Binder1hj

12 Nr. 9 (169) ♦ septembrie 2017 Scrisul Românesc Eseu

Florea FIRAN

George Sorescu – 90

Poet, prozator, istoric și critic literar, incluse și poeziile din cărțile sale anterioare, la prozator și poet.
George Sorescu se alătură profesori- care se adaugă un nou ciclu intitulat Cutremur Căci e un scrii-
lor care au consolidat învățământului în Arcadia. Acesta din urmă conține o serie de tor aproape total.
filologic universitar craiovean. S-a născut la 23 poezii dedicate memoriei lui Marin Sorescu, după Apariția cărților
septembrie 1927, în comuna Bulzești, județul decesul poetului (8 decembrie 1996). Amplul sale de istorie și
Dolj, ca fiu al lui Ștefan Sorescu, agricultor, și al poem Nu l-am văzut, cu dedicația „Lui Marin critică literară
Nicolinei (născută Ionescu), casnică. Urmează Sorescu”, inclus în ciclul Cutremur în Arcadia este (...) a fost contrapunctată, în cursul anilor,
cursurile primare în comuna natală, apoi Liceul tulburător: „Nu l-am văzut,/ Nu l-am cunoscut!/ constant, de editarea unor culegeri de poezii
„Frații Buzești“ din Craiova, pe care îl absolvă Era doar cuvânt cu/ Ferestre deschise în timp:/ originale...“ (D. Micu, Între Minerva și Pan,
în 1949. După absolvirea Facultății de Filologie Când venea, când urca/ Spre Olimp// Împre- prefață la vol. Aripi în timp).
a Universității din București (1953), este repar-
tizat profesor de limba și literatura română la George Sorescu și Marin Sorescu (1981) Dacă în articolele de istorie și critică literară,
Liceul „Traian“ din Turnu Severin (1953–1961). răspândite în presa românească, cu deosebire
jur – și cețuri și coline/ Și nopți…/ Șoptitori cu în „Ramuri” și „Scrisul Românesc”, se bazează
Din 1961 devine asistent la Institutul Peda- suflet mărunt,/ Cu viclene urzeli/ Pe la porți…// deseori pe date inedite, specifice zonelor arhi-
gogic din Craiova, iar din 1964 funcționează ca – Vorbea doar cu el –/ Și ziua și noaptea,/ Târziu?/ vistice și pe exegeză, în volumele – Gheorghe
lector la Facultatea de Filologie a Universității – Nu l-am văzut/ Și nu-l știu!// – Alteori vorbea Asachi, Structuri erotice în poezia română, Scri-
craiovene, parcurgând toate treptele univer- cu cei/ Din jur/ Și cu cei de dincolo/ De hotar…”. itori români (1830–1870), Neodihna vămilor,
sitare, până la cea de profesor titular. Obține Neliniștea esențelor, Colocvii în Grădina Hes-
doctoratul în filologie la Universitatea din Versurile lui George Sorescu au o încăr- peridelor – întâlnim aceeași pasiune pentru
București cu teza Gh. Asachi. Viața și opera cătură mitică și simbolică, mitul lui Pan este frumos și adevăr. Scriitori români (1830–1870)
(1970), lucrare ce reprezintă o contribuție cel mai semnificativ pentru lirica sa, poetul reprezintă o valorificare a cursului său univer-
însemnată la întregirea imaginii scriitoru- declarându-se „Ultimul slujitor al/ Nemurito- sitar la nivelul unor cerințe editoriale tot mai
lui moldovean. Dumitru Micu o consideră rului Pan”. Întoarcerea Euridicei stă sub semnul exigente. Neliniștea esențelor (1996) întregește
„cea mai solidă, mai coerentă biografie scrisă mitului lui Orpheu și al Euridicei. O mulțime profilul de critic și istoric literar al autoru-
până în clipa de față a celui care a fost unul de mituri greco-latine – mitul lui Ulise și al lui, care recurge la metoda fenomenologică,
dintre ctitorii culturii civilizației românești Penelopei, lui Dionis, al Aphroditei și Neptun, încercând să surprindă esențele ultime ale feno-
din veacul al XIX-lea“. Începând cu 1992 i al Păsării Pheonix și al Sibilelor – sunt valori- menelor. Chemările Heliconului este capitolul
se încredințează conducere de doctorate, sub ficate în frumoase versuri. De asemenea, sunt cel mai substanțial al volumului. G. Sorescu
coordonarea sa și-au susținut doctorate parte valorificate din mitologia autohtonă mitul lui re-lecturează frecvent, dintr-o nouă perspec-
dintre profesorii actuali ai Facultății de Litere, tivă, autori clasici și moderni de la Hesiod și
între care Ovidiu Ghidirmic și Nicolae Panea. Zalmoxe, al Dochiei, al lui Făt-Frumos, Homer, până la Asachi și Eminescu, Goga și
Profesorul de vocație este dublat de cercetătorul al Balaurului, Sfintei Vineri, mitul jert- Călinescu și până la Leonid Dimov. Importantă
științific și de scriitorul preocupat de fenomenul fei creatoare etc. „Zări de-abanos,/ De este și a treia secțiune, Din uitate sertare, privind
literar românesc. G. Sorescu descoperă într-o plumb/ Și de scrum,/ Topiți-vă-n jurul documentarea și corespondența, cu referire la
arhivă particulară, din Drobeta-Turnu Seve- speranței!// Îngropați-vă cerul umbros/ Gh. Asachi, C. A. Rosetti, Hasdeu și Petrarca.
rin manuscrisul inedit – La Leucaide d’Alviro În lutul tăcut și-ntinat/ De plânsul
Corintio-Dacico al lui Gheorghe Asachi (sonete Clasic și romantic totodată, stăruind în
în stil petrarchist și arcadic), pe pădurilor/ Mii!// Azi, arhive încă neexplorate, meticulos în expresie,
care le editează în 1974. Tex- din amnar/ V-aprind G. Sorescu se dovedește un bun exeget în spațiul
tele poetice inedite în limba temelii/ Am căzut rob/ valorilor literare. Marin Sorescu, privind retro-
italiană îi oferă datele necesare Cutezanței.” (Descântec) spectiv, îl va evoca adeseori: „George, fratele
corectării unor erori exegetice meu, profesor la Universitate, a fost într-un fel și
privind posibilitățile creatoare Structural, G. Sorescu mentorul meu școlit, caietele lui de versuri erau
ale celui ce evocă pe nemuri- este un neoromantic citite acasă, în familie“ („Cronica“, 28. XI. 1975).
toarea Leuca (Bianca Milesi). pentru care miturile se
constituie, uneori, în George Sorescu are meritul de a fi găsit în
Debutează în 1957 cu puncte de reper, adec- biblioteca personală a lui Marin Sorescu o serie de
versuri în stil clasic incluse vate propriilor căutări manuscrise pe care le-a publicat postum, cele mai
în volumul Oltenia literară. și aspirații. Este dotat cu multe la Scrisul Românesc: Versuri inedite (2001),
Publică poezii, eseuri și o o memorie fabuloasă, Marin Sorescu în scrisori de familie (2001), Săgeți
serie de articole de istorie și poate recita ore întregi postume (2002), Proză scurtă (2003), Parodii.
critică literară privind pe Al. din poeți latini sau poeți clasici români, Emi- Fabule. Epigrame (2003), Cronici literare (2004),
Macedonski, I. G. Bibicescu, B. P. Hasdeu, D. nescu fiind poetul său preferat, dar și Marin Cronici dramatice (2005), Sonete inedite (2006),
Bolintineanu etc. în reviste de profil precum Sorescu al cărui protector i-a fost tot timpul. Jurnal inedit I-VII (2005-2015), Marin Sorescu în
„Ramuri“, „Tribuna“, „România literară“, „Notoriu în mediile academice prin activi- documente şi scrisori inedite (2010) etc.
„Limbă și literatură română”, „Scrisul Româ- tatea științifică, George Sorescu nu e, probabil,
nesc”, „Convorbiri literare“ ș.a. mai puțin citit în lumea intelectuală, largă, ca Membru al Uniunii Scriitorilor din 1980,
G. Sorescu este distins cu Premiul Uniunii
Debutul editorial se produce cu volumul Scriitorilor, pentru volumele Structuri erotice
Gheorghe Asachi. Viața și opera publicat la edi- în poezia română (1982) și Neliniștea esențelor
tura Minerva în 1970. Pasiunea pentru poezie (1996); Premiul Scrisul Românesc pe anul 2007
își găsește expresia în volumele Întoarcerea Euri- și Premiul „Marin Sorescu“ acordat cu prilejul
dicei (1970), Desen sonor (1978), Aripi în timp Zilelor „Marin Sorescu” de Primăria Craiovei
(1994). În ediția a doua a acestui volum sunt și Academia Română în 2015, ambele pentru
valorificarea operei lui Marin Sorescu. ■

























Serie nouă Anul XVI ScrisuRl omânesc
Nr. 9 (181) 2018 Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003

Publicată de Scrisul Românesc Fundația-Editura, recunoscută CNCS. Apare sub egida U.S.R.

Florea
FIRAN

EMINESCU

„Amintiri” de Teodor V. Ștefanelli

Ștefan Popescu – Peisaj de toamnă (detaliu) Peisajele lui Șt. Popescu în care copacul ia forma unui simbol al Sub înrâurirea ideilor pașop- atitudinea sa fermă prin care se
luptei cu împrejurările, neprielnice, este ceea ce artistul exprimă mai cu tiste a luat naștere și mișcarea opunea politicii de deznaționalizare
drag, ca un fel de confesiune a dificultăților pe care le întâlnise el însuși... tinerilor intelectuali buco- dusă de autoritățile habsburgice mai
vineni pentru promovarea ideii ales după răpirea Bucovinei în 1875.
George OPRESCU unității naționale și culturale a
tuturor românilor, desăvârșită în Teodor V. Ștefanelli urmează
Eseu 1918. Din rândul acestor tineri cursurile Școlii primare în orașul
face parte și Teodor V. Ștefanelli, natal, apoi pe cele ale liceului român
Oana Băluică fost coleg și prieten apropiat al din Cernăuți, unde are profesori de
lui Mihai Eminescu în perioada limba română pe Aron Pumnul și
Poezie Mihai Ene Proză studiilor liceale de la Cernăuți și Ioan G. Sbiera, care l-au inițiat în
Aureliu Goci universitare de la Viena. „gramatica și literatura română”.
Andrei Codrescu Dan Ionescu Carmen Firan
Rodica Lăzărescu După un sfert de veac de la Foarte interesant descrie Ștefa-
Anca Stuparu Mihai Măceș Terézia Mora trecerea în eternitate a poetului, nelli mediul în care Eminescu și-a
Ștefanelli publică volumul Amintiri început studiile la Cernăuți: „La
Adrian Sângeorzan despre Eminescu (Institutul de arte anul 1858 când a venit Eminescu
grafice „C. Sfetea”, București, 1914, la Cernăuți, simțul național era
Ana Mureșanu 175 p.), contribuții importante la încă foarte puțin deșteptat la româ-
cunoașterea vieții și activității poe- nii din Bucovina. Nu exista nicio
Gabriela Rusu-Păsărin tului din perioada respectivă. societate culturală, nicio mișcare
națională. Străduințele națio-
Un profil spiritual al lui Teodor nale ale lui Pumnul și ale fraților
V. Ștefanelli ni se pare potrivit nu George, Alecu și Eudoxiu Hurmu-
numai pentru ideea editării cărții zaki nu prinseseră încă rădăcină.
despre Eminescu, ci și pentru Limba oficială era cea nemțească.
relevarea personalității sale de În școli, afară de cea primară gre-
magistrat, istoric și scriitor, membru co-orientală, toate obiectele erau
al Academiei Române. S-a născut predate numai în limba germană și
la 18 august 1849, în orașul Siret, în liceu numai o oră pe săptămână
ca fiu al lui Vasile Ștefăniuc, târgo- era rezervată pentru limba și litera-
veț negustor, cunoscut și pentru tura românească”. Continuare în p. 3

Dumitru Radu Popescu – Biogra a și opera p. 5

Gabriel Coșoveanu – Cum se iau amprentele culturale p. 6 Emilian Ștefârță

Cătălin Ghiță – Nietzsche, englezii p. 7 Jocul cu a e
şi (in)corectitudinea politică
p. 24
Gheorghe Păun – Unitate prin diversitate. Câteva considerații p. 8

Constantin Cubleșan – Eminescu – O dimensiune speculativă p. 10

Dumitru Radu Popa – Noii idoli ascunși p. 13
ai dorințelor noastre

Ion Parhon – Irezistibila căutare a noului p. 22

2 Nr. 9 (181) ♦ septembrie 2018 Scrisul Românesc Evenimente
culturale
Sumar Ediţia a XIII-a

Florea Firan, Eminescu – „Amintiri” Tema: Scrisul Românesc
de Teodor V. Ștefanelli / pp. 1, 3, 4
Unitate prin diversitate Revistă de cultură
Dumitru Radu Popescu, Biografia
şi opera / p. 5 Craiova, 10–11 octombrie 2018 Fondată la Craiova, în 1927,
de către criticul D. Tomescu.
Andrei Codrescu, Poeme: Note din Paradis; PROGRAMUL
Vizită la palat / p. 5 MANIFESTĂRILOR Serie nouă, din 2003,
întemeiată de Florea Firan
Red., Arhivă sentimentală / p. 5 Miercuri, 10 octombrie – orele 1630
Editată de: Fundația – Revista
Gabriel Coşoveanu, Cum se iau amprentele Muzeul de Artă – Sala Oglinzilor Scrisul Românesc
culturale / pp. 6, 7
SESIUNE ȘTIINŢIFICĂ – tema: ISSN 1583-9125
Cătălin Ghiță, Nietzsche, englezii
şi (in)corectitudinea politică / p. 7 „Unitate prin diversitate” Revistă înregistrată la OSIM
cu nr. 86155 din 11.04.2007
Gheorghe Păun,Unitate prin diversitate. Invitaţi: academicieni, profesori universitari,
Câteva considerații / pp. 8, 9 critici și istorici literari, directori și redactori Membră A.R.I.E.L.
de reviste și edituri din țară și din străinătate Revistă finanţată cu sprijinul
Aureliu Goci, Un roman balzacian pe
dimensiunea istoriei / p. 9 Lansarea volumului: Intelectualii, Puterea și Tehnologia Ministerului Culturii
Lansarea numărului special, 10/2018, şi Identităţii Naţionale.
Constantin Cubleşan, Eminescu – al Revistei Scrisul Românesc
O dimensiune speculativă / p. 10 Redacția
Expoziţia de cărți şi reviste Scrisul Românesc 2006–2018
Mihai Ene, Povestiri din Europa Moment artistic Director:
de Est / pp. 11, 12 Florea FIRAN
Joi, 11 octombrie – orele 1100 Secretar general de redacție:
Dan Ionescu, Temeritate lirică / p. 12 Gabriel COȘOVEANU
LANSĂRI DE CARTE: Colegiul redacțional:
Dumitru Radu Popa, Noii idoli ascunși ai Adrian CIOROIANU
dorințelor noastre / p. 13 Scrisul Românesc – 90. Studiu și antologie comentată Andrei CODRESCU
Amintiri despre Eminescu, de Teodor V. Ștefanelli Eugen NEGRICI
Adrian Sângeorzan, Virgina D’ale lui Caragiale, de Stancu Ilin Nicolae PANEA
și Sheriful / pp. 14, 16 Iuliu Maniu. Făuritor al Marii Uniri, de Dan Botez Gheorghe PĂUN
Aproape un secol de Dinastie, de Adrian Cioroianu Dumitru Radu POPA
Carmen Firan, Sabina / pp. 15, 16 Femeia de nisip, de Carmen Firan Dumitru Radu POPESCU
Ținere de minte, de Adrian Sângeorzan Monica SPIRIDON
Anca Stuparu, Poeme: Printre cărți; Ev@ cumintea pământului, de Tatiana Jilavu Emilian ȘTEFÂRȚĂ
Legea apei / p. 16 Redactori:
Lansarea colecției „Femei celebre în literatura română”: Mihai ENE
Oana Băluică, Istoria caselor noastre / p. 17 Elena Văcărescu, Anna Brâncoveanu de Noailles, Dan IONESCU
Magda Isanos, Nina Cassian Alexandru OPRESCU
Gabriela Rusu-Păsărin, Aventura interiorității: Ion PARHON
Țineri-de-minte-cu-simțăminte / p. 18 Prima linie, de Alexandru Oprescu (debut editorial) Lucian-Florin ROGNEANU
Stele, de Tania-Eugenia Niță (debut editorial) Redactori asociați:
Terézia Mora, Toate zilele / p. 19 Florentina ANGHEL
gala premiilor Oana BĂLUICĂ
Mihai Măceş, Hispanistul şi „Carul „scrisul românesc” – 2017 Mihai DUȚESCU
cu pere” / p. 20 Răzvan HOTĂRANU
decernarea premiilor Gabriela RUSU-PĂSĂRIN
Rodica Lăzărescu, În miezul cărţilor… / p. 20 de debut în volum – 2018 Corectură:
Claudia MILOICOVICI
Florea Firan, Dimitrie Vatamaniuc. Moment literar-artistic Tehnoredactare computerizată:
Eminescolog în descendența Georgiana OPRESCU
lui Perpessicius / p. 21
Redacția şi Administrația: Craiova,
Ion Parhon, Irezistibila căutare Str. Constantin Brâncuşi, nr. 24
a noului / p. 22
Tel./Fax: 0722753922; 0251/413.763
Red., Cărți primite la redacție / p. 22 E-mail: [email protected]
Emilian Ștefârță, 70 plus / p. 23 Web: www.revistascrisulromanesc.ro
Cont: RO03BRDE170SV21564261700
Red., Okeanos: Revistele „Orizont” BRDE Agenția Mihai Viteazul, Craiova
și „Viața Românescă” / p. 23

Emilian Ștefârță, Jocul cu ațe / p. 24

Abonamente

la Scrisul Românesc

Abonați-vă la revista „Scrisul Românesc“ și veți avea
un prieten apropiat. Abonamentele se fac prin rețeaua
proprie și Poșta Română, se pot achita și la sediul revistei

sau în contul: RO 03BRDE170SV21564261700,
Agenția Mihai Viteazul, Craiova.

Costul unui abonament anual cu taxele incluse este de 80 lei.
Pentru abonații din străinătate este de 140 $ sau de 125 € .
Informații primiți la tel.: 0722.75.39.22; Fax. 0251.413.763

T ema colocviilor Scrisul Românesc Intelectualii, Puterea și Tehnologia Antologie alcãtuitã de Florea Firan I.ntelectualii, Puterea I. ntitulată metaforic D-ale lui Caragiale, prin D-ALE LUI CARAGIALE STANCU ILIN TEODOR V. ȘTEFANELLI AMINTIRI DESPRE EMINESCU Abonamentele se pot face la sediul
încearcă să întredeschidă o ușă s,i Tehnologia parafrază a titlului celebrei farse caragialiene, redacției, adresa: Constantin Brâncuși,
spre provocările unui viitor greu de Stancu Ilin folosește, de fapt, informațiile C D-ALE LUIea mai importantă scriere literară a lui Teodor
anticipat, în care rosturi și raporturi Antologie alcãtuitã de Florea Firan despre viața și opera marelui dramaturg din Ștefanelli o reprezintă Amintiri despre Eminescu, con- nr. 24, Craiova, județul Dolj
diferite de ce am știut până acum lucrările sale anterioare. Volumul se deschide cu sau [email protected].
vor schimba modul de interacțiune capitolul Origini și vizionări prin care sunt relevate CARAGIALEsiderată „printre cele mai serioase și documentate din câte DE Responsabilitatea opiniilor exprimate
între individ, societate și putere, originile scriitorului cu toate controversele și
între state, în salvarea valorilor tre- polemicile din epocă. În I.L. Caragiale – cel de toate s-au scris alături de acelea ale lui Ioan Slavici”. Evocarea TEODOR V. ȘTEFANELLI aparține integral autorilor.
cutului și asimilarea noilor direcții zilele se referă la receptarea estetică a dramaturgiei poetului și a unor momente din perioada studiilor liceale Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
tehnologice. caragialiene, în „Aștept judecata publică”, de de la Cernăuţi și de studenţie de la Viena dezvăluie în MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE
campania de presă, iar în „Și în literatură se Ștefanelli un bun memorialist; aduce informaţii și aspecte Tiparul: Tipografia PRINTEX Craiova,
Cei peste 30 de cercetători înscriși pretinde o cinste profesională” se ocupă de plagiatul mai puţin cunoscute din această perioadă, preocuparea Cu o ilustraţiune, facsimile și anexe str. Electroputere, nr. 21, tel. 0251 580431
la sesiunea științi că încearcă să dea inventat de Caion. De asemenea se referă la o serie lui Eminescu pentru lectură și setea de cunoaștere în
răspunsuri la câteva dintre aspectele de studii ale unor exegeți caragialieni cunoscuți, cele mai variate domenii. Faţă de o serie întreagă de alte CRAIOVA
pe care le impune triunghiul intelec- dar mai ales la studiul lui G. Călinescu, Domina scrieri despre Eminescu, Amintirile… lui Ștefanelli au și „SCRISUL ROMÂNESC” FUNDAŢIA–EDITURA
tualii, puterea și tehnologia. bona, unul dintre cele mai ample și valoroase, care o valoare documentară privind biografia eminesciană.
se referă la cursurile profesorului G. Călinescu 2018
Florea Firan din perioada 1946–1947. Printre nuvelele tragice Amintirile lui Ștefanelli despre Eminescu au consti-
ale lui Caragiale autorul analizează O făclie de tuit unul dintre principalele izvoare și referinţe pentru
Paște, impresionat de comentariile pro și contra STANCU ILIN eminescologi în realizarea biografiei poetului.
din schimbul de scrisori dintre Titu Maiorescu
și Duiliu Zamfirescu. *
Volumul de faţă reproduce ediţia princeps, Teodor
Florea Firan V. Ștefanelli, Amintiri despre Eminescu, București, Insti-
tutul de arte grafice C. Sfetea, 1914.
ISBN 978-606-674-173-6
Editură acreditată CNCS Florea FIRAN

ISBN 978-606-674-188-0 ISBN 978-606-674-204-7

SR Editură acreditată CNCS 1914
Editură acreditată CNCS 2018

SR

SR

SR

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (181) ♦ septembrie 2018 3

Continuare din p. 1 Florea FIRAN

Eminescu – „Amintiri” de Teodor V. Ștefanelli
Pentru Mihai Eminoviciu, unul dintre colegii
săi, T. V. Ștefanelli simte o apropiere deose- Tribunalului din Cernăuți, în 1873, iar doi ani Apropierea dintre Eminescu și Ștefanelli
bită, căruia îi face și un portret: „mic și îndesat, mai târziu obține doctoratul la Universitatea din devine tot mai strânsă. După doi ani asociația
cu părul negru pieptănat de la frunte spre ceafă, Viena și ajunge consilier aulic al Curții de Justiție „Arboroasa” este desființată, iar studenții din
cu fruntea lată, fața lungăreață, umerii obraji- din Viena, cel mai înalt rang judecătoresc din Comitetul ei de conducere (din care făcea parte
lor puțin ridicați, ochii nu mari, dar vii, colorul Austria. Funcționar al statului habsburgic, Ștefa- și Ciprian Porumbescu) sunt acuzați de înaltă
feței întunecat prin care străbătea însă rume- nelli nu-și va uita niciodată obârșia și neamul și trădare și întemnițați. De fapt „înalta trădare”
neala sănătoasă a obrajilor”. „În va acorda, cât îi stă în putință, sprijin românilor o reprezenta o telegramă trimisă la Iași când
zilele de dumineci și sărbători s-a ridicat monumentul lui Grigore
îl aflam pe Eminescu regulat Ghica ucis în 1777 de turci pentru
în biblioteci, răsfoind, cetind și că protestase împotriva înstrăină-
luând acasă tot cele mai vechi rii Bucovinei. Apărarea, din care a
cărți”. Ștefanelli era impresio- făcut parte și Ștefanelli, a reușit să
nat de gestul lui Eminescu când obțină achitarea întregului comitet,
cumpăra cărți și după ce le citea dar asociația a rămas desființată.
le dona bibliotecii sub semnă- Spiritul acesteia a fost continuat
tura „M. G. Eminoviciu”. Colegi de societatea nou înființată „Juni-
de liceu în anii 1860-’63, cei doi mea” bucovineană, care va prelua
școlari se împrietenesc și „rămân și imnul vechii asociații cu versuri
amici pentru totdeauna”. După de Ștefanelli.
absolvirea liceului și susținerea Între 1876-1882 Ștefanelli își
bacalaureatului, T. V. Ștefanelli continuă activitatea de magistrat
devine student la Universitatea la Câmpulung Moldovenesc unde
din Viena unde urmează „drep- are o serie de inițiative culturale
turile” (1869-’73) și îl reîntâlnește care au atras atenția și lui N. Iorga.
pe Eminescu, și el „student extraordinar” frec- Astfel înființează un teatru de ama-
ventând cu deosebire numai cursurile care îl bucovineni. Cunoscător a limbii germane pe tori în repertoriul căruia introduce prelucrări
interesau: filosofia practică, filosofia dreptului, care o folosește în meseria sa de judecător, scrie de comedii franceze, precum: După teatru,
economia politică, medicina legală etc. Participa însă numai în limba română, fiind conștient de Un trandafir în livrée, Un pahar cu apă rece,
la spectacole de teatru și operă, vizita muzee și rolul limbii în păstrarea ființei naționale. Devine Un iepure se însoară. Unele dintre acestea
citea mereu, ceea ce „explică ușor cultura cu care membru activ al „Societății pentru cultura și lite- le-a publicat ulterior în „Aurora” și „Gazeta
era înzestrat”. Eminescu se simțea apropiat cu ratura română în Bucovina” și se ocupă de partea Bucovinei”.
toți colegii și-i saluta zilnic cu „Trăiască nația!”, literară a „Calendariului”, editat anual, unde În 1878, la propunerea sa, foștii colegi de
iar ei răspundeau „Sus cu dânsa!” Împreună publică primele sale creații originale în proză: studenție se întâlnesc la București, îl vizitează
cunosc mulți alți tineri români veniți la studii la George Fulgerul, Dascălul Țintilă, Un omor, Din pe Eminescu la redacția ziarului „Timpul”, spre
Viena între care și pe Ioan Slavici și Victor Babeș reminiscențele unui criminalist. marea bucurie a poetului.
cu care leagă prietenii și aderă la ideea unității Sfidând politica de „germanizare prin cul- Continuându-și activitatea în magistratură
culturale a românilor de pretutindeni și la Socie- tură” a provinciei românești Bucovina, alături de Ștefanelli este promovat judecător la Tribuna-
tatea academică „România jună”, constituită din Eudoxiu Hurmuzaki, în 1875, lul din Suceava (1882-’88)
cele două societăți studențești – „România” și când se întemeia și Universi- când desfășoară în paralel o
„Societatea literară și științifică” −, la care Ște- tatea din Cernăuți, unde nu se bogată activitate culturală:
fanelli devine din 1873 secretarul acesteia. Sub admitea predarea de cursuri Întemeiază în 1883 societatea
auspiciile Societății „România jună” s-a format și în limba română, Ștefa- „Școala română” care avea ca
și Comitetul de organizare a serbării de la Putna nelli ia inițiativa organizării scop principal dezvoltarea
din 15/27 august 1871, având ca președinte pe studenților români în aso- învățământului în limba
Ioan Slavici. Ștefanelli mărturisește că ideea ser- ciația „Arboroasa” (numele română, prin înființarea de
bării de la Putna „a purces de la Eminescu”, și romanizat al Bucovinei, dat școli primare și secundare,
impresionat publică o odă în 24 de strofe con- de Ștefanelli), elaborează sta- editarea de manuale didac-
cepută (dar nemărturisită) de Eminescu special tutele asociației și compune tice, acordarea de burse și
pentru serbare și difuzată în foi volante. Ser- un imn, pus apoi pe muzică premii. În 1885 înființează
barea și Congresul studenților de la Putna din de Ciprian Porumbescu, care „Biblioteca de petrecere și
1871 au avut un mare ecou și au marcat începu- chema la unire tocmai când învățătură pentru tinere-
tul luptei pentru unitatea culturală și națională măsurile luate de autoritățile tul român”, colecție prin
desăvârșită în 1918. austriece erau tot mai drastice. care se urmărea tipărirea de
În timpul evenimente- lucrări originale și de tradu-
Participant la marele eveniment, Ștefane- lor, când se sărbătorea de Coperta ediției princeps ceri valoroase. Colecția este
lli îl va evoca în cartea sa (cap. Eminescu și
serbarea de la Putna), încheind astfel: „Deși către imperiul habsburgic o sută de ani de inaugurată cu povestirea Loango de Franz
despărțiți prin hotare politice, toți știu că sunt la anexarea Bucovinei, Eminescu vine de la Hoffmann, prelucrată de Ștefanelli. Inițiativei
unul și același neam, și această convingere va Iași la Cernăuți, aducând, „mascate sub cărți sale i se alătură Ștefan Ștefureac și cunoscutul
mări puterea lor de rezistență și îi va oțeli în vechi”, câteva sute de exemplare din broșura folclorist Simeon Florea Marian, toți trei pun
lupta pentru neam, lege și țară.” Răpirea Bucovinei, tipărită cu prilejul durero- bazele „Revistei politice” care își propunea „să
sului centenar, care au fost răspândite printre apere poziția românilor în viața lor publică… și
După absolvirea facultății, Ștefanelli intră români, „ba Eminescu avu îndrăzneala a tri- să ție viu sentimentul lor de solidaritate”, unde
în magistratură pe care o practică toată viața mite broșura la căpităniile serbării și la cele mai Ștefanelli publică schițe, povestiri și traduceri.
cu pasiune și dăruire. Începe ca practicant al marcante persoane oficiale”, amintea Ștefanelli.
Continuare în p. 4

4 Nr. 9 (181) ♦ septembrie 2018 Scrisul Românesc Eseu

Continuare din p. 3

Teodor V. Ștefanelli se afirmă și în viața cei mai buni traducători din limba germană. aspecte mai puțin cunoscute din perioada ado-
socială și politică; în 1892 este ales depu- Debutează cu traducerea unei „novele” din lescenței lui Eminescu, preocuparea acestuia
tat în cercul electoral al Câmpulungului pentru germană, Menia de K. E. Franzos, în „Foaia pentru lectură și setea de cunoaștere în cele
o perioadă de patru ani, solicitat pentru o Societății pentru literatura și cultura română mai variate domenii. Față de alte scrieri despre
nouă legislație, refuză. Bogata sa activitate în Bucovina”, Cernăuți (nr. 8, 9, 10/1868). De Eminescu, Amintirile… lui Ștefanelli au și o
desfășurată în Bucovina a constituit temeiul la Viena trimite la „Con- valoare documentară privind
alegerii ca membru corespondent al Acade- vorbiri literare” poezia biografia eminesciană. De fapt
miei Române, la propunerea lui Al. Xenopol Pădurea Bucovinei de se aștepta de către istoricii lite-
(31 martie 1898), și membru titular la 21 mai V. Umlauff (apărută în rari publicarea acestor amintiri
1910 (în ședința condusă de președintele de nr. 12/1873), însoțită de pentru lămurirea unor aspecte
atunci al Academiei Române, Iacob Negru- textul original în germană din anii de liceu de la Cernăuți
zzi), în aceeași sesiune cu N. Iorga, cel care-l în care tratează același și de studenție de la Viena.
numea „bunul meu prieten”. Discursului său subiect ilustrat de Vasile În cuvântul Către cetitori,
de recepție ținut la Academie îi răspunde alt Alecsandri în Dumbrava Ștefanelli susține că „dacă cei ce
bucovinean, Dimitrie Onciul, fostul său coleg Roșie. Traduce versuri din l-au cunoscut în persoană ar fi
de gimnaziu și studenție, care se simțise atras Emanuel Geibel sau pre- adunat toate faptele din viața lui
de activitatea culturală inițiată de Ștefanelli. lucrări în proză și eseuri Eminescu cunoscute lor și le-ar
Din 1903 Ștefanelli este avansat prim-con- din Franz Hoff și Carmen fi publicat fără niciun comentar,
silier al Curții de Apel din Lemberg (Liov) Sylva (Pietrile Doamnei; ar fi fost mult mai ușor pentru
unde funcționează până în 1910, când autori- Cum culegea Alecsandri admiratorii și criticii lui Emi-
tățile austriece îl promovează în cea mai înaltă balade, „Revista politică”, nescu ca, pe baza acestor fapte,
treaptă a justiției, aceea de consilier aulic la nr. 1 și 9 / 1887). să-și formeze o opinie clară și
Curtea de Casație din Viena, delegat cu con- Cu pasiune pentru fol- justă asupra lui.”
ducerea Curții de Apel din Lemberg, secția clor, publică încă din anii Teodor V. Ștefanelli Ștefanelli realizează un

Bucovinei, până în 1911, când se pensionează. de liceu o variantă a obiceiului Drăgăița și portret puternic și complex de tinerețe a lui
În 1914, când izbucnește războiul, Ștefa- Papaluga, prezentarea fiind considerată debu- Eminescu, bun cunoscător al gramaticii și
nelli părăsește Bucovina cu întreaga familie tul său publicistic (1869). În scrierile sale în literaturii române, „cu un dar deosebit pentru
și se stabilește la Fălticeni unde se întâlnește proză prin care sunt evocați oameni întâlniți a istorisi”, apreciat și prețuit de colegi și de
adesea cu Eugen Lovinescu, Artur Gorovei, și evenimente la care a fost martor, între care către profesori, între care I. G. Sbiera și Aron
Ion Dragoslav și tânărul locotenent Camil Uitutul, Moara dracului, Un patron în Viena, Pumnul, acesta din urmă încredințându-i cele-
Petrescu, chemat proaspăt sub arme. Este Răbdarea-i din Rai, schiță din viața călugă- bra sa bibliotecă. În capitolul Eminescu afară
printre primii care revine în 1918 în teritoriul rească. În unele povestiri prelucrează motive de școală include și momentul șederii lui Emi-
românesc reunit contribuind cu toată ener- folclorice, precum în Comoara lui Pintea nescu la Aron Pumnul, îngrijind biblioteca
gia și experiența sa la dezvoltarea structurilor și Dascălul Țintilă, în care se simt influențe acestuia și suportând cu greu ziua de 12/24
instituționale. din Comoara sau Budulea Taichii de Slavici. ianuarie 1866, când profesorul a decedat, iar
Pe 23 iulie 1920, în urma unei boli de care Schițele umoristice s-au bucurat de o largă poetul a compus prima sa creație, La mormân-
suferea de mai mult timp, încetează din viață popularitate, parte din ele precum Hassan călu- tul lui Aron Pumnul, semnată „M. Eminoviciu,
la Fălticeni. La dispariția sa au scris N. Iorga, gărul și Răbdarea-i din Rai au fost reeditate în privatist”, și inclusă în broșura Lăcrămioarele
în „Neamul românesc” și în vol. Oameni cari antologii și culegeri: Nuvele umoristice (1909), învățăceilor gimnaziaști de-n Cernăuți la
au fost, III (1936), E. Lovinescu în „Sburăto- Scriitori bucovineni (1924), Antologia scrisului mormântul prea iubitului lor profesor Arune
rul” și în volumul Critice (1928), iar Academia bucovinean până la Unire (1938). Pumnul.
Română l-a omagiat, în ședința publică din 17 Cea mai importantă scriere literară a lui Ște- „Dar – scrie Ștefanelli – cine voiește să-și
septembrie 1920. fanelli o reprezintă Amintirile despre Eminescu, formeze o judecată dreaptă asupra lui Emi-
Istoric și magistrat, scriitor și animator cul- considerată printre cele mai documentate din nescu și să-l aprecieze după adevărata lui
tural, T. V. Ștefanelli se afirmă în primul rând câte s-au scris alături de cea a lui Slavici. Evo- valoare, să-l înțeleagă pe deplin și să pătrundă
în domeniul istoriei dreptului pledând pentru carea poetului și a unor momente din perioada în firea lui, în felul lui de a cugeta, de a lucra și
drepturile românilor bucovineni. Numele lui liceală și de studenție dezvăluie în Ștefanelli de a se purta cu lumea în care a trăit, acela va
este legat prin cercetări istorice de vechiul un bun memorialist care aduce informații și trebui numaidecât să țină seamă de împrejură-
district Câmpulung Moldovenesc, prin rile în care a trăit și de mediul în care s-a
cele 307 documente datând din perioada mișcat și care l-a înconjurat pe timpul
1588-1847 publicate pe criterii științifice. când el a început să-și formeze mintea
Lucrarea Câteva date statistice și istorice și inima…”
din Bucovina (1881) este urmată de altele Apreciindu-i volumul Amintiri…,
dedicate unor personalități bucovinene Ioan Slavici releva autenticitatea acestuia
între care Eudoxiu Hurmuzaki, sau în care „nu e însă vorba de Eminescu, ci
volumul de Documente din vechiul ocol de adevăr”. G. Călinescu îl menționează
al Câmpulungului Moldovenesc (1915). în Istoria literaturii române de la origini
Ca mulți tineri intelectuali din epocă, până în prezent (1941) în capitolul Ten-
Ștefanelli scrie poezii, povestiri, nuvele, dința națională.
schițe umoristice, versuri pentru cântece Amintirile lui Ștefanelli despre
studențești sau pentru coruri, traduceri, Eminescu au constituit unul dintre
adaptări, având o activitate bogată în principalele izvoare și referințe pentru
aceste domenii, rămasă însă răspândită eminescologi în realizarea biografiei
în presa vremii. În „Convorbiri literare” poetului. Readucerea lor în actualitate
publică numeroase traduceri din Hein- Comitetul Asociației Arboroasa – sus: Eugen Siretean, Orest Popescul; în anul Centenarului Marii Uniri repre-
rich Heine, fiind considerat unul dintre jos: Constantin Morariu, Ciprian Porumbescu, Zaharia Voronca zintă un gest necesar. ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (181) ♦ septembrie 2018 5
Poezie

Dumitru Radu Andrei
POPESCU CODRESCU

Biografia Poeme
Note din Paradis
A şi operam scris o piesă de teatru cam acum vreo patruzeci de ani, cu titlul ce
mi s-a părut potrivit, despre un geniu al omenirii care făcea orice, chiar Darul unui anonim în anno domini 2018
lungi călătorii prin Europa – chiar ajungând și până la Roma! – ca să bea Somn delicios somn nemaipomenit somn de după-amiază
ape minerale!... Ca să-și mai umanizeze aparatul digestiv! Parcă în faţa marilor Somn mai profund ca moartea care comparată-i trează
sale întrebări digestive, problemele filosofice ale lumii, pe care era stăpân, cădeau De unde vii tu somn atât de dulce și fără vise sau contur?
în raftul doi. Avea o grijă mare de propria sa biografie intestinală!... Piesa avea Ce rămășiță de paradis te-a dăruit corpului meu încordat?
următorul titlu: Domnul Montaigne bea ape minerale. La un moment dat, Iani Secretul leneviei care m-a copleșit ca un profesor de liceu
Cojar a vrut s-o monteze la Teatrul Naţional. Dar n-a mai găsit un loc pentru Rămâne secret dar parte din el vi-l dau gratis fără teorie:
domnul Montaigne. Cineva mi-a sugerat că această peregrinare plină de ardoare, A fost un dar neașteptat dintr-o faimoasă trilogie care
a franţuzului, pentru propriile sale sensibilităţi stomacale, nu pentru Cetate, n-ar Din primul volum s-a dovedit cel mai puternic somnifer.
da bine la cântar! Eu am ripostat calm, spunând că domnul Montaigne și-a dăruit Țin autorul secret până-l storc de zeci de Ațipiri.
viaţa și problemelor concetăţenilor
săi: a fost primar la Bordeaux! Da, Vizită la palat
da, a fost, dar când s-a abătut asupra
orașului o boală necruţătoare – căci Era o casă mare un palat cu scări de marmură.
pe vremuri mai existau și holera, și Venise dimineața plecării când trebuia să scriem în registru
ciuma, deși ciuma încă nu era roșie! poezia despre măreția vizitei plăcerile diurne și seratele pe terasă
– mi s-a zis să nu uit că miza piesei în formă de sonet sau de vilanele dar nu-mi aminteam de ele.
părea să fie dezertarea lui Montaigne Nici de formele de poezie gastronomie oratorie sau jocuri.
din funcţia de primar! Văzând că nu Nu știam nici a cui era casa și ce căutam prin aceste locuri.
poate stăvili moartea concetăţenilor Băștinașii se ascundeau undeva într-unul din turnuri
săi, a fugit din faţa morţii și s-a preo- cu memoriile noastre pe care le gustau și strâmbau din nas.
cupat doar de propria sa viaţă! Sigur, I-am așteptat să ne despărțim ca lumea și să recuperăm ceva
moartea, de când e lumea, este de memorabil în culori sau în bon mots ceva din supele sorbite
mai multe feluri, nu doar provocată în timpul care trecuse − de asta eram sigur pentru că părul
de epidemii ciumo-holerice: poate fi mi se albise și prietena mea purta pantofi din viitor. Se pare
și morală, economică, politică, acci- că trecuse un secol și ațipisem în sala de așteptare. ■
dentală, pusă la punct etc. Mă rog,
Michel Eyquem de Montaigne am spus că dacă așa a fost în istorie!... 

