Binder1hj

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 5

Reografii Exerciţii Irina
literare MAVRODIN
Constantin
M. POPA

Libridiversitate Viitorul cărţii?
F ilosofi, teoreticieni ai artei, sociologi, artişti, G eneraţiei mele i-a fost dat să trăiască mai
oameni pentru care scrisul reprezintă însăşi multe şocuri culturale, situate pe mai multe şi depozitare, degradarea în timp, care merge până la
raţiunea lor de a exista, au meditat, de-a lungul paliere, inclusiv pe palierul socio-politic. Dar dispariţie.
timpului, asupra destinului cărţii cu aceeaşi determinare cu poate că tuturor generaţiilor le este dat să trăiască unul sau
În această perioadă mixtă, încă noi trăim relaţia cu li-
care au reflectat asupra propriului destin. mai multe şocuri culturale? Nu încerc să adâncesc această teratura în materialitatea ei, dar, în paralel, descoperim şi
noul mod de a fi al cărţii, noul ei mod de a fi ca virtualitate,
Desigur, nu au lipsit vocile sumbre, clamând iminenta întrebare, grăbindu-mă să merg mai departe, spre prezentul vorbim mai ales de relaţia cititorului cu literatura şi cartea,
plasând parcă, legând parcă viitorul literaturii şi al cărţii în
neantizare a cărţii, aşa cum, periodic, s-a prevestit dispari- de astăzi. Şi spre substanţa lui. Care poate mă va proiecta şi de această relaţie, şi uitând parcă, gomând parcă relaţia
nouă care se instaurează, prin intermediul computerului,
ţia teatrului, a cinematografului şi chiar a televiziunii, într-un spre un viitor care este şi tema dezbaterii noastre: viitorul între autor şi carte.

lanţ al morţilor anunţate şi mereu amânate. cărţii. Materialitatea cărţii ca obiect – mirosul de hârtie, de
exemplu, de cerneală tipografică, de clei etc., textura car-
Prestigiul cărţii (scrijelite, inscripţionate, manuscrise, Dar înainte de a ataca, fie şi cu o firească nesiguranţă, tonului din copertă sau cea a filei, greutatea, volumul, di-
tipărite, digitalizate) este imens şi, la frontiera oricărei re- ba chiar cu timiditate, o asemenea temă, fiindcă trebuie să mensiunile, culoarea etc. – joacă un rol tot mai estompat,
alităţi, această plăsmuire fantastă, cu trecutul ei prodigios, fac câţiva paşi pregătitori, eu nu pot uita că sunt generaţia încă asociate fiind totuşi, prin reprezentări grafice, cu cărţi-
nu dă semne de anemiere. „Expansiunea totală a literei“ (în în care răsună încă întrebarea – din anii ’70, ’80, ba chiar le respective dintr-o bibliotecă reală. Autorul trebuie să se
previziunea lui Mallarmé), extensia formulei grafice în noi şi ’90: „Încotro se îndreaptă literatura?“ pusă de Valéry, de „reprofileze“ atât când scrie cât şi când citeşte, să-şi modi-
şi noi zone se confundă cu chiar fiinţarea Cărţii. Cartea, în Blanchot, de întreaga critică „nouă“. fice reflexele formate timp de o viaţă sau abia formate.
sensul cel mai general, „legătoria“ fiind un atribut exteri-
or, neesenţial. Se schimbă tehnologiile, suportul material „Où va la littérature? – À sa perte, j’espère“, venise pe O literatură scrisă la computer se scrie altfel, şi eu
(voicebook, ebook), dar strălucirea înţelepciunii umane dată răspunsul („Către propria-i pieire, sper.“) Pieire prin însămi, fără să o fi practicat, dar văzându-i pe alţii prac-
astfel tezaurizate îndepărtează spectrele, fie şi apocrife, ale metatextualizare proliferantă, autofagă, nesăţioasă punere ticând-o, simt că relaţia interactivă om-maşină este mai
viitorului agonic. În fiecare carte, ca o moştenire sigilată în abis, infinit multiplicată scriere „despre“, care spulberă intensă decât cea dintre om şi condei, dar mai puţin intimă.
misterios, rămâne un rest de tinereţe neconsumată. materia literară, tinzând spre punctul zero. Mai intensă, în sensul că este mai abruptă, mai bruscă, în
alternanţa dintre goluri şi plinuri. Mai intimă, în sensul
Vitalitatea aceasta indubitabilă este confirmată de sur- Materia de hârtie însă rămâne, ba chiar am putea spune unei mişcări scripturale mai insidioase, mai alunecoase,
montarea tuturor vitregiilor istoriei. Răsfoind numai pa- că, în paradigma aceasta, suportul material de hârtie creşte, tinzând să ocupe toate interstiţiile prin operaţia scripturală.
ginile datorate venezueleanului Fernando Báez (Histoire fiecăruia putându-i fi dat să scrie – dacă se supune unui Permutările care se pot face cu uşurinţă când îţi scrii cartea
universelle de la destruction des livres. Des teblettes sum- ritual, unui minimum de disciplină fizică şi psihică – o la computer facilitează construcţia de ansamblu, menţi-
meriénes à la guerre d` Irak, Fayard, 2008) eşti copleşit carte „despre“, sau, şi mai sigur, o carte „despre“ o carte nând atenţia auctorială asupra scriiturii, asupra arhitecto-
de himera cărţii salvându-se miraculos din catastrofe na- „despre“ etc. Prin acest lanţ combinatoriu (metatextuali- nicii, asupra relaţiei dintre parte şi întreg.
turale, incendii ori teribile cataclisme puse în mişcare de tate în abis, teoretic nelimitată), materia literară propriu-
nesăbuinţa unor semeni. zisă devine tot mai volatilă, dar, tot teoretic vorbind, deşi Din jocul acesta care angajează trecutul, prezentul şi
tinde spre dispariţie, ea nu dispare niciodată cu totul. Altfel viitorul literaturii, cărţii ca obiect, autorului, cititorului,
Există, aşadar, şi optimişti ce văd în carte o virtualitate spus, ea se menţine, deşi în cantităţi tot mai subţiate, ca nu putem exclude o altă paradigmă cu vocaţie premoni-
contrapunctică a trecerii omului prin timp şi îi girează ne- obiect, retrăgându-se treptat din funcţia ei de subiect. În torie: cea a intertextualităţii. Orice element din cele patru
întreruptele metamorfoze ca indiciu al longevităţii. acest sens, foarte special şi foarte specios, cred aşadar că mai sus enumerate îşi creează precursorii – iată paradoxul
trebuie să înţelegem binecunoscuta şi aparent enigmatica acestei modalităţi de cunoaştere atât a trecutului cât şi a
Fără nicio legătură cu Filul cantemiresc (seducător însă aserţiune: literatura merge spre propria-i pieire. viitorului cărţii/literaturii.
jocul „scărilor ieroglifice“), se desfăşoară în Montreal,
spre sfârşitul lunii septembrie, un atractiv FIL (Festivalul Dar acest mod de a specula în contextul teoriei literare Când vorbim despre viitorul cărţii, noi le includem pe
Internaţional de Literatură), demonstraţie convingătoare a din ultimele decenii este, în momentul de faţă, înlocuit de toate patru, chiar dacă materialitatea sugerată de cartea-
resurselor inepuizabile pe care le deţine cartea. Nu ne găsim un altul, în care nu literatura dispare, ci obiectul-suport, obiect poate induce ideea că analiza noastră privilegiază
în faţa unui obişnuit „salon“ ce promovează titluri şi autori altfel spus cartea-obiect. acest element. Or, nimic din această încercare de demon-
relegaţi în abstractul comercial. Cartea devine spectacol. straţie nu rămâne valabil în afara acestui context care pro-
Este obiect de lectură dar şi personaj. Participă la incitante Există o legătură între primul fenomen şi cel de-al pune un ansamblu alcătuit din elemente indisociabile.
happening-uri, concurează actorii, muzicienii, regizorii. doilea? Poate că da, dar să lăsăm în suspensie şi întreba-
Anul acesta, poeţii Céline Bonnier, Bénédicte Décary, rea aceasta, căreia poate îi vom da un răspuns posibil ceva Pe de altă parte, totuşi, sunt ispitită să recunosc o re-
Clara Furey, Pascale Montpetit, Benoît McGinnis, Marie mai departe. Pentru moment, ne vom mulţumi să spunem laţie sinestezică între o ştiinţă a stilisticii, care atomizează
Tifo şi-au destructurat volumele, împrăştiind, de pe scenă, unele lucruri cred semnificative pentru un proces care se textul compartimentându-l, la limită, în „frumoase“ figuri
versurile lor, haitianul Frankétienne, la cei 74 de ani ai săi, desfăşoară, se desăvârşeşte sub ochii noştri şi, adeseori, de stil, la a căror dantelărie se lucrează mai bine cu pana,
şi-a interpretat un rol din piesa cu caracter premonitoriu, prin activa participare a minţii şi a mâinilor noastre. Acest condeiul, tocul, stiloul, pixul, prin mijlocirea tuturor aces-
Melovivi sau capcana, poveştile şi cântecele au configurat proces reprezintă o adevărată revoluţie în relaţia omului tor unelte mâna simţind mai bine rezistenţa hârtiei sau,
un spaţiu livresc inedit. În unani- dimpotrivă, plăcerea de a aluneca uşor pe ea.
mitate a fost acreditată opinia lui cu cartea sau, mai exact, cu
Yann Martel, autorul cunoscutei literatura. Văd astfel în cartea de ieri – şi încă şi de azi, în mare
L`histoire de Pi, pentru care „o măsură – un produs „fait main“, „făcut în casă“, deci un
carte este un instrument fabulos, Cartea/literatura devin produs mai legat de tradiţie, de biologic, de instinctual.
în fine un instrument unic, nece- virtualitate, scoase la vede­ Într-o asemenea abordare ar putea să primeze ideea de „au-
re printr-un gest cvasima- tenticitate“, garantată, legitimată tocmai de caracterul non-
gic, din cutia magicianului „fabricat“ al cărţii, „fabricat“ şi „fait main“ fiind aici puşi
în opoziţie puternică, primul concept fiind legat de cartea
sar sporirii profunzimii reflecţi- parcă, sau din mânecile lui viitorului, de cartea electronică, cel de-al doilea de cartea
trecutului, de cartea de hârtie, carte care îşi pierde treptat
ei, necesar stimulării gândirii şi largi. - metamorfozându-se sub ochii noştri – până la extincţie,
atributele concrete, devenind pură virtualitate, actualizată
simţirii“. Cred, în ce mă priveşte, Cartea/literatura apar de noi ori de câte ori avem nevoie de ceea ce am putea
numi „realitatea“ ei.
că, în virtutea „legii circularită- şi dispar de pe un ecran,
Într-o perspectivă mai îndepărtată, presimt că obiectul-
ţii“ (Adrian Marino), cartea se va sunt un efect de contrast, de carte „fait main“ (sintagmă pe care trebuie să o înţelegem
în toată relativitatea ei şi ţinând seama de întreaga încăr-
întoarce la rafinamentul începu- umbră şi de lumină, susci- cătură istorică a procesului prin care a evoluat) va deveni
un specimen de muzeu, un obiect artistic urcat pe un
turilor, se va înscrie într-o nouă tat printr-un simplu gest, o postament, cu funcţie exclusiv estetică. Expusă admiraţiei
generaţiilor viitoare. Care vor continua să citească – până
„buclă hermeneutică“, recupe- simplă apăsare pe o clapă la inventarea altei formule – în sistem electronic.

rând caligraficul şi ezoterismul sau doar prin vaga atingere

în transparenţa tăinuită a artei. a unei suprafeţe.

Dar, vorbind despre viitorul Cartea/literatura devin

cărţii, îmi reprim ispita evadă- pură evanescenţă, impon-

rii din domeniu, deşi o aplicaţie derabilitate, imaterialitate.

paralelă în universul ideii de li- Adepţii noii ere le iubesc

teratură, deschizând perspectiva aşa, le văd avantajele şi,

unor nuanţe definitorii, ar avea mai ales, văd dezavantajele

valoare complementară. cărţii ca obiect (pe cale de a

deveni obiect de muzeu?):

Sasha Mereţ – Cartea agresivă dificultăţile de transport

6 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 Scrisul Românesc Eseu

Confruntări Ovidiu Puterea cărţii
GHIDIRMIC sau Informaţia şi cultura

I nformaţia nu este tot una cu cel dintre calculator şi carte. culturii: „Cultura este ceea ce ţi-a rămas, constituită încă din antichitate, dar mereu
cultura, aşa cum se crede de Într-o lume computerizată, cum este după ce ai uitat tot ce ai învăţat “! actuală, care se ocupă cu studiul sau teh-
obicei şi oricât de paradoxal ar nica interpretării. Degeaba citim, dacă nu
părea. Cele două noţiuni nu sunt complet cea contemporană, calculatorul pare să Deci, cultură înseamnă să nu te pierzi în înţelegem adevăratele semnificaţii ale tex-
identice şi nu se suprapun întrutotul. Ele pună tot mai mult în umbră Cartea; infor- amănunte mai mult sau mai puţin nesemni- telor. Cărţile care nu sunt înţelese aşa cum
se interferează până la un punct, apoi se maţia pare să se afirme, tot mai agresiv, în ficative şi să te ridici în sfera ideilor gene- trebuie, al căror mesaj este denaturat, se
despart. Ba, uneori, intră chiar în conflict, detrimentul culturii. În special, generaţiile rale şi a conceptelor. răzbună, se întorc împotriva noastră şi ne
cum se poate observa chiar în epoca noas- mai noi citesc tot mai puţin sau aproape putem trezi în situaţia lui Don Quijote, care
tră, informatizată la maximum, în care în deloc. Sunt generaţii, fără îndoială, infor- Cultura presupune, neapărat, instrucţia, a devenit victimă a romanelor cavalereşti.
timp ce informaţia este dominantă şi se află mate, dar, din păcate, tot mai inculte. Dacă altfel spus învăţătura, care era conside-
în expansiune, dezinteresul faţă de cultură informaţia ne este asigurată, mai ales, de rată, în Upanişade, cea mai înaltă virtute Cea mai spectaculoasă rămâne, şi în
este tot mai evident, nu numai la noi, dar Calculator, Cultura nu se poate face decât umană: „Învăţătura este frumuseţea cea această privinţă, tot străvechea înţelep-
pretutindeni în lume. Acesta este un adevăr prin Carte, prin lectură, reflecţie şi medi- mai aleasă a omului, avere ascunsă şi tăi- ciune indiană, care compară cărţile, ce nu
unanim recunoscut, acceptat, pe care soci- taţie. Informaţia neprelucrată nu înseamnă nuită… învăţătura este divinitatea supre- sunt bine înţelese şi asimilate, cu samarul
ologii l-au constatat mai de mult şi încă la cultură. Informaţia este un material, care mă.“ Învăţătura era pentru vechii indieni, prea greu, pe care măgarul nu poate să-l
un mod de-a dreptul alarmant. Fiecare zi trebuie prelucrat, pentru a ajunge la cultu- ochiul magic, divin, care vede tot. ducă: „tot astfel cei care citesc cărţi multe,
care trece pare să fie o zi pierdută pentru ră. Informaţia, ca şi documentaţia sau em- dar fără să le înţeleagă, poartă numai o
cultură – spunea, cu stupoare, un sociolog diţia, formează prima treaptă, care poate Tot în Upanişade – pe care Shopenhauer povară, la fel ca nişte măgari.“ Câtă sub-
al culturii! duce spre cultură. Este un mijloc, nu un le considera „fructul supremei înţelepciuni tilitate şi cât umor încap în acest proverb
Faptul că tendinţele aculturale s-au în- scop. omeneşti“ – părinţii, care nu îşi îndrumau indian!
mulţit şi se manifestă din plin, în ultima copiii spre învăţătură, erau blasfemiaţi:
vreme, peste tot în lume, nu trebuie, însă, Ce înseamnă a avea cultură, dacă nu „Duşmancă este mama, vrăjmaş este tatăl, Cărţile formează cea mai nepreţuită
să ne surprindă. acea capacitate de a te mişca, liber şi ne- al cărui copil nu este dat la învăţătură.“ comoară a umanităţii, pe care nicio altă
Există un „spirit al timpului“, un „Zeit stânjenit, în sfera ideilor generale, de stă- De unde se vede că vechii indieni preţuiau avuţie n-o poate substitui. Sunt corăbii care
– Geist“, cum îl numeşte filosofia germa- pânire a noţiunilor şi conceptelor? Aceasta mai mult învăţătura decât mulţi dintre noi, navighează pe mările timpului, cum spune,
nă. Fiecare epocă are un spirit al ei. Epoca este însuşirea intelectualilor veritabili, a cei de astăzi! metaforic, un proverb englez. Citind, nu
noastră e o epocă tehnocratică şi scientistă, oamenilor de cultură adevăraţi. A avea cul- facem altceva decât să textualizăm lumea.
înainte de toate, în care cultura umanistă şi tură înseamnă a-ţi însuşi cunoştinţele din Cărţile reprezintă memoria umanităţii. Cartea este, în limbajul filosofiei existenţi-
literară se află în regres, o epocă desacrali- cele mai variate domenii şi a le interpreta, Nu există cultură fără cunoaşterea trecu- aliste, o re-întemeiere a fiinţei.
zată, în care spiritul religios a slăbit consi- a le trece prin filtrul propriei gândiri, până tului. Cine trăieşte numai în prezent este,
derabil. Societatea modernă, de astăzi, este la a ajunge la puncte de vedere personale iremediabil, incult. Un mare hermeneut Citim pentru a cunoaşte. Cunoaşterea
o societate consumistă, în care predomină şi originale. al veacului trecut – l-am numit pe Paul este ţelul suprem.
valorile materiale şi în care se manifestă o Ricoeur – spunea că, de fapt, cultura este
profundă criză a valorilor morale şi spiri- Un asemenea „om deplin“ al culturii un depozit de cunoştinţe, un „depositum“, Dacă informaţia înseamnă a şti, cultura
tuale. Iată numai câţiva factori prin care se româneşti era Eminescu, cum spunea un fi- ce trebuie mereu reactualizat şi reactivat. stă sub semnul verbului a cunoaşte. Or, a
explică dezinteresul faţă de cultură, la om losof precum Constantin Noica (Eminescu cunoaşte înseamnă mai mult decât a şti.
actuală, când impactul dintre informaţie şi sau gânduri despre omul deplin al culturii Cultura se face prin lecturi şi, mai ales,
cultură poate fi redus, în ultimă analiză, la româneşti). prin relecturi. Cărţile fundamentale trebuie Cartea are o putere magică, la fel ca în
să fie recitite, pentru a fi bine înţelese. Ne antologicul basm românesc: Voinicul cu
Un celebru profesor de filosofie al lui întoarcem la ele ca la nişte repere sigure. cartea în mână născut.
Eminescu de la Berlin, Raymond Du Bois, Esenţială este „înţelegerea“ sau „compre-
dădea o definiţie memorabilă şi originală a hensiunea“, unul dintre conceptele cen- Deşi trece, actualmente, printr-un
trale ale hermeneuticii, vastă disciplină, moment de criză, cartea va câştiga, cu si-
guranţă, bătălia viitorului.

Ioan Es. POP

Alma Ştefănescu Schneider – Ciclul Scriituri, fragment II cartea

Aveam unsprezece sau doisprezece ani,
era vară şi mă aflam împreună cu toţi ai
mei la seceratul grâului. Pe la ceasurile trei
ale după-amiezii, mama mi-a poruncit să
las secera şi să merg acasă, pentru a pregăti
mâncarea porcilor, o operaţiune lungă şi
anevoioasă. Tăiam câteva zeci de sfecle
furajere, despicam câţiva bostani, spălam
şi mărunţeam câteva kilograme de cartofi,
le însoţeam cu frunzele de la sfeclă, turnam
amestecul rezultat într-un cazan de vreo sută
de litri, după care căram cu găleata apă şi îl
umpleam. Urma tăiatul lemnelor, aţâţarea
focului şi întreţinerea lui cale de trei ceasuri, până când amestecul fierbea bine. Stop?
Nu, pentru că la final adăugam tărâţele şi îi mai dam delicioasei fierturi un clocot, ca să
se îngroaşe.

Dar în ziua aceea mi-am permis să amân începerea ritualului cu pricina şi m-am
strecurat în lanul de porumb din spatele casei pentru a citi câteva pagini, doar câteva,
mi-am jurat, din Amintiri din Casa Morţilor de Dostoievski.

Amarnică decizie, pentru că timpul trecea şi eu nu mă puteam dezlipi de carte, paralizat
poate şi de valul de disperare şi vinovăţie crescânde. Soarele căzuse după orizont când
brusc am auzit-o strigându-mă.

Am îngropat pe fugă cartea în pământul afânat din lan şi m-am repezit să-mi îndeplinesc
datoria. Prea târziu. Pedeapsa a fost pe măsură.

Dar bătaia pe care am încasat-o atunci mă apasă astăzi mai puţin decât ceea ce s-a
întâmplat cu cartea, rămasă cu finalul necitit. Peste noaptea ce a urmat s-a abătut furtuna,
care n-a contenit nici a doua zi. Ploaia a nivelat pământul, iar urmele micului mormânt în
care îmi depozitasem cartea s-au şters. Am scormonit solul săptămâni la rând pentru a-mi
recupera bijuteria, dar n-a fost să fie. N-am dat de urma ei nici toamna târziu, când am arat
toată întinderea cu pricina. Parcă o-nghiţise pământul, zău aşa.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 7
Cornelia CÎRSTEA

Destinul contemporan O idee Adrian
al cărţii CIOROIANU

C a orice fenomen cu o ascenden- Cartea – un Paradis în schimbare
ţă milenară cartea, acest suport Adevărata Universitate a zile-
de tezaurizare a cugetării şi sen- că le-a oferit o revelaţie, ceva unic, excep- lor noastre este o bibliotecă real al cărţilor. Sunt sceptic, în aceste con-
sibilităţii umane, – cel mai sigur medium ţional, incitant, le-a modificat modul de a – spunea filosoful Thomas diţii, că cine ia un ziar + carte la preţul de
de difuzare a polimorfismului creaţiei în privi lumea. Această conivenţă aparte cu 10 lei va mai merge în librărie pentru a da
accepţia sociologilor culturii – a cunoscut universul-unicat al cărţii se află la originea
de-a lungul timpului varii metamorfoze şi pasiunii lecturii, a lăudabilei dependenţe de Carlyle. Pesemne că această sentinţă era 30 de lei pentru o carte nouă. Editurile, în
adaptări, momente de glorie, dar şi de pe- carte. Un cititor autentic nu se va opri la o
nurie ori intimidare, niciodată însă de eli- singură carte, descoperirea uneia va incita adevărată în secolul al XIX-lea. „Paradisul, ansamblul lor, sunt afectate de acest dum-
minare definitivă, aşa cum s-a întâmplat descoperirea alteia, într-un fel de adaptare
cu alte forme şi expresii ale civilizaţiei. deliberată a „plăcerii“ lecturii. pentru mine, arată ca o bibliotecă. Unii se ping al preţurilor, iar librăriile se închid
Cu trecerea timpului, cartea a devenit ne-
cesară, inalienabilă existenţei umane. Din Lectura are diverse motivaţii, cele mai laudă cu paginile pe care le-au scris; eu mă una după alta.
această perspectivă, oricât de frisonant este des invocate fiind informarea, documen-
prezentul cu eficientele lui mijloace de co- tarea, interesul profesional, delectarea ori mândresc cu cele pe care le-am citit“ – scria Cartea, ca formă de stocare a cunoaşte-
municare, dar mai ales cu epuizantele lui relaxarea timpului liber (aşa numita carte
restricţii economice, nu cred a fi o amenin- de vacanţă, care pentru cititorul avizat nu Borges. Şi probabil că şi aceste cuvinte erau rii, şi-a găsit înlocuitori. În lumea occiden-
ţare tragică pentru universul cărţii. exclude interesul profesional sau un grad
Obiectiv vorbind, preocuparea socio- sporit de cunoaştere). În unele accepţii lec- valabile, încă, în secolul al XX-lea. tală, editurile vând titluri în format digital,
logilor culturii se concentrează mai mult tura este o terapie în stările depresive, o
asupra cărţilor de literatură, considerând „gimnastică a sufletului“, cum i se spune. Azi civilizaţia cărţii a intrat într-o acce- care nu mai sunt tipărite pe hârtie. Tot felul
quasi unanim dificultatea de definire a vo- Există şi o motivaţie funcţional-socială
cabulelor carte, literatură, scriitor, dincolo care ar putea convinge şi pe captivii coti- lerată schimbare de paradigmă. Sau poate de gadget-uri – numite generic e-reader –,
de frecventarea lor uzuală. Studiile ultime- dianului material – dobândirea şi păstrarea
lor decenii ale secolului al XX-lea au evi- unui statut social, desigur mai rar în acest că abia astăzi suntem noi capabili să obser- ca un ecran de laptop (şi cam tot atât de
denţiat o serie de elemente determinante caz se poate vorbi de bucuria lecturilor ci,
pentru prezent şi viitor, desigur cu doza de mai de grabă, de o corvoadă. văm schimbarea – pentru că ea, pesemne, groase), permit nu numai să citeşti un ziar
prudenţă implicată în orice proiecţie virtu-
ală. Deşi o creaţie artistică este o valoare în Cu câteva decenii în urmă sondajele in- a început de mult, atunci când litera şi/sau sau o carte, dar mai ales îţi dau posibilitatea
sine, autonomă, estetic vorbind, ea devine stitutelor de specialitate erau interesate de
ca atare prin publicare în sensul constantei modalităţile de lectură, de timpul ce îi era sunetul şi-au găsit primele forme noi de să le depozitezi acolo – adică să cari după
originare latine de publicare simulacrum alocat, de locul preferat, răspunsurile dez-
care însemna a ridica o statuie într-un loc văluind o „democratizare“ şi o „desacrali- stocare. Mi-aduc aminte cum, copil fiind, tine, fără greutate, sute de titluri, pentru a le
public, a anunţa un matrimoniu, a face cu- zare“ a lecturii, prin ieşirea din bibliotecă în
noscut cu destinaţie anonimă un conţinut de parc ori în mijloacele de transport, în ore de la începutul anilor ’70 bunica paternă îmi consulta oricând. Pentru o carte, tiparul nu
natură personală. Asumându-şi această eta- studiu, dar şi în intervale de vid existenţial.
lare, cartea, în conţinutul ei creaţie spiritua- Deceniile contemporane au eliberat lectu- citea poveşti, din nişte ediţii uzate din Petre mai e obligatoriu. În lumea occidentală (şi
lă, intră în sistemul concurenţial al ofertei şi ra, aşezând cartea în stare de competiţie
consumului, un fel de profanare acceptată, cu toate mijloacele de comunicare. Există Ispirescu. Mai apoi, la finele aceluiaşi de- nu numai – eu am văzut o astfel de maşină-
şocantă pentru sensibilitatea creatoare, în temerea, din ce în ce mai accentuată, că în
condiţiile unor ingerinţe financiare tot mai această competiţie lectura cărţii în sensul ceniu, tot copil eram în momentul în care rie la Biblioteca din Alexandria, în Egipt),
brutale. De aici şi proliferarea cotroversa- clasic pierde terenul la generaţia tânără
telor expresii comerciale ale artei, din care atrasă mai mult de ceea ce oferă interne- ascultam poveştile la pick-up, înregistra- în ultimii ani s-a dezvoltat sistemul „tipări-
nu lipsesc scriitorii, cărţile lor, opţiunile şi tul. Nu există însă o informaţie limpede în
programele editurilor. Fenomenul în sine ar ce măsură este accesată cartea electronică. te (cu vocile unor mari actori) pe discuri rii la comandă“ (POD – print on demand),
putea genera presiuni şi motivaţii în plus Dacă acest suport este de calitate şi este ac-
pentru un efort creativ de calitate în stare cesat frecvent de tineri, destinul cărţii şi-a Electrecord. Ceea ce spun este valabil care permite ca o carte să fie produsă doar
să formeze un public într-adevăr cunoscă- găsit un nou tărâm al existenţei. De altfel,
tor de valori autentice, exigent şi selectiv. chiar susţinătorii revoluţiei electronice îşi pentru întreaga mea generaţie (mai mult atunci când are cumpărători, fără interme-
În genere despre o carte bună, cititorii spun doresc ediţii bibliofile, reduse ca număr,
bine executate tehnic şi estetic precum sau mai puţin a „decreţeilor“!). Poate că de- diul unei tipografii. Circa 6% din cărţile ce
nişte obiecte de tezaur, exotice şi scumpe.
Important este ca lumea de azi, de mâine şi atunci trebuia să ne dăm seama că se întâm- apar în SUA erau în 2009 produse astfel,
de totdeauna să citească.
plă ceva la nivelul tehnicilor de stocare. cu imprimante performante (tendinţa fiind

Ce discut aici este criza obiectului numit crescătoare), iar unele edituri universitare

carte – obiect care ne-a însoţit, caligrafi- – precum reputata Cambridge University

at sau tipărit, de-a lungul unui (aproape) Press – vinde până la 10% dintre titlurile

mileniu. Părea obiectul perfect pentru răs- sale în acest sistem.

pândirea şi stocarea cunoaşterii. Numai că În fine, lovitura de graţie pentru bibli-

revoluţia digitală ar putea-o înlocui. Astăzi, oteci va fi dată, cred, de mutarea acestora

universitatea nu mai este o bibliotecă – ci în spaţiul virtual. Gigantul Google dezvoltă

e imensul spaţiu virtual al Internetului. Ca de ani de zile un program pentru digitaliza-

şi cartea, bibliotecile se resimt. Acum două rea a milioane de volume din toată lumea.

decenii, dintr-o sufragerie comme il faut nu Nu vei mai avea acasă o bibliotecă şi nici

lipsea biblioteca – ea era colţul de mândrie măcar volumul dorit; va fi de ajuns să ai un

al casei, în funcţie de care judecai statutul calculator sau un e-reader conectat la reţea

familiei respective. În cataloagele de life pentru a accesa, în câteva secunde, volumul

style de azi nu veţi mai vedea, în sufrage- (în format electronic) dorit. Nu toată lumea

ria modernă, o bibliotecă; ba încă până şi jubilează: nici editorii, al căror domeniu de

din birou, mai nou, lipsesc rafturile de cărţi activitate e restrâns, şi nici posesorii drep-

– dar veţi găsi cu siguranţă rafturi pentru turilor de autor, care nu pot avea un control

discuri de tip CDROM sau DVD. asupra cópiilor-pirat ce vor circula lesne în

Filosofii spun că acest conflict – biblio- mediul digital.

tecă versus Internet – e, de fapt, o compe- Cred că, în deceniile ce vin, câţiva nos-

tiţie între cunoaştere şi informaţie. Cei doi talgici vor dori mereu să aibă cartea în for-

termeni nu-s sinonimi. Cunoaşterea nu e o matul ei clasic – pentru a o pipăi, pentru

prioritate a omului modern – în schimb, in- a o răsfoi, pentru a o admira şi a o putea

formaţia e printre nevoile sale primare, ală- înnobila, conform tradiţiei, cu notiţe pe

turi de apă şi aer. Cum ştim, cartea încapsu- marginea foii. Dar ei vor fi conştienţi că

lează între coperte mai ales cunoaştere; pe pagina de carte e la fel de perisabilă ca şi

când Internetul oferă, 24/24 de ore, mai ales carnea. Cum frumos spunea Paul Valéry,

informaţie. Informaţia e ca o masă la fast „cartea are aceeaşi inamici ca şi omul:

food: intri, iei ce vrei, pleci. Cunoaşterea focul, umiditatea, animalele, timpul, ca şi

presupune o reflecţie pe seama informaţiei propriul lor conţinut“. Aceşti nostalgici ai

dobândite. Edmund Burke o spunea bine: cărţii ca obiect de hârtie vor fi o minoritate

„cititul fără reflecţie este ca mâncarea fără nobilă – dar nu mai mult. Restul, începând

digestie“; altfel spus, cunoaşterea este in- cu noile generaţii ce se vor succede, vor

formaţia digerată. alege – pariez – cartea în format electronic.

Într-o societate deprinsă să primească Care este aparent perfectă: nu cere spaţiu,

informaţia aproape gratuit, vânzarea de nu cere nimic, ci doar curent electric. Cu

carte e un lucru tot mai exotic. Chiar şi pe un mic amănunt: cartea electronică – spre

piaţa noastră, care nu e una a pionieratu- deosebire de cea tradiţională – nu există, de

lui, se observă cum, în ultimii ani, ziare- fapt. O poţi citi pe ecran – dar ea e o fata

le – aflate ele însele în scădere de formă, morgana. Suntem, oare, pregătiţi pentru a

din acelaşi motiv al „vânzării“ informaţiei da ceea ce avem în mână (la propriu) pe

pe o piaţă tot mai tentată de gratuităţi – îşi ceea ce ni se promite în virtual? Unii dintre

suplimentează tirajul oferind cărţi la un noi da, cu siguranţă. Personal, voi rămâne

preţ redus. „Cadoul“ are două tăişuri: pe de partea minoritarilor care vor vrea s-o

de o parte, niciodată nu a fost mai lesne, simtă, s-o miroase şi s-o mângâie, pagină

în România, să cumperi o carte bună, la un de pagină.

preţ mic, de la chioşcul de ziare. Dar, pe de Vă aştept acolo.

Daniela Codarcea Kamiliotis – Compoziţie altă parte, e clar că nu acela e, totuşi, preţul

8 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 Scrisul Românesc Eseu

Gheorghe PĂUN

Carte de hârtie versus carte electronică

S ă vorbeşti despre carte ca despre o fiinţă vie. poate lucra asupra lor, omiţând sau adăugând avantaje- 16. Există cu siguranţă şi o presiune a producătorilor de
Altminteri cum ai putea-o iubi?
În fond, gândiţi-vă ce se întâmplă cu căr- dezavantaje, oricum aici e doar o propunere, o abordare carte, care îşi bazează afacerile pe aşa ceva.
ţile: le dorim, le avem, ne bucurăm de ele, ne plictisesc, le
părăsim, le regăsim, ne pierdem în ele, le îngropăm numele care se vrea mai bine motivată decât un răspuns de genul 17. ...Mai ales că o carte se piratează greu şi, chiar pi-
în adâncul nostru şi, dacă e nevoie, îl uităm. Nu aşa arată
toate iubirile noastre? „după părerea mea...“ (echivalent în mare măsură cu „după ratată, se desface greu.
Am reluat mai devreme ultimul paragraf din frumoa-
sa scrisoare de dragoste pentru carte („Dans cu o carte“) cum aş dori eu...“). 18. Există, desigur, şi un fel de retro-snobism, o modă
cu care Gabriel Liiceanu încheie volumul Declaraţie de
iubire, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2010 (ediţia a şaptea, Să pornim deci la lucru, mai întâi cu întrebarea „de ce a lucrului vechi, cu stil, chiar de-ar fi numai e-cărţi pe
definitivă). Voi pune punct acestor însemnări cu un para-
graf din acelaşi, să-i zicem, eseu, deşi scrisoare de dra- ar continua să existe cărţi chiar dacă vor deveni disponibile piaţă, vor exista cititori de carte pe hârtie, cluburi de profil,
goste sună mai bine, unul pesimist însă la adresa cărţii de
hârtie – între cele două citate, elaborând asupra „competi- e-cărţile?“ modă.
ţiei“ sugerate de titlu.
Pentru că, justificată sau nu, întrebarea ne bântuie. 1. Pentru bunul motiv că există deja cărţi şi ele vor 19. Cartea suportă dedicaţii, ea chiar capătă valoare
Va supravieţui cartea, aşa cum o ştim, cu foi foşnitoare
şi copertă colorată, sau va dispărea, înlocuită de cartea exista şi de acum înainte multă vreme, nici măcar o socie- prin aşa ceva, prin Ex Libris, semnături, adnotări.
electronică (de acum înainte, pe scurt, e-carte)? Evident,
întrebarea este prost pusă. Pe de o parte, încă nu ştim bine tate ca în Fahrenheit 451 (roman de Ray Bradbury – 1953, 20. Cartea poate răspunde şi nevoii de socializare, prin
despre ce vorbim atunci când spunem e-carte, progresele
(fi-vor ele progrese, sau să le numim doar schimbări, fără apoi film de François Truffaut – 1966) nu va putea să le târguri, lansări de carte, organizarea de evenimente publice
nicio sugestie de valoare-sens-evoluţie?) în zona aceasta
sunt imposibil de estimat, greu de supraestimat. Cartea pe ardă pe toate. motivate de apariţii noi, de întâlnirea cu un autor.
care o putem deja parcurge pe ecranul calculatorului, fie el
şi un palmtop cât o carte, sau dispozitivul cu ecran, plat 2. Cu atât mai îndelung (pentru totdeauna?) vor exista 21. Se pot deschide mai multe cărţi deodată şi răsfoi
ca o carte, în care putem înmagazina o bibliotecă întrea-
gă şi prin care putem citi orice carte dintre cele memo- manuscrise de valoare, cartea rară, cartea care are semnifi- în acelaşi timp, toate la vedere pe birou (pentru a căuta
rate astfel? Sau cine ştie ce ecrane inteligente, prin care
vom avea acces la toată media, de la filme la ziare, de la caţie şi ca obiect istoric. referinţe la un subiect comun, de exemplu).
arhive la biblioteci? Poate nişte ochelari-ecran, pe care să-i
purtăm şi în autobuz şi prin care să citim tot ce citim acum 3. Cărţile pot fi şi obiecte de artă şi colecţie, pentru 22. Este importantă-accesibilă copiilor mici, sub formă
pe un calculator. Poate un cip implantat după ureche prin
care... Intervalul lui „poate“ e nelimitat, să zicem e-carte bibliofili sau colecţionari în general. de carte de colorat, carte-jucărie, cu imagini de învăţat.
pentru ceva ce va fi carte, dar nu pe hârtie, ci undeva, pe un
suport care de fapt nici nu ne interesează prea tare şi la care 4. Cărţile aşteaptă la vedere „invitaţia la dans“ (aluzie Mă opresc aici, demonstraţia este făcută: cartea nu poate
vom avea acces printr-un ecran cu butoane, având o baterie
sau fiind pus într-o priză. din nou la Liiceanu), când treci printr-o bibliotecă sau li- dispărea. Dar şi e-cartea are argumentele ei, unele doar dez-
În al doilea rând, întrebarea păcătuieşte prin sugestia
indusă de „versus“: ori-ori, fără nuanţă, fără cale de mijloc. brărie vezi coperţile lor, îţi pot atrage atenţia, ceea ce nu se avantaje ale cărţii de hârtie:
Iar înţelepciunea tocmai la mijloc se găseşte, in media res,
ştiau latinii ce spun. E la fel ca în cazul deja tranşat, că întâmplă într-o bază de date. 1. Nu consumă copaci (mai continuăm? deja acesta
nimeni nu pare a-l mai pune pe tapet, cinema versus tele-
viziune, care era dezbătut acum câtăva vreme. A dispărut 5. O carte se poate citi oriunde şi în (mă rog, luaţi-o poate deveni într-o bună zi criteriu suficient...).
cinematograful din cauza televiziunii? Da şi nu. Cel tradi-
ţional e terminat, s-au înfiinţat discoteci şi magazine acolo ca figură de stil...) orice poziţie, în pat şi în parc, în baie şi 2. Nu consumă spaţiu, putem ţine o bibliotecă pe un
unde vedeam pe vremuri „Casablanca“, dar s-a adaptat,
s-a transformat, şi-a găsit nişe unde televiziunea nu-l poate în autobuz deopotrivă, ceea ce nu e la fel de simplu cu un stick de memorie.
atinge (încă) – iar atunci când îl va atinge, televiziunea se
va numi home-cinema, sau cine mai ştie cum, va ajunge un calculator. 3. Costurile de producţie sunt mult mai scăzute, nu mai
hibrid TV-cinema care nu va mai fi nici una nici alta. Până
atunci, cinematograful există, sub formă de I-max sau cum 6. Cel puţin pentru generaţia mea, cartea e mai uşor de e nevoie de tipar, hârtie, legătorie.
se va mai fi numind, cu ecrane circulare, sferice, săli mici,
în care filmul e însoţit de o trataţie şi unde se merge cu citit pe hârtie decât pe ecran. Ecranul oboseşte ochii, litere- 4. Există o clară presiune dintre electronic, iar o formă
amicii, ca să nu spun cu amica, cinematografe de plajă, de
parcare, de camping – în general, fie soluţii tehnice care nu le „fug“ (mulţi dintre cei care lucrează cu cartea preferă să de manifestare a economiei de piaţă, consumiste, este că
sunt la îndemâna televiziunii, fie soluţii socio-consumiste,
unde se vine nu numai pentru film. corecteze un text după ce-l tipăresc, nu pe ecran). adesea mai întâi se produce un obiect şi abia apoi se naşte
La fel se va întâmpla probabil cu cartea, va rămâne în
nişe bine conturate, se va transforma, va coexista cu e-cartea 7. O carte bine făcută se adresează mai multor sim- nevoia de acel obiect (satisfactorul precede nevoia). Se
– şi iată că am răspuns, prematur desigur, problemei din
titlu (cu precauţia doar aparent glumeaţă că „viitorul e cel ţuri deodată, nu numai văzului, ea e plăcută la atingere prea poate ca la fel să se întâmple şi cu e-cartea.
mai greu de prezis“).
Voi amâna însă răspunsul, ignorându-l pe cel dinainte, (vezi coperţile cu litere sau desene în relief), ba chiar şi 5. Există, desigur, şi un snobism al noului, iar generaţia
pentru a aborda mai analitic chestiunea: ce atuuri are cartea
şi care sunt/ar putea fi avantajele e-cărţii? Mărturisesc că, la miros. crescută cu ochii pe ecrane chiar poate, fiziologic vorbind,
trăit mai bine de o jumătate de secol cu cărţile în preajmă,
ca să nu spun direct în mână, mi-am imaginat că lista va 8. Cu cărţi poţi să-ţi decorezi apartamentul, o bibliote- să se descurce cu ecranele.
ieşi mult mai lungă pentru cartea-carte şi, speram, cam pe
la jumătate din ea pentru „cartea artificială“ (evident, mai că are în mod tradiţional şi o valoare decorativă. 6. Un text electronic se poate adnota uşor, se poate mo-
rămânea de discutat relevanţa fiecărui criteriu, a fiecărei
aprecieri, dar asta muta dezbaterea la nivel de „detalii ca- 9. Cărţile se pot face cadou, sunt accesibile ca preţ şi difica, se pot folosi părţi din el pentru a produce un →
litative“). Au ieşit însă două liste de lungimi aproape iden-
tice, deci cel puţin la nivelul acesta, numeric, „meciul“ nu infinite în semnificaţii. În Spania
e deloc decis. Iar listele pot fi probabil continuate, cititorul
există obiceiul ca de Sfântul

Gheorghe, în aprilie, bărbaţii să

dăruiască trandafiri femeilor iar

acestea cărţi bărbaţilor. E plin

oraşul atunci cu chioşcuri unde

se vând cărţi şi trandafiri.

10. O carte nu consumă

energie (electrică), nici pentru

a sta depozitată, nici pentru a fi

parcursă.

11. Cărţile sunt uşor de reîn-

noit, mergi la magazin şi cumperi

alta, altfel colorată, de exemplu.

12. ...Mai ales că omul (ori

numai femeile?...) are o „glandă

a cumpărăturii“, se simte bine

atunci când achiziţionează obiec-

te, iar cumpărarea unei cărţi

chiar contează din acest punct de

vedere.

13. Cărţile au o mare rezis-

tenţă, se strică greu, pe porţiuni

– gândiţi-vă, prin comparaţie, ce

se întâmplă din când în când cu

memoria calculatorului, cu su-

porturile magnetice, stick-urile

USB, care pot fi făcute complet

inutilizabile de un şoc de curent

sau de alte accidente.

14. Cartea nu poate fi scoasă

din biserică, unde cu greu se

poate imagina un preot citind

Evangheliile pe un ecran...

15. Există la urma-urmei o

mare şi recunoscută inerţie a rasei

umane, deprinderile se uită greu,

cine s-a născut cu cartea aproape,

o doreşte aproape mereu. Jean Niţescu – Profesorul C.D. Fortunescu

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 9

Sorana GEORGESCU-GORJAN

Viitorul cărţilor despre Brâncuşi în România

Am lucrat ca redactor de scrieri olografe, corespondenţă şi docu­ Flora Merrill, Robert Payne, Claire Gille În ultima vreme
limbi străine la Editura Guilbert, sau P.G. Adrian. Ediţii bilingve, este îngrijor­ătoare
Academiei între 1965 şi mente, păstrată ani buni de legatarii săi uni- cu textele originale, ar fi şi mai utile. apar­­­iţia de cărţi care îi atribuie lui Brâncuşi
1996, perioadă în care, între altele, m-am posibila paternitate a unui număr impresi-
ocupat de „Revue roumaine d’histoire de versali în afara circuitului public, a devenit Articolele publicate în ţară începând onant de sculpturi, pe care artistul nu le-a
l’art“ şi am supervizat traducerea în engle- din 1913, cu ocazia unor expoziţii în care menţionat nicicând. Se vehiculează argu-
ză a „bibliei“ operelor de tinereţe ale lui accesibilă relativ recent. au figurat lucrări ale artistului, precum şi mente puţin credibile şi mărturiile unor
Brâncuşi – magistrala lucrare a seniorului interviurile luate lui Brâncuşi de ziarişti persoane care au trecut în lumea de dincolo
Barbu Brezianu, Opera lui Constantin Este momentul ca şi în România lucră- români ar trebui să fie retipărite din ziare şi nu se pot recuza.
Brâncuşi în România. sau reviste şi adunate în volume.
Din 1985 mi-am asumat răspunderea rile despre marele artist să se bizuie pe o Este imperios necesar ca specialiştii să
păstrării arhivei regretatului meu tată, in- Corespondenţa sculptorului cu alţi ia atitudine critică, atât în această privinţă,
ginerul Ștefan Georgescu-Gorjan, autorul cercetare serioasă, pornind de la această artişti, colecţionari sau prieteni a devenit cât şi referitor la alte teme în dezbatere,
concepţiei tehnice a Coloanei monumen- accesibilă acum ca urmare a recuperării cum ar fi proiectarea unor monumente fa-
tale de la Târgu-Jiu şi colaboratorul lui arhivă documentară, recuperată în sfârşit. arhivei sale. Publicarea în traducere a prin- raonice sau realizarea unor centre de studii
Brâncuşi în materializarea monumentului. cipalelor scrisori ar ajuta enorm la înţelege- mamut.
M-am îngrijit de publicarea postumă Este cazul şi ca informaţiile în privinţa rea creaţiei Brâncuşiene.
a manuscrisului tatălui meu Am lucrat cu Cred că sponsorizarea unor cercetări
Brâncuşi. Lucrarea sa de sinteză a apărut operelor să fie aduse la zi, ţinând seama de Au trecut în lumea umbrelor mulţi dintre serioase ale vieţii şi operei lui Brâncuşi,
fragmentar la editurile Scrisul Românesc exegeţii români ai artistului. Ar putea fi care să se materializeze prin cărţi în ediţii
(1988) şi Eminescu(1996) şi integral la cataloagele ultimelor retrospective de la reeditate şi strânse în volume articole apă- bilingve, ar fi mai bine venită. Tinerii cer-
editura Universalia (2004). rute în diverse publicaţii sub semnătura lui cetători ar trebui să poată consulta arhiva
În perioada 1991−1994 am resuscitat Paris, Philadelphia, Londra şi New York, Barbu Brezianu, Petru Comarnescu, Ionel Brâncuşi de la Centrul Pompidou şi să ajute
Editura Gorjan a tatei. Publicarea de către Jianu, sau Ion Pogorilovschi. la identificarea sutelor de notaţii româneşti
editori pirat a lucrărilor de succes ale fostei semnate de reputaţi specialişti. Se cuvine cuprinse acolo.
edituri precum şi problemele din ce în ce Pentru mai buna înţelegere a ansamblu-
mai complicate puse de tipar şi difuzare să se consemneze şi includerea unor opere lui de la Târgu-Jiu socotesc necesară reti- Viitorul, în materie de cercetare aplica-
m-au făcut să renunţ la dorinţa de a conti- părirea scrierilor inginerului Georgescu- tă, nu duce lipsă de provocări. Totul este
nua activitatea de editor a tatei. în muzee prin donaţii de la colecţionari sau Gorjan, precum şi publicarea coresponden- să se concretizeze prin lucrări de substanţă,
Mi-am concentrat eforturile asupra ţei dintre artist şi inginer sau dintre inginer care să se ridice la înălţimea aşteptărilor
luptei pentru păstrarea integrităţii Coloanei trecerea lor în proprietatea altora. şi exegeţii din străinătate ai artistului. în privinţa studierii vieţii şi operei lui
şi pentru apărarea memoriei realizatorilor Recuperarea din arhivele Securităţii a Brâncuşi!
săi. Am realizat studiul istoric necesar re- Cercetătorilor le revine sarcina de a corespondenţei dintre sculptor şi familia
staurării operei şi între 1991 şi 2010, am Tătărescu sau dintre sculptor şi Petre Theodor Pallady – Natură statică
publicat cinci cărţi şi peste 130 de eseuri cu consulta cu mare atenţie publicaţiile edita- Pandrea ar lămuri şi mai bine lucru-
referire la Brâncuşi. rile. Scrisoarea de acceptare a pro-
Textul de mai jos este ceea ce englezul te de Centrul Pompidou. Volumele datorate iectului, trimisă de Brâncuşi Miliţei
numeşte „wishful thinking“ – gânduri in- Petraşcu în 1935 şi donată de aceasta
spirate de visuri sau iluzii referitoare la vii- doamnelor Marielle Tabart, Doina Lemny Academiei, se cuvine a fi cunoscută
torul cărţilor despre Brâncuşi în România. în frumoasa limbă română în care a
sau Paola Mola valorifică bogata moştenire fost scrisă.

de opere, fotografii sau discuri, rămase în În ce mă priveşte, la îndemnul
Constantin Brâncuşi nu a dorit să i se regretatului Barbu Brezianu, m-am
scrie nici o biografie în timpul vieţii. A atelier. străduit să selectez scrierile olografe
fost reticent în a şi explica operele şi le-a ale lui Brâncuşi, precum şi cugetările
semnat sau datat foarte rar. După dispari-  sale împărtăşite unor interlocutori
ţia artistului, s-a scris mult despre viaţa şi demni de crezare, să le grupez te-
opera sa, cu multe informaţii inexacte. Au Este lăudabilă iniţiativa editurii Scrisul matic şi să le găsesc traduceri pe cât
apărut numeroase volume în care sunt pre- posibil autorizate. Am socotit că am
luate necritic cele scrise anterior. Românesc de a retipări importante volume contribuit în felul acesta la realizarea
unui instrument de lucru util pentru
O mare parte din Arhiva Brâncuşi de semnate de V.G. Paleolog. Editura Vremea viitorii exegeţi. Lucrarea recent pu-
blicată este perfectibilă şi se poate
a valorificat recent exegezele Brâncuşiene îmbogăţi ulterior.

ale lui Petre Pandrea. Cei doi autori l-au 

cunoscut bine pe artist şi au emis preţioa-

se judecăţi de valoare în privinţa sa. Este

necesară însă o abordare critică a anumitor

informaţii, în lumina datelor recente.

În ţara noastră s-au tipărit mai demult

traduceri ale monografiilor de referin-

ţă semnate de Carola Giedion-Welcker,

David Lewis, Sidney Geist, Athena Tacha-

Spear, Ionel Jianu, George Uscătescu. Din

păcate, nu s-au realizat şi traduceri ale mo-

numentalelor volume alcătuite de Friedrich

Teja Bach sau de Pontus Hulten, Natalia

Dumitrescu şi Alexandru Istrati. Ediţii cri-

tice s-ar impune acum.

Ar fi bine venite antologii cuprinzând

traducerea integrală a importantelor scri-

eri datorate lui Ezra Pound, M.M., Paul

Morand, Dorothy Dudley, Benjamin

Fondane, Marguerite Vessereau, Malvina

Hoffman, sau Henri Pierre Roché, precum

şi versiunea românească a interviuri-

lor acordate de sculptor unor ziarişti ca

→ alt text (se vorbeşte deja prin mediile şcolare şi aca- cu praful, umezeala, bacteriile. Occidentului a luat astăzi sfârşit. Locul dansului cu o carte
16. Se pot produce copii la cerere – dar se şi pot pirata l-a luat channel surfing-ul, «zappajul», balansul pe inter-
demice despre cut-and-paste, taie-şi-lipeşte, deocamdată net, pe scurt, dansul cu un ecran. În «lupta» dintre carte şi
peiorativ, dar lucrurile evoluează). uşor. E bine sau e rău? Pentru lista de aici să reţinem as- ecran, a decis fiinţa leneşă a omului.“
pectul pozitiv: pirateria democratizează, pentru că uşu-
7. Se pot în felul acesta trimite uşor pe piaţă ediţii noi, rează/ieftineşte accesul la carte. (Atenţie, ignor aspectele Oare? Deja? „Scorul“ anterior este vizibil egal, argu-
cu corecturi şi adăugiri. morale şi juridice.) mente puternice găsim şi într-o listă şi în cealaltă, multe ar-
gumente ale e-cărţii se referă la viitor. Să conchidem atunci
8. E-cărţile se pot procura simplu, de la distanţă, prin 17. Într-un viitor neprecizat, putem visa să avem cărţi precum înţeleptul rege Solomon: şi unii şi alţii au dreptate.
internet, dintr-o „librărie globală“ practic infinită, dar „la traduse automat dintr-o limbă în alta, tot la cerere. Cartea va coexista cu e-cartea, e previziunea cea mai puţin
un click distanţă“. riscantă. Fiecare cu nişele ei. Va dispărea probabil cartea
18. Scrierea şi publicarea unei cărţi se pot face treptat, tehnică, nu va dispărea cea beletristică, de artă, de colecţie,
9. Tot de la distanţă se poate interacţiona cu autorul, capitol cu capitol. Deja există enciclopedii (cazul binecu- s-o numim „cartea rituală“, gândindu-ne şi la cea de cult –
i se pot accesa pagina web şi blogul, eventual interacţia noscutei Wikipedia, e în creştere acum Scholarpedia) care dar nu numai. Iar schimbările vor fi lente, de-a lungul unor
poate deveni simetrică. au crescut articol cu articol, mai ales pe bază de volunta- decenii poate, şi vor fi inegale pe Pământ – în locurile mai
riat – şi nu au ieşit deloc atât de rele pe cât ne temeam la dezavantajate, unde nu a pătruns bine nici cartea de hârtie,
10. Există posibilitatea adăugării de sunet (care să început, ba chiar dimpotrivă. este inutil să discutăm despre cartea electronică.
acompanieze parcurgerea textului), a animaţiei.
19. Tot pentru un viitor neprecizat, e-cartea e o soluţie Între timp, să citim şi să scriem! Pentru că aşa pătrunde
11. Din carte se pot face legături pe Internet (hyper- pentru cazul ieşirii în spaţiu, al colonizării unei planete, a spiritul în lume. Iar cititul este un mijloc de a-ţi face toale-
link-uri), la enciclopedii on-line, la materiale înrudite, plecării de pe Pământ. ta spiritului, cartea este element central în igiena mentală.
explicative. Am repetat idei ale lui Noica, închei prin a cita o vorbă a
20. Editoarele de texte ajută mult producerea e-cărţilor, sa (reluată tot prin intermediul cărţii lui Liiceanu): „Cartea
12. Este accesibilă, în anumite condiţii, nevăzătorilor, prin corectoare automate, de gramatică sau vocabular, pro- e un mijloc de a sta de vorbă cu departele tău.“ Din trecut,
poate fi utilă şi miopilor – pur şi simplu, se măreşte imagi- grame de căutat repetări, „consilieri automaţi“ de genul citindu-i pe clasici, din viitor, scriind pentru urmaşi, de pe
nea de pe ecran. acesta. partea cealaltă a globului, dacă de-acolo este autorul. Pe
hârtie sau pe ecran, la urma-urmei chiar nu contează.
13. O carte poate fi găsită pe Internet, prin căutare după 21. La fel, se vor putea găsi automat citate potrivite,
cuvinte cheie, clasificările tradiţionale pot deveni inutile. prin căutarea de sintagme precizate,

14. Pentru cărţile care stau memorate într-o bază de ...şi aşa am ajuns la cel de-al doilea citat din Liiceanu,
date, pot exista mai mulţi cititori deodată, iar asta e impor- op. cit: „Proiectul umanist pe care s-a întemeiat istoria
tant pentru cărţile tehnice, studenţeşti de exemplu.

15. Întreţinerea este foarte uşoară, nu există probleme

10 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 Scrisul Românesc Eseu

Obsesii Marian Victor Bookisind
BUCIU despre viitorul scrisului

R ecent, la cerinţa editorului, ca foarte mulţi acord că este aici o familiaritate ce s-ar cuveni susţinută. Este, însă, entuziasmant să citeşti prin reţeaua elec-
alţii, am admis difuzarea cărţilor mele şi în Ca orice alt spectacol al lecturii. tronică texte în numeroase limbi, fie şi traduse brut(al)
format electronic. Ştim bine că piaţa face şi oricât de bizar. Mă declar fascinat de această, să-i zic,
viaţa (economică a) cărţilor. Citesc acum despre viitorul Se fac librării zise digitale. Prima e Amazon. E aştep- debabelizare. Gândul utopic îmi ajunge la o vreme când
cărţii, unde decât pe Internet, deci sub formă electronică. tată şi o literatură digitală, autonomă, de bună-seamă in- practica va urma instantaneu teoria. Visez că omul va fi
Acces imediat la o informaţie imensă. Multe referinţe la teractivă, dinamizând categoriile scriiturii: autor(i), text cu în stare ca să practice instantaneu orice teoretizează, orice
cărţi… de ghicit. Suntem pe aproape dacă ghicim viitorul tot ce implică el. Avangardă renăscută ori mutată în spaţiul contemplă imaginativ. Aleg să ajung repede la un text care
cărţii ca literatură, în sensul cel mai general al termenului. virtual? Sau experimentalism? Totul peste (post)modernis- mă atrage şi mă interesează să mă eliberez de căratul căr-
Dar, cum spuneam, masă textuală, cantitate, başca repeti- me academizante şi tradiţionalisme regenerative. ţilor. O vastă bibliotecă, nu doar o singură carte, devine, la
ţii, pisălogeală. propriu, uşoară. Apar biblioteci de buzunar. Apoi, păstra-
Ne-a luat valul globalist al tehnologiei. Spunem ca de Am ajuns să avem şi anul cărţii electronice. Hârtia in- rea pădurilor e mai sigură decât a ochilor celor care citesc
la sine înţeles că trăim electronic, virtual, deci ireal sau ventată de chinezi şi adusă în Europa din secolul XIII a pe hârtie ori ecran. Suport de hârtie, suport electronic?
insuficient de real. Ne putem posta scrierile ori trimite ajuns dispreţuită de progresişti şi adorată de conservatori. Depinde ce suportă cititorul. Nu mă amestec în producţie
la oricâte adrese. Dorim şi să ne identificăm material în Disputa dintre ei ia în calcul avantajele şi dezavantajele, şi vânzare, dar, ştiind că hârtia e perisabilă, ca urmare po-
obiectul-carte, ca să avem sentimentul euforic de a exista diferite de la unii la alţii, aşa că alegerea pare liberă, dar trivită în societatea de consum, mă întreb ce se va întâmpla
livresc. Nu îmi este pe deplin clar ce să înţeleg prin virtu- rămâne condiţionată de disponibilitatea individuală. Ca de când cartea digitală se va generaliza. Nu văd decât un răs-
alizarea realului integral, nu doar cultural dar şi natural. obicei, noul îşi cam râde de vechi, iar vechiul se cam teme puns: vom fi atraşi de noi ispite tehnologice.
Admit semnele şi actele timpului. E, categoric, o realitate de nou. Există şi un fel de râsu’-plânsu’, la cei care adoptă
virtualul tehnologic. Da, un fel de bulversare a existenţei. schimbarea fără pierdere semnificativă. Cartea din hârtie apare deja noii generaţii anacronică.
Nu într-atât încât să ajungem la naştere, hrănire, culturali- Cartea (dacă de carte e vorba) apare… cronică. Dar ce,
zare ori moarte de tip virtual. O fi incertitudinea cea mai Istoria cărţii digitale a început pe când, la noi, Ceauşescu cât, cum se citeşte ajung într-adevăr câştiguri sigure? Sau e
mare certitudine, dar măcar certitudinile de gradul secund voia să facă revoluţie culturală după model chinezesc şi vorba de furatul ochiului cititor şi de o înşelare a creierului
nu dispar, ele chiar ne (men)ţin. coreean. Cică un student american, Michael Hart, inimos para(u)zitat de noutatea tehnică? Cu aceste semnalări nu
Asistăm cu fervoare hedonistă sau disperare apocalip- se vede, în 1971, o făcut prima e-carte. E-book. Carte elec- vreau deloc să adopt, împreună cu alţii, un discurs apo-
tică la ce fel de parte de carte vom ajunge. Mare nelinişte, tronică. Textul e totul în ea. Paginat. Fără file strânse în caliptic. Există o rezistenţă la revoluţia digitală globală.
dar nimic nou şi în această schimbare, pe care o înţeleg cotor. De la Gutenberg la Hart, într-o jumătate de mileniu, Scepticii văd în e-carte doar afacerea, bani în plus. Par a
ca progres industrial, ca transformare şi nu ca pierdere. tehnologia cărţii s-a transformat. Dar într-un fel uluitor se bucura că cititoarele de cărţi nu se vând pe măsura aş-
Viitor conservator şi progresist, în comună transformare. abia de curând. Tipărirea ajunge scanare sau digitalizare. teptărilor iar producătorii lor ajung în faliment, într-o piaţă
Există de câtva timp instrumente electronice de citit. Se Se promite că întreaga bibliotecă a lumii va fi memorată neospitalieră. Se străduiesc să facă monitoare care strică
numesc Kindle, Reader, iPad. Li se spune, direct, cititoare. electronic. E vorba nu de totalitate, ci de selectivitate. mai puţin vederea ori să substituie corporalitatea şi chiar
Dar şi Palm-uri. În ele, cărţile (textele) se citesc singure? mirosul cărţii de hârtie, fără de care mintea unor cititori se
Nicidecum, nu au astfel de comodităţi. Ele transformă pro- Vorbim, aşadar, pesimişti şi optimişti, moderaţi şi pa- blochează între cuvinte. E-editorii ademenesc cu rafinaţi
fund cititul, nu şi – ori prea puţin – cititorul. Dar avem nicaţi, privitor la prezentul şi viitorul cărţii, despre criză, hibrizi de text, sonoritate, film, foto la un loc. Şi mai cu
ceea se numeşte, dintr-o criză nominală, cărţi digitale. revoluţie, supravieţuire, facilităţi şi dificultăţi. Ce facem seamă joacă, economic, la un preţ mult mai scăzut.
Recent, o editură de la noi l-a digitalizat sau electronizat pe mai departe cu toată cunoaşterea, care s-a folosit la în-
şi pe Cioran. ceput, illo tempore, de memoria orală, apoi de cea scrisă? Aflu că există editori străini care vând cărţi pe hârtie
Audio-book-urile sunt o fericire pentru nevăzători. Dar Ne plângem încă de analfabetism, dar şi alfabetizarea, care şi lasă accesul gratuit la ele pe Internet. Şi, în acest mod,
şi pentru cei care vor să citească după ureche, fie că fac ori a generat un larg acces la scris, a marcat evoluţia cărţii. ei vând mai bine cartea pe hârtie. Nu doar o vând, o fac
nu altceva cu ochii. În ţări economic prospere (poate şi în Căci viitorul care ne preocupă este nu atât al cărţii, cât al mai cunoscută, discutată, apreciată. Contribuie la presti-
criza actuală?), mulţi plătesc ca să-i vadă şi să-i audă pe scrisului. S-a întâmplat, ia mereu forme ameliorate, o mu- giul scriitorilor. Restul ajunge în şi depinde de memoria
scriitorii bine mediatizaţi citind câteva pagini din scrierile taţie. Trecem, ca să spun aşa, cu arme şi bagaje literare, cititorilor.
lor. Apoi să-şi exprime curiozităţile prin întrebări. Sunt de din spaţiul de hârtie în cel electronic. Problemă, iată, de
memorie şi tehnologie (noutate, costuri, comodităţi etc.). Sunt prezumate vag efectele mentale ale tehnologiilor
Alma Ştefănescu Schneider – Ciclul Scriituri, fragment I Industria editorială propune, iar clientul, după posibilităţi, comunicării în planul tehnicilor comunicării, iar mai îna-
dispune. inte în cel al cunoaşterii şi creativităţii. Raţiunea a făcut de
regulă ca noul să nu ucidă vechiul, ci numai să-l transfor-
Ce, cât, cum citeşte el, nu mai este funcţia tehnologi- me şi chiar conserve în esenţa lui utilă.
ei. Discutăm despre o nouă obişnuinţă
ori despre o altă naturalizare a practi- Dacă tehnologia nu determină schimbări în mecanica
cii cititului. Lectura şi accesul la cărţi individuală a lecturii, ea a afectat scrierea. La noi, a fost
sunt esenţiale. Ne dorim ca accesul favorizat un autorlâc vicios. Descopăr că în sistemul de în-
să fie nelimitat. Dar lectura rămâne o văţământ avem azi doar producători de cărţi. Am constatat,
afacere – intelectuală, nu industrială uluit, că şi educatoarea aflată la examenul de gradul întâi
– între text şi mintea celui care citeş- se iscăleşte pe două-trei broşuri. Răul aici este în forţarea
te. Cititul pe ecran nu deranjează, ba şi chiar furtul proprietăţii intelectuale. Imprimarea rapidă
chiar place unora, îndeosebi tineri din se face de peste tot, în ţara doctoranzilor plagiatori, cu ca-
era e-book-ului. Sunt oameni ai tim- riere spectaculoase în universităţi şi ministere.
pului lor. Buchisesc/bookisesc digital.
Există diferenţe de adaptare. Ele se cer Rămâne încă un aspect fundamental, acela al alegerii
semnalate, recunoscute şi nu înfierate. cărţilor. Lesne făcute, lesne acceptate. Dispare critica?
Deocamdată, speranţa e ca să se ci- N-ar fi bine, oricât i-am reproşa severitatea în detrimentul
tească mai mult, de către mai mulţi, nu adevărului sau dreptăţii. La noi, critica e mai curând foarte
şi ca să se citească mai bine. Nu există îngăduitoare, în forma unui troc intelectual primitiv. E mai
tehnologii care să inteligentizeze, în- mincinoasă şi nedreaptă decât corectă. Dincolo de ea, şi
tr-un mod substanţial, ci numai care să altădată, şi acum, există felurimea cărţilor, care satisfac
digitalizeze. Nepotrivit e când invoca- nevoi diferite.
ţiile copleşesc vocaţiile şi se uită că ci-
titul şi scrisul sunt virtuţi intelectuale Accesul la cartea dorită nu are de ce să fie împie-
şi creatoare, cu acces selectiv. Ideea că dicat în suportul cărţii. Textul e tot ce contează. Şi unifica-
cititorul modifică operele citite elec- rea lingvistică prin traducere în limba sau limbile cunoscu-
tronic mi se pare mai mult infantilă te de cititor. Vom face o selecţie muzeală din vechile cărţi,
decât glumeaţă. Îmi aminteşte obiceiul de care ne vom despărţi selectiv, nu neapărat critic, ca de
elevului retardat şi confuz, care folo- orice produse achiziţionate prin timp. Mă situez între cei
seşte manualul de literatură doar ca să care vor să se adapteze tehnologic, fără rabat axiologic.
mâzgălească paginile, deseori rămâ- Sunt atent la cantitatea de informaţii, dar mai ales la fil-
nând la mutilarea chipurilor autorilor. trarea ei critică. Să rămână pe mai departe, în mod firesc,
Cititorul intervenient şi contravenient cercuri de dialog. Concentrice, dar ierarhizate. Aşa cum
în text se va aprecia pe sine mai mult le face piatra aruncată în apă; dacă nu e, cum o vor sau
decât pe producătorul propriu-zis. Cât o văd unii, o baltă. Nici în tradiţie, nici în progres, nu e
de violent! Cu ce complex de superio- totul o apă şi un pământ. Schimb oricând cărţile din hârtie
ritate! Mai bine lipsă de el. cu cele electronice, dar nu pot renunţa la biblioteca mea
selectivă.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 11

Excursuri Metamahia

Ion sau lupta cărţii cu Internetul
BUZERA

M-am intersectat cu atât de mai pot fi, practic, cuantificate. Gutenberg, Google Print etc. Frisonul cău- e chiar atât de populată.) Totul, oricât de în
multe „teorii“ privitoare Au fost şi inşi destul de inteligenţi care tării dispare, căci orice doreşti apare după expansiune ar fi, e un concept futil din acest
la dispariţia cărţii, una mai un click. Fervoarea incognoscibilului e şi punct de vedere. El înseamnă plictiseală
stupidă decât alta, încât mai că îmi vine să au mers pe modelul socratic şi au preferat ea pusă în cumpănă, căci numai ce nu s-a pură şi, în alt plan, păcat capital. De bine, de
cred că suportul numit convenţional în itali- să evolueze la oral. (Cioran e un eclatant descoperit (încă) nu e deja prezent, într-o rău, trăim într-un Univers dinamic, având şi
ană „libro“ are un viitor strălucit. E suficient exemplu de Socrate ratat.) Diferenţa oral/ formă sau alta. Şi va fi prezent, imediat ce va o foarte probabilă dimensiune autocorecti-
ca ceva să se deplaseze (sau să pară că se scriptic nu numai că nu e ireversibilă, dar, în fi descoperit. Sau inventat. Sau creat. Toate vă, un imens „holism“, evident, deocamdată
deplasează) pe o anumită direcţie, care va anumite privinţe, nici măcar nu se mai face. astea alimentează o specie foarte subtilă de ininteligibil în toate articulaţiile, dar foarte
fi – nu-i aşa? – câştigătoare, în cazul nostru Numai că e extrem de dificil să te impui apatie, care asumă interogaţii de acest fel: bătătorit secvenţial.
noile dispozitive care permit lectura, pentru în exclusivitate prin exerciţiile vorbirii. În din moment ce orice aş putea cunoaşte, e
ca un număr nerezonabil de „adepţi“ ai noii literatura română contemporană, un caz de stocat deja, ce rost (rol?) mai poate avea Paradoxul Internetului este acela că vrea
„secte“ să şi decreteze infailibilitatea noului. impunere cvasi-exclusivă ca speaker a fost efortul meu, atât de haotic individual şi tragic să conţină tot (şi cele mai inepte „realizări“,
Nicio mutaţie tehnologică nu e însă nici im- cel al lui Al. Paleologu. În anumite perioade limitat? Sau: dacă ideea mea „foarte preţioa- şi mai bune cărţi, şi cel mai stupid clip, şi
perfectă, nici perfectă: e numai un alt fel de (comunismul), conversaţia putea fi şi o for- să“ nu e, tot deja, de mult intricată (prinsă) capodoperele cinematografiei etc., etc.),
a ţine lucrurile în mişcare. mă de rezistenţă şi de refuz al unui scriptibil în reţea? Sau: ce mai pot face eu, oricât de el nu distinge sau nu poate să distingă în
Timp de câteva secole, vreo cinci, cartea degradat, o negare explicită a cărţii intolera- „creativ“ aş fi, în faţa imensului, incontrola- această privinţă. Fiind permisiv, căci aceasta
a fost, fără discuţie, cel mai avansat şi mai bile. Istoria cărţii e şi o lungă dispută, care a bilului val informaţional? Adevărul e că un este regula fundamentală, este orb. Până la
bun – din orice punct de vedere – suport antrenat multe accidente, nedreptăţi şi chiar uomo universale e mai posibil şi mai utopic urmă, creaţia înseamnă chiar alegere, pro-
de tezaurizare a cunoştinţelor, ideilor, gân- violenţe, între ceea ce s-a agitat să rămână în azi decât oricând. Leonardo e mic copil pe fitând de posibilitatea ei accentuată, din ce
durilor, operelor literare şi prostiilor de tot timp şi ceea ce a rămas efectiv. lângă ce ar putea şti un ins conectat la toate în ce mai puţin expusă vulnerabilităţii, adică
soiul, acelea care s-au încăpăţânat să se per- informaţiile disponibile azi. absenţelor. E o aglomerare care, abia ea, ne
petueze. Avusese însă şi o preistorie poate la Cam de prin anii ’90, la modul sistemic, confruntă cu ceea ce putem face în plan in-
fel de palpitantă. (Vezi, pentru o prezentare suportul consacrat a început să fie concurat Marea şansă (inclusiv a cărţii) e aceea că, dividual. Ai de la ce porni, stai pe o materie
succintă, dar foarte instructivă, Istoria cărţii (şi, încetul cu încetul, substituit) de o altă totuşi, creaţia înseamnă opoziţie faţă de tot imensă şi care, bine filtrată, e chiar memoria
a lui Albert Labarre, trad rom., Institutul formă, mai laxă, mult mai cuprinzătoare şi ce o conţine sau vrea să o conţină. Iar ceea activă a umanităţii.
european, 2001). Iar efectele produse de inimaginabil de perfidă: Internetul. Acesta ce contează (şi rămâne) e creaţia, indiferent
circulaţia cărţilor în ultimele două secole nu nu numai că intenţionează să suplinească de domeniu. Adevărata creaţie e însă raris- Viitorul cărţii e, într-adevăr, în trecut.
absenţa cărţii, ci şi să înghită – efectiv – simă. (De aceea, istoria spiritului uman nu Dar, cine ştie, poate că viitorul însuşi se
orice carte: vezi proiectele în desfăşurare conjugă la trecut.

