Binder1hj

Cronică Scrisul Românesc Nr. 9 (145) ♦ septembrie 2015 17

literară Ultimul front Alexandru
OPRESCU
Puține cărți de război au reușit de-a lungul
vremii să se detașeze de lucrurile factuale, umană a celor implicați, cu toată gama de sentimente ce femeii. Dă-i de lucru unei văduve. Asta e ajutor pentru
istorice, de analizele geo-politice reci și ar- apar în astfel de situații extreme. „Este cel mai bun lucru populația defavorizată. Trei condiții îndeplinite într-un
gumentate, de macro-analizele unor evenimente care scris până acum despre ce a făcut războiul sufletelor singur proiect. Văduvele sunt aur.“ Iar la contraargumen-
au în centrul lor oameni aruncați, cu sau fără voia lor, oamenilor“, scrie „The New York Times“, care a inclus tul că cinci văduve cu stupi n-or să ajute țara, funcționarul
într-un mediu care contorsionează spiritul și mintea cartea în topul celor mai bune zece cărți ale anului 2014. răspunde: „Ce să ajuți? Țara e pe făraș orice-ai face.“
umană la extreme. Deși războiul din Irak e departe de
a se termina, retragerea masivă a trupelor americane Prima poveste, care dă și numele cărții, începe cu două Spiritualitatea este și ea pusă la încercare, prin preotul
le dă acum timp soldaților și cetățenilor deopotrivă să fraze scurte: „Împușcam câini. Nu din greșeală.“, și con- militar care, în fața atrocităților zilnice, este nevoit să își
reflecteze la ce s-a întâmplat în ultimul deceniu. regândească poziția față de militari, față de sine și chiar
tinuă să explice Operațiunea Scooby, față de Dumnezeu. Să fii nevoit să le spui oamenilor că
Phil Klay s-a născut în anul 1983 în Westchester, New așa cum o numeau infanteriștii, fiind din lucrurile lipsite de dreptate sau milă, ceva bun se
York, iar în 2005 a absolvit colegiul Dartmouth, după nevoiți să omoare câinii care lingeau va ivi într-un final, pare pentru preot ca o impostură, pe
care s-a înrolat în Marina americană, fiindu-i acordat mai sângele insurgenților morți. Era ținutul care o fixează cu o anecdotă: „Când eram tânăr preot,
întâi gradul de sublocotenent, ca mai apoi să se retragă unde moartea devenise mai sacră decât odată un tată a țipat la mine. Lucram la spital. Tocmai
căpitan. Din ianuarie 2007, timp de 13 luni a făcut parte viața. Limbajul, ca de altfel în toate își pierduse fiul. Am crezut că straiul preoțesc îmi dă
din campania militară din Irak, în povestirile, este unul autentic cazon, cu dreptul să vorbesc și m-am dus la el să-l asigur că fiul
provincia Anbar, dar nu a luat parte tot cu sutele de acronime ale militarilor, lui este în Paradis. Stupid. […] Dar platitudinile sunt
la luptele din prima linie, îndeplinind pentru care, din păcate, cartea nu are un mai atrăgătoare în momente total nepotrivite. […] A fost
funcția de ofițer în departamentul de index explicativ ce ar fi satisfăcut rapid intolerabil. A fost dezgustător. A fost josnic.“
Afaceri Publice. În 2009 părăsește curiozitatea, și câteodată necesitatea
armata și absolvă un masterat de crea- cititorului de a înțelege termenii. Spectrul de emoții pe care autorul îl etalează face din
tive writing în 2011. Timp de aproape Redeployment o carte a oamenilor cuprinși de contradicții
patru ani, acesta se documentează Money as a Weapons System, profunde, striviți între două lumi de care nu mai aparțin,
temeinic ca în 2014, cartea sa de de- (Banii ca armă) are ceva din comedia undeva într-un limbo al existenței lor din care încearcă
but, Redeployment, să fie publicată. O neagră a lui Joseph Keller și Catch-22, să refacă ceva. Oamenii îi felicită pentru lucruri pe care
carte despre război și despre oamenii unde echipa de reconstrucție a Ira- le regretă, sau îi abandonează pentru că s-au întors altfel.
care îl poartă, spusă nu pe vocea sa, kului montează o magistrală de apă
ci pe douăsprezece voci diferite, în nouă, dar care are o presiune prea Cu numeroase premii, printre care Premiul Național
cele douăsprezece povestiri adunate, mare pentru instalațiile casnice și care al Cărții 2014, la categoria ficțiune, Premiul John Leo-
ale căror personaje principale sunt ar face ca totul să refuleze. Punerea nard sau Premiul Chautauqua (ce este decernat cărților
militari fie în teatrul de operațiuni, fie pe picioare a unei uzine decrepite de tratare a apei este care oferă o experiență bogată cititorilor și aduc o
întorși acasă sau lăsați la vatră, unul o caznă mult prea mare pentru americanii însărcinați cu contribuție însemnată artelor literare), Redeployment
este preot militar – fiecare cu o altă reabilitarea țării, care manipulează milioane de dolari ce este o carte care se adresează tuturor celor care sunt
percepție despre război. se scufundă în găuri negre și care nu au niciun interes interesați de realitățile războiului modern. „Am văzut
în afară de a arăta bine pe hârtie. Schema lor de bază: focuri prin ceață, sau nici focuri, doar licăriri roșiatice
Redeployment introduce cititorul apicultura pentru femeile văduve, care pe hârtie arăta prin praf și cordită“, spune un artilerist. Redeployment
în intimitatea armatei americane și a soldaților care au perfect: „Dă-i cuiva de lucru. Asta e îmbunătățire eco- dă un sens acelor licăriri, chiar dacă nu vom ști niciodată
luptat, tineri cu capabilități mortale, aruncați într-o zonă nomică. Dă-i de lucru unei femei. Asta e împuternicirea ce au fost cu adevărat. ■
volatilă și fracturată, o cultură total necunoscută lor care
îi va afecta profund într-un fel sau altul, făcând din ei alți
oameni. Ceea ce Phil Klay reușește să obțină prin această
carte de ficțiune este acea radiografie spirituală a unui
război ce a însemnat pentru fiecare altceva. Povestirile
folosesc războiul ca un liant pentru a releva condiția

→ Matt Prior, personajul romanului, este tatăl a doi copii, alienate și alienante, menită a repeta niște pattern-uri de să își crească cei doi copii, începe o afacere cu marijuana,

căsătorit cu o femeie pe care o iubește înduioșător de mult; existență exact în felul în care o face bătrânelul incapabil implicându-se din ce în ce mai mult în situații periculoase;

doar că idilicul situației este deranjat de faptul că sunt pe de a-și mai aminti și cele mai derizorii lucruri. Nick Horn- de cealaltă parte, Walter White, protagonistul lui Breaking

cale de a-și pierde locuința, Prior, fost ziarist și analist by declara că acesta este romanul care l-a făcut să râdă mai Bad, este un fost profesor de chimie, actualmente bolnav

economic, investind bani într-un site cu analize financiare mult ca oricare altul în anul în care a fost publicat, iar orice de cancer, cu o soție, un copil handicapat și un altul pe

rimate, care, firește, nu va funcționa, iar singurele analize lector îi va da instant dreptate: The Financial Lives of the drum care, grație cunoștințelor științifice, începe să fabrice

financiare care îl mai preocupă acum sunt cele ale băncilor Poets are atât de multe rezerve de umor, de la cel cinic, și să comercializeze metamfetamină, incapabil fiind de

care îl anunță că a rămas în urmă cu plățile. negru, până la umorul ludic, inocent, încât devine aproape a-și plăti tratamentul și de a avea grijă de rudele sale.

Pe deasupra, soția lui mai are și o aventură online cu imposibil să te lași acaparat de tragismul Fermecător și, pe alocuri, incredibil,

iubitul din liceu, iar Matt se trezește nu doar depășit de situației fără câteva hohote bune de râs. este modul în care Jess Walter reușește

situație, ci și deghizat în detectiv particular, urmărind Chiar dacă ne pare absolut ratat, să managerieze pe plan narativ toate

fiecare site vizitat de soție, atent la fiecare conversație pe pierdut complet în vârtejul evenimente- aceste motive și teme extrem de etero-

care aceasta o poartă cu prietenele. În timp ce încearcă să lor, hoinărind încălțat în papuci de casă clite: tristețea, disperarea, fumatul de

își salveze casa, căsnicia, și educația celor doi copii, cea pentru a cumpăra lapte pentru copii și marijuana, dragostea, crizele financiare

mai mare teamă a celor doi soți este aceea că odraslele oprindu-se să fumeze marijuana, Matt și problemele societății capitaliste,

ar putea fi nevoite să învețe la școli publice, unde bătăile Prior este înduioșător atât în ipostaza datoriile la bănci și viața de familie,

sunt la ordinea zilei, iar toaletele pline cu drogați. De de tată, fiu și soț, cât și în aceea de poet senilitatea și demența, problemele de

experiența drogurilor nu este străin nici tatăl care, aflat idealist, convins că puțină inventivitate cuplu, diferențele de educație cu care

„pe culmile disperării“, în urma unei vizite la un magazin verbală, niște rime și capacitatea de a se confruntă societatea, fără a părea

„7-Eleven“, își procură marijuana de la niște puștani din râde ar putea salva, în ultimă instanță, în vreun moment pedant sau neserios,

parcare și conchide că este cea mai bună iarbă încercată lumea de la tragismul iminent. Probabil idealist sau mult prea pesimist. Pe la ju-

vreodată. Prin urmare, se apucă să comercializeze, spe- tocmai din această cauză ideea site-ului mătatea romanului, nu mă puteam abține

rând că profitul îl va salva sau măcar îi va da un răgaz său, poetfolio.com, eșuează, societatea să nu îl compar pe Matt cu un personaj

pentru a-și stabiliza puțin situația financiară. Sfârșitul capitalistă fiind complet nepregătită comic, Bertram Wooster, eroul cunoscut

romanului nu prezintă nici el vreo întorsătură grandi- pentru contemplativitatea și lejeritatea pe al romanelor lui P.G. Woodehouse, care,

oasă, Jess Walter conformându-se canonului cotidian care poetul nostru le propune ca resorturi amețit și împleticit, căscăui și timid, nu

și evitând orice manipulări care ar părea neautentice, de supraviețuire. Astfel încât idealismul său este contra- își poate rezolva problemele decât cu ajutorul lui Jeeves,

artificiale, în contextul respectiv. carat de realitatea funestă, iar Matt se trezește angrenat în valetul său. Matt seamănă incredibil de mult cu Bertram,

Cel mai mare merit al romanului constă în capacitatea vânzarea de marijuana. atât de mult încât, la un moment dat, așteptam să apară și

scriitorului de a realiza un melanj extrem de reușit între tra- De altfel, se pare că acest mod de a încerca rezolvarea Jeeves. Însă, spre deosebire de el, Matt are o caracteristică

gedie și comedie, multe pasaje și situații fiind de-a dreptul problemelor economice nu îi aparține doar personajului de extrem de importantă: el există, în realitate, e cât se poate

rizibile, chiar dacă încărcate de o profundă problematică roman. Ne gândim, în acest sens, că unele dintre cele mai de public și popular, de aceea nu putem să îl tratăm cu

socială și culturală. În acest sens, tatăl lui Matt, bolnav de premiate și urmărite seriale ameicane, Weeds și Breaking aceeași jovialitate și lejeritate: el ne spune povestea care

Alzheimer, este o emblemă a unei Americi înfricoșătoare, Bad au exact aceleași premise: o mamă singură, incapabilă ar putea fi, într-o bună zi, a fiecăruia dintre noi. ■

18 Nr. 9 (145) ♦ septembrie 2015 Scrisul Românesc Cronică
literară

Rodica deşi structurată pe mai multe planuri (ce fie se suprapun, fie
se intersectează), nu devine nicio clipă lipsită de substanţă

GRIGORE şi nici incoerentă. Evident, autorul urmează, aici, meca-

nismele care îl consacraseră încă din volumul de debut, se

raportează la tradiţia şi la amintirile propriei familii, şi alege

să aducă în prim-planul romanului de faţă o combinaţie

În căutarea certitudinilor de teme literare consacrate: identitatea, relaţia cu celălalt
şi iubirea. Sigur, substanţa nu e nouă, şi nici măcar ideea
de bază a cărţii, însă Frode transformă toate vechile teme

Născut în anul 1970, la Namsos, scriitorul norvegi- credinţa în Dumnezeu, de care se simţise abandonat imediat majore ale romanului european şi ale literaturii norvegie-
an Carl Frode Tiller s-a impus atenţiei publicului după descoperirea bolii incurabile de care suferea. Cea care ne, găsindu-şi, la capătul acestui experiment literar, vocea
proprie şi reuşind s-o şi afirme cu o neaşteptată pregnanţă
în contextul literaturii Europei contemporane.

Se vede, chiar de la prima lectură, că personajele pe care

cititor, încă de la debut, cu romanul Skraninga, expediază a treia scrisoare este Silje, fosta iubită a lui David, Frode le construieşte sunt nu doar marcate de trecut, ci de-a

apărut în anul 2001. Afirmat de asemenea ca istoric şi mu- acum ajunsă la vârsta mijlocie şi captivă într-o căsnicie care dreptul obsedate de acesta, cu atât mai mult cu cât însăşi

zician, autorul demonstrează, în toate creaţiile sale, atât în nu o face deloc fericită şi din care vrea cu disperare să se noţiunea de trecut se confundă, pentru protagoniştii din Încer-

cele în proză (cum ar fi Bipersonar – 2003), cât şi în piesele elibereze, prin divorţul pe care-l plănuieşte. cuire, cu imaginea pe care fiecare o are despre sine şi despre

de teatru (precum Folkehelsa – 2009) capacitatea de a utiliza Dincolo de anumite detalii care individualizează epis- ceilalţi. De aici şi accentul pus pe semnificaţiile despărţirii de

tehnici narative convingătoare – şi uimitoare! – nu o dată tolele celor trei, cititorul descoperă, treptat, că, de fapt, locurile dragi şi de fiinţele iubite. Şi tot de aici dificultatea unei

inspirate de domeniul artelor plastice, al discursului isto- în toate e vorba, în mare, despre aceleaşi fapte şi despre apartenenţe clar definite şi stabilite odată pentru totdeauna,

riografic sau al muzicii. Toate acestea sunt mai mult decât aceleaşi persoane care marcaseră existenţa unui mic grup de precum şi nevoia tuturor de a descoperi acel „acasă“ de care

evidente în romanul Încercuire (Innsirkling), recompensat oameni. Numai că, privite din unghiuri de vedere diferite, au nevoie pentru a se împăca nu doar cu trecutul, ci şi cu ei

în 2007, imediat după apariţie, cu prestigioase distincţii lite- faptele par, de fiecare dată, diferite. Iar oamenii înşişi dau înşişi. Căci existenţa fiecărui personaj cuprinde numeroase

rare, printre care amintim Premiul Brage şi Premiul Criticii senzaţia că sunt alţii... De pildă, dacă în scrisoarea lui Jon, mistere, infidelităţi, promisiuni neonorate, goluri sau situaţii

(ambele din Norvegia), dar şi cu Premiul Literar al Uniunii Silje pare o figură oarecum periferică, acesta centrându- inexplicabile, astfel că urmările lui „ceea ce a fost“ sunt încă

Europene (care i-a fost decernat autorului în anul 2009). se asupra prieteniei dintre el şi David, în textul lui Silje, extrem de actuale pentru tot „ceea ce este“ – şi, poate, şi pentru

Încercuire porneşte de la un pretext nara- elementul central este iubirea pe care ea ceea ce va fi. Deloc paradoxal, în ciuda oricărei posibile apa-

tiv relativ simplu, pentru ca, ulterior, textul să o trăise alături de David. Prin urmare, renţe, majoritatea personajelor cărţii încearcă să rezolve toate

dobândească profunzimi nebănuite. Astfel, cine spune adevărul sau, mai precis, care dificultăţile cu care se confruntă şi să umple golurile căutând

David nu-şi mai poate aminti cine este şi, dintre cei trei autori de scrisori reuşeşte mereu explicaţiile definitive, care, însă, după ani de zile, se vor

pentru a fi salvat, se face un apel, în presă, să ofere o versiune cât mai apropiată de dovedi nu neapărat inutile, însă, în orice caz, tardive pentru

la apropiaţii săi, cărora li se cere să-i scrie realitate? E marele merit al lui Frode de a mai putea schimba ceva – iar relaţia dintre David şi Silje,

scrisori, prin intermediul cărora să i se redea a-şi face cititorul să mediteze, aproape pe privită din perspectiva anilor scurşi de la despărţire, nu face

acestuia, fie şi parţial, trecutul personal. nesimţite, asupra problemelor identităţii, decât să pună o durere nouă în locul unui gol vechi.

Evident, pe măsură ce cele trei persoane care asupra relaţiei întotdeauna complicate a Iar dacă unii dintre cei a căror existenţă e urmărită

răspund invitaţiei şi de care David fusese oamenilor cu semenii lor şi a incertitu- în Încercuire se îndreaptă către domeniul muzicii sau,

apropiat cu ani în urmă îşi elaborează reme- dinii/incertitudinilor care există mereu dimpotrivă, către cel al religiei pentru a găsi consolarea

morările, cititorului i se oferă, deopotrivă, o chiar şi în cuplurile care par a fi fericite ori soluţia pentru problemele prezentului sau pentru su-

versiune a existenţei acestora, câtă vreme şi unite pentru eternitate... Căci, având în ferinţele trecutului, aceasta nu înseamnă decât că autorul

fiecare, încercând să-şi ajute aproapele aflat faţă romanul Încercuire, lectorul ajunge e pe deplin conştient de provocările pe care un asemenea

în suferinţă, visează, fie şi fără să recunoască să-şi pună el însuşi o serie de întrebări, subiect i le pune în faţă, dar şi de singura posibilă rezol-

acest lucru până la capăt, să se ajute pe sine şi extrem de serioase toate. Şi care vizea- vare pe care acestea o pot avea. Cartea nu devine, tocmai

să găsească, scriind, o cale de supravieţuire, ză, dincolo de preocuparea legată de de aceea, o demonstraţie de retorică, ci îşi păstrează, de la

de împăcare cu trecutul, dar şi posibilitatea – şi curajul – de credi(ta)bilitatea vocii narative, aspectele cele mai impor- început şi până la sfârşit, tonul meditativ şi adesea elegiac,

a dori să-şi trăiască propriul viitor. tante ale existenţei umane: În ce măsură îi poţi cunoaşte precum şi o uimitoare capacitate de a accentua mai ales

Romanul este, deci, compus, din trei scrisori, Frode pe cei din jur? Sau, mai bine zis, în cazul în care cei din jur imaginile vizuale, excelent configurate, de fiecare dată.

utilizând perfect în această carte convenţia romanului îţi sunt mai mult sau mai puţin indiferenţi, în ce măsură îi Veritabil studiu asupra naturii iubirii, suferinţei, identi-

epistolar. Prima epistolă este semnată de Jon, muzician poţi cunoaşte pe cei pe care-i iubeşti? S-ar putea oare găsi tăţii şi despărţirilor de tot felul, romanul acesta, având, pe

în devenire sau, cel puţin, dorindu-şi să devină muzician, posibile răspunsuri în realităţile trecutului – sau, dacă nu alocuri, aerul unui text poliţist care îşi ţine cititorul cu sufletul

dar înţelegând că talentul său e îndoielnic. Prin urmare, el răspunsuri complete, măcar unele certitudini care să rezol- la gură, nu cade nici în melodramaticul lacrimogen, şi nici nu

va părăsi formaţia din care face parte chiar în timpul unui ve problemele şi nesiguranţa prezentului? Fără îndoială, complică naraţiunea până la punctul în care aceasta să devină

turneu, dar nu va avea curajul de a-i spune adevărul mamei interogaţiile acestea nu sunt noi, ele reprezentând una din prea greu de urmărit. Ci, cu o măiestrie desprinsă parcă din

sale, cea care îşi doreşte, desigur, să-l vadă realizat din toate constantele literaturii de pretutindeni. Nici Carl Tiller Frode arta muzicală, suprapune doar fragmente ale liniilor narative

punctele de vedere şi, dacă se poate, în cel mai scurt timp. nu e primul care se opreşte asupra lor, scriitorul norvegian principale, pentru a le dezvolta ulterior, contrapunctic, uti-

Cea de-a doua scrisoare îl are ca autor pe Arvid, tatăl vitreg ştie prea bine asta şi nu încearcă să supraliciteze nimic, ci, lizând, pe alocuri, tehnica fugii şi a compoziţiei polifonice.

al lui David, care vede anunţul din ziar exact în momentul poate, doar să spargă zidurile indiferenţei cotidiene. Şi chiar dacă toate posibilele răspunsuri la întrebări rostite

în care se află el însuşi în spital, încercând să se împace cu Cuprinzând mai multe spaţii de desfăşurare a acţiunii sau nerostite se vor dovedi, în cele din urmă, insuficiente şi

faptul că în curând va muri din cauza unui cancer galopant. şi raportându-se la mai multe perioade istorice, Încercuire parţiale, important este, pare a spune Carl Frode Tiller, să

Arvid ar dori să restabilească relaţiile cu fiul său, să-i explice pare că riscă pe alocuri să se piardă în detalii inutile şi în nu uităm să medităm, măcar din când în când, asupra lor. ■

acestuia multe momente din trecut şi să-şi găsească liniştea excesive complicaţii narative (şi nu numai). Însă Frode Carl Frode Tiller, Încercuire.Traducere de Simona
înaintea marii treceri. Finalmente, el reuşeşte să-şi recâştige evită cu grijă aceste pericole şi construieşte o naraţiune care, Schouten, Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2015.

Calendar – septembrie

1 sept. 1858 – s-a născut Vladimir Macedonski, în 10 sept. 1930 – s-a născut Liviu Călin, în Craiova (m. (m. 21 sept. 1933);
Craiova (m. 22 sept. 1918); 17 mart. 1994); 23 sept. 1927 – s-a născut George Sorescu, în com.

1 sept. 1943 − s-a născut Constantin M. Popa, în 11 sept. 1911 – s-a născut Aurel Chirescu, în Craiova Bulzeşti, jud. Dolj;
Braşov; (m. 23 iun. 1996); 23 sept. 1939 – s-a născut Stelian Cincă, în Fărcaş,

2 sept. 1861 – s-a născut Mircea Demetriade, la Ocnele 14 sept. 1906 – s-a născut Emil Vora, în satul Meriş, jud. Dolj;
Mari, jud. Vâlcea (m. 11 sept. 1914); jud. Mehedinţi (m. 19 mart. 1979); 23 sept. 1962 – s-a născut Nicolae Coande, în com.

2 sept. 1916 – s-a născut Ion Potopin, în satul Potopin, 17 sept. 1875 – s-a născut Victor Anestin (m. 5 nov. Osica de Sus, jud. Olt;
jud. Romanaţi (m. 10 mai 1998); 1918); 24 sept. 1947 – s-a născut Dan Bosoancă, în Vânju

2 sept. 1935 – s-a născut Damian Ureche, în com. Slă- 17 sept. 1989 – a murit Ion D. Sîrbu, în Craiova (n. 28 Mare, jud. Mehedinţi;
tioara, jud. Vâlcea (m. 19 sept. 1994); iun. 1919); 27 sept. 1913 – s-a născut Ion Nijloveanu, în com.

4 sept. 1952 – s-a născut Spiridon Popescu, în satul 18 sept. 1931 – s-a născut Valeriu Sîrbu, în com. Bujo- Oponlu, jud. Olt (m. 23 iul. 2000);
Ohaba, jud. Gorj; reni, jud. Vâlcea; 27 sept. 1934 – s-a născut Ilarie Hinoveanu, în Vânjuleţ,

5 sept. 1957 – s-a născut Ionel Ciupureanu, în com. 18 sept. 1893 – s-a născut Zoe Verbiceanu, în Bucureşti jud. Mehedinţi (m. 24 oct. 2013);
Coşoveni, jud. Dolj; (m. 30 dec. 1975); 28 sept. 1934 – s-a născut Amza Săceanu, în oraşul

7 sept. 1902 – s-a născut Şerban Cioculescu, în Bucureşti 21 sept. 1942 – s-a născut Ion Şerban Drincea, în loc. Băileşti, jud. Dolj (m. 1 febr. 2007);
(m. 25 iun. 1988); Drincea, jud. Mehedinţi; 28 sept. 1934 – s-a născut Sina Dănciulescu, în Ciupu-

8 sept. 1916 – a murit Nicolae Vulovici (n. 8 iun. 1877); 23 sept. 1891– s-a născut V. G. Paleolog, în satul Corlate, renii Vechi, jud. Dolj;
9 sept. 1958 – s-a născut Viorel Mirea, în com. Solaşo- jud. Dolj (m. 12 febr. 1979); 29 sept. 1939 – s-a născut Marian Barbu, în localitatea
ma, jud. Mehedinţi;
23 sept. 1903 – s-a născut Nicolae Milcu, în Craiova Mileşti, Şimnicul de Sus, jud. Dolj.

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 9 (145) ♦ septembrie 2015 19

Prin romanul Oraşele invizibile, Italo Calvino oferă Alexandra
un cocktail de 55 de oraşe care vorbesc la nivel GEORGESCU
compoziţional de joc, fie că este vorba de puzzle, de
tabla de şah sau de diferite procedee combinatorii şi pe care Ludic, vis, literatură
le subordonează unei geografii a imaginarului şi a oniricului.
a oraşelor, care nu este nici ea una întocmai limpede. La fel tă a împăratului înrudită cu secvenţa în care acesta credea că
Metaroman în esenţă, textul îşi expune regulile de de ambiguă este şi graniţa dintre realitate şi ficţiune; cititorul depistând toate înţelesurile emblemelor utilizate de Marco
construcţie, de altfel experimentale, pornind de la o nu poate găsi repere prin care să probeze doza de real sau Polo el îşi va poseda deplin regatul, ceea ce nu este decât o
situaţie epică şi istorică oarecum canonice. Personajele ficţional care îi este injectată la orice pas, cu atât mai mult iluzie căreia navigatorul îi dă replica: „Sire, să nu crezi aşa
lui Calvino nu sunt invenţii personalizate, ci sunt pre- cu cât şi personajele au dubii asupra veridicităţii existenţei ceva: în acea zi vei fi tu însuţi emblemă printre embleme“.
zenţe istorice puse într-un context şablonizat: există un lor şi a situaţiilor în care sunt aruncate. Înţesarea oraşelor În demersul oniric al textului se remarcă infuzii de ele-
locutor, Marco Polo, care îl stârneşte la nivel ficţional unele într-altele ca într-o păpuşă rusească, oferă cititorului mente oculte de tipul atlasului magic al împăratului pe care
pe interlocutorul său, Kubilai Han prin vertijul său de libertatea de a citi aceste descrieri chiar şi în sens invers fără se pot observa în amănunt toate spaţiile şi conţinuturile lor
descrieri citadine. Calvino oferă un soi de proză poetizată să altereze cu nimic fluiditatea textului, întrucât cartea se şi chiar şi tărâmurile desemnate ca terra incognita sau cele
desfăşurată pe baza formulei „récit dans le récit“ şi supusă sustrage oricăror tentative de cronologizare şi condiţionare promise şi viitoare. De asemenea, multe oraşe se deşiră pe
„constrângerilor“ oulipiene valorificate în romanele sale. spaţială. Reţeaua textuală a lui Calvino devine la un moment coordonate fabuloase: există oraşe suspendate, oraşe care
Acesta porneşte de la reinterpretarea textului Il Milione dat un soi de atelier de creaţie în care funcţiile scriitorului şi se automimează, oraşe care funcţionează pe baza unor
care cumulează mărturisirile voyageurului Marco Polo ale cititorului se amestecă. Pornind din imaginaţie, oraşele formulări sibilinice, astfel încât nu există nicio siguranţă
şi a poemului lui Coleridge de la care preia personajul, invizibile ale lui Marco Polo sunt condamnate să se evapore că toate aceste spaţii nu rămân decât mărturii visate. Atât
Kubilai Han, şi experienţa onirică a scriitorului. repede, ele cunosc disoluţia pentru că orice proces de creaţie periplul personajelor cât şi cel al receptorului prin universul
implică şi o destrucţie, însă ceea ce va supravieţui acestei livresc al lui Calvino este unul somnambulic, al „pleoapelor
Textul se deschide cu sintagma „Nu ştim sigur dacă Ku- ştergeri va fi pattern-ul. Hărţile imaginate de Marco Polo întredeschise“, stadiu în care cele două părţi se complac
bilai Han credea tot ce-i spunea Marco Polo când îi descria se bazează pe puterea de semnificaţie a emblemelor, pe întrucât le este hrănită adicţia pentru ireal, pentru ficţional.
oraşele vizitate“ care accentuează faptul că împăratul nu e Intervenţiile dialogate ale celor două personaje ascund
interesat de verosimilitatea faptelor relatate ci după cum se dublarea valenţelor şi pe logica analogiilor, a asocierilor.
va vedea mai departe în roman, el urmăreşte să descopere Romanul pune şi problema comunicării, insistând cu anumite angoase postmoderne: însingurarea, monotonia,
principiul de funcţionare al oraşelor, modelul de la care por- precădere asupra forţei de redare a nonverbalului, a gân- alienarea, reunite la nivel conotativ de Kubilai Han într-un
nesc. Însuşi Marco Polo va dezvălui că matricea oraşelor este durilor nerostite şi a spaţiilor vide. Toate acestea converg oraş infernal. Pentru toată această nelinişte metafizică a
Veneţia, celelalte oraşe fiind ramificaţii, hibriduri realizate către o anumită punere în scenă, teatralitatea personajelor împăratului, Marco Polo are două remedii: fie trăim acest
la nivelul imaginaţiei prin structuri repetitive în interiorul mizând pe exprimarea prin expresivitate, infern ca acceptare, ajungând până la o formă de ignorare
cărora inserează un element de specificitate. De asemenea, prin mimică şi gesturi care să umple go- a lui, fie prin puterea noastră de selecţie, descoperim şi
el propune schiţa oraşului „făcut doar din excepţii, oprelişti, lurile lingvistice. Sensul coboară din joc ne concentrăm pe ceea ce se sustrage infernului.
contradicţii, incongruenţe, contrasensuri“ din care vor fi şi este lăsat la bunul plac al interpretului, În romanele sale, Calvino îi oferă lectorului posibi-
deduse celelalte oraşe supuse unei el este aleatoriu şi se supune ficţionalu- litatea de a desface textele pentru a le observa mecanis-
reprezentări redundante. Marco Polo, lui, având multiple direcţii: „Noua dată mele de derulare, indicându-le chiar şi constrângerile
ochiul microscopic prin intermediul dobândea un sens din acea emblemă pe baza cărora mixează narativ şi care sunt de cele mai
căruia împăratul îşi cunoaşte imperiul, şi în acelaşi timp adăuga emblemei un multe ori trimiterile la ludic.
conştientizează limitările propriei me- nou sens. Poate că imperiul, se gândea Ceea ce încearcă Italo Calvino prin romanele sale
morii şi încearcă să stabilească reţele Kubilai, nu e altceva decât un zodiac de este să găsească noi coduri şi procedee de a crea bucăţi
de elemente regăsibile în mai multe fantasme ale minţii“. Dialogul dintre cei de literatură inedite care să se sustragă oricărei scheme
contexte pe care le va completa prin doi actanţi cunoaşte la un anumit nivel clasiciste. Opera sa trăieşte la limita dintre realitate şi
vizionarismul şi prin imaginaţia sa şi o regresie, însă nu în sens steril, ci mai ficţiune, personajele şi scenariile sunt incomplete, ur-
pe care le va supune puterii de ficţiona- degrabă ea ajută ca instrument al ficţiunii: mând să fie umplute prin suprasaturări de simboluri şi
lizare a cititorului model, Kubilai Han. cei doi încep să comunice nonverbal, prin aportul lectorului. În tot acest scenariu de elemente
Nu degeaba Marco Polo precizează că apoi Marco Polo învaţă limba împăra- trunchiate şi întoarse pe dos, cu greu poate fi stabilit un
în interiorul ritualului povestirii „cine tului, însă cei doi constată dificultatea sens cu atât mai mult cu cât orice situaţie are ca finalitate
porunceşte nu e vocea, e urechea“ şi de desemnare a cuvântului şi se întorc la o contradicţie de tipul: „am demonstrat că dacă noi am
deci procesul de creaţie ţine cont de etapa iniţială şi ulterior la tăcere fără ca fi, n-am fi“. Aşadar, sensul este amânat, este plasat pe o
participarea receptorului, pion activ personajele să fie ferm convinse că ele comunică sau doar poziţie inferioară, existând sugestia că el poate duce la
în crearea sensului. Aşadar, ţesătura se imaginează în dialog. Textul oferă senzaţia că ceea ce vid şi deci căutarea lui poate fi inutilă, fiind mai important
narativă conţine sugestia formei care decurge din imaginaţie poate reda mai uşor iluzia realului proiectul de confecţionare a textului, travaliul parcurs
se fisurează, ea presupune zone de decât ceea ce e verificabil prin simţuri, iar cititorului i se pentru identificarea unor reţele de sensuri şi nicidecum re-
indeterminare care îşi cheamă cititorul menit să umple go- cere să parcurgă romanul atât dinăuntru cât şi dinafară, el zultatul. Romanele lui Calvino nu vor cunoaşte nicicând
lurile şi fragmentările. Calvino lucrează cu concepte decon- trebuie să înţeleagă atunci când este chemat să intervină decât o singură interpretare pentru că toate episoadele pe
structiviste ca pierderea, ştergerea, diseminarea, amânarea care le propune pot fi dilatate la infinit, ele generează noi
sensului, construind o poetică a formei deschise în care toate sau când trebuie să rămână la stadiul de spectator.
elementele sunt interşanjabile. Deconspirând arta narativă Ca instrumente ale limbajului, obiectele, semnele, situaţii şi posibilităţi de a ne juca necontenit cu textul. ■
a lui Marco Polo, Kubilai Han va dori să facă schimb de
poziţii, propunând ca el să descrie oraşele iar interlocutorul gesturile permit interpretări plurale Cărţi primite la redacţie
lui să se ocupe de verificarea posibilităţilor de existenţă ale din moment ce rostirea pare a fi nea-
acestora. Prin descoperirea modelului generativ, Kubilai
Han reuşeşte să-şi cunoască simbolic regatul, având totodată utentică, până şi ludicul având o mai ● George Banu, Japonia, Imperiul ● Traian Dobrinescu, Cei morți
iluzia întâlnirii unui punct ordonator în interiorul haosului mare capacitate de expresie. Jocul teatrului, Traducere de Dana Ionescu, înainte de moarte, Ed. Aius, Craiova,
dominant în imperiul său. Fiecare microcosm descris de de şah este şi el o dovadă a utilizării Ed. Nemira, București, 2015, 216 p. 2013, 321 p.
Marco Polo se derulează după principiul oglinzii, are o artei combinatorii, a modului în care
geometrie dublă, îşi conţine replica. Toate aceste fragmente elementele sunt condiţionate unele ●***, Leul albastru: D. R. Popescu ● Doru Davidovici, Caii de la Voroneț,
de oraşe, substitute de piese de puzzle, puse cap la cap ajută de altele, ceea ce îl face pe Kubilai 80, Ed. Academiei Române, București, Ed. Aripi Argintii, București, 2015.
la întregirea marelui oraş cosmic care ar putea fi Veneţia prin 2015, 482 p.
conotaţiile care i se atribuie, de oraş-marsupiu. să creadă că în ziua în care va reuşi ● Geo Constantinescu, Carul cu
să descopere toate combinaţiile pere, Ed. Ramuri, Craiova, 2015, 242 p.
Descrierile mărturisesc plăcerea scriitorului de a crea posibile îşi va domina în sfârşit im- ● Constantin Cubleșan, Dumitru
scenarii sinestezice prin jocuri de culoare, parcurgeri vizu- periul: „Kubilai era un jucător de şah Radu Popescu în labirintul mitologiei
ale labirintice, hibridări de arome şi partituri sonore care atent; urmărind gesturile lui Marco, contemporane, Ed. Școala Ardeleană,
ţes oraşe tentaculare la nivel ficţional. Dincolo de toată
această arhitectură a ornamentelor, a spiralelor şi a cercu- observă că anumite piese implicau Cluj-Napoca, 2015.
rilor concentrice, a preaplinului, există sugestia vidului, a
conţinutului scorojit. Cititorului i se oferă o crustă de oraş, sau excludeau vecinătatea altor ● Carl Frode Tiller, Încercuire,
i se dă un tipar, un schelet pe care el va trebui să îl umple
cu propriile ingrediente pe care i le furnizează imaginaţia. piese şi se deplasau pe anumite linii. Traducere de Simona Schouten, Ed.

Arta lui Calvino presupune zig-zaguri, mâzgălituri, Neţinând socoteală de varietatea de Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca,
combinaţii, colaje, experimente lingvistice în care singurul
reper de organizare pentru lector ar fi împărţirea pe categorii forme a obiectelor, le cercetă modul 2015, 288 p.
de a se aşeza unele faţă de altele, pe ● Jess Walter, Viața financiară a
pardoseala smălţuită“. Însă aceasta poeților, Traducere de Bogdan Cosa,
ar fi probabil o altă tentativă nereuşi- Ed. Polirom, Iași, 2015, 312 p.

