Binder1hj

Proză Scrisul Românesc Nr. 8 (84) ♦ august 2010 19
Eseu
costumul complicat. Semăna cu chimonoul unei japone- dezamăgit enorm spunându-i că venisem doar s-o văd pe
care îl uitase undeva pe drum. Ca şi mine era singură în ze. Mai mult i-a luat să scape de fardul gros de pe faţă, Kumari. Care din ele? În Kathmandu fiecare templu mare
America şi asta părea să ne convină la amândoi. Încercam un fel de mască care o făcea de nerecunoscut. Pe frunte are o Kumari. I-am arătat poza templului înrămat, singurul
să nu ratez nicio noapte în care puteam fi împreună. avea desenat un triunghi roşu. Lăsase uşa băii deschisă, lucru rămas de la Uma. O primisem prin poştă câteva zile
iar eu o priveam fascinat încă nesigur că e ea, Uma, cea după dispariţia ei. Aha, Royal Kumari, pentru asta trebuie
Odată, când eram de gardă, l-am rugat pe un coleg să care dimineaţa ia senină tensiunea şi sângele bolnavilor. aprobare specială.
mă înlocuiască pentru o oră şi am alergat la ea aproape Parcă era un fluture nou care ieşea din găoacea viermelui
disperat cu o senzaţie de urgenţă în mine, luând astfel o de mătase. În voce avusese un ton nou pe care nu-l cunoş- L-am invitat la masă unde l-am descusut tot timpul
amendă grasă şi trei puncte în carnetul de conducere pentru team şi vorbea brusc cu accent, un accent greu de identi- despre Kumari. Mi-era clar că nu mai avusese aşa un turist
că trecusem pe roşu fără să-mi pese. Am trăit împreună 6 ficat. Parcă fusese plecată câţiva ani. Am vrut s-o mângâi, încât devenise aproape cinic. Da, domnule, sunt nişte sfinte
luni dense, timp în care ajunsesem spaima semafoarelor dar nu m-a lăsat. Când a ieşit de sub duş semăna cu cea pe temporare, alese cu mare grijă de către bătrânii călugări.
din Queens şi în care am priceput că timpul însuşi nu se care-o ştiam şi a venit lângă mine. Mi-a trebuit ceva timp Un fel de Dalai Lama infantile, dacă vreţi. Ele reprezintă
scurge la fel prin toate albiile în care ne scăldăm. În afara s-o fac să se relaxeze pentru că avea toţi muşchii încordaţi curăţenia sufletului şi-a trupului. A fugit vreodată vreuna,
unui coleg, un doctor român mai în vârstă care m-a ajutat şi frisoane ca un om care fusese ţinut în frig. Până la urmă l-am întrerupt brusc? Hm, cu mulţi ani în urmă a fost un
să intru în spital, n-a observat nimeni că aş avea o iubită ne-am iubit chinuit cu spasme şi gemete care nu cred că scandal în care era amestecat şi regele. În Nepal regele nu
în spital. Într-o zi m-a luat de-o parte şi mi-a spus că m-a ieşeau toate din corpurile noastre. Trupul ei părea dintr-o e prea iubit; prea multe scandaluri şi crime, aşa că sper să
văzut de câteva ori venind cu ea în maşină dimineaţa. dată altul. Până şi mirosul i se schimbase. În noaptea aceea scăpăm de el la noile alegeri. Fata a dispărut fără urmă.
pielea ei a luminat ca un lampadar cu becul pe terminate.
– Ai grijă cu filipinezele astea! Iţi va spune în curând Înainte de-a adormi mi-a spus că-şi luase câteva zile libere La întoarcere m-a condus spre hotel şi mi-a arătat pa-
că-i gravidă şi nu cred că ai nevoie de un scandal chiar şi că în curând va trebui să se întoarcă acasă unde are nişte latul regal. N-am văzut un palat mai sumbru. Înconjurat de
înainte de a-ţi termina rezidenţa. lucruri de lămurit. Când a spus „acasă“ nu m-am gândit ziduri înalte de pe care din loc în loc se vedeau lucind ţevi
mai departe pentru noţiunea de acasă, ştiam că e pentru de mitralieră. În curte copacii n-aveau frunze ci un ames-
– E din Nepal. amândoi una suspendată în aerul care plutea uniform peste tec de corbi şi egrete albe care făceau o gălăgie ciudată. A
– Totuna. Ziua următoare am întrebat-o dacă îşi doreş- lume. Dimineaţa m-am strecurat afară pe vârfuri încercând doua zi, în lumina soarelui, totul părea frumos. Munţii din
te copii şi mi-a spus simplu că nu-şi doreşte nici măcar o să n-o scol. Aveam un gust ciudat în mine, de lemn ars jur cu zăpadă în vârfuri, străzile mai curate ca în India şi
familie. În noaptea aceea mi-a întors spatele şi nu ne-am şi de incendiu proaspăt stins şi am închis încet uşa după templul Kth... în care intrând am simţit că păşesc într-o altă
iubit. Eu am privit-o îndelung dormind goală în poziţie de mine, ca un vinovat care nu ştie de ce se căieşte. Parcă mă lume. Am recunoscut amestecul de lemn filigranat al feres-
fetus. A doua zi era duminică, nu lucram niciunul şi eu trezisem dintr-o dată într-un loc foarte îndepărtat şi necu- trelor şi grinzilor care se continua imperceptibil pe piatră.
am dormit lung până pe la zece. Când m-am trezit eram noscut. După noaptea aceea, Uma a dispărut fără urmă. De Lemnul era înnegrit şi cu toate că nu fusese niciun incendiu
singur. Am aşteptat-o aproape două ore cuprins de-o ne- atunci n-am mai văzut-o şi nu am mai primit nicio veste mirosea a ars ca în acea ultimă dimineaţă din New York cu
linişte ciudată care creştea în mine ca o avalanşă dată cu de la ea. Uma. Am trecut printr-un coridor unde nu mai era urmă de
încetinitorul. Am văzut în munţii sălbateci din ţara mea turişti. Doi călugări raşi în cap, purtând mantale portocali au
câteva avalanşe de zăpadă, care pentru mine au devenit După patru ani am plecat spre Nepal. Între timp rein- trecut tăcuţi pe lângă noi sau prin noi, părea să le fie totuna.
simbolul acelor pericole neaşteptate ce ne pot pândi chiar trasem în vechea mea carcasă de furnică albă, semănând Veneau dintr-o curte interioară decorată cu elefanţi de piatră
dinăuntrul frumuseţii şi a liniştii. Totdeauna încep cu un tot mai mult cu o termită americană, gata să-şi roadă până de unde se auzeau voci mormăite de bărbaţi care se roagă.
zgomot ciudat, suprareal care creşte şi care nu ştii de unde şi grinzile propriei case. În niciun caz nu aş fi acceptat Ghidul mi-a făcut semn să-l urmez în tăcere. Ce-o să vezi
vine. Când îţi dai seama despre ce e vorba e bine să nu fii ideea că o aşteptasem patru ani, sau că mă duc acolo s-o nu e pentru turişti. Curtea interioară în care-am ajuns îmi
pe-aproape. De când sunt în America n-am avut nicioda- caut. Pentru început am luat un zbor spre India unde mă era deja cunoscută din poza care-o purtam. Câţiva localnici
tă senzaţia unei „avalanşe“ iminente, deşi mi-a fost frică aştepta unul din colegii mei indieni care făcuse rezidenţa şedeau în genunchi şi se rugau. În spate erau trei japonezi şi
aproape tot timpul. Aici lucrurile care te sperie au zgomote cu mine. După New Delhi şi Jaipur am ajuns la Varanasi, doi americani cărora ghidul le spunea în şoaptă că trebuie
şi forme uşor de identificat. Uneori nopţile încă visez ava- oraşul sfânt de pe malul Gangelui. Acolo am simţit cu ade- să-şi ascundă aparatele de fotografiat şi să privească în liniş-
lanşe. Când Uma s-a reîntors tocmai îmi aduceam aminte vărat că aş putea să dispar fără urmă în mulţimea care se te. Păreau cei mai frustraţi oameni.
de mormanele de zăpadă mişcătoare care erau să mă în- scurgea continuu spre râu. Seara, pe malul Gangelui, se
ghită cu ani în urmă undeva în Carpaţi unde schiam până ardeau lumânări care apoi pluteau pe apă, iar dimineaţa În curând va apărea la fereastra din mijloc, mi-a spus
târziu, în mai. N-am recunoscut-o. Era îmbrăcată într-un ardeau morţii a căror cenuşă încă sfârâia când era măturată omul meu. Era trecut de prânz şi un vânt uşor venit din
costum viu colorat, iar faţa îi era fardată atât de puternic în fluviu. Cine murea acolo se ducea direct în cer şi nu se munţi mişca frunzele copacilor şi limbile miilor de clo-
încât părea o păpuşă vie. Una de care copiii s-ar fi speriat. mai reîncarna aşa că stăteau la coadă cu miile. poţei care păreau să atârne direct din cer. Mirosea tot mai
Am rămas mut. puternic a lemn ars. A apărut costumată exact aşa cum o
– Din când în când mă duc la templul nostru, a spus În America mă apropiasem de budism, cu paşii mei văzusem înainte de-a dispărea. S-a uitat la mine cu o privi-
simplu. Ăsta e un costum de Kumari. Nu cred că ţi-am mici de furnică. Văzut la faţa locului am dat un pas mare re rece ca gheaţa şi am început involuntar să am frisoane.
spus că pe vremuri am fost o Kumari. Nu mă întreba nimic înapoi. De pe aeroportul din Varanasi, care mi-a amintit
pentru că e prea complicat. de gările vechi din România, am sărit în primul avion – Uma, iubit-o, ce-i cu tine? Uma, Uma, furnica mea
– Un fel de călugăriţă? spre Kathmandu, lăsându-l pe colegul meu singur şi ne- iubită. Ghidul m-a tras ferm de mâneca hainei făcându-mi
– Nu. Ceva mai mult. În Nepal o Kumari e găsită aşa dumerit. La hotel am angajat un ghid priceput, gata să mă semn să tac. Vă rog, domnule, nu puteţi vorbi.
cum sunt găsite apele subterane. Nimeni nu te întreabă ducă până sus spre zăpezile veşnice ale Himalaiei. L-am
dacă vrei să ieşi la suprafaţă. Te caută şi te găsesc. Te scot – E ea, o cunosc, e Uma...
de copil din casă, te pun într-un templu şi te schimbă când – Liniştiţi-vă, domnule. Nu e Uma, aici toate arată la
sângerezi prima dată. Familia e mândră şi fericită, toţi ţi fel.
se închină, până şi regele, pentru că am fost 9 ani Royal
Kumari. Apoi nu mai eşti bună de nimic. Devii un fel de C. Brâncuşi Virgil IERUNCA
sfântă stigmatizată cu care nimeni nu ştie ce să facă.
– Şi tu ce-ai făcut? Drumul care duce – în forme şi timp – de la capitolul sculpturi suprarealiste. […]
– Eu am sângerat mai repede decât trebuia. Eminescu la Brâncuşi este un drum de soartă Ce e modern, mare, nepieritor în arta lui Brâncuşi?
A intrat în baie unde i-a luat ceva timp să-şi dea jos şi răsplată. Cu Eminescu am scăpat prilejul adeziunii la
universal, pentru că poetul, oricare şi oriunde ar fi el, nu- Exact ceea ce face ca această artă să nu fie o modalitate
Lucian Irimescu – Spirala meşte, făptuieşte şi este prin cuvânt. Şi cuvântul, atunci de a vedea lumea, ci o vrere de a o crea. Brâncuşi nu e un
când n-are fericirea să fie cântat (descântat) într-una din vizionar, ci un întemeietor de forme. El nu-şi traduce în
limbile oficiale ale pământului, rămâne plăpând şi particu- bronz vise, pasiuni, amintiri, ci smulge materiei dreptul ei
lar în cercul strâmt al neamului pe care-l slujeşte. Aşa se la absenţa de materie, creând ca dintru începuturi , începu-
face că dacă pe româneşte Eminescu atinge înălţimi pro- tul. Opera lui nu e operă de irealitate, ci de nouă rânduială
prii unui Hölderlin, tradus într-o limbă străină îşi pierde a realului. Pentru că şi Pasărea Măiastră şi Coloana fără
tăriile, sensul. Vinovăţia e a cuvântului şi tainelor închise sfârşit sunt tot atât de reale ca discursurile de piatră ale
în el. La început a fost nu numai cuvântul ci şi blestemul lui Rodin, de pildă. Numai că în timp ce ceilalţi rămân în
însingurării lui. Poezia e până la urmă o seamă de cuvinte drama şi uneori epigrama subiectului, Brâncuşi primeşte
– una singură – unde nimic şi nimeni nu poate converti cu intuiţie şi înţelepciune, uvertura nouă, anunţătoare, a
cuvântul la altceva decât ceea ce e. Altfel se întâmplă însă obiectului. Precum altă dată Mallarmé cedase iniţiativei
cu artele plastice şi altul e destinul geniului românesc prin cuvintelor, Brâncuşi cedează, ocroteşte – atunci când nu
Brâncuşi. Când stai de vorbă cu pietrele, când citeşti des- stăpâneşte – obiectul. Itinerariile iniţiativei obiectului se
tin în pietre ca Pârvan, limitezi geniul la dimensiunea ro- confundă cu însuşi prestigiul artei moderne. Brâncuşi e
mânească. Atunci însă când mâinile lui Brâncuşi frământă un iniţiat întru eliberarea obiectului şi opera lui e prin ex-
pietre, vrăjesc metale sau zvântă lemne, ele se întâlnesc celenţă operă de răzvrătire esenţială. Refuzând să adere
– peste timp – cu mâinile lui Michelangelo, dincolo de la monotonia lumii, el pune – ca făcător de obiecte, ca un
ironiile lui Brâncuşi pe seama titanului. Artele plastice nou creator într-o nouă zodie a Facerii – o distanţă între el
servesc în mod evident voinţa de libertate a formelor şi şi lume, distanţă care nu e altceva decât absenţă de lume.
inaugurează mai precis puterile rupturii de timp şi istorie Dar din această absenţă de lume, de pe acest tărâm al în-
pe care arta modernă le postulează şi împlineşte. Nu e în- depărtării, arta lui vorbeşte oamenilor despre ei, despre
tâmplător că André Malraux zideşte pentru înţelegerea şi semne şi lucruri. Şi graiul acesta e universal şi românesc
destinul artei Muzeul Imaginar. […] în egală măsură. […]
Pe Brâncuşi îl găseşti dintru începuturi la Muzeul
Imaginar. Nicio istorie a artei moderne în general şi a Intrată în Muzeul Imaginar prin demnitatea singurătă-
sculpturii în special nu se deschide fără el, învăţătorul, ţii şi izolării ei, arta lui Brâncuşi, ca şi aceea a creatorilor
singuraticul. Deşi Brâncuşi n-are nimic comun cu supra- adevăraţi, cunoaşte şi re-cunoaşte propria ei transcenden-
realismul, André Breton începe cu el atunci când ajunge la ţă. Ea nu poate să rămână suspendată în golurile sublime
care i-au pregătit creşterea.

Fragment din vol. Româneşte, Humanitas, 1991

20 Nr. 8 (84) ♦ august 2010 Scrisul Românesc Eseu
Cronică literară

Reflecţii şi Şerban Cultura Digitală – între agonie şi extaz (VI)
Reflexii CENTEA
Amurgul elitelor

De la utopie la distopie şi resurse, cu putere de influenţă în mersul ideilor şi al cu existenţă scurtă dar uşor multiplicabile, creatoare al
artelor, elita culturală a ştiut să păstreze apropiere între unui produs cultural de calitate irelevanta ce are ca virtuţi
C ând Richard Wagner prelua din mitologia nordu- sintagmele aristos şi kratos. esenţiale noutatea şi ineditul. Ne îndrepăm oare spre o
lui istoria lui Siegfried şi a Brunhildei şi crea, prin nouă distopie?
Götterdämmerung, o capodoperă a muzicii şi a scenei, el Etimologic însă, elita (eligere) semnifica alegere,
se făcea ecoul vremurilor sale. Căci acest Amurg al Zeilor deci acceptare a rolului ei dominant. La origini – ca în Un termen propus de revista „Wired“ în urmă cu
– sugerând, în accepţiune mitologică, sfârşitul unei lumi Republica lui Platon – elita era înzestrată cu un nivel moral 20 de ani a fost impus atenţiei de Alexander Bard şi Ian
marcate de cultul geniului şi de excepţionalism – se dorea suficient de înalt pentru a-i acorda imunitate în faţa opiniei Soderqvist în cartea lor Netocraţia − Noua elită a puterii
oglinda unei perioade tumultoase, în timpul căreia forme comunitare. Dar percepţia complexă a vulgului alegător – şi viaţa după capitalism, care prezintă geneza unei noi elite
definitorii de civilizaţie tradiţională, de organizare socială amestec de invidie şi ascultare – a dus la o transformare – cea digitala. Ea se deosebeşte fundamental de elitele tra-
şi de cultură erau supuse unei dezintegrări rapide. de fond: turnul de fildeş, văzut ca obstacol al deschiderii diţionale, neposedând niciunul din atributele trecute: nici
Nu puţini au fost aceia care au văzut mijlocul secolului sociale şi ca izvor al totalitarismului, a fost dărâmat. Cu pe cel de nobleţe, nici pe cel de merit. Valenţa sa esenţială
19 ca un sfârşit al lumii. Odată cu manifestul Hernani, pe- un caracter nobil în lentă disoluţie, elita a fost tot mai mult este capacitatea de a se conecta la un sistem de informaţie
rucile fuseseră aruncate, trecutul fusese incriminat, clerul condiţionată de alegerea sa prin merit. dirijat şi ierarhizat.
fusese secularizat iar revoluţiile stăpâneau atât strada cât şi
lumea ideilor. Europa era bântuită de fantome, nu doar de Un nou amurg, o nouă distopie. Dovedită însă relati- Spre deosebire de utopia care proclama Internetul ca
cea a lui Marx, ci şi de spectrul sumbru al unui nou festival vă, odată ce meritologia a născut o altă aristocraţie: cea sistem descentralizat şi necontrolabil, Bard şi Soderqvist
de tăiat capete, cum fusese Revoluţia Franceză. În acest a spiritului pur, a inteligenţei sclipitoare, a performanţei afirmau că societatea transparentă şi non-ierarhizată visată
context de clivaje sociale şi revoluţii culturale, mitologia intelectuale şi a rafinamentului artistic. Instrucţia a devenit de pionieri este un mit. Cu viteză de adaptare halucinantă,
Norse fusese metafora ideală: ea vedea Amurgul Zeilor ca indispensabilă, iar conceptul exclusivismului educaţional Internetul se îndreaptă neîndoielnic către structurare, du-
o luptă pierdută de elite, titani şi eroi în faţa unor mase de în turn de fildeş a revenit, având ca obiectiv producerea când la o societate a viitorului ierarhizată.
rang inferior, devenite peste noapte atotputernice. Lumea de lideri.
mergea către autodistrugere pentru că îşi ucisese elitele, Noile clase nu vor depinde de genetică, avere şi per-
iar utopia, element definitoriu al deceniilor precedente, se Astfel, aristocraţia era înlocuită de meritocraţie şi sân- formanţă, ci de capacitatea de a se conecta la informaţie.
regăsea acum vecină cu distopia care urma să armonizeze gele albastru era schimbat cu diploma. Această realitate se Pur şi simplu, produsele şi serviciile care astăzi măsoară
muzica wagneriană cu umbrele schizoide ale lui Kafka, regăseşte şi în prezent în confrerii universitare elitiste şi forţa economică vor fi înlocuite de reţelele de informaţii.
cu strigătul lui Munch şi cu himerele turmentate ale lui exclusiviste ca Ivy League (Statele Unite), Les Grandes Controlul informaţiei va depăşi în importanţa controlul
Goya. Écoles (Franţa) sau Russell Group (Anglia). Absolvenţii capitalului, iar un „loc în faţă“ la acest spectacol planetar
…A trecut de atunci, pare-se, o eternitate. Timpul şi-a acestor instituţii conduc virtualmente întreaga lume, toc- va garanta accesul la elitele viitorului. Celor cu locuri „în
îndeplinit conştiincios job-ul de măcinător implacabil al mai pentru că întrupează simbolul perfect al meritocraţiei: spate“ le este rezervat rolul de consumtariat, noul proleta-
bunelor-relelor, iar învingătorii s-au trezit mereu devoraţi au fost educaţi, printr-un antrenament intelectual superior riat al viitorului. Căci, dacă menirea latinului „proletarius“
de însăşi revoluţia culturală pe care o născuseră. Rând pe mediei, să dirijeze cu dezinvoltură evoluţia economică, era cea a procreării (proles), menirea noului proletar digi-
rând curente şi ideologii au venit şi s-au dus, istoria cul- socială şi culturală a epocii lor. tal va fi aceea de a consuma.
turii mistuindu-le cu o agresivitate tot mai delirantă, până
la balansul ciclic de vise utopice şi coşmaruri distopice al Autoimpunerea elitelor prin valoare şi merit a creat Götterdämmerung pare un cântec de lebădă compa-
ultimului secol. Iar Götterdämmerung – ca şi tumultoasa însă şi o noua utopie: cea a echivalenţei între virtute şi rat cu marşul funebru ce, aparent, se repetă prin culise…
epocă din care s-a zămislit, au rămas pildă a amurgului şcolile de genii. Meritologia îşi afirma dominaţia cu putere dacă n-am realiza că în fond, Bard şi Soderqvist sunt doar
unei aristocraţii dominante, pusă la eşafod împreună cu teocratică, fie că statuia era de aur sau de lut, iar reacţia creatorii unei noi distopii. Este şi adevărat, însă, că haosul
simbolul ei cel mai de preţ – elita culturală clasică. adversă nu a întârziat. Contraelitele au scos steagul luptei revoluţiei digitale actuale face posibil un astfel de portret
şi au replicat remarcabil (Cioran echivala discursul des- robot, mult mai structurat, al unei lumi viitoare. Cu mare
De la aristocraţie la meritocraţie pre elite cu cretinismul), în virtutea unui principiu care probabilitate, informaţia va deveni principiul ordonator al
reafirma că polarizarea extremă (bun-rău, ales-exclus) societăţii, păstrătoarea evantaiului de cunoştinţe umane
C onceptul de elită nu a fost însă niciodată distrus. este inadmisibilă. Mai recent, într-un articol din „Dilema“ şi vectorul evoluţiei, ajungând, apud Mihai Drăgănescu,
Dată fiind agresivitatea revoluţiilor, supravieţuirea (Manifest împotriva cultului genialităţii) Robert Reisz să devină materie, obiect de schimb, valută, element de
sa pare surprinzătoare. Dar a fost o necesitate vitală, petre- face o redutabilă pledoarie împotriva exceselor elitiste în bursă.
cută prin transformări şi mutaţii  nesfârşite. Schimbându- educaţie. Dar sistemul meritocratic s-a dovedit, în final,
şi masca odată cu profilul epocii, elita – fie ea militară, singurul capabil să hrănească o pătură elitistă absolut ne- Dar „branşarea la informaţie“ nu va anihila nobleţea –
lingvistică, socială, culturală sau politică – a continuat să cesară, care se dovedeşte poroasă prin schimburile de con- sau meritele – care s-au dovedit definitorii pentru elite, nici
domine societatea, în primul rând printr-un concept de mo- ţinut cu restul societăţii dar care acordă „viză de intrare“ nu va compensa într-un fel lipsa de educaţie fundamenta-
del destinat să fie reprodus prin analogie sau imitaţie. doar celor care se învrednicesc să şi-o câştige singuri. lă. Astfel, netocraţia – ca şi conceptul vecin de „Digerati“
Dintre toate, elita culturală a păstrat o continuitate re- (propus de John Brockman ca deviere de la „literaţii digi-
marcabilă, prin permanentul uz al noţiunilor de distincţie De la meritocraţie la netocraţie tali“) rămâne să fie văzută doar ca pledoarie a necesităţii
şi eleganţă. Indiferent de clasa socială care a zămislit-o, ea adaptării la inevitabila realitate informaţională. Utopiile şi
şi-a arogat mereu atributul de preţ al nobleţei, constituind P olarizarea, în cultura modernă, a conceptelor de distopiile s-au acomodat – şi alimentat – reciproc, iar între
un grup dominant prin superioritate şi nu prin forţă. Ferită elitism şi contraelitism, potenţată de mediul digi- amurgul şi renaşterea elitelor n-a existat niciodată vreun
în general de îndoctrinări, cu acces privilegiat la educaţie tal uniformizator şi de tsunami-ul globalizării, au ajuns să sens unic. Dar, mereu, în procesul de mutaţie a elitelor,
afecteze profund relaţia dintre elită şi societate. problema apartenenţei la ele a fost o chestiune de preferin-
Ştefan VLĂDUŢESCU În primul rând, sensul evoluţiei s-a inversat, cultura ţă. La fel, ca într-o gară cu trenuri multiple, diverse şi schim-
digitală impunându-şi valorile de jos în sus. Apoi, spaţiul bătoare, problema asumării de către elita contemporană a
şi timpul au devenit noţiuni relative, născând elite globale unei adaptări digitale va rămâne o chestiune de... eligere.

Totul este să te urci în trenul cel bun.

Ion Caraion – poet al „negrului închis“

A urelian Zisu, unul dintre cei mai importanţi poeţi evoluţiei scriiturii poetice (ca tematică, atitudine lirică, modalitate
de pe linia întunecată a liricii din Oltenia actuală, de producere şi viziune poetică).
ne dovedeşte prin monografia de tip exhaustiv − Ion
Caraion. Sfârşitul continuu. Poezia (Craiova, Editura Aius, 2009) Dintru început este de reţinut ca lăudabilă încrâncenarea cu care
− că este şi un critic literar redutabil. Studiul, la origine teză de doc- lirica lui Caraion este radiografiată în chenarul amplu şi totodată
torat şi care reprezintă primul din proiectatele cinci volume, vizează amănunţit al incidenţei unei metodologii critice complexe. Setul
punerea într-o lumină contextualizantă opera-om şi omul-operă Ion de metode convocat funcţionează ca un sonar: transmite un impuls
Caraion: poetul. Ca derivate ale acestui obiectiv zetetic major sunt şi aşteaptă de la obiectul în atenţie un răspuns, o semnificaţie.
urmărite într-un cluster (ca asociaţie aditivă) şi alte ţinte: marca- Ansamblul de sensuri relevante devine apoi indicator al unei trăsă-
rea condiţiei prezente a monografiei, o încercare de restructurare a turi de specificitate a liricii în examinare. Aurelian Zisu stăpâneşte
acestui tip de investigaţie critică, delimitarea poeticii implicite (po- şi utilizează elemente ale metodelor textualiste, structuraliste, semi-
ietica) ca şi a poeticii explicite caraioniene, încadrarea liricii lui I. otice, hermeneutice, stilistice, poietico-poetice, psihanalitice ş.a.
Caraion în spectrul „modurilor poetice din secolul XX“, urmărirea
Întâia contribuţie semnificativă o constituie scoaterea monogra-

fiei din ariditatea ţeapănă şi didasticismul inerţial al formulei →

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 8 (84) ♦ august 2010 21

Geo CONSTANTINESCU

Juan Manuel de Prada: Al şaptelea văl

R omanul lui Juan de viaţă, ci din perspectiva celor care o tablou a lui Burne-Jones, „pictor de o
Manuel de Prada, El trăiesc, la înalta temperatură a umanului, senzualitate bolnăvicioasă (…) printre
séptimo velo (Al şap- atât în tranşeele aspiraţiilor spre liberta- prerafaeliţi“. În acel tablou era înfăţi-
telea văl, Editura Seix Barral S.A., Barcelona, Spania, te, cât şi în patul confortabil al trădării şată o „Salomé care-şi odihnea mâna
2008) urmăreşte traiectoria unor destine umane bulversate şi al josniciei colaborării cu duşmanul. pe pântecul nubil, fără să ajungă să-şi
de succesiunea de atrocităţi ale istoriei secolului trecut Senzaţia e a omenescului îngenuncheat, acopere pubisul dezvelit, şi cu cealaltă
(războiul civil spaniol şi cea de-a doua conflagraţie mondi- a suferinţelor inautenticităţii şi a fricii îşi ferea sânii, precum păsări adăpostite
ală). Perspectivele sunt alternate ingenios: cele exterioare, omniprezente când viaţa fiecăruia atârnă de frig: în contrast cu aceste mostre de
obiective, năvalnice şi implacabile care, însă, sunt excep- doar de un fir de păr. Aici graniţele dintre falsă pudoare, bărbia sa se înălţa, pro-
ţional puse în contrapunct cu cele subiective, individuale, bunele intenţii şi bunele credinţe şi ne- vocatoare, pe când pe gâtu-i se ghicea
dar atât de fragile, până la urmă, în nevoia lor, atât umană, voia de a supravieţui printre firele semă- un lubric gest de dispreţ, iar buzele sale
de supravieţuire. nătoare de moarte ale păpuşarilor absurzi incendiate de sânge, păreau să îngaime
Autorul deschide lumea ficţiunii prin nevoia unui per- ai istoriei se şterg, iar fapta croită spre o rugăciune sau o blasfemie“.
sonaj contemporan, Julio, de a se defini după momentul binele celorlalţi alunecă neobservată pe
tragic al morţii iubitei, într-un straniu accident de circula- toboganele perdiţiei. Acest tablou avea să-i sugereze mai
ţie, de care se simţea destul de culpabil. Personajul narator târziu lui Julio tocmai ceea ce-i ascun-
se întoarce în orăşelul natal, tocmai pentru a prinde ultime- În această a doua parte, Jules Tillon sese memoria tatălui său însuşi, în ca-
le clipe de viaţă ale mamei sale, suferindă, aflată pe patul devine protagonistul pozitiv al istoriei, litate de participant activ la încleştările
de moarte. Dar Julio ajunge prea târziu, fiinţa care i-a dat eroul neînfricat recunoscut al Rezistenţei. istoriei.
viaţă şi vreme de o jumătate de secol i-a fost confidentă dar Alternanţele de planuri narative nu fac
şi discret terapeut al complicatelor sale probleme sufleteşti decât să reconstituie temperatura vieţii Astfel se află că Jules, fiind subor-
(care se dovedeau, până la urmă, destul de banale) stingân- acelei epoci. Astfel, fiul rătăcitor regăsind aici personajul donat al unui personaj manipulator şi
du-se, trist, în lipsa celui căruia i-a dat viaţă. erou din amintirile celorlalţi, însă toţi îl evocă cu infirmi- dogmatic, membru al sindicatului la rândul lui afiliat parti-
Priveghiul constituie un prilej de rememorare pentru tatea neputinţei aducerilor aminte, mai ales ale evenimen- dului comunist, este pus să-l ucidă pe un refugiat al revolu-
personajul narator a vieţii ei afective în compania burghe- telor ultime. Jules este salvat de tânăra circăreasă Lucía ţiei ruse, tatăl unei frumoase fete, Olga Vasilievna, de care
zului comun, Antonio, cel considerat, până atunci, tatăl şi amândoi se îndrăgostesc lucrând la circul bunicului ei, era îndrăgostit. Tillon face gestul cu strângere de inimă,
său, şi care era, până la urmă, un om sacrificat cu propria-i Fidel, circ care, la rândul lui, era stipendiat de serviciile el cunoscându-l mai de demult pe acel om. Se întâmplă
voinţă în epopeea banală a satisfacerii nevoilor materiale secrete britanice, pentru a facilita evadarea evreilor şi a ca însăşi Olga, fiica celui ucis, să-l salveze pe Jules şi să
ale familiei, în condiţiile grele de imediat după al doilea opozanţilor ocupaţiei germane. trăiască împreună un episod de dragoste furtivă şi deznă-
război mondial. dăjduită, tocmai din pricina crimei comise de tânăr, care îi
Acesta îi dezvăluie, cu acest prilej, că nu este fiul lui Iubirea lor se desfăşoară în atmosfera proximităţii şi tortura conştiinţa. Când află, însă, că adevăratul delator nu
biologic, el căsătorindu-se cu Lucía când era deja gravidă imprevizibilităţii morţii, iar când bătrânul Fidel moare, cir- era cel ucis, ci însuşi superiorul său, Jules dezvăluie Olgăi
cu un om care o părăsise în condiţii misterioase. Astfel, cul se destramă şi cei doi se retrag într-un Madrid al foa- una din casele lor conspirative unde este prins autorul de-
problemele sufleteşti mai mult inventate ale personajului mei şi al corupţiei, încercând să supravieţuiască mai mult laţiunii, dar şi ceilalţi confraţi din rezistenţă şi ucişi.
încep să lase locul celor cu adevărat importante, căutarea cu iluziile şi inocenţa tinereţii. În aceste circumstanţe, Jules Tillon devine din erou,
adevăratei identităţi, prin regăsirea tatălui dispărut. Prin un simplu trădător. În faţa angajării sale pe piste false, a
metode detectiveşti, cu mijloace specifice acestui gen na- Se întâmplă ca Jules să fie recunoscut şi urmărit de un iubirii deznădăjduite, a conştiinţei grele şi a morţii omni-
rativ, Julio încearcă să reconstituie destinul omului care i-a supravieţuitor fascist rătăcit prin Spania ospitalieră, pe prezente, personajul devine autorul celei mai abominabile
fost cu adevărat tată. atunci, acestui gen de refugiaţi, iar acesta îl ucide, fiind ne- fapte de trădare. Acestea fuseseră, până la urmă, ascunse
Astfel, află că tatăl său biologic a fost un francez erou voit, mai apoi, să se ascundă. Atunci se produce separarea de memoria-i „salvatoare“.
al Rezistenţei în timpul celui de-al doilea război mondial, îndrăgostiţilor, Jules pribegind cu nădejdea să-şi recapete Iată cum apare viaţa pe parcursul a aproape 800 de
care, însă, îşi pierduse memoria când a întâlnit-o pe Lucia, memoria pierdută. pagini ale romanului lui Juan Manuel de Prada, cu per-
iar cei doi s-au îndrăgostit fără drept de apel. Pe astfel de sonaje reale sau imaginare, reconstituind pagini de sânge
căi, Julio ajunge să reconstituie traiectoria sinuoasă a vieţii A treia parte a cărţii îl are ca protagonist pe Enrique ale istoriei nu prea îndepărtate, dar şi de viaţă, cu adânci
părinţilor în Franţa umilită şi ocupată de germani, apoi în Portabella, medic psihiatru din Barcelona, care l-a avut ca ecouri, însă, în contemporaneitatea noastră imediată. Prin
Spania anilor de după războiul mondial, până la dispariţia pacient pe Tillon. Se adresează el, încă de la început fiului urmare, El último velo se constituie ca o excepţională măr-
intempestivă a acestuia. investigator, spunându-i că Jules era „unul din puţinii pa- turie a acelor vremuri, cu accentul pe erorile omenescului,
Desigur, Juan Manuel de Prada nu urmăreşte eveni- cienţi care îngăduie medicului psihiatru să scape de rutină când istoria ajunge să distrugă atât viaţa cât şi creaţiile ei.
mentele istorice în manieră obiectivă, ştiinţifică, dar fără şi de inerţiile profesiunii şi care îl provoacă să lărgească Astfel, această operă narativă de largă respiraţie pune noi
orizonturile ştiinţei“. Cu recuperarea memoriei, Jules dez- probleme omenirii în evoluţia-i sinuoasă spre mult visata,
văluie şi cel de-al şaptelea văl al existenţei sale. dar atât de îndepărtata, desăvârşire.

Ideea aceasta a celui de-al şaptelea văl îi apare per-
sonajului detectiv chiar în biroul psihiatrului, privind un

→ clasice. În cadrul acesteia, după cum se afirmă, Poetica implicită (poietica) lui Caraion pe care
Aurelian Zisu o desprinde din examinarea „infraanaliti-
pertinent, „viaţa şi opera nu erau altceva decât pacienţii că“ a poeziei se sprijină pe cinci piloni. În termeni prelu-
demonstrativi ai unei lecţii de anatomie“. Opozitiv şi aţi de A. Zisu de la Eugen Negrici, modul de producere
restructurant ni se propune un demers monografic în- a poemului la care recurge Ion Caraion este trivalent
scris în perimetrul a cinci dimensiuni: sondarea operei „transformare şi prelucrare“ şi „transfigurare“, într-o
„in extenso“ (chiar „complet“), situarea optimă pentru o viziune de rămânere în natural şi autentic: „moderni-
privire „de deasupra“, lectura „intertextuală“ în contex- tatea lui Caraion înseamnă şi evadarea din simulacru“.
tul „adunării liniştite a mai multor metode“, o semioză Al doilea pilon al „poeticii pe viu“, cum denumeşte A.
ce alege „complicitatea codului“ şi „redescoperirea unui Zisu, „poietica“, îl reprezintă „demachiajul stilistic,
referent“, spiritul critic va fi orientat „să reaşeze valori- despodobirea“ (scuturarea podoabelor observată de T.
le“ şi se va menţine „într-o receptare continuă, curioasă Vianu în ultima perioadă de creaţie a lui M. Eminescu)
şi fără mânii gratuite“. şi conştiinţa stilistică rece. Al treilea pilon îl regăsim în
materialitatea existenţei şi în propensiunea către comu-
Consecvent angajării monografice, criticul prelevea- nicare. Formula stranie, oraculară a poeziei lui Caraion
ză, mai întâi, elementele proiectului operativ de poetică este un alt suport interior producţiei lirice. Finalmente,
explicită. Se constată că Ion Caraion dezvoltă un concept pilonul generic al evoluţiei în cerc (care este desemnat
de poezie având în centru o definire „nondefinibilă“. Ca tot ca „sfârşit continuu“) se face vizibil prin consecvenţa
şi G. Călinescu, poetul consideră că poezia nu se poate tematică.
defini: „Poezia, dragostea şi Dumnezeu nu se pot defini“.
Apoi, el revine şi arată: „Poezia este o mereu nouă esen- Aurelian Zisu, înţelegându-l „empatic“ pe Ion
ţialitate“ care se obţine prin căutare şi întrebări. Poezia Caraion, ni-l aduce mângâietor în atenţie şi, prin chiar
este de natură existenţială, fiind de două ori parte a vieţii: masiva obstinaţie de a-l pune în evidenţă, îl scoate pe
ca existenţă şi drept creaţie în existenţă. Cei infirmi su- acesta din ezitarea între două tablouri şi-l fixează defini-
fleteşte şi cei inculţi sunt incapabili de poezie. Lirica se tiv în rama poeţilor ce nu se află în avangarda valorică a
scrie mai întâi cu sufletul: ea nu este limbaj, este trăire. liricii româneşti. Scrisă într-un stil de critică lirică atentă
„Caraion, observă criticul, nu crede în poezia de limbaj“ la profunzimi şi la nuanţe, lucrarea de factură monogra-
(...) este un „anticalofil“. Totuşi, poezia nu poate ignora fică revelează, sub materialul amplu, un poet întunecat,
limbajul. Ea trebuie să-l orienteze „să înalţe întotdeauna o un poet al crizei, un „poet al negrului închis“. Iată o
semnificaţie“. Element existenţial, poezia se va situa între carte de linia întâi despre un poet de linia a doua!
revelaţie şi comunicare, va avea idee şi va avea un sens.

22 Nr. 8 (84) ♦ august 2010 Scrisul Românesc Eseu

Maria TRONEA

Centenar Jean Genet
B iografia dramatică a lui Jean
Genet, copil din flori, aban- din piesa Balconul, metamorfozată în ghid şi toată lumea este mulţumită, cu excep- Jean Genet
donat de mamă, îşi întinde al trupelor revoluţionare care luptă pe bari- ţia unui singur personaj, Roger. Acesta se
umbra asupra întregii sale creaţii literare, cade pentru cucerirea libertăţii. Avem de-a identifică total cu rolul asumat (acela de şef Metamorfoza spaţială a răului, dar şi
ce poartă pecetea „rănii“ originare, evocată face aici cu un artificiu scriptural, apelul la al poliţiei care înăbuşe revolta, devenind a morţii în imaginarul genetian este, prin
şi în ultima carte, apărută postum Un captif intertextul artistic ce trimite spre tabloul lui erou naţional), hibrisul fiind în cazul său excelenţă, închisoarea, ilustrativă în acest
amoureux: „Viaţa mea se compunea astfel Delacroix, Libertatea ghidând poporul, în provocat de dilatarea excesivă a iluziei. sens fiind piesa Înalta supraveghere.
din gesturi fără consecinţă, subtil umflate scopul figurării ideii de revoluţie ca masca- Ierarhia răului este figurată aici printr-un
în acte de curaj. Ori, când am înţeles acest radă şi iluzie colectivă. Totul sub pecetea Dacă în piesa Balconul, Palatul oglin- fals Olimp, constituit prin etajarea spaţiului
lucru, că viaţa mea se înscria în gol, acest rafinamentului estetic, aşa cum rezultă şi zilor este spaţiul iubit al iluziei, în Bonele carceral. Deasupra deţinuţilor, repartizaţi în
gol a devenit tot atât de teribil ca o prăpas- din comentariul amar al lui Roger, iubitul apare antiteza dintre spaţiul detestat (bucă- celule focalizate vertical, se află reprezen-
tie. [...] tinereţea mea de hoţie şi prostituţie lui Chantal: „O sută de femei. O mie şi tăria în care Claire şi Solange, cele două tantul absolut al răului, Ochi Verzi. Genet,
se asemăna cu aceea a altor tineri care fură, poate mai mult. Ea nu mai este o femeie. cameriste, sunt silite să trăiască) şi spa- demiurg al acestui univers tragic, îi acordă
se prostituează în fapt sau în vis; viaţa mea Ceea ce se face din ea, prin furie şi dispe- ţiul râvnit (acela al salonului, aparţinând graţia, ca şi personajului Lefranc, ucigaşul
vizibilă nu a fost decât prefăcătorie mas- rare, îşi are preţul. Chantal a împietrit într-o stăpânei). Ca şi în Balconul, evadarea din lui Maurice, alt vecin de celulă. Din spaţiu
cată. Închisorile mi-au fost mai degrabă imagine tocmai pentru a lupta împotriva existenţa meschină se face prin teatru în claustrant, celula devine spaţiu al crimei.
materne, mai mult decât străzile calde din unei imagini. Lupta nu se mai petrece în re- teatru: Claire va juca rolul stăpânei tira- Purificarea prin moarte conferă piesei as-
Amsterdam, Paris, Berlin, Barcelona ...“ alitate, ci în câmp închis, în câmp de-azur. nice, iar Solange pe acela al surorii sale. pect de melodramă modernă.
Închisoarea, spaţiu al claustrării, dar şi Este lupta alegoriilor.“ Ceaiul otrăvit, pe care cele două cameris-
al replierii interioare, se constituie pentru te voiau să-l servească stăpânei, este băut Vizând un theatrum mundi, Genet
Genet în spaţiu al creaţiei. După cum îi va Revoluţia ar putea pune în pericol pu- de Claire, care îşi asumă actul sinuciderii, propune o viziune sumbră asupra condiţi-
povesti mai târziu lui Sartre, unul dintre terea Irmei, „stăpânul isteric, patroana intrând total în rolul stăpânei, iar Solange, ei umane, marcată de spectrul morţii, dar
susţinătorii săi în plan literar, în închisoa- Palatului iluziilor, bordelul“: Revolta este confundând realitatea cu iluzia, crede că şi de speranţa reversibilităţii timpului.
re scrie, în 1933, poemul Condamnatul la o epidemie. Are caracterul fatal şi sacru şi-a otrăvit stăpâna. Ea va schimba spaţiul Reprezentant al farsei tragice (Cf. Romul
moarte, inspirat de ghilotinarea unui prie- al acesteia, răsculaţii urăsc clerul, armata, claustrant al bucătăriei (simbol al existen- Munteanu), alături de Brecht, Ionesco,
ten de suflet, Maurice Pilorge. Primul său magistratura, pe mine, Irma, mama codoa- ţei meschine) cu celula închisorii, ispăşind Beckett, Dürrenmatt, Frisch, Pinter şi al-
roman, purtând însemenele autobiogra- şă şi patroana de bordel. Cei care frecven- o crimă consumată în imaginar. ţii, Genet construieşte alegorii şi parabole
ficului, ca şi ale lirismului, Notre-Dame- tează palatul oglinzilor sunt însă noneroi. fondate pe poetica operei deschise, oferind
des-Fleurs, va fi scris tot în închisoare, în Inşi frustraţi, chinuiţi de obsesii, ei evadea- Dacă în Balconul şi în Bonele pendu- cititorului, spectatorului sau regizorului
1944. Le vor urma, Miracolul trandafirului ză în imaginarul oferit de spaţiul specular, larea între realitate şi iluzie este proiectată şansa unei noi receptări, din perspectivă
(1946), reverie asupra carceralităţii, Pompe alternând realul cu iluzia, fără a-şi asuma într-un spaţiu unic şi în planuri temporale postmodernistă.
funebre, evocare a Parisului sordid al co- schimbarea definitivă a condiţiei existenţi- distincte, în piesele Negrii şi Paravanele,
laboraţionismului şi Cearta de la Brest ale. După ce se transpun într-o postură spre asistăm la o extensie temporală, dar şi la
(1947). care năzuiesc, ajutaţi de prostituatele care îi o suprapunere atât în plan spaţial, dar şi
Jean Genet este însă cunoscut îndeosebi stimulează, aceşti noneroi se întorc liniştiţi temporal, cerute de intriga eteroclită ilus-
prin piesele sale de teatru, care se circum- la existenţa reală, marcată de griji, ca după o trând sincronia unor evenimente, dar şi
scriu farsei tragice: Cameristele (1947), cură terapeutică. Revolta ce are drept scop diacronia lor. Potrivit indicaţiilor autoru-
Înalta supraveghere (1949), Balconul anularea instituţiilor opresive se constituie lui, Paravanele, în concordanţă cu titlul,
(1956), Paravanele (1961). Personajele în situaţia-limită cu care personajele-actori trebuie să sugereze „un joc foarte variat
sale sunt simbolice, emblematică fiind în se confruntă. Asumarea rolului se dovedeş- de scene, de moduri şi de suprafeţe diferi-
acest sens imaginea prostituatei Chantal te apăsătoare, iar transformarea iluziei în te“. Tema piesei, lupta algerienilor pentru
realitate, imposibilă. O nouă revoltă rein- libertate, se estompează, realitatea istorică
staurează vechiul ritual al jocului cu iluzia fiind resorbită în alegoria abjecţiei umane
în periplul ei spre moarte.

Adrian BOLDIŞOR

N u cu multă vreme în Redescoperindu-l pe Steinhardt
urmă, în timp ce mă aflam
într-o librărie din Craiova, al acelor scriitori care sunt foarte des citaţi cărţile celorlalţi. A-ţi recupera adevărata cutremurător, soluţia pe care Steinhardt a
am rămas uimit auzind lângă mine o voce fără a fi însă citiţi (nu mai vorbim de o citi- identitate prin exerciţiu constant, deliberat ales-o în faţa terorii: „Când puhoiul de oa-
puternică: „Prea mult Steinhardt!“. Nu am re în profunzime). Câţi dintre cei de azi se şi tenace de alterizare – iată rostul smereni- meni se întoarce cu zgomot mare, ducând în
cutezat să mă întorc crezând că persoana mai încumetă să lectureze voluminoasele ei, al dăruirii şi bucuriei împărtăşirii la N. rând de câte doi balia, ciubărul, tineta şi un
respectivă are un interlocutor. După câteva sale cărţi: Articole burgheze, Între viaţă şi Steinhardt“. «rezervor» cu apă, părintele Mina, fără a-şi
secunde în care am simţit neliniştea celui cărţi, Monologul polifonic sau Dăruind vei scoate mantaua, dă buzna la singura căniţă
ce pleca, m-am întors şi nu mică mi-a fost dobândi (pentru a nu aminti decât câteva)? Plecând dintre noi, la 30 martie 1989, din cameră – e o căniţă roşie, cu smalţul
mirarea observând că era singur. Cu cine Poate doar Jurnalul fericirii şi Convorbirile Steinhardt a lăsat în urmă o figură ce se sărit, năclăită şi respingătoare – şi o umple
vorbea? Cu mine? Cu el? M-am îndreptat cu Ioan Pintea şi Zaharia Sângeorzan. cere mereu cercetată (ar fi fost interesantă cu apă viermănoasă proaspăt adusă în «re-
către raftul de unde auzisem vocea şi am Scrisorile către Virgil Ierunca (Dumnezeu pentru cei ce trăiesc liberi azi experienţa de zervorul» purtat de el şi de un alt deţinut.
văzut că erau, într-adevăr, cărţi ale/despre în care spui că nu crezi…) atrag numai pe viaţă a unor personalităţi ce s-au stins cu pu- Vin la patul meu şi cei doi preoţi greco-
acest autor, publicate la diferite edituri. istoricii literari, iar În genul… tinerilor ţin înainte de Revoluţie, precum I.D. Sîrbu catolici şi naşul. (…) Doi dintre deţinuţi,
Însă strigătul străinului îmi răsuna în minte (publicat cu pseudonimul Antisthius) doar sau N. Steinhardt): a citit enorm, înspăi- complici, trec în dreptul vizetei, s-o astupe.
fără să-l pot înţelege: „Prea mult…“ Ce a pe cei preocupaţi de felul în care se scria mântându-i pe cei ce încearcă să-i cuprindă S-ar putea în orice clipă să vină gardianul
vrut să spună? Uitându-mă cu atenţie în li- în perioada interbelică (ar fi interesant de gândirea; a ştiut să ierte şi să uite (niciodată să se uite, dar acum când celulele, pe rând,
brărie, am constatat că opera lui Steinhardt făcut o paralelă între această carte şi volu- nu s-a dezis de Noica, cel ce şi-a pus am- sunt scoase la plimbare ori aduse înapoi, e
nu era nici pe departe cea mai numeroasă. mul Nu al lui Eugen Ionescu, deşi cei doi prenta decisiv asupra vieţii sale, atât prin puţin probabil. La repezeală – dar cu acea
Şi totuşi, „cazul“ său uimise pe cineva. autori şi-au manifestat o anumită distanţă întâmplările ce au dus la condamnarea în iscusinţă preoţească unde iuţeala nu stânje-
O întrebare mi-a venit imediat în minte: faţă de aceste opere de tinereţe). Ar trebui urma căreia şi-a găsit „fericirea“, cât şi prin neşte dicţia desluşită – părintele Mina ros-
ce a determinat această publicare şi repu- amintite (tot în categoria cărţilor necerce- faptul că filosoful de la Păltiniş i-a ales vi- teşte cuvintele trebuincioase, mă înseamnă
blicare a operei lui Steinhardt şi a cărţilor tate) şi voluminoasa lucrarea a lui Stelian itorului monah Mănăstirea Rohia ca loc de cu semnul crucii, îmi toarnă pe cap şi pe
despre el? Convertiri la creştinism au fost Tănase, Anatomia mistificării (cu date im- linişte); a fost pomenit de Papa Ioan Paul al umeri tot conţinutul ibricului (căniţa e un
destule în istorie, cărţi memorialistice tot portante despre procesul „Noica-Pillat“ în II-lea în timpul vizitei din 1999, eveniment fel de ibric bont) şi mă botează în numele
apar la noi (Eliade, Jeni şi Arşavin Acterian, urma căruia Steinhardt a fost condamnat) şi despre care Alexandru Paleologu a spus că Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. (…).
Sebastian etc.), persoane ce au rezistat te- Nicu Steinhardt în dosarele securităţii (Ed. este un adevărat Premiu Nobel ş.a. Mă nasc din nou, din apă viermănoasă şi
rorilor şi ispitelor vechiului regim au mai Nemira). din duh rapid“.
lăsat mărturii scrise (de ex. I.D. Sîrbu), iar Formulând ideile sale cu privire la mo-
călugări ce au strâns în jurul lor mulţimi de Încercând să surprindă personalitatea dalităţile de scăpare dintr-un regim totali- Într-o perioadă în care lumea caută
oameni mai cunoaşte biserica. Şi atunci, de autorului, Dan C. Mihăilescu sublinia un tar, Steinhardt prezenta, într-un fel de „tes- modele, Steinhardt este redescoperit, de-
ce Steinhardt uimeşte? Poate că răspunsul anumit „deficit de personalitate“ al „cuvi- tament“, mai multe soluţii: a lui Soljeniţîn venind, din ce în ce mai mult, o prezenţă
nu a fost încă dat, iar republicarea integrală osului monah de la Rohia“ (În genul… ti- (cel ce trece pragul Securităţii spune încă vie. El uimeşte prin existenţa tumultoasă,
a operei sale vină în căutarea acestuia. nerilor), scoţând însă în evidenţă (Jurnalul de la început că este mort); a lui Alexandru prin complexitatea personalităţii, prin cul-
Autorul face parte din rândul „privilegiat“ fericirii) calitatea lui Steihardt de „fiinţă Zinoviev (totala neadaptare la sistem); a lui tura ce paralizează şi, mai ales, prin ceea
ca potir“ şi „om-receptacul“: „A te curăţa Winston Churchill şi Vladimir Bukovski (a ce a fost cu adevărat: omul „înfricoşător de
pe tine şi a te umple de Dumnezeu. A te scoate tot ce este bun din nenorocirile vie- bun“. „Prea mult Steinhardt“, dar nu sufi-
lăsa cuprins de celălalt, a te cunoaşte prin ţii, a lupta pentru a trăi). cient înţeles.

Episodul din 15 martie 1960 ne prezintă,

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (84) ♦ august 2010 23

Felicia BURDESCU

Ioana Em. Petrescu şi postmodernismul românesc
C oborâtă parcă din profesiunea de
credinţă a Şcolii Ardelene, Ioana formă de studii: Eminescu şi mutaţiile po- as Radical Traditionalism in Ion Barbu’s
Em. Petrescu este hermeneutul de eziei româneşti (1985) unde important este and Constantin Brancuşi’s Views, Ioana
felul în care surprinde mutaţia ce survine Em. Petrescu pune în paralel poezia mate-

marcă al anilor ’80 de la Cluj, care propune în limbă o dată cu mecanismul de creare a maticianului Ion Barbu cu aceea a primu-

o poetică a postmodernismului românesc. imaginii poetice la marele clasic – roman- lui sculptor modern al lumii, Constantin

După rememorări, era o frumuseţe brună, tic, după o poetică eminesciană, ancorată Brâncuşi, demonstrând pentru critică

sfioasă între prieteni, însă puternică în ar- Europei contemporane din secolul XIX şi non-antropomorfismul imaginii în poezia

gumentaţia ideatică, de fapt singura absol- totuşi cu sursele în apollinismul grecesc. barbiană/sursele în matematică şi cu cele

ventă de geniu a promoţiei noastre (Mircea Cu poezia lui Eminescu, I. Em. Petrescu non-figurative ale sculpturii lui Brâncuşi.

Borcilă). demonstrează mitul lui Orfeu, reinterpre- Arta devine acum un joc secund mai pur.

În deceniul ’80 libertatea exprimării tat în sens modern, anume transformarea Este totuşi un joc liber, susţine autoarea

apare în Uniunea Sovietică, o consecin- vederii în viziune prin care creaţia autore- pentru că exprimă bucuria de a trăi, percep-

ţă a politicii Glasnost, pe când în cultura flexivă a marelui nostru poet rămâne proas- ţia aproape hedonistă a realităţii. În Estul

română domina Frica dictaturii pentru ar- pătă, perenă. Europei se concepe existenţa atât la modul

tişti, scriitori, creatori (Marcel Pop Corniş). În Configuraţii (Dacia, Cluj, 1981) autoironic, cât şi sarcastic în artă.

Ioana Em. Petrescu se bucură de o şansă Ioana Em. Petrescu are deja intuiţia criti- Cu Ion Barbu şi poetica postmoder-

biografică, anume un studiu de cercetare cii postmoderne înainte de contactul direct nismului (Cartea Românească, Bucureşti,

ca bursier în SUA, care explică opera. Prin cu şcolile vestice. Ca hermeneut, mai întâi 1993) I. Em. Petrescu schimbă focusul cu

accesul la limba engleză, cercetătoarea are reabilitează individualul, concept pentru privire la producerea imaginii poetice. În

acces şi la terminologia, instrumentele cri- critica românească, ceea ce pare a fi teme- postmodernism, imaginea poetică se pro- Ioana Em. Petrescu

ticii vestice pentru demontarea textului li- rar într-o perioadă de cenzură. În eseuri lu- duce la fel cu cel din mecanismul fizicii şi Susan Sontag la americani, ale căror lu-

terar. Este momentul în care Deconstrucţia crarea cuprinde o demonstraţie binară între cuantice preluat şi de filosofii, aşadar nu crări statuează poetica postmodernă şi in-

vestică precum şi cea americană reinter- teorie şi aplicaţie pe textele poetice româ- se mai studiază substanţa, ci relaţia ele- terpretează filosofico-critic textele/creaţiile

pretează ficţiunea în două direcţii: sisteme neşti de la Iluminism până la Modernismul mentelor. Discursul poetic devine entitate artistice, prin tratatul din 1993 Ioana Em.

filosofice aplicate textelor consacrate şi nu autohton. În acest studiu autoarea între- relaţionată. Lucrarea constituie o poetică Petrescu surprinde orientările ştiinţifice/

numai (Derrida: Marges de la philosophie) prinde re-lectura textelor după o structură a postmodernismului românesc în care, cu filosofice ale artei postmoderne la români,

în consonanţă cu grilele de lectură, acum triadică a imaginii din formularea lui Oscar originalitate, Ioana Em. Petrescu întăreş- Estul Europei. Ele sunt tot mai funcţionale,

primă modalitate de interpretare (Paul de Walzer: conţinut, material, configuraţie. te sintagma noul umanism, cu referire la tot mai abstracte pe care autoarea le uneşte

Mann: Alegoriile lecturii). În afară de antropomorfismul artei, stu- poezia română/cea din Estul Europei. sub principiul antropic.

Critica îngemănată cu filosofia sfârşi- diul trage concluzii despre modul în care Lucrarea din 1993 este nu numai o po- Occidentul post-industrial anunţase

tului de veac constituie un pas timid îna- creatorul caută de fapt imaginile în intuiţia etică a postmodernismului românesc, ci şi demult cum arta a devenit în teleologie

inte faţă de Fiinţa creatoarea a operei de formei. Se poate face o paralelă şi cu teoria un tratat aplicat al interpretării, subliniind opera prin care creatorul îşi asigură nemuri-

artă (Da-Seinul heideggerian) din filosofia lui Wittgenstein ca funcţionalitate a limba- inteligibilitatea textului la poeţii reprezen- rea. Însă Fiinţa umană este pregătită pentru

limbajului care se impunea la începutul de jului poetic: limbajul nu este ceva prezent tativi ai culturii române: Barbu, Blaga, moarte şi tăcere. I. Em. Petrescu numeşte

secol. Deconstrucţia taie în bucăţi textul înaintea noastră, ci este ceva esenţialmen- Stănescu. Într-o vreme când hermeneuţii de finalitatea artei abstracte un nou umanism,

postmodern operând permutări, substituiri te latent pe care artistul îl prelucrează în marcă ai culturii române scriu despre post- valorizând astfel o nouă utopie. Mai mult

pentru o revalidare, în funcţie de lectura re- opera de artă. Însă I. Em. Petrescu trimite modernism, surprinzând faţetele locale, din generozitatea academică, poate pe

ceptorului, publicului. În acest mod, e drept în această lucrare la J. Derrida (Scriitura şi generale ale medaliei Ioana Em. Petrescu urmele lui Blaga, ea pregăteşte la Cluj o

că şi Homer ar putea fi considerat postmo- diferenţa): „Dacă scriitura e inaugurală nu completează cu profesionalism instrumen- şcoală serioasă în poetica/estetica postmo-

dern, prin urmare desfigurat, anulat, rein- este pentru că ea creează, ci pentru că graţie tarul tehnic de abordare a textului: scriere dernismului românesc, pe când o boală ne-

vestit în aplicarea unei noi lecturi (Umberto unei libertăţi absolute de rostire, ea face să sub ratură, moartea autorului, subiectul cruţătoare o răpea dintre noi… (Elena Voj,

Eco). răsară în semnul ei, ceea ce este deja pre- care interpretează observatorul participa- Contribuţia Ioanei Em. Petrescu la studiul

Ioana Em. Petrescu publică mai întâi zent tălmăcindu-i astfel augurii“. tiv, mod structural de relaţii. postmodernismului românesc, Casa Cărţii

cercetările în reviste profesionale sub Încă din 1985, cu eseul Modernism Precum Linda Hutcheon la canadieni, de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2006).

Mihaela PRIOTEASA Umbra lui Poe Prin intermediul procedeului inovator de raţiocinare
(abilitatea de a judeca raţional şi echilibrat) introdus de
L a aproape 160 de ani de la misterioasa dar şi tra- american celebru – procedură artistică ce pare să devină Edgar Allan Poe în operele sale odată cu detectivul Auguste
gica moarte a lui Edgar Allan Poe la Baltimore, marca personală a autorului. Dupin ce dezlega misterele crimelor printr-un raţionament
pe 7 octombrie 1849, printre numeroasele ro- logic şi cu ajutorul imaginaţiei, Matthew Pearl creează un
mane ce discută diferite capitole din viaţa tumultoasă a pă- În seria alertă de evenimente, Matthew Pearl portreti- labirint de relaţii şi interpretări, de fapte, evenimente şi ca-
rintelui macabrului, Umbra lui Poe de Matthew Pearl iese zează personajul principal: Quentin Hobson Clark este un uze din care personajele romanului – cu precădere Quentin
în evidenţă prin revoluţionara cercetare cu ajutorul căreia tânăr avocat aparţinând spumei societăţii din Baltimore ce Clark care caută permanent indicii în fiecare rând scris de
autorul deschide o nouă portiţă în interpretarea adevărului continuă tradiţia de familie respectând ultima dorinţă a ta- marele poet american – încearcă să iasă.
din spatele circumstanţelor decesului lui Poe, propunând o tălui său de a conduce reputatul său cabinet de avocatură.
soluţie ingenioasă la una dintre cele mai dezbătute enigme Puternica admiraţie, transformată aproape în veneraţie, pe Stilul exploziv în care este scris şi narat romanul, fără
din istoria literaturii americane şi universale prin interme- care Quentin Clark o are faţă de autorul căzut în dizgraţie pauze sau pasaje lirice, apariţia şi dispariţia personajelor
diul unei documentări minuţios realizată şi susţinută mate- pe care publicul, presa chiar şi apropiaţii îl consideră un în acţiune şi din vâltoarea evenimentelor duc la naşterea
rial cu documente inedite recent descoperite şi care nu au scriitor de mâna a doua căzut în patima ruşinoasă a băutu- unor situaţii şi oportunităţi noi, doar ca totul să se prăbu-
mai fost publicate până în momentul de faţă. rii îl conduc pe tânărul entuziast al lui Edgar Allan Poe să şească într-o clipă, norocul surâzând pe rând când într-o
Autorul romanelor Clubul Dante (2003), Umbra lui investigheze tainicele circumstanţe ale morţii acestuia. tabără când în cealaltă, nepermiţând cititorului să ghiceas-
Poe (2006) şi Ultimul Dickens (2009) – că vreo finalitate.
traduse în mai bine de treizeci de limbi şi Cursa nebunească de aflare a adevărului şi de reabi-
publicate în peste patruzeci de ţări – ce au litare postumă a numelui autorului său Umbra lui Poe este desigur un roman ficţional însă
devenit bestseller-uri atât în The New York preferat – cu care şi coresponda – ajunge toate teoriile şi analizele referitoare la moartea poetului
Times cât şi la nivel internaţional, a crescut să-i transforme radical viaţa personală se bazează pe fapte istorice şi mărturii concludente, toate
în Fort Lauderdale, Florida, este absolvent (după ani întregi de explicaţii, căutări şi sursele, documentele originale dar şi părţile ficţionale fiind
al universităţilor Harvard şi Yale, a predat investigaţii este pe punctul de a-şi pier- menţionate la final de către autor. Din acest motiv roma-
literatură la universitatea Harvard şi la de prietenii, familia, reputaţia şi averea) nul, pe lângă faptul că este un bestseller şi un thriller de
Emerson College şi a fost lector colabo- şi începe în momentul în care Quentin succes, devine o poveste încărcată de istorie ce se desfă-
rator pe literatură şi drept la universitatea participă din întâmplare la o modestă ce- şoară pe două planuri într-un Baltimore dinainte de războ-
Harvard. remonie funerară la care participă câţi- iul civil: pe de o parte viaţa personală a lui Quentin Clark
Folosind acelaşi mix de caracteristici va oameni şi care durează mai puţin de în care el joacă rolul de avocat, logodnic, etc., iar pe de alta
ce au contribuit la câştigarea notorietăţii trei minute. Spre stupoarea lui Quentin cea în care devine neînfricatul şi perseverentul detectiv ce
sale cu romanul de debut Clubul Dante, persoana înhumată nedemn într-un mor- încearcă să elucideze un chinuitor mister.
Matthew Pearl combină şi în Umbra lui mânt fără cruce în cimitirul presbiterian
Poe misterul unei crime cu ficţiunea şi Westminster este chiar idolul său Edgar Deşi Matthew Pearl nu este primul autor care încearcă
datele istorice reuşind să producă încă un Allan Poe şi intrigat de condiţiile morţii reabilitarea reputaţiei lui Edgar Allan Poe, adevărul nu a
roman ce pune în discuţie o enigmă a tre- şi a felului în care acesta este înmormân- fost încă descoperit iar Umbra lui Poe poate fi acceptat
cutului – de data aceasta privind un scriitor tat, Quentin se simte obligat sa afle tot ce ca o explicaţie plauzibilă a evenimentelor ce au dus la
poate despre evenimentele ce au condus moartea marelui autor.
la un asemenea deznodământ.