Ileana FIRAN

Viitorul cărţii văzut de la Paris

Cartea imprimată vs. cartea digitalizată

Î n ultimii cinci ani, dezbaterea au standuri în cadrul manifestărilor impor- creeze fonduri de carte digitalizate. Cărţile digitalizate;
despre viitorul cărţii în era digita- tante dedicate cărţii (Salonul de carte de la digitalizate prezintă avantajul accesibilităţii – Posibilitatea coabitării cărţilor impri-
lă s-a instaurat încet, dar sigur în Paris). (la orice oră, de oriunde), al facilităţii reac-
tualizării, al rapidităţii de acces. În acelaşi mate cu cele digitalizate; aceeaşi carte poa-
preocupările editorilor, scriitorilor şi citi- În Franţa, piaţa cărţii deţine un loc ma- timp, costul scăzut al publicării unei cărţi te fi imprimată şi digitalizată;
atrage scriitorii debutanţi spre publicarea
torilor. „Revoluţia digitală“ a pătruns şi în joritar, în faţa producţiei muzicale sau vi- via internet, întrucât lanţul editorial este – Folosirea digitalizării cu preponde-
scurtat: de la scriitor-editor-librar-public se renţă pentru anumite domenii (ştiinţifice,
industria editorială, divizând profesioniştii deo. În acelaşi timp, din cauza crizei eco- trece la scriitor-public. Această schimbare care necesită reactualizări) şi a hârtiei cu
în lanţul de editare reprezintă o revoluţie, preponderenţă pentru anumite sectoare
în adepţii noilor tehnologii de difuzare şi nomice mondiale, sectorul editorial este în care îşi are faţa (libertatea, accesibilitatea) (cărţile ilustrate manual etc.);
şi reversul (vizibilitatea, filtrarea).
lectură (e-book, site-uri de cărţi digitalizate uşoară regresie ca şi cifră de afaceri, dar – Investirea în filtrarea conţinutului pe
Adepţii digitalizării prezic dispariţia internet (care depăşeşte cărţile);
pe internet, I-Pad, ş.a.m.d) şi adepţii lanţu- nu ca şi producţie („Rentrée littéraire“ a cărţilor imprimate în cel mult zece ani, ţi-
nând cont de accesul la internet, de eficaci- – Încercarea de a omogeniza şi echilibra
lui de editare tradiţional (hârtie, librărie). înregistrat 701 de titluri apărute). În cadrul tatea bazelor de date digitale (de exemplu, raportul carte imprimată – carte digitalizată
cu un telefon I-Phone, utilizatorul va putea sub toate aspectele (cost, accesibilitate, ca-
O parte dintre profesionişti şi cititori prezic pieţei cărţii, sectorul cărţii digitalizate re- avea acces oriunde şi oricând la fondul de dru legal – drept de autor ş.a.m.d.).
carte al Bibliotecii Naţionale a Franţei). La
deja „moartea cărţii pe hârtie/imprimate“, prezintă mai puţin de 1%. Cu toate acestea, acestea se adaugă avantajul stocării unui Mai multe concluzii se desprind din
fond de cărţi mare pe un suport redus în această incursiune în dezbaterea carte im-
iar o altă parte consideră noile tehnologii când se aduce în discuţie viitorul cărţii, în mărime. Adepţii cărţii imprimate conside- primată–carte digitală. În principal, pentru
ră că dispozitivele de lectură (gen e-book) moment cartea-imprimată rămâne suportul
efemere şi problematice (dreptul de autor, Franţa se vorbeşte de opoziţia sau coabi- sunt efemere şi au un cost ridicat. Un alt de editare majoritar pentru cărţi. În acelaşi
argument pro-carte-pe-hârtie este cel al ca- timp, în viitorii ani, digitalizarea fondurilor
veniturile, filtrarea, costurile digitalizării, tarea cărţii pe hârtie cu cartea digitalizată. lităţii (mai ales când este vorba despre cărţi de bibliotecă, împreună cu generalizarea
ilustrate). În acelaşi timp, cartea – impri- dispozitivelor de lectură electronice, vor
ş.a.m.d.). O a treia poziţie, mai nuanţată, La Salonul de carte de la Paris sau prin mată este încă accesibilă unui public mai oferi cititorilor posibilitatea unui acces
larg decât cea digitalizată. Cu toate acestea, nelimitat la colecţii întregi de cărţi. În
este în curs de cristalizare: utilizarea digita- rapoartele Centrului Naţional de Carte se chiar şi adepţii convinşi ai longevităţii căr- cazul cărţilor de specialitate, aceasta este
ţii-imprimate, recunosc schimbările care se o evoluţie majoră, întrucât uşurează munca
lizării şi a dispozitivelor de lectură electro- transmite ideea, că, deşi cartea digitaliza- produc şi se vor produce în industria edi- unui cercetător. De asemenea, cărţile de
torială datorită internetului, digitalizării, beletristică se vor digitaliza, dar acest lucru
nică pentru aspectele practice şi menţinerea tă este minoritară, potenţialul este enorm : evoluţiilor tehnologice a dispozitivelor de nu înseamnă dispariţia cărţii imprimate.
lectură. Cartea imprimată rămâne una din rarele
hârtiei ca suport pentru aspectul durabil şi procentul francezilor care au acces la inter- moşteniri care a rezistat într-o formă si-
După lungi dezbateri, mese rotunde milară din Antichitate până azi (cu câteva
legătura „emoţională“ care se creează între net a evoluat de la 1% în 1997 la 70% azi. şi studii de fezabilitate (v. raportul Livre revoluţii la activ, printre care inventarea
2010) o nouă viziune asupra „revoluţiei di- imprimeriei) şi care oferă cititorului o plă-
carte şi cititor (inclusiv colecţionarii de BNF (Biblioteca Naţională a Franţei) are gitale“ este în curs de cristalizare. Aceasta cere multi-senzorială (miros, pipăit, formă
prezintă mai multe puncte-cheie: etc.) pe care cartea digitală nu o va putea
cărţi vechi sau ilustrate manual). Acestei în curs un proiect de digitalizare a cărţilor, înlocui. Până când aspectele juridico-fi-
– Digitalizarea fondurilor de carte ale nanciaro-tehnice ale digitalizării cărţilor se
dezbateri i se adaugă faptul că piaţa cărţii care este realizat în colaborare cu Google. bibliotecilor; vor rezolva, mai sunt încă ani buni în care
vom putea răsfoi vechi ediţii de poezii de
este în plină evoluţie: noi segmente au O asociaţie interesantă între modul de – Respectarea drepturilor de autor şi Baudelaire sau de teatru de Caragiale, fără
găsirea unui consens privind preţul cărţilor să ne gândim că ar fi mai interesant să le
apărut şi au înregistrat o creştere majoră în gândire comercial (Google) şi cel orientat stocăm într-o tabletă.

vânzări, câştigându-şi locul în spaţii dedi- spre interesul public (Biblioteca), care nu

cate tradiţional literaturii beletristice sau s-a realizat fără probleme (disputa asupra

de specialitate. Este vorba de BD (benzile dreptului de autor).

desenate, cu autori precum Enki Bilal) sau Digitalizarea cărţilor ridică mai multe

de cărţile pentru tineri, care, de câţiva ani, probleme: protejarea drepturilor de autor,

fixarea preţului căr-

ţilor, costul ridicat al

dispozitivelor de lec-

tură – e-book), costul

ridicat al digitalizării

cărţilor din biblioteci.

La acestea se adaugă

problema filtrării con-

ţinutului pe Internet.

Cu toate acestea, editu-

rile se simt ameninţate

de „moartea cărţii pe

Daniela Codarcea Kamiliotis – Cât voi respira voi spera hârtie“ şi încep să-şi

12 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 Scrisul Românesc Eseu

Ioan Cărţile, din amintirile mele

LASCU

D in fragedă pruncie m-au Şi cum pe atunci jucării scumpe nu se prea a intrat abia simţit, apoi vizibil şi în cele ori ar râde de tine. Astăzi lectura nu mai
atras cărţile. Şi ele… Şi pe găseau, sau nu prea mi se ofereau, cărţile din urmă critic, în declin. De câteva decenii socializează, nimeni nu mai povesteşte ce
ceilalţi, probabil pe mulţi erau inegalabile. De la Jupân Rănică vulpo- în alte părţi, de un deceniu la noi, vina o romane a citit, ce personaje l-au impresio-
oameni maturi de azi, pe cei consideraţi iul, prima carte de care-mi amintesc – titlu poartă ordinatoarele şi diversele reţele ce nat, ci doar ce a zis cutare şi cutare pe nu-ş’
deja demodaţi, pe cei nostalgici… Le-am şi text – continuând cu vechile manuale ale pot fi accesate; vina o poartă şi oferta sufo- ce post TV, ce a făcut cutare sau cutare divă
pipăit, le-am răsfoit la întâmplare, ne-am tatei, apoi cu Povestea lui Făt-Frumos de cantă de produse de divertisment, aşa nu- în nu-ş’ ce telenovelă greţoasă.
delectat cu pozele şi desenele risipite Petre Dulfu, cu propriile manuale şcolare şi mitul entertainement, ready-made şi uşor
prin ele, le-am mâzgălit foile, le-am făcut cu prima carte cumpărată de mine – Versuri de ingurgitat. Produsele mediatice şi uni- Şi atunci ce gust mai au cărţile din
„urechi“, şi, până să ni le smulgă cei mari şi proză de Grigore Alexandrescu –, dar şi versul virtual concurează acerb biblioteca amintirile mele? Ce se mai poate întâmpla
din mâini, le-am rupt câteva pagini, ba cu manualele pe care mi le dădea, în vacan- al cărei viitor pare incert. Că nu este încă cu educaţia estetică, cu formarea şi dezvol-
uneori şi coperţile. Pe la trei-patru anişori, ţe, un vecin cu doi ani mare, am citit şi-am aşa se poate demonstra prin producţia edi- tarea sensibilităţii şi a imaginaţiei, cu au-
ai mei, pe atunci cărţile fiind rarităţi în tot citit. Am citit cu sete, am citit cu foame, torială şi prin frecvenţa cititorilor înscrişi toeducaţia? Fără lectură lumea devine mai
casele oamenilor obişnuiţi, eram fascinat am citit cu drag, am citit cu interes, am citit pe fişe, dar temerile sunt reale. prozaică, mai cinică, personalitatea umană
de „chipurile“ lor, adică de ilustraţii, cu atât din curiozitate, am citit ca să nu fiu singur. e mai săracă. Într-o alocuţiune ţinută în aula
mai mult de cele colorate. Numaidecât m-a Ce de cărţi am mai citit verile, acasă ori la De ce ne-am teme de ofensiva cultu- Universităţii din Craiova la sărbătoarea
cuprins ambiţia de a le „ilustra“ şi eu, cu munte, unde ne mutam gospodăria, ce de rii virtuale şi am deplânge declinul cărţii? centenarului revistei Ramuri, în decembrie
câte un creion aflat la îndemână, de obicei cărţi am mai „înghiţit“, împrumutate de la Cantitatea de informaţie pare mai mare şi 2005, Nicolae Manolescu spunea convins
chimic, al cărui vârf, înmuiat în salivă, îşi biblioteca orăşenească – literatură de toate este mai uşor accesibilă pe reţele de genul că numărul cititorilor din primul deceniu al
schimba la moment culoarea, din negru genurile! Pe unele nu le-am mai înapoiat, Internetului. Dar oare are nevoie omul doar mileniului III nu este nici mai mare, nici
devenind violet. Le „ilustram“, cât puteam ajungând astfel, pe la unsprezece-doispre- de informaţii? Evident că nu. Aminteam mai mic decât în urmă cu douăzeci-trei-
de stângaci, cu animalele pe care le vedeam zece-treisprezece ani, un infractor minor, în mai sus de educaţie şi de autoeducaţie. De zeci de ani. Greu de crezut! Nu ştiu pe ce
prin ogradă şi pe uliţă şi care mă atrăgeau speţă un hoţ de cărţi!... De pe atunci eram prima se vorbeşte şi astăzi, de a doua însă anume se baza faimosul critic, poate pe in-
la fel de tare ca şi cărţile. Desenam mai ales îmbibat de cărţi, cred că creierul meu conţi- mai rar. Lectura cărţilor contribuie decisiv dicii de vânzare a cărţii, dar este limpede că
câini, cai şi găini. Era cel mai uşor, dar, de nea cam 70% cărţi, aşa cum organismul meu la autoeducaţie. Tot G. Călinescu spunea presa video şi calculatorul au împins cartea
multe ori, numai eu le puteam recunoaşte. conţinea, ca ale tuturor celorlalţi, 70% apă. că lectura este un demers singular, care spre anonimat. În Franţa, acum câţiva
Apoi, pe la patru-cinci ani, am început să Dacă enunţ un simplu silogism, înseamnă deschide în interioritatea cititorului orizon- ani, l-am auzit pe Lionel Dubois, preşe-
fac litere. Mari de tipar, pentru că era mai că, pentru mine şi pentru cei asemenea mie, turi neaşteptate, că acesta se poate regăsi dintele Asociaţiei Internaţionale Amitiés
uşor, aşa cum era mai uşor să desenez câini cartea era vitală ca apa. Citind singuri cărţi sub alt chip sufletesc visând pe marginea Camusiennes, spunând întristat că france-
şi găini. Pe la şase ani ştiam tot alfabetul ne hrăneam mental, spiritual, ne autoedu- unei cărţi. Cărţile copilăriei m-au infor- zii citesc alarmant de puţin, ceva la nive-
şi numerele de la 1 la 10. Când m-a dus cam, continuând solitar, repet, ceea ce das- mat, dar m-au şi format. Lectura, am putut lul de 5%, conform unor statistici recente.
tata în clasa întâi, cu o lună mai târziu, pe călii noştri făceau cu noi în şcoli. să-mi explic mai târziu, este o aventură Culmea este că în Franţa şi Belgia am văzut,
la mijlocul lui octombrie, învăţătoarea s-a singulară, ea lucrează prin stabilirea unei în metrou sau în tren, ca odinioară, destui
arătat nemulţumită de întârziere, dar tata a G. Călinescu aprecia undeva că, într-o relaţii intime cu o carte, solicitând deopo- călători cu câte o carte în mână, în timp ce
liniştit-o – doar ştiam toate literele! Aşa a viaţă, un om normal poate citi cam cinci trivă intelectul, sensibilitatea şi imagina- în România aşa ceva a devenit o excepţie.
şi fost – în iunie, la finele celui dintâi an sute de cărţi. Să nu uităm: un om normal ţia. Aproape involuntar, lectura dă drumul Gustul cărţilor de altădată, gustul lecturii,
de şcoală, luam primul premiu din viaţa din vremurile când a trăit „sublimul critic“, fanteziei noastre. Lectura delectează prin s-a estompat, iar formarea copiilor şi a tine-
mea şi eram răsplătit… cu o cărticică. I-am adică de acum şaptezeci de ani, dacă luăm transmiterea gândurilor, viziunilor şi ima- rilor are indiscutabil de suferit. Navigatul
uitat titlul, dar mi-amintesc că era plină ca reper istoric anul 1941, când a apărut ginilor irepetabile ce sunt fructul unei pe calculator, vizionarea în exces a filmelor
de ilustraţii. Colorate. Printre ilustraţii se neegalata lui Istorie a literaturii române de sensibilităţi şi imaginaţii creatoare. A te violente şi, nu mă îndoiesc, absenţa lecturii
depăna o mică poveste, pe care iniţial am la origini până în prezent, o carte a cărţilor surprinde visând pe marginea unei cărţi, unor cărţi de literatură autentică, au condus
silabisit-o apoi am citit-o cursiv toată vara. scrise pe româneşte. Victor Hugo, în Notre- ce poate fi mai plăcut?… Lectura este însă şi conduc la comiterea a numeroase acte de
A fost prima experienţă de cititor solitar, Dame de Paris, făcea, şi el, o pledoarie a şi cronofagă, spun comozii sau detractorii, violenţă, nu arareori crime, de către copii
independent de lecţiile din clasă. În a II-a, cărţii, localizând-o prin convenţie roma- ea implică efort intelectual, solicită aten- şi tineri. Este o realitate: absenţa lecturii,
la pomul de iarnă, pe lângă tradiţionalele… nescă la anul 1482, punând-o pe seama ţia şi puterea de concentrare, lectura este neglijarea sensibilităţii, a educaţiei estetice
portocale şi bomboane învelite în staniol, abatelui Claude Frollo. Era puţin după in- în definitiv muncă, se gândesc chiulangii şi civice în general, afectează chiar back-
am primit şi o carte – Jupân Rănică vul- venţia epocală a lui Gutenberg şi scriitorul şi leneşii. Tuturor acestora şi numai lor le ground-ul personalităţii umane: afectivi-
poiul. Când o citeam cu glas tare, aveam francez prezicea, resituându-se în timp, dau apă la moară televiziunea şi ordinato- tatea, sentimentele, gustul pentru frumos,
şi public: mama şi tata mă ascultau atenţi dominaţia civilizaţiei cărţii asupra civiliza- rul. Este mult mai uşor să te laşi manipu- toleranţa, imaginaţia. Fără cărţi lumea este
şi, împreună, tare ne amuzam de păţaniile ţiei catedralelor, dominaţia epocii moderne lat. Lectura presupune şi o gândire inde- mai săracă, mai cinică, mai violentă. Fără
eroilor… îmblăniţi, mai ales de Iepuroaica asupra Evului Mediu. Evident, el o făcea pendentă. Este mult mai facil să primeşti cărţi lumea se dezumanizează. Nici vorbă
Ochii-Saşii, care se zbătea din răsputeri din perspectiva miezului de secol XIX, hapuri de amuzament sau de informaţie, să de autoeducaţie, de discernământ. Publicul
să-şi apere puişorii de jupânul vulpoi. când cultura literei tipărite devenise stăpâ- butonezi, să dai click-uri, căci în fond te se lasă cu plăcere, cu furie chiar, manipu-
Să nu se creadă cumva că glumesc, sau na absolută a lumii culte. Între timp, starea relaxezi, te distrezi, nu-i aşa? Nu se pune lat de subcultura mediatică, sau caută avid
că bagatelizez. Scriu doar despre fericirea lucrurilor s-a schimbat încetul cu încetul. problema cu ce rămâi după, de obicei cu doar informaţia seacă. Unde sunt cititorii
de a avea şi a citi cărţi. Ce mai fericire, Desigur, boom-ul cărţii s-a înregistrat pe la nimic, sau cu nimic util. Cartea a fost dată de altădată, unde sunt orele de lectură din
egală cu aceea de a avea jucării scumpe! mijlocul secolului XX, până la apariţia te- uitării, este dispreţuită, ignorată. Elevii de ciclul primar, unde sunt programele de lec-
leviziunii, pe urmă interesul pentru lectură acum refuză cartea, nu o mai acceptă nici tură obligatorie dar şi cele de lectură supli-
măcar ca mijloc de informare, abia dacă se mentară? Astăzi, în loc să i se pună copi-
Theodor Pallady – Natură statică mai ating de manuale. Internetul, şuetele, lului abia ajuns la vârsta şcolară în mână o
rendez-vous-urile, barurile şi discotecile, carte, i se permite să se mutileze ore întregi
discuţiile în care ei nu-şi spun nimic, doar în faţa calculatorului. Şi aceasta începând
locuri comune, doar vorbe goale şi glume de la cinci-şase ani!
grosiere, sunt preferate „în disperare“, sunt
modul lor cotidian de dialog, de socializa- Reîntoarcerea la carte, la lectură, la bi-
re. Nu fără surpriză l-am auzit deunăzi pe bliotecă este imperios necesară. Educaţia în
un licean spunând nonşalant, în mijlocul şcoală, prin ariile curriculare ale discipline-
grupului cu care se plimba pe stradă, că: lor implicate – citire, limbă şi literatură –, dar
„Azi o să fac ce-mi place cel mai mult: o şi educaţia în familie au un rol determinant.
să frec menta!“. Poate glumea, dar, la auzul Propaganda pentru carte şi lectură, aproape
frazei, nimeni din grup n-a râs. Aşadar… se dispărută, trebuie să ocupe, periodic, spaţi-
freacă menta. A butona în faţa televizorului ile de emisie ale posturilor publice de radio
sau a clicka trecând de pe un site pe altul şi televiziune la ore de vârf, nu dimineaţa în
este tot o formă de a freca menta. Şi toată zori sau după miezul nopţii. Întrucât cărţi
lumea se simte bine, a doua zi se comentea- bune încă se scriu şi se tipăresc, ele trebuie
ză talk-show-urile şi telenovelele, damele alese şi recomandate cu grijă, dar trebuie
mai „sensibiloase“ discută, caracterizează, găsiţi şi cititori pe măsură. Trebuie re-trezi-
bârfesc în stilul telenovelelor, ba chiar se tă conştiinţa lecturii. Întoarcerea la carte şi
emoţionează şi plâng în stilul acela. Ce la citit este, în definitiv, o condiţie de supra-
cărţi, domnule, ce lecturi? Dacă le-ai zice vieţuire a persoanei umane, a fiinţei lăun-
câte ceva de cărţi, ori te-ar privi prostite, trice. În acest fel nici cărţile din amintirile
mele nu ar fi lăsate să moară, singure.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 13

Mihai ENE

Viitorul (cărţii) sună. Bine?!

Moartea cărţii omului renascentist este imposibilă astăzi. Acest fapt are cu zece ani v-aţi fi alcătuit o bibliotecă de dischete, astăzi
însă şi o latură pozitivă: diminuarea imposturii, reducerea neputând accesa niciuna dintre ele din simplul motiv că nu
Printre diversele morţi anunţate cu fast de trom- diletantismului sau, în orice caz, posibilitatea automată a se mai fabrică şi nici dispozitive pentru ele nu mai există
peţii apocalipselor de ocazie, de la moartea lui depistării acestora. în calculatoarele de generaţie nouă!).
Dumnezeu până la moartea istoriei sau cea a poeziei, se
află, cum altfel, şi moartea cărţii. Această sintagmă se poate În fond, lucrurile sunt mult mai clare decât par: fiecare Plăcerea texturii
referi fie la carte ca entitate textuală, fie la obiectul carte, individ îşi poate activa propriile resurse şi îşi poate modela
aşa cum îl cunoaştem în era Gutenberg. Prima referinţă ar destinul în funcţie de acestea. Oricine foloseşte metroul în Există însă şi fanatici ai cărţii, bibliofili pentru care în-
fi corelată, astfel, cu ceea ce am putea numi criza lecturii, Vestul decadent, poate observa foarte mulţi tineri citind – tâlnirea cu cartea-obiect este o sărbătoare. E-reader-ul este
a doua ar trimite inevitabil la apariţia şi proliferarea din ce şi nu neapărat maculatură, cum şi-ar putea imagina scepti- un dar destul de otrăvit pentru cei obişnuiţi să savureze
în ce mai accentuată a cărţii în format electronic, o dată cii înveteraţi. Bibliotecile sunt arhipline, la intrările în mu- obiectul carte, care, cu cât este mai vechi, cu atât devine
cu apariţia e-books şi a diverselor gadget-uri intrate deja zeele celebre şi în galeriile de artă trebuie să aştepţi zeci mai fascinant: capătă un miros aparte, o consistenţă inedită,
într-un fel de modă a noilor cititori. Destinul cărţii pare a fi de minute sau chiar ore în şir. Mi se pare că, dimpotrivă, un aspect diferit de oricare alt exemplar al aceleiaşi ediţii
oricum ameninţat, aşadar, fie din afară, din cauza accesării lucrurile sunt aşa cum ar trebui să fie: citesc cei care ar dat de istoria utilizării sale. Căci orice carte se umanizează
tot mai slabe, fie din interior, prin revoluţie tehnologică. trebui să citească, înţeleg cei ce sunt capabili să înţeleagă, parcă, în orice caz se personalizează, se individualizează şi
Dar aşa să fie oare?! Să le luăm pe rând. se educă cei ce au capacitatea să conştientizeze importanţa dă seamă de timp şi, de multe ori, de posesor. Fiecare carte
educaţiei. Fiecare alege pentru sine, iar democraţia a reuşit are o poveste a sa, pe care paginile îngălbenite o ascund şi
Ce şi cum (mai) citim să reducă, în bună măsură (deşi nu total, căci egalitatea o revelează, alternativ. Pentru un îndrăgostit de cărţi nimic
de şanse este o frumoasă utopie), distanţele de şanse care nu poate înlocui mirosul de vanilie al paginilor vechi, at-
În ciuda crizelor de tot felul, în ciuda unui programatic existau în societatea europeană în urmă cu un veac şi mai mosfera intimă şi caldă pe care ţi-o oferă orice bibliotecă.
dat de ceasul morţii, în ciuda unui conservatorism ce ac- bine. Căci o dată cu dispariţia cărţilor, ar dispărea şi librăriile, şi
tivează cu fiecare prilej mitul unei vârste de aur plimbate bibliotecile, şi cafenelele sau ceainăriile cu cărţi aşa cum
strategic aproape oricând într-un trecut mai apropiat sau Bill Gates vs. Gutenberg le ştim noi astăzi. Cât de rece şi de impersonală ar deveni
mai îndepărtat, un fapt este clar: astăzi se citeşte mai mult o bibliotecă plină doar cu CD-uri, DVD-uri, laptopuri şi
decât oricând în istorie. De la ziare pe hârtie şi pe internet, În ceea ce priveşte a doua problemă, cea a suportului e-readers!
de la ştiri care ne privesc sau nu, dar cu care suntem bom- textual, discuţia este din ce în ce mai aprinsă şi mai contro-
bardaţi permanent, de la textele publicitare sau comerciale versată. Posibilităţile deschise de apariţia laptopurilor şi a Deşi nu resping noile tehnologii, ba chiar le folosesc
şi până la imensa literatură de specialitate (indiferent de internetului, iar mai apoi a dispozitivelor de citire şi de sto- din plin, nu îmi pot imagina viaţa fără cărţi. Plăcerea răs-
domeniu), lumea citeşte. Dacă privim însă lectura în sens care aproape nelimitată a informaţiei, a dus la un vis care foitului, când simţi paginile între degete şi când privirea îţi
restrâns, de accesare a operelor fundamentale ale umani- altădată ar fi părut un coşmar: dispariţia cărţii, cel puţin în alunecă peste rânduri, oprind-se pe câte o frază sau pe câte
tăţii din literatură, filosofie, istorie şi arte (dar de ce nu ar forma cunoscută de întreaga modernitate. Astfel, Bill Gates un cuvânt este inegalabilă. Savoarea anticariatelor pline
intra aici şi texte fundamentale din ştiinţe, cum ar fi cele a declarat, în urmă cu câţiva ani, într-un interviu, nici mai de surprize nu se poate compara cu absolut nicio biblio-
ale lui Euclid, Pitagora, Newton sau Einstein?!), lucrurile mult nici mai puţin decât că nu mai are decât un singur tecă digitală hiper-organizată şi catalogată (utilă, evident,
par a nu mai fi aşa de fericite. Dar este doar o impresie, vis de realizat: dispariţia cărţilor. Adepţii – interesaţi sau dar doar atât). Cine nu înţelege că relaţia cu cărţile este
căci imediat trebuie să constatăm un lucru aproape evident: nu – ai noilor tehnologii proslăvesc beneficiile acestora, una epidermică, senzuală, nu doar intelectuală, nu poate
specializarea lecturii. Timpul este din ce în ce mai puţin şi aducând argumente foarte diferite şi care par peremptorii: înţelege nevoia de obiectul carte, nu doar de informaţia
viaţa se derulează cu o rapiditate fără precedent în istorie. argumentul economic: producţia unui e-book este mult mai pe care un text ţi-o poate oferi pe orice suport. Nici măcar
Fiecare îşi alege lecturile în funcţie de interesele imediate, ieftină decât a unei cărţi obişnuite, aşadar şi preţul acestuia foile printate nu se compară cu o carte frumos legată, cu o
dintr-o mare de potenţialităţi dintre care o majoritate im- este mai mic; argumentul durabilităţii: hârtia este perisabi- tipăritură care figurează un microcosmos armonizat în cele
portantă vor rămâne inaccesibile. Ceea ce contează în mo- lă, pe când formatul electronic nu (în cazul în care se strică mai mici detalii. Şi dacă o informaţie neutră poate fi citită
mentul de faţă este capacitatea de selecţie şi de absorbţie, e-reader-ul, cumperi altul şi rezolvi problema, textul nu de pe interfaţa laptopului, la un birou oarecare, dacă un
de filtrare şi de interpretare a lecturilor, mai degrabă decât are de suferit, ci doar „cititorul“ său); argumentul accesi- text tehnic poate fi receptat de pe ecranul unui e-reader, fie
numărul lor. Erudiţia extinsă şi specializarea multiplă a bilităţii: prin folosirea unui e-reader, care cântăreşte mai şi în metrou, Proust nu se poate citi decât simţind textura
puţin decât o carte de 200 de pagini şi are formatul unei cărţii aşezat confortabil şi, eventual, savurând un ceai cu
Alma Ştefănescu Schneider – Ciclul Scriituri, III sau fără madlenă. Sunt lecturi care impun un mediu adec-
cărţi obişnuite, se pot stoca mai multe zeci, chiar vat, aşa cum anumite animale, mutate din mediul lor de
sute de cărţi, astfel încât fiecare şi-ar putea căra cu viaţă, mor sau se îmbolnăvesc iremediabil.
sine oriunde propria bibliotecă, din care să selecte-
ze tot ce îşi doreşte în orice moment; argumentul Viitorul sună. Bine sau rău,
ecologic: prin abandonarea editării pe hârtie, nu ar în orice caz la uşă
mai fi tăiate inutil păduri întregi, iar echilibrul eco-
logic ar avea de câştigat (în plus, nu ai nevoie de În ciuda acestor cititori sentimentali, printre care mă
o sursă exterioară de lumină, căci e-reader-ul are, număr fără îndoială, s-au înmulţit utilizatorii diverselor
evident, sursa proprie de lumină). gadget-uri, inclusiv e-readers. Din datele bibliotecilor
americane, s-au triplat cererile de cărţi în format electronic
Conservatorii şi sentimentalii însă nu agreează numai în ultimul an. La aceasta se adaugă presiunea tot
această super-ofertă. Toate argumentele de mai sus mai constantă a comerţului on line, care face ca un colos
sunt deconstruite pe rând de aceştia: costurile mai ca Barnes & Nobel să fie pus la vânzare, iar unul dintre
reduse sunt doar efectul disponibilizării lucrători- potenţialii cumpărători să fie tocmai Amazon.com! (o ana-
lor, reducerilor masive de personal necesar confec- liză excelentă pe acest subiect îi aparţine lui Dumitru Radu
ţionării unui e-reader, folosirea simultană a mai Popa într-un articol dintr-un număr recent al Scrisului
multor cărţi este subminată de capacitatea redusă a Românesc).
bateriei, care trebuie reîncărcată destul de frecvent,
astfel că accesul la o sursă de curent exterioară tot Cu toate acestea, nu cred în dispariţia cărţilor, aşa cum
este necesar, fişierele se pot virusa şi deveni inacce- nu cred nici în celelalte morţi anunţate periodic: istoria îşi
sibile (viruşii răspândindu-se mult mai rapid şi pe o continuă cursul şi ne rezervă surprize permanent, se scrie
arie infinit mai extinsă decât orice foc posibil iscat şi se citeşte poezie la fel de mult ca întotdeauna (poate se
într-o bibliotecă), iar argumentul ecologic este cel scrie mai prost, dar asta contează mai puţin, au mai fost
mai rizibil, căci deja majoritatea cărţilor se fabrică secole în care poezia fie nu a contat, fie a fost mediocră),
în Occident din hârtie provenită din deşeuri recicla- iar cartea va putea fi savurată şi peste câteva secole, când
te, ca să nu mai adăugăm faptul că un e-reader stri- probabil vom ajunge mai aproape de androizi decât de
cat nu se poate arunca oriunde, fiind necesare spaţii oameni, cel puţin aşa cum îi cunoşteam din Antichitate
de depozitare speciale şi procedee de distrugere şi până în teribilul secol XX. Însă întotdeauna va exista
adecvate tocmai pentru a nu deveni toxic. Îmi aduc o mână de sentimentali hedonişti pentru care utilul nu
aminte, de altfel, de o observaţie a lui Umberto Eco înseamnă nimic dacă nu îţi oferă şi plăcere, pentru care
– un intelectual care numai de conservatorism nu contează mai mult savoarea decât rezultatul, şi cărora
ar putea fi acuzat! – potrivit căreia tocmai suportu- contactul cu obiectele care activează memoria culturală a
rile ce par infailibile sunt cele mai perisabile, prin lumii le va stârni încă un frison de emoţie pe şira spinării.
uzarea morală a tehnologiei (gândiţi-vă că în urmă

14 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 Scrisul Românesc Eseu

Ionel BUŞE

Despre logos

V iitorul cărţii? Care carte? Forma-carte în deciziilor politice ale globalizării prostiei, din laboratoarele travaliu de argumentare. Cu alte cuvinte, te pregăteşti de
sensul materialităţii care-şi diminuează, din ce omului-robot, ale clonelor umane reduse la primitivismul o exactitate, utilă, fără îndoială, dar care nu spune mare
în ce mai mult, importanţa în favoarea cărţii senzaţiilor incapabile să se mai ordoneze în percepţii şi lucru despre gândire. Ai un instrument oarecare, dar asta
virtuale, pe măsură ce Galaxia imaginii o înlocuieşte pe cea reprezentări, ne mai vorbind de participarea acestor simple nu înseamnă că ai gândirea. Când vorbesc de inocentarea
a tiparului, sau cartea ca logos? Viitorul cărţii ca obiect e în corporalităţi la logos. gândirii, nu înţeleg faptul de a avea o gândire pe care mai apoi
mod cert sub semnul schimbărilor fundamentale realizate s-o aduci într-o stare de inocenţă. Dacă ai deja conceptul,
de tehnicile audio-video cu consecinţele lor în planul ima- Ca orice fiinţă reală, omul est o fiinţă imperfectă. nu-l mai poţi inocenta. Gândirea în starea de inocenţă
ginaţiei poetice şi al creativităţii. Cel de-al doilea înţeles, O fiinţă imperfectă care gândeşte la perfecţiune. Un este gândirea ca posibilitate, ca deschidere poematică, să
deşi legat într-o oarecare măsură de primul, are în vedere paradox? Creaţie a lui Dumnezeu, ca toate creaturile spunem, în care trăirea nu este separată de obiectul ei şi
un principiu. Spunem că a păstra Cartea, nu neapărat căr- imperfecte, el îşi urmează destinul izgonirii. Aceasta în care simţurile nu sunt exploatate la infinit de tehnicile
ţile ca obiecte de „bibliotecă“, ar trebui să devină, într-un este starea lui metafizică sau, mai curând, poetică, hedoniste. Înainte de a fi argument sau instrument, gândirea
sens esoteric, profesia de credinţă a fiecărui om. despre care vorbesc filosofii şi poeţii. Starea lui reală de e figurativă. Esenţa ei constă în principal în această stare
Căderea din Paradis ne-a dat posibilitatea cunoaşterii care vorbeşte modernitatea şi postmodernitatea, mai cu de bine pe care ţi-o procură libertatea de a gândi şi mai
logos-ului. În mai multe parabole de înţelepciune ale lumii, seamă, este imperfecţiunea. Gândirea nu mai este una mult decât o sinteză dintre contextul descoperirii şi cel al
logos-ul e păstrat de Akhenaton, Gautama Budha, Lao Tzî, a perfecţiunii, ci devine o conştiinţă a imperfecţiunii. O justificării, cum ar spune epistemologii. În această stare,
Zoroastru, Moise, Iisus etc. Am adăuga, tot simbolic, pe acceptare a imperfecţiunii, o împăcare cu materialitatea gândul nu este separat de obiectul lui. Unitatea subiect-
Pithagora, Heraclit, Parmenide, Platon, Aristotel, Dante, imperfecţiunii. De unde, acceptarea plăcerii ce decurge obiect, folosind termenii clasici ai cunoaşterii trebuie să fie
Shakespeare etc. A ajuns deja un loc comun pledoaria din imperfecţiune ca o condiţie firească, sănătoasă, a una a sintezei figurative.
discretă, pentru trecut şi pentru carte, din distopia 451 speciei. Imperfecţiunea e bună. Trupul e mai sănătos, e
grade Fahrenheit a lui Ray Bradbury, după care s-a făcut mai bine îngrijit, alteritatea mai respectată. Şi egoismul? Tendinţa gândirii noastre pre-reflexive este starea
celebrul film. O comunitate de „păstrători“ ai marilor Cum descoperă postmodernitatea o solidarizare a fiinţelor de inocenţă, fără de care nicio ordine ulterioară n-ar fi
cărţi, le memorează spre a nu fi „ucise“ de noul monstru al egoiste prin respectul faţă de alteritate? Este de acceptat posibilă. Când citeşti o carte, ai un orizont de aşteptare
tehnicii şi războiului împotriva spiritului, aici un pompier egoismul tuturor plăcerilor, cu condiţia ca oamenii înşişi pre-reflexiv. Dacă acest orizont de aşteptare concordă cu
de serviciu al cărui rost s-a metamorfozat în incendiator. să conştientizeze că e spre „binele“ plăcerii lor? Libertatea obiectul reflecţiei atunci se poate realiza sinteza. Nu e
De ce această răzbunare asupra cărţilor? Ray Bradbury plăcerii mele e limitată de libertatea plăcerii tale. În aceste obligatoriu ca aceasta să fie şi creatoare. Libertatea gândirii
îl face răspunzător pe umilul pompier de toate incendiile limite ne consumăm plăcerea. Datoria noastră „morală“ este o condiţie pre-reflexivă, nu şi producerea ca atare de
Cărţii pentru că vede în el simbolul tuturor ideologiilor şi izvorăşte din egoismul plăcerilor individuale acceptate în opere. Important ca ea să păstreze sensul esoteric al Cărţii
utopiilor activiste ale „omului nou“. N-ar trebui, totuşi, să limitele acestei libertăţii. Plăcerea de a crede în ceva (idoli, şi energia poetică de regenerare a logos-ului.
ardem simbolic multe dintre cărţile de azi pentru a regăsi suberoi etc.) de a mânca, bea, face sex etc., devin fireşti până
Cartea de ieri sau dintotdeauna? Sute şi mii de tone de acolo unde nu limitează plăcerile altora. Dar plăcerile, în După Auschwitz e o barbarie să mai scrii poezie, ar fi
maculatură de îndobitocire ar trebui măcar depozitate ele însele nu au limite şi tind întotdeauna să fie satisfăcute. spus, Th. Adorno. Un intelectual ca Paul Celan a continuat
într-un muzeu al ororilor scriiturii sau al flatulenţelor E o concurenţă ce decurge tot din imperfecţiunea noastră. să scrie. Poate tocmai de aceea. Celan a încercat să refacă
intelectuale (Main Kampf, toate abstracţiile ideologice Dacă n-am fi imperfecţi, n-am simţi plăcerile şi nu le-am limba germană pentru a relata ce s-a întâmplat, dar şi pentru
marxistoide, tratate de imbecilizare programată, indiferent dori. Să mulţumim zeilor că ne-au creat imperfecţi! Iată a o mântui. S-a mântuit limba germană întru revelaţia
din ce registru fac parte, miile de teze de doctorat agramate că gândirea devenită una a imperfecţiunii poate reuşi Cărţii? E o barbarie să mai scrii despre gândire în limba
şi compilate, false biblii ale drepturilor omului, ale să ne împace cu condiţia noastră. „Dumnezeu a murit“, care a vorbit şi a scris Hitler? Limbile marilor nenorociri
populismului şi demagogiei etc.), pentru a spera că vom pentru că era perfect. Omul trăieşte (ca specie) pentru că e ale secolului XX nu au fost decât nişte simple instrumente
regăsi într-o zi sensul intim al Cărţii, pentru că despre imperfect. Ne gândim astăzi până în cele mai mici detalii de tortură în mâna unor dictatori? Interesul pentru limbă şi
Carte e vorba, nu despre cărţi. la imperfecţiunea noastră încercând să găsim cele mai poezie al lui Heidegger salvează sensul originar al limbii
Marele pericol al viitorului Cărţii se află, aşadar, şi în sofisticate mijloace care să ne procure plăcere, dar şi cele germane? S-au întâlnit cu adevărat Celan cu Heidegger?
creativitatea distructivă şi cărţile prezentului din mediile mai bune pentru a ne feri de neplăceri. Scopul vieţii nu
academice ale universităţilor fantomă, din birourile mai e eliberarea sufletului, Dumnezeu, ci tot ceea ce putem Derapajele totalitare ale limbilor sunt expresii ale unei
obţine din plăcerile pe care ni le procură imperfecţiunea. stări de inautenticitate şi reflexe ale barbariilor moderne.
Cristea Ionescu – Natură statică cu cărţi Aceasta este de fapt vârful de criză al Occidentului în
Nu ne împiedică decât limitele senzaţiilor secolul trecut – rezultatul dezastros al inautenticităţii
noastre, limitele reacţiilor noastre chimice din gândirii. În mod paradoxal, acelaşi om care e perceput
creier care ne aduc excitarea, satisfacerea şi, că a avut o anumită simpatie pentru un dictator, este şi
în acest fel, starea de bine. Sunt bine, pentru gânditorul cel mai rafinat al limbii. Cum poate fi acest lucru
că trăiesc bine, simt plăcerile ca pe opiu, sunt posibil? Poţi avea intuiţia autenticităţii şi în acelaşi timp
sănătos. Gândesc bine pentru că mă simt bine. depăşit de un eveniment care te conţine vrând-nevrând?
La ce gândeşti când te simţi bine în acest fel? La Heidegger are geniala intuiţie a autenticităţii prin poezie
păstrarea stării de plăcere. Acesta e noul paradis şi gândire. Un german cu intuiţia lui Heidegger şi un poet
pământesc, comunismul plăcerilor... cu dorinţa reconstruirii limbii ca evreul Paul Celan, ar fi
reconciliat gândirea cu poemul fiinţei. Germania filosofiei
Plăcerile sunt de dorit, dar nu fără privirea (a gândirii în sensul lui Heidegger), s-a ascuns, însă. Poate
unei transcendenţe. Cum putem spera să aşteaptă alte veacuri. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu limba
recuperăm Cartea, dacă ne închidem mereu în lui Tolstoi, iar anglo-americana se pierde în tehnicism.
astfel de grile de interpretare unilaterale? Marii Ce ne rămâne? O franceză prea rafinată dar confiscată,
hermeneuţi nu radicalizează, nu simplifică, ci în parte, de un anumit limbajul ideologic? Italiana şi
recreează. Ei se comportă într-un fel ca marii spaniola, zdrenţuite de propriile convulsii istorice peste
poeţi care prin metaforă sfidează atât noţiunile care se suprapune anglo-amercanismul, ca peste atâtea?
vide ale logicismului, cât şi hedonismul De celelalte limbi europene, nu mai vorbesc. Mărunte şi
civilizaţiei de consum. Gândirea simbolică anexate celor mari, aproape că nu mai contează în această
are avantajul de a nu putea fi prinsă niciodată întreprindere, cu tot optimismul lui Noica pentru limba
în concepte, ca fiinţa lui Heidegger. Faptul că română. Kairosul ei n-a venit...
ştiinţa se deschide după marile închideri e opera
unei gândiri dincolo de gândire, a Cărţii dincolo Epoca barbariei interioare şi a creativităţii tehnice
de cărţi. E amprenta logos-ului în om. Moartea distructive a început cu mai bine de un secol în urmă. Dacă
culturilor mitologice (în sens blagian) e semn omul contemporan nu-şi regăseşte resursele transcendenţei
de civilizaţie, dar şi de sărăcire. Un homo faber în poetica logos-ului, riscă să decadă în condiţia omului
supus obiectului pe care-l creează ucide în demens, a ultimul om, când Cartea se va retrage pentru
fiecare zi inocenţa lui Homo ludens. O inocenţă totdeauna din spaţiul intim al devenirii creatoare. Nu
care nu e dată neapărat de lipsa de cunoaştere a întâmplător, Constantin Noica atribuia culturii o valoare
logos-ului, ci de iubirea lui. Modelul de gândire soteriologică. Nu ne putem mântui decât prin cultură, prin
al cunoaşterii rămâne deschis atâta timp cât în acea cultură care nu stă însă numai în umbra unui „ales“.
cetate e acceptată poezia. Cartea e spiritul unei comunităţi, destinul ei. Cei câţiva
„păstrători“ ai Cărţii, creatorii, au rolul şi de a-i învăţa pe
În vederea gândirii trebuie să inocentăm gân­ alţii să creeze, să trezească în oameni logos-ul, „fiinţa lor
direa şi simţurile. E un paradox. Atunci când ai culturală uitată“, cum notează G. Liiceanu în Jurnalul de
o metodă vie deja şi o aplici unei idei printr-un la Păltiniş.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 15

Istoria unui proiect diabolic: Din partea Dumitru Radu
distrugerea Cărţii cealaltă POPA

C ine nu-şi aduce aminte de Safo, filosofia pre-socratică şi sofistă. În în Franţa. e faimoasă distrugerea bibliotecii naţionale
Caliban, din Furtuna lui Shake­ acest caz, pierdut sau distrus îşi dau mâna. Către perioada contemporană, distruge- din Sarajevo, iar în mai 2003 Fernando Baez
speare, care, hotărându-se să-l s-a aflat în Irak ca membru al unei comisii
distrugă pe înţeleptul Prospero, îşi zice că Povestea Bibliotecii din Alexandria, rea cărţilor se împleteşte cu oprirea acce- internaţionale de evaluare a stricăciunilor
cel mai însemnat lucru este să i se ia cărţile una din cele şapte minuni ale lumii, e pe sului la ele, cenzura. În Uniunea Sovietică aduse Bibliotecii Naţionale din Bagdad de
şi să fie arse, căci fără de ele ar fi pierdut? cât de binecunoscută, pe atâta de enigma- şi ţările lagărului socialist, Germania (teri- către război. A putut constata la faţa locului
Personajul a intrat în eternitate ca sim- tică. Oraşul Alexandria a fost întemeiat de bila ardere a cărţilor în anul 1933), Spania că structura clădirii era precară, se vedeau
bolizând ignoranţa agresivă, distrugătoare. Alexandru cel Mare, în jurul anului 332 franchistă, ele sunt responsabile pentru o semne de bombardament, un dezastru am-
În mod paradoxal, însă, ideea că toţi distru- înainte de Christos. Aici a construit Ptole- veritabilă tendinţă de stultificare şi oprima- plificat ulterior de furtul de carte, ceea ce
gătorii de cărţi ar fi ignoranţi e cât se poate meu I, în 288 î. Hr., un veritabil palat al re a spiritului uman. Sute de mii de cărţi a produs pierea a cel puţin 17 000 de volu-
de greşită: în decursul istoriei umanităţii muzelor care găzduia o universitate, o aca- au fost distruse de bolşevici, tot atâtea de me din bibliotecă. Aceastea se adaugă altor
sunt extrem de mulţi oameni cultivaţi care demie şi o bibliotecă. La început biblioteca multe, probabil, de către fascişti în ţările mii de manuscrise rare şi cărţi dispărute la
au ordonat biblioclauste. O demonstrează găzduia 400 000 de volume (papirusuri), invadate. Mecca şi în alte localităţi.
foarte bine un remarcabil volum al învăţa- ca în vremea lui Iulius Cezar să ajungă la
tului venezuelean Fernando Baez, intitulat 700 000. Rămas în istoria omenirii ca bi- Ruine după ruine, notează Baez, şi dă De ce distrug oamenii cărţi cu dinadin-
sugestiv O istorie universală a distrugerii blioteca prin excelenţă, aşezământul din numai câteva exemple: la retragerea din sul? Baez îl citează în această privinţă pe
cărţilor: din Sumerul antic până la Irakul Alexandria s-a bucurat de prezenţa unor Franţa, în 1944, germanii au distrus bi- psihanalistul Gérard Haddad, autor, între
modern. cărturari de mare valoare, precum Deme- blioteca municipală din Dieppe (mai bine altele, al cărţilor Manger le livre (1984) şi
Primele cărţi au apărut cu mai bine de trius Phalerus, Zeno­dotus din Efes, editorul de 110 00 de volume), ca şi pe aceea a Les biblioclastes (1993). El vede în carte
6000 de ani în urmă în Sumer, devenit apoi manuscriselor lui Hesiod şi Homer, poetul Societăţii Comerciale din Le Havre, unde „materializarea simbolică a tatălui freudi-
Mesopotamia şi astăzi parte a Irakului de Apollonius Rhodius, Eratostenes, Callimah mii de manuscrise, hărţi originale şi cărţi au an devorat în mod canibalistic“. Cu această
Sud, între Tigru şi Eufrat. Săpăturile arhe- din Cirene, Aristofan Bizantinul. Veritabil pierit sub bombe. În acelaşi an a fost ataca- premiză – cartea este tatăl unui anume po-
ologice au revelat existenţa acestor cărţi, centru cultural al lumii antice, biblioteca a tă biblioteca Adunării Naţionale din Paris, por – el asumă două poziţii pentru a explica
în templul zeiţei Eanna, la Uruk. Unele sfârşit în flăcări şi nici până azi nu se ştie cu cu o pierdere de 40 000 de cărţi vechi, iar distrugerea cărţii. Cel care mănâncă cartea
dintre table erau încă intacte, altele doar exactitate ce explică dispariţia celei mai în- aproximativ 30 000 de cărţi au fost incine- o face pentru a-i primi virtuţile regene-
în fragmente, datând din perioada dintre semnate biblioteci a lumii vechi. Patru sunt rate sub bombele germane cânt Biblioteca ratoare. Dar cel care o arde face astfel ca
4100 şi 3300 înainte de Christos. Nimeni variantele cele mai acreditate. Naţională şi aceea din Strasbourg au fost să-i nege paternitatea. Negarea vehementă
nu ştie exact câte cărţi au fost distruse în atacate. Pierderi teribile a avut de suferit a paternităţii celuilalt, conchide Haddad,
Sumer, dar cifra de 100 000 este destul de Prima priveşte războiul civil dintre însă şi Germania, sub atacurile Aliaţilor: conduce adesea la rasism, exclusivism şi,
plauzibilă, având în vedere numărul mare Cezar şi Pompei (48 î. Hr.), când se ştie că colecţia Universităţii din Bonn a pierdut în măsura în care nu sunt suportate pater-
al conflictelor militare din regiune. Pe au ars cel puţin 40 000 de manuscrise, sub un sfert, Bremen Staatsbibliothek a fost nităţi paralele, la holocaustul cărţii. Nu
urmă, argila pe care erau scrise cărţile era privirile surprinzător aprobative ale mare- pusă total la pământ, după cum distrusă ne rămâne decât să sperăm că lumea se va
fragilă şi expusă cu uşurinţă inundaţiilor lui învăţat Seneca, dezgustat, cum spune până la ruină a fost cunoscuta Hessaische îndrepta spre o globală comprehensiune,
sau spargerii. Aceste cercetări arheologice, mai târziu Orosius, „că erau prea multe Landsbibliothek din Darmstadt, cu ale sale înţelegere şi acceptare a celuilalt. Şi astfel
spune Baez, relevă un mare paradox: des- cărţi acolo“! 760 000 de volume, 2 217 incunabule şi Cartea va triumfa şi exista cel puţin atâta
coperirea scrierii primelor cărţi coincide 4 500 de manuscrise... vreme cât încă gândim în cuvinte!
cu descoperirea primelor distrugeri. Nu e Cea de-a doua se referă la conflicte-
vorba de cele naturale, ci de acelea pre- le pentru putere dintre păgâni şi creştini Venind mai aproape de zilele noastre,
meditate. În focul războaielor dintre oraşe (250–350), a treia priveşte decretul lui
cărţile erau literalmente arse sau cădeau Teofilus din 391, în sfârşit a patra blamează Daniela Codarcea Kamiliotis – Pe versuri de Nichita Stănescu
de pe rafturi şi erau călcate în picioare. Un cucerirea arabă din jurul anului 650.
Imn pentru Ishbi-Erra definea cu claritate
obiectivul unui atac: reducerea oraşului la Istoria Constantinopolului, Noua Romă,
ruină şi distrugerea cărţilor, ca legatare ale începe şi ea, în 330, cu dezvoltarea bibli-
unei anumite culturi şi identităţi. otecilor pline de manuscrise preţioase,
În Egypt, papirusul a fost în uz încă de precum acelea ale lui Platon, Aristotel,
prin anii 3000 înainte de Christos dar, din Herodot, Tucidide, Arhimede ca să amin-
pricina efemerităţii materialului, textele tim doar numele cele mai mari. Copiştii
au supravieţuit doar în regiuni cu climatul lucrau de zor iar papirusurile erau treptat
prielnic. Ramses al II-lea, pe care egipte- înlocuite de cărţi pe hârtie (codice). În
nii îl divinizau, a rămas în istorie nu numai timpul Patriarhului Fotius (821–890) mo-
pentru cei 66 de ani de domnie, dar şi ca numentala bibliotecă avea 280 de secţiuni
fondatorul primei biblioteci compusă nu- organizate tematic şi pe autori. În 1204 a
mai din papirusuri. Celebra lui bibliotecă început haosul. A patra cruciadă a ajuns
supranumită Locul de vindecare a sufletu- până la Constantinopole şi mii de manus-
lui n-a fost găsită niciodată şi e de crezut crise au fost distruse. Pe urmă a început
că a fost distrusă de etiopienii, asirienii şi furtul cărţilor care a împuţinat serios gran-
persanii care au prădat templul. dioasa colecţie. În 1453 Constantinopolul
Dacă imaginea noastră despre Grecia a căzut sub ferocea stăpânire otomană care
antică este aceea a unei fragment de tem- a trecut prin foc mai fiecare carte rămasă
plu sau a unei desăvârşite sculpturi sparte nu numai în biblioteci, dar oriunde, în case
ori în ruină (Venus din Milo, Victoria de la şi biserici. Multe centre religioase au fost
Samotrake) – lucrul este cum nu se poate transformate în moschei şi, conform lui
mai adevărat şi în ceea ce priveşte literatu- Edward Gibbon, 120 000 de scrieri neac-
ra greacă antică. Baez spune că mai bine de ceptabile de către doctrina musulmană au
75 la sută din toate scrierile greceşti, fie ele fost aruncate în mare.
literare, filosofice sau ştiinţifice s-au pier-
dut pentru totdeauna, adică practic 500 de Cărţi au continuat să fie scrise, mai târ-
ani de cultură greacă veche, de la primele ziu tipărite, şi tot astfel distruse fie de călu-
manuscrise semnalate în secolul al nouă- gări fanatici fie de către barbari neştiutori
lea înainte de Christos şi până la Derveni şi în secolele următoare, în toate regiunile
Papyrus, din secolul al patrulea, păstrat ca mapamondului, din lumea islamică la Evul
prim manuscris grecesc, al interpretării a Mediu creştin, de la cultura pre-hispani-
unui poem al lui Orfeu. Să ne gândim doar că din America, la revoluţiile din Anglia,
că din 120 de piese atribuite lui Sofocle Franţa, Spania şi America Latină.
avem numai şapte texte complete şi sute
de fragmente... Lucrul e adevărat şi pentru Comuna din Paris, în 1871, cea atât de
lăudată de către Marx ca fiind prima revo-
luţie proletară modernă, a produs, pe lângă
moartea a mai bine de 20 000 de persoane,
arderea şi distrugerea a sute de mii de cărţi,
biblioteca Luvrului, colecţiile din palatul
Tuilleries, Palatul Regal şi atâtea alte locuri

Scrisul Românesc Eseu

16 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 Poezie

Adrian SÂNGEORZAN

Valută forte

C omunismul, de care abia am scăpat, crease o s-ar putea ca viitorul cărţii să fie în mare pericol. Sună de cărţile. Găsim acolo volume incredibile, colecţii întregi,
situaţie paradoxal de bună cărţii. Oamenii citeau parcă am vorbi despre viitorul speciei umane, imposibil Enciclopedii britanice, pe care le poţi lua şi păstra dacă
cu lăcomie pentru că nu prea era altceva de făcut. de conceput fără femei şi în acelaşi timp ca un fragment vrei. Şi le luăm, bineînţeles, pentru că noi încă mai venim
Dacă voiai să te salvezi, sistemul te împingea involuntar în dintr-un scenariu apocaliptic al sfârşitului lumii, cu care din altă lume.
ţarcul culturii, din care lumea urâtă din jur ni se părea mai literatura şi cinematografia ne-au intoxicat în ultimii ani.
suportabilă. Deci, atunci când scriem, ar trebui să ne gândim în primul Astăzi educaţia şi cultura se pot obţine fără a atinge
rând la femei, pentru că bărbaţii au devenit prea ocupaţi, un petec de hârtie. Vor dispărea cărţile ca obiecte făcute
În anii optzeci eram un privilegiat pentru că aveam prea insensibili la cuvântul scris, ori interesaţi în special în din cuvinte, idei şi copaci transformaţi în hârtie? Poate,
„pile“ la magazinele alimentare şi la librării. Aveam ce economie şi politică. dar s-ar putea să nu suferim până la urmă nici noi, nici
mânca şi ce citi, adică aveam hrana de bază asigurată. copacii.
Astăzi e nevoie doar de bani, aşa că şi nevoile s-au schimbat. În România în care am crescut eu se spunea că „dacă
Chiar şi acelea ale unor intelectuali rasaţi. Am întâlnit în ai carte ai parte“, ceea ce însemna educaţie, lucru de Mulţi dintre cititorii pe care-i cunosc în America au
România ultimilor ani intelectuali de forţă, oameni care au neconceput fără cărţi. Cărţile erau obiecte de valoare, se început să răsfoiască fără nostalgie paginile unui IPad
scris cărţi, care au acasă pereţii caselor tapetaţi cu cărţi şi păstrau cu grijă şi se împrumutau cu greu. În America şi electronic care poate căra cu el biblioteci întregi.
pe care i-am auzit spunând cu frondă, aproape brutal, „eu cărţile se tratează ca nişte bunuri de consum. Ceea ce până
nu mai citesc“. Sper că nu sunt mulţi, pentru că atunci te la urmă nu e cel mai rău lucru, dacă presupunem că tot Cred că bibliotecile sunt în mai mare pericol decât
întrebi: cine mai citeşte astăzi? ceea ce e de larg consum va continua să se producă şi să ideea de carte. Şi pentru că la început fusese vorba şi despre
se vândă. bani, poate că ar fi bine ca noua valută internaţională, de
Un studiu britanic recent spune că majoritatea care se tot vorbeşte, să tipărească bancnote cu portretele
cititorilor de astăzi sunt femei şi că toată literatura ce va veni În clădirea în care avem un apartament în Florida scriitorilor celebri şi cu citate din ei. Poate aşa vom ajunge
va trebui să ţină cont de asta. Deci dacă pierdem cititoarele există la subsol o bibliotecă unde oamenii abandonează să citim direct din portofele, iar inflaţia va fi mai uşor de
stăpânit.

Cuvintele Ultimii palmieri La gâtul funcţionarelor proaspăt concediate.
Un val trece peste capetele noastre
Iată că principiul vaselor comunicante Azi ne-am certat din cauza unor palmieri Ca un tzunami pornit din nimic.
Nu mai funcţionează. Eu ziceam că sunt o iluzie, ea spunea că sunt reali. Să fugim pe acoperişuri sau chiar mai sus de etajul 100
Torn la un capăt cuvinte Cedez uşor. Femeile pentru că ne-au născut Spre noi vin alte valuri de apă cât munţii
Iar dincolo doar încărunţesc. Ştiu mai bine rosturile rădăcinilor, ale mugurilor, Priviţi pe maluri au înflorit bambuşii
De ce se usucă frunzele toamna sau La toamna fructele lor vor hrăni hoarde de şoareci
Parcă văd că într-o zi toate cărţile astea Cum să-l cauţi pe Dumnezeu fără să-l stârneşti. Ce ne vor intra flămânde în cămări, frigidere
Se vor întoarce împotriva mea De data asta am luat la rând toţi copacii În casa de bani, în cercul perfect al lunii pline
Şi se vor lega în propria-mi piele Le-am încercat coaja cu dinţii Pe care-o vor roade până când nu va mai rămâne nimic.
Ca într-o copertă prost folosită. M-am urcat în ei să-i arăt că ceea ce creşte sus Pădurea de bambus tocmai împlineşte 50 de ani
Am stat ascuns după ea jumătate de secol Nu sunt nuci de cocos sau curmale Într-o noapte va pieri până la ultima tulpină
Am întors mii de pagini Sunt doar cărţile noastre nescrise Copiii nu vor mai învăţa la şcoală socotitul pe beţe
Umezindu-mi degetul în saliva aceea Din care uite, curge laptele închegat Viitorul nu-l vor mai privi cu mâna la ochi
Care credeam că se scurge Al câtorva gânduri de mult uitate Învăţătoarea le va spune s-aducă şoarecii vânaţi
Din gurile unor sfinţi care ştiu totul. De pe vremea când foşnetul frunzelor căzute Socotitul se va face pe cozile lor încă vii
Nu ne speria. Şi pe câteva teorii scrise de greci în nisip.
Sunt sigur că într-o duminică Nimeni nu va mai face experienţa cu bila
În care ne vom proclama voios victoriile Viitorul la el acasă A cărei aţă se scurta cu fiecare vacanţă de vară
Cuvintele se vor răzvrăti Şi vacanţele vor intra în planul de pensii
Şi în stoluri dese şi negre ne vor ţinti de sus Bursa se prăbuşeşte fără nicio veste proastă Moştenit de copiii noştri ca pe-o povară.
Ca nişte păsări furioase Ne izbesc avioanele de hârtie lansate chiar de noi Bancnotele vor purta chipurile unor nenăscuţi
Cu toate înţelesurile prost mestecate. De pe acoperişurile băncilor care mai au aur doar În care vom crede necondiţionat
Ca în icoanele ce plâng la comandă.

Revista şi Editura

Scrisul Românesc

organizează

CONCURS DE DEBUT

Daniela Codarcea Kamiliotis – Pe versuri de Rainer Maria Rilke Se adresează celor care nu au împlinit 35 de ani
şi nu au debutat publicistic sau în volum.

Concursul se desfăşoară în următoarele secţiuni:
poezie, proză, teatru, eseu.

Lucrările vor fi semnate cu un motto, care se
va regăsi de asemenea şi pe un plic închis ataşat
manuscrisului. El va cuprinde numele şi prenumele
concurentului, data de naştere, adresa, numărul de
telefon, eventual şi premiile obţinute la alte con-
cursuri literare.

Manuscrisele vor fi trimise, până la data de 30
septembrie 2011, pe adresa:

Revista – Editura

Scrisul Românesc,

str. Constantin Brâncuşi, nr. 24,
Craiova.

Un juriu alcătuit din personalităţi ale lumii litera-
re va acorda câte un premiu pentru fiecare secţiune,
separat pentru revistă, separat pentru editură.

Relaţii suplimentare se pot obţine la
Tel./fax: 0351/404 988; 0722/753 922

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 17
Poezie
Carmen FIRAN

Cartea la trecut?

De când m-am stabilit în America simt cum vi- mână cu o sensibilitate însă redusă pentru, ceea ce în Europa Vrei să socializezi, ai nevoie de
itorul devine cu rapiditate trecut. Timpul aici s-ar numi „cultura generală“ sau „bucuria lecturii“. Cartea prieteni? Nimic mai simplu, îţi
pare să se precipite cu motoarele la maxim. s-a electronizat şi ea pentru a ţine pasul cu era tehnologică. faci un cont pe Facebook şi sute
Cuvântul, de esenţă divină, are reprezentări şi utilizări tot În timp ce lanţuri de librării cu tradiţie, precum Barnes & de prieteni îţi vor împărtăşi sin-
mai pragmatice. Şi dacă a apărut primul, va dispărea tot Noble, sunt în pragul falimentului, şi multe din magazinele gurătatea vieţii lor.
primul? Îl vom devora? Ne va supravieţui? Ori lumea se lor s-au închis deja, câştigă tot mai mult interes e-Cartea
va închide până la urmă în cuvânt ca într-o coajă de nucă care poate fi încărcată în câteva minute pe I-phone sau Scriitorul american este confruntat azi cu o criză re-
salvându-i misterul? I-pod. Sub deviza rapid-eficient-economic, cartea electro- cunoscută de edituri, reviste, teoreticieni, agenţi şi critici
Viitorul cărţii este legat implicit de viitorului cuvântu- nică înghite cartea tipărită şi plăcerea de a da pagina, de a literari. Nu mai ştie despre ce şi cum să scrie, ce se aşteaptă
lui. Ce şanse mai are cartea într-o lume axată pe imagine? simţi foşnetul hârtiei ori mirosul volumelor vechi sau proas- de la el, odată ce cititorii romanului de ficţiune sunt tot
Din lipsă de timp, extenuaţi de muncă şi bombardaţi de păt ieşite de sub tipar. Îmi amintesc cărţile franţuzeşti din mai puţini. Şi cronicile literare la roman sunt tot mai rare.
imagine, nu mai există răbdare şi apetenţă pentru lecturi tinereţea mea (cumpărate de la Librăria Rusă!) mirosind a Sunt preferate cărţile pe teme politice, istorice, religioase,
fundamentale. Este mai la îndemână literatura uşoară, ghi- caramele cu lapte şi a capitalism îndepărtat. spirituale, memoriile şi autobiografiile.
durile de spiritualitate sau un best-seller scris rarefiat, cu
sex, aventură, coduri religioase ori biografii care să întreţi- Digitalizate, în format Kindle sau Nook, cărţile au de- Literatura scrisă de femei, majoritatea tinere, chick-lit,
nă optimismul unei naţiuni de campioni. Există pentru do- venit acum gadgeturi informaţionale lipsite de emoţie. de un timp în vogă, interesează atâta timp cât face jocul
ritorii de mostre culturale şi ediţii prescurtate ale operelor Semnul de carte, colţul paginii îndoite, hârtia îngălbenită sincerităţii brutale, gen „sex and the city“. Dar se pare că
clasice masive, Război şi pace în doar câteva mii de semne de vreme, coperţile rupte de „atâta citit“ nu sunt decât isto- tot femeile sunt salvatoare, fiind cele mai bune şi mai nu-
tipografice înghesuite pe un I-pod. rie ori nostalgii desuete într-un timp care se grăbeşte luând meroase cititoare de literatură.
Curiozitatea intelectuală este mai degrabă satisfăcută de cu el tot ce întâlneşte în cale. Nu ştiu însă dacă timpul duce
informaţia seacă şi sintetică venită fie prin canalele mass- neapărat în viitor sau eşuează în vreo fundătură. Pe de altă parte, în casele de americani, o carte după ce
mediei, fie din mediile specializate, pentru profesionişti. a fost citită, poate fi aruncată. Nu mai este considerată uti-
La rândul lor, absolvenţii de colegii şi şcoli post-uni- Au dispărut complet genuri literare, ca epistolarul, care lă, aglomerează doar spaţiul fără rost, ideea de bibliotecă a
versitare sunt tot mai specializaţi pe segmente înguste. a fost înlocuit de mesajul electronic şi digital. Cine mai fost încet înlocuită cu gadgeturile electronice pe care pot fi
Nevoia performanţei în domeniul lor precis nu le oferă nici scrie azi scrisori când printr-o simplă apăsare de tastă poţi oricând „salvate“ mii de pagini...
timpul, nici starea de spirit să se intereseze serios în niciun salva timp, bani, şi cuvinte? Jurnalul personal a fost înlo-
alt subiect în afara celui strict profesional. A ţine pasul cu cuit cu blog-ul public, iar intimitatea cu o formă de exhibi- Care mai este puterea Cărţii în era informatizată a ci-
informaţia este deja o ocupaţie epuizantă. ţionism verbal în care sinceritatea şi pudoarea sunt confun- ber-spaţiului, tehnologizată, globalizatoare, în care imagi-
Structura sistemului educaţional american este astfel date cu expresia curajoasă sub pretextul dezinhibiţiei. Cine nea tinde să devină dominantă? Un viitor fără Carte s-ar
concepută încât permite producerea de specialişti de prima mai trimite felicitări scrise de mână când nu ai decât să-ţi putea să nu fie tocmai luminos, ci chiar fundătura de care
adaugi numele după textele standard Hallmark care au ga- ne este frică şi pe care vrem s-o evităm. Nu-mi rămâne
ta-tipărite toate urările posibile – de la penibil la sublim! decât să fiu optimistă (mai ales de când m-am stabilit în
America) şi să sper că timpul cărţilor foşnitoare şi vii va
reveni, iar bibliotecile se vor răzvrăti.

scrisoare din metropola lumii suntem cuminţi, mulţumiţi, muţi şi orbi uimiţi să nu găsim se scurg între cer şi pământ
cuvântul „dor“ în nici un dicţionar de bună purtare legând infinitul mare cu infinitul mic
e vineri după-amiaza la Moma expoziţia Dada ne linguşeşte trecutul orgoliul frânt cu umilinţa la schimb
muzeul metroplitam e deschis până târziu vinerea intrarea e liberă trufia disimulată într-o capitulare în şoaptă
în timp ce îţi scriu mai trag cu ochiul şi la televizor la fel şi noi diferenţa dintre singurătate
– ah, cuceririle digitale, şi o femeie întinsă lasciv pe canapea
refugiul sângelui într-o butelie fosforescentă – sărbători e aceeaşi cu cea dintre exilarea impusă şi fuga în cerc
pe canalul discovery la emisiunea preferată a mamei îndepărtându-te de casă
– s-ar putea întâmpla mâine – care alegorice înţesate cu toată aberaţia triumfului cât să acoperi cu gândul distanţele astronomice
ni se dau dezastre în culori naturale coifuri şi trompete lucitoare glorificând spaima între copilăria prinsă într-o plasă cu fluturi
azi, vulcanul Krakatoa de a rămâne singurii cuceritori ai pământului şi umbra întinsă la refuz pe o câmpie străină
şi minunate alte distrugeri pe ecranul cu plasmă femei cu sâni de plastic îşi mişcă şoldurile pe lambada cu destinul la jumătate schimbat
deşi vor exista întotdeauna fotografi amatori intuind singurătatea care urmează după fiecare strigăt de luptă în liniştea altora
supravieţuitori spre a-şi arde morţii veteranii sug din tubul cu oxigen aburii altor imperii poţi să mori şi nu va auzi nimeni
ghiduri turistice pentru memoria dispăruţilor scaunele scoase la soare în Bryant Park rămân libere
scamatorii îşi păstrează dieta cu tumbe măsurate Daniela Codarcea Kamiliotis – Compoziţie
dar voiam de fapt să-ţi spun despre noi Papa ne redă dragostea în ritmuri de Gospel
cu alte cuvinte despre starea vremii în metropola lumii pregătindu-şi pantofii cu vârf ascuţit
dumnezeu nu se plictiseşte aici
îi dă fiecăruia cum îi trăsneşte prin cap ecranele electronice din Times Square
înfige steaguri în braţul oricărui soldat amestecă cifrele cu rapiditate:
căzut prosteşte departe de casă bursa de azi, cotele înecaţilor,
şi are fir direct cu biroul oval noii născuţi în ultima secundă în India,
de unde pământul se vede ca un hamburger numărul obezilor care vor înghiţi
bine fript pe ambele părţi şi ultima picătură din Golful Persiei,
bărbaţi înşelaţi, aşteptări contrazise,
în metroul de Queens la orele dimineţii visele exilaţilor întinse la uscat
toate rasele pământului îşi bălăngănesc adormite capul ironia destinului şi hohotul de râs
la fel de triste ca locul de unde vin după fiecare experiment
la colţul străzii noastre petale de flori căzând din cer,
ruşii vând salam unguresc, polonezi şi borsec manifeste întoarse pe dos
timpul împietreşte într-o frizerie cu poze din anii ’50 îndeamnă la tăcere şi ordine
e umezeală mare la noi, plouă des, dansatori resemnaţi cu picioare de lemn
poezia bântuie ca un virus
ai zice că nu suntem singuri din carul de foc moartea pocneşte din bice
printre atâţia campioni de ocazie
un poet exilat a dat drumul la robinet şi a uitat să-l diferenţe
oprească
din cuvintele toxice cresc flori nesfârşite diferenţa dintre solemnitate
în care culoarea a înghiţit mirosul şi o pereche rigidă de umeri
grădini uriaşe de plastic şi carton e aceeaşi cu cea dintre tăcerea asumată şi muţenie
melancolii patriotice extra large aerul se roteşte în cercuri
cu premii cumpărate în vacanţa de vară ridicându-ţi gulerul pe gâtul lung
invidiat de orice candidat la ghilotină
ni se spune să bem multă apă ori se adună într-o cocoaşă înţepenită
imperiul îşi albeşte dinţii într-o clinică de întinerire forţată sub cămaşa în dungi –
şi lucrează neobosit pentru cei pândiţi de nemurire şi depresii liniile paralele se fugăresc pe piele
fără să lase urme