Precum că marele cărturar a socotit mai importantă propria sa gândire asupra Colocviile Scrisul Românesc, tema Avangarda și Avangardismul:
ideilor, istoriei și filosofiei, în desfășurare, ce mai pot eu zice?!... Carmen Firan, Dumitru Radu Popescu, Florea Firan,
Evident, în ultimii aproape cincizeci de ani, n-a mai citit nimeni piesa, așa Andrei Codrescu, Gabriel Coşoveanu
că ea a adormit buștean... (Muzeul de Artă din Craiova, 2016)
Dar totul nu se oprește aici! Domnul Montaigne bea, într-adevăr, ape
minerale, pentru ocrotirea traiectului său digestiv, dar opera sa a fost parcă
despărţită de ușor uitata domniei sale biografii! Să rememorăm câteva amă-
nunte din viaţa sa politico-socialo-economico-administrativă!... Marele filosof
a fost magistrat și consilier în parlamentul de la Bordeaux. În calitate de par-
lamentar îl primește pe Carol al IX-lea cu prilejul vizitei întreprinse – evident,
de majestatea sa! – în regiune. Să ţinem cont și de faptul că toate aceste întâm-
plări nu aveau loc decât... atunci!... Când spunem atunci trebuie să precizăm
că în acest an se împlinesc 485 de ani de la nașterea marelui gânditor! Să
cităm câte ceva despre Montaigne și din alţi condeieri care l-au îndrăgit!...
Să nu se spună că doar eu și Tudor Gheorghe, care este erou în piesa citată
mai sus, îi cunoaștem marelui cărturar viaţa și opera! Tudor Gheorghe – ca
o eternitate a folclorului nostru! – cântă, printre altele și... „Marie. Marie...”
Cunoașteţi! Tudor Gheorghe vrea să afle de la Maria care floare-nfloare, noap-
tea pe răcoare?!...
Revenim, pe scurt, la biografia domnului Montaigne. Citez din Nicolae
Busuioc: „Este trimis la Paris într-o misiune de pacificare în urma tulbură-
rilor religioase din provincia Guyenne, apoi intervine în domolirea gravelor
neînţelegeri dintre catolici și protestanţi... Supus multor insistenţe, împotriva
voinţei sale, acceptă pentru o scurtă perioadă funcţia de primar al orașului
Bordeaux.” Scurta perioadă se datorează acelei cumplite epidemii a morţii...
Desigur, nu trebuie să revenim asupra multelor sale călătorii prin Florenţa,
Veneţia, Verona... Și în Elveţia, Germania, Austria... Iubea teribil apele minerale!
Ajuns și la Roma, să nu uităm să precizăm că domnul Montaigne i-a sărutat
Papei pantoful! Iar Papa, după cum i-a sărutat domnul Montaigne pantoful,
l-a recunoscut pe marele cărturar!.. ■

6 Nr. 9 (181) ♦ septembrie 2018 Scrisul Românesc Cronică
literară

Carte eveniment Gabriel Cum se iau
COȘOVEANU amprentele culturale

Natură minuțioasă și imposibil de „prince-paysan”, considerarea operei de artă caracteriale susceptibile să celebreze acel mod
descurajat, Florea Firan nutrește, drept o „crimă perfectă, fără pată și fără urmă de viață care face din scris un eveniment.
dintotdeauna, convingerea că un de autor”, zicerile în dodii, de tip Păcală sau Contează articularea armonică a ansamblului,
critic nu e judecătorul artistului, ci comen- Nastratin, cum observa Petre Pandrea, care unde formularea compactantă își depășește
tatorul său generos, astfel încât el își extinde intrigau fără greș auditoriul. funcția estetică, atingând o dezirabilă funcție
conștiința pentru a o face receptivă pentru euristică. Altfel spus, nu primează poleirea
toate valorile culturii, ducându-și lupta sa Suplimentar îl preocupă pe exeget subli- frazelor, ceea ce ar fi o zădărnicie, ci mersul
nu împotriva unora dintre ele, ci împotriva nierea unui locus amoenus care este capitala la țintă, la „farmecul” celui vizat. Abordarea
nonvalorilor. Olteniei. Brâncuși, spre pildă, i-a declarat lui autorului lui Messi@h stă exemplu: „Recu-
V. G. Paleolog că la Craiova s-a născut a doua noscut ca unul dintre intelectualii celebri în
Spirit al sintezei, nu al antitezei, al agregă- oară. Evocările se încălzesc, iarăși, în cazul lui America, Andrei Codrescu continuă să fie
rii, și nu al disoluției, cu vocația convergenței, Ioan și Titu Maiorescu, cu remarcarea, greu un om deschis, sentimental, direct, modest și
și nu a divergenței, Florea Firan lucrează pe de ignorat, cel puțin figurativ, a profesorului binevoitor, ceea ce i-a atras o mare simpatie
spații mari, de regulă în doi timpi. Mai întâi, în cele mai diverse împrejurări și contexte.
reconstituie stadiul istoric al cercetării, pentru FLOREA FIRAN Multe dintre cărțile sale au fost remarcate ca
ca, apoi, să se ocupe de acela filologic. Nu «best-seller național», ceea ce nu este puțin
altfel procedează în Amprente și voci (Scrisul FLOREA FIRAN AMPRENTE ȘI VOCI AMPRENTE ȘI VOCI într-un continent al best-seller-urilor”.
Românesc, 2017), tablou constituit din meda- Dar interpretantul sobru se poate dovedi și
lioane sViatleuriuatAenaînnia d• CiaorcnerliounBiaabaa• cŞeteefaan Bdaicfiuic• ultuoasă Școlii Centrale (astăzi Colegiul Național Carol „jucăuș”, atunci când intră în scenariul propus
care faADcneetoNndoBaiiinblleessccua• •rCMioeinhsratiaanBtoicnteuzBi•rvAânnacnuașpiBrr•âonAcvuogevuensatniinut din Est I) cățărat într-un dud din fața instituției spre de un mare prieten și îi adresează acestuia o
o paginBuăzuirans• tI.ruL.cCtairvagăialae •oLmiviuulCuăliinc• oMmatepi lex aflat a da citire mulțimii Proclamației de la Islaz, „depeșă aniversară”, în care regăsim o mulțime
„supt vremi”.Călinescu • Paul Celan • Andrei Codrescu • Rosa în iunie 1848. Mai spre contemporaneitate, de concepte care guvernează, practic, întreg
tot un absolvent de Carol I, Corneliu Baba, îi opul Amprente și voci: „Dragă D. R. Popescu,
del Conte • Eugen Drăguțescu • Zoe Dumitrescu- mărturisește lui Florea Firan „cum cenzura Ce continuă să mă uimească, la vârsta senec-
refuzase ca portretul pe care i-l făcuse lui tuții, la 80 de ani și peste jumătate de secol de
TitlBuușlulefnugan• cMțiricoeanEeliaadze ă• Emsiniemscuul•tCaăntălinca aver- George Enescu să fie pus pe toată coperta dis- activitate literară prodigioasă și mereu înno-
tismen•DtVoirșniatiinlăiFnlHovorerisiactua• •țSBtia.enFc:uunpdIoleiinand•uDe•oOrovaiddip’uIsaGtrrhiaitdei•rTm,itisuc e insistă cului cu înregistrări din opera maestrului, sub itoare, este puterea ta de muncă, pasiunea și
asupraMafiaorpestcuul•uGiellucăNagumân• dIoinreNaegocițersecuat• oare nu pretext că era prea mare și privea spre Vest…”. tenacitatea de a scrie cu regularitate, prezența
poate fVOiivraigdirilueNsPetamapoatidaăinmușa •iI•oAnnlieOcxaminedosrcubu Pn• iPruuetbre• iCPloaanntsdtăaren,atien• a lăsând activă în viața culturală, păstrarea și conso-
o dâră Mem. Puoplaat• iDvumă,itriunRdaidfueProepnestcuc•âCtondsteanttiân rziu s-ar Nu avem, încă o dată, un glosator deta- lidarea unor prietenii literare, dar mai ales
întâmp•RlMăadihuaaleissȘctouar-aM,•oTdtrriuisnt•aGnrvTigzaoarrreaiSi• Mmmaetueoi• GVtieișovnrigeeec Sd• Uoerremsnucuzeprielni- șat nici când vine vorba de Alexandru Piru, preocuparea pentru recunoașterea și reeva-
cie, pe de alta, se pledează pentru polifonia Ovidiu Ghidirmic sau Constantin M. Popa, luarea unor creatori din lumea literelor lăsați
atitudinilor, care, diferite dar împreună, fac, repere ale peisajului critic din Bănie timp pe nedrept în umbră”.
până la urmă, Panteonul unei nații. Or, exact de decenii; dimpotrivă, le sunt consacrate Postfața lui Constantin Cubleșan, inti-
aici intervine știința celui care repertoriazăISBN978-606-674-166-8 emoționante medalioane. La fel se întâm- tulată Omul enciclopedic, este expurgată de
numele relevante și le atașează unui program plă cu George Sorescu, fratele mai vârstnic orice intenție encomiastică și enumeră, punct
transindividual, pentru a închega portretulEditură acreditată CNCS www.revistascrisulromanesc.ro al lui Marin, cel singur printre poeți, care a cu punct (popasurile evaluative nu sunt
unei seve puternice pornite de pe teritoriul descoperit mai multe manuscrise în biblioteca deloc puține!) câteva merite indenegabile
vechii Dacii și menite să iradieze peste tot. personală a prea-repede dispărutului ministru ale lui Florea Firan: aptitudinea construcției
Ce-i pune alături, pe același relief de creastă, al Culturii din anii ’90 și le-a tipărit, aproape durabile, demnă de a fi luată drept reper de
pe Mircea Eliade, Virgil Nemoianu sau Andrei toate la Scrisul Românesc, spre mai dreapta generații întregi, fără teama că se vor rătăci
Codrescu, pe Matei Călinescu, Ștefan Baciu cinstire a memoriei unui ilustru oltean. axiologic, timbrul echilibrat, și, mai ales, pasi-
ori Dora d’Istria (Irina Mavrodin considera unea subsumată ideii-pivot a profesorului și
că, pentru cel din urmă nume, pseudonimul Peste tot sesizăm plăcerea comentatoru- cărturarului, conform căreia efortul unui om
Elenei Ghica s-ar explicita ca dor de Istria, lui, în sens barthesian, de a decupa secvențe înzestrat nu trebuie să meargă numaidecât în
numele roman al Dunării), pe Paul Celan gloriola CV-ului său, ci, mai degrabă, dacă e
sau Matei Vișniec? „Simpla” motivație de a-și să fie cuantificat favorabil de urmași, în bunul
servi, cu ce au mai bun, limba și patria. mers al instituțiilor pe care le-a reprezentat.
Căci nu este deloc puțin lucru să te implici în
În privința procedeelor, Florea Firan nu viața Cetății, degrabă devoratoare de energii,
e un „metodist”, în sensul precis că nu aplică câteodată ingrată, dar ce contează când tu îi
umanioarelor un metalimbaj reifiant. Pentru construiești însemnele heraldice care o vor
el, grila potrivită de lectură e aceea, calibrată recomanda, în pofida inerției dovedită de ea.
din mers, care pune mai bine în lumină obiec- Pentru că, în principiu, Cetatea e o entitate
tul de studiu. Uneori se acumulează afluenți abstractă, care nu poate exista fără noțiunea
care favorizează vecinătățile, cum ar fi aceea a de personalitate, termen care rămâne, cu
lui Marcel Proust în raport cu ai noștri Anton vorbele lui Goethe, „binele suprem”. Ideile
Bibescu sau Anna de Noailles, alteori inte- tractante, puse, în durata lungă, în patrimo-
resul analitic merge către articulațiile operei niul obștii, sunt întotdeauna ale cuiva. →
ca atare. Este cazul rândurilor dedicate lui
Corneliu Baba și lui Constantin Brâncuși.
Părintele Domnișoarei Pogany (de fapt, al
seriei de Domnișoare), în special, îl atrage prin
stilul îmbibat de paradoxuri: autodefinirea ca

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (181) ♦ septembrie 2018 7
Cronică literară

Nietzsche, englezii Cătălin Reflecții
şi (in)corectitudinea politică GHIȚĂ culturale libere

1886 a fost un an bun în istorie. Atunci, cerberi, ca arbitri ai corectitudinii politice comun, socotit mai vulgar decât germanul.
Sigmund Freud își deschidea cabinetul vienez (political correctness), leșină subit în faţa ori- Apoi, amușinându-l, filosoful descoperă că
de pe Rathaustrasse 7, Karl Benz conducea cărei încălcări de protocol semantic. Dar, parfumul creștin care transpiră din redin-
primul automobil, Spania abolea sclavia în cum spuneam, la 1886, lumea nu auzise încă gota britanicului este infuzat de spleen și de
Cuba, iar Friedrich Nietzsche își publica, pe de faptul că un orb este „solicitat vizual”, că alcool, care vin să dubleze (sau, în fine, să
spezele proprii, o lucrare considerată iniţial un urât este „solicitat estetic”, că un leneș tripleze) pietatea distinctivă. De fapt, crede
fără valoare deosebită: Jenseits von Gut und este „deficient motivaţional”, că un sărac este Nietzsche, tocmai această gestică de altar
Böse. Vorspiel einer Philosophie der Zukunft „marginalizat economic” și că un mort este netezește, întru câtva, „ţărănoasa bădărănie
(Dincolo de bine și de rău. Preludiu la o filo- „diferit metabolic”. Să nu fiu greșit înțeles: și gravitatea engleză”, iar pocăinţa constituie,
sofie a viitorului). Pentru a fi corect înţeleasă, corectitudinea politică este o atitudine justă, inevitabil, treapta supremă de „umanitate” la
cartea ar trebui parcursă împreună cu lucra- menită să asigure egalitatea de drepturi și de care se poate înălţa „această turmă de beţivi
rea subsecventă, din 1887, Zur Genealogie der șanse unor persoane defavorizate sub diverse desfrânaţi”. Mai trist este că oricine dintre noi
Moral (Despre genealogia moralei). Dipticul aspecte, însă, ca toate inițiativele de bună care a avut privilegiul să asiste la închiderea
în cauză clarifică poziţia critică adoptată de credință puse în practică socială, ea conduce, unui pub în Soho după un derby duminical
filosof în raport cu etica naiv-creștină care invariabil, la derapaje ideologice, la falsificări de tip Tottenham-Crystal Palace realizează
aureola, ignobil, gândirea contemporană ale realității și, în ultimă instanță, la umor că maliţiosul filosof german nu îngroașă prea
lui. Mi-aș permite să precizez că nici noi, involuntar. tare contururile tabloului abia schițat.
la aproape un secol și jumătate distanță, nu
suntem scutiți de contemplarea unor aseme- Dar care este, mai precis, „flatantul” Finis coronat opus... Culpa cea mai gravă
nea nimburi morale. portret pe care li-l face Nietzsche englezi- în ochii lui Nietzsche este lipsa anglo-saxonă
lor (răzbunându-i, avant la lettre, pe bieţii de simţ muzical, descrisă cu aplomb de zile
Deosebit de semnificativ este faptul că muncitori români injuriaţi în tabloidul „The mari: „Ascultaţi-i vorbind; priviţi-le pe cele
Nietzsche se așteaptă să fie atacat și de aceea Sun” după aderarea țării lor la Uniunea Euro- mai frumoase englezoaice mergând – nici
își provoacă în permanenţă o ţară din lume nu are porumbei și lebede
lectorul, neacordându-i aces- peană)? Pe scurt, el susţine mai frumoase, – în fine, ascultaţi-i cântând!
tuia din urmă niciun punct că britanicii sunt o rasă Dar asta ar fi prea mult – – ”. Pierdute într-o
din oficiu. Stilul aforistic, „lipsită de calităţi filoso- natură îmblânzită de bun-simţ și blocată în
adesea cu balast sapienţial, fice”, executându-i, într-o tușe de tip Watteau, legănându-și siluetele
sfidează; sentenţiozitatea, frază abilă și lipsită de lipsite de talie cu graţia unor filomele îndo-
dublată de formulări enorme echivoc, pe singurii „gândi- pate la Burger King, în fine, stopând glotal
sau paradoxale, intrigă. Dar tori” pe care s-a sforţat să-i consoanele precum minerii din hrubele
poate că nimic nu surprinde dea Albionul de-a lungul închise de Margaret Thatcher în anii ’80,
mai mult decât diatriba contra istoriei sale flegmatic zbu- englezoaicele plătesc un preţ uriaș în eter-
englezilor, formulată în partea ciumate: Bacon („atentat la nitate, sfârtecate iremediabil în paragraful
a opta, Völker und Vaterländer adresa spiritului filosofic în 252 al lucrării unui neamţ care, dacă nu a
(Popoare și patrii). general”), Hobbes, Hume și fost expert în femei, a fost măcar specialist
Locke. Până și Carlyle, res- în muzica acestora. ■
Astăzi, dacă un autor ar pectat de victorieni atât ca
avea îndrăzneala să publice o istoric, cât și ca eseist, este
filipică similară într-o carte socotit un histrion nătă-
„serioasă”, academică, ar rău, „comediant de duzină”.
ajunge fie ridiculizat de întreaga comunitate Inferând (abuziv, dar delicios) că englezii sunt
știinţifică (ai cărei lideri de opinie sunt, în lipsiţi de spiritualitate și chiar de rafinament
majoritate, anglofoni), fie dat în judecată de intelectual, refuzându-le așadar spiritul filoso-
numeroase foruri internaţionale, ale căror fic, Nietzsche începe să-și bată joc de englezul
între ele, dar sunt subîntinse de superstiția
→ Drept care, s-ar cuveni să le recunoaștem, de câte omogenității, a încatenării organice a ideilor,
fără a nota frumusețea frapantă a volumu-
ori avem ocazia, apartenența. Abia aici intrăm în lui numit Amprente și voci, ascultător al
normalitatea unei dialectici, să-i spunem așa, de îndemnului maximum de gând în minimum
ordin socio-cultural: intelectualul pune pietre la de cuprindere.
templul comunității, fie ea Oltenia (ca matrice) Ediții luxoase, pur și simplu, se vor mai fi
sau etnosul românesc, în sine, iar beneficiarii, văzut, dar cea de față are și o distincție echi-
recte confrați, profesori, studenți ori cetățeni cu valabilă cu o somptuoasă carte de vizită, prin
sete de învățătură observă și apreciază acțiunile imaginea acablantă a Bibliotecii Palatului din
pentru armoariile locului. Mafra, Portugalia.
De parcurs, de stimat, de „imitat”, dacă se
Am descris, desigur, o situație ideală, sim- poate, osârdia lui Florea Firan în amprentarea
plificând destul de mult, dar numai pentru a culturii române. ■
nu lărgi prea tare cadrul discuției.

Nu ar fi valid un segment conclusiv
despre aceste 41 de portrete, care nu seamănă

8 Nr. 9 (181) ♦ septembrie 2018 Scrisul Românesc Eseu

Gheorghe Unitate prin diversitate
PĂUN Câteva consideraţii

1. Subiect vast, pentru conferinţe întregi, nivelul presupuselor scenarii, ad-hoc geo-poli- încă o notă pesimistă, de altă natură: nu cumva
pentru cărţi de mare întindere. Subiect de tice sau ca parte a ipoteticelor planuri de o mie procesul este inevitabil-ireversibil?
multă vreme mereu urgent, la noi și deopotrivă de ani, de două mii de ani… Satul global este
prin lume – cu precădere în Europa. La prima demult o realitate (totul este acum „la distanţa 4. Explic puţin întrebarea ultimă, refor-
vedere, ba chiar și la a doua, un subiect con- unui zbor cu avionul, la distanţa unui click de mulând-o: nu cumva civilizaţia umană
tradictoriu, oximoronic-paradoxal, „rezolvat” mouse”); prin 1967, când punea în circulaţie îmbătrânește – și nu are cum să îmbătrânească
însă prin evidenta plasare a celor doi termeni pe această sintagmă, Marshall McLuhan venea altfel? Las filosofii să vorbească – și sunt mulţi
paliere diferite, de tip parte-întreg, sistem-sub- și cu un slogan spectaculos: „Timpul s-a sfâr- cei care au făcut-o, care ne-au avertizat deja că
sistem. În termenii preciși ai anunţului temei șit, spaţiul a dispărut, bine aţi venit în Satul „lumea este bolnavă”. Amintesc doar că (uneori
Colocviilor Scrisul Românesc 2018, din numărul Global!” (Globalizarea terorismului părea la chiar filosofii s-au ocupat de asta, într-o anume
pe iulie al revistei, contextul este clar: Centena- început că încetinește procesul de ștergere a măsură au pus umărul și oamenii de știinţă…)
rul Marii Uniri, deci unitatea statală, „unitatea graniţelor, dar ne-am acomodat repede și cu „l-am omorât” pe Dumnezeu de mai multe
și bogăţia culturii române ca rezultat al diversi- acest fenomen, devenit parcă inevitabil.) ori, l-am scos din noi și din viaţa noastră, cu
tăţii valorilor sale etnice ori din afara graniţelor motive care duc până în „mlaștinile raţiona-
care i-au dat vigoare și prospeţime”. De subliniat Mă întreb, retoric și fără speranţă, dacă nu liste ale Renașterii” (Vintilă Horia), dacă nu
adăugarea la/lângă „unitate” a parametrului s-ar putea porni o campanie de eco-homo-logie, și mai departe, animalul din noi este tot mai
„bogăţie” (a culturii române), sugerând liber- de extindere la oameni-naţiuni a eco-logiei tra- promovat, ne-am închinat banului, lui „a avea”
tatea de a extinde tema. De fapt, o consecinţă diţionale. Definiţia de dicţionar a ecologiei face în dauna lui „a fi”, la vremea din urmă nu mai
mai directă a diversităţii este eficienţa, bogăţia aparent nenecesară inventarea unui nou termen este clar dacă mașinile sunt auxiliarele noastre
deci, nu unitatea propriu-zisă – iar asta ar trebui – „Știinţă care se ocupă de studiul relaţiilor dintre sau noi suntem auxiliarele lor, suntem depen-
să aibă o relevanţă chiar mai mare, mai ales la organisme și ambianţa lor, la nivel de individ, denţi de ecrane (nu mai adaug că, nu neapărat
nivel global, supra-naţional cel puţin (este alar- populaţie sau comunitate” – dar definiţia ecolo- intenţionat – dar și astfel –, acestea modifică
mant-paradoxal că nu se înţelege acest lucru la gistului restrânge imediat (nu, nu era vorba despre deopotrivă creierul și mintea, fiziologia și raţi-
nivelul „globalizatorilor”, al „planificatorilor” populaţii de persoane!): „Adept al ecologiei, per- unea, manipulează, „strică” sapiens-ul din om),
structurilor supra-statale, multinaţionale). soană care apără mediul ambiant”. Este apărat am ajuns să numărăm obsesiv „like”-urile, cap-
mediul ambiant omului-ecologist, nu omul… tivi în așa-numitele bule facebook etc. etc.
În plus, discuţiile din această zonă sunt
pândite de multe capcane, cea mai răspân- 3. Că omul – cel puţin declarativ, la nivelul Extind la maximum speculaţia: legea a doua
dită fiind partizanatul, opiniile preconcepute, politicii globale (iar!) și al „oengismului” – are a termodinamicii (empiric, aparent banal: căl-
eventual induse, alterate de sentimente, de con- grijă de speciile „din mediul ambiant” este tot dura trece totdeauna de la un corp mai cald la
servatorism și snobism deopotrivă. mai vizibil. Adesea, și eficient. Istoria este însă, unul mai rece, cu adăugirea, ceva mai nebanală,
parcă prin contrast, darnică în exemple de civili- că trecerea nu se poate face niciodată invers)
Paragrafele dinainte ar trebui să explice zaţii dispărute, unele chiar distruse de „civilizaţii” are drept consecinţă… moartea termică a uni-
precauţia din subtitlu, anunţând lipsa de pre- contemporane lor, vecine sau mai depărtate. Din versului, prin uniformizare. O altă formulare:
tenţii și de structură a intervenţiei de faţă. motive economice cel mai adesea, dar și religi- universul tinde spre o stare de entropie maximă.
Posibile subiecte de dezbătut, unele părând oase uneori, politico-ideologice chiar. De-ar fi (Nu toţi fizicienii sunt de acord cu formulările
poate „aduse la temă”; de asemenea, referinţe, doar exemplul mayașilor, incașilor și aztecilor, și cu interpretarea, dar aici mă opresc la opinia
citate de sprijin pentru dezvoltări ulterioare. și tot ar trebui să ne cutremurăm – acestea fiind majoritară.) Se aplică oare „legitatea” aceasta
cazuri „reușite”, pentru că încercări sistematice și civilizaţiilor, în particular (ca să nu exclud
2. Intru în subiect preluând din prezentarea de anihilare a unor popoare, a unor categorii de posibilele civilizaţii extra- sau intra-terestre,
din numărul pe iulie a temei sugestia conflictu- populaţie, a unor naţionalităţi, au mai fost – iar, din componente paralele ale multiversurilor
lui dintre globalizare și localizare (voi reveni la pentru toate acestea, omenirea ar trebui să se eventual), omenirii din etapa de faţă?
formularea din revistă). Conflict vechi, amplu, rușineze și să se cutremure deopotrivă. Holo-
vizibil peste tot în lume, cu mari diferenţe în caust, masacre în masă, gulag, deportări, revoluţii 5. Poate nu, pentru că omul este fiinţă
spaţiu, dar mereu amplificându-se în timp îndreptate împotriva unor clase sociale… anti-entropică! Viaţa însăși este anti-entro-
(aparent, cu evoluţia în favoarea globalismului). pică, introduce structură, organizare, deci
Iarăși retoric și fără speranţă: nu credeţi că eterogeneitate. Ștefan Lupașcu identifică o
Mai întâi, un mare paradox care ar trebui să globalizarea are ceva de a face cu toate acestea, confruntare gigantică de acest gen, de la nivelul
ne dea de gândit: cu fiecare an ce trece, ome- la un nivel mult mai general, mai insidios, cu cosmic-cosmogonic până la nivelul atomic, între
nirea devine tot mai ecologică, în sensul grijii violenţa mult sublimată, dar cu efecte simi- forţele distructiv-entropice și cele construc-
pentru diversitatea lumii animale și vegetale. lare, eliminarea diferenţelor, nivelarea? Merită tiv-raţionale („raţional” aici antropomorfizează,
Se numără și enumeră speciile dispărute, se măcar să ne gândim la așa ceva, adăugând însă poate trimite și la un Creator-Dumnezeu, dar
inventariază cele pe cale de dispariţie, indivi- este mai general, ţine de Lege, de nous-ul din
zii acestora sunt monitorizaţi, adunaţi în spaţii filosofia greacă, de „gramatica lumii”). Citez din
protejate, ajutaţi să procreeze. Omenirea se Solomon Marcus, Paradigme universale (Para-
lamentează ori de câte ori o specie se stinge, lela 45, Pitești, 2011, pag. 637): „Un sistem, fie
de la baobabi la insecte, omenirea se bucură el atomic, biologic, psihic sau social, nu se poate
atunci când prin păduri mai puţin umblate se menţine fără coexistenţa unor forţe de atracţie
descoperă o șopârlă necunoscută până atunci. și a unor forţe de repulsie între elemente sau
subsisteme ale sale. (…) O forţă nu se poate
Lucrurile stau exact invers la nivelul ome- exersa decât contra unei alte forţe, care-i rezistă,
nirii înseși! Dispar graniţe, dispar obiceiuri,
dispar limbi (prognozele sunt alarmante la acest una câștigând ceea ce cealaltă pierde. (…) →
punct), dispar naţiuni și naţionalităţi, Europa
se metisează – asta, în faţa ochilor noștri, nu la

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 9 (181) ♦ septembrie 2018 9
Eseu

Un roman balzacian Aureliu
GOCI

pe dimensiunea istoriei
Adi Travadi este o figură aparte între
scriitorii noştri; ucraineancă de ori- să fac o mică „investigaţie” la începutul acestui literaturii române de la origini până în prezent
gine, a învăţat limba română la 21 material, considerând că autoarea merită aten- (1941), care rămâne etern: scriitori români
ţia noastră deplină. sunt scriitorii care scriu în limba română, indi-
de ani când a venit în România, şi de atunci Naraţiunea se dezvoltă ramificat, cu diverse ferent de originea sau naţionalitatea lor.
a citit, a scris, a vorbit numai româneşte – la conexiuni interioare, iar personajele – cele mai Autoarea abordează structura societăţii
început cu dicţionarele lângă dânsa, apoi cu o realizate fiind femeile – reprezintă caractere dintr-o perspectivă categorială, distribuind per-
voinţă de fier. Aşa a ajuns să publice nouă cărţi, foarte bine conturate. Iată un exemplu de por- sonajele după specificul lor tipologic. În special
de la proză la poezie la diferite edituri româ- tret, realizat în linii simple dar convingătoare: personajele feminine acoperă – cum am arătat
nești: Blestemata de rusoaică (2001), Pe aripile „Tania a rămas aceeaşi persoană nesofisticată, – o mare parte din scena narativă, având fiecare
visului (2002), Mirajul iubirii (2003), Homo cu bunul simţ şi o delicateţe nedezminţită. Tot- rezoluţia lor specifică. În schimb, categoria bărba-
tranzitus (2006), Doi paşi retro (2006), În vâl- deauna binevoitoare, răspundea fiecăruia cu o ţilor este destul de uniformă, cu puţine diferenţe:
toarea vremurilor (2008), Răscrucea (2013), Eu, bunătate caldă. Firesc îşi purta şi frumuseţea, sunt dominatori, preocupaţi de acumularea de
pământeana. În penitenţa melancoliei (2015) şi pe care o descoperea mereu în ochii privitorilor. bani în noua eră post-decembristă, uneori chiar
Florile iernii. Gânduri la ore nocturne (2017). Cu o bucurie copilăroasă purta în ea senzaţia persecută femeile, încât doamnele nu se pot
preţuirii generale, adăugându-i ofranda propriei afirma decât încălcând regulile prestabilite. Iată
În vâltoarea vremurilor (Ed. Semne, 2018) uimiri în faţa oglinzii. Cu ochii umeziţi de o unul dintre portretele masculine, deosebit de
este o carte dificilă, un roman obiectiv cu un satisfacţie molcomă, zâmbea propriei imagini, bine conturat: „Mai demult, în tinereţe, în cercul
larg univers ficţional care îmbrăţişează medii îngânând frânturi de melodii ce aduceau cu restrâns al rudelor şi prietenilor făcuse pe socialis-
diverse. Este un roman al realităţii istorice, în torsul felinei. Se crispa numai la manifestări de tul (...). Cochetase cu ideile socialiste, la modă pe
siaj balzacian, stratificat pe diverse medii soci- rea voinţă. Atunci se bloca, buzele i se albeau, atunci. Le uitase repede, preocupat să-şi sporească
ale şi prezentând un evantai de evenimente care iar ochii priveau pierduţi. averea. Acum, când prosperitatea generală era
conturează o mare diversitate tipologică, într-o înghiţită de prăpăd, eşafodajul fragil al concepţii-
întinsă unitate de timp ce ajunge până la anul În faţa soacrei a rămas la fel de descoperită lor lui fumega, întunecându-i mintea.”
de graţie 1989. Deşi dimensiunile cărţii sunt ca şi înainte. Iluzia bunei înţelegeri se spulberase
impresionante, rămâne vizibilă munca pe text, chiar în ziua sosirii lui Grande Maman.” Romanul se termină într-o notă sumbră,
intenţia de concentrare narativă, dar – trebuie în jurul datei căderii comunismului care pare
Adi Travadi performează certe calităţi de
să spunem – discursul romanesc vădeşte efortul romancieră: viziune socială amplă, cuprin- a lua cu el două suflete chinuite: pe cel al fiului
de coagulare a elementului discursiv care nu zând toate straturile societăţii, priceperea de Alex şi pe cel al mamei lui care preferă să se
reprezintă totuşi partea de rezistenţă a autoarei. a individualiza o mulţime de personaje, un sinucidă într-o cameră înţesată de crini.
Realismul evocativ, distribuţia desfăşu- simţ deosebit al construcţiei narative. Cu toate În vâltoarea vremurilor, cartea cu un titlu atât
rărilor structurale, detaliul bine surprins nu acestea, expresia rămâne apropiată de elemen- de evocator, se citeşte cu interes şi paradoxal, cu
îndepărtează firul povestirii de la vastul proiect taritatea comunicării orale, dar cum româna uşurinţă, datorită accesibilităţii tematice; autoa-
narativ. Cartea în sine nu oferă vreo informaţie nu este limba nativă a autoarei, domnia sa rea construieşte arhitectonic, precum straturile
despre autoare şi opera sa, nici vreo încercare beneficiază de o altă identitate, şi anume nu Terrei (pe care le-a studiat în tinereţe, ca geolog),
de analiză nuanţată, ceea ce sporeşte misterul aceea de scriitor român, ci scriitor de limbă fără să încarce acţiunea cu pasaje de erudiţie sau
din jurul acestui roman complicat şi enigmatic, română. Aceasta nu modifică în niciun fel con- cu scene de pitoresc senzaţional, dar observând
apărut la frontiera fragilă dintre două univer- diţia autoarei, conform principiului enunţat cu fineţe caracterele şi schimbările lor determi-
suri. Este şi motivul pentru care mi-am permis de G. Călinescu în monumentala sa Istorie a nate de „vâltoarea vremurilor”. ■

→ Aici intervine o altă dihotomie fundamen- fiecare eveniment, o anumită cantitate de ener- câştigat omenirea nereuşind să anihileze civi-
gie se degradează, nemaiputând fi recuperată. lizaţiile orientale, pe cea chineză şi indiană în
tală pentru Lupasco, aceea dintre omogenizare (…) Cu fiecare schimbare calitativă [chiar dacă primul rând, sau civilizaţiile africane. Presiuni
şi eterogenizare, ca tendinţe antagoniste. Din- aparent anti-entropică], se produce o micşorare asupra lor au fost destule, dar, puternice prin
colo de varietatea posibilă a forţelor, conflictele a energiei disponibile, deci utilizabile, energie religie, filosofie (confucianismul este un foarte
dintre ele sunt totdeauna conflicte între forţe fără de care nu se poate imagina supravieţuirea bun exemplu), demografie, tradiţii, au rezistat.
omogenizante şi forţe eterogenizante. Aici devine omenirii. (…) Progresul [nu cumva e şi acesta un E adevărat, nici diferenţele dintre localnici şi
evidentă legătura teoriei lui Lupasco cu con- cuvânt cu înţelesul pervertit? – n.n., Gh.P.] n-ar invadatori nu au fost atât de mari ca între azteci
ceptul de entropie (…); în timp ce tendinţa de fi deci decât grăbirea procesului entropic, creşte- şi conchistadori. Nu vreau să speculez şi mai
omogenizare este o tendinţă a macro-fizicului, rea dezordinii în lume.” Precaut, Marcus adaugă: mult, aducând vorba despre civilizaţiile vechi,
înscrisă în cel de-al doilea principiu al termodi- „Desigur, nu este aici decât o faţă a lucrurilor.” Mă „dizolvate” în civilizaţii ulterioare, dar nu pot
namicii, tendinţa de eterogenizare este apanajul opresc, trimit cititorul, pentru dezvoltări ale dis- să nu mă duc cu gândul spre daci, traci, geţi,
sistemelor vii şi corespunde descreşterilor locale cuţiei, toate incitante, la paginile din Paradigme indo-europenii de la Tărtăria sau de la Cucu-
de entropie pe care acestea le provoacă.” universale, subliniez doar subtilitatea-generalita- teni, la cei de la Hamangia. Cultură, medicină,
tea-complexitatea chestiunii – şi faptul că fizica/ alte ştiinţe, religie?... ce mult ne-ar folosi, măcar
Mai viu înseamnă, aşadar, mai eterogen – termodinamica „explică şi justifică”, pe o aseme- la nivel spiritual, să le ştim!...
iar asta ar trebui să se aplice şi organismelor nea cale, multe dintre relele lumii…
sociale, nu numai celor biologice… Iar dacă de obicei vorbim despre unitate şi/
6. Rele zic şi accentuez. Nu ştim şi probabil prin diversitate la modul sincron, spaţial-geo-
Mai reiau câteva citate din masiva carte a nu vom şti niciodată (maşina timpului este un grafic, ce-ar fi s-o facem şi la modul diacron,
lui Solomon Marcus, de data aceasta legate de vis frumos al literaturii SF…) ce am pierdut istoric-temporal? Continuitatea nu este tot un
lucrarea Entropy, a new world view, de Jeremy distrugând civilizaţiile precolumbiene. Cultură, fel de unitate? (În cazul poporului român, este
Rifkin şi Ted Howard (The Wiking Press, medicină, alte ştiinţe? Ştim însă cât de mult a cel puţin o puternică premisă a unităţii.) ■
New York, 1980). Scot din context, dar fra-
zele (S. Marcus, op. cit., pag. 634) sunt extrem (Continuare în nr. următor)
de semnificative pentru discuţia de faţă: „Cu

