Binder1hj

ScrisuRl omânescSR Scrisul Românesc Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 1

Serie nouă Anul X Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 9 (109) 2012
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCSIS

Florea FIRAN

Şerban Cioculescu
Despre Şerban Cioculescu am
Alma ştefănescu Schneider – Portret din Ciclul Scriitura mai scris. Scriu şi acum cu Turnu-Severin (1913–1920) şi a Facultăţii
plăcere, mai ales că suntem de Litere şi Filosofie a Universităţii din
Opera Almei Ştefănescu Schneider, diversă în modurile sale de exprimare spre finele Anului Caragiale – 160 de ani Bucureşti, intră în învăţământul secundar
şi remarcabilă prin virtuozităţi grafice, este purtătoare a spiritualităţii româ- de la naştere, 100 de ani de la trecerea în ca profesor titular de franceză la Liceul de
neşti în spaţiul cultural german. Florin ROGNEANU eternitate –, dar şi împlinirea a 110 ani de băieţi din Găeşti-Dâmboviţa, până în 1935,
la naşterea criticului, recunoscut exeget al cu o întrerupere, când pleacă la studii în
Poezie marelui dramaturg. Sunt câteva temeiuri Franţa, la Sorbona, École Practique des
la rândurile pe care le dedic fostului Hautes Études şi la Collège de France din
Mihai Duţescu Riri Margareta Panduru Proză meu profesor de la Facultatea de Litere a Paris (1926–1928).
Clelia Ifrim Adrian Sângeorzan Universităţii din Bucureşti.
Vlad Solomon George Stanca Şerban Cioculescu face parte din stră­ Revenit în ţară, îşi reia cursul la Liceul
lucita pleiadă a criticii literare inter­bel­ice din Găeşti, unde ulterior vine şi Vladimir
Felicia Burdescu – Eugen Lovinescu, G. Călinescu, Pompiliu Streinu, cu care leagă o prietenie pentru
Deyan Ranko Brashich Constantin­ escu, Vl. Streinu, Perpessicius, toată viaţa.
Ralea –, şi înregistrează cea mai întinsă
Marian Victor Buciu şi cea mai prodigioasă activitate, critica Din 1935 până în 1946 îşi ex­ercită me­
Mihaela Chiriţescu literară situându-l în imediata descendenţă seria de profesor, predând limba franceză la
Geo Constantinescu maioresciană. S-a născut la 7 septembrie diferite licee din Capitală, perioadă în care
Rodica Grigore 1902 în Bucureşti, unde părinţii săi, originari îşi susţine şi doctoratul cu teza Dimitrie
Ioan Lascu din Oltenia, se transferaseră cu serviciul de Anghel. Viaţa şi opera, pe care o publică în
la Turnu-Severin. Tatăl, inginerul Nicolae 1945. La 1 octombrie 1946 este chemat la
Eseu Gabriela Rusu-Păsărin Cioculescu, fiu de ţărani moşneni din Bălţaţii catedra de literatură română a Universităţii
Constantin M. Popa de Jos (Mehedinţi), cu studii la Politehnica din Iaşi, unde, anterior, predase Garabet
din Zürich, socialist din convingere; mama, Ibrăileanu, pe care o slujeşte numai un an,
Constanţa Millotineanu, fiica medicului fiind înlăturat din învăţământul superior,
Mihai Millotineanu din Floreştii de Jos, ca şi din publicistică, datorită colaborărilor
localitate situată la confluenţa judeţelor Dolj sale la „Dreptatea“ şi „Liberalul“.
- Gorj - Mehedinţi, unde Mihai Eminescu
a stat din aprilie şi până la sfârşitul lunii Perioada 1948–1958, dominată de dog­
august 1878, când a tradus din Hurmuzaki. mat­ism şi proletcultism, este deosebit de
Ambii părinţi dispuneau de „nesecate grea pentru Şerban Cioculescu trecând
rezerve de umor“, iar bunicul, „paratrăzne­ prin dificultăţi materiale şi morale. Abia în
tul copilăriei“, era cunoscut ca om de o 1956 reintră în presa literară, mai întâi prin
punctualitate proverbială, încât „vecinii îşi colaborări la „Gazeta literară“ iar din 1963
îndreptau ceasul după orariul său“. este reintegrat în învăţământul superior,
După absolvirea Liceului „Traian“ din funcţionând doi ani la Institutul Pedagogic
din Piteşti, iar din 1965 la Facultatea de
limba şi literatura română a Universităţii din
Bucureşti, ca profesor şi şef de catedră.

Continuare în p. 2

Gabriel Coşoveanu – Seducţie în miezul dezastrului p. 4 Florin Rogneanu
p. 5
Virgil Nemoianu – Bibliomanii p. 6 Emoţie şi invenţie
în pictura lui Paul
Adrian Cioroianu – Un film de ficţiune – şi frustrările
reale din spatele lui Tudor–Balş

Dumitru Radu Popescu – Neil Armstrong p. 11 p. 32
şi Lance Armstrong

Dumitru Radu Popa – Moare Mona Lisa? p. 15 Expoziţia de fotografii „România sălbatică“ de Dan Dinu. P-ţa Mihai Viteazul
Carmen Firan – Sărutul poneiului p. 17
Ion Parhon – Gala tânărului actor, Mangalia, 2012 p. 26

2 Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

Sumar

Florea Firan,

Şerban Cioculescu pp. 1, 3 Scrisul Românesc

Claudia Miloicovici, Tema: Literatura Revistă de cultură
şi sincretismul artelor
Anul Caragiale pp. 2, 4 Fondată la Craiova, în 1927,
Craiova, 25 – 26 octombrie 2012 Serie nouă (din ianuarie 2003)
Gabriel Coşoveanu, Seducţie
Joi, 25 octombrie 2012, orele 12-14 Membră A.R.I.E.L.
în miezul dezastrului p. 4
Primăria Craiova, Sala „Nicolae Romanescu“ Apare sub egida
Virgil Nemoianu, Bibliomanii p. 5 Fundaţia – Revista Scrisul Românesc
ANUL CARAGIALE – „I. L. Caragiale, contemporanul nostru“
Adrian Cioroianu, Un film de ficţiune – în parteneriat cu „Gazeta de Sud“
Lansarea cărţilor:
şi frustrările reale din spatele lui pp. 6, 7 I.L.CARAGIALE – PROZA Momente. Schiţe. Nuvele. Povestiri REDACŢIA
I.L.CARAGIALE – TEATRU O noapte furtunoasă. Conul Leonida faţă cu
Constantin M. Popa, Toponimie Redactor-şef:
Reacţiunea. O scrisoare pierdută
în orizont pelasgic p. 7 FLOREA FIRAN
PORTRETE ÎN TIMP, de Florea Firan
Ioan Lascu, Arhivele Nordului Secretar general de redacţie:
Prezentarea numărului revistei Scrisul Românesc dedicat lui I. L. Caragiale GABRIEL COŞOVEANU
sau Pasiunea pentru trecut p. 8 Expoziţia de carte Craiova în literatură şi arte, organizată de Scrisul Românesc
Colegiul redacţional:
Marian Victor Buciu, Doinaş ca poet Vineri, 26 octombrie 2012, orele 17-20
ADRIAN CIOROIANU
rezumat şi prezumat p. 9 Sala Consiliului Judeţean Dolj ANDREI CODRESCU
Colocviile „Scrisul Românesc“ – 2012 DANIELA CRĂSNARU
Dumitru Radu Popescu, Neil Armstrong EUGEN NEGRICI
Tema: Literatura şi sincretismul artelor NICOLAE PANEA
şi Lance Armstrong p. 10 DUMITRU RADU POPA
Participă: academicieni, profesori universitari şi din învăţământul preuniversitar, critici DUMITRU RADU POPESCU
Mihai Ene, Scriitori la senectute: şi istorici literari, scriitori, directori şi redactori şefi de reviste culturale din ţară şi din MONICA SPIRIDON
DANIELA TARNIŢĂ
Ovidiu Ghidirmic – 70 p. 11 străinătate. INA VOINEA
Lansarea cărţii: CITITUL. De ce citim? Ce citim? Cum citim? Efectele cititului
Mihaela Chiriţescu, Scriitori la Redactori:
GALA PREMIILOR „SCRISUL ROMÂNESC“ – 2011 FLORENTINA ANGHEL
senectute: George Sorescu – 85 p. 11 Expoziţia de carte şi reviste – Scrisul Românesc 2002–2012 ADRIAN BOLDIŞOR
MIHAI ENE
Mihai Ene, „Jocurile“ memoriei VIOREL FORŢAN
DAN IONESCU
şi jocul cu memoria în Jurnalul
Redactori asociaţi:
lui Ion D. Sîrbu p. 12 FELICIA BURDESCU
MIHAELA CHIRIŢESCU
Dan Ionescu, Cartea unui ION PARHON
FLORIN ROGNEANU
romantic laborios p. 13 GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN

George Stanca, Corectură:
CLAUDIA MILOICOVICI
Crinolina albă pp. 13, 14 GEORGIANA OPRESCU

Dumitru Radu Popa, Tehnoredactare computerizată:
VICTOR CRISTESCU
Moare Mona Lisa? p. 15
Redacţia şi Administraţia: Craiova
Calendar – septembrie p. 15 Str. Constantin Brâncuşi nr. 24

Deyan Ranko Brashich, Tel./Fax: 0351/404.988; 0722753922
E-mail: [email protected]
„Ceasul“ este doar timp p. 16 Web: www.revistascrisulromanesc.ro

Vlad Solomon, Poeme p. 16 Cont: RO03BRDE170SV21564261700
BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
Carmen Firan, Sărutul poneiului p. 17 Anul Caragiale
Abonamentele se pot face la sediul redacţiei.
Adrian Sângeorzan, Cum am scăpat În Bucureşti, revista poate fi procurată şi
de la Centrul de Difuzare a Presei, Muzeul
de fusul orar p. 18 Literaturii Române (Bulevardul Dacia).

Rodica Grigore, Kenzaburō Ōe: În cadrul Zilelor Bibliotecii „Antim Constantinescu, care conduce de mai mulţi ISSN 1583-9125
Ivireanul“ din RâmnicuVâlcea, manifestare ani destinele acestei importante instituţii
Experienţa personală de amploare care s­a desfăşurat între 24 şi ce deţine peste 500 de mii de cărţi între Responsabilitatea opiniilor exprimate
25 septembrie a.c., Scrisul Românesc a fost care şi un important fond documentar de aparţine integral autorilor.
şi vocaţia marii literaturi p. 19 invitată pentru a marca Anul Caragiale – carte veche, a făcut un istoric al bibliotecii
160 de ani de la naştere, 100 de ani de la şi a invitat la cuvânt personalităţi care Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
Valeriu Cîmpeanu, Poeme p. 19 trecerea în eternitate. Florea Firan a ţinut au onorat această sărbătoare, între care Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
conferinţa I.L. Caragiale, contemporanul PS Emilian Lovişteanul, episcop vicar str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408
Gabriela Rusu-Păsărin, Ştefan Iordache nostru şi a lansat noi ediţii din opera marelui al Arhiepiscopiei Râmnicului, Emilian
scriitor clasic şi realist: I.L.Caragiale – Frâncu, primarul Râmnicului, Mircea
– arta de a comunica p. 20 Teatru; I.L.Caragiale – Proză, ediţii în care Monu din partea Consiliului Judeţean
textele sunt însoţite de cronologia vieţii şi Vâlcea, Doina Popa, preşedinta Asociaţiei
Geo Constantinescu, Mario Vargas operei, fragmente critice, referinţe critice Naţionale a Bibliotecilor Publice din
şi se adresează în principal tinerilor, elevi România, Elena Tîrziman, directoarea
Llosa, Visul celtului p. 21 şi studenţi, dar şi unui public divers. Au Bibliotecii Naţionale a României, Alecu
făcut intervenţii Doru Moţoc, dramaturg: Ivan Ghilia, scriitor şi pictor care a
Geo Constantinescu, García­Márquez – De la Caragiale la teatrul contemporan donat bibliotecii 85 de tablouri, Octavian
şi profesorii universitari Ion Predescu Sachelarie, directorul Bibliotecii Judeţene
un nou roman de dragoste p. 21 şi Lavinia Coman – Despre Caragiale şi din Piteşti, Nursel Duruel, scriitoare din
muzica simfonică. Istanbul etc.
Ileana Firan, Evenimente şi prezenţe
În deschidere, prof. Augustina Sanda Claudia MILOICOVICI
culturale la Paris p. 22
Continuare în p. 4
Maria Tronea,

Jocurile intertextualităţii p. 22

Felicia Burdescu, La centenar,

Lawrence Durrell şi visul întregului p. 23

Felicia Burdescu, Iulia Ghiţă,

Destine p. 23

Mihai Duţescu, Poeme p. 24

Viorel Forţan, nerâvnita râvnă p. 24

Cecilia Căpăţînă,

La început a fost cuvântul (I) p. 25

Ion Parhon, Gala tânărului actor,

Mangalia, 2012 pp. 26, 27

Mihaela Chiriţescu, „Istoria

comunismului povestită

pentru bolnavii mintal“ p. 27

Timotei Ursu, Despre oameni, despre

melci şi despre…Tudor Giurgiu p. 28

Ion Jianu, „Eu n­am viitor!

Am eternitate!“ p. 29

Riri Margareta Panduru,

Amintirea nu este obsesie p. 29

Ştefan Vlăduţescu, Două teze

despre Otto von Bismarck p. 30

Clelia Ifrim, Poeme p. 30

Casa pictată – un posibil trend,

traducere de Răzvan Hotăranu p. 31

Red., Okeanos p. 31

Florin Rogneanu, Emoţie şi invenţie Augustina Sanda Constantinescu, Florea Firan, Doru Moţoc, Ion Predescu
Sala de Conferinţe – Biblioteca „Antim Ivireanul“, Râmnicu Vâlcea
în pictura lui Paul Tudor­Balş p. 32

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 3
Florea FIRAN

Şerban Cioculescu

Doi ani mai târziu, lui Şerban găzduite de revista „Ramuri“ când era Streinu şi T. Vianu, în care Ş. Cioculescu pro­filurile literare deţinând şi de data
Cioc­ ulescuiseîncredinţează condusă de către Marin Sorescu. semnează partea despre Începuturile aceasta ponderea Ch. Drouhet, Pârvan,
conducerea revistei „Viaţa literaturii artistice, cu analize valoroase Iorga, Arghezi, I. Barbu, Cezar Petrescu,
Românească“ (1965–1966), unde, pe Editorial, criticul debutează relativ asupra a 14 scriitori romantici. După cel Eugen Lovinescu, M. Dragomirescu,
lângă articole de critică literară, susţine şi târziu, în 1935, cu volumul Corespon­den­ de-al II-lea război mondial, prima lucrare Camil Petrescu, V. Eftimiu, Al. Rosetti,
rubrica „Miscellanea“. Este numit, apoi, ţa dintre I.L. Caragiale şi Paul Zarifopol importantă o constituie monografia Di­ Gherghinescu-Vania sau Vl. Streinu, a
director general al Bibliotecii Academiei (1905–1912), însemnată contribuţie de mitrie Anghel. Viaţa şi opera (1945), cărui figură este mereu prezentă. Autorul
Române (1965) şi devine membru titular is­torie literară, urmată de Viaţa lui I. L. reluată în ediţie definitivă sub titlul Amintirilor îşi confesează copilăria şi
al Academiei începând cu 1974. Caragiale (1940), o monografie a vieţii Introducere în opera lui D. Anghel adolescenţa, viaţa de elev şi student,
Debutul său publicistic se produce în mar­elui scriitor, elaborată pe o fun­ (1983). profesoratul de la Găeşti, cu informaţii
perioada studenţiei, cu cronici literare dam­ entare documentară până la amă­ extraliterare şi frumoase descrieri despre
în „Facla literară“ a lui N. D. Cocea, nunt (Pompiliu Constantinescu scria că De la Caragiale, Ş. Cioculescu trece oraşul natal Turnu-Severin. Amintirile
din februarie 1923. Încetând să apară Şerban Cioculescu are „ochi de albină şi la un alt mare scriitor român – Tudor din viaţa literară, din mediul scriitoricesc
„Facla literară“, devine colaborator la răbdare de arhivist“), criticul respingând Arghezi, a cărui impunere şi evoluţie bucureştean (autorul a frecventat, cum
„Săptămâna muncii intelectuale“ (1924) „raportarea la opera literară“, susţinând o susţine cu aceeaşi înţelegere şi curaj. se ştie, cafeneaua literară) reprezintă
a lui Camil Petrescu. În această perioadă, că „aprecierea operelor literare nu are ce Interpretând poezia lui Arghezi în spiritul partea cea mai gustată a cărţii, ironia
dar şi după aceea, criticul se situează pe o căuta în cadrul unei biografii“. În Prefaţa ei adevărat, criticul îi dedică primul studiu şi autoironia, „cele două pârghii ale
poziţie politică antifascistă, de la care nu cărţii, el menţiona: „Caragiale îşi va găsi, monografic – Introducere în poezia lui rezistenţei“ sale, resimţindu-se din
se va abate niciodată. În 1926 publică în fireşte, scriitorul de mare talent care să-i Tudor Arghezi (1946), prin care încearcă, plin. Amintirile dezvăluie şi pasiunea
„Viaţa literară“, condusă de I. Valerian, învie chipul. În prealabil, a trebuit să-şi de fapt, să destrame mitul „obscurităţii“ de bibliofil a criticului ce mărturisea
două articole de fond despre poezia lui afle cercetătorul documentat“. Sigur, e în poezie şi să determine o apropiere, o că „o treime din viaţă mi-am trăit-o în
TudorArghezi (cu un an înainte de apariţia stilul derutant al lui Şerban Cioculescu, cunoaştere profundă a poeziei argheziene bibliotecă“.
Cuvintelor potrivite), recunoscând fără Viaţa lui I.L. Caragiale fiind o carte care în latura ei esenţială, modernă, novatoare
rezerve geniul arghezian. se citeşte cu pasiune şi interes şi fără şi inedită în ansamblul liricii româneşti, Din perioada studenţiei îndrăgeşte
Cum se ştie, în impunerea lui Tudor de care autorul Momentelor nu poate fi cum o făcuse anterior prin articole. cărţile rare, vechi şi noi, acest interes
Arghezi a existat în primul rând o reţinere desluşit în profunzime. ştiinţific fiind continuat şi în perioada
universitară, prin scrisul profesorului După un prim volum de Varietăţi studiilor sale în Franţa, ajungând unul
clu­jean G. Bogdan-Duică. Contrariat de Cioculescu continuă prin scrierile sale critice, publicat în 1966, în care include dintre cei mai pasionaţi colecţionari de
atitudinea acestuia, dar şi de a criticului impunerea unui stil de activitate literară o parte din scrierile de istorie literară do­cumente, manuscrise vechi, ediţii
M. Dragomirescu, Ş. Cioculescu a luat pe care criticii l-au găsit „sub influenţa apărute în diverse publicaţii, criticul vine prin­ceps, autografe, stampe, hărţi, acte
poziţie fermă. Într-un interviu („Flacăra“, pozitivă a lui Caragiale“. Pasiunea pentru cu cele trei volume de Itinerar critic ca o ş.a., pentru el bibliofilia fiind „în primul
1980, nr. 21), el mărturisea că a fost oprit acest „mare artist al literaturii noastre“ continuare a Varietăţilor, ultimul volum rând o pasiune, şi în al doilea rând o
odată de G. Bogdan-Duică, cu aceste l-a determinat să-şi strângă în 1974 cuprinzând o mare parte din „breviarele“ pricepere...“. Criticul este redactorul
cuvinte: „Să ştii că am luat volumul cu articolele şi studiile din diverse reviste din „România literară“ şi încheindu-se responsabil al volumului 3 de Istoria
mine, la mare, şi l-am citit de vreo 20 în volumul Viaţa lui I.L. Caragiale. cu breviarele despre epigramă, epitaf şi literaturii române (1973), care tratează
de ori. N-am înţeles nimic, deşi l-am Caragialiana, în care tomul din 1940 madrigal. epoca marilor clasici şi strânge, sub
învăţat pe dinafară“. Ş. Cioculescu ar fi este acum la a patra ediţie. Cioculescu titlul Prozatori români: de la Mihail
replicat: „Trebuia pe dinăuntru, domnule devine nu numai exeget al lui Caragiale, Volumul Aspecte literare contem­ KogălniceanulaMihaiSadoveanu(1977),
profesor“. dar şi principalul editor al operei marelui po­rane (1972) reliefează cel mai bine studii mai vechi şi mai noi referitoare
Şerban Cioculescu era admiratorul dramaturg. Ediţia Zarifopol, continuată importanţa foiletoanelor lui Cioculescu la Kogălniceanu, Nicolae Filimon, Ion
lui Tudor Arghezi înainte de apariţia de Cioculescu, adaugă la cele şase în susţinerea şi promovarea valorilor Ghica, Codru Drăguşanu, G. Ibrăileanu,
Cuvintelor potrivite. În 1926, când a volume de Opere, cel de-al VII-lea de din perioada interbelică. Este cartea M. Sadoveanu, dar şi despre unii critici
plecat în Franţa, a luat cu el un volum Corespondenţă, ediţia critică a operei la care autorul declara că ţine cel mai şi istorici literari precum Maiorescu sau
de poezii de Eminescu şi un volum de complete a lui I.L. Caragiale apărând mult, pentru că îl reprezintă în latura sa Ibrăileanu.
articole şi poezii ale lui Arghezi, dar astfel ca un „monument de civilizaţie critică.
decupate din reviste. intelectuală“. Poeţi români (1982) reuneşte 45 de
În Istoria literaturii române din 1937, În 1975, Şerban Cioculescu publică stud­ ii (o parte apărute şi în Aspecte lit­e­
Eugen Lovinescu avea să-l numească În 1942 criticul publică volumul volumul Amintiri, pe care, parţial, le-am rare contemporane) asupra unor scrii­tori
pe Şerban Cioculescu „un spirit vioi şi Aspecte lirice contemporane, vastă pa­ întâlnit în paginile „României literare“ consacraţi, începând cu Alecsandri până
combativ“, un „demon al contradicţiei noramă a liricii româneşti interbelice, şi ale revistei „Flacăra“. Amintirile se la Al. Philippide, studii scrise între 1934
care îi poate tulbura uneori imperativul iar în 1944, Istoria literaturii române constituie în adevărate „documente spi­ şi 1981. Articolele din volumul menţionat
obiectivităţii“, aşezându-l, cronologic, în moderne, elaborată împreună cu Vl. ri­tuale şi umane“, criticul apărând în emit judecăţi de valoare valabile în timp,
„a treia generaţie post maioresciană“. pos­tura de veritabil memorialist, în fie că e vorba de Eminescu, Goga,Arghezi,
După o îndelungată colaborare la Blaga, Barbu, Vinea sau Philippide.
„Adevărul“ (1928–1937), o activitate Şerban Cioculescu, Mircea Pienescu, Daniel Drăgan, Tudor Arghezi şi Gherghinescu-Vania (în prim-plan)
întinsă şi importantă desfăşoară criticul la Mărţişor, în primăvara anului 1967 Rotondele Muzeului Literaturii Ro­
la „Revista Fundaţiilor Regale“, unde mâne, valoroase şi instructive manifes­
ţine cronica literară din 1934 până în tări ale vieţii culturale româneşti con­
1941, când este înlăturat împreună cu temporane, au beneficiat şi ele de
G. Călinescu, Vladimir Streinu, Tudor spiritul redutabilului critic ce le-a pa­
Vianu, Pompiliu Constantinescu, pentru tronat cu erudiţie, aducând de fiecare
motivul de a nu fi acceptat „orientările dată amănunte din viaţa şi activitatea
lui D. Caracostea“, fiind considerat „de­ scriitorilor evocaţi. Acolo l-am întâlnit de
mocratizant, iudaizant, estetizant“. nenumărate ori, mereu jovial, cu priviri
Situaţia grea dintre 1948–1956, prin scrutătoare şi zâmbet ironic, nu departe
care au trecut Arghezi, Blaga, Barbu şi de cel al autorului Scrisorii pierdute.
alţi scriitori, nu l-a ocolit nici pe Şerban Imagine pe care o port şi astăzi, la 110
Cioculescu, rămânând, cum se ştie, în ani de la naşterea sa.
afara oricăror preocupări literare. În­
cepând cu 1956, criticul reintră în circuitul
presei literare prin colaborarea la „Gazeta
literară“ şi continuată la „România li­
terară“, în cunoscutu-i „breviar“ ţinut
cu regularitate exemplară, ridicând foi­
le­tonistica românească la „rangul de
instituţie“. În aceeaşi linie se înscriu şi
colaborările de la „Flacăra“ şi gustatele
Dialoguri dintre Eudoxiu şi Învăţăcel

4 Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 Scrisul Românesc Cronică literară
Evenimente culturale

cu amendamentul că muritul de foame

Carte – ocupă, în insula trabucurilor, tot timpul.
În ianuarie 1998, Papa Ioan Paul

eveniment Gabriel Seducţie în miezul al II-lea face o vizită în Cuba, prilej de
bucurie pentru bolşevizanţii care exaltau
COŞOVEANU dezastrului mişcarea diplomatică a lui El Caudillo
de a se fi deplasat, anterior, la Vatican,
pentru a-l invita pe vicarul lui Isus într-o
ţară unde şcolile catolice erau închise, iar

Ocarte cu multiple miresme, cubano-americane este cea a relaţiilor turişti, care pot fi uşuraţi de dolari pentru ecumenismul echivala cu un neologism
parte caracteristice Caraibelor dintre doi foşti iubiţi. Nu are nimic de orice fleac, fie din imboldul milei, fie din de pe altă planetă. Unii l-au felicitat pe
soporifice de felul lor, parte a face cu comunismul, socialismul sau interese inavuabile, sau pur turistice ori, Castro pentru manevra pervers-dibace –
ceea ce ne aminteşte, mutatis mutandis,

unice, produse în izolare, rom şi abur capitalismul. Vorbim aici de une affaire la o adică, de gen documentaristic, aşa de un Ceauşescu în caleaşca Reginei

de trabucuri – astfel poţi interpreta du coeur. Am dus în gândurile noastre cum e cazul, spre pildă, al volumului de Angliei –, alţii au criticat aspru efortul

Ay, Cuba! O călătorie socio-erotică această insuliţă aflată la 90 de mile de faţă. Întâlnirile cu exponenţi ai straturilor Vaticanului de a mai echilibra câte ceva

(fotografii de David Graham, traducere Florida timp de trei sute de ani. Poate diverse, de la omniprezenţii jineteros în balanţa ideologică a unei lumi care

din limba engleză de Ioana Avădani, chiar şi mai mult. Eu unul, cu siguranţă (şmecheri) până la oficiali ai sistemului, îşi clamează autonomia dispreţuitoare

Curtea Veche, 2012). Autorul ei, Andrei am dus-o în gând pentru cel puţin trei muncitori sau prestatoare ale celei mai a individualismului (îşi amintesc mulţi

Codrescu, un proteic, după cum îl ştim, decenii“. vechi meserii din lume constituie tot români de justificările regimului comunist

se dovedeşte un veritabil om orchestră, atâtea prilejuri de a consemna un mod autohton în privinţa penuriei extreme,

fiind şi reporter, scriind şi o proză alertă aparte al fiinţării, în care disperarea, pivotând pe principiul neamestecului

de tip comportamentist, pigmentată de un mândria şi lehamitea sunt indiscriminabil puterilor capitaliste în treburile noastre

umor contaminant, făcând şi pe analistul legate. Imagini din Orwell, sau din interne?). Cum ai putea să nu îl apreciezi

sui generis, dar exersându-şi, în acelaşi Czeslaw Milosz (Mintea captivă), în­ pe Andrei Codrescu, plecat din România

timp, talentul de poet, pentru că toate să carnavalizate, îţi vin în minte ins­ tan­ la 19 ani şi adaptat la trepidaţia nord-

ingredientele cubaneze îţi induc, în fond, taneu. Numai că infantilizarea, baza­tă americană, în postura convingătoare, în

dincolo de stupoare, revoltă sau măcar pe dezinformare şi demonizare a pro­ afară de aceea de profesor universitar, de

un ridicat din sprâncene, o stare lirică. sperităţii regimurilor capitaliste, a prins voce inconfundabilă la National Public

Comparându-se mereu, practic inevitabil, în asemenea măsură, încât există riscul Radio, acela care elogiază sensul vieţii,

Cuba cu defuncta Românie comunistă, ca victima să nu mai deosebească deloc asociindu-i calităţi care definesc, efectiv,

paradisuri groteşti ale sărăciei patronate eliberatorul de torţionar. Cetăţeanul sim­ condiţia umană? Discutând despre un

de lozinci îndobitocitoare, se ajunge plu, lobotomizat de discursurile trium­ sportiv cubanez fugit în SUA, mesajul se

la constatarea că dovezile bat greu sau faliste, sensibilizat de faptul că el, un aşterne absolut omenesc, celebrând nişte

deloc sentimentele, că se poate păstra oarecare, e făcut părtaş la eroica La lucha, valori pe care participanţii la o eternă

„o nostalgie iraţională pentru stalinism, lupta lui Castro împotriva capitalismului, lucha, adâncitoare în sărăcie, nu le vor

un timp în care nimic rău nu li se putea ceea ce presupune acceptarea sac­ ri­ respecta niciodată: „Nu acesta era omul

întâmpla copiilor, nu auzeai niciodată în ficiului, respectiv, primordial, a traiului pe care îl întâlnisem la Havana. Acela

presă veşti proaste şi o minciună călduţă animalizant, nu vede deficitul de legi­ era îngrijorat, trist, sub presiune. Noul

ca un trup de căţel se aşternea peste toate, ti­mitate al regimului. Un paranoic de Orlando părea mai tânăr, se purta ca un

giulgiu parfumat deasupra unui leş ros de profesie, precum Che Guevara, e consi­ tânăr şi părea foarte hotărât să se distreze.

viermi“. derat, drept urmare, un fel de sfânt pentru Eu însumi, fost refugiat dintr-un paradis

Dincolo de această mărturie intens li­ unii, deşi instabilitatea lui psihică nu ar comunist, aveam pentru el toată simpatia.

ricizată, Andrei Codrescu mânuieşte ar­ Ay, Cuba! (adică Asta-i Cuba!) trebui livrată, spre studiu, psihiatrilor, câtă În America devii mai tânăr. Libertatea

mele care l-au consacrat şi i-au conferit conţine destule scene, chipuri şi măşti vreme crimele comise de el s-ar cuveni are, printre altele, efecte cosmetice“.

un profil inconfundabil: observaţia luci­ cât să deconcerteze un om care crede pedepsite după legi neinventate special Ay, Cuba!, literatură acablantă şi do­

dă, virândă spre causticitate, ironia ne­ că a văzut multe în viaţă. Pentru cine pentru asta. Totuşi, cărţile şi portretele cu­ment, totodată, se citeşte pe nerăs­ u­

men­ ajantă, fraza densă, plină de cap­ doreşte să afle dacă şi cum funcţionează lui Che sunt peste tot, drept exemplu de flate, cu voluptate şi îndârjire, căci diri­

cane, încheiată, de regulă, cu o poantă absurdul, ţara lui Fidel Castro reprezintă urmat. De asemenea, „vremurile bune“ jorii comunişti, gen Fidel Castro, ori

rec­ ompensatoare. Relatarea este datată un bun material didactic. În altă ordine de din anii ’70, când intervenţiile publice alţii, ejusdem farinae, precum Lenin,

1997/1998, când enclavele comuniste idei, însă, exclamaţia din titlu implică şi o ale lui Castro durau chiar mult timp, Stalin, Gheorghiu-Dej, Enver Hodja, Pol

ale lumii se reduseseră semnificativ, dimensiune a mândriei locale, pentru că, pot fi evocate în anii ’90, cu melancolie Pot sau Kim Ir-Sen (denumit, în ţara lui,

fă­ră ca mirajul societăţii egalitariste atunci când te simţi privit – nu contează îndestulătoare, întrucât s-au redus, une­ Coreea de Nord, „Preşedintele etern“) au

să se găsească în reflux prin alte părţi atitudinea privitorului, admirativă sau ex­ le, la frugala cuvântare de patru ore. Se scris, e adevărat, o istorie imposibil de

ale globului, animate, în principiu de ecratoare –, înseamnă că, măcar într-un fel, poate visa, categoric, în ordine psiho­ ignorat, doar că literele au fost de sânge,

o nedisimulată ură faţă de americani. contezi, te menţii în buletinele de ştiri, şi logică şi umană, la descătuşarea ener­ minciună şi batjocorire a fiinţei umane,

Cum pot oamenii să trăiască instalaţi iarăşi nu contează prin ce: încălcări ale giilor sociale şi politice din Cuba şi la despre care unii uită, în elanul dictatorial,

în minciună, ba chiar mai mult, să-şi drepturilor omului, salariul mediu lunar re­surgenţa pasiunilor etnice, cumva în că este irepetabilă şi inalienabilă.

aduleze torţionarul, în condiţiile în care de 12 dolari, computere nefuncţionale, sensul schimbărilor din Europa de Est,

s-au scos la iveală ororile „măreţului ex­ pe care se află câte un ghiveci de flori sau Continuare din pagina 2
periment“, cum i-a spus Milan Kundera un şerveţel croşetat, dieta bazată aproape
– în această temă găsim partea gravă, exclusiv pe porc, absenţa medicamentelor Anul Caragiale
de reflecţie adâncă, de unde ne priveşte şi a chioşcurilor de distribuire a presei
Expoziţia de carte şi reviste Scrisul itorul Florea Firan a vorbit despre Actua­
chipul intrigat al moralistului Andrei (întrucât singurul ziar, de propagandă
Codrescu. Cum dintotdeauna l-a interesat pură, evident, Granma, se ia de la un om Românesc, 2002–2012 s-a bucurat de litatea operei lui I.L.Caragiale şi a lansat
studierea moravurilor, privirea sa asupra al sistemului), ca ţară a „trăirilor“ – mai mare succes. După ce numeroşi cititori cele două volume recent editate.
lumii prinde foarte repede suficiente toate pornirile tropicale sunt vesel-lubrice au cumpărat din cărţile expuse, directorul Elevii s-au arătat interesaţi de opera

elemente cât să se ridice la rangul de – care nu ţin de foame... La întrebarea în Bibliotecii Judeţene Argeş din Piteşti, marelui clasic, un număr mare cumpărând
diagnoză, asezonată cu mirări şi cu un legătură cu secretul frumuseţii cubaneze, Octavian Sachelarie, a cumpărat pentru chiar la lansare exemplare din noua
o băştinaşă răspunde sec: „Mâncăm foarte biblioteca ce o conduce întreaga expoziţie ediţie.
surâs sceptic, vag-amuzat.
Pregătind­ u-se pentru deplasarea spre prost. Fără vitamine. Suntem frumoase de carte, un gest rar întâlnit pe
care nu putea să-l facă decât
celebra insulă, aspect excitant, orice pentru că suntem pe moarte“.
Deşi lui Castro i se zice Nebunul şi un cercetător cu îndelungată
s-ar zice, scriitorul primeşte, de la toată
lumea, acelaşi com­ entariu care unicizează i se aşteaptă sfârşitul, în perspectiva a experienţă în domeniu şi mare
situaţia în contextul exporturilor de nu-se-ştie-ce, populaţia pare împăcată, iubitor de carte, autor de studii
bolşevism ale Moscovei: „...Cuba e cei vârstnici cu nostalgii diverse, ca un de biblioteconomie cum este
altfel, mi-au spus cu toţii. Cuba nu este soi de formă de patriotism, pentru că chiar domnul Sachelarie.
În ziua de 25 septembrie,
o ţară socialistă de tip sovietic clasică. moneda naţionalismului prinde bine,
Cuba este o problemă americană. Cuba cei mai tineri amestecând, din lipsă de Scrisul Românesc a avut o în­
a fost o obsesie a Statelor Unite încă de informaţii, deci din lipsă de spirit critic, tâlnire cu elevii şi profesorii
la războiul cu Spania, de la 1898, exact remarci aiuritoare, în care intenţiile, de Co­legiului Naţional de Infor­
acum un secol. Cuba a fost pentru noi fapt, bune, ale lui Fidel, sunt subminate ma­tică „Matei Basarab“, la in­ ­
o amantă ieftină şi darnică, dar şi «un de... comunişti. Salvarea, şi ar trebui i­ţiativa directorului, pro­fes­­ or
Întâlnire cu elevii şi profesorii Colegiului Naţional

cuţit în spate». Intensitatea relaţiilor folosite, desigur, ghilimele, vine de la Valerică Raşcu, la care scri­ „Matei Basarab“ din Râmnicu Vâlcea

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 5

Poate după atâtea discuţii şi Bibliomanii Note
naraţiuni despre cărţi, este de lectură
cazul să ne oprim şi asupra
cititorilor. Majoritatea oamenilor citesc Virgil
din când în când o carte sau răsfoiesc o NEMOIANU
carte, citesc părţi dintr-o carte. Câteodată
poate fi ceva strict instrumental: o carte un cititor vorace şi mi-a transmis prin Mihai Şora avea (şi are) o splendidă generaţii de tineri intelectuali (de pildă
de bucate, un regulament legal, mai ştiu exemplu această înclinaţie. bibliotecă cu accent pe filosofic, cam pe toţi „şaizeciştii“) cu literatură
eu ce. Sau chiar o carte de rugăciuni sau orânduită disciplinat, ca o falangă greacă română interbelică. Nu s-a vorbit de el; ar
biblică. Dincolo de aceste lecturi relativ Curând, înainte de 20 de ani, am gata de bătălie. Şi Titus Mocanu avea fi meritat numere special de revistă, mai
fragmentare şi „utilitare“ (aş zice că şi început să observ că mai sunt şi alţi o bibliotecă severă, aproape exclusiv curând decât cutare sau cutare scriitor.
lectura spirituală este îndreptată spre oameni care au biblioteci, care citesc filosofică dacă-mi amintesc bine. La
folos şi învăţătură, ca şi lectura unui mult şi au plăcere – la început credeam rândul său Cornel Regman avea o Şi în America am întâlnit iubitori
abecedar sau manual) există şi lectură că aşa ceva este o raritate. De pildă, bibliotecă foarte bogată, dar aproape şi colecţionari de cărţi. Colegii mei
mai masivă, chiar dacă adesea e menită tatăl colegului Alecu Mănescu avea exclusiv pe literatură română. Steinhardt de la filosofie Monseniorul Wippel şi
distracţiei, relaxării. Dar există şi o o bibliotecă frumoasă, elegantă, cărţi practic n-avea bibliotecă: totul era în Monseniorul Sokolowski de pildă, sau
pătură de mari cititori, de cititori nesătui, franceze, engleze, mai ales româneşti mintea lui. Dar poate compensatoriu s-a tânărul (când l-am cunoscut) professor
pofticioşi, omnivori. Aceştia constituie, (deţinuse o poziţie importantă la Editura înjugat la mănăstire tocmai la rânduirea Jeffrey Barnouw. Un caz simptomatic
aş zice, un soi de strat superior, de elită Fundaţiilor Regale), de acolo am citit cărţilor. a fost marele învăţat Louis Dupré de
înlăuntrul maselor ample de cititori. prin împrumut multe cărţi interesante la Yale, pe care am avut onoarea să-l
Am avut cinstea, plăcerea, profitul de cunosc. Originar din Belgia, dorea să
a cunoaşte în decursul vieţii un număr Virgil Nemoianu în biblioteca sa se întoarcă la bătrâneţe în ţara sa natală.
bunişor de oameni de acest fel, m-am Da: însă avea mari complicaţii şi ezitări
ataşat de ei, i-am admirat, am căutat şi importante. Apoi însă au venit marii În acei ani, anii ’950, dar şi mai târziu, din cauza enormei biblioteci adunate, al
mereu să văd dacă am ceva de câştigat intelectuali din Cercul Literar şi prietenii în toată era comunistă, astfel de surse cărei transport ar fi costat mult, însă de
de pe urma lor. Să încep cu părinţii şi lor. erau nepreţuite: de unde să citeşti? Ce care nu ar fi acceptat în niciun chip să se
bunicii mei (sau, mai bine zis, înaintaşii şi cum să găseşti? Oamenii pomeniţi nu despartă, şi pe care nu ştia prea bine cum
mei). Copil fiind mă scăldam în cărţi. Să încep, fireşte, cu marele Ion Ne­ erau prea înclinaţi să dea cărţi împrumut, o va caza în reşedinţa sa de senectute.
În proprietatea bănăţeană a familiei goiţescu, cititor neobosit, obsesiv. Când dar nici totalmente intratabili nu erau, se
mele materne găseam, vară după vară, l-am vizitat întâia oară, poate prin 1958, mai înduplecau dacă vedeau pe cineva Iată aşadar gloria şi caznele şoarecilor
o excelentă bibliotecă. Cărţi germane, locuia într-o cameră destul de mică cu reală iubire de carte. Trăiam ca-n de bibliotecă. Fiul meu Martin, pe vre­
sigur: romane distractive, cărţi de cu chirie şi trăia la marginea mizeriei: Renaştere, cum a spus odată spiritual mea când era în şcoala primară a fost
istorie, manuale diverse, cărţi vechi (de multe erau zilele în care era nevoit să se D-na. Zoe Dumitrescu: se zvonea că la vizitat de un coleg tot de vârsta lui.
la începutul secolului 19), antologii de mulţumească cu un litru de lapte şi un Pavia un învăţat poseda cutare manuscris Acesta văzând mulţimea de cărţi din casa
poezie clasică. Încă şi mai numeroase colţuc de pâine pe zi. Dar odaia îi era elin rar! noastră l-a întrebat sincer mirat: „Părinţii
erau cele româneşti. Clasici, cărţi doldora de cărţi bune, vechi şi frumoase: tăi vând cărţi?“ la care puştiul a răspuns
documentar-istorice, dar poate cele mai era şi bibliofil, nu numai cititor. Treptat Dintre cei mai tineri am să pomenesc cu prompt orgoliu: „Nu, ei le scriu.“
interesante lucruri erau colecţii ample am aflat că dintre aceste cărţi unele câţiva bibliomani „înrăiţi“: Otto Stark, Acum a început şi Martin să-şi constituie
de ziare şi reviste transilvane de la finele proveneau din biblioteca paternă, altele mai târziu plecat în Israel, Dieter Roth, o frumoasă bibliotecă.
secolului 19 şi începutul secolului 20. din biblioteca lui N. Balotă, întemniţat. mai târziu plecat în Germania ar fi
Unele erau în biblioteca elegantă din (Amândoi salvaseră cărţi barbar azvârlite exemple. Mai presus de ei trebuie aşezat Ce ne aşteaptă în viitor? Oare apa­
salon, altele în diverse dulapuri, ba chiar când centenarele instituţii educative de la inegalabilul Dieter Fuhrmann: om de ratura tehnică va transforma şi cartea
şi în lăzile din hambar. Blaj fuseseră desfiinţate şi devastate de strălucită inteligenţă şi enormă erudiţie, într-un obiect al trecutului, cum e pe cale
Totodată la Bucureşti dispuneam de călăii bolşevici.) Oricum erau acolo cărţi care poate tocmai din cauza cărţilor să transforme ziarele? Parcă mi-ar părea
biblioteca masivă şi remarcabilă a Tatălui de filosofie, ediţii vechi (un Schelling nu a emigrat. Decedat acum vreo doi rău. Dar până atunci le spun cititorilor
meu. Ancorată în câteva enciclopedii superb), literatură care nu putea circula. ani, a rămas un necunoscut; avem de şi cititoarelor acestei rubrici (amatori de
ger­mane şi franceze, consolidată de câ­ Când, după arestarea sa în 1960 biblioteca pe urma lui traduceri inedite de mare carte, cum altfel?) – un cald bun rămas
teva excelente ediţii de clasici germani a fost în bună parte pierdută, cu obstinaţie valoare din Eminescu, Sadoveanu etc. şi mulţumiri pentru răbdarea lor faţă de
(Heine, Grillparzer, traducerea completă şi-a constituit alta, la fel de valoroasă, care în germană. Nepot al marelui prozator rândurile mele.
Schlegel/Tieck a operei lui Shakespeare, la rândul ei a fost pierdută la auto-exilarea braşovean Meschendörfer, a început să
etc.) din biblioteca aceasta nu lipseau sa în Germania. Cu aceeaşi obstinaţie şi-a adune cărţi încă din anii studenţiei. La un August 2012, Bethesda, MD
clasici români, romane distractive fran­ constituit o a treia bibliotecă, adevărat moment dat a primit o micuţă moştenire
ceze, autori dintre cele două războaie, muzeu, în apartamentul său minuscul din Germania. Ei bine, şi-a cumpărat Carl Spitzweg – Şoarecele de bibliotecă (1850)
atât dintre cei „canonici“, cât şi autori de la München: era acolo seria Pleiade două apartamente alăturate în Fundeni
„de consum“ (români originali, sau proză aproape completă de pildă. La modul ca să le aşeze pe rafturi, căci numărul
în traducere). Găseai şi cărţi mai tehnice, hedonist cărţile erau aşezate într-o anume cărţilor sale crescuse enorm. El locuia
cum ar fi studii de drept sau economice, savantă dezordine, grupate pe bază de (necăsătorit fiind) într-o mică parte a
dar mai ales o mare cantitate de cărţi armonia culorilor şi formelor. Mult s-a dublului apartament.
istorice. Vreau să spun că erau acolo gândit Negoiţescu ce să facă cu ea. Până
biografii mai serioase sau mai romanţate, la urmă a pus gheara pe ea ziaristul Emil Aici trebuie să-l numesc şi pe anticarul
istorii ale primului război mondial, istorii Hurezeanu şi biblioteca a dispărut. Sterescu figură extraordinară care în
ale Franţei, Angliei, României, Statelor anii negri, în mod ilegal, a aprovizionat
Unite. Tatăl meu a fost toată viaţa lui

Bibliotecarul de Giuseppe Arcimboldo

6 Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Un film de ficţiune – şi frustrările O idee Adrian
reale din spatele lui CIOROIANU

L una septembrie a acestui an a început relativ guvernul Netanyahu şi administraţia Obama în ultimii – orientare religioasă dogmatică, răspândită în mai multe →
calmă în relaţia dintre Statele Unite (şi lumea ani. Şi, cum la ora la care scriu se pare că SUA se state arabe, ajunsă al doilea partid al Egiptului în cursul
occidentală) şi lumea islamică; Jocurile îndreaptă spre un al doilea mandat Obama la Casa Albă, alegerilor de anul trecut. De luni de zile, un mic număr
Olimpice de la Londra se încheiaseră în linişte (în ciuda guvernul de dreapta de la Tel Aviv nu-şi poate permite de salafişti se aflau oricum într-un protest prelungit în
temerilor că un atentat terorist ar putea lovi în acel timp să atace Iranul fără permisiunea Americii. faţa ambasadei americane din Cairo (cerând eliberarea
pe cel mai importat aliat al Americii, Marea Britanie), unui şeik egiptean, aflat în arest în SUA); pentru aceştia,
negocierile cu Iranul pe tema dosarului nuclear erau O peliculă cu buget redus – fragmentele din Inocenţa musulmanilor au pus gaz pe
în acelaşi impas în care se află de ani de zile (ceea ce şi consecinţe tragice foc şi au părut a le confirma acuzele la adresa Americii.
sporeşte frustrarea Israelului, dar nu alarmează încă În cursul zilei de 11 septembrie, numărul celor strânşi
administraţia Obama de la Washington) iar apropiata în faţa ambasadei SUA din Cairo s-a mărit considerabil
comemorare a celor 11 ani de la 11 septembrie 2001 şi în cele din urmă s-a ajuns la un atac frontal: depăşind
părea mai curând a trimite la un capitol de istorie decât Şi astfel ajungem la producţia cinematografică recentă numeric forţele egiptene şi americane de securitate,
la o ameninţare iminentă. În tot acest timp, însă, strada ce avea să ridice temperatura – oricum încinsă – la mulţimea dezlănţuită a escaladat zidurile ambasadei, a
arabă îşi continua fierberea, fiind la rându-i pradă unei nivelul opiniei publice islamice. Filmul care a dat doborât steagul american şi a spart geamuri şi uşi. Din
frustrări mai lungi decât veacul acesta. Pe acest fundal scânteia exploziei se numeşte Inocenţa musulmanilor fericire, în cele din urmă mulţimea s-a dispersat singură,
urma să se producă un nou teribil atac asupra Americii şi, după toate aparenţele, a fost turnat în Statele Unite, fără a lăsa în urmă victime.
– într-un loc în care nu era de aşteptat aşa ceva: adică în cursul anului 2011. Acest film n-a fost cauza – ci doar
în Libia abia eliberată de sub dictatura lui Moammar pretextul izbucnirii de furie care avea să ducă la moartea Alta a fost situaţia în oraşul Benghazi, din Libia
Gaddafi. câtorva diplomaţi americani din Libia, totul pe fondul – nu departe de graniţa de Vest egipteană. Simultan,
unui deja existent „amestec combustibil de ignoranţă câteva sute de salafişti de aici au luat cu asalt clădirea
şi suspiciune care există în egală măsură în SUA ca şi consulatului american din oraş, în ceea ce pare a fi fost
în lumea arabă“4. Felul în care acest film a fost folosit un atac militar în toată regula, cu mult mai bine organizat
Aniversări şi ultimatumuri pentru exprimarea frustrărilor, de-o parte şi de alta, este decât cel din Cairo. Se pot face multe speculaţii pe
incredibil. La fel cum incredibil rămâne cum un film seama conexiunii între cele două incidente – ca şi pe
altfel anonim, fără nicio calitate artistică şi fără niciun seama organizaţiilor fundamentaliste islamiste care ar
impact pe ecrane, a putut inflama Internetul, reţelele de putea fi implicate. Atacul – inclusiv cu grenade şi arme
Pe 11 septembrie a.c., într-o ceremonie desfăşurată în socializare şi televiziunile arabe, ajungând ca până la de foc – asupra consulatului a condus la un incendiu
apropierea Pentagonului (locul în care acum 11 ani urmă să scoată oamenii în stradă şi să-i împingă la a de proporţii şi, în cele din urmă, la moartea a patru
mureau 184 de oameni), preşedintele Barack Obama le lua cu asalt ambasadele americane din mai multe state diplomaţi americani, inclusiv a ambasadorului Chris
spunea familiilor victimelor de atunci: „Dar indiferent islamice. Stevens – care se afla în vizită la Benghazi. Alte 20 de
de câţi ani trec, indiferent de câte ori am venit împreună persoane au mai fost rănite în incident. Chiar dacă un
pe acest pământ sfinţit, să ştiţi un lucru: niciodată nu veţi Povestea, pe scurt, este următoarea: Inocenţa mu­ avion cu un commando special al armatei americane a
fi singuri, iar cei dragi vouă niciodată nu vor fi uitaţi. sulmanilor se doreşte a fi un film despre viaţa profetului venit de urgenţă de la Tripoli (capitala Libiei), acesta
Ei vor rămâne în inimile naţiunii noastre, pentru că, Mahomed şi nu respectă niciunul dintre tabu-urile n-a mai putut constata decât moartea (prin inhalare de
prin sacrificiul lor, ei ne-au ajutat să devenim America islamice privitoare la acest subiect: începând chiar cu fum) a lui Stevens. Problema apare însă în legătură cu
de astăzi“1. În aceeaşi zi, pe un alt continent, premierul arătarea însăşi a personajului în carne şi oase – care, întregul dispozitiv american de securitate din Libia;
israelian Banjamin Netanyahu critica însă pasivitatea potrivit religiei islamice, este interzisă. Arătându-l ministrul libian al Internelor, Wanis Al Sharif, spunea
Americii în legătură cu planurile nucleare ale Iranului. dor­mind alături de femei, atingând teme precum pe­ după atac că acea clădire în care Stevens se refugiase
Într-o conferinţă de presă la Jerusalim – prilejuită de dofilia sau homosexualitatea şi făcându-l pe Mohamed era un loc în teorie sigur: „A fost gândit ca un loc secret
vizita premierului bulgar Boyko Borisov2 –, Netanyahu să se adreseze unui măgar ca fiind „primul animal şi am fost surprinşi să vedem că grupurile armate [de
spunea: „Lumea spune Israelului: Aşteptaţi, mai este musulman“, filmul pare dornic mai curând să provoace atacatori, n.m., AC] ştiau despre el“6. De unde deducem
încă timp. Şi eu întreb: să aşteptăm ce? Să aşteptăm decât să ofere ceva informaţii despre viaţa fondatorului să secretele însele, în Libia, sunt relative.
până când?“. Trimiterea era evidentă la temporizarea religiei musulmane. Regizorul peliculei este un presupus
pe care SUA au sugerat-o Israelului în cursul ultimului Sam Bacile – dar e foarte probabil ca numele să fie un A doua zi, într-o cuvântare îndoliată din grădina
an: de câte ori guvernul de la Tel Aviv s-a arătat dispus pseudonim; costul anunţat al peliculei ar fi de 5 milioane trandafirilor de pe peluza Casei Albe, preşedintele
să atace instalaţiile nucleare ale Iranului, administraţia de dolari (o sumă infimă pentru Hollywood), dar cei Obama avea să menţioneze o crudă ironie a soartei:
Obama i-a temperat elanul, spunând că este nevoie care au văzut producţia spun că filmul pare cu mult mai acelaşi diplomat Stevens, acum ucis, a jucat un rol
de mai mult timp pentru ca acţiunile diplomatice ieftin. După ce a trecut absolut neobservat prin câteva important în eliberarea oraşului Benghazi de sub
şi presiunile economice să-şi facă efectul asupra săli de cinema, fără niciun ecou, filmul a fost redus la dictatura ex-colonelului Gaddafi, în 2011; el colaborase
Teheranului. În mod explicit, Washigtonul a descurajat un fel de clip de 14 minute care a fost postat pe reţeaua bine cu liderii rebelilor de atunci şi îi ajutase să reziste
Tel Aviv-ul să aplice o lovitură preemptivă Iranului – YouTube (probabil de însuşi regizorul) în iulie anul în faţa dictatorului; avea o bună imagine în rândul
temându-se, cu temei, că un astfel de atac ar complica acesta; dar nici acolo nu a stârnit mari valuri. În schimb, libienilor de rând şi, mai recent, cu prilejul alegerilor din
şi mai mult peisajul global (oricum neclar) al lumii a fost preluat de acolo de un activist al minorităţii iulie a.c. din Libia, salutase progresele spre pacificare şi
islamice. În acest context, Netanyahu critică frecvent pe egiptene copte5 care trăieşte în America – deja cunoscut democraţie ale ţării. Probabil că nimic din toate acestea
Obama că nu a fost capabil să impună Iranului o „linie pentru manifestele sale anti-musulmane – şi a fost po­ n-a mai contat în momentul în care el – şi alţi colegi
roşie“ dincolo de care să nu treacă – cu alte cuvinte, o stat pe un site de limbă arabă. De asemenea, filmul a – au fost asediaţi într-o aripă (presupus secretă!) din
limită în dezvoltarea capacităţilor sale nucleare, pe care atras atenţia şi pastorului american Terry Jones din clădirea consulatului.
Israelul le vede ca fiind un pericol existenţial la adresa Gainsville, Florida, cunoscut şi el pentru predicile sale
sa. „Aceia din comunitatea internaţională care refuză anti-musulmane şi pentru propunerea pe care a făcut-o, Coincidenţe stranii şi valuri de proteste
să pună o linie roşie în faţa Iranului nu au dreptul moral ca orice „bun creştin“ să dea foc câte unui exemplar din
de a pune o linie roşie în faţa statului Israel“ – a mai Coran; la rându-i, pastorul Jones a propagat mai departe Atacurile din Cairo şi Benghazi au avut loc, aşadar,
adăugat Netanyahu3, ca să fie clar încotro bate. fragmentul de film. în ziua de marţi, 11 septembrie a.c. Coincidenţa
este prea vizibilă pentru a fi întâmplătoare. În zilele
Majoritatea absolută a experţilor în domeniu spun că, Cum se ştie, extremismele se alimentează reciproc. În următoare, protestele au măturat ca un val aproape
deocamdată, este puţin probabil ca Israelul să opereze un cele din urmă, filmuleţul a ajuns în atenţia unui realizator întreaga lume islamică şi s-au accentuat în cursul zilei
atac asupra centralelor nucleare ale Iranului atâta vreme egiptean de televiziune – şeicul Khaled Abdallah, care de 14 septembrie, când – după rugăciunile obişnuite
cât SUA nu vor da un semnal de „lumină verde“ în acest ţine propriile sale predici pe postul TV prin satelit (cu ale zilelor de vineri – şi mai mulţi demonstranţi au
sens. Numai că, fiind prinse în campania electorală în accente extremist-islamiste) Al-Nas. Abdallah, care ieşit în stradă. A continuat protestul din faţa ambasadei
vederea alegerilor prezidenţiale din noiembrie a.c., SUA oricum ataca verbal frecvent minoritatea coptă din SUA din Cairo, după cum alte proteste s-au aprins în
– prin Departamentul de Stat şi Departamentul Apărării – Egipt, a căpătat apă la moară: potrivit interpretării lui, faţa ambasadelor americane din Tripoli (oraş sinonim
au invitat în dese rânduri Israelul la reţinere. Poziţia SUA filmul era un atac al copţilor – sprijinit din America – din Liban), Tunis (Tunisia – ambasadele americană şi
spune că mai este încă timp pentru ca Iranul să cedeze asupra Profetului şi asupra Islamului. Pe 8 septembrie germană au fost atacate cu sticle incendiare), în Sudan,
în faţa sancţiunilor economice pe care lumea occidentală a.c. el a difuzat în emisiunea lui câteva fragmente din Kaşmir, Niger, Malaiezia sau Indonezia. Aproape peste
în ansamblu (inclusiv unele state arabe) le-au impus film (traduse în limba arabă) şi le-a înfierat zgomotos; tot se cerea expulzarea ambasadorului american din
Teheranului; în schimb, poziţia Israelului este că Iranul postată pe YouTube, emisiunea lui Abdallah a strâns în respectivele ţări – sub acuza că un film produs în SUA îl
poate avea bomba nucleară cel târziu până la mijlocul câteva zile peste 300 000 de vizionări. Evident că toţi batjocoreşte pe Profet7.
anului 2013 – şi atunci va fi prea târziu pentru un atac. cei care au urmărit interpretarea lui Abdallah (sau altele
asemănătoare) au fost şocaţi de sacrilegiul comis. Desigur, se poate vorbi aici despre ceea ce ne te­
Această diferenţă de perspectivă nu este decât
una dintre multele care au caracterizat relaţiile dintre Cei care s-au inflamat primii au fost salafiştii din Egipt

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 7
Eseu

Toponimie în orizont pelasgic Reografii Constantin
literare M. POPA

Î ntre cărţile primite de curând, îmi atrage secţiune, „Arutela > Arudela > Arudeal > Ardeal“, este imperative a lui Ernst Junger: „să nu îngădui ca viaţa
atenţia un titlu ciudat: La început fost-au sâga, utilizată în reconstituirea istoriei antice a Ardealului, cu să-ţi devină obişnuită“. Destinul său, sustras banalului,
sîgetul, siginii, apoi Sarmisegetusa. Autorul argumente solide, din categoria toponimelor invocate în a fost ocrotit de două spirite tutelare: Miron Radu
Paraschivescu, cel care l-a remarcat, în „Povestea
este profesorul timişorean Ion Pachia Tatomirescu, poet scrierile lui A. D. Xenopol, Vasile Pârvan sau Adrian Vorbii“, ca poet şi acad. Romulus Vulcănescu, generosul
omologator al teoriei semantismului sincretic a spaţiului
şi eseist cunoscut pentru preocupările sale din sfera Riza. Cea de-a doua parte este consacrată „Ţării Dacilor zigzagat – creastă de munte – abis – creastă de munte,
prin care pandurul daco-valah a cutezat să polemizeze
„zalmoxianismului“. de la Mureşul Mare/Tisa“, Maramureşului, cercetătorul cu blagianul spaţiu ondulatoriu.

Mefienţa cu care critica întâmpi­ aducând în demonstraţie „lucrarea Cărţi primite la redacţie

nă incursiunile literaţilor în zonele legilor lingvistice“ (fonetice), cu o • Richard Dawkins, Dumnezeu: o amăgire. Traducere
din limba engleză de Victor Godeanu, Ed. Curtea Veche,
obscure ale preistoriei, substraturile consecinţă surprinzătoare: stabilirea Bucureşti, 2012, 318 p.

bar­bare fiind răscolite tumultuos şi unei legi specifice: „În Dacia, sfânta • Alecu Ivan Ghilia, Chemarea destinului. Raport către
îngeri şi provocare pentru cititori, Ed. Editgraph, Buzău,
diletant, ca în cazul unui Ion Gheor­ apă (hidronimul) decide toponimul“. 2010, 344.

ghe, pare întrutotul justificată. „Re­ Incitantă, intensitatea de poezie a • Ioan Barbu, Îmblânzitorii de ape şi alţi mari anonimi,
Ed. „Antim Ivireanul“, Râmnicu-Vâlcea, 2012, 150 p.
volta fondului nostru nelatin“ (Lu­ excursului istoric din capitolul al
• Augustina Sanda Constantinescu, Carte veche
cian Blaga), cu antecedenţă în fai­ III-lea, „Pelasgii > Valahii – marii străină, sec. XVII-XVIII. Catalog ilustrativ, Ed. Conphys,
Râmnicu-Vâlcea, 2012, 42 p.
mosul articol al lui Hasdeu, „Perit-au anonimi prin imperii / istorii“.
• Andrei Kurkov, Prieten drag, tovarăş al răposatului.
dacii?“, alimentată de un rezistent De la legendă şi mit, autorul Traducere din limba rusă şi note de Antoaneta Olteanu,
Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2012, 220 p.
complex identitar, răbufneşte, din traversează „valurile migratoare“,
• Emil Catrinoiu, Ghidul mănăstirilor şi schiturilor din
când în când, până azi. „Poeţii, apoi luminează „orizonturile tem­ România, Ed. Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2012, 232 p.

mai cu seamă, sunt cei care-i răz­ porale“ homerice şi herodotice, pen­ • Un om pentru eternitate: Bartolomeu Valeriu Anania,
ediţie îngrijită de Ioan Şt. Lazăr, Ed. Petrescu, Râmnicu
bună pe daci, geţi, sciţi, sarmaţi tru a stărui asupra apogeului şi, în Vâlcea, 2012, 202 p.

etc., întorcându-i în mari peripeţii cele din urmă, a „sfârtecării Vala­hi­ • Régine Torrent, First Ladies. De la Eleanor Roosevelt
la Hillary Clinton. Traducere din limba franceză de
vizionare şi resuscitându-i în mari mii între roţile dinţate ale imperiilor Olimpia Coroamă, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2012,
336 p.
angoase mitice“, oserva maliţios Al. evmezice şi contemporane“. Secţi­
• Virgil Dumitrescu, Păcatele după Newton, Ed. Auto­
Cistelecan. unea finală, care dă titlul cărţii, re­ graf MJM, Craiova, 2012, 80 p.

Există însă şi situaţii ce solicită prezintă, de fapt, monografia cu­vân­ • Antimiana (II). Antologie de studii, comunicări şi ar­
ticole, volum îngrijit de Ioan Şt. Lazăr, Ed. Babel, Bacău,
o privire nuanţată, deşi situarea la tului sâgă (gresie, lespezi, stânci), 2012, 600 p.

frontiera înşelătoare între imaginar şi pachia_tatomirescu_saga.jpg a cărui reverberaţie semantică este • Nick Redfern, Secretele celebrităţii. Dosarele oficiale
ale celor bogaţi şi faimoşi. Traducere din limba engleză
ştiinţă (nu am în vedere aici istoria, ci urmărită în nu mai puţin de 229 de Marius Chitoşcă şi Bogdan Georgescu, Ed. Curtea
Veche, Bucureşti, 2009, 216 p.
toate ramurile lingvisticii), cantitatea inerentă de mister articole (intrări)., exemplare pentru sagacitatea cer­

şi supoziţie arbitrară provoacă numeroase opoziţii în cetătorului. Reţin, din motive sentimentale, cele notate

acceptarea unor demersuri considerate excentricităţi. în dreptul termenului sâg: „Sâg (Sîg) / Sig, din aria

Ion Pachia Tatomirescu ar putea fi taxat drept un Daciei Porolissene, este azi o comună carpatină din

excentric atunci când se declară „dac – valah şi pandur“. judeţul Sălaj, de un pitoresc neasemuit, întinsă pe 40

Aceasta îmi aminteşte, evident toute proportion gardée, de kilometri pătraţi; numele comunei vine de la satul

de spusele unui mare artist: „mă proclam Salvador Dalí, – reşedinţă, Sîg (desemnând locul cu sâgă / gresie [...]

catolic, apostolic, roman şi român“. Nu este greu să Comuna Sîg, de la interferenţa dintre Muntele Şes şi

sesizăm ironia paradoxală conţinută în opoziţia celor Munţii Meseşului, în depresiunea Silvaniei, are în raza

două afirmaţii. Pe de o parte, exaltatul admirator al sa, în afară de satul de la care-i vine numele, încă patru

Împăratului Traian, principalul vinovat al „schimonosirii sate“. Mă opresc la satul „Tusa (localitate ce se distinge

fibrei candide a neamului dând-o pre lătinie“ (Nichifor prin morile de apă, în perfectă stare de funcţionare, dar

Crainic, apud Al. C.), iar pe de lată parte, cel puţin şi printr-un guguion – cucuion / muncel – împădurit, pe

extravagantul nostru autor care pune semnul egalităţii care se află ruinele unui turn de davă, zidurile – murus

derivative între pelasg şi valah. dacicus – necercetate încă sistematic de arheologi)“, sat

Ceea ce rămâne legitim în atitudinea lui Ion Pachia în care mi-am petrecut vacanţele din timpul studenţiei

Tatomirescu este consecvenţa, efortul de a-şi impune clujene şi punct repetat de plecare spre castelul lui

adevărul său prin studiul sistematic întins pe durata Octavian Goga de la Ciucea.

câtorva decenii. Recenta sa carte are o structură Cred că Ion Pachia Tatomirescu, aflat la vârsta

cvadripartită. Metoda vectorizărilor semantice, în prima deplinei maturităţi creatoare, poate subscrie exprimării

→ mem mai mult: un autentic „război al civilizaţiilor“. pe cale să obţină – într-un interval de timp mai lung sau turişti evrei, şoferul bulgar şi teroristul kamikaze, presupus a fi
Pe de o parte avem civilizaţia occidentală a raţiunii, mai scurt –, dacă niciun atac decisiv nu-l va împiedica, iranian).
3. „Israeli PM seeks to avoid Iran strike“, depeşă Agènce
toleranţei şi dialogului (care garantează libertatea de bomba atomică. Va deveni el mai responsabil prin
France Presse preluată de Qatar Tribune, 12 septembrie 2012,
expresie chiar şi pentru producţii penibile, precum acest aceasta sau, dimpotrivă, va deveni şi mai radical?
Şi astfel cercul se închide şi revenim la temerile p. 3.
film care a detonat recentele evenimente), iar pe alta 4. Bobby Gosh, „Death în Benghazi“, în Time, 24 septembrie

este civilizaţia islamului radical, bazată pe teocraţie, şi frustrările cu care începusem, ale premierului
intoleranţă şi respect dogmatic faţă de litera religiei8. Pe israelian Netanyahu. Pe 16 septembrie a.c., intervievat 2012, p. 20. Din acest articol provin şi datele care urmează despre
de o parte aveam lumea islamică, ce nu poate concepe de programul „Meet the Press“ al canalului american filmul care a aprins lumea islamică.
5. Copţii sunt minoritatea creştină din Egipt, estimată între 8
că preşedintele Obama şi oricare alt american nu pot fi NBC şi de canalul CNN, Netanyahu a comparat furia
traşi la răspundere pentru un film produs în SUA, iar străzii din Benghazi cu ceea ce s-ar putea întâmpla şi 10% din populaţie. În ultimii ani, mai multe atacuri la adresa
pe de altă parte avem milioanele de americani care se în cazul în care, peste 6 sau 7 luni, Iranul ar intra în ei au fost comise de fanatici musulmani. Noul preşedinte al
întreabă de ce SUA se implică în „salvarea“ unor ţări posesia bombei nucleare; încă odată, el a insistat asupra Egiptului, Mohamed Morsi, a promis protecţia ei şi egalitatea în
(precum Libia sau Egipt) când tot ce primesc în schimb dorinţei Israelului ca SUA să impună un ultimatum clar faţa legii.
6. „US envoy, 3 others killed in Benghazi“, în The Peninsula,
este antipatie, un val de acuze pentru lucruri pe care nu (o „linie roşie“) asupra programului nuclear iranian. De
cealaltă parte, ambasadoarea SUA la ONU, Susan Rice, 13 septembrie 2012, p. 1.
le controlează şi manifestaţii ostile în stradă9. 7. Heba Saleh, „Film fury ripples across globe“, în Financial

Pe 14 februarie 1989 – reaminteşte Ignatieff –, i-a răspuns că „Mai este încă timp pentru ca presiunile Times, 15-16 septembrie 2012, p. 5.

ayatollahul Homeini al Iranului lansa o condamnare la asupra Iranului să-şi facă efectul“11. 8. Michael Ignatieff, „We still have much to learn from

moarte pe adresa scriitorului Salman Rushdie (autorul Povestea, cu filme sau fără, merge mai departe. Rushdie’s fatwa years“, idem, p. 9.