24 Nr. 8 (84) ♦ august 2010 Scrisul Românesc Eseu

Rodica GRIGORE

Paul Auster şi noile ipostaze

ale personajului picaresc

Î n Moartea lui Sir Walter Ralegh (The Death of autorul analiza pe larg implicaţiile libertăţii în construirea desigur, alte speranţe, dar la
Sir Walter Ralegh, 1975), text considerat adesea unei adevărate identităţi americane, în Palatul lunii, din- fel de mari ca şi acelea ale
de critică mai mult un poem în proză decât un eseu colo de deja enunţata temă a singurătăţii, Auster alege să personajelor dickensiene...
propriu-zis, Paul Auster se opreşte asupra momentului în stabilească o legătură subtilă cu propriile sale scrieri de Însă călătoria lui Marco e,
care Ralegh se întoarce în Anglia după misiunea sa eşuată până atunci pe care le reciteşte, în fond, el însuşi, dintr-o în primul rând, una interi-
de a descoperi aurul ascuns al indienilor din coloniile spa- perspectivă nouă şi neaşteptată. Astfel, eseul său dedicat oară şi începe doar formal
niole ale Lumii Noi. Miza călătoriei sale fusese, însă, mult lui Walter Ralegh este şi un răspuns dat, peste ani, lui cu peregrinările prin New
mai mare, căci de succesul acestei întreprinderi depindea William Carlos Williams şi cunoscutului text al acestuia, York, în căutarea unei slujbe care să i se potrivească, fiind
însăşi viaţa sa, cruţată doar în scopul măririi semnifica- intitulat chiar Sir Walter Ralegh (1925), inclus în colecţia proaspăt absolvent al prestigioasei Columbia University.
tive a averii Coroanei Britanice. Textul acesta, la fel ca, sa de meditaţii asupra figurilor reprezentative din istoria Numai că, treptat, copleşit de gustul eşecului, Marco se
de altfel, şi eseul ulterior, Inventarea singurătăţii (The Americii. mărgineşte a nu mai face altceva decât să observe legături-
Invention of Solitude, 1985), oferă o cheie esenţială pen- le nebănuite dintre lucruri şi fenomene şi să se lase în voia
tru interpretarea coerentă a operei scriitorului american, Iniţiativa lui Auster e uşor de înţeles dacă avem în ve- coincidenţelor nenumărate – care, până la urmă, îi vor şi
trasând cu claritate marile teme pe care nu numai proza dere faptul că influenţa cea mai profundă asupra tuturor salva viaţa.
acestuia, ci şi volumele sale de poezie le vor aborda, fie că scrierilor sale, pe care el însuşi o recunoaşte în repetate
e vorba de deja celebra Trilogie a New York-ului (1986), rânduri, este cea a experienţei imagiste şi a dezvoltărilor Compoziţia romanului e împletită, scriitorul făcând
de Mr. Vertigo (1994) sau de lirica din Dispariţii (1988): ulterioare ale acesteia – evident, mai ales permanenta mereu legătura între planurile cărţii: astfel, restaurantul
limitele limbajului în lumea contemporană, importanţa co- tendinţă de explorare a problemei identităţii. Iar pentru ca chinezesc numit „Palatul lunii“ îi aminteşte de formaţia de
incidenţelor în existenţa umană, căutarea – a tatălui sau a această explorare să fie efectivă, e nevoie de o perioadă jazz a unchiului său, „The Moon Men“, amănunt de natură
identităţii – şi, mai ales, singurătatea. Iar dacă, în Trilogia de retragere în solitudine, de aici atât de frecventa temă a-l duce cu gândul la recenta călătorie pe lună a astronau-
New York-ului, scriitorul îşi propunea ambiţiosul proiect de a singurătăţii: căci, oricât de paradoxală ar putea să pară ţilor americani. Iar peisajul pustiu al lunii îl face să medi-
a transforma pe nesimţite naraţiunea din povestire poliţistă afirmaţia, în conformitate cu concepţia lui Auster, doar teze la Vestul american, la luptele cu indienii şi, inevitabil,
în adevărată explorare a culturii urbane haotice dar, deopo- singurătatea permite înţelegerea importanţei comunităţii, îl poartă înapoi în timp, revenind în prezent, la războiul
trivă, a întregii tradiţii literare de până atunci, în romanul a legăturilor sociale şi a adevăratului fundament al rela- vremii lui, cel din Vietnam... Paul Auster nu intenţionează
Palatul lunii accentul cade pe interpretarea semnificaţiilor ţiilor interumane. Iar singurătatea are nenumărate forme, nicidecum să explice cititorilor cât mai convingător cu pu-
singurătăţii şi a consecinţelor sale asupra omului modern. fiind implicată, de exemplu, chiar în numele pe care, într-o tinţă modul în care acţionează aceste coincidenţe – şi altele
Solitudinea, dorită sau nu, devine, astfel, asemănătoare cu anumită epocă, îl poartă cineva. Şi care îşi dezvăluie ade- – la nivelul textului, căci miza sa, ca romancier, e mult mai
acea via negativa din teologia apofatică, de vreme ce, nu văratele semnificaţii numai şi numai într-o anumită epocă, importantă. Astfel, pentru peregrinările din Palatul lunii,
o dată, personajele cărţii o percep drept mijlocul esenţial nicidecum înainte. autorul nu putea alege un alt nume personajului său, toc-
(sau chiar singurul mijloc) „prin care putem să înţelegem mai pentru a crea un prim şi necesar nivel al interpretării.
exact ceea ce suntem. Sau ceea ce nu suntem.“ Este cazul protagonistului din Palatul lunii, pe nume Dar Fogg e, în realitate, raportat şi la o altă tradiţie literară
Pentru a obţine acest efect, Palatul lunii porneşte de la Marco (trimiterea la Marco Polo e evidentă) Stanley (după decât cea aparentă, evidentă prin nume: el face parte din
o strategie pe care o putem numi de-a dreptul picarescă, celebrul explorator care l-a regăsit pe Linvingstone, după aceeaşi familie spirituală cu protagoniştii din Trilogia
deoarece la sfârşitul lecturii vom avea în faţă un personaj, ani de zile, în întunecata inimă a Africii) Fogg (asemenea New York-ului, cu artistul lui Kafka din L’artiste du jeûne
Marco Stanley Fogg, care s-a maturizat, în cele din urmă, lui Phileas al lui Jules Verne, cel care călătorea în jurul lumii sau cu eroul din Foamea lui Knut Hamsun, ca să nu mai
la capătul unei călătorii anevoioase şi lungi, de nouă desco- în optzeci de zile). În plus, modul în care alege el să-şi scrie vorbim de legătura profundă cu Ishmael al lui Melville,
perire a Americii şi a propriului sine, dar şi de revalorizare numele după ce îşi intuieşte vocaţia literară nu e deloc reprezentând, de asemenea, cel mai potrivit precursor pen-
a unei părţi a literaturii (deloc întâmplător, tocmai partea întâmplător: M.S., prescurtarea cuvântului „manuscris“, tru Walt, din romanul de mai târziu al lui Auster însuşi,
considerată importantă de Paul Auster însuşi, aşa cum se nimic altceva, în fond, decât acceptarea faptului că el în- Mr. Vertigo. Aşa încât se cuvine să subliniem că, dincolo
vede din câteva eseuri ale acestuia). suşi nu e decât o parte din marea carte pe care intenţionează de aparenţa ludică a acestui roman, Auster intenţionează
Cel puţin aparent, acum, scrisul lui Auster începe să s-o scrie cândva, sau, dacă nu, din cartea care este, până la ceva mai mult decât să-şi amuze într-o manieră specific
devină mai uşor de raportat la modelul realist după ce, în urmă, viaţa sa. postmodernă cititorul.
Trilogie practicase o serie de experienţe şi experimente
accentuat metaficţionale. Tot acum, elementul picaresc, Incluzând numeroase ecouri de-a dreptul încruci- Nivelul profund al acestei cărţi devine, astfel, vizibil
îmbogăţit nu o dată cu note inedite, venite pe filiera rea- şate din scrierile lui Fielding, Dickens sau Mark Twain, abia după o lectură reluată şi atentă la detaliile care, la
lismului magic sau a naraţiunii parabolice se va impune Palatul lunii îl prezintă pe Marco aflat mereu în căutarea început, rămân ascunse sub nenumăratele şi incredibilele
din ce în ce mai pregnant. Iar dacă în Muzica întâmplării, tatălui, nou Telemah al erei postmoderne, rătăcind prin evenimente ce punctează existenţa personajelor.
Manhattan-ul anilor ‘60–‘70. În plus, şi el, dar şi iubita sa
Kitty Wu, dansatoarea chinezoaică, sunt orfani, nou caz de Paul Auster, Palatul lunii. Traducere de Michaela Niculescu,
Pip şi Estella, într-o altă epocă şi într-un alt spaţiu, având,
Bucureşti, Editura Humanitas Fiction, 2008
Nicu VINTILĂ
Chiar dacă am porni de la ideea că deseori s-a încercat a
Ionuţ Caragea – lirismul poeticonuţ Caragea (pseudonim literar Snowdon încerca aventura în lirismul poeziei lui Ionuţ Caragea. se demonstra esenţa fenomenului poetic care încântă fiinţa
Iscriitor român, membru al Uniunii Scriitorilor română şi în limbi de circulaţie internaţională (franceză, intimă, singurul adevăr ce nu poate fi contestat de nimeni
King) născut la 12 aprilie 1975 la Constanţa, Autor a numeroase cărţi de poezie, publicate în limba şi aceasta în cazul lui Ionuţ Caragea – rămâne constatarea
banală că poezia este arta cuvântului, rostit în versuri mi-
din România, filiala Iaşi, din 2003 s-a stabilit la Montreal, engleză etc.) începând cu anul 2006, alături de alte cărţi de nuţios cizelate de autor ce ne încântă sufletul şi ne ridică
priceperea spre înalte sfere spirituale.
Canada. Poet, prozator de ficţiune, editor, autor de aforisme aforisme şi literatură S.F., Ionuţ Caragea se detaşează ca stil
Ionuţ Caragea a contrazis prin opera sa o inepţie ce se
şi promotor literar, vicepreşedinte al Asociaţiei scriitorilor personal dar se şi înscrie, în acelaşi timp, în galeria unor vântura prin sfere literare marginale că poezia ar fi o izbuc-
nire de năvalnică libertate, o trăsnire vulcanică de daruri
de limbă română din Quebec. Colaborează la numeroase importanţi poeţi români. Este prin excelenţă un poet liric, coborâte peste insul ales, o frenetică dezlănţuire a celor mai
spontane şi primare elemente, în divorţ crâncen cu orice
reviste de literatură şi site-uri de poezie în limbile română, un poet care s-a format şi consacrat în zona lirică a poeziei fond general, ancestral sau cultural.

franceză şi engleză. făcând să devină publică o definiţie a acestui gen literar. După această păguboasă şi întârziat romantică teorie,
poetul ar fi un fel de vietate sacră, hrănită cu raze de lună şi
Ionuţ Caragea se implică în promovarea culturii româ- Lirismul poeziei sale este bine închegat din punct de vedere parfum de crini şi în ceartă permanentă cu efortul, cu inocu-
larea fecundă a cerebralităţii, cu zbuciumul şlefuitorului sau
neşti în spaţiul nord-american, fiind webmeister şi promotor formal şi bine încadrat. Versurile sunt ca o liră strunită, căutătorului de frumos.

literar pe site-ul ASLRQ. A publicat volumele de poezie: într-o teribilă tensiune. Intensitatea conţinutului versurilor La Ionuţ Caragea întâlnim o disponibilitate sufletească
spre sublim, spre perfecţiune, un spirit critic în acelaşi timp,
Delirium Tremens, M-am născut pe Google, Donator uni- sale, din oricare din cărţile publicate, nu este rezultatul ca o forţă care despică haosul, îndepărtează zgura, mlădiază
şi patinează contururile, smulge şi păstrează ce este mai fin
versal, Omul din cutia neagră, 33 bis, Negru Sacerdot, unei struniri extreme inclusiv a formei de exprimare, a unei şi mai de gust şi pune la îndemâna cititorului, în intimitatea
lui, tot ce cultura şi viaţa posedă mai prielnic şi bogat pentru
Absenţa a ceea ce suntem, Snowdon King – La suprême constrângeri exercitate de fond asupra formei, asupra inte- creaţie.

émotion, Déconecté, Guru amnezic, Poezii de dragoste (an- riorităţii fondului încătuşat între limitele formei. Imaginile Lirismul poeziilor sale nu trebuie să ne amăgească sau
să ne facă să uităm marele adevăr, pe care îl ascunde şi pe
tologie) şi alte cinci cărţi de aforisme şi critică literară. plastice sugerate de autor prin versurile sale scot în evidenţă care îl descoperă concomitent poezia sa: acela de a restabili
adevărata egalitate, a tuturor elementelor vieţii, ca o mare
Ne-am obişnuit, deseori după prima întâlnire cu poeme- asemănarea, dar şi marea deosebire de artele plastice vizuale lecţie într-o deschidere cosmică pe care o rosteşte de la în-
ceputul lumii – poezia.
le unui scriitor – şi este tocmai cazul lui Ionuţ Caragea – să care folosesc forme şi culori pentru a ne încânta spiritul.

căutăm a-i înţelege opera într-un chip analitic pentru a-i afla În poezia lui Ionuţ Caragea adevărata plastică este întot-

legile şi structurile intime, instrumentele de realizare a tainei deauna sugerată, de aici şi infinita ei putere asupra sufletului

poetice. Încercăm să pătrundem astfel, oarecum prin efrac- omenesc, dornic să scape de lumea reală, dar care – printr-o

ţie, în atelierul care produce vraja – operaţie delicată subtilă curioasă antinomie – îmbracă formele şi culorile pământeşti,

şi himerică, asemănătoare în definitiv cu disecţia unui flutu- dându-le în plus lumina nostalgiei, iluziile şi evadările sale.

re care ne poate destăinui acel mecanism gingaş care con- Vraja imaginii poetice i-o dă sufletul nostru prin înţelesul

turează pe hârtie, desenul filigranat al acestei flori volante. evocărilor plastice ce ni le sugerează cuvântul liric armoni-

Este şansa – sau ispita, sau capcana – care va sta mereu în os cizelat şi încadrat în aceste poezii (versuri) în care stilul

faţa necunoscutului nostru prieten, Cititorul fără nume, de a personal al autorului le dublează valoarea.

Universitaria Scrisul Românesc Nr. 8 (84) ♦ august 2010 25

Cum vorbim Cecilia Cap la cap, cap în cap,
Cum scriem CĂPĂŢÎNĂ

P otrivit dicţionarelor explica- în capul trebii
tive, cuvântul cap are trei sen-
suri. Din „îndrumările pentru căpăţână, glavă, scăfârlie, troacă, ţeastă, adverbele: din cap până în picioare „în în- perturba, a bulversa, a îngreuna o situaţie“
folosirea dicţionarului“, rezultă că aceste tărtăcuţă, bostan, dovleac, sfeclă ş.a. tregime, complet“, cu noaptea-n cap „dis- (Accidentul a dat peste cap circulaţia.),
sensuri sunt „îndepărtate“ (DEX 2009: XI). de-dimineaţă, foarte devreme“, până peste a-şi lua lumea în cap „a-şi părăsi locul şi a
E cât se poate de discutabilă „îndepărtarea“ Micul dicţionar academic (2010) înre- cap „extrem de, exagerat de“, pe capete „în pleca departe, fără o ţintă precisă“, a cădea
sensurilor, cel puţin în privinţa celor ale gistrează un număr impresionant de colo- număr foarte mare, pe întrecute“, odată cu pe capul cuiva „a deranja pe cineva prin-
cuvântului cap. Primul sens: „Extremitatea caţii (locuţiuni, expresii, sintagme şi com- capul sau în ruptul capului „cu niciun preţ, tr-o vizită neanunţată“, a se ţine de capul
superioară a corpului omenesc sau cea puse) ale acestui substantiv: 174. Cele mai niciodată, nicicum“, cap la cap „alăturat, cuiva „a agasa pe cineva cu scopul obţi-
anterioară a animalelor, alcătuită din cutia multe exprimă însuşiri omeneşti. împreună“, cap în cap „contra, împotrivă, nerii a ceva“, a-şi face de cap „a trăi în
craniană şi legată de trunchi prin gât“ (DEX opus“, din capul locului „de la început, din afara oricărei reguli, a depăşi sau a încălca
2009: cap). În ediţia anterioară a aceluiaşi Adaug, în următoarele serii de exem- start“, de la cap „de la început; încă o dată, reguli morale cu obrăznicie; a face obrăz-
dicţionar nu se face nicio precizare referi- ple, colocaţii neînregistrate încă în dicţio- din nou“, (zece, două mii) în cap „exact“, nicii“, a-şi aprinde paie-n cap „a-şi cauza
toare la forma acestei extremităţi, în locul narele româneşti de tip explicativ: cu cap în capul oaselor „poziţie de şedere“, ca la neplăceri“.
acestei precizări apărând informaţii despre „(în mod) inteligent“, fără cap „(în mod) ochii din cap „cu multă dragoste, din ini-
„conţinutul“ capului: creier, principalele necugetat“, cu scaun la cap „înţelept, ju- mă“ ş.a. Din cele mai multe locuţiuni verbale
organe de simţ şi orificiul bucal. decat, cuminte“, greu de cap, încet de cap derivă locuţiuni substantivale: datul peste
Al doilea sens metaforizează pe primul, sau tare de cap „prost, încet la minte“, cu Ideea de „complet, în întregime“ este cap, băgarea minţilor în cap, umblarea/
substantivul cap însemnând „căpetenie, capul plecat „ruşinat, umil, învins“, cu ca- exprimată şi de o nouă colocaţie adverbia- umblatul cu capul în traistă ş.a. Dintre
şef, conducător“. Din acest sens principal pul pe sus „mândru, orgolios, înfumurat“, lă. Alături de locuţiunile fără cap şi (fără) toate, bătaie de cap „frământare a minţii;
derivă şi un altul, cel de „iniţiator“. Al trei- cu capul în nisip „ruşinat, laş“, bătut în coadă „dezlânat, fără logică, prolix, neclar, trudă, osteneală“, provenită din locuţiunea
lea sens este „vârf (al unui obiect)“, care cap, picat în cap, lovit în cap, căzut în cap confuz; incomplet“ şi de la cap la coadă verbală a-şi bate capul, se distinge printr-o
se bazează pe asemănarea existentă între sau broccoli la cap „prost, idiot“, cu capul „tot, întreg, complet“, a apărut cap(-)coadă frecvenţă superioară în uz.
părţile constitutive ale corpului omenesc mare „încăpăţânat, căpos“, de capul său „de la început până la sfârşit“: Am citit ro-
sau animalier şi ale diferitelor obiecte sau „independent, după bunul său plac“, bun de manul cap-coadă. A fost un arbitraj greşit Nu doar prezenţa în locuţiuni şi expre-
mecanisme. cap, destupat la cap sau uşor la cap „inteli- cap coadă. Confecţionarea cap-coadă a sii, ci şi în sintagme şi compuse îi asigură
Omonimul parţial cap „parte de uscat gent, abil“, cu capul în nori „neatent, aiurit, obiectului se face de către... substantivului cap un loc superior în voca-
care înaintează în mare; promontoriu“ se distrat“, cu capul pe umeri „raţional“, cu bularul fundamental: cap de familie, (flutu-
diferenţiază prin forma de plural capuri. gărgăuni la cap sau cu sticleţi la cap „ciu- Există foarte multe locuţiuni şi expresii re) cap-de-mort, cap-de-cocoş, capul-şar-
Din pluralul capete, specific primului dat, bizar, înfumurat, încrezut, anormal“, verbale care conţin substantivul cap, al că- pelui, capul-balaurului, moalele capului
şi celui de-al treilea sens, s-a refăcut sin- cu capul la cutie „ascuns“, cap sec sau cap rui sens principal se identifică în semnifica- „fontanelă“, capul pieptului, cap de linie,
gularul capăt, cu două sensuri „înrudite“: pătrat „prost“, capul răutăţilor „instigator, ţia colocaţională: a-şi băga minţile-n cap, a cap de tabel, (dispozitiv) cap-cruce, capete
„partea extremă a unui lucru, a unei perioa- iniţiatorul unei acţiuni negative“, cap de da din cap, a umbla cu capul în traistă, a-i de acuzare ş.a.
de, a unei situaţii sau a unei stări; margine, afiş, cap de listă sau cap de serie „primul, intra în cap, a băga la cap, a-i ieşi din cap,
limită, sfârşit, istov“ şi „fragment, rămăşiţă cel mai important“, zdravăn la cap, normal a-l duce capul, a face cum îl taie capul, a-şi În definirea termenului cap, e necesa-
de...“ (DEX, capăt). la cap, sănătos la cap sau întreg la cap pune în cap, a înnebuni de cap, a (nu-)i sta ră prezenţa următoarelor elemente de gen
Cele mai multe sinonime ale cuvântului „normal, întreg la minte“, nesănătos la cap capul ş.a. proxim şi diferenţă specifică: extremitate
cap aparţin registrului argotic sau familiar: sau scrântit la cap „anormal, iraţional“, cu (superioară la om, anterioară la animale;
bube-n cap „cu antecedente penale, cu tre- Aportul semantic al substantivului cap limită a unui obiect, stabilită în raport faţă
cut dubios, culpabil“ ş.a. pare inexistent sau nesemnificativ în alte de ceva), formă (sferică) şi conţinut (creier,
locuţiuni sau expresii: a se da peste cap „a organe de simţ) (în cazul capului omului
Altele exprimă caracteristici ale unei face imposibilul, a face eforturi deosebite sau animalului). Tot atât de necesară e şi în-
acţiuni, stări sau însuşiri, întocmai ca pentru a realiza ceva“, a da peste cap „a registrarea colocaţiilor acestui substantiv.

Dan IONESCU Un compendiu de literatură spaniolă

P rofesorulGeoConstantinescu hispanic, care în mod cert a strâns marile Cosmosul tipic al operei lui Federico profesorul universitar, Geo Constantinescu,
a publicat de curând, la editu- sale individualităţi, este în toată substanţa, Garcia Lorca este Andalucia, pământul le surprinde în dreptul poeţilor reprezen-
ra Scrisul Românesc, un stu- o versiune mai mult sau mai puţin conglo- natal. Cântecul şi dansul flamenco asigură tativi prezentaţi. Însă replica societăţii la

diu în limba spaniolă, Poesia española del merată şi în bună parte întârziată faţă de tot pentru andaluci, triumful maxim al vie- apariţia unor opere inovatoare a fost favo-

siglo XX (hasta el año 1939). acest proces; specificul este dat nu de către ţii. „Femeia şi natura sunt două simboluri rabilă atunci, datorită mobilităţii maselor.

După o Introducere de precizare a prin- o operă eminamente a unui spaţiu spiritual cheie în opera lui Federico Garcia Lorca. Ideea se regăseşte în utilul capitol final,

cipiilor, didactice în special, de realizare şi artistic autonom, ci de către dezbaterea Poezia lui este plină de viaţă şi teatrul său, Conclusiones.

a cărţii, o primă secţiune este consacrată în operă, a unor probleme etice ale lumii, bine susţinut de poezie. În toată opera lui, Oamenii începutului de secol al XX-lea

poeţilor momentului 1898, în special, lui de sine şi de ţară. în special în volumul Poema del Conte deschideau cărţi în starea de singurătate pe

Miguel de Unamuno, „el gran escritor“, şi Poeţii momentului [18]98 considerau Jondo, viaţa înseamnă dragoste, iubita este care le-o genera migraţia; erau cele mai

lui Antonio Machado. realitatea un cerc perfectibil, conform vi- protagonistă şi natura devine leagănul îm- bune repausuri şi veritabile conexiuni la

Cu o proză care a răspuns ideilor no- ziunii romantice, şi se apropiau de această plinirii în amor. Însă multe rânduri exprimă inimile de sensibilitate similară şi la con-

uăzeciste, de regăsire a energiilor naţionale realitate, pe când moderniştii refuză reali- tristeţea eşecului în iubire, adică strigătul ştiinţele altor oameni care, în plus faţă de

înăuntrul frontierelor, după descompune- tatea care nu le convine şi se refugiază mai pătruns de durere al inimii frânte.“ serviciu şi de exerciţiul călătoriei, scriau.

rea imperiului spaniol, José Martinez Ruiz, bine într-un spaţiu livresc, oferit de lectură Născut în El Puerto de Santa Maria în Este mesajul de bază al acestei cărţi elabo-

supranumit de Geo Constantinescu, „un sau de rutina muncii de a scrie. 1902, Rafael Alberti s-a mutat la vârsta de rate, Poesia española del siglo XX (hasta

prosista entre los poetas“, este prezentat Poeţi modernişti autentici sunt: Ruben cincisprezece ani, împreună cu familia, la el año 1939).

în aceeaşi primă diviziune, Poetas del 98. Darío, Manuel Machado şi Juan Ramón Madrid. „Părăsise orizontul marin al satu-

„Scriitorul exprimă cu o expoziţie clară şi Jiménez. Fiecare dintre ei este prezentat în- lui său şi paradisul copilăriei. Aceste două

paradoxal, cu bogăţie lirică, dezaprobări tr-un număr de şapte-opt pagini, ca într-un laturi fundamentale ale fiinţei sale l-au ur-

aspre faţă de stadiul de lucruri şi conferă dicţionar. Maniera ajută la izolarea în fe- mărit toată viaţa. Pierderea orizontului ma-

epicei spaniole o sensibilitate nouă“. Acesta nomen a creaţiei respectivului autor şi la o rin este percepută ca o durere îngrozitoare,

este unul dintre motivele pentru care José mai mare lămurire a detaliilor speciale. ca o pierdere irecuperabilă.“

Martinez Ruiz figurează aici. Nucleul cărţii Poesia española del siglo Temele obsesive ale lui Luis Cernuda

Fără a-şi propune intervenţii de cla- XX (hasta el año 1939) este reprezentat de se regăsesc în volumul Perfil del aire: ne-

sament sau de optică epatantă, Geo cele aproximativ şaptezeci de pagini con- cesitatea acută de iubire, ca mod „de a fi al

Constantinescu formulează aspectele de sacrate grupului poetic de la 1927: Pedro fiinţei umane şi de a se manifesta în lumea

bază ale poeziei moderniste spaniole. Salinas, Jorge Guillén, Vicente Huidobro, represivă a acelui timp şi lupta permanen-

Veridice îi par, în consecinţa parcurgerii mai Gerardo Diego, Luis Cernuda, Federico tă contra mortificării sentimentelor şi, mai

multor pagini de istorie literară de cercetă- Garcia Lorca, Rafael Alberti, Dámaso ales, contra uitării“.

tori spanioli diferiţi, observaţiile lui Pedro Alonso, Vicente Aleixandre, Juan Larrea, Vicente Alexandre s-a născut în Sevilla,

Aullón de Haro, expuse în lucrarea La po- León Felipe, Miguel Hernández. dar copilăria şi-a petrecut-o în Malaga, pe

esia en el siglo XX (hasta 1939), tipărită Geo Constantinescu expune clar, fără litoralul Mării Mediterane, spaţiu care i-a

la Madrid: modernismul a apărut în Spania întinări de cerneală. Este atent la amănun- oferit, fără niciun dubiu, orizontul propriei

după 1890, cu prima sosire a lui Ruben tele de ordin biografic, devenite motive lirici.

Darío în Peninsula Iberică; modernismul literare. Acestea sunt cauze particulare, pe care

26 Nr. 8 (84) ♦ august 2010 Scrisul Românesc Teatru

Teatru Ion Punct şi de la capăt
PARHON

C u foarte puţine excepţii, teatrele sunt şi ele în sa managerială bine cunoscută, doamna Dorina Lazăr, di- Scenă din Mizontropul
vacanţă. Cu ochii mai mereu pe cer, de unde plo- rectoarea instituţiei, a creat premisele popularităţii şi ale
ile s-au revărsat într-o vară cât altădată într-un succesului acestui spectacol. antologice realizate cu mai mulţi ani în urmă pe scene-
an, aproape că am şi uitat de fascinaţia luminilor rampei. le lor de Andrei Şerban, Vlad Mugur, Liviu Ciulei, Silviu
Şi totuşi! Din cele mai ascunse cotloane ale memoriei, Dincolo de scena festivalurilor, însă, motivele de bu- Purcărete, Cătălina Buzoianu, Alexandru Tocilescu, Yuri
stagiunea trecută ne trimite când şi când imagini demne curie au fost mult mai rare în ultima vreme. O inspirată Kordonski şi alţii.
de a ne îmbogăţi sufleteşte şi a ne îndemna să aşteptăm cu lectură shakespeariană după Rosencrantz şi Guildenstern
nerăbdare întoarcerea în sălile de spectacol. sunt morţi, în viziunea lui Victor Ioan Frunză, datora- Uneori, nici creditul acordat cu o generozitate demnă
Cum să uiţi, mai întâi de toate, fermecătoarea „ico- tă companiei maghiare din Timişoara, tulburătoarea în- de o cauză mai bună unor regizori din Israel, SUA, Grecia,
nografie“ hamletiană din Festivalul Internaţional trupare a poveştii despre Ivona, principesa Burgundiei Cipru ş.a. nu s-a dovedit foarte inspirat şi eficient, produc-
„Shakespeare“, de la la Craiova, cu montările semnate ori Mizantropul, realizate de Bocsardi Laszlo la Teatrul ţiile acestora situându-se de cele mai multe ori sub valoarea
Oskaras Koršhunovas, Thomas Ostermeier şi Eimuntas „Tamasi Aron“ din Sfântul Gheorghe, spectacolele lui dovedită de producţiile semnate de oameni de teatru nea-
Nekrošius, ori acea surprinzătoare lectură scenică realizată Tompa Gabor cu Richard al III-lea şi Trei surori, la oşi, încă tineri prin vârstă ori spirit, ca Radu Afrim, Vlad
de Street Theatre Troupe din Coreea, în regia lui Lee Zoun- Teatrul Maghiar din Cluj-Napoca, remarcabila demon- Massaci, Cristian Juncu, Radu Alexandru Nica, Gianina
Teak, marea revelaţie a festivalului, în care am trăit şi pri- straţie de virtuozitate regizorală şi actoricească din Casa Cărbunariu, Ana Mărgineanu, Radu Apostol ş.a.
vilegiul întâlnirii cu celebrul om de teatru Robert Wilson Zoicăi, după Bulgakov, asigurată de Alexandru Tocilescu,
şi cu filmul consacrat spectacolului său cu Hamlet a mono- ori un reuşit spectacol coupé după Cântăreaţa cheală şi În pragul unei noi stagiuni, ameninţată de furcile ca-
logue? Ce amintiri minunate din templul Thaliei vrednice Lecţia, de Eugène Ionesco, la Teatrul de Comedie, realizat udine ale recesiunii şi de obtuzitatea unor „ordonatori de
de laudă şi de balsam împotriva anxietăţii provocate de de Victor Ioan Frunză, reprezentaţia cu Aniversarea, de la credite“ care s-au şi grăbit să taie în carne vie din fiinţa
isteria politică ori de dihonia şi de vulgarităţile găzduite „Nottara“, semnată de Vlad Massaci, sau turneul de cert unor instituţii de spectacole pe care nici până acum nu
pe micile ecrane ale televizoarelor ne-a oferit Festivalul succes efectuat de Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ la le-au tratat cu prea mult sprijin şi cu respectul cuvenit,
Internaţional de la Sibiu, cu acele spectacole ale eminenţi- Bucureşti sunt câteva dintre luminile artei spectacolului gândurile iubitorilor de teatru sunt populate de o firească
lor directori de scenă Peter Brook, Eugenio Barba, Pippo din ţara noastră către sfârşitul primului deceniu al mile- îngrijorare şi de întrebări „hamletiene“ legate de viitorul
Delbono, Masahiro Yasudo şi Silviu Purcărete, sau cu ulu- niului trei. acestei (cândva) „nave amiral“ a vieţii noastre cultural-ar-
itoarele întrupări de virtuozitate ale „teatrului coregrafic“ tistice. Corul lamentărilor ce sufocă astăzi talk-show-urile
(concept îmbrăţişat de Gigi Căciuleanu) şi ale baletului, Din păcate, umbra anonimatului şi a mediocrităţii este de pe micul ecran şi editorialele din presa scrisă nu rezolvă
aduse acolo ca pe „un vis în noaptea miezului de vară“, de mult mai consistentă. Camuflată de câte un eveniment in- problema. Mai curând, aş pleda pentru un optimism mo-
către trupa britanică „Motionhouse“ şi de compania israe- ternaţional excepţional, cum a fost prezenţa spectacolului derat, ivit din preţuirea sinceră şi din respectul constant
liană „Kibbutz Contemporary Dance“? sibian cu Faust la celebrul Festival de la Edinburgh, sau de pentru „puterea şi adevărul“ acestui teatru confruntat de-a
Alături de clipele de har şi de graţie prilejuite de aces- câte o tresărire de orgoliu a unor trupe mai puţin răsfăţate lungul anilor cu nu puţine vitregii, dar care a reuşit în cele
te fapte de teatru de un pilduitor profesionalism, ne pu- de privirile juriilor şi de aprecierile din mass media, aşa din urmă să se ridice deasupra vremii şi a vremurilor.
tem aminti cu vie satisfacţie şi de „Gala vedetelor“ de la cum sunt cele din Braşov, Arad, Baia Mare, Ploieşti sau
Buzău, înnobilată prin spectacolul excepţional cu Sfârşit Brăila, lipsa de orizont şi de evenimente artistice autenti-
de partidă, de S. Beckett, sub semnătura lui Alexandru ce domină activitatea celor mai numeroase dintre teatrele
Tocilescu, datorat Teatrului Metropolis, poate cea mai va- noastre. Iar dacă în cazul unor scene cum sunt acelea din
loroasă creaţie regizorală a stagiunii, ce i-a oferit, totodată, Oradea, Constanţa, Piteşti, Reşiţa, Bârlad, Petroşani, Târgu
lui Mihai Constantin, şansa celei mai performante evoluţii Jiu şi altele, pe drumul lor către podiumul confruntărilor
actoriceşti, dar şi prin demersul „Odeonului“, cu Pyrasmus ori al selecţiilor menite şi ele să le certifice valoarea s-a
şi Tysbe, adaptarea după Visul unei nopţi de vară, împlini- aşternut de multă vreme colbul gros al uitării, mai întris-
tă de Alexandru Dabija, generatoare de o veselie cosmică tător este faptul că şi câteva colective artistice din prima
în toate festivalurile şi sălile din ţară unde, cu priceperea linie a pretenţiilor şi a notorietăţii, cum sunt unele teatre
naţionale sau Teatrul „Bulandra“, au cam pierdut gustul
marilor performanţe, lăsându-ne să tânjim după spectacole

Teatrul omagiat de slujitorii lui
S -a întâmplat la Teatrul Clasic „Ioan Slavici“
din Arad, adică în oraşul ce, peste şapte ani, va evenimente din decembrie 1989. Scena arădeană l-a atras la prima apariţie, ne sugerează şi el mistuitoarea seducţie
împlini două secole de la naşterea primului edi- pe regizorul clujean datorită devoţiunii trupei şi adeziunii a teatrului, cu unele trimiteri la nemuritorul Chaplin. Iar în
fierbinţi a publicului faţă de spectacolul său anterior cu timp ce trupa ne-a dezvăluit suculente imagini cinemato-

ficiu în piatră al Thaliei şi pe scena care, de aproape două Iubirea Fedrei, de Sarah Kane, ce a obţinut nu mai puţin grafice ori câte un stop-cadru confruntat cu pictura de mu-

decenii, găzduieşte marele Festival Internaţional de Teatru de patru nominalizări la Gala premiilor UNITER din 2007. zeu, mai precis, tabloul „Dejun pe iarbă“, de Manet, pro-

Clasic, menit să pună în valoare tinereţea de spirit a specta- Mai mult decât atât, în scenariul realizat de domnia sa după tagoniştii ne vorbesc într-un limbaj emoţional devastator

colelor dedicate capodoperelor dramaturgiei universale de textul lui Cehov, alături de cele două personaje, venerabilul despre condiţia artei şi a vieţii, despre iubire, singurătate

ieri, capabile să intereseze şi să cucerească însă şi publicul Actor ajuns la final de carieră şi Sufleurul devenit martor şi şi moarte, totul alcătuindu-se într-un halucinant carusel de

de astăzi. Aici a avut loc premiera cu Cântecul lebedei, înger păzitor al spovedaniei sale nocturne, îşi fac apariţia întrebări şi situaţii tragi-comice, la capătul căruia, vegheaţi

după A.P. Cehov, în regia lui Mihai Măniuţiu, decorul lui aproape toţi membrii trupei arădene, ca într-un emoţionant pe rând de acel „înger al morţii“, Actorul şi Sufleurul îşi

Doru Păcurar, costumele Oanei Văran, ligt-design-ul rea- portret colectiv, fapt ce a conferit reprezentaţiei atributele desăvârşesc discursul lor despre dreptul de a rămâne în

lizat de Lucian Moga şi mecanismele de scenă asigurate sărbătoreşti ale unui veritabil omagiu adresat şi autorului memorie dincolo de efemera strălucire a rampei şi despre

de inginer Ion Stan. Regizorul a mai pregătit cu douăzeci rus, şi scenei arădene, şi artei spectacolului, în general, dar clipele de viaţă, şi ele măsurate, căci, nu-i aşa?, se poate

de ani în urmă, la Cluj Napoca, un spectacol după acest şi celor din sală, de Ziua internaţională a Teatrului. muri şi din dragoste de teatru.

text de numai şapte pagini, definit de autor drept „scenetă După un lung prolog, în care pătrundem parcă în inti- Acest permanent glissando între realitate şi închipuire

dramatică într-un act“, dar premiera nu a mai avut loc, de- mitatea miracolului acestei arte, cu numeroase personaje şi ori între sancvinitatea răbufnirilor patetice şi subtilitatea

oarece oraşul de pe Someş era cuprins şi el de dramaticele manechine în costume pitoreşti, pe un antrenant laitmotiv histrionică, ea însăşi generatoare a loviturilor de teatru,

muzical şi o mişcare scenică de o variată geometrie, cu se încheie printr-o revenire a întregii trupe pe scenă, ca o

schimbări incitante de ritm, din care nu lipsesc momentele încununare a ceremonialului, prin replici rostite la unison,

exuberante de dans şi chiar gimnastică acrobatică, ne aflăm după ce tot ce au avut de spus Actorul şi Sufleurul a deve-

faţă în faţă cu cei doi protagonişti, Actorul, întrupat de nit memorie.

Ovidiu Ghiniţă, şi Sufleurul, interpretat de Zoltan Lovas. Caracterul provocator ecletic al spectacolului, poate

Amândoi se străduiesc şi reuşesc să ne facă martorii unei uşor deconcertant prin acel prolog prelungit sau prin sen-

memorabile risipe de energie, de virtuozitate, de trăiri in- zaţia de repetare a unor atitudini şi reacţii nu întotdeauna

candescente pe altarul Thaliei. Fie euforia şi entuziasmul încărcate de semnificaţie, nu obturează sentimentul de

dezvăluite în chip vulcanic, fie chipul perfid al îndoielilor adevăr artistic şi de performanţă colectivă, de care s-au fă-

şi al deznădejdii, când bucuria aproape sălbatică a evocării cut vinovaţi regizorul, prin lectura lui scenică de o ambiţi-

succeselor de altădată, când cumplita suferinţă şi premoni- oasă individualitate, travaliul admirabil al actorului Ovidiu

ţiile cenuşii ale sfârşitului configurează evoluţia Actorului Ghiniţă, secondat convingător de Zoltan Lovas, la care aş

într-o succesiune năucitoare de manifestări contradictorii, adăuga dăruirea exemplară şi bucuria jocului exprimate de

dramatice sau hilare, autentice ori disimulate, antrenându-l întreaga trupă arădeană.

Ovidiu Ghiniţă şi Zoltan Lovas în Cântecul lebedei ici şi colo pe „actorul“ dinlăuntrul Sufleurului care, încă de

Interviu Scrisul Românesc Nr. 8 (84) ♦ august 2010 27
Cronică literară

Mircea POSPAI

Dialoguri cu Tudor Gheorghe
Amza, bunul Amza
F ragment din convorbirile cu Tudor Gheorghe,
desfăşurate pe parcursul a aproape trei ani, M. P.: În ce împrejurări a venit director? se uita şi după aia plecau fericiţi fiecare.
în cadrul unei emisiuni propusă de Radio T.Gh.: Era vremea când se dăduse în funcţie noua M.P.: Aplaudau finalul şi se retrăgeau.
clădire. Cea în care stăm astăzi. Atunci s-a hotărât: Dom’ne, T.Gh.: Da, sigur. Nu pot să-ţi spun, Mircea! Aproape

Oltenia. Din acea emisiune a rezultat şi cartea În umbra dacă tot este o clădire nouă, un teatru nou, să fie şi un director mereu eram obosiţi morţi. Făceam două spectacole pe

menestrelului, care nu peste multă vreme va vedea lumi- nou. Cine era cea mai reprezentativă figură în acea perioadă zi. Nu mai intru în amănunte picante şi elegante, dar

na tiparului la Scrisul Românesc. Până atunci, la sugestia pentru olteni?! Amza Pellea. Bună idee. Şi a venit director spectacolele care le făceam cu Amza în acea perioadă erau

domnului Florea Firan, reproducem fragmente din inter- la Craiova. Era o perioadă amărâtă de existenţă a noastră, absolut unice. Pentru că, nici eu, nici el nu ne repetam. De

viurile cuprinse în capitolul Cartea cu prieteni. Vom afla cea numită pe vremea aceea a autofinanţării. Şi atunci am pildă, el dacă spunea la un spectacol trei-patru monoloage

lucruri interesante despre relaţiile lui Tudor Gheorghe cu inventat acel spectacol extraordinar cu care făceam turneu cu nea Mărin, cu Sucă, cu nea Mărin venit la Bucureşti, la

câţiva oameni deosebiţi, unii dintre ei plecaţi în lumea um- prin ţară, Două ore cu oltenii Tudor Gheorghe – Amza al doilea spectacol nu le mai spunea pe aceleaşi. Adică era,

brelor. Şi ni s-a părut firesc să începem cu regele actoriei, Pellea. Eram pe val, ca să zic aşa, şi unul şi altul. El era cum să spun, şi bucuria lui de a inventa şi de a scrie.

simbolul umorului oltenesc, marele Amza Pellea. de o popularitate extraordinară. Şi eu eram în ascensiune. M.P.: Plus, cred, o adaptare la locul acela, la oameni,

Am anunţat spectacolul pe Valea Jiului, la Petroşani. la scenă, la context.

Eram într-o perioadă foarte aglomerată. Eu veneam de la T.Gh.: Absolut extraordinar. Vreau să spun că ultimul

Bucureşti. Mă ţinuse Vornicu la o imprimare cu Acolo este spectacol pe care l-am făcut împreună era la Ineu, în zona

ţara mea, filmat într-un lan de floarea soarelui. Şi Amza Aradului. Multe m-au frapat la Amza. De exemplu, avea

venea de la filmări de la Braşov, de la Nemuritorii, că filma un glas extraordinar, special. Deşi, când a jucat Decebal, el

cu Sergiu Nicolaescu. Afişul era aşa: Două ore cu oltenii a fost dublat. Mare prostie, aş zice eu, a regizorilor noştri.

Tudor Gheorghe – Amza Pellea. Eram morţi de oboseală Amza avea un glas chiar special, foarte vătuit, dar un glas

şi unul şi altul. Dar încasările trebuiau să aducă salarii frumos, un glas foarte personal. Ideea tembelă că, eroii

colegilor noştri de aici. Şi zice: „Bă, Micule! Bă, nepoate! noştri trebuie să aibă glasuri care să sune ca clopotele, să

Te-ai gândit, mă, cum facem spectacolul ăsta?“ Zic: „Nu sune…

mă gândesc, că tu eşti directorul. Nu mă interesează. Tu M.P.: Profunde…

trebuie să hotărăşti“. Zice: „Bă! Eşti nebun la cap?! Eu T.Gh.: Şi l-a dublat Emaoil Petruţ, nu ştiu cine. Dar era

Mircea Pospai şi Tudor Gheorghe nu mă pot gândi la ale mele şi tu mă pui acuma să… Pune o secvenţă în care Decebal râdea. Şi dacă vorbea tot filmul
mâna pe hârtie şi scrie“. „Bine“, zic. M-am aşezat şi i-am Emanoil Petruţ, în secvenţa aia în care râde Decebal, râdea

Mircea Pospai: Când l-ai cunoscut pe Amza Pellea? spus: „Uite cum facem! Intru eu întâi. Cânt eu douăzeci de Amza. Era extraordinar. Avea un râs… Revin la Ineu.

Tudor Gheorghe: Cândva, când a venit el la Craiova. minute şi zic două vorbe despre tine. Intri tu după aia, le Ne-am dus, am făcut spectacolul şi a doua zi trebuia să

Cred că îl sărbătoream pe nea Manu Nedeianu la o vârstă povesteşti ce le povesteşti şi mă chemi din nou pe mine. facem spectacol la Arad. Şi îmi spune: „Bă, Micule! Mie

oarecare. Că era şi Victor Eftimiu venit aici şi toată generaţia Mai vin, mai cânt o jumate de oră şi pe urmă te chem iar nu mi-e bine!“ „Stai dom’ne, cum adică nu ţi-e bine?!“ Eu

de aur condusă de Vlad Mugur. Era Cozorici, era Rauţki, pe tine şi facem finalul apoteotic.“ Zice: „Şi cum facem îl văzusem de cu seară că nu era în apele lui. „Bă, nu mi-e

era Amza, era Silvia Popovici, era Sanda Toma, era Ioana finalul? Uite, tu spui poezia asta a lui Minulescu, că ştiu că bine, ce mai!“ „Păi, şi ce facem la Arad?“ „Faci tu singur

Bulcă, era Titi Rucăreanu… Era o echipă extraordinară. o spui excepţional. «Că fetele din Slatina cu ochii mari cât spectacolul.“ „Nu fac eu singur niciun spectacol. Pe afiş

Şi toţi au venit să-l sărbătorească pe nea Manu ca director. strachina/ M-au blestemat să-mi uit cu numele şi datina». scrie Amza Pellea – Tudor Gheorghe şi nu pot să apar eu.

Şi atunci, în seara aia, ne-am dus la „Jiul“. Şi am petrecut. Şi când tu spui chestia asta, eu zic Muică, noi suntem un Mă fluieră lumea. Strigă: Unde e Amza? Ce suntem noi?

Eu, bineînţeles, ştiam multe despre el. Dar ştia şi el despre neam şi lumea va fi fericită.“ Zic: „Păi, şi dacă mai vor?“ Suspendăm!“ Băieţii, prietenii noştri de la Arad pregătiţi

mine. Zice: „Dacă mai vor, le spui Decebal către popor şi…“ cu vinuri, cu astea… N-a mâncat, n-a băut, a fost apatic şi

Chiar atunci am şi discutat despre o viitoare emisiune Aşa se întâmpla de fiecare dată. Eu cântam Muică..., lumea parcă se schimbase şi la culoare, aşa, la faţă. Şi am plecat

de televiziune, care s-a numit „Oltenissima“. Mai apoi, striga „Bis!“, nu ne lăsau şi atunci se încrunta, se uita urât amândoi spre Bucureşti cu avionul.

Amza a venit director la Teatrul Naţional din Craiova. la ei şi spunea Decebal către popor, lumea îngheţa în sală, (Va urma)

Lucian GRUIA inautentice, eternizată li-
ric: „Îmi transcriu viaţa pe
În căutarea luminiiincolo de scriitura modernă, poetul Florea hiperbolizată devine simbolul destrucţiei terestre şi a pul- curat,/ adun ciornele risipi-
te,/ răscolesc toate unghe-
Miu rămâne un tradiţionalist din fire. Departe verizării memoriei omenirii: „Cândva, aici era o fântână.../ rele... Filele au ştersături şi
greşeli/ iar unele sânt rupte/
Dde încrâncenările cotidiene, el îşi păstrează Au scos cerul din ea/ până când a murit!/ În locul ei a cres- de trecerea anilor – nu mai
sufletul curat. Simbolurile sale predilecte sunt: drumuri- cut/ un semn de întrebare/ cât lumea.“ pot/ reconstitui/ existenţa
mea viitoare!/ Transcriu cu
le, lacrimile, pădurile şi lumina. Mitologizând, viziunea Astăzi, mai mult ca niciodată, demiurgii par că şi-au grijă fragmente din mine/
pentru textul definitiv.“
asupra lumii apare mioritică, Florea Miu fiind poetul nos- abandonat creaţia: „E mare plictiseală în Cer −/ se odih- Concluzie: „Viaţa asta e
ca o haină peticită −/ me-
talgiilor senine, fără ceţuri şi umbre. Viaţa este imaginată nesc zeităţile/ după obositoarea Creaţie./ Monotonie de ne- reu o cârpesc şi ea/ se rupe
întruna.“
ca o călătorie inevitabilă. Deşi acest simbol este extrem descris.../ Doar visele noastre/ mai tulbură lumea celestă,/
Evenimentele vieţii sunt o înşiruire de lacrimi prin
de uzitat, autorul descoperă, în peregrinările sale, imagini mai zgârie timpanele adormite; doar închipuirea noastră care poetul călătoreşte într-o transhumanţă fluidă. Plânsul
reprezintă o abluţiune terapeutică prin spălarea sufletului
cosmice, proaspete: „Mi s-a lipit lumea de tălpi/ şi pen- colindă prin toate ungherele,/ şterge praful din încăperile/ cu lacrimi curate: „Acum nu mai stau nicăieri,/ doar îmi
caut cuvintele/ care umblă aiurea prin lume:/se duc dintr-o
tru că nu am alta/ de schimb,/ merg cu ea aşa/ până când îngereşti/ şi cere mai multă lumină.“ lacrimă în alta/ ca să acopere pustiul/ din inima noastră.“
Lacrimă, în care locuieşte poetul, devine monadică, acapa-
se toceşte./ Încerc să o repar din când în când/ dar e atât Prin simbolistica luminii intrăm într-o stare care îmi ratoare: „Viaţa poetului este alcătuită din lacrimi/ pe care
el nu le vede/ pentru că este înăuntrul lor.“
de ponosită, încât/ ar trebui neapărat să-mi cumpăr alta/ pare că descinde din creştinismul cosmic teoretizat de
Autorul îmi pare un credincios fără religie, pentru care
care să mă ţină măcar/ până la Cercul Polar/ ori până aici, Mircea Eliade. Lumina divină, curată, din prima zi a lumea este sacră dar noi o maculăm cu răutăţile noastre.
Remediul în calea întunecării este literatura: „În fiecare
mai aproape.../ Mi-au intrat toate drumurile/ prin tălpile creaţiei, s-a materializat în natură, în arborii pădurii (te- dimineaţă dau întunericul/ la o parte/ ca să pot citi.“

găurite −/ simt până departe, în trup, fiecare pietricică a leormănene, în primul rând). Sentimentul de frăţietate Florea Miu este poetul nostalgiilor senine, mioritice.
Datorită stilului direct, senin şi sincer, lirica sa devine o
Căii Lactee,/ toate denivelările sub-oceanice./ Chiar şi o al românului cu pădurea capătă astfel valenţele sacrului: apă curtă care pare mai puţin adâncă decât este. Poeziile
se citesc uşor, sonoritatea versurilor ne învăluie protector.
pereche de lume/ mai veche/ mi-ar prinde bine acum/ la „Înăuntrul copacilor/ e foarte multă lumină:/ poţi călători Florea Miu a pornit pe drumurile vieţii, sprijinindu-se în
cârja poeziei, în căutarea luminii: „Aprinde puţin lumina,
capătul disperării!“ (O pereche de lume) prin ei cu ochii închişi/ până departe, în frunze,/ sau chiar îi spun/ îngerului meu păzitor.“

Transhumanţele lirice constituie liantul poeziilor în pământ./ De aceea ai mei/ nu se rătăceau prin pădure −/ Şi îngerul său i-a aprins-o.

adunate între coperţile volumului Cerul din lacrimă (Ed. ziceau că le luminează Dumnezeu calea/ când se duceau

Ramuri, Craiova, 2009): „M-am împiedicat mereu de să taie lumină.“

drumuri,/ şi adesea chiar de câte-o floare.../ Milă mi-e de În contemporaneitate însă se simte apropierea apoca-

mâna care scrie/ amintiri din lumea viitoare!“; „Drumule, lipsei sub forma unui potop sferic: „Ploaia asta cade din

unde mă duci/ de acum până atunci?!“ toate părţile/ în acelaşi timp,/ rupe arbori şi sfărâmă vise/

Peregrinările autobiografice trec, desigur, şi prin câm- şi de multe ori te lasă/ fără priviri.// Cele mai multe inun-

pia împădurită a Teleormanului: „Drumurile mele călăto- daţii se produc/ pe fond nervos −/ acolo unde nervii pla-

resc singure/ pe unde am fost sau/ pe unde voiam să ajung./ netei/ sunt întinşi la maximum“/ şi până la urmă cedează.

Se-ntorc obosite în mine/ şi-mi povestesc ce-au văzut/ în Destrămarea lumii fizice continuă şi în lumea imaginară

pădurea nebună sau dincolo/ de câmpia cu stele.“ „Unele creată de poet: „Aerul se sfărâmă încet −/ literă cu literă şi

drumuri s-au frânt/ ori au intrat în pământ...// Multe dru- pleoapă cu pleoapă...“

muri au devenit întrebări: semne de trecere, pe unde/ mai Într-o lume decăzută spiritual, condiţia poetului a devenit

sper să ajung uneori!...“ precară. Lipsa de motivaţie ontologică este privită cu blândă

Poetul trăieşte cu nostalgie desacralizarea lumii. Dacă autoironie: „Categoric, lumea asta nu mi se/ potriveşte./ Am

în tradiţia patriarhală a ţăranului român fântâna era mijloc atâtea absenţe, încât/ voi fi exmatriculat din ea/ în curând.“

de pomenire, de păstrare a amintirii, la Florea Miu fântâna Destinul neprielnic e resimţit prin trăirea unei vieţi

28 Nr. 8 (84) ♦ august 2010 Scrisul Românesc Cronică
Film

Doris SÂNGEORZAN

Fenomenul
Mănâncă, roagă-te, iubeşte

A cum aproape doi ani jurnalistică (Gilbert a scris mult timp pentru de viaţă şi Gilbert se apropie tot mai mult Elizabeth Gilbert
descopeream volumul de reviste, mai ales articole de călătorie) este de latura spirituală − Julia Roberts se roagă
memorii al lui Elizabeth evidentă în interesul ei pentru cultura şi is- în mijlocul unei crize domestice, iar bărba- Între timp, Gilbert a publicat o altă carte,
Gilbert, Mănâncă, roagă-te, iubeşte, în toria ţărilor prin care călătoreşte − cu alte tul pe care-l întâlneşte după divorţ este un tot auto-biografică, în care povesteşte ce
varianta românească. L-am devorat în stu- cuvinte, pare o scriitoare foarte informată actor interesat de hinduism care venerează s-a întâmplat după reîntoarcerea în S.U.A.
dioul în care locuiam atunci, în Bucureşti, care şi-a făcut temele. un (de fapt este o „ea“) guru spiritual, pe A rămas alături de Felipe, care a început să
unde venisem din New York să lucrez care protagonista o va caută câteva luni mai petreacă din ce în ce mai mult timp alături
pentru un trust de presă american. M-am Cartea a avut un mare succes şi a rămas târziu, în India. Iar dorinţa ei de a călători de ea în America, dar care trebuie să plece
scufundat în acea toamnă bucureşteană în 158 de săptămâni pe lista de bestseller-uri devine din ce în ce mai puternică, în timp din ţară şi să se reîntoarcă de fiecare dată
oceanul de sentimente contradictorii cu a ziarului New York Times. ce fostul soţ nu are de gând să părăsească pentru a primi o nouă viză. Felipe este reţi-
care se confrunta protagonista proaspăt statul în care locuiesc nici măcar pentru o nut de autorităţi la aeroport şi când Gilbert
divorţată şi m-am delectat cu impresiile ei Când am ajuns la New York, câteva vacanţă. merge la aeroport să-l recupereze un ofiţer
de călătorie. La începutul cărţii, autoarea luni mai târziu, mi-am cumpărat varianta îi spune că singura soluţie este să se căsăto-
se luptă cu o depresie serioasă cauzată de originală, în engleză, şi mi-a plăcut chiar Pe Gilbert (Roberts) o urmăresc cuvin- rească. Cei doi nu aveau de gând să se mai
sfârşitul mariajului ei, pe care de altfel mai mult. Şi eu, ca de fapt se pare mulţi tele unui vindecător pe care l-a cunoscut în căsătorească vreodată după divorţurile prin
l-a părăsit de bună voie şi din proprie ini- alţii, agreez acest gen de literatură autobio- Bali, unde scria un articol despre vacanţele care trecuseră fiecare, dar îşi doresc mult să
ţiativă. Şi tocmai de aici suferinţa care o grafică cu tente spiritualo-terapeutice, mai yoga. El i-a spus că se va întoarce pe insulă rămână şi să trăiască împreună aşa că hotă-
aduce într-o stare în care nu mai poate să ales dacă este scris de către şi pentru femei. pentru a studia cu el după ce îşi va pierde răsc să se căsătorească.
funcţioneze normal. Cel mai interesant este M-am bucurat să aflu de curând că această toţi banii. Protagonista începe să realizeze
faptul că durerea ei nu este provocată de carte va fi ecranizată şi m-am dus să văd că problema nu stă atât în circumstanţele Gilbert explorează în carte felul în care
comportamentul soţului care ar fi părăsit-o filmul la câteva zile după premieră. Gilbert exterioare cât în structura ei interioară, şi căsătoria a fost percepută de-a lungul isto-
sau rănit-o sau înşelat-o, ci de vinovăţia pe este interpretată de Julia Roberts, iar filmul vrea să-şi dea un timp pentru a lucra asupra riei în diferite culturi şi încearcă să găseas-
care o simte pentru că şi-a părăsit soţul, pune accent pe călătoriile ei, pe oamenii ei însăşi. că o viziune asupra acestei instituţii care să
pentru că a trădat valorile societăţii în faţa pe care îi întâlneşte de-a lungul lor şi pe i se potrivească. Ce descoperă o descura-
căreia promisese să fie alături de acest om relaţiile cu diferiţi bărbaţi (soţul ei, primul În Italia realizează că decizia pe care a jează − în general căsătoria a fost privită
pentru totdeauna şi aşteptările familiei ei în prieten pe care-l are după separare, şi noua luat-o a fost corectă (pentru ea, cel puţin) ca un act în care femeia renunţă la iden-
care nu se înregistrase niciun divorţ până iubire pe care o găseşte în Bali). pentru că nu mai are sentimentul insupor- titatea ei şi o încredinţează bărbatului, de
în acel moment. Se simte dezamăgită deşi tabil că se plafonează. „În sfârşit înţeleg multe ori membrii unui cuplu sunt aleşi de
în acelaşi timp îi este încă dor de fostul ei Nu sunt evidenţiate stările interioare şi gluma italiană în care un om se roagă unei către familiile lor pe bază de criterii socia-
soţ. gândurile autoarei, asupra cărora Gilbert statui romane să câştige la loterie premiul le şi economice, iar statisticile arată că în
Ce face cartea interesantă şi specială este insistă mult în carte, dar e de înţeles având cel mare“, spune protagonista. „Bine i se timp ce viaţa bărbaţilor se schimbă în bine
faptul că Gilbert nu o scrie pentru a intra în în vedere că filmul e un mediu vizual care răspunde omului, dar ca să pot să te ajut din toate punctele de vedere după căsăto-
detaliile căsniciei şi pentru a-şi spăla rufele se bazează pe acţiune. El stăruie asupra trebuie să cumperi măcar un loz.“ rie, femeile nu au decât de pierdut − ele se
în faţa cititorilor împărtăşindu-le cât de în- perioadei în care Gilbert era căsătorită şi declară mai nefericite, câştigă mai puţin
grozitor a fost soţul ei şi câte şi nevrute i-a nefericită, asupra despărţirii de soţul ei, a În India locuieşte într-un ashram unde decât înainte şi multe îşi încetinesc sau
făcut şi de ce fel de bărbaţi să se ferească, unei relaţii de după căsătorie şi a relaţiei îl cunoaşte pe Richard din Texas, un perso- chiar renunţă la activitatea profesională.
aşa cum se întâmplă de obicei cu acest gen cu editoarea care-i este şi cea mai apropiată naj pitoresc care o tachinează pentru lipsa Dar în final Gilbert descoperă că în multe
ce chick lit de post-divorţ. prietenă şi sfătuitoare. ei de răbdare şi care o ajută să înveţe să se societăţi căsătoria este considerată un act
Cartea nu intră în amănunte legate de relaxeze, să se accepte şi să meargă mai subversiv de către autorităţi care se opun
soţul ei, ci se concentrează asupra încer- Gilbert trăieşte o gamă de sentimen- departe. acestui gest (de exemplu, în timpul sclaviei
cării autoarei de a realiza de ce s-a simţit te care probabil că sunt familiare multor în America negrii nu aveau voie să se că-
atât de nefericită în acea căsătorie, ce îşi femei tinere ce visează să jongleze abil cu Lunile petrecute în Bali sunt un deliciu, sătorească pentru că stăpânii lor nu puteau
doreşte ea (şi nu societatea, prietenii sau succesul profesional, o familie perfectă şi o o adevărată celebrare a vieţii care culmi- controla ce se întâmplă în interiorul acestei
familia) de la o relaţie cu un bărbat, cum să viaţă socială interesantă. Iar neînţelegerile nează cu întâlnirea cu Felipe, un brazili- alianţe şi de aceea o considerau periculoa-
funcţioneze într-o relaţie fără a se pierde pe şi eşecurile devin cataclisme universale în an la fel de rănit de un divorţ dar plin de să). Lui Gilbert îi place această viziune şi,
sine şi fără a sfârşi prin a se prăbuşi mental, această perioadă a vieţii. farmec şi viaţă. În film el e interpretat de fericită că în sfârşit a găsit un loc în care se
emoţional şi fizic, aşa cum i s-a întâmplat în actorul Javier Bardem care face un cuplu simte confortabil, se căsătoreşte cu Felipe
timpul şi în urma căsătoriei pe care tocmai Gilbert, jurnalistă şi autoare de succes superb împreună cu Julia Roberts. în noua lor casă, în faţa unui singur martor,
a terminat-o. se căsătoreşte înainte de 30 de ani şi se nepoata ei de şapte ani, Mimi.
simte din ce în ce mai nefericită în viaţa Lansarea filmului a coincis cu o cam-
Javier Bardem şi Julia Roberts ei de familie. Este clasicul conflict între panie de publicitate care a inclus produse
aparenţele exterioare − scriitoarea pare să inspirate de călătoriile lui Gilbert, maşini
În acest scop (şi pentru a se detoxifia aibă cam tot ce-şi poate dori o femeie la cu gelato care au circulat prin diferite oraşe
de sentimentele negative care o copleşesc) vârsta ei − şi realităţile interioare (se simte americane în perioada lansării peliculei
Gilbert hotărăşte să călătorească un an de sufocată în postura de soţie şi orice dife- care a debutat pe locul doi în box-office-ul
zile pentru a scrie o carte şi îşi plăteşte vo- renţă de caracter, cum ar fi faptul că soţul american (în urma unui film cu Sylvester
iajul cu avansul pe care îl primeşte pentru ei îşi doreşte o viaţă convenţională de fami- Stallone!).
ea. Prima oprire este Italia, unde se bucură lie, iar ea vrea să continue să scrie despre
de deliciile culinare şi îşi recapătă pofta de locuri cât mai exotice şi nu îşi doreşte să Interesant este că filmul a primit apre-
viaţă, a doua în India, unde se roagă şi îşi aibă copii, o copleşesc). cieri din partea publicului feminin, dar
înfrânge durerea, şi îşi încheie aventura cu mult mai multe critici din partea bărbaţilor
o nouă iubire în Bali − aici realizează că îşi Relaţia care urmează după divorţ nu cărora le displace ideea unei eroine care îşi
doreşte să se întoarcă în S.U.A. reuşeşte să îi readucă optimismul şi pofta părăseşte soţul iubitor şi viaţa confortabilă
pentru a se găsi pe sine.
Stilul lui Gilbert este sincer şi fermecă-
tor, dar şi profund în acelaşi timp. Formaţia Julia Roberts

PFiolmezie Scrisul Românesc Nr. 8 (84) ♦ august 2010 29

Poeme Daniela VOICULESCU

experienţa respiraţiei sferice a mirării dintre luceafăr şi lună. joacă o jumătate de pas,
şi presimţirile deveniseră copii, şi fluieră de zor secundele,
sunt a opta roată egipteană, urmăreau cea mai frumoasă ploaie! unind albastrul cu verdele,
ozn-ul atras de sunetul greierilor, mărind speranţa copilăriei,
mă liniştesc pe aşchia unui diez, indigo evolution îndulcind reîntoarcerea...
ca o lalea desenată de logica inimii. are ceva special acea pace
sau poate sunt trei în dualitate... el avea nevoie de roşu lângă negru... dintre mi şi fa... şi cercurile
între Soare şi Pământ este Luna, bre! îl văd cum răsfoieşte tratatul despre dragoste. vin de la cules... şi se deschid
între alb şi negru este gri, iubitule! miroase linia serii, se face spirală în spirală. în braţele lui Leonardo da Vinci!
între algebră şi geometrie este o stare, cerul curge vulcanic din ochiul lui Stendhal.
ca şi cum ai juca ping-pong... şi frunzele au ceva uşor, o înclinare spre nord, ce dor mi-a fost de paritate!
cu bobul de mazăre al realităţii, unde aerul e liber să râdă, să îmbrăţişeze...
până te-ai lungi cât Metatron, şi să aştepte firescul mistic, îngerii să cânte. ploaia vine din Hawai,
iar pielea albăstruie ţi-ar mirosi one more time, ... stay!
a miere, a portal spre indigo day... degetul lui e ca descrierea calmă a unui drum, lângă frunze de bambus şi flori,
care poartă cravata cu ploaie de vise. parcă ai ajunge, la apus de soare, lângă Nil... fii uşor, ... zâmbet de evantai!
şi ating pragul unui hotel vesel, şi umbra bărcii nu s-ar mai îndoi de nimic gri. doar ştii că a pornit trenul viselor,
trec pe un şir de clape... zâmbete, sub pielea inimii ai pocni, ca să vezi serenitatea, că fericirea e o eşarfă de ocean!
semnez o cerere, şi luna may respiră petalele de trandafiri ale buzelor de dor, sărutul timpul se dizolvă. în noi, între noi.
un nucleu de poem... true love. ce trece prin ochiul al treilea, ideea de magnetic, iubesc mesajul de la miezul nopţii,
şi din trifoi răsare... flower of life. dezvelind beţia de şoapte. whisky şi energizante. cuvintele tale... rădăcini de răsărit!
mi-era dor de joacă, de explozie, good morning, ladies & gentlemen!
de stelele care aleg nebunia vanilată! in stream
Ars Ignis
in a special way reîntâlnire. fulgere paralele.
telepatie, din felii de sharon, pântecul meu a devenit
eşarfa verde cu fluturi de ploaie, cu parfum de piersică... un pătrat de plumb mov,
pe noaptea spatelui meu... greierii deveniseră portocalii, am sentimentul că am plecat
cravata aduna linişte şi fulgere, turma de oi trecea... bănuind să caut un vas antic din lut,
pătrate din inima lui Stendhal... că el îmi sărută ochiul din călcâi! plin cu violete proaspete...
verbele curgeau ca un ceai, rotunjit focul din mine asista la naşterea şi tăcerea seamănă cu un coral,
de mătasea diagonalei ce trecea primei monede de aur... şi yin pierdut în palma ta, şi strâns,
prin privirea noastră, zâmbet suna pe ascendent, syrinx... de-atâta dor triunghiular!
cu sudoare, alunecare de yin şi yang, şi focul de la vest e zâmbet,
visând visele unui cearceaf violet... exact ceea ce-mi doream chiar aşteptarea inimii
lui Thot... dansează...
şi cânta vântul, cum îmi dorisem, înainte, aşa spune el... ca o pană portocalie de ibis.
şi fremăta stejarul, din romb în romb, şi ochiul meu tetraedric
din jurnal în jurnal, erotic... se face o fereastră violet, Din volumul Umbra ploii devine Fortuna,
secundele erau calde, pietre de jad, ca sentimentul eternităţii. în curs de apariţie la Scrisul Românesc
soarele lor schia pe alfabetul şi caii aleargă pe câmpul
care se predase la talpa fragedă unui tunel, predestinarea

Viorel FORŢAN slalom

semn de întrebare olimpul a vrut aş fi primul nemuritor există limbi
semn de exclamare altfel în care
dar
la stonehange ştiai boieri şi cerşetori dumneavoastră cum se scrie
ce contează aşa se pronunţă
singurătatea oftează ce mai faceţi
mai mult la o masă rotundă cum o mai duceţi cu sănătatea şi există pur şi simplu limbi
cercul de lemn în care
cu femeile
sau ştiai cu bărbaţii cum se pronunţă
pietrele cu copiii aşa se denunţă
3R şi în special cu bârfa
ce contează că e cea mai bună role de pâslă
semn de întrebare recuperaţi şi inutilă
revalorificaţi dintre toate aş fi vrut să-mi cumpăr
ce contează refolosiţi schiuri
semn de exclamare timpul pe care că de-asta avem urechi dar sunt prea lungi
vi l-au pierdut Undeva
cine zice homer e alţii pentru înghesuiala de lucruri
la jumătatea drumului din preajma mea
de la etajul unde locuiesc curiozitate dintre Cer şi Pământ
mi-arunc privirea din spaţiul în care trăiesc
până la zidurile troiei posaci clipei
eu şi alter ego aşa că mi-am cumpărat
frumoasă trebuie să fi fost elena împingem continentele o linie curbă ce urcă o pereche de role
de-ar fi până la inteligenţă
spre ocean role speciale
să-i dăm crezare lui homer să vedem unde încape apa o linie curbă ce coboară cu roţi de pâslă
până la extaz să fie silenţioase
dezamăgire Undeva să se poată insinua
tu clipă ca o adiere
pusesem prinsoare cu mine de ce iei perfecţiunea printre amintiri fără a le deranja
că nu mai citesc scînteia
până la numărul cu tine în acelaşi timp
cu rolele am viteză de deplasare
tipărit Undeva există limbi astfel că pot în scurt timp
cu bandă groasă la jumătatea drumului dintre Rai şi Iad să slalomez printre foarte multe
există limbi
neagră hop şi eu în care amintiri
contur la prima pagină de ce pe la unele de două ori
ehei într-un fel se scrie şi chiar de trei ori
dac-aş putea spune şi-n alt fel se citeşte

30 Nr. 8 (84) ♦ august 2010 Scrisul Românesc Eseu

keanos romanul acestuia, Lapte şi miere, în traducerea Gabrielei
Adameşteanu. „Generaţia 2000“ este şi ea bine reprezen-
tată în paginile Orizontului, printr-un interviu cu poeta An-
dra Rotaru şi o cronică la volumul de versuri Frumuseţea
bărbatului căsătorit al Dianei Geacăr.

N umărul 7/2010 al revistei Apostrof ne propune scriitor (IV) de Ion Lascu. N u mai citisem de ceva vreme revista Poesis, pe
un dosar Adrian Marino, la care participă Ale- Apostrof rămâne o revistă de care o apreciam, de altfel, foarte mult, efortul
xandru Niculescu, cu ample însemnări strânse sub titlul referinţă, egală cu sine şi în depus de poetul George Vulturescu fiind unul cu atât mai
Viaţa unui om liber şi Marian Victor Buciu, cu un eseu care se găsesc întotdeauna ar-
intitulat Etica indeciziei în absenţa ideologiei. Foarte in- ticole demne de toată atenţia salutar cu cât reuşea să menţină publicaţia pe care o coordo-
teresante, ca de obicei, conversaţiile cu Ion Vianu, de data noastră.
na la un nivel superior. Numărul
aceasta în dialog cu Gustavo R evista timişorea-
Dessal. Poezia din acest număr nă Orizont ne întâmpină, de pe prima pagină, 4-5/2010 pe care îl am în faţă
poartă semnăturile lui Liviu Ioan cu un desen publicitar la unul dintre cele mai importante
Stoiciu, Gellu Dorian, Lucian şi mai frumoase evenimente muzicale din România de azi nu este doar ceva mai subţire
Vasiliu etc. plus traduceri din – Festivalul de Jazz de la Gărâna (prietenii ştiu de ce). Un
avangarda rusă (Ana Ahmatova, scurt text empatic semnează, pe pagina următoare, Mircea ca număr de pagini, ci mai ales
Serghei Bobrov şi Nikolai D. Mihăieş (Gărâna, provincia pedagogică), la observaţii-
Burliuk) ale infatigabilului Leo le căruia aderăm fără rezerve. Pe paginile centrale, Radu calitativ. Pe lângă scriitori cu
Butnaru. În rest, multe cronici Cernătescu publică un eseu foarte incitant despre relaţiile
(Ion Bogdan Lefter, Irina Petraş, lui Sadoveanu cu francmasoneria. De citit, de asemenea, anumită cotă, deja consacraţi în
Ştefan Borbely, Iulian Boldea, interviul amplu pe care îl realizează Smaranda Vultur cu
Marta Petreu, Ovidiu Pecican), scriitorul francez Jean Mattern (pe care cititorii îl cunosc peisajul literaturii române, Mir-
ultimele două centrate pe recenta apariţie a lui H.-R. cel puţin din primul său roman, Băile Kiraly, tradus şi în
Patapievici Ultimul Culianu. De asemenea, semnalăm româneşte), dublat, pe ultima pagină, de un fragment din cea Muthu, Lucian Alexiu sau
continuarea eseului confesiv Cum s-a făcut de am ajuns
Vasile Spiridon, multe pagini

aparţin unor veleitari cu pre-

tenţii, debitori de banalităţi pe

bandă rulantă. Foarte interesant

însă interviul luat de Daniel D.