10 Nr. 9 (181) ♦ septembrie 2018 Scrisul Românesc Cronică
literară
Constantin
Nu vom urma demonstrația, care este cel
CUBLEȘAN Eminescu – puțin incitantă, ci vom remarca modalitatea exe-
getului de a puncta prin istorii culturale/masonice
O dimensiune speculativă caracterul diverselor aspecte legate de activita-
tea și biografia lui Eminescu. Interesant este de
Nu este singurul la noi, dar Radu Cernă- secretă a Junimii, în așa-numitul «comitet», soci- urmărit, în această grilă, a efectelor discursului
tescu este, cu siguranță, cel mai aplicat etarul primea ca însemne distinctive inelul sigilar lui Petre Grădișteanu la „banchetul” ce a urmat
și cel mai statornic cercetător al feno- și bastonul cu monogramă. Sunt însemnele pe dezvelirii statuii lui Ștefan cel Mare la Iași în 1883.
menului ocultist din cultura noastră. Literatura care Eminescu le primise deja în anul 1875”. Ce Sunt iluminate altfel canalele diplomatice pe care
luciferică. O istorie ocultă a literaturii române importanță are acest fapt pentru evoluția și afir- s-au purtat adevărate strategii de mușamalizare a
(2010), l-a impus, fără drept de apel, în această marea scriitorului, a operei sale, este ceea ce și cată accentelor puse de politician referitoare la even-
poziție autoritară. S-au adăugat apoi Filosofia a stabili hermeneutul Radu Cernătescu. tuala reîntregire într-un stat național a tuturor
Sfântului Gerard de Cenad în context cultural și provinciilor locuite de români. Implicarea lui
biografic (2013), Arcanosophia. Repere pentru Poziția conservatoare a lui Mihai Emi- Eminescu se face prin articolele din „Timpul” dar
o fenomenologie a misterului (2016) etc., iar de nescu își are rădăcinile ei în epocă și definește mai ales prin traducerea în gazetă a articolului
curând, Antiparadisul lui Mihai Eminescu (Ed. „gândirea politică” a acestuia. Pentru a înțelege lui Titu Maiorescu în „Deutsche Revue”, încă în
Junimea, Iași, 2017, Colecția „Eminesciana”, nr. convulsiile politice ale epocii, Radu Cernătescu 1880, în care se arăta că „România poate deveni
92), o carte despre „mutația”, nu doar în „matri- pornește demonstrația de la revista „Albina pentru Germania un aliat și un pol de stabilitate
cea stilistică” ci și în însăși „ontologia” ei, a operei românească”, editată de Gh. Asachi în 1829. în Est”. Inflamată, această chestiune privitoare la
lui Mihai Eminescu, cercetată (citită) cu ochiul Textul programatic, editorialul primului număr politica de stat a țării, duce în final la evenimen-
hermeneutului în „oculta philosophia”, acesta se intitula Trântorul și albina, un „aparent ino- tele din iunie 1883 când Eminescu este internat
punând astfel în lumină „o conștiință cosmică fensiv poem alegoric”, menit în stabilimentul dr-ului Șuțu, cu „intenția clară
integrată într-o lume de determinări magice, în să „păcălească cenzura admi- de a acoperi cu acte un fals pacient care se sus-
care natura este templul tuturor revelațiilor, iar nistrației ruse”. Se ascunde
artistul un indagatoris (explorator) al ei”. astfel asumarea unei ideologii trăgea urmăririi poliției”. Afacerea îi
subversive, „antimonarhică apare lui Radu Cernătescu ca o mane-
Mănunchiul de glosse, întrunite între coper- și egalitaristă, la modă în vră a francmasoneriei („dr. Al. Șuțu
tele actualului volum de eseuri, sunt tot atâtea Europa anului revoluționar a fost francmason”) și mergând pe
demersuri în „adâncimile filosofice” al operei 1830”. Sistemul de gândire acest filon aduce în discuție elemente
acestuia, ținând a preciza, încă din cuvântul al lui Asachi pleacă de la de factologie despre care istoriografia
Către cititor, că „poetul nu poate fi pe deplin schimbarea denumirii Ordi- noastă literară a vorbit foarte puțin
înțeles fără ascultarea celuilalt Eminescu, a nului luminaților, în Ordinul sau chiar deloc.
filosofului, cel care s-a străduit să-l traducă pe Albinelor, propus de filosoful
Kant, l-a îndrăgit pe Scheopenhauer, l-a urmat Adam Weishaupt, la 1779. Eseurile lui Radu Cernătescu
pe Herder, l-a trimis la «dracu» pe Zimmer- Referirea se făcea la consi- dovedesc o cu totul remarcabilă eru-
mann și, nu la urmă, s-a preocupat de spiritism derarea de către Vergilius diție în materie de istorii oculte în
și de ocultism, întregind cu o dimensiune spe- în Georgicele, a albinelor ca „mici cetățeni” care Europa, cu implicații, firește, în cul-
culativă «imaginea creatorului total»”. deveneau astfel „simbolul revoluției democratice tura română, focalizarea punându-se
și antimonarhice”, cerând acestora „să își omoare pe judecarea lui Eminescu și a operei
Radu Cernătescu nu evită elementul bio- trântorii și «să își pună în comun bogăția”. În acestuia în spiritul haloului masonic.
grafic al activității poetului, ba dimpotrivă, află 1789 „albina cetățean” devine „emblema loje- Așa bunăoară, motivul „copacului vieții” ce crește
în acesta argumente pentru traseele inedite ale lor masoneriei revoluționare”. După 1830, lojile în visul lui Mahomed în debutul poemei Scri-
descinderii sale analitice și descriptive, cum ar masonice franceze se orientează spre cooptarea soarea III. Relația cu arborele de pe frontispiciul
fi, bunăoară, anii de studii vienezi și activitatea în rândurile ei a elementelor proletariatului, cărții lui D. Cantemir, Kniga sistima…, apărută la
masonică, redeschiderea dosarului morții, mai „albina muncitoare luase locul albinei-cetățean”. Sankt Petersburg în 1722, este cu totul incitantă,
bine spus a „asasinatului politic”, despre care În opoziție cu progresul politic, conservatorismul dar hermeneutul colaționează aici și alte apariții,
vorbesc mult prea numeroși critici și istorici lite- consideră această metaforă ca fiind ilustratoare în Europa ale „pomului bun cu fructe rele”, într-o
rari actuali ș.a., totul într-o tonalitate polemică a unei „societăți primitive”. La Eminescu, spune dezvoltare cu adevărat enciclopedică a rezonan-
a discursului bazat de interpretări de situații nu hermeneutul, după o sintetică trecere în revistă țelor culturale și științifice ale motivului. La fel
atât necunoscute cât mai ales ne judecate corect. a evoluției programelor masonice către un atare motivul Insulei lui Euthanasius din Cezara, este
conservatorism, roiul de albine, ca și „mușuroiul urmărit în numeroase alte aparții și semnificații
Un reper important, esențial, în acest parcurs de furnici” sunt „ilustrarea societăților primi- ale sale coborând până în filosofia Antichității
se impune acela al angajamentului masonice al lui tive, gregare, predispuse la revoluții dogmatice”. și raportând mai apoi înțelesurile acesteia cu
Mihai Eminescu: „A cunoscut de visu Eminescu Pentru a urma cu precizarea:„Dintr-o margine Legenda „insulei fermecate” ce se află în „Nordul
«societatea francmasonilor» sau doar s-a aflat în de individualism începe toată filosofia socială Oceanului Occidental”, totul pe firul masoneriei
preajma unor masoni de care «era foarte iubit», asumată de Eminescu, care refuză teoria lui zoon speculative, concluzionând că „insula lui Eutha-
cum spune Slavici în Amintiri?” Pentru a răspunde politikón, a omului născut într-u determinism nasius ascunde un pattem inițiatic”. De asemenea,
la această întrebare, Radu Cernătescu apelează la social, și înțelege prin cetățean omul datoriei și „motivul romantic al „oglinzii negre”, pasiunea
„biografia” Societății Junimea, divulgând faptul că al tradiției, cel care poate face diferența dintre pentru carte veche „în aureola de conotații și
„membrii ei fondatori au intrat, fără excepție, în drepturile omului și îndatoririle societății, fiind dimensiuni ale universului eminescian” etc. etc.
celebra lojă masonică L’Étoile de Roumanie”: Th. pătruns de etica muncii și de spiritul creator. Mai Eseistica de acest tip, cultivată de Radu
G. Rosetti „inițiat pe 15 noiembrie 1866”, Carp mult, omul conservator este animat de spirit nați- Cernătescu, deschide, fără îndoială, orizonturi
„pe 21 octombrie anul următor”; Pogor „pe 14 onal, căci a înțelege esența societății înseamnă noi de interpretare a unor implicații filosofice
martie 1866”; Negruzzi „pe 28 octombrie ace- a înțelege esența și specificitatea unei națiuni”. submersive operei lui Eminescu (și nu numai),
lași an” ș.a.m.d., Maiorescu însuși fiind „ridicat În continuare este urmărit conservatorismul lui de care istoriografia literară clasică nu ar trebui
la gradul de maestru pe 7 decembrie 1868”. Au Eminescu ca o „utopie socială” pe care poetul să se distanțeze. E o provocare, un îndemn, o
semnat jurământul (identificați după documente însuși o numește „conservatorism extrem”. demonstrație, la urma urmelor, de virtuozitate
de arhivă): N. Cullianu, N. Gane, A. Lambrior, I. în colaționarea și relaționarea în timp și în istorii
Creangă etc. precizând că „la accederea în incinta pe varii meridiane culturale și științifice, a diver-
selor… gândiri ce se doreau absconse pentru
ochiul de rând, fiind adresate doar inițiaților. ■

Teatru Scrisul Românesc Nr. 9 (181) ♦ septembrie 2018 11

Povestire din Europa de Est Mihai
ENE

Anii 2000. Pe un drum de ţară desfundat, (fragment) n-aveau ce să-i facă, că ăsta micu’ nu-i scria
în care se observă brazdele zvântate lăsate niciodată și nici nu știa nimic de el.
de roţile mari de tractor, apare o limuzină patriarh; ceilalţi, mai tineri, cu figuri deloc cucer-
albă. Unii săteni vin în spatele gardurilor de lemn nice) Este o zi binecuvântată de la Dumnezeu, Prima: Eh, lasă, că erau ăia cu care se
să privească minunea. Alţii, mai ales copii de toate cel care ţi-a dat gândul bun să înfăptuiești o dăduse el și care i s-au suit în cap la urmă. E
vârstele, îndrăznesc să iasă în faţa porţilor. Privesc lucrare a Sa pe pământ și nu una oarecare, ci un Dumnezeu undeva, acolo, sus!
fascinaţi, unii neînţelegând prea bine ce se întâm- de cea mai mare importanţă, căci biserica este
plă, alţii visând cu ochii deschiși la ziua când vor Casa Domnului, iară noi trebuie să avem îngri- A doua: Și săraca Florica, fată de chiabur!
avea și ei așa ceva. Este traversat aproape tot satul jire de aceasta ca și de a noastră și chiar mai Da’ el o luase, că era frumoasă! De inimă rea
(sat de câmpie, sărăcăcios, așezat între dealuri) și presus de aceasta, căci acesta e locul unde se a murit Florica!
limuzina intră pe poarta bisericii. Aici sunt strânși aude Cuvântul lui Dumnezeu și Dumnezeu este
aproape tot sătenii. Mai ales bătrânii și femeile. Unul și mare în toată milostivirea Sa. Amin! A treia: Păi cum să nu mori: să rămâi fără
Chipuri brăzdate de ani și înăsprite de greutăţi, bărbat așa, dintr-odată, și cu copilul plecat prin
femei cu copii în braţe. Tineri aproape deloc. Un John White: Amin, părinte! Astfel de cuvinte străini și să nu mai știi nimic de el, e greu…
sobor de preoţi la o masă lungă, albă, cu merinde pline de înţelepciune te fac să ţi se înmoaie sufle-
de tot felul și multă băutură. Lângă ei, șeful de tul și, nu este așa, să te gândești că viaţa noastră Prima: Și uite ce ajunse fi-su! Dintr-un
post și, așezat central, Primarul, recunoscut după numai una este, pe când Dumnezeu este veșnic. pierde-vară!…
cocarda tricoloră ce-i străbate transversal statura Mă bucur că mă aflu aici din nou, pe pământul
rubicondă. Zâmbește tâmp și pare mereu încurcat natal, de care nu am uitat niciodată, dar mai A doua: Poate că o fi muncit! I-o fi fost și
de ceva. În spatele lor, o mică fanfară, care, indife- ales atunci când mi-a fost mai greu mi-am adus lui greu p-acolo! Da’ acu’ e un domn!
rent de melodie, mai cântă și câte o notă falsă. Stau aminte de el și amintirea lui m-a făcut să rezist
cu toţii încremeniţi și privesc mașina care ajunge tuturor necazurilor, indiferent de ce natură au A treia: Daaa, uite ce fercheș e! Parcă-i scos
până lângă ei. Din ea coboară Mr. John White, de fost ele! (aplauze; îi cere unuia dintre bodyguarzi din cutie!
45 de ani, fost Ion Albu, născut în acel sat și emi- ceva; acesta îi oferă o batistă sau un șerveţel mare,
grat/fugit în SUA înainte de Revoluţie, actualmente alb, pe care îl așază pe pământ și apoi se apleacă, Prima: Eh, parcă-i împăiat! Și cum o fi
prosper om de afaceri la Chicago. Nu se știe pe ce sprijinit de cei doi bodyguarzi, și îl sărută.) ajuns ăsta credincios, că tac-su zicea că nu
căi și-a câștigat averea, unii spun că are legături cu există Dumnezeu, că e o născocire a burgheji-
Mafia, alţii că a lucrat picolo o vreme la un restau- Istoricul: Și nu numai în acele momente lor ca să ne asuprească și că trebuie să scăpăm
rant de lux, unde mai făcea și pe gigolo-ul, alţii că de grea cumpănă pentru destinul său și-a adus de astfel de superstiţii. Ca ieri îl aud!
s-a însurat cu o bogată moștenitoare a unei afaceri aminte domnul John White de satul său natal, ci,
cu cazinouri. Ca de obicei, nimic nu este adevărat, iată, și acum, când este un prosper om de afaceri A doua: Ce treabă are cu ce zicea tac-su,
dar totul este posibil. În plus, întors după 20 de ani și când, iată, face acest gest de o valoare nu doar bre?! Și, în plus, se mai schimbă omu’!
în satul natal, a contribuit substanţial, în proporţie creștină, dar și general-umană, de a reconstrui
de 90%, la renovarea bisericii din sat, construită aproape din temelii un vechi lăcaș de cult, de o Înainte de intrarea în biserică:
acum aproape 400 de ani. Vorbește cu un puternic indiscutabilă valoare de patrimoniu. Astfel… Istoricul: (spre Primar) Sper că nu durează
accent american. Din mașină coboară șoferul, care (J.W. îl oprește, deși retorul tocmai se încinsese) prea mult, domnul White are foarte multă treabă,
rămâne lângă portieră, și doi bodyguarzi, care îl mai are de ajuns în vreo două locuri până diseară.
urmează tot timpul îndeaproape pe boss-ul lor. John White: Domnule primar, sfinţiile voas- Primarul: (se bâlbâie, încurcat) Nu, nu,
De asemenea, un domn uscăţiv, cu chip de șoa- tre, să facem ce este de făcut, căci este o vorbă desigur… o să încercăm… Părinte!
rece, genul lichelei care se gudură tot timpul, ale acolo de unde vin eu: Time is money! Hehehe! Istoricul: Mai ales acum, când intră și în
cărui grimase evoluează de la zâmbete silite până Din păcate sunt un om foarte ocupat. (Către politică…
la încuviinţări entuziaste. Este istoric și universitar săteni) Vă invidiez pe voi, cei care nu aveţi atât Primarul: Eh, nu mai spuneţi, de când?!
pe deasupra, distinsul domn Cezar Lupașcu. Va sta de multe lucruri de făcut, atâtea probleme care Istoricul: Păi… de acum.
mereu lângă cel pe care îl acompaniază și întot- să vă macine în fiecare zi, și care aveţi timp să Primarul: De acum?! Serios?!
deauna cu faţa spre el, atent la tot ce face acesta. ascultaţi sfânta slujbă și să vă gândiţi și la cele Istoricul: Da, dom’le, așteaptă să vină
veșnice, nu doar la cele pământești! (aplauze) presa, o să-și facă lansarea candidaturii aici,
Primarul: (se întoarce spre fanfară, arţăgos, în satul natal, după care o să urmeze o confe-
în momentul când mașina se oprește) Hai, bă, Se îndreaptă cu toţii spre intrarea în biserică. rinţă de presă în Oraș, în holul hotelului, că aici
odată, ce dracu’ faceţi?! Fanfara începe să cânte Noi suntem români! Este nu sunt condiţii. E normal… Iar diseară va fi
oprită, la scurt timp, de Primar, printr-un gest un dineu la care a invitat numai oameni unul
Chipurile senine ale preoţilor rămân în con- energic. Trei femei în vârstă (îmbrăcate orășe- și-unul, din Capitală, evident.
tinuare la fel de serafice și de impasibile la cele nește, dar în combinaţii total inadecvate) vorbesc Primarul: Păi, și din partea cui vrea să can-
pământești. Fanfara începe să cânte în grabă între ele, ca și cum și-ar împărtăși mari secrete: dideze, de la ce partid?!
pasajul cunoscut din Oda bucuriei, pe care, Istoricul: Independent, dom’le, ce, nu s-a
evident, îl masacrează metodic. Prima: Ehe, ce-a ajuns băiatu’ lu’ Albu! săturat ţara de partide și de coterii, de mână-
Și când era flăcău aci, în sat, nu făcea nici cât riile ăstora de la putere?!
John White: (se apropie, într-un costum o ceapă degerată! Numai la căminul cultural Primarul: Ba s-a săturat!
alb și cu ochelari de soare, deși afară e nor, și stătea, la șpriţuri, cât era ziua de lungă și numai Istoricul: Nu că opoziţia (de la care ești și
dă mâna cu toată lumea; i se întinde crucea, se la fete îi era gândul. Că doar avea tac-su bani, dumneata) ar fi altfel… ea ce-a făcut când a fost
închină și o sărută) Bună ziua! că era președinte de CAP! în fruntea ţării, hai?! Îţi spun eu: exact la fel! Păi
de asta avem nevoie noi, domnule, acum, când
Primarul: Bine aţi venit, domnule John A doua: Păi da, îl puseseră după ce se termi- Europa începe să se uite la noi cu alţi ochi și când
White! (se întrerupe, enervat, se întoarce spre fan- nase colectivizarea, îi și aud cum ziceau că tov. suntem gata să intrăm în NATO?! Doar el, John
fară: Gata, mă! Zâmbește încurcat.) Suntem nespus Albu este un exemplu de purtare în socialism. White, ne mai poate salva, doar el ne poate oferi
de onoraţi de faptul că ne faceţi onoarea, adică… Voi nu știţi, că eraţi copii. Era tânăr și ambiţios, credibilitatea pe care numai un om de afaceri occi-
plăcerea, adică… cinstea de a fi cu noi în această că moș Albu fusese surugiu, iar lui nu-i convenea dental, care știe cum gândesc ăia, ar putea să o aibă!
măreaţă zi pentru mica noastră comunitate! deloc, voia să ajungă primar, dar n-a mai apucat, Primarul: (buimac) Da, da, sigur…
că a murit în accidentul ăla groaznic, când cu Începe slujba. Secvenţele ce vor urma se des-
Preotul: (bătrân, cu barbă albă, un adevărat baloturile, la vreo doi ani după ce fugise fi-su. fășoară cu slujba pe fundal. Din când în când,
se mai aud fragmente din slujbă.
A treia: Oricum, nu-l mai puteau pune, Spre ieșirea din biserică, doi săteni (de 18-20
dadă, că avea rude în străinătate. Cică l-au de ani) vorbesc în șoaptă:
chemat și la Securitate de mai multe ori, da’
Continuare în p. 12

12 Nr. 9 (181) ♦ septembrie 2018 Scrisul Românesc Cronică literară
Teatru

unici în jungla umană/ numită uneori/ omenire”.
Dan Cu toate că exprimă o viziune ateistă, poetul își
IONESCU dă seama că ar fi fost benefică prezența unei divi-
Temeritate nități, pentru instaurarea unei anumite ordini
Un motiv important al celui mai recent în societate; izvorul este un simbol al botezului.
volum al poetului Marius Popescu: lirică Marius Popescu înclină mai mult către ști-
Valul întâmplărilor („Scrisul Românesc”,
2018) este călătoria, al cărei miraj nu e dimi- ință. Astfel, precum în chimie, i se pare că a ajuns
nuat nici în condițiile în care eul liric își începe la o „formulă a vieții” care „nu face reacție/ cu
discursul de la ipostaza asumată, de „canion admira este amenințată permanent de trecerea orice întâmplare”. Deși în proximitatea științei,
între peisaje”, metaforă oximoronică în raport ireparabilă a timpului, descris ca un uriaș care tot nu reușește să se acomodeze cu problemele
cu intenția mărturisită: „Vânez peisaje până-mi/ „m-a luat sub braț/ și aleargă aiurea”: „Voi fi lăsat cotidiene, dar își asumă vina într-un mod persi-
golesc tolba cu gânduri” (Călătoria). Versurile de timp/ la marginea neantului/ lângă singurăta- flant, că ar suferi de un beteșug al vocației pentru
ne indică o existență solicitantă, pentru a cărei tea/ care-mi va da o rază/ de lumină pentru un viață: „trebuie să am un har/ care rătăcește
îndurare este nevoie de o corespondență strânsă singur pas”. Din câte se poate observa, poetul nu șchiop/ peste realitate”, când de fapt este invers,
a poetului cu peisajul terestru. De asemenea, în crede în existența lumii de apoi, deși versurile el ia în discuție numai subiectele importante și
poemul Leoaică tânără, iubirea, Nichita Stănescu finale aduc în atenție iarăși două simboluri anti- este mult mai realist decât alții.
viza reconstituirea eului în ființă, numai prin nomice, lumânarea (sugerată prin substantivul Fiind respinse teoriile creaționiste, orice
comuniune cu natura, ale cărei taine, nedeslușite „lumină”) pe care supraviețuitorii se trebuie inventat revine omului
în totalitate, nici de știință, pot conferi aceluia grăbesc s-o pună în mâna muribun- Marius Popescu care, într-o asemenea optică
care ajunge să le cunoască, prin intuiție proba-
bil, deschideri incalculabile către univers. Un dului, pentru a-i ilumina drumulpirit eminamente cerebral, Marius Popescu – Valul întâmplărilor întâVmpallãurlilor antropocentrică, e responsabil de
rezultat al cunoașterii luciferice este afirmat de apariția unor fenomene meteoro-
către Marius Popescu, anume că a deprins drep- Marius Popescu recurge la o logice, atribuite de credincioși, fie
tul de a se închina oricui voiește: „ne închinăm
cui vrem”, altul, de a-și fi redescoperit el însuși o către Hristos, și S„neantul” careanumităretoricăpentruada
valență demiurgică, pe care este hotărât s-o valo-
rifice: „din inerţia frumosului/ clădesc o lume închide totul, anihilează orice posi-rotunjime discursului și a duce
în care/ un aer straniu și magic/ explică blând, o idee până la capăt. Ai impresia
zâmbind/ culorile curcubeului”.
uneori că nimic nu e lăsat la voia
Marius Popescu are vocație pentru struc- bilitate de reîntâlnire a omului cuîntâmplării și a liberei inspirații. lui Jupiter, fie Sf. Ilie: „Pe strada
turile oximoronice. În Orizonturi, descoperim, Totuși, versurile nu sunt lipsite fulgerului/ mai duc furtunile la
cu empatie pentru oricine a conștientizat forța plimbare” (Întâmplare). Versurile
de marșare a timpului și cu mare părere de rău Dumnezeu. Ateismul e vizibil înnici de vibrație emotivă și nici acestea conțin în substrat abnegația
pentru destinul uman în general, că, indife- de dramatismul specific unei eului liric față de propria-i natură
rent de frumusețea locurilor, dispoziția de a le existențe aflate în crepuscul. Textul se compune mai cu imortală, care-i pretinde să se exer-

continuare. Pâinea, recunoscută, înseamă din interogații, unele repetitive. De obicei, fiecare
întrebare își are imediat și răspunsul – se pare – înde-
lung elaborat. Mult mai incisiv e mesajul poetic atunci

plan religios, drept simbol al trupuluicând întrebările rămân suspendate. Citez oarecum la
întâmplare: „Unde m-ai pierdut/ unde te-am pierdut/

Mântuitorului, a devenit „un cada-nepieritorule, timpule?”.
Poetul pare să fi ajuns acum la acel stadiu al senectuții
senin acceptate.

vru/ de care trag/ fără speranțe/CornelMoraru în
fiecare zi” (Prezent). Titlul PrezentISBN978-606-674-198-9 cite ca un Demiurg, dar când apar
confirmă tendința euluiEditurăacreditatăCNCS liric de a semne apocaliptice, sfătoșenia ia
se ancora în realitate. Perspectiva pragmatică locul implicării în dinamica evenimențială:
amintește de stilul poetului latin, Titus Lucre- „Începuturile îngroapă mereu/ sfârșiturile/ și
tius Carus, deși interferența dintre elementele nu mai termină./ Nu încercaţi să fugiţi/ trecutul
acvatic și uman este exprimată într-o invocație rămâne pe loc./ Soarele răsare peste apusuri,/
liminală psalmilor și aceleia din Iliada: „Unde luminile peste umbre,/ liniștea peste neliniște,/
ești stâncă terpiană/ să privim din vârful tău/ demnitatea peste barbarie/ și totul se repetă/
rostul viselor noastre/ afumate de ceața albastră/ pentru că începuturile devin sfârșituri/ vântul
din vuietul seninului./ Cobori, izvorule, aducă- se transformă în vise/ oamenii în fantome/ care
tor/ de milă/ și vindecă iluziile și timpul/ curăță se întreabă aiurind/ unde sunt începuturile?/ Dar
grajdurile gândului./ Adu pecetea care/ ne face totul este prea târziu”. ■

Continuare din p. 11 Un sătean: Ai văzut, bă, ce a auzit și de ăsta pe-acolo. Că scria ziarele de el, fă, Istoricul: Da, vă spun eu, se vede imediat
mașină are ăsta?! Cât o fi costat, o sută-două de că cică are bani căcălău! Mi-a zis mie Safta! contrastul! Dacă vă uitaţi mai bine…
mii de para, ăăă?!
Prima săteancă: Io auzisem altceva. Că cică John White: Adică vrei să spui că am plătit
Alt sătean: Cam așa, bă, cred și io. Da’ ai văzut a fost chelnăr la un restaurant de lux și acolo a o groază de bani de pomană?!
ce gorile, frate, mânca-ţi-aș, ăștia știu sigur karate, cunoscut un mafiot care l-a luat protejatul lui, că
nu poţi să te apropii de ăla nici dacă ești Vandam! cică ăsta îi spunea câte un banc și-l făcea să râdă Istoricul (încurcat): Ah, nu, voiam să zic…
și ăluia i-a plăcut de el și l-a luat în gașca lor. adică… putea să iasă mult mai bine, dar… nu,
Un sătean: Poate Brusli, da’ nici ăla, că te în general, e ok, adică… mai puteau fi făcute
sparg ghierţoii! Pistoale or avea?! A doua săteancă: Vrăjeli, fă, ce, tu crezi?! unele lucruri, dar…
Io-ţi spun la sigur, s-o întrebi tu pe Safta dacă
Alt sătean: Cred că au, bă, da’ nu cred că le nu mă crezi pe mine. S-a însurat cu văduva aia John White: Dom’le, mie nu-mi place să
dau ăștia de la noi voie să le poarte, da’ acolo, bogată, că cică era bun la pat și d-aia l-a luat arunc banii pe fereastră, dacă e ceva în nere-
în America, sigur au, că acolo nu poţi să ieși aia. Că aia e nimfomancă d-aia d-a lor și ăsta gulă, ar trebui să-mi spui, să luăm măsuri, să
pe stradă dacă nu ai pistol că te împușcă ăia! o satisfăcea bine de tot. cercetăm, nu?!

Un sătean: Cine, mă? Prima săteancă: DA?!?!?! Hmmm, și dacă Istoricul: (retractil) Da, sigur… nu voiam
Alt sătean: Mafioţii, bă, fraiere, ce, tu nu te uiţi la el, n-ai zice… hmmm… Și p-aia a să spun asta… adică merge și-așa…
știi?! N-ai văzut în filme, în ălea cu De Niro, luat-o pentru bani, fă?! Că doar n-o fi iubit-o?!
bă, și cu Pacino! John White: Dom’le, mie să nu-mi umbli
Un sătean: Știu, bă, ce, crezi că io sunt A doua săteancă: Nu, fă, pentru bani, ce, cu d-astea, io sunt capitalist, mă-nţelegi, dacă
prost? Da’ ăsta o fi mafiot? Că are faţă, așa… ești proastă, da’ pentru ce?! investesc ceva, înseamnă că trebuie să am și
cu costumul ăla alb… parcă e Nașul! un profit, nu?!
Alt sătean: Nu cred, bă, că ăia sunt italieni, Prima săteancă: Da’ amantă o avea?!
da’ poate că s-a băgat și el cu ei! Dracu’ știe! A doua săteancă: Eh, la banii lui, imposibil Istoricul: Păi credeam că a fost vorba de
Pe fundal se aude: Domnului să ne rugăm! să n-aibă! o donaţie…
Două sătence pe la 25, respectiv 30 de ani. A Prima săteană: Io m-aș băga cu ăsta, fă, da’
doua are un copil de mână, care se zgâiește tot nu se uită ăsta la mine! John White: Da, dom’le, sigur, o donaţie…
timpul pe pereţi. Vorbesc tot în șoaptă. A doua săteancă: Se uită pă dracu’ la tine! Istoricul: …adică ceva gratuit…
Prima săteancă: Auzi, fă, ăsta o fi însurat?! Se aude din nou: Domnului să ne rugăm! John White: Nimic nu e gratuit, dom’le, ce
A doua săteancă: Păi de unde crezi, fă, că are Istoricul: (lângă J.W.; vorbesc tot în șoaptă) dracu’!
banii?! Cică s-a încurcat cu una bogată de pe-acolo Ce picturi, domnule, ce picturi, nu se mai fac din Se aude din nou: Domnului să ne rugăm!
de pe la ei, o văduvă tânără, cică, a prostit-o pe aia și ăstea în zilele noastre! S-au chinuit bieţii copii de Finalul slujbei. Se iese din biserică.
l-a luat de bărbat. Zicea Safta că știe de la fi-su care la Arte, da’ între noi fie vorba, nu prea le-a ieșit! Afară, se îndreaptă cu toţii spre masa lungă
s-a dus la Chicago cu o bursă d-aia de la facultate și John White: (cu o expresie smerită) Da, mă și albă, încărcată cu bucate diverse, atrăgătoare,
rog… nu mă prea pricep! ca la o pomană. Între timp, a venit și presa,
câteva televiziuni, ai căror reporteri și came-
ramani se pregătesc de înregistrare. ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (181) ♦ septembrie 2018 13

Noii idoli ascunși Dumitru Radu Din partea
POPA cealaltă

ai dorințelor noastre
Vremurile noastre au substituit cultul
lui Dumnezeu cu un cult al idolilor cum consideră Petrosino, în a vrea să conver- în mod continuu idoli dacă nu scopul de a
dintre care banul este expresia cea tească logica dorinței în aceea a nevoii, oferind scăpa de impactul angoasant cu transcen-
subiectului un obiect în măsură să-i garanteze dența propriei dorințe? Contactul cu propria
mai simplă și radicală, în măsura în care face consistența. Idolul, de fapt, apare ca un obiect sa libertate? Nu e oare exact la ceea ce făcea
posibilă iluzia că, posesia lui în sume mari, capabil să captureze în mod iluzoriu, imagi- aluzie Dostoievski când scria că „nu există
facilitează realizarea unei vieți satisfăcute. nar, dorința, absorbindu-i transcendența. pentru omul rămas liber o cură mai asiduă și
Marele Pasolini a indicat fenomenul ca o Din cauza aceasta idolul cel mai mare, mai frământată decât aceea de a căuta o ființă la
veritabilă „mutație antropologică”: mono- nebunesc este acela al Eului. Eul, cum indică care să se închine”?
teismul, susținut de societatea religioasă și Lacan, nu e altceva decât subiectul „ridicat la
care își fonda rădăcinile pe puterea simbolică statutul de idol”, pentru că, în fond, idolul nu e Folosirea, pe care Petrosino ne-o propune
a Tatălui, a lăsat locul azi politeismului pieții numai o falsă imagine a lui Dumnezeu, ci mai în opera sa filosofică, a lui Levinas, Derrida
și noilor sale divinități. cu seamă o falsă imagine a omului. și Lacan caută să individualizeze puncte de
Verticalismului piramidal al ideologiei Tentația cea mai extremă asupra căreia rezistență la această derivă idolatrică. În ei el
patriarhale i se substituie acum orizontali- și textul biblic și Lacan ne atrag atenția este găsește o gândire care nu vrea să renunțe la
tatea obiectului de consum devenit un idol transcendență și care, cu obstinație, se referă
care transformă omul pur și simplu într-un la Celălalt în diferența sa radicală față de aca-
consumator. Aceasta ar fi trăsătura perversă a paratorul Eu, acel Celălalt care locuindu-ne
discursului capitalist: fetișizarea mărfii ar tinde ne expropriază de orice ideal omogen de
să înlocuiască structura pierdută, și în mod a stăpâni. De aici refuzul lui Petrosino de a
necesar resimțită ca o lipsă de către dorința aplatiza viața umană sub urgența peremptorie
umană, reducând lipsa la un gol ce se cere a oricărui materialism. Imanentismul ce neagă
reumplut în mod compulsiv. Până la punctul transcendența comite eroarea gravă de a nu
în care strategia idolului nu e doar aceea de a cunoaște acea deschidere spre Celălalt, deschi-
umple golul, dar și de a-l alimenta continuu, dere ce animă existența și a cărei dorință este
oferind mereu noi idoli care știu cum să îi facă încarnarea cea mai radicală și deconcertantă.
perimați și caduci pe cei precedenți. Aici Petrosino îl aduce pe al său Levinas, pe
al său Derrida dar și, pentru anumite aspecte,
Într-o incitantă și foarte curajoasă carte pe al său Lacan, cu respect dar cu hotărâre,
publicată în 2015, reputatul profesor de la către saltul cel mai înalt care caracterizează
Universitatea Catolică Sacro Cuore din Milano, experiența creștină: problema nu e de a con-
Silvano Petrosino, care pune să dialogheze lec- trapune transcendența imanenței, ci aceea de
tura Bibliei cu aceea a lui Lacan, și intitulată a demonstra că transcendența locuiește de la
vârf până la bază în imanență, o traversează,
L’idolo. Teoria di una tentazione: dalla Bibbia a o însuflețește, o iluminează.
Lacan, își continuă critica filosofică a vremuri-
lor noastre începută în magistralele sale cărți Din acest motiv figura dorinței constituie
un motiv ce unifică întreaga cercetare a lui Sil-
Babele. Archittetura, filosofia e liguaggio di un vano Petrosino. Aceasta și expresia ultimă a
delirio (2002) și Suggetivita e denaro. Logica di umanului, acea radicală transcendență internă,
un inganno (2012). deschiderea infinită către alteritatea care ne
depășește Eul, constrângându-l la o binevenită
Dacă analizele sociologice ale lui Bauman, decentralizare. ■
consideră Massimo Recalcati, pun accentul pe
caracterul „lichid” al discursului capitalist, pe aceea de a face din Eu on obiect capace de a Revista și Editura
tendința sa către dispersiune și disoluție a legă- curăța subiectul de orice lipsă și de orice tran-
turilor sociale, Petrosino indică tocmai cum scendență. Este mirajul de falsă stăpânire ce Scrisul Românesc
acel discurs, în vreme ce anulează, reduce la inspiră perversiunea: subiectul nu mai apare
zero orizontul simbolic al lumii, oferă subiec- ca supus transcendenței, ci devine stăpânul CONCURS DE DEBUT
tului, prin proliferarea reificată a noilor idoli obiectului nevoii sale prin chiar posesia lui. E
de piață, un refugiu, o așa-zisă reparație, o apa- aceeași iluzie, spune Petrosino, care îl domină Se adresează celor care nu au împlinit 35 de ani și
rentă solidificare a existenței sale. pe colecționarul ce urmărește cu înfrigurare nu au debutat publicistic sau în volum.
să posede ultima piesă din colecția sa, știind
Ce este, de fapt, un idol? E o promisiune, Concursul se desfășoară în următoarele secțiuni: po-
spune Petrosino, de compactare a vieții umane. totodată că nici măcar posesia acelei piese ezie, proză, teatru, eseu. Lucrările vor fi semnate cu un
E o parte pe care subiectul o ridică la demnita- nu va putea să-i stingă cu adevărat pasiunea. motto, care se va regăsi, de asemenea, și pe un plic închis
tea întregului spre a repudia caracterul infinit Idolul ar vrea să dea o consistență substanți- atașat manuscrisului. El va cuprinde numele și prenu-
al dorinței și lipsa pe care el, subiectul, o poartă ală Eului, emancipându-l de transcendența mele concurentului, data de naștere, adresa, numărul
iremediabil cu sine. În acest sens, cultul ido- dorinței, făcându-l să devină autosuficient, și de telefon și premiile obținute la alte concursuri literare.
lului e întotdeauna o operațiune perversă, în transformându-l într-adevăr în ultima piesă a
măsura în care perversiunea este încercarea colecției. În realitate, cultul idolului se reve- Manuscrisele vor fi trimise,
de a deveni stăpânul propriilor dorințe. Dacă, lează a fi o formă radicală de sclavie: subiectul până la data de 1 sept. 2019, pe adresa:
în fapt, dorința e o deschidere care nu se lasă se lasă în voia idolului său, pierzându-se pe
niciodată umplută de nimic și dacă subiectul sine însuși. Nu mai e satisfăcut prin consu- Revista – Editura Scrisul Românesc,
dorinței este un subiect, cum ne îndeamnă marea obiectului, ci e mai degrabă dorința
să credem Lacan, lacunar, incomplet, atunci compulsivă a obiectelor care sfârșește prin str. C. Brâncuși, nr. 24, Craiova.
decepția discursului capitalist ar consta, după a-l consuma. Ce îl împinge pe om să fabrice
Un juriu alcătuit din critici și istorici literari
va acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune.

