Binder1hj

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 15

Din partea Dumitru Radu De vânzare un gigant al cărţii:
cealaltă POPA Barnes & Noble

L ibrarul Americii, cum e cunoscut de mai bine vindeau cărţi cu reducere, ce apoi s-au constituit în mega- Nu se poate spune că Barnes & Noble s-ar fi dat bătută
de un secol Barnes & Noble, este acum de vân- librării. În aceeaşi perioadă a început să-şi publice propri- cu uşurinţă. A încercat şi ea să se adapteze, cât de cât, la
zare! O frază care ar fi bulversat altădată lumea ile titluri, vândute prin poştă clienţilor. Aceste titluri erau noua realitate electronică şi, la sfârşitul anului 2009, a ieşit
e astăzi primită de mulţi doar ca beneficiu de inventar: un mai ales retipăriri ale unor cărţi epuizate, la un preţ extrem pe piaţă cu Nook, cititorul electronic care să rivalizeze cu
fapt, şi nimic mai mult. Doar faptele vorbesc de la sine! de accesibil, excelentă idee de marketing care a răspuns pe faimosul de acum Kindle produs de Amazon. Dar adap-
Pentru mine, şi poate pentru alţi nostalgici, e ca un pumnal deplin marii mase de cititori din întreaga Americă. Barnes tarea la această nouă filosofie e dificilă şi e greu de ţinut
înfipt în inimă. & Noble şi-a continuat marşul triumfal şi în anii 80, fiind pasul cu ea, când de mai bine de o sută şi ceva de ani ai
Ca emigrant „la prima generaţie“ am câteva puncte de re- prezentă în shopping-malluri, achiziţionând, în 1987, lan- vândut doar... cărţi! Amazonul a declarat că vinde 143 de
per imutabile în NewYork: Metropolitan Museum, MOMA, ţul de librării B. Dalton (797 de magazine!) şi ajungând, eBook la fiecare o sută de cărţi. Iar pentru a fi competitiv
Empire State Building, Miss Liberty, Metropolitan Opera, la sfârşitul anului fiscal 1999, al doilea vânzător online de într-o piaţă comercială de 90 de milioane de dolari, care
Carnegie Hall şi, last but not least, Barnes & Noble. Locul carte din Statele Unite ale Americii. Înainte de a-şi crea s-a dublat în numai un an, ar fi necesară o raţie de vânzare
în care te poţi duce, fără un ban în buzunar, şi din care un website, Barnes & Noble vindea cărţile direct, prin or- a cărţii electronice care să depăşească cu mult ceea ce îşi
poţi ieşi, după câteva ceasuri numai, îmbogăţit la culme; din poştal făcut de pe catalog. Apoi, la începutul anilor 90, poate permite la ora actuală Barnes & Noble. Căci e foarte
compania a început să vândă online, iar din 1997 are un greu de concurat cu companii de vânzare a cărţii electro-
unde poţi sta pe un scaun sau fotoliu, ori chiar pe carpeta website care astăzi oferă mai mult de un milion de titluri. nice atunci când ai 777 de librării şi 40 de mii de angajaţi!
întotdeauna de o curăţenie impecabilă, şi citi orice carte, În prezent, Barnes & Noble operează 777 de librării în cele Ceea ce atâţia ani de zile a reprezentat un capital extrem
admira orice album, în binecunoscuta ambianţă de lemn de 50 de state ale Americii şi Districtul Columbia, plus 636 de de solid nu e acum decât un inutil balast. Nu e de mirare
mahon, cu muzică simfonică discretă, pe fundal... librării universitare care deservesc aproximativ 4 milioane că stockurile companiei Barnes & Noble Booksellers, altă-
de studenţi şi 250 de mii de profesori. dată de o stabilitate unanim recunoscută, sunt astăzi într-o
Barnes & Noble a fost fondată în 1873, când Charles îngrijorătoare, abruptă scădere. Şi, deşi indicele de lectură
Barnes a deschis o tipografie în Weathon, statul Illinois. Dacă asta e povestea minunată a grandorii, să vedem a crescut în Statele Unite cu 22 la sută, lumea, când sau
Prima librărie a fost înfiinţată de fiul său, William, în par- acum care e aceea a decadenţei! dacă mai cumpără cărţi, o face nu de la librărie, ci din me-
teneriat cu G. Clifford Noble, în 1917, în New York City. ga-magazinele de tip Walmart, sau de acasă, prin Amazon.
Locaţia originară a librăriei era la 31 West 15 Street, şi ea În anul 2001, cel care a schimbat atât de mult faţa lu- com. Cât despre cartea electronică, Amazonul, la cifra lui
s-a deschis în chiar timpul primului război mondial. Încetul mii, Nora Roberts, autoare de zeci de love-stories, îi ajun- de afaceri, tocmai şi-a permis să scadă preţul noului lan-
cu încetul, a devenit una dintre cele mai selecte librării ale gea în clasamentul celor mai multe cărţi vândute pe „mon- sat Kindle la 139 de dolari, cu zece mai puţin decât Nook.
metropolei, iar în timpul Marii Depresii, în 1932, s-a mutat ştrii sacri“ John Grisham şi Stephen King. Oricine putea Să mai adăugăm că în acest înfloritor comerţ s-au băgat,
pe Fifth Avenue cu 18 Street, unde şi astăzi se află cel mai să o constate pe statisticile furnizate de cea mai autorizată de curând, Apple şi Google, aşa că rămâne prea puţin loc
mare şi important stabiliment al companiei. În timp, prin sursă: Barnes & Noble. Dar pentru lumea cărţii începea o pentru alţii.
creativitate şi investiţii extrem de reuşite, Barnes & Noble nouă eră. Dacă eBook era numai o imaginaţie pe vremea
a deschis librării în toata ţara, devenind un adevărat gigant aceea, în schimb World Wide Web-ul era deja o realita- Aşadar, Barnes & Noble e de vânzare. Cumpărătorul
al comerţului de carte. Întregul business a fost cumpărat te cum nu se poate mai palpabilă şi semnificativă. În acel sau cumpărătorii vor prelua o moştenire grea, librării tre-
în 1971 de către multi-milionarul Leonard Reggio care an, o companie din Seattle, Amazon, şi-a pus în minte să cute pe linia moartă, personal care trebuie plasat în alte
a continuat dezvoltarea acestui de mare succes sistem de vândă cărţi fără să deschidă nici măcar o singură librărie! servicii etc. Şi cu ce viitor? Acela de a aduna banii de pe
librării. Compania scotea atunci un venit cu puţin sub un miliard toate aseturile şi a-i investi în comerţul de carte electroni-
de dolari, total incomparabil cu acela al celui mai mare că, ca ultimul venit în lumea competiţiei? Nu pare o ipo-
În 1974, Barnes & Noble a fost prima librărie care a comerciant de carte din America şi din întreaga lume: teză prea roză. Totuşi, cumpărători s-au cam arătat să fie,
reuşit să-şi facă publicitate la televiziune, pentru ca numai Barnes & Noble. Astăzi, la nouă ani de atunci, romanele mai ales dintre proprietarii interiori de acţiuni majoritare.
un an mai târziu să devină primul comerciant de carte care siropoase ale Norei Roberts sunt tot în fruntea vânzărilor, Şi mai este încă unul, din exterior, care şi-a arătat interesul
să-şi permită să vândă cu reducere de 40% toate best-sellers războindu-se cu acelea ale lui Grisham şi King, dar nu mai de a achiziţiona fosta librărie a Americii. Să-i mai spun
de pe lista lui New York Times. Între 1970 şi 1980, Barnes au neapărat formatul tradiţional de carte. eBookul (cartea numele?
& Noble a deschis o mulţime de magazine mai mici, care în format electronic) a invadat piaţa într-un mod aproape
de necrezut! Iar cea care era librăria-regină a Americii se Amazon!
pregăteşte să fie vândută şi să-şi reducă în mod conside-
rabil operaţiile. Valoarea lui Barnes & Noble este astăzi
de 950 de milioane, în vreme ce fosta mică companie de
vânzări pe Internet, Amazon, valorează de mai bine de 55
de ori mai mult: exact 55 de miliarde! Sunt cifre zdrobi-
toare, care vorbesc de la sine, fără nevoie de explicaţii sau
comentarii. Iată încă câteva, destul de interesante. O carte
obişnuită, cartonată, are în jur de un kilogram. Un cititor
electronic are 142 de grame. Costul mediu de producţie al
unei cărţi care se vinde cu 26 de dolari e de 4 dolari şi cinci
cenţi. Costul mediu de producţie al unei cărţi electronice
este de 50 de cenţi iar taxa de încărcare e de doar 9 dolari
şi 99 de cenţi...

→ dreapta şi celălalt la stânga. cu vinişoare (Ph. 271), după care nu s-au făcut bronzuri. în 1933–1934 în expoziţia Brummer din New York, ca The
Despre aceasta, ştirile le aflăm din corespondenţa sculpto- Baroness.
Colecţionarul a apreciat că lucrările reprezintă o mamă rului cu Marcel Duchamp. În catalogul expoziţiei persona-
şi copilul ei. Aşa au figurat în catalogul expoziţiei de la le Brâncuşi de la Galeria Brummer din 1933–’34, lucrarea În 1957, moştenirea Brâncuşi cuprindea 37 desene, din
Sculptors’ Gallery din 1922 la nr. 10, „Mother and child, este prezentă la nr. 52, ca „Study – marble“. Preţul propus care două păreau s-o reprezinte pe baroană. Printre cele
1918, marble“. Lucrările plasate alăturat pot fi văzute într-o este 1200 $. Mary Rumsey, cea care a cumpărat în 1913 97 desene recuperate în 2001 şi reproduse în volumul La
fotografie de Sakaian. După decesul colecţionarului, ace- ghipsul primei versiuni a Muzei adormite, vizitează expo- Dation Brancusi, se află şi câteva legate de tema în discu-
laşi titlu apare la nr. 88, în „Expoziţia memorială a lucrări- ziţia de trei ori şi reuşeşte să cumpere noua versiune cu ţie, relevante pentru procesul creaţiei artistului – nr. 21,
lor reprezentative selectate din colecţia lui John Quinn“ de 1000 $, lăsând în loc ghipsul. Vas şi Muza adormită, nr. 27, Bust de femeie, nr. 51, Bust
la New York Art Center (7–30 ianuarie 1926). de femeie nud, din profil, cu capul înclinat, nr. 55, Nud de
Mary Rumsey moare într-un accident în decembrie femeie, din faţă, cu capul înclinat, nr. 56, Studiu de nud, cu
În prezent, Muza adormită din colecţia Quinn este 1934 şi lucrarea pare pierdută până în 1982, când este re- capete înclinate, nr. 59, Portret de femeie.
socotită varianta II, iar materialul este apreciat drept ala- găsită de familie. În 1989, este licitată la Christie’s şi azi se
bastru. În iunie-august 1934, la Universitatea din Chicago, află într-o colecţie particulară. Din arhiva artistului, intrată în sfârşit în domeniul pu-
lucrarea a figurat într-o Selecţie de Opere a Artiştilor din blic, aflăm că corespondenţa cu baroana numără 154 file,
Secolul XX, ca făcând parte din colecţia Alice Roullier *** între 1918 şi 1921. Numele baroanei apare frecvent şi în
(d-na H. Gates Lloyd). mesajele altor corespondenţi. Sculptorul a fost găzduit de
Muza adormită a apărut ca temă în creaţia brâncuşiană ea în Pirinei în septembrie 1919, când a aflat de decesul
După versiunea în alabastru (Ph. 272), pe la mijlocul în 1909, în succesiune logică după lucrările Repaus (1906) mamei sale.
anilor 20, s-au tras cinci bronzuri polisate, aflate în colec- şi Somnul (1908). Titlul a fost asociat în 1926 cu Sculptură
ţii particulare. Un bronz care a figurat în colecţia lui Jean pentru orbi, lucrare expusă la Paris la al 37-lea Salon al Se cuvine menţionat faptul că Baroana Frachon figu-
Cassou între 1926 şi 1959, a trecut la Joseph Pulitzer Jr. independenţilor. rează printre semnatarii protestului în sprijinul sculpto-
Cel din colecţia Jacques Doucet a trecut în colecţia soţi- rului, pentru independenţa artei, publicat la 25 februarie
lor Diamond din New York. Altele se află în colecţii din Baroana Frachon reapare în creaţia brâncuşiană la 1920 în Le Journal du Peuple, ca reacţie la îndepărtarea din
California, Paris sau Elveţia. începutul anilor ’20 sub forma unor capete verticale din expunere a Prinţesei X.
ghips, foarte stilizate (Ph. 279, 280). Acestea se păstrează
Mai există o variantă III a Muzei adormite, marmură şi azi în atelierul brâncuşian ca La Baronne. Unul a figurat Se poate spune că atunci Muza adormită se trezise!

16 Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 Scrisul Românesc Proză

Scrisori Deyan Ranko Coming to America
din America Brashich în Alb şi Negru

P recum Eddie Murphy în filmul Coming to considerat foarte inteligent. Consiliul educaţiei a stabilit un
America, caut o prinţesă. Femeia pe care o experiment măreţ pentru noi „studenţii speciali“: trei ani
caut, Betty Jean Carter, este o negresă de 68 de şcoală finalizaţi în doar doi ani. Mi s-a ordonat să mă

de ani afro-americancă, de aproximativ un metru şaizeci alătur altor copii, afectaţi în mod similar, într-un program

înălţime şi devastator de frumoasă. „De ce?“, vă întrebaţi. „SP“, la o şcoală din Corona, Queens.