18 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 Scrisul Românesc Eseu

Geo CONSTANTINESCU Deyan Ranko
Brashich
Scrisori

Am închinat o viaţă cărţilor din America

A m închinat o viaţă cărţilor. Încă de când, spaniolă am descoperit poezia lui Federico García Lorca, Cartea a murit,
pentru prima dată, învăţătorul meu m-a a lui Rafael Alberti, Antonio şi Manuel Machado, Vicente
primit în sala de clasă, atunci spaţioasă, Aleixandre şi a profesorului meu de la Madrid, Carlos vivat cartea!
imensă, ca un simbol al orizontului cunoaşterii, acum Bousoño. Cu această limbă, cu această poezie, am înţeles
mică, părăsită şi abandonată, pentru că micuţii din satul în mai bine pe Lucian Blaga, pe Tudor Arghezi, pe Ion Barbu Pentru voi, bătrâni literaţi, am veşti proaste.
care m-am născut, sunt duşi cu microbuzele galbene în alte sau pe Nichita Stănescu. Şi am înţeles că la acest capitol Cartea, acea stranie, minunată, încântătoare,
sate. Atunci, demult, cărţile de şcoală erau noi, miroseau a nu suntem mai prejos, ba încă, în anumite direcţii, avem exasperantă, glorioasă invenţie care peste ani
cerneală proaspătă. Îmi arătau primele semne ale cuvinte- prioritatea. Prin urmare, am multe motive de a fi mândru. v-a adus atât de multă plăcere, care a cerut atât de mult
lor, pozele lor îmi revelau realităţi necunoscute. Acesta a Şi asta acum, când Ţara se zbate neputincioasă în ghearele efort, e gata să moară. Voi literaţi, va trebui să vă confrun-
fost primul meu contact cu Universul. Acest mare Univers celor ce i-au promis zgomotos prosperitatea materială, iar taţi cu realitatea în care cărţile vor lua calea păsării Dodo, o
devenit, pentru noi, carte, care la rîndul ei îi devenise ei s-au dovedit a fi nişte simpli pigmei. Aceşti farisei cu specie extinctă care trăieşte doar în amintirea omului. Dar
cheia. aere mesianice, simpli tâlhari îmbrăcaţi în togele dreptăţii, literaţi, ar trebui să vă şi bucuraţi, imitaţi-i pe francezi şi
Cei din satul meu erau, cei mai mulţi, neştiutori de prăduind şi proclamând cu lacrimi de crocodil izbăvirea strigaţi de pe acoperişuri: „Le Roi est mort, Vive le Roi!“
carte. Munceau de dimineaţa până seara la Gospodăria acestei naţii. Ei s-au erijat în elita românească, deşi mulţi Din 1453 când Gutenberg şi-a perfecţionat maşina de
Agricolă Colectivă pentru mai nimic, pentru că puţinul sunt urmaşii celor ce au distrus adevărata inteligenţă naţi- tipărit care a dus la şase secole dominate de cărţi, am trăit
pământ moştenit din moşi strămoşi le fusese luat. Ei conti- onală în închisorile şi lagărele de inspiraţie bolşevică, şi în umbra paginii printate şi în tirania tipografiilor, a celor
nuau truda pe tarlalele comune, din care se înfruptau doar tot acum ei sunt cei ce-l judecă chiar pe Eminescu, dar nu care le-au controlat şi le-au stăpânit. Acum o să spuneţi
unii. Ei vedeau anomaliile acelei lumi, dar nu puteau să ca poet, pentru că nu ştiu să se bucure de poezie, ci pentru că tirania este un cuvânt aspru, un cuvânt care nu ar trebui
facă nimic. Vedeau, însă, în carte, viitorul. Poate chiar sal- naţionalismul lui curat. Desigur, aceştia nu cunosc valoa- folosit când vorbim despre astfel de eforturi nobile. Daţi-mi
varea lor de fiinţe deposedate de tot ceea ce era bun „al rea cărţii. Nu au avut timpul să reflecteze asupra lor înşişi. voie să explic.
întregului popor“. Şi-şi priveau copii cu speranţă cînd luau Iar în ignoranţa lor se cred chiar „nemuritori“. Mulţi ocu- Publicarea de cărţi nu e nimic mai mult decât şansă,
drumul şcolii. Atunci, încurajat de părinţii mei, în lungile pă fotoliile altora, care într-adevăr le merită, în Academie. întâmplare, zarul câştigător, bafta, roata ruletei pe care o
perioade de păstorire a vitelor, cu cărţile şi caietele după Dar cum ei seamănă împrejurul lor doar jale şi ruine nu vor numim viaţă. Îmi aminteşte de dragoste: pierzi trenul şi tre-
mine, încercam pregătirea pentru viitor. Totul, însă, din cunoaşte adevărata nemurire. Acea legătură între generaţii, buie să-l aştepţi pe următorul; te urci într-un vagon şi ulti-
perspectiva lumilor lui Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, firul călăuzitor al speranţei şi al devenirii unei naţii, care mul loc liber este lângă cea mai frumoasă fată din lume; ea
Mihai Eminescu, George Coşbuc, Octavian Goga. Opera chiar dacă este împilată acum de acele false valori, se va ri- e nerăbdătoare să-ţi vorbească iar tu tocmai ţi-ai găsit dra-
lor mi-a dat conştiinţa misterului apariţiei şi existenţei în dica şi le va stârpi. Desigur, nu cu forţa brută, pe care aceş- gostea adevărată. Acelaşi lucru şi cu cărţile. Manuscrisul
satul de pe malul Olteţului, ale cărui băi de lumină îmi tia o au în stăpânire, ci cu cuvintele devenite carte. Cărţile tău ajunge la editor, editorul a băut prea multe martini-
stăruie încă, adânc, în amintire. vor scrie adevărata lor istorie, adevăratele lor „făptuiri“. uri la prânz şi astfel o carte oarecare va fi publicată. La
Dar a fost şi un moment de rătăcire. Se spunea peste Iar cei ce vor veni, vor şti să aleagă grâul de neghină. scurt timp după publicarea cărţii autorul este ucis în timpul
tot că ţara este condusă de clasa muncitoare. Că la oraşe unei partide aprinse de sex. Cartea devine un best seller iar
se construia viitorul. Cu aprige lovituri de ciocane, cu în- Titlul temei pusă în dezbatere – Viitorul cărţii, ar trebui Hollywoodul face un film după ea. Gândiţi-vă la Nathanael
demânate îmbinări de pereţi de betoane. Aşa că, împreună întărit însă cu ideea că viitorul nostru este cartea. Pentru că West, la Ziua Lăcustelor ori Miss Inimi Singuratece.
cu colegii mei, am părăsit dealurile întinse, atunci cel puţin ea ne-a oferit experienţa umană a trecutului şi tot ea o va Cred că există sute de mii de cărţi grozave care nu au
brăzdate de tractoare, acum rămase pustiite, am plecat deci oferi pe a noastră viitorului. Desigur, cu bune şi cu rele. fost niciodată publicate, care au fost aruncate la coşul de
să îngroşem „detaşamantele“ de proletari. Voiam să facem gunoi. Pentru fiecare marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald
cu fapta o nouă lume. Dar viaţa în uzină nu era nici pe de- În această lume a falselor valori, a abundenţei materi- sau Ultimul Tycoon, există cel puţin două sau trei mari
parte cea din cărţile ideologiei lor. Noi eram doar muşchii ale pentru unii şi a cruntei lipse a ei pentru alţii, în această romane americane care nu au fost niciodată tipărite. Este
şi nimic altceva în acele făptuiri. Ni se ofereau locuinţele lume a speranţelor risipite şi a piederii funciare a omenes- trist şi depresiv faptul că acei potenţiali clasici nu au văzut
standard din cartierele mărginaşe, iar atunci când gândeam, cului din noi, cartea poate fi învinsă de performanţele teh- niciodată lumina zilei şi nu au avut şansa să ne încălzeas-
deveneam periculoşi. Nu trebuia să trecem peste „linie“. nice ale internetului. Este o falsă opinie, pentru că textul că inimile şi minţile. Deci tirania s-ar putea să nu fie un
Nu trebuia să cunoaştem alte orizonturi. Aşa că... am reve- tipărit a mai fost ameninţat acum un veac de civilizaţia cuvânt prea dur. Gândiţi-vă la ce am fi pierdut din cauza
nit la carte. Nu la cea care apărea în glorioasele-i coperţi imaginii din sălile de cinematograf, de cea a imaginii te- norocului şi tiraniei.
roşii, dar care falsifica realitatea, ci la cartea care mărturi- levizate acum o jumatate de secol, dar fără succes. Cartea Semnul rău al cărţilor tipărite, aşa cum le ştim noi, a
sea despre om şi miracolul existenţei sale. Era vorba des- şi-a urmat drumul imperturbabil. Cum internetul este fost calculatorul, încă o invenţie extraordinară. Dintr-o dată
pre literatura autenticităţii lui Camil Petrescu, a lui Anton preferat la o anumită vârstă, a întrebărilor să zicem, când a apărut o maşinărie care lucra nu numai prin cuvinte, dar
Holban, Mihail Sebastian, Mircea Eliade, oameni care îşi încep să se contureze răspunsurile, textul electronic va fi şi cu imagini. Să scrii o carte a devenit uşor. Calculatorul
urmăreau destinul în sinceritatea iubirii, în acţiune, în con- abandonat. Cartea electronică va rămâne o treaptă înspre poate comunica la rândul lui cu alte calculatoare şi cu alte
tinua perfecţiune şi autoperfecţiune. O lume despre care nu apropierea de cartea pe suport de hârtie, mult mai aproape maşinării de printat foarte rapide. Dintr-o dată puteai să-ţi
se făcea vorbire, dar pe care am descoperit-o la timp. Când de sufletul celui care o face să re-devină viaţă. publici singur o carte, ieftin şi la cerere. Tirania publicării
eu însumi mă căutam pe mine din ţesătura de false idealuri a fost ruptă de electroni străbătând rapid microcipurile cal-
ce-mi împăienjeniseră privirea. Atunci şi eu descopeream Cum cartea vine înspre noi de la începuturile culturii culatoarelor. Cărţile de copii, revistele şi ziarele au întâlnit
dragostea, autenticitatea sentimentelor, dar şi dezamăgirile şi ale civilizaţiei, de la Homer, Platon sau Aristotel, de la aceeaşi soartă. Revista Time, acel prodigy care a dominat
lipsei de iubire. Iar cartea mi-a fost îndrumar. Dar cartea Virgiliu, Horaţiu sau Ovidiu pentru a ne reda vechile dar revistele săptămânale, a fost vândută anul acesta pentru
adevărată, nu cea înceţoşată de ideologii. Continuam aven- esenţialele valori, pentru a ne umaniza până la urmă, dru- 1 dolar. Acum blogurile şi media electronică au sărit pe
turile spirituale cu lecturile din Marcel Proust, Thomas mul ei nu poate fi trunchiat de tehnicile omeneşti, chiar primul loc.
Mann, Durrel, Joyce, Virginia Wolf. dacă unele scăpate conştiinţei noastre. Acei electroni răutăcioşi continuă să facă ravagii în
Cu apariţia cărţilor lui Gabriel Garcia Marquez, lumea cărţilor. Acum avem cărţi electronice, I-Pad-uri,
Mario Vargas Llosa, Alejo Carpentier o altă lume se Prin urmare, viitorul cărţii este viitorul nostru. I-Phone-uri, Nook-uri şi Kindle-uri, minuni electronice
înfăţişa privirii, o lume latină, pitorescă, de pe alte toate. Inovaţiile ne uimesc în fiecare zi. În 1971 Proiectul
meleaguri, îndepărtate, dar foarte apropiate de trăi- Sasha Mereţ – Carte şi mâini Gutenberg a început digitalizarea cărţilor iar acum are
rile, gândirea, simţirile şi condiţiile noastre de via- peste 33 de mii de volume disponibile, on line şi gratis.
ţă. Era lumea Americii Latine a eternelor speranţe Din august 2009 sunt peste 2 milioane de cărţi disponibile
şi a eternelor eşecuri, o lume nervoasă, turbulentă, gratis on line. Gândiţi-vă la milioanele de copaci salvaţi,
dar atât de sinceră în aspiraţii, pe când noi zăceam încălzirea globală încetinită, la cărţile în noile formate care
paralizaţi sub plocatul dictaturii. Era o lume care vor trăi mai departe fără cerneală sau hârtie.
chema la revoltă. Dar revolta mea a fost tot livres- Deci nu disperaţi, dragi prieteni literaţi. Cărţile şi
că. Am învăţat limba spaniolă, limba cuceritorilor ideile, în această formă nouă, vor continua să existe. Ideile
acelei lumi, lumea cavalerilor cu crucea şi cu spada, nu mor niciodată şi milioane se nasc în fiecare minut aş-
cea a creatorilor acelui univers cunoscut doar prin teptând să fie exprimate, publicate. Numai învelişul este
filele cărţii. Prin limba spaniolă am redescoperit schimbat. „Plus ca change, plus c’est la meme chose“.
limba română, limba mea maternă, nepreţuită, dar Parafrazându-l pe Mark Twain, raportul căderii Cărţii a
şi pe cea a bravilor acelor legiuni ale împăratului fost foarte mult exagerat.
Traian, fiu al pământurilor iberice, care, acum două
milenii, au venit în Dacia şi nu s-au mai întors în Traducere de Răzvan HOTĂRANU
Iberia lor scăldată în soare, ci au rămas aici, în um-
bra codrilor protectori, prinşi în mrejele iubirii fru-
moaselor femei ale acestor locuri. Desigur, cu limba

Eseu Scrisul Românesc

Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 19

Reflecţii şi Şerban Cultura Digitală sunt în regres; internetul le oferă deja gra-
Reflexii CENTEA între agonie şi extaz (VII) tuit iar interesul pentru versiunea „print“ se
va nărui, încetul cu încetul.
Fahrenheit 451
− Şi reclama?
Î ntr-unul dintre visele mele, se realitate. digitalul în sine, căci el nu ucide imagina- − Aici e şi mai rău. Advertising-ul mi-
făcea că mă găsesc lângă un rug − Şi totuşi, acest rug al cărţilor îţi tre- rul, ci îl potenţează. Digitalul are un rol fe- grează inexorabil către digital, internetul
uriaş. În jurul lui, un bărbat se cund, nu unul distrugător. înghiţind actualmente 50% din piaţă. În
plimba agale, admirând, cu o privire în zeşte întrebări? Sau un altul? două decenii va înghiţi 80−90%, iar publi-
care ghiceai o desfătare aproape carnală, − Altul. Mai figurativ, dar nu mai puţin − Şi atunci cultura – chiar şi cea mare, cistica digitală (în special cartea electroni-
imaginea flăcărilor care mistuiau imensa profundă, i se va alătura? că) va urma în aceeaşi proporţie.
grămada de cărţi. Silueta-i scofâlcită abia nimicitor. − Deci vom avea 20% din publicaţii pe
se ghicea din formele cazone ale unei uni- − Te gândeşti la „digital“? − Aici sunt categoric. Va fi – este deja hârtie şi restul – 80 !!! – în format digital?
forme de pompier, ponosită ca şi furtunul − Da. Cu speranţă, dar uneori şi cu − o simbioză naturală, de supravieţuire re- − Nu suntem încă acolo, dar nici depar-
negru, cârpit ici şi colo, pe care-l ţinea ciprocă. Ca efect însă, şi lectura se va alia te. În America anului 2009, piaţa cărţilor
în mâna dreaptă, cu mândrie şi simţ de teamă. digitalului. Aşadar, nu văd cum cartea tipă- electronice a reprezentat doar 1% din cea
răspundere. − Adică? Va aduce cultura secolului 21 rită − ca fenomen de masă – să poată dura totală de cărţi „Print“. Dar procentul se du-
Din furtun însă nu curgea apă. Nu cur- mai mult de o generaţie. Ea îşi va continua blează la fiecare an. Punând aritmetica la
sese niciodată. Doar benzină. o nouă incinerare – măcar şi simbolică – a existenţa ca fenomen cultural periferic, aşa contribuţie, ce obţinem? Fără comentarii...
cărţilor? cum mai există şi codexurile. Sau birjele. − Şi ce se va întâmpla cu autorii?
...în vise suntem mereu singuri. Acum − În imensa lor majoritate vor fi fericiţi,
− Cine-ar putea da un răspuns? Viitorul − ??? căci vor ieşi avantajaţi în lupta lor eternă
însă, în acest peisaj de dezgust şi groază, cărţilor − atât de imprevizibil – lasă loc − Manuscrisul medieval invadat de ti- cu editorii. Hai să fim serioşi: cu excepţia
solitudinea era mai apăsătoare. Şi totuşi, de interpretări, de opinii, dar niciodată de parul lui Gutenberg. Sau, prozaic până la unor Harry Potter, cât reprezintă drepturile
pe neaşteptate, în acea pustietate toridă, verdicte. brutalitate, birja invadată de automobil. Nu de autor? Câţi scriitori se pot întreţine doar
cineva a venit să mi-o aline ... sunt dovezi ale aceluiaşi demers argumen- din scris? Un infim procent. Momentan cel
− Fii sincer. Nu ai fi aici dacă n-ai avea tar? Lupta e identică: o negare virulentă pe care face jocurile – pe drept − este edito-
Şerban: Bună seara, Şerban. un verdict. piaţa ideilor, dar o adopţie extrem de rapidă rul, fiind singurul care-şi asumă riscuri.
Şerban: Tu? Te-ai ivit din nou? ...Ce în practică. Internetul schimbă însă raportul de forţe,
surpriză, să doreşti să-mi ţii de urât. Uneori − Înclin să cred, totuşi, că timpul cărţi- iar autorii vor urma entuziasmaţi.
ştii că nu-mi face plăcere. Dar acum... lor a trecut şi că vom asista, tot mai mult, la −Într-adevăr,proza- − Deci, după rugul cărţilor, un rug al
− Da... Dar zi-mi, ce faci aici? lentul dar inexorabilul lor crepuscul. ic până la brutalitate! editorilor?
− ... − Nu cred. Editorul e un businessman
− Ştii, nu-mi pot ascunde surpriza. Cum − Ei, asta nu-i chiar incinerare... Dar − Lectura nu va fi cultural. El va şti − cu intuiţia şi inteligenţa
de-ai căzut tocmai în visul ăsta? Vreo fixa- nu fi atât de sigur. distrusă de digital. Cum ce-i sunt proprii – cum să facă tranziţia la
ţie pe romanul lui Bradbury... sau pe eroul Priveşte statisticile: n-a distrus nici tiparul cartea electronică. În presa scrisă a şi reu-
său Guy Mondag? niciodată în istoria cultura, nici automobi- şit-o. Auzi pe cineva plângând?
− Mmm... Nu chiar fixaţie... Îmi pun omenirii nu s-a edi- lul deplasarea. − ...Mă uimeşti! Când am început con-
doar nişte întrebări. Poate prea multe, poa- versaţia, nu aveam amândoi decât între-
te prea dese, dar aşa ajung să recunosc că-ţi tat atâta carte ca în − Dar aminteai de bări. Acum îmi pare că jonglăm în răspun-
joci rolul de „Alter Ego“ la perfecţie, apă- criza culturii, de efecte- suri. Cu coşmarul cum rămâne?
rând tocmai atunci când întrebările... ard. ultimii ani. Mai mult, le nefaste ale adoptării − Coşmarul... rămâne, şi nu voi ieşi
− ...Cam totul arde în jurul tău. Un niciodată istoria ome- tehnologiei... Nu face şi niciodată din el. Proximitatea cărţilor îmi
adevărat coşmar. Poate chiar puţin forţat, nirii n-a trăit o rată a cartea electronică parte este esenţială. Cât mai multe, curate şi pră-
ţinând cont că un rug al cărţilor e neverosi- analfabetismului atât din decor? fuite, ordonate şi înghesuite, prea uzate sau
mil chiar şi-n vis. Dar înapoi la Fahrenheit: de scăzută. Cu ase- nedesfăcute, trăindu-şi în armonie sau di-
odinioară, ţin minte, nu iubeai nici genul, menea cerere, cartea − Nu am vorbit ne- sonanţă „vecinătatea“ cu suratele.
tipărită este una din gativ decât de abuz. − Atunci, de ce ne-am mai întâlnit
nici autorul. marile vedete ale în- Cartea electronică nu este un abuz, ci o aici?
ceputului nostru de formă alternativă de prezentare a aceluiaşi – Pentru că nu aveam cui să-i spun că
− E drept. Ficţiunile catastrofice, cu secol, iar ideea morţii text. Ne vom lovi de percepţii, de obişnuin- lumea se schimbă, şi nu doar în vis. Pentru
calamităţi de mari proporţii, nu m-au atras ei e aberantă. De ce să dispară? ţe, dar opera va fi aceeaşi. că îndoielile nu mă vor părăsi niciodată.
niciodată. − Percepţia, obişnuinţa? De genul: e Pentru că, lângă rafturile înţesate cu cărţi
− Tocmai pentru că vedetele dispar mai comod de citit pe hârtie... sunt obişnu- nu trebuie acum să mai aşez încă una, ci
− Şi atunci? repede. it să ţin cartea în mână... să simt mirosul un nou concept. Cartea digitală reprezintă
− Subiectul din Farhrenheit 451 atin- proaspăt al tiparului... să răsfoiesc vrăjit deja, pentru atâţia împătimiţi de lectură,
ge totuşi un simbol extraordinar. Un vi- − Şi cauza? Există vreo criză? A cărţii paginile ce poartă pecetea vremii... prezentul. Va trebui şi eu să o plasez, un-
itor în care cărţile să fie mistuite de foc? tipărite? A lecturii ca preocupare cultura- − Exact. În semantică – dar şi în in- deva, în viitor.
Toate cărţile, nu doar cele care nu ne plac... lă? A culturii? formatică – toate astea ţin de „metadata“. − Şi înapoi la cartea lui Ray Bradbury:
Toate. Nu mai este un crematoriu al hârtiei, Adică tot ce înglobează experienţa cultura- este ea o simplă fantezie distopică, sau mai
este un dezastru al întregii culturi. − Criza este a culturii în general. Însuşi lă în afara mesajului. mult?
− Aici îţi dau dreptate: Bradbury, prin Ray Bradbury se plângea – cu ani în urmă – − ??? – Mult mai mult. Este o susţinere pă-
impactul simbolului, stăpâneşte genul. de alienarea culturală a ţesăturii noastre so- − Percepţiile pe care le-ai amintit ţin de timaşă a libertăţii de gândire, o pledoarie
Pune-l în context: H.G. Wells, Zamiatin, ciale. Fuga de a ţine pasul cu progresul teh- formă, nu de fond. Ele dovedesc că iubim pentru păstrarea intactă a imaginarului, o
Vonegut, Golding, McCormack... Ce pan- nologic a creat un handicap care se întinde cartea ca obiect în sine, indiferent de con- poezie – sumbră, tristă, vibrantă – ce cântă
teon fantastic de autori, ignoraţi totuşi ca o cangrenă. Marea cultură – cea care cere ţinut. Suntem într-o relaţie pasională, şi e armoniile diafane ale celei mai pure emoţii
atât de des în favoarea unor Bradbury pasiune, timp, dăruire, sacrificiu, exclusi- normal, cartea fiindu-ne confident fidel, su- intelectuale.
sau Orwell, deveniţi referinţă absolută a vitate – e pusă la sertar. Rămânem doar cu port al speranţelor, refugiu al suferinţelor. − Şi, în final... ce cărţi ard la tempera-
„mică cultura“: telenovele de o oră, emisiuni Pentru generaţia noastră, cartea este obiect tura de 451 grade Fahrenheit? Cele tipări-
genului. de „realitate“ TV, talk-show-uri abundente, de cult. Noile generaţii însă, născute cu te? Sau... toate?
mici clipuri pe YouTube. Cultural, nu mai ochii-n ecran şi cu degetele-n claviaturi, au – Ştiu eu... Ce spune cartea?
− Da, pentru că simbolul lui Bradbury respirăm profunzimile ci gâfâim după noile probabil o opinie diferită. Nu neapărat con-
− cartea arsă – este mai plauzibil decât, să mici plăceri. O civilizaţie hedonistă! trară, dar cu siguranţă mai nuanţată. ...Şi, în timp ce focul izbucnea zgomotos
zicem, insula ororii din Împăratul muşte- − Noi cu birja, ei cu maşina? în volute orbitoare, în timp ce vântul bătea
lor. Copiii lui William Golding se ucid − Şi atunci, cine e vinovat? Digitalul? − Cam aşa. Vezi lucrurile altfel? tot mai sumbru, făcându-i ochii să iradi-
între ei, pe când, în Fahrenheit 451, decla- Divorţul său virulent de tradiţionalism a − ...Ştiu eu? ...Îmi caut puncte de spri- eze de strălucirea torţelor din jur, atunci,
sarea catastrofică a societăţii ucide însuşi născut mica cultură? jin. Dar economicul ce spune? în noaptea adâncă şi târzie, a zărit-o Guy
imaginarul. − Aici intri pe teren minat. Hârtia este din nou pe Clarisse. Aerul timid şi suplu
− De vină sunt excesele. Hedonismul nerentabilă şi naşte costuri imense de la un plutea în jurul siluetei ei diafane, ca dan-
− Cât ar părea de neverosimil... te-ai cultural a existat întotdeauna. Acum e doar capăt al altuia al lanţului publicistic: achi- sul unei melodii nenăscute. Clarisse părea
gândit vreodată dacă se poate întâmpla? mai vizibil. Digitalul, televiziunea, interac- ziţie, editare, stocare, transport, conserva- încă trează, cu urechea lipită de o scoică
tivul − toate forme alternative de cultură re, distribuţie. de mare. În lipsa cărţilor, era scoica cea
− Ţinând cont cum istoria a întrecut populară − sunt active, şi nu pasive, ale − Atunci, cum se explică imensa can- care îi şoptea, rar, îngânat, poveşti uitate
de atâtea ori imaginarul − în frumuseţe civilizaţiei. Excesul lor, însă, devine un titate de hârtie tipărită – carte, publicaţii, despre oameni uitaţi de prin locuri uitate.
şi în oroare – cred că se poate întâmpla. pasiv. specialităţi, periodice? Mai mult: la preţ Ochii ei rămăseseră deschişi, ţintind larg
Distopiile, ca şi utopiile, nu mor între co- din ce în ce mai accesibil. fantomele mişcătoare de fum negru. Care,
perţi, ele ies în realitate. − Computerizarea excesivă? Informaţia − Abundenţa este artificială, şi cu timpul la rândul lor, înmărmurite, rămăseseră li-
devenită – prin pierdere de mesaj sau emo- se va nărui. Orice editor, deja în pierdere la pite de tavan, necutezând să coboare către
− Ne caută, ne hărţuiesc, ne locuiesc... ţie – scop în sine... operele de fond, ştie să compenseze prin
− Exact. Temei pentru care Guy Montag două metode: creaţie super vandabilă (ta- ea...
le şi arde, împreună cu cărţile. Literatura − Nu chiar aşa. Ce spui tu seamănă cu bloide, opere de tejghea) şi reclamă. Toate
fiind locuită, pentru el, doar de personaje complotul textualiştilor, care acuză trans-
care n-au existat niciodată, el le mistuie formarea emoţiei în octeţi şi a textului în
tocmai pentru a opri pasajul ficţiunii în „hipertext“ tocmai pentru a culpabiliza
cultura contemporană. Problema nu este în
uzul digitalului, ci în abuz. Nu în uzul tele-
viziunii, ci în abuz. De fapt, în orice abuz.

− Şi ne fac aceste abuzuri − digitale
sau nu − să trăim un al doilea, figurativ,
crematoriu al cărţilor?

− Cred că da. Dar, atenţie, să nu acuzăm

20 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 Scrisul Românesc Eseu

Dumitru Radu POPESCU

Copilul cu cartea în mână născut
Sâmbătă, 9 octombrie 2010

Stimate domnule toată înţelepciunea lumii poţi s-o porţi în provocat de lectura cărţilor în mintea unui Tatăl meu, învăţătorul Traian Popescu,
degetul cel mic de la o mână!... La o adi- cititor spaniol – dezastru care a negat po- mi-a povestit că în timpul războiului au
Ovidiu Ghidirmic, că, într-un geamantan, plin cu asemenea sibilitatea cunoaşterii adevărului cotidian! existat soldaţi care purtau în raniţă Biblia!
degetare miraculoase, poţi duce după tine, – şi de nebunia aţâţată de lectura cărţilor în Nu mulţi, desigur. Câţiva au căzut în lup-
V iitorul Cărţii – de fapt, vii- în orice necunoscut, toată cultura lumilor mintea unui prinţ danez! te – cu Biblia dusă în spinare, făcându-şi
torul al doilea al Cărţii! – sper de altădată, moarte... Dar... De ce exube- cruce, înainte de a-şi da duhul!... Cartea
că va ţine cont de viitorul ranţa şi vulnerabilitatea tinerilor să mai fie Totuşi, bibliotecile încă mai pot fi şi ele Sfântă nu i-a ocrotit în faţa gloanţelor!...
întâi al Cărţii, cel de la Alexandria, când stresate de lectura cărţilor?! Mai ales că azi bune la ceva! Cu mândrie patriotică trebuie Sigur, în viitor sunt slabe speranţe să mai
Bibliotecii din Alexandria i s-a dat foc! Pe învăţătura e apă de ploaie, nu te ajută deloc să recunoaştem în mod public bucuria pe moară în lupte soldaţi cu cărţi sfinte, sau
bună dreptate! Avea vreun rost să umpli o să ajungi politician, parlamentar, ministru! care am simţit-o citit într-o carte că Dracula cu mici icoane în raniţă, fiindcă viitorul
ditamai clădire cu nişte hârţoage? Totuşi, o Dacă eşti miss-pis Brăila eşti cineva! Pe de este cotat drept cel mai popular vampir din va fi al păcii, nu al războaielor! Ei, acum,
revoluţie se va petrece, mâine, în privinţa altă parte, iubirea faţă de băieţii inteligenţi toate timpurile! De asemenea nu trebuie oştenii români care cad ca brazii în lupte-
bibliotecilor: vor fi cruţate clădirile care pot şi bogaţi întrece de n ori dragostea faţă de să uităm nici ca cât alergia la laptele de le din Afganistan, apărând hotarele sfinte
deveni nişte spaţii utile – locaţii! – pentru inşii cu carte, ciufuţi şi cam fără parte!... vacă a orăşenilor care consumă doar lapte ale patriei lor, România, lăsate moştenire
reuniunile ecologiştilor aerobici. Apoi: pentru a fi un bun şi util căpşunar nu pasteurizat! de Ştefan cel Mare şi de Mihai Viteazul,
Şi ce rost ar mai avea bibliotecile, dom- trebuie să ai carte ca să ai parte de niscaiva parcă au o mai mare încredere în soldă,
nule profesor? Ca să stocheze infamiile hectare, în Spania, de căpşunit!... Iar ca să Domnule Ovidiu Ghidirmic, azi şi mâi- decât în cele sfinte... Ei nici nu mai sunt
unor gazetari care scriu despre Carla Bruni afli vorbele lui Isus, de pe munte, nu tre- ne, ce ne mai pot învăţa cărţile? Înscrierea înhumaţi departe de ţară, sunt aduşi acasă
nici mai mult nici mai puţin decât că... buie să le citeşti în vreo broşură sfântă, e în orizontul unei cauze ce dă vieţii un sens? cu avioanele... În cimitire cu flori cu o zi
dânsa, în fruntea prostituatelor din Franţa, suficient să răspunzi, prin telefonul mobil, Dar astăzi – şi mâine! – când libertatea so- înainte sădite în pământ, cu candele noi, cu
apără drepturile omului pentru a-şi justifica la chemările atâtor prelaţi dornici să te în- cială, politică şi morală asigură – şi va mai lumânări aprinse pe cruci, li se cântă Imnul
propria imoralitate?.. O, mai găsim în pu- veţe cum să te rogi lui Dumnezeu în spaţiul asigura din plin! – întâlnirea cu idealul do- României, soboare de preoţi îi cădelniţează
blicaţiile găzduite de biblioteci istoria mo- din afara bisericii! Buchisirea unor cărţi rit – Dumnezeu, globalizarea, banul! – cine pios, li se ţin cuvântări calde la căpătâi şi,
delului Karim Sepuldeva, care este îndră- şi-a trăit traiul şi şi-a mâncat mălaiul! Ca va mai avea nevoie de cărţi? Şi nu va mai fi în onoarea vieţii lor eroice, echipe de puş-
gostită – citez! – până peste cap de Diego să fii fericit trebuie să guşti din hedonismul nevoie nici de gesturi eroice pentru a te de- caşi în uniforme de gală fac, la comandă,
Milito, un fotbalist model, fidel soţiei sale culturii pop-rock! Bucureştenii, în această săvârşi în toate cele! Societatea e ghiftuită să bubuie cerul!... Soldaţii căzuţi pe front,
până peste cap!.. vară, s-au îndestulat cu muzică bună – su- de o strălucitoare nobleţe spirituală! Sigur, în cel de-al doilea Război Mondial, dacă
După mine, totuşi, unele adevăruri fun- per şi super-beton! – fiind prezenţi cam în e o minciună că Decembrie – căldurosul aveau cărţi sfinte în raniţe, cărţile sfinte li
damentale pentru omenire ar putea fi ţinute medie de 70 000 de participanţi la un con- a confiscat istoria şi a deschis târgul unor se puneau în coşciuge... Am fi putut vorbi
în biblioteci, pentru ca viitorul să ştie nea- cert cu tobe sănătoase şi cu sunete scoase vânzări de iluzii, în contrapartidă cu dulce- atunci şi de cimitire cu Biblii, cu icoane,
părat că pe Zlatan Ibrahimovici s-au plătit din cele mai performante vuvuzele elec- le realism al afacerilor ilegale! Parlamentul cu dalbe cruciuliţe!... În viitor nu vor mai
până acum 170 de milioane de euro – cam trice! Astfel încât populul dâmboviţeano- şi Guvernul sunt cele două feţe ale demo- exista asemenea posibile cimitire, căci, vi-
câţi euroi s-ar da pentru 170 de laureaţi ai pontic a uitat să mai fie participant la pro- craţiei, cele două şcoli care nu trebuie să itorul va fi al păcii! Oamenii vor fi conduşi
Premiului Nobel! priile sale drame – salarii ciuntite, scumpiri răspundă la nicio întrebare a celor ce le-au de sentimente inteligente, nu de energii
Sigur că ar fi bine, de asemenea, să nu boccite etc.! – şi, prezent la concertele cu dat votul... Politica, în fond, nu este altceva paranoide! Istoria va fi raţională, adică va
se uite că maşina Luciei Bubulac, fosta so- bătrâni pletoşi, a fugit de-acasă, desăvâr- decât cea mai sigură cale de a ieşi din isto- lega propria ei evoluţie benefică numai de
ţie a lui Cătălin Crişan, a fost tamponată în şindu-şi înclinaţiile politice moştenite din rie, de a deveni vecin cu Dumnezeu, pentru cauze şi efecte luminoase, de bun simţ!...
faţă şi în spate! Sigur, nu trebuie uitate nici străbuni, prin dulcea îndeletnicire de a-şi a construi în voie o istorie originală, în care Timpul va fi pe măsura oamenilor, şi nu va
cuvintele Nataliei Mateuţ, care, azi, tratea- pieptăna barba şi chelia – şi a face vorbire nimeni să nu răspundă de averile dobândite mai fi nevoie de cărţi sfinte, de cruciuliţe
ză bărbaţii cu multă prudenţă, căci, spune despre sexul îngerilor! prin inteligenţă personală şi nu prin mun- şi icoane, care să-l îmblânzească! Legile
ritos manechina taichii: „M-am învăţat că vizibilă, tradiţională, chinuitoare!... Şi umaniste ale războaielor viitoare îi vor
minte, după ce-am păţit-o! Eram în limbă Cartea, fiind un fel de oglindă, trebuie ce dacă averile sunt făcute cu statul, prin aşeza pe puţinii adversari din lumea nouă,
după un bărbat şi făceam tot ce spunea el – evitată, căci, dacă o scapi, din neatenţie, licitaţii licenţioase, statul nu este bastionul globalizată, în faţa unor colocvii paşnice,
şi n-am avut decât de pierdut! Acuma sunt din mână, e bai mare! Oglinzile sparte, sau identităţii noastre naţionale? pentru a discuta despre splendidele visuri
în tatonări cu un om de afaceri, deşi n-am doar ciobite, murdărite, sunt prevestitoare intronizate de pacea perpetuă...
ajuns cu el în limbă.“ de rele, şi chiar de moarte! Căci tot ce se Şi ce dacă există scris în unele scripte
Apoi: tot ce e scris în cărţile dintr-o bi- strică, sau se sparge, nu se mai rădică de şi cărţi că averile unor băieţi deştepţi sunt Iată încă un argument convingător în
bliotecă, poate fi stocat într-un fel de agre- jos, nu mai poate fi reparat, fapt ce este egal nejustificate, timpul va prescrie aceste în- faţa suferinţelor aproape inexistente ale ur-
gat de mărimea unui degetar, astfel încât cu ireversibilitatea morţii! vinuiri ale unor gazetăraşi ce văd peste tot maşilor urmaşilor urmaşilor noştri!... Iată
doar spălătorii de bani – şi totul va fi OK! şi un argument care ne îndeamnă să credem
Apoi: nu trebuie să uităm de dezastrul Cărţile, oricum, nu trebuie să reţină aceste că istoria fără morţi căzuţi în războaie nu va
infamii jurnalistice! mai avea nevoie de scribi care să consem-
Alma Ştefănescu Schneider – Ciclul Scriituri neze efectele morţii – şi, practic, nu va mai
Dar, domnule Ghidirmic, prea mul- avea nevoie nici de registre, nici de cărţi!
tă carte strică – se vede cu ochiul liber în Gata cu Pădurea spânzuraţilor, Război şi
patria noastră, zilnic! Cei care învaţă carte pace, Cui îi bate ceasul!...
conştiincios şi nu obţin diplome de la cres-
cătoriile de masterate şi doctorate ale uni- Astăzi mai există unii cârcotaşi care
versităţilor – sunt obligaţi – medicii, mai consemnează tot felul de accidente mino-
ales, şi profesorii, în ultima vreme! – să ple- re ivite în lupta ţărilor democratice pentru
ce peste hotare ca să-şi câştige pâinea cea intronizarea democraţiei pe întreaga plane-
de toate zilele! E o pedeapsă pe care – din tă!... Două ONG-uri americane, bunăoară,
păcate! – ei n-o înţeleg! Fiindcă ei, stând cu au recenzat „cel puţin 935 de false declaraţii
burta pe carte, dau un prost exemplu noilor ale înalţilor responsabili ai Administraţiei
generaţii! Cum un controversat exemplu dă Bush asupra ameninţării pe care o repre-
de sute de ani Prinţul danez, cel care, stând zenta Saddam Hussein pentru securitatea
cu burta pe carte în universităţile germa- naţională a SUA“. Acum, după ce Obama
ne, departe de Dania cea căzută din ţâţâni, a început să retragă trupele americane din
când a văzut lacrima strălucind în ochiul Irak, tot nişte americani au semnalat fap-
Fantomei rigăi Hamlet – şi a auzit glasul
cutremurat al Umbrei! – a fost cuprins de tul că violenţa încă face ravagii în →
un fel de nebunie a îndoielilor şi, necrezând
cu desăvârşire în mărturia Nălucii în zale,
ars de febra eliberării de o istorie crimina-
lă... a pricinuit moartea Ofeliei, a Gertrudei,
a lui Polonius, Laertes, Claudius!... Pentru
ca... să rămână curată conştiinţa sa, a deve-
nit un!... O, ce sublim personaj, într-o lume
desprinsă din balamale!... Dar ce carte citea
el când i-a ieşit în cale Ofelia? E un mister!
Dar nu e un mister Carta Sfântă, Biblia, în
faţa căreia criminalul Claudius a vrut să se
mărturisească – şi a renunţat, constatând că
vorbele sale – parcă de plumb! – nu se pu-
teau înălţa spre cer!

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 21

→ această ţară – şi că luna Iulie „s-a do- cu poşete şi pantofi de la Paris! Creştinii extraordinară, dată de guvern, care obligă şi religioase pricinuite de cărţi! Aruncând
de la Ateneu, câteva zeci, şi cei de la Iaşi, babele şi moşii, care vând – în exteriorul cărţile la ghenă, sunt convins că generaţiile
vedit cea mai sângeroasă lună din ultimii câteva zeci de mii, fruntea şi talpa ţării, au pieţelor bine consolidate cu apărători ai de mâine-poimâine nu vor mai fi tentate să
doi ani: 535 de morţi, dintre care 396 civili, fost însă uşor surprinşi de revolta ateilor avuţiei naţionale – ştevie, urzici, ceapă, se înfrupte din romane cavalereşti – bună-
şi 1043 de răniţi“. Cărţi despre aceşti răpo- de la Ministerul de Finanţe, care, nemul- roşii, măcriş, usturoi, nuci, vişine şi salată oară! – şi să-şi caute niscaiva mârţoage, ca
saţi nu va mai scrie nimeni! ţumiţi de salariile lor de 4-5-600 lei, l-au verde, să aibă, la purtător, fireşte, case de să poată apoi să se bată cu niscaiva balauri
cam sechestrat pe ministrul de resort în bi- marcat! „Ia urzica, neamule, poftiţi bonul, de vânt!... Gata, acest capitol penibil din is-
O, cine mai citeşte astăzi cărţi, domnu- roul său, (până au venit 5 generali şi încă neamule!“ Şi astfel contrabanda cu draga- toria omului va fi lichidat! De ce să evade-
le Ghidirmic? Homer, Shakespeare, Dosto­ nu ştiu câţi gradaţi înalţi şi cu mustăţi, ca vei şi viorele, urzici şi pătrunjel va fi sto- ze oamenii din realităţi neconvenabile, ca
ievski, Eminescu, Sadoveanu, Rebreanu? să-l elibereze din huiduielile funcţionarilor pată! Şi astfel cetăţenii României – excep- să se bată cu balauri imaginari? De ce să
În ce tiraje se află cărţile lor pe piaţă? E necreştini)... Culmea culmilor: aceşti anga- tând gândurile lor nerostite în faţa eroicei intre oamenii în jocuri ridicole, iubind niş-
mai bine să tăcem! Ei, cu Sandra şi ai ei este jaţi, care n-au ţinut cont de zilele moaştelor hotărâri guvernamentale! – vor învăţa, în te ţărănci – pe post de prinţese? Sărind din
altceva! Se vând bine şi cărţile ce pot fi citite Sfintei Parascheva şi de platforma creştină folosul (ptiu! era să zic falusul!) democra- Spania în ţara Ofeliei, ce se sinucide fără să
în avion, între un aeroport şi altul – unde le a politicienilor contemporani, sunt cei care ţiei danubiano-pontice, să se înţeleagă pre ştie că se sinucide, de ce să ne mai aducem
arunci la coş!... Se citesc cărţi şi în staţiunile i-au vânat, în numele fiscului românesc, pe sine!.. aminte de Prinţul care citea o carte prin faţa
balneare, când suferinzii stau în faţa uşilor, moşnegii ce n-au avut case de marcat – şi perdelei de după care era pândit de-un rege
aşteptându-şi rândul ca să intre la proce- n-au dat bonuri! – celor ce-au cumpărat A, să nu uit! Nu sunt lipsite de interes şi-un majordom, care voiau să afle de ce fel
duri!... Se vând acceptabil şi cărţile despre de la ei ştevie, mărar şi pătrunjel!... După cărţile despre celebrităţile care continuă de nebunie era atins? Cititul unei cărţi – din
etnobotanică, despre viaţa de după moarte... cum a scris toată presa din dulcea şi eterna să câştige averi colosale şi după ce-şi dau mers! – nu e tot un fel de zăpăceală a min-
O, şi!... Despre aventurile liberale ale fot- Românie, de la Prut până aproape de Tisa, duhul! Iată: cel mai bine plătit om, după ţii? Prea mulţi ţâcniţi ieşiţi din lectura căr-
baliştilor şi vedetelor de film şi televiziune, ţăranii noştri nu s-au supus dărilor către moartea sa, este Yves Saint Laurent, cu ţilor – strică! În viitor, fără aceste oglinzi
care vor să aibă tot ce-şi doresc în suflet şi stat, vânzând ştevia fără acte! Ministerul de 443 de milioane de dolari în 2009! Michael diavoleşti, sănătatea minţilor va fi, cate-
simţiri, pentru a se găsi, şi împlini pe sine!.. Finanţe a pierdut astfel multe milioane de Jackson n-a câştigat anul trecut, mort fiind, goric, extraordinară! Cartea, dacă ar avea
euro – fapt aflat într-o totală contradicţie cu decât 90 de milioane de dolari! Iar Albert vreun chichirez, Dumnezeu le-ar fi oferit
Cum mâine-poimâine îi vine rândul duhul creştin al celor ce la Iaşi s-au înfrup- Einstein a avut drepturi de autor, în 2009, protopărinţilor noştri, Adam şi Eva, măcar
apocalipsei mayaşe să lichideze Pământul, tat din miile de sarmale bisericeşti!... doar de 10 milioane de dolari! o broşură, ca să nu mănânce mere!... Sigur,
n-ar fi mai bine, pentru tihna noastră cea peste veacuri, omul, orgolios, şi-a strâns în
de toate zilele, ca aceste străvechi cărţi şi La Iaşi s-au cheltuit (oficial) peste o Ronaldo, care este în viaţă, fireşte, şi cărţi vorbele şi faptele, crezându-se un leu-
calendare de peste ocean, ce ne pot desta- jumătate de milion de euroi pentru organi- joacă la Real Madrid, îi spune lui Albert... paraleu, un zeu, un Dumnezeu!... Eroare!
biliza, până în 2012, glagoria, să fie puse zarea zilelor dedicate Sfintei Parascheva. „Pa, Albert!“... Ei, azi, conştienţi de această greşeală, noi,
pe rug? Nostradamus nu ne este de ajuns? Unii cârcotaşi întreabă: „Pe ce au fost chel- de cărţile de lângă noi putem scăpa, arun-
Bine, Universul mai este uneori pus la tuiţi aceşti bani?“ Pelerinii au venit de la Stimate domnule Ovidiu Ghidirmic, cându-le la coş, dar ce se va întâmpla cu
punct, îndreptat, prin lectura unei cărţi, cum gară la racla Sfintei Parascheva, stând la Florea Firan mă întreabă, care vai fi viitorul acel băiet cu cartea în mână născut?! Cum
se-ntâmplă în Povestea magului călător în cozi interminabile – şi apoi au revenit la cărţii?.. Implicit, mă întreabă care va fi vii- va scăpa el de pacostea cu care a apărut în
stele, unde o stea revoluţionară, buiacă, o gară!... Hotelurile au pretins nişte preţuri torul oamenilor? Mi-e greu să răspund, aşa lume? Cartea – ca destin! – o, ce dezastru,
ia razna, până ce este – prin lectura legi- necreştine – pentru nevoiaşi... A, da, au că, trăgându-mă, după spiţa tatălui meu, mai ales începând din zorii de azi ai civili-
lor Universului, citite într-o carte! – pusă fost şi încasări! Să nu uităm comerţul par- din mehedinţeni – foşti, cândva, în raionul zaţiei de mâine, când orice şcolar va fi în
la punct! ticularilor cu iconiţe, cruciuliţe, mititei!... Vânju-Mare! – vă întreb pe dumneavoas- stare, apăsând pe nişte clape – pac! pac!
Şi să nu uităm că bâlciul (termen folosit de tră: care va fi viitorul cărţii? Eu nu prea pac! aşa cum ar zice nemuritorul Gambeta
Popa Dulfu – mare cititor de cărţi afla- unii gazetari) s-a încheiat cu un foc de arti- mai sunt sigur că oamenii vor mai citi vreo Fecali! – să poată să obţină pe tavă – in-
te într-o bibliotecă moartă! – se-ncruntă în ficii – pentru care primăria a achitat 30.000 carte, sau că vor ţine prin casă vreo biblio- stant, bre! – toate cunoştinţele lumii!
faţa unui viitor viciat de cărţi (de spiritism de euro! Asta, da! După exemplul oferit de tecă! Bine, eu sunt expirat şi nostalgic, dar
şi alte cele, de!)... Fluture, la Suceava, care a adus Flacăra gândiţi-vă, domnule profesor, cât praf şi Eliminarea cărţilor din viaţa de fiecare
Sfântă, la Înviere, direct de la Ierusalim, pulbere adună cărţile în filele lor!... Şi cum zi va ţine în priză doar cititul în cărţi cât
„Aceste cărţi, încăpând pe mâna unor cu un avion, focurile cu artificii sfinte de- omenirea luptă împotriva poluării, lipsa palma, colorate, practicat de Omida şi de
şarlatani ignoranţi, ai să auzi că fac mi- dicate Sfintei Parascheva, la Iaşi, au fost al cărţilor dintr-un spaţiu locativ va fi prima alte castelane din pagode, precum şi cititul
nuni, ca sfinţii.“ O, ce primejdie, domnule doilea mare exemplu de smerenie creştină măsură eficientă împotriva poluării aerului, în cărţi cu dame, popi şi aşi, atât de drag ce-
Ghidirmic, dacă intră duhul diavolesc în românească! Bâlciul guleraţilor creştini şi împotriva alergiilor produse de praf!... Ca lor ce mizează pe logica patimei amoroase
oameni! bâlciul sărmanilor – în acelaşi timp, iată să nu mai vorbim despre efectele dezastru-
cum arată evlavia pe plaiurile danubiano- oase provocate de poluările morale, sociale
Spre zilele noastre, câte cărţi profetice, pontice! Deşi s-ar putea ca într-o zi Sfânta
ideologice, de magie neagră sau curcubei- Parascheva să se ridice din raclă şi să le dea Daniela Codarcea Kamiliotis – Compoziţie
că n-au smintit lumea! A, au apărut şi cărţi peste bot întreprinzătorilor de focuri de ar-
care au produs autori multimilionari! J. K. tificii religioase!... O, când vor învia sfinţii
Rowling, semnatara seriei Harry Potter, a – să vedeţi ce!... O, dacă nu cumva nu vor
fost desemnată cea mai influentă femeie mai cuteza să învieze şi să se trezească pe
din Marea Britanie, depăşind-o pe regina platforma unor bâlciuri cu stimulenţi!...
Elisabeta a II-a! Harry Potter a fost tradus
în peste 67 de limbi străine! Cărţile au fost Tot în săptămâna aceasta democrat-
vândute în peste 400 de milioane de exem- creştină şi financiară, Iurie Darie şi con-
plare, în mai mult de 200 de ţări. Adaptările soarta sa dragă ne-au propus o platformă
pentru marele ecran au generat încasări de creştin-democrată – adamică! – apărând în
peste 5,4 milioane de dolari. După cum paradisul lor conjugal goi-puşcă, întru des-
se ştie, Harry Potter, un tânăr vrăjitor, chiderea ochilor noilor şi vechilor generaţii
trece printr-o serie de aventuri fantastice! asupra singurului altar religios democrat şi
Oricum, doamna Rowling îi poate spune asupra primei industrii a lumii – prostituţia
domnului Steakespeare: „Pa!“ pornografică! Iurie Darie, un vrăjitor bă-
trân, cu fantastice succese în muncă! Ei!...
Pe locul II, după doamna Rowling, în Calendarele sau cărţile cu Darie şi Anca,
topul femeilor influente, se află Victoria încăpând pe mâna unor şarlatani igno-
Beckham, soţia fotbalistului care vinde ranţi – o să auzi că fac minuni, ca sfinţii!
cele mai multe tricouri, David Beckham – O, domnule Ghidirmic, vai, ce primejdie,
şi ea înaintea reginei Elisabeta a II-a! dacă intră duhul şerpesc în oameni! Însă...
Demersul întreprins de Iurie Darie şi de
În România, este o mare forfotă în pri- Anca Pandrea a avut un succes pedagogic
vinţa celor mai influente femei danubiano- imens: în sensul că nimeni nu va mai în-
pontice! Clasamentul încă n-a ajuns pe pia- drăzni să-şi expună oasele fleşcăite şi pieile
ţă... Oricum, cei care îşi dau cu presupusul scofâlcite, ca să râdă românaşii de la miori
au pe ce paria!... Mai ales că în ultimele de ei! Prin succesul antipornografic obţinut
zile scena românească a fost plină de mari de apocalipsa Iurie Darie – Anca Pandrea,
evenimente sociale – politice – cultura- calendarul cu cei doi mayaşi va stopa orice
le – religioase!... La Iaşi, moaştele Sfintei încercare a tuturor paradisiacilor liberali de
Parascheva au atras câteva sute de mii de a fi penibili!
credincioşi! Slujba cea mare a fost ţinută
chiar de patriarhul României, Daniel, care, E de aşteptat să apară pe piaţă şi cărţi
cu această ocazie, în câteva secunde – din- de succes despre aventurile fiscului la ro-
tr-o neatenţie faţă de potcap! – le-a arătat mâni! Se ştie că la noi fiscul doar din acest
credincioşilor că este chel!... Aşa că ei au an şi-a intrat în pâine, începând cu legea
putut ingurgita şi cu o deosebită plăce-
re lumească sarmalele bisericeşti ce le-au
fost date de pomană... În acelaşi timp, la
Ateneul Român, se lansa platforma creş-
tină a celor în haine Armani, a doamnelor

22 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 Scrisul Românesc Eseu

→ pentru cifre şi chinte regale! admiraţie... Citez: „Iubirea este oscilantă şi capricioasă, mâine-poimâine cineva o să constate că fără carte seamănă
întrucât ţine de mişcarea afectivă, în timp ce admiraţia cu Necuratul – n-o să-şi ia lumea în cap, ci va fi fericit...
Să nu uităm: printre ale defecte ale cărţilor putem cita este constantă , deoarece izvorăşte din raţiune.“ Şi: „În Pentru Claudius, care nu era un om al cărţii – dovadă că
şi accentul pus, în unele dintre ele, pe instinct, în dauna ca- general, omul superior este mai mult admirat, decât iubit, nici în Biblie n-a găsit măcar un cuvânt de pocăinţă! – uci-
lităţilor intelectuale ale protagoniştilor, şi invers, accentul pentru că nu avem capacitatea de a ne ridica, adeseori, la derea rigăi Hamlet era perfect raţională! În plănuirea şi
pus pe concepţia intelectuală, nu pe concepţia – popular înălţimea lui de orizont. În aceasta constă, de fapt, o parte împlinirea ei n-a existat nicio fisură. Dar crima – ca să-i
zisă! – sexuală!... din condiţia tragică a geniului, după cum o teoretizează spunem astfel! – înfăptuită de Ofelia asupra propriei sale
Schopenhauer şi după cum rezultă dintr-o serie de capodo- făpturi este parcă uşor iraţională, bâlbâită, cântată, izvorâtă
În fond, domnule Ghidirmic, deşi există atâtea miliar- pere ale literaturii româneşti şi universale. cumva din inconştientul ei, din vinovăţia ei nevinovată de
de de tone de cărţi pe lume, ele n-au reuşit să ne explice, a se fi pretat, la îndemnul lui Polonius, să-şi arate neîncre-
bunăoară, misterul vieţii domnului Shakespeare, cel care, Hyperion – din capodopera eminesciană Luceafărul – derea în iubirea Prinţului... Hamlet, revenit peste un timp
venit din sătucul său englezesc, de la ţară, ţinea, la înce- este admirat, dar nu este şi iubit. Excepţia sperie şi copleşeş- din Anglia nebunilor, va fi zguduit de moartea Ofeliei, care
puturi, caii de dârlogi, la intrarea în teatru!... Cărţile n-au te, dar nu este înţeleasă şi nu smulge adeziunea, sinceră şi va trăi mereu în amintirile sale! Karenina, în gară, nu mai
reuşit să ne propună nici măcar ceva cât de cât convingă- spontană, a omului comun, obişnuit. poate privi, din afara propriului său eu, lumea, şi, simţin-
tor despre cei patru evanghelişti, care, după unii, erau trei, du-se o fiinţă lipsită de iubire, o fiinţă fără libertatea de a
Luca şi Matei!... Diferenţa de nivel face ca iubirea să nu fie posibilă şi să iubi, face pasul major spre sine – şi spre şine!
nu se realizeze. Tocmai această diferenţă de nivel o înde-
Apoi, domnule profesor, de ce un anumit romancier din părtează pe fata de împărat de Luceafăr şi o determină să Norocul nostru este că astăzi cărţile nu se mai vând şi
ţara cocoşilor galici spune că o anumită doamnă este el?! se apropie de Cătălin, care îi este mult mai accesibil şi se nu ne mai pot infecta cu umbrele autorilor lor!... Scriitorul
Umbra scriitorului se străvede mereu în structura unor per- înscrie în orizontul ei, limitat, de înţelegere.“ S, stabilit în Canada, mi-a povestit că acolo cărţile cu ver-
sonaje? Vai, ce urât!... Bărbat-muiere!... Trebuie ca omeni- suri nici nu se mai tipăresc! Ei, dacă un românaş de la mi-
rea să scape de aceste umbre cu două feţe, a bărbatului şi Unde vreau se ajung? Nu neapărat la Karenina şi ori vrea să-şi vadă stihurile adunate într-o carte, tipăreşte
a femeii, şi invers!... Ofelia, la iubirea lor, la nebunia lucidă, a rusoaicei mature cartea pe cont propriu şi încearcă s-o difuzeze în faţa bise-
şi la nebunia florală a fecioarei daneze – şi la finalul lor ricii ortodoxe, contactând nostalgicii enoriaşi danubiano-
Apoi !... De ce o doamnă (rusoaică, de!) nu reuşeş- tragic!... Vreau să ajung la ceea ce poate părea ridicol – la pontici...
te să-şi stăpânească emoţiile – inteligenţa emoţională i diferenţa de nivel ce va exista mâine între cărţi şi credin-
se dizolvă, i se împietreşte inima de durere! – şi se arun- ţa omului computerizat că n-are nevoie de cărţi – faţă de Bine, omenirea o să scape de cărţi!... Dar ce se va în-
că pur şi simplu în faţa trenului, punând în mare derută care se simte superior! Cătălin şi ai săi sunt sigur că vor tâmpla cu copilul cu cartea în mână născut? Şi oare se va
atâtea cititoare cinstite, care au mai iubit şi ele, pe ici pe trăi fericiţi fără cărţi! Înălţimea orizontului computerizat le mai naşte altul ţinând în mână o carte?! Pur şi simplu nu se
colo, ilicit!... Vasăzică fericirea, după rusoaica moşierului va oferi certitudinea genialităţii lipsite de tragedie... Omul va mai naşte?! Ei, nu cumva e sătulă lumea şi de discursul
Tolstoi, are limite! Care limite, când sunt cunoscute de ci- obişnuit, da, omul obişnuit, comun, fără pacostea lecturii feciorului de împărat care, din burta mamei sale, spunea
neva ce se crede – şi chiar este fericit! – devin insuportabile! prin biblioteci, o va atrage pe fata de împărat – şi ea com- mereu că vrea să ajungă în ţara tinereţii fără de bătrâneţe şi
Şi chiar dăunează grav sănătăţii! Ce diferenţă uriaşă există puterizată! – şi împreună se vor înscrie în orizontul unei a vieţii fără de moarte? Şi? A ajuns pe tărâmul nemuririi şi
între moartea voluntară a Kareninei şi trecerea din viaţă în- fericiri computerizate. s-a înapoiat pe pământ cu coada între picioare, nefericit, ca
tr-o moarte florală, lină, legănătoare, aproape inconştientă, să-i dea moartea o palmă şi să-l ducă în ţara ei, a uitării...
plină de duioşia unor cânticele, a Ofeliei, copila care nu se Cartea – oglinda? Oah! – Conştiinţa, palpitul ce depă-
confruntă răspicat cu propriile gânduri despre viaţă – când şeşte iubirea cea oarbă şi fericită, este ca o oglindă care-ţi Cărţile, domnule Ghidirmic, nu trebuie să mai tulbure
moare! – fecioara care trece cântând din apa vieţii în apa arată chipul văzut – şi chiar pe cel nevăzut? Se spune că pe nimeni în viitor! Aşa că dispariţia lor este o necesitate
morţii, cu gândurile nerostite, dar subînţelese!... până şi diavolul – drăgălaşul! – văzându-şi chipul în oglin- de strictă urgentă!
dă se îngrozeşte şi se îngreţoşează de propria sa înfăţişare!
Fiindcă în cazul rusoaicei mature şi în cazul fecioa- Să se fi îngrozit rusoaica de propria sa fericire înşelată? Dumneavoastră ce ziceţi?
rei daneze e vorba tot despre dragoste, aş vrea să vă re- Nu insistăm! Vrem doar să pariem pe faptul că... dacă Duminică, 10 octombrie 2010
amintesc, domnule profesor, ce-aţi scris despre iubire şi

Felicia BURDESCU Ne oglindim în cărţi astăzi

C a om de carte mă ţin la modul cel mai încrân- creatori sau cititori la modul valoric, general uman ori cu Dar... Gândul mă înfioară la lectura care nu se mai face
cenat de ceea ce volumul, colecţia ori biblioteca noutatea naratologică? Cum să ne aşezăm în afara senti- în tihnă, acasă, ori în grija părintească a magisterului. Ci
semnifică. La Hoffmann arhivarul şi studentul mentului amar de asumare a finitudinii? Câte ceva despre se face grăbit, la internet pentru un rezultat imediat poate
Anselmus sunt fericiţi în poezie. Antropologic vorbind secretele compoziţiei ficţionale precum şi ale interpretării din ce în ce mai superficial. Nu mai menţionez editarea şi
înspre noi se îndreaptă din vechime civilizaţii legate de sugerează Mihail Bahtin. Criticul prezintă forma îmbrăţi- difuzarea ediţiilor care presupun etape deloc facile.
scriitură (tăbliţe, ideograme), legate de papirusuri şi hâr- şată cu un conţinut pe măsură în opere care au trecut proba
tie, legate de piatră şi temple, de piramide şi catedrale cu timpului (romane renascentiste europene sau romanul dia- Iar dacă cineva crede că pe internet se poate comunica,
semne ezoterice sau chiar oculte. logic dostoievskian). Bahtin prevesteşte ceea ce repetabil aşa este, se poate şi informa, dar mai puţin decât cu studiul
Oricum le-am considera, în final pentru omul modern s-a petrecut la apariţia cărţilor mari. Subversive ca formă şi în biblioteci. O mare durere că s-au pierdut papirusurile
semnifică texte în expresia şi dorinţa de etern a creatorilor, conţinut la momentul creaţiei, operele şi-au deschis întâi o adunate în vremea Cleopatrei la Alexandria. Azi bibliote-
cu mesaje decriptate sau nu de către public. S-ar fi gândit nişă, modificând ulterior tradiţia în mod semnificativ. cile din lume continuă să foşnească de intelectuali oglin-
oare Gutenberg, tipograful modest a cărui minte ingenioa- diţi în texte prin exerciţiul minţii. Apoi, în cyber-space nu
să, în veacul al XV-lea, cum literele mobile din tiparniţa Odată cu critica lui T. S. Eliot şi a lui M. Bahtin, la este apă, oxigen şi hrană, iar omul fiinţă reală consumă
germană se vor impune lumii moderne spre circulaţia gân- inventarul acesta bogat de cărţi rare cu autorul rar în dosul hrană materială şi spirituală de când se ştie.
dirii închisă în cărţi? Desigur că nu. Aşa se face că astăzi coperţilor, chiar dacă acesta se ascunde după rânduri în
moştenim volume rare ori ne putem ralia la o tradiţie de la impersonalitatea unei estetici moderne, să mai adăugăm Aşa mă gândesc la marele poet elisabetan care a în-
începuturile lumii, transcrise şi reformulate. a de-construi sau a construi post-modernist canonul. Cu cercat să domesticească limbajul poetic şi din memorie să
Un proverb ne vorbeşte despre cărţile din cărţi se teoriile amintite fugar mă pot gândi cât de previzibil era ca scrie povestea care va mai lega, sperăm pe viitor, omul de
scriu. Expresia bunului simţ popular din orice cultură a spaţiul cultural sud-ameri- literă şi carte, cu toate şovăielile aporetice.
frazat instantaneu înţelepciunea unei evidenţe. Marile can să ne ofere daruri în
cărţi ale omenirii, bazate pe idei originale, revoluţionare cărţi exotice – Marques, Theodor Pallady – Bufniţa
în schimbarea establishmentului, sunt rare. Şi mă refer la Borges, Llosa. Tot astfel
orice domeniu de la filosofie la cele pozitiviste, însă mai Iris Murdoch trebuia să
mult la operele de ficţiune. apară în tradiţia britanică,
Personalitatea critică cea mai responsabilă şi implica- concluzionând psihologi-
tă în direcţiile interpretării textelor din secolul XX pentru co-moral ce e bine şi rău
lumea vestică este T. S. Eliot. Atât de aproape de noi în în existenţialismul insu-
timp, dar şi prin perenitatea conceptelor, autorul susţine larilor reci şi după mitul
teza tradiţiei cât şi a talentului personal, intersectate peri- Marsyas să îi oglindească
odic în marile culturi de la care provin operele antologate. pe englezi în pielea goală
Iar pentru ficţiune T. S. Eliot ne justifică aşa cum apare în romanul post-modern
Dante, Shakespeare. din U.K. Tot astfel prag-
Şi cum înţesatul, complexul şi alegoricul secol XX maticii americani trebuiau
duce critica spre descifrarea semnelor ascunse ca şi să răsară pocnind ca flori-
Hermes Trismegistul, nu ne mai putem oglindi sau răs- celele de porumb.
frânge în texte decât apelând la funcţionalitatea limbajului
sau reinterpretând la nesfârşit cu alegoriile lecturii. Entuziastă şi purtată de
Însă după Hegel care prezicea dialectic câte ceva des- mână de către critici care
pre moartea artei, după fiinţa heideggeriană pregătită pen- educă a interpreta cartea
tru moarte şi tăcere, care, într-un efort al creaţiei poetice, sau a ne percepe oglindi-
se salvează de la pieire, cum să ne oglindim în carte azi, rea umană în texte, ar tre-
bui să prevăd un final mai
mult decât fericit cărţilor.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 23

Gabriela RUSU-PĂSĂRIN

„Ritmul pendular“ al valorilor culturale

„Unde sunt zăpezile de altădată“? şi cunoaştere: „În marile biblioteci, cărţi- Viitorul cărţii pare a fi asigurat: o găsim bani !). Am mai aflat
Întrebarea-metaforă a poetului francez for- le constituie mai mult suma părţilor lor.“ pe Google, comod, din fotoliul de acasă, ci- că subvenţiile de la
mulată în urmă cu secole ne îndreptăţeşte Google propune pagini (selecţii) şi nu ope- tită la orice oră din zi şi din noapte /nu după stat se îndreaptă către cărţile bune, dar care
să punem sub semnul reflecţiei receptarea re considerate ca un tot. Asta se obţine în programul bibliotecilor), fără a mai vizita nu ar prea fi cumpărate de public, acesta
cărţii astăzi, când tehnica îţi facilitează urma unei căutări ocurenţiale. librăriile (un alt contact nemijlocit cu car- din urmă fiind interesat de subiecte „lejere“
liberul acces la informaţie. Rămân între- tea), cât timp există librării virtuale, şi mai şi nu de cărţi fundamentale, şi atunci minis-
bările: cine formulează informaţia?, cine Este în esenţă îngrijorarea pentru viito- avem şi cartea selectată ca fiind cea de refe- terele (Culturii, Cercetării şi Inovaţiei) sus-
o ierarhizează? O carte, pentru a ajunge rul culturii şi difuzarea ei în lume, cum în- rinţă (selectată de cine?). Şi ne întoarcem la ţin publicarea acestor cărţi de valoare. Dar
la public trebuie mediatizată. Şi iată-ne grijorător rămâne şi destinul cărţii în sine. întrebările problematizante ale lui Platon. cine le cumpără, chiar şi la un preţ subven-
în zona publicităţii făcută cărţii. Dar, care ţionat, dacă publicul nu este interesat decât
carte? Jean-Noël Jeanneney scria un incitant Cartea este receptată în baza unei pro- de teme „lejere“?
studiu: Când Google a provocat Europa: movări, publicităţii, în contextual unei ava-
Platon în Phaidros îi demonstra lui pledoarie pentru un impuls (studiu publi- lanşe de propuneri de lectură. Internetul are Aceasta în privinţa promovării directe.
Socrate, invocând pe suveranul Egiptului cat de către Editura Biblioteca Bucureştilor credibilitate, deci va fi sursa de informare Cum se produce promovarea pe Internet?
antic, temerea în faţa efectelor perfide ale în 2009, cu traducere în limbile română, folosită cu prioritate şi accesată după for- Ne lămureşte Jeanneney: „Google vinde
invenţiei scrisului. La care regele a răspuns: greacă, rusă, albaneză, bulgară, turcă, o ini- mularea unor întrebări, pe care ţi le adre- firmelor interesate o legătură publicitară
„Prea pricepute meşter Teuth, unul e chemat ţiativă lăudabilă a Directorului Bibliotecii sează ţie (nu unei comunităţi specializate care este propusă la dreapta sau în partea
să nască arte, altul să justifice cât anume Metropolitane Bucureşti, Florin Rotaru). sau cel puţin avizate, cum erau odinioară de sus a ecranului, pornind de la răspun-
dintr-însele e păgubitor sau de folos pentru Dovedind importanţa digitalizării biblio- cenaclurile literare patronate de unii critici surile la cerere furnizat în partea stângă
cei ce se vor sluji de ele. Tu acum, ca pă- tecilor şi a ofertării cărţii pe Internet (do- literari sau revistele literare, spaţii reale de a ecranului: şansa este mult mai mare ca
rinte al literelor, şi de dragul lor, le-ai pus minante rămânând totuşi întrebările: Ce dezbatere de idei literare şi nu politice, par- aceste referinţe să reţină atenţia internauţi-
în seamă tocmai contrariul a ceea ce pot ansamblu circulă pe web şi ce reprezintă tinice şi de grup constituit pe afinităţi greu lor, deoarece sunt centrate prin definiţie pe
face ele. Căci scrisul va aduce cu sine ui- motoarele de căutare care asigură „pro- de definit). interesele lor specifice. Această vânzare se
tarea în sufletele celor care-l vor deprinde, viziile“?), Jean-Noël Jeanneney conclu- face la licitaţie. În acest fel, cei mai bogaţi
lenevindu-le ţinerea de minte, punându-şi zionează neliniştitor: „N-am chef, o spun La această neliniştitoare perspectivă a sunt cei care au şanse să se îmbogăţească
credinţa în scris, oamenii îşi vor aminti di- surâzând, ca într-o zi textul Micul prinţ de selecţiei pentru o viitoare lectură, se mai şi mai mult“. „O ierarhizare între cărţi se
nafară, cu ajutorul unor icoane străine, şi Saint-Exupéry să fie aşezat alături de recla- adaugă cel puţin una (pentru a restrânge va stabili în mod sigur în profitul celor care
nu dinăuntru, prin caznă proprie [...] cât ma unui vânzător de oi, În căutarea tim- sfera tribulaţiilor interioare, oricum fără vor fi cel mai bine făcute, pentru a servi la
despre înţelepciune, învăţăceilor tăi nu le pului pierdut lângă cea a unui fabricant de soluţii imediate): nivelul de competenţă în satisfacerea esenţelor de publicitate, întot-
dai decât una părelnică, şi nicidecum pe brioşe, Don Quijote alături de reclama unui înţelegerea (comprehensiunea) textelor. deauna departajaţi pe partea lor, conform
cea adevărată. După ce cu ajutorul tău vor constructor de mori de vânt, Andersen ală- aceluiaşi principiu de vânzare la licitaţie“.
fi aflat o grămadă de prin cărţi, dar fără să turi de cea a unui vânzător de chibrituri... Louis Guillemette-Labory, Directorul
fi primit adevărata învăţătură, ei vor socoti Oare eu exagerez ?“ Departamentului Cultural al Bibliotecii Destinul cărţii promovată în acest fel are
că sunt înţelepţi nevoie mare, când de fapt din Montréal a prezentat într-o comuni- două căi de a fi receptată: direct de către cei
cei mai mulţi n-au nici măcar un gând care Este citirea pe Google un mod de asimi- care susţinută în cadrul Simpozionului care o receptează (la ce nivel de compre-
să fie al lor. Unde mai zici că sunt şi greu lare a culturii prin intermediul cărţii? Internaţional „Cartea. România. Europa“ hensiune a textului se ridică însă aceştia?)
de suportat, ca unii ce se cred înţelepţi fără (septembrie, 2009), organizat de Biblioteca şi mediat de către cei care ştiu arta vinderii
de fapt să fie.“ Tot Jeanneney ne conştientizează că Metropolitană din Bucureşti, rezultatele şi la propriu şi la figurat a cărţii.
publicul nu face destul de bine diferenţa unei anchete pe tema competenţelor de
Lectura trebuie să producă reflecţie. între informaţii obiective şi publicitate şi comprehensiune a textelor. Despre destinul creatorului... nicio vor-
Suma reflecţiilor, într-un parcurs diacronic aduce ca argument un studiu realizat de bă. Într-o conferinţă rostită la radioul public
(chiar şi de viaţă personală a cititorului, Pew Internet & American Life Project, Ancheta Internaţională despre alfabe- românesc în data de 23 mai 1935, în cadrul
cu atât mai mult a autorului) produce re- fondat pe o anchetă efectuată în 2004 pe tizarea adulţilor (EIAA, 1994), Ancheta emisiunii „Universitatea Radio“ (conferin-
ceptivitate (capacitatea de a depăşi simpla un eşantion de 2200 de adulţi. Rezultatele Internaţională despre alfabetizarea şi com- ţă aflată şi în manuscris în Arhiva S.R.R.,
receptare şi de a formula opinii, a genera sunt îngrijorătoare: 62% dintre internauţii petenţele adulţilor (EIAA, 2003) şi rapor- în şase file cu iscălitura de identificare a
idei, pe baza cărora se va fonda o viitoare interogaţi nu fac distincţia dintre informaţi- turile canadiene şi din Quebec au definit autorului), Mihai Ralea semnala „Ritmul
creaţie). ile publicitare şi celelalte, 18% fac distinc- cinci niveluri de competenţă în materie de culturii“ şi „Criza culturii contemporane“.
ţia dintre publicitatea plătită (informaţii comprehensiune a textelor. Era anul 1935.
Teama lui Platon este astăzi de mare ac- oferite de întreprinderi pentru promovare,
tualitate. În era Internetului, Google pare a contra cost) şi cea neplătită (formulată în Al treilea nivel este considerat ca fiind „Există, fără îndoială, o lege a pendului
fi soluţia rapidă de „lecturare“. Ce anume se numele informării obiective a publicului). necesar pentru ca persoana să fie conside- şi în istoria culturii româneşti. O antinomie
oferă spre citire? Cât de relevant este frag- Şi dacă sunt cifre care intrigă de-a drep- rată aptă pentru integrarea în societate şi în de legi şi idealuri se succed, în momente
mentul selectat pentru ilustrare? Ce cărţi sunt tul în acest sondaj, sunt cele referitoare la economie. opuse unul altuia, sub formă de acţiuni şi
propuse, ce cuprind bibliotecile virtuale? gradul de credibilitate de care se bucură reacţiuni.“ „O nostalgie către valorile pără-
Google: 92 % dintre utilizatorii motoarelor În Quebec, aproape un quebeqoise din site şi dispreţuite altădată începe să încol-
Când, la 17 decembrie 2004, Google de căutare au deplină încredere în rezulta- doi, cu vârsta între 16 şi 65 de ani nu atin- ţească, pentru ca să se formeze echilibrul
intra în viaţa noastră ca o provocare a se- tul cercetărilor, 71 % dintre cei ce folosesc ge acest nivel. Aceste slabe competenţe de aşa de scump naturii. Ritmul pendului e ast-
colului, Michael Gorman, preşedintele Internetul de mai puţin de cinci ani consi- lectură se traduc printr-o excluziune socială fel impus de succesiunea momentelor cul-
Asociaţiei Bibliotecarilor Americani, re- der că această sursă de informare nu este şi culturală care frânează aspiraţiile întregii turale. Numai că această succesiune de an-
acţiona, făcând distincţia între informaţie niciodată ocolită. colectivităţi. titeze era mult mai lentă în trecut. Trebuiau
secole şi milenii pentru ca o tablă de valori
Daniela Codarcea Kamiliotis – Compoziţie Lectura, concluzionează autorul, nu să se epuizeze [...] Democratizarea maselor
este numai o sursă de plăcere şi divertis- şi accelerarea ritmului de viaţă, rapiditatea,
ment, este şi un mod esenţial de a contribui viteza existenţei contemporane a scurtat
la ameliorarea condiţiilor de viaţă ale cetă- durata alternării perioadelor. Ciclurile cul-
ţenilor. „A şti să citeşti, a şti să scrii repre- turale durează acum zece, douăzeci de ani
zintă posibilitatea de a te integra în comu- (şi Silviu Brucan vorbea în aceiaşi termeni,
nitate, de a participa la viaţa civică, de a n.n.).
include în viaţa ta personală, cotidiană pre-
ocuparea pentru o stare de bine colectivă.“ În conferinţele precedente [...] s-a de-
gajat criza raţiunii, a libertăţii, a individu-
Pentru a ne reîntoarce la tema pusă în lui [...] Puse la o parte, privite cu discredit,
dezbatere Viitorul cărţii propunem spre re- aceste valori fără îndoială [că] vor reînvia
flecţie două imagini, una din viaţa reală, a sub altă formă mâine, când oboseala faţă
doua din cea virtuală. Ce cărţi sunt de regă- de idolii actuali va veni. Ritmul pendular
sit în librării, ce cărţi sunt recenzate la tele- [îi] va restaura în deplina lor forţă. Căci
viziunile cu un rating mulţumitor, în esenţă eternitatea nu stă în triumful parţial al unor
ce propuneri de lectură sunt făcute în mod idealuri, ci în compensaţia lor în infinit.“
direct? Cu ce bani se publică azi cărţile?
Cei ce dispun de bani proprii îşi permit lu- Destinul cărţii depinde de ritmul pendu-
xul, altădată de neimaginat, de a-şi susţine lar al momentelor culturale. Azi, mai mult
singuri costurile de publicare la o editură decât în alte epoci cultural – istorice ne în-
nu neapărat obscură, de la care cumpără (!) trebăm cine promovează cartea şi mai apoi
ISBN-ul. După apariţie, cartea este oferită cine este autorul. Un răspuns imediat (cine-s
cu mărinimie prietenilor, vecinilor şi trimi- promotorii cărţii) şi un răspuns ...după două-
să, şi uitată imediat!, redacţiilor unor revis- zeci de ani: cine-i în realitate autorul ?
te literare (dacă între timp nu şi-a „cumpă-
rat“ şi un redactor, că-şi permite, doar are