Relații suplimentare se pot obține la
Tel: 0722/753 922; 0251/413 763

14 Nr. 9 (181) ♦ septembrie 2018 Scrisul Românesc Proză

Adrian Virgina și Sheriful
SÂNGEORZAN

După plecarea familiei de țigani din părinți supărați pe viață care câștigaseră lote- Am tăcut un timp amândoi căzuți pe gân-
cabinet, m-am gândit cum aș fi reac- ria vizelor, și se ducea în fiecare vară la bunici duri. Șeriful din Jackson a continuat netulburat:
ționat dacă aș fi văzut că fata lor nu în Maramureș unde zicea că e fericită. Făcuse
era virgină. Tatăl, bulibașa, îmi ceruse insistent Colegiul Jay de Criminalistică în New York și — Am dus-o la spital, i-au făcut ecografie și
să le eliberez un „certificat de virginitate”. Așa avea pe coapsa stângă tatuat un mic tricolor socotelile nu se prea potrivesc cu vârsta nenăs-
ceva nu există, le-am spus. sub care scria „Made in Romania”. cutului. Tatăl și mama fetei spun că era virgină
Siguranța cu care mi-a vorbit fata aceea și Șeriful Jackson scoase din buzunar două acum câteva luni când au venit aici. Am nevoie
privirea ei au contat mult. Cum ar fi reacționat poze și mi le arătă. Era fata cu virginitatea și de o copie din fișa ei. S-ar putea să am nevoie de
bulibașa dacă îi dădeam o veste proastă? Poate tatăl ei cu mustața răsucită, foarte încruntat, și tine la proces, deși ei nu vor nici proces, nici teste
că ar fi început negocieri pentru o posibilă din față și din profil. de paternitate. Ei vor o dovadă că acum câteva
restaurare a virginității, ca și cum virginitatea — Îmi pare rău, dar am nevoie de ajuto- luni era virgină! Înțelegi despre ce e vorba?
ar fi un vestigiu care ar putea fi renovat. Am rul tău, doctore. Avem în liniștitul nostru oraș
avut cazuri din astea și în România, și la New o comunitate din România care îmi dă ceva I-am dat o copie cu scrisul meu de mână pe
York. Știu că sunt doctori care o fac pentru care m-a rugat să i-l descifrez cuvânt cu cuvânt.
sume mari de bani așa cum unii fac avor- Știu, am un scris îngrozitor, aproape sanscritic.
turi peste 6 luni fără să clipească. Doar Apoi m-a salutat cu degetul la pălărie și mi-a
că a restaura virginitatea cuiva e o iluzie. spus simplu: „Keep in touch, doc”. Am rămas
Chirurgical vorbind e foarte ușor de făcut, în cabinetul meu singur și speriat, întrebân-
dar cine te mai poate face virgin la suflet? du-mă sincer, ce știu eu despre femei până la
În Africa încă se mai practică circumcizia urmă? Cu atât mai puțin despre prințese.
tinerelor fete, o mutilare de fapt, care vrea
să le păstreze un fel de „virginitate” chiar După două săptămâni, într-o noapte de sâm-
și după căsătorie. bătă spre duminică am avut un vis ciudat, dar cu
După aproape un an de la vizita țigani- adevărat frumos. Se făcea că eram foarte tânăr
lor, mă trezesc în cabinet cu șeriful Jackson și culegeam mere într-o livadă. Crengile erau
din orășelul Jackson, de undeva din nordul îndoite până la pământ, luam doar merele la care
statului New York. Avea pe piept steaua ajungeam și le puneam într-un coș. Și atunci a
cu cinci colțuri pe care scria „Sherif ”, era apărut Șeherezada, țiganca din copilăria mea,
înalt, blond, puternic, avea pălărie ca în care se urca în copaci și-mi arunca merele la care
sud, un pistol Colt la brâu pe care sigur nu puteam ajunge. Pe la cinci dimineața a sunat
știa să-l învârtă amenințător pe deget, telefonul meu celular. Aud o voce de bărbat cu
cizme înalte proaspăt lustruite și o mus- accent indian și încă amețit de vis îmi spun,
tață stufoasă. Toată copilăria mea a fost „O fi împăratul...”. Era unul dintre rezidenții de
plină de filme cu cowboy, și când ne jucam gardă, un doctor originar din Delhi, care îmi
pe maidan voiam să joc rolul șerifului. Și spune că am la sala de naștere o pacientă privată
acum iată-l în fața mea în carne și oase. Marian Zidaru – Sf. Gheorghe (lemn sculptat care venise să nască cu mine tocmai din Catskill.
M-am uitat pe fereastră să văd unde a legat şi pictat acrilic, metal), Expoziția Oglinzi Oglindite Când îmi spune numele fetei înlemnesc.

calul și am văzut că venise cu o mașină specială bătaie de cap... O recunoști? Tatăl ei zice că ai — Vă vor neapărat.
pe care scria mare „Sherif ” și care avea în spate consultat-o acum câteva luni... — Cine mă vrea?
gratii. Părea o mică temniță ambulantă. A fost — Da. S-a măritat? — Sunt mulți. Vreo cincisprezece. Vă rog să
primul șerif real pe care l-am întâlnit, pentru — Oho, nuntă cum nu s-a mai văzut în veniți cât mai repede, pentru că sunt greu de
că în New York nu există așa ceva. Autoritatea tot Catskill-ul. Problema e că fata a dispărut stăpânit. Cred că va naște curând și nu vrea să
e menținută de polițiști, personaje prozaice, după două săptămâni. Familia s-a plâns oficial lase pe nimeni s-o atingă. Nu uitați să aduceți
cu altfel de pistoale pe cureaua de la brâu, de că a fost răpită, dar am găsit-o după trei luni și documentația prenatală din office...
care atârnă cătușe, câteva încărcătoare pline cu undeva în munții din Adirondak trăind cu alt M-am îmbrăcat și am plecat spre spital. Se
gloanțe de rezervă, lanternă, toate ușor acope- „gypsy” într-o casă de vacanță abandonată. lumina de ziuă, cântau păsările și era un mod
rite de vesta antiglonț. Tatăl ei era cât pe ce să-i omoare pe amândoi. frumos de a-mi începe o zi liberă de duminică.
Am o pacientă care venise odată la cabinet Ei zic că sunt „gypsies” și că au legile lor, iar eu În sala de naștere mă așteptau mulți și asistenta
pentru o mică urgență. În timp ce o consul- încerc să-i învăț că aici avem legile noastre... șefă a fost cea mai fericită să mă vadă.
tam am observat că încerca să ascundă ceva Șeriful s-a oprit și m-a privit adânc cu ochii — Sunt unsprezece în cameră și încă atâția
sub corp. Am întrebat-o despre ce era vorba lui albaștri, ca și cum nici eu n-aș respecta cum în sala de așteptare, nu vreau să chem pe cei de
și oarecum timorată a scos de sub cămașa de trebuie legile patriei. la Security. Lângă patul fetei gravide erau zece
consultație un ditamai pistolul, încât am vrut — Sorry Sherif! Cu ce pot să te ajut eu în femei cu rochii lungi agitate și guralive care au
să fug din cameră. povestea asta? tăcut chitic când am intrat s-o examinez. Fata
— Sunt ofițer acoperit, nu vă speriați! Nu — Problema e că fata e acum gravidă, gata stătea chircită în dureri și a părut fericită să
am voie să mă despart de el! Era o româncă să nască, și amândoi bărbații, și soțul și iubitul mă vadă. Am încercat să-i potolesc și să-i rog
tânără, mică de statură, blândă, îmbrăcată în pretind că ei sunt autorii acestui copil. Sunt din să rămână cât mai puțini în sala de naștere.
niște jeanși jerpeliți. Numai polițist nu părea. clanuri diferite și sunt gata să se bată pentru Cel mai ușurat am fost când am văzut că tatăl
Avea cu ea și cătușe, dar le lăsase sub geantă copil. Se pare că fata e un fel „prințesă”, habar ei nu e acolo să mă tragă la răspundere. Mă
pe scaun. Am examinat-o cu oarecare spaimă. n-am! Ei zic că acum au un rege și un fel de simțeam puțin vinovat, deși nu știam de ce. Pe
Venise în America la 9 ani târâtă de niște împărat în România... coridor patrula un bărbat înalt, elegant, îmbră-
cat într-un costum negru, cu cravată roșie și
cămașă albă cu gulere și manșete albastre.

Continuare în p. 16

Proză Scrisul Românesc Nr. 9 (181) ♦ septembrie 2018 15

Sabina Carmen
FIRAN

Sună telefonul și Andrei o lăsă pe ea le credea incontestabil cel mai frumoase din și auzi, să mai fac și ceva bun! Cum își per-
să răspundă. „Pe mine nu mă caută București. La mormântul soţului nu suporta să mite? Eu vreau să mă culc acum. Sunt obosit.
nimeni, pe tine – o întreagă armată. Eu se mai ducă. Sabina nu mai era Sabina decât în De când ne face Sabina program? Eu mâine
ce am de rezolvat rezolv la serviciu. Prietenii orele lungi petrecute cu o prietenă bună, când, mă scol devreme, mă duc la fabrică, nu lânce-
noștri sunt, de fapt, prietenii tăi. Te-am luat cu după ce-și făcea numărul, după ce povestea zesc ca ea. N-am chef de vizite și de personaje
un întreg arsenal de relaţii și prieteni, nu-mi și, mai ales, inventa aventurile ei incredibile, declasate. E și periculos pentru mine, înțelegi?“
rămâne decât să-i accept.“ modul ei senzaţional de a trăi, nebunia bărba- Nu înțelegea. A încercat să-l tempereze, să
Îi accepta, dar de plăcut nu i-au plăcut ţilor care o adorau, banii în care nu-și mai găsea o scuze fără prea mult succes până în momen-
niciodată. Făcea doar faţă împrejurărilor, capul, urmau nodul în gât, liniștea, singurăta- tul când s-a auzit soneria și o Sabină elegantă,
urmând-o pe Dora la petreceri unde nu-și tea. Sabina devenea în sfârșit Sabina gravă și afectată, a dat buzna urmată de un bărbat dega-
găsea subiecte de conversaţie, primindu-i în tristă, un pion pe care viaţa îl lovise din plin, jat care vorbea stâlcit și fuma țigări americane
casă și mimând o gazdă bună care oferă cafele obligând-o să fabuleze dureros, pentru a nu și care s-a acomodat perfect în interiorul lor,
și zâmbește înţelegător, căutând să-și mascheze înduioșa cu atâta nefericire adunată de-a valma. ca și cum venea aici de ani de zile. Andrei își
cam fără succes dezinteresul. rodea unghiile. Dora alerga din bucătărie
Era Sabina. O snoabă, după spusele lui în sufragerie, ba cu cafele, ba cu prăjituri,
Andrei. Când melancolică, când excitată. pe care cei doi le refuzaseră cu impresia că
Dar totdeauna cu limbă ascuțită. „Ai avut le-ar fi înșelat așteptările. Conversaţia nu se
noroc. Nu o meriţi. Ești simplu, previzibil, lega. Sabina luase masca melancoliei, poza
teluric. Știi ce-ţi lipsește? A, doar câteva în ingenuă îndrăgostită, vorbea încet, abia
detalii nesemnificative. Imaginaţia, simţul șoptit, și avea gesturi lungi, de pisică. Se
umorului, spontaneitatea. În rest, ești mun- sculă de pe canapea și o urmă pe Dora în
citor și serios, se mândrește nația cu tine!“ Și bucătărie, lăsându-i pe cei doi să vorbească
râdea răutăcios, micșorându-și ochii. Com- despre ce vor găsi ei de cuviinţă. Dora îl
pensa apoi totul cu o glumă bună, spusă pe deplângea pe Andrei, intuind scandalul ce
deasupra fumului de ţigară pe care o stingea avea să urmeze după plecarea lor, gândin-
totdeauna la jumătate. du-se la sufrageria inundată în fum de ţigară,
Sabinei îi murise soţul într-un accident de la aparenta liniște a serii distrusă și la tabie-
mașină, stupid ca toate accidentele. Intrase turile soțului date peste cap.
într-o depresie tratată mult timp în sana- „Ce sunt bărbaţii, darling, niște rotiţe
torii, cu tot felul de terapii și acupunctură. primitive, pe care le mișc cum vreau și încă
Fotografiile soţului, înconjurate de imortele fără să am nevoie de fantezie. Ajunge puţină
și lumânări care nu încetau niciodată să ardă, Ecaterina Vrana – Autoportret cu păr roz (Oglinzi Oglindite) disimulare a prostiei, câteva cuvinte cât mai
acoperiseră luni întregi scrinul din sufragerie. Dora știa toate astea și încerca să-i ia apăra- stupide rostite ochi în ochi și îl ai pe oricare,
Își făcuse o garderobă în exclusivitate din rochii rea, atât cât putea, în cercul lor de prieteni, în de la intelectual subţire în jos. Sau în sus, ha,
negre, haine de blană negre, ciorapi, pălării, faţa lui Andrei care o detesta până în pânzele ha! Eu sunt cea care aleg. O cerebrală. Amin-
poșete, pantaloni negri. Apoi, șocul nervos albe, cerându-i mereu să n-o mai primească în tește-ţi de medicul meu ginecolog de acum doi
dispăruse sau se făcuse că dispare. Viaţa se casă, să n-o mai viziteze, era o persoană com- ani. Știi cine, îi ziceam Moașa, cameleonul ăla,
trăgea înainte, cu ambele picioare de lemn, dar promiţătoare și periculoasă, mai ales de când alcoolic, dar delicat. Ce cadouri îmi făcea, dar
mereu înainte. Și-a vândut toate hainele negre intenţiona să se mărite cu un neamţ cunoscut ce bani cheltuia cu mine! Ei, da, Moașa ar fi fost
și brusc a apărut doar în culori deschise, osten- cine știe unde, cine știe cum. El nu avea chef de o partidă. Dar, proastă eu, m-am luat după tai-
tativ deschise. Alb și roz și bleu-ciel. Și-a tăiat neplăceri, se gândea în primul rând la serviciu, că-meu. Ăla, că a mai fost însurat, ăsta că e prea
părul foarte scurt, a aruncat lumânările, imor- unde toate trebuiau să fie limpezi ca lacrima. bătrân. Parcă nu tot el mi-a distrus viaţa. El, cu
telele și, în locul lor, aveau să apară, pe rând, Andrei avea obsesia locuinţei supravegheate, veleităţile lui tâmpite, că-l fac de râs, că a fost
fotografii de bărbaţi mai tineri sau mai bătrâni, a telefonului interceptat, ceea ce-l făcea să se cineva, că trebuie să aștept bărbatul care să mă
cu sau fără copii, căsătoriţi o dată, de două ori poarte uneori nefiresc, să-și cenzureze cuvin- merite. De parcă de capul meu cine știe ce-ar
sau, Dumnezeu știe de ce, niciodată. tele și să-și suspecteze cunoștinţele. Orice fi. Apoi a urmat geologul. Vai, darling, geologul
„Nu pot rămâne la infinit sclava trecutu- posibilă pată se cerea din timp evitată. era monumental. Uite că nu am nicio amintire
lui. Sunt încă tânără, bărbaţii întorc capul după „Cui crezi că îi pasă de noi? De ce să ne prea vie despre el. Mânca urât și-i miroseau
mine pe stradă, trebuie să continui, nu-i așa? urmărească? Nu avem nimic de ascuns. Doar ciorapii. La pat, în schimb, da, la pat îl întrecea
Și am să încep prin a uita totul. Am să uit și de zile leșuitoare, beznă, oboseală inutilă. Nu chiar pe Tiberiu. Știi, Tiberiu, avocatul uscat. În
mine și am să mă las pradă valului“, se scuza de viitor, nu speranță. Nu avem nimic”, îi spunea fiecare dimineaţă își tundea părul din urechi,
fiecare dată, fără să creadă nimic din ceea ce se Dora. Andrei evita să-i răspundă, intra în baie semn de virilitate, îmi spunea. Și avea câte o
străduia să demonstreze ostentativ. și trântea ușa după el. periuţă de dinţi pentru fiecare zi a săptămânii.
Devenise un amestec bizar de femeie ușoară Vocea stridentă a Sabinei răsună în telefon. Păcat că avea un băiat din prima căsătorie, cam
cu ticuri de domnișoară tânără. Își luase un căţel „Darling, n-ai divorţat încă? Andrei e acasă? sonat, altfel sigur l-aș fi luat. Cu ăsta, însă, gata,
care îi răvășise apartamentul, slăbise și începuse Sigur că e, unde să fie? Așa trăiește el, pe lângă îmi depun actele. Îţi place? E, oricum, un supe-
să fumeze, să-și inventeze o altă biografie, să casa omului! Spune-i că-l sărut. Pot să trec pe rior. Rasă nobilă, sânge albastru, refegist, ce vrei.
vorbească lungind vocalele și rotunjindu-și la tine? Uite acum, mă arunc într-un Mercedes. Darling, nu e de mine aici. Tu mă cunoști. Sunt
buzele la fiecare sfârșit de propoziţie. Se ducea Nu vin singură. Vezi, pregătește ceva bun.“ creată pentru o altă lume, am nevoie de aer, de
la saună și la sala de gimnastică, peste tot Andrei a tunat și a fulgerat. „Cum să vină călătorii, de libertate. Trebuie în sfârșit, să rup...
mișcându-și cu graţie șoldurile rotunde pe care la ora asta, la mine-n casă, cu cine știe cine,
Continuare în p. 16

16 Nr. 9 (181) ♦ septembrie 2018 Scrisul Românesc Poezie
Proză
Anca Poeme
STUPARU

Printre cărți Din pântece de utopii, să mă găsești Dar niciodată nu m-am gândit
Să mă frămânți din lut, să mă zidești în gheață. Să pictez gânduri pe tine.
  M-ai cuprins în brațele tale mirosind a copilărie, M-ai scufundat după legile lui Arhimede
Te-am căutat în pagini rupte de povești, A fum de decembrie, și vechi pergament În Scăldătoarea Siloamului
Mirosind a pulberea vremii, a anticariat Când m-am desprins de la pieptul tău Vindecându-mi furiile sălbatice,
Coșarul desprindea funingine Litere de cenușă erau impregnate în mine. Trăirea ta ridică o cantitate de apă egală
Împrăștiind literele rămase pe horn Cu urme de colb din anticar și fum. Cu cea pe care o secătuiești în mine.
Cu o perie făcută din rânduri nescrise. Rămân copleșit lângă o fântână pustiită,
În ceașca de cafea era hârtie creponată Legea apei Fără să mai simt miracolul vindecării
Pe care să pictăm cu rândul Am cutreierat Amazonul iubind cu patimă,
Tu florile, eu sâmburii cireșelor. Te-am chemat să desenăm cuvinte Scriind la întâmplare necuvinte
Ai călcat printre cărți ca un copil Sunt inhibat când scriu pe oameni! Pe sânii femeilor învingătoare;
Derutat, surprins de mulțimea paginilor; Mi-ai spus scuturând cerneala. Numai pe tine nu mai știu cum să scriu!
Fără să vezi că ți-ai lipit fruntea Au trecut vreo două decenii Îmi arzi din cuvinte și le uit
De fruntea mea, îmbinând gânduri. De la ultima mea inscripție Înainte să încep a ți le desena pe mâini!
Cuvintele stau suspendate între noi Pe pieptul unei femei amazoane, Nu știu cum să mă port cu tine
Ca niște rânduri ce se continuă șters Nu, nu mi-am pierdut mințile printre culori! Fără să te rănesc când îți pictez pe brațe.
Trec anticari râzându-ne știrb Sunt încă plin de creativitate, Nu-mi cere să-ți acopăr rănile
Purtând manuscrise vechi sub braț, Cu cuvinte ce stau să ridice trăiri egale
Încovoiați de cărți și de atâția ani. Volumului literelor scrise pentru tine! ■
Te-am așteptat decenii să te naști

Continuare din p. 14 Continuare din p. 15

Părea un mafiot fioros scos din filmele despre Capone. Mi-a Dacă nu plec acum, mă vor lăsa iar nervii. Simt asta. Să nu crezi că e
fost frică de bărbatul acela de cum am intrat. Toți ascultau orbește ușor să trăiești mereu cu obsesia că trebuie să uiţi, mereu să uiţi. Mircea
de el, și când am ieșit a încercat să mă încolțească, dar am scăpat a murit din cauza mea. A fost un înger. Eu l-am trimis atunci noaptea,
în ultimul moment pe o ușă magnetică care i s-a închis în față. cu mașina la ţară, să-mi aducă struguri și nuci. Aveam poftă de struguri
Poate era vreun bodyguard de-al împăratului lor. Până la urmă și nuci. Lucrase o zi și o noapte, era frânt, m-a implorat să renunţ la acel
de ce venisem oare? Fusese pacienta mea o singură dată, cât să capriciu, dar eu nu știu să renunţ la capricii, i-am cerut o dovadă că mă
o declar virgină, și atât. Sau poate tocmai de aceea, îmi șoptea iubește. Și el s-a dus. Dar mai e ceva. Ceva ce nu ți-am spus. În seara aia am
subconștientul cu nesimțire. Citisem undeva că partea asta nevă- pretins că aș fi gravidă. Aveam, vezi, Doamne, pofte, ca toate gravidele. S-a
zută care ne urmărește din umbră, numită subconștient, e total bucurat nebunește, s-a urcat în mașină și a plecat să moară. Cum să întorc
lipsită de rațiune, educație, rușine sau bun simț. La un moment timpul? Cum să mă iert? Uite, nu cred, nici acum nu cred că s-a întâmplat
dat asistenta șefă m-a chemat să vin urgent în sala de naștere cu adevărat. Hai, gata, gata, că alunec. Acum voi juca totul pe o carte. Mă
pentru că inima copilului s-a dus în jos. Când am deschis cu mărit cu refegistul. De-asta am venit. Să mergi tu cu mine la tata. Să-i spui
cardul ușa magnetică am dat direct de bodyguardul înalt de doi că-l cunoști, că mă iubește și că voi fi fericită acolo. Să-i spui tu toate astea
metri. N-am văzut niciodată un țigan atât de impozant. M-a blocat pentru că în tine are încredere, mi te dă mereu de exemplu, tu cu căsătoria
într-un colț și am crezut că mă pocnește. Apoi mi-a vorbit cu cea ta reușită, cu picioarele pe pământ. Fă asta pentru mine, darling.“
mai mieroasă și mai eufeminată voce posibilă. Înăuntrul pieptului
lui părea să zacă un ventrilog cu glas de soprană panicată care Dora s-a uitat la ea cu ochi umezi și aproape a fost tentată să-i spună
vrea să atragă atenția. că picioarele ei nu sunt pe pământ, ci în apă, ca și căsătoria ei model, că ar
fugi mâine. A tăcut doar și a mângâiat-o în fugă pe braț. Sabina a luat-o
— Domnule doctor, ce se întâmplă?! Vă rog în numele întregii în brațe și a ținut-o câteva clipe strâns, părând că înțelege. Ori refuzând
comunități să faceți ceva! Sunt sigur că puteți! Apoi cu o mișcare să înțeleagă.
fulgerătoare de judo mi-a pus o mână uriașă pe piept și i-am sim-
țit-o strecurându-se în buzunarul halatului. După plecarea lor, Andrei și-a câștigat repede patul, citind pe sărite o
carte de spionaj. Abia când Dora s-a întins alături, i-a aruncat între două
Îmi dusesem instinctiv mâinile la cap dar m-am strecurat agil pe pagini din colecţia „Clepsidra“, netezind cearșaful plic:
lângă el. Am fugit în sala de naștere. Colul fetei era dilatat complet
și capul copilului era pregătit să iasă. I-am rupt membranele și i-am „Neamțul ăsta nu mai are ce căuta aici, să fie clar. Înțelege, dacă se află
spus să împingă cât mai tare. Veniseră și rezidenții, și asistentele că primim străini în casă, o încurcăm.“
și așteptau toți să vadă dacă voi decide o cezariană de urgență sau
voi încerca s-o nasc vaginal. Inima copilului își reveni puțin apoi „Stai liniștit. O să am grijă. “
o luă din nou în jos. Capul copilului era destul de coborât, dar nu „Dacă vrei să mai citești, n-ai decât. Eu trag pe dreapta. Mâine am o
într-atât să-l scot cu vacuum sau forceps. zi grea...“ Îi atinse brațul ușor. „Ai adormit?“
Nu adormise, se prefăcea. Îndată ce Andrei s-a întors cu spatele și a
— Trebuie să te scremi! I-am spus ferm. Mi-am pus mănuși ste- început să respire ritmic într-un somn adânc, Dora s-a strecurat încet
rile și m-am aplecat peste patul fetei încercând s-o ajut. Atunci am afară din pat. A fumat două țigări în fereastra de la bucătărie. După miezul
simțit că cineva îmi pune discret o mână pe fund și când m-am întors nopții se lua lumina. Economie de energie. Iarna era și mai rău. Țineau
am văzut-o pe una dintre mătușile fetei în spatele meu încercând peste tot prin casă lanterne, lumânări, lămpi cu gaz. A aprins o lumânare
să-mi bage ceva în buzunar. Nu mai știam cum să mă feresc de ei, dar și a deschis Castelul lui Kafka. Ar fi putut fi romantic, dar era doar trist.
fata a rezolvat singură problema împingând cu furie copilul afară. Nopți tot mai lungi și mai goale. Singurele luminițe veneau de la fulgerele
Băiatul a țipat ca din gură de șarpe și totul s-a terminat cu bine. ■ pe cerul de vară. ■

fragment din romanul „În apele facerii”

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 9 (181) ♦ septembrie 2018 17

Istoria caselor noastre Oana
BĂLUICĂ

Încă de când au fost publicate, în urmă cu mai a tuturor activităților desfășurate într-un astfel scrisă de soția lui Dickens, în care aceasta
mult de trei decade, cele cinci volume din de spațiu și a celor mai comune produse pe explică meniul unei mese pentru o cină de șase
Istoria vieții private, coordonate de celebrii care le vom regăsi într-o bucătărie, de la ceai persoane: „supă de morcovi, calcan cu sos de
Georges Duby și Philippe Ariès, au constituit o și cafea, până la mirodenii și pâine, urmând crevete, pateuri cu homar, rinichi înăbușiți,
piatră de hotar și un model în cercetarea aces- istoria deseori turbulentă a descoperirilor ști- spate de miel la cuptor, curcan fiert, ciolan
tui aspect al vieților omenești: traiul domestic, ințifice și istorice care au determinat apariția de porc, piure de cartofi și chiftele de cartofi,
istoria obiectelor care ne înconjoară, relațiile respectivelor produse pe masa fiecăruia dintre ceapă înăbușită, budincă de pâine, blancmange
stabilite în intimitatea mediului privat. Nu mai noi. Observând, de exemplu, că foarte multe cu frișcă și macaroane”, estimând că o astfel
puțin adevărat este că interesul cercetătorilor case englezești din jurul propriei locuințe nu de cină producea pentru spălat nu mai puțin
față de acest fenomen a crescut considerabil dispun de suficientă lumină, cauzată, firește, de 450 de articole. Zăbovind asupra acestui
odată cu publicarea acestor volume. Personali- de lipsa unor ferestre adecvate, autorul urmă- subiect delicat (gastronomia) unii dintre noi
tate interesată de tot ceea ce înseamnă evoluția rește cauzele acestui fenomen și descoperă că s-ar putea întreba, pe bună dreptate, pe cine ar
ființei umane în general și trebui să blameze pentru cartofii prăjiți, sursă a
specificitățile fiecărei acțiuni, oamenii renunțaseră la feres- inepuizabilelor accese de vinovăție și incursi-
Bill Bryson a obținut recu- tre dintr-un motiv extrem uni la sală ale omului modern; răspunsul este
noașterea publicului cititor de pertinent, și anume, cel unul surprinzător: Th. Jefferson, autorul Decla-
odată cu publicarea volumu- financiar. Unele dintre cele rației de Independență. Descriindu-l ca pe un
lui A Short History of Nearly mai scumpe impozite plătite mare gurmand și „aventurier în ale mâncării”,
Everything (2003), tradus și în de localnici erau impozitul pe Bryson ne informează că „Jefferson este primul
română cu titlul Despre toate, fereastră și impozitul pe sticlă, american care a tăiat cartofii pe lungime și i-a
pe scurt (2015). În anul 2017 a cel pe fereastră, de exemplu, prăjit”. Am fi ajuns oare la acest fel de mâncare
apărut, tot la editura Polirom, datând din 1696 și, reprezen- foarte popular în lipsa unei asemenea iniția-
altă incursiune fascinantă tând o sumă considerabilă, tive? Nu putem ști, dar, cu siguranță, apreciem
în culisele vieții umane, de astfel încât, menționează originalitatea lui Jefferson.
această dată, centrată pe ideea autorul, „deschiderile pentru
spațiului domestic. Acasă. O ferestre zidite, caracteristice Printre picanteriile adiacente celor mai
istorie a vieții private repre- pentru multe clădiri de epocă cunoscute personalități, se numără unele de
zintă un demers asemănător, din Marea Britanie de astăzi, un umor irezistibil: astfel, ducele de Marlbo-
în anumite privințe, cu cel erau de obicei zugrăvite odini- rough era cunoscut în epocă nu doar pentru
întreprins de Georges Duby și Ph. Ariès, însă oară să arate ca niște ferestre. gustul său estetic și pentru averea fabuloasă, ci
cartea lui Bryson se delimitează prin anu- [...] Impozitul era nepopular, fiind considerat un și pentru zgârcenia proverbială – „ducele era
mite elemente care au determinat lectorii din «impozit pe aer și lumină», ceea ce însemna că atât de zgârcit, încât refuza să pună punctele
întreaga lume să îndrăgească scriitura acestuia mulți servitori și alți oameni cu mijloace de trai pe i când scria, ca să economisească cerneală”.
și să o recunoască pretutindeni prin mărcile limitate erau condamnați să trăiască în camere Nu este de mirare că soții Marlborough nu
inconfundabile: umorul, franchețea și inserțiile ce nu puteau fi aerisite”. Pornind de aici, putem erau priviți cu ochi buni de angajații pe care îi
anecdotice, dublate, nu de puține ori, de mici corela, desigur, foarte multe evenimente prin aveau... Mari iubitori de ceai, cunoscuți pentru
digresiuni despre viața personală care fac deli- care trecea clasa britanică pauperă din vremea consumul regulat, britanicii nu au fost cu toții
ciul tuturor volumelor sale. În esență, inclusiv respectivă: lipsa adecvată a igienizării și aerisirii extrem de pricepuți în a-l prepara atunci când
volumul de față, mai exact, concepția acestuia, locuinței producea atât răspândirea mult mai apăruse, cel puțin, nu cei din toate clasele soci-
a pornit tot de la un element biografic: autorul facilă a bolilor, cât și depresie sau alte afecțiuni. ale. Astfel, poetul Robert Southey relatează
se mutase recent într-o fostă casă parohială din În esență, imaginile absolut deprimante regă- povestea unei doamne care, primind cadou
Norfolk, astfel încât, odată familiarizat cu stra- site în gravurile lui Gustave Doré, care înfățișau jumătate de kilogram de ceai și neștiind cum
nietățile și extravaganțele construcției în sine, a o populație londoneză îmbrăcată murdar sau să îl prepare, a decis „să-l fiarbă, să întindă
descoperit că istoria încăperilor și a obiectelor modest, cu străzi întunecate și camere insalubre frunzele pe pâine prăjită, cu unt și sare și să-l
care formează o locuință ne este aproape necu- sunt o repercusiune directă a acțiunilor de acest servească prietenilor”. Bryson completează cu
noscută. Urmând acest traseu ideatic, Bryson tip. Fascinat de relațiile dintre obiecte, clădiri, vădit amuzament cum aceștia „l-au ronțăit
a început să inventarieze fiecare colțișor al noii alimente, meniuri și modul de viață, autorul curajos și l-au declarat interesant, dar nu chiar
case, iar rezultatul acestei întreprinderi stârnite realizează conexiuni surprinzătoare în cadrul pe gustul lor”.
de o pură curiozitate personală s-a transformat fiecărei pagini, inserează detalii anecdotice
într-un volum care, prin vădita pasiune cu care despre cele mai cunoscute personalități (soția lui Lectura unui astfel de volum nu reprezintă
a fost redactat, augmentează experiența umană Ch. Dickens, celebrul autor de jurnale, S. Pepys, doar o manieră de a ne amuza, deși, cu sigu-
a fiecăruia dintre noi: pur și simplu, viața noas- Th. Jefferson sau ducele de Marlborough). ranță, nu vom putea opri toate hohotele de
tră privată va fi, după lecturarea unei astfel de Casele victoriene nu dispuneau de un râs, ceea ce este și scopul unui autor precum
piese, inextricabil corelată cu viețile arhitecți- obiect esențial astăzi în orice bucătărie: chiu- Bryson, însă, mai mult decât orice, ea consti-
lor, decoratorilor, comercianților de mirodenii, veta. Fiind considerate spații esențiale doar tuie o modalitate de a privi în altă manieră
vânzătorilor ambulanți, scriitorilor și inventa- pentru gătit, bucătăriile nu aveau o chiuvetă, lumea cu care suntem atât de obișnuiți, reflec-
torilor etc. în schimb, respectivele case erau dotate cu o tând asupra similitudinilor și discrepanțelor
încăpere separată pentru spălatul vaselor; nu dintre lumea noastră și cea din urmă, despre
Fiecare încăpere inventariată de Bryson pare foarte practic la prima vedere, însă canti- progresele și neajunsurile științei și, de ce nu,
presupune o incursiune extrem de fertilă în tatea de vase utilizată impunea, cu siguranță, despre destinul uman în genere. Acasă. O isto-
imaginarul acțiunilor omenești, astfel încât, o astfel de cameră. Pentru a ilustra situația, rie a vieții private este, probabil, unul dintre
inspectând bucătăria, autorul realizeză o istorie Bryson prezintă un fragment dintr-o carte cele mai savuroase volume traduse în limba
română în ultimii ani. ■

