Binder1hj

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013 19

Ferdinand este convins că nu Rodica GRIGORE
poate trăi fără Miranda, prin
urmare o răpeşte şi o aduce la A fi şi a avea
el acasă. Miranda, însă, îl consideră doar
un Caliban barbar care n­a făcut altceva altă parte, în ciuda acestei apropieri fizice devine, aşadar, şi modul găsit de Fowles netrecut, ale existenţei lui moarte, uscate
decât s­o ascundă în peştera lui. Numele dintre locuinţele celor doi protagonişti, pentru a reprezenta o gravă confuzie a din cauza lipsei sentimentelor, în fond,
acestea sunt, evident, extrem de cunoscute cu greu ne­am putea imagina medii mai valorilor, deopotrivă, semnul eşecului unei a umanităţii de natură a salva orice fiinţă
cititorilor. Dar, la fel de evident, datele diferite şi puncte de vedere mai opuse întregi societăţi de a mai face diferenţa între de transformarea în simplu obiect. Pe
de mai sus nu se potrivesc cu cele din decât ale Mirandei şi ale lui Clegg, Fowles nevoia de a­şi exercita puterea şi controlul de altă parte, încercând mereu să­şi re­
Furtuna lui Shakespeare. Şi nici lumea abordând, aici, şi problema diferenţei asupra celorlalţi, pe de o parte, şi, pe de capete libertatea şi nereuşind cu niciun
în care se mişcă aceste personaje nu mai dintre categoriile sociale ale vremii. Căci altă parte, puterea eliberatoare a dragostei chip, Miranda înţelege încă un lucru, care
este minunată. Căci Ferdinand se numeşte, frumoasa Miranda se bucura, înainte de a adevărate. Dar confuzia pe care o trăieşte o înspăimântă: cât de periculoasă poate
acum, Ferdinand Clegg şi este funcţionar. fi răpită, de toate privilegiile, beneficiind Clegg este cu atât mai mare, cu cât fiinţa deveni puterea „oamenilor slabi“, atunci
Pe Miranda o cheamă Miranda Grey, are de educaţie strălucită, fiind înconjurată de reală, Miranda în carne şi oase, se dovedeşte când scapă de sub control şi se transformă
douăzeci şi trei de ani şi este studentă la o mulţime de prieteni şi admiratori. Clegg, a fi complet diferită de imaginea mentală în tiranie lipsită de orice logică. Căci
Arte. Acţiunea se petrece la Londra, în plin pe de altă parte, provine cei întemniţaţi între graniţele nemiloase
secol XX, iar romanul care cuprinde toate dintr­o familie destrămată, pe care şi­o construise el. ale propriilor lor temeri şi resentimente
acestea – raportându­se mereu, dar în sens e un introvertit marcat de Căci fata îl respinge de la vor căuta, întotdeauna, aproape în mod
invers – la celebra piesă shakespeariană numeroase complexe sociale bun început, neezitând să­şi natural – sau, în orice caz, previzibil – să­i
este Colecţionarul, de John Fowles. Apărut şi fizice, singura lui bucurie exprime deschis profundul întemniţeze şi pe cei care se deosebesc de
în anul 1963, deşi autorul lucra deja, de mai fiind colecţia de fluturi – dar dispreţ pentru tot ceea ce ei, expresia cea mai gravă – întruchipată pe
bine de zece ani, la alte scrieri, mai cu seamă şi aceasta se transformă în înseamnă Clegg şi, în fond, deplin de Clegg – fiind aceea de a­i con­
la Magicianul, Colecţionarul l­a uimit chiar obsesie maladivă odată cu lumea lui, criticându­i lipsa sidera pe ceilalţi drept obiecte care pot
şi pe Fowles cu uriaşul succes, cartea fiind, intrarea Mirandei în aria de gust, complexele, modul fi incluse după plac în colecţii mai mult
de altfel, ecranizată în scurt timp. Pornind, lui de interes. Astfel, de la de viaţă, obsesiile. Iar unica sau mai puţin variate. Interpretându­şi el
măcar ca pretext, de la situaţia din Furtuna, simple şi oarecum nevinovate soluţie pe care o găseşte el însuşi romanul, Fowles vorbea, la un mo­
textul acesta al lui John Fowles depăşeşte fantezii care o includeau pe în această situaţie este de ment dat, despre „dimensiunile sociale
rapid nivelul strict livresc şi dobândeşte noi fata cea frumoasă pe care o a­i face Mirandei poze şi ale conflictului“ din Colecţionarul, înţeles
semnificaţii, transformându­se, pe parcurs, remarcă întâmplător, într­o să le privească după aceea, drept expresie a permanentei ciocniri dintre
într­un adevărat studiu social şi psihologic bună zi, Clegg ajunge să fie liniştit, în cele din urmă: căci „cei mulţi“, reprezentaţi de Ferdinand
asupra acelor oameni – profund dispreţuiţi complet obsedat de imaginea fotografiile nu­l puteau nici Clegg, şi „cei puţini“, cei asemenea Mi­
de scriitor – care aleg să colecţioneze ei, imaginându­şi chiar şi o respinge şi nici dispreţui. randei, numeroşi critici neezitând chiar
nenumărate lucruri, doar pentru ca, în întreagă existenţă alături de să­l acuze pe autor de elitism exagerat.
acest fel, să­şi sporească (desigur, doar în cea care nici nu visa ce pasiune deşteptase. Cea de­a doua parte a Cu toate acestea, scriitorul nu idealizează
mod iluzoriu) propria importanţă. Numai Prima parte a romanului este reprezentată cărţii adoptă un punct de nicidecum vreun personaj, Miranda însăşi
că Ferdinand Clegg nu se mulţumeşte să de relatarea lui Clegg cu privire la acţiunile vedere diferit, căci acum avem în faţă fiind ironizată, nu o dată, pentru snobism
colecţioneze simple obiecte, ci nutreşte şi intenţiile sale şi, mai cu seamă, la cealaltă perspectivă, cea a Mirandei care, şi preţiozitate, cu toate că romancierul îi
nebunescul proiect de a reuşi să trateze alte dragostea pe care o simte pentru Miranda. pe ascuns, scrie într­un jurnal versiunea apără punctele de vedere, afirmând că, dacă
fiinţe umane ca pe nişte obiecte, aceasta Numai că devine în scurt timp evident sa asupra faptelor şi întâmplărilor prin n­ar fi avut parte de o moarte cumplită şi
fiind, de fapt, situaţia Mirandei, prizoniera că ceea ce el numeşte dragoste nu este care trece. Abia acum cititorul înţelege prematură, tânăra ar fi putut deveni „acel
lui fără putinţă de scăpare. altceva decât o dorinţă acută de a o avea, o pe deplin suferinţa fetei, silită să trăiască gen de fiinţă umană de care lumea are
nemaiîntâlnită dorinţă de posesiune, nu în într­o pivniţă, lipsită de aer curat, de soare atât de mare nevoie“. Finalul romanului
Aparent, cartea porneşte, la nivel sens fizic, ci în sensul în care, mental, el o şi, desigur, mai ales de libertate. Cu atât însă, aduce o perspectivă sumbră asupra
strict narativ, de la un fapt divers – şocant, transformă pe tânără într­un obiect al său, mai stupide devin, în acest context, darurile viitorului, căci, la puţină vreme după ce
desigur: un tânăr care, în general, trece un lucru de preţ de care poate dispune după pe care i le oferă, din când în când, Clegg, o înmormântează pe Miranda în grădina
mereu neobservat, răpeşte o fată pe când cum crede de cuviinţă, exponatul suprem al ciocolată, bomboane, parfumuri, câtă vreme sa, Clegg începe să urmărească o fată ce
aceasta se îndrepta spre casă, venind de colecţiei sale. nu i se permite să trăiască în conformitate aduce cu aceasta, fiind destul de previzibil
la cinematograf. Miranda ajunge, astfel, cu propria voinţă. Iar la această irepresibilă ce urmează să se întâmple. Semn, dacă mai
în pivniţa casei lui Clegg, pivniţă pe care Este evident, desigur, dacă avem în nevoie de libertate a fiinţei pe care susţine că era nevoie, că lumea este – sau, ca să fim
acesta o amenajase cu mare grijă tocmai în vedere opera lui John Fowles în ansamblu, o iubeşte, Clegg rămâne insensibil până la optimişti, că lumea era, la mijlocul secolului
scopul de a o adăposti pe cea mai preţioasă că scriitorul a abordat aici una din temele capăt, adică până la moartea tragică a fetei, XX – populată de mult prea mulţi Calibani,
captură a sa. Căci, pasionat de fluturii exotici sale favorite, la care va reveni, de altfel, şi din cauza pneumoniei datorate umezelii incapabili să înţeleagă că existenţa umană
şi având şi o asemenea colecţie, Ferdinand în romanele ulterioare, şi anume obsesia din pivniţa unde îşi duce zilele. Esenţial înseamnă şi ceva în plus faţă de a avea.
Clegg este, practic, atras de Miranda aşa posesiunii, organizarea existenţei umane este însă că, începând să­şi analizeze cu
cum ar fi atras de un exemplar minunat sub semnul tutelar al lui „a avea“, trăsătură atenţie temnicerul, Miranda îşi dă seama John Fowles, Colecţionarul.
dintr­o specie rară de insecte, nereuşind caracteristică, după cum consideră autorul, că, în fond, el este adevăratul prizonier, de Traducere de Mariana Chiţoran,
niciodată s­o privească – şi, cu atât mai puţin a societăţii moderne industriale. Clegg aceea îi şi spune mereu Caliban – prizonier
s­o înţeleagă – ca pe o fiinţă umană. Şi, cu nu între ziduri, ci între nişte limite de Iaşi, Editura Polirom, 2011
toate că familia fetei locuieşte în apropiere
de odioasa pivniţă unde tânăra va fi silită să
trăiască, nimeni nu o va găsi pe Miranda, în
ciuda eforturilor depuse de autorităţi. Pe de

Ion PREDESCU omului devine linie melodică într­o inter şi intra­animare.
O ambianţă fonetică fără crescendo (crescendo­ul va
Poezii animiste fi relativizat prin explicitare), fără metafore excesive
(dezvoltatoare, neliniştind versul), însoţeşte un complex
Profesorul universitar Ştefan Găitănaru, doc­ nu ale revoului, expresive, uneori livreşti. tematic al umanismului rafinat prin istoria formelor şi
tor în ştiinţe filologice, o perioadă înde­ Frumoasa mea, alungă­ţi întristarea/ Speranţelor din mentalităţilor rapsodice.
lungată decan al Facultăţii de Litere, Uni­
versitatea de Stat din Piteşti, este cunoscut mai ales pentru timpul neajuns./ Când va reaprinde zarea/ Alaiul florilor Roşu mac, unde­i misterul/ Timpului pe care­l tragi?/
volumele sale din domeniul lingvisticii, dar şi ca autor de ascuns,// Vor fi pridvoare ce vor arde­n pripă/ Şi temelii Ai băut din mine cerul/ Rămăşiţelor prea dragi,// Ai
poezie, studii şi articole de critică literară. ce nu­şi vor avea rostul./ Frumoasa mea, clipă de clipă/ culcat mământ pe geana/ Gândului de la­nceput;/ Ochiul
Poezia lui Ştefan Găitănaru devine sub semnul au­ Se despleteşte­n visul nostru.// Vino încet, vei spune tău aşteaptă rana/ Să se cearnă. S­a cernut?// Vinul la
rorarului, a naturii „naturata“, a simplităţii (politropice), amintirii,/ Aşterne zborul care­mi place./ Frumoasa mea, ulcica sfântă,/ Dacă­i vin, îmi spune că/ Cerul la această
stil mai mult decât scriitură, „matutina“ şi, în structurile vor duce mirii// Vom trage storul serilor cuminţi/ Şi vom nuntă/ Nu se mai întunecă (Vânătorul).
de adâncime „naturans“, într­un tragic rezolvat diegesial, dormi, frumoasa mea, mai bine,/ Când alţii, alintându­
în aşa fel încât memoria poetului setează transfigurator ne părinţi,/ Şi­or aminti de tine şi de mine. (Cântec de Un timp „havuz“, „cascadă“ se inserează prin te­
ceea ce ar putea fi ousia experienţelor devastatoare. O dragoste) lescopările vremurilor în palma poetului, care, văzând cu
caligrafie trubaturesc memorabilă, versuri ale reveriei şi gândul, strânge firele istoriei într­o existenţă a creativităţii
Linia calmă şi caldă, umanizată, din studiile bine temperate.
profesorului se transpune în clasicitatea versului. Binele
Expresivitatea culturii clasice se distilează în seg­
mente de viaţă exprimate prin armonii de foneme, sub­
til oximoronice („focurile de zăpadă“, „gândul scos din
valuri de odihnă“).

20 Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013 Scrisul Românesc Cronică literară

Gabriela RUSU-PĂSĂRIN

Timpul mărturisirii –
o deschidere de perspectivă

„Nevoia generală şi absolută din care scrieri reprezentative pentru volumele o atmosferă la graniţa cu irealul. Proza chipuri şi nu destine, în fapt fiind un
izvorăşte arta… îşi are surse în faptul apărute de­a lungul vremii. Ne­am fi scurtă care plasează structura scrierii în singur destin: al deţinutului în lagărele
că omul este conştiinţa gânditoare, aşteptat să respecte principiul diacronic, planul miraculosului este cea intitulată morţii. Iar alegerea femeii intelectuale ca
adică faptul că el face din sine însuşi astfel oferind o imagine a scriiturii într­o Fântâna Albă. Geneza prozei se re­ personaj principal are rolul de a impune
pentru sine ceea ce este el, ceea ce este devenire a operei. Surprinzător, Ioan vendică dintr­o ştire dintr­un ziar: 3000 o perspectivă de înţelegere a lumii, o
el în general“. Consideraţiile lui G. Barbu alege un alt criteriu de structurare, de români au fost executaţi de sovietici, speranţă a celui care nu cedează în faţa
W. F. Hegel (Prelegeri de estetică) fac cel al tensiunii discursului, al alternanţei pentru că au încercat să se retragă din fatalităţii. Este un personaj construit prin
trimitere şi la particularitatea artei de a atmosferei de la scrierile scurte cu nucleu Bucovina de Nord, anexată de ruşi, tehnica persuasivă a captării reflecţiilor
se manifesta ca un limbaj cu mai multe simbolic, la reportajele literare, reportaje în România. Serviciile secrete ale lui şi refracţiilor de lumină şi întuneric.
nivele de înţelegere; la fiecare abordare de călătorii şi până la povestirile teri­ Stalin au propagat în rândul românilor Fata cu rochia de bal este un exemplu
afli noi înţelesuri, arta în sine fiind un fiante din volumul Fericiţi să ucidă. din Bucovina informaţia că pentru o elocvent.
limbaj ce necesită o interpretare, o nouă Dacă aici ar fi fost finalul volumului, am perioadă scurtă de timp autorităţile vor
interpretare la fiecare receptare. Reunind fi considerat că Ioan Barbu este adeptul permite trecerea graniţei în România. Ultimul capitol reuneşte frânturi de
cele două perspective (înţelegerea auto­ scrierilor circulare (cu început şi sfârşit Se întâmpla la 1 aprilie 1941. O farsă interviu sau de mărturisiri ale „Îngerilor
rului şi înţelegerea unor noi înţelesuri a istorie soldată cu uciderea a 3000 de emigraţiei“, personalităţi ale culturii ro­
la relecturarea operei) vom încerca pro­ în aceeaşi cheie). Autorul surprinde prin români. Pornind de la acest reper istoric, mâne stabilite în S.U.A. sau Canada.
iectarea unei noi imagini a scrierilor adăugarea încă a unui capitol, Îngerii Ioan Barbu construieşte o atmosferă cu O adevărată pagină de istorie literară o
scurte (povestiri, eseuri, reportaje lite­ emigraţiei, confesiuni incitante despre o adevărat fantastică: în cele trei gropi constituie redarea destinului romanului
rare şi fragmente din interviuri) ale lui epocă prin grila de receptare a unor nume comune au fost aruncaţi şi oameni în lui Romulus Zaharia, Ademenirea, carte
Ioan Barbu apărute în volumul Fântâna rezonante pentru cultura română. viaţă. Dialogurile dintre ei sunt terifiante: care a stat în sertar din 1968 până în
Albă (Editura TipoMoldova, 2013) oferă „Mă sufoc, mă sufoc, dar îmi arde şi de 1985. În Ademenirea, Romulus Zaharia,
o adevărată provocare şi pentru autor, Prima secţiune a volumului Fântâna vorbă“. în plină dictatură ceauşistă, a îndrăznit să
şi pentru cititorul familiarizat cu scri­ Albă este o alternanţă sugestivă a realului transcrie o frază periculoasă de pe manşeta
erile acestuia sunt selectate cele mai şi imaginarului, ca într­un joc de oglinzi, Arborele de apă, Bâlciul cu amintiri, ziarului „Patria“: „Cei mai ticăloşi sunt
reprezentative lucrări, lectorul parcurge pentru a obţine la final o emoţie care Italia, pământul de­acasă şi Descindere tiranii, dar imediat după ei urmează cei
o materie narativă pe care o cunoaşte, să catalizeze interesul pentru lectura în lumea leopoldiană reunesc pagini care tolerează tirania“. Cartea a trecut de
dar de această dată este într­o succesiune următoarei secvenţe narative.Tehnica este memorabile de reportaj literar, note de cenzură prin complicitatea lui Octavian
care poate să­i ofere noi dimensiuni dezvăluită de autor chiar în „Mărturisire. călătorie, multe în cadrele amintirii şi a Ghibu şi Vasile Nicolescu, ultimul
ale talentului şi ale artei narative a Proze cu amintiri necicatrizate“: „ ... po­ experienţei personale, cu parfum de epocă fiind directorul Direcţiei literatură din
autorului. O provocare în dublu sens şi vestirile, ca şi romanele pe care le­am şi portrete într­o defilare cinematografică Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste.
o nouă descoperire a valorii scriitorului publicat, sunt croite după întâmplări menită să contribuie la crearea unei alte Cartea a apărut la Cluj la Editura Dacia.
la finalul volumului astfel propus. Este reale, unele petrecute sau auzite de mine, lumi, cea din proximitate, recognoscibilă A urmat un proces intentat autorului la 15
o deschidere de perspectivă, o repetiţie aşa cum, la fel de firesc, sunt numeroase şi restitutivă, la antipodul celei descrise februarie 1984, darea afară din serviciu şi
deschizătoare de perspectivă (Walter faptele care se revendică invenţiei literare, de prozele scurte din Fântâna Albă. – plecarea în exil.
Biemel) cu funcţia de a ne apropia de întemeiată însă pe realitatea cea de toate
autor prin prezentarea transformărilor zilele. Ca scriitor, gândesc, şi poate că Romanul Fericiţi să ucidă a fost Ioan Barbu realizează un interviu
sale şi de a ne evoca multiplicitatea nu numai eu, ca îngemănarea acestora să publicat în anul 2007. Ioan Barbu se­ alert, cu întrebări directe, scormonitoare,
evenimentelor trăite. fie una intimă, de structură, capabilă să­i lectează câteva povestiri – nuclee nara­ infiltrând câte un detaliu al istoriei cărţii
ofere prozei unitate, tensiune şi fluenţă. tive, care, aşa desprinse din corpusul pentru a fi lămurit de autorul ei. Întrebări
Ioan Barbu este un cunoscut înteme­ Aceasta nu înseamnă că nu agreez şi scrierii ample au coerenţă şi creează de susţinere, de urmărire a temei, într­un
ietor de foruri culturale şi al primului scriitura care fuge de realitate, trăind emoţia receptării. Viaţa din lagărele dialog alert şi plin de surprize. Acesta
cotidian particular, independent din doar în imaginar“. naziste redată prin destinul a trei femei, este scriitorul Ioan Barbu. Pare a fi un
România post­decembristă, „Curierul eroina principală fiind Amira, medic dialog din romanele sale, infiltrarea
de Vâlcea“. Este o prezenţă culturală De la blestemul asupra casei, pentru de profesie, este panoramată şi mai realului în universul artei şi reflecţiile
permanentă în comunităţile româneşti că bărbatul a furat o casetă de argint din apoi disecată, susţinută din sectenţe artei în realitatea imediată sunt cele două
din Europa, Canada şi S.U.A. Este un biserică, la amalgamul de sentimente tensionale şi printr­o atmosferă morbidă, vase comunicante care asigură unitatea
jurnalist cu spirit critic, fără a fi „jur­ între uitarea de sine într­un avion luxos totul conferind scrierilor un dramatism scriiturii şi tensiunea discursului textului
nalist temperamental“ în sensul de ne­ şi amintirile despre chinurile tatălui ca­ cu efecte emoţionale şi după încheierea revendicat deopotrivă de literatură şi
gativ incisiv agreat astăzi. Are forţa de re nu cooperase cu regimul, şi până la lecturii. publicistică. Este evidentă o eleganţă
a cataliza energii creatoare, de a reuni imaginea simbol a lacrimei transformată a dialogului care are însă capcanele
personalităţile culturale româneşti sub în candelă, iată doar câteva repere care Scrierile amintesc de povestirea lui ei fireşti, cum precizează Ilie Purcaru
auspiciile unui for literar de notorietate, creează tensiunea discursului, generând Kafka intitulată Colonia penitenciară, în prefaţa la volumul: „Poate că nu
„Rotonda plopilor aprinşi“. Este omul o bizarerie la prima lectură, dar care se „capcane“ este cuvântul, ci „ispite“,
cetăţii în accepţiunea nobilă a sintagmei, dovedeşte a fi o pagină memorabilă despre provocări subtile la o confesiune în care,
are vocaţia prieteniei şi a iniţiativelor cum realul fuzionează cu imaginarul şi până la urmă, eroul scriiturii se dezvăluie
care fac epocă (Societatea literară „Anton ancorează în terifiant, într­un aparent pe deplin“.
Pann“, Salonul Naţional de Literatură). În fantastic macabru. În arta adevărată nu
2006, pentru volumele Sub cerul Italiei pot apărea simple întâmplări. Aristotel Volumul de faţă a fost o provocare şi
şi România. Drumul spre Bruxelles, i spunea: „Arta este mai adevărată decât pentru autor, să selecteze şi să pună într­o
s­a conferit Premiul Internaţional „La istoria, întrucât ea nu redă tot ceea ce s­a succesiune selecţiuni din materia narativă
Ginestra“ de către Centru Mondial de întâmplat, ci doar esenţialul“. a mai multor volume, şi pentru lectorul
Poezie şi Cultură „Giacomo Leopardi“, cate citeşte un text aparent cunoscut. Ceea
din Recanata – Italia, iar după un an, Arta scriitorului vizează două axe: ce rezultă ca efect al actului de receptare
Diploma de Excelenţă ca „ambasador crearea atmosferei terifiante pentru reda­ este o nouă construcţie care îl dezvălui pe
cultural“. Sunt doar câteva repere ale unui rea imaginii unui lagăr cu toate ororile autor nu numai ca tehnică arhitecturală a
destin cultural şi literar ce s­a configurat întâmplate (revendicate din derularea textului, ci şi ca fond emoţional.
diacronic printr­o operă apreciată în istorică a momentului, martie 1944–
plan naţional şi internaţional, tradusă mai 1945) şi introspecţia psihologică Autoselecţia reprezintă ieşirea „din
şi publicată la edituri prestigioase din a personajului principal, care îşi desă­ carapace“ a autorului şi poziţionarea în
Franţa şi Italia. vârşeşte portretul prin irizările portretelor prim plan a scrierilor ce redau timpul
secundare, o prelungire firească a gân­ trăirii estetice. Este un timp al mărturisirii,
Fântâna Albă este un volum­sinteză dului într­un plan secund pentru o nouă pentru a­l cita pe criticul literar, Eugen
structurat de autor pe capitole ce cuprind poveste terifiantă. Este o lume la limita Simion.
suportabilului chiar şi numai pentru
a fi povestită, iar detaliile aureolează

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013 21

Sorana GEORGESCU -
GORJAN

Geneza Ansamblului brâncuşian

de la Târgu-Jiu

Î n carnetul său de schiţe, stu­ Îndrăgostiţii lui Brâncuşi sunt stânca în­ chează începutul seriei coloanelor din satul copilăriei. Aşezat la loc de cinste,
dentul Brâncuşi notase: „Arta săşi, iar îmbrăţişarea lor este eternă, din­ lemn, care amintesc de stâlpii de mort din
nu este o întâmplare“. Această colo de timp şi spaţiu. Reprezentaţi doar cimitirele săteşti din România. Spre deo­ lângă Coloana Sărutului, şurubul va fi
cugetare o va ilustra prin întregul său de la brâu în sus, ochi în ochi, cei doi i­au sebire de coloanele clasice cu bază şi ca­
parcurs artistic, în care nimic nu a fost sugerat lui Vlahuţă „o îmbrăţişare dincolo pitel, aceste coloane sunt formate dintr­un un element esenţial în fotografiile sale.
întâmplător. de moarte, în lumea cea fără de timp… şir de trunchiuri de piramidă unite prin
În 1904, tânărul de 28 de ani a plecat din îmbrăţişarea aceea pentru veşnicie a două baza mare, având la capete semielemente. Filetul spiralat al şurubului îl fascinează,
ţară, ajungând la Paris fără „alte mijloace îngânări de făpturi omeneşti, ceva ca o Brâncuşi le­a numit „fără sfârşit“ pentru
decât cunoştinţele însuşite“ la şcolile şoaptă nedesluşită ce vine, parcă, dintr­o sugerându­i o mişcare infinită. După ce
din patrie. A petrecut doi ani la École poveste.“ că se pot repeta la infinit, neavând nici
Nationale des Beaux­Arts în atelierul început, nici sfârşit. coloana Quinn va pleca la New York,
lui Antonin Mercié, iar între 24 martie Sărutul din 1907, aflat în prezent
şi 27 aprilie 1907 a frecventat atelierul la Craiova, este primul dintr­o serie de După unele teorii, din acea eboşă ar Brâncuşi se va hotărî să realizeze coloane
lui Auguste Rodin de la Meudon. S­a variaţiuni în piatră. Şi cum Brâncuşi fi rezultat o mică coloană cu ½+2+1/2
gândit atunci – după cum îi va mărturisi echivala arhitectura cu sculptura, lucrarea elemente, vizibilă doar în fotografii, din mai înalte.
inginerului Gorjan peste ani – „Ce­aş fi va figura în 1910 la expoziţia de toamnă a care s­ar fi făcut apoi socluri.
putut face mai mult decât Rodin şi la ce „Tinerimii artistice“ din Bucureşti cu titlul Prin 1924­25 se fotografiază în timp
bun?“ S­a hotărât deci să­şi croiască o Fragment dintr-un capitel. Sculptorul Cea mai veche „coloană fără sfârşit“
cale a sa. va relua ulterior tema şi pe coloane, pe existentă în prezent se află la Muzeul de ce taie grinzi vechi de stejar cu fierăstrăul
Venise din ţară cu o adevărată zestre o „Poartă“ monumentală şi în „Piatra de Artă Modernă din NewYork.Afost cioplită
de înţelepciune şi cult al frumosului, hotar“. de artist în jur de 1918 dintr­o grindă şi barda, dând la iveală alte coloane fără
acumulată de milenii în locurile natale. de „stejar vechi“ şi a fost achiziţionată
Experienţa arhaică o va reedita într­o Într­o variantă realizată în 1909, cuplul de John Quinn în 1922. În catalogul sfârşit. Vederile din atelier din jurul anului
sinteză superioară, în confluenţă cu noile va fi prezentat în întregime, sub formă de expoziţiei de la Galeria Brummer din
idei şi tendinţe novatoare ale vremii, stelă. Lucrarea, plasată în decembrie 1910 1926 figurează cu titlul de Column without 1925 evidenţiază înălţimea spaţiului, rit­
aducând un filon de prospeţime şi noutate în cimitirul Montparnasse, pe mormântul end şi apare într­o fotografie făcută de
în sculptura pe care o va revoluţiona. unei sinucigaşe din dragoste, va simboliza Brâncuşi, alături de Coloana Sărutului mat de coloanele din ghips, de şurubul de
După propria­i apreciere „Drumul iubirea dincolo de moarte. Schematizarea din atelier. Despre coloana din stejar cu
spre Damasc“ i­a fost sculptura Sărutul. celor două siluete îmbrăţişate va fi folosită ½ + 3 + ½ elemente, Friedrich Teja Bach teasc şi de două noi coloane fără sfârşit,
Manifestul său de modernitate este, fără de artist în desene, ca o emblemă­sigiliu a avea să scrie că este „sculptura cea mai
doar şi poate, o replică la „Sărutul“ ro­ sa. radicală din istoria modernismului clasic“, cu ½ + 6 + ½ si ½ + 9 + ½ elemente.
dinian. Cuplul reprezentat de Rodin se să­ reprezentând saltul de la statutul de soclu
rută cu pasiune, stând aşezat pe o stâncă. Denumirea „Le Baiser“ a apărut pentru la cel de sculptură. Coloana mai scundă va fi transformată de
prima oară în 1912, în catalogul celei de
a 28­a expoziţii a Societăţii Artiştilor În fotografii ale atelierului din peri­ artist în socluri prin 1926, acţiune ilustrată
Independenţi din Paris. oada 1918–1922, Coloana Quinn este atot­
prezentă. Artistul a fotografiat­o atât ca într­o fotografie realizată de prietenul său,
O copie în ghips a Sărutului din 1907 soclu pentru o cupă sau o pasăre, amintind
a fost prezentă în 1913 la New York, la de stâlpii de cimitir cu pasărea sufletului, Edward Steichen. Următoarele imagini
faimoasa „Armory Show“. Walter Pach, cât şi ca sculptură independentă. O vedem
unul din organizatorii expoziţiei, o va singură alături de coloana din ghips cu ale atelierului sunt centrate în jurul unei
primi apoi ca dar de nuntă din partea motivul ochilor abia schiţat; în altă ima­
artistului. gine, coloana din ghips este încadrată singure coloane din stejar, aşezată pe soclu
de eboşa din lemn şi de coloana Quinn
În 1916, la comanda colecţionarului care apare în numeroase imagini alături din piatră şi având socluri din lemn în jur.
american John Quinn, transmisă de Walter de Coloana Sărutului, fie singură, fie în­
Pach, sculptorul va crea o nouă variantă, soţită de alte lucrări, caracterizate prin Sunt prezente de bună seamă şi coloanele
foarte geometrizată. Sculptura din piatră, verticalitate.
cu titlul The Kiss, va figura în 1922 în din gips şi şurubul. Apar şi mese rotunde
catalogul expoziţiei „Contemporary Prin 1919, imaginea cuplului îmbrăţi­
French Art“ de la „Sculptors’Gallery“ din şat este schiţată de Brâncuşi pe un pilastru din gips, de forma unor pietre de moară,
New­York şi va fi reprodusă în catalogul din ghips şi pe un medalion din piatră, care
expoziţiei „Brancusi“ de la Galeria figurează de asemenea în fotografiile sale. încărcate cu diverse obiecte.
Brummer din 1926. Lucrarea se află azi la Simbolul ochilor pe Coloana Sărutului va
Muzeul de Artă din Philadelphia. apărea şi în desene şi guaşe. Sculptorul îi destăinuise lui Roger

Stilizarea perechii de ochi alipiţi, În septembrie 1920, sculptorul achi­ Vitrac că a făcut mari mese netede
comprimată într­un cerc, divizat printr­o ziţionează o serie de grinzi vechi din clă­
tăietură verticală va constitui o imagine diri demolate, precum şi un uriaş şurub din grămada de ghips rămasă după ce
pe care Brâncuşi o va repeta pe trei de teasc din lemn, care­i aminteşte de
părţi ale unei mici coloane din ghips, distrusese într­un moment de furie uri­
realizată probabil în atelierul din rue du
Montparnasse. aşele figuri­bifteck ce alcătuiau lucrarea

La 1 ianuarie 1916 sculptorul se mută Trecerea Mării Roşii (1906­1907). În
într­un atelier înalt şi spaţios, în Impasse
Ronsin nr. 8. De o parte şi de alta a uşii fotografii ale atelierului din Impasse
duble cu geamlâc va ridica două coloane
înalte din gips. Pe una va inciza cercul Ronsin 8, mesele apar fie ca socluri
ochilor abia schiţat, cealaltă va îngloba la
bază coloana menţionată mai sus, devenind pentru lucrări ca Himera sau Prinţesa X,
o adevărată Coloană a Sărutului. Aceste
coloane vor reprezenta o permanenţă în fie ca elemente autonome.
imaginile atelierului, pe care sculptorul îl
va fotografia stăruitor. În iulie 1927, atelierul din Impasse

La 27 decembrie 1917, Brâncuşi îi va Ronsin 8 este inundat, duşumeaua se
trimite lui John Quinn o fotogafie a unui
aşa­zis „grup mobil“ din lemn, intitulat surpă şi Brâncuşi este nevoit să se mute.
Copilul în lume, reprezentând o siluetă
de copil şi o cupă plasată pe o eboşă de La 1 ianuarie 1928, devine oficial lo­
coloană. Va mai fotografia grupul şi alături
de Coloana Sărutului. Această eboşă mar­ catarul atelierului din Impasse Ronsin

11. Vechile coloane din ghips dispar

din imagini. Prin anii 30 va apărea în

schimb o coloană mult mai elaborată, cu

capitel, stând independent în picioare.

Simbolul ochilor este cioplit cu multă

grijă. Lucrarea Column of the Kiss a fost

expusă la Galeria Brummer din 1933­34,

cu subtitlul Proiect de coloană pentru

Templul Iubirii. Coloana se află şi azi în

atelierul reconstituit la Paris.

Fotografii realizate prin 1929 prezintă

un grupaj de trei coloane din lemn:

bine­cunoscuta coloană de stejar din

1925 – care fusese expusă la Salon des

Tuileries în 1926 drept „colonne sans fin“

– precum şi alte două coloane de culoare

mai deschisă, cioplite în plop (conform

ultimelor cercetări). Una din ele provenea

din grădina de la Voulangis a prietenului

Steichen, după a cărui plecare în America

fusese recuperată, tăiată şi adusă în atelier.

În aer liber măsurase peste 7 metri, cu ½

+ 9 + ½ elemente. Acum se prezenta sub

forma a două bucăţi, cu ½ + 6 + ½ şi,

respectiv, ½ + 2 + ½ elemente, vizibile în

diverse imagini. Cea de­a treia coloană se

pare că a fost cioplită înainte de 1928 şi

avea ½ + 5 + ½ elemente.

În 1932, sculptorul alcătuieşte din cal­

car cu fosile un cămin monumental, a cărui

structură o prefigurează pe cea a “Porţii

Sărutului”, conform opiniei doamnei Ma­

rielle Tabart. Continuare în pag. 22

22 Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013 Scrisul Românesc Poezie
Eseu
Eugen DORCESCU Poeme

23 M­am deprins. Nu există coboară.
a remuşcării Dacă­aţi mai fi,
Prolog Într­o plimbare târzie povară. poate­ar mai
(Absenţa) pe Wasserfallgasse, Totu­i mai simplu fi
am întâlnit­o pe mama, şi mai ermetic dimineaţă şi
Absenţa e­o prezenţă negativă, învelită­n a decât un sicriu. seară.
E­un gol, o aşteptare, o latenţă. nopţii mătase. Dezlegarea mirării Poate­ar mai fi
E moarte şi viaţă, deopotrivă – Era sus, la cascadă, e dezarmant de ritmuri în timp,
Chiar Domnul, pentru simţuri, e­o absenţă. i­am vorbit, dar uşoară: drumuri în spaţiu,
De neatins fiind, şi nevăzută, n­a vrut să­mi Eu nu­ncetez a poate­aş simţi,
Asociind realităţi contrare, răspundă, fi viu. lângă negura uşii,
Absenţa naşte jale şi frustrare nu părea să mă Mama nu­ncetează cum vă tremură
Şi­un gând de neputinţă absolută. vadă. să moară. braţul.
Ne­existând, nu poate să se­ascundă. Deşi eu ştiu prea Totu­i la fel. Totu­i
Ne­existând, nu­şi neagă evidenţa. bine 27 altfel. Desăvârşit.
Egale­i sunt teroarea şi clemenţa… că venise acolo Eternitate. Desăvârşire.
Absenţa e­o prezenţă mult mai cruntă, doar pentru De mâine, Doar, când şi când,
Mai greu de îndurat decât prezenţa. mine. după cum se aude, ca un fulger din vid,
Am rămas îndelung se vor năpusti asupră­ne ploile, se ca un blitz din zenit,
1 faţă­n faţă, va năpusti asupră­ne o imensă uimire:
(O, maică...) despărţiţi de­a vântul. Chiar aţi murit?
cascadei Intrăm în grotele ude
Nu te pot risipi, nu te pot aduna. oglindă de ale paşnicei toamne. Pământul, II
Eşti mult prea departe. gheaţă. ajutat de sora sa bună, Mi­e cu neputinţă să cred
Ştiu cât de frică Eu, oprit ca un lânceda apă, că nu ştii, că nu ştiţi
ţi­a fost. stâlpnic, pe îşi va­nteţi sinistra lucrare faptul simplu
Viaţa întreagă Wasserfallgasse. de macerare, că eu sunt aici, şi voi
nu te­ai gândit la nimic altceva: Ea – învelită­n a de asumare, sunteţi acolo.
Numai la moarte. morţii mătase. a celor care Mi­e cu neputinţă să
Unde sunt toate cele ce­au coborât­au în cred că veghez,
fost, unde sunt toate cele 24 groapă. că dormiţi
ce sunt? Nici rob şi nici lângă al apei freatice
Unde­au binevoit să te ducă, Ziua­şi deschide rege nu negru şi sumbru tremolo.
unde­au binevoit să te­ascunză? suava perdea. scapă. Mi­e cu neputinţă să­ntreb:
Niciun răspuns. Noaptea închide Restu­i poveste. Restu­s Dar de ce?
Nici tăceri, nici cuvânt. negre portaluri. istorioare. Mi­e cu neputinţă să
Vântul adună de pe Totul rămâne în ştiu, să nu
mormânt albia sa, 28 ştiu.
frunză cu frunză. precum Ibrul, (Vechea fotografie) Mi­e cu neputinţă orice.
precum Sohodolul, O, tu cuplu de lut, pământiu!
precum Ache­ntre I Mi­e cu neputinţă să
maluri. Noapte sau cred că eşti mort.
M­am deprins. Nu zi, Mi­e cu neputinţă să cred
există timp şi spaţiu ca pe­un cosmic ecran, că eşti viu.
pustiu. norii se duc, norii
se­ntorc, frunza Din volumul Elegiile de la Bad Hofgastein

Continuare de la pag. 21 baza mică şi în spate soclul rotund pe apariţiei la 15 septembrie 1934 a fiului Jiului, va ridica o masă monumentală,
care pluteşte Peştele – simbol al apei si său, John Moore. alcătuită din tăbliile a două versiuni an­
În faţa acestui cămin va alinia coloane­ emblema zodiacală a sculptorului. Grupul terioare, înconjurată la distanţă de 12
le de lemn, fotografiindu­le înaintea ex­ coloanelor şi căminul completează ima­ La 11 februarie 1935, Brâncuşi îi taburete rotunde.
pedierii lor la expoziţia Brummer din ginea. Sculptorul se va fotografia în acest trimite Miliţei Petraşcu acceptul său
1933. În catalogul expoziţiei figurează cadru, realizându­şi un autoportret em­ pentru comanda ridicării la Târgu­Jiu a În sfârşit, pe un promontoriu la răsăritul
menţiunea „Proiect de coloane care, mă­ blemă. Va suprapune apoi peste propria­i unui monument în cinstea eroilor gorjeni, oraşului, va înălţa o coloană monumentală
rite, vor susţine bolta cerească“. figură imaginea unui trunchi uscat care căzuţi în timpul primului război mondial: din oţel şi fontă. Despre această coloană
dăduse miraculos vlăstare – ca simbol al „În prezent toate lucrurile începute de va aprecia că, spre deosebire de cele din
Ca urmare a unor discuţii purtate la atâta vreme sunt spre sfârşit şi eu sunt ca lemn, este singura care a ajuns la cer. Spre
Bucureşti în 1930 în vederea ridicării un ucenic în ajunul de a deveni calfă – sfârşitul vieţii va afirma că este lucrarea
unei coloane monumentale în capitală, aşa că propunerea nu putea să cadă mai care a atins „un caracter de perfecţiune
sculptorul va mai realiza şi o coloană bine.“ definitiv“. Pe o notiţă se găseşte scris
voluminoasa de ghips de 6 metri, cu ½ + de mâna lui: „Coloana fără sfârşit este
4 + ½ elemente. Proiectul nu s­a finalizat Sculptorul este bucuros că va putea asemeni unui cântec etern care ne duce cu
şi coloana din ghips s­a alăturat grupului materializa la scară mare „lucrurile sine în infinit, dincolo de orice durere sau
de coloane din lemn din atelier. Cele patru începute de atâta vreme“. Realizează mai bucurie factice“.
coloane se află şi în prezent în atelierul întâi macheta unui Templu al Dragostei
reconstituit la Paris. în care pe coloane se regăseşte simbolul *
ochilor, iar pe lintou drept friză, schema
În jur de 1934, Brâncuşi va fotogra­ repetată a Sărutului­stelă. După cum îi M­am străduit să arăt în cele de mai
fia în repetate rânduri grupul coloanelor, va relata sculptoriţei Malvina Hoffman sus felul în care Brâncuşi a urmărit în
alături de cămin şi de mese tambur, care în 1938, comentând imaginea machetei: decursul anilor teme care s­au combinat
servesc de soclu pentru Peşte sau Leda. „Aceste coloane sunt rodul unor ani de apoi fericit în ansamblul de la Târgu­Jiu,
Mesele rotunde sugerează luciul de apă căutare. La început a fost grupul celor capodopera vieţii sale. Dintre fotografiile
pentru vieţuitoare acvatice ca lebăda, peş­ două siluete îmbrăţişate, din piatră, apoi realizate chiar de artist am încercat să le
tele sau foca. simbolul oului, apoi gândul a evoluat aleg pe cele care, după părerea mea, ne
până la această poartă către lumea de ajută să­i înţelegem mai bine demersul.
Într­o imagine emblematică se pre­ dincolo… iar acum voi dezvolta aceste Dar cum tot el scria că „Lucrurile de artă
figurează grupajul componentelor trip­ figuri în motivul de deasupra porţii.“ sunt oglinzi în care fiecare vede ceea ce îi
ticului de la Târgu­Jiu: o masă masivă, seamănă“, interpretarea operelor rămâne
având în faţă un taburet format din În apropierea podului apărat eroic în seama fiecăruia.
două trunchiuri de piramidă unite prin de locuitorii oraşului în 1916, pe malul

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013 23
Poezie
Geo CONSTANTINESCU

Memoriile lui Neagu Djuvara

Î ntr­un moment când literatura momentul sovietizării României, chiar dacă Nation Roumanie“ organ lunar, de mare Premiului Goncourt lui Vintilă Horia,
română îşi caută fără prea mari acţionau atât de departe. În acelaşi timp, ţinută jurnalistică, fondat de Burileanu şi creatorul romanului în limba franceză
succese un orizont al devenirii Neagu Djuvara observă lipsa de acţiune a Romulus Boilă, Organizaţia Internaţională Dieu est né en exil/Dumnezeu s­a născut
şi al impactului cu un public tot mai guvernelor occidentale în faţa abuzurilor a Refugiaţilor, unde autorul a funcţionat ca în exil sau cel al Fundaţiei Carol pentru
dezorientat şi mai apatic, aşa zisa literatură Moscovei dincolo de cortina de fier. Adaugă „ofiţer de protecţie“ la sediul acesteia de la tipărirea nuvelelor lui Mircea Eliade. Îl
de frontieră, definită de memoriile şi memorialistul: „De teama izbucnirii unui al Paris unde a cunoscut şi lideri interesanţi, evocă mai apoi pe Iosif Constantin Drăgan,
jurnalele, în mare parte, elaborate de 3­lea război mondial, guvernele occidentale dar mai ales cazuri cumplite ale exilului. suspectându­l fără menajamente de „tactici
neprofesionişti ai scrisului, realizează ceea au avut laşitatea de a se preface a considera obişnuite ale trădătorilor şi escrocilor ca
ce ar trebui să asigure literatura de ficţiune: drept legal constituite guvernele impuse de Ultimul prim­ministru constituţional, să­şi acopere ticăloşiile cu câteva fapte
o definire a omului şi a epocii sub toate sovietici în sfera lor de influenţă“. Faptul generalul Rădescu, la fel, exilat la Paris, bune, care să le atragă recunoştinţa câtorva
aspectele potenţialităţii creatoare. Faptul îi apare tânărului Djuvara „de fiecare dată şi stima neştiutoare a altora.“
întârzie să se înfăptuiască, scriitorul român în sine a îngreunat şi a dăunat acţiunilor
este tot atât de debusolat ca şi cititorii exilului românesc, reprezentanţilor cărora dezorientat, nehotărât, mereu cu părerea Gerard Philipe, cunoscutul actor
săi în faţa prefacerilor unei lumi tot mai „nu li se acordau decât întrevederi discrete, ultimului interlocutor, într­un cuvânt, total francez, fiul unui fost funcţionar de la
radical convulsive şi mai neînţelese. În în culise, parcă cu jenă“. depăşit de evenimente“. Din partea unui Ambasada Română din Paris, din raţiuni
aceste condiţii, oamenii faptelor, oamenii oarecare Crişu Axente, legionar, refugiat neînţelese, şi­a ascuns pentru totdeauna
implicaţi cu experienţa lor limitată în aceste În aceste condiţii, acţiunile exilului în Spania, îi rămâne în amintire doar ascendenţa românească.
metamorfoze ale devenirii societăţilor de românesc au rămas în parte izolate, „privirea adâncă, fierbinte, de fanatic“.
azi devin mai interesanţi decât aceştia. necunoscute şi, mai ales, ineficiente. Autorul mai evocă eşecul întâmpinării Pe de cealaltă parte, Constantin Vişoianu
În acest context, Neagu Djuvara, la Autorul evocă ziarul de limbă franceză „La contrapropagandei securiste a decernării ce caracterizat ca având „o minte ascuţită
vârsta­i venerabilă de aproape un secol, şi un caracter hotărât“, iar Ghiţă Ionescu a
dar cu observaţii mereu proaspete şi condus cu succes din 1958 secţia română
vii, publică volumul masiv Amintiri din a postului de radio Europa Liberă, este
pribegie, 1948–1990 (Ed. Humanitas, înlocuit în anul următor de Noël Bernard.
2012). Aici diplomatul şi filosoful istoriei
mărturiseşte mai puţin despre metafizica Partea a doua, intitulată În Africa
şi convulsiile existenţei proprii, punând pe subsahariană, evocă activitatea de diplomat
tapet istoria mai puţin cunoscută a exilului a filosofului istoriei române, în Niger. Pentru
românesc din Parisul anilor 1945­1961, omul de ştiinţă această activitate înrobitoare
când a lucrat efectiv în acest domeniu, devine benefică, întrucât ia cunoştinţă din
restituind cititorilor nu atât faptele în sine, interiorul ei cu o nouă lume, cu personalitatea
soldate cum ştim cu eşecuri răsunătoare, ei greu înţeleasă de occidentali, dar care se
cât mai ales fauna omenească a exilului înscrie pentru totdeauna în concertul de
românesc, cu racilele tipice ale psihologiei naţiuni independente ale lumii.
naţiei noastre (egoismul, lipsa de cooperare
şi de orchestrare benefică a acţiunilor), dar Volumul de memorii al diplomatului şi
şi cu sacrificiul individual exemplar al unor omului de ştiinţă Neagu Djuvara este o carte
români devotaţi cauzei patriei lor, după vie, care mărturiseşte despre omul care a
scris­o şi lumea în care a trăit, conferindu­i
cititorului român o faţă a lumii nu tocmai
frumoasă, pe care a idealizat­o în mod naiv,
în anii grei ai cortinei de fier.

Tineri poeţi – Alexandra Bodnaru

Aflată în plină adolescenţă, Alexandra Bodnaru aparţine unei tipologii de tinere po­ soare cu dinţi alerg în gând,
muşcă din genele vulgare mă regăsesc în spaţiul
etese lansate foarte devreme, cu talent şi curaj, şi care au confirmat ulterior în spaţiul care se caută­n comă. verde,
Şinele de tren printre pinguini, caracatiţe şi zebre
literar, chiar şi când au renunţat la poezie, trecând spre alte forme de manifestare scrii­ nu vor să te ducă o să iei amendă dacă mai calci pe iarbă.
nicăieri, Marea are gust de lacrimi,
toricească. Ceea ce se remarcă încă de la început la Alexandra Bodnaru este maturitatea mai stai! un milion şi unu suflete moarte
îşi fac crucea pe nisip când începe Iulie
viziunii poetice, dar care păstrează prospeţimea vârstei, capacitatea de a surprinde şi a * şi mint că se bronzează.

configura un univers care, în timp, poate deveni doar al ei, o anumită siguranţă a expre­ Mai vreau zahăr

siei, chiar şi atunci când se simte că se află în plină căutare de sine. Dincolo de marcarea Am înţeles că stelele de fapt nu­ndepli­
nesc dorinţe
simplă a acestei apariţii (in)augurale, putem deja afirma că Alexandra Bodnaru este o când noaptea nu mă mai inspira,
nici tutunul,
jucătoare pe care se poate miza încă de pe­acum. Mihai ENE nici tu,
cuvinte­aprinse,
Rând pe rând cu alte urme. Te­ascunzi într­o sticlă. mai toarnă linişte
Trăieşte­mă vară! În memoria unui umăr şi scurge­le
Cer senin. Pescăruşii. la toamnă cădem ca frunze ce­aşteptă un picior obosit, pe fereastra de unde totul părea clar
Scot tot întunericul din mine rând pe rând. singur şi sigur şi eram glorie,
şi se face noapte al nimănui sfârşim eşec,
mă prefac. * aşez ultimul vers strâmb tot trăim
Noi nu ne clătinăm pe nisip. pe prea mulţi kilometri în colţul nostru de lume
Şezlongurile astea au văzut şi apusul şi Oglindă, ruj. între războiul de­aseară devenind străini.
răsăritul, Scoici confuze şi pacea de azi. Cafeaua de dimineaţă vine c­o altă şansă,
iar tu aştepţi să se­aprindă­n mine acelaşi sare pe buze Reformulează­mi tăcerea moment după care tânjim,
sentiment prin nisipurile astea fierbinţi şi apoi mai taci, mai vreau zahăr.
când eu visez departe, valurile nu­şi cer scuze. eu mereu şi iar
cânt încet. Ai închis ochii şi eşti scrum greşesc sticla.
Încrederea am pierdut­o pe străzile în crusta unui rac
înguste te­ai aşezat Trei piese
care mă duc acasă printre stele
de data asta şi te scurgi pe­un hanorac. Trei piese triste pe­un zâmbet,
o să plec. Liniştea te găseşte în noaptea asta se iubesc doar câinii.
Valurile­mi spală urmele în braţe cuminţi Dă­mi o vodkă pe­o poveste.
Încep să mă bucur de viaţă,

24 Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013 Scrisul Românesc Interviu

„La Naţionalul din Craiova am descoperit
nu doar spectacole, ci şi o echipă“

George BANU în dialog cu Ion JIANU

E minent teatrolog de origine „momentul de graţie“ al craiovenilor, unul prin precizia selecţiei şi, totodată, extensia trădarea în artă nu a fost recompensată, ci
română, profesor la Universitatea mereu detestată.
Sorbona din Paris, George Banu care s­a întins pe aproape un deceniu… ei. Vedem la Craiova mari spectacole
face parte din elita teatrului mondial. În I.J.: Credeţi că acest Festival Shakes­
luna iunie a acestui an, George Banu a Noi ni­l amintim, este în mintea noastră şi shakespeariene – garanţia calităţii teatra­ peare de la Craiova ar putea fi un argument
aniversat 70 de ani de viaţă.
Ion Jianu: Domnule profesor George cu greu poate fi şters. Pentru cei mai tineri, le e respectată –, dar nu spectacole limi­ puternic ca Bănia să devină, în 2021, ca­
Banu, dacă ar fi să alegeţi câteva dintre pitală culturală europeană?
marile satisfacţii pe care vi le­a oferit v­am ruga însă să spuneţi cum aţi cataloga tate la o regiune, la o cultură. Emil Bo­
viaţa dumneavoastră de până acum, pe G.B.: Aveţi o idee prea nobilă despre
care le­aţi selecta? Nu ştiu de ce, dar ceva Naţionalul din Bănie din acei ani? roghină nu e prizonier obtuz, ci curios Bruxelles şi deciziile luate acolo. Cum
îmi spune că între acestea aţi înscrie şi să rămânem indiferenţi faţă de aroganţa
faptul că în acest an aniversar aţi devenit G.B.: Teatrul Naţional din Craiova descoperitor. Festivalul, focalizându­se acestor „administratori“ ai culturii? Nu­i
membru de onoare al Academiei Române, respect, nici nu­i stimez. De aceea, pot
ceea ce pentru noi reprezintă o supremă mi­a apărut atunci ca o „rezervă naturală“, pe figura tutelară a teatrului, Shakespeare, fi liber. Să nu­i constituim în arbitri ai
recunoaştere a marilor dumneavoastră valorilor noastre! E înghesuială mare la
merite şi o încununare a unei strălucite o „oază“ prezervată în care, după teribilele ne invită şi permite să vorbim despre el... candidaturi. N­ar fi rău să nu mai stăm la
vieţi puse în slujba teatrului. coadă. Numai în Italia sunt 20 de oraşe
George Banu: Satisfacţiile marchează evenimente din 22 decembrie 1989, în trecut şi azi! Această „altoire“ a tim­ candidat! Îmbulzeala nu e motivată decât
întotdeauna un moment din viaţă care apoi de o perspectivă financiară!
se îndepărtează fără a dispărea... acelaşi descopeream nu doar spectacole, ci şi purilor, a duratelor mă seduce! Nici doar
fenomen îl produc şi decepţiile. De aceea I.J.: Sunteţi membru de onoare al Aca­
putem trăi, supravieţui! Căsnicia mereu o echipă. O comunitate... Cum să uit Shakespeare, contemporanul nostru, nici demiei Române, Doctor Honoris Causa al
reînnoită a uitării cu memoria ne salvează. mai multor universităţi, în această toamnă,
Pentru mine, încă şi azi, mai cu seamă azi, momentele petrecute la Leni Pinţea, cu doar Shakespeare, elisabetanul... ei, la în luna octombrie, Clujul vă dedică o
apariţia unei cărţi rămâne un eveniment importantă manifestare, Întâlnirile inter-
decisiv. Ca de exemplu, Iubire şi neiubire Silviu (Purcărete – n.r.), Emil (Boroghină Craiova, dialoghează şi de aceea ne recon­ naţionale de la Cluj… Aceste „exerciţii de
de teatru, care tocmai acum a fost publicată admiraţie“ sunt, de fapt, obligatorii având
de prestigioasa editură Polirom şi care are – n.r.), Valerio (Dellacheza – n.r.) la ora fortează! în vedere personalitatea dumneavoastră,
ca punct de plecare cele două conferinţe nu? Dacă ar fi să sintetizaţi în câteva
ale mele ţinute la Teatrul Naţional „Marin regăsirii pe scenă şi dincolo de ea! Teatrul, I.J.: Deşi au în ograda proprie această cuvinte experienţa uriaşă a dumneavoastră,
Sorescu“ din Craiova: De ce mergem la ce aţi vrea să spuneţi celor care vor veni –
teatru? şi De ce nu mergem la teatru?. mi se confirma atunci, încă o dată, se face bijuterie de preţ, care este Festivalul în critica teatrală, în fenomenul complex al
M­aş bucura să organizăm o lansare în teatrului, după noi?
chiar locul în care cartea şi­a avut punctul împreună! Mai ales în provincie, e calitatea Internaţional Shakespeare, sunt unii cra­
de plecare. Sunt frumoase cercurile G.B.: Aş spune că odată ales, dincolo
închise! Primirea la Academie mi­a făcut o lui primordială: comunitatea! ioveni care, în urma mediatizării la diverse de „iubire şi neiubire“, teatrul merită să fie
mare bucurie, dar, fără abuzivă modestie, îndelung pus la încercare, nici precipitat
aş spune că ea m­a bucurat şi ca simptom I.J.: Începând din anul 1997, George televiziuni a Festivalului de la Sibiu, a abandonat, nici abuziv adulat. El merită
de „recunoaştere“ a teatrului. Această a fi nu doar artistic experimentat, ci, mai
alegere care m­a onorat însă s­a constituit Banu a fost prezent în repetate rânduri spectacolelor stradale programate în cadrul mult, uman asumat. „De ce teatrul?“ –
şi în proba de „iubire“ academică faţă de atâta vreme cât ne vom pune întrebarea
teatru. E atât de des „neiubit“... la Craiova, de această dată ca participant acestuia, câteva dintre ele ţinând chiar de înseamnă că el îşi prezervă atracţia, că
I.J.: După 1989, una dintre primele rămâne viu pentru cel care se confruntă
dumneavoastră vizite în România a fost la Festivalul Internaţional Shakespeare, arta respectată a circului, ar dori astfel de cu enigma lui şi totodată sfâşierea care o
la Craiova. Aţi venit atunci să vizionaţi implică. A continua... acesta­i legământul.
marele spectacol al lui Silviu Purcărete – evenimente şi la Craiova. Se pare Teatrul, ca orice artă de altfel, poate
Piticul din grădina de vară, împreună cu decepţiona, dar totodată, dincolo de eşecuri
directorul adjunct al Teatrului „Odeon“ însă că domnul Emil Boroghină, pasagere, rezervă surprize nebănuite care
din Paris, în vederea unei posibile invi­ se convertesc în evenimente de viaţă.
taţii a spectacolului Naţionalului din Bă­ directorul fondator al Shakespeare Ele, încă şi azi, mă hrănesc. Le caut şi le
nie în capitala Franţei. V­aţi reîntâlnit aştept...
apoi cu colectivul teatrului craiovean la Festival, gândeşte altfel evoluţia
Festivalul de la München din 1993 şi la
alte mari manifestări teatrale ale lumii. acestui festival, că a dorit în­
Nu­mi amintesc unde, dar am citit una
dintre declaraţiile dumneavoastră în care totdeauna ca „Shakespeare“ să
vorbeaţi la superlativ despre spectacolul
Ubu Rex cu scene din Macbeth, numind rămână un festival pur de teatru.
Ubu Roi al lui Alfred Jarry, care constituia
baza spectacolului craiovean, „cea mai Într­un amplu interviu pe care
elisabetană dintre piesele din repertoriul
francez“, denumind Titus Andronicus de la dumneavoastră l­aţi acordat în
Teatrul Naţional Craiova în regia lui Silviu
Purcărete, un spectacol „fundamental“. timpul festivalului de la Sibiu
Era o vreme când Teatrul craiovean era
catalogat drept „Vasul amiral al teatrului Magdalenei Popa, întrebat fi­
românesc“, „Capitala teatrului“, sau „Noua
superputere a teatrului românesc“… ind cum apreciaţi Festivalul
Dumneavoastră sunteţi unul dintre cei care
au urmărit, au salutat şi încurajat permanent Shakespeare de la Craiova şi

Hamletul – operă deschisă, aţi

declarat, vă citez: „E un festival

extrem de curajos, extrem de

radical. Dacă festivalul de la Si­

biu este unul de deschidere, cel

de la Craiova e unul de focalizare.

