste gard. Mie îmi veneau în minte mişcările acelea riscant. Bunele insecte se comportau ca
Lucrurile ajunseseră mult prea departe. pe un cristal inutil. spasmodice ale împerecherilor, sexul pe nişte femei sălbatice, amazoane gata să
Venise vremea să iau taurul de coarne. Să omoare tot ceea ce se învăluia în insuporta-
mă retrag atâţia paşi înapoi, până când Mă ţineam deoparte, în celălalt capăt întuneric, picioarele cu elitre ale insectelor, bilul miros de mascul.
puteam avea din nou o perspectivă asupra al cerului-lentilă. Un borcan închis de aer
lucrurilor mioape. Venise vremea să nu mai condensat, în care cădeau cu braţele depăr- mişcarea cinematică şi o înaintare fojgăită Dar şi tata se arăta expert, ca un adevă-
fac niciun gest… Unii mergeau cu spatele tate, siluete plate. Lumina se condensa fin care nu putea să aducă, prin dezordinea ei, rat patriarh: le ţinea la respect, în ignoranţa
şi nu dădeau greş, alţii mergeau cu faţa în polen. (Asta era de fapt compoziţia esen- nimic bun... În plus, amnezia: apăruseră fântânii părăsite, în faguri captivi, nepriviţi.
ţelor.) Mă culcasem cu spatele pe pământul generaţii pe care nu le interesa nimic din Progeniturile lor, larvele de albine erau
care avea puls viu (tresălta). Prin genele ce fusese înaintea lor. Le auzeam spunând: nişte mici monştri: avortoni fără gură, sau
întredeschise, filtram lumina şi priveam „Îmi bag picioarele“. Chiar trăgeam şuturi cu despicătura gurii strâmbă, acoperită de
mişcarea cinematică a tatei ce arăta ca un în gardurile liceului. Dădeam pumni în pieliţe de netrecut. Bebeluşi cu ochii cap-
cosmonaut în costumul lui de apicultor. (O dinţi până ne zdreleam pielea şi apăreau tivi de albeaţă. Cu mii de ochi (ce le-or fi
astfel de percepţie discontinuă am avut-o broboniţe de sânge. Scuipam salivă printre trebuind atâţia), ca tot atâtea hexagoane ale
mai târziu, când mi-am cumpărat o cameră incisivii sparţi cu gust de rădăcină dentară disperării, de parcă doi nu erau de ajuns.
stricată şi tutun. Era cât se poate de gravă
înmulţirea, ultimii născuţi nu fuseseră
văzuţi de ochi, de niciun fel de ochi, şi de

Ion JIANU Tableta de sport

Imnurile echipei Universitatea Craiova

Universitatea Craiova are două interioară de iubire faţă de Universitatea cel creat de Adrian Păunescu, dar tot în pe- cântă amândouă imnurile şi ăsta este cel
imnuri celebre, O iubire alb- Craiova şi şi-o manifestau aruncându-şi rioada aceea glorioasă a Universităţii, în mai frumos lucru!“.
albastră şi Oltenia, eterna Terra Nova, căciulile în sus – ca într-un banc! –, mi-a anii ’80“.
create în anii glorioşi ai Ştiinţei de doi venit şi mie într-o zi ideea cântecului pentru Maestrul Tudor Gheorghe – 64 ani pe
mari olteni, finul şi naşul, Tudor Gheorghe Ştiinţa. Era prin anii ’80, eram bucuros de De ce însă imnul lui Adrian Păunescu a 1 august – are un răspuns... fotbalistic la
şi Adrian Păunescu. Dacă imnul creat de reuşitele echipei şi aşa am scris ceva spe- fost cunoscut pe atunci mai mult decât cel întrebările privind notorietatea lui: „Eu
Adrian Păunescu este datat chiar de A.P. cial pentru ei. Nu cred că pe vremea aceea al lui Tudor Gheorghe? n-am pierdut niciodată trei puncte, nici
(16 martie 1983, cu prilejul meciului din exista vreo echipă românească de fotbal să acasă, nici în deplasare! Câte un «egal»
Cupa UEFA Universitatea Craiova – FC aibă un imn, iar eu am gândit acel cântec Acesta din urmă a explicat: „Oltenia am obţinut rar de tot. La mine a fost clar,
Kaiserslautern 1–0, gol Negrilă), celălalt ca o explozie de bucurie. Un cântec pentru Terra Nova a avut însă o altă pătrundere victorii peste tot“. Despre fotbalul actual,
este nedatat, dar a apărut înaintea celui din Universitatea Craiova! Nu mi-a sugerat şi un alt impact deoarece Adrian Păunescu Tudor Gheorghe este tranşant: „Fotbalul
martie 1983. Tudor Gheorghe a povestit is- nimeni să-l compun, ci a fost, repet, ideea avea atunci la îndemână revista «Flacăra» şi craiovean, cel românesc, nu mai este
toria apariţiei imnului O iubire alb-albastră, mea... Nu l-am gândit atunci ca un imn, dar Cenaclul «Flacăra» unde era în permanenţă ceea ce a fost. La ora actuală, interesele
în care muzica şi versurile îi aparţin: iată că el a fost preluat şi a devenit un imn. cântat şi răspândit, ca să zicem aşa. Adrian financiare sunt puse înaintea pasiunii“.
„Aşa cum mulţi oameni au avut o pornire Asta s-a întâmplat cu mult timp înainte de Păunescu îl aducea pe Valeriu Penişoară la
cenaclu şi acesta îl cânta mereu... Eu l-am
cântat odată... Acum, după atâţia ani, se

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 8 (72) ♦ august 2009 29

Silviu GONGONEA

Cinism seducător şi impas narativ
C red că reprezintă o tendinţă de
normalitate faptul că unele co- vă, ci mai mult o complică. Aproape că nu Intimitatea este un blestem ce „zumzăie, criza în care s-au adâncit.
tidiene promovează fenomenul aş putea spune dacă să trec sau nu la plusuri zburătăceşte“ iar femeia nu se poate refu- Fără să reuşească o construcţie narativă
cultural, fie că este vorba de reeditări ale la mise en abyme prin care este focalizată gia decât în închipuirile ei unde face cel
unor autori consacraţi, fie că este vorba de-a lungul a trei generaţii conştiinţa per- mai bine bilanţul trăirilor dar şi portretul bine definită, scriitoarea a putut, în schimb,
de scriitori mai puţin cunoscuţi. Sunt con- sonajului-narator. Poate că ambiguizarea îi caricatură al bărbatului care se numeşte, să surprindă în detaliu spaţiul angoasant al
vins că apariţiile de la Cotidianul au atras conferă un suport în plus, însă linia direc- pur şi simplu, măgarul. Acesta este înzes- unei feminităţi zdrobite de propriile obsesii.
atenţia multor cititori chiar dacă, pe lângă toare este întreţinută de pornirile obsesive, trat numai cu dorinţa de a face sex, cu mai Pornirile patologice la limită în rândul per-
cărţile clasicilor Oscar Wilde, Huysmans, în zona patologicului, ale acestuia. multe mirosuri specifice şi, ceea ce este de- sonajelor sunt evidente iar scena avortului
Kafka, Henry James, Soljeniţîn sau alţii, finitoriu, cu indiferenţă masculină. Măgarul (p. 124) , spre exemplu, o probează din plin.
s-au strecurat şi unele care nu-şi merită Tot o reuşită o constituie disponibili- este tipul macho care nu poate reacţiona la Dedesubt este infernul este departe însă de
reclama. Totuşi, din eşantionul de prozatori tatea de a ataca subiectele tabu. Avem aici sentimentalismul feminin. Zoomorfismul performanţa din Insecta unde manevrele pe
tineri, o apariţie însemnată a fost cea a lui toată mitologia (negativă) a bărbatului, de îngroaşă până la minimalizare potenţialul spaţii mai mici îşi puteau găsi repede ţinta.
Claire Castillon care, cu Insecta (o culege- la Oedip, Caligula şi până la Don Juan. O său unilateral. De altfel, în sfera zoomor-
re de povestiri) propunea o scriitură alertă, croşetă care întăreşte structura unui astfel ficului este plasată şi mama acestuia care
cu un umor negru ce tamponează rutina de parcurs narativ este şi exploatarea crizei este comparată cu o muscă.
existenţială, într-un stil crud dar şi seducă- pe care o trăieşte individul aflat în declin,
tor, amintindu-mi pe alocuri, prin tematică, amintindu-le aici, ca exemple, pe eroină, La vedere sunt, ca marcă definitorie,
de o altă voce feminină a romanului cum pe sora şi pe mama acesteia. absurdul şi grotescul notaţiei, dimensiuni
este cea a lui Elfriede Jelinek. De curând care se potrivesc cu existenţa ternă a ac-
însă am avut parte de o altă carte a tinerei Din păcate, în multe locuri, firul nara- tanţilor. Dedesubtul acesteia se află totuşi
scriitoare franceze, Dedesubt este infernul, tiv alunecă în notaţia seacă a unei singure resorturile complicate ale convieţuirii, ale
în traducerea Emiliei Comănici, un roman idei şi a unicului sentiment pe care-l poate slăbiciunii umane şi ale păcatului. Departe,
care tratează problematica feminităţii în trăi personajul: faptul că bărbatul este prin cred, este intenţia autoarei de a-şi supune
raport cu lumea bărbatului. definiţie incorigibil şi de aici ura pe care personajele unei intenţii moralizatoare,
Dedesubt este infernul mi s-a părut un femeia o nutreşte faţă de el. însă jocul frivolităţii nu ar fi posibil dacă
roman conceput în grabă, după o reţetă care acestea ar avea rădăcinile înfipte în solul
va ajunge să nu mai ofere mare lucru, cu Analiza îi aparţine personajului femi- moralităţii. Această „teză“, deşi marginală,
destule locuri comune, condus într-un tur- nin, o tânără căreia îi place să şteargă gra- ar putea explica multe dintre pornirile lor
bion textual care nu rezolvă ecuaţia narati- niţele dintre realitate şi ficţiune, jucându-se precum şi dezumanizarea treptată. Claire
în spaţiul virtual al memoriei ca în propriile Castillon nu caută cu niciun preţ să-şi sal-
realizări cotidiene şi invers şi nu pierde veze personajele, ci le împinge iremedial în
nicio ocazie de a face radiografia unei
relaţii în care nu pot exista compromisuri.

Petrişor MILITARU

Îngerul ca dublu celest al omului

Henry Corbin (1903–1978) în mistica iraniană
este un filosof francez
care şi-a petrecut cea elaborând în acelaşi timp propria sa ce îl apropie de angelologia zoroastriană de iniţiere“ care sunt esenţiale pentru opera
mai mare parte a vieţii sale în Iran, în epistemologie (logică şi psihologie) şi şi de îngerii din opera lui Abu al-Barakat suhrawardiană, Corbin distinge un dublu
compania filosofilor iranieni contemporani metafizică (ontologie şi cosmologie) sub al-Baghdadi’s intitulată Consideraţii. În motiv care defineşte scenariul iniţiatic:
cu care era prieten (de exemplu, Allameh forma unei teorii a iluminării. Suhrawardi tradiţia sufistă sunt două tipuri de intelect: întâlnirea cu o entitate divină, de cele mai
Tabatabaei sau Seyyed Hossein Nasr), ceea critică teoria peripatetică bazată pe intelectul individual (‘aql-e joz’i) şi multe ori de natură angelică, şi o serie de
ce i-a facilitat accesul la textele filosofice definiţiile lui Avicenna şi creează o teorie intelectul universal (‘aql-e kolli). Intelectul viziuni care corespund etapelor pe care
iraniene, fiind primul care a introdus în a cunoaşterii „prezenţei“, propunând, individual sau intelectul dobândit este cel trebuie să le parcurgă iniţiatul în căutarea
cultura occidentală nume precum Mulla în acelaşi timp, o ontologie complexă a pe care îl foloseşte omul în viaţa de zi de sine. Analiza lui Corbin cuprinde
Sadra sau Suhrawardi. Între anii 1954– iluminării, în care introduce o a patra lume cu zi şi cuprinde informaţii despre viaţa patru opere ale lui Suhrawardi (Epistolă
1974 a ocupat postul de directeur d’etudes – lumea „imaginalului“. materială, veghind ca legile morale şi despre starea de copilărie, Foşnetul aripii
la Ecole Pratique des Hautes Etudes a sociale să fie respectate. Dar, el nu ne poate
Universităţii Sorbona. Filosofia lui Suhrawardi admite ca ghida spre Adevăr şi ar fi absurd să îi cerem lui Gabriel, Arhanghelul împurpurat
Studiul său apărut la Editura Univers antecesori pe Hermes Trismegistus, aceasta. Respectarea legilor faţă de sine,
Enciclopedic, Omul şi îngerul său. Iniţiere Zarathustra (628–551 î.e.n.) şi Platon (427– faţă de ceilalţi şi faţă de Absolut aduce cu şi Povestirea Exilului Occidental) şi
şi cavalerie spirituală, cuprinde trei 347 î.e.n.), prin urmare vom găsi elemente sine curăţirea inimii şi o unitate interioară demonstrează cum în fiecare din cele patru
conferinţe din cadrul „Întâlnirilor de la comune cu gnosticismul şi ermetismul în care se reflectă Adevărul aşa cum este. povestiri rolul Îngerului este fundamental
Eranos“ în 1949, 1970 şi 1976. Primul studiu grecesc, gândirea ismailită sau cea sufistă. O persoană care a atins această stare este pentru a trece la un nou nivel de conştiinţă.
are ca temă relaţia omului cu îngerul său, În viziunea lui Suhrawardi, îngerii sunt numit Omul Perfect, iar sursa cunoaşterii În mistica iraniană, figura angelică este
prin prisma doctrinei iluminării (Ishraqi) întruchipări ale principiilor intelective, ceea sale este intelectul universal sau „conştiinţa înţeleasă ca Înger-arhetip al naturii umane,
a lui Shihab al-Din al-Suhrawardi (1154– inimii“, cum i se mai spune. un „însoţitor-pereche“ al sufletului uman
1191). Cunoscător al peripateticismului care îi vine în ajutor şi cu care trebuie să
avicennian, Suhrawardi este cunoscut drept Ca şi la Platon, Suhrawardi spune că se reunească în această biunitate divină.
fondatorul tradiţiei filosofice a iluminării psyche-ul omului a coborât de altundeva, Filosofia lui Suhrawardi reprezintă o
din estul islamic. Din cauza faptului că dar nu este surghiunit ca la filosoful sinteză originală între vechile tradiţii
textele sale nu au fost traduse în latină, el grec, ci este separat de îngerul său prin filosofice occidentale şi orientale, rezonând
a rămas necunoscut culturii occidentale, întrupare. Altfel spus, sufletul omului şi cu învăţătura catharilor neomaniheeni,
totuşi începând cu secolul al XIII-lea opera Îngerul formează un întreg, care acum are precum şi cu misticismul lui Jakob Böhme
sa a fost studiată în mai multe cercuri o parte terestră şi una celestă. Cu acest sau cu cel al lui Novalis.
filosofice islamice. Abia la jumătatea dublu celest trebuie să se unească sufletul
secolului al XX-lea, Henry Corbin a tradus, omenesc după moarte. Atingerea acestui
publicat şi comentat operele filosofului nivel de conştiinţă reprezintă în acelaşi
iranian, care au stârnit interesul erudiţilor timp a trăi în armonie şi comunicare cu
occidentali în a doua parte a aceluiaşi lumea superioară Malakut (în aramaică
veac. Suhrawardi propune o viziune critică Malak însemnă Regele Îngerilor, iar
originală, cu infuzii platoniciene, asupra Malakut Tărâmul Regelui Îngerilor) şi de
peripateticismului avicennian care domina aceea cel care comunică pe acest plan este
în acea vreme domenii precum logica, numit „cavaler spiritual“. Dar, pentru a
epistemologia, psihologia şi metafizica, atinge acest plan (mundus imaginalis) este
necesară întâlnirea cu îngerul, „un eu la
persoana a doua“, care este în acelaşi timp
noi-înşine şi non-noi înşine. În „povestirile

30 Nr. 8 (72) ♦ august 2009 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

keanos ancheta lejeră, cu iz estival, al alegerii cu titlul Memoria şi uitarea în – Mihail Sebastian. Ca de obicei, Marta
literatură şi în teoria literară), Alexandru Petreu are talentul de a găsi punctele nevral-
N umărul pe iulie al revistei Personajul-animal preferat, la Nicolae (Se poate vorbi despre „memoria gice, de a trezi controverse prin descoperi-
„Dilemateca“ are pe copertă limbii“?), Dan Cârjan (Baudelaire: me- rea goliciunii împăratului. Ca şi în celelalte
una dintre figurile centrale ale postmoder- care răspund scriitori de toată morie şi modernitate), Cezar Gheorghe cărţi ale sale, documentarea este exemplară
nismului american, John Barth, autorul mâna, de la Adriana Babeţi şi şi dezvăluirea unui Mihail Sebastian extre-
celebrului Varieteu pe apă, profesor la Livius Ciocârlie până la Călin- (Vocaţia scrisului sau memo- mist şi foarte ataşat de magistrul său Nae
celebra universitate „Johns Hopkins“ din Andrei Mihăilescu, Claudiu Ionescu, cu texte şi luări de poziţie probabil
Baltimore. O povestire intitulată Petrecere Komartin, Elena Vlădăreanu, ria ca devenire – conceptul mult mai numeroase şi mai radicale decât
toga, din volumul în curs de apariţie Adela Greceanu etc. Un studiu ale colegilor săi, repede incriminaţi, Eliade
Desfăşurarea acţiunii, este dublată de un de citit este şi cel semnat de de „memorie“ în filozofia lui şi Cioran, a făcut deja multe valuri. Marta
scurt, dar foarte interesant interviu des- Fernanda Osman, intitulat Evul Deleuze), Irina Georgescu Petreu rămâne însă fidelă documentelor şi
pre esenţa povestitorului, scriitorul fiind textelor, iar acest interviu povesteşte modul
asemănat cu o Sheherezadă, care trebuie Mediu comunist: Bestiarul. În (De­spre istorii personale: în în care aceste descoperiri au fost făcute şi
să aibă în vedere mereu o poveste urmă- devenirea unei cărţi care, la început, nu fu-
toare şi să fie fidel „cuvântului care se rest, multe cronici şi prezentări căutarea eului livresc. De la sese decât un studiu căruia nu îi dorea con-
străduieşte să iasă la lumina zilei“, să îşi de noi apariţii, utile în scanarea eu la mine şi invers) şi Silvia tinuarea. Faptul că Marta Petreu militează
asume „un rol de moaşă“. Tot un interviu, spaţiului editorial românesc. Dumitrache (Memoria în iu- pentru o privire constantă, cu unităţi de
de data aceasta mult mai bogat, îl are în daism: faţa şi reversul). De măsură egale în ceea ce priveşte generaţia
prim-plan pe Dumitru Radu O nouă apariţie extrem de incitantă, citit, de asemenea, articolul ’27 ni se pare mai mult decât salutar pen-
Popa, un prozator emigrat în cel puţin prin ceea ce îşi doreşte despre Avangardă al Cristinei
SUA, trăitor la New York, să devină, o reprezintă „Texte“, Tohăneanu şi un interviu cu tru orice cercetător care se
dar care s-a făcut din ce în ce revistă de teorie literară, reali- profesorul Mircea Martin, in- respectă şi care are în vizor
mai prezent în viaţa culturală zată de studenţii bucureşteni titulat Actul lecturii şi dinamica memoriei. doar revelarea adevărului.
şi editorială românească a şi pusă sub egida Centrului Revista este completată de recenzii diver- Interesantă şi restituirea
ultimilor ani, publicând mai Interdisciplinar de Studii Cultu­ se. În concluzie, o revistă an- unei corespondenţe Mircea
multe cărţi de valoare şi inte- rale Europene şi Româneşti trenantă, bine alcătuită, căreia Nedelciu – Gheorghe
res. Cu multe date biografice, „Tudor Vianu“. Printre cele mai îi dorim cât mai multe apariţii, Crăciun, printr-o serie
interviul se transformă într-un interesante texte din numărul 2 mai ales că începutul este foar-
portret complex şi atractiv (aprilie–iunie 2009), sunt cele te promiţător. de scrisori ale celui de-al
al scriitorului. Interesantă şi
cuprinse în dosarul revistei, de- N umărul 224 (9–15 doilea către primul. În
iulie 2009) al re- fine, mai multe cronici de
dicat memoriei, şi semnate de carte, semnate de Bianca
Silvia Dumitrache (un argument vistei „Observator cultural“ Burţa-Cernat, Andreea
conţine un interviu extrem de Răsuceanu, Mihai Ene şi
incitant cu Marta Petreu, în
jurul celei mai recente cărţi a Dana Pîrvan-Jenaru.
acesteia, intitulată Diavolul
şi ucen­ icul său: Nae Ionescu

GALERIILE RADIO-ARTS Gabriela RUSU-PĂSĂRIN

Destinul unei cărţi

G aleriile Radio-Arts au găz- documentul de epocă şi scriitura afectiv- îmi va trimite prin poştă un exemplar. Reprezentând epoci diferite, timp al naraţi-
duit timp de un deceniu şi ju- emoţională constituie o simbioză cu dublu Lectura acestuia (fragmentară până în ei şi personaje emblematice, scrierile sale
mătate lansarea unor volume impact: de restituire istorică şi de recupera- momentul scrierii acestor rânduri), m-a sunt, în esenţă, imaginea celui ce se simte
de referinţă pentru cultura română semnate re a memoriei culturale a epocii. convins că epistolarul, ca gen, este expresia român prin cultură: „Eu sunt român prin
de mari scriitori, în prezenţa acestora. prin excelenţă a valorilor culturale, intelec- cultură, adică, în primul rând, prin limbă.
Consecventă programului editorial Destinul scriitorului, cu certe note de tuale şi morale ale celor ce au puterea de Limba şi cultura mi-au dăruit Patria. Limba
radiofonic de promovare a valorilor cul- a întreţine gestul apreciat nu îndeajuns de şi cultura ei m-au făcut Român. (…) … de
turale româneşti, am produs momente de tragism existenţial şi de supravieţuire prin critica literară. Scrisorile lui Ştefan Fay câte ori scriu o carte, de câte ori evoc Ţara,
prezentare a creaţiilor postume ale altor nu- cultură, se aseamănă cu istoria unei scrisori vor completa armonios o operă literară. istoria ei atât de grea, sunt stăpânit în mod
me-mit: Marin Sorescu, Ştefan Odobleja, către noi: gestului onest al scriitorului de Întâmplările personale sunt nuclee narative, absolut, cu dulceaţă şi tiranie de dragoste şi
Constantin Brâncuşi… a dărui necondiţionat culturii române i se iar personajele (C. Noica, Al. Paleologu, înverşunarea de a-mi apăra universul căru-
Pentru prima dată lansarea unei cărţi, contrapun întâmplările nefaste ale cotidi- Mircea Vulcănescu, ş.a.) sunt prietenii cir- ia îi aparţin“. Este o Profesiune de credinţă
programată a se face în prezenţa autorului anului. Cartea nu ajunge la… destinatar. cumstanţiale sau memorabile. Un exemplu: scrisă în vremea când era trăitor la Paris şi
său, se întâmplă „in absentia“. „Timpul nu Ajunge însă într-un alt „timp“ însoţită de „Am locuit aproape 8 ani în vecinătate de 3 datată 10 oct. 1993. Această profesiune de
a mai avut răbdare“ sau noi nu am reuşit să o epistolă, explicitare necesară şi benefică blocuri cu C. Noica şi dânsul, fiind bolnav, credinţă poate fi considerată emblematică
anulăm distanţa Nisa – Craiova. pentru receptarea operei. Şi ajunge prin îşi stabilise un regim de plimbare zilnică de nu doar pentru destinul existenţial, ci şi
Ştefan J. Fay, născut la 2 iulie 1919 în intermediar: prof. univ. dr. Ilie Rad. 4–6 km, pe care îi făcea seara, trecând să pentru cel al creaţiei sale dedicată exclusiv
comuna Seuca, judeţul Mureş, membru mă ia de acasă. Era mai bine de un ceas recuperării „timpului pierdut“, dar nicioda-
al Uniunii Scriitorilor din România, este La cina răsculaţilor rămâne pentru noi în care îmi vorbea de proiectele sale – asta tă uitat.
autorul a peste douăzeci de volume de ro- un document literar ce urmează a fi pre- se întâmpla mult înaintea Păltinişului, pe
mane, povestiri şi reportaje. Ar fi împlinit zentat lectorilor şi auditoriului în toamna vremea când urnea din loc încercarea de Romanul lui Şt. Fay, La cina răscu-
90 de ani. Cu doar o săptămână înainte de acestui an. Nu întâmplător însă, epistolarul laţilor, nu mai poate fi lansat la Galeriile
evenimentul ce urma să fie marcat simultan ca gen preferat de Ştefan Fay va marca ul- editare a Caietelor (realele caiete) ale lui Radio-Arts cu aceeaşi conotaţie afectivă ca
la Craiova şi Cluj, Ştefan Fay s-a grăbit „să timele zile de viaţă ale autorului. aceea preconizată pentru aniversarea celor
întregească galeria numelor de neuitat“. Eminescu, la care-l ajutam la descifrarea 90 de ani de viaţă. Dar într-o prezentare în
Lansarea volumului La cina răsculaţi- Scriitorul Ilie Rad a cultivat prietenia proiecţiilor epidiascopice – chiar eu i-am complementaritate cu volumul scriitorului
lor (Criterion Publishing, Bucureşti, 2008) cu Ştefan Fay timp de două decenii. Reflex făcut un epidiascop! –, perioada când era Ilie Rad, De amicitia, va oferi lectorului
rămâne un proiect pentru mai târziu. Istoria emoţional cu certe valori culturale rămân avizat sau circumstanţial valoarea a două
unei scrisori poate însemna „in nucce“ is- scrisorile primite de universitar de la cel ce, deja pornit cu tradu- universuri ce se revendică pe principiul va-
călătorindu-se prin viaţă cerile lui Platon şi ale selor comunicante: al romanului istoric şi
toria unui destin. şi prin lume, va consem- lui Coridaleum“. Este al epistolarului cu certe valenţe estetice.
na experienţa personală doar una din miile de
Ştefan Fay a fost pasionat de stilul epis- circumscrisă în cadre mărturisiri importante Scrisoarea trimisă nouă, debut al cola-
tolar. A scris şi a primit de-a lungul deceni- pentru istoria literară, borării abia începute şi degrabă încheiate,
ilor mii de scrisori ce se pot constitui într-o culturale. recuperată cu acribie de se află în volumul De amicitia cu explicita-
arhivă impresionantă pentru un timp istoric Ilie Rad. rea contextului (pp. 388–389), gest pentru
şi cultural. („Am în două bibliorafturi, Ilie Rad pregăteşte care mărturisim gratitudinea noastră profe-
intitulate scrisori ale prieteniei, 3–400 de volumul: De amicitia. Pasiunea pentru sorului Ilie Rad.
pagini dintr-o corespondenţă de peste 50 de Scrisori trimise de Ştefan
ani cu scriitori şi artişti din ţară şi străină- epistolar a fost mani- „Nu mor decât cei pe care îi uităm“,
tate“ – declară autorul într-o scrisoare către J. Fay lui Ilie Rad (1988 festă în cazul lui Şt. scria Şt. J. Fay, contând pe memoria afec-
Ilie Rad în anul 2000). Fay. Corespondenţa cu tivă şi culturală a lumii prin care a trecut,
– 2009). Volum omagial Marcel Moreau este o lăsând „urme“ pentru Nemurire.
Ştefan Fay este împătimit de istorie… la împlinirea de către dovadă în acest sens.
istorie românească. Scrierile sale, aseme- Ştefan J. Fay, a vârstei Ştefan Fay are vocaţia Destinul unei cărţi... destin împlinit
nea celei trimise nouă, La cina răsculaţilor, de 90 de ani. Prefaţată recuperării prin două într-un Epistolar cu un generic onorant: De
sunt din domeniul istoriei romane, în care de Irina Petraş, cartea modalităţi estetice: ro-
vede lumina tiparului manul sau povestirea is- amicitia.
la Editura Accent, Cluj- torică şi corespondenţa.
Napoca.

În ziua apariţiei, 22
iunie 2009, Profesorul

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 8 (72) ♦ august 2009 31
culturale

Priviri asupra trecutului României
Miercuri, 8 iulie, a avut loc la Casa de Cultură Traian Demetrescu
deschiderea expoziţiei de „imagini aeriene“, realizate de Georg din 74 de fotografii şi
Gerster, Priviri asupra trecutului României. Vernisajul de
fotografii făcute din avion s-a bucurat de un public numeros şi de aprecieri din a avut drept criteriu
partea unor personalităţi ca Dan Lungu, director general al Institutului Naţional
al Monumentelor Istorice – iniţiatorul acestei acţiuni, Pavel Popescu, preşedintele valoarea culturală şi
Filialei oltene a Ordinului Arhitecţilor din România, Florin Chirea, fotograf
profesionist. Lui Alexandru Stuparu, gazda şi moderatorul întâlnirii, i s-au alăturat, supleţea artistică, 16
prin intervenţiile lor, Nicolae Marinescu şi Radu Preda, reprezentanţi ai Primăriei
dintre monumentele
şi ai Consiliului local.
Imaginile surprinse surprinse făcând parte

din unghiuri sugestive din patrimoniul cultu-
descriu o călătorie prin
timp în istoria şi cultu- ral mondial.
ra română. Fotografiile
acoperă o gamă largă Elveţianul Georg
de „teme“: peisaje, mă-
năstiri, situri arheologi- Gerster, născut în
ce, cetăţi sau construc-
ţii impunătoare prin mărime 1928, este unul dintre
şi rafinament arhitectural.
cei mai notorii foto-
Expoziţia este compusă
grafi din avion. El a

reuşit să obţină ima- Georg Gerster

gini ale unor monumente antice din peste 50 de ţări din

Africa, Asia, America, Australia şi Europa. Unele dintre

aceste fotografii au fost făcute în ţări, care astăzi nu mai

permit deloc sau cu mare dificultate survolarea terito-

riilor lor (este cazul Irakului, Iranului, Siriei, Israelului

şi Palestinei). Cu această ocazie a fost prezentată şi cartea Priviri asupra trecutului

României, semnată de Georg Gaster şi Martin Rill (istoric, emigrant din Sibiu).

Red.

Continuare din pagina 32 Florin ROGNEANU

Un secol de artă cultă în Ţara Oltuluiste curios însă să consemnăm

faptul că într-un secol de artă

Eîn Ţara Oltului nu întâlnim
fost director şi custode la înfiinţarea
Pinacotecii Municipiului Bucureşti.
În expoziţie el este prezent cu o

decât doi sculptori importanţi. Este vorba singură lucrare în bronz intitulată,

de Teodor Burcă (1889–1950) şi Emilian Consecinţele războiului.

Nuţu (n. 1951). Primul este născut la Emilian Nuţu, născut la Corabia,

Slatina, şi-a făcut studiile în Austria şi este prezent în expoziţie cu opt sculp-

este cunoscut astăzi mai ales pentru o turi în lemn din ciclurile Zbor şi

serie de monumente de for public cum Germinaţie, cicluri ce au fost prezen-

ar fi: Monumentul eroilor de la Odobeşti, tate în totalitate în expoziţia din 2007

Monumentul eroilor medici militari din organizată de Muzeul de Artă din

Bucureşti, cele de la Fălticeni, Mărăşeşti, Craiova, acesta fiind cea mai amplă

Călăraşi, Monumentul eroilor mehedin- expoziţie de sculptură lemn a unui ar-

ţeni de la Severin şi pentru faptul că a tist organizată într-un spaţiu muzeal.

Paul Tudor – Drumul spre stână Lucrare de Felicia Păunescu

Mihaela LAZĂR
Pasiune pentru culturăasiunea pentru teatrul de păpuşi şi anima- desfăşurat în timpul sărbătorilor de iarnă, unde actori Autoritatea Naţională pentru Tineret, iar feed-back-ul mai
Pdat naştere în noiembrie 2007, la Craiova brad, finalizarea fiind o expoziţie de desene inspirate de
ţie şi disperarea unei situaţii concrete au craioveni iubiţi de copii au spus acestora poveşti lângă mult decât favorabil continuării lui.