Marin lui Radu Vancu, nu atât prin măiestria interogaţiei,

cât mai ales prin calitatea răspunsurilor, depăşind adeseori

cerinţele iniţiale şi devoalând un tânăr scriitor care are, cu

siguranţă, multe de spus în literatura română. Red.

GALERIILE RADIO-ARTS Gabriela RUSU-PĂSĂRIN

Povestea unui „mic teatru mare“…

A rta interpretării actorilor Volumul este o oglindă între oglinzi, o momentele evolutive în tonuri emoţionale teatrul pe care l-a
păpuşari este o artă speci- reaşezare valorică din perspectivă diacro- printr-o intensă trăire din interiorul eveni- creat.“
ală, o dublă interpretare, nică a spectacolelor susţinute în ţară şi stră- mentului, dublată de o obiectivitate gene-
un sincretism de gestică şi reprezentare, o inătate de trupe de actori-păpuşari, tineri şi rată de restituirea în timp. Este reflexul consemnării memorialis-
trăire în şi prin păpuşa-actor. Povestea unei entuziaşti la început de carieră, profesio- tice dincolo de scrierea monografică, este
asemenea pasiuni prezentată în paralel cu nişti dedicaţi actului creaţiei trăind prin şi Dincolo de istoria instituţiei se ţese o irizarea „apusului“ în speranţa unui perpe-
istoria unei instituţii este factura volumului pentru plăcerea spectacolului pentru copii. adevărată tapiserie a epocii cu secvenţe tuu „răsărit“ pentru a consfinţi credinţa că
memorialistic Am trăit într-un mic teatru ilustrative susţinute de relaţia de semnifica- harul şi truda susţin Pasărea albastră, nu
mare, volum scris cu emoţie de Alexandra Primul succes teatral internaţional cu ţii dintre sunete şi măşti, dintre jocul scenic doar Amnarul.
Davidescu, actriţă şi fondatoare, alături de Domnul Goe, scenariul şi regia de Horia şi reacţia emoţională a spectatorilor, dintre
soţul său, Horia, a Teatrului de păpuşi din Davidescu, în scenografia lui Eustaţiu vicisitudinile unui spectacol şi bucuria Am trăit într-un mic teatru mare
Craiova. Este o captivantă confesiune, un Gregorian, s-a produs în 1958 prin ob- de-o clipă a aplauzelor frenetice susţinute (Editura Sim Art, 2009) este o impresio-
jurnal sentimental al unei instituţii şi o isto- ţinerea Medaliei de bronz la prima ediţie de manifestările zgomotoase ale copiilor. nantă poveste existenţială scrisă cu nerv
rie romanţată, în înalta accepţiune a terme- a Festivalului Internaţional al Teatrelor şi emoţie de un artist-păpuşar, scenarist şi
nului. La 16 mai 1949 în sala de festivităţi de Păpuşi şi Marionete din Bucureşti. Adevăraţi ambasadori ai poveştilor fondator al unei instituţii care revendică
a şcolii israelite „Lumina“, de pe strada Momentul este semnificativ şi pentru des- în Sudan, Egipt, Libia, Maroc, Horia şi „tinereţea fără bătrâneţe“.
Câmpia Izlaz nr. 40, a avut loc premiera tinul regizorului Horia Davidescu, pentru Alexandra Davidescu vor înfiinţa teatrul
primului spectacol de păpuşi în Craiova, că aici îl va întâlni pe Taiji Kawajirii, japo- de păpuşi la Kartoum (Sudan) şi la Tripoli Arhiva radioului public românesc păs-
Iliuţă şi coşarul. Atunci a fost prezentat nezul de care îşi va aminti când va fi ales (Libia). Spectacolele lor îşi vor păstra de-a trează un Portret în oglinzi paralele, carte
„un paravan necesar unui teatru de păpuşi“, membru de onoare U.N.I.M.A. (1988). lungul timpului partitura identitară susţinu- de vizită a unei instituţii prin fondatorii ei:
creaţia tânărului Horia Davidescu, cel ce va tă de greutatea compoziţiei axată pe replici Horia şi Alexandra Davidescu.
fi pictor-scenarist, modelator, actor-mânui- Autoarea volumului pendulează în resti- memorabile şi recognoscibile, muzică su-
tor, regizor artistic, încheindu-şi cariera în tuirea cronologică a evenimentelor majore gestivă pentru generarea unei stări de re- Revista şi Editura
1984 ca director şi fondator al Teatrului de din viaţa teatrului de păpuşi şi consemna- ceptare a poveştii în cadrele esteticului de
Păpuşi. Alexandra Davidescu îi va fi alături rea stării afective a actorilor. Este o trecere referinţă, cu o cromatică memorabilă prin Scrisul Românesc
în viaţă şi în teatru, şi va fi şi cronicarul „peste paravan“, o aşezare şi înlăturare a costume şi măşti, decor emblematic pentru
acelor vremi şi al unei prestigioase institu- „măştilor“, de la oficial spre memorialistic- secvenţele-nucleu ideatic, totul susţinut de organizează
ţii. În jurul acestor „personaje de poveste“ afectiv. În aceasta constă şi farmecul scrii- un dinamism ce transcede spaţiul scenic şi
se derulează filmul evenimentelor, galeria turii: pare un istoric al instituţiei, o mono- se transmite spectatorilor de toate vârstele. CONCURS DE DEBUT
actorilor de la prima stagiune profesionistă grafie, dar amprenta subiectiv-emoţională Şi poate aici, în această capacitare emo-
(1949−1950) şi până la ultimul spectacol, o plasează în spaţiul autobiograficului. ţională şi interactivă a publicului divers Se adresează celor care nu au
în care a jucat actriţa-păpuşar De-a scufiţa trebuie căutată motivaţia plăcerii esteti- împlinit 35 de ani şi nu au debutat
Roşie. Declaraţia regizorului Horia Davidescu ce resimţite de un public divers ca vârstă, publicistic sau în volum.
Este o călătorie în la sărbătorirea a 20 de ani de activitate a orizont cultural, mentalitate. Un exemplu
timp şi spaţiu. Conceptul teatrului poate fi resortul motivaţional al doar: Pasărea albastră, dramatizare după Concursul se desfăşoară în urmă-
de monografie este în- demersului literar al Alexandrei Davidescu: Maurice Meterlink de Letiţia Gâtză, în toarele secţiuni: poezie, proză, teatru,
văluit în confesiune, în regia lui Horia Davidescu şi scenografia lui eseu.
cadre declarative, sec- „Există în viaţa fiecărui Eustaţiu Gregorian.
venţe de cronici de spec- om o anume grea şi so- Lucrările vor fi semnate cu un
tacol, fotografii de epocă, lemnă clipă când timpul Continua căutare a fericirii, „a împlini- motto, care se va regăsi de asemenea şi
personale şi instituţiona- cel veşnic curgător se rii de sine“, invitaţia la „reflecţie, meditaţie pe un plic închis ataşat manuscrisului.
le, un mozaic de tehnici opreşte dintr-o dată, iar şi deschiderea spre simbolism“ se constitu- El va cuprinde numele şi prenumele
de reconstituire a filmului omul în străfulgerarea ie în motto-ul regizorului Horia Davidescu, concurentului, data de naştere, adresa,
istoric, un joc al eviden- unui moment de lucidita- un novator al teatrului modern. „Dorul numărul de telefon, eventual şi premii-
ţelor şi nemărturisirilor la te îşi trăieşte în maximă de teatru este ca dorul de tinereţe: nu are le obţinute la alte concursuri literare.
vreme, un spaţiu eveni- şi intensă sinteză întreaga vindecare“.
menţial amprentat emoţi- esenţă a destinului său. Manuscrisele vor fi trimise, până
onal prin evocări ce aduc De aceste momente se Şi totuşi: viaţa omului de teatru este la data de 30 septembrie 2010, pe
în actualitate ecourile in- ocupă romancierii şi dra- supusă trecerii vremii, viaţa instituţiei este adresa:
ternaţionale ale spectaco- maturgii; este menirea lor un prezent continuu. O consemnare de acest
lelor teatrului craiovean să înnoade şi să deznoade fel îţi aminteşte de „viaţa trecătoare“: SRecvriissutlaR– Eodmiâtunersac,
de păpuşi. ghemul esenţial al deveni-
rii“. Este starea de graţie „27.09.1994: Amnarul, dramatizare după str. C. Brâncuşi, nr. 24,
a Alexandrei Davidescu, H. C. Andersen; Regia: Horia Davidescu; Craiova.
aceea care o determină Scenografia: Eustaţiu Gregorian; Muzica:
pe autoare să consemneze Dumitru Iliuţă. Atât am găsit în scripte Un juriu alcătuit din personalităţi
despre ultima colaborare a lui Horia cu ale lumii literare va acorda câte un
premiu pentru fiecare secţiune, separat
pentru revistă, separat pentru editură.
Relaţii suplimentare se pot obţine la

Tel: 0722/753 922; 0351/404 988

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (84) ♦ august 2010 31

Mihaela CHIRIŢESCU

Un prizonier al propriei conştiinţe – Paul Verlaine

Dintre cele trei siluete care do- La opt ani a „captat“ o boală gravă în urma naştere, de când ne sunt fixate asupra ma-
mină peisajul poetic francez
din a doua jumătate a secolu- căreia a început să aibă faţă de mama lui mei atât sentimente de dorinţă, cât şi de
lui al XIX-lea, aceea a lui Verlaine este cea
mai puţin misterioasă. Opera acestuia nu alt gen de sentimente decât cele pe care le afectivitate. Antoine Adam adăuga că rolul
prezenta nici incoerenţa, nici ermetismul
operelor lui Rimbaud şi Mallarmé. Ea este avusese până atunci. La scurt timp după educaţiei este primordial în a ajuta omul să
deschisă cititorilor care îi disting cu uşurin-
ţă emoţiile, regretele, melancolia, melodia asta, a urmat trimiterea la pension, fuga şi separe, să devină independent de origini
subtilă.
Ca şi „fraţilor“ lui de aventură, lui întoarcerea acasă. fără a-şi sufoca puterea instinctivă.
Verlaine i-a plăcut să pozeze în postura
unui „revoltat“, iar cuvântul ce îl caracte- Toate aceste fapte relevau o natură sen- Guy Michaud mărturisea că, în cazul lui
riza cel mai bine era „libertatea“. Tocmai
în virtutea acelei libertăţi a renunţat la sibilă şi emotivă ce era pusă la grele încer- Verlaine, educaţia şi circumstanţa vieţii pă-
colegiu, şi-a părăsit brusc soţia şi a trăit
alături de Rimbaud, o existenţă ce depă- cări. Psihanaliza urmând aceste indicii, a reau că au acţionat exact invers. Copilului
şea orice morală şi constrângeri. Şi totuşi
au fost destul de dificil de distins în exis- relevat mărcile unui temperament slab şi Verlaine care şi aşa avea o tendinţă spre o
tenţa lui Verlaine, elementele libertăţii to-
tale. În ciuda dorinţei foarte puternice de afectuos. Verlaine era caracterizat drept o natură prea feminină, i-ar fi trebuit o edu-
a trăi liber, i-a fost practic imposibil să se
elibereze de oameni şi mai ales de el. El natură gânditoare, tandră şi protectoare, cu caţie fermă, un „dresaj“ care să îi poată
nu a fost nici măcar un pionier al idealului
de libertate, nu a fost „angajat“ toată via- predilecţie spre feminitate şi spre a fi supu- restabili ordinea interioară. Însă Verlaine
ţa în aventura poetică precum Baudelaire,
să unui destin încărcat de dificultăţi, de su- fusese crescut de un tată în vârstă care fu-
Lucian Irimescu – Ochiul meu, tău
ferinţă şi de decepţii multiple. Însuşi poetul sese mai degrabă indulgent, decât autori-
Rimbaud sau Mallarmé. S-ar putea spune
că s-a emancipat „în ciuda voinţei proprii“, ne descoperea aceste lucruri în Confessions. tar, de o mamă pe care el o caracteriza a
împins fiind de un demon interior care îi
sugera mai degrabă să fugă, să se salveze, Şi în el luptau două forţe opuse, Binele şi fi de o „extremă bunătate“ şi de o verişoa-
decât să „atace“.
Răul îşi disputau supremaţia, luptă ce va fi ră care până la opt ani „îl iubise tandru“.
De fapt, Verlaine nu a fost tocmai „un
revoltat“, ci mai degrabă un om care a în- evocată în Crimen Amoris. Nu era vorba De aici provenea tendinţa acestuia spre
cercat „să scape“, să evadeze, mai precis,
un „instabil“. Vocaţia lui pare a fi ceva de numai de drama unui homo duplex, de lup- „idilă“, spre vis, fapte pe care le evoca în Paul Verlaine
genul „a nu avea“. Nici poezia lui nu a re-
prezentat un apostolat, nici un mijloc de ta dintre Îngeri şi Demoni. Poèmes Saturniens. Paradisurile fizice părintească şi a fost adus la pension, a avut
cucerire, nici măcar promisiunea eliberării.
Ea a fost, conform termenului lui Remy de La Verlaine, drama interioară era cauza- apar în urma viselor senzuale şi a dorinţe- asupra lui cele mai dezastruoase consecinţe
Gourmont, „poezia unei naturi“, spontană,
aproape involuntară şi instabilă. Aceste gen tă de dragoste şi de afectivitate. Dragostea lor nemărturisite. concretizate în afundarea în lecturi neco-
de poezie a influenţat generaţiile următoare
pentru că a ştiut să le ofere nu o doctrină, era trăită altfel decât în comunul cunoscut. A urmat apoi în existenţa lui Verlaine respunzătoare şi în legarea unor prietenii
ci un gen de sensibilitate lirică, „decaden-
tă“. Iar dacă pe alocuri releva aşa o distanţă Toate formele de dragoste par că se unesc o boală în urma căreia risca să îşi piardă „neconvenţionale“ în urma cărora şi-a
între fiinţă şi poezie, între omul matur şi
copil, era pentru că în Verlaine existau mai şi se juxtapun în el: de la senzualitatea gro- viaţa, o boală ce a necesitat îngrijirea foar- descoperit o senzualitate precoce şi aproa-
multe naturi.
te atentă şi devotarea maternă, fapt care a pe „bolnavă“. Urmărit parcă de imagini
În fiecare dintre aceste naturi, trebuia
sesizată unitatea complexă şi discordantă. generat o nouă formă de iubire din partea feminine, el s-a abandonat unor experien-
Discordanţă exista şi între modul în care
fusese crescut după principii solide, într-o poetului pentru mama sa. Amintirile poe- ţe ce l-au decepţionat, iar imaginea mamei
familie burgheză din Metz, şi faptul că ajun-
sese a fi numit un „poet blestemat“. Chiar tului din acea perioadă îi suscitau puterni- îi revenea obsedant în minte, suprapunân­
şi psihologia copilului Verlaine releva in-
dicii ce puteau conduce la atributul pe care ce emoţii. Îşi amintea că în acea perioadă, du-se întotdeauna ca o nălucă peste ima-
maturul avea să îl primească mai târziu. La
numai şase ani, Verlaine trăise o primă idi- sub imperiul bolii crude, era o fiinţă slabă ginea feminină deja existentă în viaţa lui.
lă amoroasă, cu o copilă de aceeaşi vârstă.
şi supusă ce simţea aproape în permanenţă Acela a fost momentul în care a început să

nevoia să se elibereze prin lacrimi. În faţa scrie versuri.

surâsului dulce şi afectuos al mamei pălea Considera poezia ca fiind fructul natu-

orice urmă de amărăciune. Vindecarea nu rii sale inconştiente şi profunde. Antoine

se găsea în ceaiurile miraculoase, ci în îm- Adam mărturisea că poetul era „izolat într-o

brăţişările tandre ale mamei ce nu se dezli- lume pe care o credea ostilă, motiv pentru

pea de lângă el. care şi-a creat un univers interior cu toate

Destinul părea că-şi propusese să-i resursele imaginaţiei lui şi cu toată sensi-

accentueze slăbiciunea umană, latura fe- bilitatea de care putea da dovadă.“ În scri-

minină, să-l ţină foarte aproape de mama erile lui apăreau descrieri în nuanţe de gri

lui, motiv pentru care, se poate spune ale peisajelor familiale, amintiri din copi-

că Verlaine a rămas toată viaţa, un copil. lărie şi din vacanţe. La terminarea liceului

Acestei naturi slabe, adesea lipsită de apă- a apărut şi un nou viciu: alcoolul. Probabil

rare, internatul avea să îi provoace refula- că era şi urmarea atavismului, însă, cu si-

rea instinctelor. guranţă că reprezenta şi o anumită nevoie

În „sala de studiu cu pupitre negre“ a de demonstrare a virilităţii. A fost un viciu

Pensionului Landry, în prezenţa camara- care l-a acaparat încetul cu încetul şi de sub

solană, la nevoia de tandreţe, şi până la dra- zilor ce şuşoteau fără încetare privindu-l tutela căruia nu a putut să se salveze.

gostea mistică. Drama provenea din impo- ironic, prima reacţie a copilului era aceea „Să fiu eu-însumi“ – aceasta va fi devi-

sibilitatea de a împăca toate aceste forme, de a fugi, fiindu-i imposibil să reziste re- za lui Verlaine până la final, iar acest lucru

de a le putea face să coexiste. pulsiei pe care o simţea vis-à-vis de acel presupunea să ţină seama de muzica lui in-

Psihanaliza mărturisea că toate aceste loc. Cu timpul s-a adaptat, însă schimbarea terioară atât în acţiunile personale, cât şi în

forme de dragoste sunt prezente încă de la pe care a trăit-o atunci când a părăsit casa poezia pe care o concepea.

Abonamente la Scrisul Românesc
Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ şi veţi avea un prieten apropiat.
Abonamentele se pot achita la sediul revistei sau în contul: RO03BRDE170SV21564261700,

Agenţia Mihai Viteazul, Craiova. Informaţii despre revistă primiţi la tel.: 0722.75.39.22.

Costul unui abonament pe 6 luni – 20 lei, pe 12 luni – 40 lei.
Sunt incluse şi taxele poştale.

32 Nr. 8 (84) ♦ august 2010 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Florin ROGNEANU

Urme, Umbre...

P e înserate, într-o zi de luni, 16 august teşte apariţia primelor imagini filmate de Nicuşor des nodat, Apa, Înecat de gânduri, Maternitate,
2010, m-am îndreptat către Galeria Beletei, ce încep să se deruleze pe un amplu ecran Vis sau Persistenţa memoriei semnate de Lucian
„Arta“ a Filialei UAP din Craiova cu aşezat într-un colţ al expoziţiei. Irimescu sau în cele ale Robertei Ionescu intitulate:
acea nelinişte interioară şi curiozitate tăcută înaintea Aer, Cer, Vânt, Duhuri, Timpul răpit, Atemporală
unui vernisaj. Am intrat în galerie şi m-am trezit într-un Timp de câteva minute, cât a durat filmul al cărui sau Intersecţii spirituale. Între toate acestea există
spaţiu dominat de penumbră care nu te lăsa decât să scenariu şi regie au fost concepute de artistul Lucian corespondenţe date de îndrăzneala liniei, de ritmuri
Irimescu, cu un text poetic de Roberta Ionescu (visez care lasă „urme şi umbre“ cromatice asemănătoare
întrezăreşti un joc amplu de fotografii şi „cadre pic- la o lume albastră... la un mic infinit,/ apoi... când unui văl aproape transparent aşezat peste sugestia
turale“, de parcă mă aflam în mijlocul unui puzzle pe mă trezesc,/ realizez, sunt deja în ea.../ credeam că unei realităţi imediate, legături muzicale provenite
care urma să îl ordonez mental, ulterior. Invitaţii se realitatea e o tornadă...,/ o tornadă de iluzii..., în din spaţii cromatice intense în dialog cu griurile
mişcau asemenea unor umbre, într-o tăcere nefireas- care m-am zbătut mult timp,/ însă realitatea poate fi colorate deschise, ca o pendulare între realitate şi
că, creând astfel o stare de încordare, asemănătoare un vis...), am fost „aruncaţi“ într-un spaţiu al visului, universul transcendent.
aceleia dinaintea ridicării unei cortine la o premieră. într-o experienţă artistică din lumea atât de diversă şi
Şi dintr-o dată, o muzică ritmată, în surdină, pregă- de dinamică a universului cromatic. Întreg efortul creator al acestui proiect imaginativ
desfăşurat pe parcursul unui an de zile a fost
Ne-am abandonat astfel unui vis într-o „lume surprins secvenţial de artistul fotograf Nicuşor
albastră...“, într-un „mic infinit“ în care am Beletei şi transformat într-o veritabilă memorie prin
descoperit gestul ludic creator, organizator de spaţii surprinderea duratelor multor clipe de descătuşare
compoziţionale după traiecte aparent misterioase. a energiilor creatoare şi surprinderea frumuseţilor
acestor clipe. El a reuşit astfel să lege un fir epic, prin
De abia în momentul trezirii personajului din imagini, al redescoperirii de sine a celor doi artişti.
film, am înţeles că am avut în faţa ochilor o scriitură
colorată a mişcării, o altă realitate, cu care suntem
mai puţin obişnuiţi, cu urme care nu duc şi care nu
vin, dar sunt creatoare de spaţii artistice.

Atunci, când lumina s-a aprins şi ni s-a dezvăluit
realitatea imediată a simezelor, am înţeles că

Lucian Irimescu – Apa imaginile pe care le-am parcurs reprezintă cheia Roberta Ionescu – Timpul răpit
demersului expoziţional, ele fiind în fapt un exerciţiu
Scrisul Românesc iniţiatic în proiectul imaginativ gândit şi realizat de 8
Lucian Irimescu împreună cu invitata sa Roberta
SR Ionescu. A trebuit astfel să ne readucem în memorie 32 pag – 2,5 lei
numeroase imagini ale picturii onirice din deceniile
3 şi 4 ale secolului XX care au creat un adevărat şoc
în lumea artistică şi să le alăturăm experimentelor
făcute de expresionism şi expresionismul abstract, de
valorificare a gestului ludic creator în pictură.

Am intrat astfel în adâncul de taină al cunoaşterii
artistice, în actul ei de revelaţie care ne ajută să sporim
realitatea. În dialogul cu zona subconştientului care
domină visul, adică acea mică frântură a somnului,
întâlnim o altă realitate dincolo de cea concretă.

Este vorba de zona de sentimente, gânduri,
trăiri, experienţe imaginative care te îmbogăţeşte
spiritual dar te şi împovărează. Este universul pe
care îl descoperim în compoziţiile: Memorie, Nod

ISSN 1583–9125

ScrisuRl omânescSR Scrisul Românesc Nr. 8 (96) ♦ august 2011 1

Serie nouă Anul IX Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 8 (96) 2011
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCSIS

Florea FIRAN

Norman Manea
P rozator afirmat ca povestitor
şi romancier, eseist şi autor de principal la Institutul de Studii, Cercetări
cărţi ce se înscriu în aria criti- şi Proiectări pentru Gospodărirea Apelor
(1969–1973). Elev silitor în şcoala ele-

cii literare, cu opinii şi judecăţi de valoare mentară a fost făcut pionier, iar în liceu un

Ion Ţuculescu – Portretul soţiei, Maria Ţuculescu distincte, Norman Manea este unul dintre an a fost secretarul organizaţiei comuniste

cei mai importanţi scriitori contemporani, de tineret (UTM).

cel mai tradus şi cel mai premiat scriitor După unele încercări lirice din peri-

român în viaţă. Intelectual cu o bogată cul- oada liceală, în 1966 debutează cu schiţa

tură umanistă şi politică, Norman Manea Fierul de călcat dragostea, în suplimen-

este adesea solicitat la dezbateri pe teme tul literar Povestea vorbii al revistei cra-

majore de actualitate de către universităţi iovene Ramuri, iniţiat şi editat de Miron

şi publicaţii importante alături de persona- Radu Paraschivescu. Trei ani mai târziu,

lităţi de primă mărime din lume. poetul Miron Radu Paraschivescu, deschis

Născut la 19 iulie 1936, la Burdujeni – experimentelor novatoare în literatură, îi

Suceava, fiul lui Marcu (contabil la Fabrica prefaţează şi volumul de debut editorial,

de zahăr din Iţcani) şi al Janetei (casnică, Noaptea pe latura lungă, povestiri, publicat

după ce o perioadă a lucrat în librăria din la Editura pentru Literatură din Bucureşti

Burdujeni, a tatălui ei), Norman este îngri- (1969). Este anul când N. Manea se căsă-

jit în casa părintească de Maria, o tânără toreşte cu Josette Cella Boiangiu, studentă

„Artistul Ion Ţuculescu ne propune prin opera sa imagini-metaforă ţărancă orfană, cu care stabileşte puterni- la Universitatea din Bucureşti, un partener
ca o alternativă de viaţă, de conştiinţă, de atitudine.“
ce legături afective. Împreună cu familia de cursă lungă împreună cu care va face
Florin Rogneanu
este deportat în 1941 în Transnistria, în si- un cuplu puternic ce va înfrunta furtuni-
Poezie
nistrul exod în care decedează bunicii din le din ţară şi provocările emigraţiei. Cella

Burdijeni. Clasele primare le urmează pe Manea îşi deschide la New York un ateli-

unde părinţii au peregrinat după repatriere, er de restaurări de artă şi îi este totodată o

mai întâi la Briceni (Basarabia) când este devotată susţinătoare a trudei şi procesului

dat la şcoală şi frecventează cursurile în său de creaţie, protejându-l cu inteligenţă

Gabriel Chifu Constantin Bogdan Proză limba rusă, apoi la Fălticeni unde, pentru şi discreţie.
Cornel Paiu
Adrian Sângeorzan a-l cita, a început, de fapt, a doua sa copilă- Limba maternă, pe care „o duce“ cu el,

Elena Salibra Hedi S. Simon rie, în primăvara lui 1945, apoi la Rădăuţi originea iudaică şi condiţia de exilat sunt

Cecilia Căpăţînă şi Suceava, oraşul în care este înscris la reluate de fiecare dată în cărţile sale, ca şi

Marian Victor Buciu Liceul „Ştefan cel Mare“ pe care îl absolvă experienţele istorice traumatizante, după

Ion Buzera cu diplomă de merit, în 1954. Este admis, cum şi mărturiseşte: „Fără vreo intenţie de

Şerban Centea fără examen, la Facultatea de Hidrotehnică afiliere sau militantism, am simţit totuşi,

Geo Constantinescu a Institutului de Construcţii din Bucureşti, încă de la începuturile mele literare şi mai

Ovidiu Ghidirmic la absolvire începe să lucreze ca inginer, ales în anii din urmă, cum biografia îmi

Ioan Lascu mai întâi la Suceava (1961–1965), iar din marchează inevitabil tematica, tensiunea

Gabriela Rusu-Păsărin 1965 la Bucureşti, ca inginer proiectant în şi tonalitatea scrisului.

Constantin M. Popa cadrul IPROMET (1965–1969), cercetător Continuare în pagina 3
Dumitru Radu Popa
Eseu

Carte eveniment: Gabriel Coşoveanu – p. 4 Florin Rogneanu

Bilanţ de poet: Elena Ştefoi p. 5 Stările imaginative
Irina Mavrodin – Faţă-n faţă cu Nathalie Sarraute p. 7 ale lui
Adrian Cioroianu – Criza unei societăţi începe Benedict Gănescu
p. 8
la şcoală p. 32

Inedit: Marin Sorescu – Poeme

Virgil Nemoianu – Amintiri răzleţe p. 11 Ion Ţuculescu,
despre Mircea Horia Simionescu A fost odată...
p. 12
Dumitru Radu Popescu – Rezistenţă prin incultură...
Gheorghe Păun – Ştiinţă şi cultură p. 14
p. 17
Carmen Firan – Horoscopul emigrantului (V) p. 27

Teatru:Ion Parhon – „Acasă“ la Eugène Ionesco

2 Nr. 8 (96) ♦ august 2011 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

Sumar

Florea Firan, Norman Manea pp. 1, 3, 8

Claudia Miloicovici, Lansări de carte,

Întâlniri cu cititorii p. 2 Tema: Cititul

Gabriel Coşoveanu, De ce citim? Ce citim? Cât citim? Efectele cititului Scrisul Românesc

Bilanţ de poet p. 4 Craiova, octombrie 2011 Revistă de cultură

Irina Mavrodin, Textele comunicărilor ce vor fi susţinute în cadrul colocviilor Fondată la Craiova, în 1927,
se primesc până la 1 octombrie 2011, urmând să fie incluse Serie nouă (din ianuarie 2003)
Faţă-n faţă cu monstrul sacru p. 5 în volumul ce va fi tipărit şi prezentat la finalul colocviilor.
Membră A.R.I.E.L.
Ovidiu Ghidirmic, Câteva gânduri
Apare sub egida
despre poezie p. 6 Fundaţia – Revista Scrisul Românesc

Constantin M. Popa, Stereotipuri şi în parteneriat cu „Gazeta de Sud“

prejudecăţi p. 6 REDACŢIA

Norman Manea, America p. 7 Redactor-şef:

Adrian Cioroianu, Criza unei societăţi FLOREA FIRAN

începe la şcoală p. 7 Secretar general de redacţie:
GABRIEL COŞOVEANU
Ion Buzera, „Realul“ Wittgenstein p. 8 Scrisul Românesc în Canada
Colegiul redacţional:
Marin Sorescu, Inedit pp. 8, 9
ADRIAN CIOROIANU
Marian Victor Buciu, (In)certitudinile ANDREI CODRESCU
IRINA MAVRODIN
lecturii p. 9 L a invitaţia Asociaţiei Culturale proiecţii de filme româneşti, spectacole EUGEN NEGRICI
Române din Hamilton – Toronto artistice şi vizitarea Complexului cultural NICOLAE PANEA
Ioan Lascu, Paris 1941, premoniţii DUMITRU RADU POPA
DUMITRU RADU POPESCU
cioraniene p. 10 MONICA SPIRIDON
INA VOINEA
Virgil Nemoianu, Amintiri răzleţe despre (Canada), redactori şi colaboratori ai „Câmpul Românesc“ (biserica românească,
Redactori:
Mircea Horia Simionescu p. 11 Editurii şi Revistei Scrisul Românesc, o sculptura cu portretul lui Eminescu şi FLORENTINA ANGHEL
COSMIN DRAGOSTE
Dumitru Radu Popescu, Rezistenţa prin Rotonda scriitorilor români MIHAI ENE
VIOREL FORŢAN
incultură sau tragicul senin sau şi moarte din exil cu lucrări executate DAN IONESCU

nu va mai fi pp. 12, 13 de Nică Petre). Redactori asociaţi:
FELICIA BURDESCU
Elena Salibra, Poeme p. 13 Prima zi (11 iulie), a RĂZVAN HOTĂRANU
ION PARHON
Gheorghe Păun, Ştiinţă şi cultură p. 14 revenit Scrisului Românesc, FLORIN ROGNEANU
GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
Calendar – august pp. 14, 20 care a şi deschis seria
Corectură:
Dumitru Radu Popa, Hemingway şi manifestărilor. După cuvin- CLAUDIA MILOICOVICI
GEORGIANA GHIŢĂ
FBI-ul p. 15 tele rostite de preotul-scriitor ELENA SURCEL

Deyan Ranko Brashich, Să te uiţi după Dumitru Ichim şi Puiu Tehnoredactare computerizată:
VICTOR CRISTESCU
artă în toate locurile adecvate p. 15 Dumitru Popescu, redactor-
Redacţia şi Administraţia: Craiova
Ştefania Magidson în dialog cu Carmen şef al revistei „Observatorul“ Str. Constantin Brâncuşi nr. 24

Firan: În căutarea Magicianului Alb. din Toronto, principalii Tel./Fax: 0351/404.988; 0722753922
E-mail: [email protected]
p. 16 organizatori, Florea Firan Web: www.revistascrisulromanesc.ro

Carmen Firan, Cont: RO03BRDE170SV21564261700
BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
Horoscopul emigrantului (V) p. 17 a făcut o prezentare a
Abonamentele se pot face la sediul redacţiei.
Adrian Sângeorzan, Editurii şi Revistei Scrisul În Bucureşti, revista poate fi procurată şi
de la Centrul de Difuzare a Presei, Muzeul
Corbii de Piatră pp. 18, 19 Românesc precum şi a Literaturii Române (Bulevardul Dacia).

Riri Margareta Panduru, colaboratorilor publicaţiei ISSN 1583-9125

Triunghi de forturi p. 19 craiovene prezenţi, Carmen Responsabilitatea opiniilor exprimate
aparţine integral autorilor.
Hedi S. Simon, Tel Aviv p. 19 Firan, Adrian Sângeorzan,
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
Şerban Centea, Ion Segărceanu, Adrian Sângeorzan, Florea Firan, Timotei Ursu, Ştefan Centea Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
Puiu Dumitru Popescu, Carmen Firan, Dumitru Ichim şi a profesorului universitar str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408
De la Haiku la Twitter. Şi înapoi p. 20

Gabriel Chifu în dialog cu Mircea din ţară şi din New York, au participat la Dan Centea, care a făcut posibilă

Pospai, „Cred că rămân un pasionat de Săptămâna internaţională de cultură

tinereţe“. p. 21 „Câmpul Românesc“, Hamilton,

Gabriela Rusu-Păsărin, Ontario, ce a avut loc în perioada 11-

Tentaţia identificării în „Ultimul bal 16 iulie a.c. Manifestare de amploare,

la Şarpele Roşu“ p. 22 la care au participat personalităţi din

Valeriu Cîmpeanu, Poeme p. 22 Canada, SUA, România, Republica

Corina Panduru, Creanga de aur – un Moldova, a cuprins activităţi

cogito al operei sadoveniene p. 23 ştiinţifice şi literar-artistice, recitaluri

Viorel Forţan, Poeme p. 23 de poezie şi proză, lansări de carte,

Dan Ionescu, Motive pentru care

uneori femeile surâd p. 24

Ştefan Vlăduţescu, Complexul cultural „Câmpul Românesc“

Liviu Andrei: Paraidis p. 24

Cecilia Căpăţînă, Expoziţia de carte „Scrisul Românesc“

Tipare ale superlativului: nespus de vizitarea Centrului universitar, a
Parlamentului, Bibliotecii, altor
frumoasă, curat ca lacrima, frumoasă de- obiective culturale şi turistice,
a celebrului Turn Naţional din
ţi taie respiraţia p. 25 Toronto (CN Tower), considerat
simbolul oraşului şi unul dintre
Geo Constantinescu, Julio Llamazares, simbolurile Canadei.

Cerul de la Madrid p. 25 Cl. Miloicovici

Ion Parhon, Un eveniment bucureştean: Continuare în p. 11

FESTCO – 2011 p. 26 Abonamente la Scrisul Românesc

Ion Parhon, Antigona p. 27 Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ şi veţi avea un prieten apropiat.
Abonamentele se pot achita la sediul revistei sau în contul: RO03BRDE170SV21564261700,
Ion Parhon,
Agenţia Mihai Viteazul, Craiova. Informaţii despre revistă primiţi la tel.: 0722.75.39.22.
„Acasă“ la Eugène Ionesco pp. 27, 28 Costul unui abonament pe 6 luni – 20 lei, pe 12 luni – 40 lei. Sunt incluse şi taxele poştale.

Silviu Gongonea, Despre Gellu Naum:

Opere I. Poezii p. 28

Maria Tronea,

Parisul văzut de Céline p. 29

Cornel Paiu, Poeme p. 29

Constantin Bogdan,

Êtes-vous roumaine? p. 30

Red., Okeanos p. 31

Georgiana Ghiţă,

Exerciţii de re-trăit p. 31

Maria Cristiana Stan, Sfârşit de stagiune

la Teatrul Liric „Elena Teodorini“ p. 31

Florin Rogneanu, Stările imaginative

ale lui Benedict Gănescu p. 32

Florin Rogneanu, Salonul Naţional de

Artă Contemporană,

Râmnicu-Vâlcea 2011 p. 32

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (96) ♦ august 2011 3

Continuare din pagina 1 Florea FIRAN

Norman Manea

E xperienţele numite Holocaust, V. Tudor. A urmat o campanie împotri- bursă Fulbright în cadrul celebrei Catholic
antisemitism comunist, exil s-au va autorului volumului Octombrie, ora University din Washington DC. Din
potenţat astfel, prin experienţa ex- opt în publicaţiile Flacăra, Săptămâna, 1989 se stabileşte la New York, unde o

tremă a literaturii.“ Luceafărul, care i-a întărit, cu siguranţă, întâlneşte pe Mary McCarthy, profesoară

De la debutul din 1966 şi până în decizia de a emigra. la Bard College, care îi facilitează obţi-

1986, când a plecat din ţară, a publicat În 1984 îi apare volumul de eseuri Pe nerea unei burse în cadrul colegiului în

zece volume, cu apariţii la intervale nu contur, unde, la fel ca în Anii de uceni- programul de sprijinire a „scriitorilor şi

mari unele de altele, cele mai multe cu cie ai lui August Prostul, afirma opinii artiştilor care nu se pot exprima liber în

un pronunţat caracter autobiografic: critice la adresa regimului politic româ- ţara lor“. În decembrie 1989 comentează

Captivi (Ed. Cartea Românească, 1970), nesc. Un an mai târziu publică în revista la Televiziunea americană evenimentele

roman bine primit de critica literară, ju- literară Akzente din München povestirea din România, iar în 1990 participă, ală-

decat ulterior cu scepticism de autor; Puloverul, în traducerea lui Paul Schuster, turi de scriitorii români Nina Cassian şi

Atrium, roman (1974); Primele porţi (Ed. care a însemnat un adevărat debut occi- Matei Călinescu, stabiliţi în America, Opera Omnia (2002), premiul Holzbrinck
al Academiei Americane din Berlin şi
Albatros, 1975), volum de proză scurtă dental. În 1986 îi apare romanul Plicul la PEN American Center în cadrul unei Premiul Napoli pentru proză (2005),
laureat al premiului francez Médicis
din care unele naraţiuni eliminate de cen- negru, primit elogios de critica literară, dezbateri cu tema Cuvântul ca armă, Étranger, şi premiul Lux Mundi acordat
de Radio România Cultural (2006). În
zură au fost incluse, ulterior, în culegerea iar volumul Pe contur este premiat de apoi la Salon du Livre de la Paris, când acest an este ales membru al Academiei
de Arte din Berlin şi membru al juriu-
Uniunea Scriitorilor, îl întâlneşte pe Emil Cioran, cu care se lui Nonino. Este decorat cu Ordinul
Meritul Cultural în grad de comandor
dar Consiliul Culturii afla în corespondenţă. Este invitat la o de către Preşedintele României (2007).
În 2009 primeşte Premiul pentru litera-
şi Educaţiei Socialiste serie de conferinţe la Washington DC, tură al Iudaismului Francez şi Medalia
Commandeur dans l’Ordre des Arts et
îl anulează, situaţie San Francisco, Milano şi la marea întâl- des Lettres, precum şi premiul Opera
Omnia al revistei Observator Cultural
fără precedent. Este nire internaţională a intelectualilor La din Bucureşti.

anul în care N. Manea Experiencia de la Libertad organizată în Din 1994, la Bard College i se atri-
buie catedra Francis Flournoy Professor
beneficiază de o bur- Mexico City, printre participanţi aflându- in European Culture and Studies şi ti-
tlul de Writer in residence, introducând
să DAAD în Berlinul se Octavio Paz, Mario Vargas Llosa, Ivan cursul Contemporary Masters la care va
invita să participe personalităţi celebre
occidental, de unde îi Klima, Adam Michnik, Agnes Heller, precum Philip Roth, Saul Bellov, Jose
Saramago, Aleksandar Tisma, Cynthia
scrie un an mai târziu Daniel Bell, Cornelius Castoriadis ş.a., Ozick, Edna O’Brien, Antonio Tabucchi,
Claudio Magris, Orhan Pamuk, Ismail
lui Philip Roth, căruia eveniment politic şi cultural atacat în pre- Kadare, Mario Vargas Llosa, Antonio
Muñoz Molina, Nurrudin Farah, Tahar
îi propune publicarea sa mexicană de stânga, fiind numit „noul Ben Jelloun.

antologiei de proză congres fascist al intelectualilor“. În În 1997 revine în România, înso-
ţindu-l pe Leon Botstein, preşedintele
scurtă românească con- 1991 participă la simpozionul internaţi- Colegiului Bard, invitat să dirijeze două
concerte la Ateneul Român. Vizita este
temporană Arhipelag onal Diaspora Estului după Perestroika, consemnată în romanul memorialistic
Întoarcerea Huliganului, (publicat în
(Ed. Eminescu, 1981) de la Madrid. În numărul din 5 august 2008 de Polirom), tradus în numeroase
limbi şi considerat cea mai importan-
Norman Manea şi Florea Firan, New York, decembrie 2006 în colecţia americană 1991 al revistei The New Republic din tă apariţie editorială a autorului de până
acum. Scriitorul nu şi-a uitat niciodată
Writers from the other Washington DC apare eseul Happy Guilt rădăcinile: „România am dus-o cu mine,
chiar dacă, după ce n-am dorit s-o pără-
Octombrie, ora opt; Cartea Fiului (Ed. Europe, îngrijită de scriitorul american. (Vină Fericită) despre volumele memo- sesc, n-am mai vrut nici să revin în ea.
Este în mine, totuşi, prin limba interiori-
Eminescu, 1976), roman în două părţi Cu Philip Roth se întâlneşte un an mai rialistice ale lui Mircea Eliade, reluat în tăţii în care trăiesc şi scriu la New York.“

distincte (Simona şi August) ilustrează târziu la New York şi leagă o prietenie revista 22 din Bucureşti, care a stârnit După 1989, Norman Manea şi-a repu-
blicat în România cărţile în ediţii noi, cu
două tipuri de agresiune împotriva in- solidă, celebrul scriitor dedicându-i ro- o reacţie violentă în presa din România adăugiri la cele mutilate de cenzură. În
urmă cu trei ani, Editura Polirom din Iaşi
dividualităţii – „distrugerea morală, cu manul său The Dying Animal (2001). N. continuat pe o perioadă de câţiva ani. În i-a lansat seria de autor urmând să-i publi-
ce, după declaraţiile lui Silviu Lupescu,
aluzii la cazul Pătrăşcanu, şi depersona- Manea se bucură de prietenia şi altor mari 1992 este invitat de onoare la Congresul circa 24 de volume, cuprinzând romane-
le, proza scurtă, eseurile, publicistica, dar
lizarea cotidiană într-o societate a suspi- scriitori care îi dedică volume de filoso- Internaţional PEN din Rio de Janeiro şi şi convorbirile cu personalităţi de seamă
ale culturii române sau universale. Şi
ciunii şi supravegherii“; Zilele şi jocul fie sau proză, între care William Kluback participă la conferinţele internaţiona- totuşi, revenirea sa în atenţia editorilor,
autorităţilor culturale şi criticii literare în
(Ed. Cartea Românească, 1977), roman, ţara natală a fost un proces anevoios şi
îndelungat, în ciuda numeroaselor pre-
în care „cotidianul este văzut prin lenti- mii şi a staturii de scriitor internaţional
validată de foruri literare importante din
lele unui lector juvenil al întrebărilor şi Statele Unite, Germania, Franţa, Italia,
Spania sau Israel.
derutelor existenţei“.
Continuare în pagina 4
După o vizită în Israel (1967),

Norman Manea are şansa unei călătorii

mult dorite în Occident, în 1979, mai în-

tâi la Paris unde se întâlneşte cu scriitori

ai exilului românesc, între care Monica

Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma,

Eugen Ionescu, Edgar Reichmann, Alain

Paruit ş.a. Este anul în care îi apare vo-

lumul Anii de ucenicie ai lui August

Prostul, un eseu-roman ce cuprinde frag-

mente de jurnal, scrisori, colaj de citate

din presa „obsedantului deceniu“, urmat

de Octombrie, ora opt (1981), considerat Cella Manea, Philip Roth, Petre Rado, Norman Manea, Robert Silvers, Orhan Pamuk, ambasadorul
cel mai valoros volum de proză scurtă a Mihnea Motoc, Corina Şuteu, la New York cu prilejul decorării cu Ordinul Meritul Cultural în grad de
lui N. Manea, apreciat în mod deosebit
de Heinrich Bőll care l-a şi recomandat comandor de către Preşedintele României (2007)

pentru traducere chiar în anul apariţiei, (volumul Benjamin Fondane), Paul le Intellectuals and Social Change in

dar a fost publicat în Germania abia în Bailey (romanul Uncle Rudolph), Robert Central-Eastern Europe, unde îl întâlneş-

1987. Boiers (un volum de critică literară). te pe Saul Bellow, precum şi la alte con-

Confruntarea autorului cu cenzura Dincolo de talentul şi truda ca scrii- ferinţe de la Torino şi Amsterdam. Este

vremii devine tot mai dificilă din mo- tor, de tenacitatea şi perseverenţa de a-şi anul când primeşte Bursa Guggenheim şi

mentul în care acesta îi acordă un inter- promova scrierile şi a se impune într-o Premiul Fundaţiei MacArthur, considerat

viu criticului Gh. Grigurcu pentru revista cultură străină, N. Manea este un inte- Nobelul american; tot acum i se perma-

Familia din Oradea, publicat de Radu lectual erudit, un spirit universal dotat nentizează poziţia de profesor de litera-

Enescu în numărul 12/1981 al publicaţi- cu echilibru, farmec şi simţ al umorului, tură la Bard College.

ei, în care N. Manea releva responsabili- reuşind să provoace admiraţia unor per- Scriitorul este distins cu o serie de pre-

tatea etică şi politică precum şi dreptul de sonalităţi contemporane de marcă, bu- mii şi medalii între care Medalia Literary

liberă exprimare a scriitorului şi denunţa curându-se de solidaritatea, susţinerea şi Lion a Bibliotecii de Stat din New York

sensul şovin antisemit al editorialului prietenia lor. şi The National Jewish Book Award, pen-

anonim din revista Săptămâna, intitulat În 1988, la recomandarea profesoru- tru volumul On Clowns (1993), prestigi-

Idealuri, care aparţinea, de fapt, lui C. lui Virgil Nemoianu, N. Manea obţine o osul premiu literar italian Nonino pentru

4 Nr. 8 (96) ♦ august 2011 Scrisul Românesc Cronică literară
Eseu

Continuare din pagina 3

Carte – Gabriel Bilanţ de poet O nouă generaţie şi o nouă mentalitate în lumea
eveniment literară românească au făcut ca Norman Manea să
fie, în sfârşit – paradox care nu e nou în cultura ro-
COŞOVEANU mână – recunoscut pe măsură şi „acasă“. Deşi, pen-
tru un emigrant, „acasă este nicăieri“, scrie Norman
C a apertură a registrului intimităţii şi, deopotrivă, revizitare de sine, făcută fără furie, cu o candoare temperată Manea, după cum, tot după spusele sale, emigrantul
a mişcărilor diplomatice, cele grav dăunătoare de acumularea de fapte sociale: „mă primiseră fără să-mi îşi poartă casa cu el ca un melc, şi de multe ori ea
pulsiunilor eului, Raport de etapă (Cartea caute noduri în papură/ mă-nconjuraseră în murmur de voci reprezintă chiar limba maternă: „Româna este lim-
ba scrisului meu... În ea lucrez cu mine însumi, cu
Românească, 2011), recenta carte de versuri a Elenei ştefoi, învăţate să blesteme/ doar cu paharul în mână la festivaluri gândurile şi emoţiile mele...“

se înscrie în acel segment complex al mărturisirilor care ex- colocvii simpozioane/ vedeau în mine doar o bătrânică În 1999 publică la Editura Hesefer din Bucureşti
Casa melcului, colecţie de interviuri, iar în 2004
pun o fiinţă pe cât de stabilă intelectual, pe atât de friabilă mioapă hipersensibilă/ bine crescută purtându-şi cu graţie volumul Plicuri şi portrete în care evocă o serie de
prieteni din lumea literară între care Lucian Raicu,
emoţional. şi nu e de mirare: autoarea, persoană publică, cu urmele cuielor/ care mă fixaseră-n pagină sub prapurii unei Nichita Stănescu, Matei Călinescu, Radu Petrescu,
Paul Georgescu, Liviu Petrescu ş.a. De asemenea
o invidiabil-instructivă carieră transatlantică, oferă şi datele prefeţe/ aveam să fiu de-a lor pentru totdeauna cuminte face referiri la operele unor scriitori celebri apropiaţi
lui, precum Thomas Mann, Ernesto Sábato, Bruno
unei personalităţi prin care curge „răul lumii“, un afluent senină/ n-aveau să ştie vreodată că înfruntasem decenii Schultz, B. Fundoianu, Emil Cioran etc. Începând
cu 2008 îi apar, în serie de autor, la Polirom volume-
important fiind „trădarea“ partenerului, drept care traseul la rând/ spaima să n-ajung cumva la nebuni fără creion şi le: Vorbind Pietrei, Înaintea despărţirii, Convorbire
cu Saul Bellow – Un proiect Words & Images,
liric general e unul melancolic spre patetic. hârtie“. Mişcările publice, în integralitatea lor, au trecut Sertarele exilului – Dialog cu Leon Volovici, roma-
nele Vizuina şi Întoarcerea huliganului şi Curierul
Nu avem, însă, povestea integrată a unui lamento, prin alambicul interiorului liricizat, la suprafaţă percepân­ de Est – Dialog cu Edward Kanterian, în care sin-
tetizează în comentarii pline de savoare obsesiile şi
pentru că forţa confesiunii e generată de o stare agregată du-se, vorba scriitorului, doar spuma zilelor, urmând ca, în temele majore ale creaţiei sale: identitate, vină, exil,
antisemitism şi comunism, relaţia dintre etic şi es-
prin luciditatea de tipul „păşunilor alpine“ de care vorbea adânc, să se producă seisme inimaginale, cele mai multe tetic, responsabilitatea intelectualului în istoria re-
centă, consecinţele dictaturilor, Holocaust şi Gulag,
altădată un mare dezamăgit erotic din literatura noastră. neavând cum să intre, tocmai prin magnitudinea inavuabilă, provocările politice şi efectul globalizării lumii de
azi.
Bilanţul unei endless story bazate pe o toleranţă, din câte în vreun raport de etapă. Contabilizarea decepţiilor e dur
În acest an, împreună cu Antonio Tabucchi şi
rezultă, unilaterală, are un timbru pe cât de sec, pe atât cenzurată, se vede clar, cititorului revenindu-i şi un mic Orhan Pamuk vizitează România şi primesc titlul de
Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti,
de încordat: „am vrut să înţeleg am vrut să iert să cred în rol detectivistic, pentru că traumele ar trebui „ghicite“, iar Norman Manea şi pe cel al Universităţii Babeş-
Bolyai din Cluj Napoca.
ceva/ să-l las în pace m-a făcut una cu ele oricum manifestând tendinţa, ca la orice
La aniversarea vârstei de 75 de ani, revistele
pământul m-am ridicat/ i-am îndesat om cultivat, de a se efasa până la a deveni Vatra şi Observator Cultural au dedicat spaţii extin-
se comentariilor a numeroşi critici, eseişti, scriitori
narcotice pe gâtlej i-am scris poezii/ irecognoscibile ca atare. români şi străini despre viaţa şi opera lui Norman
Manea, iar Institutul Cultural Român din New York
i-am pus pietre fierbinţi pe limbă l-am Reproşul poartă haine diplomatice şi în colaborare cu Bard College a organizat recent
colocviul „Norman Manea: A Celebration“, care a
scos din sărite/ i-am lipit plastilină pe are, de asemenea, maniere potrivite pentru o reunit la sediul prestigiosului colegiu american din
New York invitaţi de marcă, scriitori, critici literari,
buze l-am tras de coadă/ l-am lovit recepţie, nu pentru o scenă amară între „foşti“: profesori şi traducători din Statele Unite şi Europa,
printre care Leon Botstein, Paul Bailey, Francine
peste gheare-n amiaza mare l-am dus „De două ori pe an mă suni de departe/ să Prose, Joseph Cuomo, Luca Formenton, Edward
Hirsch, Valerie Miles, Ionathan Brent, Reginald
de nas// mi-a luat o viaţă încă mi-e mă-ntrebi ce mai fac./ Vocea ta nu-mi aduce Gibbons, Maria Nadotti, Edward Kanterian,
Carmen Muşat ş.a. Colocviul a inclus şi lansarea
dor să fiu liberă/ îmi creşte pustia aminte de nimeni./ Te-ntreb cine eşti şi-ţi spun volumului Obsesia incertitudinii. The Obsession
of Uncertainty. In Honorem Norman Manea, rea-
sub coaste fac zgomot mi-e greaţă“. apoi/ cu vocea pe care nu mi-o cunoşti/ că fac lizat de Editura Polirom, care cuprinde contribuţii
ale unor autori străini şi români printre care Philip
Optzecista insurgentă de pe vremuri are cât se poate de bine./ Viaţa merge-nainte de-a Roth, Antonio Tabucchi, Gabriela Adameşteanu,
Ion Vianu, Paul Cornea ş.a. A fost proiectat şi docu-
acum experienţa şi, mai ales, atitudinea buşilea/ chiar dacă i-am cumpărat/ un scaun mentarul Variaţii la un portret: Norman Manea în
dialog cu Robert Boyers.
unui om privat de nişte etape sau de modern cu rotile./ De-a buşilea mă-ntorc şi
Recent, N. Manea, în semn de recunoaştere pen-
intensitatea pe care ar fi vrut ca acestea mă-ntorc dimineaţa devreme seara târziu/ tru excelenţă literară, a devenit membru de onoare al
Societăţii Regale de Literatură, cel mai înalt forum
s-o aibă. Nu e singura din generaţie spre sacul cu foste bunuri comune/ să aflu britanic. Este primul român onorat de prestigioasa
instituţie şi se află în compania celor mai mari scri-
care încearcă o atare senzaţie, absolut de ce m-ai trădat./ Foşgăie gărgăriţe printre itori ai lumii, laureaţi ai Premiului Nobel, precum
Nadine Gordimer, Gunther Grass, Seamus Heaney,
normală, în ordine pur existenţială, dacă grâu şi neghine/ într-un gol tot mai mare Doris Lessing, V.S. Naipaul, dar şi scriitori precum
Salman Rushdie, Ian McEwan, Alice Munro, John
ţinem seama de condiţiile realmente cu fălcile pline“. Pe undeva, se întrevede o Banville, Umberto Eco, Kazuo Ishiguro sau George
Steiner.
constrângătoare în care s-au impus confuzie, dar, din alte unghiuri, multiplicate
Norman Manea aparţine deopotrivă culturii ro-
ea şi congenerii. Termenul libertate, de complexitatea „raportului“, rezultă că mâne şi celei universale, şi „imaginaţia sa – citân-
du-l pe Reginald Gibbons, profesor la Nortwestern
psihologic vorbind, trebuie să le spună într-adevăr ceva instinctul de salvare, în faţa „catastrofei atotorbitoare“, a University din Chicago – a fost apreciată şi lăudată
dincolo de graniţele naţionale, lingvistice şi etnice,
capital, ceva în care să se angajeze cu o fervoare pe care reuşit să suspende şi chiar să abolească iubirea. iar istoriile sale despre suferinţa umană şi despre
răscumpărările iubirii şi supravieţuirii sunt realizări
ar fi avut-o, cândva, în virtutea vârstei, dar nu le-a fost dat De fapt, cartea întreagă descrie pendularea unei făpturi menite să dureze“.

s-o experimenteze din motive extraestetice. Unii îşi arată care navighează pe un vas prins de furtună, încercând să

revolta şi acum, păstrând un ce din temperamentul unei nu prezinte simptomele răului de mare. Astfel că „raportul“

vârste fireşti pentru blugi, plete şi iubiri rebele, alţii, parcă de faţă indică un traseu solitar, vegheat şi inspirat doar de

mai numeroşi, retrăiesc segmentele inspiratoare, filtrându-le daimonul artei, convocată când e mai greu şi mereu la datorie.

prin adiţiile, nu entuziasmante, provocate de trecerea anilor, Un instantaneu canadian – din cele mai multe care „traduc“

nu foarte mulţi de la debut, dar plini de amorse pentru eşec, existenţa de peste ocean – propune o definiţie cât se poate

în ordine publică. În prima categorie ar fi încadrabili, să de sugestivă pentru situarea imagistică, una a intervalului, a

zicem, Stratan, Iaru sau Mariana Marin, în cea de-a doua Elenei ştefoi: „Încleiate de-o iarnă prea lungă/ oasele mele

Cărtărescu, Coşovei şi autoarea noastră. s-au tot pregătit/ de vineri până duminică/ să înveţe un dans

În ce o priveşte, răbdarea şi „înţelepciunea“ provocată nepereche/ să plutească lacom puse pe giumbuşlucuri/ în

de aşteptări îndelungi îşi spun acum cuvântul, şi o anumită cristelniţa stării poetice// – o parte din mine orăcăie/ precum

crispare de pe vremuri lasă loc expectanţei calme, cu aportul ţâncii la poarta pe care urmează/ să-şi înfrunte propria soartă/

nesperat al transcendentului: „…dintr-o dată mâna Celui de cealaltă parte încearcă rochii de gală/ ţinute de floretist

Sus/ răstoarnă ghiduş peste mine/ un butoi cu miere imens costume de soldat la paradă“.

şi strălucitor// mă scald în îngăduinţa solstiţiului//

din cap până-n picioare/ de la piele până-n măduva

oaselor/ se ordonează fiinţa mea toată/ asemeni

unui binecuvântat portativ/pe care se va aşterne în

curând/ capodopera“. Sigur că tonul, îndeobşte, se

poate îmblânzi, vrând-nevrând, dar fenomenul se

petrece în deplină cunoştinţă de cauză, fără mirări

romantice. Se ajunge la ceea ce numeşte poeta eul

baricadat. El prezervează atributele ce l-au definit,

odinioară, drept element critic şi, eventual, turbulent,

dar şi-a construit, în timp, o redută care nu-l face mai

puţin vulnerabil, dar îi conferă o altfel de aşezare în

spaţiu, care favorizează contemplarea.

Demitizanta din Linia de plutire (volumul de

debut din 1983) pare dispusă acum să creeze o

mitologie sui-generis, din care nu a dispărut mai

vechea atracţie pentru soldatul solidar cu poetul, dar

în care au intrat figuri mai noi, precum persistenţa

memoriei sentimentale sau presentimentul extincţiei. Carmen Firan, Elena Ştefoi, Adrian Sângeorzan, Sabina Fati,
Nu discutăm, evident, de o „cuminţire„ lirică, ci de Florea Firan, „acasă“ la Elena Ştefoi (Ottawa – Canada, 2011)

Jurnal Scrisul Românesc Nr. 8 (96) ♦ august 2011 5

„Faţă-n faţă cu monstrul sacru“ Exerciţii Irina
MAVRODIN
(Fragment de jurnal)

Paris, 11 iulie 1985.Am amânat potrivi mai curând descrierii unui pelerinaj privirea inteligentă, calmă pe care i-o ştim nică, şi nu în jocurile de limbaj“.
până astăzi, mai bine de o lună, la casa lui Flaubert din Croisset, de exemplu din toate fotografiile ei. Este îmbrăcată în Este o veche idee a scriitoarei, care
momentul de a-i scrie doamnei –, poate fi acceptat de cititorii mei. Acum, mare doliu. Mă conduce într-o încăpere cu
Nathalie Sarraute câteva rânduri prin care poate, nu, nu de mulţi. Dar ştiu că mâine da, aspect auster – camera ei de lucru? –, câteva explică în parte de ce cei mai importanţi
să o rog să-mi acorde o întâlnire. Culpabili- căci Nathalie Sarraute, în Franţa, va fi ceea tablouri, cărţi; mi-e cu neputinţă să-mi amin- reprezentanţi ai Noii Critici i-au ignorat
zându-mă zilnic, nu treceam totuşi la fapte, ce au fost pentru literatura acestei ţări marile tesc altceva. Mă instalează într-un fotoliu. aproape opera, preocupându-se în schimb
probabil din lipsa aplombului jurnalistic ei scriitoare – doamna de Sévigné, doamna Cu graţie, naturaleţe. Comportamentul ei foarte activ de cea a lui Robbe-Grillet. Pen-
necesar în astfel de împrejurări – interview- de Staël, George Sand – sau, aş îndrăzni să faţă de mine e încărcat de simpatie (cred tru aceştia, prioritatea „senzaţiei“ o leagă pe
uri etc. – care mă crispează întotdeauna, spun, ceea ce au fost marii scriitori francezi că este termenul cel mai potrivit pe care-l Nathalie Sarraute de o literatură a „reprezen-
sau, poate, cine ştie, din intuiţia obscură a creatori de noi forme literare.) pot găsi). Îmi spune că soţul ei, cunoscu- tării“ şi nu de una a „producerii textuale“
zădărniciei oricărei convorbiri cu autorul în tul avocat Raymond Sarraute, a murit cu – malentendu pe care lectura romanelor şi
raport cu „convorbirea“ cu adevărat totală Nathalie Sarraute câteva luni în urmă (îmi amintesc de rolul pieselor sarrautiene, făcută fără prejudecăţi
şi revelatoare pe care mai curând ai şansa important jucat de Raymond Sarraute în (fie şi luate din arsenalul teoriilor scriitoarei
să o realizezi citindu-i opera. Şi totuşi, în Tot umblând prin librării, întâmplarea, viaţa scriitoarei – aşa cum îl consemnează înseşi), îl poate uşor risipi. „În ultimele, ca
alt plan, cel „nespecific“, fără îndoială, ră- întâmplarea? – îmi adusese în cale un spec- deja istoriile literare). Dintr-odată vocea ei şi în primele mele cărţi, este aceeaşi cerce-
mâne o curiozitate şi, poate, mult mai mult: taculos număr din revista L’Arc (95/1984), mi se pare obosită, un murmur într-un loc tare, acelaşi drum către adevărul senzaţiei,
o necesitate ce se cere satisfăcută. Parcela consacrat în întregime lui Nathalie Sarraute atemporal, aspaţial. Între noi, pe o măsuţă, al unei senzaţii ce mi se impune cu putere
de cunoaştere pe care ţi-o oferă „mărturia“, (cuprinzând, alături de numeroase fotografii, pata intens portocalie a unui pahar înalt cu la un moment dat.“
„gândurile“, „intenţia“ artistului cu privire la unele acum istorice, altele, inedite, şi de un jus d’orange. Revin la realitatea imediată.
propria-i operă, nu poate oare şi ea participa interview luat scriitoarei de către Marc Sa- Îi vorbesc de cartea pe care o scriu despre *
la acea mult vizată (şi visată) cunoaştere porta, care şi coordonează numărul, studii şi ea. Încerc aici a „demonstra“ prioritatea în ... Acum sunt iar în mijlocul mulţimii
„specifică“? Mi-am scris scrisoarea şi am eseuri de Gaëtan Brulotte, Jean-Yves Tadié, ordine cronologică a operei sale ca operă pariziene multicolore, în zarva micilor
pus-o la poştă cu sentimentul cu care m-aş Charles Senninger, Marc Saporta, Françoise creatoare a noii forme mai târziu numită cafenele cu scaunele aduse până departe
fi aruncat într-o apă adâncă fără să ştiu să Ducout, Simone Benmusea, Claude-Marie Nouveau Roman. În 1972 îmi spusese un pe trotuar, ca pentru un etern spectacol.
înot, şi cu marea speranţă că, aflându-ne deja Senninger, J.M.G. Le Clezio, precum şi lucru pe care eu însămi îl remarcasem stu- Un contrast enorm, pe care spiritul meu îl
aproape la jumătatea lui iulie, Nathalie Sar- fragmente semnificative din cronicile apă- diind fenomenul Nouveau Roman (singura reduce însă de îndată prin mijlocirea acestui
raute plecase din Paris. Întâlnirea cu „mon- rute de-a lungul anilor). Un bilanţ, aşadar, mişcare literară coerentă, cu o doctrină te- convenţional „etern“, ce capătă pentru mine
strul sacru“ – entitate a triadei adorate de „după douăzeci de ani“, un număr de „clasi- oretică solid argumentată, din Franţa celei o semnificaţie nouă, autentică. E o senzaţie
una din părţile cele mai active ale Parisului cizare“, cu o splendidă fotografie pe copertă de-a doua jumătăţi a secolului nostru – între către centrul căreia vreau să alunec tot mai
literar: Sarraute, Duras, Yourcenar – nu ar a scriitoarei octogenare. Nedepăşind totuşi paranteze fie spus): „Criticii reţin ca primă mult: da, e ca şi cum aş fi refăcut un traseu
mai fi putut avea loc, eu însămi urmând să decât uneori felul cum era abordată creaţia dată a apariţiei unuia dintre romanele mele iniţiatic, important, pentru mitologia mea
mă întorc curând în ţară. „Monstrul sacru“: lui Nathalie Sarraute – chiar dacă – premisa anul 1937 când este publicată la Gallimard personală, dar la alt nivel: cel al cunoaşterii
iată un clişeu care, abordat în registru sarra- este acum alta: „o operă novatoare, de primă a doua ediţie a cărţii Portrait d’un inconnu, prin re-cunoaştere.
utian, va fi fost una din cheile complexului, importanţă“ de prin anii ’60, când polemica ignorând că Tropismes «început în 1932, ter- Nathalie Sarraute: un drum, o operă care
ezitărilor mele atât de puţin „profesionale“? fierbinte în jurul Noului Roman era în toi. minat în 1937, dar refuzat de diferite edituri» continuă. Monoton, cu fidelitate, răbdare,
Voiam să-l întâlnesc, era chiar unul din Am un punct de plecare „la obiect“ pentru apăruse în 1939, iar Portrait d’un inconnu încăpăţânare, cu multă, multă muncă. E un
principalele scopuri ale călătoriei mele, şi discuţia noastră, pe care vreau totuşi să mi-o în 1948. Încerc o adevărată stupoare în faţa alt mod de a spune: cu geniu... Îmi place
totuşi nu voiam. Indicibila mea trăire nu era închipui doar în linii foarte mari, pe care acestui gen de inadvertenţă“. În 1985, îmi acest termen „romantic“, „învechit“: da, cu
oare un caz tipic de „tropism“ sarrautian? vreau să mi-o construiesc dinainte, dându-i spune ea acum, situaţia criticii faţă de opera geniul monstrului sacru.
Constat încă o dată – şi de câte ori nu o fac caracterul unui convenţional interview. mea este mult modificată, şi totuşi, această
zi de zi? – cât de concreţi, de realişti (dacă Mizez pe „improvizaţie“, pe autenticitate, «inadvertenţă» iniţială continuă să marcheze Revista şi Editura
tot avem nevoie de o etichetă!) sunt autori adică, pe un mod fericit de a comunica, pe bilanţurile, evaluările globale. O întreb dacă
ce de către mulţi critici sunt socotiţi ca fiind care mi-l amintesc încă foarte bine: cel de modul cum îi este în prezent „citită“ opera de Scrisul Românesc
foarte abstracţi. Noii romancieri Kafka, la prima noastră întâlnire. către critica franceză i se pare mai adecvat
Beckett, Ionesco etc. (în 1972 îmi spusese că mai pertinente i se organizează
Paris, 12 iulie 1985. La ora nouă dimi- Şi apoi îmi cunosc atât de puţin autorul par interpretările date de critici din alte ţări,
neaţa în camera mea sună telefonul. O voce încât să pot să cred că voi avea surpriza unei din Germania, din Japonia, de exemplu). Îmi CONCURS DE DEBUT
fragilă, tânără. Nu înregistrez în primul mo- neaşteptate răsturnări de poziţii – pradă mult răspunde că şi în această privinţă lucrurile
ment decât timbrul ei, nepercepând sensul pândită de profesioniştii interview-ului –, s-au modificat mult, deşi unele lecturi, care Se adresează celor care nu au
a ceea ce-mi spune, şi totodată bănuindu-l. unei deziceri, retractări a esteticii anterioare încearcă o recuperare a operei ei dintr-o per- împlinit 35 de ani şi nu au debutat
Da, este Nathalie Sarraute, care mă întreabă (obsesie, mergând până la deformarea rea- spectivă aplicabilă mai curând unui roman publicistic sau în volum.
când pot să vin la ea. Fixăm întâlnirea pentru lităţii operei, a criticilor ce nu încetează să de tip balzacian, continuă încă să o surprindă
a doua zi, la trei după-amiaza. Cuvintele conteste Noul Roman, astăzi prin afirmaţia (îmi amintesc de impresia de neplăcută de- Concursul se desfăşoară în urmă-
ei sunt simple, directe. Trăiesc, sub razele că s-ar fi întors la formele tradiţionale ale suetudine, de nepotrivire a demersului critic toarele secţiuni: poezie, proză, teatru,
soarelui matinal ce pătrunde printre muşca- naraţiunii)? cu textul sarrautian, pe care mi-au lăsat-o eseu.
tele roşii de la fereastră, o clipă de bucurie unele pagini din revista L’Arc, începând
perfectă. Clişeele, fantasmele mele livreşti La ora trei fix sun la uşa de stejar masiv, chiar cu unele întrebări ale lui Marc Saporta, Lucrările vor fi semnate cu un
mă minaseră oare în asemenea măsură? (o asociez rapid cu cea descrisă la modul écart-ul dintre biografia şi opera scriitoarei): motto, care se va regăsi de asemenea şi
Paris, 13 iulie 1985. Încă o dată, cifra 13 sarrautian într-unul din romanele scriitoarei) „De ce se caută mereu în romanele mele un pe un plic închis ataşat manuscrisului.
se dovedeşte a-mi fi fastă. Pentru mine noua a apartamentului din avenue Pierre I-er de fir narativ, de ce obsesia de a regrupa într-o El va cuprinde numele şi prenumele
zi se deschide către un Eveniment: o spărtură Serbie – pentru istoriile literare încă de pe entitate solidă cu contururi nete, într-un concurentului, data de naştere, adresa,
către un spaţiu acotidian şi totuşi familiar, acum unul din sanctuarele literaturii france- «personaj», adică, masa «anonimă», veşnic numărul de telefon şi premiile obţinute
către intimitatea unei efigii semnificând un ze a secolului XX. Îmi deschide chiar Natha- mişcătoare, veşnic nefixată a indicibilelor la alte concursuri literare.
ritual de lectură (în toate sensurile cuvân- lie Sarraute: firavă, dar cu mişcări sigure, cu «tropisme». De ce obsesia de a raporta totul
tului, deci şi în cel de lectură-ca-scriere, la biografia mea – ce legătură poate avea Manuscrisele vor fi trimise, până
lectură-ca-traducere) de peste douăzeci de viaţa mea cu opera mea? – la cutare sau la data de 30 septembrie 2011, pe
ani. Aşadar, clişeul „monstrului sacru“ îşi cutare eveniment exterior? De ce această adresa:
mai flutură pulpanele prin conştiinţa mea. înverşunare de a găsi „chei“ de acest fel la
Dar poate el, dar trebuie el să fie anihilat? cărţile mele? Căutarea mea, care este una şi Revista – Editura
Întâlnirea urmează să aibă loc în apar- aceeaşi de la începuturile ei, îşi are punctul
tamentul din Avenue Pierre I-er de Serbie, de plecare într-o senzaţie. Scrisul Românesc,
unde o vizitasem deja în vara anului 1972.
Mi se pare că refac un traseu iniţiatic. Dificultatea este de a o surprinde, de a str. C. Brâncuşi, nr. 24,
(Mă întreb dacă acest registru discursiv – o comunica în adevărul ei. Textul este viu Craiova.
care, sunt sigură, după mulţi critici, s-ar doar atunci când îşi află originea în această
senzaţie, în adevărul nou pe care ea îl comu- Un juriu alcătuit din personalităţi
ale lumii literare va acorda câte un
premiu pentru fiecare secţiune, separat
pentru revistă, separat pentru editură.
Relaţii suplimentare se pot obţine la