Anul acesta, originala decizie de

a fi consacrat lui Hamlet a fost

încununată de un succes cu totul

ieşit din comun. Ceea ce câştigă

în deschidere Sibiul, câştigă în

concentrare Craiova“. Credeţi că

Festivalul Shakespeare de la Cra­

iova trebuie să­şi continue calea

George Banu în biblioteaca sa din Paris – (foto: Mihaela Marin) aleasă, una, cel puţin în România,

proprie lui şi care l­a impus între

conducând în mai multe rânduri Sesiunile manifestările asemănătoare ale Europei?

de shakespeareologie organizate în G.B.: Ceea ce citaţi din interviul

colaborare cu Asociaţia Internaţională a meu consemnez şi azi. Festivalurile sunt

Criticilor de Teatru, al cărui preşedinte diferite şi succesul lor depinde de cu­

de onoare pe viaţă este. În anul 2012 a rajul de a­şi descoperi, impune, afirma o

lansat la Craiova volumul Shakespeare specificitate. E cazul cu cele două mari

– Lumea­i un teatru, pentru care a fost „evenimente festivaliere“ internaţionale

distins cu premiul special al festivalului. În din România – ele nu sunt adversare, ci

articolele dumneavoastră, domnule Banu, sunt complementare. Aşa cum am declarat

în declaraţiile de presă, la Televiziunea şi la Sibiu, Festivalului Shakespeare de

Română, aţi avut întotdeauna numai la Craiova îi este justă expresia „festival

cuvinte de laudă despre acest eveniment de focalizare“, Festival de concentrare pe

cultural atât de special organizat la Craiova. iubirea de Shakespeare. Festivalul ar trebui

V­am intrebat şi în interviul publicat să se transforme, mă întrebaţi? Festivalul

integral în Gazeta de Sud – care credeţi internaţional craiovean are ca vocaţie să­şi

că sunt calităţile care fac din Festivalul urmeze drumul condus de acea stea polară

Shakespeare o manifestare de real interes care e Shakespeare... A se abate din drum,

şi necesară? ce eroare, căci calea spre Shakespeare e de

G.B.: Festivalul Shakespeare se distinge nesfârşit, ne îndreptăm spre el... Niciodată

Universitaria Scrisul Românesc Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013 25

Cum vorbim Cecilia Limba română
Cum scriem CĂPĂŢÎNĂ în mass-media (II)

Ogreşeală frecventă se produce la normative (de ex., pentru „dumneavoastră“: această separare: Însă de luni, temperaturile din rapoartele de monitorizare sau din
scrierea cu iniţiale majuscule. dvs. / d­voastră / dv.; pentru „domnul“ d. vor scădea. sau De luni, temperaturile gramatici şi dicţionare normative?
În raportul de monitorizare al / d-l; pentru „general“: g-ral / gen. ş.a.) vor scădea însă. De altfel, prezenţa lui
CNA sunt corectate următoarele exemple: constituie modele, de ce abrevierile: preş. însă impune virgulă înaintea propoziţiei Autorii raportului sancţionează nu­
„reprezentant Casă de licitaţii“ – corect: sind., purt.cuv. sunt dezaprobate? coordonate adversativ: E inteligent, însă meroase pronunţări greşite, între care aceea
casă; „nicoleta“ – corect: Nicoleta; „cel nu munceşte., dar nu impune virgulă, dacă fără i iniţial la formele verbului a fi şi ale
mai probabil în al doilea război mondial“ – În privinţa punctuaţiei, folosirea greşită e plasată în interiorul unei propoziţii: Unii pronumelui personal care încep cu e: eşti,
corect: al Doilea Război Mondial. Prin noile a virgulei are, fără nicio îndoială, o frecvenţă oameni îşi schimbă însă părerile. este, eram, erai ...; eu, el, ea, ei, ele. În
instrumente de comunicare: forum, sms, superioară. Ediţia a V­a a Îndreptarului mod sigur, puteau fi identificate şi rostiri
mail, chat, facebook ş.a., s­a generalizat ortografic, ortoepic şi de punctuaţie din Una dintre virgulele impuse prin normă greşite ale unor pronume sau adjective
scrierea numelor proprii cu iniţială mică. 1995 prezintă cele mai importante (dar este cea din structura coordonatoare: atât pronominale: aceea, aceeaşi, la care se
Acest fenomen îşi găseşte „scuza“ în prin­ insuficiente!) reguli privitoare la utilizarea X, cât şi Y. Se înţelege că X şi Y sunt doi aplică regula pronunţării pronumelui ea. La
cipiul economic care guvernează, printre virgulei în situaţii uzuale sau obişnuite. În termeni coordonaţi copulativ, prin urmare fel, puteau fi identificate pronunţii greşite
multe altele, şi scrierea. A scrie o majusculă raportul respectiv se afirmă că una dintre n­ar trebui separaţi prin virgulă (Atât Maria ale substantivelor articulate hotărât: ideea
înseamnă a face un efort în plus, acela al virgulele absente din diferite texte este cât şi Elena / Maria şi Elena şi­au prezentat [ideǐa], aleea [aleǐa], acneea [akneǐa],
unei duble tastări (există tastaturi la care cea care separă vocativele sau formulele proiectele.). Chiar dacă separarea prin corneea [korneǐa], ureea [ureǐa] ş.a.
scrierea cu iniţială majusculă la început de adresare. Între exemplele date apare virgulă a termenilor coordonaţi copulativ Îndrăznesc să cred că, datorită influenţei
de enunţ, nu şi în interiorul enunţului, şi Plecaţi băieţi[] vă rog frumos! Prin ni se pare ilogică, ... Unde-i lege, nu-i pe care o exercită grafia asupra rostirii,
e automată). Deoarece regula scrierii parantezele drepte, autorii atrag atenţia tocmeală! Utilizarea virgulei înaintea celui raportul de identitate literă­sunet (realizat
cu iniţială majusculă a numelor proprii asupra virgulei absente, virgulă impusă de de­al doilea termen din toate structurile deja unele dintre formele verbale şi
e clară, neîngăduind nicio interpretare, grupul verbal vă rog şi care marchează, corelative cu termeni coordonaţi (nu numai pronominale menţionate) se va generaliza
nerespectarea ei trebuie combătută cu în acelaşi timp – parţial doar –, separarea X, ci şi Y; atât X, cât şi Y; ba X, ba Y; nu X, şi că sonoritatea mai elegantă a acestei
fermitate. Nu la fel stau lucrurile cu vocativului băieţi. Spun „parţial“, deoare­ ci Y; nici X, nici Y; fie X, fie Y; ori X, ori Y) pronunţări în raport cu cea impusă de
grupurile lexicale care denumesc titluri, ce ar fi trebuit notate paranteze şi înaintea e stabilită prin lege. principiul tradiţional­istoric se va impune.
instituţii, funcţii, evenimente istorice ş.a. vocativului. Regula stabileşte: când vo­
Regulile sunt ambigue, lasă loc interpretării, cativul ocupă o poziţie mediană în enunţ, O greşeală extrem de frecventă, săvârşită În funcţie de respectarea sau încălcarea
prin urmare, greşeli de tipul de mai sus vor se separă prin două virgule: Plecaţi, băieţi, nu doar în presa scrisă, ci în tot felul de normelor limbii române literare, existente
continua să apară. vă rog!; când poziţia lui e iniţială, virgula lucrări tipărite este absenţa blancului (spaţiu în lucrări normative, se poate aprecia
Potrivit autorilor raportului, abrevierile e în postpunere: Băieţi, plecaţi!, iar când tipografic alb) după semnele de punctuaţie: raportul dintre corectitudine şi greşeală.
ad­hoc sunt nerecomandabile. Autorii ra­ poziţia lui e finală, virgula îl precedă: *O să vin, dar nu voi sta., *Plouă.Stau mai Dacă nu există norme suficiente sau clare
portului corectează: „preş. sind.“– corect: Plecaţi, băieţi! bine acasă., *Cerinţele erau:identificarea pentru faptele de limbă, evaluarea acestui
preşedintele sindicatului; „purt. cuv. Poliţia şi sublinierea predicatelor., *Of!N­a reuşit., raport e aproximativă.
Capitalei“ – corect: purtător de cuvânt. Cât priveşte folosirea virgulei înainte *Nu vine?De ce?, *S-a întors;a apărut şi
Consider că atâta vreme cât lingviştii de conjuncţiile coordonatoare adversative, Maria., *Veniseră Ileana, Maria...chiar şi Parte integrantă a identităţii noastre,
nesocotesc normarea abrevierilor, întărind, explicaţia referitoare la greşeala din Andrei., *Subiectul (propoziţiei respective) limbaromânătrebuiesăreprezinteprioritatea
prin atitudinea aceasta, „dictatura“ uzului exemplul De luni, însă[] temperaturile vor era multiplu. Greşită e şi utilizarea zero a şcolii. Ea trebuie să fie foarte
şi slăbind autoritatea instituţiilor abilitate şi scădea. e uşor ambiguă. Mai întâi, pentru blancului după un cuvânt succedat de bine învăţată, pentru a fi corect utilizată,
a specialiştilor în domeniu, vor apărea tot că textul corectat ar fi trebuit să fie De luni un semn de punctuaţie: *O să vin , dar asigurând atât integrarea în societate, cât
felul de abrevieri. Nu poţi blama ceva care însă[] temperaturile vor scădea., adică fără nu voi sta., *Plouă ., *Cerinţele erau : şi performarea fiecărui individ în domeniul
nu încalcă vreo normă, în cazul de faţă, virgulă după luni. Explicaţia „Folosirea identificarea şi sublinierea predicatelor., său de activitate. Repudiez atitudinea de
nişte abrevieri destul de uşor de descifrat. virgulei după adverbul luni nu se justifică.“ nepăsare faţă de studiul limbii române pe
Mai întâi studiezi fenomenul abrevierii contravine regulii formulate anterior, *Of !, *Nu vine ?, *S-a întors ; nu luase care o manifestă de ceva vreme instituţiile
pe baza unui inventar extrem de bogat al potrivit căreia un circumstanţial de timp îndrituite prin lege să realizeze politica
abrevierilor în uz, concepi reguli şi, după plasat înaintea regentului său se separă cheia., *Veniseră Ileana, Maria ... chiar şi lingvistică de cultivare a limbii române.
aceea, identifici faptele de limbă care prin virgulă de acesta. Conjuncţia însă nu Andrei., *Subiectul (propoziţiei respective Ar trebui să ia exemplu de la comunităţile
contravin acestor reguli şi le condamni. are niciun rol în utilizarea virgulei aici. ) era multiplu. Era nevoie ca ediţia a II­a a academice din ţările civilizate, care acordă
Dacă cele două­trei variante de abreviere Doar plasarea circumstanţialului de timp DOOM-ului să cuprindă reguli privitoare la cea mai mare importanţă atât studiului,
ale aceluiaşi cuvânt, acceptate de lucrările înaintea verbului impune separarea prin scrierea textelor în spaţiul digital. În absenţa conservării şi cultivării limbilor respective,
virgulă. Dacă se schimbă topica lui însă, unor asemenea norme, nu se poate penaliza cât şi deşteptării interesului naţional pentru
virgula după adverbul luni e justificată de absenţa blancului, întrucât nu încalcă nicio realizarea acestor obiective.
regulă. Firesc, apare următoarea întrebare:
trebuie să învăţăm regulile de punctuaţie

Calendar septembrie

1 septembrie 1858 – s­a născut Vladimir 8 septembrie 1916 – a murit Nicolae 18 septembrie 1931 – s­a născut Valeriu 23 septembrie 1962 – s­a născut Nicolae
Macedonski, în Craiova (m. 22 septembrie Vulovici (n. 8 iunie 1877, în Calafat ); Sîrbu, în com. Bujoreni, jud. Vâlcea; Coande, în com. Osica de Sus, jud. Olt;
1918, în Bucureşti);
9 septembrie 1958 – s­a născut 18 septembrie 1893 – s­a născut Zoe 24 septembrie 1900 – s­a născut Dem.
1 septembrie 1943 − s­a născut Viorel Mirea, în com. Solaşoma, jud. Verbiceanu, în Bucureşti (m. 30 decembrie Bassarabescu (m. 1968);
Constantin M. Popa, în Braşov; Mehedinţi; 1975, în Calafat);
24 septembrie 1947 – s­a născut
2 septembrie 1861 – s­a născut Mircea 10 septembrie 1930 – s­a născut Liviu 21 septembrie 1942 – s­a născut Ion Dan Bosoancă, în Vânju Mare, jud.
Demetriade, la Ocnele Mari, jud. Vâlcea Călin, în Craiova (m. 17 mart. 1994, în Şerban Drincea, în loc. Drincea, jud. Mehedinţi;
(m. 11 sept. 1914); Bucureşti); Mehedinţi;
27 septembrie 1913 – s­a născut Ion
2 septembrie 1916 – s­a născut Ion 11 septembrie 1911 – s­a născut Aurel 22 septembrie 1914 – s­a născut Alice Nijloveanu, în com. Oponlu, jud. Olt (m.
Potopin, în satul Potopin, jud. Romanaţi Chirescu, în Craiova (m. 23 iun. 1996); Botez, în Slatina, jud. Olt (m. 27 oct. 23 iulie 2000, în Craiova).
(m. 10 mai 1998, în Bucureşti); 1985, în Bucureşti);
14 septembrie 1906 – s­a născut Emil 27 septembrie 1934 – s­a născut Ilarie
2 septembrie 1935 – s­a născut Damian Vora, în satul Meriş, jud. Mehedinţi (m. 23 septembrie 1891– s­a născut V.G. Hinoveanu, în Vânjuleţi, jud. Mehedinţi;
Ureche, în com. Slătioara, jud. Vâlcea (m. 19 martie 1979, în Bucureşti); Paleolog, în satul Corlate, jud. Dolj (m.
19 septembrie 1994, în Timişoara); 12 februarie 1979, în Craiova); 28 septembrie 1934 – s­a născut Amza
16 septembrie 1910 – s­a născut Victor Săceanu, în oraşul Băileşti, jud. Dolj;
4 septembrie 1952 – s­a născut Spiridon Valeriu Martinescu, în Craiova (m. 12 23 septembrie 1903 – s­a născut Nicolae
Popescu, în satul Ohaba, jud. Gorj; decembrie 1994, în Bucureşti); Milcu, în Craiova (m. 21 septembrie 28 septembrie 1934 – s­a născut Sina
1933); Dănciulescu, în Ciupurenii Vechi, jud.
5 septembrie 1957 – s­a născut Ionel 17 septembrie 1875 – s­a născut Victor Dolj;
Ciupureanu, în com. Coşoveni, jud. Dolj; Anestin (m. 1918); 23 septembrie 1927 – s­a născut George
Sorescu, în com. Bulzeşti, jud. Dolj; 29 septembrie 1939 – s­a născut Marian
7 septembrie 1902 – s­a născut Şerban 17 septembrie 1989 – a murit Ion D. Barbu, în Mileşti, jud. Dolj.
Cioculescu, în Bucureşti (m. 25 iunie Sîrbu, în Craiova (n. 28 iunie 1919, în 23 septembrie 1939 – s­a născut Stelian
1988 în Bucureşti); Petrila, jud. Hunedoara); Cincă, în Fărcaş, jud. Dolj;

Scrisul Românesc Teatru

26 Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013

Teatru Ion FITS 2013 – Dialogul virtuţilor

PARHON şi virtuţile dialogului

C oncepută sub genericul „Dialog“, cea de­a 20­a confruntare a unor demersuri teatrale de o provocatoare Prin confruntarea generoasă a şcolilor şi academiilor
ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de varietate şi manifestă deschidere către aşteptările pu­ de teatru din România, SUA, Canada, Marea Britanie,
la Sibiu, organizată de Teatrul Naţional „Radu blicului contemporan, Croaţia şi Serbia, cu spectacole ambiţioase în ce priveşte
Stanca“, Primăria Municipiului Sibiu şi Consiliul local repertoriul, dar şi calitatea montărilor, găzduite de Teatrul
al Municipiului Sibiu, cu sprijinul acordat de Ministerul Nu mai puţin convingător s­a înfăţişat dialogul vir­ „Gong“, secţiune vegheată cu zel şi remarcabilă sârguinţă
Culturii şi Patrimoniului Naţional, de Consiliul judeţean tuţilor profesionale în spaţiul spectacolelor de stradă. Am de asistent universitar dr. Luminiţa Puiuleţ, festivalul
Sibiu, Universitatea „Lucian Blaga“, Institutul Cultural remarcat aici numeroase performanţe, ca acelea intitulate sibian ne­a oferit o imagine pertinentă a unor preocupări,
Român şi UNITER, cu o largă şi eficientă colaborare a unui Fanfara şi graţioasele marjorete poloneze, Marşul pi­ tendinţe şi împliniri din viaţa teatrului studenţesc din
număr record de parteneri din ţară şi din străinătate, şi­a cioroangelor şi fanfara regală din Merchtem (Belgia), ţară şi din lume, în faţa unui public avizat şi exigent,
onorat cartea de vizită şi aprecierile ce îl situează valoric Reading Scotish Pipe Band (Marea Britanie), Bunicuţele alcătuit din numeroşi oameni de teatru, dar şi din tineri
drept al treilea eveniment european de acest fel, după (Austria), Ritmuri din Caraibe (Guadelupa), În ritmul aflaţi „la început de drum“, colegi ai celor de pe scenă.
festivalurile similare de la Avignon şi Edinburgh. Când tobelor (Spania), Călăreţii, Fanfara veselă, Cupidonii, Spectacolele cu Priveşte înapoi cu mânie (UNATC),
afirmăm acest lucru, subliniat de altfel de către nu puţine O mică lume minunată (Franţa), Păsări de foc, Odyseea Livada de vişini (Universitatea „Babeş­Bolyai“ din Cluj­
personalităţi ale artei spectacolului şi ale învăţământului (Germania), Causa fatalis (Cehia – Rusia), Aruncătorii de Napoca), Godspell (Universitatea „Lucian Blaga“ din
artistic, din Europa şi din întreaga lume, ne referim nu steaguri din Cori (Italia) ş.a. Pe soare (mai rar) sau pe Sibiu), Equus (Universitatea de arte Târgu Mureş), Cui
numai la cele 70 de ţări participante sau la cele peste 300 ploaie (adeseori), trupele respective şi­au etalat măiestria, i­e frică de Virginia Wolf ? (Academia de teatru dramatic
de manifestări artistice, culturale şi instructiv­pedagogice devenind o prezenţă mult simpatizată şi aplaudată de din Zagreb), Mister Buffalo (Universitatea Moncton –
desfăşurate pe parcursul celor 10 zile, ci şi la altitudinea trecători, de publicul de la terasele de pe bulevardul central Canada), It strats like this (Metropolitan University din
calitativă a secţiunilor componente şi a manifestărilor sau din Piaţa Mare şi Piaţa Mică, acolo unde s­au remarcat, Leeds, Marea Britanie), Tartuffe (Academia de arte din
desfăşurate sub genericul „Dialog“, semnificativ pentru însă, şi câteva spectacole excepţionale de instalaţii şi Novi Sad) sunt câteva dintre punctele fierbinţi ale acestei
ţelurile programatice imediate şi pe termen lung ale acrobaţie, aşa cum au fost acelea cu O altfel de trupă de „şcoli fără catalog“ oferite de trupele studenţeşti. Nu
acestui festival devenit un brand prestigios pentru Sibiu, băieţi, Misiune periculoasă, Trambulina (Belgia), Există mai puţin incitante au fost, însă, şi acele „Spectacole­
pentru viaţa cultural­artistică din ţara noastră. Alpi în Viena? şi Nebuni de legat (Austria), Pedalând spre
cer şi Inimi de îngeri (Belgia) ş.a.

Arta în mileniul trei Seducţia „concertului“ artelor

O primă expresie a dialogului dinamic şi atractiv s­a O expresie nu numai valoroasă, dar şi seducătoare Continuu →
înfăţişat, aşa cum era de aşteptat, pe tărâmul virtuţilor a dialogului virtuţilor artistice din evenimentul sibian,
artistice ale manifestărilor de diferite genuri şi modalităţi demonstrând încă o dată că FITS a devenit în fapt un lectură“, din secţiunea purtând numele regretatului actor
de prezentare, dezvăluind tendinţa tot mai accentuată uriaş festival al tuturor artelor, ne­au oferit­o spectacolele şi profesor Virgil Flonda, secţiune condusă acum de
de interferenţă, de sincretism şi, adeseori, de eclectism muzicale şi cele de dans, alături de expoziţiile de fotografie un tânăr reprezentant al teatrului şi al învăţământului
din cuprinsul secţiunii de „spectacole“ ori chiar din artistică (Mihaela Marin şi Sebastian Marcovici) şi de artă artistic din Sibiu, profesorul Bogdan Sărătean. Cele opt
spaţiul aceluiaşi discurs artistic. Fie prin conţinutul lor, plastică (Filiala Sibiu a UAP) sau de cele trei expoziţii reprezentaţii realizate de studenţii Universităţii „Lucian
fie prin limbajul de o manifestă modernitate, numeroase de scenografie semnate de Doina Levintza, Dragoş Blaga“ (Departamentul de artă teatrală), pe texte noi şi
reprezentaţii sosite din Franţa, ţară invitată de onoare, Buhagiar şi Lia Manţoc. Găzduite nu numai la Sala provocatoare ale unor autori din Spania, Polonia, Rusia,
Polonia, Japonia, Italia, Rusia, Germania, Marea Britanie, „Thalia“, dar şi în spaţiul sacru al bisericilor din Sibiu Germania, Franţa, Japonia şi România, dar, nu mai pu­
Mexic, România ş.a. s­au înfăţişat în festival cu unele ori în vechea cetate de la Cisnădioara, concerte ca acelea ţin, discuţiile vii, adeseori aprinse, prilejuite de cele vă­
particularităţi şi calităţi menite să dea seama atât de de Muzică elisabethană (Serbia), Podobii transilvane, zute pe scenă, ambianţă în care am apreciat şi iscusinţa
virtuţile artei spectacolului din aceste ţări, cât şi de Armoniile îngerilor (România), Gospel – Nu­ţi pierde moderatorului Cătălin Ştefănescu şi intervenţia unor cu­
contribuţia lor reală şi benefică la îmbogăţirea dialogului sufletul (Universitatea „Lucian Blaga“ – Sibiu), dar şi noscuţi reprezentanţi ai Filialei române a Asociaţiei In­
intercultural, fapt edificator pentru valoarea festivalului şi Muzica Klezmer (Canada), Masa cu sunete (Polonia), ternaţionale a Criticilor de Teatru, s­au constituit într­un
pentru împlinirea unora dintre obiectivele sale majore. Omagiu operei corsicane (Franţa – Corsica) şi „Concertul fertil dialog profesional, vizând în egală măsură calitatea
Filarmonicii sibiene de închidere a stagiunii“ au prilejuit textelor, tendinţele noi din dramaturgie şi capacitatea
Spectacole de teatru cum au fost acelea cu O pie- şi ele noi motive de satisfacţie în rândul melomanilor. tinerilor de pe scenă, încă studenţi, de a împlini cerinţe­
să despre mamă şi patrie sau cu Cântecele lui Lear le parcurgerii drumului către public ale acestor scurte
Cred, însă, că o prezenţă cu totul distinctă şi distinsă piese de teatru nu o dată generatoare de întrebări şi de
Dojoji în FITS, capabilă de a concura clipele de har şi nobilă reacţii contradictorii. Preocuparea pentru ridicarea nive­
revelaţie provocate de teatru, a fost aceea a dansului lului profesional al foarte tinerilor „ucenici“ ai artei
(Polonia), Iluzii, Nunta şi Trei surori (Rusia), Dojoji, care, de la o ediţie la alta, şi­a mărit considerabil sfera spectacolului, studenţi sau încă liceeni, s­a făcut simţită
Albina, Pierduţi în farmecul florilor de cireş, Yoshitune de audienţă şi de preţuire în rândul publicului local şi al şi de această dată în festival prin dialogul fertil din acele
şi cei 1000 de cireşi (Japonia), Ubu rege, Masa, Trilogia străinilor sosiţi la Sibiu în perioada festivalului. Dintre „ateliere­scoală“, conduse de prestigioşi oameni de teatru
tragedianului (Marea Britanie), Divina Commedia numeroasele şi valoroasele reprezentaţii­eveniment, mă ca dramaturgul spaniol Esteve Soler, Liz Eckert (SUA),
(Lituania), Woyzeck (Luxemburg – în regia lui Vlad voi opri aici doar la acelea intitulate Continuu, oferit de Malgorzata Sikorska­Miszezuk (Polonia) şi Nicky Wolcz,
Massaci), Reunificarea celor două Corei, Farsa jupânului trupa germană a celebrei coregrafe Sasha Waltz, Totul e profesor în SUA, de origine română, colaborator apropiat
Pathelin (Franţa), Cum vă place (Georgia), Salto lamento bine, în coregrafia lui Alain Buffard, datorată Teatrului al regizorului­profesor Andrei Şerban şi prieten de
(Germania), Incendii (Mexic), alături de prezenţa distinctă din Nimes (Franţa), Truffles, adusă de Kolben Dance nădejde al teatrului românesc, în spaţiul de performanţă
a unor spectacole valoroase din ţara noastră, ca Faust (în Company din Israel, Lacrimi limpezi, ape tulburi, datorată în care s­a remarcat cu mai bine de patru decenii în
secţiunea spectacolelor de palmares), Platonov, Maestrul Companiei Thor din Belgia, Un basm întunecat (Israel – urmă, când s­a aflat şi în distribuţia excepţională a unui
şi Margareta, O poveste japoneză, Solitaritate (invitat la Danemarca), Şi rataţii strălucesc (Cehia) şi În ritm de memorabil spectacol cu Scaunele, de Eugène Ionesco, de
Avignon în secţiunea oficială), datorate Teatrului Naţional flamenco (Spania). la Teatrul „Nottara“, alături de regretata Ileana Predescu
„Radu Stanca“, Pescăruşul, realizat la Teatrul German de şi Constantin Rauţchi.
Stat din Timişoara, Însemnările unui nebun (ARCUB) etc. O şcoală fără catalog şi note
au adus pe scena festivalului o incitantă şi viu comentată Dar dacă vorbim despre virtuţile dialogului de dincolo
Pescăruşul de scenă şi de raporturile acestuia cu publicul din festival,
trebuie să spun că el şi­a aflat încununări de o impresionan­
tă altitudine culturală şi profesională prin numeroasele

Teatru Scrisul Românesc 27

Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013

→ conferinţe şi conferinţe de presă, colocvii, seminarii, în­ şi dialogurilor din această ediţie FITS. Aş spune că ce se bine, acesta a avut loc, prin inaugurarea emoţionantă a
tâlniri cu personalităţile din zona de excelenţă a vieţii întâmplă în acest spaţiu nobil al dialogurilor culturale de spaţiului numit Aleea celebrităţilor, situată între vechiul

cultural­artistice româneşti şi internaţionale. Mă refer aici la Sibiu nu este lipsit de tradiţie şi îmi aminteşte de acele teatru, construit la 1788, şi noul teatru, aflat acum într­un

la profesorul Noel Witts, din Marea Britanie, membru manifestări cuprinse cândva în „Universitatea de vară“ ambiţios proiect urbanistic. Stelele de aici poartă nume

permanent al staff­ului FITS, prezent şi în această ediţie de la Sinaia şi, mai ales, de la Vălenii de munte, în locul de unanim respect şi uriaşă preţuire intelectuală, care în

cu un ciclu de „conversaţii culturale“, Jonathan Mills, binecuvântat prin legătura cu numele şi faptele marelui ultimii ani şi­au aflat temei de gratitudine şi în spaţiul

directorul festivalului internaţional de la Edinburgh, istoric şi om de cultură Nicolae Iorga. sibian – românesc, prin legăturile cu FITS. Prin vocea

Paul Potoroczyn, director al Institutului polonez Adam Iată, aşadar, numai câteva dintre componentele ce lui Constantin Chiriac, directorul Teatrului Naţional

Mickiewicz, profesorul şi scriitorul Mike Phillips, din pun în valoare virtuţile „dialogului“ din festivalul sibian, „Radu Stanca“ şi al festivalului, au fost evocate aceste

Marea Britanie, membru al Societăţii regale de literatură, la care s­ar mai putea adăuga, desigur, şi comentariile în legături şi sentimentul profund al gazdelor, privind îm­

muzicianul francez Jean Jaques Lemetre, compozitor jurul filmelor de artă despre „Geniul Ariadnei Mnouchkine plinirea dorinţelor de preţuire a excelenţei în artă şi

pentru Theatre du Soleil, Erhard Stiefel, cunoscut creator şi Theatre du Soleil“, despre „Avignon – curte de onoare cultură, materializate acum şi prin aleea celor 7 stele ce­

de măşti şi colaborator al aceluiaşi prestigios Theatre şi câmp de lupte“, ori cele două filme semnate de Ivan lebre numite Ariadne Mnouchkine (regizor), Eugenio

du Soleil, celebrul regizor britanic Declan Donnellan, Vârâpaev. Lansările unor importante cărţi de teatru, Barba (regizor), Sasha Waltz (coregraf), Silviu Purcărete

Rodrigo Garcia, dramaturg, regizor şi director de teatru unele produse în colecţia festivalului, altele editate de (regizor), Declan Donnellan (regizor), George Banu (om

(Spania – Argentina), autorul unei incitante conferinţe Fundaţia culturală „Camil Petrescu“ – revista Teatrul azi, de teatru), Nakamuro Kanzaburo XVII (actor kabuki) post

ilustrată video cu titlul „Nimeni nu se scaldă de două ori s­au circumscris şi ele preocupărilor de ordin cultural, mortem. Pentru privitorii de azi şi de mâine, cred că Aleea

în acelaşi râu“, regizorul şi actorul de teatru şi film Ivan ce rotunjesc configuraţia festivalului şi a dialogurilor celebrităţilor, inaugurată la Sibiu, poate însemna şi ea un

Vârâpaev, din Rusia, Bernard Faivre D’Arcier, până nu informative cu efect benefic, pe termen lung, în rândul „dialog“ peste timp dintre burgul medieval, devenit Capitală

de mult director al Festivalului de la Avignon, criticul, participanţilor la acest festin intelectual internaţional. culturală europeană, şi marile spirite ale artei şi culturii, de

eseistul şi profesorul român George Banu, stabilit în Iar dacă ediţia sărbătorească 2013 trebuia să ne ofere la cumpăna secolelor XX şi XXI, dezvăluind şi el potenţele

Franţa, un veritabil campion al întâlnirilor, conferinţelor şi imaginea unui eveniment în premieră absolută, ei reale ale românilor circumscrise vocaţiei universalităţii.

Infuzie de tinereţe –

La GALA „HOP“

Pare greu de conceput că la Gala „HOP“, predilecţie de numeroasele companii şi trupe independente şi sălbaticii.
dedicată tânărului actor, mai este cazul să din ţară, alcătuite în majoritate de tineri. Faptul a condus După deliberările fructuoase şi... furtunoase ale juriului,
vorbim despre... tinereţe. Şi totuşi, la ediţia la un „carusel“ de mici recitaluri mai convingătoare, mai
din acest an, s­au ivit multe noutăţi, ele aflându­şi în bună ferite de stridenţe, cum spuneam, chiar dacă unele dintre soldate cu multe nominalizări, au fost acordate următoarele
parte numitorul comun în infuzia de tinereţe conferită textele aduse pe scenă în această ediţie păcătuiau prin lipsa premii ale Galei „HOP“, ediţia 2013: Ruxandra Maniu,
juriilor (preselecţie şi concurs), evoluţiei participanţilor de profunzime, printr­o miză ideatică, fie dramatică, fie Marele Premiu „Ştefan Iordache“; Emoke Pal şi Aida
şi concepţiei organizatorice aparţinând directorului galei, comică, populată de clişee şi de banalitate. Avieriţei, Premiul ex aequo pentru cea mai bună actriţă;
regizorul Radu Afrim, care a preluat această nobilă şi Dumitru Georgescu şi Ioan Paraschiv, Premiul ex aequo
complexă responsabilitate de la regretatul om de teatru Cei 47 de concurenţi ne­au permis să urmărim cu interes, pentru cel mai bun actor; spectacolul cu piesa Pisica verde,
Cornel Todea. Prima noutate a coincis cu... „reîntoarcerea“ cu vie emoţie şi satisfacţii estetice nu puţine momente de de Elise Wilk, interpretat de Rareş Andrici, Irina Antonie,
galei la Costineşti, după 14 ani, fapt emoţionant mai ales teatru autentic, „clipe de viaţă“ scenică iluminate de har şi Andrei Cătălin, Anghel Damian, Diana Roman, Georgiana
pentru aceia dintre noi care, cu patru – cinci decenii în de ardoare, împlinind eforturile şi aşteptările organizatorilor, Vişan (UNATC), Premiul „Cornel Todea“ pentru cel
urmă, ne făceam aici vacanţele, printre studenţi, artişti şi enunţate încă din startul celei de­a 16­a ediţie de Ion mai bun spectacol; Alexandra Caras, Premiul special al
pescari, într­o ambianţă frustă şi fermecătoare, păstrată Caramitru, preşedintele UNITER, cel care a condus şi o juriului „Sică Alexandrescu“; Ruxandra Maniu, Ionuţ
doar pe ecranul memoriei, Costineştiul fiind acum invadat fructuoasă dezbatere pătrunsă de năzuinţa perfecţionărilor, Toader şi spectacolul Pisica verde, Premiile publicului.
de vile, pensiuni, restaurante, buticuri, de vilegiaturişti cu titlul De la Gala „HOP“, la Gala premiilor UNITER. Alături de acestea, au mai fost găzduite în Gala tânărului
reprezentând aproape toate vârstele şi gusturile în materie actor: Premiul „Yorick“, oferit de Editura Nemira şi revista
de... plajă, mare, distracţii la neon şi la soare. O altă particularitate a reuniunii de la Costineşti dedicată „Yorick“ actorului Anghel Damian; Premiul „Timică“,
Găzduită cu notabilă ospitalitate de marele complex „Vox tinerilor actori a fost dată de relaţia caldă, colegială, de oferit de Asociaţia „Master Class“ actriţei Ilona Brezoianu;
Maris“, la sfârşit de sezon, când rar mai întâlnim şi figuri respect reciproc dintre concurenţi şi juriul final, alcătuit Premiul pentru prestanţă şi rostire scenică, din partea Dorinei
din afara „familiei HOP“, gala a beneficiat – spre deosebire din actriţa Oana Pellea (preşedinte), dramaturgul Radu Lazăr, directoarea Teatrului „Odeon“, oferit Simonei Arsu;
Macrinici, actorul Marius Manole, actriţa cantautor Ada Premiul ziarului „Metropolis“, acordat spectacolului Pisica
Ruxandra Maniu Milea şi actorul Ion Rizea, director artistic la Teatrul Naţional verde; Premiul Festivalului Comediei Româneşti, acordat
din Timişoara. Mai mult decât atât. Workshop­ul intitulat de George Mihăiţă actorului Anghel Damian; Premiul
de ediţiile de la Mangalia – de un public relativ omogen, Maria Tănase – 1913–2013, coordonat cu pilduitoare Teatrului Naţional din Timişoara, acordat actorului Cristian
alcătuit din colegi ai concurenţilor, oameni de teatru, competenţă şi zel profesional de Vlaicu Golcea, s­a încheiat Iorga; Premiile „Amza Pellea“, acordate de actriţa Oana
critici şi jurnalişti, fapt ce a asigurat o remarcabilă tensiune printr­un reuşit spectacol teatral – gestual – muzical,
emoţională, intelectuală şi... profesională celor patru zile de aplaudat şi ovaţionat pe tot parcursul său, în care, alături de Pisica verde – aplauze
concurs, spectacole şi discuţii binevenite pe marginea celor numeroşi concurenţi, şi­au dat cuceritorul lor concurs Maia
petrecute în uriaşa sală (discotecă), unde spaţiul de joc era şi Morgenstern, Ada Milea şi Dorina Chiriac, aceste prezenţe Pellea interpreţilor Amalia Huţanu şi Octavian Costin,
el surprinzător, potrivit cerinţelor acestui maraton. de mare virtuozitate pe scena Galei „HOP“ încheind şirul profesorului Miklos Baci (premiul de pedagogie teatrală) şi
surprizelor ce ne lasă a întrevedea noi şi noi bucurii artistice directorului artistic al galei, regizorul Radu Afrim (Premiu
O altă notă distinctă faţă de ultimele ediţii de la Mangalia, la ediţiile viitoare. Dacă textele, mai interesante sau mai de Excelenţă); Premiul „Vox Maris“, pentru cel mai tânăr
a prilejuit­o absenţa din repertoriul concurenţilor a pieselor puţin capabile de a ne provoca o reală adeziune emoţională, concurent, acordat actriţei Reka Laszlo.
din capodoperele dramaturgiei clasice universale, de unde şi au fost aduse la rampă, în general, cu multă dezinvoltură,
lipsa acelor stridenţe datorate adeseori impactului dificil şi firesc, inspirat joc interactiv şi străduinţa de a ocoli „ticurile“ La aceste premii, cred că am putea exprima şi noi
...dezolant pentru public, dintre tinerii interpreţi şi Hamlet, supărătoare ori îngroşările ostentative, în schimb, cealaltă binemeritatele felicitări pentru reuşita acestei manifestări
Othello, Richard al III­lea, Cidul, Harpagon, Medeea, probă, nouă în Gala „HOP“, menită să ne restituie „chipul“ organizate de UNITER şi Vox Maris Grand Resort din
Hecuba etc. Textele alese erau mult mai apropiate de vârsta, şi „personalitatea“ unor vedete internaţionale de teatru, film, Costineşti, ce ne îndeamnă să privim cu legitimă încredere
trăirile, temperamentul, memoria afectivă şi disponibilităţile muzică pop sau personaje devenite deja „statui“ în mentalul viitorul acestei Gale „HOP“, poate tot mai importantă pentru
interpretative ale unor slujitori ai artei spectacolului deja colectiv al „fanilor“ lor, nu a dat în totalitate rezultatele destinul tinerilor participanţi, pentru teatrul românesc, în
familiarizaţi cu dramaturgia contemporană, „căutată“ cu scontate. Asta pentru că foarte puţini dintre concurenţi au general.
reuşit să treacă dincolo de datele „exterioare“ ale acestor
personaje, să pătrundă cu adevărat înlăuntrul personalităţii Foto: Mariana Ştefănescu şi Adi Bulboacă
şi al mijloacelor de expresie, ori să confere vocii muzicale
de pe bandă acel adevăr complementar al atitudinii, mişcării,
gestului şi detaliului ce compun laolaltă individualitatea
artistului respectiv. Din acest motiv, alături de suculentele
evocări ale unor staruri ca Nicole Kidman, Liza Minelli,
Elvis Presley, Samantha Morton, Marlene Dietrich, Patricia
Kaas sau... Liana Mărgineanu, în spectacolul Teatrului
„Odeon“ cu piesa „Câtă speranţă“, au existat şi „cópii“
mult mai puţin convingătoare, inspirate de marile staruri
ale artei interpretative româneşti şi universale, cum a fost
aceea dedicată regretatului Toma Caragiu în filmul Actorul

Scrisul Românesc Cronică literară

28 Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013

Maria TRONEA

Boccaccio – grădinile iubirii

G iovanni Boccaccio (1313– care culegând flori, care uitându­se la apă, Boccaccio pentru cadrul natural simplu Boccaccio de Morghen
1375), cel mai mare po­ începură să vorbească despre tot felul de este vizibilă şi în L’Elegia di Madonna
vestitor al literaturii italiene, lucruri(...).“ Fiammetta, primul roman psihologic din ba dimpotrivă chiar mai mult), se află o
îşi aprecia scrierile ca „opera onesta e literatura europeană. pajişte bătută de iarbă deasă, şi mai verde
opera d’arte“, plasându­le sub semnul Motivul grădinii trimite spre poemele ca orice verde în lume, smălţuită cu felurite
estetismului. Benedetto Croce va vedea în evului mediu, cu celebra jardin d’amour, Viziunea estetică asupra naturii trans­ flori – poate şi­o mie întreagă de soiuri
ele opera unui poet. Boccaccio, împătimit în timp ce motivul fântânii (în jurul căreia figurează şi povestirile de dragoste ale diferite – şi împrejmuită de portocali şi
admirator al lui Dante (pe care îl socotea se reunesc în cerc participanţii la discuţii) Decameronului (1353), care anunţă sola­ cedri vânjoşi şi verzi, care purtându­şi sus
Poetul prin excelenţă), dezvoltă în Micul aminteşte de simbolul cunoaşterii care este ritatea Renaşterii. Cei zece povestitori („o prin ramuri şi roadă coaptă, şi necoaptă,
tratat întru lauda lui Dante, o apărare a fântâna rabelaisiană cu Divina Butelcă. preacinstită ceată de şapte doamne şi trei şi florile deopotrivă, pe lângă bucuria
poeziei. El însuşi va scrie versuri în latină Acestor motive poetice li se adaugă motivul tineri“) se retrag din calea ciumei, care cu care umbra lor îţi odihnea privirea,
(Bucolicum Carmen) şi în italiană (Le cununii, care o încoronează pe eterna a bântuit Florenţa în anul 1348, într­un te desfătau şi cu mireasma ce­ţi îmbăta
Rime, Canzoniere). regină a serbărilor dragostei, Fiammetta. palat din afara oraşului, pentru a proslăvi simţurile. Pe pajişte, drept la mijloc, era
Motivele poetice sunt prezente, de Ele se vor regăsi în Il Ninfale d’Ameto plăcerile vieţii şi puterea dragostei. Nu­ săpată o fântână, clădită din marmură
altfel, în întreaga operă a lui Boccaccio, (Nimfele lui Ameto) sau Commedia delle velele lui Boccaccio poartă amprenta curată şi albă ca zăpada şi pretutindenea
începând cu primul său roman, Il Filocalo ninfe Fiorentine (Comedia nimfelor flo­ artei adevărate şi aura estetismului. Elo­ cioplită cu multă măiestrie. Iar dinlăuntrul
(Filocalo), care povesteşte iubirea lui rentine) scriere datând din 1341, care a giul naturii vindecătoare este înălţat încă ei, printr­un chip cioplit care stă înţepenit
Florio şi a lui Biancafiore, inspirată de fost considerată „un decameron pastoral“ din prima zi a Decameronului de către pe o coloană ce se înalţă chiar din fântână,
dragostea autorului pentru Maria de (Cf. Al. Balaci, Boccaccio, Ed. Albatros, vioaia, înfloritoarea Pampinea: „Acolo ţâşnea în sus spre ceruri – n­aş şti să spun,
Aquino, devenită Fiammetta în scrierile 1976). Fiammetta este şi ea prezentă ca poţi să auzi ciripitul păsărelelor, să vezi mânată de­un izvor ori poate adusă chiar
sale. Trăind în tinereţe la Napoli, în at­ simbol al speranţei, alături de cele şapte colnicele înverzind, câmpiile pline de rod de mâna omului acolo – atâta bogăţie de
mosfera rafinată de la curtea regilor de nimfe aşezate în jurul fântânii pentru a cum unduiesc ca marea, copaci de mii de apă cristalină, ce­şi revarsă pe urmă stropii
Anjou, Boccaccio este atras de societatea depăna poveşti de dragoste. Motivele po­ feluri, şi fără de stânjenire te poţi uita la cu dulce sunet în fântână(...)“.
veselă, în care străluceau mai ales câteva etice evocate reapar în Amorosa visione cer, care, deşi­i mânios pe noi, nu ne as­
femei frumoase şi cultivate. Apare în acest (Viziunea dragostei), poem în terţine, cunde totuşi minunăţiile­i eterne, de mii Fântâna din scrierile lui Boccaccio este
roman, considerat prima proză de artă din scris între 1341–1342, imn închinat iubirii de ori mai mândre şi mai plăcute ochiului fântâna vieţii din Paradisul terestru, fântâna
literatura italiană (Cf. S. Battaglia), untopos senzuale, întruchipată de Fiammetta. Se decât zidurile pustii ale oraşului acesta.“ tinereţii veşnice, dar şi fântâna învăţăturii.
reprezentativ al imaginarului poetic al lui regăseşte aici şi motivul horei tinerelor Motivul cununiei, deja menţionat, apare Grădinile iubirii sunt cadrul aventurii
Boccaccio, acela al grădinii cu fântână, în graţioase în jurul unei fântâni de marmură şi în Decameron, Pampinea fiind aleasă cunoaşterii. Nuvelele Decameronului au
jurul căreia se reuneşte societatea aleasă a albă, ce­şi deapănă poveştile de iubire, regină şi încununată cu laur. Leagănul po­ „miez“, opera are „sfericitate“, parcursul
unor graţioase doamne şi cavaleri, pentru păstrate sub pecetea tainei de „frumoasa vestirilor este un veritabil locus amœnus, fiind unul circular. Cititorii au parte de
a dezbate probleme de dragoste: „Lăudând lombardă“. după cum îl descrie şi Pampinea: „Locul e aleasă „învăţătură“. Acesta va fi şi scopul
sfatul doamnei, Filocolo se luă după ea şi, plin de poieniţe, grădini şi alte frumuseţi.“ Nuvelelor exemplare ale lui Cervantes,
împreună cu însoţitorii săi, cu Galeone şi Motivul fântânii reapare în Ninfale Aşezaţi pe iarbă, în cerc, într­o poieniţă, care a avut, fără îndoială, în Boccaccio un
cu încă alţi doi tineri, ajunseră pe pajiştea fiesolano (Poemul nimfelor din Fiesole), povestitorii istorisesc timp de zece zile, strălucit model.
ce le fusese arătată, căreia ierburile şi flo­ povestire în versuri a iubirii dintre tânărul „sub sceptrul Pampineei“, aventuri pri­
rile îi dădeau o minunată frumuseţe, nă­ păstor toscan Africo şi nimfa Mensola, lejuite de hazardul dragostei.
pădind­o cu dulceaţa miresmelor, şi ca­ scrisă între 1344 şi 1346. Protagoniştii
re era mărginită de numeroşi pomişori, vor fi metamorfozaţi în râurile omonime Toposul fântânii, prezent în scrierile
tineri şi frumoşi, al căror frunziş, des şi prin voinţa zeiţei Diana. Cadrul acestei anterioare, reapare în Decameron. Cortina
verde, o apăra de razele uriaşei planete; scrieri etiologice este natura marcată de care se ridică la începerea povestirilor din
iar în mijlocul pajiştei se afla o mică şi bucuria primăverii. În centrul tabloului se cele zece zile focalizează acest simbol
încântătoare fântână, cu apă limpede, în regăsesc nimfele Dianei, reunite în jurul recurent, ca în descrierea din Ziua a
jurul căreia se aşezaseră cu toţii: şi acolo, unei limpezi fântâni, pe o pajişte înflorită. treia: „Iar în mijlocul grădinii (lucru ce
Francesco de Sanctis vede în acest poem nicidecum nu­i mai puţin de lăudat decât
un imn închinat Naturii. Predilecţia lui sunt toate celelalte care se aflau pe­acolo,

Ştefan VLĂDUŢESCU Prin tăietura versului, acest volum este
o teoremă lirică mişcată de spasme, de
Florentin Smarandache: elemente onirice şi de emoţii irepresibile.
Scriitorul de matematică venind din timpul
Palimpsestul „ReSemnării“ unui alt mileniu şi din spaţiul în care se
P rofesorul româno­american cade în sus, intră în lumea noastră pe poarta
Florentin Smarandache este cu «poeme vers» (sau meta­poeme). estetică în ordinea realului. emoţiei. Dacă poezia nu poate urca decât →
întemeietorul curentului lite­ Cartea putea fi structurată şi diferit, ca un Eul creator este un spirit apolinic mişcat generic la gheaţa matematicii, matematica
rar­artistic românesc contemporan: para­ simplu volum de poeme într­un vers. Stilul poate coborî în retortele liricii. Ori de câte
doxismul şi se manifestă ca poet, prozator volumului este eliptic. Lipsa verbelor (sau din când în când de palpitaţii dionisiace. ori vorbeşte despre viaţă şi despre emoţiile,
şi dramaturg. O profundă emoţie intelec­ puţinătatea lor) dând impresia de stagnare, După cum există o logică a esteticului, o sentimentele, durerile, tristeţile, neliniştile,
tualizată traversează întreaga creaţie sma­ de Timp Oprit, unde sentimen­ psihologie a esteticului, există, ne arată resemnările, moartea, incertitudinile ei,
randachiană. Ea mobilizează o tematică de tele au îngheţat… sau de Poe­ matematica se liricizează.
o mare coerenţă şi concentrare spirituală. me­Tablouri Pictate ori Desene Florentin Smarandache, şi un
Conform devizei nucleare paradoxiste Onirice… Totul este ca o listă capitol de matematică a esteti­ Poezia este locul în care îţi pasă de viaţă.
(„totul este posibil, chiar şi imposibilul“), nesfârşită de observaţii natura­ cului. Iată ce ne comunică într­ Iată ce ne spune poetul: „Viaţa e o sală mare
se cântă noi câmpuri emoţionale, se avan­ le şi simţăminte.“ Într­adevăr, unul dintre cele mai valoroase în care plăteşti/ pentru a asculta muzică“
sează pe noi curbe expresive, se sondează cum spunea Leonardo da Vinci poeme ale volumului: „Un ba­ (Perspectivă). Lirica este emoţie de viaţă
noi limite ale înţelegerii şi explicării uma­ „claritatea încununează gându­ gaj de haine şi un bagaj de cu­ centrată pe eu: „Eu îmi cedez ce nu­mi
nului. rile profunde“! Ar fi de adăugat noştinţe/ (…)/ Eu sunt scriitor aparţine“ (Dialog), „Eu, îmbătat de vise, ca
Cel mai recent volum de poezii al că alături de claritatea discur­ de matematică./ Vin spre voi din totdeauna“ (Gâlceava asemănărilor), „Eu,
lui Florentin Smarandache se cheamă sivă observăm la Florentin alt mileniu./ Am să cad în sus.“ nefiind fiind“ (Remoarte), „Eu locuiesc,
ReSemnare (Ed. Duran’s, Oradea, 2013). Smarandache o luciditate de (Suflet de cauciuc). într­o secundă“ (Crâng împăsărit), „Eu
El se deschide cu o poetică explicită: „În cleştar. Esenţa esteticului este şi non­eu, alergăm în cerc unul/ după
acest volum, fiecare poem este compus din o vibraţie în contextul şi în mediul unui Matematica este singura şti­ altul să nu ne ajungem“ (Blocat în tunelul
versuri independente. Dar o legătură subtilă eveniment emoţional, spiritual sau mintal. inţă demonstrabilă a adevăru­ cuvintelor), „Necazurile sună lung la uşă./
între versuri transcende. Aşadar, «poeme» Evenimentul poate fi real sau imaginar, el rilor absolute. O înaltă raţiona­ Suferinţa e universală într­un şir de euri
produce însă întotdeauna efecte de natură litate strictă şi infailibilă animă discursul diferite“ (Lumea e un fel de eu).
matematic. Dacă Ion Barbu se considera
matematician care scria poezie, Florentin
Smarandache scrie poezie în gen matematic.

Proză Scrisul Românesc Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013 29
Cronică literară
Radu POLIZU
Continuare din pag. 32

Călătorind cu Flyingmonk

Prin Canioane

C el mai apropiat canion de oraş, aflat doar la Canyon şi culorile sunt mai interesante, dar are mai puţine
vreo 15 minute, este celebrul Antelope Canyon puncte unde razele pătrund în el. Avantajul pe care l­am
imortalizat în mii de fotografii şi postere cu descoperit comparativ este că pare mult mai puţin vizitat şi

imagini iconice ale Sud­Vestului american. Se află pe nu rişti să fii înghesuit de grupurile de turişti asiatici care

teritoriul indian populat de tribul Navajo şi este format din aglomerează Upper Canyon. Plimbarea prin canion este o

două părţi, Lower Antelope şi Upper Antelope, Canionul încântare. Baza pereţilor are nuanţe în toată gama posibilă

de Jos şi de Sus, în proprietatea a două familii diferite

care îl administrează. Indienii Navajo îl numesc „Tse Horseshoe Bend umbre subtile creând în multe locuri celebrele raze iconice
Bighanilini“, ceea ce s­ar traduce „apa care curge printre atât de fotografiate. Dacă aţi auzit vreodată că aceste
stânci“. Iar numele nu este întâmplător, canioanele fiind de de roşu, de la un roz palid la un violent adânc depinzând canioane au putut reprezenta o experienţă spirituală, cu
tipul slot, extrem de înguste, în care te simţi ca o monedă de modul în care cade lumina. Privind spre fanta care te siguranţă că nu asta trebuie căutat în ele. Frumuseţea este
într­un aparat de jocuri mecanice claustrat între pereţii care desparte de lumea din afară poţi vedea cum tavanul este însă neschimbată şi vizita prin ele este o experienţă unică
uneori îţi limitează foarte serios accesul. Apa care curge colorat în tonuri de portocaliu de o frumuseţe rară care pentru oricine ajunge în această zonă.
prin ele le face extrem de periculoase în caz de furtună treptat se transformă spre cer în galben, pierzându­se în
când ploile repezi pot crea un şuvoi prin canion care se lumina puternică. Apa râului care îl străbate în timpul Am urcat apoi pe stâncile din jurul Lacului Powell.
poate ridica până la înălţimi considerabile, puterea apei viiturii se strecoară prin cotloane creând un labirint şerpuit Formaţiuni de un pitoresc aparte se întind în zare cât vezi
cărând tot ce întâlneşte în cale şi strivind totul de pereţii interesant de explorat cu nişe şi alcovuri şlefuite impecabil. cu ochii înconjurând albastrul lacului. Nu trebuie căutate
înguşti. La intrarea în Lower Canyon este o pancartă care Întorcându­te cu spatele la canion, ai în faţă turnurile de la cărări. Orice stâncă îţi oferă o perspectivă complet diferită
aminteşte de un grup de 11 persoane care în 1997 a refuzat centrala electrică, parcă scoase dintr­o altă lume în acel asupra văii, ca într­un pelerinaj de lumină şi culoare. De pe
să urmeze ghizii indieni şi să iasă din canion înainte de peisaj roşu atotcuprinzător. înălţimi cobori la oglinda lacului, unde poţi face baie sau
ploaie, fiind măturaţi de şuvoi, toţi pierzându­şi viaţa în închiria bărci şi caiace. Prin explozia de flori ale deşertului
expediţie. Experienţa din Upper Canyon este foarte diferită. În într­un decor incredibil pe pietrele roşii, am plecat din
primul rând eşti şocat de industria turistică organizată Page. La numai 15 minute mergând spre Utah, Colorado
Cele două canioane se pot vizita cu un tur obişnuit de o la intrare. Autocarele descarcă un număr uriaş de turişti, River face o curbură mai mare de 270 grade, formând o
oră sau un tur fotografic de vreo 2­4 ore. Orele optime sunt fiecare cu câte o cameră de filmat, pălării, bastoane, potcoavă numită inspirat Horseshoe Bend, de un pitoresc
dimineaţa când soarele intră direct prin fanta canioanelor fanioane de recunoaştere a grupului şi foarte puţină engleză deosebit, considerat poate cel mai frumos loc din jurul
vorbită. Toţi sunt încărcaţi după un program prestabilit în oraşului. Mergând cam 30 minute prin deşert, se deschide
Page camionete care pleacă în trombă prin albia unui râu secat. în faţa ta un amfiteatru până la marginea lui Glen Canyon
Drumul are vreo două mile în care oricât de bine te­ai ţine care se prăbuşeşte abrupt în râu. Când ajungi la marginea
generând culori fascinante pe stâncă şi creând celebrele de barele de protecţie eşti izbit cu capul de ele. Apoi eşti canionului imaginea este incredibilă, râul Colorado cu
raze înguste care ajung pe fundul de nisip al canionului pe parcat în faţa intrării într­o stâncă la nivelul solului prin apele verzui, aflat la câteva sute de metri dedesubt descriind
care le poţi vedea în sutele de fotografii care sunt răspândite care mergi direct în canion fără scări sau trepte adiţionale, curbura. Nu există nicio protecţie ca să nu ajungi în râu
pe Internet. Lower Canyon este accesibil printr­o scară accesul mai uşor făcând canionul mult mai popular. Cum mai repede decât ai vrea, aşa că lumea priveşte înspre râu
care coboară în canion. Eventual ieşirea din el se face intri, simţi o scădere de temperatură de câteva grade. cu mare respect şi grijă. După toate fotografiile de rigoare,
pe o scară similară la capătul opus, dar pe parcurs sunt Lumina soarelui este filtrată de fanta din tavan căzând pe m­am aşezat pe un vârf de stâncă într­un apus netulburat
câteva alte scări care te ajută să navighezi lumea semi­ pereţii de rocă de nisip curbaţi de apele care i­au fasonat, decât de susurul vântului şi pentru o vreme am urmărit cu
subterană fabricată de apă. Este mai îngust decât Upper într­o continuă cascadă de forme şi motive în nuanţe şi privirea minuscule ambarcaţiuni care se deplasau leneş pe
râu în soarele auriu.

Canioanele Zion şi Bryce sunt simbolice pentru
parcurile naţionale americane. Foarte diferite unul de altul,
sunt pomenite dintr­o suflare pe lângă faimosul Grand
Canyon, când te referi la natura sălbatică a Americii. Zion
este flancat de pereţi înalţi de piatră care se ridică până la
cer. Drumeţiile spre aceste vârfuri, numeroase şi pe alocuri
dificile, duc pe culmi de pe care se vede ca într­un joc de
copii drumul şerpuitor din centrul canionului şi întreaga
vale miniaturizată. Pe marginea văii, cascadele îşi revarsă
primăvara valul de apă şi vapori ca voalul unei mirese.
Parcul se întinde mult în afara văii canionului pe versanţi
galbeni care strălucesc în apus brăzdate de linii care se
întretaie parcă făcute cu o lamă de mare precizie. La o oră

de condus înspre nord, Bryce este o lume complet diferită.

→ Orice eu, are o casă a fiinţei, a trăirii, a intimităţii. o durere „mai mică“, dar poate fi durere „mai mare“, Eşti înconjurat de stânci roşii într­o feerie de forme şi culori,

„Acasă“ este un spaţiu în care suntem protejaţi: de mamă, întrucât resemnarea este, ea însăşi, o tristeţe, dar este o turnuri şi turnuleţe roşiatice, de o lume atât de stranie încât

de părinţi, de amintiri şi de nostalgii. Mai întotdeauna tristeţe ce nu se epuizează. Apoi, pe coordonata specific nu ai fi surprins să apară lângă tine zâne şi spiriduşi şi să te

acasă este un loc îndepărtat şi melancolic. Când nu suntem paradoxistă, într­un fel specific paradoxist, resemnarea se însoţească printre arhitectura incendiară. La apus nu cred

acasă este ca şi cum am trăi într­un timp incert: „Era un îmbibă de luciditate, de autoironie şi autoîncurajare. Lirica că poţi vedea ceva mai frumos decât Inspiration Point, un

joi spre vineri, la Bălceşti“ (De­Alde Ion – intro). Emoţiile se defineşte ca o „scriere după“. Adică resemnarea este un întreg amfiteatru de turnuri al cărui roşu este amplificat

dureroase trec în plâns: „Nu credeam să­nvăţ a şti plânge“ palimpsest: scris după şi scris peste, în esenţă însă, scris, de soarele care merge la culcare. Această impresie se pare

(Autoportret înlăcrimat). O poezie deosebită este Cel care nu rescris. că nu a avut­o însă Ebenzener Bryce, mormonul misionar

moare singur: „Timpul diferă de la om la om./ Aura mea se Noutatea paradoxistă şi valoarea volumului au suport după care parcul a fost numit, şi căruia îi aparţine celebra

strică­n plâns./ Trăiesc în anotimpul din odaie./ Sunt acela atât în planul „re­semnării“, al reimpregnării formale, cât remarcă „a hell of a place to lose a cow“, al naibii loc să­ţi

care moare singur“. şi în planul resemnării emoţionale. În cel dintâi plan, avem pierzi o vacă.

Două sunt coordonatele majore pe care titlul volumului versuri auto­centrate, autonome, apoftegmatice, versuri Într­una dintre primele mele călătorii prin Sud­Vestul

le marchează grafic şi semnificaţional. Mai întâi, pe inscripţionate ca o „listă nesfârşită de observaţii naturale“, Americii, am condus din Canionul Zion încă o oră şi am

coordonata de conţinut, ReSemnare are inducţii de sens ca într­un stil eliptic de consemnare rece. În al doilea plan ajuns spre seară la Bryce Canyon, sub un cer plin de stele.

sentiment din portofoliul liricii dintotdeauna. Resemnarea regăsim, cum mărturiseşte autorul, „atâta singurătate Nimic nu poate egala acest cer al deşertului cu o boltă

este o intervenţie asupra unor emoţii neplăcute, dureroase. pastorală, linişte profundă şi pesimism“: „totu­i alb şi punctată de milioane de puncte aprinse. Poţi sta ore în şir

Nu există resemnare pentru plăceri şi bucurii. Resemnarea pustiu, o tristeţe neţărmurită“ (Poeme cu poeme – auto­ să te uiţi la el, şi dacă te îndepărtezi de oraşul sau aşezarea

este o decizie mai puţin dureroasă decât fenomenul eseu). în care eşti, numărul stelelor creşte, fiind singurele surse de

primar dureros. Ne resemnăm nu „de“, ci „pentru“ sau Iată o carte de poezie sensibilă, interesantă şi incitantă lumină pe o întindere nesfârşită.

„în contul“. Obiectul resemnării poate fi amărăciunea, ce merită să fie citită. www.flyingmonk.com

jalea, amarul, obida, durerea, tristeţea. Resemnarea este flyingmonk.wordpress.com

30 Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013 Scrisul Românesc Poezie
Viorel FORŢAN
Valeriu CÎMPEANU Ion MARIA

Controversă dincolo de calea ferată fetele mari şi supracontrolul

Mi­e imposibil, domnule Nietzsche dincolo de calea ferată în desişuri dăunăzi călătoream cu un tren­navetă
să cred în îndumnezeirea omului stau cei cu căşti la urechi cei ce făcea legătura între
de către om care supraveghează tot ce se localitatea industrială găuricea din deal şi importanta
în supraomul ce vi l­aţi imaginat întâmplă în cartier filmează localitate furnizoare de forţă de muncă ieftină
hazardul genetic al evoluţiei umane înregistrează au fişiere cu toţi
ne e totuşi destul de limitat oamenii din cartier de la beţivii seaca din câmp
în spaţiul şi timpul ce ne e destinat ce atacă în plutoane sticlele de bere un fel de tren te duc – te­aduc
E scris în legea Firii noastre omeneşti la segarcea cum se spune în popor
de­a pururi să fim condamnaţi până la beţivii ce atacă în grupe
ca ipocriţi şi cinici să fim mereu carafele de vin la orizont compartimentele purtau cu grijă aproape muzeistică
oricât l­am tot ucide noi pe Dumnezeu ascultătorii (cei cu căşti de dincolo pe banchete pe jos în lateral
Nici eu nu m­am temut vreodată de triaj) ştiu totul despre gospodine dârele şi zoaiele de la ultima igienizare
de vreo putere divină, de greci inventată şi despre soţii lor duşi la serviciu
dar mă tem mereu chiar şi de mine cunosc aspiraţiile secrete compartimentele erau viu ocupate cu tineri lucrători
că nu ştiu încă să aleg răul de bine ale adolescenţilor şi cât am eu de dat şi în special tinere lucrătoare de la fabrica
Oricât v­au invocat nesăbuiţi naziştii la întreţinere nici nu se miră de ce tocana de legume din zona industrială
cu surle şi imbecile osanale construiesc o piramidă invizibilă
în şirul crimelor lor infernale mai jos de biserica de la racheta dialogul între lucrătoare
nimic nu­i va putea ierta vreodată ştiu chiar de ce am ridicat o rampă era motivat motivant şi incitant cu atât mai mult
în faţa secolelor viitoare ... de lansare a rachetelor lângă kaufland
Îndrăznelii, iată, pe ei nu­i interesează ce cumpără cu cât una dintre ele
nu­i poate aparţine totul oamenii de la lidl ori de ce îşi susţinea că e necesar ca la ele în secţie
căci intervine Limita, potopul ... ceartă soacrele ginerii au un post
Tot ce pot ca să mai fac acum de observare ascuns în sensul giratoriu să lucreze fete mari
în amurgul răstălmăcirilor deşarte aici la zanubia şi poate au microfoane fiindcă materia primă pe care o folosesc legumele
e să vă absolv de vină şi păcate ascunse în camera mea chiar în caietul este o materie primă pură cu alte cuvinte
că supraomul ce vi l­aţi imaginat cu poezii
e o himeră filozofică absurdă şi hilară cei cu căşti la urechi ascultă şi înregistrează o materie primă incompatibilă cu lucrătoarele impure
în noaptea minţii noastre tutelară ... pe toţi oamenii îngerii şi diavolii
din cartier în acel moment
Trag zarea pe mine ei vin din viitor acolo unde cartierul eu am sărit ca ars de ampla mea experienţă
este un exponat în muzeu
trag zarea pe mine ca ultima zonă vie în materie de conserve de legume
şi­ncerc s­adorm din univers realizate în industria specializată şi zic
dar încă nu pot cu voce pregnantă bine domnişoară
cohorte de gânduri voi creşte buruieni
mă cotropesc că varza vânăta roşia şi morcovul ce vin
venind în galop ceva mai târziu voi creşte buruieni ca materie primă la dumneavoastră în secţie sunt pure
ce­or vrea de la mine, mai la marginea oraşului
de ce nu­mi dau pace înspre filiaşi ca varza vânăta roşia şi morcovul
ce rău le­oi face... le voi pune în rânduri ca pe nu contest nici că dumneavoastră n­aţi fi
nişte cărţi în bibliotecă fete mari nu verific da’ cioburile
Dialog stupid fiecare buruiană va avea povestea ei
ca unui om în formare pietricelele diversele gunoaie
Ce faci măi omule, vom citi în frunze cum citim în pagini frumoasele cristale de cuarţ de dimensiunea nisipului
cu existenţa ta poate voi face şi turism petele cauzate de brumă urmele de dăunători
mi­a zis Sfântul Petru priviţi (am să le spun) aşa arată pe care eu le­am găsit de­a lungul timpului
trimis de Dumnezeu pe pământ intrarea în iad şiruri nesfârşite
să facă un nou recensământ de buruieni focul este mai încolo în cutiile sau borcanele cu conserve
să vadă câţi oameni mai sunt să nu vă sperie astea la ce puritate se încadrează
să ştie cu ce gripe fetele toate se uitau pe ele în jos fără să scoată o vorbă
şi aviare să dea dacă pe aici ar fi o autostradă aş ateriza de ce toate s­au uitat pe ele în jos
căci omenirea altfel cu avionul meu de buruieni când a fost vorba de puritate n­am înţeles
prea rău s­ar sufoca ca şi cum aş merge cu maşina nici n­am avut timp de gândit fiindcă
Păi ce să fac, Sfinte, pasagerii mei toate acele vise în cadrul uşii compartimentului
i­am luat­o eu cu vorba­nainte pierdute amintirea ochilor tăi au apărut controlorul şi supracontrolorul
intrigat, supărat, sufocat, şi fotografiile pe care nu am puterea
fac şi eu ce pot să mai fac să le văd la indicaţia controlorului
în ăst veac atât de turbat ceva mai târziu voi fi un fermier supracontrolorul a supracontrolat
Dar, apropo, poţi să­mi spui de buruieni şi mărar le voi transfera documentele individuale de călătorie
măcar Tu, ca şi Sfânt, lor toate spaimele şi durerile reumatice numai la acei călători
de ce m­am născut buruienile le vor prelua şi vor pe care îi controlase şi controlorul
cât am trăit şi cât m­am minţit creşte până la cer ori până în
aici, pe­ntâmplarea aceasta africa DÂND ODATĂ în plus dovadă că în economia noastră
numită Pământ ... nu asta este menirea lor solidaritatea de branşă asemenea fetelor de la fabrica
să crească arătându­ne intrare tocana de legume din zona industrială
spre iad?
nu este o vorbă goală
ca un cârcotaş ce sunt eu am bănuit
că supracontrolorul a numărat

persoanele nesupracontrolate
ca să­l verifice pe controlor
dacă împarte cinstit cu el
rezultatele controlului iniţial

şi­uite­aşa mi­a fost mie distrasă atenţia
de la conţinutul presei naţionale
spre mărunte dialoguri şi fapte de compartiment

pe ruta ferată
găuricea din deal – seaca din câmp

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013 31
culturale

Florin ROGNEANU

Lumea lui Ciosu. Ce lume! Ce lume!

Uneori, plecând de la desenele a lui Auguste Rodin, pe care o învârte cu o jurul unui joc trucat, artistul ne dezvăluie
domniei sale, am putea să cheiţă manuală, încercând astfel să repună adevăratul truc, printr­un desen făcut par­
spunem că avem de a face în funcţiune calculatorul. Şi tot din aria că de un magician, în care încearcă să ne
cu un gen de umor umanist. Aşa este cazul aceasta pe care am putea să o denumim explice cum e cu votul în unanimitate.
şi „tehnologică“, fac parte mai multe Acesta s­a inventat odată cu fabricarea
unei caricaturi care ne înfăţişează un bărbat desene, dintre care amintim doar pe acela unor scaune cu un braţ al spătarului mult
ce ridică ecranul calculatorului dincolo de care surprinde un preot aflat în vârful unui mai lung, braţ care se termină cu o palmă
care se află „Gânditorul“, sculptura celebră munte, cu căştile pe urechi, fiind chemat la întinsă care spune mereu „DA“!
o video conferinţă cu Dumnezeu Tatăl.
Cu siguranţă că aceasta a doua mare
Cum, necum, desenul satiric şi carica­ expoziţie a artistului Constantin Ciosu la
tura se întorc întotdeauna la origini, adică Craiova, după aceea din anul 2010, ne­a
la tematica politică, aşa cum a apărut ea
la începutul secolului al XIX­lea şi a fost convins de faptul că desenul satiric şi
promovată de revistele franţuzeşti „La caricatura înseamnă mişcare vie, înseamnă
Caricature“ şi „Le Charivari“, de revista să trăieşti şi bucurii şi tristeţi printre oameni,
britanică „Punch“, după anul 1841, iar la înseamnă să observi tare ale societăţii, dar
noi după 1904, de celebra revistă „Fur­ mai ales să le transmiţi celorlalţi valori
nica“, condusă de marele umorist George umane. „Arta trebuie să domine realul“,
Ranetti. Deosebit de incisive, desenele observa la începutul secolului al XX­
politico­satirice ale lui Constantin Ciosu lea Wassily Kandinsky (1866–1944), iar
ne trimit către unul dintre idealurile lumii valorile morale trebuie transmise societăţii
contemporane, promovat de la Revoluţia contemporane, cu atât mai mult cu cât ea
franceză încoace: libertate, egalitate, fra­ se autodefineşte amorală. Aceasta este lu­
ternitate. Există un desen care ne sugerează mea artistului Constantin Ciosu care ne
faptul că întregul joc al păcii, întruchipat transmite morala prin revers. Ce bine ar fi
de porumbelul cu ramura de măslin în cioc, dacă prin revers la replica lui nenea Tra­
nu este decât o simplă scenetă de teatru cu hanache: „Ce lume! Ce lume!“, am putea şi
marionete, jucată din vârful ţevii unui tanc. noi să răspundem „viceversa“.
Cum totul „se învârte“ în lumea politică în

keanos

Convorbirile literare, numărul 8/2013, acribia cu care volumul de 600 de pagini
vine la fel de bogată în subiecte şi autori a fost construit şi structurat, cuprinzând
ca în fiecare lună. Trecerea în nefiinţă „etapele creaţiei, dar şi ale receptării operei
a etnologului şi istoricului literar Petru lui Marin Preda în timpul vieţii scriitorului
Ursache este marcată prin patru articole şi în postumitate până în 2012“. În acelaşi
semnate de către Gh. Grigurcu, Adrian G. tablou al istoricei literare, Liviu Papuc
Romila, Adrian Alui Gheorghe şi Christian are un articol interesant: Titu Maiorescu,
W. Schenk. Un subiect foarte interesant de arbitru într-un scandal bucovinean. De
istorie literară „antropologică“ este cel al lui citit este şi partea a doua a dialogului­
Mircea Coloşenco (Străbunii materni ai lui interviu dintre renumitul fizician Basarab
Nicolae Labiş) ce reconstruieşte originile Nicolescu şi Adrian Cioroianu de la Ateneul
materne ale poetului, remarcând farsa „pe Român, ce se continuă în aceeaşi manieră
atât de nedreaptă [...] pe atât de stupidă“ ce extrem de realistă şi atractivă ca în numărul
se aşternea la picioarele cunoscutului poet precedent.
român, convins de înrudirea sa de sânge cu
Nică Apetrei. Numărul 8/2013 al revistei Curtea de la
Argeş oferă spre lectură articole ce tratează
Cu ocazia împlinirii a 91 de ani de subiecte diverse, dar la fel de importante
la naşterea lui Marin Preda, Constantin pentru cultură. Pe lângă editorialul semnat
Coroiu face o recenzie sumară a lucrării de de acad. Gheorghe Păun (Mediocraţia),
istorie literară a lui Stan V. Cristea – Marin mai remarcăm şi articolul lui Marian
Preda. Repere bibliografice. Remarcând Nencescu (Istoria văzută de un martor)
care trece în revistă cărţile de istorie ale
acad. Dinu C. Giurescu, impregnate cu
un puternic caracter personal şi pe undeva
chiar autobiografic, deplângând totodată
ignoranţa care traversează aceste adevăruri
fără de care riscăm să ne repetăm în greşeli
istorice. Ştiinţele exacte sunt şi ele o parte
a culturii, sărbătorite în articole precum
cel semnat de către acad. Solomon Marcus
(150 de ani de matematică universitară
bucureşteană). Printre ceilalţi colaboratori
ai revistei îi remarcăm pe Johan Galtung
(Nepărtinitor, despre SUA), Gheorghe
Vlad (Femei celebre din istoria României:
Elena Văcărescu), Dan D. Farcaş, Dragoş
Vaida, Luiza Avram, Cătălin Mamali,
Paula Romanescu, Ion Pătraşcu, Gabriela
Căluţiu­Sonnenberg şi Mircea Opriţă.

Red.

32 Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Florin ROGNEANU Radu POLIZU

Lumea lui Ciosu. Ce lume! Ce lume! Călătorind cu Flyingmonk

Prin Canioane

C u prilejul ultimei expoziţii personale organizată înţelege imediat din subtext că avem de a face cu un P age este un orăşel care a apărut pe harta Arizonei
de Muzeul de Artă Craiova artistului Constantin excelent desenator, care a făcut din desen un instrument în 1957. Nu era nici măcar în plan să devină
Ciosu, acesta declara la vernisaj: „Sunt un tip serios de al inteligenţei şi că sugestiile creaţiilor sale grafice sunt oraş ci doar o adunătură de barăci pentru cei care lucrau
felul meu!“. Poate părea paradoxal la prima vedere, dar la barajul de pe Râul Colorado care ulterior a format
acestea sunt cuvintele unuia dintre cei mai importanţi lacul de acumulare Powell pentru centrala electrică. La
desenatori satirici şi caricaturişti ai plasticii contemporane fel ca şi Boulder City din Nevada, apărut peste noapte ca
româneşti. De la debutul său – elev fiind –, la celebra să­i găzduiască pe muncitorii care au lucrat la construirea
revistă a umorului românesc, „Urzica“, au trecut peste 50 Barajului Hoover Dam, Page s­a transformat într­un orăşel
de ani, timp în care artistul a fost într­un permanent dialog pitoresc înconjurat de stânci roşii care primăvara explodează
cu marele public. în culorile deşertului înflorit. Prima dată am ajuns în Page
Există maniere diferite de a comunica între oameni: fără să planific, prin anul 2000. Era una din primele mele
unii prin desen şi culoare, alţii prin forme şi cuvinte,
fiecare în funcţie de structura sa interioară. Desenul, o artă
liniară, cum o numea Camil Ressu, dar mai ales desenul
satiric şi caricatura, reprezintă cea mai directă comunicare

atât de expresive, încât vorbesc tuturor oamenilor de pe

mapamond că poate exista o lume mai frumoasă, mai

bună, mai dreaptă şi mai „curată“.