Ei bine, lăsaţi-mă să încep cu începutul. Acum, Corona e altceva. Un cartier în tranziţie,

Nu am întâlnit niciodată o persoană de culoare înainte o adevărată oală în fierbere şi un teren de luptă rasiale.

de a ajunge în Statele Unite, în 1949. M-am născut la Anterior o enclavă italiano-americană, a fost transformată

Belgrad, pe vremea aceea în Iugoslavia, unde am crescut în într-un cartier multi-rasial. La liceul Corona Dukes

timpul războiului. Am fugit după ce comuniştii au preluat elevii cu jachetele lor de baseball verde şi galben au fost

puterea, am petrecut trei ani în Austria, casa blonzilor cu adversarii schimbării, gata de a intimida orice negru sau

ochi albaştri care se voiau germani. Nu era niciun negru în copil hispanic care era prin preajmă. Înainte de a veni la

zare. S-ar fi putut vedea vreun marinar negru pe general modă autobuzul, am călătorit zi de zi în acest cazan cu

USS Harry Taylor, nava Liberty care m-a adus împreună metroul suspendat, chiar pe lângă locul unde recent a fost

cu o barcă de refugiaţi până la New York, dar nu-mi construit Stadionul Citi Field.

amintesc. Se pare că erau mai multe fete inteligente decât băieţi

„Persoană strămutată“ a fost denumirea oficială pentru în Queens în acel an. În clasa mea erau optsprezece fete, Adrian Sângeorzan şi Deyan Ranko Brashich

imigranţii zilnici, amărâţii care şi-au pierdut patria pe dar numai zece băieţi. Una dintre fete era Betty Jean. Nu femeie mare, m-a primit ca pe fiul risipitor pierdut, ceea ce
şi eram, cu o îmbrăţişare lungă. Betty Jean m-a dus acasă
politică şi război. Americanii ne-au numit ironic „DP“, era frumoasă, dar drăguţă, ca un buton, cu un zâmbet de în cea mai nouă dovadă a succesului ei, un Jaguar roşu
decapotabil.
definitiv clasa a doua. Întotdeauna am afirmat că „DP“ nu necrezut afro-american. Am fost captivat instantaneu şi se
Următoarele şase luni au fost o experienţă unică
înseamnă acea derogare uşoară, ci mai degrabă denotă un pare că sentimentul era reciproc. V-ar veni să credeţi că la educaţională, atât culturală cât şi senzuală. Am însoţit-o
la adunări „Jack and Jill“, locul pentru elita tânără afro-
statut mai exaltat, cel al unui simplu „Călător întârziat“. ora de dans, unde erau mult mai multe fete decât băieţi, americană. Am fost cu ea la tot felul de petreceri şi întâlniri,
la care se duc modelele. Ieşeam cuAndy Warhol şi echipa sa
Acest DP s-a trezit el însuşi în America, şi din toate Betty Jean mereu mă alegea pe mine? Betty Jean şi cu la Factory, studioul său, şi Max’s Kansas City, restaurantul
lor favorit. Am stat aşteptându-l pe Richard Avedon să-i
locurile, în Woodstock, New York. Înainte de rock and mine am devenit un nedespărţiţi şi am rămas aşa timp de facă fotografii. Am dansat cu tânăra Liza Minelli la
Harlem’s Small’s Paradise, fostul loc de discuţii al lui Big
roll şi de celebrul Festival de Muzică, Woodstock a fost aproape doi ani. Apoi a venit absolvirea şi balul. Anxietatea Wilt Chamberlain, primul baschetbalist de culoare care
a ajuns vedetă, era locul unde venea actuala generaţie de
chintesenţa orăşelului New England cu biserica obligatoriu şi dilema cu care m-am confruntat au fost dacă să o invit Astori şi Rokefelleri să se distreze. Până şi James Baldwin,
nuvelistul homosexual de culoare, de curând întors după
albă pentru Congregaţii cu clopotniţă cu tot, parcul cu pe Betty Jean şi să-mi depăşesc emoţiile rasiale. Cum am o decadă la Paris, şi Harry Belafonte şi-au făcut apariţia.
Mergeam în jaguarul ei în tot felul de locuri exclusive. Am
foişorul pentru fanfară şi farmacia, cu o sifonărie, şi fost întotdeauna slab moral, am eşuat testul lamentabil şi fost la un moment dat la o petrecere luxoasă într-un conac
din Greenwich unde eu şi cu servitorii eram singurii albi
vânzând bomboanele de ciocolată Whitman. De fapt, am invitat-o pe Barbara Zerbst, fiica blondului durduliu, de acolo. O perioadă nebună, dar veselă.

ciocolata era singurul lucru maro în acest oraş. Timpul a proprietar de delicatese din Jackson Heights. Am fost Mă integrasem cu răzbunare, dar fără familia mea,
fără America. Desigur că Brown Împotriva Ministerului
trecut şi ne-am mutat apoi în Flushing, una din suburbiile dezamăgit, jenat şi mi s-a frânt inima când Betty Jean a Învăţământului a fost decis în 1954, desigur că Rosa
Parks putea să meargă în partea din faţă a autobuzului în
pastorale albe ale oraşului New York în care americanii apărut cu mândrie la bal sans însoţitor. Birmingham, Alabama în 1956, dacă erai negru puteai
mânca un sandviş la Woolworth, dar diviziunea rasială nu
italieni se remarcau ca degetele inflamate. Şcoala publică Cu toate acestea, viaţa, ca de obicei, a mers mai departe. avea să fie ruptă de unii ca noi.

la care am mers a fost o oglindă a acestei lumi. Nu erau Am intrat la Şcoala Trinity, una dintre cele mai bune şcoli Părinţii mei au decis că era timpul să adauge o polisare
europeană educaţiei mele şi m-au trimis la Universitatea
negri acolo şi nici nu erau doriţi. particulare din New York. Am schimbat Flushing-ul cu Grenoble, din Franţa. Am ţinut un timp legătura cu Betty
Jean, dar viaţa are propriul tempo şi căi diverse. De
În vremea aceea, la începuturile anilor 1950,America îşi Manhattan-ul iar aceea a fost intrarea într-o lume complet la mama ei am auzit mai târziu că Betty Jean şi-a făcut
masterul la Princeton şi doctoratul în relaţii internaţionale.
punea bazele testării în învăţământ, o prostie care continuă nouă, departe de amestecul din Corona, Queens. Park, Apoi mi-a spus că Betty Jean se măritase cu un bancher
din Baltimore.
şi astăzi. Aşa că am dat un examen şi, în mod eronat, am fost Fifth Avenue, partea de est a Manhattan-ului au ajuns locul
Ani mai târziu, într-o duminică de Paşti, când cel
meu de joacă. Totul a devenit posibil, chiar Ortodox şi cel Catolic picau deodată, mergeam în jos spre
biserică pe Fifth Avenue cu bunica, mama, nevasta şi cele
să merg la acea universitate de elită din New două fiice blonde ale mele. Am trecut pe lângă Biserica
Marble Collegiate, cea unde Norman Vince Peal îşi făcea
England. slujbele. Afară pe trotuar un grup de negrese, gătite în
hainele lor de biserică, completate de bonete mari colorate
Dar viaţa are un mod de a te trage în jos de Paşti, socializau după slujbă. Una din acele negrese
mari şi colorate m-a strigat pe nume oferindu-mi imediat
un nivel sau două. După un prim an stelar, o îmbrăţişare zdravănă. Era mama lui Betty Jean. Îmi
depăşisem în sfârşit bariera rasială şi am prezentat-o pe
cu o medie de 93, m-am trezit picând în mama lui Betty Jean familiei mele.

mijlocul semestrului al doilea, cu o medie Când s-a întâmplat să fiu prin zonă, m-am oprit să-i fac
o vizită mamei lui Betty Jean, dar acum locuiau acolo nişte
de 48. Aproape renegat de părinţii mei, am străini. Nimeni nu ştia unde se mutase familia Carter. Nu
există o adresă de redirecţionare. De-alungul anilor am tot
avut opţiunea de a mă înscrie în programele căutat-o pe Betty Jean fără succes. Şi continui s-o caut în
continuare doar să-i dovedesc lui Tom Wolfe că greşeşte, că
de învăţământ general la Universităţile New te poţi întoarce acasă şi, regăsind-o, să retrăiesc timpurile
tinereţii înainte să se transforme totul în negru.
York sau Columbia pentru a răscumpăra
Traducere din limba engleză
eşecul, sau a mă înrola în războiul din de Răzvan HOTĂRANU

Vietnam. Am vândut o colecţie de timbre

pentru a plăti şcolarizarea, păstrându-mi

ceva pentru cafea şi ţigări. Eram jos şi pe

din afară, cum ar fi spus George Orwell.

Într-o noapte târzie eram în vechiul

metrou ducându-mă acasă în Flushing.

Vagonul era aproape gol. O femeie nespus

de frumoasă s-a urcat. Era pur şi simplu

superbă. Ştiam că era model după portofoliul

mare şi negru de la subraţ. Nu mă puteam

abţine să nu mă uit la ea. A mai trecut ceva

timp şi eu continuam să mă holbez la ea. Apoi

tânăra femeie s-a ridicat, a venit la mine şi

mi-a spus „Nu eşti tu …?“ Era Betty Jean,

care mă recunoscuse. Nu mai era drăguţă, ci

senzaţională.

Nici ea nu terminase facultatea, locuia

cu părinţii în Corona, se ducea la cursuri

în timp ce urmărea o carieră de succes în

modeling. A fost primul model de culoare

care a apărut în revistele de modă lucioase,

Vogue, Glamour, şi Harper’s Bazaar. Am

coborât la aceeaşi staţie veche de metrou,

chiar lângă şcoala generală. Am stat ore

în şir într-un restaurant povestind timpul

Daniela Codarcea – Aspect din atelierul său de creaţie din New York pierdut. Am condus-o acasă, iar mama ei, o

Proză Scrisul Românesc Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 17

Continuare din numărul trecut Carmen FIRAN

Premianţii şi maestrul

A dunarea scriitorilor din comunitate s-a „Draga mea, dacă îmi dai voie să adaug ca un romancier americani?“
animat peste măsură odată cu sosirea poate mai vechi decât tine,“ a intervenit Mihai excitat, „reţe- Maestrul l-a privit aprobator.
Maestrului. S-au îndreptat cu toţii pioşi ta romanului de succes, pe care de altfel am experimentat-o
spre living. Eu şi amicii din Bucureşti i-am urmat curioşi, în toate cărţile mele, este mai amplă: sex, da, mult sex, şi Părea singura explicaţie având în
doar poetul încă mai ezita să se desprindă de farfuria cu aici fac o paranteză, – e nevoie de mult talent ca să scrii pa- vedere palmaresul lui trecut. I-a
sandvişuri. Mi s-a părut mie sau chiar a aruncat o privire gini tari despre sex... –, dar neapărat şi o crimă. La care mă venit rândul apoi rândul doamnei
lacomă spre prozatoare şi una ironică până la uşa de la simt obligat să constat că în literatura americană de azi – în profesoare. Când toţi aşteptau detalii despre antologie, ea
intrare pe care şi-a făcut apariţia un bărbat scund cu privire care ne străduim să penetrăm, nu-i aşa? –, elementul biblic şi-a frecat mâinile şi le-a spus cu zâmbet hâtru: „Îmi scriu
alertă de pasăre de pradă. L-au urmărit toţi cu admiraţie şi joacă un rol important. Pe scurt: sex, crimă, religie. Nu poţi jurnalul. Jurnalul meu american. Cu ce-mi umplu ziua, pe
nelinişte cum şi-a scos pardesiul subţire, cum şi-a aranjat da greş.“ cine am cunoscut aici, cine m-a ajutat, cine nu m-a aju-
părul, cum a păşit în living sigur pe el ca într-un ring de tat...“ a ridicat puţin vocea doamna profesoară, insistând
box, cum a refuzat şi să bea şi să mănânce, cum şi-a pus „Dar ce facem cu limba română?“ a întrebat doamna pe nu, „că nu e uşor să predai la o universitate prestigi-
mâinile la spate, a bombat pieptul şi şi-a proptit bărbia în profesoară spăşită. oasă fără să ştii cine ştie ce engleză, chiar dacă nu prea
piept cu un gest reflex napoleonian. „Suntem compleţi“, am eu studenţi... Scriu şi despre voi în jurnal, lasă c-o să
ne-a anunţat Mihai şi asistenţa a răsuflat uşurată. „Eh, ăsta e un mare handicap“, a recunoscut Mihai. Eu vedeţi...“
„Luaţi-vă locurile“, a comandat Maestrul şi obişnuiţii eram deja pe lista nobelabililor dacă m-aş fi născut ameri-
casei s-au îndreptat fiecare spre unul din scaunele goale pe can. Sau măcar englez.“ „Ţi-am spus eu că face informări la Bucureşti, ce jur-
care era clar că mai stătuseră şi altă dată. Cei doi scriitori nal!“, a şoptit prozatoarea în urechea lui Mihai şi acesta s-a
de la Bucureşti au fost aşezaţi pe canapeaua vişinie iar mie „Ueăl, eu una recunosc că am avut o relaţie intimă cu înfiorat de atingerea trecătoare a buzelor ei. Adevărul e că
Mona mi-a indicat cu capul să mă aşez lângă ea. „Am scris limba“, a continuat prozatoarea care era clar că în seara aia doamna profesoară voia să fie caldă dar suna cam amenin-
şi eu o carte“, mi-a şoptit discret la ureche, dar Mihai a auzit-o fura showul. ţătoare, aşa că Maestrul şi-a mutat privirea asupra poetului
şi a avertizat-o cu degetul: „Mona, te rog. Să fim serioşi!“ pentru a trece la lucruri mai cu greutate: „Ai citit ultimul
Poetul şi-a târât picioarele lipsit de energie şi s-a pus „Puteţi vorbi şi despre altceva?“ a mormăit poetul cu roman al lui Bellow? Ce părere ai cum îl batjocoreşte pe
în dreapta Maestrului. Atunci am observat că unul dintre dinţii încleiaţi într-o bomboană, dar nu l-a luat nimeni în Eliade al nostru?“
scaune era diferit. Un fel de jilţ cu braţe din lemn sculptat seamă.
care se terminau în capete de vultur. Maestrul, politicos, În aşteptarea Nobelului promis de Maestru, poetul a
s-a prăbuşit ultimul în jilţ, a scanat adunarea, şi-a îndreptat „Câţiva ani după ce am emigrat, visam că mi se fură fost scurt: „Eu nu citesc.“ Un fior a trecut prin cameră ca
spatele, şi după ce şi-a încleştat mâinile pe capul vulturilor limba română în somn. Mi se părea că era organul meu vântul ascuţit de noiembrie. Poetul ştia să profite de orice
ca să pară mai înalt, a rostit cu voce moderată de lider în identitar cel mai sensibil dar şi arma cea mai puternică conjunctură ivită ca din senin, aşa că le-a simţit interesul
control: „Astăzi vom vorbi despre Nobel“. pentru a rezista la depersonalizarea de aici. Ei, bine, vă şi a plus nemilos: „Eu nu-mi pierd timpul citind. Eu scriu,
Poetului i-a revenit zâmbetul visător, doamna profesoa- anunţ că m-am eliberat de această sclavie culturală. Am nu ca alţii. Scriu frenetic, dezlănţuit, obsesiv-compulsiv.
ră a căscat extenuată după o zi de lucru fără mari satisfacţii realizat că ani de zile trăind fidelă cu şi în limba natală, Tocmai am terminat o epopee de 300 de pagini. Şi cu asta
profesionale, Mona s-a îmbujorat, prozatoarea a ciulit ure- nu am făcut decât să-mi limitez zborul şi să-mi ucid şan- am pus punct poeziei.“ Vântul s-a înteţit cu şuierături rău
chile, Mihai şi-a dres vocea emoţionat, iar amicii mei din sele, să mă autocondamn la periferie şi anonimat. Eu, cea prevestitoare. „În anii următori mă voi dedica filosofiei.
Bucureşti au avut poate senzaţia că li s-a pus la cale o farsă mai importantă femeie romancier de azi din limba română, Mi se potriveşte mai bine.“ Astea fiind spuse, audienţei i-a
la New York ca să nu-i lovească dorul de casă. vă previn că m-am despărţit de ea. Pentru totdeauna. Este mai venit inima la loc iar poetul s-a retras înapoi la căldu-
„Dar înainte de asta să trecem în revistă ca de obicei ce marele meu triumf de când am emigrat. Am rupt-o cu pro- rică în moţăiala lui.
a mai scris fiecare în ultimul timp. Ce a mai citit? Ce a mai vincialismul. Mă consider de-acum scriitoare americană.
gândit?“ şi-a ridicat Maestrul sprâncenele dubitativ. „Şi Gândesc în engleză, visez în engleză, iubesc în engleză...“ Îi eram recunoscătoare Maestrului că mă sărise, când
să nu uităm de imperioasa nevoie de sincronicitate a miş- Mona se trezeşte vorbind: „Dar pe mine nu mă întrebaţi
cării de gândire de esenţă mioritică cu filonul universal, „Sper că nu ajungi iar la...“ s-a oprit poetul vrând să nimic?“ „Hai, Mona, că e deja târziu, lasă-ne cu romanul
îmi scuzaţi cacofonia intenţionată. Noi suntem locomotiva spună probabil sex, dar şi-a înghiţit îngreţoşat cuvântul. ăla al tău, vom avea o şedinţă separată cu începătorii“, a
literaturii naţionale, fuziunea dintre valorile spaţiului na- Scriitoarea l-a ignorat privindu-l mândră pe Maestru care o intervenit Mihai jenat de insistenţele ei. Dar de unde să ştie
tal şi cele adoptive, noi coroborăm şansa de a gândi liber privea la rândul lui sedus. Chiar a scăpat un neprofesional: ce surpriză avea să pregătească Mona?!
într-o ţară mare ca aceasta cu dictatura culturii ei până la „Bravo!“, înainte ca prozatoarea să-şi fi terminat recitalul
urmă, s-o recunoaştem, inferioară imensului nostru poten- pe un ton ridicat, ca un strigăt de luptă: „Scriu în engleză!“ (continuare în numărul viitor)
ţial creator.“ Profesoarei îi venea să aplaude dar şi-a adus aminte că nu
Era clar că aveau periodic astfel de serate cu temă. Sau se aplaudă între părţile unei simfo- Daniela Codarcea – Femeie în roşu
poate practicau o terapie de grup? nii. „Sunt a literaturii americane.
Cu sau fără Nobel, aici tot era mai bine decât la ultima Sunt a ei toată! Aştept de-acum să
reuniune a comunităţii la care fusesem la un restaurant ro- fiu luată, folosită, recunoscută“.
mânesc în Queens cu ocazia zilei naţionale. Mititeii erau
sleiţi, vinul alb era cald, cel roşu era dulce, muzica popula- Prietenii mei din Bucureşti, tre-
ră bubuia în difuzoare, bărbaţii făceau politică într-un colţ cuţi în culise, au înghiţit în sec şi
iar în altul soţiile citeau cu voce tare bancuri porcoase de şi-au turnat un pahar de vin ca să
pe black berries şi se cutremurau de râs. umple cumva tensiunea care se cre-
Aici era ceva serios. Iar eu aş cam fi vrut să plec acasă. ase pentru câteva secunde. Mihai
Mi-era puţin teamă că o să-mi vină rândul şi am să deza- s-a repliat primul: „Totul e să gă-
măgesc. Nu scrisesem mare lucru în ultimele luni, eram seşti un agent literar ca să pătrunzi
încă strivită de energia New Yorkului, alergam ca disperată într-o editură bună aici.“
ziua prin galerii şi muzee, prin parcuri şi librării, cu senti-
mentul că era esenţial să fiu peste tot în acelaşi timp şi cu „Eu mi-am găsit unul“, mi-a şop-
regretul că nu mă puteam multiplica. tit Mona şi Mihai i-a tăiat-o nervos:
Prima a fost prozatoarea. Şi-a încrucişat picioarele, „Te rog! N-avem acum timp pentru
ciorapii au foşnit ca nişte şerpi prin frunzişul încins şi noi diletanţi. Vorbim altădată despre
ne-am fixat ochii pe marginea rochiei care s-a ridicat puţin, pretinsul tău roman...“ Credeam că
odată cu un val neaşteptat de căldură care venea cu sigu- era singura de acolo care nu scria,
ranţă din şemineul artificial. L-a privit pe Maestru în ochi părea doar în umbra soţului, cople-
ca şi cum ar fi fost singuri în cameră, după care ne-a tăiat şită de statura lui intelectuală, ad-
la toţi respiraţia susurând graţioasă: miratoare necondiţionată, cum sunt
„Sexul e tot.“ Poetul s-a cutremurat. Doamna profesoa- soţiile de creatori care-şi asumă ro-
ră a lăsat ochii în jos, Mona şi-a umezit buzele şi Mihai a lul şi de secretară, şi de mamă, şi de
înflorit. auditoriu subiectiv, susţinându-le
„Dimensiunea unui roman este dată de cât sex ştii să ambiţiile de reuşită. Mona avea însă
pui în el. Eu de-aia sunt o mare romancieră, că am găsit zâmbetul acela misterios al unei
proporţia dintre construcţia narativă solidă şi explozia me- Mona Lise care avea să provoace
tafizică a sexului ca regulator cosmic al entităţii umane.“ încă multe surprize.
I-am măsurat cu toţii marginea rochiei să verificăm dacă
nu o luase razna. „Eu chiar pot spune că am li-
teratură de sertar“, s-a înfierbântat
Mihai uitându-se spre amicii din
Bucureşti. „Trei romane gata să
iasă pe ţeavă. Dar nu înţeleg ce se
întâmplă, de ce nicio editură nu le
vrea. Am scăpat de cenzura politică
din România şi suntem nevoiţi să ne
supunem aici cenzurii economiei de
piaţă? Ori sunt eu prea bun pentru