18 Nr. 9 (181) ♦ septembrie 2018 Scrisul Românesc Cronică literară

Gabriela Aventura interiorității:
RUSU-PĂSĂRIN Țineri-de-minte-cu-simțăminte

Opera lui Paul Goma este controversată. un „scurt roman-roman scurt” și în ce constă de autor de autor (de cărți, desigur) despre ce,
A fost și în timpul dictaturii comu- diferența specifică între cele două genuri nara- despre cum, despre cine va fi fost vorba. Dar
niste, este și după trecerea la un nou tive. Răspunsul se regăsește chiar în prima zi de pot?”. Forma dialogului confesiv este o necesi-
regim, democratic. Voce contestată a abuzu- jurnal, trece aproape nereperat, abia după rei- tatea pentru discursul narativ al lui Paul Goma:
rilor personale săvârșite sub „umbrela” unui terarea obsesivă a secvenței se poate considera „în timp ce scriu un roman, un articol, am nevoie
regim, Paul Goma va fi un scriitor prolific drept răspunsul necesar pentru încadrarea în de un interlocutor, de cineva căruia să îi adresez
împletind în creațiile sale narative elemente genul roman scurt: „pe urmele junei persoane textul de față.” „…am nevoie de un suprainter-
biografice, date istorice ușor recognoscibile ușor încruntate, având gropiță în bărbie și păr locutor, mai degrabă de un spectator privilegiat
și structuri ficționale. Își va grupa scrierile în în dezordine, tăiat scurt – nu-i cunosc glasul, i-l al înfruntării mele în arenă cu un celălalt”. Și, în
câteva categorii tematice, o selecție personală, aud; nu am văzut-o, întreagă, dar știu că picioa- acest flux poticnit de mărturisiri, cu jalonare a
care însă nu rezistă la o analiză de conținut, ci rele i-s lunge și că atunci când e concentrată sau unor cuvinte compuse artificial, plasează obse-
reprezintă opțiunea sa în direcționarea intenți- emoționată buza de sus, umbrită de o părere de siile sale sub genericul „cocoașa culpabilității”:
onală către o axă de configurare a unui univers abur de puf întunecat, este perlată de minus- delirul persecuției, spaima românului de Organe,
romanesc. Dintre acestea selectăm patru teme, cule bobițe de rouă”. Este imaginea proiectată frica de securitate, umbrela alibiului.
cărora le identificăm elemente unificatoare. a unei tinere inocente, ceea
ce și-a dorit toată viața scri- Și totuși, romanul scurt
Prima temă este cea autobiografică și include itorul obsedat de macularea Bătrânul și fata este departe
Din Calidor, Arta reFugii, Astra, Sabina, Bonifa- sufletului femeii sub impe- de atmosfera terifiantă a
cia, Roman intim. În stilul deja recognoscibil, riul dictaturii comuniste. romanelor de detenție sau a
Paul Goma le va numi „ficții autobiografice”, Numai imaginea mamei s-a jurnalelor sale. Este o can-
recunoscând astfel tangența cu ficțiunile care salvat de la această maculare: doare camuflată de timiditatea
pătrund în textul autobiografic și le plasează „Am și eu o mamă (despre tânărului, dar și a bătrânu-
în categoria biograficului cu tentă ficțională. mamă verbele a fi și a avea lui, iar clasificarea etapelor
se declină numai la timpul vieții în funcție de relația cu
A doua temă este cea dedicată imagi- prezent) – din trunchiul femeile este elocventă: prima
nii femeii, incluzând scrierile Justa, Sabina, pântecului ei pornesc toate fază este cea studențească, cu
Bonifacia, Castelana, Ela. Tema este una ramurile, crenguțele, lăsta- fetefemei, apoi o distanțare
permanentă, cu personaje independente, cu rii ce constituie fetelefemeile datorată tragediilor din viața
evident rol narativ sau real în viața scriitorului, (s.n.) scrisului meu”. Acest personală: „moartea tatei+sin-
sau ficțiuni, femeia-imagine proiectată fiind o text este postat pe coperta gurătatea mamei+securitatea”.
figură reperabilă în mai toate narațiunile sale. patru a scurt-romanului-jur- Iar femeile sunt: „Acele femei
nal-roman scurt Bătrânul și din scrierile mele care se trag
A treia temă este una mozaicată, în care fata. Este un al doilea argument al intruziunii din realitatea-așa-cum-es-
autorul a inclus scrieri cu arhitectură de cele ficționalului sub forma metaforei de tip supra- te-ea: mama și nevasta (…). Celelalte femei din
mai multe ori modernă, suprarealistă: Ada- realist. Este un roman (scurt, este adevărat) scrierile mele sunt personaje de carte, ele nu sunt
meva, Bătrânul și fata, Profil, Infarct, Altina despre cum se poate iubi platonic din diferite zugrăvite după un singur model (ca mama, ca
– grădina scufundată, Chassé-croisé, Amnezia motive. Iar aceste motive sunt de regăsit în nevasta), ci combinate din mai multe fete, femei
la români etc. paginile diaristice actuale: din timiditate, din cu existența reală. Ori (adeseori) inventate, făcute
păstrarea unei distanțe sociale, din lipsa afec- de mâna mea, din creștet în tălpile picioarelor”.
A patra temă este cea care include jurna- tivității reciproce, din pudoare și, mai ales, din Dependent de istoria personală în scrierile
lele cu însemnări cotidiene și meditaţii politice, ...jenă. Acest ultim motiv va fi suportul emoțio- sale indiferent cum le numește, Paul Goma
jurnale ce acoperă un timp istoric de peste nal al detalierii unui episod de viață, de această cultivă individualismul, sub spectrul unei nefe-
douăzeci de ani: Jurnal pe sărite, Jurnal de dată nu din perspectiva detenției politice, ci a riciri, care îi va transforma viziunea despre lume
căldură mare, Jurnal de noapte lungă, Jurnalul efectelor la distanță, emoționale, generate de și despre sine în dezgust și spirit contestatar.
unui apocrif, Jurnalul unui jurnal, Alte jurnale, emanațiile sudoripare provocate de substanța Este disperarea de a recupera ceea ce consideră
Jurnal 1999-2011. numită „otrava albă” și din cauza căreia deți- a fi puritatea primordială, repere constituin-
nutul Paul Goma ar fi trebuit să moară la scurt du-se iubirea platonică și dragostea maternă.
După această succintă structurare a scrieri- timp după eliberarea din penitenciar. Este o Strecoară detalii despre geneza unor romane,
lor lui Paul Goma ar putea fi înțeleasă reticența secvență de viață personală, dincolo de cadrele precum Ostinato sau Garda inversă, definin-
noastră în această clasificare făcută de autor. vieții sociale sau scriitoricești. Este chiar nucleul du-le succint: „(…) nu întâmplător scrisesem
Argumentul este scrierea Bătrânul și fata, iradiant al poveștii de dragoste de la senectute. Ostinato sub formă de sonată pe o temă dată:
apărută în 2018), o ediție îngrijită de Florin euthanasia: și nu întâmplător terminasem Gardă
Bălănescu, pe care și-o subtitrează „scurt Rămânând la analiza genului scriiturii, reve- inversă, istoria agoniei și a morții și a îngropării
roman-jurnal-roman scurt”. Această notificare nim la primele pagini ale romanului-scurt cu un înainte ca ea să moară și să fie îngropată”.
îl direcționează pe cititor spre simbioza între text explicitar: „Așa. Mă simt ceva mai bine de Bătrânul și fata este expresia simultaneității
real și imaginar într-un text care respectă apa- când știu că m-am pornit a scrie un text ficționìc; între l’écrit și le vécu, ordinea cuvintelor schimbân-
rent regulile diarismului. și erotìc – fie cât o fi de mic… Am să fac și eu ca du-se în funcție de prioritatea emoțională. Emoția
breslașii gata-clasicizați, demult-înmanualizați: este pivotul narațiunii, iar romanul scurt-jurnal
Deschiderea este ex abrupto, cu prima zi am să încui realitatea-așa-cum-este-ea cu șaișpe încearcă o sincronie între istorie și povestire.
a acestui jurnal: 2 octombrie 2002, ziua când chei destinate a descuia șaișpe lacăte, dar am să Rezultă un experiment diaristic necesar pentru
autorul a împlinit 67 de ani. Din perspectiva le rătăcesc, uit, pierd – cu program de rezistență înțelegerea universului interior al autorului. Este
senectuții, aceste mărturisiri cuprind o peri- culturalicească – să nu mai știe nici autorul o aventură a interiorității marca Paul Goma. ■
oadă relativ scurtă (2-27 octombrie 2002), o
condensare de consemnări, altfel lapidare, care,
pentru istoria personală, nu au o consistență
ideatică relevantă. Îndreptățit se pune între-
barea dacă textul este o secvență de jurnal sau

Proză Scrisul Românesc Nr. 9 (181) ♦ septembrie 2018 19

Toate zilele Terézia
MORA
Terézia Mora s-a născut în 1971 la Soporon în Ungaria. Familia sa aparținea minorității
de limbă germană. Mora a crescut în cele două limbi. În 1990 s-a mutat la Berlin și a ridicolă (toate cursive: Mercedes) cu această for-
studiat teatrologie și hungarologie la Universitatea Humbold, devenind una dintre cele mai midabilă vedere spre calea ferată și nimic altceva,
renumite traducătoare din limba maghiară. În 1999 a debutat cu volumul de povestiri Materie decât o saltea, o lampă cu picior și nu face nimic,
ciudată pentru care a fost distinsă cu Premiile literare Open-Mike și Ingeborg Bachmann, iar în în afară de a căuta și a compila de peste tot din
anul 2000 cu Premiul Adalbert-von-Chamisso. În 2004 a apărut primul său roman, Toate zilele lume povești caraghioase până la ridicole, pentru
(Premiul anului pentru debut Mara/Cassens, Premiul de artă Berlin și Premiul LiteraTour-Nord un agent dubios, pentru o caraghioasă până la
al Târgului de Carte din Leipzig). În 2009 a apărut romanul Singurul om de pe continent, iar în ridicolă fiţuică, șapte zile pe săptămână. Ce mai
toamna anului 2013 Monstrul (Premiul Cărții Germane). În 2018 i s-a decernat Premiul Georg e la asta de spus!
Büchner, cel mai prestigios premiu literar de limba germană.
Do-o-na no-o-bis. Vine și momentul când
Fragmentul pe care îl reproducem face parte din romanul Alle Tage/Toate zilele, și prezintă ţi-ai făcut plinul cu uitatul în oglindă. Ești ceea
povestea unui bărbat venit dintr-o țară din Est într-o metropolă vestică. Abel Nema nu își găsește ce ești. Pe vârfurile picioarelor, și de ce așa? spre
locul, nu se simte nicăieri acasă. Cu fantezie imagistică și forță lingvistică, autoarea scoate la mica fereastră. În spatele ei o curte interioară
lumină drama emigrantului la sfârșitul secolului 20. cenușie, exalând mirosul propriu curţilor interi-
oare cenușii, cu mașini parcate, deasupra cerul.
Marie, Maică, salvatoarea tuturor emigran- îl interesează cât o ceapă degerată. Să trăiască Ceva mai cu forţă: Do-o-na no-o-bis. Dar de
ților, îi spuse Tatiana lui Erik. Prietena noastră în lume și să nu trăiască în lume. Ăsta-mi este. auzit, nu se aude bine de unde vine. De parcă ar
Mercedes s-a măritat cu un fel de geniu sau așa veni de peste tot. Fereastra are gratii. Aici sunt
ceva, din Transilvania, sau cine știe de unde, pe Mereu puţin afectat, un fel de mimoză judecate și cazuri normale. Cazuri criminale.
care l-a salvat din incendiu, sau din ceva ase- de neatins, dar nu mă păcălești tu pe mine, Nu voi putea evada prin fereastra toaletei.
mănător. De fapt, spusese Miriam, mama lui numele tău te trădează: Nema, mutul, înrudit
Mercedes, cu el totul e-n ordine. Un om amabil, cu slavul Nemec, pentru sensul de azi: mai Mercedes închide fereastra. Corul tot mai
liniștit, prezentabil. Și în același timp, nimic nu demult, neamţul, pentru oricare limbă neslavă, poate fi auzit. Și-apoi iar pe coridor, aici mai
e în ordine cu el. Chiar dacă nu poţi defini mai așadar pentru o mare mulțime, sau altfel expri- sunt și alţii, și, e remarcabil, toţi privesc în ace-
îndeaproape, ce anume. Ceva dă de bănuit. Felul mat: pentru barbari. Abel, barbarul, spuse o eași direcţie, în lungul coridorului verzui. Stai
cum este amabil, liniștit, prezentabil. Dar poate femeie cu numele Kinga și râse. Ăsta ești tu. aici ca pe un peron, feţele îndreptate pline de
că așa stau lucrurile, când ești atât așteptare într-acolo, unde ar trebui să apară
de dotat. Simplu și emoţionant, trouble, spusese Tati- ceva, sau cineva; se simte deja aerul pe care-l
ana. Asta se vede la prima ochire, împinge înaintea sa.
Ce înseamnă aici: atât de? Ei doar dacă ești orb, doar dacă ești
da, știe ceva. Câteva limbi. Chi- Mercedes. Ea spune, că în fapt, ar Când apare într-adevăr, cu totul nu mai mult
purile. Căci în practică, abia dacă fi o căsătorie de formă. Astea-s de un sfert de ceas prea târziu, nu arată nici pe
auzi un cuvânt de la el. Poate fi cuvintele ei: În fapt. Căsătorie de departe atât de vijelios, cum te-ai fi putut aștepta,
un simptom. Dar cauza nu este, formă. Prin care el și-a rezolvat după curentul pe care-l stârnise înaintea sa. Înalt
cu siguranţă. Are aceleași pro- amândouă problemele. Felicitări. într-adevăr, dar cam lihnit, nu o locomotivă,
bleme ca orice emigrant: are Iar în ce o privește pe ea... mai degrabă un semafor, dacă privești prin ochii
nevoie de acte și are nevoie de Cum de ajung să-i judec pe întredeschiși, o linie în peisaj ce se dizolvă prin
limbă, îi spusese, la un moment alţii. Pot exista motive, adesea părţile laterale. Examinat din faţă, ai impresia abia
dat, mai demult, profesorul Tibor acestea nu sunt vizibile din afară – dacă se va urni din loc. Stare pe loc, așteptare.
B. fostei sale prietene la vremea Mercedes strâmbă gura, vizavi-ul
aceea, Mercedes. Ultima a rezol- zâmbește – din afară, sau de ori- Într-o sâmbătă acum patru ani, Abel Nema
vat-o prin faptul că devenise pur unde din altă parte! Se pare că apăru prea târziu la nunta sa. El spusese că se
și simplu perfect, și totodată înzecit, anume, pierzi pur și simplu înţelesul. Îl rătăcise puţin, și zâmbi, nu pot descrie cum.
nici nu-ţi vine a crede, că cea mai mare parte Zâmbi și Mercedes și nu întrebă cum de nu
a cunoștinţelor sale le-a dobândit în laborator, avem aici pe acest om, pe Abel Nema, atât de luase un taxi. Și eventual să fi îmbrăcat altceva.
e chiar așa cum îţi spun: de pe benzi înregis- promiţător, de tânăr, prima generaţie liberă!, cu Transpiraţia ce lucea pe gulerul descheiat, peste
trate. Nu m-ar mira să nu fi vorbit niciodată cu lumea la picioare. Savurează această scurtă clipă tighelul șifonat al butonierelor este imaginea cea
vreun portughez, sau vreun finlandez viu. Din atât cât durează, ea poate trece fulgerător de mai clară care i-a rămas lui Mercedes de la nunta
acest motiv tot ce exprimă este, cum să spun, repede. Abia dacă te-ai dumirit, că și izbucnește ei. Această imagine și mirosul ce s-a ridicat, când
atât de fără loc, atât de limpede, cum nu s-a ceva și gata, să spunem: un război civil – încă în mijlocul discursului funcţionarei stării civile,
mai auzit, niciun fel de accent, niciun dialect, tot nu pot înţelege, practic, în faţa ușii noastre! nu într-un loc anume, oricum era aproape de
nimic – vorbește ca unul care vine de nicăieri. Ce exact, nu înţelegi? −, și cam asta a fost, vezi neînţeles ce spunea − pentru a recupera timpul,
cum te descurci, să prinzi rădăcini. Acum zece, s-ar putea eventual scurta discursul, sau chiar
Un norocos, spusese cineva, pe nume Kon- nu, între timp sunt treisprezece ani, A.N. fusese renunţa la el, spusese Mercedes, dar femeia nu
stantin. Îi spun: ești un norocos. Se uită la mine, nevoit să-și părăsească patria, cu siguranţă n-a făcu altceva decât s-o privească cu ochi goi,
de parcă n-ar înţelege niciun cuvânt. Deși ar fost ușor, în tot cazul de atunci totul a decurs mai inspiră adânc și-și dăduse pur și simplu drumul
trebui să fie, nu-i așa, specialitatea lui. Dar eu degrabă normal. Ceea ce numim astfel. Un om turuind, despre indiferent ce, dragoste și lege, pe
personal cred că specialitatea care îi e proprie cu talente remarcabile, zece ani, zece limbi, învă- temeiul condiţiilor de viaţă în societate și mie
este aceea de a trezi interesul oamenilor pentru ţate și predate, și chiar ca persoană particulară mi se învârtea prin minte doar atât: tocmai mă
el, și anume, fără ca însuși să facă pentru asta, la urma urmei cu o anume influenţă, și în fine, mărit, mă mărit, când el, dintr-odată: a oftat. ■
nici cel mai mărunt lucru. Îţi faci griji pentru el și chiar cu nevastă, copil vitreg, cetăţenie. Și-a găsit
te superi, toată vremea cât i-ai vorbit, el s-a uitat cotlonul, colţul său liniștit la marginea party-ului, (fragment de roman)
numai la gura ta, de parcă pentru el ar fi avut iar apoi, acum mai bine de un an, într-o sâmbătă, Prezentare şi traducere din limba
importanţă doar felul în care formezi consoa- nu, era deja duminică, party-ul amintit, se ridică,
nele fricative. Tot restul, lumea cu mic cu mare, ieși afară și de atunci practic nu mai există. S-a germană de Ana MUREȘANU
retras în această locuinţă caraghioasă până la a fi

20 Nr. 9 (181) ♦ septembrie 2018 Scrisul Românesc Cronică
literară

Mihai MĂCEŞ Hispanistul şi Carul cu pere

Dacă poetul e stăpân peste cuvinte, scrierile nu sunt nuvele ori schiţe ci, pove-ştiri relaxat în abordarea „psihicului uman”, ducân-
prozatorul trebuie, neapărat, să fie dar, nu ştiri povestite, ci poveşti despre ştiri/ du-ne în zona marii literaturi a genului. Nu dau
stăpânul frazei, altfel ajunge să scrie cunoaşteri/trăiri atemporale (cu eroi, întâm- numele ca să nu pară teribilă/teribilistă afirma-
jurnale de licean, în niciun caz „proză literară”, plări, din trecutul îndepărtat şi recent), care ţia, dar, spre a vă convinge de creaţionismul
subtitlul cărţii Carul cu pere, a hispanistu- ne duc cu gândul că, de fapt,
lui-traducător, eseistului şi criticului literar, autorul ne amăgeşte cu pro- deloc forţat de valoare literară
Geo Constantinescu. zo-poeme, că prea mult fuge al scrisului lui Geo Constan-
de/dinspre real înspre psi- tinescu, citez din Străinul: „...
Geo Constantinescu, cel puţin în cartea pe hologie în toate întâmplările Cu un mulţumesc sec îşi răs-
care o prezentăm, Carul cu pere (Ed. Ramuri, din viaţa personagiilor, fapt frânge ochii obosiţi în licoarea
2016), e un prozator în toată puterea cuvântu- relevant fiind chiar motivul verzuie a paharului lung. Se
lui, în primul rând prin stăpânirea firească şi alegerii ca titlu Carul cu pere crease o cavalcadă de culori
naturală a frazei, apoi prin talentul de credi- („...minunile aurii din perii în care omul coborî încet...
bilizare literară a subiectului, banal la prima bătrâni şi uriaşi din curtea lui în stepa verde, nemărginită,
vedere, aspect care face diferenţa între pro- din deal... răspândind miros se consuma primăvara ca o
zatori şi veleitarii „jurnalişti”, şi, stilistic, din îmbătător de tămâioasă, ...cu suflare amară de mahorcă.
stirpea Marin Preda, afirmaţie deloc hazardată, atingerea lor rece ...lacom Ordinele de înaintare trecute
dacă observăm curgerea firească, neforţată, a îşi înfige dinții în carnea prin rotocoalele vântului
textului cărţii. zemoasă şi aromele pămân- se învălmăşeau în capetele
tului îi umplu gura...”), etalon pletoase, nerase şi puţind a
De ce Carul cu pere, un titlu oarecare pe un în aplicarea teoriei simţurilor în tot volumul transpiraţie. Orizont în faţă,
subiect banal, dat întregii cărţi, care cuprinde acesta. Impresionează plăcut firescul dialogu- în spate soarele dogoritor. Moartea nu se arăta
întâmplări din alte timpuri, trăite ori auzite, cu rilor diverselor personagii, justificând de fapt nicăieri, dar muşca pretutindeni. Cerul senin era
ţărani ori cu „orăşeni”, locuitori de „universuri afirmaţia că proza autorului pleacă din psiho o revărsare de foc. De căldură, carnea părea că se
himerice”? Pentru că prozatorul are „un simţ lite- spre terestru, ca un fel de decontare şi expli- desprinde şi se lipeşte de hainele grele, în timp
rar” autentic, adică talent de a transforma banalul care umană a trăirii reale dinspre vis ca soartă. ce foamea trezea monştri de fum peste terciuirea
multor întâmplări ale vieţii în „creaţie autentică”, Altfel spus, e o carte care merită să fie citită cu creierelor încinse. Aveau ceva din cuminţenia
un har care nu e hărăzit oricui. Dacă citiţi cartea, atenţia cuvenită unor astfel de cărţi. boilor înjugaţi, îndărătnicindu-se să reziste...”
că eu n-am de gând s-o povestesc, veţi observa Că scrie despre întâmplări din mediul
cum scriitorul mereu transformă, cu mijloace Dacă citim Străinul (povestire despre rural, urban, ori din istorie, trăite ori auzite,
simple, frazeologie cumpătată şi realism expresiv, război), pus în carte după Sfidarea (o reuşită că le aruncă în Carul cu pere într-o ordine
banala viaţă de zi cu zi în existenţialism cosmic analiză realistă a poveştii „colectivizării” pe deloc prestabilită, de-a valma, e semn că nu-l
atemporal, în care „petrecerea”, adică „vieţuirea”, model rusesc de la noi), începem să înţelegem că interesează decât subiectul care se cheamă
devine „trecere”, adică „existenţă”, adică veşnicie autorul sare peste etape, adică, din fin analist al „condiţia umană”, devenită, prin naturaleţea
ca opus al eternităţii, „po-veste”. întâmplărilor terestre, care ne-a făcut să credem scrierii, valoare literară, arătându-ne vocea
că se trage din stirpea lui M. Preda, este la fel de pură a prozatorului. ■
Ceea ce mi se pare interesant în alcătui-
rea acestei cărţi, e cumulul de „pove-ştiri, căci

În miezul cărţilor… Rodica LĂZĂRESCU

Păstrând titlul şi coperta volumului din semnate de Ovidiu Bârlea, Studii etnologice, în române”, altele, precum Din Cartea Cărţilor,
2016, în care profesorul A. Gh. Olteanu, îngrijirea lui Iordan Datcu, „Mioriţa”. O sinteză pentru a atrage „atenţia asupra ei [a „Cărţii lui
adunase 30 de texte publicistice din a exegezei şi o nouă interpretare cu referire la stu- Iov” din Biblie] pentru a o indica spre consultare
perioada 2011-2015 (cronici şi recenzii, dar şi diul lui Victor Ravini etc.), toate apărute în câteva generaţiilor tinere”.
articole de atitudine ori prilejuite de aniversări, publicaţii culturale („Pro Saeculum”, „Litere”,
medalioane, mici studii etc.), Desigur, o astfel de întreprindere are câteva
recenta apariţie editorială, „Vatra veche” ş.a.) în perioada merite, dintre care la loc de cinste aş pune
Glose pe marginea cărţilor, ultimilor doi ani (2016-2017). faptul că adună într-un volum, uşor manevra-
II (Ed. Sigma, 2018) strânge Volumul este completat de bil şi mai uşor accesibil, articole împrăştiate
laolaltă 17 texte. Mai exact, o Addenda, ce cuprinde şase prin diverse reviste (cu un tiraj redus, despre
câteva eseuri (Ce fel de scri- eseuri, pe care, mărturiseşte a căror distribuţie ştim cât este de deficitară),
ere e „Solenoid”?, Cumul de autorul, „am simţit nevoia precum şi pe acela că valorifică un domeniu
mituri în „Baltagul” de Mihail să le reactualizăm, uneori cultural cu mai puţină vizibilitate/atractivitate
Sadoveanu, „Mioriţa” din per- revizuindu-l, alteori, amp- pentru cititor – etnologie, folcloristică, mito-
spectivă mitologică ş.a.), cronici lificându-le”. Netrădându-şi logie, antropologie. În fine, dar nu în ultimul
şi recenzii, cu preferinţă pentru formaţia şi menirea de dascăl, rând, faptul că un astfel de volum se constituie
cărţile şi autorii din domeniul A. Gh. Olteanu a optat pentru într-un îndrumar de lectură, ce-l ghidează pe
folcloristicii (Prima monogra- readucerea în atenţia cititorilor cititor prin labirintul apariţiilor editoriale de
fie consacrată lui Petru Ursache, a acestor eseuri, unele pentru tot felul. Şi cum numele profesorului A. Gh.
Eveniment editorial etnologic – a ajuta „orientarea celor pre- Olteanu este binecunoscut multor generaţii de
despre cele trei masive volume ocupaţi de labirintul tot mai elevi şi de profesori, girul său pe o temă sau o
complicat al istoriei literaturii carte este demn de toată încrederea! ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (181) ♦ septembrie 2018 21

Dimitrie Vatamaniuc Florea FIRAN

Eminescolog în descendența lui Perpessiciusersonalitatea criticului și istoricului istoria românilor, unde are profesor pe cunos-

literar Dimitrie Vatamaniuc este legată cutul eminescolog Dimitrie Popovici care îi

Pîn primul rând de finalizarea ediției insuflă dragostea pentru Eminescu. Au urmat
integrale a operei lui Mihai Eminescu iniți- cinci ani de doctorantură la Institutul de Isto-
ată de Dumitru S. Panaitescu – Perpessicius rie Literară și Folclor al Academiei Române,
în 1939 și cercetată până la pierderea vederii unde are conducător științific pe G. Călinescu
acestuia, continuată de Al. Oprea, Petru Creția și obține doctoratul cu teza Ioan Popovici-Bă-
și alți cercetători. Dimitrie Vatamaniuc preia nățeanul și lumea meseriașilor, susținută în
și încheie această operă monumentală prin- 1957. În referatul întocmit asupra tezei de
tr-o muncă sistematică și tenace, cu pasiune doctorat, G. Călinescu concluziona: „Sub
și dăruire, voință și competență intelectuală. toate laturile, lucrarea lui D. Vatamaniuc este
Apreciind dăruirea cu care Vatamaniuc a lucrat remarcabilă, ea este demonstrarea unei metode
la ediția integrală Eminescu, Petru Creția scria de lucru clare și pozitive și aduce sub aspect
în cartea sa Testamentul unui eminescolog informativ rezultate definitive, constituind
(Ed. Muzeul Literaturii Române, 2015): „Pre- nu numai o lăudabilă disertație pentru un
zența lui D. Vatamaniuc a fost providențială. examen de aspirantură, ci o operă solidă de
Cunoașterea amănunțită a autorului și a epocii, pus de azi înainte în biblioteca noastră literară.”
îndelungata experiență a manuscriselor emi- Funcționează o perioadă ca profesor la Liceul
nesciene, echilibrul și pătrunderea judecăților „Andrei Mureșanu” din Dej (1947-1953), apoi
sale, tenacitatea și hărnicia lui, o disciplină de cercetător la Institutul de Istorie Literară și
fier a muncii zilnice, smerenia cu care accepta Folclor al Academiei Române și lector la Uni- Dimitrie Vatamaniuc (foto de Cristina Nichituș Roncea)
soluții care veneau din afara ariei sale speci- versitatea din București. Din motive politice Biobibliografie (1977), Lucian Blaga. Contribuții
fice de competență, capacitatea de a rezista este îndepărtat din învățământ și este angajat documentare la biografia sa și a operei (1998),
oricăror adversități au făcut din el un coechi- bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară Tudor Arghezi. Biobibliografie, vol. I, II (2005).
pier admirabil, iar voința sa neabătută a făcut (1961-1964), apoi șef de secție la Centrul de Recunoscut ca reputat eminescolog, activi-
posibil ducerea până la bun capăt a lucrărilor.” Documentare și Informare Științifică al Acade- tatea lui D. Vatamaniuc se regăsește în ample
Sub îngrijirea sa au apărut volumele VII-XVI miei Române (1964-1974), după care, pentru studii și exegeze dedicate lui Eminescu, contri-
din integrala operei eminesciene, în perioada o scurtă perioadă, cercetător la Institutul de buind astfel la perioada de formare a poetului
1977-1993, ediția fiind finalizată în 1999. Teorie și Istorie Literară „G. Călinescu” dar este și activității sale publicistice: Mihai Eminescu.
Apropierea de Eminescu vine din peri- concediat din nou și lucrează ca cercetător la Opere (1999-2003), Mihai Eminescu. Opere
oada studiilor secundare pe care le urmează Muzeul Literaturii Române (1975-2001), după (2015), Publicistica lui M. Eminescu. 1870-
la Școala Normală de Învățători din Cernăuți care se dedică cercetării literare. 1877 (1977), Eminescu. Manuscrisele. Jurnal
(1935-1940) și Liceul „Eudoxiu Hurmuzaki” D. Vatamaniuc își începe activitatea lite- al formării intelectuale și al lărgirii orizontului
din Rădăuți (1940-1943), după ce absolvise rară cu nuvela Între primari, pe care o publică științific (1988), Eminescu. Contribuții documen-
școala gimnazială din Sucevița, care-i poartă în ziarul „Bucovina” din Cernăuți (1943), tare (1993), Eminescu și Transilvania (1993),
astăzi numele. Se face cunoscut prin activitatea apoi schița Domnul… inginer șef, și poeziile Publicistica lui Eminescu. 1877-1883, 1888-1889
de apărător al culturii și civilizației românești E toamnă, Rondelul cocorilor ce pleacă, dar (1996), Caietele lui Eminescu. Mitologie și docu-
din Bucovina de Nord, unde și Eminescu și-a se dedică în exclusivitate cercetării literare ment (1998), Bucovina între Occident și Orient
petrecut adolescența și a urmat cursurile liceale. realizând importante studii de istorie literară (2006), Eminescu în ediția academică integrală
D. Vatamaniuc s-a născut în Sucevița, jude- – monografii, ediții, bibliografii precum: G. (2010), Eminescu în ediții integrale (2013).
țul Suceava, la 25 septembrie 1920 și a încetat Coșbuc. O privire asupra operei literare (1967), Activitatea de cercetare a operei lui D. Vata-
din viață la 4 iulie 2018, în București, cu doi ani Ioan Slavici și lumea prin care a trecut (1968), maniuc este recunoscută și apreciată, criticul
înainte de a fi împlinit o sută de ani. Ioan Slavici. Opera literară (1970), Ion Agâr- este primit membru de onoare al Academiei
Studiile superioare le urmează la Facultatea biceanu (1970), Nuvela istorică românească Române (2011) și a altor academii. Poetul și aca-
de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, pe în secolul al XIX-lea. Antologie, prefață și note demicianul Ștefan Augustin Doinaș, în referatul
care o absolvă în 1947 cu specializare în istoria (1972), Ioan Slavici. Bibliografie (1973), Ion de recomandare scria: „Ceea ce caracterizează
literaturii române moderne, estetică literară și Agârbiceanu. Bibliografie (1974), Lucian Blaga. cărțile profesorului Dimitrie Vatamaniuc sunt
acribia științifică, pasiunea cercetării și publică-
rii documentelor literare, respectul față de textul
original, stilul sobru, clar și elegant, seriozitatea
informațiilor și sugestiile interesante ale unui
spirit familiarizat cu literatura europeană.”
Împreună cu D. Vatamaniuc am participat la
diverse activități științifice la Muzeul Literaturii
Române, la congrese și simpozioane de literatură,
ultima dată la Mamaia, la cursurile de vară cu
profesorii care predau limba română din țările
riverane, organizate de Fundația Culturală
Română, eu am vorbit despre Tendințe și orientări
în poezia română contemporană, Niculae Gheran
despre Rebreanu, romancierul, D. Vatamaniuc
despre… Eminescu, o prelegere memorabilă! ■

22 Nr. 9 (181) ♦ septembrie 2018 Scrisul Românesc Teatru

Teatru Ion Irezistibila căutare a noului
PARHON

Programul de spectacole intitulat simplu în ce privește însăși personalitatea actorilor, emoţională și grăuntele de semnificaţii dincolo
„Zilele UnTeatru 2018”, desfășurat la sfâr- adevărul lor lăuntric, de interpreţi și specta- de cuvânt oferite de relaţiile dintre parteneri,
șitul stagiunii 2017-2018, s-a conturat ca tori prezenţi mereu în scenă, fapt prefigurat mai consistentă și mai convingătoare, în opinia
un edificator certificat de identitate și de perfor- oarecum și de spectacolul sibian cu acest text. mea, la Alina Rotaru (Nina) în relaţia cu Bogdan
manţă pentru această scenă ctitorită și condusă În „mecanismul” de redesco-
de eminenţii regizori Andrei și Andreea Grosu. perire a misterului cehovian ne-a
Între acestea, la loc de frunte și de unanim inte- cucerit mai ales izbânda directo-
res s-a aflat noua versiune cu Pescărușul, de A. P. rului de scenă în a ne permite să
Cehov, cu două distribuţii prezentate alternativ, pătrundem în intimitatea atitudi-
în regia lui Andrei Șerban, susţinut cu manifestă nilor și a reacţiilor personajelor,
probitate profesională de echipa colaborato- când seismice, când doar sugerate,
rilor în rândul căreia am recunoscut-o și pe ca rezultat al relaţiei nu mai puţin
scenografa Doina Levinţa, autoarea costumelor misterioase și fascinante dintre
purtate de Arkadina. Nerăbdarea mea, stârnită regizor și actor, fapt pe care nu
de nevoia imperioasă de a urmări ambele dis- l-am mai întâlnit la impactul cu Regizorul Andrei Șerban, în mijlocul actorilor
tribuţii, a fost potenţată și prin amintirea unui
alt spectacol cu Pescărușul, tot în două distribu- această piesă decât în memorabilul spectacol cu Nechifor (Treplev) sau cu Emilian Oprea (Tri-
ţii, realizat de același Andrei Șerban la Teatrul o durată de peste șase ore (cu trei pauze), creat gorin), decât la Silvana Mihai (Nina) în relaţia
Naţional „Radu Stanca”, versiunea încredinţată de regizorul sloven Tomi Janezič în 2012 cu o cu Anghel Damian (Treplev) și același Emilian
interpreţilor sibieni fiind înregistrată de echipa trupă a Teatrului Naţional Sârb din Novi Sad, Oprea (Trigorin).
Teatrului Naţional de Televiziune, în care la acea găzduit cu ani în urmă și la Festivalurile Interna- Farmecul, intensitatea dramatică și insolitul
dată lucra și subsemnatul. ţionale de la Teatrul Maghiar din Timișoara și de spectacolului își află adeseori izvorul în acele
la Teatrul „Tamasi Aron” din Sfântu Gheorghe. „căutări” fructuoase ale regiei, traduse pe scenă cu
Explicaţia acestei reveniri insistente la capo- Îngemănarea subtilă dintre umor și dramă, remarcabilă empatie de interpreţi, ca în alienarea
dopera cehoviană, poate congruentă în bună deloc străină de esenţa condiţiei umane, se Mașei (Sabrina Iașchevici), lovită de stranietate,
măsură cu însăși dorinţa pătimașă a lui Treplev, poate descifra credibil în acea evoluţie a inter- ca în momentul când nefericirea sau disperarea
eroul piesei, de a descoperi „forme noi” într-un preţilor însoţită la tot pasul de conotaţii izvorâte sunt sublimate în dans, cum se întâmplă în cazul
din adâncul firii și al percepţiei personajelor de Polinei și al Arkadinei, ori în acele clipe de „trăire
Scenă din spectacolul „Pescăruşul” către ei. Ea conduce la performanţe excepţionale la unison”, fie în descumpănire, prilejuită de cri-
în ce-i privește pe Claudia Ieremia (Arkadina), zele cam numeroase ale lui Sorin, fie de „hipnoză”
teatru ce risca să îmbătrânească, ne-o oferă chiar Sabrina Iașkevici (Mașa), Alina Rotaru (Nina), colectivă, provocată de o muzică îndepărtată, ca
regizorul când afirmă despre text: „... o piesă care Emilian Oprea (Trigorin), Florina Gleznea și Vir- din altă... galaxie, „mesager” necunoscut dar
m-a urmărit toată viaţa și pe care nu am înţeles-o ginia Mirea (Polina), prima depersonalizată prin poate mai grăbit să aducă o geană de speranţă și
pe deplin, deși am montat-o în limbi diferite pe supunere oarbă, cealaltă îmbătrânită de suferinţa lumină în viaţa personajelor decât acea „promisi-
trei continente, de fiecare dată altfel. Sper ca tacit asumată, Richard Bovnoczki (Dorn) ori ne une” de supravieţuire a Ninei (inspirată parcă din
această versiune să fie ultima și, deși nu vom oferă nu puţine imagini circumscrise și ele cre- monologul Soniei din Unchiul Vanea), cu privire
putea dezlega misterul care face ca o poveste ce aţiei actoricești autentice prin Liviu Pintileasa și la viitor și la o muncă vecină cu raţiunea de a fi,
sfârșește în moarte violentă să fie catalogată de Ionuţ Vișan (Medvedenko), Mihaela Trofimov capabilă să alunge tristeţea.
Cehov drept comedie, am încredere că împreună (Arkadina), Bogdan Nechifor (Treplev), Gelu Revenind la cuvintele regizorului din caie-
vom descoperi paradoxul că în teatru singura Niţu (Șamraev), Silvana Mihai (Nina), Con- tul-program al festivalului, eu m-aș încumeta
permanenţă e starea de schimbare continuă”. stantin Cojocaru (un Sorin poate prea grăbit să fac însă chiar și un pariu că aceasta nu a fost
să se „citeze” pe sine), Silviu Debu (Șamraev), ultima întâlnire dintre celebrul medic-drama-
Bucuria spectacolului și satisfacţia criti- Mădălina Anea (Mașa) și Vitalie Bichir (Dorn). turg și prestigiosul regizor-„medic”, prilejuită
cului cred că se întâlnesc și derivă în primul Deosebirile între cele două distribuţii de Pescărușul și restituită prin „radiografia”
rând, tocmai din această nouă, chinuitoare și ni se înfăţișează cu precădere prin calitatea mai sus amintită. ■
totodată fermecătoare „radiografie” aplicată
misterului piesei (și al teatrului, în general), Cărţi primite la redacţie
pe care reputatul regizor îl cercetează fără să-l
risipească, ci, dimpotrivă, îl sporește, îndem- • Oliver Jens Schmitt, 1918-2018. Româ- • Xenia Negrea, Florin Mugur și poetica exas-
nându-ne să descoperim noi lumini și umbre nia în 100 de ani. Bilanțul unui veac de istorie. perării, Ed. Eikon, București, 2018, 382 p.
în complexitatea textului și în universul psiho- Traducere din germană de Wilhelm • Paul Goma, Bătrânul și fata,
logic uneori contradictoriu al personajelor. Mai Tauwinkl, Ed. Humanitas, București, Ed. Ratio et Revelatio, Oradea,
mult, ne iscodește emoţia și disponibilitatea de 2018, 134 p. 2018, 102 p.
a găsi câte ceva nou sau mai puţin cunoscut • Radu Cernătescu, Antiparadisul lui • Dodo Niță, Povestiri din
Mihai Eminescu, Colecția „Eminesciana”, Clocociov, Ed. Cetatea de Scaun,
nr. 92, Ed. Junimea, Iași, 2017, 210 p. Târgoviște, 2018, 158 p.
• Vitalie Ciobanu, Sabina Fati, • Titu Dinuț, Contele de la
Valentin Naumescu, Ioan Stanomir, Ruptura, Ed. Autograf MJM,
Marian Voicu, Vin rușii! 5 perspective Craiova, 2018, 144 p.
asupra unei vecinătăți primejdioase, • Ion C. Ștefan, Umbra dintre
Ed. Humanitas, București, 2018, 168 p. noi, Ed. Arefeana, București,
• Bill Bryson, Acasă. O istorie a vieții 2016, 160 p.
private, Ed. Polirom, Iași, 2017, 408 p.