Pentru un alt proiect asociaţia a găsit la Direcţia

(cândva vârful de lance al avangardei animaţiei româneşti, cele întâmplate (de menţionat numai numele lui Valer Judeţeană pentru Tineret Gorj nu numai bunăvoinţă şi in-

alături de Teatrul „Ţăndărică“), Asociaţiei Culturale GAG. De Dellakeza de la Teatrul Naţional „Marin Sorescu“, al teres, ci şi sprijin şi seriozitate. La Tismana, un loc mirific,

unde până unde, cine şi cu cine? Un gag, conform Dex-ului, Didinei Davidescu – strălucită actriţă şi regizoare şi Oana s-a organizat tabăra şcolară O poveste de vacanţă, unde cei

este un efect comic într-un film, dar şi acronimul nume- Stancu – tânără şi talentată actriţă a Teatrului „Colibri“); al optzeci de prichindei au învăţat să construiască păpuşi din

lor fondatorilor: Gregorian (Eustaţiu Gregorian, celebru treilea proiect, „Cutia cu poveşti“, a debutat spre sfârşitul linguri de lemn şi câte ceva despre teatrul de animaţie.

scenograf dedicat exclusiv teatrului de păpuşi), Adriana anului 2007 şi încă nu s-a finalizat, constând în iniţierea „Tramvaiul cu gag-uri“ este un alt proiect în derulare

(Adriana Teodorescu, teatrolog şi secretar literar la Teatrul elevilor Şcolii nr. 24 „Sf. Gheorghe“ în tainele pe care le la Craiova. Un vagon de tramvai în care personaje cele-

„Colibri“ din Craiova) şi Gusti (Augustin Teodorescu, ascund culisele unui teatru de păpuşi: teorie, istorie, ac- bre ale nu mai puţin celebrului La Fontaine îi provoacă

economist, organizator la aceeaşi instituţie). torie, scenografie, butaforie, noţiuni de regie... Copiii au pe călătorii craioveni la acceptarea unor forme de teatru

GAG a iniţiat imediat după înfiinţare trei proiecte: creat un spectacol, Harap Alb, care poate fi prezentat cu neconvenţionale, în spaţii neconvenţionale (şi cât de

primul – un parteneriat cu o şcoală din mediul rural, câşti- demnitate pe orice scenă de teatru profesionist. convenţionale sunt prin alte locuri...). Acest proiect este

gătoare a unui proiect PHARE, unde copiii au fost învăţaţi Pentru 2008 GAG a gândit mai multe proiecte în susţinut de către autorităţile locale, câştigător al unei linii

meşteşugul construcţiei de păpuşă tradiţională şi de mască premieră (naţională sau nu), datorită dorinţei de a relansa de finanţare (modeste, dar tot este ceva) a ONG-urilor pe

populară; al doilea proiect, „Renii lui Moş Crăciun“, s-a mişcarea de animaţie din Craiova, în primul rând, apoi domeniul cultură.

chiar din ţară. La Muzeul de Artă din Craiova s-a organi- Un proiect de anvergură care a prins contur şi s-a

zat prima expoziţie de scenografie a lui Eustaţiu Gregorian bucurat de o primire foarte bună din partea tuturor este

în oraşul care şi datorită lui este cunoscut în lume, ca un realizarea primei secţii muzeale dedicate exclusiv teatru-

omagiu adus de Ziua Internaţională a Marionetiştilor (21 lui de păpuşi. Adică la Craiova s-au pus bazele primului

martie) unuia dintre cele mai importante personalităţi ale muzeu al teatrului de păpuşi şi animaţie din România, cu

teatrului de păpuşi şi animaţie nu numai din România... expoziţie permanentă, în cadrul Muzeului „Olteniei“.

Tabăra tematică Reteatralizarea teatrului prin arta mâ- La Casa de Cultură „Traian Demetrescu“ Craiova,

nuirii a concentrat la Craiova secţiile de păpuşi şi marione- mici (unii chiar foarte mici!) şi mari au venit cu o lingu-

te din şcolile de teatru româneşti. Au fost prezenţi studenţii ră de lemn şi cu imaginaţia lor au făcut nişte păpuşi de

păpuşari de la UNATC „I.L. Caragiale“ Bucureşti, UAT toată frumuseţea! Şi cum să nu ţi se-ndemâne când de-a

Târgu Mureş – secţia maghiară şi UA „George Enescu“, dreapta şi de-a stânga erai vegheat şi îndrumat de patri-

Iaşi. Pentru prima dată, cel puţin în ultimii douăzeci de arhii Gregorian şi Davidescu? Nici ei nefiind departe de

ani, studenţii şi profesorii lor (Decebal Marin, Oana candoarea şi puritatea micuţilor...

Regizorul Horia Davidescu şi pictorul-scenograf Leahu, Cojic Ildiko, Aurelian Bălăiţă) s-au întâlnit, s-au Pagină realizată cu sprijinul
Eustaţiu Gregorian alături de micii viitori artişti privit, s-au analizat, au lucrat şi s-au distrat împreună, dar, Serviciului Imagine şi Relaţii Internaţionale –
mai ales „provincialii“, au putut participa la spectacolele Primăria Craiova Coordonator: Oana Răducănoiu
Festivalului Shakespeare. Acest proiect a fost câştigător la

32 Nr. 8 (72) ♦ august 2009 Scrisul Românesc Artă plastică

Florin ROGNEANU

Un secol de artă cultă în Ţara Oltului
E ste cunoscut faptul că pe lângă
marile fluvii şi râuri au apărut personale deschise la Bucureşti, Craiova, Craiova, Slatina, Râmnicu-
aşezări omeneşti care, de-a Caracal sau Severin), de mare succes în
lungul timpului, au căpătat o anumită epocă – Nicolae Iorga a avut în colecţia sa Vâlcea, Ploieşti. Un loc apar-
specificitate prin intermediul elementelor peste patruzeci de lucrări ale artistului –,
de civilizaţie create şi care le definesc fiind în acelaşi timp şi un excelent pedagog te în cadrul expoziţiei a fost
astăzi. Pentru etnografi, Ţara Oltului este în perioada în care a predat şi a format ti-
o asemenea zonă compactă de civilizaţie neri la Şcoala Normală din Craiova (1920– rezervat lui Sabin Bălaşa
românească ce defineşte zona izvoarelor. 1927) sau la Liceul Lazăr din Bucureşti.
În schimb, apariţia târzie a artei culte, Atmosfera de discreţie şi spiritul contem- (1932–2008), artistul născut
la începutul secolului al XX-lea în zona plativ ce definesc întreg universul artistic
mediană şi de vărsare a Oltului, nu face al operei lui Ion Musceleanu, şi el elev la Dobriceni, consecvent cu
al aceluiaşi G. Dem. Mirea, tonurile sale
Sabin Bălaşa – Trecând sine însuşi, şi care a plecat
decât să completeze o viziune de ansamblu calde, de intensitate redusă,
asupra evoluţiei civilizaţiei româneşti din datorate în primul rând fap- atât de repede şi neaşteptat
epoca modernă şi contemporană. tului că a preferat pictura
plain-air pot fi admirate prin dintre noi, lăsându-ne neîm-
Întâmplător sau nu, oraşul Caracal este intermediul a două naturi
cel care a marcat apariţia artei culte din statice pictate în perioada plinită dorinţa de a organiza
această zonă prin intermediul câtorva mari interbelică. Prezenţa sa la
personalităţi, cum au fost pictorii: Marius Saloanele Oficiale începând prima expoziţie retrospec-
Bunescu (1881–1971), Gh. Teodorescu- din anul 1927, premiile ob-
Romanaţi (1891–1972), Ion Musceleanu ţinute la cele din perioada tivă la Muzeul de Artă din
(1903-1997). 1938-1943, participările la
ample expoziţii internaţio- Craiova, cu ocazia împlinirii
Maestrul Marius Bunescu este cel care nale pe întreg mapamondul,
deschide periplul expoziţional printr-o dar în primul rând calitatea vârstei de 75 de ani.
lucrare de tinereţe, Efect de lampă, exe- demersului său artistic,
cutată între 1907–1912, perioada în care aşează pe Ion Musceleanu Pentru arta cultă din Ţara
îşi efectua studiile de pictură la München, în rândul marilor maeştrii ai artei româ-
alături de două peisaje din perioada inter- neşti contemporane. Trebuie să amintim Oltului de la sfârşitul secolu- George Păunescu – Veneţia
belică, dintre care cel mai cunoscut este aici că tot la Caracal s-a născut şi artistul lui al XX-lea şi începutul celui următor, un
Bucureşti, dimineaţa. Răsplătit cu Medalia Vintilă Mihăescu (n. 1943), un desenator rol hotărâtor l-a avut oraşul Slatina, acolo Mihai Marin Cârstea (1951), născut la
de Aur şi Marele Premiu la Expoziţia uni- înnăscut care abordează cu o mare uşurinţă unde încă din anii ’75 exista un cenaclu al Vlaici, un artist cu numeroase expoziţii
versală de la Barcelona (1929) şi la cea de artiştilor profesionişti care a fost la un pas deschise în spaţiile muzeale din România
la Paris (1937), cu Premiul Naţional pen- Spiru Vergulescu – Biserica Sf. Ilie de dispariţie în anii ’90. Sufletul acestuia şi în galeriile de artă din Ungaria, S.U.A.
tru pictură (1938), maestru emerit al artei în exprimare atât pictura de şevalet, cât şi a fost şi a rămas artistul Nicolae Truţă (n. Belgia şi Italia; Cristina Botez (n. 1951), o
şi artist al poporului, artisul este strâns arta tapiseriei. 1949), el contribuind decisiv la apariţia remarcabilă graficiană; Cătălin Podoleanu
legat de oraşul Craiova, unde şi-a petrecut unei tinere generaţii de artişti prin spiri- (1973), un tânăr ce experimentează mereu
o parte din tinereţe, iar în anul 1961 şi-a Un alt mare artist, o adevărată con- tul său pedagogic elevat. Este vorba de prin expoziţiile sale personale noi modali-
deschis la Muzeul de Artă prima sa ex- ştiinţă artistică – aşa cum l-am cunoscut câţiva tineri talentaţi, dintre tăţi de expresie.
poziţie retrospectivă. Elev al lui G. Dem.
Mirea, Gh. Teodorescu-Romanaţi a lăsat în Pagini de jurnal publicat care amintim pe Cioc Iliuţă
o operă solidă (peste treizeci de expoziţii în 2004 – care face legătura
între arta românească interbe- Marius (n. 1986), Andrei
Marius Bunescu – Efect de lampă lică şi cea contemporană, Ion
Popescu-Negreni (1907–2001) Tudoran (n. 1987), Andreea
ne-a lăsat o operă de mare ra-
finament cromatic, bogată în Vlăduţ (n. 1994). Printr-o
sensuri adânci ale relaţiei dintre
om şi natură pe care am avut întâmplare fericită artistul
ocazia să o redescoperim cu
prilejul expoziţiei retrospective Spiru Vergulescu (1934–
deschisă la Bucureşti, Slatina
şi Craiova (2007–2008). Lui 2004), născut la Slatina, avea
i se alătură graficianul Silvan
Ionescu (1909–1999) care să se întoarcă în oraşul său
timp de şase decenii a creat cea
mai amplă galerie de portrete natal în 1999 şi să contribuie
psihologice din istoria artei
româneşti, lucru demonstrat de decisiv la apariţia Secţiei de
expoziţia retrospectivă (2007-
2008) deschisă la Bucureşti, artă a Muzeului Judeţean,

acolo unde a făcut o mare

şi importantă donaţie alături

de Ion Popescu-Negreni.

Lucrările sale din expoziţie

provin din colecţiile muzee- Nicolae Truţă – Lacrima mesteacănului

lor din Craiova şi Slatina, şi Din spaţiile cu dealuri domoale ale

au figurat în singura expoziţie retrospec- Bobiceştilor provin: Ovidiu Bărbulescu (n.
tivă deschisă postum în cele două oraşe 1940), artist în a cărui creaţie revin în mod
amintite.
obsedant motive şi culorile de smalţ din
Dintr-o altă generaţie face parte Lucian zona Oboga; arhitectul Severică Mitrache
Liciu (n. 1968), slătinean prin naştere, dar (n. 1956), pentru care pictura „în cuţit“ din
care a devenit o prezenţă aproape perma- ultimii douăzeci de ani a devenit o adevă-
nentă prin expoziţiile sale în galeriile de artă rată hrană spirituală; George Păunescu
bucureştene, împreună cu soţia sa Nicoleta (n. 1961), un colorist înnăscut pentru care
Gribincea Liciu (n. 1973). Talentul celor experienţa studiilor continuate în Italia
doi a fost cu siguranţă moştenit de micuţa avea să-i schimbe aproape complet expre-
Nataşa Liciu, care de la vârsta de cinci ani sia plastică de acum, iar soţia sa, Felicia
îşi construieşte jocuri de culori în ulei pe Păunescu (n. 1962) ne propune o serie de
pânză. Sunt prezenţi pe simeze şi o serie lucrări – adevărată arhitectură de ceramică
de artişti slătineni prin adopţie, cum este smălţuită. Şi dacă am amintit de ceramică

trebuie să ne oprim asupra întregului an-

samblu decorativ de faianţă angobată pe

care îl prezintă Cristian Dincă (n. 1967),

el confirmând în timp aprecierile elogioa-

se de care s-a bucurat însă de la debut.

Din expoziţie nu puteau să lipsească ar-

tiştii născuţi în oraşul Drăgăneşti: pictorul

Traian Zorzoliu (n. 1936), un om de cul-

tură, publicist, autor de cărţi monografice,

ctitor al Muzeului Mănăstirii Brâncoveni,

al Muzeului Câmpiei Boianului şi al Casei

Memoriale „Nicolae Titulescu“ şi Marcel

Duţu (n. 1968), un pictor tentat mereu de

arta monumentală, dar şi singurul repre-

zentant al Balşului, pictorul Paul Tudor

(n. 1952), cu spectaculoasele sale peisaje.

Continuare în pagina 31

Cristian Dincă – Trinitate 8

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 32 pag – 2,5 lei

SR

Scrisul Românesc
ScrisuRl omânescSR Nr. 8 (84) ♦ august 2010 1

Serie nouă Anul VIII

Nr. 8 (84) 2010 Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003

Florea FIRAN

Virgil Ierunca

Poet, eseist, critic literar şi pu- – critic de artă, semnat cu pseudonimul
blicist, Virgil Ierunca, (pseudo-
nimul lui Virgil Untaru), prin Virgiliu Angelli. În decembrie 1946 be-
opera şi activitatea sa culturală, rămâne o
prezenţă de rezonanţă în literatura noastră neficiază de o bursă din partea guvernu-
contemporană. S-a născut la 16 august
1920, în comuna Lădeşti, judeţul Vâlcea, lui francez (bursa purta numele scriitoru-
trecut în eternitate la 28 septembrie 2006,
la Paris. Este fiul lui Dumitru Untaru şi al lui francez anticomunist Arthur Koestler,
Mariei (născută Neagoie), ţărani. Urmează
studiile elementare şi gimnaziale în satul autorul cărţii Zero şi Infinit), se alătură
natal, Liceul „Alexandru Lahovari“ din
Râmnicu Vâlcea, cu bacalaureatul la Liceul unui grup din exil şi se stabileşte la Paris.
„Spiru Haret“ din Bucureşti, susţinut
în 1939; studii superioare la Facultatea Hotărârea de a rămâne în exil, într-un Paris
de Litere şi Filosofie, Universitatea din
Nicolae Furduescu – Autoportret Bucureşti (1943). În timpul studenţiei, încă efervescent, spaţiu adoptiv pentru mulţi
din 1939, este redactor la ziarul „Timpul“,
condus de Mircea Grigorescu şi la „Ecoul“, refugiaţi din ţările din Est, a fost pentru
publicaţii importante în epocă. Împreună cu
Geo Dumitrescu, Dinu Pillat, Al. Cerna- Virgil Ierunca o „a doua naştere“, dar şi cu
Rădulescu şi alţi tineri scriitori întemeiază
revista „Albatros“ (1941), suprimată de unele renunţări de proiecte determinate în
regimul antonescian. În mai 1947 scoate,
împreună cu Ion Caraion, „Agora“, co- principal de starea pecuniară, cum a fost
lecţie internaţională de artă şi literatură,
sub auspiciile Fundaţiei Regale Mihai I, în doctoratul început la Sorbona sub îndru-
care publică eseul Existenţialism, umanism.
Publicaţia cuprinde texte în limbile română, marea profesorului Jean Wahl, sau schim-
franceză şi germană, traduceri, versuri din
volumul După melci de Ion Barbu, aforisme bări în profilul creaţiei.
de Lucian Blaga, mai are printre colabora-
tori pe Al. Philippide, Dragoş Vrânceanu, La Paris ia parte activă ca secretar de
Petre Comarnescu ş.a.
Virgil Ierunca debutează în 1939, în redacţie la apariţia ziarului „Uniunea
„Jurnalul literar“, cu articolul Tolstoi
Nicolae Furduescu (1908–1954) a  adus în arta românească Română“, editat de generalul Nicolae
interbelică acea atmosferă citadină plină de dinamism, mister şi un
lirism temperat, printr-o pictură de un mare rafinament cromatic. Rădescu, la care colaborează şi Grigore

Florin ROGNEANU Gafencu. Scrie numeroase articole în pu-

Poezie blicaţiile româneşti din exil, în special în

revista „România“, organul Comitetului

Naţional Român de la Washington, editat

de Constantin Vişoianu. Devine redactor

cultural al emisiunilor pentru străinătate

ale Radiodifuziunii Franceze, „Cronica

Ideilor“ şi redactor politic al emisiunii

Viorel Forţan Carmen Firan Proză în limba română (1952–1975), iar din
Elena Simona Popescu
Daniela Voiculescu Deyan Ranko Brashich 1975 cercetător la Centre National de la
Adrian Sângeorzan
Recherche Scientifique, Secţia de Filosofie,

şi colaborator la Radio Europa Liberă,

Marian Victor Buciu cu două emisiuni culturale: Actualitatea
Ion Buzera
culturală românescă şi Povestea Vorbei
Adrian Cioroianu
Geo Constantinescu (Pagini uitate, pagini cenzurate, pagini

Mihai Ene exilate). Continuare în pagina 3
Ovidiu Ghidirmic
Eseu Florin Rogneanu
Ioan Lascu
Constantin M. Popa Urme, Umbre...

George Sorescu

Carte eveniment: Gabriel Coşoveanu – p. 4 expoziţie de pictură,
p. 5 grafică şi fotografie
despre Mircea Cărtărescu
p. 32
Inedit: Marin Sorescu – Poeme

Irina Mavrodin – O operă uluitoare p. 7

Dumitru Radu Popa – Memoria ca formă de justiţie p. 15 Craiova veche – Hanul Puţureanu
p. 26 de George Vlăescu
Teatru: Ion Parhon – Teatrul

omagiat de slujitorii lui

2 Nr. 8 (84) ♦ august 2010 Scrisul Românesc Evenimente
culturale
Sumar Scrisul Românesc
Scrisul Românesc
Florea Firan, Virgil Ierunca ........ pp. 1, 3 Lansări de carte
Cl. Miloicovici, Scrisul Românesc – Revistă de cultură
Lansări de carte .................................. p. 2 L a invitaţia acad. Gheorghe Păun, Au făcut intervenţii: publicistul Paul
Gabriel Coşoveanu, Fondată la Craiova, în 1927,
Despărţirea de poezie? ....................... p. 4 redactori ai Revistei şi Editurii Ion Cruceană, scriitorul vâlcean Petre Serie nouă (din ianuarie 2003)
Lucian Irimescu, Nicuşor Beletei în
Expoziţia „Urme, Umbre...“ ............... p. 4 Scrisul Românesc au fost oaspeţii cunos- Cichirdan, pictorul Nicolae (Cucu) Ureche. Membră A.R.I.E.L.
George Sorescu, Camil Petrescu,
dramaturgul. Reflecţii şi delimitări ..... p. 5 cutului Club al Iubitorilor de Cultură din În finalul prezentării, domnul Gheorghe Apare sub egida
Marin Sorescu, Poeme inedite .......... p. 5 Fundaţia – Revista Scrisul Românesc
Ovidiu Ghidirmic, Curtea de Argeş iniţiat în
Iubirea şi admiraţia ............................ p. 6 în parteneriat cu „Gazeta de Sud“
Constantin M. Popa, Micul rege urmă cu aproape patru ani şi Primăria Municipiului Craiova
al dimineţii .......................................... p. 6
Irina Mavrodin, O operă uluitoare ... p. 7 de către scriitorul şi omul REDACŢIA
Adrian Cioroianu, China: viitoarea
superputere care nu se grăbeşte ......... p. 7 de ştiinţă cu o activitate Redactor-şef:
Ion Buzera, Fragmente (III) .............. p. 8
Marian Victor Buciu, Cum trăiră oltenii prodigioasă atât în dome- FLOREA FIRAN
lui Sorescu până la comunism (II) ...... p. 9
Ioan Lascu, Traducându-l pe Oswald niul ştiinţelor cât şi în cel al Secretar general de redacţie:
Spengler ............................................ p. 10 GABRIEL COŞOVEANU
Gheorghe Păun, Privind peste umăr umanisticii.
(Memorii premature) ......................... p. 11 Redactori:
Mihai Ene, Ce (mai) înseamnă să fii Manifestarea s-a desfă- FLORENTINA ANGHEL
decadent?! ......................................... p. 12 IRINA CUCU
Irina Cucu, Cum scriu şurat miercuri 11 august a.c. COSMIN DRAGOSTE
profesorii mei .................................... p. 12 MIHAI ENE
Sorana Georgescu-Gorjan, Brâncuşi ora 16 la Casa de Cultură DAN IONESCU
şi „Histoire de brigands“ ................. p. 13
Dan Ionescu, Neliniştea unor timpuri p. 14 „George Topârceanu“ din Redactori asociaţi:
Elena Simona Popescu, Poeme ....... p. 14 FELICIA BURDESCU
Dumitru Radu Popa, Memoria ca formă Curtea de Argeş, în apro- RĂZVAN HOTĂRANU
de justiţie ........................................... p. 15 MONICA JOIŢA
Deyan Ranko Brashich, Coming to pierea celebrei mănăstiri ION PARHON
America în Alb şi Negru .................... p. 16 FLORIN ROGNEANU
John Montague, în care sunt îmormântaţi GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
O ocazie de a păcătui ................ pp. 16-17
Carmen Firan, Premianţii regii României şi a legen- Colegiul redacţional:
şi maestrul (I) .................................... p. 17
Adrian Sângeorzan, Kumari .... pp. 18-19 darei fântâni a meşterului Marius Şerban, Florea Firan şi Gheorghe Păun ADRIAN CIOROIANU
Virgil Ierunca, C. Brâncuşi ............. p. 19 ANDREI CODRESCU
Şerban Centea, Amurgul elitelor...... p. 20 Manole, în prezenţa unui public numeros în Păun a înmânat domnului Florea Firan IRINA MAVRODIN
Ştefan Vlăduţescu, Ion Caraion – EUGEN NEGRICI
poet al „negrului închis“ ........... pp. 20-21 ciuda căldurii nemiloase din această vară; a Medalia Clubului Iubitorilor de Cultură NICOLAE PANEA
Geo Constantinescu, Juan Manuel de DUMITRU RADU POPA
Prada: Al şaptelea văl ...................... p. 21 fost condusă de preşedintele cublului care din Curtea de Argeş, realizată de ceramis- DUMITRU RADU POPESCU
Maria Tronea, Centenar Jean Genêt p. 22 MONICA SPIRIDON
Adrian Boldişor, Redescoperindu-l n-a fost obligat să abuzeze de clopoţelul tul Nicolae (Cucu) Ureche, menţionând că INA VOINEA
pe Steinhardt ..................................... p. 22
Felicia Burdescu, Ioana Em. Petrescu şi este primul care primeşte Corectură:
postmodernismul românesc .............. p. 23 CLAUDIA MILOICOVICI
Mihaela Prioteasa, Umbra lui Poe .. p. 23 medalia respectivă şi care GEORGIANA GHIŢĂ
Rodica Grigore, Paul Auster şi noile ADRIAN BOLDIŞOR
ipostaze ale personajului picaresc .... p. 24 va fi acordată de acum celor
Nicu Vintilă, Ionuţ Caragea – Prezentarea artistică:
lirismul poetic ................................... p. 24 care vor fi invitaţii de onoa- CRISTINA CORNELIA MARCU
Cecilia Căpăţînă, Cap la cap, cap în cap,
în capul trebii .................................... p. 25 re ai CIC. Redacţia şi Administraţia:
Dan Ionescu, Un compendiu Str. C. Brâncuşi, nr. 24, Craiova, Dolj
de literatură spaniolă ....................... p. 25 A urmat apoi prezenta- Telefon: 0722753922; 0351/404.988
Ion Parhon, Punct şi de la capăt ..... p. 26 E-mail: scrisulromanesc@yahoo.com
Ion Parhon, Teatrul omagiat rea scriitorilor din Zalău – Web: www.revistascrisulromanesc.ro
de slujitorii lui ................................... p. 26
Mircea Pospai, Dialoguri Florin Horvath (cu Un tem- Cont: RO03BRDE170SV21564261700
cu Tudor Gheorghe. Amza Pellea ..... p. 27 BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
Lucian Gruia, În căutarea luminii ... p. 27 plier la Sarmizegetusa şi
Doris Sângeorzan, Fenomenul Abonamentele se pot face la sediul redacţiei.
„Mănâncă, roagă-te, iubeşte“ .......... p. 28 Legenda marelul Zalmoxis) În Bucureşti, revista poate fi procurată şi
Daniela Voiculescu, Poeme ............. p. 29 de la Centrul de Difuzare a Presei, Muzeul
Viorel Forţan, Slalom, poeme .......... p. 29 şi Ion Piţoiu-Dragomir (cu Literaturii Române (Bulevardul Dacia).
***, Okeanos .................................... p. 30
Gabriela Rusu-Păsărin, Povestea Fracul de lut şi Ikebane ISSN 1583-9125
unui „mic teatru mare“... ................. p. 30
Mihaela Chiriţescu, Un prizonier al de jad/Pergole pe fulger) Responsabilitatea opiniilor exprimate
propriei conştiinţe – Paul Verlaine ... p. 31 aparţine integral autorilor.
Florin Rogneanu, Urme, Umbre... .. p. 32 – care, la rândul lor, şi-au
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
lansat cărţi de poezie şi pro- Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408
Ion Piţoiu-Dragomir, Florin Horvath, Florea Firan, Gheorghe Păun ză. Şi celor doi scriitori le-a

folosit doar pentru a marca momentul când fost înmânată Medalia CIC.

cineva trebuia să ia cuvântul. Între publicul prezent au putut fi remar-

După ce a fost vernisată expoziţia iti- caţi Mona Vâlceanu, Iudita Dodu Ieremia,

nerantă de pictură, grafică şi sculptură, cu Daniela Voiculescu, poete din Piteşti, profe-

tema Regăsirea subconşti-

entului ancestral, ce a reu-

nit 35 de artişti, organizată

de Dan Truică şi prezentată

de Marius Şerban, jurna-

list şi critic de artă, Florea

Firan a prezentat expoziţia

de carte şi reviste „Scrisul

Românesc – Noutăţi edi-

toriale“, apoi a lansat şi a

comentat cărţile: Oltenia.

Studii şi cercetări; Tudor

Arghezi, Treptele devenirii;

Marin Sorescu în documen-

te şi scrisori inedite; I.D.Sîrbu, Jurnalul sorii Constantin Voiculescu, Cezar Bădescu,

unui jurnalist fără jurnal, vol. I, II, ediţie MihaiTiţa,ConstantinMatei,Nicolae(Cucu)

definitivă; C. Brâncuşi de V.G. Paleolog, Ureche, membrii ai CIC, Mihaela Suciu,

ediţie trilingvă în română, franceză, engle- poetă din Bucureşti, Cristian Mitrofan, di-

ză; Aforismele lui Brâncuşi de Constantin rectorul Casei de Cultură, Marian Ghiţă,

Zărnescu. directorul Bibliotecii Municipale, Ştefan

Dumitrache, consilier local

şi doamna Paula Fulga care

a impresionat cu un aranja-

ment floral.

Participanţii au cumpă-

rat un număr mare de cărţi şi

au primit autografe din par-

tea autorilor prezenţi între-

ţinându-se cu aceştia într-o

atmosferă de cordialitate şi

prietenie specifică Clubului

Iubitorilor de Cultură din

Curtea de Argeş.