Versetelor satanice) şi acest edict n-a fost ridicat nici 9. „Murder in Lybia“, în The Economist, 15 septembrie 2012,

azi, după 23 de ani. Mai mult: în chiar această lună, 1. „US pauses 11th time for Sept. 11 victims“, depeşă Reuters p. 9.

după scandalul cu Inocenţa musulmanilor, recompensa 10. „Iranian group ups price on Rushdie’s head“, depeşă
pentru omorârea lui Rushdie a fost mărită la 3,3 milioane preluată de The Peninsula, 12 septembrie 2012, p. 10.
2. Amintesc în context atentatul din staţiunea bulgară Burgas, Reuters preluată în The Peninsula, 17 septembrie 2012, p. 8.
de dolari10 (deşi scriitorul britanic de origine indiană n-a
avut niciun amestec în producerea filmului respectiv). din 18 iulie a.c., în urma căruia explozia unui autocar în care se 11. „US-Israeli gap over Iran’s N-plan grows“, depeşă AFP

Acelaşi Iran, aflat tot sub o conducere religioasă, este aflau turişti israelieni a condus la moartea a opt persoane (opt preluată de Qatar Tribune, 17 septembrie 2012, p. 14.

8 Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Traduttore / Arhivele Nordului
Traditore
Ioan

LASCU sau Pasiunea pentru trecut

L aMargueriteYourcenar,tema lea sau, în fine, de prezent. Este efectiv reciproc. În acest fel, apar dificultăţi mare parte a documentelor – Arhivele
trecutului este recurentă, deci în cauză o defilare, o autentică paradă a reale ce survin din bogăţia lexicală şi Nordului. De altfel, în multe cărţi semnate
irecuzabilă. Triada Labirintul istoriei de dragul trecutului şi al propriei semantică a operei lui Marguerite Your­ Marguerite Yourcenar ficţiunea se
lumii alcătuită din Amintiri pioase, sale identităţi. cenar, dar aceasta este, cum se zice, altă amestecă cu documentarul, cel din urmă
Arhivele Nordului şi Ce? – Eternitatea mâncare de peşte, având în vedere că fiind un fel de supliment al celei dintâi,
este cea mai potrivită dovadă în acest Este inevitabilă şi evidenţierea faptului demersul nostru de acum se îndreaptă aşa cum autoarea a menţionat în Nota de
sens, în timp ce Memoriile lui Hadrian că aproape toate cărţile lui Marguerite către pasiunea ei pentru trecut, în cea la sfârşitul Memoriilor lui Hadrian.
şi Opera la negru întăresc această Yourcenar sunt de obicei urmate de note mai mare parte a operei şi în particular în
primă constatare. De la început, trebuie de autor. De altminteri, în Memoriile Arhivele Nordului. Pariul cărţii, e vorba de Arhivele
subliniată diferenţa dar şi simbioza, la lui Hadrian scriitoarea recunoaşte că o Nordului, este dezvăluit chiar de la
autoarea în discuţie, dintre trecutul istoric reconstrucţie istorică a epocii respective Trilogia care formează Labirintul lu­ prima pagină: „Într-un volum destinat
propriu zis, trecutul istoric referitor la se apropie, în anumite privinţe, de istoria mii, respectiv Amintiri pioase (I), Arhivele să formeze cu acesta cele două panouri
familie şi trecutul autobiografic. Alt­ propriu zisă, iar în altele de poezie. Nordului (II) şi Ce? – Eternitatea (III), ale unui diptic (este vorba de Amintiri
fel spus dintre istorie, genealogie şi După Marguerite Yourcenar romanul este în întregime consacrată istoriei de pioase, n. n.), am încercat să evoc un
propria existenţă. Însă este oare aceasta familie. Prima carte vizează ramura ma­ cuplu din La Belle Époque, tatăl şi
o diferenţă clar delimitată, un act de pare să vizeze mai degrabă adevărul ternă, a doua ramura paternă, în timp mama mea, să trec după aceea dincolo
continuitate, o reţea indestructibilă ce documentar, în vreme ce poezia vizează ce a treia redă viaţa copilei şi a tinerei de perioada lor spre ascendenţii materni
conţine într-un anume fel existenţa celei fără îndoială imaginaţia, intuiţia ce Margareta. Am avut în vedere şi am instalaţi în Belgia secolului al XIX-lea
care scormoneşte în acel trecut pentru completează lacunele documentelor. Însă examinat Arhivele Nordului în primul şi apoi, cu mai multe lacune şi figuri
a ajunge la propria identitate? După „valoarea umană“ ar trebui completată rând pentru abundenţa de amănunte do­ neclare, până la Liège-ul epocii rococo
Marguerite Yourcenar pasiunea pentru prin fidelitatea faţă de fapte. De aceea, cumentare, mai ales în primele două părţi: şi respectiv până în Evul Mediu. O dată
trecut se leagă de dragostea de viaţă, de puţin mai încolo, scriitoarea pune la Noaptea timpurilor şi Reţeaua. Ramura sau de vreo două ori, printr-un efort de
dorinţa de a trăi. Teza ei este destul de dispoziţia cititorului lista principalelor paternă este urmărită în timp cu ajutorul imaginaţie şi renunţând brusc să mă mai
simplă: viaţa aparţine mai mult trecutului texte pe care se sprijină construcţia documentelor scrise, al tablourilor şi menţin în trecut graţie acelei corzi rigide
decât prezentului. Prezentul va fi mereu cărţii. Lista respectivă ar fi conformă al fotografiilor de familie, cercetarea care este istoria unei familii, am încercat
fugitiv, zburător, deşi uneori el ne pare cu practica lui Jean Racine, care, în pornind de la sfârşitul Evului Mediu. să mă avânt până în epoca romană sau
etern. Atunci când iubeşti viaţa, iubeşti prefeţele tragediilor sale, enumera cu Detaliile abundă, iar genealogia este atât preromană.
trecutul, şi acela este trecutul care a grijă sursele documentare. În acest fel, de stufoasă şi de sinuoasă încât această
supravieţuit în amintire, iar acel trecut ar urmând exemplul aceluiaşi Racine, ar parte a cărţii, cel puţin la prima vedere, Am vrut să urmez aici demersul
putea fi pur şi simplu nemilos, superb sau fi trebuit indicate pasajele, mai puţin este mai greu de înţeles sub aspectul contrar, să pornesc direct de la vechimea
brutal, ori poate rămâne deseori anonim. numeroase, în care scriitorul a îndrăznit cronologiei şi al înrudirilor. Este nevoie nec­ ercetată ca să ajung în sfârşit, di­
Trecutul nu este aşadar vârsta de aur, ci să completeze istoria, sau să o modifice de o atenţie crescută pentru a obţine o minuând într-atât câmpul ce se oferea
reţeaua vitală care ne conţine şi care ne cu prudenţă. imagine fidelă. Nu este neglijată nicio privirii, dar precizând, conturând mai
hrăneşte în timpul vieţii şi după moarte. sursă în Nota finală autoarea mărturisind mult personalităţile umane, până în
În timpul vieţii – e simplu, căci existenţa În Nota care încheie Ce? – Eternitatea ca de obicei că: „Paginile consacrate oraşul Lille din secolul al XIX-lea, până
noastră recognoscibilă se concentrează dar care se datorează, de data aceasta, istoriei familiei C. de C., înainte de Re­ la menajul corect şi puţin consolidat al
în trecut, dar după moarte e ceva nesigur traducătoarei Angela Cismaş, suntem voluţie, se bazează pe documente ex­trase unui bărbat din marea burghezie şi al unei
– ar fi nevoie de altă memorie şi de altă informaţi că autoarea face recurs la din arhivele familiale şi pe câteva lucrări burgheze serioase din vremea celui de Al
intruziune în aceeaşi reţea care să se anumite opere de tinereţe precum No­ de genealogie, aproape întotdeauna având Doilea Imperiu, în fine până la acest om
identifice singure cu nodurile şi cu firele ua Eurydice şi la perioadele trăite în o circulaţie restrânsă, între care se cuvine aflat într-o perpetuă criză matrimonială
ei. Austria, Italia şi Grecia înainte de al să cităm Genealogia familiei Cleenewerk care a fost tatăl meu, până la o fetiţă care a
Chiar acesta este cazul lui Marguerite doilea război mondial. Iată cum propriile şi Crayencourt, scrisă de fratele meu deprins câte ceva din ale vieţii, între 1903
Yourcenar – reînsufleţirea, pentru ca ea cărţi şi propria biografie devin surse do­ Michel (1944), completată apoi prin şi 1912, pe o colină din Flandra franceză.
însăşi să se recunoască acolo în pos­ cumentare pentru ultimul ei volum şi nu diverse lucrări şi demersuri de cercetare Dacă timpul şi energia îmi vin de acolo,
tura de om viu. Ea va exista dacă are numai, ceea ce ne îndreptăţeşte să ne ale fiului acestuia căruia îi adresez toate voi continua până în 1914, până în 1939,
un trecut, situaţie aproape ca într-o gândim de acum la o poietică manifestă a mulţumirile pentru neobosita strădanie. până în momentul când condeiul îmi va
dramă existenţialistă: fără trecut nu operei la Marguerite Yourcenar. Trecutul Altă lucrare, Familia Bieswal de Paul scăpa din mână. Rămâne de văzut.“
există devenire, nu poţi avea o existenţă este, de departe, principiul structurant Bieswal (1970), conţine anumite capitole
autentică şi, la urma urmei, nu poţi al operei. Istoria aceluiaşi trecut este care depăşesc de departe în interes simpla Toate acestea par să fie fragmente
dobândi o identitate. Drama nemărturisită partea vizibilă a aisbergului, în vreme înregistrare genealogică, constituind un dintr-un program foarte clar şi pragmatic
a lui Marguerite Yourcenar poate să ce partea ascunsă, de mare greutate, este preţios aport la istoria un orăşel din nor­ al unui creator obstinat şi decis să mear­
fie recuperarea trecutului strămoşilor grija pentru detalii şi rafinamentul limbii, dul Franţei sub vechiul regim. gă până la capăt, până în clipa când
în scopul reconfortării prezentului ei. cultul pentru stil. Limba se complică din moartea îi va smulge pana din mână. Iar
Juisarea intelectuală a identităţii o pricina multitudinii detaliilor emergente, Pornind de la tinereţea bunicului meu, Marguerite Yourcenar nu şi-a abandonat
tiranizează în secret iar această juisare are la rândul lor, din minuţia şi din scrupulele Michel-Charles, o mulţime de informaţii ni­ciodată planurile. Ea a fost mereu dis­
suficient de a face cu narcisismul operei documentare. Nu este greu de observat că provin din povestirile spuse de el fiului ponibilă pentru mari eforturi fizice şi
acesta fiind, aproape în întregime pare-se, detaliile şi limba, stilul, se condiţionează său, Michel. Totuşi, graţie câtorva texte intelectuale în vederea desăvârşirii unei
o variantă a motivului oglinzii, în sensul rămase de la el am încercat să reconstitui opere realmente magnifice, care ne re­
de oglindire în trecut pentru întrezărirea imaginea bunicului şi trebuie din nou să aduce în faţa ochilor identitatea unei scri­
propriei imagini. Ajunşi în acest punct am mulţumesc lui Georges de Crayencourt itoare răzbind prin veacuri.
putea spune că nu e prea greu să abordăm pentru că mi-a făcut rost de fotocopia
o poietică a operei lui Marguerite Your­ albumelor de călătorie ale lui Michel- Între traducerile în limba română
cenar, având în vedere că sursele şi re­ Charles, precum şi de câteva notaţii menţionăm Memoriile lui Hadrian şi
sursele documentare, biografice şi in­ privitoare la familie sau evocatoare ale Ce? – Eternitatea. Prima carte a apărut
tenţionale sunt la îndemâna tuturor crit­i­ unor episoade din viaţa lui (accidentul la E­ditura Cartea Românească, în 1983,
cilor interesaţi, lucru posibil tocmai gra­ de cale ferată de la Versailles, din 1842, în traducerea lui Mihai Gramatopol,
ţie aportului declarat al autoarei. revoluţia de la 1848 la Lille, accidentul iar a doua, la Editura Univers, în 1993,
Juisarea de natură intelectuală înt­âl­ ce a provocat moartea fiicei sale, versiunea românească aparţinându-i
neşte mai întâi plăcerea cercetării do­ Gabrielle, în 1866). Domnului René Angelei Cismaş. La aceeaşi editură, în
cu­mentelor. Nu există nicio operă citată Robinet, director al Arhivelor de Nord, îi 1987, au fost publicate Amintiri pioase
care să nu fie amprentată documentar, datorez comunicarea câtorva documente şi Arhivele Nordului. Ce? – Eternitatea
fie că este vorba de antichitatea romană, importante privindu-i pe Michel-Charles venea deci „să completeze tripticul auto­
fie de Evul Mediu, fie de secolele al si pe socrul său, Amable Dufresne.“ biografic pe care Marguerite Yourc­ enar,
XVI-lea, al XVII-lea sau al XVIII-lea, una din cele mai mari romanciere ale
de epoca burgheză a secolului al XIX- După lectura acestui fragment din secolului nostru [trecut, n. n.], îl numeşte
acea Notă finală ne putem da uşor seama Labirintul lumii“, se spune în menţiunea
că titlul cărţii este preluat ca atare de editorului român al acestei ultime cărţi a
la instituţia care i-a furnizat cea mai solitarei scriitoare, membră a Academiei
Franceze.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 9

Î n Surâsul abundenţei. Cunoaştere Doinaş ca poet Obsesii Marian Victor
lirică şi modele ideologice la rezumat şi prezumat BUCIU
Ştefan Aug. Doinaş, ediţia a doua
revăzută şi adăugită (Fundaţia Culturală unice „treptat face figură de poet naţional, nu diacronic, admiţând să fie taxat drept ei. O nuv­ elă de Arno Schmidt are ca mesaj
Secolul 21, Bucureşti, 2004), lectura este larg acceptat ca atare“. Lasă că a mai
erudită teoretic şi artistic (poetic), mergând stabili un statut de poet naţional poate anacronic, de pildă, atunci când afirmă că pacea scriitorilor survine după deplina
până la o formă de elementară spontaneitate: stârni abundente surâsuri. Interesant e că,
„Aici, ne vedem nevoiţi să dăm cărţile pe în acest caz, criticul nu doar constată, dar „o întreagă dimensiune etic-pedagogică uitare. Nuvela, Tina sau despre nemurire,
faţă“. Raporturile monografului cu lecturile el chiar determină, deşi nu în gradul exact
anterioare asupra operei comentate sunt de evaluare. „Enciclopedii internaţionale (a) esteticului“. E aici o gândire cu dus e reamintită în articolul Proza germană
de primă suprafaţă. Undeva el constată îi consacră articole“, citim în ambele edi­
„nesiguranţe“ în „plasarea“ baladelor lui ţii ale monografiei sale. În cea de-a doua şi întors. Nemoianu nu pierde, însă, din postbelică: revizuiri personale, în Scrisul
Doinaş. Taxează explicit şi „superficialitatea situaţia diferă: „L-am introdus în enci­clo­
lecturii“. Există aici corelaţii şi comparaţii pedii internaţionale din Apus“, citim la vedere identitatea creatoare, readusă chiar Românesc, nr. 4, 2012, legat de „nemurirea
îndrăzneţe, cu poeţi minori cu totul depăşiţi addenda, într-un interviu, în care pome­
de Doinaş, asemănat în trecere şi cu W. neşte distanţat „figuri importante“ din în prima linie a gândirii critice: „n-am de ca pacoste“. Tema e frecventată şi de J.
Stevens, R. Darío, G. Benn. tinereţea sa românească. Poetul emulează
Seninătatea rodnică e cauza şi împli­ cu propriile traduceri, aspect, de altfel, nu gând să neg caracterul predominant estetic Saramago într-un roman târziu al său.
nirea poeziei lui Doinaş, a literaturii lui pentru prima oară constatat.
în ansamblu, se-nţelege că şi aceea, re­ al scrisului său“. Moartea este întrevăzută de creştinul or­
cunoscută de autor şi exeget, a demisiei Sensul poeziei acestui autor trăitor în
de conştiinţă etică şi estetică, din prima (post)modernitate, e drept că într-un spaţiu Filosofic,Doinaşarscrieopoezie„kanti­ todox ca dezintegrare fizică şi reintegrare
perioadă a regimului totalitarist comunist. literar românesc, nu este unul facultativ, ci
Emergenţa spectrală balizează poetica. V. chiar obligatoriu. Interpretul îl marchează ană şi platonică“. Ontologia poetică se miş­ spirituală, chiar „integrarea persoanei în
Nemoianu susţine la vedere „teza noastră cu insistenţă, în întreaga sa diversitate. De
despre explozia şi divergenţa cursurilor la prezenţă sigură: „unitatea lumii“, armonia că între real, semi-real, gol, vizionar. Epis­ patrimoniul socio-istoric al unor lumi
poetice la Doinaş“. În acest caz, ca autor secretă a lucrurilor, univers tainic, desluşiri
lesne, confruntarea cu taina, atingerea celor te­mologic, poezia lui Doinaş îi apare ca o mai mari sau mai mici, o integrare aflată
Ştefan Augustin Doinaş mai ascunse taine, „blândă înţelegere“; la
incertitudine: falsă înţelegere, interpretări „dramă a cunoaşterii“. Ea merge dinspre în complexe dialectici cu timpul, cu
din grupul sibian din vremea Celui De- multiple sau false în text, lipsă de sens,
Al Doilea Război Mondial, genul proxim sensuri pierdute. „dislocarea epistemologicului spre politic“. oamenii dimprejur, cu propria viaţă în toate
determină diferenţa specifică. Întregului
Cerc de la Sibiu îi e proprie „abundenţa Nu lipseşte, deşi e mai puţin dezvăluită, Demers sociologizant face Nemoianu şi condiţiile şi complexităţile ei.“
intelectuală şi culturală“. Această rodnicie latura retoricii, a limbii poetice, în poem
creatoare depăşeşte, evident prin estetic, şi în meditaţia asupra acestuia. Nemoianu când explică poezia, deopotrivă cu alte Religia omului, nu a operei, nu putea fi
etica autorului, oscilând între compromis observă „obsesia problematicii limbajului“,
şi atitudine curajoasă. Exegetul citeşte constată că „reflexiile despre limbă (sunt) o cauzalităţi, prin mediul social de origine al ocolită de interpretul, nu doar sociologizant,
dinspre tematic spre poetologic, cu posibila parte nodală a activităţii poetului“, dă şi o
credinţă în răspăr că tema n-ar fi neutră probă textuală: „ce limbă subversivă“. scriitorului. dar şi spiritualizant. Doinaş e fixat religios
din punct de vedere estetic, dimpotrivă,
ar fi chiar decisivă. „Limpede este însă că Studiu tematist, el nu evită poeticile aşa Când şi-a reeditat monografia, singura ca fiind convenţional prin origine rurală,
unitatea operei lui Doinaş se cere căutată nu zise de curent, dar apar puse în treacăt la
în stil, nici în ton – dimpotrivă, acestea sunt lucru,tocmaipentruevidenţiereadivergenţei despre cel considerat de el poet naţional, atras spre mistică la senectute, mai ales
de o uluitoare diversitate, se lipesc bucuros de discurs, a proteismului creator, altfel
şi labil de alţii, de contemporani poetici, de reducţia la ele este clar amendată. Vom Nemoianu a reacţionat biografic şi ideologic prin soţie. Monografia are şi o dimensiune
înaintaşi, de marii artişti ai lumii traduşi parcurge, aşadar, mici inferenţe prin supra-
cu atâta pătimaş entuziasm. Nu, această infra-realism, expresionism, sintetism, la documentarea dezvăluită postum privind (auto)biografică, exegetul nu ascunde apro­
unitate este asigurată numai prin tematica acesta din urmă nu obligatoriu avangardist
epistemologică, opţiunea unui mare raţio­ la modul autohton. Sintetismul modern şi – colaborarea lui Doinaş cu Securitatea co­ pierea de Doinaş şi toţi ceilalţi membrii ai
nalist şi a unui mare umanist, opţiunea tot aici rămânând – postmodern ar rămâne
pentru un traseu oarecum paralel cu cel emblema acestei opere poetice. „Asemenea munistă. Fapt bine şi divers camuflat, li­te­ grupului literar de la Sibiu. Există chiar o
al ştiinţelor contemporane.“ Cunoaştere, lui Yeats în poezia engleză, Doinaş repre­
raţiune, umanism – sunt dincolo şi totodată zintă un veritabil rezumat al întregii dez­ rar, civic, politic, de protagonist. Crit­icul recunoscută „înrudire prin alianţă“ între
în miezul creaţiei de forme artistice. Doinaş voltări poetice moderne.“ E chiar con­cluzia
edifică un „monument al unui umanism acestui studiu despre Doinaş, canonizat ca discută, aşadar, ceea ce numeşte su­pra­ monografist şi subiectul studiat.
liberal românesc creator“. Criticul her­ „mare poet şi gânditor“.
meneut remarcă „omogenizarea“ în relaţia vieţuirea în comunism a unui om „armat cu Virgil Nemoianu se erijează în energic
dintre adevăr, bine, frumos. Omogeniza­ Viersuirea acestui „proteic poet“ este
rea adăugată divergenţelor deja semnalate. ex­pusă în latura fundamentală a unei dia­ valori înalte şi viclenie eficientă“. Dictatura martor şi avocat al împricinatului. A apă­
Omo­genizarea conotată critic, atât de lectici poetice. Există şi un strat meta­
dras­tic. Aduc aici aminte o propoziţie a poetic evident. Omogenitatea ambiguă istorică apare, cu evidenţă, ca circumstanţă rat, notează el, „denigrarea“ lui Doinaş
autorului din O teorie a secundarului: apare cantonată în alegoricul pamfletar.
„O­mogenitatea este înrudită de aproape cu Extremele ajung marcate de liberalism şi puternic atentua(n)tă. în revista ieşeană Convorbiri literare, din
moartea.“ conservatorism, cu termeni de ideologie,
indicatoare de repere estetice. Radicalismul Un capitol titrează decis Doinaş in­ iunie 2004. Cum îl (re)aşază pe poet? Iată.
Binişor encomiastic şi mitizant, exe­ poetic îi apare comentatorului comparabil
getul notează că subiectul monografiei lui cu… Nu-ul lui E. Ionescu! De partea cea­ trând în istorie. Monograful este fascinat El n-ar fost disident, dar nici aservit. „Tem­
laltă se găseşte o „poezie conservatoare“.
Dominantă, deşi discretă, nu doar în poezie, de subiectul său creator. Doinaş îi apare perament blajin şi acomodant“, capătă şi
dar în edificiul operei, e „rivalitatea tacită
cu Lucian Blaga“. stră­lucitor şi în erori, ca figură politico- unele îndrăzneli. E foarte largă accepţia

Estetic, poetul îi apare nuanţat, spectral, filos­ ofică emblematică în relaţie cu tota­ morală a lui Doinaş, solidificat atât de bine,
impur. Sociologismul îl însoţeşte şi aici pe
criticul care vede constant în literatură mai litarismul. La marca artistică originară, cât şi de rău: „de la sublim la turpitudine“.
mult decât artisticul. Evidenţiază aşadar
„transferul în estetic al unui model social“. Aradul Biedermeier, e raportat insul tul­ La Nemoianu, asta echivalează cu com­
Nesocoteşte metamorfozele imanente poe­
ziei, nu identifică paradigme, moduri, for­ burat, „un nesătul al cunoaşterii“, „un ba­ plexitatea determinată istoric. Nici disi­
me, formule etc. Conceptul său de poe­
zie este larg, lax, organicist şi sincronic, laur informaţional“. Politic, liberal, n-a dent, nici aservit, dar omogenizând etero­

aderat la PCR (V. Nemoianu, o recunoaşte, genitatea din sublim şi turpitudine, Doinaş

da), apoi a semnat în dictatură scrisoarea e proiectat amoral, dincolo de bine şi de

de protest a celor 7 intelectuali. Volumul rău. Ca „ceilalţi confraţi“, între elitism şi

de poeme Vânătoare cu şoim a fost atacat grobianism, Şt. Augustin Doinaş rămâne

ideologic. „Te întrebi uneori: dar cenzura distins printr-un „remarcabil echilibru“.

ce păzea?“, notează, înduioşător-utopic. Monograful scrie, ca de obicei, într-un

Po­etul proteic, metamorfozat decenal, stil matur şi multiplu instruit. Nu e apli­cat

elitist, liberalist, la senectute, scrie etic- rigid şi arid, ajunge chiar la forme memo­

religios: „poemele atât de neietătoare şi rabile, rapid găsite („păstor şi păstrător“,

de înveninate de după 1989“, pasalmii – şi de exemplu). Cum a mărturisit, elaborarea

aici sunt citaţi cu căldură împricinaţii în cărţii s-a întâmplat la tinereţe, fiind re­

psaltire Vasile Militaru şi Eugen Dorcescu. luată şi completată după cotitura istorică

Poetului li se adaugă nuvelistul, criticul, postcomnistă. Urmele stilistice ale primei

teoreticianul, dramaturgul – piesa tragică scrieri se văd rareori. Doar atunci, niciodată

Brutus, cu sens antiregicid şi antitotalitar, ulterior, n-a mai recurs Nemoianu la ex­

e exaltată de critic. Bilanţul criticului presii precum „multiplele contradicţii“.

de poezie Doinaş rămâne în ansamblu N-a părăsit însă dialectica. Sau n-a fost el

„pozitiv“, cu erori recunoscute. Spre o­noa­ părăsit de ea.

rea exegetului, acesta nu

îşi anesteziază luciditat­ea

atunci când notează „troc­ ul

cinic“, niciodată suf­icient

sancţionat, fie spus în

paranteză, la noi, în cri­tică,

între critici.

V. Nemoianu aminteş­

te rez­ istenţa ro­m­ ânească

la fas­c­ ism şi mai ales

la com­­ un­ ism, disidenţa,

„re­z­ is­tenţa prin cultu­

ră“ (cu ghil­­imele), îm­

po­tri­vi­rea crea­ toare. Se

pron­ unţ­ă îm­potriva uitării

perso­na­lităţii şi a numelui Fănuş Neagu şi Ştefan Augustin Doinaş – 1993 (Foto: I. Cucu)

10 Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Scrisori Neil Armstrong
şi Lance Armstrong
Dumitru Radu
POPESCU

Domnule Ovidiu Ghidirmic, Univers, o vârstă matusalemică, trecând La 40 de ani, Lance Armstrong e un cămaşă, degajat, sportiv, fără să ţină cont
Întotdeauna privim luna de jos în sus! şi de ceasul biologic al morţii, eram gata- falit, un nume de ocară, un trişor, a dictat de frustrările filosofilor bulimici de la
gata să spun că Neil Armstrong va fi Scula texană! La 80 de ani, murind, Neil Magistrala Bulă Texană care şi-au pus
De asta suntem siguri şi putem chiar jura scutit de moarte! Armstrong rămâne cel mai mare trişor degetele pe fruntea lui Lance Armstrong,
pe Biblia procurorilor că luna e departe, cosmic, întărind teoriile conspiraţiei – declarându-l escroc, s-a întâlnit la Casa
luminoasă, în ceruri, nu la picioarele Culmea, prin acel pas mic într-un printre care, cea fundamentală, vorbeşte Albă cu sutele de americani medaliaţi
noastre. Neil Armstrong a fost primul om univers atât de mare, Neil Armstrong despre Studioul de la Hollywood, unde la Olimpiada de la Londra şi n-a pus
care a privit luna cam din toate părţile, n-a trecut nici de zodia sa pământească, s-a turnat „Coborârea pe lună“, în rolul deasupra fericirii lor suspiciunea de do­
de: el şi Buzz Aldrin s-au aflat timp de dar nici de scepticismul ironic al unor principal cu figurantul care avea să paj şi de fraudă cosmică!
21 de ore pe suprafaţa lunii... Ei, da, dar înţelepţi contemporani! Care au zis: rămână mut, la ferma sa dichisită cu
„Ce erou al Americii, al lumii?! Că dolari – peşin!... Ar fi fost penibil ca la sfârşitul aces­tei
trebuie imediat subliniat că Armstrong şi după înapoierea de pe lună s-a retras la ceremonii sportive să apară nişte magis­
Aldrin, din 21 de ore şi jumătate, mai mult vatră, în singurătate, n-a dat interviuri Lens Armstrong a fost umilit de traţi autocefali, independenţi şi suve­
de două ore şi jumătate au stat pe solul şi n-a ţinut conferinţe despre pasul său pros­tia Americii, independentă şi suve­ rani, cu câteva rapoarte între măs­ ele,
lunar, în afara modulului!... Armstrong, extraterestru?! A, ceea ce trebuise să rană?... Să-i retragi toate titlurile unui jurând printre dinţi că înotătorii, bas­
se ştie, a fost cel dintâi om care a făcut spună, spusese, păşind pe lună în văzul şi sportiv care, cu moartea în el, învingând chetb­ aliştii, atleţii – toţi componenţii lo­
primul pas pe lună şi a spus, emoţionat: auzul omenirii întregi?! Care lună, care şi cucerind de şapte ori la rând Turul tului olimpic american n-au renunţat ani
„Este un pas mic pentru om, un salt uriaş pas!?“ Franţei, a fost ovaţionat de întreaga su­ de zile la atâtea bucurii tinereşti, întru
pentru omenire“. Da, Armstrong a fost flare omenească, e ceva de râsul curcilor gloria sportivă a lor şi a Americii, nu,
primul pământean care a privit luna de Ei, tocmai de aici i s-a tras beleaua! europene! S-a dopat pentru bani şi pen­ ei au căutat, fraudulos, prin dopaj ultra­
sus în jos, luna fiind la picioarele sale, S-a spus: Neil Armstrong, cel mai mare tru o glorie penibilă, sau s-a folosit de sofisticat, să câştige titluri şi dolari, în
sub tălpile sale! impostor al istoriei!... N-a călcat pe lună! anumite medicamente care l-au oblig­ at dezavantajul sportivilor cinstiţi şi cu frică
Totul a fost o escrocherie, un film SF, să nu moară? Fraţilor, cârnaţilor, cas­ de Dumnezeu! Răgnetele autocefalilor,
Transformarea unui corp ceresc care să le arate ruşilor că americanii o traveţilor muraţi, dopajul este astăzi, de furibunde, nu i-au asurzit urechile lui
magic, romantic, într-o realitate palpabilă luaseră înaintea paşilor vreunui Gagarin! la Barcelona la Berlin, şi din China în Obama, cum nu l-au clintit nici mesajele
– pe care să şi calci în voie! – îmblânzind Prima dovadă: umbra impostorului de California, floare la ureche!... Se îndoieş­ ironice ale cineaştilor ştiinţifici şi politici
necunoscutul, anulând imposibilul şi, pe romantica lună! Chiar după înmor­ te cineva de progresele medicinei? Poate care cereau ştergerea onoarei selenare de
în absenţa unui creator supranatural, mântarea sa, în onorurile Americii, între­ nişte ortodocşi care vor să-şi câştige o pe chipul lui Neil Armstrong!
validând o magie, o utopie, iată saltul barea ironică îşi fâlfâie fustele: A fost glorie de americani liniştiţi!
uriaş făcut de Armstrong pentru omenire Armstrong un erou sau a fost un figurant Unde vom descoperi şi noi un pre­
– cu un singur pas mic!... într-o peliculă frauduloasă? Eu aş fi încântat dacă toţi cei atinşi de şedinte negru-tuci, fără cravată de stat,
cancer s-ar dopa şi ar participa, cu mi­ care să ne scutească de pustiitoarea Si­
Că numele lui Armstrong se leagă din Dar cu biciclistul Lance Armstrong lioanele, la Turul Franţei, şi ar ajunge, berie culturală îngheţată-bocnă? O, văd
acea clipă de nemurire e ceva firesc, deşi ce se-ntâmplă? N-a murit încă, dar e ca în fiecare an, la Paris, sănătoşi! America că pe meleagurile mioritice scârba, inju­
astronautul american n-a ţinut, mai apoi, şi mort! Gloria prin dopaj, pe credit, fără trebuie să-şi ceară scuze de la Lance riile şi ironia searbădă au devenit o insti­
despre acele momente de eternitate, dese acoperire, este o glorie ilicită! Cinstea nu Armstrong! tuţie istorică!
şi lungi conferinţe în medii academice şi e nici pe lună, nici la Paris, e în altă parte,
jurnalistice! Da, Armstrong n-a dat nici în laboratoarele oamenilor de ştiinţă şi Experţii în sport, care moţăie prin Ei, da, la noi sunt codrii verzi de
măcar un interviu despre misiunea Apollo în moralitatea lor irefutabilă! Corupţia, prezidii, obosiţi de câte curse fac, pe an, brad şi Adevărul împupeşte şi înfloreşte
11: s-a retras la ferma sa din statul Ohio, printre actoraşi de doi dolari şi sportivi de de la un congres la altul, zaharisiţi de ca mângâiat de rouă! Sadoveanu a ucis
unde a rămas până la vârsta de 80 de ani, figuraţie, este mama bunăstării! Politicul, râvna sportivă a activistelor zglobii, cu ţărani! a vocalizat un manelist de stat.
când, într-o sâmbătă s-a sfârşit din viaţă. e tatăl! Dar nu şi atunci când e vorba de drăgălaşe rucsăcele futuriste la spinare, Arghezi, Stancu, Petru Dumitriu, Preda,
Dacă Adam, protopărintele nostru abso­ demnitatea Americii de Nord! Compasul se vede treaba că au o inimă extrem de Barbu, Baconsky, Bogza, IoanAlexandru,
lut, împreună cu Eva, protostrămoaşa politic e precis: gata cu escrocii înveliţi mare... încât să-i doară în cot de tragedia Labiş, Sorescu, Nichita, Fănuş Neagu?...
noastră fundamentală, au fost primii în drapelul patriei! lui Lance Armstrong! Bulele buliţilor şi bulăieţilor barosani,
oameni care au păşit pe pământ, la Est de precum şi ale bulăioarelor dâmboviţeano-
Eden, Armstrong a fost primul pămân­ Un tribunal din Texas, un fel de O gimnastă din România a fost depo­ dragaveice, ţâlesc – instant, cum se zice!
tean care a păşit pe lună! Apoi, ca un Vulvă Constituţională, a respins recursul sedată de Medalia Olimpică de Aur – bulina Adevărului. La noi adevărul e
om obişnuit, Armstrong s-a săvârşit din formulat de Lance Armstrong împotriva pentru un fleac de medicamente, date de mai uşor de aflat – prin vot democratic!
viaţă, în urma unor complicaţii survenite Agenţiei Americane Antidoping! La medici, în acea zi!... O gripă, ceva ridicol! La noi sunt codri verzi de brad, munţi
după o operaţie pe inimă. 40 de ani, invincibilul ciclist va trebui Să-i frângi cariera unei tinere sportive de aur şi argint – şi handicapaţi de rasă
să returneze toate trofeele câştigate în din cauza unei oportunităţi medicale ţurcană! Remuneraţi de la buget cu pensii
Coborând pe solul fermecătorului – ultimii 14 ani, dar şi banii câştigaţi în circumstanţiale am crezut că este o ţurcane. Oare Obama are – stând pe tro­
văzut de departe! – satelit, Armstrong Turul Franţei etc. Lance Armstrong eroare!... Dar să-l judeci ani la rând pe nul Americii! – pensie de handicapat?
n-a fost dezamăgit descoperind o natură a stabilit un record de victorii – şi de Lance Armstrong pentru nişte declaraţii Oare acest negru-tuci câştigă pe lună pes­
aridă, lipsită de orice vrajă romantică! victorii consecutive în Turul Franţei, interesate ale unor avortoni – e prea te trei sute de milioane de marafeţi mio­
Privită de aproape, luna, stearpă, fără pic şapte, între 1999-2005! Un Tur câştigat – mult! Mai ales că la zecile de controale ritici? N-are cum! Aşa că noi am scăpat
de vegetaţie şi fără măcar palpitul unui 450.000 de euro! Total = 3.150.000 euro! antidoping făcute de franţuji n-a fost la timp de nişte frauduloşi din spiţa
soricel, putea să te îngrozească! Această Plus valoarea premiilor încasate pentru niciodată găsit vinovat! Comisia texană, pământenilor deloc selenari – Lance şi
cunoaştere concretă a „sorei soarelui“ victoriile de etapă: 850.000 euro. Deci: în numărul ei de divertisment şi reclamă, Neil Armstrong!
putea, da, să te dezamăgească, aşa cum 4.000.000 de euro! Pe care va trebui, pe seama ciclismului, a cristalizat – pof­
te poate dezamăgi o bruscă şi disperată desigur, să-i returneze!... Cui?! Franţei? tim! – nişte bâlbâieli contestabile, bă­ Cine spune adevărul în general?
cunoaştere de sine!... Şi medaliile? Tricourile? Bicicletele! Şi tând cu pumnul în obrazul lui Lance!.. O­glinda, oglinjoara? Ei, s-a dus baba cu
ce va face Franţa cu medaliile şi banii?... Graniţele individualităţii marelui sportiv, colacii!
Neil Armstrong şi Buzz Aldrin au Va vinde medaliile la licitaţie? Banii îi va care a învins moartea rulând mii de ki­
recoltat 22 de kilograme de roci selenare plasa în lupta antidoping? Şi de gloria lui lometri pe bicicletă, au fost batjocorite – Oglindă, oglinjoară, cine e cea mai
şi după patru zile au aterizat pe pământ, Lance Armstrong ce se va alege? Praful!? de câţiva oportunişti cu ceasuri scumpe, frumoasă fată din ţară?
ca doi funcţionari de poştă. Care cu cât va fi vândut? Se va crea venite din reclame isterice – da! – ceasuri
un Muzeu al Trişorului American? Cu moarte, care nu arată timpul, ci doar – Nu ştiu, răspunde oglinda, întrebaţi
Fantastic: zilele trecute primul om care maieuri – puse pe manechine? Ce afacere puţina lor materie cenuşie nefericită. Bula Magistrală Constipaţională şi Auto­
a păşit pe lună a păşit în moarte! Împlinind financiară – şi morală! – colosală! cefală!
în această călătorie de ani lumină, prin Armstrong – mână puternică! Neil şi
O să urmeze şi niscaiva locaţii mu­ Lance n-au putut învinge balele mala­
zeale dedicate înotătorilor, atleţi­lor, tenis­ hiştilor de pretutindeni.
menilor, fotbaliştilor şi baschet­baliştilor
drogaţi?! Bula Constitu­ţională din Texas Neil a dorit ca să fie aruncată în ocean
va decide! Aşa cum dopajul în alegeri şi cenuşa sa! Gândul i-a fost împlinit!
la referendumul danubiano-pontic a fost Lance e ars de viu de străjerii moralităţii.
secţionat de către Bula Constituţională Inc­ hiziţia contemporană nu doarme!
Autocefală Autohtonă, Independentă şi
Suverană! Dar... Să nu ne grăbim prea tare! Mie
îmi pare bine că preşedintele Americii,
Obama, fără cravată sau papion, în

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 11
Mihai ENE
Scriitori la senectute Mihaela CHIRIŢESCU

Ovidiu Ghidirmic – 70 George Sorescu – 85

Profesor universitar, critic de studiu. Cursul despre Eminescu nu cred Ori de câte ori am avut plăcerea George Sorescu a cultivat un adevărat
literar şi publicist, Ovidiu ca a fost uitat de niciunul dintre studenţii să-l ascult pe domnul profesor cult pentru publicarea lucrărilor postume
Ghidirmic este una dintre profesorului Ghidirmic, care asistau la un George Sorescu povestind ale lui Marin Sorescu. Remarcabilă
prezenţele cele mai active din spaţiul spectacol public pe care nu cred că l-au despre viaţă, am trăit cu impresia că ascult activitatea şi efortul depus de a strânge
cultural craiovean. Activitatea domniei- mai văzut altundeva. La acesta se adaugă o poveste care nu putea să fie trăită decât în volume tot ceea ce, din păcate, Marin
sale a pendulat, în ultimele două decenii, cursurile despre ceilalţi „mari clasici“ de un om a cărei existenţă se încadrează Sorescu nu a mai putut face în timpul
între întâlnirile cu studenţii şi mai ai noştri, cel despre literatura fantastică sub auspicii menite oamenilor speciali. vieţii. Inestimabilă dorinţa de a ne
apoi doctoranzii pe care i-a îndrumat, şi cel despre hermeneutică. Atât ca mod Născut la 23 septembrie 1927 în co­ împărtăşi adevărate mărgăritare care
activitatea eseistică şi de cercetare, din de transmitere, cât şi ca nivel de impact muna Bulzeşti din judeţul Dolj, într-o altfel ar fi rămas închise în unghere
care au rezultat câteva cărţi despre care însă, cred că acel curs despre Eminescu a fa­milie de oameni modeşti, dar care pre­ ale trecutului. Săgeţi postume, Cronici
vom vorbi mai jos, dar şi numeroase reprezentat ceva special şi pentru profesor, ţuiau arta, cel care avea să îndrume mai dramatice, Cronici literare, Marin
manifestări culturale, lansări de carte, dar mai ales pentru studenţii săi. Rareori târziu paşii a mii de studenţi şi să fie Sorescu în scrisori de familie, Marin
colocvii, simpozioane etc. am văzut o adeziune atât de masivă din conducătorul de doctorat şi mentorul a Sorescu în documente şi scrisori inedite,
partea studenţilor pentru profesorul lor, zeci de doctoranzi, profesorul George
Înainte de a ajunge la catedră, Ovidiu dar şi pentru cursul său. Pasiunea cu care Sorescu a avut un destin predestinat ca­ Marin Sorescu – configurări grafice,
Ghidirmic s-a manifestat în special ca vorbeşte profesorul Ovidiu Ghidirmic rierei în domeniul literaturii. Marin Sorescu în patru continente,
cercetător la Institutul de Studii Socio- despre subiectele preferate nu are cum să Cu un tată precum Ştefan Sorescu Marin Sorescu în patru continente.
Umane „C.S. Nicolăescu-Plopşor“ al te lase indiferent. care a fost primul versificator în metru Jurnal II inedit, cele mai multe apărute
Academiei Române, publicând lucrări popular, cu fratele mai mare, Nicolae la Scrisul Românesc, sunt nestematele pe
pre­cum Camil Petrescu sau patosul lu­ De altfel, cred că numai cine cunoaş­ Sorescu care, deşi a absolvit numai patru care George Sorescu le-a semnat pentru a
cidităţii (1975), Zaharia Stancu sau te resorturile intime ale personalităţii clase primare, avea să scrie patru volume întregi opera de o incontestabilă valoare
inte­rogaţia nesfârşită (1977), Poeţi prof­­esorului Ovidiu Ghidirmic îi poa­ de versuri, cu un frate mai mic, Ion a fratelui său, Marin Sorescu.
neo­romantici (1985) şi, mai ales, Proza te înţelege şi atitudinile, reacţiile, con­ Sorescu care avea să scrie trei volume
rom­ ânească şi vocaţia originalităţii cepţiile. Cred că principala trăsătură a de versuri şi desigur, cu un frate precum Deloc de neglijat, pe lângă întreaga
(1988), Hermeneutica literară româ­ personalităţii sale este chiar pasiunea de Marin Sorescu pentru care creaţia nu activitate profesională şi scriitoricească,
nească (1994) şi Moştenirea prozei care aminteam anterior. Un pathos teribil a rămas la stadiu de simplă pasiune, ci este profilul moral al profesorului George
eminesciene (1996). Au urmat două animă fiinţa intelectualului care, în mod a căpătat proporţii deloc neglijabile Sorescu întotdeauna dornic de a împărtăşi
volume de Studii de literatură română raţional, îşi propune să rămână calm, de­ (42 de volume de versuri, 12 piese de discipolilor săi, din vasta cultură şi
modernă şi comparată (2001, 2002) şi taşat, obiectiv, logic. Însă pasiunea care teatru, 3 romane, eseuri, istorie şi critică experienţă profesională şi personală.
o nouă ediţie a cărţii din 1988, cu titlul îi domină temperamentul depăşeşte de literară, însemnări de călătorie etc.) este
original, modificat la vremea respectivă multe ori posibilitatea „răcelii“ analitice. neîndoielnic că George Sorescu a fost Merită să îl ascultaţi atât pe prof­e­
de cenzura epocii: Proza românească Şi nu întâmplător, cred, ci ca un efect al înconjurat de oameni dragi sufletului sorul de la catedră ce stăpâneşte perf­ect
şi vocaţia fantasticului (2005), toate unei afinităţi elective, Ovidiu Ghidirmic care îi împărtăşeau pe deplin pasiunea cunoştinţele pe care le transmite stu­
publicate la Scrisul Românesc. O operă, s-a orientat spre epoca romantică, una a pentru literatură. denţilor, cât şi omul George Sorescu! Nu
aşadar, axată în mod clar şi definitiv pe trăirilor intense, a atitudinilor extreme, Absolvent al Facultăţii de Litere din are cum să nu impresioneze profunda
câteva coordonate fundamentale: rom­­ an­ a exceselor bine controlate, a pasiunii Bucureşti, din 1953 profesor de Limba şi emoţie pe care o transmite atunci când
tismul şi răsfrângerile lui în lit­er­at­ura regăsite în orice acţiune a romanticilor. Literatura Română la liceul „Traian“ din îşi aminteşte şi povesteşte despre toţi
română, cu un punct de maxim re­pre­ Cine l-a ascultat cel puţin o dată pe Drobeta Turnu-Severin, conducător al membrii familiei, şi mai ales despre ma­
zentat de Mihai Eminescu, apoi literatura profesorul Ovidiu Ghidirmic – indiferent cenaclului literar „Alexandru Vlahuţă“, mă a cărei prezenţă îi marchează exis­
fantastică, în strânsă legătură cu estetica dacă opiniile domniei-sale au coincis ori din 1961 profesor la Facultatea de tenţa din copilărie până la maturitate,
romantică, de la care se şi revendică şi, nu cu cele ale audienţei – nu poate nega Filologie a Institutului de trei ani, George Sorescu considerând cuvintele
în fine, hermeneutica, princ­ ipala metodă un fapt evident: pasiunea extraordinară, mai târziu a urcat treaptă cu treaptă în acesteia adevărate poveţe pe care îşi
pe care o îmbrăţişează criticul Ovidiu dinamismul şi trăirea autentică pe care cadrul Universităţii din Craiova fiind sprijină deciziile.
Ghidirmic în abordările sale, cât şi dis­ le-a dovedit de fiecare dată. Probabil că lector, conferenţiar şi mai apoi profesor
ciplina interpretativă căreia îi consacră este şi faptul care m-a impresionat cel mai universitar şi conducător de doctorat. La ceas aniversar, noi vă dorim
cea mai mare atenţie. mult la profesorul meu: capacitatea de a În 1970 îşi susţine teza de doctorat la domnule profesor George Sorescu să
fi entuziast într-o epocă a blazării, riscul Universitatea din Bucureşti, cu lucrarea aveţi în continuare acelaşi spirit deschis
Activitatea didactică a venit să dubleze de a se arăta pasional şi de a fi, în fond, un Gheorghe Asachi. Viaţa şi opera. Sem­ şi să regăsiţi întotdeauna resursele ne­
aceste preocupări iniţiale şi să stimuleze idealist, într-un timp al nepăsării afectate nează sute de articole în publicaţii de spe­ cesare şi motivaţia de a scoate la lumină
tinerii să se îndrepte către aceste domenii şi al cinismului, afirmarea susţinută cialitate precum „Convorbiri Literare“, mărgăritarele literare de care ştim că
până la capăt a unor idei şi principii, a „Tribuna“, „Tomis“, „Ramuri“, „Scrisul dispune spiritul dumneavoastră creator!
unor opinii şi adevăruri personale, într-o Românesc“, „Analele Universităţii din
societate ce te îndeamnă la versatilitate, Craiova“.
la duplicitate şi la adaptabilitate. La catedra de Literatură Română din
cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii
Printre subiectele preferate ale dom­ din Craiova s-a remarcat prin înalta
nului profesor, se numără, evident, şi anii ţinută profesională şi prin dăruirea cu
de formare, în care i-a avut ca magiştri pe care a predat miilor de studenţi. Adevărat
G. Călinescu şi T. Vianu. Şi tot aşa cum mentor al doctoranzilor pe care i-a
pasiunea a încercat permanent să şi-o îndrumat, profesorul George Sorescu
strunească printr-un exerciţiu raţional, avea să-şi dubleze activitatea de la ca­
tot astfel şi-a ales ca model, în special în tedră cu aceea de scriitor. Două lucrări
scris, dar şi la catedră, pe Tudor Vianu, au fost distinse cu Premiul Uniunii
deşi l-a adorat permanent şi necondiţionat Scriitorilor: Structuri erotice în poezia
pe G. Călinescu, despre care vorbeşte românească şi Neliniştea esenţelor.
întotdeauna cu aceeaşi veneraţie cu care Aces­tea au fost completate de volumele
se mai referă doar la Mihai Eminescu. de versuri Întoarcerea Euridicei, Desen
sonor, Aripi în timp, la care se adaugă
Intrat acum în al optulea deceniu de lucrările Gheorghe Asachi. Viaţa şi
existenţă, Ovidiu Ghidirmic rămâne unul opera, Neodihna vămilor, Exegeze,
dintre intelectualii autentici şi esenţiali ai Colocvii în grădina Hesperidelor – studii
Craiovei, căruia, mai mult decât literatura de literatură română, Elena Farago în
română, şcoala craioveană îi datorează scrisori şi documente inedite. Recuperări
enorm. biografice (coautor Ada Stuparu).

La mulţi ani şi, mai ales, multă
sănătate, domnule Profesor!

12 Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Mihai ENE

„Jocurile“ memoriei şi jocul cu memoria

în Jurnalul lui Ion D. Sîrbu
Unul dintre fenomenele care definesc în mod
fundamental fiinţa umană este, fără-n­do­ a scriitorului, ambele furnizându-i un bagaj voluminos, pe întreaga structură internă a pasajelor, cu excepţia celor
ială, memoria. Ceea ce ne rămâne dintr-o marginea căruia poate glosa în voie sau din care îşi poate care sunt doar glose la anumite citate extrase din autori
experienţă complexă şi, uneori, contradictorie este ceea extrage exemplele care să îl ducă la sau să îi întărească clasici sau contemporani, şi aceştia de o diversitate şi
ce ne defineşte şi ne structurează. Fatalmente distorsionată anumite concluzii de ordin general privind istoria, morala abundenţă uluitoare. Orice îi poate servi autorului pentru a
şi fragmentară, selectivă şi capricioasă, memoria este cea sau individul uman, respectiv umanitatea în ansamblul ilustra o opinie sau pentru a-i provoca o idee este bun găsit.
chemată să depună mărturie nu doar despre evenimente, său; memoria afectivă, de ordin strict personal, cu referire De la Montaigne la Malaparte, de la Platon la Sartre, de la
lucruri, stări, ci mai ales despre subiectul care îşi aminteşte, atât la familia sa, cât şi la tot ce i s-a întâmplat – şi i se literatură SF la filmele urmărite cu nesaţ la cinematograf,
cel profund, autentic, imuabil, dar şi despre cel încastrat întâmplă şi pe parcursul scrierii acestui jurnal – dar fără să toate sunt prilejuri de radiografiere a societăţii şi a condiţiei
în momentul atât de paradoxal al amintirii. Paradoxal dramatizeze, fără să patetizeze inutil, fără sa se lamenteze intelectualului, scriitorului, artistului, dar şi muncitorului
pentru că întotdeauna amintirea posedă o componentă cu adevărat; în fine, memoria culturală, cea care îi oferă în anii grei ai totalitarismului românesc.
imaginativă, procesul de rememorare nefiind decât unul de nu doar date legate de cunoaşterea unui anumit domeniu,
re-construcţie. De aceea, în unele cazuri, amintirea poate dar chiar o importantă secţiune de referinţe, de autori, Memoria este folosită aici, aşadar, ca adjuvant, bine
fi mult mai semnificativă pentru natura, pentru portretul de lecturi la care face mereu apel şi care se întretaie cu strunită, periată, controlată permanent. Nicio secundă
interior al celui ce îşi aminteşte decât pentru natura lecturile acelor ani, de care se serveşte în acelaşi scop, de amintirea nu lasă loc reveriei. Structura lui I.D. Sîrbu este
fenomenului amintit. a-şi consolida opiniile, de a-şi sprijini ideile privind lumea aceea a unui raţionalist, a unui cartezian, pe care ironia
Dacă pentru un individ oarecare amintirea, fie ea şi în care trăieşte şi de care se simte obligat să dea seamă şi şi spiritul levantin care se insinuează în stilul său nu-l
sub forma aceasta, denaturată, are rol evocator, trezindu-i chiar să şi-o asume. poate abate de la directeţea gândului său. Niciun moment
nostalgii sau reactualizându-i informaţii „uitate“, pentru un memoria nu pare a-i juca feste, aşa cum se mai întâmplă
artist în general, dar mai ales pentru un scriitor, memoria Dacă memoria pe care am numit-o evenimenţială îi uneori, deşi, cine ştie, poate „jocurile“ memoriei sunt
joacă un rol restaurator şi re-structurant. Scriitorul nu se oferă lui I.D. Sîrbu mai ales cadrul istoric în care se petrec mai perfide, iar scriitorul nu face decât să camufleze bine
mărgineşte să evoce decât în pasaje destinate exclusiv aceste neajunsuri. Impresia este însă de control, de cenzură
evocării. În rest, toată memoria sa – afectivă, evenimenţială, dezbaterile – autorul jurnalului inventează personaje (sau permanentă a memoriei, de raţionalizare – pe o cartelă
culturală etc. – este chemată să reconfigureze prezentul, să le preia din propria biografie, aspect care contează mai imaginară – a amintirilor. Ca jurnal mai degrabă de idei, cu
provoace viitorul şi să înlesnească un dialog perpetuu cu puţin aici) cu care să dialogheze sau de la care află diverse o importantă componentă memorialistică, autorul îşi putea
straturile cele mai profunde ale subiectului. opinii, puncte de vedere, atitudini, multe sclipitoare şi permite inserarea mult mai multor amintiri, destăinuiri,
Pe de altă parte, în cadrul unui jurnal obişnuit, de ingenioase, memoria afectivă se referă mai ales la familie, detalii biografice etc. El optează pentru folosirea doar a
notaţie cotidiană, putem vorbi despre o revoltă împotriva la părinţii pe care îi divinizează, la figurile profesorilor, acelora dintre ele care îi servesc temei dominante a acestui
memoriei, căci fiecare fapt notat vine să pietrifice dintre care se detaşează, ca un reper absolut, Blaga, dar jurnal – obsesivă, poate, dar putea fi altfel în contextul dat?!
prezentul, anulând în mare parte funcţia restructurantă a şi la reacţii şi trăiri din perioada puşcăriei, a anchetelor, a – tema decăderii societăţii contemporane, a absurdului
memoriei. Lupta se dă nu doar cu uitarea în acest caz, dar războiului. existenţei în acea lume închisă, sufocantă, castratoare,
şi cu memoria, încercând să o combată pe prima şi să o cât şi a relaţiei individului cu aceasta şi a posibilităţilor
împietrească pe cea de-a doua. Toate însă au ca numitor comun „obsesiile“ lui Sîrbu sale de scăpare, în ciuda modificării sale din ce în ce mai
Oarecum altfel stau lucrurile în cazul Jurnalului lui legate de actualitate, de situaţia socială şi politică a anilor pregnante în vederea construirii „omului nou“, ca parte
Ion D. Sîrbu, scriere ea-însăşi de frontieră, paradoxală ’80. Toate informaţiile istorice, toate amintirile personale, integrantă a „noii societăţi luminoase“, a socialismului
şi atipică, începând cu formula aleasă, continuând cu toate lecturile sale trecute şi prezente trimit, inevitabil, la proiectat in aeternum, spre care, nu-i aşa, cu toţii trebuia
conţinutul propriu-zis şi terminând cu contextul în care a situaţia actuală din momentul scrierii acestor însemnări. să „tindem în zbor“!
fost elaborată. Acestea nu sunt decât prilejuri, îndemnuri, motivaţii pentru
Orice scriitor este confruntat permanent cu fenomenul a redeschide dialogul cu prezentul problematic. Amintirile Relevantă în această ordine de idei este relaţia lui I.D.
alegerii. Alegerea, opţiunea, selecţia sunt cele care, de legate de anii petrecuţi la Petrila, de tatăl său, de mină şi Sîrbu cu puşcăria şi cu experienţa extremă trăită de-a lungul
fapt, creează opera. De la opţiunile vizibile oricărui cititor mineri nu fac altceva decât să îl trimită la o lume pierdută atâtor ani de temniţă şi muncă silnică. Spre deosebire de un
– alegerea titlului, a speciei literare, a structurii interne, a şi la reflecţii privind viaţa muncitorilor şi condiţia clasei N. Steinhardt, Sîrbu nu este tentat să îşi îndrepte gândul
lungimii textului etc. – şi până la opţiuni infinitezimale, muncitoare, din ce în ce mai precară, chiar într-o lume şi scrisul spre rememorarea acelei experienţe unice,
care ţin, uneori, de un început de frază sau de adecvarea care se decreta a fi a lor. Figurile paternale ale lui Blaga, dramatice, care te marchează radical şi pentru totdeauna,
unui epitet, avem de-a face cu o suită de alegeri, de Agârbiceanu şi, evident, mai ales figura Tatălui constituie dar atât de prolifică pentru un artist, un scriitor sau un
combinări şi de inter-relaţionări care configurează nu doar reperele absolute, în contrapondere cu o lume lipsită de filosof, ci mai degrabă preferă să îşi reţină tipul acesta
profilul operei, ci şi pe cel al autorului. Am putea spune că repere sau în curs de a-şi pierde orice reper. În fine, lumea de amintiri. Ceea ce selectează din acea perioadă sunt tot
un autor poate fi cunoscut cel mai bine prin cunoaşterea puşcăriei şi a anchetelor, violenţele, umilinţele, durerile anumite aspecte pe care le poate folosi în dialogul său cu
atelierului său. nu sunt exhibate, se fac doar trimiteri fugare tot pentru prezentul. Pentru că, şi de fapt aici este tot secretul acestei
Cu atât mai mult, în cazul memoriei, procesul selecţiei a ajunge la situaţia contemporană, la condiţia celui liber puneri în scenă jurnaliere, miza nu este trecutul, nu este
este unul central. Pe lângă alegerea opacă, inconştientă, a într-o lume captivă şi a paradoxului fericirii obligatorii. lupta cu propria biografie, ci cu inerţia momentului, cu
memoriei proprii, care îţi livrează din trecut date, uneori, Citatele abundente se constituie şi ele în pârghii ce vin apăsarea cotidiană, cu lipsa de orizont a prezentului din
aleatorii, mai intervine şi selecţia lucidă a acelor aspecte în sprijinul argumentaţiei, întreţin permanent obsesia, o ce în ce mai degradat şi degradant. Sîrbu îşi proiectează
rememorate pe care scriitorul le consideră esenţiale sau acutizează, oferă material suplimentar pentru filosofare. amintirile şi fragmentele de biografie, dar şi modelele şi
doar utile într-un anumit context. De aceea întrebarea „Ce Glosele abundă şi se desfăşoară în acelaşi registru ironic- întregul bagaj cultural pe ecranul contemporaneităţii,
îşi aminteşte un scriitor atunci când vrea să îşi amintească amar. interesat de maladiile acesteia, chiar şi atunci când
ceva?“ mi se pare una fundamentală. Şi ea îşi amplifică investighează neîmplinirile sau exuberanţa trecutului.
rezonanţa atunci când ne referim la însemnări cu caracter Trebuie remarcat că mecanismul de generare a textului De fapt, este doar o iluzie această focalizare pe trecut, în
personal, precum memoriile, jurnalele, scrisorile, în care este unul extrem de simplu, cu variaţii pe acelaşi model. anumite pasaje referitoare la familie, prieteni, profesori
autenticitatea face parte din convenţie. Fie că se pleacă de la o amintire, pentru a se ajunge la şi chiar lumea carcerală, ele nu sunt decât pretexte sau
În cazul Jurnalului lui I.D. Sîrbu, combinaţie de cotidian şi la situaţia generală sau personală, fie că drumul adagii – dar pline de afecţiune şi de autenticitate, pe care le
memorii, notaţie cotidiană, însemnări de lectură, comentarii este parcurs în direcţie inversă, un anumit aspect al realităţii împrumută întregului – la dezbaterea subiectului central,
generale de ordin filosofic, moral, istoric sau politic – sunt determină aducerea aminte a unui aspect asemănător sau care este lumea contemporană. Nu este deloc întâmplător
aici formidabile bruioane de eseu! – memoria este chemată contradictoriu dintr-un trecut mai mult sau mai puţin că autorul consemnează cu rigurozitate şi comentează
de multe ori în ajutor, aproape deloc în sens strict evocator, recent, acest mecanism se păstrează şi el determină cele mai importante întâmplări ale istoriei acelor ani,
memorialistic, ci mereu cu trimitere la meditaţii cu caracter de la deciziile aberante care se iau în România, până la
general sau, mai ales, la contextul socio-politic contemporan evenimente precum numirea lui Gorbaciov la conducerea
scrierii acestor însemnări. Este extrem de interesant de URSS, ale cărui discursuri principale, reformatoare, le
observat, în orizontul deja schiţat, care sunt pilonii centrali ai şi comentează. Observator atent şi comentator implicat,
acestei memorii activate permanent, modul în care scriitorul I.D. Sîrbu nu îşi asumă în aceste scrieri un rol social,
utilizează resursele furnizate de procesul amintirii şi, mai deoarece nici nu era posibil. Notele sale nu sunt altceva
ales, ce ne spune acesta despre scriitor. decât exerciţiul necesar şi chiar obligatoriu al spiritului
Chiar de la o lectură sumară, se poate constata cu uşurinţă viu, interesat de societatea în care a fost obligat să trăiască,
că principalele tipuri de memorie pe care le activează autorul pentru a-şi putea păstra libertatea interioară, manifestată
în această pendulare scriptică între cotidian, reflecţie şi prin gândire critică, debarasată de orice atele ideologice.
amintire, sunt trei: memoria evenimenţială, legată fie de
ceea ce se întâmplă în istoria mare, fie în istoria personală Şi în acest efort de raportare a sinelui la lume, memoria
joacă rolul de adjuvant în reconstrucţia sinelui, dar şi de
restaurator al unor trăiri, evenimente sau persoane fără de
care întreg ansamblul de reflecţii şi atitudini şi-ar pierde,
cel puţin parţial, sensul şi nuanţele.