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 9 (181) ♦ septembrie 2018 23
culturale
70 plus Emilian
ȘTEFÂRȚĂ

Nu este prima dată când scriu despre că vorbim despre 7 decenii de Nefiind un bun portretist,
maestrul Gabriel Bratu, fiind vorba artă grafică, de mii de desene, și nelăsând să transpară cu
despre caricatură sau despre carica- de sute de evenimente artis- nume și prenume pe cine sati-
turist am abordat adesea o notă în registrul tice organizate, de sute de rizează a reușit să evite destinul
ludic, știind că mă refer la o persoană cu un elevi îndrumați, despre o viață celor de la Charlie Hebdo. Nici
profund simț al umorului și că orice exagerare dedicată semenilor. politicienii fanatizați, nici
nerăutăcioasă va fi primită dacă nu cu amuza- doctorii, profesorii, frizerii,
ment cel puțin cu îngăduință. De data aceasta Jovial fără să fie ipocrit, țațele ori mârlanii fundamen-
mucalit fără să fie fățarnic, taliști nu s-au coalizat și i-au
Gabriel Bratu în viziunea lui Emilian Ștefârță hâtru fără să fie viclean, lăsat carotida întreagă, freza
gata mereu să facă jocuri de zburlită intactă și zâmbetul
cifra 70 ar trebui să așeze cuvenita distanță cuvinte din te miri ce asociere neșters, una peste alta nu l-au
între semnatarul acestor rânduri și Maestru, insolită de termeni, priceput băgat în seamă și uite cum
tonul malițios, parantezele frivole, acoladele în a trage concluzii înainte necum făcu maestrul șaptezeci
bufe pot deveni brusc ireverențioase, pentru de primul argument, virtuos de ani de când strecoară în cel mai vechi coti-
în a-și ține într-o dulce captivitate prietenii, dian al oltenilor, încă din timpuri imemorabile
keanos expert în jocul cu manta, obține mereu cu câte o caricatură pe zi, încă de pe vremea când
minim de mijloace ceea ce își propune, fie și desenul era la mare preț fie și pentru că scrisul
Revista Orizont (Nr. 8/ 2018) marchează, probabil datorită faptului că nu își propune mai nu prea merita să fie luat în serios. Astăzi când
încă de pe prima pagină, aniversarea profeso- mult decât poate obține, stratagemă, talent, se râde mai puțin și se înjură mai mult, astăzi
rului și criticului literar Cornel Ungureanu la vrajă, farmec, har. când presa scrisă devenită din ce în ce mai vir-
75 de ani printr-un succint portret semnat de tuală stă resemnată pe catafalc, caricaturiștii și
Nicolae Manolescu: „La niciunul dintre criti- Gabriel Bratu este un bun al Craiovei, al caricatura au ajuns specii care dacă nu vor fi
cii generației ’60 nu este la fel de clară linia de oltenilor dar și al românilor, și o poate dovedi protejate riscă ireversibila extincție.
partaj între scrierile de dinainte și cele de după cu acte. Are maestrul diplome, ordine și meda- O țară care mai are caricaturiști își păs-
1989 ca la Cornel Ungureanu...”. lii cât trei generali ruși în prag de pensie. Chiar trează speranța, o țară în care se râde liber
Despre criticul omagiat mai scriu și atunci când își „încondeiază” semenii, când mai are viitor, iar un popor care are timp de
Octavian Doclin, Mariana Odan- îi dojenește ori îi admonestează Maestrul Bratu glume nu are a se teme de nimic. Noi îl avem
giu, Brândușa Armanca, Tudorel nu încetează să îi iubească, putem spune că este pe Gabriel Bratu! ■
Urianu ș.a. Urăm și noi distinsu- precum o soacră rea de gură, dar pe care nu o
lui critic și profesor universitar dăm afară din casă pentru că gătește bine.
ani mulși, sănătate și bucurii!
În continuare, Cornel Ungu- a scrie, Șișkin susține că „scrisul nu este nici de Mircea Popa – Tudor Arghezi sub semnul
reanu publică un studiu despre iad, nici purgatoriu și nici paradis. Să scrii „Agatelor negre”, în care criticul urmărește
Ion Pop și literatura română de este ca și cum ai face o transfuzie de evoluția poetului și recepta-
azi, în care investighează atât sânge”. Analizând volumul publicat de rea sa de către critica literară
analizele dedicate poeziei româ- Lavinia Betea – Ultimul an din viața a momentului, apreciind că
nești, cât și raportul dintre generațiile poetice, Elenei Ceaușescu. Agenda Tovarășei „Agatele negre sunt expresia
amintind, în acest sens, de fenomenul Echi- în 1989 – Vasile Popovici apreciază sensului pe care Arghezi îl dă
nox. Un interviu interesant și necesar (având originalitatea ideii, însă se declară noii poezii pentru care ple-
în vedere că autorul intervievat a fost foarte dezamăgit de modul în care autoarea dează și sub raport teoretic”.
apreciat pe piața cărții din România) este cel și-a conceput demersul, în timp ce, în Tudorel Urian, în articolul
cu Mihail Șișkin, realizat de Cristian Pătrășco- articolul intitulat Sus inima!, Grațiela Banalitatea erudiției, evocă
niu, abordând multiple subiecte, dintre care personalitatea academicia-
un loc important îl ocupă scrisul și actul de Benga realizează un por- nului Dimitrie Vatamaniuc
tret literar al Ruxandrei la dispariția sa la vârsta de 98
Cesereanu, incluzând de ani. În articolul Africa de Sud dincolo de alb
atât contribuțiile autoarei la cerce- și negru, Rodica Grigore recenzează romanul
tarea fenomenului comunist sau a Viața și vremurile lui Michael K, al autorului
mentalitarului, cât și, firește, volu- nobelizat J. M. Coetzee, afirmând că acesta reia
mele de proză și poezie. O foarte marile teme ale romanelor publicate de autor,
interesantă punere în oglindă se însă „tinde spre identificarea acelor aspecte
dovedește a fi analiza pe care Cris- cu adevărat relevante ale realității, impresio-
tina Chevereșan o realizează cu nante tocmai prin frusta lor elementaritate”.
privire la romanul Istoria iubirii, Volumul de poeme semnat de Mihai Măniu-
de Nicole Krauss, în timp ce Adina țiu intitulat Avionul fantomă este prezentat
Baya comentează adaptarea cinematografică a de Irina Petraș, autoarea remarcând „recep-
romanului în viziunea regizorului român Radu tarea caleidoscopică și teatrală pe care poetul
Mihăileanu, intitulată Povestea iubirii. o aplică lumii”, în timp ce Călin Stănculescu
Revista Viața Românească (Nr. 8/ 2018) prezintă în contrapartidă creațiile cinemato-
debutează cu un editorial semnat de Nicolae grafice emblematice ale momentului: Foxtrot,
Prelipceanu și intitulat Ravagiile ignoranței. în regia lui Samuel Maoz și Charleston, în regia
Un important studiu dedicat liricii argheziene, lui Andrei Crețulescu.
semnalat chiar pe coperta revistei, este semnat Red.

24 Nr. 9 (181) ♦ septembrie 2018 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Emilian ȘTEFÂRȚĂ

Muzeul de Artă din Craiova găzdu- Jocul cu ațe Horea Sălăgean – Grafitti, nivelul următor
iește expoziția intitulată Oglinzi
Oglindite; nu putem să nu remar- descătușează energii latente, orches- creat a încerca să stabilești conexiuni între
căm titlul contrariant încifrat dat acestui trează dispute, el creează dacă este antonimii este un demers aproape inutil, să
eveniment, aparent ușor pleonastic, aparent cazul scandal, pentru că știe că în relaționezi pornografia cu ortodoxia doar
tautologic, aparent ambiguu. Câtă vreme apele limpezi pescuiești doar ple- pentru că au sufixul aparent comun este
parerologia a fost ridicată la rang de știință vușca ori Erwin Kesler nu este un misiune imposibilă. De ce le găsim împre-
iar parerologii au devenit adevărate oracole, pescar de ocazie ce își umple plic- ună în același discurs expozițional? Pentru
specialiști incontestabili în decriptarea reali- tiseala de weekend ațipind cu o că împreună sunt și în viața de zi de zi.
tății, sper că părerile pe care le voi exprima undiță în mână pe malul bălții cu
să fie judecate cu blândețe. talente el este mereu în căutarea Vă amintiți jocul cu ațe pe care îl jucam
vânatului mare. când eram copii când de pe o pereche de
Ingo Glass – Transformarea unui cerc mâini dibace de copil un mănunchi de
Abil în a găsi similitudini între fire trecea în alta, o geometrie magică se
Adresez întrebarea: Credeți că este vreo contrarii, în a pune în dialog tendințe schimbă cu alta, într-o nesfârșită derulare,
asemănare între un dealer de bursă și Erwin și curente aparent ireconciliabile, de niciodată întâmplătoare, firele se suprapu-
Kesler? câte ori poate dislocă convenționalul, neau și intersectau mereu diferit, superb
pune de câte ori are prilejul și cele joc de imaginație, excepțională probă de
Vă spun eu – este! mai irefutabile judecăți sub semnul inteligență. Un joc asemănător ne propune
Credeți că este vreo asemănare între un paradoxului, la el liniile paralele nu și Ervin Kesler din punctele de sprijin,
jucător la ruletă și Erwin Kesler? așteaptă infinitul pentru a se întâlni, infinit mai multe decât degetele de la două
Vă spun eu – este! el cultivă protestul perpetuu, criza mâini pleacă fire în direcții mereu diferite,
Erwin Kesler este mai mult decât un mereu realimentată, pune în același recipi- mereu frapante.
critic de artă, este mai mult decât un estet, ent, la comun, curente, tendințe, atitudini,
este un promotor de cultură, un dinamiza- stări, politici păstrându-și candoarea frivolă Erwin Kesler pe lângă o profundă cunoaș-
tor de energii, este factorul ce declanșează în fața rezultantului, în fața inadecvării fun- tere a domeniului apelează permanent la
reacții, este coeficientul ce ciare generate de unele dintre gesturile sale,
ajustează traiectorii, este el cultivă permanent iluzia și dubiul – el este intuiția sa bine exersată și
markerul ce identifică fer- cel ce a alcătuit conceptul pentru − Oglinzi în ciuda unei incontestabile
mentul acolo unde neofitul Oglindite, el și numai el. Să căutăm alți res- expertize se bazează perma-
constată doar sedimentul. ponsabili este futila strădanie, să așezăm nent pe fler. Sprijinit pe o
Erwin Kesler nu are astâm- laurii la picioarele altcuiva este nedreapta inteligență solid structurată
părul de a sta reflexiv pe recunoaștere. dezvoltă excelente aptitudini
margine unde ar putea ușor de vizionar, este ingredien-
deveni o instanță neutră de Ne găsim de o bună bucată de vreme în tul de care are nevoie orice
validare a valorii în artă. era în care istoria se grăbește, ceea ce înainte cultură pentru a sparge bari-
Starea contemplativ pasivă se petrecea în milenii azi se întâmplă în ani, era anonimatului, incomod,
îi repugnă, confortul nu îl în artă totul apare și intră în uitare într-o atipic, impertinent programat,
satisface. Asemenea unui amețitoare desfășurare, resursa seman- Erwin Kesler este mai mult
ucenic vrăjitor îl găsim tică se epuizează accelerat, timpul acordat decât un prieten al MAC este
punând la cale destine reflexiei a dispărut, nu mai este timp pentru un asociat al instituției noas-
artistice, ghidând cariere, sedimentare. tre, și că în orice căsătorie
declanșând controverse, el din interes avem temeiul să
Alăturarea a atât de multe tendințe, credem că va dura. ■
curente, direcții într-un singur eveniment
produce aparent haosul, și acesta odată

Ioana Bătrânu – Interior melancolic

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 24 pag. – 5 lei 09

Serie nouă Anul XVIIScrisuRl omânesc
Nr. 9 (193) 2019 Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003

Publicată de Scrisul Românesc Fundația-Editura, recunoscută CNCS

Florea
FIRAN

Carmen Sylva

E Regina-poetălisabeta de Wied, prințesa engleză și franceză, dar și greacă
germană, este prima regină și latină cu profesorul Sauerwein;
a României, cunoscută ca mama sa o obișnuiește încă din
„Regina-poetă”, sub pseudonimul adolescență cu activități de caritate
de Carmen Sylva (cântecul pădurii), desfășurate frecvent în ținutul natal.
Iulian Segărceanu – Fereastră cu ori (detaliu) pentru spiritul artistic și activitatea La 17 ani urma să se căsătorească cu
sa de scriitoare. Erudită, poliglotă, Principele Albert-Eduard de Wales,
atrasă de filosofie dar și de spiri- moștenitorul Coroanei britanice, dar
tism, rafinată, generoasă și plină de planul eșuează. Perioada este evocată
farmec, Carmen Sylva își pune talen- în volumul autobiografic Men Pena-
tul în slujba Coroanei și se afirmă ca tenwinkl (Colțul meu cu penați, 1908).
protectoare a culturii și artelor. Scrie Frecventează cursul de istoria artei la
poezii, aforisme, cugetări, proză Academia de Belle-Arte din Berlin cu
memorialistică, romane epistolare și profesorul Gustav Friedrich Waan-
piese de teatru, traduce din literatura gen, precum și cursuri de pictură
română, contribuind la promovarea (1860). La Petersburg și Moscova ia
culturii și artei românești în plan lecții de pian cu Anton Rubinstein și
european. Pentru activitatea sa Clara Schumann (1864).
literară este premiată de Academia În 1861, într-o vizită la Berlin,
Franceză și primită ca membră de întâlnește pentru prima dată familia
onoare a Academiei Române. Principelui Karl-Anton de Hohen-
Eseu Pe numele său complet, Elisa- zoller-Sigmaringen. La 11 februarie
beth Pauline Ottilie Luise zu Wied 1866 Domnitorul Alexandru Ioan
Oana Băluică s-a născut la 29 decembrie 1843 la Cuza este obligat să abdice și să plece

Poezie Gheorghe Dănișor Proză Neuwied, astăzi unul dintre cele 16 în exil, în locul lui fiind proclamat
Emanuel D. Florescu state federale ale Germaniei. Este fiica domn Filip I de Flandra, dar acesta
mare a Prințului Hermann de Wied refuză, și Principele Carl Ludwig
Andrei Codrescu Rodica Grigore Adrian Sângeorzan și a Prințesei Maria, născută Nassau. von Hohenzoller-Sigmaringen este
Carmen Firan Dan Ionescu Radu Polizu Primește o educație aleasă în domenii proclamat Domn al României sub

Alexandru Cazacu Dodo Niță umaniste și științele naturii pe care numele de Carol I. La 30 septem-

Mihai Duțescu Gabriela Rusu-Păsărin le completează în șederi îndelungate brie 1869 acesta îi face o vizită în

Klaudia Munteanu Geo Vasile la curțile regale europene cu care Germania Prințesei Elisabeta și o

familia sa păstra bune relații. Învață cere de soție. Continuare în p. 3

Gabriel Coșoveanu – Ar putea exista un cod p. 5 Editia a XIV-a
de comportament pentru artist?
Tema: Realitate şi ficţiune, azi
Adrian Cioroianu – Lavanda tuturor despărțirilor p. 6
Craiova, octombrie 2019
Mihai Ene – Lucian Blaga și avangarda p. 7

Ioan Lascu – Când era Ion D. Sîrbu losof? p. 8

Constantin Cubleșan – Eminescu – Hyperionice p. 9

Dumitru Radu Popa – Protecția mediului – marea prioritate p. 11

Ion Parhon – Lecția lui Dodin p. 21

Emil Botoghină – Promoția de aur din 1956 p. 22

2 Nr. 9 (193) ♦ septembrie 2019 Scrisul Românesc Poezie

Sumar Andrei Scrisul Românesc
CODRESCU
Florea Firan, Carmen Sylva, Regina-poetă / Revistă de cultură
pp. 1, 3, 4 Poeme
Fondată la Craiova, în 1927,
Andrei Codrescu, Poeme: Teroare sub soare, Teroare sub soare de către criticul D. Tomescu.
Nevrednicie / p. 2
O notă solo de megalomanie a sunat în burta minții Serie nouă, din 2003,
Gabriel Coşoveanu, Ar putea exista un cod umplute de datorii burduf de cerințe sociale întemeiată de Florea Firan
de comportament pentru artist? / p. 5 Editată de: Fundația – Revista
și neputințe politice
Adrian Cioroianu, Lavanda tuturor și ca-n magia bine cunoscută m-a golit de ele. Scrisul Românesc
despărțirilor / pp. 6, 7 Trompeta universală a trâmbițat un volum din toate.
Autobiografia Şase e pe drum! O antologie de poezii alese ISSN 1583-9125
Mihai Ene, Lucian Blaga şi avangarda / p. 7 cu tranziții în proză care explică de ce aceste răbufniri lirice Revistă înregistrată la OSIM
Ioan Lascu, Când era Ion D. Sîrbu filosof? / p. 8 există în ciorchine sau în mod singular în carnete cu nr. 86155 din 11.04.2007
Constantin Cubleșan, Eminescu –
de diverse culori. Membră A.R.I.E.L.
Hyperionice / p. 9 Fiecare decadă își dovedește sârguincios Revista apare cu sprijinul
Oana Băluică, Adam Smith, femeile
datoria inexplicabilă. Societății de avocatură
și capitalismul / p. 10 Simetria și sincronicitatea sunt umbre în oglinda „Săuleanu și Asociații”
Dumitru Radu Popa, Protecția mediului –
care mă urmărește Redacția
marea prioritate / p. 11 ca un agent al Securității etern neobosită.
Adrian Sângeorzan, Insula / p. 12 Apare cu regularitate și un alter ego în formă Director:
Rodica Grigore, Cartea şi cimitirul / p. 13 Florea FIRAN
Carmen Firan, Poem: Nori / p. 13 de tânăr poet. Secretar general de redacție:
Radu Polizu, Oraşul templelor / p. 14 Un om e reîncarnat de obicei după ce moare.  Gabriel COȘOVEANU
Gabriela Rusu-Păsărin, Tentația întoarcerii Eu sunt reîncarnat în timp ce mai trăiesc. Colegiul redacțional:
Sau sunt mort și nimeni nu mi-a zis. Adrian CIOROIANU
în timp / p. 15 Viața-i un vis dar eu am insomnie. Andrei CODRESCU
Dan Ionescu, Nicolae Bălcescu și Alecu Eugen NEGRICI
Nevrednicie Gheorghe PĂUN
Russo. Bicentenar / pp. 16, 17 Dumitru Radu POPA
Gheorghe Dănișor, Educația ca reamintire Nu mai am stofă să stau pe drumuri. Dumitru Radu POPESCU
Ceva în mine pare că știe tot ce va veni. Lucian Bernd SĂULEANU
(anamnesis) / p. 17 Crește în mine un sentiment nevrednic. Monica SPIRIDON
Emanuel D. Florescu, Ironia filosofi că, Unde-i beatnicia neastâmpărată și flămândă Emilian ȘTEFÂRȚĂ
care mă conducea ca pe un june în decapotabilă? Redactori:
ca motiv literar / p. 18 Am pierdut ceva din focul vital care aprinde luciferii? Mihai ENE
Mihai Duțescu, Poem: Septembrie / p. 18 Lucifer la plural care-și spală aripile în sudoarea nopții? Oana BĂLUICĂ
Klaudia Munteanu, Poeme: Destin, Iertare Poate că-i numai august la apusul verii. Ion PARHON
Lucian-Florin ROGNEANU
Pământului, Despre Suflet, Despre Gabriela RUSU-PĂSĂRIN
Memorie / p. 19 Redactori asociați:
Alexandru Cazacu, Poeme: Derizoriul zilei, Florentina ANGHEL
Vintage, Lebensraum, Răzvan HOTĂRANU
Efectul Stendhal / p. 19 Dan IONESCU
Geo Vasile, Cleopatra Lorințiu: „Mă întorc Alexandru OPRESCU
cu umilință și lacrimi la poezie“ / p. 20 Corectură:
Red., Cărți primite / p. 20 Claudia MILOICOVICI
Ion Parhon, Lecția lui Dodin / p. 21 Tehnoredactare computerizată:
Emil Boroghină, Promoția de aur Georgiana OPRESCU
din 1956 / p. 22
Dodo Niță, De la benzi desenate la studii Redacția și Administrația: Craiova,
teologice aprofundate / p. 23 Str. Constantin Brâncuși, nr. 24
Red., Okeanos: „Steaua”, „Ateneu” / p. 23
Emilian Ștefârță, Icoane repovestite sau Tel./Fax: 0722753922; 0251/413.763
Breviar de rugăciune pictată / p. 24 E-mail: [email protected]
Web: www.revistascrisulromanesc.ro
Abonamente Cont: RO03BRDE170SV21564261700
BRDE Agenția Mihai Viteazul, Craiova
la Scrisul Românesc

Abonați-vă la revista „Scrisul Românesc“ și veți avea
un prieten apropiat. Abonamentele se fac prin rețeaua
proprie și Poșta Română, se pot achita și la sediul revistei

sau în contul: RO 03BRDE170SV21564261700,
Agenția Mihai Viteazul, Craiova.

Costul unui abonament anual cu taxele incluse este de 100
lei. Pentru abonații din străinătate este de 140 $ sau de 125 € .

Informații primiți la tel.: 0722.75.39.22; Fax. 0251.413.763

Abonamentele se pot face la sediul
redacției: Str. Constantin Brâncuși,

nr. 24, Craiova, județul Dolj
sau [email protected]
Responsabilitatea opiniilor exprimate

aparține integral autorilor.
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.

Tiparul: Tipografia PRINTEX Craiova,
Regina Elisabeta alături de artiștii George Enescu și G. Dinicu, la Castelul Peleș str. Electroputere, nr. 21, tel. 0251 580431

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (193) ♦ septembrie 2019 3

Carmen Sylva În 12 aprilie 1881 este primită la 35 de ani și sub pseudonim.
Regina-poetă ca membră de onoare a Academiei Poeziile ei au candoare și finețe,
Române la Secțiunea literară. dezvăluind o fire melancolică și
Două luni mai târziu are loc ceremonia nup- sentimentală, pentru care natura
țială în Castelul Monrepos, în care prințesa Regina este preocupată de urma- este cadrul potrivit pentru a-și
s-a născut, iar după trei zile pleacă împreună la șii moștenitori la tronul României transpune emoțiile într-un lirism
București, unde sunt primiți cu entuziasm. „În și în 1891 sprijină în secret logodna liniștitor. „Caldul soare-al verii
toate orașele și satele mi se făceau primiri și Prințului Ferdinand cu Elena Văcă- ţese-acum ferice/ Fire lungi prin
ochiul nu mi se sătura de bogăția culorilor în rescu, una dintre domnișoarele ei de aer, tort de-argint curat;/ Bate-o
ziua aceea albastru ca peruzeaua și care cădea onoare preferate, încheiate cu urmări dulce boare câmpu ’nrourat/
seara într-o culoare galbenă și strălucitoare plină neprevăzute: logodna este anulată, Legănând prin lanuri aurul din
de pulbere de aur”. În primii ani de domnie fami- iar Carol I îi impune reginei ruperea spice.// Frunzele gătite ca de săr-
lia princiară trece prin dificultăți de adaptare și oricăror legături cu Elena Văcărescu, bători/ Râd, pe spate vesel capul
printr-o atmosferă antimonarhică, antigermană ceea ce duce la exilul neoficial al şi-l aruncă –/ Un copac, el singur, gol de tot pe
și francofilă detensionată abia după dobândirea Reginei timp de aproape patru ani (1891-1894) pe luncă/ Stă ’ntratâta lume de cântări şi flori./ Ce
independenței și devenirea României regat. care-i petrece cu suita sa la Veneția și la Wied, în ruşine, Doamne! Cât de bucuros/ Tu te-ai duce,
Germania. Se întoarce în țară în 1894, când se naște duce să te-ascunzi departe/ Prin pustii cu neguri,
Elisabeta este un model de regină, participă al doilea copil al Prințului Ferdinand care va purta printre stânci deşarte,/ Ori să vie vântul să te-as-
alături de Carol I la tot ce acesta întreprinde, con- numele Elisabeta, în cinstea reîntoarcerii sale. În vârlă jos.” (Copacul)
tribuind la consolidarea Coroanei, susținerea, tot acest timp este vizitată periodic de Carol I care Între personalitățile invitate la Casa regală cel
promovarea și recunoașterea culturii și artei româ- încearcă o reconciliere. Evenimentul este comentat mai frecvent este Vasile Alecsandri, căruia regina
nești în lume. De la început încearcă să atragă la în presă ca un „tratament” al „reginei bolnave”. îi mărturisește că și ea scrie poezie. Alecsandri,
curtea regală doamnele cultivate din înalta societate considerat de regină „cel mai mare poet român…
și din elita intelectuală română, folosind în primii În 1898 îl primește la curte pe George Enescu, care mi-a arătat talentul meu”, o încurajează. Ezită
ani franceza ca mijloc de comunicare. În acest scop, pe care îl va numi „fiul meu spiritual”. Artistul rea- să publice versuri originale, dar traduce sub pseu-
înființează, după model parizian, un Salon lite- lizează primele încercări componistice, respectiv donimul E. Wedi (anagrama numelui său de Wied)
rar-muzical ce se desfășoară în Palatul regal de la 17 lieduri pe versurile Carmen Sylvei, iar Regina din lirica românească (Alecsandri și Eminescu)
București și în cel de la Sinaia – Peleșul, deschis scri- publică mai târziu idila În luncă, dedicată lui pentru revista germană „Die Gegenwart”/„Prezen-
itorilor și altor intelectuali români și străini despre Enescu, tradusă în românește de Al. Tzigara-Sa- tul” (nr. 19/mai 1878). După câțiva ani începe să
care vorbesc Cella Delavrancea în volumul Dintr-un murcaș. În saloanele de la Peleș invitații au putut scrie (fără a face cunoscut) poezii, cugetări și mici
secol de viață (1888) și Scheffer în Orient Royal. Fără audia adeseori concerte susținute de Enescu la scenete susținând că „scrisul consolează mai bine
un protocol anume, cum probabil se așteptau noii vioară și Regina Elisabeta la pian. Marele muzician decât religia și torturează mai bine decât Inchiziția”.
veniți, regina își citea din noile creații, asculta opini- scria: „Carmen Sylva avea ceva genial într-însa. A În 1880 îi apare la București, sub pseudonimul
ile participanților, interpreta sau audia muzică. Este fost o sfântă binefăcătoare. Disprețuia pompa (...) F. de Laroc/Femme de Carol, prima lucrare literară
vizitată la București și Sinaia de scriitorul francez Pentru mine ea a fost o prezență supraomenească, tipărită, Vârful cu Dor, un libret de operă tradus de
Pierre Loti cu care leagă o strânsă prietenie literară o ființă cu nimb, depărtată de oamenii obișnuiți, Eminescu, pentru muzica lui Z. Lubicz, care i-ar fi
descrisă și în cartea sa L’Eilée (Paris, 1888). revărsând numai lumină și bunătate.” inspirat lui Eminescu poezia Mai am un singur dor.
Un an mai târziu, la îndemnul lui Alecsandri, se
La 27 august 1870 se naște Maria, unica fiică, Înclinațiile artistice ale lui Carmen Sylva se hotărăște și publică sub pseudonimul Carmen Sylva
dispărută la numai trei ani, tragedie care o va manifestă nu doar în literatură și muzică, (interpre- amplul poem Sappho, la o editură din Leipzig, deli-
marca pentru toată viața și îi va influența scrisul: tează lucrări la pian, clavir și orgă), dar și în artele mitând scriitoarea de regină. Pseudonimul l-ar fi
„Vai ce durere ’n suflet,/ Pământule, tu porţi –/ De plastice; pictează și își ilustrează majoritatea cărților ales în timpul unei întâlniri cu Alecsandri, dar și la
mii de ani tu singur/ Îngropi copiii morţi.// Şi-aşa sale. Un Evangheliar cu Patimile lui Iisus Christos, sugestia doamnei sale de companie Zoe Bengescu,
de multe lacrimi/ Tu plângi de mila lor,/ Din cer pe care îl scrie și-l ilustrează cu picturi proprii, este acceptat și de rege. În 1881 îi apare la Bonn primul
să-ţi fie Domnul/ A-tot-îndurător.// Dar câţi copii dăruit Bisericii episcopale de la Curtea de Argeș. volum de poeme epice, Stürme, iar în anul următor
la sânu-ţi/ Mereu tu ai să strângi/ Şi mii de ani, prima antologie de poezie română contemporană
Pământe,/ Vai cât o să mai plângi!” (Pământului). La 10 octombrie 1914, după o domnie de 48 în limba germană, Rumänische Dichtungen (Poezii
Alecsandri scrie o poezie în memoria Mariei, Glas de ani, Regele Carol I moare, pe tron fiind ridicat românești) care cuprinde 36 de poezii semnate de
venit de dincolo de stele, gest impresionant care nepotul său, Prințul Ferdinand I. În următorii doi Alecsandri, Eminescu, Bolintineanu, Negruzzi și
va îi deschide poetului calea ca invitat frecvent ani Regina Elisabeta trăiește izolată, aproape fără Șerbănescu, traduse împreună cu Mite Kremnitz.
la curtea regală. vedere, la Curtea de Argeș. Moare la Palatul Regal O altă ediție substanțială apare imediat și este sem-
din București în 2 martie 1916 și este înmormân- nalată favorabil de Titu Maiorescu.
După pierderea fiicei, Regina Elisabeta se tată în Biserica Catedralei de la Curtea de Argeș, Fire reflexivă, iubitoare de natură, cu compa-
dedică multor acțiuni de caritate și umanitare, alături de Carol I. La dorința sa, ceremonia va fi siune pentru dificultățile umane, Carmen Sylva
precum punerea bazelor coloniei de orbi „Vatra însoțită de acordurile Andantului de trio în Mi combină în scrierile ei naturalețea observațiilor cu
Luminoasă”, azilului de orfane „Elena Doamna” și bemol de Schubert, orchestrată cu o zi înainte de panseuri venite din educația solidă și deschiderea
căminului de bătrâni „Elisabeta”, cu o secție pentru George Enescu. „Poate doar când voi fi uitată,/ Și pentru cultura europeană pe care le-a dezvoltat de
fetele seduse și abandonate, a societăților „Munca”, glasu-mi va fi stins,/ De-a fi iubirea-ți măsurată,/ foarte tânără. Volumele de proză Pelerinajul dure-
„Furnica”, „Țesătoarea”, pentru femeile sărace, înte- Simțirea care ți-a fost dată,/ Rostu-mi va fi deprins.” rii, O rugăciune și Poveștile Peleșului o apropie
meierii în 1876 a Societății Naționale de Cruce de creația populară, de tradițiile și frumusețea
Roșie din România, a cărei președintă de onoare Sensibilă, înțeleaptă și dedicată cauzelor uma- naturii patriei adoptive. Publicată în 1882, cartea
devine, a unui institut de „Surori de caritate”, a niste și umanitare, Regina Elisabeta și-a manifestat Poveștile Peleșului, scrisă în germană, cu variantă
unei societăți de traducere a cărților din franceză harul și fețele multiple ale personalității sale artis- în limba română, îmbină motivele germane și
în română. În timpul războiului pentru dobândi- tice în spațiul românesc pe care l-a iubit și căruia i românești din basmele populare și are un rol
rea independenței se ocupă personal de îngrijirea s-a dăruit cu pasiune, dragoste și înțelegere. „Chiar în medierea dintre cele două culturi. În 1888,
soldaților români și este supranumită „Mama răni- dacă coroana regală a dat, fără îndoială, strălucire pentru volumul Les Pénsees d’une Reine, scris
ților”. La Cotroceni îl sprijină pe doctorul Wilhelm scrierilor Carmen Sylvei, astfel şi regina la rândul direct în franceză și publicat la Paris în 1882, cu o
Kremnitz (soțul Mitei Kremnitz) în organizarea ei a dat aripi de fantezie numelui României, cu care prefață a scriitorului Louis Ulbach (peste 200 de
unei tabere de răniți. În 1876, când se pune temelia a zburat mai departe în jurul globului decât ar fi cugetări, concepte despre viață, omenie, iubire,
Castelului Peleș, zidește în fundație o poezie sub putut fără ele”. (Mite Kremnitz, 1903) fericire, spirit, artă, datorie, orgoliu, politică),
semnătura sa: „Gânduri ocrotitoare/ Vă-nchid în
temelie;/ Sămânță roditoare,/ Să fiți din piatră vie.” Primele sale încercări literare datează din ado- Continuare în p. 4
lescență și sunt prilejuite de dispariția unor ființe
dragi apropiate, precum fratele, tatăl și Maria de
Bibra, cea mai bună prietenă din copilărie, iar
mai târziu, la 17 ani, datorită unor neîmpliniri,
între care căsătoria eșuată. Va publica târziu, abia

4 Nr. 9 (193) ♦ septembrie 2019 Scrisul Românesc Eseu

este distinsă cu Premiul Botta al Academiei românesc, Durch die Jahrhunderte (De prin vea- care cuprinde șase piese de teatru, unele traduse
Franceze, premiu care se acordă pentru litera- curi), pe care îl dedică bardului de la Mircești. în românește și montate pe scenele teatrelor din
tură și filosofie o dată la 5 ani și poartă numele București și Iași. În 1892 publică la Bonn trage-
nord-americancei Anne-Charlotte Lynch Botta. Nicolae Grigorescu este un alt invitat special dia Meister Manole, reprezentată apoi pe scena
În elogiul pe care-l susține cu acest prilej, Camille la palat. Pictorul îi face Reginei un portret (aflat în teatrului din Viena, și care îi va servi ca libret lui
Doucet menționează că „aceste gânduri sunt cu colecția Regelui Mihai I), iar suverana constituie Enescu pentru prima sa compoziție importantă.
adevărat cugetările unei regine, ale la curte o colecție cu un mare număr din lucră-
unei Regine prietene a literelor și Volumul de poezii populare Chants de la
artelor, filosoafă și poetă, femeie rile artistului. Preocupată Vallée de la Dâmbovitza, culese de Elena Văcă-
înainte de toate”. Prefațatorul cărții constant de promovarea rescu, apare în traducere la Bonn în 1889. O ediție
o compară cu celebrii autori fran- talentelor românești, susți- americană, cu titlul Legende ale râului și muntelui,
cezi François de la Rochefoucauld și nătoare pasionată a artelor, este publicată la New York (1892) și rămâne o
Jean de la Bruyère. Volumul atrage Regina Elisabeta și-a folosit sursă importantă privind obiceiurile și tradițiile
atenția scriitorului francez Pierre în mod benefic influența în românești în lumea anglofonă. O altă traducere
Loti și pictorului olandez Vincent cercurile politice și cultu- în limba engleză realizează și Carmen Sylva,
van Gogh. La 1 aprilie 1891, când rale din străinătate pentru împreună cu Alma Strattel, sub titlul The Bard of
se împlineau 25 de ani de la înființa- a impune valorile româ- Dâmbovitza (1897), care cunoaște șapte ediții,
rea Societății Literare Române este nești, fiind considerată o prefața fiind semnată de Carmen Sylva, care avea
invitată și citește povestea fantastică adevărată ambasadoare o apreciere deosebită pentru tradițiile populare
Sola, redactată direct în românește. culturală. În acest scop românești. Uneori apărea în salonul literar pe care
publică, împreună cu Mite îl organiza la Palat îmbrăcată în costume populare
Regina este interesată de soarta Kremtitz, romanul episto- din zona Dâmboviței și impunea la curtea regală,
grea a unor scriitori români și-l lar Feldpost (Poșta militară) pentru doamnele de onoare, costumul național
determină pe Carol I să acorde și traduce cartea lui Pierre popular. Prețuia poveștile și legendele românești
premii, burse, ajutoare financiare Loti, Pêcheur d’ Islande relevând că „numai poezia populară te pune la
și distincția „Bene merenti”. Elena Văcărescu (Pescarul din Islanda). adăpost de decadență”. „Lumea basmelor româ-
povestește în volumul său de memorii cum, Când află de prezența lui Brâncuși la Paris, îi nești m-a înconjurat cu tot farmecul și versul
impresionată de geniul și soarta nefericită a scrie lui Auguste Rodin rugându-l să-l accepte românesc, a cântat în inima mea.” „El m-a făcut
lui Eminescu, în perioada când colabora la în atelierul său pe artistul român. de am pătruns în inima poporului meu, parcă-aș
traducerea poemului său dramatic Vârful cu Carmen Sylva are o activitate laborioasă, fi din el născută.” În altă împrejurare mărturisește
Dor, Regina încearcă să-i acorde un asemenea scrie poezii, aforisme și cugetări, proză memo- că Miron Costin, Dosoftei, Alecsandri au fost cei
ajutor, dar poetul refuză și nu mai participă la rialistică, piese de teatru, în limbile germană, care au călăuzit-o „drept la izvor, la însăși inima
nicio întâlnire literară de la palat. Cu ajutorul lui franceză, engleză și română. Parte din opera poporului, la acest rubin neprețuit”. Transcrie
Titu Maiorescu, Carmen Sylva se interesează în sa este tradusă în română de G. Coșbuc, A. în franceză balade și povești populare între care
continuare de soarta poetului și sprijină finan- Maniu, Şt. O. Iosif, P. Dulfu, Livia Maiorescu, Mihu Copilu, sub titlul Mihu le Vaillant, publicată
ciar când acesta este internat în sanatoriul de A. Toma, Haralamb G. Lecca, Al. Tzigara-Sa- în suplimentul ziarului „Figaro” (1888), reluată în
lângă Viena. murcaș, Elena Poenaru, Ilie Ighel Deleanu ș.a. „Les Annales” și Mosch et Baba (Moș și Babă), în
Poezia sa se regăsește în 15 volume, unele „Le Petite Revue” (1889).
În Jurnalul său, Carmen Sylva lasă un portret cunoscând mai multe ediții și traduceri în
al poetului oarecum diferit față de cele care au numeroase limbi. Volumul Mein Rhein!, publicat Editura Socec din București îi publică în
urmat: „Eminescu ne apărea neliniștit și răvășit, în 1884 la Leipzig, este o evocare a Văii Rinu- 1905 eseul Pe Dunăre, iar Ed. Minerva în 1913
ca venit dintr-o altă lume; tenebros, el îmi amin- lui și a locurilor dragi ale copilăriei, de care își ultimul volum antum, Aliunde, în care include
tea de Manfred și de Faust, de chipurile palide și aduce aminte cu nostalgie, urmat de capodopera cea mai mare parte a cugetărilor sale scrise în
răvășite ale marilor romantici. [...] Avea pe chip liricii sale Meine Ruh (Cuibul meu) apărută în limba franceză, o selecție din cele peste 2000
acel vag surâs crispat și copilăresc ce se zărește cinci volume și mai multe ediții. Volumul are o de aforisme. Postum îi apare în 1918 și volu-
pe portretul lui Shelley. [...] Eminescu se amuza însemnătate biografică deosebită și se deschide mul de memorii Insula șerpilor. Critica literară
deșirând fraze și sonorități verbale. Mi-a sărutat cu poezia intitulată Carmen și se încheie cu românească, cu excepția lui Titu Maiorescu,
grăbit mâna, privindu-mă cu o privire potolită, cea numită Sylva. În ultima ediție autoarea își este reținută față de creația Reginei-poete. În
dar pătrunzătoare, ce voia parcă a-mi secătui reconsideră tematic creația și o structurează în plan european ea este însă apreciată, mai ales
spiritul, spre a rămâne pentru el un subiect de cinci cărți: I. Hohen und Tiefen (Culmi și pră- în Franța și Germania, scrierile ei fiind con-
curiozitate sau interes; mă compătimi că nu păstii), II. Mutter und Kind (Mamă și copil), III. siderate contribuții la consolidarea culturii în
cunoșteam îndeajuns Moldova lui natală. Pri- Weltweisheit (Filosofie), IV. Baladen und Roman- acea epocă. „Revista Fundațiilor Regale” dedică
virile-i căutau departe, dincolo de ziduri. [...] În zen (Balade și romanțe), V. Blusttrophen (Picături numărul 12 din 1943 drept „Omagiu Carmen
toată viața mea, el a rămas pentru mine imagi- de sânge). Partea cea mai valoroasă artistic o Sylvei” în care semnează o serie de studii, amin-
nea Poetului însuși, nici a celui blestemat, nici a reprezintă poeziile dedicate fiicei sale, Maria, tiri și evocări D. Caracostea, George Enescu,
celui inspirat, ci a poetului aruncat dezorientat dispărută prematur, care o marchează profund Alice Voinescu, Ion Şiugariu, D. R. Mazilu ș.a.
pe pământ, nemaiștiind cum să regăsească aici și se pare că momentul devine, într-un fel, izvo- În amplul său studiu Dinastie și creativitate, cri-
comorile pe care le poseda. Avea vocea răgu- rul de inspirație cel mai puternic al creației sale. ticul D. Caracostea o consideră „printre cei mai
șită dar duioasă... Când i-am lăudat versurile, Cartea este bine primită, o face cunoscută și îi buni scriitori contemporani și deasupra poetelor
a înălțat din umeri: «Versurile se desprind de deschide calea intrării în elita societății literare contemporane”, dar are rezerve față de poziția sa
noi ca frunzele moarte de copaci», a suspinat din epocă. Frédéric Mistral o invită să prezi- socială și limba în care se exprimă susținând că
el, readus pentru o clipă la realitate...”. deze sărbătorile literare de la Montpellier, dar opera lui Carmen Sylva a întâmpinat mari difi-
nu poate onora invitația și este reprezentată de cultăți datorită numărului mare de scrieri, dar
În semn de prietenie pentru Alecsandri, Alecsandri care citește un poem al acesteia. și poziției sale în societate, ca regină. „Dacă ar fi
Carmen Sylva pictează pe un pergament poezia În 1882 publică în ziarul „Le Figaro” articolul aparținut păturii noastre mijlocii și ar fi scris în
Concert în luncă și îi sugerează Regelui să-l Bucarest, inclus ulterior în volumul Les Capitales românește, judecata criticii n-ar fi șovăit.”
numească ministru plenipotențiar al Legației du Monde. Trei ani mai târziu îi apare la Bonn
române din Paris. I se acordă o pensie și este tragedia Anna Boleyn și romanul Astra scrise în În ultimii ani, Carmen Sylva a revenit în
invitat permanent să-și petreacă vacanțele la colaborare cu Mite Kremnitz. Tot în germană atenția mediului cultural, dar studii care s-o
Castelul Peleș. La solicitarea lui Carol I, Alec- publică Robia Peleșului, Cuvinte sufletești, Răz- așeze în istoria literaturii române se lasă încă
sandri scrie versurile pentru Imnul regal și îi bunarea și alte nuvele, apoi Deficit (1890), roman așteptate. Ar fi o recuperare și o deschidere
dedică Reginei unele dintre poeziile sale. În conceput independent, urmat de culegerea de pentru cunoașterea activității sale diverse și
1885, Carmen Sylva publică la Bonn volumul de texte dramatice Frauenmuth (Voință de femeie) bogate rămase în mare parte necunoscută
evocări ale unor personaje istorice din trecutul cititorilor români. ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (193) ♦ septembrie 2019 5