Cl. MILOICOVICI

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (84) ♦ august 2010 3

Continuare din pagina 1 Florea FIRAN

Virgil Ierunca

E misiunile radiofonice ale lui Encyclopedia Universalis ş.a. dedicat lui C. Brâncuşi). Virgil Ierunca
Virgil Ierunca de la Europa Traduce şi publică din creaţia poeţi- Volumul Piteşti, publicat iniţial la
Liberă, mai ales cele de la Volumul lui N. Steinhardt, Dumnezeu
„Povestea Vorbei“, erau ascultate clandes- lor români pentru revistele „La Nouvelle Madrid, în 1981, şi în România abia în în care spui că nu crezi... Scrisori către
tin de milioane de oameni într-o „solidari- Revue Française“, „Esprít“, „L’Autre 1990, cu titlul Fenomenul Piteşti, are la Virgil Ierunca (1967−1983), însumea-
tate tăcută, participativă“, la fel ca cele ale Europe“, „La Nouvelle Alternative“. bază texte radiofonice din perioada 1975– ză 250 de scrisori expediate de Nicolae
Monicăi Lovinescu, cu care s-a şi căsătorit, 1976 despre experiaenţa „reeducării“ prin Steinhardt Monicăi Lovinescu şi lui Virgil
în 1952, dovedindu-se „cel mai onest cuplu În străinătate publică o serie de volume, tortură la Penitenciarul tineretului din Ierunca din perioada 1967 – 1983, şi au o
al culturii româneşti“. unele apărute ulterior şi în ediţii româneşti: Piteşti, din decembrie 1949 până în august tematică diversă. Steinhardt îi vorbeşte pri-
Într-o serie de publicaţii din exil, a Loi, terreur et résistence en Roumanie, 1952 şi îşi propune restabilirea adevărului etenului său de la Paris despre viaţa cultu-
deţinut rubrica intitulată „Antologia ruşi- (Paris, 1960); Româneşte (Fundaţia Regală despre „una dintre cele mai complicate ex- rală bucureşteană şi comentează emisiunile
nii“, în care erau stigmatizaţi intelectuali Universitară Carol I, Paris, 1964/ Ed. perienţe de dezumanizare pe care le-a cu- Europei Libere; trimite corecturi pentru
din România aserviţi regimului comunist. Humanitas, Bucureşti, 1991); Piteşti (Ed. noscut epoca noastră; deţinuţi torturaţi cu textul Jurnalul fericirii în varianta în care
Producţiile literare ale lui Virgil Ierunca Limite, Madrid, 1981 şi, sub titlul Fenomenul un sadism de-a dreptul extravagant – dacă urma să se ocupe Virgil Ierunca. Volumul
figurează în mai multe antologii de poezie, Piteşti, la Humanitas, 1990); Subiect şi pre- sadismul poate fi astfel –, torţionarii lor im- este important, mai ales din punct de vede-
printre care cea alcătuită de Vintilă Horia la dicat (1993); Dimpotrivă, (1994); Semnul punându-le să tortureze la rândul lor, ca să re documentar, atât pentru expeditor cât şi
Madrid – Poezia românească nouă (1956); mirării (1995); Trecut-au anii. Fragmente li se conteste însăşi calitatea de victime“, pentru destinatar.
de jurnal (2000); Poeme de exil (2001), după cum relevă François Furet în Prefaţa
Virgil Ierunca şi Monica Lovinescu toate la Humanitas; prefaţează volumele la ediţia franceză – Piteşti, laboratoire con- Personalitatea lui Virgil Ierunca a fost
centrationnaire (Paris, 1996). mereu în atenţia criticii literare româneşti,
Ştefan Baciu, în Nicaragua – 11+11 poe- antologice Fructul de a trăi, de Al. chiar dacă până în 1989 nu s-a putut pu-
tas rumanos contemporaneos (1976); N. Busuioceanu (Paris, 1963) şi Scrieri Cu volumul Subiect şi predicat (1993) blica nimic în presa românească. Nicolae
Caatanoy, la Ottawa, în Canada – Modern de G. M. Cantacuzino (Paris, 1966). autorul încearcă, în primul rând, „să umi- Manolescu îl consideră „una dintre marile
Romanian Poetry (1977). lească uitarea. Poate că rareori la noi me- figuri ale culturi româneşti din ultimele
Colaborează la volumele colec- moria a fost mai urgisită ca acum în in- 4−5 decenii“ şi „cel mai bun comentator de
Desfăşoară o intensă activitate publicis- tive Studies in Honour of Mircea conştientul colectiv. Uităm deci existăm! poezie al Europei Libere în anii ’60−’80,
tică în reviste româneşti din străinătate, pre- Eliade (Chicago-London, 1969); La Cartea de faţă e o simplă contribuţie la una dintre vocile cele mai cinstite şi mai as-
cum „Luceafărul“, de sub egida lui Mircea Création collective (Paris, 1981), exorcizarea vremilor adormite. O carte de cultate din cultura românească a celei de-a
Eliade, urmată de „Caiete de Dor“ (1951– un studiu despre Andrei Şerban; dragoste, o semantică trăită a vecinătăţii. doua jumătăţi a secolului XX.“
1957), „România muncitoare“, „Limite“ Création et répétition (Paris, 1982), Vecinii noştri sunt cei care au situat câteva
(1969–1986), „Ethos“ (1973–1986) şi, studiu despre Brâncuşi; Hommage à trepte ale spiritualităţii româneşti, deşi nu Pentru Dan Stanca, Virgil Ierunca ră-
împreună cu profesorul Emil Turdeanu, Mircea Vulcănescu (Paris, 1989). puţini o sfidează din frivolitate sau prejude- mâne „un excepţional cunoscător al lite-
la Revista Fundaţiei Regale Universitare căţi; poeţi din ţară şi din exil (orice discri- raturii franceze şi al literaturii române, al
„Carol I“ din Paris, la „Fiinţa Românească“ După 1989 susţine o serie de minare ni se pare o strâmbătate) luându-şi literaturii în general“; Alexandru Tomescu,
(1963–1968). Împreună cu Mircea Popescu interviuri cu scriitori români din riscul de a spune proza timpului; critici, scriind despre Virgil Ierunca, menţiona:
editează, la Roma, „Revista Scriitorilor ţară în revistele „România literară“, eseişti filosofi înfruntând cenzura totalitară „L-am avut la noi în casă, pe calea undelor,
Români“. „Contrapunct“, „Jurnalul literar“, spre a apăra demnitatea gândirii şi a menţi- atunci când aveam cea mai mare nevoie.
„Observator cultural“ ş.a. ne rigoarea valorilor.“ Emisiunile lui vor rămâne, repere eterne,
Invitat sau din proprie iniţiativă pre- amintiri duioase ale tristeţilor ce ne-au lă-
zintă cultura românească în dicţionare Activitatea sa anticomunistă i-a În volumul Dimpotrivă (1994) sunt in- sat obsedante cicatrice.“;
şi enciclopedii din Franţa şi Germania: adus şi neplăceri: în 1983, aflându-se cluse unele texte apărute în publicaţii din
Encyclopédie de la Pléiade (Gallimard, la Paris, a fost ţinta unui atentat şi a exil, dar şi altele care au fost transmise prin Emil Hurezeanu, pentru care V. Ierunca
Paris, 1957); Histoire générale des unei îndelungate campanii de denigrare, radio. În prima categorie sunt incluşi „lim- „avea ceva de gentleman britanic exilat, cu
Littératures (Quillet, Paris, 1961); Scriitori prin articole semnate în ţară. buţi“ dar şi „misionari“, ideologi sub-dez- un aer trist“, îşi aminteşte că Noel Bernard,
români, în Dictionnaire des Littératures Desfiinţarea, în 1994, a biroului postu- voltaţi, ascultători ai partidului, în a doua, director al Europei Libere, preţuia în mod
(Presses, Universitaires de France, Paris, lui de Radio Europa Liberă de la Paris a oameni de cultură şi artişti care nu s-au sfiit special trei jurnalişti: Cornel Chiriac,
1968); Literatura română, în Lexicon der stârnit mari proteste în rândul ascultătorilor să devină „propagandabili“. Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca;
Weltliteratur im 20 Jahrhundert (Freiburg, din România.
Basel, Wien, 1968); Scriitori şi pictori ro- În ţară s-a întors în 1990, împreună cu Semnul mirării (1995) este cartea ce re- Horia-Roman Patapievici, căruia Virgil
mâni, în Dictionnaire du surréalisme et ses Monica Lovinescu, invitaţi la Congresul uneşte textele care stau sub semnul mirării, Ierunca i-a prefaţat volumul de eseuri
environs (Office du Livre, Fribourg, 1982), Uniunii Scriitorilor într-o atmosferă alta autorul precizând că „s-ar putea ca mirarea Cerul văzut prin lentilă (Humanitas, 2005),
decât s-ar fi cuvenit şi la care s-ar fi aş- să fie cu cifru care să ne ajute la înţelegerea aprecia că „Virgil Ierunca a fost un sfânt
teptat, când şi eu am participat şi am avut multora dintre enigmele culturii şi spiritua- laic, un tragic al eticii, într-o epocă în care
aceleaşi sentimente. lităţii româneşti“. nici tragedia clasică, nici etica nu mai sunt
Volumul Româneşte, apărut în 1864 la preţuite. Este un miracol că l-am avut. “;
Paris, este, după mărturisirile autorului, „o Poeme de exil (2001) conţine poezii
parte din bilanţul-confesiune al unui inte- scrise între anii 1951–1996, precum şi tra- Vladimir Tismăneanu consideră că
lectual care a trăit în exil tragedia comu- duceri din poezia franceză a secolului XX, „opera lui Virgil Ierunca simbolizează tot
nismului înscăunat în România de Armata multe apărute anterior în reviste precum ce este mai bun şi mai nobil în cultura ro-
Roşie, de unde şi titlul ei – Româneşte“. „Caiete de Dor“, „Limite“ sau „Ethos“. mânească: primatul valorilor, pluralismul,
Virgil Ierunca mai precizează: „poate că refuzul xenofobiei, toleranţa, devotamentul
mulţi vor găsi prea severe unele aprecieri Reproducem poezia Identitate, repre- pentru adevăr şi frumos. Spiritul lui Virgil
privind pe câţiva dintre scriitorii noştri, zentativă stării poetului într-un moment Ierunca, omul care din exil, prin Radio
astăzi clasici. Mai ales că tonalitatea pam- dat: „Vădindu-te, te-ascunzi mai bine/ Nu Europa Liberă, prin revistele pe care le-a
fletară se substituie, nu o dată, polemicii de stai în clipă nici în sine/ Eşti înainte de-a iniţiat, prin nenumărate alte contribuţii,
idei. Este adevărat: dar nu de idei duceau fi fost/ În spornic şi mirabil rost// Te chem prin întreaga sa operă, rămâne viu şi ne
lipsă scriitorii şi cărturarii noştri care au să fii, să mă numeşti/ Eu mi-amintesc, doar inspiră în demersul condamnării dictaturii
ales colaborarea fără nuanţe cu inchizitorii tu mai eşti/ Ne-a logodit lumina-n noapte/ comuniste şi a consecinţelor ei.“
culturii şi spiritualităţii româneşti, ci de o Cazi în tăcere, te înalţi în noapte// Deschide-
minimă demnitate.“ (În numărul de faţă am te să poţi cinstii mirarea/ Osânda împreună Editorialul de faţă este un omagiu adus
reprodus, la p. 19, un fragment din eseul – aceasta e lucrarea/ Iar pui cuvânt lângă lui Virgil Ierunca la împlinirea a 90 de ani
cuvânt/ Desmărginito, cine sunt?“ de la naştere, ca şi pentru întreaga sa acti-
vitate literară şi publicistică.
Antologia ruşinii după Virgil Ierunca,
editată de Nicolae Merişanu şi Dan Taloş,
în 2009, cuprinde selecţii din rubrica astfel
intitulată pe care Virgil Ierunca a ţinut-o
în presa exilului (România muncitoare,
1957−1961; Ethos, 1973, 1975, 1982, 1993,
Limite, 1984, Contrapunct, 1986, Lupta/Le
combat, 1989) şi în care sunt consemnate
„derapajele intelectualităţii româneşti şi
compromisurile ei în faţa directivelor de
partid.“ Antologia… reprezintă şi un de-
mers moral iar publicarea acesteia repre-
zintă o privire de ansamblu asupra întregii
activităţi publicistice a lui Virgil Ierunca.

4 Nr. 8 (84) ♦ august 2010 Scrisul Românesc Cronică literară

Carte –

eveniment Gabriel Despărţirea de poezie?

COŞOVEANU

C ulegând versuri („ultime-ulti- altă lume, să treci la o tristeţe fără leac – cea mai bună e poezia suportabilă,/ nimic că întâlnim enumerări infuzate şi de haz,
missime“, ni se precizează) pro- asta atrage o singură concluzie: „nu, n-are altceva: doar suportabilă./ noi am făcut şi de o stare de alertă, care excită retina:
duse în intervalul 1988–1992, sens...“. Poate o fărâmă de sens să rezide în zece ani poezie bună/ fără să ştim ce poezie „o fetiţă cu skateboard/ un băieţel cu panta-
Mircea Cărtărescu face un fel de anatomie descoperirea golului interior: „m-am dezme- proastă am făcut./ am făcut literatură mare, loni/ un câine cu urechi/ o stradă cu asfalt“.
a „dezmeticirii“ sale, a ieşirii din nebuloasa ticit./ ştiu acum cine sunt: nimeni, nimeni!“. şi acum înţelegem/ că ea nu poate trece de Uneori apetitul pentru detaliul bucureştean,
culturală care-i controla natura, a primeni- Repertoriul de Walrus a rămas într-o iritan- prag, tocmai fiindcă e mare,/ prea mare, su- vizibil, copios, şi în proză, locuieşte câte un
rii unor concepte conform cărora ar merita tă formă embrionară: „Nu pot mişca acul focată de grăsimea ei“. vis erotic de oarece extensie, cum aflăm în
să rosteşti nefraudulos cuvântul viaţă. Sub busolei doar concentrându-mă./ Am încer- absolut tipica stanţă postmodernistă intitu-
titlul Nimic (Humanitas, 2010) asta găsim: cat. Nu sunt în stare. / Nu pot transmite Astfel că şansele impunerii textului lată Oh, Natalie... Poemul, parafrază, pas-
mici şi capricioase cataloage de mişcări co- imaginea unei cărţi de joc. Am încercat./ ţin de o performativitate a lui cât se poate tişă, egoficţiune şi vis de transvazare la un
tidiene – cam ca în prima perioadă de cre- Am vrut să levitez, şi stând pe spate în su- de străină de ideea de algoritm: „nici po- loc, are calitatea de a emoţiona, măcar prin
aţie –, autoportrete destul de inclemente cu doarea patului desfăcut/ m-am concentrat emu-ăsta nu-i poezie/ căci doar ce nu e directeţea dezarmantă a scenariului, produs
ego-ul propriu, unul predispus la dilatare, şi jumătate de oră până am simţit că înnebu- poezie/ mai poate rezista ca poezie/ doar parcă pentru un film comportamentist de pe
mult intertext care ar dori să ne convingă de nesc./ Am încercat în metrou să fac o fată ce nu poate fi poezie“. În câteva rânduri lângă Los Angeles: „O iubeam pe Natalie
faptul că intertextul, în genere, e o pacoste, să se uite la mine/ şi fireşte că nu s-a uitat./ se precizează că metanoia se datorează Wood,/ ne plimbam serile împreună în
un vampir al realităţii pe care o substituie Doamne, nu sunt alesul tău!“. Un lamento descoperirii Occidentului, cu metodele lui zona Tunari-Dorobanţi-Dionisie Lupu,/
până la urmă, ratând fiinţa. Cartea descrie, care ar solicita urgent un singur tip de co- nemiloase şi eficace de a-l da pe esticul vi- o ţineam după umăr iar ea mă ţinea după
cu alte cuvinte, o metamorfoză, de la in- mentariu, şi anume că nu se potriveşte cu sător cu capul de pragul de sus. Evident, mijloc/ mai ales toamna era foarte frumos.
flamarea tinereţii cu vise de uomo univer- proiectul postmodernist. Dar cum poetica noţiunea de Occident, poetizabilă sau nu, / Nu-i păsa că eram în uniformă de liceu./
sale la înţelegerea domesticităţii drept prag împricinată tocmai incongruenţa o caută, ţine ea însăşi de numita suportabilitate, în «Mircea, îmi spunea, Mircea,/ eşti minu-
al normalităţii aproape pierdute în şi prin atunci putem conchide, mai liniştiţi, că genere. De altfel, compararea unor stiluri nat,/ eşti tot ce o intelectuală şi-ar putea
pretenţiile lunedismului timpuriu. Motto-ul retorica neîntâlnirii cu divinitatea, în siaj de viaţă face parte din programul plimbării dori.»/ «Şi tu, pisicuţo, eşti minunat㻓.
din John Lennon chiar nu e pus de formă; eminesciano-arghezian, devine retorica oglinzii, în variantă renuvelată lexical, dar, Când actriţa mărturiseşte că n-a putut evita
el sintetizează, sec, sfâşierea unui văl, ca unei metaficţiuni istoriografice, foarte pe în principiu, aceeaşi, de-a lungul drumu- insistenţele lui Robert Redford, considerat,
o ieşire a larvei din înşelător de frumosul placul unei Linda Hutcheon, de exemplu. lui, oricare ar fi el: „slalom printre lăzile de adolescentul nostru, un „spălăcit“, se
ei cocon: de gunoi – de ce dracu/ fermentează aşa la produce iertarea, căci avem de-a face, nu-i
„The dream is over./ What can I say?/ Sigur că, după ce au dispărut garanţi- soare/ degajând mirosul naţional? sacii de aşa, cu o „femeie superioară“.
The dream is over./ Yesterday/ I was the ile absolute date de sistemele metafizice plastic să coste-o avere?/ ce dracu, doamnă
dreamweaver,/ But now I’m reborn./ I was „opresive“ (în fond, discursurile unifica- cu cercei kitsch în ureche?/ fugim, ţinân- Cărtărescu al acestui interval îşi ex-pu-
the Walrus,/ But now I’m John“. E cap- toare), consensul a devenit iluzia consen- du-ne respiraţia/ pe lângă grupurile de lăzi ne reforma interioară atât de credibil, încât
tivant meciul acesta între cele metafore, sului, cum e cazul unei problematizări de de gunoi din care curge zeama./ sunt la îţi vine să-l iei în serios, adică să confunzi,
unde John îl învinge la puncte pe Walrus, felul acesta: „e splendid că am umblat toată fiecare intrare de bloc/ e o conspiraţie, ea cu pioşenie, poezia cu viaţa, când el afirmă
mai ales că e o luptă surdă, fără istorie glo- vara/ în ghete înalte de plastic/ în blugi şi icneşte,/ nu-i Givenchy“. Când vrea să fie ritos: „Cam asta am de spus. În rest,/ Orice
rioasă, totul e mai mult ghicit, şi oricum cu plete uscate, pline de praf,/ e splendid că nu mordant, poetului îi reuşeşte uşor saltul din ironie/ Vă rămâne vouă“. Nimic-ul propus
un cuantum de previzibilitate considerabil: sunt mircea cărtărescu: Doamne, ce dramă/ contemplare, cu intensităţi din perimetrul e plin de piese preţioase pentru sinele fu-
era „normal“ ca reveria să fie bătută de ar fi fost să fiu mircea cărtărescu!“. Dacă tehnicilor asiatice, în stratagemele înşuru- gărit de istoria recentă, sinele „său“, ca să
curgere. Walrus a rămas, cum ar veni, să ar fi să „transpunem“ într-o logică forma- bării urgente în realitatea care te obligă să zicem aşa, şi sinele generaţiei.
respire aerul cu diamante care îi făcea lui lă această răbufnire lirică, atunci am putea fii satiric. Oricum, condiţia postmodernă,
bine, atunci, printre jocurile de lumini pa- spune că astfel de inserturi derutante îl con- în principiu, te pune în situaţia de a reac-
limpsestice generate de faruri şi vitrine. firmă pe Andreas Huyssen, care credea că ţiona (şi) vehement atunci când descoperi
Acum, autorul ne apare ca un Holden postmodernitatea trebuie mântuită atât de că lumea nu are un centru fix şi că puterea
Caulfield cu serviciu şi familie, fierbând campionii, cât şi de detractorii ei. (jinduită, mai mult în secret, şi de artişti)
laptele dimineaţa şi plimbând cărucio- nu este ceva unitar care există în afara
rul copilului în loc să-i fiarbă în cap visul Nimic reprezintă faza în care arsena- noastră. A-ţi exersa, însă, simţul observa-
Nobelului. „Chefurile generaţioniste“, lul care i-a propulsat pe lunedişti intră în ţiei, reprezintă unul dintre antrenamentele
bogate în Cuba libre, par ataşabile unei reflux, afirmarea multitudinii policrome in- fundamentale pentru evitarea ratării. E,
vârste în care femeile erau prezente mai ales trând în coliziune cu nevoia de suportabi- de fapt, o supratemă a cărţii, instituită de
prin teorii cu bază preponderent misogină. litate. Paradoxul e exhibat ca atare, într-un cineva care ştie foarte bine că din tine nu
De la părerea că eşti nemuritor şi sortit să moment de respiro dintr-un maraton având poţi ieşi, dar, pe de altă parte, dacă nu în-
devii, în cel mai rău caz, un corp astral în ca miză afirmarea. Acea afirmare nu mai e cerci să pui o distanţă, făcând, spre pildă,
ţinută la mare preţ, dar, de bună seamă, ob- pe grefierul, pericolul rămâne major. Aşa
servaţia nu putea veni decât acum: „poezia

Nicuşor Beletei în Expoziţia Urme, Umbre... fizionomii surprinse între sentimente, parcă la mijlocul a două
drumuri. Sunt compoziţii care „taie“ curajos un portret, un
„Un împătimit al fotografiei“ cu modestie se recomandă, grup de personaje, sau un interior de atelier. Sunt compoziţii
Nicuşor Beletei. care plasează centrul de interes mai degrabă în afara cadrului,
lăsând privitorul să-i dea finalitate. Câteva dintre portretele
Un artist pe atât de modest, pe atât de mărinimos, cu sigu- sale parcă vorbesc de nehotărârea lui... de a alege dintr-un
ranţă unul dintre cei mai talentaţi fotografi ai mometului. De număr de 8 000, chiar opt mii de fotografii, numai 30 pe care
20 de ani cercetează, scrutează, revine şi revine obsesiv asu- şi acum, sfios, îndrăzneşte să ni le ofere spre judecată. 
pra unor subiecte „grele“ în lumea fotografiei şi nu numai...
Lucian IRIMESCU
Portretul, gestul mâinii şi al piciorului, atitudinea unui
corp uman, deformările optice, perspectiva, ecranele compo- Nicuşor Beletei, Florin Rogneanu, Roberta Ionescu, Lucian Irimescu
ziţionale, culoarea în nuanţe, contrastul alb/negru sunt câte-
va dintre preocupările actuale din expoziţia Urme, Umbre la
care participă.

Numărul mare de fotografii face ca simeza lui Beletei să
fie ca o expoziţie personală, prima de alfel... Dialogul dintre
alb/negru de această dată îl aruncă în marea competiţie cu
profesioniştii genului. Alegerea „săracă“ în culoare arată la
„sânge“ compoziţia dintr-un atelier de artă, fuga unor mâini
ce desenează sau pictează, mâna suspendată în aer a picto-
rului, portretele la îngemănarea luminii cu tenebra umbră,
contre jour-ul, portrete şi iar portrete cu mimică surprinsă,
agăţată, la limita expresiei totale.

De fapt ceea ce e remarcabil este acest „furt“ al artistu-
lui, „pânda“ permanentă de a surprinde un surâs la trecerea
spre zâmbet, spre râsul total, o încruntare aprope dojenitoare,

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (84) ♦ august 2010 5
Poezie
Marin SORESCU
George SORESCU

Camil Petrescu, Poeme inedite
dramaturgul
Ochelarii
Reflecţii şi delimitări
Din ochelarii puşi de-o parte,
T eatrul lui Camil Petrescu experimentează noi formule în arta con- Porneşte, joasă, o câmpie,
oferă încă zone de legitimă in- strucţiei dramatice. Ce s-a vărsat acum din carte,
vestigare. Cu atât mai mult cu O mare pată albăstrie.
cât scriitorul nu putea ignora experimentele Camil Petrescu, pornind de la modele
şi realizările precursorilor. Detaşările con- exterioare, detaşându-se vizibil de ele, Pe care paşii mei, dansând,
ceptuale ale scriitorului, în spaţiul creaţiei, pune baza „dramei absolute“, intuind un Vor scârţâi vreo trei poteci
solicită criticului câteva întrebări şi puncte nou mod de cunoaştere. Dramaturgul mută Ce le aveam de mult în gând,
de reper: însă aria conflictului nu în afară, ci în con- Strânse-ntr-o traistă cu pureci
1. Cum se constituie universul dramatic ştiinţa eroilor, sesizând „ruptura dintre (Accentul mi-l mută văzuşi
al acestui scriitor? ideal şi real“. Un purece, ca pe-un ţăruş.)
2. De la ce componente ideatice şi doc-
trinare porneşte? Prin gândire şi comportament, intelec- Iau ochelarii-i pun pe nas
3. În ce măsură, detaşându-se de pre- tualul trebuie să se situeze deasupra cate- Şi ei pornesc pe nas la pas
cursori şi contemporani, se impune în cli- goriilor sociale. Noile viziuni scenice şi Îmi intră-n ochi, îmi intră-n glas –
matul spiritual al epocii? confruntările cu diverse teorii susţin efortul Câmpia unde a rămas?...
În aceeaşi măsură interesează originali- cristalizării unor concepte.
tatea conceptelor sale, pulverizate figurat, Marin Sorescu – Autoportret
în arii cotidiene, la nivel scenic? În acest mod detaşările dramaturgului
În sfera dramaturgiei noastre interbeli- român de „conceptele bergsoniene – („cu- Şi până seara ne strecurăm
ce, Camil Petrescu ocupă un loc aparte. Şi noaşterea prin imagini“ şi „ireversibili- Pe străzile realităţii
nu numai rigorile constituirii unor concepte tatea duratei“) de „fenomenologia pură“, Stresaţi.
– „substanţialismului“ ca punct de plecare, husserliană, conceptul cunoaşterii, „sub-
vizând „ontologia concretului“, „noocra- stanţialismul“ – sunt posibile şi credibile. Totuşi – cu oarecare speranţă –
ţia“, în dimensiunile ei voit elevate, „au- „Concretul“ şi „esenţa“, în acest mod, se Ca nişte câini rămaşi
tenticul“, pus sub „reflectorul conştiinţei“ află într-o relaţie strânsă. Sunt conjuncte. De la demolări…!
– ci şi modul cum se realizează procesul
cunoaşterii, rigori ce configurează compo- Imaginar şi practic vom fi tentaţi de Marile construcţii Motto la jurnal1
nentele artei sale. Toate acestea ajută spi- himera absolutului. Actul critic, autohton,
ritul critic în formularea unor judecăţi de în cursul câtorva decenii, vizează piese Marile construcţii din vis Cum pui sare în osânză –
valoare. ca Jocul ielelor, Act veneţian, Suflete tari, Sunt dărâmate brutal Prea sărată uneori –
Se ştie că „punctul de plecare“ al dra- Mioara şi Danton. În cadrul lor primea- Printr-un ne-nţeles ordin Viaţa, ce nu-i mare brânză,
maturgului este „bergsonist“, cu dezvoltări ză existenţa eroului confruntat cu spiritul De Sus! E sărată de-ntâmplări.
„husserliene“, parţiale şi temporare, dar cu de „justiţie socială“, cu sentimentul iubi- Bubuiturile în pereţii trăsniţi,
formularea şi rotunjirea unor concepte pro- rii – deci cu două trăiri la nivelul ideii de Sunt percepute cu urechea Ele trag în jos cântarul
prii („substanţialismul“ şi cel al „noocraţi- absolut. Intriga poate fi urmărită pe alte Interioară… Să-l dărâme uneori –
ei“). Un adevăr „axiomatic“, în perspectiva itinerarii pândite de tentaţii, paradoxuri şi Praful, molozul rămân Întâmplări ce dau cu parul…
istoriei, mijlocit de o conştiinţă pură, pentru surprize. Oscilări între dramatic şi tragic. Pe pleoape. Minunatele-ntâmplări…!
o nouă ordine „raţională“ în lume. Nu fabulări! Ne începem ziua încercănaţi,
Intuind acest mod în aria creaţiei, pro- Confuzi. Eu, parcă mânat de streche
punând noi orizonturi de cunoaştere, fără Gelu Ruscanu, Maria Sineşti, Praida, Şi rupând conduri de fier,
nuanţa unor ideologii în operă (Bergson Penciulescu, Pietro Gralla, Ioana Boiu, Marin Sorescu – Lecţie de stat într-un picior Am umblat fără pereche
– Husserl), Camil Petrescu depăşea vi- Andrei Pietraru, Mioara configurează sub- Peste tot – căzând din cer…
zibil experimentele aride şi „fabulările“ tile confruntări şi principii pure. Întâlnim
ficţionale. spiritul de sacrificiu, idealuri spulberate, Mai departe – scrie-n carte!...
Creaţiile dramatice târzii – sec. XVIII– concesii şi evoluţii spre actul tragic, dezo- M-am citat cu spaimă ieri,
XIX – marcate de înrâuriri franceze, itali- lări etc. Parcă n-am fost niciodată…
ene şi germane, constituiau, într-un fel, şi Parcă n-am fost nicăieri!
puncte de plecare, cu modeste simboluri ale Observator lucid al stărilor sociale şi
epocii. Alecsandri, Eminescu şi Caragiale bun cunoscător al unor doctrine filosofice, 1 Poetul are în vedere frecventele călătorii
evoluau sub semnul unui clasicism târziu şi Camil Petrescu este un spirit novator. Eroii în Europa, cele două Americi, în Africa şi Asia.
al unui romantism marcat de alte impulsuri lui cultivă nelinişti şi tulburătoare principii,
şi idealuri. elitele sunt dominate de idei superioare, Vezi cele patru volume Jurnal de călătorie de
Cu cele două deschideri – Asachi, deseori, de himere. Ei se înalţă şi se pră- Marin Sorescu
Alecsandri – drama noastră romantică buşesc spectaculos. Sunt înlăturate clişeele
va avea succesori pe Hasdeu, Eminescu, clasice şi romantice. (Comunicate de George Sorescu)
Davila şi Delavrancea. O nouă concepţie
romantică, la nivelul conceptual şi tipo- Un alt novator în templele Thaliei şi
logic, o nouă pasiune pentru arta scenică. Melpomenei cu vizibile delimitări de arta
Spirite novatoare, intuind tipuri şi stăpâ- precursorilor va fi Marin Sorescu (Iona,
nind tehnici specifice comediei şi dramei! Matca, Paracliserul, A treia ţeapă, Vărul
Motive şi note critice, cum şi alte moda- Shakespeare). Un indiciu că actul creaţiei,
lităţi tehnice treceau subtil în teatrul lui indiferent de gen şi ideologii, se voieşte
Caragiale. Într-un fel, precursor îi era însă mereu liber, cu alte derulări ideatice.
Alecsandri. Valorile se succed în evoluţii
lente şi în rostogoliri dialectice. Legăturile Eroii lui Camil Petrescu, cu zbaterile şi
dintre etape, în acest caz, nu se anulează. nefericirile lor, încearcă să concilieze im-
În teatrul românesc interbelic, unghiul pulsurile instinctului cu intelectul. Erosul
estetic se schimbă. Climatul spiritual este privit ca aspiraţie spre fericire prin
este altul. Apar noi concepte şi concepţii gândiri conceptualizate în formule. Idealuri
despre teatru – inovaţii, dramaturgi – V.I. fără soluţii. Deseori lucizi, raţionali, ei sunt
Popa, Camil Petrescu, G.M. Zamfirescu, victime ale propriului ideal.
M. Sebastian, Lucian Blaga, N. Iorga ş. a.
Se păstrează satira socială şi politică, se Reluând un mai vechi concept, cel al
„elitelor“, el facilitând procesul cunoaş-
terii, dramaturgul nu-şi poate salva eroii,
întrucât lumea e „imperfectă“ şi răul se
întinde mereu. (Cum ar fi spus Eminescu în
evocarea lui Slavici – în Amintiri.) Totuşi,
dramaturgul, dominat de propriile-i idei,
scenic, le supune experimentului uman. El
înnobilează orizontul cunoaşterii, rămâ-
nând un valoros dramaturg.

