Binder1hj

Poezie Scrisul Românesc Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 23
Proză

Viorel FORŢAN se coborau două trepte se înalţă fosta capelă
de la nivelul podelei acum biserica cu hramul
lord de Sineasca ca să intri în cadă Adormirea Maicii Domnului
Încăperea era gresiată cu o arhitectură şi decoraţii remarcabile
(fragmente) cu un sistem de plăcuţe Nu trebuie uitat nici clopotul
în formă de opt care se îmbinau care este o copie realizată după
una în golul exterior coroana regelui ostrogot Receswild
de la opt al celeilalte admirată de ctitora Eliza Alexandrescu
Alb cu negru în muzeul Cluny din Paris
Aceasta a dorit iniţial doar să păstreze vie
De la un an şi jumătate ca să nu fie obligat să se adreseze Cimitirul este remarcabil prin mărime amintirea soţului ei dar şi ca lăcaşul
până în plină maturitate cu apelativul tovarăşe Accesul în Sineasca se face să servească ca necropolă familiei sale
am locuit pe Sineasca dar nici cu domnule pe sub un turn fost cândva clopotniţă
Aceasta a devenit uliţa copilăriei că nu dădea bine prefera porecle a demolatei biserici Potbalniţa În primul rând când vorbesc
şi oricine ştie că după mamă Aşa s-a ajuns pentru mine la lord Şi acesta a fost ridicat de aceeaşi ctitoră despre cimitirul Sineasca mă gândesc
uliţa copilăriei este amintirea Lord în sus şi lord în jos a bisericii şi a turnului de la Belivacă la mormintele părinţilor mei
cea mai îndrăgită a fiecăruia lord mi-a rămas supranumele Turnurile mai sus amintite Maria şi Vasile Forţan
Mi-aduc aminte de două episoade lord de Sineasca au fost ctitorite în urma cărora cât trăiesc
Primul – compoziţia etnică a zonei legii înmormântărilor din 1864 le port un gând pios de recunoştinţă
Fiind vară şi eu cu tot soarele verii La trei case de mine spre cimitir dată de domnitorul Al. I. Cuza Doresc să le redau ultimile lor cuvinte
era o vilă somptoasă când au fost desfiinţate cimitirele pe care mi le-au adresat pe lumea asta
pe mine cu două nivele impunătoare din preajma bisericilor mama mi-a zis
o prietenă a mamei mi-a zis care aparţinuse arhitectului Atunci Bălaşa Sinescu
vezi că negru eşti şi sculptorului a donat primăriei terenul său Mânca-l-ar mama
pe Sineasca stai ce a făcut monumentul din vecinătatea bisericii Potbalniţa iar tata Parcă aş vrea să mor
dai de bănuit generalului Ioan Dragalina pentru cimitir public
Al doilea – etapele de curăţenie pe defileul Jiului Cu timpul cimitirul s-a extins parcă aş vrea să trăiesc
Seara când mă aduna mama de la joacă lângă Lainici acolo unde fusese rănit şi a primit numele donatoarei Revenind la mormântul părinţilor mei
întâi mă spăla cu un furtun în curte Datorită poziţiei sale sociale să spun că gospodari şi grijulii
şi apoi mă băga în baie el influenţase gospodărirea oraşului Aici sunt două cimitire ale eroilor cum au fost totdeauna
ca să nu-i umplu de mâl cada să canalizeze Sineasca unul pentru eroii români ei şi-au făcut o construcţie funerară
de la începutul străzii şi unul pentru eroii sovietici completată cu inscripţionarea
La câţiva zeci de metri şi până în dreptul casei lui Între cele două aflându-se şi fotografiile pe porţelan
de casa părintească, aflată la nr. 14 În şcoala primară mormântul celui care a ales având scris pe cruce
se afla o clădire la nr. 26 aveam un coleg de clasă Eroul Necunoscut al neamului nostru
unde am lucrat câţiva ani buni care locuia în această vilă dintre cei căzuţi la Mărăşeşti 1919-19... pentru mama şi
Acolo am avut coleg acum naţionalizată spunând Acesta este tatăl meu 1924-19... pentru tata
un bătrân lup de mare Aici am văzut pentru prima dată Era elev la Liceul Militar din Craiova numai că ei au murit în 2003 şi 2005
de la aprovizionare baie îngropată şi din nefericire a murit copilandru
pe care îl chema Sandu Dincă Într-o încăpere mai mare răpit de valurile Mării Negre Casa părintească rezistă şi astăzi
Acesta uns cu multe alifii decât o sufragerie proletară În mijlocul părţii vechi a cimitirului dar părinţii o vânduseră înainte de ’89
încă din capitalism pentru că trebuia să fie demolată
dar s-a schimbat orientarea politică
şi a rămas în picioare

→ Recent, cel puţin în ultimele două clase tulburarea liniştii publice. Organele legii. minţind ani de zile că duce pubera la şcoală Plus că-i politically nepotrivit, pardon

şcolare, domnul Traian pusese la punct o Asta stârni mânia Rodicăi. Şi umilită şi c-o ajută la teme. Erau furibunzi. Puteau de expresie.

strategie de iscodire care, se vede, avea şi şi cu poliţaiul la uşă: „să stăm de vorbă povesti ore-n şir. L-ar fi strivit sub călcâi. Plăcerea e oarbă şi aşa va rămâne.

roadele ei. Mai bine nu discutăm. Oricum, puţin“; mama să-nnebunească! Ar fi cerut şi despăgubiri materiale, dar Plăcut e că societatea aplică sancţiuni.

despre plăcere vorbim, dar ce satisfacţie – Ce pedofil, unde e? i-a atenţionat avocatul că pun fetiţa într-o Totuşi, bietul copil.

poate resimţi un biet om lovit de evidenţă Dacă nu suporta ceva, Rodicuţa nu lumină, ar intra la foloase necuvenite.

atât de năucitor! suporta pedofil. Când auzea acest termen, Măcar puşcăria! Asta da, l-au luat, era în

– Ţi-am spus să nu te mai prind că devenea intratabilă. Există o măsură! anchetă. O satisfacţie, totuşi... Minoră.

umbli la stadion... Mărturisi, aşadar, in extenso, ca la popă, Plăcerea, fiind agent exterior, e

– Mă laşi? ca la televizor, la ce umilinţe şi chinuri menţionată în literatura de specialitate ca

Nu se cunoaşte nici dacă în răstimpul traumatizante, de neexprimat, o supusese putând surveni insolit şi-n situaţii abrupte.

acesta relaţia cu unchiul a suferit vreo unchiul Traian din prima ei clasă de şcoală Aşa şi e. N-apuci să pleci de-acasă pentru

modificare notabilă. şi până în ziua de azi, un monstru uman. Vă un timp, căci nu mai ştii ce găseşti. Au

– Ai grijă, rămâi însărcinată şi ne-am daţi seama, părinţi, ce bucurie! rupt sigiliul, nenorociţii, sigiliul lipit cu

nenorocit. Paradoxal, principalul incriminat avu ştampilă. Doi hoţi. Au văzut la televizor,

– Nu rămân, nu te teme. totuşi una. În clipa în care două persoane fix la pont şi-au smuls pur şi simplu sigiliul.

– Să-ţi cumpăr mijloace contraceptive? necunoscute îi apăsară pe sonerie, ceva îi Încărcau în sacoşe când i-au săltat. Noroc

Dar ăla nu poate? Handbaliştii au subvenţii spuse că s-a terminat, c-au venit să-l lege de vecini că stau permanent cu ochiu-n

de la Guvern. Pedofil agramat! ca pe-un tâlhar şi grija lui veche dispăru, în vizor, au format gratuit la poliţie. Să ştii că

– Pedofil eşti tu! sfârşit, sub haina trasă pe cap. are noroc, ticălosul! Noroc că n-am ştiut

Din nefericire, într-un moment de – Imediat, le răspunse. cu ce se ocupă. A avut noroc toată viaţa şi

inspiraţie absolut deplorabilă, nenea Traian Se mai uită o dată prin bucătărie să nu certificat de erou. Nici eroi nu mai sunt,

săvârşi greşeala păgubitoare care-i trase lase aprins, pe la prize, şi încuie jos şi sus. băga-mi-aş, cădea-ţi-ar! Să faci c-un copil,

movilă la fund. Se află şi la şcoală. – Pe handbalist l-aţi luat? insistă. să-ţi baţi joc de el, huo!! Am şi eu o fetiţă,

După un prim moment de frustrare şi – Vă rog să nu comentaţi. mă tem. Să nu-l mai văd, că mă enervez şi-i

un alt moment de revoltă, fiinţa încearcă să Cei doi sigilară apartamentul şi o luară sparg faţa! La ăştia, la pedofili, pedeapsa

se deprindă cu viaţa. Ce să facă, să-i tragă pe scări, liftul fiind în revizie. Vecinii îl cu moartea! Atât!

câteva la popou? La şaizeci de ani ce mai urmăriră prin uşa crăpată până la dispariţie, Au fost nevoiţi să-l vadă, totuşi, din

vrei? Strânse din dinţi şi răbdă. Avu chiar cu un sentiment complex de confuzie şi nou, căci l-au adus să-şi facă inventarul

impresia că se produce o adaptare, dar de mulţumire. Pentru că buna vecinătate prin locuinţă la ce i-au furat. Îl păzeau, şi

nesimţitul se afişa cu fetiţa, o ducea pe la şi comportamentul urban complexează şi el, în cătuşe, verifica prin cotloane. Curios,

Mall, a venit să i-o ceară pentru două zile induce frustrări. De aceea, se configurează nu părea cu totul nefericit. Când îţi repugnă

la Iaşi, unde avea el un meci. o mică stare de bine când individul ce hoţia şi recuperezi de la hoţi ce-ai agonisit

– Du-te şi ia-o de la părinţi. ţi-a ascuns până acum un secret, pe care într-o viaţă de om, dincolo de amărăciunile

– Ei, asta-i bună! meritai să-l cunoşti, coboară scara cu haina tale ai o bucurică pe faţă, ceva destul de

– Ce vrei tu cu Rodica? pe ochi, încercând în zadar să-şi ascundă uman, un fel de zâmbire. Chiar dacă te

– O iubesc. o faţă de mult familiară. E relaxant, deşi ascund după aia şi nu-ţi mai vezi casa

– O iubeşti? încerci să pari siderat, e totdeauna o cinşpe ani, douăzeci, depinde de încadrare.

– O iubesc. surpriză plăcută. Delectare atipică generată în condiţii de

Ai dintr-odată senzaţia că nu se mai Bineînţeles că familia Doandeş a stress. Cu toate că omul nu s-a format în

poate. Îl luă de guler pe trotuar, ăla îl trânti deschis acţiune penală. Dacă n-ar fi şi procesul plăcerii, cum greşit ne învaţă doi

în rigolă, lume, scandal, pedofil nesimţit, rudă, mai zici, dar e un degenerat prefăcut, clasici marx-len. Emilian Nuţu – Ciclul Zbor

24 Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 Scrisul Românesc Eseu

Constantin ZĂRNESCU

Naţiunea italiană –
ilustrare europeană şi universală

R oma, cel mai important naţională şi de aşa-numit, ironic, de unii din străinătate“, mi-a produs o senzaţie înfiripându-se, mai totdeauna, pe lângă
oraş al istoriei, caput „stat încă tânăr“; şi am avut şansa să de uluire, pentru caracterul italic, profund parohii, preotul fiind şi învăţător, dirijor
mundi. Tocmai mă aflam vizitez Roma, în luna august, prinzând răbdător, civilizator şi eroic – o ilustrare şi el a de cor, educator, conservând, în acest
în Bruxelles, ca invitat al Institutului prelungirea unor evenimente şi a altor umanităţii „peninsulare“, a „risorgimento“- chip, simbolurile şi tradiţiile de acasă:
Cultural Român, în anul 2007, imediat după manifestări cultural-politice, de anvergură, ului romanităţii şi al latinităţii. Cei mai „sărbători, sfinţi, datini, procesiuni“.
intrarea României în Uniunea Europeană, ale Capitalei. vechi au emigrat în Argentina (în 1711 au Prin ele, a fost combătut şi chiar depăşit
şi, la un moment dat, doi colegi au început înălţat şi în Roma, chiar un Far al Latinităţii, campanilismul (individualismul) secular, o
să se dueleze în adjective, care de care Expoziţia-muzeu a celei mai mari pe colina Giannicolo, vecină Vaticanului şi filosofie meschină – idei „mioape“ – de la
mai relevante, despre oraşele capitală: emigraţii din lume: emigraţia italiană. basilicii „San Pietro“); alţii au emigrat în nasul cetăţeanului, până la turnul bisericii
Paris, Praga, Viena, în fine Bruxelles, când Mi s-a părut dintre toate, adânc relevantă Brazilia şi Venezuela (unde au editat cel (campanile), aparţinând patriotismului
ziaristul şi traducătorul francez Jean Yves şi valoroasă; iar faptul de a fi muzeificată dintâi cotidian al emigraţiei lor: Italia, în local, intereselor regionale, provinciale, în
Conrad, căsătorit cu o româncă şi, după definitiv într-un grandios edificiu neoclasic, 1750!). A urmat America de Nord (Boston, dauna celor de înaltă suprafaţă naţională.
1989, trăind la Bucureşti, a curmat elogiile din marmură de Cararra, înălţat în iunie New York, Philadelphia) şi nu în ultimul Canzonetele sunt memorabile, sfâşietoare,
asupra frumuseţii specifice a acestor 1911, numit Vittoriale – L’altare dela rând, în Europa (mineri în Franţa, Belgia, receptate şi astăzi, auzindu-le, ascultân­
burguri, afirmând: „– Mergeţi să vedeţi Patria, după numele „părintelui unificator du-le în timp ce vizualizezi exponatele,
Roma! Nu ignoraţi Roma!... Toate aceste unele fiind reactualizate, cu un formidabil
mari capitale... s-au înălţat şi s-au construit, Roma – Vittoriale, altarul patriei, arhitectură de Giuseppe Sacconi succes, de Toto Modugno: La balata
urmându-se exemplul Romei!...“. del’emigrazione, Trieste mio, Arivederci,
Capitală ilustră a celui mai întins al Italiei“ (alături de Camillo Cavur, Mazini Elveţia), constructori de clădiri şi ziduri Roma!, Amara terra mia etc. →
şi civilizator imperiu al lumii antice, şi Garibaldi, regele Vittorio Emanuelle al II- uriaşe (în Rusia, la Kremlin, în vremea
întinzându-se pe trei continente; Mamă a lea – spune enorm Înălţându-se în marginea ţarului Nicolae); constructori de canale Emigranţii italieni au şi cele mai
Romanităţii, Latinităţii (şi Creştinătăţii), colinei Capitoliului, cu faţa şi coloanele monumentale, istorice (Suez, Corint, numeroase asociaţii, uniuni, societăţi
iniţiatoare a Renaşterii universale, Roma către Piaţa Veneţiei, Palatul lui Napoleon Panama); „braţele de muncă“ fiind singurul culturale, politice, religioase, profesionale
a influenţat stadiile şi evoluţia fiecărui Bonaparte, Columna lui Traian şi Forul lor capital; astfel că, îi putem întâlni, în mare („arte et mestiere“), din toată lumea, peste
popor al Europei, în parte, inspirându-l pe Roman – acesta e Centrul istoric (antic) număr şi în Regatul României, chemaţi de 350, şi sute de ziare, edituri, cluburi, făcând
Goethe, care a trăit, în „Cetatea Eternă“ şi şi politic, de azi, extrem de viu, al „Cetăţii Carol I, în Bucureşti, pentru construirea limba italiană să fie a patra limbă – scrisă,
în Peninsulă aproape doi ani (1776–1778, Eterne“, o permanentă „nuntă“ (la care de căi ferate, drumuri, poduri şi palate, în vorbită, studiată, pe plan internaţional. Nu
scriind, apoi, o carte celebră: Călătorie participă şi pelerinii: turismul universal – Capitală, ajutând la apariţia, în România, a sunt ocolite, în Muzeul emigraţiei italiene,
în Italia)! „Cine a văzut Roma – a văzut un vizitator, un călător, pe cap de locuitor), unei clase de mijloc. nici uniunile şi simbolurile controversate
totul!...“, a afirmat poetul german. o performanţă mondială şi aceasta. (întemeiate pe miturile legăturilor de clan
De la unitatea pe care i-a oferit-o În emigraţie, pe italieni i-a unit, (Padrino); cazurile „Saco and Vanzetti“;
Napoleon Italiei, începând cu 1796, Treizeci de milioane de cetăţeni ai în chip accentuat, limba naţională şi îndelung mediatizate, în SUA, având
integrând-o unui vast Imperiu, care a Italiei locuiesc în străinătate, aşadar cântecul (canzone, canto, melodrama, profunde nuanţe xenofobe, în anii ’23–
însemnat prima idee a unei „Europe dincolo de Madrepatria (şi toate acestea balata) şi m-a mişcat aproape până la ’33 (condamnaţi, a căror memorie a fost
unite“ şi până în 1871, când Roma devine au început de la presiunea şi spolierea lacrimi, „arhiva muzicală“ a lor, desăvârşit reabilitată, oficial, în 1977!...); Lucky
capitală a ţării; (apoi, până în 1957, când produsă de imperiile vecine), în ultimele conservată, audibilă-n căşti; iar dincolo de Luciano şi Al Capone – oameni de afaceri
şase popoare mari, industrializate, ale două secole. Peste 50%., prin urmare, din documentele îngălbenite, acte, fotografii, extrem de controversaţi, însă redutabili
continentului, prin Tratatul de la Roma, au familiile italiene au emigrat până în 1915, cărţi, hărţi, reviste şi ziare, m-au frapat Mecena ai Artelor ş.a.
pus bazele „Casei Comune a Europei“), nu iar pe primul loc se află Regione Veneto, ce filmele documentare, unele foarte scurte,
au trecut, iată, decât două secole! a trecut de 3 milioane. Nu e nici un paradox însă şocante, suprapunând activităţii lor, După 1946, a început, însă, în Italia,
2011: 150 de ani de unitate a că, chiar şi astăzi, peste 63% din emigranţii chiar accidente de muncă, sau catastrofe, „emigraţia interioară“, numită de lingvişti
naţiunii italiene. Ţine aproape de un italici sunt originari din Nord; 28% din în vremea călătoriilor spre Americi); „imigraţie“, din Italia sudică spre Nordul
miracol faptul că, după ce am trecut, în Centru (Lazio) şi doar 12% din Sud reluate necontenit în videocasete şi industrializat, „care a schimbat, prin
grabă, prin Italia de Nord, în 2003, am (Calabria, Sicilia, Sardinia). Preşedintele pe ecrane speciale, în fiecare sală de omogenizare, geografia umană a ţării“
cunoscut-o, mai în adâncime, în mai-iunie celei de a II-a Republici italiene, George expoziţie, o adevărată noutate muzeistică. (citat dintr-un discurs al preşedintelui
2011 (oraşele Verona, Torino, Vincenza, Napolitano, a adus pentru întâia oară elogii, Am contemplat „timpul“ (îngălbenit), ce Napoletano). În ciuda unor pasagere
Venezia, Trieste, Bardolino − Lago din în iunie 2011, la deschiderea Expoziţiei se fulguise peste cronice vechi, despre crize politice (acţiunile „brigăzilor roşii“,
Garda), edificându-mă ca un „reporter de Emigraţiei, întregului popor italian, care a emigranţi, ca şi bagajele lor austere, de terorismul, moartea prim-ministrului Aldo
teren“ asupra unei „civilta del lavoro“, reuşit „performanţa cu totul excepţională călătorie: valize, lăzi, saci enormi de Moro), după 1970 se întorc, în Italia, mai
cum numesc italienii imensa lor trudă, de a se integra, perfect, în ţesutul politic al campanie, enorme cutii de poştă, din întâi lucrătorii transfrontalieri, coregionali
într-o Ţară, fericit scăldată, în „miezul ţărilor, unde au emigrat, muncit şi trăit, în stinghii; însă şi acordeoane, mandoline, (adică aceia din Elveţia, Germania, Belgia,
Mediteranei“ şi moştenitoare a civilizaţiei pofida unei vieţi dificile, plină de sacrificii armonici, viori, pianine, flaute, flaşnete – Austria), cifrele fiind reţinute de Institutul
imperiale romane, mai inovatoare, azi, şi de privaţiuni Madrenazione Madrepatria, instrumente cu care îşi exprimau angoasa Naţional de Statistică: 1 675 000; şi au
producătoare şi laborioasă, ca niciodată. a adăugat Preşedintele Napolitano, se simte (nostalgia) după patria părăsită, dorinţa continuat să emigreze – iată o cifră aproape
Nu spune, oare, destul constatarea că, la fel îndatorată şi le mulţumeşte – pentru aportul întoarcerii acasă. Canzoneta lor apărea ca egală: 1 678 000!...
ca-n vechime, deţine şi azi, locul întâi, pe lor, la prestigiul şi prosperitatea Italiei, în o „dispoziţie specifică şi estetică, profund
plan universal, în cantitatea (şi calitatea) general“. unificatoare, prin limbă (versuri) şi prin Se afirmă că în emigraţie diferenţele
uleiului de măsline?... Apoi, concurează muzică“. Şcolile italiene din străinătate (începând o epocă de prosperitate) dintre
Franţa, în cantitatea (şi calitatea), circulaţia Expoziţia Emigraţiei, de la Vittoriale – nu erau susţinute de stat, ci erau private, italieni s-au estompat, iar campanilismul,
şi consumul variatelor sale vinuri?... Că e „tranşantă expresie a sufletului italienilor localismul, regionalismul au dispărut
una din cele patru naţiuni mari ale lumii, (presiunea radio-televiziunilor a „unificat“
producătoare şi creatoare de arte (ale limba, eliminându-i provincialismele),
gastronomiei), alături, iarăşi, de Franţa, încât un inginer milanez, din Londra, a
China şi Turcia (în speţă, „Bucătăria putut afirma, într-un interviu: „caracterul
sultanilor“?...). Şi nu în ultimul rând, italienilor e meridional, laborios, iubitor de
ilustrarea pe care o oferă Nordul industrial lumină şi arte, practicant al credinţei, fără
al Italiei (amintind, printre altele, fabricile prozelitisme“.
Fiat, printre puţinele din Europa, ce au
ajuns la o producţie americană, de serie Prima conferinţă de înaltă amploare
– automobile, autobuze, maşini grele, politică, asupra emigraţiei italiene,
tractoare, maşini agricole etc.) elogiindu-i meritele a avut loc, la Roma,
Am văzut, în Nord, în primăvara lui în 1975, iar în anul 2000, primul Congres
2011, cum se pregăteau italienii să îşi mondial, în care s-a afirmat, răspicat, o lege
sărbătorească cei 150 de ani de unitate reparatorie, moral-politică: „italienii din
afara graniţelor sunt o resursă exemplară
a naţiunii italiene şi ca atare, va trebui să
fie reprezentaţi politic, în forurile statului
italian. Astfel, s-a stipulat şi impus legea

Universitaria Scrisul Românesc Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 25

Cum vorbim Cecilia Cuvântul ochi
Cum scriem CĂPĂŢÎNĂ şi colocaţiile lui

Definiţiile din dicţionarele de DEX 2009) şi la simetria globilor oculari. cu ochii închişi, cu ochii pierduţi, sub ochii neînregistrarea acestor verbe urmate de o
tip explicativ se prezintă ca O problemă nerezolvată, în ciuda pre- noştri, în ochii cuiva, de (sau pentru) ochii secvenţă fixă va fi îndreptăţită.
nişte texte destinate unui lumii, de la ochi sau (verde) în ochi apar
public larg, în consecinţă eterogen, care ocupărilor tot mai vizibile pentru ela- cu acest statut, în schimb, între patru ochi, Din ultima ediţie a DEX-ului, lipsesc
vrea să înţeleagă sensurile cuvintelor. borarea dicţionarelor, o constituie în- plin ochi, cu un ochi la făină şi cu altul la colocaţii verbale uzuale: a trage cu ochiul
Principala grijă a autorilor acestor dic- registrarea colocaţiilor unui cuvânt. slănină, cu statut de expresii. „a urmări pe furiş, a se uita pe furiş“, a bate
ţionare este să le explice cât mai corect Utilizând frecvent termeni ca locuţiune, la ochi „a frapa, a ieşi în evidenţă“, a scoate
şi mai accesibil. La substantive de pildă, expresie, sintagmă, cuvânt compus şi Nu apar o mulţime de colocaţii cu sens ochii (cuiva) „a imputa, a reproşa“, a sări
definiţia de tip aristotelic presupune fixarea alţii care denumesc îmbinări lexicale mai adverbial sau / şi adjectival: cu alţi ochi în ochi „a frapa, a şoca, a fi evident, cert,
genului proxim printr-un hiperonim şi a mult sau mai puţin stabile, lexicografii „altfel, diferit“, în faţa ochilor „înainte, strident“, a nu crede ochilor „a se îndoi, a
diferenţelor specifice prin determinanţi care trebuie să precizeze (mai degrabă, să so- în faţă“, cu coada ochiului „pe furiş“, nu da crezare“, a face ochi dulci (cuiva) „a
ajută la identificarea corectă a referentului. licite lingviştilor şi terminologilor) mai unde­o vedea cu ochii „oriunde, aiurea“, curta pe cineva“, a închide ochii „a muri“,
Pe baza acestei identificări pot fi înţelese întâi conceptele respective şi apoi să cu ochii­n soare „păcălit, minţit, înşelat“, a închide ochii la (ceva) „a ignora, a se
şi construite mesaje cu substantivul res- stabilească reguli privitoare la înregistrarea (este) cu ochii pe „atent, interesat de“, pe face că nu ştie“, a face (semn) cu ochiul
pectiv. colocaţiilor (folosesc acest termen pentru ochi frumoşi „discreţionar“, „subiectiv“, „a atrage atenţia cuiva printr-o scurtă
Definiţiile lexicografice date substan- orice îmbinare lexicală formată din mi- (nu te privea) cu ochi buni „cu bunătate, închidere a pleoapelor unui ochi“, a­i fugi
tivului ochi de autorii MDA, DEX 1998 nimum două cuvinte, îmbinare uzuală, cum se cuvine“, cu ochi răi „cu răutate, ochii după (cineva) „a-i plăcea cineva“,
şi DEX 2009 sunt identice: „fiecare dintre existentă în limbă înainte de momentul răutăcios“, departe de ochii lumii „într-un nu­i stau ochii­n cap „e neserios, instabil
cele două organe ale vederii, de formă vorbirii). Dacă limitele conceptuale dintre loc secret“, (stă) cu ochii roată (pe afacere) într-o legătură sufletească“, a­i ieşi ochii
globulară, sticloase, aşezate simetric în cuvinte compuse şi sintagme sunt bine „foarte atent“, dintr­o aruncătură de ochi din cap „e foarte curios, foarte mirat“, a­şi
partea din faţă a capului“. Mărturisesc că determinate, înseamnă că toate colocaţiile „rapid“, cu ochi şi cu sprâncene „evident“, clăti ochii „a schimba privirea de la peisajul
mi-a atras atenţia secvenţa explicativă din aceste clase, cu frecvenţă superioară în cu ochii­n pământ „ruşinat“, (apreciază; se obişnuit la altul plăcut“ ş.a.m.d.
„fiecare dintre cele două organe ale vorbire, pot să apară cu marca respectivă: înţeleg) din ochi „aproximativ; discret, din
vederii“, prin echivalarea nereuşită a „compus“ sau „sintagmă“. privire, fără vorbe“, cât te­ai şterge / freca O problemă foarte importantă este
substantivului ochi cu pronumele nehotărât la ochi „repede“, ca pe ochii din cap „cu aceea a stabilirii locului unde pot apărea
fiecare, şi nu cu un hiperonim. Tot astfel, Aleg, pentru observaţii care subliniază preţuire, cu drag“ ş.a. Părerea mea este că colocaţiile. Când colocaţia e alcătuită
şi cele două atribute adjectivale: sticloase importanţa înregistrării colocaţiilor, ultima pentru fiecare dintre acestea, trebuie ales un dintr-o prepoziţie (simplă, compusă sau
şi aşezate, care ar fi fost de aşteptat – dată ediţie a DEX-ului, cel mai utilizat dintre context suficient de larg, încât „decodarea“ locuţiune prepoziţională) şi un substantiv
fiind structura enunţului – să se acorde dicţionarele româneşti de tip explicativ. semnificaţiei să fie cât mai simplu de făcut: (în faţă), adverb (de altfel), adjectiv (pe
cu singularul fiecare şi nu cu pluralul La cuvântul ochi, apar compusele: ochi­ Ori de câte ori se vorbeşte despre tine, e bune), numeral (pe jumătate), pronume
organe. Deducem totuşi că genul proxim de­pisică, ochi­de­ciclop, ochiul­boului, numai ochi şi urechi., Miliardarii îşi petrec (de la sine), verb (pe negândite, a se baza
este hiperonimul organ („parte a corpului ochiul­lupului, ochii­păsăricii, ochiul­ vacanţele departe de ochii lumii., Se uită pe), aceasta va fi înregistrată la cuvântul
unei fiinţe vii, care îndeplineşte una sau şarpelui, ochii­şoricelului, ochiul­soarelui, după ea cu coada ochiului, nu direct. plin. Chiar în situaţia când cuvântul plin
mai multe funcţii vitale“), care nu e plasat ochiul­păunului, Ochiul­Taurului, ochi­de­ ş.a.m.d. Nu apar nici colocaţii încă folosite, are determinanţi proprii: la tot pasul, din
însă pe primul loc în text, cum e normal, tigru. Pentru că sunt termeni ştiinţifici şi deşi expresivitatea lor s-a tocit, precum: capul locului, pe scară largă, strigător la
ci pe un loc secund. Suita determinanţilor tehnici, în dicţionar apar mărcile diastratice băieţii cu ochii albaştri „securiştii“ cer ş.a.m.d., colocaţia respectivă trebuie
începe cu precizarea funcţiei ochiului: care precizează domeniul căruia îi aparţine sau Cooperativa Ochiul şi Timpanul să apară la cuvântul plin, nu la cuvintele
vederea. Continuă cu trei alţi determinanţi fiecare compus, apoi explicaţiile sensurilor „Securitatea“. cu rol determinativ. Când însă colocaţia
referitori la: forma globulară, aspectul şi denumirile ştiinţifice ale referentului cuprinde două sau mai multe cuvinte pline,
sticlos şi poziţia ocupată de perechea de respectiv. Autorii DEX-ului înregistrează Deşi toate îmbinările cu sens verbal cum sunt cele mai multe locuţiuni verbale,
ochi. Personal, aş opta pentru prima parte o sintagmă (chiar dacă anunţă, prin plural, apar înregistrate ca expresii, câteva sunt locul înregistrării lor poate fi la primul
a explicaţiei din NODEX care plasează mai multe!): ochi magic şi o unitate locuţiuni: a­şi da ochii peste cap, a lua la cuvânt component. De pildă, ar trebui,
hiperonimul şi funcţia referentului denumit frazeologică: ochi de bou. Lipsesc colocaţii ochi (pe cineva), a pune ochii (pe ceva sau dacă acceptăm convenţia aceasta, ca a da
de el pe primul loc: „organ-pereche al prezente în uzul unui vorbitor obişnuit, pe cineva), a da ochii / ochi cu (cineva) ochii cu cineva să apară la verbul a da,
văzului“. Aş continua cu accepţiunea mai precum: ochi de geam, ochi de fereastră, ş.a. O problemă dificilă este identificarea, nu la substantivul ochi. Fără îndoială însă
cunoscută a structurii ochiului uman (şi al ochi de baltă, ochiul dracului, ochiul­ciorii, pe baze statistice, a verbului sau a verbelor că, într-un dicţionar on-line, a da ochii
unor animale): orbită, glob, pleoape şi gene, ochiul sufletului, fund de ochi, plasă cu în compania cărora există, în mod regulat, cu cineva poate şi chiar e bine să apară la
iar în privinţa poziţiei ocupate de perechea ochi, ochi de vultur, picături de ochi, ochi o secvenţă fixă. De pildă, numai ochi (şi ambele componente.
de ochi, m-aş referi la partea frontală sau de şoim ş.a., colocaţii a căror înregistrare urechi) apare frecvent după verbul a fi, dar
laterală a capului (nu „în partea din faţă a s-ar justifica datorită uzului generalizat. ocazional şi după alte verbe: a sta, a asculta, Am încercat, pe baza observaţiilor
capului“, v. definiţiile din MDA, DEX 98 şi a urmări, a deveni, a ţine (pe cineva) în legătură cu modul de înregistrare a
Cât priveşte locuţiunile, apar două ş.a. Stabilind nişte principii, insuficient colocaţiilor substantivului ochi, să atrag
tipuri: adverbiale şi verbale. Dintre cele motivate poate, dar utile, înregistrarea sau atenţia asupra necesităţii înregistrării
adverbiale: văzând cu ochii, ochi în ochi, acestora în dicţionarele explicative.

→ dreptului la vot, prin corespondenţă; şi au după 1989; şi ei refac (reeditează!) traseele deschidere spre emigranţi, a afirmat un Cu o evoluţie, când înceată şi când

fost propuse şi alese 12 personalităţi ale clasice ale emigraţiei italice, eroice: de savant economist, aparţinând Clubului de spectaculoasă, iar alteori controversată,

emigraţiei, în Camera Deputaţilor; şi şase, la cei „zilieri“ şi „sezonieri“, cu braţele la Roma. Nu e importantă culoarea pielii, supusă (şi) presiunilor unor curente politice

în Senatul Italiei. de muncă, precum „singur capital“; în religia, originea oamenilor, ci aportul lor, globaliste („mondialiste“), naţiunea

Se vorbeşte, permanent, şi de caracterul agricultură, construcţii, asistenţă socială, vrednicia şi onestitatea“. italiană şi emigraţia ei istorică vibrează

civilizator accentuat al italienilor, rămaşi până la ocupaţiile tehnice, învăţate în Faptul că aproape 7% din populaţia întru o unitate spirituală surprinzătoare şi

în lume (aflaţi la a doua, sau a treia peninsulă; iar cei cu studii , încă din ţară, Italiei o formează „străinii“, şi că românii incredibilă, în faţa relativismului şi neo-

generaţie, oameni de afaceri, oameni de accedând spre profesii (mai) înalte!... – „fii ai latinităţii şi romanităţii“ au ajuns liberalismului exagerat, uneori jenant şi

ştiinţă şi artă, precum Robert de Niro, Al Emigranţii, originari din România sunt cei în jur de 1 200 000, împreună cu românii insidios al democraţiei, de astăzi. O Europă

Pacino, Leonardo di Caprio, Fracris Ford mai numeroşi, în statisticile instituţiilor basarabeni şi alte etnii din România, în a Naţiunilor? Cum a văzut-o Romano Prodi?

Copolla; fabricanţi de încălţăminte nobilă italiene: 800 000 (fără cei din Republica frunte cu rromii − aceştia numiţi „încă O federaţie de State ale Europei?... O Italie

şi producători de vinuri, ulei, brânzeturi, Moldova), urmând China (cu 170 000), nedeclaraţi oficial, abuzivi“, rămâne un bipolară, cu o axă: Milano – Roma, după

din Noua Zeelandă până în Canada, Chile Ucraina (160 000), fosta Jugoslavie etc. Şi, mare capitol, extrem de vizibil, al istoriei ce (mai) conservă, înlăuntrul ei, încă două

şi California; şi există şi comunităţi şi chiar desigur, cetăţeni ai unor foste colonii ale noastre, după 1989 (şi ideea a fost reluată state: San Marino şi Vatican? O Padanie, în

cartiere şi oraşe „italiene“, în cele două Italiei, libieni, tunisieni, algerieni, abisinieni şi în Discursul preşedintelui George Nord, detaşată de Sud? etc.

Americi) ş.a. Majoritatea, prin educaţie (700 000) etc. Căsătoriile dintre italieni şi Napoletan, în vizita sa, de la Bucureşti, Italia – această fascinantă Patrie,

şi şcoală, exercitând meserii funcţionale femeile din Est sunt mai numeroase (7%), în septembrie 2011). Afirmaţia făcută de moştenitoare a Civilizaţiei Romei antice

prospere: farmacişti, specialişti în artele în vreme ce 6,5% din şcolari din instituţiile un statistician – între alte documente, şi a Creştinismului, pe care am străbătut-o,

culinare (restaurante, pizzerii), medici şi de învăţământ ale Italiei sunt copii de expuse la Muzeul Emigraţiei Italiene, de cu o ardoare greu de aşezat în cuvinte,

ingineri. emigranţi. „Fiind o ţară cu o excelentă la Capitolino-Vittoriale – că emigranţii din mi-a oferit concluzia unei unităţi interioare

Italia contemporană şi emigraţia potenţă demografică şi întemeietoare, Est au declarat, la Fiscul Italiei, suma de ilustre, atât naţională, europeană, cât şi

românească. În jur de două milioane de încă din 1957, a Casei Comune Europene, 26 miliarde de euro pe anul trecut, 2010, universală. Popor care vieţuieşte artistic şi

cetăţeni din Est trăiesc şi muncesc în Italia Italia oferă o exemplară şi constantă relevă şi ea o idee exemplară. trăieşte artistic.

26 Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 Scrisul Românesc Teatru

Teatru „Zile şi nopţi de teatru

Ion la Brăila“
PARHON

Cea de-a şasea ediţie a festivalului Radu Afrim, de la Teatrul „Toma Caragiu“ britanică Sophie Duncan, au conferit o Recitaluri la „teatrul din teatru“
cu acest titlu, organizată de din Ploieşti, Natură moartă cu nepot obez, puternică şi spectaculoasă identitate ediţiei a
Teatrul „Maria Filotti“, cu piesă contemporană, de Ion Sapdaru, şasea a festivalului brăilean, desfăşurat sub Laureata galei UNITER, în festivalul brăilean
sprijinul Primăriei şi al Consiliului local montată de Eugen Făt la Teatrul Odeon, dar semnul preţuirii valorilor cultural-artistice
municipal Brăila, al Ministerului Culturii şi... o nouă versiune cu Frumoasa călătorie româneşti de ieri şi de astăzi. Dar, poate, Câţiva elevi ai „Domnului profesor...“
şi Patrimoniului Naţional, a cuprins un a urşilor panda povestită de un saxofonist marea surpriză a ediţiei, circumscrisă şi ea
număr de peste 50 de manifestări, urmărite care avea o iubită la Frankfurt, de Matei multiplelor raporturi dintre teatru şi celelalte Secvenţă din spectacolul „Casa Bernardei Alba“
de un public numeros, ce a luat cu asalt Vişniec, datorată Companiei UN teatru, arte, s-a numit Expoziţia deschisă într-un
sălile instituţiei-gazdă, dar şi pe acelea de în regia Cătălinei Buzoianu, sau, din zona elegant spaţiu de la etaj, în vecinătatea sălii Viorel Urse, Anca Cismaru, Iulia Toea
la Centrul cultural pentru tineret şi Teatrul teatrului clasic, spectacolul cu piesa Casa de spectacol, sub genericul Personaje pe Mureşan, Ştefan Cudălbeanu ş.a., dar şi
de păpuşi „Cărăbuş“. Varietatea remarcabilă Bernardei Alba, după Federico Garcia simeze. Am asistat la un sprinţar şi rafinat actori implicaţi nu numai în spectacole,
a spectacolelor de teatru, teatru de stradă şi Lorca, pusă în scenă la Teatrul „I.D.Sîrbu“ dialog între desenele pictorilor bucureşteni ci şi în buna desfăşurare a festivalului, ca
teatru de păpuşi, a recitalurilor muzicale din Petroşani, de către Sorin Militaru, Lucian Liciu şi Nicoleta Gribincea, pe de veteranul Bujor Macrin, corpul tehnic al
şi poetice, expoziţiile şi întâlnirile cu spectacol ce a obţinut premiul pentru regie o parte, şi tablourile de un umor seducător teatrului şi unii colaboratori voluntari şi-au
personalităţi ale artei scenice, lansările de la Festivalul de teatru scurt de la Oradea. realizate de pictorul naiv Ioan Măric, apropiat cu toţii meritele succesului acestei
carte şi CD-uri au conferit acestei ediţii un din Bacău, pe de altă parte. Primii erau manifestări. Eforturile lor încununate de
viu interes în comunitate şi o remarcabilă La acestea s-au adăugat şi alte spectacole recomandaţi de numeroase şi remarcabile izbândă reprezintă principalul argument
altitudine culturală, totul dezvăluindu-se teatrale sau recitaluri, oferite de artişti de demersuri artistice găzduite de sala de pentru a privi cu încredere spre cea de-a
ca un amplu şi emoţionant omagiu dedicat la teatre din Bucureşti, Baia Mare, Târgu expoziţii a Parlamentului, de Cercul şaptea ediţie a festivalului „Zile şi nopţi de
artei spectacolului, în general, şi mai ales Mureş, Giurgiu, Galaţi, Tulcea şi de teatre Militar Naţional şi de sălile bucureştene teatru la Brăila“.
virtuţilor teatrului românesc. din Bulgaria şi Turcia. Am remarcat aici Orizont, Simeza, Galateca, dar şi de Muzeul de cauză celor mai valoroase reprezentaţii.
oaspeţi deja familiarizaţi cu acest festival sau „Bruckenthal“ din Sibiu, sau de Palatul „Jean Profesionalismul dovedit în general de
Spectacole greu de uitat pe cale de a deveni parteneri de nădejde ai Mihail“ din Craiova, în timp ce pictorul de trupele participante a conferit o ştachetă
scenei brăilene. Trebuie spus că organizatorii pe meleagurile moldovene este laureat al valorică înaltă acestei ediţii de festival,
Gazdele şi-au onorat prezenţa în festival şi-au extins aria de interes profesional şi Saloanelor naţionale şi internaţionale de artă onorată de o remarcabilă diversitate de
cu o inaugurare inspirată, prin comedia asupra spectacolelor pentru cei mici, fapt naivă din ţară şi străinătate, încununat cu expresii scenice, în contextul căreia o
plină de haz cu titlul Scandal în culise, în care a permis o fructuoasă confruntare premii şi diplome de excelenţă la Bruxelles bună impresie au lăsat şi unele spectacole
regia lui Radu Nichifor, reunindu-i pe unii între teatrele de păpuşi din Arad, Ploieşti, şi Strasbourg. În fapt, s-a desfăşurat dialogul neîncununate cu laurii învingătorilor. Ne
dintre cei mai buni interpreţi ai trupei, la Târgovişte, Brăila, Bacău, Galaţi, Teatrul dintre arta plastică dedicată unor capodopere referim, de pildă, la Grădina Gaiei, oferit
care s-au adăugat două premiere tinereşti, cu bucureştean Excelsior, teatre de păpuşi din ale teatrului românesc, prin acele desene de Teatrul Pan, din Lugano, o poetică
Poveşti de familie, de Biljana Srblianovici, Sliven şi din Yambol (Bulgaria). inspirate de spectacole memorabile semnate descifrare a farmecului anotimpurilor cu
în viziunea regizorului Vlad Cristache, un de Silviu Purcărete, Vlad Mugur, Alexandru o bogată şi minuţioasă recuzită, dar şi un
talentat absolvent UNATC, şi cu Domnului Surpriza unor spaţii „magice“ Dabija, Dan Puric şi alţii, şi arta naivă permanent joc interactiv, la Cărăbuşii,
profesor, cu dragoste, pe scenariul şi dedicată teatralităţii satului, unor personaje cei neastâmpăraţi din visul unui copil şi
în regia lui Horia Suru, după o idee de Una dintre iniţiativele lui Mircea pitoreşti din acest univers „logodit cu la pitoreştile confruntări din reprezentaţia
E.R. Braithwaite, ne-a prilejuit multora Bodolan, directorul festivalului şi al scenei veşnicia“. cu acest titlu a Teatrului „Ion Creangă“,
dintre noi nostalgia întâlnirii cu filmul brăilene, a vizat valorificarea „holului ivită ca o surprinzătoare replică la
omonim, realizat în 1967 de James Clavell. monumental“ de la parter, ca un veritabil Ca un omagiu la adresa unor maeştri ai spectacolul inspirat de acelaşi text, de
Printre cele mai valoroase reprezentaţii, „teatru în teatru“, devenit seară de seară scenei noastre, festivalul brăilean a găzduit mai puţin de o pagină, scris de Stanislav
circumscrise acelui omagiu la adresa un spaţiu magic pentru recitalurile teatrale, întâlnirea cu prestigiosul om de teatru
valorilor artei noastre teatrale, s-au aflat poetice şi muzicale, susţinute de remarcabili Ion Lucian, transformată într-un savuros
acelea cu Sfârşit de partidă, de S. Beckett, interpreţi, ca actriţa Wanesa Radu şi spectacol pe texte din propriile sale cărţi, şi
de la Teatrul „Metropolis“, în regia lui muzicianul Cornel Cristei, Ioana Zărnescu, cu apreciata regizoare Cătălina Buzoianu,
Alexandru Tocilescu, Felii, de Lia Bugnar, Tic Petroşel, Diana Roşca, Dan Moldoveanu, de numele căreia se leagă unele spectacole
de la Teatrul Naţional „Radu Stanca“ George Ţoropoc, Raul Cârstea, Marius antologice realizate la Bucureşti sau în
din Sibiu, ce i-a prilejuit Ofeliei Popii Baţu, Alina Manole şi alţii. Seara, târziu ţară, dar şi la Brăila, locul de naştere al
cucerirea titlului de Cea mai bună actriţă în noapte, acestea erau precedate uneori de domniei sale. În acelaşi context omagial, a
la Gala UNITER, Metoda, de la Teatrul mici concerte, în interpretarea unor tineri, avut loc şi evocarea personalităţii artistice
„Nottara“, pe un incitant text contemporan elevi ai Liceului de arte „Haricleea Darclée“ excepţionale a regizorului Silviu Purcărete,
semnat de spaniolul Jordi Galceran, în din Brăila. Edificatoare pentru interferenţa cu exemplificări video din unele dintre
regia lui Theodor-Cristian Popescu, Play artelor, fapt tot mai pregnant în viaţa spectacolele sale care au fost elogiate pe
Shakespeare, un discurs artistic plin de cultural-artistică de la noi şi de aiurea, la toate cele cinci continente. Teatrul „Maria
exuberanţă şi umor, oferit adulţilor de începutul celui de-al treilea mileniu, aceste Filotti“ şi Primăria Municipiului, întreg staff-
Teatrul „Ţăndărică“ din Bucureşti, XXl – Fat întâlniri dintre teatru, muzică şi poezie, la ul festivalului, în frunte cu Mircea Bodolan,
Pig (Aproape perfectă), de Neil LaButte, în care s-a adăugat şi veritabila demonstraţie directorul său general, şi coordonatorii de
regia lui Cristian Juncu, adusă de Teatrul de virtuozitate coregrafică, din spectacolul departamente Ciprian Buzoianu, Rodica
Act, Miriam W, de Savyon Liebrecht, în brăilean cu Domnului profesor, cu dragoste, Antonescu, Dorina Rus, Mariana Sânpetru,
traducerea Adei Maria Ichim şi regia lui ca rezultat al colaborării fructuoase a
regizorului Horia Suru cu coregrafa

Teatrul pentru copii,

între supravieţuire şi sărbătoare
Î n miezul unui veritabil maraton al
festivalurilor teatrale desfăşurate invitaţii în lumea fascinantă a basmului sau de la Figura Studio – Gheorghieni, au
la Brăila, Galaţi, Oradea, Cluj- sau a jocului, alcătuind laolaltă un bine fost selecţionate reprezentaţii valoroase
venit şi sărbătoresc triumf al ludicului. de peste hotare, menite să dea şi ele o

Napoca, Arad sau Alba Iulia, a avut loc şi Desfăşurată la Sala „Rapsodia“ din strada imagine semnificativă cu privire la unele

un remarcabil demers artistic internaţional Lipscani, în vreme ce sediul din Piaţa preocupări actuale şi la performanţele din

cu un profil singular în Casa Thaliei, dedicat Amzei se confruntă cu dificultăţile unei viaţa teatrului pentru copii, la începutul

micilor spectatori. Ajuns la cea de-a şaptea renovări efectuate adeseori „cu piciorul pe celui de-al treilea mileniu.

ediţie, festivalul intitulat „100, 1000, 1 000 frână“, această reuniune-concurs dedicată Fiind vorba de un concurs cu premii,

000 de poveşti“, organizat de Teatrul „Ion publicului foarte tânăr a cuprins trupe desigur că, alături de aplauzele fierbinţi

Creangă“ şi finanţat de Consiliul general din România, Bulgaria, Polonia, Elveţia, ale unei săli adeseori plină ochi, juriul

al Primăriei Municipiului Bucureşti, a Germania, Slovacia şi Israel. Aşadar, pe alcătuit din critici din ţară şi din străinătate

reuşit să ofere copiilor din sală, dar şi lângă spectacolele unor teatre din Bucureşti a trebuit să cumpănească îndelung

adulţilor care i-au însoţit, o gamă largă de („Ion Creangă“ şi Excelsior), Târgu Mureş meritele participanţilor, spre a da câştig

Teatru Scrisul Românesc Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 27
Cronică literară

Witkiewicz, şi montat la Teatrul Naţional trupei poloneze a Teatrului Atofri din şi spectacole-lectură ori reprezentaţii Scenă din „Domnul Satie“
„Radu Stanca“ din Sibiu, la unele creaţii Poznan, pentru Domnul Satie, o ingenioasă interactive desfăşurate la câteva şcoli din
actoriceşti remarcabile din spectacolele cu însufleţire a muzicii compozitorului Bucureşti, la grădiniţa „Miruna“ ş.a. Viu Scenă din „Castelul cântător“
Secretul, adus de Teatrul Figura Studio, din francez Eric Satie, în decor şi costume colorate şi pline de haz au fost şi dialogurile
Vrăjitorul din Oz, de la Teatrul Excelsior, albe, realizate din hârtie, unde farmecul purtate de actorii teatrului-gazdă cu copiii, Scenă din „De-a v-aţi ascunselea“
aşa cum a fost evoluţia lui Lari Giorgescu şi mobilitatea expresiilor corporale ale pe stradă, în faţa Sălii „Rapsodia“, la
în rolul Sperietoarei, din Primăvara în zbor, celor două interprete şi delicatul lor „Parada personajelor“, unde am înţeles Scenă din „Rotocol“
spectacol gândit de Teatrul din Târgovişte joc non-verbal cu publicul foarte tânăr că cei mai fideli dintre spectatorii de-o
(Bulgaria) pe muzica lui Vivaldi, sau din au încântat asistenţa. Ca un bine venit şchioapă şi-au urmat „idolii“ chiar şi aici, echipe se leagă şi satisfacţia micilor
ingenioasa întrupare a Coconului, propusă termen de contrast faţă de reminiscenţele în Lipscani, făcând mai puţin dureroasă spectatori şi nădejdea ca acest festival să
de trupa berlineză O.N. tradiţionaliste din arta spectacolului pentru despărţirea temporară a lui Harap Alb de îşi continue parcursul inconfundabil printre
copii, vizibile şi pe scena acestui festival, scena din Piaţa Amzei. evenimentele marcante din viaţa teatrului
Aşteptată cu legitim interes, căci era am remarcat întrepătrunderea armonioasă românesc.
vorba de un spectacol modern, în 3 D, dintre evoluţia protagonistului şi elementele Demne de menţionat sunt şi dezbaterile
inspirat din lumea eroilor lui Jules Verne, video digitale, din spectacolul Teatrului desfăşurate la „Forumul internaţional
acea Călătorie spre centrul pământului, Forum, din Ljubliana, cu titlul Castelul – Teatrul şi şcoala“, ca şi constituirea
în regia lui Radu Dinulescu, prezentată de cântător, inspirat din Privighetoarea Clubului Naţional al Teatrului pentru Copii,
Teatrul Naţional din Târgu Mureş, nu şi-a lui H.C. Andersen, faptul conducându-l iniţiativă valoroasă menită să impulsioneze
validat calităţile datorită unor dificultăţi de firesc spre un Premiu pentru modernitatea activitatea artistică din acest domeniu
percepţie prin ochelarii oferiţi publicului, limbajului. în egală măsură delicat şi important, dar
resimţite în egală măsură de copii sau de privit încă, la noi, cu o vinovată indiferenţă
adulţi, şi mai ales din cauza faptului că nici Dar pentru că bucuria succesului poate din partea forurilor în drept, a criticilor de
„călătorii“, nici „povestitorul“ nu s-au auzit fi prilejuită nu numai de modernitate, specialitate şi de mass media. Din fericire,
în sală, fapt ce ne-a obligat să ne mulţumim ci şi de simplitate, atunci când aceasta multe dintre imaginile de prim-plan sau
doar cu câteva imagini cinematografice devine valoare şi se însoţeşte cu adeziunea din culisele acestui reuşit festival au fost
spectaculoase de pe ecran. deplină a sălii, iar tinereţea cuceritoare şi înregistrate de o echipă de la TVR Cultural,
francheţea teatrului pentru copii nu cunosc fapt ce va putea da şi el seama peste ani,
Cine sunt laureaţii ? pe scenă limite de vârstă, juriul a acordat despre cum arătau unele spectacole pentru
un Premiu pentru personificarea jocului, copii de la noi şi de aiurea, într-o toamnă a
Cel mai valoros spectacol, în secţiunea răsplătind evoluţia binecunoscutelor actriţe anului 2011. Pentru competenţa şi neobosita
dedicată copiilor de peste patru ani, în Alexandrina Halic şi Anca Zamfirescu, de lor dăruire profesională, în loc de premiu,
opinia juriului, a fost acela cu titlul De-a la Teatrul „Ion Creangă“, din spectacolul vom exprima o bine întemeiată şi călduroasă
v-aţi ascunselea, oferit de Dina Telem cu Rotocol, în scenografia Ancăi Pâslaru. felicitare organizatorilor, în frunte cu Cornel
Group din Israel, cu totul remarcabil prin Todea, directorul Teatrului „Ion Creangă“
varietatea mijloacelor scenice, omoge­ Dialoguri fără note din juriu şi al festivalului ajuns la cea de-a şaptea
nitate, ritm alert şi expresivitatea limbajului ediţie, Aura Corbeanu, director executiv,
corporal. Cuprinzând într-un mod armonios Spectacolele din concurs au reprezentat Ion Gârmacea, consultant de specialitate,
elemente din teatrul tradiţional, teatrul doar o premisă a succesului acestui festival Daniela Mişcov – relaţii internaţionale,
coregrafic, teatrul de umbre şi teatrul de şi a dimensiunilor sale remarcabile în plan Gabriel Iencek, director tehnic, Liliana
păpuşi, reprezentaţia tinerelor fete condusă artistic şi cultural-educativ. Spun asta Dima, director economic, Adriana Barbu,
spre performanţă de către coregrafa Dina pentru că, în afara concursului, au mai secretar literar, Pamela Bojog-Pricopie,
Telem, cunoscută printr-un bogat palmares fost prezentate de gazde şi alte producţii consultant logistică, Doina Lupu,
realizat cu trupa Inbal şi Compania de dans valoroase, ca Harap Alb, la care, în sala coordonator tipărituri, Carmen Marinescu,
Shalom, a fost întâmpinată adeseori cu ce gemea de lume, am remarcat şi un coordonator financiar, Dragoş Buhagiar
aplauze la scenă deschisă şi a reprezentat număr impresionant de adulţi neînsoţiţi – concept trofeu, Ruxandra Ţuchel – PR
o minunată „pată de culoare“ în festivalul de prichindei, dar şi spectacolele cu Alb manager, Sorin Radu şi Mariana Ştefănescu
dedicat celor mai tineri iubitori ai teatrului. şi negru sau Războiul bucatelor, bine – foto. De probitatea, pasiunea, energia şi
Premiul pentru cel mai bun spectacol la primite de micii spectatori ai Capitalei. generozitatea eforturilor acestei veritabile
secţiunea „până la cinci ani“ a revenit Mai mult decât atât. Festivalul a programat

Ştefan VLĂDUŢESCU exterioară, promovând binele, frumosul,
adevărul şi evitând să facă rău.
„Eşecul comunicării“
Studiul al patrulea se axează pe
la Ion Budai-Deleanu descifrarea şi interpretarea relaţiilor erotice,
Două sunt elementele principale văzute ca zone în care pasiunea nu este
care fac remarcabilă cartea stă gratuitatea. au făcut şi fac, ca şi ţiganii oarecând. Cel nebunie. Situată în afara gândirii, erotica
profesorului Dumitru Vlăduţ În structurarea operei este necesară înţelept va înţălege.“ este o zonă a incertitudinii, a nesiguranţei
şi nedeterminării. Iubirea este asociată cu
angrenarea a două aparate: un aparat Problematica limbajului şi cea a neclaritatea şi întunericul.

Noi ipostaze ale literaturii lui Ion Budai- limbajual şi un aparat cogitaţional. Discursul cogitaţiei se abordează în mod conex în A cincea cercetare, cu titlul Dialog şi
comunicare, probează că în absenţa unui
Deleanu (Cluj-Napoca, Ed. Napoca Star, literar se constituie prin acţiunea coordonată toate cele cinci capitole. limbaj adecvat şi a unei gândiri corecte se
ajunge la „un eşec al comunicării, al ar­
2010). Este vorba de resuscitarea vocaţiei a celor două componente. Privitor la Pentru I. Budai-Deleanu gândirea este gum­ entării, convingerii şi realizării unei
decizii“. Există dialog, dar nu există co­
de critic literar şi de noutatea perspectivei aparatul limbajual, criticul vorbeşte despre un „dar dumnezeiesc“. Ea impregnează mun­­ icare. „Specifică discursurilor erist­i­ce
ale eroilor lui I. Budai-Deleanu, preciz­ ează
de abordare a unui scriitor de la începuturile „insuficienţa unei limbi literare, încă firea omenească în care se întâlneşte cu criticul, îl constituie mulţimea paralo­
gismelor şi sofismelor“.
literaturii române. nefixate“. De altfel, însuşi scriitorul avea „simţirea“. Nebunia, care constituie tema
După cum se ştie, paralogismele şi
Preocuparea pentru Ion Budai-Deleanu luciditatea imaturităţii instrumentului primului studiu, este absenţa gândirii sofismele formează clasa falaciilor: primele
sunt erori neintenţionate, cele din urmă fiind
datează din anii studenţiei la Cluj. Atunci lingvistic: „neajungerea limbii cu totul mă întemeiate. Ca forme ale nebuniei se reţin: erori intenţionate. În mod voluntar profesorul
Dumitru Vlăduţ reţine „paralogismele şi
Dumitru Vlăduţ s-a dedicat studierii tematice desmântă“, spune el. fanatismul, intoleranţa, „falsa ştiinţă“, sofismele ca sinonime“.

a marelui scriitor şi şi-a susţinut licenţa cu Aparatul cogitaţional se prezintă la fel de „revărsarea afectelor“, „lipsa lucidităţii“, Substanţiale, nimic de zis, sunt primele
patru studii. Ele aduc contribuţii meritorii
lucrarea Nebunie şi înţelepciune în opera lui puţin evoluat. Operaţiile de exemplificare, „grava dereglare a sensibilităţii“, rătăcirea, la cunoaşterea aprofundată şi interpretarea
operei lui Ion Budai-Deleanu. Cu toate
I. Budai-Deleanu, sub coordonarea Ioanei ilustrare, inferare (inducţie, abducţie, halucinaţia, fantasmele, nesocotirea acestea, cel mai valoros studiu al cărţii este
acesta din urmă: prin noutatea abordării,
Em. Petrescu. În cartea de faţă, Dumitru deducţie), de logică (conjuncţie, disjuncţie valorilor. Al doilea studiu este cantonat în prin amplitudinea analizei şi prin insistenţa
asupra detaliului. Pe tema dată nu se mai
Vlăduţ reţine articolele publicate, anterior în etc.) sunt puţin rodate în câmpul raţionării axiologia Ţiganiadei. Valoarea supremă pot spune multe despre opera lui Ion Budai-
Deleanu.
reviste de specialitate, rescrise şi completate şi calculului reflexiv-meditativ. Celulele în formula existenţială a personajelor
Per ansamblu, cartea este atractivă ca
cu observaţii pertinente. Totodată, le adaugă gândirii sociale şi politice se află într-un este de natură materială şi se identifică scriitură şi notabilă ca demers critic.

un studiu, cel mai amplu cantitativ, despre stadiu incipient de dezvoltare. În acest în proprietatea strict şi pur individuală.

funcţionarea dialogului şi construcţia cadru îşi găsesc explicaţia falaciile (erorile Mecanismul interior ce generează acest tip

argumentării în Ţiganiada şi Trei viteji. de gândire): sofismele şi paralogismele. de evaluare îl regăsim în lăcomie.

Ion Budai-Deleanu, se arată, rămâne Prima dintre calităţile gândirii o Din cel de-al treilea studiu se desprinde

exemplar „prin conştiinţa sa artistică“. reprezintă înţelegerea. Pe aceasta mizează că „modelul sapienţial al scriitorului

Manifestarea principală a acesteia o găsim scriitorul atât în elaborarea operei, cât şi este fiinţa umană care cunoaşte binele şi

în poetica explicită. Ţiganiada este elaborată în interpretarea acesteia. „Toată povestea, poate cunoaşte alcătuirea lucrurilor lumii

ca o „jucăreauă“ prin care se intenţionează consemnează I. Budai-Deleanu, mi se pare exterioare“ (p. 76). Înţeleptul lui Budai-

„a forma şi a introduce un gust nou de că-i numa o alegorie în multe locuri, unde Deleanu este omul cumpătat, echilibrat,

poesie românească“. În centrul esteticului prin ţigani să înţăleg ş’alţii carii tocma aşa armonios interior şi în bune relaţii cu lumea

28 Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 Scrisul Românesc Interviu

Ion HOBANA

„Nu mă îndoiesc de existenţa OZN-urilor“

Ion Hobana în dialog cu Mircea Pospai

C ând am realizat interviul de faţă ale Uniunii Scriitorilor, pentru creaţiile de a descoperi o seamă de zăcăminte din M.P.: Aţi avut prima teză de licenţă
cu Ion Hobana, scriitorul păstra literare, dar, de către unii critici literari, aţi interiorul planetei prin cercetarea din sateliţi. din România – era în 1954 – care aborda
încă delicateţea şi distincţia cu fost catalogat aproape ca un om de ştiinţă Ori progrese care s-au făcut în domeniul literatura ştiinţifico-fantastică. Apoi, aţi
care ne obişnuise de o viaţă şi nici pe departe în domeniu, un cercetător foarte serios medicinii, al medicamentelor, tocmai prin contribuit la crearea unei „mode“ a lecturilor
nu bănuiam că peste puţină vreme avea să şi s-a vorbit despre unele din scrierile condiţiile speciale asigurate acolo sus din acest gen de literatură. S-au dus toate
plece în tărâmul de dincolo, spre a întâlni, dumneavoastră ca despre un jurnalism care în stare de imponderabilitate. Aşa încât, astea...
poate, neiertătoarea maşină a timpului. Era îmbracă haina cercetării ştiinţifice. părerea mea este că şi acest accelerator care
în toamna anului 2008 şi aveam în faţa mea a costat atât de mulţi bani şi mai dă şi bătăi I. H.: Lucrurile s-au schimbat, pentru că
acelaşi om cu spirit neastâmpărat, vioi, I. H.: Este prea mult spus, dar am de cap cercetătorilor, pentru că a trebuit să s-au schimbat şi condiţiile. Acum, cei care
scrutând deopotrivă trecutul împovărat de fost întotdeauna profund interesat de fie oprit din cauza unui incident, şi el îşi va iubesc această literatură o iubesc mai mult
inexplicabilitatea unor întâmplări şi viitorul diferitele discipline. M-a preocupat şi mă dovedi utilitatea practică. pe cont propriu. Nu mai există acea mişcare,
pentru care omenirea poartă de pe acum o preocupă mersul general al ştiinţei, ceea aproape de masă, care exista înainte, cu
mare responsabilitate. Discuţia noastră, din ce se întâmplă în acest progres accelerat M.P.: Cum s-a derulat preocuparea dum­ zecile de cenacluri de literatură ştiinţifico-
care reţinem un fragment, a început printr-o la care asistăm în ziua de astăzi. Pentru că nea­voastră pentru studierea OZN-urilor? fantastică – nu mai dăm numele de atunci
întrebare despre începuturile sale literare. am o credinţă şi anume aceea că astăzi, un – care se înfiinţaseră peste tot. Craiova era
Ion Hobana: Am publicat mai întâi om nu se poate considera cult dacă ignoră I. H.: Totul a pornit de la două cărţi unul dintre polii acestei mişcări. Pentru
câteva volume dedicate copiilor, poate şi acest mare domeniu, al ştiinţei. Trebuie să ale unui cercetător american, un fost maior că acolo, la Cenaclul din Craiova s-a
pentru că o vreme am fost şeful redacţiei ştie, nu să cunoască diferitele discipline în în Marina militară a SUA. Le-am citit desfăşurat o activitate intensă, s-au scris
literare la revista „Luminiţa“. Apoi am trecut profunzimea lor, pentru că este cu neputinţă. şi interesul meu sporadic pentru aceste şi s-au publicat lucrări foarte interesante şi
la Editura Tineretului, tot în postura de şef Să nu fie opac la o seamă dintre marile fenomene a început să prindă un contur s-au cultivat toate genurile legate de acest
al redacţiei de literatură pentru copii. Mai întâmplări care marchează această evoluţie, mai precis. Am iniţiat în 1967 un serial în SF, înţelegând prin asta şi desenul, banda
târziu, după 1960, am înfiinţat la Editura acest progres accelerat la care m-am referit. Revista „Magazin“, în care am vorbit despre desenată, ilustraţiile. Se făceau vizionări
Tineretului redacţia de literatură ştiinţifico- Ca să dau un exemplu recent, această acest fenomen, mai ales legat de scrisorile de filme, se asculta muzică inspirată de
fantastică, pe care am condus-o câţiva ani, poveste cu acceleratorul de la Geneva şi pe care le primeam de la cititori şi care îmi teme de SF, muzică electronică.
când au apărut mulţi autori români şi străini cu încercarea oamenilor de ştiinţă de a relatau experienţele lor în acest domeniu.
în colecţiile pe care le-am păstorit. călători în timp – metaforic vorbind – până Apoi a apărut cartea OZN-uri, sfidare M.P.: Mi-amintesc o idee dintr-o
Mircea Pospai: Toată lumea vă ştie ca la originile Universului şi a descoperi acolo pentru raţiunea umană scrisă în colaborare povestire a dumneavoastră, despre cea mai
scriitorul care, în România, este simbolul particulele elementare care au dus tocmai la cu prietenul meu, scriitorul belgian Julien bună dintre lumi. Până la urmă tot pe pământ
pentru literatura ştiinţifico-fantastică. Cum formarea galaxiilor, a planetelor, a sorilor şi Weverbergh. Am înfiinţat la Casa de consideraţi că ar putea să fie, dacă nu mă
s-a întâmplat să alegeţi acest drum. aşa mai departe. Cultură a Studenţilor din Capitală un aşa înşel, locul cel mai potrivit pentru oameni.
I. H.: Am pornit de la Jules Verne, pe numit „cerc ştiinţific OZN“. Tot împreună
care l-am citit în copilărie şi în adolescenţă, M.P.: Şi ce ziceţi dumneavoastră de cu Julien Weverbergh am publicat, numai în I. H.: Locul cel mai potrivit pentru
care m-a marcat pentru toată viaţa, căruia cercetarea respectivă? străinătate, câteva cărţi consacrate acestui oameni, dacă vom avea grijă de pământul
îi sunt dator pentru întreaga mea carier­ă li­ fenomen. În spe­cial două dintre ele au fost acesta. Pentru că, iată, în ultimii ani asistăm
ter­ară şi trebuie să spun că am încercat să I. H.: Ştiu că au fost o seamă de oponenţi primite cu mar­e interes. Una se chema la o seamă de fenomene care nu sunt
îmi plătesc măcar în parte această datorie, ai banilor cheltuiţi cu acest accelerator OZN-uri în vest şi cealaltă OZN-uri în est. aerospaţiale. Sunt fenomene terestre şi care
publicând trei cărţi consacrate lui Jules de particule. E adevărat, e o sumă Aceasta a doua, mai ales, care a demonstrat ne pun pe gânduri. Pentru că încălzirea
Verne. Vieţii şi operei marelui scriitor. impresionantă, 5 milioane de dolari. Dar cercetăt­orilor din întreaga lume că modul globală, pentru că topirea gheţurilor de la
M.P.: Vorbiţi aşa despre Jules Verne, să nu uităm că, la fel s-au întrebat oamenii, în care se manifestă fenomenul este acelaşi Polul Nord şi Polul Sud, pentru că poluarea
dar într-o povestire de a dumneavoastră ce rost a avut cheltuiala substanţială făcută pre­tutindeni, a fost prima carte care vorbea excesivă la care asistăm sunt tot atâtea
„vine“ Maşina timpului, vă găseşte lucrând cu explorarea spaţiului. S-a crezut că a fost despre cazurile din estul Europei, inclusiv atentate la adresa naturii, care la urma urmei
undeva şi acolo mai era încă o personalitate vorba doar de o chestiune de orgoliu, un Uniunea Sovietică de pe vremuri şi, tocmai este cea care ne păstrează la sânul ei şi pe
a geniului care v-a influenţat. gest legat de Războiul rece, de prioritatea în de aceea, a fost citată în nenumărate alte care, la rândul nostru, trebuie să o cruţăm,
I. H.: Aşa este. E vorba despre Herbert acest domeniu ş.a.m.d. Nu este aşa. Pentru lucrări apărute în Occident. Această a dou­ a trebuie să facem în aşa fel încât să nu-i
Georgiuels, căruia i-am consacrat o că astăzi, iată, ne bucurăm de o seamă de carte a apărut în Olanda, apoi a fost trad­ usă epuizăm resursele şi să nu o agresăm aşa
monografie, „Un englez neliniştit“ şi o carte consecinţe ale explorării spaţiului cosmic. Şi în engleză şi publicată în Anglia şi Statele cum facem acum, prin dispariţia habitatului
care s-a bucurat de o foarte bună primire din banii investiţi în această explorare se întorc. Unite, în Franţa şi în Argentina. Adică în natural, prin dispariţia atâtor păduri care nu
partea criticii şi a publicului şi a fost distinsă Se întorc, de pildă, în felul în care sateliţii câteva dintre limbi, dintre limbile de largă mai există şi care erau plămânii planetei
cu unul dintre premiile Uniunii Scriitorilor. meteorologici ne asigură astăzi previziuni circulaţie ale Pământului, făcând cunoscută noastre. Mie mi se pare că am ajuns într-un
M.P.: Aţi primit mai multe premii atât de precise. Cred că noi toţi am observat pretutindeni tocmai identitatea aceasta de punct în care trebuie neapărat luate nişte
că, faţă de ceea ce se întâmpla acum 20-30 de existenţă şi de manifestare a unui fenomen măsuri radicale în această privinţă, pentru
ani, acum când meteorologii ne spun cum va de a cărui realitate nu mă îndoiesc. că s-ar putea ca mai târziu să fie prea
fi vremea mâine, aşa este. Sau posibilitatea târziu.