Constantin Ciosu ne­a prezentat la Craiova o parte din

lucrările premiate la Saloanele Internaţionale ale Umorului.

Am întâlnit în expoziţie o multitudine de tipuri de umor

şi am aminti în primul rând una dintre cele mai vechi

metode de construire a umorului, aceea a calamburului din

caricatura „EU ro PA“.

Cel mai frecvent însă este umorul de situaţie. Privim

într­o caricatură cum Dumnezeu Tatăl se află la poarta

Raiului, izgonind pe Adam şi pe Eva care, disperaţi,

strigă în gura mare după un taxi. În alta, observăm cum

un comis voiajor îi oferă statuii Discobolului antic o

pereche de adidaşi. Într­o serie de desene, umorul de

situaţie se transformă în umor tragic­comic. Într­un desen

vedem un pacient aflat pe masa de operaţie, care citeşte cu

stupoare inscripţia aflată pe halatul chirurgului: Eroarea Antelope Canyon

spirituală, prin intermediul căreia artistul împărtăşeşte este umană, în timp ce într­altul este sugerat un accident ieşiri în Sud­Vestul Americii şi eram în extaz să admir
din experienţa sa existenţială publicului. Acest tip de mortal cu maşina, în urma căruia soţul şi soţia se ridică la deşertul. Deschiderile largi şi culorile extraordinare îmi
desen, un adevărat râsu’ – plânsu’ pe hârtie, este partea cer, iar soţia, într­un acces de gelozie, acoperă ochii soţului dădeau o senzaţie nebănuită de libertate. Plecat din Las
zglobie a spiritului uman care pune în mişcare o experienţă pentru a nu vedea un nud al unei femei aflată la fereastra Vegas, simţeam că am evadat dintr­o închisoare, foarte
individuală cu caracter general, iar atunci când nu mai unui bloc turn. Din mediul citadin este luat subiectul unei confortabilă de altfel, plecând în necunoscut dar păstrând în
este nimic de „râs“ înseamnă că situaţiile devin dramatice alte caricaturi în care putem să observăm cum, în spaţiul mine visul de libertate. Tot conducând pe drumuri care nu
şi parcă te transferă într­o altă lume, o lume în care nu restrâns între două blocuri turn, se ridică o altă construcţie ştiam exact unde mă duc, fără o hartă, am ajuns în Page, fără
vrei să te găseşti implicat, dar pe care o consideri în afara tot „turn“, însă din cutii de carton, în care locuiesc oamenii să ştiu ce­l înconjoară. Ulterior aveam să aflu că este greu să
jocului.
sărmani. nu treci prin el pentru că pustietatea celor două zone largi din
Dacă ne gândim la faptul că artistul Constantin Ciosu
este deţinătorul a 97 de premii internaţionale, la Saloanele Întrucât trăim într­o lume în care omul agresează vă­ jurul lui, Vermillion Cliffs şi Grand Staircase Escalante prin
de Umor din Portugalia, Anglia, Italia, Belgia, Turcia,
Iran, Serbia, Polonia, Macedonia, Siria, până la Extremul dit natura, nu puteau să lipsească din preocupările lui care nu exista drumuri de acces, concentrează accesul între
Orient, în Japonia, China, Coreea, Taiwan sau India, vom
Constantin Ciosu temele cu caracter ecologist. Într­un Utah şi Arizona. Atmosfera relaxată este dată şi de numărul

desen vedem o femeie traversând un oraş gri, trist şi mare de turişti care vin aici din toate colţurile Americii în

monoton, venind de la piaţă însoţită de doi copii, după căutare de aventuri moderne. Bicicletele şi caiacele atârnă

ce a cumpărat un coş întreg de copaci verzi. Într­un alt din maşinile celor veniţi să vadă canioanele din apropiere,

desen, observăm câteva personaje şi copii înghesuiţi de Bryce şi Zion, în special. Oraşul are o poziţie ideală fiind

traficul intens la umbra marilor zgârie­nori, fiecare dintre localizat chiar la graniţa cu teritoriul indian Navajo Land,

ei purtând ochelari pictaţi cu semnul soarelui, pe care şi­l care ocupă practic tot sfertul de Nord­Est al Arizonei, plin

doresc şi nu au nicio şansă să îl vadă. de locuri extraordinare de vizitat.

Continuare în pag. 31 Continuare în pag. 29

Abonamente la Scrisul Românesc
Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ şi veţi avea un prieten apropiat.
Abonamentele se pot achita la sediul revistei sau în contul: RO03BRDE170SV21564261700,

Agenţia Mihai Viteazul, Craiova. Informaţii despre revistă primiţi la tel.: 0722.75.39.22.
Costul unui abonament lunar este de 5 lei la care sunt incluse taxele poştale.

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 32 pag. – 3 lei 09

SR

Scrisul Românesc
ScrisuRl omânescSR Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 1

Serie nouă Anul VII

Nr. 10 (74) 2009 Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, recunoscută de CNCSIS

Florea FIRAN

Actualitatea istoriei literare

Al. Ciucurencu – Portretul lui G. Călinescu (1952, detaliu) Î n fiecare an, la sfârşit de octom- cercetători de la Institutul de Lingvistică,
brie, Scrisul Românesc, Revista Istorie Literară şi Folclor, Universitatea
„G. Călinescu a fost o plăsmuire de geniu a acestor pământuri şi a şi Editura, îşi concentrează acti- „A. I. Cuza“ din Iaşi, publicat în 1979 de
vităţile cultural-ştiinţifice şi editoriale sub Editura Academiei Române, lucrare de o
acestui popor, una din cele mai fertile şi inspirate minţi de cărturar de la genericul Colocviile Scrisul Românesc, valoare excepţională.
când au loc sesiuni de comunicări ştiinţi-
Dimitrie Cantemir până în zilele noastre.“ Geo Bogza fice, lansări de carte, dialoguri culturale Au apărut, în acelaşi timp, dicţionare
scriitori-cititori, expoziţii de carte şi reviste, de scriitori pe spaţii geografice, cum
Eseu Gala premiilor pentru anul precedent şi şi eu am publicat în 1975 volumul De
acordarea premiilor de debut în volum la la Macedonski la Arghezi, iar în 1986
Irina Mavrodin Marian Victor Buciu poezie, proză, dramaturgie, eseu. Cum s-ar parte I din Profiluri şi structuri literare.
Florentina Anghel Ion Buzera spune, un bilanţ complet al activităţii celor Contribuţii la o istorie a literaturii române
Cecilia Căpăţînă două instituţii de profil ce se apropie de care include scriitori legaţi într-un fel
Cornelia Cîrstea Adrian Cioroianu centenarul existenţei lor. sau altul de spaţiul geografic şi istoric al
Carmen Firan Andrei Codrescu Dacă în 2008 Colocviile… au avut ca Olteniei şi care, la vremea respectivă, au
Gabriela Rusu-Păsărin Geo Constantinescu temă multiculturalismul, anul acesta dez- reprezentat contribuţii utile pentru critica
Monica Spiridon Gabriel Coşoveanu baterile, la care participă profesori uni- şi istoria literară.
Maria Tronea Cosmin Dragoste versitari, critici şi istorici literari, scriitori,
directori şi redactori-şefi de reviste, au în Marian Popa a editat, în 1971, Dicţio­
Mihai Ene prim plan actualitatea istoriei literare ca narul Scriitorilor Români, prima lucrare
Ovidiu Ghidirmic disciplină şi metodă critică în relaţia ei cu mai amplă de acest fel, care a stârnit, cum
istoria literaturii. se ştie, destule polemici, mai ales pentru
Dan Ionescu Mircea Pospai Libertatea de exprimare, dobândită cu picanteriile din ediţia a doua, din 1977.
Ioan Lascu Florin Rogneanu greu după aproape jumătate de secol de Dicţionarul Scriitorilor Români în patru
Eugen Negrici Adrian Sângeorzan comunism, a permis şi în domeniul istoriei volume (vol. I 1995, II 1998, III 2001,
Ion Parhon Antonie Solomon literare apariţia, mai întâi a unor dicţionare IV 2002), a reprezentat, poate, una dintre
Const. M. Popa Ştefan Vlăduţescu şi antologii, apoi a unor lucrări de amploare cele mai valoroase apariţii, mai ales prin
D-tru Radu Popa Const. Zărnescu cunoscute sub numele de istorii ale lite­ volumul de informaţii care au servit, cu
rat­­urii române, deşi multe asemenea siguranţă, şi ca surse pentru autorii care
întreprinderi sunt de autor, uitându-se, de s-au angajat ulterior în elaborarea unor
fapt, că este vorba de literatura naţională istorii ale literaturii române.
şi că anumite criterii se cer respectate.
Înainte de ’89, sub egida unor institute Ca şi în cazul dramaturgiei lui Caragiale,
de cercetări ale Academiei Române au care a plafonat geniul comic, Istoria litera­
fost publicate astfel de lucrări care au turii române de la origini până în prezent,
acoperit însă perioade unde cenzura nu a lui G. Călinescu, apăr­ută în 1941, a vexat
a simţit nevoia să intervină. Este cazul de aşa manieră cercetătorii, istoricii şi
Dicţionarului literaturii române de la ori­ criticii literari, încât timp de aproape trei
gini până la 1900, rod al colectivului de sferturi de secol a fost un adevărat vid
în apariţia altor lucrări de cuprindere şi
valoare.

Continuare în pagina 3

Număr dedicat Zilele Craiovei
ediţia a XIII-a
23–26 octombrie

23–24 octombrie 2009

Catedrala Metropolitană
Sf. Dumitru – Craiova

ctitorie a boierilor Craioveşti, 1645

2 Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

Sumar Scrisul Românesc
lansări de carte
Florea Firan, Actualitatea istoriei literare Î n perioada 18–19 septembrie,
...................................................... pp. 1, 3 reprezentanţi ai editurii şi revistei naj la Casa Memorială „George Bacovia“, Scrisul Românesc
Cl. Miloicovici, Lansări de carte ...... p. 2 Scrisul Românesc au avut lansări un recital de poezie religioasă în cadrul
Irina Mavrodin, Mai este actuală istoria Bisericii Precista, ctitorie a lui Ştefan cel Revistă de cultură
literaturii? .......................................... p. 3
Gabriel Coşoveanu, Istoria literară ca şi expoziţii de carte şi revistă, întâlniri cu Mare (sec. XV) din complexul arhitec- Fondată la Craiova, în 1927,
principiu – Programul „luptei pentru Serie nouă (din ianuarie 2003)
adevăr“ .............................................. p. 4 cititorii la Bibliotecile judeţene din Ploieşti tonic al Curţii Domneşti a lui Alexandru
Monica Spiridon, Însemnări pe marginea Recunoscută de CNCSIS
unei istorii a literaturii române ......... p. 5 (director prof. Nicolae Boaru) şi Focşani (di- Voievod, au fost vizitate Casele Memoriale
Andrei Codrescu, Notiţă pe marginea Apare sub egida
Istoriei literaturii lui N. Manolescu ... p. 5 rector prof. Teodora Fîntînaru), Fundaţia – Revista Scrisul Românesc
Ovidiu Ghidirmic, Concepţii despre isto­
ria literaturii – de la G. Călinescu la N. iar la Bacău au participat la în parteneriat cu „Gazeta de Sud“
Manolescu .......................................... p. 6 şi cu sprijinul
Ion Buzera, Istoria literară ca reinventare Salonul Internaţional de Carte
metodologică ..................................... p. 7 Primăriei Municipiului Craiova
Florentina Anghel, Conferinţă Interna­ „Avangarda XXII“, ediţia a
ţională de Limbă, Literatură şi Cultură REDACŢIA
politică .............................................. p. 7 IX-a, organizat de Fundaţia
Marian Victor Buciu, Lectura ca o p(a) Redactor-şef:
radă .................................................... p. 8 Culturală „Georgeta şi Mircea
Constantin Zărnescu, Istoria literară – FLOREA FIRAN
gen în pericol al culturii scrise .... pp. 8, 9 Cancicov“ condusă de scriito-
Constantin M. Popa, Un viitor asigurat .. Secretar general de redacţie:
............................................................ p. 9 rul Victor Munteanu. GABRIEL COŞOVEANU
Ioan Lascu, Istoriile literare de autor –
astăzi, un pariu pierdut? .......... pp. 10, 11 Participanţii, în număr Redactori:
Adrian Cioroianu, Literatură, cult şi pro­ FLORENTINA ANGHEL
pagandă în România anilor ’70 ................ mare şi de toate vârstele, s-au IRINA CUCU
.................................................. pp. 12, 13 COSMIN DRAGOSTE
Dan Ionescu, Viziune şi previziuni .. p. 13 bucurat de lansarea unor cărţi MIHAI ENE
Mihai Ene, Istoria literaturii. Epuizarea importante precum I.D. Sîrbu, Bacău DAN IONESCU
unei formule ..................................... p. 14
Dumitru Radu Popa, Istori(ci) şi ... Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, vol. „Anton Ciobanu“ şi „George Enescu“; scri- Redactori asociaţi:
Istorioare ........................... pp. 15, 16, 17 FELICIA BURDESCU
Carmen Firan, Casa poeţilor ......... p. 17 I–II, Aforismele lui Brâncuşi de Constantin itorii prezenţi s-au întâlnit cu tineri cititori RĂZVAN HOTĂRANU
Adrian Sângeorzan, Un vis neobişnuit... MONICA JOIŢA
.......................................................... p. 18 Zărnescu, Tudor Arghezi. Treptele deve­ din principalele licee din Bacău, iar în final ION PARHON
Cornelia Cîrstea, De la Istoria literaturii FLORIN ROGNEANU
la Literatura comparată .................. p. 18 a avut loc, în piaţa din faţa GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
Maria Tronea, Eminescu în lumina
Istoriilor literare ............................. p. 19 Casei de cultura „Vasile Colegiul redacţional:
Eugen Negrici, Trei particularităţi ale
literaturii române din perioada comunistă Alecsandri“, Festivitatea ADRIAN CIOROIANU
.................................................. pp. 20, 21 ANDREI CODRESCU
Ştefan Vlăduţescu, Argumente pentru de decernare a premiilor IRINA MAVRODIN
Actualitatea istoriei literare ............ p. 22 EUGEN NEGRICI
Ileana Firan, Evenimente şi prezenţe cul­ anuale pentru literatură, NICOLAE PANEA
turale româneşti la Paris ................. p. 23 DUMITRU RADU POPA
Ion Parhon, La început de stagiune ......... artă şi ştiinţă. Premiul DUMITRU RADU POPESCU
.................................................. pp. 24, 25 MONICA SPIRIDON
Cecilia Căpăţînă, Mai cu grijă, mai la Omnia a revenit scriitoarei INA VOINEA
umbră, mai pe viitor – comparativ de su­
perioritate? ...................................... p. 25 Ileana Mălăncioiu. Corectură:
Cornel Paiu, Poeme ........................ p. 26 CLAUDIA MILOICOVICI
Gabriel Nedelea, Poeme ................. p. 27 Între participanţi au GABRIEL NEDELEA
Geo Constantinescu, Recuperări pentru
istoria literaturii: scriitorii români din putut fi văzuţi Corneliu Prezentarea artistică:
Spania .............................................. p. 28 CRISTINA CORNELIA MARCU
Cosmin Dragoste, Herta Müller – Premiul Antoniu, Nicolae Băciuţ,
Nobel pentru Literatură ................... p. 29 Număr apărut cu sprijinul Agenţiei
Gabriela Rusu-Păsărin, Istoria litera­ La biblioteca din Focşani Emil Buruiană, Leo But- Naţionale de Cercetare Ştiinţifică
ră… pe unde… dar nu oriunde ......... p. 30 naru, Dan Cristea, Nicolae
Red., Pe repede înapoi .................... p. 30 Redacţia şi Administraţia: Craiova
Antonie Solomon, Zilele Municipiului nirii de Florea Firan, Romanul călăto­ Dabija, Mircea Diaconu, Alexandru Do- Telefon: 0722753922; 0351/404.988
Craiova, ediţia a XIII­a .................. p. 31 E-mail: [email protected]
Mircea Pospai, Tudor Gheorghe – riilor. Jurnal inedit vol. III–IV de Marin brescu, Dumitru Augustin Doman, Gheor- Web: www.revistascrisulromanesc.ro
Stagiunea permanentelor frumuseţi: Ano­
timpurile mele ........................... p. 31 Sorescu, C. Brâncuşi de V.G. Paleolog, ghe Godeanu, Carolina Ilica, Gheorghe Cont: RO03BRDE170SV21564261700
Florin Rogneanu, Interferenţe lirice ........ BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
.......................................................... p. 32 ediţie în limbile română, franceză, engleză, Izbăşescu, Gheorghe Neagu, Vasile Tărâ-
Abonamentele se pot face la sediul redacţiei.
prima monografie dedicată titanului de la ţeanu, Liliana Ursu, Sterian Vicol. Gerge În Bucureşti, revista poate fi procurată şi
de la Centrul de Difuzare a Presei, Muzeul
Hobiţa, Portrete literare de Florea Firan, Vulturescu etc., cărora Victor Munteanu Literaturii Române (Bulevardul Dacia).

Oltenia. Studii şi cercetări, dar şi ultimul le-a fost o gazdă excelentă pe parcursul ISSN 1583-9125
Responsabilitatea opiniilor exprimate
număr al revistei Scrisul
aparţine integral autorilor.
Românesc. Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
Au participat directori str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408

şi redactori-şefi de reviste

de cultură din ţară, secre-

tari ai filialelor Uniunii

Scriitorilor din România,

poeţi şi prozatori, critici

şi istorici literari din ţară,

din Bucovina şi Republica

Moldova, în frunte cu pre-

şedintele Uniunii Scri-

itorilor, academician Mihai

Cimpoi; au fost dezbătute

probleme de literatură contemporană, au celor trei zile oferind un program cultural

fost organizate recitaluri de poezie, au fost de excepţie. Cl. Miloicovici

lansate cărţi şi reviste, a avut loc un peleri-

La Curtea Domnească Alexandru Voievod – Bacău

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 3

Continuare din pagina 1 Exerciţii Irina
MAVRODIN
Florea FIRAN

Actualitatea
istoriei literare

Când am stabilit ca temă a Colocviilor…, Mai este actuală istoria literaturii?
din acest an, actualitatea istoriei literare, Î ncep prin a afirma, foarte lim-
am considerat că astăzi acest domeniu pede, că domeniul de cercetare paradigmei Sainte-Beuve, monografie liter­­ară, pricina aceasta; iar despre Shakespeare nu
de cercetare este de actualitate mai mult numit de noi „istoria literaturii“ critică privind geneza şi receptarea unei ştim nici măcar dacă acesta-i adevăratul
ca oricând. Şi dacă procedăm numai la o opere etc. său nume şi dacă el este cel care a scris
enumerare a unor asemenea lucrări avem Regele Lear.“
în faţă un tablou sinoptic ce nu poate fi rămâne, şi va rămâne totdeauna, de actu- Acest caracter eterogen al conceptului
ignorat. Nu avem în vedere unele volume, O istorie aprofundată a literaturii ar
valoroase de altfel, ce s-au oprit din motive alitate, am putea chiar spune de mare şi de „istorie literară“ explică şi ezitarea pe trebui deci să fie înţeleasă nu atât ca o isto-
obiective numai asupra unor perioade din rie a autorilor şi a întâmplărilor din viaţa şi
literatura noastră, cum ar fi Istoria literatu­ urgentă actualitate. care o avem în faţa unui cercetător al fe- din operele lor, cât ca o Istorie a spiritului
rii române a lui I. Negoiţescu publicată la care produce sau consumă „literatură“, şi
Editura Minerva în 1991 sau excepţionale- Printre ordonările, categorisirile, pa­ nomenului: să-l numim oare istoric literar, această istorie ar putea să se facă chiar fără
le cercetări ale lui Eugen Negrici finalizate ca numele vreunui scriitor să fie pomenit.
în două cărţi dintr-o perioadă gri a culturii ra­digmele pe care mintea noastră şi le sau poate, totuşi, critic literar, sau poate, Putem studia forma poetică a Cărţii lui Iov
noastre – Literatura română sub comunism sau a Cântării Cântărilor, fără a introduce
(2002) şi Iluziile literaturii române (2008). construieşte, ea simte nevoia să o aibă şi totuşi, pur şi simplu, scriitor? nimic din biografia autorilor lor, care sunt
cu totul necunoscuţi (Ibidem, pp. 8–9).
Ne vom referi în primul rând la o serie pe aceea care îşi înscrie cunoaşterea – în Alt paradox: deşi, aşa cum arătam la în-
de lucrări de amploare ca întindere şi infor- Regret că trebuie să spun asta, dar, la noi
maţii ce aparţin unor critici literari contem- mod preponderent – pe un ax diacronic. ceput, de o actualitate triumfătoare, istoria cea mai mare parte a criticii nu a ajuns nici
porani, unii de notorietate, alţii vehement măcar acum să conştientizeze necesitatea
contestaţi: Nicolae Manolescu – Istoria Vrem întotdeauna să ştim, ba chiar simţim literară este percepută de generaţiile mai separării istoriei literare de celelalte moduri
critică a literaturii române. 5 secole de de abordare a literaturii. Şi acum revin la
literatură (2008); Marian Popa – Istoria li­ o nevoie imperioasă (şi care nu va dispă- noi ca fiind un domeniu oarecum învechit, chestiunea eterogenităţii şi a omogenităţii.
teraturii române de azi pe mâine (2001); Ion Când faci istorie literară, cred eu, trebuie să
Rotaru – O istorie a literaturii române, în rea niciodată) să ştim ce a fost înaintea desuet, oricum ieşit din modă. Să spui ai conştiinţa că asta faci, şi nu altceva (de
şapte volume (1971–2006);Alex. Ştefănescu altfel, situaţia e de aşa natură încât oricât ai
noastră, în timpul nostru şi după noi, să că faci istorie literară este ca şi cum ţi-ai veghea la procesul de purificare, tot nu vei
– Istoria literaturii române contemporane putea evita cu totul elementele eterogene).
înţelegem, noi, ca specie umană, dar şi noi pune pecetea, exprimată astăzi de tânăra
1941–2000, publicată în 2005. Ca autor al unei istorii literare, trebuie,
Am citat autorii în mod deliberat în ca indivizi. generaţie printr-un cuvânt teribil: „expi- cred, să te gândeşti mai mult decât orice alt
tip de scriitor, la cititorii tăi: există un cod,
ordinea alfabetică, dar nu suntem prea de- De aceea, eu însămi, oricât de mult am rat“. Aşadar, pentru un tânăr care gândeşte sau mai bine-zis un set de reguli care func-
parte nici de o valorizare. ţionează între tine şi ei, printre care şi ceea
încercat să intru în alte tipuri de cunoaştere, astfel, locul cuiva care face istorie literară ce numim obiectivitate (oricât de relativă,
Cum era firesc, toate aceste tomuri im- dar tendinţa şi dorinţa să fie aţintite spre
presionante prin cuprindere şi cantitatea de prin care mă situam preponderent într-o este – vai! – la pubelă. ea) şi, de asemenea, voinţa de a nu lăsa pe
informaţie, dar mai ales prin modalităţile dinafară nimic din ceea ce este important
de abordare, de selecţie a autorilor şi de sincronie, mi-am reactivat mereu şi repere- Noi vorbim în general de sincronie a (ca să nu spun chiar obsesia exhaustivi­
structurare a materiei, au stârnit polemici tăţii). Altminteri, nu-i greu să-ţi închipui
aprinse, uneori pasionale. De pildă, edi- le diacronice, comportament pe care m-am literaturii române cu literatura europeană dezamăgirea acelui cititor care voia să se
torul Istoriei… lui N. Manolescu spunea documenteze asupra unei date, a unui eve-
la întâlnirea cu autorul la Craiova că pe străduit să-l transmit şi studenţilor mei. – mai ales cu cea franceză –, dar în cazul niment sau unui nume, şi care nu le găseşte
Internet puteau fi citite texte ce însumau mii în textul tău.
de pagini care contestau autorul şi cartea Aşadar: domeniul istoriei literaturii istoriei literare fenomenul nu s-a produs
sa, exagerat de mult faţă de consideraţiile Cred că o carte care nu răspunde acestor
pozitive. există şi este viu, dovadă numărul imens încă, sau, dacă s-a produs, nu e încă sufici- două principii, nu trebuie să poarte numele
de istorie a literaturii, fie ea şi critică
Polemici dure au stârnit şi volumele de istorii ale literaturii care se publică în ent de vizibil. În Franţa, deja în anul 1938, (pentru că acest epitet este oricum implicit
semnate de Marian Popa, Alex. Ştefănescu sintagmei de istorie literară).
şi Ion Rotaru. Dacă acesta din urmă şi-a întreaga lume, fenomenul nedând semne Valéry ţinea, la Collège de France, un curs
intitulat lucrarea O istorie…, ceilalţi autori În anumite literaturi – nu şi într-a noas-
au fost categorici în denumirea titlurilor, de extincţie, ci dimpotrivă. Cu alte cuvinte: faimos, prin care, definind istoria literară tră – ea proliferează chiar. La noi, ea apare
cu ambiţia cuprinderii întregii literaturii când şi când, mai curând la mari intervale,
naţionale. În fapt, arbitrariul şi subiectivis- istoria literaturii coexistă – aş fi tentată ca materie foarte dezvoltată şi predilectă asemenea apariţii – uneori discutabile în
mul şi-au pus, în cele din urmă, pregnant multe privinţe – fiind socotite mari eve-
amprenta. Revizuiri şi verdicte nedrepte să spun: perfect cu celelalte domenii ale în practica tuturor Catedrelor de literatură nimente şi de către un public mai curând
aplicate unor scriitori valoroşi, supra-eva- monden, superficial şi nu totdeauna foarte
luări, includerea de autori şi opere minore, vastei ştiinţe a literaturii, domenii născute din Universităţi, propunea, cu oarecare competent. Spun un public monden, pentru
excluderea unor scriitori români importanţi a arăta că la noi este şi o modă, chiar, un
din diaspora sau amintiţi superficial, omisi- din abordările – numeroase şi variate – ipocrizie, introducerea unei noi materii, fel de snobism îndoielnic, care constă în a
uni voite sau nu, erori de informaţii – sunt întâmpina cu un interes exaltat o asemenea
doar câteva dintre carenţele subliniate structuraliste şi poststructuraliste. poetica, materie care, fără să „înlocuiască carte, a cărei publicare poate fi şi un prilej
nuanţat de nenumăraţi autori care au scris de scandal, atunci când din ea lipsesc autori
după apariţia lucrărilor menţionate. Când spui „istorie a literaturii“ denu- istoria literaturii, sau să i se opună, îi va da importanţi sau când unii dintre cei care fi-
gurează în ea devin victimele unei lipse de
Desigur, au persistat şi întrebări de felul meşti un concept perceput ca încremenit acesteia o întroducere, un sens şi un scop“ obiectivitate radicalizate.
– în ce măsură asemenea lucrări de propor-
ţii gigantice sunt viabile mai ales când ele (figé în franceză), în sensul configurării, (Introduction à la poétique, Gallimard, Exemple pentru aceste susţineri ale
au un singur autor. Cu toate acestea, trebuie mele am destule, multştiute, cu siguranţă,
să recunoaştem că în toate cazurile efortu- dar şi al imobilităţii, un concept stabil, deja 1938, p. 17). de cititorii mei.
rile în elaborarea unor asemenea lucrări
sunt contribuţii în cunoaşterea şi relevarea validat de numeroase instanţe, în plan dia- Primul efect ar fi acela de a curăţa În concluzie, vreau să spun că istoria
literaturii noastre şi trebuie luate ca atare. literară, în ciuda discursului uşor desuet,
cronic şi sincronic. Cei doi termeni din care istoria literaturii de o „cantitatea de fapte de tip tradiţional, pe care-l practică, nu şi-a
Înnumăruldefaţă,dedicatColocviilor…, pierdut încă nimic din actualitate, produsul
reproducem, în sinteză, comunicările pre- este alcătuită sintagma, „istorie“ şi „litera- accesorii, şi de detalii sau de lucruri ce ne lui putând stârni, în anumite societăţi, o
zentate în sesiunea ştiinţifică, urmând, ca reacţie care merge de la o admiraţie frivolă
într-un volum ce va apărea curând, textele tură“, dominând totul, ca două nuclee dure. distrag atenţia, şi care n-au cu problemele până la o adoraţie disperată (disperată la
să poată fi citite în întregime. Se va vedea gândul că poţi rata cumpărarea acelui im-
în ce măsură autorii şi lucrările lor puse în Prezenţa lor pare suficientă pentru a clarifica esenţiale ale artei decât relaţii arbitrare portant pentru tine obiect pe coperta căruia
dezbatere au reuşit să releve evoluţia lite- scrie Istoria critică a literaturii române şi
raturii române de la origini până în zilele ce vrea să spună sintagma, atât de familiară şi lipsite de orice consecinţă. Mare este numele autorului preferat).
noastre, fără a avea pretenţia că vor şi ţine
seama de unele observaţii şi sugestii făcute, urechilor noastre: „istoria literaturii“. tentaţia – continuă Valéry – de a substitui
de fapt, cu bune intenţii.
Pe de altă parte, paradoxal, din aceas- studiului acestor probleme foarte subtile,

tă sintagmă al cărei sens ne pare atât de pe cel al unor circumstanţe sau evenimente

clar, pare a emana o anumită obscuritate, care, oricât de interesante pot fi în ele însele,

un tremur semantic care ne tulbură sub nu ne dispun, în general, să gustăm o operă

raportul percepţiei noastre logice, percep- mai în profunzime, sau să concepem în

ţie avidă de contururi bine definite. Acest legătură cu structura lor o idee mai justă şi

domeniu, acest câmp de cercetare ce pare mai profitabilă“ (Ibidem, p. 8). Şi, în sfârşit,

atât de limpede circumscris într-o definiţie mai spune Valéry într-un text memorabil:

netă, este, de fapt, încă nedefinit. Dar poate „Noi ştim puţine lucruri despre Homer:

el fi oare definit? Spre a putea fi, ar trebui frumuseţea marină a Odiseei nu suferă din

să aibă un caracter omogen.

Or, lucrând la formularea

unei definiţii a conceptului

de „istorie literară“, consta-

tăm că ne aflăm în faţa unui

fenomen care compară un

mare grad de eterogenitate.

Unii istorici literari au uti-

lizat termenul de „impur“,

termen destul de bine găsit,

fiind el mai plastic. De ce

vorbim despre eterogenitate

în acest caz? Pentru că cel

ce face istoria literaturii e

obligat să facă atât istorie

propriu-zisă, cât şi biografie

de scriitor (comportând

adeseori anecdote mai mult

sau mai puţin savuroase),

analiză de text literar, ade-

seori indisociabilă de bio-

grafia scriitorului, conform Irina Mavrodin, Adrian Cioroianu, Ioana Crăciunescu, Dumitru Radu Popa

4 Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 Scrisul Românesc Eseu

Istoria literară ca principiu –
Gabriel Programul „luptei pentru adevăr“

COŞOVEANU

C onfiguraţia actuală a comentariului literar cen- metacritici au explicitat sau insinuat că orizontul criticii progresul adevărului în judecata operelor literare –, dar
trat pe diacronie îmi pare debitoare unei acţiuni
modelizante concepute pe vremea când nu se trece de acela al textului propus disecării, exact cum ai nu mai puţin sustenabil, în absolut, din unghiul oricărui
putea face istorie în domeniu decât printr-o antiteză, între o
primă epocă de înfiripări, multe oneste, majoritatea naive, spune, teologiceşte, că sensul acestei lumi nu e conţinut raţionalist. Un Gadamer, încunoştinţat, nu ar fi putut decât
şi un interval al evaluării entuziasmelor, care nu aveau
cum să ţină loc de fapte literare ca atare. în ea. Wellek şi Marino, Iser şi Paul Cornea, pentru a să aplaude o asemenea elogiere a intelectului raportat la
Să parcurgem, atenţi la tăietura acută şi la timbrul
decisiv-melancolic, aceste fraze: „Iluzii pierdute – iată cita, aleatoriu, dintre personalităţile care au teoretizat domeniul public. În Moştenirea Europei, autorul lui Adevăr
semnul timpului în care trăim. Stăpânirea frazei încetează“.
Putem cădea de acord, fără îndelungată dezbatere, că ele interpretarea sub specia unui „trebuie“ mai înalt, din sfera şi metodă afirmă precis valoarea formativă a modelului
par redactate astăzi, de un privitor ca la teatru, de la o
altitudine culturală substanţială, şi, în reactivitatea lor raţionalităţii şi sustenabilităţii etice, au atras atenţia că, apt de spor cognitiv, acela grec, unul centrat pe atacarea
comprimată, echivalează cu un verdict cvasi-cioranian.
Veţi fi recunoscut, însă, cu uşurinţă, că autorul nu este da, textul e idiomatic, are ceea ce Henry James numeşte permanentă a preocupării-de-noi-înşine, pe ascultare şi
altul decât Titu Maiorescu, iar gândurile deschid prefaţa
la volumul Critice din 1874, mod de a preciza, pentru noi, „o frumoasă lege proprie“, dar există şi nişte imperative disciplină mentală.
că nu prea ai cum să fii trăitor lucid în postmodernitate cu
zei postmoderni. Dacă „stăpânirea frazei“ intră în criză, traduse ca nişte acte productive, care fac la rândul lor ca Un segment din Moştenirea Europei, intitulat Despre
atunci care anume fel de acţiune se impune în context?
Cum ştim, proiectul retoric şi speculativ se cerea subsumat alte lucruri să fie făcute. Mesajul ne aminteşte, mutatis cei care predau şi cei care învaţă, consună instructiv cu
unui imperativ etic, subsumat conceptului supradeterminat,
din speţa acelor universalia abhorate de timpurile mutandis, de soluţionarea peregrinărilor din Faust-ul ductus-ul maiorescian. Toţi apărem drept auditoriu, iar
recente, numit de Maiorescu lupta pentru adevăr. Celui
cu încrederea înşelată nu-i foloseşte prea mult diligenţa goethean. Cum s-ar pronunţa J. Hillis Miller: „Textul nu una dintre proprietăţile ce definesc acest auditoriu o aflăm
lingvistică; o formă de reconfortare ar putea veni doar din
partea unui discurs critic în doi timpi. O fază presupune este legea, nici măcar expresia legii, ci un exemplu al forţei chiar în şansa de a sta şi a asimila, punând între paranteze
defrişarea falselor valori, pentru ca al doilea timp să fie
dedicat înfiripării unei baze axiologice. creatoare a legii. Noi respectăm sau ar trebui să respectăm imboldul ce ne impune (Gadamer adaugă şi „îndărătnicia“
Mentorul Junimii continuă, mai puţin esopic de
data aceasta, dar ideaţia permite din nou confundarea nu exemplul, ci legea pe care acesta o exemplifică, legea în a ne impune propria persoană). Normativul domină,
referenţialului: „Numai deziluzionarea să nu treacă în
scepticism. Puţinii bărbaţi eminenţi pe care-i avem au etică propriu-zisă“ (Etica lecturii). peste tot, individualul, sau, mai degrabă, se prezintă ca un
şi început să se retragă unul câte unul din viaţa publică,
iar în locul lor năvăleşte mulţimea mediocrităţilor, şi, cu Ne plasăm, astfel, în orizontul impersonalităţii, vis al său. Maiorescu, în Despre progresul adevărului..., se
steagul naţionalismului şi al libertăţii în frunte, acea gloată
de exploatatori, pentru care Dunărea nu e destul de largă condiţie sine qua non a ivirii adevărului. Efortul ieşirii din poziţionează net, în postura sa de etern combatant împotriva
ca să-i despartă de Bizanţ. În contra lor rezistenţa, fie şi
violentă, era o datorie“. Avem în faţă liniile principale ale sine a fost dintotdeauna elogiat de părintele Convorbirilor scepticismului declanşat de aglomerarea deziluziilor:
unui program în care, deliberat, criticul este confundat cu
patriotul autentic, pentru că demonstraţia curge, coerent, literare. Asta nu înseamnă, desigur, că numele invocate „Căci orice adevăr este o formulare mai clară a regulelor
în sensul lărgirii activităţii specifice a comentatorului
spre formulări ce aproximează putinţa unei autolegitimări anterior ar fi toate postmaioresciene – logică perfect nestrămutate, care sunt însuşi fundamentul universului,
la nivelul unui popor întreg. Dacă poporul în cauză
dispune de o „cantitate mărginită“ de puteri morale sau abuzivă – , ci doar că, dincolo de idiomaticul incumbat în şi corespunde direcţiunii veşnice a inteligenţei omeneşti
spirituale, deturnarea energiei sale către cele mărunte
(registrul minorului, cum îi va zice, mai târziu, un limbă ori sensibilitate, normativul îşi ia partea leului. Toţi spre întinderea cunoştinţelor şi sporirea condiţiilor binelui
filosof al culturii) constituie un joc periculos. Şi nu poţi
fi părtaş în acest scenariu, subliniază Maiorescu, şi să normativiştii, o ştim (şi considerăm exemplele indistinct, general“. Prelecţiunile junimiste, destinate constituirii
scapi nepenalizat. Noţiunile sunt, cum observăm, apăsat
morale, cu o anvergură ce transcende esteticul: „Nu te poţi nu după domeniu, ci doar după consecvenţă în proiect), de şi formării continue a unui auditoriu autohton cu rază
juca nepedepsit cu această sumă a puterilor, cu capitalul
întreprinderii de cultură într-un popor“. la Platon la Savonarola, sau de la Mihail Dragomirescu la autoedificantă mare, mergeau în aceeaşi direcţie. Judecând
Rezumând, criticul s-ar cuveni să fie un anti-iluzionist
şi un energetist. De asemenea, în mod explicit, un structuraliştii de toate tipurile, au primit critici severe de pe astfel, adică privilegiind generalul şi supradeterminatul,
configurator de specific naţional şi un bibliotecar informat,
chiar neliniştit, pentru masa de informaţii privind poziţii ce clamau principiul democratic, inevitabila gândire Maiorescu îşi arăta esenţa pedagogică, confirmând o veche
poporul său. Să fie, cu alte cuvinte, un dedicat (cuvântul
abnegaţiune apare des la Maiorescu) al menirii sale de debolistă sau toleranţa ce şterge graniţe, făcând parte şi spusă conform căreia orice filosofie valabilă sfârşeşte
dincolo de scriptic, pentru că cine cunoaşte mai bine,
totuşi, panorama putinţelor şi virtualităţilor înăbuşite ale „exasperării“ teroriştilor. Orice normativist îşi ia, conştient într-o pedagogie. Criticul, în speţă, de ieri sau de azi, ce
unei naţii dacă nu cel care ia temperatura imaginarului
ei? Nu altfel a procedat Lovinescu, compunând o carte sau, aliaţi din universalii – în cazul lui Maiorescu, recursul altceva este decât un pedagog, uneori la scara unei naţii,
întreagă pe seama concurenţialităţii dintre ideile pozitive
şi cele negative în mişcarea noastră prin veacuri (Istoria se face la ceea ce numeşte el „Antichitatea binecuvântată“. mai ales atunci ajunge să echivaleze cu instituţie, cum
civilizaţiei române moderne), nu altfel a văzut Călinescu
lucrurile când şi-a încheiat Istoria... cu reflecţii pe Or, Antichitatea exact asta înseamnă, triumful normelor, s-a întâmplat cu Lovinescu, Călinescu sau Manolescu.
marginea specificului naţional, şi nu altfel vor analiza
fenomenul, în anii noştri, Nicolae Manolescu sau Eugen lupta cu hybrisul, iar Renaşterea nu a celebrat altceva, La baza vocaţiei de „antrenor“ al gustului public se află
Negrici, configurând, pentru spaţiul literar, primul, o
incrementa (subtitlul Istoriei critice... este din speţa prin mintea lui Leonardo. Cuvintele potrivite, atitudinea ceva care precedă actul hermeneutic, şi anume o anumită
generozităţii: Cinci secole de literatură), cel de-al doilea
o decrementa (Iluziile literaturii române). Însă nu doar neplebee şi încununarea logicii, ca atribut umanistic dispoziţie normativistă. Afirmând că „scopul educaţiei este
reflexivitatea maioresciană, de la noi, are un Grund al
generalităţii integratoare. Generaţii de interpretanţi şi de peste toate, l-au mânat pe Maiorescu pe multele fronturi nimicirea mărginirii egoiste a individului şi supunerea lui

deschise, chiar de la început, cu etimologismul ciparian, la raţiunea lucrurilor“, Maiorescu face, e drept, o hygiène

cu bărnuţismul politic sau cu analogismul pumnian. des letres la modul energic, fără să intre în detalii, şi mai

Aşa se face că junimistul a scris, în 1883, un articol cu ales în O cercetare critică..., şi e de asemenea adevărat

titlu generator de scandal epistemologic astăzi – Despre că Gherea va intra în analize numite de el „explicatoare“,

dedicând un spaţiu sporit, cu palpitul său

permis de deschiderea spre nuanţe, zonei

esteticului. Dar nu ar trebui să considerăm că

drumul deschis de Maiorescu se tot bifurcă,

precum în povestea borgesiană, devenind mai

complicat pe măsură ce discursul circumscrie

„impresionismul“. Maiorescu nu este doar cel

de la care pleacă firele, el nu e doar un pionier

înarmat cu o busolă şi o torţă, plus o machetă,

ca prim defrişator – aspect al rudimentarităţii

oricărui început. El trebuie privit ca acela unde

s-ar cuveni să ducă firele şi astăzi, în condiţiile

în care obscuritatea şi metaforismul găunos

proliferează din cauza, în special, multelor

accente egotiste, asimilabile tot atâtor intenţii

de departajare faţă de confrate. De unde un aer

rebarbativ al unor texte critice, menite mai

degrabă satisfacerii unor nevoi personale decât

înălţării la „emoţia impersonală“.

Oricum, găsim excesive amendamentele

călinesciene la adresa esteticii propuse

de părintele fondator, care ar fi „falsă“,

reducţionistă („dualistă“), pentru că, una peste

alta, Maiorescu ar fi avut o „gândire plată“. Nu-i

putem compara pe cei doi, din, evident, multiple

raţiuni epistemologice, dar să recunoaştem

că îi datorăm lui Maiorescu ataşarea unui

cadru moral acţiunii individualiste a ego-ului

care scrie. Scriitura s-a tot rafinat, iar norma

etică, pe lângă plăcerea textului, a rămas

cenuşăreasă. E drept oare să facem abstracţie

Florea Firan, Gabriel Coşoveanu, Adrian Cioroianu de lupta pentru adevăr? Care adevăr? Cel
la Gala Premiilor „Scrisul Românesc“, 2008 dedus din maiorescianism, evident.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 5

Însemnări pe marginea unei istorii

a literaturii române Monica
SPIRIDON

C a gen particular al discursului şi că nimic n-a abătut-o de pe acest făgaş. istorice serios reînnoite în ultimii circa 10 dintr-un sector al creaţiei sale în altul. Până
scris despre literatură, o istorie Aşa cum îl proiectează G. Călinescu, ani, ale teoriei şi istoriei culturale şi chiar acum critica a instituţionalizat o strategie
literară naţională este, în cei mai scenariul istoriei literaturii române („… ale antropologiei culturale. neproductivă şi simplistă de lectură, care se
simpli termeni cu putinţă, instrumentul unui de la origini…“ − o tautologie extrem de îndeletniceşte cu contrabanda de concepte
proces coerent şi sistematic de canonizare, simptomatică, peste care însă se patinează Dacă ne oprim la funcţia majoră a orică- peste frontiera dintre genurile scrisului
asumat periodic de o instanţă autoritară uşor) se conformează punct cu punct unui rui discurs istorico-literar, (re)canonizarea practicate în paralel de savant şi respectiv
într-un spaţiu cultural anumit. asemenea program, încercând să compen- periodică, este greu de anticipat în detaliu de scriitor, producând interpretări redun-
Nicio istorie a literaturii (naţionale) seze proiectiv carenţa unor tradiţii solide. cum şi-ar putea schimba ponderea şi profilul dante şi encomiastic-uniformizante. Asta
nu se bazează pe descoperirea şi sistema- mai toţi scriitorii literaturii române în ori- in condiţiile în care Eliade − de ce să n-o
tizarea de informaţii de către o instanţă În ceea ce-l priveşte, E. Lovinescu con- zonturile unei mari istorii literare naţionale recunoaştem? − a fost un prozator extrem
impersonală ingenuă. Până şi în domeniul cepe la rândul său un proiect integrator cu edificată cu mijloace moderne adecvate. În de inegal valoric, în câteva sectoare chiar
istoriei ca disciplină a fost acceptat drept articulaţii sofisticate, însă îl pune în practi- mod axiomatic o serie de previziuni se pot anemic.
truism faptul că operaţiunea ca atare e una că operând în cercuri concentrice, pornind face şi sunt de tot interesul.
selectivă − ca decupaj, ca instrumente, ca din orizonturi foarte largi şi izbutind să În fine, autorii literaturii române post-
mod de proiecţie − şi orientată spre un traseze complet doar primul cerc, cel al În primul rând Mihai Eminescu ar belice complică serios sarcinile unei vii-
scop particular. Cu atât mai mult o istorie Istoriei civilizaţiei. Pregătită de culegerea putea să beneficieze de o prestaţie interpre- toare istorii literare. În timpul regimurilor
a literaturii − instrument legitimant fun- de eseuri critice intitulată impropriu Istoria tativă şi evaluativă corespunzătoare, care comuniste succesive, au funcţionat paralel
damental al identităţii culturale – ţinteşte, literaturii române contemporane, o istorie să-l scoată pe de o parte din hagiografie şi, adeseori polemic, două sisteme alterna-
implicit sau chiar explicit, un efect de lovinesciană a literaturii române nu mai şi pe de alta din trivializarea conjunctu- tive de evaluare.
tipul quod erat demonstrandum. Ea este ajunge să fie edificată. rală, instalându-l (cu rezultate potenţial
fie parte integrantă, fie unică ilustratoare a surprinzătoare) acolo unde îi este locul: Primul a fost canonul socialist, impus
unui proiect mai amplu de construcţie şi de Proiectul lovinescian, plasat în orizon- în contextul literar romantic şi în funcţia de putere şi pus concret în dispozitiv de
legitimare. turi moderniste şi sincronizante, pare a fi sa culturală majoră, decisivă pentru orice instituţia cenzurii. Cel de-al doilea, ierar-
În spaţiul cultural românesc astfel de fost asumat de I. Negoiţescu, dar şi în cazul literatură europeană, cea de poet naţional. hia literară – orientată în mod predominant
proiecte rămân din păcate episodice şi în acestuia întreprinderea concretă rămâne Un tratament istorico-literar adecvat al lui estetic, dar nu numai – a elitei intelectuale
momentul de faţă ele au intrat deja într-o parţială şi fragmentară. Eminescu ar dezumfla multe dintre falsele marginalizate, care a sabotat în repetate
istorie posibilă a istoriilor literaturii polarităţi şi dintre beligeranţele fastidioase rânduri standardele artistice oficiale.Astăzi,
române. Din păcate, în ziua de azi, cantonăm alimentate de tratamentul său actual, cel fie că ne place fie că nu, raporturile dintre
Primul proiect de istorie a literaturii în zodia marilor proiecte edificate doar pe puţin lamentabil. cele două sisteme nu pot fi pur şi simplu
noastre naţionale bazat pe un scenariu planşetă, care fie că nu reuşesc practic să inversate – prin legitimarea modelului sub-
bine articulat şi pe o ipoteză clară asupra ajungă în prezent fie se refugiază în sinteze Creangă, de pildă, ar putea fi la rândul versiv anterior.
identităţii noastre culturale se naşte târziu pe nivele, de tipul: literatura postbelică, său degrevat de atributele şi de funcţiile
şi aparţine lui Nicolae Iorga. Lipsită de postcomunistă, postceauşistă etc. În nu- procustiene care i-au fost distribuite de În primul rând, fiindcă o anumită parte
orice impact asupra programelor educative meroase alte cazuri, revendicarea istoriei marea naraţiune călinesciană şi care au dintre scriitorii bine cotaţi subteran între
şi asupra instrucţiei publice, întreprinderea literare drept generic reprezintă numai fost instituţionalizate ulterior de şcoală, 1945 şi 1989 (pentru abordarea unor teme
lui Iorga construieşte însă în mod emfatic un ambalaj promoţional atractiv pentru pentru a se observa că este un autor mult interzise, pentru abilitatea scrisului aluziv
o Mare naraţiune întemeietoare, cum se colecţii de eseuri critice mai mult sau mai mai modern decât se crede. I. Negoiţescu de tip esopic, pentru potenţialul «subversiv»
spune astăzi, într-un jargon pretenţios. puţin extinse sau de medalioane exegetice, a schiţat deja paşi decisivi într-o asemenea al operei lor) îşi dezvăluie astăzi valoarea
Ipoteza sa întemeietoare este aşa zisa înşirate ca mărgelele pe firul cronologiei. direcţie. strict conjuncturală. Şi în al doilea, fiindcă
creştere spontană şi de tip organic a lite- (Citând absolut la întâmplare, „lista“ lui unii dintre scriitorii valoroşi acceptaţi de
raturii noastre naţionale, nutrite de solul Ulici, „lista“ lui Eugen Simion, „lista“ lui Ar mai trebui plasat pe lista de aştep- regim din raţiuni extra-literare complexe
tradiţiilor spirituale locale ca şi de folclor. N. Manolescu, cea a lui Marian Popa, mai tare şi Tudor Arghezi: un autor de primă − Nichita Stănescu, Marin Preda − trebuie
Un proces pe care tot Iorga îl proiectează în recent cea a lui Alex. Ştefănescu şi aşa mai mărime, care n-a reuşit să se impună defini- păstraţi, dar re-legitimaţi canonic.
două orizonturi de referinţă. Pe de o parte, departe.) tiv nici azi conştiinţei comune, deşi poezia
literaturile romanice, iar pe de alta, aria sa oferă o alternativă viguroasă precedenţei Există, în fine, absenţe notabile de
geo-politică sud-est europeană, dominată Avem acum în cultura română acumulat eminesciene şi se plasează într-o competi- pe ambele liste: aşa numita literatură de
de modelul cultural bizantin. destul material de construcţie: întreprinde- ţie explicită cu ea. Arghezi nu este nici azi sertar, care este descoperită recent. În fine,
Al doilea asemenea proiect este semnat rile critice citate mai sus oferind cărămizi şi n-a fost nici în trecut creditat cu o cotă mari probleme pune producţia literară a
de G. Călinescu. Venind după Iorga, G. de bună calitate. Dar ne lipsesc arhitectul corespunzătoare la bursa canonică. Să ne diasporei, neomogenă valoric şi, cu toate
Călinescu ţinteşte în alte direcţii, dar pro- şi în acelaşi timp constructorul care să ştie gândim, de pildă, doar la ezitarea constantă acestea, de cele mai multe ori fie respinsă
iectul său nu este mai puţin căuzaş, purtând, cum să se folosească de ele. a lui Lovinescu în clasarea poetului, de- fie acceptată fără nuanţe şi e greu de înţeles
de asemeni la vedere, o Mare naraţiune cretat când tradiţionalist, când modernist, de ce, în bloc.
fondatoare. Autorul vrea să demonstreze Mă întreb dacă în mileniul al treilea când amândouă deodată, cu efecte palpabile
că literatura română a urmat traiectoriile arhitectul şi constructorul mai pot fi funcţii asupra persistenţei şi prestigiului lui Tudor Prin urmare, o istorie contemporană,
comune ale literaturilor europene majore cumulate de aceeaşi persoană sau, aşa cum Arghezi în memoria culturală a naţiei. profesionistă a literaturii române, sincronă
se întâmplă acum în restul lumii, construc- cu ce se întreprinde în alte spaţii culturale
torul ar trebui de fapt să fie o echipă cu Un alt beneficiar virtual al unui europene, unele vecine, rămâne în continu-
competenţe diverse. Asta în condiţiile în tratament istorico-literar pertinent ar fi are un deziderat neîmplinit.
care în alte spaţii culturale astfel de proiec- prozatorul Mircea Eliade, victimizat prin
te beneficiază de serviciile unei discipline transferul curent de ipoteze şi de metode

Andrei CODRESCU

Notiţă pe marginea Istoriei literaturii lui N. Manolescu

I storiile literare sunt ghiduri Scrisul Românesc este preaplinul burduf căzut în mână, mi s-a părut o serie de
turistice, trebuie rescrise în fi- de opinii aranjate alfabetic care aparţin opinii de cafenea străpunse din când în
ecare an. Din fericire, ghidurile unui dictator nostalgic care tânjeşte când de o judecată aforistică lecuitoare,
turistice, chiar şi cele mai extravagant după regia nonexistentă a literelor. dar era departe de ce-mi imaginam eu.
vândute sponsorilor, afectează un ton
neutru. Pe vremea lui Dej şi Ceauşescu, noi, Istoria critică… lui Nicolae
Alte rude ale istoriilor literare sunt tinerii scriitori, tânjeam după Istoria Manolescu a fost un eveniment uriaş
dicţionarele de personaje ilustre şi literaturii române de la origini până în când nu exista. Acum că există sunt
enciclopediile, cărţi utile care sunt prezent a lui G. Călinescu, fiindcă nu sigur că e plină de slăbiciuni omeneşti,
revizuite şi ele anual. Cel mai bun exista nicio posibilitate s-o citim, aşa răfuieli, şi câteva iluminări deja episodic
ghid literar este dicţionarul propriu-zis că avea dimensiuni mitice în absenţa publicate. Lucrul cel mai bun e că eu
care conţine toate cuvintele pe care le cărţilor şi în prezenţa cenzurii. sunt absent din ea, ca şi toată diaspora,
folosesc scriitorii şi care conţine astfel ceea ce dă absenţei demnitate şi scăpăm
toţi scriitorii. Cred că genul de „istorie Golul lăsat de G. Călinescu nu a fost şi de ura garantată a celorlalţi absenţi,
literară“ care a stârnit interesul revistei niciodată umplut şi de fapt s-a făcut strălucitori şi ei.
mai mare după ce am citit şi am fost
dezamăgit de obiect. În 1995, când mi-a Baton Rouge, September 28, 2009

6 Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 Scrisul Românesc Eseu

Confruntări Concepţii despre istoria literaturii
Ovidiu
GHIDIRMIC – de la G. Călinescu la N. Manolescu –

G. Călinescu este o personalita- Astăzi, se impune o cu totul altă per- hermeneuţi ai veacului trecut, alături de alte încercări de istorie literară, aşa cum se
te – unicat în cultura noastră. cepţie asupra criticii lui G. Călinescu, Georges Poulet şi Jean Starobinski. întâmplă, din nefericire, în Istoria critică a
Şi nu numai în cultura noastră, pornind chiar de la articolele sale teoretice, literaturii române de Nicolae Manolescu,
dar şi în cultura universală, pentru că, la în care întâlnim, frecvent, conceptele de Termenul de structură poate fi întâlnit, unde ierarhia valorilor este serios pertur-
nicio altă personalitate a culturii româneşti „înţelegere“ şi „interpretare“, conceptele- de asemenea, în articolele sale teoretice. bată, prin tendinţa de a scoate la suprafaţa
sau universale, spiritul critic n-a colaborat, cheie, de bază, ale hermeneuticii, ceea ce Dacă în Tehnica criticii şi a istoriei literare, sau în prim plan scriitori de a doua sau a
mai fructuos şi mai armonios, cu spiritul s-a observat, mai puţin, până în prezent, şi vorbea despre „puncte de vedere din care treia mână, unii de-a dreptul mediocrii sau
creator. G. Călinescu este un mare critic, pe care le-am semnalat în lucrarea noas- să iasă structuri acceptabile“, în celebrul chiar obscuri. Această istorie „necritică“ a
dublat de un mare scriitor, în special de tră: Hermeneutica literară românească său Curs de poezie, reprodus în volumul literaturii române este plină de asemenea
un prozator pe măsură, de unul dintre cei (Editura „Scrisul Românesc“, 1994). Principii de estetică (1939), G. Călinescu exemple de scriitori care nici nu meritau
mai redutabili romancieri ai noştri, alături defineşte poezia în termeni structuralişti: să fie menţionaţi sau puteau fi trecuţi, cel
de Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu şi Astfel, după G. Călinescu, în articolul „Nu există poezie acolo unde nu există mult, la... „Şi alţii“!
Camil Petrescu, ca să cităm numele celor Simţul critic, chiar „înţelegerea“ este echi- nicio organizaţiune, nicio structură...“
mai reprezentativi romancieri români din valentă, ea însăşi, cu un act de creaţie: „A Modelul, declarat, al lui N. Manolescu
perioada interbelică. Or, acest caz este înţelege înseamnă a crea din nou, a repro- Chiar dacă nu a fost un structuralist este G. Călinescu. Dar în acest caz, copia
aproape singular în literatura noastră şi cu duce în tine momentul iniţial al operei“. veritabil, specializat, cum era, în epocă, D. se îndepărtează, cu mult, de model, în sens
greu poate fi întâlnit în celelalte literaturi. Aşa cum se poate observa, din această Caracostea, în Arta cuvântului la Eminescu peiorativ.
Sainte-Beuve este un mare critic, dar un afirmaţie, G. Călinescu pune problema (1938), G. Călinescu îşi însuşise, totuşi,
prozator mediocru, în literatura franceză, înţelegerii operei în termenii originii sale, principiile de bază ale structuralismului. În G. Călinescu a fost acuzat, la vremea re-
la fel ca şi Eugen Lovinescu, la noi. ca şi Schleiermacher, fondatorul herme- Opera lui Mihai Eminescu (1934–1936), spectivă, nu numai de „impresionism“, dar
În ce priveşte locul lui G. Călinescu în marele critic recurgea, adeseori, la psihana- şi de „subiectivism“, aceste două defecte
critica românească, astăzi, după aproape 45 Ediţia princeps, 1941 fiind considerate un adevărat „călcâi al lui
de ani de la trecerea sa în eternitate, apele neuticii moderne, în celebrul său tratat de liză, iar în studiul Universul Ahile“ al marelui critic, care le-a şi răs-
par să se fi limpezit. Cronologic vorbind, Hermeneutică. poeziei, ale cărui fragmente au puns denigratorilor săi prin articolul Notă
Titu Maiorescu rămâne ctitorul criticii apărut în publicaţiile vremii, despre aşa-zisa subiectivitate („Vremea“,
noastre, arhetipul criticului român, la care Şi celălalt concept – cheie al hermene- între anii 1943–1947 şi care a 1944), reprodus în volumul Principii de
s-au raportat şi se raportează, mereu, ceilalţi uticii: „interpretarea“ apare, la tot pasul, în fost reprodus, de asemenea, în estetică (ediţia 1968). G. Călinescu rezol-
critici români, Eugen Lovinescu a dominat articolele teoretice ale lui G. Călinescu. Şi volumul Principii de estetică va, în acest articol, problema raportului
perioada interbelică, iar G. Călinescu pe interpretarea este echivalentă, în concepţia (ediţia din 1968) a practicat, subiectiv – obiectiv, în termeni kantieni,
cea postbelică. Aceasta este triada sacră sa, cu un act de creaţie, iar criticul este, în chip strălucit, o poetică a în care numai prin subiectivitate se poate
a criticii româneşti. Şi aici, suntem, întru- înainte de toate, un creator de puncte de elementelor, aproape conco- ajunge la obiectivitate în cunoaştere. Dacă
totul, de acord, cu academicianul Eugen vedere. Astfel, în articolul Teoria criticii şi mitent cu Gaston Bachelard. obiectivitate deplină nu există, esenţială
Simion, când afirma că literatura română a istoriei literare („Adevărul literar şi artis- rămâne aspiraţia spre obiectivitate, care
avut mari critici, dar singurul critic despre tic“, 1983), G. Călinescu spunea că rostul Dacă dezideratul criticii la Schopenhauer este caracteristică omului
care se poate spune că a avut geniu este G. criticului şi istoricului literar este „de a crea totale s-a dovedit, mai curând, superior. Fără această aspiraţie necontenită
Călinescu, care şi-a depăşit toţi confraţii puncte de vedere din care să iasă structuri o frumoasă utopie, trebuie să spre obiectivitate, nu ieşim din subiectivi-
sub raportul expresiei, al talentului critic şi acceptabile“. Printr-o frază memorabilă, G. recunoaştem că G. Călinescu tate, dar, ceea ce este şi mai grav, ajungem
al spiritului creator. Călinescu acorda cea mai mare importanţă rămâne, oricum, criticul la ... arbitrarietate.
G. Călinescu este o personalitate ecla- punctului de vedere creator, în critica şi nostru cel mai complet.
tantă a culturii noastre, de o izbitoare şi fra- istoria literară, dând lovitura de graţie do- G. Călinescu a avut, şi el „subiectivis-
pantă originalitate, dificil de surprins într-o cumentariştilor şi arhiviştilor, a factologilor În concepţia lui G. mele“ lui în Istoria literaturii române de
formulă, complexă şi contradictorie, ce fără o viziune superioară şi fără inspiraţie, Călinescu critica şi istoria lite- la origini până în prezent, dintre care cele
scapă convenţiilor şi etichetărilor rigide şi fără spirit de creaţie: „Poate un cercetător rară sunt de nedespărţit, două faţă de filosofia lui Lucian Blaga şi faţă de
se situează deasupra şcolilor şi curentelor: să pună tom peste tom în cercetarea unei laturi inseparabile ale acelu- proza lui Mircea Eliade ni se par şi cele mai
„Când răsare geniul, mor şcolile!“ – obiş- aşa-zise probleme şi să socotească studiul iaşi proces. Nu există critică nedrepte.
nuia să spună marele critic. exaurient; un punct de vedere creator poate fără perspectivă istorică şi
Cu o asemenea structură şi conformaţie ca să facă din tot studiul său un morman nici istorie literară fără spirit Dar, în Istoria critică a literaturii
intelectuală – forma mentis – nu este de de hârtie.“ Acesta este un „vademecum“ critic. Critica aparţine axiolo­ române de Nicolae Manolescu, subiectivis­
mirare că G. Călinescu este teoreticianul pentru orice cercetător. Toate acestea giei, disciplină care se ocupă mele se ţin lanţ. Ne oprim doar la trei dintre
criticii creatoare şi rămâne cel mai de ne conduc spre concluzia că, de fapt, G. cu studiul valorilor, dar nu ele, care ni se par cu totul condamnabile şi
seamă reprezentant al acestui gen de cri- Călinescu a profesat, în critica românească, toate valorile sunt la fel. Deşi fără nicio justificare.
tică din cultura noastră. Această concepţie o hermeneutică, extrem de suplă şi de nu- influenţa lui Benedetto Croce
despre critică a fost expusă, încă de la în- anţată, care nu este decât o formă de critică a fost recunoscută chiar de G. Călinescu, în Cum se explică absenţa, din Istoria
ceput, după cum se ştie, în articolul Simţul creatoare, în ultimă instanţă, iar numele acest punct, criticul nostru se desparte, în critică a literaturii române, a trei mari
critic („Viaţa Românească“, în 1927), în său se impune printre ale celor mai mari mod polemic, de marele estetician italian, personalităţi ale literaturii noastre con-
care preciza: „între critică şi creaţie nu care se pronunţa împotriva unei ierarhizări temporane: Adrian Marino, cel mai mare
este o deosebire de esenţă, ci numai una de a valorilor: „Punctul de vedere al lui Croce teoretician literar al nostru, de talie univer-
proces“. În concepţia sa, critica este o crea- este evident greşit“ (Tehnica criticii şi a sală, Al. Piru, unul dintre cei mai redutabili
ţie pe planul ideilor, dar un gen comparabil istoriei literare). critici şi istorici literari români postbelici şi
cu poezia, proza şi dramaturgia. Pentru a Spre deosebire de Benedetto Croce, G. I.D. Sîrbu, unul dintre cei mai remarcabili
se realiza, criticul trebuie să rateze cât mai Călinescu susţine, în acelaşi articol, Tehnica şi spectaculoşi scriitori ai noştri, mai ales
multe genuri, iar ratarea, în acest caz, repre- criticii şi a istoriei literare, existenţa unei prin revelaţia creaţiei postume?
zintă o garanţie de comprehensibilitate, de ierarhii a valorilor: „Există o ierarhie de
familiarizare cu tehnica interioară a artei. valori după complexitate şi profunzime“. În cazul lui Adrian Marino şi Al. Piru
O asemenea concepţie despre critică a mai Această afirmaţie călinesciană, atât de ca- avem de a face cu unele evidente idiosin-
existat în literatura universală. Şi pentru tegorică şi de tranşantă, sună ca o sentinţă crasii. Adrian Marino era un spirit incomod,
Friedrich Schlegel, creierul romantismului irevocabilă. G. Călinescu avea dreptate, nu prin vasta sa erudiţie şi printr-un complex de
german, critica era „poezie înaltă“. mai încape nicio îndoială. O istorie literară superioritate, de tip macedonskian (marcat
Critica creatoare, însă, nu trebuie con- nu poate fi concepută şi nici realizată fără profund de modelul său exegetic). Al. Piru
fundată cu critica impresionistă. Acuzaţia o ierarhie a valorilor, fără de care s-ar in­ era un polemist de temut. O dovadă o con-
de „impresionism“ care i s-a adus lui G. staura haosul şi confuzia. Acest criteriu al stituie şi cronica sa intitulată Tentaţia origi­
Călinescu, în epocă – dacă aceasta poate fi ierarhiei valorilor a fost aplicat, cu stricteţe nalităţii despre volumul Lecturi infidele de
o acuzaţie, întrucât impresionismul este o şi sfinţenie, de G. Călinescu, în inegalabila N. Manolescu („Ramuri“, 1969), reprodus
metodă, până la urmă, legitimă, în critica în volumul Ultimile preciziuni şi comentarii
literară –­ ni se pare falsă şi nefondată. Istorie a literaturii române de la origini critice (Editura Academiei, 2004). Iar I.D.
Despre „un impresionism“ propriu-zis nu Sîrbu (trecut doar la Addenda) i-a depăşit
poate fi vorba la G. Călinescu, decât la până în prezent, în care valorile sunt ierar- lui N. Manolescu „orizontul de aşteptare“.
începuturile sale critice, sub influenţa lui hizate, după complexitate şi profunzime. Numai astfel se pot explica aceste regreta-
Eugen Lovinescu. Epoca „Junimii“ şi a marilor clasici este bile omisiuni.
pusă deasupra celorlalte epoci, avându-l
pe Eminescu în vârful piramidei noastre G. Călinescu se refugiază din tipic în
spirituale, după care urmează, ca valoare atipic: „Se apropie de mine cei care fug
şi importanţă, perioada interbelică, deşi G. de mine.“ – spunea marele critic. Sensul
Călinescu manifestă unele serioase rezerve acestei butade era că nu trebuie imitat, că
faţă de contemporani şi îşi ia distanţa critică – de regulă – copia nu poate să concureze
necesară faţă de ei, ceea ce nu se observă în modelul, fără să cadă în epigonism.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 7