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 13
Proză

Dan IONESCU

Cetăţeanul George
literar-artistic STANCA

Cartea unui

romantic laborios Crinolina albă

P an Izverna (poet, prozator, mâinile nu i se vedeau, purta o şapcă mare Oiubea. Avea cincisprezece ani Drumul ţinea malul drept al râului,
ese­ist, traducător, original de postav, învechită, ochelarii subţiri i se când au început. Ea. Nu ştim plin de sălcii şi vegetaţie. La intrarea în
din Mal­ovăţ-Mehedinţi) a arcuiau deasupra rădăcinii nasului coroiat“. dacă a fost vorba despre un sat, pe mal, mai jos de drum era fostul
pu­b­ licat anul trecut, la editura Timpul din Dar vicisitudinii vremurilor nu rezistă cel mic viol. Povestitorul nu are cum să ajungă cămin cultural, devenit localul de nunţi
Iaşi, volumul de proză scurtă, cu titlu mitic, care ia locul anticarului nostru: când nu până acolo. Bârfe. Cert este că el o iubea al primăriei. Domnul opri în dreptul
Bătrânul anticar. Proza scurtă este un gen are lemne, arde cărţi şi desigur în scrum se cu patimă. Deşi ai putea spune, fie şi una căminului, dădu un telefon de pe mobil,
care devine din ce în ce mai apreciat. transformă pasiunea lui. Abnegaţia în job e părintească. Fiindcă el avea 40 de ani. apoi după câteva minute văzu prin desimea
Volumul de faţă se înscrie astfel în moda înfrântă de frig. Puţinul umor îl mai ţine în S-au căsătorit iute, discret, fără nuntă, alai, ploii, căci ploua, ploua, nu se oprea – ploua
vremii actuale. viaţă: „Pentru că nu am lemne şi bătrânul deşi ea, ca orice copilă îşi dorea să se vadă cum, probabil, va fi la sfârşitul lumii – o
Oglinda, Îmbrăţişarea, Steaua, Bă­trâ­ nu mi-a spus nimic despre asta, am început mireasă. În biserică. El i-a îndeplinit dorin­ţa mogâldeaţă urcând spre ei. Era socrul
nul anticar sunt titluri care invocă motive să ard cărţile din rafturile de sus. Eu nu pot într-un fel original. A înscris-o la un concurs mare, secretarul primăriei, faţă de care
romantice, Ploaia, Ceaţa, Deşertul, Plaja, să stau în frig. Patronul m-a privit de pe de „misses“, pentru tinere soţii, unde era şi Domnul avea mari obligaţii. Îl ajutase
simboliste; altele, directe ca titlul de ziar, pânză cu disperare şi părea că vrea să-mi proba rochiei de mireasă, a scos-o prima, să se privatizeze, să preia fostul IAS. Şi,
aspecte ontice de astăzi: Cronica scurtă sară în cap. L-am întors însă cu spatele şi, urmând să participe la finala din Las Vegas, când, unde e mai bine să dai o atenţie
a unei expediţii, Trenul de dimineaţă, cum mă scoate din sărite, prevăd că am să-l America. Ce femeie, ce nevastă nu şi-ar semidiscretă, în mod public, sub forma
Subsolul acela, Despre cameleon. În afara bag în godin“. dori aşa ceva? Când a luat-o, el era în mare unui nevinovat, obligatoriu, tradiţional
acestora, menţionăm şi pe cele de inspiraţie formă, îi mergeau toate ca uns. Acum, aflat dar, decât la o nuntă! De altfel, Domnul îl
religioasă: Iosif şi scrisul, Şarpele. Un îndemn la speranţă, de data în faza finală a concursului de frumuseţe, chemase şi pe fratele său, localnic, de-acolo
Prima proză, Biroul, care ne aminteşte, aceasta, în dragoste aflăm în povestirea era aproape scăpătat, aproape falit. Pentru din sat, căruia îi dăduse câteva mii, să deie
prin denumire, de piesa de debut a lui Ioan Necunoscutele: „Încă eşti viu şi zânele te deplasarea în America, trebuiau angarale şi el darul. Ăsta, fratele, era deja acolo de la
Slavici, Fata de birău (de primar, adică), pot găsi când vor ele“, deşi în precedenta, grele, costume făcute la Paris, garderobă începutul nunţii. Cum să scape ceva dintr-o
se încadrează în sfera semantică a motoului Omul şi nisipul, disperarea copleşeşte un de zi, de scenă, de concurs, modele peste aşa pomană. Mai venise şi încă un prieten
biblic: Mă culc şi zic: „Când mă voi scula?/ suflet în avânt, care se adresează, cu vorbele modele, ţinută sport, de zi, de seară, de din Capitală, în acelaşi scop: vii, mănânci,
Când se va sfârşi noaptea“. Încadrarea se lui E. A. Poe, Divinităţii: „Doamne! Unul noapte, de dimineaţă, de mic dejun de de bei, joci, apoi dai darul, alte câteva miare,
justifică pentru că de la căutarea frenetică nu pot să răpesc / Nemiloasele valuri ce de. Plus, ale lui, plus transportul, cazarea ca din partea ta.
a unui birou, până la urmă oferit, tânărul cresc?“. Contrastul dintre aspiraţie şi ceea lui, care să fie cât mai în preajma ei, un
personaj martor ajunge să retrăiască sen­ti­ ce (ţi-e dat) dobândeşti este la fel de mare, copil, o doamnă de nici 18 ani. Nu putea Secretarul se scutură de ploaie întrând
mentele, dintre cele mai stranii, ale fostului precum diferenţa dintre apă şi nisip. Este să-i stopeze, să-i frângă visul, a vândut cea în jeep cu ultimele ştiri:
proprietar. Evident, sfârşitul ori începutul bine să urmăreşti în viaţă o singură idee mai frumoasă casă, o vilă situată la Şosea,
vieţii sunt evenimente care nu ne aparţin. pentru că altfel rişti să spui, ca Rabelais în penultima posesie imobiliară şi a plătit tot. – Jale mare, domnule, a intrat apa în
Nu putem decât să ne punem întrebări în Pantagruel, „Am visat multe şi de toate, Ba, încă mai avea bani să stea în America o cămin, pe neaşteptate, a venit ca fulgerul
legătură cu ele, răspunsurile aparţin lui dar nu pricep nimic“. lună. Boiereşte! Concursul l-a câştigat cine la vale, a smuls uşa; ca să scăpăm de ea, că
Dumnezeu. Bineînţeles, nu ni le explică, trebuia să câştige, ea a rămas cu sloganul tot a intrat ca un torent, d-aci, din drum, a
doar ni le impune fără discuţie. Divinitatea Fabula anticomunistă pentru copiii coubertinian „important e să participi“, şi cu trebuit ca să spargem peretele dinspre râu.
este supremă şi îndreptăţită, de la scara mai mari (de la pagina 247) aduce în prim- o garderobă uriaşă, chiar exotică pentru ţara Aşa că apa intră pe uşă şi se scurge apoi
profundului ei cosmic, să dispună de plan ideea că un sistem, oricât de rezistent asta de mârlani, înapoiată, de la coada vacii!? direct la vale în râu prin spărtura din perete.
fatumul nostru. şi de bine pus la punct pare, se va eroda la De pildă, unde să poarte ea crinolina aia albă Acu-i totu-n regulă, dar am tras spaime
Cu un text care îmbină filosofia cu in­ un moment dat, cumva din cauze interne, atingând unduios pământul. Malacovul. mari. Repet, dar fu rău, nu am putut face
vestigaţia psihologică, Pan Izverna recon­ întrucât la cele externe este extrem de Unde?, cu ce prilej să se „înmalacofească“, nimic s-o oprim cu toată pompa adusă de
stituie realităţi ale unei lumi prinse de atent. Şi corbii vor începe să devoreze de aşa cum i-a povestit modista – stilista, pompierii din comună, a fost jale-ţi spun!
melancolie, în orice caz, fără suficientă viu corpul care în agonie crede în părerea se spune, monşer! – de la Paris, pe rue Plouă cum, probabil, va fi la sfârşitul lumii.
rezistenţă în faţa agresiunii economice de că este deplin sănătos. d’Aboukir, o magrebiană stilată, care i-a Duceţi-vă mai repede acasă, schimbaţi-vă
astăzi. Cartea (în sens general, ca o­biect şi explicat, expert, că numele de Malacof mai lejer şi veniţi, vă aşteaptă tot satul, e şi
dăruit cu pagini care oglindesc spa­ Cu această nouă carte, de reflecţie şi sau Malacov, vine de la o fortăreaţă a primarul aici, veţi sta lângă el, grăbiţi-vă!
ţii anticipate sau nu) ne oferă acel răg­ az, evocare, Pan Izverna redescoperă „eve­ Sevastopolului cucerită, la 1851, de trupele
de a sta de vorbă cu noi înşine, pe care nim­ entele mele din anii unei tinereţi pră­ lui Napoleon. Ea, fortăreaţa, a dat atunci Jeepul demară urcând pieptiş, cu efor­
vremurile ni l-au anihilat. Conform denu­ buşite în acea îngrozitoare prăpastie căreia numele rochiilor pe sârmă, ca un clopot, ca tur­i, dealul pe care se afla casa bătrânească.
mirii, Iosif şi scrisul, ne-am aştepta la o convenţional şi comod, îi spunem uitare“. A o corolă de genţiana. Malacov, ce frumos Dacă te uitai, nu cu mare atenţie, puteai
dispoziţie puternică pentru scris, a perso­ smulge uitării evenimente de a căror lu­mină sună! Şi, ea care credea că e un nume de observa lesne că satul era în întuneric.
najului, însă până la urmă, proza de faţă să se bucure şi alţii reprezintă într-adev­ ăr un general ţarist rus… Fără curent. Căminul era luminat, fiindcă
îndeamnă la trăirea deplină a vieţii, la succes. În afara concursului oficial, nu avusese se adusese un grup electrogen, care duduia
savurarea momentelor de succes, dacă le prilejul să poarte malacovul niciodată. Era sinistru prin întunericul gros şi reumatic.
avem. Scrisul, cu docilitate de câine bun, păcat. Şi totuşi, prilejul se ivi într-un început Căci, ploua cum, probabil, va fi la sfârşitul
e dator să ne însoţească, prin desişurile de iunie într-o sâmbătă mai înnourată, când lumii. Dar, ăsta, Secretarul uitase să men­
destinului nostru, şi să ne ajute să vânăm soţul era invitat de onoare la o nuntă, la ţară ţioneze faptul din scurtul său raport.
clipele faste. Aceasta este ideea rezultată la el, în satul natal. Drumul dura cam două
din combinaţia titlului cu motoul din opera ceasuri, interval în care cerul se învineţise, Întrară pe bâjbâite în curtea dominată
lui Hemingway: „Dacă nu poţi, scrie! Dacă îngreunase ameninţător. De altfel, pe drum sinistru de stafiile stâlpilor din fier şi
poţi, nu scrie!“. se vedeau urmele unei ploi recente, destul sârmelor încărcate care susţineau via ce
În tipar clasic, antrenând o descriere de violentă, copaci smulşi, valuri de pietriş alcătuia vara un umbrar impenetrabil.Acum
veridică a locului, apoi centrată pe spaţiul scoase, torenţii ad-hoc la maluri. Nu-i a mâţişori rebeli deprinşi de fire, spânzurau
anticariatului şi pe omul care deserveşte bună, cum s-ar spune. Ba, începu şi o ploaie în aer ca nişte şiroaie mici de apă. Curgea
puţinii clienţi, este elaborată compoziţia violentă care parcă voia să penetreze tabla peste tot, parcă era o reţea de împărţire
principală, Bătrânul anticar (care dă şi jeepului cu care circulau. Planul era simplu: tovărăşească a apei de ploaie. În casă intrară
titlul volumului). Mereu în căutare de ei trebuiau să ajungă la casa bătrânească, după ce scotociră prin portbagajul maşinii,
piese rare, anticarul se plasează, datorită să se schimbe şi să meargă la nuntă. Se unde erau bine puse cheile. „Lanterne“:
pasiunii fervente, în afara timpului. Este făcuseră deja orele nouă seara când jeepul displayul telefoanelor mobile.
motivul pentru care vârsta nu-l atinge şi intră în sat.
când onorează o comandă, îl regăseşti „în Ploua cum, probabil, va fi la sfârşitul Când pătrunseră înăuntru îi lovi un aer
picioare, scurt, drept, la mijlocul tejghelei, lumii. stătut de lucruri, scoarţe, covoare, preşuri,
până nu de mult încinse în căldura jilavă a
primăverii ce anunţa vara toridă care va fi
să vină.

Continuare în pag. 14

14 Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 Scrisul Românesc Proză

Continuare din pag. 13 ca de vacă, pe sub cocul înalt, turn, far sau pagodă; ca la mătăsii. O pusese sub centură ca să nu fie nevoită să o ţină
Prima grijă: unde-s chibriturile, unde-s lumânările? ţoapili-alea din C. C., nu de mult. Sau ca la ministresele mereu cu mâna. Oricum gândea tristă doamna, a fost ca o
ceauşiste, coanalenuţele comuniste gen Cina Loibanu sau toaletă de unică folosinţă. Putea să o lase aşa cu mirosul de
Se porni o campanie furibundă de căutare, cu luminiţele cioroipina Areta Sputnic, care când îşi plimbau tenderele Las Vegas, să nu o mai poarte aici la ţară, loc neadecvat.
telefoanelor, prin sertarele dulapurilor, ale maşinii de în inspecţii prin birouri, cărându-şi sutele lor de kile, Sau la o adică, la strâmtoare o putea închiria, cum de nu
cusut, pe pervazul lung al glasvandului care proteja faţada stârneau curent din ondularea şoldurilor babane, se luau i-a trecut prin minte. Acum e prea târziu. Adieu Malacoff,
casei, acolo unde la orice gospodărie ţărănească găseşti hârtiile după ele, de parcă trecea torentul înfuriat. Lasă, adieu Napoleon, adieu Paris…
te miri ce: ace, brice şi arnice, capete de aţe, papiote, ce zgomote mirositoare emanau cu nesimţire tovărăşească.
degetare ruginite, beţe de chibrit stinghere, şuruburi, Flatulaţii de partid… Se spune că se-mbrăcau aşa, că arătau Nostalgia gândurilor fu stricată de o exclamaţie
pastile îngălbenite de medicamente. Nimeni nu fuma, deci aşa lălâu să nu le pizmuiască Toa’şa Lean. Că era pizmaşă exagerată a Domnului. Căci, ajunseseră cu maşina în
posibilitatea de a băga pur şi simplu mâna-n buzunar, a rău, scorpia! dreptul casei fratelui care sosise cu a lui ceva mai devreme.
scoate o brichetă şi a o aprinde, cădea. Deşi domnul, Casa lui şi toate casele de la nivelul ei erau în sau sub
fost fumător, se cotrobăise prin mai toate buzunarele – Gata, mergem!, decretă Domnul şi puse o mână apă,
costumului ud deja de ploaia care apucase să cadă peste pe clanţă. În cealaltă era o umbrelă uriaşă, transparentă,
el în scurtul drum făcut de la maşină până în casă, câţiva nedeschisă. Apăsă clanţa, făcu un pas, se răsuci pe călcâie fi-r-ar mama ei a dracu de horă să fie!
metri acolo. Evrika! În fine, tot el găsise câteva mucuri de şi o aşteptă pe purtătoarea de malacov să iasă exact sub şi ei de lăutari!
lumânare rătăcite pe pervaz, şi un chibrit cu câteva beţe umbrelă. Ca nişte căini însetaşi, poalele crinolinei se lăsară şi ea de beţie!...
umede rămase în el, uitate probabil de la înmormântarea pe apa din jur şi o absorbiră. Nu mai apucă doamna să Vaca ieşise, scăpase de ape, urcase din grajd sus pe
de anul trecut a tatălui său, petrecută-n iarnă pe un ger şi şină poalele mai ridicate căci când deja o făcu căra câteva drum. Iepurii de casă pluteau cu burţile umflate în cuşca din
el năprasnic. Beţele umede reuşiră să-l enerveze grozav kilograme în plus. Ca să intre în jeep trebui să bage întâi care nu putuseră să iasă să se salveze. Ca şi găinile închise
pe Domnul, căci mai avea două şi stocul era gata. Ca-n cercul de sârmă al malacovului pe jumate apoi să se în coteţ. Câinele încă aflat în lanţ reuşea să plutească peste
filmele cu proşti, pentru creşterea suspansului, ultimul strecoare şi dânsa ca în final să încapă şi cealaltă jumătate apa neagră ajunsă până sub pervazul ferestrei. Resturi de
băţ reuşi să aprindă fitilul lumânării. Destul de groasă, de de sârmă. Oricum, cercul nu mai era cerc... Ajunşi la local coceni, pănuşe vechi şi ciucalăi pluteau pe apă în derivă
altfel. Avem lumină cel puţin un sfert de ceas, să ne grăbim trebuiau coborâte nişte scări apoi se intra în cămin prin amestecate cu pene şi fulgi de pasăre. Corbi mari apăruţi
cu îmbrăcatul! mâlul lăsat de apa care mai curgea încă timidă spre râu prin parcă din vămile văzduhului începură să dea roată ca pe
orificiul practicat de nuntaşi. Faldurile grele ale crinolinei vremea bombardamentului, avioanele americane.
Când e lumină se vede. Aşa spune înţelepciunea încă albă la partea superioară măturau mâlul maroniu cu Dezastrul era deplin. Din când în când, deasupra
karakalpacă, adesea exprimată sublimat şi de filosoful multă generozitate. Ca să intre la locul rezervat, pe banca satului zborul vultanilor era tulburat de câte un blestem, un
favorit al lui Marin Preda: bulgarul Stanko Stankov sau principală unde sălăşluiau naşul şi primarul trebui să se strigăt de revoltă, o cerşeală către Dumnezeu, un lamento
Stancio Stancev. Existenţa luminii aduse o nouă revelaţie, ridice în picioare un rând întreg. O saga de povestit stră/ sfâşietor de femeie, un ţipăt disperat.
o nouă sursă de enervare: plouă în casă. Mai precis, în nepoţilor... Lăutarii cântară marşul apoi o dădură spre Satul descoperea încet-încet propria-i nenorocire...
dormitorul dinspre stradă. La colţul casei. Acoperişul era manele, căci ei aşa cred că asta e moda la Bucureşti să cânte Nunta nu se spărsese. Oamenii încă nu pricepeau că
găurit, ploua prin el căci am uitat a spune potopul nu a manele. Deci la comanda „ca la Bucureşti“ s/a pornit un alt plouase cum, probabil, va fi la sfârşitul lumii.
contenit. potop. Muzical, dacă acest gen de asasinat intelectual poate Peste deal, peste sat mai pluteau încă ecouri palide
fi numit muzică... Oripilată dna cu malacovul şi-a băgat cu din muzica aia drăcească de peste noapte. Se mai auzea
Ploua cum, probabil, va fi la sfârşitul lumii. graţie degetele-n urechi. Pe fază, Domnul a priceput aluzia, câte un chiot al vreunui ultim chefliu care însoţea plecarea
Domnul începu să înjure o persoană, apropiată, rudă, a chemat vioristul care era şi primaşul, deşi băiatul fiul lui, lăutarilor...
care i-a luat banii de acoperiş pe când trăia tata şi n-a făcut de la orgă avea şi conservatorul la bază, şi l-a întrebat: Post-Scriptum
nimic. Sau, a făcut totul de mântuială, de futu-i pământu’, Priveau ogoarele inundate de ape. Românii nu erau
în batjocură: – Dacă îţi dau 5 milioane să nu cânţi până dimineaţă cum s-ar crede, în ceasul morţii, nu disperau că gospodăria
– Uită-te şi tu cum curge apa prin colţ p-acolo! nicio manea, e bine? lor e sub ape, că nu vor mai avea grâu, porumb, legume,
Domnul se enerva, protesta, înjura dar se îmbrăca, păsări. Ei descoperiseră că malul crescătoriei de peşte al
absent, atent la stricăciunile casei: – Mult prea bine conaşule, dar să nu să supere lumea. unui venetic bucureştean pripăşit pe deal, se sparse. Tot
– Nu, e clar, trebuie să venim mai des p-aici, să stăm Mai vin tineri d-ăştia cordiţi pe la oraş şi ne comandă. O peştele scurs, căzut odată cu apa, se zbătea acum jos, în
vara cu copilul, să reparăm, să reperăm ce e de reparat; e face mai mult pentru gagici, că le place să dea din burice... apele mici ale revărsării sporită de ploaia abundentă. Pe
casa tatei, ce mama dracu, mi-am dorit-o din tot sufletul. Nici mie nu-mi plac manelele. Ştiu atâtea cântece d’ali brazde. Aşa că, pâlcuri de români, aflaţi într-o veselie,
La un moment de respiro, văzu că doamna stă. Aşteaptă locului, atâtea jocuri, că mi-e teamă să nu mor cu ele-n amplificată şi de ţuica trasă la pet şi pusă cu grijă pe un
ceva. Abia atunci sesiză că dumneaei se îmbrăcase, lejer,… mine şi să nu le ştie nimenea. Noroc cu băiatu’ de la orgă, dâmb ierbos, pet pe care-l pupau în bot cu o viteză şi o
cu crinolina albă. Şi acum aştepta să-i încheie şireturile la băiatu’ meu, şi cu mă-sa, că acordenista e nevastă-mea, solidaritate soră – dar numai soră! – cu disperarea, adunau
spate. Malacovul pe ploaia asta – căci, ploua cum, probabil, că doar n-om muri toţi odată... S-a făcut! Fără manele! cu o plasă mare lungă, pusă de-a curmezişul curentului de
va fi la sfârşitul lumii – pe zloata asta, pe noroiul ăsta, pe Porunca lu’ Domnu’! Boieru’ de la Bucureşti! apă, tot peştele care se zbătea, – disperat până şi el – în
inundaţia de la cămin?! Dădu să rostească toate astea, dar apele criminale.
se abţinu. O privi cu duioşie. Tăcu. Ce s-a întâmplat apoi, ce a stârnit asta în sufletul Cum tot românul se născu poet, ei, mioriticii cu plasa-n
Îşi răspunse tot el în locul ei, pe tăcute. Unde dracu să ţiganilor lăutari, ţine de magie, de farmece, cum le spun mâinile bătătorite de muncă, cu braţele încordate ca oţelul,
se mai îmbrace cu ea, cine să o vadă, la ce ocazie?! Aşa, la ei. Căci au pornit-o ca un torent, în rimă cu ce se petrecea împlineau, depănau, ilustrau, ignoranţi, versul genial al
ţară e mai bine, să moară ţaţili alea de oftică. Balabustele afară. Tot felul de cântece şi jocuri drăceşti. Adunare se finalului dramatic din „Moartea Căprioarei“:
alea în rochii înflorate puse peste tona de carne „în viu“, încinsese, iar ţiganii parcă de frică să nu vină cineva şi să «Avem carne!»
cu şuncile tremurând pe ele ca piftia şi decolteul mare cât la comande manele cântau fără pauză. Cântau de se rupeau, – Da, bă, da’ e dă peşte.
un hectar de mirişte, punând în valoare nişte ţâţe imense transpirau, mai sorbeau la repezeală câte un şpriţ şi cântau. – Bună şi aia. E de pomană…
Lumea se învârtea se răsucea pe muzica aia drăcească era
Paul Tudor-Balş, Ou1 ceva parcă de sfârşitul lumii, căci mai toţi uitaseră că afară
ploaia nu contenea... Ploua cum, probabil, va fi la sfârşitul
lumii.

Aici ca povestitorul e tentat de fantastic …căci îi vine
aşa, să-i lase pe toţi într-o horă care să se-nvârte, se-nvârte
în jurul axului până ce sfidând gravitaţia, intră-n levitaţie.
Şi, se urcă tot mai sus, mai sus, la ceruri până dispare de
tot lăsând doar o dâră albă ca o pulbere de stele lăptoasă.
Nimic nu se mai vede în urma lor prin ceruri. Asta era
senzaţia, impresia creată de muzica aia infernală acestor
lăutari, meaştri, virtuosi ai instrumentelor, dar complici la
„crimă“. Or, de-a dreptul asasini… crimă cu premeditare
prin levitaţie acesta ar fi acuza… Nu erau toţi nuntaşii beţi
dar parcă le luase muzica, jocul, Dumnezeu minţile.

– Bă, tu nu vezi că nu stă ploaia!, strigă Domnul la
frate-su. Ai casa pe vale tu ce crezi.

– Las-o, nene, că nu-i nimic. Şi dacă o fi, o fi că a vrut
Dumnezeu. Eu ce po’ să fac?, zise mezinul cam ameţit nu
de horă ci de băutură. Dar, dacă nu mai vrei să stăm, hai!

Afară încă mai picura. Lăutarii începură o ultimă
repriză. Din vale cântecul lor suna, suna dar parcă lugubru
peste sat. Urcară scările cu chiu cu vai, măreţia malacovului
alb se dusese de mult. Ca toate măreţiile istoriei. Ca toate
videle fecioarelor călcata-n copite de realitatea asta urâtă.
Lumina incertă încă a zorilor arăta o cârpă cândva albă,
amestecată cu alta maronie, adunate la poală, căci doamna
după ce a scos definitiv armătura şi a îndepărtat sârmele
coliviei de sub fuste, a adunat în poală toată lungimea

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 15

Mona Lisa sau Gioconda Din partea Dumitru Radu
(portretul Lisei Gherar­ cealaltă POPA
dini, soţia lui Francesco
del Giocondo), capodopera realizată de Moare Mona Lisa?
Leonardo Da Vinci între 1503 şi 1506,
este fără îndoială cea mai cunoscută, transformându-se, cum se exprimă Leonardo, aşa cum o ştim, decât ceea ce Lisa, ca şi cum ar fi vorba de un rock-
vizitată, comentată, cântată şi... parodiată Antonio Natali, directorul prestigioase se mai vede din Gioconda: „e cenuşie, star! „Idolatria, conclude directorul de
operă de artă din lume. Achiziţionată de galerii Uffizi din Florenţa, „într-un incoloră, palidă, seamănă cu o femeie la Uffizi, strică istoria artei, pentru că se
regele Francisc I al Franţei, este acum veritabil fetiş“. Două şcoli de gândire moartă“. În continuare, el mai afirmă salvează numai capodoperele cele mai
proprietatea Republicii franceze şi se află, se confruntă, aşadar. Pe de o parte, cei că parte de jos a picturii este, practic, vestite, fetişuri precum Gioconda“. Sau
cum se ştie, expusă la celebrul Muzeu care cer de urgenţă o intervenţie pentru invizibilă. Astfel, efectul tridimensional nici măcar ele, ar trebui să adăugăm, dacă
Luvru din Paris. Dar istoria de mai bine curăţarea pânzei, spre a nu se trezi cu un se pierde cu desăvârşire. Capul are o acceptăm riscul neintervenţiei care, cum
de 500 de ani a acestei pânze nu a fost mare crăpătură şi, în general, straturile spune Delieuvin, ar transforma în scurtă
lipsită de peripeţii. În timpul războiului tablou care, pe de o parte, se înnegreşte, transparente aplicate de-a lungul seco­ vreme portretul cel mai vestit din istoria
franco-prusac (1870–1871) capodopera a pe de alta pierde contururile, în aşa fel lelor ca protecţie au alterat profund culo­ artei într-un fel de pictură contemporană,
fost mutată la Arsenalul din Brest pentru încât e improbabilă chiar păstrarea fas­ rile originale. dominată în întregime de nuanţele de
a fi mai bine protejată, iar pe perioada cinaţiei iniţiale ce o stârnea; pe de alta, negru...
Celui de-al Doilea Război Mondial a fost cei ce consideră că anumite capodopere „Restaurările nu trebuie să anuleze
ascunsă mai întâi la Chateau d’Amboise, nu trebuie, sub niciun motiv, atinse. Iar patina timpului, intervine în dezbatere Mult mai optimist se arată cineva
apoi la abaţia Loc-Dieu şi Chateau de în privinţa Giocondei ei exprimă temerea Antonio Natali, ci fumul, praful, toate care, în domeniul restaurării, şi-a câş­
Chambord, în sfârşit la Muzeul Ingres majoră că, orice intervenţie de curăţire a celelalte straturi de murdărie care tigat o faimă binemeritată: este vorba
din Montauban, ca să nu cadă în mâinile pânzei, ar putea compromite acel sfumato obturează culorile şi fac lectura tabloului de Gianluigi Colalucci cel care, din
nemţilor... al lui Leonardo care dă caracteristica de aproape imposibilă în acest moment“. 1994 până în 1999, a restaurat Capela
În 1956, partea de jos a tabloului, imprecizie şi mister. Pentru a se decide dacă este posibilă Sixtină a lui Michelangelo. Trebuie să
reexpus la Luvru după război, a fost serios intervenţia restauratoare asupra unei ca­ spun că am văzut Sixtina şi înainte şi
afectată când un vandal a stropit pictura Delieuvin, intervievat de El Pais, a podopere, adaugă el, e necesară „pru­ după restaurare şi am rămas profund
cu acid. Pe 30 decembrie în acelaşi an, redeschis dezbaterea de curând, chiar denţa, grijă, studiu intens şi muncă mi­ impresionat de excepţionalul rezultat
o tânără boliviană pe nume Ugo Ungaza cu prilejul prezentării la Luvru a ultimei găloasă“. Numai acestea pot înlătura pe care restaurarea l-a dat în acest caz.
Villegas a produs altă stricăciune picturii, capodopere a lui Leonardo, Sfânta Ana, a acea paralizie produsă de frica ce se „Fetişurile istoriei artei sunt două, spune
aruncând cu o piatră în ea. Rezultatul a cărei restaurare a suscitat aprinse polemici instalează când e vorba de Leonardo şi el: bolta lui Michelangelo de la Sixtina
fost căderea culorii de pe umărul stâng din parte „neintervenţioniştilor“: aceştia Michelangelo. Şi aici revine Natali la şi Gioconda lui Leonardo Da Vinci.
al Mona Lisei, mai târziu restaurat. Acte susţin că restaurarea a fost prea agresivă, ideea că există acel fenomen social care Exista un fel de tabu în atingerea lor.
ca acestea au determinat conducerea dând tabloului o lumină improprie, transformă o operă de artă propriu-zisă Acum a mai rămas doar un fetiş neatins:
muzeului să acopere pictura cu sticlă nenaturală. Dar, după Delieuvin, culorile într-un fetiş. Paradoxul este că atunci Mona Lisa. Restaurarea ei însă e foarte
incasabilă, rezistentă la glonţ, fapt ce a vii şi luminoase ale noii Sfânta Ana ele încetează să mai fie opere de artă, posibilă. Se poate face azi, încredinţând
scutit pictura de alte posibile stricăciuni: sunt mult mai apropiate de pictura lui imaginea lor fixă e prezentă în conştiinţa proiectul unui specialist cu mâna uşoară,
în aprilie 1974 o femeie a acoperit cu colectivă, chiar dacă lucrarea timpului fină, şi gândirea profundă, sau se poate
spray roşu tabloul, pe când se afla expusă a produs atâtea şi atâtea alterări operei face şi în zece ani de acum. Sigur, cu
la Muzeul Naţional din Tokyo, iar în propriu-zise. La Luvru, de pildă, sunt trecerea timpului se produce mai multă
august 2009, o rusoaică nemulţumită că atât de multe picturi excepţionale şi, oxidare, culorile devin mai obscure. Dar
nu primise cetăţenia franceză, a aruncat totuşi, privitorii vin acolo în primul rând, condiţia e aceeaşi: mâna sigură şi mintea
în ea cu o cană. În ambele cazuri sticla dacă nu exclusiv, ca să o vadă pe Mona adecvată!“
a apărat tabloul. Dar nici sticla, nici
alte măsuri de securitate nu o pot apăra Muzeul Luvru – Mona Lisa
pe Gioconda de un duşman implacabil:
trecerea timpului.
„Gioconda pare astăzi un cadavru,
dispare încet dar sigur de pe pânză şi,
dacă nu se face ceva, situaţia nu poate
decât să se înrăutăţească.“ Cu aceste cu­
vinte, Vincent Delieuvin, responsabilul
cu pictura italiană de secolul XVI de la
Luvru, redeschide o animată dezbatere
care desparte de foarte multe decenii
lumea artistică mondială: ar trebui oare
restaurată capodopera lui Da Vinci, chiar
cu riscul „denaturării“ picturii originale,
sau e mai bine să rămână neatinsă? În
joc nu este numai destinul picturii celei
mai celebre din lume, ci însăşi imaginea
ei care a traversat cinci secole de istorie

1 septembrie 1858 – s-a născut Vladimir Calendar – septembrie 1933);
Macedonski, în Craiova (m. 22 septembrie 23 septembrie 1927 – s-a născut George
1918, în Bucureşti); 8 septembrie 1916 – a murit Nicolae 17 septembrie 1989 – a murit Ion D.
Vulovici (n. 8 iunie 1877, în Calafat ); Sîrbu, în Craiova (n. 28 iunie 1919, în Sorescu, în com. Bulzeşti, jud. Dolj;
1 septembrie 1943 − s-a născut Con­ Petrila, jud. Hunedoara); 23 septembrie 1939 – s-a născut Stelian
stantin M. Popa, în Braşov; 9 septembrie 1958 – s-a născut
Viorel Mirea, în com. Solaşoma, jud. 18 septembrie 1931 – s-a născut Valeriu Cincă, în Fărcaş, jud. Dolj;
2 septembrie 1861 – s-a născut Mircea Mehedinţi; Sîrbu, în com. Bujoreni, jud. Vâlcea; 23 septembrie 1962 – s-a născut Nicolae
Demetriade, la Ocnele Mari, jud. Vâlcea
(m. 11 sept. 1914); 10 septembrie 1930 – s-a născut Liviu 18 septembrie 1893 – s-a născut Zoe Coande, în com. Osica de Sus, jud. Olt;
Călin, în Craiova (m. 17 mart. 1994, în Verbiceanu, în Bucureşti (m. 30 decembrie 24 septembrie 1900 – s-a născut Dem.
2 septembrie 1916 – s-a născut Ion Bucureşti); 1975, în Calafat);
Potopin, în satul Potopin, jud. Romanaţi Bassarabescu (m. 1968);
(m. 10 mai 1998, în Bucureşti); 11 septembrie 1911 – s-a născut Aurel 21 septembrie 1942 – s-a născut Ion 27 septembrie 1913 – s-a născut Ion
Chirescu, în Craiova (m. 23.06.1996); Şerban Drincea, în loc. Drincea, jud.
2 septembrie 1935 – s-a născut Damian Mehedinţi; Nijloveanu, în com. Oponlu, jud. Olt (m.
Ureche, în com. Slătioara, jud. Vâlcea (m. 14 septembrie 1906 – s-a născut Emil 23 iulie 2000, în Craiova).
19 septembrie 1994, în Timişoara); Vora, în satul Meriş, jud. Mehedinţi (m. 22 septembrie 1914 – s-a născut Alice
19 martie 1979, în Bucureşti); Botez, în Slatina, jud. Olt (m. 1985); 27 septembrie 1934 – s-a născut Ilarie
4 septembrie 1952 – s-a născut Spiridon Hinoveanu, în Vânjuleţi, jud. Mehedinţi;
Popescu, în satul Ohaba, jud. Gorj; 16 septembrie 1910 – s-a născut Victor 23 septembrie 1891– s-a născut V.G.
Valeriu Martinescu, în Craiova (m. 12 Paleolog, în satul Corlate, jud. Dolj (m. 28 septembrie 1934 – s-a născut Amza
5 septembrie 1957 – s-a născut Ionel decembrie 1994, în Bucureşti); 12 februarie 1979, în Craiova); Săceanu, în oraşul Băileşti, jud. Dolj;
Ciupureanu, în com. Coşoveni, jud. Dolj;
17 septembrie 1875 – s-a născut Victor 23 septembrie 1903 – s-a născut Nicolae 28 septembrie 1934 – s-a născut Sina
7 septembrie 1902 – s-a născut Şerban Anestin (m. 1918); Milcu, în Craiova (m. 21 septembrie Dănciulescu, în Ciupurenii Vechi, jud.
Cioculescu, în Bucureşti (m. 25 iunie Dolj;
1988 în Bucureşti);
29 septembrie 1939 – s-a născut Marian
Barbu, în Mileşti, jud. Dolj.

16 Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 Scrisul Românesc Eseu
Poezie
Scrisori
din America Vlad SOLOMON

Deyan Ranko Poeme
Brashich

„Ceasul“ este doar timp Mall
Marcel Proust a rătăcit timpul în
În Căutarea Timpului Pierdut (Á de mult sau cât de puţin doreşti, timpul tău fiind Veneai pe un drum necunoscut mie, în pas lent te apropiai de cafenea,
la Recherche du Temps Perdu) şi l-a găsit în factorul de decizie până la urmă. Poţi alege să Încercam să te opresc, dar ai dispărut în Mall, între sutele de siluete.
Regăsirea Timpului (Le Temps Retrouvé). În loc intri în joc, vizitând instalaţia exact atunci când Vitrinele oglindeau paşii tăi nehotărâţi; te regăseam pată de culoare contrast,
de a măsura timpul în secunde, minute şi ore, se iveşte un loc liber, şi făcând din timp un joc Ambiguă nuanţă pe fondul dodecafonic al murmurului neclar de umbre.
Proust folosea lucruri, locuri şi întâmplări. Pentru de noroc. În acel loc întunecat poţi sta uitând
el, timpul era ceva tactil, un obiect tangibil, de timp, „deşi ţi se aminteşte, continuu, despre Voiam să te strig, dar privirea ta neliniştită nu ţi-ar fi recunoscut numele;
firimiturile unei Madeleine, o gură de ceai cald; timp“, deoarece totul se petrece în timp „real“, Intrai în magazine şi mă căutai în spatele unor obiecte triste, îmi spuneam.
un loc, o plimbare de-a lungul unui râu liniştit, în fiecare minut al zilei, cu fiecare secvenţă de Nu stabilisem ora întâlnirii, dar nu putea fi altfel, ştiai că sunt pe-aproape,
pe drumul lui Swann; un eveniment, un elegant film complet separată şi diferită, ruptă de cea O şoaptă ar fi întrerupt haosul mulţimii, dar buzele-mi zdrelite sângerau.
sfârşit de zi într-un liceu de elită al Parisului ca dinainte şi cea de după, fiecare făcând parte
Condorcet, o etalare de clasă şi privilegii. dintr-un univers diferit, în cazul acesta, dintr-un Încercam să-ţi atrag atenţia prin gesturi stângace de adolescent timid,
În iulie 2012, Licoln Center a prezentat film diferit. Nedesluşit cifru, ritual erotic de primăvară confuză, pâlpâind raze rătăcite.
Ceasul, o video-instalaţie de Christian Marclay:
o viziune diferită asupra timpului, un timp Este această instalaţie artă sau o simpla farsă? Bântuit de temeri te urmăream pe culoarul aglomerat, fredonam fraze fără
literal, linear, angajând văzul şi auzul, dar, în Rămâne să decidă privitorul. Dacă nu ai timp să noimă,
ultimă instanţă incitând simţul tactil deopotrivă, vezi expoziţia, poţi viziona câteva secvenţe pe Repetam numele tău, mă apropiam de litere, alintam vocale,
devenind la fel de tangibil precum variaţiunile internet, ca să îţi poţi face o părere. Dar oricare împleticeam consoane,
imaginate de Proust în opera sa de 3200 pagini. ar fi părerea ta, Ceasul este un eseu provocator Armonizam imagini viitoare, mângâindu-ţi umerii şi şoldul... şi m-ai zărit.
Apropo, Lincoln Center reprezintă prima despre natura timpului şi a condiţiei umane. Ţi-ai încleştat tristeţea de nerăbdarea mea şi mi-ai şters sângele
încercare de urbanizare făcută de oraşul New Este, în acelaşi timp, o colecţie interesantă cu buzele tale.
York. În Manhattan-ul de Vest, acolo unde, în asupra evoluţiei unui secol de film. Timpul Etern stop-cadru al filmului mut, dans imprevizibil al clipelor,
anii ’60 era o mahala fără viitor, descrisă cu este nemişcat în lumea filmului. Clark Gable-ii, senzaţii de noi,
multă artă de Leonard Bernstein în Poveste din Marilyn Monroe-ele, Fred Astair-ii sau Ginger Linii şi puncte, scântei şi stele, cercuri şi elipse, scâncetul harpei lui David,
Cartierul de Vest (West Side Story), clădirile Rodgers-ele celebre nu îmbătrânesc nicicând. trupul tău,
dărăpănate de ieri s-au metamorfozat în sediile Acţiunea este mereu nouă, jocul lor memorabil. Ecou al căutării în labirintul literelor nepronunţate, onomatopeice
Operei Metropolitane, Filarmonicii, Baletului, „Ceasul„ este timp fără sfârşit; la urma urmei, silabe neîmplinite.
precum şi ale altor arte, prezente cu expoziţii este un montaj circular, care se repetă pe sine
sau spectacole deopotrivă. Din punct de vedere însuşi continuu, asemenea filmului Ziua Cârtiţei Marea e aproape, mi-ai şoptit, e târziu, poate ajungem să surprindem apusul,
arhitectural, clădirile sunt mediocre: o piaţetă (Groundhog Day), în care Sonny şi Cher cântă Efemera atingere dintre zi şi noapte... Mi-am prelins palmele pe obrajii tăi:
aridă de beton, moderată în rigiditate de o fântână din toate puterile Te am pe tine, iubite, dintr- Lacrimile se opreau nehotărâte deasupra buzelor mele, sfidând gravitaţia.
arteziană înconjurată de construcţii din marmură un radio digital, potrivit etern la aceeaşi oră, 6 Erai doar o iluzie. M-am desprins şi am ieşit din Mall, se anunţa
şi sticlă, nondescriptive, cu o vagă notă clasică. dimineaţa. Însă, de fiecare dată când priveşti ora închiderii.
Ceauşescu ar fi aprobat întregul ansamblu. acelaşi film, capeţi o nouă viziune, ai o nouă
Instalaţia lui Marclay a fost prezentată într-un revelaţie a ta şi a timpului. Aşa încât, timpul, Stări de agregare
spaţiu pentru film, temporar, mic şi confortabil, deşi neschimbat, se schimbă continuu.
în Atriumul Rubenstein. Ceasul este un montaj
circular video (un termen trivial pentru artă), În ceea ce îl priveşte pe Marcel Proust, timpul
constând în douăzeci şi patru de scene de film lui se termină brusc. Nu se desfăşoară circular.
succesive, fiecare scenă cu referinţe la un anumit Lucrurile se strică, devin uzate, roase; locurile
moment al zilei. În derularea filmului, cele 24 se schimbă şi dispar; moda lui, ca şi la Belle
de ore ale zilei sunt prezentate şi sincronizate cu Epoque, moare. Hotelul Ritz din Piaţa Vendome
ora proiecţiei. Dacă eşti acolo la ora 1 dimineaţa era refugiul în care „se ducea să trăiască“.
privind filmul Ceasului, scenele de pe ecran vor Muribund, l-a trimis pe şofer să îi cumpere
fi sincronizate cu ora 1 dimineaţa. Deşi spaţiul o sticlă de bere de la barul Ritz. Ultimele lui
este limitat, poţi sta în expoziţia Ceasului cât cuvinte au fost: „Îţi mulţumesc, dragul meu
Odilon, pentru berea de la Ritz“. Se spune că
Ritz tocmai închisese pentru renovare.

Traducere de Alexandra CARIDES

Mi-ai oferit paharul de pasiune,
L-am încălzit cu amprenta mea,
Apoi am fărâmiţat un cub de gheaţă în timide cristale asimetrice;
Ovale picături buimăcite, şovăielnice,
Îşi întind nerăbdătoare codul genetic.

Din privirea ta palidă scapără ritmul argentinean,
Scânteie, punct, păcatul Evei,
Ispititor fulger, scurt circuit şi bezna căutării.
Doar şoldul mângâiat, freamăt al dorinţei neîmpărtăşite,
Se dezlănţuie în sunete roşii, zvâcnind sacadat,
Tango – şarpe înşelător, imagini – haos obsedant.
Briza-andante, crescendo, allegro, presto, ma non troppo...
Albastru contrapunct.

Dincolo de orizont, cioburi de gânduri, sincopa cuvintelor,
Diluate în déjà vu, şampanie de culori dulci-amăruie,
Nostalgii şi ezitări.
Tresari, clapa de pian, registru sinuos, asurzitor metronom,
Foc, fum, aburi de noi, evaporate siluete.

Leaving the Lycee Condorcet, Jean Beraud (Liceul unde a învăţat Proust)

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 17

Carmen FIRAN

Sărutul poneiului

Î n anumite azile de bătrâni din mângâierea bunicii, atingerea ierbii cu program riguros de viaţă; în fiecare mătuşi, vecini, râsete şi gălăgie, unde la
Ame­rica o dată pe lună este tălpile goale ori mirosul florilor de câmp. dimineaţă pleacă spre cuşca lui de la etajul masa lungă din sufragerie în jurul unei
adus un ponei. Bătrânii sunt Şi pentru mulţi adulţi, suplinesc nevoia de 24 din Manhattan în costum şi cravată şi oale cu spaghete se strânge tot neamul.
scoşi în curtea sau grădina instituţiei, unii a se destăinui unui prieten ori tandreţea se întoarce pe seară cu un carton de pizza; Aici atingerea nu e nici ruşinoasă, nici
în cărucioare, alţii susţinuţi de o asistentă unui partener. De curând o adolescentă duminicile îşi duce rufele la curăţat, se periculoasă, mi-a scris. Îmi lipseşte New
socială cumsecade, curat îmbrăcaţi, bine americană se pare că a bătut recordul la duce la sală unde trage de fiare fix o oră, Yorkul, dar mi-am salvat sufletul. Plus
hrăniţi şi cu medicamentele luate la ore atingere: şi-a rupt câteva degete după ce după care ia prânzul cu părinţii care trăiesc cele două pisici pe care le cresc de drag,
fixe, deşi pare că nimic nu mai contează. a bătut pe celular peste trei mii de mesaje în New Jersey; nu am văzut să vină la el nu de nevoie. Cu ea discutasem odată
Bătrâni cu mâini noduroase, cu priviri din într-o singură lună... nici femei, nici bărbaţi, şi nici câine sau despre relaţia omului de azi cu animalele.
care s-a scurs toată lumina, aşteaptă la pisică nu are; merge sacadat, privindu-şi Pe vremea noastră – clişeu nostalgic în
rând. Unul câte unul vor avea privilegiul Atingerea poate îndulci singurătatea, vârful pantofilor, iar dacă îl întrebi ce mai care cădem tot mai des, nu neapărat din
să petreacă minute bune cu poneiul. Nu preveni anxietăţile şi depresia, recomandă face, ridică puţin capul, îţi evită privirea cauza vârstei – oamenii ţineau un câine
pentru a-l călări, fireşte. Programul de terapiştii. Iar canapelele lor confortabile răspunzând automat „bine“, şi se întoarce să le păzească gospodăria sau o pisică să-i
asistenţă socială plăteşte o dată pe lună pe care se întind tot mai mulţi locuitori ai imediat în lumea lui. O lume în care nu scape de şoareci... Acum singurul rol al
o şedinţă de terapie prin atingere pentru marilor oraşe, suplinesc tocmai lipsa ei. există nici măcar atingerea unui ponei. animalelor e să le îndulcească oamenilor
bătrânii abandonaţi în cămine. Sau nu Comunicarea excelează prin simplitate, e Într-o iarnă dădea zăpada din faţa casei cu singurătatea şi alienarea. Iar seara câinii îşi
abandonaţi, în sensul că poate să mai existe directă şi pragmatică, redusă la formule şi mişcări regulate şi bine calculate. Cum era scot stăpânii la plimbare, chicotea prietena
o rudă-două care îi vizitează, poate chiar un clişee care transmit mesajul sec şi concis, în ajun de sărbători, m-am gândit că ar fi mea.
vechi şi la fel de bătrân prieten, dar vizitele, fără multă vorbărie şi metaforă, se pliază fost un moment potrivit să-i ofer o sticlă
mai mult sau mai puţin formale, nu le mai bine pe austeritatea atingerii, pe vremuri şi de vin şi să-i ţin puţin de urât, încercând Tot mai bine decât să creşti un pet
pot încălzi nici mâinile reci, nici inima dată ea o formă de comunicare, tactilă, senzuală, o conversaţie. Am ieşit veselă, i-am în­ pe computer, sau să vizitezi o grădină
cu încetinitorul. Poneiul în schimb e cald, care făcea ca relaţiile dintre oameni să fie tins mână să-i urez sărbători fericite. zoologică electronică, sau să ai ferma ta
blând, răbdător, nu se grăbeşte niciunde şi e autentice şi emoţionale. Cum îmi spunea S-a oprit, s-a uitat la mine surprins, apoi virtuală cu vaci, găini, şi oi virtuale pe care
şi el dornic de atingere şi căldură. Am citit o prietenă care condusese o companie mi-a privit mâna de-a dreptul înfricoşat, a să le îngrijeşti la ore fixe în pauza de la
că e dresat nu doar să accepte mângâierile înfloritoare în New York: „Atingerea e renunţat să mai dea zăpada, şi a intrat în serviciu, retrăind mental atmosfera pierdută
şi sărutul bătrânilor, dar îi sărută şi el la cel mai important lucru într-o relaţie de casă lăsându-mă şi cu sticla, şi cu mâna a satului, acea formă ancestrală a rădăci­
rândul lui. La început m-a copleşit tristeţea. afaceri, sau care poate crea o relaţie, poate întinsă. E nebun, m-am gândit. „Nu e“, nilor noastre. Înstrăinarea şi alienarea s-ar
Apoi duioşia. Apoi revolta. Cât de singur aduce pe cineva de la o apropiere formală mi-a explicat proprietarul casei, „e cel mai datora, conform noilor curente spirituale
poţi să ajungi încât un ponei să fie singura la un anume tip de intimitate, e un sistem bun chiriaş al meu, îşi plăteşte chiria exact ale shamanismului sau animismului, dis­
ta mângâiere! Doar că nu trebuie să aştepţi pe care eu îl utilizam cu clienţii noi pentru în prima zi a lunii de peste 20 de ani, şi e locării fiinţei umane din universul ei ge­
să ajungi bătrân ori într-un azil pentru a crea o atmosferă de familiaritate, să-i fac un funcţionar conştiincios. Un om liniştit.“ nuin al armoniei cu natura şi animalele.
a fi lipsit de bucuria atingerii. Mai trist e să se simtă mai acasă în compania mea, Singurătatea să alieneze oamenii într-atât Lam­ entaţii inutile probabil. Şi totuşi. După
că pentru mulţi, încă tineri şi competitivi, mai relaxaţi, să aibă sentimentul că se încât să le fie frică şi de cuvinte, şi de ce zeci de ani m-am declarat de asfalt, deşi
atingerea nu mai reprezintă azi o bucurie. află între prieteni...“ Nu mai e timp pentru atingeri? Proprietarul a ridicat din umeri. încă port în mine virusul Manhattanului,
Universul tactil din copilăria şi tinereţea astea. Şi nici apetenţă pentru virtuţile Până la urmă imaginea acelor bătrâni senili redescopăr în mica noastră grădină din
mea nu mai există. Culorile au înghiţit atingerii. În plus, atingerea a ajuns azi sărutând poneiul nici nu mai pare atât de Rego Park mirosul pământului după ploaie,
mirosul. Imaginea a înlocuit atingerea. periculoasă şi prohibită între angajaţii unei tragică. al strugurilor striviţi, al crizantemelor care
Atingerea a devenit virtuală. Comunicarea, firme sau companii. Iar corectitudinea aduceau aer de toamnă în copilărie. Un
un fel de exhibiţionism în cyber-spaţiu. politică dusă la extrem. Ca bărbat, dacă Atingerea şi-a pierdut mult din sem­ fel de tinereţe târzie bântuie prin tufele de
Trăim într-o lume în care senzaţia aceea atingi, din simpatie sau solidaritate, de nificaţie şi în interiorul cuplului. O doamnă caprifoi. Când ating florile umede de rouă
tactilă, amestec de catifea şi mătase, cu gust exemplu, mâna unei colege de serviciu, din înalta societate newyorkeză îmi explica dimineaţa, o pot chiar simţi cum se întoarce
de scorţişoară şi miros de lapte cald dintr-o dacă ea nu te place sau e într-o zi proastă, la rece că o persoană educată îşi reprimă la mine.
copilărie încremenită în fotografii alb poate considera gestul insultător şi te afectivitatea, nu se lasă îmbrăţişată de străini
negru a fost înlocuită cu atingerea tastelor poate denunţa la conducere pentru hărţuire sau sărutată de rude, nu atinge pe nimeni Recent, o distinsă intelectuală a apărut
de computer şi a mouse-ului, cu celulare şi sexuală, iar tu poţi fi dat afară sau chiar târât cu care vorbeşte chiar dacă ar fi animată la noi cu un castron cu salată. Nu pentru
multe alte aparate digitale care suplinesc prin tribunale. Înstrăinarea nu produce doar de cine ştie ce subiect pasionant, că gestica cină. A scos capacul şi ni l-a prezentat
pentru tot mai mulţi copii sărutul tatălui, sentimente de suspiciune şi însingurare, ci şi atingerea ar fi în general indecente şi pe Raul, noul membru al familiei, adus
şi indivizi acriţi şi anxioşi, imprevizibili, cu trebuie drastic reduse. Atingerea e destina­ clandestin în avion din orăşelul ei natal din
Paul Tudor-Balş, Ou 2 tă sexului, da. Dar atingerea ca tandreţe? Polonia. Un emigrant ca şi ea. Ca şi noi,
o personalitate „la limită“... Manifestare siropoasă, oricum pe cale de purtându-şi casa în spate. Hai, arată ce poţi,
Stresul şi competiţia gonesc dispariţie. l-a încurajat, iar noi ne-am aţintit cu toţii
cu biciul din spate. privirile pe fundul castronului. Raul şi-a
Codul bunelor maniere în lumea pu­ strecurat încet capul afară din cochilie, şi-a
Industria de reclamă şi ritană anglo-saxonă presupune ca soţul şi scos coarnele boiereşti şi s-a ridicat de sub
mass-media speculează bine soţia să nu se atingă în public. Şi dacă totuşi frunzele de salată pe marginea castronului,
sin­dromul înstrăinării: pe vreo emoţie de moment ar fi mai puternică a urcat apoi pe mâna stăpânei, ca un gimnast
CNN un profesor la Columbia decât educaţia – puţin probabil, în general dat cu încetinitorul. Toată seara stăpâna l-a
Univ­ ersity ne spune că shop­ – maximum acceptat este atingerea discretă mângâiat pe cochilia pe care şi-o răsucea cu
pingul previne depresia, mai a cotului partenerului. Amuzant sau nu, abilitate, i-a lăudat graţia şi discreţia. E un
ales dacă plăteşti cash şi nu tocmai din cauza asta o prietenă italiancă singuratec, a mai adăugat. Dar îţi dă o stare
cu credit card; o altă ştire a divorţat de soţul ei englez. El era corect, de linişte, te calmează... Nu am văzut-o
alunecă insidios pe ecranul responsabil, politicos, nimic de obiectat. niciodată atât de caldă, de afectuoasă şi de
televizorului: „Macaroanele Pentru ea erau vitale însă căldura, atingerile tânără. Iar el se lăsa atins, evident flatat de
cu brânză combat sin­gu­ră­ şi îmbrăţişările, nu doar când aveau sex. atâta atenţie şi tandreţe. O poezie. Dacă ar
tatea.“ Sau ciocolata, conform (Iar faptul că „a avea sex“ înlocuieşte pe fi s-o scriu, i-aş pune probabil titlul Sărutul
altor reclame. În primii mei scară largă „a face dragoste“, ţine tot de melcului.
ani în America ironizasem dinamica relaţiilor în care pasiunea a fost
diagnosticarea tristeţii, sau înghiţită de parteneriatul domestic, asta
ce eu credeam că ar fi doar în cel mai bun caz...) Iar prietena mea, cu
tristeţe. O etapă emoţională temperamentul ei meridional expansiv,
depăşită. Acum se sare direct deşi avea o carieră de succes, după ce a
în anxietate şi forme depresive rămas singură în Manhattan şi a trecut
soldate cu adicţii de tot felul prin tot ritualul celor fără bărbat şi copii,
stocate în dulăpiorul din baie de la yoga, pilate şi centre de meditaţie la
ticsit cu medicamente pre­ abonamente la concerte, alergări prin parc
scrise de medic, calmante, şi vizionări de filme cu duiumul, într-o zi a
somn­­ ifere, antidepresive. Dro­ decis să se întoarcă în orăşelul ei natal din
guri legale care fac zilnic ra­ Toscana unde predă engleză pe bani mult
vagii. mai puţini, dar are casa plină de nepoţi,

Vecinul nostru are un

18 Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 Scrisul Românesc Proză

Adrian SÂNGEORZAN

Cum am scăpat de fusul orar

Î ntr-o gardă, timp de 24 de ore eşti izolat de care le putem avea ca fiinţe. O sală de naştere, cu toate le evităm cu orice preţ. Chiar şi cu acela de-a crea alte
restul lumii şi chiar de cel al propriei tale monitoarele, seringile, tuburile, personalul şi tehnica ei, „eşecuri“, acceptabile, pe care cel puţin putem să le
vieţi, care pentru o zi va trebui pusă deoparte. rămâne până la urmă un coridor al vieţii. Dacă nu eşti controlăm.
Izolare ce poate fi frustrantă dar şi protectoare. De câte cât de cât atins de bucuria şi spectacolul venirii pe lume,
ori am vrut să fug de ceva, niciunde n-am reuşit să fug nu cred că poţi rezista atâţia ani în tensiunea sălilor de Într-una din acele miercuri afară ningea liniştit. Era
mai departe şi mai bine decât în spitalul în care lucram. naştere sau a celor de operaţii. frig, dar vremea se răzgândeşte repede în New York.
Sala de operaţie e nava mea spaţială. În plus, făcând La prânz barometrul a căzut brusc, a început să plouă
gărzi de peste 30 de ani, nu mai sufăr de jetlag. Lucrând Când am început să lucrez în România comunistă cu găleata, a fulgerat şi a tunat destul de apocaliptic
uneori nopţile, dormind ziua, sau nedormind de loc, am a anilor ’70–’80, niciun membru al familiei nu era pentru o zi de iarnă, dar fiind vorba de New York, nu
scăpat de schimbările bruşte de fus orar, aşa cum cred că admis în sala de naştere. Nici măcar soţul, care după ne-am speriat prea tare. Asta a declanşat însă multe
scapă şi astronauţii care se învârtesc în jurul pământului ce îşi aducea soţia în dureri, trebuia să se întoarcă naşteri, s-au rupt apele, au început durerile, sângerările,
cu mare viteză. Ei se culcă cu imaginea Australiei şi acasă unde aştepta veşti din spital. Sălile de naştere şi sala de naştere a fost luată cu asalt. Triajul, care este
când se trezesc văd de sus Europa. Noi doctorii vedem erau nişte lăcaşuri ermetic închise. Am fost unul din un fel de cameră de urgenţă de trierea gravidelor, era
cam aceleaşi locuri în fiecare zi, dar deşi avem o viaţă puţinii privilegiaţi care am participat la naşterea fiicei ticsit până la scaunele din sala de aşteptare şi la cele
foarte statică, atunci când suntem de gardă lumea se mele, asta doar pentru că tocmai lucram în acea sală de pe holuri. Aparţinătorii veniseră cu duiumul pentru
poate mişca în jurul nostru cu mare viteză. Imaginile de naştere. Habar n-aveam dacă e băiat sau fată, în ce că e plictisitor să stai acasă pe aşa o vreme şi se ştie
pe care le vedem se schimbă repede călătorind printre săptămână de sarcină sau ce Rh avea mama, ori alte că într-o sală de naştere ca cea a spitalului meu, se
oameni. Când ieşim din gardă dimineaţa, ne spunem unii teste care se fac astăzi de rutină. Era o vreme în care întâmplă oricând ceva care merită văzut. Să-i chemi pe
altora noapte bună ca soldaţii. Există un spirit aproape fusesem lăsaţi complet în mâinile naturii, care uite că cei de la serviciul de securitate a spitalului ca să mai
milităresc în spitalele din America, mai ales pe secţiile fusese bună cu noi. După ce fiica mea a venit pe lume şi scoată afară din nenumăraţii însoţitori ştiam că e inutil,
chirurgicale sau în cele cu regim de urgenţă, fără niciun am văzut că totul e bine, am stat şi m-am uitat la ea ca la ba chiar periculos, pentru că oricând poate fi împrejur
„Yes, Sir“, „No, Sir“. Un fel de disciplină controlată, un miracol. Minute lungi în şir. Plus că voiam să-i reţin cineva pus rău pe ceartă sau chiar pe bătaie. Majoritatea
amestecată cu o descărcare de adrenalină pe care o au bine trăsăturile de frică să nu mi-o încurce. Miracolul sunt oameni liniştiţi şi cu respect pentru ceea ce facem
cei din linia întâi care se mişcă mereu cu pericolul în acela e numai al tău. în acel loc, unii născuţi chiar în spitalul nostru care
faţă. a sărbătorit nu de mult o sută de ani de la înfiinţare.
Sunt gărzi uşoare în care pot citi, sau chiar scrie, şi În America n-ar fi nicio problemă dacă în sala de Pe vremea înfiinţării lui, de către nişte măicuţe bine
gărzi sălbatece din care ieşi vlăguit şi întors pe dos de naştere ar fi doar soţul, sau tatăl copilului, şi eventual organizate şi bune la suflet, zona era în plină dezvoltare
oboseală şi tensiune. Pleci apoi spre acasă conducând mama gravidei. Fie şi soacra, care trebuie să supervizeze şi aşa e de peste un secol. Spitalul s-a reconstruit din
maşina cu mare grijă, pentru că eşti frânt, cu mintea în totul. Dar când pe lângă aceştia, mai sunt de faţă patru- temelii de câteva ori.
altă parte şi nu vrei să ai vreun accident. La intersecţii cinci mătuşi şi tot atâtea verişoare, vecine, nerăbdătoare
poţi să aţipeşti puţin aşteptând lumina verde, dar te şi zgomotoase, locul devine foarte înghesuit. În urmă cu 22 de ani, în ziua în care am emigrat şi
trezeşte repede cel din spate pentru că în New York toţi veneam de la aeroport, a fost primul spital pe care l-am
claxonează dacă nu apeşi imediat acceleraţia. Ajungi Nou născuţii nu vor de felul lor să vină la oră fixă şi văzut, pentru că e plasat chiar pe şoseaua spre JFK. Îl
acasă, mănânci ceva, faci un duş şi apoi nu-ţi vine să te se lasă uneori atât de aşteptaţi, încât apare schimbul doi ştie toată lumea, e greu să nu-l vezi în drumurile spre
culci imediat. Uneori te simţi ca un soldat întors dintr-o şi trei de mătuşi şi prietene, care nu sunt de fapt decât cunoscutul aeroport. Asta din cauza accidentelor rutiere
misiune periculoasă şi care realizează retrospectiv că nişte întăriri odihnite ce măresc aparenta dezordine care alimentează continuu centrul de traumă, a atâtor
multe din cele întâmplate peste noapte au atârnat la în plină desfăşurare. Când crezi că lucrurile încep poliţişti împuşcaţi care au fost aduşi aici, şi a unor filme
un moment dat de un fir de păr care a trecut chiar prin să ia o întorsătură bună, pentru că una din gravide în care mafioţi, bandiţi sau poliţişti ciuruiţi de gloanţe
mâinile tale. Ai nevoie de un timp de „decomprimare“ naşte şi mulţimea se mai risipeşte fericită ca după un au sfârşit prin a fi aduşi la Jamaica Hospital. În ultimii
înainte de-aţi reveni la normal. Te gândeşti la femeile meci câştigat, apar alte gravide aduse de familie, de 20 de ani a continuat să crească ajungând unul din cele
pe care le-ai operat şi care trezite la viaţă, adormite de taxiuri, de ambulanţele oraşului, de cele ale poliţiei, mai mari spitale din Queens. De câte ori văd carele
morfină, sunt încă ţinute sub observaţie la reanimare. ale aeroportului JFK, sau chiar de către ambulanţele televiziunilor în jurul spitalului ştiu că s-a întâmplat
Şi ele încep să se încurce între ele în capul tău obosit. pompierilor. Depinde ce ambulanţă ajunge prima la ceva. Era una din acele zile. Intrând în spital, am văzut
Adormi apoi cu beeperul şi telefonul mobil la cap. locul chemat. că holul mare era păzit de un şir lung de poliţişti, unii
Sunt gărzi în care sala de naştere e ca o gară în care în uniformă de paradă, încadrând disciplinat intrarea
toate trenurile ba au întârziere, ba ajung mai multe Miercuri e de obicei una din cele mai grele zile. Pe principală.Am crezut că aşteaptă vreo mare personalitate
deodată pe aceeaşi linie. În spitalul meu cele 12 săli de lângă femeile care intră natural în travaliu, programul ce trebuie bine păzită. A apărut apoi una din asistentele
naştere sunt toate pline şi arată mai mult ca nişte săli operator încărcat, clinicile care servesc spitalul trimit de la reanimare care aducea într-un scaun cu rotile un
de aşteptare. Unele de lux totuşi, în care televizorul multe gravide pentru inducerea naşterilor. Plus doctorii bărbat încă bandajat la gât şi care nu mai putea merge.
merge tare, oamenii mănâncă, beau sucuri, schimbă cu paciente private care ştiu şi ei că miercuri e mijlocul Era unul din poliţiştii de stradă care fusese împuşcat
canalele televizorului şi se uită la meciuri, comentează săptămânii şi că nu-i bine să laşi pe week-end ce poţi nu de mult şi care scăpase cu viaţă după ce echipa de
şi comandă mâncare chinezească până la miezul nopţii, face miercuri. Cauzele pentru care o naştere trebuie chirurgi scoseseră din el câteva gloanţe. Colegii voiau
când se închid fast-food-urile chinezeşti din jurul indusă sunt multe şi numărul lor e în continuă creştere, să-i arate respectul lor...
spitalului. aşa cum e şi cel al cezarienelor. Trăim într-o lume în
Doar femeia venită să nască şi în jurul căreia se care greşelile sau eşecurile „naturale“ în medicină nu Fragment din volumul Între femei, în curs de publicare
întâmplă totul, n-are voie să mănânce şi să bea şi mai sunt acceptate sub nicio formă şi atunci trebuie să
trebuie să stea imobilizată la pat conectată atât ea cât şi
copilul la monitoarele pe care le urmărim de peste tot.
Uneori suntem mai conectaţi cu monitoarele şi foile de
observaţii, foarte electronice şi ele, decât cu pacientele
aflate acolo în carne şi oase. Seara, târziu, dacă avem
un răgaz, comandăm şi noi mâncare chinezească sau
indiană şi ne tragem sufletul în camera comună de
gardă.
Azi sala de naştere nu mai este acel templu închis
şi chiar înfricoşător al durerii. Coridoarele sunt pline
cu aparţinători care se agită de colo-colo şi în această
mulţime pestriţă cei care purtăm scraburi suntem de
multe ori în minoritate. E locul în care se vine pe lume
şi în care vezi zilnic cum frica, îngrijorarea şi durerea
se pot amesteca armonios cu cele mai mari bucurii pe

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 19
Poezie
Valeriu
Rodica GRIGORE CÎMPEANU

Kenzaburō Ōe

Experienţa personală şi vocaţia marii literaturi Poeme

P rivită uneori cu acea cur­i­ personală, pe care am împletit-o strâns cu afectate de un atât de grav sindrom. Finalul Strigăt
o­zitate pe care europenii o aceea a societăţii, a ţării mele şi a lumii“. cărţii marchează speranţa pe care fiinţa
man­ ifestă faţă de numeroase umană nu trebuie să înceteze s-o păstreze. Nu, domnule Dante,
as­pecte ale culturii asiatice, iar alteori citită Impresionantă mărturie a unui om a În orice condiţii şi, uneori, de-a dreptul în eu n-am ajuns într-un loc
exclusiv prin raportare la grila exotismului, cărui existenţă personală a fost marcată de ciuda părerii tuturor – sau chiar a propriilor unde lumina e mută,
literatura japoneză contemporană nu o adevărată dramă, şi anume de naşterea, convingeri. De aceea, protagonistul va inertă şi neîncepută
încetează să surprindă, rămânând una dintre în 1963, a celui dintâi copil al său, Hikari, renunţa la vechea poreclă, cei din jur Eu am ajuns într-un loc
experienţele (şi deopotrivă provocările!) căruia doctorii nu-i dădeau prea multe considerând nepotrivit să i se spună astfel unde lumina strigă şi doare
estetice ce marchează secolul XX. şanse de viaţă, baiatul fiind afectat de o reverberând prin secole viitoare
Contextul e cu atât mai dificil de abordat, rară şi gravă maladie cerebrală. Reuşind Kenzaburō Ōe unde viaţa şi moartea
cu cât cel mai adesea cititorul tinde să să depăşească, prin scris şi prin recursul sunt numai dangăt şi strigăt
rămână la un cadru oarecum exterior şi să la mijloacele de expresie ale marii arte, după încercările prin care trecuse şi pe care, către cei de lângă noi
aibă în vedere exclusiv vârfurile, extremele provocarea pe care destinul i-o aruncase, chiar dacă nu de prima dată şi chiar dacă nu cei duşi şi cei noi
sau petele de culoare – locală şi nu numai. Kenzaburō Ōe s-a impus, treptat, drept un fără efort, reuşise să le depăşească. unde lumina e strigăt
S-a vorbit, astfel, adesea, despre Yasunari autor a cărui existenţă intimă se transformă, pentru iubire şi pace
Kawabata, considerat „ultimul nume mare“ adesea, în experienţă literară de cel mai O menţiune specială merită excelenta pentru cel ce doarme şi tace
în ceea ce priveşte atitudinea pe care acesta, înalt nivel estetic şi, deopotrivă, drept una versiune în limba română a acestui roman, e strigăt pentru ca fiat lux
ca autor, a avut-o faţă de tradiţia niponă şi dintre conştiinţele cele mai vii si mai acti­ semnată de Roman Paşca, perfect exemplu să fie mai bună şi pură
ajuns rapid la o celebritate mondială după ve ale vremii noastre. Se ştie că autorul de adaptare la structura de profunzime în universul acesta
încununarea operei sale cu Premiul Nobel excepţionalului roman O experienţă perso­ a prozei lui Ōe – cel care, în paranteză plin de-atâta ură
pentru Literatură în anul 1968 – la exact o nală, apărut în 1964 şi care are, ca punct fie spus, e considerat unul dintre autorii care ne suportă
sută de ani de la începuturile Epocii Meiji, de plecare, tocmai momentul venirii pe niponi dificili, fapt datorat permanentei şi încă ne-ndură
perioada niponă a porţilor deschise către lume a fiului său, nu ezită să se implice în sale aplecări spre experimentul lingvistic Am ajuns într-un loc
cultura occidentală. Alteori, scriitorii aduşi problemele ce afectează ţara sa şi lumea şi spre un stil specific. De aici problemele unde lumina e strigăt
în discuţie de către cei pasionaţi (ori doar în care trăim – el fiind, în paranteză fie pe care discursul său narativ le ridică în către cer şi pământ
interesaţi) de universul japonez au fost cei spus, unul dintre militanţii cei mai înfocaţi faţa tălmăcitorilor, probleme comparate pentru cei duşi
consacraţi, în timpul vieţii, de atitudinile pentru oprirea activităţii în centralele de numeroşi cunoscători cu cele pe care, şi cei care sunt
lor şocante sau, în orice caz, neobişnuite nucleare nipone imediat după catastrofa de într-un alt spaţiu cultural, doar textul Sunt iată, în locul în care
ori mai greu de înţeles în adevăratele lor la Fukushima, din primăvara anului 2011. faulknerian mai cere rezolvate. lumina şi timpul
implicaţii de către cititorul occidental, nu au hotare
adesea prea grăbit sau prea atras de O experienţă personală este povestea Fără să forţeze nota şi ştiind întotdeauna şi strigă şi doare
aparenţe, fie ele şi ieşite din comun. Căci unui tânăr care se simte captiv. În primul cum să pună accentele exact acolo unde fără încetare
acţiunile şi modul de viaţă al rând, într-o căsnicie care nu-l mulţumeşte trebuie, Kenzaburō Ōe nu încearcă să facă pentru Adevăr şi Dreptate
lui Yukio Mishima, „ultimul şi nu-l împlineşte, apoi într-o familie care, din acest roman un studiu de caz ori o Uf, ia-mi Doamne, văzul
samurai al literaturii ja­ aridă analiză şi nici nu teoretizează inutil, prea mă despoaie de strigăt
poneze“, au părut uneori consideră el, nu-l înţelege. în ciuda influenţei evidente a accentelor până Dincolo de Eternintate ...
a-i umbri activitatea lite­ Apoi în mijlocul unui grup existenţialiste. Ci, fidel credinţei sale
rară, receptată, în unele social unde abilităţile sale în valorile profund umane, scrie despre Nostalgii
cercuri, mai cu seamă prin lingvistice (e profesor de inocenţă şi sentimentul vinovăţiei,
prisma discursurilor ţi­ limba şi literatura engleză) despre suferinţă şi posibilitatea renaşterii Cum aş putea uita
nute cu diferite ocazii sau nu sunt apreciate la justa spirituale, despre datorie şi ispăşire. trilul privighetorii unduind
a suicidului care a tulbu­ valoare. Şi mai apoi în „Scriu despre demnitatea fiinţei umane“, sub luna pădurii adormită
rat lumea literară (şi nu mijlocul unei lumi din care va afirma autorul în repetate rânduri – şi şipotul ploii prin teii
numai) în anul 1970. Iar şi-ar dori să poată evada. pe bună dreptate. Totul într-un cadru care, îmbătaţi de miresme
apropierea lui Shusaku En­ Unde? În Africa, nici mai fără să fie decorativ, se impune, încă de la cerul picurând de stele
do de credinţa creştină şi mult, nici mai puţin decât prima lectură, prin pregnanţa detaliilor de prin roua nopţilor senine
de valorile spirituale occi­ în Africa, pe care o cunoaş­ atmosferă şi vorbeşte convingător despre când mut de mirare
dentale i-au făcut pe unii cititori sau critici te doar prin intermediul acea Japonie contemporană pe care, simt cum totul renaşte
să nu mai evalueze corect valoarea estetică hăr­ţilor şi ghidurilor de că­ dincolo de clişeele cu care a fost, poate, şi curge prin mine
a operei sale, excelent studiu al raporturilor lătorii Michelin pe care le prea adesea obişnuit, Occidentul trebuie să în nesfârşirea aceasta
fluctuante între Orient şi Occident. consultă în librăria unde ajunge frecvent, înceapă s-o descopere cu adevărat. ce mă dilată şi doare ...
din lipsa unui alt loc în care să se simtă
În altă ordine de idei, faima uriaşă el însuşi. Să ţi se spună Bird („pasare“, Kenzaburō Ōe, O experienţă personală. Dă-mi Doamne, putere
de care se bucură Haruki Murakami sau în limba engleză) şi să te simţi mereu Traducere de Roman Paşca, Bucureşti, să –ţi pun la picioare
notorietatea la care au ajuns în ultimii ani întemniţat într-o uriaşă cuşcă sau stranie această celestă mirare
Kobo Abe, Fumiko Enchi sau Sawako colivie din care să fii convins că nu ai Editura Art, 2012 ce mă-nfioară şi doare ...
Ariyoshi au avut darul de a-l face oarecum unde zbura... Aceasta e situaţia în care se
mai puţin vizibil (dar deloc mai puţin găseşte protagonistul, până în clipa în care Vă previn
important!), mai dificil de receptat (dar află că fiul său, de curând născut, suferă
nicidecum mai puţin grăitor!), pe cel de-al de o gravă formă de hernie cerebrală, iar Nu mai e timp să gândim
doilea laureat al Premiului Nobel pentru doctorii îi dau prea puţine speranţe de Nu mai e timp să iubim
Literatură provenit din Japonia, Kenzaburō supravieţuire. Înspăimântat şi îngrozit, Nu mai e timp să-ntrebăm
Ōe. Cel care, în discursul de acceptare a revoltat de nedreptatea destinului, tânărul şi nici să ne lamentăm
prestigioasei distincţii, în 1994, mărturisea: tată nu ştie ce să facă, recurgând, pentru trei Nu mai e timp s-aşteptăm
„Am supravieţuit datorită faptului că am dat zile şi trei nopţi, la o veritabilă fugă de sine Nu mai e timp să-ndurăm
glas suferinţelor mele în romanele pe care şi de lume, dar şi la o adevărată coborâre Nu mai e timp să strigăm
le-am scris. Şi de fiecare dată, în faţa hârtiei, în infernul propriului suflet. Astfel, alături Nu mai e timp de ipocrizii
mă trezeam repetând, ca un fel de suspin, de o fostă iubită, se refugiază în alcool, de demagogii şi filozofii
<<sunt din nou o fiinţă omenească>>. droguri, violenţă şi sex, pentru a ajunge, Nu mai e timp să minţim
Poate că nu este nici momentul şi nici locul în cele din urmă, să realizeze că singura Nu mai e timp nici să murim
potrivit să vorbesc astfel despre mine. şansă pe care o are este acceptarea fiului De-abia de mai putem iubi
Totuşi, îngăduiţi-mi să spun că, în tot ceea său. În ciuda părerii doctorilor, în ciuda doar cât să ne supravieţuim
ce am scris, am pornit de la experienţa suspiciunii cunoscuţilor şi chiar mai ales... În ce Suntem ....
în ciuda lui însuşi, destul de sceptic în ceea
ce priveşte puterea de luptă a fragilei fiinţe Şi-n ce vom Fi...