Tel: 0722/753 922; 0351/404 988

6 Nr. 8 (96) ♦ august 2011 Scrisul Românesc Eseu

Confruntări Reografii Constantin
literare M. POPA

Ovidiu
GHIDIRMIC

Câteva gânduri despre poezie Stereotipuri
şi prejudecăţi
Î ntr-o artă poetică, cu caracter instructiv-didacti- Până aici, putem da o definiţie relativ sigură a poeziei,
cist, marele poet italian Giosuè Carducci, exponent dacă suntem întrebaţi: Ce este poezia?, putem răspunde: Preambul ezitant
al neoclasicismului şi laureat al Premiului Nobel Erlebnis şi Techne. Trăire şi tehnică. Numai că nu ni se pare Cunoscută pentru luxurianţa punerii în pagină a anche-
(1905), este întrebat, cu candoarea specifică vârstei, de o fe- o definiţie suficientă. De la acest punct înainte, putem merge telor din noua serie a revistei Discobolul, Adriana Teodo-
tiţă: Ce este poezia? La această întrebare, marele poet italian spre o estetică personală a poeziei, care nu a mai fost, până rescu îmi ţinuse, cu ceva timp în urmă, o incitantă discuţie
răspundea că poezia se naşte atunci când melancolia bate în prezent, avansată de alţi teoreticieni. despre ,,stereotipizarea socială a scriitorului“, lansând discul
la poarta inimii: Esce la poesia/ O, picola Maria/ Quando dezbaterii cu atâta aplomb, încât prima reacţie era aceea
malinconia/ Batte del cor la porta. Cu alte cuvinte, melan- În concepţia noastră, pe lângă trăire şi tehnică, mai de a te sustrage traiectoriei sale. Constatai, apoi, că nu este
colia, sau mai bine zis starea de tristeţe metafizică, este, după există o condiţie esenţială a poeziei: muzicalitatea. Când vorba decât despre forţa persuasivă a unui special gen de
Carducci şi alţi mari poeţi, generatoare de poezie. simboliştii proclamau, prin Paul Verlaine, supremaţia muzi- captatio şi te lăsai cuprins, în calitate de scriitor (dezorga-
De-a lungul timpului, au fost date multe definiţii meta- cii: Muzica înainte de toate, nu făceau o mare descoperire, nizat, visător, parazitar, slab la matematică, ludic) şi, în
forice memorabile ale poeziei, dintre care cea mai specta- ci, mai curând, o redescoperire. Ei se întorceau, deliberat sau acelaşi timp, de cititor (invizibil, adulat, înceţoşat, format,
culoasă rămâne cea a marelui poet american modern Carl nu, la Orfeu, primul mare poet al lumii, prototipul poetului de-format, stăpân, sclav, sedus), în plasa întrebărilor–intrări
Sandburg, care spunea că poezia este „un animal marin dintotdeauna, legendarul cântăreţ trac ce îşi acompania multiple, convins că demersul la care participi face parte
ce trăieşte pe uscat şi încearcă să zboare“! Aceasta este o versurile la harfă, realizând sinteza muzicii cu verbul, şi dintr-un proiect mai amplu, menit să dea carnaţie celor
aporie şi un paradox totodată, ce ne sugerează că poezia care, cu lira sa, îmblânzea fiarele şi cobora întreaga natură şapte concepte teoretizate de Compagnon (lectorul, autorul,
presupune aspiraţia spre absolut şi frizează, până la urmă, într-o vrajă extatică. Poezia modernă nu poate face, cu totul, lumea, istoria ş.a.m.d.).
imposibilul. abstracţie de acest element constitutiv, de bază, al poeziei, Scriitorii devin, pe măsură ce înaintează în vârstă,
Poezia conţine un mare coeficient de inefabil, un nu ştiu care este muzicalitatea. Poate renunţa, desigur, la rimă, aşa tot mai orgolioşi?
ce, un nescio quid. De aceea, nici nu ştim ce este, în esenţa cum se poate observa din extinderea versului liber; dar nu O întrebare cu un singur răspuns: nu! Aş spune chiar
ei, poezia. Dacă am şti ce este cu exactitate poezia, atunci poate renunţa, în niciun caz, la ritm. Ceva din muzicalitate dimpotrivă (cu excepţiile de rigoare). Orgoliul se manifestă
s-ar produce un fenomen demn de laboratoarele vechilor trebuie să se păstreze, pentru a nu fi încălcat statutul pri- virulent la prima tinereţe, când orice aspirant la glorie se
alchimişti. Poezia s-ar fabrica pe bandă rulantă şi toţi am mordial al lirismului. crede chemat să revoluţioneze literatura, să decreteze noi
putea fi decretaţi, ca la o comandă, poeţi. Deci nu putem începuturi, să emită manifeste (vezi cazul douămiiştilor).
spune, cu precizie, Ce este poezia?, ci numai s-o aproximăm. Eminescu este unul dintre marii lirici ai lumii, de o mu- Situarea în răspăr faţă de mainstream reprezintă o formă de
Putem să spunem numai Cum este poezia? Cum apare ea zicalitate cu totul extraordinară, ieşită din comun. S-a scris autoiluzionare alimentată de un orgoliu exacerbat.
în opera celor mai mari poeţi ai lumii? enorm, o vastă exegeză critică despre armonia eminesciană, Odată criza de creştere trecută, scriitorul îşi arogă, cu
Dacă nu putem să dăm o definiţie riguroasă, matematică, despre muzica divină a versurilor sale. de la sine putere, un statut privilegiat, deşi ambiguu. El
a poeziei, putem, în schimb, să stabilim câteva coordona- oferă toate soluţiile, are impresia că deţine un monopol al
te, elemente constitutive ale poeziei, câţiva constituenţi, Armonia eminesciană a fost pusă în relaţie cu armonia adevărului şi se vede salvatorul planetei. În apariţiile publice
câţiva factori ai poeziei sau câteva condiţii ale poeziei. Şi, universală a lui Pitagora. După marele matematician şi propune un discurs hipermoralizator, al bunelor intenţii,
de aici încolo, demersul nostru capătă un caracter neapărat filosof grec, în jurul focului primordial (hestia), se învârt marcat însă de subiectivism. Situaţii conjuncturale, cauze
ştiinţific. soarele şi celelalte planete, care prin rotire şi vibraţie scot o minore care îl ating cât de puţin se transformă în veritabile
După marele critic şi filosof german, Wilhelm Dilthey, în muzică divină, aproape imperceptibilă. Aceasta este muzica cruciade umanitare. Atunci când nu se zbate pentru salvarea
lucrarea sa fundamentală, Trăire şi poezie, în care se ocupă sferelor, cum o numea Pitagora, pe care Eminescu o numeşte lui Bubico sau când nu condamnă cu vehemenţă atrocită-
de patru mari poeţi: Lessing, Goethe, Novalis şi Hölderlin, în Scrisoarea V: „dulcea muzică de sfere“. Dar Pitagora ţile din Grand Hotel „Victoria Română“, se agită în apele
prima şi cea mai importantă condiţie prealabilă a poeziei era influenţat, la rândul său, de Orfeu. Chiar ipotenuza, tulburi ale cotidianului, incapabil, în lipsa lucidităţii, să
este trăirea (Erlebnis). Nu există poezie autentică în afara din celebra teoremă a lui Pitagora, nu înseamnă altceva, distingă realitatea de utopie. Eseistul francez Éric Zemmo-
unei trăiri. Fără o trăire, poezia nu poate fi decât, cel mult, în traducere directă, decât coarda întinsă a harfei. Ceea ce ur rezumă ecuaţia competenţă – manipulare prin formula
o ingenioasă făcătură sau contrafacere. Accentul pus pe trimite direct la legendara harfă a lui Orfeu. fantasme compensatorii. „Angajarea“ civică a scriitorului
trăire (Erlebnis) nu trebuie să ne mire la un precursor al se cere eliberată de suficienţă, improvizaţie, maniheism
existenţialismului, precum Wilhelm Dilthey. Mitul orfic apare frecvent la Eminescu, în forma sa simplificator, servituţi de orice natură.
Un alt element constitutiv al poeziei, nu mai puţin cea mai explicită în episodul dedicat Greciei antice, din Primul stereotip, ultimul stereotip
decisiv, este tehnica (gr. techne – meşteşug). Numai prin vastul poem panoramatic despre succesiunea civilizaţiilor: De-a lungul istoriei, scriitorul a fost supus mecanismelor
tehnică sau meşteşug, poezia poate ajunge la o structură, la Memento mori, în care poetul îşi imaginează gestul deznă- stereotipizării, urmat ca model sau urcat pe soclul mitului.
o organizare. Or, fără structură, fără organizare, nu există dăjduit al lui Orfeu de sfărâmare a harfei şi de azvârlire a ei De cele mai multe ori, a fost identificat prin elemente ex-
poezie. în haos, angrenând după sine o enormă perturbaţie cosmică terioare, de recuzită (togă, lauri, perucă, plete, barbă, pipă,
Dacă în perioadă romantică poezia era considerată un şi o fantastică migraţie de lumi: „De-ar fi aruncat în haos geantă pe umăr), sau de gestică (degetul arătător îndreptat
produs exclusiv al inspiraţiei de natură divină, în perioada harfa-i de cântări umflată/ Toată lumea după dânsa, de-al spre mulţime, mâna la tâmplă, răsfoind o carte etc.). El este
modernă, începând de la Paul Valéry încoace, accentul ei sunet atârnată/ Ar fi curs în văi eterne... lin şi încet ar fi „altfel“, învăţătorul, luminătorul, inspiratul, vizionarul.
cade mai mult pe tehnică, pe meşteşug. Poezia, în mare căzut/ Caravane de sori regii, şiruri lungi de blânde lune/ Primul scriitor în carne şi oase pe care l-am văzut, într-o
măsură, se face, se elaborează. Valéry este creatorul po- Şi popoarele de stele, universul în rugăciune/ În migraţie tabără pionierească, a fost o decepţie. În locul unei apariţii
eticii moderne, în perioada interbelică, disciplină născută eternă, de demult s-ar fi pierdut“. Dar Orfeu, în loc să arunce monumentale, care să-ţi taie respiraţia, un ins pirpiriu,
prin impactul metodei structuraliste în literatură, dar şi al harfa în haos, o aruncă în mare şi omenirea este salvată, locvace, încercând să ne convingă cât de fericită este copi-
poieticii, disciplină ce se ocupă cu facerea, cu elaborarea pentru că, în concepţia orfică, numai muzica, numai cântecul lăria noastră, deşi seara, cu toţii, în dormitoare, din cauza
literaturii (gr. poiein – a face). şi, deci, poezia susţin lumea. Când dispare muzica şi când regimului cazon impus şi a condiţiilor sanitare deplorabile,
dispar cântecul şi poezia, dispare şi lumea. scandam: „La Telega-n colonie/ E mai rău ca-n puşcărie“.
Nu ştiu de ce, dar multă vreme l-am confundat pe Petru
De cele mai multe ori, mitul orfic este un mit subteran Vintilă (căci el întruchipase în faţa micilor nemulţumiţi Scri-
la Eminescu, un mit obsedant şi recurent, ce străbate creaţia itorul) cu Beniuc. Acum cunosc mulţi scriitori importanţi,
eminesciană, de la un capăt la altul. Dacă s-ar face o statisti- înconjuraţi de admiraţie sinceră sau doar interesată, asaltaţi
de veleitari ce le încarcă braţele cu volumele lor insipide
că a vocabularului eminescian, s-ar observa („uitate“ de regulă în camere de hotel), răspunzând elogiilor
că printre cele mai frecvente cuvinte sunt cu adagii diplomatice gândite însă verbis indisciplinatis.
cântec, liră, harfă, ce ne trimit, numaidecât, Înconjurat de stereotipuri active şi de prejudecăţi,
la mitul orfic. (distincţia e dificil de făcut), scriitorul rămâne o prezenţă
provocatoare, disponibilă oricărei teoretizări.
Eminescu este unul dintre cei mai mari
poeţi orfici ai lumii. Armonia eminesciană
nu are în lume echivalent. Până şi prin aria
sa geografică şi culturală căreia îi aparţine,
Eminescu este mai aproape de Orfeu, de
strămoşul său liric, mai mult decât oricare
dintre marii lirici ai lumii.

Grafică de Benedict Gănescu Discurs rostit la Festivalul internaţional Nop-
ţile de poezie de la Curtea de Argeş – 10 iulie
2011, cu ocazia decernării Premiului Naţional
de Literatură

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (96) ♦ august 2011 7
Proză

Criza unei societăţi O idee Adrian
începe la şcoală CIOROIANU

Un detaliu ce singularizează intelosfera ro- buni absolvenţi de facultate sunt aici cointeresaţi să devină zonă gri aflată sub media OECD. Punctajul României este
mânească de azi în raport cu toţi iluştrii profesori (iar pentru a fi profesor trebuie să ai obligatoriu cel mai slab din Uniunea Europeană şi penultimul din zona
(sau mai puţin iluştrii) săi predecesori: cred un Masterat în CV), salariul acestora este mulţumitor (între europeană (doar Albania ocupă un loc încă şi mai modest,
că învăţământul din 2011 este mai deficitar decât cel din 40 000 şi 60 000 de dolari anual – pentru o activitate care le 60). Multitudinea de „reforme“ întreprinse în ultimii 20 de
1991, mai slab (raportat la timpul său) decât cel din 1971 ocupă 190 de zile pe an) iar scopul general nu este obţinerea ani, politizarea haotică a şcolii, desconsiderarea actului de
sau decât cel din 1901. Şi e poate chiar mai politizat decât unor elevi de top, ci ridicarea continuă a nivelului de mijloc învăţământ şi a profesorilor, faptul că massmedia au înlocuit
cel din 1981! al elevilor din clase. „modelele“ cu o constelaţie pestriţă de „vedete“ cu ardere
Învăţământul românesc se situează într-o accentuată rapidă – toate converg spre această situaţie. Într-un moment
mediocritate în toate analizele comparative globale care-l Diferenţa dintre educaţia de tip asiatic şi cea de tip de sinceritate cu noi înşine, va trebui să recunoaştem că
iau în vizor – şi spun „accentuată“ pentru că, de fapt, ca- occidental-europeană (şi nord-americană) a fost în intensă democratizarea societăţii româneşti în anii post-1990 nu a
litatea învăţământului nostru pare a se fi înscris în logica dezbatere în ultimii doi ani, iar una dintre cărţile cele mai dus la creşterea calităţii învăţământului (ci dimpotrivă) – şi
unui constant regres în ultimii 20 de ani, din care nici măcar comentate ale momentului în domeniu este cea scrisă de poate nici măcar la menţinerea acelei valori (efective sau
paleativul spectaculos al elevilor olimpici (care a funcţionat Amy Chua – o americancă de etnie chineză –, numită Battle simbolice) pe care învăţământul o avea înainte de 1989. Cât
ca un alibi de-a lungul anilor ’90) nu ne mai scoate. Această Hymn of the Tiger Mother (apărută în 2010). Cartea a uimit priveşte discursul ambiental dominant în mediile conexe
mediocritate nici măcar nu e partea cea mai întunecată a şi scandalizat în egală măsură: profesor de drept la Univer- şcolii, aici schimbarea de paradigmă este de proporţii: el
poveştii – cu mult mai gravă este lipsa de dezbatere naţio- sitatea Yale, Chua susţine netimorată avantajele educaţiei în nu mai vorbeşte despre „modele“, nici despre „eroi“, ci
nală cu privire la acest derapaj ce ameninţă în mod concret care părintele se impune în faţa copilului şi cere mult de la doar – spuneam – despre „vedete“.
şi direct România de peste 10-15-20 de ani. Spre exemplu, el, pentru ca mai apoi să poate cere mult şi de la profesorul
Statele Unite ale Americii au trebuit să ajungă pe locul 17 în copilului din şcoală. În fine, de spus că dosarul educaţiei na- Un rezultat concret al acestui impas a fost vizibil cu
clasamentul PISA pentru a-şi pune problema decalajului pe ţionale a fost în decembrie 2010 tema unui discurs dubitativ ocazia examenului de Bacalaureat de la începutul lui iulie
care-l au în comparaţie cu alte state. Analizele ulterioare au al preşedintelui Obama, în care concluziona că deprecierea 2011: doar 44,6 % dintre elevii de liceu ai României au
reliefat că, de cele mai multe ori, nu copiii sunt problema, învăţământului mediu din SUA impune căutarea unui nou trecut acest test naţional – situaţie fără precedent în întreaga
ci profesorii. moment Sputnik – adică înţelegerea faptului că altă ţară istorie a învăţământului românesc! Derobările ministerului
Programul internaţional PISA (Program for Internati- (sau alte ţări) au luat-o înaintea Americii într-un domeniu în de resort (care s-a considerat neatins de acest dezastru ma-
onal Student Assessment) este un instrument de evaluare care aceasta se considera în mod tradiţional ca fiind cea mai jor), lamentaţiile elevilor şi părinţilor (care au incriminat
al Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare bună (comparaţie, evident, cu evenimentul din 4 octombrie prezenţa, în unele săli de examen, a unor camere video cu
(OECD); indicatorii luaţi în evidenţă sunt rezultatele la citire 1957, când sovieticii lansau de la baza Baikonur primul rol de monitorizare), precum şi justificările profesorilor (care
(lectură), matematică şi cunoştinţe ştiinţifice. Ultima ediţie a satelit artificial, Sputnik 1 – eveniment care a condus apoi au incriminat dezinteresul ministerului condus de Daniel
evaluărilor PISA (evaluarea din anul 2009, dată publicităţii SUA la sporirea investiţiilor în cercetarea spaţială şi spre Funeriu pentru soarta celor pe care-i conduce), toate acestea
în 2010) a plasat pe podium un cuartet insolit: Coreea de „victoria“ din 21 iulie 1969, când Neil Armstrong păşea pe s-au suprapus vreme de câteva zile cu acuzele jurnaliştilor,
Sud, Finlanda, Hong Kong şi Singapore – cu menţiunea că solul lunar). Şi chiar mai mult de atât: investiţiile din acele într-o cacofonie post factum a unui eşec naţional.
deasupra tuturor (cu cele mai bune rezultate, adică) se află decenii au pregătit, indirect, bunăstarea din anii ’90. Cum
regiunea Shanghai din China. Despre fiecare dintre aceste scria recent politologul Fareed Zakaria, „În anii ’50, ’60 şi Dacă acest regres va continua în viitorul apropiat (cum
state (cu propriul lor sistem de învăţământ) ar fi multe de ’70, guvernele Statelor Unite au făcut investiţii masive în mă tem), nu este deloc exclus ca şcoala românească tradi-
spus. Sistemul asiatic de învăţământ merge pe ideea unei ştiinţă şi tehnologie, în universităţile de stat şi în domeniile ţională (din intervalul 1890–1940) şi poate chiar şi cea din
discipline şcolare riguroase şi a unei educaţii de o fermitate focalizate pe copii. S-a construit o infrastructură pentru care anii 1960–1990 să devină temă de nostalgie într-o Românie
clasică (în care, de exemplu, programul şcolar comun este toată lumea le putea invidia. Aceste investiţii au pregătit de mâine tot mai needucată şi cu intelectuali tot mai puţini
dublat de meditaţii plătite de familie pentru copil, în scopul două generaţii de creştere economică succesivă, care au pus şi tot mai insignifianţi în societate.
unui plus de performanţă). În cazul Finlandei, cheia succesu- SUA în frunte în domeniile tehnologiei şi inovaţiei“.
lui este alta: o mare competiţie pe piaţa profesorilor. Cei mai (Fragment din volumul Intelectual cu paşaport diplomatic.
În cazul concret al României, testele PISA 2009 o situ-
ează acum pe locul 49 (din 65 state/regiuni evaluate), într-o America, China, ideile şi Primăvara arabă la început de secol XXI,

ce va fi publicat în octombrie a.c. la Curtea Veche Publishing.)

Norman MANEA

America

A merica este un continent, nu o ţară care se N-ar fi deloc exclus să fie, fără să-şi dea seama, aservit casei părinteşti sau a ţării natale sau a limbii materne sau
numeşte „Statele Unite“, are numeroase lor. O confruntare între clişeele mele şi clişeele scriitorilor a spiritualităţii originare. O temă mare ar fi, de pildă, cea
componente nu doar diverse, ci şi contradictorii. Adesea, americani nu ar fi, însă, poate, neinteresantă. Şi, cum am a impurităţii, tratată strălucit de prietenul meu Philip Roth
imposibil de sintetizat. Când crezi că ai esenţializat un spus, au fost cazuri în care tocmai ceea ce vedea ochiul în ultimele sale romane. Parte centrală a epocii noastre şi
aspect, îţi vin în minte contrariul şi contradicţia. Până şi proaspăt al nou-venitului părea surprinzător, inedit. chiar a democraţiei pe care autorul o şi defineşte ca atare:
diferenţa dintre New York, capitala Dada a exilaţilor, cum „Democraţia este impuritate“. Într-adevăr, fiind un com-
îmi place s-o numesc, şi America profundă, provincială, Sunt într-o mare criză de timp, cum bănuiţi. După acest promis negociat, nu poate revendica puritatea morală, fiind
pioasă este năucitoare. Să adăugăm, pentru extrapolare, deceniu de buimăcire, în care m-am transplantat nu doar diversă şi permisivă, prin însăşi premisa libertăţii de opinie
diferenţele dintre etnii, religii, generaţii, culturi şi... state, geografic şi spiritual, ci şi istoric, într-o altă epocă, care şi de opţiune nu poate beneficia de o prea strictă coerenţă,
acest amalgam al energiilor şi contrastelor. nu prea mai aparţine generaţiei mele, cu atât mai puţin şi în toate aceste minusuri stă şi marele ei plus. Chiar acum
Americanii sunt foarte curioşi cum îi văd străinii, şi generaţiei mele europene, sunt presat de timp. câteva seri, când cinam cu o tânără pereche naturalizată
pe bună dreptate. Străinul sesizează, uneori, contradicţii aici care se asocia ironiilor mele privind unele ticuri de
cu care localnicul s-a obişnuit deja şi pe care s-ar putea * comportament şi de limbaj ale americanilor, nu a existat
să nu le mai vadă. nicio ezitare când i-am întrebat: „Bine, bine, dar ce iubim
Am fost solicitat deja de mai multe ori să scriu despre Orice temă americană rămâne interesantă şi provo- noi aici, de ce stăm aici?“. „Pentru libertate“, au răspuns
America, prietenii mei americani au găsit unele dintre catoare pentru unul ca mine. Tema succesului, de pildă. amândoi, prompt, ştiind deja prea bine şi relativitatea, şi
observaţiile mele incitante, bune puncte de pornire pentru Concreteţea: atenţia acordată trupului, sănătăţii, regula- dilemele deloc simple ale libertăţii. Tema burlescului, de
o descriere mai amplă a felului cum percep mediul care mentelor de a „opera“ în cele mai simple, ca şi în cele mai asemeni, se propune singură, parcă, într-o ţară de contraste
mă înconjoară. Am ezitat, mi s-a părut că este o treabă imprevizibile situaţii, de la felul cum se deschide o con- ameţitoare, în care carnavalul modernităţii se învârte cu
pe care scriitorii americani trebuie s-o facă. O şi fac, de servă la succesiunea procesului de stingere a incendiului viteză mai mare decât oriunde, amestecând rase şi graiuri
altfel, cu strălucire. într-o mare clădire sau de a înfrunta un uragan. şi măşti de tot felul. [...]
Intervine, probabil, predispoziţia mea poate excesivă
pentru nuanţare. Am rămas, chiar şi în situaţia mea des- Descoperim aici şi o reminiscenţă „germană“. Cum se Din volumul Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian, Editura
centrată, de exilat, focalizat asupra interiorităţii. Aş putea, ştie, limba germană a pierdut (cu doar un vot!) când s-a
fireşte, să descopăr şi acolo America ultimilor mei doispre- decis care va fi limba oficială a Statelor Unite. Regret că Polirom, Iaşi, 2010, pp. 99-101
zece ani. Cine ştie, poate o voi face, cândva. Mi-e cam nu cunosc opinia lui Hitler despre acest amănunt...
frică de clişee, să spun drept. Străinul descoperă, de obicei,
ceea ce este frapant şi, de fapt, demult canonizat în clişee. Reînceputul: schimbarea profesiei, personalităţii,
înfăţişării, familiei etc. etc. Pe unele le-am şi urmărit, cu
anume consecvenţă, cu acea curiozitate şi stăruinţă de
şcolar dornic să înţeleagă ceea ce nu prea înţelege de la
început, obligat să-şi confrunte prejudecăţile cu contrari-
etăţile înstrăinării, în domiciliul fără domiciliu din afara

8 Nr. 8 (96) ♦ august 2011 Scrisul Românesc Eseu
Poezie

Excursuri „Realul“ Wittgenstein

Ion
BUZERA

Ocarte pivotală pentru înţelege- filozofie generală şi istorie a ideilor.“ (pp. a celor doi autori s-a mulat foarte bine pe lui Wittgenstein însuşi şi să-l „readucă“ în
rea „la sursă“ a formaţiei lui 8−9) Altfel spus, deşi cele mai multe capitole o perioadă care solicita adânc abordarea spectaculara Vienă natală a începutului de
Wittgenstein (şi care a relansat, sunt redactate separat, asumarea reciprocă a interdisciplinară: „Dacă cultura vieneză în secol, în acel uluitor alambic al modernismu-
dintr-o anumită perspectivă, istoria ideilor convenţiilor referitoare la ipotezele de lucru, jurul anului 1900 ar fi reflectat specializările lui european: „Convingerea lui Wittgenstein
în secolul XX) este Wittgenstein’s Vienna, ordinea şi „inter-ţeserea“ argumentaţiei au noastre actuale, atunci separarea (de exem- privitoare la despărţirea completă a faptelor
scrisă de Allan Janik şi Stephen Toulmin, devenit subînţelese, cu atât mai mult cu cât plu) a istoriei artei şi a istoriei literaturii ar de sfera valorilor s-a oglindit într-un anumit
publicată în 1973 în America, în traducere spinalitatea excursului a implicat o colabo- fi fost într-adevăr legitimă şi relevantă. Ţi- sens în personalitatea sa, şi anume într-o
germană şi cu multe adaosuri în 1984, iar nând seama însă de felul cum au stat de fapt despărţire clară a vieţii sale intelectuale şi
în România în 1998 (Humanitas, 272 p., rare energică şi o şlefuire reciprocă perma- lucrurile, am trece cu vederea, spre paguba artistice orientate reflexiv, în care era atât de
traducere de Mircea Flonta – în continuare, nentă a reconstituirii contextuale cu cea, s-o genial, de o viaţă afectivă caracterizată de
citatele vor fi extrase din această din urmă numim aşa, imanent-wittgensteiniană. noastră, interdependenţa diferitelor arte şi căldură emoţională şi voioşie de care i-a fost
ediţie). Allan Janik a revenit în 2001, cu o adesea greu să se apropie. Şi acest conflict
carte intitulată firesc Wittgenstein’s Vienna Într-adevăr, o metodologie oarecare nu ştiinţe vieneze.“ (p. 21). Acea Vienă era o psihologic avea, putem stabili astăzi, rădă-
revisited, în care şi-a rescris capitolele poate miza cu adevărat decât pe maxima cini sociale, pentru a nu spune sociologice,
cărţii anterioare şi a adăugat altele. Janik ofertă recuperabilă la un etaj sau altul (dintre nebuloasă foarte promiţătoare intelectual, în Austria tinereţii lui Wittgenstein, aşadar
a fost preocupat, de altfel, în cartea-sursă, cele vizate) ori pe identificarea „sistemul înainte de toate în Viena dinaintea anului
mai mult de background-ul social, politic, nervos“ al epistemei urmărite, lucru valabil îndulcindu-şi frustrările printr-o formă de 1914.“ (p. 230). Acest dualism ar fi suspect,
cultural vienez, iar Stephen Toulmin (care şi pentru cercetarea literară, v., de ex, ceea dacă n-ar fi real. Aici se găseşte, de fapt,
şi-a folosit inclusiv avantajul de a-l fi audiat ce am numit „principiul Frye“. Paradoxul convergenţă obsesională şi foarte... nebu- „adevăratul“ Wittgenstein, cel care a fost
pe Wittgenstein) s-a orientat, cu precădere, nietzschean referitor la „postumitatea“ me- capabil, de altfel, de acea „autoregândire“
spre lucrările filosofice propriu-zise, Trac- todologică se cere corectat în sensul că, fără loasă politic, un conglomerat al unor idei dep­ lină din faza Cercetărilor..., care nu
tatus-ul... şi Cercetări-le filosofice, spre mo- a fi apriorică, harta se poate, totuşi, desena pro­bează altceva decât că, ajuns pe lime­s­ -ul
tivaţiile interne ori externe şi spre impactul odată cu parcursul. Competenţa multiplă care treceau rapid de la unul la celălalt, unui tip de investigaţie, autorul îşi putea
acestora, în speţă spre multele interpretări da seama perfect (dar, pentru asta, trebuia
„interesate“ din perioada interbelică ale pri- indiferent de profilul „bazic“ al activităţii să se fi convins totalmente pe el însuşi) de
failibilitatea demersului său. Culmea (sau
mei lucrări. Ca de fiecare dată când e vorba fiecăruia: fizician, arhitect, jurnalist, muzi- poate că nu, având în vedere „inelele“ tot
mai strânse avute în vedere, cantitatea, to-
de mai mulţi autori, una dintre premisele cian, poet etc. tuşi, uriaşă de date prelucrate...) mi se pare
aceea că, în Viena lui Wittgenstein, tocmai
scrierii a fost armonizarea intenţiilor, pro- O idee forte, care constituie chiar
Tractatus-ul ar fi avut nevoie de aprofundare
cedurilor şi finalităţilor cercetării, care – în lansajul acestei extraordinare cărţi, este
interpretativă.
acest caz – s-a dovedit a fi una obtenibilă următoarea: „Vom face mult mai bine dacă
îl vom trata pe Wittgenstein drept un filosof În opera lui Wittgenstein e decelabilă o
fără fricţiuni prea mari: „Ţinând seama de cu totul independent şi vom vedea dacă nu
putem identifica problemele ce se situau austeritate morală care transpare (se oglin-
caracterul neortodox al punctului de vedere în centrul gândirii sale considerând mai
degrabă ideile şi autorii cu care era deja deşte uneori perfect, la nivel de structură a
central susţinut aici şi de marile deosebiri în familiarizat înainte de a se îndrepta pentru
ajutor şi îndrumare spre Frege.“ (p. 29). frazei) în ce a scris. O anumită severitate
ceea ce priveşte fundalul de la care a plecat Efortul de înţelegere al lui Toulmin şi Janik
este cu atât mai remarcabil cu cât o perso- excesivă internă, poate chiar o sicitate
fiecare dintre noi şi direcţiile de abordare, a nalitate precum cea a lui Wittgenstein are
(şi va mai avea! – vezi, de exemplu, dintre psihologică (lucrurile pot fi aprofundate pe
fost o surpriză şi o încântare să vedem cât de cărţile recente, pe cea publicată în 2007 de
Emmanuel Halais, referitoare la „enigma această direcţie) l-au făcut pe Wittgenstein
repede şi de uşor am putut să ajungem la un existenţei“ şi prefaţată de Allan Janik) multe să foreze cam în aceleaşi locuri şi să evite
necunoscute, atât pe versantul („alpin“) al (din dezinteres sau neputinţă) policromia
acord în toate punctele esenţiale. Mai precis, rigorii etice extreme, cât şi pe cel, mult mai spectaculară a restului lumii. A văzut totul
domol, al numeroaselor pauze de reflecţie într-un soi de alb-negru epistemologic.
Stephen Toulmin l-a cunoscut personal pe pe care şi-a îngăduit să le ia. Cei doi autori
reuşesc, cu subtilitate, tenacitate şi oarecare Un eseu strălucit despre un geniu clar,
Wittgenstein şi a studiat cu el în 1941 şi din pedanterie, să-l „scoată“ pe Wittgenstein atât pur şi intratabil.
de sub umbrela Cercului vienez, cât şi de
nou în 1946−’47 şi s-a apropiat de opera lui sub cea a Şcolii de la Cambridge, „umbre-
le“ care-şi datorau existenţa, fie şi parţial,
în primul rând venind dinspre fizică, filozofia
ştiinţei şi psihologia filozofică. Allan Janik
s-a apropiat de opera lui Wittgenstein mult
mai târziu, cu o pregătire anterioară în etică,

Marin SORESCU
INEDIT

Stimate D-le Rosetti,

Mi-aţi făcut o mare bucurie cu antologia dvs., care pro-
pune o istorie vie şi fascinantă a poeziei româneşti ca tezaur
de simţire manifestat prin limbă. Aşa cred că trebuie privită
poezia noastră prin cristalul şi diamantul rar al limbii ro-
mâne. M-am simţit onorat citind generoasa caracterizare
a Liliecilor mei şi vă mulţumesc cu amiciţie.

M. S.

→

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (96) ♦ august 2011 9
Poezie

Obsesii Marian Victor (In)certitudinile lecturii
BUCIU
Ce mai facem când citim?

N u-mi expun acum şi aici metoda de lectură limba, cu limbajele care îmi sunt exterioare, străine. realizează edificator decât în timp, nicidecum instantaneu.
(pe care am numit-o onto-retorică), gândită Am luat o pauză şi am vorbit, şi nedumerit, şi amuzat, Scriitorul, prin operă (lentilă) îşi cheamă cititorul, care îşi
şi practicată în hermeneutica critică din cele va da seama ulterior cât îi corespunde acesteia. Lentila, sunt
mai multe volume scrise până azi. Constat simplu, dar nu cu cineva apropiat, despre ce mi se întâmplase în timpul obligat să constat, e mai specială decât cea a ochelarilor,
cu toată mintea în vacanţă, că citesc ca să văd mai bine în celor două autocitiri recente. A treia oară, şi eu, şi textul pentru că transparenţa şi opacitatea în acest caz sunt relative.
mine însumi. Ca să mă văd mai bine din afară. Ca să văd meu, ne-am transformat, am rezonat într-un fel surprinzător Opera posedă, fatalmente, grade marcate de inadecvare, dar
cum văd alţii viaţa. Ca să întâlnesc vederile unor oameni de clar şi de plăcut. Totul mi se limpezea, regăseam structura adevărul e că nepotrivirea devine şi mai evidentă în citito-
pe care nu-i pot întâlni şi cunoaşte decât prin scrisul lor. Ca vie, cu o ordine deliberată (ce trebuia să îi devină clară şi al- rul care o încearcă şi i se încearcă. Prin cititor, lectura, s-a
să mă confrunt. Ca să aleg mărturii despre existenţă. Ca să tui cititor), ideile, observaţiile (pe a căror percutanţă mizam), observat, este autospeculară. Citim opera prin noi, ne citim
le apropii pe unele şi să le îndepărtez pe altele. Ca să opun formulările (de care aproape că mă entuziasmam, cu un pe noi prin operă, dar cititorul rămâne preponderent activ
scrisul şi cititul unui anume fel de a fi şi de a trăi, pentru a-mi anumit dispreţ al conştiinţei că nu voi fi citit cu atenţie, mai iar cartea preponderent pasivă.
oferi o alternativă. Ca să evadez şi ca să mă refixez. Ca să ales că mi se întâmplase chiar mie de două ori la rând).
mă transform. În general, ca să văd ce mi se întâmplă. În al doilea fragment bine cunoscut, M. Proust, prin
Privitor la modul de a citi, eu îmi propun ca să citesc Mă abat puţin de aici, prin M. Proust. În căutarea tim- Marcel-fictivul, revine la relaţia dintre operă şi cititori
activ, trăind lectura şi propriul text mintal. Fără a-l con- pului pierdut este şi un roman al scriiturii (un metaroman, (există cititori, la plural, nu cititor pur şi simplu). Ce mai
semna, deloc, sau a-l consemna cu totul parţial, indicativ, un roman cu poetica inclusă şi dezvăluită), dar şi un roman spune e recurent şi nuanţat. Opera nu poate opresa cititorii,
direcţional. Ori citesc reflexiv, revenind, recitind, transcriind al lecturii. Naratorul are şi o înţelegere practică a cititului. le rămâne la dispoziţie, li se oferă sau li se deschide. Lentila-
şi revizuind propriu-mi text ţesut de lectură, pentru a le Ne spune cum citeşte, cum crede că citesc personajele lui, operă le acoperă ochiul minţii pentru a-l descoperi atât cât
cunoaşte cât mai mult, confruntându-le, pe amândouă. dar le lasă şi pe ele să vorbească despre propria lectură ori va fi posibil. Marcel numeşte aici opera „lentilă măritoare“
Orice carte e (de)formatoare. Din toate poţi învăţa, fie a altora. Aici, mă voi restrânge doar la două locuri, din (Id., p. 353). Ideea, analogia, metafora – principiul als ob,
ce-ţi trebuie, fie ce nu-ţi trebuie. Mă recunosc drept un Timpul regăsit, aflate chiar în ultima treime a acestei ultime considerat şi de V. Nabokov esenţial, este în Căutarea unul
împătimit şi un nemulţumit al cititului. Regret că n-am părţi şi a întregului însuşi. Cea de-a doua se găseşte chiar metapoetic – i-au fost induse prin „opticianul de la Cam-
citit, deloc, sau nu de cât mai multe ori, unele cărţi. Re- aproape de sfârşit. Din constatările transcrise voi extrage, bray“. O astfel de lentilă sporeşte şi nu recuperează. Citirea e
gret că le-am citit pe altele, nu neapărat impuse de alţii, aş spune că vrând-nevrând, şi unele aspecte ale activităţii act deloc pasiv, e act activ şi totodată (sau mai ales) reflexiv.
la şcoală, dar adoptate conjunctural de mine însumi. Am lecturii mele. Cartea-lentilă e una „datorită căreia le voi da posibilitatea
descoperit puţin, am rătăcit mult citind. Ceea ce nu regret (cititorilor) să citească în ei înşişi“. În contact cu cartea-
e cititul, un privilegiu, iniţial elementar, al alfabetizării. Scriitorul şi opera sa nu au, pentru că nu iau, în posesie lentilă, cititorii se scrutează. Autorul care scrie are dreptul
Am cărţi puse de o parte în bibliotecă. Faptul de a mă cititorul. Relaţia e inversă decât se crede. Scriitorul şi opera la adevărul propriu, aşa cum autorul lecturii are şi el dreptul
restrânge la unele cărţi mă întăreşte şi mă nelinişteşte se dau pe mâna (în fine: pe mintea) cititorului. El e stăpânul, la adevărul său. Ei diferă întrucât nu pot coincide sau nu se
deopotrivă. Pentru noi toţi, există un sfârşit, de multe mai bun ori mai rău, ele sunt sluga, mai pricepută ori mai pot substitui. O paranteză de aici trebuie notată şi lămurită:
ori mai apropiat decât credem. Acceptându-l, ne vom stângace, mai virtuoasă ori mai vicleană. Opera nici nu e „divergenţele posibile în această privinţă netrebuind, de
confrunta cu el şi, înainte, cu tot ce ne conduce spre el. obiectul lecturii. Nu ea primează. Nu ea e în faţă. Ea se altfel, să provină totdeauna din faptul că m-aş fi înşelat, ci
Calea, adevărul, viaţa în totul iau şi (dacă nu mai ales) află la mijloc, înconjurată de cititor ca un şarpe Uroburos. uneori din pricină că ochii cititorului nu sunt dintre aceia
forma scris-cititului. Cititorul e la început şi totodată la sfârşit. Opera rămâne cărora cartea mea li s-ar potrivi ca să citească cum trebuie
Voi consemna şi ce mi s-a întâmplat de curând. Mi-am în afara cititorului, un mijloc şi nu un scop, un intermediar în ei înşişi“ (pp. 353−354).
recitit, după scrierea şi recitirile legate de ea, în urma apa- şi nu un destinatar, un accesoriu şi nu o parte din întregul
riţiei, un text critic de vreo nouă mii de caractere. Am făcut, organic al celui care citeşte. Prima observaţie e că diferenţele dintre textul operei
va să zică, o autolectură, la propriu. Am făcut operaţia de (scriitorului) şi cel al fiecărui cititor sunt posibile, nu nece-
trei ori şi nu doar o dată. N-am repetat lectura conştient, am Marcel (naratorul-personaj) numeşte aici (În căutarea sare ori fatale. Sursa lor nu e obligatoriu neadevărul operei
fost purtat ori provocat de ea. Cauza a fost prima relectură timpului pierdut. Timpul regăsit, trad. de Eugenia Ciocules- (scriitorului), ci o decuplare cititor-operă, care face citirea
din momentul ultim la care mă refer. Adică efectul acesteia, cu, Leda, 2008, p. 234) opera „instrument optic“ şi „lentilă“. (ca autocitire) să rămână distantă, dificilă ori imposibilă.
acţiunea ei asupra mea. Am trăit o dezamăgire alarmantă. Ştim că ne punem ochelari ca să ne recăpătăm vederea, dar Ochii cititorului şi lentila operei nu sunt unul şi acelaşi
Regretam publicarea textului. Mă îndoiam nu doar de ce-am folosim instrumente optice şi pentru a vedea mai clar, mai lucru. Rostul lor rămâne de a se ajuta şi nu de a se sabota.
scris, dar, şi mai grav, de mine, cel care scrisese. Fusese o mult sau mai departe, dincolo de putinţa organică. Pentru Scriitorul se arată cel dintâi înţelegător cu dificultăţile citi-
citire relevantă sau revelatoare, credibilă, obiectivă? Sau a ne păstra, dar şi pentru a ne spori cunoaşterea. Locul sau tului. Eventual, el aşteaptă ca şi cititorul să-i împărtăşească
una suspicioasă, rea, ghidată de teamă? Îmi amintesc că mediul lecturii nu este opera, ci acela care o citeşte, citi- atitudinea.
starea mea de atunci era de uşoară oboseală, o stare în care torul care vede prin ea, dar în el însuşi, ajungând vizionar,
A. Breton spusese că a constat în 1919 că era stăpânit de un sporindu-şi vederea, îndepărtându-şi limitele ori măcar Mă-ntorc de-aici la păţania cu autocitirea. Ce lentile
text mental identificat ca suprarealist. Citeam tot seara. Nu relevându-şi-le, cu tot ce există (descoperă că există) între folosisem în cele trei lecturi? Ce lentile descoperisem în
reţin (ne)liniştile şi (ne)mulţumirile zilei, dar în mod cert aceste limite aflate în mişcare. Câştigurile şi pierderile sunt text? De unde până unde această fluctuaţie în cazul auto-
starea mea era de saturaţie a lecturii. O stare, de altfel, atât transformări. lecturii directe? (Spun aşa ca s-o deosebesc de autolectura
de frecventă în afara obligaţiilor sociale şi profesionale. indirectă, de lectura pe care o facem pe textele altora, când,
Am reparcurs textul aproape fără pauză, cu răbdare, Cartea-lentilă îi dă celui care se foloseşte de ea posibilita- şi atunci, conform naratorului lui Proust din Căutarea, ci-
dar exasperat. Efectul s-a agravat. La nemulţumire (cum tea şi realitatea de a privi în ea, dincolo de ea, dar şi dincoace tind pe altcineva, tot pe noi înşine ne citim prin el). Nu am
putusem scrie şi da spre publicare aşa ceva?), s-a adăugat de ea, în sinele cititor. E o lentilă, dar nu cu focalizare unică, decât să constat cât se poate de simplu că nu suntem fixaţi
un aspect nou şi neaşteptat: înstrăinarea de text. Mă îndoiam nici măcar dublă, e trifocală. Marcel reţine răsfrângerea într-o stare unică şi (re)cunoscută. Trăim printr-o dinamică
chiar şi de faptul că-mi aparţinea. Era tot un efect al stării de mutuală de la carte la cititor şi de la cititor la carte, fiecare po- psiho-somatică. Când citim, nu doar citim, cu noi se petrec
oboseală şi saturaţie de lectură – acum spus direct – străină? sedând un text, cel al cărţii şi cel al cititorului, „două texte“ şi alte procese: biologice, mentale. Concentrarea în lectură
Uimirea produsă de sentimentul de alienare îmi dădea şi un (se precizează), parţial (ne)comune. Cititorul nu accede la nu depinde doar de voinţă. Nu ştim în suficientă măsură în
fel „pervers“ de alinare. Poate că aşa gândesc când scriu ori întregul text al cărţii. Citirea îi face cunoscut textul în parte, ce momente ar trebui să nu citim şi în ce momente să citim.
măcar când încep să scriu: intrând în relaţie cu cuvintele, cu ţesându-i un text propriu, în adaos. Potrivirea dintre carte şi Voinţa de a citi ajunge uşor opusul acesteia, nevoinţa de a
cititor nu e decât în mod ideal realizabilă. De aceea există citi, o rea premisă cu dezvoltare dificilă şi efecte curioase. Ne
lectură mai bună sau mai rea, în primul rând în funcţie de culcăm pe laurii victoriei că am deprins (ser)viciul lecturii,
cititorul spre care poate să vină opera. Scriitorul, mai spune care, iată, se şi pedepseşte.
Marcel, este opticianul care posedă lentile, ce urmează a
fi posedate, eventual, de privitori, a căror încercare nu se

Cronica fantezistă Poveste de primăvară – (argheziană)

Se făcea că se făcea Le-nşirau pe rămurele Căutând un locuşor Căpcăunii c-au pierit Iar de sus nişte pitici,
Un palat coló pe-o stea, Binişor, ca pe mărgele, În vr-o scorbură de nor. Şi demult s-au isprăvit. Cocoţaţi în cer pe-o scară
Undeva mai lângă soare, Le-agăţau ca pe cercei Ea-i frumoasă foc – minune! Iară zmei, dac-ar mai fi, Aruncau cu licurici...
Cu ferestrele spre-o mare Câte două, câte trei. Ci de-ntruna, el îi spune Ea pe-un zmeu că l-ar iubi
Care mirosea a floare. Cum a omorât el un Şi nu s-ar plimba pe jos Se făcea că-i primăvară.
Şi avea palatul plină Fiindcă toţi ştiu că deseară (pentru ea) un căpcăun C-un pârlit de Făt-Frumos.
O grădină de lumină. Făt-Frumos o să apară. Şi cinci zmei, toţi fioroşi, El atuncea ce făcea? Marin Şt. Sorescu
Nişte prichindei cu fesuri Iată-l vine dinspre lună. Precum... şi alte gogoşi. Se făcea că o credea,
Făceau cuiburi pentru preşuri. Nu e singur, e c-o zână. Zâna râde şi s-alintă. Foarte rău se mânia Comunicate de prof. univ. dr.
Grijulii, din nişte saci, Trec prin iarbă, nu fac urmă, Şi îl roagă să nu mintă, Şi de gât că mi-o lua George SORESCU
Puneau frunze prin copaci, Trec lăsând palatu-n urmă, Pentru că a auzit Şi-o ... pupa etcaetera.

10 Nr. 8 (96) ♦ august 2011 Scrisul Românesc Eseu

Traduttore / Ioan Paris 1941,
Traditore LASCU premoniţii cioraniene

C entenarul naşterii lui Emil Cio- de maghiară. Destinul face însă ca din 1937 bine de un secol francezii Emil Cioran
ran nu a fost marcat, în Franţa, de cu prelungire până în 1944 să beneficieze ştiu că mănâncă. De la cel
aceeaşi amploare, nici mediatică, de altă bursă, de această dată acordată de din urmă ţăran până la inte- vreme de secole, se apropie de sfârşit din
nici a manifestărilor literare şi culturale pro- Institutul cultural francez de la Bucureşti, lectualul cel mai rafinat, ora pricina excesului de rafinament şi de inteli-
priu-zise, precum, de pildă, semicentenarul pentru a-şi termina licenţa, la Sorbona, cu mesei este liturghia cotidiană genţă! Simbolul perfect al secătuirii acestei
morţii lui Albert Camus (2010). Este adevă- o temă din opera lui Henri Bergson. Cioran a vidului spiritual. Burta a culturi, prin patetismul şi cinismul lui, este
rat că Cioran, venit din România şi stabilit la renunţă însă la proiect devenind un obişnuit fost mormântul Imperiului Paul Valéry, „un artist absolut al vidului şi
Paris în 1941, nu a avut şansa de a fi laureat al celebrei cafenele „Les 2 magots“, din faţa Roman şi va fi, ineluctabil, al lucidităţii“. Secretul lui şi al viitorului
al Premiului Nobel, faţă de Camus, sur- bazilicii Saint-Germain-dès-Pres, şi aventu- şi mormântul Inteligenţei Franţei constă în „renunţarea la conţinut“.
ghiunit din Algeria în Franţa doar cu un an rându-se apoi în lungi periple pe bicicletă franceze… Nimic nu este Ce va urma? În viziunea românului filosof
înainte. Cel ce plecase de sub Coasta Boacii, prin Franţa provincială pentru a cunoaşte mai stânjenitor decât să vezi o agonie cu consecinţe pe plan continental,
de deasupra de Răşinari, o aşezare pastorală oameni de condiţii diverse. În fond, un mare o naţiune care a abuzat – pe căci viitorul spiritual al Europei va fi „un
necunoscută de lângă Sibiul transilvan, nu spirit aventurier, Cioran se sustrage oricărei drept cuvânt – de atributul amestec de universalism şi de scepticism“
a avut şansa celuilalt, plecat şi el dintr-un tutele şi îşi eliberează gândirea de balastul «mare», mare naţiune, mare în care se vor dizolva toate ideologiile.
loc modest, Belcourt, un cartier sărăcăcios sistemelor şi direcţiilor cu greutate, inclusiv armată, măreţia Franţei, cum Cine se poate abţine să întrevadă în această
din Alger. Albert Camus, cel cu convingeri al celor din epocă, între care existenţialismul se degradează într-o turmă sentinţă avatarurile viitoarei Uniuni Euro-
de stânga (membru al Partidului Comu- dădea tonul. omenească gâfâind după feri- pene şi chiar zorii globalizării, fiindcă ce
nist Francez între 1935 şi 1937), cel care cire… Franţa nu mai are des- altceva ar însemna aceasta decât o formă de
scrisese o suită de reportaje demascatoare Ajuns la Paris după ce publicase deja tin revoluţionar pentru că nu universalizare? Omul aspiră către Cetatea
despre mizeria din Kabylia (nordul Algeri- cinci cărţi în ţară, în limba maternă (Pe mai are idei de apărat… Istoria popoarelor universală şi nu se mişcă liber decât între
ei) în 1938−1939, acuzând drastic regimul culmile disperării – 1934, Schimbarea la începe cu epopei şi se termină cu elegii.“ limitele îndepărtate ale imperiilor! Să nu
colonial, mai avea în comun cu românul faţă a României şi Cartea amăgirilor – fie oare Comunitatea Europeană un imperiu
rămas în Franţa pentru tot restul vieţii doar 1936, Lacrimi şi sfinţi – 1937 şi Amurgul Aşadar Franţa burgheză reprezintă permisiv şi liber consimţit?
aplecarea către filosofie. Emil Cioran nutrise gândurilor – 1940), Cioran nu scrie primul amurgul culturii. Atunci când individul se
convingeri politice de dreapta, periculoase text în limba franceză ci în limba română – e trezeşte, naţiunea este ameninţată, iar când Rănile Franţei de la mijloc de secol XX
pentru cariera sa de atunci şi de mai târziu, vorba de până mai ieri necunoscutul De la trezirea este completă şi prăbuşirea e ajunsă s-au întâlnit cu rănile lui Emil Cioran. Civi-
simpatizase făţiş cu legionarii şi scrisese France (Despre Franţa), tradus în franceză la capăt. Individualismul burghez nu este lizaţia franceză trecuse de faza de coacere,
chiar un Portret al Căpitanului, Corneliu de Alain Paruit şi publicat deja de trei ori, prielnic marii culturi, ci pragmatismului ea nu mai putea înainta în planul valorilor
Zelea Codreanu, radiodifuzat în toată ţara. ultima dată cu ocazia centenarului, în 2011, îngust şi hedonismului. Când nu mai sunt ci doar pe linia vieţii pure şi simple. Fran-
Plecase pe fugă din Bucureşti să scape de la Editura L’Herne. Aşadar De la France, o în joc idei majore şi idealuri colective, ţa postbelică a renăscut mai degrabă sub
nişte eventuale consecinţe, după reprima- cărticică de nici 100 de pagini, este debutul când goana după bunăstare şi fericire le iau raportul civilizaţiei, căutându-şi o nouă
rea rebeliunii legionare de către armată, la absolut al lui Cioran în Franţa; „debut“ este locul, marea cultură intră în declin. Declinul identitate în comunitatea naţiunilor şi cul-
ordinul lui Ion Antonescu (21−23 ianuarie un fel de a spune, pentru că, aşa cum am Occidentului, căci Oswald Spengler, pe care turilor europene, dar trebuie să ne gândim
1941), fiind numit aproape imediat, în martie precizat, textul a fost publicat postum, iar Cioran îl citise, avea dreptate! Amurgul şi la concluzia lui Oswald Spengler din
1941, consilier al Guvernului României la adevăratul debut francez s-a întâmplat în acestei culturi grandioase se explică şi prin Declinul Occidentului: atunci când cultura
legaţia română de pe lângă simulacrul de 1948, cu Précis de décomposition, direct la rafinamentul excesiv al formelor, prin ab- devine civilizaţie declinul celei dintâi se
guvern francez de la Vichy. Paradoxală nu- Gallimard, editură care apoi a monopolizat senţa cultului geniului şi prin caracterul ei apropie de sfârşit.
mire într-o funcţie guvernamentală, în vreme creaţia lui Cioran; au urmat relativ rapid raţional. Revoluţia de la 1789 şi, odată cu ea,
ce în ţară fratele său, Aurel, va fi închis tot Syllogismes de l’amertume şi La Tentation burghezia, şi-au îndeplinit misiunea istorică.
pentru adeziuni politice de extremă dreaptă! d’exister, în 1952 şi 1956. A treia stare şi-a făcut intrarea pe scena pute-
Însă biografia şi opera lui Emil Cioran sunt rii politice ca o clasă generoasă, risipitoare,
pline de paradoxuri. Un singur fapt esenţial Nu întâmplător Emil Cioran îşi începe deschisă, spune Cioran. A devenit ulterior
nu corespunde condiţiei paradoxale atât de destinul parizian sub semnul reflecţiei des- avară, gâlcevitoare şi meschină, uitând in-
specifice lui Cioran, anume dragostea lui pre descompunere (décomposition), fiindcă dividualismul şi cultul libertăţii ca să alerge
declarată pentru Paris şi pentru Franţa. Spre înainte de a publica faimosul său précis, după bani şi plăceri. În perioada premergă-
deosebire de Albert Camus, fire solară de în De la France el scrisese cu admiraţie, toare celui de al doilea război mondial şi unii
mediteranean, care, cel puţin la începutul fervoare şi crepusculară melancolie despre scriitori francezi au incriminat amoralismul
experienţei a ceea ce el a numit „exilul“ măreţia, decadenţa şi, în cele din urmă, şi arghirofilia unei burghezii sibarite. Mora-
parizian, acuza cenuşiul zidurilor şi clima despre… descompunerea culturii france- la, civismul, vigilenţa şi luciditatea politică,
rece a metropolei de pe Sena şi, pe deasu- ze! Nu alta este opinia lui Alain Paruit în chiar patriotismul francezilor, traversau o
pra, nu suferea porumbeii (sic!), de care lapidarul avertisment Métamorphose ce acută criză. Numai că acest declin al culturii
erau pline unele pieţe pariziene, Cioran s-a deschide textul versiunii franceze a exor- franceze va antrena şi căderea altor culturi
abandonat de îndată cu voluptate boemei şi diului cioranian numit De la France: „Larva mai mici, copiii ei din flori. Cartea, văzută de
cafenelelor! de ieri este astăzi (în 1941, n.n.) crisalidă, autor ca o „Colecţie de exagerări
În fine, cel care a visat să locuiască într-o mâine imaginea îşi va lua zborul în literele bolnăvicioase“, începe magistral:
mansardă şi să ia masa la o cantină de cartier franceze şi Decadenţa se va face Descom- „Nu cred că aş ţine la francezi
şi-a trăit viaţa aşa cum a dorit, adică tot pa- punere într-un magistral Tratat.“ La douce dacă nu s-ar fi plictisit atâta în
radoxal, refuzând, între altele, toate premiile France din Cântarea lui Roland, adică din cursul istoriei lor. Însă plictisul le
care i s-au acordat, cu o singură excepţie – vremurile eroice, aurorale, ajunge apoi, la este lipsit de infinit. Este plictisul
Premiul Rivarol, 1956. Emil Cioran a iubit grande France, graţie culturii milenare, clarităţii. Este oboseala lucrurilor
cu ardoare spiritul şi cultura franceză, către este o cultură-model, cea mai împlinită din înţelese.
care s-a întors tot la modul paradoxal, după toate culturile pământului, proclamă Emil
ce, în 1928, îşi începuse studiile de filosofie Cioran. Cartea începe aşadar prin entuziaste În timp ce la germani banali-
la Bucureşti, în studenţie citind cu nesaţ „exerciţii de admiraţie“ faţă de spiritul şi tăţile sunt considerate o onorabilă
operele unor maeştri germani de mărimea cultura franceză, dar „mărturisitorul“ ajun- substanţă a conversaţiei, francezii
lui Kant, Hegel, Schopenhauer, Fichte, ge repede la ceea ce-l cheamă spiritul său, preferă o minciună bine spusă în
Nietzsche, Husserl, Simmel, Wölfflin, apoi sceptic şi maladiv ca şi etapa în care se află locul unui adevăr prost formulat.
între 1933 şi 1935 studiase la Berlin având această cultură: „Ce mare a fost Franţa! Din
o bursă Humboldt şi se familiarizase cu individualism şi din cultul libertăţii, pentru Un popor întreg bolnav de
gândirea altor filosofi precum Hartamann, care altădată şi-a vărsat sângele, ea n-a gânduri negre.“
Spengler, Klages şi cu rigoarea alemană. reţinut, în forma crepusculară, decât banii
Până atunci totul decursese normal pentru şi plăcerea. Când nu mai credem în nimic, Cioran crede că secolul „cel
un tânăr care se trăgea dintr-un mediu cu simţurile devin religie, iar stomacul finalita- mai francez“ a fost cel de al
influenţe nemţeşti aidoma celui de la Sibiu, te. Fenomenul decadenţei este inseparabil de XVIII-lea. El este, ce metaforă!,
unde deprinsese şi o brumă de germană şi gastronomie… De când Franţa şi-a renegat „salonul devenit univers“, „fineţe
vocaţia, mâncarea a fost ridicată la rang de pură“, „artificial agreabil şi fru-
ritual. Alimentele înlocuiesc ideile. De mai mos“, fiind cel mai bine ilustrat de
pictura lui Fragonard. O cultură
majoră a Europei, „cea mai mare“

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (96) ♦ august 2011 11

Note Virgil Amintiri răzleţe
de lectură NEMOIANU despre Mircea Horia Simonescu

N u, nu vreau să „întrerup aveau maniere agreabile, cultivau politeţea. că voi semna un mic articol în „Familia“ sub favorite ale ultimelor decenii.
seria“. De fapt, cu tema Chiar şi Topa şi Căplescu, torturaţi şi răvăşiţi titlul „Simionescu şi posibilul“ mi-a răspuns
asta, nici că s-ar putea. Si- de demonii lor interiori aveau trăsături mar- ironic-melancolic: Nu, nu, Simionescu şi Simionescu, primit la apariţie cu anume
mionescu era în cărţile sale produsul cărţilor. cate, caracteristice, îndată recognoscibile. imposibilul!
Cine îl citeşte, cine îl pomeneşte măcar, este Olăreanu avea o statură şi o faţă virilă şi stimă, dar fără entuziasm, este, ca şi Olărea-
în mijlocul lecturilor. (Cum altfel la un autor suavă totodată, era solar şi vesel, senin şi po- Pensionarea timpurie? Probabil în parte
de „Bibliografie generală“?) liticos. Petrescu era rezervat şi interiorizat, şi ca să scape de angaralele politice. Sigur, nu, ca şi Radu Petrescu, un scriitor care nu
Despre dispariţia sa am aflat indirect. liric-erudit dacă pot spune aşa, trăsăturile se lega şi de sănătatea lui, şubredă poate, dar
Pierdusem de un bun număr de ani legătura trădau omul reflexiv. Cât despre Ţoncu, am însoţită şi de o bună doză de ipohondrie şi se auto-înţelegea pe deplin. Ei se socoteau
cu acest om care a jucat un rol cu totul esen- să redau aici parţial portretul creionat acum (speculez eu) exagerare intenţionată. De pe
ţial în viaţa mea, dincolo de incontestabila vreo 25 de ani, mai proaspăt în memorie la 40 de ani pretindea că suferă de inimă, se descinşi din clasicii latini şi francezi, din
sa poziţie în literatura română. atunci: „[…] un bărbat frumos, înalt, semă- interna: a trăit, cum ştim, până la 80 de ani.
Să iau lucrurile de la început, pe cât mi nând cu Goethe sau cu Blaga. Avea o frunte Mie mi-a rămas în cap un episod de tinereţe proza munteană a secolului XIX (Odobescu,
le mai amintesc. La un moment dat în anii nobilă, întinsă spre un început de calviţie, al lui pe care mi l-a povestit. Era prin 1950
şaizeci m-am împrietenit cu Radu Căplescu iar statura […] vădea putere, echilibru şi şi împreună cu Olăreanu (studenţi) traversau Filimon), se înclinau în faţa lui Stendhal sau
şi cu soţia lui, care locuiau într-o garsonieră omenie. Strângerea de mână era puternică şi noaptea spaţiul mare, gol, dintre Palatul
pe Magheru, practic deasupra cinematogra- clară, dar ochii îi erau parcă aburiţi, ascunşi, Regal şi clădirea CC-ului. Brusc, observă că a lui Jules Renard. Nu zic că aceştia nu i-ar
fului/cinemateca, mult căutat pe-atunci de în contrast cu trăsăturile deschise.“ Soţia lui, Olăreanu şchiopăta. Intrigat Ţoncu îl întrea-
tineretul cultivat. Căplescu, azi uitat, era un Dorina, era atrăgătoare: trupeşă, senzuală. bă: ce ai dom’le? Nimic, îi răspunde amicul, fi influenţat şi nu ar fi avut un rol benefic în
om remarcabil şi interesant. Inteligent, cul- Locuiau în prima fază a relaţiilor noastre dar e mai bine aşa, de omul infirm nu se prea
tivat, spiritual, era compozitor, dar se lansa într-un demisol modest de pe bulevardul zis agaţă nimeni. Afirmaţie cu totul adevărată educarea lor. O anume distincţie şi precizie
şi în scrieri literare. Certăreţ şi încăpăţânat, pe-atunci Ana Ipătescu. şi care îl va fi influenţat mai târziu în viaţă
era rău văzut la Uniunea Compozitorilor, pe Simionescu. De altfel nu e ceva unic sub gramatical-lingvistică, îmi vine să spun
se întreţinea mai cu seamă din muzica La „Scânteia“ am ajuns totuşi separat de dictaturi. Ştim că Bahtin a recurs şi el la
de film comandată de amicul său Lucian aceste întâlniri; în redacţie, în jurul lui Ţoncu invalidităţi inventate. Retragerea s-a văzut orgolioasă severitate chiar, le este comună.
Pintilie. Avusese multe lovituri în viaţă: erau doi tineri, cel puţin unul din ei, Adrian şi din faptul că a început să-şi construiască
două căsătorii eşuate (prima din ele în mod Anghelescu s-a afirmat curând ca serios o casă de ţară şi de vară la izvoarele Dâmbo- Dar Simionescu în mod deosebit este clar
tragic şi traumatizant), a treia împovărată de critic. Valeriu Râpeanu apărea rar, nu-mi viţei (Pietroşiţa?). În ansamblu cred că toate
complicaţii şi de gelozii, apoi suferinţe fizice era simpatic, nu-l găseam nici interesant, acestea erau măsuri de om înţelept. pe calea postmodernismului, descinde din
– migrene cronice, insomnia, o dependenţă dar nici nu pot spune ceva rău despre el.
tot mai marcată de calmante dure. În zilele Cariera de „ştab“ a lui Ţoncu a continuat, a După 1990 m-am întâlnit numai de câte- Borges de pildă. Imagistica lui e liberă,
bune era încântător, lucid şi voios, acestea ajuns şef de cabinet al unui mare demnitar, va ori cu Ţoncu. Pomenea în scris că era fiu
însă deveneau tot mai rare. A sfârşit singu- poreclit pe-atunci „Popescu-Dumnezeu“; de ofiţer şi se declara monarhist. (În anii co- neînfrânată; intersecţia dintre real, satiric
ratec şi chinuit. Simionescu era un fel de era deci instalat la Comitetul Central, unde munişti nu se prea aducea vorba de regulă în
stâlp şi sprijinitor al său. Prin Căplescu deci cred că l-am şi vizitat odată. După o vreme întâlnirile noastre despre politică, sau nu-mi şi fantastic este matricea scrisului său. A
m-am apropiat de „Ţoncu“ Simionescu, de l-au numit director al Operei din Bucureşti. amintesc eu, „critica regimului“ se limita la
Tudor Topa, de Costache Olăreanu, de Radu Simionescu, la fel ca şi prietenii săi era un aluzii ironice privind lipsa de inteligenţă sau scris, cred eu, prea mult, în unele texte, mai
Petrescu şi de alţi „târgovişteni“. meloman adevărat (să nu uităm că Topa şi cultură a oamenilor mai mari sau mai mici.)
Simionescu era „ştab“ la „Scânteia“ sub Căplescu erau adevăraţi muzicologi), dar Acum, în ultimele două decenii, Simionescu ales târzii, recunosc ceva flasc în descripţii,
oblăduirea lui Valeriu Râpeanu. Ducea o nu s-a simţit prea confortabil în acest post. se plângea şi mai tare de sănătate, de astă
viaţă dublă; nimeni de-acolo nu ştia ce fel Cred că apoi s-a pensionat, nu mai ştiu dată în mod justificat, cred. Totuşi abia în în desfăşurarea narativă. Câtă influenţă
de operă literară produce el acasă, singur. Ne exact, eram plecat. Oricum în perioada sa această perioadă s-a apucat să fumeze pipa,
adunam în grup şi îl ascultam citind, textele de maximă glorie politică n-a pregetat să mai demult nu mi-l amintesc fumând. au avut el şi prietenii lui asupra literaturii
înscrise cu minuscula caligrafie pe caiete mă ajute. Când venea vorba de plecările
mari. Târgoviştenii produceau (ca-n Evul mele în străinătate, a intervenit la şefii săi, Mă bucur că cel puţin la moartea lui, un române ulterioare? Greu de spus. Găsesc
Mediu) lucrări scrise de mână pe care şi le inclusiv la Niculescu-Mizil. Fără acest număr de critici şi de scriitori mai tineri s-au
pasau de la unul la altul sau chiar le făceau prieten credincios destinul meu ar fi fost cu apucat să revizuiască mai temeinic clişeele şi un singur urmaş clar al „Ingeniosului bine
cadou. Ca şi pentru grupul „cerchiştilor“ totul altul. Îi datorez gratitudine adâncă. În opiniile rutiniere despre M.H. Simionescu şi
de la Cluj/Sibiu eu eram un fel de „mezin“ plus să nu uităm că de fapt acestea erau acte poate şi despre „târgovişteni“ în ansamblu. temperat“: irepresibilul Mircea Pora de la
adoptat, un soi de „Wunderkind“ erudit şi de curaj, nu lipsite de riscuri pentru Ţoncu. Eu unul am încercat de mai multe ori în
teribilist. În amintirile ei Cornelia Pillat (vă- Chiar şi ulterior, când eu eram în America, ultimii 20 de ani să propun corecţiuni ale Timişoara. Examinatori mai disciplinaţi şi
duva lui Dinu Pillat şi mama Monicăi Pillat) îmi trimitea ocazional câte o carte nouă de-a „canonului“ stabilit cândva de „şaizecişti“ şi
chiar m-a etichetat drept teribilist – acolo, lui, chiar câte o scrisoare. De altfel la rândul să arăt rolul calitativ deosebit al acestui grup. mai meticuloşi decât mine vor găsi poate
în casă la dânsa, mă întâlneam ocazional cu meu am căutat „să-l fac cunoscut“, adică am Încercările mele au fost primite zeflemitor,
alt grup: Paleologu, Negoiţescu, Crohmălni- publicat câteva recenzii despre Mircea Horia uneori insultător, în caz bun cu indiferenţa. punţi de legătură cu un Cărtărescu, un Ago-
ceanu, câteodată Steinhardt, alţii. Simionescu în publicaţii pe cât de distinse, Poate că acum lucrurile încep să se schimbe.
Târgoviştenii aceştia, pe atunci abia pe atât de izolate, deci prea eficient n-am O excepţie aici. Unul din adoptaţii sau „în- pian, cu alţii.
spre 40 de ani, erau cu toţii oameni frumoşi, izbutit să fiu. Autorul era de altfel destul de rudiţii“ lor, mă refer la Petre Cretia, a fost
indiferent. Odată, prin 1972, când i-am spus iute recunoscut de „autorităţile culturale“ Dar, influenţi sau nu, aceşti admirabili
ca un om de primă şi adevărată valoare. Şi
mie îmi sunt Norii una din cărţile româneşti scriitori, de o deplină integritate în literatura

produsă, liberi în gândirea lor intimă, loiali

atât faţă de literatura autohtonă, cât şi faţă

de cea europeană, se numără sigur printre

salvatorii culturii române în deceniile sale

negre. Bethesda, MD. iunie 2011

Scrisul Românesc în CanadaContinuare din pagina 2

Florea Firan a vorbit apoi despre câteva cărţi importante editate la Scrisul Românesc,

între care cele dedicate lui Eminescu, C. Brâncuşi, Tudor Arghezi, Marin Preda, I.D. Sîrbu,

Marin Sorescu, precum şi volume semnate de Irina Mavrodin, Dumitru Radu Popescu,

Monica Spiridon, Carmen Firan, Adrian Sângeorzan, volumul Multiculturalismul.