6 Nr. 8 (84) ♦ august 2010 Scrisul Românesc Eseu
Cronică literară

Confruntări Reografii Constantin
literare M. POPA

Ovidiu
GHIDIRMIC

Iubirea şi admiraţia Micul rege al dimineţii

I ubirea şi admiraţia nu sunt echivalente şi nu se R egele dimineţii, eul liric este un auto- Simboluri culturale şi semne ale visceralului, puse lao-
identifică. Aceste sentimente, despre care vorbim crator vehement chiar şi atunci când îşi laltă, au un impact puternic prin contextualizarea absur-
mereu, în conversaţiile noastre zilnice, nici măcar exhibă tristeţile determinate de persis- dului şi prin decretarea „budei“ ca singurul loc prielnic
nu se presupun şi nu se intercondiţionează, cum suntem ten- tenţa, aproape insuportabilă, a ceţurilor nopţii. Tenebrele visării.
taţi să credem, de obicei. Ele pot deveni, la nu moment dat, marii glaciaţiuni încă nu s-au risipit, „vremea Piticului“
chiar antinomice şi pot intra în conflict. şi a „Babei Păroase“ a marcat definitiv tragic lumea. Noul În actuala civilizaţie, omul decade la stadiul unui
Nu iubim, întotdeauna, ceea ce admirăm şi nu admirăm volum al lui Alexandru Muşina acreditea- animal de companie, metamorfoză kafkiană în cheie
ceea ce iubim. Şi acesta, întrucât cauzele care generează ză, o dată în plus, retorica centrată progra-
aceste sentimente sunt diferite. matic pe datele fizic-senzoriale ce definesc ludică (Nimic ruşinos), sau devine un
Iubirea este subiectivă şi trădează o slăbiciune specială fiinţa supusă degradării, descompunerii, simplu robot ce comunică mecanic prin-
pentru cineva. Iubim pe cineva, chiar dacă îi cunoaştem prea putreziciunii. Parabolă despre eşecul ire- tr-un limbaj redus la omniprezentul
bine defectele sau, poate, tocmai de aceea. mediabil al utopiei care a înlocuit cultul „O.K.!“.
Anatole France, acest moralist ironic şi subtil, celebru, străvechi al Soarelui cu „lumina sângelui“
făcea remarca, pătrunzătoare, după care ceea ce îi uneşte adusă de „călăreţii de ceaţă îmbrăcaţi în Excedat de real, poetul se repliază
pe oameni sunt mai ales defectele, slăbiciunile, viciile lor. sânge“, veniţi din Răsărit, poemul „Fiul realităţii interioare, a propriului corp,
Calităţile, dimpotrivă, îi separă, de cele mai multe ori. Iubirea iernii“ asociază furia disperării exprimată „continent“, „galaxie“, structură miste-
se produce de la nivelul nostru în jos. Ceea ce ne depăşeşte ni- în imagini groteşti („Mamele noastre-au rioasă, terra incognita stăpânită de pre-
velul nostru şi propria capacitate de înţelegere, nu mai putem îmbătrânit. Dintr-o dată./ Carnea li s-a zumtivii „arhei“ şi „daimoni“ ai celulelor.
iubi, ci numai admira. înmuiat, a degerat. Ca nişte cartofi/ Uitaţi (Arhipelagul).
Admiraţia are, dimpotrivă, o bază obiectivă şi se înteme- afară, în ger. Sângele s-a sleit,/ S-a umplut
iază pe recunoaşterea meritelor şi a calităţilor de excepţie ale de grăsimi şi licheni,/ S-au gârbovit, sco- Din grupajul de mijloc al volumului,
cuiva, la care noi nu putem ajunge. Admiraţia impune teamă rojit, au început să miroasă/ A şobolan şi a urechelniţă, a atrag atenţia graţiile mărunte ale existen-
şi respect. Omul admirat este temut şi respectat. bărbat/ Neputincios şi stătut, a lână de mult nespălată“), ţei, restul de tandreţe al dimineţii, tristeţea
Marele moralist clasic francez, La Rochefoucauld făcea cu strigătul imperativ („Dar vie dezgheţul/ Chiar dac-ar copleşitoare conţinută în întrebările-reproş
observaţia că este greu să admirăm şi să iubim, în acelaşi fi/ Să piară şi trupul şi visul“). ale poemului „De ce?“. Provocatoare este,
timp, pe cineva. Va trebui, aşadar, să alegem între iubirea şi Transparenţa indicilor de identificare nu diluează vi- cu adevărat, implicarea în aventura descoperirii casei po-
admiraţia oamenilor. olenţa imaginilor reprezentate într-o modalitate apropia- etului, prilej de a traversa, fulgerător ironic, epocile civi-
Iubirea este frecventă, admiraţia mult mai rară. tă de ceea ce în plastică se realizează prin embú. Poetul lizaţiei, să-i spunem, locative, de la grotă, coliba de stuf,
Iubirea ne poate măgulii amorul propriu, vanitatea perso- deţine, evident, ştiinţa potenţării efectelor, (semnalez, piramidă şi până la „cutiile“, „cuştile minunat dotate“ din
nală, pe când satisfacţiile pe care ni le trezeşte admiraţia sunt spre exemplu, aliteraţia „Peste capul profetului/ se abate blocurile moderne.
mult mai mari. Mulţumirea sufletească este mai adâncă. bâta soldatului“ – s.m.), conştient că soluţia stării de Dacă ar fi să preluăm o sintagmă aparţinând lui Al.
Iubirea este, de regulă, oarbă, nu judecă şi nu cântăreşte criză nu este resemnarea (vezi „Amiaza plutonică“). Şi Cistelecan, am numi versurile din epilogul cărţii, „poezia
cu mintea, pe când admiraţia este lucidă. totuşi, clipele de autentic eroism, sacrificiul se uită. post-coitală“. Într-adevăr, „După dragoste“ cuprinde
Iubirea este oscilantă şi capricioasă, întrucât ţine de miş- Argumente ale profundei traume, ale dezolării cau- senzaţia unei nesfârşite oboseli, deşi spectacolul dorinţei
carea afectivă, în timp ce admiraţia este constantă, deoarece zate de ştergerea memoriei şi instituirea confuziei vino- este încă viu. Discursul exultă carnalitatea, nu ocoleşte
izvorăşte din naţiune. vate informează tulburătoarele versuri din Kilometrul 0: nici puseele de lascivitate, nici proiecţiile în imaginar
Iubirea este trecătoare, pe când admiraţia durează. „Acolo unde-a fost sânge/ Sunt cărţi, acolo unde-a fost ale unor acuplări inaccesibile celui ce altădată închina-
În general, omul superior este mai mult admirat, decât transpiraţie înfricoşată-i/ Miros de mititei şi kebab, cei se ode „cinstitului mădular“: „Visând la perii cârlionţaţi
iubit, pentru că nu avem capacitatea de a ne ridica, adese- care-au plâns/ Sunt pământ, sunt oase, sunt cheaguri de ai sexului tău/ În care sexul meu nu va intra niciodată,/
ori, la înălţimea lui de orizont. În aceasta constă, de fapt, o sânge,/ Cei care-au ucis îmbâcsesc televizoarele/ Cei ca- Nici trist, nici vesel, nici umil, nici furios,/ Nici obosit,
parte din condiţia tragică a geniului, după cum o teoretizează re-au vândut/ Şi au cumpărat rânjesc în ziare...“. nici strălucind de promisiunea/ Unei dinastii blonde, cu
Schopenhauer şi după cum rezultă dintr-o serie de capodope- Emisia lirică atinge intensităţi apocaliptice, redesco- ochii albaştri.// Nu va intra niciodată, căci mai departe/
re ale literaturii româneşti şi universale. perind filonul biblic prin bătrânul Dosoftei: „Acolo unde Eşti ca Ninive şi Babilon, ca Fou-Tzien şi Cartagena,/
Hyperion – din capodopera eminesciană Luceafărul – este am stat şi am plâns e o simplă bandă de asfalt“. De altfel, Ca Tenohtitlan şi Samara, ca Ophir şi ultima Thule...“
admirat, dar nu este şi iubit. Excepţia sperie şi copleşeşte, dar un nivel de referenţialitate îl reprezintă antichitatea, con- (Ninive).
nu este înţeleasă şi nu smulge adeziunea, sinceră şi spontană, vocată în contextul expresionist al „elegiei sarcastice“ Considerat în sine, Regele dimineţii a constituit un
a omului comun, obişnuit. „Profesór, profesór...“, concentrând, în secvenţa media- bun pretext pentru recenta premiere, de altfel binemerita-
Diferenţa de nivel face ca iubirea să nu fie posibilă şi să nu nă, o întreagă istorie a beligeranţei: „Profesór, profesór!, tă, a autorului său, la Uniunea Scriitorilor.
se realizeze. Tocmai această diferenţă de nivel o îndepărtează strigau aheii pe punţi de corăbii,/ Profesór, profesór!
pe fata de împărat de Luceafăr şi o determină să se apropie cohortele intrând în cetate,/ Profesór, profesór!, cavale- Lucian Irimescu – Legături mozaicate
de Cătălin, care îi este mult mai accesibil şi se înscrie în ori- rii în fier şi mătase,/ Profesór, profesór!, infanteriştii-n
zontul ei, limitat, de înţelegere. Omul, însă, oricât ar fi de tranşee,/ Sufocaţi de gaze, arşi de napalm,/ Profesór, pro-
dotat şi de cea mai nobilă şi aleasă speţă, are nevoie de iubire, fesór!, aviatorii prăbuşindu-se peste case...“.
Hyperion tânjeşte, şi el, după o „oră de iubire“, pentru care Al. Muşina regăseşte gravitatea tradiţiei clasice şi
este în stare să renunţe la condiţia lui nemuritoare. atunci când îşi aşază volumul sub semnul lamento-ului
Omul nu poate trăi fără iubire. interogativ „Ce se întâmplă?“, un fel de moto pe motivul
Situaţiile cele mai fericite sunt acelea când iubirea se în- Ubi sunt..., când încearcă exorcizarea prezentului prin re-
tâlneşte cu admiraţia. Dar, aceste cazuri sunt extrem de rare. staurarea muzeală pe motivul Sic transit... (Într-un muzeu)
Sunt cazurile în care se produce ceea ce critica modernă a sau când compune un fals „Pean“ dedicat „reciclării“.
numit „fuziunea orizonturilor“. Un exemplu, de acest gen, Anarholiberalismul zilelor noastre, hilozoismul ca-
l-a constituit, la noi, întâlnirea dintre Maiorescu şi Eminescu, ricat (Nicio problemă), tranzacţionismul, noua ordine a
dintre doi oameni de excepţie, de acelaşi nivel şi orizont inte- pieţei de consum, reificarea împinsă în derizoriu („Aşa a
lectual, în relaţia cărora a intrat şi o doză de iubire, nu numai trecut“) transformă fiinţa umană într-un locuitor al unui
de admiraţie, pentru că preţuirea şi afecţiunea erau reciproce. spaţiu alienant, proliferând sordidul: „Viaţa e plină de labe
Aceasta poate fi considerată şi întâlnirea cea mai fericită, pro- triste. De cutii de carton,/ De ambalaje din plastic, sticlă
videnţială, a culturii româneşti. şi staniol. Şi de containere, desigur. De cărţi şi caiete. De
În viaţa literară, am întâlnit scriitori pe care i-am iubit – biblioteci./ De ciuperci şi gândaci. De labe triste frecând
şi care ne-au fost şi prieteni – chiar dacă nu le-am admirat aceleaşi cuvinte,/ Golind sticlele şi cutiile, beşindu-se,
operele, fiind conştienţi de carenţele lor literar-artistice, am defecând, urinând./ Citind cărţile, ziarele, fâţâindu-se/ Pe
avut adversari pe care i-am detestat sincer, dar şi alţii care coridoare. Dând telefoane şi dând din mâini./ Totul e-n
ne-au smuls respect şi admiraţie, fiind în stare de a intra cu ei, televizor. Dar în mic şi bine colorat./ Şi fără acel miros
oricând, într-o polemică onestă şi cordială. de căcat pe care parfumurile/ Nu-l acoperă niciodată...“.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (84) ♦ august 2010 7

Exerciţii Irina O idee Adrian
MAVRODIN CIOROIANU

O operă uluitoare China: viitoarea superputere

A stăzi am avut o stare de spirit neaşteptat care nu se grăbeşte
de bună, în confuzia generală, de care mă Ş tirea acestei veri a venit luni, 16 august a.c.:
lăsam treptat contaminată, confuzie pe China a depăşit Japonia, devenind cea de-a va fi mai mare (şi mai evidentă), cu atât responsabilitatea
care nu vreau să o accept. doua putere economică a lumii1 (după Statele sa pe plan internaţional va fi în creştere. Iar când ai res-
Starea aceasta bună mi-a fost pricinuită de lectura unui ponsabilităţi mari, există riscul de a nu-i putea mulţumi în
articol din Regard, o revistă a Ambasadei franceze de la
Bucureşti. Mi-au căzut ochii mai întâi pe o fotografie, care Unite ale Americii). În cifre, ştirea suna aşa: la finele egală măsură pe toţi partenerii.
trona, în mijlocul paginii: este chiar ea, buna mea prietenă,
Elena Gorunescu, cu un vraf de cărţi pe masa de lucru, în celui de-al doilea trimestru al lui 2010, economia totală În momentul de faţă, dacă Europa tinde să devină un
faţă. Ca de obicei, privirea ei este senină, uşor distantă,
uşor apropiată totodată, dacă aşa ceva poate fi imaginat. a Japoniei valora 1,28 trilioane de dolari (un trilion = o fel de pensionar cu probleme al scenei mondiale, dacă
Şi, tot ca de obicei, are o coafură simplă şi poartă o rochie
tot simplă, bleu. mie de miliarde) – adică ceva mai puţin decât valoarea SUA este omul încă în putere (dar care începe să-şi pună
Încep să citesc şi aflu, cu mare şi plăcută surpriză,
că Franţa a decorat-o cu Ordinul Officier des Arts et des estimată a totalului economiei chineze, care se ridică la deoparte banii pentru bătrâneţe), China este mai curând un
Lettres, o foartă importantă decoraţie franceză, mai exact:
una dintre cele mai importante decoraţii franceze. Am un 1,33 trilioane de dolari. Cifra pare mică în comparaţie cu tânăr muncitor abia trecut de adolescenţă. În plină criză
moment de „bien-être“ – cum spune francezul, întreaga
mea fiinţă e invadată de un val de linişte, de bucurie. amploarea economiei americane (cotată, în 2009, la 14 mondială, China raportează creşteri reale: 9 la sută în

Importanţa operei Elenei mii de miliarde de dolari). Numai că istoria recentă pare a 2009, poate 11 la sută în acest an. De ce turuie motoarele
Gorunescu sare în ochi, şi asta
chiar în sensul cel mai propriu conduce spre un eveniment previzibil: în ultimii ani China economiei chineze? Pentru că i) statul a fost în măsură să
al cuvântului: este de ajuns să
intri într-o clasă – cu elevi de a depăşit, pe rând, Franţa, Marea Britanie, apoi Germania. opună crizei un plan de stimulare economică de-a dreptul
liceu sau cu studenţi, la o oră de
franceză –, ca să vezi pe toate Iar acum, cum spuneam, a depăşit Japonia – o ţară care, gigantic (586 miliarde dolari); ii) pentru că o bună parte
pupitrele dicţionare, gramatici
şi manuale de exerciţii de gra- după Al Doilea Război Mondial, a cunoscut patru decenii din creşterea Chinei este susţinută de o creştere a consu-
matică, pe ale căror coperte stă
scris numele ei. De asemenea, pe de creştere spectaculoasă (într-atât de spectaculoasă încât, mului intern, şi nu numai de exporturi; şi iii), pentru că
masa mea de lucru, printre alte
cărţi, se face foarte văzut un vo- la finele anilor ’80, se credea că „miracolul nipon“ va fi această ţară, în ciuda faptului că are oraşe care au o popu-
luminos dicţionar francez-român, de care nu mă mai pot
lipsi când traduc. cel care va surclasa „miracolul american“). Numai că, laţie (de peste 20 de milioane!) mai mare decât multe ţări
Aceste dicţionare au fost consultate, spre cel mai mare
folos, de generaţii de elevi, studenţi, traducători – începă- de-a lungul anilor ’90, pe fondul unei instabilităţi politice europene, este abia la începutul urbanizării sale. În China
tori sau consacraţi–, de mii şi mii de ori.
Ştiu că Elena Gorunescu pregăteşte acum un nou dicţi- accentuate, economia Japoniei a stagnat. Nu numai poli- se construieşte şi se investeşte în infrastructură cu o frene-
onar francez-român, încă şi mai dezvoltat, şi mai elaborat.
Poate că se gândeşte şi să reediteze excepţionalul ei dicţi- tica ei internă poartă vina: mai simplu fie spus, Japonia zie, la dimensiuni şi într-un ritm poate neatins în istoria de
onar de teatru francez, a cărui prezenţă în librării ar umple
un mare gol. nu s-a acomodat niciodată cu noua configuraţie economi- până acum a umanităţii.
S-a spus despre Elena Gorunescu că este o adevăra-
tă instituţie şi, într-adevăr, mi se pare că acesta este unul că a lumii de după războiul rece. Respectul său aproape Deloc paradoxal, după indicatorii care-i împart averea
dintre termenii cei mai potriviţi prin care îi putem defini
activitatea, opera. religios faţă de muncă, migala tehnicianului japonez şi naţională la numărul populaţiei, China este încă o ţară mai
Dacă e întrebată care este secretul reuşitei sale, mai
bine zis cum de-a putut face de una singură cărţi de un tip dăruirea sa faţă de patron & firmă nu au ajutat-o foarte curând săracă. Sau, altfel spus, are unde creşte! Cu 3 600
atât de complex, la care de obicei lucrează echipe întregi,
Elena Gorunescu răspunde, cu o modestie pe care nu mă mult. Cu salarii foarte mari, cu o populaţie îmbătrânită şi de dolari venit pe cap de locuitor, China este pe undeva pe
mai aşteptam să o întâlnesc, că totul ţine de decizia de a
rămâne fidel, până la capăt, unui proiect major, prin care cu resurse limitate, Japonia a scăzut treptat ritmul – până la nivelul Algeriei sau al Albaniei (spre comparaţie, SUA
vrem să lăsăm un semn al existenţei noastre.
Elena Gorunescu: iată unul din modelele de care socie- la a fi depăşită, iată, de un vecin de-al ei în care salariul au un venit per capita de 46 000 dolari!). Dar, aşa cum cad
tatea noastră de astăzi are o atât de mare nevoie.
Orice om poate să facă toate cărţile pe care le-am făcut mediu este incomparabil mai mic iar resursele naţionale de acord toţi analiştii, venitul pe cap de locuitor este, în
eu, pare a spune Elena Gorunescu, cu condiţia de a avea
motivaţia şi determinarea necesare. Şi, bineînţeles, studii sunt incomparabil mai mari. Iar Japonia s-ar putea să nu cazul Chinei, un indice relativ: vorbim, totuşi, nu despre
şi o specializare performante.
Într-un moment al existenţei sale, când are o vastă per- fie ultima putere economică pe care China o lasă în spate. un simplu stat, ci de unul care găzduieşte azi pe fiecare al
spectivă asupra vieţii, o regăsim pe Elena Gorunescu la fel
de consecventă faţă de sine însăşi şi faţă de proiectul vieţii Dacă actualele tendinţe se vor manifesta pe mai departe, cincilea pământean în viaţă!
sale, dar şi acelaşi om drept, cinstit, de înaltă moralitate şi
dăruit celor aflaţi în nevoie (în primul rând, bătrânilor din experţii estimează că undeva în jurul anului 2030 China A nu se înţelege că viitorul Chinei este, cu obligativi-
azile) pe care îi ajută tot timpul.
Eu văd din ce în ce mai mult în modul de a se comporta va depăşi SUA ca amploare a economiei şi va deveni din tate, unul roz. Peste 20 de ani, China ar putea depăşi SUA
al Elenei Gorunescu, mod sublim prin care s-a construit
opera (26 de cărţi, dintre care câteva excepţionale grama- acest punct de vedere prima putere a lumii. din punct de vedere economic – dar, din punct de vedere
tici şi dicţionare!) şi întreaga viaţă, o asceză (căci ce altce-
va poate fi faptul de a-şi fi scris cărţile sculându-se la patru „Miracolul chinez“ are şi el contestatarii săi. Aşa cum demografic, ea ar putea fi depăşită, în anumite condiţii, de
dimineaţa şi stând la masa de lucru până noaptea târziu?),
dar şi un continuu imn înălţat bucuriei. unii experţi prezic avansul inexorabil al Chinei (şi depăşi- India. Apoi, revine problema responsabilităţilor mondiale:

rea, de către ea, a Americii), alţii spun că progresul recent până acum, China a fost un actor internaţional mai curând

al Chinei este doar un (alt) balon de săpun şi că, mai devre- modest, cantonat într-o politică a consensului minimal cu

me sau mai târziu, minunea se va nărui. toţi cei cu care intra în contact. Dar, odată cu puterea spo-

În ultimii ani, China a fost ţinta unor acuze foarte di- rită, Chinei îi vor reveni şi responsabilităţi de la care nu se

verse, precum: va putea sustrage. Cum s-ar spune, acestea vin odată cu

i) că dezvoltarea ei economică se face prin desconsi- „fişa postului“: nu poţi fi, simultan, prima putere a lumii

derarea flagrantă a cerinţelor ecologice şi că marea ţară şi, totodată, prieten cu toată lumea.

va deveni astfel cel mai mare poluator din istoria planetei Ceea ce mă face să cred că priorităţile pe care China

(„poziţie“ nu foarte onorantă, dar care în ultimii 150 de ani le va alege în viitor vor dăltui, prin ele însele, secolul al

a fost ocupată de lumea occidentală, în ansamblul ei); XXI-lea al lumii noastre.

ii) că şi-ar devaloriza cu bună ştiinţă moneda, pentru 1 David Barboza, China passes Japan as second-largest eco-

a-şi face exporturile mai atractive; nomy, în „New York Times“, 16 august a.c.

iii) că ar practica un dumping al forţei de muncă, men-

ţinând un venit foarte scăzut pentru salariatul generic

chinez şi intrând astfel într-o competiţie neonestă cu alte

manufacturi ale lumii;

iv) că ar avea un sistem bancar deloc transparent şi, din

această poziţie, ar şantaja dolarul american;

v) că ar împiedica, pe plan internaţional, adoptarea

unor sancţiuni eficiente împotriva Iranului;

vi) că ar scoate pe piaţa mondială produse nu numai

ieftine, ci şi periculoase pentru sănătate – vezi scandalul

legat de plumbul din vopseaua pentru jucării, recentul

lapte de consum intern cu hormoni etc.

Indiscutabil, unele dintre aceste acuzaţii reprezintă o

parte dintr-un război psihologic, de imagine şi de marketing

în care China este – prin însuşi succesul ei din ultimii ani –

antrenată, fie că o vrea sau nu. Când ai, vreme de 30 de ani,

o creştere din ce în ce mai vizibilă, când apetitul tău pentru

fier, cărbune, gaze naturale, petrol ş.cl. este în creştere con-

stantă, când pe această bază influenţa ta este în creştere în

Asia, în Africa sau în America latină, nu se poate să-ţi faci Roberta Ionescu – Blow up
numai prieteni. Este cazul Chinei de azi: cu cât puterea sa

8 Nr. 8 (84) ♦ august 2010 Scrisul Românesc Eseu

Istoria esenţială a Fragmente (III)
literaturii române

Ion
BUZERA

[298] În critica literară, frivolitatea nici nu le conştientizezi. Există, probabil, s-a născut, de altfel, şi critica literară. derapajul imaginarului este neconcludent,
echivalează cu demisia din acel domeniu trei mari astfel de zone, generic vorbind: [332] Ironia care zace în acronime: IAS în raport cu „norma“ lui internă.
de activitate. la originile semiozei, ceea ce înseamnă şi
origine a categoriilor, conceptelor, „de- înseamnă ce însemna la noi pe vremuri, [346] De la un punct, maestrul nu numai
[299] Dar, tot acolo, ludicul şi metalu- partamentelor“ mentale etc., pe cursurile dar şi Institute for Advanced Study din că nu mai are ce să-l înveţe pe neofit, dar îi
dicul pot căpăta dimensiunile unor principii ei, uneori învolburate (pe care poţi face şi Princeton. spune numai prostii.
fundamentale de cunoaştere. rafting mental) şi la „finele“ ei, în „concre-
tizările“, „stopările“, finalizările, „operele“, [333] Cât de autoînşelătoare e gândirea [347] E foarte greu ca subiectivitatea
[300] Cinismul are rost dacă e însoţit de rezultatele acesteia. se vede, probabil, cel mai bine în operele celuilalt să te intereseze până la capăt: se
un soi de graţie: cinismul unui călugăr, de unor mari filosofi de felul lui Heidegger. opune din toate puterile cea cu care eşti
pildă. [316] A circula pe highway-urile şi a dotat.
te plimba pe potecile culturii – cu aceeaşi [334] Aproape orice imperfecţiune e
[301] Duplicitatea conţine cel puţin plăcere. euristică. [348] E recomandabil să proiectezi o
promisiunea unei pulsiuni schizofrenice. discretă aură mitică fie şi pe cel mai umil
[317] O epocă se poate reface dintr-un [335] Dacă ar trăi azi, Eugen Ionescu obiect.
[302] „Cei din jur adesea ne cunosc mai singur fragment de ADN ideatic. (tânărul) n-ar avea pe ce să-şi exercite
bine decât noi înşine“ (P.M.S. Hacker). Iată negaţiile. [349] Sterilele exerciţii encratice ale
o constatare menită să reconforteze statul [318] Fragmentul – cel mai oportun criticii literare. Mai degrabă, se poate vorbi
criticii literare. exerciţiu al inteligenţei ca insatisfacţie [336] Alexandru Dragomir a fost real- de ceva influenţă: la cititorii predispuşi să
perpetuă. mente un Privatdenker, într-o măsură mult înghită pe nemestecate.
[303] Exegetul mărunt se recunoaşte mai mare decât Cioran, de exemplu, căruia
după extazul factice. [319] Atunci când vrei să spui ceva îi plăcea să se autointituleze cam emfatic [350] Parodiile de azi ale lui Eugen
profund şi nu-ţi iese, resemnează-te că ai astfel. Ionescu sunt cam ieftine.
[304] Critica literară înseamnă prac- putea fi în posesia unui haiku.
ticarea unui soi de echidistanţă care se [337] Am pretenţii foarte mari (poate [351] Detest orice formă de autoritate
reinventează continuu între tine şi cărţi. [320] „Nu-i credeţi pe critici, e tot excesive) de la literatură. incapabilă să se auctorializeze.
ce pot, degeaba, să vă recomand.“ (L.
[305] O interpretare interesată conţine Ciocârlie). Dar i-a crezut cineva? Cred că, [338] Individuaţia este forţa care se [352] Dacă nu regândeşti în permanenţă
germeni ai veridicităţii, dar în cu totul alt în primul rând, ei au refuzat acest supliciu. opune oricăror tentaţii ale exteriorităţii, premisele literarităţii, nu te poţi numi critic
univers de referinţă decât cel pe care îl are dar care vrea să se şi confunde cu aceasta literar.
în vedere. O serendipitate care nu e atât de [321] Valéry – ultima minte cu adevărat sau, mă rog, să se cufunde în ea.
la îndemână autorului acelei interpretări. renascentistă a lumii. [353] Critica literară e orizontala,
[339] Jurnalul are sens dacă se opune istoria literară verticala, a treia, cea de
[306] Disciplina tactică a scriiturii e [322] A te conforma în exclusivitate vieţii. adâncime – comparatismul, iar teoria – a
printre primele lucruri pe care le admir în cerinţelor meschine, minimalizante, abruti- patra dimensiune, exterioară, îndatoritoa-
opera unui critic literar. zante (care vin totdeauna în valuri) ale con- [340] E ceva de tip deus otiosus în com- re, ambientală, care poate să pară şi inutilă,
ştiinţei tale singulare, ca formă – evident portamentul scriptic al lui Andrei Pleşu: dar fără de care, totuşi, nu se poate.
[307] Literatura e ucisă, prin interpre- – de tragică asumare a condiţiei umile a autorul (Note, stări, zile, 2010) e oarecum
tare, din două motive majore: neştiinţa şi lumii înseşi, e o dovadă, în cel mai bun caz, plictisit că toate „îi ies“ şi că are acces la [354] Goethe era modern mai ales în in-
prea multa ştiinţă. Uneori, în cazurile cele de neînţelegere nici a uneia, nici a alteia. exprimări atât de fericite şi inaccesibile temperiile (şi intemperanţele) lui mentale,
mai spectaculos triste, acestea coincid. celorlalţi muritori. senzoriale, literare.
[323] Normalitatea pluteşte aleatoriu,
[308] Sunt enorm de puţini autori care rezidual şi inconsecvent la suprafaţa soci- [341] Aş înţelege empatia critică în [355] Sunt poeţi care vor să fie şi regi,
merită aprofundaţi. etăţii româneşti. felul următor: conştientizând (eventual, în şi cerşetori: nu merge.
timp ce scrii) că limbajul e o grădină ale
[309] Metodele de tip deconstrucţio- [324] Eul e cel care te ajută cel mai cărei poteci se bifurcă (se clivează, dacă [356] Orice univers de discurs literar
nist, „nihilist“, antiraţional ar avea nevoie, mult pentru a vedea sistematic lucrurile aşa vrem) neîncetat, ai posibilitatea de a merge care contează e unic, aceasta ar trebui să
pentru a reveni cu picioarele pe pământ, de cum nu sunt. la originea clivării limbajului celui pe fie premisa bazică a oricărei teorii literare:
o dietă de cartezianism nu mai mare de trei care îl comentezi, căci mişcarea (gândirii) inutil să mai spun că e de jubilat dinainte la
luni. [325] Oximoronul e o nostalgie a origi- este aceeaşi, numai consecinţele ei sunt – gândul cum o să se descurce.
nii: pleonasmul. tocmai pentru că se manifestă într-un soi de
[310] Se numeşte citat acel fragment continuum al clivării – inumerabile. [357] „Deconstruction is therefore a
textual care, în afară că îţi dă (mult) de [326] Aceste fragmente pot fi înţelese rhetorical discipline.“ (J. Hillis Miller,
gândit, îşi descoperă surprins o relevanţă în mai bine dacă se are în vedere posibilitatea [342] Cel mai bun instrument chirur- The Critic as Host). Bine că s-a rezumat
orice context prin care e plimbat. unui efect coalescent multiplu. gical el criticului este, totuşi, eul lui, din la atât.
simplul motiv că altul nu are.
[311] Apropierea poate limfatiza sau [327] Inteligenţa unui critic literar nu e [358] Unii sunt atât de des oportunişti,
poate distruge. niciodată suficientă. [343] Diferenţă. „Există unele lucruri încât chiar şi când nu sunt – sunt.
frumoase care au mai multă strălucire când
[312] E greu să te arunci într-o cunoaş- [328] Perfecţiunea durează fie câteva rămân imperfecte decât atunci când sunt [359] I-a trebuit criticii literare mai bine
tere oarecare fără nicio cheie – nu mai vor- fracţiuni de secundă, fie câteva miliarde de prea desăvârşite.“ (La Rochefoucauld). de un secol ca să-şi dea seama cu adevărat
besc de vreuna universală –, dar cumplit de ani. El o spunea cu temerea celui care simţea ce poate face.
fascinant. că atins o coardă străină, azi e o banală
[329] Cei mai mulţi nici nu visează cât certitudine. [360] Deşi, nu de puţine ori, de o cali-
[313] Potenţialul unei negativităţi oa- de preţioasă este ignoranţa lor. tate excelentă, mintea criticilor deconstruc-
recare începe să dea din coadă dacă este [344] Cei lipsiţi de spirit critic se bucură ţionişti aluneca în funcţie de temele (în
radical restructurat. [330] Complicaţiile teoretice mă (de cele mai multe ori în secret, căci nici la derivă) pe care credeau că le descoperă.
destind. această minimă exteriorizare nu au acces)
[314] Orice inteligenţă care se ia în ori de câte ori un autor „consacrat“ este pus [361] Cele mai multe dintre citatele
serios poate fi „censura transcendentă“ cea [331] Efectul de palimpsest (aproape în dubiu de altcineva. care circulă prin lume sunt fie inutile, fie
mai la îndemână. violent creator) care apare atunci când stupide, fie şi-şi.
reuşeşti să-ţi poţi aminti (cel mai frecvent: [345] Poezia este nereuşită atunci când
[315] Contează foarte mult etajul, locul, cu ajutorul lecturii) amintirile altuia: ale lui (Extras din volumul Proximităţi
chiar stadiul la care te decizi să cugeţi, să-ţi Balzac, Proust, Wittgenstein etc., etc. Aşa critice. III, în curs de apariţie la Scrisul
amplasezi reflecţia. De cele mai multe ori Românesc)

1 august 1949 – s-a născut Dan Lupescu, în Calendar – august 21 august 1990 – a murit Al. Cerna-Rădules-
com. Sărbătoarea, jud. Dolj; cu, în Bucureşti, n. 10 ian, 1930, în com. Stăneşti,
9 august 1937 – s-a născut Florin Mihăilescu, com. Poiana Mare, jud. Dolj; jud. Vâlcea;
3 august 1943 – s-a născut Nicolae Petre în Slatina, jud. Olt; 15 august 1956 – a murit Victor Papilian, în
Vrânceanu, în oraşul Slobozia, jud. Ialomiţa; 24 august 1828 – s-a născut Gheorghe Chi-
9 august 1947 – s-a născut Marcel Runcanu, Cluj, n. 17 iunie 1888; ţu, în com. Oboga, jud. Olt, m. 28 oct. 1897, în
4 august 1923 – s-a născut Alexandru Olaru, în com. Prisaca, jud. Olt, m. 13 apr. 1987, în 16 august 1920 – s-a născut Virgil Ierunca, Mirila, jud. Olt;
în Craiova, m. 3 martie, 2003, în Craiova; Cluj-Napoca;
în com. Lădeşti, jud. Vâlcea, m. 28 sept. 2006, 25 august 1933 – s-a născut Adina Enăches-
5 august 1961 – s-a născut Ion Munteanu, în 12 august 1902 – s-a născut Savin Constant, la Paris; cu, în Râmnicu Vâlcea;
com. Goieşti, jud. Dolj; în Craiova, m. 25 oct. 1928, în Recea;
16 august 1903 – s-a născut Pan M. Vizires- 25 august 1927 – s-a născut Marin Niţescu,
6 august 1938 – s-a născut Ştefan Cucu, în 12 august 1913 – a murit Nicolae Ch. cu, în satul Braneţ, jud. Olt, m. 27 ian. 2000, în în com. Perieţi, jud. Olt, m. 24 aprilie 1989, în
com. Tismana, jud. Gorj; Quintescu, în Bucureşti, n. la 21 febr. 1841, în Slatina, jud. Olt; com. Perieţi;
Craiova;
6 august 1953 – s-a născut Constantin Pădu- 17 august 1958 – s-a născut Horia Dulvac, 27 august 1942 – s-a născut Ovidiu Ghidir-
reanu, în com. Podari, jud. Dolj; 13 august 1925 – s-a născut Dumitru Nicol- în com. Gighera, jud. Dolj; mic, în satul Greceşti, com. Valea Stanciului,
cioiu, în satul Valea Ursului, com. Tâmna, jud. jud. Dolj;
7 august 1890 – a murit Nicolae T. Orăşanu, Mehedinţi; 19 august 1935 – s-a născut Dumitru Radu
în Negreni, jud. Olt, n. 1833, în Craiova; Popescu, în satul Păuşa, jud. Bihor; 28 august 1944 – s-a născut Marin Mincu, în
14 august 1905 – s-a născut Barbu Theo- Slatina, jud. Olt, m. 4 dec. 2009, în Bucureşti;
7 august 1907 – s-a născut Ion Zamfirescu, în dorescu, în Craiova, m. 18 ian. 1979, în Bucu- 19 august 1982 – a murit Ion Schinteie, în
Craiova, m. 31 decembrie 2001, în Bucureşti; reşti; Craiova, n. 27 decembrie 1911, în com. Peştişani, 30 august 1936 – s-a născut Dumitru Matală,
jud. Gorj; în Drobeta Turnu-Severin;
8 august 1912 – s-a născut Liviu Bratolo- 15 august 1869 – s-a născut N. Burlănescu-
veanu, în Drobeta Turnu-Severin, m. iulie 1983, Alin, în Târgu-Jiu, m. 20 sept. 1912, în Bisericani, 20 august 1964 – s-a născut Radu G. Sorescu, 31 august 1880 – s-a născut Ştefan Brabo-
în Bucureşti; jud. Neamţ; în Craiova; rescu, în Caracal, m. 1941;