18 Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 Scrisul Românesc Proză

Adrian SÂNGEORZAN

Cardinalul

E la plecase de trei zile şi Sam încerca să guste neaşteptat de geloasă. Ultima lui iubită înainte de Ela, Jane, dimineaţa erau doar o apă călduţă. Ca de obicei Sam intră
din plin singurătatea pe care şi-o dorise în ul- o fată frumoasă din Long Island, zăcea puţin decolorată de într-un vis tulbure din care nu-şi va mai fi amintit decât
timul timp. Ela nu-l mai lăsase singur de peste vreme pe aceeaşi plajă din Fire Island. O pozase între dune câteva imagini în alb şi negru. Nu visase niciodată colorat
15 ani. În prima seară îi ţiuiseră puţin urechile de la atâta goală, întinsă pe nisipul fierbinte. Doar ce ieşise din apa şi nici nu auzise vreodată sunete în vis. Visa cuvinte şi ges-
linişte, dar adormi buştean după ce dădu pe gât un pahar rece a oceanului cu pielea găinii şi sfârcurile în erecţie. turi şi chiar zgomote, doar că în vis nu le auzea cu adevă-
de scotch cu multă gheaţă. A doua noapte a fost la fel. Se La corp o bătea pe Ela, era bună şi în pat, dar la pat pe Ela rat. Aşa că sări drept din pat cu o senzaţie de panică atunci
uita la televizor până aproape de miezul nopţii sărind de la n-o bătea nimeni. Venise din ţara ei cu patul gata făcut şi la când auzi vocea Elei strigându-l cu adevărat din bucătărie.
un canal la altul. Îi plăceau tot mai mult documentarele cu început fusese gelos pe toţi bărbaţii din Estul Europei. La „Sam iubitule, unde eşti.“ Îi trebuiră câteva secunde până
animale şi tot mai puţin cele cu oameni. În a treia seară era servici avusese câţiva în subordine şi deşi erau muncitori să găsească butonul veiozei. „Sunt aici Ela, vin imediat!“
ca un castravete pus la murat de o săptămână. Singurătatea şi serioşi simţea mereu nevoia să-i persecute. Ce-ar fi s-o Ieşi din dormitor aproape în fugă aprinzând toate lumini-
îl pătrunse adânc. Ce obicei anacronic, chiar primitiv, pu- sune pe Jane? Divorţase cu 5−6 ani în urmă şi o întâlnise le care-i ieşeau în cale. „Ce s-a întâmplat, Elaaa, Elaaa?“
sul castraveţilor la murat. nu de mult la Cotsco la cumpărături. Îi spusese zâmbind Simţea că trebuie să se fi întâmplat ceva. Se dezmeticii
Ela îl adusese din ţara ei, un loc în care oamenii încă că stă în aceeaşi casă şi are acelaşi telefon. Poate vorbim repede şi începu s-o caute prin toată casa. Nu era niciunde.
se mai laudă cu murăturile făcute în casă şi cu un fel de într-o zi, Sam... Nu, nu astăzi, hotărî el. Până la urmă îşi Totul era nemişcat, în afara unei perdele în care bătea ae-
brandy puternic din prune, care cu cât îţi arde maţele mai luase două zile libere în care îşi propuse să „mutileze“ ar- rul condiţionat. Îi auzise clar vocea strigându-l de câteva
tare cu atât e mai bun. Plus că te pupă şi te strâng în braţe tistic toată grădina. Din tufele din faţa casei scosese două ori! Ela nu era acolo. Doar parfumul ei plutind prin casă.
de câte ori te văd. Ce lume! E drept că mulţi dintre ei sunt pătrate perfecte pentru care mama natură nu putea decât să Niciodată nu auzise şi nu simţise vreun miros în vis. Se
educaţi, ca Ela lui, dar pot să treacă brusc la flecăreală sau crape de invidie. Încercă apoi pentru aproape două ore să aşeză în unul din fotolii şi dădu pe gât o sticlă întreagă de
ghicit în cafea după ce au cotrobăit doct prin cele mai so- reia o carte pe care o începuse prin primăvară. Îi plăcuse la apă minerală scoasă din frigider. Lichidul rece care-i cobo-
fisticate şi mai delicate subiecte. I-au trebuit câţiva ani să nebunie începutul cărţii, dar nu se mai putu reconecta cu ra în măruntaie îl trezise de-a binelea. La naiba, Ela trebuia
se obişnuiască cu lumea lor, o lume alunecoasă care veşnic subiectul. Ela nu numai că citea mult, dar şi păstra cărţile. să se întoarcă peste două zile şi n-avea cum să fie acolo.
îi scăpa cu ceva. Obicei prost bineînţeles pentru că umpluse casa cu ele. O Logica triumfa totdeauna în capul lui Sam. Ieşi afară pe
Altfel Sam ştia bine că avusese mare noroc cu Ela. carte citită e pentru el ca o sticlă goală. Ela păstrează până verandă şi privi neliniştit curtea şi strada. Nimeni.
Până la urmă femeile lor sunt altfel şi el era de 20 de ani şi anumite sticle şi borcane în care punea apoi murături.
un bărbat fericit. Tot cam ca un castravete pus la murat, Se crăpa de ziuă şi era o linişte cu care nu era obişnu-
doar că unul în stil mai puţin american. Decretase asta la Începu apoi ritualul închisului cu grijă a tuturor uşilor it. Nu mişca nicio frunză. Câte un ciripit de pasăre ici şi
o petrecere, după mult brandy de prune, când simţi pentru din casă şi pusul alarmei. Era maniac cu închisul uşilor colo şi zgomotul discret al oraşului care se trezea ca un
un moment că e inexplicabil de fericit cu Ela. Ar fi vrut s-o noaptea deşi nu era un om fricos. În dulapul din dormitor as- suflet amorţit (dat la minimum, dat în surdină). Se aşeză
pună ca pe o etichetă pe sticla lor de brandy în care văzu cuns într-un mic seif stătea gata armat pistolul de 11 mm pe în veranda casei şi privi luna care tocmai ieşea din bra-
distilată toată Europa de est. care-l cumpărase anul trecut după ce văzu pe Discovery un dul din faţă. Dumnezeule, dar dacă păţise ceva! Se repezi
Deşi era scos din minţi de limba aceea aspră ce se vorbea documentar despre un posibil sfârşit al lumii. Cu criza asta în casă şi luă telefonul. Ar trebui să fie trează pentru că
peste capul lui, nu putu să nu recunoască că ceva din partea lucrurile pot lua oricând întorsături neaşteptate şi era oricum la ea era 7. În timp ce telefonul suna lung şi apăsat, îşi
aceea a lumii mai rămase încă ascuns între cromozomii lui. ultimul dintre toţi cei pe care-i cunoştea care nu avusese o privea genunchii ascuţiţi care tremurau. Hai Ela, ridică!
Mama lui venise după război tot de acolo şi când era mic armă în casă. Ela spunea cu un dispreţ controlat că Long Apoi se declanşă mesajul înregistrat şi genunchii lui pă-
ştiuse câteva expresii în acea limbă. După două pahare din Island-ul părea a fi o adunătură umană în pantaloni scurţi şi reau cuprinşi de furtună. „Hi, iubitule, de ce nu dormi la
acel brandy inclasificabil avea impresia că începe să înţelea- bretele, înarmată până în dinţi, gata oricând de un război sau ora asta?“ În sfârşit. „Am visat ceva Ela. La naiba, nici
gă ce spun. Doar că a doua zi îl durea capul îngrozitor. o revoluţie. Revoluţii şi războaie aveau doar ei în Europa nu ştiu dacă am visat. Te-am auzit strigându-mă de parcă
Toată ziua se abţinu s-o sune pe Ela pentru că vroia lor. De fapt lui Sam nu-i plăceau armele, deşi era mândru că erai aici în casă. O prostie, îmi pare rău.“ „De ce să-ţi pară
într-un fel să se testeze. Voia să o audă sau s-o întrebe una a servit la Marines şi că fusese de două ori în Vietnam. rău. Chiar am fost în casă. Am ieşit din mine şi am vrut să
alta, dar se abţinu. Un american aproape anglo-saxon ca văd cum dormi.“ „Hai, Ela, lasă prostiile astea, că încep să
el n-avea voie să meargă cu dependenţa atât de departe. Îşi puse apoi un pahar mare de scotch, deschise televi- cred şi eu în ele...“ „Stai aşa Sam, nu închide, vreau să-mi
Ştia că Ela îi ascunsese foarfeca aceea mare cu care mo- zorul şi intră în pat. Se decise repede pentru un documentar iau o ţigară din cameră...“ Cu telefonul încă la ureche Sam
dela tufele şi copacii mai mici, dar până la urmă o găsise. despre jungla din Gabon, Africa. În timp ce se uita la ani- privea copacul din faţă. Pe una din crengile pe care tocmai
Toată ziua lucră în grădină şi în faţa casei. În sfârşit putuse malele care mişunau peste tot devorându-se unele pe alte- le scurtase stătea un cardinal care îl privea drept în faţă.
să taie şi să dea formele pe care le voia el arbuştilor care le, se gândi că e bine totuşi că mai există pe pământ locuri Era cel mai roşu şi mai mare cardinal pe care îl văzuse.
străjuiau intrarea în garaj ca nişte soldaţi dezertaţi de mult, atât de sălbatece. Îşi aduse aminte de controversa pe care Iubea păsările astea pentru că erau discrete, cântau frumos
sălbăticiţi în vreo junglă străină. De câte ori nu auzise asta: o avea din când în când cu Ela legată de suflet. Ela spune şi nici nu le auzeai când zburau. Pasărea îl privea în faţă
„Sam, te rog lasă puţin natura de capul ei. Voi tăiaţi toată că animalele au suflet exact ca şi oamenii, ceea ce lui îi era netulburată. „Gata, sunt înapoi iubitule, mi-am luat şi ca-
ziua iarba ca apucaţii şi vi se pune pe orice crenguţă care greu a crede. Atunci Ela se ambala: „Ba cred că şi plantele, feaua. Eşti bine?“ „Da, da sunt foarte bine!“ „Păcat că nu
iese din peisaj...“ Sam ura generalizările, dar nu comenta. ba chiar şi obiectele au suflet. Uite casa de peste drum care eşti aici. E un loc minunat. Uite, pe balconul în care stau a
În seara aceea se uită într-un album vechi pe care-l găsi de când e nelocuită se dărăpănează. Ieri i-a căzut un burlan apărut o pasăre care se uită liniştită la mine.“ „Ce pasăre?“
făcând ordine în garaj şi în care ascunsese cu mulţi ani şi două ţigle. Nu mai are suflet. Pricepi?“ O lăsa în pace. „Un cardinal foarte mare şi roşu. Hai, gata, iubitule. Du-te
în urmă câteva fotografii „periculoase“. Ela putea să fie şi încercă să dormi. Eu îmi mai aprind o ţigară şi stau puţin
După miezul nopţii Sam stinse televizorul, puse jos pa- de vorbă cu pasărea asta.“
harul şi adormi. Ultimul zgomot pe care-l auzi a fost clin-
chetul cuburilor de gheaţă rămase netopite în pahar. Spre 5 John McGahern