20 Nr. 9 (145) ♦ septembrie 2015 Scrisul Românesc Cronică literară

Gabriela destin, pe care i l-au determinat apropiații
și prea puțin el însuși, păstrează imagi-
RUSU-PĂSĂRIN Eseul biografic – nea copilăriei ca un subterfugiu din fața
refracția în oglinda spartă istoriei personale. „Oamenii nu obosesc
Octavian Paler a ilustrat cel mai să fie banali“ – afirmă O. Paler motivând
bine în literatura postbelică Episoadele biografice redau atmosfera Apărarea lui Galilei (1978), Scrisori povestirea întâmplărilor copilăriei și ale
românească specia literară, atât anilor de creionare a unui destin intelec- imaginare (1983). Nevoia de confesiune adolescenței. Dar oferă o altă accepțiune
de tentantă, la granița dintre confesiune și tual: susținerea simultană a examenelor are însă limite: „când ești prea sincer, noțiunii de „banal“: nu este ceva obișnuit,
călătorii interioare imaginare: eseul bio- la trei facultăți, călătoria cu „cufărul în dai de bănuit“. Dincolo de această limită ci, de fiecare dată când povestește, chiar și
grafic. În spectrul mitologiilor subiective, spinare“ în miezul nopții pentru a găsi rămâne convingerea: „simt că pot iubi și o cu aceleași cuvinte, simte plăcerea retră-
eseul biografic al lui O. Paler produce, adresa unei rude la margine de București, lume, pe care nu o înțeleg“. Rămâne însă irii momentelor evocate. De aici neobo-
paradoxal, nu liniștea redescoperirii bocancii prea grei și prea mari cu care a un singuratic, iar „singurătatea am trăit-o seala de a fi banal, astfel definind procesul
unor „paradise pierdute“, ci neliniștea plecat la oraș, ca și impactul emoțional al ca blestem, ca ghinion, ca eșec, nu ca de alimentare a firescului. „Nu sănătatea,
senectuții în cheia meditației despre viață. desprinderii de satul natal pentru a învăța vocație“. Trăirea este sub același spectru ci boala ne face să ne judecăm viața“ și
la oraș sunt tot atâtea imagini care îl urmă- autoironic și sever de critic: „din actor „la bătrânețe preferi doar ce începe“ sunt
Volumul Autoportret într-o oglindă resc pe scriitor la vârsta senectuții. Este o pe scena vieții, deveneam un figurant“. meditațiile autorului care conduc la con-
spartă a apărut în 2004, având trei ediții melancolie în tot acest parcurs subiectiv, Conștient de percepția vieții prin grila turarea viziunii despre relația trecut-viitor
până acum, ultima publicată în 2010 la Ed. sunt „mitologiile subiective“ marcate singurătății ca blestem, simte nevoia de din perspectiva senectuții: este momentul
Polirom. Este importantă această datare, de autocenzură, pentru când tot ceea ce are imaginea finitului este
pentru a recepta într-o succesiune biografi- că autorul nu dezvăluie a face ordine în haosul refuzat în numele lucrului (evenimentu-
că (reală ca timp al scriiturii) volumele bi- experiențele de dragoste personal și concluzio- lui) care abia începe. Doar acesta are un
ografice Deșertul pentru totdeauna (2001, și nici evenimentele la nează: „fiecare om are viitor, o perspectivă îndepărtată, autorul
2009) și Autoportret într-o oglindă spartă care a participat în pe- haosul său personal. Și privește Moartea ca pe o paradigmă a
(2004, 2010). Perspectiva morții, pregnant rioada comunistă. Răz- în raport cu acest haos, vieții (alături de Rău și Iubire).
ilustrată în volumul Deșertul pentru tot- bat dincolo de granițele există trei faze. În pri-
deauna este anticipată în acest autoportret, unui timp istoric, ante și ma, îți ignor haosul. În a În această călătorie interioară prin
o confesiune care refuză biografismul. post revoluționar două doua, rătăcești prin el. În revitalizarea amintirilor celor mai preg-
S-a scris despre triada unui pact între au- atitudini definitorii: a treia, încerci, dacă mai nante, o călătorie printr-o galerie străjuită
tobiografic, istoric și moral (E. Simion). clemența pentru o istorie ai timp, să pui puțină de oglinzi sparte, identifică elementul
Viața, înțeleasă ca destin are trei repere personală fără amprenta ordine“. Eseul biografic, unificator al cioburilor de amintire: este
valorice: Răul, Iubirea și Moartea. Sunt trăirilor în timpul dicta- dincolo de biografism, dragostea, cea în care „ești independent
jaloanele unui destin conturat în tonalități turii (cine nu cunoaște are două ținte, de care de timp ca în copilărie“. A descoperit
grave într-o „mișcare în cerc“: confesiu- biografia autorului chiar lectorul devine conștient sacrul în forme simple, în banalități, care
nea începe cu satul său natal, Lisa, și se poate să creadă că a fost pe parcursul lecturii: i-a generat liniștea necesară neliniștilor.
încheie cu imaginea aceluiași spațiu rupt „privitor ca la teatru“, prima, confesiunea, a A înțeles de ce spaniolii au redus muzele
din istorie și plasat în mitologie. Cele trei fără demnități publice) două, o interogație su- de la nouă, câte imaginaseră grecii, la trei:
„fire“ (Răul, Iubirea și Moartea) intră în și virulența unei atitudini contestatare a bliminală cu îndemnul Dragostea, Viața și Moartea.
urzeala „coridei“, satul patriarhal ieșind epocii comuniste, atitudine postdecem- de a te raporta la paradigmele explicitate
din mit și intrând în istorie, nu oricum, ci bristă, când și-a dorit „schimbarea la față“ de autor ca definitorii pentru un destin, Rămân definitorii pentru volumul Au-
printr-un culoar flancat de oglinzi sparte. a unei lumi ce părea pentru totdeauna în- ce poate deveni exemplar, fără să aibă toportret într-o oglindă spartă cuvintele
Proiecția frânturilor de amintiri în aceste corsetată de chingile totalitarismului. Din această intenție: unde te plasezi tu, lector, scrise ca o interogație nesfârșită: „ce face
oglinzi ce deformează generează recupe- această atitudine dublă față de aceeași în acest univers al evaluării interioare? bătrânețea din copilărie“, o realitate din-
rări de secvențe, ce altădată nu aveau o realitate, dinamica istoriei, se extrapo- Tentația identificării se conturează insidi- colo de realitate. Este tehnica povestirii
semnificație pregnantă în ideatica destinu- lează un eu reprimat, introvertit, cu dis- os până la reperarea elementelor similare. autobiografice, în care Paler a excelat,
lui. Acum drumul este dinspre senectute torsiuni ale unor ani priviți cu nostalgie, Octavian Paler este specialistul în lăsând posterității volume nu doar valo-
spre copilărie pe un culoar grefat de cele dincolo de realitatea istorico-politică (anii „paradise pierdute“. Lisa, satul copilăriei, rice din perspectiva eseurilor biografice,
două straturi de timp (straturi pe care O. studenției). Este o perspectivă personală este satul mitologic, este asociat cu Arca- ci și din cea a cugetărilor profunde despre
Paler le identifică în această călătorie spre a sociabilității, ca mod în care o biografie dia, ținutul fericirii și al regretului. „Privi- o viață trăită sub spectrul nefericirii, O.
începuturi). Scriitorul nu își povestește răspunde unei anumite conjuncturi. Iar rea peste umăr“ spre perioada copilăriei îi Paler rămânând ca portret „omul care nu
viața, chiar are oroare de lamentările perioada „conjuncturii“ este 1987–2007, reactivează prima amintire și aceasta este știa să râdă“ nici de măruntele întâmplări
bătrânilor, ci se confesează, considerând o perioadă profund neliniștitoare. Temele legată de moarte. Satul însă se va trans- ale vieții, nici de istoria care nu s-a lăsat
confesiunea o meditație despre viață. În tot axiale sunt senectutea și singurătatea. forma sub tăvălugul istoriei: se produce o schimbată, cu toate strădaniile unui spirit
acest demers este însă și o complicitate a Din perspectiva acestor proiecții a senti- „îmbrâncire brutală a satului din mitologie incisiv, critic, autocritic până la autofla-
tăcerii, pe care o camuflează sub „haina“ mentelor marcate de trecerea timpului și în istorie“. Și, ca să fie și mai persuasiv, gelare. Finalul te face să revii asupra
emoțiilor declanșate de amintirile despre „căderea înlăuntru“ sunt readuse în prim invită la comparația între cum e receptat textului pentru a completa autoportretul
un „paradis pierdut“. Tehnica povestirii plan frânturile de amintiri proiectate în sunetul ploii într-un parc și în pădure, cum într-o oglindă spartă: „Abia acum înțeleg
autobiografice constă în re-crearea unei oglinda spartă a timpului interior. Oglin- e trăit sărbătorescul în satul patriarhal și ce a vrut să spună Sfântul Augustin zi-
lumi ce reprezintă răspunsul sincer la da spartă este spațiul de reconstituire a cum este trăit într-un oraș. Este depeizarea când că memoria își amintește chiar și
întrebarea: „Ce face bătrânețea din copi- unei lumi, prin care a trecut și pe care de care vorbea Marin Sorescu, sentiment de uitare“. Este suprema salvare de la
lărie?“ „O realitate dincolo de realitate“. memoria selectivă a salvat-o. Este însă resimțit în vuietul Bucureștiului departe tristețea inerentă senectuții, exemplar
Pare o viață dintr-o altă viață și între- memoria cu lacune. Ce a vrut să uite și ce de Bulzești, sau când era la New York și configurată de Octavian Paler într-un
barea secundă este: cât adevăr cuprind a uitat, ca proces involuntar? Și care au visa la florile liliachii din cimitirul numit volum despre sine și despre orice care are
amintirile astfel revitalizate? Răspunsul fost resorturile care au catalizat această sugestiv „La lilieci“. tăria introspecției autoironice. ■
vine prompt, pentru că O. Paler este un selecție? „Memoria mea seamănă acum Eseurile biografice ale lui O. Paler
impulsiv, de unde și stilul pamfletar ușor cu o oglindă spartă, care-mi restituie pot fi decupate în jurul unui nucleu cu
recognoscibil în epocă: există un singur numai frânturi de viață“. Aceasta este iz de cugetare, de genul: curtea cu iarbă
„azi“. „Restul e trecut“. Nu este configu- percepția autorului, care adaugă: „Abia crescută este imaginea unui destin frânt, a
rată nicio paradigmă a viitorului, doar un la 44 de ani (cifră care ține, se pare, de unei case părăsite. Doar un țăran adevărat,
ultim sentiment proiectat în viitor: „să ierți destin, în cazul meu) am publicat prima legat indestructibil de obârșii poate să
și să regreți“. Sub aceste auspicii începe carte. Și poate că am continuat să scriu păstreze această imagine-simbol. Oricum,
mișcarea în cerc, o întoarcere la răstimpuri din nevoia de a mă confesa. Singur în fața autorul se simte un dezrădăcinat, desprins
în satul natal. Totul este însă marcat de mașinii de scris, mă simt ca într-un con- dintr-un loc și dintr-un timp, iar drumul
tristețe. Aceasta este „masca“ jovialității fesional“. Volumele despre propriul eu în este anevoios, cu „cufărul în spate“ spre
la senectute, pentru că „un bătrân care se căutarea explicitării universului interior o margine de lume nouă, un punct al unei
lamentează riscă să fie dizgrațios“. pot fi considerate și cele dinainte de 1987: liminalități pe care și-o asumă dureros.
Cu toate trăirile contradictorii ale unui

Poezie Scrisul Românesc Nr. 9 (145) ♦ septembrie 2015 21
Cronică literară
Poeme Dar inelul nu ieșea.
Spiridon POPESCU Mi-a venit atunci ideea
Să-i tai degetul c-o stea –
Cântec Și-o să rămân să tremur Și să devin bogat, Săvârșeam această faptă,
(pentru a câta oară?) Dar când să-ți intru-n suflet Dar inelul se muta
Azi nu mai știm cum ne spunea-n bătrâni, Întins pe piatra rece Tiptil, neobservat, Pe alt deget, mai încolo,
Dar păsările ne numesc răchite, și umedă, de-afară. Din el țâșni deodată Până nu mai rămânea
Fiindcă lângă noi se nasc fântâni Un fioros dulău. Nici un deget, dar inelul
Purtând pe funduri plete înverzite. Nu-Ți fie teamă, însă: Nici atunci nu se lăsa:
pentru astfel de fapte Mă speriai, desigur, Luându-i inima la teslă
Din care doar un înger blond, odată, Nu-Ți cer (cum îți cer alții) Și, pentru-ntâia oară, Degete din ea făcea.
A rupt un fir cu mâna lui ușoară nici miere și nici lapte, Mă întorsei acasă O, logodna asta, Doamne,
Și-a meșterit o trișcă fermecată Nici, când va fi să fie, Învins, cu mâna goală. Prea sub ochii tăi era!…
Să-i dea un șuier lunii, să răsară. un loc în Paradis –
Vreau doar, când scriu, să-mi picuri Logodnă Focar de îngeri
Psalm un strop de har în scris.
Ninei Voiculescu Iubita mea e un focar de îngeri,
În noaptea asta, Doamne, Spovedania unui hoț Dac-o sărut fără tifon la gură
așa-s de plin de Tine, Ea avea inel pe deget, Mă-mbolnăvesc rapid: simt cum, deodată,
Că nici măcar eu însumi Mă furișam spre tine Eu, îndrăgostit de ea, Mi-apar pe creștet semne de aùră.
nu mai încap în mine Cu gând viclean și rău, Încercam să-i scot inelul,
Voiam să-ți fur tristețea Cu disperare-n glas și teamă-n oase
Te-ntreb, domnule doctor: n-ai cumva,
Printre atâtea seruri fabuloase,
Vreun vaccin și pentru boala mea?

Fii înțelept, de vrei să tragi foloase –
Răspunde-mi „Nu“ și-ți dau bacșiș o stea.

Geo

Duhul unei ţări din Est CONSTANTINESCU

Cartea lui Traian Dobrinescu, individualități, reale sau fictive (Sever (în condițiile similare detențiunii sale) La toate acestea se adaugă evocarea fap-
Cei morți înainte de moarte Ardeleanu, Mircea Teodor Duma, Nicolae într-una din clădirile unde se retrăsese în tului clar al acelor vremuri că „Moscova
(2013) încearcă să ofere ima- Iancu, N. Carandino etc.) personalități pădurile Lotrului. Aici torționarul trăiește și-a impus și acum oamenii. Încă o dată
ginea narativă a unui colț al României târâte prin închisori, lagăre de exterminare propria-i claustrare, ca cei pe care-i în- jocurile s-au făcut în altă parte. Euforia
(nemuritoarea, pitoreasca și sălbatica Vale fizică și psihică, supuse celor mai cumplite chisese cu suficiența tipică omului gol de te face să vezi ce e de văzut și să nu mai
a Lotrului) într-un timp al marilor crize pedepse corporale pentru a-și abandona sine, dar care joacă cu dezinvoltură un rol înțelegi ce e de înțeles“.
și al convulsiilor istorice (cea de-a doua idealurile, dar care nu au cedat, care încă inuman în angrenajul puterii. Însă acesta
jumătate a secolului trecut). mai credeau în valorile libertății în deve- nu se întâlnește cu sine în această izolare Roman istoric și politic, Cei morți
nirea neamului, cu toate hărțuielile la care impusă, nu se ridică până la conștiință. În înainte de moarte se vrea o frescă a tim-
Sunt evocate aici personaje legendare, erau supuși chiar după eliberarea tuturor final, după ce regimul totalitar ce i se părea purilor imediat trecute ale unei țări din Est
al căror destin tragic a marcat spiritul deținuților politici din România, în 1964. inexpugnabil, pare că se prăbușește (după care a cunoscut toate nenorocirile istoriei.
acelor locuri („duhul căpitanului împușcat Desigur, cea mai mare dintre acestea a fost
de nemți păzește locul acela“ sau „Duhul Dinu Pădureanu, ca evenimentele din decem- cea a ocupației sovietice care a distrus
Văduvei păzește drumul ce duce în Podul individ, în timpul în- brie ’89), personajul se elitele politice, științifice și culturale,
Rugilor“) și individualizate altele, care chisorii și-a văzut fa- sinucide. Sunt diverse cele ce nu se supuneau patului procustian
continuă peisajul uman al locurilor. Dintre milia răpită, soția sub figuri ale istoriei recente al învingătorilor, ale cărei consecințe au
acestea se detașează Dinu Pădureanu, un amenințarea morții a fost a României care au ales apărut clare în timpul revenirii la libertate.
proscris al regimului comunist, ale cărui nevoită să divorțeze și această cale în rezolva- Tocmai acum, la așa zisa eliberare, au
valori nu le împărtășea și pentru care a să se căsătorească cu rea propriului destin. Nu lipsit aceste personalități, tocmai acum
suferit închisori, privațiuni, corecții fizice un corifeu al regimului le mai evocăm aici, dar, România a devenit un fief al tuturor ce-
interminabile și Ioan Răuț, unul dintre totalitar (Nicolae Zotea) desigur, autorul le-a avut lor ce i-au dorit de veacuri extincția și
privilegiații regimului, un supraviețuitor care, după cum vom afla în vedere atunci când l-a destrămarea. Iar dacă acest lucru nu s-a
în echilibristica precară între calitatea de la sfârșitul romanului își creat pe personajul de putut întâmpla prin încălcarea frontierelor
fruntaș al Securității și cea de reprezentant „construise și el o legendă ficțiune Alexandru Nico- atunci când s-au deschis cu o naivitate
din umbră al Poliției politice, care se va ca să merite și să justifice lae Margine. criminală, s-a reușit cu succes distrugerea
clasa printre învingători, mai apoi, după înalta calitate de membru economică sistematică, alungarea forței de
evenimentele din decembrie 1989. al F.S.N.“ Dorința lui a Reflecțiile lui Se- muncă spre alte meleaguri, înstrăinarea
fost aceea de a afla unde ver Ardeleanu (în care iresponsabilă a tuturor bogățiilor solului
Sunt reprezentanții ai celor două lumi se găsesc aceștia, reușind într-un sfârșit, ghicim ușor figura istorică și ale subsolului.
pe care le-au trasat atât de tranșant și dar fără a putea să reînnoade firele rupte. a lui Corneliu Coposu) după revenirea
dureros reprezentanții regimului instaurat Soția lui nu va putea abandona acea lume României la libertate sunt deplin motivate, Toate acestea se deduc din romanul
de sovietici după 23 august 1944: ai lumii a învingătorilor (în ambele regimuri), iar mai ales după evenimentele conduse de lui Traian Dobrinescu, poate prea evi-
ce dorea libertatea și devenirea firească el nu-i va putea mărturisi fiului că-i este autorii din umbră ai confiscării revoluției: dent deschis ideologiei neputincioase a
a acestui popor, ce nu mai putea suporta adevăratul tată. „Orizonturi cenușii, domnilor, spuse gân- vremii în dauna revelărilor eminamente
utopiile străine firii sale și jocul alienant ditor. Nu va fi ușor, poate că românul nos- simbolice și estetice ale unei lumi în
în lesa falsului egalitarism, față de cei ai În plan estetic (pentru că despre cel tru s-a obișnuit în țarc și îi e bine acolo.“ permanentă derivă. Oricum, îndrăzneala
lumii opresive ce își găsise în acea socie- realist nici nu poate fi vorba) autorul Refăcând în manieră reportericească autorului de a oferi o imagine romanescă
tate rolul de torționară pentru cealaltă și de romanului face ca Dinu Pădureanu să se atmosfera bucureșteană a evenimentelor a acestei lumi nu este de neglijat într-un
încrezătoare interesată în fericirea tuturor, întâlnească cu procurorul care l-a băgat din decembrie ’89, autorul reține cuvintele moment în care narațiunea însăși pare a
într-un viitor îndepărtat și de neatins. în pușcărie și i-a distrus viața, printr-o unui om din mulțime: „Un popor care și-a se căuta pe sine în spatele metateoriilor
mișcare tipică romanului senzațional. Pur făcut din supraviețuire o credință, nu va fi din ce în ce mai sofisticate și mai înde-
În cadrul lumii morale și învinse și simplu îl răpește pe procuror și-l închide niciodată capabil de gesturi definitive...“ părtate de viață. ■
de regimul egalitarist mai apar și alte

22 Nr. 9 (145) ♦ septembrie 2015 Scrisul Românesc Teatru

Ion reprezentanţi ai Preşedinţiei, ai Ministerului Culturii, ai Co-
misiei Europene. În acest cadru, ne-a atras atenţia prezenţa
Teatru PARHON Incursiune consistentă a mesagerilor Craiovei, prin reprezentanţii la
în culisele performanţei vârf ai Primăriei, ai Teatrului Naţional „Marin Sorescu“, ai
Filarmonicii şi ai Festivalului Internaţional „Shakespeare“.
În numărul trecut al revistei, afirmam faptul că dinco- Cărţi, autori, personaje
lo de manifestările artistice propriu-zise, Festivalul Arhitectura unui succes temeinic
Internaţional de Teatru de la Sibiu s-a afirmat la cea Aşa cum au subliniat numeroşi invitaţi din străinătate,
de-a XXII-a ediţie printr-un program cultural de o rară FITS s-a impus printre cele mai importante evenimente De la prima ediţie, din 1993, cu două ţări participante,
anvergură, ce-i conferă şi el individualitate, diversitate cultural-artistice din lume şi prin preocuparea majoră România şi Republica Moldova, până la aceea din acest
şi atractivitate în spaţiul promovării valorilor spirituale dedicată producţiei de carte şi lansărilor de volume cu an, reprezentată de 70 de ţări din întreaga lume, istoria
naţionale şi universale. Ne vom referi acum la aceste puternic impact în rândul cititorilor, activităţi devenite şi festivalului sibian a însemnat o răbdătoare şi izbânditoare
activităţi, dar şi la mecanismele organizatorice sau la ele autentice satisfacţii estetice pe agenda acestei manifes- creştere numerică şi calitativă, întemeiată pe inteligenţă
protagoniştii care au făcut posibilă această extindere a tări. Mă refer mai întâi la cele două „colecţii“ pe cale de a managerială, pe un exemplar efort organizatoric şi finan-
obiectivelor festivalului, de la un maraton al artelor, la deveni o frumoasă tradiţie a festivalului, cu titlul Antologia ciar, iar mai presus de toate, pe o uriaşă încredere a înfăp-
o impresionantă platformă teoretică a circulaţiei ideilor pieselor prezentate în spectacolele-lectură, în selecţia efec- tuitorilor, în frunte cu Constantin Chiriac, în capacitatea
valoroase cu privire la condiţia artei şi a culturii în mileniul tuată de Claudia Domnicar, cadru didactic asociat, apărută de a face din această manifestare un brand cultural atât de
trei. Gândul se circumscrie temei acestei ediţii de festival, la Editura „Paideia“, şi Antologia de texte a Festivalului
intitulată „Growing Smart/Smart Growing“ (O dezvoltare Internaţional de Teatru de la Sibiu, realizată de Ion M. Ion M.Tomuş, Noel Witts şi Octavian Saiu –
înţeleaptă), în acord cu multiplele cerinţe ale vieţii spiritua- Tomuş, sub auspiciile Editurii Universităţii „Lucian Blaga“ lansarea antologiilor festivalului
le şi ale dinamicii sale, la începutl celui de-al III-a mileniu. din Sibiu. Sunt fragmente ce îşi află o subtilă consonanţă
cu ideile programatice şi cu repertoriul festivalului, sem- important pentru prestigiul oraşului şi al ţării. Sprijinul
acordat în acest sens de Guvernul României, Ministerul
O ambiţioasă „universitate“ de vară nate de autori ca Allan Bloom (Criza spiritului american), Culturii şi Patrimoniului Naţional, Autoritatea Naţională
Michel Henry (Eu sunt adevărul), Julius Evola (Metafizica pentru Turism, Institutul Cultural Român şi filialele sale
din străinătate, Uniunea Teatrală din România, dar şi de
Pe parcursul festivalului a avut loc un amplu ciclu de sexului), Francis Bacon (Despre înţelepciunea anticilor), parteneri strategici, cum sunt Comisia Europeană, Parla-
mentul României, Secretariatul General al Guvernului,
conferinţe şi întâlniri cu prestigioşi oameni de artă şi cultu- René Guénon (Domnia cantităţii şi semnele vremurilor), Ministerul Afacerilor Externe ş.a., s-a extins la o gamă
larg cuprinzătoare şi prestigioasă de parteneriate cu foruri
ră, cadre didactice universitare, critici şi publicişti invitaţi Cormac McCarthy (Drumul), John Stuart Mill (Despre administrative şi culturale din ţară şi străinătate, cu nume-
roase ambasade, fundaţii şi universităţi celebre din SUA,
din România, Franţa, Marea Britanie, Germania, Italia, libertate). Aceste preocupări editoriale trebuie percepute Marea Britanie, Franţa, Germania, Italia, Belgia, Polonia,
Spania, Suedia, Coreea, cu importante evenimente similare
Polonia, Japonia, Statele Unite, Canada, China, India ş.a., şi drept omagiere a iniţiatorilor, regretaţi oameni de artă şi cu reţele de festivaluri artistice de pe toate continentele.

care au creat o pilduitoare emulaţie intelectuală, alături de şi cultură, scriitorul şi traducătorul Mircea Ivănescu, edi- Vernisaj la Expoziţia de fotografii – Mihaela Marin

conferinţele de presă moderate de torul primei culegeri de texte sub Susţinută de Societatea Română de Televiziune şi de So-
cietatea Română de Radiodifuziune, aceasta în calitate de
criticul Octavian Saiu, la care au genericul Violenţă, din 1995 (cât coproducător, dar şi prin aportul mediatic al unui număr
impresionant de publicaţii şi posturi de radio româneşti
participat adeseori criticul-profesor de actuală este tema!), şi actorul şi străine, ai căror reprezentanţi au devenit şi ei în timp
oaspeţi „tradiţionali“ ai Sibiului, manifestarea şi-a apro-
George Banu, unul dintre membrii Virgil Flonda, coordonatorul şi piat meritele unui valoros megafestival al tuturor artelor
şi al culturii, edificator şi pentru dimensiunile ospitalităţii
de onoare ai staff-ului acestei ma- regizorul spectacolelor-lectură, româneşti, reliefate zi cu zi şi ceas cu ceas, nu numai prin
strădania potenţialului uman retribuit, ci şi prin impresio-
nifestări, Constantin Chiriac, pre- activitate preluată astăzi de către nanta devoţiune a unei „armate“ entuziaste de voluntari, în
rândul căreia s-au aflat nu numai tineri din România, dar şi
şedintele festivalului şi directorul actorul-profesor Bogdan Sărătean. din Canada, Coreea de Sud, Rusia, Ungaria sau Bulgaria
şi nu mai puţin de cincisprezece adolescenţi japonezi.
Teatrului Naţional „Radu Stanca“, Printre volumele de mare interes
Trebuie menţionate, cu totul deosebit, prezenţele
numeroşi reprezentanţi mass-me- lansate în festival, le-aş menţiona eminenţilor profesori Noel Witts şi George Banu, im-
plicaţi în dialogurile aproape zilnice din conferinţe şi
dia. Prelegerea intitulată Practica pe Sfârşitul regiei, începutul cre- colocvii, ale neobosiţilor moderatori Octavian Saiu şi
Cătălin Ştefănescu, definind şi ele cheia succesului şi
dramaturgilor germani, susţinută aţiei colective în teatrul european, premisele excelenţei acestui demers cultural-artistic
sinonim cu un pilduitor act identitar sau cu o excepţi-
de Renate Klett, şi Ulrich Beck, semnat de Iulia Popovici, apărut onală aventură a spiritului şi a creaţiei. ■

cunoscuţi formatori de opinie din Astrid Fodor, primar interimar al Sibiului la Editura clujeană „Tact“, O mie
Germania, conferinţa vizând Teatrul şi Constantin Chiriac, preşedintele Festivalului şi una de definiţii ale teatrului, de

şi politica culturală în Europa actuală, datorată regizorului Olivier Pie, realizat la Editura „Tracus Arte“, Hamlet şi

francez Emmanuel Demarcy-Mota, directorul Teatrului de nebunia lumii, incitantul studiu al criticului Octavian Saiu,

la Ville, O pertinentă analiză asupra tradiţiei şi contempo- datorat Editurii „Paideia“, cu numeroase trimiteri la celebre

raneităţii în teatrul american, efectuată de Jim O’Quinn, lucrări şi puncte de vedere provocatoare, o atractivă cule-

redactor-şef la „American theater“, în dialog cu Octavian gere de „Conversaţii culturale“ iniţiate chiar în festival de

Saiu, dialogul criticului George Banu cu eminenţii regizori către profesorul universitar şi omul de teatru britanic Noel

japonezi Kazuioshi Kushida şi MasahiroYasuda, unul dintre Witts, membru de onoare în staff-ul festivalului, şi cărţile

prietenii şi colaboratorii teatrului sibian, inspirat din Teatrul semnate de criticul şi eseistul George Banu, Aproape de

oriental – între utopie şi realitate, incitanta expunere a pres­ scenă, apărută la Editura „Curtea Veche“, Teatrul – neîm-

tigiosului regizor german Armin Petras, director artistic la pliniri solitare, împlinire comună (un CD în regia lui Gavriil

Schauspiel Sttutgart, intitulată Teatrul dincolo de cuvânt, Pinte), Japonia, imperiul teatrului, publicată la Editura

pledoaria fierbinte pentru Susţinerea neîntreruptă a artei „Nemira“ ş.a. În acest context de manifestări găzduite în

şi culturii printr-o vastă reţea de parteneriate şi colaborări eleganta ceainărie-librărie „Habitus“, au fost lansate revista

intenaţionale, datorată apreciatului producător american Joe „Scena.ro.“ numărul 28, sub genericul Cum să celebrezi

Melillo, dar şi mărturisirile profesionale şi autobiografice memoria culturală, consacrat Centenarului Tadeusz Kan-

greu de uitat ale unor artişti de marcă, aşa cum sunt actorul tor, şi revista „Secolul XXI“, număr dedicat regretatului

austriac de teatru şi film Klaus Maria Brandauer, regizorul om de cultură Dan Hăulică. Dincolo de actualitatea şi de

lituanian Eimuntas Nekrosius şi coregrafa Jin Xiug din profunzimea acestor manifestări editoriale circumscrise be-

Shanghai, director al companiei de dans care îi poartă nu- neficiilor cuvântului scris, cred că reîntâlnirile frecvente cu

mele, ş.a. au constituit câteva dintre manifestările acestei profesorul Noel Witts, cu eseistul George Banu, cu criticul

„universităţi de vară“ de o pilduitoare altitudine intelectuală. Octavian Saiu şi nu numai cu aceştia, în calitate de autori,

Lor li s-a adăugat pentru prima dată în festival un ciclu conferenţiari şi de parteneri de dialog, au ajuns să genereze

de filme documentare şi aristice de o excepţională valoare un binevenit sentiment de familiaritate şi de cordialitate

semnate de Emmanuel de Marcy-Mota şi Dominique Thiel în atmosfera festivalului. Iar ca o imagine în premieră a

(o adaptare după Rinocerii), Mokuami Kawatake (Despre preocupărilor importante nu numai pentru organizatori, ci

noul cinema kabuki), Olivier Pie (Mediteranée), Claudia şi pentru teatrele din ţară, mai ales pentru viaţa culturală a

Millke (Yoshi Oida: Ai văzut luna?), Joel Pommerat (Ma oraşelor în care îşi vor desfăşura acestea activitatea, trebuie

chambre froide), Isvan Szabo (Mephisto), Alexa Visarion să arăt că în acest an, concomitent cu deschiderea Bursei

(Luna verde), Radu Jude (Aferim!), această secţiune ofe- de spectacole, desfăşurată pe toată perioada festivalului,

rind în prim-plan şi celebrele producţii teatrale ale marelui au avut loc întâlnirile colegiale ale mesagerilor unor oraşe

regizor şi teoretician Tadeusz Kantor, cu Wielopole, Wie- acceptate să intre în cursa pentru titlul de Capitală cultu-

lopole şi Clasa moartă, filmate de Televiziunea poloneză. rală europeană pentru anul 2021, la care au participat şi

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 9 (145) ♦ septembrie 2015 23
culturale

Corespondenţă din Paris Continuare din p. 24 Deyan Ranko BRASHICH

Mihail ROLEA O variantă mai concisă a artei lui din Salem, statul Massachusetts, prezintă
Benton se află expusă în Muzeul de Artă un alt aspect al operelor sale – interesul
Evenimente Americană din New Britain, statul Con- în Hollywood și imaginea în mișcare –
necticut. Lucrarea Artele vieții în America în cadrul expoziției Epopee americană:
culturale la Paris (1932) este o instalație de dimensiunea Thomas Hart Benton și Holywood, care va
unei camere întregi și reprezintă interpre- călători la încă patru muzee. Deși a avut în
Sfârșit de august și început de Expoziția este organizat în parteneriat tarea lui Benton a subiectului; există, de familia apropiată doi senatori ai Statelor
septembrie a fost o perioadă cu Asociaţia franceză Soleil de l’Est din asemenea, și o poveste ironică, publicată Unite, Benton a refuzat o carieră politică,
bogată în evenimente cultural- Tours, condusă de Michel Gavaza, și îşi de „New York Times“ sub titlul Arta care găsindu-și de lucru ca pictor de decoruri
artistice la Paris care se înscriu în sfera propune să promoveze cultura ţărilor a scăpat. În 1932 Benton era în mare lipsă pentru filme mute turnate în Fort Lee,
interculturalității. de bani, iar comercianții de artă erau greu statul New Jersey, numit și „Hollywood-ul
din Europa Centrală şi de găsit în acea vreme a „marii depresii“, original“. Frescele și decorurile sale erau
Ziua Limbii Româ- de Est şi să stabilească situație care l-a adus pe Benton pe punctul o prelungire logică a poveștilor care „erau
ne, 31 august, a fost legături trainice între de a-și pierde casa din Martha’s Vineyard. aduse la viață pe ecranul de film… el a
marcată de către ICR instituţii culturale euro- Încercările sale de a vinde câ-
Paris printr-o seară de pene şi artişti plecaţi în teva lucrări muzeului Whitney descoperit și perfecționat un stil de pictură
lecturi în limba română străinătate. au eșuat. Totuși, directoarea cinematografică ce comunică narațiunea
în selecția cititorilor, muzeului, Juliana Force, i-a epică la fel de memorabil ca filmul însuși“.
prin participarea unor Orchestra Română acordat un împrumut personal
autori sau înregistrări de Tineret, creată în de trei mii de dolari. Nereușind În 1938, acum un artist de renume cu
sonore cu vocea acesto- 2008 de către două mari să-și plătească datoria, Benton autoportretul publicat pe coperta revistei
ra, dar și prezența unor personalităţi ale vie- s-a oferit să îi picteze câteva Times, Benton devenise perfect conștient
absolvenți ai cursurilor ţii culturale româneşti, fresce și târgul s-a încheiat; așa de impactul filmelor asupra Americii.
de limbă română. au luat naștere o serie de fresce Revista Life „l-a trimis la Hollywood
violoncelistul Marin realizate pentru apartamentul pentru a ilustra industria filmului la
Sala de expoziții a personal al lui Force, la ultimul apoteoza sa, în Vremurile de Aur – când
ICR din Paris reunește, Cazacu, şi şeful orches- etaj al muzeului. La vernisajul două treimi din americani mergeau la film
în perioada 1–20 sep- trei, Cristian Mandeal, public al Artelor, la o petrecere, săptămânal“. Rezultatul acelei călătorii
tembrie a.c., sub gene- a concertat în 2 septem- pe 5 decembrie 1932, Benton este Hollywood (1937–1938), o pictură
ricul Pictori români contemporani o brie, la Grand Théâtre a acceptat o mie de dolari în care „cu detalii exacte și o adâncime
serie de lucrări de pictură şi de grafică de Provence din Aix- schimbul datoriei de zece mii de dolari remarcabilă… prinde realitatea unui
semnate de artiști consacraţi precum: en-Provence. Programul concertului pentru lucrare. Disputa financiară nu s-a platou de filmare vibrant: o actriță sumar
Levente Albert, Suzana Fântânariu-Ba- a cuprins lucrări de George Enescu rezolvat niciodată, drept care, începând din îmbrăcată stă în mijlocul scenei precum o
ia, Carmen Groza, Ciprian Rădovan, Va- (Rapsodia română în la major și Suita 1933, Artele nu au mai fost expuse public. zeitate, în timp ce lucrătorii aleargă și se
sile Tolan, Petre Veliciu și Sergiu Zancu. pentru orchestră nr. 1 în do major) și de agită în jurul ei cu scări, lumini și scaune
P. I. Ceaikovski (La Tempête, Francesca Prin 1949, muzeul Whitney a devenit hidraulice“ – realitatea unei iluzii.■
da Rimini, Romeo și Julieta). ■ prea neîncăpător pentru exponatele sale și
se pregătea să se mute din sudul orașului Traducere de Alexandra CARIDES
k e a n o sOrchestra Română de Tineret către nord, într-o zonă mai selectă. Cu-
Puslojić, Marin Sorescu, Nichita Stănescu rentul regionalist al lui Benton devenise scrie Vintilă Mihăilescu – Jos miturile!
ș.a. Dumitru Velea este autorul articolului demodat. Expresionismul abstract era Codrin Liviu Cuțitaru analizează volumul
la modă – nimeni nu mai voia Artele, de antropologie culturală, Finding Free-
Adrian Păunescu. Repetabila povară, cu excepția lui Sanford Low, directorul dom, de John Harmon McElroy, axat pe
muzeului din New Britain, care a cum- imigrația nord-americană și specificitățile
referindu-se la volumul de versuri cu titlu părat lucrarea pentru cinci sute de dolari ei în articolul Arta emigrării. Matei Mar-
și a plătit încă trei mii de dolari pentru
Revista Vatra veche (nr. 8/2015) ofe- omonim, pe care îl consideră „o carte de a o muta și instala în muzeul, pe atunci, tin examinează schimbările
proaspăt deschis, în New Britain. Potrivit produse în cadrul timpului
ră celor interesați de aspectele exilului excepție“, valorificată de capacitățile de ziarului Times, „dacă frescele ar fi fost alocat lecturii în Franța, timp
puse pe piață atunci, în 2004 ar fi valorat care, în ultima vreme, s-a
românesc câteva interviuri inedite, cu sondare ale eului poetic și de imagistica un minimum de zece milioane de dolari“. micșorat considerabil. Arti-
colul Sezon literar cu năbă-
scriitorii Norman Manea, stabilit la New neconvențională. Ecaterina Țarălungă cu Vara aceasta, muzeul Peabody Essex dăi prezintă și cele mai noi
apariții editoriale ale acestei
York, și Monica Săvulescu Voudouri, în articolul Semnul lui Coșbuc omagiază Dilema Veche (nr. 602/2015) propune rentrée littéraire, romanele
o anchetă despre voluntariat și schimbă- noi atingând cifra de 589,
Grecia, care își împărtășesc experiențele, poetul la 150 de ani de la naștere. Rubrica rile pe care acesta le poate produce în „substanțial mai mică decât
anumite segmente și cadre mentalitare. în 2012“; de altfel, francezii citesc mai
dezolările, salvările și etapele de creație dedicată cinematografiei se evidențiază Dosarul conține articole semnate de puțin decât în anii anteriori. La capitolul
Carmen Marcu, Mirela Oprea, Maria cinematografie, Andrei Gorzo prezintă
într-un mediu cultural străin. Cele două prin articolul lui Darie Ducan, despre Culescu, Florin Stoican etc. pelicula lui Felix Moellner, Filme inter-
Surprinzător, filosoful Andrei zise, un documentar care investighează
interviuri sunt realizate de Flavia Topan aclamata producție românească Aferim! Pleșu ne delectează cu un arti- situația lungm­ etrajelor făcute în Germa-
col despre vreme, declarându- nia între 1933 și 1945, multe dintre ele
și Nicolae Băciuț. Ioan Gheorghișor În analiza sa – Aferim! Sau Despre un se excedat de „specialiștii care rasiale și interzise de către Aliați.
se joacă cinic cu nervii“ dom-
semnează articolul Ileana Mălăncioiu. baroc românesc, autorul concluzionează niei sale, oferind „informații Red.
înșelătoare, cu un «ambalaj»
Primele experiențe inițiatice, că, înainte de a repeta niște in- de mare «rigoare» academi-
că“ pentru ca, în final, să nu
evidențiind atât fondul ar- terpretări clișeizate, referitoare aflăm aproape nimic despre
condițiile meteorologice reale. În aceeași
hetipal de care dau dovadă la rasism sau istorie, ar trebui să manieră, Constanța Vintilă-Ghițulescu
scrie despre Teodor Vârnav, „cel întâiu
poemele, dar și „dramatismul percepem Aferim! ca pe un film giogol din târgul Otacilor“, referindu-se
la volumul semnat de acesta, Istoria vieții
auster“, aspecte care au plasat a cărui temă centrală este bună- mele. Despre impulsul de mitologizare
românesc, cu problemele adiacente re-
creația acesteia pe coordonate- tatea. În cadrul revistei, vom în- verberante atât la nivelul imaginii de sine
al poporului, cât și la nivel individual
le erosului și thanatosului. Ion tâlni poeme semnate de George

Pachia Tatomirescu semnează L. Nimigeanu, Traian Vasilcău,

articolul Poezia în paradoxism Dumitru Ichim, Daniela Tiger,

cu referiri la un mare număr Silvia Bitere, Mihaela Oancea,

de scriitori între care Adam Angélica Santa Olaya etc.