24 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 Scrisul Românesc Eseu

Teatru Ion Har şi dar peste un secol. Atunci? Deocamdată să nu
PARHON ne otrăvim cu gândurile perfide privind
soarta uneia dintre cele mai minunate cu-
Dintre toate spectacolele pe de preot care îl cunoscuse bine pe autorul pagina de titlu, fiind, după spusele domniei ceriri ale umanităţii, menită să hrănească,
care le-am aflat, vreme de Amintirilor din copilărie. Spre disperarea sale, ultimul exemplar. Acesta m-a îmbo- să îmbogăţească şi să apere spiritul uman
vreo şase decenii, cred că mea, din motive de „contagiune“, această găţit prin redescoperirea Scrisorii pierdute în faţa intemperiilor de tot felul.
„lectura cărţii“ a fost cel mai vrednic de carte şi aceea de la Elena Farago au fost din perspectiva insolită a esenţei creştine a
a fi comparat cu miracolul muzicii sau al sechestrate la externare, fapt pe care l-am sufletului românesc, efectuată de autor cu Când eram pe punctul de a pune...
picturii, cu harul şi darul lăsate de bunul regretat multă vreme. incitantă subtilitate şi pilduitoare nobleţe punct pledoariei mele pătimaşe pentru
Dumnezeu pentru ca să putem nădăjdui moral-intelectuală, dar şi prin vrednica stă- lectura cărţii, mi-am amintit brusc faptul că
la cunoaşterea de lumi şi de sine, spre Peste foarte mulţi ani, cărţile primite în ruinţă a editorului de a sublinia dihotomia pe noptiera mea se află vreo şapte volume,
împlinire şi mântuire. Dacă sala de teatru, dar mi-au alcătuit o „zestre“ mărturisitoare dintre „machiavelismul moderat al trecu- aproape încremenite în aşteptare, pe care
de concert ori de expoziţie îţi dă putinţa de nu numai de nepreţuite valori estetice, dar tului“ şi „cel absolut, rapace, atotcuprin- nu le-am mai deschis de câteva săptămâni.
a trăi tainic sentimentul convivialităţii îm- şi de simţăminte legate de cei care mi le-au zător, din timpul nostru“, când a dispărut Din cauza prietenului nostru cronofag şi
preună cu cei din jur, umăr lângă umăr, ca dăruit. Sunt nenumărate titluri, de la poezi- celebrul binom caragialian „să mă ierţi / te blestemat, televizorul...
în clipele de creştinească emoţie petrecute ile lui Eminescu, teatrul lui Caragiale şi so- iert“, deoarece astăzi nimeni nu se grăbeşte
în casa Domnului, cartea îţi oferă şansa de netele lui Shakespeare, la Muntele vrăjit, de să ierte, de vreme ce nimeni nu-şi asumă Grigore Patrichi Smulti – Cărturarul
a te „recunoaşte“ în triplă ipostază, cititor, Thomas Mann, recitit de trei ori, cu sufletul vreo vinovăţie. Cu timpul, cele mai valo-
personaj şi autor, împărtăşind idei şi emo- la gură şi mereu aceeaşi tristeţe pentru apro- roase cărţi primite sau cumpărate, cărţile
ţii, euforie sau deznădejde, în miezul real pierea de sfârşitul lui Hans Castorp, sau de „miezoase“ şi pline de har, mi s-au relevat
şi fantastic al lecturii. S-ar putea spune că la „realul miraculos“ din uluitorul Concert aproape ca un dar nepreţuit de la autorul
şi „Internetul“ te poate conduce către acest baroc, de Alejo Carpentier, prefaţat de con- lor şi, mai ales, ca un dar de la Dumnezeu,
simţământ, dar el „aparţine“ tuturor, pe citadinul meu Dan Munteanu, la fascinan- mariaj indescriptibil dintre materialitate şi
când cartea, de cele mai multe ori, chiar ta carte „de buzunar“ cu titlul Fantastica spiritualitate, cu nimic mai puţin seducător
şi atunci când este împrumutată, devine o şi trista poveste a Candidei Erendira şi a în casa mea, pentru hrana sufletului, decât
realitate puternic personalizată prin relaţia nesăbuitei sale bunici, de Gabriel Garcia un tablou de Corneliu Baba, sau câteva ce-
cititorului cu litera tiparului. Marquez, ale cărei personaje centrale „se lebre pagini muzicale, pe casete audio, în-
Mi-e imposibil să-mi imaginez bu- odihnesc“ şi la mine acasă, într-un admi- nobilate la pian de Leonskaia.
curia darurilor primite de-a lungul vieţii, rabil tablou al pictorului Sorin Ilfoveanu.
fără acelea pricinuite de cărţi, dintre care Marele artist mi-a oferit şi privilegiul de a Emoţionantă, poate chiar copleşitoare,
multe îmi crecetează şi astăzi privirea, din ilustra coperta cărţii mele, Pragul iubirii, a fost şi mărturisirea uni vrednic regizor
rafturile bibliotecii, împreună cu amintiri cu un desen al domniei sale, după cum cea ucrainean, Andriy Zholdak, făcută la Sibiu,
inseparabil legate de ele. Mama ne-a dă- de-a doua carte, Pe repede înapoi, apăru- într-o conferinţă de presă, potrivit căruia a
ruit mereu cărţi, mie şi lui Victor, fratele tă şi ea la Editura Scrisul Românesc, este dormit nopţi întregi la rând cu o carte sub
meu, pe care niciodată nu l-am întrecut personalizată prin imaginea tabloului cu pernă, Viaţa cu un idiot, de V. Erofeev, îna-
în plăcerea şi râvna lecturilor. Când abia Moara de la Rădeşti, de eminentul şi re- inte de a realiza adaptarea scenică inspirată
învăţasem să citesc, mama mi-a dăruit de gretatul artist Mihai Cismaru. de acest text, aplaudată cu mare entuziasm
ziua mea câteva poveşti nemuritoare. Dar de publicul sibian şi de critici, dar şi de au-
când eram supărat pe ai mei, mă răzbunam Desigur, printre cele mai dragi cărţi per- torul cărţii devenită piesă de teatru.
într-un chip direct şi naiv, înapoindu-i ma- sonalizate, numeroase sunt acelea dăruite
mei cărţile, după care, cu blândeţea-i nepe- chiar de autori, cu dedicaţii de o rară noble- Cum ar putea fi comparate sau reduse
reche, ea mi le restituia încredinţându-mă ţe intelectuală şi afectivă, dar şi edificatoa- emoţia şi bucuria spectacolului lecturii, cu
că odată comisă, dedicaţia personalizează re pentru autor şi pentru vremurile trăite. acel atât de impersonal impact cu ecranul
acest dar pentru totdeauna. Tot mama este Aşa a fost acel extraordinar studiu despre calculatorului? Cum să înlocuieşti taina şi
aceea care ne-a dus în vizită la poeta Elena Kafka, realizat de marele om de cultură şi tihna, ori misterul şi convivialitatea tacită
Farago, la Craiova, unde atât de primitoa- minunatul meu prieten Radu Enescu, ple- pe care ţi le poate oferi o Bibliotecă? Dar
rea şi distinsa gazdă ne-a oferit câte o carte cat şi el dintre noi, multă vreme „creierul“ aerul ispitior, uneori dureros de ispititor
cu dedicaţie. Apoi, în zilele atât de puţin şi „sufletul“ revistei orădene Familia, unde al librăriei? Desigur, în cele mai savante
plăcute, când mă aflam internat în spital, am colaborat mai bine de două decenii. ori mai catastrofale scenarii de viitor, ar
procopsit cu o tifoidă, ştiu că am citit şi Un alt dar minunat şi totodată recent a fost putea intra şi dispariţia cărţilor. Ceva îmi
recitit povestirile lui Creangă, dăruite de Cartea împărtăşirii, de Nicolae Steinhardt, spune, însă, că în logica acestor scenarii,
mama, completate adeseori cu istorioare apărută la Biblioteca Apostrof, într-o ediţie nici Internetul nu va putea nădăjdui la o
auzite din gura bunicii (care se internase şi gândită şi alcătuită de reputatul istoric şi soartă mai bună. Dimpotrivă, s-ar putea să
ea spre a-mi ţine de urât şi de teamă), fiică critic literar, profesorul Ion Vartic, direc- cunoască o viaţă şi mai scurtă. Pe de altă
torul Naţionalului clujean, oferită „cu tot parte, unii cercetători australieni susţin că
Nicu VINTILĂ dragul“ şi cu o... „problemă“ ascunsă la însuşi „homo sapiens“ ar putea să dispară

Timpul cărţii

P iramidele sunt gânduri se scrie într-o zi şi… este şi destul de ieftin. Cugetul nu care ne-a dus spre civilizaţie şi progres. Popoarele care
necunoscute pentru gândul costă mai nimic, dar scrisul s-ar putea să se scumpească au cunoscut scrisul au fost şi cele mai puternice dar şi
nostru. Regii Egip­tului dat fiind că hârtia şi manopera se scumpesc mereu. Astfel cele mai înaintate, au creat opere de artă şi de literatură
crezând în viaţă şi după moarte, făceau încercarea uriaşă a conştiinţa o ai pentru doi bani şi conştiinţa scrisă pentru inegalabile.
nemuririi. Această cutezanţă era ajutată de piatra cea dură doi bani şi jumătate şi poţi să cumperi destulă. Diavolul
prin care luptau contra destinului omenesc. Piramidele ridi- care se ocupa odată cu acest negoţ al sufletelor ar putea Fără a exista cartea, fără a exista scrierea nu s-ar fi
cate ca un protest contra efemerului scriau prin muchiile lor să cumpere mari cantităţi de conştiinţă de la noi, dar nu-l putut transmite urmaşilor partea de înţelepciune care a
îndreptate ştiinţific către punctele cardinale şi prin geome- mai interesează nici pe el prea mult. Marfa s-a deteriorat. avut şansa să fie tipărită cunoscând câtă înţelepciune se
tria cavourilor sensul morţii. Regii mureau, dar Regii morţi Aceasta dacă ne cantonăm numai în zona presei periodi- pierde odată cu moartea unui savant care ia cu el tot ce a
trăiau prin cuvânt. ce scrise. Monstruoasa maşină rotativă toarnă în creierul înmagazinat în creierul său.
Ferit de vulg, cuvântul săpat în piatră era sfânt, fiindcă omenirii în fiecare zi, sugestia tuturor crimelor şi ororilor,
era chiar cugetul dat de Dumnezeu. Numai aleşii cunoş- masacrele, furturile, crimele sunt de un senzaţional obiş- Cartea se deosebeşte cu mult de presă, fundamentala
teau scrisul-enigmă, scrisul sfânt, care însemna străduinţa nuit. Realul este însă de o esenţă prea slabă pentru a ne mai diferenţă constă în calitatea şi cantitatea de informaţii.
omului către divinitate şi către cunoaşterea misterelor su- satisface. Sublima noastră presă ne toarnă în suflet o serie Cartea modelează, în bine, caracterele, educă copii şi asi-
preme. Astăzi nu mai respectă nimeni scrisul, iar misterul mai violentă de nelegiuiri inventate. gură înţelepciunea necesară oamenilor cultivaţi. Cartea va
lui a încetat de mult. Pietrele piramidelor vorbesc, sfinxul dăinui indiferent că va fi scrisă pe hârtie sau suport magne-
pune secolelor ce trec aceleaşi întrebări asupra omului şi După piramide, după piatra scrisă a urmat scrierea pe tic, adică virtual, pentru că va fi permanent nevoie de con-
creaţiunii spiritului dar nimeni nu mai răspunde. Totul e table de argilă, s-a inventat papirusul apoi pergamentul şi tinuitate în informaţii şi în literatură. Citiţi cărţile pentru că
legendă; spiritul e ucis. Maşinăria modernă l-a ucis şi l-a în final hârtia, iar acum suportul magnetic. Ce va urma vom vă feriţi de murdăria periferică a societăţii care vi se pune
înlocuit cu unul fabricat. vedea. Important este ce s-a scris sau ce se scrie pe ele. în cutia poştală de câteva ori pe zi.
Se scrie într-o zi cât s-a scris în Antichitatea întreagă… Dintre toate scrierile cel mai mult au rezistat cărţile. Ele
dăinuie şi astăzi. Din ele am sorbit ştiinţa şi înţelepciunea Cartea nu va intra niciodată în competiţie cu presa
pentru că sunt inegale şi nu au convergenţe calitative.

Universitaria Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 25

Florentina ANGHEL

P robabil că pentru mulţi în Cartea din seif
acest moment conceptul de
carte s-a învechit, a glisat intrând în dimensiunea temporală. bune şi frumoase dar interzise (adică ope- În frumuseţea crinilor de John Updike, în
către impalpabil, suferind un proces de Elogiul hipertextului rezonează din ra lui Shakespeare) şi ale celor tehnice de care cărţile sunt cărămizile care construiesc
fluidizare în virtutea unei contribuţii teh- acces (de genul Condiţionarea chimică şi personalitatea şi cunoştinţele cititorului –
nologice care, în cele din urmă, asigură toate materialele dedicate viitorului cărţii, bacteriologică a embrionului). omul-carte al lui Sartre –, se poate deduce
prezenţa şi absenţa cărţii în acelaşi timp. căci el anulează, în opinia unora, limitele direcţia în care se îndreaptă cititorul care,
Putem vorbi de carte ca obiect fizic şi de spaţiale oferind utilizatorului/cititorului Asemeni oamenilor de carte contem- prin biblioteca virtuală, este asaltat de şi
cartea virtuală, după cum vorbim de cărţi deschidere nelimitată şi posibilitatea de porani, Aldous Huxley, în prima jumătate manipulat cu imagini şi texte uşor accesibi-
vechi şi de cărţi noi. Este, într-un fel, fi- a-şi crea propriul text sau propria traiec- a secolului trecut, nu a văzut un pericol în le dar mult simplificate sau tehnice, comer-
resc să asociem viitorul cărţii cu progresul torie către textul vizat. Umberto Eco are dispariţia fizică a cărţii, este adevărat că nu ciale dar fără profunzime. Personalitatea
tehnologiei şi să încercăm să privim cu argumente care să ne convingă de faptul existau aceleaşi motive de îngrijorare, ci în construită virtual este la fel de labirintică
încredere transformările materiale, formale că existenţa fizică a cărţii nu încetează ca dispariţia cărţii de calitate într-o societate şi fluidă ca sistemul de operare, în timp ce
şi de conţinut ale acesteia, atâta timp cât nu urmare a invenţiilor tehnologice şi dacă de consum. Astfel, în lumea nouă anticipa- cărţile care i-ar putea conferi consistenţă, şi
ne surprinde, în ciuda accesului permanent totuşi s-ar întâmpla, bibliotecile ar căpăta tă în roman cartea tehnică primează, este ele fluidizate, sunt inter-relaţionate, şi ast-
asigurat pe diverse site-uri, absenţa cărţii în statut de muzeu, iar scopul lor ar fi să păs- accesibilă ca obiect şi conţinut, în timp ce fel ascunse, minimalizate, printre celelalte
toate sensurile. Biblioteca tradiţională este treze cartea ca obiect fizic. Mai mult decât cartea cu conotaţii spirituale (ficţiune, filo- texte. În opinia Carlei Hesse, „în viitor, se
înlocuită de biblioteca virtuală care îi oferă atât, Internetul şi cărţile online nu aduc o sofie şi religie) devine opera interzisă celor pare, nu vor fi canoane fixe de texte şi nici
cititorului toţi clasicii şi nu numai. În plus, noutate în posibilităţile de lectură, ci pur şi mulţi, dar păstrată la loc sigur de cei aleşi. graniţe epistemologice fixe între discipline,
librăriile online creează un sentiment de simplu le înlesnesc comprimând spaţiul şi Vizita lui John, personajul care citise opera numai căi de interogare, moduri de integra-
confort deoarece putem oricând să obţinem timpul dedicat căutării şi asocierii. „Nu văd completă a lui Shakespeare şi care fusese re şi momente de întâlnire.“ (p.31)
cartea dorită, atât în format digital cât şi ca cum jocul fascinant al creaţiei colective,“ adus din rezervaţie în lumea nouă, în biro-
obiect, deocamdată. Şi pentru că tot trăim spune Eco, „povestiri infinite prin Net ne ul lui Mustapha Mond este edificatoare în Probabil că, aşa cum susţinea şi Umberto
în secolul vitezei, al reţelelor de reţele, al pot lipsi de literatura auctorială şi de artă acest sens. Pe rafturi şi pe masă sunt cărţi Eco, cartea ca obiect nu va dispărea, dar nu
interfeţelor şi într-o bine-primită confuzie în general. Mai degrabă ne deplasăm către care promovează viaţa şi opera lui Ford, este exclus ca aceasta să fie preponderent
dintr-o apreciată ambiguitate, tânăra ge- o societate mai liberă în care libera creati- noua tehnologie, în timp ce într-un seif de natură tehnică, după cum este în conti-
neraţie are la dispoziţie metode mult mai vitate va coexista cu interpretarea textelor mare aşezat în peretele dintre rafturile de nuare posibil ca operele de referinţă să fie
rapide de familiarizare cu şi de înţelegere deja scrise. Îmi place asta. Dar nu putem cărţi, în întuneric, cel care controlează lu- păstrate în reţeaua de reţele a Internetului şi
a cărţilor în site-urile specializate cu rezu- spune că am înlocuit un lucru vechi cu unul mea păstrează Biblia, conţinând Vechiul şi atunci viitorul cărţii de calitate va depinde
marea şi interpretarea operelor pe înţelesul nou. Le avem pe amândouă.“ Noul Testament, Varietăţile experienţei re- de modul în care tânăra generaţie va fi în-
tuturor. Şi totuşi, cititori avizaţi susţin cu ligioase de William James, opera completă drumată, prin hăţişul de link-uri, către car-
tărie că ecranul unui computer nu va putea Scopul acestui material însă nu este a lui Shakespeare şi alte volume vechi de tea veche şi frumoasă din seif.
oferi niciodată plăcerea unei pagini scrise acela de a relua teoriile şi impresiile care referinţă.
pe hârtie, asta dincolo de multe alte avan- deja circulă, ci se îndreaptă către un scriitor Theodor Pallady – Lectura
taje ale cărţii ca obiect, între care durata de vizionar care în distopia Brava lume nouă a Dincolo de intenţia lui Mustapha
viaţă şi faptul că poate fi citită oriunde şi găsit un spaţiu pentru cărţi ca obiect. După Mond de a controla modul de a gândi
oricând, independent de dotarea tehnică a ce Aldous Huxley, romancierul în discuţie, şi de a acţiona al oamenilor condiţio-
cititorului. anunţă încă din debutul cărţii o metodă naţi să fie fericiţi, fericire care nu este
Viitorul cărţii este deja o temă cu isto- prin care copiii erau îndepărtaţi de cărţi şi niciodată grandioasă – după cum spu-
rie, ecouri străbătând până la noi încă din de flori – acestea fiind iniţial simbolic aso- ne Mond –, apare şi reversul educaţiei
a doua jumătate a secolului trecut şi, de ciate cu ineficienţa oamenilor din punct de primite: cărţile sunt vechi, chiar dacă
ce nu, chiar mai devreme în operele unor vedere economic, căci florile şi cărţile îi re- le-ar citi, cei din lumea nouă nu le-ar
scriitori vizionari. Relaţia dintre evoluţia ţineau de la consum – cititorul este averti- înţelege pentru că lumea nouă nu este la
tehnologică şi carte îşi are şi ea istoria ei zat asupra unui alt aspect care ar determina fel ca lumea lui Othello şi nu poţi face
prezentată de Carla Hesse care, în cadrul evoluţia cărţii, şi anume căutarea stabilităţii tragedii în stabilitate socială.
conferinţei despre viitorul cărţii ţinută la sociale, a fericirii prin intermediul condiţi-
San Marino în 1994, creează o punte între onării populaţiei, rezultat al dezvoltării teh- Imaginea rafturilor de cărţi care
John Locke, în opinia căruia cartea tipărită nologice şi ştiinţifice. Viitorul cărţii bune, ascund cărţile de valoare sugerează
avea să reifice informaţia conţinută în timp în romanul lui Huxley, este în seif, departe pe de o parte relaţia dintre aparenţă şi
ce sursa cunoaşterii se află în simţuri, şi de ochii populaţiei educate, formate să fie esenţă ilustrată prin cărţile despre noua
tehnologia actuală prin care cartea scapă automulţumită, consumatoare a produse- tehnologie şi Ford ca interfaţă, co-
de constrângerea spaţială, de fixitatea ei, lor puse pe piaţă şi permanent controlată. mercială dar golită de spiritualitate, şi
Huxley distinge între trecut şi viitorul din cărţile vechi dificil de accesat, dacă nu
lumea nouă – era lui Ford, un vârf tehnolo- chiar inaccesibile la modul concret şi
gic cu efecte dezastruoase asupra spirituali- abstract. Pe de altă parte, dacă această
tăţii – în termenii cărţilor vechi, spirituale, imagine este asociată cu metafora bibli-
otecii lui Clarence Wilmot din romanul

1 oct. 1955 – s-a născut Ion Stratan Calendar – octombrie în com. Pietrari, jud. Vâlcea;
în com. Isbiceni în jud. Olt (m. la 19 oct. 25 oct. 1902 – s-a născut Dumitru
2005, în Ploieşti); 9 oct. 1947 – s-a născut Nicolae Lupu, Dima, în Turnu Severin (m. la 19 mart.
în com. Veleşti, jud. Dolj; 1979); Popovici, în com. Dăneasa, jud. Olt (m. la
1 oct. 1927 – s-a născut Nestor 6 dec. 1952, în Cluj);
Vornicescu în com. Lozova – Vorniceni, jud. 9 oct. 1922 – s-a născut Emil Manu, 17 oct. 1884 – s-a născut Constantin,
Lăpuşna (m. la 17 mai 2000, în Craiova); în satul Manu, jud. Mehedinţi (m. 19 sept. Şaban Făgeţel, în com. Făgeţel, jud. Olt (m. 26 oct. 1954 – s-a născut Marius Ghica,
2005, în Bucureşti); la 5 dec. 1947); în Băileşti, jud. Dolj;
2 oct. 1881 – s-a născut Nicolae al
Lupului, în com. Brădiceni, jud. Gorj (m. 10 oct. 1946 – s-a născut Nicolae 18 oct. 1928 – s-a născut Ion Stăvăruş, 26 oct. 1928 – s-a născut Grigore Smeu,
la 13 iul. 1963); Dan Fruntelată, în com. Bălăciţa, jud. în com. Goleşti, jud. Vâlcea (m. 1977, în în satul Bâltişoara, jud. Gorj;
Mehedinţi; Bucureşti);
2 oct. 1875 – a murit Petrache Poenaru, 26 oct. 1941 – s-a născut Ion D. Soare,
în Bucureşti (n. la 10 ian. 1799, în com. 10 oct. 1907 – s-a născut Constantin 19 oct. 1952 – s-a născut Mircea Bârsilă, în satul Bercioiu, com. Budeşti, jud.
Beneşti, jud. Vâlcea); Nisipeanu, în Craiova (m. 1998); în com. Cârciu, jud. Gorj; Vâlcea;

2 oct. 1942 – s-a născut Romulus 10 oct. 1943 – s-a născut Radu Niţu, în 19 oct. 1935 – a murit Gib I. Mihăescu 26 oct. 1888 – s-a născut Dem.
Diaconescu, în Bălăneşti, jud. Gorj (m. la Caracal, jud. Olt; (n. la 23 apr. 1894, în Drăgăşani, jud. Theodorescu, în com. Roeşti, jud. Vâlcea
29 mart. 2003, în Craiova); Vâlcea); (m. la 11 apr. 1946, în Bucureşti);
11 oct. 1897 – s-a născut Marcel
2 oct. 1899 – a murit Ştefan Vellescu, Romanescu, în oraşul belgian Liège (m. 19 oct. 2000 – a murit Tudor Dumitru 27 oct. 1936 – a murit Bogdan Amaru
în Bucureşti (n. la 26 dec. 1838, în 1956); Savu la Cluj-Napoca (n. la 1 febr. 1954, în (n. la 6 apr. 1907, în satul Budele, jud.
Craiova); Râmnicu Vâlcea); Vâlcea);
13 oct. 1927 – s-a născut Constantin
3 oct. 1934 – s-a născut Constantin Măciucă, în comuna Iaşi, jud. Gorj; 20 oct. 1947 – s-a născut Aurel Antonie, 28 oct. 1950 – s-a născut Zenovie
Voiculescu (m. în 2001, în Craiova); în com. Castranova, jud. Dolj; Cârlugea, în satul Maiag, jud. Gorj;
14 oct. 1903 – s-a născut Traian
4 oct. 1970 – s-a născut Robert Şerban, Păunescu-Ulmu, în Craiova (m. 1983 la 20 oct. 1956 – s-a născut Isidor Chicet, 28 oct. 1874 – s-a născut Constantin
în Drobeta Turnu–Severin; Bucureşti); în satul Şcheia, jud. Iaşi; D. Fortunescu, în Craiova (m. la 21 sept.
1965, în Craiova);
5 oct. 1971 – a murit Vania 14 oct. 1994 – a murit Aurel Tita în 20 oct. 1928 – s-a născut Pompiliu
Gherghinescu (n. la 12 nov. 1900, în satul Bucureşti (n. la 8 ian. 1915 în com. Risipiţi. Marcea, în com. Ştefăneşti, jud. Gorj (m. la 28 oct. 1953 – s-a născut Doina Drăguţ,
Cârceni, jud. Mehedinţi); jud. Dolj); 27 mart. 1985, în Bucureşti); în com. Siliştea Crucii, jud. Dolj;

6 oct. 1951 – s-a născut Titu Dinuţ, în 16 oct. 1963 – s-a născut Gabriel 20 oct. 1958 – s-a născut Gabriela 31 oct. 1908 – s-a născut Ilariu
com. Siseşti, jud. Mehedinţi; Coşoveanu, în Craiova; Rusu-Păsărin, în Slatina, jud. Olt; Dobridor, în com. Dobridor, jud. Dolj
(m. în ian. 1968, în Bucureşti).
17 oct. 1905 – s-a născut Alexandru 24 oct. 1943 – s-a născut Cornel Moraru,

26 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 Scrisul Românesc Poezie

Viorel FORŢAN

istoria creşterii şi descreşterii imperiului gutenberg

dacă e istorie respectiv tipografiilor de azi numele unor mari oameni de ştiinţă societate informaţională
s-o luăm de la adam cu invenţia lui se puteau tipării cu contribuţii definitorii în domeniu
odată trezindu-se în tovărăşia evei volume importante de texte au devenit substantive comune procesarea cu ajutorul calculatoarelor
în pofida interdicţiilor amperul a uriaşelor volume de informaţii
omul s-a înfruptat din pomul mult mai rapid unitatea de măsură a curentului
şi incomparabil mai ieftine cinsteşte pe francezul andré-marie ampère apărute utile
cunoaşterii binelui şi răului aşa a apărut cartea wattul şi necesare
unitatea de măsură a puterii
deci prima necesitate individuală cărţile cinsteşte pe scoţianul james watt a generat informatica
a fost cunoaşterea în tiraje din ce în ce mai mari voltul ştiinţa care desemnează aceste activităţi
au făcut ca informaţiile unitatea de măsură a forţei electromotoare cu ajutorul căreia
dumnezeu i-a izgonit din rai cuprinse între coperte şi potenţialul electric ultimii douăzecişicinci
ca urmare a faptelor lor să depăşească graniţele
dar adam având parteneră de pribegie ca şi pila voltaică treizeci de ani
comunicarea a apărut ca a doua necesitate şi să fie la-ndemâna cinstesc pe italianul alessandro volta materializaţi prin industria it
tuturor celor interesaţi au însemnat confort
trebuinţele vieţii dezvoltarea învăţământului
şi experienţele acumulate cărţile realizate mecanic ştiinţei şi profit pentru oameni
au generat alfabetizarea unui număr culturii cât nu s-a înregistrat cumulat
trebuiau cumulate sporit şi dintre oamenii de rând
lăsate moştenire ulterior a apărut pe baza cărţilor tipărite în tiraje de masă niciodată
au dus şi la apariţia ignoranţilor pe orizontala domenială
individul avea nevoie instituţionalizarea învăţământului de pildă tandemul de termeni amper-watt şi verticala timpului
de ceva care să păstreze a nu se confunda cu angkor wat
fără distorsiuni capital este rolul cărţii cel mai mare templu din lume toate multele domenii nou apărute
în apariţia unor serii de invenţii unde regii khmeri comunicaţiile satelitare
cunoştinţele de-o viaţă care aveau să conducă
ba chiar trebuia o certitudine la ceea ce a fost numit de specialişti şi-au stabilit capitala cibernetica
şi asupra bunurilor dobândite revoluţia industrială începând cu secolul nouă după christos robotica
ce urmau să fie împărţite moştenitorilor au înlocuit munca manuală situat la circa treisute de kilometri
după vrednicia lor de actuala capitală a cambodgiei au făcut din omul de azi
aşa a apărut scrisul cu maşinismul să nu-şi permită să viseze
au dus la creşterea productivităţii phnom penh sau să zâmbească în colţul gurii
scrierea cuneiformă când aude de enciclopediştii renascentişti
iniţial dezvoltarea oraşelor culoarea roză a templului de homo universalis
avântul ştiinţei n-are nici-o legătură
probabil cu khmerii roşii comunicarea
pe o tăbliţă de lut umed un veac mai târziu care în secolul douăzeci prin interconectarea computerelor
se încrustau elemente primare foamea de energie a condus au distrus aproape întreaga bogăţie într-o reţea globală
privitoare la bunuri curente la apariţia unor noi domenii industriale de istorie şi artă a zonei a creat internetul
câte oi construcţia de maşini statui artefacte cărţi acum un sfert din populaţia lumii
beneficiază de aceste servicii
câţi miei electrotehnica iar cărţi batăle-ar norocul
apoi cu trecerea timpului chimia unde este cartea în toată această evoluţie
aceste semne s-au diversificat dacă până la apariţia tiparului năucitoare
cantităţi de recolte toate datorate în primul rând deci mii de ani şi sute de generaţii
circulaţiei cărţilor purtătoare de informaţii putem vorbi despre omenire ea a stat la baza realizărilor din prezent
număr de slugi ca despre o societate tradiţională
ulterior nu mai puţin importante au fost cărţile de la gutemberg tehnologia informaţională
s-au diversificat şi materialele-suport pentru dezvoltarea tuturor domeniilor artei este prima tehnologie
pe care se scrijelea scrisul sau dacă vreţi care se hrăneşte pe ea însăşi
coaja de copac de la partiturile muzicale de la inventarea maşinii cu abur maşina de tipărit
la proză vorbim despre societatea industrială
piei de animale poezie nu a produs prin ea însăşi
dramaturgie sau modernă o mai bună maşină de tipărit
mărinde-se nevoia de astfel de suporţi eseistică însă după doar câteva sute de ani aceste două exemple
s-a inventat fabricarea lor pe la mijlocul secolului trecut validează şi imposibilitatea
papirusul de pildă şi până la albume de artă odată cu realizarea calculatoarelor unor previzionări cât de cât viabile
fiind un produs prelucrat ce aduceau în faţa publicului larg pe bază de reţele temporar
din planta cu acelaşi nume operele marilor pictori dezvoltarea limbajului algoritmic
pe care scribii egiptului antic transmiterea calculelor pe distanţe mari cărţile
îşi desenau hieroglifele sculptori şi apariţia calculatorului digital revistele
graficieni şi ziarele tipărite
după champolion arhitecţi respectiv
hieroglifele erau o scriere figurativă fotografi ai lumii a celui programabil pentru scopuri prin radio şi toate tele-urile posibile
generale telegraf
simbolică toate acestea au fost posibile vorbim despre o societate postmodernă
şi fonetică şi datorită descoperirii curentului electric telefon
avînd şi puternice încărcături ritualice utilizabil inclusiv în tipografii o televiziune

mitice au înlesnit circulaţia informaţiei
religioase computerul de toate zilele

traversând secole de experienţă prin internet
omul a simţit nevoia ca înscrisurile le include pe toate şi le depăşeşte
să nu fie unicat
trebuiau mai multe exemplare majoritatea covârşitoare
în faţa acestor nevoi a activităţilor de azi
chinezii au inventat un sistem de semne
independent sculptate în lemn implicit a meseriilor şi specializărilor
cu forma bazoreliefată în oglindă nici nu putea fi imaginată
principiul ştampilei noastre de toate zilele doar cu câteva sute de ani în urmă
cu aceste piese de lemn
se alcătuia o pagină în contextul evoluţiei exponenţiale
se acopereau cu tuş rapide
şi se copia suprafaţa imprevizibile
în câte exemplare de hârtie
se dorea să se multiplice textul a informaticii
e de la sine-nţeles

că aceasta şi-a găsit un spaţiu
neocupat

în necesarul de trebuinţe ale omului

dar lemnul se degrada în timp Sasha Mereţ – Carte, pioneze şi mâini cartea
aşa că neamţul johannes gutenberg martor şi depozitar al întregului progres
uman
a folosit metalul se va mula pe noile cerinţe
pentru ceea ce se chemau litere mobile străbătând veacurile ce va să vie
el este strămoşul tiparului

Eseu Scrisul Românesc

Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 27

Adrian BOLDIŞOR

Eterna reîntoarcere a cărţii

P roblema viitorului cărţii se din timpul războaielor atunci când abia se adevărată. După ce cu ajutorul tău vor favoarea ideii dispariţiei sau a inutilităţii
pune într-un moment în care mai putea găsi ceva de citit? La fel simte şi fi aflat o grămadă de cărţi, dar fără să fi cărţilor şi a scrisului în general.
lumea trăieşte într-o totală lumea de astăzi pericolul dispariţiei cărţii, primit adevărata învăţătură, ei vor socoti că
nepăsare faţă la astfel de idei „învechite“. ameninţată nu de foc şi de război, ci de sunt înţelepţi nevoie mare, când de fapt cei Din ce în ce mai des se face auzită în
Pe cei care îi mai preocupă acest subiect, internet, televizor sau… nepăsare. mai mulţi n-au nici măcar un gând care să zilele noastre o întrebare esenţială: Care
problema capătă răspunsuri apocaliptice: fie al lor. Unde mai pui că sunt şi greu de sunt cele 10 (50, 100 etc.) cărţi pe care
cartea va dispărea cât de curând, nimic nu Importanţa cărţii (şi a scrisului, în suportat, ca unii ce se cred înţelepţi fără de cineva le-ar lua dacă ar trebui să trăiască
o mai poate salva din drumul pierii pe care general) pentru omenire a fost pusă în fapt să fie“. izolat pe o insulă? Logica întrebării devine
au adus-o vremurile noi. Totul pare să ar- discuţie din vremuri imemoriale. Astfel, evidentă: diferitele schimbări din lume
gumenteze acest fel de a vedea lucrurile, în dialogul lui Platon Phaidros sau Despre Un model socratic s-a creionat şi în (sociale, economice, politice, culturale
cu atât mai mult cu cât generaţiile tinere frumos, Socrate povesteşte întâmplarea cultura noastră, în persoana lui Nae Ionescu ş.a.) nu fac decât să reîmprospăteze ideea
sunt total nepăsătoare la viitorul cărţii. cu zeul Theuth, cel care s-a dus la regele (o astfel de imagine ne este prezentată şi că fără carte omul nu poate trăi. Poate trăi
Editurile dau faliment, librăriile îşi pierd Thamus al Egiptului pentru a-i prezenta de cercetători mai noi, precum I.P. Culianu fără formele actuale prin care aceasta este
rolul pe care l-au avut, iar publicul tinde avantajele diferitelor arte pe care le sau Sorin Antohi). Despre profesorul de înlocuită, poate trăi chiar şi fără semeni,
spre alte forme de informare (ce adesea nu descoperise. Ajungând la scriere, a constat la Facultatea de Litere şi Filosofie din dar nu poate trăi fără cel puţin o carte (fie
au nicio legătură cu ceea ce înseamnă cul- că regele se împotriveşte introducerii Bucureşti, Mircea Eliade avea să noteze: că este Cartea sfântă, fie că este de altă
tură). Şi totuşi… unui astfel de obicei în ţara sa: „Scrisul „Destinul său socratic îi domină şi justifică natură).
Cartea a fost acel lucru ascuns pe va aduce cu sine uitarea în sufletele celor toate gesturile; venit să înveţe pe tineri
care fiecare dintre noi l-a căutat de-a care-l vor deprinde, lenevindu-le ţinerea drumul către ei înşişi, să-i înveţe dragostea Drumul cărţii prin istoria mai veche
lungul vieţii. Istoria ei se pierde în negura de minte; punându-şi credinţa în scris, pentru trăirea interioară – Nae Ionescu sau mai nouă se aseamănă unui adevărat
vremurilor şi, de-a lungul timpului, au fost oamenii îşi vor aminti din afară, cu ajutorul nu se putea contrazice «publicând» cărţi pelerinaj sau reîntoarcerii lui Ulise în Ithaca
multe perioade în care oamenii s-au gândit unor icoane străine, şi nu dinăuntru, prin de filosofie, texte moarte pe care ei să după războiul troian. Multe au fost situaţiile
că a sosit momentul dispariţiei ei pentru caznă proprie. Leacul pe care tu l-ai găsit gândească şi pe care să şi le însuşească. Nu dificile prin care a trebuit să treacă eroul
totdeauna. Ce să fi simţit învăţaţii din nu e făcut să învârtoşeze ţinerea de minte, se putea contrazice – adică nu accepta să homeric, însă dorinţa de a se întoarce acasă
Alexandria Egiptului atunci când marea ci doar readucerea-aminte. Cât despre moară“. Să recunoaştem că atât argumentele l-a întărit în depăşirea lor. Multe au fost şi
lor bibliotecă a fost incendiată? Sau cei înţelepciune, învăţăceilor tăi nu le dai lui Socrate, cât şi ale lui Mircea Eliade sunt dificultăţile prin care trebuie să treacă
decât una părelnică, şi nicidecum pe cea sunt mult diferite de cele folosite astăzi în orice carte, însă acestea nu o vor împiedica
să răzbească prin timp.

Maria TRONEA Carte vie, carte moartă...

C red, pe urmele lui Borges, că le-a fost revelat într-o zi când, aflându-se dar de la fiinţe dragi nouă, cartea în care ne găsesc tineri tentaţi de lectura unor roma-
„singurele paradisuri îngăduite singuri, au citit despre iubirea nefericită a
omului, sunt paradisurile pierdu- cavalerului rătăcitor Lancelot: „Când am regăsim. Care ne aşteaptă uneori pe nopti- ne-fluviu precum Război şi pace. E cazul
te.“ 1 Cartea ale cărei file foşnesc asemenea citit cum zâmbetul râvnit/i-l sărută pe gură
copacilor care au fost cândva, pe care azi o Lancelot,/acesta ce mi-e în veci nedespărţit/ eră pentru a o reciti a nu ştiu câta oară, fie atunci să ne resemnăm şi să asistăm la tre-
răsfoim cu dragoste şi cu evlavie, fi-va şi mă sărută şi-un freamăt era tot;/de-atunci
ea probabil, într-un viitor pe care îl dorim nicicând n-am mai citit nainte/căci pentru doar o pagină sau câteva fraze înainte de a cerea unor capodopere într-un Muzeu al li-
cât mai îndepărtat, un paradis pierdut. Ca noi fu cartea Galeot.“3 Îi regăsim pe cei doi
şi spaţiul ocrotitor al bibliotecii spre care în ilustrarea Divinei Commedia, realizată adormi. Cartea vie este şi cartea din biblio- teraturii sau să ne angajăm într-o cruciadă
împătimiţii de lectură se întorc mereu, ca de Sandro Botticelli, „fără precedent şi fără
pasărea la cuib. Într-o zi, într-alt timp, pe posteritate.“4 tecile publice, care trece din mână în mână, pentru apărarea Cărţii? A cărţii tipărite, dar
care noi nu-l vom apuca, un rătăcit în tre-
cut, vrednic urmaş al lui Alonso Quijano, Vorbind de cartea vie, cartea obiect, uzându-se prin îndelungată folosinţă. şi a cărţii electronice, în speranţa unei coe-
Cavalerul Tristei Figuri, cel stăpânit de trebuie să nu trecem sub tăcere faptul că ea
dulcea nebunie a Cărţii, va găsi poate poate să şi ucidă, aşa cum se întâmplă cu „a Cartea electronică este, prin comparaţie, xistenţe de durată a acestora. Lectura, sin-
Biblioteca zidită. Va fi călăuzit spre o sală doua carte“ a Poeticii lui Aristotel, exem-
glacială, cu oameni-roboţi cu privirea pi- plar unic, aflat în cea mai bogată bibliotecă o carte îndepărtată, de o răceală thanatică. gurul act care distinge cartea vie de cartea
ronită pe monitor, servind lectura aseptică creştină dintr-o abaţie italiană, în jurul căre-
a hypertextului, sărmane muşte prinse în ia se ţese fascinantul roman al lui Umberto Ea nu îţi încălzeşte sufletul şi nu te face să moartă, trebuie asumat de fiecare pelerin al
imensa Pânză. Eco, Numele trandafirului. Îmbibată de o
„Aceasta o va ucide pe aceea“2. unsoare otrăvită de către fanaticul călugăr visezi. Apreciată din perspectiva pragmati- lumii-text, pentru a atinge Opera.
Cuvintele tenebrosului arhidiacon Claude Jorge din Burgos, (care urăşte învăţătura
Frollo, alchimistul din Notre-Dame de Areopagitului, considerând primejdioasă că de fiecare dintre noi, ea nu ne leagă în 1 Aserţiunea lui Jorge Luis Borges stă sub semnul
Paris, cuvinte ce anunţă instaurarea unei prezentarea lucrurilor create de Dumnezeu
noi religii, aceea a Cărţii tipărite, pot fi «per speculum et in aenigmate»), ea pro- sens magic. De aceea cred în viitorul cărţii intertextualităţii, trimiţând spre poemul lui Milton, El
translate pentru a desemna pericolul detro- voacă moartea mai multor călugări şi, în fi-
nării cărţii obiect de către cartea electroni- nal, dispariţia bibliotecii care o adăpostea, obiect pe care ne-o alegem dintr-o librărie, Paraiso perdito.
că. Atât de accesibilă, potolind setea noas- căzută pradă incendiului. Teama fanaticului de pe un raft al unei biblioteci publice sau 2 Victor Hugo,Notre-Dame de Paris, Bucureşti,
tră de informaţie, aceasta din urmă pare mai călugăr orb este condensată în frază: „Dar cu ajutorul comenzii electronice într-o bi-
puţin propice lecturii, singurul act prin care această carte ar putea să-i înveţe pe oameni bliotecă informatizată. Ed. Rao clasic, 1996, p. 209 .
se dă viaţă cărţii. Cartea obiect, pe care o că eliberarea de frică înseamnă înţelepciu- 3 Dante Alighieri, Divina comedie. Infernul. În ro-
poţi atinge, răsfoi, care te încântă prin fe- ne.“5 Cartea care face elogiul râsului elibe- Aura mistică a cărţii a dispărut. Câţi
lul în care este legată sau ilustrată, care te rator devine prin cenzura religioasă o „car- mâneşte de Eta Boeriu, Bucureşti, Ed. Minerva, p. 42.
îndeamnă la reflecţie sau la visare, este o te de taină“, interzisă, care îi ucide pe cei 4 Aprecierea îi aparţine lui A.E.Baconski, în
carte vie. În jurul ei se poate ivi dragostea. care o răsfoiesc.
Să ne amintim, de pildă, că pentru neferi- mai cred, asemenea ermeticului Mallarmé Botticelli. Divina Comedie, Bucureşti, Ed. Meridiane,
ciţii amanţi Paolo Malatesta şi Francesca „Cartea de taină“, cartea iniţiatică a că „universul e creat pentru a se ajunge la o 1977, p. 61.
da Rimini, condamnaţi la împărăţia dure- Filosofului este, de fapt, adevăratul per- carte frumoasă“, echivalent al operei alchi-
rii eterne, din Divina Comedie, dragostea sonaj al romanului, chintesenţa focaliza- mice? E greu să te pronunţi asupra viitoru- 5 Citatele sunt din Umberto Eco, Numele tranda-
adulteră se dezvăluie în preajma unei cărţi, tă încă din titlu. Acesta poate trimite spre firului, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1984, pp. 469–470.
La matière de Bretagne. În cântul al cin- roza mistică sau spre cele treizeci de petale
cilea din Infernul, Francesca îi povesteşte închise în neogrecescul «trandafillos», ca lui cărţii tipărite, într-o lume
lui Dante, curios să afle amănunte despre şi spre teoria semiotică a autorului. Cheia
povestea acestor suflete chinuite, ce se ro- de lectură e la alegerea şi priceperea citi- în care şi acest produs al spi-
tesc fără încetare, dar împreună, în vârte- torului. Singurul care, după autor, dă viaţă
jul din cercul desfrânaţilor, că ea şi Paolo cărţii. ritului stă sub semnul mar-
nu bănuiau că sunt îndrăgostiţi. Adevărul
Cartea vie este cartea din biblioteca per- ketingului. În peisajul literar
sonală de care ne legăm sufleteşte, pe care
ne-am ales-o noi sau pe care am primit-o în francez, de exemplu, apar

acuzaţii la adresa unor autori

de succes precum Amélie

Nothamb, ale cărei roma-

ne ar fi scrise „după reţetă“,

sau Michel Houellebecq,

acuzat de plagiat. În ultimul

roman publicat, La Carte

et le Territoire, ar fi intro-

dus numeroase notiţe luate

de pe Wikipedia, fără a cita

sursele. Acesta să fie viito-

rul cărţii? O intertextualitate

degradată, îndepărtată de cea

visată de Borges sau de con-

ceptul de «operă deschisă» al

lui Umberto Eco?

La o sută de ani de la

dispariţia lui Tolstoi, acest

gigant al literaturii universa-

le, e greu să crezi că se mai Theodor Pallady – Flori de soc şi lămâi

28 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 Scrisul Românesc Eseu

Constantin ZĂRNESCU

P ână în secolul XX, cu ideo- Dreptul la carte
logiile sale, ce au încercat să
dea o lovitură de moarte pro- („Biblioteca pentru toţi“, de la sfârşitul între războaie, în urma unei discuţii cu îl reprezintă viteza undelor radio-tele şi a
prietăţii, românii folosiseră absolut toate sec. XIX, în româneşte, iniţiată de editorul Constantin Brâncuşi şi citând expresii ale infinitelor cabluri, faţă de viteza, echilibrul
sensurile noţiunii de carte (ca şi a expresiei Carol Müller, până la „B.P.T.“-ul de azi, sculptorului: „o altă formă a cunoaşterii“, şi nobleţea rafinată a imprimeriilor!... O
populare: „ai carte, ai parte!...“). Fusese editată de „Jurnalul Naţional“ – CARTEA „altă sferă“, „alţi curenţi polari ai energiei“ ştire zboară, în vreme ce alta aşteaptă (ca
mai întâi atestatul (documentul, actul scris, a devenit un produs democratic (era să zic – „telegrafia fără fir a lui Marconi“. Alte fecioara pe mire), în chioşcuri, – aşteaptă
asupra averii pământeşti şi „lumeşti“; pe „de... consum“!). Ea şi scriitorul participase- forţe psihice, alţi curenţi, utilizând ca pe „cititorul-mire“.
urmă, scrisoarea (de dragoste, a soldatului, ră eroic, „ne gros“, la afirmarea şi desăvâr- nişte conductori, respiraţia, sângele, nervii
dar şi jalba, la împăratul); apoi, carta (harta şirea unităţii limbii fiecărui neam, însă şi a noştri, „mişcându-se, fără mijlocitori, în CARTEA a mai fost numită (şi) a patra
militară); şi cartea de învăţătură (legi şi di- naţiunilor moderne, TITLU DE GLORIE. infinitatea spaţiilor“ (v. Aforisme, 81). putere în Stat!... Căruţa populară deţine, şi
plome – ale Şcolii, constituind, prin secole, ea, şi azi, tot patru roţi!... Cum nu va dis-
destinul scris şi tipărit) al Culturii, artei Astfel de idei „tocite“, azi, îmi trec prin Această intuiţie, în opinia mea, profe- părea Statul, limbile, neamurile – nu va
şi ştiinţei, a Civilizaţiei Europene, latine, minte, când văd – vizionez, vizualizez că: ţise deja era Marconi, a radioului şi a tele- dispărea nici MAMA CARTE! Va deveni,
în detrimentul puterii oralităţii: verba lucruri auzite şi ne-auzite, văzute şi ne-vă- grafiei fără fir, concurând, acum „Galaxia cu probabilitate, iarăşi, rafinată şi luxoasă
volant!... zute năvălesc – năvălesc în continuu peste Gutenberg“, care înfăptuise civilizaţia – şi va funcţiona (şi) ca un superb obiect
Cartea (Biblia), care costase, în vremea acele lucruri scrise, curg, cu un... realism scrisă (şi) a unităţii Europei; Era tiparu- de artă, de la unicat şi ex libris, la marile
lui Gutenberg, „cât un cal“, se mai „ief- (era să zic „fără ţărmuri“), fără limite, fără lui – „cea mai înaltă dintre investiţiile tiraje. Şi nu va muri nici manuscrisul, ca
tinise“ în timpul lui Aldo Manuzio, de la legi, fără reguli. Omului!...“ nu cumva să ne copleşească, ştiţi, cărţile
care ne parvine nouă corpul de litere numit vorbite, cărţile „virtuale“!...
„aldine“; cartea („il libro“, divin – simbo- Şi mă gândesc, lunecând, cumva, la Astăzi, se spune, pe zburătoare unde,
lic nume) ajunsese să coste „cât un viţel“; concepţiile străbunilor Romani faţă de la anchete şi mese vorbitoare, în continu- CARTEA ne va scoate din medio-
trecând, apoi, prin Veacul Luminilor, Barbari; precum şi ale Europei şi civili- are rotunde, se pronunţă, pompos, titulatu- craţia (şi confuziile, zgomotele Audio-
cartea ajunsese, graţie multiplicării indus- zaţiei latine, creştine, faţă de năvălitorii ra: „BIL GATES versus GUTENBERG“. Vizualului), impunând o nouă democraţie.
triale (tirajului), să coste „cât... trei pâini!“ „WEBB versus GUTENBERG.“ Nu, însă, nicidecum, fără etaloane, elite,
Semilunii ... reguli, după principiul popular-european:
Nu aici (socotesc eu că) se află miezul „ai carte – ai parte“.
Văd, vizionez, realizez o năvălire, şi esenţa problemei. Bil Gates, preluând,
„fără... de ţărmuri a culturii orale, răbuf- în chip desăvârşit, galaxia TIPARULUI, a Aşa cred eu: o nouă fraternitate – între
nind, împotrivindu-se celei scrise. Petre făcut-o cu o... ardoare sacră!... Pericolul icon, son şi logos!
Pandrea intuise, poate, cel mai pregnant,

Aloisia ŞOROP

Vând casă cu carte şi piscină
Î n 1719 se publica o carte ce avea
să contribuie de o manieră per- a vorbit despre foametea din Zimbabwe, viitorul cărţii şi nu despre trecutul ei, trebu- piscina obligatorie, adaug eu, şi camera
emptorie la dezvoltarea epicului. despre iarba asprită de soarele necruţător, ie să ne întrebăm în ce raport cu cartea este destinată bibliotecii, ca un lux ce va aminti
despre animalele ce mor în praful drumului mai tânăra generaţie. Oare de ce mi se pare de vremurile apuse. La acel moment cărţile
că aceasta este cuprinsă de îndoială în faţa tipărite vor valora enorm, dar ca obiecte de
Cartea se intitula Viaţa şi surprinzătoarele, şi despre oamenii care suferă consecinţe- cărţii? Cu siguranţă nu pentru că s-ar simţi colecţie şi nu prin conţinutul lor, oricând
confuză la graniţa dintre realitate şi iluzie accesibil graţie unui ecran luminos. Nu ştiu
ciudatele aventuri ale lui Robinson Crusoe le malnutriţiei. Dar a vorbit şi despre foa- pe care cartea o propune, sau pentru că ar dacă aşa va fi, probabil, pentru că suntem în
cădea pradă posesiei demonice a informaţi- viteză şi nu mai avem timp să ne deplasăm
din York, marinar: ce a trăit douăzeci şi opt mea de carte, de instruire, despre cei care ei. Îmi este greu să găsesc explicaţii. Poate la o bibliotecă, sau ne este greu să purtăm
pentru că are la dispoziţie o paletă largă şi povara cărţilor prin serviete. Există deja o
de ani absolut singur pe o insulă nelocuită se transpuneau la modul real în postura lui eterogenă de multe alte lucruri capabile să sumedenie de biblioteci virtuale unde ac-
redea multiplicitatea eurilor realităţii şi să cesul, uneori gratuit, la cărţi din toate do-
de pe lângă coastele Americii, la gura de Robinson Crusoe alegând alternativa auto- ilustreze perfect concludent caracterul neu- meniile te proiectează instantaneu în inima
nivoc al acestei lumi. Nu se mai citeşte, dar unui labirint halucinant prin dimensiuni dar
vărsare a marelui fluviu Orinoco; aruncat educării ca formă de supravieţuire, învă- toată lumea ştie tot. Asistăm la o epidemie perfect controlabil şi dezarmant de ordonat.
de pasivitate, de blazare faţă de literatură, Păcat însă că multora această bibliotecă nu
pe ţărm în urma unui naufragiu în care au ţând să citească pe vreo enciclopedie găsită interesul pentru ceea ce are de oferit cartea le evocă niciun călugăr orb cu rol de pneu-
este deliberat ţinut într-o stare embrionară, mă. De fapt, nu ştiu ce le evocă.
pierit toţi ceilalţi, mai puţin el. Conţinând la gunoi şi salvată ca un tânăr negru într-o de virtualitate. Nicio aventură metafizică
nu-i mai tulbură pe mulţi dintre tineri sau Da, cartea este un organism extrem de
povestea straniei sale eliberări de către zi de vineri. Şi vârstnica scriitoare a mai mai puţin tineri, voiajurile iniţiatice au eşu- vulnerabil, sângerează ireversibil la orice
at pe o limbă de pământ care nu seamănă atingere. Aflată, în prezent, în competiţie
piraţi. Scrisă de el însuşi. Astăzi această adăugat un lucru demn de reţinut: scriito- cu niciuna dintre limbile pământului, cei neloială cu alte forme de petrecere a timpu-
care ştiu multe din auzite nu se mai iden- lui liber, care cer mai puţin efort, sunt mai
carte este considerată de numeroşi critici rii se nasc în casele cu cărţi, în familiile în tifică cu niciun rol existenţial, devenind ei puţin costisitoare, necesită mai puţin timp,
înşişi latenţi ca personaje vii. Fără să-şi dea cartea îşi cere preţul său. Pentru toate redu-
drept primul roman scris în limba engle- care se păstrează tradiţia instruirii bazate seama, au început să semene îngrijorător cerile pe care le acceptăm, primim înzecit
de mult. Aceleaşi feţe, aceleaşi destine. Le mai puţin, capitalizăm bazându-ne pe o va-
ză. Ca multe lucruri noi, ea a dezlănţuit pe respectul faţă de carte. Şi i-a enumerat lipseşte spiritul improvizaţiei, tensiunea loare din ce în ce mai restrânsă.
configurărilor de personalitate, aerul vino-
o adevărată patimă a scrierii de naraţiuni pe Orhan Pamuk şi biblioteca de 500 de to- vat al eşecurilor inocente. Din punctul de Pe de altă parte cartea este în competiţie
vedere al relaţiei carte-cititor, eu cred că cu ea însăşi prin varietatea suportului sub
mai mult sau mai puţin fictive şi, o dată cu muri din casa părintească, pe V.S. Naipaul deja trăim în viitorul cărţii unde cartea mai care este prezentată. Există avantaje şi de
are capacitatea de a proiecta şi materializa o parte şi de alta şi nu neg beneficiul ex-
masivul proces de alfabetizare, a generat şi John Coetzee, amândoi construind tradi- forme ale realităţii reale sau imaginare doar traordinar al accesibilităţii imediate şi ne-
pentru o elită, din care nu exclud tinerii, tot condiţionate la tomuri întregi de material
o adevărată revoluţie a cititului în rândul ţia cărţii tocmai pentru că veneau dinlăun- mai specializată şi mai rafinată sub aspect scris pe care îl oferă cartea sau biblioteca
cognitiv şi estetic. virtuală. Dar nici nu mă pot lipsi de răsfă-
populaţiei engleze. Mă întreb câţi dintre ci- trul unei îndelungate coabitări şi nuanţate ţul pe care mi-l procură cititul pe îndelete
Desigur că o discuţie despre viitorul ţinând în mână invenţia asta chinezească
titorii de azi ar mai avea răbdare să citească percepţii a acesteia. cărţii implică şi o altă perspectivă care se care de aproape două milenii ne întinde în
cere enunţată. Este cea care priveşte supor- faţa ochilor o canava albă, perfect alcătuită
titlul. Şi câţi, după ce au citit titlul în între- Oare ce mai semnifică o carte în ziua tul pe care cărţile vor circula în viitor. Şi pentru a susţine urzeala vorbelor, broderii-
aici îl citez pe Gabriel Liiceanu care între- le spiritului, înţelepciunea lumii rostită de
gime, ar mai citi romanul. Şi mă întreb de de azi? Şi cât va mai valora ea în viitor? vede cartea tipărită ca fiind înlocuită într- heralzii săi. Nu cred că varianta tipărită a
un viitor oarecare de cartea electronică din cărţii va dispărea, cărţile nu sunt, oricum,
două ori, o dată pentru cititorii englezi şi o Asistăm la o vulnerabilizare a cărţii într-o raţiuni de economie de spaţiu, timp şi mo- ziare. Cred că, pur şi simplu, cele două vor
bilitate. Într-un interviu acordat lui Doru co-exista cu grade individualizate de pre-
dată pentru cititorii români. lume în care, paradoxal, procentajul alfabe- Iftimie şi publicat în ziarul ‘Gândul’ pe 4 ferinţă. Şi mai cred că vor continua să facă
octombrie anul curent, Liiceanu face chiar parte din viaţa noastră ca doi poli ai unei
În alocuţiunea trimisă spre a fi citită de tizării a crescut uimitor de mult? O culpa- prognosticuri legate de evoluţia arhitectu- anumite puneri în gravitaţie a lumii pentru
rii viitoare, de tip ‘retro’, care va include fiinţele profund narative, ontologic poema-
editor cu ocazia decernării premiului Nobel bilizare a cărţii? Oare nu ne învaţă ea sufi- în casele oamenilor foarte bogaţi, pe lângă tice, etern fascinate de cuvânt, care sunt şi
vor fi oamenii.
pentru literatură în 2007, Doris Lessing cient de mult, sau de bine? Nu ne distrează

sau nu formulează suficient

de clar coordonatele para-

disului pe care încercăm să

ni-l reapropiem permanent

sub diverse chipuri?

Pentru mine lumea repre-

zintă încifrarea unei enigme,

pe care, ca şi Herta Müller, o

înţeleg din ce în ce mai puţin.

De aceea consider cartea a fi

una dintre metaforele cele

mai iscusite în punerea în

scenă a multiplicităţii eurilor

realităţii, în ilustrarea aproa-

pe concludentă a caracteru-

lui echivoc al acestei lumi.

Dar eu am o vechime destul

de mare în această relaţie cu

cuvântul tipărit, meseria care

mă hrăneşte tot pe carte a

construit şi s-a rostuit, aşa că

pot fi bănuită de partizanat.

Nicolae Tonitza – Natură moartă Deci, dacă vorbim despre

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 29

Rodica PĂVĂLAN

Cartea viitorului – de la îmbogăţirea la regenerarea spiritului

De câteva sute de ani cartea este un simbol al de titluri de carte tipărită în România pe perioada 1998 euro pe an pentru cărţi, în timp ce un ungur cheltuia 20 de
nobleţei, al inteligenţei, al apartenenţei la – 2007 reflectă o considerabilă creştere, deşi în ultima euro, un polonez 28 de euro, iar un sloven 75 de euro.
o clasă de elită, dând, celor ce îşi însuşeau vreme dă semne de oboseală. Dacă în 1998 s-au tipărit
conţinutul ei sau chiar celor care doar o posedau, un statut 0,28 titluri de carte /1000 locuitori, în 2007 s-a ajuns la În aceste condiţii, două sunt gândurile care ne încearcă.
aparte. Cartea a devenit, în timp, un sinonim al înţelepciunii 0,57. Doar că această ultimă cifră este mai mică decât cea Pe de o parte, îngrijorarea că în România lucrurile stau
şi expresii precum „om cu carte“, „i-a plăcut cartea“, „ai a oricăruia dintre cei patru ani precedenţi. Pe de altă parte, astfel, pe de alta speranţa că, după o perioadă de recul,
carte, ai parte“ semnifică însuşiri umane dobândite prin îngrijorătoare este scăderea tirajelor. În 1998 se tipăreau va veni şi una mai fastă, cel puţin după logica dorinţelor
intermediul obiectului numit carte. 0,63 exemplare per locuitor, însemnând cam două cărţi la noastre de a ne apropia de ţările europene (mai) civilizate.
Ca orice descoperire, cartea a uimit la începuturi, a avut trei oameni, în timp ce în 2007 s-a ajuns la mai puţin de
perioada de necesitate greu accesibilă, apoi a avut (poate o carte la doi locuitori, respectiv 0,41 cărţi per locuitor. Să revenim la ideea de început: cartea pe hârtie
mai are, încă) perioada accesibilităţii „de masă“. Sunt Pentru un deceniu scăderea este mare, chiar dramatică, pe sau cartea electronică? Probabil cartea electronică va
cărţi care au ajuns la tiraje de milioane de exemplare pe lângă faptul că porneşte de la foarte puţin. câştiga teren. Dacă acum un veac – un veac şi jumătate
ediţie, cărţi care au avut sute şi sute de ediţii, în majoritatea majoritatea ţărilor luptau cu alfabetizarea şi cu atragerea
limbilor pământului, tezaur de inteligenţă şi creaţie, valori Poate că este de vină sărăcia. Oamenii din România au oamenilor către carte tipărită pe hârtie, acum suntem în
care au străbătut timpul şi care au permis ca experienţa, din ce în ce mai puţini bani şi din ce în ce mai multe griji. epoca „alfabetizării“ în domeniul informaticii şi încercăm
inventivitatea şi creaţie unor generaţii să treacă spre Un studiu din prima parte a anului 2009 arată că numai să facem faţă noilor provocări.
generaţiile următoare. A venit însă vremea când tehnologia în ianuarie vânzările şi încasările în domeniu au fost cu
a pus la îndemâna omului un alt tip de suport pentru aproape 30 de procente mai mici faţă de ianuarie 2008, iar Deja, pentru ziarele şi revistele de apariţie curentă
informaţie – mai rapid, mai ieftin, mai comod: suportul 53 la sută dintre repondenţii unui sondaj nu intenţionau să prea puţini merg la bibliotecă. Arhiva electronică proprie
electronic. Acesta, dublat de o capacitate „organizatorică“ cumpere nicio carte în a doua jumătate a anului. cuprinde toate sau majoritatea apariţiilor. Nu este greu de
extraordinară, dând posibilitatea cu o simplă apăsare pe presupus că într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat
buton (un „click“) să îţi aducă pe monitor aproape tot ce Dar, să aruncăm o privire şi asupra bibliotecilor. acelaşi lucru se va întâmpla şi în domeniul cărţilor.
doreşti, a trecut de partea sa multe atuuri. România se situează cam la jumătatea clasamentului,
Fostul apelant exclusiv la carte a trecut acum şi la un în Europa, privind numărul de biblioteci la 100000 de Într-un recent interviu, Gabriel Liiceanu, întrebat dacă
alt mod de a se informa. Dar oamenii din categoria de mai locuitori, cu 13,6 unităţi. Anglia, de exemplu, are 8,3 şi viitorul cărţii s-ar putea să fie on-line, răspundea: „Da,
sus, dincolo de calculator, se întorc, pentru rezolvarea de nu am ales întâmplător ţara respectivă. Pentru că, dacă în cred că va veni acest moment. Nu ştiu dacă într-un an
fond a problemelor de care se ocupă, la „sfânta carte“. România numărul cititorilor înscrişi la biblioteci este de sau în zece. E mai uşor să pleci în vacanţă având întreaga
Chestiunea despre care se discută acum cel mai mult este 8,04 la suta de locuitori, în Anglia această proporţie se bibliotecă pe ecranul unui Kindle şi să poţi deschide oricare
a tinerei generaţii şi a viitorului cărţii. Este uimitor cum ridică la 57,61. E drept că am ales locul I la acest capitol. dintre cărţile înmagazinate, la orice pasaj vrei, în câteva
copiii de grădiniţă manevrează cu abilitate calculatorul, Dar mai sunt şi alte ţări cu procente ridicate: Austria – secunde. Aici nu e vorba de a face judecăţi de valoare, de
în timp ce cărţile de colorat stau aruncate prin cameră. 34,48, Estonia – 29,31 şi încă altele. a compara „epoca Gutenberg“ cu cea a e-book-ului, ci de
Dacă părinţii sau bunicii încearcă să le citească din cărţile a privi realitatea actuală şi istoria care ne stă în faţă, cu
de poveşti, n-au prea mare succes. De la clasele primare De necomentat, s-ar putea spune, dar, dimpotrivă, luciditate.“
temele pentru acasă sau lucrările practice se rezolvă rapid considerăm că tocmai aceste lucruri sunt de comentat.
cu ajutorul calculatorului, internetului şi imprimantei. Nu înainte însă de a observa că şi la vânzarea de carte, E bine să amintim că sfârşitul cărţii a mai fost prezis.
Referatele pentru studenţi se găsesc gata făcute pe internet, în comparaţie cu alte ţări europene, România are mari Încă în 1913, Thomas Edison considera că filmul va înlocui
„free“ sau „pre-pay“. Cu tot cu bibliografie. Ba chiar probleme. cartea ca mijloc de instruire, iar la începutul deceniului şapte
profesorii aduc cursurile pe CD sau indică studenţilor o Marshal McLuhan considera că a sosit vremea decesului
adresă, special creată şi cu acces pe bază de parolă, unde Statistici din 2005 ale Comisiei Europene, dar valabile, cărţii. Şi despre radio s-a spus, la apariţia televiziunii, că
pot găsi cursurile. În asemenea situaţii apelul la cartea pe dacă nu chiar avantajante faţă de momentul actual, arată va ieşi din istorie. A trecut ceva timp şi acele predicţii nu
suport de hârtie este în scădere şi îngrijorarea editorilor că în ţara noastră se tipărea şi vindea anual carte în valoare s-au împlinit, în nici unul dintre cazuri.
devine de înţeles. de 40 milioane euro, din care 13 milioane însemnau
Se va mai tipări carte? Se va mai cumpăra carte? Vor manualele. Deci, practic, 27 milioane. Cu totul altfel stă Este posibil ca tirajele să devină din ce în ce mai mici,
mai fi căutate drumurile către biblioteci? Sunt întrebări situaţia în celelalte ţări, depăşindu-ne cu mult şi unele dintre se poate ca tinerii (şi nu numai ei) să caute din ce în ce
legitime, dar pentru care este greu de dat un răspuns ţările mult mai mici decât noi. În Slovenia, de exemplu, mai mult calculatorul, probabil vom găsi cartea mai mult
tranşant. Statisticile pot să ne ofere unele idei, dar nu pot fi se vindea carte de 150 milioane euro, iar în Ungaria de în biblioteci şi în casele bogaţilor, dar ea nu van putea să
concludente şi generalizatoare, încă. De exemplu, numărul 200 de milioane. Ca să nu mai vorbim de ţările mari! Iată dispară. Sunt prea mulţi (şi vor fi oricând mulţi) cei ce vor
câteva exemple: Polonia – 1,1 miliarde euro, Anglia – 5,5 avea nevoie de propria linişte şi de liniştirea în compania
miliarde şi Germania – 9 miliarde euro. Una dintre marile cărţii pe hârtie. S-ar putea să fie, la stresul previzibil, din
cauze era (şi atunci!), fără îndoială aceea a sărăciei. Pentru ce în ce mai mulţi. Şi atunci, cel puţin anumite genuri de
că aceleaşi statistici arată că un român cheltuia doar 1,2 cărţi, vor fi căutate nu doar ca o necesitate de îmbogăţire a
spiritului, ci ca o modalitate de regenerare a acestuia.