9 august 1934 – s-a născut Romulus Cojo- 15 august 1927 – s-a născut Ion Dianu, în 21 august 1992 – a murit Constantin D. Pa- august 1993 – a murit Lucian Zatti, în Craio-
caru, în com. Punghina, jud. Mehedinţi, m. 31 pastate, în Craiova, n. 26 febr. 1907, în Piteşti; va, n. 6 febr. 1927, în com. Brezoi, jud. Vâlcea.
mart. 2007;

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (84) ♦ august 2010 9

Obsesii Cum trăiră oltenii lui Sorescu

Marian Victor

BUCIU până la comunism (II)

Z estrea este pierdere, „mare pe-acolo le poartă numele. Simţul proprie- lor. Vorba, după viaţă şi avere, ca expresie a Nae Banţa, nu ştiu dacă nu e acelaşi cu
pieişte“, pentru un tată, după tăţii funcţionează aberant de individualist, firii, aflată în anumite limite în schimbare, cel dinainte, şi-a părăsit nevasta pentru o
cum spune şi notarul Gheorghe chiar şi la femeie. Gligorina, când se duce mai poate fi ascultată şi în alt caz. Apropo moaşă venită la Bulzeşti din Dăbuleni.
Ionescu, tatăl Nicoliţei, în timpul îndelung la târg la Bălceşti, noaptea, îl dă afară din de influenţa militară asupra vieţii cazone la Moaşa a fost alungată şi a murit, însă jude-
când scrie (uitând pentru o dată marea plă- casa ei pe bărbatu-său, Sandu Sfoiag, şi îl ţăranul român şi oltean. Întors de pe front, cătoria pronunţase divorţul şi cuplul nu s-a
cere a scrisului) o lungă foaie de zestre. trimite la părinţi, numai ca să nu rămână de la făcutul României mari, reîntregită, mai refăcut. Mărin Trancă nu se mai culcă
Trece în foaia de zestre şi paltonul, o no- singur în avere. Femeia ridică, femeia co- Jurebie (povesteşte Nea Florea) comandă cu nevasta, luată de 20 de ani, pe motiv că,
utate pe atunci, cu timpul scurteica rămâ- boară. Femeie de casă este Riţa, săracă, femeii orice. Totul devine la el instrucţie de după atâta timp, au ajuns să se-nrudească.
nându-le numai babelor, în definitiv şi ele harnică, muncind zi şi noapte, ea îl prote- front. Tot nişte comenzi pronunţă şi în loc El îi dă târcoale alteia, din Gaia, dar mama
nişte foste mirese. Legătura cu prezentul, jează şi poartă curat pe bărbat, Panduru, de „vorbe dulci“. ei îl alungă drăcuindu-l şi găsindu-i vina
pe care o face Nicoliţa, e-n favoarea trecu- mai tânăr şi bogat decât ea. Mitruţ, care a că nu şi-a dat seama de înrudire înainte de
tului. Acum (în comunism, se subînţelege) trăit cu o sută de ani în urmă, era mândru Cununia în faţa lui Dumnezeu se petre- căsătorie. Iubăreţul se-ntoarce vindecat de
e sărăcia cea mai mare. „Cum a ieşit la de nevastă care nu-l ceartă când se îmbată, ce şi la bătrâneţe, uneori pe patul morţii. rătăcire la nevasta-rudă. Titică, meşter şi
nunta mea paltonul, aşa a ieşit la voi/ Să nu doar îl pupă, scuipă şi drăcuieşte. Murgilă La o cununie de bătrâni, femeia se îmbată „dichiu“, ştie să-şi ţină nevasta, de care îi
se mai dea nimic.“ Îmbrăcămintea dorită la mănâncă diabolic, mult: „Mă dedei dracu, dintr-un pahar cu apă şi soţul, Cheangu, o plăcea muieraticului Găgeatu, chiar foarte
zestre, de cei care mai au sau îşi pot per- crăp mâncând“. Dar nevasta nu-l critică. drăcuieşte pentru că nu mai are cine să-l din scurt: el n-o mai lasă ca să vorbească
mite dorinţe de acest fel, este giubeaua, Pe Mitru lui Postu, om „cumpătat“, ne- „tragă“ de răceală. cu nimeni.
înlocuită apoi de palton. vasta îl face de râs că e „beţâu“. Contează
Constandin nu vrea ca fiica lui, Păuna, evaluarea, nu realitatea, o idee chiar filo- Câte o femeie îşi găseşte rostul la oraş. Multe biografii sunt comune. Poate cele
să se „dea-n vorbă“ cu Sandu şi doarme pe sofică (Nietzsche a constatat că există, nu Nume bun are Mariţa lui Spătaru, mutată mai multe. Unele sunt notate doar pentru
loitra căruţei, blocând uşa casei. Flăcăul şi realitatea, ci interpretări ale ei) care revine şi înstărită la Craiova. Ea primeşte acasă a nu scăpa din pomelnic. Cât se-ntinde
un prieten, doi „năroji“, îl duc pe tatăl fetei în sat. Lumea, şi ca gândire, nu e atât de „tot Bulzeştiul“. Rară laudă a cuiva în amintirea. Îndemnul, urmat de ea însăşi, al
pe loitră la „baltă-n vale“, în „străinătate“. mare. Urmaşul acestor săteni a dus gândul „Olteniadă“. În plus, oraşul nu numai că nu Nicoliţei este ca fiecare să aibă pomenirea
E făcută de râsul lumii, pe grapa cu mără- până departe, cu succes, în scris. Femeia e este opus satului, dar el începe să aibă că- lui, însoţită, când e cazul, când e posibil,
cini (faptul mai apare, ca şi altele, în litera- cheia casei iar casa familiei să rămână în- utare. E drept, el are căutare doar la tineri. şi de un colac. Primii înscrişi (mai mult în
tura de inspiraţie ţărănească) mama miresei cuiată. „Baba“ (bunica), pe când omul ei, Un bătrân nu poate trăi la oraş şi se-ntoarce vorbe, fireşte) în pomelnicul de la biserică
(Saveta lui Găeanu din Picături), care nu Ion Bălan, e militar la Vânători, găseşte un la casa care îi fusese vândută, rămânând ca sau din amintirile din afara bisericii rămân
e (mireasa nu e) fată mare. Dezmoştenită „cadân“ în casă, intrat aici ca să se încăl- să locuiască sub un şopru. ce-i din familie şi din neam, cât şi cum se
cu mare durere de tatăl ei, tânăra femeie zească la foc. Ea îl alungă şi de-atunci nu ramifică el, tot în minte. Tatăl lui Gheorghe
rămâne nemăritată. Despre femeia uşura- mai ţine uşa descuiată. Fetele de azi sunt „scăue“ şi „se crecuie Banţa, numit Nicolae, născut pe la 1920, a
tică se spune aici că, dacă-i trece o pisică cu băieţii“, „Muncesc bieţii bărbaţi“ (nu ştim „ţinut-o“ pe Bănţoaica, din Floreşti, care
printre picioare, ea naşte copii cu căiţă, Văduvele, caz aparte de singurătate, au dacă e o părere de femeie sau de bărbat). avea un frate, Petruţ, perceptor la vinuri
care, după moarte, ajung moroi. Prezenţa mult de suferit, uneori nu doar dinăuntru, şi rachiuri şi a murit ars într-un beci. Nu e
moroilor în marea carte oltenească a lui dar şi dinafară. Statul le ajută pe văduvele de Mărin zis Târziul nu se-nsoară tocmai ceva nou, nici memorabil, poate cu excep-
Sorescu este, cum vom vedea, obsedantă. război, care devin privilegiate şi expuse în- pentru că femeia s-a „stricat“ şi nu mai ţia înşirării vorbelor, care nu se ştie de unde
La nuntă, mireasa chiuie ca să-i crească şelării. Banii de pensie de văduvă de război păstrează vechile obiceiuri. El ţine mai ales par că încep şi unde par că se termină. Ion
cânepa (din care se făcea îmbrăcămintea). îl tentează pe un bărbat. Aici, el nu reuşeşte la obiceiul ca femeia să pupe mâna bărba- (mort la 59 de ani în 1919) şi Pătru Bălan,
Treburile femeii nu ştie să le facă bărbatul. să o ademenească pe femeie. Dându-şi pe tului. Pretenţia nu mai e actuală. Primeşte veri, au ajutat armata română în războiul
E la preţ lăcomia de muncă fără oprire, da- faţă adevărata dorinţă, el numai se luptă cu mustrarea înţepătoare: „vezi să nu te pupe din 1913 din Bulgaria, pe când Bulzeştiul
torită căreia şi urinatul e făcut „din mers“. văduva, care se arată tare în apărarea bani- moartea rece“. Ca păstrător al mentalităţii, nu era pe harta ţării.
Se-ntâmplă ca după o viaţă vrednică (de lor ei. Văduvă şi pradă hoţilor, Ioanca lui cum să nu creadă că lumea s-a răsturnat sau
muncă peste măsură), la înmormântarea Mărin al Floarii reuşeşte să-i găsească pe că ea se scufundă odată cu casa lui? În afara armatei sau a războiului (unde
soacrei să treacă convoiul mortuar fără păgubitori după direcţia fumului. La justi- mai curând se moare), unii pot părăsi satul
prezenţa nurorii. Iar în acel moment scuza ţia proprietăţii se adaugă, într-un fel de ide- Mărin e atât de nepriceput, încât taie pi- ca oameni vii, dar cei mai mulţi nu ies din
muncii nu mai vine. Munca la timp a pă- alism mistic, o justiţie magică. ciorul vacii. Convins că „numai ce zice el comunitate, se despart de ea odată ce mor
mântului aduce rod. Iar să ghiceşti cum e bine“, el crede că o ajută. Bîţu e de râsul şi intră în pământul lor, în sensul mai cu-
e vremea înseamnă aici să fii „tacticos“. Femeia se „trece“ repede. La 40 de satului pentru că-şi lasă femeia să plece prinzător. Păun, un om „umblat“, a ajuns
Schimbarea nu e semn de bine, neapărat, ani se crede bătrână. Semnul bătrâneţii la noaptea la ibovnic, împăcat cu gândul că în Franţa cu căluşarii, apoi în America,
ci mai curând de scurgere a vieţii, consta- femeie este uitarea. Uită, de pildă, dacă „eu n-am gonit-o“. Ştefan e mereu muncit, „oamenii ziceau c-a pus mâna pe marginea
tă mai mult decât e regretată. Nicoliţa a a sărat mămăliga. Viaţa este în cele din „slugă de mititel“, şi fuge de Ioncica, nevas- lumii“. Sigur, e un fel de-a zice, iar sătenii
apucat trei feluri de treierat grâul, cu caii, urmă ceea ce vede fiecare. La 79 de ani, tă-sa, la patru ceasuri de casă, pentru că ei se întrec, în acest fel, cu zisul. Satul olte-
cu vapoarele şi cu combina. Cum viaţa e Constanţa a orbit. După ce cade, îi revine „îi e de om“. Ion Graur, un bătrân, ştirb, dar nesc este o lume, dar el nu este, dacă-l vezi
mai ales undeva în tinereţe, femeia se simte puţin vederea şi vrea să se mai uite prin jur. încă muieratic, pune ochii pe tânăra văduvă din afară, totuşi, lumea.
într-un fel scoasă din timp. Ce altceva decât Nu-i place ce se petrece cu ea şi cei apropi- Frusina. „Eu fără femei nu pot să funcţi-
schimbarea muncii ar putea să-i spună că a aţi. Vede sau nu vede, ea înţelege că, atunci onez.“ Un Nea Banţa e „rău de fomei“, a
îmbătrânit? Şi ce altceva e viaţa pentru cei când bătrânii devin neputincioşi, urmaşii avut cinci şi n-a fost stăpân pe viaţă. Un
ca ea decât chin, păţanie, în sens de greu- fac ce vor şi cu ei şi cu avutul lor. Ce să mai
tate de a trăi, greutatea de a vorbi având-o aibă bătrânii, când încep să nu se mai aibă Şerban Cioculescu, M. Steriade, Ioanichie Olteanu,
doar muţii şi gângavii, dar dacă ei nu-şi dau nici pe ei înşişi? Vorba le este ca şi viaţa. Ion Bănuţă şi Ion Potopin (Bucureşti, 1973), de la dreapta la stânga
seama de ea e ca şi când nici n-ar exista. Sau viaţa le este ca şi vorba. A spune ceva
Înţelegerea vieţii, pentru bătrâna Nicoliţa, nu sare departe de a fi ori de a avea. Când
după ce-a trecut prin ea şi chiar aproape a un socru, Măndoiu, moare, nora cere (ter-
depăşit-o? „Multe vede omul cât trăieşte şi menul exact este comandă, viaţa ţărăneas-
pate, pate.“ Trăieşte aici şi femeia leneşă, că pare destul de marcată de militarizare,
iubăreaţă, care, deşi ia des bătaie, nu-şi semn că războaiele au avut urmări adânci)
lasă năravul. Mariţa, femeie probabil vitală soacrei să iasă din casă doar pe fereastră şi
şi instinctuală, se supără dacă e numită bă- să gătească afară. Îşi însemnează şi mălaiul,
trână: „Ştii tu că am îmbătrânit…/Da’ câţi cu cruci, care acum nu mai înseamnă dare
dinţi mi-ai frânt în cur?“ de pomană, dimpotrivă. Fiul cu care stă-n
În general, femeia duce mari greutăţi casă e cu totul de partea nurorii. Duşmănia
pe cap. Le poartă la propriu. Femeile mă- familială dispare atunci când un alt fiu,
ritate sunt obligate să poarte ceva pe cap, pentru a nu face un gest necugetat, îşi ia
batic, basma, un mătăuz cu petic. Femeia mama la el acasă, unde nu mai ştim ce s-a
a dus şi greul istoriei, altfel decât bărbatul. petrecut. E deja destul ca să se ştie sau mai
Pe vremea năvălirilor turceşti, femeile s-au curând să se repete că la bătrâneţe omul
aruncat de frică într-o fântână iar drumul de poartă „scara vieţii în spinare“. Leancă,
„Ultimul filosof din Bulzeşti“, predică
despre sprijinul dat părinţilor de urmaşii

10 Nr. 8 (84) ♦ august 2010 Scrisul Românesc Eseu

Traduttore /

Traducându-lTraditore
Ioan

P robabil cel mai celebru LASCU pe Oswald Spengler
filosof al culturii, Oswald
Spengler, deşi o personalitate con de umbră, de ignorare voită, având în tipar. Urma să le revăd după ce vor fi fost Oswald Spengler
plurivalentă, a rămas în conştiinţa posterită- vedere spiritul „reacţionar“ de care puteau culese. Uneori traduceam peste zece pagini
ţii doar prin masiva şi fulminanta lui operă, fi învinuite. Se ştiau totuşi destule despre într-o singură zi, ajutat efectiv de limba- în prima ediţie postbelică fiind respectată
Declinul Occidentului, publicată succesiv Oswald Spengler, mai puţin din citite şi mai jul precis, riguros ştiinţific, al filosofului bibliografia indicată de Oswald Spengler la
în două volume (1917, 1920). Ideile lui mult din auzite, mai ales prin intermedierea german, dar şi de familiaritatea cu multe zi în momentele publicării ediţiei princeps.
legate de teoria şi istoria formelor cultura- lui Blaga, pus şi el la index până la mijlo- domenii culturale asupra cărora reflecta el. Nu uitam nici referinţa la fidelitatea faţă de
le, ciclicitatea culturilor şi moartea lor prin cul anilor ’60. Totuşi nici măcar Declinul Cândva, prin aprilie 1996, primul volum stilul filosofului încheind într-o manieră
civilizaţie, dar şi de un anume misticism Occidentului nu fusese tradus integral, ci (Formă şi realitate) apărea pe piaţă, cum pragmatic-realistă:
rasial, au stârnit controverse aprinse în doar sporadic şi fragmentar. se zice, şi nu fără ecou. Între timp lucram
perioada interbelică, fiind agreate inclusiv impetuos la transpunerea în româneşte a „Acestea fiind zise, se subînţelege
de nazişti, dar finalmente repudiate. Nici Era, dacă îmi amintesc bine, pe la sfâr- celui de al doilea, Perspective ale istoriei că traducătorul îşi asumă toate celelalte
Oswald Spengler, sensibil influenţat de şitul lui 1994 – începutul lui 1995, când universale, pe care l-am dat gata la începu- eventuale erori, de această dată personale,
Nietzsche, nu a pactizat, totuşi, cu naziştii am primit oferta (şi provocarea!) de a-l tul lunii septembrie 1996. comise fără voie, îndeosebi sub presiunea
şi cu teoria lor despre superioritatea rasială, traduce pe Oswald Spengler. Mărturisesc, timpului scurt de realizare a prezentei
deşi a avut o întrevedere cu Adolph Hitler era o mare tentaţie – a fi autorul celei dintâi Cucerit de profunzimea şi de eleganţa versiuni, şi că este gata să revadă textul
pe care-l şi votase în 1932 preferându-l lui versiuni integrale în limba română a cele- ideilor lui Spengler, suficient de multe încă în vederea altei ediţii, dacă posibilităţile
Hindenburg, deşi Joseph Goebbels, mi- brei construcţii filosofice cu acel titlu pre- actuale, măgulit de postura de a fi autorul materiale vor îngădui într-un timp rezona-
nistrul nazist al propagandei, l-a invitat în venitor şi fatidic – Declinul Occidentului. primei versiuni integrale în limba română bil acest demers. Cât despre proprietatea,
câteva rânduri să ţină conferinţe în public. Exagerez acum puţin în termeni ca să su- al unei opere de notorietate, animat de precizia, acurateţea termenilor de specia-
A dus o viaţă retrasă, austeră, aproape sără- gerez emoţia care m-a luat în stăpânire la amintirea scrierilor lui Blaga pe care-l ad- litate filosofică, aici răspunderea revine în
căcioasă, a studiat mult şi divers, aşa cum auzul propunerii. Universitarul craiovean miram încă din tinereţe (prin mijlocirea lui egală măsură traducătorului, redactorului
şi-a scris şi opera. Dumitru Otovescu, profesor de sociologie auzisem de Spengler!), am dat gata tradu- şi editorului, acesta din urmă fiind, de fapt,
Dintre alte lucrări importante sunt încă şi filosofie a culturii, procurase copii xero- cerea a aproape 1270 de pagini de filosofie girantul de specialitate“.
citabile: Prusianism şi socialism (1920), grafiate ale cărţii aflate într-un fond special a culturii în mai puţin de nouăsprezece luni.
Omul şi tehnica (1931), Scrieri politice şi mă îmboldea să încep aventura, conştient Eram mândru de mine, cu rezerva că, presat Ar fi fost ideal ca o a doua ediţie, atent
(1932), Timp şi decizie (1933, în germană fiind de dificultăţile ce-l aşteptau pe posi- de graba editorului, nu putusem revedea revăzută, să fi fost publicată de editor, aşa
Jahre und Entscheidung, tradusă în engleză bilul traducător, oricare ar fi fost acesta. temeinic şpalturile. Însă, în privinţa corec- cum ar fi fost oportună şi necesară altă ver-
cu titlul The Hour of Decision), Gânduri şi Intrând în posesia xerocopiilor mi-am dat titudinii şi a fluenţei textului, totul mersese, siune în limba română tradusă direct după
aforisme (postum, 1941, Gedanken în ger- seama de prima, cea mai demnă de luat în pare-se, cum trebuia. Nici un reproş, nici originalul german. Nici una, nici alta nu au
mană, Aphorisms în traducere engleză). seamă: volumul uriaş al lucrării, al cărui o observaţie de greutate (exceptând-o pe avut sorţi de izbândă, de vină fiind tocmai
A lucrat conştiincios la altă carte de număr de pagini depăşea sensibil cifra de cea a lui Liiceanu), ci, dimpotrivă, bune costurile de producţie şi timpul îndelungat
istorie şi filosofie a culturii ce trata despre o mie. Pe celelalte două mi le asumasem în aprecieri şi solicitări personale de a trimite necesar traducerii, revizuirii şi editării lor.
culturile primitive (probabil cu titlul pro- prealabil: mai întâi neajunsul personal de a cartea în ţară (între solicitanţi, Marta Petreu Astfel că observaţiile şi dezideratele mele,
vizoriu de Preculturi), care a rămas ne- nu cunoaşte limba germană şi de a accepta şi Dumitru Chioaru). În ce mă priveşte, eu formulate finalmente în Cuvântul traducă-
terminată, din pricina morţii premature a compromisul de a traduce opera prin inter- mai păstrez până azi unele rezerve asupra torului, s-au dovedit a fi, până astăzi, nu
filosofului (8 mai 1936, cu trei săptămâni mediar francez, regulă academică a cărei în- formei traducerii, pe care, mărturisesc, nu „pragmatic-realiste“, ci idealiste şi iluzorii.
înainte de a împlini 56 de ani). călcare a fost ulterior amendată de Gabriel am reuşit nici până azi s-o recitesc integral, Din nefericire! În compensaţie însă, aşa
Cu toate că un gânditor pesimist, sau Liiceanu. Am avut însă norocul de a lucra în forma definitivă ieşită de sub tipar. cum am menţionat, ecourile favorabile nu
tocmai de aceea, Spengler a făcut multe pe prima şi cea mai bună versiune franceză, au întârziat, ca şi cererile de cumpărare,
previziuni ce s-au şi adeverit, între altele din 1931, republicată în 1933, aparţinând La sfârşitul volumului II am ţinut să drastic restrânse însă prin tirajul redus,
moartea culturii occidentale prin civilizaţie, lui Tazerout, care devenise un competent fie inserat un Cuvânt al traducătorului, având în vedere costurile ridicate, dar şi
izbucnirea unui război pustiitor ce va ame- cunoscător al lui Spengler, după un studiu prin care urmăream să mă pun oarecum la prin difuzarea defectuoasă de care suferă la
ninţa civilizaţia apuseană cu distrugerea şi perseverent de opt ani: „Cunoscător al lui adăpost de eventualele critici şi reproşuri. noi piaţa cărţii până în ziua de azi. Oricum,
dispariţia Reich-ului nazist în cel mult zece Spengler, pe care-l studiez de opt ani, şi Scriam acolo despre riscurile efectuării dar s-au scurs paisprezece ani şi nimic notabil
ani. Ţinând seamă că filosoful s-a stins sincer convertit la doctrina lui în ceea ce ea şi despre necesitatea şi utilitatea acestei nu s-a mai întâmplat în ce priveşte opera
exact cu nouă ani înainte de prăbuşirea are necesar şi ştiinţific – nu în politică şi în traduceri, între altele studierea ei în me- lui Oswald Spengler şi, în particular, pa-
acestuia, ce am mai putea comenta? preferinţele lui subiective, pe care nu le îm- diile universitare studenţeşti, cunoaşterea sionanta şi docta carte care este Declinul
Gândirea lui Oswald Spengler a avut părtăşesc...“, se confesa Tazerout în prefaţa în detaliu a unei lucrări filosofice ce a in- Occidentului.
ecouri şi în rândul unor scriitori şi filosofi primei versiuni franceze. A doua dificultate fluenţat gândirea singurului filosof român
români, în special la Lucian Blaga, care asumată era dată de riscurile nerespectării de sistem – Lucian Blaga, importanţa ei
l-a studiat atent în original, folosindu-se proprietăţii termenilor limbajului filosofic, pentru istoria filosofiei. Aruncam mănuşa
de unele idei ale filosofului german în disciplină în care eu mă consider a fi doar şi posibililor traducători de limbă germa-
elaborarea Trilogiei culturii. De altmin- un diletant. Mă întărea însă făgăduinţa unui nă, recunoscând stricteţea unei cât mai
teri, în epocă, Spengler, Simmel, Dilthey, control ştiinţific riguros pe care se angaja pronunţate apropieri de original şi perfec-
Weininger erau faimoşi nu numai în Europa să-l îndeplinească Dumitru Otovescu, edi- tibilitatea oricărei traduceri. Menţionam şi
vestică, ci şi în România. După al doilea torul cărţii. oportunitatea unei ediţii viitoare, care să fie
război mondial operele lor au intrat într-un completată cu necesarele note de subsol, de
Zis şi făcut. M-am apucat de treabă în final etc., deoarece analogiile şi trimiterile
februarie 1995. Cu maşina de scris în faţă culturale sunt enorm de multe. Altă cerinţă
şi cu copiile xerox în dreapta, traduceam ar viza şi o eventuală actualizare a biblio-
direct, trimiţând imediat manuscrisele la grafiei din jurul lucrării, posibil perimată,

Cărţi primite la redacţie

• Gheorghe Păun, De-a viaţa, Ed. alte... povestiri, Ed. Fundaţiei Alfa, Cluj, • Gheorghe Păun, Guadalquiviria, Lucian Irimescu – Vis 1
Tiparg, Colecţia Galateea, Piteşti, 2009, 2010, 142 p. Poezii. Ediţie bilingvă română-spaniolă,
208 p. Ed. Vergiliu, Bucureşti, 2009, 112 p.
• Ion Piţoiu-Dragonir, Fracul de lut,
• Doina Drăguţ, Nelinişti prin timp, roman, Ed. Rao, Bucureşti, 2010, 236 p. • Florin Horvath, Legenda Marelui
Ed. Sitech, Craiova, 2010, 170 p. Zalmoxis, Ed. Delta III, Bucureşti, 2008,
• Gheorghe Păun, Haina arlechinului/ 412 p.
• Dan Culcer, Utopia, Ed. Ardealul & L’habit de l’arlequin, Ed. Tiparg, Colecţia
Asymetria, Târgul-Mureş, 2010, 216 p. Galateea, Piteşti, 2009, 144 p. • Ştefan Melancu, Elegiile toamnei,
Ed. Dacia, Cluj, 2009, 90 p.
• Florin Horvath, Un templier la • Petre Gigea-Gorun, Personalităţi
Sarmizegetusa, Zalău, 2010, 90 p. româneşti în conştiinţa vremii, Ed. Sitech, • Corneliu Vasile, Scriitorul vremii,
Craiova, 2010, 356 p. vremea scriitorului, Ed. EuroPress,
• Ion Scorobete, Imperiul Mărunt, Ed. Bucureşti, 2010, 256 p.
Anthropos, Timişoara, 2010, 80 p. • Ion Ilinescu, Ignatie Gorunescu,
Iuliana-Alina Şerban, Mănăstirea Corbii • ***, Clubul iubitorilor de cultură
• Virgil Dumitrescu, Van Gogh, poetul, de Peatră, file de istorie, Curtea de Argeş, din Curtea de Argeş. Cronică 2009, Ed.
Ed. Aius, Craiova, 2010, 110 p. 2009, 154 p. Rotarexim, Râmnicu Vâlcea, 2010, 368 p.