1 oct. 1955 – s-a născut Ion Stratan în com. Calendar – octombrie 24 oct. 1943 – s-a născut Cornel Moraru, în
Isbiceni în jud. Olt (m. la 19 oct. 2005, în com. Pietrari, jud. Vâlcea;
Ploieşti); Siseşti, jud. Mehedinţi; 17 oct. 1905 – s-a născut Alexandru Dima, 25 oct. 1902 – s-a născut Dumitru Popovici,
1 oct. 1927 – s-a născut Nestor Vornicescu 9 oct. 1947 – s-a născut Nicolae Lupu, în în Turnu Severin (m. la 19 mart. 1979); în com. Dăneasa, jud. Olt (m. la 6 dec. 1952,
în com. Lozova – Vorniceni, jud. Lăpuşna com. Veleşti, jud. Dolj; 17 oct. 1884 – s-a născut Constantin, Şaban în Cluj);
(m. la 17 mai 2000, în Craiova); 9 oct. 1922 – s-a născut Emil Manu, în satul Făgeţel, în com. Făgeţel, jud. Olt (m. la 5 26 oct. 1954 – s-a născut Marius Ghica, în
2 oct. 1881 – s-a născut Nicolae al Lupului, Manu, jud. Mehedinţi (m. 19 sept. 2005, în dec. 1947); Băileşti, jud. Dolj;
în com. Brădiceni, jud. Gorj (m. la 13 iul. Bucureşti); 18 oct. 1928 – s-a născut Ion Stăvăruş, în 26 oct. 1928 – s-a născut Grigore Smeu, în
1963); 10 oct. 1946 – s-a născut Nicolae com. Goleşti, jud. Vâlcea (m. 1977, în satul Bâltişoara, jud. Gorj;
2 oct. 1875 – a murit Petrache Poenaru, Dan Fruntelată, în com. Bălăciţa, jud. Bucureşti); 26 oct. 1941 – s-a născut Ion D. Soare, în
în Bucureşti (n. la 10 ian. 1799, în com. Mehedinţi; 19 oct. 1952 – s-a născut Mircea Bârsilă, în satul Bercioiu, com. Budeşti, jud. Vâlcea;
Beneşti, jud. Vâlcea); 10 oct. 1907 – s-a născut Constantin com. Cârciu, jud. Gorj; 26 oct. 1888 – s-a născut Dem. Theodorescu,
2 oct. 1942 – s-a născut Romulus Diaconescu, Nisipeanu, în Craiova (m. 1998); 19 oct. 1935 – a murit Gib I. Mihăescu (n. la în com. Roeşti, jud. Vâlcea (m. la 11 apr.
în Bălăneşti, jud. Gorj (m. la 29 mart. 2003, 10 oct. 1943 – s-a născut Radu Niţu, în 23 apr. 1894, în Drăgăşani, jud. Vâlcea); 1946, în Bucureşti);
în Craiova); Caracal, jud. Olt; 19 oct. 2000 – a murit Tudor Dumitru 27 oct. 1936 – a murit Bogdan Amaru (n. la
2 oct. 1899 – a murit Ştefan Vellescu, în 11 oct. 1897 – s-a născut Marcel Romanescu, Savu la Cluj-Napoca (n. la 1 febr. 1954, în 6 apr. 1907, în satul Budele, jud. Vâlcea);
Bucureşti (n. la 26 dec. 1838, în Craiova); în oraşul belgian Liège (m. 1956); Râmnicu Vâlcea); 28 oct. 1950 – s-a născut Zenovie Cârlugea,
3 oct. 1934 – s-a născut Constantin 13 oct. 1927 – s-a născut Constantin 20 oct. 1947 – s-a născut Aurel Antonie, în în satul Maiag, jud. Gorj;
Voiculescu (m. în 2001, în Craiova); Măciucă, în comuna Iaşi, jud. Gorj; com. Castranova, jud. Dolj; 28 oct. 1874 – s-a născut Constantin D.
4 oct. 1970 – s-a născut Robert Şerban, în 14 oct. 1903 – s-a născut Traian Păunescu- 20 oct. 1956 – s-a născut Isidor Chicet, în Fortunescu, în Craiova (m. la 21 sept. 1965,
Drobeta Turnu–Severin; Ulmu, în Craiova (m. 1983 la Bucureşti); satul Şcheia, jud. Iaşi; în Craiova);
5 oct. 1971 – a murit Vania Gherghinescu 14 oct. 1994 – a murit Aurel Tita în 20 oct. 1928 – s-a născut Pompiliu Marcea, 28 oct. 1953 – s-a născut Doina Drăguţ, în
(n. la 12 nov. 1900, în satul Cârceni, jud. Bucureşti (n. la 8 ian. 1915 în com. Risipiţi. în com. Ştefăneşti, jud. Gorj (m. la 27 mart. com. Siliştea Crucii, jud. Dolj;
Mehedinţi); jud. Dolj); 1985, în Bucureşti); 31 oct. 1908 – s-a născut Ilariu Dobridor, în
6 oct. 1951 – s-a născut Titu Dinuţ, în com. 16 oct. 1963 – s-a născut Gabriel Coşoveanu, 20 oct. 1958 – s-a născut Gabriela Rusu- com. Dobridor, jud. Dolj (m. în ian. 1968).
în Craiova; Păsărin, în Slatina, jud. Olt;

Cronică Scrisul Românesc Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 29
literară
Felicia BURDESCU
Geo CONSTANTINESCU

Historia ornata Gail Godwin, retorica
spaţiului postmodern

Desigur că pentru un dascăl cu tind­ eau spre autonomie politică şi separare C ursurile lui Vonnegut în com­ lui; era înfrigurată şi nerăbdătoare privind
vechi state de serviciu, a scrie faţă de cei din interiorul Peninsulei, veşnic poziţie literară postmodernă la casa lui, întrebându-se ce semnificaţie
despre unul dintre studenţii truditori ai pământului arid şi secetos, care universitate constituind scânteia, avea.“

care a îmbrăţişat cu atâta siguranţă şi succes au luptat mereu pentru unitatea ţării. ca şi căsătoria cu un fotograf profesionist Nuvela re-construieşte o subiectivitate

activitatea de cercetare, este mai mult decât Capitolul Un personaj politic la curte în 1960, fac din Gail Godwin, aflată în feminină postmodernă într-un proces de

o datorie publicistică, este un sentiment de şi pe scenă: ministrul favorit evocă marile capitala Imperiului Britanic, un căutător maturizare prin identificare libidinală

mândrie şi o certitudine în plus că ceea ce am personalităţi politice ale vremii care, de secrete pe care Londra le avea încă de cu bărbatul, ceea ce contribuie direct la

dialogat în aulă a devenit pentru unii dintre alături de marii monarhi, ajunseseră să relevat outsiderilor, precum odinioară lui creaţia artistică a prozatoarei, contrastată

discipoli nu doar o preocupare cotidiană ci îşi creeze o originală imagine a puterii. Henry James şi Joseph Conrad. Arhitectura cu limitele creaţiei masculine. Fragilitatea

şi un veritabil destin. Asta pentru că Oana Astfel de personalităţi prin intermediul metropolei insulare marchează imaginarul operei promise, acel domus al toposului

Andreia Sâmbrian, până mai ieri studentă, a artelor şi a literaturii pe care le-au sprijinit, scriitoarei în for­mare, cea care purtase cu masculin este proiectată în himerica faţadă

devenit unul dintre cercetătorii Institutului desigur, interesat, s-au impus şi prin aceste sine metropola americană din mucava a unei case pe

de Cercetări Socio-Umane „C.S. forme de reflectare a istoriei fabricată din beton şi care ea nu o identifică.

Nicolăescu-Plopşor“ şi recent a şi a impunerii ideii de putere. sticlă, ori fundalul specific „Spune-mi ce vezi, zise

publicat cartea Historia ornata. Luând printre altele ca exemplu alabamez din Sud. Filmul el.

Construcţia irealităţii în teatrul celebrul porteret al contelui duce spaţial îngheaţă în imagini Văd spatele a două case,

istoric spaniol din Secolul de de Olivares realizat de nu mai esenţiale, repere constitutive răspunse ea şi întunericul

Aur (2011). puţin celebrul Diego Velazquez în ficţiunea autoarei, aşa cum dintre ele. Chiar sub întuneric

Cartea cuprinde o serie de autoarea observă că „steaua albul şi negrul se contopesc în se află un tunel. Într-un minut

studii privind Secolul de Aur care îl lumina pe Olivares se grade de lumini şi umbre ale un tren va izbucni prin tunel

spaniol (perioada aproximativă transformă într-un cod la care fotografiei de început, mult printre cele două case, pe sub

dintre anii 1550–1650, când artistul recurge pentru a face apreciată de profesionişti. faţadă.“

Spania a dat cele mai însemnate referire la favorita, acesta fiind „Într-o lume aplecată spre La începutul secolului,

valori în plan literar, cultural una din persoanele aflate în ru­i­nă şi uitare, nu putem să Freud anunţa schimbarea

şi religios) studii ce conferă apropierea regelui, aparţinând respingem sentimen­tul de res­ Gail Godwin ponderii cu privire la faţa
pect care învăluie la ved­ er­ea creatoare a sexelor din cultura
o imagine complexă a istoriei aşadar spaţiului său privat“.

acestui secol, mai ales istoria reflectată În Corpul graţios: arta seducţiei la caselor vechi, a curajului lor confruntându- vestică. Formulându-şi povestea pe retorica

în operele teatrale ce s-au bucurat de o curtea lui Gabriel Bethlen în comentariile se cu viaţa, încă nutrite din tradiţii, un spaţiului subiectiv feminin, Godwin

mare popularitate în epocă. Studiile au lui Diego de Estrada prezintă lumea curţii sanctuar pentru minunatele epave ale construieşte autoritatea creatoare feminină

fost prezentate la diferite simpozioane transilvane din perspectiva nobilului spaniol trecutului“ exprima Virginia Woolf spaţiul din mijlocul spaţiului cultural tradiţional

internaţionale şi publicate mai apoi în care a ajuns la Alba Iulia în 1628, unde a subiectiv în eseuri şi opera literară, ca marcă masculin. Autoarele modernismului şi

analele acestor întâlniri ale hispaniştilor din intrat în serviciul principelui şi unde i-au androgină a unui Feminism timpuriu. postmodernismului se re-construiesc odată

toată lumea. fost încredinţate sărbătorile curţii. Autorul Godwin, asemnea lui Woolf, transformă cu textul din păcate, anulându-şi locul

Astfel Historia ornata... (istoria ca face referiri importante la vestimentaţie, arhe-mitul casei într-unul postmodern pe privilegiat de subiect în povestea lui pe

subiect al operelor de artă, reflectată în la modă şi la jocuri, fapte ce marchează calea confesiunii. Ea reconstruieşte spaţiul care îl deţineau în arta masculină a tuturor

propria spiritualitate a constructorilor ei) tumultul unei culturi, unde corpul devine casei lui, umplându-l cu retorica poveştii timpurilor.

prin traducerea din limba spaniolă a studiilor o mare valoare în spaţiul transilvănean ei, numai a autorităţii ei ca scriitoare. Intenţionalitatea autoarei americane e

publicate în străinătate devine accesibilă privilegiat al eternei căutări a fericirii. Astfel începe Godwin drumul sinuos limpede după cum Searle expune teoretic şi

nu numai specialiştilor în domeniu, ci şi În studiul De la istorie la discurs: pentru o carieră literară, cu râvna pe care clar: „dacă cineva doreşte să vadă o casă, o

publicului românesc larg. Făurirea imaginii între fabulă şi tramă toate autoarele feministe o manifestă în va construi pe funcţiile de limbaj, locuţionar,

Studiul de debut al cărţii, La început îl prezintă de principele transilvan Sigis­ epoca modernă şi postmodernă un fel de do ilocuţionar.“ Într-o mânuire postmodernă

a fost conceptul pune pro­ mund Bathory din prespectiva or die mod de a scrie, cu un fel de poveste a fluxului conştiinţei Godwin asamblează

blem­ a împărţirii riguroase a iezuitului spaniol Alfonso Ca­ excepţională. Godwin percepe realitatea detaliile realiei versus gândurile celor din

Secolului de Aur în Renaştere rrillo, devenit redactorul buleti­ cultural şi în cunoştinţă de teoria şi critica cuplu finalizând de fapt povestea ei în casa

(aprox.1550–1600) şi Baroc (la nelor victoriilor principelui. literară, parcă intuind departajările Lindei lui. Epifaniile prozei scurte desăvârşesc

fel, aprox 1600–1650) de către Prin această optică imaginea Hutcheon în Poetica Postmodernismului. retorica spaţială. „O ajută să coboare.

mulţi istorici ai literaturii şi ai principelui este preluată de Se află în romane cicluri şi nuvele ale lui Apoi se reîntoarseră în oraşul ei care nu

culturii, pe unele locuri având marii dramaturgi ai epocii. Godwin prozatoarea matură subiectivitatea mai era acelaşi. Treptele bărbatului erau

perfectă dreptate. În prima parte Reprezentări ale triumfului feminină despicată, multiplă, dedublată, cele de totdeauna. Pe când ea, înfrigurată,

a Secolului de Aur valorile în Noua Spanie prezită ima­ preschimbându-se pe treptele subiect în înţeleaptă, singură, îmbătrânită, curăţită.

medievale sunt înlocuite treptat ginea cruciadelor recuceririi istorie, subiect pentru istorie, subiect în De ce aşa? întrebă nu pe el ci

cu cele ale Renaşterii noilor pămân­tului spaniol din mâna istoria lui/a autorului masculin pentru ca întunericul.

valori prin preluarea creatoare maurilor de-a lungul timpului finalmente să se contureze în subiectul N-am construit eu, răspune el.“

a celor ale Antichităţii, iar în în teatrul lui Lope de Vega iar propriu al operei cu autoritate feminină Revenind la autoare în sens foucauldian

cea de-a doua parte se produce în partea a doua reprezentările manifestă. vom puncta asupra compoziţiei ficţionale

o întoarcere spre valo­rile „festive ale creştinilor, maurilor Godwin se întâlneşte cu succesul ţesută pe corespondenţe feminin-masculin

abandonate, astfel încât cult­u­­ şi indienilor în teatrul spaniol literar la public, presă şi critică după (v. Vonnegut) în care textul pulsatil este

ra spaniolă nu renunţă la trans­ baroc“. experienţa universităţii, a doctoratului în generat din interior, discursul literar uneşte

cendenţa divină în devenirea Când istoria devine mit Litere din SUA. De fapt cele mai reuşite marginile cu centrul la modul dinamic.

omului şi a societăţii. Dar tânăra prezită mitul don juanesc de-a opere sunt create după ce autoarea se Atemporalul devine la Godwin

cercetătoare este mai degrabă lungul timpului, iar în final eliberează din presiunea editorială, veşnic eternitatea unui clişeu de viaţă reală

de acord nu cu riguroasele de­ „povestea lui Don Juan şi Don devoratoare de best-seller-uri. Casa percepută după modelul inside-outside al

lim­ itări, ci cu elementele de Gonzalo în viziunea lui Gonzalo lui, nuvela cu atributele prozei scurte Virginiei Woolf, însă realitatea şi ferestrele

evoluţie organică a vieţii şi cul­ Torrente Ballester“. postmoderne îi rezervă lui Godwin un lui Godwin sunt americane.

tu­rii în aceste direcţii. Deci nu cu Din această rapidă trecere în loc antologic printre feministele mild-line Godwin pornise în viaţă dintr-o

negaţiile observate de alţii, ci cu revistă a ideilor cărţii Historia din ficţiunea americană a sfârşitului de şcoală din Sud, condusă de călugăriţe

afirmaţiile pe care le distinge clar ornata... ne dăm seama de secol trecut. Textul sugerează schimbările prezbiteriane, însă valorile religioase pentru

în evoluţia culturii. diversitatea unghiurilor de survenite într-o cultură patriarhală, atât de autoare dispar topindu-se în pragmatismul

Capitolul următor, Să înţele­ vedere ale Oanei Andreia rezistent falocratică, încât uneori emană american, în vreme ce Godwin, artist

gem Spania: Realităţi politice, Sâmbrian despre o epocă de misoginismul din realităţile americane. postmodern ca şi alţi confraţi, păstrează

soc­ iale, religioase şi multietnice mare fast şi complexitate a Convingându-se de forţa unei writing esenţe religioase în scopuri constructive,

are în vedere eterna dualitate a istoriei Spaniei cu elementele-i Medusa autoarea/eroina insistă să rămână morale. Ea pare a căuta, găsi şi povesti

tendinţelor spaniolilor de pe coas­ de legătură cu istoria lumii şi în cuplu, strecurându-se timid în lumea o cale prin operă, ca într-o carte în care

tele mărilor, vrăjiţi de chemarea cum am văzut, a Principatului creativă a bărbatului. (Chafer, Holland) mânuite valorile apofatice ale discursului
imensităţii orizonturilor, care E. Nuţu – Maternitate Transilvan implicit.
„Merse alături, cu capul la linia umerilor emană din interior.

Scrisul Românesc Poezie

30 Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 Eseu

Dan IONESCU Maria TRONEA

Inima bate un ritm rar Maurice Maeterlinck –
al vieţii mele Pasărea albastră

Poeme De când eşti tu icoană pe zidurile zilei, S e împlinesc anul acesta o în Pelléas et Mélisande întunericul biruie,
sunt numai consecinţă a propriei inimi, sută de ani de la decernarea în L’Oiseau bleu (Pasărea albastră) va ieşi
Căutarea lui Dumnezeu o bătaie în cer a unei aripi, Premiului Nobel pentru Li­ învingătoare Lumina.
departe de cuibul impresiilor ei despre teratură scriitorului belgian de expresie
Am recitit Biblia, pagină cu pagină, zbor. franceză Maurice Maeterlinck (1862– Întâlnirea lui Materlinck cu Georgette
pentru a afla spaţiul Domnului. După 1949), nume reprezentativ al simbolismului Leblanc, cântăreaţa franceză de operă,
ultimul pasaj, Iată cum se duce luna european, colaborator al revistei literare în 1896, îşi va pune amprenta pe destinul
care părea că-l ascunde, m-am regăsit în înspre masa unui zeu, „La Wallonie“ (1886), care devine în cei operei sale. Angoasa, mereu prezentă în
starea începutului, ca să fie răsturnată peste faţa râului în şapte ani de existenţă, locul privilegiat
ca un Adam cu sentimentul că i-a căzut din albii, de întâlnire, al reprezentanţilor esteticii Maurice Maeterlinck
mână, fila secretă a raiului. Ca speranţă în răscrucea vieţii unui simboliste, printre care figurează şi
Am ieşit în stradă, să-mi strig disperarea în trecător. scriitorul român Al. Macedonski. universul maeterlickian, va fi înlocuită de
căutare. Copilăria senină petrecută la castelul calmul şi armonia anunţate de Le Trésor des
Liniştea mediului m-a inhibat atât de mult, În golul dintre ceruri, o vestală iar apare. Oostakker, în proximitatea oraşului Gand Humbles (Comoara celor umili), „breviar
încât m-am retras mai mult în mine, ca un Ţesând vremea în ceasornic, (locul de naştere al lui Maeterlinck), de linişte“, apărut chiar în anul întâlnirii cu
pui în cuib. timpul va fi tras afară, ca o pânză sonoră, pasiunea pentru horticultură a tatălui său, Muza ce se confundă cu personajul Lumina
din carcase vechi de tablă, comuniunea cu un cosmos purtând pecetea din Pasărea albastră. În 1897, cuplul
Cea mai bună cale de a înfrânge nemurirea de mâna ţărăncii. misterului, marchează geneza primului se stabileşte la Paris. Iubitor de linişte,
altora, volum de versuri al scriitorului, Serres Maeterlinck descoperă fostul prezbiteriu
a celor care probabil îmi dictează mersul, În alunecarea săniilor, sună umbra chaudes(1889),chintesenţăasimbolismului, de la Gruchet-Saint Siméon, unde scrie
chiar simpla deplasare pe stradă, este galaxiilor. cu irizaţii decadente. Fluiditatea versurilor La Vie des abeilles (1901), apoi fosta
iubirea, este în consens cu peisajul scaldian mănăstire dezafectata de la Saint Vandrille,
pe care aş fi vrut s-o resimt acum fermă, În ce stă azi, transformarea (reflectând contiguitatea fluviului Escaut unde se instalează şi compune „feeria“
deasupra neliniştii mele, să fiu sub aripa ei, care peste noi trecând, şi a canalului Gant-Terneuzen), anunţând Pasărea albastră, capodopera celei de a
ca zborul în culise. ne va însemna cu vreme? una din trăsăturile definitorii ale poeticii doua perioade din creaţia sa, pusă în scenă
maeterlinkiene, simbolica apei. „Geografia imediat deTeatrul Artistic din Moscova, la
A doua zi, În septembrie, la Cleanov psihologică“ este, de altfel, sursa izotopiei 30 septembrie 1908 şi jucată la Paris, la
am nimerit într-o agoră, apei în imaginarul mitic al lui Maeterlinck, Teatrul Reiane, în 2 martie 1911.
dispus la mai mari izbânzi şi bucurii. În căruţa verde, nouă, începând cu Sere calde: „O, serele sufletului
Am cumpărat dintr-un magazin la modă, cu puţină lucernă sub băncuţa prinsă cu călduţ,/ Crinii lipiţi de geamurile închise,/ Dacă intertextul ce marchează piesa
toga lui Democrit. patru cârlige de fier, de uluci, Trestiile ivite din ape,/ Şi toate dorurile trimite spre lumea basmului, sensul adânc
În voinţa tuturor de acolo, am identificat m-am întins, totuşi, cu o supărare mai mare mele fără leac.“ (Suflet de seră) al acesteia este revelat de cuvintele lui
spiritul dumnezeiesc, în suflet. Simbolismul apei se regăseşte în Douze Léon Blum din Comœdia.
întins ca pânza ţesută într-un război [al Alături, Chansons (1896) şi în Quinze Chansons
dilemelor], fără altă grijă, decât a preocupărilor (1900), balade în stilul lied-ului german, „Visul“ simbolist, coordonată esenţială
de tânăra femeie a grecului aspirant. vizibile, marcate de misterul vieţii şi al morţii, a universului maeterlinckian, este înlocuit
Matei [băieţelul de 9 ani] şi tata se ocupă dar şi în teatrul lui Maeterlinck, ce se în Pasărea albastră de visul modern ce
Bucurie de Paşti de grătar: impune cu La Princesse Maleine (1889), închide speranţa şi încrederea în valorile
au pus lemne, cât o piramidă, în cupa de care reia tematica liricii. Titlul piesei se umanităţii, ale frumuseţii şi adevărului.
De Paşti, fontă. circumscrie intertextualităţii, dimensiune Conotaţia „ideal“ a „albastrului“ se raco­
dimineaţa sub pernă, Matei încearcă să dea primul foc. caracteristică scriiturii maeterlinckiene, rdează la conotaţia „puritate“, trimiţând
mama îmi strecura un gimnast de plastic. Vântul, trimiţând spre basmul Jungfrau Maleen de spre copilăria scriitorului, evocată în Bulles
Bucuria pe care alt copil a trăit-o în suflet care suflă în pomi ca în fluiere, Grimm. Prinţesa Maleine „cu faţa verde“ bleues. Souvenirs heureux (1949). Geneza
la vederea altei jucării, stinge din toropeală, dar şi chibritul. ce sugerează aspectul său de moartă vie, de acestei „feerii“ trimite şi ea spre copilărie,
nu este mai puternică, Copilul scapă de înfruntat vântul, fantomă, motivând apropierea de eroinele potrivit confesiunilor pe care autorul le
îmi dau seama după impuls. Am alergat când mamaia Domnica îl cheamă la pui, să lui Poe, pare a fi ieşită din mlaştinile din face în textul intitulat Înainte de naşterea
afară pe uşă, le dea drumul afară. Harlingen şi Ysselmonde, peisaj de elecţie Păsării albastre. Aflăm astfel că, la vârsta
cu dinamismul unei rachete, În alergare, al literaturii decadente, ce se regăseşte de treisprezece-paisprezece ani, când
lovind în traiect, aripa deschisă în zbor ia şi din amorţeala şi în legenda sfintei Godelive, cunoscută urma cursul de latină, profesorul le-a cerut
decis, metafizică a mea, de Maeterlinck. Intratextualitatea, o altă elevilor să povestească o zi de vacanţă la
a îngerului păzitor, care împletea în firea fără a şti. trăsătură definitorie pentru arta scriiturii ţară.
mea, maeterlinckiene, ne conduce spre unul din
nuanţele unei fericiri de basm. Ca un zmeu se înalţă aşteptarea de mai versurile din Sere calde, ce se constituie Această „feerie“ cu animale umanizate,
Am pornit pe firul exuberanţei, să-i aflu un bine. în ax genetic al piesei Prinţesa Maleine. ce închide în ea mesajul de înţelepciune
capăt, „Prinţese părăsite în mlaştini fără ieşire.“ adresat lumii, îl va conduce pe autor la
deschizând o carte. Cărţi primite la redacţie (Priviri). obţinerea prestigiosului Nobel pentru
Din pagină în pagină, Simbolica apei este prezentă şi în literatură, încoronare a unei opere ce stă
cuprins de fiorul nou al curiozităţii în • Acad. Dan Berindei, Gânduri Pelléas et Mélisande (1892), capodopera sub semnul complexităţii şi al luminii
căutare, îngrijorate, Fundaţia Naţională pentru primei etape teatrale din creaţia lui spirituale.
am ajuns în curtea fastuoasă, a unui castel. Civilizaţie Rurală „Nişte Ţărani“, Maeterlinck. Numele eroinei sugerează,
Cavaleri, demni de legende, Bucureşti, 2011, 108 p. prin muzicalitate, susurul apei. Cei doi
plângeau din cauza durerii în dragoste, • Robert Radu Hervian, Un portret al îndrăgostiţi fără speranţă hotărăsc să se vadă,
în scara şeii punând un picior anemic. Americii în 21 de corespondenţe, Ed. pentru ultima dată, la „fântâna orbilor“,
Avântul, posterior împlinirii în tendinţa de HASEFER a FCER, Bucureşti, 2011, locul primei întâlniri. Motivul „orbului“,
iubire, 216 p. recurent în imagistica maeterlinckiană (atât
astăzi lipsea, • Florin Logreşteanu, Casa cu iederă, în lirica sa, cât şi în teatru, în care figurează
clipa se înfrăţea intens cu infinitul înfiripării Ed. Contemporanul, Bucureşti, 2010. şi piesa Orbii, din 1890) trimite spre pictura
în şa. • Mihai Zamfir, Scurtă istorie. Panorama flamandă.
Până la a-şi trece mai departe, alternativă a literaturii române, În aşteptarea iubitei, în actul IV al
momentului următor, gestul putinţei de Ed.Cartea Românească, Polirom, 2011, piesei, Pelléas îşi rememorează visul de
mers, 448 p. dragoste, chinuit de neîmplinirea lui.
prezentul se unea cu eternul, • Ion Pop. Şapte decenii de melancolie şi Semnele metonimice ale morţii
întârziind peste măsură, sensul poftei de literatură (Coordonator Ştefan Borbély), transfigurează decorul: tenebre, frunze
viaţă. Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2011. uscate, umbra salciei, copac thanatic,
• Dinu Săraru, Ultimul ţăran din omniprezent în opera lui Maeterlinck. Dacă
Slătioara, Ed. Prisma, Râmnicu Vâlcea,
2008, 92 p.

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 31
culturale

keanos importante, între care Charro Marin, Rainer Laurenţiu Malomfălean (Luciditatea pe 2011, condusă de academicianul Gheorghe
Maria Rilke, Ernest Hemingway. invers, comentariu la cartea Alte camere, Păun, este o revistă de cultură ce poate sta
Revista Poesis nr. 7-8-9/2011, se alte glasuri de ieri de Alex. Leo Şerban); alături de cele mai importante publicaţii
deschide cu In memoriam: Mircea Revista Cultura nr. 39/ 6 octombrie George Neagoe (Deasupra şi dedesubtul de gen din ţară, atât prin conţinut cât şi
Ivănescu, trecut în lumea umbrelor la 21 2011, redactor-şef Augustin Buzura, evenimentelor, în care se referă la cartea prin colaboratorii prestigioşi ce semnează
iulie 2011, în Sibiu, şi cuvântul rostit de are ca editorial Lupta pentru putere de lui Nicolae Mecu – G. Călinescu faţă articole din domeniul culturii, artei şi
poet la decernarea Premiului Naţional „M. Vasile Sebastian Dâncu, urmat de eseul cu totalitarismul); Florin Bălănescu ştiinţei. Editorialul Lumea, încotro?,
Eminescu“, la Botoşani, 15 ianuarie 1999. Fănuş Neagu: Dincolo de nisipuri semnat (Paul Goma 76. Recapitulare tristă), Al. semnat de redactorul-şef, este un editorial
Fiind număr triplu, cuprinde un mare număr de C. Stănescu. Păstrându-şi rubricile, Cistelecan (O expertiză delle sfumaturi, cu de substanţă care se încheie cu o reflecţie:
de poezii, dar şi proză, istorie şi critică săptămânalul editat de Fundaţia Culturală referiri la recentul volum al lui Constantin „Este asta o utopie? Poate. Haide-ţi însă
literară, evocări, traduceri, evenimente Română cuprinde o serie de articole de Hârlav – Caragiale şi iar Caragiale); măcar un timp să trăim în răspăr cu felul în
culturale. La rubrica „Antologia Orfeu“ cultură-politică semnate de Bogdan Duca Nicolae Bârna (Leonid Dimov: Cu un pas care am trăit până acum.Vom părea anormali
întâlnim versuri de Andrei Zanca, Liviu (Amurgul democraţiei româneşti), Sergiu înainte faţă de modernitate); Constantin în vremea anormală pe care o traversăm
Capşa, Ion Bala, dar şi de Tomi Marian Andon (Adevăratul scut strategic) etc. Coroiu (Viaţa şi moartea la Veneţia). Mai – ceea ce înseamnă, negarea-negaţiei, că
Nicolae, Sanda Panait, Violeta Craiu, iar Cele mai multe articole sunt din domeniul semnalăm articolul scriitorului Adrian vom începe să trăim normal… “. Semnează
la rubrica „Tineri poeţi“ Andrei Velea, literaturii, dintre care reţinem: Eminescu, Sângeorzan, In memoriam, în care se în acest număr Horia Bădescu (Ochii),
Grigore Gherman şi Ciprian Manolache. ultima zi la „Timpul“. Poliţia „e cu referă la dispariţia muzicianului Johnny ÎPS Calenic (Iustinian Patriarhul biruind
O menţiune specială, eseul lui Răzvan noi“!, serial susţinut de N. Georgescu; Răducanu, dar şi la scriitorul şi pictorul în istorie), Solomon Marcus (Educaţie
Voncu despre Nichita îmbrăcat în ştofă. O român Mircea Ionescu, stabilit la New York, în Finlanda), Răzvan Theodorescu
evocare în fărâme şi Theodor Codreanu – şi el din generaţia muzicianului, trecut în (Artă aulică la Curtea de Argeş), Mircea
Victor Teleucă şi destinul limbii române în eternitate la sfârşitul lunii iunie a.c. Maliţa (Doamna Roosevelt), Petru Soltan
Basarabia, Gheorghe Glodeanu – Însemnări (Între Scylla şi Charybda), Mihai Cimpoi
din „deceniul satanic“ (o continuare din Curtea de la Argeş, nr. 10/ octombrie (Proeuropenismul românesc), Florian
numărul precedent despre Mircea Zaciu). Copcea (Eminescu între naţional şi
La „Cronica literară“ întâlnim comentarii universal), Ion Pătraşcu (Un argeşean
ample semnate de Daniela Gîfu (George prin lume) ş.a. Florea Firan, sub genericul
Popa – Luceafărul), George Vulturescu „Recuperarea diasporei“, prezintă în
(Ion Zubaşcu), Antonia Bodea (Aurel acest număr profilul spiritual al lui Pavel
Rău), Marin Codreanu (Ion Miloş), Arthur Chihaia, prozator, dramaturg şi istoric de
Porumboiu (Ion Dragomir), Lucian Gruia artă ce aparţine aşa-zisei „generaţii pierdute
(Horia Bădescu), Gheorghe Mocuţa româneşti“ din perioada 1944–1948.
(Romulus Bucur), Elvira Iliescu (George
Vulturescu) etc. Rubrica permanentă Merită a fi citat iniţiativa redacţiei de a
de traduceri înregistrează câteva nume publica fragmente din studiile profesorului
hispanist Alexandru Ciorănescu care în
noiembrie a.c. este aniversat la împlinirea
a 100 de ani de la naştere.

Red.

Dinică CIOBOTEA Homo, cele care întruchipează, ca nicăieri
în arta lumii, firea deosebită a omului,
Eustaţiu Stoenescu pictorul bisericii de la cea de creator prin credinţă la cea a
Sf. Gheorghe Nou din Craiova încrâncenatului şi fiorosului ateu.

Î n Pisc, sau în Dealul Solomonului, istoria Europei. Aici, pe pereţii interiori, sub Botezătorul, ori relativă ca la Ecce Homo, Dar peste toate aceste unităţi stilistice
astăzi strada Păltinişului, nr. 15, conducerea şi potrivit concepţiei artistice a sau în aceea a corpului Domnului de pe cu individualitate şi identitate creatoare
unde la începutul secolului al lui Eustaţiu Stoenescu au mai lucrat şi alţi Sfântul Giulgiu. incomparabile, pictorul de la Biserica Sf.
XVIII-lea fusese construită o bisericuţă de pictori, precum Boşneag,Alex. Ciucurencu, Gheorghe Nou din Craiova şi-a contopit
lemn de Gheorghe Cantacuzino sau de un Simion Tintoreto, Marica Râmniceanu şi Pictorul nu şi-a însuşit nimic de la creaţia cu propria-i istorie, a lui şi a
Milco cel Bătrân, după refaceri şi rezidiri Ana Asvadurova. Înainte de încheierea înaintaşii localnici, foarte numeroşi şi neamului său, urmând modelele tablourilor
există o frumoasă şi valoroasă construcţie lucrărilor, în 1934, pictura de la Biserica Sf. grupaţi pe lângă această biserică, sau la votive din apropiere, de la Mănăstirea
eclesiastică, monumentul istoric Biserica Gheorghe Nou devenise subiect de interes Harşu, sau la Sf. Apostoli. În schimb, Coşuna („cronica pictată“ din 1574),
Sf. Gheorghe Nou. Craiovenii o ştiu internaţional. Chiar Principele Nicolae „a prins“ din trecutul picturii româneşti Mănăstirea Creţeşti, Biserica Obedeanu
ca biserică ctitorită de neamul de mari a prezentat-o într-o revistă adăugând 12 ceea ce a făcut-o nepieritoare, „elementul ş.a. În pronaos, pomelnicul bisericii şi
evocator“. Pictura de la Biserica Sf.
Ctitorii Bisericii Sf. Gheorghe Nou fotografii făcute de fotograful Gheorghe Nou se înrudeşte ca tehnică Eustaţiu Stoenescu – Zugrav
Dudinschy cu cele mai cu cea apuseană şi, în general, prin
negustori, Stoenescu. Această operă interesante scene. Vizitatori „conceptul de artă şi prin confecţiunea două portrete de familie împlinesc nu doar
arhitecturală de la jumătatea secolului al remarcabili atraşi de noua personajelor care nu au nimic din lumea o regulă întâlnită în bisericile ctitorite de
XVIII-lea (1755–1766), restaurată în anii înfăţişare a bisericii au fost, lui Anton Pann“. Se încadrează, totuşi, domni sau boieri, ci expresia conştiinţei
1848–1853, 1913–1916 (după planurile printre alţii, Dinu Brătianu artei bizantine, dar numai prin elemente pictorului asupra obârşiei şi băştinişiei sale.
arhitectului Petre Antonescu şi execuţia şi cumnatul său Vasiliu, pe pur formale şi exterioare. Pictura de aici În esenţă, pictura murală de la Biserica
Henriettei Delavrancea Gibory), a fost atunci ministrul României la curge din stilul bizantin, ca o îndrăzneaţă Sf. Gheorghe Nou, atât cea exterioară
repictată între anii 1929 şi 1941 de un mare Vatican. originală, comparabilă cu supradetaşarea executată în frescă de Costin Petrescu, cât
maestru al picturii româneşti şi universale, ce se întâlneşte doar la pictorii modernişti. şi cea din interior a lui Eustaţiu Stoenescu
Eustaţiu Stoenescu. El însuşi moştenitor Pictura artistului Eustaţiu completează o operă arhitecturală de
de drepturi ctitoriale a realizat ca „zugrav“ Stoenescu are un stil aparte: Pictura murală a lui Eustaţiu Stoenescu factură tradiţională renovată de Petre
un unicat artistic, o creaţie demnă de a fi „în locul aşteptatei şi temutei păstrează din principiul picturii de şevalet Antonescu într-un tot artistic armonios,
aşezată în continuitatea valorilor epocilor tristeţi de pictură murală proporţiile figurilor faţă de întregul încântător şi admirabil, de certă valoare
renascentistă şi post-renascentistă din bisericească oficială, există o compoziţiei. De aceea, el a revenit de naţională şi europeană, un unicat în care se
tonalitate dominantă, desfă­ mai multe ori făcând retuşuri tocmai compun şi se disting elementele de sublim
şurată de un registru cromatic unic în pentru a proporţiona scenele, personajele ale credinţei creştine.
pictura bisericească ortodoxă, existând o cu dimensiunile şi unghiurile spaţiului
unitate de ritmică şi de mişcare“. Tonalitatea interior al bisericii, fără însă a modifica
dominantă este „negru cu adâncuri“, creând compoziţiile iniţiale (scene patetice sau
valori de volum cu simplitate neaşteptată. În pastorale din Evanghelie, sfinţi şi sfinte).
ansamblu, negrul este absolut sau aproape Din ansamblul pictural, câteva compoziţii
absent. Figurile sfinţilor au forţă şi mişcare. au fost remarcate ca noutăţi interpretative
În unele părţi ale spaţiului pictural, negrul ale autorului, identificabile ca expresii
nu mai constituie dominanţa expresiei. În artistice deosebite prin compararea lor cu
Giulgiul din tamburul bolţii, la Ecce Homo realizări similare celebre.
şi la Sf. Ioan Botezătorul este foarte fin
(puţin) împrăştiat. În alte părţi domneşte Cele mai interesante şi mai fascinante
o monocromie absolută, ca la Sf. Ioan personaje întâlnite în naos rămân Sf. Ioan
Botezătorul (= Înaintemergătorul) şi Ecce

32 Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Florin ROGNEANU Theodor Aman şi epoca sa

Din tainele lemnului
S e spune despre sculptori că de Anul 2011, din punct de
abia după împlinirea vârstei de Internaţional de Sculptură „Brâncuşiana“, vedere cultural, poate fi Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice
40 de ani încep să dea la iveală Ediţia a III-a. considerat anul Theodor Theodor Aman şi epoca sa. Astfel, după 20
lucrări care să-i reprezinte, până atunci Aman, dacă ne gândim că se împlinesc 180 de ani de la primirea în Academia Română
fiind o perioadă de acumulări tehnice prin Trăind într-un oraş cu o viaţă culturală (post mortem) a lui Theodor Aman, în aula
lucru pe materiale diferite, nesemnificativă, şansa lui Nuţu Emilian de ani de la naşterea sa şi 130 de ani de la Academiei s-a vorbit din nou despre rolul
cum ar fi: marmura, piatra, a fost aceea de a se concentra asupra
metalul sau cimentul şi dispariţia marelui artist. pe care l-a jucat Theodor
în primul rând o perioadă propriei opere sculpturale, Aman în a doua jumătate
de limpezire a gândului într-un efort de gândire Întemeietor al Şcolii a secolului al XIX-lea în
în vederea realizării unui profundă privitor la evoluţia momentele de închegare
ideal artistic propriu. Nici demersului sculptural şi Naţionale de pictură şi al a naţiunii române şi de
sculptorul Nuţu Emilian nu meditând în permanenţă la formare a statului modern,
face excepţie de la această ceea ce înseamnă atingerea învăţământului academic de inclusiv cu instituţiile
„regulă“. armoniei prin raporturile sale culturale. Cele 29 de
Născut la Corabia, în ju- ansamblului de forme . Aşa a artă în România, de perso- intervenţii susţinute de
deţul Olt, la 23 iulie 1951, putut să descopere singur în istorici de artă, muzeografi,
Nuţu Emilian absolvă In- ce constă înţelegerea formei nalitatea lui fiind legate cercetători, au încercat să
stitutul de Artă „Nicolae şi ansamblului de forme, refacă atmosfera unei epoci
Grigorescu“ din Bucureşti, ce înseamnă respectul şi multe din începuturile artei în care arta a evoluat rapid
promoţia 1983, la clasa înţelegerea faţă de materialul de la clasicism până în
sculptorului Paul Vasilescu, cu care lucrează, în ce culte la noi; reprezentant pragul impresionismului şi
începând să expună sporadic constau valorile expresive simbolismului european,
la Bucureşti, alături de ale fiecărui material şi de frunte al „Epocii epocă în care statutul artistului a evoluat
colegii săi. Anul 2000 putem cum ele pot fi subordonate datorită lui Theodor Aman, de la meşteşugar
să-l considerăm adevăratul temei sau subiectului ales. 1848“, Theodor Aman a la acela de intelectual, căutător şi creator
debut prin organizarea a Era o lecţie pe care o ştia al frumosului şi adevărului. S-a abordat
două expoziţii personale la din studiul asupra operei fost omagiat anul acesta o problematică extrem de diversă, care
Galeria „Arta“ din Craiova lui Constantin Brâncuşi, a vizat elemente ale genealogiei familiei
şi Galeria „Paralela 45“ din dar era absolut necesară prin câteva manifestări ar- Aman, prezentate de dr. Mihai Sorin
Piteşti ale Uniunii Artiştilor parcurgerea acestei etape Rădulescu, la moduri şi tipuri de „lectură“
Plastici din România şi practice, pentru a-şi alege în tistice şi ştiinţifice impor- a imaginilor tablourilor lui Theodor Aman,
admiterea sa în Salonul final drumul propriu. propuse de dr. Ruxandra Dreptu şi dr. Călin
Anual al Artiştilor Plastici tante. Amintim mai întâi Demetrescu sau ipostaze ale personalităţii
Olteni, Ediţia a IX-a, orga- După o serie întreagă de în autoportrete, propuse de Virginia Barbu
nizat de Muzeul de Artă din lucrări în ghips sau turnate Simpozionul Theodor şi de Adriana Dumitru, în cele fotografice.
Craiova. De atunci aproape în bronz, în marmură sau S-a reconstituit atmosfera tinereţii lui
anual expune la Muzeul ciment, începând din anul Aman şi Craiova, organizat Aman în impresii culturale ale călătorilor
Judeţean Olt, la Saloanele 2005 sculptorul a lucrat străini, de către dr. Bogdan Popa, s-a vorbit
Municipale organizate la numai în lemn, de diferite de Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi despre Aman, alături de Alecsandri şi
Craiova sau Slatina, în esenţe, căutând în materia Millo, ca deschizători de drumuri în arta
Galerii particulare din Sla- vie a acestuia sugestii ale Aristia Aman“ în luna martie, în colaborare românească, de către Iolanda Berzuc sau
tina sau Piteşti sau ca invitat formelor arhetipale specifi- despre Bucureştii mijlocului de secol XIX
al Muzeului Judeţean Gorj. ce construcţiilor mentale cu Muzeul de Artă Craiova, ocazie cu care de dr. Daniela Buşă şi eforturile Anei Aman
Nuţu Emilian a executat omeneşti. De aici şi până pentru perpetuarea memoriei artistului de
la comandă şi o serie la conceperea operei pe biblioteca a prezentat o amplă expoziţie de către dr. Adrian Silvan Ionescu. Craiova a
de monumente de for public, ce sunt câteva mari cicluri nu a mai fost prezentă prin două intervenţii susţinute
amplasate la Corabia, Curtişoara şi Târgu fost decât un simplu pas, carte, care a cuprins cele mai importante de Florin Rogneanu, directorul Muzeului
Jiu, acolo unde a fost invitat la Simpozionul Nud pe care Nuţu Emilian l-a de Artă – Theodor Aman, întemeietor şi dr.
făcut cu ani în urmă: Ciclul studii şi albume dedicate artistului, tipărite Paul Rezeanu Familia Racoviţă în pictura
In memoriam „Nudurilor“ sale filiforme, care sunt lui Theodor Aman. Acest moment omagial
construite pe o axă în spirală ascendentă în secolul al XX-lea, iar artista Cornelia dedicat „monseniorului“ artelor româneşti a
şi a celor dezvoltate din zona misterioasă a fost încununat de Expoziţia Theodor Aman
cercurilor, cu ritmuri interioare muzicale; Petrescu a deschis o expoziţie personală – desenator, cu lucrări de la Cabinetul de
Ciclul „Germinaţiei“, ce cuprinde o serie Stampe al Bibliotecii Academiei Române.
întreagă de lucrări, de la simbolul seminţei, de grafică, în semn de omagiu pentru
transformat ulterior în lacrimă; Ciclul
„Sferei“ ca nucleu-formă, ca simbol al extraordinarul desenator şi gravor care a
regenerării prin moarte, care îi prilejuieşte
artistului şi tratări monumentale; Ciclul fost Theodor Aman.
„Aripii“ în zborul ei liber, ascendent, spre
un univers transcendental, dar şi aripa în Un al doilea moment important a fost
cădere, ca un zbor frânt, sunt cicluri pe
care sculptorul le continuă şi în prezent. organizarea, în această toamnă, de către
Descoperim în sculptura în lemn a lui
Nuţu Emilian frumuseţi nebănuite, pe care Muzeul Naţional Cotroceni, a unei mari
artistul le-a găsit în miezul lemnului şi pe
care le-a folosit în favoarea expresivităţii expoziţii cu titlul Theodor Aman, pictor
compoziţiei, deschizându-ne astfel porţile
către taina lemnului. şi gravor, proiect coordonat de doamna
Anul 2011 este pentru sculptorul
Nuţu Emilian nu numai un an jubiliar director Adina Renţea, consultant ştiinţific
(împlinirea vârstei de 60 de ani), ci şi un
an de vârf în creaţia sa, prin cele trei mari fiind dr. Adrian Silvan Ionescu, cel mai
expoziţii personale deschise la Slatina,
la Reprezentanţa Dacia – Renault (într- competent specialist pe opera lui Aman
un spaţiu neconvenţional, cu peste 110
lucrări), la Muzeul Judeţean Olt şi în din România. Expoziţia a cuprins peste
organizarea Muzeului de Artă Craiova.
130 de lucrări de pictură şi gravură, de

la 11 din cele mai importante muzee ale

României şi de la Cabinetul de Stampe al

Bibliotecii Academiei Române. Cele mai

mari şi importante colecţii de lucrări au fost

prezentate de Muzeul de Artă Craiova şi

Muzeul „Theodor Aman“ din Bucureşti.

La iniţiativa directorului Institutului de

Istoria Artei „G. Oprescu“, dr. Adrian Silvan

Ionescu, şi sub coordonarea Academiei

Române, în zilele de 6 şi 7 octombrie s-a

desfăşurat în aula Academiei Române

Theodor Aman – În atelierul artistului

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 32 pag – 2,5 lei 10

SR

ScrisuRl omânescSR Scrisul Românesc Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 1

Serie nouă Anul X Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 10 (110) 2012
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCSIS

Florea FIRAN

Literatura

şi sincretismul artelor
L iteratura şi sincretismul artelor,
temă pe care o dezbatem în ca- Alex. Ştefănescu (Istoria literaturii române
drul Colocviilor „Scrisul Ro- contemporane 1941–2000), mai înainte de
Ion Rotaru (O istorie a literaturii române).

mânesc“ din acest an, încheie un ciclu de Viitorul cărţii şi Cititul, teme care se

Ion Ţuculescu – Două războaie - Renaştere teme fundamentale început cu câţiva ani în completează una pe cealaltă, am considerat

urmă. O privire retrospectivă ne îngăduie că merită să fie dezbătute ţinând seama de

unele consideraţii asupra dezbaterilor asupra evoluţia tehnologică, dezvoltarea Inter-

fenomenului cultural şi literaturii care au netului şi asaltul vizual care ridică tot mai

reunit numeroşi specialişti – academicieni, multe semne de întrebare privind destinul

profesoriuniversitari,criticişiistoriciliterari, cărţii în formatul clasic, ori asupra cititului,

scriitori, directori şi redactori de reviste o preocupare mai rar întâlnită în rândul ti-

de cultură interesaţi de multiculturalism, nerilor de azi.

istoria literară, viitorul cărţii sau cititul – Literatura şi sincretismul artelor este

comunicările lor fiind publicate în numere o temă cuprinzătoare, care se manifestă în

speciale din revista „Scrisul Românesc“ şi timp şi spaţiu, istoric şi geografic, dintr-o

„Am vrut să las oamenilor o operă plină de dragoste de viaţă... Raţiunea reunite ulterior în volume ce poartă titlul epocă în alta, în diversele curente – clasic, ro-
a dirijat o pictură senină... Pictorul sectret din mine a visat la altceva,
la misterul cosmic.“ temelor abordate, şi care au intrat deja în mantic, avangardist, experimentalist, (post)

Ion ŢUCULESCU bibliotecile publice, şcolare şi universitare, modern, în genuri literare diverse – liric,

sau în posesia unor cititori pasionaţi. epic sau dramatic. Etimologia termenului

Am deschis ciclul cu Multiculturalis- vine din grecescul synkrethismos ce de-

mul, acesta fiind unul dintre obiectivele fun- semna „federaţia cretană“. Filosoful grec

damentale ale revistei „Scrisul Românesc“, Plutarh este primul care îl foloseşte în lu-

Dumitru Radu Popa care o diferenţiază de alte publicaţii de crarea sa Moralia, iar Erasmus din Rotter-
D. R. Popescu
Ion Predescu profil din zonă şi din ţară, prin deschidere dam primul care foloseşte termenul latin
Florin Rogneanu
Gabriela R. Păsărin spre diversitate, toleranţă şi valoare, reunind (syncretismus) în Adagia (1517–1518). În
Adrian Sângeorzan
George Stanca colaboratori importanţi din ţară şi de peste Dicţionarul Explicativ al Limbii Române
Aloisia Şorop
Florentina Anghel Gabriel Coşoveanu Maria Tronea hotare. (DEX) sincretismul reprezintă o „îmbinare
Paul Aretzu Mihai Duţescu Ştefan Vlăduţescu
Andra Bică Mihai Ene Constantin Zărnescu Celelalte teme s-au dovedit importante şi de elemente eterogene aparţinând unor
Adrian Boldişor Carmen Firan
Deyan R. Brashich Viorel Forţan de actualitate stringentă, cum ar fi apariţia, arte diferite (literatură, muzică, dans etc.),
Marian Victor Buciu Sorana G. Gorjan
Felicia Burdescu Ovidiu Ghidirmic cam în aceeaşi perioadă, a mai multor lucrări caracteristică folclorului şi mai ales fazelor
Cecilia Căpăţînă Rodica Grigore
Şerban Centea Dan Ionescu de istorie literară cu o notă excesiv personală primitive de dezvoltare a culturii, când
Mihaela Chiriţescu Ioan Lascu
Adrian Cioroianu Nicolae Panea şi, ca urmare, primite controversat de critica diferitele arte nu erau încă diferenţiate“,
Lavinia Coman Ion Parhon
Geo Constantinescu Constantin M. Popa literară, cum ar fi cele semnate de Nicolae sau „amestec de doctrine filosofice şi religii

Manolescu (Istoria critică a literaturii diferite şi contradictorii care au fost reunite

române. 5 secole de literatură), Marian Popa în mod forţat (ignorându-se deosebirile

(Istoria literaturii române de azi pe mâine), dintre ele)“. Continuare în p. 2

Florin Rogneanu

Număr special – Literatura şi sincretismul artelor Confesiunile
26 octombrie 2012 pictorilor

p. 32

Delphin Enjolras – O noapte
la terasa La Pergola

2 Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

Sumar

Florea Firan, Literatura

şi sincretismul artelor pp. 1, 3 Scrisul Românesc

Ovidiu Ghidirmic, Revistă de cultură

Orfismul – un sincretism primordial p. 3 Tema: Literatura Fondată la Craiova, în 1927,
şi sincretismul artelor Serie nouă (din ianuarie 2003)
Gabriel Coşoveanu, Mai multe arte,
Membră A.R.I.E.L.
un singur Spirit p. 4
Apare sub egida
Claudia Miloicovici, Fundaţia – Revista Scrisul Românesc

Săptămâna Caragiale p. 4 în parteneriat cu „Gazeta de Sud“

Constantin Zărnescu, Încă şi încă, REDACŢIA

despre sincretismul artelor p. 5 Craiova, 25 – 26 octombrie 2012 Redactor-şef:

Constantin M. Popa, FLOREA FIRAN

Retorica instrumentală p. 5 Joi, 25 octombrie 2012, orele 12-14 Secretar general de redacţie:
GABRIEL COŞOVEANU
Adrian Cioroianu, Politică, oameni Primăria Craiova, Sala „Nicolae Romanescu“
Colegiul redacţional:
şi animale în România ANUL CARAGIALE – „I. L. Caragiale, contemporanul nostru“
ADRIAN CIOROIANU
lui Nicolae Ceauşescu pp. 6, 7 Lansarea cărţilor: ANDREI CODRESCU
I.L.CARAGIALE – PROZA Momente. Schiţe. Nuvele. Povestiri DANIELA CRĂSNARU
Mihai Duţescu, Literatura I.L.CARAGIALE – TEATRU O noapte furtunoasă. Conul Leonida faţă cu EUGEN NEGRICI
NICOLAE PANEA
ca artă nesingură p. 7 Reacţiunea. O scrisoare pierdută DUMITRU RADU POPA
DUMITRU RADU POPESCU
Ioan Lascu, Scene din comediile lui Caragiale interpretate de Andrian Andone, Geni Macsim şi MONICA SPIRIDON
Valentin Mihali, actori ai Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ DANIELA TARNIŢĂ
Sincretism, eclectism, metisaj p. 8 INA VOINEA
CITITUL, antologie de Florea Firan
Marian Victor Buciu, Încercare asupra Redactori:
Expoziţia de carte Craiova în literatură şi arte, organizată de Scrisul Românesc FLORENTINA ANGHEL
(dez)legării de sincretism ADRIAN BOLDIŞOR
Vineri, 26 octombrie 2012, orele 17-20 MIHAI ENE
artistic şi artizanal p. 9 VIOREL FORŢAN
Sala Consiliului Judeţean Dolj DAN IONESCU
Dumitru Radu Popescu, Femeia
Colocviile „Scrisul Românesc“ – 2012 Redactori asociaţi:
sincretică şi bărbatul sincron pp. 10, 11 FELICIA BURDESCU
Tema: Literatura şi sincretismul artelor MIHAELA CHIRIŢESCU
Ion Predescu, Andra Bică, Vocile tragice ION PARHON
Participă: academicieni, profesori universitari şi din învăţământul preuniversitar, critici şi FLORIN ROGNEANU
din cimitirul de la Săpânţa p. 11 istorici literari, scriitori, directori şi redactori şefi de reviste culturale din ţară şi din străinătate. GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN

Nicolae Panea, GALA PREMIILOR „SCRISUL ROMÂNESC“ – 2011 Corectură:
Expoziţia de carte şi reviste – Scrisul Românesc 2002–2012 CLAUDIA MILOICOVICI
Moarte şi modernitate p. 12 Manifestări organizate cu sprijinul Consiliului Judeţean Dolj, în cadrul Zilelor Craiovei GEORGIANA OPRESCU

Mihai Ene, „De la musique avant toute Tehnoredactare computerizată:
VICTOR CRISTESCU
chose...“ p. 13
Redacţia şi Administraţia: Craiova
George Stanca, Str. Constantin Brâncuşi nr. 24

Literatura – sincretismul cu presa p. 14 Tel./Fax: 0351/404.988; 0722753922
E-mail: [email protected]
Maria Tronea, Web: www.revistascrisulromanesc.ro

Himera „artei totale“ p. 14 Cont: RO03BRDE170SV21564261700
BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
Dumitru Radu Popa,
Abonamentele se pot face la sediul redacţiei.
Sub semnul sincretismului p. 15 În Bucureşti, revista poate fi procurată şi
de la Centrul de Difuzare a Presei, Muzeul
Dan Ionescu, Concurenţa artelor p. 15 Anul Caragialenul 2012 este dedicat, cul- tragic. I.L. Caragiale a fost un om de teatru Literaturii Române (Bulevardul Dacia).

Şerban Centea, Sincretismul Digital – tural, celui mai important complet – autor, interpret, regizor, director ISSN 1583-9125

un deziderat p. 16 Adramaturg român – I.L. de teatru, cronicar dramatic, teoretician... Responsabilitatea opiniilor exprimate
aparţine integral autorilor.
Carmen Firan, Aromele viitorului p. 17
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
Deyan Ranko Brashich, Palate pentru Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408
vise mari şi mici p. 17

Adrian Sângeorzan, Sincretismul Caragiale. În semn de omagiu, Scrisul Noua «comedie umană» creată de

destinelor: Lermontov p. 18 Românesc a tipărit în două volume opera Caragiale, artist ce «face – cum s-a spus –

Gabriela Rusu-Păsărin, Radioul – fundamentală a marelui clasic. O nouă concurenţă stării civile», îşi află originalitatea

un univers al sincretismului artelor p. 19 ediţie din Teatrul şi Proza marelui clasic, la în procesul convertirii procesului în tragic.

Felicia Burdescu, Arta, artistul împlinirea a 160 de ani de la naştere şi 100 Comicul caragialian este un comic fără

în ficţiunea britanică p. 20 de ani de la trecerea în eternitate, vine în ieşire, bazat pe un râs-capcană. Piesele care

Florentina Anghel, Disensiuni culturale sprijinul cititorilor, cu precădere tineri, elevi configurează această realitate particulară

în Buried Child de Sam Shepard p. 21 şi studenţi. Ediţiile întocmite şi prefaţate sunt cele patru comedii şi drama Năpasta...

Aloisia Şorop, Teatrul, ca un de Florea Firan cuprind Cronologia vieţii Ca prozator, Caragiale ilustrează deo-

Leviatan seducător p. 21 şi operei lui I.L. Caragiale, Bibliografia potrivă universul comic şi cel tragic. Mo-

Mihaela Chiriţescu, O artă nu o com- selectivă, Fragmente critice. mentele şi schiţele, proze scurte, adevărate

pletează pe cealaltă, ci o desăvârşeşte – Volumul de Teatru reproduce comediile instantanee de viaţă, recompun caleidos-

literatura wagneriană p. 22 O noapte furtunoasă, Conul Leonida faţă copic imaginea unei societăţi dezechi-

Calendar – octombrie pp. 22, 23 cu Reacţiunea, O scrisoare pierdută, iar librate, reţinând semidoctismul, demago-

Sorana Georgescu-Gorjan, volumul de Proză – Momente, Schiţe, gia, imoralitatea conjugală, administraţia

Aforistica Brâncuşiană şi artele p. 23 Nuvele, Povestiri. birocratică, pedagogia rudimentară, siste-

Rodica Grigore, Dansatoarea Din prefeţele volumelor reţinem: „Opera mul de intervenţii, snobismul etc.“

de Kabuki p. 24 celui mare dramaturg român oferă imaginea Cele două volume vor fi, cu siguranţă,

Adrian Boldişor, Sincretismul. unui ansamblu unitar a cărei coeziuni interne de mare folos şi profesorilor care predau

Scurtă istorie a termenului pp. 24, 25

Cecilia Căpăţînă, La început se explică prin intercondiţionarea celor două literatura română.

a fost cuvântul (II) p. 25 universuri componente: cel cronic şi cel Cl. Miloicovici

Ion Parhon,

„100, 1.000, 1 000 000 de poveşti“ p. 26

Lavinia Coman,

Caragiale şi muzica p. 26

Paul Aretzu,

Arta spectacolului pp. 27, 28

Ştefan Vlăduţescu,

Fundamentele sincretismului

literarului cu filosoficul p. 28

Viorel Forţan, Dincolo de Styx p. 29

Geo Constantinescu, Literatura română

şi societatea de azi p. 29

Elena Gabriela Lazăra, Poeme p. 30

Red., Autori români şi noile lor apariţii

editoriale în SUA p. 30

Ioan Lascu,

Istorie şi multiculturalism p. 31

Dan Ionescu, Viitorul cărţii p. 31

Florin Rogneanu,

Confesiunile pictorilor p. 32

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 3
Florea FIRAN

Confruntări Ovidiu
GHIDIRMIC
Literatura

şi sincretismul artelor Orfismul – un sincretism

C u timpul, conceptul este vehi- primordial
culat tot mai mult iar înţelesul S incretismul (gr. „synkrethis-
lui se lărgeşte. Se vorbeşte de libertăţi de exprimare totale, ceea ce ne mos“) exprimă ideea de uni- – din faimoasa sa teoremă – nu înseamnă
sincretismul multicultural şi pluridis- permite să-l cităm pe Voltaire: „Toate ficare, de reunire, de contopire altceva, în traducere directă, decât „coarda
ciplinar, etnic, cultural, ştiinţific, etic, artele sunt surori, fiecare aruncă o lumină întinsă a harfei“, ceea ce ne trimite,
senzorial, sinestezic (în simbolism) etc. asupra celorlalte“.
Îmi amintesc că în 1970, criticul V.G. a părţilor într-un tot, care s-a impus de la numaidecât, la legendara harfă a lui Orfeu.
Paleolog îmi dădea cu autograf volumul Modalităţile de realizare a sincretis-
Viziunea şi audiţia colorată sinestezică mului mai aproape de zilele noastre sunt început, încă din antichitate, iar înainte de Eminescu a valorificat mitul orfic, în
la Alexandru Macedonski (1947), un diverse, ca şi mijloacele de expresie.
studiu de literatură comparată, în care Muzica şi poezia, muzica şi dansul a face o strălucită carieră în epoca moder- forma sa cea mai expresă, în episodul dedicat
reproduce, în culori, o pagină originală asociate din cele mai vechi timpuri au
din Le Calvaire du Feu. Autorul face o căpătat noi valenţe, literatura şi arta nă (Baudelaire, Wagner, Rimbaud, ca să Greciei antice, din vastul poem panoramatic
trecere în revistă a încercărilor simbolist- plastică într-o îmbinare şi armonie per-
instrumentaliste legate de coresponden- fectă au dus la realizarea unor opere de amintim doar câteva din numele cele mai despre succesiunea civilizaţiilor: Memento
ţele senzoriale de la Simmions de Rhodes mare valoare, la care adăugăm benzile
la Ch. Baudelaire, pe care le împarte în desenate, ilustraţia de carte, în alt plan, celebre) şi de a fi speculată la maximum de mori, în care îşi imaginează gestul deznă-
două tendinţe: una conferind cuvântului literatura, spectacolele şi cinematografia
potenţialul de a crea sunetul şi culoarea, au cunoscut o mare dezvoltare. avangardă, a fost propulsată de romantism, dăjduit al lui Orfeu de sfărâmare a harfei şi
cealaltă realizând o disociere a imaginii
de cuvânt. Analiza poemului Balta clară Astăzi, sincretismul caracterizează care stă la baza sensibilităţii moderne, pen- de azvârlire a ei în haos, angrenând după sine
al lui Al. Macedonski îi permite lui aproape toate artele – teatrul, artele
Paleolog să afirme că există în poetică plastice, baletul, opera, cinematograful, tru că romanticii aveau nostalgia originilor o serie de imagini apocaliptice şi o fantastică
un relief arhitectural al sunetelor a cărui acestea din urmă fiind arte prin excelenţă
dispunere relevă imaterialitatea lumii sincretice – ceea ce numim adesea o cul- şi profesau o unitate a contrariilor, mer- migraţie de lumi: „De-ar fi aruncat în haos
ideilor. Autorul Nopţilor scria în 1902, în tură de remix, un amestec de moduri di-
note sinestezice, epopeea Thalassa, sub ferite de sensibilizare a cititorului sau a gând până la cultivarea unui raport de harfa-i de cântări umflată/ Toată lumea după
influenţa sonetului Vocale al lui Rimbaud. spectatorului. Exemple avem destule.
Este perioada când simboliştii francezi Amintesc doar spectacolul Caligula de „coincidentia appositarum“.
ilustrează prin creaţia lor aspiraţia spre la Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ din
sincretism susţinând că muzicalitatea Craiova, spectacolele Festivalului In- Nimic nou sub soare! În literatură nu
constituie o condiţie esenţială a poeziei: ternaţional Shakespeare din Craiova şi
„Muzică înainte de toate“, exclama Bucureşti, în mod special Sonetele lui există noutate absolută, ci numai relativă.
Vernaine, iar Baudelaire, în versul din Shakespeare într-o montare de excepţie în
celebrul sonet Correspondances – „Par- care se întâlnesc armonios toate artele. Orice descoperire nu este, în ultimă instanţă,
fum, culoare, sunet, se-ngână şi răs-
pund“. În comunicările lor, participanţii la decât o redescoperire. Dar, există nu numai
Sincretismul originar al artelor este colocviu vor insista pe specificitatea
redescoperit în contemporaneitate prin semiotică a literaturii în raport cu celelalte un sincretism al artelor, ci şi un sincretism
interferenţe creatoare, prin dialogul dintre arte, şi pe inter-relaţionarea dintre teoria
arte care relevă elementele distincte ale literară, semiotică, şi estetică. Faptul că al concepţiilor filosofice şi religioase, o
fiecăreia, dar care duc şi la sinteze de s-au înscris cu comunicări ştiinţifice 38
valoare. de autori relevă importanţa temei pusă în fuziune sau o contaminare a mitologiilor.
Artele tradiţionale – pictura, sculptura, dezbatere.
grafica – interferează tot mai mult cu Ideea de sincretism a apărut, în modul
mijloace de exprimare diferite realizând Numărul pe octombrie al revistei
un sincretism artistic ca urmare a unei Scrisului Românesc, dedicat în exclu- cel mai clar, în orfism, această prestigioasă
sivitate Colocviilor cu tema Literatura
şi sincretismul artelor, cuprinde comu- doctrină filosofică şi religioasă a antichităţii,
nicările ştiinţifice ale autorilor prezenţi,
dar şi ale celor ce nu au putut participa, legată de numele lui Orfeu, legendarul
unii dintre ei fiind stabiliţi în străinătate,
dar care ne-au transmis colaborările lor. cântăreţ trac, care cu lira sa îmblânzea

fiarele şi cobora întreaga natură într-o vrajă

extatică. Orfeu este întâiul mare poet al

lumii, strămoşul tuturor poeţilor, lucru pe

care n-ar trebui să-l uite, niciodată, poeţii de

astăzi. Orfeu, care îşi acompania versurile la Dürer –

harfă, este prototipul poeţilor dintotdeauna, Moartea lui Orfeu (1494)

sinteza muzicii cu verbul. Acest sincretism

primordial evidenţiază unirea muzicii cu dânsa, de-al ei sunet atârnată/ Ar fi curs în

poezia, natura lor comună, înrudirea dintre văi eterne... lin şi încet ar fi căzut/ Caravane

cele două arte, cele mai elevate, mai rafinate de sori regii, cârduri lungi de blonde lune şi

şi mai inefabile dintre toate. popoarele de stele/ Universu-n rugăciune în

Orfismul l-a influenţat decisiv pe Pi- migraţie eternă de demult s-ar fi pierdut...“.

tagora, marele filosof şi matematician, Dar, Orfeu în loc să arunce harfa în haos,

poate cel mai complet gânditor al lumii o aruncă în mare şi omenirea este salvată,

antice, la care disciplinele umanistice se pentru că, în concepţia orfică, numai cântecul

întâlneau cu cele exacte, într-o sinteză şi numai poezia susţin lumea.

unică şi desăvârşită. Din acest arbore ge- Mitul Orfic ne vorbeşte despre natura

nealogic, din acest arhetip spiritual, s-a muzicală a lirismului. Muzicalitatea con-

desfăcut, putem spune, o bună parte din stituie o condiţie esenţială a poeziei. De aceea

gândirea umanităţii. Nu degeaba, Pitagora deviza simboliştilor, în frunte cu Verlaine,

a fost divinizat, iar Zamolxe, zeul suprem era: „Muzica înainte de toate!“. Poezia

al geto-dacilor, i-a fost considerat sclav şi modernă pare să ignore acest deziderat,

discipol, după o legendă. în defavoarea ei. Poezia poate renunţa la

Pitagora rămâne filosoful armoniei uni- rimă, cum ne-a demonstrat, din plin, versul

versale. Cosmosul înseamnă, în concep- liber. Dar, în niciun caz, nu poate renunţa la

ţia sa; „ordine“ şi „armonie“. Ce gândire ritm, la unul din elementele ei constitutive

simplă, profundă şi viguroasă aveau filosofii de bază, fără a se autoanula. Din punct de

antichităţii! După Pitagora, muzica nu este vedere al orfismului, o însemnată parte a

decât o expresie a armoniei universale. poeziei moderne se autodesfiinţează, îşi

Pitagora vorbea despre „muzica sferelor“, pierde din valabilitatea estetică.

pe care o scot aştrii în traiectoria lor pe Orfismul este un sincretism funda-

bolta cerească. În jurul focului primordial mental. La Mircea Eliade, în nuvela În

(„hestia“) – ne spunea marele filosof şi curte la Dionis, mitul orfic dobândeşte o

matematician – se învârt soarele şi celelalte semnificaţie şi mai complexă. Orfismul

planete care scot o muzică divină aproape devine, în viziunea lui Mircea Eliade, o

imperceptibilă. Aceasta este „dulcea soteriologie, o doctrină a salvării uma-

muzică de sfere“, cum o numea Eminescu, nităţii prin cultul pentru frumos şi prin

în Scrisoarea V, sub evidenta înrâurire a poezie, care pot să producă un adevărat salt

doctrinei pitagoreice, pe care şi-o însuşise calitativ şi să-l facă pe om mai bun. Ceea ce

atât de bine. n-au izbândit religiile, ideologiile, politica

Că Pitagora a fost cum nu se poate mai – să schimbe fiinţa umană şi s-o înnobileze

mult influenţat de orfism o dovedeşte chiar – va reuşi orfismul. Aceasta este credinţa

Ion Ţuculescu – Vieţi multiple faptul că „ipotenuza“ (gr. „hypoteinusa“) marelui hermeneut şi filosof al miturilor.