Dan IONESCU

În lume se citeşte

T radiţia de a comunica prin viu grai stări diver- mijloc de comunicare directă, într-un mijloc de creaţie şi Ureche în Predoslovie precizează că
se a fost impecabilă în privinţa imaginaţiei şi de transmiterea a culturii. Deşi opere istorice, în cronici a scris faptele istorice „să rămâie fe-
în defavoarea individualismului creator. La ge- descoperim formele incipiente ale literaturii beletristice, ciorilor şi nepoţilor să le fie de învă-
neraţiile viitoare ajungea o singură formă, comună, a unei precum şi principalele procedee ale prozei artistice: de- ţătură, despre cele rele să se ferească,
foste realităţi sau a unui mit. Scrisul conservă, însă are scrierea, portretul, naraţiunea, dialogul. iar despre cele bune, să urmeze şi să înveţe“.
dezavantajul de a pretinde un ritm controlat şi prin aceasta
mai lent, al gândirii. Reţinem caracterul de memorii al cronicii lui Miron Această idee va fi reluată şi de Miron Costin care în
Homer este unic datorită destinului: a istorisit, în vir- Costin, pentru evenimentele dintre anii 1648 – 1661 şi mai Predoslovie la cronică, mărturiseşte: „Fost-au în gândul
tutea numai a responsabilităţii orale, circumstanţe fabuloa- ales, caracterul memorialistic al cronicii lui Ion Neculce. meu, iubite cetitorule, să fac letopiseţul Ţării Moldovei
se. Întreprinderea transcrierii a aparţinut scribilor cetăţii. Miron Costin ne dă în cronică un tablou antologic referitor din dăscălecatul ei cel dintâi, carele au fostu de la Traian
Războiul troian a avut, deşi consecinţe tragice, totuşi o la invazia lăcustelor, atunci când mergea la Colegiul din împăratul“, dar „sosiră aceste vremi de acum, de nu stăm
cauză romantică: redobândirea iubirii de către inima unui Bar din Polonia: „Acolo unde năpustea stolul de lăcuste, de scrisoare, ci de griji şi suspinuri“. În plus, Miron Costin
rege. Am fi fost proximi adevărului şi dacă am fi preferat pământul rămânea negru şi împuţit“. Când face portretul în „Predoslovie“ la De neamul moldovenilor, vorbeşte de
cuvântului „redobândire“, semantica inversă a situaţiei: in- lui Dimitrie Cantemir, Ion Neculce scoate în relief trăsătu- răspunderea pe care o are cronicarul în faţa contemporani-
capacitatea comună, şi nu regală, de a depăşi orgoliul unei ra de caracter dominantă. Astfel, Cantemir era „nemăreţ, de lor: „Eu voi da samă de ale mele câte scriu“.
înfrângeri în iubire. vorovea cu toţi copiii“, iar ţarul „umbla pe jos ca un om
Cauza lirică a războiului troian a facilitat exuberanţa prost“. Ion Neculce în Predoslovie, după ce avertizează că va
expunerii faptelor şi plânsul veridic în situaţii dezamăgi- relata întâmplări ce au fost scrise în inima lui, îndeamnă
toare, de supravieţuire impulsului dorinţei de răzbunare ori Pe GinAli Paşa, omorâtorul lui Cons­tantin Brâncoveanu, pe cititori să citească acest letopiseţ pentru „a vă feri de
celui de ridicare din jale. îl caracterizează ca pe „un păgân turbat, mare sorbitoriu de primejdii şi veţi fi şi mai învăţaţi“.
Avântul în prietenie este aparte în Epopeea lui sânge, căruia diavolul i-a luat sufletul“.
Ghilgameş; transcrierea acestei epopei pe şaizeci de mii de Dincolo de ipostaza cărţii, virtuală sau tipărită [pe for-
tăbliţe de lut ars, a însemnat coborârea din tradiţia orală în Neculce se remarcă prin talentul de povestitor. Lupta de mat clasic de hârtie], important este cititorul.
scris, a unui subiect care avea înălţimea uşurinţei de a vorbi. la Stănileşti este istorisită cu un mare dramatism. O nuve-
În Renaşterea românească, aflăm de asemenea, sufi- lă s-ar putea scrie despre întâmplarea cu văduva boierului Scriitorii americani sunt mai cunoscuţi datorită numă-
ciente explicaţii ale faptului şi ale responsabilităţii de a Chiriţă Sturdza, care la Ţarigrad şi-a a aprins o rogojină în rului mare de cititori care-i caută. Ei sunt lecturaţi mai ales
scrie. Letopiseţele, tipărite abia la jumătatea secolului al cap. Acest motiv i-a inspirat lui Nicolae Filimon capitolul la ei acasă. În America se citeşte.
XVIII-lea, de către Mihail Kogălniceanu, în Moldova, iar „Cu rogojina aprinsă în cap şi cu jalba în proţap“.
în Ţara Românească, de Nicolae Bălcescu, sunt o mărtu- Cartea are un destin ale ei. Apare în virtutea acestu-
rie a eforturilor cronicarilor de a transforma limba dintr-un Dialogul ca mijloc de exprimare este folosit de ia şi nu depinde foarte mult de problemele de viaţă ale
Camtemir în Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea scriitorului.
sau Judeţul sufletului cu trupul.
O ţară în care lectura nu este la ordinea zilei, riscă să
Toţi marii cronicari subliniază, pe lângă rolul instruc- găzduiască vorbitori ai unei limbi îmbătrânite, bazate pe cli-
tiv, şi valoarea educativă a istoriei. În acest sens, Grigore şee întreţinute de televizor. Acolo unde nu se citeşte, doar
Eminescu mai rămâne. Sau poate nici el.

30 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 Scrisul Românesc Eseu

Născută în 1980, la Drăgăşani, Elena Simona Popescu
judeţul Vâlcea, absolventă a Facultăţii
de Teologie Litere, Universitatea Debut în volum
„Lucian Blaga“ din Sibiu, predă o
perioadă limba şi literatura franceză în Premiul „Al. Macedonski – Prima verba“
învăţământul preuniversitar, apoi devine
PR Manager la Organizaţia de Inginerie
Aerospaţială Râmnicu Vâlcea.

O lume cu lumina stinsă III mi-apropii urechea de aer să aud dacă ne ajunge marea privind înapoi cu dor de mine
doar nimicul care vibrează pe o melodie curgând sub piele mă voi căuta în memoria involuntară a lui Dumnezeu
Pe străzi nici un Dumnezeu el devine o stâncă aridă cu chipul lui Dumnezeu să o iau de la capăt
doar o lume cu ochii goi eu un sfinx cu sânul îngheţat coborând de pe crucea mamei
călcând în singurătăţi deşănţate copilul o scoică adâncă lipită de timpanul meu acolo unde suflete îşi culeg din iarbă vieţile
o lume marşând amnezic strigând ca pe cele mai frumoase vise.
prin dezolarea unui moloz cândva casă mami marea e aici ascult-o.
o căutare a umbrelor de după lucruri De la capăt:
îngeri decapitaţi o dată cu teii Ultima zi din viaţa mea e azi lacrimi în pumn
o zi în care zidurile au cedat nisip în urechi
prăbuşind rădăcinile viselor În vene se strânge o ceaţă groasă o umbră pe braţ
o noapte în care bătrâni care consimte nimicul şi parfumul primului răsărit.
cu chei la gât suspinau nu ştiu cine m-ar putea îmbrăţişa atât de strâns
în urma celor care i-au jupuit de trupuri încât să nu intru în coliziune cu mine Puntea
şi le-au pus în gard sufletele. de-acum trecutul
îmi e rugăciune de noapte: Omul meu adoptat
Pe străzi nici un Dumnezeu mamă ai fost odată ca niciodată hai să ne luăm oamenii
ploaie să spele obrajii de sare dansai ţinându-mă în braţe pe melodia lui Freddie şi să mergem
şi o viaţă străină de smoală şi ciment şi ne priveau pisicile în prag ca pe prima lor iubire ţine-mă bine de mână
plantată-ntr-o grădină să ne ţinem bine de pereţi de iarbă de soare
unde răsărea demult soarele vagabondez în oraşul cu poveşti sub noi e o punte mişcătoare spânzurată de timp
şi copiii îl arătau cu degetul. şi copii ascunşi sub pietre sub punte e nimicul cu sângele rece.
mamă asta e ultima zi din viaţa mea
Univers întors cu mâinile astea uscate nu mă vei recunoaşte niciodată Omul meu te voi învăţa un lucru
şi teama se prelinge pe linia orizontului ca un apus. poţi să priveşti în urmă
Îmi arunc cuvintele dar nu sub tine
de pe fereastra ochilor deschişi lăuntrului Mai ţii minte morişca tatei să nu te ia prin surprindere de gleznă
luând vreo două trăsături esenţiale zdrobind timpul în ea şi să te scuture de suflet
scormonesc în sufletul celulelor mirate de extaz gonind corbii din vie? să-ţi înrămeze trupul
până devin copilul îmbrăcat mamă într-un colţ al minţii mele morişca aceea s-a stricat apoi să-l arunce în cui prea devreme.
într-o pădure de brad posedată nu se întrevăd îngeri.
de un tren plin cu spaime Ţine-mă bine de mână
fioros de rapid Eu şi eu şi să mergem până la apus
care mă poartă dincolo de mine nu avem de ales
din hău în coasta stelelor Ştiu fetiţo răsăritul s-a stins la naşterea noastră
acolo unde tălpile vieţii nu pot a grăi ţi-ai tocit tocurile de asfaltul întunericului să continuăm concentraţi pe cai pe biciclete
opresc spaimele pe peronul întunericului tot privind înapoi să dăm frâie destinului
mototolesc întunericul într-o piatră corpul ţi se micşorează cu silinţa unei teme
pe care o arunc undeva în spaţiu fii vrabia la capăt ne aşteaptă cu indulgenţă
care să tragă norii de-o parte şi de alta Cineva.
apare şi un străin alături de care să iveşti luna
mă balansez deasupra oceanului îngheţat confidenta cu şapte rochii de noapte Memento vita
ninge până ne facem doi oameni de zăpadă aşezată pe-o minge de piatră seacă
ghemuiţi în singurătăţi siameze să-ţi arate calea teilor cu coame de vânt Resturi de viaţă se întorc
călărind îndumnezeiţi lumea fii şotronul tălpilor care dau foc pământului ca farfuria cu mâncare a unui condamnat
cu degetele arătând aşa da aşa nu în artificii de pietricele stârnite ni se pare că vedem chipuri familiare
ascunde-te în memoria involuntară a lucrurilor surâdem sub gânduri scame agăţate involuntar
sunt aşa cu părul mai lung şi fii o secundă mămica miniaturală am prinde mână femeii cu profilul alb al mamei
mai slabă mai înaltă care face ordine în ograda cu am bate umărul bărbatului spătos şi înalt
cu unghiile roşii de mărul zdrobit duşmănos răţuşte îmbăiate la chiuvetă care aşteaptă în staţie
el e cum l-am gândit melci zdrobiţi pentru meniul pisicii cu alura tatălui care tace la plecare
mai tânăr cu părul cum i-ar plăcea peşti din heleşteu care scapă baloane pe gură recidivăm intrând în vorbă cu străinii
fără rănile pe care şi le acoperă cu ruşine de cu zi spre distracţia comesenilor deşi nu mai folosim trenurile de un deceniu
dorind revederea cu steaua cu miros de cap şi coadă marinată facem copii
la care speră sa ajungă cu nava lui spaţială şi fii pentru ultima dată prezentă în care ne imprimăm relicvele şi dorinţele
la reuniunea cu fantoma aromăm ritualic mâncarea
într-un Dumnezeu cu nume de alint. deşi nu ne iese întotdeauna gustul
gravez în oglindă un alt univers şi asta doar pentru senzaţia aceea care dă clic pe trecut
ca să am unde evada Despre aici şi cum ne pieptănăm ascultăm aceeaşi muzică ca în liceu
când se lasă lepădarea de trup. la micile fericiri sărim pe ascuns sub plapuma pielii
Oamenii sunt frumoşi în baie fredonăm the Flinstones
Castele de nisip pentru viaţa asta au împrumutat chipuri de la îngeri. vocea din telefon se aşază ca o amprentă recunoscută
bradul de crăciun cu globuleţe de sticlă demodate
Cerul deşert pluteşte pe ochii umezi Timpul descoase chipurile lenjeria
eu el copilul oamenii le cârpesc faţa albă de masă
ne modelăm tălpile mişcătoare în nisipul roşu şi se privesc unii pe alţii privitul în oglindă
aşteptăm fluxul sunt frumoşi. uşa trântită
mă întind într-un templu de tăcere efectul unor sentimente îngropate care ne bântuie
el veghează Nu contează în ce dimensiuni voi cădea totul de derulează în noi repetitiv
copilul rostogoleşte un pepene mare voi simţi ca şi cum aş fi departe de casă scenă cu scenă
crede că se joacă cu o pisică verde vărgată fără ochii prin care lumea fuge galop intrările sunt gratuite de câte ori vrem.

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 31
culturale

Mircea POSPAI

Tudor Gheorghe Premieră la Teatrul Naţional

Cavalerii felinarelor târzii „Marin Sorescu“

T udor Gheorghe vine în „Zavaidoc – tenor român“. După atâta Duminică, 10 octombrie a.c., Marian Politic şi tânărul George Albert
faţa publicului românesc timp, sunt ilustrate convingător ipostazele Teatrul Naţional „Marin Costea – au dat viaţă personajelor piesei,
cu un nou spectacol. Ca de artistului. Sorescu“ şi-a deschis sta- fiind îndelung aplaudaţi de publicul ce a
obicei, ne obligă să mai des- giunea cu premiera Unde-i revolverul?, umplut sala „Amza Pellea“ până la refuz.
coperim câte ceva despre La Moscopol, lucrurile se separă altfel. traducere de Zeno Fodor, în regia şi sce-
valenţele sale interpretative, Interpretul s-a numărat printre românii care, nografia lui Mircea Cornişteanu, muzica Red.
dar şi despre capacitatea de la instalarea comunismului, şi-au căutat spectacolului fiind compusă de Nicu
scormonitor avizat în lada şansele de viaţă în altă parte, respectiv Alifantis.
de zestre a muzicii româ- în America. Sigur că acolo a interpretat Piesa aparţine dramaturgului maghiar
neşti. Spectacolul de acum, o parte din melodiile care îl făcuseră Görgey Gábor, a fost scrisă în 1966 şi
Cavalerii felinarelor târzii, celebru la Bucureşti, de la Dă-mi guriţa s-a bucurat de succes internaţional fiind
se opreşte, din nou, asupra s-o sărut, până la Noapte bună, Mimi sau jucată în mai multe ţări.
muzicii din perioada inter- Tot ce-i românesc nu piere, dar şi melodii Este o parabolă a relaţiei dintre Individ
belică, Tudor Gheorghe ale- adaptate momentului, parodii cu versuri şi Putere, care, aşa cum remarca autorul
gând spre a aduce în atenţie de conjunctură cântate pe melodii de mare ei, nu şi-a pierdut actualitatea: „Am înce-
doi interpreţi: Zavaidoc şi succes, împotriva tarelor comunismului put să mă gândesc la o piesă, în care să
Moscopol. Este o perioadă sau „ocupaţiei“ ruseşti. Nu este cazul să prezint toate variantele vieţii politice şi
care pentru celebrul menestrel are puţine discutăm aici şi acum dacă Moscopol a sociale maghiare şi ale posedării puterii,
secrete. De altfel, se poate spune că două pe- procedat astfel doar din patriotism, care cu umor şi sarcasm necruţător, astfel ca-
rioade istorice au fost abordate cu prioritate pare să nu-i fi lipsit, sau pentru a-şi câştiga racterizând tot ce am trăit şi am văzut, ex-
în noul spectacol: perioada prepaşoptistă şi existenţa. Dar insistenţa lui Tudor Gheorghe primându-mi – într-un hohot uriaş – toată
cea interbelică. Din muzica celei de a doua şi asupra acestei perioade are darul de a dis­perarea. Şi după cum s-a văzut, acest
se află deja la al patrulea spectacol, după îmbogăţi imaginea despre un interpret şi hohot disperat nu şi-a pierdut actualitatea;
două de muzică populară şi unul de muzică despre o epocă. În plus, prin inedit şi prin nici după schimbarea de regim“.
uşoară. modul inconfundabil de prezentare, chiar Un colectiv de actori cunoscuţi ai
Prin Cavalerii felinarelor târzii, Tudor stârneşte interesul auditoriului. Teatrului Naţio­n­ al craiovean – Sorin
Gheorghe reuşeşte să reînvie muzica a doi Leoveanu,AngelRababoc,ValerDellakeza,
adevăraţi cavaleri ai cântecului interbelic. Altfel, să spunem că la fiecare spectacol
Şi Zavaidoc şi Moscopol au fost în mod al lui Tudor Gheorghe întrebarea care ne
deosebit apreciaţi de contemporanii lor şi vine în minte este „care va fi următorul?“.
o parte din muzica interpretată a reuşit să Pentru că Tudor ştie mereu să-şi descopere
învingă timpul. Piesele reprezentative se noi faţete, iar adesea se reinventează.
află incluse în spectacol într-un echilibru
inteligent cu altele, mai puţin cunoscute.
La primă vedere, spectacolul are două
părţi, dedicate, firesc, câte una fiecărui
interpret. La o altfel de privire însă, putem
vorbi de trei părţi, cărora li s-a rezervat un
timp aproximativ egal. Despre Zavaidoc
Tudor Gheorghe ne convinge că n-a fost
numai un interpret de muzică populară, cu
voce şi repertoriu aparte, ci un muzician
mult mai complex: Zavaidoc a cântat la pian
şi la vioară, dar, totodată, se autointitula

Abonamente la Scrisul Românesc

Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ şi veţi avea un prieten apropiat.

Abonamentele se pot achita la sediul revistei sau în contul:

RO03BRDE170SV21564261700 BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova

Informaţii la telefon 0722.75.39.22.

Costul unui abonament pe 6 luni – 20 lei, pe 12 luni – 35 lei.

Sunt incluse şi taxele poştale. 6FULVX5O RPkQHVF6FULVXO 5RPkQHVF 1U Ƈ RFWRPEULH

65

6HULH QRXă $QXO 9,,,

1U 5HYLVWă GH FXOWXUă IRQGDWă OD &UDLRYD vQ VHULH QRXă GLQ LDQXDULH

3XEOLFDWă GH 6FULVXO 5RPkQHVF )XQGDĠLD (GLWXUD UHFXQRVFXWă &1&6,6

)ORUHD ),5$1

6FULVX5O RPkQHVF6FULVXO 5RPkQHVF 1U Ƈ PDL 6FULVX5O RPkQHVF6FULVXO 5RPkQHVF 1U Ƈ LXOLH

9LLWRUXO FăUĠLL

Ä&DUWH IUXPRDVă FLQVWH FXL WH D VFULV ³

7XGRU $UJKH]L

65 65 Î Q ¿ HFDUH DQ OD VIkUúLW GH RFWRP FRQVLGHUDWă ÄFHD PDL vQDOWă GLQWUH LQYHV
EULH (GLWXUD úL 5HYLVWD 6FULVXO WLĠLLOH RPXOXL³ ± FDUWHD D UăPDV FHO PDL
5RPkQHVF vúL FRQFHQWUHD]ă SULQ VROLG VXSRUW GH WH]DXUL]DUH D JkQGLULL úL
6HULH QRXă $QXO 9,,, 6HULH QRXă $QXO 9,,, FLSDOHOH DFWLYLWăĠL VXE JHQHULFXO &RORFYLLOH FLYLOL]DĠLHL XPDQH LQVWUXPHQWXO FHO PDL

1U 5HYLVWă GH FXOWXUă IRQGDWă OD &UDLRYD vQ VHULH QRXă UHFXQRVFXWă GH &1&6,6 1U 5HYLVWă GH FXOWXUă IRQGDWă OD &UDLRYD vQ VHULH QRXă GLQ LDQXDULH 6FULVXO 5RPkQHVF FX R VHULH GH HYHQLPHQWH VXEWLO GH SHUIHFĠLRQDUH D PLQĠLL QRDVWUH

+DPOHW úL 2IHOLD GH 0LNKDLO 9UXEHO SLFWRU VLPEROLVW UXV ± FXOWXUDOH VHVLXQL úWLLQĠL¿ FH SH WHPH IXQGD Ä8Q VLQJXU SULHWHQ UăPkQH QHVFKLPEDW ±
,RQ ğXFXOHVFX ± $XWRSRUWUHW
*KHRUJKH 3HWUDúFX ± 1XG FX FDUWH)ORUHD ),5$1)ORUHD ),5$1 PHQWDOH JDOD SUHPLLORU SH DQXO SUHFHGHQW FDUWHD³ VSXQHD )HGLQ ÄFDUWHD HVWH YLDĠD

DFRUGDUHD SUHPLLORU GH GHEXW vQ YROXP OD WLPSXOXL QRVWUX³ PHQĠLRQD %HOLQVNL LDU

SRH]LH SUR]ă HVHX WHDWUX SH DQXO vQ FXUV 3DXO 9DOpU\ D¿ UPD ÄFDUWHD DUH DFHLDúL LQD

ODQVăUL GH FăUĠL vQWkOQLUL VFULLWRUL FLWLWRUL PLFL FD úL RPXO IRFXO XPLGLWDWHD DQLPD

H[SR]LĠLH GH FDUWH úL UHYLVWH OHOH WLPSXO FD úL SURSULXO FRQĠLQXW ³

'DFă vQ WHPD &RORFYLLORU D IRVW 9RUELQG GH WLPS WUHEXLH Vă UHFXQRDú

0XOWLFXOWXUDOLVPXO LDU vQ $FWXDOLWDWHD WHP Fă GH]YROWDUHD VRFLHWăĠLL DGXFH FX VLQH

LVWRULHL OLWHUDUH DQXO DFHVWD GH]EDWHULOH WUDQVIRUPăUL UDGLFDOH vQWUH FDUH UHYROXĠLD

&RQVWHODĠLD +DPOHW 'XPLWUX 5DGX 3RSHVFX VXQW D[DWH SH R WHPă FDUH QX ODVă LQGLIHUHQW GLJLWDOă GREkQGHúWH XQ URO WRW PDL PDUH

LXELWRUXO GH OHFWXUă VFULLWRUXO VDX FROHFĠLR 6RFLHWăĠLOH DX DOWă GLQDPLFă YLDĠD QRDVWUă

D Ä5kYQD VSLULWXOXL VăX IRUĠD VD GH PXQFă HFKLOLEUXO WHPSHUDPHQWXOXL QDUXO ± 9LLWRUXO FăUĠLL HVWH WRW PDL PXOW VXE LPSHULXO FRPSHWL

DLQ OD &UDLRYD DUH ORF FHD 0DL PXOW GHFkW FHOH SUHFHGHQWH HGLĠLD HVSUH 'XPLWUX 5DGX 3RSHVFX VXUSULQGă PDL DOHV FX SUR]ă úL WHDWFUXă OGXUD úL KRWăUkUHD FX FDUH DWDFă SUREOHPHOH OHJDWH GH GHVăYkUúLUHD XQXL 3DUWLFLSDUHD XQXL PDUH QXPăU GH SHUVR ĠLHL úL SHUIRUPDQĠHORU SURIHVLRQDOH VW LDU
PDL LPSRUWDQWă PDQLIHVWDUH GLQ DFHVW DQ SH OkQJă VSHFWDFROH GH PDUH
FXOWXUDO DUWLVWLFă úL úWLLQĠL¿ Fă YDORDUH D FRQFHQWUDW PDQLIHVWăUL GLYHUVH DP VFULV vQ PDL PXOWH UkQGXUL 'HEXWHD]ă vQ vQ UHYLVWD ÄWD6EWHODRXXD ³Q X FXQRúWHDX OLPLWH OD 3HWUDúFX ³ *HRUJH 2SUHVFX QDOLWăĠL ± DFDGHPLFLHQL SURIHVRUL XQLYHUVL VSDĠLXO GHGLFDW OHFWXULL HVWH WUHSWDW vQJKLĠLW
GH ¿ HFDUH GDWă FX DFHHDúL SOă GLQ &OXM FX VFKLĠD 2 SDUWLGă GH úDK UHSUR
WDUL úL GLQ vQYăĠăPkQWXO SUHXQLYHUVLWDU FUL GH QHYRLD GH D VWD FRQHFWDĠL OD LQIRUPDĠLD

± )HVWLYDOXO ,QWHUQDĠLRQDO 6KDNHVSHDUH ± FH V DX vQVFULV vQ WHPD IHVWLYDOXOXL úL DX FHUH úL FRQYLQJHUH Fă Pă UHIHU OD XQXO GLQWUH GXVă XOWHULRU vQ )XJD ± YROXP PD WLFL úL LVWRULFL OLWHUDUL VFULLWRUL GLUHFWRUL GH GLYHUVă úL HD YHQLWă vQWU XQ ULWP DFFHOHUDW

FDUH D GHYHQLW EUDQGXO %ăQLHL vQVFULLQG UHOHYDW LPSRUWDQĠD DFHVWXLD GRXă VHVLXQL FHL PDL LPSRUWDQĠL VFULLWRUL FRQWHPSRUDQL VLY FH UHSUH]LQWă GHEXWXO HGLWRULDO úL FDUH (VHX HGLWXUL úL UHYLVWH GH FXOWXUă GLQ ĠDUă úL GLQ SH FDQDOHOH PDVV PHGLHL 3H GH DOWă SDUWH
GLQ OLWHUDWXUD QRDVWUă 'DFă ĠLQHP VHDPD FXSULQGH GH VFKLĠH úL SRYHVWLUL FHOH PDL
&UDLRYD vQ UkQGXO PDULORU RUDúH FXOWXUDOH GH FRPXQLFăUL úWLLQĠL¿ FH ± 6HVLXQHD GH VWUăLQăWDWH ± GHPRQVWUHD]ă LQWHUHVXO IDĠă JOREDOL]DUHD HFRQRPLFă DWUDJH JOREDOL]D
úL GH IDSWXO Fă SULQ RULJLQH HO DSDUĠLQH PXOWH FX WHPH úL HURL GLQ UHDOLWDWHD LPHGL $GULDQ %ROGLúRU 2YLGLX *KLGLUPLF
HXURSHQH VKDNHVSHDURORJLH FRQVDFUDWă PDQLIHV GH GHVWLQXO FăUĠLL UHD FXOWXUDOă úL XQ DOW WLS GH DSHWLW FXOWXUDO
ÄSHULPHWUXOXL VHQWLPHQWDO³ ± 2OWHQLD úL Fă DWă RULJLQDOLWDWHD FăUĠLL DÀ kQGX VH vQ ÄvP 'H\DQ 5DQNR %UDVLFK 'DQ ,RQHVFX
,GHHD H[FHSĠLRQDOă D RUJDQL]ăULL IHVWL WăULORU PRQWDWH FX +DPOHW úL 6HPLQDUXO ,RDQ /DVFX
HVWH XQXO GLQWUH PHPEULL PDUFDQĠL úL ¿ GHOL ÄW SFUvFISPHOHD&DX XO LSFHHU D ER HHWQRÌ/Q OLÄQQ WULUFDJ7P XXFWWH R HDDăOFUD UD QPMMLF H HF HHE UGVkQYRW DD SXHX LQLLPS]HH RQFQVFGăVU UWLDWHL RHDD DLFG³DP PX D QXH H ÄFSS UXVOYHD6DLXXH XWO QLL HW³ LE QQ HQVW³ vvXOHDGF DQR QL QSOUHXFv WWXLQHUXR ¿DkDLL HG WĠLPL³Y HGRGL HW FDDUHFU UDLSHD 'DW RvF G OOUQJ$ULUHWH DăQR HL UFS FFP5HLFU WQHQXW GX(WR UúXkRGO DULH XUQP3UăR F I LH % RD vW G ăQ RvGSFDD5,6,&)1)*UXQ US XDHOFUO S FR HODkH RLRV úRDLSDRHăQFUOUQVFDQHUGQEFULHS UHHDXăIDFQFRQDHVYLHkU OQ QDNL F]HDD HLQQvL&WD0vUOVDHD\úúDHLO QGDHW LL) L OD %L D3D*DQVL X UYăV&D5HDULYU RD$vQXGRăUUQGVHOQVJDXVWLJHQHQF VKDX3FHăXOV ă*URLQUMDQ0**DH$UDR$LEG D&QUUùQGLLRH HDU9QUOQH EV,L& L0,FWR&D RD&WRQQRLQQLúRR K UR%HW&UG DLOY%RQX HULH% LXHQH](DDVXVHFWQQQFFUHLúXXXXXDDHH ,RQ 3DUKRQ 7HPD SXVă vQ GH]EDWHUH SRUQHúWH GH OD OHJDW GH LQWHUHVXO LPHGLDW úL D[DW SH OXFUăUL
YDOXOXL D DYXW R (PLO %RURJKLQă FDUH FRQ GH VKDNHVSHDURORJLH úL WUDGXFWRORJLH vQ FROHJLXO UHGDFĠLRQDO DO UHYLVWHL 6FULVXO
5RPkQHVF VHULH QRXă GH OD vQWHPHLHUHD *KHRUJKH 3ăXQ WHPHUHD Fă YD GLVSăUHD FDUWHD RELHFWXO FHO GH LVWRULH SROLWLFă úL HFRQRPLH PDL UDSLG
WLQXă FX DFHHDúL HQHUJLH úL YLJRDUH Vă H[HU Ä+DOPHW vQ WUDGXFHUL úL VSHFWDFRO³ DWHOL DFHVWHLD PRWLYDĠLD QRDVWUă DSDUH úL PDL &RQVW 0 3RSD
WHPHLQLFă 'DU SRUWUHWXO VSLULWXDO SH FDUH vO ' WUX 5DGX 3RSD
FLWH IXQFĠLD GH SUHúHGLQWH DO )HVWLYDOXOXL HUH WHDWUDOH VWXGHQĠHúWL GH DUWD DFWRUXOXL vQFHUFăP DFXP OXL ' 5 3RSHVFX VH YUHD 0LUFHD 3RVSDL PDL SRWULYLW SHQWUX UăVSkQGLUHD úL SăVWUDUHD VDWLVIăFXW SULQ DFFHVXO OD ,QWHUQHW
XQ RPDJLX OD vPSOLQLUHD YkUVWHL GH GH )ORULQ 5RJQHDQX
VHFRQGDW GH FHOHEUXO DFWRU 5DGX %HOLJDQ vQ UHJLH úL WHDWURORJLH vQWkOQLUL FX YDORURúL DQL úL SHVWH MXPDWDWH GH VHFRO GH DFWLYLWDWH $GULDQ 6kQJHRU]DQ FXQRDúWHULL úL Fă UHYROXĠLD GLJLWDOă DU SXWHD 8PEHUWR (FR vQ FHD PDL UHFHQWă FDUWH D
OLWHUDUă SURGLJLRDVă úL PHUHX vQQRLWRDUH
FDOLWDWHD GH SUHúHGLQWH GH RQRDUH vQQREL WHDWURORJL SUHFXP 6WDQOOH\ :HOOV úL 3DXO 1LFX 9LQWLOă Vă R vQORFXLDVFă &RPSHWLĠLD GLQWUH ELEOLR VD 0HPRULD YHJHWDOă úL DOWH VFULHUL GH EL
3HVWH R OXQă OD DXJXVW ' 5 &RQVW =ăUQHVFX
OkQG ¿ HFDUH HGLĠLH FX IDUPHFXO GăUXLUHD úL (GPRQGVRQ FX LQWHUSUHĠL DL SULQĠXOXL 3RSHVFX WUHFH SUDJXO vQ DQXO GH YLDĠă WHFă úL ,QWHUQHW UHVSHFWLY GLQWUH FXQRDúWHUH EOLR¿ OLH DSăUXWă vQ OD 0LODQR úL OD QRL
úL QH DSDUH SOLQ GH HQHUJLH úL YLYDFLWDWH
SDVLXQHD VD vQFKLQDWH WHDWUXOXL +DPOHW vQWUH FDUH 5REHUW :LOVRQ GLQ 68$ VWăSkQLW GH XPRUXO FH O FDUDFWHUL]HD]ă

3ULPHOH HGLĠLL DOH )HVWLYDOXOXL V DX 0LFKDHO 3HQQLQJWRQ 0DUHD %ULWDQLH úL úL LQIRUPDĠLH GHYLQH WRW PDL DFFHQWXDWă XQ DQ PDL WkU]LX vQ WUDGXFHUHD OXL *HOOX

VXFFHGDW GLQ WUHL vQ WUHL DQL GLQ OD ,RQ &DUDPLWUX FRQFHUWH HGLWăUL úL ODQVăUL 'XSă PDL ELQH GH R MXPăWDWH GH PLOH 1DXP OD HGLWXUD 5$2 DUH FkWHYD UHÀ HF

GRL DQL ¿ HFDUH HGLĠLH ¿ LQG FRQFHQWUDWă SH GH FăUĠL SULYLQG SH 6KDNHVSHDUH úL FDSRGR QLX GH OD WLSăULUHD SULPHORU FăUĠL GH FăWUH ĠLL SULYLQG FDUWHD SH FDUH H ELQH Vă QX OH

R DQXPH WHPDWLFă úL D FXQRVFXW R FUHúWHUH SHUD VD +DPOHW GH LVWRULD úL WHRULD WHDWUXOXL $FHDVWă GXEOă H[LVWHQĠă D FXORULORU GHRSRWULYă vQ RUL]RQWXO YDO RULORU -RKDQQHV *XWHQEHUJ ± HUD WLSDUXOXL ¿ LQG XLWăP Ä&ăUĠLOH VXQW EăWUkQLL QRúWUL &KLDU
VHQVLELOH FD úL vQ DFHOD DO DFĠLXQLL PDJLFH R UHJăVLP vQ SLFWXUD OXL
YDORULFă DVFHQGHQWă úL VKDNHVSHDURORJLH &' XUL GHGLFDWH FHORU ğXFXOHVFX R GDWă FX OXPLQD LQWHULRDUă DúD FXP R VHVL]HD]ă RFKLXO SUH]HQW vQ YLDĠD FXOWXUDOă DFROR XQGH HVWH WLPS úL IXQFĠLD GH VHFUHWDU DO $$VROFRLLDVĠLLDHL ùRURS
DUWLVWXOXL SRSXODU ³
Ä&RQVWHODĠLD +DPOHW³ vQFHSXWă vQ PDL LPSRUWDQWH VSHFWDFROH KDPOHWLHQH SH FKHPDW $P IRVW vPSUHXQă vQ SULPăYD 6FULLWRULORU GLQ &OXM 1DSRFD 2 SHU0LRDDGUăL DG H7 URQHD 7XGRU $UJKH]L &RQWLQXDUH vQ SDJLQD
$ ( %$&216.< UD DFHDVWD vQ ]RQD 0HKHGLQĠL OD 'UREHWD GRXă PDQGDWH GHĠLQH IXQFĠLD GH SUHúHGLQWH
FX Ä6SHFWDFROH 6KDNHVSHDUH vQ YL]LXQL VFHQH URPkQHúWL úL '9' XUL H[SR]LĠLL HWF 7XUQX 6HYHULQ XQGH QX FX PXOW WLPS vQ DO 8QLXQLL 6FULLWRULORU ± LDU vQ 0LKDL (PLQHVFX
3RH]LH XUPă D IRVW IăFXW FHWăĠHDQ GH RQRDUH úL DP $FDGHPLD 5RPkQă vO SULPHúWH PHP &DUPHQ )LUDQ
Ä$X OXDW R UD]QD YUHPXULOH SDUDOHOH³ D FRQWLQXDW vQ FX Ä0DUL ,XELWRULL GH WHDWUX úL QXPHURúL LQYLWDĠL 9LRUHO )RUĠDQ
&LQH VSUH D OH QGUHSWD P D KăUă]LW SH PLQH"³
UHJL]RUL PDUL VSHFWDFROH PDUL WHDWUH DOH GLQ ĠDUă úL GLQ VWUăLQăWDWH DX SXWXW YL]LRQD SH
+DPOHW DFWXO , VFHQD
(XURSHL úL DOH OXPLL³ úL D UHXúLW SHUIRU VFHQD 7HDWUXOXL 1DĠLRQDO Ä0DULQ 6RUHVFX³ 3RH]LHUăPDV XLPLW GH FăOGXUD FX FDUH D IRVW SUL EUX FRUHVSRQGHQW DSRL PHPEUX WLWXODU ,RDQ (V 3RS )ORULQ 5RJQHDQX
$GULDQ 6kQJHRU]DQ
PDQĠD GH D UHXQL VSHFWDFROH UHDOL]DWH GH D 7HDWUXOXL /LULF Ä(OHQD 7HRGRULQL³ GDU úL PLW VXWH GH FLWLWRUL L DX FXPSăUDW FHOH WUHL ÌQ vL DSDUH úL FHO GLQWkL URPDQ ± Polifonia cărţii

,ULQD 0DYURGLQ UHFXQRVFXĠL UHJL]RUL GH WDOLH PRQGLDOă vQ DOWH ORFDĠLL FkWHYD H[FHSĠLRQDOH VSHFWD YROXPH GH WHDWUX LQHGLW HGLWDWH GH 6FULVXO =LOHOH VăSWăPkQLL FX SUREOHPDWLFă GLQ S
1LFROHWD &LQSRHú
$GULDQ &LRURLDQX SUHFXP 3HWHU %URRN 5REHUW :LOVRQ FROH +DPOHW SUHFXP FHO GH OD 7HDWUXO 2.7 Număr dedicat5RPkQHVF REĠLQkQG FX JUHX XQ DXWRJUDI XQLYHUVXO UXUDO vQWU R SHULRDGă FkQG SUR]D

ùHUEDQ &HQWHD 'HFODQ 'RQQHOODQ (LPXQWDV 1HNURVLXV GLQ 9LOQLXV /LWXDQLD vQ UHJLD OXL 2VNDUDV ÌQ DFHOH ]LOH ' 5 3RSHVFX D IRVW PRGH URPkQHDVFă HUD GRPLQDWă GH 0DULQ 3UHGD
*HR &RQVWDQWLQHVFX OXO GH VFULLWRU vPSOLQLW úL DSUHFLDW FX WRĠLL 7LWXV 3RSRYLFL (XJHQ %DUEX ,PHGLDW DX
/HY 'RGLQ VDX 6LOYLX 3XUFăUHWH .RUãXQRYDV 7HDWUXO 3ROVNL GLQ :URFODZ 0\ULDP .HLO &DUPHQ )LUDQ 3UR]ă
&RVPLQ 'UDJRVWH &RQVWDQWLQ 0DULQHVFX =Rs +HOOHU
0LKDL (QH (GLĠLD GLQ V D GHVIăúXUDW VXE GHYL]D 3RORQLD FX YHUVLXQHD WLQHUHL UHJL]RDUH PXOĠL FkĠL DP IRVW ± GLQ 6HYHULQ &UDLRYD WRUXO DERUGHD]ă úL WHDWUXO XQGH VH YD GR

5RGLFD *ULJRUH 9LRUHO )RUĠDQ Ä&RQVWHODĠLD +DPOHW ± 6KDNHVSHDUH úL QRXD 0RQLFD 3HFLNLHZLF] 7HDWUXO 6FKDXEKQH 'RLQD 3RORJHD &RQVWDQWLQ 3ăGXUHDQX %XFXUHúWL ± QH DP EXFXUDW vPSUHXQă YHGL ÄWRW DWkW GH SUROL¿ F SH FkW H GH IHFXQG
'DQ ,RQHVFX 2YLGLX *KLGLUPLF
,RDQ /DVFX UHDOLWDWH WHDWUDOă³ úL D vQWUXQLW OD &UDLRYD GLQ %HUOLQ UHDOL]DW GH 7KRPDV 2VWHUPHLHU gVWHQ 6M|VWUDQG $GULDQ 6kQJHRU]DQ 6FULLWRU SURIXQG RULJLQDO DERUGkQG SUR]DWRU³ 'HEXWXO GUDPDWXUJLF YD DYHD 22 octombrie 2010
,RQ 3DUKRQ
&RQVWDQWLQ 0 3RSD FkWHYD GLQWUH FHOH PDL YDORURDVH úL QRYDWRD Ä6WUHHW 7KHDWUH 7URXSH³ GLQ 0LU\DQJ &LW\ 0DULDQ 9LFWRU %XFLX DSURDSH WRDWH JHQXULOH OLWHUDUH ± QXYHOLVW ORF WRW vQ UHYLVWD Ä6WHDXD³ QU FX
' 5 3RSD
)ORULQ 5RJQHDQX UH VSHFWDFROH +DPOHW H[LVWHQWH vQ UHSHUWRULL &RUHHD GH 6XG UHJL]RU /HH <RXQ 7DHN ,RQ %X]HUD URPDQFLHU GUDPDWXUJ SRHW HVHLVW úL SXEOL SLHVD 0DPD XUPDWă XQ DQ PDL WkU]LX GH
*DEULHOD 5XVX 3ăVăULQ
(PLO 6vUEXOHVFX OH WHDWUHORU GH SH GLIHULWH FRQWLQHQWH &RQWLQXDUH vQ SDJLQD $GULDQ &LRURLDQX FLVW ± ' 5 3RSHVFX HVWH DXWRUXO XQHL RSH &DUPHQ FHL SDWUX VROGDĠL úL FăSLWDQXO
0DULD 7URQHD
ùWHIDQ 9OăGXĠHVFX *HR &RQVWDQWLQHVFX UH GH GLPHQVLXQL QHRELúQXLWH úL FRQWLQXă Vă &RQWLQXDUH vQ SDJLQD

0LKDL (QH

2YLGLX *KLGLUPLF 7KHRGRU $PDQ ± /HFWXUă vQ SDUF

(VHX ,RDQ /DVFX )ORULQ 5RJQHDQX
&RQVWDQWLQ 0 3RSD Privirile lăuntrice
ale lui Ion Ţuculescu
ùWHIDQ 9OăGXĠHVFX
S
&DUWH HYHQLPHQW *DEULHO &RúRYHDQX ± S
GHVSUH $GULDQ &LRURLDQX úL QRXD VD FDUWH

,ULQD 0DYURGLQ ± 3H PăVXUă FH O FRQúWLHQWL]H] S

Număr dedicat ,QHGLW 0DULQ 6RUHVFX S
Festivalului Internaţional
'XPLWUX 5DGX 3RSD ± 6DUDPDJR ± S 1RDSWHD VDOFkPLORU
Shakespeare 1REHOXO UHEHO úL H[HPSODU S GH ,RQ ğXFXOHVFX
7HDWUX ,RQ 3DUKRQ ± )HVWLYDOXO VLELDQ
7HDWUXO 1DĠLRQDO Ä0DULQ 6RUHVFX³ ± ORFXO PDULORU VSHFWDFROH

32 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 Scrisul Românesc Artă plastică

Atelier de artist Polifonia cărţii
Florin ROGNEANU

C artea este un univers fascinant, cuprins posibilă, scăpată de toate experienţele existenţiale
între ceea ce numim printr-o convenţie destructurate.
coperţi. Ea a fost, este şi va rămâne unul
dintre „obiectele“ cele mai preţioase care ne acom- Aşa cum problematiza încă din secolul al XII-lea
Petru Abelard, şeful Şcolii „Notre Dame“ de la
Paris, care spunea „Îndoindu-ne, noi ne întrebăm“,
o să încercăm să facem şi noi acest proces mental
atât de provocator. Se vorbeşte astăzi tot mai des,
datorită uimitoarei evoluţii tehnologice, despre
dispariţia cărţii tipărite. Să fie oare cu putinţă ? De
multe ori, în evoluţia societăţii omeneşti, o nouă
descoperire şi-a căpătat rapid numeroşi adepţi
care prefigurau dispariţia altor manifestări ale
spiritului.

Poate, cel mai elocvent exemplu ar fi descope-
rirea tehnicii fotografice la jumătatea secolului al
XIX-lea, atunci când mulţi au prefigurat dispari-
ţia picturii şi a graficii, odată cu apariţia fotogra-
fiei care împlinea, într-un anumit sens, nevoia
de mimesis, concept estetic impus de poetica lui

Alma Ştefănescu Schneider – Ciclul Scriituri G. Teodorescu Romanaţi – Portretul soţiei

paniază întreaga existenţă, ne dezvăluie umbra şi de călătorie, dacă nu prin cartea tipărită? Ea tre-
buie să stea în centrul unei societăţi multiculturale,
lumina, văzutul şi taina, râsul şi lacrima, patima, către care pretindem că ne îndreptăm şi să iradieze
în toate spaţiile ce alcătuiesc constelaţiile civiliza-
reprezentând logodna sufletului cu cuvântul şi al ţiilor contemporane.

cugetului cu conceptul. Se pare că mulţi au uitat de avertismentele şi
blestemele pe care le consemnau pe manuscrise
Când vorbim despre carte, ne gândim la ea ca vechii copişti ai Evului Mediu faţă de cei care ar fi
îndrăznit să distrugă această hrană spirituală.
la o tainică substanţă destinată a fi văzută, înţelea-
Parafrazând pe călugărul franciscan Roger
să, „cuprinsă“, trăită mental şi cumpănită în timp, Bacon, care spunea că „există atâtea curcubee câţi
privitori sunt“, şi noi putem spune că există şi vor
ea este un adevărat abecedar al vieţii prin menirea exista atâtea cărţi câţi cititori pasionaţi sunt şi că
nu vom scăpa niciodată, nu ne vom elibera nicio-
sa de învăţătură, marcând profund vârstele omului dată de această adevărată vrajă a omenirii care este
cartea tipărită.
nu numai prin cuvânt, ci şi prin imaginile ce re-
Jeana Baculescu – Natură statică

prezintă întotdeauna raporturi ale trecerii omului Aristotel. Paradoxul a făcut ca înşişi artiştii plastici

prin lume. Parcă ar fi o poartă prin care omul tre- să adopte fotografia ca mod de lucru şi de execuţie,

buie să treacă obligatoriu spre o lume întrezărită, atât în pictură cât şi în diferitele forme de grafică

de şevalet, continuân-

du-şi astfel redescope-

rirea lumii prin interme-

diul revelaţiei.

Cum putem noi oare

astăzi să credem că

acest „castel de gheaţă

al gândirii“, cum spunea

poetul Ion Barbu, va dis-

părea ? Asta ar însemna

să dispară acest minunat

dialog înfiripat între om

şi carte, fie ea manuscris

sau carte tipărită, între

acest „obiect miraculos“

ce adună în jurul său pe

creator-autor şi iubitorii

acestui adevărat exerci-

ţiu mintal abstract. Theodor Pallady – Nud cu carte

Cum am putea să ne

„acoperim“ nesaţul de

Petre Lişteveanu – Lucruri vechi cunoaştere, de frumos, 10

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 32 pag – 2,5 lei

SR

ScrisuRl omânescSR Scrisul Românesc Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 1

Serie nouă Anul IX Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 10 (98) 2011
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCSIS

Florea FIRAN

Nestor Vornicescu

Mihai Gelep-Migel – Titu Maiorescu C ărturar cu mari deschideri umaniste, (1966). Urmează, în 1969 şi 1970, cursuri
Nestor Vornicescu s-a afirmat ca postuniversitare la Institutul Ecumenic de la
Artist, pedagog şi pictor scenograf deosebit de apreciat în epocă, Mihai istoric literar şi prozator, autor al Bossey (Elveţia) şi la Facultatea Autonomă
unor importante lucrări cu caracter teologic, Protestantă de Teologie din Geneva. În 1970
Gelep-Migel (1880 – 1956) s-a implicat profund în activitatea unor instituţii istoric, cultural şi literar. Nestor Vornicescu revine la stăreţia Mănăstirii Neamţu, iar la
(prenumele mirean, până în 1951, Nicolae) 15 decembrie 1970 este ales episcop vicar al
de cultură craiovene: Teatrul Naţional, Societatea Artistică „Th. Aman“, s-a născut la 1 octombrie 1927, în comuna Arhiepiscopiei Craiovei, Mitropolia Olteniei.
Lozova-Vorniceni, judeţul Lăpuşna (azi în Devine locţiitor de mitropolit al Olteniei
Cercul Artistic Oltean. Florin Rogneanu Republica Moldova) – a murit la 17 mai 2000, (noiembrie-decembrie 1972 – ianuarie 1973),
în Craiova. Este fiul lui Vasile Vornicescu şi iar din aprilie 1978 arhiepiscop al Craiovei
Poezie al Verei (născută Roşu), agricultori. Şcoala şi mitropolit al Olteniei. În 1979 este numit
primară o urmează în satul natal (1934–1941), preşedinte al Comisiei Naţionale Române de
Mihai Duţescu Mircea Danieluc Proză noviciatul monahal la schitul Nechit din Istorie Eclesiastică Comparată.
Viorel Forţan Munţii Neamţului (1943–1946), devenind frate
Dumitru Radu Popa rasofor la Mănăstirea Neamţu. Aici urmează Activitatea sa ştiinţifică şi literară fiind
Seminarul călugăresc de muzică bisericească apreciată în mod deosebit, la 12 martie 1992 este
Tomas Tranströmer Adrian Sângeorzan (1946–1948), apoi Seminarul monahal superior ales membru de onoare al Academiei Române
(1948–1951). În 1951 a fost uns în monahism apoi şi al Academiei de Ştiinţe din Chişinău.
Cecilia Căpăţînă şi hirotonit în ierodiacon. Între 1951–1955 Devine membru al Sfântului Sinod al Bisericii
urmează Institutul Teologic Universitar din Ortodoxe Române, preşedinte al Comisiei
Marian Victor Buciu Bucureşti, licenţiat cu teza Concepţia creştină Canonice a Sfântului Sinod şi preşedinte al
despre viaţă. Se înscrie apoi la cursurile de Comisiei sinodale pentru canonizarea sfinţilor
Ion Buzera magistru (doctorat) în teologie, la Secţia istorie, români. Conduce, din 1978 până în 2000, revista
specialitatea principală Patrologia (1955– „Mitropolia Olteniei“.
Geo Constantinescu 1958), cu teza: Scrieri patristice în Biserica
Ortodoxă Română până în sec. XVII. Izvoare, Prezenţă activă în viaţa culturală
Ovidiu Ghidirmic traduceri, circulaţie, pe care o susţine în 1983 românească, Nestor Vornicescu participă la
şi o publică iniţial în Revista „Mitropolia un număr important de reuniuni şi congrese
Ioan Lascu Olteniei“ în numerele 1–6/1983, iar în volum internaţionale, susţinând comunicări ştiinţifice
la Tipografia Institutului Biblic din Bucureşti pe teme religioase sau laice.
Gabriela Rusu-Păsărin în acelaşi an, cu o prefaţă semnată de prof. dr.
Ioan Coman. Primul articol, intitulat Cuvânt ţinut
În 1958 este numit preot slujitor la în numele elevilor cu prilejul deschiderii
Catedrala mitropolitană din Iaşi şi bibliotecar Seminarului monahal de la Neamţ, îi apare
al Mitropoliei, din 1960, hirotonisit duhovnic. în revista „Biserica Ortodoxă Română“
În 1962 devine stareţ al Mănăstirii „Sfântul (1949), după care publică studii şi comunicări
Ioan cel Nou“ din Suceava, fiind hirotonisit în „Telegraful român“, „Studii teologice“,
protosinghel (1962), apoi arhimandrit (1966), „Mitropolia Moldovei şi Sucevei“, „Biserica
şi rânduit stareţ la Mănăstirea Neamţu Ortodoxă Română“, „Mitropolia Olteniei“,
„Ortodoxia“, „Magazin istoric“, „Ramuri“,
Gheorghe Păun „România literară“.

Continuare în pagina 3

Eseu Constantin M. Popa Florin Rogneanu
Ştefan Vlăduţescu
Theodor Aman
Carte eveniment: Gabriel Coşoveanu – p. 4 şi epoca sa

Un epos imnic p. 5 p. 32
Monica Spiridon – Literatura şi emfaza alternativei p. 7

Irina Mavrodin – Pentru o poietică a lecturii

Adrian Cioroianu – Cel mai lung război p. 7
din istoria Americii

Virgil Nemoianu – Francezii mai vechi p. 11

Dumitru Radu Popescu – Teatrul hormonic p. 13

Carmen Firan – Horoscopul emigrantului (VIII) p. 17 Palatul Vorvoreanu,
în prezent sediul Mitropoliei Olteniei, Craiova
Teatru:Ion Parhon – Zile şi nopţi de teatru la Brăila p. 26

2 Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 Scrisul Românesc Evenimente
culturale
Sumar

Florea Firan,

Nestor Vornicescu pp. 1, 3

Gabriel Coşoveanu, Tema: Cititul Scrisul Românesc

Un epos imnic p. 4 De ce citim? Ce citim? Cât citim? Efectele cititului Revistă de cultură

Claudia Miloicovici, Craiova, 9 decembrie 2011 Fondată la Craiova, în 1927,
Serie nouă (din ianuarie 2003)
Premiere la Naţionalul craiovean p. 4 Participă academicieni, profesori universitari, scriitori, critici şi istorici literari,
directori şi redactori de reviste culturale. Membră A.R.I.E.L.
Monica Spiridon, Literatura
• Lansări de carte în prezenţa autorilor: Apare sub egida
şi emfaza alternativei p. 5  Începutul/Le commencement, ediţie bilingvă de Irina MAVRODIN Fundaţia – Revista Scrisul Românesc
 Aşa grăit-a Brâncuşi/ Ainsi parlait Brancusi/ Thus spoke Brancusi, ediţie
Ovidiu Ghidirmic, trilingvă de Sorana GEORGESCU-GORJAN în parteneriat cu „Gazeta de Sud“
 Pastorul saşilor. Moartea lui Liviu Rebreanu; Vrăjtoarea şi călugărul, de
Permanenţa fantasticului p. 6 Dumitru Radu POPESCU REDACŢIA
 Epoca de aur a incertitudinii. America şi China, ideile şi Primăvara
Mihai Duţescu, Poeme p. 6 arabă, Clio, Clausewitz şi Lady Gaga la începutul secolului XXI, de Adrian Redactor-şef:
CIOROIANU
Constantin M. Popa,  Viitorul cărţii; Cititul. Ediţie întocmită şi prefaţată de Florea FIRAN FLOREA FIRAN
• Lansarea numărului 100, serie nouă, al Revistei Scrisul Românesc
Un conectiv cultural p. 6 • Gala premiilor Editurii şi Revistei Scrisul Românesc pe anul 2010 Secretar general de redacţie:
• Decernarea premiilor de debut în volum pe anul 2011 GABRIEL COŞOVEANU
Irina Mavrodin, • Expoziţia de carte şi reviste Scrisul Românesc, 2002−2011
Colegiul redacţional:
Pentru o poietică a lecturii pp. 7, 13 Abonamente la Scrisul Românesc
ADRIAN CIOROIANU
Adrian Cioroianu, Cel mai lung război Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ şi veţi avea un prieten apropiat. ANDREI CODRESCU
Abonamentele se pot achita la sediul revistei sau în contul: RO03BRDE170SV21564261700, IRINA MAVRODIN
din istoria Americii... p. 7 EUGEN NEGRICI
Agenţia Mihai Viteazul, Craiova. Informaţii despre revistă primiţi la tel.: 0722.75.39.22. NICOLAE PANEA
Ion Buzera, Poeticile senectuţii p. 8 Costul unui abonament pe 6 luni – 20 lei, pe 12 luni – 40 lei. Sunt incluse şi taxele poştale. DUMITRU RADU POPA
DUMITRU RADU POPESCU
Sorana Georgescu-Gorjan, „Imagini MONICA SPIRIDON
INA VOINEA
fără sfârşit. Brâncuşi filmează“ pp. 8, 9
Redactori:
Marian Victor Buciu, FLORENTINA ANGHEL
COSMIN DRAGOSTE
(In)certitudinile lecturii (II) p. 9 MIHAI ENE
VIOREL FORŢAN
Ioan Lascu, Pământul celor liberi p. 10 DAN IONESCU

Virgil Nemoianu, Redactori asociaţi:
FELICIA BURDESCU
Francezii mai vechi p. 11 DANIELA CRĂSNARU
MONICA JOIŢA
Gheorghe Păun, ION PARHON
FLORIN ROGNEANU
Ce înseamnă a calcula natural? p. 12 GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN

Dumitru Radu Popescu, Corectură:
CLAUDIA MILOICOVICI
Teatrul hormonic p. 13 GEORGIANA GHIŢĂ

Marin Sorescu – în Corespondenţă Tehnoredactare computerizată:
VICTOR CRISTESCU
– Inedit p. 14
Redacţia şi Administraţia: Craiova
Dumitru Radu Popa, Str. Constantin Brâncuşi nr. 24

Cimitirul de vise p. 15 Tel./Fax: 0351/404.988; 0722753922
E-mail: [email protected]
I. Predescu, Frazând segmentele istoriei, Web: www.revistascrisulromanesc.ro

care nu este o poveste frumoasă p. 15 Cont: RO03BRDE170SV21564261700
BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
În căutarea Magicianului Alb.
Abonamentele se pot face la sediul redacţiei.
Ştefania Magidson În Bucureşti, revista poate fi procurată şi
de la Centrul de Difuzare a Presei, Muzeul
în dialog cu Carmen Firan p. 16 Literaturii Române (Bulevardul Dacia).

Carmen Firan, ISSN 1583-9125

Horoscopul Emigrantului (VIII) p. 17 Responsabilitatea opiniilor exprimate
aparţine integral autorilor.
Adrian Sângeorzan, High Line p. 18
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
Florentina Anghel, Tomas Tranströmer Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408
– Laureat al Premiului Nobel pentru

Literatură, 2011 p. 19

Gabriela Rusu-Păsărin,

Simbolistica locului

şi receptarea peisajului interior p. 20

Ileana Firan, Evenimente şi prezenţe

culturale la Paris p. 20

Şerban Centea,

Jobs: vânzătorul de emoţii p. 21

Mircea Daneliuc,

Eseu despre plăcere pp. 22, 23

Viorel Forţan, Lord de Sineasca p. 23

Constantin Zărnescu,

Naţiunea italiană – ilustrare europeană

şi universală pp. 24, 25

Cecilia Căpăţînă, Cuvântul ochi

şi colocaţiile lui p. 25

Ion Parhon,

„Zile şi nopţi de teatru la Brăila“ p. 26

Ion Parhon, Teatrul pentru copii, între

supravieţuire şi sărbătoare pp. 26, 27

ŞtefanVlăduţescu, „Eşeculcomunicării“

la Ion Budai­Deleanu p. 27

„Nu mă îndoiesc de existenţa

OZN­urilor“– Ion Hobana

în dialog cu Mircea Pospai p. 28

Red., Calendar – octombrie p. 28

Geo Constantinescu,

Historia ornata p. 29

Felicia Burdescu, Gail Godwin, retorica

spaţiului postmodern p. 29

Dan Ionescu, Poeme p. 30

Maria Tronea, Maurice Maeterlinck –

Pasărea albastră p. 30

Red., Okeanos p. 31

Dinică Ciobotea, Eustaţiu Stoenescu

pictorul bisericii Sf. Gheorghe Nou din

Craiova p. 31

Florin Rogneanu,

Din tainele lemnului p. 32

Florin Rogneanu,

Theodor Aman şi epoca sa p. 32

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 3

Continuare din pagina 1 Florea FIRAN

Nestor Vornicescu

N estor Vornicescu este VI, circulaţia acestor scrieri între Răsărit Primele texte româneşti ortodoxe stau Clement Alexandrinul, Ambrozie), ale
autor a numeroase lucrări, şi Apus, scrieri patristice în Biserica la temelia literaturii noastre naţionale, căror manuscrise au circulat şi pe teritoriul
parte din ele de un real Ortodoxă Română în limba greacă şi autorul susţinând că „începuturile culturii carpato-dunărean, ca surse primare ale
interes istorico-literar: În afara legii – Ion în versiuni slave (secolele XIV–XVI), noastre scrise trebuie împinse până în doctrinei creştine.
Florea (Junimea, Iaşi, 1976); Descătuşarea vechi traduceri româneşti din scrierile secolul IV“, scrierile patristice alcătuite
1821 (1981); Primele scrieri patristice patristice. în limba latină sau greacă în spaţiul nostru Studii de teologie istorică (1998),
în literatura română – secolele IV–XVI de etnogeneză constituind primul capitol lucrare axată pe relaţia biserică – naţiune
(1984). Din Cuvânt înainte semnat de autor de istorie literară din cultura română, nu – cultură românească – spiritualitate or­­
Volumul În afara legii (1976), inspirat reţinem rezultatele cercetării îndelungate scrierile redactate în slavonă, cum s-a to­d­ oxă, analizează unele texte patris­­
din cercetarea vechilor hrisoave, se referă pe care acesta le-a întreprins în studierea acreditat. tice, cărţi religioase (Proloage, Chiria­
la cazul deosebit al haiducului Ion Dumitru istorico-critică a scrierilor patristice care codromionul din 1806) sau se referă la
Ilie Florea, ucis în vara anului 1898, care au circulat în spaţiul creştin românesc Lucrările episcopilor tomitani amintite Bogdan Petriceicu Hasdeu, Gala Galaction
l-a impresionat şi pe Mihail Sadoveanu în încă din primele secole. Au fost cercetate mai sus au fost traduse şi au intrat în şi Dumitru Stăniloae.
perioada studiilor liceale când a hotărât texte patristice cunoscute din limbile literatura patristică universală fiind
să-i dedice o povestire vânătorească greacă şi latină care au circulat în aceste remarcate şi apreciate de mari reformatori Sfântul Ierarh Petru Movilă (1999)
intitulată La poale de codru, nereuşind limbi la noi precum şi în versiuni slavone. precum Martin Luther, Ulric Zwingli, este o monografie hagiografică despre
să-şi ducă la capăt intenţia. Autorii, Jean Oecolampade sau Jean Calvin. mitropolitul Kievului, al Galiţiei şi a
pentru reconstituirea momentului în care Autorul demonstrează că „textele patris­ toată Ucraina. Întemeiată pe o vastă şi
s-au întâmplat evenimentele, se folosesc tice, circulaţia lor, argumentează pro­ La ideile susţinute de Nestor Vornicescu bogată informaţie documentară, în parte
de articole şi reportaje apărute în presa bleme de cea mai mare însemnătate pentru în studiul său despre Primele scrieri inedită, prin discernerea adevărului din
vremii, dar şi de o mulţime de mărturii Ortodoxia noastră, pentru istoria şi cultura patristice în literatura română, sec. IV– multitudinea surselor documentare, lucra­
ale celor care au cunoscut mai de aproape românească: continuitatea prezenţei isto­ XVI au aderat o serie de scriitori români rea restituie istoriografiei române, la reala
întâmplările, între care şi un nepot al lui ric­ e şi unitatea spirituală-culturală a popo­ între care Marin Sorescu, Ioan Alexandru, sa valoare, pe cărturarul Petru Movilă,
Florea. Toate acestea impresionează prin rul­ui român“. Eugen Negrici, Pandele Olteanu, Dan unul dintre ctitorii vieţii spirituale din
limbajul graiului popular moldovenesc Simonescu, Răzvan Theodorescu ş.a., sud-estul european, cum remarcă şi Virgil
şi a arhaismelor care domină textele Lucrarea este structurată în trei părţi aflaţi în bune relaţii cu autorul. Cândea în Cuvânt înainte.
citate. Autorii încearcă să demonstreze că distincte şi capitole, prin genericul lor
haiducul-martir ar reprezenta, din punct reflectând problemele abordate: Partea Aethicus Histricus (1986) reconstituie Dintre ultimele lucrări ale lui Nestor
de vedere filosofic şi moral, prototipul întâi – Scrieri patristice la Dunărea de Jos personalitatea filosofului străromân de la Vornicescu pot fi amintite Anno Domini
omului ideal, „omul care îşi săvârşeşte în vremea Sfinţilor Părinţi; Partea a doua Histria din secolele IV–V, autorul unei 2000. Scrieri străvechi la Dunărea de Jos:
faptele numai pe seama sa“. – Scrieri patristice în Biserica Ortodoxă celebre Cosmografii şi al unui alfabet despre Pătimirea Sfinţilor Epictet şi Astion
Volumul Descătuşarea 1821 (1981) Română în limba greacă şi în versiuni care conţinea elemente locale din cultura în cetatea Halmyrus – independentă la
cuprinde două studii – primul aduce slave, în sec XIV–XVI; Partea a treia – geto-dacă, alfabet folosit chiar în epoca cumpăna sec. III–IV (1999); Viaţa, ne­
documente inedite referitoare la Revoluţia Vechi traduceri româneşti din scrierile romanizării geto-dacilor. Folosirea do­ voinţele şi scrierile Sfântului Ambrosie,
de la 1821, bazându-se în special pe patristice, care este şi cea mai întinsă. minantă a limbii latine în Cosmografie, Episcopul Mediolanului, în spiritualitatea
sigiliile inelare ale lui Tudor Vladimirescu, În final autorul introduce şi o secvenţă chiar în condiţiile influenţelor greceşti, şi cultura românească (secolele XIV–XX)
găsind în ele „prima reprezentare – Cărţi de cult şi canoane, cu referiri la do­vedeşte apartenenţa culturală şi ling­ (2000); Viaţa şi opera lui Laurenţiu de
alegorică a poporului şi a luptei sale Molitvelnicul, Liturghierul, Octoihul, vistică a locuitorilor din Scythia Minor la Novae (2000), toate apărute la Editura
pentru dreptate şi libertate“. Partea a Canoanele Sfântului Ioan Postitorului, romanitatea răsăriteană. Mitropoliei Olteniei din Craiova.
doua priveşte activitatea episcopului precum şi o Anexă – Aethicus Histricus,
Ilarion al Argeşului, sfetnic apropiat al referindu-se la filosoful străromân de Pătimirea Sfinţilor Epictet şi Asti­
lui Tudor Vladimirescu. Reproducerea orig­ ine geto-daco-romană, autorul un­ ei on (1990), studiu asupra acestui text
şi comentarea unor texte, în special Cosmografii şi al unui Alfabet „ori­ hagiografic (secolele III–IV), este consi­
proclamaţiile lui Tudor Vladimirescu, ginal“. derată prima scriere patristică străromână
dau valoare literară studiului. ajunsă la noi şi una dintre primele scrieri
Primele scrieri patristice în literatura Dacă în primele din cele 14 secole de ale literaturii române străvechi. Scris
română, sec. IV–XVI, ediţie publicată în viaţă spirituală a străromânilor s-a simţ­it în limba latină, textul a contribuit la
1992 la „Scrisul Românesc“ din Craiova, fenomenul logic de receptare şi asim­ ilare a consolidarea creştinismului în spaţiul
este o lucrare fundamentală pentru istoria valorilor popoarelor vecine, următ­oarele au nostru etnic şi la legătura perm­ anentă cu
literaturii române prin cercetarea şi înregistrat o participare activ­ ă la formarea creştinismul apusean, oferind elementele
valorificarea contribuţiei Sfinţilor Părinţi profilului spiritual al rom­ â­nilor. Autorul preliminarii pentru istoria limbii şi culturii
trăitori în Dacia pontică: episcopii Teotim consideră că limba străromână sub care au româneşti.
I, Teotim al II-lea, Ioan Cassian, Dionisie circulat aceste scrieri este o prelungire a
Exiguul, Laurenţiu de Novae, Sf. Niceta limbii populare, iar primele secole de viaţă Biruit-au gândul, important studiu de
de Remesiana, călugării „sciţi“ din secolul creştină au fost şi în spaţiul daco-roman o teologie istorică românească, publicat în
epocă de receptare şi asimilare a fondului 1990 se referă şi la unele personalităţi
spiri­tual teologico-patristic, continuată cu literare cum ar fi Nicodim, Dosoftei şi
perioad­ a de participare activă la Sinoadele Gala Galaction. Câteva studii au ca obiect
ecumenice. problematica învăţăturii Sfinţilor Părinţi
din epoca patristică (Grigorie de Nyssa,

4 Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 Scrisul Românesc Cronică literară

Carte – Un epos imnic profesor ca Henri Jacquier este evocat cu multă căldură, ca
eveniment intelectual de mare mobilitate, cunoscător şi de Al. Rosetti
Gabriel sau de Ştefan Bezdechi, dar competent în a scrie şi despre
COŞOVEANU sinologie, ţiganologie, Mickievicz sau Defoe, Fenimore
Cooper sau Ovidiu ori Aristotel. Oricum, reiese imaginea
Dintotdeauna, Mircea Tomuş s-a dovedit un descrie o entitate de dincolo de legile fizicului – se poate unei lumi mai aşezate, unde ierarhiile se făceau, parcă, mai
atent observator la toate din jur, fiind capabil antologa fără a se sta prea mult pe gânduri: „Se aduna greoi, greu, şi erau indiscutabil mai respectate, nefiind infestate
să reconstituie o întâmplare cu mijloace ce ca să se risipească vag, pentru ca iar să se adune şi apoi iar de extraneul politicului; totuşi, ne grăbim să precizăm că
amintesc, simultan, de apetitul unui istoric şi de migala unui să se împrăştie; întregul lui găunos plutea atârnând, ca un tonul general nu e redevabil nostalgiei, nu seamănă defel
orfevrar. Fără să-i fie străină replica percutantă, atunci când fel de ceaţă sau de fum otrăvit, târându-şi câte un membru cu un oftat după o lume apusă. Era, însă, un interval mai
e necesară, el vede aşezarea la vorbă într-un mod aproape şchiop, ca un fel de coadă informă şi conturându-şi alte prielnic pentru poveşti, pentru acel sentiment indicibil
ritualic, fiind clar, prin urmare, că ar fi generat de bucuria difuză a comuniunii: „Poveştile în care
frustrant să nu ai răgazul de a capta un fir alcătuiri vagi, pentru ca iar să i se destrame. se instalau n-aveau un început lămurit, porneau numai de
care se deapănă după regulile molcome, Profilat pe înălţimea cu colorit nesigur, la sine, ca un mecanism de ceasornic, tras şi declanşat pe
ardeleneşti, pe care ai pretinde că le îşi alungea un bot de jivină monstruoasă, loc, şi nici încheiere, sfârşit; aveau numai durată, stabilă în
cunoşti, dar şi după un traseu elaborat până nemaivăzută, căscând o gură hulpavă, cu curgerea ei, nu ca un lac, oglindă lucie a stagnării, ci ca un
la intricare de un profesionist al criticii. colţi de piatră bătrână, din care se isca râu văzut la mijlocul cursului, acolo unde conştiinţa trecerii
Aripile demonului 3 (Limes, Cluj-Napoca, un hăulit fără sonoritate, adânc şi spart şi universale şi eterne are luciri oţelii, de cioburi de oglinzi. În
2011) solicită, de asemenea, răbdare, prin tragic, ca răgetul unui monstru blestemat, tot acest timp, acel mărunt roi uman de prieteni de momente
dimensiuni şi alternarea modalităţilor de un fel de vânt fără fiinţă care trecea, ca o trecătoare evolua ca o mică nebuloasă cuprinsă în nebuloasa
expunere, dar răsplata vine, pentru cei ce lamă de cuţit ştirbă şi ruginită, prin fiinţele mai mare a evoluţiei lui de ansamblu, la fel de vagă, de
găsesc resurse de a zăbovi pe spaţii largi mărunte care umpleau străzi, cu trotuare, plutitoare şi de evanescentă. Episoadele acestei existenţe
într-o lume actuală subjugată unei stilistici a pieţe şi răspântii, interioarele ca nişte cutii plutitoare prin timp se desfăşurau pe canavaua largă a
fulgurantului, şi vine sub forma unei senzaţii ale clădirilor, într-o mişcare haotică, fără timpului însumat, de sine stătătoare în particularitatea lor şi
de contemplare a unui fluviu majestuos, cu nici un fel de noimă, un fel de furnicăreală totuşi, legate, prin fire invizibile, într-un tot comun, legănat
distanţă mare între maluri, aptă să cuprindă când amorţită, când spasmodică; furnicile şi vag unitar. Erau dimineţile tulburi, continuări ale unor
şi insule grele de semnificaţie, dar şi buşteni umane, în palpitul meschin al vieţuirii nopţi întregi, petrecute în fum de iluzii şi trăiri comune, dar
rătăciţi, momente istorice isterizante ca şi lor mărunte, de insecte captive în ceva şi ca porţi deschise pentru începuturi ca nişte continuări a
aşchii de viaţă recuperate de la vreo existenţă marginală, mult mai puternic decât slabele lor puteri, ceva început mai demult“.
rătăcită prin hăţişurile evenimenţialului precum Fabrice del simţeau tăietura aceea ca pe o durere ascuţită, iute şi rece
Dongo la Waterloo. ca gheaţa“. Altă formă de nălucire, la care puteau fi părtaşi Printre alte agregări constituite pentru tânărul de
Prinzând în albia sa de toate, dar mai ales evocarea cei cu ochii mobili, îi implică pe doi bătrâni în haine albe, odinioară, Clujul se înfăţişează ca un veritabil personaj.
vieţii de la revista „Steaua“ din vremea lui A. E. Baconsky vizibili pe te miri unde, la ore diferite, prevăzuţi cu toiege Multe pagini îi sunt dedicate, încât îţi vine să crezi că te-ai
şi meandrele unor prietenii, fluxul epic joacă pe cartea, ca din Stăpânul inelelor şi caracterizaţi de un mod de a păşi descurca în el după hărţile amănunţite furnizate de autor,
aparent desuetă în ochii celor orbiţi de necesitatea „noului“, vecin cu plutirea. care nu a ratat nici aleile micuţe, de urcat pieptiş, fie din
a acumulării progresive, cu netă influenţă balzaciană în Pe cât de concret poate să fie Mircea Tomuş în pasajele pulsiuni de visătorie, fie din raţiuni erotice. Spiritul citadin
culegerea, de peste tot, a detaliului, dar şi cu o înţelegere unde captează tot ceremonialul unei mese, cu o cohortă de care este Mircea Tomuş închină, fără efort, un imn oraşului
postbergsoniană a timpului, care te provoacă să călătoreşti senzaţii din zona olfactivului sau a tactilului, de pildă, pe care organizează spaţii şi vieţi după legi care nu seamănă
între paliere temporale diferite şi să schimbi registrele atât de liric devine atunci când vrea să viziteze insolitul. cu cele ordonate de zariştea cosmică blagiană. Nu că ar
receptării destul de rapid. Sunt foarte multe date etajate, Dincolo de aceste intruziuni cvasi-miraculoase în articulaţiile fi vorba de evaluat două moduri de existenţă din unghi
de la descrierile a diverse numere din „Steaua“ până realului, se reţine şi imaginea unei „vieţi bune“, inerţie, valoric, dar viaţa de redacţie, prezentată pe capitole întregi,
la reproducerea viziunii antrenorului echipei de fotbal desigur, din ce se poate numi, în Ardeal, ancien régime, dar până la dialoguri şi intenţiile lor, nu e imaginabilă asociată
Ştiinţa Cluj, şi de la insertarea, in extenso, a conspectelor şi şobolănizarea progresivă a societăţii noastre din anii ’50, cu ruralitatea. Apoi, repere centrale sunt Universitatea,
din Dilthey (atribuite tinereţii cotrobăitoare de biblioteci), când se schimbă cei merituoşi cu inşi de psihism dubios Biblioteca, Opera şi, de ce nu, în bună tradiţie atât chezaro-
până la contabilizarea greşelilor de tipar dintr-un text (unul se declară satisfăcut să fie apelat cu domnul tovarăş) crăiască, dar şi franceză, Cafeneaua, autentici topoi care
semnat de Tudor Vianu. Din acest punct de vedere, autorul iar cenzura modifică intens viaţa revistelor şi a autorilor. păstrează un model existenţial parcă avariat astăzi de
are o adevărată superstiţie a enumerării, capacitată să Pe fondul disoluţiei axiologice, figura lui Baconsky îi pare arghirofilie şi simonie. Pentru că uzează de convenţia
„transporte“ semnificaţii din secundarul lucrurilor (cum ar cu atât mai luminoasă romancierului. Şi echipei lui (Victor manuscrisului pierdut şi recuperat, aşadar şi de ceea ce
spune Nemoianu) spre un nivel unde se coagulează toate Felea, Aurel Gurghianu, Aurel Rău, Leonida Neamţu) derivă din pactul autobiografic, autorul edifică un dialog în
micile blocuri informaţionale. Eşti tentat să afirmi că se i se remarcă categoricele merite în context, respectiv care mărturisitorul susţine că nu este literatură ce a încercat
face porţie Şcolii de la Annales, cea atât de interesată de apărarea unor oaze reale de literatură în calea deşertificării să capteze în caietul cu pricina (legat, desigur, cu sfoară), şi,
structurile cotidianului. ideologice. Cei care cercetează perioada cu pricina pot găsi întrebat, atunci, ce ar fi, dă o replică „eliadescă“: „nu ştiu ce
Peste toţi şi toate zboară demonul, un soi de duh în Aripile demonului o adevărată mină de aur la suprafaţă, este, ţi-aş răspunde, dar literatură nu este. Poate viaţă. Viaţă
atribuibil Zeitgeist-ului, fără ca nimeni să poate interveni, în sensul că se descoperă sumare întregi, cu inclusiv scrisă în limba în care se scrie literatură“.
nici măcar pentru a-i aproxima mişcările sau tropismele. ecourile lor la profesionişti sau în social, pe de o parte, iar,
Felul în care prinde corp fiara – de fapt, miza constă în a pe de alta, reperăm profiluri de personalităţi ca şi uitate, Atare aspect a dorit să prindă Mircea Tomuş în Aripile
cărora studenţii de atunci le rămân, se vede, îndatoraţi. Un demonului, făcând şi o demonstraţie a posibilităţilor
epicităţii per se, cu gravitatea ei provocată de melancolia de
a se şti „pervertire“ a vechii epopei, şi instalându-se durabil,
în conştiinţa criticii, drept un important creator de atmosferă
şi o natură „cronicărească“, ataşată unui proiect, servit aici
de naraţiunea „artistă“, menit să atenţioneze posteritatea
asupra unor fapte care s-ar putea pierde, şi ar fi păcat, la cât
de instructive sunt ele.