Actualitatea istoriei literare, dar şi cele mai recente numere ale revistei Scrisul Românesc.

Carmen Firan a vorbit despre cărţile sale Cuvinte locuite, Puterea cuvintelor, Detectorul

de emoţii, Adrian Sângeorzan despre romanul său de debut Între două lumi. Povestirile

unui doctor de femei, volumele de versuri Anatomia Lunii şi Tatuaje pe marmură. Ambii

scriitori au lecturat din creaţia lor. Timotei Ursu, scenarist de filme, a vorbit şi a prezentat

a doua zi filmul Decolarea, după 40 de ani de la premieră. Expoziţia cu cărţi şi reviste

Carmen Firan, apărute la Scrisul Românesc au trezit un interes deosebit în rândul participanţilor care au M. Eminescu
autograf părintelui-poet D. Ifrim de Nică Petre
determinat şi un dialog fructuos cu scriitorii prezenţi. Cl. Miloicovici

12 Nr. 8 (96) ♦ august 2011 Scrisul Românesc Proză

Scrisori Dumitru Radu Rezistenţă prin incultură
POPESCU tragicsualusenin

şi moarteasanuu va mai fi

Doamnă Ramona Vintilă, aduc… aportul (fireşte) întru eliberarea doi reformatori – verişanii! – la infuzia cu păcurăraşului! El a murit, a fost ucis de
criminalii care au mai trăit mult şi bine –
C um trăim (noi, românii) în aceste lumii de coşmarul Apocalipsei! Ucigându-l optimism a lumii: că după Apocalipsă va şi-au avut, desigur, urmaşi! Noi ponegrim
momente? Extraordinar! Adică în mortul şi-i uităm pe asasinii ce-au…
afara mediilor ordinare. Bacul e o pe păcurăraş ei vor ca omenirea să înceapă veni fericirea pe pământ! procreat… şi-au pus stăpânire, chiar şi azi,
găluşcă, fotbalul repurtează victorii multe, pe toate cele!… E aici vorba de o mistificare
nemaivăzute (1-0 cu sau San Marino), să moară, împreună cu istoria ei, pentru Sigur, crime pentru tronuri regale mai genială, în ordurile sale ridicole!… E un
pensiile îngheaţă, ca să nu se evaporeze, transfer ciudat, sinistru, de vinovăţie, de la
iar salariile se evaporează ca să nu îngheţe a fi resuscitată (prin reprezentanţii ei cei găsim chiar şi la numitul Shakespeare! Şi asasin la victimă! Adică nepoţii criminalilor
cu desăvârşire. Suntem – s-a spus deja (priviţi în jur, bonjour, bonjour!) îi găsesc
de mai multe ori! – în Grădina Maicii mai buni) de Cristos, într-o eternă fericire! în Biblie: crime între fraţi (Cain şi Abel) vinovaţi de ce se-ntâmplă azi pe inşii pe
Domnului! Pentru că la noi, în primul care ieri taţii, cumnaţii şi bunicii lor i-au
rând, funcţionează perfect prezumţia de Mai pe şleau… ei pledează pentru sfârşitul – pentru a intra în graţiile Celui de Sus! ucis! Că de ce, adică, au fost laşi, de ce n-au
nevinovăţire, iar vinovaţi sunt întotdeauna rezistat prin cultură, cum ei au rezistat prin
cei care mor! Ţăranii aruncă roşiile la lumii, ca mai apoi să vină din nou Isus Dar o crimă… în rai, adică acolo unde incultură (şi mai rezistă şi azi, cu brio!), de
gunoi – preţul pătlăgelelor fiind sub nivelul ce n-au pus mâna pe baltag, sau pe secure,
Mării Negre! – industria duduie, dirijată pe pământ şi să înceapă fericirea fără de nu se află niciun tron regal?!… Verişanii să-şi apere viaţa, chiar în munţi şi pe văi,
de Petre de la Maglavit, iar intelectualii în faţa potenţialilor asasini?!… N-au pus
se înţeleg de minune, ca şi cum ar trăi în sfârşit a omenirii! Deci verişanii din rai, plănuiesc o crimă unică: pentru nişte oi, mâna pe baltag, mă rog, din varii motive!
paradis! Zilei de azi şi zilei de ieri la o Oricum, păcurăraşul n-a pus mâna pe topor
singură întrebare nu le găsim un răspuns: ca nişte buni creştini, ies în întâmpinarea pentru nişte cai, pentru nişte câini! Aici se pentru că el este un exemplu de încredere
de ce nu descoperim exact piciorul de plai sfântă în orânduirile cereşti! Dacă s-a
unde mioreaua a vorbit cu păcurăraşul Apocalipsei prorocite de Ioan, punând vede sublimul balcanico-pontic! hotărât undeva, Sus, ca el să moară, această
despre viaţă şi moarte, ca să putem ridica hotărâre divină nu poate fi ocultată!
în acel loc măcar o troiţă, întru pomenirea umărul la venirea ei… Astfel ca – aşa cum Am vorbit despre locul crimei. Să
tragicelor ore ce-au urmat coborârii la vale, Mai ales că prin acea gură de rai nu
din munte, a celor trei turme de oi, cu trei scrie în Apocalipsă (21, 4)! – Dumnezeu!… vorbim şi despre ora – timpul crimei!… existau tronuri regeşti, repetăm, şi nu
ciobănei? În jurul troiţei s-ar putea înălţa existau nici străini, nici păgâni! Verişanii
slujbe de pomenire, din când în când, căci Să împlinească făgăduinţa!… Da… Ea va avea loc la apus de soare! Când erau din acelaşi aluat, din acelaşi neam
troiţa înlocuieşte biserica! Eu aş fi curios să plămădiţi şi aveau aceeaşi religie, acelaşi
aflu şi ce s-a-ntâmplat cu cei doi verişani Dumnezeu „va şterge orice lacrimă din coboară, lilial, romantic, liniştit, poetic, Dumnezeu!…
– care au planificat şi, desigur, desăvârşit,
suprimarea păcurăraşului cel mai tinerel, cel ochii lor (ai oamenilor, se-nţelege!) şi seara! Astfel… ca apoi întunericul nopţii să O, altul a fost mobilul crimei în cazul
tras ca prin inel, cel aproape un copil! O, ce Sfântului Foca! Foca îl iubea pe Isus şi
faptă de vitejie au pus la cale verişorii săi – moarte nu va mai fi…“. şteargă toate urmele, iar răsăritul soarelui păgânii i-au pus gând rău pentru credinţa
să-l omoare, la apus de soare! Să omori un sa! Cum se ştie, păgânii au pornit să-l caute
copil, care este neam cu tine, este, totuşi, Să revenim la păcurăraş! Nu se pune să breveteze o nouă ordine în paradis. Oile, şi să-l ucidă! Când l-au întâlnit, Foca i-a
ceva măreţ! Arată că asasinii sunt doldora întrebat: „Pe cine căutaţi?“ „Pe Foca! Am
de curaj! Ei cu siguranţă nu vor păţi nimic problema unor şcolarizări înalte, prin munţi caii, câinii celui dus cu sufletul în alte venit să-l omorâm!“
– martori neexistând în gura de rai, în raiul
în care au poposit!… Iar când asasinilor, cu şi văi, în cazul său, nu!… Ne aflăm pe-o zări să treacă în proprietatea verişanilor Ce-a făcut Foca? A fugit din calea
cruciuliţe la gât, le va veni rândul să plece păgânilor? I-a plesnit cu toporul în cap?
pe ultimul drum, apropiaţii lor vor avea gură de rai! Deci: coborând cu turmele de criminali, fireşte!… În cazul lor, modulul El, care credea în Isus, să înfăptuiască o
grijă – ştiindu-i curaţi şi luminaţi la suflet! crimă?! S-a purtat la fel ca păcurăraşul:
– să le pună la fiecare în sicriu o cruce cât la munte, dintr-un teritoriu climatic nu prea de funcţionare psihică trebuie să le dea n-a pus mâna pe-o bâtă, n-a fugit din faţa
de micuţă, ca să nu se facă strigoi! morţii! Mai mult! I-a ospătat pe viitorii săi
Dacă povestea din Mioriţa s-a păstrat în prielnic, populat şi cu sălbăticiuni, teritoriu certitudinea că noua realitate în care s-au criminali! Poate că şi păcurăraşul i-a servit
sute de variante înseamnă că trebuie musai la cină pe verişorii săi cu lapte, cu brânză…
s-o socotim ca făcând parte din memoria în care câinii trebuiau să-şi facă datoria trezit este firească şi că oile, caii, măgarii şi Poate şi cu un rachiu, sau cu un pahar cu
umanităţii de pe meleagurile danubiano- vin!… Poate le-a zis: „Beţi, daţi noroc
pontice. Fără ca personajele să aibă exemplar, întru ţinerea fiarelor la respect, cei câinii păcurăraşului le aparţin!… Şi astfel pentru voi, pentru mine, pentru neamurile
nume, ele se încadrează cu siguranţă în noastre, pentru sănătatea oilor, a mieilor!“.
arhetipurile noastre mitice… Iar purtarea trei ciobănei ajung într-o gură de rai!… Cu să devină clar că există o nouă ordine la
mândrului ciobănel ne lasă cu uşurinţă să Sigur este – însă! – că Foca i-a lăsat
ne gândim că acesta trăia chiar cu iluzia că alte cuvinte, ajung în rai! Aici devine firesc stână, în lume şi în Univers! toată noaptea pe păgâni să petreacă!… I-a
ştia tainele timpului, ce nu pot fi stăpânite asigurat că în zori le va spune unde se afla
şi, mai ales, ştia că din puterea timpului de faptul… ca mioriţa bucălaie să poată vorbi Totuşi,moartea(sfârşitulpăcurăraşului!), Foca! Ei au fost încântaţi – nimeriseră şi
a merge către moarte nu te poţi extrage! peste un turnător drăgălaş!… „Poftiţi la
Iluzia sa a devenit, în dialogul cu mioriţa cu tânărul ciobănel! În rai dialogul nu este dă şi un sens vieţii?!… Oile, caii, câinii – îl masă, domnilor! Poftă bună!“ le-a spus
bucălaie, certitudine! Foca şi dimineaţa… Ei, încântaţi de cum
Nu trebuie să ne mirăm prea tare că interzis între făpturi aflate în încrengături vor plânge!… Amintirea lui nu se va şterge! au fost primiţi în ospeţie, l-au întrebat:
un păcurăraş se poate gândi şi la vocaţia „Unde este Foca?“. El a răspuns: „Eu sunt
autodestructivă a omului – mai precis, a şi specii diferite! Aşa că aşa-zisul mister Dar ea trebuie astfel cumpănită încât… Foca“. Păgânii… şi-au îndeplinit misia!
unor oameni de acelaşi sânge! Punând De unde… toată noaptea, petrecându-şi,
la cale extirparea ciobănaşului cu oi mai al vibrantei alocuţiuni mioritice apare încât să nu-i zdrobească zilele măicuţei sale îl şi… iubiseră, ca gazdă, dimineaţa s-au
multe şi câini mai bogaţi, cei doi verişani, pus pe treabă, dovedind că se poate ucide
în dorinţa lor expresă până la orbire de precum ceva extrem de obişnuit în paradis! bătrâne, măicuţa cea cu brâul de lână!… Ea fără prea mari probleme şi… ce-ai început
înavuţire şi prin crimă, dau curs apropierii să preţuieşti şi să iubeşti! Şi în cazul
extincţiei spiţei lor de implacabila Nu trebuie să ne amintim – la o adică! – trebuie ocrotită – aşa cum dorise şi fiul ei! verişanilor s-a petrecut ceva asemănător!…
Apocalipsă! Să nu trecem superficial peste Dar cea mai profundă dragoste faţă de
acest punct de reflecţie laică şi de credinţă decât de impecabila limbă gramaticală prin Măicuţa bătrână trebuie să afle nu ce-au proprii tăi verişori se află în proximitatea
creştină! Trebuie să luăm în serios marea violenţei criminale!
bucurie ce o simt cu doi verişori când îşi care şarpele dintâi i-a convins pe primii înfăptuit nepoţii ei, verişanii păcurăraşului,
Prin istorie, în ani, au mai avut loc
oameni să mănânce mere! Să mai adăugăm, nu!… Ea trebuie să afle că pruncul ei… destule scene aproximativ asemănătoare:
iubirea de neam care devine o jegoşenie
desigur, şi că… acest discurs şerpesc şi-a s-a însurat cu a lumii crăiasă! Că la nunta criminală?!… Să dăm doar exemplul
verişorilor lui Horea, fraţii Mătieş, cei
arătat – instant, cum se spune! – faţa: Adam sa au fost de faţă brazii din munţi, paltinii

şi Eva au devenit înţelepţi şi primul lucru de pe dealuri şi câmpii, soarele, luna,

pe care l-au câştigat în epopeea Cunoaşterii stelele!… Dumnezeu trebuie să rămână

dumnezeieşti a fost c-au descoperit că sunt pentru măicuţa păcurăraşului aşa cum a

în puţa goală! fost mereu, viu, etern – şi în niciun caz rău,

Subliniem: adeverirea celor spuse de sau – culmea culmilor! – neputincios!

elocventul şarpe protopărinţilor noştri – Neputincios să vadă ce se-ntâmplă

că vor cunoaşte totul, până şi moartea! – într-o gură de rai, cum s-a mai dovedit

validează, spunem noi, ideea că şarpele din şi în cazul când… n-a oprit şarpele…

rai a fost, în lume, primul proroc! să-i îndoctrineze şi să-i dea morţii, prin

Să revenim la meritele istorice ale Cunoaştere, pe protopărinţii noştri! Căci

verişanilor păcurăraşului!… Ei, vasăzică, şarpeleştia,banditul,cămerele,echivalentul

pun la cale o crimă! Unde? Trebuie neapărat Cunoaşterii implicite, înseamnă moarte!

să precizăm: pe o gură de rai! Adică în rai. Nu, Dumnezeu trebuia să rămână pentru

(Căci presupunem că grădina raiului are măicuţa bătrână – viu, atotputernic! Şi în

mai multe raioane, egal înzestrate cu de niciun caz indiferent!

toate – în afară de meri Când îi tragem de

şi de cuplul Adam şi urechi şi de mustăţi pe

Eva!) E ceva formidabil românaşii noştri dragi –

pentru istoria danub­ i­a­ no- că sunt laşi, mormoloci,

ponticilor! Nu s-a mai mămăligoşi, că nu-şi

pomenit ca să se încumete apără interesele (nici

cineva, în paradis, să pe cele materiale, nici

pună la cale o crimă – pe cele spirituale –

şi s-o şi înfăptuiască! presupunând că le-ar

Acest mer­it al românilor avea!), că nu-şi apără

ar trebui recunoscut nevoile şi neamul,

şi de alte popoare! Ar şi nici chiar propria

trebui să devină un viaţă, îl scoatem din

brand de ţară! Ar trebui pălărie pe păcurăraşul

brevetat! Ca pălinca şi mioritic! Aici e prima

cârnaţii de Pleşcoi! Nu eroare: fiindcă noi nu

trebuie uitată, în niciun descindem din el! Noi

caz, contribuţia celor Grafică de Benedict Gănescu nu suntem urmaşii

Proză Scrisul Românesc Nr. 8 (96) ♦ august 2011 13

Poezie de un tragism cumplit! Liniştea ciobănelului şi văi – cu puşca, brişca şi cureaua lată la slujise, la tunsul şi mulsul oilor! Verişanii
înaintea morţii, tragica tulburare a mieluţei dispoziţie! – ci vor putea păstra valoarea săi sunt, într-un fel, mai odioşi decât cei ai
care l-au oferit pe Horea, pe tavă, armatei – sunt sublime! Şi mai am un argument oilor în monetar, în chimir! Astfel că putem lui Horea, fraţii Mătieş, care l-au vândut
imperiale!… Ei, cazul lui Bicilis, omul de absolut: în legende, în mituri, nu prea concluziona, fericit, că de la oaia vecinului pe cel de-un sânge cu ei armatei imperiale!
încredere al lui Decebal, care le-a dezvăluit avem de-a face cu vodeviluri, cu farse, cu – verişorul nostru de sânge! – porneşte Fraţii Mătieş jucau doar rolul unui vector
ostaşilor romani râul pe fundul căruia se scene parodice… Ei, bunăoară, cum poate restructurarea economiei universale! Sigur, către tragerea pe roată a lui Horea… Ei doar
afla ascunsă bogăţia în aur a dacilor – nu-l fi o parodie, sau un vodevil, zidirea Anei mai mulţi bani, luaţi pe mai multe oi, pot dădeau o mână de ajutor morţii! Verişanii
mai comentăm! Şi Bicilis ar merita un lui Manole la temelia Mănăstirii de pe duce, uneori, într-o înfundătură, într-o păcurăraşului, joacă, la propriu, marele şi
monument! – tot spun asta… Da, nimeni Argeş?!… criză! Ei, aici pot interveni jocurile de jalnicul rol al destinului… Ei, da, gândesc
nu mă ia în seamă! Cum nu mă ascultă capital, criza alcoolului, criza petrolului!… asasinatul, ei îl înfăptuiesc! Mobilul?…
nimeni când spun că ar fi cazul să-i facem o Să fie clar: verişorii păcurăraşului nu Războaiele fratricide – sau cele închinate Oile, oile!… Ei sunt, însă, fericiţi! Iată că
statuie păcurăraşului mioritic!… Eventual erau păgâni! O, nu, ei erau creştini! O, ei, drepturilor omului! – pot porni, uneori, de am văzut şi criminali fericiţi! Ei, da, au
în centrul capitalei! Ei, dacă nu o statuie, când îşi ucid verişorul, nu spun – precum la diverse metafilosofii, de la diverse forme încredere în fericirea oamenilor, adusă de
măcar să-i închinăm o troiţă!… niscaiva filosofi! – că Dumnezeu a murit! de economii!… Oricum, pentru verişorii Isus, după Apocalipsă!
O, nu, Dumnezeu n-a murit! Ei doar au păcurăraşului, punerea în faptă a mutării
După cei doi verişani asasini din descoperit, pe un picior de plai, o nouă acestuia într-o altă lume este o capodoperă O, da, să mai spunem şi că destinul
Mioriţa, după păcurăraşul tras ca prin spiritualitate, care trebuie să ţină cont de a tragicului senin! criminal şi-a mai arătat energiile neîndur­ă­
inel, să nu-l uităm pe cel de-al patrulea nevoile economice, dar şi de creştinism!… toar­e şi când Oedip a fost împins să-şi ucidă
personaj: mioreaua! Când păcurăraşul spu­ Aşa că ei, după ce-l căsăpesc pe ciobănel, În concluzie: popor mioritic? De tatăl! (Tot o rudă, de!) Ciobanii coborâţi
ne: „De-o fi să mor, să mă îngropaţi în do­ se-nchină, în genunchi, şi-l roagă pe ce? Pentru că nişte păcurari pun la cale de la munte vor ucide mânaţi de propria
sul stânii, să-mi aud câinii… Iar măicuţei Dumnezeu să-i ierte! Ei… hm!… mai au în asasinarea celui mai tânăr şi mai bogat dintre lor voinţă!… Ei, şi atunci de ce să vorbim
să nu-i spuneţi…“ (adevărul! zicem noi)… minte!… Învierea definitivă a lumii – după ei, verişorul lor? De ce n-ar fi criminalii peiorativ despre un popor mioritic, luând
Mioriţa ştie atunci că acest dacă este o… Apocalipsă! – de către Isus!… eroii principali ai acestei tragedii pe care în cătare doar resemnarea ciobănelului ca­
for­mă de a nu-i tulbura măicuţei bătrâne, o pun la cale? Tânărul ciobănel este senin re se simte încolţit fără nicio şansă de scă­
definitiv, sufletul!… Mioriţa bucălaie este Astfel… verişanii dau viaţă unui nou în faţa morţii, despre care află de la mioriţa pare, în acel labirint ca o gură de rai – şi
sigură că nu va exista acest dacă!… De trei umanism, danubiano-pontic, umanism ce va bucălaie?… Dar şi asasinii sunt senini în să nu vorbim de monştrii din acel labirint
zile… tot a auzit planurile verişanilor!… Şi străluci şi în clipa când marele cărturar!… faţa morţii pe care o vor înfăptui! De ce – rai verde? Repet: de ce popor mioritic,
ea-i cunoaşte destul de bine pe aceşti cri­ Marele cronicar!… Unchiul lui Constantin n-am putea vorbi de popor mioritic… de res­ emnat, şi nu popor de criminali, ferm,
minali!… Doar nu erau la prima lor ispra­ Brâncoveanu îl va livra pe nepotul său – criminali senini? Ce să facă păcurăraşul? pentru care nu există mamă, tată, verişori,
vă!… Mai le luaseră şi altor verişori zi­ Brâncoveanu Constantin! – turcilor! Ca Să-i înfrunte, să fugă? Unde? În gura de rai ci numai oi!… Oi, cai, câini – marfă ce
lele!?… Ei, ce spun – asta şi fac! Ei ştiu să fiul său – fiul strălucitului intelectual! – să în care se aflau, coborâţi de la munte, exista poate fi valorificată, pusă în chimir? O, ce
îşi trăiască plini de speranţe clipa criminală! devină domn în Ţara Românească! vreun colţişor rămas necunoscut verişanilor monştri luminaţi, îmbătaţi de visul venirii
Să-şi împlinească visurile!… Ori visul lor avizi să-şi însuşească oile, caii şi câinii apropiate a lui Isus, după Apocalipsa
este să pună mâna pe oile, caii şi câinii Aşa că noua spiritualitate dâmboviţeano- tânărului tras ca prin inel?! Nu! Verişorii pentru care şi ei, în gura de rai, au pus
păcurăraşului! Propriile lor interese sunt pontică are rădăcini temeinice în istorie! puteau să-i ia zilele şi până acum!… Dar umărul ca s-o grăbească!… Fraţii Mătieş,
sfinte! Justiţia sunt ei! Uciderea verişorului Ca să nu mai vorbim de uciderea fratelui în gura de rai le era mai uşor! Departe fiind aveau nume!… Ei erau, cumva, şi nepoţii
lor îi va apropia de idealul dorit! Abel, lăsată nouă moştenire de către Cain, de alte turme, de alţi ciobani – posibili din Ardeal ai lui Iuda, apostolul punerii
întâistătătorul criminalilor! Uciderea nu e martori! La oaia plăviţă nu se gândeau arginţilor în trezorerie, prin orice mijloace,
Atenţie! Să nu ne amăgim, luându-ne după ceva complicat, e pur şi simplu o tehnică c-ar putea fi martoră!… Sau c-ar putea începând cu trădarea Celui în faţa căruia se
ipotezele creştineşti ale unor cuvioşi!… Că simplă, nu o complicată înţelepciune!… vorbi!… Gura de rai era un spaţiu ideal închinau!… Verişanii coborâţi de la munte
în Mioriţa, totuşi, n-ar fi chiar vorba de un pentru o crimă, în fapt de seară! Câinii s-ar n-au nume, căci ei sunt chiar crima ce va
omor! Că există un dacă!… Dacă o fi să Încă ceva!… Trecerea oilor, cailor, fi culcat lângă oi, caii, la fel!… Dacă n-ar fi avea loc în această gură de rai. Ei, după
mor!… Adică… nu s-a-ntâmplat nimic!… câinilor, măgarilor, dintr-o proprietate existat urechea magică a mioriţei bucălaie, ce-şi vor împlini, senini, harul, se vor aşeza
E doar o stare… posibilă, o viziune asupra în alta este o dovadă a protocronismului păcurăraşul nici n-ar fi visat că i se punea la masă… Oaia martoră, mioriţa bucălaie,
morţii, o posibilă resemnare, o bucurie a valah – ar zice cârcotaşii?!… E un la cale moartea! Ar fi murit, poate în somn, va fi friptă pe grătar (în baiţ de piper, cimbru,
reintegrării în veşnica nuntă cosmică!… moment întemeietor al economiei de răpus de violenţa dragilor săi verişori, pe tarhon, usturoi) şi mâncată – cu vin alb.
Noi nu credem în aceste presupuneri! Noi piaţă! Transformarea ulterioară a bunurilor care, până atunci, cu siguranţă îi şi mai
suntem convinşi că păcurăraşul a fost ucis! materiale în bani este un exemplu de Vineri, 12 august 2011
Geniul mioriţei bucălaie – de a sta de vorbă evaluare a unei idei: verişanii nu vor mai
cu păcurăraşul înaintea asasinatului! – este umbla cu toate turmele de oi prin munţi

Elena Salibra este profesor asociat de [ex paradiso] din mintea ta salină Elena SALIBRA
literatură italiană la Facultatea de Literatură sunteţi şi voi doi aici în trecere
a Universităţii din Pisa şi editor al revistei de – sus pe colină lângă casa roz – la fel ca fantezia mea marină.
poezie „Soglie“. Este mai ales interesată de pentru a-i păşi pragul [ex paradiso]
poezia secolelor XIX şi XX: Carducci, Pascoli, spre lumea de aici. se înalţă palmierul şi nu-ţi cer îndurare
D’Annunzio, poeţi crepusculari şi futurişti, oblic istanbul
Bontempelli, Quasimodo ca traducător din deasupra acelui ungher neregulat am iubit zborul tău pe galata bridge
clasici, Ungaretti, Bertolucci, Sinisgalli,
Caproni, Luzi. din salon – che gelida manina – [mi-ar plăcea să-ţi spun şi n-aş fi
cu un aperitiv roşu – te sinceră] chefal ridicat de fir
Dintre volumele sale, Sulla via di Genoard printre crestele roz ale clădirii.
(2007), distins cu Premio Mondello, a fost la voglio riscaldar – ea suflet bun
tradus şi în limba română sub titlul În drum spre (mă consolezi) o fi având o piatră funerară nu eram sigură că eşti tu
Genoard (2009) de Maria Calleya. acolo unde poalele dealului întâlnesc
grădina (flash-ul îţi ascundea faţa) jos de pe pervaz acea poftă
poeme plantelor grase. mulţi dar te-am recunoscut în oglinda amăruie care ne cuprinde
văd aprinzându-se felinare opacă din inima haremului. când după-amiaza de sărbătoare
autorul se destramă
pe terasa înaltă dar aici înăuntru în orice caz îmi plăceai
mă rog… continuă şi tu… personajule pastişa pavimentului remodelează cum place un obiect ipoteza
dar dacă te pierzi în detalii puţinele indicii ale spaţiului de acum fără transparenţă. există un dincolo de pentru matematicieni
story-ul nu mai e short. scurtează indivizibil. − poate că e un infern ori un limb pentru
partea aia de pe malul râului acum adăpostită cine
poetul sub bolta bisericii păcătuieşte cu numerele − aventurezi o
– trebuie să concentrezi într-un punct nu eşti poet. ţii să precizezi. cu un picior în lumea de dincolo te aştept ipoteză
întâlniri divergenţe – ori încetează să mai eşti un chirurg care câteodată îşi ascute
trăieşti autorule bisturiul pe versurile mele închinată pe covorul roşu dar târziu suflă vântul seara
proza e cu totul altceva – îmi răspunzi – [şi nu-ţi cer îndurare] peste pietrele targei
când simţi că începutul apoi se retrage îndărătul stâncilor
povestirii se-mpiedică în două rime mai substanţială – precum înflorirea la artilàfo vorbind despre poezie colţuroase [nu
contigue. sunt slabe crizantemelor − mi-e foame de atâtea versuri − îmi
şanse să le în noiembrie răspunzi e o platformă de petrol] luna.
eviţi. nu poţi începe rima în are durează peste măsură cu nasul în meniu. de mi-ar atinge sufletul m-aş întoarce
cu sfârşitul [şi nu e tulburată de un ami căutând rime printre arome printre fragmentele saline

s-ar pierde din tensiune învins cu uşurinţă] – you don’t like astfel amestecă artilàfo rânduri şi mirosuri să-ţi cos din nou cămăşile unei amintiri
autorule… de sau arta pe care o zi a fost de-ajuns
mă rog… continuă… te mulţumeşti cu banalităţi şi visul poetului anulezi orezului negru de pădure... să o şteargă.
faptul că cu un once upon a time. apoi dintr-o dată cu testaroli... în sos de ceapă... −
povestea spre sfârşitul dimineţii îmi silabiseşti ceva
ex abrupto începe şi moare puţin câte poate că e doar o foaie suflată Traducere de Raluca TOMA
puţin

14 Nr. 8 (96) ♦ august 2011 Scrisul Românesc Eseu

Gheorghe PĂUN Ştiinţă şi cultură să ne-o spună, cu originea lui, Big Bang-ul
iniţial şi, posibil, Big Crash-ul final, deci cu
R ândurile de faţă sunt doar un an al revistei Biblioteca Bucureştilor cazuri nu au destulă pregătire matematică universul de după univers, timpul de după
o intervenţie de genul câteva fraze ale filosofului Mircea Florian, pentru a ţine pasul cu dezvoltările moderne timp şi câte altele, în bună suprapunere cu
„câteva gânduri despre...“ pentru că sunt generalizabile: „Ştiinţele din fizica teoretică. Există o subspecie SF-ul şi cu Biblia... S-a retras între timp
într-o „ceartă“ care durează de multă speciale, în proaspătul lor imperialism, numită filosofi ai ştiinţei care ar trebui să Perelman de la institutul unde era angajat
vreme, s-a acutizat în ultimul secol şi nu nesocotind îndreptăţitele cerinţe ale fie mai bine echipată. (...) Ei se mai ceartă (faimosul Institut Steklov), trăieşte izolat,
se va încheia prea curând, prinşi fiind între filosofiei, cu o naivă lăcomie au năzuit să încă pe temele teoriilor ştiinţifice din primii puţinii prieteni care-l vizitează sugerează că
nostalgia „Edenului“ grec, unde geometria absoarbă filosofia sub pretextul că numai ani ai secolului, cum ar fi relativitatea şi ar lucra la o a doua problemă a mileniului –
stătea la aceeaşi masă cu filosofia şi ştiinţele pot înfiripa o «filosofie ştiinţifică», mecanica cuantică. Ei nu se află în contact ar fi cu adevărat istoric dacă ar mai rezolva
amândouă erau aripi neseparabile ale a cărei temă e sau o coordonare, o sinteză cu frontierele actuale ale fizicii.“ (Visul lui una şi ar avea astfel prilejul să mai refuze
sophiei, şi sofisticarea şi diversificarea de a rezultatelor celor mai generale obţinute Einstein şi alte eseuri, Humanitas, 2010). un milion de dolari...
azi a ştiinţelor (a tuturor îndeletnicirilor de ştiinţele speciale (pozitivismul lui
intelectuale, de altfel, că puţine dintre ele Aug. Comte), sau numai statornicirea Pe la jumătatea secolului trecut, un Dar tot dicţionarul – cel al titlurilor
şi puţin din fiecare se mai poate cuprinde în enunţurilor cu sens (neopozitivismul reproş similar formula Eugen Ionescu însuşi, de reviste şi al numelor de instituţii – ne
limbă, toate au nevoie de limbaj, de jargoane «cercului vienez»). Câtă mizerie într-o de data aceasta literaturii, care nu părea în pune în faţă perechi de cuvinte de genul
specializate – ca să nu mai vorbim despre asemenea «filosofie ştiinţifică»!“. În stare a metaboliza progresele în ştiinţă. E „cultură şi artă“, „literatură şi artă“ şi
volumul enorm de informaţie acumulată, aceeaşi lucrare, Metafizică şi artă, filosoful greu de spus dacă lucrurile s-au schimbat altele asemeni, pleonasme explicite
poate parte din ea parazită, imposibil de pledează în cele din urmă pentru o atitudine între timp. Au apărut romane şi piese de şi cumva surprinzătoare. Poate e bine
stăpânit fără o instruire şi un antrenament conciliantă, potrivit căreia „metafizica se teatru (ba chiar şi filme – vezi A beautiful să avem în vedere fireasca dorinţă de
îndelungat în indiferent ce disciplină bine poate salva prin solidaritate, nu renunţând mind, dedicat lui John Nash, Premiul Nobel clasificare, specializare, explicitare a
conturată ne vine în minte, de la siderurgie la spiritul ştiinţific“. Este nostim de amintit, pentru Economie în 1994, ecranizare a unui omului în general şi a „omului-contabil“
la poetică). pentru că tot a fost numit de M. Florian, roman cu acelaşi titlu) având în centrul lor (la propriu sau nu) în particular. Dar, să
Mă grăbesc însă a adăuga că, personal faptul că A. Comte (1789−1857, pe nu­ figuri pitoreşti ale ştiinţei, cu sublinierea nu ne cantonăm nici în generalităţi şi nici
(se poate descifra aici şi un mărturisit mele complet – Isidore Marie Auguste sintagmei „figuri pitoreşti“, pentru a su­ge­ în detalii. Ce ne facem însă cu „cearta“
parti-pris), consider sintagma din titlu un François Xavier Comte) s-a pronunţat ra că nu e neapărat vorba despre mari id­ ei, reală între cele două culturi, cea asociată
pleonasm, pentru că îmi place să includ vehement împotriva matematizării unor modele, rezultate ştiinţifice în operele res­ cu ştiinţa şi tehnologia, şi cea asociată cu
ştiinţa în cultură, cu o „demonstraţie“ ştiinţe precum biologia: „Orice încercare pective, ci mai ales despre cei care le-au „umanioarele“ (forţez puţin termenul)?
imediată: aşa spune dicţionarul! Cu adău­ de a folosi metode matematice în studiul intuit, construit – trăit putem spune. Un Lucrurile nu mai sunt deloc simple sau
girea că, mai mult, chiar cred că nu există chestiunilor biologice trebuie să fie exemplu recent, semnificativ: discutam superficiale (sau numai „teorie“) dacă
niciun divorţ între cele două, aşa cum considerată profund iraţională şi contrară nu demult subiectul de aici cu scriitorul privim în istoria (relativ recentă), în
nu există o diferenţă de substanţă între spiritului biologiei. Dacă matematica va D. R. Popescu, clasicul de lângă noi, care sociologie, în politica ştiinţei şi culturii.
creaţia ştiinţifică şi cea artistică – vezi juca vreodată un rol important în biologie mi-a spus că a scris sau are în curs de Măcar pentru simplul motiv că, adesea,
mai ales declaraţiile celor ce lucrează – o aberaţie care, din fericire, este aproape finalizare, nu-mi amintesc detaliul, o piesă clasificările sunt urmate de ierarhizări – de
în prima branşă, măcar câteva nume, imposibilă – aceasta va produce o rapidă şi de teatru în care este vorba despre Grigori la nivelul (aparent benign al) comentariului
de genul Poincaré, Einstein, Ion Barbu, amplă degenerare a acestei ştiinţe“ (chiar Perelman, „ciudatul“ din Sankt Petersburg, filosofic (vezi, de exemplu, George Steiner,
Solomon Marcus... (Am enumerat mai ales din Pilosophie Positive, 1830)... Iar azi, matematician, care a refuzat premiul de un Grammars of Creation, Faber, 2001, unde
matematicieni – dar ce este fizica modernă pentru că şi filosofii se mai înşeală, una milion de dolari acordat de Institutul Clay – simplific, desigur – se pledează pentru
altceva decât matematică, o geometrie a dintre principalele „şantiere“ de cercetare din SUA pentru că a rezolvat una dintre superioritatea artelor asupra ştiinţelor,
spaţiu-timpului?... – pentru că-mi sunt mai este nu (numai) matematizarea biologiei, cele „şapte probleme ale mileniului“, măcar din cauza atemporalităţii primelor,
familiari, dar se pot găsi şi practicanţi ai ci transformarea ei într-o „inginerie“, cu anume, Conjectura lui Poincaré, cel mai perisabilităţii celorlalte) la stabilirea
altor ştiinţe care au pledat pentru legătura motivări şi speranţe legate de medicină în devreme amintit, formulată încă din 1904. locului în cetate (iar aici, e vorba despre
cu frumosul, instituindu-l uneori, măcar primul rând, dar şi de agricultură şi ecologie. A mai refuzat Perelman (pentru o vreme, lucruri foarte practice, de la programa
aforistic, drept criteriu de orientare a Iar rezultatele nu sunt nici „iraţionale“ şi pentru că până la urmă a fost convins s-o şcolară la, horribile dictu, bani – cei
căutărilor, dacă nu chiar al adecvării la nici nu duc biologia spre degenerare, ba accepte) şi o Medalie Fields, un fel de alocaţi de guverne, agenţii naţionale sau
„realitatea“ modelată. Pentru că, nu-i aşa?, chiar dimpotrivă... Premiu Nobel în matematică. Motivarea europene cercetării, revistelor, reuniunilor
ştiinţa este asociată instinctiv cu informaţia lui Perelman a conţinut şi ceva de genul de profil, salariilor chiar). Intră în scenă şi
utilă, cultura este asociată cu esteticul, cu Interesant este că printre matematicieni „nu-mi trebuie, mi-e suficient ce am, proverbialul autism al savantului, vizavi
beletristica şi bele-artele şi cele asemeni circulă constatarea-regretul că filosofia nu milionul de dolari mai mult m-ar încurca, de vizibilitatea artist-literatului, cel dintâi
lor – las „cultura generală“ deoparte, şi-a apropriat încă realizările matematice ale nu mă interesează banii sau faima“, dar a mulţumit să fie liber în mult invocatul lui
pentru că se vorbeşte parcă din ce în ce mai secolului XX (de-ar fi numai ce-au produs avut şi componente mai general-misogine, turn de fildeş, cel de-al doilea nu numai mult
puţin despre ea.) Argumente de autoritate, Turing – privind limitele calculabilului, de genul „nu sunt de acord cu comunitatea mai vocal şi mai expresiv, ci şi tendenţios-
veţi spune, citate alese pe sprânceană. Aşa Gödel – limitele formalizării, cu demon­ matematică organizată, ia decizii injuste“, făţarnic adesea (de atâtea ori auzim-citim
şi este, pentru că se pot invoca probabil la straţia că nici măcar aritmetica nu este sau (cu referire la un comitet care voia inşi care se mândresc cu lipsa lor de apetit
fel de multe spuse ale celor care pledează axiomatizabilă complet şi consistent, să-l premieze) „comitetul nu este calificat şi de performanţă la „ştiinţe“, ba chiar
pentru „divorţ“ (nu ştiu însă dacă au Chaitin – cantitatea limitată de informaţie să aprecieze rezultatele mele, nici măcar la şcoală în general, totdeauna suspect-
aceştia nume la fel de sonore precum dintr-un sistem formal limitează rezultatele în sens pozitiv“... Evident, un personaj de interesate apologii ale mediocrităţii) – iar
cele dinainte – aspect nu neapărat fără ce se pot demonstra în cadrul acelui sistem), dramă-comedie (în lumea de azi – n-am sugestii de genul „uite ce am ajuns eu, chiar
importanţă: ne aflăm în lumea părerilor, în timp ce Stephen W. Hawking, celebrul adăugat niciun adjectiv...). Tot evident dacă...“ sunt uşor de urmat.
care capătă greutate şi prin greutatea celor fizician, apreciază, cu vizibilă maliţie, că este că e (aproape) imposibil a aduce pe
care le formulează). Mărturisesc că nu am filosofia este cu aproape un secol în urma scena unui teatru isprava matematică a lui Să lăsăm şi nivelul acesta, chiar dacă
colecţionat aşa ceva, de aceea reiau de pe fizicii (implicit, cosmologiei). „Oamenii Perelman, chiar dacă ipoteza de acum mai discuţia nu e deloc lipsită de importanţă,
coperta din spate a numărului de exact acum care ar trebui să studieze şi să discute aceste bine de un secol a lui Poincaré are legătură cu ba chiar dimpotrivă, şi să revenim la
probleme – filosofii – în cele mai multe structura universului, iar de aici, Hawking solidaritate, încheind cu un citat dintr-un
interviu vechi de prin anii ’80 ai secolului
trecut, acordat de academicianul Mircea
Maliţa jurnalistului-scriitor George Arion:
„Pentru mine, cultura este departe de a
fi numai beletristică şi artă. Ea conţine şi
atitudinea de bază în faţa vieţii, include şi
ştiinţa. Iată de ce cultura cuprinde toate
resorturile schimbării: voinţa, uneltele şi
entuziasmul.“

1 august 1949 – s-a născut Dan Calendar – 1-15 august
Lupescu, în com. Sărbătoarea, jud. Dolj; 6 august 1953 – s-a născut Constantin Cojocaru, în com. Punghina, jud. 1841, în Craiova;
13 august 1925 – s-a născut Dumitru
3 august 1943 – s-a născut Nicolae Pădureanu, în com. Podari, jud. Dolj; Mehedinţi, m. 31 mart. 2007;
Petre Vrânceanu, în oraşul Slobozia, jud. Nicolcioiu, în satul Valea Ursului, com.
Ialomiţa; 7 august 1890 – a murit Nicolae T. 9 august 1937 – s-a născut Florin Tâmna, jud. Mehedinţi;

4 august 1923 – s-a născut Alexandru Orăşanu, în Negreni, jud. Olt, n. 1833, în Mihăilescu, în Slatina, jud. Olt; 14 august 1905 – s-a născut Barbu
Olaru, în Craiova, m. 3 martie, 2003, în Theodorescu, în Craiova, m. 18 ian. 1979,
Craiova; Craiova; 9 august 1947 – s-a născut Marcel în Bucureşti;

5 august 1961 – s-a născut Ion 7 august 1907 – s-a născut Ion Runcanu, în com. Prisaca, jud. Olt, m. 13 15 august 1869 – s-a născut N.
Munteanu, în com. Goieşti, jud. Dolj; Burlănescu-Alin, în Târgu-Jiu, m. 20 sept.
Zamfirescu, în Craiova, m. 31 decembrie apr. 1987, în Cluj-Napoca; 1912, în Bisericani, jud. Neamţ;
6 august 1938 – s-a născut Ştefan
Cucu, în com. Tismana, jud. Gorj; 2001, în Bucureşti; 12 august 1902 – s-a născut Savin 15 august 1927 – s-a născut Ion Dianu,
în com. Poiana Mare, jud. Dolj;
8 august 1912 – s-a născut Liviu Constant, în Craiova, m. 25 oct. 1928, în

Bratoloveanu, în Drobeta Turnu-Severin, Recea;

m. iulie 1983, în Bucureşti; 12 august 1913 – a murit Nicolae Ch.

9 august 1934 – s-a născut Romulus Quintescu, în Bucureşti, n. la 21 febr.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (96) ♦ august 2011 15

Din partea Dumitru Radu Scrisori Deyan Ranko
cealaltă POPA din America Brashich

Hemingway şi FBI-ul Să te uiţi după artă
în toate locurile adecvate
A cum cincizeci de ani, revenit la vechea obsesie că e supravegheat, M ajoritatea dintre noi
într-o dimineaţă, foarte că telefonul are în el un microfon, iar unul se nasc cu abilitatea Le Cœur à Gaz. De-a lungul timpului
devreme, în timp ce soţia dintre internii din spital ar fi fost agent de a vedea, de a vedea a participat la proteste atât artistice cât
lui, Mary, dormea în camera de la etaj, FBI. şi politice, fiind recunoscută în cadrul
Ernest Hemingway a coborât în vestibulul
casei sale din Ketchum, statul Idaho, şi-a Eliberat din spital şi întors acasă a culori, lucruri, oameni, şi tot ceea ce Legiunii de Onoare Franceze. Printre
ales din colecţie pistolul favorit, l-a încărcat încercat de două ori să se sinucidă cu
şi şi-a pus capăt vieţii. unul din pistoalele sale. Şi, în zbor spre lumea etalează înaintea noastră. După mulţii ei admiratori s-a numărat Constantin
Câte ipoteze nu s-au lansat de-a Clinica Mayo (una dintre cele mai reputate
lungul anilor ca să explice moartea lui! în SUA), a încercat să sară din avion, iar capacitatea de a raţiona şi a gândi, „văzul“ Brâncuşi (există multe asemănări între
Ba că a fost un banal accident, ba că avea în timpul unei escale la Casper era cât
cancer în ultimul grad, ba că era într-o pe aci să se arunce în faţa unei cisterne este proprietatea cea mai importantă. Până lucrările ei şi ale lui Brâncuşi). Dar
situaţie financiară dezastruoasă, sau că de benzină. Hotchner l-a vizitat în iunie,
se certase violent cu soţia sa... De fapt, 1961. I se dăduse altă serie de şocuri la urmă, putem supravieţui, nu foarte bine, principala ei contribuţie nu a fost în artă,
cum doctorii şi cei apropiaţi scriitorului electrice, dar fără prea mare rezultat. Tema
ştiau prea bine, Hemingway suferea de era aceeaşi: supravegherea continuă, casa recunosc, fără miros sau gust... Chiar vă ci prin proiectele de modă comercială cu
depresie psihică cronică şi paranoia în plină de microfoane, telefonul interceptat.
ultimii săi cinci ani de viaţă. Această Întrebat de acesta de ce vrea să se sinucidă, este dor de mirosul sau de gustul unei „rezultate uluitoare“.Afost Ralph Lauren-ul
paranoia, medical diagnosticată şi tratată Hemingway i-a răspuns că, la 62 de ani,
în diverse feluri, a fost blamată de mai îşi dădea seama de faptul că nu apucase madeleine mediocră? Dacă eşti Marcel şi Martha Stewart a timpului ei. Costumele
toţi prietenii lui şi de cei apropiaţi drept să scrie cărţile pe care îşi promisese că le
cauză a comportamentului său extrem de va realiza, că se considera un om sfârşit, Proust în căutarea timpului pierdut, ori ei de baie în culori fantastice şi forme
bizar. De curând, A. E. Hotchner (vechi că toate plăcerile vieţii i-au fost luate şi că
prieten şi autor al unor cărţi fundamentale bunul său prieten, Hotchner însuşi, nu era gândindu-te la lucruri petrecute în trecut, geometrice sunt atrăgătoare chiar şi azi. A
precum Papa Hemingway şi Hemingway altceva decât, ca şi toţi ceilalţi din jurul lui,
and His World) depune mărturie, în „The un informator al FBI-ului trimis să-l tragă poate. Dar aceste simţuri nu sunt cruciale. proiectat şi interioare, tapete, mobilier, şi
New York Times“, asupra acelor ultimi ani de limbă şi să comunice apoi cât mai multe
din viaţa lui, insistând asupra obsesiilor şi date asupra lui agenţiei federale. A vedea îţi permite să navighezi această Dumnezeu ştie mai ce. Puteţi să mergeţi la
turmentărilor marelui scriitor.
Astfel, de pildă, Hemingway nu mai Acest bărbat, care făcuse primul răz­ lume fizică a noastră şi să mergi pe Drumul oricare magazin Ikea şi o să recunoaşteţi
găsea plăcere nici măcar în vânătoarea boi mondial, războiul civil din Spania,
care îl pasionase o viaţă întreagă. Vedea participase la coride, iar în al doilea război Lebedei. Dacă eşti surd, văzul îţi dă influenţele ei nemuritoare. Proiectele ei
peste tot numai agenţi federali care îl mondial executase misiuni aviatice contra
urmăresc, folosea maşina unui prieten în Germaniei, care într-un safari în Africa era abilitatea de a auzi prin limbajul uimitor al pentru Gloria Swanson şi Nancy Cunard
loc de propriul automobil care, susţinea cât pe aci să moară într-un accident de avion,
el, era plin de microfoane. Îi mărturisea lui scriitorul care în mod viguros a refuzat să semnelor. Dar Braille nu este un substitut sunt pline de farmec, extravagante, dovezi
Hotchner că FBI-ul nu numai că îl urmărea se supună oricăror norme şi gustului pieţii
în fiecare clipă, dar îi instalase microfoane preferând o vreme anonimatul şi sărăcia, al văzului. Să te naşti orb este o tragedie, ale unei ere apuse. Viziunea ei artistică are
şi alte mijloace de observaţie în casă, îi dar impunându-se apoi ca unul dintre cei
controla toată corespondenţa şi conturile mai mari scriitori ai lumii, cu un stil unic însă înveţi să compensezi, sau cel puţin aşa şi aplicaţii comerciale. Chiar nu poţi separa
din bancă. şi inconfundabil – ei bine, acest mare om
Toţi prietenii erau extrem de îngrijoraţi era îngrozit de faptul că FBI-ul ar fi fost pe mi s-a spus. Dar să îţi pierzi vederea e ceva arta de modele. Pe scurt, o expoziţie care a
şi întristaţi de faptul că Hemingway se urmele lui, că toţi prietenii şi cei apropiaţi
schimbase atât de radical, nemaigăsind l-au trădat, că trupul i se dezintegrează şi devastator. Este necesară o reajustare totală meritat două ore, în special dacă ajungi cu
plăcere în nimic, renunţând la scris sau viaţa nu mai are niciun sens pentru el.
nemaifiind în stare să termine nimic din la pierderea unui simţ atât de fundamental. un pahar de vin în grădina plină de flori…
pricina obsesiilor sale. Într-o seară, la Câteva zeci de ani mai târziu, ca urmare
un restaurant împreună cu Mary şi A. E. a unei petiţii făcute în numele Actului de Îţi poţi pierde vederea şi intelectual, cred Cooper-Hewitt mai avea şi o altă expoziţie
Hotchner, când toate lucrurile păreau să Libertate a Informaţiei, FBI-ul a dat la
meargă cum nu se poate mai bine, deodată iveală întregul dosar Hemingway. Rezultă că termenul potrivit este „să îţi pierzi dedicată stilului „Van Cleef & Arpels“.
s-a ridicat brusc şi a declarat că el trebuie din el cu claritate că încă din 1940 J. Edgar
să plece imediat. Întrebat de ce, a răspuns Hoover l-a plasat pe Hemingway sub discernământul“, abilitatea de a percepe Bijuteriile expuse, ceasurile şi accesoriile
indicând în doi indivizi care stăteau la bar supraveghere, în special datorită activităţilor
agenţi federali puşi să-l supravegheze. sale în Cuba. În decursul anilor, agenţii au arta în toate aspectele ei care ar trebui să fie de modă sunt orbitoare prin efectul
În aceeaşi perioadă, Ernest petrecea ore depus sute de rapoarte în privinţa sa. Casa îi
lungi de vreme în fiecare zi cu manuscrisul era permanent supravegheată, i s-au plasat o calitate pentru noi toţi. Cât pentru mine, culorilor introduse în pietre cu o strălucire
schiţelor sale despre Paris – publicate postum microfoane peste tot iar corespondenţa
cu titlul A Moveable Feast – încercând să îi era interceptată. Supravegherea lui recunosc că mulţi ani am trecut cu vederea de nedescris. Natura nu are egal când vine
scrie, dar nereuşind decât să răsfoiască Hemingway a continuat şi în timpul
paginile la nesfârşit. Vorbea adesea despre spitalizării la St. Mary şi în clinica Mayo, o parte a artei. Am avut impresia că doar vorba de a crea culori, dar atunci când o
intenţia de a se autodistruge şi, câteodată, unde telefoanele îi erau înregistrate.
se oprea în vestibul şi îşi contempla minute picturile şi sculpturile sunt „adevărata artă“ adaugi la modelele şi meşteşugul lui Van
în şir colecţia de arme. Pe 30 noiembrie în În finalul mărturisirii sale din New
1960 a fost înregistrat sub un nume fals în York Times, A. E. Hotchner recunoaşte cu şi am uitat de tot altceva. Cleef & Arpels, rezultatele sunt magnifice.
secţia de psihiatrie a spitalului St. Mary din regret că nu dăduse, la timpul respectiv,
Rochester (Minnesotta) unde în decembrie importanţa necesară groazei pe care FBI-ul Am înţeles acest lucru atunci când am De când au deschis magazinul, dacă cineva
a fost supus la 12 şocuri electrice. O vreme reuşise să i-o inspire lui Hemingway. Crede
părea să se fi liniştit, dar foarte curând a acum că marele scriitor avusese dreptate să vizitat expoziţia lui McQueen „Frumuseţea poate numi acest furnizor de frumuseţe
devină atât de suspicios şi deprimat, şi nu
exclude ipoteza că tracasarea de către FBI Sălbatecă“ de la Muzeul Metropolitan un magazin, în Place Vendome din Paris
să fi avut un rol esenţial în comportamentul
paranoic şi sinuciderea lui Hemingway. despre care am scris luna trecută. Pentru la 1906, modelele lui Van Cleef & Arpels

a recupera timpul pierdut, am fost acolo au deviat de la cele ale competitorilor.

cu Marcel Proust din nou, m-am plimbat Modelele erau interpretări ale artei curente

pe Fifth Avenue până la Muzeul Naţional la mod. Încă o dată arta a inspirat moda.

de Design Cooper-Hewitt. Pentru cei care Bijuteriile sunt modă iar moda „deţine

nu sunt familiari cu New Yorkul, conacul o oglindă a timpurilor schimbătoare“.

incredibil al lui Andrew Carnegie, acum Semnificaţia istorică a exponatelor este

muzeu, este la două străzi de Muzeul aceea că oglindesc societatea celor cărora

Guggenheim, într-o bijuterie de grădină şi le pot permite. Ele au fost deţinute de

care dă spre Central Park. Expoziţia personalităţi importante în timp, precum

principală a fost Mişcarea Culorii: Artă Ducesa de Windsor, Grace Kelly, Elizabeth

şi Modă de Sonia Delaunay. Delaunay a Taylor sau Cary Grant. Dar au apărut şi

făcut fuziunea perfectă între comerţ şi artă, imitaţii ori versiuni ieftine şi mai accesibile

fiind una din puţinele femei din mişcarea care au fost disponibile oamenilor în

modernistă a anilor 1920. Ea a promovat general. Generaţii întregi au fost influenţate

conceptul „simultanului“, în care culorile, de modelele Van Cleef, atât în Statele Unite

atunci când sunt contrastante, dau naştere cât şi în Europa. Eleganţa şi simplitatea

la mişcare şi în final de emoţie. Împreună pieselor expuse ascund procesul laborios

cu soţul ei Robert şi alţii, a pus bazele care a condus la crearea lor. Expoziţia

„Mişcării artei orfice, delimitată prin include desene ale proiectelor din arhivele

culori puternice şi forme geometrice“ şi a Van Cleef & Arpels, hărţi de drum pe care

făcut parte din lumea Parisului pe care o artiştii şi artizanii le-au lăsat ca mărturie

ţinem minte de la Ernest Hemingway, F. pentru ca noi să le luăm în considerare

Scott şi Zelda Fitzgerald, Gertrude Stein şi şi să ne minunăm. Ambele expoziţii vor

Henry Miller. A colaborat îndeaproape cu fi în curând înlocuite cu altele noi, la

Tristan Tzara (născut Samy Rosenstock, fel de captivante. Dar nu disperaţi dragi

la Moineşti, România) şi l-a urmat de la cititori, puteţi lua parte la acest ospăţ

Dadaism la Cubism, la Futurism, şi în final vizual uitându-vă pe www.cooperhewitt.

la Generaţia Lovită, stingând­ u-se din viaţă org şi punându-vă un pahar de vin în

în 1979. În 1923 a proiectat scenografia şi acest timp.

costumele pentru piesa de teatru a lui Tzara, Traducere de Răzvan HOTĂRANU

16 Nr. 8 (96) ♦ august 2011 Scrisul Românesc Interviu

În căutarea Magicianului Alb (V)

Ştefania Magidson în dialog cu Carmen Firan

Ştefania Magidson dar cu faţa total arsă, fără abilitatea de a aproximativ acelaşi răspuns la întrebările totul este comunicat cu extrem de multă
mai clipi vreodată, cu pielea de pe scalp „Cum mi-aş trăi eu viaţa dacă aceasta este rapiditate. În era globalizării în care trăim
Carmen Firan: Frica de moarte transplantată din stomac, lipsit de braţul unica şi singura mea oportunitate de a avea am ajuns să descoperim cât de mică este
i-a împins pe oameni în credinţe, le-a stâng… A povestit emoţionat cum înainte o experienţă umană?“ şi „Cum mi-aş trăi de fapt lumea, cât de profund depindem
amplificat superstiţiile, a hrănit religii, şi de accident nu credea în poveşti despre eu viaţa dacă aceasta este una dintre sutele şi ne influenţăm unii pe alţii, şi cum, în
tot ea a stimulat idei filosofice şi creatoare, viaţa de apoi, dar cum, experienţa avută în de vieţi?“ secolul lui Youtube, Facebook şi Skype
descoperiri ştiinţifice în preocuparea de a timpul comei, după accident, l-a făcut să-şi fiecare sufragerie privată poate deveni o
cunoaşte (şi depăşi) limitele biologice, de reevalueze noţiunile despre viaţă şi moarte. C.F.: Se poate vorbi de „obiectivitate“ scenă mondială. Trăim un timp în care
a încerca încetinirea degradării trupului În decursul comei, care durase timp de în alegerea răspunsului? vedem mult mai rapid care este rezultatul
şi descifrarea misterului sufletului. Dacă aproximativ o săptămână, a avut experienţe unei intenţii/vorbe/fapte negative sau
moartea nu poate fi evitată, măcar viaţa să puternice, în care plutea pe un iceberg Ş.M.: De curând am fost la o serbare pozitive, acel „instant karma“, cum
poată fi prelungită… Întrebările au rămas noaptea, călăuzit de stele. Azi a devenit organizată de şcoala unde învaţă copiii spun americanii, ne este prezentat la tot
însă: Este moartea stadiul ultim al fiinţei unul dintre cei mai entuziaşti „inspirational mei. Stăteam de vorbă cu alte două mame, pasul. Dacă un politician este corupt sau
umane sau o trecere spre „altceva“? Ce se speakers“ pentru veteranii răniţi care se una dintre ele fiind terapistă. Era mândră o personalitate faimoasă este infidelă
întâmplă cu sufletul după moarte? luptă în foarte mare proporţie cu depresia că îşi comandase zece plăcuţe, din cele vestea ajunge imediat în aproape fiecare
şi reintegrarea în viaţa cât de cât normală. care se instalează în jurul numărului de casă, oamenii digeră informaţia, văd
Ştefania Magidson: Cei care cred că înmatriculare al maşinii, şi pe care scria în scurt timp şi repercusiunile, se uită
moartea este stadiul final al fiinţei umane C.F.: Cartea morţilor egipteni ca şi „Cu cât cunosc mai mult oamenii, cu atât în propriile lor familii, situaţii; aceste
pot răspunde siguri pe ei: „Aş crede în viaţa Cartea morţilor tibetani vorbesc despre îmi iubesc mai mult căţelul“. Ne-a spus că informaţii dau de gândit maselor, se
de după moarte dacă ar exista nişte cazuri treptele spiritului după părăsirea trupului. una o va da soţului, şi ne-a întrebat dacă nu uită şi ei „în propria lor ogradă“, petrec
documentate ştiinţific, nişte probe tangibile În basmele populare este căutat elixirul doream şi noi câte o plăcuţă cadou. Textul ceva timp contemplând dramele la care
care să dovedească existenţa concretă a vieţii fără de moarte. În islamism virtuoşii era umoristic, am zâmbit, dar am sfătuit-o asistă, meditează dacă există paralele în
acelui tărâm. N-am cunoscut pe nimeni care merg în Rai. În creştinism există speranţa să nu o folosească la maşina ei pentru că vieţile lor, dacă pot lua decizii morale,
să aducă astfel de dovezi.“ În schimb cei unei Vieţi de apoi şi a Învierii. Evreii îl îşi va pierde din clientelă. Cât despre mine, etice, spirituale care să corecteze fapte
care cred că sufletul îşi continuă călătoria aşteaptă încă pe Messiah şi îşi cumpără i-am spus, mă înscriu în rândul celor care nesăbuite. La fel de pregnante şi vizibile
şi că la moartea fiinţei lasă în urmă doar un locuri de veci cât mai aproape de poarta cred în zicala lui Will Rogers: „Nu am cu­ sunt şi exemplele pozitive ale unor
trup care nu îi mai serveşte şi o personalitate din Ierusalim pe unde se presupune că va noscut nicio persoană de care să nu-mi persoane de excepţie cum ar fi Bill Gates,
temporară, ar răspunde, probabil: „Există ieşi fiul Domnului. Budismul şi hinduismul placă“. Amândouă s-au uitat la mine lung. al cărui geniu inovator a afectat pozitiv
mii de exemple documentate ale celor aduc ipoteza mai multor vieţi, până la Psiholoaga mi-a spus: „Aha, tu eşti dintre umanitatea şi care, pe lângă contribuţia
care, aflaţi în comă sau în moarte clinică, curăţirea de păcate, astfel ca spiritul să ei…“ şi a clipit cu înţeles, „eşti una dintre sa în IT şi în economie pe scară largă, a
au avut experienţe asemănătoare, ale unui se poată contopi în perfecţiunea ordinii optimiste“… Nu mi-am dat seama că impus decizia de a lăsa marea majoritate
suflet elevat deasupra corpului, şi-au putut divine: moartea urmează vieţii şi o altă viaţă taberele sunt atât de bine delimitate între a averii dobândite, fundaţiei lui, a cărei
privi trupul din afară, şi adesea au avut urmează morţii, iar păcatele trec dintr-o optimişti şi pesimişti şi mă gândesc că e misiune este susţinerea învăţământului,
prilejul să analizeze esenţa experienţei lor viaţă în alta; pe unele le poţi repara, în timp foarte probabil ca apartenenţa noastră la sănătăţii, cercetării, dezvoltării poten­
pe pământ.“ S-ar putea cita şi elemente ce altele se vor adânci… Reîncarnarea se acest continuum să ne afecteze aşa-numita ţialului creator bazat pe conceptul pe
comune care apar în astfel de experienţe, va produce de atâtea ori cât va fi nevoie „obiectivitate“ cu care vedem lucrurile. Este care îl răspândesc odată cu actele de
comentate nu numai de pacienţi, dar şi pentru ca spiritul să înveţe din experienţele posibil ca vederea mea despre posibilitatea binefacere: anume că toate vieţile au o
de doctorii cărora le-au mărturisit ce au pământeşti, să se optimizeze şi să se purifice vieţii de dincolo de moarte sau despre valoare egală. Alţi multimiliardari, cum ar
văzut şi simţit: prezenţa unei lumini albe, pentru a atinge aspiraţia supremă, unirea cu reîncarnare să fie influenţată de dispoziţia fi Warren Buffet şi Paul Allen, i-au urmat
adesea experienţa unui „tunel“, întâlniri cu spiritul divin. La care din aceste credinţe, mea generală, pe care am simţit-o de mică, exemplu. Nu putem să nu fim mişcaţi de
„spirite de lumină“, un sentiment profund utopii sau speranţe rezonezi cel mai bine? spre optimism. Ceea ce nu înseamnă, că astfel de traiectorii şi să nu simţim că acest
de dragoste necondiţionată, sau mesaje nu sunt în paralel un optimist prudent, tip de oameni sunt speranţa umanităţii.
primite sub formă telepatică. Un alt element Ş.M.: Noţiunile ce ţin de reîncarnare un individ adânc frământat de întrebările Abilitatea unei singure persoane cu o
comun este faptul că la o parte din cei aflaţi pot duce spre conversaţii complexe, pline existenţei şi suferinţei noastre pe pământ, conştiinţă foarte înaltă poate echilibra
în moarte clinică li se clarifică dacă au lăsat de pasiune, dar şi de controverse, şi cred că continuu flămând de a înţelege puncte multe energii negative... Aş vrea să cred
lucruri neterminate şi dacă este necesar azi reprezintă subiectele cele mai fierbinţi diferite de vedere legate de aceste teme, că vom avea îndeajuns indivizi de rangul
să se întoarcă să vindece o relaţie sau să din domeniul spiritualităţii. Oamenii sunt în o persoană care doreşte să înţeleagă logic, lui Ghandi, Dalai Lama, Maica Tereza,
îndeplinească o anume misiune în lumea general foarte incitaţi de ideea reîncarnării, dar căreia să i se confirme şi cu al şaselea Mandela, Bill Gates etc. în acest secol,
fizică... de la cei cărora li se pare o mare bazaconie, simţ că informaţiile sau experienţele încât intenţiile negative şi nivelul limitat
la profesori şi medici care sunt recunoscuţi sunt aproape de adevăr, chiar când nu au al unor conştiinţe joase (mă gândesc
De curând am avut ocazia de a medita pentru „past life regression therapy“, şi rezonanţă cu experienţa sau cunoştinţele chiar şi la cei care au puterea de a decide
încă o dată la aceste fenomene, fiind până la budişti şi hinduşi care acceptă mele... asupra armelor atomice, în special în ţări
confruntată cu un caz concret. Un membru această noţiune pe scară largă. Pentru cei cum ar fi Iran, Pakistan sau Coreea de
foarte apropiat al familiei mele (care se care cred în reîncarnare, este important Pe de altă parte, însemnătatea citatului Nord) să fie echilibrate de minţi şi suflete
consideră ateu şi nu crede în „viaţa de să nu cadă în capcana de a se considera dinWill Rogers se află şi în adânca înţelegere luminate.
apoi“), a trebuit să fotografieze un veteran victimele păcatelor unor vieţi anterioare, ci că atunci când cunoaştem în profunzime o
american cumplit desfigurat, victima unei de a continua să aspire spre părţile pozitive persoană, ajungem să trecem mai departe C.F.: Optimismul tău se bazează şi pe
explozii care a avut loc acum câţiva ani, în ale potenţialului uman (şi al lor personal), de straturile imperfecte ale personalităţii credinţa că există în orice moment speranţa
timp ce călătorea în tanc în Irak împreună indiferent de ce cred că li s-ar fi întâmplat ori de defecte, şi să vedem esenţa ei umană, unei salvări spirituale?
cu alţi câţiva camarazi de luptă. Înainte de într-o altă viaţă. Mai mult, e important să dincolo de judecăţi superficiale. Mai mult,
şedinţa foto, au luat micul dejun împreună se familiarizeze cu noţiuni mai înalte, ce se referă şi la cei pe care credem că îi urâm Ş.M.: Există şi modele şi oaze de
cu intenţia de a sparge puţin gheaţa şi a crea ţin de impermanenţă, cum ar fi conceptul de la distanţă, să spunem un grup de altă unde să ne putem trage seva spirituală, eu
o atmosferă destinsă şi cât mai naturală sanskrit de SAMSARA (naştere, moarte rasă sau religie, dar cunoscându-i mai bine, le întâlnesc tot timpul, şi cred că marea
în timpul şedinţei. Veteranul şi-a povestit şi renaştere…), la care în ultimii patru ani din interior, să ne dăm seama că de fapt majoritate a oamenilor au şansa să-şi
trecutul: Tancul în care se afla cu încă patru am meditat destul de mult, întrucât soţul ne plac cum sunt ei ca indivizi, dincolo de găsească „tribul spiritual“ de care socotesc
soldaţi trecuse peste o bombă ascunsă şi meu s-a aflat de-a lungul acestui interval la prejudecăţi… că aparţin, chiar dacă o fac prin intermediul
în urma exploziei numai el supravieţuise, cârma creării unui film documentar chiar Internetului. Să nu uităm că cel mai
cu acest nume. Acest concept se reflectă în C.F.: Crezi în alterarea spiritului important templu se află chiar înăuntrul
scripturile sfinte hinduse în care naşterea uman universal, de care se vorbeşte tot nostru şi depinde de noi să îl cultivăm, să-l
şi moartea sunt manifestări ale Mayei mai des, cauzat de degradarea valorilor, vizităm zilnic şi să ne întâlnim acolo cu acel
(iluziei cosmice), sau chiar în învăţăturile de proliferarea actelor şi sentimentelor „Higher Self“, cu Spiritul Universal sau cu
lui Isus, conform cărora „un credincios nu negative de lăcomie, minciună, ambiţie, „Sfântul Duh“, cum îl numesc creştinii…
va vedea moartea niciodată“ (John 8:51), trădare, fuga obsesivă după bani, care Sunt încredinţată că abilitatea de a înclina
mesajul fiind acelaşi: naşterea şi moartea par să domine civilizaţia noastră la nivel balanţa umanităţii spre polul pozitiv, se va
nu au sens decât în lumea relativităţii. Ce global? datora potenţialului uman inovator şi etic,
mi se pare interesant este faptul că oamenii, călăuzit de o înaltă aspiraţie spirituală.
fie că ar crede sau nu în reîncarnare, dau Ş.M.: Cred că această luptă legată de
cum este folosit potenţialul uman/energia (va urma)
umană devine tot mai evidentă, probabil
şi din cauza secolului tehnologic în care