20 Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Gabriela RUSU-PĂSĂRIN

Ştefan Iordache - arta de a comunica

C artea Ludmilei Patlanjoglu Re­ ilustraţiilor şi compoziţia conferă o Colombe la Nottara, întâmplarea a făcut ditate, dar cu spaimă. Sentimentul de
gele Scamator Ştefan Iordache, notă de eleganţă şi rafinament acestei ca la intrarea actorilor am văzut aceşti care nu a scăpat niciodată.
apărută la Editura Nemira, este cărţi, care se transformă într-un obiect trei mari bărbaţi ( George Constantin,
lectura necesară pentru a redefini arta de estetic cu un conţinut documentar de Cristea Avram şi Ion Dichiseanu, n.n.). Ludmila Patlanjoglu a conceput o
a comunica idei, sentimente, concepţie excepţie transpus în arta interviului şi a Ei erau eleganţi, parfumaţi,intraţi de carte biografică într-o arhitectură im­
de viaţă într-o manieră neostentativă, comunicării prin artă. mult în lumea teatrului, vedete deja. pres­ ionantă, ca o piesă de teatru, cu di­
dar care produce efect de amintire în Eu eram cam pricăjit, purtam haine aloguri şi monologuri, cu sugestive
timp. Autoarea, preşedinte al Asociaţiei În prima parte a acestui volum, re­ modeste. Mi-am dat seama în ce lume replici din off, cu ecouri ale unor în­
Internaţionale a criticilor de Teatru, marcăm fluenţa mărturisirilor, într-un intram şi m-a cuprins spaima“. Dacă tâmp­ lări memorabile şi cu umbre, multe
Secţia Română, este o „voce“ în critica cont­inuu ca o spovedanie. Întrebările pot nu e spaimă, este doar retractilitate (ca umbre ale unei vieţi de muritor. Actorul
românească de specialitate, deţinătoare a lipsi, intervievatul preluând ideea acestora în faţa Mellinei Merconi). Salvarea e însă a rămas nemuritor. A fost o ieşire
Premiului criticii pentru volumul La vie şi desfăşurând răspunsul într-o tensiune a pasiunea. La celălalt pol al jocului vieţii vremelnică din scenă. Reapare la fiecare
en rose cu Clody Bertola (1997). discursului care crează plăcerea lecturii. este patima. Iubirile… nu au fost iubiri, reluare a filmelor care au făcut epocă, de
Regele Scamator Ştefan Iordache O carte pe care nu o laşi din mână de teama au fost patimă. De aceea s-au sfârşit la Străinul (premiat la Festivalul de la
este o carte complexă, care îşi etalează ruperii vrajei confesiunii. Curiozitatea (iubirea pentru Irina Petrescu sau Liliana Karlovy Vary), la Cei ce plătesc cu viaţa
structura într-o deschidere graduală, lectorului de a descoperi sorgintea titlului Tomescu). „Numai iubirea nu are sfârşit. sau Hotel de lux, Ciuleandra sau Cel mai
surprinzându-şi lectorul prin ineditul este satisfăcută. Scamatoriul este actorul, Patima se sfârşeşte. E ca un foc, e ca o iubit dintre pământeni. A rămas actorul
dispunerii capitolelor, o succesiune de un sinonim formulat cu umor oltenesc flacără. Rămâne cenuşa din gând“ – se care şi-a preţuit familia şi prietenii.
interviuri, mărturisiri ale celor ce au de bunica actorului: „Bre, muică, tu confesează Ştefan Iordache. Aşa începe În interviul dat Ludmilei Patlanjoglu
reprezentat „cercurile“ sale existenţiale, scamatoriu o să te faci!“ Premoniţia s-a un lung şir de cugetări, o adevărată vorbeşte şi de prietenul Nicolae Păun,
de la familie la prieteni şi la colegii adeverit şi Ştefan Iordache va rămâne în artă a comunicării ideilor şi trăirilor in­ un prieten de-o viaţă. Şi acesta îl
de teatru sau specialiştii în domeniul. istoria teatrului românesc. Acea perioadă candescente. Redăm câteva pentru a-l caracterizează sugestiv: „Prietenia noas­
Vom reveni asupra acestora. Capitolul a vieţii trăită în lumea satului românesc îi cu­noaşte altfel pe Ştefan Iordache, acela tră nu e spectaculoasă, dar e adâncă.
care constituie noutatea de perspectivă va marca destinul. Spiritul hâtru, respectul profund, un comunicator al sentimentelor Fiecare întâlnire e ca o premieră. Simt
a tehnicii interviului este cel sugestiv pentru valorile familiei, „efigiile“ co­pi­ şi evaluărilor într-o grilă a bunului simţ că sunt doi oameni în Ştefan. Continuu
intitulat Din anatomia unui mare actor. lăriei (părinţii, bunicii), sărbătorile de desăvârşit susţinut de talentul actorului să mă mir când văd lângă mine un om
Secvenţele care compun această secţiune peste an sau obiceiurile specifice din ce filtreză toate trăirile prin sufletul aflat obişnuit care, pe scenă, ne arată altă faţă
a volumului relevă preocuparea autoarei zona Calafatului (pomana de viu), dorul veşnic în căutarea frum­ osului. şi demonii din el“.
pentru introspecţia psihologică prin de o casă la ţară, cu fântână şi troiţă la
intermediul comunicării non-verbale: poartă, mâncarea tradiţională şi plăcerea Privind viaţa consideră că: „Amintirea Întâmplarea, sau poate nu ea, a făcut
„Corpul“ (comunicarea gestuală), „Ochii“ de a face vinul din strugurii din curtea e ca o sită: reţine trăirile frumoase. E să-i invit împreună la „Galele Oltenia de
(funcţiile privirii), „Mâna“ (comunicarea casei sale de la Gruiu, toate se constituie un fel de sistem imunitar al omului ieri şi de azi“ – spectacol produs de Radio
tactilă), „Vocea“ (comunicarea verbală în secvenţe narative, o povestire în ramă împotriva răului, a urâtului“. Într-un Oltenia Craiova pe scena Teatrului Liric
asociată cu comunicarea prin mimică şi cu personaje emblematice pentru o lume joc al vieţii, actorul trage semnalul de din Craiova. Am invitat mari personalităţi
gestică), „Partener“ (comunicarea pro­ pe care nu vrea să o uite. Concluzia alarmă: „Teatrul nu e o oglindă a vieţii, ale culturii româneşti originare din Olte­
xemică asociată cu comunicarea emo­ este în registru emoţiei: „Cu cât trece e chiar viaţa“. N-a uitat niciodată că: nia: Geo Saizescu, Ştefan Iordache, Dinu
ţiilor), „Prezenţa“ (comunicarea per­ vremea, mi-e tot mai dor de mine copil. „Umilinţa e o treaptă a ambiţiei“. A fost Săraru, Emil Boroghină, o întreagă ga­
suasivă în spaţiul public), „Aura“ (in­ E împovărător să fii în permanenţă alt­ convins că: „Viaţa e dată de la Dumnezeu lerie de nume – mit. Ştefan Iordache
fluenţa prezenţei publice, efectele asupra cineva“. Este jocul actorului într-un joc să o trăieşti din plin. Dacă poţi şi curat, şi m-a rugat să-i îndeplinesc două dorinţe:
receptorilor conjuncturali, dar şi efect la al vieţii care nu iartă trecerea vremii şi decent e bine. Dacă nu…dar cine ştie ce să nu recite în spectacol, pentru că nu-i
distanţă prin producerea unor amintiri fuga prin viaţă. înseamnă să fii decent?“. A fost copleşit place să recite, şi să-l aibă alături în
în timp). Este o parte din Jocul cu arta, de Acropole, „în atâta frumuseţe calmă şi scenă pe prietenul său Nicolae Păun,
care va fi continuată cu trei subcapitole Dacă există o stare care să-l maiestoasă, simţi cum gândul omului se coleg de şcoală, acum director general
ce demonstrează arta de actor, arta caracterizeze pe Ştefan Iordache în întâlneşte cu Dumnezeu“. S-a salvat de la o firmă apreciată. Uimitoare prezenţă:
de a comunica prin jocul actorului: toate etapele vieţii, aceasta ar fi starea la mărturisiri despre cum e să fii meru transmiteau atâta emoţie, se completau
„Creatorul de Teatru“, „Creatorul de de spaimă. Dialogul lejer al Ludmilei altcineva spunând că: „Artistul este un în dialog, era un firesc al unei întâlniri
Film“ şi „Emblema unei generaţii“. Patlanjoglu a fost chiar o mreajă în care mister şi trebuie să rămână un mister“. ca într-o familie. În fonoteca radioului
Chiar şi structura acestor secvenţe sur­ actorul, cât e de actor, se lasă prins şi cu A privit peste umăr viaţa şi i-a aruncat oltean au rămas mărturisirile acelei seri
prinde prin diversitatea „arhitecturii“: sufletul descoperit: prima improvizaţie în în grabă o ultimă replică: „Hobby-ul memorabile.
după prezentarea datelor de identificare a anul II de facultate, un fante de mahala, e viaţa mea“. Şi totuşi, privind în jur şi
piesei sau a filmului ( actori, regizor, an al este cu aura spaimei; când a jucat Hamlet mai ales în sine a înţeles: „Din tot ce mă Cartea a fost lansată şi la Craiova la
premierei) sunt inserate aprecieri critice avea insomnii; „când am început să repet înconjoară nimic nu este al meu. Decât Teatrul Naţional. Un succes! Iar prezenţa
şi, surprinzător, mărturii ale personajului sufletul“. Lucid, a privit cu detaşare jocul marelui actor, o bucurie pentru cei ce îl
principal al volumului, Ştefan Iordache morţii şi a scris: „Mă gândesc la ieşirea preţuiau. M-am reîntors la această carte
despre circumstanţe inedite ale prezenţei din scenă,/ de când am început teatrul./ în aceste zile după ce am revăzut filmul
sale ca actor în aceste producţii teatrale Acest lucru mă sperie./ De aceea şi Ciuleandra. S-au întâlnit fericit aurorul,
sau cinematografice. muncesc atât de mult./ Nu vreau să cred Liviu Rebreanu, regizorul Sergiu Ni­co­
Ludmila Patlanjoglu îşi construieşte că am ajuns la capătul drumului.“ Soţia, laescu şi actorul Ştefan Iordache. Altfel
cartea într-un echilibru uimitor, în pofida Mihaela Tonitza, nepoata celebrului pic­ am înţeles filmul după lectura cărţii
surprizelor compoziţionale: 175 de pagini tor, i-a fost sprijin până la sfârşit. Înainte Ludmilei Patlanjoglu, altă pespectivă
reprezintă Jocul cu viaţa, 136 de pagini, de despărţire, i-a spus: „Aşteaptă-mă! psihologică: trăirile doctorului ce nu-şi
Jocul cu arta şi, ca o cădere bruscă de Voi veni şi eu!“ Şi nu peste mult timp l-a declinase originea ţărănească, dar care
cortină, 4 pagini Jocul cu moartea. urmat cu aceeaşi discreţie cu care i-a stat privea cu uimire jocul Ciuleandra ca şi
Ilustraţiile sunt impresionante: foto­ alături toată viaţa. Întrebat de Ludmila când îl descoperea pentru prima dată,
grafii din arhiva teatrelor unde actorul Patlanjoglu: „Şi în suflet? Ce porţi în interiorizările tânărului plecat din lumea
a jucat de-a lungul vieţii, Teatrul „C. I. suflet, Ştefan?“ – a răspuns copleşit de satului şi confruntat cu lumea celor cu
Nottara“, Teatrul Mic, Teatrul de Comedie, emoţie: „Lumina. Ea vine de la soţia averi, averea sa fiind doar pasiunea pentru
Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“ Bucu­ mea, Mihaela“. profesie. Un doctor de suflete trădat de
reşti şi Teatrul Naţional Craiova. Volumul destin, o iubire fără patimă. Cât de bine
este înnobilat cu fotografii ale familiei şi Impresionantă carte despre cum se i-a venit rolul tânărului Ştefan Iordache.
cu „desene de Sorin Ilfoveanu oferite de trăieşte şi cum se moare câte puţin. O
pictor prietenului său Ştefan Iordache“. carte despre frumuseţea spiritului, despre Şi totuşi, „când moare un actor,
Ţinuta grafică a volumului, calitatea viaţa trăită într-o permanentă căutare moar­e o lume!“ – sunt cuvintele lui
şi provocare a destinului actorului, o Ştefan Iordache spuse într-o confesiune
despărţire anticipată şi privită cu luci­ emoţionantă, începutul unei cărţi despre
jocul vieţii, jocul actorului şi jocul
morţii… dincolo de moarte.

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 21

Ultimul roman (în ordine cro­no­ Geo
logică) al celebrului scriitor pe­ CONSTANTINESCU
ruan Mario Vargas Llosa (câştigător al
Premiului Nobel în 2010) El sueño del Mario Vargas Llosa,
celta/Visul celtului (Saltillana Editores
Generales, Madrid, 2010) continuă seria Visul celtului
creaţiilor care reconstituie cu mijloacele
naraţiunii literare evenimente şi personaje fenomenelor, dincolo de aparenţele ide­ prostibulare din jumătate de Europa“. Astfel, Roger Casement, după o
ale istoriei precum în mai vechile romane alizate şi cosmetizate de interese par­ Aceştia transformau principiile iniţiale activitate de 20 de ani în Congo şi 7 ani
non-fictive La guerra del fin del mundo ticulare. în America Latină devenit chiar consulul
(1981) sau La fiesta del chivo (2000). conform cu apucăturile lor din totdeauna: Marii Britanii în aceste zone, constată că
De fapt, romancierul peruan a fost Protagonistulsău,RogerCasement,tânăr nevoia de câştig în spaţii necontrolate sau şi el, în calitate de irlandez, este o persoană
întotdeauna sedus de realitatea în care a reprezentant al unei ţări de dimensiunea greu controlabile pe măsură ce guvernul deznaţionalizată şi manipulată de ideologia
trăit şi mai ales de cea a ţării care i-a dat civilizatoare a Marii Britanii în expansiunea belgian însuşi avea nevoie de cât mai mult Marelui Imperiu. De fapt, stăpânii tem­
fiinţă, dar pe care nu o dată a fost silit să o sfârşitului de secol XIX, credea în mod cauciuc natural pentru industria întregii porari ai acestuia îl făceau să creadă că
părăsească atunci când verbul său deranja naiv în forţa şi bunele intenţii ale celor ce Europe în expansiune. „Irlanda era o ţară barbară fără trecut demn
pe unii deţinători vremelnici ai puterii (pe aduceau sălbăticia unor de memorie, ridicându-se la civilizaţie
care o voiau, în nimicnicia lor, absolută). locuri încă virgine la Astfel tânărul Ro­ datorită celor ce au ocupat-o, educată şi
Mario Vargas Llosa face parte din dimensiunileprezentului ger Casement avea să modernizată de Imperiul care a despuiat-o
scriitorii sud-americani care au revoluţionat european. Totul se în­ remarce: „prezenţa euro­ de tradiţie, de limbă şi de suveranitate“.
arta prozei în cea de-a doua jumătate a tâmp­ lă atunci când ma­ penilor în Africa nu con­
secolului trecut şi, mai mult, a devenit o ri­le puteri îi conferă re­ stituia un ajutor dat afri­ Prin urmare, încă din 1904, când Arthur
autentică voce în revelarea condiţiei umane ge­lui belgian Leopold canilor pentru a ieşi din Griffith a fondat Sinn Fein s-a oferit să
în contemporaneitatea nu o dată violentă II teritoriul Congo-ului păgânism şi barbarie, colaboreze cu aceasta şi să se subscrie la
şi profund alienatoare. Astfel, amintim cu de azi (faptele istorice ci de a-i exp­ loata cu o toate publicaţiile ei. În timpul primului război
adâncă admiraţie celebrele romane care au au loc în 1885) pentru lăcomie ce nu cunoştea mondial, încercând colaborarea cu Germania
devenit embleme pentru boom-ul prozei transformarea sa moder­ limite prin abuz şi pentru a obţine eliberarea Irlandei a fost
hispano-americane din cea de-a doua nă şi transpunerea acolo cruzime“. considerat trădător, a fost închis şi executat.
jumătate a secolului trecut: La ciudad y a religiei, a moralei, a Acest personaj tragic al istoriei reînviat din
los perros (1965), La casa verde (1965) şi legilor şi valorilor Euro­ Profund dezgustat, documentele epocii şi din scrierile lui despre
Conversación en la Catedral (1969). pei moderne, culte, libe­ vaîntâlniaceeaşisituaţie lumea in care a trăit, în calitate de personaj
Romanul El sueño del celta reconstituie re şi democratice ce în zona Putumayo din literar redevine contemporanul nostru
activitatea complexă şi tragicul destin al vor culmina „prin a-i Peru, unde guvernul pe­ iar destinul lui ne deşteaptă conştiinţele
consulului britanic Roger Casement în trans­forma pe nefericiţii ruan a încredinţat ac­ţiu­ uşor amorţite de manipulări sufocante şi
acţiunile civilizatoare ale Europenilor trib­ urilor în bărbaţi şi femei ai timpului nea civilizatoare compa­ sforăitoare ideologii.
în zonele Republicii Congo de azi din nostru“. Dar realitatea de pe teren era alta. niei engleze Per­u­vian
Africa, cele ale companiei Peruvian Aceste idei funcţionau numai în cărţile Rubber Company. Statul însuşi devine un Deci romanul non-fictiv El sueño del
Rubber Company în îndepărtata selvă din de propagandă ale regimurilor moderne... simplu agent al companiei, prin exploatarea celta nu este doar o bună creaţie literară
Putumayo peruan, pentru a deveni, mai Pentru că acolo, la graniţa dintre civilizaţie inumană a indienilor. Afirmă autorul: ci şi un mijloc de investigare a istoriei şi
apoi, un luptător fanatic al eliberării Irlandei şi sălbăticie, funcţionau alte legi. Cele ale „preţurile erau determinate de Companie mai ales de reînviere prin aceasta a marilor
de sub autoritatea Marii Britanii, mai ales maximum-ului profit prin exploatarea la astfel încât indigenii întotdeauna să ră­ conştiinţe, care prin jertfa lor au constituit
în timpul primului război mondial. sânge a populaţiilor băştinaşe, considerate mână datori şi să lucreze restul vieţii pen­ şi constituie adevărate semnale de alarmă
Personajul isoric evocat îi îngăduie ingenue şi fără de putere. Guvernele voiau tru a amortiza ceea ce datorau. Cum şefii pentru contemporaneitatea noastră din pă­
scriitorului peruan posibilitatea de a să obţină totul cu cât mai puţine investiţii, nu aveau salarii ci comisioane pentru cate încă naivă, credulă şi obedientă faţă
reflecta nu numai asupra evenimentelor iar pe teren acţiunea civilizatoare era nu o cauc­ iucul ce-l recoltau, exigenţele pentru de falsele ideologii şi idealuri, răspândite
şi stărilor de fapt evocate, ci şi asupra dată încredinţată „oamenilor de joasă teapă, obţinerea maximum-ului de latex erau cu generozitate de puterile vremelnice, aşa
istoriei şi a civilizaţiei în general. Pe baza escroci, foşti puşcăriaşi, aventurieri dornici implacabile“. Prin urmare, generozitatea zis creatoare de civilizaţie, dar care s-au
documentelor şi mărturisirilor scrise ale de îmbogăţire ieşiţi din cloaca şi mahalalele colonizatorilor se reducea la acea cumplită dovedit mereu şi continuă să se dovedească,
personajelor evocate, el surprinde esenţele maşină de exploatare şi exterminare unde imperturbabil, crude şi amorale.
Statul civilizator e parte integrantă.

García-Márquez – un nou roman de dragoste

Memoria de mis putas tristes a eternei risipiri, printre convenţiile-i Márquez nu face din aceasta un crez limitat un imn dedicat vieţii, iubirii, adevăratei şi
(Am­ int­irea curvelor mele tris­ mortificatoare, pândită fatal de abandonul la estetica postmodernistă de a coborî şi a
te) de Gabriel García Márquez (Grupo de mai apoi din acele nişe ale utilităţii întina totul de pe piedestale, ci, dimpotrivă, naturalei condiţii umane, de dinainte dar şi
Editorial Random House Mondadori S. acaparatoare, spre marginalizarea şi o modalitate subtilă de a ridica spre ideal
L., Barcelona, 2010) continuă aventura însingurarea devenite obişnuite în cele mai o fiinţă comună, banală, apropiată prin după păcatul originar. Dar realitatea e alta.
narativă din ultima vreme a celebrului multe cazuri. Dar personajele lui Gabriel vârstă – iată! – de „marea trecere“. Autorul
autor sud-american, cea a noului roman García Márquez nu acceptă această stare deconstruieşte şi reconstruieşte mitul aici Fecioara de care bătrânul s-a îndrăgostit
de dragoste, precum tot al şi acum, în societatea alienării omenescului
lui mai recentul El amor de fapt, acest tragic destin, prin materialismul vulgar la care s-a ajuns „avea să le dea de mâncare şi de dormit
en tiempo de colera/Dra­ ci ies din ceea ce apărea ca după milenii de căutare de sine, de înălţări
gos­tea pe timpul hol­erei fiind regula, comunul şi se şi prăbuşiri. surorilor ei mai mici şi s-o îngrijească
und­ e protagoniştii nu mai afirmă prin insolitul unor
sunt tinerii obişnuiţi ca­ trăiri pline de bucurii, tristeţi Romanul se construieşte ca urmare a pe mama ei betegită de reumatism“. Prin
re trăiesc cu inocenţa şi şi nelinişti caracteristice mai privirii retrospective asupra reflecţiilor
firescul vârstei misterul iu­ degrabă vârstei nubile. Dar profesioniste ale bătrânului gazetar, şi urmare, lumea în care protagonistul îşi
birii, ci oamenii celei de-a dacă autorul lor le prinde a întoarcerii către sine a personajului
treia vârste, care, în iarna în cuvinte cu talent şi in­ după o ultimă îndrăgostire nabokoviană. prelungeşte la infinit aspiraţia spre frumos
vieţii, nu au renunţat la teligenţă, creaţia nu pierde „Acela a fost începutul unei noi vieţi la o
sentimente, la delicateţea cu nimic din farmecul ma­ vârstă în care majoritatea muritorilor sunt şi dragoste, rămâne la fel de urâtă ca
re-trăirii lor cu o intensitate rilor creaţii ale genului, din deja morţi.“ Acea dragoste îi apare ca un
sporită dată de experienţa toate timpurile. Cu atât mai triumf al vieţii, ca o chemare a fiinţei din atunci când el însuşi pornise în viaţă şi-i
vieţii, într-o aspiraţie spre mult cu cât protagonistul pragul trecerii. Desigur că retrospectiva
un iluzoriu triumf etern. rom­ anului este un bărbat tribulaţiilor sale donjuaneşti e plină de căuta chipul mamei în cele care aveau să
Laureat al Premiului de 90 de ani, „urât, timid şi contradicţiile şi eşecurile unei vieţi a
No­bel, corifeu al boom- anacronic“. E desigur eterna unui bărbat ce purta permanent în suflet devină la vârsta de 50 de ani, când încă
ului romanului sud-american din cea de-a reluare a mitului donjuanesc imaginea mamei care a fost „femeia cea
doua jumătate a secolului trec­ ut, Gabriel în răspăr, în manieră ironică, burlescă, mai frumoasă şi de cel mai ales talent care mai ţinea socoteala aventurilor erotice, un
García-Márquez continuă să povestească atât de caracteristică literaturii spaniole a existat vreodată în oraş“. Chiar dacă el
cu vădită plăcere aventurile de dragoste ale şi nu numai, într-o contemporaneitate a ca persoană nu a moştenit acea frumuseţe, număr impresionant de „514 femei cu care
unor protagonişti cu părul nins de ani, dar cinismului şi a demitizărilor universale, ca ba dimpotrivă era „favoritul caricaturilor
care nu s-au lăsat intimidaţi de dificultăţile modalitate de a coborî, printre noi, în „viaţa prin urâţenia mea exemplară“, el a căutat stătusem cel puţin o dată...“
şi amărăciunile vieţii, de rolul şi rostul care se vieţuieşte“, a arhetipurilor care inconştient în toate femeile pe care le-a
acaparator într-o societate postmodernă au idealizat şi înfrumuseţat din totdeauna iubit acel chip exemplar. Prin urmare, romanul lui García
reflectările omenescului în artă. Dar García
În acest fel romanul se poate citi ca Márquez nu este doar un fascinant roman

de dragoste, ci unul din cele mai acute

reprezentări ale condiţiei omenescului într-o

lume a strâmbătăţilor, a inechităţilor şi a

profanărilor nemiloase a ceea ce ar fi trebuit

să fie puritate şi frumuseţe. Fără a avea

valoarea marilor romane care l-au consacrat

în epoca de glorie a carierei sale (să

menţionăm doar titlurile atât de cunoscute

cititorilor români – Un veac de singurătate,

Cronica unei morţi anunţate, Toamna

patriarhului etc.) Memoria de mis putas

tristes rămâne un roman-mărturie a unei

înalte conştiinţe scriitoriceşti despre o lume

urâtă, care-şi risipeşte atât de inconştient şi

grav, propriile-i esenţe. G.C.

22 Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 Scrisul Românesc Evenimente culturale
Cronică literară

Ileana FIRAN Muzeul Orsay prezintă în acest sezon expoziţia
Impresionismul şi moda (25 septembrie 2012 – 20 ianuarie
Evenimente şi prezenţe 2013), organizată împreună cu The Metropolitan Museum
culturale la Paris of Art (New York) şi The Art Institute of Chicago şi poate
fi vizitată în cele două muzee partenere în 2013.
L una septembrie la Paris inaugurează sezonul de dragoste către o prinţesă chineză), de Matei Vişniec a
cultural al toamnei: muzeele şi galeriile prezintă apărut la editura Actes Sud Papiers (6 septembrie). Cartea Expoziţia inedită, Canaletto la Veneţia, poate fi vizitată
noi expoziţii, teatrele şi operele îşi reiau reprezentaţiile, este o culegere de mai multe piese scurte, scrise în stiluri între 19 septembrie 2012 – 10 februarie 2013, la Muzeul
Maillol. In jur de 50 de picturi de Canaletto, dintre care
diferitele jurii selecţionează titlurile care intră în competiţia diferite şi va fi lansată în octombrie, la sediul ICR Paris. o parte niciodată expuse în Franţa, Carnetul de crochiuri
(împrumutat de municipalitatea veneţiană), desene şi
pentru premiile literare, centrele de artă îşi redeschid porţile. În data de 12 septembrie, la ICR Paris a avut loc aparatul optic al artistului formează un parcurs care aduce
lumină asupra evoluţiei operei lui Canaletto.
Printre evenimentele inconturnabile ale lunii s-a numărat vernisajul expoziţiei Copilăria. Rămăşiţe şi patrimoniu,
Muzeul Luxemburg propune expoziţia Cercul de
cea de-a 29-a ediţie a festivalului Journées Européennes care cuprinde obiecte, haine, poveşti şi jocuri. Realizată artă modernă (Colecţionari de avangardă la Havre), 19
septembrie 2012 – 6 ianuarie 2013. Dezvoltarea economică
du Patrimoine (Zilele europene ale patrimoniului), care, împreună cu Muzeul Naţional al Ţăranului Român, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, împreună cu
efervescenţa culturală din Havre au reprezentat terenul
timp de două zile (15-16 septembrie), oferă publicului expoziţia va fi itinerată în perioada iunie 2012 – martie propice pentru formarea Cercului de artă modernă (creat
în 1906): grup de colecţionari care au susţinut pictorii din
posibilitatea de a vizita gratuit muzee, 2013, la Londra, Paris, Madrid, regiune şi care, prin acţiunile lor, au încurajat dezvoltarea
curentului fovist. Expoziţia prezintă universul acestor
monumente, ş.a.m.d. Tematica din Varşovia, Roma, Stockholm şi colecţionari şi le aduce omagiu prin intermediul picturilor
realizate de impresionişti, neo-impresionişti şi fovişti:
acest an, Patrimonii ascunse, a Lębork (Polonia). Derain, Corot, Boudin, Dufy, Monet, Marquet, Matisse,
Derain, Van Dongen, Vlaminck, Manguin.
permis vizitarea unor locuri inedite, Maison de la Poésie a prezentat
Expoziţia care inaugurează sezonul la Centrul Georges
cum ar fi culisele Ministerului de se­zonul 2012–2013, printr-o „săr­ Pompidou este dedicată artistului contemporan Bertrand
Lavier. Intitulată Bertrand Lavier, începând cu 1969 (26
Finanţe sau ale cabaretului Lido, băt­oare de poezie“. In data de 17 septembrie 2012 – 7 ianuarie 2013), aceasta oferă un
parcurs tematic al „şantierelor“ artistului începând cu anul
catacombele pariziene, opere de septembrie mai mulţi actori de tea­ 1969. Începând cu 14 septembrie, Centrul Pompidou oferă
publicului un nou ciclu de conferinţe, Link, conceput în
artă care nu sunt expuse. In cadrul tru şi film, printre care Denis Lavant, jurul noţiunilor de filiaţie şi de moştenire. În cadrul fiecărei
conferinţe, doi artişti de generaţii diferite dezbat despre
festivalului, la Maison de l’Europe, Jacques Bonnaffé, Laurence Mayor, propriul proces creator.

trei ţări (Croaţia, România şi împreună cu dansatoarea Cécile Prima selecţie a cărţilor care vor concura pentru o
parte dintre cele mai importante premii literare din 2012
Bulgaria) au organizat o expoziţie Mont-Reynaud şi poetul André (Goncourt, Renaudot, Médicis, Flore) a avut loc la mijlocul
lunii septembrie. Printre titlurile care se remarcă şi au fost
foto, România prezentând fotografii Mar­ko­wicz au recitat texte de Allen selecţionate pentru mai multe premii se numără La théorie
de l’information (ed. Gallimard) de Aurélien Bellanger,
de patrimoniu urban bucureştean, Ginsberg, Nietzsche, Alexandre L’enfant grec (ed. Stock) de Vassilis Alexakis, Peste et
choléra (ed. Seuil) de Patrick Deville, deja câştigător al
realizate de Andrei Mărgulescu şi Pouchkine, André Suarès şi Heiner premiului decernat de librariile FNAC, Les patriarches (ed.
Grasset) de Anne Berest, Oh! (ed. Gallimard) de Philippe
Alex Gâlmeanu. Müller, pe o muzică de Wilfried Djian, Infidèles (ed. Seuil) de Abdellah Taïa. Cea de-a
doua selecţie va avea loc în luna octombrie, iar majoritatea
Un eveniment mult aşteptat al Wendling. premiilor vor fi decernate în luna noiembrie.

acestei toamne a fost inaugurarea Între 21–30 septembrie a avut Paris, septembrie 2012

noului departament al Muzeului loc festivalul Săptămâna culturilor

Luvru, dedicat Artelor Islamului (22 străine la Paris organizată de Foru­

septembrie). Creat în 2003 şi aflat în mul Institutelor culturale la Paris.

construcţie din 2008, departamentul În acest cadru, Andrei Mărgulescu

dispune de noi spaţii în curtea Muzeul Orsay – Paris a expus la galeria Talmart fotografii

Visconti, gândite special pentru a care aduc o privire nouă asupra

pune în valoare artele islamice prin intermediul mai multor arhitecturii şi dezvoltării urbane a Bucureştiului (expoziţia

dimensiuni: conceptuală, geografică, cronologică (4 RE-ACT Bucureşti, 21–29 septembrie).

perioade). Cu ocazia inaugurării, muzeul Luvru propune La Grand Palais, între 26 septembrie 201–14 ianuarie

un festival dedicat artelor islamice (octombrie – noiembrie 2013, poate fi vizitată expoziţia Bohème. Prin intermediul

2012), care include dezbateri, concerte, proiecţii de a peste 200 de opere de Turner, Corot, Courbet, Manet,

film, expoziţii. Trei personalităţi sunt invitate în cadrul Van Gogh sau Matisse, expoziţia arată transformările

festivalului: cineastul iranian Abbas Kiarostami, scriitorul statutului de artist începând cu secolul al XIX-lea şi

turc Orhan Pamuk şi artistul libanez Walid Raad. aportul fundamental al popoarelor nomade la construirea

Lettres d’amour à une princesse chinoise (Scrisori identităţii europene.

Maria TRONEA prezent şi în cazul dramaturgului
belgian, laureat al Premiului
Jocurile intertextualităţii Nobel pentru Literatură (1911),
întrucât acesta preia subiectul
„Rescrierea“ unor opere literare intrate in patrimoniul despre un asasin în serie, care amintesc (semn că din opera bufa a lui Jacques
literaturii universale a devenit o practică frecventă a şi intratextualitatea funcţionează la Nothomb) de Offenbach (Cf. Le monde de
postmodernismului. Şi-o asumă, printre alţii, şi scriitoarea protagonistul primului roman publicat de autoare (Hygiène Maeterlinck, „Textyles“ nr. 41,
belgiană de expresie franceză Amélie Nothomb, care de l’assassin, 1992), mizantropul obez şi cinic, laureat al 2011, p. 64)
publică la editura Albin Michel romanul Barbe bleue Premiului Nobel pentru Literatură, Prétextat Tach. Atras de
(2012). Titlul trimite, în primul rând, spre basmul omonim farmecul Ninei (tânăra ziaristă care investighează o crimă Avant – textul, sub forma
al lui Charles Perrault. In locul monstrului sanguinar cu odioasă, aflată, se pare, la originea unui roman de succes al Carnetelor din anii 1898 –
„barbă albastră“, care „îl făcea atât de urât şi de teribil“, şi lui Prétextat Tach), asasinul devine, la rândul său, victimă, 1899, permite devoalarea „fa­
tânăra sa soţie naivă, romanul nothombian plasează cuplul fiind sugrumat de cea de care se îndrăgostise. cerii“ textului, cunoaşterea
intelectual format dintr-un grande spaniol, în vârstă de 44 proi­ectului iniţial şi evoluţia
de ani, Don Elemirio Nibal y Milcar şi tânăra Saturnine, Deznodământul recentului roman nothombian este acest­uia. Libretul operei, care
care are 25 de ani. însă unul fericit. Deşi chinuită de curiozitatea stârnită va fi montată de Paul Dukas,
de „camera neagră“, Saturnine respectă interdicţia de a trim­ ite spre piesa cu acelaşi nume a lui Maeterlinck. Ceea
Numele personajului feminin conotează fascinaţia intra („Aceasta este uşa de la camera neagră, în care îmi ce ne interesează însă, pentru analiza intertextualităţii
alchimiei, trimiţând spre scriitori preferaţi ai autoarei developez fotografiile. Nu e încuiată cu cheia, chestiune de nothombiene, este preluarea de către autoarea contemporană
ca V. Hugo (cu Notre Dame, de exemplu, unde figura încredere. Dacă intri, aflu, şi o păţeşti.“), în baza crezului a unei versiuni a textului maeterlinckian, aflat în athanorul
alchimistului este întrupată de negurosul arhidiacon că fiecare persoană are dreptul să aibă secrete. Dialogurile alchimic, versiune consemnată în Carnete, în care
Claude Frollo) sau Marguerite Yourcenar, cu L’Œuvre strălucitoare, care au loc la masa pe care o servesc monstruosul personaj, „un dezmăţat, un senzual repede
au noir (Piatra filosofală). Don Elemirio, un nostalgic împreună în fiecare seară, îi apropie şi cei doi, „frumoasa“ plictisit de o dragoste pur carnală“, care se debarasează de
al Inchiziţiei, care trăieşte în exil la Paris, locuind în al şi „bestia“, sfârşesc prin a se îndrăgosti unul de celălalt. Se cele cinci soţii ale sale, se salvează prin dragostea pentru
şaptelea arondisment (unul dintre cele mai scumpe din face şi în acest roman, la fel ca în Le Fait du prince, elogiul Aglavaine, al cărei nume se va schimba în Ariane.
această metropolă), subînchiriază o parte din apartamentul şampaniei: „Inventatorul şampaniei rosé a reuşit contrariul
său. Rând pe rând, colocatarele, devenite soţiile sale, cercetării alchimice: a transformat aurul în grenadină.“ Spiritualizarea lui Barbă albastră reapare pe o treaptă
dispar în mod misterios. Cauza este încălcarea interdicţiei superioară în romanul nothombian. Numele personajului
de a intra în „camera neagră“, unde bizarul personaj îşi Estetica intertextuală, caracteristică romanelor no­ feminin, Saturnine, trimite spre simbolica alchimică, în
developează fotografiile. thombiene, trimite în acest caz, spre un ilustru înaintaş al care Saturn este pivotul Operei, purtătorul „fructului de
autoarei, Maurice Maeterlinck, mai exact către Ariane şi aur“ (Cf. Jacob Böhme, De signatura rerum), transmutaţia
Presată de nevoia unei locuinţe, Saturnine devine cea Barbă Albastră, libretul operei cu acelaşi nume, inclus în realizându-se însă prin intervenţia lui Mercur. Erudiţia
de-a noua colocatară, bravând dezvăluirile tenebroase al treilea volum de Teatru, publicat în 1901. Intertextul este scriitoarei Amelie Nothomb conferă cărţilor sale o pecete
inconfundabilă. Arta scriiturii înnobilează şi acest roman,
care invită la o lectură iniţiatică.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 23
Cronică literară

Felicia BURDESCU

La centenar, Lawrence Durrell

şi visul întregului
Odată cu centenarul de la naşterea scriitorului
britanic Lawrence Durrell, o intenţie de recon­ comentatori de elită (S. Sontag), adepţi ai interpretării şi
siderare a personalităţii artistului se observă suprainterpretării până la limitele actului critic (Umberto
Eco), reconsideră biografia artistului în sensul obţinerii

în mai toate ţările unde a ales să trăiască, nu puţine la unui energetism creator de excepţie, în forţa cu care autorul

număr. Născut în India şi educat la început în Colonie, fondează universul ficţional, negând transpunerea directă a

apoi în Anglia, originea britanică a lui Durrell a fost uneori durerilor în discurs. în puţine cazuri, literatura extremelor,

discutată, în contextul percepţiei operei printre angoasele scrierea camp, cea care abundă în artisticitatea sexualităţii

tulburatului veac al conflagraţiilor. Nu uşor trebuie să fi libere, în cuvinte argotice (de patru litere în engleză),

fost pentru Lawrence Durrell, omul şi intelectualul, a i legând viaţa particulară cu opera, se scrie în modernism, Lawrence Durrell

se refuza şederea în Regatul Unit în vremea în care cei postmodernism. Putem menţiona aici prietenia pe care Despre structura particulară a Cvartetului Alexandria,
Durrell dezvăluie în interviuri relativitatea proiectată
născuţi pe teritoriu non-britanic, chiar şi colonial, trebuiau Durrell o susţine cu exoticul artist Henry Miller, autorul artistic, atât ca structură, cât şi tehnică narativă. în lumea
oraşului alb şi mirific îşi fac loc filosofii păgâne, creştine,
să solicite viză anuală în patria-mamă. Din acea vreme în discursului tip camp al cărui impact asupra englezului îmbrăţişare cu roade spectaculoase pentru cultură: Biblioteca
din Alexandria, Farul din ptolemaica cetate, arhitectura de
care ţara părinţilor era zguduită de istoria începutului de creştea şi a căror relaţie se înscria în corespondenţă. milenii a uscatului, ca şi cea înghiţită de mare nostrum,
spiritualitate cu atmosferă cosmopolită de topos la care
secol XX, mefientă şi la cetăţenii săi legaţi chiar de spaţiul Dar nu, Lawrence Durrell alege să scrie actant, frenetic postmodernii se îndreaptă pentru savoarea vintage.

colonial, se află ancorată rezerva declarată la Durrell Tetralogia Alexandria, una şi aceeaşi poveste în patru Opera literară, întâlnind succesul la public, la critică,
guvernează scriitorul după ce fiinţează autonom, însă
pentru Anglia englezilor stiff on the lip (distanţi, inelastici, volume, însă care apare mereu diferită din patru puncte poartă în poveste efortul creativ, ca şi prinosul cuvintelor
rebarbative poetic. Textul devine copilul, urmaşul frumos
scorţoşi, încrezuţi… chiar respingători). de vedere. Justine este primul volum, apreciat de critică al autorului, căci se conţin reciproc. Cvintetul din Avignon
revizitează iubirea şi tehnica variaţiunilor unei intrigi cu
Durrell, artistul binecuvântat de talent alege soarele şi a cărui structură fermă este susţinută de protagonistă. personaje din sudul Franţei. Destul de aproape de noutatea
primului succes, lucrarea nu se va bucura de aceeaşi
mediteranean, stabilindu-se cu familia numeroasă în Femeia egipteană de origine juivă, Justine, orbitează şi entuziastă primire. Originală, cu specificul inconfundabil
rămâne Tetralogia Alexandria, mai precis Justine. Cu
Corfu. în umbra soarelui grec, menţionează azi critica, intersectează traiectele personajelor, foloseşte calităţi fiecare creaţie autorul prezintă alteritatea, însă visează şi
construieşte întregul.
scriitorul transpune artistic în versuri, proza de călătorie, tipologic feminine, se aruncă şi contopeşte în viaţa publică
Aniversăm o suta de ani de la naşterea lui Lawrence
jurnal şi ficţiune o lume mediteraneană populată de ori personală o energie imensă pe care o percepem în Durrell într-un context istoric marcat nu mai puţin de
insecuritate, nelinişte, precaritate ca şi vremea începutului
eroi şi eroine la fel de conectaţi existenţial ca autorul slujba emancipării societăţii egiptene, a vieţii personale şi de veac precedent în care s-a format autorul. Cu toate
acestea, reconsiderarea operei şi personalităţii scriitoriceşti
însuşi în viaţa personală (Alexandre Garnier Corinne). a cuplurilor. prin biografii se petrece odată cu mondializarea şi con­
ceptul cosmocriticism (C. Morar). Credem că din revi­
Romantismul tematicii, iubirea care abundă în poezia de Se află în istoria creaţiei artistice experienţe biografice zitarea critică la centenar s-a degajat un entuziasm, după
cum Lawrence Durrell, personalitate cosmopolită în
tinereţe, este adesea fragmentat de o viziune socio-politică deosebite în care căsătorii, soţi şi soţii se înscriu în relaţia sens­ ul îmbogăţit al termenului se leagă prin Mediterană
şi nu numai, de Şcoala din Corfu, Biblioteca Britanică,
sumbră a unei lumi care se dezleagă şi cade în fărâme, sub autorului cu opera. Aşezate simbolic în rândurile scriiturii, manuscrisele din Avignon sau America şi India, Egipt,
Argentina. Alexandria este cetatea pe care a reînviat-o, cu
încleştarea umană al cărei mesaj vădeşte căi: a perpetua, ating de fapt nemurirea: Shakespeare (Sonetul 18), parfumuri ambigue, culori şi aglomeraţie intelectuală.

a dăinui, a construi, a rafina, luând drumul mereu de la Eminescu (ai fi rămas „în veci de veci şi rânduri de vieţi Oraşul de azi se află în albume de fotografii, Durrell a
poposit astfel în eternitate, iar Alexandria a primit încă o
început în hazardul istoriei. … un chip de-a pururi adorat“), Picasso, Hemingway, Dali etichetă aleasă.

Critica postmodernă întregeşte portretul artistului, un sau Yeats.

cosmopolit al vremurilor sale, adaptat la timpul istoric, Asistăm azi la cazuri de suicid din frustrare sau

conectat la confraţii literaturii, Durrell, cel care pune în iubire neîmplinită. Suprasensibilul ni se arată cu

creaţii lumea actantă şi combustivă din locurile pe care progresie postmodernă. în Tetralogia Alexandria, Durrell

le absorbea: India, Anglia, Grecia, Egiptul, la care avea imaginează artistic spaţiul cultural al Alexandriei în care

să se înscrie Argentina după recunoaşterea cetăţeniei şi originează a doua soţie, după decesul căreia viaţa autorului

admiterea lui în Consiliul Cultural Britanic ca ambasador şi creaţia artistului se zguduiau realmente. Justine este o

al spiritualităţii ţării sale. egipteană modernă, constituită însă din arhetipuri mozaice

în contextul biografic punctăm aproape două treimi şi creştine, oricum biblice, la fel ca Biblia Septuaginta

din viaţa personală/culturală a autorului într-o lume care se află acasă în Alexandria. Căci un loc mai potrivit

şi spiritualitate exotice, savuroase, nu de puţine ori pentru a fixa topografic şi spiritual în lume tema iubirii nu

subversive… Teoria psihanalizei postmoderne continuă ar fi putut găsi Durrell, decât oraşul Alexandria. Vechi de

problema deschisă de Freud, apoi Lacan, potrivit căreia milenii, născut din victorii, civilizaţii şi înfrângeri istorice,

complexele copilăriei şi/sau experienţele dureroase Egiptul conţine Alexandria care nu este oraş capital, însă

timpurii ori de maturitate pot lăsa urme adânci în operă, este mediul unde spiritual se întâlneşte Estul cu Vestul, la

cu selecţia unei tematici similare, a simbolurilor pesimiste confluenţa metafizicelor, nu numai a comerţului şi zonelor

şi imageriei terifiante. Şcoala de critică de la Florida, apoi de influenţă.

De la Fulgurări, poezii Iulia Ghiţă, Destine
a­păr­ute în 2001, Patima
(2003), Flacăra (2006) purtătoare ale ideilor şi rafinamentului cum profesia Iuliei Ghiţă ca filolog se îngemănează cu
şi Poemele nopţii (2006), până la Des­ lingvistic pe linia şcolii Ardelene.
tine (2008), cărţile Iuliei Ghiţă con­ artele plastice în carieră. Pe baza afinităţilor elective, poeta
stituie trepte în care se construiesc Prin tematică şi prin demersul
e­senţialele textului poetic, tema iubirii com­poziţional al textului poetic, se opreşte la grafica Aurorei Speranţa – o reprezentare
şi a trăirii intense într-un univers spaţio- vers­ ul Iuliei Ghiţă se ridică în vo­
temporal unde, în ambientul natural, lumul Destine la complexitatea şi sensibilă în aceeaşi artisticitate. Desenul artistei, rod al
se îmbrăţişează cuplul îndrăgostiţilor, sens­ ibilitatea pe care artistul matur
o aventura iniţiatică în sens plenar, o proiectează asupra eroului liric. Ea imaginarului cu arhetipurile în folclor, se centrează în jurul
căci Eros şi Thanatos îşi dau mâna în poartă cuplul iubirii spre o comuniune
destinul uman. frenetică de sentimente în care Eva sexualităţii în care crăiasa presimte forţa inorogului, într-o
Minionă şi discretă, poeta Iulia Ghiţă se dovedeşte a fi mai activă lângă un
invită în lumea poeziei, mustind de fe­ Adam gânditor. Poeta invită uneori lume populată de bestiar, vegetal şi harfe.
minitate în toate volumele deceniului la terminale filosofice, caracterizate
2000–2010. Biografic, identificăm de tristeţe în faţa trecerii timpului, Cu asiduitatea unui făurar de cuvinte poetice menite
per­s­ onalitatea autoarei în mijlocul Ol­ vestejirea tinereţilor, a iubirii într-o
te­n­ iei, depozitar cultural străvechi, la simetrie şi perenitate după roata ano­ a uimi şi a surprinde, Iulia Ghiţă introduce simbolistica
ca­re cu drag poeta se raportează a fi timpurilor.
din Valahia Mică. Spiritual însă, Iulia elementelor heraclitice, dintre care alege recurent şi
Ghiţă se formează la şcoli culturale de Feministă moderată, Iulia Ghiţă
tradiţie, precum Cluj şi Târgu Mureş, făureşte versul dinspre coordonate obsesiv forţa aerului şi a focului. Spre a înteţi contrastul,
feminine, însă ţinteşte la esenţa general
umană, ancorată în eternul feminin. imageria contopeşte spaţiul natural de afară cu cel psihic
Volumul prezintă un comentariu
grafic, intertextualitate proiectată după dinlăuntru sub întunericul nopţii.

Astfel, tema şi artisticitatea poemelor se înscriu

transparent în expresionism, amintind de teoria culturii,

estetica explicită, de versul poetului modern al românilor,

Lucian Blaga.

La modul intelectual, Iulia Ghiţă urmăreşte androginul,

iar delicateţea scriitoarei creează sub semnul unui stil

poetic sensibil, în notă lirică. Romantismul temei, al

cronotopilor poartă discursul poetic într-un ritm particular

de cadril veşnic tânăr, în care poeta, împlinind propriul

destin literar, îşi semnalează prezenţa. F.B.

24 Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 Scrisul Românesc Poezie
Viorel FORŢAN
Mihai DUŢESCU

Poeme nerâvnita râvnă

Să ne imaginăm ce faci mâine, ce mai pictează e toamnă târzie sunt compromise
Raul, ai mai fost la tanti Clotilde, până şi verdele
Să ne imaginăm că privim intestinele ce frumoasă era în tinereţe, cu pălăria ei e toamnă târzie e pe cale de a se compromite
oraşului, albă şi ghetele înalte, ce vremuri…
ţevile şi canalele, uriaşele movile de acum o lună very interesting
gunoi, să ne imaginăm că pătrundem un convoi mortuar trece în linişte, nucul era plin de nuci
adânc în lumea aceasta, a nevăzutului Doamne undeva între calea dorobanţi
zilnic, a neştiutului. ce splendidă e văduva cu faţa ei ca şi de frunze şi polonă
de ceară sub voaletă, ce mâini fine şi de ciori
oraşul e un imens abator în care mieii de porţelan, ce mijloc subţire ca de se află strada Ioan Vodă Caragea
mor ca nişte îngeri blestemaţi, păsările fluture. M-aş duce să-i spun că toate acum e desfrunzit popular Caragea-Vodă
mor se uită, că toate trec şi că e păcat şi mai
cu aceea privire sticloasă ce nu se uită, ca seara asta să nu mă asculte vorbind pe o creacă înnegrită popular
în sălile de disecţie morţii au şi ei seara asta care cade ca o cortină stingheră
un zâmbet pe buze, doar morţii au voie să peste viaţa noastră stupidă… a revenit cel cu ciuma
umble goi prin oraş, totul se amestecă Ciuma lui Caragea
urletul şi surâsul, grotescul şi sublimul, Pescăruşii perechea de porumbei
pentru că nu trebuie să uităm că dintr-o pe aceeaşi stradă se află o clădire
casă se aude Chopin şi veşnicia picură Timpul în sandale roşii, se pregăteşte descăpăţânarea ca oglindire impozantă
în grădini din ochii statuilor. de vară. Mâinile mele sunt din ce în ce
mai ridate, parcă mă spăl cu sodă, ce-i trebuia stambulului în care a locuit între 40-45
oraşul-cimitir şi sala de naşteri, urletul ce se întâmplă cu mine… această veneţie a crucii transformată-n Iuliu Maniu
şi surâsul, femeile minunate şi bătrânele fruntaşul naţional-ţărănist
stafidite, josnicia şi poemele, azi noapte Timpul mă privea cum dorm, semilună
laşitatea şi cutezanţa, plinul şi vidul simţeam asta şi eram neliniştit, o lagună Vodă-Caragea
şi toate cele… nu pot să dorm ca lumea când cineva mă unde să-şi verse ofurile lumeşti extinderea fanariotă
priveşte. De ce-o umbla în sandale când avea bosforul şi Iulius Maniu
La dolce vita roşii, de ce are cămaşa descheiată mult mai canal grande naţionalist român din Ardeal
la primii doi nasturi, că nu mai decât autenticul adriatic
Bătrânii gay merg îmbrăţişaţi, femeia e nici el tânăr, degeaba se fandoseşte… very interesting
lovită pe trecerea de pietoni a rămas cu şi la ce ne-a folosit nouă
o scrisoare în mână, timp în care noi doi Cum strigă pescăruşii peste oraş ca vlahi sau moldavi de ce iubirea nu ajunge
vorbim la telefon, imaginând o mare, ce zăpăciţi răsăritul din marmara iar sexul nici atât
sunt şi pescăruşi, ce zăpăciţi… în locul apusului de soare din gondolă
când inventariem atâtea descăpăţânări ca gentleman dau întâietate femeii
ARHIVA françoise sagan spunea
nerâvnita râvnă iubesc bărbaţii
SENTIMENTAL care se comportă ca nişte
fulger în piatră pustiită
Valeriu Bucuroiu, Gheorghe Dindere, Romulus Vulpescu, Petre Gigea, se-aprinde bradul bărbaţi adevăraţi
Ion Pop, Florea Firan – După o întâlnire cu cititorii, Segarcea – Dolj, 1976 puternici şi infantili
nerâvnita râvnă a păstorului în plai
vreme în care
cavalerul cuvintelor frank sinatra spunea
o femeie bine echilibrată
pricepi tot este una care are capul gol
nu-nţelegi şi decolteul plin

nimic astronomica

frunză verde siminoc între canonică şi canonadă
progresu-i pe loc pe loc e distanţă
ca între epicur şi machiavelli
brunul e compromis sau mai pe româneşte
roşul e compromis ca între coada vacii
movul-cardinal e compromis şi ştampila prefecturii
auriul e compromis
ce mai performer
aproape toate culorile
mă-nvrednicesc
sunt compromise pe zi ce trece
până şi verdele
e pe cale de a se compromite să fiu mai leneş
să fiu leneş
cine nu cunoaşte istoria să fiu din cale-afară de leneş
riscă să-i repete greşelile
dar istoria este o succesiune oportunităţi sunt
există o taxonomie
de fapte este vorba de organizare
şi acţiuni disimulate trebuie ales programul optim
în spatele unor simboluri cromatice
lenea este o ştiinţă
ori şi ca-n orice ştiinţă
brunul e compromis remarcaţi sunt remarcabilii
roşul e compromis
movul-cardinal e compromis şi eu
auriul e compromis măcar aici
ce mai vreau performanţă
aproape toate culorile

Universitaria Scrisul Românesc Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 25

Cum vorbim Cecilia La început a fost
Cum scriem CĂPĂŢÎNĂ cuvântul! (I)