Cauză dreaptă

John McGahern (1934–2006) este unul dintre cei „Salutare! Mă auzi, tinere Moran!“ Vocea a alunecat actualul conac şi de bulevardul
mai apreciaţi prozatori irlandezi contemporani, considerat peste apă cu o claritate uimitoare, a fost preluată de de chiparoşi care are acum
chiar cel mai bun de la Beckett şi până în prezent şi câmpuri peste lac, şi trimisă înapoi. „Salutare! Mă auzi, şapte ani. Curând a cumpărat
rivalul lui William Trevor, şi un profesor apreciat care a tinere Moran!“ alte ferme mici, dar niciuna nu
predat la universităţi din Statele Unite, Anglia şi Irlanda. l-a văzut muncind cu lopata ori
Romanele lui – printre care The Barracks (Barăcile, M-am uitat peste tot în jur. Vocea venea dinspre drum. cazmaua. Întotdeauna apărea
1963), The Dark (Întunericul, 1965), The Pornographer La început nu am zărit silueta sprijinită într-o spărtură din imaculat îmbrăcat. Era ca şi cum
(Pornograful, 1979), Amongst Women (Printre femei, zidul de deasupra lacului, dar când a strigat din nou am ar fi înţeles instinctiv că era cel
1990) şi That They May Face the Rising Sun (2002) – au ştiut că este Eddie Reegan. Senatorul Eddie Reegan. mai scurt pas de la aparenţă la
sfidat cenzura din Irlanda: unele au fost interzise (The devenire. „Unul care munceşte nu face niciodată bani. Nu
Dark), iar autorul a fost nevoit să renunţe la catedră şi a „Salutare, tinere Moran. Dacă muntele nu poate veni la are timp să vadă cum se fac banii“, îi plăcea să se laude.
părăsit Irlanda pentru zece ani. Mohamed, Mohamed va veni la munte. Vâsleşte încoace S-a stabilit ca vânzător la licitaţie. A intrat în politică. S-a
pentru un minut. Vreau să îţi spun ceva.“ căsătorit cu Kathleen Relihan, fiica cea mare a bătrânului
Criticii au remarcat evoluţia prozei lui de la Paddy Relihan, cel mai bogat om din zonă, preşedintele
reprezentarea societăţii irlandeze oprimate de la jumătatea Am vâslit foarte încet, privind în oglinda apei cum Consiliului regional. „Vedeţi fetele alea două? Am să mă
secolului al douăzecilea către libertate şi încredere în fiecare lovitură a vâslei se îndepărta de barcă. Nu îmi plăcea însor cu una dintre ele“, se povesteşte că ar fi spus către
sine. Proza scurtă, o colecţie de secvenţe din viaţa rurală senatorul, preluasem sentimentul, probabil inconştient, de un prieten. „Cu care?“ „Nu contează. Amândouă sunt
cu semnificaţie socială, politică şi psihologică, a fost la ai mei. Venise sărac în locul acesta, cumpărase ferma fetele lui Paddy Relihan“; iar când Paddy a ieşit la pensie,
publicată în volum abia la începutul anilor ’90. mică şi ieftină a lui Lynch, şi curând după aceea ferma a
ars. Imediat a fost construită o casă mai mare cu banii din Reegan, şi nu fii lui, a fost succesorul în Consiliu. →
asigurare, mai aproape de drum, deşi, la rândul ei aceasta
a trebuit să ardă până la temelie ca să fie înlocuită de

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 19
Proză

Aloisia ŞOROP

Şi atunci a privit Meduza

C um vii dinspre România, pe stânga, în marea fără de voie, scăpat de pedepse graţie talentului şi vrajei Benvenuto Cellini – Perseu cu capul Meduzei
Piaţă a Signoriei din Florenţa, se află Loggia dei pe care meşteşugul său o exercita asupra potentaţilor zi-
Lanzi. Folosită, între altele, să-i adăpostească pe lei. Cunoscut pentru înclinaţiile sale homoerotice, Cellini ascensiunii: bărbatul care ucide monstrul. Pe lângă teoria
mercenarii lui Cosimo I de intemperii, Loggia s-a trans- a fost des ţinta criticilor pentru aspectul androgin al perso- care susţine că adăugarea basoreliefului pe soclul statuii
format în timpul lungului mecenat al Medicilor într-un najelor sale masculine, deşi ele reprezentau figuri ilustre a fost menită să evidenţieze superioritatea sculpturii faţă
de-acum celebru colţ de artă în aer liber. Având deschi- ale masculinităţii, atât în componenta ei eroică, cât şi în de pictură, basorelieful fiind o pictură în „relief“, cred că
dere către Piaţă şi învecinându-se pe dreapta cu cei doi cea estetică. Puţini au fost însă cei interesaţi de realizarea Cellini l-a conceput ca o coda, sau morală a grupului sta-
coloşi din marmură, Hercule de Bandinelli şi o copie a lui artistică a personajelor feminine, considerându-se că, fiind tuar. Şi, aşa cum statuia însăşi consacră sculptura ca fiind
David de Michelangelo, ce străjuiesc intrarea în Palazzo homosexual, Cellini era, în mod necesar, şi misogin. olimpiană între arte, la fel relaţia lui Perseu cu Meduza
Vecchio, Loggia adăposteşte mai multe statui şi grupuri se instaurează ca vocaţia supremă, experienţa unică, de-
statuare, reuşind astfel să echilibreze arhitectura spaţiului Trupul Meduzei este la picioarele eroului, întins pe venind filonul unei poveşti despre Eros şi Thanatos ce în-
public. Pentru că, dincolo de David şi de colţul lui Palazzo spate, cu torsul destins, cu sânii expuşi. Piciorul stâng al soţeşte ca o iederă naraţiunea de bază a eroului. Perseu e
Vecchio, se rotunjeşte Fântâna lui Neptun, cu statuia ma- lui Perseu ia în stăpânire trupul femeii, odihnind pe ba- singurul care, privind-o pe Meduză, îi descifrează adâncul
iestuoasă a acestuia în centru şi mai multe figuri mitologi- zinul care îi este arcuit peste abdomen acoperind cu totul metaforei. Scena decapitării nu este decât un trompe-l’oeil.
ce jur împrejurul bazinului. partea frontală. Picioarele îi sunt flexate din genunchi şi Monstrul este o simplă convenţie, o alunecare de sens
Acolo l-am întâlnit pe Perseu la începutul lui sep- aduse în spate într-atât încât mâna stângă este încleştată pe menită să creeze graniţe, distanţă, clarobscur. Adevărata
tembrie. Ajunsese înaintea mea, pe la mijlocul secolului gamba stângă. Iar mâna dreaptă… ei bine, mâna dreaptă Meduză este o femeie splendidă, plămădită din fibră şi
al XVI-lea, şi, triumfător, suplu în sălbăticia lui de tânăr curge precum gâtul unei viori, se prelinge afară din aşter- sânge uman, care împietreşte nu prin repulsia pe care o
învingător, purtând însemnele simpatiei zeilor, coiful dat nut şi cade cu o graţie desăvârşită într-un abandon total, produce privitorului ci prin admiraţia şi dorinţa pe care le
de Hades şi aripile la picioare, dăruite de Hermes, le ară- orgasmic, de o feminitate şi o sinceritate lipsite de cel mai stârneşte. Asta a văzut Perseu în oglinda scutului dat de
ta celor din piaţă capul înfricoşătoarei Meduze, proaspăt mic echivoc. Răsfirate, lungi, arcuite, dezinvolte, suple şi zeiţa înţelepciunii.
despicat de trunchi. Parcă totul se întâmplase cu câteva tulburătoare, degetele Meduzei consacră o altă legendă.
minute înainte. Perseu încă ţinea sabia, primită tot de la În colţul drept al Loggiei dei Lanzi, între atâtea grupuri
Hermes, în poziţie orizontală şi începea să se relaxeze, mu- Atunci le-am privit figurile şi am văzut! Perseu şi statuare în marmoră care glorifică masculinitatea şi forţa
tându-şi greutatea pe piciorul drept. Sângele gâlgâia din Meduza nu se aflau la capătul unei încleştări năprasnice, copleşitoare a învingătorului, se ridică statuia brună a unui
rănile trupului Gorgonei, jos, şi ale gâtului, sus, în mâna nu era vorba de confruntarea umanităţii cu stihiile orbi- adolescent care-şi decapitează iubita pe pernele bogate de
care certifica victoria. toare care-o absorb în haosul nefiinţei. Nimic pe chipurile pe care alunecă la colţuri cuvertura. Coborâtă pe soclu,
În bronz, sfârşitul încleştării oribile, magnifice, este re- lor nu trăda încrâncenarea firească unei lupte de o aseme- în tonuri mate, relaţia cu Andromeda este o copie palidă,
dat de Benvenuto Cellini cu un minim de concreteţe natura- nea anvergură, sau patima de a-l distruge pe celălalt, sau rece, aproape falimentară a celei pe care statuia de sus o
listă prin jeturile de sânge care împroaşcă printr-o mişcare groaza de a fi învins. Perseu şi Meduza erau, de fapt, la legitimează fie şi în momentul tragic al despărţirii.
ondulată, pulsatilă parcă, scena luptei şi rămân suspendate capătul unei neasemuit de frumoase întâlniri de dragoste.
în aer ca nişte gargouilles neterminate. Învinsă este, deci, Chipurile lor aveau seninătatea unei împliniri intens trăite, Legenda spune că Perseu a triumfat, dar Cellini preface
Gorgona, salvată omenirea de la mineralizare prin privire! erau feţele a doi tineri care tocmai au făcut dragoste şi au adevărul mitic. Statuia lui reconstituie momentul fideliză-
Iar eroul, perfect antrenat, frumos ca un zeu şi sfidător ca închis taina lor în sipetul morţii. Figura destinsă, uşor me- rii lui Perseu, când tânărul are revelaţia adevărului perso-
un muritor, pare că îşi trăieşte extazul momentului dar şi lancolică, a lui Perseu, priveşte în jos către trupul femeii cu nal, nicicând înregistrat de legendă: nicio Andromedă nu o
anticiparea viitoarelor certitudini: seria isprăvilor, unirea regret, cu nedumerire, cu iritare poate, dar el nu este duş- va putea egala pe Meduză şi el nimic nu va mai ucide cu
cu preafrumoasa Andromeda, o viaţă plină de adevăruri manul de moarte al Meduzei, chiar dacă îi ridică victorios aceeaşi dragoste. Cu noi de faţă, impetuos dar trist, Perseu
legendare… Oare? Am stat şi am privit îndelung statuia… capul retezat în mână. Iar chipul ei, printr-o subtilă osmoză descoperă dificultatea de a fi erou.
pentru că, nu-i aşa, „privirea“ este cheia întregii poveşti de identitate, este proiecţia figurii lui, încadrat de şerpi aşa
a Meduzei şi a neînchipuitei sale înfrângeri. Dacă privi- cum e al lui de bucle, având frumuseţea şi tristeţea resem-
rea aruncată Meduzei dezumaniza prin fosilizare, a mea nată, eterică a unei madone. Pe cei doi nu lupta i-a adus
construia prin antropomorfizare. Privind trebuia să vezi, şi împreună, ci dragostea, şi nimic din dinamica figurilor nu
poate că aici greşeau bieţii muritori: o priveau pe Meduză indică antinomia celor doi.
fără să ştie să o vadă.
Am dat ocol încet grupului statuar, i-am privit detali- Pe soclul statuii Perseu ţinând în mână capul Meduzei
ile, muchiile, am ascultat respiraţia bronzului. Şi am pri- se află copia unui basorelief (originalul se află la Muzeul
vit-o mai atent pe înfiorătoarea Meduză, monstrul cu chip Bargello şi îi aparţine tot lui Cellini) care înfăţişează o altă
de femeie care purta şerpi în loc de plete şi îi transforma scenă mitologică, cea a eliberării Andromedei de pe stânca
în stană de piatră pe toţi cei care o priveau. Meduza, cea unde era înlănţuită de un monstru marin. De data aceasta
sortită să trăiască la periferia umanităţii, respingătoare şi figura Andromedei este centrală, iar Perseu, destul de greu
ucigaşă, o entitate ce impunea distanţa ca singura formă de de distins în detaliu, este surprins în zbor, ca o acvilă, gata
apropiere de fiinţele umane. de atac.
M-a fascinat grupul turnat în bronz de Benvenuto, cel
binevenit, el însuşi de mai multe ori ucigaş cu voie sau Desigur că alegerea înfrângerii Meduzei ca subiect
pentru grupul statuar destinat Loggiei dei Lanzi a avut
la vremea respectivă conotaţii politice, căci statuia a fost
comandată de Cosimo I, la momentul comenzii doar
Duce al Florenţei, pentru a-i consolida în bronz imaginea

→ Acum că l-a depăşit pe Paddy Relihan şi a devenit trebuit să vă felicit, deşi sunt prea sus aici ca să vă strâng „Nu.“ am răspuns cu atenţie. „Nu mi-a plăcut. A fost
mâna. Şi sunt sigur că nu va fi nici ultima dată“, a început un serviciu.“
Senator, şi părea doar o chestiune de timp până să fie ales în el.
Parlament, nu mai făcea glume pe seama „vechiului efort „Îmi place stilul ăsta direct. Iar ceea ce vreau să ştiu este
al incendierii“, şi era adânc preocupat „Mulţumesc. Sunteţi foarte ama­ – dacă vi s-ar oferi o slujbă foarte bună, aţi accepta-o?“
de reţinerea companiilor de asigurări bil“, i-am răspuns.
faţă de acordarea acoperirii pentru „Ce slujbă?“
incendiu la casele din zona aceasta a „Aveţi vreo idee unde veţi merge „Nici eu n-o să mă învârt în jurul cozii. Vorbesc despre
ţării. Trecuse cu buldozerul peste alunii de aici?“ postul de director al şcolii de aici. E o poziţie foarte
şi mărăcinii de pe dealurile de deasupra bună pentru un tânăr. Aţi fi printre cei de-acasă. Veţi face
lacului, şi pe când mă întorceam să „Nu. Am aplicat pentru un grant. lucruri bune în locul de care aparţineţi. Am auzit că sunteţi
văd cât de aproape ajunsesem cu barca Depinde dacă îl obţin sau nu.“ interesat de o tânără foarte atrăgătoare care este cam la o
de zid am văzut în spatele lui albul şi sută cincizeci de kilometri de aici. Dacă v-aţi hotărî să vă
negrul Frizienilor lui care păşteau între „Ce veţi face dacă îl obţineţi?“ căsătoriţi şi să vă aşezaţi, sunt în poziţia să vă ofer şi alte
gardurile electrice în partea îndepărtată „Merg mai departe, bănuiesc. Merg avantaje.“
a dealului reînsămânţat. puţin mai departe …“ Învăţătorul Leddy era directorul şcolii. Era directorul
„Ce veţi face după aceea?“ şcolii de când îmi amintesc. Mă învăţase pe mine şi pe mulţi
Am lăsat barca să se întoarcă astfel „Nu ştiu. Mai devreme sau mai înaintea mea. Trecusem să-l văd chiar cu trei zile înainte.
încât să pot pune mâna pe stâncă, dar târziu, bănuiesc, va trebui să caut un Numai ideea de a-l înlocui era şocantă. Şi oricum, ştiam că
seara era atât de calmă încât ar fi stat serviciu.“ politicienii nu au nimic de-a face cu numirea profesorilor.
liniştită lângă peretele înalt fără niciun „Aici vroiam să ajung. Sunteţi Preotul era cel care conducea şcoala. Ce spunea nici măcar
ajutor. Senatorul se aşezase pe perete calificat să predaţi, nu-i aşa?“ nu avea sens, dar fusesem avertizat despre şiretenia lui şi
când eu vâsleam spre el, iar pantofii lui „Da. Dar nu am predat decât câteva eram precaut.
atârnau la vreo doi metri deasupra bărcii. luni. Înainte să am şansa aceea să merg
la universitate.“ (Fragment din The Collected Stories)
„Nu e pentru prima dată când ar fi „Nu v-a plăcut să predaţi?“ a
întrebat el brusc. Traducere de Florentina ANGHEL