24 Nr. 9 (145) ♦ septembrie 2015 Scrisul Românesc

Atelier de artist Deyan Ranko BRASHICH
Lucian Florin ROGNEANU

Mihail Trifan – Thomas Hart Benton:

Între colaj, obiect și instalație America astăzi
Programul expozițional al aces- Dacă vrei să înțelegi o țară,
tei veri, la Galeria „Arta“ din două lumi devine evident în compoziții cunoaște-i arta. Arta definește confirmă credința sa în puterea și viitorul
Craiova, se încheie cu expoziția precum Tondo, Concav, Structuri cedru, o cultură, sau cel puțin, o de- pământului american, în prosperitatea ce
sau cele deja amintite – Structuri vege- va urma. Acest moment al maturizării

semnată Mihail Trifan, care este deschi- tale, Structuri animaliere. finea. Dacă voiai o reprezentare a elitei a fost cel mai bine capturat de artistul

să publicului în perioada 18–30 august. Pentru Mihail Trifan conflictul ră- negustorești din America colonială, Thomas Hart Benton, ale cărui lucrări

De o bună perioadă de vreme artistul mâne una din temele majore, exploatată o sursă bună putea fi John Singleton ilustrează toate fazele acestei maturizări,

craiovean Mihail Trifan s-a aplecat cu cu îndârjire de fiecare dată, transferând Copley (1738–1815). Frumusețea de la depresie la disperare la eliberare și

mare atenție asupra formelor expresive problematica rezolvării lui către public, naturii americane, sau peisaje îndepăr- refacere economică. În ziua de astăzi,

ale colajului, obiectului și instalației. astfel creând un mediu expozițional cu tate au fost ilustrate de către artiști ai lucrările sale sunt expuse la Muzeul Me-

Deși trecut de prima tinerețe, el se află caracter interactiv, privitorul fiind mereu Școlii Hudson River ca Thomas Cole tropolitan de Artă, la Muzeul Peabody

într-o permanentă căutare și experi- pus în situația de a „judeca“ și de a acorda (1801–1909) sau Frederick

mentare a mijloacelor de comunicare aceeași importanță atât ansamblului cât Edwin Church (1826–1900).

plastică prin îmbinarea diferitelor ma- și fiecărui element component în parte. Frumusețea primitivă și curajul

teriale și materialități și prin încercarea Poate cele mai sugestive lucrări din vestului american au fost prin-

de potențare a acestora și redefinirea cadrul expoziției, în opinia mea, sunt se minunat de către Frederick

calităților lor în diverse „conjuncturi“ Remington (1861–1909), iar

compoziționale. De foarte multe ori rezul- Archibald Motley (1891–1981)

tatul acestor recombinări, reinterpretări a documentat experiența afro-

sau recontextualizări a materialelor apare americană în epoca jazului.

sub forma unei figuri de stil ce combină Maturizarea unei națiuni

doi termeni contradictorii, preluată din este marcată de evenimente re-

literatură, și anume oximoronul. Este, în marcabile. Decada anilor ’30 a

fapt, așa cum o descrie și etimologia cu- reprezentat acest moment pentru

vântului, combinația între ascuțit și tocit, SUA. Propulsată în rândul pute-

unde „ascuțitul“ este imaginea și „toci- rilor mondiale de Primul Război

tul“ este titlul. Un foarte bun exemplu în mondial, America a trecut printr-o explo- Essex și la Muzeul de Artă Americană.

acest sens sunt cele două colaje: Structuri zie economică, urmată de o cădere la fel În Muzeul Metropolitan din New

vegetale și Structuri animaliere, care de abruptă cauzată de Marea Depresie. O York poți vedea lucrarea sa de referință

prin puterea titlului te duc cu gândul la o serie de artiști au imortalizat acele mo- America astăzi (1931), o compoziție

reprezentare „vie“, în fapt folosind doar mente de disperare, dar și contrapunctele formată din zece panouri de pânză,

elemente „moarte“, sau a seriei de obiecte sale – curajul, puterea de renaștere și un pictată pentru a decora sala principală

sub titlu Stelă ce te direcționează mental, optimism nemăsurat pentru viitor. a Noii Școli de Cercetare Socială din

prin definiție, către un monolit monu- Tripticul de picturi al lui Edward New York. Întreținerea și expunerea

mental, în realitate fiind doar reprezentări Hopper – Devreme duminica Dimineața, lucrării s-a dovedit a fi dificilă, astfel

plastice de mici dimensiuni.Același tip de Structură animalieră Bufnițe de noapte și Automat reprezintă un încât a fost vândută în 1982 companiei

conflict, de contradicție, poate fi întâlnit două compoziții fără titlu, în care artis- studiu al singurătății urbane, anonimatului de asigurare Equitable, cu condiția de

chiar și în compoziția tridimensională tul se folosește din nou de un procedeu și alienării pe fundalul supraviețuirii într-o a fi păstrată în New York, ca o unitate

Trăsura în care calul și omul au rolurile stilistic împrumutat din literatură și inseparabilă. Treizeci de

inversate într-un mod simbolic. anume alegoria pentru a contura două ani mai târziu, timp în

Un alt element definitoriu pentru posibile trasee ale omului în viață, care a fost expusă pentru

creația lui Mihail Trifan, subliniat și în unul ghidat de gândul bun (pasărea public fără întrerupere,

expoziția de față, este conflictul între albă) ce sfârșește în liniștea structurilor America astăzi a fost

lumea creată de natură și lumea creată minerale, iar altul ghidat de gândul rău donată muzeului MET,

(pasărea neagră) ce sfârșește care a reconstruit-o și a

în haosul vietăților chinuite expus-o exact așa cum

și maltratate. Astfel, în plus a fost concepută inițial.

față de discursul pur plastic, Opt dintre cele zece pa-

se dezvoltă și unul de tip nouri reprezintă imagini

narativ ce vine să aducă un ale Americii din cele

plus de expresivitate și un patru puncte cardinale,

alt nivel de percepție. Activitățile în oraş cu sală de dans din America de azi New York fiind est-ul.

Și prin această expoziție depresie economică. Lucrările sale sunt Benton a străbătut țara în lung și în lat,

Mihail Trifan rămâne în lipsite de orice licărire de speranță, ziua făcând numeroase schițe în creion. Aces-

zona experimentului și a de mâine nu este decât o tristă repetare a te impresii de călătorie, „cu întreaga lor

căutărilor permanente de zilei de azi. Un alt artist, Grant Wood, are senzualitate, energie, entuziasm, putere

forme plastice sugestive, o viziune rurală a Americii acelor timpuri și neglijență“ inspiră „scenele îndrăznețe

în zona reinterpretării, re- grele. El vede viitorul ceva mai optimist. din metroul new-yorkez, locomotivele

calibrării și a potențării Lucrarea sa Goticul American se vrea un cu aburi traversând vestul sălbatic, in-

calităților plastice ale obiec- tribut virtuților morale și perseverenței dustria ce se înfiripa de-a lungul și latul

Trăsură telor și materialelor folosite unui fermier și fiicei sale, ce se simt țării, toate populate intens cu eroii lui

de om, în care obiectele, rod al creației în compozițiile sale, fie că vorbim de înlănțuiți în America rurală. În același Benton, oameni de rând muncind, că-

umane, tind să sufoce formele naturale. colaj, de obiect sau de instalație ca formă tip, lucrările sale Evaluarea, Orașul de lătorind, relaxându-se, sau cochetând“.

Acest permanent conflict între cele de exprimare. ■ Piatră din Iowa și Cină pentru culegători Continuare în p. 23

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 24 pag. – 5 lei 09

SR

ScrisuRl omânescSR Scrisul Românesc Nr. 8 (157) ♦ septembrie 2016 1

Serie nouă Anul XIV Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 9 (157) 2016
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCS Apare sub egida U.S.R.

Florea FIRAN

Avangarda

și Avangardismul

Î n acest an, când mișcarea DADA Adrian Marino de nea avangarda
este aniversată la o sută de ani ca pe „o mică trupă de «șoc», o unitate
de la nașterea sa în Cabaretul de commando, de mare inițiativă, curaj
Voltaire din Zürich, avându-l pe Tristan și energie, care se strecoară spre liniile
Francis Picabia – L'oeil Cacodylate, 1921 Tzara ca principal fondator, Colocviile inamicului, înfruntând multe riscuri și
Scrisul Românesc au ca temă Avangarda obstacole, pentru a deschide drum ar-
și Avangardismul, curente inovatoare și matei în înaintare”. Criticul găsea drept
mereu actuale care rede nesc, perpe- trăsături distincte ale avangardismului
tuu, creativitatea. spiritul antitradiționalist și anticlasic,
dinamismul progresiv, exaltarea și
În perioada interbelică, avan- fanatismul, curajul, îndrăzneala, „fru-
gardismul, caracterizat prin spiritul museţea luptei”, psihologia „rupturii”,
de frondă, a însemnat radicalizarea căutarea noului cu orice preţ, negarea
modernismului coagulat în jurul ideii continuă și vehementă a trecutului...
de ruptură totală de tradiție și cultiva- Eugen Ionescu, în Note și contra-
„Avangardismul a eliberat expresia de ultimele chingi, nu doar prozodice și rea unor forme estetice noi, precum note (1962), aprecia că „Avangarda ar
lexicale, dar logico-gramaticale și stilistice, pulverizând discursul și cultivând dadaismul, fovismul, cubismul, futu- un fenomen artistic și cultural pre-
hazardul și chiar absurditatea pură a asocierii cuvintelor.” Nicolae Manolescu rismul, constructivismul, suprarealis- cursor: ceea ce ar corespunde sensului
mul. Orientările avangardismului eu-
ropean s-au manifestat în literatură, literal al cuvântului. Ea ar un fel de
artele plastice, muzică, cinematogra- pre-stil, conștientizarea și dirijarea
Radu Polizu unei schimbări... care trebuie să se
Dumitru Radu Popa e și arhitectură. Compatrioții noștri impună în cele din urmă, o schimbare
Dumitru Radu Popescu s-au remarcat drept precursori, lideri care trebuie într-adevăr să schimbe
Florentina Anghel Mihai Duţescu Ion Predescu sau reprezentanți de seamă, de la totul. ... Avangarda nu poate general
Oana Băluică Mihai Ene Lucian-Florin Rogneanu Urmuz și Tristan Tzara până la Ilarie recunoscută decât mai târziu, atunci
Dan Botez Carmen Firan Gabriela Rusu-Păsărin Voronca, Ștefan Roll, Ion Vinea, Sașa când va reușit, când scriitorii și ar-
Silvia Botez Ovidiu Ghidirmic Adrian Sângeorzan Pană, Geo Bogza, Gellu Naum, de la tiștii de avangardă vor fost urmaţi,
Mariana Buciu Rodica Grigore Marcel Iancu, Victor Brauner și M.
Adrian-Florin Buşu Dan Ionescu H. Maxi până la Constantin Brâncuși, când ei vor creat o școală dominantă,
Andrei Codrescu Ioan Lascu sărbătorit anul acesta la 140 de ani de un stil cultural ce se va impus și va
Gabriel Coșoveanu Dodo Niță la naștere. cucerit o epocă.”
Constantin Cubleșan Alexandru Oprescu Continuare în p. 2

Număr special 29 - 30 septembrie 2016 Lucian Florin Rogneanu

ediţia a XI-a Brâncuși
și Avangarda europeană

p. 24

Avangarda și Avangardismul Victor Brauner – Preludiul
unei civilizații, 1954

2 Nr. 8 (157) ♦ septembrie 2016 Scrisul Românesc Eseu

w Continuare din p. 1

ediţia a XI-a Număr special Sumar

Florea Firan, Avangarda și Avangardismul / pp. 1-3 Avangarda româneas- Scrisul Românesc
Gabriel Coșoveanu, Avataruri ale avangardei / p. 4 că s-a a rmat în pe-
Dumitru Radu Popescu, Tabla de șah / p. 5 rioada 1912–1945, Revistă de cultură
Carmen Firan, Virusul Avangard / p. 5 protagoniștii ind de fapt ace-
Andrei Codrescu, Tzara și Lenin joacă șah. iași scriitori, cu mici excepţii, Fondată la Craiova, în 1927,
de către criticul D. Tomescu.
Ghid dada pentru postumani / pp. 6, 7
Ovidiu Ghidirmic, Clasicizarea avangardei / p. 7 grupaţi în jurul unor reviste pe Serie nouă, din 2003, întemeiată
Ioan Lascu, O mișcare aparent banalizată.
care le-au iniţiat, le-au condus de Florea Firan
Scurtă istorie / p. 8
Constantin Cubleșan, Avangarda și Calea și la care au colaborat – „Con- Membră A.R.I.E.L.
timporanul”, „75HP”, „Punct”,.
Șearpelui / p. 9 „unu”, „Urmuz”, „Integral”, Editată de:
Mihai Ene, Avangardă și revoluţie.
„Alge” ș.a. Fundaţia – Revista
Cazul românesc / pp. 10, 11 Colocviile Scrisul Românesc
Mihai Duţescu, Între da da și nu nu / p. 11 în anul acesta își propun să Scrisul Românesc
Dumitru Radu Popa, Centenarul
dezbată provocările avangardei REDACŢIA
Dadaismului / p. 12 de ieri și de azi, continuitatea
Adrian Sângeorzan, Pensia avangardei / p. 13 și efectele avangardismului în Director:
Alexandru Oprescu, „Dada literatură și în manifestările ar- FLOREA FIRAN
tistice ale lumii contemporane.
nu ruginește” / pp. 13, 14 Robert Delaunay – Portretul lui Tristan Tzara, 1923 Secretar general de redacţie:
Florentina Anghel, Între formă și sens – Dadaismul, curent literar și GABRIEL COŞOVEANU

inovaţii în poezia lui T. S. Eliot / p. 14 artistic creat în urmă cu un secol, Colegiul redacţional:
Adrian-Florin Bușu, Mișcarea de avangardă a transformat întregul peisaj al modernismului și a rede nit ideea de artă prin ADRIAN CIOROIANU
amestecul de umor, satiră, absurd, frondă și bravadă.
ca aventură a spiritului / p. 15 ANDREI CODRESCU
Rodica Grigore, Dincolo de avangardă: Tristan Tzara, considerat mentorul DANIELA CRĂSNARU
mișcării, îi dă și numele (fără să-l EUGEN NEGRICI
Cortázar & Urmuz / pp. 16, 17
Ion Predescu, Avangarda și recuperarea revendicat vreodată), termenul dada NICOLAE PANEA
ind inventat la 8 februarie 1916, cu DUMITRU RADU POPA
antropologiei culturale / p. 17 ajutorul unui coupe-papier introdus la DUMITRU RADU POPESCU
Oana Băluică, Avangarda – grupul „rebelilor întâmplare între paginile unui dicționar MONICA SPIRIDON
Larousse (primul cuvânt a fost da-da, DANIELA TARNIŢĂ
cu o cauză” / p. 18 care în franceză denumește calul jucărie INA VOINEA
Gabriela Rusu-Păsărin, Personajul dezirant
de lemn pentru copii; o altă accepție ar Redactori:
între fantastic și suprarealism / p. 19 înțelesul de dublă a rmație în limba MIHAI ENE
DAN IONESCU
Dan Botez; Silvia Botez, Pagini din istoria avan- română: da, da). Tzara a proclamat me- ALEXANDRU OPRESCU
gardismului românesc în context european / p. 20 toda și principiul estetic dadaist, exem- ION PARHON
Mariana Buciu, Trist în țară, în avangardă / p. 21 pli cat în poemul Ca să faceţi un poem LUCIAN-FLORIN ROGNEANU
Dan Ionescu, Despre manifestele Dada / p. 22 dadaist din Manifest despre amorul slab
Dodo Niță, Jelly Shawn și Tristan Tzara / p. 22 și amorul amar (1920): „Pentru a face
Radu Polizu, Dadaglobe Reconstructed / p. 23 o poezie dadaistă/ Luaţi un ziar./ Luaţi Redactori asociaţi:
Red., Eveniment editorial la New York / p. 23 o pereche de foarfeci./ Alegeţi din ziar FLORENTINA ANGHEL
Lucian-Florin Rogneanu, Brâncuși și Avangarda un articol care să aibă lungimea pe care OANA BĂLUICĂ
vreţi să o daţi poeziei voastre./ Decupaţi MIHAI DUŢESCU
europeană / p. 24 articolul./ Tăiaţi cu grijă toate cuvin- RĂZVAN HOTĂRANU
tele care formează respectivul articol GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
Abonamente Victor Brauner – Portretul lui Ilarie Voronca, 1925 și puneţi toate aceste cuvinte într-un

la Scrisul Românesc săculeţ./ Agitaţi-l încetișor./ Scoateţi cuvintele unul după altul, dispunându-le Corectură:
în ordinea în care le veţi extrage./ Copiaţi-le cuviincios. Poezia vă va semăna./ CLAUDIA MILOICOVICI
Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ Și iată-vă un scriitor in nit de original și înzestrat, cu o sensibilitate încântătoa-
şi veţi avea un prieten apropiat. Abonamentele re...” În 1931 Tzara publică poemul L’homme approximatif, mostră de literatură Tehnoredactare computerizată:
avangardistă cu o viziune despre om și umanitate din care se desprinde ideea GEORGIANA OPRESCU
se fac prin reţeaua proprie şi Poşta
Română, se pot achita şi la sediul revistei că suntem cu toţii „oameni Redacţia şi Administraţia: Craiova
sau în contul: RO 03BRDE170SV21564261700, aproximativi”.
Urmuz (Demetru Dem.
Agenţia Mihai Viteazul, Craiova. Demetrescu-Buzău), scri- Str. Constantin Brâncuşi nr. 24
Costul unui abonament anual cu taxele incluse itor nonconformist, autor Tel./Fax: 0722753922; 0251/413.763
este de 80 lei. Pentru abonații din străinătate al unei proze construită în E-mail: [email protected]
este de 140 $ sau de 125 € . Informaţii primiţi linia fantasticului absurd, Web: www.revistascrisulromanesc.ro
suprarealist, care a circulat
la tel.: 0722.75.39.22; Fax. 0251.413.763 pe cale orală aproape un de- Cont: RO03BRDE170SV21564261700
BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova

ceniu sau în cercuri restrânse Abonamentele se pot face la sediul
de apropiați, citită în cafenele redacţiei, adresa: Constantin Brâncuşi,
bucureștene, avea să devină, nr. 24, Craiova, județul Dolj
în cele din urmă, „modelul sau [email protected].

cel mai autorizat” al avangar- ISSN 1583-9125
dismului românesc. Tudor
Arghezi i-a publicat în 1922
primele două schițe – Pâlnia Responsabilitatea opiniilor exprimate
și Stamate și Ismail și Tur- aparţine integral autorilor.
navitu – în revista „Cugetul
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
Tiparul: Tipogra a de Sud, Craiova,
românesc”. str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/510.349 →
Marcel Iancu – Arhitectul

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (157) ♦ septembrie 2016 3

Avangarda și Avangardismul
Tot el i-a inventat și numele de
Urmuz, sub care îi va apărea ca în cazul lui Tristan Tzara, Eugen Celan (pseudonimul lui
întreaga creație. Abia în pos- Ionescu sau Emil Cioran, opera sa se Paul Peisah Antschel) a
→ tumitate personalitatea și opera sa devin cere analizată din dublă perspectivă marcat profund gândi-
cunoscute, în primul rând în cercurile culturală. rea poetică europeană.
avangardei care au văzut în Urmuz „un În 1948 îi apare volumul
simbol al revoltei împotriva convențiilor În 1930 publică primul său volum, de versuri Der Sand aus
literare și un premergător al mișcării Priveliști (și singurul antum în limba
dadaiste și suprarealiste”. română), cu un portret inedit de C. den Urnen/ Nisipul din
Brâncuși, care cuprinde poeme scrise urne urmat de Mohn
Dimensiunea redusă a scrierilor lui în perioada 1917–1923 având ca temă
Urmuz negate uneori din acest punct principală natura și ind precedat de o und Gedächtnis/ Mac
de vedere ca operă a creației sale sau dedicație lui I. Minulescu, „primul clo- și memorie (1952) în
scepticismul unor critici precum G. Că- potar al revoltei lirice românești”. Prima care se simte atmosfera
linescu care îi recunoștea într-un articol poezie, de mare întindere, intitulată Pa- poeziei suprarealiste cu
din anii 1930 „o inteligență vie și un rada, este considerată „o puternică artă care Celan a luat contact
umor inocent și ra nat”, în Principii de poetică a modernismului românesc”. mai întâi la București,
estetică (1939) scria că „aceste compu- apoi la Viena și Paris,
neri nu pot depăși limitele unor farse”. Reprezentant de seamă al suprare- carte care i-a adus re-
În Istoria literaturii române... criticul îi alismului românesc, practicat într-o cunoașterea criticii. Po-
rezervă însă un spațiu generos în capi- viziune personală, Gellu Naum s-a emul Todesfuge (Fugă
tolul Dadaiști. Suprarealiști. Hermetici a rmat ca poet, prozator, dramaturg și macabră), care formează
și îi face un portret spiritual subliniind traducător. Alături de Gherasim Luca, cel de-al doilea ciclu al
că „Realismul român este, prin Urmuz, Virgil Teodorescu, Paul Păun și Dol volumului, este cea mai
anterior celui francez și independent”, Trost este fondator al Grupului supra- reprezentativă creaţie li-
realist constituit în 1941 la București terară despre genocidul
odată cu declanșarea celui de-al doilea împotriva evreilor.
Din relaţia lui Paul
Celan cu Ingeborg Hannah Höch – Dadaism

Bachmann de peste două decenii a Andrei Codrescu a publicat Ghid dada
rezultat și celebra corespondenţă publi- pentru postumani. Tzara și Lenin joacă
cată sub titlul Ingeborg Bachmann, Paul șah, „umanizând” dadaismul cu umor,
Celan, Herzzeit (Vremea inimii) la Edi- sarcasm și propriile lui viziuni avangar-
tura Suhrkamp din Frankfurt, în 2008. diste provocatoare. Literaturii de avan-
Volumul cuprinde și corespondenţa gardă critici literari și scriitori precum
dintre Paul Celan și Max Frisch, precum Adrian Marino, Ion Pop, Marin Mincu,
și cea dintre Ingeborg Bachmann și Matei Călinescu, Mircea Scarlat, Ion
Gisèle Celan-Lestrange. Cei doi au avut Caraion, Mircea Martin, Mihail Șora,
un sfârșit tragic, Celan înecat în apele Dinu Flămând, Petre Solomon, Simona
Senei, Bachmann murind în somn, la Popescu, Mircea Ţuglea, Andrei Cor-
Roma, în urma unui incendiu izbucnit bea ș.a. i-au dedicat antologii și studii
de la țigara ei uitată aprinsă. Prin creaţie importante, de la Antologia poeziei
și destin, Paul Celan rămâne în litera- române de avangardă (1969) de Sașa
tura secolului XX un poet avangardist Pană, până la Avangarda românească
autentic care continuă să se bucure de de Ion Pop, publicată în 2015.
o atenţie deosebită. La această ediţie, a XI-a a Coloc-
Am făcut scurte trimiteri la acești viilor, participă ca invitat special
cinci scriitori consideraţi, ecare în Andrei Codrescu, alături de Carmen
felul lor, spirite reprezentative ale avan- Firan, Adrian Sângeorzan, acade-
Reuniune Dadaistă cu Tristan Tzara în 1921 gardei românești cu puternice ecouri micienii Dumitru Radu Popescu

recunoscând că „aceste glume inteligen- val al suprarealismului românesc și în plan european. și Gheorghe Păun, profesori uni-
te... au avut însă o înrâurire și au slujit considerat de către criticul și eseistul Nina Cassian și-a intitulat un vo- versitari, critici și istorici literari,
la lărgirea conștiinței estetice”. francez Sarane Alexandrian drept lum de poeme Avangarda nu moare directori și redactori de reviste și
„grupul cel mai exuberant, cel mai și nu se predă (2007), pledând pentru edituri din Craiova și alte centre
Urmuz devine primul scriitor al aventuros și chiar cel mai delirant din prospețime stilistică și idei vizionare. universitare din ţară. ■
avangardei care posedă „conștiința suprarealismul internațional”.
critică” a transformărilor necesare în ediţia a XI-a Număr special
interiorul discursului literar. Eugen Perioada 1945–’47 este cea mai rod-
Ionescu, într-un articol publicat în nică pentru grupul român suprarealist André Breton, Tristan Tzara, Paul Eluard și Benjamin Péret
„Les lettres nouvelles” (1965), susținea despre care André Breton avea să a rme:
că Urmuz este „unul din precursorii „Centrul lumii [suprarealiste] s-a mutat
revoltei literare universale, unul dintre la București”. După 1947 activitatea lui
profeții dislocării formelor sociale, de Gellu Naum este interzisă, membrii
gândire și de limbaj care, azi sub ochii grupului sunt considerați „indezirabili”,
noștri, se dezagregă absurd ca eroii ceea ce duce la destrămarea acestuia.
autorului nostru”. Gherasim Luca, Dol Trost, Paul Păun
sunt nevoiți să ia calea exilului în Franța
Integrat mișcării moderniste, sau Israel, iar Virgil Teodorescu trece
alături de Ilarie Voronca, Ion Vinea, în tabăra realismului-socialist. Gellu
Sașa Pană, Ștefan Roll, B. Fundoianu Naum traversează o perioadă grea, tace
(Benjamin Fondane) este considerat ca poet și se retrage într-o epuizantă
în literatura română un inovator de muncă de traducător.
tehnică poetică. A avut o „dublă cari-
eră literară” prin scrierile sale în limba Considerat unul dintre cei mai
română, iar mai târziu în franceză, și, importanți poeți ai secolului XX, Paul

4 Nr. 8 (157) ♦ septembrie 2016 Scrisul Românesc Eseu

ediţia a XI-a Număr special Gabriel Avataruri cian, sensibilitatea lui centrifugă, circumspecţia în a
COŞOVEANU părtaș la crimele, variat camu ate, ale omenirii. Tot

ale avangardei antiutilitariști și criziști se dovedesc D. Stelaru și C.
Tonegaru, cu debuturi în 1937 (Abracadabru) și, respec-
Ca stare de spirit atașată de orice ar putea însem- și intelectualistă” pe motiv că „trișează”. „Ea va trebui tiv, în 1945 (Plantaţii, intitulat, iniţial, Plantaţia de cuie).
na delimitare, avangarda radicalizează acel mal să piară – proclama, în continuare, manifestul – pentru
du siècle romantic, ducându-l la forme „tari”, că a fost prea egoistă, prea s-a complăcut în speculaţii Spiritul avangardist tindea să îngusteze/ suprime
în proximitatea absurdului sau a scandalului. Mizând abstracte și frumuseţi de cuvânt, pe când viaţa adevărată prăpastia dintre „viaţă” și „literatură”. Ca și dadaiștii,
prioritar pe tehnica destructurării textului/ mesajului, a bătut de atâtea ori la porţile ei mereu închise. Ca ori constructiviștii ori suprarealiștii, autorii subsumaţi
avangarda favorizează discuţia despre o estetică a impu- de câte ori până acum, și de data aceasta poezia moare „generaţiei de sacri ciu” se revoltă împotriva divor-
rităţii. În acest punct recunoaștem un început de drum, de prea poezie”. Concluzia este simptomatică pentru ori- ţului dintre subiect și obiect, dintre ideal și real, adică,
practic acea cale regală ce a dus la aluvionarismul po- entarea antimeta zică a vremii: „Noi vrem să ne rupem pe scurt, împotriva alienării. Câteodată, patetismul
eticii postmodernismului. Ca viziune epistemologică, cu acest trecut de suavităţi și să-i dăm poeziei brânci în recunoașterii acestei alienări capătă forma romantică a
relativizarea pare unica formă de agregare a gândului, viaţă” (subl. ns.). unicizării eului, ca la D. Stelaru: „Noi, Dimitrie Stelaru,
astfel că structurile xe, paradigmaticul și ierarhiile, în n-am cunoscut niciodată Fericirea/ Noi n-am avut alt
speţă, sunt suspectate și, la rigoare, considerate vetuste. Hannah Höch – Dadaismul fals soare decât Umilinţa/ Dar până când, înger vagabond,
până când/ Trupul acesta gol și ămând?”. Dar tonul
Din unghiul istoriei literare, noţiunea de canon nu-și Fronda, lăsată moștenire de romantici avangardiș- general este iconoclast, mizând pe radicalizarea inade-
găsește locul nici la avangardiști, nici la postmoderniști. tilor, va cunoaște în secolul trecut un deosebit succes. renţei romantice la existenţă. Cititorul se vede provocat
Câtă vreme și unii, și ceilalţi privilegiază sintagmaticul, Atitudinea relativizantă, cuplată cu vectorul militant să iasă din habitudini, după cum pretinsese dadaistul
sentimentul de impas al taxinomiei cuplat cu acela, și civic, hrănește psihologia a ceea ce va numi Albert Sașa Pană: „Cetitor, deparazitează-ţi creierul!”. Mai
complementar, globalizant, de cuprindere nediferenţi- Camus „omul revoltat”, în eseul din 1951. Din poetica ușor se pot înţelege versurile dezabuzate ale lui Geo
ată, care ţintește spre ștergerea graniţelor dintre viaţă și avangardistă, una a rupturii, centrată pe categorii nega- Dumitrescu, de pildă, dacă ţinem seama de exclama-
artă, atunci vorbim de o situaţie de criză axiologică. Ca tive, poeţii a rmaţi în timpul celui de-Al Doilea Război ţia lui Ion Vinea din Manifest activist către tinerime
momente istorice cristalizate ale frondei (frondă care Mondial (sau imediat după) preiau și paradoxul mișcării (1924): „Jos Arta! căci s-a prostituat”.
subîntinde, de fapt, în mod natural, toată arta), avan- respective. Acesta constă în manifestarea simultană, pe
garda și postmodernismul pot să vadă transcendentul de o parte, a dispreţului pentru estetica facilă îmbrăţișată Cum purismul și ermetismul erau receptate ca res-
doar în imanent. Ambele se dovedesc destinse în faţa de comodul consumator burghez, și, pe de alta, a voinţei ponsabile pentru alienarea artei, estetica impurităţii se
creatorilor de canon, respectiv în faţa profesorilor, pen- de a deschide arta spre mase, spre viaţă. Astfel că gustul impune, astfel că putem vorbi de apariţia antipoeziei.
tru că înţelesul „democratic” ce-l dau artei îi imunizează de a șoca sensibilitatea larg acceptată se împletește cu o Noua specie, caracteristică tranziţiei dintre perioa-
în raport cu normativul de tip curricular. Comună le clară atitudine antielitistă. da interbelică și aceea dogmatică, preia insurgenţa
este și conștiinţa teoretică exacerbată în unele cazuri – avangardistă, pentru a dezvolta, programatic, tehnica
în fond, fără o bună cunoaștere a marilor demersuri Primele volume ale lui Geo Dumitrescu, spre pil- versului contaminat de prozaism și ton journalistic.
de escortă a artei nu e de conceput nici replica, e ea dă, Aritmetică (1941) și Libertatea de a trage cu pușca
coerentă ori virulentă. De asemenea, le apropie situa- (1946), denunţă calo lia și sentimentalismul, procla- Avangarda română furnizează date esenţiale pentru
ţia referentului, livresc în ambele cazuri. În paralel cu mând că „...năvălesc venerabile inerţii/ și gândurile mi noua sensibilitate, împiedicată să evolueze resc de
orientarea spre sistemul cvasigeneralizat de parodieri, le-apucă de gât, lăsându-mi/ pe emoţii curate, aproape hiatusul proletcultist. Respingerea intelectualismelor,
șarje sau glose, toate venite din în orirea fără precedent neîncepute,/ urme groase de labe literare” sau „Hei, ho- energetismul (asociat, uneori, paradoxal, dezabuzării),
a practicilor intertextuale, îndreptarea atenţiei spre ţoman bătrân, veacule muribund/.../ fanfaron, per d, refuzul reveriei, atracţia spre social și politic caracte-
social, spre uman și familiar se observă cu ușurinţă. te lăudai cu lumină și generozitate/.../ veac stupid al rizează poezia noastră până la 1948, an când spiritul
Obsesii comune sunt dinamismul și autenticitatea. tuturor elanurilor grave și puerile/.../ o, veac melancolic critic, contestatar, devine indezirabil sau, pur și simplu,
și cabotin/ vei duce în groapa ta ... o mie de blesteme, produce distrugerea destinelor celor ce-l îmbrăţișează.
Pe de altă parte, însă, niciodată diplomatul postmo- decaloguri, drapele și alte vanitoase forme...”. Funcţia socială a literaturii, cu trimitere la etica angajării,
dernist nu va subscrie la poziţionări „dure”, exclusiviste, va considerată ca permanentă, lucru vizibil, mai ales,
ilustrabile prin două exemple celebre. Unul ar raţio- Nu altfel procedează, însă cu mijloace mai puţin la Geo Dumitrescu, în volumele sale ulterioare (înde-
namentul atribuit lui Ali, ginerele lui Mahomed, despre ironice, deși la fel de viguros-sarcastic, Ion Caraion, osebi Aventuri lirice, 1963, care valorizează implicarea
Biblioteca din Alexandria: „Dacă aceste cărţi conţin când declară: „Noi am scris cu nevroză pe ziduri/.../ Noi politică de stânga). De altfel, revista „Albatros”, din
învăţături contrare profetului, le ardem ca eretice; dacă suntem nebunii care vor muri/.../ fără îmbrăcăminte, care au apărut șapte numere în cursul anului 1941, sub
cuprind aceleași învăţături, le ardem ca inutile”. O altă fără adăpost/ lângă toate înţelepciunile veacului prost”. ameninţarea cenzurii instituite de atmosfera belicoasă,
mostră de gândire radicală, neagreată de permisivul Tonul cărţilor sale de început (Panopticum – 1943, manifestă simpatii socialiste și comuniste. Marxizarea
postmodernist, oferă Eugen Ionescu, în fulminantul său Omul pro lat pe cer – 1945, Cântece negre – 1947) este intelighenţiei are însă avengură europeană și nu trebuie
Nu, din 1934: „Dacă există Dumnezeu, nu are niciun unitar, valorizând marginalitatea poetului-diagnosti- separată de reacţia la hitlerism și fascism.
rost să ne ocupăm de literatură. Dacă nu există Dumne-
zeu, iarăși nu are niciun rost să ne ocupăm de literatură. Se cuvine menţionat și aportul suprarealiștilor. În anii
Nu are niciun rost, pentru că suntem neimportanţi”. ’40, două grupări suprarealiste se a au în con ict ideolo-
gic la noi. Grupul Gherasim Luca – D. Trost destructura,
Să trecem la concretizări autohtone, menite să sub- în mod radical, convenţiile familiale și etnice, căutând
linieze modalităţi de gestionare a stratagemelor create libertatea absolută. Al doilea grup (Gellu Naum, Paul
de avangardiștii „istorici”. Faţă de exponenţii liricii in- Păun, Virgil Teodorescu) aduce manifeste mai temperate,
terbelice, atașaţi, cei mai mulţi, unui proiect meta zic și deși registrul teribilist se păstrează. Descins din primul su-
cosmologic, scriitorii „generaţiei pierdute” se evidenţiază prarealism, acela „normat” de André Breton în manifestul
printr-o retorică demitizantă și prin anticalo lie. Geo din 1924, Gellu Naum corectează „metoda” de creaţie
Dumitrescu, Dimitrie Stelaru, Ion Caraion, Constant stabilită de fondatorul curentului, asigurând vitalitatea
Tonegaru suspectează categoriile de „măreţ”, „exemplar” poeziei onirice chiar până astăzi. Disponibilitatea de a face
sau „de nitiv”, descoperindu-le punctele slabe, pentru din poezie proză și invers, abolirea funcţiei semnelor de
a dinamita conceptul mai larg de „convenţie”. Teroarea punctuaţie și a majusculei, spiritul asociativ până la anu-
războiului contorsionează conștiinţele, le determină să larea diferenţelor dintre regnuri, îl recomandă pe Naum
privească sceptic, când nu mizantropic sau cinic, pro- drept un original cartograf al precarităţii condiţiei umane.
clamarea militarismului drept câștig al lui homo sapiens. Acest aspect se distinge încă de la debutul, cu versuri, din
Drumeţul incendiar (1936), pentru ca celelalte volume,
Că seismele istoriei nu pot lăsa indiferentă arta o Libertatea de a dormi pe o tâmplă (1937), Vasco da Gama
a rmase răspicat, mai devreme, Geo Bogza, în revista (1940), Medium (1945) ș.a., să întărească nonconformis-
„Viaţa imediată” (1933). Manifestul semnat de el (alături mul conotat cinic, dar nelipsit de orul poeziei autentice,
de câţiva confraţi, ca Gherasim Luca sau Paul Păun), „convulsive” (cum o dorea Geo Bogza).
Poezia pe care vrem să o facem, acuza „poezia abstractă
Discuţia ar putea dura mult și bine, prin explorarea
optzecismului, ajungându-se la izbucnirea fracturiș-
tilor sau la valurile mai noi, dar ceea ce reţinem e că
tentaţia experimentului, cu sâmbure avangardist, ră-
mâne vie în programele poeţilor de azi, care se feresc
atent, ca de foc, de o posibilă acuzaţie de epigonism. ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (157) ♦ septembrie 2016 5

Dumitru Radu Carmen
POPESCU FIRAN

Tabla Virusul

de şah Avangard

D acă ne uităm niţel prin istoria ti- revoluţiei socialiste încă nu era pusă pe tapet, Î n copilărie suntem cu toții în avangardă. Mintea noastră neal-
nerilor, o să observăm destul de așa cum angajarea politică a cabaretiștilor era terată de cultură, experiență și informații, e natural imprevi-
lesne, totuși, destui inovatori în o cestiune de viitor!... zibilă și proaspătă. Trăim într-o lume imaginară, inventăm în
arta vieţii, în arta fotogra ei, în fotogra erea Însă Șahul avea propriile sale legi și nu permanență pe cont propriu tot ce adulții sunt deja plictisiți să știe.
climatului social și politic, în arta răspărului ţinea cont de concepţiile politice și de apeti- Nu întâmplător suprarealiștii erau văzuți ca niște copii mari care
ideologic, și, de ce nu, în răscoala spirituală turile estetice ale combatanţilor!... Remizele voiau să se joace inventând ceva nou și neîncercat, să meargă împotri-
ce ţintea, printre altele, eliberarea cetăţenilor nu se luau la socoteală, învingea doar cel care va valului, convențiilor și formalismului, să epateze și să contrarieze,
și a cetăţencelor de varii complexe și inhibiţii dădea șah-mat!... Jocul de șah nu inovează, nu asemeni copiilor nebăgați în seamă. Spiritul lor ludic îi ținea nu doar
religioase și libidinale, întru o mai fericită aduce în prim plan altceva decât dogmaticul în avangardă, ci și unici în bucuria jocului. Erau curajoși, așa cum
așezare în public a destinului lor viitor... nal numit mat... Atât!... sunt copiii până li se dă peste degete să nu se mai joace cu focul. E
Prezentul îi limita, îi asuprea, îi strangula Ei, prin Elveţia mai hălăduia în acele adevărat că toate vin cu un preț. Mulți suprarealiști au ajuns victimele
într-o umanitate bătrână, într-un limbaj vremi și padre Mussolini, dar el, neștiind istoriei, consecințelor Războiului al Doilea Mondial, unii gazați, ca
muzical, ideologic și sexual refulatoriu, așa că rusește – și nici românește! – nu juca șah! Fundoianu, alții pradă depresiilor și sinuciderilor.
era necesară o profesionalizare multilaterală Bâjbâia nemţește, însă, patriot fiind, nu citea Avangardiști au existat dintotdeauna, de la Împăratul Adrian la
a boemei culturale, Papa Paul II, de la Bosch la Brâncuși, de la Homer la Joyce sau Bolano.
hormonale, și poli- Avangardismul în general nu a fost pe placul timpului în care s-a ma-
tice, o mai evidentă nifestat, tocmai pentru că a contrazis timpul. Și timpurile. Unii erau
organizare a specta- neînțeleși, alții subevaluați sau renegați. Unii au creat curente, alții au
colelor de teatru și fost insulari. Freud spune că întâlnim în viață doar persoane pe care
de concerte în stare subconștientul nostru le recunoaște. Avangardiștii s-au recunoscut
să e mai mult decât între ei, s-au presimțit, e că erau francezi, români, germani, englezi
o contracultură, o sau americani, au fost solidari chiar dacă naturile lor erau solitare.
morfologie profita- Ca să te joci, trebuie să i liber, așa cum doar copiii sunt. Mai
bilă financiar, ci să târziu, avangardiste și libere sunt doar visele noastre. Ne jucăm în
e o altă structură a somn. Subconștientul nostru e mai liber decât noi și se joacă mai
existenţei, un alt fel bine, spunea Nina Cassian. În vis putem zbura, deschide uși interzi-
de vocaţie a liber- se, des de ordinea din sertare, în vis putem vorbi limbi neinventate,
tăţii!... Se impunea, retrăi amintiri netrăite. Visele ne revizitează trecutul ind deopotrivă
neapărat, întronarea premonitorii, amestecând după legi misterioase viitorul imediat cu
unei libertăţi nici ca mai mult ca perfectul.
cât cenzurate de vreo Mulți artiști au acest virus de a altfel, de a inova o formulă șocantă,
biserică tradiţională!... Marcel Duchamp și Man Ray jucând șah un stil neexperimentat încă, o tehnică nouă, de a înaintea timpului și