Premiere la Naţionalul craiovean Macsim (Ira Davidoff), Adrian Andone (Finn Tomason),
N aţionalul craiovean a debutat în noua stagiune Ştefan Mirea (Erwin Tomason), Anca Dinu (Doamna Ida
cu două premiere la o distanţă relativ mică ţară, dar şi în Ungaria şi Austria. Traducerea piesei aparţine Schmitt), Monica Ardeleanu (Mira Halbe) ş.a.
una de alta: „Tartuffe“, de Molière şi Hoţi de Dea Loher. scriitorului Romulus Vulpescu, iar scenografia este semnată
Deschidere stagiunii s-a făcut cu celebra comedie a lui de Klara Labancz. Regizorul a optat pentru o distribuţie Având la bază un text recent al scriitoarei germane
Molière, „Tartuffe“, capodoperă a comediei de caracter, care cu actori bine cunoscuţi publicului craiovean, realizând un Dea Loher, dramaturg de succes internaţional, spectacolul
a avut loc duminică 2 octombrie a.c., în sala „Amza Pellea“. spectacol de mare succes: Valentin Mihali, protagonistul face parte dintr-un proiect iniţiat de Deutsches Theatre din
Regia spectacolului aparţine lui Kincses Elemér, cunoscut spectacolului, în rolul principal Tartuffe, urmat de Ilie Berlin, în parteneriat cu Teatrul Naţional „Marin Sorescu“,
ca şi dramaturg şi prozator, care a pus în scenă spectacole în Gheorghe (Orgon), Nataşa Raab (Elmira), Adela Minae/ Teatrul „Cameri“ din Tel Aviv şi Teatrul Naţional din
Corina Druc (Mariana), Ştefan Cepoi (Damis), Nicolae Stockholm. Proiectul îşi propune traducerea piesei Diebe în
Scenă din Tartuffe Poghirc (Cleante), Raluca Păun (Dorina), Tamara Popescu trei limbi străine şi punerea ei în scenă, montările urmând a
(Doamna Pernelle), Dragoş Măceşanu (Valer), Valeriu fi prezentate la Berlin, în 2012, în cadrul unui minifestival.
Dogaru (Domnul Loyal), Cosmin Rădescu (Ofiţerul), Lili
Sîrbu (Flipota). Claudia MILOICOVICI

Cea de-a doua premieră, una absolută pentru publicul Scenă din Hoţi
românesc, „Hoţi“, de Dea Loher, în regia Alinei Rece,
traducere de Cosmin Dragoste, a avut loc duminica, 9
octombrie, în sala „Ion D. Sîrbu“ a Naţionalului craiovean.
În distribuţie am întâlnit actorii: Iulia Colan, în rolul lui
Linda Tomason, Cătălin Băicuş (Rainer Machatschek),
Gabriela Baciu (Gabi Nowotny), Marian Politic (Josef
Îndurare), Angel Rababoc (Thomas Tomason), Geni

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 5

Literatura şi emfaza alternativei Monica
SPIRIDON

P rin modul ei particular de a fi, de a func­ din aria centrală, a aşa zisului „progres liberal“, barbaria Există două sisteme ample de referinţă – nu cu totul
ţiona, de a fi interpretată, literatura se aşază triumfă deplin. Prin chiar natura sa – atrage atenţia Virgil rupte unul de altul – care iluminează sensurile profunde
automat de partea învinşilor, pledează ca­ Nemoianu – orice sistem totalitar exercită presiuni asupra ale cărţii lui Virgil Nemoianu. Şi, reciproc, sunt iluminate
uze pierdute, trădează o slăbiciune irepresibilă pentru a tot ce este perceput ca mărginaş – idei, modele, cutume, de ea.
ambiguu, imperfect, inclasabil, se simte mai în largul ei individualităţi, indivizi sau grupuri mici, sfârşind prin a le
pe trasee lăturalnice şi întortocheate decât pe Calea regală suprima total. Mai întâi cultura românească şi „complexele“ ei. De
a evoluţiilor lineare. Minând certitudini trufaşe, sabotând la complexul marginalităţii europene, la acela al originii
canoane, biruind consensuri, în economia riguroasă a Remarca de mai sus deschide perspectivele unei umile, de la absenţa capilor de serie la începutul perpetuu,
umanului ea este o Provocare, când nu de-a dreptul un discuţii despre proza optzecistă românească, aşezată de sau chiar la suspiciunile în faţa criticii, percepute ca non-
Scandal. Iată o temă delicată de reflexie, abordată frontal la bun început împotriva firului principal al curentului constructivă, dizolvată – toate sunt, în ultimă analiză,
de Virgil Nemoianu, cu un accent polemic lipsit de emfază, şi, prin urmare, culpabilizată cu sistemă. În plan strict complexele tipice ale „secundarului“. Mircea Martin
într-o carte deja, clasicizată peste ocean: A Theory of the tematic, ea s-a autoizolat, a diferit radical de canoane, a atrăgea atenţia că, la noi, mai toate construcţiile teoretice cu
Secondary. Literature, Progress and Reaction, (The Johns fost declarată excentrică prin interesul arătat unor medii, implicaţii sociale şi politice largi se raportează, în diferite
Hopkins University Press, 1989). tipologii sau probleme, „reziduale“ faţă de grila autoritară moduri, la ele. („Formele fără fond“ ale lui Maiorescu,
a momentului. Unul dintre autorii promoţiei, Bedros evoluţionismul organic şi paseist al lui Iorga, sincronismul
Virgil Nemoianu Horasangian, ţintuieşte lapidar, într-o formulă pregnantă, lovinescian nu sunt decât variantele mai reprezentative.)
caracterul „secundar“ al unor astfel de destine aparent
Pentru Virgil Nemoianu, literatura este foişorul ideal anodine: „Un etcetera le-ar cuprinde…“ Tot de la ele a pornit şi naiv-agresiva pseudo-teorie a
de observaţie, de unde poate fi urmărit raportul complicat protocronismului. O reparaţie mizând pe un efect perceptiv
de forţe, angajat în societate, în cultură, în istorie între Incomodă, deci, prin ostentaţia polemică a perifericului abil li se oferă şi în Istoria literaturii a lui G. Călinescu.
„Principal“ şi „Secundar“. Mai precis, între ce este, la un social, o astfel de proză ilustrează confruntarea secundar- După cum o opţiune fertilă în materie se anunţă în Istoria
moment dat central, autoritar, dominant, indicând vectorul principal nu doar în plan conţinutistic, ci şi prin maşinăria critică a literaturii române scrisă de N. Manolescu.
evoluţiei; şi, respectiv, ariile periferice, mult mai ample ale ei textuală: scriitura optzecistă, atât de discutată, punând În aceasta din urmă, o înţelegere elastică a tensiunii
diferenţei, ale excentricului, ale nuanţelor recalcitrante, terminologiile în dificultate, stârnind perplexitate, chiar dintre estetic şi istoric permite autorului mai curând
pe scurt, ale Re-acţiei. O logică demonstrativă strânsă nelinişte, în rândul anumitor categorii de cititori. Impactul asumarea numitelor complexe, fără iluzii proiective sau
urmăreşte, în câteva secţiuni bine articulate, modurile acestui tip „descentrat“ de proză în sfera socio-politicului efecte compensatoare. După ce tratase într-o sinteză de
subtile, uneori de-a dreptul derutante în care literatura rămâne în viitor de analizat insistând asupra modurilor referinţă despre „domesticirea“ paradigmelor trufaşe ale
– ca machetă sau eventual Figură a secundarului – este oblice, refractate, în care tehnicile sau stilurile lingvistice romantismului, în această ultimă carte Virgil Nemoianu a
angrenată în ofensiva contra participantului. Şi, totodată, reuşesc să deplaseze, să dezechilibreze, să contorsioneze exploatat cu profit baza fenomenală generoasă oferită de
reflectă relaţia principal-secundar în morfo-fiziologia sa, liniile de forţă ale dinamicii socio-politice, Virgil Nemoianu back-ground-ul său cultural. Paradoxele occidentalizării
particularizând tensiuni şi paradoxuri ale esteticului. oferă în această privinţă repere teoretice indispensabile. şi sincronizării noastre rămân încă obiect de studiat. În
spaţiul românesc modelele de orice fel au fost sistematic
În planul cel mai direct observabil, literatura poate să În veacurile al XVII-lea şi al XIX-lea una dintre armele alterate, subminate, infiltrate, torsionate în jocul nedecis
tematizeze – să comenteze, să pună în scenă, reprezentând-o favorite, din panoplia autorilor amatori să torpileze unităţile de forţe dintre „avangardă“ şi „ariergardă“. Dialectica
fictiv – problematica legată de jocul principal-secundar. de monolit, împinse în prim plan: de linearitatea implacabilă dintre progres şi reacţie se numără printre supra-temele
În romanul Doktor Faustus, de pildă, simetria simbolică a istoriei, a fost descentralizarea textuală: „O strategie obsesive ale culturii noastre. Pentru o eventuală (şi atât de
între Serenus Zeitblom şi Adrian Leverkühn prefigurează textuală descentralizată – lămureşte Virgil Nemoianu – are necesară) istorie a acestei polarităţi definitorii, cartea lui
emblema unei reacţii, indispensabile şi productive faţă darul de a încuraja atitudini alternative, motiv pentru care, Virgil Nemoianu oferă cadrul teoretic carent.
de alternativa normativă propusă de Serenus. Încrederea în raport cu logica iluministă, revoluţionară şi despotică a
nezdruncinată a compozitorului damnat în caracterul vremii, ea oferea o soluţie de distanţare.“ În perspectiva lui, ar putea să fie puse în discuţie
întotdeauna distonant al pietăţii parvine cititorului pe o cale destine şi opere paradigmatice – printre ele, cazurile unor
oblică, „în răspăr“ cu voinţa autorului însuşi. Demontând Un asemenea punct de vedere contrariază prejudecăţile „reacţionari“ reputaţi ca Eminescu şi Caragiale. Jurnalistica
mecanismul romanului – unde Zeitblom este neîndoielnic curente privind relaţia unilaterală între socio-politic şi lui Eminescu, de pildă, conţine elementele originale ale
mandatarul narativ al lui Thomas Mann – Virgil Nemoianu aşa-zisul său „reflex“ literar. De astfel, cartea excelează în unei teorii sui generis, privind sistemul de referinţă istoric,
răstoarnă în mod spectaculos direcţiile consacrate de întregul ei prin tehnica cu care demontează mituri socio- politic şi cultural în care trebuie înţeles la noi conceptul
interpretare ale fabulaţiei. Nu proximitatea, de ultimă culturale, compromite certitudini totalizante, demonstrează de reacţiune. (Mă grăbesc să adaug că lectura cărţii într-un
instanţă, a hiper-intelectualismului cu barbaria – de care iluzii perceptive confortabile. (De pildă, efectul de real, orizont cultural românesc nu este o simplă operaţiune
se face atâta caz – reprezintă modul gordian al problemei. funcţia critică a literaturii şi, în genere, căile comunicării proiectivă: în corpul cărţii ca şi în notele ei, trimiterile la
Ci, tocmai dimpotrivă: abia atunci când estetismul şi literar/non-literar). Dincolo de o atare campanie se află Blaga, Iorga, Eliade, Titu Maiorescu sunt curente).
rafinamentul intelectual sunt culpabilizate şi ostracizate o ipoteză integratoare, privind impactul esteticului şi al
imaginarului (fixate în tipare literare) asupra unor arii să le În sfârşit, întreprinderea teoretică a lui Virgil Nemoianu
zicem „tari“ ale discursului intelectual: ştiinţific, filosofic, se arată marcată nu doar de legături ombilicale cu un spaţiu
politic etc. cultural particular, ci şi însemnată de grifa unui moment
epistemic anume.
Pan-estetismul este o supra-temă a culturii contemporane
şi autorul insistă asupra ei, atrăgând atenţia asupra Dacă în perspectiva istoriei naţionale, cartea semnalează
echilibrului sofisticat şi lunecos, stabilit, în acest cadru, puncte nevralgice, în acest al doilea orizont explicativ
între principal şi secundar. Interesul său se îndreaptă asupra ea îşi adjudecă o certă originalitate, trăgând un semnal
opţiunilor intermediare, disponibile în momentul în care discret, dar eficient, de alarmă (şi dobândind, prin asta,
cel de-al doilea termen al relaţiei este pe cale să răstoarne chiar o anume urgenţă). Fiindcă certitudinilor fosilizante,
pur şi simplu raportul de forţe, instituind o nouă autoritate. în plan cultural, social sau politic, li se opune în vremea din
O serie de genuri hibride, „impure“, aflate la periferiile urmă un pluralism găunos, întorcând pur şi simplu relaţia
literaturii, ale filosofiei, ale ştiinţelor (eseul colocvial, central/marginal cu susul în jos. (Aşa procedează mai ales
formele de speculaţie semi-literarizată etc. – ingenios Derrida şi emulii.) Monismul ameninţă a fi substituit de o
demonstrate în carte) reconstituie în astfel de situaţii o arie descentralizare sterilă, cu semn negativ.
de „secundar al secundarului“, contrabalansând iminenţa
unei „utopii a esteticului“. Între două „fundamentalisme“ în mod egal frustrante,
Virgil Nemoianu întrevede un tertium datur. Aşa cum o
În asemenea observaţii, de mare percuţie, se ghiceşte şi proiectează în cartea sa teoreticianul român, maşinăria
un răspuns la întrebarea (inevitabilă) dacă însuşi discursul relaţiei principal/secundar presupune un tip de reacţie care
despre secundar al lui Virgil Nemoianu nu dobândeşte, în „lubrefiază“ rotiţele progresului, împiedicând nu provocând
cele din urmă, o ascendenţă normativă asupra obiectului blocajul final inevitabil. O interrelaţie paradoxală, unde
său. Modurile în care cartea reuşeşte să asigure prestanţa frâna funcţionează ca element motor. (Pentru definirea
scriiturii proprii, fără a-i permite să alunece în capcana ei, se foloseşte termenul de „recesivitate“, împrumutat de
certitudinilor opresante, sunt ingenioase şi ar merita autor de la conaţionalul Mircea Florian.)
analizate aparte. Aş aminti, de pildă, subcapitolul care
lansează, curajos, în discuţie formele în care literatura Pentru o înţelegere deopotrivă nuanţată şi exactă a
„reacţionează“ faţă de modelele interpretării sale. În astfel destinului culturii româneşti în lume, ca şi pentru limpezirea
de ocazii, excursul teoretic al lui Virgil Nemoianu se jocului obscur de forţe din contextul nostru politic actual,
răsuceşte asupra sa, punându-se nemijlocit în cauză. Virgil Nemoianu proiectează şi păstrează deschise zări ale
Speranţei. Este de altfel şi cuvântul care îi încheie cartea.

6 Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 Scrisul Românesc Eseu
Poezie

Confruntări Reografii Constantin
literare M. POPA

Ovidiu
GHIDIRMIC

Permanenţa fantasticului Un conectiv cultural
Din imensa bibliografie critică
despre literatura fantastică se distinctivă a fantasticului o constituie „ezitarea Québecul, provincia francofonă a Canadei, reclamă un text
detaşează doi teoreticieni dintre cititorului“, cu precizarea că nu este vorba de un fără început, pentru că aici, sub flamura crinului, istoria se
cititor oarecare, ci despre un cititor ideal sau mai confundă cu legenda, încă din vremea conflictelor între colonişti
şi autohtoni, dispute ireconciliabile ce au însângerat veacul “marilor
cei mai redutabili: Roger Caillois şi Tzvetan bine-zis de o funcţie a cititorului reprezentată descoperiri geografice“. Imaginarul colectiv şterge însă crispările trecutului,
convertind faptele „de mirare“ în argumente indelebil identitare. Fabulosul
Todorov, care se apropie de natura fantasticului în text. Acest cititor trebuie să ezite între două nu reprezintă pentru cei de azi o evaziune exotică, vastitatea teritoriului nu
naşte fantasme incongruente, extensii ale fricii, dimpotrivă, atrocităţile sunt
cu mijloace şi metode diferite, primul cu cele ale tipuri de explicaţii, între o explicaţie prin cauze corectate printr-un soi de anvergură poetică venind dinlăuntrul unei naţiuni
ce îşi caută definiţia cu acuitatea ei specifică.
hermeneuticii, iar cel de-al doilea cu cele alea naturale şi o explicaţie prin cauze supranaturale. Se păstrează, într-o ambianţă devenită cordială, amintirea celor ce
concentrau în sine incredibile energii vitale, asemeni călugărului iezuit
poeticii şi structuralismului. Când cititorul optează pentru o explicaţie prin „uriaşul Brébeuf“, pornit, pe la jumătatea secolului al XVII-lea, spre zona
Marilor Lacuri şi care, fiind prins de către irochezi, duşmani de moarte
Roger Caillois profesează o hermeneutică de cauze naturale, atunci ancorează în teritoriul ai huronilor aliaţi cu „sutanele negre“, va fi legat la „stâlpul torturilor“ şi
supus unor suplicii teribile: i se taie nasul, buzele, este scalpat, apoi, după
tip fenomenologic, prin care încearcă să surprindă straniului. Când cititorul optează, dimpotrivă, ce i se retează şi picioarele, un tânăr războinic îi smulge din piept inima,
devorată caldă pentru „a-şi spori forţa cu sângele viteazului“.
esenţa fantasticului, să pătrundă, cu alte cuvinte, pentru o explicaţie prin cauze supranaturale, intră Despre o etică severă vorbeşte legenda ce exhibă fărădelegile unui
Marie-Josephte Corriveau, condamnat la moarte prin spânzurătoare în 1763
în inima fantasticului, aşa cum spune chiar prin în domeniul miraculosului. Fantasticul reprezintă pentru uciderea celei de-a doua soţii, dar pe seama căruia sunt puse încă
şapte victime. Influenţa lui Perrault, cu al său Barbă-Albastră, este evidentă,
titlul lucrării sale (În inima fantasticului). Spirit limita dintre straniu şi miraculos şi durează atâta Corriveau alăturându-se, chiar dacă printr-o stranie inadvertenţă, faimoasei
galerii a aventurierilor galanţi.
disociativ şi cartezian, iubitor de distincţii clare timp cât ţine şi ezitarea cititorului. Un alt „erou“, urmaş al vânătorilor şi neguţătorilor de blănuri (coureur
des bois), vagabonzi ai pădurilor, tipici pentru America de Nord, Jos
şi precise, Roger Caillois este un raţionalist pe Ambele definiţii sunt vulnerabile, întrucât Montferrand, înfruntă pe podul de la Chaudière gloata de irlandezi ce
revendicau drepturi asupra întinderilor silvane, prăvălind în râul Outaouais
care misterul nu-l sperie şi nu-l copleşeşte, nu-l cei doi mari teoreticieni sunt în căutarea unui 150 dintre aceştia. Întâmplarea, petrecută în anul de graţie 1829, înflăcărează
şi în actualitate imaginaţia noilor generaţii, ca povestire exemplară.
înspăimântă, dimpotrivă, îl atrage şi caută să şi-l fantastic pur. Or, un fantastic pur nu există, Secolul trecut se deschidea cu nemăsura gigantului Beaupré, (un fel de
Mitu Gogea al nostru), ajuns la înălţimea de 2,50 m din cauza hormonilor
apropie şi să-l expliciteze. Pentru a extrage esenţa cum nu există nicio categorie estetică pură. secretaţi de o tumoare a hipofizei. S-au conservat ecourile luptei inegale
între Beaupré şi Louis Cyr, desfăşurată la 1901 în faţa a o mie de persoane
fantasticului, prin metoda „reducţiei eidetice“ În realitate, nu există decât compromisuri sau şi terminată în numai trei minute. Acest veritabil bête de cirque, mumificat
după moarte şi expus ca una dintre curiozităţile naturii, şi-a găsit liniştea
specifică fenomenologiei, teoreticianul francez îşi mixturi între categoriile estetice. Fantasticul pur abia în anul 1990, când familia i-a revendicat corpul şi l-a incinerat,
înhumându-l în localitatea natală, Willow Bunch.
propune să înlăture, mai întâi, formele pe care le se dovedeşte a fi, mai curând, o frumoasă utopie. În aceeaşi categorie a inşilor excepţionali se înscrie Alexis le Trotteur
(Lapointe), atlet amator care, părăsindu-şi casa la 18 ani, şi-a petrecut restul
consideră neautentice: „fantasticul instituţional“ Acest purism estetic se impune a fi combătut de zilelor luându-se la întrecere cu trenurile, cu vedetele hipodromurilor sau
cu vapoarele. Uluitoarea viteză cu care alerga i-a permis, spre pildă, să
şi „fantasticul voluntar“. la sine. Fantasticul se înrudeşte şi se învecinează, ajungă la destinaţie înaintea vasului „La Malbaie“ pe care îşi îmbarcase
familia, în numai 12 ore parcurgând 146 km.
Fantasticul instituţional este cel propagat aşa cum susţineam încă de la bun început, cu alte Desigur, imensitatea spaţiului québechez nu privilegiază doar presiunea
dimensiunilor performante. Sunt, în egală măsură, cultivate poveştile
de instituţia religiei şi este neautentic pentru categorii estetice, cu miticul şi magicul, fabulosul cu verificat efect în efortul menţinerii conştiinţei de unitate, poate uşor
patetic semnificativă, de apartenenţă naţională, alta decât cea propriu-zis
că se impune din afara conştiinţei critice. Aici şi feericul, straniul şi miraculosul, enigmaticul franceză.
Lumea basmelor este traversată de Le Bonhomme sept-heures (ne
teoreticianul francez include miturile şi parabolele şi alegoricul ş.a.m.d. Există tot atâtea tipuri de amintim din copilărie de „ora şapte a sosit/ Omul negru a venit!“), figură
malefică, dar cu virtualităţi ludice, stimulând agitaţia şi vacarmul copiilor
biblice. fantastic câte combinaţii se pot stabili între aceste de pretutindeni, ca şi de Rose Latulipe, cea îndrăgostită de dans, care într-o
zi de marţi, fatidică, se lasă logodită cu însuşi diavolul apărut sub înfăţişarea
Fantasticul voluntar este un produs mai mult categorii estetice. unui tânăr fermecător, pentru a fi apoi capturată, la miezul nopţii, de către
Belzebuth.
al voinţei, decât al intuiţiei şi al trăirii creatoare, Cele două teorii sunt reducţioniste, întrucât Mitul faustic in-formează şi istoria podului din capitala Québec (Le
pont de Québec) a cărui construcţie a costat, între 1907 şi 1916, optzeci şi
mai mult rezultatul unui pariu cu cititorul, în încearcă să reducă literatura fantastică la nouă de vieţi, neputând fi terminat până nu se încheie un pact cu Necuratul,
cam în felul visului manolic, dar de semn contrar. Diavolului i se va oferi
care autorul cunoaşte secretul de fabricaţie şi fantasticul modern, care începe să se afirme în prima persoană care va traversa podul, isteţimea populară înşelând toate
vigilenţele satanice cu ajutorul unei biete pisici (negre) sacrificate.
elaborează opere fantastice pe bandă rulantă, dar perioada preromantică, odată cu romanul gotic, În fine, să amintim şi legenda amerindiană a lui Memphré, monstrul din
lacul Magog, văzut, se spune, prima oară în 1816 şi a cărui ultimă apariţie
care nu ne impresionează şi nu ne conving. cu castele populate cu stafii, sau cu nuvelistica s-ar fi produs în anul 2003!
Temele, motivele, actanţii, cum se ştie, circulă după legi proprii şi nu
După Roger Caillois, ceea ce caracterizează romantică în care funcţionează cele două mărci mai constituie de mult o surpriză faptul că Memphré are rude în Loch Ness,
ori că tăietorii de lemne din Gatineau reiterează mitul întemeietor al răpirii
fantasticul este „ruptura în ordinea realităţii“. distinctive ale fantasticului: „ruptura în ordinea Sabinelor cu a lor Le chasse – galerie.
Într-o lume fatal supusă discontinuităţilor de tot felul, poveştile rămân
Fantasticul este, în concepţia sa, „un scandal realităţii“ sau „ezitarea cititorului“. singurul conectiv, peste dispersiunea multiculturală, şi rememorarea lor, fie
şi la ocazii festive (Ziua Québecului), răspunde unor raţiuni de oportunitate
inadmisibil pentru raţiune“. Prin aceasta, După părerea noastră, literatura fantastică este nu numai literară.

teoreticianulfrancezexcludedinsferafantasticului mult mai veche şi se manifestă încă din antichitate,

miraculosul din basme şi legende, pentru că, în cu marile epopei, cu miturile şi parabolele biblice,

basme şi legende, „ruptura în ordinea realităţii“ altfel spus, odată cu începuturile.

nu se produce. În basme şi legende, cititorul se Prima formă de fantastic rămâne cea a

instalează, de la început, în fantastic, vraja şi miraculosului mitico–magic, ce presupune un

magia funcţionează de la sine şi orice minune „recurs ad originem“ şi un demers „abinitio“.

devine posibilă. Mentalitatea mitico−magică nu dispare complet

Pentru Tzvetan Todorov, unul dintre cei mai de nici din epoca noastră modernă, scientistă şi

seamă reprezentanţi ai poeticii şi structuralismului tehnocratică.

contemporan, în lucrarea sa de referinţă: Putem vorbi, deci, despre o permanenţă a

Introducere în literatura fantastică, marea fantasticului.

Mihai DUŢESCU

Poeme

Toamnă ce înseamnă fără îmbrăţişări
ridurile-mi de pe frunte fără lacrimi
Toamnă, Doamnă, şi obrajii plini de cucute
ce înseamnă trece vara aiurită A venit toamna
mâna ta cu peste inima-mi lovită, ca o mireasă desculţă
melci în palmă de alean şi de ispită. care mă cheamă
tălpile de frunze ude, în grădinile veştejite
de copile paparude Nu există
care se întrec zălude Nu există regulă
Nu există regulă, pentru tăcere,
Trece vara, uită-i chipul, fiecare iubeşte cât poate, pentru frigul din mere
trece vara ca nisipul castanele sunt ochii pământului pentru mâinile tale
trece viaţa ca o noapte căprui şi larg deschişi care se apropie de mine
şi m-apropiai de moarte suave ca ploile
Nu există regulă
Toamnă, Doamnă te iubesc fără cuvinte a venit toamna.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 7

Exerciţii Irina O idee Adrian
MAVRODIN CIOROIANU

„1860“, „1880“, „1935“, „1950“ Cel mai lung război

Pentru o poietică din istoria Americii
– despre timp şi despre ceasuri –
a lecturii
Pe 7 octombrie a.c. s-au împlinit 10 ani fanatică în faptul că religia lor este superioară celei a
E xistă o întrebare din câmpul unei poietici a lecturii: de când trupele americane au intrat în invadatorilor, precum şi convingerea că precedentele
ce înseamnă a citi? Asupra ei planează nenumărate Afganistan, ca răspuns la teribilele istorice vin în favoarea lor. În 1994, la cinci ani după
prejudecăţi, nenumărate automatisme asumate şi transmise atacuri din 11 septembrie 2001. Şi începea astfel retragerea trupelor URSS din Afganistan, talibanii au
din generaţie în generaţie, toate organizate în jurul unei idei centrale: un război care a devenit între timp cel mai lung din cucerit cu o surprinzătoare uşurinţă capitala Kabul,
rolul activ este al scriitorului, rolul pasiv este al cititorului. Scriitorul istoria Statelor Unite – mai lung decât participarea deşi sovieticii lăsaseră în urmă un guvern local care,
munceşte scriindu-şi cartea, cititorul plăcut leneveşte cu cartea în Americii în al Doilea Război Mondial, mai lung decât teoretic, urma să gestioneze situaţia. Talibanii de azi
mână, cutreierând cu delicii prin câmpiile imaginarului. Or, propun războaiele din Coreea sau din Vietnam. Aşadar, 10 sunt convinşi că lecţia se va repeta şi după 2014:
să facem aici un exerciţiu în care, vă asigur, vom intra cu toţii uşor, şi ani de când cea mai performantă armată din istoria după retragerea americanilor, ei voi redeveni stăpâni
anume să vedem o muncă şi în ceea ce face cititorul, ba chiar o muncă umanităţii – armata americană – a intrat (provocată, pe situaţie.
intens creatoare. Însuşi acest verb a face, pe care tocmai l-am folosit, repet, de un atac asupra Americii) pe teritoriul unui
se situează într-o zonă semantică unde întâlneşte substantivul muncă. stat fără infrastructură, fără instituţii şi fără control Chiar dacă Osama bin Laden a fost ucis de
ştim însă că aceste două sintagme, a face şi muncă, sunt în măsură să al graniţelor, dar care se mândreşte cu supranumele către americani în mai a.c. iar recent, la sfârşit de
controleze întregul domeniu al poieticii. Propun aşadar să dăm aici său: Afganistanul este văzut de către mulţi ca fiind septembrie, a fost eliminat şi Anwar Al Awlaki (un
câteva argumente pe care se poate întemeia o poietică a lecturii. „cimitirul imperiilor“, pentru că cine a ajuns pe acolo cleric considerat a fi liderul filialei Al-Qaida din
Acest nou statut al cititorului este intuit deja de autori ca Stendhal – de la persani în antichitate până la britanici la finalul Peninsula Arabică), chiar dacă atacurile dronelor
şi Flaubert, care recurg la elipsă, sau, în limba noilor teorii literare, secolului XIX sau până la sovietici la finalul secolului americane pun în pericol orice lider prezent sau
la acel „blanc“, pe care Proust îl comentează, întâlnindu-l într-un text XX – nu l-a putut cuceri. Şi, la capătul celor 10 ani viitor al insurgenţilor (indiferent dacă el s-ar afla pe
din romanul Educaţia sentimentală de Flaubert. La Stendhal, deşi despre care vorbim, războiul din Afganistan continuă teritoriul afgan sau dincolo de graniţa pakistaneză),
într-un mod mai greu detectabil, figura numită elipsă invadează tot încă: pe de o parte, trupele americane şi aliaţii lor talibanii cred că timpul este de partea lor. Aşa cum
textul. Dar să facem o precizare importantă: printre autorii pe care am domină în mod clar câmpul de luptă şi, în termenii e citat c-ar fi spus unul dintre ei, „americanii au
putea să-i numim premoderni (modernitatea propriu-zisă începând în tehnologiei militare, ar avea oricând mijloacele de ceasurile, pe când noi avem timpul“. Acesta este
secolul XX cu romane), Stendhal este poate cel care îşi face opera a şterge de pe hartă tot acest stat (ceea ce, evident, motivul pentru care – spune analiza lui Yousafzai &
ca proiecţie în funcţie de un virtual cititor, prezenţă fantasmatică, nu va face); pe de altă parte, insurgenţii talibani, Moreau – se înregistrează azi trei fenomene ce sunt
percepută mai întâi ca instanţă duală, fără chip: cititorul de astăzi, care îşi deplasează taberele dintr-un loc în altul pe (pentru alianţa occidentală) îngrijorătoare. Pe de o
cititorul de mâine. spinarea măgarilor, nu încetează hărţuirea şi, în ciuda parte, i) nici unul dintre liderii cât de cât semnificativi
În unele cazuri – şi este şi cel al lui Stendhal –, în această pierderilor semnificative pe care le-au înregistrat ai talibanilor nu „a schimbat tabăra“ în ultimii ani,
paradigmă, „mâine“ trebuie citit ca răscumpărare a unui „astăzi“ în acest ultim deceniu, par a-şi reîmprospăta în deşi guvernul afgan a oferit programe generoase de
vitregit de cititorul construit mintal de autor, cititorul „ideal“ pe permanenţă rândurile, prin intrarea în luptă a unei reabilitare celor ce se hotărăsc să părăsească rândurile
care acesta şi-l doreşte, sau, dimpotrivă, ca o reproducere infinită a tinere generaţii de afgani, impregnaţi de ideologia insurgenţilor şi să reintre în „viaţa civilă şi paşnică“.
unui „astăzi“ în care autorul este pe deplin satisfăcut de cititorul său, exclusivismului religios, care în 2001 erau copii Un alt fenomen constă ii) în faptul că talibanii nu
situaţie mai curând numai teoretic posibilă. încă. se arată deloc dispuşi să participe la negocierile
În ambele cazuri – insatisfacţie/satisfacţie în raportul autor/ Tot acest război a devenit o chestiune de timp. discrete pe care americanii (şi guvernul afgan al lui
cititor –, deşi impresia celui ce le imaginează (adică autorul) poate Trupele americane nu vor putea rămâne acolo pentru Karzai, susţinut de occidentali) le-au iniţiat şi la care
fi de puternică proiectare pe un ax cronologic, efectul este iluzoriu, totdeauna. La data de care scriu, pe fronturile afgane i-au invitat şi pe reprezentanţii insurgenţilor. Cu alte
fenomenul fiind o acronie. Esenţa lui nu constă în opoziţia prezent/ au murit aproape 1800 de soldaţi americani (şi alte cuvinte, talibanii nu par a avea nimic de negociat, şi
viitor, deci în succesiunea unor ocurenţe temporale identificate ca câteva sute de soldaţi aliaţi), iar costul minim estimat mai curând preferă să moară în continuare (aşa cum
istorie, ci în opoziţia lectura cea rea/lectura cea bună, opoziţie în care în bani al acestui război (pentru Washington) este de se întâmplă) decât să meargă la masa negocierilor
primul termen figurează in absentia (dar în poziţie la fel de puternică circa 550 de miliarde de dolari1. În momentul de faţă pentru a găsi o soluţie de compromis post-2014.
precum poziţia celui de-al doilea), în cazul când dorită este de către această prezenţă a trupelor SUA pe solul prăfuit şi
autor re-producerea infinită a unui cititor ce-i este contemporan şi inguvernabil al Afganistanului costă pe americani În fine, cel de-al treilea aspect priveşte
care-i satisface exigenţele. Asemenea nădăjduită reproducere pune de respectabila sumă de 9 miliarde de dolari pe lună! comportamentul (văzut a fi) duplicitar al Pakistanului
altfel foarte bine în lumină caracterul acronic al situaţiei descrise de La un calcul simplu (pe care ONG-urile pacifiste – un stat care, în teorie, este aliat cu SUA împotriva
mine mai sus. americane îl fac constant), rezultă că fiecare dintre extremismului taliban. Recent, secretarul de stat
Dar la scriitori ca Stendhal şi Flaubert – deveniţi cap de serie cei 300 de milioane de cetăţeni americani contribuie american Leon Panetta a spus explicit că există
tipologică alcătuită din mulţi alţi scriitori care le urmează –, instanţa implicit în fiecare lună cu câteva zeci de dolari pentru bănuiala că Pakistanul (prin serviciul său de
de lectură nu este numai duală – cititor prezent, cititor viitor –, ci continuarea unui război despre a-l cărui rost sunt din securitate, ISI) ar fi susţinut logistic reţeaua talibană
diferenţiat multiplicată într-o suită de instanţe care poate fi identificată ce în ce mai puţin siguri. Acesta este motivul pentru Haqqani, evidenţiată în ultimii ani prin atacurile
ca istorie. care este mai mult decât posibil ca tema retragerii asupra unor obiective americane din zonă. Chiar
Chiar şi dacă la acest tip de scriitor acţionează factorul din Afganistan să fie unul dintre punctele centrale în dacă guvernul pakistanez neagă acest lucru, este un
„răscumpărare“, poziţia acestuia este subsidiară, marginală. Relaţia campania electorală americană ce va urma în 2012. fapt că niciodată în ultimii 10 ani relaţiile dintre SUA
nu mai este de antinomie: prezent dezamăgit / viitor pe deplin În maniera sa, preşedintele Barack Obama a oferit şi Pakistan nu au fost mai încordate – inclusiv prin
recompensat, prezent ca eşec/viitor ca reuşită, prezent pe deplin propriul său calendar: retragerea unor contingente faptul că la Washington există demult bănuiala că
recompensat / viitor pe deplin recompensat (dar care ar putea şi să americane a început chiar în anul curent, urmând ca însuşi Osama bin Laden nu ar fi putut sta ascuns pe
nu fie), ci de tip serial, prezentul fiind o instanţă într-o succesiune de până în 2014 trupele SUA să părăsească teritoriul teritoriul pakistanez fără sprijinul explicit al ISI.
instanţe pentru moment virtuale, dar care se va actualiza ca tot atâtea (şi eventual să mai rămână acolo doar un contingent
„prezenturi“. restrâns de instructori pentru trupele de securitate În lunile următoare, Statele Unite vor intra în
Toată această situaţie este cu mare intensitate resimţită de Stendhal, afgane anti-talibane). febra alegerilor programate pentru noiembrie 2012.
mărturie stând numeroase metatexte ale sale, printre care faimosul În mod evident, talibanii au avut pierderi mult Subiectul retragerii din Afganistan este unul foarte
text pe care îl cităm aici: „Aşa se face că, după atâţia ani, vorbăria mai mari – estimate până la 20 000 de activişti şi popular şi e cert că fiecare candidat va propune
nesfârşită şi pretenţioasă a domnilor Chateaubriand şi Salvandy m-a militanţi, la care se mai adaugă, din păcate, pierderi propriul său calendar pentru aducerea acasă a
determinat să scriu Le Rouge et le Noir într-un stil prea colţuros. civile în rândul populaţiei afgane estimate spre alte soldaţilor americani. Dar ce anume se va întâmpla
Mare prostie, pentru că peste douăzeci de ani cui are să-i mai pese 14 000 de victime. Totuşi, în ciuda acestor pierderi şi după plecarea lor? Aici, lumea occidentală are o
de talmeş-balmeşul ipocrit al acestor domni? Iar eu trag un bilet la o în ciuda faptului că aceşti 10 ani de război au şubrezit speranţă (că talibanii nu vor reveni la conducerea
loterie al cărei mare câştig se reduce la: a fi citit în 1935.“ (Viaţa lui şi mai mult un stat care oricum era unul dintre cele acestui stat şubred), pe când talibanii au o certitudine:
Henriy Brulard. Amintiri egotiste, Bucureşti, Editura pentru literatură mai nestructurate de pe planetă, talibanii consideră că că o vor face, din moment ce pentru ei nici timpul şi
universală, 1965, traducere de Modest Morariu, subl. ns.) timpul curge în favoarea lor. Au în spatele lor credinţa nici sacrificiile nu contează.

Continuare în pagina 13 1 Sami Yousafzai & Ron Moreau, You have the watches, we have
the time, în „Newsweek“, nr. 41, 10 octombrie 2011, pp. 26–31.

8 Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 Scrisul Românesc Cronică literară
Eseu

Excursuri Poeticile
senectuţii
Ion
BUZERA

Umberto Eco nu numai că scrie foarte bine, dar şi nelimitată, formulată pentru prima dată de C. S. Peirce. Dar intertextuale, romane, eseuri, tratate, traduceri, teorii ale
foarte mult. Polirom-ul a publicat în septembrie noţiunea de semioză nelimitată nu atrage după sine concluzia traducerilor, meditaţii, pagini de jurnal intelectual, colaborări
o altă traducere promptă, de data aceasta a unei că interpretarea nu are criterii. În primul rând, interpretarea la hebdomadare sau mensuale, o lume autosuficientă fie şi
cărţi apărute la Harvard University Press la începutul anului: nelimitată priveşte sistemele şi nu procesele./ Daţi-mi voie la cel puţin un etaj al existenţei ei. Enorm de multe idei se
Confessions of a Young Novelist, în româneşte: Confesiunile să clarific. Un sistem lingvistic este un dispozitiv pornind întretaie şi se regăsesc (schimbate sau nu) în acest spaţiu
unui tânăr romancier, 264 p., traducere de Ioana Gagea. de la care – şi prin intermediul căruia – se pot produce serii foarte confortabil, foarte inteligent şi foarte deschis. În
(Citatele care urmează sunt extrase din acestă din urmă lingvistice infinite. Când consultăm un dicţionar pentru a aparenţă. Căci nu e mai puţin adevărat că e şi un fel de
ediţie.) Este vorba despre celebrele prelegeri Richard găsi înţelesul unui termen, descoperim definiţii şi sinonime „autosuficienţă“ epistemică, în ciuda numeroaselor excursii
Ellmann de la Emory Univeristy pe care Eco le-a susţinut – adică alte cuvinte – şi căutăm sensul acelor alte cuvinte, erudite în afara lumii personale, care poate fi de la un punct
în 2008. Recenzenţii cărţii nu au fost prea entuziasmaţi, astfel încât o dată cu definiţia lor dăm peste şi mai multe extrem de riscantă. E un fel de „cosmogeneză“ intelectivă
unul (Michael Gorra) a scris chiar că „anyone who has alte cuvinte, şi aşa mai departe, potenţial ad infinitum. Un continuă, hrănindu-se mult din sine, ca Hagi-ul lui Ion
read him before can skip it“ („oricine l-a mai citit se poate dicţionar este, aşa cum Joyce spunea despre Veghea lui Barbu.
dispensa de această carte“.) Nu e tocmai aşa, deşi cine a Finnegan, o carte scrisă pentru un cititor ideal suferind de
citit opusculul cu atenţie ştie la ce s-a referit cronicarul o insomnie ideală. (...)/ Prin contrast, un text, în măsura în Însă Eco a ştiut să recurgă şi la metoda alter ego-ului în
TLS-ului: nu e aici nicio temă majoră (teoria textului, rolul care rezultă din manipularea posibilităţilor unui sistem, nu moduri derutant de surprinzătoare. (E una dintre cele mai
cititorului, statutul semiotic al ficţiunii, rolul personjului, este deschis în aceeaşi manieră. Pe măsură ce compune un verificate posibilităţi de a evita capcana autotelismului.)
lista) pe care semioticianul să nu o fi „rulat“ deja. Numai că text, autorul reduce gama opţiunilor posibile din punct de Nu a avut numai unul, dar nu a renunţat la niciunul.
el se re-vede acum în foarte multe feluri: nostalgic, relaxat, vedre lingvistic. Dacă cineva scrie „Ion mănâncă o...“, este Inconturnabil este Peirce. De Barthes nu s-a dezis practic
cinic, dezinvolt, criptic („Romanul meu se bazează pe multe foarte probabil ca următorul cuvânt să fie un substantiv şi ca niciodată. Foarte aproape s-a simţit şi este şi acum de Borges,
alte constrângeri, însă nu le pot dezvălui pe toate. Pentru a acest substantiv să nu fie o „scară“ (deşi în anumite contexte cu toate că nu poate face altceva decât să-l analizeze: „Mai
scrie un roman de succes, anumite reţete trebuie păstrate ar putea fi „sabie“). Reducând posibilitatea de a genera mult, lista lui Borges [din enciclopedia chinezească evident
secrete.“ – p. 35), infatuat („şi trag nădejde că Shakespere serii infinite, un text reduce de asemenea posibilitatea de a inventată Antrepozitul ceresc al cunoaşterii binevoitoare, n.
ar fi fost mândru să-şi vadă numele asociat cu al meu“ – p. încerca anumite interpretări.“ (pp. 44-45) Iată aici o teorie m., IB] nu numai că provoacă toate criteriile de congruenţă,
71), jovial, analogic, foarte corect cu el însuşi („mă consider literară in nuce sau, măcar, fundamentul clar al unei teorii dar pune accent în mod deliberat pe paradoxurile teoriei
mai degrabă un teoretician de profesie şi doar un amator a interpretării. Aşa cum putem găsi şi la p. 20 sau în alte seturilor. În fapt, lista lui sfidează orice criteriu raţional de
în calitatea mea de scriitor de romane“ – p. 6), extrem de locuri. Este vorba şi despre o puternică disponibilitate la congruenţă, pentru că e greu de înţeles ce sens poate fi dat
motivat pe anumite linii de persuasiune etc. şi are chiar mici sinteză, inclusiv a numeroaselor idei personale anterioare. în plasarea acelui „etcetera“ nu la sfârşitul seriei, în locul
revelaţii epistemologice privitoare la ce a lăsat în urma sa, Pe de o parte e bine că autorul se re-parcurge frecvent, elementelor adiţionale, ci între (s .a., n. m., IB) elementele
scriind. Iar această „revedere“ este chiar supratema cărţii, materia analitică se „auto-oferă“, ca să zicem aşa, pe de altă listei înseşi. (...)/ Mă întreb dacă eu însumi am construit
care are şi ceva ironic în ea: îşi face simţită prezenţa, la un parte tehnica e limitativă, cu riscul destul de pronunţat al vreodată o listă cu adevărat (s. a., n. m., IB) haotică. În chip
anumit nivel de comprehensiune, imaginea unui autor care narcisismului ideatic. Italianul nu practică de ieri, de azi acest de răspuns, voi spune că listele realmente haotice nu pot fi
ar putea fi foarte bine plictisit de culmile pe care a ajuns, dar tip de „autocomentarius perpetuus“, cu iz – paradoxal, din scrise decât de poeţi. Romancierii sunt obligaţi să reprezinte
pe care nimic nu-l plictiseşte, nimic nu-l poate plictisi, căci moment ce avem de-a face, totuşi, cu un proces creativ – de ceva ce are loc în spaţiu şi timp şi, procedând astfel, ei vor
se preocupă în permanenţă de altceva. Chiar şi când ajunge semioză (potenţial) ilimitată, continuabilă nu numai de el, ci proiecta întotdeauna un soi de cadru în interiorul căruia
foarte jos ori se repetă etc., Eco rămâne mult deasupra şi de comentatori, autori de monografii, doctori, doctoranzi orice element incongruent este cumva „alipit“ celorlalte.“
pretenţiilor standard ale discursului academic actual. şi mulţi alţi autori care lucrează în siajul maestrului. Un alt (pp. 216-217). Sunt de observat interogaţia transferului,
Aş spune că acest autor (indiferent cum îl considerăm: exemplu de „autoprelucrare“ intensă putem găsi în volumul circulaţia motivică posibilă, intertextualitatea degajată,
„creativ“, „noncreativ“ sau şi/şi) aparţine unei categorii Dire quasi la stessa cosa. Esperieze di traduzione (2003, formularea netă, constatarea unei limitaţii nonnegociabile.
minoritare de inşi care se ocupă cu scrisul, indiferent, de trad. rom.: Polirom,. 2008) E suficient să observăm cele 25 Adevărata specularitate literară este nonmimetică.
asemenea, de „profilul“ acestuia, compusă din cei care nu de intrări bibliografice din Eco însuşi de la sfârşitul acestei
plicitisesc nicicând (şi nu numai pentru că nu se plictisesc!), lucrări (cele mai multe dintr-un singur autor) şi, mai ales, O fi romancierul tânăr (cum se alintă atât de înduioşător
nici măcar când se repetă, cealaltă, mult mai încăpătoare, să urmărim formele, situaţiile, contextele, pistele, indiciile Eco: primul roman publicat la 50 de ani, ar avea ... ca
fiind, evident, populată cu cei care plictisesc oricum. folosirii lor, pentru a avea o idee despre cum funcţionează romancier sub treizeci!), dar aceste poetici ţin de un status
Umberto Eco se foloseşte în aceste confesiuni (dar nu acest uriaş sistem interpretativ, performant şi care tinde să se al înţelegerii şi autoînţelegerii care nu poate fi decât al
e prima dată: cred că a procedat aşa pentru prima dată pe închidă în sine deopotrivă. De altfel, găsim în Confesiunile... senectuţii.
larg în Postille al „Nome della Rosa“ din 1983; ediţia în şi ipostazieri post-semiotice (v. p. 125), de genul celor pe
limba franceză pe care am consultat-o a apărut la Grasset în care le semnalam în articolul anterior.
1985) de exemple – literare şi nu numai – personale, pentru
a dezbate şi clarifica idei cu impact mult mai mare: „În De fapt, Umberto Eco a creat o „hiperlume“ teoretico-
multe dintre scrierile mele, am analizat ideea de semioză literară în expansiune, alcătuită din lumi ficţionale, lumi
teoretice, lumi semiotice, „intra-lumi“ – în sensul de lumi

Sorana GEORGESCU-GORJAN

„Imagini fără sfârşit. Brâncuşi filmează“

La 12 septembrie 2011, la Centrul lut Cocoşul în 1923, demontând şi ferestruind Coloana de Sărutului sau Coloanele de lemn care se înalţă până la →
Georges Pompidou din Paris s-a la Voulangis în toamna lui 1927, cioplind, tăind şi polisând luminator.
închis expoziţia Imagini fără sfârşit. Căminul în 1932. Îmbrăcat într-o salopetă albă, sculptorul
Brâncuşi, film, fotografie, inaugurată la 29 iunie în galeria mânuia cu uşurinţă barosul, ferăstrăul şi diferite alte unelte, Aparatul surprinde jocuri de lumini lângă turnul Eiffel
Muzeului Naţional de Artă Modernă. Sculptorul socotea că împingând şi ridicând piese grele, ajutând la finalizarea
fotografiile lucrărilor sunt mai grăitoare decât orice şi de unor operaţii complicate. Foto de grup de Constantin Brâncuşi în atelierul său cu Tristan
aceea şi-a fotografiat şi filmat operele, arătând cum dorea Tzara, Mina Loy, Jane Heap, Margaret Anderson...
să fie percepute. Din cele 1300 de imagini şi 700 de clişee Am avut ocazia să văd cum arăta intrarea în atelier
realizate de Brâncuşi şi aflate încă din 1957 în patrimoniul iarna sau toamna, pe ploaie sau ninsoare, precum şi curtea
Muzeului, curatorii expoziţiei, Quentin Bajac, Clément interioară cu trunchiuri vechi şi forjă.
Chéroux şi Philippe-Alain Michaud au selectat o suită de
fotografii semnificative, alăturându-le fotogramelor din I-am studiat cu drag figura artistului, ochii zâmbitori
fragmentele de filme pe 35 mm, recent achiziţionate de şi nelipsita ţigară. L-am admirat deplasându-se în atelier
Muzeu. Filmele inedite, realizate între 1923 şi 1939, rulau printre lucrări sau punându-le în mişcare – Peştele mic,
pe un ecran şi puteau fi văzute de amatori şi prin intermediul Peştele mare, Leda căpătau viaţă la îndemnul său. Urmărind
DVD-ului Brâncuşi filmează. balansul imprimat de Brâncuşi Noului născut, mi-am
Graţie bunăvoinţei doamnei Doina Lemny, am amintit de scena relatată de Marta Pan, căreia sculptorul i-ar
achiziţionat şi eu minunatul DVD, care mi-a prilejuit fi explicat că acea legănare îi sugera începutul lumii.
momente de bucurie de nedescris. Pentru prima oară am
putut să-l contemplu pe artist în acţiune, să-l văd creând din Felul în care trebuie privite lucrările sale reiese din
varietatea cadrajelor, a luminilor şi umbrelor, a contrastelor
folosite de artist. Încercăm să vedem cu ochii săi Prinţesa
X, Pasărea de aur, Cocoşul, Pasărea în spaţiu,Coloana

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 9

(In)certitudinile lecturii (II) Obsesii Marian Victor
BUCIU

1.Opera e o cale, lectura e o staţionare literar, trad. şi pref. de Irina Mavrodin, Ed. Univers 1980). un arbore care are rădăcin­ ile în imanenţă şi coroana în
Grafomania e, dimpotrivă, „curajoasă“, după cum există transcendenţă. Iată un motiv nou de a porni într-o direcţie
Pentru a i se înţelege scrisul, autorul trebuie ca să texte care descurajează în modul direct şi simplu prin lipsa necunoscută. Existenţa nu caută cunoscutul, ci tocmai
înţeleagă el mai întâi cititorul. Acordându-i întâietatea, pregătirii cititorului de a le aborda. Tot Blanchot mai crede necunoscutul. Cu gândul la neîntâmplător. Existenţa este
recunoscându-i iniţiativa, şi le va consolida pe ale sale. În că scrisul e intolerant (constatare anti-proustiană, vasăzică) împinsă mereu înainte, ajungând pentru intelect şi simţire
eseul său dintr-un întreg volum despre Madame Bovary, şi că e ascuns (cum crede şi teoreticianul relecturii, Matei ca ceva situat în viitor şi posibil. Arheologia ajunge astfel
M. V. Llosa constată că un scriitor îşi poate iubi cititorii, Călinescu, cel care a exemplificat ipoteza prin texte de o licenţă, pentru că devine un trecut nu doar reactualizat, ci
cedându-le iniţiativa lecturii, cum e cazul lui G. Flaubert, Mateiu I. Caragiale şi Mircea Eliade). Pentru Blanchot, în primul rând imaginat. Existenţa şi textul sau opera sunt o
dar, deşi se arată iubitor de oameni, îşi poate dispreţui opera pare pierdută între autor şi cititor. El consideră că reconstituire de acest fel intermediată de cuvânt. Cuvântul
cititorii, cum i se întâmplă lui B. Brecht. „cititorul este angajat într-o luptă cu autorul“. Dar nu şi este autarhic. El captează până şi cele mai delicate simţiri,
cu opera? Cititorul îi apare eroic, dacă nu temător, stare la care n-ar putea să vieţuiască în absenţa lui.
M. Zamfir, în Imaginea ascunsă. Structura narativă a care nu poate accede, evident, facilitatea. Blanchot, anti-
romanului proustian, 1976, crede că M. Proust urmăreşte de proustianul, în teoria lecturii, ajunge la certitudinea că Importantă este o iniţială înşelare, care impune
la început „nedumerirea“ (p. 87) cititorului care ia contact lectura rămâne sterilă, „lectura nu face nimic, nu adaugă „arheologia“ lecturii. Lectura „arheologică“ reconstituie
cu opera nouă, ajungând mai sigur pe opera citită la sfârşitul nimic“. Cititorul pare prins în impostură. „Lectura nu ceea ce s-a aflat la deplină vedere dinain­te unei priviri
acesteia. Şi nu doar pe operă, dar şi pe el însuşi. Cititorul a este conversaţie“, cititorul nu „dialoghează“ cu cartea, ca demiurgice. Pentru cititor, textul interpune nen­ umărate
parcurs o iniţiere dublă, în operă şi în sine, în cele „două la Proust (şi Iser). Lectura n-ar fi, cum spun teoreticienii trepte care obstaculează reconstrucţia. Textul în sine este
texte“ menţionate de Marcel, funcţionând după principiul obişnuiţi, comprehensiune, întrucât „A citi se situează finit, construit, dar instrumentele lectorului sunt mereu
fizic al vaselor comunicante, care devine şi un principiu dincolo sau dincoace de înţelegere“. M. Blanchot e sărace, insuficiente. Lectura devine atunci o tentativă de
spiritual. pretenţios cu cititorul, ca P. Valéry, pe care în eseul din care expugnare a cetăţii textuale după principii ce se aseamănă
citez, intitulat tocmai A citi, îl şi reproduce la rândul său: celor arheol­ogice.
Citind Ulise de James Joyce, V. Nabokov notează, „Iar când Valéry se nelinişteşte cu privire la cititorul incult
în Cursuri de literatură, din care am mai citat un cuvânt de astăzi ce pretinde facilităţii să fie complicea lecturii sale, Pentru ce lectură optezi? Una de supunere a subiectivită­
anterior: „căci nu mai este nevoie să repet că fiecare gen nou neliniştea lui este poate justificată…“, Blanchot admiţând ţii, de îngemănare cu fibrele textului ori una de atragere a
de scriitor dezvoltă un nou gen de cititor“. Aici, cititorul e deopotrivă ingeniozitatea şi ingenuitatea lecturii. El se textului în sfera puternică a eului? O lectură pare pa­sivă, alta
aproape creat odată cu opera. Nu e vorba de ceea ce numeşte plasează între Valéry şi Proust. Pentru o dată, înclină spre activă. Pasivitatea este un mo­ment strategic al conştiinţei
U. Eco cititorul inclus, prin care şi opera se autociteşte, ci Proust, spre cititorul impersonal şi inocent. care simte, cunoaşte, descifrează.
de cititorul exterior, însă adecvat, cerut de operă. E vorba
de ceea ce a numit P. Valéry cititorul de vocaţie, adică acel Dacă am notat (în articolul apărut aici în luna august) ce Lectura narcisistă, întoars­ ă spre sine, un cerc în interiorul
cititor cu talent egal cu al autorului, lipsit doar de capacitatea am păţit recent la recitirea unui text personal, mă gândesc cogito-ului: este o lectură reflexivă, opusă tranzitivităţii,
de a scrie, dar cu deplină capacitate de a citi. Un fel de cititor să editez şi un vechi fragment (Arheologia lecturii, 1980) viciată, falsă. Cogito-ul se citeşte şi se decodifică pe sine.
ideal. P. Valéry ajunge mai idealist decât Marcel (Proust). reflectând asupra cititului. Textul de bază, textul literal, este unul intermediar. Situată
Fireşte, lectura perfectă sau ideală nu s-a văzut încă. la polul cel­ălalt este difuzarea cogito-ului în masa vitală,
2.Un inter-text re(a)locat organică, ordon­ ată, finită, a operei. În primul caz, lectorul
Lectura vine la urmă şi ea are, evident, urmări. Prin nu se cunoaşte pe sine, se aşteaptă, se caută, se „face“ ori
lectură, scrisul produce efecte, cum le numeşte unul dintre Lectura este o atitudine existenţială. Efemeritatea se „construieşte“. Viu este num­ ai cogito-ul, având despre
teoreticienii receptării, Wolfgang Iser, în Actul lecturii. O lecturii o reflectă pe cea a vieţii. Descoperim în viaţa lecturii sine o anumită autocunoaştere. Pornind de la ea, el continuă
teorie a efectului estetic (trad. de Romaniţa Constantinescu, comportamentul vieţuitorului însuşi în toate împrejurărilor să se regăsească în vecinătatea unor năzuinţe şi presiuni
Ed. Paralela 45, 2006). Plăcerea lecturii nu poate fi pasivă, posibile. O lectură e dirijată de legile complicate şi adesea limitative, de und­ e se deschide oglinda realului pentru
ea nu poate fi decât activă. Orice lectură e activă, chiar obscure ale vieţuirii. Textul este străin. Existenţa aparţine subiect.
dacă până la un punct. Şi, tot aşa, orice lectură e plăcută, lectorului. Iar el nu poate ignora momentul impactului cu
oricâtă neplăcere ar însoţi-o. Ne place ce citim dacă intrăm textul. Exis­tenţa generează un discurs textual care nu se va Departe de a fi doar supunere a cogito-ului, lectura de­
în travaliul scrisului. Lectura rescrie textul prin memorare suprapune peste textul generator. Efortul devine unul de vine, într-o a doua fază, o atragere spre conştiinţă a textului
şi înţelegere. W. Iser nu crede, ca W. C. Booth, pe care-l apropiere. Naiva idealitatea (idealitatea pare mereu naivă, examinat. Identitatea operei, care îşi include conştiinţa
citează, în identificarea dintre autor şi cititor. El constată în mod benefic) este sup­ rapunerea textelor. Fără năzuinţa exterioară, este sfărâmată de identitatea acestei conştiinţe
că cititorul dialoghează cu opera. Nu pot să cred că e aceasta, al doilea text, cel stârnit de primul, nici nu s-ar cri­tice care şi-o afirmă pe a sa. Există însă opere înzestrate
vorba de un dialog propriu-zis. E, aş spune, un dialog la naşte. Aşadar: textul străin, viaţa lectorului şi propriul cu o puternică fascinaţie, care modelează sau instituie
distanţă, straniu, şi, în plus, el e realizat prin contactarea a text al acest­uia. Un mod de a crea impactul subiectivităţii subiecţi istorici. După cum se află conştiinţe individuale,
două monologuri. Lectura se identifică doar pe ea însăşi, receptoare este citirea paralelă a celor două texte, în sensul care sfâşie fragila imanenţă a operelor.
ajungând mereu alta. Opera e o cale, lectura e o staţionare. că punţile de leg­ ătură dintre ele sunt aleatorii.
Opera aduce sensul, lectura ei induce semnificaţia. Şi pentru Stabilitatea scriiturii: în ce ar const­a ea? Mai întâi în
Iser textul e virtual iar lectura e reală. Cred că există mai Lectura configurează o dialectică a memoriei şi materialitate. Nu există idealitate fără mat­erialitate. Scrii­
ales lecturi ratate (validate paradoxal, graţie coerenţei şi imaginaţiei. Memoria recuperează şi asigură o fragilă tura ca materialitate este certă şi eternă. Eternă, nu neapărat
spectaculosului lor, de Stanley Fish), pe care le-aş numi continuitate. Memoria nu poate recupera nimic, ea descrie în sens axiologic. Este ceva cu care te poţi întâlni oricând,
inexistente, cum există şi texte ratate, unele putând să fie cel mult nişte posibile semne. Sing­ ura certitudine pe care doar să vrei. Scriitura este desăvârşită, inertă, fără impactul
măcar parţial salvate de lectura creatoare. Cred, ca W. Iser, o are fiinţa cititoare este că a fost cândva într-o regiune a creat de lectură.
în discursivitatea lecturii, şi nu, ca R. Ingarden, la care se trăirii prin lume şi text. Nu există retrăire şi relectură. Există
referă cel dintâi, în cursivitatea acesteia. Cursivitatea poate doar o continuă trăire şi lectură. Ce se schimbă este ordo­ 3.Până la urmă
fi doar un efect al relecturii. Nu există lectură ideală nici în narea elementelor, în funcţie de o atitudine mereu înnoită.
autolectura directă, aceea a autorului. Dar există cititorul Ce constat după acest text despre citit, compus din părţi
din text, cititor-model al lui U. Eco (Lector in fabula), pe Mai există o altă treaptă a reconstituirii: scriitura reconsti­ transcrise peste moduri şi timpuri? Înţeleg prin lectură o
care nici Proust nu-l specifică? tuie (ce importă dacă imaginativ!) lectura. Arheologie aventură a (re)cunoaşterii, de la uimire la dumerire, activă
nesigură, frustrantă. Scriitura porneşte şi ea din imanenţa şi reflexivă, dependentă de cititor şi-n performare ca şi în
Cititul (a)pare facil, iar scrisul dificil. Însă acest fapt mişcată de nelin­ işte şi nemulţumire. Nu orice act are iniţial ratare, o cale ocolită (prin opera scrisă spre eul cititor), un
apare de la caz la caz. Sau de la caz la… cazne, ca să folosesc acest nivel incip­ ient, stârnit de negativitate? Ceva nu există act dinamic exercitat asupra unuia static. Lectura devine
un termen uitat. Chiar dacă există spaima de scris, nu şi de şi caută a se naşt­e. ceea ce este, o reconfigurare (dis)cursivă, onto-retorică
citit, după cum constată pripit Maurice Blanchot (Spaţiul (răsfrângere mutuală între existenţă şi discurs), uzuală şi
Lectura este întotdeauna imanentă. Scriitura este ca ab – uzuală, formatoare şi deformatoare, mereu incertă în
spirit, sigură doar în literă.

→ şi frumoase fântâni arteziene. Filmează şi imagini din gări, minunat al veşniciei îngemănat cu piatra îndrăgită.“ operaţiilor filmate. Impresionează imaginile luate noaptea,
trenuri şi vapoare. Fermecătoarelor prezenţe feminine care i-au înfrumuseţat imortalizând sudarea electrică a miezului Coloanei. Este

Natura este prezentă prin imagini ale frunzişului, prin atelierul, Brâncuşi le acordă un spaţiu semnificativ. Le-a semnificativ faptul că în 1938 artistul a ţinut să filmeze
trunchiul de castan care a dat mlădiţe, prin cactusul pozat filmat cu plăcere pe Florence Meyer, Marina Şaliapin Coloana terminată în nu mai puţin de 23 de poziţii, din
în ghiveci. Imaginile luate de la fereastra trenului, în ţară, sau Lizica Codreanu, zâmbind, dansând, admirând flori. diferite unghiuri, pe fundal de cer luminos, noros, întunecat,
imortalizează aspectul câmpurilor cu zone lucrate, cu pâlcuri Florence pozează între coloane.
sau cu munţi vizibili în zare.
de copaci, cu luciul apelor, cu dansul sârmelor de telegraf. O parte importantă a DVD-ului este alocată vizitei în
Din mărturiile cioplitorului Ion Alexandrescu ştim că
Artistul se apleacă şi asupra imaginilor de vieţuitoare ţară din 1937–38. Ateneul Român şi blocurile din jur apar Brâncuşi filma cu plăcere scene de la târguri, hore cu lăutari,
– prepeliţe pe câmp, un vultur în zbor, lebede pe lac, o doar în câteva imagini.
ţărani în costume naţionale. Avem bucuria să vedem şi noi
căţeluşă hrănindu-şi puii. Scenele din Târgu-Jiu sunt mai numeroase. Secvenţele ce l-a interesat. Din imaginile cu copii şi căţeluşi transpare

Sunt impresionante scenele cu prietenii – soţii Brauner de la festivităţile oficiale, cu sobor de preoţi, defilare de afecţiunea sculptorului faţă de fiinţele tinere.
hârjonindu-se, Man Ray ciocnind cu artistul lângă Coloana străjeri, armată etc. vor trebui identificate de cei care mai
Faptul că aceste filme au devenit accesibile abia în anul
de la Voulangis, Maurice Duchamp, Mary Reynolds, Ezra pot s-o facă. S-ar fi putut beneficia de explicaţiile doamnei de graţie 2011 face dificilă identificarea unor persoane sau
Pound şi Vera Moore sărbătorind inaugurarea Căminului. Tătărescu-Negroponte, dacă nu s-ar fi stins în iulie 2009... datarea unor evenimente. Faptul că le putem totuşi vedea
Vizita Barbarei Hepworth în atelier este filmată cu simpatie. Pentru momentul ridicării Coloanei monumentale în reprezintă o adevărată binecuvântare pentru iubitorii lui

Sculptoriţa va consemna peste ani că a rămas cu „sentimentul 1937, fotografiile din arhiva Gorjan pot preciza succesiunea Brâncuşi.