20 Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 Scrisul Românesc Cronică literară
Poezie
Ştefan VLĂDUŢESCU
Viorel FORŢAN

O lectură matematică a lumii temă
de meditaţie
D ouă sunt ştiinţele care nu ne lasă să gândim de idee. Omul caută probleme. Ilustrarea se face prin Paul
şi să credem ceea ce vrem noi: matematica şi Erdös: „Ai vreo problemă pentru mine“. Clubul geniali- David rosti cu un ton
logica. În special, matematica, fiind o soco- lor – Mensa se preocupă de „producerea de probleme «cu dulce afectat
teală pe cont propriu, nu ţine cont de voinţe şi de trăiri. Din fosfor»“. În ordinea umanului întâlnim şi probleme mora- automatismul verbal
această perspectivă o scriere în care fără a se abandona pe le, probleme de discernământ. Când trecem de la ideea de
sine, un matematician mângâie lumea este cu în această situaţie
atât mai incitantă. Lumea văzută de un ma- inteligenţă artificială la ideea de viaţă artifi- alo
tematician (Bucureşti, Ed. Arefeana, 2009), cială, realizăm un demers similar celui după
cartea academicianului Gheorghe Păun, care dacă nu putem „rezolva o problemă, ridică receptorul cu mâna dreaptă şi
nu este demonstrarea unei teoreme noi, a trecem de la o problemă mai generală, deci în timp ce aştepta vocea
unei conjecturi dificile ori rezolvarea uneia în principiu mai grea“. Este posibilă şi pre-
dintre provocările lui Hilbert. Acest volum ferabilă o translatare a unei probleme dificile de la capătul firului
constituie o favoare pe care o ştiinţă-forte într-o problemă ce poate fi mai uşor proce- îşi cerceta
o face literaturii: lasă spiritul matematic să sată. Excepţională problematizare găsim în
se manifeste în domeniul non-axiomatic al rezolvarea unei probleme de furnici prin a fireşte
cuvintelor. Pe această scenă de gradul al trei- pune pe capul fiecărei furnici o pălărie. Aici cu multă luare aminte
lea, în timp ce matematicianul vede lumea, gândirea se sprijină şi pe o „logică dumini-
lectorul se bucură alături de acesta să vadă cală“. Cele mai importante lucruri de reali- linia vieţii din palma stângă
că măcar un termen al ecuaţiei sale existenţi- zat în legătură cu o problemă le reprezintă
ale personale prinde armătură de certitudine. formularea şi demonstrarea. Formularea se cum în locul unui glas catifelat
Matematicianul nu vede, ci radiografiază. adaptează persoanei şi domeniului: „formu- atât de familiar
Dincolo de ceţurile şi refractările cu care lare matematică“, „formulare pentru copii“,
se confruntă spiritul matematic, dincolo de „formulată de contabili“. O problemă poate urechilor sale
fenomene şi de trăiri, el scrutează idei. Acest spirit savant fi şi greşit sau „incomplet formulată“. sosi un la fel de familiar
lecturează lumea şi se raportează la univers, în mod ambi- În ce priveşte universul cunoaşterii, acesta este format
guu şi vag, adică estetic. După cum spuneau W. Empson şi din informaţii, „date istorice sigure“, dar şi ipoteze-contro- bâzâit
R. Jakobson „maşinaţiile ambiguităţii se află chiar în inima verse-dileme. Informaţiile se găsesc „în cărţi, documente“. ce consfinţea întreruperea legăturii telefonice
esteticului“. Acceptarea nesiguranţei şi nedeterminării (es- Un loc special îl ocupă cunoştinţele: ele, iar nu informaţii-
tetice) nu este parte a scriiturii literare, ci element struc- le, se află pe axa explicativă a ceea ce se desemnează drept neefectuate
tural în formula existenţială a academicianului: „Foarte „marea singularitate“ care se apropie. Aceasta ar consta în se retrase
puţini oameni se îndoiesc de ceva (...) «este posibil ca..., următoarele: „creşterea mereu exponenţială a ştiinţei va
cred că..., dacă nu cumva mă înşel» sunt serii de cuvinte face curând ca volumul de cunoştinţe şi rata de acumulare la locul lui din celebra
total necunoscute pentru mulţi contemporani“. a lor să depăşească puterea de observaţie şi de înţelegere academia din florenţa
Gheorghe Păun scrie o admirabilă proză de idei. Domnia a umanităţii“. Atunci, pentru a face faţă avalanşei de cu- accademia di firenze
sa este, înainte de toate, un gânditor, este un om preocu- noştinţe oamenii se vor specializa atât de profund, încât în
pat de gândire şi de gânduri. Unele gânduri sunt pur lirice: mod implicit se vor singulariza. Cunoştinţele vor depăşi unde michelangelo nu ştia ce bine îi stă
„florile, cărţile şi icoanele nu ar trebui să fie vândute, ci posibilitatea de înţelegere-acumulare-control şi va avea
dăruite; toate acestea sunt părţi mesagere ale Frumosului, loc „o ruptură dramatică“ între profesii, ca şi în raport cu în pofida echivocului creat de apelul telefonic
oricum nu au preţ ca nişte mărfuri oarecare“. Altele sunt omul obişnuit. gândurile îi zburau
ceva mai aplicate: „câteva gânduri, fără prea multe deta- Gheorghe Păun nu ne expune doar materialul, ne arată
lii şi fără exemplificări“. Înregistrăm şi „gânduri de pri- şi calea pe care trebuie să meargă gândirea: demonstraţia. rectiliniu şi uniform
măvară“ sub formă de „cugetări de uz personal“ şi mirări A fi cu adevărat înseamnă a fi demonstrat: „L. Adleman spre înmarmorata Venus din Milo
înţelepte: „ce puţin trebuie unui om să fie fericit (...); câtă a demonstrat experimental posibilitatea folosirii bio-mo-
filosofie se poate face în timp ce lucrezi în grădină“. leculelor pentru calcule“; „demonstrasem“ teorema că insulă
Primul demers al spiritului cogitativ este observaţia. În „orice indicator argregat este prost“. Păstrată în aceeaşi din ArHipelagul cicladelor
taxonomia observaţiei putem consemna: „observaţia sim- semantică, ideea este exprimată şi prin citarea excepţiona- exilata neamului ei
plă, despre un fenomen“, făcută de L.J. Peter, M. Kleiber „a lului Grigore Moisil: „Eu demonstrez, nu conving“. şi
observat că există o corelaţie precisă între activitatea meta- Dincolo de metodica gândirii încântă în proza de idei inimii sale
bolică a unui organism şi masa organismului respectiv“, de a domnului Gheorghe Păun şi corectitudinea gândirii, miş- în regescul palat louvre
Langford (care „a introdus un tip de şiruri pe care susţinea carea onestă a investigaţiei şi interogaţiei. căreia liniile vieţii
că le-a imaginat observându-l pe fiul său“. Concluzia este Cel care a brevetat „P-sistemele“ şi care este recunos- destinului
limpede: „Observatorul contează“ (p. 230). cut „prin literă“ ca iniţiatorul cercetării în domeniu ni se au rămas o enigmă în istoria artelor
Spiritul cogitativ face şi constatări „banale“. Spre deo- arată ca un om blând şi ferm, îngăduitor şi decis. Vorbele din motive obiective
sebire de observaţie, o constatare poate fi şi este „probată“. prozatorului au tâlc, iar judecăţile sale sunt modelate de ArHicunoscute
Observaţiile şi constatările se interiorizează ca idei. timp, de miliardul şi jumătate de bătăi ale inimii pe care le
Gânduri cu adevărat calificate sunt ideile. Există, pe de avem la dispoziţie. la fel de ascunsă
o parte, „idei triste/înţelepte“, precum cele despre viaţă şi În ce priveşte Clubul Iubitorilor de Cultură, opinăm şi inima
timp. Se delimitează, pe de alta, ideile pe care le are mate- că ar putea deveni măcar „membru distant“ al acestuia şi
matica: „idei, ingeniozitate, gândire organizată“ (p. 94). academicianul Vasile Tonoiu. Domnia sa s-a născut în ace- chiar şi pentru christiaan neethling barnard
Un criteriu de evaluare a omului îl reprezintă ideile pe eaşi zonă a Argeşului, este într-un acelaşi mod preocupat celebrul
care le emite. Se vorbeşte despre „ideile lui Turing“, se de meditaţia Sfântului Augustin despre timp şi ne-a făcut deschizător de drumuri
reţine că Grzegorz Rozenberg „musteşte de idei“, că „T. onoarea de a ne conduce teza de doctorat cu ani în urmă. în chirurgie
Nishida a venit cu ideea...“ sau că L.A. Zadeh a avut o Academicianul Tonoiu îl are ca prieten pe profesorul uni- de torace
„idee simplă şi genială introducând noţiunea de mulţime versitar Eugen Negrici care are o amplă cercetare despre de inimi
vagă“. Ideile au viaţa lor pe care ne-o povesteşte Grigore cronici şi cronicari şi care a constatat cu ani în urmă că
Moisil (citat de profesorul Gh. Păun): „o idee începe prin documentele judecătoreşti şi administrative ale secolelor şi de transplanturi cardiace
a fi un paradox, continuă prin a fi o banalitate şi sfârşeşte 17-18-19 pot fi lecturate în notă literară căci se bucură de primul fiind efectuat la
prin a fi o prejudecată“. „expresivitate involuntară“. groote schuur hospital
Un tip specific de idee este teza (axioma, postulatul, Academicianul Gh. Păun intră în convergenţă cu E. din cape town-ul africii de sud
principiul etc.). Există teze „de plecare“ şi teze de conclu- Negrici când despre o carte de documente ale unor familii pacientului louis washkansky
zionare: „Teza e că întoarcerea şepcii cu cozorocul la ceafă boiereşti afirmă că ele reprezintă „literatură pură“.
nu numai că nu e dovadă de personalitate (...), ci e chiar o Ca şi la Gr. Moisil şi la Solomon Marcus, faţă de care cincizeci
probă de non-personalitate“. are distanţe minime (vezi criteriul apropierii interumane), şi cinci ani
Pentru a deveni productive ideile trebuie antrenate în prezenţa şi gestica spirituală a profesorului Gh. Păun sunt la trei decembrie
raţionamente. Iată un exemplu: „Raţionamentul este urmă- modelate de libertatea gândirii. Ea se ilustrează minimal în anul
torul: scop al vieţii este viaţa (...) toate vieţuitoarele plane- prin scoaterea în evidenţă a aplecării cu gravitate a gândirii unamienouăsuteşaizecişişapte
tei ne dorim să trăim cât mai mult“. asupra unor lucruri simple. Moisil se gândea la un manual
Silogismul este un gen specific de raţionament ce poate pentru „baterea cuielor“ sau la un „îndreptar pentru între- ştirile de presă
funcţiona şi în ordinea mundană a cotidianului: „Urăşte şi buinţarea şurubelniţei şi a tirbuşonului“. În mod similar, apărute în lume cu această ocazie
vei rămâne singur. Iar cu singurătatea începe nefericirea. Gh. Păun îşi îndreaptă atenţia asupra etichetelor de pe sti- au fost impresionant de numeroase
Deci, urăşte şi fii nefericit“. cle. Pentru reflecţie nu contează obiectul.
În opinia filosofului Mario Bunge, problema este un tip Gândirea epică se impregnează de libertatea gândirii: mă abţin să citez
lectura matematică a lumii este o lectură de idei. deoarece singura la care am avut acces

a apărut în Scînteia reintrată
în ilegalitate
actualmente

Scînteia în ilegalitate
iată o temă

de meditaţie

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 21
Eseu

Geo CONSTANTINESCU

Carlos Ruiz Zafón: iubiri paralele

A tunci când convenţiile înghiţite de neantul uitării. Astfel, tânărul care de-abia bate de muzică, evident, mai mare.
prozei postmoderniste la porţile vieţii ajunge acolo unde ea, viaţa, strecurată în Dezamăgit, se întoarce în mun-
nu rămân doar simple cuvinte, nu se mai poate mărturisi. ca-i rutinieră de arhivar, dar şi
experimente narative şi nu se opresc la porţile realităţii de detectiv şi este salvat de dra-
umane şi ale istoriei, ba, mai mult, intră în profunzimi- Copilul ia de aici o carte, intitulată tot La sombra del gostea pentru Beatriz, sora unui
le acestora, încercând să le salveze de tentaţiile haosului viento, scrisă de un autor catalan al anilor 1930, Julian prieten, care răspunde pozitiv
atotcuprinzător, putem afirma că nu mai avem de a face cu Carax, unde se vorbea despre o iubire imposibilă. E vor- dorinţei sale de iubire.
disoluţia ireversibilă a discursului narativ contemporan. ba despre iubirea autorului cu Penelope Aldaya, fiica unui
Astfel, Carlos Ruiz Zafón, în roamnul La sombra del industriaş catalan. Iubirea este descoperită de tatăl fetei, Astfel iubirea lui se suprapune peste cea nefericită a
viento (Umbra vântului, Editura Planeta S.A., Barcelona, care era, de fapt şi tatăl tânărului pe care-l luase sub pro- lui Julian Carax, care ajunsese sa-şi ardă cărţile, deghizat
Spania, 2006) realizează o naraţiune densă, urmărind ome- tecţia sa, pentru a urma cursurile celei mai alese şcoli a în personajul demonic al propriului roman, Lain Coubert.
nescul şi isotria la graniţa dintre realitatea concretă şi une- protipendadei barceloneze. Era rodul iubirii lui cu Sophie Aşa cei doi se întâlnesc cu adevărat. Lain Coubert îi cere
ori străină spiritului şi fantasticul care de cele mai multe Carax, o tânără franţuzoaică ce dădea lecţii de solfegii şi cartea râvnită, ultimul exemplar al romanului său, La som-
ori e mai aproape de fiinţă. Toate acestea pian familiilor privilegiate din oraş. Abandonată mai apoi, bra del viento contra unei sume mari de bani. Daniel refu-
unde cuvântul nu urmăreşte doar originali- ză, iar iubirea lui pentru Beatriz îl înduioşează şi îl umani-
tatea expresivă, ci adevărul omenesc, une- tânăra se va căsători cu Antoni Fortuny, un zează pe autorul nefericit, ce urmărea atât de deznădăjduit
ori comun, frust, dând viaţă unor structuri pălărier cumsecade, dar foarte departe de a distrugerea propriei opere.
narative fireşti, ce se apropie de felul de înţelege sufletul feminin.
a povesti al autorilor secolului al XIX-lea, Cu acest prilej va înţelege că viaţa răpită de alţii lui
unde nu lipsesc elemente ale goticului, ale Când iubirea lor este descoperită, ti- însuşi continuă prin destinul firesc al lui Daniel şi al lui
melodramei înseşi şi ale misterului, alături ranul frivol Ricardo Aldaya, în loc să le Beatriz şi că opera lui, chiar dacă văduvită de autentici-
de marile descoperiri ale naraţiunilor su- dezvăluie greşelile-i din tinereţe, o închide tatea şi flacăra iubirii, merită să dăinuie, chiar dacă uitată
biective a secolului XX. la propriu pe fată, care va naşte o fiinţă a în undeva, în cimitirul cărţilor. Poate se va mai ridica un
Publicat pentru prima oară în 2001, păcatului, alături de care va muri imediat, tânăr îndrăgostit şi cu destinul său va da viaţă acelor rân-
romanul La sombra del viento a fost pur umilită, izolată şi abandonată în imensa duri nefericite.
şi simplu devorat de cititorii din ţările de ipocrizie a epocii.
limbă spaniolă şi nu mumai. A fost tradus În afară de aceste valori morale şi existenţiale ce se
imediat şi reeditat în franceză, germană, Plecat la Paris unde o aştepta pe desprind din textul autorului spaniol, întâlnim elemente
engleză şi în mai multe limbi ale pământu- Penelope, Julian trăieşte deznădejdea iubi- faste ale genului poliţienesc, investigaţiile lui Daniel şi
lui. Astfel a devenit un best-seller mondial, rii neîmplinite, fără a şti ceva din destinul ale prietenului său Fermin Romero de Torres pentru re-
fiind unul din cele mai citite romane spaniole ale ultimilor iubitei sale. Când va afla aceasta, va fi prea constituirea lumii din romanul lui Carax, povestirea eveni-
ani. târziu, iar reacţia sa va fi împotriva proprii- mentelor din Barcelona dinainte şi de după războiul civil,
Totul porneşte de la universul ficţional pe care-l cu- lor cărţi, pe care le va incendia pe rând. cu elementele-i de tensiune şi intrigă specifice, alături de
noaşte Daniel Sempere, un copil în pragul adolescenţei, naraţiunea autobiografică a Nuriei Montfort, fiica portaru-
orfan de mamă, care, împreună cu tatăl său, arhivar, face Aici îl întâlneşte pe tânărul Daniel lui Cimitirului Cărţilor uitate, care a încercat să-l readucă
o vizită în Cimitirul cărţilor uitate. E vorba de un teritoriu Sempere, care pornise, la rândul lui în căutarea neferici- la viaţă pe autorul Julian Carax, autorul personaj distrus de
simbolic al vieţilor devenite texte, care, la rândul lor sunt tului autor, prin metode detectiveşti, urmărind pas cu pas conştiinţa iubirii pierdute. Astfel romanul lui Carlos Ruiz
degringolada unor vieţi retezate necruţător de convenţiile Zafón devine o naraţiune complexă, îmbinând noile valen-
unei societăţi putrede şi ipocrite. ţe ale epicului cu cele tradiţionale, creând o operă care îşi
merită din plin popularitatea printre cititorii săi.
În tot acest timp Daniel Sempere îşi trăieşte propria-i
viaţă, se îndrăgosteşte de Clara Barcelo, o superbă adoles-
centă care însă descoperise iubirea în braţele profesorului