Era nevoie, mereu, în progresul omenirii, în decât în italienește, mai ales capodopera lui a trage timpul după ei. Să-l numim Virusul Avangard. Nu se transmite
împlinirea istoriei tinerilor, de o mai eloc- Dante, Divina comedie, pe care o interpreta de la țânțari. Nu există vaccinuri. Dictaturile de orice fel nu l-au putut
ventă de nire a noilor biserici funcţionale, modern, cu josul în sus, ca pe o „Tragedie anihila, din America Latină până în Europa de Est.
în stare să șteargă, pe toate planurile, deo- divină”. Peste ani, Mussolini a făcut un salt Virusul Avangard se manifestă uneori exploziv. Cei care-l poartă
sebirea dintre bărbaţi și femei, astfel încât spre ceruri, încravatat, dovedind, astfel, prin văd altfel, mai departe sau înaintea celorlalți, imaginația lor e ambo-
noile religii sociale să anuleze stereotipiile exemplu personal, că istoria istoriei este iantă, au urgența de a contraria și instinct de frondă. Uneori dorința
patriarhale... Discursul noilor patriarhii maleabilă și ductilă, nu precum este istoria de a originali cu orice preț poate eșua și în manifestări minore ori
era necesar să pună, astfel, în lumină, ab- șahului, dogmatică, indiferentă faţă de duc- anecdotice, controversate din punct de vedere artistic și perisabile.
senţa discriminării ce limita personalitatea tibilitatea jucătorilor... Dar chiar și așa, viru-
femeilor doar la virtute, iar personalitatea În jocul de șah iubirea și ura deţin un rol sul își vede de drum
adolescentelor doar la virginitate! nesemni cativ... Aici, de la primul pas făcut mai departe. Uneori
În acest flux continuu al istoriei tinerilor, de un pion alb, raţiunea dictează și pictează! rămâne latent zeci
să ne oprim o clipă, pe o stradă dintr-un Vladimir Ilici Lenin și Tristan Tzara, orgoli- de ani, pentru a re-
oraș elveţian, acolo unde Lenin locuia în oși, ca orice jucători în toate cele, se conside- apărea într-un anu-
apropierea „Cabaretului Voltaire”... Lenin, rau niște aleși ai zeilor? Oricum, nu se simţeau me moment istoric,
venit din Rusia, și Tristan Tzara, venit din niște acţionari ai morilor din vânt, nu!... resuscitat de o anu-
România, jucau șah, mereu, fără ca româ- În ani, ideologismul, ca să-i spunem mită stare de criză a
nul să știe cine este rusul – spunea Tristan așa, precum și modernismul, s-au împlinit societății. Când re-
despre Vladimir Ilici, și viceversa!... Adică corporal și vizionar, material și spiritual, alitatea devine insu- ediţia a XI-a Număr special
nu știa unul ce face, mă rog, celălalt!... Ce tinereţea bătrâneţii și bătrâneţea tinereţii portabilă sau neîncă-
fac pionii, regii, reginele, caii, turnurile și s-au completat reciproc, prin multilaterale pătoare, salvarea e în
nebunii erau singura lor preocupare atunci oglindiri reciproc avantajoase, estetica și suprarealism. În vis.
când stăteau faţă în faţă la masa de șah!... politica dialogând fructuos, uneori la ace- În nevoia de a zbura
Așa că Lenin se destindea mutând pe tablă eași masă, la micul dejun, la prânz și la cină, pe prima fereastră
pionii, caii, regii, reginele și nebunii – la fel ciocnind deseori un pahar de vodcă, vizichi, odată cu Pasărea Mă-
ca și Tristan Tzara!... În particular, Lenin bere sau vin, jucând șah și table, astfel încât iastră, sau de a sparge
punea la cale revoluţia socialistă, în Rusia, și Picasso, bunăoară, a fost distins cu Premiul fereastra asemeni lui
schimbarea lumii, reformularea istoriei, iar Lenin pentru Pace, Tristan Tzara a devenit Duchamp.
Tristan Tzara, și ortacii săi din „Cabaretul membru al Partidului Comunist, iar Lenin a În această toamnă
Voltaire!” – punea – puneau! – la cale răsco- fost printre esteţii fondatori-întemeietori ai Virusul Avangard
lirea formelor literare... Lenin, pe scurt – în realismului socialist, adeverind, pe șleau, că a ajuns la Craiova.
altă reformulare! – punea accentul pe social viaţa e complexă și re ectă conștiinţa adâncă, Nu întâmplător. Știu
și politic, în timp ce Tristan Tzara punea ac- vioaie, colorată, deloc dogmatică, a istoriei câțiva artiști aici ca-
Marcel Duchamp – Mireasă goală dezbrăcată
centul pe apolitic, pe estetică, de!... Estetica morilor de vânt. ■ chiar de burlacii ei re-l poartă. ■

6 Nr. 8 (157) ♦ septembrie 2016 Scrisul Românesc Eseu

Andrei tatea și necromanția. Limbajul, asemenea unei pături
CODRESCU aspre, tot aluneca de pe trupul sfâșiat de coșmaruri
al lumii, dar dadaiștii secolului XX, precum Ludwig
ediţia a XI-a Număr special Tzara şi Lenin joacă şah Wittgenstein și George Steiner (care, o cial, nu erau
dadaiști) și Tzara (care era, vezi tristan, tzara) au dez-
Ghid dada pentru postumanicest ghid are menirea de a îndruma ințele (sau descentrare) trupească (bordelurile), grupuri de văluit că, de fapt, pătura fusese smulsă de Lenin, Stalin,
Hitler și Mao (marii smulgători) și de alte miriade de
Apostumane cum să ducă o viață dada. Nu studenți hămesiți din provincie (universitățile), genii (o smulgători mai mărunți care utilizează limbajul pentru
este recomandabil, niciodată nu a fost, să selecție aleatorie), mass-media (tipogra i, ziare, telegraf), a face găuri în realitate și pentru a pune natura între pa-
duci o viață dada. Este autodistructiv – și a fost întot- opțiunea de a-și muta trupurile prin spațiu mai repede de- ranteze. Smulgătorii mari și mici (utilizatori de limbaj)
deauna – să-ți trăiești viața în stil dada, pentru că o viață cât acestea s-ar putut mișca prin propria voință (trenuri, și-au menținut afacerea cu bucăți de libertate, a mea și a
dada include, prin de niție, farse, bufonerii, purtare de mașini, trăsuri), modele de lumi imaginare (cinemato- voastră. Motorul care creează postoameni funcționează
măști, tulburare de simțuri, matoleală, sabotaje, încăl- grafele), instrumente de propagandă (reclame, mani- cu libertate furată. Există două entități: limbajul – care
carea tabuurilor, jocuri copilăroase și/sau periculoase, feste, tribune), memorie (muzee, statui, cărți de istorie), zace la picioarele patului, în timp ce hoții care îngheață
trezirea zeilor adormiți, luarea în derâdere a educației și sentimente (cabarete, cântece, teatre, carnavaluri), arme totul în jur, însetați de putere, se furișează către el – și
a învățăturii. Pe de altă parte, practicarea unei vieți dada (piatră cubică de pavaj), speranță (bani, Dumnezeu), e- un trup de carne, care devine rapid doar o metaforă
poate conduce la producerea accidentală de noi obiecte. xibilitate socială (coduri de conduită care se puteau învăța pentru tot ceea ce se numea înainte vreme „om”. [...]
În vremuri de criză, cum ar războaiele și molimele, cu ușurință, uniforme), ubicuitate (iluzia că știi sau crezi că
unele dintre aceste obiecte pot cu totul inovatoare, de- știi pe toată lumea) și, lucrul cel mai important, sentimen- Avem nevoie de un ghid care să e, în același timp,
oarece ele sabotează sentimentele dominante în societate. tul că timpul este relativ (unii aveau extrem de mult timp istoric și eliberator. Sau doar tonic și amuzant la nebunie.
În alte timpuri, obiectele dada și se temeau de imensitatea lui; Nimic nu ilustrează mai grăitor diferența dintre uman
pot doar relativ interesante, alții aveau doar puțin și se temeau și postuman decât o partidă de șah care a avut loc, în
limitându-se să adauge un strat că și acela va trece). Revelația octombrie 1916, la Café de la Terasse din Zürich, Elveția,
suplimentar de ironie, o poan- substanței timpului l-a preocupat între Tristan „toate gândurile se formează în gură” Tzara,
tă în plus sau o turnură nouă pe Freud, care îl privea ca pe un babacul dadaismului, și V. I. (comunism = socialism +
unui obiect deja consacrat. În depozit al istoriei reprimate, dar electricitate) Lenin, babacul comunismului. Acești doi
astfel de vremi, obiectele dada și pe Carl Jung, care a descoperit tătici s-au înfruntat deasupra tablei de șah a istoriei,
sunt amuzante pentru oricine (sau a crezut că a descoperit) un propunând două căi diferite pentru propășirea omenirii.
și, pentru că atari obiecte sunt spațiu locuit de su euri istorici Dadaismul juca pentru haos, libidou, creativ și absolut.
realizate (în cea mai mare parte) ce își impuneau propria natură Comunismul și-a desfășurat energiile în slujba rațiunii,
în mod colectiv, ele determină generațiilor mereu înnoite de ordinii, a unei taxonomii sociale pe înțelesul tuturor, a
o puternică legătură comuni- actori umani, pe Albert Einste- structurilor predictibile și crearea „omului nou”. Omul
tară. Amuzamentul (pe seama in, care a adăugat timpul celor dada era actor, om de spectacol, saltimbanc, un nebun
ta sau a altora) și nașterea de trei dimensiuni cunoscute, pe beat, un mistic. „Omul nou” era un muncitor care se
colectivități artistice constituie Heisenberg, care nega, pur și purta cumsecade, care avea să e, în cele din urmă, atât
înseși obiectivele dada. Dada simplu, existența timpului, și pe de bine dotat cu cele materiale, încât lumea însăși avea a
este a priori împotriva a orice, chiar și a ei înseși, această o multitudine de artiști care adoptau o dimensiune sau deveni postumană, o ință căreia toată natura, ra nată
negație creativă ind extrem de amuzantă și cerându-se alta a timpului (futuriștii, viitorul; simultaniștii, simulta- sau motorizată, avea să-i cânte osanele. Dada s-a născut
a împărtășită. Timp de un secol, dada s-a delectat cu neitatea; dadaiștii, toate sau nicio direcție). Aceste orașe pe scenă din satiră, dezgust, furie, teroare, materiale im-
descoperirea și utilizarea de paradoxuri și negări, dintre erau concentrări de virtualitate ce ofereau posibilitatea provizate și frânturi de versuri dictate de spirite, în timp
care vă punem la dispoziție pe cele mai importante: 1. reinventării creative a lumii. Printre aceste intensități care ce comunismul venea din cărți de loso e și economie,
majoritatea oamenilor citesc semne, dada face semne; 2. se transformau rapid, xitatea convențiilor sociale, care din terorism (cu întreaga sa tehnologie în ceea ce privește
majoritatea oamenilor se tem de fețele înspăimântătoare, ducea inevitabil la război, devenea dureros de evidentă. deghizarea, conspirația și explozibilul făcut în casă) și
dada se strâmbă și-și ia fețe înspăimântătoare. Nimeni Energiile scăpărătoare ce reconstruiau ințele umane își forme de sorginte bisericească pentru dogma sintetiza-
nu ar trebui să treacă la punctul 1, înainte de a lua în trăgeau forțele din orice și din nimic, dar mai ales din râs. toare. Cine a câștigat? După prăbușirea socialismului de
considerare dacă ar trebui să e: a. amuzat sau b. crâncen; Nimic din ce era împietrit prin convenție nu rezista în fața stil sovietic, în 1991, se părea că dadaismul. Dar, dacă așa
omul trebuie să cumpănească copilăreala și seriozitatea; râsului tăietor de noduri al dadaismului, deși rezistența stau lucrurile, de ce sunt ințele postumane non-sovie-
atât a, cât și b au în spate o istorie a lor: ambele îi afec- nu era deloc zadarnică (vezi lenin). tice ce populează capitalismul târziu atât de disperate?
tează pe toți oamenii din lume, ambele se pot petrece în Să e oare semn că ințele postumane ale capitalismului
orice moment. Diferența este că, ind copilăros, a este Astăzi, un secol mai târziu, fuziunea dintre so ware târziu au ajuns în viitorul leninist fără de comunism? Și,
pe placul creaturilor – cu sau fără aripi – mai ușoare și creier continuă și se accelerează. Dada nu are nimic dacă așa stau lucrurile, înseamnă că partida încă mai con-
decât aerul (îngeri, Sfântul Francisc, Candide), în timp împotriva – sau poate este total dedicată – ideii de a face tinuă, iar dadaismul încă mai are chestii de făcut? Se a ă
ce, dacă ești serios, adică adopți perspectiva b, capeți o bine și a o duce bine. Cumpărați biotehnologii. Cea mai încă la putere limbajele (inclusiv programarea, limbajele
greutate, un fel de cruce grea ca o bilă de plumb (vezi dragă dorință a celor ce vor binele omenirii, și printre ei electronice), tiparul, rațiunea, teama de natură, impulsul
hugo, ball) și niște lanțuri de er. Important este să se se numără numeroși dadaiști, este să-i dăm bună ziua de a vegeta? Să e spectacolul de azi doar unul paliativ,
înțeleagă că arta e viață și viceversa, și că dada este îm- unui organism verde, născut prin naștere naturală, care validat doar de cronici? Jocul acela de șah să fost o
potriva amândurora, cu excepția căii spre extaz, când se să viețuiască îngrijindu-se de amprenta sa carbonică și victorie a lui Tzara sau a lui Lenin, sau doar o tragere la
oprește pentru excepții... care să se degradeze fără a lăsa în urmă reziduuri toxice. sorți? Și de ce să se apucat cei doi să joace, în fond și
Gândirea planetară, în forma ei cea mai digestivă, are sens, la urma urmei? Evident, era frig și viscolea, și cafeneaua
Dacă nu știți cu siguranță ceea ce sunteți, un postuman iar viitorul pare deschis oricărei inițiative individuale care era plină de oameni de spirit și cu su et, alături de niște
sau doar un biet om, analizați-vă următoarele părți ale cunoaște și ține cont de condiția colectivă. A trăi conștient bețivi șterși și niscai hoți, dar, dincolo de asta, să simțit
trupului: orașul, casa, mașina, iPhoneul, laptopul, iPodul, este dezideratul contemporan și, dacă vom distruge re- vreunul din ei o gravitate meta zică? Tare mă îndoiesc.
cutiuța pentru medicamente, împrejurimile non-carnale. sursele neregenerabile, măcar vom dispărea sau ne vom Șahul este jocul preferat de cei care trebuie să gândească
Dacă peste 60% din trupul dumneavoastră este acum împuțina cu ochii deschiși. Dada este pentru toate acestea, în mijlocul mulțimii. Șahul este chintesența „meditației
electronic sau bioelectronic, dacă locuiți într-un spațiu dar în cadrul unei anume (non)rațiuni. Excentricitățile de urgență” (Frank O’Hara), jocul oamenilor forțați de
construit pe criteriile e cienței, aveți nevoie de dada ca nu mai sunt pe placul celor mai mulți. Dacă dadaiști din împrejurări (supraaglomerări, închisori, un coleg de
adjuvant și corectiv pentru ceea ce ar putea , fără îndo- trecut, care nu aveau nimic de pierdut (sau care credeau cameră gureș) să caute singurătatea în mulțime. Legile
ială, pierderea puținei libertăți pe care o mai aveți. Primii asta!) își permiteau să e risipitori, seminali și extatici, în șahului (căci nu li se spune „reguli”) au fost scrise de-a
dadaiști au trăit în orașe care aveau mijloacele necesare zilele noastre acest lucru nu mai este posibil. [...] lungul unei istorii milenare, pentru a lăsa un maximum
unei critici amănunțite a lumii: Zürich, Paris, New York, Dada, ca orice ință vie, are o relație problematică de spațiu de gândire într-un pătrățel și un sentiment
Viena, Berlin, București, Praga, Zagreb, Budapesta, cu limbajul, de aceea îl folosește colectiv, fără sens, al mișcării și schimbării prin intermediul unor guri
Petersburg. Aveau locuri de adunare (bibliotecile), centre mistic și în combinație cu alte medii, cum ar pictura, simbolice. Dar chiar dacă Tzara și Lenin, împreună sau
de plani care revoluționară (cafenele), locante de centrare pixelii, trupurile, moda, sexul, sunetul, ziarele, publici- separat, ar avut sentimentul nașterii unei metafore,
nu le-ar păsat pentru că: 1. era metafora altora; 2. erau
amândoi animați de patos justițiar împotriva nedreptății.

Mai există și o altă diferență: plictisul. Tzara e
proaspăt, Lenin e plicticos. Lenin nu e plictisitor doar →

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (157) ♦ septembrie 2016 7

Î ntr-unul din aforismele sale, Titu Maiorescu Clasicizarea Ovidiu
spunea: „În privința adevărului, cel mai greu este avangardei GHIDIRMIC
să nimerești sănătoasa cale de mijloc”. Ne-am
însușit acest aforism maiorescian nu numai pentru
clari carea unor spinoase probleme literare. Pentru noi
este o întreagă loso e de viață, cu punctul de plecare
în horațiana „aurea mediocritas” și, mai departe, în la „Sburătorul” având unele rezerve declarate față de Roland Barthes a consumat cea mai complexă și mai
Calea cea Dreaptă sau Calea cu opt brațe a lui Buddha. avangardă. Ce să mai vorbim de G. Călinescu care, în bogată experiență critică, de la comentarea clasicilor
Ceea ce ne interesează, înainte de toate, în critica și monumentala sa Istorie a literaturii române de la origini și hermeneutică până la structuralism și textualism și
teoria literară este poziția intelectuală pe care se situează până în prezent, tratează fără menajamente dadaismul, până la gruparea avangardistă de la „Tel Quel”, jalo-
autorul. În privința avangardei, poziția noastră este cum despre care spune că „nu e decât o misti cație și o nând conștiința critică a epocii sale, prin câteva cărți
nu se poate mai clară, de la bun început: nici nu suba- experiență estetică negativă”. În special, marii critici de fundamentale, cu titluri de cea mai mare rezonanță:
preciem, nici nu supraevaluăm importanța avangardei formație universitară au unele reticențe față de mișcarea Le Dégre zéro de l’écriture (1953), Le plaisir du texte
de vreme ce privim lucrurile din această loso e a Căii de avangardă, limpede formulate. Spiritul sorbonard – (1973) și Fragments d’un discours amoreux (1977). În
de Mijloc. Și nici așa nu știm în ce măsură îi vom putea clasicist prin de niție – are o anumită detașare critică prelegerea sa, ținută la Collège de France, în fața unei
convinge pe fanii avangardei, care au o psihologie, în ge- față de avangardism. asistențe numeroase: Le Préparation du roman, din ulti-
nere, exaltată și sectantă. Necesitatea avangardei, noțiune Avangarda s-a manifestat la noi, în prima jumătate a ma perioadă a vieții, era obsedat de Moartea literaturii,
preluată din terminologia militară, după cum secolului trecut, printr-o fantomă care nu-i dădea pace și de Criza lingvistică,
bine se știe, este în afară de orice discuție. Fără serie de curente: futurism, provocată de decăderea limbii franceze, care îl îngrijora
avangardă, care este un ferment și un factor dadaism, suprarealism pentru că era vorbită din ce în ce mai puțin corect la ea
creator de atmosferă, nu este posibilă înnoirea și printr-o puzderie de acasă. Roland Barthes se plasa pe sine în... „ariergarda
literaturii. Cine neagă importanța avangardei publicații: „Contimpora- avangardei”, cum spunea printr-un spectaculos para-
dovedește opacitate, rigiditate și rezistență la nul”, „Urmuz”, „Integral”, dox! Cel mai emblematic critic francez contemporan
nou. Numai că literatura nu începe cu avan- „Alge”, „75 H.P.”, „Unu”, era un „antimodern” care suferea de... policarpism. Ca
garda. La vârsta de doar douăzeci de ani, pe „Punct” și altele, dar nu și Sfântul Policarp, martirizat în epoca sa, revendicat și
când era încă student la Viena, Eminescu și-aepuizatresursele,pen- de Falubert, Roland Barthes era dezgustat de veacul său
înțelegea foarte bine raportul dintre tradiție și tru că avangarda este un și ar putut spune: „Doamne, Dumnezeul meu! În ce
modernitate, în arta sa poetică Epigonii, al că- fenomen imanent, care secol m-ai făcut să mă nasc?!”.
rei titlu era împrumutat de la romanul lui Karl se naște mereu și nu moa- Avangarda rămâne, orice s-ar spune, un fenomen
Immermann (Die Epigonen – 1836), exponent re niciodată, o mișcare spectaculos, care te fascinează și te cucerește, chiar
al romantismului de tip „Biedermaier”. Dar, eternă. Fiecare epocă are dacă face parte din categoria jocurilor de arti cii, fără
Eminescu la această vârstă, avea o cultură avangarda ei. Avangarda o strălucire mai profundă.
deja formată și înțelegea că tradiția formează este o confrerie divizată Există o lege fundamentală a literaturii: dialectica
baza, temelia unei culturi, că nu există cultură, în mai multe facțiuni, o dintre clasicism și modernism, care acționează în toate
acolo unde nu există nicio tradiție. O cultură mișcare haotică, pulve- epocile. Așa a fost la sfârșitul perioadei clasicismului
este o construcție spirituală. Cei care cred că rizată, care profesează celebra Ceartă a anticilor cu modernii. Conform acestei
ea începe cu modernitatea și cu avangarda se aceeași religie a noutății. legi implacabile, modernii de azi devin clasicii de mâine.
poate spune că au o proiecție răsturnată asupra Maxy Hermann Max – Madona electrică Un critic francez con- Modernii se clasicizează între timp, în măsura în care au
culturii și încep construcția cu acoperișul, ca să facem o temporan, foarte cunoscut și la noi, Antoine Com- valoare. Dacă n-au valoare, nu se clasicizează niciodată.
metaforă cum nu se poate mai sugestivă. pagnon, mai introduce o verigă destul de însemnată În literatura noastră, Al. Macedonski a fost un campion
Cel mai redutabil teoretician român, de talie uni- între moderni și avangardiști, de obicei trecută cu al modernismului la sfârșitul secolului al XIX-lea și înce-
versală, creator al unei discipline speciale: hermene- vederea: Antimodernii, în lucrarea sa cu același titlu putul secolului XX, ca și Marin Sorescu, de altfel, în epoca
utica ideilor literare, Adrian Marino, în Dicționar de (Les Antimodernes, 2005). noastră. Astăzi vorbim despre ei ca despre adevărați clasici
idei literare (vol. I – 1973) vorbește despre o adevărată Cine sunt antimodernii? Antimodernii sunt „mo- ai modernității. Același lucru se întâmplă și cu avangar-
Weltanschauung avangardistă, ale cărei componente dernii în libertate”, cum le spune criticul francez, adică da, care se clasicizează și ea până la urmă. Putem vorbi,
esențiale ar : spiritul antitradiționalist și anticlasic, modernii neînregimentați, dar recunoscuți de posteri- astfel, nici mai mult, nici mai puțin, despre clasicizarea
agresivitatea, spiritul ofensiv, psihologia „rupturii”, tate, care nu și-au propus să e moderni și care nu sunt avangardei, oricât de șocant și de paradoxal ar părea.
căutarea noului cu orice preț, negația violentă și vehe- convinși de superioritatea modernității, circumspecți O dovadă, cum nu se poate mai clară, o constituie
mentă a trecutului, nihilismul, nonconformismul struc- față de ea. Pe aceștia îi urmărește criticul francez pe omagierea în acest an – la U.N.E.S.C.O – a lui Tristan
tural, fronda juvenilă, teribilismul, revolta zgomotoasă, un traseu de la losoful iluminist Joseph de Maistre și Tzara și a centenarului dadaismului. Dar, despre o
tendința de a epata, antiacademismul, experimentalis- până la unul dintre cei mai mari și mai reprezentativi clasicizare a avangardismului putem vorbi și în cazul
mul ș.a.m.d. Avangarda este latura radicală și extremă critici francezi contemporani, Roland Barthes. Prototi- celorlalți avangardiști ai noștri din perioada interbe-
a modernismului. Nu întâmplător, Eugen Lovinescu pul antimodernilor rămâne Baudelaire, care și-a purtat lică: Ilarie Voronca, Gellu Naum, Urmuz, Geo Bogza,
folosește pentru avangardă, în Istoria literaturii române modernitatea ca pe o povară, cu scepticism și blazare. Ion Vinea, ca să-i numim pe cei mai importanți. Ceea
contemporane, termenul de „extremism”, care este un Pe lângă Baudelaire, mai sunt și alți antimoderni de ce înseamnă că au valoare. Dacă n-aveau valoare, nu
termen mai degrabă politic, decât literar, mentorul de marcă, precum Rimbaud, Flaubert sau Proust. rămâneau în istoria literaturii. ■
→ privit retrospectiv, el era plictisitor și la vremea când modul în care prețurile cresc ca rezultat al apariției mono- gestulneînsemnatșimișcareahotărâtoare,totatacurisunt”.
scria acestea. Așa cum știm de la Baudelaire, plictiseala polurilor, ceea ce atrage, pe cale de consecință, sărăcirea Este înviorător, dar o adevărat? Cel cu care joacă șah va
este cel mai mare dintre toate relele: proletariatului. Lenin își aranjează cu minuțiozitate tabla face totul ca să nu e, cel puțin pentru un veac. Va lăsa o ediţia a XI-a Număr special
„Dar printre șerpi, pantere, șacali, mistreți, cățele/ de șah, pregătindu-se, de fapt, pentru ceea ce avea de gând dâră de cadavre din Rusia până în Japonia, de-a curmezișul
Maimuțe, vulturi, scorpii și monștri ce se zbat/ Se târâie, să facă: să uneltească în detaliu viitoarea revoluție. În plus, Europei și dincolo de aceasta, pentru a dovedi că Tzara
rag, urlă, sporind neîncetat/ În noi menajeria năravurilor el mai are nevoie și să curețe mișcarea socialistă, care îi dă greșește. Nu orice act este cerebral: unele acte, cum ar un
rele,// E unul și mai mârșav, mai slut, mai rău la re!/ Deși dreptate în ceea ce privește analiza capitalismului, care, în foc adevărat de pistol, sunt repetitive, monotone, nesăbuite,
nici nu se zbate și nu-i nici zgomotos/ El ar distruge lumea speță, reiterează încă ce spusese Marx într-o proză la fel de stârnite de un ordin lătrat. Tzara, poetul revoluționar, joacă
întreagă bucuros/ Și-ntr-un căscat s-ar prinde să-nghi- greoaie, cu câteva decenii înainte. Pe Lenin nu îl privește șah cu Lenin, un ideolog ucigaș în masă. Învingătorul va
tă-o omenire;// Urâtul e! – Cu lacrimi în silă revărsate,/ deloc preocuparea lui Marx față de alienarea muncitorului câștiga lumea, un premiu la care niciunul dintre ei nu se
Visează eșafoduri fumând nepăsător./ Pe monstru-acesta față de produsul muncii sale. Pentru Marx, această alienare gândeștelaanul1916.Proiectelelorerauatâtdediferitecași
gingaș tu-l știi, o! cititor,/ – O! cititor fățarnic, – tu, seme- indusă de automatizare trebuie combătută înainte de a se jocul,darsentimentulcălumeaestenedreaptăeraîmplântat
nul meu, – frate!” (Trad. Al. Philippide) purcede la construcția comunismului. Pe Lenin îl doare în în amândoi, ca o rădăcină. Vom merge înainte și înapoi
Dar, să mă ierte Baudelaire, oare Lenin greșea? Nu cot de ce simt muncitorii. Hai să facem mai întâi revoluția, în timp, pentru a veri ca diferite mișcări și a lua în calcul
întru totul. Acum, la începutul secolului XXI, suntem apoi automatizăm totul și, în cele din urmă, toată lumea diferiteposibilități.Deșisimpatiilenoastreseîndreaptăspre
într-o poziție mai bună să apreciem intuiția lui Lenin în se va simți mai bine. Tzara ar prefera să e mai degrabă dada,nusuntemdelocsiguricareva rezultatulpartidei...■
ceea ce privește natura capitalismului. El purcede să expli- obiectul ridiculizării vehemente decât cauza unui căscat
ce, folosind citate greoaie din economiști germani, exact plictisit. „Fiecare act este un foc de revolver cerebral – și (Fragmente din vol. Ghid dada pentru postumani,
trad. din limba engleză de Ioana Avădani)

Scrisul Românesc Eseu

8 Nr. 8 (157) ♦ septembrie 2016

Ioan numelui de suprarealism s-au purtat adevărate bătălii cu
Yv. Goll, un fost expresionist, și P. Dermée, un apropiat
ediţia a XI-a Număr special LASCU al mișcării dadaiste. Acesta din urmă revendica paterni-
tatea termenului de cubism literar, un fel de pictopoezie
O mișcare aparent cel puțin în ce privea unitatea dintre pictori și poeți, și
banalizată. Scurtă istorieiscursul despre suprarealism, oricare ar visului,înjoculdezinteresatalgândirii.Eltindesăruineze viza înlocuirea lui cu acela de suprarealism. Acest cuvânt
fusese pronunțat încă din 1917, întâia oară la premiera
Del, nu poate face abstracție de trei clișee. de nitiv toate celelalte mecanisme psihice și să se substituie piesei de teatru a lui Apollinaire, Les Mamelles de Tirési-
Primul, în ordine istorică, spune că supra- acestora în rezolvarea principalelor probleme ale vieții”. as, considerată surréaliste avant la lettre. Trioul Breton,
realismul, și ne referim deocamdată la cel francez, este La o reuniune suprarealistă din 1925, Michel Leiris Aragon, Soupault s-a opus cu vehemență, publicând un
o continuare rească, normală (?!) a dadaismului. Al a propus o sintagmă de nitorie pentru mișcare: „un articol în revista lor, „Littératureˮ. Apoi, în august 1924,
doilea pornește de la spiritul Primului Manifest, scris și certain état de fureur”, adoptată numaidecât de Antonin în paginile „Le Journal littéraireˮ, duelul a continuat. Tot
citit de André Breton în toamna lui 1924, și pretinde că Artaud, cel care conducea pe atunci Centrala Biroului aici, în septembrie Breton publica un pasaj considerabil
suprarealismul este o mișcare ce apare în descendența de cercetări suprarealiste. Sintagma, atribuită de obicei din Primul Manifest al suprarealismului. În octombrie
lui Arthur Rimbaud, nu neapărat a esteticii ci a modului lui Artaud, a trecut în titlul unui text colectiv semnat 1924 Goll scotea la iveală revista „Surréalismeˮ, rămasă
de a trăi: „Rimbaud este suprarealist în practica vieții și de Artaud, Boi ard, Leiris, Masson, Naville, chiar dacă la faza de număr unic. Tot atunci apărea și Manifestul
în altă parte”. În sfârșit, cel de al treilea clișeu decretea- nici formula, nici textul nu au fost pe placul lui Breton, lui Breton. Goll a continuat cruciada, încercând să
ză că suprarealismul este cel mai important și ultimul părându-i cam neortodoxe. în ințeze un teatru suprarealist, piesa Mathusalem scrisă
curent literar, artistic și de gândire ce s-a manifestat în Tranșant până la exclusivism, suprarealismul urmărea de el ind pusă în scenă la Paris în 1927. Cu un an mai
secolul al XX-lea, iar după unii chiar și până astăzi. În să devină nu numai o ideologie estetică, ci și un îndreptar devreme, în 1926, se derulase alt eveniment care avea să
același prim manifest, căci au fost cel puțin trei, André de gândire și un ghid practic în soluționarea unor aspecte tranșeze parțial disputa. La éâtre des Champs-Élisées,
Breton îi declară suprarealiști pe „domnii Aragon, Ba- majore ale existenței! De la bun început adepții noului cu- Goll aducea în scenă un recital de dansuri suprarealiste.
ron, Boi ard, Breton, Carrive, Crevel, Delteil, Desnos, rent de avangardă s-au regăsit în căutarea unei identități Grupul suprarealist cu Breton în frunte a pus la cale sa-
Éluard, Gérard, Limbour, Malkine, Morise, Naville, care, cât mai repede și cu orice preț, să-i aducă în prim botarea spectacolului. Prezenți în număr mare, membrii
Noll, Péret, Picon, Soupault, Vitrac”. Toți aceștia „au planul vieții literare și artistice. Este vorba de o evidență confreriei s-au luat la bătaie cu susținătorii lui Goll, care,
făcut act de suprarealism absolut”. Dacă vom consulta când se pune în discuție această mișcare iar în punctul în încăierare, i-a învinețit un ochi lui Breton. Abia după
Les grandes gures du surréalisme, respectiv asemănarea cu dadaismul aproape cincisprezece ani s-au împăcat cei doi, revenind
dicționarul alcătuit de Alain și este ușor recognoscibilă. Cât despre la sentimente mai bune. Cât despre P. Dermée, el a con-
Odette Virmaux (1994), dintre alegerea denumirii mișcării, spre deo- tinuat luările de poziție în mai multe reviste – una se
scriitorii declarați suprarealiști sebire de Dada care s-a botezat aleato- numea chiar „Interventions surréalistesˮ – dar eforturile
de Breton în capitolul I (Phares et riu, noul curent și-a dobândit numele lui n-au avut succes, așa că în cele din urmă el a renunțat
gures marquantes) sunt inserați: în urma unor căutări asidue și a unei la luptă. Gruparea din jurul lui Breton și-a urmărit cu
L. Aragon, J. Baron, J.-A. Boi ard, polemici acerbe. În august și septem- obstinație și cu rigurozitate scopurile, refuzând să atragă
R. Crevel, R. Desnos, P. Éluard, F. brie 1924 se vehicula deja termenul pe oricine și păstrând speci cul doctrinar prescris de
Gérard, G.Limbour, M. Morise, P. iar în octombrie apărea o publicație Breton. Până în 1929 foarte puțini au părăsit mișcarea,
Naville, B. Péret, Ph. Soupault, R. intitulată Surréalisme (număr unic) forța grupului ind chiar redutabilă. Din contră noi
Vitrac. Lui Breton i se rezervă o care nu se a a însă în eful lui Breton adepți apăreau pe parcurs, iar cei care formau coloana
secțiune separată, în deschidere. et Co. Ea era editată de Yvan Goll și vertebrală nu ezitau să le dea concursul. Între cei mai
Puțini lipsesc din lista inițială a lui Paul Dermée. În dicționarul marilor cunoscuți se numără: S. Alexandrian, Hans (Jean) Arp,
Breton, dar în capitolul respectiv figuri ale suprarealismului cei doi participant la „insurecția de la Zürich”, recte la actul de
sunt cuprinse multe alte nume sunt încadrați în capitolul Rivaux et „moșire” a mișcării Dada din februarie 1916, apoi A.
de poeți și de artiști plastici, de bêtes noires, dar istoria este mult mai Artaud, mare dramaturg, considerat unul din precursorii
dramaturgi și de cineaști etc., care complicată. Apariția curentului a fost teatrului absurdului, Luis Buñuel, regizor de origine
au aderat ulterior la mișcare, astfel Francis Picabia – Tabelul rastadada (1920) cali cată drept o „naștere cu forcepsul”. spaniolă, autor al mai multor lme celebre, A. Césaire,
R. Char, S. Dalí, G. De Chirico, A. Giacometti, M. Leiris,
încât numărul lor se ridică la 160. Se întâlnesc și numele „Astăzi, la o mare distanță de evenimente, totul R. Magritte, R.Matta, J. Miró, M. Nadeau, P. Nougé, Oct.
câtorva români precum Victor Brauner, Jacques Herold, pare simplu. În anii ’20 se formează o grupare; aceasta Paz, A. Pieyre de Mandiargues, J. Prévert, R. Queneau,
Gherasim Luca, Gellu Naum, Jules Perahim, Tristan ia un nume, lansează un manifest, publică o revistă”, se G. Ribbemont-Dessaignes, Y. Tanguy ș. a.
Tzara. Interesant este faptul că în Primul Manifest, tex- menționează în capitolul de deschidere, Un groupe bien
tul fondator al ideologiei suprarealiste, într-o notă de armé (Visées et moyens), din dicționarul personalităților Suprarealismul istoric a durat din 1924 până în 1969,
subsol inserată după înșiruirea numelor de scriitori care curentului. Până aici istoria pare, și mai mult decât atât, anul când ultimul grup s-a dispersat. Totodată, în luna
„au făcut act de suprarealism absolut”, Breton enumeră este aproape identică cu a mișcării Dada. În continuare martie din același an și-a încetat apariția și cea din urmă
numelor mai multor pictori ai momentului încadrabili însă: „... iată aventura pornită pentru o jumătate de secol. revistă suprarealistă, „Archibras”, aparută în 1967 la
în noua mișcare: „... și, în epoca modernă, Seurat, Mo- În realitate, a fost mult mai puțin linear. […]. Istoricii Paris. Publicația a înregistrat doar cinci numere. Sunt
reau, Matisse (în Muzica de exemplu), Derain, Picasso, înșiși nu evocă decât din vârful buzelor țesătura de con- însă voci care spun că mișcarea a durat efectiv din 1924
Braque, Duchamp, Picabia, Chirico, Klee, Man Ray, fruntări, de polemici și de șicane ce au însoțit apariția până în 1929, an în care a survenit o serie de divorțuri
Max Ernst și, atât de aproape de noi, André Masson.” suprarealismului. Toate acestea au fost anecdotice sau ale unor adepți marcanți: Baron, Desnos, Leiris, Lim-
Ce este sau, mai precis, ce era suprarealismul adoptat derizorii? Nu e sigur. Mișcarea suprarealistă s-a construit bour, Prévert, Queneau. Prima ruptură se petrecuse în
de părinții fondatori? Pentru a nu lăsa loc la confuzii sau și pe aceste con icte depășindu-le însă. Asalturile purta- 1926 – e vorba de Soupault – urmată în 1927 de alte
la dispute, Breton de nea de două ori suprarealismul chiar te împotriva ei au contribuit la consolidarea, la întărirea două: Artaud și Vitrac. Pierre Drieu La Rochelle, pasa-
înainte de menționarea tuturor acelor nume: mai întâi o unei unități. Imposibil să le privim cu dispreț.” ger prin suprarealism, părăsise mișcarea încă din 1925.
de niție lexicală, apoi, imediat, una loso că. Iat-o pe Imediat după proclamare, o încercare de contraca- Caracterul autoritarist al lui Breton, poreclit „le pape du
prima: „Automatism psihic pur prin care ne propunem rare a venit dinspre un psihiatru din Lyon, pe nume surréalisme”, pare să fost principala cauză.
să exprimăm, e verbal, e în scris, e prin oricare altă É. Malespine, care voia să lanseze o mișcare numită
manieră, funcționarea reală a gândirii. Dicteu al gândirii, de el suridéalisme ce se baza și pe o revistă intitulată Concepând „arta ca practică revoluționară”, supra-
în absența oricărui control exercitat de rațiune, în afară „Manomètre. Su(pe)ridealismulˮ n-a avut însă succes, iar realismul a lăsat urme adânci pe tărâmul modalităților
de orice preocupare estetică sau morală.” Două aspecte mai târziu inițiatorul lui s-a apropiat de... suprarealiști. În și al tehnicilor de a scrie. Prin „menținerea unei anume
importante decurg din această primă de niție: adeziunea mai 1924 și pictorul Fr. Picabia anunțase apariția a ceea stări furibunde”, exercitată asupra clișeelor și cutumelor,
la irațional prin îndepărtarea controlului rațiunii asupra ce el numea super-idéalisme iar după câteva luni, ieșit tot suprarealiștii au brevetat și dezvoltat scrisul la mai multe
creației artistice (1) și refuzul oricăror reguli și principii din mintea lui, voia să facă impresie instantaneismul. Prin mâini (l’écriture plurielle), dicteul automat (l’écriture auto-
estetice și morale anterioare, implicit considerate perima- 1925 V. Brauner, a at la acea dată în România, se gândea matique) de regulă confundat cu delirul verbal suprarea-
te (2). De aici se pornea cu elan artistic revoluționar (la la surrationalisme, iar cu un an mai devreme, împreună list, notațiile de visuri și somnul hipnotic ca surse textuale,
propriu!) în căutarea originalității, a noutății absolute. În a cu Il. Voronca, propusese experimentul numit pictopoe- simularea delirelor și paranoia critică, reinventarea dragostei
doua de niție, „enciclopedică” și „ loso că”, Breton statua: zie. Breton însuși pomenise, chiar de la Primul Manifest, (l’amour fou), mitologia miraculosului cotidian, aplicațiile
„Suprarealismul se sprijină pe credința în realitatea superi- de supernaturalisme, un termen inventat de Gérard de făcute pe baze psihanalitice, paranormale sau oculte și încă
oară a anumitor forme neglijate până la el, în atotputernicia Nerval în urmă cu mai multe decenii. Pentru acontarea altele. Contrapunând imaginația rațiunii, ei au plecat în
„explorarea continentului interior”, a inconștientului,
pentru a descoperi „expresia umană sub toate formele
sale”, după cum glosează H. Béhar și M. Carassou în cartea
lor de referință intitulată simplu Le Surréalisme (1984). ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (157) ♦ septembrie 2016 9