De mai mult timp, susţin ideea de ochii lumii, dintr­o aruncătură de În dependenţă de acest sens, apar şi coloca­ substantiv compus, ca şi al grupului purtă­
că upgradarea dicţionarelor ochi, băieţii cu ochi albaştri, Cooperativa ţiile: joc de cuvinte, cuvinte încrucişate. tor de cuvânt.
nu înseamnă doar „adău­ Ochiul şi Timpanul, a trage cu ochiul, a
girea“ de unităţi lexicale noi şi / sau de bate la ochi, a scoate ochii (cuiva), a sări Trebuie înlocuită sintagma cuvânt În ce priveşte a pune un cuvânt (bun),
sensuri noi, ci, mai cu seamă, revizuirea în ochi, a nu crede ochilor, a face ochi primitiv, ieşită din uz, cu cuvânt de bază. cu semnificaţia „a interveni (favorabil) pen­
inventarului lexical şi a explicaţiilor date, dulci (cuiva), a închide ochii la (ceva), a Personal, aş nota statutul unora dintre co­ tru cineva“, ar trebui menţionată dependen­
cât şi înregistrarea şi tratarea sistematică face (semn) cu ochiul, a­i fugi ochii după locaţiile de mai sus. Sintagme din limbajul ţa de context a acestei semnificaţii. Căci,
a unităţilor frazeologice. Am constatat (cineva), nu­i stau ochii­n cap, a­i ieşi ochii lingvistic: cuvânt derivat, cuvânt compus, e limpede că aceeaşi colocaţie are semnifi­
că toate ediţiile DEX­ului conţin aceleaşi din cap, a­şi clăti ochii, ochi de geam, ochi locuţiuni adverbiale: cu alte cuvinte, cu­ caţii diferite în contexte diferite: Lasă tra­
colocaţii şi aceleaşi explicaţii din prima de baltă, ochiul dracului, fund de ochi ş.a.; vânt cu cuvânt, într­un cuvânt şi compus: ducerea, ai pus un cuvânt („ai introdus un
ediţie (1975), „graţie“ reproducerii integrale (la substantivul faţă) a (nu) avea faţă (de cuvinte încrucişate cuvânt“) acolo unde nu trebuia!, Şefii au
a materialului lexical. cineva, de ceva), a se băga în faţă, a da pus un cuvânt („au intervenit în favoarea
Cauzele înregistrării inconsecvente, la­ cărţile pe faţă, a­i cădea / a­i pica faţa, DEX­ul nu înregistrează colocaţiile uti­ …“) pentru ea şi va lucra în fabrică în con­
cunare şi uneori greşite a îmbinărilor lexi­ a­i ieşi în faţă, a­i râde (cuiva) în faţă, lizate în manualele de limba română pentru tinuare şi Din păcate pentru relaţia lui cu
cale fixe rezidă în absenţa unei delimitări a se scula cu faţa la cearşaf / la perete, învăţământul gimnazial sau în comunica­ Papa, Galileo a pus cuvintele („a atribuit
conceptuale a unităţilor frazeologice, în a­şi da arama pe faţă, a şterge de pe faţa rea cotidiană, deci cunoscute şi folosite: vorbele“) lui Urban al VIII­lea în gura lui
absenţa principiilor lexicografice de înre­ pământului, a vorbi pe faţă, faţă palidă cuvânt de bază, ~ regional, ~ arhaic, ~ po­ Simplicio. (Wikipedia).
gistrare a acestora şi în absenţa contextelor ş.a.; (la adjectivul tot) cu toate acestea (sau pular, ~ învechit, ~ rar, ~ livresc, ~ nou sau
pentru o cât mai corectă înţelegere a astea), întru totul, la tot pasul, de peste tot, neologic, ~ sinonim, ~ omonim, ~ antonim, Semnificaţiile grupului în (toată) pute­
semnificaţiilor. Fără o delimitare între îm­ pe tot parcursul, (mai) tot timpul, cu tot ~ polisemantic, ~ paronim, ~ obscen, ~ tri­ rea cuvântului sunt explicate în DEX prin
binările lexicale fixe, dicţionarele de tip dinadinsul, cu tot dichisul, din (sau cu) tot vial, ~ vulgar, ~ de origine … , ~ latinesc, ~ trei combinaţii, dintre care doar ultimele
explicativ le pot înregistra cu statutul fie sufletul, cu (din) toată inima, prea de tot, de umplutură ş.a. două sunt sinonime: „în înţelesul adevărat,
de colocaţii, fie de unităţi frazeologice. după toate aparenţele, în toate privinţele, pe deplin, cu desăvârşire“. De aceea, după
În dicţionarele frazeologice, ar fi ideală în toate felurile. Ar fi indicat să se menţioneze că une­ primul echivalent, ar fi trebuit pus semnul
etichetarea diferită a acestor combinaţii le dintre aceste sintagme specifice limba­ „punct şi virgulă“. Semnificaţia cea mai cu­
cu statut clar (de pildă, de­o seamă, a­şi În cele ce urmează, voi comenta şi voi jului lingvistic circulă într­o formă redusă noscută „în adevăratul sens al cuvântului;
aduce aminte, pe capete: locuţiuni, a completa cu colocaţii uzuale articolul ter­ fie la un substantiv provenit din adjectivul de­adevăratelea; de­a binelea“ lipseşte din
spăla putina, trage mâţa de coadă, şi­a menului cuvânt din DEX 2012. component al sintagmei: derivat, compus, DEX: A avut loc un potop în toată puterea
băgat dracul coada: expresii, faţă de sinonim, antonim, omonim, paronim, fie la cuvântului., Eminescu e poet în toată pute­
pernă, faţă de masă: substantive compuse, Cuvânt e polisemantic. Cele 13 sensuri un substantiv derivat cu sufixul –ism de la rea cuvântului. Aşadar, la grupul în (toată)
bună ziua, la revedere: formule de salut înrudite explicit sunt semnalate prin cifre adjectivul component: neologism, arhaism, puterea cuvântului ar trebui precizate sta­
ş.a.m.d.). Atât în dicţionarele explicative, arabe. Ordonarea acestora este … preluată regionalism, latinism. tutul de locuţiune adverbială, respectiv ad­
cât şi în cele frazeologice, substantivele întocmai din vechile ediţii. Uzul actual jectivală şi semnificaţia. Ar mai trebui date
şi verbele îndeosebi vor trebui să apară cu impune atât o altă ordine şi, uneori, alte Pe poziţia a doua apare „Gând, idee exemple din care să reiasă semnificaţiile şi
determinanţii lor „favoriţi“, căci e limpede explicaţii, cât şi excluderea unor colocaţii exprimată prin vorbe; spusă“ şi câteva co­ funcţionarea adverbială / adjectivală.
că există o preferinţă asociativă a cuvintelor şi includerea altora. locaţii subordonate acestui sens: cuvânt
din aceste clase. De pildă, la substantivul greu, cuvinte grele, cuvânt introductiv sau Următorul grup, a tăia sau a curma cui­
minciună, DEX­ul ar trebui să înregistreze Sensul principal „Unitate de bază a cuvânt înainte, purtător de cuvânt, a pune va cuvântul, trebuie să apară la sensul al
colocaţiile: minciună sfruntată, minciună vocabularului, care reprezintă asocierea un cuvânt bun, în toată puterea cuvântului, treilea: „cuvântare, discurs, conferinţă“, nu
gogonată, minciună crasă. La verbul a unui sens (sau a unui complex de sensuri) a tăia (sau a curma) cuiva cuvântul, a în­ la al doilea. Ultimul grup, regionalismul a
minţi, lista „expresiilor“ referitoare la şi a unui complex sonor; vorbă“ conţine cepe cuvânt. începe cuvânt, e atât de rar şi de învechit,
intensitatea „superlativă“ a capacităţii greşeala că nu întotdeauna e vorba de „un încât nu se justifică înregistrarea lui într­un
de a minţi a cuiva poate fi completată cu complex sonor“, ci, în câteva cazuri, chiar Grupul cuvânt greu are sensul „vorbă dicţionar explicativ al românei actuale.
unele de dată relativ recentă: Minte de de un singur sunet. De pildă, cuvintele a hotărâtoare“ doar în combinaţia fixă a avea
rupe, Minte de­ţi stă mintea­n loc, Minte (articol, prepoziţie, interjecţie, verb auxi­ un cuvânt (greu) de spus. Altfel, în cuvânt Revista şi Editura
de crapă, Minte de­ţi sar capacele, Minte liar, pronume semiindependent, substan­ greu de pronunţat / de rostit / de scris / de
de seacă / degeră apele, Minte precum tiv), e (verb, interjecţie, substantiv), o înţeles / de explicat …, aceeaşi combinaţie Scrisul Românesc
respiră, Minte (ca şi) cum bea apă, Minte (articol, numeral, pronume, adjectiv pro­ nu mai înseamnă „vorbă decisivă“, ci
ca o gazetă (americană) ş.a. nominal, interjecţie, substantiv) ş.a. nu „cuvânt care se pronunţă, se rosteşte, se organizează
În câteva articole din revista Scrisul conţin „un complex sonor“, ci doar un scrie, se înţelege, se explică … greu“. Prin
Românesc (Cap la cap, cap în cap, în sunet. Socotesc că explicaţia „unitate de urmare, DEX­ul ar trebui să înregistreze CONCURS DE DEBUT
capul trebii; Cuvântul „ochi“ şi colocaţiile bază a vocabularului, formată dintr­o li­ colocaţia a avea un cuvânt (greu) de spus,
lui; Unele colocaţii ale substantivului teră sau un grup de litere aflat(e) între şi nu doar secvenţa cuvânt greu. Se adresează celor care nu au
„minciună“ şi ale verbului „a minţi“; două spaţii tipografice albe (blancuri), co­ împlinit 35 de ani şi nu au debutat
Prostire în faţă, război pe faţă; Fapt şi respunzătoare unui sunet sau mai multor În privinţa celuilalt grup, cuvinte grele, publicistic sau în volum.
faptă ­ starea de fapt; Cu tot respectul, dar sunete şi având unul sau mai multe sensuri“ semnificaţia „vorbe de dojană, de ocară“ e
minţiţi!), am pledat pentru înregistrarea ce­ este mai accesibilă. S­ar putea rezolva mai puţin dependentă de contextele prefe­ Concursul se desfăşoară în urmă­
lor mai uzuale colocaţii ale unor cuvinte în astfel problema apartenenţei cuvântului la rate: şi­au spus, şi­au aruncat, a rostit, a toarele secţiuni: poezie, proză, teatru,
dicţionarele explicative româneşti. Totoda­ nivelurile lexico­semantic, fonetic şi grafic. folosit … cuvinte grele (la adresa…) decât eseu.
tă, am prezentat avantajul înregistrării unui Am redus ipostazele grafice ale unui cuvânt semnificaţia colocaţională a grupului cu­
context larg pentru fiecare dintre acestea, la unitatea delimitată prin blancuri, unitate vânt greu. Totuşi, explicaţia „vorbe de do­ Lucrările vor fi semnate cu un
astfel încât „decodarea“ semnificaţiei să fie reprezentativă în raport cu cele delimitate jană, de ocară“, care conţine două cuvinte motto, care se va regăsi de asemenea şi
cât mai simplu de făcut. prin cratimă şi blanc (dându­mi o carte), învechite, ar putea fi înlocuită, în româna pe un plic închis ataşat manuscrisului.
Următoarele colocaţii frecvent întâlnite blanc şi cratimă (poate mi­ar trebui), actuală, fie cu „injurii; vorbe de insultă, de El va cuprinde numele şi prenumele
nu sunt înregistrate în DEX 2012. Nu prin cratime (dându­mi­o) sau prin blanc ofensă, de jignire“, fie cu „vorbe insultă­ concurentului, data de naştere, adresa,
credeţi c­ar fi trebuit să existe în cel mai şi diferite semne de punctuaţie (Plouă., toare, ofensatoare, jignitoare, injurioase“. numărul de telefon şi premiile obţinute
„popular“ dintre dicţionarele explicative Plouă?, Plouă!, Plouă… ş.a.m.d.). S­ar fi la alte concursuri literare.
româneşti? Iată­le: (la substantivul cap) cu putut apela şi la explicaţia din Dicţionar de Cu o semnificaţie asemănătoare se
capul în nori, cu capul pe umeri, cap sec, ştiinţe ale limbii, în care cuvântul reprezintă foloseşte şi colocaţia neînregistrată: Manuscrisele vor fi trimise, până
cap pătrat, capul răutăţilor, zdravăn la „o unitate lingvistică complexă, realizată ultimul cuvânt, semnificaţie dependentă la data de 30 septembrie 2012, pe
cap, normal la cap, sănătos la cap, întreg simultan ca unitate fonetică, semantică şi contextual: De regulă, şeful are ultimul adresa:
la cap, nesănătos la cap, scrântit la cap, gramaticală“ (op.cit., cuvânt). cuvânt., În privinţa euro, ultimul cuvânt
cu bube­n cap, cap­coadă „complet, în aparţine Berlinului. vs Ultimul cuvânt Revista – Editura
întregime“ ş.a.; (la substantivul ochi) cu Pentru acest prim sens, DEX­ul înregis­ rostit a fost „mulţumesc“.
alţi ochi, în faţa ochilor, cu coada ochiului, trează următoarele colocaţii: cuvânt simplu, Scrisul Românesc,
cu ochii­n soare, pe ochi frumoşi, departe cuvânt primitiv, cuvânt compus, cuvânt de­ O altă colocaţie neînregistrată este
rivat, cuvânt­matcă, cuvânt­titlu, a nu găsi a­şi spune (ultimul) cuvânt(ul) „a hotărî, str. C. Brâncuşi, nr. 24,
(sau a nu avea) cuvinte, cu alte cuvinte, în­ a decide“: Experienţa şi­a spus cuvântul., Craiova.
tr­un (sau cu un) cuvânt, în puţine cuvinte, Preşedintele nu şi­a spus încă ultimul
cuvânt cu (sau de) cuvânt, dintr­un cuvânt. cuvânt. Un juriu alcătuit din personalităţi
ale lumii literare va acorda câte un
Cele două grupuri: cuvânt introductiv premiu pentru fiecare secţiune, separat
şi cuvânt înainte au aceeaşi semnificaţie, pentru revistă, separat pentru editură.
„prefaţă“. Dintre acestea, cuvânt înainte Relaţii suplimentare se pot obţine la
pare a fi mai folosit. Statutul său este de
Tel: 0722/753 922; 0351/404 988

Scrisul Românesc Teatru

26 Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012

Teatru Ion Gala tânărului actor, Mangalia, 2012:
PARHON
Recorduri, aplauze
şi... reculegere

Cine ar fi crezut? concurenţi şi directorii de teatre, dar şi de promisiuni Sabrina Iaşchevici – Marele Premiu →
La Casa de cultură din Mangalia s-a desfăşurat o nouă energice legate de atragerea tinerilor laureaţi la Andrei Chiran – Premiul pentru cel mai bun actor
ediţie a Galei „HOP“, organizată de UNITER, Primăria colaborări poate...providenţiale cu Teatrele de Comedie,
Municipiului Mangalia şi Institutul Internaţional de „Nottara“, „Odeon“, cu Naţionalele din Bucureşti şi Loredana Cosovanu – Premiul pentru cea mai bună actriţă
Teatru – centrul român. Iaşi, cu scenele din Ploieşti, Oradea, Râmnicu Vâlcea, Grupul Zece – Premiul pentru cea mai bună trupă
Voi începe, însă, cu cel din urmă gând, dureros şi Bacău, Brăila, Sfântu Gheorghe ş.a. Nu ne rămâne decât
persistent, ce a răscolit întreaga fiinţă a Galei „HOP“, să credem că şi în ce priveşte transformarea acestor
devenită prin timp o minunată familie de artişti, critici, promisiuni în faptă, Gala din 2012 va putea consemna
jurnalişti, directori de instituţii de spectacol, oameni de un record benefic pentru tinerii artişti, pentru instituţiile
artă şi cultură atraşi în fiecare an de farmecul competiţiei respective, pentru teatrul românesc.
celor mai tineri slujitori ai Thaliei şi, nu mai puţin,
de ospitalitatea generoasă a echipei UNITER-ului şi Lacrimi de bucurie pe podium
de histrionismul sau bonomia, când mucalită, când Clipele de îndoliată reculegere ce au populat când
elegantă, când familiară a „patronului“ acestui festin şi când, la ceas de noapte, această ediţie a Galei „HOP“
teatral de la Mangalia, nimeni altul decât Cornel Todea. de la Mangalia au făcut loc, însă, unei atmosfere de
Cum să crezi că domnia sa ne-a părăsit? Cum să-i uiţi fierbinte sărbătoare, la final, onorată prin aplauze, prin
sprâncenele invidiate chiar şi de... „mister Proper“, buchete de flori, prin lacrimile şi îmbrăţişările laureaţilor,
fie arcuite iscoditor, fie trădând bucuria de gazdă, fie cărora cifra 13, numărul evenimentului găzduit de acest
acoperindu-i zâmbetul tolerant faţă de năzbâtia vreunui oraş, iată, nu le-a purtat ghinion. Dimpotrivă! A marcat
concurent, zâmbet grăbit să se transforme pur şi simplu succesul lor binemeritat într-o competiţie deloc lejeră,
în cascade de râs, menit să sancţioneze uneori propria vegheată de reacţiile prompte (dar nu toate potrivite
lui ezitare sau confuzie din prezentările ce făceau cu tonusul în general intelectual al concursului) ale
şi ele deliciul asistenţei ? Şi totuşi, chiar în miezul unei săli pline şi de privirile exigente ale unui juriu
evenimentului, când absenţa lui devenise cel puţin la prestigios, alcătuit din actorii Virginia Mirea şi Marius
fel de pregnantă ca prezenţa pe baricada celor 12 ediţii Rizea, regizorul Radu Afrim, coregraful Florin Fieroiu
anterioare ale Galei găzduite la Mangalia, după cele şi dramaturgul Radu Macrinici. Alături de aceştia,
două de la Costineşti, directorul acestei manifestări de se aflau şi alţi oameni de teatru remarcabili, prezenţi
o indiscutabilă singularitate în peisajul nostru artistic în juriul de preselecţie, ca actorii George Mihăiţă şi
şi, în acelaşi timp, directorul Teatrului „Ion Creangă“, a Mihai Dinvale, directorii teatrelor de Comedie şi Mic,
purces să depăşească marele „hop“ către „tărâmul neştiut regizorul Silviu Jicman şi teatrologul Marius Zarafescu.
de nimeni, care ne face mai lesne să îndurăm vitregiile De altfel, faptul că fiecare laureat a primit distincţiile şi
de aici, decât să tindem spre altele, încă necunoscute“. felicitările de la câte doi directori de teatre, de editură
Nădăjduiesc acum că mulţi dintre noi nu-l vor uita şi de fundaţie a conferit şi el evenimentului o notă în
curând, iar succesele ediţiilor viitoare vor constitui plus de respectabilitate şi de magnanimă preţuire a
şi ele un semn de respect, de preţuire, de gratitudine talentului şi a dreptului acestor tineri de a privi cu mai
pentru pasiunea, onestitatea şi acea bucurie fără margini multă încredere, cu mai mult curaj un viitor deocamdată
cu care Cornel Todea s-a implicat, împreună cu echipa pândit de îndoieli şi de premoniţii nu dintre cele mai
UNITER, în tot ce a însemnat îndârjita forţă a Galei de fericite. Atmosfera din „seara laureaţilor“ a căpătat
a supravieţui şi a-şi impune nobilul ţel de promovare a uneori accente pitoreşti şi emoţionante, atunci când pe
valorilor tinere ale artei spectacolului. scenă, spre a-i felicita pe învingători, au păşit tinerele
De altfel, în comparaţie cu celelalte profesiuni, nu Diana Croitoru, laureata din anul trecut a Marelui premiu
cred să existe astăzi un alt „târg de joburi“ mai eficient şi „Ştefan Iordache“, şi Andreea Moustache, laureata din
mai valoros decât ar putea deveni pentru teatru această anul trecut a Premiului „Sică Alexandrescu“, la acea
Gală, slujită exemplar de o echipă de oameni pricepuţi dată însărcinată în luna a noua, dar acum fericită de a
şi pasionaţi, în frunte cu staff-ul alcătuit din regretatul se afla pe scenă în braţe cu fiica ei, Maria, neîndoielnic,
Cornel Todea, director artistic, Aura Corbeanu, director cea mai tânără spectatoare a Galei...
executiv, Carmen Marinescu, coordonator economic, Dar, ce a decis juriul din acest an? Marele premiu
Doina Lupu, coordonator proiect, Maria Morar, „Ştefan Iordache“ a revenit, cu totul meritat, spunem
coordonator imagine, Corina Gherleanu, coordonator noi, tinerei Sabrina Iaşchevici (absolventă UNATC,
financiar, Pamela Bojog-Pricopie, coordonator PR, 2009), pentru rolul Winnie, din Ce zile frumoase, de
Simona Stoica, coordonator organizare şi secretariat, Samuel Beckett, fapt salutat cu explozii de satisfacţie ale
Eugen Albei, coordonator tehnic. publicului spectator. Premiul pentru cel mai bun actor a
fost obţinut de Andrei Chiran (Universitatea de arte din
O barieră în calea tinereţii Târgu Mureş, 2011), pentru rolulAlan din Equus, de Peter
Prezent cu un călduros cuvânt de salut în deschiderea Shaffer, în timp ce Premiul pentru cea mai bună actriţă a
competiţiei, ca şi la seara înmânării premiilor, Ion răsplătit evoluţia Loredanei Cosovanu (Universitatea de
Caramitru, preşedintele UNITER şi directorul Teatrului Arte „G. Enescu“ din Iaşi, 2012), pentru rolul din Crize,
Naţional „I. L. Caragiale“ din Bucureşti, ne-a făcut de Mihai Ignat. Premiul special al juriului, purtând
părtaşii satisfacţiei de a putea consemna două recorduri numele lui Sică Alexandrescu, a revenit ex aequo
ale acestei ediţii, privind pe de o parte numărul tinerilor Simona Arsu (Universitatea „Babeş-Bolyai“
participanţilor, la preselecţie şi apoi la startul Galei, iar din Cluj-Napoca, 2012), pentru rolul Groparul, din
pe de altă parte, prezenţa numeroşilor directori de teatre spectacolul Noaptea bufonilor, după W.Shakespeare, şi
şi alţi reprezentanţi ai acestor instituţii din Bucureşti, Alexandru Nagy (UNATC, 2012), pentru rolul Domnul
Ploieşti, Bacău, Brăila, Galaţi, Baia Mare, Oradea, Satu cu baston, din spectacolul Buzunarul cu pâine, de Matei
Mare, Râmnicu Vâlcea, Sfântu Gheorghe, Giurgiu ş.a. Vişniec. Premiul pentru cea mai bună trupă de actori a
Faptul este cum nu se poate mai semnificativ pentru fost acordat interpreţilor care au prezentat spectacolul
interesul acestor instituţii şi nu numai al lor în direcţia Zece, scris şi regizat de actori, absolvenţi ai unei clase
împrospătării potenţialului actoricesc, fapt identificat foarte promiţătoare a profesorului (şi excelentului actor
cu o nevoie de prim plan a teatrului nostru, nevoie clujean) Jozsef Biro. Urmată îndeaproape în preferinţele
din păcate ignorată în continuare de guvernanţi, de asistenţei de către o altă trupă clujeană, de la clasa prof.
legiuitori, de toţi cei responsabili la vârf de prezentul Miriam Cuibus, care a venit în concurs cu Noaptea
şi de viitorul artei noastre teatrale. Până la căderea bufonilor, această performanţă a tinerilor actori clujeni,
barierelor nefaste din faţa acestui imperativ, trebuie după ce în 2011 acest premiu a revenit tot unei echipe
spus că „seara premiilor“ a coincis cu o emoţionantă de la Universitatea „Babeş-Bolyai“, ne îndeamnă să
punte de afectuoasă încredere, de respect reciproc între adresăm felicitări lor şi unor eminenţi dascăli clujeni ca

Teatru Scrisul Românesc Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 27

Mihaela CHIRIŢESCU

„Istoria comunismului povestită

pentru bolnavii mintal“
I storia comunismului povestită pentru bolnavii
mintal de Matei Vişniec (regia, ilustraţia adecvată a istoriei comunismului poate vindeca anumite cu explicaţii despre cum se ocupa de fotografii la Agafia
muzicală şi scenografia Alina Rece) este un deficienţe mintale“ şi începe prin a-i învăţa pe bolnavii – fosta fotografă a lui Stalin (Mihaela Nicolae).
spectacol profund cu o structură complexă în care Mirela mintal să pronunţe sugestivul cuvânt „utopie“. El le
Cioabă actriţă a Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ spune că este un cuvânt cu o „curbă crescătoare“, ale Un soldat care l-a cunoscut pe Stalin (Alin Călinescu)
joacă alături de discipolii săi. În acest spectacol, nu ne cărui sunete „urcă şi îmbrăţişează cerul“. povesteşte că deşi „nu i-a torturat pe culaci după metode
mai întâlnim cu un director de ospiciu, ci cu o directoare revoluţionare“, „Marele Stalin“ l-a iertat şi de aceea
în interpretarea desăvârşită a Mirelei Cioabă. Făcându-şi un ţel din a-i separa pe bolnavii mintal cântă: „Trăiască Marele Stalin!“ Ivan M. Gamarovski
Scriitorul Iuri Petrovski (Vlad Popescu) este trimis sinceri de cei suspecţi, directorul adjunct al spitalului, (IonuţAlexandru Marcu) îi mulţumeşte lui Iuri Petrovski
de Uniunea Scriitorilor pentru a-i ajuta pe bolnavii Stepan Rozanov (Dragoş Teodorescu), consideră că pentru că numai datorită unor oameni asemeni lui mai
mintal „să beneficieze şi ei de binefacerile artei şi ale Iuri Petrovski este fantastic pentru că reuşeşte să aplice trăieşte încă spiritul revoluţionar. Piotr (Alexandru
„singura metodă veritabilă“ a demascării „elementelor Măndoiu) declară cu siguranţă, în faţa tuturor, că „fără
Scenă din spectacol reacţionare, anti-revoluţionare şi subversive“ prin „dis­ avion viaţa nu are sens“, iar accidentele aviatice nu se
cursurile reacţionare, anti-revoluţionare şi subversive“ întâmplă din cauza avionului, ci a omului.
literaturii“. Încă de la sosirea la ospiciu, directoarea îl pe care le ţine în faţa bolnavilor.
înştiinţează pe Iuri Petrovski că „bolnavii mintal au şi Ca într-un salt peste timp, la finalul piesei totul se
ei dreptul şi datoria să cunoască istoria comunismului“ Katia Ezova (Tatiana Ciorba), asistentă medicală animă, bolnavii mintal îşi descreţesc frunţile, îmbracă
şi să acceadă la „lumina mişcării muncitoreşti“ pentru în spital, îşi îndeplineşte misiunea de a-i arăta lui Iuri haine colorate, şi împreună cu cei de la trupa Guess
că „nimeni nu trebuie să rămână în afara luminii artei şi Petrovski „tot, tot, tot... saloanele, sălile de tratament, Who, fredonează: „Suntem copii, de acum vom fi/ Plini
literaturii“. băile, grădina“. Frenetică în oricare secundă când gândul de uimire, plini de iubire/ Cu ochii vă urmărim/ Ştim de
o poartă spre „Marele Stalin“, ştiind că Iuri Petrovski l-a pe acum ce ne aşterneţi la drum/ Nenumărate flori şi
„Prins în mrejele inspiraţiei“, Iuri Petrovski trebuie cunoscut personal, îi cere amănunte minuţioase despre palate/ Să avem noi mâine aur şi pâine/ Voi sunteţi nişte
să povestească prin „cuvinte simple“ care „să meargă acesta, cum ar fi culoarea ochilor sau înălţimea. eroi/ Dar într-o zi şi noi...“
până în inima“ bolnavilor mintal, pentru că „repovestirea
Timofei (Cosmin Dolea) vorbeşte în numele tuturor Piesa a fost jucată şi primită cu interes de către
debililor medii care, deşi nu sunt deloc periculoşi, sunt public în cadrul mai multor festivaluri de teatru, cele
cei mai dezavantajaţi, în mijlocul lor neducându-se mai recente fiind Festivalul de Teatru „Tragos“, Tulcea,
nimeni niciodată, toate avantajele fiind pentru debilii mai 2012 şi Festivalul Şcolilor de Teatru „Actul I, Scena
lejeri şi pentru cei profunzi. I“, Bucureşti, iunie 2012.

Un element de noutate a viziunii regizorale se Scenă din spectacol
găseşte în construcţia personajului
NadejdaAlilueva (Eva Ştefănescu),
care apare pe scenă îmbrăcată în
negru şi purtată pe braţe ca pe un
catafalc.

Delirul verbal al bolnavilor min­
tal nu face altceva decât să scoată
în evidenţă tragismul situaţiei trăită
de fiecare dintre ei. Adevăratul eu
se ascunde sub dureroasa mască a
nebuniei. Din reminiscenţele unor
conştiinţe disperate îşi încropesc
aceştia discursul: cu pusee de în­
verşunare la Karenina (Sara Ciu­
ciulete) al cărei monolog este un
insert de Paul Goma, cu strigăte
de disperare la Saşa (Andreea
Gheor­ghe), cu resemnare la Tania
(Ruxandra Enache), cu durere şi
teamă la Emilia (Ruxandra Radu),

→ Miklos Baci, Jozsef Biro, Miriam Cuibus, după cum „în timp ce la secţiunea „grup“, votul spectatorilor a coincis a profesorilor implicaţi în pregătirea concurenţilor,

spatele“ altor premii şi evoluţii remarcabile din această cu acela al juriului, întărind astfel imaginea meritelor sau a directorilor de teatre prezenţi la eveniment.

Gală se află numele, eforturile şi competenţa unor incontestabile ale spectacolului Zece. Concurenţilor care nu au păşit pe podium, li se deschide

profesori ca Mihaela Arsenescu Werner (Iaşi), Gelu Ca şi în ediţia trecută, nivelul scăzut, uneori foarte calea către o nouă participare la preselecţia de anul viitor.

Colceag şi Doru Ana (Bucureşti), Monica Ristea (Târgu scăzut al evoluţiilor dedicate „unei tirade de teatru Îmi amintesc acum că aşa s-a întâmplat şi s-a afirmat la

Mureş) ş.a. clasic“, din secţiunea „individual“, probă introdusă Costineşti tânărul de atunci Pavel Bartoş, astăzi unul

Dincolo de aceste mărturii edificatoare pentru în mod expres la propunerea actriţei Dorina Lazăr, dintre cei mai valoroşi actori ai Teatrului „Odeon“ şi

valoarea interpreţilor şi a competiţiei, în Gala „HOP“ directoarea Teatrului „Odeon“, a făcut ca premiul ai programelor de televiziune, în vreme ce într-un

2012 au mai fost acordate Premiul Yorick, oferit de respectiv să nu fie acordat, fapt regretat chiar de domnia palmares al Galei, din 1998 şi până astăzi, putem afla

revista Yorick, prin Editura „Nemira“, actriţei Andreea sa, care, cu generozitatea-i cunoscută, i-a invitat pe nume semnificative ca Andreea Bibiri, Şerban Pavlu,

C. Hristu (Universitatea „Babeş-Bolyai“, 2010), pentru laureaţii de la „grup“ la o bere! Gheorghe Ifrim, Ana Maria Marinca, Marius Chivu,

evoluţia din Magazinul cu fleacuri, de Botos Balint şi Desigur, comentariile pe marginea premiilor şi Marius Rizea, Dragoş Bucur, Andrei Văncică, Ioana

Andreea Chindriş; Premiul „Timică“, acordat actriţei a Galei, în general, vor mai ocupa atenţia criticilor, Calotă, Oana Rusu, Marius Damian, Mirela Oprişor,

Fulvia Folosea (Universitatea „Babeş-Bolyai“, 2011), Ionuţ Caras, Gabriel Călinescu, Bogdan Sărătean, Ana

de către Asociaţia „Master Class“, fapt ce ne reaminteşte Macovei, Simona Contraş, Ioan Mihai Cortea şi alţii,

că această tânără interpretă cu un temperament impetuos care fac cinste scenelor pe care evoluează şi teatrului

şi înfăţişare atât de agreabilă s-a numărat anul trecut românesc, în general.

printre câştigătorii premiului din secţiunea grup, cu The Cine, dintre protagoniştii Galei „HOP“ 2012 îi va

H(eden) Garden, spectacol semnat de Medeea Iancu. îmbogăţi palmaresul, prin creaţii menite să contribuie în

Publicului i s-a oferit şi de această dată respon­ viitor la creşterea prestigiului artei spectacolului? Este

sabilitatea şi bucuria de a decide cine sunt aleşii domniei o întrebare firească, după cum tot atât de firesc este să

sale în topul preferinţelor şi, bineînţeles, al aplauzelor, ne întoarcem la acea „barieră nefastă din calea tinereţii“

iar opţiunile transmise în scris i-au vizat pe Claudia şi să afirmăm că răspunsul la această întrebare depinde

Chiraş (Universitatea de arte „G. Enescu“ din Iaşi, nu numai de tinerii actori. El se află „în terenul“ acelora

2012), pentru recitalul Sinuciderea Ancăi, după Adrian care pot schimba o lege cu totul anacronică în ce priveşte

Sandu, şi peAlin Stanciu (Universitatea de arte din Târgu încadrarea acestor talente pe schemele „anchilozate“ ale

Mureş, 2012), care a interpretat „Omul care ascultă Ion Caramitru şi participanţii teatrelor noastre...

muzică la căşti“, după Paparazzi, de Matei Vişniec, în (Foto: Mariana Ştefănescu)

28 Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 Scrisul Românesc Film

Decupaj Timotei Despre oameni, despre melci
URSU
şi despre…Tudor Giurgiu

Motto: „Nu-i da, Omului, cât poate duce!...“
(zicală românească)

I ată acest spăşit final de vară în Ei bine, cred că Tudor Giurgiu – film, unde se pare că dădea spre bine. …Tudor Giurgiu ne scoate la alt drum
care plâng uitate ogoarele pâr­ regizorul de film – a ieşit surâzând din Ei bine, doamnelor, domnişoarelor decât cel pe care-am intrat, tocmai asta
jolite de netrebnicia Naturii şi care acest pariu. făcând: vorbind despre oameni. Mult mai
şi domnilor, mărturisesc sus şi tare că – puţin şi doar schematic despre „melci“.
ne-a înfipt în gât gustul coclit şi amar al Un mai vechi obicei susţine că filmul de dacă au existat doi oameni nemulţumiţi de Melcii săi trimit într-un alt registru: cel
Legături bolnăvicioase, aceştia au fost cu în care încă tânărul regizor tot nu s-a
încă unei ruşini naţionale irosite pe nimic. debut al unui creator perimetrează pentru siguranţă… Giurgiu şi cu mine!... Altfel dezbărat de şcolărescul obicei de a trage
nu se explică, cred eu, carantina de şase cu ochiul în caietul vecinului. De astă dată
Iată însă şi acest vindecător început de ochiul spectatorilor lungimea aruncăturii ani pe care şi-a autoimpus-o regizorul „vecinul“ fiind un clasic în viaţă – (numele
până la la a da lumii al doilea său oftat; lui e Mircea Daneliuc, iar casa violată e
toamnă, atât de dâmboviţean, cu inocente viitoare a praştiei acestuia. O spun cinstit, (evident, nu iau în considerare niscaiva impecabilul film Senatorul melcilor!) –
documentare or plonjarea în alte acţiuni ai putea zice că „asemănarea“ bate toba
şi minuscule explozii de castane măsurând deschis, cu braţele ridicate a predare: paleative). Şase ani de zbatere în propriul a citare reverenţioasă. Nu e aşa, mai ales
hăţiş de gânduri. De auto-examinare a ce şi că melcii cu pricina vin în buzunarele…
trecerea timpului pe trotuarele eliberate când i-am văzut la New York, în 2006, cum. De miros de cenuşă. Hei!... şase ani aceluiaşi actor (mă refer la interpretul
de tăcere pot însemna un pariu cu uitarea: de geniu care este acest fascinant Dorel
din toropeală, cu lumina de miere a după- filmul de debut (Legături bolnăvicioase) spectatorul iartă greu. Dar iată-l pe fostul Vişan.). Dar, haide:… vorba olteanului:
tânăr Tudor Giurgiu surâzând. Ba chiar destul o bâtă la un car cu oale!… Ar
amiezilor furişându-se tandru printre – fie că peisajul era inflamat de priceperea purtat pe scut!... însemna să ignorăm vinovat aportul unei
foarte bune distribuţii din care se desprind
umbrele albăstrii din cartierele de vile Fără să vorbim de o capodoperă, – cu vădită experienţă şi poftă de viaţă –
oleacă de prospecţie estetică nu-i răpeşte Andi Vasluianu (fără să mă tem că spun
interbelice; cu zumzetul grătarelor pornite noului film mai nimic din merit. E, cel prea mult: poate un viitor… De Niro al
mult, o „prelevare de ţesut“; şi – evitând să ecranului românesc?!) şi neliniştitoarea
la întrecere în balcoanele blocurilor de povestesc „subiectul“ – n-am să-i răpesc Monica Bârlădeanu; remarcabilii poseori
virtualului spectator plăcerea de a descoperi ai ştiinţei micromimicii care sunt Clara
cartier; cu nerăbdarea codanelor de a se singur hârjonirea cu acest organism. Mă Vodă, Andreea Bibiri sau Robinson
rezum la a spune că, după părerea mea, Stevenin; şi.. o enormă, o entuziastă
înveşmânta în cele mai transparente rochiţe Giurgiu câştigă pariul cu viitorul apelând figuraţie (cu drept la nume pe generic dar
la cea mai productivă bază de conflict nu şi la aldine).
din şifonier, ca într-o ultimă şansă; cu artistic, definită drept: „oameni obişnuiţi
în situaţii neobişnuite“. Scenaristul Ionuţ Una peste alta, unii peste alţii –
tihna bărbaţilor eşuaţi la o bere în galbenul Teianu îi pune în braţe un subiect pe cât de (doamne: parcă aş fi citat din filmul
trăsnit pe atât de – aparent – hazliu: vreo Despre oameni şi melci!?) – Tudor Giurgiu
căreia ar vrea să desluşească, parcă, mie de muncitori-bărbaţi ai unei uzine le pune-n poală nu numai spectatorilor
româneşti ameninţate cu închiderea se români, o nouă coproducţie mai mult
oprirea secolelor – deh:… septembrie!... hotărăsc să-şi salveze de la vânzare uzina româno-franceză decât franco-română şi
(şi asta înseamnă salvarea propriilor „locuri care – (spre deosebire de traseul cerşetoriei
Ai zice că într-o asemenea sintaxă a de muncă“; ele însemnând infinit mai mult hămesiţilor de premii festivaliere prin
decât doar un salariu periodic!)… Cum? etalarea rănilor de aparent leproşi!...) – în
convalescenţei ceea ce-şi doreşte omul e Angajându-se să cumpere chiar ei uzina. autentice filme ale demnităţii româneşti
Şi iarăşi: cum? De unde bani?! Oferind precum California Dreamin’, A fost sau
numai să… se răstoarne în liniştea propriei câteva mii de… eşantioane de… spermă n-a fost?!, Moartea D-lui Lăzărescu, 4-3-
unei „bănci internaţionale de colectare 2 sau Morgen, oferă Lumii nu o Românie
lui nimicnicii, în niciunde altundeva decât şi vânzare“; evident: contra preţului de extrasă – cadavru! – din lada de gunoi
cinzeci de dolari bucata. Straşnică premiză, a Istoriei, ci una palpabilă, vie, oarecum
în „acasă“-ul habitual, deschizând vinovat pe fondul social dramatic al unei teribile zâmbind cu un ochi şi lăcrimând cu
actualităţi româneşti. Spectatorul român celălalt, dar categoric privind temeinic şi
la ceas de seară ferestruica televizorului, se recunoaşte spontan în masa eroilor, justificat către orizontul numit VIITOR.
(aceştia deloc „eroi“, situaţi pe o scală
pe-o buză de must, numai cât să vadă dacă imaginară cam la medie, între gunoieri şi Tocmai de aceea spuneam că Giurgiu a
academicieni). Români obişnuiţi, fireşti, câştigat pariul – dincolo de castane, dincolo
restul Lumii mai există sau nu; sau barem care chiar vor să rămână la casele lor, la de grătare, dincolo de rochiţe – înlocuind
necazurile lor, la mai micile sau mai marile legăturile bolnăvicioase cu cele ale unei
să afle cum a luat-o pe coajă Chelsea în lor credinţe şi infidelităţi; dar ale lor. productive şi promiţătoare sănătăţi.
Spectatorul român recunoaşte
campionatul englez de fotbal (ceea ce-i tot adevărul premizei, şi astfel Monica Bîrlădeanu şi Dorel Vişan
– ba râzând în hohote, ba
una). lăcrimând, ba căzând pe
gânduri – intră în horă. Re­
Nepotrivit ceas de ţâpurit lumea la gretatul I. D. Suchianu, ve­
teranul cronicarilor români
cinema!... Şi totuşi, Tudor Giurgiu o de film, definea algoritmul
de succes al unui spectacol
face. Filmul lui îşi întinde covorul roşu tradiţională cu care Radu Muntean astfel: Odată prins în joc,
spectatorul trebuie „înşelat“,
al premierei la CINEMA PRO TV,în realizase mărturisirea sa despre revoluţie, rătăcit în tufişurile acţiunii.
Autorul de real talent va
Bucureşti, vizavi de spitalul Colţea, (covor fie de surpriza navigării către noi, până la ştii cum şi când să-l „dez-
înşele“, scoţându-l la drum;
roşu nervos, păzit de doi vlăjgani cam pe coliziune, a filmului existenţialist despre dar la ALT DRUM decât cel
pe care a intrat. Pentru plă­
la mijloc, unde covorul face o inevitabilă aceeaşi pseudo-revoluţie semnat de cerea acestei aventuri plă­
teşte el, spectatorul, bilet­ul
gâlcă, una care ar putea costa sute de mii de foarte-tânărul Porumboiu (A fost sau n-a de intrare!...

lei despăgubire la caz de ghinion, ce ştiţi fost…?!) – când am vizionat Legăturile…

dvs.!?...). Dincolo de toate astea, Tudor lui Giurgiu, – film obsedant de uleios

Giurgiu se aruncă orbeşte, fără plasă, – recomandat de ICRNY! – m-a apucat un

fie ce-o fi! – în braţele a vreo patru sute soi de derută. Şi de tristeţe. Filmul părea

cincizeci de spectatori bucureşteni veniţi o penibilă pastişă balcanică – cu doar

la premieră, cu cel de-al doilea film al său sexul personajelor principale schimbat

de lung-metraj realizat la şase zgrunţuroşi – vizibil tributar „modelului american“

ani după cel anterior. Adică, s-o spunem care câştigase destul de controversatul

p’a dreaptă: după debut. Un interval de OSCAR. (Numele corect tradus al acelui

şase ani, chiar pentru un creator încă tânăr film era, semnificativ, Muntele cu dosul

– şi chiar dacă între timp a făcut tot felul prăbuşit). Dar nu numai particularitatea

de-alte-cele – poate fi un periculos pariu periferică a mesajului este ceea ce

cu uitarea. Cu uitarea de către public. Şi – nemulţumea: dialogul livresc, pretenţios,

mai ales – cu uitarea de sine. artificial, excesiv, îngânat cu efort de

cele două interprete ca la

un spectacol de sfârşit de

an şcolar, a avut darul să

mă revolte; şi nu numai pe

mine. (Vreţi să ştiţi câtă urdă

are-n traista lui un regizor?

Ascultaţi cum latră câinii

aceluia!...). Construcţia arti­

ficială a mediului în care

evolua acţiunea şi târârea

acţiunii însăşi, de ici-colo şi

– în pofida tentelor pasămite

tragice! – către niciunde,

m-au determinat să cred că

tânărul Giurgiu mai cu folos

trebuie să-şi bucure locul sub

soare ca… organizator de

festivaluri, ca administrator

cinematografic sau de TV şi,

Andi Vasluianu, Monica Bîrlădeanu, Tudor Giurgiu eventual, ca producător de

Interviu Scrisul Românesc Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 29
Proză

Romulus Vulpescu – Riri Margareta Panduru

„Eu n-am viitor! Am eternitate!“ Amintirea nu este
obsesie
Ion JIANU: Debutul în „Tânărul scri­ an când în amfiteatrul Odobescu aţi văzut putut să fac cum am vrut eu şi e bine că s-a
itor“ (martie, 1954), iar prima carte tipărită, o fată cu părul foarte lung coborând mai întâmplat aşa... Amintirea care înlocuieşte pri­
Aminta de Torquato Tasso (traducere), în jos de şale? V-aţi îndrăgostit pe loc şi după virea în această zi de Paşti, o
1956. Vă amintiţi ce semnifică azi (martie o săptămână de perpeleală aţi „agăţat-o“ I. J.: Adică? încolţeşte cu imagini ascunse în umbra
1983), stimate Romulus Vulpescu, pentru în dreptul facultăţii de matematică, R.V.: Marcel Breslaşu, rector pe atunci tre­cutului. Acum, această zi sfântă a venit
destinul dumneavoastră literar, acei ani? recitându-i din Barbu datorită sugestiei al IATC „I.L. Caragiale“, m-a exmatriculat după o iarnă lungă, cu un soare călduţ, care
locului! Era nu numai un text, ci şi un test! de la teatru! Îţi dai seama ce lovitură a fost mângâie neaua înflorită în pomii roditori.
Romulus VULPESCU: Da şi nu! Vreau pentru mine, la cei nici 17 ani ai mei. Însă Neli avea doar şase ani atunci, iar fratele ei
să spun că trebuie să fac un oarecare efort; R.V.: Da, asta a fost cea mai frumoasă eu, de fapt, îi sunt recunoscător: ca actor doi, când frânturi de şoapte, aruncate către
eram un mediocru... ea, i s-au fixat vii, în memoria crudă.
Romulus Vulpescu alături de soţia sa, scriitoarea Ileana Vulpescu I. J.: Aţi fost student la IATC, la 17 Tatăl ei, cerealist, încărca vagoane cu
ani?! cereale, pentru România şi pentru afară.
sunt 30 de ani de la acest debut real. De amintire, iar cea mai urâtă a fost chestia R.V.: Am fost elev al Aurei Buzescu Mama se interna periodic, luni de zile la
fapt, debutul s-a produs într-un periodic cu tipii, cu Hasdeu. Ei sărbătoreau un şi al lui Vlad Mugur. Da, la 16 ani şi Cluj, într-o clinică unde lucrau doi doctori
al Universităţii din Bucureşti, o publicaţie eveniment, nu mai ştiu ce, iar eu le-am stricat jumătate! Cu dispensă de la minister şi renumiţi, Haţieganu şi Juvara. Pendula
care se chema chiar Universitatea, cu o petrecerea. I-am comparat cu cei care au cu obligaţia de a termina liceul înaintea astfel între Cluj şi Ismail, oraşul nostru
traducere a unei poezii care aparţinea unui călcat pe barba lui Iorga şi le-am spus cam terminării facultăţii sau cel mai târziu odată românesc.
coleg polonez. Îl chema Henry Mistersky. aşa: „Să ştiţi că spre deosebire de mortul cu ea! Eu aş fi terminat liceul în anul III Neli îşi aminteşte ce fericită era când
Mi-a plăcut mai mult numele autorului ăla ilustru, pe barba lui Hasdeu (portret de facultate... Ce vorbeşti dumneata! Am tatăl o lua cu el peste tot. Atunci Marea
decât... poezia! Ideea de... mister! Şi asta care-i aici, la mine acasă) zic, au rămas trecut prin nişte chestii... Atunci făceam şi Neagră, care se întindea cât vedeai cu
se întâmpla prin 1952, când eram student amprentele voastre, adică a pantofilor“. una şi alta. Am fost elevul Aurei Buzescu şi ochii, avea valuri liniştite, pe care pluteau
în anul întâi. Debutul literar din „Tânărul Ceea ce a produs o mare... vulvă, dacă mă al lui Vlad Mugur, încă de pe atunci regizor în voie vapoare puternice, iar ea le saluta,
scriitor“? Semnifică foarte multe. Am avut pot exprima aşa (asta a fost declaraţia lui celebru. Astăzi e plecat din România, dar cu mânuţele amândouă ridicate în sus.
„norocul“ să am un debut cu „scandal“, Romulus Vulpescu, înregistrată pe banda de asta n-are nicio importanţă, îl priveşte pe el. Într-o zi, când tata o adusese pe mama
dacă mă pot exprima aşa. Grupajul de magnetofon. În volumul Interviuri pentru Pe vremea când a fost directorul Teatrului acasă, i-a spus că peste o săptămână
poezii publicat a fost întâmpinat cu o jerbă eternitate, corectura editurii a modificat în Naţional din Cluj mi-a montat Rochia vor merge la Roma, într-o clinică mare.
de critici foarte viguroase. De ce? În epoca „vâlvă“, n.a.). Erau acolo mulţi tovarăşi, ţi-i într-o distribuţie admirabilă. A fost cu ea Deocamdată, el şi cu mine vom pleca
aceea, ca şi astăzi, când ai nevoie de ţapi pot spune, nu-i niciun secret: unul dintre ei şi în străinătate (Italia), a luat şi premii, au la Bucureşti, la o verişoară de-a lui,
ispăşitori, nu-i cauţi printre cei consacraţi... se numeşte Ghiţă Florea, conduce acum preluat-o şi italienii, au jucat-o cu succes. proprietara Fabricii Florica şi a unui salon
E mai „greu“ să critici, să dai exemple (1983) cultura municipiului Bucureşti, Se leagă toate în istorie până la urmă! Dacă de coafură.
negative din rândul celor consacraţi... deci foarte bun?! Restul, n-are importanţă, ar fi să revenim la Breslaşu, ţi-aş mai spune Alerga prin casă de acolo-colo, când
Te aşteaptă şi ei la cotitură, plătindu-ţi, sunt din facultate, asistenţi... Băieţii au că de fapt nu el m-a dat afară de la teatru, tata a oprit-o, ca să-l asculte pe Regele
la rându-le, poliţa! Pe când aşa, într-un jucat un mic „fotbal“ cu tovarăşul Hasdeu, ci vremurile. Şi – repet – a fost spre binele Mihai care vorbea la radio. Tata avea un
debutant, e foarte simplu să dai! Şi cum era cu portretul lui descoperit sub o catedră, meu! Ca actor de teatru, o spune acum chip încruntat şi cu-n glas pierdut, i-a spus
epoca în care totul era văzut maniheist, în în amfiteatrul care-i purtase numele lui regizorul din mine, aş fi fost mediocru şi... mătuşii, că ne întoarcem la Ismail. Neli a
alb şi în negru, şi în literatură, pe vremea Hasdeu şi care acum îl poartă din nou. Şi inexact. intuit faptul că se petrece ceva în noaptea
aceea, erau buni şi răi, sau, mă rog, erau atunci, în interviul acela, am spus că aş I. J.: Aţi dat excepţionale traduceri din aceea cu cer plumburiu şi s-a prefăcut
unii numai buni... vrea să restitui cu un prilej aniversar, al Charles d’Orléans, Fr. Villon, Rabelais, că doarme. A auzit-o pe mama ei, care
lui sau al meu! (ceea ce e foarte drăguţ şi Jarry... Fac traducerile o literatură? vorbea cu bunica ceva despre rege, anunţ,
I. J.: Într-un interviu mai vechi spu­ obraznic), portretul înnobilat de amprente R.V.: Fireşte că da. Şi încă una foarte Basarabia ocupată, dar toate acestea, s-au
neaţi: „Îmi sunt contemporan şi mi-e de- al lui Hasdeu, amfiteatrului omonim. Să-l serioasă, bună. Nu mă refer numai la faptul învălmăşit în mintea ei şi a adormit.
ajuns“. Sunteţi mulţumit de biografia dum­ pună la loc. Dacă o să-l pună! Pentru că că publicul caută cu disperare şi le citeşte Au părăsit casa, luând cu ei puţine
neavoastră? eu pot să-l restitui şi ei să-l bage... nu ştiu cu mare plăcere, dar o cultură nu poate trăi lucruri şi s-au dus în portul din Ismail, care
unde! Aşa că mai bine să rămână la mine, numai prin ea însăşi – cum este şi normal. avea ieşire la mare, dar n-avea legătură pe
R.V.: Dom’ne, pentru obrăznicia răs­ are mai multe şanse să rămână mulţi ani. Interferenţele astea între culturi sunt un uscat, cu ţara. Stăteau pe malul Dunării,
punsului de-atunci... Eu ştiu la ce interviu Nu se ştie ce se poate întâmpla. Să-l dea lucru recunoscut de toată lumea şi nu mai tata încerca să-i urce într-un vas, dar nici
te referi. fiică-mea înapoi! În orice caz, salvat este. e cazul să argumentăm noi. Există zeci de unul nu vroia să-i ia. Neli era bucuroasă să
Portretul este înrămat de mine. Tabloul argumente care pledează pentru traduceri. călătorească, dar nu înţelegea de ce mama
I. J.: Adrian Păunescu, 1970. este de epocă, cu semnătura fotografului. I. J.: Reeditările traducerilor apar greu. este purtată pe targă de patru persoane, de
R.V.: Nu mai ştiu exact anul. Ţin minte Foarte frumos. R.V.: Uite, eu n-am avut niciodată o ce bunicii, verii, cu părinţii lor, fraţi, surori,
că a apărut în „Luceafărul“, cu multe carte reeditată! Nu zic de originale, mă trebuiau să meargă şi ei. De ce s-a bucurat
tăieturi. De pildă, toată povestea cu Hasdeu, Deci, întrebarea e despre biografia refer la cărţile pe care le-am tradus. totuşi tata, când, în sfârşit, i-a luat un vas
cu portretul lui, descoperit de colegii mei şi mea... Nu-ţi răspund că nu sunt mulţumit I. J.: Să aşteptăm ediţiile viitoare... german, de ce nu putea să înţeleagă glasul
care au jucat fotbal cu barba lui Hasdeu, de biografia mea, pentru că aşa e frumos să R.V.: ... Care viitoare? Eu n-am viitor! mut al tatălui, atunci când fluviul sclipitor
a fost tăiată din „Luceafărul“. În volumul faci pe modestul! Nu sunt modest, că n-am Am eternitate! Sic şi sâc! Revenind la mergea în faţă, iar toţi priveau în urmă,
de interviuri Sub semnul întrebării (de de ce! O să fiu obraznic în continuare! traduceri. Deci acestea fără nicio excepţie orizontul întunecat, în care nu se mai zărea
Adrian Păunescu, n.a.), a apărut. Şi acolo Glumesc, desigur... Nu-i mai puţin adevărat au fost salutate cu pălăria până la pământ. Ismailul şi de ce dintr-o dată de sus, avioane
cu nişte tăieturi, dar a apărut. Păunescu m-a că sunt şi nu sunt mulţumit. Sunt, în măsura Probabil că din cauza asta deja în 1965 au început să arunce bombe în apă.
rugat să-i povestesc – în interviu – două în care am făcut ce-am vrut, ceea ce este volumul a făcut „gaura lui“, fiindcă totuşi Nemţii i-au debarcat în portul oraşului
întâmplări din fiecare an de facultate. Eu mare lucru. Am vrut să fac teatru! Într-o era cap de serie pe... spargere, a fost foarte Tulcea, plin de refugiaţi: bătrâni, femei,
i-am povestit pe aia cum am cunoscut-o pe formă sau alta, am cam... făcut! N-am bine primit, cu mici excepţii. Şi cum să-ţi copii de-a valma, înspăimântaţi în cumpăna
nevastă-mea... spun? Le-am dat dreptate. Culmea e că am prezentului, cu bombele avioanelor care
I. J.: A, e vorba de anul III de facultate, rămas prieten, foarte prieten cu acei oameni. cădeau în apropiere. Când noaptea şi-a
Cornel Regman, care a avut multe rezerve, întins umbra asupra lor, se aflau într-un
e cel mai bun prieten al meu, de pildă! Ce marfar, cu vagoane pentru vite. Mulţi
vreau să-ţi spun? Că au fost destule cazuri, plimbau ochii pe stelele cerului, cerând
şi am să-ţi dau numai un exemplu: Nicolae ajutor. Au călătorit trei luni nefireşti.
Manolescu. Eu ţin foarte mult la calitatea Trenul scrâşnea din roţi, ca să se oprească
pe care o are Nicolae Manolescu, aceea de undeva, unde să rămână uitat, ca apoi să
critic literar, deşi este foarte inegal şi citeşte mai meargă ceva vreme şi să amorţească
în... diagonală. Să mă explic. iarăşi. Fără morfină, mama urla de durere.
L-am prins cu nişte treburi cumplite. Tata când ne oprea pe o linie moartă, având
Nu ştiu de alţii, eu mă refer la mine, mai ceva bani, fugea să facă rost de mâncare.
precis la opera mea... Dar erau mulţi cei care n-aveau bani şi
nici mâncare nu se prea găsea fiindcă era
Fragment din interviul luat de Ion Jianu lui foamete, ei totuşi o căutau.
Romulus Vulpescu în 25 martie 1983 şi publicat Atunci, în zilele Paştelui, Neli era
în vol. Ion Jianu „Interviuri pentru eternitate“, fericită, ca şi acum, în faţa soarelui care
Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2002 emana căldură.

30 Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 Scrisul Românesc Cronică literară

Ştefan Vlăduţescu Poezie

Două teze despre Otto von Bismarck două perspective“: cea a conducerii şi
administrării statului şi cea a orientării
Atunci când Herodot întemeia sa de lucru este că Bismarck „a câştigat şi probator teza că ce a fost şi ce a devenit „diplomaţiei, a războiului şi, în final, de
istoria, în ale sale „Istorii“, a menţinut puterea prin personalitatea sa“. Bismarck este rezultatul geniului ce-şi trage crearea unui anumit model de asigurare a
el o instituia ca naraţiune. De aceea, cartea este despre viaţa acestuia, rădăcinile din puterea şi tăria personalităţii ordinii şi păcii internaţionale“. În această
Obiectul narativului îl reprezentau figurile „fiindcă puterea pe care a exercitat-o venea de sale. Astfel, se face înţeles cum Bismarck, ordine de idei, Bismarck este văzut ca un
marcante ce inscripţionau mersul lumii. la el ca persoană, nu de la instituţii, societate omul care a unificat Germania, a ajuns să deschizător de drumuri: „În fond, realpolitik
Otto von Bismarck este o astfel de figură sau forţe şi factori“. Studiul se scrie ca o fie calificat drept „una dintre cele mai mari este o invenţie a lui Bismarck: capacitatea
herodotică. Sub titlul George Cristian Maior biog­ rafie, întrucât „numai biografia poate figuri ale tuturor timpurilor“. El, se arată, de a naviga prin apele tumultuoase ale
l-a adus pe Bismarck în România („Unirea“, înc­ erca să surprindă natura istoriei, de a înţelege permanent forţele
Alba Iulia), Flaviu Predescu evidenţiază aces­tei puteri“. Steinberg „a transformat lumea în care aflate în mişcare, fluiditatea lor, uneori
că George Cristian Maior „s-a entuziasmat con­s­ i­d­ eră că în raport cu trăia mai mult decât orice ciocnirea lor violentă, de a înţelege relaţia
când a citit cartea publicată în 2011 de stud­ iile ant­erioare despre alt contemporan din Europa complicată dintre obiective şi resurse,
Jonathan Steinberg (Oxford University Bismarck, întreprinderea sa secolului al XIX-lea, cu dintre interese şi simple ambiţii utopice,
Press), sugerând editurii clujene Eikon cum­ se diferenţiază prin scop şi excepţia lui Napoleon“. dintre posibilităţi şi blocaje, de a discerne
părarea licenţei şi traducerea biografiei în prin metodă. „Scopul, se pre­ tendinţe din masa uriaşă şi adesea haotică
limba română“. cizează, este uşor de exprimat Dacă studiul lui Jonathan a evenimentelor“. Se identifică la Bismarck
Cartea Bismarck, o viaţă (Cluj-Napoca, şi, probabil, imposibil de Steinberg se articulează în o „gândire strategică clasică“, orientată pe
Editura Eikon, 2012) apare într-o traducere realizat: de a explica (…) jurul tezei că Bismarck este „obiective politice şi strategice“, precum:
elegantă şi comprehensivă (realizată de modul în care Bismarck şi-a ilustrarea genială a puterii „unificarea Germaniei (…), consolidarea
Diana-Mădălina Ivan, Sorin Ralea şi Mihaela exercitat puterea personală“. personalităţii, teza în care şi modernizarea ei“ (…) şi „crearea unui
Spătaru) şi într-un format editorial fastuos. Cu toate acestea, scopul nu se cristalizează punctul de sistem politic european echilibrat şi stabil“.
Acestea cadrează cu calitatea investigaţiei este abandonat şi se recurge la vedere al profesorului George Ca om de stat, Bismarck, prin gândirea sa
istorice şi se ridică la înălţimea valorii o metodă cu un profund caracter probator. Cristian Maior este aceea că strategică, „a câştigat cea mai importantă
exegetice a studiului. Faptul că profesorul În acest sens, studiul lui Jonathan Steinberg actualitatea lui Bismarck, ca bătălie a sa. Pe cea cu istoria“.
George Cristian Maior a iniţiat publicarea îl aduce pe Bismarck într-un consolidat om de stat, constă în gândirea sa strategică
cărţii în limba română şi scrie prefaţa nu context de justificare. În mod principial, „se în politica internă şi în diplomaţie. Achiesând cu condescendenţă şi apre­
este o întâmplare şi nu intră în mecanismul permite celor asupra cărora a fost exercitată Prin conceptul de gândire strategică, ciere la cele două perspective de abordare,
neguros al variabilelor aleatorii. Domnia sa puterea, prieten şi inamic, german şi străin, aşa cum a fost elaborat de domnul George adăugăm argumentelor aduse pentru ge­
este, înainte de orice şi dincolo de toate, istoric tânăr şi bătrân (…) să ne spună această Cristian Maior în cartea Un război al ni­alitatea şi actualitatea lui Bismarck încă
în toată puterea cuvântului. Astfel, alegerea poveste“. Remarcăm că fundamentalmente, minţii. Intelligence, servicii de informaţii două. Primul este conceperea de către
în ce priveşte cartea este o decizie implicată J. Steinberg, metodologic, păstrează istoria şi cunoaştere strategică în secolul XXI acesta a politicii drept „artă a posibilului“.
istoric şi dublu articulată axiologic: a) avem în portativul fixat de Herodot, acela de (Bucureşti, Editura Rao, 2011), se înţelege Într-un interviu din 1867, Otto von Bismarck
de a face cu un studiu fundamental b) despre narativitate. Pe de altă parte, în raport evaluarea forţelor aflate într-o anumită arăta: „Politik ist die Lehre des Möglichen“
o figură istorică remarcabilă. În mod conex, cu investigaţiile anterioare, se schimbă dispunere şi o inferare anticipativă a („Politica este arta posibilului“). Al doilea,
tot ca istoric, în prefaţa cărţii emite un punct voluntar „echilibrul convenţional dintre co­ paşilor care trebuie urmaţi pentru realizarea crearea unei direcţii complexe de gândire a
de vedere original şi argumentat ca tablou mentariu şi dovadă, în favoarea celei din obiectivului propus. O astfel de gândire puterii, în raport cu care a funcţionat până
de personalitate, ca formulă existenţială şi urmă“. Acest angajament zetetic asumat este creează posibilitatea de a mişca lucrurile în la el şi care fusese instaurată de Ludovic
ca perspectivă hermeneutică. adus la îndeplinire: afirmaţiile, aserţiunile şi mod ţintit, de a crea ordine, a evita surprizele al XIV-lea, aceea că „Statul sunt eu“. Cu
Demersul lui Jonathan Steinberg mi­ susţinerile ipotezei de lucru şi cele derivate şi a atinge scopurile. aserţiunea „Eu sunt un comitet“ (sunând
zează mai puţin pe contextul descoperirii şi din aceasta sunt întrutotul dovedite. În sin­ Otto von Bismarck, specifică domnul foarte bine în engleză, „I am a committee“),
mai mult pe contextul întemeierii. Ipoteza teză, studiul întemeiază argumentativ şi Maior în prefaţa la cartea lui J. Steinberg, Bismarck învederează posibilitatea puterii
oferă şi astăzi „o lecţie de artă şi ştiinţă a consultative care porneşte de la gândirea
guvernării şi conducerii strategice“, „din de sine ca loc geometric al unor roluri
cooperante, neutre sau conflictuale.

Apreciem ca eveniment de lectură şi
reflecţie apariţia în limba română a cărţii lui
Jonathan Steinberg.

Nocturnă Clelia IFRIM

Din ce se înfiripă noaptea? Poeme
O pasăre îi dă târcoale –
nu intră şi nu vine. Fuioare Alaiul e al lor – În seara asta tot cartierul stă la taifas –
Nimic nu e al ei. mă poartă prin grădină miroase a zăpadă,
O cameristă îi curăţă picioarele – Şoapta parsecă – fuioare căprioare şi îmi arată tot ce este de văzut zăpada ţine partea lumii
fâşia de pământ ce adânc adie aleargă prin pădure pentru un trecător cu ziua. şi lumea partea noastră.
în lanţ de cânepă şi-anunţă iar sosirea. Mâine în zori vin pelerinii albi
cu nodul desfăcut de ultime zăpezi. Grâu de iarnă ce-au scris încă din primăvară
Gestul e minim – Frunzişul e zăpadă că vor să ne mai vadă.
laţul de cânepă nicicând nu se mai pune. şi clinchet orice şoaptă. Dicţionare –
În boluri de cristal se ard am presărat pe ele boabe de grâu. În preajma cerului devin absentă
Din ce se înfiripă noaptea? cuvinte de repaus şi limita ce-a fost. Le ud în fiecare zi –
Nu-i vorba de nicio aripă. Sunt toate scrise pe hârtie. creşte tot grâu. În preajma cerului devin absentă.
Luna absoarbe lungi dialoguri albe Cuvintele s-au tras deoparte – O libertate a norului aduce totul
şi umbra cameristei. Stau ucenicele în jurul focului mai tare este firul verde şi drumul fără semne
şi chiar dacă-i o adunare prea festivă, ce iese-n lumea aceasta e cel mai bun.
Parolă ele vorbesc în taină. cu fire de pământ pe creştet. E nou.
Din când în când ascultă Nu ţine umbrele în preajmă
Filtre pasive – înfăţişări comune. cum trec departe, La fel e locul Nu vede în dreapta şi în stânga –
În fiecare zi ne întâlnim cu ele – alte fuioare, de alte căprioare. unde prin cer dă orice stea. aşteaptă doar să treacă
parola e diurnă. ultima lebădă.
Alai cu ucenice La fel
Filtre pasive – cunoaştem altele e-o noapte de naşteri şi podoabe. Din volumul în pregătire
ce niciodată nu ne-au lăsat să trecem. Luminile din cameră trec pragul lumii – Îngerii satului
O zbatere albastră, un fulguit etern înfăţişări. Străini
ne-aruncă înapoi pe mal. Se recunosc între ele
ca-n vantice tablouri de primăvară. Zvon de oglindă pe perete –
Pe mal obraz pentru un alt obraz.
găsim oglinzile din piatră şlefuită. Mă trag după ele în toate părţile –
Ne rupem din fiecare mânecă nici ucenicii n-ar cere atâtea probe. Umbre levitive se regăsesc în voie.
şi facem pânze de acoperit,
să nu vedem ce a trecut,
să nu vedem ce a rămas.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 31

Casa pictată – un posibil trend

Conducând pe Ruta 58 spre Be­ însufleţească obiectele şi să pună în miş­ spatele inspiraţiei şi talentului, câtă atenţie cu o scânteie în ochi. „Erau timpuri grele
thel, Connecticut, s-ar putea să care o întreagă lume încremenită. acordă artista detaliului, şi cum fiecare de­ în România. Aveam arta mea, dar nu
fii surprins să vezi un omagiu taliu poate capta atenţia şi impresiona prin aveam libertatea de expresie...“
adus lui Picasso, o pictură în mărime natu­ Artista a început să deseneze de când insolit şi originalitate. Soţul ei, Thanos,
rală pe întreg zidul unei case. Opera de artă avea doi ani. Pe la cinci ani, bunica ei a plin de mândrie, ne-a arătat casa în care Daniela s-a întors în State în 1986,
pare crescută acolo în mod firesc, aducând dus-o la un club de artă din România unde soţia sa a acoperit fiecare zid, fiecare colţ unde a continuat să lucreze cu Aldredge
a început să picteze în ulei, instruită de cu propriile ei interpretări ale trupului şi la show-uri pe Broadway precum „Oh
o schimbare fermecătoare şi capricioasă figurii umane; picturi, desene, colaje peste Kay“ regizat de David Merrick, „Nick
acelei zone rezidenţiale oarecum monoto­ artişti cu câteva decenii mai în tot; podelele şi mobila pictate în detalii and Nora“ în regia lui Arthur Laurence,
ne. Dar nu doar acel perete a devenit pânza vârstă ca ea. Dacă e să ne uităm complicate. O uşă normală a fost transfor­ sau „The Secret Garden“ regizat de Mar­
Danielei Codarcea Kamiliotis. Aproape tot la activitatea ei de-a lungul vieţii, mată într-o tapiserie din era Renaşterii. Un sha Norman. A mai lucrat cu Aldredge în
ce îi iese în cale are cam aceeaşi soartă. începuturile de bun augur nu au perete în unul din dormitoare este tapetat „Romeo şi Julieta“ la Washington, şi în
Cu spiritul ei artistic neastâmpărat şi viu, fost tocmai surprinzătoare. Postul cu scrisori de la părinţii ei. Atelierul ei
Daniela e capabilă să transforme în artă pe care îl deţine în prezent, vi­ este o veritabilă explozie de imaginaţie,
orice obiect banal, orice spaţiu anost, să cepreşedinta Colecţiei Feminine de la ţesături, picturi, la recuzite de tot
Ralph Lauren din New York, ar felul, admirabil dispuse. Fiecare spaţiu
putea fi invidiată de multe perso­ gol devine o pânză, un fundal, o scenă,
nalităţi creatoare, dar nu oricine sau un cadru.
poate umple pantofii ei delicaţi
de aur. Expresia creativă a Da­ Părinţii Danielei, Ileana şi Andrei Co­
nielei Codarcea Kamiliotis pare darcea au fost actori, şi deşi au oprit-o să
să nu aibă margini. Se manifestă facă actorie, iubirea ei de teatru a dus la
de câte ori şi oriunde are ocazia. obţinerea unei diplome de Master în sce­
Spre beneficiul oraşului Bethel, murala nografie şi costum; a absolvit Academia
Picasso are şi o semnificaţie deosebită, de Arte Nicolae Grigorescu din Bucureşti;
fiind dedicată aniversării a 25 de ani de şi-a petrecut o mare parte a tinereţii ca sce­
căsătorie. Alţi pereţi ai casei sunt pictaţi cu nografă, creând scenografia şi costumele
dansatorii lui Matisse ori cu scăldătoarele la peste 40 de producţii de teatru şi film;
lui Cocteau. Iar în casă, ei bine, e greu de a câştigat premii şi a ajuns în America
ales de unde să începi. De la prima privire printr-o bursă în anul 1981. Destinul s-a
realizezi câtă pasiune şi muncă se află în grăbit în acea vizită, când a întâlnit-o şi a
lucrat cu Theoni Aldredge (deţinătoarea
premiului Oscar pentru design de costume
la „Marele Gatsby“), dar şi pe viitorul
ei soţ. Dar nu atât de repede... Daniela
s-a întors în România şi a continuat să-şi
dezvolte cariera. Pe lângă Bulandra, Naţi­
onal, Giuleşti, Teatrul Mic, a lucrat pentru
Teatrul Mhat Stanslov­
ski din Rusia, a primit
burse la Londra şi Paris.
După şase ani, Daniela
a plecat definitiv în
New York cu gândul
de a-şi continua cariera
de artist scenograf pe
o nouă treaptă. Dar a
ţinut să menţioneze că a
fost întotdeauna tratată
excepţional ca artist şi
că a avut multe oportu­
nităţi. „Dar să ajung în
America...“ a zâmbit,

keanos (Cro­nica literară, Poezie, Proză, Cri­ în toţi aceşti ani. Sunt amintite şi multe alte teatre europene. L-a reîntâlnit
tică-Eseu, Actualitatea literară) şi pliantele-supliment Biblioteca revis­ pe Thanos, şi un an mai târziu aveau să se
Revista Convorbiri literare nr. 8, autorii care le susţin, urmată de o în­ tei „Convorbiri literare“, ce însoţesc căsătorească. „Sunt foarte fericită acum,
august 2012, apare ca o carte de 326 de şiruire a colaboratorilor care au semnat numerele, în care apar grupaje de po­ cu munca şi cu arta mea,“ ne-a spus de
pagini, format B5, atât de cuprinzătoare eme şi fişa biobibliografică a autorilor pe veranda deschisă deasupra grădinii lor
pentru că, de fapt, este numărul 200, prezentaţi. În acest număr afişul-pliant din Connecticut cu iarba tăiată perfect. Iar
apărut la dubla aniversare – 145 de ani include un grupaj de poezii intitulat picturile Danielei vor continua să acopere
de la prima apariţie şi ediţia 200 a noii Vag, de Nicolae Leahu. casa. „Nu ar fi interesant dacă murala Pi­
serii. Se deschide cu editorialul semnat casso ar deveni un trend în acest oraş?“
de actualul redactor-şef Cassian Maria Fragmentele reproduse din salutul
Spiridon – „Convorbiri literare“. Edi­ unor scriitori precum Eugen Simion, E uşor să-ţi imaginezi că se va în­
ţia 200 din care cititorul poate lua Ana Blandiana, Solomon Marcus, tâmpla.
seamă de evoluţia publicaţiei urmaşă a Eugen Uricaru, Gheorghe Grigurcu
celebrei reviste junimiste întemeiată la ş.a., cu prilejul apariţiei numărului (Volumul intitulat „O casă ţinută perfect este
1 martie 1967, precum şi de cei care au 200, au darul de a releva valoarea pu­ semnul unei vieţi netrăite“, de Randolph Carter, pu­
condus-o până în 1944 şi de redactorii- blicaţiei ieşene în revuistica noastră blicata de Rizzoli în 2011, conţine mai multe despre
şefi ai seriei noi din mai 1970 până actuală. Bibliografia revistei începând viaţa şi munca Danielei Codarcea Kamiliotis.)
astăzi. Editorialistul prezintă structura cu numărul 4/2004 încheie acest număr
publicaţiei cu rubricile permanente ma­siv ce capătă valoare documentară în * Articolul, publicat iniţial sub titlul „Din
timp. România până în Bethel, artista Daniela Kami-
liotis îşi pune amprenta“, de Paula Antolini şi
Scrisul Românesc urează Convor­ Christine Rose, este adaptat şi reprodus din „Be-
birilor literare viaţă lungă, cu speranţa thel Bulletin“ şi „Bethel Patch“ prin amabilitatea
continuării, prin seria nouă, a tradiţiei autoarelor.
marii înaintaşe!
Traducere:
Red.
de Răzvan HOTĂRANU

32 Nr. 9 (109) ♦ septembrie 2012 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Florin ROGNEANU

Emoţie şi invenţie în pictura lui Paul Tudor – Balş

Născut la 18 martie 1952, Paul Tudor - Balş urmează Liceul de Arte Plastice
din Craiova (1971), apoi Facultatea de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ Secţia
Desen (1974). Din 1993 devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.
Este prezent la numeroase expoziţii de grup şi cu expoziţii individuale în ţară şi în
străinătate şi este distins cu premii naţionale şi internaţionale.