Maria TRONEA

Literatură feminină elveţiană– Alice Rivaz

Î nceputurile romanului feminin Monologul interior este dublat de comen- cititului sau al remarcii începute. Cu toate suprapuse unele peste altele, ca trei copii
din Elveţia romandă se leagă de tariul imaginar din numeroasele paranteze, hurducăturile, de fiecare dată s-a încăpăţâ- ale aceleiaşi poveşti.“ Focalizarea internă
numele primei scriitoare feminis- marcând dramatizarea povestirii. Christine nat să meargă până la capăt.“ Descrierea este învestită uneori cu o funcţie estetizan-
te avant la lettre din acest spaţiu, Isabelle Grave, eroina cărţii, îşi împarte viaţa în- detaliată a modului şi a cadrului în care se tă, prin apel la intertextualitate: „(...) întoc-
de Charrière, aristocrată olandeză, stabilită tre obligaţiile de secretară la o firmă din produce actul scriptural este unul dintre ar- mai cum zadarnic îşi dorise, atâta vreme,
în urma căsătoriei la Colombier, în apro- Geneva şi îngrijirea mamei sale vârstnice, tificiile la care apelează autoarea pentru a ca în fiecare noapte să se odihnească lângă
piere de Neuchâtel, autoare a unor roma- aproape imobilizată la pat, care o împiedi- crea «efectul de real». ea bărbatul iubit – nu-i aşa că asta ţi-ai dorit
ne ce marchează independenţa de spirit: că să materializeze dorinţa obsedantă de a Christine – toată noaptea, toată noaptea, o
Scrisori din Neuchâtel (1784), Scrisori din scrie. Simbolul recurent al acestei obsesii O funcţie simbolică are descrierea apar- Mélisande ...“
Lausanne (1785), Caliste (1787). Acestora este „scrinul“ în care sunt închise nume- tamentului de bloc în care locuieşte prota-
li se adaugă nuvelele reunite în volumul roase pagini cu însemnări ce ar putea servi gonista, spaţiu claustrant, opresiv, datorită Dacă visul de a deveni o mare pianistă
Trei Femei (1795). creaţiei. Spre această ţintă nobilă trimit şi coexistenţei cu o mamă bolnavă, a cărei al protagonistei nu s-a împlinit, pianul ră-
Condiţia feminină este şi tema predi- numeroasele stilouri pe care eroina ajun- prezenţă afectează spiritul de independenţă mânând doar o piesă de mobilier, dorinţa
lectă a D-nei de Staël (1766–1817), autoa- să şi ea la senectute (are deja 56 de ani) le al fiicei. Cămăruţa în care aceasta se retra- de a scrie va da rod. Eliberată prin moartea
re a romanelor Delphine (1802) şi Corinne poartă mereu în poşetă sau creioanele de pe ge are însă rolul de „cocon“, fiind percepu- mamei, sub imboldul „chinului şi încân-
(1807), ce se situează în siajul Noii Eloize noptiera de la capătul patului: „Creioanele tă ca „o prelungire a propriei fiinţe“: „(...) tării de a fi în viaţă“, la maşina de scris,
a lui Jean-Jacques Rousseau. Stabilită, în sunt tot timpul acolo, la îndemână, în ca- Christine simte că trăieşte, nu într-un spaţiu Christine Grave pregăteşte darul pe care îl
urma exilului din Paris impus de Bonaparte, zul când, în toiul nopţii, nu s-ar simţi prea oarecare, mărginit de patru pereţi, de o po- oferă lumii: „Căci odată secerişul înche-
la Castelul Coppet, în apropiere de Geneva, obosită, nici prea neliniştită în privinţa bie- dea şi un tavan, ci într-o substanţă pe care iat, grâul treierat şi pus în hambare, vine
Germaine de Staël face din scrierile sale tei sale mame, fără grija imediată pentru ea însăşi ar fi secretat-o, an de an. I se pare momentul măcinatului, apoi plămăditul şi
scena unor dezbateri filosofice despre artă lucrul profesional, o noapte când inima nu că se macerează în aceasta ca într-un fel de coptul pâinii, chiar de ar fi să arunci această
şi literatură, dar şi scena unei temerare lup- i-ar mai bate în bătăi duble, aşa cum i se reziduu provenit din trăirea ei, din ceea ce pâine «pe ape», după cum stă scris, atât de
te în favoarea emancipării feminine. întâmplă de mulţi ani, începând pe la ora a devenit încetul cu încetul, în cursul celei frumos şi de enigmatic în Biblie.“
O combatantă pe frontul mişcării fe- nouă seara, de îndată ce se enervează sau mai lungi perioade din existenţa sa.“
ministe este şi Alice Rivaz (1901–1998), este cuprinsă de o grabă.“
autoare a unei opere în care ficţiunea se Analepsa permite rememorarea triplu-
întretaie cu autobiografia, conturând teme Propensiunea protagonistei spre actul lui eşec în dragoste: „Până şi între iniţiale-
ca: dragostea, confruntarea dintre viaţa scriptural este ca o patimă neînfrânată: le celor trei bărbaţi pe care i-a iubit există
familială şi boală, bătrâneţea. Condiţia fe- „Scrie, de cele mai multe ori, în grabă, pe o ciudată şi atât de comică similitudine,
minină se găseşte în centrul scrierilor sale: genunchi, în tramvaiul care o duce la bi- între P. a lui Puyeran – îl desemna întot-
Nori în palmă (1939), Ca nisipul (1946), rou, când vagonul aşteaptă la stop sau în deauna prin numele său de familie –, P.
Golul valului (1967), Aruncă-ţi pâinea orele de vârf, când se produce vreun blocaj al lui Pierre Urtaise şi P.R. ale lui Pierre
(1979). Acest roman, publicat şi în româ- de circulaţie. Câte pagini nu au fost scrise Romancelli, exact iniţialele pe dos ale lui
nă la Editura Univers Dalsi (1998), este astfel, în grabă, de unde şi atâtea rânduri, Raoul Puyeran, aceste litere, apărând în ca-
reprezentativ pentru maniera autoarei de a cuvinte, fraze ilizibile, indiciu că tramvaiul ietele ei albastre după epoci, îi dau impre-
analiza în adâncime psihologia feminină. a pornit brusc, mai înainte ca ea să fi ajuns sia că ar fi început aceleaşi itinerarii amo-
la un punct şi virgulă, adică la sfârşitul roase, nesfârşit de variate şi diferenţiate în
întâmplările lor particulare, dar, în general,

22 Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 Scrisul Românesc Cronică literară
Evenimente culturale
Rodica GRIGORE

Ultima călătorie a lui Tolstoi

P uţini sunt autorii care să fi lăsat în urma lor evident, adesea, extrem de reduse... de dorinţa soţiei sale de a
mai multe documente scrise şi mai multe Acestea sunt punctele de pornire şi pretextele narative intra în posesia drepturilor
mărturii – şi mărturisiri! – ca Lev Tolstoi. De de publicare a operei lui
altfel, scriitorul însuşi a insistat nu o dată asupra modului de care se foloseşte scriitorul american Jay Parini în roma- Tolstoi. Conflictul prin-
în care chiar unii membri ai familiei sale l-au influenţat în nul său Ultima gară, subintitulat, semnificativ, Roman des- cipal este susţinut tocmai
ceea ce priveşte realizarea câtorva din marile sale persona- pre ultimul an din viaţa lui Tolstoi, apărut în anul 1990. El de controversele – adesea
je literare, cum ar fi Kitty din Anna Karenina şi Nataşa din are, astfel, în vedere toate jurnalele apropiaţilor lui Tolstoi, extrem de acute! – în-
Război şi pace, construite amândouă, în mare măsură, după de la cel al Sofiei Andreevna, la acela al celui mai drag tre Sofia Andreevna şi
modelul soţiei sale, Sofia Andreevna, ori Prinţul Andrei tot discipol al marelui autor, Certkov sau la cel al doctorului Certkov, discipolul apropiat al lui Tolstoi. Iar dacă e clar
din Război şi pace, în personalitatea căruia se pot recu- personal al aceluiaşi, Duşan Makoviţki ori al lui Valentin pentru oricine că femeia dă dovadă de o rapacitate rară şi
noaşte anumite trăsături ale fratelui lui Tolstoi, Nikolai. Pe Bulgakov, tânărul secretar ajuns la Iasnaia Poliana cu puţi- de o ipocrizie pe măsură, trebuie să remarcăm că nici „bu-
de altă parte, Tolstoi a ţinut, de-a lungul întregii sale vieţi, ne luni înaintea sfârşitului idolului său. Desigur, elementul nul“ Certkov nu este deloc dezinteresat, doar Tolstoi fiind
un jurnal detaliat, în care a înregistrat cu grijă şi cu minu- central este reprezentat de jurnalul lui Tolstoi însuşi, însă convins de bunele intenţii ale acestuia, căci ceilalţi apro-
ţiozitate nenumărate întâmplări care i-au marcat existenţa, Parini încearcă – şi reuşeşte – să evite a fi părtinitor sau a piaţi ai scriitorului, inclusiv tânărul secretar Bulgakov, îşi
de la conflictele de idei sau cele spirituale, la cele – nu mai trage în ridicol şi absurd atmosfera de la reşedinţa scriito- dau seama de duplicitatea şi de jocul abil, menit a-i asigura
puţin dureroase – cu soţia sa, Sofia. De asemenea, marele rului rus. Cum reuşeşte toate astea şi cum reuşeşte, în egală un viitor care pe drept cuvânt – şi la propriu! – ar putea fi
scriitor nu a ezitat să-şi exprime deschis dorinţele şi aspi- măsură, să nu-şi transforme romanul în simplă literatură de numit de aur, (evident, în contradicţie cu idealul sărăciei
raţiile, regretele şi speranţele, în pagini de o extraordinară consum? În primul rând, printr-un adevărat efect de calei- pe care îl propovăduieşte ori de câte ori deschide gura...).
autenticitate, care dau nu doar măsura talentului său nara- doscop pe care relatările personajelor îl configurează. Jay În plus, aşa cum se întâmplă adesea în conflicte de acest
tiv, ci, deopotrivă, pe aceea a sfâşierilor lăuntrice care i-au Parini dă fiecăruia cuvântul şi posibilitatea de a se exprima, gen, copiii familiei Tolstoi se implică şi ei, luând ba partea
marcat fiecare zi din viaţă. nu din vreun impuls democratic, ci dintr-unul accentuat tatălui – aşa cum face Saşa, una dintre fiicele preferate ale
Pe de altă parte, însă, şi Sofia Andreevna a ţinut un jur- estetic, în acest fel cartea sa devenind cu adevărat convin- scriitorului –, în vreme ce băieţii, Ilia şi Andrei se situează
nal, în care a ales să relateze mai cu seamă întâmplările gătoare şi viabilă din punct de vedere artistic. Astfel, viaţa de partea mamei... Dându-le tuturor cuvântul şi ocazia de
zilnice ale mariajului său cu Tolstoi – şi, oricât de surprin- lui Tolstoi – şi, implicit, persoana acestuia – sunt privite a-şi exprima opiniile, Jay Parini intenţionează să menţină
zător ar putea să pară acest lucru, şi câţiva dintre copiii cu- prin ochii tuturor celor care-l înconjoară, fie că e vorba echilibrată balanţa conflictelor şi să nu cadă în păcatul de
plului au făcut acelaşi lucru, povestind, în scris, tot soiul de de prieteni sau de adversari, iar relatările lor construiesc, a lua, el însuşi, partea cuiva. Cu toate acestea, e adevărat
amănunte legate de copilăria şi adolescenţa lor şi, evident, dintr-o dată, un univers care ar fi, altfel, greu de presupus că Sofia Andreevna e mult mai puţin demnă de încredere
situându-se de o parte sau de alta a baricadei reprezentate după simpla lectură a operei tolstoiene. decât Tolstoi, paginile care-i sunt dedicate – şi unde rela-
chiar de jurnalele părinţilor lor. Căci trebuie să precizăm tează ea însăşi întâmplările prin care a trecut – fiind pline
că, foarte adesea, mai cu seamă în ceea ce priveşte ultimii „Un roman e ca o călătorie pe mări neştiute, dar eu de fragmente acuzatoare, însă fără dovezi, sau părtinitoare,
ani din viaţa lui Tolstoi, versiunile acestea diferă funda- am încercat să mă ţin cât mai aproape de linia ţărmurilor chiar şi fără motiv. Impresia de autenticitate a romanului
mental, într-un fel privind marele joc al existenţei marelui întâmplărilor din ultimul an din viaţa lui Tolstoi“, mărtu- de faţă este dată, apoi, de includerea în text a scrisorilor
scriitor şi în cu totul altul soţia sa, devenită, pe măsura tre- risea Parini într-un interviu. Prin urmare, autorul acestui adresate de Tolstoi unor personalităţi precum Gandhi sau
cerii timpului, din ce în ce mai rapace şi mai posesivă. În roman va insista adesea că, atunci când Tolstoi vorbeşte, George Bernard Shaw, împreună cu care scriitorul rus dez-
egală măsură, majoritatea discipolilor sau apropiaţilor lui în Ultima gară, cuvintele realmente îi aparţin, fiind extrase bătea chestiuni estetice sau de actualitate. Însă, chiar dacă
Tolstoi, mulţi dintre ei petrecându-şi luni în şir la reşedinţa din propriile sale mărturii cu privire la evenimentele re- ultima sa dorinţă este de a-şi găsi pacea şi a reuşi să ajungă
scriitorului de la Iasnaia Poliana, scriau şi ei, înregistrând latate. Evenimente dramatice şi, fără îndoială, cunoscute, la liniştea mult visată, Tolstoi nu va avea parte de nimic
ce altceva decât adevărurile proprii cu privire la Tolstoi... cel puţin în linii mari, oricui a citit, fie şi în grabă, o bio- din toate acestea, căci e vânat de ziarişti şi de admiratori
Desigur, privită din acest punct de vedere, existenţa autoru- grafie a lui Tolstoi. Se ştie, astfel, că scriitorul, în vârstă – ori de detractori... – chiar şi departe de Iasnaia Poliana,
lui extraordinarelor construcţii narative din Război şi pace de optzeci şi doi de ani, a decis să-şi părăsească reşedinţa în umila gară, ultima în care poposeşte, cu toţii avizi să-i
sau Anna Karenina pare uşor ridicolă, deoarece parcă toţi de la Iasnaia Poliana şi să plece în căutarea unui loc liniş- asculte – ori să-i combată – cele din urmă cuvinte, omiţând
cei din jurul său nu făceau altceva decât să repete, în cheie tit, unde să se poată regăsi din punct de vedere spiritual, că, în fond, cuvântul esenţial fusese rostit de autor în fieca-
comică, exemplul scriitorului însuşi, înregistrând totul în iar călătoria aceasta, la vreme de iarnă, a fost cea de pe re pagină a marilor sale creaţii literare, singurele de natură
scris şi oferind tot atâtea versiuni ale aceloraşi adevăruri – urmă pe care a făcut-o, găsindu-şi sfârşitul pe drum. Tot a spune adevărul despre viaţa şi despre arta sa.
desigur, Tolstoi ar fi spus ale aceluiaşi Adevăr – care sunt pe parcursul acestei călătorii – dar şi în zilele care o prece-
de găsit în jurnalul lui Tolstoi însuşi, totul fiind, însă, tratat, dă – Tolstoi îşi rememorează viaţa, accentuând anii iubirii Jay Parini, Ultima gară. Roman despre ultimul an din viaţa lui
în conformitate cu posibilităţile de înţelegere ale fiecăruia, sale pasionale pentru Sofia Andreevna, iar apoi pe înstrăi- Tolstoi. Traducere de Luana Schidu, Bucureşti, Editura Humanitas
narea progresivă a celor doi, determinată, pe de o parte, de Fiction, 2009.
criza spirituală pe care o trăieşte scriitorul, iar pe de alta,