4 Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 Scrisul Românesc Eseu
Evenimente culturale

Carte – Gabriel Mai multe arte, un singur Spirit
eveniment
COŞOVEANU

Dacă ne ghidăm după vechea este îndeobşte acelaşi, indiferent de felul a barometrului axiologic afişat de revistele tiere şi străzi, după specializări, alocate
maximă grecească, după ca- de organizare a expresiei, pentru că vine de cultură, chipurile altă categorie în raport sopranelor, altistelor ori tenorilor sau
re orice cunoaştere umană dintr-o ecuaţie general umană, unde că- cu didacticul pur, scheletizant şi inexpresiv. baritonilor ş.a.m.d., educaţia euphonienilor
trebuie să înceapă cu uimirea, pe care am utarea armoniei înseamnă ceea ce numea Dar nu numai un umanist cu self esteem începând din fragedă copilărie, cu studiul
putea s-o coroborăm cu spusa lui Goethe, Platon „frumoasa proporţie“, probabil un ţine să viziteze zonele de unde îşi dă seama ritmic şi al solfegiului în paralel cu cel al
conform căreia „Lucrurile emit ele însele fel de zestre de la zeii noştri fondatori. Un care e ceara şi care e sigiliul, sau care e instrumentelor şi mai târziu al vocilor şi al
judecăţi“, atunci toate artele au ca primum artist veritabil, chiar dacă ilustrează muzica calea de acces – un om al cifrelor, la fel armoniei. Ne închipuim uşor că proiecţia
movens observarea atentă a ceea ce ne dodecafonică sau este un minimalist grafic, de bine, cu un simplu exerciţiu anamnetic, compozitorului a fost primită în cel mai
înconjoară. Ar fi o notă mai mult decât nu poate ignora ce ştiau de multă vreme poate înţelege că matematica nu se reduce bun caz cu rezerve – de regulă, pasiunea
generală, dar mai puţin decât entuziastă, cei vechi, respectiv ritmurile imuabile la rezolvarea de probleme, ci presupune sa a fost calificată cu termeni din sfera
întrucât nu orice vigilent produce artă, ale naturii. Că, de pildă, segmentele mult mai mult decât o ştiinţă, în felul în bizarului sau mai rău. Dar scrierile sale
după cum evantaiul întrebărilor admirabile ale căror lungimi sunt în secţiune de care o gândeau elinii, ca o mistică aproape, se citesc azi ca o excelentă demonstraţie
despre lume nu e totuna cu o succesiune aur stârnesc instinctiv sentimentul de ca o apropiere de divinitate. Textele emi- a sincretismului artelor, pentru că arată
de uimiri. Şi totuşi, dacă vom concede armonie, au sesizat-o mulţi. Exemplul nente, a căror frecventare îţi conferă, în- deschiderile virtualmente infinite dinspre
că limbajul artistic e unul funciarmente cel mai cunoscut şi plastic totodată este deobşte, genericul de persoană educată, muzică spre literatură şi invers, ştiute fiind
emotiv, în sensul că referinţa e subordonată linia care desparte marea de cer. Această converg, fie şi subliminal, tot spre o idee adicţiile lui Berlioz în raport cu Vergiliu şi
atitudinii, atunci am putea gândi un portret linie nu e niciodată plasată la mijloc, ci e de armonie, pe care omul, până la a fi apt Shakespeare.
al artistului în principiu. aşezată în aşa fel încât grosimea celor două pentru gestul hermeneutic, o pricepe simplu,
Dinspre Şcoala platoniciană benzi să fie una faţă de alta în raportul ca muzică. De aceea are dreptate Lorenzo Ar fi apropriat să acordăm cuvântul
Se rosteşte prea des că, din motive de secţiunii de aur. din Neguţătorul din Veneţia: „Un om ce şi unui savant cu o rostire autorizată în
culoare diferite ale devenirii, poetul X nu n-are muzică într-însul/ Şi nu este mişcat zilele noastre, care ne încurajează să mai
îl înţelege pe sculptorul Y sau că cineastul Alibi pentru ignoranţă? de armonia sunetelor dulci/ E în stare de punem nişte contraforţi ideii de armonie,
Z rămâne perfect opac la mesajele disperate Atunci când am invocat absenţa pre- trădări, vicleşuguri şi prădăciuni./ Puterile şi anume Stephen Hawking: „Dat fiind că
ale graficianului stradal (de extracţie tenţiei de specializare din cetatea ima- sufletului său sunt întunecate ca noaptea,/ sunt un om de ştiinţă educat după modul
ecologistă, eventual) Q. Un soi de mitologie ginată de filosoful antic nu am ţintit spre Şi simţămintele lui negre ca Erebus:/ Să nu de gândire din secolul al XX-lea [...], nu
a specializării presează asupra divergenţei omologarea unor grădini suspendate ale vă încredeţi într-un asemenea om.“ pretind că arhitectura Universului dove-
dramatice a gusturilor în ceea ce priveşte intuiţiei, pentru că arta fără şcolarizare îşi deşte existenţa lui Dumnezeu, eu spun doar
genurile expresivităţii, părând să o şi strigă insuficienţa în mod grotesc. E destul Radicalizări şi întâmpinări că această arhitectură este compatibilă cu
explice. Atenţia acordată lui Platon, adică să ne gândim la veleitarii din jurul nostru, Avem o istorie absolut instructivă a ipoteza conform căreia «spiritul» joacă un
vremii când sincretismul artelor era totalizat care îşi recomandă singuri producţiile partizanilor „fanatici“ ai unei anume arte, rol esenţial în funcţionarea Universului.
filosofic, ne indică faptul că era o eroare „sincere“ sau la penibilul experiment co- după cum avem, de mult, şi pledoaria Cred că Universul tinde către viaţă şi către
obţinerea unei specializări anume, scopul munist cu poezia scrisă de muncitori spre platoniciană a expulzării sufletelor lirice conştiinţă şi că el are un sens pentru că noi
fiind dobândirea unei culturi generale, întru înţelegerea poporană. Nu are cum exista din Cetate. Să considerăm, spre pildă, cazul suntem aici pentru a-l observa şi a sesiza
formarea viitorilor magistraţi ai cetăţii sau un arhitect ignorator de Vitruviu sau un mai spectaculos al lui Berlioz (potrivit, ca frumuseţea sa armonică. Dar insist asupra
regi-filosofi, care vor avea de rezolvat grafician străin de teoriile lui Da Vinci. fundal, apropo de abordarea didactică, spre faptului că este vorba aici de un pariu
problemele viitoare. Aşadar, modelul antic Opinia noastră este că sensibilitatea re- a se recita din ceea ce numea Virgil Ne- metafizic, şi nu de un strict raţionament
ne avertizează că scindarea şi dispersia ceptorului, chiar neinfuzată cu elemente moianu High Romanticism). În elanul său ştiinţific.“ Este un prilej nimerit să aug-
opiniilor, fie şi în numele apărării de tip de ordin tehnic, captează în mod automat nesuspectabil de vreo urmă de egocentrism mentăm rolul şi rostul icon-ului unui spirit
demogratic a polimorfismului gusturilor, semnalele armoniei din jur, şi astfel pe – în afara aceluia tipic bosei romantice, unificator, dincolo de paradigmele de
pot duce la o slăbire epistemologică a cititorul de literatură clasică (în sensul de desigur –, el a proiectat şi populat utopia provenienţă ale fiecăruia, căci toate artele
noţiunii de cunoaştere însăşi. Diferenţele canonizată) nu-l poate lăsa rece sound- lui, Euphonia, cu indivizi dedicaţi exclusiv sunt omologabile şi, la urma urmelor,
flagrante între aprecieri susţinute de ul muzicii clasice, construită ea însăşi cultului Artei muzicale. Locuitorii sunt, în îngăduitoare între ele, prin prezenţa unui
scriitorii în dauna unor muzicieni ori de geometric, după cum el nu are cum rămâne exclusivitate, muzicieni, iar cei care nu se vis de armonie, prin care timpul corupător
arhitecţi în raport cu „neriguroşii“ actori pot indiferent la organizarea unui polis din preocupă de partea de interpretare fabrică nu e perceput ca un termen de astronomie
fi lesne expuse convenabil, adică rezonabil, Elada sau din coloniile ei, detectând nu instrumente sau partituri, ori cercetează sau de fizică, ci prin sentimentul egalmente
de un psiholog sau de un sociolog, dar, în relicvariul de pietre, ci omniprezenţa sec- posibilităţile acusticii. Euphonia are şi un apăsător şi inspirator generat de virgilianul
interpretarea artei, se cuvine să ne întrebăm ţiunii de aur. Orice călătorie prin arte e principiu edilitar: este împărţită pe car- fugit irreparabile tempus.
dacă nu cumva există nişte universalii. Una iniţiatică, nesubstituibilă şi netransferabilă,
dintre ele, conform lui Pitagora, Euclid sau iar amânarea ei se vede dezagreabil în ma- „Săptămâna Caragiale“ la Craiova
Platon, are în centru ideea de proporţie. nifestările cele mai comentate ale fiinţei,
Când defineşte proporţia, Platon insistă pe anume cel prinse în scenariul paideic. De S untem în „Anul Caragiale“ în Teatrul „Masca“ din Bucureşti cu o
secţiunea de aur, care este, după el, unica prea multe ori am văzut profesori care, care s-au împlinit 160 de ani de
formă organică, naturală, a proporţiei, stimulaţi de tensiunea şi exigenţele unei la naşterea şi 100 de la moartea marelui prezentare după O scrisoare pierdută
chintesenţa unităţii în multiplicitate: „Este inspecţii, îşi doreau să facă o lecţie model, nostru comediograf. Printre instituţiile
cu neputinţă ca două lucruri să fie puse în pe principiu sincretizant. Lăudabilă ini- care s-au arătat interesate de readucerea în intitulată Spectacol de statui vivante
legătură unul cu altul aşa ca să alcătuiască ţiativă, să antrenezi învăţăceii că simbioza, prim-plan a operei lui I. L. Caragiale s-a
laolaltă, numai ele, ceva frumos, fără un în detrimentul reducţionismului pe un aflat şi Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ (scenariu şi regia Mihai Mălaimare), dar
al treilea…Căci dacă dintre trei termeni domeniu, creează perspectivă, numai că din Craiova cu o serie de spectacole-
oarecare, cel mijlociu este faţă de cel mic psihismul regresiv al lui Bacovia era în- eveniment ce s-au desfăşurat în perioada şi Centrul Cultural „Jean Bart“ din Tulcea
ca cel mare faţă de cel mijlociu şi invers, soţit de Beethoven, iar melancolia emi- 9-14 octombrie sub genericul „Săptămâna
cel mic faţă de cel mijlociu este ca cel nesciană se vedea escortată de primul Caragiale“. Pentru a reuşi readucerea în cu un montaj de Bogdan-Cristian Drăgan
mijlociu faţă de cel mare, atunci ultimul şi Strauss. Reuniunea, în general, era atât de scenă a operei integrale a marelui nostru
primul devine cel mijlociu, iar cel mijlociu emoţionată de efectele obţinute, încât îţi dramaturg conducerea teatrului craiovean cu Anca Dinu şi Nelu Serghei intitulat
primul şi ultimul, deci totul devine în mod venea să-ţi reprimi aproape orice remarcă a colaborat cu trupe din ţară în repertoriul
necesar acelaşi, şi întrucât devine acelaşi în direcţia inadecvării de fond. Audienţa cărora este inclus şi marele dramaturg. Caragiale XXI-22.
alcătuieşte un ce unic: aşa se realizează în a rămas convinsă că e vorba de un reuşit Alături de naţionalul craiovean – care
mod firesc cea mai frumoasă proporţie“. Nu sincretism, elevii au reverberat fiorul zilei a prezentat spectacolele Năpasta (regia O notă aparte a dat-o spectacolul-sur-
trebuie, evident, să fii doctor în matematică speciale, iar un comentariu sec, în cam toate Kincses Elemer), Conul Leonida faţă cu
pentru a şti că aspectul cu pricina îşi cazurile acestea de confuzie între mişcarea Reacţiunea (regia Diana Dragoş), O noapte priză conceput de maestrulTudor Gheorghe
găseşte echivalentul în şirul lui Fibonacci, publicului până la lacrimi şi simţul critic, furtunoasă (regia Mircea Cornişteanu),
care nu reprezintă doar un model de tip sună astfel: dascălul era specialist în li- D’ale carnavalului (regia Alexandru pe marginea poeziei lui Caragiale, spectacol
gnoseologic, ci şi principiul de creştere teratură, nu în istoria muzicii. Berceanu) şi O noapte furtunoasă (regia
organică, mai ales dendrologic. Nu văd nicio scuză pentru divorţul dintre Mircea Cornişteanu) s-au aflat Teatrul intitulat Nu se poate cu de toate.
Intenţionăm, desigur, să sugerăm că o carte de vizită de intelectual şi ocolirea Naţional „I.L.Caragiale“ din Bucureşti
sufletul artistic, sâmburele acela emanator spectacolului de teatru, a unei expoziţii, ca cu D’ale noastre (regia Gigi Căciuleanu), „Săptămâna Caragiale“ a cuprins şi o
să nu mai discutăm despre ignorarea zglobie
dezbatere pe tema I.L.Caragiale: aliatul

perfid sau duşmanul complice?, dezbatere

înscrisă în cadrul „Întâlnirilor SpectActor“

moderate de Nicolae Coande, care l-a

avut ca invitat pe criticul literar Dan C.

Mihăilescu.

În toată această perioadă pe esplanada

Teatrului Naţional din Craiova a avut loc

o expoziţie cu personaje caragialiene,

dar şi tineri care prin ţinuta vestimentară

ne-au readus la viaţă epoca şi lumea lui

Caragiale. Cl. Miloicovici

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 5

Constantin Reografii
ZĂRNESCU literare

Încă şi încă, Constantin
M. POPA

despre sincretismul artelor Retorica instrumentală
V iziunile sincretice, întru înno-
irea Artelor a produs caducita- În anii 1956, la Paris, vecin lui Brâncuşi, Lizica Codreanu pozând S incretismul originar al artelor de insistenţele lui Stănică Raţiu, „se repezi
tea Europocentrismului încă trăia un tânăr român, Basarab, de la care în atelierul lui Constantin Brâncuşi este redescoperit, în contem- ca o nebună pe scări şi intră în odaia cu
înaintea „războaielor“ şi bătăliilor moder- ne-a rămas o concepţie, fulgurantă, printre poraneitate, sub semnul unor pianoforte, unde începu să cânte vijelios tot
nităţii şi constituirea civilizaţiei imaginii atâtea altele, ale curentelor-efemeride, interferenţe creatoare, marii artişti evi- ce-i venea în minte“. Ne punem întrebarea:
de astăzi. Astfel că receptăm, mai bine după cel de-al doilea război; pictorul nostru tând analogiile facile, parafrazele şi trans- cum cânta Otilia? Răspunsul ni-l oferă
decât contemporanii poeţilor blestemaţi, Basarab „voia să reprezinte, în cadrele sale, punerile directe gen „tablouri vivante“, indirect însuşi Călinescu: „Otilia trăia cum
de ce Arthur Rimbaud şi Paul Verlaine în- căldura!“ Faptul că nu s-a mai auzit despre conştienţi de faptul că simplele transpoziţii cânta la pian, zguduitor şi delicat, într-un
trevedeau „muzica vocalelor“, Eminescu împlinirile sale ne face, oare, să credem că mai degrabă trivializează în loc să potenţeze tumult de pasiuni, notate precis pe hârtie,
„auzea iarba cum creşte“, Paul Gauguin „a ars“? S-a „jucat“ cu focul? acele alianţe complexe, generatoare de stăpânite şi justificate“ (s.n. – C.M.P.). Se
pleca spre „paradisurile pierdute“ ale omului tensiune vie, condiţie a operei autentice. dezvăluie în această echivalenţă o veritabilă
din Tahiti, ori din insulele Marchize, sau Iată un alt detaliu de istorie cultural- De la Béjart, care încredinţase baletului o ştiinţă a vieţii care trezeşte uimiri, dar, mai
Van Gogh auzea, cu obstinaţie „şoaptele“ literară (şi a artelor), publicat, de curând investitură metafizică (Messa pentru tim- cu seamă, ură, invidii, provocări.
stampelor japoneze; Picasso şi Wlarvninck în Franţa, de o distinsă specialistă în istoria pul prezent), până la, să spunem, Robert
preluau simboluri ale artei maure; sau civilizaţiei imaginii, de la Centre „Georges Lepage, desfăşurând plastica tehnologiei de Paradoxal, adevărata structură, de pro-
Brâncuşi elemente ale civilizaţiei (carpatice) Pompidou“, D-na Doina Lemny. (Datele ultimă oră în acord cu acrobaţiile inspirate funzime, a Otiliei este dictată de ordine, de
a lemnului. De ce, anume, sinestezia poeţilor cercetării sale sunt cuprinse în volumul Lizica din spectacolele Circului Soleil, atunci când echilibru, de spiritul clasic. „Coardele interi-
simbolişti, devine de la Jean Moréas şi Codreano, une danseuse roumaine dans pune în scenă Damnaţiunea lui Faust, de oare“ răsună doar în Folies d’Espagne de
Al. Macedonski, până azi, un rafinament Berlioz, dialogul dintre arte revelează atât Arcangelo Corelli, partitură pe care şi Felix
nesperat al Artelor. l’avant-garde parisienne (2011). La decesul logica internă a fiecăreia, cât şi naturaleţea încearcă – fără mare succes – s-o descifreze
V. G. Paleolog mi-a încredinţat, în 19 balerinei românce Lizica Codreanu a rămas o sintezei. la vioară. Tânărul are, totuşi, un autentic cult
februarie 1976, la Centenarul „Brâncuşi“, arhivă de excepţie (graţie şi caracterului ei... Acelaşi lucru îl realizează G. Călinescu pentru muzică şi pentru obiectul acesteia –
un document incontestabil de istorie literară monden), care a trezit interesul istoricilor găsind, în Enigma Otiliei, subtile cores- pianul. De aceea va asista cu stupoare la
însă şi a artelor, în chiar clipa în care îmi pentru sincretismul avangardelor, al pondenţe între universul esenţelor muzi- „profanarea sanctuarului“ de către grupul
oferise, cu zgârcenie, un autograf, pe rarul înnoirilor mentalităţilor, ca şi pentru melanjul cale şi labirintul infernului sufletesc al de studenţi adus de Stănică. Eroul suferă
său volum – Viziunea şi audiţia colorată modernităţilor. Soră a elevei lui Brâncuşi, personajelor sale. Sunt cunoscute secvenţele cumplit auzind sunetele false, chinuite,
în opera lui Al. Macedonski: „În vreme ce sculptoriţa Irina Codreanu, aparţinând din roman în care autorul apelează la reto- smulse pianului de „domnişoara“ care cântă
scriam această carte despre poet, am avut familiei unui înstărit avocat, din Bucureşti, rica instrumentală pentru a marca momente- Songe d’automne, Cât te-am iubit şi Tu ne
revelaţia viziunilor lui Brâncuşi! Deşi îl Lizica l-a întâlnit în Atelierul lui Brâncuşi pe cheie, situaţii hotărâtoare pentru destinele sauras jamais, romanţe exprimând codul
cunoscusem în 1912 la Paris, numai atunci compozitorul Eric Satie, care a distribuit-o aflate în competiţie. Un astfel de moment- cultural al unei capitale provinciale.
am înţeles! Artistul nostru sculpta lumina, în opera sa Gymnopedias (desenele, afişele, avertisment este trezirea lui Felix într-o
auzind „zorile“ prin „octavele“ zimţate costumele cântăreţei-dansatoare aparţinând altă lume, aceea a casei Giurgiuveanu, A doua trezire a lui Felix se petrece la
ale cântecului Cocoşului său, din bronz lui Brâncuşi); Lizica a colaborat, impetuos, sub impresia sonoră lăsată de exuberanţa reîntoarcerea Otiliei de la Paris, pe fondul
auriu“. Brâncuşi însuşi, într-o întâlnire a sa cu Baletele ruse şi suedeze – „vizualizând“ exerciţiului pianistic: „A doua zi, Felix fu frazelor muzicale geometrice din Corelli
cu savantul Constantin Brăiloiu, în 1937 la (şi) poemele unor avangardişti, precum trezit (sic!) din somn de grindina repede a (allegro moderato). Eroarea îndrăgostitului
Bucureşti, când acesta începuse să-i dăruiască Tzara, Fundoianu sau Cocteau. unui pian care răsuna prin apropiere. Cineva va fi de această dată încercarea de a des-
extraordinarele sale discuri muzicale; Brân- trecea mâinile cu jovialitate deasupra clape- cifra „enigma“ Otiliei, de a pătrunde în
cuşi l-a întrebat: „De ce, ascultând producţii Arhiva dansatoarei (şi) cântăreţei ro- lor, cântând cu multă dexteritate un exerciţiu misterele dragostei direct, fără a fi parcurs
folclorice, din diferite zone ale globului, ele mânce Lizica Codreanu a interesat, cu atât complicat, care varia la infinit o temă“. întregul traseu al iniţierii. El nu recunoaște
îmi apar ca asemănătoare?“... Ce miracol mai mult, afirmă Doina Lemny, cu cât după Intrat într-un adevărat „sanctuar“ – oda- „programul“ voluntarist al femeii conţinut
va fi născut aceste fenomene? Ar fi putut 1978 savantul Reve Hyghe în opera sa „Les ia în care se găseşte pianul – Felix va fi în declaraţia: „N-am zis niciodată: mâine
oare să fie migraţiile? Ori, sunt creaţii cu Puissance de l’image“ produce o fină glisare martorul manifestărilor temperamentului voi cânta la pian, dar în faţa pianului, am
totul spontane, în genuri similare? Pentru a conceptului de civilizaţie „a ochiului“, spre instabil al Otiliei, al trecerii bruşte de la cântat“. Numai în cazul Otiliei unirea con-
că, iată, putem întâlni o doină românească, aceea de civilizaţie „a imaginii“; şi a relaţiei sentimentalism la izbucnirile aparent nejus- trariilor are loc, prin muzică. În lumea
cu desăvârşire asemănătoare unor melodii acesteia cu artele cuvântului scris sau oral tificate. Otilia este prizoniera unui spaţiu sunetelor, între cei doi tineri fuziunea
egiptene, ori japoneze!“ (Aforismul 290). (folcloric): poezia, teatrul, improvizaţia insecurizant şi are accese eliberatoare. melodică este imposibilă. Despărţirea
Dacă sincronismul e social-istoric şi a scenică – concurate, cu o forţă invadatoare, După ce interpretează Chanson russe, definitivă va fi anticipată de discuţia asupra
rămas realizarea „transparentă“ a criticilor aproape intempestivă, de imagine (ce nu compoziţie la modă „prin sentimentalitatea idealului, transpusă sonor pe claviatură în
ideologi asupra evoluţiei societăţilor, de mai trebuie tradusă, transportată în chioşcuri ei“, atacă viguros Rapsodia ungară de Chant sans paroles de Ceaikovski, fapt
la Lovinescu la Adrian Marino, viziunile etc.) şi care, graţie tehnicilor Galaxiei Liszt şi, odată pătrunsă în zona furtunoasă ce confirmă și subliniază omologia dintre
sincretice de la începuturile veacului XX „Marconi“ – radioteleviziunilor prin cablu a ei, i se adresează lui Felix cu îndemnul: uman și sfera muzicii, urmărită obstinat
îşi păstrează şi astăzi aerul „metafizic“. – a ajuns la o receptare planetară!...) „Hai să fugim!“. Eroina intră în rezonanţă de către Călinescu. Comunicarea nu mai
În general, conceptele se rutinează, devin cu zbuciumul melodiei care îi determină este cu putinţă. După cuvinte, s-a stins și
bunuri comune ale Istoriei, în vreme ce Iată, aşadar, cum arhiva „vizuală“ a reacţia, Felix însă nu este pregătit pentru un cântecul.
simbolurile, imaginile rămân fertile, des- unei cântăreţe (şi) balerine, adevărată răspuns precipitat. Poate aici se află primul,
chise, ambigue. De la „muzica“ poemelor pionieră a Modernităţii a devenit la fel decisivul eşec al iubirii.
verlainiene (realizată, totuşi, prin ... cuvinte! de importantă ca aceea a unor poeţi – În ordinea auditivului, să reţinem
– „De la musique avant toute chause/ De la pionieri ai avangardelor veacului, prin „repertoriul“ Otiliei, cuprinzând piese de
musique avant et toujoure“) la „umbrele“ imaginile (scenografiile, desenele, filmele, factură romantică („De pian se leagă deli-
obscurităţilor mallarmeene, întâlnim, în amintirile) unor mari oameni care au făcut rul romantic al fecioarei“, ne spune Căli-
prima decadă a secolului XX, „vocea“ filo- să se întrepătrundă viziunile, mentalităţile, nescu în Universul poeziei), atât de potri-
sofului Socrate, la Brâncuşi („ştiu ceea ce ştiu civilizaţiile – sincretismul – cel mereu viu, vite învolburărilor sufletului ei: Liszt,
– ştiu că nu ştiu“) şi pe aceea a daimonului sinestezic, şi astăzi. Chopin, Ceaikovski. De cele mai multe
său interior; şi „fâlfâiala ritmică a aripilor ori, pianul este instrumentul defulărilor, al
Păsărilor – rachete ale văzduhului, pe care descărcărilor de tensiune: „Câteodată îmi
Constantin Brâncuşi le asemăna (splendidă vine să ţip şi atuncea mă răzbun pe pian“,
metaforă de adevărat Poet): cu „o pădure mărturiseşte Otilia. Căutând la pian un
de foşnete“. refugiu, ea aleargă astfel în întâmpinarea
Iată, trecând lumina spre romboedrele, timpului, melodia fiind dublul eufemizat al
„Coloane nesfârşite“, vibrantă frază de orgă, duratei. Există câteva „ieşiri“ din contingent
din viziunile operei lui Johannes Bach, se cu totul semnificative. La remarca Aglaei
constituie o polifonie a artelor. despre „îndrăzneala fetelor de azi“, Otilia
În vreme ce sincronismul a devenit istorie părăseşte grădina şi cântă „cu foarte multă
(şi e păstrat în arhive), sincretismul este viu, delicateţe şi cu austeritate tehnică“ Valsul în
şi azi, în postmodernitate! Lucrează şi astăzi! do diez minor de Chopin. Altădată, excedată

6 Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Politică, oameni şi animale O idee Adrian
în România lui Nicolae Ceauşescu CIOROIANU

– un studiu de caz: literatura memorialistică şi psihologia puterii –

A bordarea pe care o propun aici are doar puse la dispoziţie în regim de exclusivitate. Cu excepţia lui un trofeu în panoplia proprie. Apoi, tot în privinţa urşilor, →
prin extensie legătură cu literatura – şi, I. Gh. Maurer4 (de la care, în a doua parte a anilor ’60, strategiile pentru momirea lor provoacă compasiune pentru
aparent, nu are nimic de-a face cu artele. Ceauşescu încă mai avea de învăţat – inclusiv în ceea vânat mai curând decât admiraţie pentru vânători. În faţa
Totuşi, lucrarea pe care o discut este parte din literatura ce priveşte vânătoarea), liderii de partid autohtoni care-l hochstandului (foişorului) în care Ceauşescu urma să stea
memorialistică dedicată, în ultimul deceniu, regimului însoţesc pe Ceauşescu, chiar şi atunci când trag (ceea ce nu la pândă era amenajat, cu luni de zile înainte, un loc de
comunist din România. Cum se va vedea, este o lucrare mai se întâmplă mereu – vezi cazul lui Emil Bobu5, amintit de hrănire al urşilor, timp în care, zilnic, se puneau într-un
aparte – care vorbeşte despre liderul Nicolae Ceauşescu Georgescu), par a se teme de un singur lucru: ca nu cumva buştean scobit zeci de kilograme de granule cu conţinut
dintr-o perspectivă căreia puţini dintre noi i-au fost martori: să doboare un vânat mai mare decât Conducătorul. proteic ridicat (sau, alteori, marmeladă) astfel încât trofeul
partidele de vânătoare ale fostului secretar general al PCR urmărit devenea şi mai impozant. În cele din urmă, când
(1965 – †1989). Nu numai vânătorilor români de rând le sunt interzise se stabilea până şi ora relativ fixă la care ursul vine la
Care este dimensiunea artistică a acestei poveşti aceste decoruri cinegetice, ci şi potenţialilor doritori de momeală, Ceauşescu era invitat la vânătoare. În privinţa
adevărate? Ceea ce intenţionez este să propun simpozionu- trofee din afară. […] caprelor negre, trucurile sfidează imaginaţia: pentru
lui nostru ideea că politica însăşi poate fi socotită o artă; alungarea lor din sălaşele montane şi scoaterea lor în
nu e nimic nou – acum 300 de ani, Talleyrand spunea că Obedienţă, supralicitare şi trucuri bătaia puştii erau folosite inclusiv rachete de semnalizare,
politica este arta de a face posibil ceea ce este necesar (o Comportamentul obişnuit al lui Ceauşescu pe parcursul trase special pentru sperierea vânatului şi punerea lui în
formulă pe care, în secolul al XIX-lea, Otto von Bismarck acestor ieşiri în natură este unul grăitor pentru conturarea mişcare8.
o va prelua, sintetizând-o: politica este arta posibilului). În personajului. Amabil cu silvicultorii – Georgescu nu uită
acelaşi fel, pasionaţii cinegeticii spun că şi vânătoarea este să menţioneze că în disputele ocazionale dintre oamenii Într-o anumită zonă s-a căutat chiar şi o contra-
o artă – şi, pe de altă parte, picturile rupestre din peştera de partid şi oamenii pădurii Ceauşescu dădea de regulă propunere la aceste spaţii ample, deschise, prin care
Altamira din Spania, prin însăşi vechimea lor imemorială, dreptate „profesioniştilor“ –, Conducătorul se destinde, animalele se puteau ascunde în voie. În acelaşi parc de
atestă faptul că începuturile artei sunt intim legate de în răstimpul până la venirea prăzii în faţa foişoarelor de vânătoare de la Miceşti, după o partidă în care Ceauşescu
practica ancestrală a vânătorii. vânătoare, jucând şeptic alături de însoţitori6 şi, bineînţeles, vânase patru sau cinci mufloni şi rănise alţi câţiva, probabil
Dacă acceptăm aceste corelaţii, urmează să ne punem câştigând şi aici. Amabil, cel mai adesea, cu însoţitorii săi, nu foarte mulţumit de rezultat, Conducătorul a venit cu
întrebarea ce anume poate dezvălui despre un om politic Ceauşescu este neiertător cu animalele – altminteri foarte ideea ca aria de vânătoare să fie redusă la un hectar, un
maniera în care el vâna. În acest sens, documentele de relaxat în memoriile sale legate de Ceauşescu, Georgescu ţarc închis în care să fie momite toate animalele, şi în
partid sau dosarele de arhivă sunt neputincioase în a face recunoaşte că i-a dat „trei bile negre“ acestuia în ziua care punctul de tragere să fie amenajat într-un colţ. Spre
lumină. Singura care ne poate edifica este această literatură de vânătoare în care, de trei ori consecutiv, Ceauşescu a cinstea tradiţiei cinegetice româneşti, acest proiect nu s-a
memorialistică – precum cartea care stă la baza textului ce împuşcat „mai întâi capra neagră, vizibil urmată de ied, materializat niciodată9.
urmează. (...) iar apoi împuşca şi iedul rămas lângă mama lui“7.
Provocarea auto-lansată de către primii-secretari de Cu mult mai penibil (din perspectiva iniţiatorilor
Vânători de lux şi concurenţe politice a-i organiza vânători memorabile lui Nicolae Ceauşescu procedeului) decât întinderea exagerată a pieii de urs
Un aspect din viaţa Conducătorului mai puţin cunoscut conducea inevitabil la o serie de trucuri menite să garanteze proaspăt jupuite este un alt truc, la care se apela după ce,
de concetăţenii săi – deşi el însuşi a fost sursa unor zvonuri satisfacerea deplină a celui în cauză. În opinia mea, în cursul unor vânători, Ceauşescu nu dobora ci doar rănea
abundente: Nicolae Ceauşescu a fost un vânător pasionat. acesta este detaliul cel mai interesant al acestor episoade un animal. În astfel de condiţii, însoţitorii săi, în frunte cu
Şi, după opinia unor specialişti, chiar un vânător foarte bun cinegetice. Inventarul acestor trucuri este impresionant. primul-secretar de partid, îşi luau angajamentul că a doua
– nu numai din perspectiva trofeelor rămase de pe urma În primul rând, animalele aflate la dispoziţia vânătorului zi vor găsi animalul şi-i vor trimite vânătorului trofeul
lui, ci mai ales din perspectiva performanţelor sale ca Ceauşescu sunt dintre cele mai diverse, unele dintre ele meritat. Se făcea căutarea amintită mai sus (inclusiv cu
atare, despre care foştii martori povestesc cu un oarecare fără nicio legătură cu fauna românească. În unicul scop al soldaţi etc.) şi, în cazul în care totuşi animalul rănit nu
respect1. aclimatizării în spaţii speciale în vederea vânării lor de către era găsit (sau, dacă era găsit, nu părea satisfăcător), se
Vânătoarea pare a fi fost pentru Conducător un hobby Ceauşescu, au fost fie duse animale autohtone dintr-un colţ apela la trucul fierberii în seu de oaie a unui trofeu mai
real – scop în care, după cum se va vedea, se punea în în altul al ţării (precum mistreţii din Delta Dunării aduşi în vechi şi mai impunător din panoplia inspectoratelor silvice
mişcare, la orice ieşire pe teren a vânătorului, un mecanism parcul de vânătoare de la Miceşti), fie aduse efectiv animale judeţene10. Astfel „recondiţionat“, trofeul era trimis lui
de amploare. Cantitatea şi calitatea vânatului par a fi fost din străinătate (mufloni din Cehoslovacia aduşi în Argeş, Ceauşescu. Nimic nu era prea mult pentru satisfacerea
în egală măsură preocupări ale vânătorului Ceauşescu. capre ibex din Italia aduse în pădurea de la Scrovişte). Conducătorului.
Şi, fie că a împuşcat într-o singură zi 80 de mistreţi într-o Avem, pe de altă parte, trucul supraîntinderii – pe un cadru
pădure de lângă Galaţi, fie că în altă zi, într-o vale alpină, special – a pieii de urs imediat după jupuire, astfel încât să În fine, un alt episod descris de Georgescu vine să
ar fi împuşcat 46 de capre negre2, Ceauşescu era mai ales pară mai mare iar Conducătorul să fie convins că a mai pus completeze peisajul deseori suprarealist al acestor vânători
preocupat – ca orice vânător de calibru – de obţinerea prezidenţiale. În octombrie 1989 avea loc una dintre ultimele
unor trofee-record. „Deşi ştiam că Ceauşescu dorea cerbi Nicolae Ceauşescu vânător în 1976 vânători ale lui Nicolae Ceauşescu în judeţul Argeş – în
mari, ştiam la fel de bine că îl ispiteau peste măsură cerbii apropierea lacului Bâlea şi a cabanei de protocol Paltinul.
care ar fi avut mai mult de şaisprezece raze [ramificaţii Caz mai curând excepţional, alături de lider se afla Emil
ale coarnelor, n. A.C.]. «Îmi plac cerbii cu coarnele ca Bobu dar şi Elena Ceauşescu şi fiul Nicu – în acel moment,
un candelabru», mărturisea el câteodată (...). Am făcut el însuşi prim-secretar al judeţului învecinat, Sibiu. După
această precizare, deoarece când studia rapoartele zilnice vânătoarea de capre negre, în drumul de întoarcere spre
despre cerbi venite din ţară, Ceauşescu se interesa mai cabană, Conducătorului i s-a oferit o surpriză. Cei care
întâi de numărul de raze, după care lua decizia în care fuseseră folosiţi ca gonaci în timpul zilei „au fost aşezaţi
judeţ să meargă“3. milităreşte pe plutoane şi puşi ca, la apariţia lui Ceauşescu
Cel care povesteşte aceste detalii este în cunoştinţă dinspre Sibiu, să strige de trei ori «Ceauşescu reales la
de cauză: inginerul silvic Mitică Georgescu l-a însoţit pe al paişpelea congres! Ura-ura-ura!»“ – ceea ce s-a şi
Nicolae Ceauşescu la 46 de vânători pe care, în intervalul întâmplat, spre deplina satisfacţie a Conducătorului şi a
1975–1989 (plus una, izolată, în 1967) acesta le-a făcut soţiei sale11. Peste o lună (20-24 noiembrie 1989) urma
în păduri de pe suprafaţa judeţului Argeş. Desigur, să aibă loc Congresul al XIV-lea al PCR – iar gonacii, se
Conducătorul vâna în mai multe judeţe ale ţării – uneori pare, au oferit o avanpremieră promiţătoare.
chiar în două judeţe în aceeaşi zi: la un moment dat
aflăm, bunăoară, că după o dimineaţă nu foarte rodnică de Incidentul de vânătoare din Dolj, 1987
vânătoare la cerbi în Argeş Ceauşescu ar fi plecat repede Vânătorile i-au adus lui Nicolae Ceauşescu şi surprize
spre Bucureşti dând în prealabil ordinul ca pregătirile să fie mai puţin plăcute. Nu neapărat vânătorile sale – pentru
făcute pentru o vânătoare, în aceeaşi zi, într-o pădure din că, trebuie spus, Ceauşescu nu era totuşi singurul, ci doar
judeţul Suceava! principalul vânător din sistemul politic comunist românesc.
Vânătorile prezidenţiale sunt vânători de lux din toate Asemenea lui, o serie de lideri înscrişi pe diverse orbite
punctele de vedere. În fapt, Conducătorul nu are, din acest în jurul său practicau acelaşi hobby – văzut, totodată, ca
punct de vedere, concurenţă – chiar dacă, aşa cum se va un privilegiu al elitei de partid, poate chiar ca un semn
vedea, nu era singurul din conducerea PCR căruia îi plăcea distinctiv al apartenenţei la această elită. Chiar dacă nu
vânătoarea. Pe de o parte, pădurile în care el vânează îi sunt îndrăzneau totdeauna să împuşte alături de Conducător,
mulţi dintre prim-secretarii de partid judeţeni sau din elita
partidului erau ei înşişi, cu sau fără ştirea şefului lor direct,
vânători pasionaţi.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 7

Mihai DUŢESCU întâmplat să scriu o poezie după ce am ascultat muzica
unui film, altă dată după ce am citit Biblia din nou. Sau
Literatura ca artă tot Proust: „Carpaccio, de care tocmai am pomenit, fiind
pictorul pe care, când lucram la San Marco, îl vizitam cel
nesingură mai bucuros, fu cât pe ce să-mi reînsufleţească dragostea
pentru Albertine. Vedeam pentru prima oară Patriarhul
A flând ideea ordonatoare a acestor pagini anume anatomie a spaţiului şi timpului cultural, fără o de Grado, exorcizând un posedat. Priveam minunatul cer
şi anume Literatura şi sincretismul ar- geografie a sensibilităţii proprii şi o aşezare în fiinţare. stacojiu şi violet pe care se desprind acele înalte coşuri
telor, am purces la drum, întrebându-mă încrustate, a căror formă evazată te face să te gândeşti la
înainte de toate: Ce este literatura? Desigur, s-ar putea „Esenţa artei este Poezia“ – afirma Heidegger – însă atâtea Veneţii de Whistler“.
răspunde lesne că este o artă a cuvântului, dar oare nu este esenţa Poeziei este ctitorirea (Stiftung) adevărului. „A
o formulă tautologică? O cale, pornită încă de la sofişti, ctitori este înţeles aici ca oferirea unui „În căutarea timpului pierdut este ca un tablou
continuată de poeticile Antichităţii şi Renaşterii, caută dar (Schenken), ctitoria ca întemeie- impresionist de Monet sau ca muzica lui Debussy, în care
particularităţile literare la nivelul limbii şi distinge prin re (Gründen) şi ctitoria ca începere concepţia despre temporalitate este bergsoniană. Proust
aceasta funcţii proprii. Dar literatura este şi o posibilitate (Hufangen)“. „Plin de merite şi totuşi
de a comunica, pe una din cele două căi echivalente: în chip poetic locuieşte/ Omul pe îşi pune adesea întrebări care rămân
grafică sau orală. Dar când scrii, oare nu pictezi oameni, acest pământ“ – cânta Hölderlin. Li- fără răspuns. Naratorul său este în-
oare literatura nu este o pictură a cuvintelor? teratura este o locuire nesingură pe rudit cu Ulysse al lui James Joyce“,
Rolul ficţiunii în literatură a fost afirmat de Aristotel acest pământ. Ea se clădeşte din mu- scria Pierre de Boisderffre despre cel
în comparaţia dintre poezie şi istorie, făcută în Poetica, zica vorbită, din pictură, din întregul mai mare scriitor francez al secolului
unde obiectivul poeziei devine posibilul, ceea ce s-ar spectacol al lumii. XX.
putea întâmpla, spre deosebire de istorie care relatează ce
s-a întâmplat efectiv. M-aş opri o clipă la Marcel Proust: Întorcându-ne la Eminescu, cum
Toate artele operează cu imagini artistice: culoare, „Titlul melodiei lui Fauré – Secretul, ar trebui s-o facem întotdeauna, ob-
sunet, piatră, bronz, lemn, fildeş sau prin cuvinte în mă dusese la Secretul regelui al servăm în studiul său Cultură şi
arta literară. Este vorba de un semnificant cu valoare ducelui de Broglie, iar numele de ştiinţă că estetica nu poate cerceta
estetică, o anume obiectualizare. Literatura face să Broglie la cel de Chaumont. Sau numai legile frumuseţii în artă, ci are
coexiste laolaltă toate aceste arte, ale cuvântului şi ale cuvintele Vinerea Mare mă făcuseră obligaţia de a cerceta şi frumuseţea
spaţiului sau ale imaginii cinematografice. Literatura este să mă gândesc la Golgota, Golgota vieţii. Eminescu este cel dintâi gân-
o metaforă a lumii, aş afirma încăpăţânându-mă să cred la etimologia acestui cuvânt care ditor român care are în vedere şi
că este chiar lumea din spatele oglinzii şi aş mai spune că este pare-se echivalentul lui Calvus teoretizează: „frumuseţea naturală a
literatura nu poate exista fără artele plastice, fără muzică, mons (Muntele Pleşuv) – Chamont“. vieţii“ şi în primul rând a omului „cea
fără spectacolul de teatru. Şi cuvintele nasc cuvinte, literatura mai nobilă operă de artă a naturii“.
Din păcate, această afirmaţie o condamnă pe literatură şi muzica coabitează, literatura se naşte din literatură. Şi, conchidem noi, dacă omul
la nesingurătate, ştirbându-i într-un fel autonomia. Aş zice că, în mare, în lume circulă o metaliteratură de este cea mai nobilă operă de artă a
Nu poate exista o poezie mare fără încadrarea într-o succes, marile romane sau cărţi de poezie ori de teatru naturii şi dacă toate artele slăvesc cu
s-au născut, dacă nu din calchierea unor situaţii şi stări mijloacele lor specifice omul, atunci
ale altor cărţi, măcar din amintirea lor. Mie mi s-a sincretismul lor nu este un truism?
Literatura ca artă totală răspunde unei nevoi sociale
de sinteză a experienţelor artistice încercate de umanitate.
Literatura este o artă profund umană şi capodoperele ei
sunt dovada Dumnezeirii noastre.

→ Câţiva dintre aceştia au prilejuit, la sfârşitul lunii lăsat un inventar cinegetic – în suprafeţe special selectate politicii un om care, în arta vânătorii, părea a fi atât de

noiembrie 1987, un incident care nu a mai putut fi şi populate, mai ales – de excepţie, fără echivalent în ţările greu de satisfăcut?

muşamalizat12. Inspectorul judeţean cu probleme de din zonă. Exclusiv destinate vânătorilor prezidenţiale erau În ceea ce-l priveşte, Nicolae Ceauşescu a vânat până

vânătoare Ivănescu a organizat, pentru elita de partid pădurile din aşa numitul „fond de vânătoare din Anexa cu câteva zile mai înainte de propria sa moarte. La mijlocul

a judeţului Dolj, o partidă de vânătoare de mistreţ, în 1“. Alături de acestea mai erau fondurile de vânătoare din lunii decembrie 1989, anterior ultimei sale vizite în afară

perimetrul Ocolului Silvic Perişor (într-o pădure din sudul „Anexa 2“, o „zonă tampon“ care nu mai era exclusiv pentru – cea din Iran14 –, Conducătorul şi-a mai oferit câteva

municipiului Craiova). Foarte sugestivă lista participanţilor Conducător, dar comporta oricum numeroase restricţii. clipe de relaxare, la o vânătoare de fazani în raza comunei

la vânătoare: prim-secretarul Comitetului judeţean PCR Împreună, aceste zone dau un bilanţ impresionant: la Gherghiţa (Argeş).

(Matei), prim-secretarul Comitetului municipal de partid dispoziţia administraţiei prezidenţiale au fost „rezervate şi Apoi avea să urmeze, pe 25 decembrie 1989, cea mai

(Marin Lungu), prim-vice-preşedintele Consiliului administrate cu prioritate cam 112 fonduri de vânătoare, dramatică partidă de vânătoare la care el însuşi luase

popular judeţean (Ion Ştiucă), şeful Inspectoratului cca 11% din suprafaţa de vânătoare a ţării“. Autorul vreodată parte – doar că, de această dată, el se va afla, ca

judeţean al Miliţiei (colonelul Chiriţoiu) ş.a. Cu această menţionat face însă o precizare care aduce o circumstanţă pradă de lux, de cealaltă parte a puştii.

ocazie, din neatenţie unui trăgător din acest lot, unul dintre agravantă pentru mulţi dintre cei implicaţi: „adevărul este 1 Mitică Georgescu, Vânătorile lui Ceauşescu aşa cum au fost, Ed.
participanţi – Ion Cojocarul, secretar al Comitetului de că nici pe departe toate aceste[a] (...) n-au fost solicitate în Corint, Bucureşti, 2003, p. 12.
partid Dolj – a fost împuşcat în ficat, cel mai probabil de mod expres de către Ceauşescu. De fapt, nici nu avea cum
către prim-secretarul judeţean Matei. Chiar dacă ancheta să le ştie pe toate şi cred că pe cele mai multe nici nu le-a 2 Ibidem, p. 153 şi 169.
3 Ibidem, p. 119 şi 127.

cazului s-a desfăşurat în secret iar sancţiunile nu au fost văzut. Dar se instituise un obicei. Fiecare nou demnitar 4 Prim-ministru al României comuniste din 1961 până în 1974, I.
publicate, un comunicat sibilinic al conducerii superioare care avea putere de decizie asupra silviculturii şi vânătorii Gh. Maurer rămâne cel mai „longeviv“ premier din întreaga istorie a
de partid amintea cazul şi penaliza mai curând tipul de elabora noi ordine şi instrucţiuni pentru organizarea guvernelor autohtone.
comportament al oligarhiei de partid decât vina concretă a «la cel mai înalt nivel» a unor fonduri de vânătoare, cu
5 Membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, fost ministru
de Interne, Bobu va fi printre ultimii fideli ai lui N. Ceauşescu: a fugit

vreunuia dintre participanţi. scopul nedisimulat de a intra în graţiile şefului statului, a cu acelaşi elicopter cu care soţii Ceauşescu au decolat de pe Comitetul
În legătură cu acest incident au apărut aproape imediat cărui pasiune pentru vânătoare era notorie. Era expresia Central, pe 22 decembrie 1989, dar a fost debarcat (ca şi Manea Mănescu,
obedienţei împinse la extrem“13. care se afla alături de el) la Snagov, unde N. Ceauşescu s-a oprit pentru a
diverse interpretări, colportate pe calea altfel foarte rodată a da câteva telefoane în ţară.
zvonurilor. Una dintre ele mergea chiar până la a spune că Aceste terenuri de vânătoare aveau să ofere în continuare
6 „Ceauşescu îi ceru [aghiotantului] să scoată din geantă cărţile, pentru

întregul incident de la vânătoarea din Dolj a fost premeditat multe satisfacţii şi după 1989; unele au intrat în circuitul un joc de şeptic. Cărţile făceau parte din arsenalul permanent al genţii“.
pe de-a-ntregul, că nu se cunoaşte cu siguranţă identitatea deschis al Asociaţiei Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi, De notat că şi aici însoţitorii au grijă să facă greşeli voite, astfel încât
celui care a tras şi că totul a fost pus la cale pentru abaterea altele, dimpotrivă, s-au privatizat, sporind portofoliul de „Ceauşescu să câştige, ceea ce îl bucura foarte tare“ – ibidem, p. 48-49.
atenţiei de la manifestaţiile de protest civil din duminica de reprezentare al unor oameni de afaceri cu puternice şi La rigoare, chiar dacă Ceauşescu trişa la joc, partenerii se prefăceau că
nu observă.

15 noiembrie 1987 de la Braşov, care tocmai se consumaseră continue conexiuni cu puterea politică. 7 Ibidem, p. 117.
şi atrăseseră atenţia întregii prese străine. În continuare cred 8 „Când s-a risipit toată ceaţa, pădurarii aflaţi în goană au început să
că această interpretare este exagerată. Într-adevăr, incidentul Întrebarea rămâne deschisă tragă cu pistoalele cu rachete reactive, primite de la Inspectoratul de
a picat foarte bine pentru Conducătorul Ceauşescu. Scos Acestea fiind spuse, rămâne să ne întrebăm – fireşte – Interne. Ca spectacol de sunet şi lumină era grandios... Cerul era albastru-
fiind, chiar şi voalat, la lumină, incidentul a distras atenţia, în ce măsură maniera în care vânează îl poate descrie pe un vin, vegetaţia ierboasă era verde, stelele rachetelor erau majoritatea roşii,
câte trei steluţe la fiecare cartuş tras, care scotea caprele negre din toate

măcar în parte, de la evenimentul cu mult mai semnificativ om, oricine ar fi el. Cu atât mai mult cu cât omul în discuţie ascunzişurile lor“ – ibidem, p. 170.
care avusese loc la Braşov. Totodată, prin penalizarea celor este un şef de stat, o astfel de analiză – care este mai curând 9 Ibidem, p. 116-117.
de la Dolj, Ceauşescu dădea un semn tuturor celor aflaţi una psihologică decât una istorică sau literară – poate fi 10 Ibidem, p. 130.
sub el în ierarhia partidului: anume că, în aceleaşi păduri de revelatoare. Într-un astfel de caz, literatura memorialistică 11 Ibidem, p. 170.
12 Am amintit acest caz în cartea mea Pe umerii lui Marx. O introducere

protocol ale conducerii de partid, toţi vânătorii sunt egali, poate fi mai edificatoare decât orice documentaţie de natură în istoria comunismului românesc, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2005, p.
dar unii dintre ei sunt mai egali decât alţii. istoriografică. Din păcate, nici istoria şi nici literatura nu 484-485. Ca şi acolo, mulţumesc dlui Ion Botofei (†2011) pentru oferirea
pot răspunde acestor întrebări: ce relaţii putea avea cu unor detalii referitoare la acest incident.
Aceleaşi trofee, alţi vânători oamenii din jurul său un personaj care vedea în animale
13 Mitică Georgescu, Vânătorile lui Ceauşescu..., p. 9.
14 Vizita la Teheran a avut loc între zilele de luni 18 decembrie şi

Se poate spune că, la moartea sa, Nicolae Ceauşescu a mai curând trofee decât fiinţe? Cum se manifesta în arta miercuri 20 decembrie 1989.

8 Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Traduttore / Ioan Sincretism, eclectism, metisaj
Traditore LASCU

Î ntreaga lume este sincretică. Botezătorul). Aşteptarea venirii unui trimis metisajul au fost, cu alte cuvinte, la ele organic, structural. Efemeritatea oricărui
Nu spunem nicio noutate, adu- al lui Dumnezeu pe pământ – Mesia – ca acasă. Nu putem spune însă care a fost exact proces, corpus sau structuri istorice este
cem doar în discuţie nişte rea- şi aşteptarea înstăpânirii, în absenţa fizică contribuţia fiecărui element. Cel puţin în ce relevată de dispariţia atâtor limbi şi popoare,
lităţi istorice şi culturale ce se menţin a lui Mesia, a lui Paraclet (Sfântul Duh şi priveşte popoarele şi limbile neolatine, dar pornind din antichitate: aramaice, copte,
mereu în surdină, dar aproape că nu domnia lui – Parusia) au fost prefigurate şi popoarele şi limbile engleză sau bulgară, feniciene, latine, cele din Mesopotamia şi
cunosc discontinuitatea. Limbile moderne şi în anumite credinţe persane vechi. în procesul formării şi în structurile şi din vechiul Egipt. Altele s-au resorbit în
sunt, cel puţin în primele faze, rezultatul Noul Testament, învăţătura lui Mesia Isus componentele limbilor actuale se recunosc limbile şi popoarele moderne: traco-dace,
unor procese sincretice şi apoi evolutive Cristos, nu respinge Vechiul Testament, trei straturi: cel autohton, originar, cel galice, iberice, lusitane, anglo-saxone, vi-
multiseculare. Religiile sunt, mai mult ori baza religiei mozaice, ci, dimpotrivă, preia de al doilea latin, germanic ori bulgar de kinge, normande.
mai puţin, sincretice, panteonul latin şi de acolo nenumărate pasaje, idei, elemente, provenienţă asiatică, iar cel de al treilea de
creştinismul fiind exemple la îndemână. cărţi întregi (psalmii, de pildă), Moise varii provenienţe: slav, franc, arab, normand Un statut aparte are limba ebraică
Popoarele înseşi sunt, de asemenea, roade şi profeţii fiind invocaţi în dese rânduri. etc. La toate acestea s-au adăugat, în special biblică. Ea a dispărut din vorbirea evreilor
ale sincretismului, aici putându-se invoca Mai târziu, în Imperiul Roman, unde în domeniul lexicului, împrumuturi mai răspândiţi în toată lumea vreme de aproape
popoarele neolatine, cele germanice mo- domina religia politeistă ce preluase masiv recente, de origine slavonă şi greacă medie două milenii. Aceştia vorbeau fie limbile
derne, iar, mai recent, poporul american. panteonul grecesc păstrând şi vechile zeităţi sau/ şi modernă, din latina cultă, din turcă, popoarelor care îi adoptaseră, fie un dialect
Ajunşi în acest punct ne vine uşor a face latine (Ianus, Saturn, Hestia, larii, penaţii), din franceză, actualmente din engleză etc. germanic european, cunoscut sub numele de
observaţia că sincretismul se aseamănă – şi dar anexând, în epoca imperială, şi zeităţi Spuneam că procesele sincretice şi de idiş. Limba ebraică vie dispăruse, trecuse
nu puţin – cu metisajul. Cine poate nega din Orientul Apropiat şi din Egipt (Mitra, metisare au sfârşit prin fi a se aprofunda, în în rândurile limbilor clasice, culte sau…
că atât sincretismul cât şi metisajul se Bellona, Isis ş. a.), creştinismul a preluat ordine şi de natură organică, constitutive, moarte, dar poporul nu. Odată reveniţi
bazează pe împrumutul, pe amestecul, pe şi asimilat la rându-i zeităţi greco-latine de structurale, încât astăzi nu se pot distinge pe teritoriile vechii Palestine, în 1947, de
asimilarea, pe contopirea unor elemente mare popularitate precum Diana (Artemis) cu claritate aporturile venite dintr-o parte când datează noul stat Israel, noii evrei s-au
iniţial străine, ba chiar disparate unele în şi Venera (Afrodita). Ele sunt disimulate şi ori din alta. Excepţie fac limbile vii, unde lovit de bariere lingvistice greu de trecut.
raport cu altele? Diferenţa ar consta în faptul astăzi în creştinismul popular sub numele în domeniul lexicului şi al morfologiei, Vorbeau română, rusă, germană, engleză,
că sincretismul înseamnă adoptarea şi apoi de Sânziana (sărbătoarea populară a Sân- prin analize comparatiste sau prin probe franceză, spaniolă, maghiară, poloneză,
asimilarea, până la nerecunoaştere, într-un zienei sau a Sânzienelor, la 24 iunie) şi istorice şi documentare, se pot demonstra idiş şi alte limbi moderne, dar nu aveau o
fond (cultural, religios, etnic etc.) major al Sfânta Vineri. Cele două figuri au fost cu acurateţe identitatea şi cuantumul da- limbă comună, care să medieze înţelegerea
unor elemente străine inferioare numeric şi subsumate sărbătorilor creştine a Naşterii torat fiecărui strat, dar şi împrumuturile şi comunicarea pentru toţi. Aşa a început
cantitativ, în timp ce metisajul este, cel puţin Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie) mai recente omologate de vorbitorii noilor aventura resuscitării, a refolosirii unei limbi
în prima etapă, melanjul, combinarea a şi a Sfintei Paraschiva (14 octombrie), limbi începând cu Evul Mediu. Se pot de moarte – ebraica biblică –, greu de învăţat,
două elemente sensibil egale ca informaţie, denumită popular, în unele zone, Vinerea asemenea evidenţia, uzând de metode dar care se impunea prin şcoli, publicaţii,
forţă, conţinut, care se recunosc, mai mult Mare. Prin extensie, în credinţele populare statistice şi comparatiste, anumite reguli cărţi, politică de stat, într-un cuvânt printr-o
sau mai puţin ca partenere, în metisul sau şi în basme a apărut şi Sfânta Miercuri, ale evoluţiei, cu precădere în domeniul nouă cultură. Imigranţii maturi a trebuit să
în hibridul rezultat. la creştini zi de pocăinţă şi de post, ca şi lexical şi morfologic şi, în măsura în care urmeze, şi ei, cursuri de învăţare intensivă
Putem acum formula altă observaţie şi vineri, dar la romani o zi a săptămânii al interesează, sintactic. Gramatica istorică, a limbii ebraice. La recenta Bienală In-
anume similitudinile, curente astăzi, dintre cărei patron era tot un zeu păgân – Mercur. lingvistica comparată şi istoria limbii ternaţională de Poezie de la Liège, 10-13
metisaj şi hibridare, cu menţiunea că prima Mai mult, zeităţile păgâne feminine au luat literare au ca obiect de studiu formularea octombrie 2012, o scriitoare din Israel,
noţiune s-a utilizat iniţial cu referire la în credinţele din popor înfăţişarea zânelor, acestor reguli, evidenţierea formelor inter- Bluma Finkelstein, născută în Moldova, la
amestecul dintre rasele umane (şi, ulterior, iar cele răzbunătoare şi nefaste, a ielelor, de mediare, a proceselor şi a procedeelor de Tecuci, a arătat cum ebraica biblică a putut
dintre rasele de animale), în vreme ce fapt zânele cele rele opuse zânelor bune. fixare a formelor în limbile actuale. For- renaşte prin literatură, în particular prin
hibridarea desemnează combinarea dintre mele inculcate în fizionomia limbilor con- poezie. Pe lângă ebraică, Bluma vorbeşte
două specii de plante, în primul rând de Maniheismul, opoziţia ireconciliabilă temporane nu sunt nici ele veşnice deoarece curent franceza şi româna, limbi care i-au
pomi fructiferi, prin altoire. Este procedeul dintre bine şi rău, a funcţionat şi aici, aceste limbi se află în continuă evoluţie, slujit ca mijloace de comunicare înainte de
care în anii ’50 şi ’60 l-a făcut cunoscut pe asemenea tuturor religiilor şi mitologiilor sub presiunea vorbitorilor, a şcolii, a cul- învăţarea limbii ebraice. Este un exemplu
gonflatul „savant sovietic I. V. Miciurin, mai vechi şi mai noi. De altminteri, turii, a activităţilor economice, tehnice, elocvent de sincretism recent, nu-i aşa?
care, e adevărat, a creat peste trei sute de principiul maniheist provine tot din Persia, sportive, politice etc. Nimic nu este veşnic,
noi soiuri de plante. Nu este însă mai puţin din religia lui Zarathustra (mazdeism), în nici limbile, nici popoarele de astăzi, ele Odată cu noile limbi şi popoare au
adevărat că şi hibridarea, ca şi metisajul, care principiului Răului, Ahriman, i se suferind noi schimbări momentan aparent început să se formeze şi să se consolideze
continuă până în prezent. Vedem însă că opune Ahura Mazda, principiul binelui. superficiale, dar care, prin augmentare şi noile culturi. Aspectul lor sincretic, dincolo
între metisaj şi hibridare este o diferenţă Termenul de maniheism este de origine sedimentare în timp, dobândesc un statut de specificul naţional evident, este oricând
ca de la rasă la specie, în cazul regnului greacă – Manikhaios – care se referă la posibil de a fi supus analizei. În sânul moş-
animal neputându-se decât foarte rar Manes, în greceşte şi latineşte ecclesia, Zarathustra tenirii daco-romane, galo-romane, ibe-
depăşi barierele dintre specii, iar catârul adică Biserica. Este aproape un pleonasm rico-romane, celto-anglo-saxone etc. care
este un exemplu (sic!). Alt exemplu ar fi şi să reamintim că însuşi creştinismul este garantează un specific naţional şi trăsături
încrucişările, pur accidentale, dintre câine o religie maniheistă, el predicând Binele identitare definitorii, elementele împru-
şi lup. Deocamdată orice altă combinare întruchipat în persoanele Sfintei Treimi mutate sunt asimilate, resorbite, în noile
între două sau, de ce nu?, mai multe specii pentru a combate Răul personificat de limbi şi culturi, căpătând o nouă identitate.
de animale diferite ar duce la mutanţi, Satana şi de toţi îngerii căzuţi. Iată cum Schimburile lingvistice şi culturale se
ipoteză ce ne împinge gândul către apariţia maniheismul, de fapt Răul, a apărut în lume desfăşoară eficient, astăzi mai mult decât
unor monştri, destule filme americane de prin coruperea parţială a Binelui. Lucrurile oricând. Lumea se mondializează, se glo-
ficţiune stând mărturie pe tema temutelor nu sunt cu mult diferite, în fondul lor, nici balizează, lumea a fost şi continuă să fie
experimente genetice de laborator. E în Islam. sincretică. Sincretism, metisaj înseamnă
vorba aici de două sau mai multe bagaje o lume în permanenţă deschisă. Însuşi
informaţionale genetice net diferite, în Sincretismul, acceptat ca noţiune şi termenul de sincretism, intrat în majoritatea
timp ce în amestecul dintre rase acestea operaţie de ordin general, a avut un rol limbilor moderne, vine din cuvântul grec
sunt fundamental asemănătoare. semnificativ în formarea limbilor moder- sugkretismos, sensul originar fiind acela de
Să nu complicăm însă expoziţiunea, ne, între ele cele romanice. Apoi limbile „unitate a cretanilor“.
riscând chiar s-o aruncăm în derizoriu, ci dimpreună cu religia cea nouă, recte
să ne întoarcem la sincretismul religios şi creştinismul, şi cu moştenirea culturală Cercetătorii au vorbit de „complexe
cultural, teme aflate mereu la îndemână şi, greco-latină au dat naştere noilor culturi sincretice identificate global“, iar lexi-
poate chiar de aceea, repuse adeseori în europene, în esenţă iudeo-creştine. Noile cologii au definit sincretismul drept „com-
discuţie. Creştinismul a preluat o serie de popoare europene s-au format odată cu binaţie puţin coerentă, melanj de doc-
elemente din doctrinele religioase persane noile limbi, la paritate. Această afirmaţie trine, de sisteme“ (Petit Robert, 1977),
(zoroastrism, Zend Avesta), precum şi din nu vrea să pretindă că ele au luat naştere deosebindu-l de eclectism. De atunci, din
mozaism şi chiar din unele secte derivate (a printr-o contribuţie egală a partenerilor, de 1970, lucrurile au evoluat, sincretismul şi
se vedea secta esenienilor, legată şi de Ioan obicei trei la număr, ci că acestea au apărut metisajul cucerind tot mai mult teren în
printr-o evoluţie îndelungată, organică, în defavoarea eclectismului. Lumea zilelor
condiţii istorice comune. Sincretismul şi noastre este mai mult sincretică şi mai
puţin eclectică.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 9

Încercare asupra (dez)legării Obsesii Marian Victor
de sincretism artistic şi artizanal BUCIU