C u aproape treizeci de ani în urmă, Slatina, Sibiu sau Râmnicu­Vâlcea, atât trăiesc. Pendulând între un univers rustic experimentată şi teoretizată de Georges
în 1983, la Galeria „Arta“ din cu expoziţii personale cât şi de grup, dar şi un univers citadin, creaţia lui Paul Seurat. Tipul de divizionism liniar pe
Craiova debuta cu o expoziţie personală şi în atenţia publicului din Flensburg Tudor alternează valenţele posibile ale care l­a mai abordat şi anterior, în tablouri
un tânăr absolvent al Facultăţii de (Germania) sau Mihailovgrad (Bulgaria), realului, încărcate de sensurile lor poetice, de mici dimensiuni, impune o tehnică
Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ Paul Tudor a experimentat ani la rând, cu valenţele unei lumi a imaginarului, severă în crearea unui sistem de tuşe
din Bucureşti, Paul Tudor. Fost elev al şi­a exersat talentul abordând modalităţi plină de elemente concrete, prezenţe descendente divizate în tonuri de albastru
Liceului de Arte Plastice din Craiova, diverse de expresii artistice, de la maniera ale universului cotidian aşezate însă în şi verde, fapt ce creează un amestec optic
acolo unde a deprins meşteşugul dese­ romantică la cea suprarealistă. posturi şi relaţionări surprinzătoare. Din ce dă ansamblului o tonalitate sobră prin
recuzita realităţii imediate, artistul îşi separarea culorii locale de culoarea de
nului cu artistul Ştefan Brădiceanu – fost Încă de la debut am putut constata alege câteva obiecte­semn­simbol, cum ecleraj.
elev al lui Corneliu Baba, şi a desluşit două direcţii pe care avea să evolueze ar fi: ceasul, copacul, oul, pasărea, floarea
tainele culorii de la excelentul pedagog demersul său artistic şi anume: o ş.a. Maniera aceasta de tip suprarealist îi Privind retrospectiv, pictura lui Paul
şi pictor Ilie Marineanu – fost elev al lui direcţie care părea a continua buna pune în valoare pictorului spontaneitatea Tudor – Balş aduce cu ea un aer de tristeţe
Jean Al. Steriade, Paul Tudor lua contact, tradiţie de factură impresionistă a şcolii invenţiilor sale în care nimic nu este în ciuda unor compoziţii dinamice,
în acelaşi an, cu publicul bucureştean româneşti interbelice şi cealaltă, de construit din rutină, totul provenind încărcate de ritmuri alerte. Poate este
printr­o expoziţie personală la sala mică factură suprarealistă, care îi punea în dintr­un spirit fecund ce se grefează în tristeţea unei însingurări pe care artistul
de la „Dalles“. De atunci şi până în 2004, valoare calităţile desenului, fantezia jurul câtorva idei tutelă, dintre care cea o simte într­o lume al cărei repertoriu
pictorul avea să se întâlnească periodic cu şi disponibilitatea pentru crearea de mai importantă este aceea a stăpânirii nu cuprinde şi preocupările pentru
publicul bucureştean pe simezele Galeriei imagini vizuale inedite, trăind autentic timpului. frumuseţea realităţilor existenţiale.
de artă a Municipiului, Galeriei Eforie, aventura integrală a expresiei plastice.
ale Teatrului Foarte Mic, ale Căminului Indiferent de diversitatea preocupărilor Mai curios ni se pare
Artei sau Cercului Militar Bucureşti. sale ulterioare, peisajul a rămas constant faptul că după un secol, un
Mereu în atenţia publicului din Craiova, în atenţia pictorului; îndeosebi peisajul artist contemporan reia ca
rustic, cu dealuri line, unduinde, specifice modalitate de execuţie pentru
zonei natale de pe malul Olteţului. compoziţii de mari dimensiuni,
Peisajul ca pictură plaine­air păstrează în maniera postimpresionistă, dar
tablourile sale un aer de realism; nu este nu în abordarea unor subiecte
realismul ca manieră de obiectivare, ci citadine, cum ne obişnuiseră
doar ca modalitate de tratare picturală a postimpresioniştii, ci adaptat în
unui subiect vizual. tratarea unor teme rustice, cum
ar fi întoarcerea de la câmp
Expoziţia de la Galeria „Arta“ din a oamenilor şi a animalelor.
Craiova organizată sub egida Muzeului Paul Tudor reface astfel cheia
Judeţean Olt şi prilejuită de împlinirea a picturală a armoniei universale
60 de ani de viaţă ai artistului, chiar dacă
nu a avut un caracter retrospectiv, ne­a
făcut să descoperim pasiunea artistului
pentru portretul monumental, ca tratare
şi punere în pagină. Fără a intra în detalii
de analiză psihologică a personajelor,
acestea au un aer de demnitate, atât cele
„recognoscibile“, cât şi cele rămase
anonime, fiind proiectate secvenţial în
compoziţii fără să le apară chipul.Această
demnitate provine dintr­un statut moral
pe care personajele îl au în mediul în care

Abonamente la Scrisul Românesc

Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ şi veţi avea un prieten apropiat.
Abonamentele se pot achita la sediul revistei sau în contul: RO03BRDE170SV21564261700,

Agenţia Mihai Viteazul, Craiova. Informaţii despre revistă primiţi la tel.: 0722.75.39.22.
Costul unui abonament lunar este de 5 lei la care sunt incluse taxele poştale.

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 32 pag. – 3 lei 09

SR

ScrisuRl omânescSR Scrisul Românesc Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013 1

Serie nouă Anul XI Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 9 (121) 2013
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCS

Florea FIRAN

Martha Bibescu

Giovanni Boldini - Portretul prinţesei Martha Bibescu, 1911 R omancieră, poetă, me­ Bonaparte. A devenit astfel, cumnata
morialistă, Martha Bi­ prinţului Antoine Bibescu, prieten în
„Martha Bibescu a dus o intensă viaţă literară şi mondenă, cucerind prin frumuseţea, bescu s­a născut la 28 copilărie cu Marcel Proust, pe care
ianuarie 1889 în Bucureşti. Provine Martha l­a întâlnit de foarte multe ori,
inteligenţa şi talentul ei numeroase admiraţii. A păstrat până la urmă nostalgia după dintr­o veche şi ilustră familie româ­ întâlniri evocate în romanul Au bal
nească. Mama sa, Smaranda Emma avec Marcel Proust.
«ţara sălciilor» şi amintirea prieteniilor lăsate în ţară.“ Şerban Cioculescu (născută Mavrocordat) descinde din
ramura moldoveană a domnitorului Îşi urmează soţul în misiune di­
Poezie Constantin Mavrocordat, iar tatăl, Ion plomatică în Persia, face călătorii la
N. Lahovary, cunoscutul om politic şi Londra, Cairo, Constantinopol, Roma,
Ingeborg Bachmann Mihai Ene Proză de stat, a îndeplinit funcţii importante Stockholm, Moscova, Madrid ş.a., cu­
– ministru de externe, preşedinte al noaşte viaţa tumultuoasă a saloanelor
Eugen Dorcescu Adrian Sângeorzan p. 4 Senatului, ministru plenipotenţiar al mondene de la începutul secolului
p. 5 României la Paris etc. XX, cu reveniri frecvente în România.
Ion Maria George Stanca p. 7 Se stabileşte apoi în Franţa, în 1908
Marian Victor Buciu p. 10 Educaţia o primeşte într­o mănăs­ îşi publică la Paris prima sa carte, Les
tire din Belgia, dar se formează şi în Huit Paradis, premiată de Academia
Cecilia Căpăţînă atmosfera de la Mogoşoaia, Posada, Franceză.
Comarnic, unde revine mereu, la
Geo Constantinescu Paris şi în Normandia, la vila plină de Rod al voiajului din Persia, cartea
amintiri. De tânără are înclinaţii spre sa de debut reflectă trăirile interioare
Mihai Duţescu literatură, învaţă franceza şi engleza, ale tinerei autoare la 18 ani: „Simt
citeşte pe Vergiliu, Tacit, Montaigne, atâta fericire pentru că trăiesc atâta
Ovidiu Ghidirmic Diderot, Voltaire, Hugo, Corneille, plăcere şi atâta mulţumire...“ După
desăvârşindu­şi o cultură solidă. acest prim volum cu note de călătorie,
Rodica Grigore Martha Bibescu scrie într­un ritm alert
În 1905, când avea 16 ani, devine romane de inspiraţie autobiografică şi
prinţesa Martha Bibescu, prin căsătorie istorică, note de călătorie, evocări ale
cu prinţul George Valentin Bibescu, unor personalităţi, versuri, poeme în
nepot de frate al domnitorului George proză, eseuri, cugetări, corespondenţă.
Bibescu, care abdicase la 1848. Face În Franţa i­au apărut peste 30 de cărţi
parte din aceeaşi familie princiară cu în cele mai prestigioase edituri, între
Ana­Elisabeta Brâncoveanu (Contesa care Gallimard, Flammarion, Bernard
de Noailles) şi Elena Văcărescu, pre­ Grasset.
cum şi cu rude franceze care provin
din familia împăratului Napoleon Continuare în p. 2

Ioan Lascu

Eseu Gabriela Rusu-Păsărin

Constantin M. Popa Florin Rogneanu

Gabriel Coşoveanu – Dulce este glasul patriei Artistul plastic
Constantin Ciosu
Dumitru Radu Popescu – Ateismul politic
şi capul de bour p. 32

Adrian Cioroianu – Momente (ne)uitate
din istoria României

Marin Sorescu – Jurnal inedit. Fragmente

Dumitru Radu Popa – În căutarea Magicianului Alb p. 15

Carmen Firan – Sfârşitul în Varanasi p. 17
Ion Parhon – Festivalul Internaţional p. 26

de Teatru – Sibiu, 2013 Ştefan Popescu – Peisaj de toamnă

Scrisul Românesc Eseu

2 Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013

Sumar

Florea Firan, Tema: Scrisul Românesc
Martha Bibescu / pp. 1, 2, 3
Gabriel Coşoveanu, Dulce este Limba română şi mass-media Revistă de cultură
glasul patriei / p. 4
Dumitru Radu Popescu, Ateismul politic Craiova, 3–4 octombrie 2013 Fondată la Craiova, în 1927,
şi capul de bour / pp. 5, 11 Serie nouă (din ianuarie 2003)
Ovidiu Ghidirmic, G. Călinescu – Martha Bibescu
hermeneutică şi creaţie / p. 6 Membră A.R.I.E.L.
Constantin M. Popa, Parabole L ucrările sale în limba franceză Claudel. Nos lettres inèdites (1972).
şi ipoteze / pp. 6, 9 sunt: Les Huit paradis. Perse. Tot timpul Martha Bibescu a trăit intens Apare sub egida
Adrian Cioroianu, Momente (ne)uitate Constantinopole. [Descrieri de călătorie] Fundaţia – Revista Scrisul Românesc
din istoria României (II) / p. 7 (1908); Alèxandre asiatique ou l’histoire sentimente patriotice, s­a reîntors în ţară la
Ioan Lascu, Practica du plus grand bonheur possible. [Biogra­ Mogoşoaia, locul pe care­l iubea atât de în parteneriat cu „Gazeta de Sud“
şi literatura datoriei / p. 8 fie romanţată] (1912); Isvor, le pays des
Marian Victor Buciu, Domus parva, saules. [Datini, obiceiuri, amintiri], Vol. I­II mult. În timpul Primului Război Mondial, a REDACţIA
pax magna… (II) / p. 9 (1923); Le perroquet vert. Roman (1924); condus un spital pentru răniţi la Bucureşti,
Marin Sorescu, Jurnal inedit / p. 10, 11 Une visite à la béchellerie suivi par pélerins în timpul ocupaţiei germane şi s­a aflat în Director:
George Stanca, Adrian Păunescu de la montagne saint genevière. [Amintiri] legătură cu Guvernul român refugiat la Iaşi,
în amintirile mele (II) / pp. 12, 13 [1925]; Catherine-Paris. Roman (1927); căruia ia slujit într­un fel. Zoe Bengescu, FLOREA FIRAN
Mihai Ene, Noaptea cenuşii, Au bal avec Marcel Proust. [Roman] fiica uneia dintre doamnele de onoare
fragment de roman / p. 13 [1928]; Noblesse de robe. [Eseu] (1928); ale reginei Elisabeta şi nepoată a lui Titu Secretar general de redacţie:
Mihai Duţescu, Vitrina cu poezii / p. 14 Jour d’Egypte. [Descrieri de călătorie] Maiorescu, scria în 1918: „La spital am fost GABRIEL COŞOVEANU
Alexandru Oprescu, Prin binoclul întors, [1929]; Portraits d’homme. Ferdinand de foarte îngrijorate în ultimele zile din cauza
absurdul este atât de mare... / p. 14 Roumanie, Herbert Henry Asquith, Ana­ arestării Marthei Bibescu, directoarea Colegiul redacţional:
Dumitru Radu Popa, O carte în dialog: tole France, Jean Lahovary (1929); Pages noastră [...] Două lucruri sunt certe – e
În căutarea Magicianului Alb / p. 15 de Bukovine et de Transylvanie [Arta în foarte frumoasă şi foarte inteligentă, restul ADRIAN CIOROIANU
Deyan Ranko Brashich, Arta naivă mănăstirile din Bucovina, privire social depinde de timp, de împrejurări...“ ANDREI CODRESCU
a baseball-ului / p. 16 politică asupra Transilvaniei] (1930); Some DANIELA CRĂSNARU
Ingeborg Bachmann, Două poeme Royalties and a Prime Minister. Portraits În decursul vieţii şi activităţii literare, EUGEN NEGRICI
postume / pp. 16, 17 from life. [Portrete­eseuri] (New­York, Martha Bibescu s­a bucurat de aprecieri NICOLAE PANEA
Carmen Firan, Sfârşitul London, 1930); Crosia de pour l’ Ané- din partea unor personalităţi de prim rang: DUMITRU RADU POPA
în Varanasi – poem / p. 17 mone. [Descrieri de călătorie] [1931]; Ega- Marcel Proust, Robert de Montésquiou, DUMITRU RADU POPESCU
Adrian Sângeorzan, Fumatul lité. Roman [1935]; Une fille inconnue de Paul Claudel, François Mauriac, pentru MONICA SPIRIDON
în Marile canioane / p. 18 Napoleon. [Biografie romanţată] (1935); care era „cea mai admirabilă inteligenţă DANIELA TARNIţĂ
Rodica Grigore, A fi şi a avea / p. 19 Le rire de la naiade. Eseu [1935]; Le tendre de femeie pe care o cunosc“, Paul Valéry, INA VOINEA
Ion Predescu, Poezii animiste / p. 28 Anatole France, Jean Cocteau Rainer, Ma­
Gabriela Rusu-Păsărin, Timpul mărturi­ amour de Napoleon. [Roman] [1936]; ria Rilke care avea să afirme că iubea Ro­ Redactori:
sirii ­ o deschidere de perspectivă / p. 20 Charlotte et Maximilien. Les amants mânia de când citise Isvor, fără a cunoaşte FLORENTINA ANGHEL
Sorana Georgescu-Gorjan, Geneza chimérique. [Roman istoric] (1937); Image pe autoare: „Admiraţia mea pentru prin­ MIHAI ENE
Ansamblului brâncuşian d’epinal. [Portrete­eseuri] [1937]; Katia, ţesa Bibescu era definitivă de când îl cu­ VIOREL FORţAN
de la Târgu-Jiu / pp. 21, 22 le demon bleu du Tsar Alexandre. [Roman noscusem pe al ei Alexandru Asiatique; ALEXANDRU OPRESCU
Eugen Dorcescu, Poeme / p. 22 istoric] (1938); Louison. Le bel amour dar în intuiţia ei de mare poet a reuşit să ION PARHON
Geo Constantinescu, Memoriile lui du dernier roi de France. [Roman istoric] stabilească una dintre cele mai profunde FLORIN ROGNEANU
Neagu Djuvara / p. 23 [1938]; Loulou. Prince impérial. [Roman continuităţi umane.“
Alexandra Bodnaru, Poema / p. 23 istoric] [1938]; Feuilles de calendrier. Redactori asociaţi:
George Banu în dialog [Amintiri] [1939]; La vie d’une amitié. Martha Bibescu a fost considerată una FELICIA BURDESCU
cu Ion Jianu / p. 24 Ma correspondance avec l Abbé Mugnier. dintre cele mai inteligente femei din Franţa, MIHAELA CHIRIţESCU
Cecilia Căpăţînă, Limba română 1911–1944. Tome I­III (1951–1957); iar frumuseţea ei i­a cucerit pe prinţul RĂZVAN HOTĂRANU
în mass­media (II) / p. 25 La nymphe Europe. Livre I: Mes vies Wilhelm, moştenitorul tronului Germaniei, DAN IONESCU
Red., Calendar – septembrie / p. 25 antérieures (1960); Echange avec Paul şi pe regele Alfonso al XIII­lea al Spaniei, GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
Ion Parhon, FITS 2013...; Infuzie Casa de Modă Dior, a cărei reclamă Martha
de tinereţe la Gala „HOP“ / pp. 26, 27 fusese ani la rând, realiza pentru ea ţinută Corectură:
Maria Tronea, Boccaccio – vestimentară specială. CLAUDIA MILOICOVICI
grădinile iubirii / p. 28 GEORGIANA OPRESCU
Şt. Vlăduţeacu, Florentin Smarandache: Continuare în p. 3
Palimpsestul „ReSemnării“ / p. 28 Tehnoredactare computerizată:
Radu Polizu, Prin Canioane / pp. 29, 32 ADRIAN CRISTEA
Valeriu Cîmpeanu, Poeme / p. 30 VICTOR CRISTESCU
Ion Maria, Poeme / p. 30
Viorel Forţan, Poeme / p. 30 Redacţia şi Administraţia: Craiova
Red., Okeanos / p. 31 Str. Constantin Brâncuşi nr. 24
Florin Rogneanu, Lumea lui Ciosu.
Ce lume! Ce lume! / pp. 32, 31 Tel./Fax: 0351/404.988; 0722753922
E-mail: [email protected]
Web: www.revistascrisulromanesc.ro

Cont: RO03BRDE170SV21564261700
BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova

Abonamentele se pot face la sediul redacţiei.
În Bucureşti, revista poate fi procurată şi
de la Centrul de Difuzare a Presei, Muzeul
Literaturii Române (Bulevardul Dacia).

ISSN 1583-9125

Responsabilitatea opiniilor exprimate
aparţine integral autorilor.

Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013 3

Florea FIRAN

Martha Bibescu

A iubit, a fost iubită, a iubit nificativ al unui „monstru sacru“ al prozei a stat la picioarele ei, iar ea în loc să profite descendenţii aristocraţiei româneşti. Astfel,
viaţa. Cândva, afirma: „E secolului XX. Alcătuită din notaţiile autoa­ de binevenitul prilej, spre a­l cunoaşte şi Proust îl socoteşte pe Anton Bibescu „cel
mult prea puţină dragoste rei şi din scrisorile lui Proust adresate prinţe­ a­şi face din acel suflet nobil şi zbuciumat, mai inteligent dintre francezi“, iar lui
pe lume“, sau în versurile: „Minciuni şi sei sau prietenilor săi, cartea este importantă (cum afirmă Mircea Berindei), un prieten, a Emanuel îi cere lămuriri asupra catedrale­
vis sunt toate. Un lucru­i sigur însă:/ Că­n prin natura comentariilor Marthei Bibescu, preferat dulcea beţie a dansului. lor gotice. Tudor Ionescu aminteşte şi alte
zborul orei repezi şi viaţa noastră­i prinsă./ respectiv autobiografice, de interpretare a personalităţi române care au impresionat
Cu trandafirii­odată trec vârstele pe plai./ vieţii şi operei lui Marcel Proust, cele pri­ La un dineu în patru, la Hotelul Ritz, cercurile pariziene prin cultura şi talentul
Ce surdă este viaţa când noi îi spunem: în anul 1920, se petrece ultima întâlnire. lor: Anna de Noailles, Rachel Brâncoveanu,
Stai!“. A fost o adevărată ambasadoare vind „lumea“ faubourgurilor Saint­Germain Atitudinea lui Marcel Proust surprinde prin Elena Şuţu – soţia scriitorului Paul Morand,
a culturii române cu deosebire în spaţiul şi Saint­Honoré (aristocraţia). neutralitatea ei, în timp ce Martha Bibescu Maria Cantacuzino – soţia pictorului Puvis
francez. O perioadă s­a aflat în preajma nu poate rămâne decât puţin, trebuind să­şi de Chavannes ş.a.
preşedintelui francez Charles de Gaulle Relaţiile dintre Martha Bibescu şi Mar­ întâlnească o rudă.
care, într­o scrisoare pe care i­a adresat­o, cel Proust au fost stranii, intense, de pro­ Martha Bibescu nu idealizează această
afirma: „Pentru mine, dumneavoastră sun­ funzime, scriitoarea ghicindu­i acel dram Cu câteva luni înaintea morţii lui Proust lume, ci îşi păstrează luciditatea, dovadă fiind
teţi personificarea Europei...“ de supranatural (cum spune George Painter, (1922), o încercare de întâlnire întâmpină maliţia şi chiar ironia muşcătoare cu care o
Camil Petrescu şi Mihail Sadoveanu cunoscutul biograf al autorului „Swann“) rezistenţa menajerei Céleste Albaret care, în judecă: „În ceea ce numeam noi «lumea­
i­au prefaţat elogios traducerea românească care îl făcea să­i sperie pe toţi cei din jurul numele stăpânului ei, nu­i permite Marthei lume» sau «lumea­şi­oraşul», pentru a o
a cărţii Izvor, ţara sălciilor. După ce de lui, trezindu­le un fel de sentiment de Bibescu accesul în camera lui Marcel deosebi de univers, noutatea e întotdeauna
două ori este distinsă cu Premiul Academiei inferioritate, senzaţia că există ceva esenţial Proust. încredinţată că va place, cu condiţia să nu
Franceze, în 1955 este admisă ca membră care îţi scapă. Prima întâlnire dintre cei fie câtuşi de puţin prea nouă“.
a Academiei Regale de Limba şi Literatura doi a avut loc prin 1904−1905, cu prilejul Recapitulând întâlnirile efective ale
Franceză din Belgia, ca succesoare a Annei unui ceai „Commandant­Marchand“, o mi­ celor doi, Tudor Ionescu relevă un aspect „Martha Bibescu, maestră a portretului
de Noailles şi predecesoare a lui Mircea că reuniune organizată de fraţii Anton şi neaşteptat: „prima oară, Marcel Proust o literar, ne oferă în La bal cu Marcel Proust
Eliade. În 1966 Academia Franceză îi Emanuel Bibescu. „În toiul balului la care întâlneşte pe verişoara prietenilor săi iar cea mai realizată lucrare din tot ce a scris
acordă Premiul Le Métais Larvière pentru l­am întâlnit pe Marcel Proust, atunci când Martha Bibescu – pe prietenul verilor ei; până la 28 noiembrie 1973 când, pentru
întreaga activitate. a încercat să­mi vorbească, când m­am a doua oară, Marcel Proust doreşte insistent ultima oară, a privit licăririle Senei reflectate
Autoarea a colaborat la un însemnat străduit să nu­l ascult şi am fugit de el, să discute cu tânăra scriitoare Martha Bi­ prin fereastra de pe Quai de Bourbon“, scria
număr de reviste din ţară şi străinătate: trebuie că pendula pe care călărea cumătrul bescu iar aceasta fuge de acelaşi prieten Tudor Ionescu.
„Convorbiri literare“, „Revista Fundaţiilor Drosselmayer, cumătrul chior dintr­o po­ al verilor Bibescu; ultima oară […] se
Regale“, „Europe“, „La nouvelle littéraire“, veste de Hoffman, a bătut miezul nopţii pe întâlnesc la masă: Proust − scriitorul laureat François Mauriac afirma printr­o inte­
„La Revue des deux mondes“ ş.a., uneori neauzite în adâncul memoriei mele de copil, al premiului Goncourt şi Martha Bibescu – rogaţie: „Cine sunteţi dumneavoastră? Cea
a semnat cu pseudonimul Lucile Decaux. în împărăţia aceea a mea ce nu mai ţine de o amintire căutată. Se impune o concluzie: mai admirabilă inteligenţă de femeie pe
Opera ei a apărut în Franţa, România, aceste meleaguri: Orologiu – gioi/ Du­te în preajma morţii, Proust renunţă s­o mai care o cunosc. Aţi scris cărţi mai importante
Marea Britanie, Statele Unite, unele în de te culcă/ Dă­nainte şi­napoi/ Escadron vadă pe Martha Bibescu, deoarece dincolo decât acest Bal; dar nu este vreuna care să
mai multe ediţii. În româneşte i­au apărut nălucă!// Pendula­ntristată/ Miezul­nopţii­l de amintire nu se mai află nimic“. mă mişte mai mult.“
romane, eseuri, corespondenţă: Două toacă./ Buha vine­ndată/ Şi regele pleacă.
portrete. Ferdinand al României, Anatole Legendara aviditate de afecţiune a lui Criticul Şerban Cioculescu făcea urmă­
France. Cu un portret inedit de Jean Al. Groaza cu care mult timp m­au um­ Marcel Proust, exprimată vehement, a retezat toarea apreciere: „Cunoscută şi sub numele
Steriadi (Cultura Naţională, Bucureşti, plut cuvintele acestea era cu atât mai în­ multe dintre elanurile prietenilor săi. Martha de Lucile Decaux, cu care a semnat o serie
1930); Isvor, ţara sălciilor. Cu prefaţă şi spăimântătoare cu cât nu Bibescu evocă un om care îşi trăieşte mult de biografii istorice, Martha Bibescu a
traducere de Mihail Sadoveanu (Adevărul, mi­o puteam explica. Dacă scris aproape patruzeci de cărţi, a colaborat
Bucureşti, 1938); Katia. Demonul albastru astăzi o asemuiesc senti­ prea conştient, suferind, la un număr mare de reviste, a răspuns
al Ţarului Alexandru II. (Socec, Bucureşti, mentului care pe atunci mă fiecare clipă. Memoria lui, la o serie de 17 emisiuni la Ora Culturii
1939); Cele opt raiuri. Traducere de Tudor făcea să mă îndepărtez de involuntară sau voită, cea Franceze, a fost membră a Academiei Re­
Nicolaescu (Fundaţia pentru Literatură şi Marcel Proust, e fiindcă care l­a slujit pe scriitor, în gale din Bruxelles, în fotoliul pe care­l
Artă, Bucureşti, 1946); Destinul lordului fugeam de el pe motive viaţă n­a făcut decât să­i ocupase contesa de Noailles, a dus o in­
Thompson (1976); La bal cu Marcel Proust. aparent şi mai de puţin agraveze suferinţa. Din ce tensă viaţă literară şi mondenă, cucerind
Traducere, prefaţă, note şi indice de nume înţeles. Ca pretext îmi în ce mai apăsat de povara prin frumuseţea, inteligenţa şi talentul ei
de Tudor Ionescu (Ed. Dacia, Cluj­Napoca, găseam faptul că el, bietul amintirilor, el a izbutit să numeroase admiraţii. A păstrat până la urmă
1976); Jurnal politic. Ianuarie 1933 – om, nu dansa, pe când eu se elibereze de o bună par­ nostalgia după «ţara sălciilor» şi amintirea
ianuarie 1941, Studiu introductiv, selecţie, eram venită la bal tocmai te din ele abia prin inter­ prieteniilor lăsate în ţară.“
note şi traducere de Cristian Popişteanu, ca să dansez. Dar, fără să mediul operei sale.
Nicolae Minei (Edit. Politică, Bucureşti, mi­o mărturisesc, numai Marta Bibescu moare la 28 noiembrie
1979); Corespondenţă cu Paul Claudel prezenţa lui mă făcea să trec Nimeni, nici chiar 1973, în Paris şi este înmormântată în ci­
(1992); Katia. Demonul albastru al Ţarului din braţele unui dansator în mama lui, n­a reuşit să­l mitirul Père­Lachaise, unde se găseşte ca­
Alexandru II. Roman. Ediţie îngrijită de ale altuia, şi tot ea mă făcea vindece de „răul de sin­ voul familiei Bibescu, în care este înmor­
Florea Miu (Ed. Versa, Craiova, 1991). să­l rog fierbinte pe fiecare gurătate“. Într­o scrisoare mântată şi Ana de Noailles.
Cu romanul Le perroquet vert (1924), să mă conducă iar la locul el îl asemuieşte pe An­
Martha Bibescu devine una dintre cele mai de unde mă luase, la acel loc înaintea căruia, ton Bibescu diavolului La 40 de ani de la trecerea în eternitate,
înzestrate prezenţe scriitoriceşti în litera­ palid şi bărbos, cu gulerul paltonului ridicat cumpărător de suflete. Martha Bibescu continuă să fie în atenţia
tura franceză, iar romanul autobiografic peste cravata albă, Marcel Proust îşi trăsese Un asemenea diavol s­ar criticii literare româneşti şi străine, despre
Catherine (1927) cunoaşte ediţii de lux şi scaunul de la începutul serii. Şi şi­l potrivise fi dorit el însuşi. Avea nevoie, subliniază autoare există o bibliografie întinsă atât în
traduceri în Germania, Suedia, America, în în aşa fel, între sală şi mine, de ai fi zis că Tudor Ionescu, analizând La bal cu Marcel Franţa (Academie Royale de Langue et de
timp ce Au bal avec Marcel Proust (1928) voia să mă acapareze, să mă sechestreze şi, Proust, de un suflet frate, de un suflet
ajunge într­un an la şapte ediţii şi este împreună cu el, să mă izolez de restul lumii. geamăn, eventual de un suflet sclav. Nu l­a Littérature Française. Séance publique
considerată cea mai importantă scriere a Să fi ghicit el oare motivele purtării mele de găsit şi, cum bine intuieşte Martha Bibescu,
autoarei. necrezut?...“ de aici s­a născut poate opera. În fond, toate du 19 février 1977; Réception de Mircea
Roman epistolar, eseistic, autobiografic personajele din În căutarea timpului pierdut Eliade, Bruxelles, 1977 etc.), cât şi în
sau toate acestea la un loc, La bal cu Mar- În 1911, la balul „Intrasigeant“, Proust rămân, până la urmă, singure. Lectura România: Camil Petrescu, Teze şi antiteze
cel Proust recompune un portret literar sem­ încearcă neîndemânatic să o sechestreze în Timpului regăsit îi prilejuieşte dezvăluirea (1936); Mircea Zaciu, Bivuac (1974);
reduta lui de „vampir“ al sufletelor. Martha „profundei sale înrudiri sentimentele“ cu Şerban Cioculescu, Amintiri (1975), Itinerar
Bibescu fuge de el, se ascunde printre Proust: „Să salvezi de la moarte într­un chip critic, III (1979); Al. Paleologu, Ipoteze de
dansatori înfricoşată de „totalitarismul“ doar aluziv şi în măsura mijloacelor mele, lucru (1980); Maria Brăescu, Interferenţe
lui. Martha e tânără şi foarte frumoasă, încredinţând altora şi apoi altora amintirea româneşti în opera Marthei Bibescu (1983);
Academia Franceză i­a premiat prima carte, unor fiinţe dragi şi muritoare, aceasta mi s­a Doina Curticăpeanu, Martha Bibescu, în
Cele opt raiuri, marii scriitori îi trimit părut dintotdeauna sensul veritabil şi ţelul Dicţionarul Scriitorilor Români A­C (1995),
epistole exaltate; Proust are patruzeci de ani, oricărei literaturi.“ pp. 277–280 etc.
a publicat un volum fără răsunet (Plăcerile Martha Bibescu prezintă mediul pari­
şi zilele), e suferind, stă cu paltonul pe el, nu zian, saloanele începutului de veac, o lu­
dansează şi se fereşte de curent. Mai târziu, me de o superficialitate nedisimulată, cu
cu câtă părere de rău îşi va aminti scriitoarea preocupări intelectuale, existând doar prin
Martha Bibescu de balul acela, unde Proust reguli şi convenţii, întreţinând strălucirea
şi distincţia formelor, o lume crepusculară
în care roluri de prima mână joacă şi

4 Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013 Scrisul Românesc Cronică literară

Carte – Gabriel Dulce este glasul patriei
eveniment
COŞOVEANU

Dintre fenomenele pe cât de Vinea, Henriette Yvonne Stahl, P. P. Panai­ cei de bună credinţă, dar fără exerciţiul par­ (ultimul, calificat drept „sexolog maniac“).
bizare, pe atât de eficace, plan­ tescu, Vladimir Streinu, Athanasie Joja sau curgerii literaturii aservite, obiecţiile asupra
tate în istorie de comunism, se Constantin Noica. Unii trecuseră direct de la conotărilor nobleţei patriei apar drept absur­ Investigând o seamă de orori de ordin
numără şi o publicaţie puţin cunoscută la hainele vărgate la ţinuta civilă, se cunoşteau de, irelevante, dacă nu cumva chiar crimi­
noi astăzi, pentru că era destinată lămuririi între ei şi reveneau, omeneşte vorbind, la nale. Dar chiar pe această linie au mers toţi publicistic dintr­o perioadă oricum densă
celor plecaţi din România sovietizată să se deprinderile cetăţeanului liber. Liber între dictatorii cunoscuţi, nu contează continen­
întoarcă în ţară. Este meritul Anei Selejan ghilimele, desigur, pentru că preţul ieşirii tul, adoptând o retorică magnificantă despre în manifestări ale dispreţului la adresa fi­
că ne pune în faţă profilul unui ziar mani­ din închisorile comuniste era mult mai mare strămoşi, cu ai lor descendenţi pe măsură, cu
pulator profund falsificant, în care naivii, decât se putea imagina. Printre expresiile un corespondent fetid în ieşirile anti­alogeni, inţei umane, Ana Selejan atestă şi un umor,
desţăraţii descurajaţi sau cei slabi de înger plasate în ziar, aparţinând unor „reveniţi“ din aducători de factori extranei, numai buni
pur şi simplu puteau crede. Din studierea Vestul „putred“, găsim unele pasibile de a să afecteze „aşezarea“ din veac. La noi, de ce­i drept, amar, însă categoric expresiv în
arhivei de la Biblioteca Academiei s­a ivit sfâşia un suflet sensibil şi ieri, şi azi: „în pri­ pildă, în imaginarul comun, din anii puterii
Glasul patriei. Un cimitir al elefanţilor în begie nici mămăliga n­are gust“, „am lăsat populare, dar cu oarecari rădăcini pravoslav­ cadrul fioros general. Când citează elogiile
comunism (Ed. Vremea, Bucureşti, 2012), în urmă rătăcirea şi pustiul“, „mama trăieşte nice, inamici ai specificului naţional au fost nesfârşite ale lui Ion Vinea despre înfăptuiri­
radiografierea unei etape care nu are cum doar cu gândul revederii“, „te aşteptăm la decretaţi, rând pe rând, papistaşii, bonjuriş­ le socialiste de la Cocargeaua, din Bărăgan,
lipsi dintr­o sistematică a perversiunii. În nunta lui Nelu“, „vino acasă, tăticule“. tii/pantalonarii, progermanii, filoamericanii. unde s­ar afla o clinică multifuncţională,
intervalul 1955–1972, „Glasul patriei“ Astfel de note, autentice sau nu, se îmbină Patria fiecăruia, a oricui, nu e nici blamabilă două şcoli mari, electrificarea ar fi completă,
ab initio, chiar dacă a fost promotor belicos, baia comunală şi „vasta“ bibliotecă de la
reunea semnăturile unor iluştri interbelici, cu versuri elansate pa­ nici repudiabilă pentru că, mică, nu a tractat „impozantul“ cămin cultural pline de tineri,
acum, de nevoie, denigratori ai „hâdului“ triotic, şi nu neapărat naţiuni şi nu a dat imperatori. Apartenenţa se întreabă, antologic, după părerea noastră:
Occident şi adulatori ai raiului autohton, şchioape, în ciuda alini­ individului la patrie e aptă de a stârni pasiuni „Oare cum o fi acum la Cocargeaua? Acum
care nu erau de găsit, multă vreme, fiind erii ideologice, alcătuite care, atunci când nu derapează în violenţă, în anul de graţie 2012, în plină «democra­
interzişi, în revistele unde şi­ar fi găsit locul/ de Nicolae Labiş, Victor virează în demagogie, sucesc minţile şi duc, ţie», în plin capitalism, în plină reformă a
rolul firesc – „Gazeta literară“, „Contempo­ Tulbure, Mihai Beniuc, direct, la regimuri autoritariste, unde săra­ reţelei sanitare, a învăţământului, a educaţiei
ranul“, „Viaţa românească“, „Luceafărul“, Miron Radu Paraschi­ cul se hrăneşte cu promisiunile neatârnării etc., reformă care, în esenţă, înseamnă doar
„Steaua“, „Tribuna“. Aşa se întâmplă că vescu, Eugen Jebeleanu, „ţărişoarei“. Ne amintim, evident, de ideaţia reducere, comasare, desfiinţare. Cum o fi
îi găsim, amestecaţi, pe reabilitaţi şi pe Al. Andriţoiu, Demos­ lui Eugen Negrici, care a scris convingător, acum la Cocargeaua, după 40 de ani – care,
vulnerabili diverşi, respectiv pe T. Arghezi, tene Botez sau Nichita şi cât se poate de îngrijorător, despre mitul în logica devenirii moderne, ar trebui să
G. Călinescu, Şerban Cioculescu, Victor Stănescu. Ţara noastră patriei primejduite. Exemplificările din vo­
Eftimiu, Cezar Petrescu, Virgil Cândea, era de un roz etanş, în lum, vorbesc, practic, de la sine, cu premise însemne progres, civilizaţie? Dar, poate că
Al. O. Teodoreanu, dar şi pe Radu Gyr sau vreme ce în Germania ilustrate scurt şi credibil. Nichifor Crainic,
Nichifor Crainic, între colaboratorii unui Federală, Anglia, Franţa spre pildă, trimite un articol, Trădători şi aşa şi este...“.
periodic menit să facă portretul unei ţări din sau Brazilia omul este renegaţi (dezvoltare a unui text anterior,
care nu se poate pleca, din motivul marii ei „înjosit“, trăieşte precar, intitulat atât de limpid Am redeschis ochii Examinând, acribios şi cu detaşată conştiin­
frumuseţi, dublate de înţelepciunea condu­ cărbunii pentru încălzire au preţuri prohibi­ în lumina libertăţii), care va avea „cinstea“
cătorilor. Mai mult, cine făcuse greşeala de tive, se mănâncă aproape numai cartofi etc. de a deveni rubrică. Ce urmează, ne asigură ţă, „Glasul patriei“,Ana Selejan face un notabil
a pleca trebuia prelucrat să revină cât mai Ca să nu mai pomenim de „răceala“, în cel autoarea, e absolut tipic: „Aici şi­n cearta
grabnic, regretându­şi rătăcirea şi pledând şi mai bun caz, a autohtonilor de aiurea faţă de cu presa românească a emigraţiei ostile efort documentaristic, dar arată şi un apetit ese­
altora cauza din draga­i de ţară abandonată apatrizii noştri. Repertoriul gesturilor care­l şi­a revărsat Nichifor Crainic tot năduful,
într­un moment de impardonabilă cecitate. „pustiesc“ sufleteşte pe exilat este infuzat de veninul, ranchiuna, umilinţele, ultragierile şi istic oportun, capabil să transforme inventarul
elemente expresive care mişcă şi o piatră de celelalte umori rele adunate în anii pribegiei
Ziarul se născuse pentru a funcţiona ca râu: dacă nu evoluezi lângă matcă, nu ai aer, şi ai detenţiei, reînviind balastul unui limbaj de fapte abominabile în ductus instructiv.
„o realitate paralelă – precizează autoarea nu ai sens, nu ai alibi, în general, al existen­ publicistic specific presei interbelice de
studiului – care nu trebuia cunoscut, cu stra­ ţei. Chiar dacă existenţa ta e mincinoasă –, stigmatizare, adaptate la contextul războiu­
tegiile şi cu toată bucătăria ei, de publicul dar cui îi păsa de asta într­o ţară eminamente lui rece, prin termeni ca: lepădături, stafii,
larg din ţară; publicul­ţintă era altul: emi­ retorizantă, precum România comunistă? –,
granţii români, aşa încât difuzarea revistei iar frigul devine sânul lui Avraam, penuria fugari, huligani, clevetitori, calomniatori,
era aproape în totalitate în afara României. e tradusă drept cornul abundenţei, chinul
O bucătărie (recte colaboratori) care pune în vieţii rurale ajunge la un idilism mult peste şleahtă, urdori, transfugi, secături, dezertor,
evidenţă cinismul fără margini al acestei pu­ universul încurajator al unui Coşbuc. detractor, epave, rămăşiţe burgheze, para-
teri; căci strategia majoră a revistei, aceea a „Glasul patriei“ a fost proiectat, pro­ ziţi, spectre, asasini ş.a, ş.a.“. Se înţelege de
atragerii în ţară a românilor fugari, era înfăp­ babil, ca un fel de voce a nostos­ului, dar, la sine că în atari categorii se încadrau Emil
tuită de [...] foşti deţinuţi, foşti emigranţi“, întotdeauna, s­ar cuveni să luăm în conside­ Cioran, Horia Sima, Corneliu Zelea Co­
oricum de oameni altminteri expuşi social rare maladiile limbajului, plus cele de ordin dreanu, Grigore Nandriş ori Mircea Eliade
şi politic, printre care un număr, nu mic, de conceptual. Dacă întoarcerea la punctul ori­
legionari. Pe lista lungă, nespus de tristă a go are ceva iremediabil fascinant, afirmaţia Cărţi primite la redacţie
celor care au semnat, închipuindu­şi că nu nu mai are susţinere când o retorică, generos
comit decât un compromis de subzistenţă, diseminată în miriade de forme fluide, • Liviu Antonesei, Un taur în vitrina de piatră. Antologie
îi regăsim pe Constantin C. Giurescu, Ion serveşte efectul în disonanţă cu ideea. Din lirică 1977­2012, Ed. Adenium, Iaşi, 2013, 310 p.
nefericire, „cazul“ eclatant îl are în centru
pe Noica, nu numai recuperat după episodul • Solomon Marcus, Răni deschise.2 – Cultură sub
„Glasul patriei“, dar şi celebrat cu volumele dictatură, Spandugino, Bucureşti, 2012, 1084 p.
sale în care apar, insistent, termenii româ-
nesc ori româneşte. Evident, nu discutăm • Ion Brad, Muntele catârilor sau Ambasador la Sfântul
despre elongaţiile sale patriotice ca despre o Munte, Ed. Fundaţia Europeană Titulescu, Bucureşti,
formă a naţionalismului deşănţat sau a pro­ 2013;
tocronismului (deşi, uneori, discursul său e
atât de antioccidentalist!), ci despre tendinţa • Constantin M. Popa, Magog Blues, Ed. Aius, Craiova,
naţională, vizibilă şi astăzi, de a considera ca 2013, 124 p.
benign orice recital în care anumite concepte
apar cu o anumită consistenţă, de preferinţă • Florentin Smarandache, ReSemnare – poeme cu poeme,
obsesivă, tocmai pentru a se cuibări mai Ed. Duran’s, Oradea, 2013, 92 p.
lesne în creiere.
Problema reală rezidă în aceea că, pentru • Eleodor Dinu, Jurnal de moarte confuză (I) (poeme),
Ed. Ramuri, Craiova, 2013, 110 p.

• Theodor Damian, Apofaze, Ed. Tracus Arte, Bucureşti,
2012, 148 p.

• Lazăr Şăineanu, Ielele sau Zânele rele. Studii folclorice.
Ediţie critică de I. Oprişan, Ed. Saeculum I.O., Bucureşti,
2012, 527 p.

• Daniel Corbu, Poezie şi destin, Ed. Princeps Multimedia, Iaşi, 2013, 348 p.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013 5

Scrisori Dumitru Radu Ateismul politic zeului central trebuiau măcar şantajaţi, avuţi
la mână, măcar cu o scrisorică de amor!
POPESCU şi capul de bour
Desigur, nu spre a lovi în zeul zeilor, ci
Domnule Ovidiu Ghidirmic, ţională a diminuării inteligenţei omeneşti, învins gravitaţia politicului! Aproape că nici pentru a­l face şi pe el să înţeleagă ce nobilă
Marele, inexpugnabilul, teribilul condu­ prin implementarea sa în politică! clipa ce li s­a dat nu mai ştie dacă ei sunt în este mântuirea oamenilor prin iubire!
cător al regilor care au transformat măreaţa viaţă – cu desăvârşire! – lucru nesemnifica­
Cetate Troia într­un morman de cenuşă, Apariţia primelor unelte, agricultura, tiv, da, câtă vreme ei, în sfârşit, au învăţat să Aşa că Agamiţă s­a plictisit de umbra
Agamemnon, revine, în culmea gloriei, vânătoarea, le­au permis genelor strămoşilor câştige orice bătălie, vii sau morţi! Căci ei sa magnifică, de umbra aripilor sale de oţel,
acasă, fericit şi de culmea perfecţionării sale noştri să intervină mai dihai în adecvarea le aduc oamenilor o iubire serafică, divină! ineficientă, încercând şi reuşind să înfrângă
fizice şi mentale, care îi conferea potenţe scoarţei cerebrale la presiunile naturii. Apoi, Mălăele şi Delakeza par nişte Isuşi – gemeni, ficaţii politichiei cu o dalbă scrisorică în
supraumane chiar în vânjoasele şi multiplele prin politică, s­a trecut la o nouă fază, a răstigniţi pe drumul crucii politice în nişte cioc, paşnic! O, ce viziune mântuitoare asu­
raporturi sexuale – ce, de obicei, mai scad cu evoluţiei umane! cărucioare din care vor învia prin cuget şi pra lumii, domnule Ovidiu Ghidirmic!
trecerea anilor, sau, în cel mai bun caz, nu se simţiri, aducând mântuirea oamenilor!
mai află într­o evoluţie hormonală eviden­ Acum, ne întrebăm, prin exemplul lui Da, când Agamiţă ajunge în târgul de sub
tă!... Ei, nu, în cazul neînvinsului Agamem­ Agamiţă Dandanache: declinul intelectual Să revenim niţeluş... Vlăguit, bâlbâit, munte, în toiul alegerilor, visul său politic şi
non, evoluţia sa multilateral dezvoltată va – datorat politicilor, care diminuează capaci­ impenetrabil, Agamiţă Dandanache apare etic era împlinit! Şi cu acest prilej el alină
culmina şi prin conştiinţa sa supremă de rege tăţile creierului! – poate aduce pacea socială, în târgul de sub munte precum un vultur şi suferinţa fiziologică şi morală a coanei
al regilor şi de posesor al unor valenţe aflate în oraşul de sub munte, tot prin idiotizare de molton. El este istoria, ducând în sine Zoiţica, asemeni unui Mesia aşteptat! Aga­
în structuri necerebrale, strict fiziologice, politică, acceptată prin vot democratic!? propria istorie de luptător împins în slujba miţă n­a căzut – venit din ceruri! – a sosit
capabile să facă faţă şi activităţii cognitive Politicii, Marea Creaţie a omului, forţa care într­o trăsurică! Mesia, în trăsurica dusă pe
a junei Casandra, cititoarea în destine! Mai Aici trebuie semnalate eforturile savan­ poate distruge sau restaura lumea! De la 48, umeri de bodigarzi – apostoli, fără clopoţei
mult, el e convins de faptul că destinul său ţilor care au descoperit, în ultima vreme, vulturul Agamiţă a tot mâncat din ficaţii atâ­ la gât! – anulează timpul cătrănit de altădată,
este inoxidabil! un semn irefutabil al creşterii unei noi inte­ tor prometei danubiano­pontici încât nu s­a aducând, acum, în locul jalei şi al plânsului
Agamiţă Dandanache, care, de la 48, n­a ligenţe la ciori, inteligenţă ce s­a dezvoltat ales decât cu aceeaşi înfrângere matematic politic, euforia muzicii de fanfară! Venind
cucerit nicio victorie în tot felul de bătălii, independent de mediul animalelor vertebra­ repetată, cu o îngurgitare inutilă, ce nu i­a nu din cer, ci din timp, de la 48, vulturul
apare într­o caleaşcă în Troia de sub munte, te! Noua inteligenţă a ciorilor ne poate duce săturat niciodată maţele şi – cel mai cumplit mesianic schimbă osia lumii!
aflat într­o scadenţă a suportului biologic, cu gândul la noua inteligenţă a vulturilor – şi lucru! – nu l­a învins niciodată pe Prometeul
care­i pune în lumină abandonul sexual şi chiar a oamenilor! – independentă de inteli­ de serviciu, caraghios, pus pe tavă ca să i se Dacă, evident, pe faţă, persoanele nu­şi
o evidentă atrofiere lingvistică. genţa vertebratelor, independentă chiar şi de halească ficaţii sisifici, gata să crească la loc pot schimba structura interioară, ele îşi pot
Agamemnon, în cei zece ani cât a durat inteligenţa vetustă a oamenilor. Geniul ocult imediat după ce arau mâncaţi!... Zeul – ce schimba identitatea politică zâmbind, anu­
războiul de la Troia, n­a îmbătrânit departe al lui Agamiţă Dandanache poate fi echivalat monstru! – îi pedepsise sisific atât pe vulturi, lând timpul factice în care până atunci mai
de ţara sa şi de regina sa, Clitemnestra, nu cu un nou foc prometeic dăruit oamenilor nu cât şi pe Prometeu! Vina lui Prometeu era credeau că trăiesc! Agamiţă, Mesia până în
şi­a uitat nici tronul, nici căminul, nici bu­ de o făptură pogorâtă din cer, ci de o pasăre pusă pe aceeaşi tarabă cu sarcina belicoasă şi ultima clipă neaşteptat, vine şi restabileşte
curia oferită de îmbăierea conjugală! Cum cu aripi de molton, care, de fapt, reprezintă caraghioasă a vulturilor! Vina lui Prometeu, în oameni credinţa în puterea mântuitoare a
ajunge acasă, cum intră – Agamemnon, forţa noului Prometeu al zilelor noastre. lumina adusă de Prometeu din cer, ţâfna lui Dumnezeu!
desigur! – într­o priapică frenezie sexuală lui Prometeu, era politica, fiindcă însuşi
văzând cum dulcea sa soaţă îl pofteşte în În cazul scandalului prăbuşirii orăşelului Prometeu întrupa Politica. În grădina lui Trahanache, ca în para­
scăldătoarea pregătită cu mare căldură – şi e de sub munte, în cazul scandalului morţii dis, în cântecele fanfarei aurite, aflate sub
gata să­şi reia locul în comunitatea afectivă cetăţii coanei Zoiţica, alienarea sentimentală Dar, până la urmă, ţinând cont de învă­ porunca îngerului dirijor, Ghiţă Pristanda,
din vremea însorită de altădată! Dar, brusc, este noua faţă a lucidităţii politice şi a de­ ţătura rezultată din inteligenţa şi filosofia toată suflarea alegătorilor este înnobilată
Agamemnon, eroul irefutabil de la Troia, se mocraţiei absolute. Astfel, spre deosebire de ciorilor, vulturul cu aripi de oţel – oţelite în de luminile raţiunii: l­au ales pe Mesia
vede faţă în faţă cu moartea! Soaţa iubită, Agamemnon, războinicul ieşit din fruntariile bătălii duse de la 48, – Agamiţă Dandana­ cârmuitor! Astfel se încheie în „Scrisoarea
împreună cu junele ei partener de dansuri ţării sale şi revenit în graniţele sale, Agamiţă che, a descoperit adevărul ficaţilor politici, pierdută“ ecuaţia ce punea sub semnul
erotice, cu nişte securi în mâini, fac – din este nedesţăratul valah, care întemeiază o sisifici, şi s­a autometamorfozat în vultur de întrebării raportul dintre iubire şi politică!
partea eroului, desigur! – inutilă orice repli­ nouă viziune asupra lumii, paşnică! molton, imprevizibil. Scrisoarea pierdută descoperă cheia fericirii!
că! Astfel încât regele regilor îşi imprimă În tragedia grecilor de altădată iubirea ar
forma fizică pe structura băii, delimitându­şi Sunt destui vulturi care domnesc peste Spectacolele girate de Mălăele, Corniş­ fi pierdut războiul cu lipsitele de scrupule
contururile cu lichidul colorat al sângelui propriile lor umbre, indiferenţi faţă de teanu şi Delakeza m­au făcut să văd schim­ respirări ale politicii!
său ce fusese zece ani invincibil la Troia! bucuriile şi suferinţele celor din jurul lor, barea de sex amorţit a vulturului sisific Aga­
Agamiţă, cel aflat, de la 48, într­o luptă trăind, am putea spune, într­o aureolară miţă într­o înţeleaptă formă a ADN­ului!... În „Scrisoarea pierdută“ politica este
lipsită de orice victorie, apare în cetatea singurătate. Ei, bine, în viaţă aşa ceva e Adică: vulturul războinic, ineficient de la 48, făcută KO de tandrele respirări ale iubirii!
coanei Zoiţica extrem de copleşit de înţe­ destul de des întâlnit, dar pe o scenă de se transformă într­un Prometeu valah, imun Dacă politica ar fi învins, Mesia ar fi fost
lepciunea morţii din el şi de dorinţa de a teatru singurătatea poate duce spre autism, politic, fără fudulii şi ficaţi politici, aducând crucificat încă odată!
fiinţa o nouă religie, a iubirii sublime, aflată iar autismul unor personaje poate oferi lumina cunoaşterii şi, evident, focul pasi­
dincolo de derizoriul şi obscenitatea politi­ spectatorilor o comedie feroce sau o tragedie unilor înţelepte, al iubirilor pacificatoare, Mălăele şi Delakeza, în somnambulia
cii! Fără vorbe late şi fără gesturi teatrale, cumplită, caraghioasă! Deşi nu este un autist în istoria infernului posibil de sub munte! lor din cărucioarele pe rotile, au Înviat! O,
ca un magician suprem, Agamiţă reuşeşte get­beget, singurul personaj al domnului Metamorfoza vulturilor păguboşi în oameni da, Zoe n­a mai fost nevoie să fie jertfită la
să transforme comunitatea belicoasă, din Caragiale despre care am putea spune că prometeici are, însă, şi un secret formidabil: temelia paturilor politice, da, ca acestea să
oraşul blestemat de ideologii pragmatice, se închide într­o estetică a indiferenţei este toate făpturile pline de înţelepciune nu mai nu se mai surpe peste noapte!... Şi astfel,
într­o unitate de îngeri cântăreţi, de făpturi Agamiţă Dandanache, cel ce soseşte singur au ficaţi! Şi astfel, cetăţenii din custodia lui catedrala politicii danubiano­carpatice,
verticale, în haine de gală, populând spaţiul singurel în cetatea de sub munte, gata s­o Ghiţă Pristanda, eliberaţi de orice tortură devenită catedrala iubirii, şi­a înălţat turlele
dintre pământ şi cer! Atâta sfinţenie izvorâtă cucerească – fiindcă nu­i pasă de cine îl va psihică posibilă, vor fi conştienţi... cu cine şi surlele spre cerul cel senin, consfinţind –
din înţelepciunea uşor ramolită a lui Agami­ vota, el ştiind că tronul său din divanul de la trebuie să voteze: cu omul înlănţuit în feri­ Catedrala iubirii şi a eticii! – un adevărat
ţă te face să­ţi dea lacrimile! Bucureşti nu ţine de votanţii din urbea de sub cirea oamenilor, Agamiţă! devotament faţă de oameni!...
Agamiţă este un vultur cu aripi de munte, ci de voinţa irefutabilă a Cetăţeanului
molton şi cu o inteligenţă diminuată în Absolut de pe malurile Dâmboviţei, – şi de Dandanache, e drept, a avut la un mo­ Agamiţă Dandanache, corijând din mers
aparenţă, datorită luptelor acerbe începute la scrisoarea magică, de amor, către o damă ment dat, convingerea zădărniciei luptelor imperfecţiunile politicilor electorale, de­
48, diminuată, da, da, însă, în acelaşi timp, foarte fierbinte, pe care el, Agamiţă, o de­ sale: da, căci de la 48 el a fost mereu un monstrează în mod irefutabil că doar iubirea
avantajată de experienţa ce­i oferă un rol ţine! Dandanache nu­şi va datora succesul vultur sisific! Deşi avea libertatea de a se fără maluri şi valuri poate învinge politica
deosebit în armonizarea vieţii sociale. Sub taberei lui Tipătescu – Trahanache, sau a înfrupta din ficaţii Politicii, Agamiţă n­a avut – şi doar prin sacrificiul iubirii binome se
aparenţa unei ipotetice idiotizări remarca­ celei domnului Caţavencu! Aceştia, toţi, puterea Morţii, de a învinge ce trebuia în­ poate dovedi faptul că Dumnezeu nu este
bile, care ar putea să confirme degradarea sunt îngălaţi în politică! Agamiţă, de la 48 vins! Aşa că n­a fost luat în serios nici măcar imperfect, cum năzuiseră, pentru o clipă, în
speciei umane, Agamiţă – cel patronat de a avut destul timp ca să depăşească această de coechipierii săi, căci, deşi avea aripi de demonica lor degringoladă, caţavencii!
Cornişteanu, Mălăele şi Delakeza! – dă fază primitivă a succesului electoral – po­ oţel, cu care putea zbura în orice colţ al ţării,
dovadă, prin abulia sa somnambulică de o litica! Agamiţă se simte eliberat definitiv şi în orice anotimp, nu avea, repetăm, forţa Intrând în luptă cu tabăra caţavencilor, Zoe
vie înţelegere intelectuală, morală şi emo­ de o legătură palpabilă cu sexul feminin! serioasă a Morţii! Mereu pierdea la puncte! îşi apărase încheieturile patului său aleatoriu!
Agamiţă – în regia domnilor Cornişteanu şi Până în clipa când a descoperit secretul
Mălăele! – câştigă totul când decrepitudinea victoriei: nu doar duşmanul trebuia învins, Agamiţă înţelege acest adevăr fiziologic!
umană începe să atingă esteticul cel mai pur! nu ficaţii lui Prometeu trebuiau mâncaţi, ci şi Şi filosofic! Agamiţă, ochi de vultur mesia­
Delakeza şi Mălăele, în scaune pe rotile, ficaţii celui ce îl mâna pe el în luptă! Ficaţii nic, în Zoe, dintr­o ochire, fără să ştie precis
nu mai stau cu picioarele pe pământ: ei au a cui soţie este, sau bănuind, sau chiar ştiind
acest amănunt minor, vede femeia împlinită
în plenipotenţa instinctului erotic veşnic des­
cătuşat – chiar dacă Zoe nu înţelege ce taine
puteau înrobi în politică acest elan visceral!
Mai degrabă – desigur! – geniul pacificator
al lui Agamemnon percepe că politichia
pentru Zoe era precum o eternă voluptate
alături de omul cu care a alcătuit un nucleu
vibrant de compatibilitate fiziologică. Scri­
sorica pierdută de ea, dintr­o neglijenţă fe­
ciorelnică, putea să­i modifice nu identitatea
socială, ci pe cea etern nupţială!...

Continuare în p. 11

6 Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013 Scrisul Românesc Eseu
Cronică literară

Confruntări Reografii Constantin
literare M. POPA

Ovidiu
GHIDIRMIC

G. Călinescu – Parabole

hermeneutică şi creaţie şi ipoteze
L a nicio altă personalitate a culturii noastre, L a data apariţiei lui, 1979, romanul Tunelul
spiritul critic nu s­a îmbinat, mai armonios, reconstituirea universului operei prin impresii. Cât va exista norvegian de Nicolae Prelipceanu a trecut
cu cel creator, ca la G. Călinescu. Din acest critică literară, această metodă nu va dispărea cu totul, fiind aproape neobservat, poate şi din cauza nive­
practicată, într­o anumită măsură, de aproape toţi criticii

punct de vedere, G. Călinescu reprezintă o personalitate adevăraţi. Şi aceasta pentru că orice examen critic începe lului simbolic subversiv, greu de acceptat în acea perioadă.

– unicat în cultura românească, un caz aproape singular, în mod obligatoriu, aproape inevitabil, de la „impresie“ Fapt este că volumul a fost receptat mai degrabă în cheie

rareori întâlnit chiar şi în cultura universală. Există puţini şi se constituie, pe parcurs, într­un întreg proces de science fiction, deşi autorul fusese destul de explicit

critici, dublaţi de scriitorii aproape la fel de mari, precum raţionalizare a impresiilor, aşa cum ne demonstrează chiar subintitulându­l „fragmente uşor fantastice dintr­un RO­

G. Călinescu, care poate fi raportat în literatura universală G. Călinescu, cum nu se poate mai convingător, în articolul: MAN realist mult mai amplu“. Revizitată azi, cartea

la critici de talia lui Francesco de Sanctis, fraţii August Ce este impresionismul? („Lumea“, 1945), răspunzând, confirmă opinia după care Nicolae Prelipceanu este un

Wilhelm Schlegel şi Friedrich Schlegel, Sainte­Beuve şi într­un fel, denigratorilor săi. Cele două obiecţii principale experimentator de formule noi. În această construcţie

Albert Thibaudet, oricât de insurmontabile ar fi barierele care i s­au adus monumentalei Istorii a literaturii române epică, alcătuită din relatări aride, monologuri, confesiuni,

lingvistice, comparabil, totodată, cu cei mai redutabili de la origini până în prezent au fost „impresionismul“ cu incongruenţe între lumea exterioară şi infernul lăuntric,

prozatori români de certă valoare universală, ca Mihail şi „subiectivismul“. În articolul Note despre aşa­zisa autorul pune la punct o tehnică insidioasă, preluând

Sadoveanu, Liviu Rebreanu şi Camil Petrescu. „subiectivitate“ („Vremea“, 1944), Călinescu rezolva, în sugestii din opere şi autori diverşi, de la Kafka până la

În literatura franceză, Sainte­Beuve rămâne un mare spirit kantian, problema raportului subiectiv – obiectiv, Jurnalul Annei Frank, Nekyia lui Hans Erich Nossack sau

critic, dar un prozator mediocru. La fel ca şi Eugen demonstrând că numai prin subiectivitate se poate ajunge Labirintul lui Robbe­Grillet.

Lovinescu, în literatura noastră. la obiectivitate. Criticul este ipso facto subiectiv, dar nu Textele celor patru secţiuni

G. Călinescu este o personalitate eclatantă a literatu­ trebuie să fie şi „arbitrar“ în judecăţile lui, fiind capabil de au legătura existentă între piesele

rii noastre, de o frapantă şi izbitoare ori­ obiectivare, tendinţă caracteristică după ce formează dosarul unui proces.

ginalitate, care iese din tipare, atipică, Schopenhauer, doar omului superior. Am­ Convulsiile istoriei determină

greu de clasificat, de înscris într­o for­ bele obiecţii sunt, fireşte, nefondate, în ieşirea traumatizantă din univer­

mulă şi care se situează deasupra şcolilor ultimă analiză, născute dintr­un complex sul habitudinal. Se petrec acte

şi curentelor: „Când răsare geniul mor de inferioritate al unor critici lipsiţi de neobişnuite. Coincidenţe stranii,

şcolile“ – obişnuia să spună marele har, incomodaţi de prezenţa geniului relaţii subterane între personaje,

critic. călinescian în epocă. cauzalităţi inexplicabile creează

Eugen Simion avea dreptate când Impresionist, în sensul strict al cu­ impresia unui spaţiu labirintic.

afirma că literatura noastră a avut mai vântului, G. Călinescu n­a fost decât pen­ Tunelul norvegian aparţine tipu­ Nicolae Prelipceanu
lui de roman ipotetic. Naratorul
mulţi critici mari, dar singurul despre tru o scurtă perioadă, la începutul acti­

care se poate spune că a avut şi geniu este vităţii sale, sub influenţa magistrului său, evită să interpreteze realitatea

G. Călinescu care şi­a depăşit confraţii Eugen Lovinescu. ambiguă, contradictorie. El emite doar o părere provizorie

sub raportul expresiei, al talentului critic Un exemplu tipic, cum nu se poate asupra faptelor pe care aceasta i le oferă. Notarul Toma

şi al spiritului creator. mai concludent, de „impresionism“ îl Rohan moare în împrejurări echivoce, în urma unei anchete.