Istoria esenţială a Istoria literară
literaturii române
Ion

BUZERA ca reinventare metodologică

Cea mai mare dificultate actuală a Orice mare critic (şi istoric literar) îşi următoarea: „Dar dacă un istoric literar dar nicio receptare din lume nu îl va putea,
unei istorii literare este să se plieze construieşte un set de instrumente şi me- trebuie să fie mai întâi un critic, ce este de exemplu, desfiinţa şi, cu atât mai puţin,
(termen-cheie la Valéry, dar şi la tainstrumente, care nu poate fi radical diferit un critic? Poate învăţa cineva să fie critic? înfiinţa.
Foucault, Deleuze etc.) pe opere literare a de al celorlaţi care contează. E vorba de in- Răspunsul este nu. Critica este o vocaţiune
căror variabilitate multiplă e imposibil de stinctul combinatoric şi de ingenium-ul crea- aşa cum sunt poezia, romanul şi celelalte Receptarea literară se află în exteriori-
controlat – căci toate, dacă sunt cu adevărat tor în acest domeniu. Faorte multe puncte de arte. Nu poţi fi critic numai cu voinţă şi tatea relativă a textului. Şi asta nu numai
„istoricizabile“, adică pretabile la captarea vedere expuse cu atâta rigoare şi densitate deci istoria literară în fundamentul ei nu pentru că, statistic vorbind, contribuţia ci-
într-o istorie oarecare, conţin suficiente argumentativă de Jean Starobinski în Vălul este o ştiinţă. Croce însuşi acceptă acest titorilor „istorici“ la interpretarea literaturii
componente impredictibile, la care s-au Poppeei şi Literatura – textul şi interpre­ punct de vedere.“ e neglijabilă, ci pentru că, în acest mod, se
referit şi pe marginea cărora au glosat cei tul sunt ... călinesciene, fără ca autorul introduc bruiaje inoportune. Prin urmare,
mai lucizi critici moderni şi postmoderni –, genevez să fie în vreun fel călinescian. (Şi E clar că teoreticianul român depăşeşte rolul lor, din punctul de vedere al unei
ceea ce nu poate conduce decât la punerea nici invers: e vorba de două personalităţi cu mult nivelul Croce, pe care îl integrează cronologii literare interne, ca să zicem aşa,
în dubiu, dacă nu direct la răsturnarea ori- excepţional decupate, care au gândit, de într-un alt sistem de reflecţie. tinde să devină foarte limitat E nevoie de
cărui sistem de prejudecăţi. Indiferent cum multe ori, în acelaşi plan). Barthes e inter- o plajă vastă a raportabilităţii fenomenelor
va proceda, un istoric literar le va reduce pretabil astăzi din enorm de multe puncte G. Călinescu vorbea explicit despre literare, de un teren de joc amplu, confor-
la un numitor comun oarecare, deci le va de vedere, pentru că opera lui a co-respuns indisociablitatea critică/ istorie literară. De tabil, sistematizabil, la care, dacă nu sunt
mutila. Cu cât simplifică mai mult, cu atât foarte multor aşteptări. Culmea e că G. fapt, sunt mai mulţi factori care se intercon- profesionişti, nu pot accede: „În afară de
va greşi mai mult. Istoricul literar întru- Călinescu răspunde avant la lettre până şi diţionează, în afara cărora este imposibilă cultură filosofică îi mai trebuie criticului
chipează un mic laborator mental, în care promotorilor studiilor culturale, fiind mult exercitarea „vocaţiunii“ critice: „Literatura şi istoricului literar o vastă şi foarte siste-
„prestează“, cinic sau naiv sau inconştient, mai apropiat de poziţia pe care o va avea aduce fenomene complexe, în structura matică cunoaştere a literaturilor universale.
după caz. Dacă nu are conştiinţa operaţi- Virgil Nemoianu, de exemplu, care, în siajul cărora intră idei filosofice, ştiinţifice, artis- Specializarea într-o singură literatură este
ei la care va recurge, va transforma totul lui Wellek, insistă asupra nonnegocierii via tice, în sfârşit tot ce aparţine culturii. Cum greşită, fiindcă substanţial nu există mai
într-un măcel grotesc şi inutil. Dacă îşi va ideologic a esteticului, orice altă negociere ar fi cu putinţă să studiezi pe Maiorescu multe literaturi, ci numai aspecte naţiona-
asuma din start infirmitatea, dacă va şti că fiind, evident, posibilă: „Se crede anume că fără pregătire filosofică? Ce preţuire poate le ale aceluiaşi spirit cosmic. Istoricul nu
nu va putea niciodată „vindeca“ pe deplin există un spirit al vremii care înrâureşte pe da cineva asupra lui Odobescu dacă nu trebuie să pornească dinăuntru în afară, ci
pacientul, dar măcar nu îl va ucide pe masa artist şi că studiind acest spirit în operele are suficiente îndrumări în arheologie, în dinafară înăuntru. În orice caz, conştiinţa
de operaţie, va putea fi un bun chirurg: unul mediocre vom ajunge să înţelegem operele istoria artelor şi mai ales dacă n-are o edu- literară bogată dă criticului repede noţiunea
căruia nu îi lipsesc decât un ochi, o mână de creaţie. Se confundă deci istoria spiri- caţiune artistică asemănătoare? Lipsa de exactă a momentului pe care îl studiază şi-l
şi un picior. Va face treabă bună, cea mai tului public cu istoria operelor de artă ca cultură face pe criticul şi istoricul literar să fereşte să facă descoperiri false.“
bună posibilă, în condiţiile amintite. rezultate ale efortului artistic. Dar, în fond, alunece pe deasupra problemelor esenţiale
Oricum, nu poţi medita convenabil pe există oare un romantism al vieţii publice şi pe care le pune o operă, ori să le privească O consecinţă imediată este aceea că
tema istoriei literare dacă nu încerci măcar al literaturii mărunte din care s-ar fi inspirat cu ostilitate.“ orice critic literar român care se respectă
să scrii una, să o „practici“, să o aproprii, marii romantici? Fără prejudecăţi ne vom are obligaţia profesională să regândească
în măsura disponibilităţilor, indiferent de încredinţa că nu există. Romantismul este o Deşi se pot scrie şi istorii ale lor, citi- istoria acestei literaturi. Astfel, întrucât e
format, epocă vizată sau topic urmărit. atitudine exclusiv a marilor romantici, care torii obişnuiţi (şi nici măcar cei medii) nu complet inutil să utilizezi date, informaţii,
Probabil că prima şi cea mai importantă apoi fireşte s-a generalizat prin imitaţie. au ce căuta într-o istorie literară, care are, interpretări deja „jucate“, deja cunoscute,
zonă a regândirii statutului istoriei literare Putem să studiem oricât poezia mediocră şi esenţialmente, rolul de a cartografia, în marele pariu (şi, evident, marele risc) va fi
este cea referitoare la ancadramentul me- spiritul public din România până la 1871. funcţie de anumite premise metodologice acela de a resintetiza materia după un set de
todologic. Reinvenţia de sine în această Nu vom găsi nici urmă de eminescianism. asumate, un teritoriu literar anume. Acesta instrumente (documentare, interpretative,
zonă e vitală. Posibilitatea unei renovatio Eminescianismul este un produs al lui a fost, fără îndoială, influenţat şi va fi în configurative) aduse la zi.
methodologica în istoria literară este, de Eminescu.“ continuare de felul în care a fost receptat,
altfel, atestată chiar de multitudinea de
versiuni existente pe piaţă şi care se mani- După cum se vede, G. Călinescu Florentina ANGHEL
festă destul de haotic. Întrucât, în modelul rămâne, totuşi, într-un plan „ideal“, diferit,
pe care îl construiesc, referinţa primă este fără îndoială, de cel crocean, dar oarecum Conferinţă Internaţională
Istoria... lui G. Călinescu, toate celelalte dezinteresat de textura epocilor. Din feri- de Limbă, Literatură şi Cultură politică
nefiind decât sateliţi, aflaţi pe orbite mai cire, rezultatul concret (adică Istoria... din
apropiate sau mai depărtate, mă voi referi, 1941) e mai reuşit decât „simpla“ proiecţie Anul universitar a debutat la Discourse Analysis in Critical Writing on
în continuare, la problemele teoretice pe teoretică. Marii critici literari intuiesc ce Facultatea de Litere, din Architecture Texts in Serbia; Armela Pa-
care această istorie le-a iniţializat. Cursul urmează după ei, dar nu au cum să cunoască Craiova, cu un eveniment cultural de am- najoti (Universitatea din Vlora, Albania) –
intitulat Tehnica criticii şi a istoriei literare în amănunţime. Iată, de exemplu, intuiţia, ploare deja tradiţional: Conferinţa interna- Kurtz’s Evolutionary-Involutionary „Pro­
(1938) este un concentrat ideatic şi de oricât de vagă, a esteticii receptării: „Când ţională Language, Literature and Cultural gress“ into the Heart of Africa etc.
sugestii procedurale, valabil – în funcţie o operă mare apare, probleme numeroase şi Policies – From Evolution to Involution,
de acceptarea activării memoriei generice neprevăzute se iscă în jurul ei, aşa cum se ediţia a VIII-a, 2−4 octombrie 2009. Participanţii au încercat să demonstre-
a disciplinei – şi astăzi. nasc în jurul oricărui fenomen.“ Tema conferinţei şi prestigiul aceste- ze faptul că paradoxul oricărui demers
În primul rând, G. Călinescu pune foarte ia au reunit academicieni din importan- progresist constă în efectele secundare
clar problema raportului critică literară/ G. Călinescu are darul de a limpezi te centre universitare din ţară (Craiova, care duc la o formă sau alta de regres, că
istorie literară: „Aşadar, putem încă de la lucrurile, recurgând la un număr limitat de Bucureşti, Sibiu, Piteşti, Galaţi) şi din evoluţia este sau poate fi un pas către invo-
început afirma, sub rezerva demonstraţiei referinţe, toate de cea mai bună calitate. El străinătate (Germania, Spania, Serbia, luţie. Este impresionantă varietatea dome-
ulterioare, că istoria literară este forma a gândit istoria literară într-o paradigmă Ungaria, Albania, Armenia, Turcia, Iran niilor şi a temelor abordate: de la lucrări
cea mai largă de critică, critica estetică forte, prima dintre cele trei mari posibile: etc.). Evenimentul a fost organizat de din literatura şi cultura britanică, ameri-
propriu-zisă fiind numai o preparaţiune a clasică, modernă şi postmodernă. A gândit Catedra de studii anglo-americane a cană, irlandeză şi afro-americană până la
explicării în perspectiva cronologică.“ A foarte clar şi riguros tot ce avea de făcut. Facultăţii de Litere din Craiova în cola- prezentări din sfera lingvisticii, a anali-
mai discuta pe seama acestei evidenţe e borare cu Departamentul de engleză al zei de discurs şi a metodelor de predare a
pură pierdere de vreme. Iată o altă aserţi- Noi nu avem o mare istorie a lite- Universităţii Ruhr Bochum, Germania. limbi engleze. Majoritatea abordărilor au
une foarte clară, care va traversa, în forme raturii române de factură modernă (cel Printre invitaţii acestei conferinţe pot fost de natură interdisciplinară încercând
similare, şi noua critică, pe autori de felul mult o încercare a trioului Vianu-Streinu- fi menţionaţi dr. Rosa Gonzalez, de la Uni- să demonstreze conflictul dintre evoluţie
lui Barthes, Starobinski şi chiar pe anumiţi Cioculescu), deşi au fost publicate cărţi versitatea din Barcelona şi d.h.c. Univer- şi involuţie din perspectivă socială, poli-
postructuralişti: „Încheierea este: rostul de istorie literară foarte bune (scrise de sităţii Naţionale Galway din Irlanda, care tică, religioasă, economică, psihologică,
Paul Cornea, Florin Manolescu, Ioana Em. a prezentat în plen prelegerea Corruption antropologică.
istoriei literare nu e de a cerceta obiectiv Petrescu, Sorin Alexandrescu şi Mihai of the Official Catholic Discourse in Post-
Zamfir, în primul plan). Independence Ireland; dr. Dieter Wessels, Dezbaterile conferinţei au fost găzdui-
problemele impuse din afara spiritului de la Universitatea Ruhr-Bochum, a susţi- te de Casa Universitarilor, o clădire veche
De asemenea, nu avem o mare istorie nut tot în plen lucrarea Lexicography Then plină de eleganţă tocmai potrivită pentru
nostru, ci de a crea puncte de vedere din literară şi, cu atât mai puţin, o istorie a and Now. From the Printed Work to Online a susţine fragilitatea graniţei dintre evolu-
care să iasă structuri acceptabile.“ (s. a., literaturii de factură postmodernă, deşi au Dictionaries; Uwe Klawitter (Universita- ţie şi involuţie. Programul social cultural
n. m., IB). Ar fi o prostie să spunem că G. fost publicate cărţi serioase şi în această tea Ruhr-Bochum, Germania) – Evolution propus de organizatorii evenimentului s-a
Călinescu îi anunţă, îi premerge etc. pe toţi serie, în primul rând de Ion Bogdan Lefter, and Progress in H.G. Wells’s Short Stories: păstrat în aceeaşi linie, oferindu-le partici-
aceşti autori. Pur şi simplu, e vorba de ana- Ştefan Borbély şi Adrian Oţoiu. Din punc- Ideas In(to) Fiction; Gordana Vukovic-Ni- panţilor posibilitatea de a vedea A două­
logii de gândire, care conduc, fără îndoială, tul de vedere strict al reprezentării la vârf, kolic (Universitatea din Belgrad, Serbia) – sprezecea noapte de William Shakespea-
sub pana unor autori autentic-puternici, la paradigma clasică domină net istoriografia About a Self-reflective Approach to Critical re din perspectiva lui Silviu Purcărete la
rezultate foarte diferite. noastră literară. Teatrul Naţional „Marin Sorescu“, încă o
dovadă a actualităţii temei conferinţei.
O altă punere la punct impecabilă este

8 Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 Scrisul Românesc Eseu

Obsesii Marian Victor Lectura ca o p(a)radă
BUCIU
(Un an de receptare a Istorie critice…)

Ce s-a întâmplat în anul scurs referinţele critice. ca un compromis necesar. dezvăluie esteticul absolut, relativ şi chiar
de la apariţie cu Istoria criti­ Provocarea recunoscută şi chiar afişată N-au fost trecute cu vederea legăturile abandonat. S-a stabilit că autorul tratează
că a literaturii române a lui N. diferit epoci, autori şi opere din diverse pe-
Manolescu? polemic e de a demonstra actualitatea is- obişnuite ale unei istorii a literaturii: relaţia rioade. Privilegiază foiletoniştii şi eseiştii,
Au avut loc mai multe lansări de carte, toriei literaturii, faptul că mai este posibil, opţională cu critica şi ideologiile contem- excomunicând şi victimizând teoreticienii
cele mai multe neconvenţionale. Am aflat vorbind ca mitropolitul Dosoftei, „acest porane; relaţia reproşabilă cu teoria literară şi specialiştii universitari.
chiar şi unele acuze de însuşire a unor idei feliu de scrisoare“. Autorul cărţii a mai şi teoreticienii români (faptul că pe unii îi
şi concepte. Trăind în vremea Internetului, spus, sfidător, că scrie o istorie a literaturii foloseşte şi îi îndepărtează); în fine, relaţia S-a ajuns la concluzii de felul: edifică
violenţa acuzatoare, cu sau fără nume, a române mai puţin pentru literatura română cu propria critică (foiletonistică, eseistică). un monument, o piramidă sau numai o
săgetat cota profesională şi etică a autoru- şi mai mult pentru un tip de critică, aceea construcţie nefinisată, din părţi neomoge-
lui (cineva a afirmat că s-ar număra câteva istorică. Întâmpinările au notat aşteptări, împli- ne, produse în varii dispoziţii şi oferă o
zeci de articole proletcultiste ale sale). niri, dezamăgiri. A fost o receptare concer- autorevizuire prin autoantologare.
Termenii lecturii au fost nu o dată dras- Cartea a avut parte şi de o critică de tată generaţional, (non)conformistă, atentă
tici: autocanonizant, diletant, incompetent, pre-întâmpinare. S-a spus numaidecât că ea sau superficială, din partea celor interesaţi În intervenţiile consecutive lansărilor,
intrus, eşuat, picat la examenele istoriei şi este evenimentul cel mai important de după să fie prezenţi (şi sunt absenţi), a celor autorul a vorbit despre o lectură trans-in-
istoriei literaturii, neonest, viclean, abil, 1941, evenimentul postbelic, al deceniului prezenţi (ne)satisfăcuţi de prezentare. Am dividuală, în concordanţă cu ideea sa că se
inegal, confuz, contradictoriu, ignorant, sau, în cel mai rău caz, al anului. „Avocaţii“ citit şi o foarte sumară propunere de istorie schimbă receptarea în fiecare tip de socie-
neinteligent, gafeur, (im)prudent, incon- istoricului critic au cerut ca opera sa să fie a unei istorii a literaturii alternative, post- tate. Determinarea sociologică pare că pre-
gruent, primitiv, şcolăresc, improvizat, judecată după ce oferă şi, la o sugestie ori moderne, cu o altă concepţie şi structură. cedă, nu doar însoţeşte, criteriul esteticului.
banal, plat, ratat etc. În contrapartidă, s-a la o altă provocare a autorului, să i se opună N-a lipsit examenul stilistic, al formulării Dar cum societăţile au un grad mai mare
putut citi: atent, pertinent, subtil, fin, ori- prin noi lucrări similare sau compatibile. Şi fericite sau nefericite. A fost măsurată reu- de tranzitivitate decât de reflexivitate, am
ginal, strălucit, monumental, memorabil, apărătorii şi acuzatorii l-au comparat pe şita ori nereuşita lucrului şi, mai cu seamă, putea crede într-o lectură „societală“, omo-
inspirat, nuanţat, onorabil etc. autor cu G. Călinescu, dar şi cu Maiorescu, a fost (re)evaluat statutul din acest moment genă? Lectura e personală şi plurală, mai
O promisiune ţinută de N. Manolescu, Lovinescu etc. Primii au făcut-o favorabil, al autorului, cu autoritate reconfirmată sau mult divergentă decât convergentă. Nicio
până în acest moment, sfârşitul lunii august ultimii nefavorabil. infirmată, de învingător sau învins. operă acaparatoare nu e primită pe căile
2009, a fost de a nu răspunde personal unei receptări aşa-zis sociale, colective,
provocărilor criticilor săi. Altele au fost în- Istoria critică (miza propusă drept Reproşurile n-au fost puţine. Ele s-au omogene, în definitiv canonice. Receptarea
călcate, chiar fără să le recunoască. Autorul marea inovaţie) a fost clasificată diferit, referit la stilul prea direct (prea tranzitiv, ca nuanţează, de la caz la caz, atitudinile: lec-
anunţase o istorie a literaturii total nouă ca drept metodă şi model (paradigmă). Metoda să fim în disciplină), subiectivitatea dispen- tura nu e nici ca o pradă, nici ca o paradă.
redactare. N-a fost aşa. A susţinut, în pofida impresionistă conservatoare, asumată, a sată de măsura istoriei, chiar şi inadecv­ area Exemplul cel mai apropiat este chiar această
enormei evidenţe, că ar fi, totuşi. fost opusă metodelor ştiinţifice şi studiilor criteriului critic, estetic, pentru literatura istorie critică, intens criticată şi deja aflată
N-a răspuns criticilor nominal, dar la culturale. Criteriul estetic, propus de autor scrisă în comunism sub control politic. într-un început avansat de istoricizare.
modul mai larg tot a făcut-o. Întrebat de nu într-un mod exclusiv, a fost perceput în Amăgirile şi dezamăgirile ar veni şi din
ce i-a excomunicat din istoria critică pe A. toate felurile: ca fiind absolut, inconsec- istoria noastră generală distorsionată fun-
Marino sau Al. Piru, a motivat, extrem de vent, parţial. damental şi, evident, mai întâi, prin chiar
provocator, mai ales pentru cel dintâi, că fundamentele ei.
n-au avut niciodată vreo idee. A plusat în Sinteza a fost testată ca sistematizare,
alte cazuri faţă de evaluarea din marea sa structurare şi chiar intertextualizare. Au I-au fost semnalate ori vehement impu-
carte. Dacă nu şi Mihai Zamfir, cel puţin fost semnalate contradicţiile evitabile şi tate sub- sau supra-evaluările, excluderile,
Eugen Negrici a fost elogiat mai mult şi inev­ itabile, privind priorităţile, absenţele dar şi includerile de autori şi opere, caprici-
mai clar decât în Istorie, unde aproape totul sau prezenţele de autori şi opere. Pe genuri ile ostentative şi nu doar inerente, greşelile
este o asamblare a fragmentelor de cronici literare, a fost dezbătută competenţa în factuale sau de interpretare, mergându-se
literare. teorie, analize, ierarhizări. N-a scăpat până la denunţarea incompetenţelor ling-
Autorul a insistat asupra noutăţii totale relaţia adecvată sau inadecvată cu operele vistice (şi culturale) pentru literatura (ori
de metodă a istoriei critice. Dar critica individuale sau cu autorii. S-a constatat că „literatura“) veche scrisă în alte limbi decât
criticii, adaptată aici discontinuu, rămâne evaluarea corectă şi incorectă configurează româna.
o banalitate în speciile criticii, de la mo- un canon necreditabil, capricios, incom-
nografie la foileton. Puţine lecturi ocolesc plet în contemporaneitate şi conformist în S-a descoperit că autorul foloseşte
trecut. S-a discutat despre canonul făcut în lectura inversă, respinsă în prefaţă. E
colectiv sau de unul singur, (inter)genera- speculativ, nu epic, portretistic şi liric-
ţional, inexistent în afara susţinerilor alter- emoţional. Extinde sau întinde prea mult
native sau, în viziunea autorului, existent istoria literaturii. Prelungeşte esteticul
unde nu apăruse. Corul critic cacofonic

Constantin ZĂRNESCU Istoria literară

– gen în pericol al culturii scrise
Părintele meu, ajuns în al 91-lea
an al vieţii sale, în Lădeştii- presii ironice, despre aşternerea literelor pe ne pare azi, un sfătuitor de taină al artei şi bizareriile erei
Lăpuşata Vâlcii, întreb­ ând­ u-l pătură a-socială (apolitică) a hârtiei, despre scrise − vetust şi desuet. Tot astfel, la noi,
scriitură (text): despre peniţa ce aleargă, manuscrisele – adevărate stenograme per- electronice; zborul

ei, viteza imaginii

periodic, în telefon, asupra sănătăţii, îmi răs- scrâşneşte, zgârâie haoticul alb, cu ritmul, sonale ale lui N. Iorga, ori Camil Petrescu, necenzurate, tensi-

punde cu o anume cruzime, telegramatic, ori tahicardiile creatorului, ascunse în fascinante, în decodificarea lor, de către unile şi presiunile

în comparaţie cu mama, mai tânără cu un vârful ei etc. Despre claviatura maşinii de istorici, ne apar ca eforturi şi practici asupra cuvântului – oprit, poticnit, cenzurat

deceniu: „Suntem cum ne ştii!... Trăim!… scris, ale cărei zgomote şi ritm, mecanice, „căzute, uitate“… şi obstaculat uneori, de prea atenţi şi vigi-

Nu suntem căzuţi!...“ artistul le-auzea, în procesul „aşternerii“, Istoria literară, gen ilustru, cândva, al lenţi ochi, inclusiv de… cens şi auto-cens-

Istoria literară nu se află în criză, un ca fiind în rezonanţă cu fluxul său interior; culturii scrise şi istoricul literar, un profe- ură! Şi de censura… economică.

tulburător cuvânt, aflat în modă, ci ni se despre notebook-ul (laptopul) de pe biroul sionist, dificil format, prin ani, trebuie să Ori, chiar aici se află paradoxurile is-

relevă părăsită, căzută. Iar dacă în veacul, de acasă, sau din avion, a cărui claviatură, se opună, cu încrâncenare, modelor şi dis- toricului literar: să examineze idei – chiar

tocmai trecut, XX, încă mai ştiam că termi- rămânând mută trebuie să-ţi imaginezi putelor marginalizatoare şi sterile ale con- audio (orale), din vremea lui Socrate şi Iisus

naţiunile nervoase ale mâinii şi degetelor zgomotele ritmului vieţii, într-o atmosferă temporaneităţii. Să refuze ideea morţii… (până azi) – metamorfozarea, trecerea lor,

unui artist, se continuă în condei şi pătrund joasă, căzută, autistă, ca golurile de aer ale cronicii literare, ca instituţie culturală a lingvistico-filologică la literatură scrisă, în

în manuscris, azi nu mai suntem siguri! unui nave cosmice. unei tradiţii; moartea dramaturgiei, a ro- text, urmărindu-le tipărirea, difuzarea, pe-

Un bun poet, ostracizat cândva, spunea Un romancier, precum Faulkner, care manului, a operei, a simfoniei, a tragediei netrarea, în massa, receptarea. Urmărirea

după Revoluţia din ’89 despre sila metafi- în fluxul narativ, a părăsit serviciile maşinii etc., etc. … Moartea, decadenţa perpetuă a unor variante manuscrise, îngrijirea unor

zică faţă de unele idei, că „îl dor în pix“; de scris, pentru că nu avea ritmul şi viteza poeziei, poeţilor ş. a. Vinovate sunt confu- ediţii îl transformă pe istoricul literar, azi,

mai alaltăieri, l-am auzit pe un cunoscut pe care o impuneau terminaţiunile nervoase ziile, concurenţa neloială, conflictele dintre în scriitor de text: prefaţator, critic, tradu-

literat, din Cluj, spunând că „îl doare (în) ale mâinilor sale, în condei, alegând astfel ikon şi logos – chiar supremaţia haotică, cător, autor, precum G. Călinescu al unei

tastatură!…“ Tot astfel, găsim nuanţe şi ex- spectatorul unic şi divin al manuscrisului, azi, a imaginii faţă de cuvânt; stranietăţile epopei a naţiunii şi limbii!... →

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 9

Un viitor asigurat Reografii Constantin
literare M. POPA

S ubiect de predilecţie al ges- (> lat. perpatior = tăbăcit de suferinţă), latenţele brutale ale sextantului, devine Dantzig) egoiste, capricioase, extravagante,
turilor negatoare (asemeni fondatorul Muzeului Literaturii Române redemptivă prin conversie. Astfel, feno- insolente, dovedindu-se, iată, uzurpatoare,
teatrului, romanului, cărţii şi al revistei „Manuscriptum“. Începând ca menul literar privit prin sextantul critic având însă forţa de a absorbi semnificaţii
sau chiar literaturii în totalitatea ei), cu o poet şi critic literar, s-a dedicat apoi istoriei (metaforă epistemologică) dobândeşte un majore. Dar pentru aceasta ar fi necesar,
existenţă pusă periodic în criză şi înseriată literare ca arhitect al primelor şase volume înţeles fecund în încercarea de a armoniza, în formularea aceluiaşi Călinescu, un „cap
paradigmei celebrelor „morţi“ proclamate din ediţia critică Eminescu, ştiindu-se într-o sinteză inteligibilă, exactitatea optică formator“.
ritos, dar amânate sine die, istoria literară faptul că, în urma efortului descifrării ma- şi arbitrarul subiectivităţii.
se încăpăţânează să trăiască, este prezentă, nuscriselor, şi-a pierdut vederea. G. Călinescu de Şt. Dimitrescu, 1929
îşi manifestă eficienţa, mai mult, îşi ţine Între oglinda orizontală (captând entro- Istoricul literar de vocaţie construieşte,
captivi recuzatorii, tocmai prin aversiunea În acelaşi timp, în imaginaţia mea s-a pia creaţiei) şi oglinda index (reflectare a pe marginea cărţilor, propriile sale supozi-
lor înverşunată care îi determină să itereze asociat, desigur involuntar, silueta con- reperelor valorice), privirea criticului pri- ţii, caută, nu doar o aproximare a cunoscu-
judecăţi menite mai degrabă a-i exorciza venţională a piratului cu obligatoria eşarfă vilegiază, ca necesar gest de răscumpărare tului din scriitorii analizaţi, ci întreprinde
vitalitatea. Niciodată interesul pentru neagră acoperindu-i un ochi orbit de lumina a tuturor feloniilor, ceea ce filosoful Max şi un asalt în necunoscutul din sine. Numai
operele trecutului, mai îndepărtat sau mai fulgerelor sau a armelor de foc descărcate More înţelege prin extropy, adică nevoia de aşa, istoria literară este, în acelaşi timp, un
apropiat, (să nu se uite că şi actualitatea în cumplitele masacre pentru dobândirea organizare, ordine şi coerenţă. ecou al trecutului, dar şi un răspuns dat
imediată devine istorie) nu va dispărea. Se prăzii. acestuia. Din acest punct de vedere, miraj
schimbă doar instrumentele, grilele inter- Cine spunea că «demonul teoriei» a şi cursă, Istoria călinesciană rămâne repe-
pretative, se renegociază – cu o sintagmă Ochiul acoperit nu este încă un atribut obosit? Se poate glosa abundent în legătură rul absolut.
la modă – statutul epistemologic al disci- specific doar fioroşilor corsari. El reprezin- cu deconstrucţia sensurilor unice, se poate Pusă în termenii istoriei literare,
plinei, dar, furioasă ori resignată, purtând tă, deopotrivă, pierderea colaterală, tributul vorbi despre «revizitarea» metodologiilor problema actualităţii este o chestiune de
conştiinţa unei damnări epigonice, aceasta plătit de către toţi iscusiţii navigatori, fie acreditate în sfera autonomiei esteticului, permanenţă. Această aserţiune nu răspun-
îşi menţine provocator, funcţia de balizaj, căpitani posesori ai ipocritelor lettres de despre interferenţe performante între ling- de unor exigenţe polemice; ea recunoaşte
indicând traseele obstaculate, accidentate, marque, fie amirali cu brevete, utilizari ai vistică, filosofie, psihocritică, antropologie doar adevărul că istoria literară se bizuie
sau, dimpotrivă, rectilinii ale organicităţii sextantului. Până la perfecţionarea acestui in- culturală sau pragmatică. Cred, însă, că pe efortul continuu de a înţelege un univers
literare. Am în vedere, fireşte, constructele strument optic necesar orientării pe întinsele mai productiv este a vedea cauzele care au reflexiv trăit, lumea animată de conştiinţa
semnificative, studii, monografii, antolo- ape, lipsa filtrelor protectoare a provocat în condus la ideea că istoria literară şi, mai Cărţii.
gii comentate (în genul celor publicate la nenumărate cazuri, distrugerea vederii, stră- ales, istoria literaturii au intrat în desuetu- în timp ce se tipăresc, ignorând genurile
„Scrisul Românesc“), chiar istorii ale lite- lucirea soarelui fiind înfruntată, în numele dine, au devenit nefrecventabile. Lucrul se perene ale artelor scrise. Şi mi-a fost dat
raturii, deşi distincţia între istorie literară şi eficacităţii, cu inconştienţă rebelă. datorează, cel puţin la noi, confuziei jenan- să văd şi intelectuali sobri, lansându-se în
istoria literaturii trebuie făcută ori de câte te cu prestigiile instanţelor de decizie, fapt vulgarităţile şi trivialităţile audio-vizuale,
ori prospectarea teritoriului literar reclamă Desigur, tentaţia recursului la specula- ce trădează, în cazul unor autori, complexe divertist-diversioniste. Cum spunea cineva,
exerciţiul electiv destinat să dea identitate ţiile arhetipologice este greu reprimabilă, de autoritate. Avertismentul lui Al. Piru persoană însemnată, pe vesele unde TV, de
şi coerenţă valorii. după cum seducătoare îmi apar modula- vizându-l pe Dan C. Mihăilescu era simp- seară:
Dincolo de propunerile taxinomice, de ţiile comparatiste având drept conectiv tomatic: «Mihăilescule, ai să scoţi cărţi, − Credeţi-mă! Nobelul, din premiu lite­
multe ori convenţionale, sterile şi fără risc, figura piratului, prezentă în transfigurări am să te urmăresc şi-am sa te distrug!». rar, a devenit politic! Credeţi-mă!, fiindcă
se impune confruntarea, în câmpul neliniş- literare de la Satyriconul lui Petronius, în Apoi, nocivă apare iluzia canonizării, ca înainte de a fi jurnalist, am fost scriitor!...
tilor teoretice, dintre adepţii absoluităţii care „poetul mugitor“ Eumolpus, aflat pe principală miză a unor Istorii ale literaturii (În aceeaşi instanţă, am întâlnit intelectuali
calitative şi cei atinşi de lăcomia extensivă corabia naufragiată a lui Lichas în focul (Alex. Ştefănescu, N. Manolescu) ce par să tineri care nu mai ştiu ce înseamnă conf.,
a actului critic. Pentru că, deşi dificilă, fără creaţiei, sperie jefuitorii cu mârâitul său se consacre acestui deziderat în defavoarea abrev., apud., vs., script., ms., etc. pentru că
alianţa istoriei literare cu critica literară de fiară, până la, să spunem, exerciţiul interpretării evenimentelor literare, a orga- pasă-mi-te, n-ar mai fi studiat latină…)
este evident dublul eşec, atât în planul con- fastuos genealogic a lui Pantazi din Craii nizării lor, a descoperirii filiaţiilor, interfe- Istoria literară rămâne un factor de
ceptual, cât şi în acela practic, al cercetării de Curtea-Veche, pus de Mateiu Caragiale, renţelor, a cercetării curenţilor de adâncime extremă importanţă a limbii, culturii şi ar-
literare. în descendenţa cutezătorilor „tâlharilor de ce străbat epocile, dar şi a curentelor ce telor scrise (chiar şi orale, − spre ilustrare:
A fi istoric literar nu înseamnă a te apă“. Sau, Cervantes, capturat, cum se ştie, antrenează resurse imaginative, programe, producţiile folclorice) şi a civilizaţiei unei
claustra într-un spaţiu arhivistic securizant, de către piraţii „barbareşti“ şi vândut ca stiluri, ca expresie directă a totalităţii. naţiuni, a spiritului, mentalităţilor publice
ci a înfrunta dilematica tensiune a opoziţiei sclav în Alger. şi realizărilor ei. Şi faptul, istoric, de cea
între organizarea inteligibilă a operei şi A «raţionaliza» faptele întâmplătoare, a mai înaltă rezonanţă, că un mare savant
principiul subiectiv al creatorului. De altfel, clarobscurul bibliotecii as- descoperi sensul devenirii, a transforma ca- precum Sextil Puşcariu a înfiinţat, la în-
Am asociat întotdeauna preţul chinului cunde franje de cultură chemând în minte tegoriile în structuri, cum spunea Călinescu, ceputurile României Întregite, la Cluj, un
biruitor cu personalitatea lui Perpessicius consacrata „Parabolă a orbilor“ interpretată reprezintă atributele, marele domeniu al Institut de lingvistică şi istorie literară, şi
revelator în pictura lui Bruegel cel Bătrân istoriei literare şi, în acelaşi timp, şansa un Muzeu al istoriei limbii române, spune
Dacă istoria literară, este în frumos- sau metafizica orbiei gravată epic în Die concurării dicţionarelor şi enciclopediilor enorm, chiar şi în actualitatea şi contem-
blendung, romanul tripartit al lui Canetti. (de genul celor aparţinând unui Charles poraneitatea noastră, pe care am numit-o
stupida noastră actualitate, suferindă, frumos-stupidă.
Cred că primejdia orbirii purtată de
căzută, ei bine, cum o vom ridica şi sălta?
azi, ale cotidienelor „Jurnalul Naţional“ istorici şi cercetători literari (din toată
Am lucrat vreme de aproape trei decenii la (Biblioteca pentru toţi) şi „Adevărul“ ţara) care în aceeaşi vreme, sunt cronicari
(Colecţia cărţilor pe care trebuie să le ai) literari, autori de studii şi redutabili eseişti.
o instituţie de cultură, precum „Tribuna“, etc. Întâlnim, acolo, reeditări în care doar E cel puţin straniu, că în perioada post-de-
prefeţele sunt noi şi micile tabele crono­ cembristă, unele reviste au eliminat rubri­
într-un mare centru universitar precum logice, în rest, vedem munca unor istorici cile culturale, literare şi lingvistice, chiar şi
literari, care au trecut demult Styxul şi, cu în pofida culturii scrise, punând umărul, pe
Clujul; şi am descifrat şi decodificat, unele excepţii, ediţii îngrijite până în 1947. aceleaşi pagini, de capo al fine, la propa-
O altă nostalgie o am faţă de frumuseţea şi garea unor ideologii ale „noilor vremi“, că
alături de alţi colegi, manuscrise de Ioan valoarea acelor cărţi contemporane, precum mulţi articlieri şi publicişti sunt tentaţi de
De la Macedonski la Arghezi, mult preţuită dogme şi mode, ce devin inactuale, chiar
Slavici, Ion Agârbiceanu, Lucian Blaga de dascăli, care urmă-
resc profiluri literare
sau Victor Papilian; am descoperit chiar şi (autori şi opere), de
ieri şi de astăzi,
un manuscris de Gib. I. Mihăescu! Chiar necesare elevilor şi
studenţilor; faţă de
în arhiva, lăsată de Brâncuşi, în atelierul publicarea unor ma­
nuscrise inedite, apoi
său, din Paris, am găsit manuscrise, cu dicţionare, precum
acela al scriitorilor şi
aforisme inedite ale sculptorului, scrisori, oamenilor de ştiinţă,
până la Dicţionarul
fotografii – căci istoricul de artă trebuie să
general al literatu­
fie şi istoric literar, pe urmele unui V.G.
rii române (şapte
Paleolog sau B. Brezianu, publicând texte, volume), apărut de
curând, îngrijit de Costea Marinoiu, Constantin Zărnescu, Fl. Firan, Augustina Sanda
corespondenţă, confesiuni ale artiştilor etc. colective întregi de Constantinescu, Doru Moţoc, Ion Predescu (Rm. Vâlcea, mai, 2009)

Revitalizarea istoriei literare se poate

potenţa azi, prin reînvierea instituţiei

cronicii literare şi a rubricilor, în reviste

şi colecţiilor de ediţii şi restituiri, pe care

le-a avut înainte, a continuităţii publicării

operelor unor autori dispăruţi, a menţinerii

acelui prestigiu, pe care l-a avut cercetarea

filologică, pregătind manuscrisele pentru

tipar etc. Căci, iată, sunt nevoit să am nos-

talgii văzând colecţiile ajunse populare,

10 Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 Scrisul Românesc Eseu

Ioan Istoriile literare de autor –
LASCU
astăzi, un pariu pierdut?

A scrie o istorie a unei literaturi, fie ea şi să acopere şi perioada contemporană, aşa că în noul angajează pierzând din vedere uriaşa miză şi eforturile
a celei române, este o veritabilă aventură, mileniu Editura „Niculescu“ publica volumul V – Poezia supraomeneşti de a o duce la bun sfârşit.
mai cu seamă în zilele noastre. Mă refer, românească de la al doilea război mondial până în anul
bineînţeles, la istoriile literare de autor, de a căror apariţie 2000 –, continuând la Editura „Dacia“ cu volumul VI şi, Aproape la polul opus în ce priveşte obiectivitatea
literele române nu au fost ferite şi aceasta chiar în ultimul în sfârşit, la Editura „Daco-Romană“, ce a dat la iveală critică pare a se situa istoria literară a lui Marian Popa.
deceniu. Trei, ba chiar patru asemenea mari şi temerare volumul VII şi ultimul, „dedicat istoriografiei, eseisticii Recunoaştem că „pare“ este, în acest caz, un termen
întreprinderi au provocat seisme dacă îi cităm – şi nu avem şi criticii literare […] înglobat într-o ediţie definitivă eufemistic. Cândva asistent al profesorului Matei
cum să n-o facem – pe Nicolae Manolescu, Marian Popa, – într-un singur şi masiv tom – apărută cu puţin înainte Călinescu la Catedra de literatură universală şi comparată a
Ion Rotaru şi Alex. Ştefănescu. Aşadar am făcut cunoştinţă de dispariţia sa“ (Cf. Cornel Galben), întâmplată la 18 Facultăţii de Limba şi Literatura Română din Universitatea
cu: Istoria critică a literaturii române. 5 secole de lite­ decembrie 2006. Nu mai puţin de treizeci şi cinci de ani Bucureşti, Marian Popa s-a impus atenţiei încă din 1977
ratură, 2008, Istoria literaturii române de azi pe mâine, s-au scurs între apariţiile primului şi ultimului volum al prin publicarea, la Editura „Albatros“, a unui Dicţionar
vol. I, 2001 (este aşteptat să iasă din tipografie şi volumul acestei respectabile serii. Un travaliu de o viaţă, fiindcă, de literatură română contemporană, ulterior reeditat,
II, la Editura „Semne“), O istorie a literaturii române în fără îndoială, cercetarea a început mai devreme, odată controversat sub mai multe aspecte: stil, abordare şi
şapte volume (primele trei scrise şi publicate înainte de cu debutul editorial din 1959 (Ion Creangă. Bibliografie evaluare critică şi chiar exactitate a datelor. Putem bănui
1990, al şaptelea apărut în 2006, cu puţină vreme înainte comentată) sau, probabil, şi mai înainte. că un atare dicţionar se află la originile îndepărtate ale
de dispariţia autorului, Ion Rotaru, toată seria fiind reluată, unei mai recente istorii literare. A scris şi câteva cărţi de
revăzută şi completată începând din 1994) şi Istoria litera­ Istoria lui Ion Rotaru cuprinde inclusiv referinţe la proză, între ele Podul aerian şi Doina Doicescu şi Nelu
turii române contemporane 1941–2000, publicată în 2005. scriitorii români din afara frontierelor de azi ale ţării. Ea Georgescu. Plecat apoi din ţară, Marian Popa a revenit
Tomuri impresionante prin volum, documentare, cantitate a suscitat multe comentarii, atrăgându-şi destule imputări în atenţie prin „lansarea la apă“ a acelei lucrări de gen
de informaţie, curaj, perseverenţă şi spirit de competiţie cu privire la anumite stângăcii, rigiditate în stil şi evaluare aproape parodic intitulate Istoria literaturii române de
sau, în cele mai multe cazuri, pariu cu sine. Aspecte aproa- critică, inadecvare a unor modalităţi de abordare şi lipsa azi pe mâine. Aşadar Istoria literaturii române… şi nu
pe liminare, totuşi, având în vedere că trebuie cercetate în unor ierarhizări credibile. O istorie… însă auto-relativizarea abordării se citeşte în
primul rând competenţele, justeţea selecţiei, clasificările şi sintagma „de azi pe mâine“. O istorie „variaţionistă“, ca
ierarhizările, obiectivitatea spiritului critic, exactitatea şi Privit cu superioritate de o bună parte a elitei literare, să fac apel la un calificativ şucar dar nedefinibil, totuşi cu
completitudinea informaţiei, adecvarea stilistică. Ion Rotaru nu a fost scutit de etichetări de felul „realist- gândul la succinta şi anonima prezentare găsită pe unul
Istoriile literare de autor, îndeosebi cele care se socialist“, „didactic“, „demodat“, „depăşit“, „prăfuit“ din rarele site-uri (poate unicul) ce ne informează despre
ambiţionează să cuprindă o întreagă literatură naţională etc. Una peste alta, opera lui de istoric literar rămâne însă această operă:
de la origini până în prezent, reprezintă, în zilele noastre, cea mai amplă şi consecventă întreprindere de gen din
unele dintre cele mai îndrăzneţe tentative ce s-ar putea face ultima sută de ani şi, aproape sigur, din întreaga literatură „Nu există altă carte care să fi iscat atâtea pasiuni
în domeniu. Trei sunt, după opinia noastră, impedimentele română. contrare, întinse de la ditirambi la negare absolută, ca
principale. Istoria literaturii române de azi pe mâine de Marian Popa,
Primul este acela legat de istoriile anterioare, care, Fără să fi avut ecouri critice notabile O istorie a scoasă […] în anul 2001, aceasta în ciuda tirajului „de
într-un mod insidios ori evident, servesc drept model literaturii române este, în opinia noastră, un util instrument familie“ şi a distribuţiei care a evitat reţeaua comercială
noului „atentator“. Desprinderea de modele, distanţarea de lucru şi o bogată sursă de informaţii pentru specialiştii (sic!). A produs deja contrarietate titlul, care parafrazează
critică faţă de ele, constituie o condiţie sine qua non a în materie, dar mai cu seamă pentru profesori şi studenţi. pe acela al unor lucrări standard de acest tip (!), pe de altă
originalităţii, a independenţei în selecţia autorilor, în Cel puţin în ce priveşte informaţia ea se vrea şi chiar este parte definind o epocă totalizată (?), deopotrivă dogmatică
structurare şi în evaluarea critică. Exemplul cel mai recent un garant al exactităţii, ţinând seamă de scrupulozitatea şi labilă (sic!), precum şi corelaţiile provizorii publice şi
este acela al raporturilor dintre Istoria critică a literaturii ieşită din comun a profesorului Ion Rotaru. I se pot secrete ale unei literaturi căreia şi azi i se revelă noi fapte şi
române a lui N. Manolescu şi Istoria literaturii române de reproşa, desigur, şi alte lacune – îndeosebi absenţa unor texte. Marian Popa a căutat să angajeze o maximă variaţie
la origini până în prezent a lui G. Călinescu. De altminteri, scriitori contemporani – dar autorul a avut bunul simţ să-şi (?) stilistică în redactare şi a încercat să interpreteze faptele
presiunea modelului din umbră a fost mult dezbătută de intituleze opera O istorie… şi nu Istoria literaturii române, epocii şi textul beletristic prin cele mai adecvate metode.
critica literară care nu a ezitat să se refere la influenţe, aşa cum alţi autori, mult mai vizibili, nu au ezitat să o Se vor întâlni în acest sens secţiuni şi pasaje pozitiviste,
puncte de sprijin, similitudini, ba chiar şi la imitaţie. Al facă. Ea vădeşte şi realitatea că un singur cercetător care de la listarea nudă la interpretarea statistică, de la analiza
doilea impediment ţine de temeritatea tentativei singulare îşi fixează o asemenea finalitate trebuie să-şi dedice toate semiotică la cea psihosomatică sau biologică; de la cea
de autor, fiindcă un asemenea efort, uriaş, depăşeşte azi, în eforturile vreme de multe decenii, pentru documentare, sociologică la cea etnolingvistică; nu lipsesc paginile cu
mod normal, posibilităţile unui singur om. studiu, elaborare etc. acesta substituindu-se, de fapt, unor caracter reportericesc ale celui care a cunoscut şi a trăit
În fine, cel de al treilea este unul şi mai delicat: tratarea instituţii specializate în domeniu: Academie, institute de epoca, nici anecdotele cu relevanţă caracterologică şi
literaturii contemporane, unde spiritul critic, probitatea, cercetare, fundaţii, universităţi, unde colective întregi îşi explicare a naturii morale a unei lumi, nici chiar zvonurile,
obiectivitatea, alegerea autorilor, evaluarea lor, timpul împart munca pe curente, perioade, şcoli literare, scriitori care au o valoare excepţională în organizările politice
afectat cercetării, ar trebui să işte cât mai puţine discuţii în care sunt competente. A fi astăzi specialist al unor întregi totalizate (?). Se vor identifica modulaţii de la parafraze
contestatare. Aici preferinţele, simpatia pentru „generaţii“ literaturi, multe având istorii milenare, este o adevărată la perifraze, de la aforistic la imprecativ; s-au reprodus
şi „găşti“, „prieteniile“, „protejaţii“ trădează adesea. utopie, sau cel puţin un dur pariu cu sine, cei care se fără falsă pudoare şi formulări triviale, dacă ele au avut
Nici N. Manolescu, nici Alex. Ştefănescu nu au scăpat strălucire expresivă şi au iluminat ceva din caracterul unui
de asemenea învinuiri, parţial îndreptăţite. Ar mai fi, de autor, al vieţii literare sau al societăţii. Spre deosebire de
asemenea, „colaborarea armonioasă“ dintre criticul şi cei ce uzează deformat de noţiunea de Istorie, Marian
istoricul literar, întruniţi în personalitatea aceluiaşi autor, Popa a pornit prin postularea definiţională modernă, în
cerinţă despre care a glosat G. Călinescu şi a scris „în baza căreia este de conceput o structură de relaţionare a
reluare“, dar şi în manieră personală, N. Manolescu. succesiunii temporale, simultaneităţii şi arhetipalului,
Sub aspectul întinderii, al volumului propriu-zis, localul şi planetarul, trecutul şi prezentul fiind termenii
istoria literară a lui Ion Rotaru se desprinde în câştigătoare unei realităţi aproximabile comparatist (!!)“.
detaşată. Cuprinde nu mai puţin de şapte volume – trei scrise
şi publicate înainte de 1990, patru după aceea. O istorie Dacă acesta nu ar fi fost un text promoţional cu atâtea
a literaturii române este cartea vieţii fostului profesor veleităţi critice, probabil că nu l-am fi băgat în seamă.
de la Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti. Dar aşa… deducem că Istoria literaturii române de
Volumul I, intitulat De la origini până în prezent, a ieşit azi pe mâine este un soi de text subversiv, o petardă cu
de sub teascuri în 1971. Următorul viza literatura română explozie subterană, din moment ce ea nu s-a distribuit
creată între 1900 şi al doilea război mondial (apărut în prin reţeaua comercială, ci a avut un „tiraj de familie“.
1972). În fine, al treilea tom „antedecembrist“ a fost Mai aflăm că a existat „o epocă totalizată“, adicătelea
oferit publicului interesat în 1987 şi se referea la tulburea cum altcumva decât… însumată, dar şi contradictorie, din
perioadă 1944–1948. Toate cele trei volume au fost moment ce era „deopotrivă dogmatică şi labilă“, adică
publicate la fosta Editură „Minerva“. În noile condiţii ale încremenită şi nestatornică totodată. De fapt labilitatea
„epocii de tranziţie“, dar ţinând cont şi de interesul stârnit şi aspectul heteroclit aparţin stilului şi modalităţilor de
şi de polemicile purtate în jurul acestei istorii literare, din tratare aplicate de Marian Popa din moment ce pendulările
1994 până în 1997, Editura gălăţeană „Porto Franco“ a lui se înscriu între pozitivism, nuditate şi statistică, el
reluat primele patru volume, ultimul tratând despre epoca trecând metodic de la semiotică la analize psihosomatice
interbelică. Tenacitatea şi acribia lui Ion Rotaru nu s-au şi biologice (ceva de neînţeles, cum e posibil să analizezi
oprit însă aici – istoricul avea ambiţii exhaustive, dorind un text sau un autor psihosomatic sau biologic?), de la
sociologie la etnolingvistică, de la reportaj la anecdotică!
Aceasta să fie imposibila dar „maxima variaţie stilistică
în redactare“? Se menţionează importanţa zvonurilor, a

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 11

Ediţia Al. Piru, Editura Minerva, 1986 ne dovedesc […] că ochelarii de cal şi surzenia nu fac istoria literaturii, textele jurnalistice, memorialistica etc. El
parte din metodele şi instrumentele criticii şi mai ales ale nu face nici un fel de critică a ideilor şi nici a sensurilor (a
zvonisticii în „organizările politice totalizate“ (iarăşi!), istoriei literaturii. Totuşi Alex. Ştefănescu are o scuză, care hermeneuticii operelor adică), ci rămâne fidel dimensiunii
dar şi unele „formulări triviale“ ce pot avea „strălucire la gigantismul domniei sale merge: nu a citit. O istorie tradiţionale a criticii şi unei anume abordări „epice“ a
expresivă“ şi putere de iluminare! Este greu să ne abţinem literară nu se poate face numai înghesuind în burdihanul literaturii, trimiţându-ne direct la binecunoscuta idee a
râsul citind aceste caraghioslâcuri, asemenea formulări ale ei furaje de genul: recenzii, foiletoane, crochiuri, «recitiri» lui G. Călinescu – literatura văzută ca ştiinţă inefabilă şi
anonimului autor umplându-ne totodată de suspiciuni cu în diagonală şi tot soiul de istorioare anecdotice şi eseuri sinteză epică.
privire la originea informaţiilor şi la intenţiile unui istoric de «cronicar muntean»… Ea nu poate fi o interminabilă
neaşteptat al literaturii române precum Marian Popa. În tabletă de scriitor!“. În ce priveşte critica genurilor, Manolescu se limitează
aceste condiţii pare explicabil ca el să fi pornit de la o la taxonomia clasică – liric, epic, dramatic, critic – fiind şi
hilară „postulare definiţională modernă“ prin care, contrar S-a văzut, de asemenea, cum a fost amputată literatura aici un tradiţionalist, pentru că, alături de estetic, tradiţia
celor care „uzează deformat de noţiunea de Istorie“, vrea română contemporană prin ignorarea unor nume precum este al doilea canon acceptat. Cât despre canon acesta
să instaureze „o structură de relaţionare a succesiunii Gellu Naum, Ştefan Agopian, Ion Mureşan, Al. Cistelecan, nu este conturat teoretic, ci doar acceptat ca atare, ceva
temporale, simultaneităţii şi arhetipalului“, realitate în care Eugen Negrici, Dan Cristea, Gheorghe Crăciun, Alexandru asemănător cu viziunea lui Harold Bloom – canonul nu se
totul este „aproximabil comparatist“. Gongoricul limbaj al Muşina, Adrian Alui Gheorghe, Gellu Dorian, Lucian defineşte ci doar se stabileşte prin selecţia unor autori şi
acestui umil text promoţional dă numaidecât în vileag un Vasiliu, Daniel Vighi, Cornel Moraru, Ion Moldovan, opere fundamentale, fiind, în realitate, impus de acestea.
veleitarism critic insaţiabil vecin cu impostura. Traian Ştef, George Vulturescu, Ion Pop, Marian Drăghici, Cum constatam mai înainte, teoria literaturii nu este
Bedros Horasangian, Constantin Stan, Mircea Ciobanu, luată în seamă: criticul utilizează rarisim noţiunea de text
Istoria literaturii române de azi pe mâine a fost drastic Costache Olăreanu, Nichita Danilov, Liviu Ioan Stoiciu, literar şi deloc termeni precum literaritate, discurs, enunţ/
amendată de critica profesionistă, reproşându-i-se între Casian Maria Spiridon, Mircea Martin, Marius Tupan, enunţare.
altele inconstanţa, caracterul heteroclit în stil şi metode, Gheorghe Iova, Dan Laurenţiu, lista putând fi şi mai
omisiunile, ierarhizările deforma(n)te, histrionicul şi lungă. Istoricul a amintit, în schimb, de scriitorii din exil Ca şi Istoria literaturii române contemporane 1941–
ieşirile umorale ale autorului. Ea se doreşte polemică şi şi din Basarabia, din păcate foarte sumar, mulţumindu-se 2000 a lui Alex. Ştefănescu, Istoria critică… a lui N.
spectaculară, dar este, nu de puţine ori, defăimătoare şi aproape cu nişte liste de nume şi acelea incomplete ( A Manolescu este taxabilă de subiectivism şi de omisiuni.
speculară. În afara cantităţii apreciabile de informaţie şi se vedea scurtele paragrafe Întregirea literaturii române şi Scriitori contemporani precum Adrian Marino, Irina
evaluărilor corecte ale unor scriitori, seducţia căutată Descoperirea literaturii din Basarabia). Mavrodin, Ioan Flora, Constantin Stan, Gheorghe Iova,
de istoric rezidă în polemica implicită împinsă până la Adrian Dumitraşcu, Lucian Vasiliu, LiviuAntonesei, Vasile
detractare, exhibiţionism, speculaţii de ordin extraliterar şi Cu toate defecţiunile sale, Istoria literaturii române Baghiu, Gellu Dorian, Casian Maria Spiridon, Ruxandra
petarde stilistice. În acest fel este greu să ocolim afirmaţia contemporane 1941–2000 (Editura „Maşina de scris“, Cesereanu, Corin Braga, Mircea Tomuş, Iustin Panţa,
că Istoria literaturii române de azi pe mâine a fost scrisă 2005), cel mai bine realizată sub aspect tipografic dintre Gheorghe Vulturescu, Ion Moldovan, Traian Ştef, Daniel
întru dărâmarea unora şi apologizarea altora, scoţând apariţiile de gen postdecembriste, este totodată şi o bună Vighi, Dan Stanca, Marian Drăghici, Aura Christi, Marian
mereu în faţă, prin mijloace eseistice şi tendinţe pamfletare, sursă de documentare. Popa, Mircea Bârsilă, Nicolae Oprea, Monica Spiridon şi
proeminenţele de personalitate ale lui Marian Popa. atâţia alţii nu au fost inseraţi, cu puţine excepţii, nici măcar
Este în afara îndoielii că Istoria critică a literaturii ca „scriitori de dicţionar“.
Alt suferind de sindromul Călinescu este Alex. române. 5 secole de literatură, semnată de Nicolae
Ştefănescu; şi el a scris de unul singur o istorie literară care Manolescu (Editura „Paralela 45“, 2008), este cea mai Reproşabil este şi felul în care N. Manolescu înţelege
se vrea şi ni se înfăţişează ca o operă de artă gigantescă discutată, cea mai pretenţioasă, mai respectabilă dintre dicţionarul de scriitori, adică sub forma unor liste simpliste
prin mărimea formatului şi cele 1175 de pagini ale sale. istoriile ultimelor şase decenii, ea implicând în ochii în care nu se specifică nimic în afară de anii naşterii şi, unde
Istoria literaturii române contemporane 1941–2000, fie şi tuturor competenţele şi prestigiul criticului, considerate nu este cazul, ai morţii. Sau e vorba doar de propuneri pentru
numai prin anul de pornire (1941), se doreşte o continuare de puţini inatacabile. Iată că tocmai apariţia masivului tom un eventual dicţionar al scriitorilor care să completeze
a Istoriei literaturii române de la origini până în prezent (1526 de pagini) a stârnit un adevărat taifun de controverse, istoria critică? Oricum, pură minimalizare! Acest lucru nu
a lui G. Călinescu, publicată, cum bine ştim, în anul de contestări, (re)puneri în discuţie a unor idei şi concepte, înseamnă totuşi că celor excluşi nu le sunt deschise istoriile
graţie 1941. între care cele de receptare, istorie critică, scriere la două literare viitoare, operele multora dintre ei, aşa cum spune
mâini şi mai ales canon. şi Manolescu, fiind încă în curs de instaurare.
Viciată frecvent de un bun plac de mandarin critic,
Istoria… luiAlex. Ştefănescu ignoră nume mari, iar revistele Antrepriza lui Manolescu este cea mai spectaculoasă Am scos în evidenţă lapidar doar o parte din lacunele
literare de după 1989 nu intră în vederile sale, conform sfidare a credinţei multora că istoriile literare de autor unei opere care altminteri este, incontestabil, de mare
argumentului futil că valoarea ar fi doar individuală. La sunt, astăzi, un pariu pierdut. Considerat drept cel mai utilitate şi valoare. Este meritorie prin volumul de
tot pasul întâlnim partipriuri de care beneficiază ziarişti indicat, cel mai competent şi autoritar, Nicolae Manolescu informaţie, prin punerea în mişcare a competenţelor critice,
pretinşi a fi importanţi „formatori de opinie“ precum Ion a pus în sfârşit capăt aşteptărilor, dar nu a putut satisface prin imensul efort de documentare, studiu al operelor,
Cristoiu sau Cristian Tudor Popescu, ori cei din cercul pe toată lumea, nici toate exigenţele majore ridicate de colaţionare a datelor, clasificare, analiză critică etc. Istoria
României literare (Pavel Şuşară, Adriana Bittel, Ioana o asemenea mare încercare. Este supraomenesc. În afară critică… întocmită de Nicolae Manolescu rămâne cea mai
Pârvulescu), unde istoricul literar îndeplineşte funcţia de de singularitatea tentativei şi a îndeplinirii ei, Istoriei însemnată realizare totalizantă în literatura de specialitate
redactor-şef, dar îndeosebi indivizi şi individe precum critice…i s-au adus o mulţime de obiecţii, în mare măsură după faimoasa şi atât de elogiata Istorie a literaturii române
Mihai Gălăţanu, Valeriu Butulescu, Ovidiu Hurduzeu, îndreptăţite. Apelând la teoria receptării (Hans Robert de la origini până în prezent a lui G. Călinescu.
Liviu Capşa, Constantin Creţan, Florin Sicoe, Petru Barbu, Jauss) şi la mutaţia valorilor estetice (Eugen Lovinescu),
Diana Manole, Andreea Deciu, Ecaterina Rădoi, Simona Nicolae Manolescu neglijează apoi estetica şi teoria Se cuvine, în cele din urmă, să ne punem întrebarea:
Tache, Mira Feticu, Adina Huiban ş.a. literaturii, atât ca operare cu multe din conceptele şi ideile sunt astăzi istoriile literare de autor un pariu pierdut?
ce s-ar fi impus, cât şi ca abordare istorică şi critică propriu- Da, cel puţin parţial: miza este enormă, iar câştigul nu
Afirm încă o dată, aşa cum am făcut-o într-o intervenţie zisă, omiterea lui Adrian Marino sau a Irinei Mavrodin este niciodată pe măsura aşteptărilor. Şi încă un aspect,
din 2006, că atât favoritismul cât şi „ignorările grandomane fiind imputările cele mai semnificative în această direcţie. în general ignorat de istoricii literari: în ultimii nouăzeci
de ani, de la primul război mondial încoace, s-a scris,
Manolescu pune un accent prea apăsat pe gust, un foarte probabil, mai multă literatură decât în toată istoria
factor subiectiv care stârneşte suspiciuni în ce priveşte anterioară.
obiectivitatea. Subiectivitatea criticului, şi aşa generatoare
de circumspecţie, devine astfel factor de selecţie şi de
evaluare. „Ceea ce lui Manolescu i se întâmplă fără altă
discuţie […], chit că subiectivitatea lui este una elegantă.“,
cum precizam („Ramuri“, nr. 1/2009). În al doilea rând,
faptul că istoria este scrisă de Manolescu la două mâini are
o justificare destul de confuză şi insuficientă. Este vorba,
conform explicaţiilor criticului, de critica personală, pe
de o parte, şi de critica criticii, pe de altă parte, aceasta
din urmă vizând, în fapt, receptarea critică a operelor
de la momentul publicării până la momentul abordării
lui Manolescu. Desigur, nici aici nu este vorba de ceva
exhaustiv, nu toate opiniile criticilor sunt luate în vizor,
ci numai ale celor de referinţă. Această modalitate critică
nu este însă aplicată consecvent, existând capitole întregi,
precum cel dedicat „memorialiştilor de ieri şi de azi“ fără
citarea aprecierilor măcar ale unui singur critic notabil. Pe
de o parte mâna criticului Manolescu, pe de altă parte mâna
criticilor de până la el, în măsura opţiunilor şi posibilităţilor
de cuprindere, tot ale lui Manolescu, coeficientul de
relativitate devenind astfel semnificativ…

Cât priveşte criteriile de evaluare şi clasificare, este
supralicitat criteriul estetic (ceea ce este bine, totuşi,
într-o vreme de confuzie regretabilă a valorilor artistice).
Manolescu omite să redefinească esteticul şi nici nu
precizează ce alt criteriu de selecţie şi evaluare aplică
atunci când abordează operele fără ficţiune – critica şi

12 Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 Scrisul Românesc Eseu

O idee Adrian Literatură, cult şi propagandă
în România anilor ’70
CIOROIANU

Î n România regimului comunist, spirit luminat dublat de o demnitate umană unui talent rar, văzut după 1971 drept unul de toate, Ion Antonescu este umanizat
foarte vizibil în anii ’60, o veri- de admirat. În trecutul său, inginerul fusese dintre „rezistenţii“ cei mai redutabili faţă într-o manieră până atunci cu totul inedită.
tabilă modă literară se propagă în închis – din motive politice –, în urma unor de planul oficial de reideologizare în forţă Personajul are multe necazuri şi puţine bu-
domeniul literaturii: anume romanul (dar acuzaţii nedrepte, conturate chiar cu com- a creaţiei artistice, Marin Preda este deja la curii, are dubii, este chinuit de frământări,
şi piesa de teatru sau poemul) cu cheie, plicitatea colegilor săi de partid; acum el mijlocul anilor ‘70 unul dintre scriitorii al destinul său în cele din urmă tragic este
gen de scriitură destinat celor care, într-un este din nou liber şi cu totul pregătit să uite căror prestigiu le permite să nu amestece anunţat de toate aceste probe morale prin
fel sau altul, sunt deja iniţiaţi, care ştiu şi să ierte. Cel care i-a distrus tinereţea se literatura şi politica mai
să citească printre rânduri şi să depisteze numeşte Pavel Stoian (a se citi Gheorghe mult decât o cere stricta care trece. Fişa biografică
personajele reale care se ascund în spatele Gheorghiu-Dej), era cel mai bun prieten conjunctură. Preda nu a a personajului – începută
numelor fictive. al inginerului Petrescu şi ocupa în acel fost un disident, dar era în în capitolul VIII al cărţii
Este, fără îndoială, tocmai reflexul cen- trecut tenebros poziţia de prim-secretar al 1975 – şi va rămâne până şi continuată în capitolul
zurii cel care a creat şi a asigurat succesul comitetului judeţean de partid. „Deşi cin- la moartea sa, în 1980 – o IX, cel care-l prezintă pe
indiscutabil al acestei literaturi codificate, cu stit şi devotat cauzei socialismului, acesta hard nut to crack pentru general în postura unui
atât mai apreciată de cititori cu cât această îşi înţelege rolul într-o manieră dogmatică regim (după formula lui fiu care se retrage în lo-
codificare furnizează impresia că evenimen- şi abuzivă, depărtându-se de tovarăşii cei Michael Safir), chiar şi cuinţa mamei sale, în du-
tele şi interpretările oferite sunt mai credibile mai apropiaţi, adoptând măsuri arbitrare, în ciuda serviciilor indi- pă-amiaza zilei de 24 de-
decât versiunile explicit oficiale ale aceloraşi de o gravitate excepţională, împotriva recte pe care, din poziţia cembrie 1940, nu pentru
evenimente. Oficialităţile au penetrat în celor care au alte opinii decât ale sale“ sa în lumea literară, le a sărbători Crăciunul,
timp relativ scurt acest mecanism; şi, atâta (Traian Şelmaru,) – spune prefaţatorul aducea acestuia. Tocmai ci pentru a fugi de toate
vreme cât neutralizarea lui ar fi fost practic piesei (provocându-ne să observăm cât de din perspectiva acestor gândurile care-l chinuiesc
imposibilă chiar şi într-o societate pe deplin mult seamănă această notă de cronicar cu o servicii indirecte romanul – este relativ exactă şi cu
controlată, oficialităţile l-au acaparat în bună caracterizare proprie şedinţelor de partid!). Delirul este şi cel mai atât mai persuasivă cu cât
parte şi l-au exploatat în manieră proprie, În fine, personajul prin excelenţă pozitiv al interesant: el ilustrează în este prezentată prin mij-
tocmai pentru a mări credibilitatea propriilor piesei este noul prim-secretar Mihai Duma, egală măsură individua- loacele romanţării proprii
lor interpretări. cel care recent l-a înlocuit în funcţie pe lizarea scriitorului, prin literaturii. Spun relativ
Primul exemplu ales este o operă drama- Pavel Stoian, acesta din urmă fiind atins abordarea unei teme până pentru că, în dorinţa
tică publicată în 1973, transcripţie scenică a de o boală incurabilă – aşa cum în istoria atunci puternic tabu-izată de a sublinia anglo- şi
unui film cu acelaşi titlu: Puterea şi adevă­ reală Nicolae Ceauşescu l-a înlocuit pe un de către discursul oficial, dar o face prin- francofilia lui Antonescu,
rul, de Titus Popovici, publicată în ianuarie Gheorghiu-Dej răpus de cancer. tr-o concesie al cărei caracter extraordinar Preda aminteşte numirea acestuia, în 1924,
derivă tocmai din faptul că ea este făcută de ca ataşat militar la Londra, dar şi faptul că
1973 în revista „Teatru“ (Pentru un impact Aşadar, nicio dificultate în a-l repera Marin Preda şi nu de un alt autor. acesta ar fi fost „şef de promoţie la Saint-
Cyr, unde foarte rar se întâmpla ca un străin
sporit, piesa a fost tradusă în limbi de circu- în Mihai Duma (personaj ce dovedeşte Potrivit tuturor interpretărilor – inclu- să fie astfel recunoscut de profesorii fran-
siv cele ale criticilor şi istoricilor literari cezi drept cel mai bun“ (Preda, Delirul …,
laţie şi publicată în revistele de propagandă „un nou fel de a înţelege sinteza puterii apropiaţi scriitorilor –, Marin Preda s-a p. 132). Or, acest din urmă detaliu este cu
documentat câţiva ani pentru acest roman, totul fictiv. Antonescu nu a fost absolvent
spre exterior ale regimului – vezi o versiune şi adevărului, de unde şi superioritatea sa pe care în momentul apariţiei avea încă in- al Şcolii Militare de la Saint-Cyr; în ciuda
tenţia să îl continue cu un al doilea volum faptului că acest detaliu pus în circulaţie
franceză la Titus Popovici, Le Pouvoir et la politică şi morală“) pe Nicolae Ceauşescu, ( Ultima pagină – 415 – a romanului purta de Preda a fost în mod repetat infirmat de
menţiunea „Sfârşitul volumului I“) – o idee istorici, el dăinuie încă în discursul public
Vérité, în „Revue Roumaine“, XXVIII, nr. personajul în viaţă atunci. Constrâns de rămasă numai în stadiu de proiect. Detaliul românesc până astăzi.
cel mai discutabil în analiza acestui best În halat şi în papuci de casă, Condu-
3, martie 1974, p. 21). Piesa, pusă în scenă această distribuţie, finalul este echivalent seller beletristic priveşte eventualul sprijin cătorul Antonescu trece în revistă – prin
de care Preda s-ar fi bucurat, din partea voinţa scriitorului Preda – toate etapele
la Teatrul Bulandra din Bucureşti în regia unei ore de istorie recentă cu deznodământ regimului, pentru această documentare; ascensiunii sale, din 1917 şi până în sep-
faptul că acest sprijin ar fi fost acordat şi tembrie 1940 când, oarecum împotriva
lui Liviu Ciulei (el însuşi un regizor foarte optimizat: Pavel Stoian (alias Gheorghe primit nu este încă dovedit de manieră teh- convingerilor sale, urmează să-i asocieze
nic-formală, dar este considerat ca foarte la guvernare pe legionarii din Garda de
apreciat şi creditat cu parti pris-uri artis- Gheorghiu-Dej) este muribund, frământat posibil de către majoritatea celor avizaţi Fier. O rememorare şi o analiză a situaţiei
direct sau tangenţial (Ştefan Andrei şi curente în care mama sa devine nu numai
tice mai curând liberale), a fost un succes de regrete dureroase; experimentatul Petre Cornel Burtică – mi-au confirmat caracte- confesor, dar şi consilier.
rul mai mult decât probabil al unui sprijin Toate personajele reprezentative ale
veritabil. Nicio surpriză în faptul că acest Petrescu (alias Lucreţiu Pătrăşcanu), care de documentare primit de către Marin epocii sunt prezente, cu explicaţii succin-
Preda din partea oficialităţilor.); este cu- te, în această prezentare a lui Antonescu:
lucru s-a întâmplat. „Acţiunea se petrece în este liber, şi tânărul şi promiţătorul Mihai noscut faptul că toţi cei care – fie ei istorici I. Gh. Duca, generalul Zizi Cantacuzino,
sau artişti plastici –, cu acordul regimului, Corneliu Zelea Codreanu, Octavian Goga,
zilele noastre“, precizează prevenitor autorul Duma (alias Nicolae Ceauşescu), noul abordau teme delicate ale istoriei recente, regele Carol al II-lea, metresa acestuia
beneficiau de acest sprijin, care mergea Elena Lupescu, Nicolae Iorga, mareşalul
în deschidere, chiar dacă – cititorul mediu conducător de partid, rămân împreună, uneori chiar până la selectarea documente- Palatului Urdăreanu, Horia Sima, Gh.
lor, lucrărilor sau fotografiilor ce urmau să Tătărescu ş.a.
avizat înţelege repede – acţiunea de fapt se lucrând cot la cot pentru binele regiunii şi fie avute în vedere. O astfel de sinteză a istoriei interbe-
lice a României cititorul mediu român
petrecuse în urmă cu peste două decenii. În pentru noul comitet de partid (altfel spus, Caracterul excepţional al aceste apariţii nu mai întâlnise în niciun roman publicat
a fost dat de personajul care devenea eroul în ţară. În plus, în lunga discuţie dintre
culisele piesei se află „afacerea Pătrăşcanu“, pentru România şi pentru PCR). Literatura indirect al cărţii: mareşalul Antonescu, Conducătorul Antonescu şi masa sa citi-
Conducătorul României între 6 septembrie torul putea întrevede, vag, un ecou al altui
liderul de partid condus spre moarte de o ca- oferă astfel un happy end tardiv pentru is- 1940 şi 23 august 1944. Dat fiind discursul episod literar-mitologic: discuţia, ceva mai
efectiv univoc practicat în mod oficial în plină de dramatism, dintre Ştefan cel Mare
bală politică dirijată de fostul prim-secretar toria virtuală a unui vechi conflict din sânul ţară despre acest general – ulterior mareşal şi mama sa, din poemul clasic Mama lui
– care în iunie 1941 implicase România în Ştefan cel Mare a lui Dimitrie Bolintineanu,
al partidului, Gheorghiu-Dej; afacere prin partidului. războiul antisovietic cu scopul recuperării cunoscut tuturor românilor cu educaţie
provinciei Basarabia (Republica Socialistă medie – din moment ce ea s-a aflat timp de
a cărei reprezentare alegorică autorul, Titus Al doilea exemplu este cu mult mai Sovietică Moldovenească, la data apari- decenii în manualele de literatură română
ţiei cărţii), romanul lui Preda are multe pentru şcoala generală. Din punctul meu
Popovici, va atinge unul dintre vârfurile notabil decât acesta abia amintit. Parabola din datele unei reabilitări. Desigur, tonul de vedere, această parafrază literară nu
scriitorului nu putea trece dincolo de ceea este accidentală, ci urmărită de autor. Ca şi
propriei sale cariere. din 1973 a lui Titus Popovici pleca de la un ce regimul putea accepta: mareşalul este la Bolintineanu, la Preda ultima replică a
În teatru, Pătrăşcanu este cu mult mai episod politic real – investigarea, de către frecvent numit „dictatorul“, deciziile sale mamei este una prin care, îmbărbătându-şi
o comisie, la sugestia directă a lui Nicolae sunt prezentate cât mai neutru cu putinţă fiul, îl trimite să continue lupta începută
norocos decât în viaţa reală; aici se nu- Ceauşescu, a misterelor legate de moartea şi nu există niciuna dintre trăsăturile unei
meşte Petre Petrescu, este un inginer cu un rememorări apologetice. Totuşi, mai presus deja. Desigur, tocmai această →

lui Pătrăşcanu – şi sfârşeşte, firesc date

fiind condiţiile, într-un compliment

făcut celui ce simbolizează schim-

barea politică la vârful partidului.