10 Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 Scrisul Românesc Cronică literară

Traduttore / Ioan Pământul celor liberi pedeapsa legii comuniste, Victor evadează
Traditore din când în când din ascunzătoare, este
LASCU atras într-o noapte de lacul blestemat care,
chipurile, îl ocroteşte. El comite fără pre­
Primul roman al unei încă tinere comunist Biserica a fost masiv înfiltrată cu malefice, oamenii locului au rebotezat meditare, dar sub imperiul forţelor male­
autoare de limbă franceză, agenţi ai Securităţii, iar clericii care nu au lacul, schimbându-i numele din Groapa cu fice, o nouă crimă, apoi alta şi încă un du­
dar de origine română, se cedat presiunilor regimului au fost închişi turci în Groapa cu lei, referinţă la profetul blu omor, nefiind niciodată prins, fiindcă
intitulează chiar aşa: Pământul celor şi torturaţi. În roman, preotul Ilie Mitran Daniel din Vechiul Testament, care a fost printr-o confuzie fusese dat dispărut puţin
liberi, în franceză Terre des affranchis. întruchipează pe rezistenţi, cei care au aruncat de un rege babilonian în groapa cu după comiterea primelor omucideri. Când
Scriitoarea se numeşte Liliana Lazăr şi rămas, până la capăt, cu duhul slujitori ai lei, de unde a scăpat teafăr datorită credinţei reapare în lume, prin 1990, Victor Luca
s-a născut în 1972 undeva în Moldova, nu Domnului, în timp ce Ion Fătu, înlocuitorul neclintite în Dumnezeul cel viu. reuşeşte să păcălească noile autorităţi,
departe de Iaşi, într-un sat ce se cheamă părintelui Ilie, este un intrus al regimului substituindu-se altei persoane, Constantin
Slobozia, deci o localitate diferită de comunist, rămas la amvon şi după „marea Demersul apotropaic nu a funcţionat, Ica, zis Daniel, şi el ucigaş prin 1984,
municipiul omonim, reşedinţă a judeţului cădere“. Aşadar „la vremuri noi, tot noi“, deoarece în zona Gropii cu lei se întâmplă care, venise incognito la Slobozia să se
Ialomiţa. Satul Slobozia are, pentru Liliana cum spune o butadă postrevoluţionară. evenimente bizare şi terifiante. Lacul pare pocăiască şi să ducă o viaţă de pustnic
Lazăr, o funcţie tutelară camuflată chiar în În consecinţă, nici starea de spirit nu se vrăjit fiindcă din el emană o lumină roşie chiar pe malul lacului. Acesta este ucis de
titlul cărţii: în română Slobozia derivă de schimba fundamental, ci mai mult mimetic, ca jeraticul ce cuprinde, atunci când i se săteni, prin confuzie, în locul lui Victor.
la adjectivul (de origine slavă) slobod, -ă pentru că, subliniază autoarea, altă „butadă Morala ne spune că doar unii din vechii
cuvânt ce reprezintă dubletul etimologic în vogă spunea că înainte de Revoluţie tulbură apele, şi pădurea din jur. De lac se criminali îşi ispăşesc păcatele, iar alţii
al adjectivului liber, -ă (de origine latină). toată lumea se prefăcea că e atee, în timp apropie doar inşi ciudaţi şi înfricoşători, scapă nepedepsiţi, prin tertipuri murdare.
Jocul semantic subtil rezidă astfel în ce de atunci încoace toată lumea se preface care fie sfidează, fie sunt protejaţi de Mai mult, ucigaşul Victor Luca devine
sinonimia slobod = liber, ceea ce în limba că e credincioasă.“ (p. 176). Într-o societate lacul blestemat. Unul dintre ei este Victor un model al noii societăţi, compărând
franceză se traduce prin libre, délivré, -e, mimetică nu pot avea loc schimbări Luca, un tânăr provenit dintr-o familie cu în erou, în urma însuşirii şi publicării
affranchi, -e. Însă jocul semnificaţiilor nu importante de fond. Oamenii, cei care ar probleme, cauzate de violenţa sălbatică a jurnalului confesiv al lui Daniel. După
se opreşte aici, acesta fiind împins către un fi trebuit să se schimbe primii, au rămas tatălui, care-şi bătea întreaga familie: soţia, ce a fost eliberat din spitalul de psihiatrie
nivel hermeneutic. Slobozia înseamnă un loc tributari vechii mentalităţi, modul lor de a Ana, băiatul şi fata, Eugenia. Refugiin­ de la Iaşi, după ce devine un VIP, Victor
al celor liberi care, în noile condiţii istorice gândi şi de a acţiona nu s-a schimbat „prin du-se de frica crudului tată în preajma comite încă o crimă, dar reuşeşte din nou
de după decembrie 1989, simbolizează părţile esenţiale“, ci doar „pe ici, pe acolo“. lacului, fără a fi scăpat însă de urmărirea să scape, ascunzându-se la mănăstirea din
întreaga Românie, o ţară picată din cea mai Chiar dacă Biserica s-a insinuat în viaţa acestuia, tânărul de şaptesprezece ani, sat. Să concluzionăm împreună cu Liliana
neagră dictatură în cea mai buimăcitoare românilor, nici ea nu a izbutit să-i schimbe Victor, îşi ucide părintele şi-l aruncă în lac, Lazăr că în climatul malefic din societatea
democraţie. Şi cum democraţia aceasta prea mult, în sensul bunei morale creştine. scăpând astfel de teroare. Aceeaşi soartă o postcomunistă păcatele majore, vechi ori
entropică oferă în primul rând libertate unor Multe din vechile tare şi din relele apucături are şi tânăra Aniţa Vulpescu, care-i refuză noi, sunt tăinuite chiar şi sub acoperirea
oameni complet nepregătiţi să beneficieze persistă şi azi în lumea românească. Nici avansurile. Mama şi sora nu-l predau credinţei. Avertismentul final este că Victor,
de ea, libertatea (sau altfel zis – slobozenia) democraţia creştină, dovadă că, pe plan autorităţilor, ci îl ascund în podul casei, deşi deghizat în călugăr, „simţea totuşi că,
se preface rapid în anarhie, în manifestare politic, şi partidul creştin-democrat a eşuat, unde el trăieşte vreme de douăzeci de ani, mai devreme sau mai târziu, o irezistibilă
a bunului plac. Aşa justifică Liliana Lazăr n-a avut sorţi de izbândă, în ciuda prezenţei până la Revoluţie. Legea este astfel ocolită, dorinţă de a ieşi (în lume, n.n., I.L.) va
întâmplările terifiante petrecute la Slobozia, sensibile a Bisericii în viaţa publică. Nu cele două femei devenind şi ele părtaşe la pune stăpânire pe el.“ (p. 198). Fiind însăşi
cele mai multe după 1989, însă fără a omite altele sunt şi concluziile Lilianei Lazăr. În cumplitul paricid şi la omorul Aniţei, prin încarnarea păcatului, Victor Luca este
să dezgroape şi rădăcinile ce se ascund în afara escaladării unui anume spirit bigot, tăinuire. Totuşi o cale de iertare e găsită prin indestructibil!
solul totalitarismului comunist. Autoarea a persistenţei creştinismului popular şi a mărturisire, pocăinţă creştină şi săvârşire de
nu ezită să expliciteze în Capitolul 12 din superstiţiilor păgâne, combătute mai mult fapte bune. Ana şi Eugenia se confesează Pământul celor liberi (Terre des affran­
Partea a doua: formal sau sporadic, viaţa spirituală a preotului Ilie Mitran care le sugerează chis, Gaïa Éditions, 2009) este o carte cu
„După Revoluţia din 1989, România creştinilor poporani nu a cunoscut schim­ calea, cerând în schimb ca Victor să copieze o naraţiune sinuoasă, grea de evenimente
semăna cu acele insule îndepărtate, de­ bări semnificative. Acestea ar fi faţetele cărţi bisericeşti interzise de comunişti, îngrozitoare, probabil o parabolă a
vastate cu regularitate de furtuni tropicale. „unui lung catarsis“ început în România manuscrise care erau apoi răspândite de României din trecut şi de acum. Deşi
Întreaga ţară trebuia reconstruită, iar sub oblăduirea Bisericii. preot în popor. În cele din urmă preotul scrisă de o debutantă, ea are forţă şi stil,
românii nu prea ştiau de unde să înceapă. este descoperit, arestat şi schingiuit într-un este, exceptând puţinele îngroşări, şi un
Noii conducători – nimeni alţii decât foştii Cum a implementat Liliana Lazăr ase­ spital de psihiatrie din Iaşi. În locul lui este document autentic despre o lume devastată
tovarăşi ai lui Ceauşescu – au confiscat menea constatări şi concluzii în roman? trimis în sat popa Ion Fătu, colaborator al de indecizie, pasivitate şi complicitate cu
munţi de avuţii trecându-le în propriile Bună cunoscătoare a mentalităţii rurale Securităţii şi părtaş la anchetarea părintelui Răul. Cartea a fost remarcată în mediile
conturi. Odată sătui, ei examinară situaţia moldoveneşti (şi nu numai), scriitoarea Ilie. El tolerează superstiţiile şi intră în literare şi evidenţiată prin acordarea, în
şi […] trecură în revistă toate instituţiile, „aduce în scenă“ întâmplări şi personaje legătură cu Ţiganul Ismail, un vrăjitor 2010, a Premiului celor cinci continente
dar nu putură constata decât discreditarea dintr-o lume în care Răul este disimulat căruia îi cere să-l vindece de impotenţă. ce răsplăteşte pe cei mai buni scriitori
de care erau atinse. În zadar întoarseră adeseori sub chipul Binelui, o lume în Ismail este implicat, prin magie neagră, în francofoni. Prologul romanului a constituit
problema pe toate feţele, căci se impunea care confuzia valorilor morale, spirituale, toate crimele de la Groapa cu lei. Scăpat de textul dat spre traducere la Concursul
o evidenţă: fără o mână forte, ţara risca să culturale, a devenit un fenomen social. Într-o Naţional de gen, Mot-à-monde 2011,
cadă în anarhie. Cum în fiecare zi poporul torpoare aparentă dominată de credinţa în organizat de Institutul Francez din Cluj-
îşi clama setea de dreptate, anumiţi moroi, la Slobozia explodează periodic Napoca cu concursul Universităţii „Babeş-
conducători se temură să nu piardă totul. întâmplări terifiante, ca nişte scurte erupţii Bolyai“.
De aceea hotărâră să înlocuiască Partidul. de infern. În ciuda insignifianţei sale, de
Cum Biserica rămânea organizaţia cea mai fapt înşelătoare, satul este marcat geografic Notă: La această ediţie a concursului
puţin contestată, ea se impuse de la sine, şi istoric. Situat la poalele unei coline, el echipajul Facultăţii de Litere din Craiova,
fiindcă românii îi arătau o încredere oarbă. este străjuit de codri seculari, tenebroşi, la coordonat de conf. univ. dr. Ioan Lascu, a
După ce fusese mult timp persecutată, ea marginea cărora se întinde un lac malefic, obţinut premiul II.
constituia de acum încolo centrul noii Groapa cu lei, numit mai demult Groapa cu
societăţi democratice. România a redevenit turci. Denumirile, bazate pe un paralelism
oficial o naţiune creştină.“ (Terre des biblico-istoric, trimit la evenimente în­de­
affranchis, p. 175; traducerea mea, I. L.). părtate, petrecute în vremea domniei lui
Liliana Lazăr are dreptate, chiar dacă Ştefan cel Mare. În urma unei cumplite
ea expune, cu pătrundere şi obiectivitate, bătălii cu turcii, ultimele rămăşiţe ale
starea de lucruri din România pentru ochii oştirii otomane au fost împinse către lacul
şi urechile unui străin, cerinţă perfect de deasupra Sloboziei, unde s-au înecat.
normală, ţinând cont că romanul este De aici credinţa persistentă a sătenilor în
destinat publicului francofon. Are dreptate moroi, căci, cred ei, „Noaptea, osemintele
când afirmă ca Biserica este arondată din ostaşilor turci, care de veacuri zac pe
nou vieţii politice a ţării, însă de o manieră fundul lacului, se ridică încet pe luciul
radical diferită faţă de vechiul regim. Are apei.“ (p. 12). Se crede aşadar că lacul este
iarăşi dreptate când spune că în regimul blestemat şi puţini îndrăznesc să se apropie
de maluri. Pentru a mai îmblânzi puterile

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 11

Note Francezii mai vechi
de lectură

Virgil
NEMOIANU

N u mă entuziasmează lite- Mi-a trebuit ceva vreme până să pricep că dacă am parcurs doar selectiv paginile statură (Francisc I), sărmanul Ronsard s-a
ratura franceză a secolului actorii erau puşi să vorbească în pronunţie volumelor. Mi-am amintit de mult îndrăgiţii găsit la mână şi sub oblăduirea unui trio de
20. Da, sigur, sigur, admit franceză de pe la 1600, iar din acea clipă „poeţi metafizici“ ai Angliei, numai că aici, fraţi neisprăviţi, printre cei mai nevrednici
şi eu câteva excepţii: Paul Claudel, Saint- am captat auditiv totul cu mare deliciu: în Franţa, la aceşti membri ai „Pleiadei“ şi regi de care a avut parte Franţa: Francisc
John Perse, Giraudoux, poate Anouilh, cum era o franceză mult mai latină, mai virilă, la alţii am întâlnit mai multă dulceaţă, mai II, Carol IX, Henric III (1559–1589).
şi romancieri recenţi, Jean Raspail, Georges asemănătoare cu spaniola, catalana, mai mult joc, mai puţină râvnă intelectuală. Cel Odraslele strălucitei Caterina de’ Medici au
Perec, poate Tournier. Nici pentru marii ştiu eu ce. La fel gesturile, mai cu seamă mai puţin am citit din Clément Marot (1496– fost o dezamăgire generală şi au dus ţara de
neo-clasici ai „secolului de aur“ n-am reuşit ale mâinilor, erau artificiale, preţioase, dar 1544). Probabil că e bun poet, dar nu m-a râpă (aproape!) Ronsard simţea că n-avea
de o mare eleganţă expresivă. Tematica interesat. Cu o singură, dar mare, excepţie.
François René de Chateaubriand banală devenea fermecătoare. Marot a tradus în versuri (poate mai bine Clément Marot
zis: a adaptat!) Psalmii. Cred că niciodată
să trec de limita unui smerit respect istoric: Mintea mi-a fost răscolită: am început nu am citit o versiune atât de graţioasă, de ce face şi îi proslăvea din răsputeri. A scris
nu ajung la căldura sinceră. În schimb sunt să mă gândesc la anii studenţiei. Eram pe uşoară, de atrăgătoare (dansantă aproape), şi un ciclu voluminos Le Bocage royal
îndrăgostit de mulţi autori francezi din atunci prieten, eu, cel de la engleză, cu un de melodioasă a Psalmilor. De neuitat. Nu (adică, să zicem, „dumbrava crăiască“).
secolul 19: mai presus de toţi inegalatul număr de colegi şi colege de la romanistică, mă mir că au fost puşi pe muzică uşoară
Chateaubriand, dar aproape de el Balzac ce se străduiau să se specializeze în la vremea lor, fredonată de publicul mare, Poate că am găsi aici o explicaţie şi chiar
şi Baudelaire, iar apoi Barbey d’Aurevilly, franceză, spaniolă, italiană, fireşte şi în inclusiv de pilda de Francisc I, regele şi o scuză. Pomeneam mai sus despre paralela
destul din Lamartine, câte ceva din Victor română. Bucuria lor erau Evul Mediu şi patronul lui Marot. cu „poeţii metafizici“ ai Angliei (de altfel
Hugo, şi-aşa mai departe, lista ar putea Renaşterea din ţările cu limbi de ascendenţă aceştia apar cu 100 de ani mai târziu). Ei
continua. Iată însă că recent, probabil în latină şi mereu încercau să mă atragă şi pe Joachim du Bellay (1522–1560), cu o bine, ce m-a frapat este că la francezi revin
urma reînvierii unor reminiscente juvenile, mine în această direcţie. Cu succes mai generaţie mai tânăr, a rămas celebru prin insistent aluzii, afirmaţii, valori patriotice,
mi s-a deşteptat brusc pofta să reiau câţiva mare sau mai redus. De pildă Rabelais îmi eseul său dedicat apărării şi cultivării limbii naţionaliste îmi vin să spun, dar mă rog, cel
francezi mai vechi (finele Evului Mediu, plăcea prin năstruşniciile sale, îl citeam franceze ca limbă poetică. (Ne amintim puţin de mare iubire a Franţei. (Mai nimic
Renaşterea) şi i-am răsfoit cu bucurie şi cam pe sărite; dar n-am reuşit niciodată să că înainte cu aproape două veacuri Dante de acest fel la englezi). O iubire de altfel
admiraţie. S-au petrecut lucrurile aşa. mă împrietenesc cu Montaigne şi mă mai făcea cam acelaşi lucru pentru vernacularul blândă, axată pe dulceaţa peisajului, nu pe
Acum un an, am petrecut o lună la Paris. mir şi în ziua de azi de ce este el atât de italian.) Mai ştim şi câteva sonete (Heureux principii marţiale. Veneraţia dinastică se
Ne-am dus şi la teatru de câteva ori. Teatrul admirat. (Pe de altă parte, m-am topit de qui, comme Ulysse…) care au intrat în înscrie şi ea cumva în această îmbrăţişare
Louis Jouvet, în apropierea Operei, oferea plăcere când, vizitând orăşelul Sarlat din toate antologiile. Într-un cuvânt şi, ca să fiu a tărâmurilor natale.
printre altele o piesă de Théophile de Dordogne, pe cât de încântător ochiului deplin sincer, mi s-a părut că este vorba de
Viau Iubirile tragice ale lui Pyramus şi pe atât de suspect mirositor a mucigai, am un versificator de prim rang, dar parcă nu În ansamblul ei poezia franceză a
Thisbe după o temă mitologică ironizată contemplat casa în care vieţuise La Boétie, mi-ar veni să-l înscriu printre marii poeţi ai secolului XVI este senină, armonioasă,
de Shakespeare în Visul unei nopţi de vară. bunul amic al lui Montaigne.) lumii, sau chiar şi numai ai Franţei. Poate virtuoasă, voioasă. Ea exprimă un uma-
Viau fusese un soi de haimana rebelă şi greşesc din indolenţă. nism care nu se rupe, nici măcar nu se
aventuroasă, un „hippy“ sau „beatnik“ al Dar să merg mai departe. Tot în acei depărtează, de valorile spirituale.
vremii sale. (Să pun şi anii săi de viaţă: ani Romulus Vulpescu a scos la iveală Altfel stau însă treburile cu Pierre de
1590–1626). Piesa regizată de Benjamin traducerile sale din François Villon (1431– Ronsard (1524–1585). Am recunoscut un Zăboveşti cu plăcere în acest univers
Lazar cu mare inteligenţă m-a uluit. Întâi 1463). Amestecul lor de arhaism şi de poet cu adevărat mare în cele două volume imaginar plin de eleganţă, de bune maniere,
de toate că la început nu am înţeles limba. modernism agresiv ne ameţea de plăcere. Pleiade editate de Gustave Cohen. Am de politeţe spirituală, de jocuri. Este un
Ce să mai spun, a fost pentru generaţia citit bună parte pe plajă, cine ştie de ce admirabil moment, un parc înmiresmat, în
(sau „seria“) noastră o adevărată explozie aşa citisem şi pe Tasso şi pe Ariosto acum istoria literaturii europene.
de fericire şi admiraţie: culori de maximă câţiva ani). Ronsard e un multilateral,
vioiciune şi strălucire, vocabular de verbul său e bogat, are straturi poetice August 2011, Bethesda, MD
maximă diversitate, un univers imagistic groase. Ştie să funcţioneze în sonet, în
original. Vulpescu, mai vârstnic decât elegie, în madrigal, în ecloge, se încearcă
noi cu numai vreo 7-8 ani, poate chiar până şi epos (Franciada lui a rămas totuşi
mai puţin, a devenit un idol, un obiect neterminată.) Scrie despre moarte, despre
de adoraţie. Iar Villon ne devenea prin el salata, despre cer, despre Hercule creştin,
contemporan, ortac, model. Pe Vulpescu despre Bacchus, despre aur şi – cum altfel?
îl socoteam om mult mai mare decât Dan – mai cu seamă despre dragoste.
Botta, ale cărui traduceri din Villon, mai
potolite, sunt totuşi foarte reuşite. (Despre I-am găsit poeziei lui Ronsard două
„cariera“ târzie a lui Vulpescu prefer să nu defecte. Primul este de natură stilistică.
mai spun aici şi acum nimica.) Frazele sale sunt uneori îngrozitor de
lungi, acoperă câte 10–12 hexametri chiar
La rândul ei experienţa Viau m-a mai mulţi. Nu ştiu din ce motive; oricare
îndemnat să iau în mână spre citire sau ar fi, lectura e îngreunată. A doua nu este
recitire în ultimele luni câţiva poeţi cu totul vina lui Ronsard. În vreme ce
renascentişti francezi. Bine am făcut, chiar Marot avea drept patron un rege de mare

Théophile de Viau Pierre de Ronsard François Villon Joachim du Bellay

12 Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 Scrisul Românesc Eseu

Gheorghe PĂUN

Ce înseamnă a calcula natural?

Î ntr-un număr anterior al revistei aproape sau mai departe de sfârşitul diferite de cele de plecare. Adică, prefixul un detaliu esenţial: structura de date nu
Scrisul Românesc vorbeam des­ numărului are cu totul altă semnificaţie), ci şi primei molecule se recombină cu sufixul mai este deloc şirul (nici măcar ca la
pre relaţia dintre ştiinţă şi cul­ la multele modele de calcul din informatica celei de-a doua şi prefixul celei de-a doua ADN, fără informaţie poziţională, ci doar
tur­ă, pledând pentru incluziune (în sens teoretică (iar pe aceste modele se sprijină se recombină cu prefixul primei molecule. contextuală), ci multisetul, mulţimea cu
matematic); ceea ce urmează este o conti­ maşinile propriu-zise de calcul). Principala Este operaţia pe care Tom Head a introdus-o mul­tiplicităţi asociate elementelor. Ca la
nuare a acelei discuţii şi o (încercare de) structură de date din informatică este în 1987 sub numele de splicing („altoire“ şcoal­ă: 3 molecule din substanta X plus 2
ilustrare a tezei de mai înainte. Plecând de şirul de simboluri, iar principala operaţie este cea mai sugestivă traducere), pe care din substanta Z formează... Din nou, de­
la un fapt banal: omul este singura fiinţă asupra şirurilor de simboluri este rescrirea am preluat-o (şi simplificat-o) în 1994 şi parte de calculabilitatea clasică şi de cal­
care numără şi calculează. Nu ştiu când locală. Maşina Turing (modelul standard de pe baza căreia s-a introdus un model de culatoare. Multiseturi procesate prin reacţii
a făcut-o prima dată, dar acela a fost cu algoritm – apropo: anul viitor se împlineşte calcul despre care am arătat (în 1995) că, în – încă un mod natural de calcul. Care şi
siguranţă un pas crucial (în desprinderea un secol de la naşterea lui Alan M. Turing, anumite variante, este „Turing universal“, el este Turing universal – s-a demonstrat
de primate). Peste milenii, omul a inven­ 1912–1954, un tip cu totul genial, despre poate calcula tot ceea ce poate calcula o în calculul membranar (a se vedea http://
tat calculatorul, care a dus la apariţia inter­ care merită a vorbi mai pe îndelete) şi maşină Turing, spuneam, cel mai general ppage.psystems.eu), domeniul mult drag
netului (şi telefoniei mobile), iar aceasta toate variantele mai restrictive ale acestora, model al calculului algoritmic (teza Turing- mie.
este considerată o mare revoluţie în istoria gramaticile Chomsky, sistemele Post, Church).
omenirii. Pentru că o trăim, nu ne dăm algoritmii normali Markov şi multe alte Ca şi mai devreme: ne putem imagina
seama de amploarea şi importanţa ei, modele de calcul din informatică, TOATE Altfel spus, putem reconstrui calcula­ calculatoare lucrând cu multiseturi?
dar dacă ne reamintim cum comunicam lucrează cu şiruri de simboluri. (Evident, bilitatea folosind splicing-ul, o operaţie de Teoretic da, practic, în laborator, nu s-a
acum doar câteva decenii, prin scrisori, există generalizări, la grafuri, de exemplu, cu totul alt gen decât rescrierea locală şi încercat încă – iar dacă se va încerca, la fel
ce mijloace de informare aveam atunci dar versiunea dintâi a fost cea care rescrie, care în engleză este descrisă foarte sugestiv ca în cazul calculului cu ADN, probabil nu
(radioul şi televizorul alb-negru), ne putem local, şiruri; iar generalizările tot local prin cut-and-paste (taie şi lipeşte). se va putea trece de aplicaţii-jucărie.
da seama cât de mult depindem azi de lucrează.) De la maşina Turing (model
calculator (şi n-am amintit multele baze matematic) la calculatorul electronic Apar acum întrebări fireşti: De ce cal­ Rămâne întrebarea dacă un eventual
de date în care suntem prinşi, de la bănci (dispozitiv fizic, ingineresc) a fost doar un culăm noi altfel decât natura (la nivel gene­ calculator „natural“, realizat de om, pentru
la impozite, de la evidenţa populaţiei la pas (uriaş la vremea lui), făcut de un alt tic)? Este bine sau rău că facem astfel? Pu­ a calcula aşa cum calculăm cu calculatorul
fişele medicale). Evident, calculatorul şi matematician genial, John von Neumann. tem construi calculatoare care să nu lucreze electronic, va fi şi util.
internetul au influenţat în mod semnificativ De aceea, calculatorul aşa cum îl ştim local, ci prin operaţii de tip cut-and-paste?
cultura ultimelor decenii, de la aspecte este „de tip Turing-von Neumann“, adică Că modul în care calculăm este
practice, gen editarea cărţilor şi revistelor, (i) secvenţial (lucrurile s-au mai schimbat La prima şi ultima întrebare putem „nenatural“ este lămurit – şi nu ne-am
la psihologie şi filosofie – lumea este tot între timp, dar departe de măsura în care găsi răspunsuri simple. Calculăm folosind referit încă la creier, care, în plus faţă de
mai mică, „la distanţa unui click“, spune avem nevoie), (ii) cu datele şi programele operaţii locale pentru că nu putem altfel, electricitate şi chimicale, mai foloseşte
un slogan publicitar mai realist decât cre­ în memorie. Prima trăsătură impune limite când scriem, o facem într-un singur loc. A şi timpul ca suport de informaţie: de-a
dem. (De-ar fi numai posibilitatea de a drastice de eficienţă (viteză de calcul), a rupe şi recombina şiruri (lungi) de simboluri lungul axonilor circulă impulsuri electrice
„vedea lumea“ pe ecranul calculatorului, doua face calculatorul vulnerabil la viruşi în mod controlat pare peste puterea minţii identice (spike-uri), cu frecvenţa acestora
sau CV-ul oricărui cercetător – nimic nu se şi alte asemeni (programele sunt procesate umane. Operaţia de recombinare a ADN- (deci distanţa în timp dintre ele) purtând
mai poate ascunde! – şi ne dăm seama ce precum datele). ului, reproductibilă fără probleme în informaţie... Deocamdată, e deja prea mult
formidabil instrument informaţional avem laborator, se face cu obiecte propriu-zise, şi pentru informaticieni, darămite pentru
la îndemână.) Să aruncăm acum un ochi în natură, nu cu simboluri, iar fragmentele de ADN un iubitor de cultură, drept care mă opresc
În ultimii ani, se vorbeşte tot mai mult mai precis, spre celula vie. Pentru început, se întâlnesc singure unele cu altele în celulă aici.
despre bio-informatică, despre folos­ irea în zona genetică, spre ADN, spre structura sau în eprubetă, plutind în soluţie, eventual
calculatoarelor în biologie, dar şi invers, acestuia şi spre modul în care este procesat într-un număr foarte mare de cópii. Revista şi Editura
perfecţionarea informaticii şi calcul­a­toa­ în nucleu (şi laborator). Şiruri din nou,
relor prin adaptarea unor idei, poate chiar „scrise“ cu numai patru litere, cele patru Aşa a apărut calculul cu ADN, o direcţie Scrisul Românesc
materiale, din biologie. A apărut de mai nucleotide, A, C, G, T, dar aşezate pe o de cercetare foarte activă în ultimul deceniu
mult timp sintagma „calcul natural“, care dublă catenă, cu litere faţă în faţă. Nu al secolului abia trecut, mai ales după ce organizează
vrea să înţeleagă cum „calculează natura“, ne interesează aici structura helicoidală, în 1994, Leonard Adleman a demonstrat
cu precădere, natura vie, să abstragă de împachetarea moleculei deja răsucite în că se poate calcula în eprubetă, ba chiar CONCURS DE DEBUT
aici modele de calcul care să fie utile în jurul sieşi, ci numai şirurile de litere. Avem cu o eficienţă teoretică formidabilă, fă­
perfecţionarea calculatorului electronic, şi direcţionalitate, un sens de parcurgere când uz de paralelismul masiv cu care Se adresează celor care nu au
în folosirea lui, eventual să întoarcă in­ al moleculei (nu intru în detalii, oricum evol­uează moleculele de ADN puse îm­ împlinit 35 de ani şi nu au debutat
stru­mente utile în modelarea-simularea descrierea de aici este extrem de abstractă preu­ nă în acelaşi spaţiu. S-a visat chiar la publicistic sau în volum.
proceselor biologice de la care s-a plecat. şi superficială), dar nu avem informaţie posibilitatea de a folosi „cipuri ude“, ADN
Discuţia este lungă şi ar merita detaliată, poziţională, ca la numere – sute, zeci, mii. sau alte macromolecule, pentru a construi Concursul se desfăşoară în urmă-
pentru că multe lucruri sunt cu adevărat Avem însă un „înţeles“ al grupurilor de calculatoare, dar lucrurile nu au mers deloc toarele secţiuni: poezie, proză, teatru,
interesante şi privite din afară, nu numai litere, „subcuvinte“, „contexte“, şi, plecând atât de departe: pentru a calcula eficient eseu.
dinspre lucrătorii în domeniu. de aici, genele, părţile cu „înţeles“ ale este nevoie de un număr foarte mare de
Aici, vreau însă să fac o punte între ce­ moleculei de ADN, care se „interpretează“ molecule, iar gestionarea lor nu este po­ Lucrările vor fi semnate cu un
le două observaţii de mai devreme – ubi­ până la proteine, la viaţa însăşi. Ignorăm sibilă (apar multe alte aspecte, cum ar motto, care se va regăsi de asemenea şi
cuitatea şi importanţa calculului şi calcula­ biologia propriu-zisă, reţinem doar cele nedeterminismul proceselor bio-chimice, pe un plic închis ataşat manuscrisului.
toarelor, pe de o parte, şi „calculele“ din două moduri principale de modificare a erorile, volumul – deci costul – materialelor El va cuprinde numele şi prenumele
natură, pe de altă parte – ajungând la între­ moleculei de ADN, cele pe care se bazează etc.). Dar, teoretic măcar, putem să ne concurentului, data de naştere, adresa,
barea din titlu. Chiar calculăm noi în mod întreaga evoluţie: recombinarea şi mutaţiile imaginăm calculatoare lucrând cu operaţia numărul de telefon şi premiile obţinute
natural? locale (urmate de selecţie). Cele de pe urmă de recombinare. la alte concursuri literare.
Se vorbeşte adesea despre „hipnoza sunt de tip rescriere: o literă se modifică,
colectivă“ pe care ne-o induce civilizaţia întâmplător sau sub influenţa unui factor A mai apărut un aspect: ADN-ul nu Manuscrisele vor fi trimise, până
standard, prin şcoală, dar nu numai (vezi, extern, în altă literă. Se întâmplă rar şi se comportă la fel („nu se simte la fel de la data de 30 noiembrie 2011, pe
de exemplu, serialul de articole ale lui Dan adesea produce rezultate neviabile, pe care confortabil“) în eprubetă ca în celulă – adresa:
D. Farcaş din revista Curtea de la Argeş, selecţia le elimină. Recombinarea! Două de aici, ideea imediată de a considera
www.curteadelaarges.ro). Nu cumva chiar molecule de ADN se taie (de către una sau celula însăşi ca arhitectură de calcul. SRcerivsiustlaR– Eodmitâunraesc,
o asemenea situaţie întâlnim şi în modul două enzime restrictive, care – important Abstractizând, celula înseamnă o ierarhie
însuşi în care calculăm? Nu mă refer aici – produc fragmente cu „capete lipicioase“ de membrane, care delimitează „reactoare str. C. Brâncuşi, nr. 24,
numai la calculele obişnuite, folosind care se potrivesc unul altuia – corect: sunt protejate“, compartimente în care diverse Craiova.
numere (atenţie: arabe, deci cu informaţie complementare Watson-Crick) şi se obţin chimicale (de la ioni la macromolecule)
poziţională, o aceeaşi cifră plasată mai două perechi de fragmente care se pot evoluează conform unor reacţii (bio) Un juriu alcătuit din personalităţi
recombina, producând două molecule noi, chimice, cu posibilitatea de a trece prin ale lumii literare va acorda câte un
mem­brane în anumite condiţii (de pildă, premiu pentru fiecare secţiune, separat
prin aşa-numitele canale proteice). Evi­ pentru revistă, separat pentru editură.
dent, am simplificat foarte mult. Chimi­ Relaţii suplimentare se pot obţine la
calele cu pricina pluteasc în apă. Iarăşi
Tel: 0722/753 922; 0351/404 988

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 13

Scrisori Dumitru Radu
POPESCU
Teatrul hormonic

Domnule Dan Stoica, nuit vénitienne a fost primită cu tropăituri, tinerilor, înţelepţilor, criminalilor... Dar, nicio valoare! Nici măcar la căpşunit în
Desigur, după cum se ştie, spectacolul înjurături, fluierături? Ce s-a petrecut atunci peste secoli, se pare că n-a mai fost îndrăgit Spania!
de teatru este o formă arzătoare, disperată, în sală dacă autorul a reacţionat ca scos din cuvântul... Se spune că şi domnul Victor
licenţioasă, romantică, pornografică – ţâţâni?! „N-aş fi crezut niciodată că se poate Hugo, după prăbuşirea piesei sale Les Aşa că tineretul nostru este bine
pornografie sexuală şi pornografie politică! aduna în Paris un public atât de prost ca Burgraves, a... opinat pentru Le théatre en pregătit pentru a se bucura de promisiunile
– tragică şi comică de a se apropia de absenţa acesta...“ liberté... Adică domnii Alfred de Musset şi guvernanţilor şi de concertele cu tobe din
vieţii reale de pe scenă... Totul depinde, Victor Hugo vor mai scrie piese doar pentru Piaţa Constituţiei, piaţă care constituie esenţa
se-nţelege, de măsură! Omul fiind măsura Urmarea acestei catastrofe oraculare propria lor bucurie... Nu pentru actori, economiei de piaţă şi esenţa democraţiei
tuturor lucrurilor, în ecuaţia spectacolului – din care au înflorit până azi răzmeriţele regizori, spectatori?! de piaţă. Aşa că e cazul ca realizatorii de
de teatru intră atât măsura creatorilor – cât spectatorilor! – l-au determinat pe Alfred de spectacole de teatru, simţind cu capetele
şi măsura receptorilor... Asta nu înseamnă Musset să-şi dorească „un spectacle dans un Astăzi – se mai întâmplă! – ca un lor dalbe pulsul vremii, trebuie să fie la
că între cele două entităţi trebuie să existe fauteuil“ – un fel de teatru fără public... spectacol de teatru să aibă succes trebuie ca înălţimea viitorilor spectatori cu minţi
o egalitate perfectă – Doamne păzeşte! măgarii, oile şi caprele de pe scenă să poarte dalbe. Aşa că domnii Shakespeare, Cehov
Spectatorii lui Shakespeare nu erau doctori Grecii de altădată umpleau amfi­tea­ la gât clopote şi clopoţei care să sune fiecare şi Caragiale au ajuns să fie nişte autori
docenţi, aşa cum sunt astăzi spectatorii trele!.. „Perşii“ – în care persanii îşi elogiau altfel! ideali pentru teatrul de divertisment, în care
Madonei! învingătorii! – au avut un succes major! politichia şi sexul sunt ale lumii două feţe,
Aşa că nu lipsesc din scenă bubuiturile „Grecilor, ne asigură Nietzsche, le plăcea să Cum Comisia Europeană pentru Educaţie Malvolio ieşind din pământ, din iarbă verde,
fulgerelor, evlavia ploii, cântecele coco­ asculte oratori buni, aveau chiar o înclinaţie constată că România şi Bulgaria reprezintă ca un reprezentant al minerilor cu cască
şilor, uruitul avioanelor, strigătul umorului lacomă pentru aşa ceva... Şi astfel ei cereau cazurile problemă ale continentului, stând intens colorată, iar rusoaicele doctorului
sălbăticit, risipirea sângelui în bătălii şi până şi pasiunii de pe scenă să vorbească prost la toate obiectivele sistemului de Cehov, fără chiloţei, dând buzna în scenă în
în moarte, practicile morale ale religiei, bine, suportând cu încântare nefirescul ver­ învăţământ, ne putem bucura, astfel, de cârca unor ruşi boşorogi şi impotenţi! Sigur,
autosugestia iubirii, adică mai toate pul­ sului dramatic – în natură pasiunea este atât apariţia unor spectatori capabili să exulte acest teatru al bucuriei – ca şi bucuria din
siu­ nile vieţii, palpitul şi gândurile ce for­ de tăcută! atât de mută şi de stingherită! Sau, în faţa harnicilor manelişti autohtoni şi în Piaţa Constituţiei! – are în cătare vindecarea
mează un echilibru cât de cât stabil între dacă găseşte cuvinte, este atât de încurcată, faţa tobelor electrice şi a cântăreţilor străini sufletească a spectatorilor, renaşterea
emoţiile inimii şi fiziologia trupului. Dar de nechibzuită şi de ruşinată faţă de ea însăşi! ce se revarsă voioşi în Piaţa Constituţiei!.. conştiinţelor! Mai ales astăzi, când politicile
când mecanismele scenice se iau la trântă Acum, datorită grecilor, neăm obişnuit Vocile lor de aur ruginit de bătrâneţe obţin agricole au dus la un număr de un miliard de
între ele şi exploziile obuzelor se întrec în cu toţii cu acest nefiresc de pe scenă... calificative de la super-beton în sus! obezi (pe glob!) şi la un număr de un miliard
sonorităţi aleatorii cu mieunatul pisicilor Ne-a devenit o nevoie pe care nu o putem de înfometaţi! Prin spectacolele bucuriei,
şi râsetele măgarilor, când dansatorii sar satisface în real, aceea de a auzi oameni Comisia Europeană are în cătare prin jocul magistral al divelor cu fesele
coarda, urlă, cântă şi se dau peste cap, vorbind bine şi amănunţit în situaţiile cele proporţia alarmantă a numărului de tineri delimitate de o sforicică invizibilă, relele se
infernul e gata, încărcat de lumini şi umbre mai dificile; ne încântă când eroul tragic care abandonează Şcoala după terminarea vor duce pe apa Sâmbetei, iar slabii şi graşii
rotitoare, de scâncete şi armonii hârbuite! îşi mai găseşte cuvinte, motive, gesturi liceului! Apoi: în România doar un sfert vor ieşi din nevoiri şi se vor mântui în harul
Atunci cuvântul nu se mai aude pe scenă grăitoare şi în general un intelect limpede, dintre copiii de la sate ajung la liceu!.. lui Dumnezeu!
şi absenţa sa e subliniată de fericirea acolo unde viaţa se apropie de abisuri şi Mulţi adolescenţi muncesc – mai ales la
tropăiturilor, de urale şi aplauze demente, unde omul real îşi pierde îndeobşte capul negru! – în loc să studieze... Şi doar unul Paisie Chivernisitul, care a transpirat
ca pe stadioane, la concerte cu toboşari ai şi, în mod sigur, vorbirea frumoasă. Acest din trei tineri cu vârsta de până la 34 de ani din greu la asemenea spectacole bine
vremurilor noi – precum şi la meciuri cu fani fel de abatere de la firesc este poate cea are o diplomă!.. O, apoi... unii dintre cei cu remunerate de la buget, se dezice, mai nou,
englezi! Moartea cuvântului şi a tragediei mai plăcută hrană pentru mândria omului, diplome intră uşor, contracost, în posesia de... şcolile de teatru de azi, despre care
instaurează pe scenă împărăţia unei lumi din cauza ei îndrăgeşte arta în general, ca a două-trei diplome de doctor, ajung profi găvăreşte că sunt o ruşine naţională; se
fără vise. Şi încet-încet spectacolul decade expresie a nefirescului şi convenţionalului univ, doctori honoris pauza, bursieri în dezice de narcisismul care ucide arta şi de
sub limitele raţiunii şi ale ideii de realitate sublim şi eroic. Poetului dramatic i se aduce străinătate şi miniştri autohtoni! îngălarea spectatorului în pornografie, în
şi de frumos. un reproş dacă nu transformă totul în raţiune dulceaţa străfundurilor eului hormonic, – şi
Ce-o fi simţit Alfred de Musset în ziua şi cuvânt...“ Nu trebuie să uităm că multe dintre şcoli e gata să spună, precum Brâncuşi, despre
de 1 decembrie 1830, când piesa sa La au fost închise din lipsă de finanţare – sau de mişcările moderniste de altădată: „Ştii ce
Vasăzică, la bătrânii greci, pe scenă, elevi! Altele n-au primit autorizaţii sanitare! vor oamenii ăştia? Exhibiţii! Pe mine nu mă
cuvântul era rege! Teatrul vorbea în numele Un sondaj... arată că 70% dintre repondenţi interesează.“
învingătorilor, în numele morţilor, regilor, cred că elevii nu sunt pregătiţi!... Iar 77%
consideră că diplomele universitare nu au

Continuare din pagina 7 Irina MAVRODIN Frustrarea resimţită de mulţi autori, care se simt „neînţeleşi“ de cititorii lor, poate
interesa abordarea noastră în măsura în care ea poate pune în mişcare anumite mecanisme
Pentru o poietică a lecturii prin care autorii se detaşează de ea şi care devin productive atât în planul creaţiei cât şi
în planul reflecţiei asupra creaţiei. Ne gândim la o adevărată „prise de conscience“ cu
C u alte cuvinte, Stendhal proiectează – concomitent cu scrierea operelor – figura privire la variatele, multiplele moduri în care poate fi citită o operă de artă – Valéry va
unui cititor cu o mentalitate mai evoluată şi mai complexă, capabil să-l citească în vorbi de o „lectură plurală“ – „prise de conscience“ cu punct de plecare într-un constat
cheia de lectură imaginată de el. Să nu uităm, pe de altă parte, că Sainte-Beuve, autoritatea pe care orice artist îl poate face: între el şi cei care îl receptează, îl citesc, există uneori un
critică a epocii, spunea despre romanele lui Stendhal: „Am citit sau am încercat să recitesc „malentendu“ care ţine de incapacitate acestora – istoric explicabilă, dar nu ireductibilă –
romanele lui Stendhal: sunt de-a dreptul detestabile.“ Putem descifra, neîndoielnic, în de a-i „înţelege“ opera. Acest „malentendu“ se va reduce însă, odată cu trecerea timpului
acest text al lui Stendhal, emblematic pentru o imens de mare categorie de autori, şi unele şi cu multiplicarea lecturilor făcute într-un timp istoric determinat.
semne ce ţin de o psihologie a insuccesului, şi ne-am putea chiar lansa într-o presupunere
de felul următor: impactul cu opacitatea, cu obtuzitatea cititorului contemporan (ipostaziat, Mitul – romantic prin excelenţă – răscumpărării vinii cititorului contemporan unui
pentru Stendhal, în critic profesionist sau în confrate de breaslă) declanşează reacţia, mai autor „neînţeles“ câtă vreme e în viaţă, al răscumpărării de către un cititor care aparţine
întâi afectivă, apoi intelectuală, prin care scriitorul fuge într-un viitor ce, spre a fi cu viitorului şi care, printr-un fericit hazard („loteria“ de care vorbea Stendhal) compensatoriu,
adevărat compensator, trebuie conceput sub specia concretului. va „înţelege“, în sfârşit, opera ignorată sau respinsă până atunci, este recuperat istoric.
Acest „1935“ este, pentru orgoliul rănit al creatorului, de o materialitate cu adevărat Stendhal – caz paradigmatic la care sunt obligată să rămân – prevede chiar mai multe
consolatoare, în timp ce intelectul lui îl poate erija, prin reiterare, la gradul de certitudine. praguri de recepare a operei sale: romancierul, care cunoaşte totuşi un succes moderat în
Printr-o metamorfoză specifică, un viitor vag, abstract, se transformă într-un timp cu formă timpul vieţii, prevede în metatextele sale, următoarele date când va fi recitit, redescoperit:
definită, fie şi numai printr-un număr: „1935“. Cititorul ce va să vină, refugiu şi consolare „1860“, când, după ce opera lui căzuse în uitare – Stendhal moare în 1842 –, este din
împotriva unui prezent ce-i lezează vanitatea exacerbată – şi aproape toţi scriitorii au nou impus atenţiei de către un cerc de admiratori fervenţi, format în jurul cunoscutei
trăit asemenea sentimente –, exacerbată de insucces şi, totodată, instanţă supremă ce-l École Normale Supérieure; „1880“, când Taine lansează în legătură cu Stendhal formula
va încununa, dăruindu-i gloria şi nemurirea, are astfel un chip: „1935“. E de ajuns pentru prin care vede în el un „maestru al analizei psihologice“; „1935“, „1950“, date când este
ca scriitorul să poată face cu cititorul acesta – ridicat la rangul de judecător al operei – revendicat ca precursor al romanului „condiţiei umane“ şi al Noului Roman.
un pact în alb împotriva cititorului care-i este contemporan. Un pact în alb, dar şi un
pariu cu sine, a cărui miză este succesul său, situat cu precizie matematică într-un viitor Sunt paliere de lectură în viitor a operei stendhaliene prezise de Stendhal însuşi, care –
relativ depărtat. Iată noutatea: scriitorul percepe rolul foarte important jucat de cititor, toate – s-au dovedit a fi premoniţii corecte, uluitor de corecte. Cum să ne explicăm aceste
care devine un fel de partener al său în facerea operei. El nu mai vorbeşte deci despre potriviri de date? Să fie vorba doar de simple coincidenţe şi de un joc al interpretării lor
gloria sa postumă în termeni figuraţi, ci în termenii unei cronologii foarte exacte, viitorul induse de datele oferite de Stendhal însuşi? paradigma propusă de aceste texte se constituie
operei sale nu mai e învăluit într-o orbitoare lumină fabuloasă, legendară, ce şterge toate pe coordonatele: invocarea reiterată, ca într-un ritual, a cititorului, ca instanţă anonimă
datele concrete, ci e un viitor pe măsura prezentului, un viitor foarte real şi tangibil. Mitul, (în epoci anterioare precum cea a clasicismului francez, scriitorii îşi puteau nominaliza
acronia devin, în proiecţia pe care ne-o propun scriitorii ce bat la porţile modernităţii, din cititorii), anonim în sensul în care vorbim de un public anonim în societăţile moderne.
exegi monumentum, istorie, cronologie. În aceste societăţi, accesul la opera de artă este mult mai larg, cititorul fiind anonim, dar
omniprezent şi omnipotent, având totodată un caracter tiranic de concret, prin riguroasa
lui situare istorică, ce exercită parcă asupra scriitorului o continuă presiune.

14 Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 Scrisul Românesc Corespondenţă

Inedit acesta, printre autorii noştri se vor afla Tom
Paulin, Jennz Joseph, Frances Horovitz,
Marin Sorescu – în corespondenţă Jeni Couzyn, Denise Levertov, R.S.
Thomas şi Tony Harrison. Deci, după o
Marin Sorescu – prezent ani în urmă – mergând iarna cu trenul de la Apoi aş vrea să scot o carte după calapodul perioadă când am publicat mai puţine cărţi
la conferinţe, reuniuni şi Stockholm la Göteborg: păduri, pietroaie, cărţii lui Tranströmer, cu The Deadlus în timp ce ne-am reorganizat activitatea,
congrese internaţionale lacuri! Press, ca să circule în Irlanda – aşa ceva nu ne punem pe picioare cu volume de autori
de literatură, în special de poezie, şi-a ţi-ar strica nici unul dintre aranjamentele cunoscuţi care ar trebui să ne ajute să ne
făcut o mulţime de prieteni, între care Willem de Kooning, pictor olandez, de copy-raight pe care le-ai putea întocmi consolidăm poziţia.
şi recentul laureat al Premiului Nobel stabilit în SUA. Expoziţia la Muzeul de în Anglia. Ce părere ai despre un astfel de
pentru Literatură, poetul suedez Tomas Artă Modernă. proiect? Apoi ne-am putea gândi la o foarte Am ţinut legătura cu Helen Longley
Tranströmer. Notele de jurnal şi impresiile, plăcută vizită de-a ta în Irlanda – atunci am în legătură cu un volum de poezii noi
scrisorile pe care le publicăm privesc După patru ore de mers, soarele putea, pentru o vreme, să oprim ploaia şi scrise de tine (de la cărţile publicate din
legăturile de prietenie cu acesta. dogoreşte ca în bărăgan. gândurile negre! 1973), iar ea este foarte competentă în
coordonarea diferiţilor traducători. După
* Marin Sorescu Seamus Heanley vorbeşte de tine cu cum ştii, lucrează cu Ted Hughes, Seamus
multă afecţiune – la fel face şi Tomas Heaney, Michael Longley, D.J. Enright
Impresii din Nord – La Uppsala * Tranströmer, cu care m-am întâlnit din şi Paul Muldoon, ajutată de un român de
18 septembrie 1983 24 ianuarie 1993 nou, de curând, la Belfast. la Queen’s University Belfast. Michael
Västerås Hamburger a fost ocupat cu alte lucrări,
Duminică! O zi la Uppsala, plecat De la mine, cele mai calde salutări. dar acum am pus-o pe Edna Longley în
dimineaţa la 1000 din gara Stockholm şi, Dragă Marin, John F. Deane legătură cu el şi sperăm că şi el va putea
după 45 de minute, cu un tren aproape contribui cu câteva traduceri la volum.
gol, am ajuns. În gară mă aştepta Tomas Prietenul şi traducătorul tău, Dan *
Tranströmer (poetul suedez) cu băiatul Shafran, ne-a trimis, acum două săptămâni, 12 februarie 1985 Anexez toate recenziile la volumul
cel mic (acum are şase ani). Apartamentul fotografii de la o întâlnire petrecută la el de Poezii alese care ne-au fost trimise în
spaţios, lângă bibliotecă, unde Tomas este acasă. A fost aşa de plăcut să te mai vedem BLOODAXE BOOKS ultimele luni. Printre acestea s-ar putea
director. Poate merge la servici în papuci. la faţă! Şi mulţumim pentru frumoasa ta afla unele pe care ţi le-am trimis deja, dar
scrisoare din septembrie. Ai apucat să Dragă Marin, m-am gândit că e mai bine să-ţi trimit toate
Vizităm biblioteca, deşi e duminică. prinzi vreun festival bun iarna asta? recenziile pe care poate nu le-ai văzut,
O expoziţie de cărţi. La subsol, câteva Îmi pare rău că nu am mai luat legătura decât cele mai recente, ca să nu-mi fi scăpat
etaje înguste, contra bombardamentului. Noi tocmai ne-am întors de la Madrid. cu tine de atâta timp. Activitatea noastră vreuna.
Cu incunabule. Peste tot miros de cărţi O insulă frumoasă, cu o climă confortabilă. a trecut printr-o perioadă de transformări,
vechi. Există aici un sistem automat de Tomas merge mai departe cu antrenamentul. dar acum facem ordine. O mulţime de Cea mai bună referinţă a apărut în
a afla ce cărţi au fost cumpărate sau au Încă nu vorbeşte bine, dar progresează. Şi cărţi au fost întârziate. Acum recuperăm „Sunday Times“, cel mai bun ziar naţional
intrat în fondul bibliotecii. Semnez şi eu a scris câteva poeme noi. Când te întorci în întârzierile, iar eu încerc să mă pun la punct al nostru. Recenzorul a spus: „Dacă n-aţi
în cartea de onoare. Şi câteva semnături Suedia, te rugăm să vii să ne vezi. cu toate scrisorile pe care ar fi trebuit să le mai citit o altă carte de poezie anul acesta,
româneşti! Şeful statului, apoi, o delegaţie scriu cu mult timp în urmă. citiţi-o pe aceasta.“ Această recenzie a mai
ecleziastică în frunte cu patriarhul Iustinian Salutări de la noi amândoi. ajutat puţin la vânzări dar, în totalitate,
şi mitropolitul Antonie. De asemenea, Tomas şi Marina [Tranströmer] La Bloodaxe am transferat întreaga reacţia la această carte ne-a dezamăgit. La
scriitorii Andrei B(...) şi Eugen Uricariu. activitate într-un alt birou, pe malul râului, sfârşitul lui decembrie 1984 nu vândusem
* în Newcastle. Aproape că avem o privelişte decât 367 exemplare din volumul Poezii
După amiază vizitez catedrala, unde 10 decembrie 1985 asupra cheiului. Aveam nevoie de mai mult alese. Cu toate că probabil ştii că englezii
cântă un cor. Aici un rege îngropat cu cele spaţiu. Mi-am luat un asistent să mă ajute sunt cum nu se poate mai nereceptivi la
trei soţii. Pe catafalcul de piatră, el, între Dragă Marin, şi avem oameni care lucrează cu program poezia care nu este scrisă de un englez, am
două, şi mai are una înăuntru. Swedenborg redus la publicitate şi contabilitate. Simon sperat la o reacţie mai bună vizavi de cartea
are aici mormântul. A murit undeva la Ne-am întâlnit, pentru scurtă vreme, a pus la punct un sistem computerizat ta.
Londra. Pierzând-ui capul, l-au îngropat cu la Belgrad. Eu ţi-am dat un exemplar foarte eficient pentru a se ocupa de listele
alt cap (al unui pirat). De cercetat. al volumului meu Iarna la Meath şi un de corespondenţă, conturi, şi tot felul de Traducerile sunt foarte bune, iar opera
exemplar al traducerilor mele după Piaţa lucrări administrative, iar asta face totul ta este universală şi ceea ce transmite prin
Tomas are chei şi pentru (...). Un sălbatică al lui Tranströmer. Cu multă mai uşor. traducere ar trebui apreciat de oricine. Nu
amfiteatru foarte înalt. Jos, o masă de amabilitate, mi-ai oferit un exemplar al mai este cazul să spun că îţi sprijinim opera
disecţie. Se zice că este greu de găsit lucrării tale în traducere germană. Acestea Anul trecut a trebuit să ne rezumăm din toată inima şi vom continua să facem
cadavre. Universitatea are 20 000 de chiar mi-au plăcut foarte mult, şi, din acea doar la publicarea a şase cărţi. Printre totul pentru a putea vinde Poezii alese.
studenţi din toată lumea. Rămân şi la cină. carte, îţi trimit trei traduceri. Dacă îţi vor acestea s-au aflat doi poeţi europeni,
Scriu vederi şi vorbesc la telefon cu Tomas plăcea, mi-ar fi drag să-i dau înainte şi să Miroslav Holub şi Edith Sodergran, şi un Sistemul nostru de vânzări este acum
Tranströmer. Întors seara cu trenul de 905. traduc toată cartea; dacă ai vrea, poate, să- american, Hart Crane. Dar ne-am descurcat mult îmbunătăţit faţă de ceea ce era în
mi trimiţi câte ceva mai nou, cu o traducere mult mai bine cu aceste şase cărţi decât am 1983, şi ar trebui să ne descurcăm mai
[…] literară în engleză sau germană sau franceză fi făcut, normal, cu dublul acestora. Anul bine cu cea de-a doua carte a ta, mai ales
Cjel nu vorbeşte o franceză fluentă. ori spaniolă! Fiindcă mă descurc cu toate. că traducătorii sunt mult mai buni decât
Totuşi, e un om destul de plăcut şi Michael Hamburger, iar asta ar trebui să
interesant. A mai adăugat câteva mime. Ar Marin Sorescu (dreapta) în Anglia împreună cu poeţii Tomas Tranströmer, W. C. Williams şi M. Holub contribuie la vânzarea cărţii. Este păcat
fi bine să fie incluşi şi Gunar, Eckelöf şi că publicul acordă mai multă atenţie unui
Martin Sl(...), deşi ideea mea era să traduc traducător celebru decât unuia foarte bun,
doar poeţii în viaţă. Cjel a cunoscut câţiva dar Michael este de acord că asta e situaţia
poeţi români. Îl căutasem eu o zi înainte şi speră că includerea unor traducători ca
cu Tomas Tranströmer, venit special la Ted Hughes şi Seamus Heaney va ajuta
Västerås, cam o sută de km., cu maşina să mult la cea de-a doua carte.
mă vadă. (Ne cunoaştem de vreo zece ani).
Cjel a scris o carte de vreo 600 de pagini De asemenea, urmează să-l publicăm
despre poezia lui Tomas. L-a sunat de mai pe prietenul tău Tomas Tranströmer
multe ori de la Pierre, unde am făcut un într-o ediţie nouă, adăugită de Poezii alese
popas foarte amical. traduse de Robin Fulton.
Pe drum, Tomas, la volan, îmi spune că
îl găseşte pe Pierre foarte interesant. Ţi-am mai trimis şase exemplare din
Obişnuia să-l sune des la telefon; Poezii alese într-un plic separat. M-am
discuţii lungi. (Când se pilesc, suedezii au gândit că te-ar interesa ediţia noastră a
obiceiul să vorbească, totuşi...) De vreun poeziilor lui Miroslav Holub, aşa că ţi-am
an Pierre nu l-a mai sunat şi a înţeles din pus un exemplar alături de celelalte. Dacă
asta că e totul OK cu el. mai ai nevoie de ceva, spune-mi şi mă voi
O paranteză pentru descrierea drumului: strădui să fiu mult mai prompt de acum
la fel ca înainte! Am prezentat partea de sud înainte, ca să-ţi răspund la scrisori, să-ţi
a Suediei cu ocazia călătoriei precedate, cu trimit cărţi etc.

Sper că eşti bine. Încă o dată, regret că
nu am păstrat legătura cu tine. Sper să mă
ierţi.

Cu cele mai bune urări,
Neil Astley

(Comunicate de scriitorul George SORESCU)

Proză Scrisul Românesc Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 15
Cronică literară

Din partea Dumitru Radu Cimitirul de vise în geam!
cealaltă POPA Da, era greu de crezut aşa ceva, însă

Fragment din romanul Sfinţi, vânturi şi alte întâmplări fereastra aceea îi spunea neiertător că aşa
arăta: un bărbat chel, asta ştia, dar o faţă cu
C oborând pe cărarea înnămolită acolo, în Cimitirul de vise. Zâmbi amar la văzu ca printr-o ceaţă groasă, respingătoare, ochii albaştri înstăpânindu-se peste cearcăne
ce ducea spre Cimitirul de vise, gândul ce îi încolţi în minte că poate nici el stupiditatea veacului cel mai nenorocit din vineţii, pielea ca de hârtie rugoasă, apoi un
Toni se gândi că pesemne nu era nu era altceva decât un vis pentru altcineva istoria omenirii, probabil exact acela pe care bărboi imens, acoperind obrajii, ajungând
în toate minţile de i se întâmplau tocmai de-acolo, şi aşa mai departe... îl trăia. aproape de genunchi, cenuşiu, încurcat şi
lui lucruri ca acestea. Cobora anevoie, dar murdar.
parcă avea senzaţia că de fapt urcă, şi chiar Într-alt loc, oamenii îmblânzeau cai, îi Dintr-o dată drumul i se întunecă, păru
aşa era, pentru că tăpşanul acela luminat urmăreau cu laţuri ce le învârteau deasupra că se depărtează de acea aurora borealis, Însă ceea ce se vedea prin fereastră
doar de aurora boreală se ridicase peste el, îl capului, pentru ca apoi să le arunce cu singura ce lumina clarobscur tăpşanul. Cum era şi mai tulburător: o femeie firavă, cu
cuprinsese parcă, şi acum, cu cât păşea mai dexteritate exact de-a lungul gâturilor încercă să-şi găsească drumul spre ea văzu ochelari, ţinând în braţe o fetiţă de vreo doi
mult spre el, cu atât se simţea mai cuprins acelor nărăvaşi, aşa cum văzuse el la filmele de la distanţă o tăbliţă pe care era ceva scris. ani, plimbându-se printr-o încăpere, poate
de acea alcătuire făcută din fiinţe, glasuri, din Cluj, când mergea aproape zilnic la Toni se amuză la gândul că până şi un cimitir încercând să o facă să adoarmă. Toni bătu
întâmplări ce se perindau ca nişte bolgii cinematograf, în vremea studenţiei. Dar de vise ar fi putut să aibă direcţii – dar în repetat în geam, încercă să vadă dacă nu
despărţite prin faţa lui; ori mai degrabă se trecu şi prin această imagine nelăsând urme fond de ce nu? Totul era atât de fantastic îl poate sparge, căută înfrigurat în dreapta
simţea fiind în toate şi în niciuna, în acelaşi şi se duse mai departe, fără să aibă vreun încât câteva elemente de real nu puteau să şi în stânga vreo uşă, un perete, însă acea
timp. Într-un loc, oamenii abia descop­ eri­ habar dacă exista un anumit traseu pe care facă decât bine. Se apropie, îşi miji ochii, dioramă nu avea decât o fereastră prin care
seră focul şi nu ştiau cum să-l folosească, trebuia să îl parcurgă, sau cimitirul va fi apoi încremeni de mirare şi broboane de se vedeau mama şi copilul.
mâncau încă crudă carnea, dar se încălzeau avut o logică imanentă care să-i conducă sudoare îi acoperiră fruntea… Pe tăbliţă
la flăcările lui. Toni ar fi vrut să-i ajute, să-i drumul... scria Strada Traian numărul 10. „Vă iubesc!“, murmură Toni vinovat şi
povăţuiască, dar pricepu repede că nu putea în pragul disperării, îşi făcu semnul sfintei
schimba nimic, cuvintele lui erau mute, iar Auzi zăngănit de arme şi se îndreptă De jos, el văzu cerul plin de stele, cruci şi începu să alerge ca un bezmetic
el trecea pesemne nevăzut, trecea efectiv instinctiv în partea de unde acesta venea, noaptea de-abia se înstăpânise şi acum ar fi dintr-un loc într-altul, de la o imagine
prin acel peisaj, prin oameni, prin foc, era ca să poată urmări doi splendizi duelişti, vrut să adoarmă, dar nu era sigur nici dacă la alta, iar fuga îi era acum însoţită de
totul numai o amăgire ori poate crâmpeie când fandând, când repliindu-se cu mişcări ar fi putut, nici dacă nu dormea de fapt, şi zgomote, voci, urlete, horcăituri. Prin aer
din visul altcuiva, cine ştie de câtă vreme exacte, plăcute la vedere. Îi admiră o vreme, visa toate astea, şi atunci ar fi fost mai bine zburau gloanţe şi se auzeau sirene urlând,
îngropat acolo. aşa cum admira acţiunile de pe scenă să se trezească, nu era în stare să meargă mai el apucă astfel să vadă trecerea Prutului,
Simţiolinişteşiîmpăcarenemaicunoscută din culisele Operei din Cluj unde făcuse departe de tăbliţa aceea înspăimântătoare. apoi luarea Odesei, unde stătuse rănit vreo
până atunci. Trupul i se destindea în sfârşit, figuraţie, fără ştirea tatălui său, Protopopul, Acasă... trei zile, pe urmă teribila zi când bomba
iar mintea bolnavă de căutări şi obosită de care ar fi fost tare trist să afle că fiul său ce explodă lângă el îl lăsase mut pentru o
nesomn părea acum nu numai clară dar şi nu găsea nimic mai bun de făcut decât să „Poate doar că sunt mort, asta ar explica săptămână şi îi pricinuise căderea părului.
odihnită, gata să-l conducă şi să găsească un devină un saltimbanc. Da, visul acesta multe, murmură el, şi Omul Nopţii, şi Fata Văzu în aceeaşi succesiune nebunească
interes şi poate chiar o cauzalitate superioară avea totuşi ceva în comun cu el, căci numai Pădurii şi ideea asta năstruşnică, Cimitirul şi lupta de la Rostov pe Don după care
în perindarea bolgiilor din care, undeva, din prejudecăţile tatălui său Toni nu se de vise.“ Îşi ciupi braţul stâng cu mâna fusese decorat şi trimis în permisie acasă,
trebuiau să se ivească şi visele lui. Se ruşină înscrisese la Institutul de Teatru – voia să fie dreaptă şi durerea ascuţită îi dădu de veste se văzu în permisie cu părul creţ şi blond,
la vederea unei încăperi toată din sticlă, s-ar mai degrabă actor decât să facă Dreptul... că nu, nu era mort – mai rămânea ipoteza că crescut la loc, la biserica din Satu-Mare
fi zis luminată de razele lunii, deşi lună nu făcea toate astea în vis – dar cum putea el însurându-se cu Rora, dar apoi iar pe front,
se lucea pe cer. Înăuntru stătea gânditoare şi Apoi se extazie privind zborul magnific să ştie? Şi, până la urmă, nici măcar asta nu chel ca înainte în faţa Stalingradului. Văzu
sublimă în goliciunea ei fata care îi tulbura al unui stol de cocori, minunate păsări mai avea importanţă. înfrângerea cu convoiul ei de răniţi şi
adesea somnul, ba poate şi clipele de visare migratoare descriind un mare V pe cer. Toni întoarcerea armelor, când ajunsese până în
cu ochii deschişi, din timpul zilei, frumoasă îi urmări cu mâna pusă streaşină la ochi, aşa Toni se ridică deodată învigorat de Cehia de unde, bolnav de dizenterie, fusese
cum nu se putea spune şi doar cu o pată cum făcea în copilărie la vremea primăverii certitudinea că era viu, şi, câtă vreme era lăsat la vatră...
roşie, ca o rană pe frunte. Toni lăsă ochii şi a toamnei. Invidie pe cel ce avea, avusese, viu, cu voia lui Dumnezeu orice se putea
în jos, ruşinat, dar îşi zise, pentru o dată, că sau va avea acest vis paşnic, liniştitor. Dar nu încă împlini. Îşi zise că va trebui să înfrunte În perindarea precipitată a imaginilor, ca
nu va fi fiind doar plăsmuirea instinctelor era chiar totul doar liniştitor pe acolo. De la tăbliţa care îl descumpănise atât de tare dar, la un film dat cu repezitorul văzu naşterea
lui, întărâtate de lipsă, ci vreo viziune cu distanţă, putu să vadă, ca un tablou, Muntele când să se ducă la ea să citească încă o dată, Marianei, apoi convocarea şi, în sfârşit,
un anume rost de vreme ce, iată, era şi ea Ararat înconjurat de ape, oameni înecând­­ u-se aceea dispăruse şi, în loc, erau doar două clădirea cenuşie a Judecătoriei din Satu
şi blestemând potopul, apoi Corabia lui Noe rânduri de geamuri... Se apropie mirat, dar Mare, pe care încercă din toate puterile să o
Ar fi de discutat dacă istoria, ca biruitoare pe vârful muntelui, purtând în apoi iar căzu cu un geamăt prelung. Când îşi alunge din minte. Începu să urle de durere,
ştiinţă, devine, pentru lectorul vintrele ei seminţele vieţii viitoare. Tot astfel, mai reveni puţin din spaimă îşi dădu seama neputinţă şi, probabil, abia atunci se trezi
de astăzi, scriitură, memorabilă şi pentru că se speriase de propria sa făptură oglindită dintr-un coşmar cine ştie cât de lung, căci
dialog, panoramată fără irizări, subsecventă, nu mai era urmă de furtună dar, lucru ciudat,
însă, cu stilistica mesajului comunicaţional. Ion PREDESCU dormise într-o colibă mult mai solidă decât
Într-o operă celebră, Istoria romană cea pusă la pământ de fagul care căzuse
(Cuvânt înainte de Acad. Emil Condurachi. Frazând segmentele istoriei, peste ea.
Traducere de Joachim Nicolaus, Bucureşti, care nu este o poveste frumoasă
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică 1987), consemnată de Raoul Bossy în memoriile
Theodor Mommsen aserţiona: „Arta de la Annales sau, în termenii lui Arnold J. diplomaţiei. sale – pentru că ministrul italian al Afacerilor
a măsura supune omului lumea; arta de Toynbee (Studiu asupra istoriei. Sinteză Denotativ, auctorial, folosind docu­ Străine a adoptat o „atitudine bătăioasă,
a scrie face însă să devină nepieritoare a volumelor I-VI de D. C. Somervell. căutând să-l imite pe socrul său, cu ochii
cunoştinţele sale, cum el nu este; amândouă Traducere de Dan A. Lăzărescu. Bucureşti, men­tul cu sensurile la vedere, exhaustiv şi fulgerători şi o faclă aruncată până afară“. A
îi conferă, ceea ce natura i-a refuzat, atot­ Hum­ anitas, 1997) – „o nemesis a creati­ contextualizând livresc, cartea lui Lilian reamintit unele episoade ale relaţiilor italo-
put­ernicie şi eternitate. Este dreptul şi da­ vităţii: idolatrizarea unei instituţii efemere“; Zamfiroiu propune nu numai mesajul co­ române şi a stăruit asupra acelor români
to­ria istoriei să urmărească popoarele şi „intoxicarea prin biruinţă“; „schisma şi mu­nicaţional ci şi stilistica mesajului „al căror nume este scris în cartea neagră a
pe aceste căi. Pentru a se putea ajunge la palingeneza“; „Mântuitorul comunicaţional pentru a panorama inedit istoriei“ Italiei. Între aceştia îl menţionează
măsurătoare, este necesară, în prealabil, operând cu ma­şina timpului“ pe Nicolae Titulescu, „care a îndrăznit să ne
dezv­ olt­area unor concepte: cele de timp, – presupune un tip de lec­ o istorie, a normalităţii, după considere sălbatici“. Aşadar, Ciano plătea
spaţ­iu şi greutate, întreg compus din părţi tură unde politropia în sine care adevărul nu înseamnă şi nişte poliţe. După această „ieşire“ menită
egale, mai exact numărul şi sistemul nu­ se desfoliază în lexeme şi dreptate. să intimideze, Ciano a pus întrebarea: ce
meric. Pentru aceasta natura oferă, ca contexte, în aparenţă de o socotesc românii că pot face pentru a se
puncte de reper mai apropiate, pentru timp receptare fulgurantă, în rea­ Lilian Zamfiroiu apelează împăca „definitiv“ cu ungurii? Răspunsul
– reîntoarcerea soarelui şi a lunii sau ziua litate cu sensul la urmă, în la documente, citează bulver­ l-a dat prim-ministrul român, care a apreciat
şi luna, pentru spaţiu – lungimea piciorului spiritul contextului din titlu: sant, pe fiecare pagină (ac­ că se impune efectuarea unor negocieri…
uman, care măsoară mai uşor decât braţul, „Doloris/ Sopitam recreant tanţi, decor, istoria cu sau fă­
pentru greutate – povara pe care bărbatul o volnera viva animam (Rănile ră finalităţi, cu sau fără sens, Cartea aşa se desfăşoară consemnând
poate cântări cu braţul întins (librare) sau vii trezesc sufletul amorţit de hazard şi strategiile antro­ ceea ce istoria a parcurs, autorul interpretând
«greutatea» (libra).“ durere)“ / Anon. po­centrismului de fapt, între holistic ceea ce se desfăşoară în particular
Retorica perioadei citate, esenţializând „ră­piţi sau dăruiţi de zei“, cu înţelegând că de fapt raţionalul nu este şi
palierele istoriei, în formularea Şcolii de Volumul lui Lilian sintagma lui Horia Roman raţiunea. Sigur străfulgerările scriiturii devin
Zamf­iroiu Relaţii diplom­ a­ Pata­pievici în alt context evi­ stil cu persuasiunea sensibilităţii istoricului.
tice româno-italiene (1918-1940), Edi­t­ura dent): „În ziua următoare, Gi­ Faţă de istoriografia cu altă bibliografie,
Tritonic, semnifică scriitura care îmbră­ gurtu şi Manoilescu, însoţiţi Lilian Zamfiroiu propune un parcurs, deşi
ţişează istoria, din mentalul, elaborat în de R. Bossy, au o întrevedere, la Plazzo evenimentele prezentate sunt tragice, al
caligrafia literei şi „pivniţele“ subsecvente Chigi, cu contele Ciano şi Pelegrino Ghici jovialităţii comunicării, desfoliată acum,
(ministrul Italiei la Bucureşti). Debutul cu originalitate evident, din „pana“ acad.
convorbirii nu a fost „prea reuşit“ – realitate prof. Ioan-Aurel Pop, frazând uneori pentru
bucuria imaginarului care „îmbărbătează“
posesiunea realului.

16 Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 Scrisul Românesc Interviu

În căutarea Magicianului Alb (VIII)
Despre succes şi fericire

Ştefania Magidson în dialog cu Carmen Firan

Carmen Firan – Unul din idealurile copleşiti de un sentiment de apartenenţă teama că nici muncind din răsputeri aşa legate şi de o aşa-zisă decădere spirituală
obsesive din lumea noastră de azi, şi de veşnicie. A fi fericit din prisma cum muncesc, nu îşi vor mai putea menţine a lumii noastre, de degradarea sufletului
competitivă şi devoratoare de energii, este psihologiei spirituale înseamnă şi a vedea nivelul lor de viaţă materială şi respectul uman la scară largă prin proliferarea
succesul. Alt ideal râvnit, ar fi fericirea. jumătatea paharului plin, a fi atent la profesional pentru tot restul vieţii, sau lăsa avariţiei, egoismului, lăcomiei, indiferenţei,
Unii chiar îşi motivează fericirea prin a intoleranţei, corupţiei, violenţei…?
avea succes. Pentru cei mai mulţi, succesul Carmen Firan şi Ştefania Magidson
înseamnă bani, iar reuşitele se traduc Ş.M. – Din punctul meu de vedere,
prin realizare materială. Cum s-ar defini lucruri mari şi mici, a recunoaşte miracolul în urma lor o bază care să asigure şi copiilor observ forţe contradictorii care afectează
fericirea şi cum poate fi atins succesul prin din jurul tău, de la frumuseţea unei flori, lor un trai similar. Cunosc de asemenea profund climatul politic şi economic al
tehnicile psihologiei spirituale? la pâinea de fiecare zi. Să fii mulţumit bursieri din programul Fundaţiei noastre vremurilor noastre. Pe de o parte, devenim
sau să te consideri fericit mai înseamnă Blue Heron care s-au mutat cu chirie în tot mai conştienţi de lăcomia şi egoismul în
Ştefania Magidson – Din unghiul în psihologia spirituală faptul că suntem primul lor apartament şi care şi-au cumpărat care ne-am complăcut în ultimele secole, şi
psihologiei spirituale, fericirea şi succesul conştienţi de sentimentul de abundenţă şi o saltea, o pernă, o plapumă şi un mic în special de la epoca industrializării până
adesea înseamnă altceva decât „realizările“ că „avem îndeajuns“… este mai mult o frigider şi care simt că au îndeajuns, că sunt în prezent, şi această conştientizare e un
definite şi promovate de mass media sau stare de spirit decât o cifră anume sau o împliniţi, se cred chiar în vârful muntelui lucru bun. În America se vorbeşte şi se
de civilizaţia şi cultura mondenă. Dacă ar listă de proprietăţi sau statuturi. Spun asta denumit „abundenţă“. A avea îndeajuns e publică tot mai multe cărţi despre faptul că
fi să alegem între a fi loiali sufletului nostru conştientă de faptul că în Los Angeles sunt adesea un orizont imaginar care se schimbă generaţia copiilor noştri, pentru prima dată,
şi a fi loiali unor moraluri, dogme sau înconjurată de mulţi prieteni şi cunoştinţe în permanenţă şi se îndepărtează de noi, va avea un nivel de viaţă mai scăzut decât
aşteptărilor societăţii, alegem loialitatea care sunt multimilionari, unii cu pereţii hipnotizându-ne, înrobindu-ne în mrejele cea prezentă, datorită exploatării în exces
pentru suflet. Acolo se află secretul fericirii plini de diplome, şi care efectiv sunt foarte materialismului. A avea succes din punct de a resurselor naturale, a creşterii populaţiei
şi al succesului. De exemplu, un tânăr ar stresaţi legat de ziua de mâine, obsedaţi de vedere spiritual înseamnă şi că eşti dornic şi a consumului abuziv. Confortul ar putea
alege o cale mai puţin bănoasă pentru fi şi el considerat un fel de viciu care poate
carieră, dar care ştie că i-ar aduce mai de a te vindeca, de a ierta, atât pe alţii, cât duce la multă indiferenţă în tabloul mai
multe satisfacţii, decât calea sugerată de şi pe tine însuţi. Acest proces interior de mare social, ca şi individualismul care,
părinţi sau „binevoitori“ din viaţa lui. Sau, iertare trebuie să se repete constant pentru în pofida aspectelor lui pozitive, a dus la
doi oameni care se iubesc şi care se află a evolua, a te tranforma continuu în mai radicalizarea competiţiei, responsabilă
fiecare în căsătorii diferite unde aparenţele bine, conştient de divinitate, de misiunea ta pentru o mare parte din stresul contemporan.
sunt menţinute doar în numele moralităţii sacră pe pământ. Pe de altă parte, îşi fac apariţia şi forţe
şi eticii, decid să rişte să fie împreună, auto-create, nedorite dar inevitabile, cum
sacrificind ce e acceptat din punct de C.F. – Şi totuşi oamenii sunt deopotrivă ar fi datoriile financiare uriaşe, fondurile
vedere moral în societate, pentru că înteleg pândiţi de eşecuri, spaime, depresii, se simt alocate pentru războaie (cifrele statistice
că a fi împreună ţine de evoluţia sufletului uneori condamnaţi la nefericie. Pământul din 2009, de exemplu, arată că peste 50%
lor. A „cunoaşte succesul“ în acesta viaţă este populat cu sufletele în derivă evident din totalul impozitelor plătite de americani
mai înseamnă şi a fi conştienţi de stramoşii mai numeroase decât cele împăcate. Le-ar sunt folosite pentru costuri militare şi
noştri spirituali, care nu sunt neapărat putea veni în ajutor educaţia spirituală? pentru războaiele din Irak si Afganistan, un
fondatorii religiei în care ne naştem sau pe total de peste 1449 miliarde de dolari doar
care o adoptăm la căsătorie. Tribul spiritual Ş.M. – Abilitatea de a sustrage ceea în acel an!), vulnerabilitatea sistemului
de care aparţinem este adesea descoperit ce simţim în decursul meditaţiei sau bancar, în special american şi european. Se
sau redescoperit de-a lungul vieţii noastre. rugăciunii, al momentelor transcendente spune că dacă fiecare individ din lume ar
Semnele ne apar în decursul unor experienţe din viaţa noastră, şi a le integra în trăi la standardul americanului de medie, cu
care ne relevează divinul, în situaţii când experienţele noastre de zi cu zi (la servici, cele 4 dormitoare, 2-3 maşini de 6 cilindri,
simţim deodată o pace interioară sublimă, în interacţiunile cu familia etc.), mi se pare cu cele 2000 de galoane de apă folosite
sau când ne aflăm în locuri unde suntem un test al „succesului spiritual“, mai uşor zilnic, cu alimenetle pe care le consumă,
de atins pentru un călugăr sau o măicuţă cu cât de des îşi duce hainele la curăţătorie,
Ştefan Munteanu – Biserică din Braşov care trăiesc la adăpost de „cele lumeşti“, etc. etc., ar fi nevoie de 26 de planete ca
în medii care favorizează profund liniştea, Terra… deci vom fi forţati şi ca naţie, dar
reculegerea,conectareacunatura,cudivinul, şi ca planetă, să ne schimbăm obiceiurile
spre deosebire de vârtejul, adesea nebun, în şi aşteptările. (Să nu uităm că reclamele
care majoritatea dintre noi ne desfăşurăm unde fiecare muritor e transformat într-un
activităţile zilnice. Sunt o optimistă însă, consumator sedus în a trăi la acest nivel de
şi sper ca forţe spirituale atât exterioare viaţă s-au infiltrat până în cele mai mici sate
cât şi interioare să ne devină aliate, astfel chinezeşti, unde mai toţi din cei aproape un
încât mari părţi ale populaţiei să fie natural miliard şi jumătate îşi doreşte o maşină în
îndrumate a-şi desfăşura existenţa într-un loc de o bicicletă…). Deci, ca să răspund,
eter mai evoluat, mai paşnic, mai apropiat în sfârşit, la întrebare, sunt de părere că
de natură şi de lumină… vom fi obligaţi de aceste forţe să ne uităm
mai departe de satisfacţia pe care o avem
C.F. – Crezi că tulburările politice, din lumea materială, lumea indiferenţei, a
economice, naturale de azi sunt oarceum egoismului, lăcomiei, corupţiei şi violenţei,
a cărei paradigmă se pare ca oricum vom
fi forţaţi să o schimbăm, şi să privim în
cele din urmă spre o lume mai bogată
în spiritualitate şi în experienţe care ne
hrănesc aspiraţiile sufletului. (va urma)

Notă: Interviul cu Ştefania Magidson,
născută la Braşov şi stabilită în Los Angeles,
a început iniţial din dorinţa de a-i face un
portret (de emigrant de succes, cu pregătire
academică şi practică în psihologia spiri­tu­
ală) şi a prezenta programele umanitare ale
Fundaţiei Blue Heron pe care o conduce.
Discuţia s-a extins însă spre subiecte mai
largi şi a atins teme pe care le considerăm
de interes pentru citiorul român de azi, de
la rolul instituţiilor la menirea personală,
de la religie şi spiritualitate, la cunoaşterea
de sine.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 17

Carmen FIRAN arhivar, sau computerist.