Cel mai tânăr membru al avangardei noastre li- Avangarda Constantin
terare, de pe la începutul secolului trecut, Gellu și Calea Șearpelui CUBLEȘAN
Naum a fost și cel mai longeviv dintre aceștia, în
plus, și mult mai important, cel mai consecvent în a-și unei încărcături afective, printr-o conotație erotică de ea trebuie neapărat corelată cu insolitul volum Calea ediţia a XI-a Număr special
păstra condiția nonconformistă până la sfârșitul vieții interior, ce putea da versurilor sale o emoție personală, Șearpelui (Ediție îngrijită și prefațată de Simona Po-
(1915–2001). E adevărat că de prin anii ’50, când supra- oarecum intimă și, evident, senzuală. pescu. Paralela 45, 2002), care a constituit manuscrisul
realismul nu mai putea tolerat în compania realismului de taină al poetului („nu lăsa pe nimeni să se uite peste
socialist, formal, mai bine zis: de fațadă, s-a arătat dispus Volumul Athanor (1968) e de-acum o altă expresie el/…/ refuza să vorbească despre el”), editat abia pos-
a face compromisul cu puterea, scriind cărți pentru copii poetică a programului esteticii absurdului („Orașul avea tum. E un soi de jurnal, scris în 1948; o suită de meditații
(Tabăra din munți, 1953; Așa-i Sanda, 1956; Cel mai o singură casă/ casa avea o singură încăpere/ încăperea despre moarte și viață, despre creație și necesitatea de a
mare Gulliver, 1958; Cartea cu Apolodor, 1959, cu un avea un singur perete/ peretele avea un singur ceas/
succes fabulos, înregistrând numeroase ediții, până azi) ceasul avea o singură limbă// În tot acest timp copiii/ liber ca om, ca gânditor, în genul re exiilor lui Emil
și traducând din literatura universală (Serghei Marșak, creșteau și puneau o singură întrebare” – Crusta). E la Cioran, numai că la Gellu Naum panseul are alură poe-
Václav Rezač, Jules Verne, E. Maynial, Denis Diderot, Al. mijloc o înclinație spre ludic și, mai mult, o anume liniște tică dominantă: „Nu există decât eternitatea (?) din care
Dumas, Jean-Pierre Chabral, Stendal, Mihail Șolohov și peisagistică devine dominantă într-o descripție a stărilor viața este o formă, un accident./ Iubesc acest accident./
mulți, mulți alții, singur sau în colaborare). A fost însă, în psihice personalizate raportate la făptura unei ințe apro- Când spun eternitate mă gândesc la ceea ce curge, la
toate, un scriitor care a știut să-și păstreze cu demnitate piate ce devine ea însăși poezie: „Avea fruntea de er și
condiția intelectuală, fapt care i-a adus deplinul respect obrajii de er/ când respiram lângă ea suna/ ca un clopot uviu și acest accident sunt eu, încântat și îmi pare bine
al colegilor de breaslă, cultivând în jurul său nu puțini de er suna/ nu știu dacă plutea dacă de cunoștință./ A scrie despre moarte./ Cunoaștem
tineri care l-au venerat, pe bună dreptate. se depărta/ când respiram lângă ea//
Câteodată citeam lângă ea/ sub copacul foarte bine această problemă”.
Debutase în volum, în 1936, cu Drumețul incendiar de er la lumină de er/ eu citeam lângă Moartea la care se referă poetul
(ilustrat de Victor Brauner), sub semnul suprarealis- ea o carte subțire/ adia vântul de er și
mului („acest unic mod de purgație ascensorială”) de cuvintele uturau/ ea asculta și suna/ nu trebuie înțeleasă neapărat ca un
cea mai pură speță, în deplină consonanță cu operele ca un clopot de er suna” (Spus). Starea sfârșit existențial al ființei. Ci mai
bravate ale avangardiștilor francezi, germani sau italieni, emoțională erotică este aceeași pe care o degrabă e vorba despre moartea unei
exprimând el însuși un manifest de creație, revoltat, va dezvolta, cu totul original, în romanul stări existențiale ilustrată de atitudinea
cultivând impertinența negării literaturii tradiționale, Zenobia, din 1985. E în această poezie mișcării avangardiste, pentru care ini-
clasicizante: „E înaltă școală de artă aceasta/ să-ți scobești trucat-absurdă o profundă melancolie, ma sa bătuse frenetic. În 1947, la Paris,
creierii ca pe un nas/ și din adâncuri să scoți mucii triști ce ține, la drept vorbind, de un anume André Breton și Marcel Duchamp or-
ai poemului (…) Camarazi poeți ajunge/ destul am gâ- spirit nostalgic propriu caracterului in- ganizase, ca un soi de cântec de lebădă,
dilat pământul pe burtă (…) destul am admirat în poze tim al poetului: „E mult mai bine să ai Le Surréalisme en 1947. Expozition
strașnice/ curul D-lui Ford scăldat în cele mai suave frunze mult mai bine/ să rămâi undeva Internationale du Srréalisme, manifes-
ape de colonie/ destul am mirosit pudic rozele/ purtând plin de frunze/ undeva în conturul tău tare la care participase și Gellu Naum,
ghetele cu stofă ale poeziei clasice/ cântecele noastre de de răcoare// Singur nu mai poți să citești pentru ca, tot în 1947, în România să e
dragoste sună fals/ și sub carnea pudrată apar ridurile cărți portocalii/ nici să te așezi picior peste picior pe-o obligat a-și încheia activitatea publică,
hidoase ale bătrâneții// Ajunge! (…) voi un centaur bancă/ nici să-ți pui pălăria alături și nici/ să desenezi sub presiunea noii orientări politice,
siluind arborii poemului” (Un centaur siluind arborii po- cu creta pe asfalt// Dar când ploile te îngreunează prea Grupul Suprarealist din România.
emului). Următoarele volume: Libertatea de a dormi pe o tare/ poți să te scuturi încet și să pornești pe străzi/ și în Pentru poet acest act echivala, fără îndoială, cu un
frunte (1937), Vasco da Gama (1940), Culoarul somnului urma ta rămâne o pată imensă rotundă în centrul căreia/ sfârșit de viață, cu un anume sfârșit de viață. A continua
(1944), Medium (1945), Castelul orbilor (1946), ca și cele poți să-ți lași pălăria ca pe un fruct ud” (Mult mai bine). însemna a schimba ceva esențial în felul de a , de a scrie
scrise în colaborare cu Paul Păun, Virgil Teodorescu, de a gândi, însemna „schimbarea de piele” pe care o face
Gherasim Luca sau D. Trost (după o practică oarecum Cu volumul Copacul animal (1971), apoi cu Descrierea șarpele (șearpele, după gra a poetului), lăsând impresia
colectivistă a grupării), debordează de o imagistică turnului (1975), Partea cealaltă (1980) ș.a., până la Malul că prezența într-un alt corp, de fapt același însă cu o altă
aberantă, cu asocieri iraționale de cuvinte, poezia de- albastru (1990), Focul negru (1995) sau Ascet la barca de înfățișare, poate prezenta o altă individualitate. Simbolis-
cantându-se parcă din coșmarul viselor trăite ca aievea, tir (2000), poezia lui Gellu Naum sporește în profun- tica șarpelui, încă din vechime, s-a referit, întotdeauna, la
în fabuloase viziuni grotești: „Ciorapii de sticlă sunt zimea meditației meta zice, poemele devin parabolice nemurire, el ind prototipul universal al mântuirii lumii,
aici/ ar loc și pentru câțiva păianjeni/ se aduc somp- reprezentări ale unor factologii fruste decupate din rea- prin faptul că datorită înțelepciunii sale determină de fapt,
tuoasele tăvi de dantelă/ sânii în borcanele străvezii/ și litatea diurnă, cum aceasta ce trimite subsidiar la gura cunoașterea de sine, a omului. Or, această cunoaștere a
în mâinile celor mai frumoase femei/ meduzele dorm biblicului Iov („Bătrânu ședea mort pe bălegar/ în groapa rezultat din tocmai nesupunerea față de Creator.
ca în craterul celui mai agitat vulcan// Vom la timp lui contemplativă/ discipolii își mai dregeau zdențele se Iată încifrarea ideatică a meditațiilor lui Gellu Naum
la această întâlnire/ vom trece prin noapte ca printr-o făceau că nu văd/ era un spectacol mai degrabă trist Noi din caietul în care se confesa cu discreție. „Viața veșnică
cutie de fosfor/ la această întâlnire la care ne așteaptă/ stăteam deoparte/ susțineam că studiem poliglota Ne – nota el, este o realitate. Există, dacă poți să înțelegi
umbrele noastre ca niște panto uitați/ uturii de suga- medita/ o doamnă care știa multe o botanistă severă/ prin inverse (nu prin contrarii) posibilitatea de a-mi
tivă care ne vor suge sângele/ toate mănușile uitate toate Ceilalți se apropiau de bătrân îi puneau decorații pe scu- păstra viața în măsura în care oricine o are pe aceea de
pleoapele/ pe care ne-a plăcut să le sărutăm/ tot ce am tece/ îl fotogra au în scutece în mijlocul lor/ era fru(mos) a și-o lua./ Libertatea de a nu muri se lovește de aceleași
găsit pentru niciodată/ gurile care ne-au rămas lipite pe îl admi(rau) se delec(tau)/ noi ne vedeam de treburile piedici conștiente ca și libertatea de a muri”. Sunt idei
sâni ca niște inele/ plantele care ne-au crescut pe față în noastre acum ceva mai complicate” – Bătrânul ședea mort pe care Cioran le va dezvolta și le va trata altfel, sub
timpul somnului/ apa limpede din pahare/ spânzurații pe bălegar), poetul dezvolta construcții meta orice de o raport loso c.
cu mâinile de cretă// În aceste castele negre ne așteaptă insinuată epicitate evocatoare („ea se apropia de mine Faptul că Gellu Naum își concepea jurnalul ca o
crepusculul/ și piepturile noastre se vor freca de tăcerile în zigzaguri line/ mișcările îi erau bazate pe cu totul alte mărturisire a nesupunerii sale față de putere, alcătuit
lui/ piepturile noastre de vată și de întuneric/ Ne așteaptă ecuații/ negura se topea departe într-o mierlă minusculă/ ca un soi de povățuitor, ce va ajunge cândva să se facă
cutia cu muzică a morții” (Pasărea violetă a violenței). puneam tonomatul îmi exprimam sentimentele/ totul se public, o dovedesc indicațiile de felul: „este nevoie să
vedea ca printr-un ciorap într-o stare nede nită/…/ ea citești cuvintele mele cu liniște, nu cu inteligență”. E
Dacă experimentele avangardei se dovedeau epuizate se apropia de mine mă emoționa și eu la fel/ priveam cu în întreg acest excurs meditativ o profundă hermene-
deja în preajma celui de Al Doilea Război Mondial (Încă degetele ca să ne vedem mai bine cum te/ descurci mă utică a supraviețuirii creatoare în condiții de vitregie.
de prin 1922–1924, se pre gura, în Franța și nu doar, întreba/ lângă montgol er îmi făcea semen/ îmi arăta E, dacă doriți, cheia poeziei pe care a scris-o ulterior
sfârșitul unei epoci literar-artistice care șocase lumea prin diadema arunca sacii ultimului lest și pleca/ pe când eu – cu o aceeași substanță, aceeași atitudine, într-o altă
practica dicteului gândirii fără vreun control rațional în rămâneam să dorm liniștit/ într-un mormânt rotund ca vestimentație însă, capabilă a-i da confortul de a se simți
creație, numeroși scriitori de prim plan trecând în partea masca mea de aur pe față” – Purtătorul de lance). liber: „Nu păstra nici un petic din fosta ta piele./ Cu cât
stângii politice – Paul Eluard, Louis Aragon ș.a. se înregi- o schimbi mai total, cu atât e mai bine, cu atât ești mai
mentează în Partidul Comunist), cei care se înverșunau a Toată această traiectorie existențial-creatoare a lui liber”. Și, altă dată, încă mai poetic: „Nu vorbi altora de
menține programul manifestului suprarealist (Manifeste Gellu Naum, se poate urmări într-o bună selecție din ceea ce vezi, atunci când începi să vezi./ Entuziasmul e
du Surréalisme) din 1924, se recunoșteau, în fond, a volumele acestuia, pe care o realizează Teodor Duna periculos. Așteaptă, ai timp destul pentru asta./ Tu i
niște anacronici, la noi, în România, Gellu Naum mergea în Colecția Antologii a Editura TracusArte, (2016), dar liniștit, liber. Pentru asta îți spun iubește șerpii, dar mai
înainte căci găsise calea de salvare a procedeului poetic întâi iubește vulturii”. ■
nonconformist, pe care o propusese, de fapt, încă de mai
înainte în poemele sale, anume aceea a încălzirii discur-
sului arid și arti cial al poeticii revoltei, prin cultivarea

10 Nr. 8 (157) ♦ septembrie 2016 Scrisul Românesc Eseu

Mihai

ENE

ediţia a XI-a Număr special Avangardă şi revoluţie
Cazul românesc
Dintre toate textele publicate sub umbrela
avangardei istorice, manifestele literare noastre, precum Ion Călugăru), uneori inconștientă lipsa libertăţii spiritului și a libertăţii de conștiinţă și
de propria deturnare a realităţii. Este de-ajuns să ne de expresie. Dar ideile generoase și cele radicale sunt
sunt, fără îndoială, cele mai discutate de amintim de niţia suprarealistă a revoluţiei pentru a cel mai ușor de mutilat!
critică. Pe lângă conţinutul lor programatic, ele conţin intui unde se plasa ideatic imaginarul bretonian: „ré- Se cere, în mod repetat, „expresia plastică strictă
și o expresivitate specială, fără de care avangarda ar volution = rêve + solution; la solution de toute rêve”. De și rapidă a aparatelor Morse” și, în consecinţă, înlo-
de neimaginat. Ceea ce ne interesează în eseul de altfel, confruntaţi cu doctrina de partid, cu ședinţele, cuirea formelor clasice și chiar moderne ale prozei cu
faţă nu privește însă nici stilistica, nici notele binecu- ordinele și disciplina comuniste, suprarealiștii n-au reportajul: „romanescul să rămână obiectul reporte-
noscute ale diverselor curente avangardiste, ci acele rezistat decât câteva luni. Paradisul revoluţionar nu se rilor iscusiţi (Un bun reportaj cotidian înlocuiește azi
idei, proiecţii, doleanţe pe care le exprimă manifestele regăsea în realitatea politică a partidului. La fel, futu- orice lung roman de aventuri sau de analiză)”. De altfel,
avangardei românești. Ele sunt mai mult decât simple riștii lui Marinetti nu și-au imaginat ororile și violenţa strigătul „Să vină reporterul!” se aude și din alte texte
excentricităţi, deși, ca în cazul majorităţii textelor de absurdă pe care dezideratul „vivere pericolosamente” avangardiste, instantaneitatea, directeţea, realitatea
acest tip, trebuie analizate, și ele, cum grano salis pentru îl va declanșa în mentalul fasciilor. Deși Veneţia nu a captată sub forma ei autentică ind mult mai dezirabilă
a nu cădea în plasa, abil construită, de absurd și ironie. fost dinamitată, ca simbol al decadenţei burgheze, așa și părând a exprima cel mai bine „ritmurile vremii”. Nu
Unele dintre aceste proiecţii sunt intenţionat radicale cum propuneau futuriștii, peisajul generat de ideologia peste mult timp însă, reporterul a venit, iar maestrul
unui viitor industrial nu a fost prea atractiv, deși reportajului literar, această formă hibridă insidioasă
va genera o artă extraordinară, câteva decenii mai de a camu a propaganda, a fost, nu întâmplător, unul
târziu, odată cu „neorealismul italian”. dintre cei mai radicali, vocali și talentaţi avangardiști
Avangardiștii noștri, plasaţi ideologic la stân- români: Geo Bogza. Și dacă venim în contempora-
ga, variind între un umanism generic, socialism neitate, într-o lume în care realitatea este dominată,
utopic și comunism sovietic, își propun încă de manipulată și chiar construită de mass-media, însă cu
la debut, în linia deja anunţată de camarazii lor reporteri lipsiţi de talentul unui Geo Bogza, dezideratul
occidentali, o reformă din temelii a artei și a socie- din manifestele avangardei românești devine aproape
tăţii. Astfel, în „Manifest activist către tinerime” unul apocaliptic.
(Contimporanul, 1924), primul program avan- De asemenea, una dintre proiecţiile din acest ma-
gardist și, poate, și cel mai radical, care începe cu nifest și care se va regăsi și în construcţia ideatică a
celebra exclamaţie: „Jos Arta/ căci s-a prostituat!”, grupării Integral, va „stârpirea individualismului ca
se avansează câteva idei care vor reluate și uneori scop, pentru a tinde la arta integrală, pecete a mari-
dezvoltate în texte programatice următoare, dar lor epoci (elenism, romanism, goticism, bizantinism
fără a schimba fundamental sensul acestora. etc.) – și simpli carea procedeelor până la economia
Dacă, pentru Rimbaud, necesitatea era de a formelor primitive”. Și sunt aduse în discuţia, ca și în
„absolut modern”, pentru avangardiști trebuie să alte rânduri, artele populare, ceea ce pare a într-o con-
De la stânga la dreapta: Tristan Tzara, Max Herman Maxy, Ion Vinea, i în pas cu vremea, în ritmurile vremii, ai noului tradicţie stilistică totală cu a rmarea unei modernităţi
Jacques G. Costin, București, 1923 secol ce se anunţa după Primul Război Mondial. radicale și tehniciste, așa cum vom vedea mai departe.

și au doar rolul de a-l „epata pe burghez”. Altele însă Ceea ce înseamnă, ca măsură preliminară, evacuarea
exprimă idealuri autentice, dorinţe ascunse făcute tradiţiei. Îndemnul cu care se termină acest celebru
publice sub mantia protectoare a metaforei, propuneri manifest este una dintre cele mai violente expresii ale
pentru o nouă viziune nu doar asupra artei, ci și asupra acestui deziderat: „Să ne ucidem morţii!”. Așadar, nu
vieţii, societăţii, lumii. În imaginaţia noastră, lăsată doar anularea efectelor tradiţiei, nu doar construcţia
să zburde liberă, putem construi orice fel de situaţii, prezentului, ci lapidarea oricărei forme de trecut. În
experienţe, aspiraţii – în fond, (și) cu asta se ocupă realitate însă, avangardiștii au făcut mereu trimiteri la
literatura. Însă, dacă printr-o intervenţie miraculoasă cultura autentică (una dintre mirările mele a fost, de
am avea mijloacele de a realiza acele proiecţii ima- exemplu, că niciodată avangardiștii demolatori nu îl
ginare, ce s-ar întâmpla cu adevărat, ce am face mai contestă pe Eminescu, instanţa principală a establish-
întâi, cum ne-am descurca, am reuși cu adevărat să ne mentului cultural românesc, luptele lor purtându-se cu
ducem până la capăt visele atât de fascinante în mintea continuatorii mai puţin talentaţi ai ideilor acestuia!),
noastră? Nu cumva ne-am dezamăgi, nu cumva acele dar îndemnul fără note de subsol poate deveni un ar-
lucruri sunt mai accesibile decât par, însă e teama gument periculos pentru minţi mai puţin ra nate, așa
de eșec, e o intuiţie ascunsă ne spune că planurile cum se va și întâmpla, după 1948, când practic toată
n-ar funcţiona? Sau este doar o angoasă care se ivește cultura românească validă va pusă la index cam cu
doar atunci când proiectele par posibile? În orice caz, aceleași argumente ca cele din articolele avangardiști-
nu știu dacă scriitorii avangardiști și-au imaginat că lor și uneori de către scriitori și intelectuali din ultima
unele dintre lucrurile pe care și le doreau sau pe care generaţie care se revendica de la avangardă: decadenţă,
le proiectau înconjurate de o aură mistică vor putea estetism burghez, intimism, evazionism psihologi-
realizate, chiar dacă uneori nu de ei și într-o cu totul zant, pitoresc și anecdotic, valori incompatibile cu
altă manifestare în ordinea realităţii. vitalismul triumfalist al propagandei și nici cu critica
Una dintre obsesiile tuturor avangardelor este socială maniheistă cerută de dogmele realismului so-
legată de dispariţia tradiţiei, a statu quo-ului, nu doar cialist. Așa apar texte imunde, scrise la comandă, sub
combaterea unor forme caduce, a unor expresii peri- supravegherea strictă a înalţilor o ciali ai partidului,
mate, ci dinamitarea tuturor fundamentelor pe care se precum acel articol semnat de Sorin Toma despre
bazau arta, literatura și societatea burgheze. Retorica Arghezi: „Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei”,
este, evident, una revoluţionară, lipsită de concesii, despre care autorul însuși povestește în memoriile
Max Herman Maxy – Compoziție
de lând, ca altădată, „cu ghilotina în frunte”. Într-un sale și în diverse interviuri (Privind înapoi. Amintirile Așadar, colectivism, sincretism, primitivism al expre-
veac al tuturor extremismelor, avangarda a vrut să unui fost ziarist comunist, redactor-șef al Scânteii din siei. Aproape un reţetar pentru poezia propagandistică
atingă extrema pură. Și nu doar estetic, ci și politic, 1947 până în 1960, Editura Compania, 2004). Evident a anilor ’50, rudimentară în expresie și confecţionată
ea a fost sau a servit diverselor extreme, fascismului că, într-un astfel de context, despre ce „disponibilita- în formule savuroase astăzi prin ridicolul și umorul
italian sau bolșevismului stalinist (pe care îl adoptă te totală a spiritului” (A. Breton) mai putem vorbi? involuntar pe care îl conţin. Intenţia universalistă și
doar câteva dintre figurile minore ale avangardei Niciun deziderat avangardist nu poate supravieţui în atemporală a creativităţii umane care se regăsește în →

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (157) ♦ septembrie 2016 11

Între da da și nu nu Mihai
DUŢESCU

Extrapolând această inspirată temă de dezba- comparat cu cel al lui Ilarie Voronca, Ion Vinea, Sașa ș.a.m.d. Cert rămâne însă un lucru, este între primii
tere Avangarda și avangardismul în cadrul Pană, Ștefan Roll și B. Fundoianu, ale căror merite nu cinci poeți români care au făcut istorie. Modernismul
Colocviilor Scrisul Românesc 2016, aș vrea vreau deloc să le neglijez. său te cuprinde ca o mare tumultoasă, bântuită de
să reiterez o idee a mea mai veche și anume că toți sirenele ce te trag spre adâncuri:
marii noștri creatori de poezie au fost, la vremea lor, Din Bacovia aș vrea să reproduc câteva versuri care „Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
moderniști, a ați înaintea plutonului masiv de poeți au impus un mare poet român și european, totodată. Intrată prin oglindă în mântuit azur,
buni, foarte buni sau mediocri. Noutatea absolută a versurilor sale depășește toate Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
exercițiile moderniste de până la el: În grupurile apei, un joc secund, mai pur.
Tristan Tzara (Samuel Rosenstock) nu a fost decât „Sunt câțiva morți în oraș, iubito,
un revoltat împotriva a tot ce se scria în versuri, pro- Chiar pentru asta am venit să-ți spun; Nadir latent! Poetul ridică însumarea
punând un stil antipoetic, fără nicio urmă de emoție Pe catafalc, de căldură-n oraș, De harfe res rate ce-n zbor invers le pierzi
artistică, fără sentiment, fără ritm, cu alte cuvinte, o Încet, cadavrele se descompun. Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea,
antipoezie, cum este și cea din 1920 Ca să faceți un Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.ˮ (Joc secund)
poem dadaist. Cei vii se mișcă și ei descompuși,
Cu lutul de căldură asudat; Citind Jocul secund, nu mai regretăm că marii poeți
Scriam la începutul acestor note, că numai ma- E miros de cadavre, iubito, simboliști francezi nu s-au născut la noi.
rii creatori de poezie au fost la vremea lor și sunt și Și azi, chiar sânul tău e mai lăsat.
astăzi, moderni. Eminescu scria în 1883, în etapa sa Și ca să ajungem în contemporaneitate, vom nota
bucureșteană, a capodoperelor, cea mai frumoasă po- câteva gânduri despre Nichita Stănescu, născut în
ezie din literatura română, dând un exemplu strălucit 1933, la Ploiești, acest geniu, dispărut, din păcate, la
de modernism, Odă în metru antic: numai 50 de ani. Iubit fără măsură, imitat și contestat
„Nu credeam să-nvăț a muri vreodată, totodată, Nichita a fost propus în anul 1979 la Premiul
Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Nobel pentru Literatură. Propunerea a făcut-o Artur
Ochii mei nălțam visători la steaua Lundkvist, membru al Academiei Suedeze. Din păcate,
Singurătății. n-a fost să e!
„Pe câmpu-nghețat caii mureau, câte unul,
Când deodată tu răsăriși în calea-mi, în picioare, cu ochii deschiși, de piatră.
Suferință tu, dureros de dulce Vântul îi răsturna pe rând, câte unul,
Până-n fund băui voluptatea morții bubuiau pe rând, câte unul,
Neîndurătoare.ˮ ca pe-o nesfârșită tobă de piatră.

Poezia e o catedrală de sentiment și idee, demon- Eram copil pe-atunci, mi-era frig,
strând că marea literatură nu e doar un experiment Și priveam, clănțănind, picioarele lor paralele,
destinat uitării. Cu potcoavele-n aer, aburind de frig...
unu, două, trei, patru murmuram clănțănind de frig,
Înalte în invenție verbală și acompaniate de o picioarele lor paralele.
orchestră care cântă o simfonie copleșitoare sunt
Blestemele lui Arghezi: Nu mă mai gândeam la nimic.
„În împărăție de beznă și lut să se facă Mama s-a dus în oraș și-o să-aducă pâine,
Grădina bogată și-ograda săracă. Peste tot e numai zăpadă... cai... și altceva nimic.
Cetatea să cadă-n nămol, ...patru, cinci, șase, șapte, și altceva nimic,
Păzită de spini și de gol. De-ar veni odată mama cu pâine!ˮ (Pe câmpul de piatră)
Usca-s-ar izvoarele toate și marea,
Și stinge-s-ar soarele ca lumânarea, Man Ray – Vioara lui Ingres Hai să citim împreună și Testamentul latin al lui Nichita: ediţia a XI-a Număr special
Topească-se zarea ca scrumul. „Când va să mor
Funingini, cenușă s-acopere drumul, Toarnă pe covoare parfume tari, tăiați-mi capul!
Să nu mai dea ploaie, și vântul Adu roze pe tine să le pun; El n-a fost niciodată rudă cu trupul său.
Să zacă-mbrâncit cu pământul. Sunt câțiva morți în oraș, iubito, Trupul ardeți-l!
Sobolii și viermii să treacă pribegi Și-ncet, cadavrele se descompun...ˮ (Cuptor) Capul îngropați-l.
Prin stârvuri de glorii întregi.ˮ (Blesteme) Ceea ce desparte un zeu de lumină
Iată ce modernism practica Bacovia, cu zece ani e cuvântul.ˮ
Cu Arghezi se deschide o falie în literatura noastră înainte de apariția manifestului Dada, în august 1906.
și apare o lume nouă, a cuvântului care vitriolează, Și ar mai , desigur, și Marin Sorescu, bulzeșteanul
care arde și mistuie ca nimic înaintea lui. Arghezi și Unul dintre poeții celebrei triade, Cei 3 B, Blaga, nostru cel fără de pereche, dar să nu mă lungesc, mai
Bacovia, pentru că vom vorbi și despre Bacovia, sunt Barbu, Bacovia, este Ion Barbu. A fost caracterizat în au și alții dreptul să scrie în acest număr excepțional
inimitabili. Desigur poți scrie în umbra lor, dar ești toate felurile: matematician, poet, cerebral, ermetic, al Scrisului Românesc.
etichetat imediat și acuzat de lipsă de originalitate.
Acesta e modernismul major și nu poate nicidecum Modernism înseamnă talent, și nu orice talent. ■

→ manifestele avangardei românești își va a a caricatura morţii!”. Ra natul, estetul, sensibilul Ion Vinea scrie lumina care face să tremure sta ile va veni și ea, cum
în deceniile ce vor urma, de la poezia și reportajele acest text în 1924, cu 24 de ani înainte de instaurarea altfel, decât de la Răsărit, morţii vor muri încă o dată,
propagandistice deja amintite, până la dansurile te- unui regim de tip stalinist în România și de pe urma prin cenzură. Din păcate, și aceste rânduri entuziast
matice cu sute de actanţi din anii ’80. căruia va avea de suferit și autorul. Cu toate acestea, destructive își vor găsi corespondentul nefericit într-o
În ne, un ultim deziderat, împrumutat mai ales dacă fragmentul de mai sus ar fost publicat după realitate distopică. Tot ce nu va supus dogmei va
de la futuriștii italieni, cu mare succes în rândurile un sfert de secol de la scrierea lui, el s-ar înșurubat considerat anacronic și amendat ca atare.
avangardiștilor români, presupune o altfel de „schim- foarte corect în discursul o cial din anii ’50, deși cu
bare la faţă a României”, industrializarea accelerată: Sunt aceste aspecte doar unele aleatorii? Fac ele
„Orașele noastre, drumurile, podurile, uzinele ce se nalitate aproape opusă. Căci nici Vinea, nici vreun parte din arsenalul de ironii ale istoriei? Realitatea, po-
vor face, spiritul, ritmul și stilul ce vor decurge nu pot alt avangardist nu avea în vedere ceea ce a urmat, liticul, oamenii ţin neapărat să ne demonstreze că idea-
falsi cate de bizantinism, ludovicism, copleșite de deși mulţi dintre ei au pus umărul la construcţia lurile sunt iluzorii și se pot întoarce împotriva noastră?
anacronisme. Să stârpim, prin forţa dezgustului pro- noii societăţi, aproape anulându-și orice instinct de Sunt ele doar nefericite coincidenţe sau sunt descrierea
pagat, sta ile care tremură de lumină. Să ne ucidem libertate, revoltă și critică socială, în lipsa cărora nici unui mecanism istoric? Indiferent de răspunsul pe care
avangarda nu poate exista. Industrializarea va veni, îl preferăm, el este unul esenţialmente tragic. ■

12 Nr. 8 (157) ♦ septembrie 2016 Scrisul Românesc Eseu

Dumitru Radu

POPA

ediţia a XI-a Număr special Centenarul Dadaismului

Î ntr-un analitic și documentat articol (Dada: 100 centru cultural a cărui energie se trăgea de la refugiați este, așadar, doar aparent universală. Ea ne spune, de
Years Later) publicat recent în prestigiosul „ e din toată Europa. În această atmosferă, Dada a fost for- fapt, că o anumită lume, așa cum e construită, nu mai
Wall Street Journalˮ reputatul Tony Perrottet se mat de o coterie de artiști cosmopoliți care împărțeau poate acceptată în niciuna dintre manifestările ei. Și,
concentrează în special pe impactul mișcării subversive deopotrivă sentimentul ultragiului și dezgustul față de cum în domeniul poeziei și al artei în general nu se poate
anti-artă, întemeiată la Zürich acum o sută de ani, asupra prima con agrație mondială. Erau conduși de nemții realiza o operă de distrugere cu adevărat e cientă decât
contemporaneității. Și găsește destule linii de continui- Hugo Ball și iubita lui Emmy Hennings, de francezul cu mijloacele proprii, speci ce ale poeziei și artei, victoria
tate: Paul McCarthy ale cărui sticle de ketchup și păpuși Jean Arp, de elvețianca Sophie Tauber și de românul împotriva unor formule nu poate obținută decât pe pro-
Barbie reamintesc conceptul lui Marcel Duchamp al Tristan Tzara (născut Samuel Rosenstock, cunoscut priul lor teren. Dadaiștii nu s-au mărginit doar la negarea
expunerii obiectelor de-a gata; sau Cindy Sherman, ale și ca S. Samyro) care în scurtă vreme avea să devină verbală ci, ca scriitori, au continuat să creeze literatură. E
cărei clasice autoportrete-jucărie aruncă identitatea în veritabilul guru al mișcării. În 1916 la Zürich locuia drept, o literatură de semn contrar, o antiliteratură, dar
direcții subversive. (Ne reamintește aici Perrottet că, în James Joyce, care tocmai scria Ulysses, dar și Vladimir folosind mijloacele speci c literare, supuse însă exclusiv
1920, Tristan Tzara își invita colegii dadaiști să-i trimită Ilici Lenin, care tocmai pregătea o revoluție politică – hazardului. E celebră metoda prescrisă de Tzara pentru
autoportrete manipulate, provocându-l pe Max Ernst convergență pe care Tom Stoppard a ilustrat-o în piesa a face un poem dadaist: se taie cu foarfeca un articol de
Travesties, iar Andrei Codrescu, mai recent, în excelenta ziar, cuvânt cu cuvânt, se pun cuvintele într-un sac, se
Dada Cino, un montaj foto de Raoul Hausmann, 1920 amestecă, se extrag apoi din sac și se copiază conștiincios
e Posthuman Dada Guide: Tzara and Lenin play chess. în ordinea în care au fost extrase. Poemul va semăna
să se re-creeze el însuși ca Dadamax). Ori poate Rirkrit În noaptea de 5 februarie 1916, la Cabaretul Voltaire, autorului său care, dintr-odată, se trezește a un poet
Tijavania, un artist contemporan ale cărui dineuri își grupul pune în scenă primul spectacol dadaist, în fața original și sensibil, chiar dacă neînțeles de vulg... Desigur,
transformă participanții în membri activi ai operei lui. unei mulțimi dornice de nou, dar și derutate. Pereții e multă ironie și sarcasm în această metodă, o frondă
Refuzul artei ca o marfă, ca un dat x, ca să nu mai vor- cabaretului erau decorați cu măști primitive și lucrări de extremă împotriva intenționalității.
bim de ideea însăși a artei ca spectacol, pot cu ușurință artă în genul Picasso și Modigliani. Pe scenă se desfășura
trasate ca origine în dadaism, spune Adrian Sudhalter, ceva între vodevil și dans expresionist, totul improvizat, După terminarea războiului, cei mai mulți dadaiști
curator la Dadaglobe Reconstructed, o mega-expoziție cu replici greu de înțeles, incluzând un poem recitat si- s-au reîntors în țările lor și au continuat mișcarea
care s-a deschis în această vară la New York Museum multan în trei limbi, iar Tristan Tzara, purtând monoclu, Dada care astfel s-a răspândit la Berlin, Köln, la New
of Modern Art (MOMA) tocmai pentru sărbătorirea se mișca în spasme epileptice și amenințătoare, recitând York (mai ales datorită lui Marcel Duchamp și Francis
Centenarului. Într-un sens mai larg, el își pune între- ceea ce el numea rugăciuni fantastice, în vreme ce bătea Picabia), la Paris, în Olanda, Italia, Japonia, Rusia,
barea: ce artist în viață nu este in uențat, într-un fel sau la tobă... Ulterior grupului i s-au alăturat pictori, ca ro- până și în Georgia și Iugoslavia. După ce s-a mutat la
altul, de fenomenul Dada? Și răspunde că dadaismul a mânul Marcel Iancu, Francis Picabia, Marcel Duchamp,
modi cat radical întregul peisaj al modernismului. A Max Ernst, Kurt Schwitters. Alți scriitori, precum André Hannah Höch, Dada-Rundschau, 1919
rede nit ideea de ceea ce este arta. Ea nu mai trebuie Breton și Philippe Soupault, au creat grupuri literare care
să e cu necesitate un obiect de agățat pe perete. Arta să ajute la extinderea fenomenului Dada. Paris, în 1919, Tristan Tzara era deja un veritabil om
poate o performanță efemeră, o pagină de revistă, un Asociind un negativism declarat unor elemente ale de direcție în mișcarea dadaistă, poate cel mai radical
obiect găsit pe stradă. Și conclude a rmând că strategiile futurismului italian și expresionismului german, dada- și exclusivist. La Paris a avut o polemică majoră, care
dadaismului fac astăzi parte din vocabularul aproape al ismul cultivă arbitrariul total, neprevăzutul, abolirea a dus la scindarea dadaismului, apărându-și princi-
tuturor artiștilor. Pe aceeași linie, Adrian Notz, actualul formelor constituite, provocând dezordinea, stupoarea piile împotriva lui André Breton și Francis Picabia,
director al Cabaretului Voltaire din Zürich, unde totul și prin organizarea unor spectacole de scandal îndreptate dar și împotriva modernismului eclectic al românilor
a început acum o sută de ani, observă că spiritul Dada împotriva artei, gustului estetic, moralei tradiționale, Ion Vinea și Marcel Iancu. Fidel tehnicii automatiste,
reînvie în pubertatea ecărei generații artistice. puse programatic sub semnul întrebării (a se vedea Ma- Tzara avea, mai ales după 1922, să se alinieze totuși cu
nifestele Dada I-VII). În același spirit se exprimă Marcel mișcarea suprarealistă a lui Breton sub in uența căruia
Pare oarecum ciudat că primul țipăt al anarhiei Iancu când spune: Am pierdut orice încredere în cultură. scrie celebrul său poem utopic Omul aproximativ.
Dada s-a făcut auzit în Zürich, oraș mai degrabă cu- Totul trebuie demolat. O vom lua de la capăt după ce
noscut pentru soliditatea și e ciența nanciară decât facem tabula rasa. La Cabaretul Voltaire am început prin În totalitate, se poate spune că dadaimul a produs
pentru frenezia artistică. Dar trebuie reținut că în a șoca bunul simț, opinia publică, educația, instituțiile, mai multe idei și tehnici decât capodopere. Dar aceste
timpul Primului Război Mondial orașul a în orit ca un muzeele, bunul gust, pe scurt, toată ordinea prestabilită. idei și tehnici aveau să in uențeze serios avangardis-
În manifestul mișcării de el conceput, Tzara vorbește mul, literatura și arta până în vremurile noastre.
despre căutarea limitei extreme a sciziunii dintre gândire
și expresie. Atinge apogeul când spune că marele secret Există specialiști care consideră, pe bună dreptate
constă în faptul că gândirea se face în gură. Dada este tot, aș zice, că dadaismul reprezintă prima manifestare a
pentru el: contrazicerea, negația, nihilismul și misti ca- postmodernismului. ■
rea ridicate la rang de principii supreme, abolirea logicii,
a creației, a profețiilor, a viitorului, credința indiscutabilă
în ecare zeu produs imediat al spontaneității. În rest,
apriori, Dada pune înaintea acțiunii și înainte de tot
îndoiala, căci Dada se îndoiește de tot.
În aceste condiții cum se poate oare vorbi despre o
poezie sau o imagine poetică dadaistă? Mișcarea inițiată
cu un veac în urmă la Zürich s-a a rmat mereu ca an-
ti-literară, anti-poetică, mai cu seamă, iar unul dintre
preceptele ei fundamentale exprimate în Manifeste sună
limpede: S-au făcut întotdeauna greșeli, dar cele mai mari
greșeli sunt poemele care s-au scris. Alte părți din Manifes-
te atribuie mereu noii mișcări intențiile cele mai evident
destructive, îndreptate împotriva tuturor domeniilor de
activitate a spiritului, atacând violent chiar instrumentul
comunicării: cuvântul. Mulțimea de negații lasă totuși
să se întrevadă și anumite propuneri constructive, căci
există necesitatea de a pune ceva nou în locul rămas gol
după înlăturarea formelor perimate. Negația dadaistă