Parabola ce urmează pleacă şi ea de la

un sâmbure de adevăr, dar dezvoltarea

ei trece graniţele unei imense fraude

cauţionate în epocă, tot mai explicit,

de istoriografia română.

În prima parte a anului 1975, Marin

Preda, unul dintre cei mai reprezen-

tativi prozatori români ai secolului

XX, publică romanul Delirul, dramă

socială şi istorică pusă pe fundalul

începutului anilor ’40, în mediul jur-

naliştilor bucureşteni, dar cu extinderi

profunde în restul unei societăţi pe

care autorul o descrie cu o admirabilă

îndemânare.

Autorul însuşi era chiar şi atunci

un caz în sine: aproape, în perioada

debutului, de preceptele realismului
Adrian Cioroianu, Ioana Crăciunescu şi D. R. Popa socialist pe care umanizează graţie

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 13

Dan IONESCU

Ca să fie egalul lui G. Călinescu, Viziune şi previziuni
Nicolae Manolescu, în opoziţie la
tendinţe, propune ierarhii şi caută trecerea de la epic înspre liric. În genero- Camil Petrescu. Autorul romanului Patul firescului în antologare. Pretenţiile de a
în cuprinsul de sine al literaturii noastre, o zitatea lui onestă, distinge zece direcţii, lui Procust deschide seria romanelor-eseu, fi exhaustiv, evidente şi în emisiunile de
efigie în jurul căreia să graviteze mase de cu precizarea de efect moderat, că marile marcate de spiritul neliniştit al intelectu- televiziune, inhibă analiza reală a textelor.
genuri şi de nume. Cel mai mare număr personalităţi nu se pot încadra în limitele alului modern, după ce acelaşi scriitor, în Pe urmă, în furia demonstraţiilor diverse
de pagini i-l acordă autorul Istoriei critice unui singur curent; poezia lui Arghezi de studiul Noua structură şi opera lui Marcel ignoră scriitori valoroşi ca Mircea Ciobanu,
a literaturii române lui G. Călinescu, de- exemplu, este sinteza liricii tradiţionaliste Proust a fundamentat, din punct de vedere parcă de teama necontrolată că va fi acuzat
tronând astfel la stagiu numeral, din loc cu poezia modernistă. De altfel, şi Paul van filosofic, conceptul de autenticitate şi de parti pris, deşi se mai poate considera
central şi din rol de simbol marcant, pe Tieghem în Literatura contemporană arăta proustianismul. Un spirit înrudit în proză că între cei doi foşti colegi s-ar fi consumat
Eminescu. că „scriitorul de geniu devine conştient de cu acela al autorului cărţii Ultima noapte cândva o neînţelegere, cu avantaj atunci
Perspectiva e subiectivă şi-n interpreta- propria personalitate şi începe să se lepede de dragoste, întâia noapte de război este pentru Ciobanu.
re cadrele obiective de formare a scriitorilor de unele elemente ale curentului, iar pe Mircea Eliade.
sunt ignorate. Se preferă analiza literară. altele să le transforme conform personali- Similară Istoriei lui Alex. Ştefănescu,
Eugen Lovinescu sprijină scriitorii tăţii sale“. În direcţia subintitulată Noul roman, este Istoria literaturii române de azi pe
tineri. G. Călinescu doar îi indexează, deo- Nicolae Manolescu include pe Anton mâine, elaborată de criticul Marian Popa.
potrivă cu aplicaţia lor la cultura universală Recurgând la criteriul ideologic şi lite- Holban, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, De remarcat cum criticul clasifică materia
şi cu mediile care le-au permis varianta rar, Nicolae Manolescu în Istoria critică a M. Blecher. Anton Holban, de hiper- pe curente, grupări şi stiluri relevă. Marian
operei. literaturii române, identifică trei orientări sensibilitate proustiană, scrie o proză de Popa glosează pe seama factorilor politico-
principale în poezia interbelică: modernis- tip confesiv, o introspecţie pe motivul propagandistico-ideologici ai vremurilor,
Criticul de la „Sburătorul“ în Istoria tă, tradiţionalistă şi de avangardă. Poezia geloziei. În romanul De două mii de ani, însă ceea ce-l coboară este atenţia exage-
literaturii române contemporane semna- modernistă se dezvoltă în jurul cenaclului Mihail Sebastian dezbate drama condiţiei rată acordată acelor amănunte care sunt
lează două tendinţe în evoluţia poeziei „Sburătorul“. Şi asemenea poeţi sunt: Tudor sale sociale. M. Blecher are tentă kafkiană proprii unor romane de aventuri sau de dra-
interbelice: lărgirea registrului tematic şi Arghezi, Al. Phillipide, Adrian Maniu, Ion în reprezentările sale. E surprinzător că pe goste mereu neîmplinită; şi de aceea, unele
Barbu, Camil Petrescu. La „Gândirea“ Blecher, G. Călinescu îl vedea ca pe un autoare importante şi-ar fi impus pauze în
descoperim pe Lucian Blaga, „poet al fi- imitator din literatura franceză. amor în marginea literaturii numai dintr-o
orului metafizic“, Ion Pillat, Aron Cotruş, confuzie: acest repaus echivalează unei îm-
Zaharia Stancu, Vasile Voiculescu ş.a. De asemenea, Nicolae Manolescu iden- pliniri în dragoste sau viceversa. N-aş vrea
Poezia de avangardă are ca reprezentanţi tifică scriitori care polemizează cu tendin- să insist asupra acestui unghi de vedere.
pe Tristan Tzara, Ion Vinea, Geo Bogza, ţele moderne din epocă: Mateiu Caragiale,
Ilarie Voronca ş.a. G. Călinescu, Ion Marin Sadoveanu. Un tip nou de abordare a istoriei literare
Coexistenţa noului cu vechiul, pe care o a propus Ion Rotaru, fostul student al lui G.
Tot Eugen Lovinescu are meritul de regăsim şi în proza de astăzi, este o tră- Călinescu, cu lucrarea O istorie a literatu­
a fi sesizat evoluţia prozei de la romanul sătură importantă a romanului românesc rii române, de la origini până în prezent.
subiectiv sadovenian la cel monumental interbelic. Volumul are peste 1 300 de pagini şi păs-
realizat de Liviu Rebreanu. În perioada in- trează acelaşi format ca varianta publicată
terbelică înregistrăm orientarea scriitorilor Interesant e că nici Eugen Lovinescu, de G. Călinescu.
către romanul citadin de analiză ilustrat nici G. Călinescu nu s-au ocupat de teatru
prin Camil Petrescu, H.P. Bengescu, Mateiu ca specie aparte. Probabil din cauza crizei În general, criticii şi istoricii literari au
Caragiale şi G. Călinescu. în care se afla teatrul, care nu mai provoca obiceiul să nege deseori solitul apreciabil
o literatură dramatică originală. la un scriitor, declasând minimal percepţia
Nicolae Manolescu, în Istoria cri­ noastră. Diferenţa de viziune, pe alocuri
tică a literaturii române, reduce aceste Nădăjduind audienţă mai mare la şocantă, sugerează, posibil pe bună drep-
direcţii la trei: romanul tradiţional, cu public, Alex. Ştefănescu valorifică în tate, de vreme ce subiectivismul e cauză în
exponenţi precum: Ion Agârbiceanu, evaluare, inutilitatea criticii literare, profe-
Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Ionel Istoria literaturii române contemporane sie care, în alte ţări, precum în Franţa, după
Teodoreanu, Cezar Petrescu; de tranziţie cum apreciază în diverse interviuri unii
şi modern: Hortensia Papadat-Bengescu şi 1941 – 2000, pe spaţii majore, acele detalii scriitori contemporani, a sucombat.
biografice mai atractive. Alex. Ştefănescu
nu face clasificări şi prezintă scriitorii ca
individualităţi, dar nu are o debordanţă a

→ umanizare a personajului – alături eficace nu la prea puţin cunoscuta Maria autorităţile „l-au dat pe mâna jandarmilor seră trece în sectorul unde se aflau deţinuţii
Antonescu, fosta soţie a lui Ion Antonescu, să-l ducă acasă din post în post, pe jos şi comunişti pentru că soldaţii îi apăraseră pe
de argumentarea campaniei sale militare ci la Elena Ceauşescu, contemporana lor. cu mâinile la spate, în cătuşe, ca pe un rău- aceştia. Din punct de vedere istoric, aceasta
de recucerire a Basarabiei pierdute în vara făcător“. Astfel încât „băiatul (...) mic de este o pură fantezie.
anului 1940 – sunt cele ce au stârnit protes- Oricum, dacă prezenţa lui Antonescu i-a statură (...) [şi cu] forţă în el, a pornit-o la
tele sovietice în lunile următoare apariţiei nemulţumit pe sovietici, ceea ce i-a intrigat drum astfel, cu soldatul lângă el“. Cuvântul În fine, discuţia dintre tânărul revoluţi-
cărţii. pe cititorii români a fost prezenţa în roman „semeţ“ apare de două ori în următoarele onar adus acasă şi tatăl său, din finalul ca-
a lui Nicolae Ceauşescu. Este indubitabil două pagini (pp. 164–165) ori de câte ori pitolului, trimite şi el prin parafrază la ace-
Dar Antonescu nu este singurul Condu­ că această prezenţă a fost preţul plătit este vorba despre comportamentul băiatu- eaşi binecunoscută morală a poemului lui
cător prezent în roman. Nu prezenţa sa este pentru privilegiul de a face din mareşalul lui care, în ciuda tratamentului, „se ţinuse Bolintineanu: băiatul îşi anunţă familia că
cea care i-a şocat cel mai mult pe români şi Antonescu şi epoca sa subiect al unei cărţi tare“ şi „mersese neîncetat timp de şapte va pleca de acasă chiar de a doua zi, pentru
nici acele replici cu cheie în care cititorul sortite unui succes sigur prin chiar acest zile, de dimineaţa până seara“, timp în care a-şi continua lupta. Tatăl cedase şi vânduse
a încercat găsirea unor sensuri mai proprii subiect inedit. „[c]âte-o muiere îi dădea apă şi câte o felie cele două oi pe care le avea şi îl lăsase să
anilor ’70 decât anilor ’40 – precum, pe de de pâine, pe care băiatul o mânca ţinându-şi plece acolo unde îl chema soarta...“.
o parte, prezentarea unei societăţi în care Capitolul XI, aproape imediat următor cătuşele în faţă“. Ajuns în cele din urmă în
presa liberă era realmente o putere în stat, prezentării acelui Antonescu retras în pacea satul său natal, băiatul este predat famili- Greu de crezut că, în România patriar-
aşa cum ea nu mai era în România anului apartamentului matern, este dedicat unui ei sale – adică unui tată îngrijorat şi unei hală a anilor ’30, un tată de familie săracă
’75, mai ales după tezele din iulie 1971 sau tânăr (pe nume Ionică) a cărui descriere mame care „izbucnise în plâns“. Trecutul ar fi fost dispus la un asemenea gest de con-
după legea presei din martie 1974; sau, pe începe în aceeaşi seară de Crăciun a anului extra-revoluţionar al tânărului oferă şi el ştiinţă civică şi politică pentru a-şi încuraja
de altă parte, aceste trei fraze din convorbi- 1940, în timp ce el rememorează felul în un dèja vu: sora mai mare a tânărului este fiul – un adolescent fără un rost al lui, în
rea telefonică pe care, în acel 24 decembrie care decurseseră ultimii ani. În celulele co- amintită ca fiind muncitoare la Bucureşti, acel moment. Marin Preda, el însuşi fiu de
1940, Ion Antonescu ar fi avut-o cu mama muniştilor, „[t]înărul revoluţionar, cu ochii oraş în care şi băiatul învăţase o meserie ţăran, pare a nu-şi pune această problemă
sa, prin care o anunţa despre intenţia de deschişi în lumina sinistră a becului care lucrând la mici patroni; băiatul, încă de (dealtfel, episodul cu vânzarea oilor de
a o vizita: „Nevastă-mea m-ar stingheri nu se stingea niciodată“ (un tânăr de 16 mic, fusese pedepsit pentru încăpăţânarea către tatăl foarte înţelegător este preluat tot
şi m-ar irita... Maria a şi intrat în rolul de ani, dar care deja avea în spatele său „şase lui. Toate aceste detalii „biografice“ ale de la M. –H. Hamelet).
soţie a conducătorului statului, ştii, are ani de activitate“ în mişcarea subterană lui „Ionică“ sunt lesne reperabile: ele apar
idei... N-am nevoie de ideile nimănui, ale comunistă) „gândea că întâmplările legate aidoma în cartea din 1971 a lui Michele- Oricum, se cuvine precizat că, imediat
mele mi-ajung“ (subl. m., A.C.) – spune de recrutarea lui erau cele mai frumoase Pierre Hamelet (Nicolae Ceauşescu. după 1990, romanul lui Preda a fost retipă-
Antonescu mamei sale. Şi, dat fiind că amintiri din cruda sa viaţă“. Présentation, choix de textes, Ed. Seghers, rit într-o nouă ediţie. Cu de la sine putere şi
zvonul referitor la divergenţe între Elena Paris, 1971). Marin Preda le preia întoc- în numele obsesiei pentru de-ceauşescizare
Ceauşescu şi mama soţului său circulau Tânărul din roman este uşor identifi- mai. După cum preia şi el detaliul foarte din acel moment, redactorul acesteia, jur-
deja în societatea românească şi dat fiind cabil prin reperele sale biografice: legat, sugestiv că în noiembrie 1940, când legi- nalistul Ion Cristoiu, a suprimat capitolul
că soţia Conducătorului din anii ’70 părea prin apartenenţa sa politică, de grevele onarii intraseră în închisoare şi asasinaseră care vorbeşte despre Ionică – Ceauşescu.
ea însăşi tot mai dornică să-i fie recunos- de la Griviţa din 1933, el se dusese din câţiva foşti miniştri şi funcţionari de stat ai
cute ideile ce urmau ascensiunii sale poli- proprie iniţiativă după acei grevişti „la regelui abdicat Carol al II-lea, ei nu putu- Ar fi fost autorul, Marin Preda, de acord
tice grăbite, cititorii români au dorit ca în procesul lor, tocmai la Craiova, (...) cu pe- cu acest lucru? Este, în realitate, atât de
aceste fraze să găsească un atac subtil dar tiţii şi semnături în buzunar“. Puse în faţa simplu să operezi chirurgical purificarea
acestei manifestări de dârzenie juvenilă, unei literaturi? Ambele întrebări rămân pe
mai departe deschise.

14 Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 Scrisul Românesc Eseu

Mihai ENE

Istoria literaturii. Epuizarea unei formule

Istorie literară vorba despre o (re)construcţie, în care – singur om să poată întreprinde o astfel de la bun început. Şi asta pentru că scrisese
şi istoria literaturii aproape la fiecare pas – autorul este obligat analiză, de mega-poveste, întinsă pe secole deja cărţi despre câţiva autori importanţi,
să facă alegeri, să deseneze în clar profiluri întregi, în condiţiile în care, cel puţin în precum Filimon, Odobescu, Sadoveanu, o
Pentru început, înainte de orice adeseori vagi sau contradictorii, să refacă o ultimul secol producţia literară s-a multi- carte despre poezie în general, cu analize
analiză, considerăm necesare atmosferă din fărâme de mărturii şi ele par- plicat şi diversificat aproape necontrolat, exemplificatoare excelente pe toţi poeţii
câteva lămuriri privitoare la relaţia dintre ţiale şi, de multe ori, partinice etc. Istoria este sau ar trebui să fie evident. Nici măcar români importanţi, o carte despre roman,
istoria literară şi istoria literaturii. În mod literară este unul dintre puţinele domenii colectivele de cercetători occidentale, prin unde apar texte despre toţi prozatorii români
normal, cele două concepte, ca şi cele două literare – poate singurul – căruia i s-au care se câştigă în adâncime, pe parcele de valoare şi, mai ales, scanase, timp de trei
realităţi pe care le desemnează, ar trebui să reproşat concomitent ariditatea ştiinţifică, mici, nu sunt o soluţie salutară, căci se decenii, peisajul literaturii române, impu-
fie destul de clar separate, însă experienţa scrupulele documentariste exagerate, dar şi pierde oarecum perspectiva de ansamblu nându-se ca principalul ei observator.
ne spune că nu este întotdeauna astfel. laxitatea, imprecizia, iluzia ştiinţificităţii. şi, mai ales, viziunea personală, subiectivă,
Distingem, astfel, între istoria literară care este necesară pentru păstrarea iluziei Erorile – dacă despre erori poate fi vorba
ca disciplină şi metodă critică, încărcată Cu toate aceste rezerve şi failibilităţi unităţii. Sigur, se poartă, de ceva vreme,
de o îndelungată şi sinuoasă tradiţie, şi asumate, resursele istoriei literare sunt ine­ naraţiunile cu mai mulţi povestitori, în – ţin mai degrabă de gândirea în ansamblu a
istoria literaturii, înţeleasă ca gen specific puizabile şi extrem de preţioase, niciodată care şi perspectivele asupra unui fenomen lucrării, de renunţarea la „povestea“ despre
de a prezenta literatura sub forma ei isto- disciplina sau metoda neputând fi aruncate, se multiplică, dar atunci problemele, în care vorbeam mai sus, la principiul narati-
rică. Evident, cea de-a doua se bazează cu suficienţă, peste bord. Dimpotrivă, loc să se simplifice, s-ar complica şi mai vităţii, ceea ce a dus la slaba evidenţiere a
pe achiziţiile primei şi îi foloseşte toate tocmai în contextul în care se vorbeşte tare, cititorul fiind bulversat de pluralitatea circuitelor interne ale literaturii. Mai mult,
instrumentele, spre a descrie, cronologic, de o lipsă a atractivităţii tradiţiei literare nu a opiniilor – ceea ce este firesc – ci a putem spune că „istoria“ în sine lipseşte
fenomenologia unei întregi literaturi, a-i pentru cititorii de azi, istoria literară vine perspectivelor, firul poveştii rupându-se din alcătuirea tomului, simpla cronologie
evidenţia articulaţiile şi a-i trasa relieful. cu cel puţin un concept foarte actual şi des şi generând alte fire, din ce în ce mai relevându-se ca insuficientă.
Ea însă nu îi epuizează nici formele, nici care poate fi capabil să scoată din inerţie încâlcite. Până şi tonul unei naraţiuni este
valenţele, fiind doar una dintre multiplele anumite prejudecăţi şi reflexe ale receptării important pentru ca respectiva poveste să Pe de altă parte, Nicolae Manolescu a
posibilităţi care pot fi integrate disciplinei faţă de unele epoci, curente, perioade etc. fie credibilă, iar coordonatorul unei astfel făcut exact ceea ce i s-a cerut de-a lungul
denumite istorie literară. Complexitatea Şi acest element magic este tocmai prin- de întreprinderi nu poate rescrie el însuşi, timpului: a dat verdicte, care de care mai
acesteia se întinde de la formele elemen- cipiul narativităţii, pe care se bazează, în nu poate unifica decât tot parţial şi iluzoriu, necruţătoare, mai în răspăr, mai voit spec-
tare, documentariste şi sursieriste, până la bună măsură, istoria literară. Întotdeauna pasajele venite din partea unor personalităţi taculoase. Adulaţia galeriei dornice de ver-
biografii sau monografii ale unor scriitori, „povestea“ este cea care va face accesibilă diferite ca structură şi ca interese. dicte şi de aforisme s-a transformat repede
epoci, curente etc. şi ofertantă o zonă care, la prima vedere, nu însă în contestaţie feroce, căci de obicei
Mai mult, istoria literară a simţit, mai ar ascunde niciun mister, nu ar reprezenta Se pare că ne aflăm în plină aporie, orizontul aşteptării fusese contestat de o
ales în postmodernitate, când primează nici un interes. Numărul imens al biografi- într-o situaţie fără ieşire, pe care alte litera- voinţă proprie a criticului de a face ordine
discursurile mixte, în care prefixe precum ilor unor scriitori importanţi şi al monogra- turi au conştientizat-o mai devreme, în nici în alt sens decât cel dezirabil.
pluri- şi inter- domină cerinţele metodolo- fiilor diverselor epoci, curente sau grupări o literatură importantă europeană nemai-
gice, o nevoie tot mai acută de a încorpora literare ce apar în Occident acreditează existând un astfel de proiect megalitic în Nu discut aici omisiunile, erorile de
şi alte metode şi de a intra în dialog cu valabilitatea unei astfel de perspective. ultimele decenii. Cazul literaturii române informaţie, parti-pris-urile critice. Au
discipline diverse fie ale literaturii, fie ale Chiar şi celebrele critificţiuni nu sunt decât nu este nici el simplu, în ciuda tinereţii sale fost deja puse pe tapet şi invocate chiar în
istoriei, de la psihocritică până la istoria un reflex de remodelare al istoriei literare, în raport cu literaturile majore din Europa. exces. Ceea ce mă interesează este modul
mentalităţilor. Într-un proiect ideal, istoria organizate în general pe acelaşi principiu al Şi atunci, ne putem întreba, ce îi mână în de articulare, structura şi opţiunile din
literaturii ar trebui să îşi încorporeze şi ea narativităţii. luptă pe aceşti infatigabili visători, care interiorul genului istoriei literaturii. Căci
dimensiuni diverse şi cât mai cuprinzătoa- încă păstrează iluzia tuturor posibilităţi- eşecul nu cred că provine doar din inadec-
re, care să explice fenomenul literar de o Aşadar, în nici un caz nu am putea lor? Am putea răspunde, o dată cu Eugen vările locale, ci din chiar structura intimă a
manieră mai comprehensivă, deşi păstrând respinge istoria literară ca disciplină sau Negrici: orgoliul nemăsurat, impulsul para- operei şi, mai ales, din epuizarea formulei
procesualitatea cronologică pe care o are metodă critică. Dimpotrivă, tocmai când noic, „voinţa de putere“. Să fie însă numai istoriei literaturii. Însăşi formula este obo-
mereu în vedere. Este însă din ce în ce mai moartea literaturii este proclamată tot mai atât? Să funcţioneze complexul călinescian sită, inhibantă şi chiar redundantă. Motorul
dificil să se practice un astfel de discurs zgomotos, istoria literară se întoarce sub di- aşa de puternic încât să îi determine pe care îl făcea pe un G. Călinescu să scrie o
critic pe o arie atât de extinsă cum este o ferite forme, dovedind nu doar perenitatea aceşti bravi cavaleri să ridice de jos greaua astfel de lucrare – ambiţia de a dovedi or-
întreagă literatură, fie ea şi numai de câteva literaturii, ci şi diversitatea şi prospeţimea provocare a unei mănuşi permanent arun- ganicitatea literaturii naţionale şi de a da un
secole. Problema poate fi rezolvată, renun- istoriei sale. cate? Probabil ambele, căci nici o solicitare sens creaţiei literare şi culturale româneşti
ţându-se la pretenţia totalităţii, prin reduce- internă a literaturii române nu pare a veni – şi, în acelaşi timp, modelul acesteia nu
rea obiectului de studiu la o singură perioa- Mărirea şi decăderea în întâmpinarea unui astfel de proiect. se mai pot regăsi în planul gândirii actuale
dă, grupare, curent literar etc. Şi chiar şi în istoriei literaturii asupra literaturii. Nu doar imposibilitatea
acest caz, ideea de totalitate rămâne ideală, Cazul Manolescu fizică – şi ea destul de invocată – este pro-
iar problema unităţii este una iluzorie, chiar N e vom ocupa, aşadar, aici, mai blema acestui tip de abordare a literaturii,
dacă o iluzie necesară. În fond, mereu este degrabă de istoria literaturii, N e vom ocupa, pe scurt, ca model ci chiar formula istoriei literaturii în sine se
decât de istoria literară, care nu numai că exemplar, de recenta Istorie dovedeşte deplasată, insuficientă, inutilă în
Scriitorul D. R. Popescu „asaltat“ se simte confortabil, dar chiar este într-o critică, a profesorului Nicolae Manolescu. cele din urmă.
de tinere cititoare nouă ascensiune, după o perioadă critică Aşezată pe masa de disecţie a criticii de
mai aridă, dominată de curente formaliste, toate tipurile, exersându-se asupra sa atât
generate în special de structuralism. bisturie fine, cât şi fierăstraie ruginite sau,
Problema esenţială este în ce măsură de-a dreptul, mistrii muncitoreşti, pe care
mai este viabilă o construcţie gigantescă, încă se mai observă lipit mortarul, Istoria
chiar megalomană i-am putea spune, cum manolesciană a fost hăcuită, fiindu-i indi-
este o istorie a unei literaturi. În ce măsură cate incoerenţele organice, demontate ar-
mai poate oferi ea iluzia unei unităţi şi ce ticulaţiile firave şi etalate viscerele amare.
plus epistemologic ne poate oferi o astfel Nu vom relua procesul, căci nu acesta este
de perspectivă? scopul nostru aici, majoritatea observaţii-
Răspunsurile pot fi deduse logic, destul lor, chiar şi atunci când nu au fost făcute cu
de precis, pentru că, dacă în cazul unităţii uneltele potrivite, fiind totuşi pertinente.
sale iluzorii şi al construcţiei sale subiecti- Nu sunt însă de acord cu premisa – afir-
ve, în fond, ne-am exprimat deja, în ceea ce mată în câteva rânduri – conform căreia
priveşte plusul epistemologic ni se pare că Nicolae Manolescu nu ar fi fost pregătit
el este nesemnificativ, căci nu rezolvă nici pentru o astfel de confruntare. Dimpotrivă,
o problemă esenţială a specificităţii litera- primul volum al acestei Istorii… dovedeşte
turii, ci, cel mult, poate desena o hartă, o contrariul, fiind, fără-ndoială, o reuşită. Mai
geografie, aşadar, o perspectivă de supra- mult, consider că Nicolae Manolescu era
faţă asupra unei literaturi. Faptul că este poate cel mai îndreptăţit să aspire la o astfel
destul de dificil, dacă nu imposibil, ca un de lucrare, oarecum sortită eşecului încă de

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 15

Istori(ci) şi ... Istorioare Din partea Dumitru Radu
cealaltă POPA

Am remarcat şi în alte rânduri neobservate sau nu s-ar fi cheltuit atâţia litri literatură şi, nu în cele din urmă, talentul Dunăreanu, Dan David, Mircea Bârsilă şi
că, pentru mine, privind din de cerneală în comentarea lor. Simptomul înnăscut al lui Călinescu de a profesa o Vasile Butulescu (ignoranţa mea asupra
partea cealaltă, evoluţia este, după mine, pozitiv, până la urmă: ştiinţă a inefabilului şi produce o sinteză acestuia din urmă trebuie să fie teribil de
literaturii române în ultimele patru decenii proiectează în actualitate un subiect peste epică unde, în grila cronologică exactă, mare, de vreme ce A. Ş. îl consideră un
are poate alte trăsături caracteristice decât care nu se va putea trece cu uşurinţă, până împrejurări, peisaje şi scriitori devin con- scriitor de talia unor „Tagore, Nietzsche,
acelea care se simt la faţa locului. E normal la obţinerea unui produs de valoare! textul specific, scena, şi personajele vii ale La Rochefoucauld, Jules Renard, Cioran“)
să fie aşa, şi nu impun nimănui părerile unui tulburător, unic, şi fantastic roman. E – e cel puţin deconcertantă.
mele, dar cu atât mai puţin chiar mă simt Acestea fiind spuse, să evaluăm puţin limpede că lexicografi, istoriografi, eseişti
dependent de părerile altora, care trăiesc in rezultatele acestei fervori. În perioada so- sau chiar sclipitori foiletonişti literari, Pitorescul formulărilor, care ar putea
situ. cialismului, au existat o serie de încercări oricât s-ar strădui, nu pot emula – numai stârni oarecum simpatia cititorului, e minat
Cu acest caveat, trebuie să repet că un de istorie literară post-Călinescu, desigur cu armele lor de rutină – un demers coerent adesea la Alex. Ştefănescu de gafe ce pot
fenomen remarcabil mi s-a părut, cel puţin tributare imposibilităţii de a privi literatura şi sistematic cum a fost acela călinescian. trece drept scăpări inerente pentru un pu-
pentru primele două decenii ale intervalu- din punctul de vedere al autonomiei este- Înainte de a emula, de la Călinescu s-ar blicist, dar dau un aer de improvizaţie şi
lui, evanescenţa literaturii memorialistice, a tice şi limitate de poncife social-politice. fi putut învăţa cu onestitate şi produce lipsă de spirit academic, profesionist, într-o
jurnalelor veritabile, a amintirilor mai mult Cu mai mult sau mai puţin talent, Şerban lucrări utile, dacă nu şi geniale, din lipsă istorie. A se vedea, ca exemplu, de acum
sau mai puţin filtrate. Era normal să fie aşa, Cioculescu, Dumitru Micu şi Nicolae de organ... celebrele contradicţii şi confuzii în privinţa
după o perioadă de recluziune intelectuală Manolescu, Eugen Simion, diversele lui Vasile Voiculescu şi Camil Petrescu. E
şi spirituală, de neputinţă de a-ţi expune colective ale unor Institute etc., iar, după Păcatul bunelor intenţii... păcat, pentru că, de fapt, Alex. Ştefănescu
public calitatea de martor, cum spunea atât 1989, Eugen Negrici, Ion Rotaru, Marian şi alte păcate, mai mult sau mai surprinde uneori în formule memorabile –
de bine în titlul unei cărţi Ana Blandiana, şi Popa, Ioan Holban, Alex. Ştefănescu şi, aşa cum se întâmplă şi în critica sa curentă
aş adăuga eu, aceea de victimă. Nu eludez, puţin veniale! – esenţialul şi îl exprimă într-un fel şi sinte-
prin aceasta, cu nimic o discuţie asupra tic şi original. Proza lui Mircea Cărtărescu,
valorii literaturii beletristice, a prozei de În 2005, un atent şi extrem de pro- de pildă, „seamănă cu un imens şi superb
ficţiune, a poeziei, eseului sau dramaturgiei lific critic de întâmpinare, dar nu portocal, care are rădăcinile înghesuite
din această perioadă. de direcţie, cu condei uşor şi întorsături într-o găleată de plastic“...
În ultimii zece-cinsprezece ani însă,
m-a interesat cu precădere revenirea în ac- izbutite de frază – mai ales atunci când Eu nu aş incrimina, cum au făcut alţi
tualitate a istoriei literare, într-o perioadă critici, stilul neprotocolar al unor for-
în care, mai peste tot, se vorbeşte despre demite sau demolează! – l-am numit pe mulări, în fond asta face, de mai bine de
sincronia în diacronie, de falsitatea norma- trei decenii, farmecul articolelor lui Alex.
tivităţii cronologice, de cronologie globală Alex. Ştefănescu, publică Istoria literaturii Ştefănescu. Mai gravă mi se pare lipsa de
şi comparată, de istoria lumii ficţionale a criteriu teoretic, incapacitatea de a structu-
literaturii ca istoria unei arte (Dolezel) şi, române contemporane (1941–2000). Cu ra autori şi opere, de-a oferi o perspectivă
mai cu seamă, obsesiv, de refuzul canonu­ – cam ca în acea binecunoscută situaţie
lui ...desigur în căutarea unui nou canon! mare curaj, corpolentul şi pitorescul critic unde am dori să nu vedem doar copaci
Toate-s vechi şi nouă-s toate, vorba izolaţi ci... pădurea! Istoricitatea formelor
Glossei. se expune unui foc continuu ce avea să-i lipseşte cu desăvârşire, iar cititorul, mai
La noi, aş remarca faptul că, aproape sis- mult sau mai puţin avizat, nu capătă destu-
tematic, avem de recuperat. Sincronizarea, pună jos (cu minime şi timide excepţii) le repere din demersul autorului pentru a o
în sens lovinescian, rămâne mereu o fata putea realiza el însuşi. Primatul talentului
morgana, o altă Ana de zidit la temelia opul de 1176 de pagini, format mare, şi – cu toate subiectivităţile care subminează
construcţiei. Din punct de vedere teoretic, selecţia – e mai degrabă un operator vala-
doctrinal, suntem un caz foarte interesant: 1500 de ilustraţii. Majoritatea reproşurilor bil într-o antologie de gust personal decât
în plină deconstrucţie, ba chiar post-decon- într-o istorie literară.
strucţie şi pre-Dumnezeu-ştie-ce! noi ne privesc excluderile şi includerile aberante
grăbim – căci timp nu e! – să recuperăm Dar e drept să privim, însă, o lucrare şi
istoriile nescrise de la prima, singura şi... şi – în ciuda oricăror scuze care ar putea din punctul de vedere a ceea ce conţine, şi
ultima până acum coerentă şi completă nu a ceea ce îi lipseşte. Şi, pe urmă, oricât
alcătuire, aceea a divinului G. Călinescu, fi puse pe seama grabei, a citirii din avion, de mult îmi displace să cad în păcatul
intenţionalităţii, a socoti demersul şi în
Istoria Literaturii Române de la Origini specifice unui critic care scrie săptămânal legătură cu ceea ce autorul lui a intenţionat
să fie. Din acest punct de vedere, origi-
până în Prezent, din 1941. despre probabil zece cărţi şi mai bine – nalitatea frapantă a ceea ce îşi propusese
Nu e nimic rău în această fervoare – Alex. Ştefănescu era examinarea literaturii
din nou, Nicolae Manolescu s-au exersat avem de a face aici cu un reproş valid, române în timpul comunismului. Dacă el ar
emulativă! – de a produce istorii literare, fi reuşit, cu carenţă şi nu neapărat în atâtea
probabil mereu cu un fel de ambiţie de şi ilustrat întru această tentativă, nu uşoară, peste care nu se poate trece. Nu ştiu dacă e pagini, să ilustreze faptul că raportarea la
tipul Janus Bifrons: o tendinţă de a conti- regimul politic este absolut necesară pentru
nua opera călinesciană, dar şi una de a o de a-l continua pe Călinescu. Recunoscut vorba de capriciu sau de neglijenţă şi nici înţelegerea literaturii române din acea peri-
depăşi, de a propune un nou fel de a vedea oadă – opera lui ar fi arătat altfel. E incon-
istoria literaturii în genere, şi în particular, sau nu, modelul a rămas pentru toţi o ob- nu ştiu care dintre ele ar fi mai incriminabi- testabil că Alex. Ştefănescu a surprins cu in-
aceea a literaturii române. Sarcină grea, cu teligenţă reacţia literaturii, a esteticului atât
atât mai mult cu cât emulatorii – majorita- sesie şi, într-un fel, ca şi Caragiale care lă. Dar amnezia, să-i zicem aşa, asupra lui de fragil, în faţa impoziţiei politice. Însă,
tea lor – au fost privaţi, cel puţin pe hârtie, şi aici, lipsa mijloacelor de teorie literară
de posibilitatea de a scrie liber ceea ce ne-a plafonat geniul comic, Istoria… lui Ştefan Agopian, Gheorghe Crăciun, Bedros şi a vocaţiei istorice îl trădează. Ne trezim
gândeau şi socoteau de cuviinţă în perioada în faţa unor situaţii în care, am putea spune
când, publicând ceea ce scriau fără opre- Călinescu a complexat desigur, până acum, Horasangian, Nora Iuga, Mariana Marin, că, pe bună dreptate, revizuirile severe pe
lişte, ar fi schimbat, poate – într-o ucronie care le aplică lui Cezar şi Camil Petrescu,
ademenitoare! – atât soarta literatorilor orice încercări ulterioare. Mircea Martin, Al. Muşina, Ion Mureşan, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi pentru
cât şi pe aceea a celor ce scriau despre ei. colaboraţionismul cu Puterea comunistă
Aceste circumstanţe au produs o cantita­ În plus, era greu, în anii dinainte de Gellu Naum, Norman Manea, Eugen sunt valabile. Dar complet contradictorii
te remarcabilă de încercări, parţiale sau când Alex. Ştefănescu e mult mai blând,
mai cuprinzătoare, asupra calităţii cărora 1989, să priveşti cu deplină obiectivitate şi Negrici, Virgil Nemoianu, Toma Pavel, dacă nu chiar îngăduitor, cu fracturile de
critica românească a dezbătut cu furie şi imaginaţie şi literaturizarea idioată a pro-
energie care, eventual, ar fi meritat o cauză simţ estetic producţiile unei perioade ce era Simona Popescu – când în istorie figurează pagandei comuniste la Em. Galan, Labiş,
mai bună. Aurel Baranga, Titus Popovici ori Adrian
imposibil de clasificat, de la proletcultism obiecte necunoscute precum Adina Huiban, Păunescu. Inconsecvenţa sau contradicţia
Nu e mai puţin adevărat, pe de altă de-a dreptul flagrantă sunt mult mai puţin
parte, că în culturi cu tradiţia istoriilor şi la onirism, de la tema obsedantului dece­ Ovidiu Hurduzeu, Ecaterina Rădoi, Ovidiu evidente într-o viaţă de cronicar, dar aproa-
aceea a revizuirii sistematice a ierarhiei şi pe letale într-o istorie.
valorilor, încercările despre care vorbim în niu la deşănţata adulaţie
aceste pagini ar fi trecut, probabil, aproape Continuare în pp. 16, 17
„literară“ a Partidului, a

Dictatorului comunist şi

nevestei sale; opere ale unor

mai mult sau mai puţin nuli­

tăţi literare, azi Senatori sau

mari oameni de afaceri în

România post-decembristă!

O, ţară tristă, plină de

umor! cum zicea Bacovia.

Să ne uităm puţin însă la

ceea ce era de continuat şi,

eventual, de depăşit.

G. Călinescu a pus mai

bine de un deceniu de muncă

în Istoria sa. Ea a venit ca re-

zultatul unor sinteze parţiale

şi ca expresia unei abordări

coerente a literaturii române În 26 octombrie 2009, când la Craiova au loc Colocviile
în exprimarea ei istorică. În Scrisul Românesc şi o serie de activităţi culturale de
mod explicit, elementele pa-
radigmei erau istorismul de Sfântul Dumitru, patronul spiritual al oraşului, nu uităm
sorginte iorgiană şi spiritul că Dumitru Radu Popa, fidelul colaborator al revistei
critic de nuanţă Ibrăileanu. Scrisul Românesc, în paginile căreia a ţinut cu tenacitate
Se adăuga aici teoria lui rubrica – Din partea cealaltă – cu texte de o excepţională
Benedetto Croce asupra valoare, împlineşte 60 de ani. La mulţi ani, RADU!

autonomiei esteticului în Redacţia

16 Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 Scrisul Românesc Eseu

În tot, încercarea lui Alex. Ştefănescu literele româneşti până la această carte în neaşteptate în timp şi în spaţii culturale rii române sub-intitulată 5 secole de litera­
nu este neapărat un model negativ, dar două volume. diverse. I s-ar putea reproşa lucrării lui
ilustrează cum din bune intenţii – pe care, Marian Popa faptul că nu ar fi o istorie de tură. Mănuşa aruncată simbolic de Divinul
personal, nu i le contest – se poate eşua. Un critic cu autoritate care a ajuns să valori. Dar şi aceea a Călinescului a fost,
Această nu fără a fi impus, în mod pozitiv şi compare pagini din Marian Popa cu pagini înainte de toate, completă, iar ierarhiile critic în 1941 era, iată, în sfârşit ridicată, şi
nebănuit de critic, un subiect de mare strin- din... Cartea Albă a Securităţii, 1996 (ju- rezultă nu întotdeauna explicit. Din acest
genţă şi actualitate în dezbaterea publică. decată ea însăşi de mai toată lumea drept o punct de vedere, în tendinţa ei de a acoperi nu de către oricine, chiar de către cel mai
făcătură la vremea respectivă) descoperă şi cât mai mult, panorama literaturii dintre
Alex. Ştefănescu cred că a înţeles din face mare publicitate faptului că unele din 1944 şi 1989, Istoria… lui Marian Popa bun elev din clasă!
toate astea că o istorie literară este, orişicât, paginile despre un scriitor din Istoria... lui suferă uneori de lipsă de relief.
mult mai mult decât ... un metru cub de M. Popa ar semăna frapant cu pagini din Dar a fost, oare, asta destul?
cultură! Cartea Albă... semnate de un informator Ironia şi autoironia, tăietura absurdă,
cu numele de cod Mihu. Marian Popa, căr- bruscă – binecunoscute în stilul lui Marian Vai, nu, şi lucrul era deja de aşteptat!
Istoria de azi pe mâine, turar bizar, paradoxal, greu de abordat şi... Popa, atât în critică cât şi în literatură – îi
şi istorioarele din jurul ei rămas în străinătate, devine pe dată acel joacă şi de această dată feste. Personal, O discutabilă, dacă nu nefericită, decizie a
Mihu! Identitatea i-o parafează Nicolae consider unele judecăţi ale lui nedrepte
În 1971, Marian Popa scotea Manolescu însuşi, într-un editorial din re- şi minimalizatoare, iar în alte cazuri mă criticului – acum în ipostază de istoric – de
Dicţionarul Scriitorilor Români, la vista D-sale, România Literară nr. 12/2002, uimesc cum a putut criticul nu neapărat
Editura Albatros, un volum ce a stârnit o unde, pe baza punerii pe două coloane de istoricul, să acorde spaţii atât de dispropor- a clasifica autorii (cam ca şi cu sfinţii de
oarecare vâlvă, pentru că era prima încer- către criticul specializat în turnători, bazat ţionate unor scriitori...
care de acest fel. Cu pro şi contra, a existat el însuşi pe Cartea Albă... care, la rândul roşu şi de negru din calendarele biseri-
o anume senzaţie că lucrarea era extrem ei, se baza pe impredictibilele crize de me- În tot, e o istorie vie (parcă îţi doreşti
de utilă şi că depăşea limitele îndeobşte morie ori, în alte cazuri, de amnezii totale să continue cu poimâine), cuprinzătoare, ceşti!) în scriitori cu loc în istorie şi autori
aşteptate pentru un dicţionar. Amănunte ale... Securităţii! La noi, totul e un sublim, epică (plină de tot felul de detalii), capti-
picante, detalii mai puţin cunoscute făceau pentru că absurd, lanţ al... aproximaţiilor! vantă, şi personală, cu toate bunele şi relele de dicţionar produce o scandaloasă şi, din
Dicţionarul, cu o ediţie revizuită în 1977, o Dacă pe N. Manolescu l-aş putea înţelege ce decurg de aici.
carte ce s-a epuizat cu uşurinţă. În primul din punct de vedere visceral – Marian Popa păcate, absolut arbitrară – când nu făcută
rând, nu exista nici un dicţionar asemănă- îl tratează extrem de sever pentru... cea mai Istoria unui (semi) eşec anunţat
tor, apoi, cu toată cenzura, autorul reuşise importantă perioadă literară a criticului cu reaua intenţie de a minimaliza inamici
să facă mai mult decât un dicţionar, reuşise (Istoria… acoperă perioada 1944–1989), Pe vremea când începusem
să creeze o atmosferă epică, punctată de pe scotocitorul în ape tulburi (pomenit în Facultatea de Filologie la (ca în cazul lui Adrian Marino, poate cel
detalii inedite, sau făcând scurte acolade, Istorie…, comentat cu obiectivitate dar şi Bucureşti, Nicolae Manolescu era un
unele caustice, altele memorabile prin felul urechiat pentru „respectul faţă de limitele nume care stârnea interesul şi admiraţia mai important spirit teoretic, critic al ide­
sintetic în care se exprima o opinie critică. politice oficiale“, căci îşi făcea încă uceni- studenţilor. Eu nu am „căzut“ în seria lui,
Dar Marian Popa era, la vreme aceea, nu cia la Scânteia Tineretului şi la Luceafărul dar, în 1969, a fost preşedintele juriului ilor literare). Mă refer acum la cele 1500
numai un personaj pitoresc şi, uneori, para- lui Nicolae Dragoş, Mihai Ungheanu şi care mi-a dat un premiu naţional pentru
doxal (n-am înţeles niciodată de ce gravita Nicolae-Dan Fruntelată) îl pot bănui ori proză. De-atunci l-am frecventat sporadic, de pagini dedicate literaturii contempo-
în cercul Eugen Barbu!), ci mai cu seamă de rea credinţă, ori de lipsă de inteligen- despre cărţile mele însă au scris, nu el, ci...
un adevărat şi serios, studios specialist în ţă – nici nu ştiu care e de preferat, până la Dana Dumitriu şi Ileana Copil-Popovici... rane. În fond, nu aşteptam noi Istoria…
literatura universală dar, lucru mai rar, nu urmă. Sau să fie ocultarea în legătură cu in- Bizarerii!
pe filiera şcolii franceze, ca mai toată lumea terdicţia de a se exprima puncte de vedere Timp de mai bine de 20 de ani, mai lui Manolescu ca să vedem cum stăm cu
la noi, ci pe aceea germană (ca şi mentorul critice asupra lui Mircea Cărtărescu sau a toată lumea citea cu sfinţenie cronica lui
său, Romul Munteanu). Homo Fictus, încă vreo câţiva intangibili??? literară din „Contemporanul“ lui Ivaşcu şi Scrisoarea Neacşului, literatura veche şi
Călătoriile epocii romantice, Forma ca apoi din „România Literară“. Canonizarea
deformare, Comicologia au fost şi rămân Căci nu mă va putea convinge nimeni prin certificatul de existenţă şi identitatea pre-modernă, paşoptiştii, ba chiar şi cu
cărţi serioase, cum importante au fost şi că Securitatea i-a dat lui Marian Popa cul- de scriitor dată de atenţia criticului s-a
studiul Camil Petrescu sau paginile scrise tura, spiritul analitic fin, capacitatea de a ilustrat ulterior prin celebra – şi atât de Eminescu şi clasicii literaturii române,
despre autori contemporani, cu precădere sintetiza momente social istorice în capitole contestabila din punct de vedere valoric –
despre Marin Preda, Nichita Stănescu, coerente, cu o iconografie şi un aparat critic Listă a lui Manolescu. În fond, nu e el de părţi în care adeptul lecturilor infidele şi-a
Fănuş Neagu. remarcabile, care demonstrează elocvent vină că s-a perceput aşa – o listă e o listă,
Am ţinut să fac această paranteză îna- că l-a înţeles cum trebuie pe G. Călinescu. poate fi rezultatul unor umori, al unor ideo- făcut destul de bine Temele (chiar dacă în
inte de a discuta Istoria Literaturii Române Să nu încurcăm, aşadar, punctele de vedere, sincrazii, afinităţi elective sau, dimpotrivă,
de Azi pe Mâine (ediţia întâi în 2002 şi a proba fundamentală a inteligenţei dintr-un inapetenţe. acest volum, vai!, cu atâtea aproximaţii şi
doua în 2009) din pricina unor istorioare remarcabil eseu al lui Mihail Ralea! Pentru foarte multă vreme, aşadar, N.
înconjurându-l pe autor şi făcând opera să Manolescu a reprezentat, oricât de mult inexactităţi). Partea Leului trebuia să fie
fie oarecum ocultată: fie expediată la coşul În Istoria... lui Marian Popa totul se nu-mi place cuvântul acesta tocit, baro­
de gunoi fără prea multă analiză, fie com- încatenează, operatorii cronologici sunt metrul literar al unei epoci. Şi nu e puţin exact perioada pe care, ca un foiletonist
pletamente ignorată. Trebuie să recunosc amendaţi de afinităţi, orientări, curente, lucru, căci era o epocă extrem de dificilă,
că Marian Popa nu mi-a fost niciodată prea generaţii creatoare. Minuţia cronologică, cu interdicţii şi sancţionări, cu o sub-lite- sclipitor, N. Manolescu o arase de-a lungul
apropiat, şi nici simpatic; dar ne toleram şi acribia filologică sunt demne de laudă cum ratură produsă la comandă şi o veritabilă
ne respectam întotdeauna când era vorba lăudabilă e şi imensa cuprindere de nume, literatură adesea greu acceptată de Putere. şi de-a latul, până la sfârşitul lui 1989 când,
de literatură (i-am fost student în seminarul opere, publicaţii şi instituţii culturale. Ceea E meritul incontestabil al lui Nicolae
de universală în anul IV şi n-am avut nicio ce în optica unora este scandaloasa apari­ Manolescu că a reuşit să ţină vie atenţia din cine ştie ce idei nefericite, şi-a zis că se
obiecţie faţă de statura lui universitară). ţie pentru mine e un demers notabil, extrem cititorilor asupra adevăratelor valori, cu
Marian Popa s-a stabilit în Germania prin de util, necesar, cu o cantitate imensă de compromisuri minime şi întotdeauna de- intră în normalitate, iar în acea normalitate
1988 parcă, şi de atunci a fost absent în informaţie, ilustrând un spirit enciclopedic cente. Criticul se mişca cu dezinvoltură în
(cum remarca unul dintre puţinii cititori literatura anilor ’60, ’70 şi ’80, impunea locul lui era de... om politic, şi nu de critic
atenţi, Ştefan Borbély), capabil de conexii nume pe care le urmărea apoi în evoluţia
sau involuţia carierei literare, distingea literar de direcţie. Asemenea fracturi de
continuităţi şi discontinuităţi, omologa fără
să poncifice şi persifla mai degrabă decât imaginaţie nu se pot întâmpla chiar oricui.
să decapiteze. În tot, el a fost personajul
cel mai important al criticii de întâmpinare Iar revenirea la uneltele scrisului a fost
dar şi de direcţie al acelor decenii. Metoda
e oarecum eclectică dar solidă, îmbinând grea, grăbită artificial şi surprinzător de
elemente călinesciene cu stilul elegant al
foiletonistului de şcoală franceză, totul pe umorală.
fundalul unei culturi temeinice, rafinate.
Pe spaţii mai lungi însă, sclipirea şi Dacă, eventual, se poate respecta o
chiar substanţa se pierde: cărţile lui N.
Manolescu din acea perioadă, solide şi ri- opinie de tipul nu există literatură română
guroase când se referă la clasici, analitice,
ca şi critica săptămânală, când se referă la scrisă în afara graniţelor ţării, oricât mi
contemporani – nu au cunoscut niciodată
succesul foiletonisticii. Spiritul teoretic şi s-ar părea de obtuză – dau doar exemplele
viziunea istorică i-au fost contestate, între
alţii, de Adrian Marino (fostul discipol şi lui Panait Istrati, neinclus decât ca autor
asistent al lui G. Călinescu avea să plăteas-
că scump francheţea opiniei sale!). de dicţionar, şi al Gabrielei Melinescu,
În 2008 apare Istoria critică a literatu­
radiată ca „pe vremuri“ – nu se pot accepta

excepţii ridicole, pur clientelare... şi aici nu

mai dau exemple, oricine le poate constata.

Inconsecvenţele acoperă însă o aiuritoare

arie de manifestare. Adrian Păunescu –

după părerea mea un personaj cu un caracter

mai mult decât dubios – e omologat de N.

Manolescu drept un veritabil talent, ceea ce

mi se pare lăudabil. Ce mi se pare scandalos

este însă faptul că Manolescu – care citează

copios în cazul poeţilor – face ce face dar

nu ilustrează acest talent cu poemele abso-

lut memorabile ale incomodului personaj,

ci mai degrabă cu poezia lui de tip versifi-

care proletcultistă... Intenţionat? Dacă nu,

atunci e o mai gravă lipsă de sensibilitate,

care se observă de fapt şi în tratarea Anei

Blandiana, sau în expedierea grăbită a lui

Leonid Dimov. Astfel de lucruri mi se par

foarte de mirare la cel ce a dominat pentru

În prim plan: N. Prelipceanu, Catrinel Popa, D. R. Popa, A. Sângeorzan, Carmen Firan, peste un sfert de veac critica noastră cea de
G. Sorescu, I. Lascu, G. Bratu, I. Parhon, Ov. Ghidirmic, M. V. Buciu
toate zilele! →

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 17

Carmen FIRAN

Casa poeţilor

„Dintotdeauna mi-am imaginat
că Paradisul ar fi un fel de bibliotecă“

J.L. Borges

Î n plină vară indiană – şi în plină plăcută. la graniţa dintre dicţionare şi enciclopedii La noi se joacă mereu pe muchia dintre
criză – poeţii şi-au inaugurat zilele tragedie şi farsă, primează ambiţiile de ori-
acestea un sediu nou în Battery La sfârşit, directoarea Casei poeţilor, (Istoria literaturii engleze şi americane ginalitate, tentaţia de a surprinde şi nevoia
Park, pe malul râului Hudson, din New de a contrazice. Circulă chiar ideea că nu ar
York, contrazicând lamentaţiile despre Lee Briccetti, a insistat să-mi dea un tur al editată de Cambridge conţine, de exemplu, exista literatură fără critica literară, sau, şi
soarta poeziei şi prejudecata unora că artele mai direct spus, ar sta în puterea criticii să
şi literatura nu ar avea susţinere financiară bibliotecii. Câteva rânduri de etajere erau 18 volume). După cum comentariile critice producă sau să anuleze un scriitor.
din partea instituţiilor americane.
Proiectul arhitectonic atinge excelenţa pline de jos până sus cu istorii ale literaturii asupra autorilor sunt mai extinse în anto- Dictatura criticii literare să fie încă o
prin spaţii luminoase şi aerisite, moderne problemă de mentalitate într-o cultură mică
şi funcţionale, decorate cu gust impecabil, americane, antologii de poezie, dicţionare logii concepute pe genuri literare, perioade unde nu e loc pentru prea mulţi maeştri şi
dar mai important este că primăria nu va unde e nevoie de o autoritate care să decidă
percepe niciun fel de taxe sau chirie până de autori şi enciclopedii. Şi cu fiecare an li ori afinităţi de autor. cine e talentat şi cine nu? Iar maeştrii,
în anul 2069! (un pariu cu viitorul poeziei, atâţia şi aşa cum sunt, trebuie neapărat
cât de psihedelic va fi arătând el). se vor adăuga alte rafturi. Practic istoria literară se disipează aici demolaţi?
Poets House din New York, fondată în
1985 de Stanley Kunitz şi Elizabeth Kray, Nu m-am putut opri să mă gândesc la în antologii tematice, care unele pot fi im- Un eveniment editorial, cum este cel
are azi o bibliotecă de peste 50 de mii de al apariţiei unei noi istorii a literaturii
volume de poezie, un spaţiu de spectacol furtunile emoţionale iscate pe scena literară perfecte, incomplete, pornind de la criterii române, cu imperfecţiunile ei, mai mult
deschis spre o curte interioară folosită şi sau mai puţin scuzabile sau de înţeles, nu
pentru expoziţii de sculptură în aer liber, românească odată cu apariţia recentei istorii subiective (de exemplu simpla selecţie de ar trebui transformat într-unul monden, ori
arhive multimedia, săli de lectură, work într-un teatru de război în care se aruncă în
shopuri şi conferinţe în care se produc a literaturii semnate de Nicolae Manolescu nume) dar autorii lor nu urmăresc să epate- luptă armament greu, se consumă energie
anual peste 200 de programe literare, o multă pentru a demola „demolatorul“ de
reţea electronică naţională care oferă bibli- – un eveniment anunţat şi aşteptat de mulţi ze ori să răstoarne valori. aşteptări sau iluzii. E poate doar un simp-
otecilor publice şi universităţilor accesul ton de provincialism. Aşa cel puţin se vede
la orice informaţie legată de autori şi de ani de zile cu înfrigurare. Pe de altă parte, apariţia în America a de la depărtare.
volumele de poezie apărute în Statele Unite
în ultimele două decenii. În America lucrurile stau complet unui volum de istorie a literaturii asemă- După ’89, în România au apărut şi alte
La inaugurare au venit zeci de poeţi şi lucrări de critică literară care ar putea foarte
artişti, s-au citit poezii (de către laureatul altfel. Există nenumărate istorii literare, nător cu cel semnat de Nicolae Manolescu, bine sta pe rafturile Casei poeţilor din New
naţional pentru poezie, Kay Ryan), şi-au York sau de oriunde altundeva. Volumele
arătat susţinerea senatori şi autorităţi ale chiar dacă puţin dedicate poeziei şi prozei în comunism
primăriei oraşului, iar invitaţii speciali, semnate de Eugen Negrici reprezintă con-
Laurie Anderson şi actorul Bill Muray probabilă, cu sigu- tribuţii importante. Dicţionarul Scriitorilor
(protagonistul filmului Lost in Translation) Români, în patru volume, de Marian
au extins poezia în arta spectacolului. ranţă nu ar provoca Papahagi, Mircea Zaciu şi Aurel Sassu
Atmosferă de sărbătoare, relaxată şi este un bun exemplu de sinteză a literaturii
dezbateri atât de pa- române la rece, pe model occidental, şi el
ar merita continuat şi actualizat.
sionate. Odată pentru

că aici totul are o

anumită rigoare, ra-

portul critic-scriitor

este unul fluid şi fair,

nu transpar antipatii

personale, nu-şi au

locul capricii ori

frivolităţi.

Din perspectivă

românească, sinteze-

le de critică şi istorie

Carmen Firan, Florea Firan, Irina Mavrodin literară de aici ar

semnate de un autor sau de mai mulţi, care putea fi considerate chiar plicticoase, de o

panoramează curente, tendinţe, perioade, consecvenţă lipsită de patos, mai de grabă

evenimente şi autori începând cu literatu- instrumente informaţionale decât aventuri

ra colonială până azi. Ele sunt în general ludice. Spiritul anglo-saxon condamnă la

proiecte academice, actualizate periodic, austeritate până şi critica literară.