Săgetătorul (22 noiembrie − 21

Horoscopul emigrantului (VIII) decembrie) are multe în comun cu Câinele,
fiind un luptător corect, o natură sinceră
şi deschisă. Principiile sale de viaţă sunt

dreptatea şi adevărul, chiar când greşeşte.

Are însă şi talentul de a se autoamăgi, de

Pentru emigranţii din Estului străine, cu o altă mentalitate, familiarizaţi grant, Leul (23 iulie − 23 august) va trebui a trăi din exagerări sau din imaginaţie,
Europei, anul 1989 este un deja cu valorile vestice. Ei vor evita de la să se prefacă la început pisică în ţara ceea ce-i poate face trauma emigraţiei
prag important. Soarta cel­or început ghetoul etnic şi vor opta pentru adoptivă, conciliant şi docil pe modelul suportabilă, dar îi răneşte amorul de sine.
Când nu mai face faţă realităţii, trece la

care au emigrat înainte de căderea comu­ integrare fără presiunea dezrădăcinării Câinelui, dar cum va simţi pământul nou speculaţii şi filosofie.

nismului diferă mult de cea a celor care au impuse. Uşile au devenit pentru ei fluide, solid sub picioare, va ţâşni din tiparul zodiei Dotat cu mare forţă de muncă şi ambiţie,

plecat după. În timpul dictaturii comuniste, prin lume se circulă acum ca printr-un hotel şi îşi va continua impetuos nevoia nativă Capricornul (22 decembrie – 19 ianuarie)

trecerea ilegală a frontierei se putea solda unde rămâi cât vrei, cât eşti interesat şi cât de a domina şi a dicta. De data asta însă în îşi va păstra ambiţia de a ajunge în straturile

cu bătăi, închisoare, chiar şi cu moartea. îţi face plăcere. Chiar dacă pentru a atinge limite legale. de sus ale societăţii, iar reuşitele în ţara

Cei care primeau permisiunea să emigreze performanţele ţintite în ţara de adopţie vor Fecioara (24 august – 22 septembrie) de adopţie se vor datora strict eforturilor

legal – în special cei care aveau rude afară trece şi ei prin încercări de diverse naturi, cu tendinţa ei analitică, studiază riscurile şi îndârjite şi tenacităţii lui. Va fi însă mai

sau aveau naţionalităţi străine, erau supuşi ele sunt teoretic departe de natura traumelor beneficiile emigrării şi, asemeni Câinelui, puţin econom şi precaut decât în prima viaţă

la alte umilinţe şi sacrificii, de la ani de zile celor veniţi înainte de 1989. încearcă în permanenţă să-şi optimizeze şi va împrumuta din generozitatea Câinelui

de aşteptare a paşaportului şi aprobărilor, la * destinul. Caută perfecţiunea atât în ţara şi din risipa lui de energie.

pierderea slujbelor şi confiscarea bunurilor. Odată cu a doua sa naştere într-o lume natală, cât şi în cea de adopţie, este onestă Vărsătorul (20 ianuarie − 19 februarie),

Procesul emigrării era îndelungat şi greoi. nouă şi sub o altă configuraţi astrală, şi justiţiară, sfârşind prin a-şi camufla idealist, original în tot ce întreprinde, este

Până la primirea vizelor de intrare şi de emigrantul are un horoscop nou, care decepţiile în melancolie. un prieten devotat, un spirit liber care îşi

lucru emigranţii erau ţinuţi la început în combină semnul din zodiacul vestic (bazat Cel mai greu lucru pentru o Balanţă (23 protejează spaţiul, pe cât de discret în ce

lagăre, unii erau ameninţaţi cu deportarea, pe luna, ziua şi ora la naşterea biologică) cu septembrie – 22 octombrie) este să aleagă. priveşte viaţa personală, pe atât de vorbăreţ

majoritatea plecau aproape complet lipsiţi cel chinezesc (format din cicluri de 12 ani, După ce s-a decis însă, merge până la şi gata să sară în ajutor pentru orice cauză

de resurse financiare, iar unii nu cunoşteau fiecărui an fiindu-i atribuit un animal despre capăt. Chiar dacă nu va câştiga total bătălia dreaptă. Anul Câinelui îi prieşte, fiind,

deloc limba ţării în care urmau să trăiască, care se spune că ar exercita o mare influenţă cu emigraţia, va ieşi învingător în orice asemeni lui, modest, altruist, şi dedicat

astfel că şi adaptarea la lumea nouă era asupra vieţii fizice, considerat „animalul confruntare unu-la-unu, graţie diplomaţiei binelui general.

dificilă şi presupunea alte sacrificii. Unora li care se ascunde în suflet“). Semnul astro­ şi toleranţei înnăscute, pe care semnul Peştii (20 februarie – 20 martie) este

se refuza dreptul de a-şi vizita rudele rămase logic al anului în care emigrează va in­ Câinelui le va recompensa în „a doua sa unul din cele mai interesante semne ale

în ţara natală. Ştiau că odată plecaţi, vor flu­enţa puternic „al doilea destin“ al emi­ viaţă“ conferindu-i echilibru şi stabilitate. zodiacului vestic, mai ales dacă nativul

trage după ei o uşă grea de fier care ar fi putut grantului, în cea de-a doua sa viaţă aflată Emigrantul născut Scorpion (23 oct­om­ prin emigraţie intră sub incidenţa Câinelui.

rămâne pentru totdeauna închisă. Emigrarea sub o configuraţie astrală diferită de cea de brie − 21 noiembrie) şi emigrat în unul din La început tentat de mistere, conspiraţii,

era un act disperat şi traumatic. Anul 1989 la naştere. anii Câinelui, va avea mari probleme de superstiţii şi pasionat de esoterism, va

deschide pentru ei larg uşa trântită cu furie Cine emigrează în Anul Câinelui (1946, adaptare, îşi va ţine cu greu în frâu dorinţele ajunge cu timpul spiritualizat ori religios,

sau cu deznădejde la plecare, provocân­ 1958, 1970, 1982, 1994, 2006) este protejat extravagante, sau invidia şi gelozia pentru cu stări contradictorii însă, schimbător,

du-le încă o dată destinul. Rosturile se de astre şi se integrează uşor în lumea cei care au reuşit mai bine ca el. Va căuta uneori exaltat, alteori pesimist asemeni

schimbă şi ele odată cu soarta ţărilor nouă căreia îi respectă legile şi îi acceptă medii în care să apară superior etalându-şi Câinelui. Altruismul şi generozitatea îi

eliberate de dictaturile comuniste. Cum în convenienţele, dezvoltă patriotism pentru cunoştinţele, iar profesional se va îndrepta pot afecta bunăstarea proprie. În ţara de

curând vor apărea oportunităţi de afaceri şi ţara de adopţie, fiindu-i devotat chiar dacă instinctiv spre domenii în care să poată adopţie eşecurile îl pot împinge în depresii.

perspective financiare noi, emigranţii, care uneori aşteptările îi sunt înşelate. munci fără a interacţiona prea mult cu cei E mereu nostalgic după vremurile bune

au reuşit să atingă un standard profesional Cel născut sub semnul Berbecului (21 din jur. Poate străluci ca cercetător, savant, apuse…

şi un confort material în ţara de adopţie, vor martie − 19 aprilie) va deveni odată emigrat

considera să investească şi în ţara natală, în anul Câinelui mult mai organizat, îşi va

alţii vor dori să participe la dezvoltarea domoli impulsivitatea, se va concentra spre

democraţiilor în formare, unii îşi vor relua a duce la capăt cele începute, înfruntân­

proprietăţi abandonate sau confiscate în du-şi astfel personalitatea zgomotoasă şi

ideea că la bătrâneţe pot să-şi petreacă acolo obi­ceiurile din ţara natală unde se plictisea

câteva luni pe an, alţii aflaţi aproape de repede şi lăsa lucrurile neterminate, dornic

pensie şi rămaşi singuri se pot gândi chiar mereu de alte începuturi. Ca şi Câinele,

să se întoarcă definitiv, re-emigrând în ţara ştie să-şi respecte cuvântul dat, şi are parte

natală. Pentru cei nerealizaţi pe măsura de o transformare benefică în emigraţie.

speranţelor în ţara de adopţie turnura În ţara de adopţie este mai puţin rigid şi

neaşteptată a evenimentelor îi poate însă încăpăţânat, câştigându-şi respectul prin

destabiliza emoţional. Odată cu dispariţia muncă şi devotament.

comunismului, le dispare miza şi li se clatină Taurul (20 aprilie − 20 mai), fixist şi

motivaţia principală, aceea de a trăi într-o ţară încăpăţânat, învaţă greu dar nu uită niciodată.

liberă, chiar dacă se confruntă cu dificultăţi Memoria este partea sa tare, ca şi fidelitatea,

materiale. Pe unii, frustrarea şi orgoliul îi calitatea principală a Câinelui, ceea ce face

va împiedica să-şi recunoască eşecul în ţara ca emigrând să-şi continue destinul fără mari

de adopţie, mai ales dacă rude sau prieteni deviaţii. Cât ar fi de furios, asemeni Tarului

din ţara natală vor ajunge în curând să fie Ferdinand din desenele animate Disney,

mai realizaţi material sau profesional decât dacă va vedea o floare în mijlocul arenei de

ei care au trecut prin trauma emigraţiei. luptă, se va opri s-o miroase, sentimental şi

Dilema identitară li se adânceşte, unii cad dezarmat.

în cinism, alţii în depresii, şi îşi caută o Emigrantul născut în zodia Gemenilor

motivaţie nouă. De obicei este identificată (21 mai − 20 iunie) nu are în comun cu

tranziţia greoaie spre democraţie, persistenţa Câinele decât curiozitatea şi inteligenţa.

mentalităţilor învechite din ţara natală, Îşi va reformula destinul în ţara de adopţie

viciul politicienilor şi corupţia, invocarea fără mare tragere de inimă, forţat să fie

imposibilităţii de a se re-adapta în ţara natală corect şi să renunţe la capricii, dar îşi va

chiar dacă au rămas neadaptaţi şi în spaţiul păstra dualitatea, incapabil de angajamente

în care au emigrat. Destinul pare să le joace serioase pe termen lung.

o farsă cu accente tragice. Au emigrat poate Să emigreze în unul din anii Câinelui este

într-un an nepotrivit semnului lor zodiacal o provocare pentru nativul Rac (21 iunie −

la naştere, sau într-un moment cu luna într-o 22 iulie) care nu e dispus la sacrificii şi nici

casă nefavorabilă? nu ştie să reacţioneze în faţa eşecurilor.

Emigranţii din estul Europei veniţi Va face din timiditatea sa o armă de a-şi

după 1989 au un alt tip de horoscop. La ei cumpăra compasiunea şi simpatia străinilor

principala motivaţie nu mai este de natură care vor dori să-i sară în ajutor pentru a-i

politică, ci economică, şi vine din nevoia spulbera pesimismul. Tenace, Racul va

de realizare profesională sau materială. În obţine însă mult mai mult şi se va urca pe

general emigrează cei din generaţiile mai podium. Timid, dar hotărât.

tinere, emancipaţi, cunoscători de limbi Ca să-şi împlinească destinul de emi­ Grafică de Ştefan Munteanu

18 Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 Scrisul Românesc Proză

Adrian SÂNGEORZAN

High Line

„Încă n-ai fost pe High Line?“ Mă întrebau cam o dată peste tot ce părăsim. Au adus în schimb copaci tropicali, emoţii pentru că era important pentru mine. Doi bătrânei
pe săptămână, de vreo doi ani încoace, unii dintre colegi. iarbă înaltă de pampas, flori galbene şi roşi, mici fântâni din Estul Europei care trăiseră toată viaţa într-un orăşel
High Line? O cale ferată veche, dezafectată, suspendată arteziene. Mult ciment, oţel inoxidabil şi sticlă prinse mic de provincie, aproape de calea ferată şi de gară. „Cel
pe stâlpi de fier între străzile 18 şi 34 în partea de vest a în forme noi care te duc cu gândul la aleile spaţiale ale mai important e să fii aproape de o gară în care opresc
Manhattanului. Acum pare un pod lung şi fără rost care viitorului. Nici acum nu ştiu dacă mi-a plăcut sau nu. trenurile“, îmi spuneau amândoi când a trebuit să fac
nu ştii de unde şi de ce pleacă şi unde ajunge. Un loc de Am parcurs-o de la un cap la altul nedumerit şi apăsat de nişte alegeri în viaţă. Asta era pentru ei garanţia legăturii
promenadă foarte la modă de când au renovat-o acum doi ale mele. E drept că de mic am avut o obsesie cu vechile cu lumea. Le plăcuse la New York. Mai mult decât atât,
ani. Un fel de Corso în stil american. trenuri. Mai ales cu locomotivele cu aburi, care au dispărut fuseseră încântaţi şi-mi spuseseră că asta e o lume în
sub ochii mei exact când începeam să pricep câte ceva. care oricine poate trăi bine! Aş fi vrut să le fi arătat High
În seara aceea am urcat vioi treptele din strada 26 şi Line-ul. Ar fi fost cu siguranţă amuzaţi de-o cale ferată
iată-mă în sfârşit pe High Line. Probabil că sunt ultima Înainte de a intra în adolescenţă locuiam cu ai mei lângă suspendată, părăsită, apoi redeschisă ca un muzeu. Toată
persoană din Manhattan care nu s-a plimbat încă pe o mică gară în care opreau aproape toate trenurile, pentru viaţa au povestit, mereu îngrijoraţi, despre pasiunea mea
vechea cale ferată aeriană. Locul nu mai e un secret nici că acolo se alimentau cu apă şi cărbune. Când au dispărut din copilărie pentru locomotivele cu aburi.
pentru turiştii care mişună prin oraş ca un muşuroi lacom locomotivele cu aburi am trecut printr-un fel de dramă
de termite. De când dolarul a căzut, până şi magazinele personală, un mic sfârşit al lumii. Al unei lumi mărunte, Mi se făcuse o sete nebună şi m-am oprit la o altă
şmecherilor de pe Broadway li se par ieftine. De cum ajung limitate, dar pe care eu o credeam veşnică şi imuabilă. ţâşnitoare electronică. Aceeaşi lumină albastră şi aceeaşi
pe High Line dau de două japoneze mici, cu ciorapi în Am fost totdeauna împotriva schimbărilor, inclusiv cele voce de femeie răguşită venită parcă dintre şine “ …timpul
dungi care fac poze în toate direcţiile mitraliind nemiloase de anotimp, până când am obosit de atâtea schimbări şi vine din spate ca o veşnică locomotivă cu aburi …mergi
cu aparatele lor lungi tot ce se poate vedea de pe fosta m-am lăsat dus de ele ca de o apă căreia nu i te poţi opune. înainte, nu privi înapoi…“ Am uitat să deschid gura şi apa
cale ferată căţărată prin anii ’30 până pe la etajul cinci al Încă mai cred că o locomotivă cu aburi e mai mult decât mi-a ţâşnit în faţă spre amuzamentul celor două japoneze
clădirilor de cărămidă roşie. O cale de fier părăsită de zeci o maşină dispărută. Un fel de dinozaur scos prematur la care m-au pozat imediat. Mergi înainte, nu privi înapoi,
de ani, chiar aici în inima oraşului. Astăzi toată lumea ştie pensie. Păcat că pe High Line-ul din Manhattan n-au păstrat exact asta îmi spusese şi mama cu peste 12 ani în urmă,
că nu toate drumurile duc la Roma şi că trenurile nu mai măcar una. Au în schimb mii de specii de plante şi copaci când voiam să mă întorc în ţară. Doar o vorbă ar fi trebuit
trec de mult prin inimile oraşelor. pe care sunt sigur că-i ţin în viaţă cu destulă cheltuială. Şi să rostească şi aş fi sărit în primul avion, chiar aşa, cu
cuiburi de păsări care imită clădirile fururistice din jur dar coada între picioare.
Am luat-o spre nord şi mă gândeam amuzat că mecanicii în care păsările încă n-au curaj să intre. Spre vest se vede
vechilor locomotive vedeau de aproape prin ferestrele printre zgârie nori fluviul Hudson şi malul dinspre New Am ajuns la capătul High Line-ului spre Downtown, în
clădirilor aşezate doar la câţiva metri de şine. Îmi luasem Jersey. Soarele avea să apună în curând şi nu mă puteam fosta gară, unde, slavă cerului, au amenajat o mică braserie
pachetul de ţigări cu mine şi îl ţineam în buzunarul de la hotărî dacă vreau să stau să-l văd de pe High Line. Mi unde puteam să beau liniştit ceva. Am luat o bere mare
piept pentru a-mi educa voinţa. Fumasem doar şase ţigări s-a făcut sete şi m-am oprit la o ţâşnitoare care scotea o şi blondă şi mi-am tras un scaun aproape de balustradă.
în ziua aceea şi eram hotărât să cobor drastic numărul cu lumină albastră şi care vorbea cu tine în timp ce beai. O Soarele de toamnă ieşise din nori şi se chinuia să apună
fiecare zi. Până la dispariţie! Gândul îmi dădea fiori pe voce electronică de femeie uşor răguşită, care mi s-a părut spectaculos în New Jersey, peste apa Hudsonului. Am
şira spinării, dar apucasem să le promit solemn tuturor vag cunoscută, mi-a şoptit candid în timp ce înghiţeam: deschis telefonul şi am văzut că am mesaje, dar l-am închis
celor apropiaţi că anul ăsta mă voi lăsa de fumat. Inclusiv „Bărbaţii transpiră mai mult şi se deshidratează mai repede. În spatele meu o fată bondoacă vorbea tare şi
mamei. Am mers un timp chiar între fostele şine. Fusese o repede. Beţi multă apă şi bucuraţi-vă de apusul soarelui. continuu la telefon. M-am gândit că poate vorbeşte singură
cale ferată maiestuoasă. Mai lată decât toate căile ferate pe Viaţa e scurtă!“. Că viaţa e scurtă ştiu şi păsările, dar de pentru că nu făcea pauze între fraze. Pe la jumătatea
care le văzusem pe unde umblasem prin lume, chiar decât unde ştia ţâşnitoarea că sunt bărbat? Or fi având cameră de halbei a început să mă sâcâie tonul vocii ei. Altfel totul
cea din Rusia. Acolo calea ferată e mult mai lată de cum luat vederi, senzori pentru sexe? părea perfect în jur, iar berea era rece ca gheaţa. Am întors
ajungi la graniţă, iar trenurilor li se pun alte osii pentru a capul şi am privit-o încruntat. Părea să nu participe cu
se potrivi cu noile şine care duc departe până în Siberia. Mă gândeam intens la ai mei strângând celularul în nimic la acel apus de soare, pe acea cale ferată care nu
Am auzit că au făcut asta pentru a nu putea fi invadaţi pe mână de parcă aş fi aşteptat să mă sune. Dincolo de ocean mai ducea niciunde. Turuia continuu gesticulând larg. Nu
calea de fier. era noapte târziu şi dormeau sigur cu toţii. Mai ales mama era turistă pentru că turiştii sunt discreţi, tăcuţi şi cuminţi,
care se dusese dincolo de patru zile. Mamei nu i se păruse uşor intimidaţi de zgârie nori şi de puţinătatea cerului de
High Line-ul din Manhattan se întinde doar pe câteva niciodată că viaţa ar fi prea scurtă. Spunea mereu că trăim deasupra. În buza de sus îi lucea vesel o bilă de aur care
duzini de blocuri şi fusese ridicată la cer pentru a nu atât cât trebuie. Uneori prea mult. Acum şase ani când ai părea crescută acolo. Am hotărât s-o ignor. Ultima ţigară
încurca traficul, trăsurile şi maşinile care mişunau pe mei mă vizitaseră ultima dată la New York îi dusesem pe ziua de astăzi, mi-am spus. N-am ajuns nici la jumătatea
vremea aceea prin Downtown. Apoi au părăsit-o. Sigur, nu cu vaporaşul Circle Line-ul în jurul Manhattanului, iar ei, că m-am trezit cu chelneriţa lângă mine, chemată de
de frica vreunei invazii. Orice cale ferată părăsită se umple mamei i s-a făcut puţin rău din cauza valurilor din Batery fata cu celularul.
repede de pământ, iarbă şi buruieni şi nu e nevoie de mulţi Park. Erau la mine de două săptămâni, ieşeau în fiecare zi
ani până când primii copaci vor răsări între traverse. După singuri pe străzi şi mă uimeau cu pofta lor de-a explora un „Nu puteţi fuma aici…, îmi pare foarte rău!“. O femeie
treizeci de ani de părăsire nici n-au trebuit să mai care prea oraş atât de zgomotos. Voiam să văd dacă le place. Aveam altfel drăguţă şi binevoitoare, cu o faţă simplă şi curată.
mult pământ acolo sus. Praful şi pământul se depun repede „Fumez şi eu, dar e lege, ştiţi, primarul Bloomberg…“
Auzisem vag. Am mai tras un fum adânc şi am aruncat
The High Line New York chiştocul în berea rămasă. M-am îndepărtat de terasă şi
mi-am aprins o altă ţigară încercând să privesc apusul
soarelui dintr-un loc ferit. Dincolo trebuie să fi fost spre
dimineaţă. Tata dormind, mama odihnindu-se în sfârşit în
cimitirul de pe deal, noile trenuri ajungând în vechea gară
cu obişnuitele întârzieri. Cineva mă bătu discret pe umăr.
În spatele meu un poliţist cu tot harnaşamentul la brâu:
lanternă, cătuşe, zeci de chei, pistolul şi trei încărcătoare:
„Sir, nu puteţi fuma aici!“ „De ce nu? E un loc deschis între
cer şi pământ!“ „Sir, e lege! Din luna mai în parcuri nu se
mai fumează în New York.“ „Dar asta e o cale ferată, o gară
părăsită…!“ Am continuat să fumez privindu-l indiferent
şi rece pe omul din faţa mea. Fata cu bila de aur în buză
şi-a închis telefonul şi mă privea inuman. Chelneriţa se
opri cu cinci halbe pe tavă şi îmi strigă speriată: „Fugi!
Pleacă în altă parte. Aici nimic nu mai e voie.“ Vocea îi
semăna cu cea a ţâşnitorii electronice. Toţi cei de pe High
Line se uitau ciudat la mine, în timp ce eu fumam liniştit
cu poliţistul lângă mine. I-am întins mâinile împreunate
cerându-i să-mi pună cătuşele, în timp ce strângeam ţigara
între degete. M-a privit oarecum descumpănit dar hotărât.
„Sir! Păreţi un om serios. Cred că ar fi mai bine să plecaţi
de aici de bunăvoie.“ Am stins încet ţigara cu piciorul şi
m-am îndreptat spre treptele care duceau jos în stradă.
Soarele apusese deja în New Jersey.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 19
Florentina ANGHEL

TOMAS TRANSTRÖMER

Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, 2011
T omas Gösta Tranströmer, poetul suedez în
vârstă de 80 de ani, autor a peste 15 volume de stabilit în Suedia, scrisă: „Nu este deloc exclus ca viitorul Ploaia dă târcoale pe cer.
poezie, a fost declarat pe 6 octombrie a.c. Laureat laureat al Premiului Nobel pentru Literatură să fie Tomas Lumina şerpuieşte pe râu.
al Premiului Nobel pentru Literatură pe 2011, urmând ca Tranströmer.“ În traducerea lui Dan Shafran, au apărut în Pe povârniş alte case veghează
ceremonia oficială de decernare să aibă loc în data de 7 limba română mai multe antologii din creaţia lui Tomas boii albi ai cascadei.
decembrie. Celebrul scriitor a primit vestea cu surprindere, Tranströmer, între care Pagini din cartea nopţii (2003), cu o O toamnă cu ceată de grauri
iar prima lui remarcă a fost „acum s-a întâmplat ce era mai prefaţă de Marin Sorescu, şi Taina cea mare (2005), apărute care ţine zorile în şah.
rău“. Acordând premiul unui co-naţional, comitetul Nobel la Editura Polirom, din care şi reproducem.  Oamenii se mişcă rigid
şi-a asumat consecinţele deciziei, înfruntând reacţiile cu în teatrul de lumină al lămpilor.
menţiunea că nu s-a mai acordat un Premiu Nobel pentru Pietrele Lăsaţi-i să-şi simtă în linişte
Literatură unui scriitor suedez de aproape 40 de ani, aşa cum aripile ascunse
ne spune Peter Englund, secretarul permanent al Academiei Pietrele pe care le aruncăm, le aud şi energia lui Dumnezeu
Suedeze, şi aducând ca argument „imaginile condensate cum cad prin ani, limpezi ca lumina zilei. învăluită în întuneric.
şi translucide“ prin care „Tomas Tanströmer ne-a oferit o În vale, faptele clipei, descumpănite,
perspectivă proaspătă asupra realităţii“. galopează, strigând din Conexiune
Născut la Stockholm în 1931 şi licenţiat în Arte la vârf de copac în vârf de copac, dar amuţesc
Universitatea Stockholm, unde a studiat istorie literară, în aerul mai rarefiat decât cel al prezentului, şi alunecă, Priveşte copacul cenuşiu. Cerul a curs
poetică, istoria religiilor şi psihologie, Tomas Tranströmer precum rândunicile, din vârf de munte prin fibrele lui jos, în pământ –
a îmbrăţişat profesia de psiholog, dar şi-a dedicat o mare în vârf de munte, până ce un nor sfrijit e tot ce rămâne după ce
parte din timp muzicii şi poeziei. Aşa cum mărturisea soţia dau de platourile cele mai depărtate, pământul a băut. Spaţiul cosmic furat
sa, Monica Bladh, el a crezut că muzica va fi profesia sa. de la hotarul fiinţei. Acolo se învârteşte în împletitura de rădăcini, se răsuceşte
Marin Sorescu nota cândva că poetul suedez pare toate acţiunile noastre, şi devine verdeaţă. – Scurtele clipe
a nu lucra cu cuvinte, ci cu note muzicale, cu tonuri şi limpezi ca lumina zilei, de libertate urcă din noi, trec învolburate
semitonuri pe un portativ de întindere de zăpadă: „versurile se prăbuşesc nu în abis, prin sângele zeiţelor Parce şi o pornesc mai departe.
lui Tranströmer se văd. Ca prin apă. Sunt tandre balerine ci în noi înşine. Espresso
supradimen sionate uneori, dar nu spre grotesc, spre Cafeaua neagră la un restaurant-grădină
subtil, dacă poate exista o supradimensionare în direcţia Case suedeze răzleţe cu scaune şi mese pestriţe ca insectele.
subtilului“. Distilări preţioase
Volumul de debut 17 dikter/17 poezii publicat în 1954 a O învălmăşeală de brazi negri umplute cu aceeaşi tărie ca Da şi Nu.
fost foarte apreciat, autorul fiind considerat unul dintre cei şi de raze de lună fumegânde. Ea este adusă din cafeneaua întunecoasă
mai importanţi poeţi ai Suediei, în timp şi cel mai cunoscut Aici zace afundată coliba şi se uită în soare fără să clipească.
în străinătate. Volumele care au urmat – Den halvfärdiga şi nu e nici un semn de viaţă, În lumina zilei un punct de negru binefăcător
himlen/ Cerul jumătate gata (1962); Klanger och spår/ până ce roua dimineţii murmură care se varsă repede într-un client livid.
Clopote şi urme (1966); Sanningsbarriären/ Bariera şi un bătrân deschide, E asemeni picăturilor de profunzime neagră
adevărului (1978); Det vilda torget/ Piaţa sălbatică (1983); – cu mâna tremurătoare – pe care uneori sufletul le distilatează
För levande och döda/ Pentru vii şi morţi (1989); Minnena fereastra, eliberând o bufniţă. şi care dau un ghiont binefăcător: Pleacă!
ser mig/ Amintirile se uită la mine (1993); Sorgegondolen/ Şi în depărtare Îndemn să deschizi ochii.
Gondola funebră (1996); Hemligheter på vägen/ Secrete pe noua casă fumegă,
drum (1958); Klanger och spår/ Ferestre şi pietre: Poeme pe colţul cearşafului întins la uscat Allegro
alese (1966); Den stora gåtan/ Marea enigmă (2004) etc. – fâlfâie un fluture,
l-au consacrat ca unul dintre cei mai buni poeţi ai generaţiei în mijlocul unei păduri în agonie Cânt Haydn după o zi neagră
sale. Poezia lui a pătruns în Statele Unite în anii ’60 în unde putreziciunea citeşte şi simt căldura simplă în mâini.
traducerea lui Robert Bly, prieten al poetului. Ulterior, opera cu ochelari de sevă Clapele vor. Ciocănele blânde bat.
lui Tomas Tranströmer a fost tradusă în peste 60 de limbi, protocolul cariilor din scoarţă. Rezonanţa verde, vivace şi calmă.
în unele cazuri poeziile fiind traduse chiar de autor (colecţia Vară cu ploi aurii Rezonanţa spune că există libertate,
Tolkningar / Interpretations publicată în 1999). sau cu un nor răzleţ de furtună că există cineva care nu plăteşte tribut împăratului.
Explorând natura umană ca psiholog la Institutul de deasupra unui câine care latră. Îmi vâr mâinile în buzunarele-mi haydniene
Psihometrie la Universitatea Stockholm, apoi la Roxtuna Sămânţa tropăie în pământ. şi îl imit pe cel ce priveşte lumea cu seninătate.
– un centru de corecţie a tinerilor – lângă Linköping şi la Voci agitate, chipuri Înalţ steagul haydnian – semn că:
Institutul pentru Piaţa Muncii din Västeräs, poetul stabileşte zboară pe firele de telefon „Nu ne predăm. Dar vrem pace.“
o relaţie inedită între natură şi om, plecând de la teme ca cu aripi pipernicite şi iuţi Muzica este o casă de sticlă pe panta
moartea, istoria, memoria, natura şi trecerea timpului, peste mlaştinile kilometrice. unde pietre galopează, pietre se rostogolesc.
precum şi modul în care acestea acţionează asupra noastră Casa aşezată pe un ostrov al râului Şi pietrele străbat sticla,
şi ne creează: „Sunt locul în care creaţia se face singură“ îşi cloceşte temeliile. dar fiecare geam rămâne intact.
(„Avanpostul“). Fum perpetuu – ard
Printre trăsăturile specifice operei lui Tranströmer se hârtiile secrete ale pădurii. Poezii traduse de Dan SHAFRAN
pot menţiona: jocul cu spaţiile, aşa cum ne spune în poezia
Interiorul este nesfârşit; imaginile suprarealiste, cum ar fi Tomas Tranströmer
o mulţime de oameni care formează o oglindă cu suprafaţa
aspră; omul văzut ca un recipient în care pătrund elemente
din exterior prin uşa întredeschisă („Fiecare om este o uşă
întredeschisă/ care duce la o cameră pentru toată lumea.“ în
Raiul pe jumătate terminat); limbajul metaforic de o fineţe
deosebită; versul alb; crearea unui dinamism al spaţiilor prin
prezentarea unor forţe şi elemente conflictuale ca în poezia
Spaţii închise şi deschise („Un om simte lumea cu opera lui
ca o mănuşă./ Se odihneşte puţin la prânz punând mănuşile
pe raft./ Acolo ele cresc brusc, se împrăştie/ şi întreaga casă
se înnegreşte din interior.“)
Fără să fie un scriitor prolific, Tomas Tranströmer este
un scriitor de profunzime pentru care facerea operei de artă
este un proces de cunoaştere şi de auto-cunoaştere dincolo
de limitele fizice ale fiinţei umane.
Poetul a vizitat în 2003 România, a susţinut un recital
de poezie la Bucureşti şi a fost prieten apropriat a lui Marin
Sorescu. Încă din 2003 scriitorul român Dan Shafran,

20 Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 Scrisul Românesc Cronică literară

Gabriela RUSU-PĂSĂRIN Evenimente culturale

Simbolistica locului nivele, în săli uriaşe. Astfel de vernisaje, din
câte ştiu, n-au mai avut loc în ţară. Este ac-
şi receptarea peisajului interior tul de naştere al Muzeului Sofianu de Artă
S crierile aflate la graniţa dintre Contemporană.“
jurnalism şi literatură excelează interogaţia în context simbolic: „Romanul propriu şi la figurat. Constantin Zărnescu
prin producerea unei stări de Hagigadar (al lui Adrian Georgescu, n. n.) este un scriitor originar din Vâlcea şi Ca un corolar despre valoarea locului în
lectură ce determină ancorarea în realitate este o mărturie despre incoerenţa realităţii. „aclimatizat“ la Cluj. Ioan Barbu a asistat istoria culturală română şi universală rămâne
şi transfigurarea realităţii prin grila estetică. Fiindcă realitatea, ca şi viaţa, nu trebuie nici la un moment impresionant pe care îl va eseul Nimeni nu-i profet în ţara sa: „Avem
Este o pendulare între o realitate învestită fotografiată, nici falsificată, ci transfigurată. transpune în cadrele reportajului literar: de-a face cu o pleiadă de nume ilustre, de la
estetic şi o receptare a unui spaţiu interior. Uneori, mă întreb şi eu, dacă sunt mereu „atribuirea înaltului titlu de cetăţean de Brâncuşi la George Enescu, Mircea Eliade,
Efectul imediat este generarea unei atmos­ acelaşi eu (s. n.)... Romanul lui Adrian, ase- onoare al Municipiului Râmnicu-Vâlcea“. Eugen Ionescu şi Cioran, de la Tristan Tzara
fere de incantaţie a unui univers care cap- menea unei gravuri, este memoria scăldată Un loc binemeritat în istoriile locurilor pe la B. Fundoianu, Ilarie Voronca şi Vintilă Ho-
tivează prin pledoaria pe care o generează: în vis. Pe care autorul l-a pescuit dintr-un care le-a amprentat cu însemne culturale. ria, de la vagabondul de geniu Panait Istrati
care este locul nostru în lume, cui datorăm ocean al unor vise neui- la Paul Celan şi Virgil Gheorghiu, de la Anna
această apartenenţă, cine este vinovat de tate“... Este pendularea Un loc simbolic est­e de Noailles la Elena Văcărescu şi Elvira Po-
pierderea acestui loc binemeritat într-o isto- autorului între receptarea rez­ ervat eroilor Revol­u­ pescu, de la Ştefan Hajdu la George Astaloş,
rie, într-un timp? obiectivă a unei realităţii ţiei. Ioan Barbu scrie­ „din de la filosoful Ştefan Lupaşcu la matema­ti­
„Locul“ este un termen-cheie care jalo- debusolante pentru că s-a interior“, din cun­ oaş­te­rea cianul şi scriit­or­ul Matila C. Ghika, de la
nează pledoaria pentru căutarea, motivarea pierdut „măsura lucruri- directă a faptelor desp­ re George Constanti­nescu, inv­ entatorul sonici­
şi explicitarea pierderii unui loc simbolic. lor“, ierarhizarea valori- ce se mai resimte astăzi tăţii, la Traian Vuia şi Henri Coand­ ă… şi lista
Bâlciul cu amintiri este argumentul persua- lor şi trăirea compensato- la reactualizarea ima­ este departe de a se epuiza. Ce i-a determinat
siv al unei scriituri intelectuale care impune rie în plan estetic a unei ginii acelor tineri căzuţi pe aceştia, ca şi pe atâţia alţii, să apuce calea
o publicistică de natură critică. Ioan Barbu exi­stenţe mulţumitoare sub tăvălugul istoriei. străin­ ăt­ăţii? Reamintesc cuvintele cronicaru-
este scriitor şi jurnalist; scriitorul-călător îşi spi­ritual. Impresionant însă este lui: noi, românii, am fost, de când ne ştim, în
scrie memoriile într-o manieră estetică, iar eseul Petecul de hârtie, calea răutăţilor, încep­­ ând cu năvălirile barba­
reporterul observă şi comentează realitatea În Patriarhul fără eseu care reuneşte val­oa­ rilor, în calea unui complex de împrejurări is-
obiectivă filtrată prin realitatea subiectivă, scaun Ioan Barbu aduce rea documentară a fap­ torice care ne-au frânat, cum bine se ştie, dez­
pentru a configura o realitate jurnalistică. un elogiu marii persona- tului istoric, lupta dintre volt­area. Că, graţie nouă, ro­mân­ ilor, care am
Ioan Barbu aşază eseuri, reportaje, note- lităţi ecumenice Barto- basarabeni şi nistreni, făcut din piep­turile noastre un scut îm­potriva
le de călătorie, diverse însemnări de scriitor, lomeu Anania punând în şi istoria unui gest me­ urgiilor, ţările Apusului şi-au putut clădi în
pilule amare sau mai puţin amare, povestiri discuţie locul pe care ar morabil: colonelul din linişte civilizaţia, este un fapt care nu trebuie
de dragoste sau de inimă rea etc. în „rafturi“ fi trebuit să îl ocupe în Coc­ ieri îi salvează viaţa ignorat şi care cons­ tit­uie obolul nost­ru major
ale sufletului, ceea ce conferă ab initio ima- istoria Bisericii Ortodoxe lui Ioan Barbu în tranşee la constituirea respectivei civil­i­zaţii.“
ginea unui „bâlci de cuvinte“. Reportajele Române. şi îi scrie câteva cuvinte
sale, Viaţa în halat alb, Bucata de hârtie, pe un petic de hârtie pentru a fi publicate Când ţara refuză recunoaşterea valorii,
David cel Mare, Paolo, dovedesc că istoria Un loc similar îl ocupă şi „scriitorul-me- în „Curierul de Vâlcea“. Un obuz aruncător străinii sunt fericiţi să recupereze aceste
genului nu s-a încheiat . Personajele repor- taforă“ Fănuş Neagu pe care scriitorul Ioan „Brandt“ îi smulge braţul drept din umăr. destine şi să le ofere un loc în panteonul
tajelor sunt actanţii unei istorii emblemati- Barbu ar fi dorit să-l mai vadă o dată înainte Vor fi ultimele cuvinte în limba română valorilor ţării lor, să îi revendice ca fiind ai
ce, o istorie-secvenţă dintr-un mozaic cultu- de Marea Călătorie: „Aşteptam clipa între- scrise cu mâna dreaptă de eroul basarabean. lor, să îi propună ca modele reprezentative
ral şi piesă într-un „bâlci cu amintiri“. Sub vederii… Dar nu s-a mai întâmplat. Prea Un loc istoric, un destin tragic într-o istorie pentru ţara lor. O lecţie dată nouă,
ochii sufletului, Salonul cărţii balcanice, devreme s-a aşezat solemn (s.n.) în locu-i nedreaptă. românilor, de către istoria universală. Iar
Salut, Franţa! sau Loreto sunt doar câteva rezervat în Cartea cu prieteni! Ne rămân, Ioan Barbu transpune în volumul Bâlciul Ioan Barbu nu iartă această pierdere datorată
titluri ale notelor sale de călătorie. Pledoa- însă, în dar, bunăvoinţa şi iubirea sa. Ne cu amintiri şi conotaţii ce vizează realul, circumstanţelor generate de prea-suficienţii
ria pentru definirea „locului“ ca emblemă rămân armoniile celeste din vasta sa operă. arealul geografic, cu axare pe zona Vâlcii decidenţi ai istoriei de-o clipă.
spirituală începe firesc de la persoana întâi Dumnezeu să-l apere – şi în cealaltă lume, culturale. „Labirintul artelor de la Troianu“
şi se extinde spre persoana a III-a în sens poate mult mai dreaptă – de cei vicleni şi este doar un exemplu: „… August 2011, o zi Bâlciul cu amintiri devine, astfel, şi un
de „ei“ – personalităţi care contribuie la să-l aşeze în rândul marilor (s.n.) zei, fiind- după ora amiezii. La Centrul de Evenimente volum al argumentaţiei pentru locul ce tre­
identificarea locului pe o hartă spirituală. În că a slujit cu talent şi credinţă poporul său, şi Expoziţii Sofianu din Troianu …vernisaj buie recunoscut României în contribuţia sa
Scurt eseu despre Adrian autorul plasează limba română cea niciodată pieritoare!“ cum n-a mai fost altul în ţară: 432 de artişti de seamă la patrimoniul de valori universale.
expun 500 de lucrări de pictură, grafică şi Pendularea între reportaj, confesiune, eseu,
Există şi cazuri fericite, ne asigură sculptură, simezele fiind dispuse pe două alternarea paginilor despre „râsul-plânsul“
autorul, de recunoaştere a valorii pe care o la români şi a incisivelor restituiri culturale
reprezintă personalitatea, „sfinţind locul“ la con­feră scriiturii o tensiune a discursului
ca­re face lecturarea un act de implicare şi
responsabilizare socială. Până la urmă, acesta
este efectul scontat al reportajului literar, al
eseului cu tentă socială, al confesiunilor cu
ţintă restitutivă.

Ileana FIRAN de poezii scrise de 10 autori români şi de regizorului Fritz Lang, care face parte din
10 autori congolezi. Lansarea volumului Şcoala de Cinema cunoscută sub numele
Evenimente şi prezenţe culturale la Paris a avut loc în datele de 4 octombrie (sediul de „expresionism german“. Prezentată
ICR Paris) şi 5 octombrie (Librăria
L una octombrie la Paris a fost bogată plurivalent care reprezintă Franţa în acest Galerie Congo) şi marchează în acelaşi iniţial de Cinemateca din Berlin în 2009,
în manifestări culturale: festivaluri, an la Bienala de artă de la Veneţia), video- timp inaugurarea colecţiei ARC: Afrique, expoziţia a fost îmbogăţită şi propune o
expoziţii, lansări de carte. Primul eveniment ul The landscape is changing de artistul Roumanie, Caraibes coordonată de incursiune inedită în realizarea filmului
important a fost Nuit Blanche (1 octombrie), român Mircea Cantor, instalaţia Para Marilena Lica-Masala la editura Dagan. Metropolis, prin intermediul a în jur de
festival anual în cadrul căruia numeroase doxa, hétérodoxies de l’événement (despre 800 de fotografii din timpul turnajului,
instituţii şi asociaţii culturale organizează represiunea unei manifestaţii a algerienilor În datele de 1 şi 2 octombrie centrul desene, decoruri, conferinţe. Concomitent,
evenimente artistice gratuite, accesibile la Paris, din 17 octombrie 1961) la care a de artă digitală contemporană Le Cube a iubitorii de cinema pot vedea celebrul
timp de o noapte nu numai în interiorul participat şi regizorul român Andrei Ujică. sărbătorit împlinirea a 10 ani de existenţă film în sălile MK2 sau pot achiziţiona
muzeelor, dar mai ales în spaţiul public prin organizarea mai multor evenimente: versiunea integrală a filmului în format
urban (străzi, pieţe etc.). Iniţiată în urmă cu Jurnalista şi traducătoarea de origine ateliere dedicate artei digitale (pentru DVD şi Blu-Ray.
zece ani la Paris după un model existent în română Marilena Lica-Masala a lansat o adulţi şi pentru copii), inaugurarea
ţările nordice, această manifestare care are inedită antologie bilingvă de poezie De la unei expoziţii permanente şi a expoziţiei Actualitatea literară în Franţa se apropie
scopul de a transforma oraşul într-un spaţiu Dunare la Congo/ Du Congo au Danube Anarchitec 3 de Olivier Ratsi, concert- de cea mai importantă perioadă a anului:
artistic accesibil şi gratuit, a cunoscut un (Ed. Dagan, disponibilă în librării din data de spectacol, emisiune în direct, dezbateri decernarea premiilor literare; în acest
enorm succes şi este reprodusă în multe 4 octombrie 2011), care cuprinde o selecţie ş.a.m.d. Cu această ocazie a fost lansat şi moment selecţia este în curs, câştigătorii
oraşe din Franţa şi din Europa (Roma, primul număr al revistei „Revue du Cube“, urmând să fie anunţaţi la sfârşitul lunii
Bruxelles, Lima etc.). Ediţia din acest an, Marilena Lica-Masala dedicat digitalului ca şansă pentru construi­ octombrie şi la începutul lunii noiembrie.
sub direcţia artistică a lui Alexia Fabre rea unei societăţi a empatiei, cu articole
şi a lui Frank Lamy de la Muzeul de Artă scrise de cercetători din diverse domenii
Contemporană MAC/VAL, a invitat 30 de (antropologie, sociologie etc.), de scriitori şi
artişti şi 50 de proiecte asociate, organizate de artişti. De altfel, între 27 septembrie şi 7
în jurul a 4 itinerarii deservite de liniile octombrie a avut loc Festivalul Internaţional
de metrou 12 şi 14. Printre instalaţiile, de Arte Digitale Cube Festival, organizat de
expoziţiile, performance-urile care au putut Le Cube. Între 19 octombrie 2011 şi 29
fi văzute s-au numărat: instalaţia Demain le ianuarie 2012 la Cinémathèque Française
ciel sera rouge de Christian Boltanski (artist poate fi vizitată mult aşteptata expoziţie
Metropolis, dedicată universului creativ al

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 21

Reflecţii şi Şerban Cultura Digitală – între agonie şi extaz (XII)
Reflexii CENTEA
Jobs: vânzătorul de emoţii

„Emoţiile n-au nicio treabă cu afacerile. Născut într-o familie instabilă, părăsit de pentru a o asorta cu bluza preferată. de fineţe, poveşti pretenţioase îngânate
Doar dacă faci afaceri cu emoţiile“ – a un tată americano-sirian (devenit, ulterior, Era tehnologa dusă la esenţe şi vândută emotiv de gen Toy Story, Ratatouille sau
opinat, în 1969, Friederich Dürrenmatt, profesor universitar) şi abandonat în faşă WALL-E, premiate cu Oscar. Vândut pentru
în textul său de acceptare a doctoratului la de o mamă americano-germană (viitoare ca emoţie. Calculator şi radio şi televizor o avere concernului Walt Disney, Pixar a
Temple University din Philadelphia. specialistă în patologia limbajului), Steve şi telefon şi jucărie şi librărie şi bibliotecă finanţat iTunes, un serviciu de promovare
şi-a căpătat numele şi identitatea într-o şi agent de voiaj şi calendar şi agendă a muzicii atât de fabulos încât nimeni nu-i
Venerabilul dramaturg elveţian ştia familie de adopţie. (Între timp – situaţie şi duşman şi prieten, cutia fermecată a mai contestă poziţia dominantă. Şi, în
ce spune. După ani şi ani de „tricotat“ teatrală demnă de Dürrenmatt – din reunirea evoluat în generaţii succesive şi variate frontierele fluide ale culturii digitale, Jobs a
personaje (expresia îi aparţine) ce jonglau ulterioară a părinţilor naturali s-a născut (iPod, iPhone, iBook, iPad, iMac) născând introdus şi un „App Store“ (vitrină virtuală
cu reacţii afective puternice, cu atitudini şi Mona Simpson, devenită romancieră in public un interes stupefiant, care nu doar a aplicaţiilor culturale diverse) – un fel de
tranşante şi cu perturbaţii sufleteşti răvă­ celebră, cei doi locuind 30 de ani în a încoronat tehonologia ca bun dominant al talcioc de cumpărări şi vânzări de servicii,
şitoare, Dürrenmatt ajunsese în anii ’70 vecinătate fără să ştie că sunt înrudiţi). consumului mondial, dar a devenit în scurt monitorizat de „marele măr“ în dorinţa –
unul din cei mai jucaţi autori ai scenei, uni­ timp cel mai răspândit mijloc de diseminare îndelung aplaudată – de a regulariza haosul
versal acceptat tocmai prin forţa articulării Steve Jobs şi-a pus mereu existenţa sub a culturii. actual al internetului şi de a combate
emotivului. semnul ambiţiei şi a visurilor înalte, urmând pirateria informatică.
o cale de afirmare bazată pe o permanentă Judecătorul şi călăul său
În aceeaşi epocă şi pe acelaşi con­ redescoperire a eului. Evitând preocupările În mod dramatic şi în doar câţiva ani,
tinent, la mii de kilometri de coloniala mondene şi nesuportând banalitatea, el În Der Richter und sein Henker – producţia şi distribuţia culturală au fost
Philadelphie, într-o Californie măcinată de frecventa conferinţele date de marile Dürrenmatt afirma: „când cineva determină alterate definitiv, făcând din Jobs cea
ideologii rebele, într-un Berkeley haotic companii din Silicon Valley sau lipsea de la soarta altora el devine judecător; când însă mai vizionară şi inovatoare personaliate
ce desfiinţase frontiera dintre premianţii şcoală pentru a testa mici invenţii în garajul e instrument al altora, devine călău“. Prin a momentului. Tot ceea ce a lansat el, în
Nobel şi contestatarii „hippy“, într-unul din părinţilor. În continuă căutare de inedit, această prismă, fenomenul „Apple“ poate fi prezentări electrizante ajunse celebre, a
acele rare momente în care refuzul global Jobs a refuzat cursurile de matematică în lesne judecat: fiind instrumental în comerţul fost revoluţionar şi a creat dependenţă.
devenise fertil intelectual, se contura una favoarea celor de caligrafie, a trecut printr-o mondial şi în propagarea culturală, el este Nu există producător actual – în vizual,
dintre personalităţile cele mai enigmatice panoplie diversă de servicii şi a renunţat în implicit şi avocatul unei tehnologizări muzical, publicistică, presă – care să nu
şi flamboaiante ale lumii actuale. După final la sistemul şcolar tradiţional pentru a ascunse. Cu cât mai mult mascată în emoţii, ia în consideraţie promovarea creaţiei sale
trecerea anilor şi cu avantajul perspectivei, se refugia în poezie şi religie. cu atât mai perfidă şi profundă. prin „Apple“, recunoscand, în magnetica
realizăm că nimănui nu i se potriveşte viziune a lui Jobs, infinita capacitate de a
mai bine adagio-ul lui Dürrenmatt decât Nu o dată, refugiu i-a fost Nepalul – cu Există oare un „rău absolut“ în această se reinventa a spiritului uman.
acestui corifeu al universului digital, care care a reverberat toată viaţa – şi care i-a canalizare exclusivă a preferinţelor către
a ştiut ca nimeni altul să îmbine afacerile fasonat o statură aparent bizară: un melanj modelul Jobs? Greu de spus, căci nici Vizita Bătrânei Doamne
şi emoţiile, impunându-se ca business-man de sentimentalism, emotivitate maladivă, percepţia publicului nici personalitatea
celebru, promotor adulat al „informatizării vegetarianism mistic şi curaj inconştient. controversată a celui care l-a iniţiat nu sunt Din tot ce s-a scris despre Steve Jobs
umaniste“ şi iniţiator al unui curent cultural Toate ascundeau, însă, un caracter puternic, uşor de arbitrat. reiese, frapant, frecvenţa cu care el a afir-
inedit. inventiv, intuitiv, căutător de esenţe, în care mat că moartea este forţa care îl împinge
dorinţa de simplitate şi frumos reuşea să Oricum, Steve Jobs este ideala perso­ în viaţă, repetând în chip obsesiv că vrea
Este vorba despre Steve Jobs. învingă, mereu, cerebralul. nificare a celor două chipuri ale lui să facă ceva măreţ înainte ca timpul să i se
Ianus: unul luminat de soarele geniului, termine.
Tunelul Întors pe meleagurile natale, Jobs a fost altul umbrit de negurile mizeriei uma­ne.
iniţiatorul primului computer personal, Desconsiderarea prietenilor şi a part­e­ Şi semnele au venit, iar „Bătrâna Doam-
Ce îl separă pe Steve Jobs de Apple Mackintosh, pus sub semnul mărului nerilor, vegetarismul condus până la li­ nă“ i-a dat târcoale fără răgaz. În 2004 a
Dürrenmatt? Totul. Decalajul vârstei, fun­ („Apple“ – brandul formaţiei Beatles la mita substanţelor halucinogene, detes­tarea fost diagnosticat cu o formă rară a cance-
dam­ entul ideologic şi cultural, divergenţa acea epocă, devenit astfel primul logo de organizaţiilor caritabile şi un individualism rului pancreatic, în 2007 a suferit o recru-
ţesăturii lor existenţiale. Ce îi uneşte? pregnanţă în comerţul mondial). Steve feroce au dus la o suită de usturătoare descenţă a bolii, în 2009 o grefă de ficat,
Doar o firavă legătură, care pare a proiecta nu inventase, personal, nimic. Dar avea înfrângeri, în viaţă şi în business. A dus iar în urmă cu două luni a renunţat defintiv
subtil personajele convulsionate ale lui nu doar prieteni în stare să o facă, ci şi o obsesia simplităţii până la limite imposibil la profesiune pentru a se concentra asupra
Dürrenmatt – şi situaţiile dilematice cărora viziune în care informatica – devenită deja de realizat, generând un „pedigree“ co­ sănătăţii. Dintr-o siluetă sportivă impresi-
se supun – în traiectoria agitată a celebrului apanaj al specialiştilor – urma să coboare mercial cu tot atâtea eşecuri câte succese. onantă, Jobs a căpătat aluri ascetice ajun-
„guru“ digital. înapoi în lume, ca un exerciţiu ludic, un joc Viaţa personală i-a fost o ruină, iar gând din lumină umbră, astfel încât piesa
frumos la îndemâna tuturor. averea fenomenală născută în afaceri s-a Der Besuch der alten Dame, extrapolată la
Caracterul lui Jobs este o perfectă contrabalansat cu acţiuni dubioase în biografia lui recentă, a fost una din temele
ilustrare a nuvelei Der Tunnel. Tânărul ei De atunci, produsele Apple au fost domeniul plasamentelor, a imobiliarului predilecte ale ecosistemului digital atunci
erou, bizar amestec de idealism şi luci­ mereu simple, frumoase, funcţionale şi sau a colecţiilor personale de artă. Ne­ când rumorile sumbre s-au confirmat. Toţi
ditate, trăieşte o experienţă iniţiatică atunci i-au desfătat pe cumpărători. Atunci când gative sau nu, el le va plăti pe toate cu sunt cu sufletul la gură, sperând că această
când trenul în care călătoreşte parcurge un complexitatea vândută drept calitate, vârf şi îndesat, deşi ataşamenul neîncetat icoană a lumii digitale să o poată evita –
tunel ce se dovedeşte nesfârşit. Parabolă Jobs venea cu non multum sed multa: al publicului – Jobs rămâne cel mai iubit pentru a câta oară – pe „Bătrâna Doamnă“.
a înaintării oarbe către necunoscut şi a creaţii simple, folosibile şi de bunici şi de miliardar din lume – poate fi socotit un mic Dar, trecut prin spiritualităţile estice, ştiind
existenţei incerte ce ne aşteaptă, scena nepoţi. Când toate calculatoarele erau gri semn de iertare ... că îi poate, cel mult, amâna venirea, Jobs
provoacă o panoplie de atitudini: în timp sau negre, Jobs propunea un cub colorat o aşteaptă, parcă, cu curiozitate, înlocuind
ce majoritatea călătorilor, supuşi unui (NeXT) care putea edita şi traduce un text Dar faţa luminată a acestui Ianus „greutatea succesului şi a sfârşitului cu lu-
mimetism colectiv, arborează o indiferenţă în 30 de limbi. Când claviaturile se înpănau modern domină covârşitor, începând cu mina unui nou început“.
neutră, eroul respinge nepăsarea şi devine ad nauseam cu clape şi lumini, ale lui celebrul „măr“. Firma „Apple“ este în
singurul care doreşte să-şi trăiască plenar uimeau prin simplitate şi firesc. Când toţi sine o piesă în două acte. Înfiinţată în Într-adevăr, pentru Steve Jobs fiecare
angoasa. Într-un tren ce refuză emoţia, el vindeau un „mouse“ cu două butoane, Jobs 1976 şi urcată pe culmi datorită unor moment de viaţă a fost un nou început. El a
rămâne singurul care priveşte, din geamul reducea numărul lor la unul, nervos că „şi eforturi manageriale memorabile (a făcut întruchipat esenţa contradictorie a timpului
locomotivei părăsite, viitorul în faţă. ăsta e prea mult“. Iar când Microsoft crea o istorie atragerea directorului executiv de său, cu o traiectorie ce rămâne un exemplu
celebră reclamă în care o mare de oameni la Pepsi, ademenit cu fraza „Vrei să vinzi de viziune şi leadership la cumpăna a două
Aidoma lui, într-o călătorie a vieţii alearga după un calculator personal, Jobs apă cu zahăr toată viaţa, sau vii cu mine secole. Povestea unui individ care prin in-
deloc bucolică, Steve Jobs a arborat acelaşi promova opusul: un mic ecran umanizat, să schimbăm lumea?“), a fost părăsită tuiţie şi credinţă a determinat în economia
amestec de luciditate şi asumare a emoţiei. care întoarce el capul după un copil. furtunos în 1985, pentru a reveni în forţă şi cultura contemporană un fenomen atât
şi a o transforma în cea mai influenţabilă de inedit este o istorie, poate, artificial tea-
Bun, şi unii şi alţii vindeau tehnologie. companie din lume, cu produse îndelung trală. Dar atât de irezistibilă încât, dacă ar
Dar Jobs iniţiase deja o viziune care plasa anticipate şi urmărite de publicul larg şi de fi trăit încă, Dürrenmatt ar fi povestit-o, cu
tehnologia în urma emoţiei, în care umanul toţi managerii culturali ai momentului. sigurantă, chiar el. Cu un iPod în mână.
domina computerul şi nu invers. Iar în
momentul când telefoanele au ajuns să Dar „Apple“ nu este singura lumină. Nota redacţiei: Articolul a fost trimis
capete mai multe cursoare şi pedale decât Înfiinţat în anii ’80, studioul de animaţie spre publicare în Revista „Scrisul Româ­
o orgă barocă, Jobs a scos din mâneca lui Pixar a atins apogeul consacrării prin nesc“ cu două zile înainte de trecerea în
fermecată o cutiuţă plată fără niciun buton, creaţii de mare calitate, dar – marca eternitate a lui Steve Jobs.
căreia – culmea – îi şi schimbai culoarea geniului – şi de mare accesibilitate.
Ludicul şi profunzimea se îmbină în filme

22 Nr. 10 (98) ♦ octombrie 2011 Scrisul Românesc Proză

Mircea DANELIUC

Eseu despre plăcere

De exemplu, băutura. Alcoolul totul era să nu se afle nimic. ajungând s-o împrumute şi pe doamna Clasele a-ntâia, a doua şi-a treia au avut →
nu-i folositor la nimic, odată Se pune problema de ce. De ce n-a Beilic, care preda la 2-B. Era singura de semestrele cele mai pure şi mai frumoase.
scăpat în corpul uman. unde mai vedeai returnată creanţa, fără Aşa îşi aduce aminte de ele. Învăţa bine,
Uz extern şi atât! Baza vieţii e apa, nu transpirat povestea asta suspectă în toţi să umbli după datornici, ca Munteanu şi era atentă, spunea mulţumesc, dădea bună-
spirtul. Dă-l naibii de spirt, distruge celula, anii de studiu primar, căci juna Rodică nu Roată, colegii de lângă cuier. ziua. Într-a patra nu ştiu ce se-ntâmplase
pătrunde în sânge, îl strică, otrăveşte ficatul l-a dat în gât decât pe la treişpe, în clasa a cu ea. Părea sâcâită, grăbită, hoinărea, nu
şi arde. De altfel, semnele toxicităţii apar cincea? S-a complăcut? De ce n-a solicitat Adevărul e că începuse să-i placă cum spunea nici pe unde.
consecutiv ingerării, afectează vederea, suport parental? N-a prezentat o explicaţie suna bănuţul în burtica Scufiţei, pentru că
starea de echilibru, luciditatea, vigiliul, clară. Nu cred nici c-a ameninţat-o, pentru micul recipient de acumulări avea forma – Nu mi-ai zis tu să-ţi cer?
cum se întâmplă. Organismul anunţă că-i era nepoţică, nu face să sperii o gingaşei regurgitată vânătoreşte. O atenţie Pretindea sponsorizări repetate. Des­
urgent când e nevoit a metaboliza ceva ce nepoţică, nici n-ar avea perspectivă. E plin dinspre unchiul Traian la un bâlci. Când chidea şi gura la el... Dar, ca să n-o
respinge. de cazuri la televizor. Există ipoteza să-i părea distrat sau presat de lirism, Rodica îşi enerveze, se făcea că n-a observat. Decât să
Bun, bun, dar Plăcerea?... Ţuica de fi cumpărat complicitatea cu dulciuri, cu mai furişa mânuţa în buzunarul din spate al se-nveţe să fure... Dădea. Se lăsa mai greu,
prună, câte nume are ţuica de prună în lume, ciocolate, bicicletă, că-i luase şi bicicletă, pantalonilor culcaţi pe spătar, impecabil, la dar dădea, nu-şi permitea s-o refuze. Intrase
cu referinţă doar la ce bei? Atunci, dacă e i-a luat şi labe de scufundat. Ce este pentru dungă, ceea ce-l umplea de tristeţe. o isterie la vremea aceea în televiziuni,
răspândită şi dacă-i nocivă, nu înseamnă matur băutura, cum spuneam anterior, e un pluton de amărâte erau îmboldite să-şi
oare că desfătarea este o ingerinţă în trup bomboana pentru copil, un stimulent al – Orice, numai să nu te prind că pui mâna! denunţe cumnaţii şi taţii, verişorii cu care
prin asimilare de chimicale lichide sau nu, plăcerii, străin şi el fiziologic, destul de Furtul e cel mai detestabil act omenesc. Îmi păcătuiseră şi-au incestuat, era o buluceală
ori prin solicitări de ordin tactil? Plăcerea nociv şi responsabil de obezitate şcolară. repugnă. Ştii ce-i aia repugnă? Stai jos să-ţi şi-o răfuială la televizor, de nu găseai loc.
provocată, indusă, e străină de fiinţa explic. Ia creionul. Să nu furi: e-o poruncă! Îi băgau în belea, pe urmă în penitenciar,
umană, e-o rătăcire, omul nu-şi este sie-şi Bun, bun, bombonele, să zicem, bom­ Cere şi-ţi dau. Cât îţi trebuie? iar ce se mai întâmpla după aia se numea
un instrument, ar trebui să se limiteze la ce bonele în clasa întâi, într-a doua, poftim, psihologie de sprijin. Nu era un moment
i se livrează prin scărpinat şi activitatea de dar într-a patra şi-a cincea? Cine se mai lasă Invariabil, Rodica izbucnea în lacrimi- favorabil. De asta se temea Traian mai mult
reproducere. Acestea sunt cele fireşti. mituit cu nimicuri la vârsta de care vorbim? mărgăritare. Îi lua mult s-o împace. Plecau ca de bătrâneţe. După ce te mocirleşte angro
Cunoaştem un caz, nu dăm nume, căci De ce nu s-a plâns? Probabil, nu s-a plâns în oraş şi-i găsea un cadou. Erau rarele pe micul ecran, că te vede tot neamul cum
unde se află acum nu i-ar fi convenabil, o să-i că n-a plâns... Îndrăznesc supoziţia. momente de împăcare, la figurat, pentru te transportă încătuşat şi cu haina pe cap, ce
spunem în mod provizoriu Traian. Vorbim că în restul timpului îl muncea o grijă fără se întâmplă consecutiv? Bun, e de presupus
de un domn cumpătat, nu ştim dacă-şi mai Şi-aici deschidem un capitol distinct odihnă, nu mai fac referiri. – puşcărie, dar ea, ea ce face? Îi dau
permite luxul şi azi, dar trei mese pe zi, ore asupra a ce înseamnă a fi amoral. Care nu psiholoagă. Ca să ce? S-o psihologească.
fixe, vitamine, schimburi curate, se tundea are noţiunea moralităţii, de pildă, deşi prea – Rodi, dacă spui acasă ceva, unchiul se O arată la psiholog şi-i ca nouă. Da’ n-au
o dată pe lună, pensie de revoluţionar, nu expediat, prea simplist. Nici la DEX nu face un şoricel şi-l mănâncă pisica. profesori acolo, diriginta pe unde-i, cine le
marşa la excese. L-am cunoscut la şaizeci trebuie să te uiţi ca la Biblie. Moralitatea ce dă educaţie? Profesorii n-au de pâine, lasă-
şi unu de ani, (el), sănătos, foarte calm, e? Mă tem că se defineşte cam greu. Dar, Fetiţa, însă, nu părea interesată a con­ mă, bre, abia dacă fac orele alea aşa cum
divorţat de la patruzeci. Din păcate, intrase indiferent de constrângerea noţiunii într-o tribui la această metamorfoză. De ce? le fac. Şi după aia mai ce? Multe rămân cu
la pedofili. A, un cusur tot avea, mânca formulă sau alta, nu ştim să se fi făcut Să vedem un răspuns. Era ea prostuţă, copii. Le dau afară din şcoală să-i crească,
extrem de picant! Prin asta nu se dezminte referire la statutul amoral ca la o voluptate putea fi înspăimântată de perspectiva unei iau bacul la fără frecvenţă, de aia-i şi bacul
noţiunea de cumpătare, dar faptul că oferea îngemănată. Ca stelele duble. Întâi una de prefaceri? Umpluse Scufiţa şi-l pusese să cum e.
sistemului său digestiv un excitant în ordin social, pentru că amoralitatea e, nu-i umble acum după o puşculiţă mai ponderală, În sfârşit, până la bac mai avea… Totul
surplus, dovedeşte încă o dată că plăcerea aşa?, o sfidare, şi încă una serioasă, iar alta gen Bunicuţă. Nici nu mai risipea pe la părea ca-nainte, dar mult mai ursuz. Asta
este un dat invaziv asupra naturii umane, a în plan personal, potenţând o plăcere ce se chioşc, spre bucuria familiei, tot ce colecta poate însemna un derapaj de atenţie. Către
lui sein, a fiinţei. procură îndeobşte domestic. Satisfacţia e tezauriza cu severitate. Ar putea lua, ce? Să vedem. El se ţinea bine, nu vroia să
Domnul Traian era fratele mamei micuţei îndoită. Am putea îndrăzni să gândim că a amoralitatea, şi forme pecuniare? pară libidinos.
Rodica, din liniştita familie Doandeş. Când fi amoral e chiar mult mai atracţios, cum Spre sfârşitul clasei a cincea, în urma
fetiţa – o foarte dulcică şi ataşată – împlini atracţioasă e fronda. Dacă n-am fi morali... Desigur. Banul n-are numai valoare unui indiciu întâmplător, procedă la câteva
cei opt ani necesari, au înscris-o la şcoala Dacă nu am blama-o. de schimb. E şi-o plăcere, un ban. Poate investigaţii discrete şi constată că avea deja
primară, de unde unchiul o aducea sau o modifica un temperament, caractere, poa­ ciclu. Atât de devreme?!... Şi de ce nu spune
însoţea, în funcţie de orele dimineţii. E un Pentru că domnul Traian suferea. Su­ te germina avariţie: agrement întors în nimic, de ce-i mutăloaică, pe cine întreabă?
program căruia te conformezi mai întâi ferea de mustrări. Cu precădere la început. el însuşi, la reflexiv. Nicio legătură cu Descoperi cu stupoare că nici părinţii nu
din dorinţa de a face un bine, apoi din Cum arătasem mai sus, se privea în oglindă, voluptatea generată de simţuri; poate doar erau informaţi. Doamne fereşte! De ce atât
rutină, dar care îţi disciplinează şi viaţa, un exprimând despre sine formule expiatorii. legată sumar de stimulii auditivi/vizuali. de devreme?! Volumetric vorbind, fata se
lucru evident superior oricărei înclinaţiuni Simultan, făcu loc şi fricii în sufletul O desfătare suprapusă şi asta, străină de dezvolta fără nicio reţinere. Unchiul trecu
sedentare. Avea şi timp, se deduce. Părinţii lui. Frica e sentimentul primar care se organism, care te dispune lateral şi mai sus iar printr-un moment de depresie, îşi găsi
lucrează amândoi, n-ar fi putut face faţă, insinuează iraţional. Nu şi la unchiul. Din decât omul comun. doar o singură vină, dar nu era foarte
ca atare nu-şi reprimau gratitudinea faţă de ce mi-a mărturisit, era capabil a construi convins. Lucrurile, uite că se complică.
unchiul Traian, interesat şi de lecţii, primind teama pe cale imaginară. Simpla fantasmă Asta resimţea Rodicelu? Mă tem că da, Să fim foarte atenţi, să fim foarte atenţi…
aniversar felicitări anuale şi atenţii sub de a se vedea demascat, pus la zid şi dând începuse probabil să-i placă, e o prezumţie Rodica, însă, după două, trei zile de apatie,
brad, de Crăciun. E o plăcere, exterioară şi explicaţii de comportament în faţa unui cu caracter, dacă vreţi, general. Nu credem ţopăia visătoare.
ea, dar nu dintre acelea despre care vorbim, complet judiciar, îl strângea de laringe. că se poate vorbi despre plăcerea ca – Aşa-i generaţia, descoperi doamna
ţine de ordinul spiritual. Dacă scapă Rodica ceva şi intră ăia pe fir, simulare, în scopul captaţiei îmbărbătării Doandeş, vor repede, n-au răbdare, vor
În legătură cu asta – cum să vă spun? sunt terminat, sunt distrus. Terminat, la sau a benevolenţei. În orice caz, n-a totul deodată.
–, a sedus şcolăriţa încă din clasa întâi, şaizeci de ani, o prostie! Aşa s-a chinuit şase reclamat, n-a vorbit, a continuat, meditaţi Şi îi linişti. Cu toate că natura semnalează
la corectura unei dictări, fără ruşine, fără ani. E de-nţeles, i-am şi spus: e nedemn, cu câteva secunde la asta... Înţelegeţi ce spun. când se preface ceva, când accede la un
obraz şi poate fără de caracter. Un lucru ce te ocupi dumneata e oribil. Începuse, prin rele tratamente, să dea o palier al schimbării. În situaţia dată, Rodica
dubitabil plăcut, dar dezgustător! La vremea apreciere. Intra în clasă şi se simţea desigur era tot mai surprinzătoare – să spunem aşa
necesară ne-am exprimat împotrivă. Sunt Şi, totuşi, de ce l-a cruţat? Aia mică. mult altfel decât restul fetiţelor ocupate –, dar şi mai răutăcioasă, mai mofturoasă
un monstru, şi-a spus imediat. Sunt un Clasele primare de început, primii ani, se tardiv cu păpuşi, ştia ceva în plus, avea un şi chiar obrăznicuţă, mai nou. A prins-o cu
monstru, îşi spunea în oglindă, dar nu i se pot reconstitui doar neclar. Nici el nu cred secret, băieţii de vârsta ei păreau infantili. bileţele de amor strecurate-n ghiozdan, dar
părea că vede o bestie, se vedea doar pe el că a putut să-şi explice. Continua lecţiile Ceea ce şi erau. În pauze, îşi mânca mărul chicotea şi-i taxa de mucoşi. Nu părea să
şi atât: el, domnul Traian, venit să se radă. cu inima strânsă, aşteptând prăbuşirea cu pe lângă terenul de sport. Următorul bărbat fie preocupată de erotism, stadiu la care
Sigur că din momentul acela devotamentul fatalism, în timp ce-i împărtăşea din tainele din viaţa ei urma să aibă douăzeci şi unu tindeau câteva colege de clasă, îl depăşise
cu care îl desluşea pe Pitagora se încălzi instrucţiunii. Le însoţea cu producţii pre­ de ani… de mult. Tot răul... mă rog.
spre dogoritor, şi, ca o muşcată îndelung clasice, acadele şi prăjituri, precum şi cu Avea un iubit de douăzeşunu. În clasa a
abătută, viaţa de celibat îi înflori congestiv. suplicaţii asupra discreţiei ce trebuia să – Să nu furi, o punea în gardă Traian, nu cincea şi în oroare, unchiul se dumiri.
Avea un rost, în sfârşit, se putea dedica, ferească un joc practicat de fiinţe evoluate. fura, asta-i ceva extrem de urât! – Doamne fereşte, nu te gândeşti, n-ai
Oferea de obicei şi mici sume, pentru decât treişpe ani!
cerinţe copilăreşti de cele mai multe ori Se străduia să-i dea o educaţie bună. Nu se cunoaşte împrejurarea în car­e
adorabile, atrăgându-i cu blândeţe atenţia Constituţia ei prinsese viteză. Se dezvolta prinsese de veste, probabil legată de stadion,
– pentru a nu deveni o fetiţă grăsuţă –, că frumos şi plenar. Soţii Doandeş se de handbal ceva, tipul era handbalist.
hotdogul nu-i bun, îngheţata nu-i bună, la considerau norocoşi, chemau unchiul la
fel ca şi băutura acidulată. Rodicuţa, fiind mâncare picantă, Rodica mărturisea că-l
strângătoare, înfundă în scurt timp puşculiţa preţuieşte la max, îi desena din imaginaţie
şi-şi extinse puterea financiară apreciabil, şi personal felicitări de Crăciun, punându-l
să le caute în pom cu ochii închişi. A mai
trecut un an, îşi spunea, şi nimic... Anii în
care nu se întâmplă nimic sunt cei faşti. De
ce, atunci, să-l trădeze atât de subit?