Proză Scrisul Românesc Nr. 8 (157) ♦ septembrie 2016 13
Cronică literară
Adrian
SÂNGEORZAN

Pensia avangardei

F uncționara de la pensii se uita la mine ca la Bistrița, pe care-i agățam ușor. Câte-o mreană de-o între străini? Cine are nevoie de bazaconiile lui?
o sta e. Nici urmă de curiozitate, ultragiu, sprânceană, câte-un clean de zece ori pe an. Eram Uite că acum când lumea s-a mai îndreptat și vin
sau milă. fericiți, în ciuda vremurilor pe care le sfidam ca
Care pensie? Dumneavoastră nici nu mai existați, pe niște balene ucigașe pentru care nu aveam nici să-mi iau și eu drepturile de autor, a u că sunt mort.
domnule! Rostise „dumneavoastrăˮ cu un cinism rece momeală, nici cratiță, nici înțelegere, nici pregă- Sincer, nici nu m-a surprins prea tare. Dar poate că
de mausoleu. cineva îmi ia totuși pensia, pe care acum, la spartul
Marcel Iancu – Portret de fată târgului, vin să mi-o cer cu neobrăzare.
Și de când nu mai exist, doamnă? Am îndrăznit totuși.
Din 24 decembrie 1989. Împușcat! Scrie aici ne- tire. Poate că așa ceva au și scris pe crucea mea. Așa se și uita la mine funcționara de la serviciul de
gru pe alb. Uitați-vă! Vă dau o copie dacă vreți: „Poet Măcar să-mi spună unde e, unde zac și unde mă pensii. Ca la un neobrăzat care vine din lumea cealaltă
avangardist împușcat în capˮ. Din câte știu eu, toată vizitează de duminica morților. să ceară ce nu i se cuvine. „Decedat la Revoluție în
avangarda e dusă. decembrie 1989. Împușcat.ˮ Ce, nu e clar? Poate că
Am rămas tăcut, față în față cu acea femeie care Dar dacă m-au ars? Mult mai ie in, focul puri că nici nu fusesem împușcat în iureșul străzilor, ca orice
tocmai îmi adusese cu profesionalism la cunoștință democratic, dar n-ar fost deloc creștinește. Vin revoluționar eroic, poate că mă executaseră sumar,
că acolo, printre ei, eu eram mort de mult. În cele dintr-un neam care ține grozav la obiceiurile astea pentru că se știa că eram gata să fug din patrie. Deci
două-trei minute de derută mi-au trecut prin cap mii străbune legate de hrănitul ecologic al viermilor și re- să trădez. Fuga din realitatea imediată, mai ales dacă
de imagini din decursul vieții anterioare și fulgerător întoarcerea treptată la forma de lut. Mi-am amintit că e și cea în care te-ai născut, poate că fusese declarată
câteva idei existențiale, așa cum se obișnuiește în de câte ori am încercat să vorbesc cu cei din generația înaltă trădare, și numai eu nu a asem asta. M-au pus
astfel de momente. mea despre viața de apoi n-am reușit să scot de la ei ni- poate în fața vreunui pluton de execuție improvizat,
E adevărat că gloanțele pe care le-am auzit mic avangardist. Cel mult niște speranțe suprarealiste, în care doar un glonț nu era orb și ia să vedem ce se
șuierând pe lângă ureche în acele nopți puteau veșnic cu tentă ironică, dubios dialectică, învățate de întâmplă cu viitorul imediat și îndepărtat al domnului
trece și prin mine, prin capul meu, prin gândurile prin tot felul de masonerii vechi și noi. Uneori se uitau poet avangardist. Dar dacă fusesem totuși declarat
mele bulversate care încă nu apucaseră să fie scrise. la mine de parcă ar știut ceva, dar nu voiau să-mi erou al Revoluției? Atunci statul trebuie să-mi dat
Deci aș fi putut fi de mult un om mort și conform spună, pentru că eram oricum un boem pierdut cu un loc de veci gratuit, sau un apartament, așa cum li
vreunei teorii filosofice doar de mine neștiute, aș capul în nori. Mulți cred că s-au întrebat: ce naiba i-o s-a dat eroilor de atunci. Deci o palmă de pământ tot
fi putut fi oficial declarat trecut în lumea cealaltă. trebuie să-mi rămas în țara asta.
Poate că avuseseră tot dreptul să mă declare dece- venit bietului poet să-și ia lumea în cap și să plece
dat, așa cum erau mama, bunicii și străbunicii. Ia Dar astea sunt doar supoziții, iar reală e doar
să-i întreb pe-ai mei, cei rămași, dacă nu cumva funcționara de la pensii care mă privește ciudat și
mi-a apărut pe aici vreo carte postumă publicată așteaptă să mă dau bătut. De fapt ce mai avusesem eu
din greșeală. Dar mai ales să-i întreb unde m-au de-a face în ultimii douăzeci și cinci de ani cu lumea
îngropat oare? Pentru că trebuie s-o fi făcut așa în care mă născusem? Devenisem treptat un fel de
cum se face la noi, cu pompă, popi, poate și câteva vizitator, un turist straniu care venea o dată pe an, cu
bocitori profesioniste, dacă mai rămăsese vreuna. ceva dolari în buzunar, cât să mă dau mare ajutându-i,
Cum o fi crucea pe care mi-au pus-o la cap? Ce cât să mai scormonesc cenușa care se răcise de mult. De
epitaf mi-or fi scris după toate ideile sucite care ce oare cei rămași au altă memorie decât noi, cei duși?
apucaseră să-mi iasă din gură? Ce poți scrie pe Pentru că ținerea noastră de minte e clar alta. Trecutul
crucea unui poet care se credea avangardist tocmai nostru comun e parcelat discret în lipsa noastră, în ca-
pentru că nu scrisese încă nimic. Sunt convins că zul meu în contumacie. E împărțit treptat în loturi tot
trebuie să fie ceva în versuri, emoționant. Sunt mai mărunte pe care când te reîntorci găsești tu șuri și
curios să văd ce rimă au găsit la „vagabond” pentru arborescențe neașteptate. Sau proprietari noi. Ca și cum
că sigur au găsit una bună. Mie mi-a fost o frică pământurile străbunicilor mei, pe care merii și perii
nebună de rime pentru că te puteau fereca în spa- altoiți după principiile lui Miciurin, s-ar sălbăticit,
tele lor ca între zăbrele. Tata, care e foarte bun la și acum produc ghindă ca stejarii.
rime, mă atenționa tot timpul: Nu poți scrie fără
rime băiete, cum nu poți pescui fără râme. Când Funcționara de la serviciul de pensii mă privește cu
eram copil foloseam râmele la peștii din Someș și o înțelegere neașteptată și îmi spune destul de blând:

Domnu’, dragă! V-am spus, toată avangarda e
dusă. Acum dați-vă la o parte, vă rog, blocați ghișeul.
Următorul!■

„Dada nu ruginește” Alexandru
OPRESCU

Î n caz că cineva își mai pune întrebări existen- și Lenin joacă șah este subtitlul cărții, iar cei doi sunt nea virtuală.” Nimic mai dada decât să combați răul ediţia a XI-a Număr special
țiale, Ghid dada pentru postumani, de Andrei analizați și (de)misti cați cu erudiție, prin multe pa- cu propriile arme, dar care în loc să tragă scot un
Codrescu, răspunde la ele încă din 2009. saje memorabile ce vorbesc despre ideologii, poezie, steguleț mic pe care scrie „BANG” – un virus dada, în
Suntem postumani, venim din dada și trebuie să ne curente, mișcări și revoluții. Da, chiar și revoluția limba virtuală, sau noua latină, cum o numea într-un
îndreptăm spre dada, dacă nu cumva vrem să sfârșim informațională, cea care ne-a transformat în postu- interviu Andrei Codrescu, ca o premoniție pentru
cu toții. „Astăzi, un secol mai târziu, fuziunea dintre mani. Postumani, pentru că biotehnologiile ne înlocu- ceea ce se va întâmpla cu ea după ce virusul dada se
so ware și creier continuă și se accelerează. Dada nu iesc propriile mecanisme raționale. Autorul militează va transforma într-o pandemie.
are nimic împotriva – sau poate este total dedicată – pentru o renaștere a conștiinței vii, a raționalului
ideii de a face bine și o duce bine.” activ și a conștientizării metamorfozei care are loc cu Perioada românească a dadaismului este cea
propriul concurs, pentru a putea inversa procesul. „… mai detaliată dintre etapele mișcării, o evocare a
În era e cienței maxime, un ghid de buzunar este vă oferim alăturat un proiect de evadare alternativ, Bucureștiului interbelic care era – moment unic în
cel mai potrivit. Numai că lui Andrei Codrescu, în numit dada. Dada este opțiunea virală la certitudi- istoria țării – dacă nu în față, cel puțin în linie cu
spirit perfect dadaist, i-a ieșit o enciclopedie. Tzara avangardismul pe plan mondial. Continuare în p. 14

14 Nr. 8 (157) ♦ septembrie 2016 Scrisul Românesc Eseu
Cronică literară

ediţia a XI-a Număr special Florentina Între formă şi sens –
ANGHEL inovaţii în poezia lui T. S. Eliot

L a începutul secolului al douăzecilea stări prin înlănţuirea de sunete. Absenţa unei a orașului. Ecouri sunt și în zilele noastre. Fără a
poezia engleză făcea un pas important consecvenţe în regularitate ar părea să ameninţe reuși să atingă complexitatea structurii poemului
către sunet și imagine, trăgându-și seva caracterul unitar al poeziei, dar este una din trăsă- lui T. S. Eliot și nici puterea imaginilor create de
din simbolism, dar definindu-se prin diferenţa turile de avant-gardă ale poeziei sale care permite acesta, Caryl Churchill, dramaturg britanic con-
faţă de acesta. Eseistul, poetul și dramaturgul asocierea cu tehnicile cubiste. temporan, zugrăvește imaginea Bucureștiului la
T. S. Eliot, care a aderat la ideile imagiste ale lui revoluţia din 1989 în piesa Mad Forest (Pădurea
Ezra Pound și a introdus în critica engleză câteva Și dacă tot a pornit să cucerească lumea prin- nebună), cu premiera în 1991, adunând declara-
concepte fundamentale pentru modernism, făcea tr-o înlănţuire de secvenţe ale Londrei postbelice ţiile personajelor în secvenţe de trăiri intense și
distincţia dintre tradiţie și talent indivi- și ale oamenilor cu suflete amputate, Eliot și-a
dual promovând necesitatea cunoașterii experienţe personale.
predecesorilor, pentru a scrie altfel. Opera T. S. Eliot Nu în ultimul rând, este de remarcat
căpăta valoare numai dincolo de mime-
tismul stilistic și de emoţiile autorului, în propus să o facă printr-o provocare a poeziei ca ca inovatoare reţeaua de referinţe la
modelul „impersonal” de zugrăvire a re- gen. Adeseori se vorbește despre poem ca având scriitori și texte care au precedat opera,
alităţii fracturate de război. Când poezia structura unei piese de teatru, fiecare secţiune stabilind o relaţie solidă cu ceea ce el
engleză încă mai cocheta cu ecouri târzii reprezentând unul dintre cele cinci momente ale numea tradiţie, cu predecesorii, prin-
de romantism, armonie și simboluri în dramei, și ca fiind o alternanţă de voci, un dialog tr-o tehnică ce sfida tradiţia, lăsând să
poezia lui W. B. Yeats, de exemplu, pentru în care vorbitorii nu sunt identificaţi, chiar dacă transpară modul în care lectura unui
a aduce alături doi poeţi de Nobel, T. S. ea reflectă tocmai absenţa comunicării. Fiecare text anterior, a miturilor etc., poate
Eliot experimenta în variaţii muzicale, voce își spune „poezia” sa, iar acestea, ca niște configura percepţia, gândirea și ex-
disonanţe și corelative obiective. piese de puzzle așezate aparent întâmplător, așa primarea. Folosind intertextualitatea,
cum ne face să credem folosirea pauzelor, atât de Eliot transmite, de fapt, ideea că el este
The Waste Land (Tărâmul pustiu) este bine acceptate la Samuel Beckett, și diversitatea as- produsul lecturilor sale, înaintea lui
piesa de rezistenţă a poetului, un moment pectelor prezentate, construiesc o imagine sfâșiată Roland Barthes, și promovează imper-
de cotitură pentru poezie în general, căci sonalizarea creatoare și la acest nivel.
Eliot se rupe de majoritatea convenţiilor
specifice genului. Armonia rimei și a ritmurilor Din fericire, T. S. Eliot este aso-
regulate care ordonau ideile și trăirile în po- ciat cu James Joyce, căci în esenţă
ezie este înlocuită cu întreruperi și schimbări folosesc tehnici similare adaptate la gen, dacă
neașteptate care fragmentează textul. Vorbim putem spune așa când deja am constatat că poe-
de muzicalitate, dar pe secvenţe, pentru fiecare tul transgresează ideea de gen. Ulise și Tărâmul
voce o melodie, un ritm, o formă, uneori fără a pustiu erau în lucru în același timp și, dacă
se repeta, alteori repetându-se parţial, o reflexie a Joyce nu a avut acces la poem până la publicarea
idei deja sugerate. În felul acesta, Eliot nu numai acestuia, Eliot citise cu mare interes capitolele
că reinventează muzicalitatea poeziei, adaptând publicate de romancier în revista americană de
ritmul unei secvenţe, de cele mai multe ori un avant-gardă „The Little Review”. Ne referim la
corelativ obiectiv, la ideea conţinută de aceasta un moment în literatura engleză care, în con-
și la emoţia vizată, dar creează voci, identităţi, sonanţă cu spiritul vremii și cu tendinţele din
celelalte culturi și arte, a schimbat radical ideea
de literatură. ■

Continuare din p. 13 să câștige și insistă încăpățânat asupra derulării Francis Picabia – Mișcarea Dada
raționale a planului istoriei, un proces obiectiv și
Aceste povestiri inedite culese și comentate de solid asemenea pieselor de lemn de pe tabla de șah.
Andrei Oișteanu și Paul Cernătescu, preluate aici Calul de lemn din mâna lui este real, există dincolo
de Andrei Codrescu, întăresc ideea că dadaismul de Lenin, dar trebuie să se miște două pătrate așa
a avut începuturi românești care, mai apoi, au fost și unul așa, pentru că asta este legea.”
dezvoltate prin exponenți ai culturii române în
ceea ce înseamnă dada astăzi, și mai Termenii ghidului, ordonați după
exact, proto-părintele avangardismu- o anume anagramă a alfabetului,
lui și a tot ce se împotrivește eliminării nu trădează în niciun fel comple-
umanului din umanitate. xitatea scrierii. La finalul cărții,
cititorul rămâne iremediabil pus la
Lenin și Tzara, amândoi în exil la punct cu dadaismul, cu exponenții
Zürich, frecventează aceeași cafenea. și influențele sale asupra secolului
Ideologiile celor doi poli sunt reduse la XX. Astfel, Andrei Codrescu extirpă
un joc de șah, cu o miză ce transcende ideea că dadaismul ar fi un apendice
epocile și chiar ideologiile înseși, o cultural și înfățișează un organism
miză la fel de milenară ca jocul – omul întreg, desăvârșit prin victoria sa
dada sau omul nou. Omul dada nu împotriva limitărilor și constrân-
este omul vechi, ci mai degrabă omul gerilor unor ideologii incompatibile
al cărui spirit este viu, în contrast cu cu viața (dada), ideologii la fel de
lipsa sau moartea lui. „Tristan Tzara de-a-ndoaselea ca eufemismele me-
își dorește fierbinte să răstoarne reali- dicale americane.
tatea, nu numai arta, și pentru asta ar
juca mai degrabă șah anarhist, mișcând „… o ființă postumană este o
piesele la întâmplare pe table care ocupă orice nu- ființă umană care a pus natura (inclusiv propria-i
măr de dimensiuni. Este însă fascinat de limitările natură) între paranteze. […] Dada este instrumen-
jocului, pentru că există infinite posibilități în tul de înlăturat paranteze și de scos lumea dintre
chiar aceste limitări… Abstracțiunea este libertate, ghilimele cu forcepsul imaginației.” Dacă ar fi să
și, uimitor, abstracțiunea devine mult mai acce- rămânem numai cu o frază despre istoria și menirea
sibilă printr-o strungă de reguli. […] Lenin vrea dada, aceasta este. ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (157) ♦ septembrie 2016 15

Mişcarea de avangardă Adrian-Florin
BUŞU

ca aventură a spiritului
Avangardismul artistic se explică în contex-
tul complexului de contradicţii sociale în voinţei de perpetuare a unei efervescenţe a sensibilităţii, produce atât la nivelul conţinutului creaţiei, cât și al
a unei tensiuni lăuntrice nedeterminate, lipsite de miză, expresiei. Revolta se manifestă prin refuzul regulilor
urma crizei Primului Război Mondial și de obiect. Aviograma, manifestul lui Ilarie Voronca din gramaticale, logice și poetice, dar și prin cultivarea
se desfășoară pe parcursul a peste două decenii, dar revista „75HP” (octombrie 1942) este o dovadă conclu- stărilor vagi, a automatismului psihic, onirismului,
spiritul său se reactivează ori de câte ori se pro lează dentă a radicalismului negativ al avangardei și a antise- absurdului și grotescului.
nevoia unei regenerări, așa cum în postavangardism a mitismului ei programatic. Prin lepădarea formulelor Literatura absurdului, ca antiliteratură, dezvăluie re-
fost cazul generaţiei războiului a lui Geo Dumitrescu, purgative, a formelor viabile, poetul încearcă ieșirea din gimul unei sensibilităţi crispate în faţa brutalităţii din jur,
Constantin Tonegaru, Ion Caraion sau al generaţiei ’80. strânsoarea prejudecăţilor, a normelor gramaticale și o solitudine total interiorizată. Metamor smul delirant
Avangardismul este o încercare de restructurare, ale sintaxei, a locurilor comune, a diversităţii materiale – când acesta există – o autonomie a limbajului rezultată
o mișcare artistică a cărei atitudine caracteristică se a lucrurilor prin amestecul lor și prin anularea logicii: din încălcarea regulilor logice, tehnica literară a umoru-
de nește printr-o sensibilitate tensionată faţă de orice „Artistul nu imită, artistul creează./ Linia, cuvântul, cu- lui negru, a comicului absurd obţinut prin amestecul la
ameninţare a convenţiei și a formulei, prin refuzul loarea pe care n-o găsești în dicţionare/ […]/ Inventează întâmplare al cuvintelor, dicteul suprarealist din proza
global al oricărei idei de autoritate și tipar. Reprezen- Inventează/ Arta surpriză.” Aceste versuri sunt elocvente avangardistă devin căi de eliberare a inconștientului.
tanţii întregii avangarde europene au teoretizat spiritul pentru ilustrarea stării de insu- În creaţiile sale, Urmuz folosește
anticlasic, antiacademic, anticonformist, nesupunerea, bordonare, de nonconformism cu intenţie satirică aglomerarea
refuzul și negarea modelelor, a tradiţiilor cultural-literare radical ce se va întâlni la toţi izbitoare de simulacre ale comu-
și aspiraţia spre o absolută înnoire a limbajului. Dincolo avangardiștii. Ele dezvăluie o nicării, clișee lingvistice, locuri
de rostogolirea în cascadă a sloganurilor zgomotoase, de- sensibilitate ascuţită refractară comune, prin ignorarea normelor
molatoare, și a manifestelor elanului înnoitor, în experi- la orice constrângere, la orice gramaticii și logicii. În începutul
enţele artistice avangardiste se recunosc ușor elementele limitări ori determinări. „romanului în patru părţi” Pâlnia
împrumutate, dar radicalizate de la tradiţia modernă. Aspiraţia novatoare, năzu- și Stamate se sugerează absurdul,
Problema încadrării avangardismului românesc ră- inţa spre un prezent perpetuu, banalitatea, vidul total de gândire
mâne una anevoioasă, căci nu este vorba de un curent spre un dinamism creator, prin înșiruirea ilogică a cuvintelor
omogen, uniform, ci de un amalgam de orientări și interesul pentru geneza ope- și prin anularea prin amestecul de
tendinţe. Istoria literară vede, în general, în avangardism, rei, pentru procesualitate, și, concret și abstract a legilor grama-
modernismul românesc în faza sa acută, extremistă, ce totodată, punerea pe un plan ticale și semantice, împiedicând în
se desfășoară spectacular prin dadaism, suprarealism, secund a finalităţii artistice mod arbitrar exprimarea adecvată
constructivism, integralism, futurism, ermetism, simul- sunt reluate insistent, așa cum a obiectelor fundamentale ale con-
taneism, poezie pură etc. Critica de autoritate, academică, procedează Ilarie Voronca în templaţiei legate de om, de natură,
din ultimele decenii, face distincţie între modernitate sau Lectură pe o banchiză (revista de neliniștea meta zică în perspec-
modernism și avangardă: „Întreaga poezie pe care am „unu”, nr. 26, iunie 1930), în tiva neantului.
numit-o avangardistă (și care nu trebuie confundată cu care sunt proclamate insucce- Estetica absurdului practicată
avangarda istorică) vine, pe o cale sau alta, din Rimbaud, sul, debutul perpetuu, nereali- de Urmuz va avea ecou în litera-
Lautréamont și Whitman.” (N. Manolescu în Despre poe- zarea, nedesăvârșirea oricărui tura română și în cea occidentală.
zie, 1987); „Or, această stare de spirit, speci c avangardistă gest, condamnarea la eșec a Interesul pentru Urmuz manifestat
în cadrul mai larg al modernităţii, poate , credem, cel oricărei întreprinderi. Exami- John Heart eld – Dada de Arghezi, care i-a alcătuit un

mai bine de nită sub semnul amintitei «obsesii a dina- nând aceste rânduri, putem vorbi, fără îndoială, de o portret în „Bilete de papagal” nr. 16 din 19 februarie
mismului absolut al spiritului creator», al unei «totale antiestetică sau de o estetică a absurdului născut din 1928 nu a fost întâmplător. Marele poet a receptat
disponibilităţi», împinsă și ea până în pragul utopiei. Dacă disperare, din neputinţă, din nevoia de degajare prin corect soliditatea estetică a operei urmuziene, factura
e să se facă, pe de altă parte, o distincţie între avangardă și confuzie sau mișcare în gol. Angajarea, în acest caz, este ei artistică izbitoare și efectele de comic verbal absurd.
modernism, atunci ea poate apărea tocmai în acest punct lipsită de sens, indcă nu are un obiect determinant. Tehnica literară a umorului negru, a comicului absurd
al investiţiei […] de vitalitate făcute de avangardiști în Dezinteresul avangardiștilor faţă de ceea ce înseam- și a grotescului rezultat din exploatarea automatismelor
creaţie, cu mișcarea ei tulbure, impură, contradictorie, nă permanenţă în raport cu opera, cu creaţiile artistice, limbii, cu o reprezentare sporadică înainte de Urmuz,
sustrasă, la modul «ideal» formulei și convenţiei.” (Ion apare fără echivoc în articolul Exasperarea creatoare în dar cu o ilustrare exemplară în Căldură mare a lui Ca-
Pop, Avangarda în literatura română, 2000); „Există totuși revista „unu”, nr. 33, februarie 1931, avându-l autor pe ragiale, capătă prin Urmuz o orientare fermă.
diferenţe semni cative între cele două mișcări. În toate Geo Bogza, care declară că „activitatea noastră prin Sugestii urmuziene se recunosc în Tabletele din
privinţele, avangarda este mai radicală decât modernita- cerneală e o tragedie departe de orice veleităţi de a face ţara de Kuty a lui Arghezi, dar și în literatura france-
tea, mai puţin exibilă și mai puţin tolerantă la nuanţe, literatură. A ne realiza în scris nu e pentru noi un ideal ză, prin dramaturgia lui Eugen Ionescu. A nităţi cu
ceea ce o face, bineînţeles, mai dogmatică – atât în sensul spre care să ne extaziem ca înspre o aureolă. Scrisul umorul suprarealist al lui Urmuz sunt ușor de detectat
autoa rmării, cât și invers, în sensul autodistrugerii.” (M. nostru nu e căutarea de a ajunge într-o lume pe care în Englezește fără profesor, deși Ionescu i-a mărturisit
Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii. Modernism, avan- am năzui-o, ci trebuinţa implacabilă de a evada din alta, lui Claude Bonnefoy că opera sa în franceză nu a fost
gardă, decadenţă, kitsch, postmodernism, 2005) care ne exasperează. Nu exasperarea împotriva unei in uenţată de scriitori români.
Distincţia este de nuanţă, nu de fond, căci nu se lumi, unei ţări, unei categorii oarecare, ci o exasperare Credem că nu este o exagerare să legăm numele lui
poate vorbi de avangardă în absenţa modernismului. totală, organică. O exasperare cosmică.” Avangardismul Urmuz de teatrul absurdului la a cărui conceptualizare ediţia a XI-a Număr special
Chiar dacă în unele studii de specialitate cele două are, deci, o atitudine accentuat negativă faţă de tot ceea a contribuit prin mijlocire ionesciană. Cartea lui Martin
curente se suprapun, problema distincţiei între ele n-a ce înseamnă convenţie socială și estetică, în numele Esslin, e eatre of the Absurd, care lansează cariera
devenit o controversă de amploare, căci avangarda nu unei libertăţi de creaţie, ind interesat numai de pri- critică a noţiunii de teatru al absurdului acordă un capitol
poate gândită în absenţa unei conștiinţe distincte a matul trăirii spontane, nu de operă în sine. însemnat lui Eugen Ionescu, celebrul scriitor care între
modernităţii. Este mai simplu să spunem că avangarda Dacă încercăm să înţelegem modul de organizare 1945 și 1949, pe când desăvârșea Cântăreaţa cheală,
artistică este un derivat, căci se înscrie în sfera germi- a tipului de creaţie literară lansat în Manifest al lui Ila- traduce în franceză din opera lui Urmuz, dar traducerile
nativă a modernismului. Caracterizarea avangardei, de rie Voronca în revista „unu”, aprilie 1928, constatăm vor apărea abia în 1965 în revista „Les Lettres Nouvelles”.
mare audienţă tocmai prin limpezimea ei, a venit din că principiul estetic lipsește, că se sustrage tiparelor Ca orice mișcare cultural-literară, avangardismul
partea lui Eugen Ionescu: „Prefer să de nesc avangarda raţionale și că nu-i putem descoperi decât incoerenţă a generat interes, deși e posibil ca iniţial publicul să
în termenii poziţiei și ai rupturii. În timp ce majoritatea ideatică, discontinuităţi verbale și expresie neinteligibi- se simţit confuz în faţa unei alt fel de literaturi, o
scriitorilor, artiștilor și gânditorilor cred că aparţin lă: „... Combină verb/ abcdefghijklmnopqrstuvwxyz /= literatură a iraţionalului. Totuși, avangarda a cultivat
timpului lor, dramaturgul revoluţionar simte că merge artă ritm viteză neprevăzut granit/ guttenberg reînvii.” gustul libertăţii creatoare, disponibilitatea imaginaţiei
împotriva timpului său […].” (Note și contranote, 1964) Întreaga avangardă literară cultivă revolta împotriva și nonconformismul estetic și social, a înviorat atmos-
Manifestele și producţiile avangardiștilor români sunt trecutului osi cat în scheme, în formule vide, acade- fera de amorţeală și s-a constituit într-un catalizator al
mărturii semni cative ale refuzului radical al stagnării, al mice, agresiunea, nihilismul, scandalul. Revoluţia se vieţii culturale și artistice. ■

16 Nr. 8 (157) ♦ septembrie 2016 Scrisul Românesc Eseu

Rodica Dincolo de avangardă:
GRIGORE Cortázar & Urmuz

ediţia a XI-a Număr special Am rămas singur în acel teatru imens și, deo- proza atât de aparte a lui Urmuz (Dem. Demetrescu- acestora, în sensul că lumea cţională în ansamblu
dată, am avut impresia că în aer pluteau niș- Buzău) din singura sa carte, publicată în anul 1930, se metamorfozează atât în ceea ce privește forma,
„ te personaje oarecum nede nite, asemenea abia după moartea autorului. Comparat adesea de cât și conţinutul. Și probabil că cea mai importantă
unor globuleţe, care îmi păreau colorate în verde, foarte critica literară românească cu Ka a, Lautréamont consecinţă a acestei stări de lucruri este aceea că, pe
amuzante și tare prietenoase și care se tot învârteau în ori Charles Cros, Urmuz nu s-a bucurat niciodată de lângă mecanismul bergsonian al râsului, găsim aici
jurul meu. În clipa aceea am știut cu siguranţă că aceștia faima acestora și, în fond, nici nu a visat-o vreodată. acel „umorism” pe care Luigi Pirandello îl de nea
erau «cronopii». [...] Am început să scriu fără ca măcar Aproape necunoscut dincolo de graniţele României, drept „sentiment al contrariului”. Pentru că, dacă
să știu cine erau cu adevărat. Pe urmă, au luat o formă scriitorul acesta este, totuși, cel care după cum pe omul epocilor anterioare se credea centrul univer-
relativ umană, păstrându-și, desigur, în continuare buna dreptate a a rmat Eugen Ionescu, primul său sului, la începutul secolului XX, acela privit de scri-
trăsăturile speci ce de cronopi, adică ceva ce aduce cu traducător în franceză, „reprezintă punctul de plecare itorul italian drept unul al marilor seisme ale inţei,
atitudinea poetului, a asocialului, a unei persoane care al întregii avangarde românești și, de asemenea, cea
a ales să trăiască, practic, la marginea lucrurilor.” Sunt mai importantă sursă de inspiraţie pentru Tristan Urmuz
cuvintele prin care Julio Cortázar încerca să de nească, Tzara”, căruia i-a furnizat, practic, nu doar materi-
încă din anul 1952, un tip de personaj cu totul și cu totul alul esenţial pentru lirică, ci și ideile fundamentale el va începe să se vadă pe sine ca ind in m, pierdut
aparte, care avea să-i străbată întreaga operă. Ulterior, ale viitoarei doctrine a dadaismului, care vor anima într-un univers in nit. Iar dacă, odinioară, conside-
această de niţie va inclusă și în cunoscuta sa carte celebrul Cabaret Voltaire din Zürich. Și, cu toate ra că îngerii și diavolii se luptă pentru salvarea sau
Ocolul zilei în optzeci de lumi. acestea, Urmuz, precursorul necunoscut al mișcării damnarea su etului său, acum se vede lipsit până și
Dada, și-a publicat povestirile doar în câteva periodice de apanajul acestui su et. „Umorismul” despre care
Adesea, criticii literari, mai ales cei de limbă românești din anul 1922, sub titlul general, ales de vorbește Pirandello apare, de aceea, tocmai în epoca
spaniolă, au încercat să demonstreze că majoritatea autorul însuși, de Pagini bizare. „micșorării omului”, a modi cării perspectivei asupra
povestirilor lui Julio Cortázar din volumul Povești cu personajului literar și a lumii sale. Tocmai de aceea,
cronopi și glorii (1962) nu ar reprezenta altceva decât În toată avangarda, literară sau nu, elementul deter- vom avea de-a face, în proza lui Urmuz, cu o reali-
exemple ale unui anumit tip de umor suprarealist, minant, venit pe liera și în descendenţa lui Rimbaud, tate cu totul aparte, plasată, de cele mai multe ori, în
exprimând raţionalismul automatizat (și automatic) este tendinţa de a înlocui, ca subiect al artei, realitatea tiparele tragicului. Iar această situaţie este întru totul
sau chiar că ar vorba, aici, de întruchiparea unor dată cu pura ei posibilitate; pentru că realitatea a re- determinantă și pentru povestirile lui Julio Cortázar,
situaţii-limită, ilustrative pentru principiul „pata zic” prezentat, se știe, foarte multă vreme, o lume închisă căci, încă din primele pagini ale cărţii sale, scriitorul
sud-american dă o cheie de lectură, făcând din umor
Julio Cortázar a formelor nite și bine de- unul din obiectivele lui primordiale, ne ind, însă,
terminate. Principiul de bază vorba de umorul comun, facil și gratuit, de acela care
al lui Alfred Jarry, în conformitate cu care „importante era, desigur, cel mimetic: și-ar propune doar să stârnească râsul, ci de un altul,
nu sunt regulile, ci excepţiile.” un om era un om și nimic adesea negru și nu o dată tragic. Iată, în acest sens,
mai mult, nimic altceva, iar cum începe textul Instrucciones para dar cuerda al
Este cunoscută, pe de altă parte, opinia generală, imaginea artistică tindea să reloj: „Acolo, în spate, se a ă moartea, însă nu mi-e
nu o dată enunţată de scriitori de diferite orientări, în se identifice cu lucrul sau frică. Ridică ceasul cu o mână, pune două degete pe
conformitate cu care ar mult mai di cil să creezi o imaginea reală. În secolul cheiţa de tras și învârtește-o încetișor.” (tr. n.) Așa
povestire valoroasă din punct de vedere estetic decât XX, însă, identitatea aceasta se întâmplă în Emil Gayk sau în textul cortázarian
un roman, mai cu seamă deoarece atenţia cititorului atât de dragă creatorilor an- deja citat, unde, ceea ce la un moment dat era pre-
ar cu atât mai greu de menţinut, cu cât textul în teriori nu se mai regăsește, iar zentat ca ind ireal și putea, în felul acesta, să aibă
cauză este mai scurt. Tocmai de aceea, Cortázar este, noţiunea însăși de real începe in uenţă doar în cadrul lumii imaginate de scriitor,
fără îndoială, unul dintre cei mai talentaţi creatori de să evolueze, referindu-se se dovedește deodată a la fel de real ca un ceas sau
povestiri, pe deplin comparabil cu Edgar Allan Poe din ce în ce mai frecvent la o pușcă încărcată, cu toate implicaţiile pe care le pot
sau Jorge Luis Borges, atât în ceea ce privește imagina- posibilitatea de a , iar nu ele avea în lumea reală. Iar timpul – în primul caz –
ţia prodigioasă, cât și perfecta mânuire a mijloacelor la realitatea „reală” și atât de sau moartea – în cel de-al doilea – pot eludate doar
artistice. Desigur, în faţa cititorului se va ridica, de fermă a veacurilor anterioare. printr-un extrem de complicat și de periculos joc de-a →
la bun început o problemă la lectura acestor Povești Tocmai de aceea, câmpul realului seamănă, pentru
ale lui Cortázar, și anume aceea referitoare la locul noua artă, cu un spaţiu al in nitelor posibilităţi com-
acestor texte în ceea ce privește încadrarea într-un gen binatorii și de deformare. Artiștii – iar la noi Urmuz
literar sau chiar într-o mișcare artistică. Tocmai din își asumă, printre cei dintâi, acest rol – pierd, treptat,
acest motiv, textele de faţă au fost, frecvent, numite și dorinţa reproducerii mimetice a lucrurilor pe care le
analizate drept „povestiri”, mai ales de critica literară văd în lumea înconjurătoare și încep să se manifeste
nord-americană. Însă termenul pe care autorul însuși pe tărâmul neţărmuritei creativităţi inventive. De aici
îl prefera pentru denumirea lor este „istorioare (mai toate acele elemente deconcertante și asocieri ciudate
mult sau mai puţin)” („historietas mas o menos”). și inexplicabile, din perspectiva logicii și a principiului
mimetic, din Pagini bizare: „Un apartament bine aeri-
Cazul acesta este, trebuie să recunoaștem, asemă- sit, compus din trei încăperi principale, având terasă cu
nător, uneori, până la detaliu, cu acela reprezentat de geamlâc și sonerie. În faţă, salonul somptuos, al cărui
perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar
masiv, totdeauna strâns înfășurată în cearceafuri ude...
O masă fără picioare, la mijloc, bazată pe calcule și
probabilităţi, suportă un vas ce conţine esenţa eternă a
lucrurlui în sine, un căţel de usturoi, [...] și 20 de bani
bacșiș... Restul nu prezintă nicio importanţă.” (Pâlnia
și Stamate – roman în patru părţi)
Desigur, paginile lui Urmuz pot citite din per-
spectiva celebrului model enunţat de Henri Bergson,
„du mecanique plaqué sur le vivant”, numai că scrii-
torul nu parodiază pur și simplu ceea ce se întâmpla
în romanele „canonice” ale perioadei interbelice, ci
se situează într-un moment estetic oarecum ulterior

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (157) ♦ septembrie 2016 17

Avangarda şi recuperarea Ion
PREDESCU

antropologiei culturale

Avangarda corupe complexul de sens, datorită instrumentalizării exce- și-au conservat, până târziu, un mod exactă și cuprinzătoare la poezia barbi-
tematic devastator, dar nu sive, destructive, a câmpului muzical. Și natural de existență) au o funcție pri- ană. „Pentru aceasta, realitatea sensibilă
răvășitor. Impunând forma, totuși întâlnim în Εmanciparea privirii. mordial magică și incantatorie, servind este un «nadir lent», care își așteaptă
nu structurile de adâncime ale magmei Despre binefacerile in delității, de Eugen practicilor rituale”. Legătura dintre ei «însumarea» și «ridicarea», din nou în-
din complexul tematic. Uneori, sigur, Negrici, despre opera muzicală a celor și concepția heideggeriană pare a fi spre zenitul și izvoarele spiritului, prin
aruncă magma la suprafață, care nu citați, a rmația: „Un produs al înțelegerii normală, având conotații în structurile intermediul artei, concepută astfel, nu
prinde sens, nici semnificația sensu- și aplicării sistematice, «ultraconsec- de adâncime. Pentru literatura română, numai ca un „joc secund, mai pur”, ci și
lui. Efectul fuentehovehuna inițial are vente»” – zice Bourdieu a „principiilor ar de studiat cum Ion Barbu și Cezar ca un «zbor invers», menit să re-spiritu-
consecințele spațializării și nu ale locu- înscrise implicit în întreaga tradiție Baltag reprezintă diferența ontologică alizeze lumea.”
lui. Spațiul este o desfășurare, locul, un muzicală”. „De pildă, acordul de nonă situată în (prin ra namentul sune-
ambiental (armonia elementelor sacre, folosit și la romantici, dar foarte rar”. tului și emicitate, prin avangardă) Benjamin Fondane de C. Brâncuși
care se sacralizează dacă ar să cităm descendența heideggeriană.
o personalitate precum Horia Bernea). Picasso, Modigliani, Brâncuși, De- Ion Barbu a publicat poezii esențiale
Conceptul de „loc” este adus în avan- rain, Matisse, sufocați de chingile Comentând opera lui Ion Barbu, în revista de avangardă „Contimpora-
gardă de C. Brâncuși. Exponențialitatea rațiunii, sau, urmând principiul des Cezar Baltag eseizează: „Dacă ira- nul”. Nu discutăm despre o avangardă
formei, la el, semni cantul devine com- citat, cu cât rațiunea se magni că, cu dierea Absolutului în planul lumii a instrumentalizării, ci despre una a
plex tematic. atât inconștientul intră pe fereastră, sensibile, a «materiei», mai păstrează recuperării spațiului originar. Contex-
reprezintă: „Emanații ale unui limbaj încă, depărtat, un ecou ideal în lu- tualizând astfel, putem privi avangarda
Semni cantul sublimează, încorpo- instinctual, formele și imaginile sim- crurile «frumoase» spiritul omenesc ca reînnoirea, alături de alte elemente, a
rând, semni catul. Avangarda a propus bolice ale populațiilor primitive (cele dorește și tânjește să se reîntoarcă viziunii antropologiei culturale. ■
și alte modalități de lectură, focalizate pe din preistoria omenirii sau cele care în lumea esențelor eterne din care
ideea după care lectorul ar putea pro- a emanat. Toate tratatele de istoria
fesionist și ar putea găsi grile de lectură esteticii, atunci când analizează este-
în manieră stilistică, psihanalitică, mi- tica neo-platonică, ale cărei principii
tologică, hermeneutică. Ar de discutat au fost îmbogățite de autorii creștini
aici, dacă grila nală a lecturii, kantiană, precum Dionisie Pseudo-Areopagitul
cu nalitate, sau hegeliană, cu meta- sau Ioan Damaschin și au stat la baza
sens, n-ar trebui să e heideggeriană, artei religioase medievale, atât din
în loso a limbajului originar, cu toate Răsărit (până astăzi), cât și din Apus
protestele unor loso precum: John D. (până prin secolul al XIV-lea), citează
Caputo, Heidegger și Aquinas: An Essay următorul pasaj plotinian: „Cel ce
on Overcoming Metaphysics, Fordham privește frumusețea zică nu trebuie să
University Press, New York, 1992, sau se piardă în ea, ci trebuie să-și dea seama
David Bentley Hart, Frumusețea in - că ea nu este decât o icoană, o iluzie și o
nitului, traducere de Vlad (Nectarie) umbră, și trebuie să zboare către cea a că-
Dărăban. rei oglindire este”. Această excepțională
maximă plotiniană, în legătură cu cea
Opera revoluționară a lui Arnold care s-a constituit o adevărată estetică
Schoenberg, Alban Berg, Anton Webern a zborului, poate constitui o epitomă
ar putea sugera ideea, esențială, a lipsei