• Ionel Buşe, Ultima vară cu Enikö şi

Jurnal Scrisul Românesc Nr. 8 (84) ♦ august 2010 11

Academicianul Gheorghe Păun (născut la 6 Gheorghe PĂUN
decembrie 1950, în comuna Cicăneşti, judeţul
Argeş), om de ştiinţă şi scriitor, devine cu acest număr co- Privind peste umăr
laborator fidel al revistei Scrisul Românesc.
Doctor în matematică în 1977 (sub conducerea profe- (Memorii premature)
sorului Solomon Marcus), cu teza Simularea unor procese
economice cu ajutorul teoriei limbajelor formale; din au- Fragmente (I)
gust 1994 cercetător principal I la Institutul de Matematică
al Academiei Române. pe trotuare, cu feţele ascunse sub basmale, lipeau pe pereţi puţin timp liber, obositor,
Autor a numeroase studii, cinci monografii de infor- afişe cu steaguri roşii şi pumni ridicaţi, mari cât steagul dar super-interesant. De
matică teoretică publicate în limba română şi şase în lim- desenat pe ele. Dar nu de turcaleţi mă temeam eu şi nici la Rostok la Ulm, de la
ba engleză; peste 500 de articole publicate în reviste de măcar de afişele lor naiv-idioate-anacronice, ci de grupu- Köln la Dresda, de la lacul
specialitate în ţări de pe toate continentele; cel mai citat rile de hipioţi care cerşeau la ieşirea de metrou din cartier. Titisee la valea Rinului, am
informatician român, în peste 6000 de lucrări cunoscute Mai ales seara cerşeau, mai ales seara mi-era frică, erau văzut în cele nici douăzeci
ale unor importante personalităţi din lume; editor şi (co) câte cinci-şase, cu ţinte lucioase de metal peste tot, curele, de zile mai mult decât mulţi
autor a cinci capitole în Oxford Handbook of Membrane basmale colorate, belciuge în sprânceană, nas, buze şi pro- germani într-o viaţă întrea-
Computing. babil prin multe alte locuri mai puţin la vedere, cu creste gă. Probabil că dinadins,
Autor al unor monografii originale de informatică (te- galbene, întărite cu bere, cu ou, cu fixative numai de ei traseul a tot intersectat
oretică), cărţi de cultură ştiinţifică, cărţi literare (poezie, ştiute, stăteau cu mâna sau cu şapca întinsă şi cu un dulău fosta graniţă, parcă întor-
proză, povestiri, romane, eseu), cărţi de jocuri logice, cărţi uriaş alături. Lor mai aveam o şansă să le fac faţă – cu când pagini pe care scria
de matematică-informatică etc. fuga, desigur – dar cu fiara ce puteai să faci, era cât un „capitalism“, „socialism“,
Peste 100 de conferinţe invitate la universităţile din viţel, cu spate lat, limbă de un cot, atârnând printre doi „capitalism“, „socialism“.
Magdeburg, Frankfurt, Hamburg, Tübingen (Germania), colţi care străluceau ca în desenele animate. Treceam prin- Să-i lămurească şi pe cei
Budapesta, Gyor (Ungaria), Brno, Praga, Opava (Cehia), tre ei privind aferat-afectat înainte, ca un robot treceam, mai greu de lămurit pă-
Bratislava (Slovacia), Tarragona, Barcelona, Madrid, rugându-mă să nu mârâie cumva namila cu colţi, că habar mânteni, pe ultimii visători
Sevilla (Spania), Turku, Laapeenranta (Finlanda), Leiden nu aveam cum s-ar fi terminat, leşinam sau nu? dacă nu, ai planetei. Casele arătau
(Olanda), Kyoto, Tokyo-Chiba, Tokyo-Waseda, Tokyo- eram în stare să fug? dacă da, câţi paşi aş fi fost în stare să altfel, ogoarele altfel, şose-
Dendai, Hiroshima (Japonia), Paris, Lille (Franţa), fac? Şi tot aşa, până la întrebarea dacă în final mi-ar mai lele altfel, gardurile altfel,
London (Ontario, Canada), Varşovia (Polo­nia), Greenvile fi lăsat măcar hainele pe mine... Hipioţii, nu câinele. Bani până şi pădurile depuneau
NC, Binghamton (USA), Milano, Roma, Brescia, Pisa, nu voiam să le dau, că tare valoroase erau mărcile pentru mărturie că minunata orân-
L’Aquila, Siena, Palermo, Verona (Italia) etc. mine pe vremea aceea... Şi nu voiam, pur şi simplu, pentru duire din est fusese un rateu
Bursă Humboldt (cu dosarul primit de la Constantin că mă enervau şi-mi făceau greaţă. al istoriei. Aceeaşi oameni,
Noica), între 1 mai 1992 şi 31 iulie 1993, la Universitatea cu aceeaşi tradiţie şi cu aceleaşi gene, ca să nu se poată
din Magdeburg, Germania, bursă de cercetare oferită Stăteam cam cinci ore la curs, după ce terminam mă spune că unii au muncit mai serios decât ceilalţi, organi-
de Ministerul Cercetării din Franţa, 1990, de Academia dureau fălcile de atâta vorbit. Treabă nemţească, bine pusă zaţi însă altfel, ajutaţi de „prieteni“ de altă natură, trăise-
Finlandeză, 1994–1996, Universitatea din Turku, Finlanda, la punct. Vreo cincisprezece inşi în grupă, am povestit prin ră aproape jumătate de secol despărţiţi nu de un zid (pe
1996, din Spania (Universitatea din Tarragona), bursă Lotta, sunt exact personajele de acolo, nu mai repet, aşe- vremea când eram la Berlin, am mers de-a lungul lui de
NUFFIC, 1996; grant NATO în 2000–2001, la Universitatea zaţi în rând, nu aveai cum să te ascunzi după cel din faţă, mai multe ori, pe unde fusese sau pe unde mai era încă în
Tarragona, Spania; grant de cercetare din partea Fundaţiei pentru că toţi eram în faţă, trecea die Lehrerin Bettina de picioare), ci de două orânduiri care îi ţinuseră pe unii la ni-
Bancii Bilbao, Spania, pentru 2001; câştigător al unei bur- la unul la altul că nici nu respirai bine şi-ţi venea rândul velul Trabantului, nemuritoarea „bijuterie“ cu doi cilindri
se Ramon y Cajal pentru cinci ani (2001–2006), de cerce- din nou... Plus exerciţii la greu pentru acasă, nicio vorbă şi caroserie de carton, cu fum cu tot având cincisprezece
tare în informatică, începută la Tarragona şi continuată la în engleză în institut şi nicio vorbă în engleză pe stradă. metri lungime, iar pe ceilalţi îi lăsaseră să se mişte în voie,
Sevilla, Spania; liderul unui proiect de excelenţă „ca cer- Am învăţat germană în două luni cât am învăţat france- normal, uman (cu Mercedesul). O mare lecţie de istorie şi
cetător de valoare recunoscută internaţional“, finanţat de ză în şapte ani la şcoală (rusa nu se pune, că la generală de politică a fost excursia aceea.
Guvernul Andaluz, la Sevilla, Spania (2009–2013). luam zece doar repetând traducerea şi-am rămas tufă de
Membru referent în comisii de doctorat sau de promo- Veneţia...). Prin partea a doua a cursului, ne-a dat die Excursia a avut şi un vădit rol educativ, dincolo de cel
vare universitară în România, Ungaria, Finlanda, Slovacia, Lehrerin Bettina o temă pentru acasă, ne-a cerut să scriem istoric de care am mai vorbit. De pildă, după ce ajungeam
Austria, Spania, Noua Zeelandă, Olanda, Republica o poveste/povestire, Geschichte parcă, de două-trei pagini, într-un oraş şi ne cazam, trebuia să ne întâlnim la autobuz,
Moldova. am adus a doua zi la şcoală ceva ce a fost multiplicat şi care ne aştepta până la ora cutare în cutare loc. Ferească
Premiul „Gheorghe Lazăr“, al Academiei Române, circulat prin toate grupele institutului. Eu credeam că fac Dumnezeu să întârzii un minut! Am văzut doi colegi ruşi
în anul 1983, Membru al Academiei Europei, din aprilie „un spirit de glumă“ (nu am zis băşcălie...) la adresa limbii care au alergat după autobuz, şi ghidul şi şoferul îi văzuse-
2006, Membru al Uniunii Scriitorilor din România, 1990. teutonice, Bettina (apropo: tânără, mereu veselă, asta intra ră, noi le atrăgeam atenţia că pierdem doi colegi, dar nimic,
fără îndoială în fişa postului, puţin cochetă, cu batice co- şoferul privea peste volan, ghidul privea peste şofer, ne-au
O poveste separată merită bursa Humboldt. lorate la gât, nu aveai cum să nu înveţi germana de la ea, a prins colegii ruşi din urmă în oraşul vecin – aveam marşru-
Am trimis dosarul (primit de la Constantin plecat la un moment dat în Brazilia, a venit în locul ei frau ta (termen rusesc?) distribuită dinainte, treabă nemţească,
Noica) – pentru a merge la Hamburg, nu se Jacob, nu la fel de tânără, dar mereu veselă, că aşa scria avea ghidul şi experienţa excursiilor precedente, probabil
putea altfel decât în RFG, îl cunoşteam acolo pe Wilfried probabil în fişa postului, cu o voce care ieşea ca din stră- că era mai bine să ne învăţăm punctuali de la început, chiar
Brauer, care-l vizitase pe Marcus la Bucureşti, Brauer a fundurile unui butoi de plastic, dacă ea ne-ar fi fost menită cu preţul pierderii a doi colegi, decât să ne tot uităm după
acceptat, bursa a fost acordată, Ministerul zis al Educaţiei de la început, cu siguranţă nu mai învăţam nici pe jumătate întârziaţi pe geam.
mi-a refuzat de trei ori plecarea – am mai povestit asta, am cât am învăţat, vreo săptămână a tot repetat zum Beispiel,
aplicat din nou după 1989. Deşi aveam peste 40 de ani, am zum Beispiel, ca să mă enerveze pe mine, că nu ştiam ce La Rostock, altă lecţie de istorie-democraţie. Aşteptam
primit bursa din nou, de data aceasta pentru Magdeburg, înseamnă...), Bettina, spuneam, mi-a corectat greşelile şi în faţa unui hotel înalt, avea un fel de curte-grădină destul
se putea acum, pentru că nu mai exista decât o Germanie, a distribuit textul în jur. (...) Un succes, ce mai, pot spune de întinsă, cu boscheţi frumos modelaţi cu foarfecele, ca un
iar eu demarasem deja lunga şi productiva colaborare cu că am o povestire scrisă direct în germană şi publicată în labirint. Soseşte o maşină proaspăt spălată, din ea coboară
Jürgen Dassow. tiraj de masă (masă de lucru la seminar vreau să zic) tot un şofer cu uniformă de şofer, era clar că e maşina unui
Da, dar bursa începe cu măcar două luni de învăţare acolo... mahăr local, Rostokul fusese în Germania de Est, putem
a limbii germane. Fără îndoială, util pentru cineva care deci presupune că era un mahăr local recent îmbogăţit, un
are de trăit în Teutonia pentru o perioadă mai lungă, mai Bursa Humboldt are şi o intenţie propagandistică. Îţi parvenit, cunoaşteţi specia, şoferul deschide uşa din spate
ales pe la începutul anilor ’90, când naţionalismul era în creează condiţii excepţionale de lucru, dar încearcă şi să şi lasă să coboare un câine, unul înalt, negru, proaspăt
floare pe acolo. Două luni de germană intensivă, într-un te facă prietenul Germaniei, ba uneori chiar ţi se sugerea- pieptănat, nu mă pricep la rase de câini, dar era un aris-
Institut Goethe, la Berlin, grupa începătoare, Grundstufe ză destul de explicit acest lucru. Parte din bani vin de la tocrat, mergea legănându-şi omoplaţii, cu urechile drepte,
eintz – au fost printre cele mai grele două luni din viaţa ministerul lor de externe, se finanţează orice deplasare în conştient de valoarea sa. O vedetă. Eram toţi în admiraţie,
mea, comparabile doar cu cele două luni de armată, la interesul profesiei pe teritoriul Germaniei, odată pe an are şoferului i se rotunjea pieptul de mândrie. Numai că nu e
Bacău. Institutul (deci lecţiile) se afla (se ţineau) în vestul loc o întâlnire cu preşedintele Germaniei, un fel de petre- cum ar dori unii să fie, privilegiaţii, realitatea e crudă, totul
Berlinului de vest, dincolo de Zoo, cazat eram la marginea cere în aer liber, la care preşedintele trece de la un grup la se plăteşte. Dintre boscheţi s-a desprins o pisică – poate
de est a Berlinului de vest, în Kreuzberg, foarte aproape de altul şi se întreţine, în germană desigur, cu bursierii, există motan – o maidaneză tărcată, proletară, ciufulită, şi-a făcut
zidul care împărţise oraşul – şi lumea – în două. Mergeam Cluburi Humboldt în toate ţările unde sunt suficient de coada perie de spălat sticle, şi-a curbat spatele, i-a pufnit
cu metroul, plecam dimineaţa şi reveneam după-amiază, mulţi fost bursieri, anual primesc un calendar, o agendă ceva pe limba ei aristocratului cu omoplaţi frumoşi şi s-a
uneori seara. La Zoo, staţie centrală, era o aglomeraţie foarte bine făcută şi revista fundaţiei şi aşa mai departe. O pornit să-l alerge prin labirint de schelălăia aristocratul cât
pestriţă, ca de periferie de Turn Babel, că pe aici mişunau mare familie este cea a bursierilor Humboldt, a humbold- nu puteam noi acoperi cu hohotele de râs. Şoferul făcea
emigranţii din Polonia, Jugoslavia, România, Dumnezeu tienilor. Dar cea mai impresionantă acţiune de propagandă feţe-feţe, dar nu avea nicio şansă să-i prindă pe comba-
mai ştie de pe unde. În Kreuzberg însă, lume de o singură este excursia de aproape trei săptămâni – optsprezece zile tanţi, lupta a încetat de la sine, nu înainte de a ne reconfor-
culoare, mai ales turci, emigranţii mai vechi, stabilizaţi, a durat a noastră – prin toată Germania. Cu autobuzul. ta pe noi, humboldtieni adunaţi mai ales de prin ţări fost
aveau taverne, chioşcuri, ciubucării sau cum se vor mai fi socialiste. Nu cred că a mai venit şoferul parvenitului să
numit ele, femeile umblau cu cărucioarele cu copii mici Din oraş în oraş, împreună cu soţia/soţul (fără copii, plimbe câinele şefului pe acolo (înainte de a trimite poliţia
se anunţă de la început), cazarea la hoteluri de patru-cinci să captureze pisicile ascunse prin boscheţi).
stele, vizitarea a tot ce se poate vizita pe drum, foarte

12 Nr. 8 (84) ♦ august 2010 Scrisul Românesc Eseu
Cronică literară
Mihai ENE

Ce (mai) înseamnă să fii decadent?!

Câteva lămuriri

După cum demonstrează Matei nu are numai o conotaţie negativă sau pe- Însă metamorfoza despre care vorbeam dulceag, care nu mai are nimic comun cu
Călinescu studiul dedicat iorativă, ci şi una acuzatoare, deoarece este are loc într-o progresie destul de lentă şi, revolta unui Byron sau cu metafizica unui
decadenţei din celebra sa lu- evident că la mijloc trebuie să se fi pro- cu toate că despre decadenţă se vorbeşte Novalis, decadent semnifică acum o com-
crare Cinci feţe ale modernităţii, termenul dus un hybris (vezi motivaţiile naziste şi foarte devreme ca despre un stil lipsit de binaţie de extravaganţă, perversitate şi rafi-
decadent circulase în limba franceză încă comuniste în acuzaţiile de decadenţă ale orice încărcătură negativă, totuşi, chiar şi la nament baroc sau, uneori, doar extravagan-
de la Brantôme, în secolul al XVI-lea, dar diferitelor scrieri şi opere de artă) sau să sfârşitul secolului al XIX-lea epitetul deca- ţă. Aşa cum sunt rulate în continuare clişee
fusese abandonat, el reapărând abia în a existe o incapacitate a celui incriminat, de dent îşi păstrează forţa polemică peiorati- aiuritoare precum cină/ plimbare/ întâlnire
doua jumătate a secolului al XIX-lea, cu un vreme ce el nu se poate ridica la standar- vă. Cauză pentru care, după cum aminteam romantică, tot astfel putem citi sau auzi
semantism mult mai complex. În Anglia, dele impuse de tradiţie. De la naţiuni obo- anterior, cei mai mulţi dintre promotorii vorbindu-se despre un club decadent în
termenul este utilizat de Carlyle, în studiul site şi ruinate de propriile vicii şi care îşi decadentismului refuză această denumire, care atmosfera nu poate fi decât decaden-
său asupra Istoriei Revoluţiei Franceze trăiesc decadenţa tocmai din cauza acestor considerând-o drept o insultă sau, în orice tă, o colecţie de modă decadentă (singurul
(1837), dar fără nicio semnificaţie esteti- păcate, până la artiştii contemporani (mai caz, doar încă o etichetă lipsită de semnifi- uzaj care ar mai putea păstra o justificare
că. Prima utilizare – prin substantivizarea ales când este vorba despre cei din secolul al caţie reală. Primul dintre ei este chiar Paul estetică) sau chiar băuturi şi mâncăruri de-
adjectivului decadent – apare, după Matei XIX-lea), care se dovedesc incapabili de a Verlaine, cel care fusese luat drept model cadente (aici este clară sinonimia simplistă
Călinescu, în Jurnalul fraţilor Goncourt, atinge performanţele clasicilor şi sunt lipsiţi al curentului decadent, şi care afirma: „Un cu ceea ce numim în mod uzual rafinat).
într-o afirmaţie a lui Théophile Gautier: de vigoarea acestora, totul poate fi catalogat cuvânt vag, născut unde? ca şi «romanti- Cum bine observa Adrian Marino încă de
„Noi trei şi încă alţi doi sau trei suntem drept decadent, după necesităţi şi preferinţe. cii», ca şi «naturaliştii»“. De asemenea, acum 40 de ani, dincolo de sfera estetică,
bolnavi. Nu suntem decadenţi (s.a.), ci mai Exemplele sunt abundente şi se găsesc la tot Paul Valéry, în 1891, definea decadentul în „scoborâtă la acest nivel, ideea pierde orice
degrabă primitivi. Nu, încă nu, dar suntem pasul, atât în critica secolului al XIX-lea, cât următorii termeni, deloc măgulitori: „Ceva înţeles şi valoare literară“ (p. 523). Redus
nişte indivizi ciudaţi, nedefiniţi, exaltaţi.“ şi în cea a secolului XX. între bookmaker şi ţicnit“, asta după ce, cu la doar una dintre caracteristicile sale –
Sensul complex, cel puţin dual, al ideii doar un an înainte, oferise o definiţie sinte- poate cea mai evidentă, dar cu siguranţă
de decadenţă a condus şi la înţelegerea di- Sensul care ne interesează cel mai mult, tică şi care, deşi insuficientă, este corectă în nu cea mai profundă – atributul decadent
ferenţiată a atributului decadent. În primul din perspectivă estetică, este cel care deri- esenţa ei: „Decadent pentru mine înseamnă îşi păstrează, în aceste cazuri, natura tipo-
rând, tot ceea ce ţine de o perioadă istori- vă din analiza stilului decadenţei şi care se artist ultrarafinat“. Unii vor găsi mai potri- logică, pierzând-o cu desăvârşire pe cale
că decadentă devine, fatalmente, decadent concretizează în istoria literară sub denu- vit termenul de simbolism, care, el însuşi axiologică. Sau, atunci când o conţine, am
(lucru care nu poate avea o conotaţie total mirea de decadentism. Ca şi conceptul de destul de vag, va fi teoretizat mai bine chiar putea afirma că în toate contextele de genul
negativă pentru simplul fapt că este dictat decadenţă, şi atributul decadent îşi modifi- de cei care îl vor impune. Prin fumul dens celor deja citate se produce o inversare faţă
de legile istoriei, iar nu consecinţa unei op- că radical semnificaţia în condiţiile impuse produs de agitaţia continuă a celor ce, pe de vechiul raport, a fi decadent căpătând
ţiuni personale). Dar nu cu acest sens este de noul cadru constituit. El îşi pierde to- urme baudelairiene, voiau să „dea de ceva aici valenţe total pozitive.
utilizat cel mai adesea atributul decadent. talmente conotaţia negativă pe care o avea nou“, nu s-a observat foarte repede şi nici
De cele mai multe ori, el nu conţine decât, anterior şi primeşte o alta, mai „modestă“, nu a interesat în imediat faptul că cele două Sintetizând, avem de-a face cu două
eventual, în subsidiar trimiterea la funda- de ordin tipologic, denumind astfel orice concepte – decadentism şi simbolism – de- accepţiuni majore ale epitetului decadent.
lul istoric general. Sensul său este acela de individ – artist sau nu – care aderă la doctri- fineau realităţi estetice distincte, iar pon- Prima, fie că implică aspectul axiologic, fie
„decăzut“, „veşted“, „lipsit de vigoare“, na (estetică, dar şi ontologică, constituind o derea lor era inegală, simbolismul nepu- că nu, fiind privită ca o fatalitate a istoriei,
„atrofiat“, „degenerat“ (acesta din urmă, cu adevărată Weltanschauung) decadentă, dar tând ieşi niciodată din cadrele sale estetice este cea pentru care decadent înseamnă
implicaţii medicale, justificând şi excesele şi orice element specific acesteia. Tot astfel (chiar strict literare) şi temporale pentru a decăzut, deoarece decadenţa însăşi este
la care a dus simpla acuză de decadenţă) se întâmplase şi cu atribute ca romantic sau deveni un stil recurent. percepută ca o decădere (evident, dintr-o
etc. şi judecata astfel formulată este întot- impresionist, comportând, după cum bine se stare superioară). A doua accepţiune este
deauna, ca şi în cazul decadenţei percepute ştie, o conotaţie iniţial peiorativă, denumiri- Cât priveşte utilizarea epitetului deca- cea tipologică şi provine din înţelegerea
la nivel istoric, rezultatul unei comparaţii le fiind puse în circulaţie mai ales de către dent în secolul XX, s-a întâmplat un feno- decadenţei ca un stil recurent, valorificat
cu o realitate anterioară superioară, ale că- adversarii lor. Artiştii care şi le-au asumat au men similar utilizării termenului romantic pozitiv – sau, cel puţin, neutru –, astfel
rei atribute ar fi, bineînţeles, „vigoarea“, făcut-o şi dintr-un sentiment de revoltă, dar sau chiar a celui de romantism. După cum încât atributul decadent să definească apar-
„înflorirea“, „energetismul“, „forţa“ etc. şi cu intenţia de a-i epata, de a-i sfida, de a-i romantic desemnează, în accepţie lar- tenenţa la un set de valori (estetice, morale,
Evident, în acest caz calificativul decadent persifla, la rândul lor, pe cei care susţineau gă, impusă mai ales de diferitele media, existenţiale etc.) care constituie doctrina
principii şi atitudini conservatoare. ceva sentimental, visător şi de un erotism decadentă.
Irina CUCU
Cum scriu profesorii mei

Gabriel Coşoveanu − Discursul critic integrator
N u e lucru tocmai uşor să
scrii despre cărţile unora în care ne aflăm într-un moment sau altul. al traseului meu didactic. Şi acum, ca şi Ascunsul Bacovia (Dinu Flămând), Marin
dintre profesorii tăi, aceia Pe vremea asta, cu un an în urmă, scriam anul trecut, nu scriu despre ce spune aceas- Preda: Paradoxul despre actor (Monica
cu asumată emoţie despre o recentă apari- tă carte, ci despre cum spune ea. Pentru că, Spiridon), Istoria secretă a literaturii ro-

pe care i-ai urmărit la catedra universitară, ţie a doamnei profesoare Cecilia Căpăţînă fără a mă lansa într-o teorie inutilă aici des- mâne (Cornel Ungureanu) sau Originile

cel puţin patru ani, în mişcarea spontană şi derulam în minte, pe măsură ce citeam/ pre diferenţa dintre profesorii... „brand“ şi intelectuale ale leninismului (Alain

sau îndelung şi minuţios documentată a scriam, scene de curs, o prezenţă elegantă doar... profesorii, în cazul primilor e impo- Besançon), Capesius, farmacistul de la

ideilor sau în provocările academice lan- şi convingătoare prin rigurozitate şi onesti- sibil să-l separi pe „ce“ de „cum“ şi să laşi Auschwitz (Dieter Schlesak), Viaţa, patimi-

sate, indiferent de registru, după firea şi tate academică. deoparte toată plăcerea spunerii/scrierii. le şi cântecele lui Leonard Cohen (Mircea

temperamentul fiecăruia, unor minţi care Într-un regim climateric la fel de in- Cartea de acum garantează, încă o dată, Mihăieş), dintr-o mult mai consistentă listă

le aşteptau fremătând de bucuria şi emoţia suportabil ca şi acum un an – care nu mai pentru convingerea autorului despre cum de intrări în volum.

confruntării. Nu e uşor, pentru că, oricât ar ţine, din păcate, de vreo coincidenţă – mă „criticul s-ar cuveni să fie un anti-iluzi- Fără patimă sau resentimente, cu luci-

fi trecut de la aceste providenţiale întâlniri, găsesc în faţa unei alte cărţi onist şi un energetist, un ditate şi, inevitabil, cu fină ironie, domnul

cel care îşi lua odată notiţe într-o sală de care deschide drumul invo- integrator de conştiinţe“. profesor face chiar ceea ce spune despre

curs se proiectează, invariabil, în aceeaşi luntarei rememorări a stu- O convingere explicată/ unul din autorii recenzaţi: „are curajul de

ipostază a ucenicului aflat în faţa maestru- denţiei. Colecţia „Hermes“, demonstrată/sugerată/măr- a provoca un trecut (n.n. prezent) «deo-

lui. Apoi, se înfiripă gândul că şi asta ţine Discursul critic integrator turisită cu acea consec- cheat», atitudine permisă şi credibilă doar

tot de provocările profesorilor. Miza trece, – Gabriel Coşoveanu în- venţă a profesorului care în ipoteza că ai armele necesare pentru ani-

însă, mai departe de seminarul sau coloc- tr-o nouă apariţie la Scrisul ştie că gestul său e mai hilat fiarele ce pot izbi (sau contamina, prin

viul sau examenul de semestru. Trece în Românesc. Pentru mine, ca mult decât acela de a ţine muşcătură)“, ieşind din minţile anchilozate

„lumea reală“ a validării unor comporta- pentru foarte, foarte mulţi o simplă lecţie de litera- şi din uzanţele critice confortabile. Pe spa-

mente intelectuale pe care le-au construit alţii, domnul profesor. Şi, tură. Maioresciana „luptă ţiile reduse ale cronicii, ca şi în generosul

anii de studenţie. din nou în jocul coinciden- pentru adevăr“ orches- discurs monografic sau în amfiteatrul uni-

Nu cred în „conspiraţii“ ale univer- ţelor, pe profesorii despre trează fiecare din analizele versitar, domnul profesor este una din acele

sului sau în planuri astrale pline de tâlc, care scriu tocmai i-am reîn- Discursului critic integra- rare prezenţe care au darul de a fi citite/as-

cred, mai degrabă, în coincidenţe fericite tâlnit, cu aceeaşi bucurie ca tor despre Clasicismul eu- cultate aproape hipnotic, declanşând nebă-

care confirmă/infirmă multe din situaţiile în facultate, într-un moment ropean (Matei Călinescu), nuite mecanisme ale „s(u)punerii“.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (84) ♦ august 2010 13

Sorana GEORGESCU-GORJAN

Brâncuşi şi Histoire de brigands

N u am avut fericirea să-l Traducerile titlului respectiv au mers These are the ideas of Brancusi. This „Brancusi“:
aud vorbind pe Brâncuşi, în majoritate pe formula „cuvânt cu cu- is the philosophy that keeps him at work, J’aime le rond parce
întrucât nu s-au făcut ni- vânt“. Astfel în cartea Paolei Mola Studi hatching, as he puts it, the being for which
ciodată înregistrări ale glasului său. Există su Brancusi (Milano, 2000), Anna Chiara he lives. [Acestea sunt ideile lui Brâncuşi. qu’il roule,
însă nenumărate relatări ale vorbelor sale Cimoli traduce titlul prin Storia di briganti Aceasta este filosofia care îl menţine în Et j’aime le carré parce qu’il ne bouge pas.
înţelepte şi arhiva brâncuşiană intrată în (p. 237). activitate, „clocind“, după cum spune el, În traducere s-ar putea spune:
domeniul public în 2003 păstrează peste fiinţele pentru care trăieşte.] Îmi place cercul că se rostogoleşte
200 de însemnări autografe care-i con- În revista „Raritan“ (New Brunswick, Şi pătratul, că nu se clinteşte.
semnează gândurile. În această arhivă s-a SUA), în articolul On Constantin Brancusi Într-o scrisoare trimisă de la Sinaia, la 12 Comentariile pe marginea acestor cu-
găsit un carton îndoit pe care sunt notate cu din vol. 25, nr. 4, 2006, Dore Ashton oferă septembrie 1922, colecţionarului John Quinn,
creionul câteva fraze. Le putem citi în vo- o traducere a fabulei la pagina 20 şi se miră sculptorul preciza: Chiar acum mă simt ca o vinte nu au apărut încă în exegeza brân-
lumul Brâncuşi inedit (Humanitas, 2004), de ciudatul titlu The Story of Brigands. găină care-şi cloceşte ouăle şi pe care este cuşiană şi le aşteptăm.
la pagina 52: Socoteşte că morala fabulei este clară – ar- periculos s-o tulburi. Şi, în sfârşit, la Târgu-
La începutul lumei, când a văzut omul tiştilor nu le place să-şi explice opera şi tre- Jiu, în anul realizării ansamblului monumen- Istorioara cu barza probabil că i-a plăcut
pentru prima dată o cloşcă pe ouă a în- buie să se apere de stupidităţile comentato- tal, i-ar fi explicat doctorului Hasnaş: artistului pentru că a mai scris şi variante.
trebat-o ce face? (Pe vremea ceea anima- rilor. Aminteşte că Brâncuşi preciza: „Când Astfel, în volumul Brâncuşi inedit la pagina
lele vorbeau aceeaşi limbă ca oamenii). te afli în sfera frumosului nu ai nevoie de Îmi vine un gând, îl clocesc şi-l execut 92 este redată o „scurtă povestire scrisă pe
Animalele aveau foarte mare respect pen- explicaţii“. dacă-mi place. o foaie format mare; în partea de jos a pagi-
tru oameni. Cloşca s-a sculat şi a poftit pe nii, desenul unei cupe.“ Textul în franceză
om să caute un loc să şază ca să-i explice O frumoasă traducere a textului a oferit Din fericire pentru’ ţara noastră, gândul nu are titlu şi nici sfârşit. Îl transcriem cu
şi i-a explicat şi i-a explicat şi i-a explicat Tretie Paleolog în volumul De vorbă cu clocit de Brâncuşi s-a materializat într-o uşoare corecturi:
şi atât de mult că întorcându-se la ouă le-a Brâncuşi (Bucureşti, 1976, p. 80), preci- capodoperă…
găsit reci. De aceea şi acum cloştele ne sar zând la rândul său că fabula este „un mani- La première fois que la cigogne a ren-
în cap când ne apropiem de cuibul lor. fest ironic al artistului despre «tainele» ar- Bine-cunoscuta fabulă brâncuşiană contré un moineau, en le voyant si petit, elle
Textul nu este datat şi ar putea fi for- tei sale. A folosit însă şi el ca titlu „Poveste apărută în 1925 în „This Quarter“, având le prit pour un poisson et tout de suite elle
ma originală a bine cunoscutei fabule, cu tâlhari“: ca protagonistă o cloşcă, furioasă că i s-au lui a fait un nid chaud, l’a installé là de-
publicată la Paris în franceză în 1925 în stricat ouăle în timp ce era solicitată să dea dans bien confortablement et s’est mis à lui
nr. 1 din revista „This Quarter“ şi reprodu- A fost odată ca niciodată, demult, demult, explicaţii despre felul cum le cloceşte, nu chercher de la nourriture pour l’agrandir.
să în acelaşi an la Bucureşti, în nr. 4 din în vremea când oamenii habar n-aveau cum este singura scriere pe care artistul a intitu- Et pendant neuf années elle lui apporta à
revista „Integral“. Un facsimil al filei din vin vieţuitoarele pe lume. lat-o Histoire de brigands. manger et le protégea. Mais un jour de la
„Integral“ se găseşte la pagina 61 din car- neuvième année, pendant une journée de
tea regretatului Barbu Brezianu Brâncuşi Într-o bună zi din acele vremuri, un om a În volumul Brancusi de Pontus Hulten, chien, elle a eu beaucoup de peine à trou-
în România, ediţia din 1998. Fabula este dat de o găină care clocea. Iar cum într-acele Natalia Dumitrescu şi Alexandre Istrati, ver quelque chose à lui apporter.“
mai elaborată decât în notiţa în română şi vremuri dobitoacele se înţelegeau de mi- publicat la Flammarion în 1986, la pagina
poartă un titlu. Nu ştiu dacă textul francez nune cu oamenii, omul a întrebat găina ce 167 este reprodus în facsimil următorul text Tradus ar suna aşa:
şi titlul Histoire de brigands au fost date anume făcea. Găina îndatoritoare – căci în scris de mâna lui Brâncuşi în franceză: Prima oară când a întâlnit barza o
de Brâncuşi însuşi, întrucât nu am cunoş- acele vremuri dobitoacele aveau mult res- vrabie, văzând-o atât de mică a crezut că
tinţă de un manuscris autograf al artistului, pect pentru oameni, nemăsurat mai mult Histoire de brigands contée par ma este un peşte şi de îndată i-a făcut un cuib
iar materialele publicate în revistă au fost respect decât în ziua de azi – s-a ridicat mère cald – a instalat-o înăuntru confortabil şi
comunicate de Irina Codreanu. Fabula a de pe ouă ca să nu ţină omul în picioare s-a apucat să-i caute hrană ca s-o facă
apărut după cum urmează: şi a purces să-l lămurească. Şi i-a tot spus Quand la cigogne a rencontré le moi- să crească. Timp de nouă ani i-a adus de
Histoire de brigands şi răsspus până când, atunci când s-a în- neau pour la première fois et l’a vu si petit, mâncare şi a ocrotit-o, dar într-o zi din al
Il y avait dans les temps très, très, tors la ouăle ei, ouăle nu mai erau bune elle s’est mis tout de suite en devoir pour nouălea an, pe o vreme foarte proastă, s-a
très anciens temps, quand les hommes ne de nimic. le faire grandir. Elle le mit dans son nid et chinuit mult să găsească să-i aducă ceva.
savaient pas comment les bêtes viennent du matin au soir lui porta tout ce qu’elle În cercul de prieteni ai sculptorului no-
au monde… Un jour de ces temps-là, un De aceea în ziua de azi se supără găi- trouva de meilleur pour lui donner à man- ţiunea de „Histoire de brigands“, cu sensul
homme a trouvé une poule qui couvait ses nile care clocesc şi dau să ne scoată ochii ger, l’entoura de tous les soins et tous les de „povestire fantastică, greu de crezut,
oeufs. Et comme ces temps-là les bêtes et dacă ne apropiem de cuibar. jours ainsi pendant neuf années. Un jour de născocire“, era probabil bine cunoscută.
les hommes se comprenaient, il lui deman- la neuvième année – en plein hiver – elle Un argument în acest sens este cuprins
da qu’est-ce qu’elle faisait. Et comme la În comparaţie cu acest text, cel oferit de s’est donné beaucoup de peine pour trouver în scrisoarea primită de Brâncuşi de la
poule était gentille – car ces temps-là les Constantin Zărnescu în 2004 ca aforismul quelques miettes à lui porter. Elle arriva le Florence Meyer, pe care tatăl ei, Eugene
bêtes avaient beaucoup de respect pour 173 de la p. 130, se depărtează nepermis soir au moineau avec ainsi dire rien dans Meyer, proprietarul ziarului „Washington
les hommes – Ah! beaucoup, beaucoup, de mult de scrierea din 1925. Titlul ales le bec – pour la première fois n’ayant rien à Post“, o trimisese la Salzburg în calitate de
beaucoup plus que maintenant – elle se este Istoria unei înşelătorii, găina a fost lui donner à manger. Elle le regarda atten- corespondentă de presă.
leva pour ne pas tenir un homme debout înlocuită cu „păsăruică“, întrebarea omului tivement et s’est dit: „depuis neuf années În volumul La Dation Brancusi, la pa-
et s’en alla lui expliquer. Et lui expliqua se referă la „lucrul acela tăinuit pe care îl que je me donne des peines et il n’a pas gina 216, citim:
longtemps, longtemps, et tant que, quand săvârşeşte ea?!…“ Aflăm că „sărmanele bougé d’une tête d’épingle – et d’un coup Jusqu’à ce moment je n’ai pas trouvé
elle retourna à ses oeufs, les oeufs étaient ouă erau deja moarte şi reci“ şi că „păsările de bec l’avala.“ beaucoup de scandales sur lesquels je peux
déjà gâtés. care îşi clocesc ouăle se fac că le plesnesc faire des histoires. Il faut que je compose
C’est pourquoi que de nos jours les ochii de o spaimă mută“. În traducere, istorioara ar suna cam aşa: une histoire de brigands je crois…
poules qui couvent les oeufs se fâchent à Poveste fantastică istorisită de mama În traducere:
nous crever les yeux quand nous nous ap- Cât de mult se deosebeşte acest text mea „Până acum n-am găsit prea multe
prochons de leur nids. de felul în care vorbea Brâncuşi, se poate Când s-a întâlnit barza pentru prima scandaluri pe care să le pot istorisi. Cred
Acest text a fost reprodus şi la pagi- aprecia din relatarea conversaţiei avută dată cu vrabia şi a văzut-o atât de mică, că va trebui să născocesc o «Histoire de
na 166 din volumul Brancusi de Pontus de Ionel Jianu cu artistul, publicată în s-a apucat de îndată s-o facă să crească. A brigands»“.
Hulten, Natalia Dumitresco şi Alexandre „Jurnalul Doamnei“ din 15 noiembrie 1938 pus-o în cuibul ei şi din zori şi până seara Se cuvine să amintim că prima Histoire
Istrati (Flammarion, Paris, 1986). În versi- din Bucureşti. Brâncuşi a spus, între altele: îi aducea tot ce găsea mai bun, ca s-o hră- de brigands, cea cu cloşca, a fost publi-
une engleză, apărut la New York în 1987. nească. A îngrijit-o zi de zi timp de nouă ani. cată în 1969 la Editura Daniel Gervis,
Consultând dicţionarul Micro-Robert Arta nu are nevoie de teorii. Unui ziarist Într-o bună zi din al nouălea an – în plină într-un volumaş aparte, ilustrat de Natalia
(Paris, 1989), aflăm că „Histoire de bri- american care îmi cerea să-i expun teoriile iarnă – se strădui mult să găsească câteva Dumitrescu cu 24 de desene. Ediţia de lux
gands“ înseamnă „histoire invraisemblable, mele despre artă, i-am povestit următoarea firimituri ca să i le aducă. Ajunse seara la a avut un tiraj de 75 de exemplare.
mensonge“ şi se poate deci traduce prin „istorioară“: vrabie, neavând, ca să spunem aşa, nimic În articolul Graficianul, apărut în revis-
„povestire neverosimilă, de necrezut sau în cioc – pentru prima oară nu avea ce să-i ta „Luceafărul“ din 26 august 1964, regre-
extraordinară, ciudată, nemaipomenită“, „O găină îşi clocea ouăle. Un reporter dea să mănânce. O privi cu băgare de sea- tatul Barbu Brezianu aprecia povestirea ca
sau prin „braşoavă, balivernă, gogoaşă“. a întrebat-o: mă şi-şi spuse: „Mi-am dat osteneala timp pe „o fabulă înţeleaptă“ propunând ca titlu
Conform Dicţionarului academic Englez- de nouă ani şi n-a crescut nici c-un vârf de românesc – Povestea cu Haiduci. Ulterior,
Român „Tall Story“ înseamnă „poveste de − Ce faci? ac“ şi, căscând ciocul, o înghiţi. în textele pe care le-a publicat, finul cu-
necrezut sau fantastică“. − Clocesc. În ediţia americană a cărţii, apărută la noscător al limbii franceze va folosi doar
− Cum? New York în 1987, la pagina 166 este repro- sintagma netradusă, Histoire de brigands.
Găina s-a ridicat şi a început să-i expli- dus acelaşi facsimil în franceză, dar se pare Lansez un apel pentru găsirea unei ex-
ce cum cloceşte. Dar până să se întoarcă, că editorii au socotit că este doar o variantă a presii româneşti cât mai inspirate, care să
ouăle s-au stricat.“ poveştii cu cloşca, aşa că nu s-au mai ostenit traducă corect sensul titlului povestioarelor
Metafora „clocitului“ operei de artă a să ofere şi o traducere în engleză. lui Brâncuşi.
apărut la Brâncuşi mult înainte de 1925. Se cuvine menţionat faptul că în partea
Încă din 1921, revista „The Arts“ publică de sus a facsimilului se mai poate des-
A Summary of Many Conversations, pur- cifra şi un amuzant textişor, semnat chiar
tate cu artistul de către un misterios M.M.
Autorul articolului scrie în concluzie:

14 Nr. 8 (84) ♦ august 2010 Scrisul Românesc Cronică literară
Poezie
Dan IONESCU

Tineri poeţi
Elena Simona Popescu

O istorie N ăscută în 1980, la Drăgăşani, pământul balon
judeţul Vâlcea, absolventă a cu marea
a presei periodice Facultăţii de Teologie Litere, Universitatea ploaie.
D e curând, Ioan David a pu- „Lucian Blaga“ din Sibiu, predă o perioadă O singură dată lumea a fost frumoasă
blicat Presă şi cultură, la edi- Ball-Rokeach, Teorii ale comunicării de limba şi literatura franceză, în învăţămân- cu cercei de cireşe-n urechi
tura Augusta din Timişoara, masă. tul preuniversitar, apoi devine PR Manager cu maci adormiţi în braţele mele
la Organizaţia de Inginerie Aerospaţială cu mere verzi prin iarbă dansând
Trei factori esenţiali, consideră autorul, Râmnicu Vâlcea. sărind în iazul
dintre salcâmi.
volum de surprindere potrivită a raportului au impulsionat debutul presei periodice: O lume cu lumina stinsă I O singură dată am fost ca niciodată
melcul care-şi căra mândru lumea
dintre intenţie şi tipărire a unui ziar, pre- a) burghezia, ca nouă clasă politică, avea Oficial era linişte în spinare
pe străzi serile măturau paşi prin mai
cum şi a dozei de cultură pe care un organ nevoie de presă pentru satisfacerea cerin- grăbiţi în refugii în grădina mamei
bipezi cu cheiţă migrau sărutând spini
de presă o antrenează în circulaţie, în dis- ţelor sale economice şi ideologice; b) des- ritualic de afară în case petale.
primindu-şi alcovurile demodate
poziţia vreunei ideologii sau a unei opţiuni coperirea tiparului şi producerea hârtiei pe porţie de seară Stare de mov
fiinţe neidentificate aprindeau lumina
de viaţă. Cu o prefaţă semnată de profeso- scară industrială; c) organizarea difuzării expirând ziua solară Odată primăvara a îngheţat moartea
apoi înotau între cearceafuri apretate de în ochii bufniţei din salcâm
rul Crişu Dascălu, care observă „o altfel publicaţiilor. spital şi eu eram oglinda
negăsindu-şi locul. în care natura îşi năştea pruncul
de istorie“, în capătul unui travaliu abil de Secţiunea Ziare pentru toată lumea este Oficial străzile se încolăceau sub asfalturi pe aleea mamei închinată miresmelor
la umbra unei tăceri care virusase o zambilă mov mi-a oftat în plămâni
care dă dovadă Ioan David, volumul este precedată de prezentări ingenioase ale ce- tot de la tei la destine. să nu plec
La ora zece seara se închidea lumea acum călătoriile în trecut sunt imposibile
structurat în trei capitole – Începuturile lor mai importante ziare din lume. Primul după rugăciunea la Tatăl tuturor martie amputat păstrează doar mirosul
cel care ştia cum se face istoria rătăcesc buimacă ca un nebun
presei în lume; Presa românească; Presa ziar a fost tipărit la Anvers, în Ţările de şi care locuia pe acelaşi perete cu care se forţează să-şi învingă boala
Dumnezeu. nu mai am chei să-mi deschid sufletul
românească din Banat. Jos, la 17 mai 1605, de către tipograful Sub lumina intermitentă a becului şi cu genunchii juliţi de asfalt
oamenii ca nişte copii lăsaţi singuri acasă să-mi închin trupul
Publicaţiile în limba română apărute în Abraham Verhoeve. Publicaţia sa, „Nieuwe mimau şi îmbrăcau viaţa Atotputernicului stării de mov
cântau şi ascultau la radio ode în trend în care s-a închis dumnezeul meu.
Banatul tradiţional şi zona mărginaşă aces- Antwersche Tijdinghe“, anunţă încă de la că îţi venea să dansezi
de mână cu tata cu mama Istoria pe tocuri
tuia în secolul al XIX-lea şi până la marea primul număr, două funcţii distincte ale să formezi o floare care să se vadă de sus
unii rămâneau cu ochii holbaţi Fiind copil vedeam istoria
Unire sunt abordate elementar în partea fi- presei: organ de informare şi instrument de de aşteptare o Giocondă care mă privea pe sub gene-
în ecrane alb negru unde dansau nmărmurite
nală a cărţii. Anexele cuprind prezentări ale influenţare a cititorilor. şi bâzâiau pureci din altă lume din balconul unde-şi făceau veacul zeii şi
alţii şopteau libertatea ca un drog artiştii
unor publicişti „cu însemnate contribuţii la Şi presa românească a înregistrat evolu- pe care îl iei în ascuns străbună aşezată pe una din crengile
cu radioul îndesat în urechi arborelui meu genealogic
dezvoltarea presei şi filologiei româneşti“, ţii similare celei universale, dar particulari- şopteau bârfe din lumea de dincolo o baba dochia cu turma de oi
şopteau prin pivniţe sex în poziţii interzise din care-i dăduse şi bunicului moştenire
precum şi o clasificare a periodicelor după tatea mereu a fost dată de idealurile naţio- şopteau poeme fără semne de punctuaţie câteva
şopteau cum ar fi dacă n-ar fi. carte cu paginile frământate de atâţia
mai multe criterii: tematica abordată, locul nale, a căror intensitate configura atribute înamoraţi
Undeva pe pământ răscoale de cuvinte război de muşte în
apariţiei şi numărul de apariţii. După tema- noi limbii: unitate şi patos. Informaţiile toate becurile se stingeau la aceeaşi oră. ochii mei de-atunci
Într-o casă în care se dormea felurite înfăţişări de gală
tică, avem presă de tipuri diverse: politică, sunt limpezi şi orientate asupra unor pro- sub plăpumi umflate cu fulgi republică democraţie
televizorul pândea cu stea roşie în piept
independentă, muncitorească şi antisoci- bleme de mare importanţă, de patrimoniu, cu capul plin de pureci cofeinizaţi mama îmi spunea că sunt născută din doi taţi
în surdină Decebal şi Traian
alistă, pedagogică, sătească, religioasă, care interesează un public tot mai larg. aştepta să emită imagini din Paradis. ce mai istorie
Locatarii se visau atunci am sfâşiat rochia mamei de mireasă
feminină. Tipărituri premoderne, numite de pro- cu aripi punându-mi pelerină şi cerându-le să mă
într-o lume în care nu se ia niciodată numească
Mijloacele de comunicare premergă- fesorul timişorean „rude îndepărtate ale lumina. regina mamă
bunica se temea tare de Istorie
toare ziarului clasic au avut, afirmă auto- ziarului actual“, au fost foile volante: or- Copilul cu vise în păr când s-a ascuns de frica ruşilor în lacra cu
merinde
rul, „diferite nume: cronici, în Babilon şi donanţe, decrete, porunci protocolare, ru- O singură dată am fost copilul prin spatele grădinii mele trece o potecă
cu aripi de fluture pietruită
Egipt; efemeride, în Grecia antică; Ti Bao, găciuni, manifeste ş. a. Acestea au pregătit în păr pe umeri de taţii care mânau legiuni spre cât mai
cu umbra ridicată departe
în China; Analele pontifilor, la romani; apariţia calendarelor. Cel mai vechi calen- în vârful picioarelor se numeşte şi acum „drumul de piatră“.
ca să agaţe stele în mers Mă aplecam să scormonesc praful de sub
cronici orale, îmbrăcând în a doua parte a dar românesc este „Calindarul lui Şoanul“ copilul cu lumea întoarsă picioare
de sus în jos dormea istoria cu pulpele răsfirate de vânt
Evului Mediu, un caracter organizat; gaze- [1731], consemnat de cronicarul transilvă- cu cerul în călcâie în aşteptare unui alt mare final.

ta-manuscris, în Italia, Germania, Franţa, nean, protopopul Radu Tempea, în Istoria

Anglia şi Rusia“. Dintre acestea, cel mai besericei Scheilor Braşovului.

mare succes, mai cu seamă în Veneţia şi Primele ziare româneşti au fost tipă-

Roma, importante centre politice şi comer- rite în prima parte a sec. XIX: „Curierul

ciale, au cunoscut, în secolul al XVI-lea, Românesc“, 8 aprilie, în Bucureşti, prin

gazetele-manuscris, datorită politicii redac- grija lui Ion Heliade Rădulescu, „Albina

ţionale care deservea la obiect, interesele Românească“, 1 iunie, la Iaşi, editată de

unor comercianţi versaţi. În plus, caracterul GheorgheAsachi; „Gazeta deTransilvania“,

pur informativ a fost dublat în timp de cel 12 martie 1838, la Braşov, de George

polemic, apoi, de cel satiric, iluzia de spec- Bariţiu; „Mozaicul“, 3 octombrie 1838, la

tacol şi de vie dispută a cititorilor, de partea Craiova, de Constantin Lecca.

unui protagonist, sporind audienţa. Ioan David propune o carte importan-

În subcapitolul Precursori, constatăm, tă, evidenţiind din culminaţia spirituală a

surâzând datorită aceleiaşi note care s-a fiecărei epoci, inclusiv contemporane, în

exersat de timpuriu, fără a se dezminţi vre- analiză comprehensibilă, cu unghiuri in-

odată, grija pentru vremea individuală şi teresante, acele detalii care în angrenaj au

pentru starea de informare a colaboratori- facilitat modernizarea opticii în domeniul

lor, cum spiritul capitalist american a acţi- presei.

onat şi asupra gazetelor-manuscris, care au

pătruns în coloniile de englezi din America

de Nord, în secolul al XVII-lea. A devenit

exemplu „cazul dirigintelui de oficiu poştal

din Boston, John Campbell, care deschidea

scrisorile ce soseau în portul american şi,

pe baza conţinutului lor, redacta gazete-

manuscris, pe care, apoi, le difuza persona-

lului administraţiei coloniale britanice“.

În partea denumită Presa periodică,

Ioan David identifică premisele apariţiei zi-

arului propriu-zis „cu periodicitate, număr

şi dată de apariţie, cu titlu“. Specificaţiile

sunt preluate de la Melvin L. de Fleur, din

studiul acestuia, scris împreună cu Sandra

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (84) ♦ august 2010 15

Din partea Dumitru Radu Memoria ca formă de justiţie
cealaltă POPA

E xistă muzee ale bucuriei şi ju- parlamentari, ziarişti, militari, episcopi,
bilaţiei pure unde admirăm arta
maeştrilor mai vechi şi mai noi, preoţi, intelectuali.
ne minunăm în faţa unor sculpturi de mii
de ani sau a viziunii atât de surprinzătoare Muzeul se compune din 50 de săli de
a impresioniştilor.
Da, asociem îndeobşte muzeul cu con- expunere ilustrând rezistenţa anticomunis-
ceptul cultural al colecţiei de capodopere,
care înalţă spiritul uman. tă şi represiunea comunistă din România,
Vara aceasta mi-a fost dat să cunosc
un altfel de muzeu, fără de jubilaţie la printre acestea remarcându-se celulele în
contactul cu frumosul, dar nu mai puţin
înălţător şi important din punctul de vedere care au suferit şi murit Gheorghe I. Brătianu
al simţirii şi conştiinţei umane. Este vorba
de Memorialul Victimelor Comunismului şi Iuliu Maniu, expoziţiile permanente
din Sighet, muzeu care reuneşte testimonii
ale crimelor comunismului pe timpul a mai dedicate acestora, sala dedicată regimului
bine de patru decenii.
Muzeul dedicat victimelor comunismu- Ceauşescu, sala de tortură şi metodele de
lui şi al rezistenţei a fost creat în anul 1993,
în clădirea fostei închisori de la Sighet. interogare ale securităţii. Dar muzeul ex-
Această închisoare a fost folosită de comu-
nişti ca lagăr de exterminare şi încarcerare tinde paradigma suferinţei şi la alte locuri
a opozanţilor politici ai vremii. Aici şi-au
găsit sfârşitul personalităţi politice deose- care au fost folosite pentru încarcerare şi
bite, ca Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu,
şi alte sute de oameni. schingiuiri, ca şcoli de reeducare şi spălare
Începuturile închisorii datează din
1897. Ea a fost construită de austro-ungari, de creiere în istoria României postbeli-
cu ocazia aniversării „primului mileniu
maghiar“. După 1918 a fost închisoare de ce: Fenomenul Piteşti, Aiudul, Gherla,
drept comun, dar abia după 1948 începe
perioada ei de tristă „glorie“, fiind aduşi Canalul…
aici elevi, studenţi, ţărani din rezistenţa
maramureşeană, apoi, din 1950 sunt întem- E cutremurător să treci pe acolo pe
niţaţi la Sighet peste 200 de foşti miniştri,
unde acum s-a aşternut tăcerea şi uitarea,
Celula în care şi-a găsit sfârşitul Iuliu Maniu
ştiind ce s-a întâmplat cândva: tortură şi

bătăi prelungite pentru obţinerea unor de- Participanţi la Simpozion: Robert Furtos, Dumitru Radu Popa, Sanda Cordoş, George Achim, Crina Bud,
claraţii, presiuni morale pentru constrân-
gerea anchetaţilor să declare ceea ce li se Caius Dobrescu, Călin-Andrei Mihăilescu
impunea, falsificarea unor declaraţii date
de cei anchetaţi şi plastografieri pentru de Nord din Baia Mare, Academia Civică, şi au putut să participe anul acesta la lucrări,
a obţine recunoaşterea unor fapte incri-
minatoare, redactarea unor declaraţii în cusprijinulConsiliuluiJudeţeanMaramureş având alte angajamente, dar spiritul lor a
lipsa anchetaţilor, sau consemnarea unor
răspunsuri imaginare, pe care anchetaţii – a doua ediţie a Colocviilor Universitare fost mereu cu noi! Mai ales că întreg co-
erau constrânşi să le semneze, smulgerea
părului din cap, bătăi la tălpi sau cu drugul Pro Memoria, cu tema generală Comunism locviul s-a desfăşurat sub inspirata frază a
de fier şi cureaua, moartea prin înfometare
ori odioasa „cameră neagră“ – o încăpere versus Tradiţie. Sala de conferinţe a mu- Anei Blandiana: Atunci când justiţia nu re-
subterană, unde deţinuţii erau ţinuţi 48 de
ore, doar în chiloţi, în întuneric, într-o baltă zeului a fost plină de studenţi, doctoranzi, uşeşte să fie o formă de memorie, memoria
adâncă de câţiva centimetri, la o tempera-
tură de cel mult două grade sub zero. profesori şi public. O zi întreagă s-a dezbă- singură poate fi o formă de justiţie!

Toate acestea Memorialul le ilustrează tut această temă şi s-au făcut comentarii pe Am părăsit Memorialul Victimelor
elocvent şi mai toţi vizitatorii pe care i-am
putut vedea acolo lăcrimează în faţa unor marginea extrem de interesantelor comuni- Comunismului din Sighet cu sentimentul
asemenea orori. De aceea, în mod foarte
binevenit, în curtea muzeului se află un loc cări: Colectivizarea agriculturii în memo- că fiecare român, din ţară sau străinătate,
de reculegere şi rugăciune în memoria atâ-
tor mii de oameni exterminaţi de lagărele ria ţăranilor maramureşeni (Robert Furtos ar trebui măcar o dată în viaţă să treacă pe
comuniste. În cadrul muzeului funcţionea-
ză şi Centrul Internaţional de Studii asupra – Memorialul Victimelor Comunismului acolo, să vadă şi să se reculeagă. Căci e
Comunismului.
şi al Rezistenţei), Dimensiunea conştiinţei cum nu se poate mai adevărat faptul că cine
Elogii deosebite se cuvin, pentru exis-
tenţa acestui muzeu aproape unic în lume, libere sub dictatură: Gr. T Popa (Dumitru nu îşi cunoaşte trecutul nu poate stăpâni
Fundaţiei Academia Civică, neobosiţilor
Ana Blandiana şi Romulus Rusan, care au Radu Popa, New York University, SUA), prezentul.
păstrat vie flacăra rememorării, au introdus
în circuitul public atâtea şi atâtea piese de Proza rurală în comunismul românesc De curând, am citit un interesant
informaţie esenţiale pentru înţelegerea unei
epoci complet barate în istoria României, (Sanda Cordoş, Universitatea Babeş- Dosar al revistei „22“ care se ocupa de
pentru aproape o jumătate de veac.
Bolyai, Cluj-Napoca), Comunism vs. mărturii asupra Gulagului. În context, nu
Aici s-a desfăşurat în vara aceasta – sub
excelenta organizare de către Universitatea Tradiţie în arealul avangardei româneşti era vorba doar de Uniunea Sovietică, ci

(George Achim, Universitatea de Nord, şi de alte ţări precum Polonia, Ungaria,

Baia Mare), Comunitatea tradiţională Cehoslovacia. Fără a contesta cu nimic

vs. Birocraţia comunistă: cine pe cine a temeinicia Dosarului, mă întreb cum de nu

învins? (Caius Dobrescu, Universitatea s-a strecurat, în două mari pagini de revis-

Bucureşti), Tov. Nimic (Călin-Andrei tă, un cuvânt despre gulagul românesc. Şi,

Mihăilescu, University of Western Ontario, în context, despre Memorialul Victimelor

Canada), Supravegherea cotidiană a cetă- Comunismului şi al Rezistenţei din Sighetul

ţenilor. Metode, mijloace şi tehnici de ur- Marmaţiei. Mai ales că muzeul de la Sighet

mărire folosite de fosta securitate (George este nominalizat de către Consiliul Europei

Vişan, Consiliul Naţional pentru Studierea printre primele trei locuri de cultivare a

Arhivelor Securităţii) şi „România – o memoriei europene, alături de Memorialul

casă urâtă, în mijlocul căreia zace, în- de la Auschwitz şi Memorialul Păcii din

făşurat în tricolor, un mort“ (Crina Bud, Normandia...

Universitatea de Nord, Baia Mare – ex- Prea adesea, la noi, românii, se adeve-

cepţională organizatoare şi sufletul acestei reşte vorba veche şi înţeleaptă că … nimeni

serii de colocvii!). nu e profet în ţara sa!

Romulus Rusan şi Ana Blandiana nu

Scrisul Românesc vă recomandă

16 Nr. 8 (84) ♦ august 2010 Scrisul Românesc Proză

Scrisori Deyan Ranko Coming to America
din America Brashich în Alb şi Negru

P recum Eddie Murphy în filmul Coming to în Queens în acel an. În clasa mea erau optsprezece fete, educaţională, atât culturală cât şi senzuală. Am însoţit-o la
America, caut o prinţesă. Femeia pe care o dar numai zece băieţi. Una dintre fete era Betty Jean. Nu adunări „Jack and Jill“, locul pentru elita tânără afro-ame-
caut, Betty Jean Carter, este o negresă de 68 era frumoasă, dar drăguţă, ca un buton, cu un zâmbet de ricană. Am fost cu ea la tot felul de petreceri şi întâlniri,
de ani afro-americancă, de aproximativ un metru şaizeci necrezut afro-american. Am fost captivat instantaneu şi se la care se duc modelele. Ieşeam cu Andy Warhol şi echipa
înălţime şi devastator de frumoasă. „De ce?“, vă întrebaţi. pare că sentimentul era reciproc. V-ar veni să credeţi că sa la Factory, studioul său, şi Max’s Kansas City, restau-
Ei bine, lăsaţi-mă să încep cu începutul. la ora de dans, unde erau mult mai multe fete decât bă- rantul lor favorit. Am stat aşteptându-l pe Richard Avedon
Nu am întâlnit niciodată o persoană de culoare înain- ieţi, Betty Jean mereu mă alegea pe mine? Betty Jean şi să-i facă fotografii. Am dansat cu tânăra Liza Minelli la
te de a ajunge în Statele Unite, în 1949. M-am născut la cu mine am devenit nedespărţiţi şi am rămas aşa timp de Harlem’s Small’s Paradise, fostul loc de discuţii al lui Big
Belgrad, pe vremea aceea în Iugoslavia, unde am crescut aproape doi ani. Apoi a venit absolvirea şi balul. Anxietatea Wilt Chamberlain, primul baschetbalist de culoare care
în timpul războiului. Am fugit după ce comuniştii au pre- şi dilema cu care m-am confruntat au fost dacă să o invit a ajuns vedetă, era locul unde venea actuala generaţie de
luat puterea, am petrecut trei ani în Austria, casa blonzilor pe Betty Jean şi să-mi depăşesc emoţiile rasiale. Cum am Astori şi Rokefelleri să se distreze. Până şi James Baldwin,
cu ochi albaştri care se voiau germani. Nu era niciun negru fost întotdeauna slab moral, am eşuat testul lamentabil şi nuvelistul homosexual de culoare, de curând întors după
în zare. S-ar fi putut vedea vreun marinar negru pe gene- am invitat-o pe Barbara Zerbst, fiica blondului durduliu, o decadă la Paris, şi Harry Belafonte şi-au făcut apariţia.
ral USS Harry Taylor, nava Liberty care m-a adus împre- proprietar de delicatese din Jackson Heights. Am fost dez- Mergeam în jaguarul ei în tot felul de locuri exclusive. Am
ună cu o barcă de refugiaţi până la New York, dar nu-mi amăgit, jenat şi mi s-a frânt inima când Betty Jean a apărut fost la un moment dat la o petrecere luxoasă într-un conac
amintesc. cu mândrie la bal sans însoţitor. din Greenwich unde eu şi cu servitorii eram singurii albi
„Persoană strămutată“ a fost denumirea oficială pen- de acolo. O perioadă nebună, dar veselă.
tru imigranţii zilnici, amărâţii care şi-au pierdut patria pe Cu toate acestea, viaţa, ca de obicei, a mers mai depar-
politică şi război. Americanii ne-au numit ironic „DP“, de- te. Am intrat la Şcoala Trinity, una dintre cele mai bune Mă integrasem cu răzbunare, dar fără familia mea,
finitiv clasa a doua. Întotdeauna am afirmat că „DP“ nu şcoli particulare din New York. Am schimbat Flushing-ul fără America. Desigur că Brown Împotriva Ministerului
înseamnă acea derogare uşoară, ci mai degrabă denotă un cu Manhattan-ul iar aceea a fost intrarea într-o lume com- Învăţământului a fost decis în 1954, desigur că Rosa
statut mai exaltat, cel al unui simplu „Călător întârziat“. plet nouă, departe de amestecul din Corona, Queens. Park, Parks putea să meargă în partea din faţă a autobuzului în
Acest DP s-a trezit el însuşi în America, şi din toate Fifth Avenue, partea de est a Manhattan-ului au ajuns locul Birmingham, Alabama în 1956, dacă erai negru puteai
locurile, în Woodstock, New York. Înainte de rock and roll meu de joacă. Totul a devenit posibil, chiar să merg la acea mânca un sandviş la Woolworth, dar diviziunea rasială nu
şi de celebrul Festival de Muzică, Woodstock a fost chint- universitate de elită din New England. avea să fie ruptă de unii ca noi.
esenţa orăşelului New England cu biserica obligatoriu albă
pentru Congregaţii cu clopotniţă cu tot, parcul cu foişo- Dar viaţa are un mod de a te trage în jos un nivel sau Părinţii mei au decis că era timpul să adauge o polisare
rul pentru fanfară şi farmacia, cu o sifonărie, şi vânzând două. După un prim an stelar, cu o medie de 93, m-am europeană educaţiei mele şi m-au trimis la Universitatea
bomboanele de ciocolată Whitman. De fapt, ciocolata era trezit picând în mijlocul semestrului al doilea, cu o medie Grenoble, din Franţa. Am ţinut un timp legătura cu Betty
singurul lucru maro în acest oraş. Timpul a trecut şi ne-am de 48. Aproape renegat de părinţii mei, am avut opţiunea Jean, dar viaţa are propriul tempo şi căi diverse. De la
mutat apoi în Flushing, una din suburbiile pastorale albe de a mă înscrie în programele de învăţământ general la mama ei am auzit mai târziu că Betty Jean şi-a făcut mas-
ale oraşului New York în care americanii italieni se remar- Universităţile New York sau Columbia pentru a răscum- terul la Princeton şi doctoratul în relaţii internaţionale.
cau ca degetele inflamate. Şcoala publică la care am mers păra eşecul, sau a mă înrola în războiul din Vietnam. Am Apoi mi-a spus că Betty Jean se măritase cu un bancher
a fost o oglindă a acestei lumi. Nu erau negri acolo şi nici vândut o colecţie de timbre pentru a plăti şcolarizarea, păs- din Baltimore.
nu erau doriţi. trându-mi ceva pentru cafea şi ţigări. Eram jos şi pe din
afară, cum ar fi spus George Orwell. Ani mai târziu, într-o duminică de Paşti, când cel
În vremea aceea, la începuturile anilor 1950, America Ortodox şi cel Catolic picau deodată, mergeam în jos spre
îşi punea bazele testării în învăţământ, o prostie care con- Într-o noapte târzie eram în vechiul metrou ducân­ biserică pe Fifth Avenue cu bunica, mama, nevasta şi cele
tinuă şi astăzi. Aşa că am dat un examen şi, în mod eronat, du-mă acasă în Flushing. Vagonul era aproape gol. O fe- două fiice blonde ale mele. Am trecut pe lângă Biserica
am fost considerat foarte inteligent. Consiliul educaţiei a meie nespus de frumoasă s-a urcat. Era pur şi simplu su- Marble Collegiate, cea unde Norman Vince Peal îşi făcea
stabilit un experiment măreţ pentru noi „studenţii speci- perbă. Ştiam că era model după portofoliul mare şi negru slujbele. Afară pe trotuar un grup de negrese, gătite în hai-
ali“: trei ani de şcoală finalizaţi în doar doi ani. Mi s-a de la subraţ. Nu mă puteam abţine să nu mă uit la ea. A mai nele lor de biserică, completate de bonete mari colorate de
ordonat să mă alătur altor copii, afectaţi în mod similar, trecut ceva timp şi eu continuam să mă holbez la ea. Apoi Paşti, socializau după slujbă. Una din acele negrese mari şi
într-un program „SP“, la o şcoală din Corona, Queens. tânăra femeie s-a ridicat, a venit la mine şi mi-a spus „Nu colorate m-a strigat pe nume oferindu-mi imediat o îmbră-
eşti tu …?“ Era Betty Jean, care mă recunoscuse. Nu mai ţişare zdravănă. Era mama lui Betty Jean. Îmi depăşisem în
Acum, Corona e altceva. Un cartier în tranziţie, o ade- era drăguţă, ci senzaţională. sfârşit bariera rasială şi am prezentat-o pe mama lui Betty
vărată oală în fierbere şi un teren de luptă rasiale. Anterior Jean familiei mele.
o enclavă italiano-americană, a fost transformată într-un Nici ea nu terminase facultatea, locuia cu părinţii în
cartier multi-rasial. La liceul Corona Dukes elevii cu ja- Corona, se ducea la cursuri în timp ce urmărea o carieră de Când s-a întâmplat să fiu prin zonă, m-am oprit să-i
chetele lor de baseball verde şi galben au fost adversarii succes în modeling. A fost primul model de culoare care fac o vizită mamei lui Betty Jean, dar acum locuiau acolo
schimbării, gata de a intimida orice negru sau copil his- a apărut în revistele de modă lucioase, Vogue, Glamour, nişte străini. Nimeni nu ştia unde se mutase familia Carter.
panic care era prin preajmă. Înainte de a veni la modă şi Harper’s Bazaar. Am coborât la aceeaşi staţie veche Nu există o adresă de redirecţionare. De-alungul anilor am
autobuzul, am călătorit zi de zi în acest cazan cu metroul de metrou, chiar lângă şcoala generală. Am stat ore în şir tot căutat-o pe Betty Jean fără succes. Şi continui s-o caut
suspendat, chiar pe lângă locul unde recent a fost construit într-un restaurant povestind timpul pierdut. Am condus-o doar să-i dovedesc lui Tom Wolfe că greşeşte, că te poţi
Stadionul Citi Field. acasă, iar mama ei, o femeie mare, m-a primit ca pe fiul întoarce acasă şi, regăsind-o, să retrăiesc timpurile tinereţii
risipitor pierdut, ceea ce şi eram, cu o îmbrăţişare lungă. înainte să se transforme totul în negru.
Se pare că erau mai multe fete inteligente decât băieţi Betty Jean m-a dus acasă în cea mai nouă dovadă a succe-
sului ei, un Jaguar roşu decapotabil. Traducere din limba engleză
de Răzvan HOTĂRANU
Următoarele şase luni au fost o experienţă unică