N e facem o rapidă părere şi spaţial, istoric şi geografic. Există un astfel în acţiunea spiritului creator. De un purist, un autonomist, creditând doar
despre frecvenţa terme- sincretism regional (să zicem, oltenesc?), altfel, spiritul creator include (probabil limbaje singulare, individuale. E un liberal,
nilor de familie lexicală naţional, universal. E multicultural şi plu- simultan) pregătirea, urmată de execuţie, nu un socialist, în politica esteticului.
aplicând statistica oferită de internet. ridisciplinar. Sincretismul există şi în materială. Diaristul aflat în Portugalia Babelul artistic ar amuţi comunicarea artei,
Sincretic (termen calificativ, cu tentă de gramatică ori matematică. Fiinţa, omul, într-un moment de cumpănă a istoriei lumii în expresia forţei ei de unicat. Diferenţierea
tendinţă) e pe primul loc al frecvenţei, divinitatea sunt sincretice. Poate că, mai consemnează gândul la mică distanţă în limbajelor artelor evidenţiază, repetiţia
una, am notat, remarcabilă. Sincretism ştii?, şi puritatea e sincretică… acelaşi jurnal. Este cel de-al doilea pasaj pe obnubilează. Mimarea, pastişarea (ca re-
(ca nomina) abia îi trece de jumătate. care-l reiau: „enciclopediştii, şi îndeosebi petiţie), parodierea (ca simulacru mimetic),
Sincretizare (instrumental) sau sincretizat Reflectez la înţelegerea sincretismului Diderot, s-au străduit să omologheze munca ironia (ca distanţare) etc. n-ar avea noimă
(calificativ final) apar mult mai rar. Nu artistic legat de literatură – temă îndeobşte manuală creaţiei spirituale“ (p. 104). în intervalul artelor, ci în corpul acestora, al
mai reţin prezenţa vocabulei sincretist, foarte serioasă, dacă e predată la şcoală fiecăreia în parte. Până la epuizarea de sine
cum cu mândrie se numeşte orice adept al – şi constat că, deşi termenii din familia Se-ntâmplă apoi să citesc chiar pe au- a artei respective? Potrivit acestei logici,
sincretismului. Dintre termenii apropiaţi lexicală sunt destul de familiari gazetăriei torul prefeţei jurnalului „portughez“, des- antisincretiste, da. Liberalism clasic: arta
să notez: amalgam, hibrid, eclectism (deşi cultural-artistice, ca şi didacticii, ei n-au cendent de sânge al celui dintâi, după cum prin ea însăşi (ca naţia, amintind teza li-
eκλεκτός, eklektos, semnifică selectat), provocat ambiţia conceptualizărilor. se ştie, pentru scopul de a-i cunoaşte scri- berală naţionalistă „prin noi înşine“). Alto-
mozaic, melanj, mixaj, sinteză. Dar şi: sul în ansamblu, şi gândul la subiectul sau iurile nu ar regenera, din contra, ele ar de-
ecumenic ori comunional. Cu gândul la temă, mă reţin două problema sincretismului artistic se întoarce. genera.
Dacă a sincretiza a însemnat cândva locuri dintr-o carte a lui Mircea Eliade, Destul de greu, constat, dau peste termenul
a face ca în Creta (sin, acelaşi), a-i imita citită din interes pentru ea însăşi. În nostru, pe care-l înconjurăm, dar aici el Literatura ajunge scenariu de film, există
cât mai exact pe cretani, atunci mai curând chiar există. Îi putem contempla contextul ca glumă avangardistă picto-poezie, muzica
sensul este nu de lărgire, cât de limitare, respectivele contexte, termenul sincretism şi sensul. Trebuie să precizez că referinţa este lăsată sau chemată să remodeleze poe-
restrângere, individualizare – paradoxală, nici nu apare. Dar transpare cu evidenţă. mai largă a cuvântului este la revoluţia zia şi să construiască romanul. Unele tele-
prin dezindividualizare. Originar sau fi- Sensul, adesea, poate sugera cuvântul, care se petrece în istorie. Autorul, literat scopaje inter-artistice transformă şi rege-
nalist, sincretismul este evaluat ca fiind iată că spun doar o banalitate uitată. E în postură de istoric reflexiv şi nedo- nerează forme, specii, tipuri de text, din
bun sau rău, atrăgător sau respingător, vorba, în cele două pasaje, de estetic şi cumentat, la propriu, în arhive, face unde- cele slăbite sau adormite, aduse astfel la
firesc sau strident. Adaugă sau scade, pluralism artistic. Îl transcriu pe primul (7 va constatarea că „rigoarea modelului se o nouă existenţă, „salvate“ prin travestiri,
armonizează sau haotizează, fertilizează noiembrie 1942, Madrid): „Cât de imens pierde în sincretism“ (Sorin Alexandrescu, încrucişări, altoiuri. În simbolism, sinestezia
sau sterilizează. În modul cel mai obişnuit e câmpul investigaţiilor estetice! Chiar şi Identitate în ruptură. Mentalităţi româneşti e procedeul cel mai revoluţionar. Se schimbă
are natură bricoleoră. Sincretismul ar fi cele mai «urâte» monumente din istoria postbelice, Ed. Univers, 2000, p. 38). radical statutul eului artistic, care nu se mai
originar (în gândire şi artă), ca ceva co- artelor (rococo etc.) îşi găsesc astăzi E clar că sincretismul şterge modelele, manifestă genuin, dar ajunge de-naturalizat,
mun, care urmează a se particulariza, dar semnificaţia şi valoarea lor spirituală. Iar demodelează, am spune, chiar dacă afectiv şi senzorial. Simţurile poetului
şi final, ca ceva care s-a anemiat şi încearcă din artă se trece uşor în istorie şi filozofie din voinţa de a remodela. Sincretismul există doar (a)cuplate. Suprarealismul eli-
să supravieţuiască, fie şi prin parazitare. a culturii, în etnografie şi psihologie.“ e revoluţionar, distruge pentru a (re) berează, practic ilimitat, eul creator. Un
Transformat, el se vrea ulterior refăcut. (Jurnal portughez, studiu introductiv de construi. E liber, liberal, libertarian, fri- precursor recunoscut al suprarealismului
Negare, apoi afirmare a comunului sau, Sorin Alexandrescu, Humanitas, 2010, p. zează anarhismul, e radical şi, de aceea, ca Lautréamont nutrea utopia poeziei scrisă
cu un termen mai ispititor, comuniunii. 100) Gândul cel iute se duce la estetica nu mai încape vorbă, anticonservator. de toţi. De fapt, nici trăită nu e poezia de
La origine e natural şi firesc, la final e antiestetică, sau estetica urâtului, esteticul Pune pierderea la baza câştigului, se im- toţi, dar prin sincretism artistic pare că se
artificial şi inabitual. Din fortuit, devine larg, cel restrâns, propriu-zis, atrăgând plantează după ce a smuls rădăcina. Mai încearcă, totuşi…
forţat. Evoluează, desprins din eterogenie, frumuseţea, emoţia, plăcerea. Apoi, cu departe, despre teorie, pe aceeaşi pagină,
involuează prin tendinţa de omogenizare. ochii şi gândul pe acest pasaj, întrebarea găsim o dublă calificare: „globalizată, sin- Sincretismul literar-artistic, lipsit de
Sincretismul există ca neutralizare, anu- care ţâşneşte este: cât spirit, atâta artă? cretică“. Sincretismul ambiţionează să forţa de creaţie, poate populariza artele,
lare a oricărei identităţi, construirea unei Înţeleg că lărgirea estetică este acceptată, acopere totul. E simplu de constatat că ho- le poate înfrăţi la modul popular, dar
identităţi fără identitate. Cimentează ambi- involuntar, aici, ca depăşire a domeniului lismul său este sugerat şi în fragmentele nu şi întări. Chiar dacă le va salva de la
guitatea ori confuzia. Pluralist, divers, aco- artei: în semnificativ şi axiologic, forme de din Eliade. În sfârşit, încă ceva, de reţinut, indiferenţa publică, ceea ce, recunosc,
peră şi sfera identităţii, fiind admis şi un resort spiritual, mentalitar, de conştiinţă pentru că fixează un demers şi un autor. nu e puţin lucru. Iar prin exerciţiu de
sincretism identitar. Fatal, inevitabil, nu umană profundă. Eliade ia spiritualul ca Mai citim aici despre Adrian Marino: „El contagiune, le frivolizează, denaturează,
doar posibil. Real, nu doar virtual. Necesar, estetic definitoriu, ca substanţă şi esenţă este prin definiţie sincretic.“ (p. 112). kitsch-izează, le metamorfozează în
nu doar dezirabil. Tinde spre o percepţie incluse. Şi nu se opreşte aici cu esteticul Sincretic, ca atare, este un gânditor atât artizanal/artizanat. Iată la ce conduce mai
globală, totul, de la unu la multiplu, trecând năvalnic, care ocupă cultura şi ştiinţa, cu de deschis: deopotrivă centrist, localist, direct şi frecvent sincretismul artelor: la
drept amestec, combinaţie (consecutivă se- exemplele sale în etnografie şi psihologie. naţional, universal. Dar aici nu despre artizanat, la pseudo-originalitate. Care îşi
lecţiei). Iar dacă e total(itar), s-ar crede că Dar poate că astfel esteticul nu atât se sincretismul din istoria artelor încape conţine şi ea seducţiile ei.
ajunge perfect. lepădă de sine, cât vampirizează tot ce-l discuţia, ci doar despre istoria generală,
Cum lumea e, de când e, împărţită, înconjoară. Extinderea artei se prezumă care de regulă îi mai conferă artei şi un rol Nu din ori prin sincretism se realizează
unii sunt ori trec drept adepţi, alţii critici, secundar, apoi despre teorie ori premise performanţa artistică. Se performează (în
chiar refuznici ai sincretismului, prizat ca şi direcţii de gândire, unele tangente la sens american) ca receptare, transmitere,
inspirat sau expirat. artistic. audienţă, consum şi altele asemenea. Se
Sincretismul, în general, apare perceput ştie cum e „recent“ promovat: îndeosebi
ca relaţie, dar şi autonom. Contextele Locul cel mai potrivit temei noastre, ca happening, improvizaţie, producând
multiple îl dezvăluie ca fiind etnic, etic, prin referinţă şi edificare decisă, în lecturile o alăturare intimă şi relativizantă între
politic, cultural, ştiinţific, epistemic. Ra- mele apropiate, este din Interlocuţiuni, de creaţie, mediere, consum.
ţionalist, oniric, senzorial (sinestezic, în Alexandru Paleologu. El a atras atenţia
simbolism). Estetic (şi paraestetic), formal criticului Iulian Boldea (în Apostrof, nr. Sincretismul este înţeles, cât eu însumi
(ca recombinare, împletire şi câte alte 12, 2009), într-un comentariu la ediţia a îl înţeleg, contradictoriu, ca aprofundare
forme). Trece din epocă în epocă, din curent doua, Editura Cartea Românească, 2009. şi transcendere a artisticului, dar şi ca
în curent: clasic, romantic, avangardist, Transcriu de acolo: „În ceea ce priveşte afundare sau volatilizare a acestuia.
experimentalist, (post)modern. E descoperit tema sincretismului artelor, Alexandru
un sincretism ca sincronism (actualism) Paleologu consideră că nu ar exista un Sincretismul e o noţiune care califică
al artelor. Se mişcă în interiorul unui «limbaj comun» al artelor, întrucât «arta (sau descalifică) şi nu descrie ca să iden-
gen (liric, epic, dramatic, tragic, comic, este artă în măsura în care are o limbă tifice şi să valorizeze. Sincretismul e azi
melodramatic). Azi se vorbeşte mult de proprie. Că există o comunicare a materiei un cuvânt din ce în ce mai abuzat, care
sincronism multimedia sau pur vizual. Ba verbale, chiar fără comunicare noţională, invită la abuz, e prin natura sa un abuz.
chiar onomastic, gastronomic ori sexual. E, aceasta se pare a fi ceva important».“ La Leagă şi, prin partea din spate, dezleagă,
va să zică, destul de cuprinzător, temporal prima vedere (reflecţie), fermul (e calitatea orice. Ca o religie. E (ne)funcţional. Sin-
de căpetenie a sa, dar şi a locului reprodus) cretism rar vrea să spună original, unic.
Al. Paleologu se vrea, cum se şi vede, Nimic fără sincretism, însă, ar putea figura
într-o tablă de legi. Dar când se va cere o
desincretizare? Şi din ce cauză încă nu a
fost detectat post-sincretismul?

10 Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Scrisori Femeia sincretică
şi bărbatul sincron
Dumitru Radu
POPESCU

Domnule Adrian Sângeorzan, puteri, bucuria de a mistifica o trecătoare umilire sexuală... Dacă pentru fraieritul Menelau, pornit întru răzbirea →
Cum uneori sunt cam fudul de-o ureche şi cum elenică – atunci când Elena revine, la sfârşitul războiului, cetăţii Troia, întru răscumpărarea onoarei sale de familist,
telefoanele la purtător bâzâie straniu, mai ales atunci când în patul lui Menelau! – învinşii trataţi ca nişte obiecte violenţa era o stare de normalitate, adeverind degradarea
oficialii naţionali, cu îndreptăţirea lor autocefală de istorici neînsufleţite, amantizarea şi aneantizarea focosului Paris, morală a beligeranţilor, după isprava genialului Cal de
literari, schimbă benzile, prima dată când Florea Firan m-a pentru neobrăzata dezvăluire a potenţei sale spermatice, lemn născocit de vicleanul Ulise, starea de insecuritate a
îmbiat să scriu un nou articol... am înţeles că e vorba despre precum şi împlinirea totală a logicii absurdului, aceea de a troienilor a încetat, devenind normală – prin pieirea lor cu
sincronism! Peste o lună – timp în care lenea mea princiară motiva orice situaţie prin lipsa argumentelor reale!.. desăvârşire, datorată focului şi urii! Iar bucuria lui Menelau,
m-a obligat să nu aştern nimic pe hârtie! – noua alocuţiune alături de Elena, a intrat în normalitate, împlinindu-se, din
telefonică a prietenului meu de la Craiova avea în cătare – În prezenţa Elenei bărbaţii devin nişte masculi nou, datorită absenteismului sexual.
sincretismul! Of, of, of, urechea mea!... Ei, hai la lupta cea plenipotenţi. Aceasta este cheia războiului troian: frumu-
mare, în dicţionare, să le punem pe fiecare în glastra lor seţea neliniştitoare, incitantă, a Elenei! Toţi regii dau vina Elena a fost şi a rămas o nonconformistă: s-a căsătorit
strălucitoare! Florea Firan m-a îmbărbătat, ironic: „Sunt începerii războiului cu Troia pe insolenţa lui Paris, fiindcă cu Menelau ca să înţeleagă pe propria sa piele ce înseamnă
vecine... în dicţionare... Şi sunt, aproximativ, acelaşi drac, toţi ar dori să fie în locul lui Paris, inclusiv Menelau, soţul canonul regal al formei fără fond, apoi s-a îndrăgostit-lulea
altfel colorat şi cu un alt rit de aglutinare în desfăşurare, Elenei, încornoratul regal. Toţi regii porniţi împotriva de Paris, lepădându-şi soţul, ca, după o vreme plină de
frunză verde de cicoare“... Troiei o râvnesc pe hulita Elena! sângeroase înfruntări între cetăţi, să revină calmă şi senină
Da, dar azi esenţa gândirii politice contemporane este în patul conjugal, ca să mediteze la felul cum s-a risipit,
culoarea, aşa că până şi dracul poate fi divers colorat! Regii peţitori din curtea Penelopei sunt la fel de exaltaţi în fumul cetăţii învinse, Troia, iubirea sa pentru Paris!
Sincronismul – scrie în DLR! – este o însuşire a două de splendoarea Penelopei precum regii plecaţi în haită la Aşa că degeaba o clasifică tradiţionaliştii canonici drept
sau a mai multor evenimente, procese, fenomene etc. de Troia, s-o elibereze pe Elena de plenipotenţa lui Paris, dar o aventurieră!
a fi simultane... Concomitenţă, paralelism... Existenţa, aceşti regi peţitori rămaşi în Itaca – o adunătură de frustraţi
producerea, petrecerea, evoluţia mai multor acţiuni în sexuali! – superficiali în gândire, sunt convinşi însă, în Ulise, stăpân pe gândurile şi sentimentele sale, dar
acelaşi timp. Sincronistic – scrieri cu caracter istoric, care cu onoarea cam ferfeniţită datorită elucubraţiilor istoriei,
expun evenimentele în mod sincron. Idila dintre Elena şi Paris (detaliu), 1788, după terminarea războiului împotriva Troiei, bate zece
E tot ce se întâmplă în romanul homeric. O simul- de Jacques-Louis David – Muzeul Luvru ani de zile, din insulă în insulă, drumul spre casă, plin de
taneitate de fenomene. Hai la tăicuţul Homer! Ce-ar fi iubirea – nedeclarată niciodată retoric! – faţă de regina
dacă ne-am închipui că Elena reprezintă femeia sincretică, puţinătatea lor glagorială, că, fără o implicare morală, pot Penelopa. Istoria, repetăm, îl mai obligă să-şi calce
iar Ulise – bărbatul sincron?! Elena este un obiect erotic ajunge stăpâni în patul lăsat liber de Ulise. Aşa că am putea onoarea de familist în întâlnirile fiziologice avute chiar şi
uluitor, care îl face pe Paris să uite de orice diplomaţie spune că ideea fundamentală ce străbate Iliada şi Odiseea cu o frumuseţe neistovită ce-i propusese chiar o fericire
şi să se înfrupte din lubricele bucurii ce vor declanşa, de este Iubirea!.. eternă!..
fapt, Primul Război Mondial!... Elena este, structural, mai
ataşată de propria sa imagine – care înfruntă şi mofturile Iată ce se-ntâmplă şi cu invincibilul Ahile: aflat în faţa Elena, pusă în faţa intimelor sale sirene hormonale,
zeiţelor! – decât de trăinicia imaculată a patului conjugal, şi în profunzimea primului său amor, el trăieşte o cruntă pleacă în lumea largă alături de Paris; peste ani, Ulise,
ce asigură liniştea regatului regelui Menelau! Moravurile, dezamăgire când obiectul său erotic moare – şi nicio altă revenind de la Troia cea făcută cenuşă şi fum de către
cutumele, şoaptele şi exploziile orale n-o împiedică pe variantă flexibilă a iubirii nu-l mai tulbură, socotindu-se un disponibilităţile înălţătoare ale Elenei, auzind, în largul
Elena să ajungă la Troia în braţele lui Paris! Elena nu om sfârşit! Iubirea sa supremă dispărând în moarte, el se mării, cântecele magicelor sirene, se leagă de catarg, ca
se teme de Necunoscut şi, ca o primă filosoafă sexuală, consideră, în tulburarea sa turbată, un om mort! Ahile şi-a nu cumva vreo slăbiciune să-l îndemne să le urmeze – şi
vrea să afle farmecul Necunoscutului din ea însăşi – cu asumat, cu un fel de eroism – erotism feminin disperarea astfel să-şi piardă uzul raţiunii!... Viclenia lui din nou îşi
ajutorul unui alt nivel de percepţie, stimulat de magia propriului său presimţit deces! A acceptat să moară, arată genialitatea: e liber să le audă cântecele, dar îi este
hormonală a troianului Paris! Elena nu este dogmatică – înainte de a întâlni moartea! Parcă i-a intuit paşii – poate imposibil să le urmeze!
păstrătoarea unei imobilităţi sufleteşti! Poate că, până la cunoscându-şi defectul catastrofal din călcâi. Se ştie: în
urmă, revenită în patul nupţial al rigăi Menelau, Elena vrea unul dintre cele două călcâie ale sale se afla sigla – sigiliul În acele momente petrecute pe mare Ulise pare – de
să-şi demonstreze sieşi puterea aleatorie a sentimentului morţii. Doar de acolo putea să-i vină translarea într-o altă ce nu? – egal cu un sfânt: nu se lasă ispitit de plăceri
ironic al existenţei! Mai ales că timpul libidinal al regelui lume – aşa că el nici nu şi-a mai apărat cu ardoare călcâiul deocheate, aşa cum nu s-ar fi lăsat nici Cristos ademenit
Menelau s-a cam ofilit, ca să nu spunem chiar adevărul, că, vulnerabil. de niscaiva frumuseţi pământeşti întâlnite pe malul mării –
de supărare, a trecut!... Şi de abia de aici Elena începe să se atunci când se află la pescuit!...
acomodeze cu sentimentul tragic al sexualităţii! Paris era un prost om de afaceri politice şi libidinale,
Homer concentrează spaţiul lumii şi infinitul timpului fiindcă mereu se juca, rezonând ziua şi noaptea, cu Revenind la Homer, trebuie să mărturisesc spăşit că în
într-o durată de douăzeci de ani şi în perimetrele câtorva fruntariile elastice ale Elenei, mereu, nu doar o dată şi încă vastul său ciclu romanesc, drămuit în capitole, în Iliada
cetăţi şi insule, având în cătare prioritară drumul spre o altă dată! Acest joc erotic a dus la transformarea Troiei şi Odiseea, nu întâlnim deloc aspecte legate de viaţa sa
Troia cea vinovată de stricarea şi umilirea căsniciei lui în cenuşă şi la înapoierea Elenei în patul regelui Menelau, intimă! Aoleo! E ca şi cum el ar fi iniţiat şi desăvârşit acest
Menelau – şi călătoria spre casă a născocitorului Calului cel ce nu prea era obişnuit să se bucure de părţile elastice Cânt asemeni lui Dumnezeu – care, în Facerea Lumii, nu ne
care a învins Troia. Ar mai fi de subliniat aici faptul că ale universului feminin. Aşa că războiul cu Troia, după dezvăluie nimic din viaţa sa personală, intimă! Homer le-a
peregrinările eroilor au loc pe întinsul legănător al mărilor, revenirea Elenei la vatra regală iniţială, s-a dovedit a fi dat eroilor săi toate libertăţile de gândire şi de simţire – spre
iar confruntările decisive se petrec pe neclintite suprafeţe cacialma tragică! deosebire de Dumnezeu, care le-a interzis protopărinţilor
de pământ: orbul Homer se opreşte, fireşte, asupra ecla- noştri, Adam şi Eva, să mănânce mere! – încât unii dintre
tantelor evenimente şi stări emoţionale ce-au marcat ei au devenit autocefali până în prăsele şi nu s-au mai putut
existenţa intimă a fiecărui protagonist din structura atât de înţelege între ei! Ce balamuc de îmbârţoşeli eroice în faţa
aleatorie a istoriei umane. Troiei! Cineva s-a văzut intelectual public şi-a început
Regi, oşteni, Atena şi alte zeiţe, zei, sirene, nimfa să filosofeze bovaric despre pierderea sexului făpturii
Calipso, vrăjitoarea Circe, sclava Euricleea, câinele casei de acelaşi sex, prin moarte, desigur; altcineva... Trecem!
regale din Itaca, prinţesa Nausica, neîndurătorul ciclop, De fapt, Elena – tace şi face! Elena, pragmatică, stăpâna
peţitori, adevărul faptelor şi fabulaţia faptelor, războiul, unor forţe misterioase, refuză să îmbătrânească ascunsă
iubirea, cenuşa Troiei, infernul, patul regal din Itaca, în spatele unor iluzorii splendori regale, şi, covârşită de
Aşteptarea sublimă pe care a trăit-o Penelopa în singurătăţile virilitatea berbecească a lui Paris – soseşte la Troia, la
nopţilor, înconjurată de râvna regilor peţitori, rămaşi mârlit.
la vatră şi furnicaţi de elanuri libidinale, armate viteze,
armate amorfe, Telemac, amintiri incasabile, tragedia Paranteză. Mă tot gândesc la procurorii români
nevinovaţilor – un vălmăşag de stări neclintite, fanatice, contemporani, sfinţiţi în cuget şi simţiri, cum bat ei din
sau de metamorfoze buclucaşe, o sincronizare a războiului poartă în poartă, la sate, ca nişte Iisuşi Cristoşi danubiano-
cu secvenţe de pace, a eroismului cu laşitatea, a prăbuşirii dâmboviţeni, cu Biblia în geantă, gata să scoată din
rectitudinii morale cu bestialitatea şi ridicolul... Da, da!... infernul electoral diavolii apoziţiei şi să-i curăţe la noul
Ferocitatea, inutilitatea crimei, după ce Troia fusese învinsă Baragan kelveşiuzat!... Of, of, of, diavoli bătrâni, care au
de absenţa inteligenţei calului troian şi de credulitatea translat ţăranii – talpa ţării, în talpa iadului!... Dacă o ţaţă
troienelor, nevoia de autoautoritate, neasumarea riscurilor orală foarte se apropie de vreun Iisus – procurorul Taichii!
gândirii, războiul ca modalitate de recuperare a propriei – dorindu-l sexualimente, acesta se închină cu grăbire,
de zeci de ori, scuipându-şi în sân, astfel ca organul său
senzorial fundamental să intre în incapacitate funcţională
şi să nu devină, în ruptul capului, un apendice de animal!

Revenim. În romanul homeric, în prima parte, Iliada,
există, fireşte, o lume psihică interioară – dragostea dintre
Elena şi Paris, iubirea dintre Ulise şi Penelopa, sau cea

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 11

Vocile tragice din cimitirul Ion PREDESCU
Andra BICĂ

F ilosofia recentă propune un parcurs al de la Săpânţa dacă un sens. Literatura aceea din inscripţiile Săpânţei, o
complexului tematic cu finalizări în orizontul putem recepta acum ca într-o convorbire cu acad. Emilian
originarului, al originii şi obârşiei, având noi, mitirul de la Săpânţa, acolo unde, în general, fotografia Popescu, regele „tăbliilor“. Profesorul atunci când nu
oricum ca şi developare de cod genetic, propensiunea spre calocagatonului este despre anecdotic, uitând de fapt, vorbeşte, se roagă. Un parcurs cultural, evident holistic,
transfrastic. Literatura actuală, s-a spus, cultivă tymos-ul structurile de adâncime, unde înainte de a lexematiza un argument pentru strategiile comunicării.
numit Miskin, decelabil într-un colţ sau altul din liniştea despre „vamă“ ne amintim sintagma „ridendo patriarhus“.
de după libertate sau invers. Săpânţa, din textele acelea, ca expresivitate produce Literatura şi sincretismul artelor ar putea conjectura
Literatura şi sincretismul în „vocile tragice“ din ci- zâmbetul setat la bagaje de turistul normal (oricum, ceea asupra nouminosului (religios) din poezie. În rugăciune
ce este anormal este creativ). dacă rosteşti cuvintele şi apoi le vei „cânta“ constituie
două argumente pentru a fi ascultat. Versul poetei Ileana
În prima zi de după Crăciun, Mezzo propune mai Mălăncioiu „de frică trebuie să cânt“ instituie strategiile
multe interpretări ale Missei incantaţiei thanatosului, comparabilă în alt palier cu
de Bach. Herbert Von Karajan, metafizica heideggeriană: „sacrul locuieşte în interiorul
reluat, reluat cu zeci de came- fiinţei, divinitatea în interiorul sacrului, iar Dumnezeu în
re, aşa încât stilistica mesajului interiorul divinităţii“ sau „omul este poemul pe care l-a
comunicaţional devine fone- început fiinţa. Atât şi nimic mai mult.“.
mul pur, nu sunetul fiecăruia,
Romel, Prokofiev... Şi între La Ileana Mălăncioiu sentimentul religiosului este o
ele, deodată concertul Vocile treaptă spre angoasele dizolvante şi dezmărginirea fiinţei
tragice din cimitirul de la din interiorul credinţei (libertate, linişte/ nelinişte), pentru
Săpânţa de Shaun Davey. parcursul spre metanoia în timp ca la M. Heidegger „calea“
Dintr-o dată în atâta bucu- spre originar, ca sfârşit al metafizicii, aduce mai multă
rie, teama, aproape frica neofi- vecinătate cu împăcarea conubială. Lexemul focalizant
tului care ascultă, cum „va re- este „credinţa“ sub care pot fi conviviabili şi cei care-l
zolva“ compozitorul temele caută în metafizică, şi în afara ei, pre şi postmetafizică.
presupuse. Între armonie şi ato- Apariţia volumului Sora mea de dincolo, apathea, aulalia,
nal, concertul trece observat/ perihalia instituie „vina tragică“, nemioritică, parabola
neobservat, într-un asemenea semnificatului din Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de
context, dar ia notă peste cori- moarte, Shakespeare, Dostoievski, Kafka...
genţă. Adică am fost şi noi
acolo, într-un colţ, unde peste Ontofanie, cratofanie, arhetip, anarhetip şi pustiirea
„veselie“ există luciditate. Zeii ritualului, magia din cântecul fără cântec, al poetului fără
noştri cei de toate zilele, de pact, vamă şi mai puţin apocatastază.
idealitate, de imaginar/imagi-
nal, supuşi anxietăţii influen- Literatura actuală se conturează din ce în ce mai
ţei, prin cel puţin semnificaţii mult în magia privirii învăluitoare, formatoare pentru
„îmblânzirea diferenţei umane“.

→ dintre Ahile şi pupilul său! – şi o lume fizică exterioară, originală vine dintr-o anume referinţă intimă la sincretismul

războiul! Între ele există o legătură indisolubilă. Şi aşa arhaic şi folcloric. Sincretistic. „Vom aminti aici divinitatea

e raţional să fie! Dar în Odiseea cum este?... Lumea sincretistică, gândită de greci ca Thetis“, spune Pârvan.

exterioară – monstrul din peşteră, zâniţa paradisiacă, Ei, ei, domnule Adrian Sângeorzan, draga noastră Elena

sirenele, infernul – se opun interiorităţii bravului Ulise, nu conciliază doctrine sexuale, militare, nu are o înţelegere

care, cu orice preţ, – renunţând chiar la eternitatea unei complexă şi unitară a fericirii personale, nu contopeşte

iubiri pe o insulă fermecată! – doreşte să ajungă acasă, în diverse arte libidinale, caracteristice folclorului şi fazelor

Itaca! Soţia, Penelopa, copilul, Telemac, sunt mai presus de primitive de dezvoltare a culturii din cetăţile grecilor de

oricine şi de orice!... Dacă sincronizarea presupune o pliere altădată?... Nu, nu este ea – nu, doamne fereşte, o divinitate

aproape organică între lumea psihică şi lumea exterioară, sincretistică! – nu, dar nu este o umanitate sincretistică?

în cazul revenirii lui Ulise în Itaca nu există nicio armonie „Galaxia Grama“, „Complexul Ofeliei“ şi „Puşca lui

între lumea internă a dragului Ulise şi lumea externă!... Caragiale“ m-au adus cu picioarele mai aproape de pământ,

Există o sincronicitate în – hai să-i zicem – divergenţă! convingându-mă că dincolo de sincronismul cel de pe

Păi, domnule Adrian Sângeorzan, dacă lumile interne orizontală, specific unor mişcări de idei ce cuplează, în

şi cele externe nu sunt decât ca timp de desfăşurare aceleaşi decenii, viziuni asemănătoare asupra lumii – vezi

sincronice – şi deloc nu se pun în acord emoţional – destule curente şi mode literare, artistice etc.! – trebuie să

atunci, ne întrebăm, ce legi le leagă şi cum or fi numite fie, şi este, şi un sincronism „pe verticală“, un flux de idei

aceste legi? Dizarmonice, contrapunctice, balcanice? Unii care vine din timpuri îndepărtate, mitologice, legendare, şi

învăţaţi ne spun că ar exista o „supraordonare a realităţii, că e vânare de vânt să te îmbârţoşezi că doar ziua de azi

atât psihice cât şi fizice, supraordonare care ocoleşte este istoria însăşi, cea capabilă să aibă angoasa şi fiorul

înlănţuirea cauzală, prezentă în natură – şi care ţine legile existenţei şi morţii sale.

de necunoscut ale inconştientului...“ Ei, aşa e mai bine! Şi Raţiunea şi trădarea raţiunii au mişcat mulţimile,

dacă numitul Platon spune că Sufletul lumii este ceva popoarele, au făcut din cuvinte neutilizate în orice clipă –

suprapsihic-fizic, ceva care chiteşte întreaga Natură război, bunăoară! – temelia unor noi configuraţii politice

într-un singur organism – respirăm uşuraţi! Dumnezeu, imperiale, etnice etc. Totul pare că s-a spus, s-a spus, şi

s-ar mai putea spune, e în toate, sincron... Destinul e şi el nu ne mai rămâne decât să fim conştienţi că nu suntem

pe lângă noi – şi în noi! – sincron cu Elena, cea sincretică, buricul pământului... Danubiano-ponticul Făt Frumos,

şi cu vicleanul şi nearmonicul Ulise. Ulise – Odiseu, de! – exemplul lipsei totale de cultură, cel netrecut pe la nicio

în Odiseea, se află într-o lume care nu-i prea este pe plac, şcoală de filosofie şi prin nicio religie, voia, încă din foalele

dar asta e miza succesului său eroic şi erotic! Gândurile împărătesei, măicuţa sa dragă, să ajungă în ţara tinereţii

sale îi determină fiinţa! Elena, în schimb, se înflăcărează, fără de bătrâneţe şi a vieţii fără de moarte.

visează, acţionează hormonal, ca mai apoi, reaşezată în Făt Frumos este o variantă catastrofală a lui Ulise. N-a

patul conjugal, să nu-şi amintească niciodată că l-ar fi visat fost fericit niciodată. Nici în ţara tinereţii fără de bătrâneţe

măcar o singură dată pe Paris! şi nici în ţara părinţilor săi, în care, revenind după o foarte

Sincretic, sincretică. DLR. Încercarea de a concilia lungă absenţă, în locul iubirii a întâlnit moartea.

doctrinele, înţelegerea complexă şi unitară a folclorului. A Aşa că e bine să revenim mereu în vremile zăpezilor de

sincretisa. Contopirea unor arte (literatură, muzică, dans) altădată şi să învăţăm de la bătrâni câte ceva, măcar despre

caracteristică folclorului şi, în general, fazelor primitive eroi, viaţă şi moarte, despre sublim şi ridicol. Despre

de dezvoltare a culturii; reunire a unor elemente eterogene sincronism şi despre sincretism, bunăoară!

din doctrine religioase şi sisteme filosofice diferite. Nota Duminică, 14 octombrie, 2012

12 Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Mihai ENE

„De la musique avant toute chose...“

N icio relaţie între două arte Avangardele – mai dinamice – aveau să sale, The Doors. Poemele considerate complexă, inovatoare aproape cu fiecare
diferite nu a fost, totodată, înlocuiască principiul muzical cu cel vizual, „ciudate“ chiar de către membrii trupei, piesă în parte, a trupei Phoenix şi versurile
atât de îndelungată, ambi- inventând „pictopoezia“, urmaşă directă a cu reminiscenţe din Rimbaud, din Blake, la fel de pre(ten)ţioase ale lui Şerban Foarţă,
guă, contradictorie sau intermitentă precum „caligramelor“ lui Appolinaire. Şi aceasta din beatnici, cu trimiteri freudiene şi ni- adecvate perfect atmosferei muzicale – şi
cea dintre muzică şi literatură, în special tocmai din cauza faptului că „muzica sim- etzscheene aproape transparente, nu şi-ar contribuind ele-însele la crearea aceastei
dintre muzică şi poezie. Dacă legătura bolistă“ nu mai era în acord cu „spiritul fi găsit rezonanţa meritată dacă ar fi fost atmosfere – sunt un exemplu de conlucrare
muzicii cu dansul este una oarecum in- vremii“, care cerea impreativ noi ritmuri. desprinse de muzica ce le-a impus generaţiei perfectă între muzică şi poezie, rezultatul
trinsecă, subordonată, dacă pictura sau de- Locul armoniei căutate de Paul Verlaine şi flower-power, dar şi celor următoare. De fiind, poate, cel mai bun produs din muzica
senul joacă, de cele mai multe ori, doar un confraţii săi este luat imediat de ritmurile altfel, volumul său de versuri, An American românească modernă.
rol decorativ în relaţia sa cu arhitectura, sincopate şi energice, precum cele de jazz, Prayer (1970), nici nu a avut vreun ecou
în schimb raportul dintre muzică şi poezie ale noii lumi sau, într-o formă mai radicală, deosebit în presa şi literatura americană a Indiferent de formă, de perioadă sau de
este unul a cărui natură ambiguă şi oarecum de „sunetele“ şi „zgomotele“ realităţii con- acelor ani. Versurile sale devenite celebre personalitatea artiştilor, muzica şi poezia
„dialectică“ ne îndeamnă la reflecţie. Căci temporane, de la cele de cafenea, până au beneficiat de atmosfera psihedelică şi de s-au atras reciproc în permanenţă, uneori
ambele domenii se descurcă admirabil – lu- la cele ale uzinelor sau cele ale străzii. natura ironică, apropiată uneori şi de cabaret, respingându-se orgolios – sunt şi acum des-
cru deja dovedit de prea multe ori ca să mai Poezia evanescentă, siderală, sugestivă sau a muzicii lui Ray Manzarek, organistul tui care consideră muzica superioară lite-
poată suscita vreun dubiu – şi în absenţa ermetică, este înlocuită cu una ce se doreşte trupei. De asemenea, nici solo-urile de orgă raturii de orice fel tocmai prin distanţarea
celeilalte, însă mereu a existat tentaţia directă, tăioasă, o poezie de carne, viscerală ale lui Manzarek nu ar fi avut probabil mare de omenesc şi prin apropierea sa de trans-
apropierii şi întrepătrunderii, fie dintr-o uneori, revoluţionară, în care şi ritmurile şi căutare fără poemele lui Morrison, fără cendent, spre deosebire de adversarii lor
direcţie, fie din cealaltă. sonorităţile provoacă în loc să transporte, personalitatea sa debordantă, ci ar fi rămas care consideră că tocmai acest lucru o
Uneori, de la vechii aezi sau rapsozii incită în loc să calmeze, te trimit în stradă undeva în marea de muzică psihedelică a fac mai puţin apropiată de umanitate şi
populari şi până la anumite forme ale mu- în loc să te trimită în reverie. acelor ani. de istoria sa, fie exterioară, fie interioară.
zicii contemporane (ceea ce se numeşte Discuţie searbădă, de altfel, şi oarecum
„folk“, pe filieră occidentală, de exemplu), Pe de altă parte, din direcţie opusă, o Şi exemplele pot continua, evident, cu un absurdă. Ne interesează aici momentul de
a fost resimţită nevoia acompanierii unui dată cu apariţia rock’n’roll-ului, pe urmele artist aparte, precum Frank Zappa sau trupe graţie când artele se caută tocmai pentru a
text – de obicei în versuri – cu o muzică blues-ului, o dată cu tăcerea armelor şi re- ca Rolling Stones, însă am ales exemplele crea un fel de a treia artă, simţind în această
interpretată la un instrument, muzică nu începerea muzicii, avem de-a face cu o de mai sus tocmai pentru că textele folosite fuziune un filon de expresivitate special,
foarte pretenţioasă, dar capabilă să asi- instaurare definitivă a textului în muzica sunt mai mult decât simple texte de muzică, negat sau ignorat de fiecare dintre cele două
gure o atmosferă adecvată transmiterii şi modernă (jazz-ul, cu relativ puţine excepţii, aşa cum vor deveni, în deceniile următoare, „arte pure“ în parte. Acest fapt nici nu le
receptării textului. Pe de altă parte, mu- rămăsese pur instrumental). Astfel, folk- majoritatea versurilor folosite în muzica anulează, nici nu le obligă cu nimic, ci doar
zica a simţit şi ea nevoia unui text, de la rock-ul anilor ’60, dar şi ’70, aduce în pop-rock. Sunt două din multele exemple extind domeniul expresiei artistice spre
libretul de operă şi operetă, până la muzica prim-plan câteva figuri şi experimente în în care muzica şi poezia, luate separat, nu zone interstiţiale, cu atât mai interesante cu
modernă, aproape de neconceput fără un cultura pop, care merită menţionate. ies din masa producţiilor de acelaşi tip, cât ajung să se rafineze şi să se îndepărteze
text, fără un mesaj cât de cât inteligibil, dar împreună creează un cocteil cu efect de zonele dominante. Şi tocmai aceste
mai mult sau mai puţin rafinat, mai mult Este aproape obligatorie, în contextul dinamitard, nu doar social sau ideologic, ci cazuri incită interesul, cazurile în care nu
sau mai puţin expresiv. american al acelor ani, menţionarea unor şi estetic. La fel este şi cazul cantautorilor mai poate fi vorba de subordonarea unei
O altă discuţie poate fi începută de Joan Baez sau Bob Dylan, creatori nu doar francezi din aceeaşi perioadă, care fie scriu, arte de către cealaltă, în care cele două
la analiza conceptului, mai general, de de modă, dar şi mentori ai unei generaţii. fie preiau poeme extraordinare din autorii conlucrează nu pentru a se anula, ci pentru
muzicalitate, corespondentul celui de poe- Dacă Dylan ar fi rămas un simplu autor, contemporani francezi şi creează o nouă a se regăsi sub altă formă, în comuniune cu
ticitate. Uneori, muzica poate fi considerată n-ar fi avut nicio relevanţă. Poeţii generaţiei formă cu potenţial expresiv major. ceva fatalmente diferit. Şi dacă în ceea ce
drept „poetică“, dar mai ales poeziei i s-a beat, de la Ginsberg la Ferlinghetti spu- priveşte muzica modernă avem posibilitatea
cerut, de cele mai multe ori, muzicalitate. seseră ceea ce era de spus şi deschiseseră La noi, o trupă ca Phoenix poate fi luată să observăm in actu aceste transformări,
Chiar limbajul receptării şi-a creat o astfel o breşă adâncă în mentalul colectiv al noii ca exemplu, în special în colaborarea sa căutări, realizări şi rafinări, cât şi în ceea
de percepţie, folosită, la nivel cotidian, generaţii. Muzica lui Bob Dylan avea să cu poetul Şerban Foarţă. Creaţiile de pe ce priveşte opera sau poemele din anumite
aproape inconştient. Astfel, versurile – dar spargă nişte ziduri deja crăpate şi avea să albumul Cantafabule (1975) sunt nu doar perioade literare deja menţionate, nu putem
şi anumite texte neliterare, însă cu impact, trezească la realitate un ideal de viaţă deja simple melodii, poeme puse pe muzică decât să devenim nostalgici la gândul că nu
cum sunt sloganele publicitare – trebuie pregătit pentru a fi proclamat. Dar cum sau texte de muzică pop. Unitatea lor este vom şti niciodată cum sunau cu adevărat
„să sune“ bine, fraza trebuie „să curgă“, textul ar fi rămas insuficient fără muzica absolută, pentru că, din nou, luate separat, cântecele aezilor, nu vom auzi niciodată
adică să aibă ritm, părţile unui text trebuie aceea directă, teribilă, care să-l facă să se nu ar excela, ci ar părea cel mult bizare, cum vibraţia coardelor lirei, în timp ce, cu voce
neapărat „acordate“ atât între ele, cât şi cu insinueze în mulţimea destul de neatentă aveau să le şi pară unora poemele din Texte joasă, gravă, Homer începea să cânte:
întregul, iar stilul trebuie să fie, cum altfel, de obicei la detalii, tot astfel muzica sa, pentru Phoenix, publicate de autor în 1976, „Andra moi ennepe, Mousa, polytropon,
„armonios“. Armonia, de altfel, a devenit, lipsită de un text puternic, al cărui mesaj citite individual, fără muzica aferentă. Fără hos malla polla/ planchthe, epei Troies
cu timpul, un principiu general, care nu să incite şi să răspundă unor aşteptări a intra în detalii, nu putem afirma decât hieron ptoliethron eperse...“
putea lipsi tocmai din „compoziţia“ unui din ce în ce mai mari şi mai grave, ar fi faptul că fuziunea dintre muzica stranie,
text literar. Chiar şi când vorbim despre dispărut în neant. Mr. Tambourine Man,
dizarmonie, despre un stil cacofonic, anti- Blowin’ in the Wind, The Times They Are Toulouse-Lautrec – Bal la Moulin Rouge (1890)
calofil etc. – tot la un principiu muzical a-Changin’, Masters of the War, Like a
facem trimitere. Rolling Stone, Subterranean Homesick
Au existat mai multe momente, în istoria Blues etc. au beneficiat, toate, dincolo de
literaturii, în care principiul muzicalităţii contextul favorabil, de un text incendiar
a fost central în producerea şi receptarea şi de o muzică antrenantă. Ca nişte aezi
poeziei. Dacă în literatura clasică, „armo- moderni, oamenii cu chitara s-au înmulţit
nia“ era un principiu ordonator, mai degrabă şi au devenit celebri, însufleţind masele,
arhitectural, de poetică a operei, fiind nu doar pentru ritmurile lor noi şi directe,
relaţionat cu raţiunea, ordinea, simetria şi ci şi pentru textul, povestea, poemul care
claritatea expresiei, muzicalitatea revine vorbeau pentru prima dată în mod explicit
ca principiu dominant în simbolism, fiind despre nevoile, speranţele, eşecurile, visele
o rezultantă a conexiunilor multiple dintre lor. Insuficienţa lumii contemporane şi
teoria corespondenţelor, doctrina sugestiei, criza acută a valorilor care separau printr-o
căci, nu-i aşa, „a sugera: iată visul!“, după falie adâncă vechile structuri de noile
cum avea să exclame Mallarmé. Stările sensibilităţi au fost mai bine conturate şi
diafane, de evanescenţă, ambiguităţile, exprimate cu ajutorul acestor minnesängeri
vagul pot fi transmise mult mai uşor ai revoltei.
atunci când, în locul gol lăsat în spaţiul
construcţiei clare a mesajului, se insinuează În alte cazuri, căutările personale, mai
un principiu poetic de natură muzicală. profunde, interiorizate şi dincolo de limitele
socialului nu şi-ar fi găsit expresia adecvată
decât într-o fuziune a muzicii cu poezia,
precum în cazul lui Jim Morrison şi a trupei

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 13
Nicolae PANEA

Moarte şi modernitate

C a antropolog, întotdeauna am Tratarea conjugată a picturii lui Ion candele, lumânări, cruce şi din formele dincolo ci a celei de aici, ierarhii sociale,
considerat că pentru a cunoaşte Ţuculescu şi a sculpturii lui Brâncuşi şi de emfazare ale acesteia din urmă; criptă, orgolii, statute sociale. Transcenderea este
cu adevărat felul de a fi al unui Paciurea ar putea fi un bun exemplu al plăci comemorative (aşezate, în general, citită altfel cultural şi din această lectură
popor trebuie să-i cunoşti gândirea tanatică, felului în care tradiţia populară contribuie pe peretele exterior al casei decedatului) nu lipsesc piramidele, Michelangelo şi
modalităţile de raportare faţă de lumea de la crearea instrumentelor de modernizare monument, dar şi troiţa de la răscruci sau mauzoleele leaderilor comunişti, cuplând
dincolo, felul în care este aceasta percepută, culturală, cum arta figurativă a distilat fântâna de pomană. Aceste din urmă forme funcţionalul la estetic.
imaginea ei, orânduirea ei, reflexele ei în o mentalitate folclorică într-o retorică a au o semnificaţie ce depăşeşte simpla co-
această lume. Aceasta modelează mai brut modernizării estetice. memorare. Am propune dezvoltarea argumentaţiei
sau mai discret mari domenii ale exis- în jurul altei realităţi recuzitare, stâlpul cu
tenţei tradiţionale: sistemul parental, în- Obligat cândva să analizez relaţia dintre Aşezate în spaţii extravilane, la răspântii pasăre a sufletului, care, şi el, este foarte
deletnicirile economice, sărbătorile, ritu- cultura populară şi lirica soresciană am sau la marginile satului, aceste semne de specific Olteniei de nord şi care nu face parte
alitatea. Şi aceasta pentru un motiv cât se ajuns la concluzia că relaţia de prelucrare comemorare puneau practic satul sub pro- din tipologia troiţei, dar care se circumscrie
poate de simplu: lumea de dincolo este a fondului popular în cadrul poeziei tecţia strămoşilor, ele devenind automat existenţei şi postexistenţei individuale şi
o proiecţie a celei de aici, relaţiile dintre româneşti parcurge patru etape: una mime- simboluri protectoare şi legitimante, con- care este în fapt o chintesenţă a transcenderii.
ele neîncetând niciodată, şi că strămoşii tică, cea a paşoptiştilor, alta filosofică, cretizând ideea de sat ca o solidaritate a El cuprinde întreaga vectorialitate cosmică
veghează ca destinul muritorilor să nu se cea eminesciană, o a treia hermeneutică, celor vii şi a morţilor neamului. şi dă sens tanatologiei româneşti. Printr-un
deterioreze, să nu se dezechilibreze. Blaga, Voiculescu, Eliade şi o a patra antro- alt tip de argumentaţie, se poate ajunge la
De altfel, ritualitatea ca acţiune socia- pologică, Sorescu, Bănulescu. Un argument suplimentar îl constituie aceeaşi concluzie. Recursul la tradiţie nu
lă nu are alt scop decât acela de a păstra faptul că la marile sărbători precum În- reprezintă o subminare a modernităţii, ci o
echilibrele esenţiale şi prestabilite, anga- Mi se confirmă, prin această extensie vierea, Rusaliile, Sânzienele, Sfântul Pe- potenţare originală a acesteia.
jând, într-o formă sincretică, poezia, mu- de câmp, că putem vorbi de coagulări tru, Sfânta Maria, preotul, împreună cu tot
zica, dansul, mima, arhitectura, ca într-o ideologice nu doar de cazuri izolate. satul, făcea slujbe pentru toţi morţii sau Odată plonjaţi în imaginarul morţii,
sinteză de forme spirituale, dezvăluind o pentru rodnicia ţarinei, ca simbol material creatorii amintiţi îşi cuplează estetica la
specie în toată complexitatea ei. Cei trei artişti ar putea să se alăture al comunităţii, al solidarităţii neamului. transcendent. Modernitatea lor stă sub
În cazul nostru, românul consideră categoriei hermeneuţilor, care interpretează Acest aspect recuzitar funerar a suportat semnul unei revelaţii: că, redusă la esenţă,
că trecerea lui prin această lume, pe care mari sinteze ale artelor tradiţionale, popular- în ultimul timp transformări substanţiale, orice existenţă este o pregătire pentru
o numeşte albă, este doar un scurt decu- folclorică, liturgică şi pe care le dizolvă în atât din punctul de vedere material cât şi moarte. Oricât de heideggerian ar suna
paj din eternitatea creaţiei divine, un creaţia lor ca semn de originalitate. din cel simbolic. Materialele de construcţie această propoziţie, ea este moştenită de noi
fel de paranteză ce se deschide odată cu s-au schimbat, piatra sau fierul luând locul prin tradiţia noastră funerară. A o rosti nu
venirea lui pe lume, marcată de un ritual, Funerarul ca temă artistică, identificabilă din ce în ce mai des lemnului, simbolistica înseamnă neapărat descoperirea tradiţiei,
şi se închide odată cu trecerea în lumea de în creaţia celor trei şi funerarul ca modelator funerară s-a diluat sau resemantizat. ci descoperirea unui secret al existenţei. O
dincolo, lumea veşnică a sufletului, mar- mentalitar, funcţie reflectată în imaginarul chestiune comună devine una personală.
cată de un alt ritual. Acestea strâng în ele o morţii. Preluând teoria lui Compagnon Ne-am permis această divagaţie pentru
tensiune destinală care impune marea lecţie privind antimodernismul, speculând efer- a putea nuanţa receptarea raportului dintre Cel mai sugestiv argument nu ni
a armoniei, a echilibrului. vescenţa tanatologică a anilor ’30, din paradigma recuzitară funerară tradiţională şi se pare nici Brâncuşi nici Paciurea ci
Sunt dintre cei care se extaziază mai pu- cultura română, îi putem introduce pe schimbările pe care le aduce opera artistică Ţuculescu. Obsesia lui totemică, obsesia
ţin în faţa valenţelor artistice, ale indepen- Brâncuşi, Paciurea şi Ţuculescu într-o se- originală cu funcţionalitate funerară, căci privirii ne sugerează cel mai corect un
denţei filosofice sau reprezentativităţii es- rialitate culturală, care caracterizează acel sculptura funerară (Madona Stolojan, Ru- exemplu de pătrundere, de hermeneutică,
tetice ale Mioriţei dar infinit mai mult în modernism, care, prin Sorin Alexandrescu, găciune, Coloana) poate fi abordată din a concepţiei tradiţionale despre existenţă şi
faţa cântecului ritual funerar al Zorilor. devine antimodernismul, cazul românesc. perspectiva celor două componente, func- postexistenţă. Confruntarea cu moartea este
ţionalitatea şi esteticul. o lecţie de a privi. Transformarea frunzei în
O dată, pentru că acesta din urmă Ne vom apleca în special asupra acestor ochi înseamnă transformarea noastră.
trăieşte contextuat cu întreaga gravitate aspecte: recuzita monumentală funerară şi Pentru antropolog, monumentalitatea
rituală şi, încă o dată, pentru că generozităţi creaţia celor trei, pe de o parte şi imaginarul funerară urbană reprezintă etapa unui proces Venim pe lume într-o stare de cecitate,
ideologice mistificatoare nu l-au atins. morţii în creaţia celor trei mari artişti. de schimbare mentalitară, în general, şi de fragili şi biciuiţi de stimuli, schimbători.Am
schimbare în reprezentarea morţii. Apariţia fi anonimi şi înseriaţi dacă un trecut obscur
Tema mai poartă cu sine toate acele Legate, în general, de contextul funerar, arhitecturalului complicat, al esteticului şi mitizat nu ne-ar lega insidios. Ceea ce
semne ale unei filosofii a culturii ce se cercetarea troiţelor a fost însoţită de cer- elaborat, uneori, ca în cazul de faţă, genial, numim cultură şi în postamentul ei stă cea
apleacă asupra veşnicei opoziţii a tradiţiei cetarea ritualului funerar în ansamblu, de sufocând contextul primar, fagocitându-l (o primară, tradiţională, adică transformarea
şi a modernităţii, complicată în spaţiul identificarea scenografiei ceremoniale şi a operă de artă de mare valoare pulsează atât nesemnificativului în semnificativ, ne
românesc de o tragică inadecvare, ce se rolurilor. Configurarea rolurilor antrenează de tare încât opturează, anihilează orice învaţă să privim.
traduce în evoluţia istorică şi, mai ales, în şi existenţa unei recuzite rituale: obiecte, context funcţional sau genetic!) deviază
perioada interbelică prin pusee ideologice instrumente cu ajutorul cărora comunitatea sensurile comunicării tradiţionale dintre Deschizând ochii, vedem de unde
şi de creaţie ce-şi propun o reanimare a trăieşte funerarul (ia cunoştinţă şi participă lumi. venim (totemul) şi spre ce ne îndreptăm
fondului, care este văzut ca o sumă de la practicile funerare). (Totemul), dintr-o veşnicie a neamului în
tradiţii creştine şi precreştine. Dacă facem abstracţie de valoarea aceeaşi veşnicie a neamului. Pentru acel
Putem deosebi o recuzită cutumiară, estetică, şi antropologul este chiar obligat român căruia tradiţia îi mai vorbea, ritualul
Ion Ţuculescu – Totem pe câmp cerută de secvenţialitatea ritualului şi o să o facă! a compara acest tip de monument în general şi, în particular cel funerar
recuzită protectoare, generată de spaime cu troiţa ni se pare puţin cam manierist. reprezintă lecţia de a privi.
atavice, cum ar fi teama de strigoi. Ambele Aşa cum am spus, troiţa reprezintă
au un accentuat caracter simbolic. o recuzită de comemorare, în timp C. Brâncuşi – Rugăciune 2
ce aceste monumente funerare cu
Prima conjugă o simbolistică mare valoare estetică par mai cu-
axială şi univocă, marcând direc- rând recuzită de perpetuare.
ţionarea firească a trecerii, în timp
ce a doua, sugerând biunivocitatea Ritualul funerar are un dublu
trecerii, încearcă să împiedice re- sens: integrarea sufletului celui
venirea sufletelor sub formă de decedat în lumea strămoşilor şi
strigoi. preservarea ordinii sociale. Amân-
două converg spre o solidarizare
Prima are o funcţie scenografică, a celor două lumi. Or, conform
a doua – magică. acestei logici, acest tip de mo-
numentalitate separă nu uneşte,
Abordată în unitatea sa sce- vorbeşte despre individ nu despre
nografică, recuzita cutumiară este: comunitate. De altfel, fenomen
de avertizare (doliul), de executare tipic urban, pe care l-am denumit
(haine, tron, cruce, lumânări, groa- în altă parte mercantilizarea morţii,
pă, brad, în cazul celor morţi ne- el se adresează celor vii, urmărind
căsătoriţi), de comemorare (sub- solidarizarea lor în jurul altor
stitute emfatice ale mortului: mo- parametri axiologici conform unei
numente). retorici hegemonice. Un cimitir
urban nu este imaginea lumii de
Recuzita de comemorare, cea
care ne interesează pentru această
temă, vizează „întreţinerea spi-
rituală“ a memoriei celui dispărut.
Ea este alcătuită, în special, din

14 Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Cetăţeanul

literar-artistic George Literatura –

STANCA sincretismul cu presa

N u o dată omului cu con- doilea, MTV, Samuel Huntington afirma că mediatic de astăzi, metafora a fost alungată prin limbaj, nucleul de bază, embrionul.
deiul, celui care scrie, i s-a a adus servicii Americii, ca factor, ca agent din cetate. Ea se mai furişează uneori, Limbilor locale revenindu-le rolul de a
spus scrib. Peiorativ, la ro- de influenţă, mai mari şi mai rapide decât ilegal, dar cel mai adesea nu mai există. A rămâne la valoarea a ceea ce e azi este un

mâni, era numit „scribălău“ sau „scârţa- toate serviciile secrete la un loc... fost sufocată de verbiaj, de un limbaj sec, dialect.

scârţa pe hârtie“. Lăsăm în afara discuţiei Despre primul limbaj cel al compute- arid, de acţiune, de povestea plină de verbe. Pe scurt, peste o vreme, 50–100 de ani,

copistul, cel care până la Gutenberg ducea relor, nu mai este cazul să vorbim, devreme A fi şi a face derivatele lor au erodat dacă locuitorii Terrei vor vorbi un soi de es-

o carte cu scrisul lui la nivelul unei capo- ce noi şi ai noştri „daunlodează“, sau „fo- nu eliminat definitiv metafora din limbajul peranto, „limba mondială“, „terrana“ să o

dopere. De artă! Caligrafică. ruardează“ texte „boldite“... dau „printuri“ jurnalistic. Există desigur azi şi alibiul numim; un compus, un „ghiveci“ dominat

Conţinutul cărţii era altceva şi el era grăbindu-se să ajungă în „weekend“ la un lipsei sau foamei de spaţiu tipografic. Dar de idiomul anglo-american; aşa cum azi

în sincretism cu grafica ei. Cu caligrafia „meeting“ cu un „VIP- verry important asta pentru că se ocupă spaţiul rezervat sunt limba idiş dominată de germană;

ei. Limitându-ne analiza la formarea şi persone“ ... reclamei. Publicităţii. Care, simbolic, es- napolitana sau malteza cupaje arabo –

dezvoltarea literaturii române, în paralel, Nu ştiu cum a fost la alţii dar limbajul te o anexă a textelor. Presa se cumpără italiene... Iar românii, câţi or mai fi ei,

concomitent cu dezvoltarea gazetăriei, vom jurnalistic românesc s-a născut din creaţia îndeosebi pentru conţinutul ei editorial precum şi celelalte popoare de mărime

descoperi un fenomen tipic sincretismului. scriitorilor, deci el a venit direct din nicidecum pentru reclame şi publicitate. medie, vor uza de limba lor doar ca de un

Fiindcă puţini dintre scriitorii începuturilor literatură. Poate că de aceea parcurgerea Numai că, aici se aplică definiţia dată de dialect...

literaturii române nu au fost şi jurnalişti. unor rânduri din Pamfil Şeicaru, Stelian „Academia umorului Francez“ care la ter- Proba pe care o deţinem noi, un modest

Practic, jurnalismul românesc la ora junimii Popescu, Nae Ionescu, Nicolae Iorga, Ni- menul „anexă“ spune că este: „un lucru profitor de limba română, doctor în istoria

sale a fost alimentat, pompat cu oameni chifor Crainic, Octavian Goga, Ion Vinea secundar pe lângă unul principal, adesea presei, nicidecum în lingvistică – aşa că rog

sosiţi din bazinul literaturii. Oameni care au sau şi mai înapoi, Eminescu, G. Bariţiu, C. mai important decât lucrul principal...“ a-mi fi scuzate ignoranţa sau stângăciile –

mai avut încă un rol esenţial, istoric: acela A. Rosetti pare azi din ce în ce mai ane- Revenind la suprimarea metaforei din este doar lectura unui roman-jurnal. Care,

de făuritori ai limbii române, pe care încă o voioasă, stufoasă, mai descriptivă, mai ba- limbajul jurnalistic, noi înşine i-am învăţat pe măsură ce trece timpul, se transformă

mai vorbim azi. Sau pe care o mai folosim rocă. Să mai adăugăm „dificultatea“ tex- la facultatea de jurnalism pe studenţii noştri într-un studiu clasic de caz privind evoluţia

în scrisul literar şi jurnalistic din ce în ce telor eminesciene din „Timpul“. Fiindcă să nu scrie într-un reportaj că „afară bate limbii şi a limbajului, pe fondul dezvoltării

mai puţin. Căci, limba contemporană este limbajul de presă contemporan – mă refer vântul“ decât dacă acesta, vântul, produce – şi agresiunii, imixtiunii – mediei scrise,

deja aflată sub agresiunea barbarismelor la cea generalistă, presa literară rămânând vreo consecinţă în desfăşurarea acţiunii, a şi îndeosebi audio-video, în cea mai

de tot felul, predominante fiind anglo- pe cât se poate literară – este tot mai co- poveştii, a „story“-ului... dezvoltată şi postmodernistă ţară din lume

americanismele furnizate de două surse lorat, mai cosmopolit. Mai neromânesc. Cred că asistăm la o fază incipientă a – SUA.

extrem de puternice: limbajul Microsoft şi Mai anti-românesc. Mai direct spus, e apariţiei unui limbaj universal, o păsăreas- Este vorba de romanul Eu şi Charley

cel MTV. spre vulgar. Mai argotic spre mahalagiu, că în cheie simplistă, vulgară, care să fie descoperim America al lui John Stein-

De altfel, despre influenţa celui de al mai neliterar, mai anti-literar. În limbajul fundament al comunicării internaţionale beck...

T endinţa artelor de a se întâlni Maria TRONEA
sub semnul imaginii apare deja
în celebrul dicton horaţian „Ut pictura Himera „artei totale“
poesis“. Sincretismul artistic este şi un
ideal spre care tind romanticii, în aspiraţia lară şi aplecarea apre estetism, vor ilustra o de răii îngeri,/ Pe care – atârnă umbră făcut conjuncţia între poezia romantică şi
lor spre unitate, spre opera perfectă. Arta lui culme a aspiraţiei spre sincretism. Verlaine, de codru cu brazi verzi/ Şi unde, sub cer pictura romantică (Hugo – Delacroix, de
Victor Hugo, de exemplu, este marcată de de exemplu, se inspiră, în scrierea ciclului negru, fanfarele de plângeri/ Ca-n muzica exemplu), între poezia simbolistă şi pictura
„imaginaţia ochilor“. Umanist rafinat, Hugo Serbări galante, din pictura secolului al lui Weber, în geamăt lung, le pierzi.“ (Trad. impresionistă (Rimbaud – Monet), în
promovează în scrierile sale „frumuseţea XVIII – lea, de predilecţie din Watteau. Ion Pillat). Umbra lui Wagner pluteşte secolul XX, această tendinţă s-a accentuat,
plastică“, în spirit antic şi mediteranean. deasupra universului baudelairian. Spre fiind ilustrată de asocieri de tipul cubismului
Fascinat de misterele alchimiei, încearcă să Lirica sa, marcată de trăirea rezonând această influenţă trimite şi cronica R. cu suprarealismul (Apollinaire – Picasso,
înţeleagă şoaptele stejarilor vorbitori sau în natură, este presărată de Acvaforte, Wagner şi Tannhauser, în care lumea este Breton – Max Ernst etc.). Un nou raport
schiţează Trei copaci. Acuarele sau Peisaje belgiene. Verlaine percepută ca „o complexă şi indivizibilă între semnul vizual şi textul poetic instituie
Tentaţia de a uni imaginea şi cuvântul este totuşi cel care, în a sa Artă poetică, totalitate“. Guillaume Apollinaire cu celebrele sale
apăruse deja la scriitorul elveţian Rodolphe proclamă supremaţia muzicii în poezie: Caligrame (1918), cu subtitlul „Poeme de
Töpffer, precursor al benzii desenate prin „De la musique avant toute chose“ („Deci, Interesul simboliştilor pentru muzică, Pace şi Război“. Cele mai reuşite caligrame
ale sale ilustrate Povestiri din Geneva muzică întâi de toate“). Plăcerea muzicii sub influenţa lui Wagner (Cf. Lidia Bote, sunt cele care îmbină poezia cea mai aleasă
(Paris, 1845). O altă cale spre „arta totală“ este ilustrată şi de titlurile volumelor: Simbolismul românesc, 1966), dar şi tentaţia cu simbolica desenului, precum La colombe
visată de Wagner este fuziunea dintre text Cântecul bun, Romanţe uitate, Cântece picturii se manifestă şi la Al. Macedonski. poignardée et le jet d´eau (Porumbiţa ră-
şi muzică, reprezentată de opera celebrului pentru ea. Fermecat de corespondenţele cromatice din nită şi jetul de apă).
compozitor german. Ea se regăseşte la celebrul sonet al lui Rimbaud, Vocale, („A
Heinrich Heine, autor al Cărţii cânturilor, Cel care va institui însă domnia sincre- negru, E alb, I roşu, U verde, O albastru: Lectura acestor caligrame, definite
ca şi al volumului Romancero. Aplicarea tismului în literatură este Baudelaire, prinţul Vocale“), poetul român scrie, apelând la de autor ca „ideograme lirice“ este alta
scriitorului german spre sincretismul artelor modernităţii. În descendenţa spiritului sinestezie, epopeea Thalassa (1902), de- decât cea obişnuită, întrucât presupune
este ilustrată şi de Tablouri de călătorie. goethean bântuit de seducţia alchimiei, în venită în franceză Le Calvaire du feu. o percepţie simultană. Desenul primează
Influenţa sa asupra poeziei franceze a fost celebrul sonet Correspondances, dezvăluie asupra muzicalităţii versului, autorul
foarte mare: Gautier, Baudelaire, Banville, splendoarea supranaturală a lumii, văzută Cu privire la această experienţă, năzuind să devină pictor, în maniera lui
Laforgue, văd în el un precursor. ca o oglindă a cerului: „Ca nişte lungi mai degrabă ludică, Lidia Bote notează: Braque.
Sub influenţa lui Böhme, care imagina ecouri unite-n depărtare/ Într-un acord „Judecănd după facsimile, tot ce se poate
viaţa cosmosului ca pe o luptă perpetuă, care în care mari taine se ascund,/ Ca noaptea constata este o încercare, nu consecventă, de Experienţele mereu reînnoite vădesc
nu poate fi pătrunsă decât prin contemplaţie sau lumina, adânc, fără hotare,/ Parfum, stabilire a unor corespondenţe între noţiuni aceeaşi obsesie a artei totale, magia
mistică, Goethe atacă sistemul materialist culoare, sunet, se-ngână şi răspund.“ (Trad. şi aspectul grafic coloristic al cuvântuluio himerei.
newtonian, propunând o originală Teorie Al. Philippide). respectiv. Cuvântul abis („abîme“) va fi
a culorilor. Dacă pentru Newton acestea scris cu negru, profondeurs cu albastru,
sunt doar fenomene pur matematice, pentru Activitatea de critic de artă, mate- vagues cu verde etc. Până aici nimic obscur.
scriitorul înzestrat cu ochi de pictor ele rializată în celebrele Saloane , vădeşte Dar când un cuvânt este scris jumătate cu
apar ca „suferinţele luminii“, în viziune pasiunea pentru creaţia ce permite evazi- o culoare şi jumătate cu alta, asociaţiile ne
alchimică. Goethe îl citează pe Kircher cu unea dintr-un real deceptiv şi accesul la scapă (...)“. Intertextualitatea acestui roman
a sa Ars magna lucis et umbrae, în care o cunoaştere înaltă, punte spre divinitate. liric, este pusă în evidenţă de Al. Piru:
culorile sunt prezentate ca rezultatul luminii Spectacolul dezolant al oraşului, prins în „Suntem în domeniul corespondenţelor
şi al tenebrelor. Seducţia hermetismului şi Tablouri pariziene, îl face să se refugieze baudelairiene, al fastului arhitectural
a picturii, prezentă la Goethe, se va regăsi în spiritualitatea picturii şi a muzicii, gautierian şi al maiestăţii poemelor barbare
la Baudelaire. ca în poemul Farurile, ce condensează, parnasiene, tip Leconte de Lisle.“
Simboliştii, cu sensibilitatea lor singu- metonimic, limbajul naturii sublimate
în estetic: „Şi Delacroix, lac roşu şi plin Dacă în secolul al nouăsprezecelea s-a

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 15

Sub semnul sincretismului Din partea Dumitru Radu
cealaltă POPA

S criam, într-un eseu mai vechi, Aş face aici o scurtă paranteză istorică sincretismul este o necesitate în această eră noile tehnologii şi există acum destule
despre sincretism în ceea ce şi etimologică. Oxford English Dictionary a diversităţii culturale. Ţări dezvoltate, cu universităţi care oferă programe şi titluri
priveşte lectura, ca o formă atestă cuvântul syncretism pentru prima o rată semnificativă de imigrare, sunt poate academice în New Genres sau New Media.
de angajare totală a simţurilor. Aceasta era dată în limba engleză în anul 1618. El exemplele cele mai bune de sincretism Tipul acesta de artă presupune adesea
definită, de către Derrick de Kerckhove, derivă din latinul syncretismus, care, la cultural şi artistic. Influxul imigranţilor interacţiunea dintre artist şi spectator sau
drept a treia fază a marii aventuri a rândul lui, îşi află originea în grecescul alterează ecuaţiile culturale ale unei naţiuni, între privitor şi opera de artă. Totuşi, cum
limbajului. Căci, după naraţiunea orală, syncretismos, ce desemna „federaţia inculcând un număr de noi tradiţii, credinţe, observă o serie de teoreticieni ai artei
acompaniată de limbajul mişcării corpului cretană“. Plutarc îl foloseşte cel dintâi, în moduri de expresie necunoscute sistemului de azi, aceste forme de sincretism, de
omenesc, a urmat scrisul (pe tăbliţe, pa- secolul unu dinainte de Christos în a sa iniţial. Festivalul Kwanzaa, de pildă, care se interacţiune, de schimb social, participare
pirus, hârtie) – o formă abstractă şi decon- Moralia unde, descriind cum cretanii au celebrează între Crăciun şi Anul Nou, este şi transformare nu disting de fapt new
textualizată. Iar de curând s-a deschis faza compromis şi şi-au reconciliat diferenţele un amestec de cultură african-americană şi media art de alte realităţi artistice mai mult
electronică, dominată de instantaneitate cu scopul de-a înfrunta duşmanul comun, pan-africană. Constatăm, astfel, fuziunea sau mai puţin tradiţionale (se vorbeşte, de
şi multisenzorialism. Este vorba, cu un spune „şi asta s-a numit syncretism“. de elemente aparent disparate, combinaţia pildă, tot mai mult de concepte precum
neologism încă nu foarte răspândit, de Erasmus din Rotterdam este probabil artelor vizuale, ca sculptura, pictura, multi- sculptură acustică sau pictură tactilă).
libroid, adică o carte hibridă, sincretică, în cel care foloseşte primul termenul latin media, video, cu muzica, voce, percuţie,
acelaşi timp momentană şi perpetuă. Cartea în Adagia (1517–1518) pentru a ilustra pian şi orchestral, şi artele performante Toate aceste noi tendinţe, unele duse
digitală, în formele ei cele mai complexe, posibilitatea de coerenţă a celor care precum teatrul şi dansul – toate acestea până la exagerare, nu ar putea lăsa urme
încetează de a mai fi un univers închis au păreri diferite în domeniul teologic. integrând mitologia, elementele ambientale dacă nu ar exista talentul artistului care să
între două coperţi, pentru a se extinde în Astfel a intrat termenul de sincretism şi arheologia contemporană. pună elementele sincretice la un loc, dând
afară, a deveni un obiect în mişcare, un în gândirea modernă, prin extensie faţă o expresie unică, atât validă pe planul
produs hibrid care presupune sincretismul de planul său de referenţă iniţial, strict Pe de altă parte este vorba de tehnologie. estetic cât şi pe acela emoţional. Talentul
formelor de expresie şi a simţurilor angajate cretan. În ceea ce priveşte artele, diverse Nicicând revoluţia tehnologică nu a avut – iată ceva ce încă nu a putut fi cuantificat
în ceea ce, altă dată, era simpla lectură: se categorisiri au distins între arte pure şi un impact atât de puternic şi determinant sau produs de calculatoare! Am avut
citeşte, se atinge, se ascultă, are fragmente arte sincretice (care combină mai multe asupra vieţii noastre de zi cu zi, asupra privilegiul, acum doi ani, de a vedea, în
de film pe pagină, în care se vorbeşte, se forme de exprimare artistică, precum felului cum gândim şi ne raportăm la cadrul excelentului Festival Internaţional
râde sau plânge, se cântă, se dansează... opera, de pildă). Termenii de sincretic, univers, asupra mentalităţilor, culturii şi de Teatru de la Sibiu, producţia cu Faust
Noutatea acestei realităţi nu este deloc de eclectic, hibrid îi folosim aici fără nuanţă artei. Spre exemplu, apariţia acelei new în regia lui Silviu Purcărete.
minimalizat şi nu priveşte, de fapt, numai axiologică, ci mai degrabă cu caracter media art este unul din fenomenele cele
tehnologia, ci chiar o formă de mentalitate descriptiv. mai extreme ale acestui impact. Este vorba O veritabilă capodoperă, care a cucerit
şi statutul nostru intim de cititori. Nu despre artefacte create cu noua tehnologie întreaga lume! Un exemplu perfect de
trebuie însă să fim chiar foarte surpinşi Ce se întâmplă astăzi dar, mai ales, la ce mediatică, cuprinzând arta digitală, grafica combinare a performanţei teatrale cu dan-
de asemenea fenomene. Sincretismul ca- ne putem aştepta că se va întâmpla mâine? de computer, animaţia computerizată, arta sul, muzica special compusă de Vasile Şirli,
racterizează mai toate artele astăzi, în Ultimele decenii au constatat tot mai mult virtuală, arta Internet, artele interactive, arhitectura, costumele, decorurile care de-
ceea ce se numeşte tot mai des o cultură hibridizarea artelor, eclectismul lor sub robotica şi arta ca biotehnologie. Termenul vin veritabile instalaţii, ba este implicată
de remix, unde se amestecă diferitele semnul sincretismului. Motivele sunt de se diferenţiază, prin obiectele culturale şi chiar şi televiziunea şi circul acrobatic. Iar
moduri de sensibilizare a cititorului sau ordine esenţială. Pe de o parte, globalizarea, evenimentele sociale ce rezultă, de vechile când, în neuitata scenă Noaptea Valpurgiei,
spectatorului. Se întâmplă în arhitectură, interculturalismul înlesnesc acest amestec, arte vizuale, precum tradiţionala pictură, toată asistenţa participă la spectacol urcând
în teatru, artele plastice, balet, în operă şi în atâtea rânduri cu rezultate benefice nu sculptură, grafică. Această preocupare pe scenă printre personaje, se simte un fior
cinematograf, acestea din urmă arte prin numai în schimbul de referinţe culturale centrală pentru mediile de comunicare cu totul unic, aparte! Asemenea producţii
excelenţă sincretice. dar şi din punct de vedere al reuşitelor devine caracteristica de bază a artei ne dau mare încredere în arta de azi şi
estetice. S-ar putea spune că, de fapt, sincretice contemporane produse prin de mâine pusă sub semnul indubitabil al
sincretismului!