→ v-aţi ascuns, jocul măștilor care uneori minunată), dar care rămâne, oricum, lui Cortázar ar construiţi doar prin simbolic, realitatea exterioară prin ediţia a XI-a Număr special
nu mai pot scoase de pe chipul perso- creaţia lor exclusivă. Și deși unele voci recursul la procedeele consacrate ale impunerea uneia noi, complet diferi-
najelor, și care devin chiar esenţa lor. De ale criticii au încercat nu o dată să comicului, adevărul ce devine evident te, fundamental antimimetice. Putem
aici tragismul, exemplul prin excelenţă demonstreze că numeroșii cronopi ai la o lectură atentă a operei scriitorului afirma că suprarealismul românesc – și
putând găsit în Algazy & Grummer: nu trebuie să uităm că uneori Povesti-
„Într-una din zile, Grummer, fără a argentinian este că acești cronopi rile cu cronopi ale lui Cortázar au fost
anunţa pe Algazy, luă roaba și porni ascund, dedesubtul măștilor lor privite drept exemple ale unui supra-
singur în căutare de cârpe și arșice, colorate și atât de cuceritoare, realism întârziat în contextul general
dar la înapoiere, găsind din întâmplare realităţi crude. Căci, după cum al literaturii latino-americane – este
și câteva resturi de poeme, se prefăcu scriitorul însuși mărturisea, „se- anterior celui francez și, aspect chiar
bolnav și, sub plapomă, le mâncă singur, riozitatea pe care o veţi găsi în mai important, complet independent
pe furiș... Algazy, simţind, intră după cartea mea este, în mare măsură, de acesta. În orice caz, ceea ce e mai
el acolo cu intenţia sinceră de a-i face aceea pe care cititorul, la sfârșitul mult decât evident după o lectură re-
numai o ușoară morală, dar cu groază lecturii, o percepe.” luată și atentă la detalii a prozei celor
observă în stomacul lui Grummer că doi autori este permanenta căutare
tot ce rămăsese bun în literatură fusese În ceea ce-l privește, Urmuz nu a unei totale libertăţi de expresie, o
consumat și digerat.” Moartea devine, a făcut niciodată vreo afirmaţie în libertate capabilă să depășească toate
astfel, nu doar un aspect speci c uman, acest sens, dar este evident că ar fi posibilele locuri comune ale literatu-
ci un fenomen cu implicaţii mult mai putut-o semna el însuși. Pentru că rii, precum și toate convenţiile unor
largi, reușind să cuprindă, nu o dată, noutatea pe care paginile sale cu culturi adesea extrem de retorice. Și,
întreg domeniul literaturii. adevărat bizare au adus-o în epocă mai presus de orice, o căutare uneori
Prin umare, putem a rma că ambii constă, în fond, tocmai în faptul de-a dreptul disperată a aerului curat,
autori s-au eliberat pe de-a-ntregul de că scriitorul român n-a încercat altfel spus, a unui limbaj spontan,
orice condiţionări ale realităţii obișnu- niciodată să-și impresioneze con- capabil să spună iar și iarăși povești,
ite și au decis, implicit, prin ansamblul temporanii la modul spectaculos povestiri, sau istorii într-un mod pe
operei lor, s-o înlocuiască cu o inedită – reprezentanţii dadaismului nu deplin convingător și care să știe cum
lume nouă (mai mult sau mai puţin vor ezita să facă asta ceva mai să rămână mereu viu. ■
târziu – ci a nutrit, practic, mereu
Yves Tanguy, Victor Brauner, Jacques Herold: Cadavre exquis speranţa de a înlocui, cel puţin

Scrisul Românesc Eseu

18 Nr. 8 (157) ♦ septembrie 2016

ediţia a XI-a Număr special Oana Avangarda –
BĂLUICĂ grupul „rebelilor cu o cauză”

Este incontestabil astăzi că unele evenimente Fără această luptă dusă cu stoicism de avangardiști de creativitatea lingvistică și arsenalul poetic original și
istorice, politice, sociale și culturale au situat împotriva autorității și burgheziei nu am avut, pro- combativ, există, în poem o idee generală de o frumusețe
umanitatea în perspectiva unei regândiri (și babil, nume precum Andy Warhol, Roy Lichtenstein inefabilă – suntem cu toții „oameni aproximativi”, „făcuți
reorganizări) a unor imagini sau concepte emblemati- sau Claes Oldenburg, ultimul fiind probabil unul din oglinzi și aer”, condamnați să nu găsim niciodată o
ce. eodor Adorno – proeminent membru al Școlii de dintre cei mai deli conceptului de avangardă, revelat rezolvare a con ictului în mod autentic, ci (așa cum o
la Frankfurt – susținea astfel că „este o barbarie să se de mai toate tablourile și creațiile sale vizuale, dar și arată secțiunile IV și V) să întrevedem rareori, dar cu
mai scrie poezie după Auschwitz”, referindu-se, rește, de crezul artistic (in uențele recunoscute i-au fost, pe acuitate posibile alternative prin vis și alegorie. Poate din
nu neapărat la actul în sine, ci la implicațiile etice și această cauză criticii nu au întrevăzut mai deloc note de
estetice inerente unei producții artistice, în timp ce, lieră franceză, teoria lui Marcel Duchamp și practica optimism în cazul poemului – decriptând mai degrabă
la fel, George Steiner evidenția în autobiogra a sa lui Jean Dubu et). Să luăm în calcul manifestele scrise o „solitudine eroică” (Mary Ann Caws, translator și
(Errata) că „este di cil să negi că secolul XX a coborât de Ion Vinea, cu celebrele lor fraze precum – „Jos cu comentator al operei lui Tzara în limba engleză) sau o
sub pragul umanității. Omul a fost înjosit. Și consider „imobilitate voluntară” (Micheline Tison-Braun, autoare
că fac o a rmație credibilă”. Pe aceeași linie de gândire, Marcel Iancu – Autoportret și a unui excelent studiu despre Nathalie Sarraute) și „un
dadaiștii (și avangardiștii în general), dezgustați de nihilism meta zic contemporan”. În orice caz, există în
incidentele belicoase și îngroziți de atrocitățile Pri- arta căci s-a prostituat!”, „Poezia nu e decât un teasc poemul lui Tzara atât o incursiune în natura umană, cât
mului Război Mondial au reacționat ferm la acestea, de stors glanda lacrimală a fetelor de orice vârstă”, și un excurs – pe urmele francezului André Malraux,
declarând că mișcarea nou creată și apărută simultan „Poezia moare de prea poezie. Noi vrem să-i dăm evidențiind că omul mai are ceva până să e creat. Toc-
în mai toate orașele importante – Paris, New York, poeziei brânci în viață” – toate redactate în cel mai mai de aceea, este încă aproximativ, „morman de cărnuri
Zürich, Berlin, Hanovra etc. – era o mișcare anti-răz- pur stil avangardist care își făcea simțite ecourile pe zgomotoase și de ecouri de conștiință”, „felurit neînțeles
boi, un nihilism intelectual orientat către artă și prin- întinsul întregii Europe, și să le comparăm cu opiniile după placul curenților care-ntreabă” și (aplicabil într-un
cipiile tradiționale ale acesteia, zguduind din temelii exprimate în 1960–1961 de Oldenburg, care cerea: „O mod poetic ra nat situației actuale), „cu-o inimă drept
construcțiile rigide, atât sociale, cât și culturale cu o artă care face altceva decât să stea pe coada ei într-un valiză și-un vals drept cap”.
forță și o efervescență pe care nu le vom mai întâlni muzeu”, „o artă pe care s-o îmbraci și să o dezbraci ca
decât ceva mai târziu, la manifestațiile din mai ’68 pe pantaloni... pe care s-o mănânci ca pe o bucată de Cosmopolitismul curentului, format în principal
(care nu se știe dacă ar putut avea loc într-un climat plăcintă sau s-o arunci la gunoi ca pe-o mizerie”. atât din crezul artistic, dar și din rațiuni mai practice,
cultural lipsit de această apariție a avangardelor, așa geogra ce – apariția sa în mai multe orașe europene, în
cum susțin unii cercetători în domeniu). Nedatate și anonime, cele câteva expresii expuse an- special capitale – i-a conferit acestuia un aer eclectic,
terior ar putea foarte bine considerate ca aparținând difuz și extrem de nuanțat în funcție de aspectele parti-
Revolta împotriva instituțiilor și a valorilor aceluiași autor. Devine, deci, din ce în ce mai clar cum culare ale istoriei și culturii ecărei țări în parte. În acest
tradiționale a devenit, așa cum argumentează Glen spiritul avangardei este responsabil pentru mai mult de- sens, manifestările sale pot foarte distincte. În discuțiile
Macleod într-un masiv capitol din e Cambridge cât evoluția unei singure mișcări, ci constituie un punct avute cu laureatul polonez al premiului Nobel, Czesław
Companion to Modernism, „o revoltă împotriva rațiunii de plecare și un liant pentru o multitudine de valuri Miłosz (și adunate într-un volum masiv – Secolul meu.
înseși ca principiu al civilizației occidentale, care, artistice generaționale și pentru o întreagă pleiadă de Confesiunile unui intelectual european), Aleksander Wat
în viziunea dadaiștilor a ajuns să ducă la întreaga și mișcări artistice – de la beat și punk la minimalism și rememora câteva dintre caracteristicile și manifestările
masiva distrugere provocată de război”. În de nitiv, pop-art, iar domeniile asupra cărora avangarda a avut o avangardismului polonez, insistând pe in uența enor-
avangarda a fost, așa cum se știe, inextricabil legată și in uență semni cativă sunt și ele numeroase și diferite mă avută de Marinetti: „Când am început futurismul,
de acțiunea socială, uneori conotată politic (după cum – literatură, arte vizuale, muzică, cinematogra e etc. nu cunoșteam nicio operă futuristă. A fost su cientă o
o demonstrează și aderența unora dintre teoreticienii singură lozincă, o singură mică descoperire, o propoziție
ei la certe doctrine și facțiuni), astfel încât Marinetti Totuși, una dintre cele mai importante idei și, de ase- alcătuită din trei cuvinte: «cuvinte în libertate». Înțelegi,
promitea în primul său manifest futurist: „Vom cânta menea, o incitantă și superbă piesă de literatură ne este ideea că poți face din cuvinte ce dorești, că ele pot
marile mulțimi agitate de muncă, plăcere sau revoltă; dată de avangardă prin intermediul Omului aproximativ; libere, ceea ce era o uriașă revoluție în literatură, un fel
marea polifonică și multicoloră a revoluțiilor în ca- poemul lui Tristan Tzara aduce în discuție, prin imagini de revoluție, să spunem, ca aceea a lui Nietzsche: «Dum-
pitalele moderne; vibrația nocturnă a arsenalelor și a și un limbaj frust, puternic și extravagant uneori idei de nezeu a murit» (...). Iar asta ne-a dat o dinamică nemaiîn-
șantierelor sub violentele lor lune electrice”. Această o forță și profunzime care, indubitabil relevă nu doar o tâlnită. Dacă nu ar fost Marinetti, e n-ar existat nici
suprapunere a artei cu noile aspecte ale societății pu- capacitate poetică extraordinară, ci și o viziune despre Joyce, fără a mai vorbi de Hlebnikov și Maiakovski, e
ternic industrializate, moderne, tehnologizate a dus, în om și umanitate capabilă să reorganizeze un discurs Joyce sau Hlebnikov și Maiakovski ar trebuit să creeze
cele din urmă la o existență corelată cu celeritatea și la și o idee despre viață. Căci, la urma urmei, dincolo de marinettismul. Fiindcă de la asta trebuia să înceapă. De
nașterea acelor „cuvinte în libertate” care i-au fost atât intertextualitate, inserții comice sau grotești, dincolo la ideea că există libertatea cuvintelor. Și, de fapt, în asta
de dragi lui Aleksander Wat. constă importanța futurismului, greutatea sa, descope-
rirea sa, care au avut un rol decisiv”. Fenomenul a dus
De fapt, exacerbarea de către avangardiști a unei deci, la o „revoluție a sensibilității” în peisajul intelectual
puternice subversivități și războiul dus de ei împotriva polonez, așa cum desemna Ion Vinea fermentul mișcării
canonului literar și a establishment-ului de atunci este într-un antimanifest din revista „Punct”.
una dintre cele mai importante moșteniri culturale ale
fenomenului care, în mod ironic, a ajuns să reprezinte Chiar dacă mișcarea a devenit, în cele din urmă
exact ceea ce contesta: o moștenire culturală. O lume în încă o mostră de istorie literară, abdicând astfel de la
care avangardele nu ar apărut sau nu ar avut totuși principiile și prerogativele sale importante – nu nea-
ecoul pe care îl cunoaștem deja ar mult mai săracă și părat voluntar ci, rește, ca urmare a cursului istoric
rigidă cultural vorbind, din toate punctele de vedere, nu – consecințele sale au fost printre cele mai fascinante
doar în ceea ce privește literatura – să ne gândim doar și fecunde pe plan creativ. Teoreticienii ei au „recăzut
la scena punk britanică și la emergența unei Vivienne în literatură”, așa cum medita Eugen Ionesco, dar poate
Westwood ca artist, creator de haine pentru o trupă că este cel mai bine așa; eliberarea obiectului a putut
ca e Sex Pistols, la întreaga scenă pop-art americană da astfel naștere unor alte eliberări și așa mai departe,
și la Andy Warhol, din nou, o in uență vizibilă în mai astfel încât cel mai fecund sens al unei avangarde este
tot sectorul cultural artistic următor; Samuel Beckett, întotdeuna o altă avangardă. Până la urmă, să nu uităm
Allan Ginsberg și un grup de muzică precum Radio- că unul dintre cei mai importanți loso germani ai
head au ajuns să aibă ceva în comun – in uența artistică secolului XX, Hans-Georg Gadamer a descris odată
a lui Tristan Tzara. istoria ca reprezentând „dialogul care suntem”. ■

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 8 (157) ♦ septembrie 2016 19

Personajul dezirant Gabriela
RUSU-PĂSĂRIN

între fantastic și suprarealism

Avangarda artistică a reprezentat în esență ideea Structurat pe trei planuri, Catastihul amorului gra- sive sensibilităţi afective. „Este o ţară mai bogată decât ediţia a XI-a Număr special
de ruptură totală de tradiție. În egală măsură dează conștient tensiunea cadrului; primul plan captează Orientul, mai nemărginită decât lumea, și această ţară
avangarda literară a pledat pentru noi forme atenţia prin prezentarea unui „contrast vulgar, nimic mai e ţara viselor... Îmi place să visez, să încalic pe un cal cu
estetice, anticipând curente, tendințe și creând premisele mult: ceea ce noi numim o antiteză”: o cierea în aceeași aripe nemărginite și să mă ridic așa de sus, colo în cer,
unor noi tehnici artistice. Supremația visului în procesul zi a unei căsătorii și a unei înmormântări, având un încât să nu mai văz nimic, să nu mai auz nimic de pe
de creație este o paradigmă reprezentativă și pentru fan- personaj comun: „coconașu Naică Nuneanu” din cauza pământ. Dar visul meu mă readuce pe pământ. Mă văz
tastic, și pentru suprarealism. De altfel, suprarealismul se căruia se sinucisese o tânără. S dând circumstanţele, el în el mai avut decât munţii de aur; mai puternic decât
revendică din avangardism, iar avangardismul poate se căsătorește cu Elisa Pliveanu, iubită și de Alexandru. toţi monarhii uniţi, mai fericit decât fericirea chiar, și mai
reperat și în anticiparea tehnicilor speci ce fantasticului. Stranietatea atmosferei de la „sânta mănăstire Sărindar” mare decât geniul unui secol...” „A iubi! A iubi! A iubi!
Un exemplu poate romanul, mai puţin cunoscut, atribu- potențează ruptura de planul realului și propune tehnica repetă visul, este primul bun lucru al pământului, este
it lui Radu Ionescu, Catastihul amorului singurul; căci este singurul care-i dă cerul; și acela care
– La gura sobei. Apărut în coloanele surprizei prin potențarea universului posedă în inima sa o părticică din cer este mai avut decât
„Bibliotecii române” din 1865, acest ro- imagistic. Este ralierea evidentă la ceea acela care posedă tot pământul.” (Ionescu, R., Catehismul
man a trecut neobservat în epocă, dar ce suprarealismul, ca un curent avangar- amorului – La gura sobei, Biblioteca Română, Seria I-a,
problema spinoasă a paternităţii lui a dist va impune cu mult mai târziu decât Vol. întâiu, Editore oma I. Stoenescu, București, Tip.
suscitat reacții din partea unor reputați data la care Radu Ionescu exersează Stephan Rassidescu, 1865, p. 254)
critici și istorici literari. tehnica în Catehismul amorului – La
gura sobei. Confuzia deliberată a vieţii cu visul, nerespectarea
Dumitru Bălăeţ susține într-un graniţei pentru a prilejui noi încălcări, aparţin tot re-
articol incitant, Un roman românesc Un al doilea plan ni-1 prezintă pe cuzitei genului fantastic. Dar și suprarealismului, care
necunoscut, publicat în „România lite- George, eroul principal, dintr-o per- proclamă supremația visului, exploatarea fenomenelor
rară”, nr. 33, 10 august 1972, pp. 16–18, spectivă stereoscopică susținută de onirice.
că romanul aparține lui Radu Ionescu. introspecția psihologică. Personajul va
Ștefan Cazimir publică un articol în Dincolo de efectele stilistice, care susțin valoarea
„România literară” (nr. 24 din 2000) analizat din această ultimă perspectivă estetică a romanului, se impune efectul fantastic asupra
sub genericul „Catastihul amorului” – o de către „Ea”. Succesiunea secvențelor subiectului. În cazul discursului literar, subiectul este du-
traducere localizată”. Reamintește a rmațiile făcute de este stranie, iar această introspecție va blu postulat: subiect enunţător (sau epistemic) și subiect
Nicolae Manolescu în Istoria critică a literaturii române: dezirant. Prima postură certi că statutul de personaj
„este de fapt primul nostru metaroman, străbunicul accentuată prin redarea comentariilor circumscris codului simbolic stabilit de materia narativă.
Martorilor de Mircea Ciobanu, și totodată primul nostru femeii. Sunt de reperat două tehnici, povestire în ramă
roman parodic”. Partea a doua a scrierii (La gura sobei) de o factură aparte și re ectarea aceluiași fenomen din A doua postură, mult mai complexă, se constituie din
este plasată de N. Manolescu în zona experimentului: unghiuri de receptare diferite. emergenţa în cadrul discursului, a structurilor imagina-
„Metoda romancierului ar putea numită pretextualistă, re, esenţiale în stabilirea mobilurilor, resorturilor intime
într-atât seamănă cu unele din experimentele actuale.” Al treilea plan este marcat de autoanaliză: romanul avute în vedere în procedura unui act, ipostază de per-
Și, mai departe: „Această complexitate narativă (oricât este, fără îndoială, o veritabilă proză de introspecţie psi- sonaj dezirant revelatoare pentru statutul personajului
de precară ar realizarea artistică) este fără termen de hologică. Stranietatea vădită a scrierii, vizând atmosfera principal, George, din roman.
comparaţie în romanul nostru de dinainte de Camil creată și coerenţa discursului narativ, se accentuează
Petrescu.” Romanul a fost atribuit lui Radu Ionescu, es- odată cu ajungerea la nal. În mod deliberat, ne place să Depășind receptarea de către destinatar la primul
tetician, critic și poet. Șt. Cazimir consideră însă că „do- credem, Radu Ionescu propune o confuzie a planurilor, nivel al textului, al evidenţei, se impune interpretarea
vezile lipsesc” și își întărește poziția critică prin invocarea o răsturnare temporală, o amalgamare a episoadelor deja lui din perspectiva subtextului, a simbolurilor ascun-
unei corespondențe pe această temă, corespondență pe narate pentru a obţine un efect spectaculos: ambiguiza- se, dar nu îndeajuns, atât cât să incite curiozitatea în
care a avut-o cu Al. Călinescu în primăvara anului 1987. rea mesajului, mișcarea textului și subtextului, încălcarea stabilirea unei explicaţii pentru faptele prezentate; de
graniţelor verosimilului, a pragului dintre real și imagi- altfel o condiţie a funcţionării resortului intim al pro-
Dacă problema paternității rămâne în discuție, nu nar: Radu Ionescu plasează eroul principal într-un nal zei fantastice, dar și al celei circumscrise suprarealis-
este însă nicio îndoială că tehnica narativă, structurarea ambiguu generator de rami cate semni caţii și, implicit,
materiei romanești și particularitățile stilistice în arta interpretări. mului. Tulburarea dimensiunii
portretului circumscriu această creație literară în sfera referenţiale, reprezentative
experimentului la granița dintre fantastic și suprarea- Mnemosina era moartă, au a discursului este indiciul -
lism. Pentru că nu a fost identi cat un alt autor al scri- putut citite chiar și „Memoriile inţării subiectului dezirant.
erii, iar D. Bălăeț a rmă în 1972 că autorul romanului unei moarte”, adică ale sale. În Plasarea lui într-o ordine
necunoscut până la semnalarea sa, roman publicat însă cronologică surată intenţio-
în 1865, rămâne să așteptăm alte dovezi pro sau contra nal, ea trăiește. Întrebarea - nat produce efecte dintre cele
ideii că Radu Ionescu este scriitorul care produce un rească: acţiunea din nal, crono- mai stranii. Este granița, dar și
experiment literar, pe care îl putem interpreta din per- logic, trebuie plasată la începutul punctul de convergență dintre
spective suprarealismului, orientare avangardistă. romanului și începutul în locul fantastic și suprarealism, un
avangardism la primul nivel
Romanul oferă motive de îndoială și creează surprize nalului? Atâta timp cât textul de decodare a termenului.
de la bun început prin dispunerea celor două titluri atât generează întrebări, la care nu se Radu Ionescu este astfel un
la începutul volumului, cât și după 96 de pagini. Având poate răspunde fără echivoc, ne precursor al orientării artistice
pe copertă doar titlul Catastihul amorului, scrierea pre- plasăm în sfera stranietăţii. numită suprarealism, al cărei
zintă în nal o „tablă de materie”, care are parcă rolul de prim Manifest semnat de A.
a induce în eroare. Structurarea romanului în maniera Plasarea punctului nodal Breton va enunțat în 1924.
amintită este cel puţin stranie: un titlu ascuns în interior, al naraţiunii în nal, lăsând la Radu Ionescu publică romanul
un nal ciudat, alternând pasajele în proză și vers, un sfârșitul lecturii o undă de nelă- său, Catastihul amorului – La
cuprins care mai mult nedumirește decât lămurește. murit, ţine de arsenalul tehnicii gura sobei, în 1865, cu o jumă-
fantastice. tate de veac înaintea orientării
Am amintit aceste aspecte de construcţie pentru că avangardiste, suprarealismul,
ele se vor dovedi a fost făcute intenţionat și că sunt Constituindu-se într-o ple- inițiat de Guillaume Apolli-
semni cative pentru tehnica narativă a lui Radu Ionescu, doarie pentru frumosul ideal, naire și promovată de poeții
un avangardist à la lettre. pentru iubirea eternă, romanul Lautreamont și Alfred Jarry,
Catastihul amorului sugerează iar în pictură de Dalí. ■
în subtext că „Mnemosina” este
o proiecţie ideală a visului de
iubire, care s-a plăsmuit dato-
rită capacităţii de imaginaţie a
protagonistului și a unei exce-

20 Nr. 8 (157) ♦ septembrie 2016 Scrisul Românesc Eseu

Dan BOTEZ;
Silvia BOTEZ

ediţia a XI-a Număr special Pagini din istoria avangardismului
românesc în context european
Avangarda apare ca o mișcare în domeniul ar-
telor și literaturii speci ce primelor decenii mului și ale constructivismului în Rusia (1913); Apolli- ca cea mai importantă revistă a avangardei românești.
ale secolului al XX-lea, care își propune să naire scrie despre pictorii cubiști (1913). Nu numai prin longevitate în comparație cu celelalte!
impună noi forme de expresie faţă de cele tradiţionale, Revista se remarcă prin spiritul deschis mișcărilor de
considerate a depășite. După izbucnirea Primului Război Mondial, contes- avangardă europene, în special celor de tip constructi-
tarea trecutului și cultul accentuat al noului este preluat vist. Publicaţia strânge un număr mare de colaboratori,
Avangardismul este caracterizat prin spiritual de și extremizat de toate mișcările de avangardă a căror români sau străini, nume prestigioase din ambele zone:
frondă, prin negarea violentă a formelor de artă con- retorică radicală se va impune, dincolo de programul Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Benjamin Fundoianu,
sacrate, căutând proclamarea noului. Reprezentanţii particularizat al ecăreia. Urmuz dintre avangardiștii români; Tudor Arghezi, Ion
avangardei dau dovada unui activism susţinut și se Barbu, Ion Pillat, Mircea Eliade, Mihail Sebastian ș.a. din
concentrează asupra creaţiei ca proces neinteresân- Manifestele, în spiritul celui lansat de Marinetti în zona  modernistă reprezentativă; din primele rânduri
du-se de rezultatul ei. Acţiune de șoc, avangarda are 1909, devin modalitatea predilectă a exhibării acestui ale  avangardei  europene apar semnăturile lui Filippo
funcţie regeneratoare și deschizătoare de drum în artă. radicalism, modalitate căreia avangarda îi con gurează Tommaso Marinetti, Jean Arp, Harald Richter ș.a.
În momentele de criză politică sau socială, avangarda statutul de gen.
acţionează energic, asociindu-se adeseori cu manifestări Publicaţiile avangardiste „Unu”, „Integrel”, „75 HP”,
extremiste. Avangarda corespunzătoare crizei înfăptu- Climatul derutant, neliniștitor, marcat de tragediile „Punct”, „Urmuz”, „Alge” etc. constituie împreună ,,sce-
iește gesturi anarhice și revolte spectaculoase. produse de război, creează terenul și mai propice al na” pe care s-a jucat destinul avangardei românești, locul
expansiunii avangardelor, începând cu importantul și unde s-au lansat programele, iar manifestul și-a conturat
Într-o cunoscută lucrare Avan- legendarul moment al în inţării dadaismului, în 1916. statutul de gen; spaţiul în care au apărut textele incendi-
garda artistică a secolului XX (1959), are chemate să exhibe o stare de ,,exasperare”. Stingerea
Mario De Micheli caută validitatea is- Dadaismul a apărut „în creuzetul abstracţiunii în pic- efervescenţei avangardiste spre nele deceniului al trei-
torică și ereditatea avangardei, dincolo tură și al avangardei poetice: Dada, lea este marcată și de dispariţia publicaţiilor care i-au
de avantajele estetismului. El susţine criză a artei, salt în afara «ismelor», dat viaţă. Ultimul val (suprarealist) de după terminarea
că geneza artei moderne și, în cadrul insurecţie integrală. Reinventând războiului (1944–1947) nu mai este însoţit de o presă
ei, apariţia fenomenului avangardist, mecanismele creaţiei și ale gândirii, adecvată. Textele teoretice și literare vor apărea în diverse
trebuie căutate în ansamblul istoriei tinerii artiști preschimbă arta în pro- volume precum Dialectique de la dialectique, Critica
secolului al XIX-lea, avangarda se totip. Incandescenţa și integritatea mizeriei, Un lup văzut printr-o lupă ș.a. Supravieţuitorii
naște ca o ruptură în unitatea (socială, acestei revolte a individului se vor „valului”, își vor continua individual destinul creator.
politică, culturală) a acelui secol. impune ca valoare –  etalon  pentru
toate avangardele ulterioare”. (Marc „Contimporanul” a fost o revistă emblematică, mai
Trăsăturile care de nesc mișcarea Dachy, Dada. Revolta artei, 2006) ales pentru articularitatea  avangardei românești, deja
avangardistă sunt: negarea ideii de Dadaismul  fondat la Zürich ca invocată, și anume „oscilaţia” între  negaţia absolută,
literatură și a oricăror constrângeri expresie absolută a avangardei, prin teoretizată de Tristan Tzara la Zürich și tendinţa că-
formale; proclamarea subiectivităţii radicalitatea negației, reprezintă ar- tre sinteza de tip constructivist, integralist, suprarealist,
absolute a artistului; libertatea absolută hetipul, „ideea platonică a tuturor nu în ultimul rând, modernist.
de creaţie, ce permite acea abatere, atât avangardiștilor, indiferent de progra-
de la estetica tradiţională, cât și de la mul lor”. (Matei Călinescu, Cinci fețe Revista  „Integral”  (1925–1928) apărută simultan
normele gramaticale și de punctuaţie; dinamismul; supre- ale modernității, 1995) la București și Paris este, după „Con-
maţia visului în actul de creaţie; tehnica dicteului automat. În orizontul re- timporanul”, cea mai interesantă sub
aspectul vocaţiei programatice, ex-
Principalele curente de avangardă artistice europene, ceptiv, chiar de la sfârșitul primului primată prin voci care vor rămâne de
care se vor găsi și în mișcarea de avangardă din România, deceniu al secolului XX, faţă de criza notorietate pentru  avangarda  literară
sunt: dadaismul, cubismul, futurismul, constructivis- de valori din lumea europeană și de- românească: Ilarie Voronca, Benjamin
mul, suprarealismul. clanșarea în acest context a ripostelor Fondane, Mihail Cosma (Claude Ser-
avangardiste, cultura românească net), St. Roll.
Privită istoric, în plan european se acceptă delimita- rezonează prin câteva manifestări Lista colaboratorilor (între care se
rea câtorva momente de izbucnire și expansiune a feno- semni cative: Manifestul futurist al numără și Tristan Tzara) este destul de
menului avangardist. Cel dintâi, circumscris și de Mario lui Marinetti apare în traducere româ- largă, nu mai puţin semni cative ind
De Micheli, corespunde ultimului sfert al secolului al nească, în ziarul craiovean „Democra- numele unor artiști plastici precum:
XIX-lea. Actul de naștere poate socotit Une Saison en ţia”, simultan cu cel de la Paris (1909). Max Hermann Maxy și Hans Mattis-
enfer, publicat de Rimbaud în 1873. Teutsch sau ale unor artiști din afară.
Tristan Tzara și Ion Vinea scot Este de remarcat și revista  „Unu”,
Următoarea etapă se desfășoară pe parcursul prime- revista ,,Simbolul” (1912), cu gra că apărută între 1928–1935, sub conduce-
lor două decenii ale secolului al XX-lea. După 1900, pe de Marcel Iancu, la care colaborează rea lui Sașa Pană. În paginile ei și într-o
fondul accentuat al contrastelor și al saturaţiei faţă de reprezentanţi ai simbolismului (Al. Ma- tipografie proprie apar numeroase
convenţiile și spiritul tradiţional închistat, dorinţa de cedonski, Ion Minulescu); Tzara și Vinea
schimbare, de evaziune, îndreaptă interesul spre zona vor publica în ,,Noua Revista Româ- texte și volume ilustrative pentru ,,freamătul” din epocă
inocentă, naivă a exoticului, arhaicităţii, erotismului, nă” și ,,Chemarea” (1914-1915) versuri al avangardei dar și pentru viitoarea ei recunoaștere lite-
primitivului, artei negre, non gurativului, abstractu- nonconformiste pe care Tzara le va considera avangardiste. rară. E vorba de autori precum: Urmuz, Tzara, Voronca,
lui. O dorinţă de evaziune la fel de puternică precum B. Fondane, Sașa Pană, Geo Bogza.
a decadenţilor; dar, spre deosebire de refuzul lumii reale După 1910 începe să circule și termenul de avangardă.
și însingurarea sub diverse forme ale acestora, îndrep- Dacă socotim că Tristan Tzara și Marcel Iancu vor Între reprezentanţii avangardei românești pot fi
tarea  avangardei  spre aceleași soluţii este însoţită de juca după patru ani un rol esenţial în grupul fondator amintiţi Tristan Tzara  (pseudonimul lui Samuel Ro-
vitalitate, ancorare în contemporaneitate și încredere al dadaismului (Zürich, 1916) se poate vorbi de un gest senstock),  Ion Vinea (pseudonimul lui Ioan Eugen
în viitor (un viitorism caracteristic). anticipator. Cu atât mai mult, în cazul lui Urmuz, cel Iovanache), Urmuz (pseudonimul lui Demetru Dem.
mai autentic creator avangardist român, (cu o carieră Demetrescu-Buzău),  Ilarie Voronca,  Barbu Fundoia-
În acest context, atitudinea și manifestările  avan- pe măsură abia într-o târzie postumitate) care își scria nu  (Benjamin Fondane),  Eugen Ionescu, Sașa Pană,
gardiste se succed cu repeziciune: 1901-1902 gruparea ,,bizarele” texte încă de prin 1907. Gellu Naum, Gherasim Luca, H. Bonciu, Max Blecher,
expresionistă Die Brücke; perioada albastră, apoi cea roz În spaţiul românesc interbelic, seria publicaţiilor Geo Bogza, Virgil Teodorescu,  Apunake  (pseudoni-
a lui Picasso (Domnișoarele din Avignon, 1906); cubiștii avangardiste este deschisă de ,,Contimporanul” (1932) mul lui Grigore Cugler, autorul textelor urmuziene, cu
expun la „Salonul de toamnă” (1909); Kandinsky pic- sub direcţia lui Ion Vinea, căruia i se alătura Marcel circulație în epocă: Apunake și alte fenomene, 1934 și Vi-l
tează prima acuarelă abstractă și Nolde expune Rusaliile; Iancu, al cărui rol nu s-a rezumat la prezentarea gra că prezint pe Ţeavă, postum, 1975; traducător al lui Urmuz
apar „Manifestul pictorilor futuriști” (1910) și primele a revistei ci și la accentuarea liniei constructiviste. în limba franceză), Mihail Cosma (Claude Sernet). ■
povestiri ale lui Ka a (1913); începuturile suprematis- Cu apariţie mai întâi săptămânală, și din 1923 luna-
ră, pe parcursul a zece ani, ,,Contimporanul” se a rmă

Eseu Scrisul Românesc Nr. 8 (157) ♦ septembrie 2016 21
Mariana BUCIU

Trist în țară, în avangardă

Î n actualul context socio-politic, extrem de poezii, sunt adevărate scrieri de urgență care schimbă Portretul lui Ilarie Voronca de Max Herman Maxy ediţia a XI-a Număr special
cenușiu, dominat de răsturnări valorice și în din temelii fața literaturii, a poeziei, care, deși îmbrăcată
care cultura rămâne cenușăreasa eternă, ne- în haine scandaloase, devine act existențial, poezie trăită neobișnuite în peisajul cultural, dovedesc că a fost atins
descoperită încă de vreun prinț, considerăm binevenită până la sânge, cu toată ința. în profunzime. Valorile sale estetice și morale au fost
tema de anul acesta a Colocviilor „Scrisul Românesc” – zguduite și publicul intră, astfel, în jocul Dada. 
Avangarda și avangardismul – pentru că ea ne amintește Admirat de nume mari ale literaturii franceze pre-
un lucru esențial – cum să nu devenim la maturitate cum Appolinaire, Breton sau Aragon, Tristan Tzara a Experimentând texte create după hazardul pur,
spectatorii blazați, lipsiți de reacție, ai ordinii sociale, pus bazele unei arte de nite ca antiartă poetică, ale unui libere de constrângeri logice, sintactice, semantice,
când în tinerețe am fost entuziaști, idealiști și revoltați limbaj primitiv și coerent, eliberat de constrângerile dadaiștii, conștienţi de schimbările produse de tehnica
și voiam să construim o lume după chipul și asemă- sintaxei și ale logicii, mai apt să transmită frământările modernă, de progresul știinţelor impuneau ca dogmă
narea noastră… lăuntrice ale inței umane. Negația tinde să depășească non-comunicabilitatea. În acest sens, George Bădărău
sfera esteticului și să devină un adevărat stil de viață, arată în studiul dedicat suprarealismului românesc
Tristan Tzara și Jean Cocteau nonconformist, voit șocant. Poezia sa e un triumf că Dada exalta iraţionalul ca factor decisiv în creaţie;
total (însă efemer) al poeticii antipoeticului. Omul cu textele dadaiste exprimau revolta împotriva moralei
Eugen Ionescu de nea avangardismul (dadaismul, privirea întunecată și frumoasă era scund ca statură, burgheze și a războiului, cuprinzând idei mai puţin
cubismul, futurismul, suprarealismul, constructivis- dar cei care nu-l cunoșteau și-l imaginau înalt, ca pe precise despre raporturile cu societatea. Poezia lui Tzara
mul) în termeni de opoziție și de ruptură, căci tinerii un adevărat tribun al răzvrătirii, cu siguranță din urmărea reducerea vieţii la elemente.
începutului de secol al XX-lea, dezamăgiți de lumea cauza verbului său acid, a îndrăznelii și a spiritului de
în care trăiau, au încercat s-o schimbe prin modul în luptător. Tzara a făcut din Dada o mișcare iluminată, În a doua parte a anului 1929, sătul de nihilism și dis-
care făceau cultură. În timp ce majoritatea scriitorilor absurdă și inconștientă, care nu făcea nicio concesie trugere, intră în activitățile mai constructive ale suprare-
se declară oameni ai timpului lor (și au scris și romane situației, opiniei sau banilor. Cel care considera că alismului. Și-a consumat mult timp pentru reconcilierea
cu acest titlu), avangardiștii, rebelii, sunt oameni îm- viața înseamnă libertate a dat poate cea mai intere- suprarealismului cu marxismul și a intrat în Rezistența
potriva timpului lor. santă de niție vieții: „Libertate: Dada, Dada, Dada Franceză în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial
urlet al culorilor crispate, împletitură a contrariilor și în Partidul Comunist Francez în 1947, când a devenit
Primele manifestări ale avangardei în literatură au și ornamente grotești și inconsecvențe ale tuturor cetățean francez. Va demisiona din partid în 1956, ca
loc în anii 1908-1909 când, în Franţa, G. Apollinaire contradicțiilor: Viața.” protest împotriva reprimării revoltelor din Ungaria de
transferă principiile noii estetici ale cubismului în dis- către Uniunea Sovietică. Aventurile lui politice îl vor
cursul poetic. Potrivit poetului francez noile direcţii vor Amplul poem, în nouăsprezece secvenţe, Omul apropia de ințele umane și gradat se va transforma
trebui să-l elibereze pe poet de orice prejudecată estetică aproximativ, publicat în 1931, reprezintă sinteza unei într-un poet liric. Poemele lui Tristan Tzara revelează
sau de compoziţie poetică. Principal în poezie este să se importante perioade culturale, împăcarea momentului durerile su etului prins între revoltă și uimirea datorată
exprime liric libertatea fanteziei, căutările și idealurile dadaist cu grupul suprarealist parizian. Cert este că în tragediilor zilnice ale condiției umane. Lucrările sale de
spiritului nou, total diferit de cel gândit de Hegel sau faza lui incipientă dadaismul își revendică discursul maturitate încep cu 1931 – Omul aproximativ și conti-
ludic (haotic) al combinărilor semnelor, cuvintelor, nuă cu 1950 – Vorbind singur și 1953 Fața interioară. În
loso a clasică germană. Apollinaire subliniază faptul silabelor, consoanelor, vocalelor, care doar prin formă acestea, cuvintele aleatoare ale lui Dada sunt înlocuite
că noua condiţie a poeziei este investigarea. El vorbește se arată ca poezie. Tzara este sinonim cu conceptul de cu un di cil, dar umanizat limbaj.
de o estetică a șocului și a indignării, prin surpriză, iar ironie sau cu conceptul de a rmare a autenticităţii cre-
prin locul important pe care-l acordă surprizei, spiritul atoare, de exploatare a originalului, a perspectivelor in- De-a dreptul tulburătoare sunt versurile din poemul
nou se deosebește de toate mișcările artistice și literare dividuale, este împlinirea nihilismului nietzschean și în Omul aproximativ, un poem străbătut de orul loso-
care l-au precedat. Această poezie șochează publicul și același timp este expresia zgomotului și a programului
dezintegrează structurile limbii. constructivist-abstracţionist. Relevante sunt cuvintele c, de o anume profunzime a vârstei maturității, pe
lui Ion Pop cu privire la programul poetic al dadaismu- care cu siguranță nu le putem uita pentru că ne ating
Dar vorbind de avangardism, ne gândim, în primul lui, acea reţetă poetică propusă de Tzara în Manifestul su etul, pentru că de fapt ele spun, cu alte cuvinte, un
rând, la românul Tristan Tzara (nume ce exprimă o despre amorul slab și amorul amar. Tăierea dintr-un mare adevăr – În lumea noastră relativul este absolut,
stare de spirit trist în ţară, după cum spunea soția lui ziar a cuvintelor, amestecarea lor într-un sac, copierea iar absolutul este relativ.
Ilarie Voronca, dar pe numele lui adevărat Samuel Ro- lor în ordinea întâmplătoare în care au fost scoase din
senstock). El este omul care a inițiat revoluția Dada la sac înseamnă încrederea în același zeu al spontanei- Și chiar dacă viața noastră este relativitate și
Zürich în urma întâlnirilor de la Cabaret Voltaire (și tăţii, manifestată după ce actul distructiv a avut loc, aproximație, trecere și de cele mai multe ori tristețe,
apoi la Paris), poate cea mai violent negatoare direcție împotriva logicii și a gramaticii moștenite, împotriva există totuși o cale de a intra în eternitate și această cale
a avangardei. Dadaiștii se revoltă împotriva valorilor limbajului convenţional: tabula rasa, haotizare a lumii rămâne Poezia… chiar și răzvrătita, șocanta și inedita
tradiționale precum libertatea, onoarea, patria, familia, verbului, eliberare de toate constrângerile expresiei, poezie avangardistă a lui Tristan Tzara. ■
arta care deveniseră niște convenții scheletice, golite de pregătire a unor noi construcţii; dar și sugestie a unei
sensul lor înalt, inițial și cer ca totul să e regândit de la democraţii inițiale a expresiei poetice alimentându-se
zero, cer adeziunea completă a individului la necesitățile din orice strat al limbii, împotriva oricăror solemnităţi
naturii sale, fără referire la istorie, la logică sau morală. constrângătoare. Este o anti-reţetă, parodiind regulile
Artiștii avangardei se împotrivesc clasicizării, refuză și convenţiile poeziei.”
capodoperele, exaltă insuccesul, tocmai pentru că neagă
tradiția care tinde să se eternizeze prin intermediul ca- Manifest despre amorul slab și amorul amar îm-
podoperelor. Astfel operele avangardiste, manifeste sau preună cu Manifestul DADA din 1918, sunt cele mai
importante scrieri teoretice ale dadaismului. Viziunea
lui Tzara e că Dada e o stare de spirit care se impune
epocii, nu un corp doctrinar, e poezia pe care societăţile
viitoare se pot baza pentru a putea supravieţui, poezia
care face loc omului natural și spontan, abandonat
sentimentelor sale. Cu alte cuvinte, dadaismul e o stare
estetică în care toată lumea participă la realizarea cul-
turii. Dada, după Tzara, ne spune Henri Béhar, este un
fenomen absolut nou, care transformă lucrurile în mod
original, chiar dacă se inspiră de ici de acolo. Martorul
acestei schimbări este publicul, al cărui comportament
denotă surpriza. Mai mult, reacţiile violente ale acestuia,