AutorulinegalabileiIstoriialiteraturii reprezintă un articol antologic din tinereţe Vinovat pare să fie învăţătorul Dan Anton, al cărui sfârşit

române de la origini până în prezent despre Lucian Blaga („Gândirea“, 1928), grotesc e reconstituit din istorisirile fiului şi din supoziţiile

(1941) s­a impus, în cultura noastră, în care marele critic reconstituie magistral, naratorului. Orice concluzie este pusă sub semnul îndoielii

drept cel mai de seamă reprezentant al cum mijloacele criticii impresioniste, („în fond nici nu e atât de sigur că Toma Rohan a murit“).

criticii creatoare. universul liric blagian: „Ca să evoc Sintagme precum „putem presupune“, „nu putem şti“, „se

Cu o asemenea structură congenitală, universul poetic al d-lui Lucian Blaga, pare“ aparţin unui stil al variaţiilor celor mai neaşteptate,

G. Călinescu nu putea să se îndrepte G. Călinescu, desen de Ştefan Dimitrescu ar fi trebuit să aştept solstiţiul de vară, al discontinuităţilor şi reticenţelor. Anecdoticul redus la

decât spre un asemenea gen de critică, arşiţa caniculară, pentru ca ierburile minim implică aproximarea certitudinilor. Descoperirea

pe care a profesat­o cu strălucire, ca nimeni altul, în să se ardă şi pâraiele să sece: ar fi trebuit să­mi tai un şi comunicarea lor se face prin motive­cheie: ochiul,

cultura românească. Orientarea sa spre critica creatoare fluier de soc şi să chem cu el răcoarea sălciilor, tilincile păianjenul, casa.

a fost teoretizată încă de la bun început, într­unul dintre turmelor şi mugetul cirezilor; ar fi trebuit să mă culc în Partea cea mai interesantă a romanului este cea numită

primele sale articole programatice: Simţul critic („Viaţa lanuri, să mă întind la umbra fagilor împreună cu Tityrus, „Un civil în secolul douăzeci“. Soldatul declarat mort se

Românească“, 1927). După G. Călinescu, în acest articol: sau să pândesc printre aluni cum satiri ies din cânepă claustrează în podul casei părinteşti. Captiv al unei situaţii

„între critică şi creaţie nu este o deosebire de esenţă, ci şi nimfele din scoarţa copacilor...“. Şi citatul continuă fără ieşire, trăieşte sentimentul condamnării definitive,

numai de proces“. În concepţia sa, critica este o creaţie, ca printr­o extraordinară configuraţie a instrumentelor, sentiment exacerbat de conştiinţa aproape mistică a păcatului

şi poezia, proza şi dramaturgia; genurile literare principale, printr­o serie de definiţii memorabile, pentru a găsi un rămas nedesluşit. Eroul parcurge experienţa înstrăinării.

binecunoscute şi acreditate. Critica este o creaţie de alt corespondent muzical liricii blagiene: „Dacă am figura Divorţul dintre realitate şi persoana sa îi este impus. Totuşi,

ordin, pe planul ideilor, ţine să ne precizeze teoreticianul. felul poeziei printr­o ordine de instrumente muzicale, se abandonează exorcismului destul de naiv şi, în orice caz,

Pentru a se realiza, criticul trebuie să „rateze“ cât mai am trece peste biblica orgă, serafica violă, miticul corn, ineficient, dintr­un tragism uşor masochist. Trecerea prin

multe genuri. În acest caz, „ratarea“ este o garanţie de idilicul cimpoi, academica harpă şi arcadicul flaut şi am viaţă aidoma unui mort constituie o formă radicalizată a

comprehensibilitate, o dovadă de familiarizare cu tehnica încredinţa poetului mai degrabă decât naiul şi fluierul însingurării pentru cel ce dorea numai „a trăi propriu­zis“.

interioară a artei. O asemenea concepţie despre critică nu era (fistula, calamus) o trişcă de cucută (cicuta) ca să cânte Timpul, prin dilatare, se rarefiază, se pulverizează,

cu totul nouă, a mai fost susţinută, înainte de G. Călinescu, cu ea o scurtă gamă agrestă. Căci ea şi fluierele, tilincile, devine punctiform. Existenţa percepută ca infinitate de

în literatura universală. Pentru Friedrich Schlegel, creierul greierii şi lăcustele, d. Blaga cântă cu tonuri puţine şi clipe independente se concretizează în dezagregarea

romantismului german, critica era „poezie înaltă“. subţiri şi numai între iarbă şi soare“. limbajului din necesitatea „economiei“ de gânduri, de idei

Critica creatoare, în concepţia lui G. Călinescu, nu Acest articol este tot ceea ce s­a scris mai frumos, şi chiar de gesturi:

se reduce la „impresionism“, aşa cum credeau unii dintre vreodată, despre universul bucolic al literaturii blagiene, „1028 Gesturile lui erau foarte rare

adversarii acestei metode, de altfel, perfect legitime în un veritabil poem în proză, încât ne putem întreba, pe bună 1029 unul pe zi, sau două pe zi

practica acestei discipline atât de complexe, cum este dreptate, dacă nu cumva creaţia critică ne poate produce 1030 ceea ce­l făcea să pară

critica literară. Impresionismul a fost un curent critic o emoţie estetică la fel de profundă ca şi creaţia propriu­ 1031 ne­

reprezentat, pe plan universal, de Émile Faguet şi Jules zisă? Această mostră impresionistă confirmă judecata lui 1032 miş­

Lemaître, doi dintre criticii francezi cei mai cunoscuţi la Friedrich Schlegel, după care critica poate deveni „poezie 1033 cat.“

vremea respectivă. înaltă“. Desprinderea de realitate are o semnificaţie orwell­

În literatura noastră cel mai de seamă reprezentant al Dar, la G. Călinescu, „critica creatoare“ înseamnă iană. Individul aflat „la marginea lumii“, supus exerciţiului

impresionismului critic a fost Eugen Lovinescu, mentorul mai mult decât „impresionism“ şi este legată de „pentru a deveni altcineva“ (Ţapu), se chinuie între

de la Sburătorul, care l­a practicat cu cea mai mare „hermeneutică“. luciditate şi delir.

virtuozitate. În esenţa sa, metoda impresionistă constă în Continuare în pag. 9

Eseu Scrisul Românesc 7

Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013

O idee Adrian
CIOROIANU
Momente (ne)uitate din istoria României (II)

Din istoria diplomatică
a comunismului românesc

Î n numărul trecut al „Scrisului Românesc“ interese atunci când a vizitat România. În primul rând, Nixon în România. El mai vizitase ţara noastră în 1967,
le spuneam cititorilor despre proiectul de el vedea în Ceauşescu un fel de discipol în relaţiile cu pe când nici nu era ales candidat pentru Casa Albă din
televiziune la care lucrez în prezent: rememorarea marile puteri: aşa cum Franţa lui De Gaulle era un „rebel“ partea republicanilor. Anticomunist convins şi obsedat
de pericolul Uniunii Sovietice, Richard Nixon avea să
a 101 episoade din povestea modernă şi contemporană a în interiorul alianţei NATO, la fel România se profila a devină – surprinzător sau nu – unul dintre cei mai buni
parteneri politici americani ai lui Nicolae Ceauşescu.
României, toate în măsură să aducă în atenţia cetăţeanului fi un „rebel“ în interiorul lumii comuniste. Dând mâna
E logic, aşadar, să ne întrebăm cum se explică vizita
obişnuit momente deosebite ale ultimului secol şi jumătate cu Ceauşescu, De Gaulle credea că întâlneşte un lider lui Nixon la Bucureşti? Tocmai prin această venire a lui
aici, el dorea să dea semnalul că America nu priveşte
de istorie naţională. Cu alte cuvinte, acest documentar asemănător lui. lumea comunistă ca pe un bloc omogen. Vizitându­l cu
mare fast pe Nicolae Ceauşescu, Nixon spunea de fapt că
TV îşi propune să rememoreze diferite evenimente sau Apoi, trebuie spus că la mijlocul anilor ’60, atunci apreciază gesturile de independenţă ale României. Câtă
vreme acţiona ca un rebel comunist în coasta Moscovei,
personaje începând cu povestea coroanei regelui Carol când liderii politici români au luat decizia dezvoltării unei românul Ceauşescu putea fi un prieten al americanilor
– cam acesta era mesajul diplomatic al preşedintelui
I­ul până la vizita preşedintelui N. Ceauşescu în Iran, în industrii auto naţionale, ei nu s­au orientat către un model american.

decembrie 1989. Intenţionez ca cele 101 istorii despre rusesc şi nici măcar către un model italian – deşi firma Cum era de aşteptat, Richard Nixon a fost primit cu
mare bucurie de către români. Odată cu el, cel mai puternic
care vorbeşte acest serial documentar să fie strânse într­o Fiat i­a curtat insistent pe români. România s­a orientat simbol al lumii libere venea la Bucureşti. În acel moment,
relaţiile economice şi culturale dintre România şi Statele
carte. Din acest viitor volum, vă prezint astăzi alte două către un model francez: anume maşina Renault. Aşadar, Unite erau în plin avânt. Ceauşescu avea ambiţia de a
ajunge la un nivel de schimburi comerciale de 1 miliard
episoade – ambele din anii ’60 ai secolului trecut. dincolo de simbolistica politică, vizita în România a lui de dolari pe an între cele două ţări. În anii următori acestei
vizite din 1969, relaţiile româno­americane s­au dezvoltat
De Gaulle a avut şi o clară componentă economică. La şi mai mult – de la cele economice sau politice şi până

Vizita lui Charles de Gaulle câteva luni după această vizită, în luna august 1968, era Richard Nixon primit de Nicolae Ceauşescu la Bucureşti
lansat pe piaţă primul automobil românesc, Dacia 1100,
la Bucureşti, mai 1968 iar peste trei ani apărea şi varianta română a Renault­ului, la importul de produse culturale. Faptul că televiziunea
anume maşina Dacia 1300. română din anii ’70 a rulat multă vreme unele dintre cele
În luna mai a anului 1968, Nicolae Ceauşescu mai noi seriale americane – de la comisarul Colombo până
înregistra un mare succes politic al începutului său de Pe cât de bine a fost primit în România, pe atât de la familia Ewing din Dallas – are, trebuie s­o spunem,
carieră ca lider al comuniştilor români. Timp de cinci contestat era însă De Gaulle, chiar în acele zile, la el acasă. legătură şi cu acea vizită a lui Nixon.
zile, preşedintele Franţei, legendarul Charles de Gaulle, Studenţii de pe malul stâng al Senei făceau o adevărată
urma să fie oaspete României. Era cea de­a treia vizită a revoluţie, ce amintea de Comuna din Paris de altădată. România acelor ani s­a implicat, alături de alte state,
lui De Gaulle într­un stat comunist – el mai fusese în anii Tinerii scoteau pietre din pavaj şi se luptau efectiv cu şi în sprijinul diplomaţiei americane: Bucureştiul a fost
precedenţi în URSS şi în Polonia. Dar era, mai ales, prima poliţia. Haosul ameninţa să cuprindă lumea universitară un canal de comunicare între Washington şi Beijing şi aşa
vizită a unui preşedinte francez pe teritoriul României din din Franţa. Confruntat cu această realitate, preşedintele s­a ajuns la istorica vizită a lui Nixon în China, în 1971.
toată istoria relaţiilor bilaterale dintre cele două ţări. Vă francez şi­a scurtat cu o zi şederea în România – şi a
propun aşadar să vedem câteva dintre detaliile din spatele părăsit Bucureştiul pe 18 mai, ducând cu el bucuria Morala poveştii vorbeşte despre cât de ironică este
scenei ale acestei vizite. multor români de a­l fi văzut. Istoria. Pe termen scurt, Nicolae Ceauşescu a părut mai
norocos decât Richard Nixon: în chiar anul 1974 în care
De fapt, De Gaulle dorise să vină la Bucureşti cu un Morala acestei poveşti este simplă. De la acea vizită Nixon părăsea Casa Albă în urma scandalului Watergate,
an mai devreme, în iunie 1967 – dar războiul israeliano­ au trecut mai bine de 45 de ani. În Franţa, De Gaulle este Nicolae Ceauşescu ajungea la apogeul puterii sale,
arab din acel moment a schimbat planurile. Odată ajuns azi un personaj legendar, iar în România Ceauşescu se devenind primul preşedinte al României comuniste. Dar,
pe pământ românesc la mijlocul lui mai ’68, Charles află undeva între caricatură şi nostalgie. Dar, indiferent de pe termen lung, rolurile au fost inversate: Nixon este şi
de Gaulle a poposit la Bucureşti şi la Craiova; a fost această evoluţie a fiecăruia, acel eveniment din mai 1968 azi un preşedinte onorat al Americii, pe când amintirea lui
primit de bucureşteni şi de olteni cu un imens entuziasm. rămâne în istorie drept unul dintre cele mai importante Ceauşescu printre români, aşa cum spuneam, alternează
Explicaţia bucuriei era dublă: pe de o parte, vizita momente ale relaţiilor româno­franceze din istoria între caricatură şi nostalgie.
preşedintelui francez se petrecea într­o perioadă aparent contemporană.
fastă a comunismului românesc: nivelul de viaţă creştea Iar până la întâlnirea noastră viitoare, nu uitaţi că
Istoria rămâne cea mai frumoasă poveste!
constant în România socialistă, iar teroarea din anii ’50 Vizita lui Richard Nixon
părea doar o amintire urâtă. Pe de altă parte, vizita în (Fragmente din volumul 101 de poveşti adevărate din istoria
în România, august 1969 României, în pregătire la Curtea Veche Publishing, Bucureşti)
România a lui De Gaulle avea şi un mesaj simbolic: de

mai bine de un secol, Bucureştiul se uitase spre Paris ca La începutul lunii august a anului 1969, un eveniment

la un frate mai mare – iar prezenţa lui De Gaulle alături de aproape senzaţional se petrecea la Bucureşti: aeronava

Ceauşescu părea a reprezenta reluarea legăturilor politice Air Force One a preşedintelui american Richard Nixon

şi culturale tradiţionale, care fuseseră brusc întrerupte în ateriza pe pământ românesc, pe noul (pe atunci) aeroport

anii stalinismului. Rămâne de domeniul legendei faptul Otopeni. Nu era prima vizită a unui lider occidental în

că, ajuns la Bucureşti, De Gaulle a cerut să­şi revadă unii România – cu un an mai devreme, preşedintele francez

dintre foştii lui colegi români de la şcoala militară Saint Charles de Gaulle fusese şi el oaspetele lui Ceauşescu.

Cyr – ştiind foarte bine că mulţi dintre aceştia trecuseră Dar ineditul situaţiei consta în altceva: era prima vizită

prin Gulagul anilor ’50. a unui preşedinte american într­o ţară cu regim comunist

Pe de altă parte, trebuie spus că De Gaulle avea şi alte din lume şi, totodată, era prima vizită din toată istoria a

unui preşedinte american în România. Vă

propun să vedem aici cum s­a ajuns la acest

moment excepţional.

În acea vară a anului 1969, în ochii lumii

occidentale, liderul român Ceauşescu era

cel mai bine cotat şef de partid al întregii

lumi comuniste europene. În august 1968,

Ceauşescu trezise simpatii în toată lumea

liberă atunci când, de la balconul Comitetului

Central din Bucureşti, spusese că România se

va apăra cu arma în mână dacă va fi invadată

de forţe sovietice, aşa cum tocmai i se

întâmplase Cehoslovaciei. Ajuns preşedinte

în America în chiar acel an, 1968, Richard

Nixon ştia foarte bine acest lucru.

De fapt, mulţi nu ştiu că această vizită din

Charles de Gaulle şi Nicolae Ceauşescu la mitingul de la Craiova august 1969 nu era chiar prima vizită a lui

Scrisul Românesc Eseu

8 Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013

Traduttore / Ioan Practica şi literatura
Traditore

LASCU datoriei

Două elemente importante îl Prin valoarea estetică dar şi prin ţinuta spunea că atunci când copilul din noi va Antoine Saint - Exupéry
definesc pe scriitorul­erou morală, prin cultul datoriei şi al acţiunii muri, tot atunci vom muri şi noi, pentru
Antoine de Saint­Exupéry, transfigurate în scrierile sale, apărute în totdeauna. Un lucru perfect adevărat, aterizat forţat în deşert se afla în faţa unui
dispărut în ultima zi a lui iulie 1944: deceniul care a precedat războiul al doilea cum ne demonstrează şi povestea Micului posibil dezastru: putea să sucombe dacă
responsabilitate şi umanism. Înainte de a mondial, dar şi în cursul acestuia, Antoine Prinţ, fructul imaginaţiei fermecătoare a nu reuşea să­şi repare aparatul de zbor.
fi un mare scriitor, Saint­Exupéry a fost de Saint­Exupéry este aşezat în rândurile lui Antoine de Saint­Exupéry. Romanul Totuşi, la Saint­Exuppéry, inocenţa şi
un mare om şi exact această coordonată a ceea ce se numeşte „la génération éthiqe aduce cumva şi cu romanele science­ extraordinara lui fantezie salvează starea
a personalităţii se oglindeşte în cărţi. des années ’30“ („generaţia etică a anilor fiction dar şi cu o povestire filozofică a lui de fapt. Copilul salvează, într­adevăr,
Scriitorul te cucereşte în primul rând – ’30“), unde iau loc scriitori faimoşi Voltaire din secolul al XVIII­lea, e vorba situaţia foarte dificilă în care se încurcase
prin problematica operei sale. Vicontele asemenea lui André Malraux, Céline şi de Micromegas. Micul Prinţ apare de adultul.
de Saint­Exupéry năzuieşte să dea un Henri de Montherlant. Ei sunt urmaţi undeva, din neunde, dintr­un colţ de cer.
sens vieţii prin profunda lui umanitate, imediat de generaţia existenţialistă ale Atunci când îl descoperă pe personajul „Copilul este aidoma albinei care
descoperind şi cultivând relaţiile dintre cărei vârfuri sunt Jean­Paul Sartre, Simone matur, căzut şi el cu avionul… din cer, îl adună nectarul pentru a face miere.
oameni. Am putea zice, folosind o de Beauvoir şi, după cei mai mulţi critici roagă să­i deseneze o oaie. Pilotul face un Copilul preface totul în miere“. Este
sintagmă deja clişeizată: Antoine de şi istorici literari, Albert Camus, deşi apel la copilăria lui şi îşi spune cu teamă: numai unul din citatele din care se vede
Saint­Exupéry a fost un om printre autorul Străinului îşi declina apartenenţa „N­am mai desenat de mult. N­o să pot dragostea lui Saint­Exupéry pentru roa­
la existenţialism. Prin cultul eroului şi al desena o oaie!“… Micul Prinţ venea aşa­ dele inocenţei copilăreşti, care, pentru
oameni, un om şi un scriitor de o imensă acţiunii Saint­Exupéry se apropie cel mai dar şi el din cer, de undeva de pe o pla­ el nu poate fi egalată de nimic altceva
sensibilitate, cu o certă vocaţie de artist. mult de André Malraux. Generozitatea, netă minusculă, un asteroid care nu era venit din regnul uman. După ce va creşte,
După propria mărturie, în copilărie voia altruismul, civismul, ţinuta morală îl mai mare decât o… casă. Surprinzătoa­ rostul omului matur va fi să dea totul
să se facă pictor, dar a îndrăgit maşinile încadrează în familia lui Albert Camus re e inventivitatea fanteziei lui Saint­ pentru semenii săi, fiindcă ce altceva ar
zburătoare şi a devenit aviator. În afară Exupéry! Prima oaie desenată de matur transmite aceste cuvinte: „Un individ
însă de atracţia pentru arta plastică şi Antoine de Saint­Exupéry rămâne, nu este „omologată“ de Micul Prinţ, nici a trebuie să se sacrifice pentru salvarea
pentru aviaţie, Saint­Exupéry a arătat un fără îndoială, unul din scriitorii de pri­ doua, nici a treia. Atunci desenatorul face unei colectivităţi. Nu e vorba aici de o
real interes pentru ştiinţe: a studiat, între mă mărime ai literaturii europene din o cutie, o arată năstruşnicului intrus, iar aritmetică stupidă. E vorba de respectarea
altele, fizica cuantică şi a citit filozofie secolul XX, fie şi numai pentru simţul acesta o acceptă ca reprezentând o oaie! omului ca individ“. Sacrificiul de sine a
fiindcă o considera apropiată de ştiinţe. responsabilităţii şi al datoriei, pentru Ideea relativităţii spaţiului şi a percepţiei fost ultimul mesaj ce ni l­a lăsat Antoine
Acest spirit complex nu putea fi decât spiritul eroic şi umanist, mereu în căutare obiectelor pe diferitele corpuri cereşti de Saint­Exupéry, cel prăbuşit cu avionul
un mare îndrăzneţ, un mare temerar, am de comunicare firească şi de bune relaţii nu este nici ea străină de Micromegas. său în Marea Mediterană, aproape de
putea spune: chiar un mare aventurier. S­a între oameni. Lumea, credea el, nu poate „Oaia pe care mi­ai desenat­o tu şi care Marsilia, la 31 iulie 1945, atunci când
angajat fără rezerve în misiuni militare, în fi bine înţeleasă dacă nu se face apel la este înăuntru va avea loc pe planeta mea“, îndeplinea o misiune pentru „salvarea unei
vremea celui de al doilea război mondial, a inimă, la conţinutul spiritual superior al spune Micul Prinţ. Acolo nu eşti în largul colectivităţi“ – eliberarea concetăţenilor
efectuat şi zboruri intercontinentale, până celui care doreşte să se deschidă către tău, căci dacă vrei să mergi înainte nu poţi săi de sub ocupaţia nazistă. Abia în 1998 a
în America de Sud, aşa cum sugerează şi în această lume, să cultive apropierea de avansa aproape de fel din cauză că nu este fost identificat locul unde a căzut avionul,
romanul său, apărut în 1929, Courrier Sud semeni pe baza unui altruism profund spaţiu. Este deci acceptabil numai ceea iar în 2003 au fost scoase la suprafaţă
(Curierul de Sud). Şi alt roman cunoscut omenesc. Antoine de Saint­Exupéry a ce se adaptează, se integrează lumilor în resturi din aparatul cu care executase
ne evocă aceeaşi dimensiune a lui Saint­ fost, vorbind cu simplitate, un suflet care trăiesc diferitele fiinţe ale spaţiului ultimul zbor.
Exupéry – simţul datoriei – e vorba de Vol mare. Cât despre singurătatea care se sideral, idee care îi munceşte şi astăzi
de nuit (Zbor de noapte, 1931), unde sunt resimte în paginile cărţilor sale, ea exală pe futurologi. E o secvenţă care ne poate Scriitorul este binecunoscut în special
povestite multe situaţii periculoase în care din specificul profesiei de aviator mereu evoca pe alt scriitor francez important şi datorită Micului Prinţ, dar şi altor cărţi
fusese adus prin exercitarea profesiei de plecând solitar în misiuni primejdioase. un roman de­al său, la fel de cuceritor, traduse şi în limba română: Zbor de noapte,
pilot, pasiunea vieţii lui, alături, desigur, Se afla singur deasupra lumii şi căuta să Spuma zilelor. Există însă o diferenţă – Pământ al oamenilor, Pilot de război,
de aceea de scriitor. Pentru Vol de nuit îşi îndeplinească perfect datoria pentru acolo este vorba de un caz patologic – şi Citadela, Scrisori către o necunoscută,
scriitorul a fost răsplătit cu Premiul că o făcea, cum altcumva?, tot în numele Boris Vian suferea de inimă – iar pentru el Jurnalul prietenilor.
Femina ce se decernează şi azi în Franţa binelui pentru semeni: curieratul, misiuni şi pentru eroii lui spaţiul vital, casa unde
romanelor remarcabile ale fiecărui an, în războiul antifascist etc. locuiesc, se micşorează,
iar, în 1939, i s­a acordat Marele Premiu din ce în ce în ce mai
pentru roman al Academiei Franceze Însă un roman care a încântat şi în­ mult, până la dispariţie.
fiind recompensat astfel pentru Terre des cântă pe cititorii de toate vârstele apar­ Personajele mor prin stri­
hommes (Pământul oamenilor). Pilote ţinând generaţiilor succesive este Micul vire, aşa cum moartea în­
de guerre (Pilot de război) este altă Prinţ. Deviza lui ne dezvăluie, rezumând seamnă o dispariţie din
carte inspirată, din nou, din experienţa în felul următor, că numai cu inima poţi spaţiu, unde, de fapt, in­
profesională. vedea bine – lucrurile esenţiale rămân as­ divizii sunt striviţi de
cunse ochilor, ceea ce înseamnă, implicit, timp. Dacă la Antoine de
o profesiune de credinţă a scriitorului şi Saint­Exupéry spaţiul re­
a omului Saint­Exupéry. Cartea a fost strâns este repartizat ino­
tradusă în aproximativ 110 limbi, lucru ce cenţei şi copilăriei, la
vorbeşte de la sine despre popularitatea Boris Vian el este mic­
ei, despre fascinaţia pe care o exercită. şorat, tot cu inocenţă,
Romanul Micul prinţ, apărut în 1943, însă aparţine morţii. Deşi
este o povestire modernă de o mare triste, evenimentele sunt
complexitate, un roman pentru copiii de acceptabile prin farme­
toate vârstele, după spusele lui Saint­ cul povestirii, unde nevi­
Exupéry însuşi. Toţi oamenii au fost novăţia, ingenuitatea sunt
copii, spune el, dar când sunt adulţi foarte unele dintre marile com­
puţini îşi mai aduc aminte că au fost copii. ponente. Undeva, în fun­
Aşadar acea curăţenie, acea inocenţă a dal, o undă tragică se re­
spiritului infantil îi ţine autorului, cum se simte şi la Saint­Exupéry,
spune, mereu inima sus, conferă emoţie şi la care lumea nu este atât
vibraţie acestui cuceritor roman fantezist. de lejeră, de convenabilă
Este povestea spiritului sublim de copil pe cât şi­ar dori. Pilotul
care trăieşte în noi până la moarte.Amintim
în context că şi Constantin Brâncuşi

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013 9

Obsesii Marian Victor
BUCIU
Domus parva, pax magna…(II)

Casă mică, pace mare...

1. Un simulacru de solidaritate E aberant şi cinic să gândeşti şi făptuieşti patriotarde. Baroc pe când nu aveam farsă, într­o (dez)ordine istorică ce ne
şi confinitate elitist. Postmodernismul aplicat de Mircea literatură în mod programat. Modernism pe este proprie, un amestec de neonestitate,
Există grupări, partide, mai mult în­ Cărtărescu la literatura română a fost tratat când ne scăldam în autohtonizări precum resentiment, ignoranţă crasă sau doctă, (re)
cropite decât solide, simulând desigur că aşa şi­aşa. S­au mai echilibrat lucrurile. Nici sămănătorismul ori poporanismul, parţial înregimentări cinic­strategice. Dincoace
sunt bazate pe solidaritate şi confinitate. Cărtărescu nu mai aplică postmodernismul gândirismul. Simbolism la Eminescu – dixit de subterana vieţii literare, contează cine
Membrii lor ştiu adevărul, chiar dacă nu­l ca parafă exclusiv legitimă a valorii. Şi protocronistul specializat şi manipulabil E. şi ce spune, nu orice scandalagiu devine
spun, nu­l pot (!) spune. Postumitatea cred că, nu tocmai de curând, nici N. Papu, Perpessicius şi după ei o grămadă. într­adevăr scandalos, cum nu orice răcnet
modifică raporturile. Dar grupurile au Manolescu nu mai susţine că tot ce s­a Postmodernism fără să se ştie din anii ’60, e chiar sonor. Mai ştim şi că cei care scot
viaţă, mai scurtă sau mai lungă, atât timp publicat valoros după realismul socialist prin N. Manolescu şi teza că tot ce e valoros limba la geniile naţionale sau străine de
cât membrii lor sunt în viaţă. După aceea este postmodernist, ca să ne sincronizăm de pe atunci e literatură postmodernistă. naţia lor, universale cu toate, impun un
vine nemila critică, dezinteresată, sau, în retroactiv şi mistificator. S­a depăşit, pe Doar aşa, aşa zicând axiologic, că tratament critic foarte atent şi nu găsesc
timp, condusă în acest sens. Un exemplu ici­pe acolo, poate nu neapărat în esenţă, şi poetologic nici n­ar mai fi contat… satisfacţie decât în gaşcă, în grupul lor
recent. Cine era, cât trăia, Ion D. Sîrbu, simplismul şi aberaţia postulatului „exişti caricatural. Critica profesională face curent
în fostul Cerc de la Sibiu, cu un anumit doar dacă eşti postmodernist“. Cărtărescu a 2. Al treilea modernism chirurgia organismului operei. Aduce un
program demult depăşit? Un marginal, spus de mai mulţi ani că nu­l mai interesează O resurecţie modernistă ar însemna fel de jurământul programatic, asemenea
dacă nu chiar un exclus, un uitat. Iată­l postmodernismul şi ştiu că nu revine. Deşi un al treilea modernism. În tărâmul în celui medical al lui Hipocrate. L­am putea
acum, de peste două decenii, aşezat cel mai a predat un curs de postmodernism literar care ne târâm, unul paradoxal la modul numi al lui sau mai curând prin Aristarc.
sus. Şi nu doar în cercul literar din burgul american în Germania. Una e scriitorul, nostru, repetând repetarea, chiar şi lipsa Ce­ar include? Revizuire ca salvare a ceea
transilvănean, dar chiar în ţară. Grupurile alta e profesorul. Sunt, e drept, şi ofuscaţi de noimă are noimă. Vorba cuiva de­al ce este viabil şi lepădare numai a ceea ce e
reprezentative (revuistic­editoriale, univer­ de abandonul postmodernismului, agasaţi lui I. L. Caragiale: „şi nemica mişcă“. mort. Recuperare şi nu condamnare. Făcută
sitare) sunt deschise, autocritice, ofensive de (ne)înţelegerea curentului, poeticii, Există o raţiune şi în această situaţiune numai prin convingere, nu din dorinţa iute
(prin gândire creatoare) sau/şi ofensatoare paradigmei… Postmodernitate, ca epocă la limită iraţională. N­am epuizat nimic, şi nelămurită de a învinge. Fără sanctificare
(prin etichetare). Prin rezultate şi nu prin istorică generală, de la economic la spiritual, de ce să abandonăm? Anacronic era G. şi fără mortificare. Cu măsură (auto)critică.
intenţii. Prin angajamente şi nu prin aran­ n­a spus nimeni până acum că am avea în Călinescu atunci când cerea înainte, tot Retorica îngăduie multe: tehnici diferite de
jamente săvârşite. La 23 de ani după că­ ţara noastră numită azi, din nou, România. înainte, emulaţia cu Balzac, în vremea persuasiune, cu ţintă cunoscută, de la înalta
derea comunismului, cred că mai toţi am N­avem teorii româneşti postmoderniste, lui Proust, Joyce, V. Woolf, dar ce să mai avizare la joasa snobeală sau chiar barbarie.
simţit pe pielea proprie acţiunea sălbatică începând cu literatura care ne fericeşte şi spunem despre faptul că n­ar avea dreptate Există o obscenă voinţă de expunere şi
a exclusivismelor. Chiar dacă persistă îm­ ne doare pe noi, oamenii literelor. Neolatini şi E. Negrici (dintr­o perspectivă critică impunere în faţa oricui. Ea exprimă un mare
părţirea între alegerea care trebuie sau nu iuţi la mimetism şi emulaţie, avem, mai di­ percepută drept radicală) că romancierii complex şi o profundă nesiguranţă. Nu ştiu
trebuie. hai şi mai la repezeală decât alţii (spanioli, noştri, chiar şi până azi, n­au profitat cum care geniu spune că, dacă un singur om îl
Viaţa culturală nu se rezumă la creaţie, germani, francezi, ba chiar şi englezi) post­ se cade de Balzac, adică nu au epuizat înţelege cu adevărat, pentru el e de ajuns.
nici măcar în primul rând, ea trece cu modernism de extracţie americană. Mai balzacianismul? Şi atunci ce­i de făcut în Nu ajunge pentru a da de gândit violenţei
arme şi bagaje la bătălia culturală pentru iuţi nu înseamnă sincronizaţi şi diferenţiaţi. literatura română? Recuperăm sau reparăm? mistificatoare?
impunerea şi expunerea valorilor. La în­ Filiera de influenţă a fost tot cea europeană. Continuăm? Ne sincronizăm? Şi când ne
demână rămâne anticul mijloc războinic, (Anti)europeana Cortină de Fier a sporit mai şi diferenţiem cum se cade, vorbind Publicul, editurile, revistele adiacente,
iraţional: distruge şi construieşte. Nu ui­ defazarea în blocul bietelor ţări sovietizate. ca E. Lovinescu? Într­un mod credibil, nu prin forţa numerică, fac istoria, epocile.
tăm ce­am mai făcut în epoca din urmă Noi ne­am păstrat, ba chiar am accentuat, utopic, nu prin calificări universaliste între Arta propriu­zisă trece prin vămi grele,
din poetul emblematic M. Eminescu: un imitaţia oricât de tardivă, prin acţiune re­ graniţele noastre şi nu prin netraducere. este mai curând deservită decât servită,
pretext de prezenţă. În termeni de necritică troactivă, ilegitimă în fond. Aşa că am avut Bine, acum există şi traduceri, dar nu puţini ea cerând numai să fie permisă. Dacă
pasionalitate, antieminescianismul rămâne constant cam toate ismele, fie şi prohibite ori văd, cu limpezime, în ele trădări de valori citim listele cu traducerile literare din şi în
un exces ca şi proeminescianismul, o ne­ cenzurate decenii la rând, afişat româneşti: reprezentative, româneşti. De discutat cu română, concluzia se închide într­un cuvânt:
înţelegere a literaturii în diacronia şi clasicism şi neoclasicism, romantism şi seriozitate aspectul… Mă întreb şi ce s­ar conjuncturalism. Cărţile modelatoare şi
sincronia ei şi a liniei de convergenţă dintre neoromantism, baroc, manierism, moder­ aştepta, dincolo de graniţele noastre, acum trecătoare, la modul nepeiorativ, peste
trecut şi actualitate. Eminescu nu anulează nism şi neomodernism, simbolism, (neo) atât de penetrabile, de la tot ce e românesc generaţii, pot fi numite cât ai clipi. Nu avem
şi nu poate fi anulat. Nici literatura „trivială“ expresionism, avangardism, suprarealism, şi, cum zicem în cântece, nu piere? Un de sperat decât ca legitimitatea artistică să
(în sens nemţesc de trivialliteratur) nu e postmodernism. Ba chiar şi post­post­ (a)vânt creator de anvergură planetară existe alături – dacă deasupra nu e posibil
de condamnat. Ea trebuie situată critic. modernism. Plus protocronizarea lor: cla­ sau măcar europeană? Altfel spus, o – de criterii comercial­promoţionale. (Ne)
Performanţa se cuvine adunată şi ocrotită de sicism şi chiar suprarealism în folclor serializare a accidentelor universale de înscrierea sau tăierea numelor de pe liste
peste tot. E natural şi uman să admiţi elita. – dixit G. Călinescu şi după ei cohorte tipul Brâncuşi (exemplu plastic, neliterar) seamănă cu tragica butadă stalinistă „nu
sau măcar Tristan Tzara, Ionesco ulterior. contează cine votează, contează cine
Continuare din pag. 7 câteodată că ochiul de sticlă prin care se Capi de serie pe româneşte, în literele numără voturile“. E de învăţat reţinerea sau
uită este chiar ochiul lui“. mapamondiste, cum visa, pentru toată chiar abţinerea.
Casa, labirint liniştitor, ce îi asigură literatura română, M. Eliade, vis devenit
securitatea primară, conţine motivul Motivul păianjenului apa­ mai curând coşmar pentru el însuşi. Să fi Uităm de criteriile adecvate, iar când
ochiului, anunţat în ipostaza re ca arhetip al stării omului fost tradusă literatura interbelică măcar în ni le amintim le aplicăm (di)simulat. Două
de supraveghere vulgară în­ în lume. Înlănţuirea lui se franceză, dacă nu şi în alte trei­patru limbi, funcţii sunt evidente: (auto)etichetarea şi
că din secţiunea „Patinoa­ datorează unui instrument al pe care circulă şi se joacă universalitatea aproape generala blocare a dialogului cri­
rul“. Acum apare ca privire Parcelor. Şi dreptul la moar­ reală, deopotrivă intrinsecă şi extrinsecă. tic­creator. Cu unele pauze, strategice, de
inchizitorială a conştiinţei te se cucereşte. Ultima sec­ Nicidecum virtuală, slăvită de G. Călinescu. îngăduinţă, de o parte sau alta. În avanscena
morale: „Casa din faţa bi­ venţă („Încercuirea“) ilus­ Şi după el, legiune. Dar să răspundem: ce istoriei, valorile, de orice fel, nu sunt de o
sericii, peste drum, are doi trează soluţia evadării prin vrem, putem, efectiv (şi nu afectiv) arătăm singură parte. Ele se împart. Şi sunt relativ
ochi în acoperiş, aşa cum sinucidere. Călăul care se literar, în raport cu ce se aşteaptă de la noi? proporţional şi omogen răsfirate. Tot
au casele din alte părţi de execută suferă de „pasiunea Unde e punctul de întâlnire real? Cred că se istoria, după ce le­a despărţit, face operaţia
ţară. Ea este mutată parcă geometriei“, adică de o erezie menţine, în tot cazul, ambiţia lui Dosoftei: de împărţire. În istorie nu există prea
de­acolo, cu totul, şi aşezată în plus în acest univers în care putem şi noi să scriem ca alţii, după ei. târziu, nu mai mult decât totul se pierde.
aici, pentru a privi – cu ce fel idilicul „made Goldsmith“ Critica rezultatului este o largă dihonie de Prea târziu există doar în viaţa pasagerului
de ochi? – lumea. Nimeni nu nu mai e posibil. provincie simili­europeană. Cel puţin dacă istoric care e omul. Marea împăcare, de
bagă de seamă ochiul acesta, am concepe literatura (arta în totalitate) dorit, însumează micile înţelegeri. Pax
nimeni nu se gândeşte că el Demonstraţie tehnică autometamorfotic. Dar noi o ancorăm bine parva, în serie. E mai realist. Pax magna,
i­ar putea judeca pe cei care intră în raza nu întotdeauna concludentă, Tunelul de social, politic şi altele. Chiar o sufocăm în paralel, pe altădată. O singură şi simplă
vederii lui“. Claustratul îşi asigură rolul norvegian creează dificultăţi de lectură, cu ele, când ele singure abia mai respiră. motivare: dacă adevărul este dureros, nu
eronat de martor din cauza complexului nu şi de interpretare ca roman carceral. Cutremurul literar de după 1989 a cred că este convenabil sau măcar con­
specular (a vedea = a şti): „are senzaţia fost şi el o prefacere, mai aproape de fortabil să­l ţii sub presiune. Doar atât
mai adaug, încredinţat că ni se potriveşte:

Domus parva, pax magna.

Scrisul Românesc Jurnal

10 Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013

Marin Sorescu – Jurnal inedit 1978

La Iaşi. Colocviul naţional – (i­a dat el numele), pus la cale de… Acesta venea cu ele la La Craiova aflu lucruri interesante – tot de la bătrânul →
18, 19, 20 octombrie Bacovia să le semneze. Cosmuţă. La fel, de la Paleolog, care s­a pus iarăşi pe
picioare (cum l­a chemat pe el Constanţa Crăciun, auzind
Circ mare, moment pe care l­am prevăzut. Au ieşit Tudor Gheorghe i­a zis odată, la o comemorare, d­nei că e prieten cu Brâncuşi, să se ducă să­l aducă pe Brâncuşi
în faţă scandalagiii, cei care se doresc lideri (?); Doinaş, Agata: „– Să vă trăiască mortul!“ în ţară). Le­a spus – ,,orice, dar asta nu, că­l ştiu pe ăla: e
care a ţinut un discurs de două ceasuri. (Lucruri bune şi om al dracului.“ Şi s­a dus, în locul lui, Jebeleanu.
rele, amestecate.) Ion Gheorghe a dat cu bâta în baltă – Şi un distih de nu ştiu cine. Cine e Bacovia?
ca de obicei – contra bătrânilor, non­valorilor, contra lui „Un mort născut câte niţel, Americanii au propus să ia o copie după trilogia de
Macovescu. Ion Alexandru a evocat… Ion Nicolescu s­a De­o babă şi de­un bocăştel.“ la Târgu­Jiu, în cadrul unor datorii pe care le avem la
îmbrâncit la microfon cu Deşliu. Florea M. a (­), în sală, Distihul, cum se vede, este răutăcios, dur pentru un UNESCO (parcă?).
când Bogza a citit poezii „de sex“ şi l­a apostrofat. poet sensibil, cu o vocaţie recunoscută de istoricii literari.
S­a discutat „sus“. Unii au fost pentru, alţii contra.
Tot Florea M. l­a atacat şi pe Nichita că a promovat Despre E. Barbu Rămăsese să hotărască Gheorghiu Dej. Acesta ar fi zis:
nişte avortoni „ca Dumitru Stancu şi Paul Tutungiu“. Povestea spusă de Postolache „Nu! E ca şi când aş vinde fetia Licăi [Lica Gheorghiu,
fiica lui Gh. Gheorghiu­Dej, actriţă]. Lucrurile astea nu se
Excesul de diplomaţie al lui M. s­a transformat într­o „Misterul Barbu“ . E fiul lui N. Crevedia [scriitor, vând.“
penibilă şovăială. 1902 – 1978], care, în aceste zile, e grav bolnav. Acesta
i­a spus lui Postolache că, pe când era student, dădea Munca la redacţie e destul de obositoare, mai ales
Nicolescu l­a atacat pe Doinaş care atacase „poezia meditaţii să­şi achite obligaţiile. Odată, undeva a văzut în săptămâni de vârf. Revista începe să­şi formeze un
patriotică“. Concluzia: prea mulţi poeţi. La rându­mi, am un anunţ – cu o cameră mobilată. S­a dus şi a văzut o public, să fie căutată. Au apărut multe discuţii şi critici
citit „discursul“ meu care a fost bine primit. Am stat mult doamnă nostimă. Imediat s­a mutat acolo şi a stat cu ea o (pozitive), în cadrul unor pagini (ale celorlalte), cu excepţia
de vorbă cu D. R. Popescu, întors atunci din U. Sovietică – vreme. Într­o zi, soţul care era tâmplar la Atelierele C.F.R., „Săptămânii“, unde am fost „omorâţi“ cu câteva ironii.
şi cu Aurel Rău, venit tot de acolo. bănuind ceva, s­a întors şi a găsit­o pe nevastă­sa în patul
studentului. Bătaie! Crevedia a sărit pe fereastră cu hainele L­am cunoscut pe Ion Schinteie, profesor de limba
Vizitat atelierele unor pictori. în braţe şi dus a fost! Peste mulţi ani, fiind obosit de presă franceză, care mi­a făcut o impresie bună. Un fond ţărănesc,
(sau de altceva), la Ambasada din Sofia, soţul aflase că interesant. În proiect, un roman despre Brâncuşi. E născut
Discuţii. Evocări. Mese colegiale nevasta lui fusese la o ghicitoare de acolo. Se dusese şi­i în Peştişani. Ieri, în tren cu Tudor Gheorghe, care mergea
spusese că e de peste fluviu, că are doi copii – şi că soţul ei cu două valize la Iaşi. Discutat mult cu el despre folclor!
Discuţii cu unii dintre colegi. Printre ei, Dan Mănucă mai are un băiat, numele căruia începe cu E… Mii de versuri pe dinafară. Mi­a promis câteva benzi cu
[istoric şi critic literar], Luminiţa Ambrozie, căsătorită cu balade. Câteva frânturi pe care le scriu în grabă:
Horst, un tânăr german, născut în România, Jean Apetroaie, S­a dus acolo şi ghicitoarea i­a povestit „şi mi­a mai
A. Drăgan ş.a. spus şi năzbâtia asta: «Tu ai un băiat cu…». «Am!»“ „Foaie verde­un dediţel,
Fă­mă, Doamne, un porumbel.“ etc.
Foarte ocupat, într­adevăr, în aceste zile. Stat la Întors, el s­a dus în cartierul respectiv – a văzut ceva, Muriei şi aduriei, început de cântec, în loc de „foaie
Hotelul „Unirea“, camera 213. De altfel, zile splendide. un pian scos în faţa casei pe care o ştia: verde“. Unii cântăreţi (ţiganii) nu ştiu ce înseamnă. „Păi,
Dimineaţă e ceaţă, apoi cerul se limpezeşte. O toamnă asta înseamnă muriei şi aduriei!“
lungă şi frumoasă. La întoarcere, cu rapidul, retrăirea unor „– Îl cunoaşteţi pe tâmplarul Barbu?“, l­a întrebat pe „La lumina pietrelor,
impresii. Pe drum a început să plouă. tânărul de vreo 20 de ani care servea acolo. Dă porneală oilor.

În compartiment, cu N. Dumbravă, I. Postolache [Ion „– Da, e tatăl meu şi a murit.“ Verde de­o mălură,
Larian Postolache, poet şi traducător, 1916–1997] (ş.a.). Pe scurt, s­au împrietenit. E. Barbu i­a dat să citească Pe deal, pe măgură,
El, Postolache, o surpriză plăcută. A vorbit tot timpul şi o scrisoare umplută de corecturi. După ce a ajuns mare, De trei zile­mi cură
E. Barbu n­a mai vrut să ştie de Crevedia. Asta e povestea Ploaie şi cu bură.“ etc.
Marin Preda şi Marin Sorescu la Craiova – 23 nov. 1978 spusă de Postolache, pe care o schiţăm, fără detalii şi
clarificări! Muriei şi­aduriei,
mereu, foarte interesant. Cunoştea o mulţime de lucruri din Sunt bune şi călătoriile – faci bârfă la terasă! (Nu este Pe câmpul Tighiniei.
toate domeniile. Povestea frumos! însă în firea noastră!)
[Absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Claudiu Moldovan, fost director al Filarmonicii din
„– La Arghezi, spunea el, s­au dus vreo trei scriitori, Iaşi, 1960, Marin Sorescu era repartizat la revista „Viaţa Craiova avea obiceiul ca, după program, spre ziuă, să
prin ’48. În curte, el le­a spus: Studenţească“ din Bucureşti. Trecea apoi la „Anima strângă toată filarmonica (mulţi ţigani) şi să­i cânte în
Film“ şi la revista „Luceafărul“. Aici va lucra alături de E. genunchi.
«– Îl cunoaşteţi pe Şerban Cioculescu? Barbu un timp, fiind numit ulterior redactor­şef la revista
– Da! „Ramuri“ din Craiova. Invidios, E. Barbu îi va minimaliza Două maimuţele, o pereche într­o cuşcă şi alături, în
– Să vă feriţi de el că e cel mai mare turnător la creaţiile în câteva rânduri. Urmează replica obiectivă, dură, alta, un cimpanzeu de la Grădina Zoologică. Cimpanzeul
securitate! a lui M. Sorescu, vizând îndeosebi romanul său Incognito era cu „ştromeleagul învârtoşat“. Maimuţa de sus se repezea
– De ce?, a întrebat Postolache. (plagiatul, jenant şi vizibil). (n.n. G. Sorescu)] exact în el, iar „soţul“ se repezea şi o lua la pumni: pac,
– Ce, nu mă crezi?!» pac, pac. Oamenii chemau maimuţoiul cu pâine şi ea iar
Şi Arghezi, suferind, i­a lăsat în curte şi a intrat în Episodul cu Blaga se repezea şi el o pocnea. Era un râs!... Lăutari: Gheorghe
casă. Motoi, Lache Grozavu şi Cercel Marin. (Evocare făcută
Ei au mai stat în curte un timp, pentru că nu puteau ieşi După război, s­au dus Postolache cu Silvan la Blaga nouă de Claudiu Moldovan).
din cauza celor trei câini – apoi a apărut Arghezi: să­i facă o caricatură. Şi dl. Blaga:
«– Tot aici sunteţi? Să vă conduc până la poartă.»“ 24 noiembrie 1978
Agata [Bacovia] a trăit cu trei – cu prostovanul de Petre „– Dacă mi­aţi face şi dumneavoastră ruşinea pe care
Pascu, Bacovia fiind complet senil. Ea l­a înşelat aşa câţiva mi­a făcut­o j... de Marcel Iancu care a făcut o mizerie de Trei zile la Cluj,
ani. Lui Bacovia i­a găsit după război cineva o slujbă. Îl desen! Craiova, Bucureşti
ducea cu maşina, îl instala pe un scaun la birou. El stătea
acolo nemişcat până la ora trei, când venea finul acesta al – Cum? zice Silvan, Iancu e un bun desenator! Fost la Cluj, săptămâna trecută: joi, vineri şi sâmbătă.
lui şi­l lua tot cu maşina. – O porcărie! Am stat la o repetiţie parţială cu A treia ţeapă. M. Marin
Desenele publicate acum de Agata, sunt făcute de… – S­o mai văd o dată.“ se pare că a făcut o treabă bună. Preşedintele Comitetului
Silvan a căutat în Antologia lui Pillat… Foaia cu de Cultură, directorul teatrului şi D. R. Popescu, prezenţi.
desenul lui Blaga era ruptă. Spectacolul are şanse să crească. Actorii mi se par mai
„cuminţi“ decât cei din Bucureşti.
Ecouri cu Brâncuşi Seara, o cină la D. R. Are o casă plăcută. Interior cu
icoane frumoase, pe sticlă, mobilă de gust. Doamna mi­a
la Craiova şi Bulzeşti – 1978 făcut o impresie bună, de gospodină, care trebuie să ţină în
mână, cu tact şi calm, o casă cu patru copii.
Ieri, sosit de la Craiova, unde am stat o săptămână.
Pregătit numărul viitor al revistei, care se conturează
interesant. (Pius Servien ş.a.)

Dormit o noapte şi la Bulzeşti. Mama s­a bucurat mult
văzându­mă pe mine şi pe George. Îmi spunea că e tristă…
„Sunt tristă, tristă şi nu ştiu de ce! Sufăr de singurătate.“
Altfel, e mai întremată decât altă dată, pare mai odihnită de
când s­au mutat copiii la Craiova (copiii lui Ionică, fratele
cel mic).

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013 11
Jurnal

Continuare din p. 5 Dumitru Radu POPESCU cator divin, Agamiţă putea muri liniştit, chiar în grădina lui

Trahanache, în sunetele fanfarei dirijate de Ghiţă Pristanda,

Ateismul politic şi capul de bour care era în stare să interpreteze o emoţionantă oraţie fune­
bră... Dar Agamiţă nu moare, el înviază mereu din morţile
sale repetate, mereu mai tânăr, mereu mai esenţializat, mai

lipsit de cuvinte! Mereu mai în preajma noastră.

Agamiţă a instaurat o nouă viziune revoluţi­ fericit şi el, va rămâne înlănţuit în istoria revoluţiei albe ca Teatrul cruzimii şi teatrul ateismului politic, prin care
onară în oraşul de sub munte, anulând im­ zăpada, pe care a fundamentat­o! vindecă bolile iubirilor circumspecte şi circumstanţiale, mă
portanţa votului şi a formaţiunilor politice! fac să­l văd pe Agamiţă nu înveşmântat în odăjdii albe, între­
Da, da, în grădina raiului patronat de Trahanachele cu ţesute cu fire de aur, precum capii religiilor înfloritoare, nu,

O, aşa ceva e normal din moment ce ideologia e de pripas, două protuberanţe înţelepte prin păr, Agamiţă, în sunetele ci desăvârşit, în luxurianţa sa exterioară, de varii podoabe de

iar politica nu mai este o marfă! Şi din moment ce comer­ muzicii fanfaroide va clădi o nouă eră, – în care preopinenţii corp – pentru frunte, gât, mâini! – şi de podoabe vestimen­

cializarea lor nu le schimbă valoarea de folosinţă!... din oraşul danubiano­carpatic nu vor mai avea parte de tare lucrate de fecioare – aplice, paftale, nasturi...

În finalul „Scrisorii pierdute“ toate personajele sunt în­ un trecut angoasant şi nici de un viitor imprevizibil, căci Formele fără fond – în arte, în teatru! – mai ales în vi­

noite spiritual, egale în forţa estetică a iraţionalului amoros vor trăi doar într­un prezent fericit – ca să nu spun chiar ziuni coregrafice, muzicale! – mă fac să cred că Agamiţă ar

şi a raţiunii sociale, obşteşti! paradisiac! trebui să apară în lume în starea sa cea mai pură: cu părul

Agamiţă, din trăsurica sa pe rotile vorbeşte din toţi porii, Spre deosebire de strămoşul Adam, creaţia imperfectă a negru, cârlionţat cu fierul, cu cărare pe mijloc – şi cu mustaţă

ca un sfânt decapitat, fără grija politicii şi a propriului său lui Dumnezeu, Agamiţă, noul Adam, venind din mitologia răsucită la capete!

succes evanghelizator! Toţi cei din jur i se închină, aşa cum Troiei, agamitic, agamiţic, este făuritorul omului contem­ Coana Zoiţica ar putea fi pictată ca o sfântă, la intrarea

i se închină şi lui Ioan Botezătorul, cel rămas fără cap, şi poran, care­şi eliberează trupul de suflet, punându­şi trupul în biserici... Ea a implementat iubirea absolută, irefutabilă,

Sfântului Petru, cel răstignit cu picioarele în sus! Caragiale, la dispoziţia sufletului, înlocuind, astfel somnul torturant, în oraşul de sub munte! Da, coana Zoiţica ar trebui să poarte

în viziunea lui Mălăele, Cornişteanu, Delakeza, Ogăşanu, absurd şi aleatoriu al conştiinţei cu umanismul democratic la gât o salbă de mărgăritare, să aibă cercei lungi... Pe cap

Rusu, Ceraseliu, Constantin, Mihali, Ilie Gheorghe etc. – ne al religiei comunitare şi sexuale, semn al libertăţii sublimei să aibă o cunună de trandafiri şi viorele, iasomie şi lalele...

arată o lume gravă, vioaie, sonoră, fără cap! Evident, poli­ civilizaţii contemporane. Pe degete ar fi bine să poarte un număr par de inele – iar pe

tica este descăpăţânată, astfel încât nepăsarea cointeresată Scrisoarea magică găsită de Agamiţă transformă labi­ fiecare inel să existe, ca simbol, capul de bour!...

să echivaleze divinul din om şi din societate! Dandanache, rintul­închisoare de maximă siguranţă­căsătorie! – într­o În fond, acum ar putea să cadă cortina înflorată: conşti­

Apoliticul Absolut, nu e un ins cu ifose intelectuale! În mânăstire înaltă – un loc al iubirilor nemuritoare şi un loc inţa de piaţă s­a implementat în toţi componenţii partidelor

fond, nici Isus n­a fost un ins cu studii superioare, nici de pomenire a datelor biografice necesare, în alegeri, la politice! Poate doar Cetăţeanul turmentat să mai rămână

măcar la universităţi particulare!... Agamiţă de ce ar fi?! vot!... o vreme cu o conştiinţă turmentată, doar el, în aburii şi

Nici Agamemnon, regele, n­a fost! Şi, vai, Agamemnon Aducând buna înţelegere şi pacea în oraşul de sub munte, în damful produselor distileriilor şi butoaielor cetăţenilor

a pierit căsăpit de securea propriei sale soţioare! Agamiţă Agamiţă inaugurează o nouă religie, de piaţă, a înfrăţirii neturmentaţi încă de fericire, să mai vadă în prezenţa lui

a eludat moartea venită cu ajutorul loviturilor de topoare, tuturor conştiinţelor de piaţă într­o armonie naţională, pusă, Agamiţă doar un prim pas spre împlinirea rostului său aga­

trăind în absenţa căsniciei! Din înstrăinarea de lume şi de evident, în slujba ţărişoarei... Astfel încât în aliura de sfânt mitic de întemeietor, sub munte, al noului cult – al moaştelor

străinul din sine a făcut o nouă lege a iubirii universale, pământean a lui Agamiţă, care­şi zideşte sufletul, manolic, binefăcătorilor neamului!

nu?... Iar moartea sa somnambulică din trăsurica pe rotile întru progresul şi înveşnicirea poporului, aşa cum visau şi Moaştele lui Agamiţă nu vor putrezi niciodată, căci el va

este o Înviere!.. caţavencii, regăsim ceva şi din palpitul vital şi melancolic rămâne o minune muritoare şi învietoare în oceanul infinit

În locul morţii duşmanilor politici, el le aduce tuturor nevoie mare al lacrimilor fără leac vărsate de coana Zoiţica. al timpului românesc.

cetăţenilor fericirea! În oraşul de sub munte, încremenit Agamiţă sintetizează, astfel, tot duhul ideologilor din oraşul Agamiţă va lăsa moştenire urmaşilor urmaşilor urmaşi­

în proiect, el le aduce tuturor prometeicilor şi prometei­ de sub munte, iubitori de ţară!... lor danubiano­pontici credinţa palimpsestică a ateismului

celor Fericirea! Agamiţă devine, astfel, repetăm, vulturul În finalul „Scrisorii“, împlinindu­şi şi misia de pacifi­ său politic, ziditor de ne­moarte.

mesianic!

Toţi concetăţenii Cetăţeanului turmentat, de la opinca

Pristanda până la vlădica Trahanache, vor avea parte de

dreptatea ce li se cuvine, turmentată de fericire!

Astfel că vulturul sisific, sacrificat începând cu anul

diavolului, 48, să mănânce inutil ficaţii unor făpturi vino­

vate, lasă aceşti ficaţi să rămână inexistenţi, mântuindu­i de

orice durere... Agamiţă, vulturul impenetrabil, a descoperit

secretul decredibilizării Politicii – Moralitatea! Scrisorica

– o biată foaie de hârtie! – deschide şi închide toate uşile

necesare implementării moralei în societate: căci până şi

vinovaţii de codaşlâcuri etice nu vor mai avea curajul să

greşească precum nişte fraieri, tulburând viaţa socială şi

viaţa femeilor!

Le mulţumesc domnilor Cornişteanu, Mălăele, Delake­

za, Rusu, precum şi doamnei Cerasela, pentru faptul că m­au

făcut să înţeleg deosebirea dintre lumea abstractă, clişeică,

spre care părea că se îndreaptă Agamiţă şi ai săi – lume în

care machiaverlâcurile cotidiene duceau spre rezolvări cu

dimensiuni caricaturale, politice, ţinând de realismul ramo­

lismentului danubiano­pontic – şi lumea în care, Agamiţă,

echilibrând universul uman – şi chiar moral! – cu scrisoarea

fermecată la buzunar, ne oferă imaginea omului nou, lup­ Adrian Cioroianu, Dumitru Radu Popescu, Florea Firan, Sorana Georgescu-Gorjan şi George Stanca
tătorul pentru drepturile şi libertăţile oamenilor, omul care, la Colocviile Scrisul Românesc cu tema „Literatura şi sincretismul artelor“ – Craiova 2012

→ D. R. mi­a arătat că scrie pe o masă improvizată. cei curioşi. (Agreabil, deşi nu e un vorbitor spectaculos.) Bomba secolului! Se aude că Eugen Barbu a plagiat

Am stat până spre ora 12. M­am simţit foarte bine. E un A doua zi, l­am revăzut la întâlnirea de la primul vreo sută de pagini după Paustovski (în volumul III din

scriitor important, care îşi ia în serios scrisul şi un prieten secretar Preoteasa, apoi la Universitate (fiind invitat); Incognito). Ar fi cel mai mare caz de plagiat de după

cu care îţi place să schimbi mai multe vorbe. a venit însoţit de Cornel Popescu, Mircea Ciobanu şi… război. Recordul anterior a fost atins de el în Principele.

În zilele şederii la Cluj, o uşoară febră! O după­amiază altcineva. Cine ne dă lecţii…!

în atelierul pictorului Octavian Costin cu Petre Bucşa, „Ca să mai scriu, zicea el, o ţin într­un trap, nervozitate Azi în vizită la doamna Gomoiu, soţia medicului,

Victor Felea – scenografii – şi vreo doi actori. mare şi crize acute de colită şi ulcer. Ce­o mai fi? Nu pentru un material inedit, interesant pentru revistă.

Duminică dimineaţa, pe la 10, plecat cu acceleratul ştiu.“ Revista îmi ia totuşi timp mai mult decât credeam.

spre Craiova. Am ajuns la şase seara. Drum lung, obositor. De scris piesa pentru teatrul de păpuşi – Făt­Frumos Mi se aduce de la Iaşi B.T. pentru Răceala. Între Aristarc

Pe Valea Jiului, o mulţime de tunele, peisaj sălbatic! când era urât prescurtat: Făt­Frumos cel urât. Discuţie şi Bietul Ioanide, un eseu penibil de Ileana V.[rancea]; îl

La Craiova – de duminică până joi! Pregătirea număru­ purtată aici cu doamna Domozină [Directoarea Teatrului atacă pe Călinescu.

lui pe luna decembrie. Nervozitate corespunzătoare! Marin de păpuşi]. De scris urgent cronica cu Baconsky. Simion scrie un articol despre La Lilieci II şi

Preda a venit aici pentru două întâlniri: una la Partid şi La Bucureşti sosit ieri seară. Mozoc are cuşcă nouă. Descântoteca pozitiv. Manolescu îl înjură pe Nichita

alta la Universitate. Seara, masă la Casa Universităţii. Maşina e reparată! De răspuns la cele două telegrame Stănescu pentru Epica Magna.