→ Ce ne facem, însă, cu cei ce Istoria de valori are nevoie de o anume O mai veche prejudecată – semn de pro- în Epilog, lucrul mi se pare destul de grav.
privire serenă, neimplicată personal. Ceea vincialism cultural, la noi şi în alte culturi Şi se adaugă unor afirmaţii ca „Istoria este
nu se află nici în istorie, nici în dicţionar? ce foiletonistului nu că i se iartă, dar chiar centripete. Confuzia dintre taxinomie şi o antologie personală, chiar dacă este re-
Ca să mă întorc la comparaţii religioase, face panaşul întreprinderii sale, viziunea axiologie. N. Manolescu cred însă că ştie zultatul unui capriciu“, ce vin în flagrantă
fi-vor ei locuitorii vreunui limb, nici în la persoana întâi singular, istoricului nu foarte bine, atunci când nu e bântuit de contradicţie cu principii exprimate în pre-
cer, nici în iad (între ei Gheorghe Istrate, i se recomandă. Exemplul cel mai flagrant ambiţii prea mari şi umori nepotrivite, că faţă, unde lucrurile par a fi luate în serios.
Denisa Comănescu, Ioana Crăciunescu, îl constituie totala radiere a fenomenului un pastel desăvârşit are mult mai multă Oricum, între pericolul de a lua lucrurile
Cristian Simionescu)? Lăsând gluma la o Echinox (şi, în consecinţă, a tuturor pro- valoare decât o frescă mediocră! prea în serios şi acela de a putea fi bănuit
parte, se poate concepe literatura română tagoniştilor din jurul revistei, Ion Mircea, de frivolitate intelectuală, cred că un aca­
contemporană fără nume precum Ovidiu Dinu Flămînd, Eugen Uricaru, Petru Împotriva tuturor acestor metehne, şi demic de statura lui N. Manolescu ar trebui
Cotruş, Ilie Constantin, Eta Boeriu, Alice Poantă) şi exacerbarea până la ridicol a multor altora revelate de mare parte din să prefere primul.
Botez, Gheorghe Istrate, Dan Cristea, Radu optzeciştilor din jurul Cenaclului de Luni critică, cel ce distrugea Istoria lui Marian
Enescu, Florin Manolescu, Ion Ianoşi, condus de Manolescu. Asemenea practici Popa pe motivul – extraliterar – că autorul Dacă Istoria critică se defineşte mai
Mircea Iorgulescu, Ioana Em. Petrescu, nu numai că înveninează lumea literară ei ar fi făcut informări la securitate, găseşte ales prin lipsă, atunci cred că singura şansă
Liviu Petrescu, Liviu Rusu, Petru Poantă, (unde N. Manolescu e încă privit drept ca, că „oricum i s-ar rătăci destinul, Nicolae ce îi mai rămâne lui N. Manolescu ca să se
Radu Tudoran, Aurel Rău, Eugen Uricaru, hai să zicem nu singurul, însă totuşi încă Manolescu rămâne un învingător!“ Nu clarifice e să scrie o istorie auto-critică a
Laurenţiu Ulici şi mulţi alţii de care nu-mi un barometru) dar deformează atât prin înţeleg deloc: de ce scriind o istorie pasa- literaturii române.
amintesc acum? Aici e buba cea mare a omisiune cât şi prin părtinire. Nu mai spun bilă dar în nici un caz
Istoriei lui Manolescu: incapacitatea de a se că, probabil din grabă, altfel nu-mi pot ex- comparabilă cu aceea
distanţa, de a privi cu obiectivitate minimă plica, N. Manolescu face uneori afirmaţii a lui Călinescu, N.
un peisaj care, fără puncte cardinale devine extrem de greu de argumentat (lipsa prozei Manolescu e învingător.
doar o adunătură de obiecte, unele mai scurte între 1960–1980, nu că aş fi direct În ce? Asupra cui? Ne
vii, altele parcă născute moarte. Ori poate interesat, nu se susţine în nici un fel). Mici întoarcem la vechea
aici bate, cel puţin bizara, lui afirmaţie din revanşe, ca în cazul capitolelor despre formulă „A sosit varza!
Epilog, cum că selecţia constă mai puţin Nicolae Breban sau Augustin Buzura, mi O nouă lovitură dată
în ce afirmă, decât în ce neagă. Adică prin se par de asemenea neavenite. imperialismui!?“
de-selecţie, astfel că Istoria lui ar fi mai
semnificativă prin excluderi decât prin in- În tot, N. Manolescu foiletonistul de N-am înţeles nici
cluderi, prin absenţe decât prin prezenţe... excepţie nu poate intra în pielea istoricului până acum ce e istoria
O asemenea subtilitate scapă chiar unui literar. E o inapetenţă structurală la mijloc: critică. O istorie literară
spirit chiznovat, ca al meu! dezinteresul pentru teoria literaturii ca o nu poate fi decât critică
componentă firească a gândirii critice şi (a se vedea, între altele,
E o limpede diferenţă, şi critica a re- inapetenţa pentru istorie, ca ierarhie de G. Călinescu Tehnica is­
marcat-o la momentul potrivit, între părţile valori pe o canava mai largă şi complicată toriei şi criticii literare,
scrise înainte de 1989, strălucitoare nu decât spaţiul acordat unui pastel sau acua- 1938). Dacă, în accep-
numai prin comparaţie, şi demersul grăbit relei. Cred că a mai fost ceva în tentaţia lui ţia lui N. Manolescu,
de după, pe care îl văd mai degrabă ca pe N. Manolescu de a scoate această Istorie. critică înseamnă că e
un pariu cu istoria decât o istorie în sine. exclusivă, cum spune

Scrisul Românesc Eseu

18 Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009

Adrian SÂNGEORZAN

Un vis neobişnuit... să fi stârnit cele mai mari controverse. Am
priceput zilele astea că pentru mulţi literaţi,
Auzisem cu siguranţă soneria sărise somnul, de unde poate să mi se tragă Tot aici în America am aflat că e bine să de tot felul de calibre, prezenţa lor între
care de data aceasta avea un asemenea coşmar. Eu de obicei visez lu- se scrie despre tine, orice, chiar şi la modul coperţile unor cărţi groase, numite istorii li-
un sunet cu totul şi cu totul cruri normale. Zbor, cad în picaj, plutesc cu negativ. Aşa că m-am bucurat când anul terare e la fel de importantă ca un loc de veci
ciudat. Nici cel al telefonului celular, nici peştii în Caraibe, ori mă întorc definitiv în trecut prin toamnă criticile ultimei mele cărţi garantat la Belu, de preferat pe aceeaşi alee
biper-ul spitalului la care lucrez, care mă România de unde nu mai pot pleca (traume de proză au stârnit mânia mocnită a celui cu Eminescu, Arghezi, Preda. Unii vor cu tot
anunţă de obicei când am vreo naştere. şi coşmaruri vechi). ce scria la rubrica Cronicar din „România preţul să locuiască în aceste istorii din timpul
Era însuşi sunetul clopotului catedralei din literară“ indirect despre mine (să fi avut oare vieţii şi reuşesc, chiar dacă nu mulţi au auzit
Bistriţa, oraşul meu natal. Clopot care-mi Adevărul e că n-am citit nicio Istorie a legătură cu visul meu?). Marius Chivu era de ei. În fond ce scriitor nu s-ar bucura să fie
marcase copilăria şi adolescenţa cu fiecare literaturii române şi a niciunei alte literaturi acuzat grosolan că îndrăzneşte să scrie exa- menţionat într-o istorie literară, mai ales dacă
oră şi care ştiam bine că fusese topit de un şi nici nu mi-a trecut vreodată prin cap că aş gerat de laudativ despre una din cărţile mele e cea scrisă de Nicolae Manolescu?! Alţii cu
incendiu destul de recent. Cu toate astea, putea apărea în vreuna din ele. Am început (Marius Chivu citise însă cartea). nume sonore, consacrate, văd că se bucură
el bing-bang din nou făcându-mi capul să scriu târziu după ce-am emigrat (detest totuşi că au fost trecuţi cu vederea. Eu de
să vibreze! E trei dimineaţa. Mă scol beat cuvântul diasporă ca sunetul unei sonerii Aici, în America, deşi există din belşug obicei tac şi-i ascult. Peste capul meu zboară
de somn, mă duc la uşă şi mă uit temător noaptea). Am făcut-o din plăcere, fără pre- literatură, nu se poartă istoriile. Cel mult păreri, idei, sau numele unor scriitori mari
prin vizor. La început nu l-am recunoscut. tenţii, am publicat poezie, apoi proză, iar enciclopedii şi dicţionare valabile. (pe care i-am citit) şi care fie că nu-şi mai
Îl văzusem pe viu doar de două-trei ori dar atenţia pe care mi-a acordat-o critica din au loc în aceste istorii, fie că sunt prezentaţi
nu aveam nici o îndoială. La uşa casei mele ţară mi-a întrecut oricum aşteptările. Plus Avusesem acel vis imediat după ce ne ca în nişte oglinzi distorsionante, aceleaşi
din Rego Park, New York era însuşi Alex. pacientele din New York şi colegii din spital întorsesem din România unde asistasem oglinzi care nu cu mult în urmă arătau o altă
Ştefănescu. Deschid uşor uşa cu lanţul pus care încă îmi mai cer cărţi de Crăciun pentru vrând nevrând la zeci de discuţii legate de imagine a aceluiaşi scriitor.
şi-l salut respectuos. Ştiam că fusese învitat cadouri şi mă întreabă ce-am mai scris. aceste istorii literare. Ultima apărută, cea a
nu de mult în casa unui poet, pictor, muzici- lui Nicolae Manolescu, mult aşteptată, părea O singură dată am intervenit şi eu în dis-
an, filosof român. Altfel doctor ca şi mine, cuţie. Mi-am amintit de vremea când eram
vecin aici în New York şi despre care Alex. Adrian Sângeorzan, Carmen Firan, Florea Firan, Irina Mavrodin, elev la Liceul „Liviu Rebreanu“ din Bistriţa,
scrisese foarte frumos. Adrian Cioroianu, Ioana Crăciunescu secţia umană, şi citeam cu mare deliciu ro-
– Îmi pare rău că te deranjez la ora asta manele lui G. Călinescu. Pe vremea aceea
doctore, îmi spune el vioi şi jovial. Stai liniş- clopotul catedralei germane încă mai dădea
tit că nu i s-a rupt nici unei gravide apa. E o ora exactă.
treabă mult mai serioasă! Pe scurt. De când
am trecut pe la voi prin New York m-am ho- − E vreunul din autorii acestor istorii
tărât să-mi rescriu Istoria literaturii române literare de ultimă oră, un creator? Cum era
contemporane. Am aflat că aici unii te com- Călinescu, am vrut să mai adaug, dar n-a fost
pară cu poetul Williams Carlos Williams, nevoie. Cei pe care-i întrerupsesem erau cu
bineînţeles nu pentru c-a fost ginecolog şi toţii creatori, aşa că s-a lăsat un foarte scurt
el, aşa c-am hotărât să te introduc în noua moment de linişte, care n-a trebuit umplut
ediţie. cu nimic.
Nu mai ţin minte dacă l-am poftit sau
nu înăuntru, pentru că brusc m-am trezit din Ieri am aflat pe Google că turnul catedra-
somn. Eram transpirat. M-am dus la bucătă- lei din Bistriţa e în plină reconstrucţie şi că a
rie unde am băut multă apă şi m-am întrebat fost adus din Germania un clopot nou-nouţ.
amuzat, dar cu ciudă totuşi pentru că îmi Similar celui vechi, care măsurase timpul cu
grijă, netulburat, vreme de patru sute de ani.
Acum mi-e frică că într-o noapte va suna din
nou cineva la uşa. Bing-bang!

− Bună dimineaţa, doctore. Suntem un
grup de suedezi de la Academia Nobel. Am
venit să te trecem şi pe tine pe listă.

Mă frec la ochi. Nu seamănă deloc a
suedezi.

− Care Nobel? Cel cu dinamita?

Cornelia CÎRSTEA

De la Istoria literaturii la Literatura comparată
Secolul al XIX-lea s-a dovedit
generos nu doar în creaţia li- literare, şi chiar între faptul literar şi contex- distanţate nu doar în spaţiu ci şi în timp. aceasta din urmă va fi întotdeauna mai mult
terară ci şi în profesionalizarea tul social ori instituţional [ceea ce va face Primele dizertaţii comparatiste probea- decât ea, de pildă, este şi biografie literară,
obiectul sociologiei literaturii]. Sugestiile critică de text, bibliografie şi încă multe
ză ataşamentul la poetica romantică, în sens

modalităţilor ei de evaluare şi pătrundere în comparatiste, deseori spontane sunt reţinute de deschidere spre universalitate şi asimi- altele care nu se confundă în nici un caz

conştiinţa receptoare. Născută sub semnul şi dezvoltate, cum este celebra formulare a larea demersului istoriei literare în sensul cu sfera comparatismului, ci aparţin, ca şi

impulsurilor umanist-generoase ale roman- lui De Sanctis despre poemul lui Goethe, documentării obiectiv-riguroase. [Josephe acesta istoriei literare în general [Alexandru

tismului şi evoluând în atmosfera robustă a Faust ca Divina Comedia modernă. Texte − Jean Jacques Rousseau şi originile Ciorănescu, Principii de literatură compa­

realismului cu variile sale expresii, Istoria Nu puţine au fost situaţiile când istoricii cosmopolitismului literar, F. Baldensperger rată, p. 57].

literaturii s-a manifestat de cele mai multe literari au elaborat studii comparatiste refe- − Goethe în Franţa. Pompiliu Eliade − În esenţă, comparatiştii au cultivat o

ori ca o instituţie de consacrare a valorilor renţiale, marcând consolidarea literaturii Despre influenţa franceză asupra spiritului relaţie normală cu istoria literaturii fără a

artei cuvântului, dat fiind rigoarea selecţiei, comparate atât ca disciplină de studiu cât şi public în România]. se lăsa intimidaţi de „incertitudinile“ con-

certitudinea probei timpului şi autoritatea ca o componentă inalienabilă a civilizaţiei În primele decenii ale secolului al ceptuale, inerente, dat fiind dinamica idei-

intelectuală a autorilor, deveniţi adevărate contemporane. Dincolo de unele reticenţe XX-lea preocupările comparatiştilor se di- lor oricărui domeniu de cercetare. Interesul

repere ale exegezei literare. Orice referinţă şi contestări privind descriptivismul şi pe versifică şi cu aceasta se limpezeşte relaţia investigării comparatiste s-a focalizat pe

la istoria literaturii nu poate ignora modele- alocuri excesul de factologie, disertaţiile lor cu istoria literaturii, şi în consecinţă, manifestările subtile ale interdependenţe-

le recunoscute ilustrate de Gustave Lanson, comparatiştilor au găsit în istoria literaturii accentuarea identităţii lor în aria evaluării lor, urmând acel „demon al analogiilor“ de

în Franţa, Francesco de Sanctis în Italia, un sprijin puternic, inclus în mod firesc şi literaturii. Aceasta nu determină automat care vorbea Edgar Allan Poe în The Poetic

Fritz Martini în Germania, Marcelino necesar în bibliografia studiului. Necesitatea recunoaşterea unanimă a domeniului ori Principle. Sunt analogiile ce nu se văd

Menendez Pelayo în Spania, în posterita- rezidă în însăşi materia istoriei literaturii ca anularea scepticismului şi a neîncrederii. uşor şi nu se pot demonstra uşor, ceea ce

tea cărora s-au înscris nume ilustre ce au o sinteză de idei, teme, sentimente, atitu- Exemplu faimos este Benedetto Croce presupune o valoare nouă investită în naţi-

contribuit prin opera lor la cunoaşterea dini, comportamente estetice, influenţe şi care, în eseul La letteratura comparata onalul „clasic“. Intrat în arsenalul studiilor

istoriei literaturilor naţionale, a evoluţiei conexiuni. Implicând, prin proiecţia de la considera comparatismul un instrument de literatură comparată [imitaţie, influenţă,

şi metamorfozelor genurilor, speciilor şi individualul auctorial la generalul uman de cercetare istorică a literaturii, ce nu emitere, intermediere, receptare, surse

ideilor literare. receptor, un ansamblu reprezentativ pentru contribuie la înţelegerea operei literare ori etc.]. Chiar substituirea lui cu mai adecvata

De la început în istoria literară se aşează un cronotrop anume. a procesului de creaţie artistică. Literatura pentru plăsmuirea artistică, descoperire a

germenii comparatismului. În mediile acade- Gustul şi sentimentul istoriei se păs- comparată nefiind altceva decât „simplă interferenţelor, a convergenţelor, a emer-

mice europene demersul istoric şi cel com- trează dar nu mai predomină în elucidarea istorie literară“. genţei valorilor artistice. S-ar părea, în acest

paratist se manifestă interferent şi conivent. compatibilităţilor şi conexiunilor faptelor Un rǎspuns argumentat în detaliu va context, că istoria literaturii devine inutilă.

G. Lanson preciza că operaţiile fundamenta- artistice, dimensiunea istoriei nu se mani- veni de la Alexandru Ciorănescu. El sinte- Un demers solid al cunoaşterii fenomenu-

le ale istoricului literar consta în cunoaşterea festă în cronologie ci, în moştenirea roman- tizează magistral, prin comparaţie statutul lui artistic nu poate eluda însă viziunea de

textelor literare, compararea[s.n.] lor pentru tică, într-o stare de spirit, deţinătoare de celor două domenii de evaluare a literatu- ansamblu pe care o oferă istoria literaturii,

a le reliefa originalitatea, identificarea unor analogii ce fac posibile apropierea timpului rii. Literatura comparată, oricum s-ar numi, în fond un instrument de informare, nece-

raporturi[s.n.] între autori, şcoli şi direcţii revolut de timpul prezent, dialogul lumilor nu poate fi istorie literară şi atât, deoarece sar dar nicidecum infailibil.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 19
Maria TRONEA

Eminescu în lumina Istoriilor literare
L a 120 de ani de la dispariţia lui
Eminescu, acum când visul lui în Istoria critică a literaturii române de multă vreme, pe la 1866, o adunare a (Bucureşti, Ed.Albatros, 1998). Menţionăm
Iorga şi al lui Noica de a tipări (Piteşti, Paralela 45, 2008), unde se afirmă: bucăţilor sale lirice. În fruntea lor stă un din acest volum articolul Poemul „nemar­
„În sens strict, nu există în toată istoria mic poem de larg avânt (...) E vorba de o ginilor de gândire“ (titlul trimite spre

fiecare rând scris de acesta s-a împlinit, o decât trei lecturi critice ale lui Eminescu iubită moartă, Elena, titlul poemului fiind poemul numit de Călinescu Povestea

privire în oglinda istoriei literare, e un pios deschizătoare de drumuri: a lui Maiorescu, schimbat apoi de tânărul mândru de latina magului călător în stele – titlu adoptat

semn de neuitare. Periplul nostru se restrân- a lui Călinescu şi a lui Negoiţescu (...)“. lui de gimnaziu, în Mortua est! (...)“ Dacă şi de Perpessicius –, iar de D. Murăraşu,

ge, în principal, la doi autori, încheindu-se Apreciind originalitatea tezei lui lui Iorga nu i-a scăpat importanţa acestui Feciorul de împărat fără de stea). „Chipul“

cu observaţii succinte asupra reevaluării Negoiţescu („opoziţia lui Negoiţescu element biografic pentru creaţia eminesci- care apare în acest poem (calificat drept

creaţiei eminesciene în Istoria critică… a dintre publicat sau neputnic şi laborator ană, George Munteanu are meritul de a-l fi „scriere matriceală“), este inspirat, potrivit

lui Nicolae Manolescu. sau plutonic“), Manolescu evidenţiază atât ridicat la rangul de „Urphänomen“, în siaj autorului, de prima iubită a lui Eminescu,

opoziţia acestuia în raport cu Maiorescu, goethean, evidenţiindu-i valoarea de patron moartă prematur: „E amintirea – mereu

Ion Negoiţescu: dar şi flexibilitatea demersului critic, re- dinamic al operei. Eşafodajul ideatic, dar şi mai beatificată cu timpul – a feţei de prin

Eminescu, „romanticul absolut“ considerarea unor opinii: „În mod sigur, stilistica eminesciană poartă pecetea thana- împrejurimile Ipoteştiului, care-i trezise

După cum declara autorul, în prefaţa Negoiţescu citeşte poezia eminesciană pe tică, aceasta reflectând, prismatic, unitatea viitorului poet o primă şi precoce dragoste.

la Istoria literaturii române (Bucureşti, cealaltă faţă a ei decât aceea vizibilă pentru operei. „Erosofia“ eminesciană (Cf. Ovidiu Nu chiar la nouă ani, ca în cazul lui Dante,

Ed. Minerva, 1991), la baza lucrării stă o Maiorescu. E interesant că în Istorie el nu Ghidirmic) se fundamentează pe acest „ac- ci înspre împlinirea celui de al doisprezece-

întrebare stăruitoare: „ce ne spune litera- mai reia opoziţia în mod explicit, ocupân- cident originar“, catalizator al energiilor lea. Cu oricâte ocultări în ordinea detaliilor,

tura română asupra fiinţei noastre axiolo- du-se exclusiv de Eminescu“. creatoare ale lui Eminescu. constanta esenţială Eminescu i-a păstrat-o

gice (...)“ Evidenţiind faptul că demersul Un alt punct important atins de George de la un poem juvenil ca Din străinătate

său critic se fondează pe criteriul estetic, George Munteanu: Munteanu în Istoria sa este acela al culturii (1895) până la cel intitulat Din noaptea

precizează: „însă prin intermediul estetic Eminescu, „poet orfic şi gnomic“ eminesciene, concluzia fiind hotărâtă: „Că ...(1884 ). Identificarea motivului „iubitei

eu m-am străduit să văd mai departe, mai În mod nedrept, aportul excepţional al Eminescu a fost şi încă rămâne cel mai cult moarte“ ca izvor al cântării eminesciene

adânc.“ Aserţiunea se verifică şi în cazul lui George Munteanu la cercetarea operei dintre scriitorii români e o constatare ce este, credem, o piatră de hotar în cercetarea

lui Eminescu. Ignorând biografia scriitoru- eminesciene a fost lăsat într-un con de nu mai comportă discuţie“. Recunoscând creaţiei eminesciene.

lui, el se referă strict la opera acestuia, mai umbră. Îmbinând rafinamentul analitic (a meritul lui Călinescu în stabilirea „izvoa-

precis la poezie şi la proza publicistică, pe se vedea, de exemplu, analiza sonetului relor culturale“ eminesciene, semnalează Eminescu şi „nenduraţii ochi de gheaţă“

care le abordează sub unghiul solidarităţii: Afară­i toamnă ...) cu anvergura sintezei, totuşi „ceea ce ar mai rămâne să se facă“. În Istoria critică a literaturii române,

„lirismul plutonic eminescian şi ideaţia lui acesta ne oferă în acelaşi timp un fragment Un exemplu în acest sens ar fi stabilirea Nicolae Manolescu propune şi o reevaluare

publicistică rămân pe de-a-ntregul solidare de „istorie critică“ ( marii clasici ), ideal la „ponderii diferiţilor autori“. critică a operei eminesciene, prin opoziţie

în puritatea şi unitatea originară a romantis- care făcea referire G. Călinescu în Prefaţa Plecând de la afirmaţia călinesciană – la cultul Eminescu inaugurat de Iorga şi

mului absolut.“ În viziunea lui Negoiţescu, monumentalei sale Istorii..., tentativă ilus- „Dintre autorii englezi, Shakespeare îi era consolidat în timp de majoritatea criticilor.

poezia şi publicistica lui Eminescu se pla- trată şi de Nicolae Manolescu în Istoria cel mai scump [lui Eminescu], pune între- Importanţa demersului său constă în încer-

sează sub „acelaşi orizonturi vizionare: căci critică a literaturii române. barea: „Numai «dintre autorii englezi?». carea de primenire a ceea ce Petru Creţia

la Eminescu aceasta însemnează căutare de În Istoria literaturii române. Epoca ma­ Pentru a răspunde prin altă întrebare: „Nu numeşte „literatura eminescologică“ (Cf.

începuturi, nostalgie paradisiacă, întoar- rilor clasici, George Munteanu aplică prin- cumva resimţea Eminescu în Shakespeare Testamentul unui eminescolog (Humanitas,

cere spre originile ceţoase, care pentru el cipiul tratării „monografice“,rezervându-i pe cel mai congener spirit din câte întâlnise, 1998). „Privirea nouă“ pe care o aruncă

strălucesc atât de ispititor.“ lui Eminescu, conform criteriului valoric, care l-a ajutat să citească în sine mai adânc asupra operei lui Eminescu, rigoarea de-

Percepţia poeziei eminesciene se cel mai mare spaţiu (158 pagini). După decât oricare altele (cu excepţia, poate, a lui mersului, au drept ţintă demolarea acestui

cristalizează în sintagma „cosmos liric“. cum menţionează în „Cuvânt înainte“, Kant)?“ În sprijinul covingerii sale, autorul mit cultural al poetului naţional al româ­

Negoiţescu surprinde pecetea thanatică analiza sa pleacă de la principiul „clasicii, acestei Istorii marcate de intertextualitate nilor, studiat în volumul, „Mihai Eminescu,

a operei eminesciene, evidenţiind-o ca contemporanii noştri“. Înainte de a aborda critică aduce poemul Cărţile. poet naţional român“. Istoria şi anatomia

element definitoriu. Pentru istoricul literar, studiul creaţiei lui Eminescu, autorul oferă Depăşind tradiţionala dispută în jurul unui mit cultural (Ed. Dacia, 2001). La

poetul român nu este decât „un vizionar în cititorilor o cronologie şi schiţa unui profil viziunii optimiste sau pesimiste a lui originea acestui subiect se află articolul lui

moarte“, iar „fenomenul originar al poeziei spiritual, cu titlul Temeliile „biografiei Eminescu asupra lumii, George Munteanu Mihai Zamfir, inclus în volumul Eminescu

lui Eminescu, sâmburele proiecţiilor lui interioare“. propune pentru aceasta „doar atributele de după Eminescu (Iaşi, Editura „Junimea“,

mitice (...), este plânsul lăuntric al cos- Dovedindu-se un foarte bun cunoscător luciditate amară şi de tragism, în înţele- 1978), Constituirea mitului eminescian:

mosului“. „De plânge Demiurgos doar el al manuscriselor eminesciene (în tradiţie sul antic (dar şi de o autohtonie aproape glose despre un mit modern.

aude plânsu-şi“ (vers postum, din cea mai călinesciană), istoricul literar aduce ele- echivalentă ca vechime)“. Cu o remarca- Lectura critică a lui Eminescu între-

veche versiune autonomă a Scrisorii I) ar fi mente noi referitoare la biografia poetului bilă forţă de pătrundere a spiritului operei prinsă de N. Manolescu este marcată de

versul ilustrativ pentru singurătatea abso- sau dă o semnificaţie specială celor cunos- analizate, autorul vede în „însemnarea prezenţa intertextului comparativ. Adept al

lută, generată de „conştiinţa atotputerniciei cute, punându-le într-o nouă lumină, ca în suprem-generalizatoare şi cu caracter axi- „criticii caleidoscopice“, autorul conchide:

morţii“. următorul citat: „Deprinderea cu a naturii omatic «antitezele sunt viaţa» [=existenţa, „Să spunem deocamdată că nu există un

Observaţiile emise de Negoiţescu, atât dulce limbă“ (Un roman), cunoaşterea atât fiinţarea, dăinuirea]“ „statornicul ax al singur Eminescu. Lectura noastră nu mi-

în Poezia lui Eminescu (Bucureşti, Editura de timpurie a sortilegiilor dragostei, iar viziunii eminesciene despre lume. Această zează pe diferenţă, ci pe pluralism. Opera

pentru Literatură, 1968), cât şi în Istoria... după scurt timp moartea celei ce reprezen- reflecţie asupra contradicţiilor lumii este lui Eminescu este un pot­pourri de viziuni,

aflată în discuţie, sunt ţinta atacurilor lui tase tot „ce-am avut mai scump în lume“ în legătură cu „dorul“ prezent în creaţia de motive, de stiluri, din care putem alege,

George Munteanu. În Istoria literarurii (Ms. 2255, f. 311), reprezintă (...) veritabile eminesciană pe care îl învederează ca în funcţie de sensibilitatea noastră, unul

române (Bucureşti, Editura Didactică „experienţe originare“. Deodată cu trezirea Weltanschauung: „Pentru Eminescu, prin sau mai multe“.

şi Pedagogică, 1980), acesta îl acuză pe geniului eminescian, timpul va face din urmare, „dorul nemărginit“ e dispoziţia Analiza întreprinsă de N. Manolescu

Negoiţescu de „postumofilie“ şi condam- ele temelii latente ale unui mare poet orfic românească afectiv-cognitivă şi voliţiona- este una hipercritică, fondată pe o retorică

nă „inanitatea separării absolutizatoare a şi gnomic, unul exponenţial din câţi a dat lă concepută ca o punte de legătură între a veştejirii „grădinii“ eminesciene. Astfel,

operei lui Eminescu într-o zonă antumă şi pâna acum umanitatea“. „parte“ (= umanitate) şi „întreg“ (= cos- Luceafărul îi apare „descărnat liric pe alo-

în una postumă“, tendinţă pe care o remar- Însemnări despre rolul primei iubite mosul)“. Ideea este prezentă şi în articolul curi“, se îndoieşte de valoarea postumelor,

că şi la Maiorescu. Refuzând „«parcela- (moartă prematur) în inspiraţia eminescia- Ce este eminescianismul? din volumul co- „marile poeme de care se face atâta caz“,

rea» hermeneutică“ a operei eminesciene, nă găsim deja la Nicolae Iorga (Studii lite­ lectiv Eminescu după Eminescu (Iaşi, Ed. deşi admite că „proiectele conţin versuri,

propusă de Negoiţescu, George Munteanu rare, vol. I, Bucureşti, Editura Tineretului, Junimea, 1978): „«Filosofia» dorului – iată imagini, viziuni excepţionale“. Înger şi

critică şi reducţionismul viziunii acestuia, 1969): „O poezie din 1866 trezeşte acel chip «Weltanschauung-ul latent al operei emi- demon este „antitetica, rău scrisă“, Împărat

negând valoarea de „Urphänomen“ al po- al primei iubite, moartă în tinereţe, căreia nesciene, iată nucleul eminescianismului. şi proletar este „lungă şi greoaie poemă“,

eziei eminesciene, atribuită versului „De i-a închinat apoi chemarea fantastică din În raport cu asemenea filosofie (nesistema- „versurile din Călin s-au banalizat aproape

plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-şi“. Mortua est!. Astfel: „O dulce înger blând,/ tizată rigid, asemenea străvechiului obicei cu totul, „Strigoii e o legendă bürgeriană

Îşi argumentează opinia afirmând că „plân- Cu ochi uimiţi de mari,/ La ce mai reapari/ al pământului ), concepţiile filosofice cu- plină deja de clişeele romantice“ etc. Din

sul“ Universului intră şi în percepţia „tres- Să-ngreui al meu gând?(...)“. Tot Iorga noscute de Eminescu pe cale livrescă de la când în când, demersul demolator este

tiei gânditoare“ (exemplul oferit este cel al este cel care observă circulaţia motivului brahmanism la budism, până la platonism întrerupt de câte o apreciere. Din ciclul

Dochiei din drama Decebal) şi conchide: inspiraţiei: „E povestea (...) aşa de simplu, şi neoplatonism, stoicism, kantianism, romanţelor, de exemplu, autorul apreciază

„E aici, de voim să apelăm la asemenea şi de duios spusă în La Aniversară. Căci el schopenhauerism – dobândesc valoare de al treilea Sonet (Când însuşi glasul gându­

reducţii, nu germenul „unic“, ci doar unul e copilul de şaisprezece ani care se crede «citate» confirmative, nu de «surse» for- rilor tace ...). Şi exemplele pot continua.

dintre „germenii“ şi ai liricii, şi – s-a văzut Cezar şi ea Cleopatra de paisprezece ani. mative ale gândirii eminesciene. Pe deplin convinşi de nevoia unei

– ai dramaturgiei eminesciene, care, ea, în- Adânc mişcătorul dialog, din drum, de pe Eminescolog împătimit, George Munteanu abordări obiective, lucide, cu „minte rece“,

deplineşte în mai multe chipuri funcţia de banca din faţa casei, e ţesut tot din această adaugă monografiei Eminescu din 1980, a valorilor literare naţionale, suntem de

„fenomen originar“ al creaţiei eminesciene amintire a legăturii cu „iubit copilul său“, inclusă în Istoria literaturii române. Epoca părere că nu trebuie să rămânem totuşi în

întregi“. pe care-l mustră că l-a lăsat singur.“ În ace- marilor clasici, şi cărţii Eminescu şi emi­ urma criticii străine în aprecierea lor. Ne

Valoarea eminescologului Ion Negoiţescu laşi studiu (Mihai Eminescu), Iorga revine nescianismul (1987), un nou volum de gândim, de exemplu, la Rosa Del Conte cu

este pusă în evidenţă de Nicolae Manolescu, asupra subiectului: „Eminescu pregătise studii, Eminescu şi antinomiile posterităţii a sa carte Eminescu sau despre Absolut...

20 Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 Scrisul Românesc Eseu

Eugen NEGRICI

Trei particularităţi ale literaturii române
din perioada comunistă

I. Literatura română din comunism interne ale P.M.R./P.C.R. sau externe, apar- izolarea quasi-totală de lumea occidentală cu iniţierea procesului dezideologizării
are caracter autonom şi legi de evoluţie ţinând P.C.U.S.). şi de fenomenul cultural european, demo- (întrerupt după 1957 şi reluat după 1962)
specifice. Ea solicită o nouă viziune isto- nizat şi înlocuit cu cel sovietic. a început ceea ce am putea numi etapa
riografică şi noi căi de abordare. Nimic din ce se întâmplă în procesul reşcolarizării scriitorilor, care a dat naştere
unei literaturi dezvoltate sub guvernare to- Tot ce s-a întreprins de-a lungul seco- unei literaturi „reciclate“, recapitulative şi
Este atât de puternică setea de nor- talitară nu are o explicaţie naturală. Direct lelor în materie de mistificare ideologică a preponderent extensive. Prin Marin Preda,
malitate a istoricilor literari români sau indirect, totul este replică, reacţie, vieţii (prin biserică, politică etc.) păleşte în Petru Dumitriu, Titus Popovici ş.a. este
încât uimeşte încetineala cu care se accep- ripostă, repliere defensivă, disperată sau raport cu decizia conducerii PMR ghidată redescoperit, cu succes, realismul critic tra-
tă teza (ce mi se pare de bun simţ) că anul inventivă, stratagemă de supravieţuire. de la Moscova de a subordona întreaga lite- diţional. Tipologiile s-au diversificat, con-
1948 e unul de hotar, care anunţă începu- ratură/cultură politicii ei şi de a o transfor- flictele de clasă nu au mai ocupat întreaga
tul unei epoci perfect delimitate, cu legi de Reuşind să istovească, până la urmă, ma în instrument de agitaţie şi propagandă. scenă, personajelor pozitive li s-a permis
funcţionare proprii şi nu a unei etape într-o conştiinţele şi să polarizeze cul­tura, puterea Decretat drept unică metodă de creaţie să aibă slăbiciuni (eroi „cu pete“) şi chiar
evoluţie literară lină. a creat un climat al confuziei axiologice, în – (metodă şi nu curent, întrucât curentele să devină mai complexe. Tezele partinice
*Evoluţia şi particularităţile acestei care toate afirmaţiile cri­tice erau sau păreau sunt trecătoare), realismul-socialist a dat derivate din ideologie sunt implicite, nu
literaturi sunt consecinţele presiunii facto­ dubioase, valorile deveneau suspecte, totul naştere ideo-prozei şi ideo-poeziei, produse explicite (dar niciodată absente). În spiritul
rului politic. era sau era interp­ retat ca replică şi răspuns. ale unei simplificări absolute. realismului secolului al XIX-lea (anterior),
Anamneza nu are cum să facă abstrac- Ea a avut grijă să amalgameze valorile, să
ţie de faptul că, dincolo de aparentele lui facă să se compromită, prin articole sau Începutul reconquistei. Împuţinarea naraţiunea a ieşit din stereotipie,
concesii şi de deschiderile operate din când poezii omagiale, obţinute prin somaţii şi nefir­ escului. Ontogenia repetă filogenia. conflictele nu s-au mai rezolvat
în când, regimul, care, esenţialmente, a fost ameninţ­ări, şi pe puţinii scriitori influenţi, ca în basm, ci ca în viaţă, deco-
unul dictatorial, a socotit mereu literatura şi pe inductorii de opinie, pentru ca peste Într-o surprinzătoare măsură, din clipa rurile s-au primenit şi mediile
pe scriitori ca pe instrumentele lui. În primii toţi să coboare ninsoarea nesfârşită a în care literatura română s-a putut mani- sociale abordate s-au multiplicat,
zece ani de comunism „terorist“, partidul a deznădejdii.. festa ca literatură, ea a evoluat „în regim Desprinderea de realismul socia-
controlat întreaga producţie artistică şi nu a de replică“ şi pe trasee predilecte. Când au list e, totuşi, dificilă şi semnele
permis decât un singur fel de literatură, cea Am insistat asupra acestor condiţii simţit că pot să se mişte şi să părăsească lui sunt încă prezente.
pusă în slujba propagandei. El a evacuat psihice în care s-a făcut totuşi liter­atură, zona concentraţionară a literaturii complet
„resturile“ şi „dejecţiile“ culturii burghezo- pentru că peisajul neobişnuit al formelor ideologizate, literaţii de bună-credinţă Şi mai izbitor (vădit) e ca-
moşiereşti (în fapt, argumentele identităţii acesteia este şi o consecinţă a stării tulburi au făcut exact ceea ce li se ordonase mai racterul recapitulativ al evolu-
noastre naţionale) prin punerea în mişcare de conştiinţă, a unei conştiinţe confuze, înainte să nu facă, reluându-şi abitudinile şi ţiei poeziei. Ani întregi, poezia
a maşinii de epurat scriitori şi opere. complexate artificial, înrâurite de acţiunea felul de a fi. Ei au început să ignore legile (adică versificaţia pe teme date)
În perioada următoare (1964–1971), factorilor prohibitivi. Lăsându-se deturnaţi literaturii de partid, dezlegându-se treptat s-a aflat, tehnic şi poematic,
care a fost una de liberalizare diversionis- sau mistificându-se ei înşişi, profitând de de chingile realismului-socialist, încercând sub zodia baladei populare,
tă (mişcare subtilă, iniţiată tot de partid momentele politice favorabile, de compli- voluptatea normalităţii, gustând, mai bine pentru ca apoi să se străduiască
pentru lărgirea bazei de mase şi pentru citatea vicleană a cenzurii, obligată, din zis, din plăcerile împuţinării nefirescului. să-i mimeze/să-i reversifice pe
legitimarea lui istorică), s-a declanşat un când în când, să sugereze că nu există, Un observator venit din lumea liberă să Alecsandri şi Coşbuc, preluând
proces de recuperare frenetică a literaturii optând, involuntar sau cu deplină luci- cerceteze urmele dezastrului bolşevizării cascadele jucăuşe ale acestora.
române şi de refacere (uneori, până la ditate, pentru anumite soluţii salvatoare, din primii ani de comunism, ar fi constatat A împrumutat rime, sonorităţi,
pastişă) a experienţelor interbelice. Pentru scriitorii au făcut să se ivească, în locul că, printre ruine, are loc un proces uimitor armonii şi structuri antitetice
câţiva ani, spiritul critic s-a autosuspen- unei literaturi de sertar viguroase, neiertă- de refacere lentă a premiselor vieţii artis- eminesciene şi, după ce a re-
dat. Golul trebuia umplut şi a fost umplut toare, o literatură neobişnuită, demnă de un tice: renăşteau specii, reapăreau tipologii, descoperit valenţele pers. I sg.
cu grăbire: modalităţi şi formule poetice interes ştiinţific, mai ales prin formaţiunile se schiţau atitudini ce semănau cu cele de (izgonite din textele agitatorice
interbelice uşor de recunoscut, structuri şi defensive adoptate pentru a fi tolerată. dinaintea pârjolului. ale primilor ani republicani) a
trucuri narative de nou roman francez, la exploatat avantajele autobiogra-
modă cu un deceniu şi jumătate în urmă, II. Literatura română din comunism Ce e cu adevărat interesant este că re- fiei lirice (vezi N. Labiş) şi s-a
recuperate tardiv, adesea vizibil pastişate. a evoluat în regim de replică. „Legea cucerirea literaturii ca literatură s-a făcut îmbătat de farmecul lirismului
Modernismul însuşi va fi curând redesco- deplasării de la roşu“ întâi prin recapitularea accelerată/rapidă a cuminte, sămănătorist. În textele
perit cu entuziasm. experienţelor literare postpaşoptiste, ca şi publicate (după 1954) de poeţii
Câteva personalităţi excepţionale refac, Şi mai demn de interesul unui ob- cum brusc s-ar fi activat legea ontogeniei de la „Steaua“ (Baconsky, Aurel Rău, Petre
apoi, în salturi, etapele pierdute, izbutind servator al fenomenului cultural care repetă filogenia. După 1953, odată Stoica, Aurel Felea), descripţia (de natură
uneori să prelungească şi să perfecţioneze românesc – este, însă, reacţia – manifestată şi de interior intim) ia locul naraţiunii,
experimentele artistice începute cu două în timp – a ansamblului literaturii române capătă note simboliste şi, prin înrâurirea
decenii în urmă (cazul Nichita Stănescu, faţă de acţiunile criminale întreprinse liricii lui Blaga, se conceptualizează,
aflat în prelungirea celui de-al doilea val împotriva fundamentelor ei în primii 5 înlesnind meditaţia şi chiar alunecarea în
avangardist, ale cărui inovaţii vor fi însuşi- ani republicani (1948–1953) de partidul metafizic. Depăşind obstacolele ideologice
te şi rafinate de el). instalat la putere de ocupanţii sovietici. Se încă prezente, galopând să-şi recupereze
A urmat a treia etapă, cea a reîndoc- cuvine să ne întoarcem mereu la ceea ce etapele pierdute şi statutul, poezia ajunsese
trinării ideologice şi a izolaţionismului s-a întâmplat în anii terorismului comunist, în pragul modernismului.
ceauşist, în care partidul a jucat cartea na- întrucât avem toate argumentele pentru a „Îngheţul peste dezgheţ“ pe care l-au
ţionalismului, mobilizând din nou energiile vedea evoluţia literaturii române de după adus reprimarea brutală a Revoluţiei ma-
scriitoriceşti spre mize din afara literaturii. 1953 şi mai ales de după 1964 – ca pe o ghiare şi revenirea la climatul şi la mijloa-
Să adăugăm şi faptul că oricine va îndepărtare lentă de momentul dezastrului, cele teroriste ale primilor ani ai bolşevizării
studia literatura sub comunism va trebui ca pe un fel de fugă, de „deplasare“ de la României au întârziat câţiva ani procesul
să ţină seama de prezenţa neîntreruptă, în „roşu“ spre altceva, spre orice altceva, care reconquistei.
viaţa literară, a unei literaturi oficiale, de să nu semene cu începutul. E vorba de anii
uz propagandistic şi servită de un număr stalinismului integral în care au fost iniţiate 1964. Reluarea reconquistei. Ocuparea
important de condeieri. Ea a fost o povară cele mai grave acţiuni cu caracter antinaţi- albiilor părăsite. Densificarea şi diversifi­
constantă şi a devenit un virus agresiv, onal din toată istoria noastră: exterminarea carea prozei şi poeziei. Înmulţirea vocilor.
împotriva căruia literatura adevărată a elitei, îndoctrinarea populaţiei, impunerea
fost obligată să fabrice mereu anticorpi, să unui model de gândire şi a unui com- Sentimentul unei posibile reîntoarceri
furnizeze replici şi să se apere în felul ei, portament străine tradiţiei, rusificarea şi în infern a părut să sporească hotărârea
bâjbâind după coridoarele libere. sovietizarea vieţii (modului de viaţă), şter- scriitorilor de a rupe definitiv cu trecutul
Nu are nici un rost să luăm în calcul un gerea semnelor şi a argumentelor prezenţei realist-socialist de îndată ce se va fi ivit pri-
presupus proces firesc al literaturii când noastre în lume, epurarea, lichidarea ori lejul. Ocazia s-a ivit odată cu declaraţia din
aceasta a evoluat de la o plenară la alta şi numai marginalizarea unui număr copleşi- aprilie 1964, interpretată şi ca o desprinde-
de la un act politic la altul (acte politice tor de scriitori, pogromul cărţii româneşti re de tot ce adusese cu sine ocupantul. Se
(distrugerea, arderea şi indexarea celor mai reia, cu vigoare, marşul spre trecut, trecutul
importante cărţi ale literaturii române), literar interbelic, ţintă paradoxal progresis-
ideologizarea culturii, a literaturii şi a artei, tă în condiţiile date. Impresia pe care ţi-o

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 21

lasă evoluţia prozei publicate după 1964 realiste cu intruziuni fantastice (asemănă- diversitate a fost şi viteza cu care s-au ars de teren de vremuri normale, interesat
este aceea a unui fluviu, care, părăsind/evi- toare, întrucâtva, celor sud-americane rea- etapele şi s-au ocupat, sprinten, alte şi alte să furnizeze revelaţii realistice. Şi tot
tând făgaşul/cursul prevăzut, se desparte în list-magice şi superioare celor interbelice). locuri virane, fără ca acelea cucerite îna- ea, exploatând avantajele ambiguităţii şi
câteva braţe, ocupând vechi albii părăsite. S-ar putea spune că se atinge astfel punctul inte să fie exploatate intensiv. Importantă aluzivităţii (M. Dinescu, D. Tudoran etc.)
Aşadar, se densifică substanţa epică, dar mai extrem al emancipării de rigorile dogma- a fost, pentru mulţi scriitori – schimbarea ori, reîntorcându-se la discursivitatea şi
ales se înmulţesc formulele narative. Ceea tismului realist socialist şi nu mai puţin de şi nu epuizarea filoanelor. Cu siguranţă că directitatea paşoptiste (Adrian Păunescu)
ce un critic de partid ca Paul Georgescu cele ale realismului canonic. Cărţi precum o cauză a acestei grabe(şi a acestei super- a suplinit, mai curând prin efecte (căci
numea „polivalenţa necesară“ (sintagmă acelea semnate de Ştefan Bănulescu, ficialităţi) a fost sentimentul vacuităţii şi aşteptările publicului erau excesiv de mari)
care devine chiar teză de partid!). Ştefan Agopian, George Bălăiţă, Mircea frustrării provocat de izolarea noastră de pamfletul politic.
Cărtărescu vor pecetlui victoria deplină a mişcarea culturală europeană, care a durat
Dezvrăjită tot de bagheta magică a fanteziei şi a imaginaţiei creatoare. neliniştitor de mulţi ani. El a accentuat Deghizarea intenţiilor şi, în genere,
partidului şi nu a zânei celei bune, poezia nevoia de sincronizare rapidă şi în pas cu esopismul tuturor acestor iniţiative au dat
s-a înviorat brusc şi s-a pus în mişcare Pe de altă parte, râvna ocupării altor creşterea numărului de traduceri şi a po- naştere unor produse literare contorsionate,
exact din locul unde încremenise, adică la nişe, spaţii vide nu se ostoieşte întrucât, sibilităţilor de informare, după 1964. O unor fetuşi cu o „speranţă minimă de viaţă“
punctul de graniţă al modernismului, unde în deceniul anterior, abia se acoperiseră, altă cauză a acestei precipitări şi a acestui literară. Dorinţa scriitorului de „a dezvă-
o lăsaseră poeţii de la „Steaua“. şi încă superficial, câteva domenii tradiţio- dezinteres pentru aprofundare a fost starea lui“ şi de a câştiga astfel un public uriaş,
nale ale prozei româneşti. Tendinţa sincro- de replică, pe care şi-au asumat-o scriitorii publicul însetat de adevăr, a fost boicotată
S-a produs o notabilă diversificare a vo- nizării rapide şi a încercării noului a fost sub presiunea iritant-schimbătoare a fac- de dorinţa cenzorului, şi, în bună măsură
cilor poeziei şi o densificare a ei (în paralel totdeauna mai puternică la noi decât aceea torului politico-ideologic care îi provoca a scriitorului însuşi, de a limita şi atenua
cu densificarea prozei). de aprofundare a temelor şi modalităţilor să reacţioneze. Într-o cultură relativ mică impactul. Această zămislire în trei (scriitor,
marii proze realiste tradiţionale. şi primejduită ca a noastră, cu un număr cenzor, cititor) a adus pe lume o literatură
O albie cu totul nouă. Literatura dez­ restrâns de edituri şi reviste, concentrate, a stratagemelor, a formelor defensive de
văluirilor. Începutul procesului dificil de Prozele livreşti şi parodice ale târgoviş- mai toate, în Bucureşti, cu întâmplări şi protecţie care atrag mai curând atenţia
recucerire a adevărului politic, istoric, tenilor împreună cu exerciţiile de stil ale lui personaje literare ştiute de toată lumea, asupra manevrelor conformistului subtil ce
social, moral. Romulus Vulpescu, Modest Morariu, Paul scriitorii erau sensibili la întâmplările bres- se află în spatele celui ce jură pe adevărul
Georgescu, precum şi cu textele caracteri- lei, la ce se traduce, la ce se caută şi la tot spuselor lui. Cum e lesne de observat, miza
Nimic nu a depăşit însă entuziasmul zate printr-o autoreferenţialitate afişată (ale ce le-ar fi putut aduce binecuvântarea celor literaturii devenise, prin multiplicarea şi
cu care au fost întâmpinate, ca un alt semn criticautorului Gh. Iova) sau printr-una de trei patru critici influenţi. Această pândă deghizarea intenţiilor ei, excesivă, exor-
al înnoirii, cărţile care nu vădeau numai o adaos (ale lui Gheorghe Crăciun) reprezin- (nedemnă, poate, de spiritul marii culturi), bitantă. Molipsindu-se, parcă, de spiritul
anume indiferenţă faţă de ideologia comu- tă, şi ele, un punct extrem al emancipării de precum şi setea cititorilor de „adevăr“ şi totalitar al regimului, ea îşi asumase mai
nistă ci puneau la îndoială însăşi justeţea reflectismul oficial. de „răzbunare“ prin accesul, fie şi parţial, multe funcţii decât puteau suporta meca-
unora din tezele acesteia. la adevărul obnubilat de autorităţi, au stat nismele concepute să pregătească doar
Saltul de la mimesis la poiesis e unul din la originea unei tendinţe de omogenizare reuşita/izbânda estetică. Şi mai implica, pe
Era vorba de proza dezvăluirilor unor semnele vizibile ale depăşirii orizontului opuse amintitei diversificări stilistice în deasupra, şi efortul mascării lor, – ceea ce
„erori“ şi „neajunsuri“ ale socialismului estetic interbelic. Astfel de scrieri anunţau regim de replică. Ea s-a manifestat în aria era în măsură să consume energia necesară
incipient (Marin Preda, Moromeţii II, crepusculul modernismului. de opţiuni a emitentului ca intenţionalitate marilor fapte literare. Scriitorii au pierdut
Ion Lăncrănjan, Cordovanii, Al. Ivasiuc, a actului creator aflat sub presiunea aştep­ astfel bătălia în plan artistic şi fără să o
Păsările...). Un straniu fenomen de convergenţă tărilor destinatarului, care a şi impulsionat câştige în plan politic. Lectura în grilă po-
apare în interiorul ghetoului ceauşist. în chip decisiv procesul. litică şi convertirea în politic a tot ce citeşti
Acceptată şi chiar încurajată de noua părea a fi, la un moment dat, o atitudine
conducere de partid care avea interesul să Literaţii aserviţi politicii partidului Formaliştii ruşi au vorbit de fenome- constantă a cititorului. Dorinţa de adevăr
transforme erorile de sistem şi de ideologie aspiră la performanţă estetică; scriitorii nul deghizărilor intenţiilor şi, legat de el, a publicului cititor a avut forţa insidioasă
în erori personalizate, proza „obsedantului cu intenţii politice subversive nu se simt de migrarea funcţiilor şi de metamorfoza a unui curent marin, care a sorbit, cu forţă
deceniu“ a ocupat şi ea un loc gol, o nişă. dezlegaţi de rigorile artei; spiritele esteti- genurilor. Uşor de identificat şi la noi, el nebănuită, foarte multe produse artistice,
zante iubitoare de artă pură nu se abţin să s-a ivit atunci când, din pricini propagan- făcându-le să se mişte o vreme viguros în
Succesul ei a făcut o breşă în sistemul strecoare mici aluzii şi nu protestează dacă distice, regimul a slăbit, la un moment dat peisaj, dăruindu-le o glorie de moment şi,
de protecţie al regimului. Prin ea au pătruns operele lor sunt citite în grilă politică, căci presiunea pârghiilor de control şi cenzură, pregătindu-le, astfel, eşuarea.
câţiva scriitori importanţi, care au lărgit aproape totul e citit astfel. oferind autorilor şansa de a deveni altceva
problematica şi au inaugurat astfel procesul decât simpli ilustratori ai textelor marxiste Nu prea mulţi au fost cei care au ştiut
dificil de recucerire a adevărului într-un După 1971, în paralel cu proza, şi chiar ale luptei de clasă. Pentru că, după 1965, să se sustragă curentului, rămânând în li-
sens foarte larg (politic, istoric, social, cu un pas mai în faţă, poezia continuă pro- regimul voia să sugereze liberalizarea, li mitele artei lor. Ei sunt cei ce sunt şi astăzi
moral). cesul de emancipare început cu un deceniu s-a făcut scriitorilor concesia de a putea citiţi şi preţuiţi. De altfel, aspectul câmpu-
în urmă: se desăvârşesc şi alte proiecte spune – sub protecţia ideii de ficţiune – lui de luptă după bătălie este, mai degrabă,
Ea ne împrospăta memoria, ne atrăgea abandonate în 1948, se reciclează şi se con- câteva din adevărurile politice, istorice frisonant. Printre atâţia răniţi, muribunzi
atenţia asupra exceselor şi ticăloşiilor de solidează formule artistice precomuniste şi, sociale, greu sau imposibil de pronunţat cu şi morţi de-a binelea se află doar câţiva
tot soiul comise sau tolerate de partid şi îşi cum se va vedea, se ocupă culoare şi îşi fac doar câţiva ani înainte. Succesul uimitor al supravieţuitori care au avut inspiraţia sau
asuma o funcţie de supraveghere şi semna- apariţia modele poetice cvasinecunoscute. scrierilor de acest fel a favorizat/înlesnit norocul să nu se grăbească să debuteze în
lare. O funcţie care, oricât de binevenită în naşterea aşa numitei literaturi a obsedan- anii 50, să nu se precipite să fie viteji, să
peisajul vremii, nu era a ei, a literaturii. În ochii partidului, era neglijabilă ideo- tului deceniu. Profitând de acest trend, cu scoată capul din tranşee, când nu era cazul
logic, dar utilă în bilanţurile propagandis- complicitatea cenzurii şi câştigând treptat (precum autorii literaturii cu şopârle) şi,
Procesul de neoprit al recuceririi este­ tice. Ambiguitatea limbajului ei echivala teren, proza românească, printr-o parte mai presus de toate, să se adăpostească
cu un paşaport spre publicare şi o favoriza importantă a ei, a devenit una a „obsedan- într-un loc ferit de miradoarele partidului.
ticului. Eşecul încercării de reîndoctrinare la cenzură (în comparaţie cu teatrul sau telor decenii“ comuniste postdejiste. Ea nu
din 1971. Noi tendinţe în proză şi poezie. proza). a ignorat nici subiectele istorice (istoria Comunicare ţinută la Praga, în cadrul
Ocuparea altor nişe. Depăşirea orizontului precomunistă), sociale, religioase politice Proiectului Luna 9/nouă a Bucureştiului,
estetic interbelic. În esenţă, tot în regim de replică, dar tabuizate de oficialităţi. Astfel literatura 25 septembrie 2009
una de o mai mare amplitudine, vizând nu (în special proza) a încercat să joace rolul
Spre cinstea scriitorimii noastre (a numai un anumit tip de poezie, ci întreaga presei libere, al istoriografiei, sociologiei,
nucleului ei tare, în special), care s-a do- poezie (şi cu consecinţe radicale şi ecou pe politologiei (dintr-un regim democrat).
vedit în stare să reziste psihologic unor noi măsură) a funcţionat şi poezia autoreflexivă Prozatorul s-a identificat cu jurnalistul de
presiuni politice, tezele din iulie 1971, cu a scriitorilor optzecişti. Ei sunt veritabilii investigaţie (precum Augustin Buzura în
toată amploarea mijloacelor propagandisti- heralzi ai unui apus de paradigmă. Drumul cenuşii), cu istoricul, care încearcă
ce puse în mişcare, nu şi-au produs efectul. să limpezească/să lămurească subiectele
Iniţiată şi urmărită cu vigoare de Nicolae III. Tendinţa de diversificare a fost sensibile ale trecutului naţional falsificat
Ceauşescu, reîndoctrinarea ideologică a contrabalansată de cea contrară, de de istoriografia sovietizantă a primilor
vieţii culturale nu a avut urmări importante omogenizare. Literatura şi-a asumat ani (vezi Delirul, Dimineaţa pierdută,
decât în plan mediatic. funcţii şi riscuri. Sala de aşteptare). O migrare a funcţiilor
politicului are loc şi în spaţiul criticii de
După un răstimp al derutei, aceeaşi La căderea regimului Ceauşescu – întâmpinare, care devine astfel nefiresc de
spaimă a reîntoarcerii la starea de fapt a peisajul prozei şi, mai cu seamă, a puternică în contextul cultural românesc,
anilor 194–1953, a primilor ani comunişti, poeziei româneşti surprindea prin diversi- dar previzibilă în verdicte şi preocupată în
amintirea coşmarului, cu alte cuvinte, i-a tate. Se ajunsese la acea bogăţie a reţetelor a susţine sau contracara deciziile autorită-
solidarizat, i-a regrupat pe scriitori într-o şi modelelor, prin extinderea, în climatul de ţilor. Poezia însăşi, achiziţionând structuri
ideo-generaţie a consolidării şi apărării libertate de după 1964, a reperelor tematice epice şi făcând loc, de la un moment dat,
idealului estetic. şi prin expansiunea universului de obiecte întâmplărilor cotidianului (ca la optzecişti)
şi fenomene care alcătuiesc materia mundi. a preluat o parte din funcţiile reportajului
Ea era alcătuită din promoţiile mai Dar şi prin înmulţirea şi rafinarea – după
vechi sau mai noi de scriitori care, cu un 1971 – a modalităţilor prin care acesteia
deceniu în urmă, abandonau realismul so- i se dădeau forme capabile să pregăteas-
cialist şi începeau recucerirea esteticului şi că sensuri sau – ca în cazul poeziei, mai
din cei care, debutaţi în jurul anului 1970 ales – să trădeze, metonimic, prezenţa unor
sau mai târziu, în anii ’80, s-au implicat în stări sufleteşti ori să propună prezenţa unei
acest proces, desăvârşindu-l. irealităţi plauzibile. „Vinovată“ de această

În această perioadă – nu prea îndepăr-
tată în timp de aceea în care literatura eva-
zionistă era blamată – se înmulţesc prozele

22 Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 Scrisul Românesc Eseu

Ştefan VLĂDUŢESCU

Argumente pentru Actualitatea istoriei literare

I. Actualitatea istoriei literare constituie Există un consens că obiectul criticii şi ele vor fi instaurate de critica şi istoria li- în sfârşit, în pledoaria sa pentru „estetismul
terară. Convingerea istoricului literar este criticii“ conchide că, în cunoaşterea de noi
o derivată a problemei aporetice a posibi- istoriei literare îl reprezintă opera literară. că „există valori absolute“ (p. 1456) printre înşine, „şansa diferenţei este aceea că ne
ele numărându-se şi cea estetică. solicită să apreciem, să separăm şi să ne
lităţii istoriei literare. Termenii în care în R. Wellek arată că „obiectul de studiu“ exersăm spiritul critic“.
Mizând pe relativitatea accentuată a
mod implicit tema eventualei inactualităţi îl constituie „opera literară“. În aceeaşi valorii estetice, E. Negrici admite că „fiind Eugen Simion opinează că nu trebuie
determinată de un raport şi fiind produsul abandonat „spiritul critic“, că „spiritul critic
se formulează astăzi sunt exact cei în care ordine de idei, G. Călinescu precizează: unei schimbări de perspectivă şi consecin- se adaptează orizontului de aşteptare“ şi că
ţa unei atribuiri (de către destinatar), ea, „spiritul critic n-a abdicat de la principiile
îşi turnau interogaţia, în deceniile 4, 5 şi „Punctul de plecare al criticului şi istoricu- valoarea, nu posedă atributul permanenţei lui estetice şi morale“.
şi nu există decât potenţial într-un text“ şi
6 ale secolului trecut, G. Călinescu şi R. lui literar este opera, ca realitate artistică“. că atunci când valoarea artistică „a pălit în Eugen Negrici (în Iluziile literaturii
destule privinţe“ „au rămas să ne vorbeas- române) arată că anormalitatea literaturii
Wellek. Datele de care trebuie să dea seamă În „Teme“ (p. 5), N. Manolescu notează că că – neasemuit de pătrunzător – valorile române se sprijină esenţialmente pe un spirit
expresivităţii“ (Iluziile..., p. 76). critic deficitar, parcă mai retardat decât
în zilele noastre proiectul unei istorii lite- „operele scriitorului“ constituie „materia însăşi literatura. Ea se lasă manipulată „de
E. Simion sesizează că unele valori se propria conştiinţă, alterată şi şovăitoare“.
rare valide sunt, însă, altele. „În realitate, primă” pentru critica şi istoria literară. pot perima şi că atunci intervine „revizu- Literatura română (întârziată, desincroni-
irea valorilor“; adaugă că la noi „valorile zată şi defazată) este în mare parte creaţia
arăta G. Călinescu în Tehnica criticii şi a Având acelaşi obiect, cele două sunt, cum sunt aproape sistematic contestate“, iar unui spirit critic orbit şi nevolnic. Este şi
„ierarhiile sunt periodic demolate“: „spi- creaţia unui spirit critic aflat uneori „sub
istoriei literare, critică şi istorie sunt două le va concepe şi în „Istoria critică a literatu- ritul polemic este excesiv“ (Fragmente..., narcoză“, alteori „sub anestezie“. Critica
p. 330). a înregistrat şi „agonia spiritului critic“, şi
înfăţişări ale criticii în înţelesul cel mai rii române“ (2008, p. 1455) „inseparabile“. „dezertarea spiritului critic“, şi cazul unui
V. O altă dimensiune a istoriei literare spirit critic „autosuspendat“ sau care nu
larg. Este cu putinţă să faci critică curată Totuşi, după 1989 se face vizibilă tentaţia o reprezintă evoluţia. N. Manolescu apre- a fost „treaz, inconcesiv“, şi „diminuarea
ciază că pentru „a da socoteală de întreaga spiritului critic“, şi „anemierea spiritului
fără proiecţie istorică, cu toate că adevărata unei segregări obiectuale şi „tendinţa gene- evoluţie a literaturii“, este necesară „perio- critic“, iar „după Revoluţie, agonia spiritu-
dizarea ei“ (Istoria..., p. 7). Trebuie amintit lui critic din ultimele decenii s-a transfor-
critică de valoare conţine implicit o deter- rală“ „de părăsire a istoriei literare propriu- că H.R. Jauss găsea că o istorie literară mat în moartea lui“. Iluziile constituie, în
renovată de estetica receptării trebuie să se mare parte, o maladie a spiritului critic.
minaţiune istorică, dar nu e cu putinţă să zise în favoarea studiilor multiculturale“. bazeze pe relevanţa „unei înţelegeri evo-
lutive“, pe „critica tradiţiei“ şi pe „uitarea b. Un alt element al normalităţii este
faci istorie literară fără examen critic. (...) Pe de altă parte, de-a lungul secolului XX selectivă“. Mergând pe această direcţie, revizuirea, văzută ca intervenţie în canon,
profesorul Manolescu este stimulat şi de ca modificare a ierarhiilor şi ca mutaţie
Cine exclude criteriul estetic din istoria şi la începutul secolului XXI, profesorul luarea în seamă a faptului că „o schiţă a a valorilor. N. Manolescu reţine că „tot
evoluţiei canonice din literatura română după 1989 s-a schiţat şi o primă revizuire a
literară nu face istorie literară, ci istorie Manolescu sesizează trei agresiuni la lipseşte deocamdată“ şi de faptul că în canonului“. Eugen Simion consideră că re-
cultura română avem de a face cu „evoluţii vizuirea este „un principiu critic normal şi
culturală“. adresa criticii şi istoriei literare: „siluirea mereu nelimpezi“. Manolescu îşi asumă necesar“, fiind inevitabilă şi necesară (...).
fixarea unei evoluţii canonice după ce Trebuie o „revizuire radicală“. Atunci însă
G. Călinescu, ca şi R. Wellek, leagă de- faptelor literare de către doctrina marxism- constată că la noi s-au scris în special pa- când ea „depăşeşte marginile normalităţii“,
norame şi metamorfoze, „ocolind cu grijă „riscă să devină o maladie a spiritului
constructiv critica şi istoria literară într-un leninismului“ (cu efecte în „abandonarea evoluţia contextului“. critic“. Eugen Negrici, care se aştepta la
o revizuire radicală, constată: „Anunţată
destin unitar. Dincolo de axioma trunchiului unei bune părţi din tradiţia validă estetic La rândul lui, profesorul E. Simion vor- în toate revistele literare, campania de re-
beşte în legătură cu literatura noastră „de vizuire de la începutul anilor ’90 ameninţa
lor comun, situându-se evolutiv în co- a literaturii“ şi în fixarea unei noi şi false o evoluţie prin salturi“ (Fragmente..., p. să fie un uragan primenitor. Ea a ajuns,
330), pentru „a recupera rapid handicapuri- uimitor de repede, un vânticel care frânge
ordonatele unui relativism temperat, R. ierarhii), respingerea diacroniei de către le şi întârzierile“, căci ea a fost împiedicată câteva biete crengi uscate de mult“.
„să evolueze normal“.
Wellek formulează o serie de aporii; dintre structuralişti (s-a „viciat critica“ şi s-a c. Al treilea element al normalităţi s-a
E. Negrici intră în aceeaşi ideatică prefigurat a fi sistemul de aşteptări şi repre-
acestea cea cu valoare modelatoare pentru „anihilat istoria literară“) şi, după 1989, în atunci când reţine că literatura română „nu zentări, orizontul de aşteptări, standardul
a cunoscut decât arareori o evoluţie nor- de lectură.
demersul investigativ ulterior îl are axioma condiţiile în care literatura (în urma inter- mală“ (Iluziile..., p. 23), înregistrându-se
doar „două intervale de relativă stabilitate N. Manolescu constată că E. Lovinescu
că „procesul istoric trebuie judecat după venţiei orientativ-constatative a lui Allan (1860−1914, 1919−1927)“ în care s-au şi generaţia lui „aveau alte standarde de
atins un firesc „grad de normalitate“. lectură“ decât avem noi: „mutaţia presupu-
anumite valori, dar scara valorilor este ea Bloom) ocupă un loc secundar în viaţa ne o nepotrivire a standardelor criticului cu
VI. În plus, în istoria literară româ- cele ale scriitorului“, căci „expresivitatea
însăşi luată din istorie“. De altfel, în Teoria oamenilor, istoria ar ajunge să fie „o între- nească, după 1989, a avut loc, cum opina nu este nici voluntară, nici involuntară: ea
N. Manolescu („România literară“ nr. 2, este confirmatoare (a unui sistem de aştep-
literaturii (scrisă împreună cu A. Warren), prindere inutilă“. Primele două agresiuni 1990) „Intrarea în normalitate“: s-a reinsta- tări, a unor standarde, a unor obişnuinţe)
urat tradiţia estetică şi s-a eliberat canonul sau frustrantă“.
R. Wellek va accentua asupra existenţei sunt de domeniul trecutului şi sunt luate de presiuni ideologice şi politice. Faptul l-a
constatat şi profesorul Eugen Simion care Eugen Negrici explică mutaţia valori-
a trei discipline: un „studiu al literaturii, sub beneficiu de inventar. Cea de-a treia recunoştea că cel care „a lansat la începutul lor prin ideea de nou şi arată: „noul este
anului 1990 (...) ideea întoarcerii la nor- nou numai faţă de un anume sistem de
al categoriilor ei, al criteriilor ei“ (teoria este demontată astfel: „Nu literatura a dat malitate este N. Manolescu“ (Moartea lui aşteptări“, evitând „termenul încetăţenit
Mercuţio, 2002, p. 231). de orizont, care pare încărcat de conotaţii“.
literară), un studiu „privind operele literare naştere criticii şi istoriei literare, ci istoria Eugen Simion ajunge la concluzia că, în
La rândul său, profesorul Eugen Negrici general, „spiritul critic se adaptează la ori-
concrete“ (critica literară, „esenţialmente şi critica literară au dat naştere literaturii, a publicat în „România literară“ o lungă zontul de aşteptare al epocii“
serie de articole la rubrica „Simulacrele
statică“) şi un studiu diacronic al operelor prin chiar faptul că au făcut-o conştientă de normalităţii“ în care a făcut să se vadă VII. Supravieţuirea simţului estetic şi a
aparenţele şi să devină sesizabile „viziunile spiritului critic, evoluţia literaturii (proce-
(istoria literară). Este vorba de trei discipli- noua ei natură: din sacră şi înaltă, literatura eronate ale istoriilor literare“. Convergenţa sualitatea, continuitatea şi organicitatea),
în normalitate a făcut posibilă punerea funcţionarea canonului şi a revizuirilor
ne ce „se suprapun“ şi sunt de neconceput a devenit profană şi comună“. în discuţie a unora dintre elementele acestuia, rămânerea cu consecvenţă în
normalităţii. axele autonomiei esteticului şi în coordo-
separat. Ulterior, în Conceptele criticii, III. Critica şi istoria literară rămân actu- natele unor standarde de lectură (sisteme-
a. Primul element al normalităţii îl re- orizonturi ale aşteptării), precum şi faptul
R. Wellek va dezbate modul cum critica ale pentru că se dezvoltă după principii. prezintă spiritul critic. N. Manolescu obser- că există sensibilitate faţă de literatură şi
vă că nu este de aprobat „abolirea spiritului se conştientizează că ea este produsul cri-
tinde spre teoria literară (când realizează Primul dintre acestea este principiul es- critic“, că uneori se poate constata „absenţa ticii şi istoriei literare constituie argumente
spiritului critic“ şi că nu este firească „dimi- pentru actualitatea istoriei literare.
o „cunoaştere conceptuală“ a literaturii) şi tetic. Pentru N. Manolescu critica rămâne nuarea spiritului critic“ (Istoria..., p. 1454);

către istoria literară (când descrie „realizări „o lectură în principal estetică“, criticul

istorice“ şi individualizează pe „marii cla- fiind un „om dotat cu simţ estetic“, un om

sici“ care „formează principalul canon al ale cărui gusturi naturale nu se discută,

literaturii“). dar ale cărui gusturi culturale se pun sub

II. Din această perspectivă, actualitatea semnul întrebării (p. 1454). Principiul criti-

sau inactualitatea istoriei literare este toto- cii estetice arată că citirea operelor literare

dată actualitatea/inactualitatea criticii. Prin are loc pentru „frumuseţea şi valoarea lor

destinul lor mutual, critica şi istoria literară literară“. Critica estetică relevă „esenţa

trăiesc unitar şi consubstanţial într-o singu- operelor de literatură“, iar istoria litera-

ră formulă existenţială. ră – „esenţa literaturii naţionale“. Istoria

Despre critica şi istoria literară româ- literaturii este „bazată pe critica estetică“.

nească, cei trei mari critici/istorici literari În opinia lui E. Simion critica literară (şi

ai perioadei actuale, Nicolae Manolescu, implicit istoria literară) nu poate funcţiona

Eugen Simion şi Eugen Negrici, exprimă fără acceptarea „principiului autonomiei

puncte de vedere, în linii generale, con- esteticului“ şi a „principiului revizuirii“

vergente: în special în ce priveşte spiritul (Moartea lui Mercuţio, p. 249 şi 289).

critic, modificarea gustului, evoluţia lite- IV. O componentă de actualitate a isto-

raturii, standardele, sistemele de aşteptări, riei literare o constituie valoarea estetică.

revizuirile, mutaţia valorilor etc. Pentru profesorul Manolescu principala

problemă a criticii şi isto-

riei literare de după 1989

o reprezintă tendinţa ca

„succesul şi nu valoarea“

să alcătuiască „criteriul

principal al editării li-

teraturii“ şi ca valoarea

să se judece „în funcţie

de reguli comerciale“,

urmând drumul „bătăliei

canonice“ de tip ameri-

can. În orice caz, valoa-

rea estetică trebuie să

fie standardul după care

să se intre în canon. Şi

întrucât „valorile literare

D.R. Popescu, Ilarie Hinoveanu, Mircea Daneliuc... nu se impun de la sine“,

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 23
culturale

Ileana FIRAN

Evenimente şi prezenţe culturale la Paris

Toamna este sezonul saloanelor O integrală a pieselor vocale de George Monde) şi care a cuprins lectură, discuţii moderată de poetul francez Jacques Darras,
şi târgurilor de artă contempora- Enescu a fost prezentată în premieră la şi proiecţia unui film despre autor (5 oc- cu participarea poeţilor români Magda
nă la Paris. Între 22−25 octom- Paris, în Marele Salon al Muzeului Armatei tombrie, Rotonda Reprezentaţiei Comisiei Cârneci, Ion Mureşan, Ion Pop, Simona
brie a avut loc FIAC! (Târgul Internaţional (Hotelul Naţional al Invalizilor), în data de Europene, bd. Saint-Germain). Cel de-al Popescu. Dezbaterea a fost organizată în
de Artă Contemporană), la Grand Palais şi 5 octombrie. Melomanii au putut astfel as- doilea eveniment a constat în întâlnirea cadrul manifestării „Poeţi ai lumii“, tema
Luvru, eveniment la care au participat 210 culta extrase din opera Oedip şi alte piese dintre autor şi studenţi, cititori, scriitori, ediţiei din acest an (cea de-a treia) fiind
expozanţi. Printre cei 4200 de artişti expuşi inedite, interpretate de mezzo-soprana jurnalişti şi i-a avut ca invitaţi pe Mircea „Poeţii inventează Europa“ (Maison de la
se numără Salvador Dali, Yves Klein, Man Viorica Cortez, soprana Leontina Văduva, Cărtărescu, Michel Crépu (redactor şef la Poésie, Paris).
Ray, Dan Perjovschi, Mona Vatamanu, baritonul L’Oiseleur des Longchamps, „Revue des Deux Mondes“), Jean-Yves
Picasso. Un alt important târg internaţional pianista Alina Pavalache. La concert şi-au Masson (preşedinte al Casei Scriitorilor şi a Între 20−27 octombrie a putut fi vi-
de artă contemporană este SLICK, care a adus de asemenea contribuţia soprana Literaturii şi profesor la Sorbona IV), Inger zitată la galeria Tajan expoziţia de artă
avut loc între 23−26 octombrie. Aflat la cea Ruxandra Cioranu, mezzo-soprana Nathalie Johansson (traducătoarea autorului în sue- „Modernismul românesc“, ce a cuprins
de-a patra ediţie, SLICK este o manifestare d’Ornano, baritonul şi flautistul Benjamin deză), Laure Hinckel, Gerhard Csejka (tra- lucrări de Horia Bernea, Geta Brătescu,
OFF (care expune artişti ce nu sunt prezenţi Alunni. Evenimentul a fost organizat sub ducător al autorului în germană) şi Olivier Constantin Flondor, Ion Pacea, Horia
în târgurile de artă deja consacrate), care egida Societăţii Muzicale Franceze George Rubinstein (directorul editurii Denoël) Damian, André Cadere, Victor Roman,
are din ce în ce mai multă amploare. Enescu (a cărei preşedintă şi co-fondatoare – 6 octombrie, Universitatea Sorbona IV. Paul Neagu.
La Muzeul Georges Pompidou luna este Viorica Cortez), a Forumului Austriac, Ultimul eveniment a fost lansarea cărţii,
octombrie aduce deschiderea câtorva în parteneriat cu Muzeul Armatei din Paris în prezenţa lui Olivier Rubinstein (7 oc- În încheiere, reamintesc marea surpriză
expoziţii interesante. Prima este dedicată şi cu sprijinul Muzeului Naţional George tombrie, librăria L’Ecume des pages, bd. literară a anului: premiul Nobel pentru li-
lui Pierre Soulages, considerat cel mai Enescu din Bucureşti. Saint-Germain). teratură obţinut de scriitoarea germană de
important pictor francez contemporan, origine română Herta Muller, care are tra-
care sărbătoreşte, în 2009, vârsta de 90 de Mircea Cărtărescu a ajuns la Paris Intre 3−17 octombrie a avut loc cea de-a duse în franceză doar trei cărţi (Le renard
ani. Figură majoră a abstracţionismului, pentru a-şi prezenta cărţile şi pentru a se în- patra ediţie a Festivalului Internaţional de était déjà le chasseu, ed. Seuil, col. „Cadre
Soulages beneficiază de o mare retrospecti- tâlni cu cititorii în cadrul a trei evenimente, Muzică Spectrală SPECTRUM XXI, care vert“, Paris, 1990; L’Homme est un grand
vă, ce poate fi vizionată între 14 octombrie organizate de ICR Paris, în parteneriat cu se desfăşoară în fiecare an la Paris, Bruxel faisan sur terre, ed. Maren Sell et Cie,
2009 – 8 martie 2010. Tot la muzeul G. reprezentanta Comisiei Europene în Franţa, şi Londra. La Paris, ansamblul Hyperion Paris, 1994; La Convocation, ed. Métailié,
Pompidou, poate fi vizitată între 14 octom- Universitatea Sorbona IV, Casa Scriitorilor (Bucureşti) şi ansamblele Talea (New col. „Bibliothèque allemande“, Paris, 2001,
brie 2009 – 18 ianuarie 2010 prima expo- şi a Literaturii şi editura Denoël. Primul York) şi Bergersen String Quartet (Londra), 208), o a patra urmând să apară în 2010 (La
ziţie personală dedicată de o mare instituţie eveniment a fost Serata literară consacra­ dirijate de Iancu Dumitrescu şi Ana-Maria balançoire du souffle, ed. Gallimard, col.
europeană artistului american Jim Hodges: tă operei lui Mircea Cărtărescu, la care au Avram, au putut fi ascultate în datele de 3 „Du monde entier“, Paris).
LOVE, ETC. participat autorul, Laure Hinckel (tradu- octombrie (în cadrul Nuit Blanche, la cen-
cătoare), Gérard Meudal (jurnalist la Le trul Wallonie-Bruxelles), 4 şi 5 octombrie
(la auditoriul din Cité Internationale des
Arts).