22 Nr. 8 (157) ♦ septembrie 2016 Scrisul Românesc Eseu

ediţia a XI-a Număr special Dan

IONESCU

Despre manifestele Dada

Oîntrebare de actualitate ar : de ce nu este bil prin faptul că, dacă ar fost efectuat, în literatura cafeneaua Vol-
citită astăzi opera dadaiștilor?, iar un posibil nouă a acelui început de veac, ar pătruns datele taire, își puse-
răspuns, pentru că elementele experimen- unor evenimente care prin atrocitate înspăimântase- seră în plan să
tale conținute au fost preluate și dezvoltate. ră o lume și încă erau de actualitate, precum Primul schimbe lumea,
Război Mondial, ori prin literatură și prin artă în prin forța artei.
E posibil ca dadaismul să apărut din gândul general, Tristan Tzara și adepții mișcării pe care o Adversar de-
inițiatorilor, de a inventa ceva, pentru ca istoria lite- inițiase urmăreau să iasă din cotidian. În baza acestei clarat a tot ce e
raturii să le rețină numele în primele rânduri. În acest recomandări, actul artistic era la îndemâna oricui, sistem, Tristan
fel, își recunoșteau dezavantajele față de predecesori, indiferent de vârstă: „Pentru a face o poezie dadaistă,/ Tzara abstra-
capi sau reprezentanți ai altor curente literare, a căror Luaţi un ziar./ Luaţi o pereche de foarfeci./ Alegeţi ge din darurile
operă se împlinise într-un curent literar consacrat. din ziar un articol care să aibă lungimea pe care vreţi
să o daţi poeziei voastre./ Decupaţi articolul./ Tăiaţi inței, pe rând,
Manifestul dadaist conține substratul că există cu grijă toate cuvintele care formează respectivul tot ce o ajută să
undeva o legătură cu publicul destul de cumpătat articol și puneţi toate aceste articole într-un săculeţ./ se implementeze în realitate, nu pentru a face o glo-
sau cu acei scriitori dornici de schimbare, dar care se Agitaţi-l încetișor./ Scoateţi cuvintele unul după altul, ri care, ci dimpotrivă, pentru a arăta cât de inutile
a liaseră, până atunci, altor mișcări. Dadaiștii au omis dispunându-le în ordinea în care le veţi extrage./ Co- sunt artei, aceste aptitudini ancestrale: „Dacă toți au
a-și elabora articolul-program în maniera pe care o piaţi-le cuviincios. Poezia vă va semăna./ Și iată-vă un dreptate și dacă toate pilulele Pink, să încercăm să
recomandau altora, hazardul total. Manifestul lor de scriitor in nit de original și înzestrat, cu o sensibilitate n-avem dreptate. În general, se crede că e posibil a
forță ar fost, ca, prin hazard, să stabilit o conexiune încântătoare,/ deși, se înţelege, neînţeleasă de oamenii explica în mod rațional cu gândirea ceea ce se scrie.
cu lectorii, altfel, printr-un program logic și așezat, nu vulgari”. Joaca face parte din poezie, hazardul este un Toate acestea sunt relative. Gândirea e un lucru frumos
s-ar diferențiat de predecesori. fel de joc, dar prin hazard s-ar ajunge destul de rar la pentru loso e, dar e relativă”. Dacă am schimba, din
adevăratele zbateri interioare ale omului. Acest prim ultima propoziție, cuvântul „ loso e” cu „mister”, am
Prima scriere teoretică a elaborat-o Tristan Tzara, program, care a coincis cu avalanșa de orori a Primului avea schițată concepția loso că a lui Lucian Blaga din
Manifest despre amorul slab și amorul amar. Impresia Război Mondial, a promovat subpuncte noi, traduse Trilogia cunoașterii, conform căreia datoria omului în
primordială pe care o lasă manifestul e că a fost gândit de teoreticieni prin încurajarea liberului arbitru, a fața unui mister este să-l ampli ce și nu să-l elucideze
pentru a determina o relaxare în procesul creației pen- valențelor subconștientului etc. Interesant ar de pe calea rațiunii.
tru cei interesați de literatura originală, dar citindu-l revăzut și al doilea manifest important al mișcării,
mai atent, vom observa că, subscriind normelor lui, redactat în 1918, la nalul războiului, și de comparat Psihanaliza este văzută, în mod paradoxal, ca un do-
puțin e afectată singurătatea în creație, prin sugerarea principalele obiective. meniu care deteriorează obiectul (instinctul) de studiu,
unor instrumente auxiliare de lucru, ca săculețul, zia- încurajând viața de salon (dialogurile pe marginea a ce
rul și foarfeca. Indicația nală, de a nu avea așteptări Impresia de dezarmare în fața realității halucinante reține subconștientul, în timp ce persoana intervievată
mari de la „oamenii vulgari”, con rmă credința lor că nu mai există în al doilea manifest important, din 1918. poate s-ar face utilă în altă parte, între timp): „Psihana-
hazardul nu e înțeles de oricine; acest avertisment e de Se revine la acel principiu formulat de Baudelaire în liza e o boală vătămătoare, adoarme tendințele antireale
natură clasică, în conformitate cu opinia lui Horatius, Corespunderi, la importanța senzației valori cate în ale omului și face din burghezie un sistem”.
că vulgul trebuie ocolit. Prin extrapolare, am regăsi o scriitură, cu deosebire, în poezie. De fapt, senzația e
corelație cu prevederea clasicismului, că poezia eufo- boaba spumei de care vorbea Mihai Eminescu, de la Esența dadaismului ar că, indiferent de învățătura
nică și de idei se adresează unei clase instruite. care ei trebuie să recreeze spațiul urban, acolo unde, în dobândită și de sistemele care arhivează atâtea precep-
te, important e să avem atitudinea unui om liber, în
Apelul la hazard, prin interzicerea accesului la stare să e el însuși în creație. ■
orice tip de mesaj din partea conștiinței, este explica-

Jelly Shawn Dodo
NIŢĂ

Născută la începutul secolului XX, în familia şi Tristan Tzara
unui jurnalist american și a unei balerine
rusoaice, Jelly Shawn are toate calităţile a at la mansarda unui imobil din Paris. Pilotul moare curioșilor care îl înnebuneau cu întrebările lor stupide.
pentru a înfrunta tumultoșii ani 20: este inteligentă, pe loc, dar Jelly Shawn scapă cu viaţă și, în așteptarea Frumoasa aventurieră părăsește în cele din urmă
frumoasă și curajoasă. aprobării azilului politic, se împrietenește cu pictorul
cubist Van Houtten, care se oferă să o găzduiască. Parisul și pe dadaiștii săi, cu destinaţia Londra, de
Povestea sa începe în 1919, când fuge de la un pen- unde se va îmbarca spre Egipt, atrasă de permanenta
sionat de tinere domnișoare din Ucraina condusă de Ori, în primăvară anului 1920, în mediul artistic fascinaţie a necunoscutului.
generalul Denikin. Ajunge la Berlin dar, după moartea marea modă era cea a dadaismului.
Rosei Luxemburg și a lui Karl Liebknecht, atmosfera Jelly Shawn este un personaj de benzi desenate,
boemă berlineză devenise irespirabilă și atunci pleacă Tristan Tzara ajunsese deja la Paris în ianuarie 1920, creat de scenariștii Michel Denni și Philippe Mellot,
la Paris, la bordul unui mic avion condus de un prieten venind de la Zürich și-și stabilise penaţii în apartamen- și desenat de George Levis (alias Jean Sidobre).
pilot. Avionul aterizează... într-un atelier de pictură Aventurile sale desenate au apărut iniţial, în serial, în
tul corespondentului revista franceză „Charlie”, în 1985. Anul următor au
său Picabia. fost editate sub formă de album, în Italia, și doar în
1987 vor apărea, tot în album, și în Franţa: Memoires
Era inevitabil deci, d`une entraîneuse.
ca Jelly Shawn, în com-
pania prietenului său Cum autorii și-au dorit anii ’20 ai secolului XX ca
pictor, să viziteze ace- decor al incredibilelor aventuri ale frumoase aven-
leași cabarete frecven- turiere, era resc ca Jelly Shawn să se întâlnească, în
tate de dadaiști și să se periplul său parizian, cu Tzara, Aragon et Cie, pentru
întâlnească cu provoca- că mișcarea dadaistă și contestarea sa generală ţinea
torii Louis Aragon, Tristan Tzara, Serge Charchoune actualitatea franceză în acea perioadă.
sau Francis Picabia. Ba chiar, cu ocazia unui chef pri-
lejuit de dezvelirea unei pânze monumentale pictate de Astfel a ajuns celebrul nostru compatriot, Tristan
Van Houtten, Jelly Shawn îl scapă pe Tzara din mâinile Tzara, și personaj de benzi desenate. ■

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 8 (157) ♦ septembrie 2016 23
culturale

Eveniment editorial la New York

Nina Cassian: Avangarda nu moare și nu se predă

Editura „New Meridian Artsˮ a lansat recent la New York, pe Roosevelt Călin Andrei Mihăilescu, și Nina Cassian. Pro l de
Island, unde Nina Cassian a locuit în ultimii ani, volumul ei e Avant creator, de Florea Firan.
Garde Doesn’t Die and Never Surrenders, apărut post-mortem. Gazda kerbamot zo l e ekpo l i shtal edhuy
serii a fost Maurice Edwards, soțul poetei, muzician și eseist, care împreună cu tru i dashgroomt erqueendagorse
hogstellatarockdavortfacedal
Un salon literar și artistic marca Nina Cassian,“NinaCassianisaworld-classpoet,high-spirited,fierce, pher i csh i rkamoshkaunha l l owi t
intelligent, uncompromising, and wonderfully nervy.” corvo i retorsk i lgon
destins și ținut cu distincție de prietenii și admira-StanleyKunitz
“The writing is concise, sharply surprising in its twists N I N A zwayp louthvagl eena
nat sam i lande
torii ei, în jurul mesei pe care și-a scris cărțile, scru-and turn, and dense with feeling and intelligence.”
Jane Kenyon C A S S I A N tschustypikk
cor i nderzbeardedarroughswooy
Carmen Firan au provocat invitații la un dialog în poezie, muzică și rememorări, furteeof terboonsunkusmi phlat
b i tf i leerpacksygrarszoornoes
owproondtowert e edm i ng f oomt er
crunckeldegancetorpeedgolton
în spiritul avangardei și onorând natura ludică a poetei. Au fost prezenți tradu- mierelor acum goale, pianului unde cânta la patru“Extraordinarily fresh and immediate, the poems dazzle with their colors, their depth of goo l too lmargashcandoo l gr i pe e
emotion and their originality.” flandel i ntrolandepent i ferges
Josephine Jacobsen ph i leekjolt i esf i andaldor i nda
cători, producători de lm, regizori, compozitori, scriitori români și americani, mâini cu Maurice, cărților și teancurilor de reviste“The first toy of every genius bursting out of the Jewish-Romanian alembic is the polyiric
cocobun, aka, the tomgoon of all languages.This crib-trifle, as small as a rattle, can sound folt i esfloostahangab i tf i leer
t ent e z i narawt oonsgors e
printre ei Andrei Codrescu, Michael Waters, Dumitru Radu Popa, Marvin Co- literare nelipsite pe canapeaua unde își aștepta cuas big as a piano, it can tighten its embrace like a boa, and fly high as an all-surface
stylus. In Nina Cassian’s hands it grew to use its full powers, projecting a passion-field T H Eb e l l i p h e e r s h u m b l i d e o u s
of poetry, song, and eros. Among the languages of those who speak in tongues was
Sparga, a burglar-language that made children happy, and suspicious adults into children. goarse

A V A N T – G A R D Ek a n s o n
D O E S N ’ Tf a l t z e l h o g s t e l
hen, Mihaela Moscaliuc, Daniela Jose , James Walker, Gh. Costinescu, Mona bucurie vizitatorii. Cassian’s decades of song set bodies and hearts in the enchanted state that flourishes dog i ns t ewa lhas
Directoarea editurii above and below the edicts of dullness and the precincts of censure. Her glossolalic
ease and ecstatic insouciance are among the finest arrows in poetry’s quiver.” D I El e t u s k
platch tsargagurphstena
ANDREI CODRESCU akoustr i cspeenah
A N Dz e r k a j o m e e z e
Nicoară, Alexandra Cari- „New Meridian Arts”, Nava smi l i ngt i kka p i kkagleed
bell i phars
N E V E Rv a r i c a u s i n g f e r i n d a
tr i ggamordbrobd i ng

des, Adrian Sângeorzan, Renek, a relevat statura poetei și bucuria de a inauguraISBN978-0-9976038-0-4 su sa kel l S U R R E N D E R S
by ng arv a
mi ngfoomt erhorangabroonz i d i e
Mumtaz Hussain, Mario odată cu volumul recent publicat o nouă colecțieUS$12.99 de A t s od z a t ag l as s e ykans onwoo l dy
poezie a casei editoriale newyorkeze. Gr i peeratbatheslaytrehelsdal

Fratti... Maurice Edwards
a interpretat la pian o
sonată de Haydn care era *
preferata Ninei, s-au scris „Avangarda nu moare nu se predă antologhează
și
jucăușe poeme scrise și desene desenate de Nina de-a
exquisite corpse și au latul a multor decenii. [...] Nina a fost o știutoare jucă-
fost citite poezii în limba
engleză și română. toare – și în ţara ei de baștină („de șe “) și în America
(unde anul ăsta va apărea traducerea pe care a apucat să
În acest context a i-o facă, spre sfârșit, Avangardei): știa că semni caţia e
fost prezentată și ediția un nonsens; că fără râs nimic nu e, nici măcar plânsul;
română din Avangarda
că joaca îi poate alina pe cei trimiși și părăsiţi la Cotul
nu moare și nu se predă Abadonului; că reîncarnarea e o altă strofă. De-acolo
apărută anul acesta la vocea Ninei alină și desfată, din delta prin care se varsă
„Scrisul Românescˮ cu
prefața Índica Nina, de Gangele în tigri...” (Călin Andrei Mihăilescu) ■
Maurice Edwards și Carmen Firan
Red.

Radu POLIZU

Dadaglobe Reconstructed

„... Întregul New York, este un DaDa și nu va accepta un rival...ˮ , îi scria Man și proiectul lui Huelsenbeck, Dadaglo-
Ray lui Tristan Tzara, în 1920, la cererea acestuia de a încerca promovarea mișcării be nu a putut realizat din motive
pe cealaltă parte a Atlanticului. nanciare și a fost complet oprit în
Proiectul lui Tzara, Dadaglobe, un fel de proiect de „social media” cum l-am 1921. Dar materialele au fost trimise
numi astăzi, nu era neapărat o idee complet nouă. Creat după un concept al lui și au fost adunate la un loc, printre cei
Richard Huelsenbeck, chiar și numele se aseamănă conceptului berlinezului al care au contribuit la cererile lui Tzara
cărui proiect se numea Dadaco. ind nume faimoase ale artei moderne
Pentru realizarea proiectului care dorea să adune arta DaDa din mai multe ţări, din acele timpuri, ca Jean Arp, Marcel
Tzara lansează în 1920 o scrisoare către un număr de vreo de 50 artiști din 10 ţări Duchamp, Max Ernst, George Gross,
cărora li s-au cerut patru tipuri de lucrări: desene originale, fotogra i ale lucrărilor Francis Picabia și Man Ray.
de artă, copii după paginile Anul acesta toate lucrările primite
cărţilor de proză și poezii sau în acele vremuri au fost adunate într-o
„alte feluri de invenţii”. Pe
lângă acestea, artiștilor li
se cerea să trimită și o poză
a autorului.
Intenţia era de a aduna ediţia a XI-a Număr special
toate aceste lucrări într-un
album de artă care era deja
promovat prin toate medi-
ile artistice ale Parisului și Max Ernst – Ochi uman și pește

despre care André Breton expoziţie care a fost iniţial prezentată la
spunea la vremea respec- Kunsthaus Zürich ind mutată de acolo
tivă că un astfel de album la Muzeul de Artă Moderna, MOMA,
„ar pune mișcarea pe harta din New York unde este expusă până
artistică fără posibilitatea în toamnă.
de a mai fi contestată”. Dadaglobe Reconstruit reunește peste
Peste Ocean, proiectului 100 de lucrări create pentru volumul ori-
i se făcea publicitate în ginal gândit de Tristan Tzara, un proiect
revista „New York DaDa” care nu era doar un mod de promovare
a lui Marcel Duchamp și a curentului, ci și un catalizator al artei
Man Ray. Din păcate, ca momentului. ■
Scrisoarea lui Man Ray către Tristan Tzara Tristan Tzara văzut de Jean Arp

24 Nr. 8 (157) ♦ septembrie 2016 Scrisul Românesc

Atelier de artist

ediţia a XI-a Număr special Lucian Florin ROGNEANU

Brâncuși și Avangarda europeană
Curentele de avangardă de la începutul secolului
al XX-lea apar în principal ca reacție împotriva modernă a lumii. Odată cu Sărutul s-a produs o ruptură
convențiilor rigide împământenite pe tot par- majoră de modul în care era concepută și percepută
sculptura, iar spiritul inovator al lui Brâncuși avea să
cursul secolului anterior. În esență acestea sunt mișcări domine lumea artistică a începutului de secol XX.
de revoltă împotriva unor canoane adânc înrădăcinate Așa cum la teatru există cortina care este ridicată
în conștiința estetică a societății pe perioada spectacolului,
de început de secol XX. Acest așa cum pentru un tablou
spirit de revoltă urma să fie există rama menită să pună
aproape de ecare dată însoțit și în valoare lucrarea sau pentru
de un manifest scris, ce va de ni operă există uvertura, la fel
în primul rând delimitarea de pentru sculptură există soclul.
conceptele anterioare și în același Din punct de vedere concep-
timp „propunerea” unei noi tual toate aceste elemente
perspective, a unui nou mod de sunt menite ca o separație, ca
gândire și de exprimare artistică. o zonă de trecere de la lumea
Datorită contextului istoric reală, obiectivă, la lumea
și social de la începutul secolu- creată, la universul artistului.
lui, mișcările de avangardă vor Constantin Brâncuși a fost Sărutul
avea ca principală țintă idealul primul sculptor din lume care Peștele
de libertate și mai ales liberta- a reconsiderat acest „element Constantin Brâncuși în atelier, 1914 (foto de Edward Steichen)
tea de exprimare ca principal de separație” și l-a inclus în
instrument în căutarea adevă- forma sculpturală, în univer-
rului și idealului artistic. Alte sul creatorului.
elemente generale definitorii O altă judecată estetică re-
pentru curentele de avangardă considerată de Brâncuși a fost
sunt: proclamarea subiectivității aceea că forma sculpturală
absolute a artistului în procesul este obligatoriu forma plină,
de creație, negarea constrân- el ind primul care a dat viață
gerilor formale, dinamismul golului și i-a oferit formă și
și supremația „visului” asupra Danaida sens plastic. Tot spiritul său

concretului în artă. Așa se face că, spre exemplu, Ex- inovator a făcut ca materialul ales pentru o lucrare
presionismul a proclamat în manifestul său „libertatea de artă să nu e considerat doar pentru calitățile sale
creatoare absolută și primatul expresiei asupra formei”, estetice intrinsece, ci mai ales pentru relația sa directă
Futurismul a îmbrățișat dinamismul și a proclamat cu forma și puterea de sugestie ce ține de identitatea
„glori carea frumuseții vitezei”, Suprarealismul a pus subiectului. Așadar spiritul materiei va in uența direct
la loc de cinste „hazardul obiectiv” și „delirul metodic” calitățile estetice sculpturale.
Tot Brâncuși este cel care a introdus în sculptură
prin exploatarea fenomenelor onirice, Cubismul propu-
ne descompunerea și recompunerea formei și punerea în ideea de ciclu de lucrări, e că vorbim de ciclul Săru-
același plan a mai multor realități temporale distincte. tul, Coapsa, Domnișoara Pogany sau Măiastra, dezvă-
Exemplele concludente pot numeroase, toate subli- luind astfel o serie întreagă de subtilități ce dau calități
niind spiritul liber și inovator al artiștilor avangardiști. estetice diferite aceluiași subiect, sau care uneori se
Unul dintre marile spirite ale epocii, care va „zdrun- constituie ca etape temporale în dezvoltarea formei.
cina” conceptele estetice sculpturale, urma să e Con- Toate acestea și o serie întreagă de inovații legate
stantin Brâncuși. În anul 1907 a realizat lucrarea Sărutul, de tehnica de lucru au făcut ca în 1914, când Brâncuși
a ată astăzi în colecția Muzeului de Artă din Craiova, deschidea prima expoziție în Statele Unite ale Ame-
pe care ulterior critica o va „declara” prima sculptură ricii  la  Photo Secession Gallery  din  New York, să
provoace o enormă senzație atât
în rândurile publicului cât și în
rândurile criticii de specialitate.
Ca urmare a acestei expoziții
s-au produs reverberații profunde
în gândirea plastică și estetică,
deschizându-se astfel un univers
de creație cu totul nou având la
bază desprinderea de rigorile
formale, spiritul inovativ și liber-
tatea creatorului ca țel suprem în
atingerea adevărului prin artă.
Astfel Constantin Brâncuși s-a
dovedit unul din marile spirite ale
Avangardei artistice a secolului al
XX-lea, cu contribuții esențiale la
dezvoltarea gândirii estetice și cu
in uențe determinante până în
arta contemporană. ■
Expoziția personală Brâncuși – Photo Secession Gallery din New York, 1914

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 24 pag. – 5 lei

SR



SR Oana BÃluicà • Freamãtul vie,tii Oana BÃluicÃ
Freamãtul viet,ii
SR
Incursiuni în literatura
Occum sit et es et laut por molupti assunt. Ipisi dolup- și cultura contemporane
tus et, cusanis volora idis eum quibearia dolupta tiorem
esti ut vel inis es quo tem rehent intem hictemp oribusant
autati dunt, ea sae ne la sum ex essimin ese voluptat rem qui
nonesto cuptio. Et eos rescien ditatur sitiisqui berumquodio.
Cus volo occatur minctur, ilitatat quo odis sanimo to cum
inimpossi ditissuntio volut occupta tiorende duntotatior sunti
audi quaest ipsunda di officiunt.

Aximus molo dit faccus, quam aut quo doluptatios auta-
tiatur? Quis reiustio velendant.

Namus voluptiorem coribus et qui cuscit ut hicidios reper-
sperum voluptae dolor rem dolupta turerio tem. Aqui none sita
natatur sit officto inctemolor rem aceatin eaquas venimetur?

Im quaeritis doluptat hillantis autemque pro tendit deles-
tem recte conectemodis doles doluptatque rendunti ipic tem
aces ium qui bero tem quuntis sunt facime nos et qui venistes
prest rehendae sunt prae destia cus vidunt molor solore non-
sed magni ommos des adiscia ndanditatem dolum que mod
quam ilitati omniet velitem quisquiae vel il explant ullum es
eaqui venduntin recum cum qui quas aut hiciiscimint verita-
te vollabor alic tes doluptatiis essitem eniatinctem soluptas
simpeditem a vellaccum quiae nobitia doleniminti doluptam
alignis magnis in eos estrum inulpa cum rehent.

Ehenihilitas as et derrovitio consedis alis et fugit odia
vero evellibus volum cus.

Olorro cum qui rem ut occum am et as et evel in cus unt
quas et que vel ius a sit, solent.

ISBN 978-606-674-099-9

Editură acreditată CNCS

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (169) ♦ septembrie 2017 3

Continuare din p. 1 Florea FIRAN

Ovidiu Ghidirmic

După ce absolvă Facultatea de Filologie a entuziasm, creaţia unor autori aflaţi încă la înce-
Universităţii din Bucureşti (1965), Ovidiu puturile activităţii lor literare.
Ghidirmic este repartizat profesor de limba şi În studiul dedicat lui Camil Petrescu, Ov.
literatura română la Centrul Şcolar Agricol din Ghidirmic urmăreşte, paralel cu existenţa scri-
Calafat. Ocupă pentru doi ani postul de referent itoricească a acestuia, pe aceea de teoretician,
literar la Teatrul Naţional din Craiova (1966– deschizând volumul cu un capitol în care, situ-
1967), iar din 1967 şi până în anul 1974 lucrează ându-l în epocă, aduce în atenţie polemicile lui
ca redactor la revista „Ramuri” unde susţine, cu Tudor Vianu, Eugen Ionescu, G. Călinescu,
alături Al. Piru şi Adrian Marino, partea de Eugen Lovinescu. Dacă Lirism şi o organici-
critică literară a revistei, semnând articole şi tate este prezentarea creaţiilor poetice ale lui Volumul are amplitudine şi originalitate,
studii asupra unor personalităţi ale culturii şi Camil Petrescu – insistând pe „idee”, „imagis- ocupându-se de aspectele „neoromantice” în
literaturii noastre. Din august 1974 şi până în tică”, „prozaic” – capitolul axat pe dramaturgie creaţiile lui Arghezi, Blaga, G. Călinescu, Emil
februarie 1975 este redactor la Editura Scrisul (Modalitatea estetică a teatrului) are unitate, des- Botta, N. Labiş, de „resurecţia baladei” la Radu
Românesc, apoi bibliotecar principal la Biblio- făşurare amplă dar structură sintetică, marcat Stanca, de „prerafaelitismul” lui Nichita Stă-
teca Judeţeană „Aman” (1975–1980) şi în cele de multe accente interpretative personale. În nescu, de „vocaţia sintezei” la Al. Philippide,
din urmă cercetător la Centrul de Ştiinţe Soci- secţiunea Publicist şi critic, autorul surprinde ori saltul „de la mit la contemporaneitate” al lui
ale Craiova al Academiei Române și profesor la ipostaze interesante ale publicistului Camil Eugen Jebeleanu şi încheind cu un „neoroman-
Facultatea de Litere unde i se încredințează și Petrescu, „oscilând între polemică şi pamflet tic retoric şi grandilocvent”: Adrian Păunescu.
conducerea de doctorate. Își susține doctoratul de idei”, adoptând un stil direct, plin de vervă. Dintre volumele care au urmat mențio-
sub îndrumarea profeso- năm în primul rând pe cele două
rului universitar George publicate sub genericul Pro domo
Sorescu cu teza Moștenirea (Scrisul Românesc, 2013), legate
prozei eminesciene, publi- structural, care cuprind tablete și
cată la Scrisul Românesc eseuri apărute în presa literară,
în 1996. cu deosebire în Scrisul Româ-
Debutează editorial cu nesc, la rubrica „Confruntări”:
eseul monografic Camil Eseuri morale, filosofice și literare;
Stilurile fundamentale; Scriitori și
Petrescu sau patosul luci- critici, Eminesciana. Eminesciana
dităţii (Scrisul Românesc,
1975), aşezat sub semnul (2016) este rodul preocupărilor
rigorii, care controlează lui Ov. Ghidirmic timp de peste
inventivitatea în interpre- două decenii când susține un
tare, devenind, progresiv, La finalul Colocviilor Scrisul Românesc cu tema Puterea cuvintelor, 2015 curs Eminescu la Facultatea de

un procedeu prin care autorul operează la În eseul monografic Zaharia Stancu sau Litere, foarte apreciat de studenți. Cartea nu
nivel stilistic, estetic, ideatic. Definit chiar de interogaţia nesfârşită (1977), cel mai temeinic suferă de „didacticism”, deși o doză de didac-
autor „un eseu interpretativ”, volumul dedicat studiu dedicat autorului Pădurii nebune, Ov. ticism superior este inerentă oricărui demers
lui Camil Petrescu nu vizează realizarea unei Ghidirmic intenţionează, cum mărturiseşte critic – cum însuși autorul recunoaște – propu-
monografii, concentrându-se asupra unor în Argument, o privire globală asupra operei nându-și să instruiască, nu numai să descifreze
aspecte esenţiale ale gândirii şi creaţiei prozato- lui Zaharia Stancu, în semnificaţiile ei majore, semnificațiile operei. Autorul face mai întâi o
rului, adoptând formula naraţiunii în expunerea asupra unor aspecte din viaţa prozatorului, prezentare generală a operei eminesciene apoi,
„ideilor”, propunându-şi o atitudine, de multe pe care îl consideră un scriitor de „cunoaş- pe secțiuni – poezia, proza, publicistica și des-
ori, polemică. În aceasta constă şi originalitatea tere” şi mai puţin unul de „pitoresc”. Volumul chiderea spre universalitate, raporturile lui
studiului, brodând cu graţie noi linii definitorii cuprinde într-o Addenda bibliografia operei, a Eminescu cu clasicismul antic, cultul pentru
în jurul figurii complexe a poetului, prozato- traducerilor şi referinţelor critice, monografia Shakespeare și complexul hamletian. Invocând
rului, dramaturgului, eseistului, și publicistului sa realizând, în special, o poziţionare în timp, în autenticitatea, criticul susține că l-a căutat pe
Camil Petrescu. Această formulă, nu lipsită de categorii şi genuri literare, disocieri sau corelaţii „Eminescu cel adevărat”.
curaj, va fi mai puţin folosită în volumele urmă- cu alte opere, ecouri şi definiri ale creaţiilor lui Ultima sa carte, Orientări hermeneutice
toare şi în articolele de critică literară publicate Zaharia Stancu. Comentariul critic gravitează în (Scrisul Românesc, 2017), lansată la Târgul
în presă, în care Ov. Ghidirmic apare poziti- jurul „romanului lui Darie”. Structura, tehnica, de carte Gaudeamus de anul acesta, privește
vist, uşor înclinat spre exaltare în comentariul maniera în care este construit discursul liric sunt Hermeneutica, unul dintre conceptele sale obse-
şi discursul critic, dispus să accepte, uneori, cu de factură clasică, metodele moderne părând să dante prin care și-a structurat activitatea, alături
nu-l tenteze pe critic. de alte două concepte, romantismul și fantasti-
Ca toate cărţile sale anterioare, Poeţi cul, dezvoltate în volumul Concepte critice pe
neoromantici (1985) debutează cu Expli- care l-a publicat în 2008 la Scrisul Românesc.
caţii preliminare, în care autorul îşi expune De fapt, autorul reia cele trei concepte, roman-
intenţii, formule critice, procedee folosite tismul, fantasticul și hermeneutica, din volumele
şi crezuri artistice pe care se fondează uni- sale anterioare, inclusiv din cel din 2014 (Con-
versul conceptual. Urmărind relevarea unui fruntări critice. Teoria și practica hermeneuticii)
„romantism permanent” în opera unor poeţi apărut la editura Academiei Române.
contemporani, comentată şi ea din unghiul Prin dispariția lui Ovidiu Ghidirmic
romantismului tipologic, volumul cuprinde rămâne un gol în literatura română, mai ales
analize interesante, a căror substanţă este în spațiul matrice al Olteniei, unde criticul s-a
esenţializată în chiar titlul capitolelor. manifestat cu autoritate și anvergură. ■













10 Nr. 9 (169) ♦ septembrie 2017 Scrisul Românesc Poezie
Eseu

Marin SORESCU Ziua Limbii Române

Pietre megalitice sărbătorită la Stockholmin 2011 ultima zi din luna august de sculptură cât mai ales la aforismele lui
și puf de păpădie
Da fost declarată Ziua Limbii Brâncuși prezentând ediția de Aforisme
Lui Lasse SÖderberg Române care se sărbătorește în țară și de C. Zărnescu și ediția trilingvă de afo-
în străinătate printr-o serie de manifes- risme Așa grăit-a Brâncuși de Sorana
Am numărat pietrele: tări cultural-științifice și artistice. Anul Georgescu-Gorjan, dar și Tinerețea lui
Parcă lipsește una. acesta, pe 21 august, Institutul Cultural Brâncuși și C. Brâncuși, studii și exegeze
M-am așezat în locul ei Român din Stockholm, în colaborare cu datorate criticului de artă V. G. Paleolog,
Pentru o clipă. Ambasada României în Regatul Suediei, primul monograf al marelui artist.
Am simțit că-mi vâjie urechile au avut ca invitat Scrisul Românesc din Invitatul a făcut referiri și la revista
De misterul lor ancestral Craiova. Manifestarea a fost deschisă Scrisul Românesc care anul acesta
Păpădiile și-au trimis pre mine și moderată de către Dan Shafran, împlinește 90 de ani de întemeiere și a
Miile de săgeți luate de vânt – directorul ICR din
- Ești ca un arc încordat, Stockholm, care a
Mi-au spus pietrele - Ne transmiți stresul, făcut un profil spiri-
Stai calm, Relaxează-te tual al profesorului
Și nu mai asculta cum trece timpul − și scriitorului Florea
Firan, directorul
Marin Sorescu editurii și revistei
9. iunie 1995 Scrisul Românesc.
Acesta a ținut o
Marin Sorescu la monumentul Ales stenar, Suedia prelegere sub genericul Spirite alese din prezentat cel mai recent număr care se
(foto Joanna Helander) cultura română și s-a referit la scriitori deschide cu lucrări de Marin Sorescu și
de primă mărime: M. Eminescu, Al. cuprinde, printre altele, scrisori adresate
Versuri și imagini foto comunicate de Dan Shafran, Macedonski, T. Arghezi, M. Sorescu și de poet lui Dan Shafran, traducătorul
prieten apropiat al lui Marin Sorescu și traducător la marele sculptor Constantin Brâncuși. său în suedeză și prieten apropiat, și
Încă de la început profesorul a ținut să se încheie cu prezența lui Brâncuși la
al operei poetului în limba suedeză motiveze alegerea acestor personalități Muzeul Guggenheim din New York
care sunt cu adevărat creatori de limbă într-o expoziție în care sunt expuse 8
română și prin opera lor au intrat demult din lucrările marelui artist.
în universalitate. La încheierea prelegerii participanții
După ce a relevat câteva trăsături – diplomați, români din diaspora, profe-
ale limbii române, între care unitatea sori universitari, istorici și critici literari,
limbii noastre în ansamblul limbilor traducători, artiști plastici – au pus
romanice, Florea Firan a remarcat ca întrebări interesante pe teme de intercul-
profiluri comune celor patru scriitori turalitate. Conferința profesorului Florea
afirmarea ca spirite enciclopedice și Firan a avut un mare impact la publicul
scriitori totali, în sensul că au abordat prezent, un moment deosebit a fost acela
prin care Liliana Donose-Soamuelsson,
traducătoare în suedeză, a oferit în dar
volumul Amintiri despre Eminescu de
Teodor V. Ștefanelli, membru al Acade-
miei Române (Institutul de Arte Grafice
„G. Sfetea”, 1914), cu dedicație și cu
convingerea că volumul pe care l-a găsit
într-un anticariat din București în urmă
cu 30 de ani își găsește locul în biblioteca
unui pasionat de literatură.
Scrisul Românesc a prezentat o
expoziție cu cărți și reviste pe care le-a
donat apoi ICR din Stockholm. Tuturor
participanților li s-au oferit numere din
în opera lor mai toate genurile și speciile revista Scrisul Românesc. O manifestare
literare, venind cu exemple reprezenta- cultural-științifică în spiritul obiectivu-
tive. Prelegerea a fost una aplicată, în lui fundamental al Scrisului Românesc
sensul că Florea Firan a lansat cărți pe – interculturalitatea – care a omagiat
care le-a realizat și dedicat celor patru limba română și creatorii ei.
scriitori: Eminescu. Antologie comentată; Cu acest prilej ICR a deschis și o
Al. Macedonia – G. Bacovia. Simbolismul expoziţie cu reproduceri de fotografii
românesc; Tudor Arghezi, treptele deve- realizate de Carol Popp de Szathmáry la
nirii; Marin Sorescu. Poezii inedite, Iona, sfârşitul secolului al XIX-lea, înfăţişând
Jurnal inedit. În mod special s-a referit la mănăstiri şi biserici din Valahia. ■
Constantin Brâncuși, nu atât la operele
Cl. MILOICOVICI