Dan IONESCU

Concurenţa artelor

C ea mai mare capacitate de a de luptă de asemenea s-au păstrat pe asemenea, sculptura care în plus sur- Ion Ţuculescu – Totem
surprinde lumea şi firea omului numeroase pergamente. Arta de a struni prinde prin faptul că într-un material atât
o deţine literatura. Fiind mai un cal, fapt banal din afară, tot în tratate de dur, ca piatra de exemplu, se pot ciopli inclus în colecţii particulare şi atât?
durabil ca piramidele ori fierul, scrisul de s-a transmis cel mai bine, astăzi echitaţia cu artă forme fidele modelului natural Au fost atâtea exemple de mari nume
fapt fixează pentru timpul (de după noi) pretinzând multe cunoştinţe. ori imaginaţiei artistului. Venus din Mi-
viitor, istorii personale, fapte luminoase, lo a impresionat pe Rafael, dar şi pe ro- în literatură, precum Marin Sorescu, care
nume, destine şi mai ales experienţa de Poetul latin Horatius credea mult în manticul Eminescu. Unii sculptori au s-au apropiat de pictură, dornic, sunt
a îndeplini mai bine toate meşteşugurile. opera lui. Era convins că vor ajunge la prins în piatră, lemn sau metal, vigoarea sigur, de a convinge. Multe dintre angoase
În cărţi nu se pierde nimic. Dimpotrivă, noi trăirea şi gândul, datorită artei de a se formei, alţii, precum Brâncuşi, energia el a reuşit să le imprime culorii. Pânza în
sunt îmbogăţite lucrurile. Epopeea lui exprima în versuri. Sceptic a fost Ovidiu, esenţei. Logos-ul dragostei filiale la ro- care apar doi cocoşi gata să se încaiere
Ghilgameş, prima operă scrisă pe 60 000 deprimat de gerul din Dacia şi de sălbăticia mani devenise clişeu. exprimă spaime diverse. Fundalul, marcat
de tăbliţe de lut, a omenirii concentrează mării iarna. Oricum, să schimbi salonul de linii albastre şi roşii, este parcă strigat.
o interesantă experienţă de viaţă şi un imperial pe austeritatea unei locuinţe Urechea trebuia şi ea încântată. Însă Un cucurigu înşirat în vopsea. Păsările
cult aparte al prieteniei, care a inspirat dacice a fost pentru el o încercare prea melodia care va reuşi aceasta vine pe baza combatante niciodată fără Sorescu n-ar fi
opera atâtor poeţi. Nichita Stănescu mare. De asemenea, să pierzi ocazia de a unui ritm interior, adică al unei muzici reuşit să-şi spună în poză, vopsea spartă
deseori aminteşte de Enkidu în poeme de te fi destins în băile termale din propria-ţi interioare pe care vrei s-o cânţi şi altora, de strigăt, senzaţia din pieptul viteaz.
salutare a amiciţiei adevărate. În Iliada vilă, pentru un ţinut în care baia nu era pentru a stabili cu ei moduri de comuniune
şi Odiseea, Homer vede cu ochii minţii un cult, a contribuit la suferinţa lui, pe în relaxare. Corespondenţe între senzaţiile Dilema: ce este mai importantă?
lupte fabuloase, la care participă zei şi care cui s-o spună? A strigat-o în versuri vizuale, auditive şi cromatice au stabilit Pictura sau literatura – Marin Sorescu
pământeni; fără culoarea atâtor picturi şi temerea de frig, tot acolo a depozitat-o, în poezie simboliştii. Când ai ocazia de aşa a rezolvat-o, încercând valenţele
încleştarea poate n-ar fi avut seninătatea în viaţă fiind nevoit să închege dialoguri a vizita atelierul unui pictor cu nume, amândurora. Obiectul care găzduieşte
victoriei. Nevoia de a fi redat în culoare la poarta cetăţii (de apărare) ori pe cărări crezi că pictura este mai importantă ca elementele tuturor artelor este cartea.
şi prin desen evenimente ori chipuri prin sate, cu băştinaşi desigur blânzi, dar literatura. Dar la ieşire, te întrebi, dacă
dovedeşte că textele au convins. Strategii cât să fi înţeles ei din măreţia Romei? n-ar fi scris nimeni despre el, cum l-ar fi
aflat lumea şi cum ar fi rămas el în istorie,
Cărţile şi pictura încântă ochiul, de

16 Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Reflecţii şi Şerban Cultura Digitală – între agonie şi extaz (XVII)
Reflexii CENTEA
Sincretismul Digital –
un deziderat

Dacă acceptăm – apud DEX teptarea acelui moment, să luăm distanţă şi mass-media la blog-uri şi YouTube) ră- imprevizibil.
– sincretismul ca fiind o con- să medităm pe marginea uneia din cele mai mâne – ca şi eclectismul arhitectonic, de Contrariile sunt nu doar naturale lumii
topire necritică şi eterogenă interesante sinteze apărute în ultimii ani în altfel – profund neunitar. Formele sale
a unor elemente aparţinând unor forme domeniu. rămân disparate, împletirea rămâne artifi- digitale, ci şi necesare. Coexistenta lor
artistice contradictorii, atunci Internetul ar cială, originalitatea este inexistentă şi fie- fiind indispensabilă, aşa ar trebui să fie şi
trebui socotit una din pepinierele sale. Căci Cultura contrariilor care dintre elemente continuă să trăiască supunerea lor în faţa celor trei forme de
nicăieri altundeva nu îşi „face poftele“ mai în trei elemente în universul lui, fără nicio supunere în faţa asociere: eclectismul, bricolajul şi sincre-
abitir cultura modernă decât în digital: vreunei autorităţi venită din vecinătate. tismul.
scumpul nostru Internet este promovat de Dacă etimologia termenului συγκρη-
două decenii ca fiind locul ideal unde toate τισμός (synkretismos) rămâne subiect de Partea foarte interesantă este referinţa la Eclectismul în Internet se satisface
curentele născute de nebunele noastre plăs- dezbatere între lingvişti, semantica sa – mai Bricolaj – noţiune folosită des în ştiinţele cel mai des prin scopuri modeste, cele ale
muiri intelectuale sau artistice se pot ames- ales cea propusă de Encyclopedia Britanni- sociale. De la o banală îndeletnicire de a unei alăturări mecanice şi banale de tip
teca în deplină libertate. că – îmi pare esenţială. Sincretismul este, crea, a întreţine şi a repara lucruri materiale, multimedia. Nu vă sfătuiesc să afirmaţi
Aşa ar trebui să fie. Sincretismul – ca în fond, o reconciliere a contrariilor. Este o bricolajul a fost urcat pe piedestalul că zecile de prezentări Powerpoint prin
şi internetul în fond – sunt noţiuni la fel de fuziune a diferenţelor care implică rigoare filosofic de Claude Levi Strauss în La care toţi prietenii încearcă să vă convingă
atrăgătoare. Ambele sunt uniuni ale contra- şi structură, fiind de fapt, după eclectism şi Pensée Sauvage, unde s-a lansat ideea zilnic că Bucegii sunt frumoşi şi usturoiul
riilor. Ambele sunt savantlâcuri, melanjuri bricolaj, cea mai înaltă treaptă a culturii structuralizării gândirii ca un ansamblu de e folositor sunt opere de artă, că nimeni nu
erudite făcute cu multă, sau mai puţină contrariilor. elemente heteroclite, alăturate într-o ordine vă va crede. În afara faptului de a afirma
uneori, măiestrie. Ambele au în ele ceva mereu schimbătoare, mereu fluidă, în personalitatea (sau vanitatea) celor care
pretenţios, livresc, ca gustul ciudat al unui Este concluzia la care a ajuns Philippe funcţie de domeniul în care unul sau altul le-a creat, ele nu fac nimic bun sau rău,
talmes-balmes pe care alţii te obligă să-l St. Germain în volumul său La culture des dintre elemente poate servi. fiind doar forme banale de eclectism,
înfuleci. Ambele emană o vagă senzaţie de contraires – Éclectisme, syncrétisme et rămase artificiale şi fără originalitate.
disconfort, venită din bănuiala că rezulta- bricolage (Cultura contrariilor – eclec- Bricoleur-ul este acel gânditor care se
tul amestecului respectiv va fi, poate, mai tism, sincretism şi bricolaj. Editions Liber, serveşte de elemente combinându-le într-o Pe de altă parte, bricoleur-ul digital
puţin temeinic şi graţios decât s-ar fi dorit. Montreal, 2011). permanentă improvizaţie. Contrariile dintre este acel creator al cărui univers este redus
Dar ambele atrag cu aceeaşi perfidă ten- elemente – lipsa de armonie, de rezonanţă, la mijloacele sale. Este un pas înainte, iar
taţie a păcatului. Peste orice sincretism – ca Într-un volum consistent, marcat de de unitate – nu îl deranjează. Diferit de multiplele dovezi de infografie de calitate
şi peste Internet – pluteşte în egală măsură o aplecare serioasă asupra subiectului, inginerul care creează, construindu-şi întâlnită on-line rămân o dovadă. Există
gustul dulce şi apetisant al unui nespus, un St-Germain analizează cele trei trepte ale ustensile noi pentru a obţine un produs însă şi partea de jos a curbei lui Gauss… şi
mister cu arome primitive şi directe, o de- culturii contrariilor cu panache’ul unui nou, bricoleur-ul improvizează încercând miliardele de filme banale de pe YouTube
zordine seducătoare în care te poţi afunda intelectual plin de ambiţii. Ancorat într-o să obţină rezultate prin simplele mijloace (a căror stocare, întreţinere, protecţie şi
ca într-o aventură, ca într-o întrepătrundere, densă cultură filosofică, el nu tratează, pe care le are la îndemână („les moyens du distribuţie costă compania Google cam
ca într-o pierdere. Intriga vine din imaturi- neapărat, subiectul din punct de vedere al bord“). cât i-ar trebui Greciei să iasă din marasm)
tate, ademenirea vine din primitivism. Din culturii digitale. Dar multiplele referinţe la sunt o mărturie convingătoare. La nivelul
nenumitele lor taine – nenaturalul, haosul, cultura numerică şi la deviaţiile ei actuale Dar bricolajul se dovedeşte o activitate actual, bricolajul digital – ca îndeletnicire a
bizarul – izvorăşte o neobişnuită, dar inedi- fac, din lectura cărţii lui, o fertilă reflecţie intelectuală esenţială a omului modern, nu autoexpresiei „cu orice mijloace“ – este un
tă libertate care, parcă, nu vibrează nicăieri asupra Internetului şi a şanselor sale de doar a celui primitiv ca la Levi Strauss. fenomen de masă ce domneşte unilateral.
la fel... a ridica mediul digital la înălţimea unui El este un domeniu căruia Internetul i se Fără mirare însă: suntem încă în fazele
Dar nu este doar potrivire între sincre- sincretism modern de calitate. supune pe deplin. Tactica – de a atinge un incipiente ale lumii informaţionale şi, nu-i
tism şi internet... De la sincretismul clasic scop cultural făcând apel la o improvizaţie aşa, orice copil mai şi greşeşte…
pe care puriştii îl exultă până la Internetul Prima treaptă a culturii contrariilor asupra tuturor mijloacelor – devine un joc
nostru omniprezent şi aplatizant mai este, este Eclectismul, văzut ca o deschidere de putere în faţa formelor tradiţionale de Este însă sincretismul prezent în cultura
totuşi, o cale lungă. Chiar lăsând la o parte către diferenţe. El este supus voinţei de a cultură. Bricolajul digital pare a răspunde – digitală?
aspectele filosofice sau lingvistice şi privind accepta ideile cele mai diverse fără dorinţa până la un punct – nevoilor culturale medii
doar latura sa estetică, este fără îndoială că de a pune în evidenţă exclusivitatea lor. Din ale individului contemporan, mai ales ale Jacques Derrida spunea că orice ele-
sincretismul tradiţional a născut capodope- acest punct de vedere, cultura digitală este generaţiilor tinere. ment al culturii moderne este un bricolaj
re. Mijloacele lui: idealul de a crea o sin- categoric eclectică. Noţiunea de multimedia care tinde către eclectism în speranţa de a
teză a artelor şi promovarea unui echilibru pe care a impus-o denotă tocmai aceasta Sincretismul face însă un mare pas naşte un sincretism. Când privim internetul
delicat între ordine şi haos. Teatrul grec îmbinare oarecum hibridă a formelor înainte. El presupune o sinteză urmată de o – în imensa şi babilonica sa varietate –
sau creaţia Wagneriană sunt, ambele, doar artistice eterogene, care sunt alăturate fuziune. Bazat mai nou pe teoria sisteme- înclinăm să-i dăm dreptate. Aflat la vârsta
exemple ale fantasticei îmbinări de epic, fi- doar mecanic, fără a fi sudate prin unitate lor – fundament, de altfel, a ciberneticii copilăriei, Internetul este un mozaic unde
losofie, mitologie, muzică, poezie, mişcare sau consecvenţa estetică. Acest eclectism – sincretismul digital evidenţiază rolul culturile şi tendinţe se supun unei singure
şi imagine. Ele – ca şi unele forme teatrale digital, extrem de răspândit on-line (de la întregului în detrimentul părţilor compo- reguli: agitaţia haotică, browniană. Spaţiu
moderne, ca şi arta baletului sau ca şi o par- nente. Aşa cum omul este mai mult decât al coliziunii, el nu şi-a dovedit până acum
te a cinematografiei – au ridicat alianţa din- suma elementelor sale anatomice, la fel şi maturitatea de a crea fuziunile consistente
tre arte la un summum al genului, atingând sincretismul este mai mult decât elementele necesare unei forme sincretice.
apogeuri greu de egalat. Prin comparaţie, pe care le fuzionează. Este forma finală la
Internetul este la început de drum. Canto- care, după maturitate, ajung eclectismul şi Atunci când nivelul banal al multi-
nat într-un perigeu al genurilor minore, ele bricolajul. mediilor va fi depăşit, când lipsa de pro-
rămâne încă un parc de distracţii babilonic. funzime va fi combătută, când accesul
În el, bricolajul cultural amatorist şi comer- Cultura contrariilor în digital: la imensa bogăţie de informaţie a lumii
cialismul, happening-ul şi facilul, distracţia doar două elemente virtuale va da roade, atunci va fi momentul
şi lipsa de aspiraţii îşi dau mâna întru ocu- fuziunilor şi sintezelor.
parea unui enorm spaţiu virtual. Cultura a fost întotdeauna traversată
Din punct de vedere cultural, acest de elemente incompatibile. Cu atât mai Gestul sincretist prin excelenţă este
teritoriu primordial şi nemărginit care este mult este cultura digitală, al cărui specific cel al căutării punctelor de comun. Actul
Internetul rămâne – în lipsa momentană a aparte tot încercăm să-l decodăm de un sincretist prin excelenţă este cel al decon-
oricăror rezultate notabile – o împărăţie a timp încoace. Elementele sale negative strucţiei şi reconstrucţiei prin fuzionare.
întunericului. Este însă probabil că, în vii- (globalizarea, lipsa de structură, antieli- Reconstrucţia impune un act conştient, un
tor, el va fi capabil să aprindă lumina. Prin tismul, divertismentul excesiv, narcisismul) constructor pasionat şi un proiect. Ea nu
depăşirea superficialităţii care îl stăpâneş- sunt pozitive deopotrivă, într-un balans este un act de producţie (ca la bricolaj) ci
te, el ar trebui să poată crea forme sincre- neaşteptat al valorilor care nu conteneşte un act de creaţie.
tice care să ţină pasul unor criterii valorice a ne uimi. Elementele iniţial pozitive (di-
adevărate... Dar până atunci, mai e. În aş- namismul, forţa de atracţie, accesul la Pentru moment, rămas în forma sa
informaţie, democratizarea lanţului publi- nematricială de „Melting Pot“ universal,
cistic, aspectul participativ) devin la rândul Internetul duce lipsa unui asemenea
lor negative, victime ale aceluiaşi proces factor unificator. În lipsa lui, eclectismul
de interschimbare haotic şi, până acum, şi bricolajul domnesc încă suverane, iar
sincretismul digital – ca lume a coerenţei, a
armonie şi ca mediu al adevăratelor fuziuni
culturale – îi rămâne doar ca deziderat al
viitorului.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 17

Ultima oară când am plâns a fost Carmen FIRAN
la filmul Pina, un documentar
despre coregrafa Pina Bausch.
Nu era o dramă. Emoţia venea din frumos, Aromele viitorului
din acel catharsis despre care auzi vorbindu-
se şi dacă ai noroc poţi uneori chiar să-l simţi

pe pielea ta. Am exerciţiul plânsului de mică,

pe o pagină de carte, într-un peisaj desprins de

realitate, pe fundalul unei muzici care atinge compozitorului contemporan Philip Glass, ele un dansator gol oferă o extraordinară

cine ştie ce coardă sensibilă. Nu pentru că aş Einstein pe plajă, considerată o capodoperă performanţă artistică a trupului în mişcare

fi slabă de înger. Îngerul meu, dimpotrivă, a secolului, pusă în scenă de Robert Wilson. jucându-se cu vopsele şi culori pentru a

este mai degrabă tonic, sceptic şi cerebral. Toate biletele vândute cu luni în urmă. Patru mări efectul.

Arta (ca şi iubirea, se spune) este făcătoare ore şi jumătate fără pauză. Ideea de operă este Ne depăşim inhibiţia, ne descălţăm digitală a pus stăpânire pe simţurile noastre,

de miracole. Toate simţurile sunt stârnite revoluţionată (a câta oară?), şi răsturnată, şi ne plimbăm tăcuţi şi surprinşi mimând aruncându-le în virtual, în eter adică, unde se

şi amestecate. Mai nou există însă moda de data aceasta prin tablouri hipnotice, su- naturaleţea printre umbrele fosforescente întâlnesc în web-ul cosmic comun mimând

amestecării artelor. Cât mai diferite sau mai nete obsesive, psihedelice, repetitive, co- contorsionate. Un fel de emoţie stă la pândă, acea comunicare electronică globală inter-

contrastante, astfel încât să se adreseze unui ruri de silabe, proiecţii digitale, dans frag- experimentul are forţă şi unicitate, te atinge, mediată de mogulii cyberspaţiului (precum

spectru cât mai larg senzorial, solicitând mentat, pantomimă, deconstructivism, toate dar nu cât să producă acel catharsis izbucnit facebook, a cărei reclamă subconştientă

distribuirea atenţiei, a absorbţiei, acoperind sugerând timpul care ori stă pe loc, ori mer- firesc din frumuseţea pură şi simplă a artei se vrea: nu eşti pe facebook, nu exişti!).

orice moment de linişte sau meditaţie. ge înapoi. Muzica sau antimuzica te pot sau actului artistic nealterat de experimente, Literatura ţine şi ea pasul cum poate într-

urmări, obseda, impresiona, recuzită, ori mesaje declamatorii. un timp dominat de sunet şi imagine,

poţi să recunoşti virtuţile pro- Alegi un spectacol de balet pentru că difuzată prin cărţi electronice transferate

ducţiei, originalitatea acestui ai vrea să vezi balet, dar azi te poţi aştepta pe ecranele de iPad şi iPhone, cărţi audio

spectacol kinetic, dar emo- la orice, pe orice scenă. Dacă opera era cu pentru a fi ascultate în maşină de navetişti,

ţia e pur intelectuală. Intere- precădere tipul de spectacol total, îmbinând cărţi desenate în speranţa că aşa vor fi mai

sant, entuziasmant, dar nu te muzica, baletul, teatrul într-o formulă apetisante, cărţi comprimate pentru cititorul

atinge... coerentă, acum mai toate reprezentaţiile lipsit de răbdare sau de timp. Şi, mai nou,

O experienţă emoţională reflectă sincretismul artelor, pe de o parte cărţi parfumate. Romane de dragoste din

mult mai puternică am avut din nevoia regizorilor de a şoca, de a veni ale căror pagini iese parfum de tei sau

la Cirque du Soleil, care din cu ceva nou, pentru a ieşi în evidenţă ca levănţică. Sau cărţi aromate? Cum ar fi,

anii ’90 experimentează sin- speciali prin efecte speciale, şi pe de altă dacă într-o carte de bucate, fiecare reţetă

cretismul artelor în modul parte datorită faptului că new media are pe care o citeşti să fie însoţită de mirosul

cel mai spectaculos posibil. tot mai mulţi adepţi (cineva spunea că ar savuros al preparatului respectiv? Citeşti

Scenă din spectacolul Einstein pe plajă (foto St. Berger) Sau la spectacolul de dans reflecta „deficitul de atenţie culturală“ al reţeta unei ciorbe de fasole şi din pagină

al coregrafului chinez Shen spectatorului de azi). iese abur cald de costiţă afumată. Înveţi

Efectul este paradoxal: cu cât mai multe Wei, la Park Avenue Armory, o producţie la Ca să atragă atenţia asupra unui cum să faci cozonac, şi te inundă aroma de

simţuri sunt angajate, cu atât mai puţină fel de neaşteptată, un imn poetic şi visceral „happening“ artistic, (adică mai mult decât vanilie şi cocă proaspăt ieşită din cuptor.

emoţie stârnesc. ridicat trupului şi mişcării, construit şi el pe un concert, o piesă de teatru, o expoziţie, un Doar o idee... Sunt sigură că cineva o va

Recent am fost la un spectacol de Operă efecte scenice luminoase, proiecţii digitale, spectacol de dans), industria de marketing transforma curând în realitate. Chiar dacă

la Brooklyn Academy of Music, locul unde costume explozive. În final spectatorii cultural recurge la cocktailul multi-media va fi o realitate virtuală.

se spune că nu poţi da greş orice reprezentaţie sunt rugaţi să se descalţe şi să poftească şi remix, mizând pe forţa lor combinată de PS. Poate că viitorul pune la cale să ne

vei alege. Şi în general e adevărat. În seara printre artişti. Spaţiul imens al scenei e impresionare. Tehnologia nu este străină de şi saturăm doar cu aromele care ies dintr-o

aceea se juca mult mediatizata operă a împărţit în zeci de pătrate şi în fiecare din aceste „evenimente multisenzoriale“. Era carte...

Scrisori Palate pentru producţiilor teatrale de la Teatrul Colonial.
din America Construit în 1903 ca scenă de prezentare a
artiştilor mari şi mici, a găzduit spectacole
Deyan Ranko vise mari şi mici cu Anna Pavlova şi Baletul Rusesc, precum
BRASHICH şi riscantul Ziegfield Follies, în 1928.
Paderewski, Rachmaninoff, Max Fiedler
Oplimbare pe Strada Principală Gloria Swanson în filmul mut The Love of extravaganţă fără margini, Teatrul Warner a şi Orchestra Simfonică din Boston i-au
din Torrington – faimoasă Sonja. Treizeci de ani mai târziu, Teatrul fost, fără îndoială, un palat de prima clasă conferit un statut înalt, iar Will Rogers,
într-o glorie apusă –, te aduce Radio City prezenta o Gloria Swanson al filmului, iar azi este nu doar sediul unui Lillian Russell şi Magicianul Blackstone
şi prin faţa Teatrului Warner, cu marchiza vorbitoare, Sunset Boulevard, o cronică teatru, ci şi o sursă de educaţie culturală. i-au amuzat pe cei handicapaţi cultural. Un
lui strălucitoare, împânzită de luminiţe a filmului mut, pe fondul unui spectacol teatru pentru toate anotimpurile.
ce se aleargă unele pe altele la nesfirşit, energetic al grupului de dans Rockettes. În În timp ce multe palate sunt la vedere,
îndreptându-se spre stelele ce luminau Times Square, într-un spectacol organizat pe strada principală, Teatrul Mahaive Opera Bardavon din Poughkeepsie este
odată ecranul de celuloid. Warner-ul este de Paramount, tânărul Frank Sinatra cânta este o clădire mică, ascunsă. Pe marchiza un alt palat care a început prin a prezenta
una dintre „Catedralele Filmului“, palate şlagărele zilei în faţa unei mulţimi de colorată într-un albastru-cobalt litere spectacole, pentru a se transforma mai
gravate pentru eternitate în lumea viselor fetişcane gălăgioase. În anii ’60, grupul mari şi strălucitoare, albe, galbene şi roşii târziu în sală de cinema; astăzi găzduieşte
americane. Odinioară, orice oraş avea o Beatles dădeau un spectacol în aceeaşi anunţau premiera piesei Lombardi, în o multitudine de arte: dans, muzică, operă.
astfel de catedrală. Fantezii inspirate de Times Square, pentru o altă generaţie de curând pe Broadway. Era vară, uşile erau Îmi amintesc că am trecut pe lângă clădirea
castelele maure, cu fântâni de marmură, adolescenţi. Pe strada 54, teatrul Ziegfield, larg deschise, aşa că am intrat. Am fost sa, prin 1980, şi atunci mi s-a părut un
galaxii strălucitoare, nori pictaţi pe tavane- prezenta în premieră primul episod din de-a dreptul copleşit de spaţiul intim, cu teatru demodat pierdut în mijlocul unei
ceruri albastre, chelneri în uniforme scor- Războiul Stelelor. Murray „K“ şi Alan Freed loje mărginite de balustrade aurii, chiar la străzi pline de blocuri de locuinţe. Dar
ţoase pretutindeni. Ideea era de a te face au transformat teatrele Fox şi Paramount din marginea scenei. Din lojă puteai da mâna dacă te aventurezi înăuntrul clădirii, nimic
pe tine, spectatorul de rând, să fii tratat ca Brooklyn într-o Mecca a rock-and-roll-ului. cu actorii de pe scenă. Teatrul Mahaive s-a nu poate fi mai departe de realitate! De
un rege în timp ce te uiţi la un film „într-o A existat întotdeauna o sinergie între filme şi deschis în 1905 prezentând mai ales vedete ce se află o cupolă splendidă în mijlocul
grădină de vise“. Pe atunci filmele erau o spectacole de muzică şi dans, un sincronism de vodevil şi stele ale zilei, în anii ’30, îşi unui teatru?! Lojele false sunt decorative,
forţă socială puternică. Adulţii împrumutau al artelor între pereţii aceleiaşi săli. făcuse un nume la graniţa dintre vodevil şi cu arhitravele şi grifonii lor în basorelief.
„tonul“ modei şi al moravurilor din lumea film, iar azi e transformat într-un modern Adaugă la toate acestea, fresce, ghirlande
de celuloid. Bine sau rău, percepţia Americii Dacă teatrele Paramount, Fox şi Roxy Centru pentru Arte unde coexistă, – din şi urne, precum şi orga Wurlitzer, originală
asupra ei însăşi era dictată de marele ecran. sunt de domeniul trecutului, Teatrul Warner nou, în sincretism – baletul, dansul, teatrul, din 1928, şi vei avea încă o bijuterie demnă
Copiii îşi primeau lecţiile de morală, mai din Torrington este încă în viaţă şi prosperă. filmul, cu spaţii expoziţionale de fotografie, de Registrul Naţional, fiind teatrul cu cea
actuale şi mai pertinente decât Noul sau L-am vizitat pentru prima dată în 1981, pictură, sculptură. mai îndelungată şi continuă viaţă artistică în
Vechiul Testament, de la matineul de când era grav deteriorat, închis, cu ferestrele statul New York. O altă adevărată minune
sâmbătă. În sălile de cinema, întunericul era şi uşile baricadate. Am deplâns atunci, Într-o bună zi, în Pittsfield, Massachu- arhitectonică este Palatul Waterbury. Multi-
martorul primului sărut furat, primei strân- prematur, pierderea a încă unei comori. setts, am trecut pe lângă o clădire cu o faţadă media vorbeşte mai convingător. Poţi face
geri stângace de mână, primelor avansuri Mândria naţională a învins însă, şi, peste de cărămidă pietruită, cu uşi şi ferestre tururi virtuale, asista la spectacole în 3D,
timide. ani, am fost martorul renaşterii sale: în ziua încadrate de arcade graţioase, coloane io- e ca şi cum ai fi acolo, ai simţi respiraţia
În 1927 cinematograful newyork-ez de astăzi este listat în Registrul Naţional nice suple şi un turn fără geamuri. Nu mă actorilor şi i-ai putea chiar atinge... Aceste
Roxy, pe strada 50, şi-a deschis uşile unei al Monumentelor Istorice drept „cel mai puteam lămuri ce fel de clădire era şi pentru palate mari şi mici, pe vremuri dedicate unei
impresionante săli de 5920 de locuri, cu bun teatru modernist din Connecticut“. ce fusese construită astfel. La o privire mai singure arte a spectacolului, şi-au extins
Construit în 1931, în stil Art Deco –, de o atentă am descoperit afişiere colorate expuse azi funcţionalitatea, putând găzdui orice
în vitrine, ce făceau reclama concertelor şi expresie artistică, pentru o altă generaţie de
spectatori.

Traducere de Alexandra CARIDES

18 Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Adrian SÂNGEORZAN

Sincretismul destinelor: Lermontov

C ând am ajuns rezident şef la Aşa mi-am tăiat eu orice şansă să intru rezidenţa, patru ani, iar în concedii pleca Într-o dimineaţă de iarnă când ne
spitalul din New York în care în partid, fiind declarat un boem incorigibil. în nord spre Albany unde avea un lot de dezbrăcam unul lângă altul în vestiar, din
lucram, profesorul mi-a cerut să Citeam destul de mult, cochetam cu poezia, pământ lângă o pădure pe malul unui rucsacul cu care venea zilnic la spital i-a
intervievez un graduat american mai atipic, ascultam muzică bună, dar am atins culmea râu, într-o sălbăticie absolută, şi unde căzut un pistol. L-a băgat repede înapoi
cu care nu ştia ce să facă. „Spune-mi ce boemiei abia când m-am hotărât să-i salut şi-a construit cu mâinile lui un bungalow şi mi-a spus că atât el cât şi nevasta lui
crezi. Tu vei lucra direct cu el!“ Iar la sfârşit şi să fug din ţară. „De când nu mai lucrezi?“ mic fără aer condiţionat sau apă curentă. nu pleacă de acasă, adică de pe barcă,
a adăugat, zâmbind: „Fii îngăduitor. E mai „De doi ani nu am mai reuşit să găsesc Când se întorcea de acolo mâinile îi erau neînarmaţi. Trecuseră prin multe, fuseseră
bătrân ca tine...“ M-am trezit faţă în faţă cu niciun post.“ L-am întrebat ce a făcut între şi mai late şi mai pline de bătături, ca ale jefuiţi de câteva ori, iar pe proprietatea
un tip de aproape doi metri, foarte zdravăn, timp. „Am călătorit, am continuat să citesc tăietorilor de lemne. lui sălbatecă din pădurea de lângă Albany
roşu la faţă. Un uriaş cu mâini mari, medicină pentru că îmi place, şi m-am bandiţii locali creşteau marijuana, pe care
puternice, pline de bătături. Ştiam că fusese gândit la rostul meu în viaţa asta.“ În spital nu existau mănuşi de mărimea el o distrugea în fiecare vară când mergeau
dat afară după doi ani dintr-un program mâinilor lui dar le-au comandat de undeva acolo. Profesorul m-a chemat la un moment
pretenţios afiliat cu o mare universitate. Ce să mai zici la aşa comentarii. Omul şi au scris pe acea cutie „Lermontov“. La dat la el şi m-a întrebat dacă e adevărat că
Purta nişte ochelari care-i făceau ochii mai părea sincer, aproape masochistic de sin- început mi-a fost puţin frică de el, apoi am Lermontov vine în spital înarmat, şi atunci
mari şi mai albaştri şi care m-au convins cer. Minciuna se pedepseşte fără milă în început să-l preţuiesc şi să-l respect pentru l-am chemat şi l-am rugat între patru ochi
că merită să i se dea o şansă. Erau ochii America, dar nu şi bravada, supralicitarea, că a făcut tot ce trebuia fără să cârtească să-şi lase naibii pistolul acasă până-şi
unui om care nu ştie sau nu vrea să mintă. care sunt încurajate ştiinţific încă din gră- şi la sfârşitul anului întâi, pe care de fapt termină rezidenţa. „Un pistol poate fi mai
I-am pus câteva întrebări încuietoare diniţă. Copiii trebuie să crească aici cu îl repeta a treia oară, putea face singur o periculos pentru viitorul tău decât o doză
legate strict de bucătăria noastră folosind self-esteemul ridicat până-n tavan, ceea ce cezariană şi nu mai greşea nicio doză de greşită de heparină“, i-am spus aproape
cât mai multe abreviaţii şi prescurtări ca e bine de multe ori, dar când se bat cu capul heparină. La început îmi spunea „sir“, răstit.
să văd dacă ştie măcar despre ce e vorba. de el nu prea mai ştiu ce să facă şi mulţi deşi era mai în vârstă ca mine, şi cu sânge
Privindu-i mâinile uriaşe mă gândeam la ajung direct la terapeut. Modestia, pe care albastru în vene. Într-o noapte de gardă, Când a terminat rezidenţa avea deja
bietele femei, dar ştiam bine că profesia nouă – părinţii şi profesorii – ne-o ungeau în timp ce închideam abdomenul unei un contract semnat undeva în Alaska. În
asta a noastră nu e legată numai de mâini. Îl pe pâine în sandviciul de şcoală, nu se paciente, l-am întrebat dacă a fost vreodată Alaska? Eu ştiam ca acolo sunt mai mulţi
chema Lermontov şi mi-a spus de la început predă în şcolile americane. Zicala noastră, în Rusia. S-a uitat la mine ca la un nebun. bărbaţi. Mi-a strâns mâna la despărţire şi
că n-are nimic de-a face cu marele poet „capul plecat sabia nu-l taie“, predicată cu Nu plecase niciodată mai departe de nordul mi-a spus că s-a interesat şi că sunt şi ceva
rus. În afară de faptul că iubea şi el poezia, grijă fiecărei noi generaţii şi care doar că nu statului New York şi nici nu-şi dorea. După femei, plus pădurile şi sălbăticia pe care
doar că pe cea americană. Vorbea o engleză e trecută în Constituţie, e de neconceput în doi ani, timp în care eu ajunsesem specialist o iubea. Din Alaska voia să dea o fugă cu
curată, elevată, ca un crainic de TV şi mi-a America. Lermontov părea cel mai mândru iar el scăpase de angoasa nesiguranţei, barca lui până în Rusia, unde îi era puţin
spus că deşi era născut în America vorbeşte american, un om care nu-şi plecase capul m-a invitat pe barca lui de unde am venit frică să se ducă, ca de un loc necunoscut
bine şi rusa, doar că nu o poate citi. Era un niciodată. O mândrie demnă, discretă, chiar cu un nod mare în gât. Am ieşit în larg şi şi periculos care îi fusese transferat la
amestec de civilizaţie, rasă şi o sălbăticie înduioşătoare. Deşi fusese poate lovit peste când am ajuns departe de ţărm, de lume, naştere. Nu l-am mai văzut niciodată şi
duioasă, care m-au atras de la început. Un măsură, iar viitorul de doctor îi era serios şi de spitalul nostru, s-a luminat la faţă şi nu mai ştiu nimic de el, cum nu mai ştiu
cocktail uman ciudat, oricum altul decât îl ameninţat, se ţinea drept, deşi în ochii mi-a arătat oceanul nemărginit. Devenise de zecile şi sutele de rezidenţi care au
găseai la est-europenii cu care mă înrudeam albaştri i se citea o disperare care, deşi dintr-o dată un alt om, parcă mai înalt, mai trecut câte patru ani prin Jamaica Hospital
şi eu. L-am întrebat direct de ce l-au dat rasată, tot disperare rămânea. Era de fapt puternic, cu o altă expresie în ochi: „Dacă ca nişte ambarcaţiuni fragile cu toate
afară. Mi-a răspuns senin cu o faţă aproape într-o situaţie mai grea decât fusesem eu cu la o adică cineva ne va da din nou afară, pânzele veşnic sus, gata să dispară apoi în
copilăroasă: „Nu ştiu nici eu exact de ce... 4-5 ani în urmă când îmi căutam înnebunit sau ne vom sătura de pereţii unui spital, nemărginirea Americii.
Directorul de program nu mă plăcea, m-a un loc de muncă. De doi ani nu-i mai dăduse putem să ne luăm lumea în cap şi să trăim
pus în probaţie pentru o doză de heparină nimeni nicio şansă, graduat american cu liberi şi cu foarte puţin. Pe apă sau într-o Revista şi Editura
pe care am administrat-o greşit. Nu s-a datorii de peste 200 000 de dolari făcute pădure îndepărtată. V-aţi gândit vreodată
întâmplat nimic cu pacienta. Am descoperit la 36 de ani. Terminase medicina la 40 de la asta?“ Nu, nu mă gândisem, deşi mă Scrisul Românesc
la timp totul, dar după o a doua greşeală ani şi când l-am cunoscut eu avea 45. Un atrăseseră cândva oceanele şi pădurile cu
nu mi-a mai reînnoit contractul. Au spus că american straniu, provenit dintr-o familie nemărginirea lor. Luptasem atât de mult să organizează
sunt prea boem pentru un doctor...“ de ruşi nobili refugiaţi după primul război ajung îngrădit între pereţii unui spital, încât
Remarca lui m-a amuzat, amintindu-mi mondial. Nepotul unui fost ofiţer alb care nu mă mai putea vedea hoinărind liber peste CONCURS DE DEBUT
că şi eu fusesem acuzat cândva că sunt prea fusese condamnat la moarte de trei ori şi mări şi ţări, altfel decât în vreo vacanţă. Eu
„boem“. Prin anii ’80 când ajunsesem un care scăpase de fiecare dată. Lermontov mă simţeam destul de liber aşa cum eram. Se adresează celor care nu au
tânăr ginecolog care promitea, fostul meu rămăsese un om sobru, dar veşnic zâmbitor, Mi-am data seama că Lermontov deţinea un împlinit 35 de ani şi nu au debutat
şef din spitalul din România mă bătea la deşi mult mai disperat decât mulţi dintre secret al vieţii pe care eu, prea încrâncenat publicistic sau în volum.
cap să intru în partid pentru că altfel „o să te emigranţii cu care lucrasem. Avea trei copii în toate, încă nu-l descoperisem. Sau îl
calce toţi în picioare şi n-o să mai poţi urca mari, era bunic şi trăia cu soţia lui pe o barcă uitasem. Avea o poză sepia veche înrămată, Concursul se desfăşoară în urmă-
ierarhic“. Mă punea s-o ajut în operaţii pe pe care el o numea pompos iacht. Venise la cu bunicul lui în uniformă de ofiţer în toarele secţiuni: poezie, proză, teatru,
secretara de partid, o femeie mai în vârstă interviu coborând cu ambarcaţiunea lui pe faţa unui conac grandios. I-am spus că eseu.
care nu avusese niciodată nimic în comun Hudson River, tocmai de la Albany. I-am acum în România mulţi se reîntorc după
cu chirurgia sau cu anatomia feminină, dar dat profesorului un raport bun şi acesta ani şi generaţii şi îşi redobândesc vechile Lucrările vor fi semnate cu un
care voia să facă şi ea un ban. În timpul unei l-a angajat pe loc, exact cum făcuse şi cu proprietăţi, care pot valora milioane. A motto, care se va regăsi de asemenea şi
cezariene mai dificile i s-a părut că ovarele mine. „Stai cu ochii pe el. Dacă nu-şi vede ridicat nepăsător din umeri. Lermontov pe un plic închis ataşat manuscrisului.
femeii arată mai mari şi mai ciudate, aşa de treabă, îmi spui!“ încerca să vorbească în spital rusa, pentru El va cuprinde numele şi prenumele
cum de fapt arată ele în timpul sarcinii şi a că era plin de ruşi, dar ceilalţi emigranţi concurentului, data de naştere, adresa,
vrut să le scoată. În zadar am încercat s-o Am lucrat zilnic cu el timp de patru ani. se amuzau pentru că spuneau că rusa lui numărul de telefon şi premiile obţinute
opresc, în zadar m-am enervat, am ţipat Deşi avea mâini uriaşe se descurca bine. Lermontov, deşi impecabilă, sună ca o la alte concursuri literare.
la ea, mi-am aruncat mănuşile în semn Nicio femeie nu s-a plâns de el vreodată. limbă arhaică scoasă din naftalina istoriei.
de protest şi am ieşit furios din operaţie, Diagnosticele lui erau corecte, iar în sala de Uneori când dădeam prin spital de câte o Manuscrisele vor fi trimise, până
pentru că ea a pus repede două pense şi din operaţii prindea repede totul.Ambarcaţiunea pacientă rusoaică sau buharină, îl chemam la data de 30 septembrie 2012, pe
două tăieturi a castrat biata femeie. „Hai, pe care trăia avea o cameră extrem de mică, să traducă. Feţele rusoaicelor se schimbau adresa:
că eşti cam boem, doctore“, a spus ea chiar şi o ţinea în marina din Glen Cove în Long ciudat de parcă le-am fi băgat într-un film
după ce a văzut că rezultatul patologic a Island unde era conectată la curent electric vechi sau în vreo carte a lui Dostoievski. SRcerivsiustlaR– Eodmitâunraesc,
arătat că scosese două ovare normale. „Ce şi apă, dar cam asta era singura lui legătură Veşnic îl întrebam când se duce în Rusia
te-ai agitat atâta! Femeia are patru copii şi cu restul civilizaţiei. Locuia acolo cu soţia să-şi reia conacele şi pământurile înapoi şi str. C. Brâncuşi, nr. 24,
nu mai are nevoie de ele.“ lui, care era asistenta medicală în Bronx şi să scape din barca lui. Odată m-a întrebat Craiova.
cu o pisică claustrofobică care dormea vara dacă eu mi-am recuperat ceva din ţara mea
căţărată pe catarg. Venea zilnic la spital şi atunci i-am spus că nu prea am ce, în afară Un juriu alcătuit din personalităţi
într-un Mustang de 8 cilindri iar în nopţile de nişte amintiri neimobiliare, pentru că ale lumii literare va acorda câte un
geroase de iarnă cu furtuni de zăpadă sau strămoşii mei au fost „mujici“. „God bless premiu pentru fiecare secţiune, separat
în timpul caniculelor mari de vară îl mai America, sir“, mi-a spus el odată. „Poate că pentru revistă, separat pentru editură.
întrebam îngrozit cum se descurcă pe a trebuit sa vii aici ca să ajungi şef“. Relaţii suplimentare se pot obţine la
barca aceea nenorocită. A stat acolo toată
Tel: 0722/753 922; 0351/404 988

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 19

Gabriela RUSU-PĂSĂRIN de competenţa culturală la care se ridică.
Iar rolul realizatorului este de a produce
Radioul – un univers curiozitatea, dorinţa de a asculta până la
final, de a face arta vandabilă.

al sincretismului artelor Competenţa mediatică
Universul radiofonic este un
univers al mirajelor, al „mag- programul cultural radiofonic. Şocul sau Interacţiunea dintre comprehensiune şi Fidelizarea ascultării programelor radio
netismului la distanţă“, prin doar surpriza primei impresii nu durează receptare este permanentă, forma complexă pe frecvenţe care s-au „licitat“ afectiv şi
care pot fi transmise în manieră afectiv- mult. Păstrarea interesului receptorului se de receptare fiind receptivitatea. axiologic va conduce la formarea unei
emoţională valorile fundamentale ale poate realiza prin: atractivitatea modului de culturi mediatice bazată pe competenţa
umanităţii. Este modul cel mai accesibil, prezentare (răspunzând astfel structurii sale Criterii de validare mediatică. În virtutea ei, ascultătorul alege
comod şi ieftin de a recepta corpusul psihologice, formaţiei culturale); noutatea a discursului radiofonic „poziţia“ cea mai indicată pentru decodarea
cultural necesar în completarea fondului de în formă şi fond a discursului radiofonic mesajului (în funcţie de nivelul de dificultate
cunoştinţe despre lume şi viaţă. Sincretismul (fiecare „prezenţă“ radiofonică trebuie Condiţie a producerii comprehensiunii şi şi complexitate oferite de textul radiofonic
artelor poate fi o provocare pentru jurnalistul să se motiveze prin ideea de nou, recent receptării artelor prin intermediul radioului şi de abilităţile şi performanţele sale
radio, cel care se adresează în egală măsură întâmplat sau în curs de derulare, inedit, este şi calitatea discursului radiofonic. de interpretare a mesajului: distingerea
unui public divers şi unui public specializat. relevant pentru istoria „clipei“ sau istoria Acesta este supus unei validări pe criterii de conţinutului, valorizarea complexităţii
Discursul său radiofonic trebuie să culturală zonală, naţională, universală); natură psihologică sau raţională şi pe criterii construcţiei discursului, extrapolarea
conţină noutatea pentru specialist cu valoare operatorie. F. Schleiermachen, unui nivel datorită documentării sale sau
şi să transmită esenţialul cultural în Ion Ţuculescu – Păunii unul din fondatorii hermeneuticii moderne, dezvoltarea „expresivităţii involuntare“).
limbaj accesibil, cu folosirea lim- considera esenţiale: puterea inclasabilă
bajului critic doar în circumstanţe „magnetismul“ noii vedete radiofonice, şi impredictibilă a intuiţiei (calitate Receptorul mesajului radiofonic
revendicate de context, urmate de o acel „Je ne sais quoi“, element distinctiv, „feminină“), o anume ordine a interogării şi va fi tentat să practice chiar un joc al
redundanţă necesară, reluarea prin uşor recognoscibil, personalizant, atractiv un sistem de reguli de apropiere raţională receptării pentru provocarea surprizei
explicitare. Formatele tradiţionale şi persuasiv în a continua fidelizarea actului (calităţi „masculine“). şi crearea unui univers nou, pe care şi-1
culturale (mozaic cultural, reviste radiofonic; fluenţa comunicării radiofonice, asumă, devenind astfel coautor al textului
radiofonice culturale, dezbateri cul- definitorie pentru confortul auditiv. Criteriile cu valoare operatorie sunt: radiofonic. Considerându-se avizat în re-
turale tip agora literară) au fost re- relevanţa, pertinenţa, coerenţa. Cultura ceptarea personalizată a mesajului, ascul-
ceptive la modalităţile moderne de II. A doua etapă a receptării este de or- are nevoie de oameni de cultură. Valorile tătorul îşi impune o restructurare a lui,
transmitere a valorilor culturale, din analitic-intelectual, prevalând judeca- trebuie susţinute de personalităţi care să le aplicându-i corecţii (în concordanţă cu
literare şi artistice (spectacole de ta de comprehensiune (înţelegerea subiec- autentifice. Vor deveni astfel credibile, vor ultimele lui convingeri datorate experienţei
muzică şi poezie, teatru radiofonic, tului). Este cea de durată. Se produce în fi receptate pe fondul respectului pentru proprii), validări, diversificându-i sfera de
spectacole restitutive – tip portret simultaneitate cu actul de transmitere a me- valoare, respectând pe cel ce vorbeşte la radio. interpretare. Noutatea mesajului transmis de
sau tematice etc.). Publicul a fost sajului. Urmăreşte ierarhizarea valorilor, lo- În acest sens Universitatea Radio, complex realizatorul de emisiuni culturale va fi astfel
din ce în ce mai tentat de formatele gica dispunerii detaliilor narative, accentele de emisiuni la radioul public românesc, s-a filtrată prin prisma competenţei mediatice a
comerciale, unde factorul emoţional de personalitate a actanţilor. Efectele sonore, bucurat de prezenţa la microfon a celor mai ascultătorului. Impactul ei va fi atenuat (în
este folosit pentru delectare şi nu sublinierile muzicale, repetarea intenţionată mari personalităţi ale culturii româneşti, care cazul noutăţii şocante sau în cazul receptorului
reflexivitate sau transmitere de in- a unor sintagme cu valenţe de simbol sau „fir au abordat toate domeniile culturii şi artei. nepregătit psihologic şi fără informaţii din
formaţii necesare unei vieţi trăite roşu“ al naraţiunii, pauzele de intenţie ajută domeniul tematic).
cultural, într-o lume care ar trebui să la înţelegere subiectului în complexitatea lui În egală măsură trebuie să fie şi statutul
fie culturală şi nu consumeristă. Procesul de tematică şi vor fi repere pentru revenire în realizatorului. Realizatorul de emisiuni cul- În cazul în care noutatea violentează
concepere şi elaborare a emisiunilor radio- cazul introspecţiei psihologice. turale radiofonice trebuie să aibă capacitatea limitele receptării, reacţia va fi cea de opo-
fonice culturale este un proces mult mai de selecţie pentru a obţine relevanţa cul- ziţie (manifestă), indiferenţă (nemanifestă)
complex, care necesită înţelegerea etapelor de III. A treia fază, sintetic-estetică se produ- turală, coerenţa arhitecturii emisiunii (alter- sau de activare a unor valenţe latente de
receptare şi sedimentare a valorilor culturale ce la finalul ascultării. Este contemporană nanţa secvenţelor vorbite cu secvenţe mu- comprehensiune pentru a produce re-struc-
mediatizate radiofonic. Un succint parcurs cu impresia finală, în care procesul de re- zicale ilustrative sau suport muzical). O turarea mesajului. Este o „re-scriere“ a
considerăm a fi necesar în această pledoarie ceptare culminează. Pentru asimilare, pe emisiune tip „Clubul artelor“ pe tema oniri- textului jurnalistic graţie competenţei me-
pentru emisiuni radiofonice culturale într-o fond simpatetic se produce identificarea cu cului a fost concepută pe fundal muzical diatice. Se postulează astfel un nou statut al
lume a show-biz-ului. personajul sau circumstanţa prezentată în şi cu ilustraţii muzicale din Nocturnele destinatarului mesajului cultural radiofonic:
secvenţa radiofonică (rubrică, emisiune, lui Chopin, secvenţele informaţionale cu depăşindu-se postura de martor al eve-
Între comprehensiune şi receptare radioprogram). voci ale marilor actori interpretând ver- nimentului, ascultătorul va fi un autentic
suri din lirica eminesciană. Un mod de interlocutor. Jurnalistul radio (moderator, re-
Radioul este mediul care produce efectul Hans Robert Jauss a propus o tipologie de a face cunoscute arte prin intermediul alizator şi chiar producător) doreşte această
de receptare prin plăcerea auditivă. Radioul identificare cu cinci modele de interacţiune, radioului. Realizatorul trebuie să aibă o schimbare de poziţie a destinatarului pentru
creează imagini radiofonice, acestea s-au pe care le considerăm similare cu ipostaza cultură jurnalistică, să cunoască rigorile de a şti cui se adresează şi care este orizontul
dovedit a fi mult mai rezistente în timp decât „identificării“ radiofonice: asociativ (pre- construcţie a produsului mediatic şi criteriile de aşteptare al acestuia. În esenţă este o
imaginile vizuale. Se sedimentează mai luarea unui rol); admirativ (emularea cu de validare a discursului radiofonic, dar şi o provocare jurnalistică de o parte şi de alta a
uşor şi au efect persuasiv mult mai mare. un personaj întruchipând perfecţiunea în cultură în sensul larg al termenului, pentru axului receptării: pentru emiţător în sensul
Imaginile vizuale fără sunetul explicitar sau ordinea înţelepciunii, frumuseţii, curajului a contextualiza informaţiile şi a realiza depistării unor noi formule de adresare,
ilustrativ se estompează în timp. Artele pot etc.); simpatetic (autotranspunerea în non- interviuri, comentarii, recenzii sau articole formate de emisiuni, stil jurnalistic, pentru
fi ilustrate sonor, explicitate sau comentate eu şi solidarizarea cu eroul în suferinţă); din domeniul pe care îl revendică. Doar ascultător, în sensul de a parcurge etapele
în format radiofonic cu efect imediat (în kathartic (transpunerea ascultătorului din aşa va obţine credibilitate, iar sincretismul receptării, de la asistare (ascultare pasivă),
momentul recepţiei) şi la distanţă (după un universul său pragmatic în situaţia eroului, artelor va fi pentru el modalitatea cea mai la receptare (reorganizarea mesajului radio-
timp de gândire derulat pe fundal sonor, ca prin comoţie tragică sau satisfacţie comică eficientă de persuadare a publicului. fonic), atingând stadiul receptivităţii (cre-
momentul receptării). să obţină purificarea propriilor pasiuni, după ând el însuşi un text nou). Mobilitatea inter-
cum a definit fenomenul anticul Aristotel); Semantica în mai multe trepte pretărilor trebuie să conducă la o „deschidere
Cele două demersuri, comprehensiune ironic (refuzarea identificării). a discursului radiofonic infinită“ a ascultării critice, interpretative, la
şi receptare a artelor prin intermediul conturarea „hipersemnului“ mesajului.
radioului, se interferează şi interacţionează Textul radiofonic este o construcţie
determinându-se reciproc în procesul de complexă care oferă diferite parcursuri sem- Atingerea stadiului de interpretare şi
evaluare a mesajului radiofonic. Există nificative şi comunicative. Este o comunica- definire a unei noi comprehensiuni depin-
însă şi deosebiri fundamentale care ţin de re stratificată: perspectiva internivelară se de de competenţa mediatică a radioascul-
natura proceselor capacitate în evaluare: schimbă în funcţie de treapta la care se ridică tătorului. Cu o condiţie: dacă în redactarea
comprehensiunea este rezultat al proceselor înţelegerea (comprehensiunea) destinatarului şi transmiterea mesajului radiofonic omul de
cognitive, receptarea se bazează pe procese şi, în consecinţă, se schimbă şi comunicarea: radio a avut competenţă comunicaţională şi
emoţionale şi valorizante. fiecare detaliu, ca şi textul în ansamblul său culturală, provocând astfel textul în dubla
sunt incluse în diferite sisteme de raporturi lui valenţă, conţinut ideatic şi formă inedită,
Etapele parcurse pentru receptarea şi, ca rezultat, dobândesc în acelaşi timp mai ambele întâmpinând orizontul de aşteptare
mesajului radiofonic cultural sunt delimitate multe semnificaţii. al performerului mediatic (receptorul cul-
în funcţie de complexitatea proceselor tivat).
activate: Sunt reperate parcursuri semnificative
la: nivel lexical (cu supoziţii subtile); nivel Sincretismul artelor îşi găseşte expresia
I. T. Vianu, R. Iugarden, M. Dufrenne tematic (cu prezentare în interdisciplinaritate cea mai persuasivă în spaţiul audio-vizual şi
au evidenţiat importanţa primului contact sau pe arii mari de reperare a temei); nivel are cea mai mare putere de persuadare. Cu
revelator cu enunţul. Momentul „alunecării“ simbolic (forma superioară de determinare două condiţii: să producă plăcerea ascultării/
consimţite debutează prin elan simpatetic. de noi abordări, de producere de noi vizionării şi să promoveze adevăratele valori
Ascultătorul urmăreşte câteva minute decodări, într-un proces de multiplicare culturale. Cuvintele lui A. Gide încheie
a straturilor de înţelegere). Astfel se pledoaria noastră pentru arta de a sluji arta:
structurează şi publicul ascultător, în funcţie „O singură artă accept: aceea care, pornită
din nelinişte, tinde spre seninătate.“

20 Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Felicia BURDESCU

Arta, artistul în ficţiunea britanică

N atură şi spiritualitate creator. Romanticii însă, copleşiţi în mijlocul (relaxant) pe linia ut pictura poesis, însă
(nature and nurture), se „Poetul: Ce aveţi acolo?/ Pictorul: Un naturii virginale, vor cutreiera noaptea prozatorul modern practică un mimesis
pot alege dintre concepte printre ruine, vor crea viaţa în afara ce- vădind o transformare alchimică de invidiat
spre a comenta legătura creată între artă, cu tablou, domnule. Când vă apare următoarea tăţii, vor invoca grandioasele piscuri şi în imagerie şi naratologie.
artistul între arte, cele plastice în special, carte? […] Poetul: Admirabil: cum graţia prăpăstii ale Alpilor, precum şi sunetul
apoi cu poetul, cel care menit a fost să ofere vorbeşte despre rangul personajului mării, oceanului la depărtare de Anglia. Romanul britanic modern reprezentat
hrană pentru spirit, organizând cuvintele, (Timon). Ce spiritualitate i se citeşte în Fiinţe alegorice, vor fi plăsmuite la limita de V. Woolf cu tehnica fluxului conştiinţei,
între meseriile sacre. În culturile vechi, ochi. Imaginaţia fertilă face să se mişte imaginaţiei, producând uneori spaimă. replică a relativităţii ştiinţelor şi poate a
moderne ori noi s-au acumulat comori buzele. Cât despre gestul mut al lui Timon Estetica Romantică rafinează teoria asupra vremurilor reia tema artei şi a artistului.
de spiritualitate, bagaj pe care artistul am putea interpreta…. Pictorul: E plăcut să creaţiei artistice, (emoţii rememorate/ re- Prozatoarea declară în interviuri şi eseuri
îl primeşte în drumul spre eternitate, la luăm puţin în râs viaţa. Iată o tuşă: e bună? trăite în linişte – emotions recollected in cum prin educaţie, viaţa însăşi fusese
momentul emergenţei operei personale Poetul: Aş spune că dă lecţii naturii însăşi: tranquility). J. Keats se va emoţiona şi marcată de arta clasică greacă, barocul
între talente. arta face eroul să trăiască în aste trăsături speria ca alţi confraţi Romantici în faţa artei Shakespearean, structura sonetului petra-
Astfel, cu referire la bătrâna Europa, mai rău ca în viaţă. Pictorul: e un lucru îngheţate pe o urnă grecească, unde nunta, rchist, căci într-un fel sau altul Woolf l-a
suntem datori a menţiona vechii greci, obişnuit la pictori… Pot să vă arăt o mie mireasa şi veselia petrecăreţilor sunt la fel proiectat în fiecare roman. În Spre far,
fără a căror arhitectură (proporţie insuflată de tablouri în care Spiritul lovit de soartă, de proaspete în Elada după două, trei mii de autoarea practică transpoziţia de artă, ta-
parcă de zei, de vreme ce s-a spus că atinge e mai convingător decât cuvintele.“ (W. ani, nutrite de mâna artistului. Imaginaţia bloul însuşi pentru închiderea scriiturii
perfecţiunea ca o „muzică îngheţată“, ca Shakespeare, Timon din Atena, r. 25-95; creatoare (puterea de a-şi închipui lumi ca suport iluziv şi/sau material în jurul
„drumul luminii în întunericul cosmic“ traducere personală). posibile), va seca sau va rămâne vie pentru căruia orbitează Doamna Ramsey, familia
– W.H. Pater), sculptură, oraşe, grădini şi a ordona, colora, metaforiza? Adesea re- şi prietena Lily Briscoe, pictoriţă. Se află
fântâni, constituie cadrul sau unicul mod Prin urmare, Shakespeare continuă curgând la opium/laudanum, Romanticii o estetică a picturii transferată din artele
în care putem închipui istoria pe scenă din la modul ekphrasic, în evantai de idei şi ne poartă în tărâmurile fantastice, spre plastice cu relaţia desen-culoare în noianul
tragedia antică şi dialogurile lui Platon, imagini, principiul estetic ut pictura poesis exemplu în Regatul Xanadu cel prefigurat de detalii şi gânduri care umplu paginile.
culme de artisticitate, de îndoială filosofică prin care Aristotel şi Horaţiu de asemenea de Coleridge la întrecerea cu alte arte. Dintre acestea deducem raportul faţă de
ce zgândăreşte mintea. stabileau supremaţia artelor plastice artă (tablou) şi artist (pictor) în ceea ce
Suntem convinşi de fundamnetul cul- (pictura) în comparaţie cu ficţiunea. Criticii Britanicii continuă să reviziteze opera priveşte: estetica ficţiunii moderne vs artele
tural greco-latin prin care căutăm clasicul apreciază poemele homerice pe locul al lui Shakespeare în postumitate, sau orice plastice. Inter-relaţia sugerează atât un mod
ca şi absolutul în retorica antică, raţiunea doilea după măiestria plasticienilor. Bonus artist, scriitor din lume, în afara UK. Ma- de percepţie a naturii, cât şi un mod de
unui discurs, fie cel esenţial şi pragmatic în dormitat Homerus: însuşi (Homer moţăia) estrul Henry James (Toibin – The Master) viaţă tipic britanic. Cu închiderea rotundă
cascadă ideatică, fie cel stufos în imagini în comparaţie cu celelalte arte la greci. susţine tema artei şi integritatea operei, a ficţiunii în tablou Woolf eternizează prin
noi, suscitând imaginaţia către lumi po- nuvele, romane. Cu cât artele impun urmare arta, artistul şi scriitura împreună.
sibile care se cer a fi memorate, recreate Aveau să treacă numai două secole emanciparea publicului, avangarda şi mo- Deşi murise fizic, Doamna Ramsey este
(Aristotel, Horaţiu). de la încadrarea estetică a celor două arte dernitatea practică transferul între pictură pictată de Lily Briscoe în grupul de pe
Încercând a trece în revistă o poetică pictura şi literatura ce s-au dezvoltat în şi ficţiune. Relaţia dintre cele două arte este plajă căci ea trăia metafizic, măiestrit şi
a problemei, să notăm „artele surori, lite- complementaritate, până la Paragonese prezentată intens în eseuri, titluri sugestive, subtil reprezentată de Woolf în comentariul
ratura/ficţiunea şi pictura, de-a lungul se- (comparaţia) lui Leonardo da Vinci, aluzii, simbolistică, construcţii epifanice filosofic.
colelor“, deschise tematic la public, dis- în tratatul asupra picturii, în care omul pe linia rezonanţei la tablourile celebre
putând locul primordial, atrăgând odată cu renascentist, savantul complex aşează din muzeele lumii. Estetic vorbim des- În Valurile, artistul V. Woolf se pare
modernitatea nu numai pe illuminati ci si pictura înaintea altor arte, motivând şi pre transpoziţiile de artă (transpositions că lucra mai intens decât oricând într-o
acele grupuri largi care trăiesc prin reflexul relaţia desen-culoare cu ochiul/privirea, cel d’art). Să ne amintim Ambasadorii de H. ficţiune de clocot a oceanului. Personajele
lecturii, prin vizita la muzeu, persoane mai inteligent dintre simţuri, poate pentru James, culme a ficţiunii în care autorul sunt înlănţuite furtunos şi calm, îşi exprimă
înfometate de artă colindând instituţiile că validează instantaneu gustul, aflându-se structurează tema şi recurenţa artei în gândurile în propoziţii non-verbale. Capo-
culturale din Vestul Europei, Regatul Unit în proximitatea neuro-tactilă. Iar aprecierea proză, reluând enigmaticul tablou executat doperă marină? Retorică? Imaginară? – sau
şi USA (A. Hecht). fusese nu în defavoarea poeziei, ci în de Halbein cel Bătrân la curtea lui Henric câte ceva din toate în mintea creativă unică
Pentru britanici să invocăm întâi ge- percepţia publicului care se cerea instruit al VIII-lea. Muţenia diplomatică vorbeşte a autoarei? Din punct de vedere medical
niul lui Shakespeare, supranumit poet, ro- spre a judeca poezia. Leonardo avea să fie în pictura expusă şi azi la Galeria Naţională Woolf avea o minte schizoidă, vorbind la
mancier, filosof genial, creând o engleză contrazis de Michelangelo cu supremaţia din Piaţa Trafalgar... Muţenie plină de bătrâneţe cu păsările din arbori în latină...
literară şi modernă, elisabetană în drama sculpturii, meşteşug care supune marmura, înţelesuri folosind toată recuzita picturii, Creativitatea artistică genială comportă ris-
fără pereche între alte culturi. Autorul însuşi rezistenţa materialului însuşi. mai bogată decât a poeziei, care se luptă curi, putem sublinia consumul în creaţia
declarase firava cunoştinţă de greacă şi mai cu vocabule (v. Arghezi în Fl. Firan, C.M. artistică şi epuizarea pe altarul artelor la
puţina latină, însă nimic din forţa creativă a Sugerând pictorilor reţeta ut pictura Popa, Antologie comentată). nenumăraţi artişti.
unui talent, imaginaţie şi voinţă nu a irosit poesis, tocmai pentru a obţine perfecţiunea
dramaturgul în a-şi folosi urechea şi a turna în artă, Sir Joshua Reynolds rosteşte în Lambert Strether, americanul care se Să fi avut dreptate Platon, cel care
în tipare opera. Implicarea în creaţie la 1790 principii ale Tratatului de pictură, rafinează la Paris în lumea tradiţională scosese poeţii şi muzicienii din Republică?
modul absolut incită închipuirea lumilor de la Academia Regală de Arte din Londra. însă şi subversivă, coruptă este el însuşi În concepţia anticului mimesis înseamnă
lângă sine, ca şi cele de la depărtare, înspre Neoclasicismul artistului, recomandă în implicat în achiziţia de tablouri pentru imitarea imitării, crearea creaţiei, extin-
Mediterana la care de fapt Shakespeare nu pictură esenţele, îndepărtarea detaliilor acasă, în America. Protagonistul absoarbe derea/ întinderea imaginaţiei înspre lumi
ajunsese niciodată. stufoase, exprimarea grandiosului măreţului Parisul şi suburbiile de-a lungul Senei, verosimile însă, nesigure şi nici aparţinănd
Timon din Atena este bătrânul sărac din natură în consonanţă cu teoria despre savoir-vivre-ul franţuzesc atât de at ease naturii, spiritului în integritate precum
şi părăsit după o viaţă în iluzia de putere, Sublim. Gainsborough va construi pictura filosofia… invidie la adresa lui Homer şi
prodigalitate şi hedonistele plăceri pe care neoclasică alături de Constable. poemele identitare ale grecilor? Azi putem
Shakespeare îl construieşte în analogie cu considera o motivaţie la Platon, cel care
natura, după lecţia de esenţe oferită de Edgar Degas – Lecţie de dans s-a dorit filosof, însă opera platonică ne-a
natură, o pădure falnică, în care personajul rămas principalmente şi poetică.
sapă după rădăcini. O ulcică de aur îi
luminează pentru o clipă figura… e târziu În postmodernitate transpoziţiile de
a reface drumul pierdut, deşi Timon este artă umplu paginile, muzeele sunt aduse
geamănul regelui Lear considerat o culme mai aproape de public, artele plastice in-
a personajului dramatic. tersectează operele scriitorilor, dense spiri-
Ut pictura poesis (să compunem poezia tual ramificate ca şi secolul al XX-lea, al
canatura),statueazăShakespaeareîndebutul XXI-lea.
piesei, unde alegorizante, se introduc po-
etul şi pictorul, maeştrii responsabili cu Fără să observăm ne-am deplasat în
povestea, eroul, credibilitatea lor pe scenă, comentarea problemei artelor pictură
în viaţă ca şi succesul show-ului la publi- şi literatură/ficţiune (de la începuturi în
cul din Renaşterea engleză. Recunoaştem interconexiune şi sincretice), înspre scri-
măştile autorului, autoreflexivitatea actului itorii geniali ai ficţiunii. În felul particular,
fiecare artist inventase, aşternuse pe hâr-
tie un Xanadu pe care îl văzuse cu mintea,
epuizându-şi în consecinţă forţele creatoare
la modul absolut (N. Andreasen The
Creative Brain – Mintea Creativă).