Intre 14 octombrie 2009 – 31 ianuarie
2010, la Memorialul Shoah, poate fi vizi-
tată expoziţia „Benjamin Fondane – poet,
eseist, cineast şi filosof. România – Paris
– Auschwitz, 1989-1944“, dedicată scriito-
rului şi filosofului român, de origine evre-
iască. Cu această ocazie, în data de 22 oc-
tombrie a avut loc masa rotundă Avangarda
la Bucureşti şi la Paris, animată de poeta
Magda Cârneci (directoare a ICR Paris), la
care au participat Petre Răileanu (scriitor
şi jurnalist la Radio France Internationale)
şi Irina Cărăbaş (istoric de artă la Institutul
de Istoria Artei din Bucureşti). Pe parcursul
expoziţiei vor mai avea loc şi alte mese ro-
tunde, proiecţii de film, dezbateri.

În data de 24 octombrie a avut loc o dez-
batere despre poeţii şi poezia românească,

1 oct. 1955 – s-a născut Ion Stratan Calendar – octombrie în com. Pietrari, jud. Vâlcea;
în com. Isbiceni în jud. Olt (m. la 19 oct. 25 oct. 1902 – s-a născut Dumitru
2005, în Ploieşti); com. Siseşti, jud. Mehedinţi; 17 oct. 1905 – s-a născutAlexandru Dima,
9 oct. 1947 – s-a născut Nicolae Lupu, în în Turnu Severin (m. la 19 mart. 1979); Popovici, în com. Dăneasa, jud. Olt (m. la 6
1 oct. 1927 – s-a născut Nestor dec. 1952, în Cluj);
Vornicescu în com. Lozova – Vorniceni, jud. com. Veleşti, jud. Dolj; 17 oct. 1884 – s-a născut Constantin,
Lăpuşna (m. la 17 mai 2000, în Craiova); 9 oct. 1922 – s-a născut Emil Manu, în Şaban Făgeţel, în com. Făgeţel, jud. Olt (m. 26 oct. 1954 – s-a născut Marius Ghica,
la 5 dec. 1947); în Băileşti, jud. Dolj;
2 oct. 1881 – s-a născut Nicolae al satul Manu, jud. Mehedinţi (m. 2005);
Lupului, în com. Brădiceni, jud. Gorj (m. 10 oct. 1946 – s-a născut Nicolae 18 oct. 1928 – s-a născut Ion Stăvăruş, 26 oct. 1928 – s-a născut Grigore Smeu,
la 13 iul. 1963); în com. Goleşti, jud. Vâlcea (m. 1977 la în satul Bâltişoara, jud. Gorj;
Dan Fruntelată, în com. Bălăciţa, jud. Bucureşti);
2 oct. 1875 – a murit Petrache Poenaru, Mehedinţi; 26 oct. 1941 – s-a născut Ion D. Soare, în
în Bucureşti (n. la 10 ian. 1799, în com. 19 oct. 1952 – s-a născut Mircea Bârsilă, satul Bercioiu, com. Budeşti, jud. Vâlcea;
Beneşti, jud. Vâlcea); 10 oct. 1907 – s-a născut Constantin în com. Cârciu, jud. Gorj;
Nisipeanu, în Craiova (m. 1998); 26 oct. 1888 – s-a născut Dem.
2 oct. 1942 – s-a născut Romulus 19 oct. 1935 – a murit Gib I. Mihăescu (n. Theodorescu, în com. Roeşti, jud. Vâlcea
Diaconescu, în Bălăneşti, jud. Gorj (m. la 10 oct. 1943 – s-a născut Radu Niţu, în la 23 apr. 1894, în Drăgăşani, jud. Vâlcea); (m. la 11 apr. 1946, în Bucureşti);
29 mart. 2003); Caracal, jud. Olt;
19 oct. 2000 – a murit Tudor Dumitru 27 oct. 1936 – a murit Bogdan Amaru
2 oct. 1899 – a murit Ştefan Vellescu, în 11 oct. 1897 – s-a născut Marcel Savu la Cluj-Napoca (n. la 1 febr. 1954, în (n. la 6 apr. 1907, în satul Budele, jud.
Bucureşti (n. la 26 dec. 1838, în Craiova); Romanescu, în oraşul belgian Liège (m. Râmnicu Vâlcea); Vâlcea);
1956);
3 oct. 1934 – s-a născut Constantin 20 oct. 1947 – s-a născut Aurel Antonie, 28 oct. 1950 – s-a născut Zenovie
Voiculescu, în Cluj (m. în 2001, în 13 oct. 1927 – s-a născut Constantin în com. Castranova, jud. Dolj; Cârlugea, în satul Maiag, jud. Gorj;
Craiova); Măciucă, în comuna Iaşi, jud. Gorj;
20 oct. 1956 – s-a născut Isidor Chicet, 28 oct. 1874 – s-a născut Const. D.
4 oct. 1970 – s-a născut Robert Şerban, 14 oct. 1903 – s-a născut Traian în satul Şcheia, jud. Iaşi; Fortunescu, în Craiova (m. la 21 sept.
în Drobeta Turnu–Severin; Păunescu-Ulmu, în Craiova (m. 1983 la 1965);
Bucureşti); 20 oct. 1928 – s-a născut Pompiliu
5 oct. 1971 – a muritVania Gherghinescu Marcea, în com. Ştefăneşti, jud. Gorj (m. la 28 oct. 1953 – s-a născut Doina Drăguţ,
(n. la 12 nov. 1900, în satul Cârceni, jud. 14 oct. 1994 – a murit Aurel Tita în 27 mart. 1985, la Bucureşti); în com. Siliştea Crucii, jud. Dolj;
Mehedinţi); Bucureşti(n. la 8 ian. 1915 în com. Risipiţi.
jud. Dolj); 20 oct. 1958 – s-a născut Gabriela Rusu- 31 oct. 1908 – s-a născut Ilariu Dobridor,
6 oct. 1951 – s-a născut Titu Dinuţ, în Păsărin, în Slatina, jud. Olt; în com. Dobridor, jud. Dolj (m. în ian. 1968,
16 oct. 1963 – s-a născut Gabriel la Bucureşti).
Coşoveanu, în Craiova; 24 oct. 1943 – s-a născut Cornel Moraru,

24 Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 Scrisul Românesc Eseu

Teatru Ion La început de stagiune...

PARHON

„Paradisul“ la... second hand onala forţă creatoare a Tamarei Buciuceanu-Botez se

L a elegantul Teatru „Gh. Pastia“ din Focşani, afirmă deopotrivă în registrul comic şi dramatic, înso-
începutul de stagiune a prilejuit o întâlnire cu
binecunoscuta şi apreciata actriţă Tamara Buciuceanu- ţită cu naturaleţe, cu zel bine măsurat şi cu o discretă
Botez, alături de actorul Sorin Hâncu, directorul instituţiei,
într-o reuşită „comedie amară“ scrisă de Nae Cosmescu şi dar convingătoare bucurie a jocului de către Sorin
Sorin Petrescu. Primul dintre ei, cu un palmares bogat în
teatrul „pe scândură“, dar şi în teatrul radiofonic şi teatrul Hâncu, pe drumul unui umor de calitate, tot mai rar
de televiziune, încă de pe vremea când acolo producţia
originală concura cu brio reluările şi preluările, semnează astăzi pe scene ori pe micile ecrane. Acel permanent
şi regia acestui spectacol cu titlul Divorţul de aur, o premi-
eră absolută, onorată de sala plină ochi şi de aplauze ivite glissando între comicul scânteietor şi cenuşiul unei
generos atât pe parcurs, cât şi la finalul reprezentaţiei.
Care este povestea? În plină noapte, sub impulsul fericiri ratate, dar mai ales teama de singurătate, ce
unui vis năstruşnic, la numai câteva ceasuri înainte de
a se pregăti să-şi serbeze „nunta de aur“, Spirache şi traversează delicat şi justifică în bună parte compro-
Tărsica traversează cu surprinzătoare şi energică voluptate
drumul de la tandreţea blândă a edenului conjugal către misul prin care a fost salvată căsnicia, îşi află pe scenă
un violent carusel al reproşurilor şi invectivelor reciproce.
Nenumărate frânturi din ceea ce poate însemna mizeria co- o întrupare viguroasă şi savuroasă, adeseori tulbură-

Teatrul pe simeze toare, graţie geniului interpretativ şi vitalităţii Tamarei
tidiană a cuplului, adică platitudinea, egoismul, tabieturile
mai puţin drăgălaşe, speranţele înşelate, toate acestea bine Buciuceanu-Botez, secondată cu un manifest instinct
ascunse până atunci într-un soi de comod convenţionalism
sau, pur şi simplu, într-o mereu amânată „oră a adevăru- actoricesc de mai tânărul domniei sale partener. Semn
lui“, se ivesc acum în chip furtunos şi năucitor, declanşând
pregătirile pentru... divorţ. Dezvăluite cu o crudă lipsă de că, în ciuda unor foarte mari dificultăţi financiare, la
menajamente drept o „viaţă de second hand“, cele cinci
decenii de căsătorie se apropie astfel vertiginos de un final Focşani teatrul „moare, dar nu se predă“! Dimpotrivă,
în care celor doi nu le mai rămâne decât să-şi împartă ca-
merele, fotoliile, vesela, frigiderul şi televizorul ş.a.m.d. el este sărbătorit chiar pe finalul piesei, când, în locul Un divorţ ratat – Sorin Hâncu şi Tamara Buciuceanu-Botez
Dar, în final, ca o „lovitură de teatru“, toată confruntarea divorţului, se petrece îmbrăţişarea protagoniştilor la ficaţii, prin simboluri şi metafore în care sunt înveşmântate
belicoasă se dovedeşte a fi fost doar un teribil coşmar ce a o... cupă de şampanie! acestea. Mariajul cu textul şi divorţul de text coexistă într-o
populat somnul consoartei lui Spirache, încât după furtună
se va arăta iar vremea bună a traiului în doi, netulburat de Uvertură sau recviem? alchimie înnobilată de sensibilitatea, patosul şi fantezia
crize şi deziluzii, ori şi mai bine deghizate sub mângâieri şi regizorului, iar provocarea sa vizează şi textul, şi actorii
răsfăţuri domestice, menite să salveze „corabia“ cuplului
de la naufragiu. P rintre betoniere, picamere şi macarale, dar mai chemaţi să-i dea viaţă, şi publicul spectator. Este un „tiran“
ales înconjurat de un ameninţător dezinteres şi de în relaţia cu interpreţii, cărora le cere mereu să „ardă“ la
Pe alocuri amintind de texte antologice din dramaturgia o crasă neiubire din partea forurilor locale, Teatrul „Ion flacăra crezului profesional al marelui Grotowski. Uneori,
noastră, de la Caragiale la Teodor Mazilu, Tudor Popescu Creangă“ din Bucureşti şi-a inaugurat cea de-a cincea este un „tiran“ şi în relaţia cu publicul, căruia îi solicită
şi Ion Băieşu, ori de cupluri ilustre din teatrul lui Edward ediţie a Festivalului său internaţional de teatru sub semnul nu numai efort de concentrare şi de receptivitate, dar şi o
Albee şi Eugène Ionesco, piesa lui Nae Cosmescu, în cele începerii lucrărilor de regenerare arhitectonică, pe drumul participare totală la spectacolele sale ce încep câteodată
mai reuşite scene, adică neminate de unele lungimi şi de la „demolare“ la o „reconstrucţie“, fără termene precise cu mari întârzieri şi se încheie cu mult dincolo de miezul
redundanţe, îşi află un binemeritat ecou în sufletul spec- şi şanse reale de a reveni prea curând la viaţă. În acest nopţii.
tatorilor, datorită unui mariaj inspirat dintre comedie şi peisaj de o „teatralitate“ mai curând dramatic-cenuşie
dramă, adică dintre umorul şi amarul dialogului ce, timp decât aceea proprie producţiilor Teatrului pentru tineret Premiera cu Turandot, tânăra prinţesă chineză ce îşi
de mai bine de un ceas şi jumătate, convoacă în memoria şi copii, am fost martorii vernisajului minunatei expoziţii teroriza pretendenţii la căsătorie cu acele ghicitori fatale
lor afectivă şi culturală nu puţine impulsuri circumscrise prezentate de soţii Sorin Radu şi Mariana Ştefănescu, ade- acestora, cred că a însemnat un veritabil eveniment nu
unei teme ce priveşte condiţia umană, în general. văraţi maeştri ai fotografiei artistice dedicate Măriei sale numai pentru Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu,
teatrului, de această dată unor spectacole memorabile de dar şi pentru această toamnă teatrală foarte bogată în
Bogata experienţă profesională a regizorului, în mod pe scena de la „Ion Creangă“. manifestări de mare anvergură. La aproape două secole şi
firesc ataşat valorilor textului, cât şi dorinţei de a pune în De la celebra Albă ca zăpada şi cei şapte pitici, până jumătate de la apariţia piesei lui Carlo Gozzi, spectacolul
lumină virtuţile interpreţilor, s-a făcut simţită printr-o iscu- la Când jucăriile spun pa!, ne sunt înfăţişate momente viu sibian uimeşte prin distanţarea temerară faţă de text, prin
sită orchestrare a acestui „recital“... în doi, în care excepţi- colorate, la propriu şi la figurat, pline de savoare comică calităţile sale energice şi energizante, prin paroxismul tră-
ori lirică, alcătuind un emoţionant omagiu la adresa mari- irilor personajelor, dezvăluite în gesturi, mişcări şi rostiri
lor iubiri faţă de teatrul celor tineri şi a profesionalismului de o halucinantă vitalitate, ori prin împletirea subtilă dintre
generos, din partea celor care îl slujesc. Atitudini şi reacţii, sugestiile jocului actorilor, când redus la pantomimă, când
expresii mimice şi corporale, detalii de costumaţii şi decor, „nevrotic“, eleganţa decorului lui Dragoş Buhagiar, inspi-
clipe unice din miracolul teatrului se ivesc pe simeze, cu rat de basoreliefurile antice, impulsurile muzicale datorate
farmecul spontaneităţii şi al exuberanţei, ca într-un sedu- lui Vladimir Klykov, imaginile video alese de Andriy
cător dialog cu publicul spectacolelor de ieri şi cu privitorii Zholdak şi Vladimir Klykov, şi ligt-designul conceput de
expoziţie de astăzi, înnobilat de ingenuitate, nostalgie şi Dragoş Buhagiar şi Andriy Zholdak, toate alcătuind inge-
nioase şi năucitoare interferenţe de planuri şi simboluri,

francheţe.

A fost o frumoasă „uvertură“ pentru Festivalul inter-

naţional de teatru de la „Creangă“, cu titlul „100, 1.000,

1.000.000 de poveşti“, dar, din păcate, poate şi un „rec-

viem“ pentru sala în care cine ştie când vor mai răsuna

din nou râsul şi aplauzele tinerilor spectatori. Oricum,

această expoziţie rămâne ca un fapt semnificativ, cu va-

loare de document, pentru Teatrul „Ion Creangă“ şi pentru

nenumăratele încercări prin care trece arta românească în

confruntările ei prea puţin vesele cu realitatea neaoşă.

Nu trageţi în povestitor!

Î n rândul celor care i-au văzut spectacolele sibi- Incandescentă întâlnire cu Turandot
ene cu Idiotul, Othello!? şi Viaţa cu un idiot, sau
cele străine, cu Hamlet. Visuri, O zi din viaţa lui Ivan
Denisovici, Căsătoria sau Woyzeck, regizorul Andriy
Zhlodak este perceput fie ca un „demolator“ de capodope-
re dramaturgice, fie drept un născocitor de poveşti teatrale
seducătoare şi uluitoare, în care sursa literară devine pre-
textul unui fascinant discurs autonom despre piesă şi autor,
despre lumea lor şi lumea noastră, ori despre întrebările şi
frământările lăuntrice ale regizorului, menite să provoace
şi să înaripeze propriile noastre facultăţi imaginative şi in-
terpretative. Cred că Zholdak aparţine „speciei“ foarte rare
a regizorilor-dramaturgi şi poeţi, capabili să rescrie textul
cu o fantezie şi o voluptate devastatoare, rezultatul fiind o
operă autonomă, adeseori îmbogăţită prin tâlcuri şi semni-

Universitaria Scrisul Românesc Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 25

de la demenţa nazistă la complexul lui Oedip, sau la unele Cum vorbim Cecilia
ecouri din capodoperele shakespeariene. Cum scriem CĂPĂŢÎNĂ

În centrul acestei şocante adaptări semnată de Lia Mai cu grijă, mai la umbră, mai pe
Bugnar şi împlinită de regizor ca un spectacol deschis ini-
ţiativei interpretative a publicului, este tocmai absurditatea viitor – comparativ de superioritate?
şi paroxismul stărilor de criză care unesc în chip neaşteptat
şi misterios trăirile fanaticilor adepţi ai nazismului, cu in- E xistă uneori o sinonimie contextuală între un tate şi la superlativul relativ. În acest caz, mai funcţionează
transigenţa sau idiosincraziile prinţesei Turandot, nu mai adjectiv şi un substantiv prepoziţional: compor­ ca formant gradual al locuţiunii: mai de trebuinţă, cel mai
puţin vehemente, aceasta fiind îndrăgostită aproape pato- tament copilăros = comportament de copil vs de seamă, mai de doamne­ajută, mai din topor, cel mai de
logic de tatăl-rege, la rândul său împătimit de sloganuri persoană copilăroasă ≠ persoană de copil. Uneori, cele senzaţie, mai de efect, mai de taină, cel mai de suprafaţă;
generoase şi de admiraţia faţă de idealurile de civilizaţie două sinonime provin din aceeaşi familie lexicală: grijă cel mai de nădejde, nu mai puţin de mirare, mai de mizerie,
greco-romană, trădate însă printr-un comportament pri- părintească = grijă de părinte, dragoste maternă = dra­ cel mai de vină, mai de folos, mai la modă ş.a.
mitiv şi paranoic. Între lumea lui Gozzi, sugerată discret goste de mamă, măsură protectoare = măsură de protecţie
la început prin personajul-autor, apoi recuperată în final ş.a. După cum se observă, avem în vedere o accepţiune Semnificaţia adjectivală sau/şi adverbială a substan-
printr-un happy-end de basm, sub forma unui anticlimax mai largă a familiei lexicale decât cea care include doar tivelor precedate de prepoziţii în poziţie atributivă sau
de un savuros umor, şi tensiunea relaţiei dintre războinica termenii formaţi pe teren românesc de la o bază lexica- circumstanţială permite utilizarea lor la comparativul de
Turandot cu cei din jur, urmărim caruselul unor interfe- lă, pentru că admitem şi împrumuturile ale căror forme superioritate sau la superlativul relativ: mai la deal, cel
renţe impresionante dintre imaginile scenice şi cele video, şi sensuri au o legătură evidentă cu termenul respectiv. mai la vale, mai cu forţă, cel mai cu greutate, mai de
sau dintre planul real şi cel suprarealist. Nu puţine sunt Alteori, sinonimele contextuale provin din familii lexicale ajutor, cel mai de ajutor.
secvenţele „de război“, amintind excesul de zel din cine- diferite: copil orfan = copil fără părinţi, om bogat = om
matografia violentă de astăzi, dar şi pitorescul jocurilor cu avere, elemente fundamentale = elemente de bază etc. Autonomia lexico-gramaticală a substantivului-atribut
pe calculator. Asistăm la aspre confruntări verbale sau Substantivele din sintagme ca: bluză de mătase, stofă de / circumstanţial pare a se restrânge uneori, în favoarea
fizice, de o incendiară sancvinitate, odată cu evoluţia de lână, inel de aur, lanţ de argint, carnet de elev, casă de locuţionalizării îmbinării. Cât timp însă există, face posibilă
o remarcabilă plasticitate corporal-coregrafică a unor vacanţă, sat de câmpie, pâine de casă etc. nu au sinonime funcţionarea substantivului ca regent: Consider că cel mai
personaje-furnică şi câine, toate acestea fiind impulsionate adjectivale. de real folos este ajutorul lui Dumnezeu. (www.9am.ro);
printr-un inspirat ligt-design şi prin riguroasa implicare a De multe ori, substantivul are în structura semică un Ok, ai dreptate, o să încerc să postez mai cu multe detalii...
„vehiculului“ muzical în acţiune. element calificativ sau cuantificator. Prezenţa şi „întâieta- (forum.chip.ro); Cu mai mult tupeu, ar fi reuşit... (forum.
tea“ semantică a acestui element între semele unui sub- chip.ro) ş.a.
Teatrul fizic, teatrul psihologic, teatrul basm şi teatrul stantiv aflat în poziţia de atribut sau de circumstanţial fac
suprarealist, teatrul de idei sau teatrul-imagine se întâl- posibilă gradarea intensităţii: mai cu grijă= mai grijuliu, În tranziţia spre locuţiune, cele mai multe dintre
nesc, se confruntă şi se completează aici, sfidând etichetele mai cu atenţie = mai atent, mai cu viteză = mai repede, mai îmbinările de acest fel conservă, în bună parte, compor-
şi prejudecăţile, prin discursul unui povestitor-magician, cu spor = mai spornic etc. În exemple ca: Şi o femeie, cu tamentul substantival. Semnele deteriorării funcţionării
sedus el însuşi de virtualitatea imaginaţiei şi a fanteziei cât e mai femeie, cu atâta posedă mai mult acest caracter substantivale apar odată cu pierderea capacităţii flexionare
puse să lucreze pe... o temă dată, din care se pot naşte şi deci cu atât e mai enigmatică (ro.wikisource.org); Se de schimbare a numărului şi a determinării: mânuieşte cu
mereu şi mereu alte „teme“, pe măsura relaţiei de asumată simte mai bărbat.; E mai profesor decât crede.; Aici se talent – *mânuieşte cu talente; spune cu emoţie – *spune
libertate dintre regizor şi autor, dar şi a unui nemărturisit simte mai doctor decât la oraş., substantivele precedate de cu emoţii; fii pe fază – *fii pe faza etc. Alt semn este redu-
apel la sensibilitatea interpreţilor şi la apetitul publicului intensificatorul mai au sens adjectival. cerea treptată, urmată de pierderea capacităţii de dominare
pentru poveste. În consens cu performanţele remarcabile În unele locuţiuni, aparenţele indică un comparativ de a unui atribut: spune lucrurilor pe nume – *spune lucru­
ale regizorului şi ale scenografiei, am apreciat talentul superioritate datorită prezenţei adverbului mai, care se află rilor pe oricare nume; poveste cu tâlc – *poveste cu mare
robust, verva şi dăruirea împinsă până aproape de sacrifi- înaintea adverbelor şi adjectivelor ca formant gradual. În tâlc; haine la modă – *haine la noua modă ş.a.
ciu, dovedite de Cristina Flutur şi Ema Veţean, cele două realitate, imposibilitatea utilizării locuţiunilor respective
actriţe care interpretează alternativ pe Turandot şi persona- fără mai confirmă faptul că nu e vorba de acest grad de Orice substantiv care poate apărea precedat de ad-
jul-furnică, mobilitatea jocului de o mare încărcătură dra- intensitate, ci mai este element locuţional: mai ales, mai verbul mai activează un sem adjectival sau adverbial din
matică sau comic-grotescă, în cazul actorilor Constantin prejos, mai presus, mai abitir, mai bine de, mai bine­zis, compoziţia sa semantică: Nici ursul nu mai e ce­a fost:
Chiriac, în rolul Tatălui-rege, şi Florin Coşuleţ, în Calaf, mai precis, mai nou, şi aşa mai departe, la mai mare, şi e mai puţin urs ca altădată.; Ce îl face pe om mai om e
expresivitatea gestuală şi coregrafică din evoluţia lui Pali mai şi. Consider că acest „comparativ de superioritate“, sufletul şi puterea de a lupta (arakelian.wordpress.com);
Vecsei, în rolul lui Gozzi, şi a lui Eduard Pătraşcu, în perso- nejustificat în momentul de faţă al românei, legitimează Udrea se crede mai vedetă decât A.S.
najele Soldat şi Edik, acesta alternând „măştile“ bufonului statutul locuţional.
tradiţional cu mişcările câinelui, dar şi contribuţia reală la Există însă locuţiuni adjectivale şi adverbiale care Sunt de părere că în cazul secvenţelor de tipul mai cu
reuşita spectacolului a celorlalţi interpreţi, Simina Contraş, acceptă gradarea, în special la comparativul de superiori- grijă, mai la umbră, mai pe viitor, trebuie acceptată ideea
Cătălin Pătru, Veronica Popescu, alternativ cu Arina Trif, existenţei comparativului de superioritate al unor substan-
Vlad Robaş şi Emöke Boldisar. Rezervele mele ţin doar tive transferate semantic în clasa adjectivului sau a adver-
de dilatarea neproductivă a unor scene şi de problemele bului, poziţie posibil intermediară în traseul locuţionalizării
de dicţie, vizibile mai ales în acele momente de paroxism, acestor grupuri prepoziţionale.
atât de frecvente în acest spectacol. Sunt convins că el va
declanşa un iureş de opinii pro şi contra, de controverse
pătimaşe, poate chiar mai belicoase decât confruntările din
Turandot. Nimic rău în asta!

Cărţi primite la redacţie

• Carolina Ilica, Puţin mai mult, Bucureşti, Ed. Editura 2007, ediţie îngrijită de Laurian Stănchescu, Bucureşti,
Academiei Internaţionale Orient-Occident, 2008, 164 p. Ed. Do-MinoR, 2008, 424 p.

• Ştefan Bolea, Noaptea instinctelor, Timişoara, Ed. • ***, 33 de poeţi greci contemporani, selecţie şi
Brumar, 2009, 87 p. traducere de Sorina Munteanu, Bacău, Ed. Fundaţiei
Culturale Cancicov, 2009, 308 p.
• Octavian Onea, Au fost Ploeştii urbei „Scrisorii
pierdute?“, Ploieşti, Ed. Premier, 2008, 192 p. • Lucian Gruia, Câine în rugăciune, Bucureşti, Ed.
Deliana, 2009, 132 p.
• Gheorghe Andrei Neagu, Purtătorul de cruce,
Focşani, Ed. Transilvania, 2009, 220 p. • Nicolae Coande, Ioan Lascu, Caietele Colocviului
Naţional „Ion D. Sîrbu“ Craiova, 27 iunie 2009, Craiova,
• Gheorghe Glodeanu, Romanul. Aventura spirituală Ed. Universitaria, 2009, 170 p.
a unei forme literare proteice, Bucureşti, Ed. Fundaţia
Culturală Libra, 2007, 200 p. • Mircea M. Ionescu, Premiul Nobel Pentru Fotbal,
Bucureşti, Ed. Play, 2008, 258 p.
• Dumitru Brăneanu, Pe muchie de poem, Bacău, Ed.
Ateneul Scriitorilor, 2008, 160 p. • Mihai Duţescu, Mecanica visului, Craiova, Ed,
Contrafort, 2009, 72 p.
• Adrian Georgescu, Câţi oameni sunt eu?/ How Many
People Am I?. Bucureşti, Ed. Sieben Publishing, 2009, • George Vulturescu, Orb prin Nord (Antologie de
192 p. poezie 1996–2007), Biblioteca românească, Ed. Paralela
45, 2009.
• Cornel Galben, Personalităţile Bacăului, Bacău, Ed.
Corgal Press, 2008, 352 p. • Mircea Petean, Câmp minat, Ed. Lines, Cluj-Napoca,
2009.
• ***, Festivalul-Concurs Internaţional de Poezie
Cenaclul literar­artistic „Avangarda XXII“. Retrospective • Nicolae Firuleasa, Vânatul magic, Ed. Ramuri,
2, realizator Victor Munteanu, Bacău, Ed. Fundaţiei Craiova, 2009.
Culturale Cancicov, 2008, 258 p.
• Bedros Horasangian, Miss Perfumado şi alte femei,
• ***, Antologie de poezie. Oglinda literară 2000 − Ed. Leda, Bucureşti, 2009.

26 Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 Scrisul Românesc Poezie

Debut în volum

Premiul „Al. Macedonski – Prima verba“

acordat de Revista Scrisul Românesc – 2009

Cornel PAIU se opresc să bea o cană de lapte mi-au vorbit pentru prima dată paznicii 5.
şi alta de vin toţi deodată în cor şi-mi spun paznicii
Născut la 19 noiembrie 1973 în totdeauna în această ordine mirându-mă nu risipi culoarea
Adjud, judeţul Vrancea, absolvent tu nu poţi fi fără de nume
al Facultăţii de Teologie Ortodoxă, paznicii întreţin candelele aprinse căci chiar dacă te lepezi de el cei coloraţi sunt veninoşi
Universitatea Bucureşti şi al Facultăţii turnând des untdelemn nou peste cel ars noi tot te vom striga cei coloraţi sunt vicleni
de Pictură, Academia de Arte şi vei veni şi te va urma numele
„Luceafărul“, Bucureşti. n-au vrut să-mi spună rostogolindu-se în culoare se-aprind spaime
nici despre untdelemn ca o gogoaşă de mătase o tu şirag de eşecuri
Debut publicistic în revista „Agora“ când i-am întrebat în zahăr sau în zăpadă o tu şirag de înfrângeri
din oraşul Roman (1995). nu risipi culoarea
în schimb au luat dintr-o stâncă tot te vom căuta cu aprinse candele în naşterea nopţii
Paznicii pereţilor un fel de vas cu numele meu scris pe el între pereţii de carne
şi-au turnat în candele oricât de mic te-ai face II
I oricât te-ai ghemui în îndepărtate colţuri
nu se poate am strigat umbrit de pereţi 2.
1. e nedrept din când în când
de câte ori m-am ascuns în pereţii de carne se va prăbuşi stânca peste noi nu vă cred le-am răspuns mă cheamă paznicii
au venit paznicii undeva trebuie să existe să torn pe vreascurile albe ale zilei
cu candele aprinse şi bocitoare bocitoarele cu de la sine putere un perete prin care nu puteţi trece uleiul negru al nopţii
mi-au pus atunci pe gură prin care strigătul vostru să-mi amintesc în plină zi
dar mă tot ascundeam un pergament mirosind a mir nu poate răzbate de strălucirea solară
când într-un perete când în altul până ce a stelelor în noapte
s-au sfârşit deşi ţineam gura strâns închisă nu vă cred
acesta s-a topit printre buzele încleştate mă minţiţi din când în când
aş fi vrut să revin şi a curs către piept trebuie să existe un perete încheg din frunze uscate
în pereţii prin care am trecut dar nu se mai degajând în exterior o lumină răcoroasă sau un loc încă nedescoperit nori cenuşii
putea unde lepădarea de nume să conteze s-alunec încet în cerc de stele
de câte ori m-am ascuns între pereţii de o insulă sau cam aşa ceva iluminat de umbră
un altfel de perete mă oprea carne poate o cetate iluminat de păsări de cretă
un perete ca de vinişoare mi-am schimbat numele cu mulţi pereţi
prin care sângele curge dar paznicii şi bocitoarele unde lepădarea cozii numelui 4.
totdeauna în două direcţii totdeauna mă strigau cu numele nou să conteze oamenii cu ochi de sticlă
mă-nconjoară mă sugrumă
numai paznicii şi-n urma lor bocitoarele asta mi-a dat de gândit nu vă cred aceşti oameni îşi rotesc roţile
am văzut că-l pot trece mă minţiţi cu indolenţă în craniul celulelor mele
topindu-se în curgerea lui înseamnă că nu există îmi spuneam ignorându-mi voinţa târând aripa albă
niciun moment când ei nu se poate să nu existe a paznicilor blânzi
nicidecum nu e un râu să nu-mi ştie numele un loc încă nedescoperit prin cărări de sânge
sau tocmai asta e unde numele acolo unde doar
paznicii n-au vrut să-mi spună dar dacă m-aş lepăda de nume să nu fie aşa de important păunii
iar bocitoarele nu repetă uite-aşa l-aş lua binişor şi l-aş ascunde să nu conteze la numărătoare ar trebui să facă paradă
decât nişte incantaţii vechi într-o sămânţă de dovleac de exemplu
pe care oricine le ştie sau în burta unui peşte 2. oamenii aceştia cu ochii de sticlă
sângele în două l-am rupt dintre munţi coborâtori
din când în când aşa l-aş ascunde în două părţi inegale mă-mpresoară
cam din şapte în şapte ani şi nu m-aş mai numi altfel să-l împart pe poteci de spaimă nouă cu aripile roţilor
n-aş mai avea nume, nu? pelerinilor cu privirea de aramă lor negre

neavând nume paznicii şi bocitoarele iată-s arcul cu săgeţi de rădăcini 9.
n-ar mai avea cum să mă strige le şopteam paznicilor coboară scările apelor înspumate
în cetăţi parfumate şi culege de pe fiecare treaptă
nu e aşa cum gândeşti tu melci visători şi scoici părăsite
deşir peceţi de viţă nouă
în via scuturată de aripi de pe nisipul gol pe care doar copiii
în neobositul teasc îl mai întârzie
le şopteam din două părţi deodată şi vânarea păsărilor de sud
şi farul care te cunoaşte ţărm
4.
din ele însele ancore
nu vei găsi îmi spun paznicii şi în ele însele ancore
numele nostru adevărat se vor coborî
oricât ai căuta ancore vechi
orice ţi-ai imagina grele de rugină
se vor coborî
numele nostru n-are contur şi peste umerii tăi inversaţi
n-are alcătuire n-are substanţă şi peste umerii tăi cu veşminte întoarse
n-are rostire şi peste melcii preschimbaţi
în păsări de sud
noi doar existăm
şi prin numele nostru şi paznicul care va veghea atunci
trec vrăbii te va roti în roată de foc
ducând ouă în gheare şi coborârea ta pe treptele de apă
te va încercui cu suflete de apă
doar noi ne strigăm
Lucrare de Viorel Penişoară-Stegaru între noi cu numele nostru
împărţindu-ne boabe de struguri

Poezie Scrisul Românesc Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 27

Debut în volum

Premiul „Al. Macedonski – Prima verba“

acordat de Editura Scrisul Românesc – 2009

Gabriel Ce îmi încurcă limba. (ne îmbrăcam subţire Camera 13
NEDELEA să nu ni se vadă mâinile,
A şaptea oară se opresc rugăciunile ne scăpam din ochi Acum nu mai cade nimic
Născut la 30 iulie 1987, comuna E trecerea ochilor tăi mai uşor decât baloanele negre Le-am pus pe toate la locul lor,
Cujmir, judeţul Mehedinţi, absolvent Prin urechile mele. de pe la înmormântarea vreunui clovn) Drumul lângă ureche,
al Facultăţii de Litere din Craiova, Şi totul rămânea neterminat; Solniţele lângă batiste,
promoţia 2009. Cu ochii deschişi Îmi aduceam aminte de urma urmei Un ochi de-al meu în ochiul tău,
Şi de încălţările goale Pe celălalt între noi
Debut publicistic, cu poeme în revista Cu noaptea în cap, în ochi, în haine De la nunţile pe la care am fost. Şi soldaţii lângă scaunul din cuvânt.
„Mozaicul“, nr. 4/2008, Craiova. Nu îmi auzeam paşii care coborau octavă
cu octavă Mai era şi cămaşa mea albastră Nu le mai pot chema pe nume
Femeie cu Dumnezeu Sau muzica primitivă petrecută Sau şosetele tale portocalii Strâns cu ziua nenumărabilă
în efortul meu. Şi credeam în culori A primului venit
Venea femeie Ca doi copii de viaţă. Şi am să pun scările altfel,
Cu pânze albe, cu ape lungi Taxiurile treceau a toamnă şi a galben Să aştept indienii să vină,
Şi cu mâini biedermeier. Şi noi eram vorbitori de amintiri Cu timpul Să cânte din carne,
Din ce în ce mai aproape. Din străzile încurcate
Venea femeie Şi nici tramvaiele nu mă duceau Greierii turbaţi de suflet Şi din camera de la hotel
Şi ochiul a fost al ploii, Atât de aproape şi de punctual, Mai uşori şi mai îngeri Unde s-au strâns statuile din piaţă.
Al sângelui Pentru că toate cădeau altfel Cu ceva de oameni şi ierburi
Şi al Mariei Când nu rămâneau încremenite. Trec apele îngrozite de lună. În dormitorul ei
Care tăia cu sânii Lucrurile intră unele într-altele,
Dumnezei la tei, Am să mă plimb cu puţine gânduri, Au ales focul şi timpul Ascultarea noastră o ia înainte,
La străzile cu anticariat îi spuneam, Să dea drumul la voci Lumina e întoarsă pe dos,
Şi magazine cu rochii de mireasă; Cu puţine tăieturi în mine A sinucidere cu cântec Hainele stau cu capul în jos,
Dumnezei de carne Şi cuvintele ne ajungeau pline de aer. Şi păcat, Umbrele se molipsesc de câinii albi
Care ţipau pe Cuza Vodă Care se ţin la porţile oraşului
Dintre noi. Şi eu veneam în galben Copacii tac de eu ori Şi la ochii ei
Chiar dacă tu mă aşteptai la o cafea, Cu viclenia peştilor Strânşi în jurul nostru.
Veneai femeie Şi tot în camera ta mă primeai De aur până la nebunie
În blugi albaştri şi verzi Însă fără oglinzi şi cu hainele schimbate; Întorşi cu glasuri de ceas, În locul meu
Îmi spuneai ceva despre cer Iar eu ajungeam numai la cinci Cu frunze şi solzi
Şi despre Dumnezeii Să schimbăm câteva vorbe Rătăcind în mine. Duminica îmi astupam câinii
Din care curgeau macii, Cu dibăcia negustorilor de pânze. Cu frigul statuilor lehuze
Bluzele tale Măsură Şi îmi ţineam mâinile pe lângă mine
Şi puţinele versuri Mă trezeam greu, În rarele fotografii din pieţe,
Ce le ştiam din Lorca. după măsurători îndelungate, Numele îmi trecea rece şi cerc
Vise interminabile şi zgomote pregătite Să te văd mai bine, să mă crezi acelaşi Încremeneam în umbre de piele întoarsă,
Veneai femeie Cu grijă de ochi înainte-văzători Şi iar să o iau de la capăt Umbre de fauni sau de strategi
Cu un cercel în piept Şi cu un ultim efort, cu un suflu Şi aşa mai departe… Ca nişte paltoane vechi
Şi părul desfăcut de sulf în suflet, Îţi dau cuvântul meu Ce aduc aminte de târguri şi primăveri
Şi mă lăsai alb Cântând cântece cânte, Petrecut în toate chipurile Sau de vitrine pline cu oglinzi
Cu fata aceea de preot Am aşteptat potrivirile. De când te ştiu din vedere
Care te vedea cu un ochi albastru. Suficientă şi trup. În cameră creşteau oase din covor
Intimitate Până la tavanul care lua de la capăt
Veneai femeie Şi chiar dacă îţi este mai nume, Lumina dezosată şi desenele din palmă,
Şi sufletul a fost al arhanghelului Punctul nu este Mai cădere şi mai întors, Drumul de pânză şi respiraţia mea lichida
Şi al macilor Intersecţia a două drepte Nu toate zodiile te vor de femeie. Prefăcută cândva
Călcaţi de trenul Sentimente de satin, în panglici lungi de mătase
661. Aur, bdeliu şi piatră de onix, Paharele sunt goale în camera cu noi Şi neştiută de semenii mei.
Nu când plouă Şi noi goi în camera cu pahare.
Superstiţie Şi cuvintele coboară Asemănători cu timpul, În faţa casei îngropasem un scaun.
Cu o albastră şi galbenă vinovăţie Ne facem de cap ca toate visele
Revenirea păsărilor involuntare, În trupurile noastre Numai atât de simplu.
A pisicilor negre şi a ochilor tăi, Lipsite de toamnă.
De tăiat cu cuţitul,
Ascund superstiţia mieilor de argint E târziu,
Şi a celor câteva aduceri aminte, Cărţile se strâng în câteva imagini
Fără cântec şi furie,
În primul cerc ni se lungesc trupurile Punctele nu pot să fie verzi
Peste femei modiglianice, Şi rămân departe şi aproape
Femei cu unghiuri drepte în sânge, Ca două guri
Peste femei plângând, Care îşi vorbesc fără nimic străin.
Plângând cu dinţi
Sub pălării mari de roşu. Între haine

Apoi prejudecata sforilor de argint, Copacului de la margine îi spuneam somn,
Ieşirea dintre ziduri, Aerului batiste livreşti,
Cu urme de var în urmă, Oglinzilor picioare sau haine de ocazie
Ieşirea din gropile comune, Şi ne încercuiam cât ne ţinea pielea
În care cresc pomi, Fără pământ şi gust
Nelipsiţii pomi cu oase negre şi goale, Şi fără să ştim numele străzii
Pomi şi iederă de umbră Pe care se putea merge
În două trupuri
Ca şi când ar fi plouat.

Ne dădeam de ceasul marginilor Lucrare de Viorel Penişoară-Stegaru

28 Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 Scrisul Românesc Eseu

Geo CONSTANTINESCU

Recuperări pentru istoria literaturii:

scriitorii români din Spania

S fârşitul dezastruos al celui mai apare o poezie existenţialistă, mustind Emil Cioran, Ştefan Lupaşcu. A omagiat respectiv, Rilke.
de-al doilea război mondial, de realităţile suferinţei umanului din acea în lucrări şi ample studii autori români ca: O atenţie specială se cuvine încă poe-
având ca urmare împărţirea perioada. Tonul îl dă volumul lui Dámaso Eminescu, Noica, Brâncuşi, Titulescu.
sferelor de influenţă între marile puteri şi Alonso, Hijos de la ira (1944). ziei sale scrise în limba română, reeditată
căderea României sub ocupaţia sovietică, a Dincolo de activitatea lor de enciclo- parţial şi analizată până acum în treacăt şi
însemnat, în primul rând, o brutală sfâşiere În această confruntare trecut-prezent se pedişti recunoscuţi în Spania şi în lume ei destul de superficial.
a fiinţei neamului. Prin urmare, intelectuali înscrie opera în limba spaniolă a marilor sunt şi mari scriitori, a căror operă încă mai
credincioşi valorilor profunde ale tradiţiei intelectuali români recuperaţi de această aşteptă evaluările istoriilor literare. O poezie originală scrie George
româneşti au fost nevoiţi să părăsească spa- mare cultură. Desigur, mulţi dintre ei Uscătescu, o creaţie de inspiraţie filosofică,
ţiul autohton şi să-şi caute supravieţuirea, au continuat să scrie şi în limba română, Astfel, nu s-au republicat la noi poe- cu un vocabular specific, unde problema
pentru a duce pe mai departe, pe meleaguri mai ales pentru comunităţile româneşti de mele traduse în spaniolă de autor: Poemas atât de românească a dihotomiei iubire-
străine, ceea ce construiseră până atunci. atunci din Occident. Mă refer în primul patéticos (1948), Innominada luz (1949) moarte apare ca semn al vieţii veşnice. În
Astfel, o pleiadă de intelectuali şi-a rând la poezia încă insuficient re-evaluată şi Pro percepción de vivir (1954) ale lui acest spaţiu al trecerii omul întâlneşte fru-
găsit sălaşul şi ospitalitatea tocmai în a lui Alexandru Busuioceanu, Vintilă Horia Alexandru Busuiocenu, versuri care s-au museţea şi destinul etern, al contopirii cu
Spania lui Francisco Franco, dictatorul de sau George Uscătescu. E vorba de acea cre- bucurat la apariţia pe tărâm iberic de o Totul. Reproducem doar două terţine din
dreapta, unul din ultimii şi cei mai longe- aţie care le izvora direct din inimă şi care primire excepţională. volumul Din poemele tăcerii: „Cuprinsă
vivi conducători europeni de viziune tradi- avea nevoie pentru a fiinţa, de cuvintele mi-eşti în frumuseţea toată/ A unei dulci
ţionalist-religioasă, conducând cu mână de mamei. Dar, prin opera în limba spaniolă, Alexandru Ciorănescu a scris romanul peregrinări în haos/ Cu calde mări ce dorm
fier o Spanie ce încă se căuta pe sine într-o au îmbogăţit cultura la care s-au subscris Le couteau vert (Galimard, Paris, 1963, în veghe lină// Mi-eşti cunoscută dincolo
contemporaneitate a reaşezării valorilor. cu valori autentice româneşti (mai toţi fiind tradus în română 30 de ani mai târziu), de margini,/ În amintire mi-eşti izvor şi
Aceşti intelectuali au fost: Alexandru colportori ai ideilor revistei „Gândirea“). un excelent roman de dragoste, unde finul unde/ Cu vasta-ţi unduire ce nu moare“.
Busuioceanu (1896−1961), Alexandru intelectual francez, François, aflat în derivă
Cioră­nescu (1911−1999), Vintilă Horia Alexandru Busuioceanu a fost critic sentimentală din pricina incomunicării în Desigur, spaţiul tipografic rezervat nu
(1915−1992) sau George Uscătescu de artă, critic literar, eseist, istoric, peda- dragoste, sosit pe o insulă sălbatică din ne permite analiza acestor opere. Atragem
(1919−1995), scriitori şi savanţi care au gog. A înfiinţat o catedră de limbă şi litera- Canare se dovedeşte incapabil să primeas- însă atenţia asupra unor creaţii de valoare
reuşit să reînnoade firele tradiţiei fiinţei tură română la Universitatea Complutense că dăruirea feciorelnică a unei adolescente universală care îşi cer dreptul revenirii şi
româneşti din totdeauna la valori spaniole din Madrid şi a introdus studiul limbii şi locale, din pricina lucidităţii exacerbate, reevaluării în circuitul de valori al culturii
şi universale, în contextul celei de-a doua literaturii române la încă şapte universităţi dar şi a prejudecăţilor şi convenţiilor so- care le-a zămislit.
jumătăţi a secolului trecut. Desigur, în spaniole. A scris studii despre Zamolxis, ciale care l-au înstrăinat de sine. S-au mai
Spania lui Franco ei au întâlnit o altfel de urmărind percepţia zeului suprem al daci- tradus în română romanul Care Daniel? Şi Din nefericire, până acum, cuprinderea
dictatură, apărătoare, însă, a tradiţiei cato- lor în mituri şi legende spaniole. volumul de povestiri Paiaţa tristă (2002). lor în istoriile literaturii este precară. Apar
lice europene şi a unei măreţii senioriale, în monumentalul Dicţionar al scriitorilor
în mare parte revolute. Dar esenţa valorilor Alexandru Ciorănescu a realizat, Vintilă Horia, în romanul Dumnezeu români apărut la Editura Fundaţiei Culturale
creştine cu care ei veneau era aceeaşi, iar în calitate de profesor al Universităţii La s-a născut în exil, îl are ca protagonist pe Române, vol. I, 1995, excelente studii
tipologia ţăranului de la gurile Dunării, Laguna din Canare un Dicţionar etimolo­ marele poet latin Ovidiu, exilat la marginea despre: Alexandru Busuioceanu (semnat
ce o reprezentau intelectualii români, nu gic al limbii române, o monografie Vasile Imperiului, în sălbăticia Tomisului, după o de regretatul Marian Papahagi) şi despre
se simţea stingheră în contextul unei mari Alecsandri, un studiu despre poezia lui viaţă în Roma civilizaţiei rafinate şi a vieţii Alexandru Ciorănescu (semnat de Mircea
culturi, cum este cultura spaniolă. Ion Barbu şi lucrarea Eminescu sub fiorul sale debordante, cu nesfârşite aventuri Anghelescu). În volumul II (1998) Mircea
E drept, atunci se reeditau la nesfâr- timpului. Lucrările sale de literatură com- galante şi plăceri de tot soiul. Transplantat Muthu realizează o exhaustivă prezentare
şit operele clasice ale Secolului de Aur parată s-au bucurat de o largă recunoaştere aici, poetul găseşte în propria-i suferinţă o a lui Vintilă Horia. Din păcate, referinţe la
(1550−1650), se imitau marii creatori ai internaţională. cale spre izbăvirea morală. La fel şi Radu vasta operă a lui George Uscătescu n-au
tradiţiei mistice spaniole. Pe de altă parte, Negru, personajul din Cavalerul resemnă­ intrat între copertele acelui dicţionar.
apăreau obositoare opere care glorificau fap- Vintilă Horia, cunoscut ca autor al rii, găseşte în faptă, în acţiune resemnarea
tele de arme ale învingătorilor Războiului romanului Dumnezeu s-a născut în exil activă pentru cucerirea libertăţii. Ion Rotaru, în O istorie a literaturii
Civil (1936−1939). În paralel, apărea o altă (Premiul Goncourt, 1960), a publicat române, vol. IV, Ed. Porto Franco, Galaţi,
literatură, departe de valorile unei tradiţii Poezia românească nouă; Antologie dar În La séptima carta îl imaginează 1997, realizează un studiu foarte bun despre
supralicitate din motive ideologice, cea a şi studii despre fenomenul literar din Est: pe însuşi filosoful Platon constituind în Vintilă Horia (pp. 360−368). Acelaşi lucru
realităţii cumplite a Spaniei acelor timpuri, La rebeldía de los escritores soviéticos Siracuza, între anii 388–353 înainte de însă mai sintetic face Dumitru Micu in
anatemizând puzderiile de creaţii ale tra- (1960), Literatura y disidencia (1980), Cristos, statul pe care şi-l construise doar Istoria literaturii române. De la creaţia
diţionaliştilor obosiţi. E vorba de romanul Introducción a literatura del siglo XX în gândirea sa. În Perseguid a Boecio pre- populară până la postmodernism (Ed.
realităţii terifiante spaniole al cărui ton îl (1983). zintă destinul unui contemporan, Tomas Saeculum, 1997), iar Marian Popa în
dădea Camilo José Cela cu La familia de Singuran, pătimind în holocaustul modern, Istoria literaturii române de azi pe mâine,
Pascual Duarte (1942), Nada de Carmen George Uscătescu, profesor la Univer- în paralel cu destinul lui Boecio, senatorul vol. I, îi prezintă, cu deferenţa cuvenită, pe
Laforet (1944) sau La sombra del ciprés es sitatea Complutense din Madrid, titular roman din secolul al IV-lea după Cristos, ce Alexandru Busuioceanu şi Vintilă Horia.
alargada (1948) de Miguel Delibes. La fel, al Catedrei de Filosofie, a scris studii nu nu se supune voinţei învingătorului barbar,
numai în spaniolă şi română, dar şi în ita- Teodorico, de a-şi schimba religia. În Un Cum observăm, istoriile literare româ-
liană, franceză şi germană. La Madrid, a sepulcro en el cielo îl are ca protagonist pe neşti sunt încă datoare receptării şi dreptei
înfiinţat revista „Destin“, cu o longevitate El Greco, iar în Las claves del crepúsculo evaluări a literaturii diasporei româneşti,
de 25 de ani sub conducerea sa, unde au prezintă în paralel viaţa a două personali- care şi-a găsit continuitatea, dar şi univer-
colaborat Grigore Gafencu, Mircea Eliade, tăţi din timpuri diferite, acelaşi El Greco şi, salitatea, în Ţara lui Cervantes.