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (96) ♦ august 2011 17

Carmen FIRAN

Horoscopul emigrantului (v)

E xistă o cultură a emigraţiei de 12 ani, fiecărui an fiindu-i atribuit un Este un emigrant prudent, şi privilegiat de Săgetătorul (22 noiembrie – 21
recognoscibilă în toate epocile animal despre care se spune că ar exercita soartă. decembrie) emigrat în unul din anii Bivolului
şi în toate spaţiile geografice, o mare influenţă asupra vieţii fizice, are date de campion, dar sfârşeşte prin a ţinti
după cum sunt şi diferenţe fundamentale considerat „animalul care se ascunde în Un Leu (23 iulie – 23 august) care în deşert, chiar cu tot cerul înstelat deasupra
între emigranţi, în funcţie de locul de unde suflet“). Semnul astrologic al anului în care emigrează în anul Bivolului nu-şi va găsi sa gata să-i îndeplinească orice dorinţă. Va
vin, de motivaţie şi moment istoric, de emigrează va influenţa puternic „al doilea niciodată liniştea. Poate schimba ţări şi brava însă, îşi va mistifica realitatea în faţa
aspiraţie, apartenenţă socială, religioasă destin“ al emigrantului, în cea de-a doua sa continente, emigrând de mai multe ori celorlalţi, afişând de fiecare dată victorii
sau de educaţie. Cultura emigraţiei este viaţă, încolţită pe un pământ nou, şi sub o dacă va fi nevoie, până îşi va delimita imaginare şi reuşite utopice. Are talentul
una a dezrădăcinării, cu toate consecinţele altă configuraţie astrală. teritoriul în care e capabil de orice pentru de a se autoiluziona, este în centrul atenţiei
ei: anxietăţi, nesiguranţă, uneori furie şi a ajunge în control. Dominator, devorator în cercurile de prieteni, tonic şi pozitiv, dar
ostilitate, alteori bravadă şi suprimarea Cei născuţi în zodia Berbecului (18 şi posesiv, Leul trebuie să conducă orice, în singurătate e mai degrabă melancolic. În
nostalgiilor, teama de a nu fi acceptat, aprilie − 13 mai) şi care emigrează sub oricând, grupuri mari de oameni sau o ţara de adopţie înfruntă curajos dificultăţile,
de a nu reuşi pe măsura aşteptărilor semnul Bivolului (1961, 1973, 1985, 1997, ambarcaţiune mică de două persoane, se dar se demoralizează dacă nu va cunoaşte
celorlalţi, mai ales ale celor din spaţiul de 2009) sunt în general curajoşi, dispuşi să crede atotştiutor şi vrea să aibă ultimul repede reuşita.
origine, teama de a nu dezamăgi, vina de îşi asume mari riscuri pentru a-şi schimba cuvânt. Cei care nu ţin pasul cu el sau nu se
a-şi fi părăsit ţara natală, frica de a eşua soarta. Fie că sunt aventurieri atraşi de ridică la nivelul lui vor fi striviţi fără milă. Emigrantul Capricorn (22 decembrie
în ţara adoptivă. În acelaşi timp cultura necunoscut, fie că evadează din sisteme Se poate sacrifica pentru persoana iubită, – 19 ianuarie) nu-şi poate alege un an mai
emigrantului presupune şi schimbări de totalitare forţându-şi norocul şi graniţele, dar o şi poate sacrifica pentru a-şi satisface bun decât cel al Bivolului pentru a renaşte
mentalitate, activarea sau dezvoltarea unor emigranţii acestei combinaţii astrale sunt orgoliul de a privi din vârf pe deasupra într-o altă ţară. Ambiţios, încăpăţânat şi
trăsături specifice aşa-numitei schimbări de hotărâţi să reuşească prin forţele lor. Vor lua capetelor plecate. Anul Bivolului îi dă însă curajos, este dispus să înceapă totul de la
destin, încercarea de a-şi înăbuşi obiceiurile în coarne dificultăţile începutului din ţara şi instabilitate emoţională, accese de furie, început, să treacă prin orice reformulare
negative şi de a-şi accentua calităţi utile şi de adopţie, îşi vor reformula personalitatea, încăpăţânare. Deşi poate ajunge să aibă tot socială, de profesie sau de familie pentru
necesare în aventura sa: curaj, hotărâre, vor fi mai puţin agresivi decât în ţara natală, ce-şi doreşte, nu e neapărat fericit, afişează a reuşi. Şi va reuşi chiar dacă va emigra
seriozitate, ambiţie, sacrificiu. Iar uneori, dar vor rămâne încăpăţânaţi şi ambiţioşi. însă întotdeauna o imagine glorioasă, chiar pe Marte. Nimic nu-l descurajează şi este
odată cu ele, la unii poate apărea şi un alt dacă râsul îi îngheaţă de multe ori pe buze. capabil să treacă prin orice încercare pentru
spectru psihologic: alienare, oportunism, Dotat cu inteligenţă practică, realist a-şi atinge scopurile.
parvenitism, aroganţă, avariţie, egoism, şi muncitor, Taurul (20 aprilie – 20 mai) Fecioara (24 august − 22 septembrie)
invidie pentru băştinaşi, ori pentru alţi nu-şi pierde uşor iluziile şi nu abandonează îşi va duce cu ea tabieturile şi fobiile, Pentru un emigrant Vărsător (20
emigranţi care au reuşit mai repede sau mai lupta decât dacă este rănit în sentimentele oriunde va emigra. Anul Bivolului îi va ianuarie – 18 februarie), anul Bivolului
bine. sale. Emigraţia nu-l atrage, are oroare de amplifica simţul practic şi nevoia de a avea nu aduce mari schimbări de personalitate.
Emigrantul este un înstrăinat care schimbări şi nevoie imperioasă de stabilitate. o viaţă ordonată, chiar dacă va arăta ternă Generos, altruist, sociabil, logoreic, Vărsă­
oscilează între a-şi reconstrui identitatea Este de altfel statornic, conservator, fidel sau plictisitoare. Meticuloasă şi pedantă, torul se va adapta uşor în lumea nouă în
şi regăsi cuibul etnic pe de o parte, iar pe familiei, prietenilor şi obiceiurilor sale. îşi va reface în emigraţie universul ţării care emigrează ghidat de instincte bune,
de altă parte de a încerca să se adapteze Un sentimental ascuns sub aparenţa dură a natale transplantându-şi obiceiurile şi intuitiv şi maleabil. Îi place să stea în
salvându-şi pe cât posibil tradiţia şi paternul celui care poate îndura orice, oricât. Dacă ritualurile. Nu este exclus să aibă dorinţa umbra cuiva mai puternic pe care să-l
cultural. Ori dimpotrivă, renunţând la ele. se decide să emigreze în anul Bivolului, de a se reîntoarce în spaţiul de origine, dacă susţină, fiind un foarte bun sfătuitor şi
Uneori emigrantul îşi mută ghettoul cu el, face o alegere bună, fiind semnul cu care schimbările sunt prea mari şi îi solicită executor. Anul Bivolului îi face emigraţia
alteori practică o chirurgie pe viu, forţând se aseamănă cel mai mult. Mintea sa efort de adaptare sau renunţarea la rutinele relativ uşoară, va spera pe ascuns la mai
adaptarea. Unii emigranţi visează să fie organizată îl va ajuta să-şi construiască în zilnice din care îşi trage energia. Simţul mult pentru el personal, dar va fi împăcat
asimilaţi cât mai repede, îşi camuflează ţara de adopţie un adăpost sigur. critic dezvoltat şi nevoia de perfecţiune cu orice situaţie dacă cei dragi, cărora li se
specificităţi şi au orgoliul de a fi trataţi ca fac din emigrantul Fecioară un permanent dedică, se realizează şi sunt fericiţi.
„egali“ cu preţul depersonalizării ori al Cel născut în zodia Gemenilor (21 nemulţumit, în orice loc ar trăi. Se poate
pierderii identităţii. Alţii, dimpotrivă, opun mai − 20 iunie) şi care emigrează în unul refugia în muncă, dar fără eforturi prea Dualitatea Peştelui (19 februarie – 20
rezistenţă la orice formă de asimilare, îşi din anii Bivolului este dualist ca un Peşte, mari, şi doar dacă îi face plăcere. martie), dublată de duplicitatea destinului
salvează diferenţele culturale şi încearcă să indecis ca o Balanţă, adaptabil şi mereu în său de emigrant, este cel mai bine ilustrată
se impună şi să fie acceptaţi aşa cum sunt. mişcare ca un Vărsător, spontan, inventiv şi Emigrantul născut Balanţă (23 sep­ în anii Bivolului. Se poate vorbi chiar de o
Ca orice nou născut – într-o altă dornic de aventură ca un Berbec, curios şi tem­brie – 22 octombrie) este un admirabil dedublare a personalităţii Peştelui care se
cultură şi sub un alt cer – emigrantul are bârfitor ca o Fecioară, iar semnul Bivolului, mediator pentru alţii, un negociator în­năs­ va simţi în apele lui în ţara de adopţie, dar
un horoscop nou care combină semnul din sub care va sta cel de-al doilea său destin, cut, un moderator de conflicte, tolerant şi cu nostalgii puternice pentru spaţiul natal
zodiacul vestic (bazat pe luna, ziua şi ora îi va amplifica personalitatea nervoasă dornic să vadă în jur armonie şi înţelegere. în care odată nu mai suporta să trăiască, dar
la naşterea biologică influenţată de poziţia şi nehotărâtă. Este emigrantul etern care Nu se decide să emigreze decât după pe care după emigrare îl va idealiza. Născut
aştrilor) cu cel chinezesc (format din cicluri împacă în el mai multe destine, tenace ca o analiză profundă a riscurilor pe care a doua oară sub semnul Bivolului, Peştele
un Şarpe, amabil ca o Capră, agreabil ca un trebuie să şi le ia, de teamă să nu-şi piardă va ajunge ataşat de valorile materiale.
Grafică de Benedict Gănescu Cal, speculant ca o Maimuţă, intuitiv ca o efervescenţa vieţii sociale la care ţine mult Pasiunea sa este munca şi se va refugia în
Pisică. Poate oricând provoca o surpriză. şi prestigiul câştigat cu greu în ţara natală. ea de fiecare dată când i se va părea că nu e
Nehotărât dar entuziast, semnul Bivolului recunoscut pe măsură ori când va trece prin
Racul (21 iunie – îi serveşte de minune, nu se va da în lături dezechilibre emoţionale. Bravează, vrea să
22 iulie) are nevoie de de la muncă, lupta îl va stimula, iar astrele impresioneze, să fie lăudat şi se simte ca
scopuri clare şi recom­ îi vor fi favorabile. Şi în ţara de adopţie va peştele pe uscat într-o societate străină care
pense garantate ca să se ajunge popular în cercuri de prieteni, fiind nu-i cunoaşte calităţile. Afişează calmul
decidă să emi­greze. apreciat pentru tonusul pozitiv şi calităţile dar poate avea mari accese de furie, este
sale profesionale. dominat de idei fixe şi complexe care îl fac
Chiar şi aşa, îşi va să oscileze între pândă şi atac. Ca Peşte
pregăti bine momentul, Scorpionul (23 octombrie – 21 noiem­ este predispus depresiei şi emigrând în
astfel încât să nu fie brie) acceptă provocările cu bucurie şi nu anul Bivolului labilitatea sa psihologică se
supus privaţiunilor sau se sfieşte să provoace la rândul său. În accentuează. În ţara unde emigrează poate
frustrărilor de vreun dragoste nu este neapărat fericit dacă va face mulţi bani, dar îi şi pierde cu uşurinţă,
fel în ţara de adopţie. emigra în anul Bivolului şi îşi va alege poate construi dar şi distruge, chiar dacă va
Comod, obişnuit să re­ partenerul de viaţă în ţara de adopţie. În regreta după aceea.
uş­­ ească graţie unor schimb, profesional va străluci.
conj­­uncturi favorabile
pe care le pândeşte cu Nu-şi a­rat­ă adevărata faţă şi nici nu-şi
tenacitate, sau folosindu- etalează sentimentele, din timiditate, dar
se de oameni influenţi şi pentru a-şi păstra în mânecă o salvare.
cărora le va stârni ori­ Este un oportunist generos cu cei de la
când compasiunea, îşi care poate avea avantaje, seducător în
joacă bine legendara conversaţie, coleric însă, dispus să rupă
sen­sibilitate, dând însă legături vechi şi puternice chiar dacă mai
do­vadă de cruzime dacă târziu va regreta. Reuşeşte profesional
interesele îi sunt atacate. mai bine în emigraţie decât în ţara natală
Primeşte cu bucurie, dar dar devine labil şi vulnerabil în cea de-a
dă foarte puţin înapoi. doua viaţă.

18 Nr. 8 (96) ♦ august 2011 Scrisul Românesc Proză

Adrian SÂNGEORZAN

Corbii de Piatră

Dacă meşterul Manole s-ar fi îndurat să treacă publicistice ale ultimului târg de carte, şi D. R. Popescu
pe la Corbii de Piatră şi i-ar fi înţeles secretele
şi menirea, poate că mănăstirea lui nu s-ar ne-a spus fără să clipească − Mihaela Rădulescu a fost pe
fi dărâmat în fiecare noapte şi biata femeie n-ar fi trebuit
sacrificată, minţită şi zidită de vie într-un zid ce nu voia să departe steaua târgului. L-am privit cu gurile căscate în A. Sângeorzan, D.R. Popescu, F. Firan, C. Firan: spre Biserica din stâncă
stea altfel în picioare. N-am de gând să întreb pe nimeni şi Picturile vechi din Biserică...
nici nu voi verifica (pe Google sau în alte surse) aşa-zisul timp ce dumnealui îşi luase o mină serioasă şi dojenitoare. La ieşirea din Biserică
adevăr istoric. Simt instinctiv că bisericuţa aceea de la
Corbii de Piatră, care stă ascunsă în stâncă şi scările săpate Adică pe ce lume trăim noi, care ne credem scriitori români Privire spre cascada de sub stâncă în compania acad. Gh. Păun
în piatră ce duc la ea, şi stânca aceea aplecată peste care Adrian Sângeorzan şi măicuţa casei de sub stâncă
curge apa, sunt mai vechi ca istoria şi legendele. Până şi şi tocmai mergem la o întâlnire cu cititorii?! După care La casa de sub stâncă
baba cu năframă care încă le mai păzeşte din casa alăturată
tot din preistorie trebuie să vină, iar ea e probabil ultima i s-a adresat politicos tinerei din faţa noastră: „Iartă-mă,
dintr-un şir lung de femei zidite de vii care încă ştie să mai
zâmbească în timp ce cărămizile noastre contemporane o domnişoară! Dumneata ai auzit de Mihaela Rădulescu?“
înconjoară din toate părţile.
Când am învăţat la şcoală despre legenda meşterului Fata a pus semn cărţii pe care-o citea şi a aprobat din cap.
Manole, îmi amintesc că nu am crezut cu totul în ea, aşa
cum nu crezi până la capăt în nicio legendă. M-am gândit Eram aproape sigur că ştia cu cine vorbeşte. „Fii amabilă şi
că mănăstirea Curţii de Argeş a fost ridicată mult prea
aproape de timpurile noastre pentru a se crea în jurul ei spune-le dânşilor despre cine e vorba.“ Fata ne-a explicat
o poveste atât de crudă. Pe vremea mea la şcoală învăţam
că suntem un popor bun, iubitor de oameni, tolerant, care apoi totul ca o studentă cuminte scoasă la tablă, pe cel mai
n-a făcut rău nimănui şi că în toată istoria noastră n-am
făcut decât să ne apărăm de alţii, care ne invadau, ne furau neutru ton, povestea de soap-opera a Mihaelei Rădulescu.
pământul, bogăţiile şi copiii. Şi atunci de ce să ne fi zidit
singuri propriile neveste? Doar pentru că un înger venit În final a ridicat din umeri: „asta-i tot, credeţi ce vreţi“. D.
în somn ne-a spus că altfel nu merge? Doar pentru că nu
ne pricepeam încă să ridicăm drept nişte ziduri adevărate? R. Popescu ne privea amuzat. „Cam pe-aici ne învârtim cu
Plus că eram obişnuiţi, cu mult înainte de Hristos, cu
jertfele umane. Admirând turnurile bisericii de la Curtea de literatura şi cu succesul.“ L-am asigurat că situaţia semăna
Argeş mi-am amintit cum la şcoală, copil fiind şi crezând
mai mult în miracole decât în legende, fusesem convins că oarecum cu America. Discuţia a trecut apoi la alte subiecte
nevasta meşterului Manole, chiar dacă a fost zidită de vie,
trebuie să fi scăpat cumva până la urmă. mult mai interesante şi mai profunde. L-am întrebat la un
De la Curtea de Argeş, a cărei frumuseţe te face să-i uiţi
legenda, până la Corbii de Piatră, am călătorit pe o şosea moment dat ce urmează să se întâmple la evenimentul
atât de desfundată şi de plină de gropi, încât nu am putut
să nu mă gândesc că poate legenda meşterului Manole se literar la care aveam să ne producem şi mi-a spus să nu-mi
ţine încă scai de noi şi că cei care n-au putut face nişte
drumuri adevărate în România ultimilor 20 de ani ar trebui fac probleme. Vom fi cu siguranţă pe mâini bune, odată ce
să-şi asume şi ei soarta nevestei meşterului Manole. El
cel puţin s-a străduit şi sacrificat săracul, lăsând în urmă o academicianul Gheorghe Păun organizase totul. Când ne-
capodoperă. De câte ori vin în România şi îi bat drumurile
neterminate, desfundate sau neîncepute, mă gândesc am ridicat să coborâm în gara Curţii de Argeş, un bărbat în
că poate trăind atât de departe, nu-mi mai dau seama că
stranietatea acelei legende încă pluteşte în jur. Poate că sătui vârstă, pe care nimeni nu-l observase, a ţâşnit din scaunul
de kilometrii de asfalt începuţi ziua şi dispăruţi noaptea,
ctitorii de azi s-au lăsat păgubaşi pur şi simplu. Jertfele din spate şi s-a repezit efectiv la D. R. Popescu. „Domnilor,
umane au fost abolite, sau aduse la zi sub o altă formă, iar
în vise nu mai apare niciun înger sau demon cu sugestii. am auzit tot ce-aţi vorbit!“ Am înlemnit toţi trei pentru
Oricât de groaznică a fost şoseaua, tot am ajuns până la
urmă la Corbii de Piatră. Cu mintea intrată într-un fel de că tonul omului era între agresivitate şi disperare. „Da,
reverie balcanică, care încearcă să înţeleagă neînţelesul,
mi-am spus că în felul ăsta poate vor să protejeze valorile domnilor! Situaţia e proastă. E un dezastru spre care ne
şi minunăţiile patriei de hoardele invadatoare ale turiştilor
care acum mişună nestingheriţi peste tot în lume. îndreptăm ca oile împinse din spate.“ Ni s-a făcut efectiv
Mai întâi ar trebui poate să explic cum am ajuns la
Corbii de Piatră. Venisem cu soţia de câteva zile în ţară şi frică. Omul se făcuse roşu la faţă. „E păcat, mare păcat
fusesem invitaţi la Curtea de Argeş la un eveniment literar
împreună cu scriitorul D. R. Popescu. Ne-am întâlnit în domnilor de ţara asta a noastră! Păcat că nu există mai
Gara de Nord şi am luat Săgeata Albastră care, mai mult
sau mai puţin ca o săgeată, ne-a dus până la Curtea de mulţi oameni ca dumneavoastră!“ După asta ne-a mai
Argeş, unde eu nu mai fusesem niciodată. Vagonul era
aproape gol. Pe bancheta din faţa noastră s-a aşezat o venit inima la loc pentru că am priceput că până la urmă
tânără care citea absorbită o carte. Deci se mai citeşte în
România, mi-am spus satisfăcut. Am avut apoi privilegiul era vorba de bine. Omul a ieşit bombănind între furie
de a petrece câteva ore cu unul din scriitorii cei mai solizi
şi importanţi, ale cărui cărţi pe vremea mea le cumpăram şi admiraţie, iar noi am coborât consternaţi din tren. Pe
pe sub mână de la o librărie unde aveam relaţii. La început
am fost puţin intimidat, dar conversaţia s-a legat repede şi peron ne aştepta academicianul Gheorghe Păun care ne-a
din una în alta am ajuns să vorbim de literatură şi puţină
politică, pentru că subiectele sunt indisolubil legate între dus într-o sală unde ne aşteptau la ora patru după-amiaza
ele. După vreo oră l-am întrebat care au fost succesele
aproape o sută de persoane. Gheorghe Păun conduce la

Curtea de Argeş un Club al Iubitorilor de Cultură la care

oameni pasionaţi se întâlnesc lunar. Un loc de provincie,

aşa cum mai văzusem în România, în care cultura e luată în

serios şi în care o mână de oameni încearcă să ţină steagul

sus. Deşi eram mort de foame, cred că m-am descurcat

destul de bine, încercând să ţin pasul cu D. R. Popescu, un

excelent comunicator, şi cu Gheorghe Păun, amfitrion subtil

şi rasat, şi căruia aveam să-i citim cu mare plăcere două

din volumele sale de poezie, cu gândul la Ion Barbu, mai

ales pentru că aflasem că este şi un faimos informatician.

Înainte să plecăm din Curtea de Argeş, ne-a promis

o surpriză, o vizită la Corbii de Piatră, şi ne-a asigurat

misterios că nu vom regreta.

N-am văzut niciunde în România sau în Europa un loc

mai autentic, mai ascuns, mai ferit de ochii oamenilor ca

cel de la Corbii de Piatră. Şi mai sacru. Pentru că ăsta a fost

cuvântul care mi-a trecut mai întâi prin cap. O sacralitate

aproape ancestrală care iese din acea stâncă precum un

izvor. Mi-am reamintit brusc de Mesa Verde din Utah,

SUA, acel canion ascuns în care ultimii indieni americani

au supravieţuit netulburaţi trăind ascunşi în comunităţi

săpate în stânca verticală până târziu, la începutul secolului

XX, când nişte cowboys rătăciţi au nimerit acolo din

greşeală. Şi de o peşteră dintr-o junglă undeva în Maui,

o insulă din Hawai, unde dintr-o stâncă aplecată aşezată

în formă de alfa, curgea o cascadă minusculă exact ca la

Corbii de Piatră. Aşa cum vezi aiurea prin lume chipuri de

oameni ce par făcuţi de Dumnezeu după acelaşi tipar, tot

aşa găseşti şi locuri care seamănă între ele fără a-ţi da acea

senzaţie stranie de déjà vu. Frescele din interiorul bisericii

sunt atât de corodate de igrasie şi vreme, încât cu greu mai

poţi distinge în ele drumul Golgotei, aurele sfinţilor, raiul

sau iadul cu chinurile lui.

Sunt convins că dincolo de ele, trebuie să fie desenate

în piatră scene vechi în care oamenii peşterilor vânau

animale demult dispărute. Continuare în p. 19

Proză Scrisul Românesc Nr. 8 (96) ♦ august 2011 19

Riri Margareta PANDURU

Triunghi de forturi

Florea Firan, D. R. Popescu, Carmen Firan, Adrian Sângeorzan N -aveam nicio idee, de nimic, atunci când Statului Washington, a fost renovat, pentru scop turistic.
m-am bucurat de soarele care încălzea Ca persoană modernă, ce ar trebui să caute locuri de
Continuare din p. 18 inimile mulţimii de oameni ce acopereau,
cu trupurile lor robuste, peluza cu iarbă fragedă, întinsă distracţie, ar fi fost indicat să prefer plimbarea pe plajele
Probabil că bisericuţa a fost făcută într-o grotă care e pe o suprafaţă enormă. Am mers în direcţii necunoscute, întinse ale lui, să privesc bărcile, scufundările, zonele de
acolo de multe mii de ani. Un părinte sau călugăr se ruga zarea m-a înconjurat astfel, încât din orice unghi s-o pot picnic, de camping, care să mă odihnească.
îngenuncheat cu fruntea şi mâinile întinse pe piatra rece. privi.
N-a schiţat niciun gest la intrarea noastră. Părea într-o stare Sclipirea zăpezii de pe munţii Olimpici, îmi joacă Aşadar, mă uit în spate, îmi lungesc privirea şi vrăjită
de transă profundă şi deşi aproape că l-am călcat pe mâini, privirea, clipirea albastră a apei din strâmtoarea Juan de Fuca, de glasurile unei cete de copii, mă-ndrept spre ei.
nu s-a mişcat deloc, ca şi cum ar fi fost singur acolo, iar care uneşte apa oceanului cu golfuri, îmi şopteşte faptul, că
mintea şi sufletul i-ar fi fost departe. Dincolo de micul altar prin ea, frânturi de ocean, intră în uscat, şi-l desprinde în Apropiindu-mă mai mult, sunt fermecată de zâmbetul
săpat în stâncă putea să înceapă orice, şi de acolo putea să fragmente de toate dimensiunile. Totul este viu! lor. Adunaţi aici de pretutindeni, mângâiaţi de soare, fetiţele
iasă oricine. Există în România destul de multe schituri Privesc încă odată strâmtoarea ce leagănă perdeaua ca nişte îngeraşi, flutură printre băieţii încercaţi de un gând
şi bisericuţe săpate astfel în stâncile ascunse ale munţilor. transparentă de apă şi mă trezesc visând, că păşesc înapoi, nebunesc. Frumoşi, nestingheriţi, cu plus de energie, sunt
Au apărut probabil cu mult înaintea bisericilor din lemn în alt timp ca s-o văd pângărită, într-un decor de groază, setoşi de joc. Fiecare vorbeşte pe limba lui, dar acum,
(majoritatea „dintr-un lemn“) şi a mănăstirilor de piatră în care oamenii cer ajutor, cu mâinile ridicate deasupra laolaltă, până la urmă, se-nţeleg cumva. Zboară ţipând
(care la început se dărâmau noaptea…). Poate fi şi ăsta un navelor ce se scufundă, până nu se mai văd. O perdea de apă dulce, spre bateria de tunuri amplasate în cazemate, nu le
semn bizar şi universal balcanic al statorniciei şi evoluţiei înroşită, la un ţărm stâncos, aflat în vestul insulei Whidbey, pasă de nimic, coboară vitejeşte în adăpostul antiaerian şi
noastre pe un pământ solid dar plin de pietre şi de vremuri un fraged hotar, cu-n trecut dezastruos al luptelor în urmă se joacă de-a războiul. Mândri, se cred mari luptători, iar
capricioase. cu două secole. Dar nu, nu-mi lucrează imaginarul, este tunurile sunt marea bucurie a lor.
vorba de un timp de atunci şi unul de acum, care mă face să
Gheorghe Păun a insistat apoi să vizităm neapărat înţeleg de ce aici, în acel timp, a trebuit să se construiască Ar putea să se joace altfel, gândesc eu, când simt cum
şi casa de lângă biserica din stâncă. Ştia el ceva, pentru aşa numitul „Triunghi de forturi“: Worden, Flagler şi Fort mă trece un fior. Tresar la exclamările lor, hotărâţi să fie
că odată intraţi pe poarta de lemn, am avut clar senzaţia Casey. învingători, în această zi de neuitat, când se avântă într-un
pătrunderii într-o lume la fel de veche şi de perisabilă ca Păşesc pe scara de lemn a turnului, îngustă, ce urcă zbor. Nu ştiu cum îşi închipuie că este o luptă, dar unul
istoria însăşi. Casa mică văruită într-un albastru deschis, în spirală, pentru a ajunge la far. Aici îmi este greu să-mi dintre ei, mai răsărit, se crede comandant şi strigă: foc! Cu
puţin înclinată într-o parte, mi-a amintit de casa veche închipui cum a evoluat lumina: de la uleiul de balenă care toţii se-nalţă, dornici să afle gloria nedesluşită.
a bunicilor mei ardeleni de dincolo de munţi. Pridvorul, ardea, la gaz, la electrificare, până în vremea automatizării.
muşcatele, viţa de vie, casa de vară din mijlocul grădinii Desigur, fiecare etapă parcursă, este privită ca o minune, Născuţi pentru a lupta în războaie, sunt călăuziţi de
în care bătrâna femeie croşeta şosete şi pieptare groase care produce raze tot mai puternice, faţă de reflectoarele instinct. Doresc din tot sufletul lor nevinovat să sfâşie pe
de lână, toate îmi aminteau de bunicii şi străbunicii mei anterioare. nu ştiu cine, să-l culce la pământ, neştiind de ce, pentru ce
pe care-i prinsesem pe toţi în viaţă, atât cât să apuc să Lanterna din vârful turnului, avea menirea să protejeze şi pe cine anume.
întrezăresc printre ei o lume deja dispărută. Există fără intrarea în strâmtoarea Puget Sound, în care apa oceanului
îndoială o simetrie a evoluţiei noastre pe ambele versante pătrunde liniştită, de atacurile navelor, care ar ţinti obiective Măreaţă bărbăţie la ei, predestinaţi anume, care
ale Carpaţilor. Nu trebuie să fii nici istoric, nici arheolog, importante ca: şantiere navale, oraşe mari şi portul. încearcă acum să-nvingă, o armată inamică, inexistentă
pentru a-ţi da seama de asta. Doar stânca ieşită ca un Atunci ca şi acum, soarta lumii, cu margini de ţări, şi nevăzută. Insistenţi, ei se cred a fi cineva, cuvintele
jgheab din fundul curţii şi din buza căreia curgea cascada trebuia păzită de armată. lor diferite împreunate de pe mapamond, îi uneşte, ca să
părea să nu fie neapărat din locurile acelea. Putea să fie de Aici, la Fort Casey, primul şi al doilea război ducă la capăt bravura lor. Nu ştiu ce-i patria, mândria lor
oriunde şi dacă ne-am fi urcat sus pe ea am fi putut nimeri mondial, nu i-a afectat, iar el a continuat să existe, pentru de luptători nu gustă măcelul, şuierul gloanţelor nu l-au
dincolo, în Marile Canioane din Utah, în jungla din Maui, antrenamente. simţit, aşa că obosiţi, se aruncă în braţele mamelor. Lumina
sau chiar în deşertul Kalahari. Îmi era greu să cred că Terenul, trecut în final, în proprietatea Parcurilor farului nu-i urmăreşte, azi a fost doar o joacă, purtată pe
un loc de o asemenea frumuseţe şi sacralitate rămâne umerii lor fragezi. Un fel de mister e-n toate aici la Fort
încă atât de ascuns şi ferit oamenilor. Aceiaşi oameni Hedi S. SIMON Casey, unde timpul vorbeşte de un trecut istoric străin. Cu
care cred că în Carpaţi ar exista nişte locuri energetice cât mă îndepărtez de el, o idee mă răneşte, oroarea, pentru
şi spirituale speciale. Mie, Corbii de Piatră, senzaţia asta Tel Aviv ce ar putea urma, într-un viitor necunoscut, în care ei să
mi-a transmis-o, deşi sunt un călător normal, un turist poarte războiul pe umerii lor puternici, pentru ca istoria să
simplu care nu vânează neapărat ezotericul. S-a construit L a extremitatea vestică a uneia dintre cele mai continue, oriunde.
totuşi mult în România ultimilor ani, fără domnitori şi lungi străzi din Tel Aviv, strada Allenby, unde
regi ctitori, cu sau fără investitori străini, fără meşteri începe frumosul litoral al Mării Mediterane, s-a înălţat cu prin anii ’50 –’70, şi anume Opera Israeliană, ridicată
mari, calfe şi zidari aduşi din alte părţi. Nu puteam decât ani în urmă o clădire-gigant cu zeci de etaje care seamănă chiar în primii ani ai existenţei statului, prin efortul unor
să mă mir cum de într-un loc atât de binecuvântat, nu a cu un joc de cuburi viu colorate, din care un copil ingenios persoane particulare, cu sprijinul financiar al iubitorilor de
făcut încă nimeni niciun hotel, nicio pensiune. Nici măcar a clădit o jucărie amuzantă. Având o bază pătrată şi solidă muzică şi al unor cântăreţi minunaţi. Într-o sală prelungită
un drum ca lumea. Poate că e mai bine aşa, cine ştie! „jucăria“ suportă greutatea multor straturi care se înalţă cu o scenă ridicată pe scânduri învechite, au răsunat cele
Eu m-am simţit oricum un binecuvântat că ajunsesem schimbându-şi mereu direcţia, până ce rămâne retezată, ca mai frumoase spectacole de operă, ca şi vocile nobile
acolo. un joc neterminat. Văzută în ansamblu, pare un monument ale interpreţilor, mulţi şi buni ca: Iudith Lazarovici sau
închinat lui Neptun, deoarece o desparte de marea cea mare Placido Domingo, − prea cunoscuţi, care nu mai trebuie
Bătrâna tricota liniştită şosete şi ne privea curioasă doar o şosea, împodobită cu o uriaşă fântână arteziană, prezentaţi. Ei, dar asta a fost de mult! Nimeni nu contestă
ca pe nişte intruşi cu gânduri ascunse. Ne-a făcut totuşi care lansează mănunchiuri colorate dintr-o boare lichidă, faptul că vechiul ţine de trecut şi trebuie înlocuit cu ceva
semn că ne putem simţi în ograda ei ca acasă. Sub cascada asemănătoare cu focul de artificii pe un cer sărbătoresc. nou. S-a ridicat prin urmare o clădire în alt loc, pe o stradă
de lângă stâncă am găsit un car vechi de lemn, complet Aceasta este clădirea ce poartă povara multor magazine, frumoasă din oraş, Noua Operă Israeliană, cu care tel-
dezmembrat care zăcea uitat acolo între bălării. Am cofetării şi restaurante, suportând spre înălţime şi greutatea avivienii se mândresc de asemenea. Eu personal aş adresa
întrebat-o de când zace carul acela acolo şi mi-a răspuns a zeci de rânduri de apartamente de vacanţă. Turiştii care doar o singură întrebare arhitectului-artist, realizatorul
că „dintotdeauna“. Am găsit în grămada de lemn cariat şi le ocupă sunt foarte mulţumiţi de confortul oferit de ei: dacă tot s-a făcut un asemenea efort financiar pentru a
fier ruginit o leucă ce încă îşi mai păstrase forma şi am acest loc, de unde pot admira mişcarea apelor la orice se realiza acest act de cultură, atunci de ce nu s-a păstrat
întrebat-o pe bătrână dacă pot s-o iau. „Ia-o, maică, dacă oră din zi sau din noapte, dar totodată pot coborî direct amintirea, tradiţia, locul, ridicând clădirea cea nouă tot
vrei“. Am întrebat-o cât mă costă şi a ridicat amuzată din pe plajă pentru a-şi încălzi oasele îngheţate în casele lor acolo, pe ruinele celei vechi, pentru a onora continuitatea
umeri. Un car vechi şi aruncat pentru totdeauna nu poate reci norvegiene sau suedeze. Noi, locuitorii acestui oraş şi amintirea vocilor minunate care au făcut cinste muzicii
fi de vânzare. Gheorghe Păun, mirat că ţin să iau ditamai generos şi plin de căldură − la propriu şi la figurat −, deşi culte din această ţară. Ce minune ar fi fost o clădire a
leuca, mi-a sugerat să-i dau bătrânei pe ea cât pe o pereche suntem mândri de frumuseţea litoralului tel-avivean, mai unui Teatru de Operă plasată pe ţărmul Mării Mediterane,
de ciorapi. Ceea ce am şi făcut. Bătrâna se uita la mine ca purtăm o umbră de nostalgie după alte timpuri. Cei mai în aidoma Operei din Sidney, devenită emblema capitalei
la un om lovit cu leuca în cap (de unde o veni expresia?) vârstă, care au păşit cândva pe nisipul auriu de-a-lungul australiene!
mai ales după ce i-am spus că vreau s-o car cu mine la New mării, continuă s-o numească „clădirea operei“ amintindu-
York. La plecare am întrebat-o dacă a auzit de meşterul şi cu oarecare tristeţe de acelaşi loc, dar unde se ridica Vedere din Tel Aviv
Manole. „Păi cum, maică! Sunt chiar nevasta lui. Om bun! o construcţie veche, şubredă, prăfuită de timp, care însă
Păcat că s-a prăpădit.“ adăpostea cea mai valoroasă instituţie culturală a oraşului

20 Nr. 8 (96) ♦ august 2011 Scrisul Românesc Eseu

Reflecţii şi Cultura Digitală – între agonie şi extaz (XI)
Reflexii
Şerban

CENTEA De la Haiku la Twitter. Şi înapoi

A mintirile au un simţ aparte revendicativi. Nefirescul alăturării era Totul este legat de digital. În primul ţea socială ce permite trimiterea de mesaje
al valorii. Altfel, cred că fenomenal  şi grotesc: unui sat bucolic rând prin volumul Spaţii ale reţelelor scurte unui şir de „urmăritori“. Recunosc
aş fi uitat de toamna lui plin de răspunsuri i se alătura o Vienă sociale (Social Networking Spaces – From că, trecând peste iritarea pe care mi-o pro-
1981 şi de sâmbetele umbroase petrecute neînţeleasă, plină doar de întrebări. Facebook to Twitter and Everything in voacă comercialismul şi angajarea politică,
în compania Maestrului Constantin Between’, A-Press, 2010) în care Todd „Twitter“-ul este un element de neocolit
Calavrezo. Ascunsă undeva sub castanii … Ca şi mine de altfel, învăţăcel ajuns Kesley face o ampla asemănare între în înţelegerea epocii în care trăim, marca-
cartierului Primăverii, casa lui interbelică, în faţa Maestrului cu neputinţe ce-şi căutau Twitter şi Haiku, bazat pe laconismul şi tă de romantism, individualism şi criză de
la care ajungeai depăşind un grup de vindecare. Cu răbdare şi cu vrere, el mă forma fixă cărora amândouă li se supun. identitate. Dar, în esenţa sa, este tot ceea
miliţieni plictisiţi ce păzeau o protipendadă asculta şi îmi propunea leacuri. Folosea Apoi, urmând unor articole din „Time“ şi ce „Haiku“-ul nu este. Vectorial, pro-activ
fictivă, dezvăluia un apartament supus handicapul meu – deloc mimat – într-ale „Wired“ pe acelaşi subiect apare iată, în sau re-activ, „tweet“-ul rămâne iremediabil
unei dezordini calculate, ce emana o cuvântării, ca să mă hrănească cu esenţe. mijloc de iulie, un surprinzător text editat ancorat în clasa mesajelor personale, direc-
secretă grandoare. Poate prin izul boreal Şi uite-aşa trecusem prin arta retoricii, de de Stanford University Press, în care ţionale, non-meditative. Şi orice argument
de lavandă, sau poate prin aroma cafelei la simplul alfabet la sofisticării lingvistice, Steven Carter merge mai departe făcând o de mediere – ca de exemplu documentarul
proaspăt râşnite ce urma subtil umbra de la monosilabe la alambicări bizantine pledoarie explozivă pentru „internetizarea“ „Twitter în Japonia“, unde Charla Grify
rafturilor obscure, ticsite de cărţi vechi. pentru a ajunge, în final, la Haiku. Nu „Haiku“-ului. Brown arată cum cutremurul şi tsunami-ul
Printre ele îşi trăia bătrâneţile un personaj încă la filosofia sa ci la acea formă fixă de din martie 2011 au schimbat structural vo-
fastuos, nu doar un gentleman de mare exprimare capabilă să îngrădească, până la Surpriza a fost mare, mai ales prin pos- cabularul mesajelor locale – îmi pare dis-
fineţe ci şi un spirit în lumina căruia sublimare şi descătuşare, un mesaj. tura autorului, cunoscut exeget al literaturii proporţionat. Fenomenul a existat: în acele
Olimpul alăturase o ascuţime remarcabilă japoneze al cărui ataşament pentru clasic momente dramatice, stratosfera „Twitter“ a
a inteligenţei şi o cultură cu orizonturi Aşadar, prin exerciţiul fizic şi mental al îl aruncă în afara oricărei prezumţii de marcat o majorare în volum şi intensitate
nevăzute. De amândouă se bucuraseră, formelor fixe, exprimarea mea poticnită şi senzaţionalism. El insistă, însă, că funda- a mesajelor emotive şi contemplative, toc-
în seri uitate ale unor vremuri mai bune, dezlânată urma să fie îngrădită în repere şi mentul mentalităţii est-asiatice (şi mai ales mai pentru că trauma zdruncinase psihé-ul
Eliade, Noica, Vulcănescu, Ţuţea şi alţi să fie supusă unei matrice a sensului. Ce japoneze) este accesibilitatea, întrupată în naţional din temelii. Dar nu cred că această
cunoscuţi. De amândouă se bucurau şi ritm şi reverie în acest act taumaturgic: un literatură printr-un rafinament senzorial şi revenire digitală la surse a depăşit conjunc-
acum cei care îndrăzneau, tot mai rar, să-i mini text din fix trei versuri şi şaptesprezece o complexitate ideatică ce se adresează tu- tura. Ea n-a umplut prăpastia dintre cali-
calce pragul. silabe putea, sublimă magie, să capteze turor, cu forme poetice de tip ce sunt majo- grafia foii de pergament şi cultura mobilă
esenţa unui moment în timp şi spaţiu. ritar colaborative şi nu individuale. de buzunar, iar mileniul ce le despărţea îna-
De la Bârca la Viena Haiku se dovedea a fi un clişeu al existenţei inte, le desparte, cu siguranţă, şi acum.
Comentam cu dânsul de toate, verzi ce funcţiona ca o baghetă magică. Era Privind în jurul său, Carter găseşte pes-
şi uscate. Într-o bună zi a venit rândul suficient pentru a-i da viaţă unei fraze, te tot dovezi ale „haikumaniei“. O simplă Întoarcerea
proaspătului volum De la Bârca la Viena. pentru a naşte din cuvânt vorbire, sau din căutare pe Google generează 37 de milioa- Nu sunt nici lingvist, nici buddhist,
Şi înapoi, în care Adrian Păunescu – şoaptă fior. Era tot ce trebuie pentru a mă ne de rezultate şi plasează termenul – cu nici poet şi nici profet. Dar cred că aces-
voce superbă a dilemelor, dar mizerabil vindeca: lecuindu-mi mintea, el urma să o surprinzătoare apetenţă la public – în tor analogii trebuie să li se pună punct. În
versificator al curţii − îşi depăna aventurile îmi trateze neputinţele vorbirii. Un drum semnificativul „Top 10“ al cheilor de că- primul rând pentru că metabolismul limbii
în capitala habsburgică, însoţit de un copil ce se întrevedea lung şi întortocheat: cel de utare actuale. De la reclame scurte la mo­ japoneze este diferit faţă de cel al limbilor
nevinovat şi de-un bagaj de întrebări la trăire la mărturisire. tto-uri comerciale şi site-uri web speciali- europene – în special faţă de engleză, ade-
vinovate. zate, până la titluri de produse culturale şi vărata „lingua franca“ a internetului, care
Vânată de toţi bibliofilii epocii, inedita Timpul trăirii, timpul mărturisirii concursuri internaţionale, „Haiku“-ul este presupune termeni cu semnificaţie diferită,
apariţie fusese iniţial considerată eveniment Şi aşa a fost. De trei decenii încă îl urmez peste tot. Editările de carte şi luările de po- silabe cu lungime mai mare şi care admi-
cultural, tocmai pentru că izvora din pana pentru că, deşi neputinţele m-au părăsit, ziţie sunt în creştere exponenţială. Căutând te minimalismul doar ca excepţie, nu ca
unui talent controversat şi vulcanic, capabil metoda a rămas. Am fost acompaniat de el explicaţii, Steven Carter ţinteşte în primul regulă. „Haiku“-ul rămâne, în esenţa lui,
să ardă, prin scriere, până la autoimolare. pe multe cărţi, şi nu trebuie s-o uit aici pe rând accesibilitatea: oamenii se simt elibe- expresia contemplativă a unui contact bi-
În paranoia socială şi morală a epocii, una cu adevărat iniţiatică. În Jurnalul său raţi când li se cere o exprimare laconică iar polar – cu natura şi cu condiţia umană – pe
cartea lui Păunescu ar fi putut deveni un parizian, Eugen Simion parcursese un voiaj simplitatea silabică (5–7– 5) presupune o ţesătura căruia se clădeşte o trăire paralelă
periplu iniţiatic. De nu ar fi fost impregnată asemănător: dintr-o trăire fastuoasă într-un apropiere trivială, ludică, ce aproape ex- lumii actuale. „Tweet“-ul, cu libertatea de
de un ego de măsurat, de un naţionalism ocean de teme culturale ce inundă capitala clude erudiţia. A doua explicaţie ar fi an- a fi orice altceva, rămâne în primul rând o
fudul şi de o barbară inapetenţă culturală ce luminilor se născuse o mărturisire elegantă, ti-narativul. Într-o cultură contemporană expresie a comunicării cu realitatea imedi-
trata, cu înfumurare, nudurile lui Rubens ca articulată şi coerentă asupra voluptăţii intoxicată de epic, liricul pare a redeveni o ată şi un pansament fragil peste rana crizei
başoldine şi vitregiile istoriei ca injustiţii culturii europene. Acelaşi drum, de la floare de preţ. În final − şi foarte important noastre identitare.
naţionale. Şi, în special, de nu ar fi fost trăire la mărturisire, de la mental la verbal. − motivul atracţiei ar fi aspectul rezervat, Dacă „Haiku“-ul este o trăire, „Twitter“-
propaganda acelui „înapoi“ menit să ucidă Dar, diferit de grobianismul păunescian, ambigen şi neutru al unei forme de poezie ul este o mărturisire. Între ele însă, oricât aş
cu ardoare bolşevică orice idee subversivă aici intram brusc într-un esoteric cort contemplativă ce se află la gigantică dis- căuta, nu se mai găseşte nicio baghetă ma-
ce ar fi sugerat că există şi călătorii pe care al mărturiei în care bagheta magică a tanţă de o cultură digitală angajată, cu un gică. Ceea ce mă lasă, aidoma bardului de
le continui… înainte. Maestrului apărea, parcă, la tot locul. Fără simţ al auto-asumării voluntare ce atinge la Bârca, în faţa unei călătorii neterminate,
Vremurile au făcut să uit, pe merit, a vorbi de „Haiku“ sau de logopezi, Eugen agresivitatea. cu prea multe întrebări, prea puţine răspun-
cartea. Dar nu şi titlul, al cărui straniu Simion demonstra încă o dată că retorica suri şi fără niciun sfârşit.
„arrière gout“ mă urmăreşte încă, venind nu valorează nimic dacă nu izvorăşte din Rezervele pe care le-am avut de la înce- Dar, cum orice articol trebuie să aibă
de nu ştiu unde. Poate din contrastul trăire şi fior. put nu au continuat decât să crească. Ală- unul… nu-mi rămâne altceva decât să
forţat între o Bârcă pastorală pierdută … Dar de ce am ajuns la amintiri şi la turarea cu atâta convingere a „Haiku“-ului adaug – de data asta cu imensă desfătare –
în colbul copilăriei şi o Vienă trufaşă pe drumuri şi la maeştri şi la „Haiku“? Pentru de „Twitter“ mi-a creat vedenia grotescă acelaşi sufix.
care un narcisist feroce o privea cu ochi că în lecturile de seară, de un timp, mă simt unui samurai în kimono, stând într-o rână De la Haiku la Twitter. Şi înapoi.
bombardat din ce în ce mai mult de o stranie pe motocicleta sa BMW în timp ce consul-
„haikumanie“ ce îmi pune întrebări. tă internetul îngânând imnuri zen. Nu am
nimic contra „Twitter“-ului, cunoscută re-

Calendar – 15-31 august

15 august 1956 – a murit Victor Radu Popescu, în satul Păuşa, jud. Bihor; în com. Stăneşti, jud. Vâlcea; aprilie 1989, în com. Perieţi;
Papilian, în Cluj, n. 17 iunie 1888; 19 august 1982 – a murit Ion Schinteie, 22 august 1993 – a murit Lucian 27 august 1942 – s-a născut Ovidiu

16 august 1920 – s-a născut Virgil în Craiova, n. 27 decembrie 1911, în com. Zatti, în Craiova, n. 6 febr. 1927, în com. Ghidirmic, în satul Greceşti, com. Valea
Ierunca, în com. Lădeşti, jud. Vâlcea, m. Peştişani, jud. Gorj; Brezoi, jud. Vâlcea. Stanciului, jud. Dolj;
28 sept. 2006, la Paris;
20 august 1964 – s-a născut Radu G. 24 august 1828 – s-a născut Gheorghe 28 august 1944 – s-a născut Marin
16 august 1903 – s-a născut Pan M. Sorescu, în Craiova; Chiţu, în com. Oboga, jud. Olt, m. 28 oct. Mincu, în Slatina, jud. Olt, m. 4 dec.
Vizirescu, în satul Braneţ, jud. Olt, m. 27 1897, în Mirila, jud. Olt; 2009, în Bucureşti;
ian. 2000, în Slatina, jud. Olt; 21 august 1992 – a murit Constantin
D. Papastate, în Craiova, n. 26 febr. 1907, 25 august 1933 – s-a născut Adina 30 august 1936 – s-a născut Dumitru
17 august 1958 – s-a născut Horia în Piteşti; Enăchescu, în Râmnicu Vâlcea; Matală, în Drobeta Turnu-Severin;
Dulvac, în com. Gighera, jud. Dolj;
21 august 1990 – a murit Al. Cerna- 25 august 1927 – s-a născut Marin 31 august 1880 – s-a născut Ştefan
19 august 1935 – s-a născut Dumitru Rădulescu, în Bucureşti, n. 10 ian, 1930, Niţescu, în com. Perieţi, jud. Olt, m. 24 Braborescu, în Caracal, m. 1941;

Interviu Scrisul Românesc Nr. 8 (96) ♦ august 2011 21
Poezie
„Cred că rămân
Gabriel CHIFU

un pasionat de tinereţe“

Gabriel Chifu în dialog cu Mircea Pospai

Mircea Pospai: Gabriel Chifu – un marginea lui Dumnezeu, Bastonul de orb, face, dar uite, apelez la soluţia asta ca să „poezia este, faţă de vorbirea cotidiană, faţă
oltean la Bucureşti, un scriitor cu biografie Lacătul de aur. Să nu uit să spun că aţi avut răspund mai rapid cererii dumneavoastră, de proză, ceea ce este dansul faţă de mersul
şi bibliografie încărcate, un om care nu-şi şi o carte de poezie publicată în Statele aleg şi comentez scurt câteva cărţi de poeme pe stradă“. E important să stabilim asta.
uită rădăcinile şi nici rădăcinile nu-l uită Unite. Cred că Îngeri şi Dumnezei. Apoi, care mi s-au părut de o valoare deosebită Mulţi spun: „erai făcut pentru poezie“. De
pe el, stârnindu-l şi răvăşindu-l adesea. romanele: Unde se odihnesc vulturii, Valul şi peste care ar fi nedrept să trecem. Este acord. Dar la un moment dat nu mai găseam
Bun venit spre acasă! şi stânca, Maratonul învinşilor, Cartograful vorba de cartea lui Ion Mureşan, Cartea în poezie combustia pentru cărţile viitoare.
puterii, Povestirile lui Cezar Leofu, Visul Alcool, apoi cartea Patria mea A4 a Anei Ajungi la o saturaţie. Şi am descoperit, cu o
Gabriel Chifu: Bine v-am găsit şi copilului care păşeşte pe zăpadă fără să lase Blandiana. Este vorba de volumul lui Liviu surpriză extrem de plăcută, proza, care m-a
mulţumesc pentru invitaţie! Este onorant urme, Invizibilul – descriere amănunţită, Ioan Stoiciu, Pe prag, un volum apărut la eliberat de tensiunea cestuilalt drum şi care
să mă aflu prezent astfel, verbal, în faţa Fragmente din năstruşnica istorie a lumii, „Cartea Românească“, un volum nou cu este complementară pentru mine scrierii
ascultătorilor postului oltenesc de radio. de Gabriel Chifu trăită şi tot de el povestită. poeme de dragoste al lui Nicolae Coande şi poeziei. De aceea foloseam comparaţia
Am uitat ceva? este vorba de un volum al lui Robert Şerban, cu mersul omului pe două picioare.
M.P.: Am să citez foarte puţin dintr-o poet oltean, dar trăind în Timişoara, apărut Cele două picioare ale mele sunt poezia
lucrare a dumneavoastră: „Toată viaţa G.C.: Mai este un roman, Relatare şi acesta tot la „Cartea Românească“, şi proza. Sigur, visez la o expresivitate
am stat cu chirie. Întâi la Calafat în două despre moartea mea, care a apărut în 2007 Moartea parafină. Văzând cât de bune sunt multiplă, dar mai degrabă visez – ca
camere, la doamna Stănescu. Acolo m-am la Polirom şi, de asemenea, o antologie de aceste cărţi ale colegilor mei, observaţia oricare dintre noi – la acel text deplin care
născut, în martie ’54. Ce iarnă de pomină! versuri, O sută de poeme, cu o prefaţă a lui elementară pe care o fac este tocmai aceasta: să topească diferenţele între genuri (proză,
Zăpada trecea de acoperişuri, Dunărea Nicolae Manolescu şi cam atât, cred. spre deosebire de economia autohtonă, memorialistică, eseu, poezie) şi să fie un
îngheţase şi lupii, se zice, intraseră în oraş“. literatura română contemporană nu a avut text al conjucţiei „şi“. Un text care adună,
Este punctul de pornire în viaţă, după cum M.P.: Aţi avut un rol major în coagularea în 2010 un an de recesiune. A fost un an un text care ne reprezintă în integralitatea
mărturisiţi. De acolo încoace, ce-a urmat? unui grup de poeţi, de scriitori olteni şi a bun. Şi, întorcându-mă la exemplul de la adevărului nostru. Nu ştiu dacă îl ating.
fost recunoscut în plan naţional acel cerc care aţi pornit dumneavoastră, amintesc că Încerc. Probabil că şi încercarea însăşi
G.C.: Sunt foarte legat de Calafat. de la Craiova. E un lucru important în şi în domeniul prozei au fost remarcabile devine scop şi îţi dă satisfacţie.
Malul Dunării este pentru mine un loc care istoria literară a urbei de pe Jiu, ca şi în apariţii. Romanul Provizorat, pe care l-am
are o strălucire primordială. Apoi, sunt devenirea şi definirea dumneavoastră. amintit aici al Gabrielei Adameşteanu, apoi M.P.: Dacă dumneavoastră aţi putea să
foarte legat de Craiova. Am plecat fizic din Un om din est al lui Ion Groşan, romanul daţi timpul înapoi, cu cât l-aţi da, de ce şi
Craiova de cinci ani de zile (2005 – n.n.). G.C.: Noi, în tinereţe, am fost mai lui Constantin Stan, Gde Bucharest, cu o ce aţi face?
Iată, slujba m-a adus aici, la Bucureşti, mulţi oameni legaţi de revista „Ramuri“. temă foarte interesantă, provocatoare. Cărţi
unde ne aflăm acum. Dar am plecat numai Nu trebuie să trecem sub tăcere nimic. Nici semnate de Nimigean, de Nichita Danilov G.C.: De fapt, aici cred că aţi atins
fizic. Sufleteşte sunt acolo. Aş zice mai raporturile cu Marin Sorescu, care păreau – poet şi prozator remarcabil care trăieşte la un punct sensibil. Tot timpul, în aceste
mult. Lumea aceea este mai bine conturată foarte stricate la un moment dat şi mi s-a Iaşi. Apoi, o zonă foarte interesantă, zona demersuri literare, încercăm să dăm timpul
şi mai prezentă în mine acum, când am reproşat mie asta. Lucrurile sunt puţin mai aceasta a prozei directe, memorialistice, înapoi şi încercăm să recuperăm ce am
luat, oarecum, distanţă geografică. Distanţa nuanţate şi dacă, brusc, trebuie să dau un strălucit, excepţional reprezentată de pierdut. Dar, dacă mă întrebaţi „ai vrea să
geografică mă face să am o imagine mai răpuns în ceea ce priveşte prezenţa lui cartea lui Ion Vianu, Amor intellectualis. dai timpul înapoi şi să începi încă o dată
limpede a acelei lumi, care este extrem de Marin Sorescu, pentru mine spun că este Romanul unei educaţii, care reconstituie viaţa?“, aş zice că acesta este destinul
preţioasă şi mă defineşte. Ei bine, probabil un uriaş scriitor căruia îi datorez mult, şi ca o epocă extrem de complexă din istoria nostru, aceasta este condiţia omenească,
tocmai de aceea încerc să scriu. E o formă om şi ca scriitor. Şi de ce numele lui a venit noastră din anii interbelici şi apoi anii să trăieşti o dată şi gata pe acest pământ.
de terapie personală, de salvare a mea ca aici în discuţie? Fiindcă el a condus revista instaurării noii orânduiri comuniste la noi, Deci, refuz să dau timpul înapoi. Însă, vă
ins pe calea aceasta a expresivităţii verbale. „Ramuri“ când era un nume strălucit în din perspectiva fiului unui om intrat în mărturisesc ceva. Nu mă pot obişnui cu
Încerc să înţeleg ce este cu mine, ce este cu literatura noastră. Făcea un soi de navetă patrimoniul cultural naţional. E vorba de gândul că într-o bună zi, deşi viaţa mi-a
noi toţi şi această înţelegere, să zicem, să se între Bucureşti şi Craiova – cum am ajuns Ion Vianu, fiul lui Tudor Vianu. Titluri sunt fost pusă de curând la încercare, nu mă
transforme în pagină scrisă. şi eu să fac astăzi – şi prezenţa lui a luminat foarte multe. Eu aici n-am dat decât câteva. pot obişnui cu gândul că într-o zi toată
şi a scos din provincialismul acela, care Asta arată că literatura română este vie, maşinăria asta extrem de sofisticată din
M.P.: Spuneţi undeva: „Patru verbe îmi nu este extraordinar de benefic, locul şi produce lucruri de calitate şi dacă nu este care sunt alcătuit eu ca fiinţă omenească, se
caracterizează viaţa şi ele sunt: a călători, a a încurajat câţiva tineri care aveau mari în centrul laudelor noastre publice, nu este va opri şi că nu o să mai fiu aici, în lumină.
scrie, a iubi, a crede“. Parcă trei dintre ele năzuinţe să se afirme şi să-şi materializeze pentru că nu avem ochi îndreptaţi, aţintiţi Că Universul o să meargă înainte şi eu nu
vin lângă verbul „a scrie“ ca o necesară potenţialul lor de talent, de înzestrare spre ea. Scena publică o ocupă – cum o să mă bucur de el. Nu mă pot împăca şi
complementaritate... literară. De aceea, înainte de a spune că observaţi la televizor – tot felul de persoane cred că asta e o mare vină a mea. Trebuie
am eu merite sau nu am în coagularea unei absolut marginale, de periferie intelectuală, să lupt cu mine încât să mă împac. Timpul
G.C.: Suntem, Slavă Domnului, fiinţe atmosfere, aş vrea să spun că sunt într-un proprietari de cluburi, miliardari, agramaţi, care ne este dat este unul măsurat.
complicate. Cred că dimensiunea spirituală, fel produsul acelei perioade, şi a atmosferei fetişcane de-astea care fac un negoţ ieftin
religioasă, nu poate fi eliminată din fiinţele de la „Ramuri“ şi a prezenţei lui Marin cu trupul lor. Toate astea sunt în centrul Gabriel Chifu
noastre, fără ca acestea să sufere nişte Sorescu în Craiova. Acuma, de pildă, ca atenţiei noastre şi nu ne îndreptăm atenţia
pierderi ireparabile. La fel, avem norocul de director executiv la „România Literară“, spre ceea ce avem extraordinar, spre Anii dinaintea sfârşitului
a cunoaşte acest sentiment uluitor, înălţător, am primit grupaje de versuri din toată ţara, cultura adevărată, serioasă. Noi ar trebui
care este capacitatea de a iubi, de a te dărui dar am primit grupaje de versuri de la poeţii să învăţăm că, de fapt, dacă producem Vin toamnele lungi
celuilalt, celeilalte. Şi, în fine, pentru mine craioveni şi le-am publicat la loc de cinste cultură, suntem un popor ce stă, ce păşeşte când sufletul pleacă din tine,
este important şi să călătoresc. Pentru mine şi cu mândrie, fiindcă sunt poeţi foarte buni pe valuri, ce stă deasupra apei. Nu suntem se destramă şi rătăceşte prin aer
călătoriile înseamnă o punere în oglindă cu acum în Craiova. Poeţi din generaţia mea, o populaţie. Altfel ne pierdem. purtat de vânt
alţii, cu lumea. Şi până la urmă este vorba poeţi mai tineri decât mine şi poeţi care odată cu frunzele galbene, căzute din
de o multiplicare, de o sporire a fiinţei tale, vin tocmai din acei ani de care vorbeam. M.P.: Ziceaţi undeva că vă place să pomi.
de o asumare a existenţei altora şi în felul Sunt bucuros, aşadar, că la nivel literar şi căutaţi mereu. Mai spuneaţi că poezia
acesta tu devii mai bogat. În tine, în viaţa la nivelul acesta al poeziei – o formă de este ceea ce te face să mergi într-un picior, Vin iernile lungi
ta, în destinul tău încape ceva şi din destinul expresivitate literară dificilă – Craiova proza este cea care te lasă să mergi pe când sufletul amuţeşte
celorlalţi. Este una din cele mai rafinate, aş deţine un loc onorant. două picioare. Şi, peste acestea, mai ca străfundul de mină,
zice, plăceri. Aceasta de a călători. Ca şi ziceaţi: „cuvântul poeziei şi cuvântul ca firida de mănăstire
cunoaşterea. M.P.: La Premiile pe 2010 ale revistei prozei trebuie să se topească în ceva, unul şi nu mai împrăştie raze,
„România Literară“ aţi prezentat roma­ şi acelaşi, care e mai mult decât poezie şi stă îngropat, îngheţat, fărâmat
M.P.: Aţi debutat cu volumul Sălaşul nul premiat, Provizorat al Gabrielei mai mult decât proză“. Cum vedeţi această sub zăpezile murdare şi grele.
în inimă, în 1976, la Editura Eminescu. Adameşteanu, dar multe altele ar fi meritat căutare permanentă? Este acesta drumul
Ar trebui să ne amintim că din vreo 500 de să fie amintite, ziceaţi. Care? Şi cum carac­ spre scriitorul complet? Aspri sunt anii dinaintea sfârşitului.
volume prezentate la concursul de atunci, terizaţi, în momentul de faţă, litera­tura Atunci trupul tău o ia razna,
să fie selectate vreo cinci. Unul a fost al română? G.C.: Vedeţi, cuvântul are un alt rost, merge-n baston nătâng-senin,
dumneavoastră. A fost şi premiat după o altă folosire în proză, în comparaţie cu fără să-şi dea seama că inima
aceea. Apoi – Realul eruptiv, o interpretare G.C.: Acum, când vorbim, tocmai poezia. Cuvântul în poezie e diferit de nu mai bate în el,
a Purgatoriului, la aceeaşi editură. Constat a apărut un număr nou din „România cuvântul în vorbirea obişnuită, de zi cu zi. a rămas istovită în urmă.
că Editura Eminescu a fost cea cu care Literară“. E vorba de nr. 3 din anul acesta Cred că Valéry spunea la un moment dat:
dumneavoastră, în prima parte a creaţiei (2011 – n.n.) şi aici este un mic text al meu
literare, aţi avut o deosebit de strânsă care se numeşte Sfârşit de an cu cărţi de
legătură. Alte titluri: Lamura, Omul poezie. Acolo – încerc să rezum, nu se prea
neţărmurit, Povestea ţării latine din est, La

22 Nr. 8 (96) ♦ august 2011 Scrisul Românesc Cronică literară
Poezie

Gabriela RUSU-PĂSĂRIN Valeriu
CÎMPEANU
Tentaţia identificării
în Ultimul bal la Şarpele Roşu