Preda, foarte obosit! A avut un moment când a aţipit între trimise de Radio Paris. Precizări la piesa Pluta Meduzei. Cam atât !…

două pahare. Lua pilule. Bând două cafele şi­a căpătat Vor alt titlu! E programată pentru ianuarie viitor.

vioiciunea. Venise de la Bucureşti cu o maşină. Cum a La Craiova se pare că forurile s­au decis să insiste Documente comunicate de:

sosit, a început întâlnirea răspunzând la întrebări puse de pentru constituirea Asociaţiei Scriitorilor. Prof. univ. dr. George Sorescu

12 Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013 Scrisul Românesc Proză

Memoria lui Adrian Păunescu
în amintirile mele (II)
George
STANCA

Revoluţia ta – Revoluţia mea lui: „nu­mi mânjesc mâinile cu sânge de poet“, nu? aşa cum l­am cunoscut, nu am crezut că va muri aşa de →
Înclin să gândesc, că Adrian Păunescu credea chiar în – Nu pot!, a spus ca şi în celelalte cazuri. Nu tânăr. Am crezut tot timpul de când îl cunosc că era un
cauza aceea după mine strâmbă, a conducerii societăţii ipohondru. Avea, nu ştiu de ce, într­însul un demon care i­a
de către clasa muncitoare; altfel, de ce după revoluţie nu pot, George, să stau ascuns, să nu particip, să nu mă lupt, conservat cred că din anii tinereţii un instinct special care
a intrat la liberali? Tatăl său, Nea Costică fusese chiar să nu mă implic, să aştept liniştit ce­mi hotărăşte destinul. ţinea de obsesia, intuiţia, frica de moarte. Pe când lucram
liberal, chiar persecutat pentru asta. Gândesc că el credea Nu pot! la „Flacăra“, eu cel puţin care aveam la cei 26 de ani, cu
despre această cauză că este perfectibilă, ca orice lucru patru mai puţin decât el, mă cam apăsa un juvenil, sfidător
imperfect făcut de fiinţa umană. În plus, era observat, – Atunci o faci pe răspunderea ta!, i­am spus la final, miserupism faţă de moarte. Adică, ce ar fi „aia“ mai mult
urmărit nu musai de o manieră securistică, ci inspiratoare supărat şi indignat că nici măcar acum când situaţia mea decât un lucru firesc care, iaca, se întâmplă oamenilor
căci, uneori, putea influenţa o persoană ca N. Ceauşescu. îi este superioară nu ascultă. Nu de mine, ci de sfaturile bătrâni, care este departe de noi; ce treabă avem cu ea?
Lui Adrian, bun jucător de şah la propriu şi la figurat, îi mele.
plăcea jocul acesta. De câte ori s­a dus „sus“, cu cazuri de Adrian o socotea ca atare, parcă o respecta cu teamă,
nedreptăţi generale, disperate ale unor necunoscuţi care îi Din acel moment relaţia mea cu Adrian Păunescu s­a o lua mereu în calcul, ţinea cont de ea încă de la 30 de
scriau plini de speranţă, şi le­a rezolvat? Numai că el, cred degradat total. Pe cât vedeam că el, ai lui re­preiau ani. Avea cultul doctorilor, îi suna, se conversa cu ei, se
eu, nu ştia că astea sunt o frecţie la un picior de lemn, pe un puterea, pe atât îl uram mai mult. Devenisem atât de consulta adesea, era curios ce e cu sănătatea lui... şi a
om/sistem bolnav cronic. Sau dacă ştia nu putea prevedea indignat, de frustrat încât odată am scris chiar că, la pământului. Venea iarna la redacţie alertat nevoie mare:
violenţa românească a sfârşitului său, al sistemului. revoluţie, dacă aş fi avut o puşcă l­aş fi împuşcat cu mâna „se anunţă o gripă formidabilă, striga, feriţi­vă, e mortală!“
mea. Până azi nu am avut prilejul să pun măcar mâna pe o Intram în perioada „molimei“, la el în birou, îi dădeam
Adrian Păunescu şi George Stanca puşcă. Aşa că, sunt în continuare acelaşi ins, milos, mâna, mi­o strângea apoi începea să înjure: mi­am promis
creştin cu frica lui Dumnezeu sădită de mamaie Vasilica să nu mai dau mâna cu nimeni şi uite­al naibi obicei, că tot
De altfel, după revoluţie la câteva zile, m­a invitat la el în sufletu­mi de copil. Poate sunt cam lăudăros. Şi uneori, o fac; nu e bine să ai contacte, mi­a spus doctorul; stai, bă,
acasă. Eu eram proaspăt ieşit de la Jilava, eram – mai sunt, ca un demi­oltean ce sunt, cam impulsiv... mai departe de mine!, apoi se aşeza la biroul lui imens şi
ce mama dracu! – „erou rănit şi reţinut“. Mi­a povestit cum decorat cu o dezordine creatoare, deschidea sertarul unde
în ziua de 21 decembrie, când, spre seară, clădirea CC era Ură şi împăcare avea şi telefonul „scurt“, şi de acolo scotea o sticluţă cu
înconjurată de demonstranţi, a fost chemat „acolo“. I s­a M­a deranjat, nu faptul că a reapărut cu un curaj nebun, spirt din care­şi turna pe mâini să se dezinfecteze…
propus să se adreseze mulţimilor pe care să le convingă prea repede, ci că, de fapt, cauza în care eu am crezut –
să plece, să elibereze piaţa. Era după povestea cu „morţii Revoluţia mea! – era o mare farsă, o cacialma a istoriei; asta Era un spectacol formidabil. Tocmai de aceea, mă întreb
de la Timişoara“. El a cerut un singur lucru ca să­l aibă ca mă ardea pe stomac, ca un acid. Şi nici acum nu mi­a trecut şi acum, dacă nu făcea asta şi de dragul spectacolului – căci
argument: să fie pedepsiţi imediat, vinovaţii violenţelor de de tot. Lucru care m­a determinat să abandonez şi cartea avea un simţ dramatic care se străvedea în momentele când
la Timişoara. I s­a mulţumit frumos… pe care o începusem, cu oarecare succes într­un serial de recita – şi nu musai din frica de moarte. Oricum, aceasta
presă, Jilava my love: dezamăgirea transcendentală, scârba din urmă era, clar, mobilul primar al comportamentului
Ca apoi, noaptea să­l viziteze precipitat, surexcitat Gelu metafizică... Apoi, am mai avut cu el un proces de calomnie său. Nu prea înţelegeam ce se întâmpla cu el. Abia acum,
Voican Voiculescu cu o ceată de revoluţionari, rugându­l care a durat destul dar la care nu m­am prezentat niciodată, lovit de realitate, eu unul pot să pricep şi de ce: ştia, în
să se pună în fruntea lor. A refuzat. Apoi, s­a uitat la mine şi cred că nici el. subconştientul lui, că se va prăpădi încă de tânăr. 67 de
cu ochii lui mari, albaştri, în care preatrufaşului AP i­am Abia prin anii când Adrian a fost numit director al unui ani, doar atât, nu cred că este o vârstă la care se moare; o
citit frica, dacă nu măcar îngrijorarea. M­a întrebat: ziar de sport a dat semne că vrea să ne vedem. M­am dus vârstă la care un om, un poet de o sensibilitate fabuloasă,
la redacţie într­o veche aripă din Casa Presei. Am intrat la un luptător, uneori fanatic sclav al unei idei sau cauze,
– Ce să fac de aici încolo, George? Deja m­au sunat el în birou. S­a uitata lung la mine şi a spus: cum era el, să se predea? Să­şi pună armele­n pod, să­şi
mulţi prieteni, multe cunoştinţe cu îndemnul de a – Nenorocitule, te bag în p...a mă­ti, ai vrut să mă încrucişeze strâns braţele la piept, şi să spună, „îmi ajunge,
ieşi în stradă, să mă alătur revoluţionarilor; spunându­mi împuşti, ai!? am plecat!“
că eu am făcut, fie şi cu mijloacele lor, am făcut mult bine – Da, am spus, recunosc, dar nu cred că o puteam şi
românilor. Dar, ar trebui să mă dezic de multe lucruri care face, te uram din tot sufletul, mă enervai cu gesturile tale Epilog sau Epitaf
mi­au fost dragi, în care am crezut, de Nicolae Ceauşescu, pro­Iliescu, pro­comuniste, de stângist ordinar, acum sunt Am mai spus asta de mai multe ori, prin mai multe
de ideile comunismului. Şi nu pot! Tu ce crezi că ar trebui resemnat. locuri şi tot nu mă plictisesc să constat privind vieţile
să fac? – Aici nu vă prindeţi voi!, eu am fost şi, precum vezi, altora, aşa ca un prozator, ca un observator care doar
am rămas tot de stânga, nu mi­am schimbat principiile. constată, el doar vede cu ochi rece şi consemnează sec:
Plin de importanţa pe care mi­o dădeam, eu Revo­ S­a ridicat în picioare – era vară, era foarte cald – şi m­a aici e vorba, fără discuţie, de nişte intuiţii divine. Să fie
luţionarul, cel care ieşise­n Piaţa Universităţii de unul luat, el ditamai­ditamai omul, în braţe, pe mine ditamai lucrarea Îngerului, atâta invocat de Nichita Stănescu în
singur, neorganizat, spontan, fără un grup de presiune ca omul. Plângeam ca doi fraieri de poeţi sentimentali, poemele lui? Căci, observaţi, Adrian s­a grăbit în stilul lui
suport, revoluţionarul Coate Goale, Cârpă­n Cur, i­am blegoşi... impetuos, implacabil, de furtună estivală, să se însoare de
spus sentenţios: Atunci mi­a reamintit formula aia, despre care ştiu că o tânăr, să procreeze de tânăr, deci să aibă copii, apoi nepoţi,
rostea mereu Nichita dar, care, se spune, era a lui Zaharia apoi strănepoţi. Ce minunat destin, ca la nici 60 de ani,
–Adrian, Revoluţia ta, cu nentu’Nicu, s­a terminat!Acum Stancu: „suntem prea bătrâni şi nu mai avem timp să ne­ să fii străbunic! Nu­i aşa că nu este deloc un simţământ
e revoluţia MEA! Ştii că te preţuiesc. Du­te, retrage­te la mpăcăm“. ruşinos, jenant? Dimpotrivă, te umple de mândrie şi
ciobanii tăi, din Tilişca, din Mărginime, ascunde­te acolo, stai De atunci nu ne­am mai certat niciodată. Şi, chiar dacă bucurie simplă, creştinească să vezi în jurul tău copii din
un an, lasă­ţi să crească barba, scrie poeme kilometrice cum în alte viitoare dăţi, nu am fost de acord cu ce face, sau ce stripea­ţi: nepoţi, strănepoţi. După satisfacţiile carnale ale
ţi­i felul, iar după un an, îţi promit că eu voi fi acela care va spune el în public, nu am mai comentat nimic. Am auzit tinereţii, ca­ntr­o antecameră a Vieţii de Apoi, Pronia să­ţi
clama în public „unde e Poetul, să vină Păunescu!?“ Iar tu că spre final când apăruse zvonul că se va sfârşi, l­a sunat dea şi astfel de satisfacţii sufleteşti, uneori poate pe măsura
vei coborî glorios şi pocăit, cu barba­ţi profetică măturând şi pe vehementul Dinescu să se împace. Îmi place să cred greşelilor senzitive comise. Căci, a avea copii, nu este
glia, şi vei fi iertat de toate cele, eşti poet bătrâne, ce dracu. că lanţul împăcărilor lui Păunescu, cu mulţi dintre cei cu nimic, dar nimic rău ori împotriva lui Dumnezeu.
Cetatea nu­şi ucide poetul! Ştii povestea preşedintelui SUA care era certat, a început cu mine. Văd că aceia cu care nu Parcă se grăbea, Adrian, să vadă totul gata, să mai
când i s­a pus în faţă să semneze condamnarea la moarte s­a împăcat, poate din teama unei confruntări bărbăteşti cu deretice prin manuscrise, prin cotloane de sentimente şi
a lui Ezra Pound pentru colaborare cu Musolini şi replica el – îl bălăcăresc laş şi postum, cu un curaj de râme. Nu apoi să plece! De ce, de unde această grabă, doar Domnul
mi se par creştineşti, ba chiar le consider anti­creştineşti ştie; dar a făcut totul cu o viteză, ba chiar s­a stins cu viteză,
astfel de procedee: să loveşti într­un om mort. Apoi, cred că de altfel, cu care gândea, citea şi scria poezie, articole,
sarcina eventuală, de a­l judeca, înjura, contesta pe Adrian pamflete. Îmi aduc aminte că la „Amfiteatru“, mi s­a
Păunescu, revine celor care l­au cunoscut şi care i­au fost povestit, dicta două articole diferite la două dactilografe,
alături, ca prieteni sau inamici. Pentru toate bunele şi pentru concomitent. Se grăbea, se grăbea Adrian: isteric, ne­
toate relele pe care mi le­a pricinuit de­a lungul scurtei sale buneşte, uneori inuman. Era ca un tăvălug imens de o
vieţi, eu am avut puterea să­l plâng sincer, ca pe un apropiat forţă ezoterică, de­a dreptul inumană, mecanică, telurică.
şi să­i iert totul. Cum cred că şi el a făcut­o cu mine. Numai el ştia unde trebuie, unde vrea, să ajungă, căci nu
orbecăia prin lume, avea ţintele lui clare. Pe care cei din
Final jur, le ghiceau abia când el se apropia de ele prea mult, sau
Pe scurt , ca­ntr­un ploios şi trist final de viaţă, precum erau gata atinse. Se tot grăbea să ajungă, unde? La hohotul
am afirmat public, eu unul, care „l­am iubit şi l­am urât, cinic al Diavolului.
acum îl plâng“ pe Adrian Păunescu. Dar, sincer să fiu,

Proză Scrisul Românesc Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013 13

Noaptea cenuşii Mihai ENE

Fragment de roman

M­au fascinat dintotdeauna holurile ho­ lui. Ele nu voiau să mă trezească, ci să mă anihileze, să mă că nu o să o pot privi cu atenţie din cauza lor şi atunci va
telurilor, mai ales ale celor de lux, cu lu­ determine să mă ascund, să devin vizibil doar pentru ele şi, trebui să îi spun să le dea jos pentru că nu le suport şi îmi
mina lor difuză sau revelatoare, ce promite evident, să le urmez. distrag toată atenţia.
voluptăţi rafinate şi întâlniri incitante. Nici acesta nu era
chiar diferit. Când am intrat, m­a ţintuit liniştea aproape Când îmi auzii numele rostit în salonul acela imens Îmi auzii numele din nou, de astă dată însoţit de un
perfectă, tulburată doar de un zumzet abia perceptibil, şi cu rezonanţe de catedrală, îmi dădui seama imediat că salut rostit foarte aproape, încât putui să trag adânc în
venit cine ştie de unde, din burta adâncă a animalului persoana care îl rostise nu putea face parte din niciuna plămâni parfumul ei neschimbat de mai bine de zece ani
hibernând până spre dimineaţă. În salon nu era nimeni, dintre aceste categorii. Felul în care îmi rostea Eva numele sau, în orice caz, cel de acum zece ani. În faţa mea stătea o
ceea ce mi­a creat o stare de disconfort sporit. În taxi nu fusese încă de la început particular, cu un uşor accent femeie pe care nu o cunoşteam, de care eram stânjenit, dar
apucasem să mă gândesc la nimic, doar simţisem cum îmi irlandez, pe care nu ştiu de unde îl căpătase numai pentru care semăna izbitor cu fata pe care o iubisem demult. Părul
creşte inexplicabil pulsul. M­am aşezat, oarecum jenat, pe mine, pentru că ea nu era irlandeză şi nici vreun alt cuvânt negru şi inelat, care îi ajungea până la jumătatea spatelui
un fotoliu, de pe care m­am ridicat aproape imediat pentru nu îl pronunţa astfel. Era un Jim mai lung, compus din era acum adus la nivelul gâtului lung şi incredibil de alb, pe
a mă duce totuşi până în bar să­mi iau porţia suplimentară două silabe, grav şi liniştit în acelaşi timp, parcă m­ar fi care i­l scotea şi mai bine în evidenţă şi nu, nu avea perle
de vermut pe care mi­o doream de ceva timp... Nici aici nu atenţionat că exist sau că ea ştie că eu exist şi că trebuie să şi nici haină de blană şi nu arăta ca o matroană, mulţumesc
era nimeni, în afară de barmanul îmbrăcat mult mai bine fiu atent la ea şi să mă calmez deopotrivă. Divinităţii, oricare ar fi Ea!, aşa cum mă gândeam îngrozit
decât mine şi care îmi zâmbi politicos. Eu nu îi zâmbii cu câteva secunde înainte. Ochii ei căpătaseră o lumină
deloc, pentru că preţul acelei licori îndemna la seriozitate. Mi­era totuşi teamă să mă întorc. Mi­era frică să confrunt stranie, o umbră care le dădea şi mai mult mister.
M­am reaşezat în fotoliul de mai sus şi am sorbit încet din imaginea de acum, reală, a Evei cu cea metamorfozată, fără
pahar, privind în gol. Cred că arătam groaznic în momentul îndoială, pe care o reţinuse creierul meu imperfect. Aveam Femeia din faţa mea era, evident, frumoasă, fără să fie
acela, eram un fel de stafie ambulantă, aveam noroc că nu să văd o Eva schimbată radical, păşind ca o mare doamnă excesivă, fără să vrea să arate asta, fără nimic strident şi,
era nimeni care să mă privească şi să se sperie. Pe masa direct pe covorul roşu în hainele ei moi şi parfumate, cu mai ales, fără accesorii sclipitoare. Era simplă şi graţioasă,
pictată cu gust se odihnea o revistă răsfoită de mai multe trupul uşor cambrat şi încărcat de bijuterii, ca într­un film ca şi acum mulţi ani şi doar lipsa eşarfei pe care o purta tot
mâini şi pentru o clipă îi întrerupsei siesta pentru a privi comercial sau ca într­o carte siropoasă, aveam să privesc timpul făcea ca portretul să nu fie absolut identic.
câteva poze de fotomodele celebre în hainele lor luxoase, un chip obosit, ale cărui trăsături mature nu le poate
unele abia schiţate pe corpurile evanescente. înveseli nici fardul cel mai fin, aveam să întâlnesc privirea O sărutai uşor pe un obraz, apoi mă simţii tras spre ea
Cine eşti tu, Jim, şi mai ales ce dracului cauţi aici?! Mă vie şi fermecătoare, care mă fascinase şi mă urmărise atâta şi trebuii să o sărut, puţin încurcat, şi pe celălalt. Buzele
pomenii cu această întrebare înfiptă în creier şi după ce vreme?! Ea nu mai putea avea corpul de la 16 ani, când mele îi atinseră din întâmplare colţul gurii şi mă făcură să
lăsai revista pe masă, dădui peste cap ce mai rămăsese în hotărâsem că o urăsc, după ce o iubisem în mod absolut, mă gândesc, fără să vreau, că acesta a fost, de fapt, primul
paharul de lângă mine. Continuam să privesc în gol şi îmi aşa cum numai la acea vârstă poţi iubi. Dar sufletul?! Sau nostru sărut. Zâmbii la acest gând şi Eva mă întrebă de
pierise şi restul de somn a cărui chemare o resimţisem la ce mai rămăsese din el sau atitudinea şi mişcările ei, vocea ce râd şi inventai ceva banal, că îmi părea bine să o revăd
un moment dat. Aveam de ales: fie mă duceam să mai iau îi era aproape neschimbată, doar puţin emoţionată acum, după atâţia ani, că arăta minunat, că nu se schimbase deloc
un vermut, fie plecam de acolo, dar asta cât mai repede, puţin ezitantă, era firesc, îmi spuneam, nici ea nu ştie prea şi alte bla­bla­uri de acest gen care se spun în situaţiile ca
imediat, în cea mai mare grabă... bine la ce să se aştepte. Toate aveau să se risipească de cea de faţă. Nu îmi venea nimic inteligent în minte, aşa
Toţi prietenii îmi spuneau Jim, aşa că numele meu real îndată ce aş fi hotărât să mă întorc şi să o privesc şi să că norocul meu a fost existenţa stereotipiilor, pe care de
nici nu mai contează în povestea asta. Chiar şi eu însumi descopăr răspunsul la toate aceste întrebări, în fond atât de obicei le dispreţuiam şi le rosteam ironic, schimbând total
îmi spuneam Jim în rarele momente când mă băgam în inutile, încât nici măcar discuţia asupra lor nu are niciun semnificaţia, dar care îmi prinseseră atât de bine acum.
seamă şi catadicseam să­mi spun câteva vorbe. Prietenii sens. Oricum, nu mai aveam scăpare şi trebuia să confrunt Erau cuvinte goale de orice sens, deşi conţineau şi o parte
mei bărbaţi rosteau acest Jim cu un accent impulsiv, săltăreţ, cu realitatea visele mele, imaginile estompate păstrate în de adevăr – ea nu se schimbase aproape deloc şi chiar arăta
parcă ar fi vrut să mă strige tot timpul, să mă trezească din podul cu vechituri, imagini ce miros nu a naftalină, ci a minunat.
somn, să mă determine să exist şi să mă facă să îi urmez. praf şi a cenuşă.
Femeile cu care eram doar prieten îmi spuneau Jim scurt, – Şi mie îmi pare bine să te văd, Jim, deşi nu aş putea
ca şi când ar fi vrut să treacă peste asta sau, dimpotrivă, Nu mi­au plăcut niciodată perlele – ba chiar pot spune că spune că nu te­ai schimbat... Ia uite, nu­mi vine să cred că
nu­mi spuneau în niciun fel. Cele care mă iubeau însă îl le urăsc! Singurul moment când le adoram era în copilărie, te­ai îngrăşat şi ai cearcăne şi nu pari deloc în apele tale...
rosteau invers decât prietenii mei, descendent şi languros, când bunica mea şi le punea la gât şi îi veneau genial în M­am gândit mult dacă e o idee bună să te sun şi dacă ar fi
cu voce scăzută, de parcă ar fi vrut să păstreze numele ăsta combinaţie cu un fel de capot din nu ştiu ce material foarte bine să ne vedem, mi­era teamă că nu vei vrea sau că vei
scurt cât mai mult pe buzele lor, să prelungească articularea fin şi mătăsos (să fi fost chiar mătase?!) şi incredibil de reacţiona altfel, nu ştiam la ce să mă aştept, dar mă bucur
frumos colorat, în manieră orientală, dar fără culori prea atât de mult să te văd din nou!
vii, pe care îl divinizam. Mi­era teamă că o să poarte perle,
ca multe dintre femeile ajunse într­o anumită condiţie, şi Ne aşezasem deja pe o canapea mai retrasă din acelaşi
salon nesfârşit şi atât de primitor. Mai luasem nişte martini
şi un cocteil şi viaţa părea să se întâmple din nou.

→ Dar acesta nu e un reproş. Căci, în scurta­i viaţă, merita povestire despre controversatul meu amic AP aproape
mult mai mult. Adrian Păunescu a lăsat extrem de multe cu obsesie. Sau ca un apropo la inamicii care stau la

lucruri în urmă, „şi mai bune şi mai rele, … şi noroi şi coadă aşteptând să ne împăcăm. Este mare lucru să

stele“, ca să­l citez. Mărturisesc că am început prin a­l iubi, pleci fără să laşi duşmănii în urmă. Nu e cazul lui

adula la un moment al tinereţii, apoi l­am urât, ne­am urât Adrian Păunescu. El a trăit prea intens, şi­a dorit

cu aceeaşi intensitate; apoi am înţeles amândoi vorbele unele lucruri – lumeşti sau nu – cu prea multă patimă,

minunate – da!, ştiu că mă repet dar îmi place povestea! ca să nu stârnească adversităţi, contestări, reproşuri,

– atribuite lui Zaharia Stancu, citate adesea de alt colos al pamflete postume ale unor Mitici care nu au avut

poeziei, Nichita Stănescu: suntem prea bătrâni şi nu mai curajul să­l înfrunte viu, căci se temeau de verbul lui.

e timp de împăcare. O tot spun, o repet, aici în această Poate că din aceste motive expuse de mine aici,

prin 1995 am reînceput cu el o prietenie sinceră,

echilibrată. Ne gratulam adesea pentru câte un text

publicat; a sărit în sus citindu­mi poeziile, abia

după ce i­a trecut supărarea; ba, mi­a scris un text

apreciativ minunat, cald, nu fără accente explicativ­

vindicative, implacabile în relaţia noastră sinuoasă. Dumitru Zamfira, George Stanca,

Cu el comentam adesea telefonic, marile mişcări Adrian Păunescu, Gheorghe Zamfir – 2007

sociale ale vremii, în care şi el a fost implicat uneori şi

care, cred eu, l­au măcinat, i­au erodat sănătatea, substanţa dispariţia câte unui coleg, prieten, confrate, dispărut

intelectuală şi creativă. Parafrazându­l, Politica „e un risc dintre noi. Îmi amintesc cu duioşie de cum am împărtăşit

pe cont propriu“. Ca şi Poezia. L­au frământat, apoi, nu împreună, telefonic, durerea morţii stupide a lui Cezar

numai metaforic, problemele de stare ale ţării; lucruri Ivănescu.

notorii la care Poetul nu a fost niciodată indiferent, chiar Şi, acum, fiindcă am rămas cam singur, cu cine, oare,

dacă, să spunem că în anumite etape a exagerat, a făcut aş mai putea să deplâng dispariţia prietenului Adrian

Adrian Păunescu, George Stanca... excese. Adesea, când era cazul, mai evocam, deplângeam Păunescu…!?

14 Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013 Scrisul Românesc Cronică literară

Vitrina Mihai Alexandru OPRESCU
cu DUŢESCU
Prin binoclul întors,
Poezii absurdul este atât de mare...

Vladimir Udrescu – Îmblânzitorul de lumini

După un preambul în care îşi povesteşte din grădina supliciilor mele/ cad verbe barbare­n C ând termin o carte de citit, am obiceiul să mai citesc încă o dată textele
viaţa şi mai ales războiul său cu se­ cochilie – sub soarele bubuitor...“ de pe clapete (dacă are) şi de pe spatele cărţii, pentru a revizita opiniile
curitatea comunistă, Vladimir Udrescu ne prezintă ce îmi propuneau cartea spre lectură şi a le confrunta cu propria­mi părere,
o carte de poezii închegate (Ed. TipoMoldova, Am citit cu mare atenţie sperând să găsesc acum avizată. Am găsit pe spatele noii cărţi a lui Constantin M. Popa, Magog
2013), o adevărată fabrică de metafore, acest o poezie pusă în slujba semnului, o poezie care Blues (Ed. „Aius“, 2013), un scurt paragraf semnat de Ştefan Borbély care, deşi
şaptezecist mai puţin ştiut ne demonstrează că decriptată fiind, să umanizeze. N­am găsit: „în scris cu trei ani înaintea publicării, probabil într­un alt context, rezumă excelent
este un iluzionist al cuvintelor, fermecându­ne clivajul de semne anagogice/ te­ntrebi dacă spiritul acestei cărţi, şi, în esenţă, relevă mecanismele fundamentale din spatele
iremediabil. acesta/ e drumul spre zei/ treptat paginile cărţii criticului şi istoricului literar, autorul cărţii: „[...] Constantin M. Popa pare a
Vladimir Udrescu iese în arenă surâzător şi se­ntunecă/ şi se scufundă în marea sarmatică/ a fi, structural, un ardelean depeizat, interesat atât de ordine, cât şi de franjurii
ne vorbeşte despre „fondatorii iluziei – românii“: sufletului tău amuşinat/ de licheni“ sau: „deasupra decadenţi ai acesteia.“
„ai crescut laolaltă cu mâncătorii/ valurilor o poruncă­n extaz/ atinge coardele Căci aceşti „franjuri decadenţi“ ai societăţii cuminte ordonată sunt despletiţi
de ghindă lângă focuri/ printre şi reîmpletiţi în acest nou volum, ce încă de la început îşi explică forma sa
părinţii fondatori ai iluziei/ vârsta harfei/ cu faţa­ngropată­n slava duală, dar îngemănată, prima jumătate cuprinzând poeme, ca cea de­a doua
de aur/ ţi s­a îngropat/ sub san­ nopţii/ graurii/ cu faptele legii în să se lase năpădită de frazele relaxate, dar sarcastice ale absurdului cotidian.
dalele gladiatorului/ ... şi totuşi/ gheare/ se aşează pe o consolă/ de Cele două motto­uri care te întâmpină, ca nişte străjeri ai unei experienţe unice,
e linişte în grădina umană/ doar mitologii“. Mi­am zis că dacă asta concentrează două idei fundamentale pe care, în opinia mea, această carte a fost
sângele încă se scurge/ din tratatul e reţeta acestui soi de poezii, ele construită: esenţa lucrurilor, „sâmburele“ adevărului, sălăşluieşte în poezie, însă
despre prietenie/ conjuraţii şi ei/ pot prolifera la infinit, ca un virus abolirea tuturor graniţelor literare, aşa cum pledează printre alţii şi Nora Iuga,
s­au spălat pe mâini...“ ucigător. Poeziile curg una din ne aduce în faţă singura carte, unicul tom: cartea vieţii.
Pe urmă poetul face elogiul alta, forţând limitele absurdului, Lumea literară este spaţiul în care Constantin M. Popa se manifestă cel mai
nimicului, al metaforei singure, trecând într­o serenitate interzisă vocal şi original, contrastând cu discreţia sa pe plan public, aşa cum remarca şi
fără idee: „cine se aştepta/ din sufletului: „într­o cvadrică trium­ Al. Cistelecan într­un articol din 2008.
pereţii odăilor sacre se ivise/ un fală/ din dioceze/ trasă de cai Magog Blues, ca să citez caracterizarea modestă a autorului, este o carte a
soi de prolegomene flotante/ ca tirolezi priveşti/ cu faţa plânsă evadărilor lirico­epice. Însă cele
lăcustele săreau/ printre tufe de originea păcatului...“ două laturi se strâng tare într­un
silogisme ostile/ iar mâna ta desena în aer/ o blân­ nod ce formează o singură enti­
dă doctrină// din câteva verbe se decolorează/ Ba chiar, după aceea, le­am tate, se completează reciproc, una
hazardul/ cu gene din care ţâşnesc/ zilele tale ca citit în continuare, fără titluri, ca fără de cealaltă fiind ca un cal
nişte pânze de aer...“ un poem nesfârşit din care acolada fiinţei lip­ legat cu hamul doar dintr­o parte
Aztecii, hughenoţii, eremiţii, sumerienii, cru­ seşte. Sunt poeme pentru nimeni, exerciţii de a zăbalei, fugind tare în cerc.
ciaţii, toţi ies şi ei în arena miraculoasă, sub ba­ instabilitate pe firul subţire al cuvântului, într­o Magog Blues ne conduce, la pas,
gheta poetului: „special pentru arbuştii cu frunza/ arenă în care bieţii spectatori aşteptau sa apară într­o lume într­adevăr albastră,
de nichel/ daţi­mi ascultare/ s­ar putea să afli îmblânzitorul de lumini. chiar gri pe alocuri, unde notele
unde/ pândeşte sfetnicul cruciat/ în rătăcirea lui Urmează aproape cincizeci de pagini de absurdului cotidian se insinuează
prin/ slava făpturii...“ referinţe critice super laudative ale unor oameni pe portativ deghizate toate în
Vladimir Udrescu trudeşte în faţa cuptoarelor care n­au înţeles nimic din delirul versal al cheia sol. Poemele de început au
încinse ale cuvintelor pentru a obţine metafo­ autorului, dar au inventat şi ei formule critice un efect şamanic, ce te introduc
ra nobilă, egală cu sine, inconfundabilă, care care mai de care mai sofisticate: „În general, în starea şi condiţia de a înţelege
se detaşează de vorbire şi de scriere, rămânând introspecţia, invadator de ficţiuni speculative şi de a empatiza, mai apoi, cu
alchimie pură: „dă colţul ierbii de primăvară/ transgresează inflamabile dramatice, iar tonul proza de pe care se scutură ce­
printre conceptele fragile/ ale milostiveniei// şi prezintă inflexiuni neutre.“ („Luceafărul de nuşa idealului, lăsând doar ab­
cu toate acestea/ prin troscotul de pe şanţuri/ şi Dimineaţă“, 2012). surd şi erotism redus la banal şi
Mă repet, poetul m­a fermecat cu explozia frustrare.
metaforelor sale. Doar atât. Cu siguranţă, proza are şi fine
linii memorialistice, căci într­un
Marin Radu Mocanu – Cântecul mierlei mod obscur (poate intenţionat),
scurtele povestiri parcă au legătură
Scriitorul Marin Radu Mocanu, acum, Sunt versuri extrem de frumoase, obţinute şi se conjugă în unele nume
la vârsta deplinei maturităţi a devenit printr­o prozodie curată şi simplă. Poetul ia în recurente. Trădarea lui Tradem
extrem de prolific, într­un an publicând trei cărţi: poezie un vocabular uzual, dar de o muzicalitate este o povestire de­a dreptul kafkiană, unde se confiscă de către „tovarăşi“ nu
versuri, roman şi eseuri, toate stând sub semnul extremă, ducând cuvintele în starea de graţie: numai Acvarelele lui Tradem, premiul pentru menţiune, din clasa a III­a, al lui
unei memorialistici de bună calitate, autorul „Tatăl meu ce mă mai vezi/ Printre lacrimile Mihai, însă şi cartea de bucate, până se lămureşte la centru ce­i cu autoarea.
dovedindu­se un romantic incurabil. verzi/ Eşti în ochiul meu destins/ Soare cald şi Tovarăşii, dominaţi de absurd, reapar sporadic în povestiri, cu momente care mai
Cântecul mierlei (Ed. MD, 2013) adună necuprins./ Tatăl meu de mă auzi/ Prin grădinile de care mai amuzante sau depresive, depinde în ce perioadă te­ai născut. Într­o
versuri scrise în diferite perioade ale vieţii, cu duzi/ Eşti arcuşul ce­l aduci/ În saivanul cu altă povestire, un citat al unui activist face deliciul situaţiei şi caracterizează
versuri cu parfum de baladă, într­o metrică uluci./ Tatăl meu ce n­ai uitat/ Dorul greu ce mi perfect o stare de fapt a acelor ani: „Tovarăşi, noi trebuie, când predăm
specifică creaţiei populare, încărcate cu nostalgii l­ai dat“. metafora, să pornim nu de la exemplu spre definiţie, sau de la definiţie spre
şi urmărind un jurnal al sentimentelor şi iubirilor, exemplu, ci invers!“ Senzualitatea este şi ea o temă de dezbatere, care te lasă să
neocolind accentele sociale când amintirea le Am reţinut un autoportret de mare sensibilitate: reflectezi la graniţele erotismului şi când acesta se transformă într­o sexualitate
impune: „Paşte miaua far’ de apă/ Nici nu mâncă, „Sunt pasărea din cer/ cu aripe­n zenit/ născută să vulgară sau banală (sau ambele), picând în capcana obiectivării sexului frumos.
nici se­adapă/ Şi­ar paşte până­n tulpină/ Numai nu pier/ în propriu­mi mărginit!/ Sunt floarea­n Perversitatea este întoarsă pe dos în universul albastru al lui Constantin M. Popa,
noaptea să nu vină,/ Noaptea cu al ei nesomn/ primăvară/ şi fulgul de îngheţ/ sunt astrul cel ce unde rezervarea şi integritatea este un act de pervertire spirituală, neconcordantă
Când numai drumeţii dorm./ Noaptea cu a ei cară/ al nemuririi preţ!/ Sunt arşiţa de vară/ şi cu vremurile, încă o mostră de „sucism contemporan“.
albeaţă/ Când se ia a turmei viaţă,/ Noaptea cu al ploaia din senin/ cu care mă doboară/ de­atâtea Efectul fiecărei povestiri este unul de reflexie, şi de introspecţie la propriile
ei tulpan/ Pus pe gură de cioban!...“ roade plin!“ principii şi etaloane. Temele sunt profunde prin însăşi simplitatea întâmplărilor
Ar trebui poate să spun că limba română şi al dialogului, devoalând o lume care nu este cu mult diferită de cea în care
este opera ţăranilor români şi a lui Eminescu, Marin Radu Mocanu îi închină un poem lui suntem obligaţi să ne manifestăm propriile vicii. Magog Blues pune la sfârşitul
că extrem de rar a fost atinsă în poezia cultă Brâncuşi, cioplitorul cu inimă de om: „atâtea angoaselor un semn de întrebare, parcă un „şi tu?“ care, personal, m­a făcut să
altitudinea poeziei populare. Astfel mimarea păsări zboară­n sus/ şi tot atâtea cad/ doar una mă stânjenesc de propriile­mi introspecţii provocate de lectură, dar care m­au
poeziei populare cu uneltele poetului modern e a rămas cu ciocul pus/ în ramura de brad/ atâtea ajutat să îmi încerc un alt unghi de vedere, pe care ştiam că îl am dar de care mă
o treabă foarte grea, dar cu rezultate notabile: dălţi au tot cioplit/ în piatră şi în lut/ şi tot atâtea feream să îl abordez mai în profunzime.
„Cât ar fi ziua de lungă/ Şi cât soare­ar mângâia/ au plesnit/ în chipuri ce s­au vrut// tu ai cioplit în Prin acest nou volum, Constantin M. Popa îţi învârte binoclul în mână şi te
Doru­n seară dă s­ajungă/ Pentru­a se reînvia –/ inimă de om/ şi­n al lui gând uitat/ de l­ai făcut îndrumă să vezi, mult mai în ansamblu, că realitatea se transformă cu cât urcăm
Cât ar fi noaptea de plină/ Câtă lun­ar străjui/ altoi de pom/ cu sufletul curat“. mai sus pe scara lui Iacov sau, dimpotrivă, coborâm, încet, spre tartar.
Doru­n seară se alină/ Fără a se tângui –“
Cântecul mierlei este o carte originală, plină
de parfumul limbii române autentice, o carte care
se citeşte cu încântare.

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013 15

O carte în dialog: Din partea Dumitru Radu
În căutarea Magicianului Alb cealaltă POPA

P sihologia spirituală uneşte do­ cine este Magicianul Alb. El „este acel Eu «micile valuri», este să tindem spre acel în acel transcendent interior: „Să nu uităm,
meniul vieţii interioare (psyche, mai înalt din interiorul nostru care înţelege 51% de pe continuum­ul axei îndreptat spune ea, că cel mai important templu se
în limba elină) cu aspectele spi­ legile subtile ale universului şi este în spre lumină.“ află chiar înăuntrul nostru şi depinde de
rituale ce sunt implicate în viaţa omului. contact direct cu intuiţia noastră, acea parte noi să­l cultivăm, să­l vizităm zilnic şi să
Disciplina (cum a anticipat­o încă Rudolf care are acces la informaţii mai departe de Nu altfel este privită problema des­ ne întâlnim acolo cu acel „Higher Self“,
Steiner) îşi îndreaptă atenţia asupra căilor cele cinci simţuri. El reprezintă partea din tinului care trebuie să fie aplicarea esenţei cu Spiritul Universal sau cu „Sfântul
prin care omul se poate cunoaşte pe sine noi care a conştientizat la început instinctiv, divine în viaţa noastră de toate zilele. Şi Duh“, cum îl numesc creştinii.“ În tot, ea
(celebrul adagiu grecesc de pe frontispiciul iar apoi conştient misiunea în această viaţă dacă destinul nu poate fi schimbat, au­ este încredinţată că abilitatea de a înclina
templului lui Apollo din Delfi, Gnothi şi care are ştiinţa de a cerceta şi curajul de a toarea consideră, pe de altă parte, că el balanţa umanităţii spre polul pozitiv se va
Seauton – cunoaşte­te pe tine însuţi!), împlini ceea ce este lăsat a fi experimentat poate fi înţeles şi catalizat prin intenţii, prin
poate avea trăirea ca individualitate, ca şi împlinit pentru a ne simţi împăcaţi cu
entitate spirituală, cu viaţa sa interioară, rostul existenţei.“ Veţi spune, poate, dacă Florea Firan, Ştefania Magidson, Carmen Firan, Dumitru Radu Popa
ştim cine este, la ce bun toată această carte,
adică sufletească. Faţă de psihologia ca într­un roman poliţist ciudat în care de la alegeri, opţiuni şi, spune ea că „printr­o datora potenţialului uman inovator şi etic,
clasică ba chiar şi faţă de psihanaliză, prima pagină este dezvăluit făptaşul crimei? profundă şi constantă atenţie la ceea ce ne călăuzit de o înaltă aspiraţie spirituală.
psihologia spirituală este mult mai holistică, Ei bine, Ştefania Magidson ne dovedeşte animă interiorul, putem fi agenţi activi în
transpersonală şi integrală, însemnând prin că cel mai important lucru este calea care plămădirea unui destin, dar nu să îl creăm Aceeaşi idee a transcendentului interior
aceasta că propune o nouă paradigmă care ne conduce către acest al şaselea simţ în întregime. Destinul este poate până la şi a înaltei aspiraţii spirituale domină şi
înglobează absolut tot ceea ce ne afectează totalizator şi catalizator al fiinţei. Ea nu e urmă o co­creaţie între noi şi divinitate.“ dialogul despre succes şi fericire, termeni
şi determină fiinţa, de la sinele transcendent numai specialistul care ne ghidează drumul, atât de bătătoriţi în lumea de astăzi. Căci,
la lumea exterioară, de la cultură şi ştiinţă ci şi pacientul itinerant care a trecut prin O foarte interesantă secţiune a cărţii se la modul superficial, dar atâta de răspândit,
la religie, şi de aici la experienţe spirituale toate stările subliminare şi tranzitorii până referă la frica de moarte. Aici ea citează succesul şi fericirea sunt legate mai mult
de transă sau extaz, ca în şamanism, de la găsirea Magicianului Alb. O însoţeşte o carte de succes a Anitei Moorjani, care de reuşita materială decât de orice altceva.
pildă. Se porneşte, în fond de la realitatea în această călătorie Carmen Firan, care nu acreditează ideea că suntem cu toţii fiinţe Asta aşteaptă societatea care este astfel
că raţiunea este limitată şi limitatoare, câtă e numai o foarte bună ascultătoare, dar şi spirituale care au o experienţă umană şi că constituită în lumea contemporană încât
vreme emoţiile sunt ilimitate şi eliberatoare un interlocutor activ, inteligent şi adesea facem cu toţii parte dintr­un „întreg“ mai premiază bogăţia, faima, popularitatea. Ori,
şi, prin urmare, trebuie acordată o mai mare provocator. Acest dialog face cartea cu atât mare. Asta pentru că naşterea şi moartea nu ne atrage atenţia Ştefania Magidson, „dacă
importanţă inteligenţei emoţionale decât mai pasionantă şi lesne de citit. au sens decât în lumea relativităţii, iar omul ar fi să alegem între a fi loiali sufletului
inteligenţei cognitive, în genere favorizată ar fi mai bine să se familiarizeze cu noţiuni nostru şi a fi loiali unor moraluri, dogme
de societatea actuală. Iată, de pildă, dezbătută problema po­ superioare care ţin de „impermanenţă“, sau aşteptărilor societăţii, alegem loialitatea
ziţiei individului în univers, într­o manieră cum ar fi conceptul sanskrit de SAMSARA, pentru suflet. Acolo se află secretul feri­
Prefaţez cu aceste rânduri prezentarea extrem de limpede, fără bibliografii şi ce cuprinde deopotrivă naşterea, moartea cirii şi al succesului.“ Pe aceeaşi linie a
cărţii În căutarea Magicianul Alb. Psi- speculaţii inutile. Răspunzând întrebării şi renaşterea, o roată continuă a vieţii, o optimismului prudent, ea consideră că a
hologia spirituală în manifestarea des­ lui Carmen Firan cum ne­am putea re­ coincidentia oppositorum, care nu este fi fericit prin prisma psihologiei spirituale
tinului a Ştefaniei Magidson în dialog prima sentimentul deşertăciunii când des­ străină nici gândirii creştine, învăţăturilor înseamnă a vedea întotdeauna jumătatea
cu Carmen Firan tocmai pentru că dis­ coperim că suntem numai o fărâmă din lui Iisus din evanghelia lui Ioan când plină a paharului, a împărtăşi aceleaşi valori
tinsa autoare deţine un Master’s degree univers, Ştefania Magidson se referă la spune „un credincios nu va vedea moartea zilnice cu membrii „tribului tău spiritual“
în Psihologie Spirituală Aplicată de la infinitul universului interior care face din niciodată“. Definindu­se drept o optimistă care este o comunitate aparte, dincolo de
Universitatea Santa Monica şi şi­a con­ fiecare fărâmă un macro­cosmos. Prin ru­ prudentă, Ştefania Magidson crede graniţele naţionale sau ale unei religii
tinuat studiile de psihologie într­un pro­ găciune şi meditaţie se intră în legătură profund în posibilitatea salvării spirituale, anume: e vorba de felul în care ni se revelă
gram de doctorat la California School of cu conştiinţa universală care face ca viaţa divinul prin aceleaşi experienţe personale.
Professional Psychology din Los Angeles. să­şi urmeze cursul în fiecare moment. Fericirea ea o consideră astfel mai mult
Cine s­ar aştepta, sau ar fi intimidat de Energia individuală nu e altceva decât o o stare de spirit decât o cifră anume ori o
posibilitatea ca autoarea să folosească un parte din energia universală, divină, care listă de proprietăţi sau statuturi sociale.
limbaj specializat, greu de digerat şi de ne uneşte pe toţi. Şi continuă astfel: „Dacă Finalmente, ea propune o schimbare a
înţeles de către publicul general, poate să e să acceptăm acest punct de vedere, cred paradigmei actuale caracterizată prin
fie liniştit. Ştefania Magidson vorbeşte că există un continuum, unde, la un capăt consumism, indiferenţă, egoism, lăcomie,
pe limba noastră, a tuturora, calitate re­ avem încarnarea unor avatari ca Iisus, către o lume mai bogată în spiritualitate şi în
marcabilă şi destul de rară la un specialist, Vishnu, Buddha şi a tot ceea ce reprezintă experienţe care să ne hrănească aspiraţiile
dar care probează pe semne faptul că atunci ei, lumină, dragoste, adevăr, o uniune sufleteşti.
când ştii cu adevărat ceva eşti în stare să te completă. Iar la celălalt capăt avem tot ceea
exprimi limpede, nu într­un limbaj ermetic ce este întruchipat de distrugere, anihilare, Sunt multe alte lucruri interesante şi
sau obscur. exterminare, rasism, subjugare, abuz, se­ captivante în întâlnirea dintre Carmen Fi­
parare etc. Cred că tot ce putem face noi, ran şi Ştefania Magidson, două spirite cu
Încă de la început autoarea ne spune evidente afinităţi elective. Din dialogul lor
a rezultat o carte plină de vervă, pasionantă,
care se citeşte cu mare interes şi care, în mai
puţin de 150 de pagini probează adevărul
adagiului latin non multa sed multum!

Lansare de carte la New York, cu Ştefania Magidson şi Carmen Firan – iunie 2013 Prezentare cu prilejul lansării cărţii –
21 iulie 2013, New York

16 Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013 Scrisul Românesc Eseu
Poezie

Scrisori Deyan Ranko Arta naivă a baseball-ului
BRASHICH
din
America

F iecare ţară are un sport naţional. Multe dintre 600 la număr, fac parte din expoziţia Legende din Epoca în pachete cu bomboane sau gumă de mestecat, cu scopul
ele sunt foarte specifice unei regiuni geografice. Trecută a Baseball­ului (1900–1919), în colecţia Jefferson de a atrage atenţia unei audienţe mai tinere. Trebuie însă
Semnificaţia unora se pierde „în traducere“, R. Burdick deschisă până la 1 decembrie 2013. Exponatele menţionat că aceste cartele sportive nu erau nicidecum noi
migrarea peste graniţele ţării de baştină făcându­le să­şi reprezintă cele mai renumite cartele din colecţia de sau unice în 1900–1919. În Statele Unite existau cartele
piardă sensul. Putem spune că unele sporturi au devenit aproximativ 30.000 ce aparţine muzeului. cu boxeri încă din 1860, iar cele cu fotbalişti apăruseră în
universale, există însă un singur sport naţional ce se poate Europa în 1898, şi multe alte asemenea cartele reprezentau
înscrie în propria sa formă de artă: baseball­ul şi arta La origine, baseball­ul era jucat de bărbaţi pe care îi alte sporturi. Ceea ce a determinat unicitatea cartelelor
cartelelor de baseball. puteai întâlni în baruri, taverne sau stadioane de curse, de baseball a fost însă mitul jocului, faptul că baseball­ul
Englezii au acel sport unic, demodat şi de neînţeles, este şi a fost mereu un joc exclusiv american, însuşindu­
numit crichet, – versiunea matură a crochet­ului –, în care se mândreau cu renumele lor deocheate, cu trecuturi şi astfel un statut unic, ilustrat în apariţia unor expresii
care jucătorii stau împrejurul unui gazon, îmbrăcaţi în alb îndoielnice dacă nu chiar criminale, într­un cuvânt bărbaţi ca „atât de pur american ca şi baseball­ul sau plăcinta cu
de vară, iar mingea este aruncată, nu împinsă, în cursul ce nu ar fi fost invitaţi într­o familie cumsecade nici măcar mere“. Nimeni altcineva nu are voie să joace baseball în
jocului. Este sportul ce conduce Britania, imperiul în care la o cafea. Făcând abstracţie de Oliver Wendell Holmes, curtea Americii.
soarele nu apune niciodată, devenit şi sportul dominant judecător al Curţii Supreme, care a proclamat aceste
în India, Pakistan, Bangladeş, Australia. Dar nu are o persoane dubioase drept comori naţionale, jucătorii de Începuturile cartelelor de baseball se leagă de acele
formă clară de artă care să îl definească. Francezii au un baseball erau, la începuturile istorice ale jocului, la fel prime inserturi de carton menite să întărească cutiile de
exerciţiu masochist, numit Turul Franţei, în care grupuri de interesaţi de bani ca şi proprietarii cluburilor pentru ţigări. Ideea de a le înfrumuseţa „artistic“ a venit mai
mari de ciclişti pedalează în sus şi în jos pe munţi, până la care jucau. Pentru a promova jocul de baseball şi a face târziu, la început erau doar decorate cu reclame destul
extenuare totală, pentru a fi aşteptaţi cu şampanie rece la ceva bani, patronii făceau reclame echipelor şi jucătorilor de naive, fără nicio veleitate artistică. Imaginile se
linia de sosire. Să nu uităm „curling“­ul canadian, în care individuali cu ajutorul unor mici cartele de carton ieftin pe caracterizau printr­o tratare extrem de simplistă, de­a
o piatră alunecă pe un câmp de gheaţă direcţionată printr­o care le tipăreau pozele şi pe care le introduceau în pachetele dreptul copilăroasă, a subiectului propus, într­un cuvânt
măturare intensă şi rapidă care lustruieşte perfect gheaţa, de ţigări. Mai târziu, puteai găsi aceleaşi cartele baseball „artă naivă“. În domeniul artei, termenul de artă naivă este
controlându­i astfel direcţia. Sport greu de înţeles la sud de folosit pentru a descrie artişti ce folosesc un stil nesofisticat,
paralela 49, de către iubitorii unor sporturi universale ca de o simplitate copilărească, adesea ignorând convenţiile
fotbalul sau baschetul. Şi totuşi, cu toată universalitatea pe artistice ca, de exemplu, regulile perspectivei. De multe
care au dobândit­o, niciunul dintre sporturi nu a fost elevat ori, dar nu întotdeauna, artişti categorizaţi ca naivi, nu
la o formă de artă cu excepţia baseball­ului – sport vechi au educaţie artistică, şi lucrează în afara lumii artistice.
american, în care nouă bărbaţi (şi niciodată femei), se află Convingerea mea este că Muzeul Metroplitan a realizat
pe un teren de joc, arătând ocupaţi şi pururea aşteptând să faptul că cele 600 de cartele expuse ar fi putut fi pictate
se petreacă ceva, uneori în zorii zilei, alteori la căderea de oameni de rând, aspirând să fie un Norman Rockwell,
nopţii. fără educaţie artistică. De fapt, calităţile ilustraţiilor
În 1922, Curtea Supremă a Statelor Unite a decretat lui Rockwell sunt evidente pe feţele jucătorilor. Toate
baseball­ul drept singurul sport profesionist care nu este o caracteristicile unei arte naive sunt prezente. „Fără a se lăsa
afacere şi nu este inclus la bursă, deşi generează milioane influenţate de tradiţii artistice, aceste cartele de baseball
de dolari şi angajează mii de oameni. Este o pasiune sunt fotografii ilustrând amintiri, dorinţe şi speranţe.“
naţională, un simbol american ce nu poate fi deranjat din Această expoziţie de artă americană naivă le­a conferit o
locul pe care îl ocupă, ca atare nu poate fi făcut obiectul semnificaţie istorică. Ilustrează evoluţia unui mit american
vulgarităţii pieţei libere. Nume legendare din începuturile într­o realitate concretă, visul american potrivit căruia
baseball­ului, ca Ty Cobb, „Wild Bill“ Donovan, Honus orice este posibil. Doar faptul că una dintre aceste cartele
Wagner se regăsesc în Muzeul Metropolitan din New de baseball, reprezentându­l pe Honus Wagner T206, este
York, laolaltă cu Picasso, Cezanne, Matisse şi Renoir. evaluată la mai mult de 2,5 milioane dolari, plasând­o în
Imaginile lor imprimate pe cartelele baseball, aproximativ categoria operelor lui Picasso, face ca expoziţia să merite
a fi vizitată. New York, sept. 2013

Traducere de Alexandra CARIDES

Ingeborg BACHMANN

La oficiul telegrafic Berlin

Poem postum

I ngeborg Bachmann s­a născut la 25 iunie Sunt bucuroasă că ieri a fost mai rău am văzut →
1926 la Klagenfurt/Austria. Poetă, prozatoare, decât e azi. De fapt pe poartă, tot mai stă o gânganie neagră în crăpătura din zid,
eseistă. În 1952 citeşte pentru prima dată în scris, intrarea interzisă şi nu vine se preface a fi moartă. Face pe moarta.
cadrul Grupului 47. Primul ei volum de poezie, Die nimeni, Iar eu învăţ de la ea,
gestundete Zeit (Timp amânat), ce apare în 1953, o face plouă cumplit, e din nou fac pe moarta,
cunoscută peste noapte în cele mai largi cercuri de cititori. iarnă, ca ieri, aşadar ca în urmă fără copil, fără iubit,
Premii: Bremer Literaturpreis, Hörspielpreis (premiul cu un an. A fost chiar rău, nimeni prin vecini. fără radio, fără telefon
pentru piese radiofonice), Georg­Büchner­Preis, Großer Doar tot nu vine nimeni. în această crevasă, rătăcită
Österreichischer Staatspreis (marele premiu al statului pe această planetă, în
austriac), Anton­Wildgans­Preis. După scurte perioade Ieri, m­am sufocat acest Berlin,
petrecute la München, Berlin şi Zürich, trăieşte la Roma n­am mai putut striga, fixată de nicio privire, anume
mulţi ani, unde moare în 1973. Poemele postume nu au azi am strigat bineînţeles, de un calcan,
fost gândite de Ingeborg Bachmann spre a fi publicate, dar azi e totuşi mai bine, într­o clipă de spaimă
dar nici nu au fost distruse de poetă. Nu ştim dacă le­ar deasupra mea ei joacă popice, mă simt fixată
fi publicat vreodată sau le­ar fi destinat o altă formă. La dedesubt tâmplăresc şi fierăstruiesc de nebunie, ştiu
mai bine de treizeci de ani de la moarte, aceste fascinante aceşti inofensivi cârpaci. că mă fixez cu privirea însămi, pe mine.
poeme, schiţe/concept, unele neterminate, văd lumina Un calcan, celălalt
tiparului şi îi întregesc firesc, dar şi surprinzător opera. În clipa de spaimă fără obraz.

Poezie Scrisul Românesc Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013 17

Carmen FIRAN

Sfârşitul în Varanasi

I Pe cea mai veche bucată de pământ VI
Nu există dispariţii, nici despărţiri Râvnită şi respingătoare Ne vom întoarce aici nevăzuţi
doar rătăciri ale minţii Leproşi, cerşetori, vânzători de noroc, asceţi cu chipul Pe aripa unei gâze
tot ce rămâne după ce nu mai rămâne nimic vopsit, Sau în piele de şarpe
e sufletul pulverizat în aer şi ziduri Balegă de vacă, iluzii de praf, palate părăsite de nisip Ne vom desfăşura cearşafurile tăcuţi
nefiinţa la fel de iluzorie ca şi trupul Maimuţe ridate agăţându­se de ruine sar din nimic în Şi din încheieturi ne vor ţâşni lotuşi
Cu gât subţire
II nimic Mişcându­ne lumea de sus
Acolo unde cele începute nu vor fi nicicând terminate Cât să ajungem cu tălpile în apus
Unde soarele iese din Gange pe scut Biciclete, ricşe, pânze înfăşurate mimând corpuri gata Nici cer nici pământ
Unde pământul se învârteşte pe loc cremate Nici om nici pasăre
Sub cocoaşa secată a vacii de foc Trec prin ochiul mitralierei ruginite sprijinită de Doar viaţă mărunţită pe o tavă
Acolo idolii se odihnesc la soare tihnit singurul gardian Din care zei cinici
Împart eternitatea în cupe mici de culoarea şofranului În poarta oraşului jinduit Gustă şi scuipă pe rând.
Încurcă trupuri şi schimbă sufletele între ele Talăngi şi clopote, claxoane, hohotul Shivei hrănit
Ziua se joacă de­a moartea cu răbdare ironică
Doar să o ia de la capăt spre asfinţit. De la răsărit la apus cu uleiuri şi petale carnale VII
Lustragii de sandale şi tălpi jupuite, câini hămesiţi Nu mai ştiu ce e ruşinea
III Bărbaţi urinând de mii de ani pe marginea aceluiaşi nici umilinţa de a avea nu doar gânduri
Promisiunea morţii amânată ci şi trupul acesta spre care degetul zeului
Epave agonizând drum arată profesional punctele vulnerabile
Pe treptele Iadului cine ar crede că poemele se scriu cu aceeaşi mână
Cu faţă de sfânt înfometat Burduşit cu vieţi fără număr reîntrupate care aşază pe giulgiu flori galbene, boabe de orez
Cuceritorii au fugit învinşi bucăţi de cuvinte rămase netrăite
Mocneşte focul pe rug Nu e umilinţă mai mare decât fericirea condamnaţilor Distrugătorul e mare amator de culori şi vopsele
Aprins de bărbaţi fără vârstă Aşezându­şi tăcuţi suferinţa la rând stă cu picioarele încrucişate şi se joacă
Distrugătorul suflă cenuşa unei fete În aşteptarea focului doar pentru a lua­o de la început peste capetele plecate cu o baghetă de os
Pe o aripă de albină
prinde sufletul morţilor din zbor
De sus, doar rânjetul corbilor le suge moleculele şi ţi le suflă în încheieturi
Iluzia morţii din urmă ca pe nişte forme rotunde de ceaţă
în căutare de vehicule spre a le purta
IV etern transparenţa
Trupuri descărnate intrând şi ieşind din mama Gange
Raiul şi curăţătoria aleşilor Putrefacţia purităţii şi puritatea putrefacţiei VIII
Pe Himalaia urlă zăpada cu palmele împreunate Trecerea noastră pe aici
→ Rufele se bat de pietre şi se întind la soare nu e decât o repetiţie
V pentru Marea Călătorie
Cât din noi a fost dat întâmplării în care amândoi vom zbura pe spate
Şi cât erorii ţintite cu ochii măriţi de cât a fost
Care respiraţie îşi poate alege trupul să învăţăm prea târziu
Când tot ce se vede printr­o gaură în cer şi mâinile împreunate
Sunt trepte albe egale ca şi cum ne­am fi trăit viaţa
Coastele zeului trăgându­şi resemnarea prin deşert în altă parte
Pelerini sorbind din copita sfântă şi am fi venit aici
Apa unui imperiu străin doar să împrăştiem cenuşa.

de un incendiu în stingere intră dintr­odată nobilă casă, să­i arăt o scăpare
un incendiu de nestins. pe gât, nu am putut urla. sau să o strivesc pe loc cu piciorul.
Sunt bucuroasă, că pot azi striga,
Că ieri a fost mai rău, decât e dar oricum azi e mai bine, tăcerea, Învăţ de la ea, fac pe moarta,
azi, una uşoară. căzută în această crevasă Berlin,
din nou niciun fel de legătură, legăturile­s Deasupra mea ei joacă popice, bat clapele rătăcită pe această planetă,
aici, dar nu se face legătura, din nou hamerclavirului. de ce ochi fixată
şi iarna, şi vara, ca ieri, Sub mine tâmplăresc şi fierăstruiesc între două calcane, de cine
a fost cârpacii noştri. ce din nou nu poate cu mine vorbi, în
rău, nimeni prin vecinătate, nimic secunda de spaimă,
de mâncare, În crăpătura calcanului
doar tot nu vine (n­a venit) nimeni am văzut în secunda de spaimă Să mă calce în picioare, în fine, cu totul
pastele vechi, toate răsfierte. o gânganie neagră, e tot ce îşi doreşte, în nebunia mea, eu însămi
Oţetul cu apă­ndoit, e şi acesta băut. se preface a fi moartă. sunt, cel care ne fixează pe amândoi.
E poruncită tăcerea! şi luaţi­l! În mână port un roman, o carte îndeajuns de
Aş vrea să vorbesc cu ea grea, ca să omor gângania.
Ieri, întreaga rafală de ploaie îmi să îi arăt o scăpare din această
Prezentare şi traducere de Ana MUREŞANU

18 Nr. 9 (121) ♦ septembrie 2013 Scrisul Românesc Proză

Adrian SÂNGEORZAN

Fumatul în Marile Canioane

Ajuns din nou pe buza de vorbea însă atât de aproape şi atât de tare vorbesc şi eu engleză. Ţin minte că în mare româneşte, traduce intens scriitori români
sud al Marelui Canion am încât am simţit că ceva e în neregulă. M­am i­am spus, cât de calm am putut, că şi eu în timp ce amândoi continuă să fumeze şi
reavut aceeaşi senzaţie ca apropiat cu grijă şi când am ajuns lângă ei plătesc taxe în America de peste 20 de ani par fericiţi.
în urmă cu câţiva ani, când am fost luat l­am auzi ţipând în urechile soţiei mele „Să şi că nu trebuie să­şi facă griji pentru că
cu totul prin surprindere de peisaj. Anu­ stingi ţigara. Acum! Imediat“. Locul avea fumatul e aproape eradicat în „ţara noastră“ David Sedaris, un jurnalist american
me că ceva ciudat, magic, poate chiar su­ scrumiere speciale şi era clar desemnat în timp ce activismul cretin e în creştere. I faimos, a scris în „The New Yorker“ cel
pranatural, s­a întâmplat acolo. Era o sea­ fumatului. Sunt total împotriva acestui le­am spus toate astea şuierând printre dinţi mai fantastic articol despre fumat. Despre
ră plăcută de vară în care mii de turişti obicei, ca orice fost fumător înrăit scăpat şi abia atunci ne­a lăsat în pace. Am plecat cum s­a apucat de acest viciu într­o vreme
mişunau într­o tăcere suspectă pe marginea de meteahnă, convertit în stil american, dar de acolo cu un gust amar. Confuz, în orice când în America era la modă să fii văzut cu
lungă şi foarte periculoasă a canionului, în am ajuns la un fel de împăcare resemnată caz. o ţigară între degete, cum nu s­a mai dus
zona statului Arizona. Peisajul e aproape legată de această adicţie a soţiei mele. Sunt la lucru când fumatul a fost interzis, nici
halucinant. Te trezeşti brusc pe marginea obiceiuri mult mai supărătoare în viaţă. Pe drumul de întoarcere n­am vorbit la restaurante, nici în parcuri, şi cum în
unui defileu gigantic şi neregulat care ţi se Privind­o cum încerca să se apere de acel deloc, furios în continuare. Pe acei cele din urmă a plecat în Franţa să scape
deschide neaşteptat în faţă dându­ţi sen­ bărbat furios am fost invadat brusc de un americani nărozi care au venit în acel de teroarea antifumătorilor. Cred că nu ştia
zaţia că ai ajuns la un fel de sfârşit, din­ fel de duioşie, amestecată cu o furie foarte loc magic să predice în van, dar mai ales că adevăratul rai al fumătorilor rămâne
colo de care nu mai poţi face niciun pas crudă şi pe care nu o mai avusesem de când furios pe mine însumi, deşi nu ştiam nici Europa de Est.
fără a cădea într­un gol imens. Poate că în eram băiat. Atunci când trăind pe maidan eu prea clar de ce. Nu greşisem cu nimic.
alte vremuri, când omul alb mai credea că trebuia să mă apăr cu pumnii de vreun golan Îmi apărasem doar soţia, care, ca toţi Pe vremuri în Romania, fumam oriunde.
pământul e plat, ajuns aici ar fi spus că ăsta agresiv care mă ataca. Toată sacralitate şi fumătorii din America, se ascund pe unde Ţara nu era atât de înecată în comunism,
ar putea fi capătul lumii. Doar aerul rece şi frumuseţea acelui loc au fost spulberate pot încercând să­şi apere disperat teritoriul. cât în fumul înecăcios al ţigărilor proaste.
curenţii de aer pe care plutesc vulturi uriaşi dintr­o dată. M­am proptit în faţa acelui Probabil că într­un viitor apropiat vor fi Fumam până şi în spital între operaţii până
îţi amintesc că eşti de fapt undeva sus pe bărbat, unul din puţinii americani sadea complet izolaţi, trimişi în rezervaţii ca schimbau bolnava, cu mânuşile pline de
un platou înalt prin care râul Colorado şi de acolo şi i­am spus răspicat că dacă nu indienii Navajo pe lângă lăcaşurile cărora sânge ţinând ţigara cu o pensă. Clasele
afluenţii lui au săpat adânc în măruntaiele pleacă s­ar putea să aibă probleme... Omul tocmai trecusem în deşert. Aceştia acum se sociale se împărţeau pe atunci simplu în cu
pământului, în milioane de ani aceste in­ nu se aşteptase la aşa ceva şi a dat rapid autodistrug cu dulciuri şi carbohidraţii din filtru şi fără filtru. Cei fără filtru, Mărăşeşti,
credibile canioane. înapoi strigând din mers către noi „ăştia, mâncarea pe care ficatul lor n­o pot procesa Carpaţi, Naţionale, erau cei condamnaţi
Majoritatea turiştilor din aceste locuri străinii“ că într­o zi vom da foc Canioanelor dintr­o lipsă genetică de enzime. Singurii fără speranţă, muncitorii, ţăranii, săracii
sunt neamericani, ceea ce continuă să mă şi pădurilor lor. Mi se urcase sângele la cap, băştinaşi ai acestui imens continent, obezi, în general. Secera şi ciocanul de pe
surprindă. Mulţi europeni vestici, germani, de parcă aş fi devenit brusc un mare fel de diabetici, bolnavi, fără educaţie, pe cale de stemă. Prima ţigară pe care am tras­o pe
francezi, italieni şi ruşi. Neaşteptat de mulţi apărător al tutunului, fumatului şi a tuturor dispariţie. la 9 ani era o mărăşească. Am ameţit atât
chinezi, pe care am învăţat să­i deosebesc chiştoacelor stinse prea devreme. Omul mi­a de tare că a trebuit să mă ţin de un gard.
de japonezi sau coreeni nu atât după limbă, simţit furia şi a luat­o spre parcare. Soţia lui În seara aceea am avut, cred, şi o criză Cei care ridicau puţin capul, lucrau în
cât după cum se îmbracă, gesticulează şi însă, căci avea şi el o soţie, o americancă vagă de identitate, de care n­am suferit birouri, ajungeau la filtrul local de hârtie
mai ales pentru faptul că doar japonezii de origine asiatică, a venit direct spre noi niciodată de când sunt în America. Acei al Snagovului sau Amiralului, care încă îţi
poartă măşti de protecţie pe faţă. Genul şi cu un aer didactic, metodic şi certător a oameni ne credeau poate nişte retrograzi îngălbeneau degetele. Apoi venea clasa BT­
celor din sălile de operaţii, pentru că ei par început să ne ţină o predică lungă pe care est europeni care venisem să le devastăm urile bulgăreşti sau Golden Deer­ul , pentru
să nu mai aibă încredere în niciun aer din nu o cerusem. „Noi plătim taxe în ţara ţara. Ne auziseră vorbind româneşte, deci cei cu diplome. Ultimele erau nişte ţigări
lume. asta, declama ea, iar unii ca voi vin aici, ne probabil că pentru ei eram „un fel de ruşi“ chinezeşti la care restul la bani putea fi dat
Ne plimbam cu toţii în tăcere ca pe poluează şi ne pun în pericol pădurile. V­aţi ori „something like that“. Mi­am aminti de în prezervative, tot chinezeşti, care aveau
acoperişul de sticlă al unei catedrale stranii gândit că majoritatea incendiilor încep de unul dintre prietenii mei care la un moment pe pachet desenat un fluture. Nişte ţigări
pe care ajunsesem din greşeală şi în care la o ţigară?“ Ne­am uitat în jur şi n­am prea dat s­a întors în Bucureşti cu soţia lui foarte ciudate şi tari. Când trăgeai adânc în
nu­ţi vine să te rogi niciunui Dumnezeu văzut nimic inflamabil, doar deşert, piatră americancă. Nu l­am luat niciodată în serios plămân te lua o ameţeală existenţială bizară
anume. Doar naturii şi întâmplării. Peste şi câţiva jnepeni contorsionaţi de vânturi. când ne spunea că s­a săturat de îngrădirile şi parcă simţeai un roi de fluturi sau lăcuste
tot semne care ne avertizează că locul e Soţia mea tăcea cu un aer de vinovăţie pe sistemului sufocat de politically correctness cotrobăindu­ţi prin piept. Prezervativelor
foarte periculos şi că fiecare pas îl vom face faţă. Furia creştea în mine, dar cu o femeie şi mai ales pentru că vrea să fie liber să chinezeşti au fost apoi interzise, nu şi
pe propria răspundere. Ca şi cum ne­am mică şi acră ca aceea, care ne certa aspru, fumeze când şi unde doreşte. Oameni cu ţigările acelea, dar natalitatea României nu
fi aşteptat ca în caz că ne scapă piciorul nu ştiam cum să reacţionez. S­a ţinut posibilităţi serioase financiare. El expert şi­a mai revenit niciodată. Apoi venea clasa
dincolo de prăpăstiile largi şi foarte bruşte, după noi ca scaiul turuind ca la şedinţă, financiar, ea scriitoare americancă, au făcut Kent, clasa de sus. Cu un pachet de Kent
cineva ar putea să ne prindă în cădere. până m­am întors la ea şi i­am dovedit că acest pas liberi şi nesiliţi de nimeni şi de deschis în buzunarul de la piept calea îţi
Apăruseră semne noi care ne cereau să nu nicio împrejurare. Trăiesc amândoi de 5 ani era deschisă oriunde. Am trecut prin toate
aruncăm monede în golul de sub noi pentru în Bucureşti unde soţia lui a învăţat bine etapele. Mai mult de jumătate din studenţii
că vulturii nu ne înţeleg gestul şi pot muri la medicină de atunci fumam. Am asistat
înghiţindu­le din greşeală luându­le drept cu toţii la câteva autopsii făcute pe foşti
mâncare. Nu era niciun semn de interdicţie fumători. După ce autopsierul îi despica
împotriva fumatului, dar nu fuma nimeni. defunctului pieptul, îi scotea plămânii pe
În America fumatul a devenit de mult in­ care îi storcea în faţa noastră ca pe nişte
terzis în parcurile şi locurile publice. Am bureţi negri pentru a vedea gudronul care
asistat apoi la un apus maiestuos al soa­ i se scurgea printre degete ca dintr­un
relui dincolo de buza Nordic­vestică a zăcământ proaspăt de şistum bituminos.
Canionului, care arunca umbre incredibile Nici măcar unul din noi nu s­a lăsat de
în mişcare în golul de sub noi. fumat după astfel de demonstraţii. Dar
Eu am mai rămas să prind cu aparatul ce poate face un fumător înrăit să se lase
foto ultimele pâlpâiri ale soarelui în timp înainte de­a fi prea târziu? Dacă aş şti, n­ar
ce soţia şi restul grupului au plecat spre mai trebui să lucrez 50 de ore pe săptămână
parcarea unde aveam maşina. Când m­am şi a­şi putea călători prin lume vindecând
întors am asistat la o scenă pe care la început milioane. Eu m­am lăsat brusc de fumat la
n­am ştiut cum s­o interpretez. Soţia mea 35 de ani după ce fumasem din greu între
fuma într­un loc în care fumatul era permis unu şi două pachete pe zi, de la 15 ani. În
în timp ce un bărbat înalt îi vorbea tare de ziua aceea fusesem la Miliţie să­mi depun
foarte aproape. Umblând de atâţia ani prin dosarul de emigrare în America şi mi­am
lume m­a obişnuit s­o găsesc la o ţigară spus că va trebui să fac sacrificiul ăsta, altfel
vorbind cu alţi fumători. Acel bărbat îi nu­mi va reuşi nimic. Astăzi se emigrează
mai puţin complicat în America.