Ar putea exista un cod Gabriel
COȘOVEANU

de comportament pentru artist?
Desigur că răspunsul, la plebiscit, ar fi
un hohotitor nu. Mai mult: ar sări cu sfârșește într-o pedagogie. deșănţat, adică furăcios, constituite). Îmi văd
mic, cu mare, și cei de la salonul refu- Este ca și cum ai începe să vezi clar, sub un semenii, în această proiecţie a îndurării aeru-
lui tare al libertăţii, repudiind și condamnând,
soare orbitor, după ce ai ieșit dintr-o peșteră
zaților, și laureații, să-l incrimineze pe oricare sau dintr-o hrubă în care ai fost prizonier cu iarăși spontan, urâtul, gunoiul din minţi și de
ar cuteza să îngrădească materia primă a artei anii, învăţând tot felul de lucruri nelalocul lor, pe marginea drumului (tot aia!), maculatura,
– libertatea. E drept: dacă umbli acolo, obții dar necesare supravieţuirii: ascunderea ade- obscenitatea, înţeleasă, mai ales, ca tentativă
Gulagul și vrei să scapi, în general, de indivizii vărurilor incomode, evitarea luptei la scenă de prostire suplimentară a diverselor categorii
nesistematizabili după un canon marxist-le- deschisă, eschiva în faţa veleitarilor, accepta- mai modest școlite, ieșite, oricum, infantilizate
ninist, adversarul ireductibil al oricărei rea tratării tale de către autorităţi drept o roată din comunism. Pasul în lateral în faţa infor-
independențe de gândire. În același timp, cu inutilă la o căruţă oricum vai de mama ei etc. mului și rău-întocmitului, asociat cu revolta
alibiul libertății inalienabile în față, ca portdra- Cred că primul aspect normal cu care ar trebui instantanee, neacceptarea facilului și a anal-
pel, s-au dat grele lovituri ideii de normalitate fabetismului funcţional − astfel de reacţii le
umană, căci nu toți putem fi geniali, nu-i așa, văd vecine cu întemeierea unui oarecare simţ
sau măcar cât de cât talentați, după buget, vezi estetic, imposibil de scos din armoariile unei
bine, acela aleatoriu, al divinității. civilizaţii care are un oarecare self-respect.
Mă tem că un prim pas în cvasi-utopicul Aș mai vedea, ca și alte părţi ale lumii,
gând al civilității, adică al înțelegerii celuilalt, care ţin la elitele lor în mod natural, nefiind
este al debarasării. De idei primite de-a gata, nevoie să te împăunezi de capul tău, ceva mai
de manipulatori erijați în guru, de robespierri multă modestie în manifestări, ceva mai multă
nebuloși. Așa că ne deplasăm tot la programul decenţă în discursuri, care, menite, de fapt,
reformist maiorescian, printr-o scurtă exem- comentării altora, se transformă, ilogic și bol-
plificare. Mentorul Junimii a scris, în 1883, un Aurel Jiquidi – Un vas japonez năvicios, în discursuri despre sine. Încercarea
articol cu titlu generator de scandal epistemo- de impersonalizare, la noi de rit maiorescian,
logic astăzi – Despre progresul adevărului în de altminteri, mi se pare imaginea cea mai
judecata operelor literare –, dar nu mai puţin preţioasă din peisajul normalităţii. Mi-ar
sustenabil, în absolut, din unghiul oricărui plăcea să sesizez că marea clientelă a agregări-
raţionalist (de modă veche, cum altfel?). Un lor culturale de presiune s-a rărit, că se poate
Gadamer, încunoștinţat, nu ar fi putut decât accepta, în liniște, că altul e pur și simplu mai
să aplaude o asemenea elogiere a intelectului bun decât tine, că acul care indică genialita-
raportat la domeniul public. În Moștenirea să ne (re)deprindem e instituirea demnităţii în tea se blochează, de regulă, undeva la viteză
Europei, autorul lui Adevăr și metodă afirmă comportamente, căci, oricum ai da-o, și artistul mică, că pot exista ierarhii obiective și jurizări
precis valoarea formativă a modelului apt de e supus aceluiași cod al manierelor și, oricât ar „pe bune”. Dioptriile la îndemână, cumpărate,
spor cognitiv, acela grec, unul centrat pe ata- fi (ori s-ar pretinde) el de fiinţă a adâncurilor sec-obiectiv, din altă ţară decât aceea a len-
carea permanentă a preocupării-de-noi-înșine, (cu conotaţii mai bune sau pestilenţiale), nu tilelor deformante, mă mai informează că-ţi
pe ascultare și disciplină mentală. are voie să decadă din prerogativele umane poţi întâlni confraţii la reuniunile iniţializate
Un segment din Moștenirea Europei, inti- generale. Întrevăd un dialog fără răcnete și de tine, din moment ce și tu ai ajuns la eve-
tulat Despre cei care predau și cei care învaţă, fariseisme între editori și scriitori, între edili nimentele lor, că poţi auzi și altceva în afară
consună instructiv cu ductus-ul maiorescian. și amatorii de artă veritabilă, fără regretabile, de invective despre cineva care nu e de faţă,
Toţi apărem drept auditoriu, iar una dintre căci greu sau niciodată reparabile, gesturi că emisiunile de cultură s-au înmulţit și că, în
proprietăţile de definesc acest auditoriu o aflăm schismatice. fine, cititul cărţilor nu mai e o treabă care defi-
chiar în șansa de a sta și a asimila, punând între Dar, înainte de toate, aș vrea să văd acţiuni nește ciudatul.
paranteze imboldul de a ne impune (Gadamer care să departajeze „produsele” autentive de Resimt, totuși, nevoia să revin la „rezolu-
adaugă și „îndărătnicia” în a ne impune propria fake-urile cu care împroașcă piaţa cohortele de ţia” câmpului social: neclaritatea reliefului e
persoană). Normativul domină, peste tot, indi- veleitari, cei mai mulţi capabili să-și sponsori- atât de mare, încât pixelii, indisciplinaţi, tind
vidualul, sau, mai degrabă, se prezintă ca un vis zeze productele, când nu cumva vampirizează să indice orice altceva decât ordine. Cenușiul
al său. Maiorescu, în Despre progresul adevăru- statul, respectiv tot pe cetăţeni, pentru a sub- indistinctului e numai bun să se piardă urmele
lui..., se poziţionează net, în postura sa de etern venţiona niște galimatiasuri. Ieșirea din peșteră banilor, spre pildă, în special acelea care duc
combatant împotriva scepticismului declan- asta ar presupune, un efort, desigur gradual, de la edilii cu multe resurse la dispoziţie. Încerci
șat de aglomerarea deziluziilor: „Căci orice distanţare salubră de confuzia vinovat între- să vezi mai clar; nu merge nici cu lupa, nici cu
adevăr este o formulare mai clară a regulelor ţinută între formele tip Cântarea României microscoapele ajustabile ale justiţiei. Nu poţi
nestrămutate, care sunt însuși fundamentul și formele independente de artă. Unei părţi spune, decât riscând, care e bun și care e out of
universului, și corespunde direcţiunii veșnice însemnate a poporului nu i se pun la dispo- the question, care artist merită promovat și care
a inteligenţei omenești spre întinderea cunoș- ziţie – lasă că nici el nu cere, dar nu-l poţi lăsat la vatră, pentru că a pervertit conștiinţe
tinţelor și sporirea condiţiilor binelui general”. blama pentru inerţie, aceasta nefiind prevăzută întregi de la prova alungită a ambarcaţiunii
Prelecţiunile junimiste, destinate constituirii și drept culpă în lege, ci doar de la un orizont sale de pe care se aude, triumfător, vocea lui
formării continue a unui auditoriu autohton al educaţiei încolo – instrumente prin care Caliban. Parcă n-aș mai auzi, într-un scenariu
cu rază autoedificantă mare, mergeau în ace- să evidențieze/izoleze kitsch-ul și să-l repudi- caracteristic european, această voce sfidătoare,
eași direcţie. Judecând astfel, adică privilegiind eze, prin care să scuture din cap, spontan și semnal al unui posesor incult, agresiv și cu
generalul și supradeterminatul, Maiorescu își energic, oripilat, atunci când își vede limba deosebire vindicativ.
arăta esenţa pedagogică, confirmând o veche maternă maltratată de inși cu aere de lebădă Fie-mi iertat registrul oniric al acestui
spusă conform căreia orice filosofie valabilă neîntinată și inspirată (de conturi bancare desen eticizant, altminteri, banal. ■

6 Nr. 9 (193) ♦ septembrie 2019 Scrisul Românesc Proză

Adrian Lavanda
CIOROIANU tuturor despărțirilor

Tin minte că, în acea seară, așteptând ca În acea seară, așadar, în acea cafenea liniș- gândit să caut vreo idee prin astronautică, nave
Alicia să apară în café-bistroul de lângă tită o așteptam. Rețineți bine cele ce urmează. spațiale, piloți, chestii de-astea.
casă în care ne mai dădeam întâlnire din
când în când, m-am gândit ce bine ar fi fost să-i pot Alicia a venit cu un zâmbet curios pe chip, Alicia era art director la o agenție de publi-
propune să fugim în lume, definitiv, ca-ntr-un fel cătându-mă cu o privire tulbure, pe jumătate citate. Fără să vreau, i-am privit atunci mâinile:
de vacanță infinită, până la sfârșitul zilelor noastre. agitată, pe jumătate absentă, în total speriată ‒ strângea atât de tare cana de ceai încât, cu toată
aș spune acum. De fapt, eu nu am văzut atunci, obscuritatea încăperii, i se vedeau venele. Pe
Adică s-o invit ‒ pentru zilele de după vizita în acele clipe, decât surâsul ei obișnuit ‒ pentru moment, nu mi-am dat seama cât de încor-
ce urma, la rudele mele ‒ la o schimbare de că, spunea undeva Nabokov, nimic nu e mai dată era.
decor cu totul spectaculoasă, prin locuri pur înșelătoare, în mintea noastră, decât imaginea
exotice, dar nu exotice în înțelesul agențiilor de pe care o avem despre o anumită persoană — Şi am dat peste o poveste haioasă, cu
turism, ci unele cu plaje exorbitant de scumpe dragă, în ciuda oricărei evidențe contrarii Iuri Gagarin, cosmonautul rus. Pe la începutul
și exclusiviste, cu hoteluri prin ai căror pereți a actelor sale neștiute; acea teamă subțire și anilor ’60, partidul comunist francez i-a aranjat
să nu-ți auzi vecinii certându-se, râzând sau nedefinită pe care am avut-o atunci și pe care lui Gagarin o vizită la Paris și în Hexagon, și
mângâindu-se chinuit, plus restul lucrurilor am înțeles-o abia mai apoi, reamintindu-mi a făcut, se înțelege, mare tam-tam, ziare, radio,
din care vacanțele noastre banale sunt alcătuite. fiecare secundă a acelui început de noapte, m-a filmări, tot tacâmul. L-au plimbat, vreme de zece
și anesteziat, oarecum ‒ iar ulterior aveam să zile, prin tot felul de orașe și orășele muncito-
Acest gând mă vizita, din când în când. Şi nu înțeleg că nu sunt singurul care a trecut, trece rești, venea lumea peste tot ca la urs, el îi saluta
pentru că Alicia, femeia pe care o iubeam din sau va trece prin așa ceva. Femeile care vor să din mașină și ținea apoi un scurt discurs, tradus
toată ființa, m-ar fi bătut la cap cu astfel de fan- pună punct sunt o poveste fără de sfârșit. frază cu frază, despre pace, știință și colaborare
tasmagorii (la drept vorbind, nici nu știu dacă internațională, dădea autografe la primari și
ea ar fi avut timp să lipsească din oraș mai mult Ne-am îmbrățișat grăbit în acel bistro în pleca mai departe. Toată lumea dorea să-l atingă
de un sfârșit de săptămână), ci pentru că mi-ar care aproape că nu mai era nimeni, ea și-a spri- iar el zâmbea egal tuturora, avea un surâs de om
fi plăcut, pur și simplu, să-i fac o uriașă sur- jinit umbrela de masa joasă (de trei-patru zile, bun. Abia, în ziua dinaintea plecării l-au readus
priză, care să rupă definitiv cursul vieții noastre norii stăteau peste oraș) și s-a așezat în fața mea. la Paris, l-au legănat cu vaporașul pe Sena și l-au
de zi cu zi – după care, din prima, să trecem în a plimbat prin oraș cu mașina. Gagarin stătea în
doua surpriză, apoi în alta, să înlănțui surprizele Avea încă haina de ploaie pe ea. dreapta șoferului, într-o mașină largă, decapo-
la distanță egală una de alta, ca un interminabil — Nu credeam c-o să mai scap, a zis. tabilă, astfel încât să se ridice din când în când,
colier de perle veritabile, una la fel de perfectă — Nu-ți dai jos haina?, am întrebat-o. să salute mulțimea care-i făcea cu mâna. Şi, la
precum precedenta și toate, inevitabil, specta- Amândoi vorbeam aproape șoptit, deși un moment dat, opriți la un semafor spre Place
culoase în aparenta lor imprevizibilitate. cafeneaua era goală. De parcă doream să de l’Étoile, numai ce se vede cum o tânără fran-
ascundem propria noastră criză. țuzoaică iese pe jumătate pe geamul din spate al
„Kay, nu pot pleca, știi bine cât sunt de ocupată A rămas cu haina pe ea. Sorbea ușor din ceaiul unei mașini din față și începe să dea din mâini
la studio” – mi-ar fi spus Alicia atunci când aș fi de lemn dulce pe care l-a dorit, sigur ceașca era cu disperare. „Tovarășe Gagarin, fata aceea a pus
invitat-o într-o lungă și fără întoarcere vacanță. fierbinte, așa îi plăcea ei. Tăcea, cu ochii plecați. ochii pe dumneavoastră!”, au început a glumi
Orice aș fi spus, numai să-i ridic din nou însoțitorii. Cum era de așteptat, Gagarin s-a
Iar eu i-aș fi răspuns calm, apăsat și ușor privirea spre mine. Nu reușeam. ridicat marțial în picioare, și-a desfășurat zâm-
măcănit, ca un rățoi din desenele animate — M-am gândit ca mâine dimineață să ple- betul lui sincer și larg și a făcut cu mâna tinerei
contemporane (sau, pentru nostalgici, așa căm în jur de zece, am zis eu, la un moment dat. fete. Care, tânăra fată, fără să-l bage în seamă
cum vorbește Humphrey Bogart în filmul Key Acesta era calculul cel mai simplu și prag- pe eroul sovietic, a început să strige „Gaston!
Largo): „Draga mea, ar fi cazul să lași studioul, matic, automobilistic vorbind. Dacă plecam Gaston!” și un alt băiat, dintr-o mașină din spa-
pentru totdeauna; vom pleca departe; vom merge de acasă la ora 10 a.m., pe la 1 p.m. eram la tele lui Gagarin, i-a răspuns. Cei doi au început
din insulă cu plajă de nisip alb spre altă insulă destinație ‒ la rudele mele, la înmormântare. să schimbe bezele, peste capul cosmonautului,
cu plajă de nisip alb!” Atunci, Alicia a început să se foiască. A ridi- fără măcar a pricepe ce capitol de istoria științei
cat ochii, aparent amuzată, dar privea dincolo de era prins între ei. Din acea zi, cei care-l însoțiseră
Ea m-ar fi privit uimită; iar eu aș fi continuat: mine. A fost, ceva vreme, acea senzație stranie, în Franța l-au tachinat pe Gagarin strigându-l
„Știi ce? Viața ne va fi o lungă arie de ope- în care un om din fața ta îți povestește despre un „Gaston! Gaston!” și el le zâmbea larg, niciodată
retă, eu aș prefera Turandot, dar, desigur, putem subiect cu un bine vs rău dovedit, ceva gen Albă supărat. Nu e simpatică povestea?
dezbate, cert este că nu vei mai fi niciodată nici ca Zăpada versus maștera cea rea ‒ dar, în același
grăbită și nici ocupată, nu vei mai atinge în timp, introduce în discuție un detaliu secund bizar, Ba da, era, desigur.
viața ta un aparat de fotografiat decât din plă- inodor și incolor, timp în care privirile ei/lui bale-
cere și nicidecum din obligație!” etc. iază pereții, niciodată întâlnindu-se cu privirea ta. Pentru că încă avea haina pe ea și pentru că
În fața unei astfel de senzații, devii intrigat mâinile, în timp ce-mi spunea povestea cosmo-
Aș făcut pariu că, intrigată de așa propu- de ordinea strâmbă a lucrurilor. Sau cel puțin nautului, îi înţepeniseră pe ceașca de ceai, am
nere, Alicia și-ar fi mușcat câteva clipe buza ei mi s-a întâmplat mie. întrebat-o pe Alicia dacă nu cumva i-e frig.
de sus, cea de care oricum și eu mă dovedisem Ca să fiu sincer, eu, care urma să merg din A plecat privirea și zâmbetul ei nefiresc s-a
a fi dependent, apoi ar fi dat din cap, neîncre- obligație la înmormântarea din provincie, mă șters de pe față.
zătoare, semn că nu mă lua pe mine cu povești bazam în bună parte pe Alicia, partenera mea — Kay, n-o să merg mâine cu tine.
din astea. fără termen de valabilitate (ziceam eu atunci). Urma să plecăm spre orășelul familiei mele.
Drept care, se înțelege, eram foarte atent la toate Tocmai îmi murise o mătușă, soția de mult
Adevărul este că Alicia era o femeie fru- sugestiile femeii alături de care petrecusem, fără văduvă a unui fost frate al mamei. Fata lor era
moasă, inteligentă și cu totul realistă. Restul probleme majore, ultimii patru ani. unica mea verișoară – i se spunea Ida, era pro-
descrierilor intră la detalii, deloc esențiale — Hai să-ți spun ce am găsit azi, a spus fesoară de latină și își detesta propriul prenume
pentru povestea care urmează. ea atunci, în acea seară. Lucrăm la o reclamă (Persida, în acte). Cu o zi înainte o asigurasem pe
pentru un material suprarezistent și m-am Ida că eu și Alicia vom fi alături de ea.
Şi aici, la clipa în care Alicia și-ar fi mușcat — De fapt, Kay...
gânditoare buza de sus, de regulă, fantasma se →
destrăma ‒ pentru că nu-s un visător din fire,
poate chiar mai puțin decât Alicia, la drept vor-
bind. Şi reveneam la ale mele.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (193) ♦ septembrie 2019 7
Proză
Lucian Blaga Mihai
Continuare din nr. 8 şi avangarda ENE

Pe paleta de culori a unui artist se ames- „scriitor burghez” și ar fi avut parte, probabil, de O relaţie subterană, subiacentă, care, dacă la
tecă multiple nuanţe, câteodată confuze, un tratament asemănător celui aplicat unui scri- Blaga este cea mai recognoscibilă și teoretizările
care nu devin clare până ce paleta nu se itor ca Paul Claudel. Pe tărâmuri mioritice, însă, sunt explicite, în ceea ce-i privește pe avangar-
va fi uscat complet. Tot astfel, ideile, relaţiile, climatul pare unul conciliant, iar diferenţele se diști, doar o inteligenţă artistică de excepţie, ca
dinamica unei epoci, destul de amestecate și estompează atunci când există puncte comune aceea a lui Blaga, și un spirit fin ca al său puteau
de neprecizate în orizontul iniţial pe care se și dacă interesele partidului o cer. Interesul este, să o sesizeze, dincolo de balastul lexical și de sin-
profilează, capătă un contur sigur, se limpezesc totuși, manifestat din ambele părţi și, cu cât taxa deseori cu accente teribiliste. Şi dacă ne mai
o dată cu trecerea timpului, cu plusul analitic cunoaștem mai exact poziţiile unor piese grele gândim și la faptul că expresionismul este, totuși,
ce vine să se adauge schiţei iniţiale. în epocă, precum G. Călinescu, E. Lovinescu ori prima ilustrare radicalizantă a modernismului
T. Vianu, cu atât mai singulară și de excepţie ni se secolului XX, atunci nu trebuie să ne mai mire
Despre bogăţia coloristică a perioadei arată atitudinea lui Lucian Blaga. Şi poate și mai foarte mult aceste apropieri în spaţiul românesc,
interbelice în cultura – și, în speţă, în litera- justificată. Pe de altă parte, avangardiștii își găsesc de altfel mult mai permisiv decât pare uneori.
tura – română s-a scris mult, deși poate nu modelul în cei pe care îi doresc alături de ei și
suficient, relevând splendoarea sa pitorească, care le vor împlini, în fapt, proiectul de adâncime: În principiu, relaţia analizată de noi în acest
de un eclectism surprinzător pentru prima „Ceea ce visau iconoclaștii era un clasicism anti- eseu pare destul de explicită: Lucian Blaga
jumătate a secolului al XX-lea. Astfel, găsim academizant. Termenul însuși de clasicism era este reprezentantul modernismului moderat,
firești unele ezitări și chiar confuzii concep- înţeles restrictiv, acceptându-se, dintre sensurile iar avangardismul – un curent „extremist” al
tuale, începând cu simbolismul și terminând lui, ordinea, iar nu schematismul, soliditatea, dar modernităţii. Ceea ce i-ar putea aduce în ace-
cu avangardismul, într-o ordine aleatorie. Din nu rigiditatea, construcţia obiectivă, însă impreg- eași discuţie pe Blaga și pe iconoclaști nu ar fi
acest peisaj complex și mult mai confuz decât nată de viaţă. Chiar dacă iconoclaștii n-ar fi fost decât trunchiul comun, modernist, din care se
îl descriu istoriile literare astăzi din perspec- conștienţi de asta (dar, oare, n-au fost?), clasice despart. Lucrurile nu stau tocmai așa. Diferen-
tivă diacronică, se desprinde și relaţia dintre un în sensul visat de ei erau poeme atunci scrise de ţele sunt, desigur, mult mai importante decât
modernist de factură expresionistă ca Lucian Ion Barbu (unele publicate în Contimporanul), ceea ce-i unește, idee acceptată ca atare în critica
Blaga și grupul iconoclast al avangardiștilor. Lucian Blaga și Tudor Arghezi.” literară românească. Trăim într-o lume a dife-
Sertarele teoretice și ideologice pe care le vehi- renţelor în care căutăm, firește, caracteristicul.
culăm astăzi cu o siguranţă de netăgăduit, faliile Şi dacă, ideologic, punctele convergente nu Însă aceasta nu ne împiedică să observăm cum
pe care le adâncim – și, de cele mai multe ori, pot fi considerate decât tangenţiale, singurele arăta paleta cu uleiuri înainte de încremenirea
pe bună dreptate – între curente, școli, mișcări, proteze ideologice fiind cuprinse în manifestele petelor de culoare și chiar – dacă putem ajunge
reprezentanţi, concepte etc. par a nu avea ace- amintite, un alt element mai profund îl apropie până acolo – să asistăm la spectacolul fascinant
eași valoare atunci când cercetăm îndeaproape pe Blaga de grupul noilor revoltaţi. Şi acesta este, al amestecurilor iniţiale. Mai mult, încă, dacă
cadrul în care se înscriu anumite reacţii, afirma- fără îndoială, expresionismul. Se cunosc, de altfel, operăm o simplă paralelă cu alte momente
ţii, contacte care astăzi, în virtutea dihotomiilor legăturile revistelor românești de avangardă cu din literatura noastră, putem ajunge la câteva
operate, ni s-ar putea părea cel puţin bizare. revistele și grupările expresioniste, așa cum este concluzii deosebit de interesante și care oferă
cea germană, intitulată Der Sturm și care con- acestui raport un caracter paradigmatic.
Astfel, filosoful Blaga se pliază foarte bine sacră un întreg număr – 8/1930 – avangardei
pe ideile avangardei românești, așa cum sunt românești. Prin intermediul expresionismului Din ceea ce am afirmat mai sus, putem con-
ele expuse în manifestele deja amintite, reu- se realizează cea mai profundă legătură între cluziona că între Lucian Blaga și avangardismul
nite sub ideea integralismului, și în care găsește gruparea iconoclaștilor, prin reprezentanţii ei de românesc există multe tangenţe, pe toate pali-
ecouri din propria-i filosofie. Toate aceste tră- seamă, cu scriitorul, cel puţin în primele volume erele experienţei literare, deși, după cum am
sături nu pot decât să-l exprime pe creatorul de de versuri și în teatru, de orientare expresionistă. afirmat și la începutul acestui eseu, diferenţele
sistem, deci de ordine, de sinteză între atâtea sunt mult mai importante, privite din perspec-
tendinţe divergente. Atât concepţia despre tivă contemporană, în diacronie, operând cu
„matricea stilistică fundamentală”, cât și cea dihotomiile conceptuale formate a posteriori.
goetheană despre Urphäenomen își integrează Astfel, la aceste apropieri au contribuit benefic,
perfect expresia avangardistă a primitivismu- paradoxal, și confuziile conceptuale din epocă.
lui care răstoarnă, la prima vedere, postura
radical-tehnicistă a constructivismului. De ase- Această caracteristică permanentă în
menea, nietzscheanismul destructurant, care literatura română (eternele discuţii despre post-
răstoarnă valorile și distruge poncifele, de care modernism o dovedesc pe deplin) a făcut ca
tânărul Blaga fusese și el afectat, este una dintre raportul dintre un scriitor ca Blaga și mișcarea
sursele esenţiale ale modernităţii extreme. românească de avangardă să ni se reveleze drept
unul paradigmatic – pozitiv în acest caz, când ele-
Autorul Spaţiului mioritic nu putea să nu mentele se completează reciproc – și care ar putea
răspundă acestor impulsuri, și dacă el nu aderă fi parte integrantă a unui studiu mai amplu. ■
cu totul la mișcare, aceasta se datorează faptu-
lui că diferenţele de substanţă există, fără niciun
dubiu. Structural, Blaga este un romantic, după
cum bine s-a observat în câteva rânduri. Poet
și filosof care în Franţa ar fi fost catalogat drept

→ Atunci, spre marea mea surpriză, Alicia a Desigur, știam că vorbește serios și simțeam pieziș, printre genele grele. Ea a răspuns cu „Nu”
asta din aerul dintre noi, care devenise, brusc, la toate întrebările mele, tot cu capul plecat și
început să plângă. N-o mai văzusem plângând magnetic și greu. Total luat prin surprindere și smotocind batista dintr-un pumn în altul. Plân-
niciodată, în toți cei patru ani împreună. De amețit brusc, i-am pus cele câteva întrebări care gea cu o mare discreție, aș spune. Nimeni din
fapt, nici acum nu o vedeam ‒ avea capul plecat în astfel de ocazii îți trec prin minte: dacă e vorba cafeneaua aproape goală nu și-a dat seama că la
și ochii ascunși, și doar umerii i se mișcau o de un altul, dacă a cunoscut pe altcineva, dacă masa noastră doi oameni tocmai se despărțeau.
idee. Lăsase ceașca de ceai pe masă. Mâinile nu cumva face o greșeală, dacă am supărat-o cu
frământau o batistă mică, din care răzbătea un ceva. Probabil că o priveam cu ceva disperare După cum nici eu, în acea seară, năucit cum
cald miros de lavandă, precum batistele tuturor – disperarea de a vedea cum îți scapă printre eram, nu m-am gândit vreo clipă pe ce turnură
despărțirilor din romane. degete ceea ce considerai a fi al tău în chip firesc incredibilă avea să intre restul vieții mele. ■
‒, iar privirile ei către mine veneau mai curând
— Aș vrea să nu mă mai cauți. Să nu ne mai Fragment din romanul Totul e posibil numai pe lumea
vedem, Kay... Cred că e mai bine așa. aceasta, în pregătire pentru Târgul Gaudeamus, 2020.

8 Nr. 9 (193) ♦ septembrie 2019 Scrisul Românesc Eseu

Ioan Când era Ion D. Sîrbu
LASCU filosof?

Atunci când era solicitat să formuleze o hotarele filosofiei – nu e în stare a judeca numai Lemnaru – dar este un fapt plauzibil cum doi
judecată critică/ estetică, Ion D. Sîrbu, la rece, cu intelectul, ci se „încălzește” de îndată oameni de spirit s-au întâlnit, întâmplător sau
după o reflecție temeinică, răspundea și (de)plânge din inimă. Ca să se consoleze, să se nu, și au bavardat împreună, chiar în acei ani
recurgând la metaforă/ alegorie, prin imagini mântuiască, el plonjează, recurent, în anecdo- tulburi ai „obsedantului deceniu”.
care țin tot de gustul lui anecdotic și de înclinarea tică. Funcția anecdoticii este, până la urmă,
către speculație, către tentația asociativă, cu efect una compensatorie și izbăvitoare, anecdota Dincolo de anecdotă și de reflecție, de umor
de surpriză, de insolit. Când prietena din studen- este revigorantă și momentan (an)amnezică. și de ironie, Ion D. Sîrbu, apropiindu-se de ora
ție, „divina Eta” Boeriu, poetă și traducătoare din Ion D. Sîrbu nu vrea (și nici nu poate) să uite bilanțului, își inventariază tristețile întregii vieți:
italiană, îl provoacă printr-o întrebare referitoare definitiv, nici să jubileze, el vrea să povestească, tristețea profundă din copilărie, când tatăl lui nu
la limita de ermetism admisibilă în poezie, I. D. să ironizeze, să vitupereze, vrea cumva, subcon- a putut să-i cumpere o bicicletă (!); tristețea din
Sîrbu răspunde printr-o parabolă: „Mie îmi plac știent, să-și ia o revanșă. E limpede – Gary a tinerețe, când i se părea că nu va mai „scăpa
nucile. Dar îmi plac cel mai mult nucile pe care fost un frustrat, un suferind pe piatra tombală a niciodată de cazarmă, uniformă, front și fron-
le pot sparge singur în palme. Ca să merg după propriului destin, un revoltat în surdină care-și turi”; tristețea de la maturitate, cu „pușcăria...
un ciocan, ca să apelez la un clește specialist, mi smulge din gură călușul și dă în vileag, arată cu obligatorie”; în fine, tristețea de la senectute când
se pare o recurgere la un ajutor artificios și fals... degetul, sesizează și reclamă neajunsurile și ine- a constatat cu amărăciune „că lumea e absurdă și
La fel, nu-mi place nici să văd miezuri de nucă chitățile fără număr. La el, cuvântul, inclusiv prin fără de soluție, când nici cei mai învățați colegi
decojite de altcineva, stând grămadă în farfurie. mijlocirea anecdoticii, capătă o funcție deictică. ai mei nu pot vedea prin ceața viitorului, că îna-
[…] Miracolul, la nuci, nu e atunci când le spargi Butadele și sentințele altora sunt reconvertite în intăm cu spatele către ziua de mâine, că moartea
coaja și le scoți miezul (la nucile proaspete, coaja sentințe și judecăți pilduitoare ale „personajului mă va surprinde – ca o săgeată mută venind pe
miezului e încă amară), ci clipa în care, căzând jurnalist fără jurnal”. Plecând de la o sentință la spate – și că voi muri fără să știu ce rost am
din pom, nuca se desparte de învelișul ei negru, leninistă: „Susținem pe social-democrați așa avut și cine am fost, așa cum am fost, în acest
ca cerneala…” (Jurnalul…, I). cum funia susține pe spânzurat”, Ion D. Sîrbu colț de lume și istorie.” (Jurnalul..., I).
ni se înfățișează în ipostază de abil analist politic
Algoritmul gândirii lui Ion D. Sîrbu, nu se al timpului său: „Pentru mine, Willy Brandt este Anecdoticul I. D. Sîrbu nu a fost niciodată
îndepărtează de duhul analogiei, de compara- o simplă metaforă pentru ilustrarea naivității fericit – el a fost copleșit de o existență croită mai
ție și de metaforă, fiindcă el, chiar atunci când occidentale. Sentința lui Lenin eu aș parafraza-o mereu nu de el, ci de alții și de altele, venind din-
filosofează, rămâne tot un literat, un scriitor astfel: «Susținem Cultura așa cum…». Fiindcă, tr-o istorie stupidă. Anecdotele și poveștile lui
înzestrat cu talent descriptiv-analitic, cu spirit de câțiva ani, la noi (nu la rușii siberieni) apar sunt numai niște jerbe în culori luminoase sub
asociativ, cu plăcerea incursiunilor culturale tot mai numeroase semne ale unei politici lucid un cer sumbru și apăsător. A încercat, până la
nu de puține ori spectaculoase și neașteptate. și rațional culturicide. sfârșit, să găsească rostul existențial al scrisului
Filosoful I. D. Sîrbu, chiar dacă ar fi reușit să – că doar „A scrie înseamnă a ucide moartea.” (J.
adune mai mult, în texte de sine stătătoare, nu La Sinaia, în 1956, bând eu votcă rusească Cocteau). În ultimul deceniu de viață, între dis-
s-ar fi aventurat pe câmpul abstracțiunilor, ci ar cu inteligentul și teribil de profetul Oskar perare și moarte, „jurnalistul fără jurnal” căuta
fi rămas un gânditor cu stil și fabulă/ fabulație, Lemnaru (un evreu bețiv e un miracol în sine) remediul ultim tot prin scris: „Acum, de vreo
asemenea (mutatis mutandis) lui Cioran sau acesta, privind peste cei o sută de «creatori» ce zece ani (mai precis din 2 August 1977, ziua în
Nietzsche. Nu cred că I. D. Sîrbu a dorit să fie, se fâlfâiau prin somptuosul hall al Pelișorului care am fost « reținut » și tratat ca un hoț de cai)
cu tot dinadinsul, un filosof. Ceea ce și-a dorit regal, oftând mi-a spus: «Încă e bine! Încă e bine când nu scriu simt nevoia pilulei de cianură sau a
a fost o catedră de filosofie de unde el să-și până când ăștia mai cred că au nevoie de noi!» robinetului de gaz. În timpul liber, citesc, trăiesc,
pună în valoare competențele dobândite în gândesc. Dar scrisul meu de acum nu este decât
facultate, prin studiu, și în compania lui Lucian Mă tem că ora în care ăștia se pot lipsi acel medieval «ars bene moriendi».” (op. cit.).
Blaga, mai cu seamă. Sîrbu și-a dorit să fie un foarte bine de noi, a sosit. Se poate trăi fără cul-
profesor de filosofie, ceea ce regimul marxist tură, presă, umanism. Fără reviste, literatură, Ca Emil Cioran și ca atâția alții, Gary Sîrbu
nu a permis unui învățat într-ale metafizicii și arte, spectacole. Fără religie, fără ideologie, fără și-a administrat terapia prin scris evitând sinu-
fost deținut politic, pe deasupra. Şi-a mai dorit politică chiar. Fără nici un dumnezeu, în afară ciderea, viețuind în interstiții prin lectură și
să filosofeze, ceea ce a și făcut, în deplină sin- de…” (Jurnalul…, I). meditație. Temerile, scepticismul lui s-au
gurătate, în cărți sau cu interlocutori, prieteni volatilizat: Sîrbu supraviețuiește prin operă,
ori ocazionali, în discuții sau în epistolar. I. D. Rosturile și funcționalitatea poveștii sunt și trăiește și ne vorbește de acolo, acum, la cen-
Sîrbu ar fi fost (parțial chiar a fost!) un sedu- recuperatoare, avertizatoare dar – iată, rapor- tenar și, neîndoielnic, multă vreme după aceea.
cător filosof de agora sau un tribun, agitatoric, tat la ziua de azi! – și premonitorii. Cine a Prin operă și-a aflat definitiv rostul existențial.
dar scăpărător și înțelept, neîntrecut în mește- fost Oskar Lemnaru? Jurnalist, traducător și Cuvântul, oral sau scris, rămâne arma redu-
șugul oratoriei. Regimul comunist l-a intuit și, scriitor, astăzi uitat, autor al unui unic volum tabilă a revanșei lui, însă în postumitate. Ca
de aceea, l-a cenzurat fără menajamente. de nuvele, Omul și umbra (1946), a fost și un și Caragiale, poate nu cu aceeași amplitudine,
boem al cafenelelor bucureștene, prieten cu Sîrbu este viu printre noi. ■
S-ar putea vorbi și de o paremiologie a lui I. Ion Barbu, Camil Petrescu și Şerban Ciocu-
D. Sîrbu, acela moralizator și iscusit, în vorbe lescu. Era un vestit om de spirit, calamburgiu
și în gânduri. Cu rezerva că el nu vrea să dea ce improviza vorbe de duh cu o ușurință rar
lecții, să muștruluiască în sens minor – Sîrbu întâlnită. A publicat calambururi în Facla lui
analizează, exemplifică, amendează și... se Ion Vinea și în Lumea, Azi, Revista Fundațiilor
lamentează, uneori. Lamentativul Sîrbu pleacă Regale. Geniul său oral era comparabil cu acela
de la analiză și reflecție sau se întoarce acolo, mai al lui Al. O. Teodoreanu. I-a tradus, între alții,
ales când vine vorba de soarta ingrată a poporu- pe Émile Zola (Germinal) și Romain Rolland
lui român ori a lui personal. El este prea frecvent (Jean-Christophe). I. D. Sîrbu nu este mențio-
subiectiv pentru a se putea cantona doar între nat printre cei care l-au cunoscut – Jurnalul...
îl amintește, probabil, o singură dată pe O.