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 21

Dacă vedem opera literară Florentina ANGHEL
ca recreare imaginară a
unor aspecte din experienţa Disensiuni culturale
autorului, înţelegem că în spaţiul acela
ficţional coabitează şi conlucrează întru în Buried Child de Sam Shepard
armonie elemente variate din viaţa sau
lecturile acestuia puse în funcţiune prin următor. Provenită din spaţiul multicultural Bradley, cel de-al doilea fiu care are un Am studiat tot ce era legat de ea. De parcă
tehnici de creaţie diferite. De multe american şi creând imaginea unei familii picior de lemn, îşi pedepseşte şi el tatăl mă uitam la un alt om. De parcă puteam
ori s-a crezut că unul dintre punctele americane disfuncţionale care face efortul neputincios tăindu-i părul şi făcându-i răni vedea întreaga lui rasă dincolo de el. Ca faţa
de atracţie constă în reuşita de a crea de a păstra tradiţia şi de a se menţine în cap. Halie îl ignoră în timp ce flirtează unei mumii. … Apoi faţa lui s-a schimbat.
conflicte sau suspans, acel ceva care să îi închegată, piesa se pliază pe tendinţele cu părintele Dewis în aceeaşi cameră. Faţa lui a devenit faţa tatălui lui. Aceleaşi
taie respiraţia cititorului şi să îl rupă de europene de început de secol douăzeci de oase. Aceiaşi ochi. Acelaşi nas. Şi faţa
realitatea sa imediată. Tensiunile născute redescoperire a ritualurilor şi legendelor. Dodge este, aşadar, un rege pescar, la tatălui lui s-a schimbat în faţa bunicului. Şi
din condensarea temporală a secolelor de Astfel, familia simplă din vestul mijlociu fel ca regele pescar din legenda lui Artur a continuat aşa…“
civilizaţie în durata ficţională a operei, locuind într-o fermă modestă, tradiţională sau cel din poemul lui Eliot, în aşteptarea
care s-a vrut ea însăşi o reflectare a unor devine protagonista unor evenimente care tânărului care să preia conducerea familiei şi Alte tensiuni de amploare mai mică
convingeri filosofice de început de secol îl poartă pe cititor în direcţia Greciei antice, să moştenească ferma şi pământul. Evident şi secundare în economia piesei definesc
douăzeci în opera bergsoniană, şi din a mitologiei egiptene, a parabolelor biblice tensiunea este creată pentru a-l întâmpina spaţiul cultural american mult mai bine.
comasarea mai multor spaţii culturale şi a reunite într-o formă unitară şi coerentă şi pe Vince, fiul rătăcitor care se reîntoarce Relaţia lui Halie cu preotul ridică pro-
mai multor credinţe au fost instrumentele demonstrând actualitatea trecutului. Se- după o absenţă îndelungată pentru a-i arăta blema moralităţii în primul rând a repre-
unui secol de literatură şi au făcut deliciul cretul familiei este relaţia incestuoasă din- prietenei lui familia tradiţională şi care în zentanţilor religiei, dar şi a mamei de
unui public pretenţios. tre Halie şi fiul ei, Tilden, în urma căreia cele din urmă îi ia locul lui Dodge, primind peste şaizeci de ani. Socializarea în ca-
Pentru că încercăm să ne mişcăm în se naşte copilul ce va fi omorât de Dodge, întreaga moştenire. Deşi Dodge pretinde drul bisericii şi în preajma ei creează un
spaţiul literar englez, nu putem neglija tatăl lui Tilden, şi îngropat în curtea din iniţial că nu îl recunoaşte, intuind trecerea context favorizant. Prezenţa lui Dewis în
nume ca T. S. Eliot, poetul de la începutul spatele casei. Tilden, fără să reuşească să de la o generaţie la alta, după ce Vince îşi casă fără ca vreun membru al familiei să
secolului trecut care în Tărâmul Pustiit a fie Oedip dar reamintind de tragedia lui regăseşte în sine rădăcinile familiei bătrânul reacţioneze denotă acceptare a situaţiei şi
reunit religii, culturi, spaţii şi timpuri di- Sofocle, îl emasculează pe tatăl său care îl acceptă. În această ultimă parte Shepard slăbiciune. Bătrânul Dodge ignoră com-
ferite, suprimând şi limitele tehnice dintre încetează să mai lucreze pământul, începe îmbină mitul regelui pescar cu cel al fiului portamentul sfidător al soţiei şi al preotului
genuri. Poemul cu formă hibridă îmbină să bea şi să privească la televizor de pe rătăcitor în crearea unui ritual al revigorării probabil ca urmare a faptului că limita a
dialogul, fără menţionarea personajelor, canapeaua din camera de zi. Abia aici se familiei asemănător renaşterii din natură. fost depăşită prin incest, dar acest episod
cu structura dramatică – cele cinci secţiuni naşte discordanţa, căci contextualizarea Evoluţia evenimentelor în familie este ridică un semn de întrebare privind religia
corespunzând expoziţiunii, intrigii, desfă- grotescului şi a tragicului prin menţionarea dublată de renaşterea naturii, metodă prin creştină contemporană.
şurării acţiunii, punctului culminant şi miturilor contemporane diluează parţial care Shepard menţine ideea de ciclicitate.
deznodământului, în efortul de a crea efectul, plasând cititorul în neverosimil. Sam Shepard susţine că „mitul este
un poem impersonal prin externalizarea Ideea regăsirii trecutului în prezent un mediu puternic deoarece se adresează
experienţelor descrise şi prin nedefinirea Copilul îngropat este, în interpretarea este rezumată în experienţa care l-a marcat emoţiilor şi nu minţii. El ne deplasează
identităţii personajelor. Creştinism şi cre- unor critici, o varianta modernă a lui Osiris, pe Vince în timp ce conducea maşina: el într-o zona a misterului…“ şi într-adevăr
dinţe păgâne, legende şi ritualuri străvechi personaj din mitologia egipteană, care a recunoaşte în aspectul lui fizic faţa tatălui apar elemente supranaturale ca recolta
sunt invocate de poetul modern în speranţa fost ucis de fratele lui şi a fost îngropat în lui, apoi a bunicului şi aşa mai departe neaşteptată şi nesperată din spatele casei
unei renaşteri spirituale. Şi chiar s-a pe- Valea Nilului. În mod miraculos valea a regăsindu-şi identitatea în predecesor, ceea care anunţă începerea unui nou ciclu.
trecut această renaştere, căci Eliot şi alţi devenit fertilă, aşa cum pământul nelucrat ce explică şi trecerea de la persoana întâi la Situaţia familiei din această piesă nu este
contemporani de-ai săi s-au lansat pe din spatele casei a devenit fertil, iar Tilden persoana a treia. o consecinţă a spaţiului socio-cultural
drumul către sincretismul din literatură a adus în casă în mod simbolic porumb american, ci o consecinţă a condiţiei umane
manifestat cu precădere în proză şi poezie. şi morcovi şi l-a acoperit pe tatăl său cu Acest fragment poate constitui o me- şi se poate adapta altor spaţii culturale. În
Totuşi, în 1978 în Statele Unite se joacă pănuşi, gest care sugerează dorinţa lui, taforă pentru familia lui Shepard în care se felul acesta înţelege Shepard să stabilească
piesa Copilul îngropat de Sam Shepard, oedipiană, de a-şi îndepărta/ucide tatăl. găsesc latente trăsăturile şi conflictele unor legături între spaţii, timpuri şi culturi într-o
piesă care primeşte premiul Pulitzer în anul familii legendare. „M-am văzut în parbriz. tragedie modernă.
Faţa mea. Ochii mei. Mi-am studiat faţa.

Aloisia ŞOROP

Teatrul, ca un Leviatan seducător

L iteratura nu a avut nevoie privirile spectatorului se întinde un spaţiu virgulă a sunetului, oricare acoladă a precupeţească nimic în a te seduce. Te-a
de celelalte arte, vizuale, vast, gol, dar fertil, pe care cei ce trudesc în culorii. Iar la reprezentaţie, bogat precum înghiţit, până la urmă, sagace şi rapace, şi
kinetice, auditive, pentru a arta spectacolului se străduiesc, cu fiecare Cressus din Lidia şi generos precum pe tine. Ţi-a adus pe cei mai buni, pe cei
se instala comod şi nonşalant în peisajul re-luare în lucru a piesei, să-l umple cu Timon din Atena, monstrul concede să mai frumoşi, pe cei mai dăruiţi actori, ţi-a
mental al cititorului. Şi aceasta, pentru mereu alte unghiuri şi turnante, să-l îşi deschidă botul acela înfiorător şi ne pictat o uşă către Adevăr şi alta către tine
că şi-a structurat din cuvânt tot ceea ce populeze cu alte valori/imagini/sunete, lasă să aruncăm o privire în pântecul hă- însuţi, (tu singur ştii pe care ai ales-o), ai
i-ar fi oferit celelalte arte: imagine, sunet, să-l racordeze la alte simboluri. Tot astfel mesitului. auzit muzica din ziua dintâi (e pe toate
dinamică. Dar, mai ales, pentru că şi-a în- vor fi balurile Capuleţilor, mereu diferită CD-urile, dar ce contează, ca acolo nu a
demnat cititorul să se contamineze, lent şi va fi muzica lui Ariel sau dansurile stranii Epifania, ca orice revelaţie de sacru, sunat niciodată). Şi, din scenă în scenă,
letal, de boala reprezentării imaginare, a dintr-o pădure în miez de vară. Scena e scurtă şi intensă. Ai fost acolo, ai fost din act în act, te trezeşti copleşit de acest
reveriilor livreşti. Aşezat sau în picioare, este, de mulţi ani de-acum, locul pe care martor. În incinta sacrului, în burta balenei, abuz de putere.
pe iarbă sau în tren, între două gânduri şi nu se mai rostesc cuvintele textului ci se lucrurile au luat o întorsătură formidabilă:
trei sentimente, cititorul s-a abandonat, fă- „rosteşte“ realitatea contemporană privită actorii au rostit vorbele zeilor, au dansat Un monstru fermecător. Prizonier în-
ră „doar“ şi „poate“, beţiei imaginative pe prin prisma cutărui autor antic, medieval, ritualuri de luptă, de dragoste, de moar- tre arte, teatrul le devorează pe rând, levi-
care paginile tipărite i-o induceau. Cum renascentist sau romantic. Iar rostirea e din te (mai ales ai apreciat dansul greu per- atanic, pentru ca apoi să le întoarcă publi-
îndemna des „încercatul“ Baudelaire: ce în ce mai puţin verbală, deşi, paradoxal, ceptibil din adâncuri, cadenţa afectelor cului premeditat intarsiate, cu interstiţii
„Dar îmbătaţi-vă!… Cu vin, cu poezie, cu genul dramatic este o formă a literaturii. care le modula uneori privirea, alteori fine şi dislocări abile. O alchimie proprie,
virtute, cum vă e voia…“ Opţiunile regizorilor, însă, variază şi, tăcerile), apoi au cântat şansonete ca pe în perfect acord cu legile enunţate de
Teatrul, însă, e o literatură mai spe- odată cu ele, şi responsabilizarea acto- imnuri de slavă, au îngheţat în vreun colţ Lavoisier: „În natură (ca şi în teatru,
cială, el înglobează în însăşi substanţa sa rilor. Coerenţa spectacolului nu mai este al verii sau au alergat kilometri pe o şosea adăugăm noi) nimic nu se pierde, nimic
celelalte arte, în grade diferite. Teatrul se asigurată doar de logica unei intrigi şi a de câţiva centimetri. Când se vor aprinde nu se câştigă, totul se transformă.“
sprijină din interior pe dans, pe muzică, dialogului, ci pare tocmai rezultatul între- luminile, însă, vei simţi că ai înţeles greşit.
pe vizualul static sau dinamic. Mai mult, pătrunderii armonioase a mai multor arte. Tu eşti cel sacru, tu cobori povârnişul Scriu aceste rânduri sub impresia
teatrul este, poate, literatura cea mai ex- Parnasului aproape înaripat, tu pleci de spectacolului de dans regizat de Gigi
pusă alterărilor cauzate de schimbările Dacă ar fi să definesc teatrul, l-aş com- acolo Altul, mai sprinten cu-o speranţă, Căciuleanu după piesele lui Caragiale
de mentalitate, statut social, economic şi para cu un monstru fabulos, un leviatan sau dimpotrivă, mai gârbov cu-o tristeţe. şi prezentat pe scena Teatrului Naţional
politic. De la textul scris de autor şi pâ- uriaş, care înghite nesătul tot ce prinde, Iar spectacolul, rămas dincolo de cortina din Craiova în deschiderea Săptămânii
nă la spectacolul care se desfăşoară sub începând cu textul scris şi terminând cu căzută, îşi digeră mai departe splendoarea, Caragiale. Un Caragiale fără cuvinte,
orice mişcare a trupului actorilor, orice lacom până şi în generozitate. Nu a vrut să monşer, cu un mesaj perfect articulat prin
muzică şi dans. Ei, bravos!

22 Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Mihaela CHIRIŢESCU

O artă nu o completează pe cealaltă,

ci o desăvârşeşte – literatura wagneriană
Mijlocul cel mai important al artei este
sugestia. Aceasta oferă oamenilor amin- Emoţia este o stare de spirit foarte rară ce constă într-un cititorii la limita artei, limită care nu este alta decât
tirea a ceva ce nu au văzut niciodată aflux intens de imagini şi noţiuni ale cărei elemente con- muzica, şi prin urmare, opera cea mai completă a poetului
– afirma Charles Morice. De la aceeaşi idee pleacă şi stitutive nu pot fi simţite de către suflet pentru că acesta ar trebui să fie aceea care odată desăvârşită, să fie o muzică
Mallarmé când afirmă că: „A numi un obiect înseamnă să este pătruns de impresia totală. Câteodată, emoţia se perfectă“.
suprimi trei pătrimi din plăcerea poemului care este făcut întovărăşeşte cu un raţionament, fiind un însoţitor al unor
din plăcerea de a-l ghici încetul cu încetul. A-l sugera, iată idei. Altădată, ea invadează fiinţa, trece dincolo de idee, de În muzica lui, întrezăreşte „culmea ameninţătoare a
visul!“ (Jules Huret, Enquête sur l’Évolution Littéraire, cuvânt, transformându-se în pasiune răvăşitoare. Emoţia absolutului, aşa cum şi-o imaginase de la început: nudă,
Bibliothèque Charpentier, Paris, 1891). estetică este una specială, mai expresivă şi mai profundă, singuratică. Această culme ideală este «Spectacolul vii-
Aceasta este atmosfera în care curentul simbolist mai nuanţată şi mai subtilă. tor... Mostra» a ceea ce nu putea exista vreodată. Însă
cunoaşte consacrarea în rândul publicului cititor, iar pă- în artă, ea este reprezentată prin factorul spiritual, pur a
rerile controversate ale criticilor nu fac altceva decât să „E imposibil să traducem emoţiile în cuvinte exacte“ – cărei proiecţie este drama alegorică, în consecinţă „un act
atragă şi mai mult curiozitatea asupra acestei mişcări. Prin mărturiseşte Wizewa. „Asta ar însemna să le distrugem. Ele scenic vid şi abstract, impersonal“ care se concretizează
intermediul scrierilor simboliste, cititorii încep să perceapă pot fi doar sugerate. Tocmai pentru sugerarea emoţiilor a într-un tip de „denominare prealabilă“ capabilă să trans-
corespondenţele dintre om şi natură, armoniile ascunse, fost inventat sunetul muzical“. Emoţiile estetice presupun pună visele umanităţii. Această concepţie ideală, abstractă
raporturile secrete dintre sensibil şi inteligibil. uimire şi transcendenţă. va putea fi materializată prin unirea artelor. Muzica avea
Literatura simbolistă se constituie cu ajutorul pro- să fie materializarea Dramei. Ritmul muzical eliberează
cedeelor literaturii naţionale. Tot astfel cum culoarea poa- Sunetele muzicale nu au putut de la început să trans- atitudinea, mimica ţine ritmul prin dans, „singurul capabil
te sugera o senzaţie sau o emoţie, şi silabele reprezintă pună sentimente foarte exacte cum ar fi bucuria sau tris- să transpună Ideea“.
semnele senzaţiilor şi ale emoţiilor. Cele două arte, po- teţea. Nici cuvintele nu au putut de la bun început să tra-
ezia şi muzica, au la dispoziţie aceleaşi mijloace, fiind ducă exact noţiunile. De aceea, atât istoria limbilor, cât Conform opiniei lui Mallarmé, drama trebuie să fie
amândouă la fel de preţioase. Literatura noţiunilor şi şi cea muzicală au trebuit să inventeze mereu limbaje credibilă, să-i ofere spectatorului „miracolul“, să-i dea
literatura muzicală caracterizează viziuni diferite ale noi. Aceleaşi emoţii sunt sugerate în mod diferit în cazul impresia că unirea tuturor artelor este singura posibilitate
aceleaşi existenţe. diverselor popoare, prin ritmuri şi sunete diferite. Ca şi de a atinge „absolutul“.
Literatura wagneriană a apărut odată cu opera lui limbajul artelor plastice, ca şi acela al literaturii, şi limbajul
Wagner. Mallarmé afirmă că toate artele au un scop muzical a fost creat de om din nevoia de a sugera emoţii, În felul acesta, Poetul devine creatorul unei arte unice
comun care nu poate fi atins decât dacă acestea îşi unesc sentimente, stări. De exemplu, fericirea este sugerată în şi complexe. Poeziei îi revine dreptul de a crea o asemenea
forţele. Artiştilor le revine rolul de a unifica artele. Viaţa imagini şi ritmuri rapide. Emoţiile induse de muzică sunt artă, ci nu muzicii. Poezia nu trebuie să completeze muzica,
este o îmbinare a Ideilor sensibile şi abstracte, şi unele şi uneori însoţite şi de senzaţii fizice, cum sunt fiorii. ci să o prelungească, să o desăvârşească.
celelalte produc emoţii. „Artiştii fac arta, şi tot ei trebuie
să conştientizeze că literatura nu va putea să iasă biruitoare „Arta lui Wagner este ca un portic ce se deschide pentru În Franţa, Mallarmé este primul care a asociat ideea
de una singură, că va avea nevoie de ajutorul picturii şi a oferi ospitalitate, în schimbul neîncrederii în forţele de muzică cu aceea de simbol. Muzica sugerează esenţa
al muzicii“ (Wyzewa, Nos Maîtres, Éditions Perrin, Paris, proprii şi a mediocrităţii popoarelor“ (Guy Michaud, emoţiilor fără a le explica. „Wagner caută în poezie o
1895). Message Poétique du Symbolisme, Librairie Nizet, Paris, explicaţie a misterului muzical, iar în mit, o proiectare a
Wagner încearcă îmbinarea artelor. Wagner afirmă 1966). acestor sentimente inefabile, misterioase, pe care muzica
că acest gen de literatură deschisă tuturor celorlalte arte, nu le putea reda de una singură“.
apare atunci când artiştii sunt pregătiţi să-şi unească Iar această artă poartă şi un nume – wagnerism.
forţele şi când aceştia reuşesc să suscite publicului, atenţie „Wagnerismul nu presupune numai admirarea operelor lui Poezia emană o emoţie aparte, iar muzica nu face altceva
şi emoţii senzoriale şi raţionale. Arta plastică recreează Wagner, el înseamnă pătrunderea în universul wagnerian decât să desăvârşească această emoţie. Un aspect extrem
senzaţiile, arta literară recreează noţiunile, iar muzicii îi şi înţelegerea fuziunii tuturor formelor de artă. Astfel, de important este acela că îmbinarea poeziei cu muzica să
revine rolul de a recreea emoţiile cele mai subtile şi mai adevăraţii wagnerieni nu se limitează la a-i admira muzica, fie conştientizată de spectator prin senzaţia pe care acesta
profunde. Poetul trebuie să fie „magicianul“ care să poate ei sunt preocupaţi şi de progresul spiritului wagnerian în trebuie să o simtă atunci când asistă la această îmbinare.
să îngemăneze în opera sa, senzaţii, noţiuni, emoţii şi de operele literaţilor, poeţilor, pictorilor“. Această îmbinare trebuie să fie un mod de cunoaştere
asemenea, să poată să le transmită publicului său fără pentru spectator. Cunoaşterea nu este realizată numai prin
ca acesta să simtă părţile componente. Tocmai de aceea, Wagner spune că arta trebuie să creeze viaţă pentru că expunerea logică şi analitică, ci cu ajutorul „intuiţiei“.
Villiers de l’Isle-Adam îl numeşte pe Wagner, „muzicianul urmează în mod voit funcţia naturală a oricărei activităţi Este acel gen de cunoaştere pe care îl experimentaseră şi
ilustru al cărui suflet vibrează pe urmele unei noi magii“. a spiritului. Lumea în care trăim şi pe care o numim misticii.
Wagner, înzestrat fiind cu această „magie“ a sunetelor, „realitate“, este o pură creaţie a sufletului nostru. Spiritul se
ştie să se şi folosească de acest har în aşa fel încât să manifestă peste tot, iar lucrurile pe care le-am putea cataloga „Literatura produce o artă simfonică. Poezia evocă
încânte suflete şi să le insufle şi altor artişti dorinţa de a „exterioare“, nu pot fi decât proiecţii ale „ideilor“ lui. „A îmbinarea muzicală dintre ritmuri şi silabe. Înţeleasă astfel,
oferi încântare prin arta lor. vedea“, „a auzi“ înseamnă a crea aparenţe, deci „viaţă“. Însă poezia este ulterioară formei versurilor şi scriitorilor pe
El însuşi mărturiseşte că „arta nu reprezintă o distracţie această „creaţie“ nu putea fi lăsată la stadiul primordial, ea care îi numim «poeţi». La început, versul a fost un proces
frivolă; ea este creaţia supremă care îi oferă omului o a trebuit „şlefuită“ în permanenţă. Tocmai acesta este rolul mnemonic, urmând primele acorduri ale cântecului, ţinând
revelaţie religioasă a realităţii transcedentale“. artei, să recreeze până la găsirea formulei ideale. seama de curbele melodice. Însă nici cântăreţii homerici,
nici cei din tragediile greceşti nu au fost preocupaţi să
Muzica cuvintelor trebuie să fie „zisă“ pentru a putea producă o muzică pur verbală [...]. Odată cu trecerea
emoţiona. Muzica emoţiilor a apărut din nevoia umană de timpului, cuvintele căpătă o semnificaţie emoţională.
a-şi găsi o traducere mai profundă a simţămintelor. Este un progres comparabil cu acela al muzicii pure, care
la început a fost reprezentat prin melodie (adică ritm şi
Poetul are sarcina de a căuta să schimbe valoarea mişcare), apoi prin armonie (unde fiecare notă căpăta o
abstractă şi convenţională a cuvintelor şi să le redea forţă proprie şi o emoţie specială).“
semnificaţia originară. „Poetul încearcă să-şi conducă

1 oct. 1955 – s-a născut Ion Stratan în com. Isbiceni în jud. Olt Calendar – octombrie 17 oct. 1905 – s-a născut Alexandru Dima, în Turnu Severin
(m. la 19 oct. 2005, în Ploieşti); (m. la 19 mart. 1979);
Dolj;
1 oct. 1927 – s-a născut Nestor Vornicescu în com. Lozova – 9 oct. 1922 – s-a născut Emil Manu, în satul Manu, jud. 17 oct. 1884 – s-a născut Constantin Şaban Făgeţel, în com.
Vorniceni, jud. Lăpuşna (m. la 17 mai 2000, în Craiova); Făgeţel, jud. Olt (m. la 5 dec. 1947);
Mehedinţi (m. 19 sept. 2005, în Bucureşti);
2 oct. 1881 – s-a născut Nicolae al Lupului, în com. Brădiceni, 10 oct. 1946 – s-a născut Nicolae Dan Fruntelată, în com. 18 oct. 1928 – s-a născut Ion Stăvăruş, în com. Goleşti, jud.
jud. Gorj (m. la 13 iul. 1963); Vâlcea (m. 1977, în Bucureşti);
Bălăciţa, jud. Mehedinţi;
2 oct. 1875 – a murit Petrache Poenaru, în Bucureşti (n. la 10 10 oct. 1907 – s-a născut Constantin Nisipeanu, în Craiova (m. 19 oct. 1952 – s-a născut Mircea Bârsilă, în com. Cârciu, jud.
ian. 1799, în com. Beneşti, jud. Vâlcea); Gorj;
1998);
2 oct. 1942 – s-a născut Romulus Diaconescu, în Bălăneşti, 10 oct. 1943 – s-a născut Radu Niţu, în Caracal, jud. Olt; 19 oct. 1935 – a murit Gib I. Mihăescu (n. la 23 apr. 1894, în
jud. Gorj (m. la 29 mart. 2003, în Craiova); 11 oct. 1897 – s-a născut Marcel Romanescu, în oraşul belgian Drăgăşani, jud. Vâlcea);

2 oct. 1899 – a murit Ştefan Vellescu, în Bucureşti (n. la 26 Liège (m. 1956); 19 oct. 2000 – a murit Tudor Dumitru Savu la Cluj-Napoca (n.
dec. 1838, în Craiova); 13 oct. 1927 – s-a născut Constantin Măciucă, în comuna Iaşi, la 1 febr. 1954, în Râmnicu Vâlcea);

3 oct. 1934 – s-a născut Constantin Voiculescu (m. în 2001, în jud. Gorj; 20 oct. 1947 – s-a născut Aurel Antonie, în com. Castranova,
Craiova); 14 oct. 1903 – s-a născut Traian Păunescu Ulmu, în Craiova jud. Dolj;

4 oct. 1970 – s-a născut Robert Şerban, în Drobeta Turnu– (m. 1983 la Bucureşti); 20 oct. 1956 – s-a născut Isidor Chicet, în satul Şcheia, jud.
Severin; 14 oct. 1994 – a murit Aurel Tita în Bucureşti (n. la 8 ian. 1915 Iaşi;

5 oct. 1971 – a murit Vania Gherghinescu (n. la 12 nov. 1900, în com. Risipiţi. jud. Dolj); 20 oct. 1928 – s-a născut Pompiliu Marcea, în com. Ştefăneşti,
în satul Cârceni, jud. Mehedinţi); 16 oct. 1963 – s-a născut Gabriel Coşoveanu, în Craiova; jud. Gorj (m. la 27 mart. 1985, în Bucureşti);

6 oct. 1951 – s-a născut Titu Dinuţ, în com. Siseşti, jud. 20 oct. 1958 – s-a născut Gabriela Rusu-Păsărin, în Slatina,
Mehedinţi; jud. Olt;

9 oct. 1947 – s-a născut Nicolae Lupu, în com. Veleşti, jud. 24 oct. 1943 – s-a născut Cornel Moraru, în com. Pietrari, jud.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 23

Sorana GEORGESCU - GORJAN

Aforistica Brâncuşiană şi artele

Î ntre 25 iunie şi 15 septembrie 2003, Centrul Frumosul este armonia diferitelor lucruri opuse. Cu Barza sunt pline de sensibilitate. Cel mai bine cunoscut
Pompidou din Paris a găzduit o expoziţie cât este mai greu să reconciliezi lucrurile, cu atât este mai este textul intitulat Histoire de brigands, sintagmă care
cuprinzând o selecţie a desenelor şi documentelor mare frumosul. (I.13c) înseamnă „Poveste greu de crezut“. Se istoriseşte cum
brâncuşiene oferite statului prin daţiune de către în timp ce cloşca se străduieşte să explice cum cloceşte,
moştenitorul legatarilor universali ai artistului. Catalogul Arta este jocul între frumos şi urât, un joc insesizabil i se strică ouăle. Tretie Paleolog socotea acea fabulă „un
expoziţiei La dation Brancusi, dessins et archives a fost prin raţiune. (I.2g) manifest ironic al artistului despre tainele artei sale“. Ştim
realizat de doamnele Marielle Tabart şi Doina Lemny, de că Brâncuşi îi spusese în 1938 lui Ionel Jianu: Nu-mi place
la centrul Pompidou. E nevoie ca viaţa individuală să fie resorbită în să vorbesc despre mine sau despre arta mea. Operele
Bogatul corpus de texte din arhivă, în română şi gândirea universală, pentru ca frumuseţea unei opere să mele vorbesc singure şi nu au nevoie de nici o explicaţie.
franceză, a fost pus în valoare de cercetătorii Doina Lemny devină evidentă pentru toată lumea. (I.14d) (VII.3f)
şi Cristian Robert Velescu în volumul Brâncuşi inedit.
Însemnări şi corespondenţă românească, apărut în 2004 la Pasiunea lui Brâncuşi pentru muzică, concretizată în Dintre metaforele cuprinse în antologie menţionăm:
Editura Humanitas din Bucureşti. folosirea mai multor instrumente şi într-o fascinantă colecţie Ce-i pasă plugului dacă aruncă brazde peste foi uscate,
Cele două lucrări au împărtăşit marelui public cugetările de discuri, se manifestă şi în interesante comparaţii. Spre când pe urma lui răsare grâu care are să hrănească
autentice ale sculptorului, notate pe ciorne de scrisori, pe exemplificare: Dumnezeu este pretutindeni, Dumnezeu oameni? (IX.d)
foi răzleţe, pe desene, pe plicuri sau bucăţi de carton. Dacă este do, tonica. (X.2t)
până atunci se cunoşteau doar relativ puţine gânduri ale În arborele latin noi am fost fructul care s-a copt mai
sale, relatate in interviuri sau comunicate unor prieteni, de Coloana fără sfârşit este aidoma unui cântec etern târziu. (XI.9a)
data aceasta avem în faţă un adevărat tezaur de gândire. care ne poartă în infinit, dincolo de orice durere şi bucurie
Cugetările consemnate de interlocutori în timpul artificială. (IV.4a) Sculptorul socotea că: Plastica nu este o chestiune lite-
vieţii sculptorului, completate cu cele recent intrate în rară ci o chestiune care trăieşte independent. (XII.57a)
domeniul public, selectate şi grupate pe teme, constituie Înălţimea Păsării în sine nu spune nimic. Este la fel
antologia trilingvă Aşa grăit-a Brâncuşi, publicată în ediţii ca lungimea unei piese muzicale. Proporţiile intime ale A simţit totuşi nevoia să-şi definească o serie de opere,
succesive, în 2010, 2011 şi 2012, cu sprijinul editurilor obiectului fac totul. (XII.49a) folosind procedee literare. Găsim o notaţie care ne duce
Criterion şi Scrisul Românesc. Din cele 550 de texte, 300 cu gândul la Ansamblul monumental: Brad la nuntă/
au girul autenticităţii depline. Un nume nu înseamnă nimic. O statuie trebuie să poar- Brad la moarte/ Dându-ţi sama/ Toate-s una/ Una-s toate.
Din consultarea acestor texte se desprinde cu claritate te un nume, aşa că i-l dau. Este la fel şi în muzică, titlul nu (XII.35a)
faptul că Brâncuşi nu era doar un admirabil creator de înseamnă nimic. Chiar dacă n-ar avea titlu, tot ţi-ar face
sculpturi, ci şi un critic avizat al artelor. Din gândurile sale plăcere să asculţi o mare simfonie. (XII.67b) Artistul preciza: Nu lucrez păsări ci zboruri. (XII.80b)
referitoare la creaţia artistică, la artă şi artişti cităm: Când Dar şi: „Pasărea măiastră“ este întruchiparea în duh
creezi trebuie să te confunzi cu universul, cu elementele. Dacă mi-ai fi auzit adineauri vioara, ai fi înţeles călător a celui mai adânc dor. (IV.9a)
(I.1b) suferinţa cumplită a sufletului meu. (XII.76a) Prinţesa X reprezenta pentru el: „Femeia“, sinteza
Nu poţi ajunge la lucrurile adevărate decât renunţând însăşi a femeii, eternul feminin al lui Goethe, redus la
la Eu. (XII.18a) Constantin Brâncuşi a fost interesat de urbanism şi esenţă. (IV.17a)
Lucrurile nu sunt greu de făcut, greu este să ne punem arhitectură, lucru vădit în proiectele de mari lucrări, în Socotea că Sărutul a fost drumul său la Damasc.
în starea de a le face. (VI.c) dorinţa de a crea Templul dragostei sau Templul din Indore Avea păreri clare despre alţi artişti, formulate lapidar.
Arta este o oglindă în care fiecare vede ceea ce şi în felul în care a realizat Ansamblul monumental de la Pentru el: Dada este tot ceea ce trăieşte fără lanţuri.
gândeşte. (I.2d) Târgu-Jiu. El afirmase cândva că sculptura e arhitectură, (V.1b)
Lucrurile de artă sunt oglinzi în care fiecare vede ceea visa coloane care să sprijine bolta cerului şi Păsări uriaşe în Sculptura lui Michelangelo nu este decât muşchi,
ce îi seamănă. (VI.a) marile pieţe ale capitalei. Un proiect din 1926 suna astfel: biftec,biftec în delir. (V.4d)
Aşa e Arta – tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de Mi-ar plăcea să-mi fac Coloana în Central Park. Ar fi mai Datorită lui Rodin, omul redevine măsura, modulul
moarte. (I.2h) mare decât orice altă construcţie, de trei ori mai mare după care se organizează statuia. Datorită lui, sculptura
Aceasta este menirea noastră, a artiştilor, să dezvăluim decât obeliscul vostru din Washington, cu o bază de lăţime redevine umană în dimensiunile şi în semnificaţia con-
frumuseţea. (I.11g) corespunzătoare – şaizeci de metri sau peste. Ar fi făcută ţinutului ei. Influenţa lui Rodin a fost şi este imensă.
În referirile la materiale şi metode, la adevăr şi frumos, din metal. În fiecare piramidă ar exista apartamente şi (V.5a)
artistul îmbină rezultatele propriei experienţe cu cugetări oamenii ar locui acolo, iar sus de tot mi-aş pune pasărea Ce-aş fi putut face mai mult decât Rodin şi la ce bun?
filosofice. Spicuim: Trebuie să te faci prieten cu materia, – o pasăre imensă în echilibru pe vârful coloanei mele (V.5c)
să o faci să vorbească în sensul binelui şi al frumosului. infinite. (III.1a) În 1906, sculptorul îi scria din Paris unui prieten: Fă
(II.4c) zvon în ţară că steagul Oltului a început să se urzească la
Simplicitatea este complexitatea rezolvată şi ca să o Tot el preciza: Un monument depinde de locul anumit buricul pământului. (VII.1c)
pricepem ar trebui să ne nutrim de ea însăşi. (II.3e) care-l alegi, de cum va răsări şi apune soarele deasupra Peste ani, conştient de propria-i valoare, artistul con-
Spiritualitatea formei, echilibrul precis, matematic, lui, de material înconjurătoare. (XIII.38a) semna: Orice s-ar zice, orice s-ar face, opera lui Brâncuşi
arhitectura, trebuie să le preţuim tot atât cât şi materialele. rămâne pentru timpurile viitoare singurul pivot solid.
(I.12i) Dovedise calităţi de scenograf în amplasarea lucrărilor (VII.6b)
în atelier. A spus: Când m-am apropiat de New York cu Pentru că: În sculptură e cea mai desăvârşită exprimare
Vâlcea; vaporul, am avut impresia că-mi văd atelierul la scară a Dorului românesc. (IV.1a)
mare. (XI.3a) Se cuvine menţionat faptul că în 1930, Dumitru
25 oct. 1902 – s-a născut Dumitru Popovici, în com. Dăneasa, Pupăză, un simplu învăţător gorjean, scria că Brâncuşi „n-a
Arhitectura New York-ului, cu ai săi mari zgârie-nori, sculptat niciodată figuri, ci gânduri“. Ziarista americană
jud. Olt (m. la 6 dec. 1952, în Cluj); îmi dă senzaţia unei noi şi măreţe arte poetice. (XI.3c) Flora Merrill îl definea drept „sculptor al spiritului“, iar
Petre Pandrea afirma ca sculptorul „dăltuia în vorbe ca şi
26 oct. 1954 – s-a născut Marius Ghica, în Băileşti, jud. Dolj; A realizat costumul Lizicăi Codreanu, pentru a dansa în în marmură“. Ceea ce am încercat să demonstrez…
Gymnopediile lui Satie. Fotografiile în care apare aceasta,
26 oct. 1928 – s-a născut Grigore Smeu, în satul Bâltişoara, ca şi imaginile grupurilor mobile Copilul în lume, Socrate C. Brâncuşi – Sărutul
şi Platon, Muza adormită şi Cocoşul sau Muza adormită şi
jud. Gorj; Noul născut dovedesc reale calităţi de regizor.

26 oct. 1941 – s-a născut Ion D. Soare, în satul Bercioiu, com. O frumoasă expoziţie organizată la Centrul Pompidou
în perioada 29 iunie–12 septembrie 2011 ni-l prezintă pe
Budeşti, jud. Vâlcea; Brâncuşi în ipostaza de fotograf şi cineast de avangardă,
creator de Imagini fără sfârşit. Au intrat recent în domeniul
26 oct. 1888 – s-a născut Dem. Theodorescu, în com. Roeşti, public fragmente de filme realizate de artist între anii
1920 şi 1930, în care-l vedem în timpul lucrului, punând
jud. Vâlcea (m. la 11 apr. 1946, în Bucureşti); în mişcare operele sau asistând la realizarea Coloanei.
Apar imagini ale lucrărilor iluminate exemplar. Se ştie că
27 oct. 1936 – a murit Bogdan Amaru (n. la 6 apr. 1907, în sculptorul socotea fotografiile realizate de el însuşi ca mai
relevante decât orice descriere şi le folosea în relaţiile cu
satul Budele, jud. Vâlcea); comanditarii şi prietenii.

28 oct. 1950 – s-a născut Zenovie Cârlugea, în satul Maiag, Din ciorna unei scrisori către Otilia Cosmutza aflăm
că: Tralala vă trimite trei fotografii suprapuse precum
jud. Gorj; gândurile: pietrele sunt rugăciuni, florile înseamnă
fericirea, ramurile căsătoria, măceşul spinii. (XII.23a)
28 oct. 1874 – s-a născut Constantin D. Fortunescu, în Craiova
Brâncuşi afirmase răspicat într-un interviu: La ce
(m. la 21 sept. 1965, în Craiova); serveşte critica? De ce să scrii? De ce să n-arăţi doar
fotografiile? (XII.23b)
28 oct. 1953 – s-a născut Doina Drăguţ, în com. Siliştea Crucii,
Între textele brâncuşiene accesibile în prezent se găsesc
jud. Dolj; poezioare, fabule, metafore, dovedind realul talent literar
al creatorului lor.
31 oct. 1908 – s-a născut Ilariu Dobridor, în com. Dobridor,
Fabulele intitulate Copacul dezrădăcinat, Fluturele,
jud. Dolj (m. în ian. 1968).

24 Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 Scrisul Românesc Cronică literară
Eseu

Rodica GRIGORE Decisă să plece pentru a dansa, la târguri şi
serbări populare împreună cu alte câteva fete
Dansatoarea de Kabuki din sat, şi fără dorinţa de a se întoarce acasă
prea curând, Okuni cucereşte, ca personaj,
L a începutul secolului al XVII- Kabuki (1969), a cărei protagonistă este, niponă a secolului al XI-lea. În plus, toate de la primele pagini, poate nu atât prin vreo
lea, istoria Japoniei este marcată desigur, Okuni, frumoasa, voluntara şi întâmplările, şi aşa numeroase, sunt descrise teorie a artei coregrafice – pe care, oricum,
de afirmarea shogunatului Toku- senzuala femeie care a cucerit, prin arta sa, cu o plăcere a detaliului ale cărei subtilităţi ar fi incapabilă s-o expună, nefiind prea
gawa, impus în anul 1603, de noul condu- numeroşi privitori (chiar şi din rândurile Casei riscă, adesea, să scape cititorului occidental învăţată –, nici prin mari tirade retorice – cu
cător, Tokugawa Ieyasu, figura dominantă a Imperiale ori dintre samurai), cea care a iubit, şi, mai mult decât atât, totul e plasat pe fondul care, de asemenea, nu e obişnuită – ci printr-o
întregii epoci. Cunoscută şi sub denumirea a fost iubită, dar a sfârşit singură şi departe istoric al extrem de complicatelor conflicte însufleţire rară şi printr-o pasiune pentru dans
de „perioada Edo“, deoarece noua conducere de strălucitoarea lume a marilor oraşe care a politice, diplomatice sau religioase care au pe care, cu adevărat, asemenea simbolicului
mută capitala statului din vechiul Kyoto la Edo atras-o atât de mult, cea care a pus pasiune marcat secolul al XVII-lea în Japonia. Dacă foc, o poartă în sânge. Tocmai această pasiune
(Tokyo de azi), epoca se situează sub semnul în tot ce a întreprins de-a lungul întregii sale reuşim, însă, să trecem peste toate aceste o va ajuta să treacă peste toate dificultăţile
încercărilor de unificare a ţării şi de diminuare vieţi, cea care a creat stilul Kabuki şi cea care care i se ivesc în cale, de la opoziţia lui
a influenţei nobililor locali, elemente de va rămâne mereu extrem de greu, dacă nu dificultăţi, mai mult formale, va trebui să Kyuzo, aşa-zisul său logodnic, deloc dispus
natură să prefigureze ulterioara modernizare a cumva chiar imposibil de egalat. recunoaştem că ne aflăm în faţa unei cărţi să se mulţumească s-o vadă plecând, şi până
Japoniei, cu toate că reformele iniţiate acum, cu adevărat remarcabile, putând fi privite şi la lipsa de talent a lui San’emon, nepriceputul
considerate drastice şi nemiloase, nu au fost Considerată una dintre cele mai pregnante ca roman istoric, şi de (sau despre) dragoste, conducător al micii trupe ambulante, care
bine primite în rândul populaţiei, mai ales al voci ale prozei japoneze a secolului XX, şi de moravuri, şi de formare, toate acestea vrea mereu să pară mai mult decât este –
celei rurale, profund afectata de măsurile luate Ariyoshi a manifestat de timpuriu un evident în cadrul unei veritabile fresce sociale, semnificativ în acest sens fiind episodul în
de ambiţioasa conducere a statului. Japonia interes pentru formele artei dramatice nipone, unde întreaga lumea japoneză a începutului care, în timpul unei serbări populare, prin
este, acum, o ţară în perpetuă transformare, fapt care i-a influenţat profund nu doar de secol XVII apare uimitor de vie şi de intermediul căutării cintezoiului de aur, se
fapt identificabil nu doar la nivelul structurilor tematica, ci şi stilul, căci naraţiunile sale, fie convingătoare. Acţiunea cărţii începe în anul pune în scenă o inedită parabolă a relaţiei
politice, ci şi în ceea ce priveşte modelele că e vorba de intriga din Soţia doctorului, fie 1589, în ţinutul Izumo, devastat periodic de dintre adevăr şi minciună, aceasta fiind, de
şi formulele artistice. Căci – coincidenţă de conflictele din Râul Ki, exprimă, de fiecare revărsările râului Hii, numit de localnicii altfel, şi una din marile teme ale romanului
sau nu! – teatrul Kabuki care va ajunge, în dată, plăcerea pentru dialogul alert, pentru si- înspăimântaţi „şarpele Orochi“, după numele lui Ariyoshi, expresie niponă a contrastului
scurtă vreme, la o imensă popularitate în tuaţiile teatrale şi pentru confruntarea (directă mitologicei creaturi cu opt capete care cerea etern dintre aparenţă şi esenţă. Ajunsă la
Arhipelag, apare exact în aceşti ani, crearea sau indirectă) a personajelor. Apropiată, cel sacrificii omeneşti. Protagonista este, desigur, Edo, Okuni se va impune, în cele din urmă,
stilului Kabuki (cuvânt care, deşi astăzi e puţin parţial, prin problematica prozei sale, frumoasa Okuni, acum în vârstă de şaisprezece drept conducătoarea incontestabilă a trupei ce
o combinaţie a ideogramelor ce semnifică de Fumiko Enchi, mai cu seamă în ceea ani, ai cărei părinţi muriseră, cu ani în urmă, devine din ce în ce mai cunoscută, ea însăşi
„dans“, „artă“, „muzică“, a fost ales, se pare, ce priveşte modalitatea de abordare şi de din cauza inundaţiilor şi care e convinsă că fiind numită „cea mai grozavă femeie“ din
pentru că, acum patru veacuri provoca o serie rezolvare a conflictelor în care în prim plan bunica sa nu se înşelase în privinţa ei când îi Japonia (dar si „cea mai kabuki“!...).
de asocieri sonore cu termenii de „şocant“ ori se găsesc personajele feminine, Sawako spusese că poartă focul în însuşi sângele său.
„neobişnuit“ – sau, în unele accepţiuni, chiar Ariyoshi se individualizează mai ales prin Având, pe alocuri, note desprinse, parcă,
de „destrăbălat“; şi nu trebuie să uităm că, capacitatea de a crea construcţii romaneşti dintr-un roman de aventuri, incluzând, nu
sub pretextul unui prea accentuat erotism în de largă respiraţie, influenţate, parcă, de ve- o dată, răsturnări de situaţie dintre cele mai
cadrul spectacolelor Kabuki interpretate de chea literatură dinastică, dar deopotrivă de neaşteptate (cum ar fi preluarea mişelească
femei, „onna-kabuki“, acestea vor fi interzise, predilecţia pentru foileton a lui Yasunari a teatrului lui Okuni de către nimeni alţii
în anul 1629) fiind legată de numele celebrei Kawabata – căci şi Dansatoarea de Kabuki a decât Sankuro şi Kyuzo, tocmai bărbaţii care
dansatoare Okuni. De origine modestă, apărut, în numeroase episoade, în periodicele pretindeau c-au iubit-o!), ajungând, în câteva
probabil oficiantă la templul din Izumo, după japoneze, vreme de mai bine de trei ani. Din rânduri, chiar la nivelul melodramei, fără a
cum afirmă numeroase surse, Okuni a reuşit acest motiv, romanul de faţă e pe nedrept pus cădea, însă, vreo clipă, în facil şi lacrimogen,
să impună un nou stil dramatic şi coregrafic, în umbră de alte creaţii ale autoarei, poate mai romanul lui Sawako Ariyoshi se foloseşte de
transformând o serie de structuri ale vechiului ales de proza scurtă sau de piesele de teatru, toate aceste elemente pentru a descrie însăşi
şi aristocraticului teatru No şi combinându-le şi este mult mai puţin cunoscut – mai ales naşterea genului teatral Kabuki, bazat, în
cu influenţe venite pe filiera folclorului şi a în cercurile literare occidentale. Dificultatea mare măsură, pe improvizaţie, pe mimarea
legendelor populare nipone. Totul reprezentat principală e legată, desigur, de vastul material şi parodierea situaţiilor din viaţa oamenilor
cu o pasiune a trăirii artistice care, se pare, pe care Ariyoshi îl pune în faţa cititorului, obişnuiţi (scene de gelozie sau de mândrie
rareori şi-a găsit egal, chiar în perioade mai cartea având, în ediţiile complete, şase sute rănită – de aici şi interpretarea unor secvenţe
apropiate de contemporaneitate. Acestea sunt de pagini, astfel că, de la densitatea expresiei ale spectacolului în mijlocul spectatorilor,
contextul şi pretextul de care se foloseşte din Dansatoarea din Izu, celebra povestire nu în mijlocul scenei propriu-zise, ci, pe
scriitoarea japoneză Sawako Ariyoshi (1931 kawabatiană la care titlul ne trimite pe dată, „hanamichi“, o prelungire a scenei care
– 1984) pentru a construi unul din cele mai ajungem, în Dansatoarea de Kabuki, la o ajungea, astfel, să implice publicul într-un
reuşite romane ale sale, Dansatoarea de adevărată tendinţă spre exhaustivitate, care mod neaşteptat de modern), pe jocul măştilor,
ne duce cu gândul de-a dreptul la Genji al deghizărilor şi al utilizării strategiei dublei
Monogatari, celebrul text din literatura intenţii, totul desfăşurat in ritmul muzicii şi în
atmosfera baladelor pe care actorii le recită sau
le creează ei înşişi.

Traducere şi note de Angela Hondru,

Bucuresti, Ed. Humanitas Fiction, 2012

Adrian BOLDIŞOR termenul „sincretism“ a fost cea din sec.
al XVII-lea, cunoscută în istorie drept
Sincretismul „controversasincretistă“dintrereprezentanţii
bisericilor luterană şi reformată. Un rol
Scurtă istorie a termenului important l-a avut Georg Calixtus (1586-
1656), cel care a încercat să realizeze o
S incretismul, specific diferitelor folosit pentru o perioadă lungă de timp, cazul folosirii lui de către Paul Windeck apropiere între cele două confesiuni pro-
curente mai vechi sau mai noi, până în vremea lui Erasmus (Adagia), atunci în scrierea Prognosticonfuturi status eccle- testante dar, în ciuda încercărilor sale, a
este un fenomen strâns legat de când se referă la unirea în luptă împotriva siae (1603) în care prezice finalul protes- fost numit „autorul tuturor tulburărilor din
importante transformări de natură socială, feudalilor. De asemenea, Erasmus foloseşte tantismului şi îi acuză pe unii adepţi ai Bisericile protestante“. Eforturile acestui
economică, politică şi, nu în ultimul rând, cuvântul şi în corespondenţa sa, amintind romano-catolicismului că au adoptat „sin- curent religios au fost socotite a fi de natură
religioasă. de o scriere a lui Melanchton. Termenul cretismul“. De asemenea, iezuitul Adam politică, iar nu bisericească, deoarece s-a
Cuvântul „sincretism“ (συγκρητισμός) apare şi într-o scrisoare a lui Zwingli către Contzen l-a criticat pe David Pareus pentru încercat realizarea unei legături atât cu
a fost folosit pentru prima dată de Plutarh Oecolampadius, prin care îi cerea acestuia „o că lupta pentru „o unire sincretistă“ împo- reformaţii, cât şi cu Roma. Georg Calixtus
în lucrarea De fraterno amori, acesta fiind unire sincretistă contra celor ce persecutau triva duşmanilor. „a considerat că, având punctul de plecare
cel care l-a creat sau, dacă termenul exista Euharistia“. Începând cu această perioadă, în Tradiţia creştină cea mai veche ca un
înainte, l-a pus în circulaţie. În cazul lui termenul este folosit de umanişti, printre În sec. al XV-lea termenul a trecut şi în consensusquinquesecularis, ar putea să se
Plutarh, termenul are un sens politic, mult care se numără Zacharias Ursinus. sfera filosofiei pentru a evidenţia, la anumiţi ajungă la o unitate între diferitele confesiuni.
diferit de ceea ce avea să însemne în cursul autori, cum este Cardinal Bessarion, o le- Această concepţie sincretistă s-a dezvoltat
timpului. El îl foloseşte cu referire la unirea Secole la rând termenul a fost între- gătură între gândirea lui Platon şi cea a lui prin ucenicii săi în Şcoala de la Helmstädt“
diferitelor formaţiuni statale din Creta buinţat în disputele dintre reformaţi şi ro- Aristotel, mai ales în contextul în care s-a (Ştefan Sadu). Georg Calixtus a încercat
împotriva duşmanilor comuni. mano-catolici, căpătând un sens peiorativ, accentuat preocuparea pentru filosofia celui să surprindă un consens al primelor cinci
După Plutarh, termenul nu a mai fost acela de „hibrid“, „heterogen“, derivând dintâi. secole, care a unit Biserica din punct de
de la grecescul συγκεράννυμι. Astfel este vedere dogmatic. Printre cei care s-au opus
O nouă dispută în care a fost folosit acestui curent se numără Abraham Calovius
(1612-1686) din Wittenberg, mai ales prin

Universitaria Scrisul Românesc Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 25

Cum vorbim Cecilia La început a fost
Cum scriem CĂPĂŢÎNĂ cuvântul! (II)

Pe poziţia a treia, se află sensul cuvânt de ordine. Explicaţia dată pentru cuvânt înseamnă într-adevăr „a crede fără a mai cuvânt-vedetă. Culmea e că nici semnificaţia
„cuvântare, discurs, conferin- de ordine „dispoziţie dată de un superior“ controla exactitatea spuselor cuiva“. În cea mai cunoscută a grupului cuvânt-cheie
ţă“. În opinia mea, ar fi trebuit are în vedere doar contexte ca următorul: schimb, pe cuvânt e formula de garantare a „cuvânt de mare importanţă“, semnificaţie
să urce pe poziţia secundă, având în vedere Eficienţa trebuie să fie cuvântul de ordine. unei promisiuni (vezi mai sus!). notată de Florica Dimitrescu în Dicţionar
frecvenţa unei asemenea utilizări. De aseme- În alte contexte: Distracţia a fost cuvântul de de cuvinte recente, nici semnificaţia „tag“,
nea, consider că ar trebui făcută menţiunea ordine la Năvodari., Violenţa e cuvântul de Pentru următoarele două sensuri, „pă- cunoscută utilizatorilor internetului, nu apar.
că, pentru acest sens, singularul cuvânt e pre- ordine la Lupeni., Dezamăgirea e cuvântul rere, opinie exprimată; punct de vedere“ Sau alte posibile explicaţii pentru această
ferat pluralului. Cred că explicaţia „cuvân- de ordine al momentului., semnificaţia nu şi „libertate, drept de a revendica ceva“, sintagmă, dintr-un context precum Căutare
tare, discurs, conferinţă; comentariu; text“ e mai este „dispoziţie dată de un superior“, ci autorii DEX-ului nu înregistrează nicio după cuvântul-cheie „empatie“: „cuvânt
mai cuprinzătoare. „deviză, formulare relevantă şi concisă a unei colocaţie. În absenţa exemplelor din care cu relevanţă dintr-un text; termenul cu
La această poziţie, sunt notate colocaţiile: stări, a unei idei, a unei chemări“. să rezulte semnificaţiile notate la poziţia 6 cea mai mare rată de căutare la motoarele
a cere (sau a da, a avea) cuvântul, a lua cu- şi a unor colocaţii care să ateste respectiva electronice; termen introdus în motorul de
vântul, a-i lua cuiva cuvântul. În primele trei Pentru semnificaţia „promisiune“, sunt funcţionare semantică, echivalentele oferite căutare cu scopul de a găsi cele mai relevante
combinaţii, restrângerea autonomiei gramati- date următoarele expresii: om de cuvânt, sunt neconvingătoare. rezultate; cuvânt care defineşte, rezumă sau
cale a termenului cuvântul anticipează – poate cuvânt de onoare (sau de cinste, de om), a(-şi) concentrează o anumită temă; cuvânt simbol“.
– statutul locuţional. Posibilitatea substituţiei da cuvântul (de onoare), (a crede) pe cuvânt, La semnificaţia „discuţie; ceartă; cioro- Apar în schimb două semnificaţii: a) termen
substantivului cu cliticul pronominal echiva- a-şi ţine cuvântul sau a se ţine de cuvânt. văială“ apare precizarea că termenul cuvânt folosit pentru a marca o diviziune într-un ca-
lent (– A cerut cuvântul? – Da, l-a cerut.; – I-a e folosit, mai ales, la plural. După expresia talog de bibliotecă şi b) termen al unei unităţi
dat cuvântul? – Da, i l-a dat!) atestă funcţiona- Din prima expresie – om de cuvânt – n-ar schimb de cuvinte „discuţie aprinsă, ceartă, frazeologice pe care cade accentul semantic,
rea sintactică de complement direct a acestuia. trebui să fie înregistrată decât locuţiunea sfadă“, apare şi regionalismul nu-i cuvânt „e cea de-a doua fiind ieşită din uz.
Acceptarea complementului indirect: i-a cerut adjectivală de cuvânt „care respectă indiscutabil“. Schimb de cuvinte nu înseamnă
cuiva cuvântul, i-a dat cuiva cuvântul, i-a luat promisiunea făcută“ (prezentă în mai multe neapărat „discuţie aprinsă“, ci poate însemna Explicaţia celeilalte sintagme, cuvânt-
cuiva cuvântul atestă şi ea funcţionarea nor- contexte decât om de cuvânt. Iată câteva: „dialog“, nu tocmai amical însă: A avut un vedetă, „termen ales din titlul unei lucrări
mală a verbelor trivalente. persoană de cuvânt, individ de cuvânt, este de schimb de cuvinte cu un fost coleg. Aceasta sau al unei publicaţii, care foloseşte la
A lua cuvântul este o locuţiune verbală, cuvânt ş.a.). Următoarele combinaţii: cuvânt are ca sinonim expresia schimb de replici. orânduirea alfabetică a lucrării în catalogul
prin semnificaţia unitară „a vorbi într-o adu- de onoare (sau de cinste, de om) sunt doar general sau în catalogul pe materii“ ne lă-
nare; a ţine un discurs“ şi prin derivatul său nişte segmente ale unor îmbinări lexicale. În ce priveşte regionalismul nu-i cuvânt, mureşte pe deplin asupra principiului „de
locuţional luare/luări de cuvânt. Sunt corecte: pe cuvânt de onoare (sau de dacă lipseşte contextul, secvenţa aceasta are fier“ al dicţionarului: copy-paste-ul. Tot în
Tot aici, se cuvin adăugate următoarele cinste, de om) şi sub cuvânt de onoare (sau alt sens: Nu-i cuvânt („nu există un cuvânt“) acest DEX, la vedetă, se găseşte şi explicaţia
colocaţii de tip sintagmatic: cuvânt de des- de cinste, de om), care se folosesc în câteva să exprime mai bine acest lucru decât unuia dintre sensurile îndepărtate de cel de
chidere, cuvânt de salut, cuvânt inaugural, variante: pe cuvânt, pe cuvântul meu, pe „regretabil“. bază „rând dintr-un text, tipărit cu caractere
cuvânt de mulţumire, cuvânt la deschiderea onoarea mea, pe cinstea mea. Semnificaţia mai groase, spre a fi scos în evidenţă de rest.“
noului an şcolar/universitar, cuvânt la acestora este „formulă de garantare, de Următorul sens, la poziţia a opta, este Cei doi termeni din explicaţiile de mai sus,
lansarea cărţii, cuvânt la comemorarea..., validare a unei promisiuni“. Cum onoarea a „motiv, raţiune, cauză“. Aici se înregistrează evidenţiaţi de mine prin litere aldine sau litere
cuvânt de reculegere, cuvânt de încheiere/de devenit ceva desuet, formulele echivalente din expresia cu drept cuvânt „pe bună dreptate, la bold/bolduite/boldate indică, fără tăgadă,
închidere a..., cuvânt de rămas bun, cuvânt zilele noastre, preluate din limbajul ţigănesc drept vorbind“. Atrag din nou atenţia asupra preluarea integrală a materialului din prima
de bun-venit, cuvânt către tineri, cuvânt (pardon, rom), „garantează“ respectarea faptului că preluarea de tip copy-paste a ediţie (1975) în ediţia din 2012. Cine mai zice
către cititori, cuvântul decanului, cuvântul promisiunilor altfel decât prin invocarea întregului material al vechilor ediţii DEX¸fără astăzi „orânduirea alfabetică“ sau „tipărit cu
rectorului ş.a. De asemenea, trebuie adăugate onoarei: Pe ochii mei!, Să moară mama!, Să nicio revizuire, va duce la greşeala menţinerii caractere mai groase“? Utilizatorul DEX-ului
colocaţiile a lăsa pe cineva fără cuvinte „a mor eu!, Să moară familia mea!, Să moară unui fapt ieşit din limbă şi neînregistrarea unui are nevoie de „traducere“ în româna actuală a
uimi, a contraria, a şoca pe cineva; a amuţi copiii mei! fapt de limbă extrem de uzual. Locuţiunea unor asemenea definiţii, pentru a le înţelege!
pe cineva“ şi fără cuvinte „fără comentarii; cu drept cuvânt a fost înlocuită, în româna
no comment“. O altă observaţie! A(-şi) da cuvântul (de actuală, cu pe drept cuvânt. O simplă căutare Pe ultima poziţie, a treisprezecea, se află
Propun şi o altă inversiune a semni- onoare) este incorect înregistrată, deoarece cu motorul Google e suficientă pentru a o semnificaţie proprie informaticii, şi anume
ficaţiilor. Fiind mai frecventă semnificaţia varianta rezultată prin eliminarea termenilor verifica statistic acest lucru. „ansamblu de cifre binare care poate fi tratat
„promisiune, făgăduială; angajament“ de pe înscrişi în paranteze – a da cuvântul – are ca o unitate de informaţie la un moment dat“.
poziţia a cincea, aceasta poate trece înaintea o cu totul altă semnificaţie. Variantele co- Pe poziţia a noua şi a zecea figurează Nici aici nu există niciun exemplu.
semnificaţiei „învăţătură, îndrumare; sfat; p. recte sunt: a-şi da cuvântul (de onoare). Nici sensuri la care se menţionează că sunt
ext. dispoziţie, ordin“ de pe poziţia a patra. explicaţia de tip activist-propagandist „a se învechite: „ştire, veste, informaţie; zvon“, În concluzie, examinarea explicaţiilor date
La poziţia a patra sunt înregistrate două angaja în mod hotărât că va face cu orice preţ respectiv „înţelegere, pact, acord, convenţie“. termenului cuvânt în DEX 2012 e de natură să
combinaţii: a înţelege (sau a şti) de cuvânt şi ceva“ n-ar trebui să mai rămână. Propun „a Urmează, la poziţia a unsprezecea, un sens atragă atenţia asupra necesităţii de revizuire
garanta o promisiune cu propria reputaţie“. rar, „facultatea de a vorbi; voce, grai“. Cum şi actualizare a inventarului lexical. Noul tiraj
se poate verifica existenţa acestor sensuri, al DEX-ului dă însă impresia „încremenirii“
(A crede) pe cuvânt conţine două colo- dacă DEX-ul nu oferă niciun exemplu? limbii.
caţii. Prima, a crede pe cuvânt (pe cineva)
La poziţia a douăsprezecea sunt înre-
gistrate două sintagme, cuvânt-cheie şi

lucrarea Systemalocorumtheologicorum. fuziunea diferitelor religii în doctrină sau în Una dintre mişcările sincretiste cu foarte sincretiste este construirea unei „noi ere a
Ţinând cont de toate aceste definiţii care cult“ (James Moffatt). mulţi adepţi în zilele noastre este New Age, pământului“.
grupare ce face parte din rândul celor numite
s-au dat termenului şi de istoria controversată În istoria religiilor, sincretismul a de cercetători „nebuloasa mistico-ezoterică“. O altă componentă esenţială a mişcării
pe care a avut-o, „sincretismul se referă în cunoscut o dezvoltare intensă mai ales în În acest curent, ce aşteaptă instaurarea New Age este neoşamanismul culturilor de
general la unirea celor care se opun, pe o primele patru secole ale erei creştine, însă erei Vărsătorului, se găsesc amestecate tip arhaic. Unul dintre scriitorii ce a avut o
bază pe care o au în comun, şi se aplică urmele sale se pot întrevedea, mai mult meditaţia, vindecarea spirituală, renaşterea, influenţă considerabilă asupra dezvoltării
filosofiei şi religiei organizate; în particular, sau mai puţin accentuat, în toată istoria astrologia transpersonală, ghicitul în cărţi, o şi răspândirii neoşamanismului a fost
se aplică mişcării irenice care s-a născut umanităţii: în religia Egiptului antic, în Greci viziune holistică a lumii şi a omului, dar şi Carlos Castaneda, alături de antropologul
din efortul Bisericii luterane din secolul al antică, în religia romanilor, în gnosticism, forme de solidaritate, colaborare şi căutare Michael Harner. „Aceste câteva exemple
şaptesprezecelea îndreptat spre o uniune maniheism, neoplatonism sau mithraism. a păcii. Toate aceste mişcări au mai multe nu pot fi decât frânturi disparate dintr-o
interconfesională, singurul rezultat final Sincretismul poate fi cel mai bine observat caracteristici: centralitatea acordată ideii de situaţie culturală foarte complexă, în care
spre care s-au îndreptat spiritelor moderate. în credinţele magice şi astrologice din experienţă; transformarea de sine obţinută se găsesc prinse şi culturile amerindiene
Controversa sincretistă este o formulă care Antichitate, acolo unde elemente eterogene prin tehnici psihocorporle şi psihoezoterice; contemporane.
adună conflictele purtate între partizanii şi se găsesc cumulate în aceleaşi practici. Cea fericirea totală ce se poate obţine pe pământ;
oponenţii acestei mişcări“ (Paul Tschackert). mai importantă perioadă de dezvoltare a o concepţie monistă despre lume; un Coexistenţa unor comunităţi indigene
În această dispută s-au angajat spirite dintre sincretismului este cea de după epoca lui optimism dus la extrem; o etică a dragostei, îndepărtate, care supravieţuiesc în zonele
cele mai diverse ce au folosit acest cuvânt în Alexandru cel Mare, atunci când marele originea răului nefiind păcatul, ci ignoranţa; marginale şi slab dezvoltate ce se agaţă
sensuri opuse, realizându-se astfel trecerea imperiu creat de acesta s-a destrămat şi harisme speciale obţinute de reprezentanţii cu îndârjire de tradiţiile ancestrale, şi a
de la sensul de „armonie“ al sincretismului, întreaga lume elenă s-a aşezat pe structuri acestor grupuri. New. Age-ul, răspândit în unor fenomene cu influenţă largă, în care
la cel de „hibrid“. „«Sincretismul», aşa politice, sociale şi economice noi. Din Statele Unite începând cu anii ’90, cuprinde mesajele «tradiţionale» se propagă şi prin
cum termenul a fost folosit de persoane punct de vedere religios, este vorba de o de fapt „sugestii din religii arhaice, căutarea televiziune, cărţi şi reviste de mare tiraj,
ca Zwingli şi Calixtus, a păstrat încă ceva fuziune între zeităţi babiloniene, egiptene, unei unităţi în experienţa religioasă a constituie unul dintre aspectele lumii
din sensul practic pe care Plutarh l-a dat greceşti şi romane, adică de o pătrundere a omenirii, spiritualitate de origine orientală, pluraliste, multiculturale, o lume străbătută
expresiei. Dar acesta s-a pierdut odată cu Orientului în spaţiul greco-roman. Această năzuinţa spre reabilitarea unui echilibru cu de fluxuri de informaţii tot mai rapide şi
aplicarea tehnică, modernă a termenului, ca perioadă este cunoscută în istorieşi sub natura“. Scopul adepţilor acestei noi mişcări capitale, de mişcări şi neîntrerupte procese
fenomen în istorie religiilor, de exemplu în numele de „perioada elenistică“. de transformare, în care trăiesc oamenii“
(Enrico Comba).