Mica Elegie

Duminică, 11 octombrie, 2009, a de copii sau de ţărani, detalii inedite ale În fotografiile Deliei Pop detalii apa- Naum, în interpretarea inspirată a actriţei
avut loc la Muzeul de Artă din realităţii înconjurătoare, peisaje autohtone rent nesemnificative devin obiecte de artă, Naţionalului craiovean Anca Dinu.
Craiova, în prezenţa unui numeros public, sau adunate din lumea largă, toate consti- există o ştiinţă a profunzimii cadrului şi,
vernisajul expoziţiei de fotografie al regi- tuindu-se într-un spectacol caleidoscopic, mai cu seamă, talentul surprinderii unor Manifestarea s-a bucurat de un deosebit
zorului Bogdan-Cristian Drăgan şi al arhi- imaginat de Dumnezeu, cum ar spune instantanee care pun într-o lumină nouă succes şi s-a încheiat cu un citat al lui Gellu
tectei Delia Pop. Eugen Ionescu. relaţii dintre obiecte sau dintre oameni în Naum care ne îndemnă să ne deschidem
Fotografiile, expuse în paralel, abordea- contextul plasării lor în spaţiu. Portretele larg ferestrele sufletului către tot ceea ce
ză diferenţiat acelaşi spectacol fascinant al Cuvântul de deschidere a fost rostit de au prospeţime şi inedit, semnele grafice ne ochii pot cuprinde cu privirea, să ridicăm
omenescului surprins în flagrant. Chipuri criticul de artă Florin Rogneanu şi de acto- direcţionează privirea şi o incită cu o poezie perdeaua cotidianului şi a banalului pentru
rul Emil Boroghina. Au fost prezentaţi pu- inefabilă, graţioasă şi, totodată, puternică. a atinge starea de graţie a poeziei.
blicului cei doi creatori, regizorul Bogdan-
Cristian Drăgan, binecunoscut pentru mon- Manifestarea a fost întregită cu proiec- Red.
tările sale la Teatrul Naţional din Craiova ţia filmului Mica Elegie, un scurt metraj
cu Domnişoara Iulia de August Strindberg, realizat de Bogdan-Cristian Drăgan, în
Ursul de A.P.Cehov, Valsul hazardului de memoria lui Eugen Ionescu, avându-i
Victor Haim sau Naşterea de Constantin printre protagonişti pe marele actor Victor
Voiculescu, dar şi pentru creaţiile sale cine- Rebengiuc. Filmul, de fapt „antifilmul“
matografice premiate în ţară şi peste hotare cum îl denumeşte autorul sau, a fost pre-
şi Delia Pop, o tânără arhitectă cu studii în cedat şi urmat de scurte inserţii teatrale
Franţa, aflată la debutul său expoziţional. din opera lui Eugen Ionescu şi a lui Gellu

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 29

Cosmin DRAGOSTE

Herta Müller – Premiul Nobel pentru Literatură

Probabil că, pentru destulă lume, anunţul că demonică, dominată de un gri ucigător, în care salvarea dividului în raport cu forţele absurdului, manifestate, aici,
Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 2009 pare exclusă la orice nivel. Este o lume a veşnicei damnări, prin intermediul statului dictatorial. Romanul portretizea-
a intrat în posesia scriitoarei germane născute orice tentativă de abrogare a cercului vicios fiind aspru ză o serie de prieteni ai autoarei, membri ai Aktionsgruppe
în Banat, Herta Müller, a constituit o surpriză. Dincolo de sancţionată. Lumea satului şvăbesc este descompusă în Banat, dar a reduce cartea doar la identificări biografice
efuziunile şi exagerările tipice mass-mediei româneşti, mecanismele sale de funcţionare, care-şi dovedesc inefi- facile ar însemna să-i reduci enorm valoarea.
trebuie spus că Herta Müller este o prezenţă de top pe cacitatea şi imposibilitatea compensatorie. Coordonatele
scena culturală europeană, iar obţinerea prestigiosului marii însingurări, supratemă ordonatoare la Herta Müller În 1997, apare Heute wär ich mir lieber nicht begegnet
premiu nu reprezintă decât încununarea unei activităţi de sunt extrem de pertinent definite în acest volum. (Mai bine nu mi-aş fi ieşit în cale astăzi), un roman care
excepţie, recompensată cu cele mai de seamă trofee literare pare o reluare pe alocuri previzibilă a celorlalte. Critica
(culminând cu Nobelul). În 1986, îi apare, la Berlin, romanul Der Mensch ist ein observă impasul în care se află autoarea, vine cu sugestii
Herta Müller s-a născut în satul bănăţean Nitzkydorf, großer Fasan auf der Welt (Omul este un mare fazan pe sau previzionează chiar declinul Hertei Müller. Este roma-
din judeţul Timiş, pe 17 august 1953. Mama ei a fost de- lume), care continuă tematica rurală, tentele compulsive nul neîncrederii profunde, manifestate din plin, în dictatura
portată, după război, în URSS, atunci când populaţia ger- fiind mai nuanţate, mai radicale. Este prezentată o lume în comunistă, afectând grav orice traseu existenţial. Teroarea
mană din România a fost trimisă în lagăre, sub pretextul aşteptare, practic tot satul şvăbesc are de gând să emigre- păleşte în faţa acestei neîncrederi, care dereglează ireme-
absurd al „vinei colective“. Viitoarea scriitoare a studiat ze. Mijloacele prin care se realizează accelerarea obţinerii diabil constituenţii ontici. Formal, Herta Müller reiterează
Literele la Timişoara (Secţia Germană- paşaportului vizează corupţia, prostituţia, dar şi actele dis- metoda joyciană: acţiunea, melanj de redare concomitentă
Română). Lucrează apoi ca traducătoa- a evenimentelor şi trăirilor şi de flash-back-uri rememo-
re într-o fabrică, iar în 1979, deoarece perate. Este o lume în descompunere, rante, se desfăşoară într-o singură zi, pe parcursul unei
refuză colaborarea cu Securitatea, este teroarea infiltrându-se de pe paliere şi călătorii cu tramvaiul spre locul de interogatoriu de la
concediată. Îşi câştigă existenţa ca pe paliere variate, infestând iremedi- Securitate.
profesor-suplinitor, ca educatoare, din abil structurile existenţiale. Avem în
meditaţii, dar toate acestea sunt ocu- faţă un tablou de o duritate extremă a În 2009, după zece de ani de pauză, Herta Müller revine
paţii temporare, din cauză că organele unei structuri sociale unde, în micro, în domeniul romanesc şi publică Atemschaukel (Leagănul
represive au grijă ca ea să fie dată afară se regăsesc toate tarele societăţii la respiraţiei) (carte începută împreună cu regretatul Oskar
de la toate locurile de muncă. nivel macro. Pastior), o carte-bombă, care a stârnit dispute vii în
Contrar opiniilor eronate vehiculate Germania, dar care, afirmă specialiştii, a contat decisiv în
în ultimele zile, Herta Müller nu a făcut Ajunsă deja în RFG, Herta Müller acordarea Nobelului. Leo Auberg, vocea narativă, este un
parte din Aktionsgruppe Banat (Grupul încearcă, în Reisende auf einem Bein tânăr etnic german din România ce relatează grozăviile
de acţiune Banat), o grupare literară a (Călători într-un picior), 1989, să deportării germanilor din România în lagărul ucrainean de
tinerilor scriitori de limbă germană surprindă realităţile vest-germane la Novo-Gorlovka. La Atemschaukel, Herta Müller a lucrat
din Banat. Aktionsgruppe a funcţionat prin ochiul emigrantului. Chiar dacă, ani buni, desfăşurând o acribică muncă de documentare la
între 1972 şi 1975 (an în care a fost în general, critica germană nu a mai faţa locului. Trebuie, totuşi, să facem o precizare: în 2003,
dizolvat de către Securitate) şi a adus fost la fel de entuziastă ca în cazul Joachim Wittstock a publicat romanul Bestätigt und besie­
înnoiri radicale literaturii germane din celorlalte apariţii (fiindcă interesul nu gelt (Parafat şi confirmat), unde tratează, foarte interesant,
România, pe care a racordat-o decis se mai centra pe realităţile comuniste, aceeaşi temă.
la cea ce se întâmpla pe scena literară atât de şocante pentru un stat precum
germană occidentală. Membri marcanţi RFG), romanul este unul bine realizat. Dar Herta Müller nu este doar prozatoare: poemele sale
ai acestei grupări au fost Richard Wagner, Rolf Bossert, Nu este neapărat o carte a discrepan- au fost adunate în volumele Der Wächter nimmt seinen
Johann Lippet, Ernest Wiechner, William Totok, Gernard ţelor din Est şi Vest, a neadaptării Kamm (Paznicul îşi ia pieptenul), 1993, Im Haarknoten
Ortinau, Werner Kremm, Anton Sterbling, Albert Bohn. emigrantei, un roman al incapacităţii wohnt eine Dame (În coc locuieşte o doamnă), 2000, Die
Herta Müller a avut legături strânse cu tinerii scriitori, dar debarasării de trecutul trăit într-o dictatură, cât o mărturie blassen Herren mit den Mokkatassen (Domnii cei palizi
nu a fost nicicând membră a cercului. Cu unii dintre aceşti viabilă a unui om de tip postmodern, alienat nu numai cu ceştile de moca), 2005, Este sau nu este Ion (Polirom,
autori a fost colegă, în deceniul opt al secolului trecut, în într-o metropolă cu care nu resimte nicio concordanţă, cât, 2005). Scriitoarea foloseşte metoda colajului, ansamblul
cercul literar timişorean „Adam Müller-Guttenbrunn“. mai ales, în el însuşi. Este cartea omului disipat, incapabil grafic fiind unul extrem de complex: decupează cuvinte,
În 1982 îi apare volumul de debut, Niederungen de o resuscitare a propriei integrităţi, un om care „vede litere, poze, pe care le adună în poeme bine concertate,
(Ţinuturi joase), care este publicat la scurt timp şi în RFG enorm şi simte monstruos“, un om ale cărui părţi consti-
şi care marchează începutul unei ascensiuni fulminante tutive devin independente şi îşi reglează singure ritmul cu „final neaşteptat“, care deturnează
pentru tânăra scriitoare. Critica germană are cuvinte la- existenţial, fiecare pe cont propriu. orizontul de aşteptare a cititorului.
udative la adresa scriitoarei, considerată o mare surpriză În 1992, apare romanul Der Fuchs war damals schon Deşi afirmase în repetate rânduri că
literară. der Jäger (Vulpe vânător), care a constituit baza scenariu- nu va scrie niciodată în limba română,
În România, încep presiunile şi repetatele şicane din lui filmului cu titlul omonim, regizat de către Stere Gulea, Herta Müller face o excepţie cu volu-
cauza Securităţii, astfel că Herta Müller, împreună cu cu Oana Pellea şi Geroge Alexandru în rolurile principale. mul Este sau nu este Ion.
fostul ei soţ, Richard Wagner, se decid să ia calea exilului. Poetica autoarei este radicală în această carte şi, din nou,
În 1987, cei doi, împreună cu mama scriitoarei, ajung în critica germană are anumite semne de întrebări. La nivel Eseurile autoarei, mereu impli-
RFG. Ziarele germane ale vremii consemnează (pe larg poetic, Der Fuchs war damals schon der Jäger duce frag- cată social şi politic, mereu atentă la
sau succint) plecarea din România a celor doi autori, fapt mentarismul spre ultimele sale consecinţe. Este romanul orice modificare negativă din jurul
pe care am avut ocazia să-l cercetez personal, în Arhiva terorii, al trădărilor, al fricii văzute ca primum movens său, o voce întotdeauna în slujba de-
de ziare a Universităţii din Innsbruck. Şicanele Securităţii existenţial. Dar este şi cartea unei mari dezamăgiri, care se mocraţiei, s-au bucurat întotdeauna
nu încetează nici în RFG, iar după părerea deţinătoarei va infiltra tot mai profund în opera autoarei: Revoluţia din de succes: Hunger und Seide (Foame
Premiului Nobel pentru Literatură, nu au luat sfârşit nici în 1989 nu a fost decât un moment şi mătase), 1995, Der König verneigt
ziua de astăzi, ele manifestându-se prin diverse acţiuni cu de repliere pentru fosta Securitate, sich und tötet (Regele face o plecă­
caracter de discreditare la adresa ei. care, după aceea, revine pe poziţii ciune şi ucide), 2003.
Primul volum al Hertei Müller, Niederungen, i-a atras de forţă în noul regim. Romanul
numeroase antipatii în România, atât din partea organelor este unul al contracţiilor stilisti- Pe scena Nobelului Literar, Herta
represive, cât şi din cea a şvabilor bănăţeni, aceştia din ce maxime, limbajul are o forţă Müller nu s-a ivit din neant. Are în
urmă considerând că respectiva colecţie de proze face un fascinantă, dată de combinaţia de spate o carieră eclatantă, marcată de
imens deserviciu de imagine comunităţii. Este o carte de o frumos şi de tanatic. superlative, iar opera sa este mărtu-
maturitate stilistică excepţională care trasează precis liniile Marele succes al Hertei Müller, ria vie a unui spirit incomod, plasat
de dezvoltare ulterioară a scrisului Hertei Müller. Ca pre- Herztier (tradus în română, la edi- întotdeauna, indiferent de context, în
text este utilizat satul şvăbesc, căruia i se scot în evidenţă tura Polirom, cu titlul Animalul prim-planul unui activism neobosit.
toate deficienţele de funcţionare. inimii, deşi autoarea însăşi a
Autoarea produce o ruptură decisivă cu Heimatliteratur, declarat că nu este mulţumită de
cu imaginea de lume sănătoasă (heile Welt) cu care litera- redarea aceasta, ea preferând titlul
tura germană din România se obişnuise. În proze de scurte Inimalul) apare în 1994. Este ro-
dimensiuni şi de un efect marcant, se prezintă punctele de manul unei solidarităţi, dusă până
forţă ale operei scriitoarei: teroarea exercitată pe multiple la moarte şi dincolo de ea, cartea
paliere (în lumea copilăriei, în cea a religiei, a autorităţilor trădării, a deziluziei continue, a
rurale), corupţia, moartea, lipsa afectivităţii. Este o lume terorii exercitate de stat prin toate
mecanismele sale de funcţionare.
Impresia acută care se degajă din
carte este aceea a ipostazierii in-

30 Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 Scrisul Românesc Eseu

Gabriela RUSU-PĂSĂRIN

Istoria literară… pe unde… dar nu oriunde

C u ajutorul istoriei literare se prim rol de informare şi cu un al doilea, semnalează faptul de istorie literară? Nu Istoria literară „în direct“ este o provo-
redă istoria unui timp cultural. generat de primul, de formare. tocmai el, cel ce rar se-ntâmplă să fie şi care pentru realizator şi pentru public. Este
Procesul poate fi consumat „la „vocea editorială“? Şi cine are răbdare să un fel de „rezistenţă“, un alt fel de rezis-
cald“ (publicul fiind martor al eveni- De aceea cred că în era presei electroni- citească peste timp un volum ce reuneşte tenţă. Cheia rezistenţei în faţa dictaturii a
mentelor de istorie literară), sau poate fi ce, impactul radiofonic sau televizual fiind cronici literare de interes (oarecum) în fost criteriul estetic. Într-o perioadă când
reconstituit. „Filtrarea“ evenimentelor şi preponderent, şi istoria literară ar trebui să momentul producerii faptului de istorie politicul prima, scriitorii s-au refugiat în
plasarea lor într-un tipar de istorie literară se folosească de aceste mijloace de comuni- literară şi prea puţin intens din partea is- sfera esteticului, supralicitând subtextul.
revine celui ce poate fi numit doar „croni- care în masă pentru a avea un efect imediat toricilor literari care reconstituie profilul
car al clipei“ (efemeră ipostază eşuată în şi un altul la distanţă (diferenţa specifică unei epoci? Astăzi este chiar mai dificil: se poate
anonimat şi decredibilizarea „secvenţei“, între informare – imediatul şi formare – în vorbi liber de orice constrângere (chiar şi
faptului de istorie literară) sau celui ce, timp). Dar „pastilele“ (cronicile literare sau de cea a bunului simţ al limbii române),
confirmat de propria istorie sau de cercul rubricile radiofonice şi de televiziune) „în direct“, faptele notabile de istorie
literar căruia îi aparţine, va impune atenţiei Posturile audio-vizuale specializate au sunt necesare pentru „întreţinere“. Sunt şi literară sunt “topite“ în aşa-zise pamflete
publicului creaţia sau autorul. o rată de audienţă foarte mică. Circulă chiar de „bon ton“ dacă sunt servite cui trebuie care oripilează şi pe cititor şi pe editor, dar
În primul caz cronicarul e „sub vremi“ butada: „Noi facem televiziunea culturală, şi când trebuie (într-o dispută literară). cine să aplice bunul-simţ de care tocmai
(sau mode literare), iar gestul său de con- noi ne uităm la ea“ (foarte puţin şi… ace- Şi pot fi şi „aspirina săracului“ (vorba lui aminteam?
semnare a istoriei literare în derulare e iaşi). Posturile generaliste au spaţii reduse Dinescu) pentru cei ce vor să ştie în ce lume
apreciat doar de cei ce nu se lasă influenţaţi destinate culturii şi, de obicei, grilele de culturală se trezesc dimineaţa, alta decât la G. Ibrăileanu nota: „Cine a observat
de circumstanţa ideologică sau de forţa programe sunt generoase cu aceste teme finalul unei zile cenuşii, zi de tranziţie spre cât de puţin lumea ştie că publicul cult e
persuasivă a grupului literar exclusivist. doar în „zonele“ de relaxare („pastile“ – niciunde. un mai bun judecător al scriitorilor decât
În cel de-al doilea caz se produce un rubrici în cursul zilei sau emisiuni în timp criticii, cu toate că nu poate să justifice
transfer de imagine dinspre istoricul literar nocturn). Revenind la rolul istoriei literare „la aprecierea ca un critic“. Cugetarea sa
spre evenimentul, personajul sau creaţia cald“ pe unde… radiofonice, încercăm să profundă aparţine anilor 1920 (în articolul
literară consemnate şi se impun astfel aten- Este un prim dezavantaj creat receptării motivăm tenacitatea cu care am susţinut Mizeria criticii literare publicat în revista
ţiei publicului. faptului cultural datorită primatului poli- timp de peste un deceniu nu o rubrică (ac- „Viaţa Românească“).
Ipostaza publicului de martor al istoriei ticului, socialului, economicului mai ales cesibilă ca durată), ci o emisiune cu dublu
literare trimite cu gândul la cugetarea lui într-un timp al „răsturnărilor“ de situaţie impact: radiofonic şi cu public „la vedere“. Este perioada de-nceput a radioului.
G.Ibrăileanu: „Istoria, întrucât explică, este „la minut“. Am sperat ca intervenţiile circumstanţiale Astăzi, când undele radiofonice au captat
o ştiinţă. Întrucât evocă oamenii şi întâm- din timpul prezentării apariţiilor editoriale chiar şi piaţa internetului, publicul poate
plările trecutului, ţine de poezie“.Acest Un al doilea dezavantaj este al profilu- sau al lansărilor de carte să devină fapte fi criticul de circumstanţă cel mai drastic:
dublu rol determină accesibilitatea receptă- lui postului care promovează evenimentul, de istorie culturală „la cald“. Dezvăluiri schimbă frecvenţa, lungimea de undă,
rii istoriei literare în raport de critica litera- creaţia sau istoria personală a autorului: de documente inedite, de secvenţe de renunţă la obişnuinţa ascultării acelu-
ră. Şi tot G. Ibrăileanu (în Curs de istorie cine sunt cei ce devin „istoricii“ clipei evenimente trecute cu vederea de critica iaşi post de radio, devine dependent de
a literaturii române moderne, 1913 – de culturale, implicit literare? Ce competenţe literară a vremii, dar importante pentru o telecomandă.
această dată) disociază sfera de reprezen- au? Ce grupuri literare reprezintă? Cât reevaluare a creaţiei, mărturii şi mărturisiri
tativitate a două tipuri de „istorie“: „Istoria identifică prin propria lor personalitate ale unor personalităţi culturale importante De aceea istoria literară radiofonică cea
ştiinţifică se adresează omului – idee din postul de radio sau de televiziune? Sunt ale vremii, iată ţinta demersului nostru derulată îmn timp real sau recuperată de
noi, istoria legendară, omului – sentiment ei cu adevărat liderii de opinie ai istoriei editorial radiofonic. istoricii literari consacraţi este o necesitate
din noi. Tot istoria legendară va rămâne literare în curs? Un răspuns l-a oferit pentru arhiva culturală românească pentru
mai târziu. Istoria va explica necesitatea Nicolae Manolescu: „Liderii de opinie în Prezenţele în direct sau telefonice s-au a intra în patrimoniul de valori universale.
unui război oarecare, însă în legendă are să domeniul nostru, s-au ales totdeauna dintre dovedit a fi momente memorabile de isto-
rămână că s-a luptat cu străinii din cauza oamenii care comentează literatura în curs, rie literară, iar nume ca Ion Zamfirescu, „Cuvântul propriu, cuvântul sonor,
onoarei naţionale sau alte lucruri. Partea nu dintre istorici, literari ori eseişti. Nu va- Alexandru Balaci, Edgar Papu, Adrian vecinătatea cuvintelor, bogăţia şi varietatea
loarea contribuţiei fiecăruia a fost factorul Marino, Dan Simonescu, George Munteanu, vocabularului“, cuvântul „exprimă totul
cea mai vie e cea pe care o simte poporul decisiv, ci obiectul ei. Un intelectual cul- Virgil Cândea, I.C.Chiţimia rămân în me- într-o operă de artă“. Iar „cine cunoaşte
tivat şi rafinat ca Paul Zarifopol, dar care moria publicului radiofonic. perfect limba poporului său, cu toate
(s.n.)“ s-a ţinut la o parte de mişcarea literară vie fineţele şi tainele ei, posedă, prin chiar
Aserţiunile criticului român sunt astăzi a epocii, n-a putut spera nici la jumătate Este în fapt un demers de istorie cul- aceasta, spiritul specific al poporului său“
din prestigiul social al unor Ibrăileanu sau turală cu dublu rol: de a provoca şi de a (G. Ibrăileanu).
mai mult decât oricând în actualitate. Într-o Iorga, care au fost amestecaţi în această consemna. Nu oricum şi nu cu orice preţ.
lume bulversată de istorii mărunte, când mişcare. Împrejurarea se repetă şi azi (din Iar arhiva radiofonică, „istoria literară Caracterul specific naţional în litera­
propria istorie depinde de circumstanţele motive lesne de înţeles, nu dau nume) cu orală“ este o certitudine. Cine o tezaurizea- tura română (1922) şi Influenţe streine şi
socio-politice ce se derulează într-un ritm critici absolut remarcabili, de care masa ză însă, în ce scop este o altă disucţie de realităţi naţionale (1925) sunt două lucrări
frenetic şi imprevizibil, cultura în general de cititori se dezinteresează fiindcă nu le actualitate. pe care le propunem spre relecturare într-o
şi istoria literară în special sunt receptate simte prezenţa în frământările literaturii altă grilă, cea care vizează globalizarea şi
ca o a doua zonă de interes, pe primul contemporane“. (Desenul din covor, Cartea Credeam că perioada „obsedantului multiculturalismul.
plan poziţionându-se socialul determinat Românească, 1988, pp.11–16). deceniu“, termen impus de Marin Preda, a
de politic. Azi, în mod evident, în numele trecut. Ca şi altădată, în perioade nefaste, Istoria literară „la microfon“ „în direct“
democraţiei. Ieri, (înainte de 1989), impus Referirea este explicit la cronicarul românii s-au retras în istorie, cum afirma poate fi demersul necesar pentru salvarea
de propaganda comunistă. literar. Dar cine este primul specialist care Blaga, revenind pe arena ei mai viguroşi. de la uitare (sau ignorare) a valorilor care
ne identifică spiritual într-un univers de
Istoria „a zi“ are nevoie de mărturii şi Luni, 28 septembrie 2009, la Pe repede înapoi valori recunoscute universal.
de martori. Astfel se credibilizează şi prin Librăria „Mihail Sadoveanu“ din
acest filtru al detaliilor recognoscibile şi Bucureşti, criticul de teatru Ion Parhon şi-a „Scrisul Românesc“, Emil Boroghină, directorul Companiei „Passe-partout“ şi
al „vocii“ care le contextualizează sunt lansat noul său volum intitulat sugestiv Pe
receptate şi reţinute întîi în „istoria orală“ repede înapoi. actor, directorul Festivalului Internaţional Mircea M. Ionescu, dramaturg şi publicist
a epocii, şi apoi în istorii literare. Cartea reprezintă o călătorie în lumea
teatrului şi pe scena lumii, pe trei continen- „Shakespeare“, Dan Puric, actor la Teatrul din Bucureşti. Moderatorul manifestării a
Istoria literară nu ar trebui să se adre- te, de la Craiova, Sibiu, Bucureşti, Arad,
seze numai publicului specializat, cel prin Cluj-Napoca, Bacău şi Buzău, la Paris, Naţional „I.L. Caragiale“ din Bucureşti, fost doamna Marina Munteanu, şefa libră-
formaţie interesat şi dispus să intre în pose- Berlin, Londra, Madrid şi Viena, apoi
sia documentelor (prin demers personal şi la New Delhi, Singapore, Sydney, Seul, riei, cunoscută ca librarul
cu efort financiar). Câţi sunt cumpărătorii Shanghai şi Beijing, ori la Vilnius, Salonic,
de reviste literare (ce promovează istoria Rimini, Veneţia şi Florenţa. cu cea mai îndelungată acti-
literară „la cald“), care este audienţa pos- O călătorie alături de spectacole antolo-
turilor de radio sau de televiziune de nişă, gice şi de artişti pentru toate anotimpurile. vitate în acest domeniu.
culturală? O călătorie prin spectacolul vieţii şi nu
numai al vieţii... Invitaţi din rândul criti-
Răspunsurile definesc zona de interes, Despre autor şi cartea sa au vor-
publicul specializat care va fi şi publicul bit Florea Firan, directorul Editurii cilor, al oamenilor de artă şi
criticii literare. Istoria literară însă trebuie
să se adreseze unui public mai larg, cu un cultură şi al... personajelor

cărţii au putut asculta măr-

turisiri ale criticului Ion

Parhon privind elaborarea

acestei importante cărţi şi

noile sale proiecte care pri-

vesc tot lumea teatrului în

care autorul îşi desfăşoară

Dan Puric, Emil Boroghină, Ion Parhon, activitatea. Red.

Marina Munteanu, Mircea M. Ionescu

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 31
culturale

Zilele Craiovei
ediţia a XIII-a

23–26 octombrie 2009

Colocviile Scrisul Românesc
Editura – Revista

Programul manifestărilor cultural-ştiinţifice

Vineri, 23 octombrie, ora 11.00 – Sala Mică a Primăriei Craiova Zilele Municipiului Craiova,
Colocviile „Scrisul Românesc“ cu tema: Actualitatea istoriei literare ediţia a XIII-a
Da! Pentru încă o dată, Sfântul Mare va creşte chiar ... efervescenţa, atât în an-
Participă scriitori, profesori universitari, academicieni, Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul samblu, cât şi în detaliu.
critici şi istorici literari, directori şi redactori-şefi de reviste de cultură de Mir, îşi pogoară harul peste Cetatea Zilele Municipiului Craiova rămân în

Expoziţia de cărţi şi reviste „Scrisul Românesc, 2003 – 2009“ Banilor. timp, expresia aleasă a covârşitoarei mani-

Vineri, 23 octombrie, ora 17.00 – Sala Mică a Primăriei Craiova Cea de-a XIII-a ediţie a regalului festări de cultură şi artă, de pe meleaguri
Lansarea cărţilor:
de cultură desfăşurat sub aripa Zilelor olteneşti, cu, de acum, largi conotaţii inter-
„Craiova, mon amour“, de Alexandru FIRESCU şi Constantin GHEORGHIU
„C. Brâncuşi“, de V. G. PALEOLOG, ediţie trilingvă Municipiului Craiova, vine în condiţii naţionale. Rămâne prilejul fericit prin care
„Aforismele lui Brâncuşi“, de Constantin ZĂRNESCU
„Geopolitica Matrioşkăi“, de Adrian CIOROIANU speciale. Dar ... nu rele! De ce? Simplu. oamenii se reîntâlnesc, fără doar şi poate,

Prezintă: Lumea tot pune pe tapetul existenţei actua- cu bucuria de a trăi. Cu bunătatea, cu civi-
Ovidiu GHIDIRMIC, Cezar AVRAM, Ion DEACONESCU,
le, de acum mult trâmbiţata criză. lizaţia, cu esenţa frumosului.
Florea FIRAN, Florentina ANGHEL, Ioan LASCU,
Adrian PALEOLOG, Mihai COŞOVEANU, Am susţinut şi susţin ideea că atunci Anii se scurg, iar eu sunt un primar
Mihai ENE, Florin ROGNEANU
când vrei să laşi ceva în urmă, când doreşti atipic, n-am modele de urmat. De aceea, ca
Sâmbătă, 24 octombrie, ora 11.00 – Muzeul de Artă, Sala Oglinzilor
Gala Premiilor Editurii şi Revistei „Scrisul Românesc“ pe anul 2008 să dăruieşti ceva comunităţii care te-a ales împuternicit al inimii mele, consider că am

Decernarea premiilor de debut în volum pe anul 2009 şi care şi-a pus speranţele şi încrederea în dreptul istoric de a reda Craiovei strălucirea
Lansarea numărului 10/2009 al revistei Scrisul Românesc dedicat colocviilor cu tema
propriu-ţi sine, nu ţii seama de criză. Cu pe care a avut-o şi pe care, cu prisosinţă, în
Actualitatea istoriei literare;
Expoziţia de cărţi şi reviste „Scrisul Românesc, 2003 – 2009“ bani foarte mulţi, aproape oricine poate context european o merită din nou.

SR face lucruri demne de admiraţie. Cea de-a XIII-a ediţie a Zilelor

Arta constă în a construi durabil, chiar Municipiului Craiova reprezintă, pentru

şi cu bani mai puţini. Acel puţin pe care îl mine, fericita ocazie de a-mi exprima

ai, trebuie să ştii să îl cheltuieşti eficient. public deviza din aceste vremuri, dincolo

Chiar dacă perioada 23–26 octombrie de vreme: pentru strălucirea Craiovei şi

2009 este mai scurtă decât în anii prece- pentru concretizarea speranţelor noastre

denţi, nivelul calitativ al celei de-a XIII-a de mai bine, să râdem de criză!

ediţii a Zilelor Municipiului Craiova nu La mulţi ani, Craiova şi craiovenilor!

va fi scăzut. Efervescenţa şi încărcătura La muţi ani tuturor celor care iubesc

artistică, intelectuală şi calitativă a mar- Municipiul Craiova!

cantului eveniment, va fi, dacă nu depăşită Antonie SOLOMON
pozitiv, cel puţin egală cu cea a ediţiilor din Primarul Craiovei
anii 2004–2008. Poate că timpul mai scurt

Mircea POSPAI
Tudor Gheorghe – Stagiunea permanentelor frumuseţi: Anotimpurile mele

La început de toamnă, care a fost adevărat tur de forţă, mai ales că spectacolele de abordat trecerea de la un anotimp la altul
minunată, Tudor Gheorghe ne-a sunt aproape în fiecare seară, iar orchestrele şi ne sugerează pe alocuri că nu anotimpu-
propus un nou spectacol şi, ca de obicei, o simfonice diferă. Pentru Bucureşti, Oltenia rile în sine dau măsura curgerii timpului, ci

nouă experienţă, din inepuizabila sa rezervă şi Muntenia va intra în scenă alături de trecerile de la unul la altul, transformările

de idei, capacităţi repertoriale şi valenţe orchestra Teatrului Liric „Elena Teodorini“ care se întâmplă cu natura şi cu sentimen-

interpretative. Este vorba de ceea ce a numit din Craiova, pentru Moldova împreună cu tele oamenilor. De asemenea, se cuvine

„Stagiunea permenentelor frumuseţi“, în orchestra Filarmonicii din Bacău, iar pentru remarcat, şi de data aceasta, că Tudor

cadrul căreia a prezentat, sub genericul Transilvania cu orchestra Filarmonicii din Gheorghe, care îşi concepe singur specta-

Anotimpurile mele, două sinteze, măiestrit Cluj-Napoca. Peste tot, fireşte, la pupitru se colele, stăpâneşte perfect arta construcţiei

reorganizate şi îmbinate: Vara – Toamna va afla Marius Hristescu. Interesant şi re- acestora, folosindu-se cu succes de gra-

şi Iarna – Primăvara. Stagiunea marchează marcabil este faptul că Bucureştiul se bucură dualizarea scenariului prin valoarea şi ca-

celebrarea a două evenimente semnificative de o „stagiune în stagiune“, prin prezentarea pacitatea de acroşare a pieselor, alternarea

pentru cariera sa, relevând împlinirea a 40 spectacolului, la Sala mică a Palatului, în prezenţei cu orchestră şi a celei „solistice“,

de ani de când a ieşit la rampă cu primul fiecare seară de marţi. cu chitara, precum şi prin conlucrarea

său recital, „Menestrel la curţile dorului“ şi Ce ne propune, în fapt, Tudor Gheorghe, perfectă cu dirijorul remarcabil care este

aniversarea a 10 ani de la primul său con­ prin această nouă formulă a spectacolului. Marius Hristescu. lui artistic străbate timpul, peste efemere

cert simfonic alături de orchestra dirijorului În primul rând să nu mai gândim poezia şi Am putea să reţinem titlurile unor piese curente şi mode, făcând ca sălile de specta-

Marius Hristescu, prin seria de spectacole interpretările din spectacolele sale în raport din spectacolele Vara Simfonic şi Toamna cole să fie mereu pline, iată, timp de patru

Anotimpurile poeziei românesti. cu anotimpul pe care-l străbatem. Pentru Simfonic, ambele, dacă nu mă înşel, rea- decenii. Tudor Gheorghe ştie ca nimeni altul

Maestrul a găsit potrivit, de data aceasta, că, glumeşte el, nici anotimpurile nu mai lizate în 2005, reluate în noul spectacol: întreaga poezie română, dă un plus de va-

să ofere primele audiţii iubitorilor muzicii sunt anotimpuri, în sensul clasic. O idee, ne Pe marginea Dunării, Lino Leano, Florile loare celei reprezentative, prin sonorităţile

sale din Galaţi şi Constanţa, după care a venit mărturisea, a fost aceea de a strânge într-un grâului, Jelui­m­aş si n­am cui, Toamna. La melosului său şi continuă să fie „risipitorul

la Craiova, a mers la Bucureşti şi s-a îndreptat singur spectacol piesele cele mai reprezen- Craiova, timp de două ore, despre care nu de frumuseţi“ către sufletele celor ce vor şi

mai apoi spre Moldova. Urmează celelelalte tative din ciclul tuturor celor patru ano- am ştiut cum au trecut, Tudor Gheorghe ne-a au capacitatea să le primească şi să le simtă.

zone ale ţării, într-o stagiune asimilabilă unui timpuri. Ar fi rezultat însă un spectacol de încântat acompaniat de aproape patruzeci de Şi mai demonstrează, cu prisosinţă,

Pagină realizată cu sprijinul cel puţin tot atâtea ore, greu de asimilat de muzicieni şi treizeci de voci ale corului de la că îşi merită, prin valenţele interpreta-

Serviciului Imagine către spectator. Aşa a găsit soluţia grupării Teatrul Liric „Elena Teodorini“. tive şi prin stăpânirea artei spectacolului,

şi Relaţii Internaţionale – Primăria Craiova câte două. În al doilea rând, maestrul chiar Încă o dată, artistul demonstrează că arta preţuirea noastră şi cei 40 de ani sub semnul

Coordonator: Oana Răducănoiu accentuează acum faptul că este interesantă adevărată şi valoarea adevărată a demersu- aplauzelor.

32 Nr. 10 (74) ♦ octombrie 2009 Scrisul Românesc

Atelier de artist Artă plastică

Viorel Penişoară-Stegaru Luminiţa Penişoară

P ictorul Viorel Penişoară-Stegaru Autoportret N ăscută pe 26 octombrie 1954
s-a născut pe 5 iulie 1937 la la Iaşi. Luminiţa Penişoară ur-
Duda-Epureni. Între 1954–1960 urmea- la Festivalul Teatrului Istoric, Craiova; mează între 1973–1976 Institutul de Arte
ză Institutul de Arte Plastice „Nicolae 1989, Premiat de revista „Teatru“; 1997, „A. I. Cuza“, Iaşi.
Grigorescu“ din Bucureşti. Participă la cur- Premiul de performanţă, Festivalul de Este prezentă cu Expoziţii personale: de
surile profesorilor Catul Bogdan (desen), Teatru Braşov; 2002, Societar al Teatrului pictură la Galeria Alfa – Arad (1981, 1987),
Şt.Iuca (gravură), I. Molnar (afiş), A. Kazar Naţional Craiova; 2003, Diploma de acuarelă la Galeria Delta – Arad (1996),
(grafică de şevalet). Diplomat în pictură Onoare a Municipiului Craiova; 2004, expoziţie de acuarelă şi pastel, împreună cu
de teatru la clasa prof. Al. Brătăşanu, Toni Premiul Omnia al Fundaţiei „Mozaicul“; Fundaţia umanitară „Floarea albastră“ la
Gheorghiu şi Walter Sigfried. 2004, Premiul Eustaţiu Stoenescu al revistei Bergatreute – Germania (1997), Workshop
Din 1960 – Pictor scenograf la Teatrul „Lamura“; 2006, Premiul UNITER pentru acuarelă – Kassel (Hessen) – Germania
Naţional Craiova, unde realizează decoruri întreaga carieră. (1998).
şi costume pentru cca. 220 de spectacole Expoziţii colective: Expoziţie omagială
Lucrează pentru teatre profesioniste „100 de ani de la Războiul de Independenţă
din Iaşi, Bacău, Galaţi, Bucureşti, Braşov, 1877–1977“, Craiova (1977); Salonul
Tg.Mureş, Reşiţa, Tg.Jiu. interjudeţean al U.A.P. Craiova (1978);
Expune frecvent: scenografie, pictură, Salonul anual de artă al U.A.P. Arad (1980
desen-pastel la saloane internaţionale, – 1989); Expoziţia Filialei U.A.P. Arad
naţionale, regionale şi locale (Mexic, – Sala Dalles – Bucureşti (1987);Artişti
Dzintari – Riga, Dijon, Angers, Voisinne le
Bretoneux, Praga, Novi-Sad, Brno). din ţările Europei – Dordrecht – Olanda
(1988); Bienala tineretului – Baia Mare
(1988); Salonul de iarnă – Galeria Delta –
Arad (1989); Bienala de acuarelă a Ţărilor
dunărene – Zrenjanin – Yugoslavia (1992);
Expoziţia Filialei U.A.P. Arad la Gyula –
Ungaria (1993); Salonul judeţean Arad
(1994); Bienala de artă contemporană
– Galeria Delta – Arad (2005); „80 de
întrebări în jurul lumii“ – Eindhoven –
Olanda (2005).

Participă la tabere de creaţie naţionale
şi internaţionale şi ilustrează cărţi pentru
copii.

Lucrări în colecţii private: România,
Germania, Franţa, Olanda, Suedia, SUA,
Canada.

Florin ROGNEANU

Interferenţe lirice
Î n urmă cu cinci decenii, Viorel
Realizează lucrări de artă murală (tapi- Penişoară-Stegaru pleca de tradiţionalele teme ale naturii statice, nudu- ani de viaţă s-a transformat într-un expe-
serie şi mozaic), tipăreşte afiş de teatru şi pe băncile Institutului de Arte lui sau peisajului şi până la abordarea unor riment expoziţional aparte prin faptul că
ilustrează cărţi. problematici specifice picturii abstracte, ne expune pentru prima dată alături de fiica

Obţine distincţii mărunte ori impor­ Plastice „N. Grigorescu“, acolo unde demonstrează că este un artist atent la toate sa Luminiţa Penişoară, care revine pe si-
tante: 1973, Placheta de argint (premiu
colectiv), Trienala de Scenografie Novi- studiase desenul timp de şase ani cu pro- tendinţele artei contemporane, este dotat cu mezele craiovene după o absenţă de 32 de
Sad; 1981, Premiat la Festivalul de
Dramaturgie, Teatrul Naţional Iaşi; 1983, fesorul Catul Bogdan, urmase cursurile de acea putere de sinteză şi acea încărcătură ani. Cei doi reprezintă două şcoli de pictură
Premiat la Festivalul Teatrului Istoric,
Craiova; 1984, Placheta de bronz (premiu gravură cu Ştefan Iuca, grafica de şevalet de expresivitate, care îl face să transforme românească diferite, de la Bucureşti şi Iaşi,
colectiv), Trienala de scenografie Novi-
Sad; 1985, Premiat la Gala Dramaturgiei cu A. Kazar, iar cursurile de scenografie cu fiecare experiment artistic într-o certitudine. şi par a se completa în demersul expoziţio-
Contemporane, Timişoara; 1986, Premiat
Al. Brătăşanu, Toni Gheorghiu şi Walter Personalitate deosebit de complexă, nal prin abordarea a două tehnici diferite a
Scrisul Românesc
Sigfried, sosind la Teatrul Naţional din Viorel Penişoară-Stegaru posedă darul graficii de şevalet, pastel şi acuarelă.
SR
Craiova ca pictor scenograf. Tot atunci destul de rar de a domina spaţiul pe care Spectacolul vizual oferit de această ine-

debuta cu pictură de şevalet la expoziţiile îl creează, de a-l transforma într-un spaţiu dită expoziţie este unul extrem de divers

interjudeţene organizate de Muzeul de Artă afectiv sau dramatic, unul subiectiv sau care ne poartă de la subiectele tradiţionale

din Craiova. Dacă întreaga sa activitate de aparent obiectiv. De altfel, şi această ex- ale pastelului impresionist la pictura de

pictorscenograflacelemaiimportanteteatre poziţie prilejuită de împlinirea a 75 de atmosferă de factură postimpresionistă –

din ţară a fost marcată de numeroase aşa cum le întâlnim

premii, cel mai important fiind Premiul la Viorel Penişoară –,
U.N.I.T.E.R. pentru întreaga carieră la imagini de o mare

obţinut în anul 2006. Recunoaşterea sa sensibilitate şi acura-
ca un important grafician şi pictor de teţe a motivului din

şevalet avea să vină după patru dece- acuarelele Luminiţei
nii de creaţie plastică intensă, o dată Penişoară, amintind

şi cu cele mai importante expoziţii de acuarelele clasice
personale şi retrospective organizate la de la jumătatea seco-

Muzeul de Artă din Craiova şi Muzeul lului al XIX-lea, dar şi
Judeţean Olt. Talentul său extraordinar de acuarela contempo-

l-a făcut să abordeze domenii dintre rană unde suprafeţele
cele mai diferite, de la grafica de carte suportă cu totul al tip

şi afiş, la tehnica pastelului sau cea a de efecte vizuale.

mozaicului, de fiecare dată stârnind

admiraţia cunoscătorilor şi colecţiona-

rilor. Dezinvoltura cu care a abordat şi

abordează teme dintre cele mai diverse, 10
de la compoziţii pe teme existenţiale, la

ISSN 1583–9125 32 pag – 2,5 lei

Scrisul Românesc
ScrisuRl omânescSR Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 1

Serie nouă Anul VIII

Nr. 10 (86) 2010 Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003

Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCSIS

Florea FIRAN

Viitorul cărţii

Gheorghe Petraşcu – Nud cu carte Î n fiecare an la sfârşit de octom- „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris.“
brie, Editura şi Revista Scrisul Tudor Arghezi
„Râvna spiritului său, forţa sa de muncă, echilibrul temperamentului, Românesc îşi concentrează prin-
cipalele activităţi sub genericul Colocviile considerată „cea mai înaltă dintre inves-
căldura şi hotărârea cu care atacă problemele legate de desăvârşirea unui Scrisul Românesc, cu o serie de evenimente tiţiile omului“ –, cartea a rămas cel mai
culturale: sesiuni ştiinţifice pe teme funda- solid suport de tezaurizare a gândirii şi
tablou nu cunoşteau limite la Petraşcu.“ George Oprescu mentale, gala premiilor pe anul precedent, civilizaţiei umane, instrumentul cel mai
acordarea premiilor de debut în volum la subtil de perfecţionare a minţii noastre.
Eseu poezie, proză, eseu, teatru, pe anul în curs, „Un singur prieten rămâne neschimbat –
lansări de cărţi, întâlniri scriitori-cititori, cartea“, spunea Fedin, „cartea este viaţa
Adrian Boldişor Ovidiu Ghidirmic expoziţie de carte şi reviste. timpului nostru“, menţiona Belinski, iar
Dan Ionescu Dacă în 2008 tema Colocviilor a fost Paul Valéry afirma: „cartea are aceiaşi ina-
Deyan Ranko Brasich Ioan Lascu Multiculturalismul, iar în 2009 Actualitatea mici ca şi omul: focul, umiditatea, anima-
Ion Parhon istoriei literare, anul acesta dezbaterile lele, timpul, ca şi propriul conţinut.“
Marian Victor Buciu sunt axate pe o temă care nu lasă indiferent
Gheorghe Păun iubitorul de lectură, scriitorul sau colecţio- Vorbind de timp, trebuie să recunoaş-
Nina Cassian Ionel Buşe Const. M. Popa narul – Viitorul cărţii. tem că dezvoltarea societăţii aduce cu sine
Irina Mavrodin Ion Buzera D-tru Radu Popa Participarea unui mare număr de perso- transformări radicale, între care revoluţia
Florentina Anghel Şerban Centea Mircea Pospai nalităţi – academicieni, profesori universi- digitală dobândeşte un rol tot mai mare.
Felicia Burdescu Adrian Cioroianu Florin Rogneanu tari şi din învăţământul preuniversitar, cri- Societăţile au altă dinamică, viaţa noastră
Cornelia Cîrstea Andrei Codrescu Adrian Sângeorzan tici şi istorici literari, scriitori, directori de este tot mai mult sub imperiul competi-
Ileana Firan Geo Constantinescu edituri şi reviste de cultură din ţară şi din ţiei şi performanţelor profesionale,st iar
Sorana Georgescu-Gorjan Gabriel Coşoveanu Nicu Vintilă străinătate – demonstrează interesul faţă spaţiul dedicat lecturii este treptat înghiţit
Gabriela Rusu-Păsărin Mihai Ene Const. Zărnescu de destinul cărţii. de nevoia de a sta conectaţi la informaţia
Tema pusă în dezbatere porneşte de la diversă, şi ea venită într-un ritm accelerat
Rodica Păvălan temerea că va dispărea cartea, obiectul cel pe canalele mass-mediei. Pe de altă parte
mai potrivit pentru răspândirea şi păstrarea globalizarea economică atrage globaliza-
Aloisia Şorop cunoaşterii şi că revoluţia digitală ar putea rea culturală şi un alt tip de apetit cultural,
Maria Tronea să o înlocuiască. Competiţia dintre biblio- legat de interesul imediat şi axat pe lucrări
tecă şi Internet, respectiv dintre cunoaştere de istorie, politică şi economie, mai rapid
şi informaţie, devine tot mai accentuată. satisfăcut prin accesul la Internet.
După mai bine de o jumătate de mile-
niu de la tipărirea primelor cărţi de către Umberto Eco, în cea mai recentă carte a
Johannes Gutenberg – era tiparului fiind sa, Memoria vegetală şi alte scrieri de bi-
bliofilie, apărută în 2006 la Milano şi la noi
Tudor Arghezi un an mai târziu, în traducerea lui Gellu
Mihai Eminescu Naum, la editura RAO, are câteva reflec-
ţii privind cartea pe care e bine să nu le
uităm. „Cărţile sunt bătrânii noştri. Chiar

Continuare în pagina 3

Carmen Firan

Viorel Forţan

Poezie Ioan Es. Pop Florin Rogneanu
Adrian Sângeorzan
Polifonia cărţii
Număr dedicat
p. 32

22 octombrie 2010

Theodor Aman – Lectură în parc

2 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

Sumar

Florea Firan, Viitorul cărţii ....... pp. 1, 3 Tema: Viitorul Cărţii Scrisul Românesc
Cl. Miloicovici, Scrisul Românesc la
Bucureşti ........................................ p. 2 Craiova, vineri, 22 octombrie 2010 Revistă de cultură
Nina Cassian, Despre carte… .......... p. 3
Adrian Cioroianu, Despre carte… .. p. 3 PROGRAMUL MANIFESTĂRILOR Fondată la Craiova, în 1927,
Mihai Eminescu, Cărţile ................. p. 3 CULTURAL-ŞTIINŢIFICE Serie nouă (din ianuarie 2003)
Tudor Arghezi, Ex libris .................. p. 3
Gabriel Coşoveanu, Cartea noastră cea Primăria Craiovei, literare, ediţie întocmită şi prefaţată de Membră A.R.I.E.L.
de toate zilele ................................. p. 4 prof. univ. dr. Florea Firan
Constantin M. Popa, Libridiversitate .... Sala „Nicolae Romanescu“ Apare sub egida
....................................................... p. 5 Prezintă: Cezar Avram, Emil Boro- Fundaţia – Revista Scrisul Românesc
Irina Mavrodin, Viitorul cărţii? ...... p. 5 Orele 11−13 ghină, Gabriel Coşoveanu, Mihai Ene,
Ovidiu Ghidirmic, Puterea cărţii sau Colocviile Scrisul Românesc cu tema Florea Firan, Ov. Ghidirmic, Ioan Lascu. în parteneriat cu „Gazeta de Sud“
Informaţia şi cultura ....................... p. 6 Viitorul Cărţii şi cu sprijinul
Ioan Es. Pop, Cartea ...................... p. 6 Participă academicieni, profesori uni- Expoziţia de carte şi reviste Scrisul
Cornelia Cîrstea, Destinul contemporan versitari, scriitori, critici şi istorici literari, Românesc, 2003−2010 Primăriei Municipiului Craiova
al cărţii .......................................... p. 7 directori şi redactori de reviste culturale
Adrian Cioroianu, Cartea – un Paradis din ţară şi din străinătate. Vineri 22 octombrie, ora 18, REDACŢIA
în schimbare ................................... p. 7 Orele 13−15 Muzeul de Artă – Sala oglinzilor
Gheorghe Păun, Carte de hârtie versus Lansări de carte în prezenţa autorilor: Decernarea premiilor Editurii şi Redactor-şef:
carte electronică ........................ pp. 8, 9 Partea şi întregul. Eseuri sau Obsesii frag- Revistei Scrisul Românesc pe 2009
Sorana Georgescu−Gorjan, Viitorul căr- mentate, de prof. univ. dr. Irina Mavrodin Acordarea premiilor de debut în vo- FLOREA FIRAN
ţilor despre Brâncuşi în România ..... p. 9 Epistola către englezi, de academician lum pe 2010
Marin Victor Buciu, Bookisind despre Dumitru Radu Popescu Lansarea cărţilor premiate Secretar general de redacţie:
viitorul scrisului ............................ p. 10 Privind peste umăr. Memorii prematu- Lansarea numărului 10/2010 al GABRIEL COŞOVEANU
Ion Buzera, Metamahia sau lupta cărţii re, de academician Gheorghe Păun Revistei Scrisul Românesc dedicat Coloc-
cu Internetul ................................. p. 11 Multiculturalismul. Actualitatea istoriei viilor cu tema Viitorul Cărţii Redactori:
Ileana Firan, Viitorul cărţii văzut de la Manifestările se desfăşoară în cadrul FLORENTINA ANGHEL
Paris ............................................ p. 11 Zilelor Municipiului Craiova, ediţia a XIV-a. IRINA CUCU
Ioan Lascu, Cărţile, din amintirile mele . COSMIN DRAGOSTE
..................................................... p. 12 Scrisul Românesc MIHAI ENE
Mihai Ene, Viitorul (cărţii) sună. Bine?! . la Bucureşti DAN IONESCU
..................................................... p. 13
Ionel Buşe, Despre logos ............... p. 14 Duminică, 26 septembrie 2010, Cu acest prilej au fost invitaţi repre- Redactori asociaţi:
D. R. Popa, Istoria unui proiect diabolic: la Centrul Cultural al Minis- zentanţi ai Editurii şi Revistei Scrisul FELICIA BURDESCU
distrugerea Cărţii .......................... p. 15 terului Administraţiei şi Românesc care au participat cu o expoziţie RĂZVAN HOTĂRANU
Adrian Sângeorzan, Valută forte ... p. 16 Internelor, Sala de Festivităţi „Nichita de carte cuprinzând lucrări legate într-un MONICA JOIŢA
Adrian Sângeorzan, Poeme .......... p. 16 Stănescu“, a avut loc o întâlnire sub ge- fel sau altul de zona Gorjului. ION PARHON
Carmen Firan, Cartea la trecut? ... p. 17 nericul Fiii Gorjului, în organizarea Ligii FLORIN ROGNEANU
Carmen Firan, Poeme .................. p. 17 Culturale cu acelaşi nume (preşedinte zi- Florea Firan a prezentat, în faţa unei GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
Geo Constantinescu, Am închinat o viaţă aristul Alexandru Păsărin), la care au par- săli arhipline, cărţile: Oltenia. Studii şi
cărţilor ......................................... p. 18 ticipat personalităţi din cele mai diverse cercetări; Tudor Arghezi. Treptele deveni- Colegiul redacţional:
Deyan Ranko Brashich, Cartea a murit, domenii de activitate, de la academicieni, rii; C. Brâncuşi şi Tinereţea lui Brâncuşi,
vivat cartea! ................................. p. 18 profesori universitari, scriitori, diplomaţi, la de V.G.Paleolog; Aforismele lui Brâncuşi, ADRIAN CIOROIANU
Şerban Centea, Fahrenheit 451 ..... p. 19 medici, ingineri, oameni de afaceri, repre- de Constantin Zărnescu; Revista Scrisul ANDREI CODRESCU
D. R. Popescu, Copilul cu cartea în mână zentanţi ai presei, iubitori de carte, cu senti- Românesc nr. 9/ septembrie 2010. IRINA MAVRODIN
născut .............................. pp. 20, 21, 22 mentul obârşiei şi respectul pentru tradiţie. EUGEN NEGRICI
Nicu Vintilă, Timpul cărţii ............ p. 22 Programul, foarte divers, a cuprins lansări Cărţile şi revista Scrisul Românesc s-au NICOLAE PANEA
Gabriela Rusu-Păsărin, „Ritmul pendu- de carte, lansări de album discografic, specta- bucurat de succes, întregul stand fiind epu- DUMITRU RADU POPA
lar“ al valorilor culturale .............. p. 23 col de cântece şi dansuri populare realizat de izat în mai puţin de o oră. Ce bine ar fi să se DUMITRU RADU POPESCU
Ion Parhon, Har şi Dar ................ p. 24 Ansamblul artistic „Doina Gorjului“. vândă cartea mereu în acest ritm, nu numai MONICA SPIRIDON
Felicia Burdescu, Ne oglindim în cărţi în ocazii de felul acesta! INA VOINEA
astăzi ........................................... p. 24
Florentina Anghel, Cartea din seif p. 25 Cl. MILOICOVICI Corectură:
Viorel Forţan, Poem ..................... p. 26 CLAUDIA MILOICOVICI
Adrian Boldişor, Eterna reîntoarcere a ADRIAN BOLDIŞOR
cărţii ............................................ p. 27 GEORGIANA GHIŢĂ
Maria Tronea, Carte vie, carte moartă... .
..................................................... p. 27 Prezentarea artistică:
Constantin Zărnescu, Dreptul la carte ... CRISTINA CORNELIA MARCU
..................................................... p. 28
Aloisia Şorop, Vând casă cu carte şi pis- Redacţia şi Administraţia: Craiova
cină .............................................. p. 28 Telefon: 0722753922; 0351/404.988
Dan Ionescu, În lume se citeşte ...... p. 29 E-mail: [email protected]
Rodica Păvălan, Cartea viitorului – de la Web: www.revistascrisulromanesc.ro
îmbogăţirea la regenerarea spiritului ......
........................................................ p. 29 Cont: RO03BRDE170SV21564261700
Simona Elena Popescu, Debut 2010 ....... BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
..................................................... p. 30
Mircea Pospai, Tudor Gheorghe: Cavalerii Abonamentele se pot face la sediul redacţiei.
felinarelor târzii ............................ p. 31 În Bucureşti, revista poate fi procurată şi
Red., Premieră la Teatrul Naţional „Marin de la Centrul de Difuzare a Presei, Muzeul
Sorescu“ ...................................... p. 31 Literaturii Române (Bulevardul Dacia).
Florin Rogneanu, Polifonia cărţii .. p. 32
ISSN 1583-9125
În centru – Alexandru Păsărin, Florea Firan prezintă cărţile...
Responsabilitatea opiniilor exprimate
aparţine integral autorilor.

Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408

Poezie Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 3
Eseu
Andrei CODRESCU Mihai EMINESCU
Nina CASSIAN

Cărţile

Cartea. Are trecut? Are. D-le Firan: Cărţile frumos tipărite cu text muzical şi genial o să fie preţuite Shakespeare! adesea te gândesc cu jale,
Prieten blând al sufletului meu;
Are prezent? Are. totdeauna de colecţionari şi amatori. Isvorul plin al cânturilor tale
Îmi sare-n gând şi le repet mereu.
Dar viitor? Cartea-comunicat, cartea-ideologie, cartea-cu-temă, cartea-pentru- Atât de crud eşti tu, ş-atât de moale,
Furtună-i azi şi linu-i glasul tău;
Îmi place s-o răsfoiesc, s-o citesc din scoarţă-n scenariu, cartea-comerţ, cartea-instrucţiune, o să dispară. Ca Dumnezeu te-arăţi în mii de feţe
Şi-nveţi ce-un ev nu poate să te-nveţe.
scoarţă, s-o recitesc, să scot citate, s-o împrumut. De ce-ai purta o tonă de text utilitarian în loc de un gram de ecran? Viitorul
De-aş fi trăit când tu trăiai, pe tine
Nu odată am avut „un livre de chevet“, o carte de în SUA a sosit deja în formă de Kindle, iPad, Sony Reader..., în ultima lună Te-aş fi iubit atât – cât te iubesc?
Căci tot ce simt, de este rău sau bine,
căpătâi. Nu mă văd folosind aparate oricât de sofisticate văd o mulţime de oameni citind în avioane pe ecran. Îmi place: cu ecranul se – Destul că simt – tot ţie-ţi mulţumesc.
Tu mi-ai deschis a ochilor lumine,
cu emoţia cu care scot din rafturile bibliotecii cartea întoarce CONŢINUTUL – nimeni nu vede ce citeşti – poa’ să fie Proust sau M-ai învăţat ca lumea s-o citesc,
Greşind cu tine chiar, iubesc greşala:
dorită. Anne Rice. Ecranul elimină kitschul lectorului observat ţinând în mână pe S-aduc cu tine mi-este toată fala.

 „Ai carte, ai parte“. „Carte frumoasă, cinste cui te-a Proust – democratizează lectura. Cu tine da… Căci eu am trei isvoară
Din care toată mintea mi-o culeg:
scris“, a zis Arghezi. „Nu din gură ci din carte..“ Cartea-obiect-de-artă cu tiraj mic o să supravieţuiască şi o să fie râvnită – Cu-a ta zâmbire, dulce, lină, clară
A lumii visuri eu ca flori le leg;
Viciul lecturii („ce vice impuni“) e dincolo de ecran biblioteca maselor e moartă. Mai am pe-un înţelept… cu-acela iară
Problema morţii lumii o dezleg;
şi depăşeşte virtuţile internetului. Noi, scriitori mai vârstnici, să ne bucurăm! Scriem ultimele cărţi! Ş-apoi mai am cu totul pentru mine
Un alt maestru, care viu mă ţine…
În măsura în care mă tem de sfârşitul lumii, mă tem Vă urez toate cele bune şi hai să strălucim că mai avem o secundă!
Dar despre-acela, ah, nici vorbă nu e
şi de dispariţia cărţii. Deci, până una alta, viitorul le e Cu drag, El e modest şi totuşi foarte mare.
Să tacă el, să doarmă ori să-mi spuie
asigurat. Andrei Codrescu La nebunii – tot înţelept îmi pare.
Şi vezi, pe-acesta nu-l spun nimănuie.
Continuare din pagina 1 Nici el nu vrea să-l ştie orişicare,
Căci el vrea numai să-mi adoarmă-n braţă
Florea FIRAN Şi decât tine mult mai mult mă-nvaţă!

Viitorul cărţii 1876

dacă ştim că adesea greşesc, le luăm Angelicăi lui Ariosto…; ne-am însuşit Johannes Gutenberg Tudor ARGHEZI
mereu în serios. Le cerem să ne dea ceva din înţelepciunea lui Solon, ne-au
mai multă memorie decât ne permite să trecut fiorii pentru unele nopţi cu vânt în dispariţia cărţii, aşa cum n-am crezut Ex libris
acumulăm viaţa noastră cea scurtă. Nu pe Insula Sfânta Elene şi ne repetăm, în dispariţia cinematografului când a
ne dăm seama, dar bogăţia noastră în alături de povestea spusă de bunica, şi apărut televiziunea, a presei scrise când Carte frumoasă, cinste cui te-a scris,
comparaţie cu un analfabet (sau în com- pe cea spusă de Şeherezada.“ Şi con- şi-a făcut apariţia Internetul, sau în Încet gândită, gingaş cumpănită;
paraţie cu un alfabetizat care nu citeşte) chide: „Cartea este o asigurare de viaţă, atâtea dezastre anunţate periodic prin Eşti ca o floare, anume înflorită
constă în aceea că el trăieşte şi va trăi un mic avans de nemurire.“ Mâinilor mele, care te-au deschis.
numai viaţa sa, în timp ce noi am trăit intermediul diverselor mijloa-
nenumărate vieţi. Valentino Bompiani Mult mai înainte, Victor Hugo, în ce mass-media. Eşti ca vioara, singură, ce cântă
inventase odată un slogan editorial: Un Notre-Dame de Paris, releva: „Sub Iubirea toată pe un fir de păr,
om care citeşte face cât doi. De fapt, forma tiparului, gândirea e mai nepie- Dezbaterea pe care o facem Şi paginile tale, adevăr,
face cât o mie. Cu ajutorul memoriei ritoare ca oricând…“ astăzi, sub genericul Viitorul S-au tipărit cu litera cea sfântă.
vegetale a cărţii ne putem aminti, pe cărţii, va avea, cu siguran-
lângă jocurile copilăriei noastre, şi pe Temerea că nu vom mai putea ţă, adepţi pro şi contra, nu ne Un om de sânge ia din pisc noroi
cele ale lui Proust, pe lângă visurile savura cartea, că vom fi lipsiţi de plă- propunem nici să ajungem la o Şi zămisleşte marea lui fantomă
adolescenţei noastre, şi pe acelea ale cerea de a-i atinge şi răsfoi paginile, concluzie, nici să cădem în la- De reverie, umbră şi aromă,
lui Jim în căutarea Insulei Comorii, a-i simţi mirosul de vechime sau de mentaţii după pierderea cărţii în Şi o pogoară vie printre noi.
şi tragem învăţăminte nu numai din cerneală proaspătă, culoarea şi literele, formatul de până acum. Speranţa
propriile greşeli, ci şi din acelea ale de a o vedea zilnic în raft ca pe ceva dăinuirii cărţii este însă îndrep- Dar jertfa lui zadarnică se pare,
lui Pinocchio sau ale lui Hannibal la drag, preţios, nu poate lăsa indiferent tăţită şi nuanţele acestei supra- Pe cât e ghiersul cărţii de frumos.
Capua. N-am suspinat numai pentru pe niciun iubitor de carte. vieţuiri merită discutate. Carte iubită, fără de folos,
amorurile noastre ci şi pentru cele ale Tu nu răspunzi la nicio întrebare.
Destinul cărţii pare a fi ameninţat fie Numărul de faţă al revistei
de aşa-zisa criză a lecturii, fie de revo- Scrisul Românesc reproduce Mărţişor, masa de lucru a poetului
luţia tehnologică – Internetul. Nu cred integral textele comunicărilor
susţinute în cadrul colocviilor
Liturghier de către autorii prezenţi, dar şi
pe cele ale colaboratorilor care
n-au putut participa efectiv, în
intenţia noastră fiind publica-
rea în volum a tuturor textelor,
volum ce va fi prezentat la ma-
nifestările din anul viitor.

4 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 Scrisul Românesc Eseu

Gabriel Cartea noastră cea de toate zilele
„Analfabetu-i ca o brută,

COŞOVEANU care-i în arte surdă şi mută“.
Carmina Burana

M -a impresionat dintotdeauna stilistica La noi, primele întocmiri destinate puţinelor
retro a locuinţelor dotate cu rafturi de bi- minţi alfabetizate de atunci, aveau coperte pre-
bliotecă pline nu cu bibelouri, ci cu cărţi, văzute cu încuietori şi o masivitate care impunea,

şi nu aranjate după culorile cotoarelor, ci potrivit unor cri- pentru a nu mai vorbi de gradul de migăleală al

terii tematice sau alfabetice. Nu că ar fi, în sine, ceva à la fiecărui alineat. De aceea e instructiv să-i duci pe

Des Esseintes, ci pentru că, în contextul refluxului actual tinerii elevi – asta neînsemnând să-i privezi de

al bunului gust, care, societal, te obligă la lectură spre a pu- Disneyland – la Sinaia, Cozia sau Tismana, să

tea fi acceptat de un mediu frecventabil, vecinătatea cărţii vadă un Liturghier sau un Octoih, şi să afle că ast-

începe să miroasă a vetust. Persoana care citeşte are aerul fel de lucruri costau o mică avere, de care bogaţii

că descinde dintr-o casă cu molii, sau pare coborâtă din re- vremii nu ezitau să se despartă spre a le procura.

latări medievale ori renascentiste, cu oameni care îl citeau Pentru un suflet bine pregătit de profesor, impac-

pe Platon, de exemplu, în picioare, la pupitru, îmbrăcaţi tul întâlnirii cu asemenea volume ar trebui să fie

în haine de sărbătoare. Azi, volumul de aeroport, imediat mai mare decât o hologramă cu stegozauri.

rejetabil, oricum imposibil de transportat acasă, e o imagi- Sigur, cartea, în lumea noastră pornită la asal-

ne a sinelui căruia i-ai spune alienat, dacă nemulţumirea tarea ultimelor redute ale sacralităţii, nu este totul.

multora că mai sunt întrebaţi despre profunzimi diverse nu Dar ea face absolut totul posibil. Nu e un liman, Biblia

ar fi atât de evidentă. Unui om realmente satisfăcut de cu- cum ar fi spus Mallarmé, dar e o bună catapultă theoriei şi precaritatea vieţii celor ce-o propagă, fel de-a
spune că adevărul umblă totdeauna cu capul spart, aspect
noaşterea dinamicii bursei nu-i poţi atribui vreo formă de spre împlinirea pe care n-o poţi dobândi prin, să care te determină pe tine, om al vulgului, să te fereşti de
adevăr. Apoi, bizareria unor comportamente ale celor pri-
infirmitate sufletească, întrucât, pe zicem, revelaţie. Dacă nu aparţii eteni cu biblioteca au de ce să pună pe gânduri o persoană
simplă, care preferă să rostească, net, o expresie mulţumi-
de o parte, el ar fi perfect insensibil unui scenariu de elecţiune divină, toare pentru propria-i lene, de obicei, dar oricum alibi pen-
tru fuga de studiu: unde-i multă minte e şi multă prostie.
la atare reproş, iar, pe de alta, rişti atunci singura şansă de iluminare e
Din ambele situaţii ar rezulta nocivitatea învăţăturii. Şi
chiar tu să cazi în mania maximalis- lectura. Urmată, ideal, de re-lectu- cum forma seculară a acestei învăţături a fost obiectul ca
atare, paginile legate sub un titlu, nu ne mai mirăm că unii
tă a inchizitorului care organizează ră. În medievalitatea apuseană, cei au găsit rapid soluţia profilaxiei radicale: să îi dea foc. În
acest punct, hitleriştii s-au remarcat îndestulător, dar efor-
Viaţa după norme care lasă catego- fără acces la litera tipărită se nu- turile lor s-au văzut umilite prin strădania perfecţioniştilor
în rău care au fost comuniştii. La o eventuală bibliografie
ria racaille perfect indiferentă. meau idioti, semplices sau rudes. se poate adăuga frisonanta, dar şi alinanta (în final) pelicu-
lă Fahrenheit 451.
Cartea nu intră în categoria Deşi, astăzi, munca de alfa-
Educat sau nu, oricine se întreabă cum va fi ţinut min-
obiectelor care iau ochii, aşa cum betizare a sporit, cu instrumentar te de urmaşi; după o anumită vârstă, mai ales, problema
devine spinoasă. Poţi declanşa procesul anamnetic al suc-
mărgelele şi oglinzile, (coroborate statal, categoria zisă idioti e încă cesorilor prin vreo faptă de arme, dar epoca lui Ahile a
trecut demult, sau ai putea fi un reformator temut, dar, de
cu apa de foc, desigur) luau ochii foarte bine reprezentată, dovadă că asemenea, imperativul etic al unui Luther ori Savonarola
pare de domeniul reverie. Ceva mai la îndemână ar fi pos-
amerindienilor din perioada coloni- litera, singură, chiar e recunoscută tura de combatant, cu muşchii minţii, în uriaşul război con-
tra deşertificării sufletului omenesc. Doar că pentru acest
zării. Aşadar, ea nu este o podoabă, şi reprodusă, nu ţine loc de raţiune. rol îţi este necesar un contract foarte solid cu universul
versatil al cărţii, de o consistenţă care-ţi cheamă în minte
nu se poate etala, nu intră, practic, în Am văzut destui tirani de oarecare angajamentul cu serviciile secrete, numai că aici te poţi
retrage fără consecinţe fizice, doar cu o măcinătoare stare
enumerarea elementelor care func- cultură, care la cruzime concurau de impotenţă.

ţionează drept biglietto d’ingresso cu celebrii dictatori comunişti, gen Metafora pustiului îi serveşte lui Gabriel Liiceanu (in-
vocat, aici, ca editor, aşadar ca propovăduitor al principiu-
în clubul celor vizibili din punctul rudes, din Africa şi din anumite lui lecturii) pentru a defini un sens al existenţei: „Nisipul,
deşertul este supremaţia uniformităţii. Vă amintiţi poate de
de vedere al mass media. Or, în lu- ţări balcanice. Apoi, cartea este scurta interpretare a lui Heidegger la sintagma lui Saint-
Exupéry: «ctitoreşte iubirea de turnuri în pustie». Pustiul
mea sclipiciului atotputernic, cea elementul central al acelei muta- este locul în care nimic nu creşte, deoarece totul este supus
aici legii orizontalităţii, în vreme ce creşterea este înălţa-
mai scumpă, grafic vorbind, ediţie ţii unice în viaţa omului, descrise re, ambiţie a verticalului. Deşertul nu poate fi învins decât
prin «iubirea de turnuri», pentru că turnul este configuraţia
nu are cum să câştige teren, căci e, poetic de un Arghezi, o şansă de a pe care nisipul n-o poate înfrânge. Turnul este «devenirea
întru fiinţă» a lui Noica, singura capabilă să dea replică
mai degrabă, un obiect care ţine de schimba datum-ul ce părea veşnic, nisipoasei monotonii a «devenirii întru devenire».“

intimitate. Cu o carte te retragi în- cel al muncii manuale şi, după ca- În termeni pe care-i resimţim aproape prezumţios de
gravi, am spune că omul nu are altă şansă de legitimare
tr-o cameră, singur, sau, oricum, în priciile vremii, potenţial inefective, decât prin ceea ce s-a comentat în legătură cu urmele care
vor fi lăsate. Evident, nu putem miza pe impresia lăsată
liniştea unei săli de lectură, care i-ar Liturghierul macarian cu implicarea cerebrală. unor aliens de civilizaţia noastră, dar mărturiile despre
părea leşinător de plicticoasă unui Ne place, oricând, să ne amin- efortul depus întru realizarea unei efigii demne de nişte
entităţi care visează, neobosite şi nedezamăgite de atâtea
om aşa-zis de acţiune. tim de declaraţia făcută de Abélard în Historia calamita- pogromuri, la o concordie care să nu mai semene a război
rece, acele mărturii, zic, contează, în litera lor, mai mult,
Câtă vreme vor exista semeni de-ai noştri care să fie tum mearum, autobiografie în care marchează, franc, felul aproape, decât fapta care le-a stârnit. Iar cât vreme va dura
nevoia de purificare, cât vreme ca dura supunerea noastră
isterizaţi de necesitatea acţiunii şi să li se pară că adăstarea în care se poate schimba, dramatic, un destin: „Extrema în faţa unei necesităţi lingvistice, sau, mai degrabă, onto-
logice, tot atât va dăinui şi cartea.
lângă o carte reprezintă ceva static, adică neprofitabil, va sărăcie în care trăiam a fost cea care m-a îndemnat să des-

exista şi un viitor acceptabil axiologic. Căci dacă, după chid o şcoală [...] şi astfel, recurgând la singura artă pe

cum suntem asiguraţi în Phaidon, sufletul e nemuritor, care o cunoşteam, în loc să lucrez cu mâinile, am început

atunci şi produsele sale sunt de aceeaşi natură. să trag foloase din lucrul cu cuvântul“. Deducem de aici,

între altele, că nu numai o

carte nu-şi găseşte locul în-

tr-o schemă de loisir, mai

mult, ea se cuvine inter-

pretată drept pharmakon,

deoarece, grosso modo,

pe cât de mulţi şi-au aflat

mângâierea în ea, unii su-

ferind chiar o metanoia, la

fel de numeroase sunt ca-

zurile de îmbolnăviţi prin

uzul fără frâne al literei.

Un novice într-ale chesti-

unii, care poate fi un copil

sau un aparţinător speciei

semplices, manifestă o du-

blă derută, cu o consecinţă

previzibilă, anume păstra-

rea unei atitudini reticente

faţă de carte, ce tronează

pe raftul ei, făcând şi im-

punând legea. Mai întâi,

neofitul e intrigat de ne-

Daniela Codarcea Kamiliotis – Pe versuri de Shakespeare potrivirea dintre elogiul