R ecentul roman al scriitorului care s-a sinucis). Un argument în susţinerea ideii de at- Poeme
Dinu Săraru, Ultimul bal Ceea ce întreţine tensiunea discursului mosferă este chiar ipostaza de martor al
la Şarpele Roşu (2011), epocii, ipostaza lectorului. Evenimentele Pastel târziu
confirmă o dată în plus că arta sa narativă narativ şi generează episoadele romanului sunt plasate în anul 2000, primăvara, vara,
îl plasează incontestabil în galeria marilor este afirmaţia deloc surprinzătoare, dar cu toamna, foarte aproape de momentul final Rezemat de albastrul privirii
scriitori români, a operelor ce rezistă iz amar în subtext: „… are românul ăsta un al scrierii romanului (februarie, 2011) şi al cerul sta înverzit în braţe să-mi cadă
validării timpului şi atribuie numelui dar de a lăsa totul baltă, ca să se apuce de receptării de către lector (vara 2011). Re- fraged azurul prin palme-mi curgea
aureola de „neuitare“. politică, nemaipomenit“ (p. 147). Există cunoscând datele esenţiale ale unei lumi, îndrăgostită Primăvara venise iar
Scris la temperatura incandescentă a şi un laitmotiv declarativ al romanului lectorul se va implica în procesul recreării să mă vadă
reconstituirii unei epoci, romanul repune în formulat în sentinţe plasate în context dens: şi reconstituirii lumii evocate chiar din mo- Devenisem parcă iarbă aşteptând
cadrele estetice ale genului imaginea unei „Nemernicii, o lume de nemernici“ (p. 410) mentele lecturării. să mă calci
societăţi cu personaje propulsate în prim- şi „Nu s-a schimbat nimic“ (p. 167). desculţă prin roua năpădită de gânduri
plan, prin asumarea unei ipostaze definitorii Există şi o tentaţie pentru scriitor, căre- dar vânturi vrăşmaşe ne-au spulberat
pentru un moment istoric, rezultat al unei Nu lipsesc replici celebre reamintite în ia nu i-a rezistat: de reluare a unor imagini avide săruturi prin prunduri…
istorii personale. Este o lume „sub tăvălug“, situaţii ce trimit la similitudini şi la vechea simbolice şi a unor cadre temporare em- De-acum târziul îşi cerne uitarea
lumea anilor 2000, o lume postdecembristă teorie a repetării istoriei: „Când se pregătea blematice pentru întreaga sa operă. Timpul peste tot ce-a fost şi n-a mai rămas
şi într-o tranziţie păgubitoare, în care să ia puterea totală şi să-l înlăture pe Stalin, propice evenimentelor şi marilor destăinuiri decât suspinul întâmplării deşarte
obiecte-simbol fac liantul între două lumi: Troţki a avut nefericita inspiraţie să se ducă este timpul sărbătorilor pascale. O întrea- al iubirii toride ce-a ars…
cea dinainte de Revoluţie, a „tovarăşilor“, la o vânătoare de raţe sălbatice […] atunci gă trilogie (Nişte ţărani) este construită pe
şi cea de după Revoluţie, a „Jupânului“, Troţki s-a îmbolnăvit de friguri paludice şi aceşti timpi sacri, sărbătorile prepascale Vremelnicie suverană
a „Liderului“, a lui Elefterie Teoforu sau a trebuit să stea izolat câteva luni, timp în (Duminica Tomii, Floriile) şi pascale. Şi ro-
Dardu Patricianul. Un loc-simbol, prag între care Stalin a luat el conducerea totală. De manul debutează: „chiar în Sâmbăta Mare, Vremelnicie suverană
lumi este chiar locanta „Şarpele Roşu“, pe aici celebra replică a lui Troţki: „Poţi să ştii dimineaţa“. Şi, ca o spovedanie, Dinu Săraru mire de jertfă mă dau ţie
uşa căreia se şi pusese eticheta „Închis“, ce aduce ceasul, luna, anul, niciodată însă construieşte romanul-circular, cu o secvenţă ca o logodnă veşnică de ape
dar un personaj-cheie are ideea organizării nu poţi să ştii ce aduce o vânătoare de raţe de-nceput (descrierea sinuciderii bogătaşu- să vie cerbii-n pribegie
„Ultimului bal“. sălbatice“ (p. 60). lui) şi cu o alta de final (sinuciderea Maida- din clipa mea să se adape…
Consecinţa închiderii? rămâne nezei), o translare dinspre realitatea reperată
„Revoluţia fără Şarpele Roşu, şi e păcat, Dinu Săraru excelează în acest roman jurnalistic spre complexitatea personajului Vine o vreme
fiindcă, fie vorba între noi, atât a mai rămas în arta descrierii, a atmosferei, a interioare- romanesc. Aceeaşi imagine, ca o răstignire,
din ea, parfumul de la Şarpele Roşu, şi lor, a timpului diurn sau nocturn. Frapează la antipod însă ca semnificaţie: „broscoiul“ Vine o vreme când ştim
mesele astea ale ei, de lemn, şi tejgheaua dezinvoltura în surprinderea detaliilor aşe- (bogătaşul) zăcea cu „burta în sus“ în pisci- că nu ştim prea bine ce ştim
acoperită cu tinichea galbenă care imită zate firesc în metafore ce produc emoţia re- na cât un „bazin olimpic“, artista, „cu braţe- când ştim c-am uitat ca să fim
atât de bine aroma, tejgheaua de la Şarpele ceptării. Arta descrierii este dublată de arta le răstignite, ca o cruce neagră, pe zăpadă, şi când prea scurtul popas ce-l trăim
Roşu, e tot ce a mai rămas din baricada dialogului; „pălăvrăgeala“ de la Şarpele fireşte (!) cu faţa în jos“. Un destin „frânt“, şi-l murim
Revoluţiei; ea e baricada, e muzeul Şarpele Roşu era transferată la Cabinetul din Deal, un episod al unei epoci … când obosiţi, obosim să mai fim
Roşu“. unde „se zice că de la o vreme, se mutase când tot ce trăim şi nu ştim…
Autorul îşi prefaţează romanul cu definitiv, cu arme şi bagaje, spiritul Şarpe- Secvenţa finală a romanului este sus-
un avertisment: „Povestea e izvorâtă lui Roşu“ (p. 178). Dialogul cu şeful de ju- ţinută de o succesiune de imagini sim- Unde sunt
din realitate, dar rămâne poveste. Orice deţ cu „deschideri“ faţă de orice subiect din bolice: moartea lui Dandu Patricianul în
încercare de a descifra în desfăşurarea zona sa (!), handbalul feminin, podgoriile, „furtuna de zăpadă“ (un timp în devălmă- Unde sunt, de ce fug, încotro
ei asemănări posibile cu împrejurări sau păstrăvăria, este un impresionant slalom şie), ţintuit în calul de lemn din sania ce Vreau un sfârşit infinit
personaje ce ar părea cunoscute este lipsită între repere geografice, subiecte la zi, o înfrunta intemperiile anotimpului (isto- vreau un repaus tihnit
de temei. Povestea se citeşte fără nicio năucitoare cascadă de fraze „frânte“, un alt ric), înconjurat de bodyguarzi, cu ultime fără zei, fără zmei
cheie, iar adevărul poveştii – se ştie – fel de „pălăvrăgeală“ ca la Şarpele Roşu. cuvinte, ca un lait-motiv al „spovedaniei fără îngeri şi draci
subliniază adevărul vieţii: A fost odată ca descătuşate“: „Nemernicii, o lume de ne- Dă-mi, Doamne, un semn,
niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti…“ Cu o voluptate rar întâlnită, personaje- mernici“. Şi ultimul dialog al bodyguar- de ce taci?!…
Şi totuşi: „Cine e, domnule, Maidaneza?“ le se autocaracterizează prin discurs, „cu o zilor: „Acesta e din hoţii cei vechi!“ „Tot
Aceasta este tentaţia lectorului, de lăcomie rară a spovedaniei descătuşate“ (p. ăia sunt, nu-ţi face griji. Şi tu tot la hamul Să pot
identificare şi de reconstituire a unei epoci 184). Plăcerea lecturii este susţinută de ten- lor tragi“ (p. 411).
pe baza substanţei narative a romanului. taţia identificării. Este un roman de atmo- Să pot aş face ţăndări Infinitul
Scriitorul introduce insiduos tocmai sferă, iar tentaţia este de identificare. At- Este un sfârşit de roman asemenea unei şi-aş face Altul de la început
tentaţia identificării. Pentru că este o lume mosfera este acel set ierarhizat de trăsături piese de teatru, cu o cădere a cortinei şi ecou Aş face totul să simtă şi să doară
„la vedere“, cu non-eroi (să nu-i gratulăm!) pe care receptorul se aşteaptă să le regă- al replicii emblematice, o ieşire din scena Sfârşitul să fie doar veşnic Început
uşor recognoscibili, cu evenimente ce par sească într-un anumit univers circumscris istorică a unor personaje a căror istorie per- Aş face Clipa veşnicie
abia să se fi sfârşit, cu poveşti de viaţă pe spaţio-temporal, ale cărui date le cunoaşte sonală a influenţat istoria unei epoci. Dinu şi Fericirea regină peste tot
care televiziunile private le-au mediatizat dinainte Ritmul acestei lumi de atmosferă Săraru scrie astfel un roman de atmosferă, ca nimeni rob să nu mai fie
creându-le seriale.Astfel şi începe romanul, este rapid pus la carusel sau încetinit până întregind galeria personajelor memorabile în raiul unui Dumnezeu despot…
cu povestea unui magnat care se sinucide, la imobilitatea tabloului. Identificarea lec- din trilogiile Nişte ţărani şi Dragostea şi Şi infinit şi ancestral o, Doamne,
aruncându-se în piscina din faţa casei. torului cu lumea reconstituită în secvenţele Revoluţia, din Clipa şi din Ciocoii noi cu Te-aş mai ierta odată
Scriitura este complexă şi dezvăluie narative ca şi participarea sa activă la acest bodyguard. S-a supus unui travaliu greu de că ne-ai greşit fatal…
talentul şi intuiţia jurnalistului de proces sunt o condiţie pentru producerea mărturisit, o luptă cu sine şi cu istoria căre-
televiziune, experienţa omului de teatru. atmosferei în universul romanesc. ia îi dezvăluie culisele.
Dinu Săraru-gazetarul are flerul titlului
oportun, secvenţei incisive, percutante. Am dorit o mărturisire a scriitorului care
Incitarea la lectura romanului se produce să postfaţeze impresiile noastre de lectură
şi prin „defilarea“ titlurilor de ziare (reale şi am obţinut-o cu titlul de exclusivitate:
titluri, cazuistică de recunoscut); este o „Ultimul bal la Şarpele Roşu nu este,
radiografiere „la minut“ a cotidianului, neapărat, o continuare a Ciocoilor noi cu
a cărui agendă socială o fac ziariştii bodyguard, dar este, sigur, o poveste tot
tabloidelor. despre ei, aşa cum s-au consolidat la Putere
Dinu Săraru-romancierul este dublat de până în ziua de azi, chiar ziua când citiţi
omul de televiziune, omul de teatru: scenele acest text. Am scris la această carte şapte
narative sunt cinematografice, detaliile ani încheiați, mereu pândit de gândul că n-o
sunt simbolice, în tuşe groase, imaginile voi putea termina şi mereu întrebându-mă
par decupate (stop-cadru) dintr-o peliculă dacă mai am tăria să merg până la capăt cu
cinematografică sau o piesă de teatru cu adevărul unei mărturii capabile să rămână
lumini focalizate pe personaj (exemplul măcar ca o mărturie peste care să nu se
elocvent: „broscoiul“ din piscina cât treacă uşor. Aşadar, am scris Ultimul bal
„bazinul olimpic“ – imaginea bogătaşului la Şarpele Roşu din nevoia de a mă răcori
spunând adevărul, oricât de păgubitor
ar fi fost el pentru scriitor şi sper să se
răcorească şi cei care vor avea răbdarea să
citească romanul.“

Poezie Scrisul Românesc Nr. 8 (96) ♦ august 2011 23
Eseu

Viorel FORŢAN tai puţa bărbatului şi vine în Noaptea de Înviere la biserică
sau ce legătură are coada vacii cu un cocoş alb
sub zodia celor trei M (II) Împreună cu alte participante
cu ştampila prefecturii care oficiază acelaşi ritual
Trecem de la protocoalele regale albastrul frescelor de Voroneţ După aproape zece ani de urmărire ele fac un cerc în interiorul bisericii
dintr-o Londră festivă la exuberanta Romă poate să ne contureze starea de spirit şi doar la o lună de la intrarea şi după ce preotul dă lumina
de unde am pierdut de linişte interioară preşedintelui american Barack Obama la slujba de Înviere
teleliturghia de la Vatican consacrată şi speranţă în viitor în cursa pentru al doilea mandat femeile cu cocoşul aşezat liber pe un umăr
beatificării Papei Ioan Paul al II-lea de renaştere a naturii primăvara la Casa Albă ObL a fost eliminat aşteaptă ca acesta să cânte
oficiată de Papa Benedict al XVI-lea de Învierea Mântuitorului nostru În paranteză fie spus Ritualul se desfăşoară în următorii trei ani
în Piaţa Sfântul Petru de dreptul pe care îl avem nu este exclusă nici suspiciunea unora după prăpădirea celui drag
Aici s-a auzit din off de a visa la mai bine că long time-ul de urmărire a lui ObL Cocoşul poate cânta în câte un an
că unii cetăţeni ai Cetăţii Eterne Dar să nu uităm să fi fost doar o motivaţie
nu au fost tocmai de acord cu beatificarea albastrul frescelor de Voroneţ a Washington-ului de a fi prezent în toţi cei trei ani
la un interval de timp atât de scurt găzduieşte şi Pogorârea în Iad în Asia Centrală şi de Sud sau în niciunul
de la moarte a celui ce fusese motiv întemeiat Ca cel mai important conducător modern În situaţia în care cocoşul cântă
înainte de a fi uns papă pentru Ioan Bădilă ca pe fresca al unei organizaţii de tip terorist înseamnă că mortul a primit lumina
cardinalul polonez Capelei Militare din Timişoara Osama bin Laden a fondat al-Qaida Indiferent dacă cocoşul cântă sau nu
să picteze în scena Iadului ca vârf de lance a fundamentalismului în primul an familia mortului
Karol Wojtyla pe Osama bin Laden şi extremismului islamic dă de pomană acestuia
aceasta presupunând fireşte călare pe un Boeing zburând A fost principalul finanţator în prima zi de Paşti
şi canonizarea ce urmează beatificării către Turnurile Gemene newyorkeze pentru această fundaţie sau bază după ora douăsprezece
fie din motive care-l vizau personal ca fiind Satana starostele terorismului cum se traducere în limba română în al doilea an
intolerant autoritar nedispus la dialog cea mai mare reprezentare a răului La Abbottabad oraş rezidenţial pomana se face în a doua zi de Paşte
fie din motive care vizau biserica catolică Deşi la prima vedere pare cel puţin ciudat situat undeva în Pakistan iar în al treilea an
sub pontificatul său că un personaj culmea acolo unde fiinţează în a treia zi de Paşte
abuzurile sexuale în sânul clerului îmbrăcat în straie musulmane să apară şi Academia militară pakistaneză Dacă înaripatul nu cântă
Pe de altă parte susţinătorii pictat pe peretele unei biserici ortodoxe nu foarte departe de capitala ţării în cei trei ani consecutivi
beatificării Papei Ioan Paul al II-lea simbolul pe care îl reprezintă acesta într-o locuinţă de lux dar şi fortificată înseamnă că mortul nu primeşte lumina
îl consideră deja santo subito îl recomandă însă pe deplin locuia Osama bin Laden În fiecare an cocoşul care a stat
deoarece alături de altele Acest personaj dirijorul lugubru al atentatelor pe umărul femeii în Noaptea de Înviere
prin cele o sută patru călătorii a fost o ameninţare reală a civilizaţiei din unsprezece septembrie două mii unu se dă preotului
în străinătate a schimbat perceptivitatea a sfidat şi încălcat Ochii plânşi au văzut dreptatea În situaţia în care familia
bisericii catolice în lume oricare valenţe ale democraţiei a spus la aflarea veştii mama unei românce nu doreşte să îl ofere popii
Cum pentru beatificare este nevoie căzută victimă în gara madrilenă Atocha îi dă acestuia
ca biserica să recunoască un miracol libertăţii loc al unuia din atentatele o sumă de bani în echivalenţă
realizat de către beatificabil pluralismului puse la cale de bin Laden în Europa În acest areal din Câmpia Olteniei
în cazul ultimului papă decedat Abominabilele lui există comunităţi locale
în urmă cu şase ani psihocaracteristici ale personalităţii Dacă internarea mea care nu dau cocoşul preotului ci la săteni
a fost aleasă minunea care i s-a întâmplat materializate prin uciderea în spital a dus la pierderea eventual sărmani aflaţi în curtea bisericii
călugăriţei franceze Marie Simon-Pierre la întâmplare a nevinovaţilor unor evenimente intens telemediatizate atunci când se iese de la slujbă
vindecată de boala Parkinson pentru a-şi atinge scopurile în schimb Deasemenea există şi o nuanţare
boală de care a suferit au făcut să devină am câştigat de la colegii de cameră acestui ritual
el însuşi Papa Ioan Paul al II-lea omul cel mai vânat de pe planetă cei mai mulţi din mediul rural în sensul că femeile purtătoare de cocoş
de tactica lui amintind o serie de informaţii despre datini vin la biserică şi cu câte o lumânare mare
Într-o lună aprilie câteva ziceri populare ce persistă mult mai pregnant la ţară
dominată de sărbători religioase cum ar fi de necazul satului În unele sate din sudul Doljului albă
una din femeile-rudă pe care le dau preotului
cât mai apropiată cu un decedat înainte de începerea slujbei
care a murit fără lumânare astfel că la miezul nopţii
se îmbracă în negru preotul dă lumină credincioşilor
iar pe cap are un tulpan alb cu aceste lumânări

Corina PANDURU metalului şi perfecţiunea umană. În
Bizanţ, Kesarion intră însoţit de munteanul
Creanga de aur – un cogito Constantin – omul simplu, supus numelui
său, absolut constant în fire şi vorbă, plin
al operei sadoveniene de credinţă statornică, emblemă a sa şi a
C el mai condensat semantic dintre neamului său – a cărui vorbă este „zâmbet
romanele sadoveniene, Creanga de semanticile cosmice, considerându-se „ciu­ lamură de lumină şi de progres în lumină, fără nicio viclenie“. Sadoveanu construieşte
aur, este o scriere cu valoare sacră, dat“ tocmai ceea ce ar trebui să reprezinte dar este otravă şi semn al necesităţii de a se astfel doi Constantini, dar fiul lui Leon
normalitate fiinţială. Stamatin ar putea fi opri din năzuinţa înălţării a celor care nu s-au Împărat, Constantin Isaurianul, este sărit din
semantica numelui său, care înseamnă „cel
fiind raportată direct de autor la biografia sa, ultimul maestru în modernitate, situat în născut nici cu aripi în suflet, dar nici cu locuri constant“, „egal cu sine însuşi“.

ştiut fiind astăzi că această operă l-a consacrat oglindă faţă de Kesarion Breb, „cel din urmă pentru viitoare aripi. Cel ales de Mag pentru a-i Ucenicul celui de-al XXXII-lea Deceneu
pe Sadoveanu în scaunul de Mare Maestru. slujitor al muntelui ascuns“. În Fraţii Jderi succeda în vârf de munte – axă echilibratoare descifrează, dincolo de măştile lumii
bizantine, coexistenţa unor realităţi spirituale
Romanul începe cu prezentarea veacului al Sadoveanu afirmă că, la moartea luiAlexandru a lumii are o funcţie umano-divină, de a fi ireconciliabile aparent, o unire a contrariilor
pentru că aici, în Bizanţ, „depravarea
XX-lea (1926), veac desacralizat, pozitivisto- cel Bun (1432), s-a arătat ultimul urmaş al Kesar/Caesar – adică stăpân, călăuză spirituală coexistă cu asceza“. Constantinopolul reface
arhetipul Infernului în care se amestecă,
materialist, raţionalist. Profesorul Stamatin „maeştrilor“ zalmoxieni. Prin aceşti „ultimi“ ce trebuie să aibă o viziune constructivă de-a valma scene groteşti sau tragice la
limita dintre plăcerea instinctivă a jocului
are un nume predestinat – maeştri – modele de fiinţare pentru a combate toţi factorii falsificatori din sadic şi vidul nebuniei. Alegerea Mariei
ca împărăteasă şi soţie a lui Constantin
nestematul, nepreţuitul – căci corectă şi sănătoasă, al căror unic cosmos – şi Breb (castor), cel care va reface este scrisă dinainte de începutul lumii, aşa
nimic nu este întâmplător la reper era cel divin – scriitorul dă podul care uneşte cerul cu pământul, ales de cum toate sunt scrise, dar numai unii pot
un maestru ca Sadoveanu. El un avertisment umanităţii pentru Marele Arhitect al Lumii care stăpâneşte în să citească în semnele acestea. Kesarion nu
nu cercetează rocile, aşa cum a supravieţui spiritual şi atrage cosmos, cu acesta asemănându-se spiritual. are dreptul să intervină şi nu poate schimba
cursul lucrurilor. Iubirea născută între el şi
mărturiseşte, ci caută peştera atenţia că există extrem de puţine Influenţa masonică a autorului se întrezăreşte Maria este ca o contragreutate menită să
anihileze efectele monstruoase ale traiului în
Magului, exponentul civilizaţiei călăuze spirituale rămase, din ce în construcţia ipostazei de vrăjitor, de făcător Bizanţ. Purtând pecetea misiunii divine cu
care a fost încredinţat la plecarea din Dacia
dacice, încercând totodată să în ce mai retrase, mai reţinute şi desfăcător de descântece a lui Kesarion natală, Breb preferă să transforme iubirea
reiniţieze nişte tineri pentru ca în orientare, a căror ignorare ar Breb. Mandatul personajului sadovenian este lor într-o „creangă de aur“.
România să reintre în ritmurile atrage, inevitabil, perspectiva de natură transcendentală. Sensul iubirii lui
sănătăţii spirituale, întrucât unei orbiri satanice a neamului pentru Maria, ca de altfel sensul întregului Când Maria îşi pleacă fruntea pe umărul
„egipteanului“ săvârşeşte un gest ritualic, de
„cunoaşterile acelea subtile şi omenesc. Perfecţiunea acestor său pelerinaj pe malurile Propontidei pot reintegrare androginică, un amestec de durere
stăpânită şi destăinuire reciprocă, de dragoste
directe trebuie redobândite pe spirite treze, care alcătuiesc „o constitui simboluri ale ultimei încercări pe şi luciditate. Este epilogul unui adevărat
roman de dragoste care, deşi compus epic
calea ştiinţei experimentale“, avangardă educatoare“, exercită o care o face o lume retrasă din faţa istoriei de doar din trei episoade pasagere, străbate toate
subteranele textului şi se înalţă spre zenit ca
pentru ca omul să se poată influenţă benefică asupra restului a converti răul în bine. un corolar eteric al întregii cărţi.

apropia de „inima uşoară“ pe care o aveau societăţii, într-o vreme în care decadenţa Devenit Arhitectul propriei făpturi,

străbunii „în faţa minunilor“ şi „înţelepţii de spirituală a lumii este evidentă. merge în Bizanţ şi locuieşte, în mod ciudat,

atunci“ care comunicau altfel cu divinitatea, Hieratismul magicienilor carpatini face ezoteric, în Arghiropatria, uliţa Zarafilor, la

printr-o „împărtăşire directă“. din ei personaje ale unei mistici a moralei. casa egiptenilor, „unde poposeau neamuri

Dar, în desacralizata perioadă care este Autentica lor hrană era lamura – logos „care din Răsărit“, adică neamurile Luminii.

veacul al XX-lea, Maestrul Stamatin nu nu se mestecă şi nu se soarbe“, necunoscută Situarea în zona aurului nu semnifică doar
este înţeles, dimpotrivă, este dispreţuit, oamenilor de rând, căci vorbele şi gândurile faptul că, pentru a-ţi înfrânge tentaţia,
minimalizat, ignorat, ridiculizat: „ca un fel despre lucrurile hotărâte de Dumnezeu să trebuie să te situezi agresiv în zona ei, ci

de ţârcovnic firav, cu bărbuţa rară şi chelie rămână taină sunt, pentru cei nedeprinşi cu este o situare în zona Pietrei Filosofale,

precoce“. În această perioadă sunt inversate ele, o primejdioasă otravă. Pentru iniţiaţi este aurul exprimând deopotrivă perfecţiunea

24 Nr. 8 (96) ♦ august 2011 Scrisul Românesc Cronică literară

Dan IONESCU

Motive pentru care uneori

femeile surâd

G eorgeta Tudor, actriţă a Teatrului Naţional din în picioare“. Echilibrul, dedus din aceste ample tendinţe, mai fi scoase din garderobă,
Craiova, are o mare pasiune pentru literatură, facilitează dragostea pentru fratele mai mic. Universul haine specifice primăverii,
mai precis pentru faptul de a scrie poezie după casnic deţine, desigur, „toată mila Domnului“: „Alături, iar floarea de cireşi văzută.
cum şi mărturiseşte: „Nu sunt poetă – sunt o actriţă care fratele mai mic (…) făcea vânt unui leneş pisoi vărgat“. Resemnarea într-o situaţie
iubeşte poezia şi uneori scrie după ce o viaţă a recitat ver- se poate îndura datorită
surile poeţilor lumii“. Atitudinea faţă de genul liric o suge- Căderea unui dinţişor are ecou peste ani şi este evocată speranţei.
rează adecvat prin cuvintele lui Emily Dickinson, transcrise într-un fel apropiat Elenei Farago, în poezia Fetiţa mea.
ca moto: „A publica nu este treaba poeţilor; să fii poet este Textele Georgetei Tudor au o poveste care se generează Sunt poeme închipuite
totul. Să fii cunoscut ca poet este nimic“. de la comparaţie încolo. În final, vor interfera elemente ca îndârjit dialog între
Titlul volumului de versuri semnat de Georgeta Tudor ale planurilor, unul indus de posibilităţile comparaţiei, bărbat şi femeie. Încă tânără şi dorind să-şi petreacă
şi apărut în 2010, la editura Scrisul Românesc, este dat de altul familiar, de la care se încheagă poezia însăşi: „Azi i-a vârsta în dansuri şi-n atmosferă ludică, femeia reproşează
poezia de început, Uneori femeile surâd: „Uneori femei- căzut un dinţişor!/ mi-a pus în palma tremurată/ Micuţul ei bărbatului, ca în Floare albastră, prelungita lui aplecare
le surâd,/ Aşa, fără motivaţie…/ Să nu le întrebaţi de ce/ trofeu,/ Ca un soldat viteaz, în zale/ Ce îi prezintă primul asupra cărţilor: „Vreau să mă răsucesc, veselă, pe-un picior,/
Poate nici nu ştiu/ Poate nu vor să spună/ Ce-şi povestesc prizonier/ Mai marelui oştirii sale…// Azi i-a căzut un Ca baiaderele,/ Descreţindu-ţi fruntea prea îngândurată/
singure-n gând/ În scurta zilei recreaţie/ Când forţele cu dinţişor,/ Dar mâine, Doamne, mâine poate/ Fi-va mireasă În faţa ta să bat din palme cântând şi dansând“. Pretenţia
descântec le-adună/ În trupul plăpând…// Uneori femeile unui prinţişor“. acestuia, absurdă poate, ca propria-i soţie să-l citească şi
surâd/ Purtând în pântec o floare/ Ascunzând la tâmple do- să-l înţeleagă pe Kant, ascunde cinism, de neacuzat însă:
goare/ Mângâind pe umeri ninsoare/ La orice vârstă, copile În Adolescenţă, este denunţată imposibilitatea de a râde. mulţumită învăţăturii dobândite din cărţi fundamentale,
sau mame/ Sau duioase bunici cu năframe/ Femeile surâd Este regretat râsul pur, ale cărui motive sunt profunde şi nu soţia va ajunge să-i înţeleagă preocupările, ajutându-l, prin
aşa fără motivaţie…/ Nu le tulburaţi din descântec/ Când se mai regăsesc în afară. Cu alte cuvinte, formele simple tact nou, să fie „calm şi exact ca un cântar“.
le vedeţi chemate de gând/ Respectaţi-le starea de graţie…/ ale traiului vechi nu se mai continuă azi, lipsesc din peisaj,
Uneori femeile surâd…“ un peisaj al modernului care impune context monden în Poemele consacrate anotimpurilor şi destinului au
Mircea Micu, în postfaţa volumului, nota: „În peisajul care, probabil, sufletele pierd înclinaţia către astral şi către altă dimensiune. Transformările naturii în Uscături de
diafan al liricii feminine, cu cerul sprijinit pe aripi de fluturi, persoanele în suferinţă din apropiere: „Vreau să râd, să râd, vară, sunt inspirate de schimbările pe care anii le aduc
intră pe poarta Poeziei un nume cu rezonanţe musicale – să râd,/ Să uit că în lume se plânge/ Că-mi răsucesc pasiunea oamenilor. Întâi, caisul dă semne că va fi fost influenţat de
Tudor Georgeta… Efuziuni lirice neaşteptate, metafore su- în strâmte odăi/ În care năvala tinereţii mă strânge“. înţelepciunea umană. A hotărât în vara lungă, secetoasă, să
gestive, parfum de erotism nedisimulat, un strigăt catifelat, se debaraseze de crengile-i uscate, eliminându-se practic
atribut tuturor femeilor care uneori surâd…“ Maniera pe care în literatura noastră a impus-o George singur din cadru, din fereastra cu perspectivă asupra
Elanul pe care mama îl întrevede în sufletul propriului Coşbuc, de a sugera final de basm, permite intensificarea grădinii. Înţelepciunea că a venit vremea de a se retrage,
fiu se materializează în vederile ei (asupra lucrurilor şi unor stări. Nostalgia după cântecele primei copilării este în favoarea pomilor tineri, purtători de fruct, atinge şi
asupra peisajelor): „Băiatul ţinea mâna stângă spre cer accentuată când protagonişti, dar şi destinatari ai diverselor cireşii: „Amândoi au început/ Cu uscături să se îndemne/
întinsă/ şi degetele lui se continuau într-o pasăre“, dar şi poeme, sunt copiii: „Are mama două fete/ şi se ceartă pe-o şi-n braţe luându-se peste fereastra mea/ Muriră-ncet şi
tendinţa băiatului de a explora mediul care-i permite jocul, gentuţă“. lin, moarte frumoasă!“.
exuberanţa în destindere: „(Pasărea) l-ar fi luat şi pe el să
zboare/ Dacă mâna lui dreaptă lăsată spre pământ/ Nu s-ar Mama este surprinsă în etern devotament faţă de familie, Primăvara, echivalentă în ciclul temporal, copilăriei,
fi continuat într-o floare/ Aşa însă, băiatul se balansa/ Între cu ochiul şi sufletul fiicei devenite mamă, un portret bazat prezenţa băiatului, a fetei, lectura sunt câteva dintre
floare şi pasăre, între cer şi pământ/ şi fericit aerul îl călca pe empatie: „Sufletul tău, mamă,/ Se prelinge încet, încet, în motivele semnificative pentru care Uneori femeile surâd,
lacrimă/ şi pentru că plângi rar/ Ca să nu ne sperii,/ Sufletul
tău mamă/ Se zbuciumă greu“. iar Georgeta Tudor oferă publicului cititor prilej de bună
fericire. Stilul în care-şi scrie poezia este modern, motivele
Depărtarea de anotimpul fabulos al reînvierii este sunt diverse, predominant simboliste.
depăşită într-un fel de resemnare firească, peste un an vor

Ştefan VLĂDUŢESCU maturizării sale intră
şi Grasu (acestuia îi
Liviu Andrei: Paraidis put picioarele şi nu
E ste un destin fericit al unui profesor să citească moare de moarte bu­
şi să se bucure de literatura scrisă de unul dintre oameni aruncaţi într-un loc şi într-un timp al decăderii. Nu nă), Guştere (moare
cei mai înzestraţi studenţi ai săi. Un astfel de dar este vorba de o lume în descompunere, ci de o lume larvară, el­ec­trocutat înc­­ er­când
ca la Samuel Beckett. Integraţi într-un mediu sub-cultural, să fure un transf­orma­
tor mare), puşcă­ria­
face subsemnatului prozatorul şi jurnalistul Liviu Andrei. oamenii trăiesc în mocirlă şi se bucură de ea. Este inevitabil şii Arapu şi Ucrain,
Narcisa ş.a.
În speţă, volumul Paraidis (2011) continuă la un nivel să nu ne ducem cu gândul la o etnografie a „golănimii“.
În acest mediu
superior de investigaţie narativă şi extensie limbajuală Întâlnim aici prostituate bătrâne incapabile să iasă la pensie social predomină vita­
li­tatea, iar principala
cărţile anterioare: Doar fragmente de viaţă şi dans (2007) (Veronica şi Penelopia), puşcăriaşi, infractori, interlopi, preo­ cupare epică o
con­s­ tituie insolitul.
şi Sfârşitul erei de mireasă (2008). Trei sunt elementele ce militari beţivi şi cartofori etc.
Emergenţa aces­
caracterizează înainte de toate estetica demersului epic: Sistemul de referinţă „economic“ este fixat deosebit tu­ia are loc pe cal­ea
dialogului, a onom­ as­
fixarea iterativă într-o tematică, structurarea unui univers de jos, iar gândirea financiară simplă şi expusă fără vreun ticii, a intertextului, a
punerii în undă a unor noi efecte de limbaj, a transformării
uman specific şi înscrierea într-o linie majoră a prozei implicit. La o bodegă, Cocoşu Pitic are de plătit două halbe olfactivului în criteriu de evaluare a mediului explorat.

româneşti. Materialul din care se alimentează inspiraţia şi vrea ca totodată să se combine cu chelneriţa: „Se face că Onomastica, insolitul, prospeţimea limbajului, registrul
argotic ne duc cu gândul la Groapa lui Eugen Barbu şi la
epică este următorul: experienţe proprii, documentări se caută de bani. Plăteşte cu cea mai mare bancnotă pe care lumea Bălţii Brăilei a lui Fănuş Neagu. Liviu Andrei se
apropie de aceştia şi prin diagnosticarea mediului după
din media şi social-media, preluări de relatări ale unor o are. Scoate şi suta de dolari pe care abia o luase de la un miros, cel mai neintelectualizat dintre simţuri, cel care este
cel mai apropiat de emoţii negative precum frica şi ruşinea:
întâmplări semnificative. Sublimarea narativă are loc nu ţigan care da bani cu camătă şi o mută în buzunarul celălalt. „miroase a bărbaţi“, „damf de şampon ieftin, amestecat cu
miros de mâţă“, „Puţi a tutungeală“, „eu o miros liniştit“,
doar prin selecţie şi remodelare, ci şi prin modulare fictivă. Ţărăncii i se luminează ochii. Banii o dau pe brazdă“. „ce miros de zgău“, „mirosul de vespasiană“, „mirosul de
băutură distilată“, „o briză de suflat urât mirositor“, „mirosul
Realul este accentuat şi urcat la imaginar, constructiv Valoarea de prostituare a chelneriţei ar fi 100 de dolari. Ea de cloramină“, „aşa o competiţie balcanică de putori şi
mirosuri grele“ etc. Vizibilă este şi intertextualitatea: poezia
şi reflexiv. Tematica ce se reia stroboscopic în cele 18 însă nu-i va obţine: cei 100 de parai înseamnă devalizarea lui Dan Verona, Burattino, Bator etc.

fragmente epice şi astfel se conturează convergent este unei bănci, constituie un paradis de neatins. Cu toate Vedem în Liviu Andrei pe continuatorul postmodern
al liniei epice a lui Eugen Barbu şi Fănuş Neagu. Prin
aceea a existenţei într-un paradis al banului: „paraidis“. acestea, paradisul este real. La aspiraţii reduse succesele această intrare în iradiaţia istoriei naraţiunii româneşti
volumul Paraidis este decisiv în traiectul epic al tânărului
Derivatele sale sunt: procurarea banului (din hoţii, din sunt, probabilistic, mai accesibile: o pâine, o bere o poate prozator.

împrumuturi, din prostituţie, din afaceri oneros-dubioase) obţine oricine. În plus, lui Cocoşu Pitic nu-i place să piardă

şi cheltuirea banului (pe băutură, pe femei, pe mâncare, şi, de aceea, cu chelneriţa face „ce ştie el mai bine, adică să

pe lucruri mărunte). În lumea creată nu există economie. îşi vândă bălăriile verbale ca pe o marfă scumpă“.

Capitalizarea este imposibilă: orice agoniseală este mâncată Mişcarea epică este organizată de Claudiu. La îndemnul

sau rapid cheltuită. Unii romi au case mari, ridicate anterior unchiuluisău,elvinesăfacăliceullaTimişoara.Aici locuieşte

atragerii lor în imaginarul cărţii. Am zice că acele case şi împreună cu unchiul său Costi, cu Othello, cu Gagarin şi cu

maşini sunt „istorice“, „retrospective“, nu rezultate ale doamna Veronica. Cei trei bărbaţi sunt maiştri militari şi se

existenţei prezente. Acum, cu exactitate, poţi fi înstărit complac într-o existenţă în care valorile majore sunt jocul

dacă ai câteva gâşte sau bibilici: „Othello (unul dintre cele de cărţi, băutura şi sexul. În această companie, elevul se

câteva personaje notabile ale cărţii – n.n.) fusese bogat. maturizează rapid şi capătă conştiinţă de sine: „Cunosc o

Aveau bibilici în curte“. mulţime de lucruri bărbăteşti pe care unul de vârsta mea

Universul uman articulat ca lume este unul al periferiei, nu le cunoaşte“. El constată că „paraidisul trebuie să fie la

al mahalalei, al golănimii şi al degradării. Această diegeză persoana întâi“. Grupului i se adaugă Cocoşu Pitic. Claudiu

ne apare ca fiind cea mai importantă realizare a cărţii: nişte trăieşte alături de aceşti „un bildungsroman“. În povestea

Universitaria Scrisul Românesc Nr. 8 (96) ♦ august 2011 25

Cum vorbim Tipare ale superlativului:
Cum scriem Cecilia nespus de frumoasă, curat ca lacrima,

CĂPĂŢÎNĂ frumoasă de-ţi taie respiraţia

Ocategorie gramaticală specifică mulţumesc!, Tare îl mai iubeşte!, se poate aflate la limita dintre gramatical şi lexical: Ambele realizări includ în structură cu-
adjectivului şi clasei de adverbe reconstitui cu uşurinţă adverbul omis: [vreme] colosal de rece, cumplit de rece, vântul până. Grupul prepoziţional – pre-
cu autonomie sintactică este Vă mulţumesc foarte mult!, Tare mult îl extraordinar de rece, grozav de rece, poziţiile compuse până la şi până în, iar
cea a gradelor de intensitate. Superlativul mai iubeşte! (se observă şi succesiunea teribil de rece etc.“ (op.cit., 216). Lista subordonata – conjuncţiile până sau de.
absolut e unul dintre aceste grade, cu adverbială tare... mai: Tare mai minte!, Ce adverbelor (dintre care pe primul loc sunt Uniformizarea interpretării sintactice a
ajutorul căruia se exprimă intesitatea tare mai bate vântul!). adjectivele adverbializate, apoi supinele morfemelor gradării drept cantitative poate
maximă a unei însuşiri, fără ca obiectul inversate şi adverbializate) este atât de fi extinsă şi asupra acestor „consecutive“,
sau evenimentul caracterizat de însuşirea Se admite şi o variantă populară a bogată, încât nu se poate admite, în acest datorită semanticii superlative: echipaţi
respectivă să fie comparat cu un altul: Ion mărcii gramaticalizate foarte, şi anume moment, gramaticalizarea acestora, ci doar până-n dinţi, suprazeloşi până la absurd,
este foarte înalt., Filmul a fost extraordinar adverbul tare: E tare frumoasă., Învaţă tare funcţionarea lor ca mărci expresive: nemai- satisfacţie abuzivă până la penibil, emo-
de bun.; Maria învaţă grozav de bine. mult. În limbaj neîngrijit, apar şi enunţuri pomenit de, colosal de, enorm de, fabulos ţionat până la extaz, marxist până în
Multitudinea şi varietatea formelor de ca: E o trupă foarte tare. Un adverb folosit de, fantastic de, fenomenal de, negrăit de, măduva oaselor, eram îndrăgostit până
exprimare a superlativului absolut creează cândva pentru exprimarea superlativului neînchipuit de, uimitor de, uluitor de, sfâşi- în vârful unghiilor, comunist credincios
probleme de interpretare. Una dintre acestea absolut a fost prea: o prea frumoasă fată. etor de, nesperat de, cumplit de, nespus de până la fanatism, faza repetată până la
este delimitarea mărcilor gramaticalizate În anumite secvenţe colocaţionale, prea nu etc. Gramaticalizarea ar presupune include- saţietate, era pregătită până în cel mai
de cele negramaticalizate. acceptă substituţia cu un sinonim: E prea rea acestora într-o clasă cu inventar limitat, mic detaliu, sala umplută până la refuz,
În unanimitate, se acceptă că superlativul de tot., E prea din cale-afară., E mult prea or tiparul acesta e foarte productiv. suntem fanii lor până la lacrimi, un proiect
absolut se exprimă cu ajutorul adverbului scump., Averea lui e nici prea-prea, nici care te costă de te rupe, E ştiucă, de te-
foarte, marcă gramaticalizată, antepusă, de foarte-foarte. Şi comparaţiile stereotipe de tipul: prost ngroapă!,femeile alea frumoase de-ţi taie
regulă, adjectivului sau adverbului: Totul e ca noaptea, bun ca pâinea caldă, curat ca respiraţia, cetăţencele de culoare le bat pe
foarte simplu., A venit foarte repede. Izolat Semnalez tendinţa utilizării pleonastice lacrima, repede ca gândul, clar ca lumina albe de le ascultă cu urechea, munceam
fonetic (şi grafic), adverbul foarte apare şi a adverbului foarte: Primarul sectorului 5 zilei,roşucaracul,murdarcaporcul,negruca non-stop de îmi săreau capacele, scârţâie
postpus: Totul e simplu. Foarte!, E urâtă al Capitalei, Marian Vanghelie, a carac- dracu’etc. apar în lista mărcilor expresive, cu de o iau toţi dracii, te bat de nu te vezi,
foarte. Uneori, intensificarea însuşirii se terizat întâlnirile avute la Washington drept statutul de „structuri sintactice comparative“. ne-au bătut de ne-au rupt în finala mică,
produce prin lungirea vocalei a: E foaarte „foarte excelente“. stirileprotv.ro; O me- Notez faptul că uneori comparaţia poate fi oportunist şi el până dădea pe dinafară,
simplu! Acest adverb apare şi în vecinătatea lodie foarte faină... dreams-realities.ablog. implicită: slab scândură, curat lacrimă, slab plimbăm biluţa până o ia dracu, enervaţi
unui substantiv din construcţii de tipul: mi-e ro; Casa Latină, Panduri – foarte ok pentru ţâr, iute foc, subţire trestie ş.a. Tot aici pot fi un ghid neamţ până face spume la gură,
foarte foame/ sete/ milă/ dor/ teamă etc., copii... www.dandragomir.biz; o trupă adăugate şi beat turtă, beată moartă, sănătos Gameplay-ul e ăla de te baţi până ţi se face
substantiv care acceptă gradarea. Interesant foarte tare; un individ foarte şarmant ş.a. tun, îngheţat bocnă etc., care pot fi etichetate acru, n-au decât să plătească până le va
e faptul că în locul lui foarte poate apărea La fel, incompatibilitatea gradării e anulată drept expresii. ieşi pe nas, citesc carduri de credit până le
tare, însă construcţia sinonimă are o altă în: Kate Hudson, foarte însărcinată şi pe pică ochii în gură de somn, caută până le
topică: tare mi-e somn/ sete/ foame/ milă. tocuri înalte! www.click.ro; Foarte urgent Foarte frecvent utilizată pentru expri- pică fisa etc. Cele câteva tipare de exprimare
Substantivul precedat de foarte are valoare vând casă... www.publi24.ro; condiţii foar- marea valorii superlative este construcţia a superlativului absolut demonstrează, fără
adjectivală: E foarte copil/ bărbat/ femeie. te optime, liste foarte complete etc. consecutivă, fie la nivel propoziţional, fie tăgadă, existenţa caracterului sistematic al
În enunţuri frecvent întâlnite ca: Vă foarte la nivel frastic. Falsul circumstanţial conse- limbii române.
În GBLR, autorii inventariază „mărcile cutiv are realizarea unui grup prepoziţional
expresive ale gradării“, între care, pe primul sau a unei subordonate conjuncţionale.
loc se află „mărcile semigramaticalizate,

Geo CONSTANTINESCU absurdă şi plină de ambiţie care nu avea alt
obiectiv decât cel de a continua să parvină
Julio Llamazares, pe scara socială – cei mai conservatori − să
Cerul de la Madrid se menţină acolo unde au ajuns“.

J urnalist şi scriitor fecund, Julio din provinciile spaniole sosiţi în Capitală, iubirii cu inocenţa de neegalat a vârstei, dar De-abia atunci Carlos îşi dă seama că
Llamazares s-a născut la Vegamian dornici de a-şi împlini destinul ca artişti şi apoi aveau să se separe, pentru că viitorul în drumul său de împlinire se întâlnise
(provincia Leon, Spania). A de- ca oameni şi de a-şi găsi fericirea prin însăşi pictor credea că propriile-i trăiri îl vor cu „acel gol infinit care creştea zi de zi
butat ca poet în 1979, cu volumul La lentitud ideea de schimbare a lumii. Fireşte, aceştia împiedica să atingă idealurile artistice. înlăuntrul meu şi care corespundea cu cel
de los bueyes (Lentoarea boilor). A mai se întâlnesc la început în locurile specifice Renuţă la iubire, se cufundă cu stoicism al tabloului pe care acum îl aveam înaintea
publicat volumul de versuri La memoria interminabilelor discuţii şi beţii, în cadrul în suferinţa acestei renunţări, dar constată ochilor“. Absolutul spre care tinsese îi
de la nieve (Memoria zăpezii, 1982). Dar unicelor şi seducătoarelor cafenele ale că nu este pictorul care ar fi dorit să fie. rămăsese departe, iubirea care îl făcuse
vocaţia sa pare a fi rămas proza, ca urmare Madridului din totdeauna, unde se cufundă Devine un pictor recunoscut de public, atât de fericit acum îl umplea de tristeţe,
a celor aproape 10 cărţi de naraţiuni, dintre în cele mai sofisticate teorii, dar mai ales în are expoziţii peste tot, dar singurătatea lui iar prietenia cu care se hrănise devenise
care romanul La lluvia amarilla (Ploaia varii alcooluri, pentru că aceasta părea a fi distanţa singurătăţilor preocupate doar să
galbenă) a intrat în programa şcolară a „... moda şi obligaţia mea, dacă voiam să Julio Llamazares parvină în societate.
elevilor spanioli. La fel, este cunoscut ca fiu la înălţimea imaginii mele ca artist“.
scenarist de film. Ca prozator, el nu se arată începe să se asemene tot mai mult cu cea Va ajunge până la urmă Carlos un mare
a fi doar un simplu pasionat al reconstruirii Dar, târziu, către dimineaţă, după acele a vagabondului ce-i arătase o dată cerul... pictor? Va atinge el prin arta sa absolutul
evenimentelor lumii întâlnite, ci scrie cu interminabile conversaţii, fiecare se întorcea Idealul său era tot mai departe de absolutul cerului din Madrid? Iată întrebările la care
dorinţa vie de a scoate „cel mai adânc suc în propria-i singurătate, în spaţiile strâmte, spre care tânjea... prozatorul nu răspunde, dar analizează
al acestei povestiri, iar asta se realizează închiriate cu greu, ale chinurilor creaţiei, cu minuţie acel gol existenţial cu care se
doar prin manipularea limbajului“. singurătate similară cu cea a vagabondului Prieteniile şi frăţiile de cruce ce întâlneşte personajul său şi descifrează
Iată, deci, că proza lui Julio Llamazares cu care protagonistul (Carlos) se întâlnea se legaseră atât de firesc la începuturi faptul că este un gol al neputinţei, al fricii
nu reconstituie doar universul omenesc adeseori şi care „...mă învăţase să privesc începuseră să pălească, de iubirea la care de viaţă, al automulţumirii de sine. E poate
al realităţii înconjurătoare, ci, prin arta şi să întâlnesc cerul Madridului şi pe renunţase atât de stupid se îndepărta tot mai golul societăţii pe care o creează această
limbajului, îl apropie şi-l aprofundează care el continua să-l vadă în toate zilele, mult, iar cei din jurul său arătau ca o „lume generaţie a libertăţii şi a idealurilor atât de
cunoaşterii. Romanul El cielo de Madrid întotdeauna aşezat în acelaşi loc“. Carlos, îndepărtate, o generaţie care păcătuieşte,
(Cerul de la Madrid, Santillana Ediciones tânărul care tot timpul visase să ajungă refuzându-şi până la urmă propria
Generales S.L., Madrid, 2005) pune pictor, care picta din totdeauna, de când se autenticitate.
problema creaţiei şi a fericirii generaţiei ştia pe această lume, ajunsese la Madrid
care s-a format în epoca democraţiei cu gândul de a face carieră de pictor artist. Aici scriitorii caută succesul, pictorii
spaniole de după prăbuşirea regimului Aici o întâlneşte pe Eva, splendida suedeză caută să se vândă, femeile împlinirea
dictatorial franchist, o dată cu moartea plecată din Nordul său de gheaţă pentru a socială, iar viaţa, autentica viaţă, care se
dictatorului, în 1975. E vorba de tineri se regăsi în generozitatea soarelui capitalei vieţuieşte, rămâne undeva, departe.
Spaniei. Cei doi aveau să cunoască fericirea
Prin însăşi această punere în ecuaţie a
povestirii a ceea ce a rămas din rătăcirile
generaţiei libertăţii, prin labirinturile
absolutului, romanul El cielo de Madrid
face o radiografie a condiţiei omului şi a
artistului într-o societate în care esenţele
s-au volatilizat, iar oamenii înşişi au rămas
doar nişte fantoşe reci şi hâde...

26 Nr. 8 (96) ♦ august 2011 Scrisul Românesc Teatru

Teatru Ion Un eveniment bucureştean:

PARHON FESTCO – 2011

Î n mod firesc, dacă ne gândim că reprezintă o într-o organizare ireproşabilă, asigurată de staff-ul alcătuit abordat de scenele noastre, cu excepţia Teatrului de revistă
prioritate între preferinţele publicului, comediile din George Mihăiţă, directorul teatrului şi al festivalului, „C. Tănase“, care a onorat şi el festivalul cu O premieră
au fost şi sunt abordate nu de puţine dintre teatrele Traian Petrescu, directorul adjunct, Corina Constantinescu, furtunoasă. Printre argumentele selecţiei se află şi faptul

noastre. Mai mult, ele îşi găsesc locul şi pe afişul marilor consilier al directorului şi secretar literar, Bogdan Amarfi, că era vorba de un text de Peca Ştefan, unul dintre cei
mai jucaţi tineri dramaturgi, după anul 2000, cu succese
festivaluri de la Bucureşti, Galaţi, Arad, Braşov, Piatra PR, Oana Popa, secretar, împreună cu întreg colectivul notabile pe scena de la Green Hours şi nu numai
Neamţ, Buzău, chiar dacă unele dintre aceste manifestări artistic, tehnic şi cu departamentul economico-financiar al acolo, iar piesa îşi făcea loc în repertoriul teatrului
nu vizează în mod direct acest gen dramaturgic, dar îl instituţiei. nemţean şi al festivalului, ca singurul text românesc
cuprind pe genericul dedicat fie teatrului „clasic“ sau realizat împreună cu British Council şi o echipă
„contemporan“, fie „galei vedetelor“ sau interferenţei Aplauze furtunoase, dar şi... strâmbături din nas artistică internaţională, în frunte cu Pia Furtado
artelor, aşa cum se întâmplă în megafestivalul de la Sibiu, Festivalul s-a deschis printr-un remarcabil spectacol (regie), Christoph Bauschinger (muzică), Morgan
ori dramaturgiei shakespeariene, găzduită în excepţionalul Large şi Ioan Murariu (scenografie), Dave Mackie
demers cultural-artistic internaţional de la Craiova. Între invitat, sosit din Franţa, cu piesa Cuvântul progres spus de (efecte sonore) şi Andreea Gavriliu (coregrafie). În
toate aceste manifestări, aceea intitulată FESTCO, iniţiată mama suna teribil de fals, de Matei Vişniec, fapt ce conferă ciuda unei veritabile risipe de energie prin care s-au
de Teatrul de Comedie din Bucureşti, condus astăzi cu continuitate colaborării prestigioase a Teatrului de Comedie remarcat mai ales actorii Isabela Neamţu, Victor
succes pe drumul recuperării gloriei de altădată de către cu autorul român „cel mai jucat“ dintre contemporani, pe Giurescu, Cezar Antal şi Nora Covali, reprezentaţia
actorul şi managerul George Mihăiţă, are un loc de frunte scene din ţară şi străinătate, a cărui prezenţă benefică în a stârnit nu numai aplauze, dar şi reacţii critice
şi un rol distinct. Spun asta, pentru că ţinta acestui festival spaţiul vieţii culturale româneşti s-a făcut simţită şi la din partea unor oameni de teatru din juriu sau din
de comedie este promovarea dramaturgiei româneşti, Festivalul internaţional de la Sibiu. Gazdele festivalului, public, fapt ce nu trebuie să descurajeze efortul
Teatrul de Comedie, a prezentat un incitant spectacol- organizatorilor de a supune atenţiei privitorilor şi

confruntarea valorilor sale de ieri şi de astăzi cu exigenţele coupé, cu Cântăreaţa cheală şi Lecţia, de Eugen Ionesco, formule de spectacol mai puţin bătătorite, noi texte
şi aşteptările publicului contemporan, iar acest obiectiv în regia lui Victor Ioan Frunză şi scenografia Adrianei neaoşe în viziunea unor regizori, scenografi şi muzicieni

programatic este urmărit atât prin spectacolele de pe Grand, distins cu Premiul pentru cel mai bun spectacol, străini, fapt ce poate oferi şi alte imagini cu privire la

scena mare, numită astăzi Sala Radu Beligan, ori din Premiul de regie, premiile de interpretare în rol principal, piesa noastră originală şi la receptarea ei în cadrul unor

studioul modern al teatrului, deschis cu generozitate spre obţinute de Virginia Mirea şi George

spectacolele dramaturgilor şi regizorilor tineri, cât şi printr- Costin. A urmat un savuros spectacol

un concurs de dramaturgie ce a reuşit deja să impună câteva non-verbal cu Închis pentru inventar,

titluri interesului unor scene din Bucureşti şi din ţară. oferit de Compania „Passe-Partout“

Dan Puric, în regia lui Dragoş Huluba,

Nu titlurile, ci valorile sunt puţine încununat cu Premiul special al juriului,

Ca selecţioner, am avut prilejul de a vedea „pe viu“, la care ne-am referit pe larg în unul dintre

ori pe casete, numeroase propuneri adresate de teatre numerele trecute ale revistei noastre.

secretariatului festivalului, acestea grăbindu-se parcă să O surpriză plăcută ne-a oferit Teatrul

demonstreze că un asemenea festival dedicat comediei Naţional din Sibiu, printr-o readucere în

româneşti nu-i prinde nepregătiţi! Din păcate, unele atenţie a unei piese de Aurel Baranga, cu

producţii sufereau prin inconsistenţă artistică şi intelectuală, titlul Opinia publică, adeseori găzduită

aduceau pe scenă conversaţii de dragul conversaţiei, câte pe afişele teatrelor cu vreo trei-patru

un monolog interminabil, clişee după spectacole vetuste decenii în urmă, dar abordată acum de

sau câteva vulgarităţi greu de suportat, sub pretenţia regizorul Theodor Cristian Popescu

unei aşa-zise identificări cu viaţa, cu pulsul şi limbajul şi scenograful Dragoş Buhagiar în

străzii! Pe de altă parte, am întâlnit şi dezamăgitoare cheie modernă, tinerească, dinamică şi

lecturi scenice inspirate din capodopere ale dramaturgiei consonantă cu unele situaţii şi tipologii

româneşti, mai ales din creaţia lui Ion Luca Caragiale, uşor de recunoscut în societatea

fie lipsite de profesionalism regizoral şi actoricesc, fie românească de astăzi. Spectacolul i-a Marcel Iureş, Dan Rădulescu, Dorina Chiriac, în O scrisoare pierdută
populate de viziuni pretins originale, dar străine de spiritul prilejuit interpretului Nicu Mihoc un (foto: Mihaela Marin)

textului şi de cerinţele elementare ale bunului gust. Mai Premiu pentru cel mai bun actor în rol montări realizate cu participare internaţională, chiar dacă
rezultatele nu sunt întotdeauna dintre cele mai relevante.
nou, se afirmă puternic şi tendinţa comercială, de alergare secundar.
O binevenită pată de culoare, ca şi în ediţia precedentă,
cu orice preţ după „capete de afiş“, racolate de la mai Şi mai surprinzătoare, în ce priveşte inventivitatea a constituit-o prezenţa spectacolelor studenţeşti de la
UNATC (cu Zăpezile de altădată, de Dumitru Solomon,
multe teatre, ori de lansare a unor producţii „orfane“ de regizorului şi accentele de un comic... mai puţin pudic, în şi Don Juan moare ca toţi ceilalţi, de Teodor Mazilu) şi de
la „Hyperion“ (cu Ţiganiada, după Ion Budai Deleanu),
firmă, gestionate de falşi regizori sau impresari, rezultatul raport cu lecturile tradiţionale după opera lui Caragiale, spectacolul cu Nu vrem să fim fericiţi, de Teodor Mazilu,
datorat tinerilor de la colegiul „C. D. Loga“ din Timişoara,
înscriindu-se de cele mai multe ori în nefericita tradiţie a fost spectacolul Naţionalului ieşean cu O noapte câştigător al Festivalului de teatru pentru liceeni „Jos
pălăria!“, ediţia 2010, dar şi reprezentaţia cu Neguţătorul
a „şuşelor“, menite doar să aducă bani, dar să sfideze furtunoasă, în regia lui Alexandru Dabija şi scenografia de ochelari, de Tudor Arghezi, în regia lui Dan Tudor.

exigenţele circumscrise ideii de valoare. lui Dragoş Buhagiar (premiat pentru decorurile din Festivalul s-a încheiat în furtuni de aplauze provocate
de spectacolul de gală al gazdelor cu O scrisoare pierdută,
În cele ce urmează, ne vom referi, însă, la producţiile spectacolele sibian şi ieşean). de I.L. Caragiale, în regia lui Alexandru Dabija, spectacol
căruia îi prezic o carieră lungă şi prezenţe de succes în
admise în festival care, şi în acest an, şi-a apropiat meritele Piesa originală şi-a aflat şi ea câteva întrupări ţară şi peste hotare. Aplauzele au vizat, însă, aşa cum era
firesc la o sărbătoare a teatrului, şi pe laureaţii festivalului,
unui veritabil eveniment cultural, pregătit şi desfăşurat promiţătoare prin spectacolul Teatrului „Odeon“ cu Blifat, numiţi mai sus, iar alături de aceştia, pe fericiţii câştigători
ai Concursului de dramaturgie: Bogdan Costin (Premiul
de actorul-dramaturg Gabriel Pintilei, în I pentru De ce urâm femeile?), Cezar Ghioca (Premiul II
pentru Nora londoneză) şi Laurenţiu Budău (Premiul III
regia lui Alexandru Mihail (un Premiu pentru Charles Dickens nu locuieşte aici).

pentru cea mai bună actriţă în rol secundar Dar, nici nu s-a încheiat bine această ediţie de festival,
că atenţia organizatorilor şi a iubitorilor de comedie se
revenindu-i Ioanei Anastasia Anton) şi îndreaptă plină de nerăbdare şi de îndreptăţită speranţă
spre FESTCO 2012, când, într-un an omagial Caragiale,
printr-o savuroasă comedie inspirată din ca o veritabilă coloană vertebrală a virtuţilor comediei
româneşti, se anunţă o concurenţă de zile mari între montări
cenuşiul vieţii cotidiene şi din sufocanta valoroase, realizate la Teatrul de Comedie din Bucureşti,
la Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu, în regia lui
publicitate TV, cu consecinţe nefaste Silviu Purcărete, dar şi alte spectacole aflate în pregătire pe
scenele din Bucureşti, Craiova, Cluj-Napoca, Oradea etc.
pentru echilibrul moral-psihologic al Despre toate acestea, la timpul potrivit...

privitorilor, cu titlul şocant Durata

medie de viaţă a maşinilor de spălat,

de Elise Wilk, în regia lui Eugen Făt,

spectacolul marcând prezenţa pentru

prima dată în festivalul bucureştean

a Teatrului dramatic „I.D.Sârbu“ din

Petroşani. La acestea trebuie adăugată şi

o suită de scenete sub titlul Cinci rendez-

vous-uri mortale, scrisă şi regizată de

actorul Liviu Lucaci, prezentată în sala

de spectacol de la Muzeul Ţăranului

Român.

În festival a fost selecţionat şi un

Dorina Chiriac, Mihaela Teleoacă, Marius Florea Vizante spectacol al Teatrului Tineretului din
în O scrisoare pierdută (foto: Mihaela Marin) Piatra Neamţ, un musical, gen mai rar

Teatru Scrisul Românesc Nr. 8 (96) ♦ august 2011 27
Ion PARHON
intenţiilor regiei, am apreciat sensibilitatea artistică şi
Antigona construcţia bine gradată afectiv din partea actriţei Andreea
N ăscută la 442 î.Hr., puţin după miezul C. Hristu, în Antigona, chiar dacă dimensiunea tragică a
vieţii lui Sofocle, ca o verigă din şirul caracterelor până la relaţia lor cu personajul colectiv personajului riscă să-i depăşească uneori posibilităţile
pieselor sale celebre dedicate unor figuri (corul) şi la greutatea excepţională pe care o desluşeşte în de exprimare, o interesantă încercare de a-l elibera pe
legendare ale mitologiei eline, alături de Oedip rege şi această montare misteriosul profet Tiresias. Creon de cinismul excesiv şi de ferocitatea tradiţională,
Oedip la Colona, Electra, Filoctet, Ajax şi Trahinienele, conferindu-i, în schimb, unele accente groteşti, în evoluţia
povestea fiicei lui Oedip, întoarsă pe meleagurile Tebei De la primele clipe suntem surprinşi de atmosfera lui Nicolae Vicol, din păcate, ezitant tocmai în acest efort
spre a-şi pune capăt zilelor în urma înfruntării curajoase a apăsătoare, neguroasă, ca o ţesătură de umbre ce se aştern de înlăturare a clişeelor de pe chipul şi din atitudinea
tiranului Creon, a rămas până astăzi drept una dintre cele în interiorul palatului regal, unde, în locul fastului, ne
mai emoţionante şi mai valoroase portrete feminine din întâmpină lucrarea neiertătoare a marasmelor punice András Lóránt
întreaga istorie a dramaturgiei universale. Nu întâmplător, şi a timpului, cu înnegritele ziduri parcă lovite de un şi Andreea C. Hristu
atât înainte cât şi după evenimentele din 1989, ea şi-a cataclism nuclear sau cu ramele unor tablouri uitate pe
aflat locul binemeritat în repertoriul unor scene româneşti. pereţi, dar deposedate de identitate, între ele înfăţişân­ personajului, apoi sinceritatea jocului ferit şi el de
Mai mult, piesa a prilejuit fie creaţii memorabile în rolul du-se şi o zăbrelită fereastră prin care vom putea zări emfază la Elena Anghel (Ismena) şi la Radu Homiceanu
titular, aşa cum s-a întâmplat, de pildă, cu aceea izbutită uneori chipurile supuşilor lui Creon, când înviorate (Hemon), sau pregnanţa intervenţiei lui Mihai Sima în
de Larissa Stase Mureşan, la Teatrul de Stat din Arad, în de o tainică indiscreţie, când populate de spaimă ori de rolul Vestitorului. Credem însă că, într-un perfect consens
1972, în regia lui Dan Alecsandrescu, fie spectacole în stupefacţie. Comentariul „corului“, personaj colectiv cu preocuparea directorului de scenă de a evita „măştile“
care performanţele interpretative s-au impus în contextul ce impresionează prin mobilitatea expresiilor mimice acelui patetism tradiţional din atitudinea personajelor şi
unei viziuni regizorale întinerite, cu semnificaţii mai largi, şi corporale, este completat în mod inspirat şi expresiv, din suferinţa eroinei, cea mai inspirată opţiune din partea
social-politice şi morale dobândite pe genericul tradiţional totodată, de sonorităţile adeseori generatoare de tensiune, regiei, ce coincide cu performanţa de vârf a spectacolului,
al conflictului şi al relaţiilor dintre personaje, fapt ilustrat ce plutesc în atmosferă, de vocea oficială şi înfricoşătoare este legată de creaţia lui András Lóránt în rolul lui Tiresias.
şi de versiunea Antigonei de la Teatrul „Bulandra“, din a Puterii, ivită din înaltul unui „candelabru“ alcătuit din Altfel spus, ea reprezintă o demonstraţie de sagacitate a
1993, semnată de Alexandru Tocilescu, din care păstrăm uriaşe difuzoare (efectul lor amintindu-ne de acel difuzor interpretului în raport cu prospeţimea viziunii directorului
şi imaginea creaţiilor remarcabile datorate actorilor Crina sinistru din Glissando-ul lui Mircea Daneliuc), ori de alte de scenă şi de virtuozitate a unei exprimări complexe şi pe
Mureşan (Antigona), Ion Caramitru (Creon) şi Tania Popa voci, impulsuri sonore şi fascicule luminoase nu mai puţin deplin consecvente, prin mimică, gest şi cuvânt, dar mai
(Ismena). şocante şi provocatoare, datorate acelor „arbori“ ce îşi fac ales prin expresivitatea pilduitoare a limbajului corporal,
Piesa a atras şi interesul regizorului clujean Mihai loc în scenă ca nişte fantome, aducând şi ele un plus de căruia regizorul îi conferă rolul de „vioara întâi“, sporind
Măniuţiu, cel care ne-a mai oferit câteva lecturi moderne, de mister, de suspiciune ori de lugubre tâlcuri premoniţiale. aria particularităţilor acestei versiuni a capodoperei,
o remarcabilă altitudine intelectuală, inspirate de mitologia Însoţind când şi când replicile protagoniştilor, toate acestea aşa cum în alte spectacole a făcut apel şi a beneficiat de
greacă, aşa cum au fost acelea cu Electra (la teatrele din amplifică acea confruntare esenţială dintre samavolnicul forţa evocatoare de dincolo de cuvinte a coregrafei Vava
Oradea şi Sibiu), Perşii (la Teatrul Naţional „Radu Stanca“ Creon şi invulnerabilitatea lăuntrică a nefericitei Antigona, Ştefănescu. Printre aceste particularităţi, vom menţiona şi
din Sibiu) şi Bacantele (mai întâi la Naţionalul bucureştean, inflexibilă în hotărârea de a-l înmormânta după legile firii aportul de cert profesionalism dovedit de Bekesi Robert
apoi cu totul în altă configuraţie artistică şi tonalitate pe Polinice, fratele ei, cu preţul propriei vieţi, fapt ce atrage (light design), Şerban Ursachi (sound design) şi Doina
tragică, la Teatrul „Tony Bulandra“ din Târgovişte). Prima mânia sângeroasă a tiranului şi o înfricoşată supunere din Matei (sunet).
întâlnire a domniei sale cu Antigona s-a petrecut pe scena partea cetăţii, în faţa cărora se va topi în cele din urmă
Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ, în 1996, într-o şi sâmburele de rezistenţă ori de solidară compasiune Ca o cheie de boltă a sentimentelor sugerate de acest
producţie care a fost prezentată şi la Teatrul „Odeon“ din din atitudinea Ismenei. Încolţită în chip violent de Creon spectacol, aflăm o entropie atotcuprinzătoare, aşezată
Bucureşti. Această lectură scenică, în decorurile lui Mihai sau răvăşită de avertismentele corului, la care se adaugă neiertător peste personaje şi fapte, o erodare ireversibilă şi
Mădescu şi costumele concepute de Doina Levintza, a şi presimţirile cenuşii din apariţiile lui Tiresias, Antigona dureroasă a miturilor, sau o „alungare din rai“ a substanţei
primit Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol îşi va găsi sfârşitul ei tragic în pântecele unei macabre lor de sangvinitate şi de semnificaţii, ori ca un trist
(1997) şi un Premiu de interpretare în Festivalul de la maşini de război, parcă asemănătoare cu acele „tab“-uri halou ce însoţeşte nu numai prăbuşirea marilor imperii
Piatra Neamţ (1996) ce a revenit memorabilei întrupări din însângeratul decembrie românesc al anului 1989. În şi civilizaţii, dar şi uzura unor repere clasice de măreţie
conferite rolului titular de Oana acest discurs artistic de o manifestă concentrare temporală, statuară şi de frumuseţe din spaţiul culturii, în faţa unor
Ştefănescu. Gestul revenirii la un text apreciabilă densitate a simbolurilor şi puternică tensiune interogaţii stridente şi violente seisme morale, în egală
pe care l-a montat deja într-o primă măsură demitizatoare şi devastatoare, proprii timpului şi
variantă este pe deplin motivat aici, dramatică, Tiresias îşi pune lumii în care trăim. Este sentimentul dominant cu care
în cazul regizorului Mihai Măniuţiu, o teribilă pecete pe întreaga pleci de la acest spectacol ambiţios şi penetrant de pe
spre deosebire de acele mostre de ţesătură de întâmplări şi pe scena Teatrului de Stat din Petroşani, care, iată, cu o nu
autopastişare de care teatrul nostru relaţiile dintre eroii piesei, prin mai puţin ambiţioasă directoare la cârmă, Nicoleta Bolca,
nu duce lipsă. El îşi află temeinicia omniprezenţa lui fie iscoditoare, tinde să facă un pas în faţă din hăţişul anonimatului în care
meritelor în noile şi bogatele conotaţii fie protectoare sau funestă, prin se zbat astăzi şi teatre cu pretenţii mult mai mari şi mai
dramatice implementate în toate ambiguitatea ce ni-l dezvăluie zgomotoase.
compartimentele spectacolului, de atât ca martor, dar şi ca discret
la ambianţa scenografică construită ştiutor sau chiar „regizor“ în
de Adrian Damian, la conflictul disputa Antigonei cu Creon şi
dintre rânduiala natural-umană şi cea cu nefastul rol al destinului.
impusă de tiran, ori de la construcţia
În contextul unei distribuţii
de o notabilă tinereţe, alături
de contribuţiile corifeilor şi
Scenă din Antigona ale corului, în general fidele

„Acasă“ la Eugène Ionesco
C hiar dacă străzile pariziene, luate cu asalt de
turişti, fac faţă cu greu caniculei, iar unele veniţi, doar pentru Lecţia, nu ne vor ocupa poziţia atât de cheală impresionează prin fluenţa şi vigoarea jocului, prin
scene sunt învăluite în acea linişte mai puţin generoasă, din rândul al doilea, la doar câţiva paşi de jocul francheţea exprimării acestor „personaje fără caractere“,
actorilor. cum le numea autorul, ca nişte „rame goale“, populate de

misterioasă, proprie vacanţelor, pe strada Huchette, Cei mai puţin de 80 de spectatori, câte fotolii numără chipul actorilor şi de acele cuvinte fără sens ori îngrozitor

numărul 23, la micuţul teatru al marelui Eugène Ionesco, această sală născută parcă pentru un teatru intim, de de convenţionale, desprinse parcă din manualele de limbi

găsim casa de bilete deschisă. Cum să refuzi, deci, ispitei cameră, dar care şi-a aflat deja o largă celebritate străine, denunţând criza de comunicare şi solitudinea ce

de a vedea încă o dată spectacolul cu Cântăreaţa cheală, internaţională datorată lui Eugène Ionesco, şi-au ocupat ameninţă fiinţele şi relaţiile dintre oameni. Rareori am

după cel înfăţişat de trupa franceză la Bucureşti, pe scena în grabă locurile, încât cortina s-a ridicat fix la orele înţeles atât de bine adevărul spuselor dramaturgului despre

de la Odeon, mai ales că acum, la mai bine de 50 de ani nouăsprezece, fără întârzierile devenite astăzi obişnuite şi un teatru „foarte simplu, foarte uşor de înţeles, vizual,

de la premieră, piesa este prezentată împreună cu Lecţia, la noi, dar şi în multe alte părţi ale lumii. Cu bunăvoinţa primitiv şi copilăresc“, aşa cum am desprins din jocul

text nu mai puţin celebru, ele alcătuind un spectacol coupé, gazdelor, căpătăm toate informaţiile legate de distribuţia foarte firesc al actorilor, lipsit de îngroşări sau de ostentaţie,

aşa cum se întâmplă astăzi şi în repertoriul Teatrului de din acea seară, atât de necesare, dacă ne gândim la faptul perceput cu rapiditate şi confirmat de reacţiile emoţionale

Comedie din Bucureşti. Diferenţa în ce priveşte structura că şi în Cântăreaţa cheală şi în Lecţia, de la o stagiune sau convingătoare ale unui public alcătuit în majoritate

acestui discurs artistic coupé, care avea să ne surprindă din de la o reprezentaţie la alta, fiecare personaj este întrupat covârşitoare de tineri. Urmărim mai întâi dialogul soţilor

start, a fost aceea că spectatorii puteau opta, fie pentru a de patru sau cinci dintre actorii trupei. Dar, să revenim la Smith, ce riscă o dată cu fiecare replică să-i distrugă

vedea amândouă piesele, la un preţ de 32 de euro, fie o spectacol! dumnealui plăcerea lecturii ziarului, dar şi multiplicarea

singură piesă, cu numai 23 de euro! Asta ne-a făcut ca la În ciuda acelui spaţiu de joc restrâns, cât permite comicului prin participarea la conversaţie a soţilor

pauză să rămânem pe loc, spre a putea fi siguri că noii scena de la Huchette, spectacolul cu piesa Cântăreaţa Martin, apoi micile furtuni într-un pahar cu apă din aceste

28 Nr. 8 (96) ♦ august 2011 Scrisul Românesc Teatru
Eseu

conversaţii încrucişate şi bizare, întrerupte de intervenţiile în chip direct, pe cât de comic, pe atât de neliniştitor sau de fals entuziasm ori de insatisfacţie ale profesorului,
întrupat de Gérard Bayle, un excelent actor vârstnic, de un
bonei, sau apariţia şi mai bizară a pompierului, cu ţinuta dramatic. umor irezistibil sub chipul său prelung, talia foarte înaltă
(contrastând puternic cu partenera sa) şi gesturile apăsat
de paradă şi istorioara lui aşa-zis comică, de care numai Trecuţi bine de prima tinereţe, interpreţii dau glas mecanice ori mişcarea de o spontană şi hilară nervozitate.
Aceeaşi frazare şi intonaţie atent supravegheate, ca şi la
el reuşeşte să se amuze, în chip strident, spre stupefacţia montării regizorului Nicolas Bataille cu elegantă prima piesă, se însoţeşte acum cu o inspirată desfăşurare în
crescendo a schimbului de replici şi a tensiunii dramatice
auditoriului din scenă. Croiala de o discretă sobrietate a dezinvoltură şi manifestă adeziune la întrepătrunderile a reprezentaţiei, subtil marcată premoniţial de intervenţiile
şi de interdicţiile formulate de menajeră, interpretată de
costumelor şi puţinele dar sugestivele piese de mobilier, dintre umorul situaţiilor, absurdul dialogului şi esenţa Joséphine Fresson cu o notă discretă de grotesc şi de voită
nonfeminitate. Spre deosebire de alte montări, am apreciat
mai puţin comică a piesei. aici virtuţile explozive ale dialogului, ca semn al violenţei
verbale înlocuind-o pe aceea de ordin strict fizic, dar
I-am remarcat, în ordine, pe capabil să conducă la crimă. Neliniştite şi în acelaşi timp
capabile să semene nelinişte, comice şi tragice, totodată,
Uta Taeger, în doamna Martin, personajele îşi împlinesc un destin edificator pentru esenţa
paradoxală a omului şi a civilizaţiei, pentru repetabilitatea
Lisa Livane, în doamna Smith, erorilor şi ororilor istoriei umane.