Scrisul Românesc Teatru

26 Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012

Teatru Ion „100, 1 000, 1 000 000
PARHON de poveşti“

S ub acest generic, astăzi cunoscut şi înlăuntru, fantezie, de profesionalism şi de măiestrie artistică, inspirat premiilor, încheiată cu spectacolul Cărăbuşii, în regia
dar şi mult departe de hotarele ţării, s-a desfăşurat de Prinţul fericit, de Oscar Wilde, adus în festival de Sally aceluiaşi Cornel Todea.
la Bucureşti, în Sala Rapsodia, o nouă ediţie a Anne Dance Company din Tel Aviv, Israel. Prin calitatea
marelui Festival pentru copii şi tineret organizat de Teatrul scenariului, execuţiile coregrafice ireproşabile, eleganţa Printre reprezentaţiile care au lăsat o bună impresie,
„Ion Creangă“, împreună cu Primăria, Consiliul general al costumelor, poezia şi rafinamentul eclerajului, acest spec- chiar dacă nu au ajuns la podiumul laureaţilor, au fost
Capitalei şi UNITER, cu sprijinul Ministerului Culturii şi tacol a încântat asistenţa şi a dat seama, încă o dată, de acelea cu Senzaţional, un permanent joc al spotului de
Patrimoniului Naţional. A fost prima ediţie desfăşurată în tradiţia, interesul constant şi rolul important jucat de teatrul- lumini cu copiii îmbrăcaţi în costume albe, pe o imaculată
absenţa dureroasă şi greu de crezut a regretatului om de dans în viaţa artistică israeliană. Acordat pentru prima scenă imaginară, prezentat de artiştii din Sabadell (Spania),
teatru Cornel Todea, iniţiatorul şi directorul festivalului şi dată în festivalul acesta, ajuns la a VIII-a ediţie, Premiul Grădina posibilului, cu felurite construcţii de obiecte
al teatrului-gazdă, care, cu un dramatic presentiment legat cu numele „Cornel Todea“, menit să răsplătească cel mai însufleţite de copii sub veghea discretă a unui actor-grădinar,
de o boală nemiloasă, fapt ascuns celor din jur cu o nobilă bun spectacol dedicat copiilor în vârstă de până la trei ani, datorată Asociaţiei 16 rue de Plaisance din Rennes (Franţa),
discreţie, a reuşit să încheie pregătirile dedicate acestui secţiune înfiinţată chiar de regretatul regizor, director de Povestea unui copil şi a unui pinguin, aflată aproape de
eveniment artistic internaţional cu puţină vreme înainte de inima micilor spectatori graţie talentului celor doi interpreţi
a păşi în eternitate. Prinţul fericit de la Teatrul Telaio din Brescia (Italia), Carolina şi poneiul,
Şi de această dată, prin spectacolele selecţionate în spectacolul Teatrului „Ion Creangă“, în regia lui Cornel
concurs ori în secţiunea off, prin pitoreştile „uverturi“ teatru şi prieten al celor mai mici spectatori, ca urmare a Todea, despre care am vorbit chiar într-un număr trecut al
stradale, cu personaje celebre şi atât de dragi copiilor, unui distinct program educaţional conceput de Teatrul „Ion revistei „Scrisului Românesc“, Vrăjitorul din Oz, celebrul
conduse de actriţa Anca Zamfirescu, dar şi prin atelierele, Creangă“ pentru cei mici, a încununat Povestea spicului basm restituit de o trupă a Teatrului „Regina Maria“ din
reprezentaţiile-lectură şi întâlnirile dintre artişti şi copii, de grâu, oferită chiar de teatrul-gazdă. A fost un instructiv Oradea, sau povestea cu Pantofiorii pereche, depănată de
desfăşurate în şcolile şi grădiniţele din Capitală, festivalul a „poem“ scenic dedicat miracolului acelui drum al boabelor Drama Theatre din Târgovişte (Bulgaria). O seară distinctă
împlinit nevoia de poveşti, de vis şi de bucurie a celor mici, însorite de grâu către pâinea proaspăt scoasă din cuptor, din din festival ne-a prilejuit întâlnirea cu Teatrul „Masca“,
sau nostalgia copilăriei, prezentă în sufletele însoţitorilor din care s-au bucurat să primească în dar şi prichindeii urcaţi pe prin spectacolul interactiv cu O locomotivă şi o gară, după
rândul educatorilor, părinţilor şi bunicilor. Juriul concursului, scenă cu buchete de flori. scrierile lui Tudor Arghezi, în regia lui Mihai Mălaimare,
alcătuit din criticii de teatru Doina Modola, Maria Zărnescu o bună ocazie pentru mulţi dintre copii şi pentru membrii
şi subsemnatul, a dat câştig de cauză unor spectacole Un binemeritat Premiu de excelenţă a fost acordat, in juriului de a cunoaşte mai îndeaproape posibilităţile tehnico-
de excepţie menite a stărui în memoria participanţilor, memoriam, domnului Cornel Todea, pentru devotamentul, materiale de invidiat făurite în ultima vreme şi prodigioasa
împreună cu ecoul unor veritabile furtuni de aplauze ce au neobosita lui pasiune şi strălucita activitate desfăşurată în activitate a acestei instituţii, cunoscută astăzi în ţară, dar şi
răsplătit efortul, talentul şi pasiunea realizatorilor închinate slujba teatrului pentru copii, moment primit cu respect, în străinătate.
pe altarul acestei arte. fierbinte emoţie şi aplauze de către toţi cei prezenţi la Gala
Premiul pentru cel mai bun spectacol a revenit unui tânăr Strădania admirabilă a întregului colectiv al Teatrului
colectiv artistic din Compania deja celebră „Passe-partout „Ion Creangă“, în frunte cu directorul artistic Ioan
Dan Puric“, care, prin Fluturi şi oameni, poveste plină de... Gârmacea, cu actorii şi tehnicienii lui, cu departamentele
poveşti întrupate cu har şi generoasă fantezie prin limbajul economic, oraganizatoric şi de protocol, fără a uita legătura
non-verbal, a cucerit unanima preţuire şi entuziastele reacţii strânsă cu mass media asigurată de PR Valentina Roman,
admirative din partea unor spectatori aparţinând, de această sprijinul excepţional acordat şi de această dată de echipa de
dată, tuturor vârstelor. Iscusinţa regizorului Silviu Oltean profesionişti de la UNITER, în frunte cu directorul executiv
şi dăruirea exemplară a interpreţilor au fost premisele unui Aura Corbeanu, conlucrarea fructuoasă cu Radio România
discurs artistic în care expresivitatea mimică, gestuală şi Cultural şi cu SR de Televiziune s-au constituit într-un
corporală, schimbările surprinzătoare de ritm, interferenţa puternic izvor al succesului acestei ediţii de festival, fapt
izbutită dintre teatru, pantomimă, dans, proiecţie video şi care a reuşit să aducă o mare bucurie micilor lui spectatori
teatru de umbre au situat poveştile „fluturilor“ pe cea mai şi, în acelaşi timp, să omagieze memoria ctitorului său. Dar,
înaltă treaptă a podiumului de concurs. Lor le-a urmat un nici nu s-a încheiat bine festivalul, când o nouă premieră
alt spectacol non-verbal, dar nu mai puţin „vinovat“ de bate la uşa Teatrului „Ion Creangă“, iar pe adresa instituţiei
au început să sosească deja propuneri pentru festivalul de
anul viitor.

Lavinia COMAN abundă în umor, de la subtil până la grotesc, de la ironia
fină până la sarcasm şi satiră, trecând prin toate gradele
Caragiale şi muzica şi nuanţele posibile. Cvartetul de coarde a cântat, inserate
Caragiale a fost o persoană foarte muzicală. Mărturii între secvenţele operei, pagini din Cvartetul nr. 5 „Sphères“
numeroase vorbesc despre pasiunea sa pentru de Jean Georgescu, şi de filmul O scrisoare pierdută, din de Dan Dediu. Aceste momente camerale au evidenţiat şi
muzica clasică. În pagini memorialistice semnate 1952, în regia lui Sică Alexandrescu şi Victor Iliu. mai mult încărcătura comică electrizantă a spectacolului,
dispoziţia ludică şi eclectismul stilistic al compozitorului.
Un reprezentant al generaţiei actualmente de mijloc a
Prezentarea în formă fragmentară a oferit publicului o
de Cella Delavrancea sau în corespondenţa scriitorului cu compozitorilor noştri, Adrian Iorgulescu (n. 1951), a creat în prefigurare a premierei spectacolului integral, care se află
în pregătire, fiind anunţată pentru luna decembrie la Opera
Paul Zarifopol, în amintiri ale lui Dobrogeanu Gherea şi în anul 1978 cantata pentru cor mixt şi orchestră Moşii, având Naţională din Bucureşti, ca o încheiere în apoteoză a Anului
Caragiale – 2012.
multe alte consemnări ale contemporanilor întâlnim referiri ca bază savuroasa schiţă Moşii (Tablă de materii). Tot lui
Cella Delavrancea şi I. L. Caragiale
cu privire la interesul lui Nenea Iancu pentru concertele Adrian Iorgulescu i se datorează opera într-un act Revuluţia,

simfonice. Sunt admirate cunoştinţele profunde pe care le compusă în anul 1993, a cărei sursă de inspiraţie este piesa

deţinea despre marii compozitori, îndeosebi despre muzica Conu’ Leonida faţă cu Reacţiunea. Premiera a avut loc la

lui Beethoven. Surse istorice atestă faptul că ocupaţia Opera Naţională din Bucureşti, în anul 1997, sub conducerea

predilectă în ultimii 12 ani ai vieţii, petrecuţi la Berlin, era muzicală a lui Răzvan Cernat. Spectacolul s-a bucurat de

participarea la concertele Filarmonicii. Avea abonament la succes datorită forţei de expresie a muzicii care potenţează

aceste evenimente şi le frecventa ca un adevărat cunoscător cu mare inventivitate încărcătura comică a textului.

împătimit. Cea mai nouă creaţie muzicală pe această temă este

Dacă marele nostru clasic a avut o relaţie atât de fericită opera Momâi şi Mumii de Dan Dediu (n. 1967), reprezentant

cu muzica, se cuvine să observăm că, la rândul său, muzica important al muzicii româneşti contemporane. Subtitrată

românească a beneficiat de opera caragialiană ca sursă de Cata – strofe după Caragiale – fragmente din O scrisoare

inspiraţie. Astfel, o primă realizare de prestigiu este opera pierdută, pe un libret de Ştefan Neagrău, lucrarea a fost

O noapte furtunoasă de Paul Constantinescu (1909–1963). prezentată fragmentar la Studioul Experimental al Operei

Compusă în anul 1934 şi prezentată în premieră în 1935, Naţionale din Bucureşti la 24 mai 2012, în cadrul festivalului

la Opera din Bucureşti, sub conducerea dirijorului Ionel Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi. Colectivul de

Perlea. Opera în două acte a fost revizuită de autor şi a interpreţi a fost condus de pianist, adică de însuşi com-

cunoscut a doua prezentare publică în anul 1951, la Teatrul pozitorul lucrării. Acesta a dirijat un grup instrumental din

de Operă şi Balet, tot la Bucureşti, sub conducerea lui care făceau parte un acordeonist, o baterie şi un cvartet de

George Georgescu. De atunci spectacolul a cunoscut diferite coarde. Partea vocală a fost susţinută de 7 solişti şi de un

montări, fiind primit, de fiecare dată, cu interes şi simpatie grup coral. Spectacolul se prezintă ca o suită de potpuriuri

de public. Lucrarea a intrat în patrimoniul de aur al muzicii în care putem regăsi alăturate muzică de petrecere, de caffé

româneşti. De asemenea, compozitorul Paul Constantinescu concert, romanţe, manele, marşuri, valsuri, tangouri şi alte

a realizat muzica pentru două ecranizări caragialiene. Este muzici de dans, muzică orientală, muzică turcească, aluzii

vorba despre filmul O noapte furtunoasă din 1942, regizat din opere de Verdi şi Puccini, cabaret latino etc. Spectacolul

Teatru Scrisul Românesc Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 27
Eseu
Paul ARETZU

Arta spectacolului

Una dintre formele cele mai complexe de său simbolic, spectacolul se delimitează de cuvânt, de în metoda lui Stanislavski, după susţinerea memoriei
sincretism se află în teatru, care converteşte arta literară. De aceea, nu punerea în scenă, care este o emoţionale, o constituie logica acţiunii fizice. „Această
textul dramatic în artă a spectacolului, aplicaţie, este apanajul regizorului, ci viziunea teatrală, mutaţie se explică prin recunoaşterea unităţii dintre psihic
transformând cititorul imaginativ în contemplator, prin spaţializarea scrisului, concretizarea acestuia. Regizorul şi fizic, ce formează un raport dialectic de interdependenţă“
reunirea scriitorului, regizorului şi actorului. Omul este eliberează un proiect artistic de sub dominaţia exclusivă, (p. 69). Fizicul este activat de conştiinţă.
definibil şi ca fiinţă teatrală. Ne-o spune interesul pentru multă vreme, a dramaturgului, cu riscul unei succesiuni tot
spectacol al Antichităţii, ne-o spun autorii de tratate dictatoriale: „Regia devine în secol funcţia modelatoare a Teatrul este un proces de conlucrare, de grup, fiecare
dramatice, ne-o spun psihanaliştii, ne-o spune, de peste trei actului teatral“ (p. 27). personaj, însă, este creat potrivit caracteristicului său.
decenii, George Banu. Stanislavski preia de laAndréAntoine ignorarea publicului,
George Banu s-a stabilit în Franţa, în 1975, după ce, Lupta pentru autonomia artei spectacolului trece prin actorul dedicându-se exclusiv jocului său, cât mai autentic,
în ţară, îi apăruse un volum în colaborare cu Mihaela mai multe etape, în căutarea şi definirea unei estetici proprii. ţintind o creaţie organică, asemănătoare vieţii. Pentru a
Tonitza-Iordache, Arta teatrului. În limba franceză a Se folosesc modelele literare (naturalism, simbolism, elimina duplicitatea, el propune, prin trăirea adevărată
publicat cărţi de eseistică şi studii în domeniul teatral. Are expresionism), cele plastice (din pictură, arhitectură). Dar a fiecărei reprezentaţii, iluzia primei dăţi. Trebuie ca
o prestigioasă activitate academică la Institut d’Études scopul este de a separa limbajele, de a diferenţia specificul interpretul să-şi descopere, de fiecare dată, rolul. Actorul
Théâtrales de la Sorbonne Nouvelle. Apariţiile sale publice autentic absoarbe total atenţia sălii. Stanislavski a urmărit
sunt seducătoare, scoţând în evidenţă un om spectaculos, artistic. Spectacolul este artă vizuală, complinit în timp, prin să realizeze fascinaţia scenei ca realitate vie. Bertolt Brecht
remarcabil prin rafinamentul şi diversitatea discursului cinematograf şi televiziune. Cercetătorul face inventarul acuză comunicarea unilaterală, venită numai din partea
său. unor poziţii teoretice: Appia, Craig, Stanislavski (căruia spectatorilor, în timp ce artistul se izolează în jocul său şi
Reformele teatrului în secolul reînnoirii (Editura i se rezervă un capitol, fiind socotit prototipic). Pentru a în spectacol, exclusiv pe o scenă închisă. Lui Stanislavski
Nemira, Bucureşti, 2011) recuperează teza de doctorat, deveni artă particulară, spectacolul dramatic trebuie să-şi îi revine meritul de a fi adus în centrul atenţiei problema
susţinută în 1973, la Universitatea din Bucureşti, socotită, definească propria estetică, tehnica de creaţie, limbajul, interpretării.
mult timp, pierdută, întâmplător regăsită. Arta teatrală, receptarea. Desprinderea de formalismul tradiţional o face
apărută în 1975, era o antologie de texte teoretice, menită K. S. Stanislavski. El consideră că revizuirea trebuie să După Stanislavski, au urmat mai multe atitudini
să preceadă analiza reformatorilor din lucrarea de doctorat se ocupe, în primul rând, de remodelarea interpretului. polemice, menite să scoată teatrul dintr-un model închis:
(amândouă formează un diptic). Este vorba de o lucrare Actorul trebuie să renunţe la clişee, la jocul instinctiv Meyerhold, Tairov, Vahtangov (reprezentând succesiunea
de maturitate (autorul avea 30 de ani), uşor didactică şi să adopte implicarea directă, trăirea unor existenţe rusă). Urmarea acestei reacţii antinaturaliste o reprezintă
prin scopul ei, plină de avânt, perfect documentată, imaginare, sentimentul prezent, autentic. Actorul trebuie, interesul pentru tipuri asiatice tradiţionale de spectacole:
obiectivă, făcând, în special, teorie teatrală. Recunoscând precum poetul, precum pictorul, să devină creator solitar. teatrul exotic şi spectacolul popular. Apar, şi în Europa,
şi dimensiunea afectivă, pe lângă cea exegetică, George Deosebirea de ceilalţi artişti este că materialul de lucru al prime forme de manifestare ale teatrului japonez,
Banu scrie în prefaţă: „Un manual de estetică, marcat de actorului este propriul trup, pe care trebuie să-l exerseze trupe Kabuki sau teatrul Nō. Excesul de naturalism se
o experienţă autobiografică – iată ce este această carte!“. să aibă trăiri repetitive. Arta sa va fi pusă tot timpul sub compensează prin abstracţii, prin refugiul în trecutul incert,
A vorbi despre inovaţie în teatru, despre desprinderea de semnul senzaţiei adevărului. Stanislavski numeşte truda în vis. Există o tendinţă generală a scriitorilor europeni
imobilism şi de stereotipii, despre dinamica esteticului, regizorului şi a interpretului de a da caracter organic jocului de a se contamina cu influenţe culturale nipone. Sunt
într-o vreme a încremenirii dogmatice şi a marionetelor o moşire. Pentru actor, trăirea scenică trebuie să fie o formă alternate limbaje diverse, se codifică totul, se deconstruiesc
politice, ţinea mai curând de o reacţie de perplexitate şi de de cunoaştere. El însă urmează să ştie să-şi comunice formalismele, predomină nonverbalul. Cu toate acestea:
ironie în faţa absurdului. Adevăraţii maeştri ai înscenărilor, trăirea: „În acest sens îl preocupă nu atât manifestările „Un spectacol asiatic e limpede ca o ecuaţie“ (p. 110).
ai culiselor şi ai maşinaţiilor erau, de fapt, politrucii. exterioare, obiective, cât cele interne, subiective. Jocul
Prima parte, sub forma unor prolegomene, defineşte devine în primul rând participare integrală a psihicului.“ Arta teatrală este determinată de aşa-zisul cod tehnic,
domeniul studiului: prezentarea unor prototipuri ale (p. 51). Actorul poate recurge şi la memoria emoţională, adică de o serie de elemente implicate în spectacol, cum ar
modurilor de comunicare teatrală, definind teatrul ca o retrăind pe scenă experienţe anterioare. Metoda, acceptată şi fi natura organică a materialului (corpul uman), continua
permanentă mişcare, în funcţie de contextul istoric, de contestată, viza o exploatare controlată a subconştientului, dispută dintre mobil şi static, pe care o presupune jocul
legităţi proprii sau de amprenta unui mare autor. Actul psihotehnica. Jocul devine un transfer biografic, o legătură artistic, fatalitatea repetiţiei, imposibilitatea artistului de
teatral este un fenomen complex, alcătuit din opera organică între subconştient şi creaţie. [...] O a doua etapă, a-şi vedea opera, a cărei condiţie este evanescenţa. Or,
dramatică şi din spectacol, presupunând un permanent tehnica este domeniul regizorului. În spectacolul oriental,
acord între principii neschimbate şi manifestări practice stăpânirea corpului de către actor este esenţială, jocul ţintind
multiforme. Spectacolul (de care se ocupă cercetătorul) o înaltă stilizare. De aceea, teatrul european a importat,
se joacă în raza unui model virtual, variind paradigmatic: în primul rând, tehnică specifică interpretării japoneze.
„În teatru puritatea e sterilă“ (p. 16). Predominanţa unuia Dacă teatrul Nō se bazează pe austeritate, fiind numit artă
sau a altuia dintre modurile de comunicare (psihologic, a tăcerii, Kabuki cultivă sincretismul, însumând muzică,
convenţional, senzorial, politic) este decisă de regizor, cel dans, gest, cuvânt. Jocul în teatrul oriental constă în
care „particularizează spectacolul modern“. Regizorul se tehnica de a comunica semne, coduri ştiute, o graţie ludică.
comportă ca un artist, uzurpând în bună parte autoritatea Japonezul pare încremenit în virtuozitate, în idealitate. El
dramaturgului trecut în poziţia unui constituent invariabil. caută să rămână în tipare eterne. Prin tehnica sa desăvârşită,
Regizorul este coautor decisiv, realizând mise en scéne, actorul transmite o filosofie, adică o desfătare abstractă.
„adică o interpretare personală“. În teatrul modern, Europenii preiau infrastructura, umanizându-i semantica
interpretarea scenică se validează ca artă. infailibilă, dându-i funcţie destinală.
Autorul face un istoric al funcţiei regizorale, motivând
exercitarea ei. Jocul colectiv al actorilor trebuie să Un alt moment îl reprezintă refuzul literaturii, care
depindă de o singură comandă artistică, aceasta fiind se face la reformatorii ruşi prin întoarcerea la tradiţiile
şi ea determinată de factori sociali, istorici, culturali, populare. În opoziţie cu imobilitatea orientală a semnelor,
economici. Regizorul dă soluţia comunicării între scenă teatrul popular este exuberant: „Tehnica exterioară
şi sală, venind cu originalitatea proprie, capabilă să stăpâneşte subconştientul, căci călăreţul, gimnastul şi
transforme indivizii spectatori în public omogen. Scopul clovnul apar ca simboluri ale unui corp ce nebuneşte se
final al dramaturgiei este de a se transforma în artă a aruncă în neant, seară de seară, dintr-o teribilă siguranţă pe
spectacolului. Regizorul direcţionează spectacolul în forţele sale obscure“ (p. 120). Actorul îngroaşă jocul, este
urma democratizării teatrului, accesibil oricăror categorii foarte mobil, jongleur, acrobat, trece uşor de la tragedie
umane. Repertoriile bogate solicită din partea actorilor la grotesc, de la plâns la bastonadă, reprezintă categorii
o mare disponibilitate. Invenţiile tehnice (electricitatea, umane, niciodată individualităţi. Detaliul realist şi analiza
sonorizarea) dau regizorului posibilităţi surprinzătoare. psihologică sunt total ignorate. Circul, commedia dell’arte
Din simplu coordonator al spectacolului, regizorul devine, pătrund în desfăşurarea spectacolului, dând interpretului
alături de textul literar, şi de interpretarea actorilor, libertate de manifestare, până la insubordonarea faţă de text.
catalizatorul întregului spectacol, magicianul nevăzut, „În acest caz se produce trecerea, intuită de Meyerhold,
singurul conştient de efectele induse. Alături de autorul de la «dramaturgia lecturii» la «dramaturgia teatrului»“
piesei, regizorul este autorul complementar al spectacolului (p. 122). Pătrunderea grotescului pe scenă compensează
acesteia. El impune o estetică interpretativă. Prin caracterul estetismul exclusivist, restituind lumii caracterul con-
tradictoriu. Personajul adecvat este cabotinul. Se lasă
actorului libertatea de a-şi descoperi teatralitatea, prin
improvizaţie.

Continuare în pag. 28

28 Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Ştefan VLĂDUŢESCU Nu avem decât proba de logică analogică, dar ce-ar fi dacă
s-ar spune că Platon şi Aristotel au distrus opera scrisă a lui
Fundamentele sincretismului Socrate, făcându-l mai mare decât a fost! Platon şi Aristotel
au pus bazele filosofiei aşa cum o concepem noi astăzi.
literarului cu filosoficul Pe de altă parte, ei i-au fixat terminologia, problematica,
S incretismul este o întâlnire. În mare parte, metodologia şi profilul. Ei au extras din literatură mesajul
el se instaurează ca surpriză. Aduce la un pe care o duce cu sine fiecare cuvânt. Se ştie că vorbele proto-filosofiei scrise înainte de ei şi l-au pus în slujba
loc, fără avertizare, două elemente paradig- sunt încărcate de gândire şi de o istorie sui generis a propriului proiect. Ei au convertit o parte a sincretismului
matice, autonome. Am zice că sincretismul este o întâl- cugetării. Cuvântul poartă o cunoaştere şi, totodată, literar în filosofie. Unele susţineri ale lui Martin Heidegger
nire surprinzătoare şi nemeritată. Obiectiv, situaţia de realizează o cogitaţie. De exemplu, vocabulele „logos“ ne permit să facem ipoteza acestui lucru. (Nu spunea, oare,
sincretism constă într-o întrevedere neanunţată între două şi „dao“, reprezentând cuvinte conducătoare, ne îndrumă Isaac Newton „Nu mă tem de ipoteze“!) Martin Heidegger
sau mai multe modalităţi ale gândirii, între două sau mai în istorie în sus şi în jos. Cine ştie ce înseamnă fiecare observă că, în fapt, spusa lui Parmenide este deja filosofie.
multe forme de exprimare, între două sau mai multe stiluri, ştie mai mult decât fiecare înseamnă: realizează că ele Mesajul lui Parmenide este filosofic în toată puterea
între două sau mai multe registre. poartă o istorie a filosofiei pe care o actualizează ori de cuvântului. Am zice că prin aceasta, Heidegger încearcă
Subiectiv, situaţia de sincretism înseamnă angajarea câte ori sunt utilizate. Astăzi, când sunt folosite, prin ele să reducă întârzierea cronologică şi conceptuală pe care
în înţelegere, decodificare şi interpretare a două sau mai se suscită filosofie. Cuvântul ce transportă gândire, duce o are filosofia faţă de literatură şi să scurteze perioada de
multe ontologii sau sisteme de concepte, două sau mai totodată cunoaştere. Orice cuvânt are două calităţi: poartă sincretism al literarului cu filosoficul. Reuşeşte s-o facă,
multe sisteme senzoriale directe (vizual, auditiv, tactil, o precunoaştere (Constantin Noica, în Platon. Opere, dar în mod inutil, căci o întârziere anticipată tot întârziere
odoric gustativ) sau indirect (simţ estetic, simţ practic 1978, p. 234) şi îndrumă în cunoaştere (Martin Heidegger rămâne. A veni mai devreme în întârziere, tot întârziere
etc.). Sincretismul suscită în general simţurile superioare. în studiul său Parmenide). Cuvintele prin care survine înseamnă. Miezul acestei perspective ne cere Heidegger
Mecanismul funcţional al sincretismului este unul uşor filosoficitatea în discurs se cheamă filosofeme. Ideatica să-l modificăm. Noi, spune el, îi înţelegem pe presocratici
detectabil. Procedural, acest tip de construcţie intelectuală mesajuală a filosofiei prin constelarea de filosofeme se („filosofi incipienţi“ îi numeşte) după modul în care
funcţionează pentru receptor după regula întâmplării produce. Primele filosofeme nu numai că au apărut în i-au înţeles Platon şi Aristotel. Aceştia însă îi înţelegeau
fără istorie. O întâmplare anistorică este, de exemplu, interiorul literaturii, ele au fost construite de literatură. ca elemente ale proiectului lor de a instaura falimenta
modul cum două străzi dau ca proastele unele în altele sincretismul literarului cu filosoficul şi de a autonomiza
şi constituie o intersecţie. Intersecţia este sincretismul A doua modalitate prin care filosoficul a apărut, a filosofia. Platon şi Aristotel au luat din modulul de literatură
străzilor. Sincretismul este, ca rezultat, o intersecţie de subzistat şi a fost sincretic resuscitat de Derrida în literatură amestecată cu filosofie al muncii spirituale a celor ce au
simţuri, modalităţi de computare, moduri de conectare a reprezentat-o reflecţia, meditaţia, contemplaţia. Ne este fost numiţi filosofi presocratici tot ce era „platonician“
la fenomen. Dacă este o întâlnire – întâmplătoare, dacă la îndemână să găsim ilustrări de meditaţie în miezul şi „aristotelian“. Îi vedeau prea interesat, prea proiectiv,
evenimentul este neaşteptat şi dacă impresia subiacentă este literaturii. Vom lua ca exemplu scrierile lui Nietzsche şi vom prea determinat. Având puterea de a decide cursul istoriei
una de instalare periculoasă într-o intersecţie, atunci se pot aminti ca probă analiza filosofică realizată de Heidegger dicursurilor literare şi filosofice ei au decis. Îi vedeau prea
aduce toate acestea la un loc: Sincretismul este o întâlnire poemului parmenidian. Deschisă la sincretism, literatura a bine pe „presocratici“, ca să-i vadă într-adevăr şi corect.
întâmplătoare, absolut imprevizibilă într-o intersecţie de permis filosofiei să găseacă un loc unde să se întemeieze. Trebuie, arată Heidegger, să încercăm să gândim inocent
simţuri, modalităţi de gândire, stiluri, registre, nuanţe. Este, Filosofia a fost deci întemeiată nu de greci, ci de deschidere greceşte, să gândim gândirea greacă în raport cu gândirea
s-ar spune, un curcubeu al trăirii. Filosofia este o creaţie binevoitoeare a literaturii la sincretism. Mai scurt, sin- filosofilor inaugurali, iar nu în raport cu perspectiva indusă
a literaturii. Literarul a creat filosoficul. Chiar dacă nu cretismul a fundamentat filosofia ca discurs. Filosofia a de Platon şi Aristotel. De asemenea, să cercetăm gândirea
anume, dedicat şi intenţional, literatura a generat filosofie, devenit conştientă de sine ca mesaj filosofic, atunci când greacă dincolo de tălmăcirile ei în latină şi în afara atragerii
în orice caz, filosoficul nu s-a născut ca filosofic. non-literatura produsă de Parmenide, Anaximandru (aşa- ei în jocul evangheliilor, al gnozei şi scolasticii.
Atunci când în intersecţia gândirii se întâlnesc zişii presocratici sau filosofi incipienţi) a primit de la Platon
neprogramat, fără preaviz, literatura şi filosofia, avem şi Aristotel o valoare în exteriorul literaturii. Jacques Derrida este, după Nietzsche, primul care
negreşit de-a face cu un sincretism a două modalităţi readuce în atenţie sincretismul literarului cu filosoficul.
de a gândi realitatea. Un caz de sincretism de gândire Iniţial, sincretic, filosofia a constituit un mod De acestă dată lucrurile stau invers decât la Platon şi
îl reprezintă coabitarea iniţială a literaturii cu filosofia neortodox de a face literatură. Este de neimaginat ce s-ar Aristotel: baza sincretică n-o mai constituie literatura,
şi, ulterior, reconfigurarea sincretismului literarului cu fi întâmplat dacă această non-literatură ar fi fost respinsă ci filosofia. Derrida aduce literatura pe terenul filosofiei,
filosoficul după modelul instaurat de Jacques Derrida. de Platon şi Aristotel. Este totuşi de gândit că, dacă ar ba chiar pune în discuţie marginile albe ale filosoficului
Filosofia a devenit târziu conştientă de sine şi s-a fi respins-o, filosofia fie nu s-ar fi născut, fie ar fi avut o aflat sub presiunea literarului. In utilizarea aparatajului
autonomizat ca filosofie. Foarte târziu s-a instaurat ca altă conformaţie. În consecinţă, inauguralii au determinat discursiv, Derrida alocă unui mesaj proiectat literar un
înţelepciune spirituală, contemplaţie şi practică existenţială. filosofia ca filosofie, iar acest lucru a făcut ca istoria să-i instrumentar filosofic, iar alteori, unui mesaj proiectat
Iar atunci când a făcut-o a gândit aceasta ca mesaj, aducă până la noi. Respectul pe care Platon şi Aristotel filosofematic îi dedică un instrumentar literar. Aceasta este
exprimând-o ca discurs. Înainte de a fi cogitaţie aplicată, l-au arătat proto-filosofiei inauguralilor şi respectul istoriei o formă a deconstrucţiei: diferenţa dintre filosofic şi literar
filosofia a trăit incognito în miezul literaturii. Astfel, a pentru Platon şi Aristotel au ajutat presocraticii să ajungă se estompează, urmele se atenuează, indicii, indicatorii şi
impregnat literatura cu o trăsătură pe care aceasta ulterior până la noi. Altfel, copiştii ar fi întrerupt circuitul gândirii semnele de specificitate discursivă se obscurizează. Un
a transformat-o în exigenţă de perfecţiune: romanului de lor, aşa încât ei ar fi dispărut. Mulţi gânditori n-au ajuns mesaj proiectat dual este dezvoltat dual. În orice caz,
calitate i se cere să aducă „o filosofie de viaţă“. până la noi: ei au fost condamnaţi de Platon şi Aristotel. năzuinţa de sub mesajul proiectat, oricât de detaşat de
Infuzia sincretică de filosofie a avut loc pe două căi. Poate este surprinzător, dar este de admis că această mesajul său s-ar prezenta spiritul creator, nu are împăcare
Mai întâi, mesajul literar a fost consolidat prin gândirea nedreptate i s-a făcut şi lui Socrate. Nu se poate ca Socrate până discursul nu se închide ca obligat de perfecţiunea
să nu fi scris nimic: exerciţiile spirituale ale şcolii sale nu mesajului iniţial.
interziceau transmiterea către discipoli a unor texte scrise.
Mesajul socratic era prea puternic pentru a nu se textualiza! Ideea este că niciodată din nucleul literaturităţii nu va
lipsi filosoficul. Sincretismul literaturii cu filosofia a fost,
s-a păstrat şi va rămâne pentru totdeauna.

Continuare din pag. 27 şi nici psihologia nu sunt caracteristice teatrului, ci limbaje politic au fost Brecht şi Piscator. [...] Fără îndoială, tot
Implicarea politicului în teatru duce la mari particulare, bazate pe manifestări energetice. Teatrul teatrul se bazează pe manipulare (şi artistică). Cel politic,
spectacole colective, festive şi militante. Toate aspectele este creaţie proprie, nu mimesis. Este redescoperire. însă, pare a excela. Sala se transformă într-un seminar
reformatoare estetic se convertesc politic. După teatrul Teatrul este, în principal, discurs al materialităţii, dar şi (într-o şedinţă!) cu răspunsuri dinainte ştiute. Spectacolul
sentimentelor, propus de Stanislavski, după teatrul revelator de abisalităţi: „Scena impune corpul actorului nu mai are ţintă estetică, ci devine un curs ideologic.
convenţiei conştiente al lui Meyerhold, Vahtangov ca instrument magnetic al sălii, căci doar aici publicul Concluzia lui George Banu este clară: „Teatrul politic
recomandă realismul fantastic, reunind cele două întâlneşte coexistenţa vieţii reale cu arta“ (p. 174). [...] abandonează esteticul, dedicându-se pedagogiei. Omul şi
direcţii, actorul fiind şi trăitor şi creator. Nu numai Lui Artaud i-a urmat teatrul total, al anilor ’50, dar şi o societatea, în raporturile lor continuu remodelate, îi sunt
condiţia artistică a actorului se schimbă, ci şi relaţia mulţime de direcţii, uneori contradictorii. scop.“ (p. 248).
dintre scenă şi spectator, precum şi cea dintre teatru şi
lume. Cercetătorul implică biografia celor care propun Grotowski elimină alogenităţile acumulate de teatrul După analiza aprofundată, de fineţe, a principalelor
modele teoretice, în cazul de faţă Antonin Artaud şi total, considerând că esenţa spectacolului constă în moduri de comunicare teatrală, din secolul al XX-lea,
Bertolt Brecht, primul marcat de o boală psihică, cel de întâlnirea actorului cu spectatorul. Propune teatrul ultimul capitol, mult mai redus decât celelalte, se ocupă
al doilea, politic. Artaud resimte frustrarea propriului sărac, exprimând o atitudine existenţială. Opus rigorii lui de momente ale spectacolului românesc. În perioada
eu, a propriului limbaj. Suferinţa sa este abisală. Este Grotowski este Happening-ul, interesat prioritar de reacţia interbelică, actorul este mai proeminent decât regizorul.
obsedat de fiziologic şi de corporal, de singurătate şi de publicului, surclasând repetitivitatea, extinzând libertatea
boala sa umilitoare. Pentru el, teatrul este un substitut până la delir, confundând teatrul cu viaţa. Între aceste două Practic, avem în faţă, recuperată editorial, prima
al vieţii, un dublu, reunind realul cu imaginarul. Artaud poziţii contradictorii, se plasează Living Theatre. carte a lui George Banu. Ea conţine datele personalităţii
transferă problema teatrului în plan existenţial. Gândirea sale, într-o perioadă istorică improprie. Se remarcă, însă,
sa teatrală îl reprezintă, fiind eseistică şi nesistematică. Penultimul capitol al lucrării se ocupă de teatrul soliditatea informaţiei, recurgându-se la o bibliografie
El face deosebirea între limbajul cuvintelor şi limbajul politic, subsumat unei ideologii, nu numai principial, greu de imaginat pentru vremea cenzurii. Discursul
spectacolului (teatral). Teatrul fiind domeniu al spunerii, ci şi ca mod de funcţionare. În acest caz, teatrul se are aplomb, eleganţă şi rafinament, uneori atingând
nu al scrierii. Artaud extinde efectele teatrului la îndepărtează de propriile condiţii estetice, răspunzând concizia aforismului. [...] Cartea face, şi azi, un serviciu
procesualităţi ale inconştientului. Nici limbajul articulat unor motivaţii exterioare, de altă natură. Autorul acuză deosebit evoluţiei artei spectacolului, ridicând cortina
o atitudine exclusivistă, care ia în consideraţie numai o de pe complicatele ei mecanisme teoretice, relevând
parte a triadei: epocă, artă, individ. Iniţiatorii teatrului numeroasele ei aspecte sincretice.

Poezie Scrisul Românesc Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 29
Eseu
Geo
Viorel FORŢAN
CONSTANTINESCU
impalpabilitatea palpabilului
sau Literatura română

dincoace de styx şi societatea de azi
Arta pentru artă, arta ca joc, arta ca o creaţie
am văzut săptămânile trecute a unei noi realităţi care s-o completeze Iar noua sensibilitate poetică a fost declanşată de imensa
în curtea cu arbori bătrâni pe cea existentă, continuă să fie cuvintele revoluţie impresionistă din pictură şi mai ales de virtuţile
ai palatului şuţu din bucureşti muzicii versurilor propovăduite cu atâta convingere de
un spectacol de teatru stradal
performat de o trupă spaniolă mobilizatoare pentru cei ce mai cred încă în literatură Paul Verlaine.
ce se cheamă circo delicia
iar spectacolul fără cuvinte ca formă de manifestare a spiritului uman. Asta pentru Avangardismele l-au pus faţă în faţă cu transformările

arbolar arvolar că societatea de consum propovăduieşte cu obstinaţie valorilor epocii, când valorile considerate imuabile se
doar cu limbajul trupurilor
şi câteva instrumente muzicale înrobirea fiinţelor cu noi necesităţi, care constituie, în zdruncinaseră şi nu mai susţineau imaginea societăţilor
protagonistul şi cele două actriţe
aninate cu corzi de alpinism esenţă, doar înmormântarea spiritelor libere în simple contemporane lor.

de înaltul copacilor aglomerări de obiecte materiale, rod al devenirii logicii Scriitorii de astăzi trebuie să fie în ton cu nevoile epocii
pluteau între ei
încercând să fie cât mai elocvenţi aplicate, ca simbol neînfrânat al aspiraţiilor civilizaţiei lor: adică să caute să depăşească povara schimbărilor
în naraţiunea
despre bărbatul dorit de două femei de azi. Desigur, toate acestea în contradicţie cu ultimele economice şi politice ale acestui veac şi să se menţină

este ca şi când ar fi trebuit descoperiri ştiinţifice, care dovedesc că Pământul, viaţa, în plan spiritual în acelaşi echilibru pe care l-a cucerit în
să folosească o săgeată
împletită din două fire nu sunt creaţii supranaturale ale unei voinţe superioare, veacurile trecute.
care trebuia să aibe
un singur punct de sprijin imuabile, create în sine şi care e centrul de nezdruncinat În acest sens avem în literatura română pe celebrul
la plecarea din coarda arcului
dar şi un singur vârf al lumii, ci o sublimă, dar nu eternă devenire a materiei Mihail Sadoveanu, prozatorul naturii primitive româneşti,
pentru a avea efect maxim
cosmosului infinit şi atât de frământat. Pentru că omul şi natură ce a creat celebrele-i personaje de o înţelepciune
criticii spun
că experienţa profesională toate vieţuitoarele acestui paradis unic în univers sunt parte unică, într-o aprigă nevoie de eternitate, când totul se
vine din pregătirea
şi dedicarea artiştilor din această devenire, iar dezmăţul confortului civilizaţiei împuţina în jurul lor prin efemeritatea pasiunilor vane.
în artele teatrului de stradă
vine cu dragostea specială ultimelor două secole ne pun în faţa distrugerii totale a Literatura lui vine parcă din pânzele inegalabilului Nicolae
pentru disciplinele care unesc cerul
cu muzica teatrul pictura ceea ce până la urmă ne-a creat. Grigorescu, cu celebrele-i care cu boi integrate într-o natură
dansul proiecţiile
şi alte arte pretabile Prin urmare, literatura ca artă pentru artă, artă ca joc a câmpurilor nesfârşite şi ale luminii şi a binecuvântării
la spaţii largi şi dinamice
al spiritului pur, pare un nonsens acum, pentru că spiritul divine. Avem un mod de a trăi minunile nerelevate ale
mi-am amintit atunci
de superba pictură a lui chagall e doar o formă de manifestare a materiei, iar manifestările acestei lumi prin poezia lui Lucian Blaga sau unul inspirat
care a materializat în linii şi culori
plutirea unică lui pure şi simple nu conduc la noi creaţii, ci, dimpotrivă, de creaţia lui Tudor Arghezi, de a construi frumosul
pe care plăcerea unei audiţii lirice
poate s-o producă la noi risipiri. Pentru că planeta însăşi suferă, universul poeziei din ceea ce era considerat sordid, nepoetic: „bube,
lucrare ce tronează de pe plafon
în sala operei garnier din paris însuşi e în transformare, iar jocurile libere de existenţa mucigaiuri şi noroi“ sau altul, mai recent, de a reprezenta

şi pentru că am ajuns la oameni naturii, ale spiritelor inteligenţei pure nu mai înseamnă lumea dincolo de valoarea comună a cuvintelor (Nichita
care şi-au trăit traiul creator
în fostul oraş al luminilor nimic. Deci mai avem nevoie de artă, mai avem nevoie de Stănescu).
amintesc că scriam nu demult
despre o vizită virtuală literatură? Prin urmare, avem o incontestabilă tradiţie a repre-
la brâncuşi în olimp
şi acolo ca-ntre olteni Desigur, în măsura în care artele nu se mulţumesc zentării fiinţei româneşti în literatură şi artă. E un spaţiu
am pus cu hobiţeanul de-o tacla
pe măsură ce străbăteam cu gratuitatea trâmbiţată cu atâta fast de toate curentele al canalizării ei spre eternitate, la acelaşi nivel ca cel al
uliţele montane ale aşezării
sau mai corect a ieşit o bârfă postromantice şi până astăzi, ci devin responsabile faţă marilor creaţii ale lumii. Dar este nevoie şi de continuitate.
despre zeus şi ai lui
despre eroi nimfe şi muze de ceea ce suntem, în această nemaicunoscută criză a Şi nu de una a imitaţiilor neputinţelor altor literaturi mult
şi uite multe multe aşa
modernităţii. Literatura şi celelalte arte au fost şi sunt mai modeste dar mai bine difuzate pe canalele risipirilor
n-am evitat nici latura spirituală
comentând din fiecare artă în parte întotdeauna cu un pas înaintea ştiinţelor. Iar dacă acestea din băneşti, ci una a revelării esenţelor fiinţei chiar dacă în
dar şi întrepătrunderea dintre acestea
în măsura în care stabilisem deja urmă au devenit un real pericol pentru natură şi civilizaţie momentul de faţă fiinţa românească e ultragiată de false
de la discuţia despre viaţă
că dacă mergi pe jos prin devenirea lor prolixă egală cu sine şi fără controlul elite erijate scandalos în forţe pretins conducătoare, dar
şi prin olimp te umpli de praf
conştiinţei celor care le practică, literatura şi artele trebuie abjecte, devenind fără oprelişti instituţionale prohibitive,
căci a încarcera o artă
doar în limitele sintagmei să intervină, în sfârşit, până nu este prea târziu. Până când doar un simplu rod al „libertăţilor“ corupţiei în floare.
pe care cândva
istoricii şi criticii ne-au fixat-o omenirea nu va deveni decât un accident al fragmentului Desigur, în aceste condiţii şi nu numai, literatura şi
înseamnă practic să o omori
de univers care i-a dat viaţă, şi ele, artele, trebuie să-i dea celelalte arte nu trebuie să abdice de la esenţe.

un sens. Iar toate acestea cu întreaga bogăţie de limbaje Credem că tocmai acum în condiţii grele pentru

pe care le-au creat, cu întreaga tradiţie care le-a dat viaţă, literatură şi adevăr rolul ei şi al celorlalte arte trebuie

cu toate relaţiile dintre aceste forme de manifestare a afirmate cu tărie, desigur, nu superficial, cu preponderenţa

spiritului care nu e altceva decât o formă de a fi a materiei leneşă a ideologicului, dar nici cu acea gratuitate suficientă

superior organizate. spiritului pur, neancorat în societatea care tocmai acum îi

Avangardismele poetice ale secolului trecut şi-au avut cere ajutorul. Desigur, cuvintele meşteşugite nu pot ajuta

rolul lor în zdruncinarea expresiei artistice din capcanele la construcţia efectivă a unei societăţi sănătoase, create pe

retoricii şi ale convenţionalismului. Dar când au cerut adevărata măsură a omului românesc, dar îi pot arăta căile

ruperea de orice tradiţie au exagerat. Acei creatori nu şi şi-i poate elabora proiecte spre împlinire.

trebuia să o abandoneze, ci să facă efortul să descifreze Prin urmare, literatura şi artele se întrepătrund şi se

în tradiţie viaţa sufletească a timpurilor trecute, iar creaţia completează alături de izbânzile ştiinţelor şi ale tehnicii

lor să dea expresie celei prezente şi să o caute intuitiv pe pentru a defini omul zilelor noastre şi de a-l face capabil să

cea viitoare. Pentru aceasta, literatura a avut şi are nevoie se construiască pe sine, într-o lume unde doar valorile sunt

de toate celelalte manifestări ale spiritului, are nevoie de cu adevărat creatoare de fericire şi de împliniri sociale.

celelalte arte dar şi de ştiinţele care ne-au conferit imaginea

reală a ceea ce suntem şi care nu ameninţă încă omenirea

cu proliferările tehniciste scăpate de sub control.

Să evocăm doar ceea ce este peren din istoria literaturii

şi indubitabil în cunoaşterea de sine a omenirii. Honore de

Balzac a lăsat o imagine realistă nu doar a societăţii franceze

a începutului de secol XIX, ci a tuturor mecanismelor

mari şi mici ale devenirii societăţilor capitaliste la vârsta

lor sălbatică de pe toate meleagurile şi în toate timpurile,

iar meritul lui nu a fost doar cel ştiinţific, de inegalabil

economist, ci mai ales cel artistic, pentru că a observat în

mod genial metamorfozele omului supus şi împuţinat prin

robia acestei obsesive deveniri materiale a societăţii.

Când genul realist şi naturalist şi-a dat întreaga măsură a

scrutării omului şi civilizaţiei supuşi legilor pragmatice ale

devenirii materiale, s-au ridicat decadentiştii şi simboliştii

în contra acestor genuri ce reprezentau omul doar în

raport cu valorile materiale ale devenirii şi i-au arătat

calea desăvârşirii spirituale prin noi creaţii menite să-l

definească în raport cu revelările profunde ale naturii sale. Viorel Penişoară-Stegaru – Casă din Craiova veche

30 Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 Scrisul Românesc Poezie
Evenimente culturale
Elena Gabrila LAZĂRA
Născută în 22 octombrie 1992 în oraşul Premiul „Al. Macedonski – Prima verba“ Atunci când se plimbă
Balş, judeţul Olt. Debut în volum pe anul 2012 vârful umbrelei se prinde în albastru de metil,
Studentă la Facultatea de Ştiinţe Econo- Secţiunea POEZIE iar nasul i se loveşte în colţuri.
mice, Universitatea din Craiova Când se aşează pe scaun în S
limba i se rulează degetele subţiri adună genunchii,
după 12 şi dispare între buze iar corpul se sprijină de spătar.
măturând dinţii de salivă, Atunci e gata să împietrească
noaptea oamenii cu cap de urs lasă pofta să se agaţe într-un dinte ascuţit în bliţuri.
trec pe sub pielea oraşului de la coada gâtului.
la vânat de maimuţe ***
Omul cu şobolani ademeneşte fetele cu părul lung , trei etaje de spălat creiere
muştele se strâng le spală colţurile despicate cu urzică cu uşile larg deschise
când şi le dă drumul să zburde tunse asimetric, asistente
casele îşi varsă maţele să se piardă. cu zâmbetul fals
pe fereastră Satisfăcut îşi înfăşoară gâtul cu părul lor,
apoi adoarme. îmi iei creierul
gălăgia îl freci cu peria
a murit * îl laşi să fiarbă la foc mic
cu degetele în urechi – Ferestrele prind mucegai după o oră de prinderi de buze,
un trup se ridică şi se pierde in Bucureşti, după aruncă-l în sertar
căştile au murit şi ele celalalt trup rămâne acoperit in pereţi. trage-i o ştampila
cât poţi de tare
Doar Irina face baie
în groaza oraşului Leapşa
şi iese albă…
cu cămaşa desfăcută se aşează lângă un felinar N-am pus buzele pe o ţigară până acum –
Omului cu şobolani şi râde. vreau sa rămână mereu roşii,
dar îmi place fumul
Doar omul cu şobolani * care iese uşor din gură formând bucle –
ondulează codiţele rozătoarelor pe bigudiuri Omul cu şobolani se trezeşte şi nu moare. îmi place mirosul proaspăt ars
şi îşi arată faţa ascuţită ce mi se îmbibă în haine, în păr, în piele.
domnişoarelor cu coaste luxate Lorena E un fel de artă care te ameţeşte,
şi cu mâini de cuier, care te sufocă, care te face să o urăşti
zâmbitoare la vitrinele din oraş. Vecina mea are părul ars, până când o smulgi din buzele fumătorului
prins în grabă cu stil japonez. şi o arunci fără milă.
La vederea unui decolteu Din tâmple îi pornesc cerceii Oferă dependenţă privitorului nu celui care o consumă.
care se termină în cozi de peşte. şi doare atât de tare
Pe gâtul-scară o pisică încât vrei să îţi storci o lămâie în ochii,
îşi încolăceşte coada pe trepte să ai motiv să plângi, să gâfâi, să cânţi de bucurie.
arătându-şi dinţii galbeni.

Autori români şi noile lor apariţii editoriale în SUA

Andrei Codrescu: So Recently Rent a se simte legat. Opera poetică a lui existenţială şi profesională a autorului, în Epica Magna, Operele imperfecte, No-
World, Poeme alese, 1968 – 2012, (Coffee Andrei Codrescu îşi găseşte o admirabilă România comunistă şi în America de azi e duri şi semne, reuşind să creeze o ima-
House Press) sărbătoare americană în această colecţie scrisă cu vervă şi har, dramatism şi umor, gine substanţială şi puternică a unuia
reprezentativă care îl situează deopotrivă cu admirabilă ştiinţă a naraţiunii. dintre cei mai talentaţi poeţi ai secolului
în istoria literaturii române ca pe un creator 20, constituind o „adevărată revelaţie“
de prima mărime. Nichita Stănescu: Wheel with a Single (Michale Palmer) şi un eveniment editorial
Spoke and Other Poems, traduceri de Sean de excepţie.
Adrian Sângeorzan: Exiled from the Cotter, (Archipelago Books)
Womb. Tales of a Women’s Doctor, (Spuyten Adina Dabija: Beautybeast, poeme,
Duyvil Press) traduceri de Claudia Serea, NorthShore
Press
Ediţia engleză a volumului Între două
lumi. Povestirile unui doctor de femei, apărut Poetă şi ziaristă, deţinătoare a Premiul
în trei ediţii la Editura Scrisul Românesc, ASPRO pentru poezie în România, de-
îşi face debutul pe scena americană atât în butează editorial în SUA în traducerea
Claudiei Serea, ea însăşi poetă. Combinaţia
este benefică, poemele Adinei Dabija îşi
transplantează în limba engleză prospeţimea
şi stranietatea, revolta şi misterul.

Red.

Colecţia, impresionantă, reuneşte în Prima antologie importantă din opera
peste 400 de pagini, poeme noi şi o selecţie lui Nichita Stănescu publicată în Statele
consistentă din toate volumele publicate de Unite în traducerea elegantă şi inspirată a
Andrei Codrescu până acum. Antologia (44 profesorului Sean Cotter (care semnează
de ani de poezie!) defineşte o personalitatea şi o frumoasă şi comprehensivă postfaţă)
artistică exuberantă şi impune în literatura a avut lansarea la Poet’s House din New
americană un poet profund, extravagant, York în faţa unui public numeros şi
creator de limbaj, original, magic şi jucăuş, pasionat de poezie. Colecţia cuprinde o
curajos, nonconformist, iubitor de tot ce selecţie din volumele Sensul iubirii, O
merită cunoscut şi recunoscut, ochi viu, viziune a sentimentelor, Dreptul la timp,
curios şi neliniştit despicând lumea în care Elegii, Alpha, Roşu verical, Oul şi sfera,
trăieşte până la miez şi înţelegând-o pe ediţie printată cât şi electronică, bucurân- Necuvintele, Un pământ numit România,
dinăuntru. Multe din poeziile antologate du-se încă de la apariţie de mult interes în În dulcele stil clasic, Măreţia frigului,
au referiri la spaţiul cultural natal ori la special în rândul medicilor, rezidenţilor
personalităţi româneşti de care autorul sau emigranţilor de orice fel. Aventura

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 31

Ioan LASCU Istorie Dan IONESCU

şi multiculturalism Viitorul cărţii

Despre multiculturalism se vor- şi a colaborării. Dialogurile culturale au Anual, la sfârşit de octom- dar cu şansă de a fi salvat de al doilea,
beşte astăzi mai frecvent decât devenit un obicei, iar schimburile de bunuri brie, revista şi editura Scri- etern. Prin atributul de a atrage cititorul
oricând. Multiculturalismul spirituale au cunoscut o extensie greu de sul Românesc, sub con- în spaţiul ei, oferindu-i, cu fiecare pagină,
este un fenomen îngăduit şi favorizat nu imaginat în urmă cu doar două decenii. Aş ducerea profesorului universitar Florea alte dimensiuni, cartea pare unui lector
numai de ceea ce tot astăzi numim mon- mai menţiona că multiculturalismul are o Firan, organizează colocvii tematice, la pasionat ca Adrian Cioroianu, un Paradis în
dializare sau globalizare. El este şi o interfaţă numită intecultural(itate), prin care participă academicieni, profesori uni- schimbare. Paralela Cartea de hârtie versus
expresie a toleranţei, a convieţuirii paşnice, care se mijlocesc, se facilitează contactele versitari, scriitori, critici şi istorici literari, carte electronică îl ajută pe Gheorghe Păun
a comunicării şi a schimbului de informaţii şi schimburile dintre diverse culturi. directori şi redactori de reviste culturale să pună în lumină concluzii interesante.
şi de valori dintre două sau mai multe din ţară şi din străinătate. Varietatea Sorana Georgescu-Gorjan nu-şi pune
comunităţi etnice, lingvistice şi culturale Multiculturalismul a fost şi tema Co- abordării temei este asigurată de această decât o singură problemă: Viitorul cărţilor
diferite. În România un astfel de exemplu îl locviilor „Scrisul Românesc“ din 2008. participare consistentă. Comunicările sunt despre Brâncuşi în România. Parafrazând
oferă Transilvania şi mai cu seamă Banatul. Un volum cuprinzând comunicările sus- publicate în revista Scrisul Românesc, apoi termeni în domeniu, Marian Victor Buciu
De fapt, bănăţenii se şi mândresc cu spiritul ţinute cu acel prilej a fost tipărit de Fun- într-un volum. Viitorul cărţii se intitulează ajunge la un titlu deosebit, care îmbină
lor tolerant şi multicultural, daţia-Editura „Scrisul Românesc“ şi lansat cel din 2010, care cuprinde
spunând adeseori că în Banat textele autorilor care s-au nuanţe arhaice şi neologice:
trăiesc împreună, împăcân- în octombrie 2010. Partea a înscris la colocvii, inclusiv Bookisind despre viitorul
du-se bine, şi românii majo- doua a respectivului volum ale celor care n-au putut scrisului. Problematica de
ritari, şi maghiarii şi şva- e completată de tematica să le susţină în mod direct, asemenea e profundă: cum
bii, şi sârbii. Ştim perfect ediţiei Colocviilor din 2009, din varii motive (…). Tema evoluează scrisul, baza
că bănăţenii – e vorba de referitoare la Actualitatea pusă în dezbatere porneşte cărţii, faţă de formele în care
români, cei care o spun primii istoriei literare. de la temerea că va dispărea transpare, electronică sau
– nu escamotează adevărul. cartea, obiectul cel mai printată. Ca despre o luptă
În astfel de arii, şi am aminti Fără îndoială, privind potrivit pentru răspândirea între titani, scrie Ion Buzera
aici şi sudul Ardealului (zo- inclusiv spre a doua temă, şi păstrarea cunoaşterii şi că (Metamahia sau lupta cărţii
na Sibiu-Braşov), au existat comunicările prezentate şi revoluţia digitală ar putea să cu internetul). Ileana Firan
tradiţii, au funcţionat prac- dezbaterile purtate în ca- o înlocuiască. (Florea Firan, schimbă unghiul de vedere,
tici multiculturale. Astăzi drul Colocviilor „Scrisul Prefaţă la Viitorul cărţii). îl depărtează, pentru a
astfel de manifestări s-au Românesc“ din anii 2008 Gabriel Coşoveanu a observa mai bine modulaţiile
împuţinat în special din şi 2009 şi-au dovedit de- vorbit despre Cartea noastră (Viitorul cărţii văzut de la
cauza exodului masiv al saşilor în Ger- plina actualitate, inclusiv cea de toate zilele, inducând ideea că Paris / Cartea imprimată vs
mania, în timpul comunismului dar mai cu prin numărul mare de inter- lectura este necesară la fel ca pâinea, cum cartea digitalizată).
seamă după 1989. De atunci, în speţă după venienţi dar şi prin calitatea în Romanul adolescentului miop, sugera Comunicările lui Ionel Buşe, Ioan
căderea „cortinei de fier“, s-au deschis prestaţiilor. Referitor la cea de a doua Mircea Eliade. Irina Mavrodin, sub un Lascu şi Mihai Ene sunt Despre logos,
căile spre globalizare, prin libera circulaţie temă – Actualitatea istoriei literare – unul titlu dilematic: Viitorul cărţii?, a ţinut o despre Cărţile, din amintirile mele şi despre
a oamenilor, a bunurilor şi a informaţiilor. din punctele fierbinţi ale discuţiilor a fost comunicare plină de temeri, nu în sensul Viitorul (cărţii) sună. Bine?. Eventualitatea
Tot de atunci s-au deschis perspective noi oportunitatea scrierii şi a publicării, astăzi, supravieţuirii cărţii pe format clasic ori ca din vitrine să dispară cartea provoacă o
colaborării de aproape orice natură între a istoriilor literare de autor. electronic, cât mai ales, dacă va mai fi un imensă părere de rău lui Carmen Firan:
ţări, popoare şi culturi distincte, ca puţin Astfel de lucrări, aşa cum s-a arătat, bun căutat cu fervoare de tineri. La fel, Cartea la trecut?.
mai târziu să fie netezit şi drumul extinderii sunt vulnerabile prin volumul imens de Paul Cornea, deşi mult mai tranşant: Mai Pe versurile lui Bacovia, traduse în
Uniunii Europene, ridicată pe fundamentele materie informativă, istorică şi critică, ce are cartea viitor?. Ovidiu Ghidirmic a Franţa, se lua, acum destui ani, mai multă
vechii Pieţe Comune. le susţine masivitatea, pentru că toate se încercat să pună ordine în lucruri, ca nu valută ca pe tractoarele de la Braşov.
De când Uniunea Europeană cuprinde apropie de sau depăşesc cifra de o mie cumva să apară semnul egal între carte şi Amănuntul ne este sugerat de Adrian
douăzeci şi şapte de state membre cu drepturi de pagini, or o asemenea antrepriză este diverse forme ale comunicării scrise, iar Sângeorzan (Valută forte). Am închinat o
egale s-a deschis problema şi se aplică actualmente nerecomandabilă pentru au- acumularea de informaţie de pe internet să viaţă cărţilor(şi tot ar închina), mărturiseşte
principiile şi regulile multilingvismului, torii solitari. Al doilea risc ce impietează fie considerată cultură: Puterea cărţii sau Geo Constantinescu, în timp ce Dumitru
între primele fiind traducerea şi editarea calitatea acestor opere este subiectivitatea Informaţia şi cultura. Radu Popescu nu uită că în propria copilărie
documentelor organismelor europene în selecţiei şi a evaluărilor critice precum şi Despre diversitatea cărţii s-a exprimat a stat cu cartea în mână (Copilul cu cartea
toate limbile comunitare. Însă peste toate limitele metodologice. Constantin M. Popa (Libridiversitate). Po- în mână născut). Despre Ritmul pendular
principiile şi regulile domneşte chiar prin- Meritul colocviilor a constat şi în etul Ioan Es. Pop a scris despre părăsirea al valorilor culturale scrie Gabriela Rusu-
cipiul comunitar. Niciodată ideea de co- relevarea varietăţii şi a complexităţii te- ocupaţiilor domestice ori de câmp: treierat Păsărin, iar Ion Parhon, despre Har şi dar.
munitate nu a fost pusă la un asemenea loc maticilor alese – caracteristici ce au re- ş.a., în favoarea cărţii. L-au împins la Alte eseuri vin din sfera preocupărilor
de cinste precum astăzi şi acest lucru într-o ieşit net din multitudinea intervenţiilor, această schimbare epocală, romanele lui semnatarilor: Florin Rogneanu (Polifonia
Europă a reconcilierii, a toleranţei şi a păcii. din priza pe care au avut-o temele alese Dostoievski. În antologie, figurează poeme cărţilor), Florentina Anghel (Cartea din
Memoria colectivă recentă a europenilor în rândurile criticilor şi istoricilor literari, semnate de Mihai Eminescu (Cărţile), seif), Adrian Boldişor (Eterna reîntoarcere
păstra amintirile terifiante ale celor două ale profesorilor universitari, cercetătorilor Tudor Arghezi (Ex libris), Andrei Codrescu a cărţii), Maria Tronea (Carte vie, carte
războaie mondiale şi, în consecinţă, într-un şi publiciştilor. Meritul revistei şi Editurii şi Nina Cassian. moartă), Constantin Zărnescu (Dreptul
conglomerat de state rivale, unde, fireşte, „Scrisul Românesc“ rezidă în propunerea Cornelia Cârstea face o separaţie la carte), Aloisia Şorop (Vând casă cu
hegemonia revenea celor puternici, s-a unor asemenea teme şi în publicarea lor între destinele uman şi livresc (Destinul carte şi piscină), Rodica Păvălan (Cartea
clamat instaurarea egalităţii, deschiderii în volum, garantând astfel o persistenţă contemporan al cărţii), primul, perisabil, viitorului – de la îmbogăţire la regenerarea
în timp şi un acces mai uşor al publicului spiritului).
interesat la informaţia din cele două
domenii de cercetare.

Colocviile Scrisul Românesc – 2011, Tema: Cititul

32 Nr. 10 (110) ♦ octombrie 2012 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Florin ROGNEANU

Confesiunile pictorilor

Î ncă din jurul anului 1760, Denis Diderot Plecată din pictura flamandă, pictarea propriului Theodor Aman – Atelierul artistului
remarca faptul că: „Pe poeţi îi regăseşti în atelier a devenit o temă principală şi o piatră de încercare
pictori şi pe pictori în poeţi. Îi e la fel de util pentru orice artist din perioada modernă a secolului al sa „de a privi, de a vedea dincolo de aparenţa lucrurilor“.
unui scriitor să privească tablourile marilor maeştri, pe XIX-lea şi până în prima jumătate a secolului al XX- Pictura trebuie să fie asemenea unei fraze muzicale, care
cât îi e de util unui artist să citească marile lucrări.“1) lea. Dacă în tablourile lui Frans Franken al II-lea îmbină frumuseţea, ritmul şi armonia, fiind în acelaşi
Dintotdeauna, artiştii şi-au dorit să facă o pictură prin (1581-1642) şi ale lui Peter Paulus Rubens (1577-1640) timp „eliberată de toate inutilităţile“.
care să privească în adâncul tuturor lucrurilor şi să nu descoperim faptul că propriul atelier de creaţie era şi
scape din vedere firea specifică fiecăruia pentru că, aşa magazin de prezentare a propriilor tablouri, spaţiu În această luptă permanentă între materie şi spirit
cum spuneau stoicii, artiştii voiau să fie „în armonie cu în care amatorul de artă avea acces permanent, în artistul contemporan, aşa cum a fost şi cazul lui Ion
toate cele de care este strâns legată soarta lor“, remarca pictura românească de la jumătatea secolului al XIX- Popescu-Negreni, pe care l-am descoperit cu adevărat
în meditaţiile sale Marc Aureliu. Cele mai intime lea primele tablouri cu această tematică le datorăm lui în Pagini de jurnal3), tipărit în 1998, crede încă în
gânduri ale artiştilor le găsim în jurnalele care au văzut Theodor Aman, cel care a făcut din propriul atelier locul lumea obiectivă, dar mai ales în mirajul lumii sensibile
lumina tiparului, fie că au fost jurnale literare, fie că de întâlnire al înaltei societăţi bucureştene. Întâlnim în şi în modul de trăire al acesteia, încercând să evite
acestea tablourile cele mai îndrăgite decorându-i pereţii străfundurile subconştientului, care face din artist un fel
Theodor Aman – Al doilea atelier al artistului în anii de studii – cum ar fi portretul soţiei sale Ana, scene de gen cu de prestidigitator al spiritelor.
femei în interior sau celebrele baluri, iar dintre obiectele
s-au transformat în Confesiuni, aşa cum a fost cazul mai deosebite, în afara celor de mobilier concepute şi 1. Denis Diderot, Scrieri despre artă, Ed. Meridiane, Bucureşti,
la Jean-Jacques Rousseau, în acel efervescent secol al executate de artist, adesea apare violoncelul, ca semn
luminilor, care a fost secolul al XVIII-lea. al pasiunilor muzicale ale lui Theodor Aman. Lucrul 1967, p.85.
acesta ne duce cu gândul la cuvintele lui Baudelaire: 2. Theodor Pallady, Jurnal, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1966.
Dacă istoria literară consideră ca specie jurnalul „În culoare găsim armonie, melodie şi contrapunct“, aşa 3.Ion Popescu-Negreni, Pagini de jurnal, Ed. Arc 2000, Bucureşti,
literar, în încercarea acestuia de captare a realului şi a cum nota acesta în Cronica din 1846 făcută la Salonul
temporalităţii, într-un fel de transformare a efemerului parizian. 1998.
într-o permanenţă a prezentului, ce face din marii
scriitori, aşa cum au fost Charles Baudelaire, Stendal, Pictura s-a vrut şi şi-a dorit, la un moment dat, în
Alfred de Vigny, Andre Gide sau Virginia Wolf, iar la perioada simbolistă de la sfârşitul secolului al XX-
noi Titu Maiorescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, lea, să realizeze conexiuni între armoniile tuturor
Petru Comarnescu, Petre Pandrea ş.a. adevăraţi grefieri simţurilor, adică cele auditive, combinate cu cele ale
ai propriului suflet, marii pictori au făcut din pictarea văzului şi a simţului tactil. Pentru artiştii acelei vremi
atelierului, începând de la sfârşitul secolului al XVII- şi pentru cei care i-au urmat, culoarea a devenit un
lea, un adevărat jurnal intim, în încercarea lor de a picta simbol al sentimentului, o „corespondenţă sinestezică“
aşa cum cântă pasărea – visul lui Claude Monet. a raportului între lumea reală şi a propriei sensibilităţi .

Câteodată avem marea şansă să rămână în urma
marilor pictori şi o serie întreagă de notaţii, care să ne
dezvăluie năzuinţele intime
ale acestora şi care să ne
apară nouă sub formă de
jurnal, aşa cum este cazul lui
Theodor Pallady. Publicat
încă din 1966, Jurnalul2) ne
vorbeşte despre ce înseamnă
„poemul pictural“, despre
lumea în care trăim ca o
„lume limită“ în care artistul
trebuie să descopere „esenţa
înseşi a vieţii“, prin nevoia

Theodor Aman – Bal costumat în atelier

Abonamente la Scrisul Românesc

Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ şi veţi avea un prieten apropiat.
Abonamentele se pot achita la sediul revistei sau în contul: RO03BRDE170SV21564261700,

Agenţia Mihai Viteazul, Craiova. Informaţii despre revistă primiţi la tel.: 0722.75.39.22.
Costul unui abonament lunar este de 5 lei la care sunt incluse taxele poştale.