John Montague − O ocazie de a păcătui
John Montague, născut în Brooklin
(1929) şi crescut în Tyrone, este un Dacă mergi cam şaisprezece kilometri noiembrie părea să îi roadă spiritul; dar a la seminarul teologic au apărut la Seacove.
scriitor irlandez care se bucură de apre- la sud de Dublin, nu departe de Blackrock, păstrat tăcerea, de dragul soţului ei. Când Au venit de-a lungul coastei din Dun
cierea criticilor din Statele Unite, Irlanda găseşti un loc mic pentru scăldat. Cobori iarna a început să treacă la primăvară, iar Laoghaire pe biciclete, negri ca un stol de
şi Marea Britanie. A publicat mai multe pe un drum lateral, traversezi un pod peste zilele au devenit mai blânde, ea a simţit cum ciori. Hainele lor fluturau în briza mării când
volume de poezie şi povestiri pentru care o cale ferată, şi acolo, sub zid, e un golf i se umple sufletul; a fost atât de simplu. încercau să se depăşească, ridic­ ând­ u-se pe
a primit numeroase premii, printre care mic cu o faleză ce se întinde spre mare în pedale. Apoi au coborât pe drumul lăturalnic
premiul pentru poezie acordat de Institutul partea stângă. Apa nu e adâncă, dar e mult (…) La început a fost minunat să fie sin- spre Turnul Martello, unde şi-au îngrămă-
Cultural Irlandez American (1976), pre- mai liniştită şi mai caldă decât în multe lo- gură, să simtă şocul rece al apei când plon- dit maşinăriile lor în suporturi de lemn,
miul Alice Hunt Bartlett (1978) pentru curi de-a lungul coastei. Când vine mareea, ja. Şi-a reamintit de o perioadă a copilăriei biciclete Raleigh cu aspect solemn şi din
volumul The Great Cloak, considerat „cel acoperă întinderea de roci verzi din dreap- petrecută la Etretat, pe coasta Normandiei: cele de curse cu ghidoane joase.
mai bun volum de poezie din ultimii doi ta, ridicând algele ca pe un păr lung. Cel se scăldase în noiembrie, alergase apoi de-a
ani“ de către Societatea de Poezie a Marii mai înalt punct de unde se poate plonja este lungul plajei pustii, iar vântul ascuţit îi us- (…) Într-o după-amiază după înot era
Britanii. A predat la Universitatea din terasa Turnului Martello, care este parţial case apa pe corp. Nu a crezut că va putea întinsă pe faleză când a simţit o umbră miş-
Cork şi la Universitatea de Stat din New ascunsă între dig şi faleză. face asta la Seacove, dar a găsit un colţ care cându-se peste faţa ei. La început a crezut
York. Volumul de povestiri O ocazie de a ascundea soarele, şi când ploaia începea să că este unul dintre elevi, deşi îi spuseseră
păcătui, din care a fost extras fragmentul Françoise O’Meara a început să vină scuipe, se ducea la cafeneaua din Turnul cu o zi înainte că este posibil să nu vină.
de mai jos, a apărut în anul 1992. aici curând după Paştele din ’56. O fată Martello şi îşi lua o ciocolată şi o ceaşcă Dar nu; era bărbatul scund şi gras care a
cu faţa deschisă şi bucălată, în largul ei cu ceai. Uneori era atât de frig că i se făcea venit printre primii la Seacove. L-a întâm-
cu sine şi cu lumea, ea sosise din Franţa pielea de găină, dar îi plăcea; simţea că nu pinat cu un zâmbet; acoperindu-şi ochii de
cu doar şase luni în urmă, după căsătorie. mai fusese niciodată atât de vie. soare. Dar el nu i-a răspuns cu un zâmbet,
La început nu i-a plăcut: ceaţa umedă din
(…) Era jumătatea lui iunie când elevii de aşezându-se cu greutate alături de ea, →

Proză Scrisul Românesc Nr. 8 (84) ♦ august 2010 17

Carmen FIRAN

Premianţii şi maestrul

H olul de la intrare dădea direct în living înroşea când râdea şi pentru o clipă mi s-a părut simpatic. cu greu de un sandwitch cu şuncă
unde erau multe scaune aranjate în semi- M-a luat de braţ şi m-a îndrumat spre bucătărie: „Hai, că şi mi-a întins lent o mână transpi-
cerc. La mijloc, o canapea de vinilin vişinie toată lumea e deja aici. Vino să bei ceva, mai aşteptăm să rată şi moale cu degetele răsfira-
şi şemineul fals în care se făceau că ard nişte lemne de vină Maestrul şi începem.“ te, nu ştiu dacă din timiditate sau
plastic cu reflexe portocalii. Lipseau etajerele cu cărţi, aroganţă.
decor obişnuit într-o casă de intelectuali români, chiar în N-am apucat să mai întreb nimic, care Maestru, ce să
emigraţie, dar poate că aveau o cameră separată dedicată începem, că m-am trezit în mijlocul unei adunări vesele, Păream să fiu singura nepremiată de acolo şi mi-am
bibliotecii. Casa părea încăpătoare, mirosea a plăcintă cu ca în România. Mirosea a ţuică şi a cuptor încins, femeile, îndreptat atenţia cu speranţă spre femeia scundă care ciu-
brânză, afară burniţa a toamnă târzie, aşa că m-am relaxat. cu excepţia Monei, fumau în dreptul ferestrei, bărbaţii vor- gulea şi ea cuburi de caşcaval lângă poet şi care era nevoită
Doar scaunele acelea goale mă nedumireau puţin. beau tare şi erau iremediabil plini de umor şi importanţă. să se ridice pe vârfuri şi să strige ca să fie luată în seamă.
Un bărbat mic şi ţepos pe care parcă îl mai văzusem Emigraseră majoritatea înainte de căderea comunismului,
cândva, a ieşit din bucătărie, a trecut încruntat pe lângă nu apucasem să-i întâlnesc în ţară, de unii ştiam doar din „Dânsa e visiting profesor la Columbia“, m-a lămurit
mine şi a plecat val-vârtej trântind uşa cât a putut el de auzite, iar de alţii deloc. Amicii mei din Bucureşti păreau Mihai, şi când a rostit Columbia a făcut ochii foarte mari
tare. O uşă solidă de stejar, singurul lucru natural de acolo, în centrul atenţiei, mai ales că nu erau doar scriitori ci şi ca să înţeleg exact cu cine am de-a face. „Şi lucrează acum
cum aveam să descopăr. Gazda n-a apucat să-l conducă redactori la o editură importantă. la o antologie a scriitorilor români din diasporă. Hai, trage
iar eu n-am apucat să număr câte scaune erau. M-a sărutat tare să intri şi tu în carte“, m-a îndemnat frăţeşte. S-a întors
afectată şi a făcut un gest de lehamite arătând spre uşa de „Vrei o ţuică sănătoasă de-a noastră? E făcută de so- apoi spre Sebastian, l-a bătut pe spate şi i-a spus pe engle-
stejar: cru-meu, să ştii“, m-a asigurat Mihai etalându-şi ca de fi- zeşte: „Can you please fix the tirbuşon?“ Şi ne-a explicat,
„Scrie la ziarul comunităţii. S-au certat pe politică, lui i ecare dată când râdea dantura puternică şi albă, semn de scuzându-l: „ E foarte îndemânatec. I-am spus să stea să-l
se pare că vede comunişti peste tot. Deşi, ca să fiu sinceră, sănătate şi, după unii, de virilitate. Mi l-a prezentat apoi salute şi el pe Maestru, dar cum întârzie, zic să-l lăsăm să
în ţară era şeful de cabinet al unui nomenclaturist. Ei, ce să pe Sebastian, băiatul lor, un adolescent delicat care după plece că doar e sâmbătă seara. Go, man, have fun!“
facem?! Ale vieţii valuri... Vai, ce mă bucur că ai venit.“ spusele Monei mergea pe urmele tatălui, câştigase şi el un
N-am înţeles mare lucru, m-am lăsat sărutată şi în timp premiu în liceu la un concurs de literatură, dar ei ar fi vrut Doamna profesoară a venit lângă mine, mi-a zâmbit
ce turuia am apucat totuşi să număr repede peste umărul ei să se facă doctor şi să rupă tradiţia. Eram şi eu de acord că larg pe model american şi mi-a spus pe româneşte: „Am
scaunele. 9. Cifră bună. era mai sănătos să lupţi cu tradiţiile decât să le urmezi, mai câştigat postul prin concurs. Pe bază de dosar. Dar ştiţi
Mona era frumoasă, senzuală, cu ten impecabil, de cu- ales când nu par să ducă prea departe. cum e lumea, vorbeşte... Cum faci ceva bun, cum ieşi din
loarea piersicii. M-am gândit că ar fi bine să mă las şi eu de rând, ţi-i ridici pe toţi în cap.“
fumat. Vorbea cu tot corpul şi se îmbujora la faţă ca o ado- I-am cunoscut apoi pe fiecare în parte. O prozatoare
lescentă timidă sau ca o femeie adevărată dintr-un secol care întărea legenda femeii românce frumoase şi aprige, N-am prea înţeles la ce se referea, dar am dat din cap
pierdut cu dantele şi corsete cu tot. Purta o fustă strâmtă şi râdea tare cu capul dat puţin pe spate şi asta îi mărea sex- binevoitoare. Părea cumsecade, o ajuta pe Mona să strângă
scurtă, dar ochii tuturor se opreau implacabil la decolteul apealul, ciorapii de mătase îi foşneau la fiecare mişcare paharele şi farfuriile goale. Am auzit-o apoi cum îi dicta
ei provocator cu care putea domina nu doar livingul, ci tot a picioarelor nervoase, avea ceva de călugăriţă expulzată o reţetă de dovlecei umpluţi. I se umflaseră picioarele, îşi
cartierul acela rezidenţial din Queens. pentru gânduri neortodoxe şi la gât chiar îi atârnau, de ace- scosese pantofii, cam milităreşti, şi se mişca vioaie între
A apărut şi Mihai, soţul ei, jovial, într-o cămaşă roz laşi lănţişor, o cruciuliţă şi o inimioară străpunsă de un ac frigider şi cuptor, dornică să se facă utilă. Îmi amintea de
mulată pe corp: „Ia te uită cine-a venit!“ Apoi a arătat şi el din diamante false. Mi-am amintit că îi citisem demult un profesoara mea de lucru manual din şcoala generală, ace-
spre uşa de stejar pe unde ieşise în trombă micuţul furios roman uşor al cărui titlu îmi plăcuse. laşi taior de tergal de culoarea oului de raţă, aceeaşi bluză
şi s-a gândit să îl mai scuze o dată: „Domne, unii pur şi cu volane de nailon, acelaşi zâmbet larg. Până şi mâinile
simplu nu fac faţă unei discuţii serioase în contradictoriu. Prozatoarea era puţin agitată, nu pentru că ar fi băut aspre cu unghii late semănau cu ale ei. Mâini îndemânate-
Eh, ştii bancul ăla? Ce e un jidan? Un evreu care tocmai a prea mult, nici pentru că cei doi invitaţi de la Bucureşti ce de femeie trecută prin greutăţi.
ieşit pe uşă! Înţelegi?“ nu îi acordau o atenţie specială cum probabil s-ar fi aş-
Am recurs la gestul meu salvator cu mâna în semn de teptat având în vedere trecutul ei, la care se adăuga şi un „Am aflat că lucrează şi ca secretară la un cabinet me-
„aşa şi-aşa“ care mă scosese din multe încurcături. Mă in- premiu al Uniunii Scriitorilor, ci pentru că Maestrul, iată, dical din Queens. Deşi cred că e doar o acoperire, să intre
vitaseră la o petrecere dată în cinstea a doi scriitori din întârzia. în legătură cu cât mai mulţi din diasporă... Înţelegi ce spun.
Bucureşti care se aflau pentru câteva zile la New York. Pe Sunt trimişi în misiune. E plină emigraţia de ei. Eh, să ve-
Mona şi Mihai abia îi cunoscusem, în schimb cu cei doi Retras într-un colţ lângă masa cu platouri, un bărbat dem ce antologie o să iasă... Eu una nu vreau să apar în
scriitori eram prietenă de mult. masiv cu figură blândă de preot de ţară, mânca netulburat. aceeaşi carte cu toţi neica-nimenii“, mi-a şoptit conspirativ
„Şi în plus la noi în casă o să ai ocazia să cunoşti cei prozatoarea, mijindu-şi neîncrezătoare ochii.
mai tari scriitori din comunitate!“, mă avertizase Mihai, el „L-ai recunoscut sper pe poetul naţional al comuni-
însuşi un prozator care pe vremuri, în România, se spune tăţii noastre, recentul câştigător al premiului Academiei „Se vorbeşte că Maestrul îşi va publica jurnalul.
că promitea mult. Române“, mi l-a prezentat Mihai. „Şi să nu uităm, cât ne- Necenzurat. Abia atunci o să vadă lumea cine e!“, a dat din
Cum aterizasem doar de câteva luni în America, eram ar pica de greu, el e singurul dintre scriitorii exilului care a mâini doamna profesoară cu degetul arătător spre o tablă
curioasă să-i cunosc, aşa că iată-mă, cu prima mea carte de intrat în toate istoriile literare. Se trage direct din coasta lui imaginară şi nu era clar dacă era de bine sau de rău.
versuri în engleză şi o sticlă de merlot din Africa de Sud. Arghezi, cum a scris marele nostru critic care l-a şi vizitat
„Sunt prima?“, am întrebat-o pe Mona, dar mi-a răs- luna trecută la New York.“ Poetul trăgea cu urechea, mânca, tăcea, privea de sus
puns Mihai: „E greu să fii prima aici, draga mea, sun- şi zâmbea superior. Câteva firimituri din sandwitch i se li-
tem scriitori vechi, cu faimă şi cu multe premii.“ Şi el se Prozatoarea a făcut o grimasă: „Ce dragă, ăla mare cri- piseră de cămaşa căreia îi plesnise un nasture deasupra cu-
tic? Hai să fim serioşi!“, şi-a dat ochii peste cap şi s-a uitat relei. Deodată s-a făcut linişte. Ochii prozatoarei s-au lu-
încă o dată spre uşă îngrijorată. Maestrul trebuia să fi ajuns minat, Mona şi-a aranjat decolteul, profesoara s-a încălţat,
de mult. „Nu există atâtea istorii câţi critici din România a Mihai s-a înroşit şi a ţâşnit spre uşă. Sosise Maestrul. Şi
ţinut el pe casă şi masă.“ cum aveam să descoperim, meritase din plin aşteptarea.

Ştiam numele poetului dar de recunoscut n-aveam (continuare în numărul viitor)
cum, pentru că toate pozele pe care i le văzusem prin re-
viste erau probabil din timpul liceului. Poetul s-a desprins

→ faţa lui de obicei veselă se încărcase „Exemplu prost.“ Când el se îndepărta greoi, ea a văzut că nu mai era la fel de supărată ca atunci când
Împotriva voinţei ei, simţea lacrimi sfre- toată plaja se uita la ea. De data asta nu a era pe plajă. Şi când a ajuns la asta, a încer-
de solemnitate: delindu-i colţurile ochilor. „Aşa credeţi?“ a mai zâmbit, ci s-a uitat fix în faţă. O proce- cat să povestească cât mai calm, sperând să
„Vă lipsesc prieteni cei mici astăzi?“ întrebat ea, încercând să zâmbească. siune de iahturi se îndrepta spre portul Dun se detaşeze, să vadă lucrurile clar. Dar, cu
Ea a râs. „Da, puţin,“ a mărturisit. „Îmi „Nu ştiu,“ a zis el cu seriozitate. „Ţine Laoghaire, cu pânzele albe ca nişte fluturi. toate că soţul ei a râs puţin la început, faţa
de conştiinţa dumneavoastră. Dar nu e nor- Întorcându-se, şi-a ascuns faţa lipind-o de lui a devenit din ce în ce mai serioasă şi a
plac, sunt o companie foarte plăcută.“ mal ca o fată necăsătorită să fie aşa dispo- ciment şi a început să plângă. simţit cum nervozitatea ei creştea din nou.
El a rămas tăcut pentru moment. „Nu nibilă cu elevi de la seminarul teologic.“
„Dar nu sunt necăsătorită!“ Dar ce avea să facă? Pe când conducea „Dar ce drept avea el să îmi spună
sunt sigur că e bine pentru dumneavoastră A fost rândul lui să fie şocat. înapoi spre Dublin, Françoise era atât de asta?“ a izbucnit ea în cele din urmă.
să vorbiţi cu ei,“ s-a avântat el. „Sunteţi căsătorită! Şi veniţi –“
El nu a terminat propoziţia, absorbită încât era să facă Kieran O’Meara nu a răspuns, ci a
Ea s-a ridicat cu o smucitură. „Dar ce dar ea a ştiut ce vrea să spună. un accident, urmându-şi continuat să răsfoiască paginile ziarului
vreţi să spuneţi?“ „Da, sunt căsătorită şi soţul un străvechi reflex de a Evening Press.
meu mă lasă să vin singură pe trece pe dreapta pe strada
„Mulţi oameni de pe plajă“ – nu se sim- plaja şi să vorbesc cu cine vreau. Georgiană pe care locuiau. „Ce drept are cineva să acuze oamenii
ţea în largul lui – „vorbesc.“ Vedeţi, el are încredere în mine.“ Un Ford a claxonat tare şi aşa?“ a repetat ea.
El s-a ridicat încet. „Ei bine, ea a virat, urcând maşina
„Dar nu sunt decât nişte copii!“ Şocul a fiica mea,“ a zis el, cu o încerca- pe trotuar chiar la timp. A „În mod evident a crezut că face ceea
fost atât de puternic, încât a început să tre- re nereuşită de a reveni la tonul văzut faţa surprinsă a so- ce trebuie.“
mure: dacă un om atât de inofensiv crede prietenesc, „depinde de dumnea- ţului ei la fereastră: slavă
asta, oare ce gândesc ceilalţi? voastră. Nu am vrut decât să vă Domnului că era acasă. Ea a ezitat. „Dar cu siguranţă tu nu
avertizez.“ crezi ...“
„Sunt elevi la un seminar teologic,“ a Totuşi, nu a pomenit
zis el cu încăpăţânare. „Vor fi preoţi.“ nimic despre problema ei Faţa lui se roşi puţin, pe când răspun-
decât după câteva ore, când dea. „Nu, desigur că nu. Dar nu neg faptul
„Dar cu atât mai mult: nu pot fi,“ şi-a că în anumite circumstanţe ai putea fi con-
căutat cuvântul, „izolaţi.“ siderată o ocazie de a păcătui.“

„Nu aşa vedem noi lucrurile. Daţi un Traducere de Florentina ANGHEL
exemplu prost.“

„Ce dau?“

18 Nr. 8 (84) ♦ august 2010 Scrisul Românesc Proză

Adrian SÂNGEORZAN

Kumari

A început să-mi placă atunci când am văzut-o sunt sobri şi organizaţi, cu toate scandalurile astea pe care trei zile de petreceri. Vremuri interesante, de nerepetat, de
cum lua sânge bolnavilor. Când îi înţepa cu le vedem la televizor. Ştiam că atunci când spunea asta care fugisem mâncând pământul.
acul, ce părea o prelungire firească a dege- nu se gândea la copiii pe care se putea să-i facă cu mine.
telor ei lungi şi subţiri, aceştia nu numai că nu se crispau A înţeles repede că pentru mine contracepţia e un fel de Cum sunt femeile în ţara ta, m-a întrebat suav?
dar mai şi zâmbeau prosteşte, de parcă le-ar fi injectat în credinţă colaterală, sub forma unor prezervative pe care Minunate, crede-mă! Atunci de ce ai venit aici? Tocmai
vene elixirul vieţii. Avea în mâini o putere şi-o delicateţe le purtam în buzunar. N-a reuşit absolut deloc să priceapă din cauza asta. Era greu să te concentrezi acolo. Brusc mi
pe care o au doar furnicile care pot căra fără efort frunze care e diferenţa dintre un greco-catolic ca mine şi un cato- s-a tăiat tot cheful şi aş fi vrut să dispar. Mi-aş fi dorit să pot
ce le depăşesc cu mult greutatea şi suprafaţa corpurilor. lic sadea şi cum de se căsătoresc preoţii la greco-catolici zbura dintr-odată, să fiu teleportat în munţii în care cres-
Într-o noapte, în care stăteam goi şi tăcuţi unul lângă altul, dacă sunt totuşi catolici. Plus uriaşa diferenţă între a-ţi face cusem şi unde Crăciunul era încă în toi, cu toată diferenţa
începuse să-mi spună că ea în altă viaţă a fost furnică şi că cruce de la stânga la dreapta şi nu altfel. I-am mărturisit că de fus orar. Dar nu m-a ţinut mult. Uma m-a luat simplu de
sufletul ei va mai trece prin multe alte furnici până va scăpa după îndelungi cercetări habar n-aveam nici eu de ce e aşa mână, ca pe un copil pierdut, şi mi-a spus că dacă coborâm
cu totul. Eu tocmai cumpărasem o casă veche în Queens şi şi nu altminteri şi că toate astea sunt pentru mine la fel de în staţia de metrou din faţa noastră în 20 de minute putem
cel ce-mi făcuse expertiza casei îmi spusese că sunt termite importante ca spălatul pe dinţi. fi în Jackson Hights unde avea un studio. Ce beţi voi de
în zonă. Un fel de furnici speciale care pot să-ţi roadă casa Crăciun? Orice. Atunci e simplu.
pe dinăuntru, până când într-o zi toată lemnăria se poate Într-o zi de iarnă, în care lucram cu ea în spital, nu m-am
prăbuşi în jurul tău de rămâi cu cerul deasupra capului şi putut abţine şi am rugat-o să-mi ia şi mie puţin sânge. M-a Avea un studio mare, mobilat simplu de la Ikea cu piese
cu un teren viran în care, ele, furnicile, vor continua să privit mirată, neştiind dacă vorbesc serios. Am probleme tip fusion în care era greu să recunoşti un stil sau o tendinţă.
roadă tot ce se va construi acolo. Chemasem specialistul cu colesterolul, am minţit eu şi m-a crezut. La vârsta ta Simţeai că nu era legată sufleteşte de niciunul din obiectele
în termite care, pentru 2000 de dolari, mi-a promis că le n-ar trebui să ai nicio problemă, a spus ea în timp ce-mi care o înconjurau pentru că zăceau în jur fără nicio viaţă
va veni de hac. N-am fost deloc sigur că va reuşi, dar l-am punea acul în venă. N-am simţit nimic, decât o ameţeală a lor. Doar o poză mică şi înrămată care reprezenta poate
plătit. Când i-am spun de asta a zâmbit îngăduitor, ochii plăcută ca pe vremea când eram copil şi credeam în îngeri. curtea unei mănăstiri sau case tibetane. Mi-a luat haina şi
i-au devenit şi mai oblici şi mi-a spus simplu: O priveam de sus. Fruntea neobişnuit de lată, lucioasă ca o a dispărut în bucătărie de unde a adus o sticlă de vin roşu
– Ideile astea nu sunt pentru tine, iubitule. Tu vii din oglindă în care mă puteam vedea, sprâncenele lungi care, franţuzesc pe care l-am deschis cu greu. Tăceam amândoi.
altă lume în care furnicile sunt doar nişte insecte scăpate deşi clipeau regulat, păreau perfect încremenite. Avea tră- Am ciocnit pentru Crăciunul de trei zile din România. A
de orice numărătoare. Poate-i mai bine aşa. sături rasiale amestecate, aşa cum au oamenii din Nepal şi pus apoi un disc cu o muzică pe care nu puteam s-o iden-
O chema Uma. De câte ori am încercat s-o întreb despre Tibet unde China şi India urcă gâfâind din direcţii opuse tific. Două sau trei instrumente greu de vizualizat. Dă-ţi
religia ei mă ducea cu vorba şi mă asigura că într-o zi poate pe versantele Himalaiei. Cu toate astea, niciun rid la colţul jos puloverul, mi-a spus simplu. E cald aici, nu-i aşa? Da,
îmi va spune mai multe pentru că religia nu e importantă şi ochilor sau pe frunte. Două mici pe gât şi poate mâinile e cald. Mi-a şters delicat broboanele de transpiraţie de pe
că ăsta e unul din motivele pentru care mă place şi se culcă cu care-o trădau uşor. Sângele meu năvălea aseptic din fiolă frunte, apoi mi-a descheiat cămaşa pe care mi-am scos-o
mine. „Tu n-ai niciun Dumnezeu şi nu pari să crezi în nimic.“ în fiolă şi mă gândeam că aş fi stat aşa privind-o până când până la urmă singur, aproape speriat. Femeile mă sperie
M-am simţit jignit, dar nu era vina ei că eu nu ştiam aş fi leşinat exanghinat în braţele ei. totdeauna la început. A stins lumina şi când s-a dezbrăcat
încă dacă şi în ce să cred. De când emigrasem în America i-am văzut pielea albă, aproape fosforescentă. Trupul ei în
şi îmi forţasem cât putusem norocul simţeam că trebuie să Îţi iau şi pentru ficat, rinichi şi pentru restul dacă tot întuneric lumina cu adevărat şi aveam să mă obişnuiesc în
mai fie şi altceva în afara dolarilor pentru care ne vindem vrei analize. Câţi ani ai, doctore? Numai 30? Munceşti cam curând cu această luminozitate a ei. Ne-am iubit de parcă
sufletele şi-al muncitului pe brânci. mult. Dacă aş fi întrebat-o şi eu câţi ani avea sunt sigur că am mai fi făcut-o de multe ori. Liniştit, relaxat, ca nişte
La început nu vorbeam deloc despre locurile din care n-ar fi ieşit cu mine ziua următoare. Era cu siguranţă mai în iubiţi care se cunoşteau. În noaptea aceea ea a făcut totul
venisem, ca şi cum am fi venit de niciunde, sau am fi fost vârstă ca mine, dar femeile din rasa ei nu-şi arată anii. Mă şi doar ea părea să-mi fi cunoscut trupul dinainte. Eu eram
amândoi nişte buruieni exotice aduse de două vânturi stră- gândeam că dacă va ajunge vreodată la 80 sau 90 de ani prea atins de fosforescenţa ei care părea să-i crească cu fie-
ine. Ne era clar amândurora că venisem în New York de fruntea ei va rămâne la fel de netedă şi de lucioasă. care unduire a corpului. La un moment dat am închis ochii,
pe două planete total diferite, Nepal şi România. Pentru ceea ce nu fac niciodată când sunt în pat cu o femeie pentru
ea Europa toată era un paradis uitat al lumii, unul cu mai A doua zi era Crăciunul, eram liber două zile şi al naibii că vreau să văd totul. Dacă e să crezi în reîncarnări atunci
multe clădiri, biserici şi cimitire decât copaci. Un para- de singur. Mă gândeam că a face Crăciunul cu o fată din Uma trebuie să fi fost într-o altă viaţă licurici, nu furnică.
dis straniu despre care citise doar în cărţi şi în care trăiau Nepal e ceva mai potrivit decât să stau singur cu o bere şi
cele mai albe şi mai civilizate furnici. Eu eram una din ele. cu golul din stomac care de sărbători se lărgea ca un balon Câteva luni mai târziu, într-o noapte de vară toridă, în
Acolo fiinţele sunt scutite de reîncarnări pentru că există zburător. Eram în New York de patru ani şi dacă gândeam care nu puteam să dorm, am deschis o carte şi am citit la
un Mântuitor care a preluat de unul singur toată corvoada pozitiv, adică aşa cum se obişnuieşte în acest muşuroi, n- lumina corpului ei. Am şi astăzi poza aceea de Crăciun
vieţii, morţii şi-a nemuririi. Te referi la Cristos? Am între- aveam de ce mă plânge. Încă alte câteva luni de sclavie şi făcută pe secţia de Interne a spitalului cu tot personalul din
bat-o ştiind că nu-i uşor să-i ţină minte numele, aşa cum eu aveam să-mi termin rezidenţa. Mereu mi se spunea să tac, tură. Un adevărat babilon rasial. Uma iradia în jurul capu-
nu puteam ţine minte cine-i Shiva, care-i Vishnu şi alţi mii să muncesc şi să înghit pentru că ceva din mierea Americii lui un mic halou de lumină ca o sfântă bizantină rătăcită.
de zei hindu. Da, la El, Iisus şi dacă aş avea copii i-aş face e pusă deoparte şi pentru mine.
creştini să ştii, i-aş da la catolici pentru că au şcoli bune, Pe secţie se purta ca şi cum nu ar fi nimic între noi.
La prânz am dus-o la un restaurant thailandez, în La început am fost mulţumit, dar după câteva săptămâni
Roberta Ionescu – Timpul răpit 2 Village, şi asta a cam fost singura concesie pe care i-am atitudinea ei a început să mă irite pentru că în spital nu mă
făcut-o ca furnică albă europeană. Am sărbătorit Crăciunul prea băga în seamă. Dormeam de multe ori noaptea la ea.
cu un red-curry condimentat de mi-au dat lacrimile. Am Ne iubeam la culcare, la trezire, uneori în timpul nopţii
dus-o apoi la catedrala St. Patrick, să vadă că vin dintr-o când ne trezeam deodată să urinăm. Aveam o sincroniza-
lume cu tradiţii şi unde s-a mirat că nu-mi fac cruce. Ea a re perfectă a corpurilor şi a nevoilor lor. N-avea decât o
intrat într-o ciudată şi inclasificabilă stare de pioşenie şi a toaletă. Ea se aşeza pe capac, iar eu urinam în chiuvetă.
vrut să stăm puţin pe o bancă ca şi cum am fi vrut să ne Îi spusesem odată că doctorii din România când sunt de
reculegem după ceva. Pauza m-a costat cinci dolari pe care gardă urinează totdeauna în chiuvetă. E ca o tradiţie. Mi-a
i-am pus în coşul cu donaţii care a apărut în faţa mea din spus că ideea i se pare strălucită şi să mă ţin de ea. Ne în-
senin. De acolo am trecut strada la Rockefeller Center, unde torceam somnambuli în pat şi ea se urca încet peste mine.
probabil credea c-o să-mi iau de undeva nişte patine şi-o să Dimineaţa veneam cu maşina şi o lăsam departe de spital
sar sprinţar pe ringul de gheaţă. Seara am dus-o la un spec- pentru că nu voiam să fim văzuţi împreună. Nu puteam să
tacol de balet cu trupa Alvin Ailey. Am cumpărat ultimele scap de mirosul ei toată ziua şi când treceam pe lângă ea o
bilete, sus în ultimul rând. Eu eram fascinat de mişcările adulmecam ca un câine credincios. Abia aşteptam să vină
celor de pe scenă, îi mai văzusem, şi trăgeam cu coada noaptea şi să devin singurul ei pacient.
ochiului la reacţiile ei. Părea o statuie inexpresivă. Nu era
deloc frig, dar ea pe la jumătatea spectacolului a avut un Avea ceva nobil în ea deşi era doar o asistentă medicală
frison puternic pe care nu l-a mai putut stăpâni. Părea sau formată la şcoala americană, unde compasiunea şi dedica-
rău răcită sau bântuită de un spirit ce voia să iasă din ea şi ţia se învaţă ca orice altceva. În spital avea ceva de prin-
nu ştia cum. M-a luat încet de braţ şi am simţit că era rece ţesă asiatică, una rătăcită, care încerca să-şi umple timpul
ca gheaţa. Am cuprins-o după umeri pentru că tremura şi cu ceva util, umanitar, în timp ce mintea ei plutea în alte
i-am spus prosteşte că dacă are nevoie am motrin la mine. sfere. Noaptea, în pat, era cu totul altă persoană. Nimic
Nu sunt deloc bolnavă, mi-e doar frig. Nu mi-a mai fost frig umanitar şi de caritate pentru corpul şi mintea mea, care
de mulţi ani... Vrei să plecăm, am întrebat-o. Nici vorbă, dezumanizate de trei ani grei de rezidenţă îşi recăpătau
mie frigul îmi face bine! Sunt din Nepal, nu uita. Corpul a pofta de viaţă. Îi plăcea să mă asculte şi după două trei luni
început să i se încălzească treptat şi la sfârşitul spectacolului ştia aproape totul despre mine, în timp ce eu nu ajunsesem
ardea. Ai febră? Nici vorbă, mi-e foarte bine. cu povestea vieţii ei dincolo de trupul ei supranatural care
producea din ce în ce mai multă lumină noaptea. M-a pus
După spectacol am realizat că nu mai ştim ce să fac cu să-i povestesc despre iubitele mele din România, dar nu
ea. Îmi părea complet străină. Ne-am plimbat o jumătate de m-a întrebat niciodată de familie. Vorbea o engleză impe-
oră pe străzi, timp în care i-am povestit oarecum nervos ce cabilă pentru că venise în America de la 15 ani, adusă de
chefuri senzaţionale făceam în România, unde Crăciunul o mătuşă care murise nu de mult şi cam asta-i tot ce-am
se sărbătorea trei zile, după care urma Revelionul cu încă putut scoate de la ea. Trecutul ei părea un bagaj inutil pe