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 9 (193) ♦ septembrie 2019 9

În timp, Theodor Codreanu a publicat o Eminescu – Constantin
bibliotecă întreagă de cărți despre Mihai Hyperionice CUBLEȘAN
Eminescu (opera și viața), începând din
1984 cu Dialectica stilului și până la actuala, trimițând la „armonia lui Platon” și punctând domeniile medicale, nu fără o bonomă ironie
masiva culegere de eseuri și studii, Hyperionice în consecință romantismul eminescian ca o (Virgil Ene este „convins că există boli noro-
(Ed. Junimea, 2019, Colecția „Eminesciana” nr. treaptă în modernitate a acestuia („Modernita- coase, direct responsabile de geniul poetului
98), dovedindu-se a fi azi unul dintre exegeții de tea lui Eminescu izvora tocmai din latura perenă nostru, între care sifilisul, maladia bipolară /
marcă (dacă nu cumva chiar cel mai temeinic a romantismului”) pentru a ajunge să demon- psihoza maniaco-depresivă/ și epilepsia”, sau
și profund), pe care critica (eminescologia) îi streze cum Eminescu este „centru iradiant al Dan Toma Dulciu, pentru care „nu sifilisul, nu
are dintotdeauna. Nu doar pentru că a dove- canonului literar și cultural românesc”, așa cum zestrea ereditară de tip maniaco-depresiv, bipo-
dit cu prisosință că îi cunoaște în amănunțime Shakespeare este cel al întregii culturi europene. lar, nu alte boli /epilepsia psihică, schizofrenia,
scrierile (poezia, proza, publicistica, teatrul) ci (Poezia ca „poveste” a armoniei). alcoolismul/ au cauzat suferințele psihice și
și pentru că s-a aplecat de fiecare dată asupra morale ale lui Eminescu, ci degradarea infor-
lor cu un spirit analitic pătrunzător, în exerci- Interesante și incitante sunt comentariile mațională pricinuită de un imens surmenaj de
țiu comparatist și nu mai puțin polemic, dublat privitoare la contribuția științifică a poetului, la «Timpul», asociat cu dezamăgirea profundă
mereu de omul stăpân pe o vastă întindere făcând lungi excursuri în domenii ale fizicii, că adevărurile spuse de el îi lasă impasibili pe
culturală (filologică și istorică), teologică și matematicii etc., polemizând cu aceia (punctul
politică, conjugând toate aceste domenii într-un de pornire este cartea profeso- politicieni” – De la malpraxis la
demers exegetic și ideatic de elevată intelectu- rului Ioan Câmpan), care văd patologia informațională).
alitate și evidentă demnitate națională. Pentru în cugetările lui Eminescu un
că, de „poetul nepereche”, cum l-a numit G. precursor al descoperirilor lui Cu adevărat spectaculoasă
Călinescu, nu te poți apropia, spre a-l înțelege Einstein (Între fizică și poezie). este amendarea angajamentu-
cu adevărat și a-i descifra gândul și slova, fără lui în eminescologie a lui Lucian
această înstăpânire a universurilor de cunoș- De regulă, abordând cărți Boia („un ins care crede că se
tințe, de emoții și idealuri în care și din care el care nu se referă strict la Emi- pricepe la toate”), un exemplar
însuși s-a plămădit. Firește, având asupra între- nescu (așa cum sunt cele ale pamflet polemic în care este
gului o perspectivă de netăgăduită actualitate. lui Mircea Eliade despre Por- dată în vileag nu atât impostura
tugalia de dinainte de război istoricului cât reaua credință a
Luând în discuție, de fiecare dată, teme de – „Eminescianismul” lui Sala- acestuia privitoare la istoria
ordin major, oferite de creația lui Eminescu, zar), Th. Codreanu e dispus a națională, la mitul Eminescu
focalizarea asupra acestora începe prin fixarea extinde comentariul pe alinia- pe care cată a-l trimite în deri-
orizontului de deschidere largă în spațiul cultu- mente ideatice care implică zoriu, Th. Codreanu oferindu-i
rii (a spiritualității) românești. Iată, bunăoară, concepția și atitudinea acestuia o veritabilă lecție de înțelegere
pornind de la versul din Epigonii, „Văd poeți în istorie, cum este aici vehiculată teoria for- a conceptului de mit: „Lucian Boia caută să
ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere”, tri- melor fără fond („Portugalia trăia o cumplită demonstreze că Eminescu nu însemna prea
miterea se face la sensurile biblice ale înțelesului dramă a formelor fără fond”). mare lucru în epocă pentru ca să fie asimilat cu o
mierii ca hrană primordială în ființare (Isaia primejdie publică. Deci mitul nu se putea naște.
profețind nașterea Domnului zicea:„fecioara/.../ Incursiunea în atmosfera „Convorbirilor Şi totuși «s-a născut», crede Boia, iar pentru asta
va naște fiu/ și-L vor chema Emanuel./ Unt și literare”, în contextul istoric al afirmării poziției «istoricul» inventează o geneză agonică, treptată,
miere va mânca, înainte de a ști: fie să deose- acesteia de-a lungul vremii, în care raportarea la cu suișuri și coborâșuri, pe parcursul unui veac
bească răul, fie să aleagă binele”), încât, tânărul Eminescu este punctuală, proiectat în marea isto- și ceva. O aberație mai întinsă ca aceasta nu se
poet portretizează astfel scriitorii români prin- rie a României, avem în amplul eseu Eminescu poate imagina. Un mit, dacă există, nu poate
tr-o comparație euharistică:„limba română n-a fost singur. „Eminescu, format în lumea ger- fi negat, distrus prin demitizare, cum încearcă
constituind pentru el, degustare și împărtășanie mană, la Viena și la Berlin – spune Th. Codreanu «noii eminescologi»”. Apoi, „Ca și Engels, crea-
deopotrivă, de unde deducem că poetul ridica – nu-și făcea nicio iluzie în privința unei Mitte- torul legendei negre a românilor, d-l Boia neagă
limba română pe aceeași treaptă cu Duhul leuropa, rai al popoarelor din imperiu. De acea, existența românilor ca națiune europeană nor-
Bisericii lui Hristos, știindu-se bine că numea el a încercat să-i facă pe românii din Ardeal «pri- mală (el a și scris o carte cu titlul De ce România
Biserica Ortodoxă Română Maica spirituală mejdioși», amenințând imperiul cu Dacia Mare, e altfel?, în două versiuni, 2012, 2013), în care
a neamului românesc (…) Miere, așadar, este recte cu reintrarea românilor în istorie, fiind una afirmă deslușit că „România s-a clădit pe xeno-
limba română care hrănește spiritul, inițiindu-l din vocile centrale ale Societății «Carpații», înfi- fobie, pe «ura» împotriva minorităților care au
în cunoașterea Adevărului, a iubirii. Simbolis- ințată simbolic pe 24 ianuarie 1882. Eminescu venit să-i civilizeze pe opincari și mămăligari”,
mul mierii vine din adâncuri de milenii” (Limba se dovedea cel mai important înaintaș al tita- asociindu-l în consecință defunctului Roller care
ca taină a ființei). Discutarea limbii lui Emi- nilor Marii Uniri, Nicolae Iorga, vocea pentru „se va întrupa ca istoric, cât și ca eminescolog, în
nescu, a limbii române, din această perspectivă, Transilvania și Bucovina, și Constantin Stere, Lucian Boia” (Un Roller al eminescologiei).
se face, după știința mea, pentru prima dată vocea Basarabiei. Eminescu acoperise spațiul Theodor Codreanu se afirmă ca un luptă-
acum în studiile de eminescologie. celor două voci: în 1877-1878, pentru Basara- tor de neînduplecat în apărarea lui Eminescu
bia și Dobrogea, iar din 1870, pentru Bucovina împotriva atâtor denigratori de ocazie, pledând
Reluând discuția despre arheu în concepția și Ardeal: de la Nistru pân’la Tisa și de la Mare pentru un autentic naționalism, în înțelesul
lui Eminescu, autorul pornește de la aprecierea până-n Cernăuți. Atât de primejdios fiind, a tre- nobil al cuvântului, al noțiunii. Suita de eseuri,
basmului Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de buit să fie potolit, cum poruncea, «diplomatic», articole și studii reunite în actualul volum,
moarte pe care l-a comentat poetul însuși, parti- Petre P. Carp de la Viena. Grăitor că și Iorga și impun atenției (dacă mai era cumva nevoie)
cularizând astfel „arheul românesc” și atrăgând Stere vor avea o soartă aproape asemănătoare”. un intelectual de mare caracter, un cercetător
atenția că „marea descoperire a lui Eminescu avizat al istoriei literare și al istoriei noastre în
este că arheul, ca adevăr («singura realitate pe Ciclul eseurilor privitoare la mult discutata general, cu ferma convingere, pe care o expune
lume»), se ascunde în poveste (în poveste trăiește stare de sănătate a poetului (O nouă abordare a cu strălucire, că în axul ei spiritual se așează
Archaeus), cugetarea lui Eminescu fiind confir- bolii lui Eminescu), reluată cu o insistență, parcă definitiv poetul Mihai Eminescu. ■
mată azi de estetica și gândirea actuală intrată în din ce în ce mai apăsat, este demontată metodic
„era transmodernă”. Sub acest înțeles abordează prin discutarea cărților diverșilor specialiști în
performanțele stilistice (perfecte) ale poetului

10 Nr. 9 (193) ♦ septembrie 2019 Scrisul Românesc Cronică literară

Oana Adam Smith,
BĂLUICĂ femeile și capitalismul

Despre volumul publicat de Katrine mult, inclusiv după ce au reușit să pătrundă și cazurile tulburătoare despre care, firește,
Marçal – Cine i-a gătit cina lui Adam pe piața muncii, acestea, chiar și când desfă- în teoria economică nu se vorbește, care nu
Smith? O poveste despre femei și eco- șoară aceeași muncă precum un bărbat, sunt reprezintă o muncă per se în viziunea patriar-
nomie (Ed. Publica, 2016) – trebuie stipulat plătite considerabil mai puțin, ultimele sondaje hală a capitalismului: „Economista feministă
un lucru de la bun început: este un volum demonstrând că este vorba de un raport de 70 Marilyn Waring a studiat munca neplătită
absolut necesar, atât pentru o bună compre- de cenți la dolar. Toate aceste argumente despre prestată de o tânără femeie din Lowveld, Zim-
hensiune asupra statutului și muncii femeilor, munca femeilor, precum și complexitatea unui babwe. Ea se trezește la 4 dimineața ca să care
cât și pentru decelarea acelor mecanisme insi- atare fenomen la nivel social sunt argumentate o găleată 11 kilometri până la izvor și înapoi.
dioase care conturează o imagine de multe ori și, după caz, demontate și analizate cu precau- După trei ore, se întoarce acasă cu apa. În
distorsionată a omului economic și, mai ales, a ție, vervă și cultură de Katrine Marçal. picioarele goale. Strânge lemne, spală vasele,
femeilor în câmpul muncii. Deși este o cercetare gătește prânzul, iar spală vasele și pleacă iar
economică, volumul autoarei suedeze nu este Ideea fundamentală este că, de cele mai
destinat lecturii de către o nișă de specialiști – el multe ori, munca femeilor este să culeagă legume. Aduce apă
reprezintă o lectură pentru omul maselor, con- invizibilă pentru economiști: încă o dată, gătește cina, îi duce
ceput cu rigurozitate și acribie științifică, dar, „«Femeile au început să mun- la culcare pe frații și surorile
în același timp, cu empatie și non-dogmatism, cească în anii 1960»: așa sună, mai mici și ziua de muncă se
astfel încât lectorul nefamiliarizat cu limbajul de regulă această istorie. Dar sfârșește la ora 9 seara. Con-
ultra-specializat al domeniului economic să nu este adevărat. Femeile nu au form modelelor economice,
poată înțelege absolut toate detaliile, teoriile și mers la muncă în anii 1960 sau ea este neproductivă, nu mun-
mecanismele care, de-a lungul timpului, au dis- în timpul celui De-Al Doilea cește și este inactivă din punct
creditat și subevaluat munca depusă de femei. Război Mondial. Femeile au de vedere economic”. Situația,
Un lucru nu mai puțin important constă în muncit întotdeauna. Ceea firește, nu este reductibilă la
maniera în care autoarea reușește să imprime ce s-a întâmplat în ultimele Zimbabwe: poate că femeile
note amuzante, ludice și remarci sarcastice unei decenii este faptul că femeile casnice din Occident nu merg
teme care, concentrându-se asupra unor inega- și-au schimbat joburile. De la 11 kilometri după apă, dar
lități flagrante, este de un dramatism remarcabil. munca prestată acasă, ele au restul îndatoririlor domestice
trecut la ocuparea unor pozi- sunt aceleași. PIB-ul însă nu le
Cine i-a gătit, deci, cina lui Adam Smith ții pe piață și au început să fie măsoară, și de multe ori, după
și de ce este atât de important acest detaliu plătite pentru munca lor. De la orele de muncă acasă, femeile
care, la prima vedere, nu preocupă intelectua- situația în care au muncit ca infirmiere, îngri- trebuie să îndure și umilința de a fi supuse unui
lii și economiștii, mai ales pe cei din spectrul jitoare, profesoare și secretare, au început să raport de putere centrat pe dominația finan-
conservator? Răspunsul la această întrebare concureze cu bărbații în medicină, avocatură ciară a bărbatului. Iar dacă încă nu suntem
este dezarmant de simplu și, de aici, pornește și biologie maritimă”. Firește, ideile economiș- convinși de valoarea unei astfel de munci,
întreaga argumentație a lui Katrine Marçal: tilor cu privire la ceea ce constituie muncă se cercetătoarea ne mai revelează un aspect:
cina lui Smith a fost gătită de mama sa. Pentru referă doar la economia de piață. Autoarea însă „Agenția Națională de Statistică a Canadei a
omul care a scris că „nu ne așteptăm să avem prezintă cazul diferit: deși munca în casă este încercat să măsoare valoarea muncii neplătite.
parte de cina noastră prin bunăvoința măce- neplătită și invizibilă, nu este mai puțin valo- Concluzia la care s-a ajuns este un procent
larului, a berarului sau a brutarului, ci grație roasă decât orice fel de muncă; de asemenea, situat între 30,6% și 41,4% din PIB. Prima cifră
faptului că aceștia își urmăresc propriul inte- chiar și după ce au pătruns într-o economie de este calculată având în vedere cât ar costa să
res” și care a pus, astfel, bazele a ceea ce va piață, femeile continuă să fie în număr majo- se înlocuiască munca neplătită cu una plătită.
deveni o doctrină capitalistă par excellence, ritar cele care desfășoară o slujbă și afară, și Cealaltă are în vedere cât ar câștiga o persoană
femeia care i-a gătit cina nu a dat dovadă de acasă; când femeile și bărbații au amândoi dacă ar primi un salariu în timp ce prestează
acel spirit esențialmente pecuniar și egoist o slujbă, muncile din gospodărie ajung să munci casnice. Oricare ar fi metoda de calcul
atribuit de obicei omului economic. Pentru ca fie realizate tot de femei, dar necuantificate, – suma este enormă”.
Adam Smith să scrie în liniște Avuția națiuni- neplătite și utilizate ca scuză pentru a masca Volumul semnat de Katrine Marçal este
lor și să beneficieze de un confort material și natura profundă a inechităților sociale. plin de astfel de evidențe, sublim scris și
psihologic, altcineva a trebuit să se sacrifice; argumentat, oferind o critică mai mult decât
și, după cum punctează Marçal, de-a lungul Marçal subliniază foarte bine cum stau pertinentă și necesară a sistemelor economice
istoriei, acest altcineva, prin nicio coincidență, lucrurile, pornind de la expresia „mâinii care ne domină viața tuturor; analizele sunt
a fost mereu o femeie. invizibile, expusă în volumul lui Adam Smith contextualizate, mereu privite din multiple
(în mod curios, deși a fost ultra folosită de unghiuri și incisive. Sigur, vorbim de o critică
Excluse de la bun început din sfera activită- economiști, sintagma apare doar o singură feministă a capitalismului, care, fără îndoială,
ților lucrative în societate (precum și din sfera dată în volumul lui Smith): „dincolo de ceea nu va fi ușor acceptată de către segmentele
publică – sunt cunoscute aceste diferențieri ce acoperă «mâna invizibilă», se află sexul conservatoare ale societății, însă un lucru este
de-a lungul istoriei, atât în cazul Antichită- invizibil”. Trecând în revistă toate operele lite- cert: politicile economice trebuie schimbate,
ții greco-latine, cât și în epocile următoare), rare, curentele și teoriile care s-au străduit să atâta timp cât ele permit excluderea din sfera
femeilor care nu sunt încadrate efectiv pe piața demonstreze faptul că omul economic nu este economică a unui număr însemnat de indi-
muncii nu li se recunoaște nici astăzi un impact femeie, de la aventurile lui Robinson Crusoe, vizi și produc inegalități pe bandă rulantă; în
economic sau un merit efectiv: deși muncile perceput în popular culture ca un capitalist același timp, etica muncii trebuie reactualizată,
gospodărești sunt cronofage și nu de puține ori excepțional, până la activitățile bancare și astfel încât să putem fi capabili să recunoaștem
dificile, femeilor care nu au o slujbă li se spune propăvăduirile conservatoare despre familie impactul activităților umane într-o manieră
în mod constant că nu muncesc și nu contri- și locul femeii în cadrul acesteia. echitabilă și remunerabilă. ■
buie prin nimic la economia societății. Mai
În tot acest periplu, autoarea ne prezintă

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (193) ♦ septembrie 2019 11

Protecția mediului – Dumitru Radu Din partea
POPA cealaltă

marea prioritate
Trăim, fără îndoială, vremuri ciudate.
Degeaba ne spun unii, în mod consola- Barack Obama, nu numai că a semnat și ratificat Republicani – nu vorbesc de cercul de sicofanți
tor, că, de fapt, dintotdeauna a fost așa: Acordul, dar, în timpul negocierilor, a contribuit ai lui Trump – realizează tot mai mult că proble-
activ la angajarea Chinei (China și SUA sunt cele mele protecției mediului nu sunt o abstracțiune,
dacă nu e una, e alta... Totuși, nu putem fi insen- mai importante țări emițătoare de bioxid de ci o realitate de fiecare zi, care nu poate fi igno-
sibili la niște realități absolut noi care ne bântuie carbon din lume) asigurând succesul tratatului. rată fără repercusiuni teribile, nu numai pentru
de la un timp planeta pe care trăim. Datorită În timpul campaniei electorale din 2016, prezent, dar mai ales pentru viitor. Astfel, un
presiunilor exercitate de supra-consumism, de deși, în mod semnificativ, niciunul dintre cei sondaj național efectuat de NBC News și Wall
creșterea masivă a populației și de tehnologie, doi candidați nu a avut pe agenda sa protecția Street Journal evidențiază că două treimi din
mediul nostru biofizic s-a degradat simțitor, mediului drept marea prioritate, Donald Trump electoratul Republican își consideră, în această
uneori cu consecințe permanente. Faptul a a anunțat că, dacă va fi ales, va denunța Acordul privință, partidul ca fiind vetust și deraiat de
fost recunoscut în mod aproape unanim iar de la Paris și va retrage Statele Unite din con- pe orice linie normală, rațională. Pentru alegă-
guvernele au început să impună restricții acelor venție. Ceea ce, din păcate, a și făcut, motivând torii care sunt încă nehotărâți privind urgența
activități care produc degradarea mediului că Acordul subminează economia americană și măsurilor pentru protecția mediului, activiștii
înconjurător. Din anii șaizeci încoace, mișcările pune SUA într-o poziție dezavantajoasă față de din domeniu și-au schimbat strategia, relevând
în favoarea protejării mediului
– fie guvernamentale sau non-gu- probleme ce intervin în viața de fiecare zi.
vernamentale – nu au încetat să Lideri de la Sunrise Movement, un grup
adauge preocupări în domeniu, de activiști ambientali compus mai ales
de care toți trebuie să fim con- din oameni tineri, au reușit să transmită
știenți. Şi totuși, în fața atâtor publicului un mesaj care leagă încălzirea
evidențe, mai sunt unii – chiar la globală a planetei de împuținarea locurilor
cel mai înalt nivel – care neagă de muncă și sărăcirea populației, astfel că
impactul activității umane asupra soluțiile de protejarea mediului vin în mod
degradării mediului înconjurător. firesc drept un mijloc de a crea mai multe
Să luăm, de pildă, excepțio- locuri de muncă și prosperitate. „De fapt,
nalismul american dar, la drept ceea ce facem, spune Varshini Prakash,
vorbind, în primul rând intere- directorul executiv de la Sunrise, este să
sele marilor rechini ai industriei sensibilizăm poporul american nu atât cu
americane. Fapt este că SUA nu a probleme abstracte ci cu consecințe ale
ratificat Convenția-cadru a Nați- deteriorării mediului pe care le pot con-
stata și singuri, în viața reală.”
unilor Unite asupra schimbărilor „Relaxează-te, dau un tweet că nu există încălzire globală.”
climatice (UNFCCC) semnată la Climate change va fi, fără îndoială,
Rio de Janeiro în 1992 (cunoscută un subiect arzător al viitoarelor alegeri.
ca Acordul de la Rio), al cărei (Tom Toro, The New Yorker) Problema este dacă se va întâmpla destul
de repede. Un recent raport emis de U.N.
obiectiv principal este stabilizarea concentrațiilor marile țări dezvoltate. Această acțiune a lui, deși Intergovermental Panel on Climat Change arată
gazelor cu efect de seră (greenhouse) în atmo- sprijinită de unii Republicani, a fost aspru cri- că lumea trebuie să taie emisiile de bioxid de
sferă la un nivel care să împiedice perturbarea ticată și la nivel național cât și în întreaga lume. carbon la jumătate până în 2030 numai ca să se
periculoasă a sistemului climatic. Nu a avut o Acum, când suntem în pline dezbateri pentru poată menține încălzirea planetei cu mai puțin
soartă mai bună, în context american, nici Pro- alegerile din 2020, toți candidații Democrați de 1,5 grade Celsius – un nivel care, spun oame-
tocolul de la Kyoto (instrument legal subsidiar citează protecția mediului drept marea prio- nii de știință, ar produce distrugerea recifelor
UNFCCC) care stabilește angajamente ferme de ritate. De la Bernie Sanders la Kamala Harris de corali și ar provoca migrații în masă legate
reducere a emisiilor față de anul de bază (1990) ei au adoptat cu toții acel Green New Deal, o de încălzirea planetei.
în prima perioadă de angajament, respectiv rezoluție a Congresului ce cheamă la decarbo- În lumina – sau mai degrabă în umbra! – unor
2008-2012, pentru țările industrializate. SUA nu nizarea Statelor Unite până în anul 2030. Iar un asemenea catastrofe, specialiștii în domeniu se
a semnat și nu a ratificat Protocolul. Şi vorbim alt fost candidat, Guvernatorul Washingtonului, întreabă dacă, în perspectiva alegerilor de anul
despre una dintre țările cu cel mai înalt grad Jay Inslee, își construise toată campania în jurul viitor, candidații sunt hotărâți să facă din protecția
de emisie a gazelor nocive. La fel a fost tratat și crizei mediului înconjurător. Şi lucrul acesta mediului înconjurător marea prioritate și să-și țină
Amendamentul de la Doha, care reglementează nu se manifestă doar în sferele politice înalte. cuvântul odată ajunși președinți. „Trebuie să auzim
reducerea emisiilor în cea de-a doua perioadă de A devenit tot mai clar că problemele mediului de la candidați că aceasta va fi marea lor prioritate
angajament, 2015-2020. În sfârșit, pe 12 decem- înconjurător, acel climate change, sensibilizează din ziua întâi a guvernării, nu un proiect pentru
brie 2015, 195 de state au adoptat Acordul de la acum și marea masă a celor ce votează. mai târziu!”, a atras atenția Christy Goldfuss, care a
Paris, care va ghida acțiunile la nivel global pe condus The Council of Environmental Quality sub
o traiectorie de limitare a creșterii temperatu- În tot cazul, baza democrată e serios pre- Președintele Obama și este acum Senior Vice Pre-
rii medii globale (global warming) sub 2 grade ocupată de climate change așa cum reiese clar sident la Center of American Progress. Cum 2020
Celsius, în principal prin reducerea emisiilor de dintr-un studiu publicat de Yale Program on se apropie, încălzirea globală a planatei s-ar putea
gaze cu efect de seră (greenhouse gas emissions). Climate Communication, iar un recent sondaj să devină cel mai important mesager politic. Cu
În același timp, este primul instrument multila- efectuat de Center for American Progress suge- efecte climatice pe care le vedem cu ochii noștri,
rează că această problemă este cu precădere sub forma schimbărilor meteorologice stranii și a
teral obligatoriu din punct de vedere juridic și relevantă în cinci state care vor vota mai devreme dezastrelor naturale devastante.
cu participare universală în domeniul schimbă- și unde protecția mediului este pe primul Trebuie acționat ferm și rapid. Până nu e încă
rilor climatice (climate change), începând cu anul loc împreună cu sistemul de sănătate (health prea târziu! ■
2020. De data aceasta, SUA sub președinția lui care). Mai mult decât asta, până și alegătorii

12 Nr. 9 (193) ♦ septembrie 2019 Scrisul Românesc Proză

Adrian Insula Continuare din nr. 8
SÂNGEORZAN

Am ajuns la Irina acasă, care trăia într-o în ochi speriați. Păream două stafii care s-au mai bine decât toate pastilele alea. Aveam
casă mică din Long Island. Era căsăto- întâlnit pe neașteptate într-un no man’s land pe momente în care mă simțeam sufocat de gân-
rită cu un alt emigrant român, fuseseră care l-au marcat împreună cândva, într-o altă duri pe care le pusesem de-o parte pentru mai
colegi în școala primară undeva în aceeași Tran- viață, dar peste care crescuseră buruienile uitării. tâtrziu, ca pe niște pui tăiați pe care-i tot arunci
silvanie. Doru, soțul Irinei, preda engleza la o în congelator. Acum congelatorul se stricase, se
școală cu elevi majoritatea coreeni. Acasă vor- — Doamne, ce-ai pățit, Andrei? De ce nu oprise curentul înșelător al permanenței, și eram
beau românește și, da, aveam toți trei același mai știi cine ești, cine sunt? Stai puțin cu mine, perfect conștient că trebuie să fac ceva cu tot ce
accent. Ştiam câteva cuvinte care Doru zicea nu pleca. ascunsesem acolo. Începuse să miroase a stricat.
că sunt regionalisme folosite doar într-o zonă
a Transivaniei sau Banatului. M-au controlat cu Apoi femeia din telefon se îndreptă spre un Într-o noapte m-am dat jos din pat și am
câteva expresii fantastice, pe care nu le-am uitat. scrin, deschise un sertar, apoi altul și altul și luat-o pe scara de incendiu a azilului. Am urcat
Fetița lor, Miruna, avea șase ani, înțelegea tot ce căută ceva cu nervozitate înăuntrul lor. Oamenii încet cele patru etaje și m-am trezit pe acoperiș
spuneam, dar răspundea mai mult în engleză. au prostul obicei să-și țină amintirile și memo- privind cerul New Yorkului plin de stele, avioane
ria în prea multe sertare. Cu vârsta se tot adună și păsări care-și făcuseră cuiburile pe-acolo.
Sarmalele mi s-au părut dintr-odată un și se adună și le e greu să le trieze, să mai scape
fel cunoscut de mâncare. Când le-am simțit de ele, ori să le găsească. Doar mie îmi reușise Aflasem cine sunt, și eram cineva, îmi
mirosul și gustul am avut senzația că cineva la nebunie procesul ăsta. Sandra! Sandra! În cele aminteam bine cine fusesem, și fusesem
își așază mâna pe ceafa mea. Am întors capul, din urmă scoase ceva dintr-un sertar și concen- cineva. Ceva nu-mi ieșea însă la numărătoare
dar nu era nimeni. Poate aripa nevăzută a vreu- tră imaginea telefonului pe o poză alb-negru în în toată socoteala pe care începusem s-o fac
nui înger plecat de mult, care încerca să mă care erau patru oameni foarte tineri și fericiți. compulsiv cu toată memoria întoarsă acasă
ajute. Creierele noastre au în partea din spate o bâzâindu-mi cumplit în cap. Am privit o vreme
suprafață uriașă pentru miros, partea olfactivă, — Andrei, Andrei! Uită-te aici! Am privit în cerul, dar de la cer nu poți aștepta mare lucru,
mi-a spus mai târziu Irina, rămasă din greșeală ecranul telefonului cu mâinle tremurânde timp știam asta. Nici timpul nu părea să mai fie de
de la animalele din care ne tragem. de un minut, sau poate un an. Pozele alb-negru partea mea pentru multă vreme. Jos, la nive-
sunt sau trist-sentimentale sau fericite la extaz. lul străzii, salvările aduceau la urgență oameni
Mi-a venit dintr-odată să plâng, dar nu știam De cum au apărut culorile, oamenii au învățat ca mine, căzuți de pe case, loviți de mașini,
cum și nici nu se cădea să fac așa ceva în casa imediat să zâmbească la comandă de nu mai împușcați. Eram atât de aproape de ei. M-am
unor oameni cumsecade care știau totul despre știi dacă sunt în culmea fericirii sau la un punct trezit apucat de braț. Irina apăruse din senin,
trecutul lor. Mâncam sarmale și foloseam șer- de sinucidere. Poate că și paradisul din care am mă ținea strâns și mi-a spus blând:
vetul să-mi șterg ochii care începuseră să-mi fost izgoniți a fost alb-negru, ce dovadă avem?
curgă ca două izvoare ieșite din piatră seacă. Mă — Stai mult prea aproape de margine. Te
priveau toți trei cu ceva între înțelegere și com- — Ai îmbătrânit Andrei, dar ești tu, fără îndo- rog, te rog...
pasiune mascată. Ştiau cu toții că sunt un om cu ială ești tu. Uită-te la tine. Eram pe Insula Şarpelui.
creierul șters. Doru mi-a turnat puțin vin alb. Îți mai amintești insula de pe Mureș? Spune-mi că M-am întors și i-am văzut fața îngrozită.
nici asta nu ții minte și mă dau bătută! M-am tras un pas înapoi și am rostit calm, cu
— Irina spune că aveți voie un pahar. Vinul vocea tremurândă a unui bărbat sigur pe el și
mi-a dat o stare de plutire plăcută. Apoi a sunat M-am recunoscut. Aveam 22 de ani, părul pe bietul lui paradis:
un celular și Miruna a răspuns imediat și ple- lung de hipiot est european crescut cu frica
când de la masă a început să vorbească cu frizeriilor și a regulilor la care trebuia până la — Stai liniștită. N-am avut niciodată rău de
cineva în română. urmă să se supună. Pe față aveam un zâmbet înălțime. Mama ta poate să-ți confirme asta.
pe care am încercat să-l imit în toate pozele Am stat un timp în același cămin de studenți
— E bunica din România, a spus Irina. S-a color din viața mea și care nu mi-a mai ieșit și în anul întâi erau să mă exmatriculeze. Într-o
reîntors cu celularul pus pe speaker, cu camera niciodată, oricât m-am străduit. Edenul tine- dimineață, am trecut de la o fereastră la alta pe
îndreptată spre masă. reții noastre a fost sigur unul incolor. Norocul un pervaz cât palma. La etajul șapte. Irina și-a
nostru era că nu știam altul mai bun. Sufeream pus mâna la gură, să pară îngrozită.
— Buni, buni, uite-o pe mama, pe tata, fără durere, fără să știm că suferim. Până au
papagalul Coco din cușcă… apărut amăgitoarele poze color și ideea că — De ce? Ştiam că făceai arhitectură, nu
trăim într-un loc greșit. studii de circ.
— Dar domnul de la masă cine e? S-a auzit
o voce de femeie de peste ocean. Nu știu de ce, dar nu m-am mai întors — Sandra, care stătea în camera de alături
niciodată acolo. Nici acum n-aș putea să pun cu Ingrid, plecaseră la școală și uitaseră difu-
— Nu știu. Nici dânsul nu pare să știe… degetul pe rană. Memoria mi-a revenit în zorul deschis la maximum, iar eu nu puteam să
— Miruna dragă, mai arată-l o dată, te câteva zile, prea grăbită, ca un stol de gânduri dorm. Dimineața ne băgau o muzică cumplită
rog… Fetița a îndreptat telefonul spre mine și amintiri rătăcite care și-au regăsit obosite de fanfară, să fie siguri că ne trezim și mergem
și, neștiind ce să facă, mi l-a întins. Pe ecran stupul, încărcate de tot polenul și praful lumii. la cursuri. Irina continua să mă țină de braț și
era fața unei femei încă frumoase, tunsă scurt, Miere și mizerie. Mi-au trebuit trei săptămâni mă privea cu uimire, pentru că nu mă auzise
cu părul aproape alb. să ies din depresia catatonică în care am intrat vorbind atât de mult. Am continuat:
— Andrei, tu ești? Mă întrebă femeia brusc. Irina aproape mă forța să iau antidepre-
punându-și mâna la frunte. Andrei, te rog sivele lăsate pe noptieră și stătea lângă mine — Ușa lor era închisă așa că am ieșit furios
spune ceva! până vedea că le înghit. pe fereastră, am luat-o pe pervaz și am intrat în
— Buna ziua, doamnă! Mă bucur să vă camera ei să închid drăcia. Așa ne-am și cunos-
cunosc. Chiar i-am făcut zâmbind cu mâna. — Nu-ți face probleme cu pastilele astea. cut. Mama ta a fost cel mai bun prieten al meu.
— Să mă cunoști? Sunt eu, Sandra! Ce faci Chiar ai nevoie de ele. Jumătate din America e
tu, Andrei, în casa fetei mele? Nu te-am mai pe antidepresive și mulți le iau într-un fel pre- — Te-ai întors înapoi pe fereastră?
văzut de peste 30 de ani… ventiv. Au ajuns ca vaccinurile. Uneori trebuie — Nu. Ușa era ferecată, îmi sărise somnul și
— Mă scuzați, doamnă. Încerc să-mi amin- să ne vaccinăm împotriva emoțiilor și aminti- mi s-a făcut brusc frică. Sandra m-a găsit dor-
tesc cine sunt! rilor care pot da buzna peste noi. mind în patul ei. Cred că mai sunt și acum acolo.
— Doamnă? Ești tu, e vocea ta, Andrei… — Ai avut o legătură cu mama?
A urmat o pauză lungă în care ne-am privit Irina avea un simț sănătos al umorului și — Mai mult decât atât. N-a fost iubita mea
echilibrului. Doar simpla ei prezență îmi făcea niciodată, deși ar fi putut să fie. A fost cea mai
bună prietenă a mea. ■