Atelierul pictorului Gh. Teodorescu-Romanaţi ISSN 1583–9125 32 pag. – 3 lei 10

Scrisul Românesc

SR

ScrisuRl omânescSR Scrisul Românesc Nr. 10 (122) ♦ octombrie 2013 1

Serie nouă Anul XI Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 10 (122) 2013
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCS

Adrian CIOROIANU

Despre zodia şi zodiacul dlui FF

– la aniversarea dlui Florea Firan –

P lec la drum în acest text ne­ editat, după mii de
şti­ind foarte bine dacă ceea ar­ticole, conferinţe,
ce va urma va fi un articol simpoz­ ioane etc. pe
omagial sau o fişă de prezentare. Pe de o car­e le-a pu­blic­ at,
respectiv le-a orga­
parte, a-l prezenta cuiva pe Florea Firan nizat, ai putea crede
că motorul interior
este complet lipsit de sens – pentru că nu din acest personaj
mai simte nevoia
prea văd cine, în România literelor, nu-l unei terapeutice o­
dihn­ iri de-o clipă
cunoaşte deja. Iar cel puţin în Craiova, sau de-un ceas. Dar nici vorbă de aşa ce­
va. În pieptul oltenesc al dlui FF se află
a-l prezenta cuiva pe Firan este ca şi probabil un fel de mini-dinam nuclear,
care se încarcă pe măsură ce merge mai
cum ai încerca să-l prezinţi clujenilor (să departe. Pe masa de lucru a dlui FF se
găsesc alte şi alte cărţi, la care lucrează
zicem) pe Florin Piersic sau parizienilor în paralel. Termină un număr de revistă
şi deja are în minte sumarul pentru
pe Alain Delon. Veţi spune că nu se numărul următor. Vine din vreo vacanţă
din Florida şi deja o planifică pe cea
compară unele cu altele şi mai ales lumea viitoare. Încheie vreun simpozion al
revistei & editurii Scrisul Românesc şi
cărţilor cu scena spectacolelor. Şi aşa şi deja în minte pune la cale simpozionul
de anul viitor. Mănâncă vreun fruct sau
este – doar că ce vreau să spun aici e că culege vreo floare din propria-i grădină
şi deja se gândeşte ce să mai planteze pe
unii oameni sunt atât de reprezentativi vreo bucată de pământ (la acest capitol,
trebuie să precizez că dl FF are de la
pentru ceea ce fac încât nu mai au nevoie mine un lămâi din care în curând îşi va
face citronade, iar grădina craioveană a
de ritualuri introductive. Este şi cazul părinţilor mei are de la dl FF un soi foarte
bun de smochin, care pesemne că nu va
lui Florea Firan: fapt e că aproape nimic aştepta încălzirea globală pentru a rodi şi
el, peste un an sau doi).
din viaţa cultu­rală a Olteniei din ultima
Ca orice oltean care se respectă, dl
jumătate de secol nu s-a întâmplat fără FF are vinul lui, de producţie proprie, pe
care-l aduce rece la masa de sub umbra
ca dl FF să fie – într-un fel sau altul, de casei, în câte-o cană brumărie de sticlă.
Ca orice intelectual oltean, are în casă
aproape sau de mai departe, direct sau munţi de cărţi, la care mai adaugă în
fiecare lună câte un pisc. Şi cum oltenilor
Viaţa lui Florea Firan este, în sine, parte din opera sa. De nestăvilită indirect – implicat. ştiutori le cam place să împartă cu alţii
energie şi cu o consecvenţă pilduitoare, cercetătorul a arătat cum te Drept care acest text, neputându-l cunoaşterea, dl FF este într-o continuă
instalezi şi, mai ales, cum te menţii în primul raft al culturii, la noi şi pe deplasare a ideilor: ieri l-ai văzut la
prezenta pe cel pe care-l ştie toată lu­ Râmnicu-Vâlcea, în vreo întâlnire cu
elevii de la vreun liceu; astăzi este la
alte continente. Gabriel Coşoveanu mea noastră cât de cât alfabetizată, se va Curtea de Argeş, la vreun simpozion;
mâine va fi la Bucureşti, la vreo lansare
Ovidiu Ghidirmic Georgiana Oprescu mulţumi prin a-l omagia prin câtev­ a con­ de carte din Biblioteca Facultăţii de
Emil Boroghină Alexandru Oprescu sid­ eraţii de ordin personal, care merită Litere; iar poimâine va fi la Braşov sau
Cornelia Cîrstea Maria Tronea făcute publice în acest ceas aniversar. Voi la Slatina, la Târgu Jiu, la New York sau
la Băileşti. Iar dacă ajungi prin Craiova
George Stanca Valeriu Cîmpeanu vorbi, aşadar, aici i) despre oltenitate, ii) şi-i eşti prieten ai (totuşi) toate şansele

George Sorescu Sorana Georgescu-Gorjan despre zodii şi iii) despre câteva partide Continuare în p. 3
Constantin Zărnescu Paul Aretzu
Adrian Cioroianu Adrian Sângeorzan Nicolae A. Andrei de tenis de masă.
Florea Firan Şerban Centea Zenovie Cârlugea Cum se va vedea, toate acestea au le­
Gabriel Coşoveanu Ina Voinea
Nicolae Panea Viorel Forţan Augustina Constantinescu gă­tură directă cu sărbătoritul nostru Florea
Dumitru Radu Popa Silvia Botez
Nina Cassian Mariana Buciu Ionuţ Pătularu Firan – (sau dl FF în cele ce urmează).
Virgil Nemoianu Florin Rogneanu Rodica Grigore
Ştefania Magidson Eugen Dorcescu
Andrei Codrescu Cecilia Căpăţînă Lucian Vasiliu i) Definiţia olteanului
Dumitru Radu Popescu Mircea Pospai Monica Spiridon
Gheorghe Păun Dan Botez Carmen Firan Cine îl vede pe Florea Firan vede
Constantin M. Popa Alex Maroiu Anca Giurescu olteanul în chiar definiţia sa cea mai vie
Mihai Duţescu Gabriela Rusu-Păsărin Sasha Mereţ (şi vioaie!). Mititel şi iubăreţ faţă de litere,
Mihai Ene Mihaela Chiriţescu Andrey Gritsman dl FF nu are, pur şi simplu, astâmpăr. Prin
Ioan Lascu Alexandra Carides
Cezar Avram Cecilia Burtică satele olteneşti precum Giubega în care

dl FF se năştea la începutul lui octombrie

1933, se spune că dacă stai locului, îţi

Număr Aniversar stă şi norocul. Drept care dl FF şi-a zorit

mereu norocul din urmă, fiind într-o
continuă şi spornică mişcare. O mişcare
a minţii, a ochiului, a limbii şi a mâinii

Scrisul Românesc – 85 care scrie. A ţine pasul cu Florea Firan
este, pentru oricine şi orice vârstă ar avea
respectivul, ca o cursă în sine. După 35

Florea Firan – 80 de cărţi scrise, alte zeci şi zeci la care
a colaborat şi sute de cărţi pe care le-a

2 Nr. 10 (122) ♦ octombrie 2013 Scrisul Românesc Eseu

Florea FIRAN Scrisul Românesc

85 de ani de la întemeiere, 10 ani de serie nouă Scrisul Românesc
S crisul Românesc a împlinit
85 de ani de la întemeierea şi critică literară română şi străină, Revistă de cultură
din noiembrie 1927, de către cronică de teatru, film şi muzică sau de
artă plastică, evenimente, reproduceri Fondată la Craiova, în 1927,
Serie nouă (din ianuarie 2003)
acelaşi critic, Dumitru Tomescu, ctitor după opere de artă, dezbateri, interviuri
Membră A.R.I.E.L.
şi al Ramurilor, şi aproape 11 ani de etc., a devenit o sinteză între tradiţie
Apare sub egida
serie nouă, înfiinţată şi condusă fără şi modernitate, a reflectat spiritul din Fundaţia – Revista Scrisul Românesc

întrerupere de Florea Firan. zona geografică, istorică şi cultural- în parteneriat cu „Gazeta de Sud“

Apariţia revistei Scrisul Românesc artistică a Olteniei, înscriind-o în sfera REDACţIA

în peisajul publicistic craiovean a culturii naţionale cu reverberaţii în Director:

însemnat şi un act cultural de curaj. În universalitate. FLOREA FIRAN

afara revistei Arhivele Olteniei, Ramuri Prestigiul revistei este dat de la Secretar general de redacţie:
GABRIEL COŞOVEANU
şi alte publicaţii importante în acea început de un colegiu editorial valoros
Colegiul redacţional:
vreme n-au semnalat nici măcar apariţia şi activ alcătuit din personalităţi de
ADRIAN CIOROIANU
noii publicaţii. Probabil că „rămuriştii“ primă mărime din ţară şi diaspora, cu ANDREI CODRESCU
DANIELA CRĂSNARU
colaboratori recunoscuţi, autori de cărţi EUGEN NEGRICI
NICOLAE PANEA
importante, premiate de Academia DUMITRU RADU POPA
DUMITRU RADU POPESCU
Română şi Uniunea Scriitorilor, pro- MONICA SPIRIDON
DANIELA TARNIţĂ
fesori universitari, critici şi istorici lite- INA VOINEA

rari cu experienţă, imprimând un stil şi Redactori:
FLORENTINA ANGHEL
un spirit de modernitate prin abordare şi MIHAI ENE
VIOREL FORţAN
interferenţe culturale. precum Mircea Eliade, Emil Cioran, ALEXANDRU OPRESCU
ION PARHON
Apariţia neîntreruptă a revistei, Eugen Ionescu, Pius Servien, George FLORIN ROGNEANU

păstrarea obiectivelor fundamentale, Uscătescu, Vintilă Horia, Alexandru Redactori asociaţi:
FELICIA BURDESCU
între care multiculturalismul, intercul- Bus­ ui­oceanu, Alexandru Ciorănescu, MIHAELA CHIRIţESCU
RĂZVAN HOTĂRANU
turalitatea, care o particularizează Nina Cassian, Norman Manea, Andrei DAN IONESCU
GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
faţă de alte publicaţii româneşti, sus- Codrescu, ş.a. În primul rând au fost
Corectură:
ţinerea rubricilor cu continuitate, deve- evocate personalităţi recunoscute ca CLAUDIA MILOICOVICI
GEORGIANA OPRESCU
nite tradiţionale, de aceiaşi autori patriarhi ai spiritualităţii olteneşti: T.
Tehnoredactare computerizată:
(Irina Mavrodin – Exerciţii, Gabriel Arghezi, Al. Macedonski, C. Brâncuşi, ADRIAN CRISTEA
VICTOR CRISTESCU
Coşoveanu – Carte eveniment, Adrian M. Sorescu ş.a.
Redacţia şi Administraţia: Craiova
Cioroianu – O idee, Ovidiu Ghidirmic – Anual revista a acordat premii celor Str. Constantin Brâncuşi nr. 24

Confruntări, Ioan Lascu – Actualitatea mai valoroşi şi fideli colaboratori, ins- Tel./Fax: 0351/404.988; 0722753922
E-mail: [email protected]
capodoperei, Dumitru Radu Popa – tituind premiul pentru debut în poezie Web: www.revistascrisulromanesc.ro

Din partea cealaltă, Cecilia Căpăţînă – Al. Macedonski – Prima verba şi Cont: RO03BRDE170SV21564261700
BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
– Cum vorbim, cum scriem, Dumitru Premiul Marin Sorescu, pentru proză –
Abonamentele se pot face la sediul redacţiei.
Radu Popescu – Scrisori, Marian Victor Gib I. Mihăescu, pentru critică şi istorie În Bucureşti, revista poate fi procurată şi
de la Centrul de Difuzare a Presei, Muzeul
Buciu – Obsesii, Virgil Nemoianu –Note literară – Şerban Cioculescu, pentru Literaturii Române (Bulevardul Dacia).

au văzut în Scrisul Românesc o rivală de lectură, Şerban Centea – Reflecţii şi eseu şi publicistică – Petre Pandrea, ISSN 1583-9125

şi aveau de ce să se teamă, dacă se reflexii, Ion Parhon – Teatru, Florin pent­ru ştiinţe sociale – Nicolae Iorga, Responsabilitatea opiniilor exprimate
aparţine integral autorilor.
gândeau la valoarea colaboratorilor: Rogneanu – Atelier de artist etc.), au pent­ru teatru – I.D. Sîrbu, pentru arte –
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
Arghezi, Agârbiceanu, Gib I. Mihăescu, constituit de fapt structura publicaţiei, Ion Ţuculescu. Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408
Cezar Petrescu, Vasile Voiculescu, N. I. pentru care Scrisul Românesc şi-a În atenţia revistei a stat formarea de

Herescu, N. M. Condiescu, Al. Marcu, dobândit un loc distinct în peisajul tineri scriitori, pentru care s-a desfăşurat

C. Rădulescu-Motru ş.a. Prin structură, revuistic românesc. concursul anual de debut în volum la

format şi colaboratori, Scrisul Românesc Editorialele, semnate întotdeauna poe­ zie, proză, teatru, eseu, câştigătorilor

devine de la început o publicaţie inter- de redactorul-şef, au avut în prim plan pu­blicându-li-se manuscrisele sub egida

belică importantă şi este regretabilă personalităţi de primă mărime din Scrisul Românesc: Mihai Ene, Silviu

încetarea ei la nici doi ani de la apariţie. cultura românească legate într-un fel Gon­gonea, Petrişor Militaru, Cosmin

Deşi apărută în puţine numere, ele erau sau altul de Craiova şi zona Olteniei, Dragoste, Cornel Paiu, Simona Elena

consistente, fiecare număr, în format de dar şi scriitori români din diaspora Popescu, Elena Gabriela Lazăra ş.a.

carte, însumând peste o sută de pagini. Continuare în p. 31

De la încetarea primei serii, nu s-a

mai ivit iniţiative şi nici măcar tentative

de reluare a publicaţiei întemeiate de

Du­mitru Tomescu. Apariţia ei, în serie

nouă, din ianuarie 2003 a însemnat un

re­marcabil eveniment cultural şi lite-

rar în peisajul revuistic craiovean şi

naţional.

Fără a încerca să concureze sau să

contracareze revistele deja existente sau

pe cele cu veche tradiţie în perimetrul

oltean, cum este Ramuri, care a reuşit să

supravieţuiască peste un secol, Scrisul

Românesc s-a impus ca o voce proaspătă

şi autorizată diversităţii publicistice

contemporane, încercând să-şi seducă

cititorii printr-o ofertă atractivă tematic

cu rubrici şi colaboratori valoroşi. Dumitru Tomescu şi Constantin Şaban-Făgeţel, întemeietori ai revistelor
Fiecare număr al publicaţiei, cuprin- „Ramuri“ şi „Scrisul Românesc“

zând poezie, proză, teatru, eseu, istorie

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (122) ♦ octombrie 2013 3

Continuare din p. 1 Despre zodia şi zodiacul dlui FF

– la aniversarea dlui Florea Firan –

să-l găseşti acasă, lucrând alături de care Florea Firan a trecut şi a lăsat iii) Masa de lucru, că, ani la rând, dl FF m-a invitat pe la
distinsa sa doamnă Claudia la sumarul urme meritorii: a condus instituţii de masa de joc domnia sa pe-acasă, să facem câte-o
viitor al revistei pe care o conduce şi cultură sau a administrat vreun liceu; partidă de tenis de masă – sau ping-
(iarăşi totuşi) veşnic pregătit pentru o a inaugurat vreun teatru liric sau a În fine, voi încheia cu două pong, cum i se spunea pe vremea
partidă de tenis de masă (voi reveni reînviat o revistă; a reactualizat o mărturisiri. Una este într-o oarecare copilăriei mele. Am tot întârziat să
mai jos la acest detaliu). editură sau a editat manuscrise până măsură publică, alta este în premieră. dau curs invitaţiei, până mai acum un
la el necunoscute. Cine se uită pe site- an. Ca unul care-l ştia pe Florea Firan
ii) O zodie mai aparte ul www.floreafiran.ro cade dintr-o În câteva ocazii, în ultimii ani am mai curând de la masa de lucru, am
surpriză în alta. declarat – de faţă cu martori serioşi – ezitat să merg spre masa domniei-sale
Se ştie cum, pe la mijlocul anilor că dl FF este părintele meu spiritual. de joc. Am văzut că era foarte serios
‘30 ai secolului trecut, Stalin spunea O cultură care are astfel de cons­ Desigur, ca atâţia alţi români obişnuiţi când mă invita, după cum serioasă
despre scriitori că sunt nişte „ingineri truc­tori nu va fi niciodată săracă şi şi normali, primele modele le-am era şi dna Claudia (care mi-a spus
ai sufletelor“. Dacă ar aparţine alt­ va putea să treacă peste toate vici­ găsit în familie; mai apoi, am avut şi aşa, cam în şoaptă, că dl FF este chiar
cuiva, definiţia ar fi frumoasă – dar, situdinile. Este tocmai ceea ce a făcut eu numeroşi profesori – de la şcoala bun la ping-pong).
cum vine de la Stalin, nu prea ne mai Florea Firan. A clădit şi în regimul generală până la liceu sau la facultate
convinge. Oarecum parafrazând ideea comunist, clădeşte şi în regim capi­ sau prin universităţile străine prin Am fost, am văzut, am jucat şi
– nu şi personajul –, voi spune că dl talist. Tocmai pentru că avea idei şi care am ajuns – care m-au înrâurit cu m-a cam învins. La masa sa de tenis
câte ceva. de sub bolta de viţă, dl FF este chiar
Adrian Cioroianu şi Florea Firan la lansarea cărţii Popular Culture de Monica Spiridon – mai ubicuu decât în spaţiul cultural.
Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti Culmea este că pe dl FF l-am Ştiam că dl FF are mintea brici – dar
cunoscut relativ târziu. Iar ceea ce ar am constatat şi că ochii-i văd bine,
putea să pară un compliment pleacă de genunchii îl ascultă, iar mâna sa are
fapt dintr-o simplă constatare. Florea precizie de chirurg.
Firan este atât de activ şi de eficient
în periplurile sale pe la graniţa dintre Drept care mi se pare clar că, deşi
lumea cărţilor şi lumea oamenilor suntem la ceas aniversar, unui astfel
încât un om plin de curiozitate ca de om nu trebuie să-i numeri anii din
mine nu poate decât să-l admire. L-am urmă – ci mai curând să-i spunem „La
cunoscut pe dl FF pe când secolul
trecut se termina, iar de vreo zece ani
am colaborat îndeaproape. Mi-aş dori
cât mai multor intelectuali tineri să-şi
găsească astfel de modele – în primul
rând pentru că ele există şi mai apoi
pentru că modelul este de 1000 de ori
mai autentic decât vedeta. De la dl FF
orice om mai tânăr are ceva de învăţat
– cum învăţ şi eu, de câte ori îl revăd
la lucru.

E drept, ar exista în relaţia umană

FF este un incredibil constructor. De energie, uneori a deranjat. Ca orice Academicianul Dinu C. Giurescu şi profesorul Florea Firan la Colocviile Scrisul Românesc
fapt, Florea Firan este un om din acea om care construieşte, a fost privit cu tema Multiculturalismul, Craiova 2009
zodie aparte a oamenilor care, pe chiorâş de cei care se pricep mai bine
unde trec, lasă ceva în urmă. Cum nu la demolări. A fost dat jos şi a revenit dintre noi şi un singur motiv de Mulţi Ani!“ şi chiar să aşteptăm anii
mă pricep deloc la zodiace, n-aş putea de fiecare dată. Şi apoi a luat din nou supărare. De fapt, nici nu ştiu dacă să ce vin, pentru că sigur Florea Firan
spune sub ce semn astral a apărut pe distanţă – cum spuneam, cine vrea să mă supăr sau să mă bucur de uimire. mai pune ceva – cultural – la cale.
lume dl FF, acum 80 de ani. Dar, pe de meargă umăr la umăr cu Florea Firan Iată despre ce e vorba. Imaginaţi-vă
altă parte, cred că oamenii se nasc şi trebuie să fie om de respiraţie lungă şi septembrie 2013
mai ales se dezvoltă sub numai două largă, altfel va fi depăşit.
zodii: există oameni care mai mult
dărâmă şi există oameni care mai mult Şi mai este ceva: dacă, prin absurd,
construiesc. Atât şi nimic mai mult. marii noştri creatori & intelectuali din
trecutul mai îndepărtat sau mai recent
Florea Firan este categoric din ar reveni la viaţă o clipă, mulţi dintre
această stirpe a oamenilor care au ei ar vedea cu surprindere că dl FF a
construit şi construiesc mereu. Nici avut ochi şi timp pentru fiecare. De
lipsa de timp, nici lipsa de energie, la Inochentie Micu-Klein la Tudor
nici lipsa de bani (din vremea de azi) Arghezi, de la Constantin Brâncuşi
şi nici lipsa de libertate intelectuală la Alexandru Macedonski şi de la
(din vremea de ieri) nu au fost piedici Dimitrie Cantemir la Mihai Eminescu
reale pentru dl FF. A trecut peste toate – plus mulţi, mulţi alţii –, cu toţii au
– sau, mai bine zis, în fiecare piedică avut în Florea Firan un cititor sau
Florea Firan a găsit câte o fisură, prin interpret analitic. În articolul de fond
care mintea lui s-a prelins vioaie şi, din fiecare ediţie de azi a Scrisului
în loc de breşă, a construit câte o uşă Românesc este prezentat câte un scri­
sau câte o fereastră. Aşa se face că itor sau un creator intelectual. Te­
biografia dlui FF este o impresionantă zaurul de fişe de lectură pe care l-a
listă de realizări – în care n-a fost creat Florea Firan în ultima jumătate
niciodată singur şi de pe urma cărora de secol este de proporţii incredibile.
au beneficiatmulţi, de fiecare dată. Din Pe scurt, dl FF are deja material strâns
România în Italia şi de la Bucureşti pentru alte zeci de cărţi pe care le-ar
la Craiova, mereu vei descoperi putea face să apară, şi de fiecare dată
vreun loc al memoriei culturale prin ar spune ceva nou.

4 Nr. 10 (122) ♦ octombrie 2013 Scrisul Românesc Eseu

Mai multe vieţi într-una

Obişnuim să emitem epitete făcut şi face, de-o viaţă, cele cuvenite: pur materială), cineva ar trebui să fie Gabriel Coşoveanu şi Adrian Cioroianu
des­pre mulţi actanţi ai Ce­ asigură continuitatea unor mari proiecte dirijor. Nu pentru self-esteem, ci pentru
tăţii, fiind oameni publici culturale, precum Scrisul Românesc, continuitatea unei seve culturale aflate să accentuăm, cu un back-ground de
– şi ei, şi noi – pe bandă rulantă. Cele şi propagă planuri şi valori noi, într-o în pericolul, câteodată, al dispersiei. criză, cu sol ideologic seismic, aspectul
mai multe discursuri sunt, de bună neobosită sete de a fi în linia întâi, de re­ că avem personalităţi care definesc
seamă, magnificatoare, conforme orică­ gulă asimilabilă tinerilor, dornici de a-şi Îl putem numi pe Florea Firan, stabilitatea şi un sens general al măsurii.
ror norm­ e ale unei intervenţii menite să converti numele încă nededat publicităţii simultan, faţa liberă şi faţa academică Florea Firan nu se erijează în vreun
marcheze importanţa cuiva sau a ceva într-un brand personal. Dar de ce ar a monedei filologice de la noi şi din latinist sau clasicist, în speţă, dar firea
anume. Iarăşi, obişnuim să punem pe dori un profesor consacrat, asimilabil ţară – liberă, întrucât apără şi ilustrează lui este izvodită din acea categorie, şi se
rol fraze fremătătoare, pentru uzul radio diplomaţiei româneşti, prin stagiile sale scriitori care se impun, iar unii sunt, recomandă, adică, prin obiectivitate, sa­
sau TV, doar-doar opinia publică va fi în Italia, de pildă, un conducător de deja, canonici; academică, pentru că lub­ ritate stilistică, parcimonie retorică,
mai receptivă la ceea ce structurează şi instituţii, de-a lungul timpului, cu impact medalioanele sale despre scriitorii şi, mai ales, bun simţ axiologic. Unora
coagulează o naţiune, respectiv cultura. social major, să construiască asemenea cu deosebire olteni sunt consultabile, li se va părea relativ integrabil în orice
Tot în registrul unor obligaţii, aproape, strategii de vizibilizare? Nu ar vorbi, de cu folos evident, de tineri studioşi şi, definiţie a intelectualului. Noi găsim
obşteşti, contabilizăm generozităţi la sine, scriptic, o enumerare de merite, de altfel, de un public larg. Tipul de că mulţi, prea mulţi se prevalează de
prof­es­ orale şi profesiuni de credinţă de premii şi de recunoaşteri la cel mai conceptualizare – căci literatura nu se diplome şi achiesări statale, dar foarte
care vizează cruciala problematică a înalt nivel? Ba da. Nu ar putea susţine poate dispensa de pragul de admitere pu­ţini, precum Florea Firan, sunt capabi­
succesoratului într-o ţară parcă bântuită atare anvergură un număr considerabil teoretic – este gândit astfel încât să fie li să vorbească din mai multe unghiuri
de sindromul zidului început şi neisprăvit. de mărturii despre ceea a făcut un om user-friendly, fără elemente abstruse ori ale societăţii, să convingă din acele
Acum se cere discutat despre ceva mai cu influenţă socială şi politică pentru „încuiate“ lingvistic. unghiuri şi să acumuleze câteva virtuţi –
puţin obişnuit: prestaţia şi prestanţa lui Panteonul naţional? De bună seamă. consecvenţă intelectivă, forţă de istoric
Florea Firan, nume în absenţa căruia Rolul cetăţeanului reponsabil, în con­ Aparent, Florea Firan e o entitate literar, apetit pentru mentorat şi apertură
puţine lucruri importante în Oltenia şi creteţea misiunii lui, dacă o acoperă, favorizată de împrejurări, de zei, de lari externă –, prin care, într-adevăr, Craiova
Craiova, cel puţin, se pot descrie. desigur, profesional, şi dacă şi-o asumă, şi penaţi. Nimic mai fals, şi asta trebuie are un cuvânt de spus la scară mare. În
De fapt, o activitate întinsă pe instituţional, ni se pare că rezidă în accentuat pentru tinerii care, studenţi Florea Firan sunt mai mulţi oameni, şi
decenii e menită să ne sfideze, la o adică actele cu portanţă publică, în lansări la Litere sau nu, se gândesc la făurirea vitalitatea tuturor – să-l punem în faţă
– nu direct, deşi parcurgerea biografiei de carte, spre exemplu, în dezbateri, unei voci care să conteze în domeniul pe critic, pe editor, pe istoric? greu de
intelectuale se dovedeşte cât se poate de în concatenări de simpozioane, gale umanioarelor. Cariera lui Florea Firan in­ spus –, în direcţie culturală, a dat ceea
instructivă, prin densitate, ci, mai ales, de omagiere şi reuniuni de creatori, dică, aşa cum o busolă se încăpăţânează
indirect, prin popularea intuiţiei că ceea care sunt doritori, la orice oră, cum să fie fidelă Nordului, faptul că doar ce stimăm astăzi.
ce derivă dintr-un CNP e, în anumite este şi normal, să se regăsească sub munca asiduă, care acceptă, ca sinonim,
cazuri, absolut irelevant. Cine, mă nişte auspicii, de preferinţă sub o abnegaţia, intră într-o constelaţie de Conf. univ. dr. Gabriel
întreb, ar corela dinamismul persoanei firmă mare. Florea Firan are viziunea valori. O viaţă e prezentabilă în felurite
cu vârsta rezultată din acte? Ecourile coagulării artiştilor, periodic, sub retorici, de regulă, la aniversară, dense Coşoveanu, Facultatea
personalităţii sale se pot urmări, de „umbrela“ Scrisului Românesc, şi o în ditirambi – nu e cazul aici. Nu
altminteri, uşor, şi în Europa sau în face din pasiune, cu sentimentul acut este nevoie să aşternem îngrăşământ de Litere, Univ. Craiova
America. Comentatorul lui Arghezi că, în ţara noastră de dor (uneori, de stilistic pe cernoziomul existent, nu
şi al multor scriitori contemporani a dor definibil doar ca doleanţă personală, avem trebuinţă să inventăm merite
de rit metaforic acolo unde ele au fost
recunoscute oficial, nu am dori decât

Vorbe spuse înainte de a fi prea târziu

Ascrie despre cineva care sau intercondiţionat. la concursuri. Acum, trebuie să recu­nosc Eu sunt o fiinţă destul de leneşă,
aniversează o vârstă ca Nu pot spune despre Florea Firan fapt­ul că zâmbesc ironic, amintindu-mi comodă, încăpăţânată. Florea Firan a
a lui Florea Firan este acei ani, dar nu pot nici să uit senzaţia realizat că-mi trebuie un „tratament“
delicat şi incomod pentru că niciodată că a fost un personaj providenţial din de confort psihic pe care mi-a oferit-o special şi mi l-a administrat. Se numeşte
nu ştii cât scrii despre el şi cât despre viaţa mea dar, privind retrospectiv, con­ profesorul de liceu Firan. bă­tutul la cap. Ca editor, cred că îi dato­
tine, cât este retrospectivă şi cât este s­tat prezenţa lui legată de o serie de rez cel puţin trei cărţi. Fără insistenţele
evenimente care m-au marcat, unele Apoi s-a întâmplat ceva senzaţional şi ... diligenţele lui, două din ele nu ar fi
Nicolae Panea şi Paul Aretzu pentru existenţa unui tânăr provincial ce fost scrise niciodată.
chiar substanţial. Poate aşa se trăia cu perfuzii din texte literare. O zi
joc cu timpul, cu atât mai mult cu cât explică normalitatea relaţiei mele spre seară, profesorul mă urcă în maşina Una dintre ele chiar mă reprezintă şi
poveştile vieţilor noastre doar s-au cu el, unul dintre puţinii cu care lui şi mă duce în clădirea judeţenei de acum se traduce în trei părţi ale lumii.
suprapus sporadic nu s-au întrepătruns nu am împărţit o istorie tulbure sau partid, unde o sală neoromânească
tulburată. gemea de popor oltenesc în aşteptarea Îi mulţumesc public!
lui Marin Preda. Are şi insuccese pe măsură. A vrut
Îl cunosc de prin anii optzeci, să mă disciplineze şi să mă facă să scriu
când eu, elev la „Elena Cuza“ şi Nu publicase Cel mai iubit..., dar ori­ ritmic în revista pe care o conduce. Nu
puber bântuit de talente poetice, cum era destul de cunoscută fronda lui, a reuşit, dar, tenace, nu vrea să renunţe
hipersensibilizat de lecturi şi de bine temperată, faţă de realitatea politică şi, în faţa scuzelor mele de tot felul, ia
mediul feminin excitant şi com­ şi oricum era cel mai în vogă prozator acea mină de înţelept evreu şi priveşte
plicat al liceului, am întâlnit un român al vremii. Un tip neîngrijit cu un elocvent la eternitate zicându-şi, mai
bărbat hotărât, dibace, cu forţă de pulover alb-gri fără nicio formă, pe care mult lui decât mie, că nu prea poţi să te
convingere şi cu mare putere de a eu, aşezat disciplinat pe un scaun într-un joci cu adversari de acest calibru.
intui tineri cu aplecări literare. colţ, îl „devoram“. Şi faptul că munceşte de dimineaţa
până seara, că în fiecare lună face un
Director, organizator al vieţii Apoi Florea Firan a dispărut din nou miracol care permite vieţuirea
culturale a liceului, pasionat de viaţa mea până când, în anii nouăzeci, „Scris­ ului...“, că ţine unit un grup de
construirea revistelor literare, boa­ ne-am reîntâlnit la Facultatea de Litere, intelectuali talentaţi în jurul revistei de­
lă incurabilă, pare-se, a adunat împărţind acelaşi curs de cultură popula­ monstrează că nu-şi permite să se joace
de prin clase o mână de tineri pe ră. Ani paşnici deşi concepţia noastră
care i-a făcut peste noapte invidiaţi în desp­ re domeniul pe care îl predam era cu eternitatea.
tot liceul: redactori de revistă, şefi de extrem de diferită.
cenacluri literare, câştigători de premii Prof. univ. dr. Nicolae Panea,

decanul Facultăţii de Litere,

Universitatea din Craiova

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (122) ♦ octombrie 2013 5

Virtuţile omului de cultură

I ată că, pe nesimţite ori mai distribuite mereu alfabetic, de la A la L, Dumitru Radu Popa, distins cu premiul Scrisul Românesc, şi Florea Firan
degrabă implacabil, timpul a inclusiv, aşadar promiţând o continuare
trecut şi peste prietenul nostru a lucrării bogat informată bibliografic.“ precum şi a unor autori contemporani totul alte dimensiuni, cu seria nouă,
Florea Firan care împlineşte nu mai
puţin de 80 de ani! Pentru cei care îi Cu indiscutabilă competenţă şi pa­ ca Marin Preda, I. D. Sîrbu, Marin calitatea cultural-literară a efemerei
cunoaştem dinamismul, spiritul activ şi si­une, Florea Firan îşi continuă prol­i­ Sorescu, Irina Mavrodin, D. R. Popescu, reviste din deceniul trei al secolului
constructiv, cultura solidă şi proiectele fica şi variata operă de istoric şi critic Andrei Codrescu, Monica Spiridon. De trecut. Întreprinzătorul ei redactor-şef,
mereu însufleţitoare, acest amănunt literar. Cel mai recent volum al său asemenea, el a iniţiat noi colecţii: „N. autor al editorialelor, a imprimat încă
verificabil anagrafic ar putea să pară este Portrete în timp. Dacă în volu­ Iorga“, „Ştefan Odobleja“, „Constantin de la început publicaţiei un caracter de
mai degrabă o glumă. Şi asta din pricină mul mai vechi Portrete literare (2007) Brâncuşi“,„MarinSorescu“, „Constantin interculturalitate, colaboratorii fiind
că, prin tot ce face, felul de a gândi, a el aduna 24 de medalioane, nume Brăi­loiu“, „Memoria Craiovei“, „Ethos“, nume cunoscute din cultura română, dar
scrie, a organiza şi până la a petrece intrate definitiv în patrimoniul cultural „Universalia“, „Prima Verba“ etc. Un şi din străinătate. Florea Firan a conceput
cu prietenii, Florea Firan ne pare mult românesc şi universal (Arghez­ i, Ionesco, alt lucru remarcabil înfăptuit de Florea acest proiect fără orgolii şi vanităţi, dar
mai tânăr decât alţii care abia i-au Macedonski, Biberi, Sor­escu ş. a.), de Firan a fost editarea şi repunerea în în egală măsură şi fără prea multe timori
depăşit jumătate din vârstă... Care să data aceasta, într-o imp­ o­zantă carte de circulaţie a principalelor studii dedicate reverenţiale. Astăzi, la peste zece ani de
fie secretul? Eu l-aş găsi, în special, în aproape 500 de pagini, sugestiv intitulată lui Constantin Brâncuşi de către apariţie, Scrisul Românesc se înscrie
virtuţile incontestabile ale omului de Portrete în timp, el lărgeşte considerabil istoricul şi criticul de artă craiovean V. printre cele mai valoroase şi originale
cultură, acel om de cultură la care se planul de referinţă. Este acum vorba de G. Paleolog. Tot el a editat şi editează reviste din România, atât prin conţinutul
referă într-un aforism Fernando Pessoa nu mai puţin de 80 autori acoperiţi de un număr însemnat de volume postume ei cât şi prin eleganta prezentare
când spune: „Cultura nu înseamnă să neo­bositul cercetător, scriitori români din creaţia lui Marin Sorescu: Poezii grafică.
citeşti mult, nici să ştii mult; înseamnă să clasici şi contemporani, în spiritul glo­ inedite, Sonete inedite, Proză scurtă,
cunoşti mult.“ Un astfel de cunoscător ba­list care îi caracterizează şi revista Jurnal inedit, Marin Sorescu în scrisori Ce l-a împins şi îl îndeamnă încă pe
veritabil este Florea Firan care, deşi pe care o conduce, Scrisul Românesc, şi documente inedite, Cronici dramatice, Florea Firan să facă, să înfăptuiască la
a citit mult şi ştie mult, nu şi-a oprit afla­tă acum la peste zece ani de apariţie Cronici literare, Grafică şi pictură, o vârstă la care alţii s-au retras demult
setea de cunoaştere niciodată. Cum a seriei noi, şi un număr însemnat de având sprijinul profesorului universitar din viaţa activă? Spune Octavian Paler
altfel ne-am putea explica varietatea scriitori români de dincolo de graniţele George Sorescu, fratele regretatului într-un loc: „În fond, cultura este sau
atât de largă a preocupărilor sale, de la ţării. poet. ar trebui să fie o anumită formă de a
descoperirea în Biblioteca Vaticanului iubi lumea şi a spera.“ În felul acesta,
a manuscrisului lui Ioan Inocenţiu Ca să nu mai vorbim de remarcabila Dar poate cea mai importantă ctito­ cred eu, că Florea Firan face cultură: cu
Micu-Klein, Illustrium poetarum flores, activitate de profesor universitar, iubit şi rie a acestui om în veşnică emulaţie dragoste şi cu speranţă, căci optimismul
prima antologie de poezie clasică latină admirat de studenţi, fie că este vorba de de a face ceva important, însemnat lui este cu adevărat de invidiat.
din literatura noastră (editat şi publicat Facultatea de Filologie a Universităţii şi durabil, este înfiinţarea, în 2003, a
ulterior la Editura Ştiinţifică din Bucu­ din Craiova, de cea a Facultăţii de Litere seriei noi a revistei Scrisul Românesc Pentru tot ce a dat în 55 de ani de
reşti în ediţie bilingvă română-latină, şi Filosofie – Universitatea din Pisa sau din Craiova. În 1927, Dumitru To­ activitate, Florea Firan poate să spună cu
Premiul „Bogdan Petriceicu Hasdeu“ Accademia di Romania din Roma unde mescu publicase primul număr al mândrie horaţianul exegi monumentum
al Academiei Române) la iniţierea a susţinut prelegeri pe teme de limbă, revistei, seria întâi. Publicaţia era mai aere perennius!
Festivalului Naţional de Folclor „Ma­ cultură şi civilizaţie românească! Dar degrabă caleidoscopică, sintetizând,
ria Tănase“, de la excelentele volume de poate ar fi mai bine să ne concentrăm Iar noi vom adăuga, parafrazând
Profiluri şi structuri literare la fondarea elogiul pentru virtuţile omului de cultură
Teatrului de Operetă din Craiova? Şi pe ceea ce Florea Firan a făcut la Craiova cronicarul, că nasc şi în Oltenia oameni!
lucruri ca acestea nu trec neobservate. în domeniul editorial şi publicistic. Şi nu
Iată ce scria ilustrul critic şi istoric mă refer acum la ce şi cât a scris, ci mai prin varii aspecte, viaţa culturală a Prof. univ. dr. Dumitru Radu
literar Şerban Cioculescu: „După ce cu seamă la vocaţia de continuator al oraşului. Florea Firan a ridicat, la cu Popa, Universitatea din New York
ne-a dat, în ampla antologie cu titlul De unei mari tradiţii, atât în ceea ce priveşte
la Macedonski la Arghezi, un conspect editura Scrisul Românesc cât şi revista
asupra literaturii provinciei sale, Florea omonimă.
Firan, lărgindu-şi cadrele investigaţiei,
ne oferă noua sa culegere, Profiluri şi În cadrul editurii Scrisul Românesc,
structuri literare, o galerie de portrete, Florea Firan a continuat, din 2002,
din vechime până în zilele noastre, Colecţia „Clasicii români comentaţi“, pe
care o coordonează, tipărind operele lui
Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici,
Macedonski, Arghezi, Gib I. Mihăescu,

Urare pentru Scrisul

Românesc şi Florea Firan

C u ani în urmă, l-am cunoscut revistă. Extraordinară nu numai prin Florea Firan, Nina Cassian şi Carmen Firan în apartamentul scriitoarei din New York
pe Florea Firan ca pe fermecă­ elegantul aspect grafic ci, mai ales, prin
torul tată al prietenei mele, substanţialitatea ei, larga arie culturală
Carmen Firan, ea însăşi o prezenţă pe care o acoperă, excelenţa scrisului
strălucită în aria literelor.  colaboratorilor – plus atât de rara
De abia mai târziu am fost pusă atitudine morală. Fireşte, nu sunt la
la curent cu prodigioasa activitate, cu curent cu toate apariţiile (şi sunt sigură,
multele şi multilateralele lui împliniri multe notabile), dar Scrisul Românesc
şi performanţe. e, indiscutabil, o prezenţă de înalt
Aveam doi ani când s-a născut prestigiu.
Scrisul Românesc. De atunci, datorită
(şi) generozităţii domnului Florea Firan Îl felicit din minte, inimă şi literatură
care mi-a acordat în repetate rânduri pe unul dintre marii noştri cărturari:
„azil poetic“ în noua serie a publicaţiei Florea Firan.
am urmărit această extraordinară
Nina CASSIAN,

scriitoare New York

6 Nr. 10 (122) ♦ octombrie 2013 Scrisul Românesc Eseu

Un cuvânt despre Florea Firan

R omânia, care până în contemporană, oameni care îţi provoacă Deci implicit, pe linie de familie, am scoarţă în scoarţă, cu plăcere, numerele
1989, vreme de 40 de bucuria şi optimismul. avut o imagine favorabilă despre tatăl apărute. Am putut să mă conving pe
ani, se auto-prez­ enta ei. deplin de normalitatea mensualului
Unul dintre ei este Florea Firan, craiovean, care evita politizările, căuta
Am constatat că la Craiova (deloc autori de nivel ridicat (atât locali, cât
ca apolitică sau, cel mult ca „mono- întâlnit pe străzile Sibiului la o conf­e­ săracă în reviste de calitate şi în tineri şi de nivel naţional sau internaţional),
intelectuali inteligenţi şi întreprinzători) îşi amintea cu zâmbet prietenos de
politică“ (în sensul că toată lumea era rinţă, cam prin 1993, modest, dar, se a apărut o nouă editură şi revistă înfăptuirile trecutului, dar ştia şi să le
„Scrisul Românesc“. Iniţiatorul şi mo­ încurajeze pe cele ale prezentului şi ale
în sinea ei adversă la dictatură sau vedea imediat, om dornic de iniţiative. torul? Florea Firan. Am observat-o viitorului. Oferea hrană substanţială,
întâi de la distanţă, citind un număr sau de bună calitate, cititorilor săi.
temătoare de aceasta) s-a altul, un articol sau altul, am dat şi un
interviu, au existat tatonări reciproce, Iute mi-am dat seama că meritul
transformat peste noapte am fost recenzat de vreo câteva ori. pentru acest echilibru al valorilor i se
datoreşte în măsura hotărâtoare lui
într-o ţară pasionată, În cele din urmă am acceptat amabila Florea Firan însuşi, om de înţelepciune
invitaţie de a oferi o rubrică lunară cu şi de gust. Scrisul său limpede exprimă
agitată, zguduită pol­i­tic, note de lectură, aflându-mă eu de la o un spirit senin. Urez revistei, editurii
vreme în condiţia de cititor, mai curând şi animatorului ei, Florea Firan, ani
bazată pe conflicte, pe decât în cea de autor. Complezenţa mulţi, plini de folos şi de succese. Sunt
lui Florea Firan a fost cea a unui bucuros să mă pot considera un prieten
neîncred­ eri, pe zgomote adevărat gentleman, dânsul sprijinind apropiat al acestei familii de spirite.
discret şi inteligent colaborările mele,
mai tari sau mai slabe. încurajându-mă politicos şi civilizat. Prof. univ. dr. Virgil Nemoianu,
Universitatea Catolică,
Rar mai găseşti spir­ite Unul dintre avantajele colaborării Washington DC
a fost şi faptul că acum citeam din
senine, moderate, uşor

nepăsătoare. Rar mai

găseşti „leneşi“ într-ale

po­zi­ţionarilor şi încă şi Virgil Nemoianu şi Solomon Marcus

mai rar „harnici“, adică

pur şi simplu constructivi, laborioşi, O cunoşteam de mai de mult pe fiica sa,

dornici să zidească lucruri bune, Carmen Firan, de la ICR (în perioada, să

folositoare atât lor cât şi semenilor. Am adaug aici, cea mai fericită şi mai utilă a

avut totuşi privilegiul de a întâlni, de acelei organizaţii!!), îi cunoşteam bine

a obs­ erva astfel de oameni în România eficienţa şi capacitatea organizatorică.

Confesiune de credinţă
Din cauza pregătirii mele, lentila
prin care îi văd pe cei care ariile intelectuale în care a strălucit: ca La celebrarea unei
vin în viaţa mea este în primul rând profesor universitar, ca istoric şi critic
lentila umană şi ca atare primele lucruri literar, publicist & editor… onomastici atât de ro­
observate la domnul Firan au fost căldura
şi inteligenţa dânsului, dorinţa de a avan­ Personal îi sunt recunoscătoare pentru tund­ e, nu pot decât să
sa tot ceea ce ţine de înalt în conştiinţa şansa acordată de a publica, prima dată
noastră în domeniile pe care Cel De Sus articolele, iar apoi cartea În căutarea îmi exprim gratitudinea
i le-a dat sub stăpânire în această viaţă: Magicianului Alb, semn al deschiderii
anume tot ceea ce ţine de prezervarea, dânsului nu doar de a acorda o şansă unei profundă pentru toate
cultivarea şi aprofundarea limbii şi scriitoare de la periferia a ceea ce ţine de
literaturii române. Numai după aceea am academic, dar şi a curajului dânsului de con­tribuţiile sale şi să îi
pătruns şi ceea ce ţine de intelectul său a recunoaşte prospeţimea şi provocările
ales, de realizările şi confirmările primite ce pot fi aduse în temele spiritualităţii, urez în continuare multă
de la cei care înţeleg aportul dânsului în filosofiei, literaturii de cei care îşi cultivă
limba maternă – adesea ca autodidacţi – sănătate, o viaţă la fel de
în dias­pora americană.
concentrată şi plină ca şi

până acum: înconjurat Ştefania Magidson şi Florea Firan la New York, iulie 2013
de cei dragi inimii sale,

activ şi plin de forţă în

a-şi continua munca cu care ne inspiră Ştefania Magidson, Preşedinte,
şi elevează pe noi toţi cei care am avut Fundaţia Blue Heron,
onoarea de a-l cunoaşte. Beverly Hills, CA

Dragă D-le Firan...

Dragă D-le Firan, este extraordinar revistă serioasă şi vie, de la distanţă, emailul şi telefonul ajută, dar amprenta amintire: ştiam câteva dintre versurile
cum puteţi dirija Scrisul Românesc, o aflându-vă la New York – ştiu că d-voastră de editor este prezentă şi lui memorizate în şcoală, şi mi-am
remarcabilă. Nu am citit-o încă în amintit cât de mult îi iubeam poezia.
Nicolae Panea, Andrei Codrescu, Carmen Firan, Florea Firan – lansarea cărţii întregime, asta o să se facă înainte de Cunosc situaţia politică şi motivele
Instrumentul negru de Andrei Codrescu, Scrisul Românesc, Craiova 2005 apusul soarelui palid şi iernatic... temporale (şi idioate) pentru care este
ignorat acum, dar mă mir, cu toate
Acum mă bălăcesc copilăreşte, sau astea, de tăcerea (cel puţin în presa
ca o broască după ploaie, în cartea literară din Bucureşti) în jurul acestui
dumitale splendidă despre Arghezi, poet fenomenal. Mi-a trecut prin cap
Tudor Arghezi, treptele devenirii. Chiar şi să traduc ceva, dar ritmurile, rimele,
îi scrisesem lui Carmen cât de mult îmi şi puternicele sensuri ale „cuvintelor
place, şi cât de puternic m-au atins potrivite“ ar fi greu de adus în limba
paginile despre viaţa de la Mărţişor. Aţi engleză. Rămân, desigur, şi prozele –
descris scenele cu culoare, cu suflet..., grele şi ele –, dar o să încerc ceva, o să
sunt vii. Citesc destul de încet pentru mă joc cu ele, ca broasca susmenţionată.
că nu vreau să ajung la episoadele mai Între timp vă mulţumesc pentru că aţi
dureroase şi la problemele (cunoscute scris această carte despre un poet pe
bine, of!) ale vârstei şi timpurilor. care-l iubiţi (asta e prima calitate care
Am primit de la Carmen şi cele două sare-n ochi! – şi cât de rară e!) şi vă
volume de Versuri, de Tudor Arghezi, urez zile bune şi liniştite. Cu mare
trimise de dumneavoastră, pe care le drag, Andrei.
citesc la întâmplare, cu fiori..., eventual
o să mă apuc de ele mai sistematic. Andrei CODRESCU, scriitor,
S.U.A.
Pentru mine, ideea recitirii lui
Arghezi a venit pur şi simplu din

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (122) ♦ octombrie 2013 7

Academician Dumitru Radu POPESCU alunecoasă anulare apoteotică. Fiecare vede lumea cu
ochii săi, cavalerul cu ochii plini de vise, scutierul –
Domnule Florea Firan, cu ochii umbrei, umbriţi de realitatea prin care trece.
Fiecare trăind – împreună! – în aceeaşi zi, o altă viaţă.
Am fost de faţă, în „Sala cu oglinzi“, Cum matale, domnule prieten Florea Firan, te aflai Existenţa morilor de vânt, în inexistenţa balaurilor.
când poetul Eugen Jebeleanu l-a în America, nu pot să te scutesc să afli ce s-a petrecut O stea călătorind pe pământ, cu două feţe – prin
propus pe craioveanul Florea Firan prin mahalaua monahală a justiţiei danubiano-pontice! grozăvia coşmarului social şi luminescenţa banalului.
să fie primit în Uniunea Scriitorilor! Marele Zaharia În regimul totalitar democratic al independenţei Prea multe idealuri, ocrotite de un lighean, şi o ochire
Stancu, neîntrecutul preşedinte al Uniunii Scriitorilor, justiţiei n-o să ne întrebăm acum – ar fi şi inutil! – civilă, resemnată, prin putreziciunea timpului. Suliţa
a spus da. Validarea unei candidaturi venea printr-un ce înseamnă cuvântul independenţă şi faţă de cine belicoasă, exact ca un vis – şi pierderea speranţei,
simplu da rostit de scriitorii prezenţi în teribila odaie se practică acest cuvânt?!... Cum nici pământul nu cuprinse în aceeaşi secundă. Un om şi un cal, plutind
cu oglinzi. Nimeni n-a spus nimic despre naşterea prea este independent de soare, n-o să ne îmbăţoşăm prin cer, şi umbra lor, nedezlipită de ei, lungindu-se
Universului prin Bing Bang, oglindită în scrierile lui acum vorbind, bunăoară, despre independenţa valahă şi scurtându-se, alunecând pe pământ. În vârtejul
Florea Firan! Nu se obişnuia, la primirea unui nou – danubiano-pontică – bihoreană faţă de otomani, de nebuniei luminoase şi al luminii terestre. Sancho îşi
membru în Uniune, să se vorbească şi despre ce se austrieci, de ruşi, nemţi, americani!... N-o să vorbim priveşte stăpânul cu înţelegere şi dragoste, numindu-l
afla în opera... candidatului, referitoare, bunăoară, la nici despre principiul creştin al iubirii aproapelui Cavaler al Tristei Figuri. Nu altfel îşi priveşte Năluca,
marea găselniţă a lui Copernic... chestia cu pământul – aşa cum i-au iubit romanii pe daci, fanarioţii pe umbra regelui Hamlet, fiul, coborând din lumina
ce se roteşte în jurul soarelui, şi nu invers! Se vorbea, rumâni!... morţii în toiul nopţii de la castelul Elsinor.
e drept, mai puţin de prezenţa lui Dumnezeu în lume.
Florea Firan, profesor în Bănie, şi mai apoi profesor Nu mă întreb nici care dintre popoarele fostului Ei, aşa se mai întâmplă şi pe la bătrânii greci.
la Pisa şi Roma, nu mi-a băsădit niciodată despre lagăr socialist se puteau considera independente în Oameni şi umbre – peste tot! Ei, ce rost mai poate
chinurile elevilor şi studenţilor în faţa fiorosului Bac, anotimpul lui Gorbi et Orbi, sau Urbi et Gorbi? Eu, avea, azi, o idee şi umbra sa? Ei, da, coborând în
sau a doctoratelor, şi nici, pe cuvânt, nu m-a făcut ca să fiu sincer cu neruşinare, zilele prin care ne petrecem, te poţi întreba, când e
să înţeleg – eu n-am înţeles niciodată nici farmecul mă bucur când aud că şi în
Tablei Înmulţirii! – adevărul lui Einstein... că timpul duhul îndoliat, petrecut sub stele Dumitru Radu Popescu şi Florea Firan (2011)
îşi încetineşte pasul la viteze foarte mari! Poate l-aş amare, unele mirese şi unii miri
fi încurcat, pe Florea Firan, desigur, întrebându-l împătimiţi de independenţă au vorba de răzbit cu o editură şi o revistă prin vârtejul
încotro se îndreaptă timpul cu viteze foarte mari? înflorit mereu! Pe Florea Firan, e politicăraiei realiste şi al vânturilor europene, ce
Acum, după atâţia ani petrecuţi în fericire danubiano- drept, mai ales în ultima vreme, rol mai pot avea cavalerii învrăjiţi şi umbrele lor
pontică, fiecare danubiano-pontic ştie încotro se când duce în spinare editura şi luminoase?
îndreaptă timpul cu viteze foarte mari: spre Curtea revista „Scrisul Românesc“,
Constipaţională. nu l-am văzut înflorind – slavă
Cum sunt un prieten declarat al criticului şi Bogului! – aşa cum prin Valahia
istoricului literar Florea Firan – şi cum îmi cunoaşte unele flori înfloresc chiar minţind
şi părerile despre cei ce se schimbă mereu la faţă, şi făcând-o de oaie!
devenind din zi în zi mai copleşiţi de propriul lor
martiraj, luându-i de martori pe zeci de cetăţeni aflaţi Domnule Florea Firan,
în viaţă, sau morţi cu desăvârşire! – o să-mi permit Ce mai este nou pe la Craiova?
luxul de a nu încerca să găvăresc despre rezistenţa prin Prin Europa, prin America? Prin
cultură şi nici despre reînvierea – a doua venire! – a istorie, e vânzoleală mare! Prin
unor Fii ai Domnului, mai ales că în zilele trecute a avut cultură – vremea e staţionară. Don
loc teribilul Bac, soldat cu prezenţa unor soldaţi în civil Quijote, călare pe o mârţoagă,
şi în haine inconfundabile prin curţile şcolilor – soldaţi alături de Sancho Panza, scutierul
înapoiaţi – nu mintal! – cu grăbire pentru acest examen său, şi el călare, îşi văd de drum: eroul războinic şi
al elevilor, din războiu afganistanez, unde rezistau de umbra sa paşnică îşi văd de drum, adică! De fapt, cei
ani, în faţa şi în dosul talibanilor anticulturali. doi asta şi sunt, unul singur: o singură arătare, într-o
dublă aparenţă. Într-un nesfârşit şi transparent dialog
interior. Completându-se reciproc, printr-o dulce şi

Academician Gheorghe PĂUN

Nu cred că dl Florea Firan are 80 de ani!...
N u se potriveşte deloc cu portretul robot al
octogenarului clasic... E mai activ-vivace- în spate două biblioteci, una citită şi una scrisă (lista întâmplat cu mulţi dintre oaspeţii clubului, împreună cu
eficient decât mulţi dintre sexagenarii generaţiei mele. cărţilor pe a căror copertă îi apare numele e prea lungă cărţi de la Scrisul Românesc, alături de D.R. Popescu,
Un veritabil oltean, mereu alert, condamnat la tinereţe şi mereu în creştere, încât nu se poate risca o estimare Carmen Firan, Adrian Sângeorzan. Tot prin Cronici se
perpetuă – ceea ce nu înseamnă că nu are o operă de numerică altfel decât de genul: „multe zeci de volume“). pot găsi amănunte. Ne-am întâlnit şi la Craiova. Ne ştim
nonagenar, bine întemeiată şi cuprinzătoare; a adunat Profesor universitar, în ţară şi prin Italia, căutător dintotdeauna – mai ales că a pus umărul şi la ridicarea
(şi descoperitor!) prin arhive, critic şi istoric literar, pe picioare a „concurenţei“, susţinând în revista
Irina Mavrodin, Gabriel Coşoveanu şi Gheorghe Păun la Curtea de la Argeş o rubrică importantă, „Recuperarea
Colocviile Scrisul Românesc cu tema Viitorul Cărţii, 2008 publicist de mare vocaţie, editor, coordonator diasporei“ (nu ştiu dacă a publicat deja un volum
de lucrări colective (a se vedea, de pildă, cele omonim sau este pe cale de a-l publica, dar sigur va fi
dedicate Craiovei culturale, istor­ice, ştiinţifice), un volum cuprinzător şi important, pentru că subiectul
realizator de antologii, prefaţator, laureat al l-a preocupat şi în paginile revistei Scrisul Românesc,
multor premii (printre care şi un premiu al pe care o conduce, aş spune chiar o realizează, pentru
Academiei Române), director de editură (şi ce că ştiu cât de mult îi datorează revista, cât suflet-timp-
editură!), redactor-şef de revistă (şi ce revistă!), energie pune în a-i da viaţă).
iniţiator şi organizator de manifestări culturale,
bine primit de critica literară, cu mulţi şi mari Privilegiată Craiova pentru că are un asemenea
prieteni în ţară şi prin lume, în domeniul „neliniştit“ al culturii printre localnici, privilegiaţi
literelor şi nu numai, şi, peste toate, un mare cititorii şi prietenii – subsemnatul inclusiv.
prieten al Argeşului.
La aniversare, un La mulţi ani! oarecum conven­
Nu ştiu exact cum am intrat în legătură ţional, o plecăciune de la Curte(a de Argeş) cu totul ne­
directă, mi se pare că ne ştim dintotdeauna, conv­ enţională şi urarea de a ne revedea şi la 90, la 100,
chiar dacă prima întâlnire a fost, cred, în 2010, la... – vorba rabinului, să nu punem noi limite bună­
la Clubul Iubitorilor de Cultură din Curtea de voinţei Domnului! Să ne revedem cu editura şi revista
Argeş. Cronica 2010 (luna august) a Clubului alături şi cu ce se va mai gândi dl Firan să pună la cale,
depune mărturie, dă şi detalii. A revenit, aşa cum s-a că sunt sigur că multe mai are în plan şi multe va mai
face. Pentru că nu cred că are 80 de ani decât în acte...

8 Nr. 10 (122) ♦ octombrie 2013 Scrisul Românesc Eseu

Prof. dr. Constantin M. POPA,
red.-şef Revista Mozaicul

Florea Firan – Portret spiritual

I storic şi critic literar, autor al Uniunii Scriitorilor din România cu de alţi intelectuali din
unor importante cărţi pano­ recomandările academicienilor Eugen
ramice despre scriitorii şi fen­ o­ Jebeleanu şi Mihnea Gheorghiu, validat Craiova şi Bu­cur­eşti,

este membru fondator

menul literar din Oltenia, pasionat ani­ în şedinţa condusă de Zaharia Stancu, al Societăţii „I. L. Ca­

mator al vieţii culturale contemporane atunci preşedinte al Uniunii Scriitorilor rag­ iale“ Cercetea­ză în­

şi mesager al spiritualităţii româneşti din România. trea­ga arh­ ivă a prim­ ei

în spaţiul geografic italian care, ca Din 1981 şi până în 1986, Florea Firan serii din revista „Ra­

simbol al latinităţii, a marcat destinele este profesor asociat la Universitatea muri“ (1905–1947) şi

unor iluştri cărturari precum stolnicul din Pisa, în cadrul acordurilor culturale pu­blică utilele luc­ răr­i

Constantin Cantacuzino, Petru Maior, româno-italiene, susţinând în acelaşi – Studiul monografic,

Gheorghe Asachi sau Eufrosin Poteca timp un curs de limbă, cultură şi în 1971, Bibliografia,

(fost student la Pisa). Florea Firan s-a civilizaţie românească la Accademia di în 1972 şi Cores­

născut la 4 octombrie 1933 în comuna Romania din Roma. În Italia îşi continuă pondenţa public­ aţiei,

Giubega, judeţul Dolj. După clasele activitatea de cercetare, participând cu în 1973, apoi două

primare urmate în comuna natală, trece comunicări ştiinţifice în cadrul unor tomuri masive ce însu­

la Şcoala pedagogică de învăţători simpozioane şi sesiuni ştiinţifice, cum mează aproape 1400 de

din Deva şi îşi desăvârşeşte studiile este cea dedicată lui Eminescu (dec. pagini – vol. I Destinul

la Facultatea de Limbă şi Literatură 1984) în organizarea Universităţii din unei reviste. „Ramuri“, Constantin M. Popa şi Mihai Ene

Română a Universităţii din Bucureşti. Roma şi Accademiei di Romania (când 1905–1947 (2004, 600 ce îmbină armonios bibliografia de tip
p.), vol. II „Ramuri“ 1964–2005 (2005, clasic cu timpul de bibliografie-studiu,
Pentru o scurtă perioadă este profesor este prezent cu comunicarea Eminescu 770 p.). Florea Firan a fost distins oferind posibilitatea unui contact viu cu
cu Premiul Omnia pentru întreaga viaţa revistei, cu modul ei de a exista şi
la Şcoala generală nr. 1 din Cugir, după în critica italiană), conferenţiază la activitate acordat de Uniunea Scriitorilor de a se afirma.
din România, Filiala Craiova.
care se stabileşte în oraşul Craiova Universităţile din Pisa, Roma, Perugia O carte de referinţă a lui Florea Firan
Florea Firan debutează publicistic în este, fără îndoială, De la Macedonski la
şi funcţionează mai întâi la Colegiul şi colaborează la importante reviste coloanele noii serii a revistei „Ramuri“ Arg­ hezi (1975), dicţionar analitic, lucrare
(nr. 10/1965), cu un articol de istorie „ext­rem de utilă“ (Al. Piru), „remarcabilă
Naţional „Carol I“, Secţia Clasică, după („Le lingue del Mondo“ — Florenţa, literară care reprezintă o contribuţie la bibliografie“ (Şerban Cioculescu), ve­
biografia lui G. Coşbuc, din perioada ri­tabil „larousse oltenesc“ (Marin So­
care ocupă importante funcţii în sectorul „Balcanica“, „Columna“ — Roma ş.a.). relaţiilor sale cu Oltenia (Coşbuc şi rescu), reunind scriitori născuţi sau
Cra­iova, documente inedite), când afirmaţi în această vatră străveche de
cultură-învăţământ: şef al Secţiei cultu­ În bibliotecile Vaticanului descoperă comunică certificatul de naştere al civilizaţie românească, integraţi adânc
unicului fiu al poetului, Alexandru — în panteonul cultural naţional. Fără
rale (1955–1957), inspector şcolar la manuscrisul lui Ioan Inocenţiu Micu- Craiova, 13 august 1895. Din acest an, aderenţe de „patriotism local“, cu gust
preocupările sale în domeniul istoriei în procesul selecţiei şi în decuparea
Secţia învăţământ (1958–1966), şef- Klein, Illustrium poetarum flores/ Flori şi criticii literare capătă un caracter citatului semnificativ, cu intuiţia golu­
permanent, colaborând cu continuitate rilor biografice, Florea Firan, ca un
adjunct al Secţiei învăţământ Craiova culese de la poeţi celebri, datând din în paginile unor reviste centrale, dar mai „arheolog modern“, investighează idei
ales la revista „Ramuri“ şi cotidianul şi sentimente, depistează documente,
(1966–1968). Din decembrie 1968 1753, prima antologie de poezie clasică „Înainte“, unde ţine rubricile „Scrisori reconstituie elemente dispărute ale unor
din Oltenia“ şi „Fişe pentru o istorie a existenţe, cultivă savoarea ineditul­ui.
până în octombrie 1977 (când exercită latină din literatura noastră, alcătuită presei craiovene“, rezultând cele două Trav­ ersarea prudentă a zonelor polemi­
volume: De la Macedonski la Arghezi ce, op­timismul ponderat ne dezvăluie o
şi meseria de profesor) este numit pre­ de cărturarul transilvănean în exilul (1975) şi Presa literară craioveană conştiinţă însoţită mereu de sentimentul
(1976). perfectibilităţii. Ca o necesitate spre îm­
şedinte al Comitetului de Cultură şi său la Roma. Ediţia critică a acestei plinire apare volumul, deja citat, Pres­ a
În afara participării ca autor şi literară craioveană, „amplă şi strălucită
Artă al judeţului Dolj. Paralel cu aceste lucrări, întocmită de Florea Firan, a coordonator la elaborarea unor volume demonstraţie a rolului imens jucat [...]
colective, de larg interes, în care se în promovarea şi îmbogăţirea vieţ­ii
funcţii, scriitorul rămâne fidel catedrei, deschis o colecţie a Iluminismului ocupă de activitatea unor personalităţi şi culturale şi literare...“ (Ovidiu Papad­ i­
instituţii de prestanţă naţională (Comen­ ma), cu un pronunţat caracter anal­itic
românesc, iniţiată şi tarii macedonskiene — 1971, Rezonanţe şi critic, pe baza fişării, clasării, sis­te­
culturale oltene — 1971, Istoria Craiovei matizării, adnotării unui imens material
coordonată de acad. — 1977, Istoria Teatrului Naţional Cra­ (848 publicaţii periodice). Este primul
iova — 1978, Craiova — ghid-turistic, său studiu amplu de acest fel car­e se
Ştefan Pascu, începând 1982 etc.), Florea Firan se face remarcat

cu anul 1986. Lucrarea

a fost publicată ulterior

sub titlul Carte de

înţelepciune latină, în

limbile română şi latină

la Editura Ştiinţifică

din Bucureşti, în 1992

(în colaborare cu B.

Hâncu), având ca redac­

tor pe criticul Niculae

Gheran. În 1994 volu­

mul a fost distins cu

Carmen Firan şi Florea Firan Premiul „Bogdan Pe­

tri­ceicu Hasdeu“ al

predând limba şi literatura română la Aca­demiei Române.

Liceul de Filologie-Istorie, susţinând Prezenţă dinamică în viaţa spirituală

şi cursuri la Facultatea de Filologie a a Craiovei şi a Olteniei, Florea Firan

Universităţii din Craiova, ca profesor şi-a dedicat vocaţia de istoric şi critic prin volumele care ilustrează importanţa aplică presei din această zonă cult­urală.

asociat. literar valorificării tradiţiilor culturale, cercetărilor parţiale, pentru istoria Florea Firan este atras de restituirea

Doctorand al Institutului de istorie elaborând ample studii privind folclorul, culturii naţionale. Conştient de faptul momentelor fundamentale ale existenţei

şi teorie literară „G. Călinescu“ literatura, presa. A iniţia manifestări că sinteze atât de necesare nu pot apărea atât de dramatice a lui Arghezi, într-o

din Bucureşti (1972–1976), Florea de rezonanţă („Zilele Macedonski“ şi ex nihilo, cercetătorul se apleacă, în altă lucrare reprezentativă pentru con­

Firan obţine titlul de doctor în ştiinţe cenaclul literar artistic cu acelaşi nume şi eforturi răbdătoare, şi lipsite de orgoliu, cep­ţia sa de lucru, Pe urmele lui Tudor

filologice cu teza Presa literară tradiţionalul Festival Naţional ce poartă asupra publicaţiilor şi documentelor Arghezi, 1981, distinsă cu premiul inter­

craioveană. 1838–1975, publicată la numele Mariei Tănase, realizând trei adeseori uitate, pentru a extrage din naţional de Arghezologie şi premiul

Editura Scrisul Românesc, în 1976, volume de studii de folclor în colaborare ele date, ştiri, referinţe edificatoare cu Uni­unii Scriitorilor, Filiala Craiova.

având drept conducător ştiinţific pe cu prestigioşi specialişti în domeniu), privire la trecutul nostru spiritual, fără Concepută ca o „călătorie imaginară“,

Ovidiu Papadima şi comisia alcătuită şezători literare cu scriitori din întreaga de care nu ne putem legitima, îndeajuns, cartea se constituie într-un itinerar în

din Zoe Dumitrescu-Buşulenga – pre­ ţară, editarea unor culegeri literare şi prezentul. Aşa s-a născut trilogia sfera universului arghezian, într-un ghid

şedinte, I.C. Chiţimia, Ovidiu Papa­ volume de studii reunind sub aceleaşi „Ramurilor“, amintită mai înainte spiritual ce-şi asumă riscul evaluărilor

dima, Dim. Păcurariu, Augustin Z.N. coperte preocupările sale şi ale unor (Studiul monografic, Bibliografia şi pe cont propriu, cu pioasă admiraţie şi

Pop. Din 1976 devine membru al scriitori şi cadre universitare. Alături Corespondenţa publicaţiei), lucrare spirit metodic de comentator atent. →