Ileana FIRAN regiunea pariziană).

Evenimente şi prezenţe Un al doilea eveniment cul-
culturale la Paris
tural legat de România ţinut la

sediul ICR Paris şi al Ambasadei

României la Paris, a fost ver-

nisajul expoziţiei Bucarest la

mal-aimée (fotografii realizate

T oamna la Paris este începutul unui nou sezon de Ferrante Ferranti şi de 8 ti-
cultural: marile muzee inaugurează expoziţii,
la teatre şi opere încep premierele, iar editurile Flammarion), Amélie Nothomb (Une forme de vie), Ken neri fotografi români şi instala-
prezintă oferta de cărţi pentru 2010–2011. Follett (La Chute des géants), Jean d’Ormesson (C’est
Centrul Georges Pompidou propune două mari expo- une chose étrange à la fin que le monde), Philippe Claudel ţia-foto Maisons qui pleurent);
ziţii pentru acest sezon. Prima este dedicată artistului con- (L’Enquête) sau Paulo Coelho (Brida).
temporan Gabriel Orozco (15 sept. 2010 – 3 ian. 2011) şi începând cu 27 sept. până la 3
oferă în premieră la Centrul Pompidou o imagine amplă Printre romanele străine care vor apărea în octombrie
asupra creaţiei acestui artist pluridisciplinar (sculptură, se numără La bascule du souffle, Ed. Gallimard, de Herta oct. – concerte cuprinzând com-
desen, pictură, tehnică mixtă, fotografie). Cea de-a doua Müller şi Comment oublier une femme/ Cum să uiţi o fe-
expoziţie, cap de afiş la Centrul Pompidou, este retrospec- poziţii de George Enescu, Ravel
tiva dedicată creaţiei artistului Arman (22 sept. 2010 – 10 meie, Ed. Jacqueline Chambon,
ian. 2011), decedat în 2005. Membru fondator al mişcării de Dan Lungu, în traducerea sau Bartok, în interpretarea
„Noul Realism“, Armand Pierre Fernandez este cunoscut Laurei Hinckel. Dintre aceste
publicului prin acumulările de obiecte uzate, care, sub in- 700 de titluri se vor alege în no- Herta Müller Mihaelei Ursuleasa (pianistă),
fluenţa artistului au devenit creaţii artistice. iembrie mult aşteptatele laureate
Oferta editorială a acestui an în Franţa (La rentrée ale premiilor literare 2010. Livia Stanase (vioară), Andreea Soare (soprano) şi alţii.
littéraire) cuprinde 701 titluri, în progres faţă de anul
trecut. Figurează mai ales autori deja consacraţi, cum Între 9–21 sept., la sediul ICR Galeriile Naţionale Grand Palais revizitează impresio-
ar fi Michel Houellebecq (La carte et le territoire, Ed. Paris, a putut fi vizionată expo-
ziţia Arta ceramică românească nismul cu expoziţia Claude Monet (1840–1926), 22 sept.
de azi, cuprinzând operele a 14
artişti români. Expoziţia a făcut 2010 – 24 ian. 2011, care cuprinde peste 200 de picturi,
parte din proiectul „Teritorii în
mişcare“ (6–23 sept., Paris şi într-o prezentare inedită, ce încearcă să facă vizitatorul să

vadă creaţia marelui pictor din unghiuri încă neexplorate.

În data de 30 sept., la Maison de l’Europe din Paris,

a avut loc spectacolul bilingv româno-francez O scri-

soare pierdută  de I.L. Caragiale, cu fragmente din pie-

sa dramaturgului român. Spectacolul a fost organizat de

Observatorul european al plurilingvismului şi Lectoratul

de română de la Universitatea Paris 3, cu ocazia Zilei

Europene a limbilor.

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 23
Eseu
Cosmin DRAGOSTE

Măsura spiritului şi măsurarea lumii
N iciodată nu m-au atras cărţile despre vie-
ţile inventatorilor sau oamenilor de ştiinţă, gândirii vremii. Ambii sunt de o logică impecabilă, deduc- Sud, America de Nord) se vor întâl-
ceva mai plictisitor nu mi-am imaginat ţiile şi inducţiile funcţionează ireproşabil. Se constată, la ni (în realitate şi în carte) în 1828, la
niciodată decât înşiruirea unor date biografice cu enco- cei doi, şi o adevărată filosofie a ştiinţei, o forţă a generali- Berlin, acolo unde, între 14 septem-
mionul de rigoare, alături de incursiuni în teorii, scheme, zării care îi ridică deasupra spiritului ştiinţific îngust. brie şi 3 octombrie, Gauß a fost oas-
axiome care, pentru o minte ce se simte ca acasă în dome- petele lui von Humboldt. Cu întâlnirea celor două genii se
niul filologic, reprezintă, cu certitudine, moartea pasiunii. Prin modalităţile de prezentare şi de reprezentare con- deschide opera, cu ea se sfârşeşte.
Die Vermessung der Welt, 2005 (Măsurarea lumii, 2007) trapunctice, autorul urmăreşte acelaşi scop, anume aduce-
a lui Daniel Kehlmann nu conţine o biografie a unui om rea în prim-plan a breşelor pe care cei doi le fac în ori- Daniel Kehlmann portretizează reuşit, cu distanţarea
de ştiinţă, ci două! Şi, cu toate acestea, nicio o clipă de zontul ştiinţific şi de aşteptare al epocii. Alexander von ironică de rigoare, astfel încât figurile celor doi sunt foarte
plictis la lecturarea romanului, nimic obositor, nimic în Humboldt petrece ani de zile în America de Sud, ajungând vii, trăiesc, au autonomie funcţională. Viaţa particulară a
tonul prosternator în faţa genialităţii. Cartea lui Kehlmann în teritorii încă necălcate de piciorul omului, căţărându-se celor doi nu este trecută sub tăcere. Împlinirile erotice ale
se citeşte pe nerăsuflate, fiind, ca orice producţie a scriito- pe cele mai înalte culmi cunoscute ale epocii, înfruntând ambilor sunt aproape excluse: în vreme ce von Humboldt
rului bavarez, briliantă, sclipitoare, plină de idei eclatante, nonşalant moartea la fiecare pas. Pasiunea pentru ştiinţă are o aventură cu o băştinaşă trimisă de guvernatorul locu-
evitând la orice pas patetismul, transformarea vieţii în nu-i dă răgaz să se gândească la pericolele pe care le tra- lui, o singură noapte care nu-l entuziasmează, Gauß frec-
hagiografie seacă. versează cu un soi de inconştienţă: el glosează continuu, ventează bordelurile, iar în noaptea primei căsătorii are
Die Vermessung der Welt povesteşte, contrapunctic, fişează, strânge mostre de roci, plante, insecte, gustă toate revelaţii matematice şi astronomice, pe care le aşterne pe
existenţele a doi dintre cei mai mari cercetători ai lumii, otrăvurile, face permanent teste pe el însuşi sau pe tovară- hârtie, spre uimirea şi disperarea tinerei soţii. Prima soţie
Alexander von Humboldt şi Carl Friedrich Gauß. Totodată, şul lui de călătorie, francezul cârcotaş Bonpland. La mo- a lui Gauß moare la a doua naştere, iar el se căsătoreşte cu
în back-ground, regăsim zugrăvirea unei adevărate epoci dul propriu, von Humboldt ia în stăpânire lumea, o aduce prietena ei cea mai bună, de o urâţenie fenomenală, care-l
de aur din istoria ideilor germane. Pe scena propusă de în parametri ştiinţifici optimi, o face cognoscibilă pe cale face să se sperie de ea chiar la ani buni după căsătorie.
către Kehlmann defilează, nu doar ca elemente de decor, raţională. America de Sud este şi teritoriul pe care se dă o Ambii sunt nişte eşuaţi erotic, dezinteresaţi de această par-
Goethe, Schiller, Kant, Herder, Wieland, fratele mai mare mare confruntare, anume între ştiinţă şi superstiţie. Ca un te a existenţei. Viaţa lor este o continuă competiţie cu ei
al lui Alexander, Wilhelm von Humboldt (funcţionar gu- adevărat Aufklärer, Alexander este permanent preocupat înşişi şi cu limitele ştiinţei vremii lor, cea ce le aduce o
vernamental, diplomat, lingvist, filosof al limbajului, fon- să aducă lumină în sistemele axiologice ale oamenilor (fie oarecare neîndemânare în viaţa privată, în capacitatea de
datorul celei mai vechi universităţi berlineze – în 1810, ei europeni, americani, sau băştinaşii pădurilor amazonie- socializare, iar situaţiile în care aceştia sunt puşi să inter-
prieten cu Goethe şi Schiller). Este momentul de ridicare ne). Lumea poate fi „măsurată“, înţeleasă doar prin apelul acţioneze cu alţii au un comic foarte bine plasat de către
culturală a Prusiei, epoca în care lumea ştiinţifică este lu- la o raţiune fundamentată ştiinţific. Von Humboldt demon- autor.
ată în posesie pe toate planurile de către spiritul german. tează prin propriul exemplu toate temerile superstiţioase
Lumea se transformă, pentru spiritul prusac, din haos în ale băştinaşilor, le arată că lumea este inteligibilă raţional. O temă recurentă în roman este cea a faimei. Atât cea
cosmos, i se descoperă legităţile, i se induc reguli de func- Peripeţiile lui Alexander von Humboldt în pădurile din contemporană, cât şi cea postumă. Daniel Kehlmann sur-
ţionare. Cu alte cuvinte (şi este şi acesta un sens al roma- America de Sud sunt un veritabil roman de aventură, dar şi prinde cu mult rafinament modalităţile de apariţie, răs-
nului) lumea este „măsurată“, adusă în forme şi tipare, este de iniţiere. Tonul narării este alert, aventurile sunt relatate pândire şi de inserţie socială a faimei celor doi, cercurile
desfăcută în bucăţile ei componente pentru a fi înţeleasă şi vioi, cu mult umor şi ironie fină, care menţine totdeauna concentrice prin aceasta atinge zone nebănuite. Cei doi
explicată. distanţarea autorului faţă de personajul său, împiedicând o ajung faimoşi încă din timpul vieţii, reacţia fiind diferită:
Cartea descrie copilăriile celor doi oameni de ştiinţă, empatie dăunătoare. în vreme ce von Humboldt, la început, se simte măgulit
cu diferenţe semnificative: Gauß provine din condiţii mo- de atenţia care i se acordă, de statutul dobândit, Gauß este
deste, însă se remarcă încă din clasele primare prin moda- De cealaltă parte, Gauß nu depăşeşte graniţele prusa- profund deranjat. Finalul carierei lui von Humboldt în-
lităţile neobişnuite şi necanonice de gândire, prin talentul ce, însă geniul său schimbă radical ştiinţele în Germania: seamnă şi revenirea la alte coordonate privind atitudinea
pentru matematică. Fraţii Humboldt au parte de medita- matematica, astronomia etc. Cei doi intră într-un dialog la faţă de faimă: invitat de ţarul Rusiei să „măsoare“ şi întin-
tori particulari, muncesc câte 12 ore pe zi, fiind instruiţi distanţă, prin prezentarea în paralel a aventurilor spiritu- sa lui ţară, Alexander se deplasează către Moscova. Faima
la diverse materii. Ambii tineri se fac rapid remarcaţi în lui, fiecare lucrează pe cont propriu, fără a şti de eforturi- sa mondială îl transformă într-o vedetă mondenă, răpin-
domeniile alese, prin soluţiile neconvenţionale, prin spiri- le celuilalt, la „măsurarea“ lumii, la aducerea ei în cadre du-i posibilitatea muncii ştiinţifice. Excursia în Rusia se
tul ştiinţific rebel, care aruncă în aer barierele strâmbe ale teoretizabile, care să permită înţelegerea mecanismelor dovedeşte un fiasco, von Humboldt fiind privat tocmai de
funcţionale. Cele două mari spirite (a căror poveste, prin partea ştiinţifică, fiind preschimbat într-o paiaţă mondenă,
flash-urile cuprinzătoare din fundal, include nu doar istoria bună de afişat la baluri luxoase şi costisitoare. El însuşi se
respectivei epoci din Prusia, ci şi din Franţa, America de simte folosit, privat de însăşi esenţa existenţei sale.