Denis Daniel, în domnul Smith, După două ore petrecute la Huchette, cu gustul dulce-
amar al spectacolului şi al tâlcurilor sale, ori cu amintirea
Didier Bailly, în tânărul şi poate imaginii aproape „donquijotescă“ din punct de vedere
fizic a profesorului din Lecţia, altfel un virtuoz al scenei,
prea energicul domn Martin, la am revenit în furnicarul străzilor din Cartierul Latin.
Aici, bistrourile cu „braţele“ larg deschise pe trotuar
care îi adăugăm pe Jean-Pierre te fac să uiţi de caniculă şi de griji, ba chiar şi de acel
anticlimax ucigaş, din finalul piesei domnului Eugène
Ducos, într-un pompier poate Ionesco. Acolo, câteva bătăi la uşă ne anunţă că o altă
elevă aşteaptă să reconstituie scenariul când comic, când
prea preocupat de a-şi impune dramatic, imaginat de autorul care, în opinia noastră, nu
numai că ilustrează, dar şi depăşeşte spaţiul cutumelor
imaginea furtunos grotescă, şi din teatrul absurdului.

pe Joséphine Fresson, în rolul

bonei.

Odată cu Lecţia, în regia lui

Marcel Cuvelier, spectacolul

Stop cadru de final Cântăreaţa cheală de la Huchette pare să ne
îndepărteze de „nonfigurativul“

împreună cu muzicalitatea ireproşabilă şi seducătoare a acelor personaje din salonul familiei Smith, cât şi de

rostirii textului ionescian, alcătuiesc realitatea concretă, convenţionalitatea în egală măsură absurdă şi bulversantă

palpabilă, particulară, înlăuntrul căreia este demitizată şi a dialogului fără sens. Dar, fapt nu mai puţin important,

dinamitată esenţa vrednică de râs, dar nu numai de râs, a aici păşim din teritoriul burlescului în acela al tragicului,

eroilor piesei. Carnalitatea şi absurdul acestui „antiteatru“, chiar dacă, aşa cum dorea însuşi ilustrul autor al piesei,

cum îl numea autorul piesei, definesc perfect convingerile lucrul se întâmplă aproape fără ca publicul să-şi dea seama.

sale într-o artă nelegată neapărat de o ideologie, de o Sangvinitatea debordantă din scenă se face simţită atât în

anumită societate ori de un mesaj social-politic imediat, micile şi nevinovatele cochetării, apoi în spaimele elevei,

dar capabilă să vorbească despre solitudine şi nonsens interpretate de Valéry Choquard, cât mai ales în exploziile

Silviu GONGONEA

Despre Gellu Naum: Opere I. Poezii

E limpede că, după criteriul accesibilităţii, ediţiile el nu a fost un întârziat, ci a avut acces ab initio la toate trionismul bine dozat şi din ce în ce mai rafinat, este
ce reunesc opera unui autor nu pot fi decât de bun
augur. Recent i-a venit rândul şi lui Gellu Naum dedesubturile mişcării. Un nativ, cum s-a spus, sau un prezent. Semnele schimbării se întrevăd încă din Culoarul
să apară în Gellu Naum. Opere I. Poezii (Polirom, 2011),
sub îngrijirea neobositei Simona Popescu ce semnează şi profesionist, în practică, aş adăuga. Despre felul în care somnului, primul volum de versuri pe care poetul şi-l asumă
prefaţa. E primul tom din serie care reuneşte, din punct de
vedere cronologic, aproape toată poezia naumiană. Lipsesc, şi-a însuşit programul suprarealist au scris exemplar Ion oniric. Este elementul care oferă deschidere, poezia, având
din păcate, volumele din 1960 şi 1961, Poem despre
tinereţea noastră şi Soarele calm. Nu este, până la urmă, Pop şi Simona Popescu, în Gellu Naum – poezia contra în centru acea mitologie personală, se încarcă cu noi şi noi
partea care să provoace daune întregii opere, incomparabil
superioară. Cine ar fi vrut să aibă, totuşi, o viziune de literaturii şi, respectiv, Salvarea speciei, pietre unghiulare semnificaţii. Multe dintre piesele de rezistenţă, în acest
ansamblu se poate considera furat la cântar, cine, însă,
vrea să citească o poezie de bună calitate ar trebui să fie pentru cercetările viitoare, două cărţi unice care se vor lăsa vârtej oniric, sunt rezultatul împletirii farsei poetice cu
mulţumit. Calea Şearpelui, inclusă şi ea în antologie, nu
se ridică, din păcate, calitativ, la nivelul ediţiei din 2002. cu greu surclasate. În ce face autorul Zenobiei totul este tonul molcom, elegiac. Poemele vor veni ca o incursiune
Una peste alta, este o carte scoasă în condiţii bune, pe care
trebuie să o ai în bibliotecă şi nu doar din acest motiv, ci autentic, este dus până la capăt, asumat pe deplin. Discursul firească într-un discurs deja aşezat în matcă, stratosfera
pentru a constata singularitatea unui poet într-un mediu
literar cum a fost al nostru. său, chiar dacă abuzează de acea logică de tip fazzy, este ludică în care se ridică fiind menită să-l ţină pe poet
Să spui despre poezia lui Gellu Naum că a reprezentat
un modus vivendi a devenit un clişeu, însă înţelegi totodată cât se poate de just în raport cu preocupările, atât generale departe de emasculările sentimentale. A făcut, a desfăcut
că nu pentru mulţi poeţi poate fi probat. Fiecare amănunt
din biografia sa converge spre ideea de poezie şi spre cât şi de nuanţă, ale mişcării. Deşi dezocultizarea oricărui şi a refăcut, ca un poet care înţelege forţa cuvintelor.
misterele ei, iar ca un exemplu am putea aminti întâlnirea
cu Victor Brauner (decisivă în „cariera“ suprarealistă fapt ocult i se părea „o imposibilitate“, multe dintre Cât priveşte locul şi rolul autorului Malului albastru
a poetului), cu Lygia Alexandrescu sau, într-o manieră
aparte, cu Oskar Pastior. Sunt numele care l-au legat intervenţiile ulterioare au fost veritabile chei de lectură în peisajul avangardist autohton nu cred că ar trebui să
mai strâns de poezie şi au făcut posibil ca ea să însemne
un destin. Poetul aminteşte, deşi lasă impresia că o face pentru opera sa şi mă refer aici, încă o dată, la interviurile mai existe îndoieli şi mai ales după apariţia din ce în ce
în subsidiar, de asemenea întâlniri care ţin de ceea ce
terminologia suprarealistă numeşte atât de potrivit hazard acordate, dar, cu precădere, la dialogurilor sale. mai consistentă a cărţilor dedicate acestei părţi din istoria
obiectiv. A notat despre biografia poetului cu asiduitate de
şcolar ce descoperă o Românie devastată de comunism Per ansamblu, impresia pregnantă care se desprinde literară. Că după o anumită dată opera sa s-o înscrie tot
Rémy Laville, în Gellu Naum. Poète roumain prosonnier
au château des aveugles, a dezvăluit, atât cât a considerat de la Drumeţul incendiar şi până la ultimele volume o în suprarealism sau în experimentalism nu face decât să
că este necesar, însuşi poetul în puţinele interviuri pe care
le-a acordat, în dialogurile sale cu Sanda Roşescu şi apoi constituie unitatea de viziune, fiecare nouă plachetă venind sporească multitudinea punctelor de vedere. Tautologic
în cele avute cu Simona Popescu, cea care i-a fost cel mai
aproape în ultimii ani ai vieţii. ca un crescendo, ca o acumulare tematică la filonul iniţial. formulând, stilul lui Gellu Nuam este cel al lui Gellu
Cum stătuseră lucrurile cu mişcarea suprarealistă,
din ţară şi de afară, cred că Gellu Naum ştiuse sau Este o orchestraţie amplă care-ţi dă posibilitatea să observi Naum.
intuise cel mai bine dintre toţi reprezentanţii de la noi.
Şi-a însuşit programul atât în litera cât şi în spiritul lui, cu câtă luciditate şi-a
într-o rezonanţă deplină cu ideile enunţate de Breton. Dar
conceput poetul opera. De SENTIMENTAL
altfel, autoarea Lucrărilor
în verde... fusese printre a
primii care constataseră v

că poetul nu făcea altceva i

decât să reia poeme mai h
vechi pe care le rescria sub r
diferite forme. Aş îndrăzni a

să afirm că îmi este mai

drag, într-o anumită mă­

sură, celălalt Naum, cel

de după 1968, pentru că

a dovedit consecvenţă cu

programul însuşit, în di­

recţia limpezirii propriei

poetici, poate mai departe

de ceea ce însemnase ini­

ţi­al suprarealismul. Până

în acest an opera sa e

(în­că) una a căutărilor şi

a tatonărilor, deşi tim­­ Florea Firan şi Gellu Naum (Bucureşti, mai 2003)
brul personal, prin his­

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (96) ♦ august 2011 29
Poezie

Maria TRONEA

Parisul văzut de Céline

S e împlinesc anul acesta cincizeci de ani de la Dacă Parisul zugrăvit de la fereastra sa de Anatole France, Întoarcerea în trecut prilejuieşte naratorului şi
dispariţia lui Louis-Ferdinand Céline (1894– un scriitor admirat de Céline, poartă pecetea liniştii evocarea distracţiilor din copilărie. Printre acestea se
1961), unul dintre marii novatori ai romanului interioare, Parisul marelui neliniştit poartă însemnele înscrie cinematograful, unde merge însoţit de bunica din
din secolul al XX–lea. Opera sa, marcată de omniprezenţa suferinţei, reflex metonimic al trăirii. partea mamei (Caroline) şi de căţelul pe care aceasta i-l
morţii, oferă o viziune bulversantă asupra lumii în care cumpărase ca să aibă cu cine se juca: „În colţul Pasajului,
omul se confruntă cu experienţa-limită a războiului, cu Descriind Parisul în Călătorie, Céline evidenţiază la întoarcere, bunica îmi cumpăra de la negustoreasa cu
singurătatea copleşitoare, cu egoismul, ignoranţa şi răutatea fractura dintre oraşul celor bogaţi şi spaţiul periferic locuit sobiţa de mangal Les Belles Aventures Illustrées.“
semenilor. Ceea ce îl impune însă pe Céline ca unul dintre de săraci: „Bogaţii din Paris stau laolaltă, cartierele lor, în
marii romancieri ai secolului este rafinamentul scriiturii. bloc compact, alcătuiesc ca o felie de tort urban al cărei În Călătorie este descrisă şi plimbarea la Fontainebleau
Forţa novatoare a stilului său rezidă în aura emotivă vârf atinge Luvrul, în timp ce marginea rotunjită se opreşte cu triciclul unchiului Eduard („un monocilindru, bondoc
a diegezei, în limba vie ce poartă amprenta oralităţii, la copacii dintre Podul din Auteuil şi Poarta Ternes. Asta-i. ca un obuzier, cu o jumătate de cupeu în faţă“). Este un
făcând loc argoului, ca şi în dialogul cu cititorul, care se E bucata cea bună a oraşului. Tot restul nu-i decât chin şi bun prilej pentru narator ca să evoce o toponimie marcată
vede implicat la această acţiune subversivă de demolare a de dislocarea vehiculului, catalogat drept „rablă“.
normei lingvistice şi de subtilă deriziune a lumii. Louis-Ferdinand Céline
Opera celiniană este fără îndoială rodul unei experienţe Expoziţia universală este şi ea menţionată în Călătorie.
de viaţă tragice. Mereu pe drumuri, cunoscând războiul, gunoişte.“ Acestui ultim spaţiu i se circumscrie şi pasajul Alergând prin Paris cu comisioanele pentru magazinul ţinut
oprobriul, exilul, scriitorul care se va impune prin forţa Choiseul, locuit de familia Destouches, celebrul pasaj de Clémence (mama scriitorului), Ferdinand asistă la înălţarea
talentului său păstrează o constantă în ficţiune, tabloul Berezina evocat pentru prima dată în Călătorie: „În pasajul porţii de la Concorde: „Am văzut ridicându-se în Concorde
Parisului. Acesta este prezent în romanul care l-a impus, Berezina, toată lumea se cunoştea de la o dugheană la alta, poarta cea mare, monumentală. Era atât de delicată, atât de
Călătorie la capătul nopţii (1932), dar şi în Moarte pe ca într-o adevărată mică provincie, înghesuită de ani de migălită, în fagure de miere, înzorzonată de sus până jos, ai
credit (1936) sau în De la un castel la altul (1957). zile între două străzi din Paris, cu alte cuvinte cei de-acolo fi zis că-i un munte în rochie de mireasă (...)“.
În „Legenda“ care se ţese, locul venirii pe lume al se spionau şi se calomniau omeneşte şi până la delir.“
marelui singuratic, Courbevoie, este menţionat încă de În Călătorie sunt descrise şi peregrinările prin Paris
la primele pagini ale Călătoriei: „Era un magazin de Descrierea acestui spaţiu revine în Moarte pe credit: ale micului comis-voiajor angajat de un giuvaiergiu:
Mode, flori şi pene. Ca modele, trei pălării într-o singură „Am părăsit rue de Babylone ca să deschidem o prăvălie, să „Ajungeam la ora nouă în rue Elzévir, şi nu mai aşteptam
vitrină, de câte ori nu mi s-a povestit! Sena îngheţase în ne mai încercăm norocul o dată, în Passage des Bérésinas, să coboare... O luam fuguţa pe străzile Parisului înarmat
anul acela. În mai m-am născut eu. Venisem odată cu între Bursă şi Bulevarde. Locuiam deasupra, un apartament cu zelul meu şi cu kilogramele de eşantioane... Destinat
primăvara. Predestinat sau nu, mi-a fost întotdeauna greu etajat, trei camere legate între ele printr-o scară-tirbuşon.“ pentru exterior, ştiu c-aveam de umblat!... vocaţia mea
să îmbătrânesc, să văd schimbându-se casele, numele, de altfel. De la Bastille la Madeleine... spaţii imense
tramvaiele şi frizerii în jurul meu (...)“. bătute cu piciorul...“ Cu entuziasmul stârnit de Progres,
Întoarcerile în trecut alternează cu fragmente ancorate în naratorul notează apariţia autobuzelor: „Primele autobuze,
prezent, ca în tabloul contemplării Parisului de la fereastră minunatele Madeleine-Bastille, cu imperială, când
de către medicul de cartier Destouches: „De la fereastra ajungeau în dreptul nostru, urcând panta, puneau la bătaie
mea se vede Parisul... jos, tolănit... şi apoi urcând... spre toată benzina, toate bubuiturile... ce spectacol! Ce vacarm!
noi... spre Montmartre... Ascuţite,acoperişurile se înfig Stropeau toată mocirla pe Porte Saint-Martin. Călătorii de
unul în altul, se rănesc, sângerează, lăsând, printre felinare la imperială luau parte la performanţă!...“
şi de-a lungul străzilor, dâre albastre, roşii, galbene...Mult
mai jos se văd Sena, ceţurile, un remorcher care-şi taie Descriind Parisul, Céline alternează tehnica lui Zola,
drum... ţipând de oboseală... şi mai departe colinele... Toate cu arta pictorilor impresionişti.
lucrurile par să semene între ele... Noaptea ne învăluie...“
Dincolo de valoarea sociologică a notaţiilor, rătăcirea
protagonistului-narator prin Parisul-labirint trimite şi
spre valoarea iniţiatică a scrierilor lui Céline, scriitor de
o profundă complexitate, egalată în plan stilistic de un
rafinament singular.

Poeme Cornel PAIU

Extaze din trecute veacuri Pustiul în acest pustiu fără lumină şi culoare
în acest strigăt zadarnic
extaze din trecute veacuri moto: în toate limbile pământului
mă amăgesc astăzi şarpele pustiului către hiena pustiului în toate limbile posibilului
neodihnindu-mi neodihna sfântul păstoreşte miei şi iezi sălbatici
sfântul păstoreşte caravane de cămile şi imperii de o, Doamne
oh, contemporaneitate! tăcere şi rugăciune ce pustiu dezmărginit
cad în genunchi în a ta burtă ce speranţă rotundă
şi împletesc din fir subţire I o, Doamne
inocent mai întâi înţeleg pustiul coboară-mă-n nisip
extaze apropiindu-mă de lăcuste şi cactuşi şi miere sălbatică coboară-mă-n oase uscate
cu foame de copil cu plâns de copil ca să mă aflu şi să Te cânt
asist apoi în umbră şi zic
la cina cea din urmă pentru a apropia muntele trebuie parcurs pustiul III
pe când burta ţi-o strângi pentru a săruta muntele potecă cu potecă trebuie pentru a atinge muntele
ca pe o plasă asasină parcursă febra pustiului trebuie parcurse nopţile pustiului
ori zid străvechi o, Doamne grădinile nopţilor pustiului
pornit s-alunece măreţia muntelui închisă-n fiecare con de brad
în sine ramifică reverberaţiile luminii de aceea s-ar putea zice
prins în propria-i în chiliile sihaştrilor pustiul ascunde munţii
în peşterile pustnicilor pustiul rătăceşte păstori
capcană pustiul chinuie sfinţi
pentru a-nţelege pustiul trebuie atins muntele
... trebuie pipăit IV
după un timp de agonie şi trebuie cucerit în burta pustiului
urma-vor veşniciile tăcerii printre rădăcinile cactuşilor
când nenăscutul II printre oase războinice
uita-va-şi începutul o, Doamne râul hainei binecuvântate
în haina mea lăsată-n cuib de vulturi în pustiu rătăcesc râul răcoros al hainei tuturor veacurilor
în pustiul acestui secol de nisip invocând peşti şi pisici şi meduze
extaze cu noi dureri în pustiul acestui secol de metal (peşti de aur pisici de bronz meduze de lumină)
va clocoti târziu o, Doamne în burta râului hainei binecuvântate
în magmă caravanele visului în acest pustiu mi le-ai rătăcit armele credinţei

lutul

30 Nr. 8 (96) ♦ august 2011 Scrisul Românesc Proză

Constantin BOGDAN

Êtes-vous roumaine?

P e la jumătatea anilor ’90 adică din Froidevaux spre Edgar Quinet zicem ca un subtitlu, „note de călătorie aparte, de tânăra cu păr negru, îmbrăcată
am locuit o scurtă bucată numite „avenue“ (de l’Ouest, Principale, într-un spaţiu mai puţin convenţional“, să într-o rochie albă care se oprise în faţa
de vreme, la Paris într-o de l’Est, Thierry), aceste „avenue“ fiind adaug câteva date de „utilizare“ de către unui mormânt pe care aşezase un buchet
mansardă pe rue Froidevaux, o stradă întretăiate perpendicular de alte alei, de la vizitatori, aşa cum sunt ele reglementate de mare de flori albe într-o vază de piatră. Cu
paralelă cu bulevardul Edgar Quinet, în vest la est, prilej pentru o vizită în trecere, Primăria Paris-ului: la intrarea principală surpriză şi emoţie am constatat că scena
cartierul Montparnasse, cartier străjuit de de recunoaştere, pe care o completam prin vizitatorul primeşte gratuit un pliant ce aceasta cu mormântul, fata şi florile care
turnul cu acelaşi nume, mult timp neacceptat plimbări mai lungi în unele după-amiezi. conţine toate informaţiile pentru ghidarea îmi atrăseseră atenţia în această după-
de francezi care socoteau că nu se integra, Pentru cultura şi mentalitatea noastră, a acestuia – programul de vizitare, harta cu amiază de septembrie m-a condus la…
prin înălţime şi modernitatea construcţiei vizita sau a te plimba printr-un cimitir fără aleile amintite şi „diviziunile“ numerotate, mormântul lui Brâncuşi, în a cărui căutare,
în specificul acestei zone a oraşului. Nu un motiv anume – înmormântare, vizită amplasamentul monumentelor şi a mor­ de fapt, pornisem.
este de prisos să amintim cât de mult îşi la mormântul unei rude, cunoştinţe – pare mintelor mai importante. De altfel pe co­
iubesc şi respectă francezii oraşul, dar şi un lucru mai puţin obişnuit. În realitate un perta pliantului se menţionează ca titlu: Presupunând că este o compatrioată
autorităţile care au îngăduit doar această astfel de cimitir este în fapt şi un muzeu Cimetière Montparnasse – Sepultures venită din România, între altele să caute
excepţie, celelalte clădiri înalte, moderne care atrage vizitatori, dincolo de cei ce au parmi les plus demandées (mormintele şi să se reculeagă la mormântul marelui
– „gratte-ciel“, cu pereţi vitraţi aflându-se, rude sau prieteni în odihnă veşnică în acest cele (printre cele) mai căutate). sculptor, am cutezat s-o întreb: Êtes-vous
cum se ştie în cartierul „Defense“ (turnul, spaţiu, atraşi de personalităţile eternizate roumaine? Şi-a ridicat, puţin surprinsă,
construit în 1973 este înalt de 200 m, are aici, de monumentele de artă funerară având Din totalul mormintelor sunt selectate privirea de la piatra tombală patinată de
56 de pilieri, 56 de etaje, fiind, la data printre autori, artişti celebri; o vizită deci ca 145 – „les plus demandées“, urmare pro­ vreme, împodobită cu acele flori proaspete
construcţiei, cel mai mare imobil de birouri o lecţie de istorie, de artă, de cinstire pioasă babil a unui studiu, a căror poziţie este şi atât de albe şi mi-a răspuns: − Non, je
din Europa; este construit din oţel şi pereţi a memoriei unor mari dispăruţi, biologic, indicată cu detaliile necesare spre a putea fi suis française. Am evitat un dialog mai
vitraţi – „verre fume“). dar supravieţuind spiritual şi cultural în identificate cu uşurinţă. Printre cele 145 de lung spre a nu tulbura momentele sale de
celebrităţi, majoritatea de origine franceză, reculegere pioasă care se puteau citi pe
La Defense, Paris dar şi originare din alte ţări, sunt semnalate chipul şi în atitudinea sa şi totuşi nu mi-
vizitatorului şi 5 personalităţi de origină am putut stăpâni curiozitatea (şi mândria)
Timp de aproape două săptămâni, mă această nouă şi etern statornică aşezare. română care au creat şi s-au afirmat în şi am mai întrebat-o „de unde admiraţia
deplasam dimineaţă spre Place de Fontenoy, Am fost surprins de numărul de Franţa: Constantin Brâncuşi, Emil Cioran, pentru Brâncuşi“? Mi-a spus că, studiind
sediul UNESCO – plecând din Froidevaux Clara Haskil, Eugen Ionescu, Tristian artele plastice la Roma, şi-a făcut lucrarea
spre bulevardul Edgar Quinet, staţia de vizitatori, de tineri, de elevi care treceau Tzara; (alţi mari români ca: Anna de de doctorat, cu subiectul Brâncuşi şi opera
metrou Raspail (şi amintesc celor care nu zilnic pragul acestui lăcaş răspândindu-se Noailles, George Enescu şi Elvira Popescu, sa.
cunosc, sau nu cunosc îndeajuns, că Edgar pe alei. odihnindu-se în cimitirul Père Lachaise).
Quinet (1803−1875) istoric, scriitor şi Mi-am continuat apoi vizita prin
filosof francez, profesor la Collège de France De altfel şi la noi, începând cu acest an, Spre a evalua valoarea compatrioţilor acest extraordinar „muzeu“, căutând
s-a aflat printre marii filoromâni, pledând 2011, cel mai cunoscut cimitir, Cimitirul noştri selectaţi în galeria celebrităţilor „les mormintele românilor semnalaţi în ghidul
pentru drepturile şi libertăţile naţionale Bellu din Capitală, un „Père Lachaise“ plus demandées“ iată câteva exemple din difuzat la intrarea în cimitir, parmi les plus
ale românilor; prezenţă constantă în presa românesc, cum a fost denumit, Père Lachaise cele 145 semnalate vizitatorului: scriitori demandées şi m-am oprit la Emil Cioran
vremii, autor al lucrării Românii, din 1867 fiind cel mai celebru cimitir francez, şi – Ch. Baudelaire (Cenotaf), Guy de – philosophe, Clara Haskil – pianiste,
este membru al Academiei Române şi i se nu numai, a fost inclus pe lista muzeelor Maupassant, Samuel Becket, Marguerite Eugène Ionescu – écrivain, Tristan Tzara
acordă şi cetăţenia română; a fost căsătorit vizitabile în „Noaptea Muzeelor“, având Duras, filosofi – Jean Paul Sartre, Simone – écrivain, père du dadaisme; cinci
cu Hermiona, fiica lui Gheorghe Asachi. un surprinzător succes la vizitatori, ţinând de Beauvoire, artişti plastici – Antoine români printre 145 celebrităţi ale culturii
În semn de recunoştinţă memoria sa este cont de o anumită semnificaţie anxiogenă Bourdelle, Jean Antoine Houdon, Chaïm mondiale! Dar Montparnasse-ul e căutat
cinstită cu atribuirea numelui său unei străzi legată de o vizită efectuată noaptea într-un Soutine, muzicieni – César Franck, Vincent şi pentru operele de artă funerare semnate
din centrul Bucureştiului care porneşte astfel de loc … d’Indy, Saint Saëns, Jean-Pierre Rampal, de mari creatori ai sculpturii şi arhitecturii.
din Calea Victoriei de lângă restaurantul medici – Gustave Roussy, artişti fotografi – Unul din aceste monumente emblematice,
Capşa) unde ajungeam traversând Cimitirul Cimitirul Montparnasse se distinge Gyula Brassaï, Man Ray, în sfârşit, cineaşti, „Le Baiser“, Sărutul este celebra operă
Montparnasse care se află între cele prin­tre cimitirele pariziene ca fiind al doi­ oameni politici, inventatori. cubistă a lui Brâncuşi, care se află în partea
două artere paralele, Froidevaux şi Edgar lea ca importanţă după „Père Lachaise“, mică a cimitirului, în extremitatea dinspre
Quinet. Accesul dinspre Froidevaux se face prin numărul personalităţilor celebre în­ Într-una din după-amiezi am pornit în bulevardul Raspail, marcată în mod special
printr-o stradelă îngustă – rue Emil Richard morm­ ântate aici şi, în consecinţă, prin nu­ căutarea românilor. Am intrat pe Avenue în ghid şi foarte căutată de vizitatori, cum
care taie micul cimitir (este cel mai mic din mărul de vizitatori. A fost creat în 1924 pe Principale, am traversat Alée Lenoir, la acea aveam să constat în acea după-amiază.
Paris, 18,72 ha şi a fost dat în folosinţă în o proprietate pusă la dispoziţie de fraţii oră fiind puţini vizitatori. Mi-a atras atenţia Sculptura care domină cimitirul mic a fost
1824) în două spaţii inegale, cea vestică de Saint Jean-de-Dieu; din 1899, strada la o distanţă de 50–60 de metri o tânără comandată de familia Chenu în 1910 şi
fiind aproape dublă faţă de cea din est. Emile Richard, stradă originală fără case care a aşezat într-o vază mai multe flori al­ este una din cele mai cunoscute opere ale
de o parte şi de alta, împarte Montpar­n­ ass- be, după care ridicându-se şi depărtând­ u-se marelui artist. Amintindu-mi că marele
Alegeam să traversez cimitirul nu pe ul în marele şi micul cimitir. Înainte de a puţin, ca în faţa unei picturi pe care vrei s-o sculptor ne-a lăsat şi în ţară o altă celebră
rue Richard, ci pe una din cele patru alei prezenta galeria personalităţilor culturii, recepţionezi cât mai bine, privea spre flori, lucrare Rugăciunea în cimitirul din Buzău,
interioare care-l străbat de la sud la nord, ştiinţelor, artelor, politicii, bisericii, ş.a., spre mormânt într-o tăcere pioasă. am părăsit acest spaţiu al reculegerii şi
inclusiv de origine română, şi a încheia istoriei, emoţionat şi mai bogat sufleteşte.
cu o întâmplare care dă titlul acestei, să-i M-am apropiat în tăcerea acelei după-
amiezi târzii şi calme, cu o solemnitate

Cărţi primite

• Mircea Tomuş, Aripile Demo­ Bucureşti, 2010, 220 p.;
nului, vol. III, Editura „Limes“ Cluj- • Marin Diaconu, Mihaela-Genţi­
Napoca, 2011, 524 p.;
ana Stănişoară, Întâlniri cu Cioran, Vol.
• Mircea Albulescu, Ultimele no­ 2, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi
duri, Editura „Ars Longa“, Iaşi, 2010, Artă, Bucureşti, 2011, 310 p.;
144 p.;
• Ion Segărceanu, Poezii pe frunze
• Irvin D. Yalom, Plânsul lui de arţar. Jurnal liric canadian, Nasha
Nietzsche, Editura Humanitas, Bucureşti, Canada Publishing, Canada, 2010, p.
2010, 400 p.; 132 p.;

• Nicolae Stan, Nietzsche, ermitul • Sanda Davis, Am i a man or a
vesel. Hermeneutica metamorfozelor woman?, Personality Press, Toronto,
nietz­scheene, Editura „Economică“, Bu­ 2010, 272 p.;
cu­reşti, 2010, 206 p.;
• Pavel Chihaia, Hotarul de nisip,
• Cătălin Ghiţă, Deimografie. Editura „Paideia & Institutul Naţional
Scenarii ale terorii în proza românească, pentru Memoria Exilului Românesc“,
Colecţia Academica, Institutul European, Bucureşti, 2007, 300 p.

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 8 (96) ♦ august 2011 31
culturale
conchide: „Hanibal e viu şi astăzi printre Toronto. Observatorul ni se pare unul dintre
keanos piesele de tensiune lirică majoră, destule, cele mai importante periodice culturale
cât să confirme în Jebeleanu un «nobil româneşti apărute în Canada (fondat în
Revista Vatra (nr. 5-6/2011) dedică mai stăpân pe pământul umbrei sale».“ 1990), cu un profil ce asigură informaţii
mult din jumătate din spaţiu scriitorului despre cultura celor două ţări, prin articole
Norman Manea, la 75 de ani, sub genericul Vasile Morar, Brânduşa Nicolaescu, Angela semnate de autori bine cunoscuţi, între care
Furtună, Alice Buzdugan, Nedeea Burcă, Andrei Pleşu prezent în acest număr cu
Norman Manea, variante la un portret. O Serenela Ghiţeanu, Georgeta Tan, Dora panseul Noutăţi. Cititorii din comunitatea
cronologie a vieţii şi activităţii scriitorului Pavel, Vasile Vieru, Silviu Lupescu, Maria românească din Toronto, şi nu numai, pot
(Itinerar biografic) semnată de Claudiu Danotti, Chloe Aridjis, Ovidiu Pecican, întâlni în paginile Observatorului articole
Turcuş şi Cella Manea, utilă celor care vor Cristina Timar, Virgil Podoabă, Cristina privind viaţa culturală, literar-artistică şi
fi interesaţi de opera autorului, este urmată Balinte, Ion Pop, Paul Cernat etc. Numărul ştiinţifică din ţara de origine: Eminescu –
de un mare număr de articole semnate de este ilustrat cu portrete ale scriitorului în cei Poezii, Din presa de altădată: „Timpul“
scriitori şi critici literari, traducători, prieteni 75 de ani şi o serie de fotografii cu scriitori (1877), „Flacăra“ (1912), Spaţiul Brâncuşi
apropiaţi ai autorului din perioade diferite, apropiaţi, grafica aparţinând artistului în Muzeul MOMA din New York, cu
de la copilărie la plecarea din ţară şi cea Devis Grebu. reproducerea celebrelor lucrări din colecţia
din exil: Paul Cornea, Ion Simuţ, Carmen muzeului, Nicolae Paulescu şi istoria
Firan, Leon Volovici, Doru Pop, Carmen În celelalte pagini găsim poezie, proză, insulinei, Carmen Firan, Detectorul de
Muşat, Daniel Cristea Enache, Gabriela comentarii critice, interviuri, cum este cel emoţii, comentarii la recenta carte a autoarei,
Adameşteanu, Susan H. Gillespie, Marco luat lui Mircea Anghelescu de către Iulian
Cugno, Joaquín Garrigós, Jiri Nasinec, Boldea (pag. 12), din care reţinem: „Nu cred Interesante răspunsurile la ancheta Ion Zubaşcu – portret în posteritate, Ştefan
că se mai poate vorbi de autoritatea criticii VR, pe tema solidar sau solitar?, date Iordache – imagini de album, până la
în felul în care se putea vorbi în 1970 sau de Ana Blandiana, Aurora Liiceanu, caricaturile artistului plastic craiovean
chiar în 1990. Rolul ei nu mai e autoritativ, Florin Andreescu, Liviu Antoanesei, Gabriel Bratu – Haz de necaz (p. 28).
ci mai degrabă stimulativ, ea nu mai dă Mircea Cărtărescu, Gabriel Iacob, Vintilă
verdicte, ci sugerează căi de pătrundere, Mihăilescu, Dan Perjovschi, Silviu Red.
chei de lectură. În sens curent însă, critica Sergiu, ca şi o serie de articole de istorie
ar trebui să reprezinte autoritatea unui literară între care Întoarceri spre poezia
profesionist al lecturii, respectiv a unei lui Mircea Ivănescu de Ion Pop sau
echipe, a unei reviste. Această autoritate Prolegomene la Felix culpa, partea a doua
pare să fi dispărut şi ea pentru că nu mai dintr-un studiu amplu al lui Liviu Bordaş
funcţionează grilele fireşti...“ în care reia problema „Eliade, evreii şi
antisemitismul“.
Numărul 5-6/ 2011 al revistei Viaţa
Românească este unul dens, bine echilibrat Observatorul, nr. din 15 iulie 2011, este
cu texte pe genuri literare, deschis cu un periodic săptămânal ce apare în 32 de
editorialul Cioran după Cioran semnat de pagini, la Toronto – Canada, condus de Puiu
redactorul-şef Nicolae Prelipceanu, în care, Popescu, cândva director al Tipografiei
referindu-se la manuscrisele româneşti Oltenia din Craiova, stabilit după ’89 la
ale lui Cioran, consideră că „s-a comis o
ilegalitate…, călcându-se un testament…“.

Centenarul lui Eugen Jebeleanu este
marcat de Dorin Tudoran (Căpitanul Ahab)
şi Marian Drăghici cu un articol in extenso,
Despre Hanibal, după 40 de ani, care

Georgiana GHIŢĂ Maria Cristina STAN

Exerciţii de re-trăit Sfârşit de stagiune
la Teatrul Liric „Elena Teodorini“

Vineri, 21 iulie a.c. la Biblioteca multiculturalitate şi interferenţe culturale, Stagiunea 2010–2011 a Teatrului liric (Danillo Danilovici), Teodor Ispas

Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman“ din unul dintre obiectivele de bază ale Editurii „Elena Teodorini“ din Craiova s-a încheiat (baronul Mirko Zeta), Edith Mag (Olga),

Craiova, a avut loc lansarea romanului de Scrisul Românesc. (la sediu, 23 iunie) cu o reprezentaţie a Eugenia Iosub (o extrem de „colorată“

debut autobiografic intitulat Inventing me Autoarea a făcut mărturisiri privind operetei Văduva veselă de Franz Lehar apariţie în Praškowia), Laurenţiu Nicu

(Exerciţii de re-trăit) al autoarei Florina activitatea ei literară şi momente privind – dirijor Florian George Zamfir, cu parti­ (un excepţional Njegus), Marinel Ţigănuş

Cătălina Florescu prezentă la manifestare elaborarea cărţii lansate, precum şi unele ciparea extraordinară a sopranei Alexandra (Kromow), Bogdan Olaru şi Ionuţ Dumitru

(originară din Tulcea, autoarea este stabilita precizări referitor la relaţiile pe care le Coman în rolul titular. (vicontele Cascada şi Raoul de Saint

de mai mulţi ani în SUA). Despre carte şi are, cu continuitate, cu locurile natale şi Spectacolul, deosebit de iubit de Brioche).

autoare au vorbit Nicoleta Traşcă, Dan prietenii din Rom­ ânia, ceea ce poate fi craioveni, s-a bucurat de o sală plină şi Alături de ansamblul de balet (inspirata

Ionescu, N.N. Negulescu, care semnează şi observat şi în conţ­inutul cărţii. de aprecierea (din partea publicului) de a coregrafie fiind semnată Emilian Belcin),

prefaţa volumului, relevând „mărturia unei Manifestarea a fost organizată de fi fost „cea mai bună ediţie“ din stagiunea de corul şi orchestra teatrului, tinerii

sensibilităţi artistice, a unei comunicări Ed­ it­ura şi Revista Scrisul Românesc menţionată. Notabilă a fost prezenţa solişti au reuşit să realizeze, alături de

dintre scriitoare şi Lume“. în colaborare cu Bib­ lioteca Judeţeană sopranei Alexandra Coman din Bucureşti Alexandra Coman în rolul Hannei Glawari

Volumul semnat de Florina Cătălina Alexandru şi Aristia Aman, în cadrul unor care a structurat o Hanna Glawari rafinată un spectacol cu o „Văduvă“… cu adevărat

Florescu face parte din proiectul de proiecte culturale ce le desdfăşoară ins­ şi strălucitoare, cu un remarcabil talent „veselă“.

tituţiile culturale sus actoricesc; costumele

menţionate. (personale) i-au

Ca la toate întâl­ serv­­ it întru-totul

nirile cu cititorii „apariţiile“, sub­li­

şi lansările de car­ nii­­ndu-i atitu­din­ ile,

te, Editura Scrisul foarte fireşti de altfel.

Românesc a organi­ A completat o

zat o expoziţie de distribuţie tânără (fapt

car­te şi reviste şi remarcat imediat de

au fost distribuite public), formată din

gratuit publicului re­ Diana Ţugui (ca de

vi­st­e din cele mai re­ obicei o savuroasă

cente numere. De la Valencienne), Sandu

întâlnire nu au lips­ it Ioan Filip (Camille,

reprezentanţi ai presei conte de Rosillon),

Nicoleta Traşcă, N.N. Negulescu, Florina Cătălina Florescu, Dan Ionescu scrise şi TV. Dragoş Dragomirescu În prim-plan Alexandra Coman în rolul Hannei Glawari

32 Nr. 8 (96) ♦ august 2011 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Florin ROGNEANU Salonul Naţional
de Artă Contemporană
Stările imaginative
ale lui Benedict Gănescu Râmnicu - Vâlcea 2011
N ăscut la Craiova la data de 14 ianuarie
1929, Benedict Gănescu avea să absolve spaţiu fizic dar şi temporal. Fiecare personaj în parte este După o serie de experienţe anterioare, prin
Liceul Comercial „Gheorghe Chiţu“ în asemenea unei maşinării bine articulate, compus dintr-o organizarea unor Saloane zonale rezervate
urbea natală, după care va urma Institutul de Arte Plastice serie întreagă de arabescuri şi linii frânte, căruia îi stă bine judeţelor din sudul ţării, sub titlul Salonul
„Nicolae Grigorescu“ din Bucureşti (1949–1953) unde îi de Sud, organizate de Muzeul Judeţean Vâlcea, curator
va avea ca profesori pe Camil Ressu şi pe Nicolae Dărăscu. fiind muzeograful şi pictorul Gheorghe Dican, iată că
Artistul se va impune rapid ca unul dintre cei mai importanţi anul acesta oraşul Râmnicu Vâlcea găzduieşte un Salon
graficieni ai artei româneşti contemporane făcând, pe lângă Naţional de Artă Contemporană, la care au fost prezenţi
grafică de şevalet, pe care a publicat-o în „Gazeta Literară“, 436 de artişti plastici. Iniţiativa organizării acestui Salon a
„Luceafărul“, „Ateneu“, „Contemporanul“, grafică de aparţinut domnului Nicolae Sofianu, salonul făcând parte
carte, imaginând decoruri şi costume pentru teatrele din dintr-un proiect mai vast, început în urmă cu 14 ani, şi care
Craiova, Galaţi sau Constanţa, fiind cunoscut ca un mare urmăreşte modul în care prin artă se conservă elemente
caricaturist, numărându-se printre fondatorii revistei ale identităţii naţionale, având ca punct final constituirea la
„Urzica“, unde a lucrat permanent în perioada 1952–1958. Râmnicu Vâlcea a unui muzeu al identităţii naţionale, care
să cuprindă un muzeu de artă, o bibliotecă şi un centru de
conservare a patrimoniului cultural naţional imaterial.
Salonul a beneficiat de un Comitet de Consultanţă
Artistică format din critici de artă, artişti plastici şi
directori de muzee: Alexandra Titu, Constantin Prut,
Cătălin Davidescu, Florin Rogneanu, Luiza Barcan, Radu
Aftenie, Marin Gherasim, Paul Popescu, Zamfira Bîrzu,

şi într-o ie cu motive populare, şi în armuri medievale,
amintind de false timpuri cavalereşti, eroice, şi în costume
„nemţeşti“ învârtindu-se prin ograda casei sau dând ocol
unor însemne ale civilizaţiei moderne – maşini, avioane.
Atunci însă, când este costumat în arlechin, personajul său
este plasat într-un univers complet imaginar.

Personajele sale se mişcă sacadat, într-un spaţiu care
le este familiar, adeseori ignorând toate legile gravitaţiei.
Gesturile lor sunt autoritare, impunând parcă un răspuns
din partea privitorului, fiind un îndemn deschis la luarea
unei atitudini. Ele au expresii extrem de sobre şi par a fi
încărcate cu energii inepuizabile; de aceea sunt surprinse
mereu în alertă, fiecare personaj încercând să scape de un

Premiul Academiei obţinut în 1967 şi Premiul Uniunii Claudia Zidaru şi Gheorghe Dican, acesta din urmă fiind
Artiştilor Plastici pentru grafică din 1969 sunt numai şi curatorul general al Salonului Naţional. Criticul de artă
câteva din recunoaşterile oficiale ale valorii demersului Alexandra Titu mărturisea la vernisaj: „Definirea identităţii
artistic al lui Benedict Gănescu. este o problemă recurentă a culturilor, care nu se află în
epicentrul elaborării de modele, ci trebuie să adapteze
Mult timp, publicul larg l-a cunoscut pe Benedict mereu aceste modele propriilor consistenţe culturale,
Gănescu prin desenele sale comice, caricaturale, şi mai tropisme şi exigenţe“.
puţin prin grafica lui de şevalet, grafica de carte şi ilustraţia
de carte. Considerăm că acest Salon Naţional a fost o reuşită
atât prin numărul mare de artişti care au răspuns acestei
Benedict Gănescu şi-a gândit demersul grafic ca pe iniţiative, prin diversitatea modului de abordare a
o perpetuă stare imaginativă, într-o lume a basmului, a mesajului artistic, prin calitatea lucrărilor expuse şi modul
povestirii, adesea cu iz de realitate imediată. Personajele de prezentare. Îmbucurător este şi faptul că la vernisajul
sale se mişcă cu frenezie, între case şi străzi, între palate Salonului care a avut loc duminică 7 august a.c., artiştii
şi câmpuri înflorite, greu de localizat sau de atribuit unui români s-au întreţinut cu ambasadori şi reprezentanţi
ai Corpului Diplomatic acreditaţi la Bucureşti, dar
şi cu oameni de afaceri interesaţi de fenomenul artei
contemporane româneşti.

altul, fie că el apare desenat sau doar sugerat. Ici-colo, în
compoziţiile sale „defilează“ câte un cal pregătit pentru
turnir sau unul ce se transformă într-un Pegas năstruşnic.

Ne-am despărţi de Benedict Gănescu în urmă cu
cincisprezece ani. Oraşul Craiova îl păstrează în memoria
culturală printre fondatorii prestigioasei reviste de cultură
„Ramuri“, serie nouă, a cărei grafică a susţinut-o ani de
zile. De aceea, Muzeul de Artă Craiova i-a organizat două
mari expoziţii în anii 2004 şi 2006 la Palatul „Jean Mihail“
şi ultima în această vară, la Galeria „Arta“ a Filialei UAP
de pe Calea Unirii, cu o amplă selecţie din donaţia de o sută
de lucrări făcută de soţia graficianului, Adriana Gănescu.

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 32 pag – 2,5 lei 08

SR





Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (108) ♦ august 2012 3

Continuare din pagina 2

„Într­o iarnă, am făcut virajul: din acţiunea plasată până în anii 1970, când personal, în care erau ascunse notele necunoscut), autobiografie spirituală cu
scriitorul­scriitor am devenit scriitorul­ bucureştenii „vor putea coborî din metrou manuscrise ale Colecţiei de Biografii, unele amintiri dramatice din copilărie
comunist. Fără să fiu vreodată membru la staţia Bucureşti­Port“; nuvela Focul Autobiografii şi Memorii contemporane, şi reflecţii religioase, urmată de volumul
de partid…“ Prima dintre asemenea scri­ nestins (1955) ca şi piesa Romanticii un tablou de Frans Franken, şi o pungă cu de eseistică religioasă Comment ne pas
eri este nuvela Duşmănie (1948), în care (1957) îşi au acţiunea plasată într­un aur cumpărat de la Ion Vinea. Evadează l’aimer! (1981, o lectură a Evangheliei
dezvoltă conflictul dintre „bogătanii“ şi orăşel de munte unde se construieşte din Berlinul de Est în cel de Vest, cu un după Marcu), Zéro, ou le point de départ
„săracii“ satului în perioada exproprierii o uzină chimică lângă un combinat an înainte de construirea zidului, măcinat (Zero, sau punctul de plecare, 1982),
moşiilor, urmată de Nopţile de iunie (1950) siderurgic... Talentul scriitorului pare de gândul purificării faţă de tot ce a Mon semblable, mon frère (Semenul
în care se referă la înfiinţarea tovărăşiilor a se irosi în texte ideologice şi scrieri scris şi publicat sub influenţa ideologiei meu, fratele meu, 1983), eseuri, Walkie-
agricole, iar Vânătoare de lupi, inclusă în tematice de partid, pentru care va regrata comuniste. Hotărât să nu se mai întoarcă, talkie. Marcher vers Dieu, parler à
volumul Nuvele (1951), prezintă perioada mai târziu. îi scrie lui Gheorghe Gheorghiu­Dej o Dieu (1983), Je n’ai d’autre bonheur
când „bogătani şi oameni cu păcat“ care scrisoare deschisă prin care îşi motivează que Toi. Essai de dévotion moderne (Nu
se opun colectivizării devin „lupi“ vânaţi În 1955, îi apar simultan nuvelele gestul şi cere să i se trimită fiica la Paris. am altă fericire decât pe tine. Eseuri de
de tânăra „miliţie populară“; nuvela O Cronică de la câmpie, cu subiecte în Ca urmare, familia şi cei apropiaţi lui devoţiune modernă, 1984), Le femme
sută de kilometri (1949) are protagonişti viziune realist socialistă, şi Cronică de vor avea de suferit: părinţii, sora sa şi au miroir (Femeia în oglindă, 1988). În
doi tineri angajaţi în constituirea „cu familie, care marchează începutul unei Henriettei Yvonne Stahl sunt arestaţi, alte scrieri se reiau retrospectiv aspecte
abnegaţie“ a organizaţiilor de tineret cuprinzătoare fresce epice, iar în 1956 fiica sa, de numai 2 ani, reţinută în ţară
ale partidului; ampla nuvelă Bijuterii Editura de Stat pentru Literatură şi Artă şi trimisă într­un orfelinat. Încercarea ale biografiei sale umane şi artistice:
de familie (1949) dedicată răscoalelor îi publică cele trei volume din Cronică de a se stabili în Franţa, unde va publica La Liberté (Libertatea, 1983), roman
ţărăneşti din 1907 (substanţă a romanului de familie, reluată fără modificări în aproape tot ce a scris în peste 40 de ani consacrat contradicţiei dintre libertatea
Cronică de familie ce va apărea în 1955), 1958 şi 1993. În articolul Toate forţele de exil, a eşuat şi a rămas în Germania politică şi cea religioasă, romanul La
tradusă şi în maghiară, este ecranizată vii părăsesc tabăra trecutului, apărut Federală. În Occident nu este primit cum Moisson (1989) şi volumul de nuvele şi
cu titlul omonim (premiera are loc pe într­un număr din „Scânteia“, autorul se aştepta, este hulit de emigraţie, în ţară povestiri Les Amours difficiles (1989).
28 aprilie 1958, din distribuţie fac parte mărturiseşte că titlul romanului Cronică este detestat, şi de intelectuali, pentru
actorii Tanţi Cocea, Eliza Petrăchescu, de familie i­a fost sugerat imperativ compromisurile sale, şi de comunişti Multe dintre operele sale au fost tra­
Geo Barton, Colea Răutu, Jules în urma discuţiei pe care o avusese pentru că i­a trădat, după ce fusese în duse în franceză, germană, cehă, ma­
Cazaban, Sandu Sticlaru, Emil Botta cu Jean Paul Sartre, care­i spusese: slujba lor. Opera sa este scoasă din ghiară. Autorul a tradus din S. Babaievski
ş.a.; Sărbătoare în zi de lucru (1951), „Dumneavoastră trăiţi într­o societate librării, biblioteci şi manuale şcolare. (Lumină deasupra pământului, 1950) în
inclusă şi în romanul Drum fără pulbere nouă, care trebuie să­şi scrie cronica“. colaborare cu Gheorghe Nicolau; Honoré
(1951), prezintă vizita de lucru a lui Pe scriitorul francez l­a cunoscut într­o În Germania începe să lucreze mai de Balzac (Opere II, 1956) în colaborare
Gheorghe Gheorghiu­Dej pe şantierele călătorie în China făcută împreună cu întâi ca lector la Editura „Fischer“ cu Cezar Petrescu.
Canalului Dunăre­Marea Neagră; Drum Geo Bogza, la un Congres al Scriitorilor. din Frankfurt, până în 1964, apoi,
fără pulbere, roman de mari dimensiuni Mai înainte publicase volumul de articole succesiv, funcţionar de relaţii publice Petru Dumitriu şi soţia sa Irina
(666 pagini), consacrat şantierului de şi eseuri, de aceeaşi factură ideologică, la o companie, funcţionar la Ministerul
la Canalul Dunăre­Marea Neagră, con­ Despre viaţă şi cărţi (1954), în care se Poştelor şi Telecomunicaţiilor (1982–
siderat de autor „păcatul vieţii“ sale, are află şi un valoros comentariu la cartea 1986), din nou la o firmă privată de
acţiunea plasată în perioada iulie 1949 de debut a lui Marin Preda. În 1957 îi telecomunicaţii. Începând cu 1988 se
până în iarna aceluiaşi an şi relatează apare volumul de articole şi eseuri Noi stabileşte la Bad Godesberg, lângă Bonn.
„munca faraonică“ de construcţie a Ca­ şi neobarbarii, cu mari intervenţii din Scriitorul moare la 6 aprilie 2002 la Metz
nalului, cu activişti şi instructori de partid, partea cenzurii, volum care cuprinde şi (Franţa), incinerat, iar urna este depusă în
ţărani dezorientaţi, consilieri sovietici, un pamflet împotriva lui Eugen Barbu. capela familiei Mohr, doamna Françoise
intelectuali „cinstiţi“. Autorul pretinde Mohr devenind legatar al moştenirii
că romanul, ca şi nuvela Vânătoare Continuă să colaboreze la presa lăsate de Petru Dumitriu.
de lupi sunt scrise „pentru a­şi salva literară, cu deosebire la „Steaua“ (unde
părinţii arestaţi şi anchetaţi“. În 1951 redactor­şef era prietenul său A.E. După plecarea din ţară îi apar două
publică volumul Nuvele în care include Baconsky), cu alte fragmente din ciclul romane scrise în română, rescrise apoi
şi Bijuterii de familie, Vânătoare de romanesc Cronică de familie, care s­a în franceză: Rendez-vous au Jugement
lupi, Bedros din Bazargic etc. Povestirea bucurat de mare succes, şi fragmente dernier (Întâlnire la judecata de apoi),
Dreptate (1952) descrie momente în care din Colecţie de Biografii, Autobiografii publicat în 1961, roman polemic ce
„chiaburanii“ refuză să predea cotele din şi Memorii contemporane, o frescă dezvăluie motivele „fugii“sale din ţară,
recolte şi sunt judecaţi de casa Sfatului; socială rămasă în cea mai mare parte (versiunea românească apare abia în
Prietenul Sava (1952) este o nuvelă inedită, din care a publicat parţial Nexus 1992, la Editura Univers), şi Incognito,
antititoistă şi antiamericană. În acelaşi (textul care indică în ce mod avea de apărut în 1962, imagine acuzatoare despre
an îi apare volumul Pasărea furtunii, gând autorul să coaguleze într­un tot propriile existenţe în infernul comunist,
urmat de Poveşti adevărate (1953) în unitar biografiile, autobiografiile şi romanul pentru care este considerat de
care relatează transformarea Fabricii de memoriile contemporane), Vârsta de critica literară un „romancier de rasă“,
Avioane din Braşov în Tractorul Roşu, aur sau dulceaţa vieţii, Din memoriile „cu geniul epicii“, iar „cartea merită să
la indicaţiile consilierilor sovietici; po­ lui Prospero Dobre, Proprietatea şi fie situată nu departe de Doctor Jivago
vestirea Din tată în fiu (1953) prezintă posesiunea. printre marile romane implicate în ac­
familia de muncitori a Paraschivilor cu tualitatea fundamentală a secolului nos­
În această pseudoliteratură dezvoltată tru“. (P.­H. Simon). Incognito a fost in­
timp de mai mulţi ani, o lectură cu bună­ clus în Lexicon der Weltliteratur, între
credinţă poate repera şi pasaje de mare capodoperele secolului XX. Ambele
literatură pe care Petru Dumitriu le­a romane au fost publicate la Editions
intercalat, uneori înşelând vigilenţa du Seuil din Paris, unde îi apăruse în
cenzurii. În acest sens relevantă este traducere parţială cu un an mai înainte şi
Scrisoare de pe mare, considerată o Cronică de familie. În această perioadă
capodoperă a prozei scurte româneşti, publică L’Extrệme Occident (1964),
aşezată în fruntea textelor din volumul roman complementar cu Incognito,
Poveşti adevărate, sau descrierea orăşe­ romanele Les Initiés/Iniţiaţii (1966) şi
lului dobrogean din Bedros din Bazargic Le Sourire sarde/Surâsul sard (1967). În
din volumul Nuvele. Reiese încă de la 1968 inaugurează trilogia de inspiraţie
început ideea autorului de a­şi contura un istorică L’homme aux yeux gris (Omul
univers propriu, o structură cu simetrii cu ochii gri), scriere complexă, care se
şi laitmotive, cu familii şi personaje întinde pe mari spaţii şi multe secole,
translatate dintr­o operă în alta. Astfel, traversând marile culturi şi curente ale
Bijuterii de familie şi Vântul de martie, lumii. Urmează o tăcere de aproape
publicate iniţial separat, sunt incluse unsprezece ani (1968–1979), ca urmare
ulterior în Cronica de familie. a unor crize morale şi religioase care
îl aduc în pragul disperării, aproape
În 1960 i se permite să facă o călătorie de sinucidere, datorată în primul rând
de documentare, împreună cu soţia sa adaptării, deloc uşoare, într­un alt
Irina, la Praga şi Berlin, unde îi apăruseră spaţiu, şi a nemulţumirii faţă de modul
traduceri din operă. Atunci se decide receptării operei sale. Abia în 1979
să se stabilească în Occident şi intră în revine cu Au Dieu inconnu (Dumnezeului
conflict cu oficialităţile vremii. De la
Praga trece în Germania cu automobilul

Scrisul Românesc Eseu

4 Nr. 8 (108) ♦ august 2012

Opera capitală a lui Petru Dumitriu şi ca document de epocă prin descrieri de romanului şi anume „Sentimentul supe- criticul Nicolae Manolescu. Geo Şerban
rămâne Cronică de familie. Până la somptuoase case boiereşti, momente din riorităţii sociale, contemptus animus are meritul de a fi repus în circulaţie la
apariţie, romanul românesc cunoscuse cele două războaie mondiale, răscoale atque superbia“ şi „tăria de a privi în noi opera şi date semnificative privind
deja două încercări de roman ciclic în ţărăneşti, greve şi mişcări muncitoreşti, faţă propriul neant“, de fapt tema funda­ evoluţia lui Petru Dumitriu pe timpul
reconstituirea unei familii şi a istoriei dictatura regală, regimul antonescian, mentală a Cronicii de familie. cât nouă ne­a lipsit; George Pruteanu
sociale din epocă, cel al Comăneştenilor evenimentele din 1944... Autorul se publică volumul Pactul cu diavolul. Şase
de Duiliu Zamfirescu şi al Hallipilor de dezvăluie ca unul dintre cei mai mari Despre opera sa întinsă şi complexă, zile cu Petru Dumitriu (ed. Universal
Hortensia Papadat­Bengescu. După ce a portretişti. Petru Dumitriu avea să mărturisească mai Dalsi, 1995); Ion Vartic îi prezintă în
târziu într­o scrisoare adresată criticului Dicţionarul Scriitorilor Români, vol. II
Petru Dumitriu la revenirea în ţară, Cu doi ani mai înainte publicase o Geo Şerban (datată Metz, 2 iunie, (ed. Fundaţiei Culturale Române, 1998),
invitat la o emisiune TV primă variantă alcătuită numai din patru 1992), aşezată în loc de Prefaţă la ediţia o amplă fişă de creaţie cu importante
părţi – Davida, Bijuterii de familie, Salata a treia din 1993 a Cronicii de familie judecăţi de valoare şi intenţia de readucere
fost publicat fragmentar în presa literară, şi În bătălia pierdută– reunite ulterior publicată la Editura Fundaţiei Culturale în actualitate a scriitorului; Eugen Simion
amplul roman de aproape 2000 de pagini în partea a XXI­a, intitulată Isabela şi Române: „… sub teroarea intelectuală publică volumul Convorbiri cu Petru
cunoaşte un succes extraordinar. Roman­ sfârşitul carierei lui Dimitrie Cozianu. şi psihologică a acelei epoci – cea mai Dumitriu (ed. Mercuţio, 1998), iar în
fluviu, construit pe o documentare solidă Romanul a fost comparat cu Un veac de sinistră şi înjositoare a istoriei ţării 2004, sub auspiciile Academiei Române,
în care este urmărită istoria unei vechi singurătate al lui García Márquez, fiind noastre – Cronica nu ar fi putut apărea Editura Fundaţiei Naţionale pentru
familii boiereşti, familia Cozianu, de­a plasat cu începutul „pe la 1850“ – când fără anumite concesii, pe care autorul a Ştiinţă şi Artă, OPERE I. Publicistică.
lungul unui secol, de la A. I. Cuza, până Alexandru Cozianu îşi construieşte în trebuit să le facă. Scrâşnind din dinţi, Dosare de Securitate. Eseuri. Proză. Alte
în „obsedantul deceniu ’50, este structurat Bucureşti, la Culmea­Veche, „o casă le­am făcut [...]. Tinereţea mea şi forţa texte. Cronică de la câmpie, în Colecţia
în 24 de părţi prin care circulă 335 de potrivită cu marea lui avere“ – şi sfâr­ mea creatoare au trebuit să se supună „Opere Fundamentale“. Pe coperta IV a
personaje cuprinse în Index­ul realizat de şeşte în octombrie 1954, când timpul o vreme acestei asupriri monstruoase. acestei ediţii, Eugen Simion scrie: „Petru
către criticul literar Geo Şerban. Cronică scrierii cronicii şi cel al lumii reflectate se Cronica poartă pecetea tinereţii şi forţei Dumitriu este un mare creator care nu şi­a
de familie debutează cu o întâmplare din suprapun perfect. Acţiunea romanului se creatoare, dar şi a asupririi suferite şi a încheiat opera şi n­a scris capodoperele
anii 1862–1863 cuprinsă în partea întâi desfăşoară în special pe moşiile boiereşti deformării adevărului. Cititorul să deo­ pe care putea să le scrie. Atât cât a putut
intitulată Davida: „În hârtii de vânzare din preajma orăşelului N., „orăşel pro­ sebească ce era opera mea de ce era să scrie şi cât l­a lăsat istoria să scrie
şi cumpărare de moşii din vremea vincial capitală de judeţ“ menţionat pecetea scârnavă a asupritorilor. Că era reprezintă pentru literatura română
principelui Constantin Brâncoveanu se aproape în toată opera autorului, urmă­ «a lor», nu a mea, am dovedit preferând postbelică un punct de reper. Biografia
iveşte întâia oară neamul unor Cozieni, rindu­se evoluţia seculară a Familiei, viaţa de pribeag, străin printre străini, lui, plină de contradicţii, de rupturi şi
numiţi aşa nu după Cozia de sub munte, a „neamului unor Cozieni“, denumire ca să scriu Incognito şi alte cărţi de om surprize de toate felurile, aşteaptă să fie
unde e mănăstirea de pe malul Oltului, „după o Cozie din ţinutul dealurilor liber, pentru oameni liberi.“ scrisă de cineva care, în afara talentului
ci după o Cozie din ţinutul dealurilor dintre Bucureşti şi Târgovişte“, atestaţi portretistic, trebuie să aibă puţină răbdare
dintre Bucureşti şi Târgovişte. Cozia era documentar din timpul lui Brâncoveanu. Din 1990 Petru Dumitriu se află din şi o mare putere de înţelegere a istoriei
moşia lor atunci; în hrisoave e vorba de Scriitorul foloseşte tehnica şi metoda nou în atenţia cititorilor şi criticii noastre prin care acest strălucit intelectual
o jupâniţă Davida, de un Mihail, de un balzaciană, cu referinţe, uneori directe, literare: Emisiuni la radio şi televiziune a trecut. A traversat­o cu ambiţiile,
la fraţii Goncourt, Proust, Dostoievski, readuc autorul în atenţia cititorilor; aroganţele, inteligenţa, talentul, laşităţile,
Grecea Cozianul şi apoi de alţii, urmaşi Tolstoi, sau la I.L. Caragiale, Mateiu I. Revista „Caiete Critice“ a Academiei astuţiile, disperarea şi credinţa lui într­un
ai lor, care au stăpânit Cozia, adăugându­i Caragiale, Nicolae Filimon. Sentimentul Române publică în două numere un Dumnezeu necunoscut. Unde se situează
moşia Gârla, moşia Slobozia Veche, moşia membrilor familiei transmis din ge­ „dosar“ Petru Dumitriu, cu multe inedite Petru Dumitriu în acest peisaj? Ca să
Dârdori ş.a.; nepoţii şi strănepoţii acestora neraţie în generaţie este trufia – purtată din perioada românească a autorului; răspundem la această întrebare trebuie,
au cumpărat pământuri în câmpie, la exemplar de Alexandru Cozianu. Trufia Revista clujeană „Apostrof“ publică cred, să facem două lucruri: să încetăm să
Tătaru şi alte sate pe care le­au umplut cu personajelor din înalta clasă se combină texte, interpretări şi mărturii inedite; mai credem că un singur scriitor poate ispăşi
ţărani bulgari.“ Romanul este important cu melancolia şi cu sentimentul frustrării Editura Dacia îi publică, pentru prima la infinit pentru toate păcatele literaturii
unei nobilimi ce nu reuşeşte să se ridice dată integral, Proprietatea şi posesiu- române postbelice şi, în al doilea rând,
şi să se manifeste la înălţimea vieţii nea; Editura Eminescu reia volumul să recitim toată opera lui Petru Dumitriu,
mondene şi politicii europene. Mesajul Euridice…, căruia îi adaugă Preludiu un scriitor complex pe care spiritul critic
Cronicii de familie este asemănător cu la Electra; Editura Fundaţiei Culturale românesc întârzie din varii motive să­l
cel din prozele de început ori cu cel din Române publică în anul 1993, prin grija accepte. A păcătuit, adevărat, dar nu mai
Incognito, Au Dieu inconnu, L’Homme lui Geo Şerban, Cronică de familie, mult decât alţi scriitori contemporani şi, în
aux yeux gri şi anume singurătatea umană, ediţia a III­a, cartea de rezistenţă a lui plus, el s­a căit. Şi, apoi, să vedem opera
spaima neîmplinirii fiind exprimată tacit Petru Dumitriu, cu o postfaţă semnată de lui. S­ar putea (eu, personal, sunt sigur de
şi obsesiv, de către Elena Vorvoreanu: acest fapt) ca opera lui – vastă şi inegală
„N­am făcut nimic. Degeaba. Degeaba – să izbăvească şi în cazul lui omul care a
am făcut tot ce­am făcut. N­a ieşit nimic. scris­o“.
Nimic. Nimic. Rahat.“
La un deceniu de la trecerea în
I. Vartic consideră că romanul Cronică eternitate, despre Petru Dumitriu continuă
de familie „stă prin voinţa de putere, să se scrie, opera sa merită adusă mereu
sub pavăza sumbră a lui Nietzsche“ şi în actualitate în spirit critic obiectiv, pe
că Petru Dumitriu „este familiarizat cu măsura valorii acesteia.
jurnalul despre A fi şi a avea a lui Gabriel
Marcel şi mai ales cu tratatul Fiinţa şi
neantul al lui Sartre“. La cele mai multe
dintre personajele Cronicii de familie se
poate observa dorinţa de a poseda care le
diminuează lipsa de a fi. Davida devine
proprietatea „indiferentă şi absentă“ a
lui Lăscăruş Lascari, Cleopatra Cozianu
priveşte „cu plăcere sătulă, mulţumită,
de proprietar“ pe Walter Apostolescu,
dar cu iritare pe Bonifaciu Cozianu, pe
care încă nu­l posedă. Iubirea de patrie
devine şi ea la unii membri ai familiei
iubire de proprietate: „Iubeşte ce­i al
tău“, spunea bătrânul Şerban Lascari.
Momentul cel mai important al Cronicii
îl găsim în partea a VI­a, în Bijuterii
de familie, consacrată, aparent doar,
evocării răscoalelor din 1907, în tradiţia
lui Rebreanu şi C. Stere. Capitolul Boierii
vechi şi noi reprezintă sfârşitul Cronicii
şi al aristocraţiei româneşti, ultima
parte, a XXIV­a, fiind dedicată Tinereţii
lui Pius Dabija, exponent al generaţiei
tinerilor artişti ai anilor ’50. În partea
a XXIII­a remarcăm sensul ultim al