Nicu VINTILĂ eului împilat de restricţii acaparatoare de neam şi de ţară.
În acest volum există un alt nucleu al personalităţii poetu-
Vasile Tărâţeanu – poet bucovinean lui, corelativ cu sentimentul solitudinii şi deosebit de cel al
V asile Tărâţeanu (n. la 27 sept. 1945 în satul dorinţei de neînfrângere ca reacţie la starea românului bu-
Sinăuţii de Sus – Cernăuţi, Ucraina), apare în lucruri se agită/ şi le dă palidul contur,/ în care-o viaţă-i covinean. Este aspiraţia la puritate în care spiritul îşi este
configuraţia lirică românească din Bucovina trecătoare/ iar alta-veşnic în amiază/ şi la hotarul dintre suficient sieşi, în care speră ca solitudinea să dispară.
ele/ numai lumina este trează“.
La Tărâţeanu nu întâlnim propensiunea spre absolut a
de după linia ce desparte un ţinut istoric, ca o natură singu- Un loc aparte în creaţia sa îl ocupă poezia militantă, omului, ci invocarea acestuia, invocarea lui spre dreptate.
Deşi mai curând imploră, neavând elanul arghezian care
lară care nu-şi estompează individualitatea sub eventuale dorul de românitate şi egalitate al tuturor românilor des- uneori se măsoară cu absolutul, chiar ştiindu-se sortit pră-
buşirii, ca şi setea de puritate ce determină această căutare,
mijloace de expresie, teme sau motive comune cu unul sau părţiţi şi izolaţi de efemere graniţe administrative care, ori- justificare sau mărturisire: „Sunt purtătorul de cuvânt al
mult prea neînsemnatei mele persoane/ ambasadorul ple-
altul din poeţi, cu unul sau altul din curente. cum, nu pot înăbuşi sentimentul de apartenenţă al oame- nipotenţiar al unei existenţe mediocre/ în timpul recepţiilor
fac exces de bunătate şi veselie/ ca un cavaler de modă ve-
Absolvent al Facultăţii de Litere, Universitatea din nilor la un neam multimilenar: „Cum să-mpart, Doamne, che arunc complimenta la stânga şi la dreapta/ sunt darnic
ca un principe beat/ Aş îmbrăţişa lumea întreagă/ sau vi-
Cernăuţi, îşi începe activitatea ca gazetar la diverse reviste Moldova/ Şi prea dulcea-i Bucovină/ Lăsând crengile de-o teaz/ aş lupta cu morile de vânt ale vorbăriei goale/ rămas
în singurătate/ plâng de ciudă şi necaz/ pre mine însumi/ şi
de cultură, devine cofondator al Societăţii pentru Cultură parte/ De străbuna lor tulpină?“ se întreabă poetul şi con- numai plânsul îmi este/ strict personal.“ După care adaugă
în poemul Porumbel navigând pe internetul Apocalipsei:
Românească „Mihai Eminescu“, preşedinte al Fundaţiei tinuă: „Iartă-mă, deci, Doamne, sfinte,/ Că nu pot să mă- „Încă n-am reuşit să desenez/ conturul Patriei/ exact cum
aş fi vrut să fie/ Ba îi lipsesc o bucată de mare la loc/ şi-o
Casa Limbii Române din Cernăuţi, secretar general al mpărţesc/ Răstignit pot fi chiar mâine/ Numai nu pe două insulă mică/ semănând cu un ghioc/ sau cu jumătatea de
sus/ a unei harpe/ sau, de ce nu?/ cu capul unui şarpe“ ...
Comunităţii Româneşti din Ucraina. hărţi“ (Spovedanie).
În Lecţie de geografie îl invocă pe Nichita Stănescu:
Debutează editorial în 1981 cu vol. de versuri Harpele La nivel uman, robia în slujba atingerii absolutului „Nu-i nimic/ parcă-l aud pe Nichita/ zicându-mi Bătrâne/
Patria ta şi a mea este aceeaşi/ şi va rămâne/ încă nesfârte-
ploii, după care au urmat: Dreptul la nelinişte (1984); conferă demnitate, fiind preferabilă lupta decât acceptarea cată hartă/ a limbii române“.

Linia vieţii (1988); Teama de înstrăinare (1990); Litanii lipsită de propria alegere conştientă a unei condiţii impu- Ca în toate cazurile poeţilor care au scris şi proză şi la
V. Tărâţeanu aceasta are rolul de a constitui complementa-
din Ţara de sus (1995); Litanii (1996); Pământ în retrage- se arbitrar: „Cu ochii iubirii/ un vis lăcrimând/ tristeţe de ritatea personalităţii, fie că atmosfera poeziei se regăseşte
în proză, fie că proza explicitează şi autonomizează într-o
re (1999); Dinafară (2003); două volume de publicistică: suflet/ tristeţe de gând/ Şi vântul tot mână/ avid peste noi/ măsură atmosfera poeziei, dând impresia că este altceva
decât eul liric ce se autoexprimă.
Iluzii şi lanţuri (2001) şi Stâlpul de foc (2007). turme de nouri/ nesfârşire de ploi./ Şi-n clipa aceea/ de eşti
Proza şi publicistica lui Tărâţeanu reunite în două volu-
A fost distins cu premiul revistei „Poessis“ în 1994 şi încă viu/ tot cerul îţi pare/ capac de sicriu“ (Stare). me este dominată de o accentuată atmosferă militantă.

2000, premiul Scriitorilor Bucovineni (2001) şi premiul Atât poezia cât şi neobosita sa activitate de emanci-

Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2003). pare a românilor din Bucovina ucraineană l-au determi-

Poezia lui este, aşa cum o şi defineşte, o stare în care nat pe acad. Mihai Cimpoi să afirme: „Cu sufletul cu mult

ideile şi sentimentele sunt prin definiţie proprii numai eu- mai mare decât mărunta-i dar vânjoasa făptură, Vasile

lui liric, integrate afectiv subiectivităţii ca parte a contex- Tărâţeanu este veşnicul pelerin romantic cu pielea tăbă-

tului uman şi social. cită de cele patru vânturi, dedicat apostolatului cultural

Caracteristic pentru poezia lui V. Tărâţeanu este modul româno-bucovinean şi unui recitativ poetic al înstrăinării

în care imaginile şi senzaţiile apar pur şi simplu prezente, şi pătimirii în maniera Goga sau folcloric eminesciană. El

conţinutul sentimental acompaniindu-se sensibilităţii citi- scoate versul de-a dreptul din sufletul său înstrăinat, fără

torului care se poate mula pe sugestiile date de poet, fără dichisuri şi zorzoane sonore, mereu cu coarda înstrunată la

ca acesta să adauge note afective în afara celor pe care sunetele amar-dulce-i Bucovine.“

imaginea le poartă. Expresia acestei funcţii a spiritului său Există în volumul Teama de înstrăinare un amestec

poetic o întâlnim în poemul Nomade gânduri: „Nomade de poezie pur lirică şi o poezie în care voit sau nu, poe-

gânduri se-nfiripă/ în albul clipelor obscur/ Lumina-n tul îmbină lira cu nostalgia, cu sentimentul de frustrare a

24 Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 Scrisul Românesc Proză

Dumitru Radu POPESCU

Şase cai din Barbaria
Marţi, 31 august, 2010

D ragă Constantin Zărnescu, Apoi, se ştie, Hamlet se va întâlni cu Năluca tatălui
Fiindcă ţi‑ai adus aminte, în „Făclia“, de său.
anii care rămân vii doar în amintirile celor ce
Pariul cu moartea, pus la cale de Claudius, nu e singu-

nu vor să‑i uite neapărat, m‑am gândit să‑ţi trimit o episto- rul rămăşag pus la cale de regele fratricid... Aici, în faţa

lă, eventual tot prin „Făclia“, în care să ne amintim de un duelului cu fiul lui Polonius, cel orbit de frustrări şi de ură,

pariu teribil – ce şi astăzi se pune mereu pe capul cuiva!... Claudius vrea să spună – cabotin‑viclean cum este! – că e

Să ne amintim! sigur de victoria Prinţului!

Într‑o scenă în care pariul morţii se conturează pe co- E o capcană! Dar acum nu mai vrea să se convingă

media aşezării şi scoaterii pălăriei sale de pe cap, cerută dacă prinţul e nebun sau ba, acum doreşte ca Hamlet să

de Prinţul Norului, Osrick îl înştiinţează pe Hamlet că re- fie ucis! cumpăraţi de Claudius, îndrăgostiţi de ei înşişi, nu reuşesc

gele a pus rămăşag şase cai din Barbaria, împotriva cărora Pentru Claudius, idolatria acţiunilor criminale nu ţine să facă din Prinţ un... fluier... bun să cânte ce‑ar dori alţii

Laertes a pus şase spade franceze, cu tot ce le însoţeşte, cont de oameni şi de otrăvuri sau spade înmuiate în ve- să audă!... Hamlet le răstoarnă planurile, dovedindu‑i lui

adică: cingători, agăţători şi celelalte! Dar pentru ce a fost nin, ci de scopuri! Istoria şi memoria nu se brodesc în Claudius, încă o dată, că nu e nebun! Nici experimentul

făcut rămăşagul? Osrick răspunde: „ca dintr‑o duzină de Danemarca, unde totul depinde exclusiv de interesele le- psihiatric întreprins prin jocul magistral al majordomului

asalturi între înălţimea ta şi Laertes, el nu te va întrece de- gate de maţul regelui Claudius. Desigur, în regatul sărit Polonius – care se dovedeşte în stare să vadă pe cer orice

cât de trei ori“. din ţâţâni istoria oficială şi memoria oficială sunt surori balene, ca să se convingă de sărirea din ţâţâni a Prinţului!

Hamlet acceptă provocarea. Însă îi spune lui Horatio: gemene! – nu reuşeşte! Asta înseamnă că aparenta nebunie a fiului

„E o prostie. Totuşi, e un fel de presimţire de care s‑ar Culmea este că prinţul incertitudinilor îşi atinge cul- Gertrudei venea din altă parte! Claudius mai contabilizea-

tulbura, poate, o femeie.“ mea îndoielilor sale în refuzul judecăţii!... Nu vrea să-l ză un experiment psihiatric reuşit: o convinge pe regină că

„Dacă mintea ta e împotrivă, ascult‑o, zice Horatio. judece uşor şi repede nici pe Claudius, însă atunci când, fiul ei este nebun – şi că trebuie trimis în Anglia, ţara nebu-

Am să ies înainte când vin încoace şi am să le spun că nu înaintea duelului cu Laertes, se află în faţa unei presimţiri nilor!... Unde, nu‑i spune reginei pentru ce: să se vindece

eşti gata.“ fatale – nu judecă absolut deloc!... Merge, am putea spune, Prinţul, sau să‑şi ducă veacul printre englezi, ca să nu mai

„Ba deloc, zice Prinţul. Sfidez presimţirile. Nu moare pe mâna Proniei! umbrească tronul Danemarcei cu boala sa incurabilă!?...

nici măcar o vrabie fără ştirea Proniei. Dacă mi‑a sunat Dacă Duhul rigăi Hamlet este un mesager al morţii şi Însă, domnule Constantin Zărnescu, aceste capca-

ceasul acum, n‑o să‑mi sune altădată; acum sau mai târ- cere răzbunare cu orice preţ, nu doar din partea fiului său, ne întinse de Claudius Prinţului şi celor din suita regală

ziu, tot o să sune odată. De vreme ce nu‑ţi mai dai seama ci, cumva, de la toţi oştenii – iubitori de ţară, Hamlet nu sunt, cumva, reversibile: ele sunt, concomitent, întinse şi

de cele ce le laşi după tine, ce‑ţi mai pasă dacă pleci mai este şi nu vrea să fie un mesager al morţii! Nu este nici de Hamlet asasinului libidinal... Cine e nebun, şi de ce?

curând? Fie ce o fi!“ – poftim de vezi, domnule Zărnescu! – un terorist radi- Niciunul dintre ei nu este bătut de natură cu niscaiva mal-

De reţinut, domnule Zărnescu Constantin, că Prinţul cal! Căci el nu este convins că orice crimă serveşte cauzei formaţiuni corporale, care ar fi avut corespondent în nis-

continuă să nu prea aibă o părere roză despre femei! restabilirii adevărului – dovada fiind şi moartea întâmplă- caiva malformaţiuni psihice! Amândoi sunt bărbaţi întregi,

Tragedia Ofeliei i‑a secat inima, cum se spune, dar paşii ei toare a şambelanului Polonius, ce n‑a sporit, cu vreo măr- cu o structură osoasă şi musculară normală, aşa că nu era

greşiţi – când cu scrisorile! – nu i‑a uitat! Ca să nu mai vor- turisire, adevărul despre odiosul fratricid! cazul să se poată bănui măcar, în ei, vreo degenerescenţă

bim despre părerile sale despre Gertruda, propria sa mamă Îndoielile Prinţului Norului vin din conflictul din sine – mintală!

– spuse încă din întâlnirea primă cu Horatio! (De reţinut, dintre răzbunarea morţii rigăi Hamlet şi umanitatea, care, A, da, interpretul lui Hamlet, actorul Burbage, era cam

ca o paranteză, titlul romanului grozavului prozator ame- de drept, interzice crima! Altfel încât am putea spune, grăsan – şi mai gâfâia în scenele duelului! – însă de unde

rican, E.H. – „Cui îi bate ceasul.“ De altfel, „Mai presus domnule Constantin Zărnescu, zis Titi, că Hamlet, prinţul şi până unde grăsimea e un semn major al slăbiciunilor

de orice“, un alt roman remarcabil... şi multe alte titluri de norilor, cel care se întreabă ce e mai bine, a fi sau nu fi, a creierului?!

cărţi provin din scrisul Englezului contestat şi azi – c‑ar fi ucide sau a nu ucide, a fi cu capul în nori sau a fi cu picioa- Sănătoşi tun – am putea zice despre potenţele lor fi-

existat el în piesele sale! – deşi Domnia Sa este mai impor- rele pe pământ, îşi duce veacul între două imposibilităţi! zice!... Cu atât e mai grav – şi mai spectaculos! – mo-

tat decât istoria Angliei!) Dar, domnule Constantin Zărnescu, a cui dereglare mentul în care, timidă, absconsă, realitatea va dezvălui în

Mai departe. Premoniţiile, ca şi visele, nu sunt lesne de mintală a scos Danemarca din balamale? Parcă toate per- Claudius, cel sănătos tun – căci şi pe atunci tunurile erau

explicat. Nici nu încercăm. Doar le semnalăm! Ce logică sonajele sunt atinse de distorsiuni cerebrale! Oştenii ţării, sănătoase tun! – anomalii groaznice, impulsuri patologice,

există între visul Meşterului Manole, de a fi sacrificată so- în turnul castelului, văd şi aud paşii unei stafii în zale, de infractor lovit de plăcerea de a ucide, senin, într‑o gură

ţioara cea mai iubitoare la temelia zidurilor Mănăstirii de Polonius îşi sfătuieşte fiul să aibă încredere în sine – mai de rai!... Ca să ajungă cu fundul pe tronul Danemarcei şi cu

pe Argiş, ce se ruinau noaptea – după cum ceruse Glasul presus de orice şi de oricine, adică mai presus şi decât buricul în patul regal!... O, dar...

din vis! – şi împlinirea acestei cerinţe, ce va duce la înălţa- Dumnezeu! Adică îl îndrumă să trăiască fără Dumnezeu, Repetăm, fiindcă e important, domnule Zărnescu:

rea Monastirii?... Da, Glasul premonitoriu este purtătorul ceea ce Laertes şi face, dovadă fiind şi felul cum se înţe- Claudius a fost ticălos faţă de Prinţ până în pânzele albe!

unui mesaj sfânt: că lăcaşul fără asemuire nu se va înălţa lege cu Claudius să‑l ucidă pe Hamlet cu o sabie mistifi- Convins că Hamlet nu e nebun, l‑a trimis în Anglia, unde

fără sacrificiu, fără Credinţă... Însă presimţirea Prinţului cată şi otrăvită!... În liniştea regatului s‑a insinuat nevroza toţi oamenii sunt nebuni – şi nimeni nu l‑ar mai deosebi

nu se referă la altcineva, se referă la sine însuşi: va muri! unei agresiuni a norvegului Fortimbras, ce‑ar putea desta- pe danez de englezi! Hamlet s‑ar pierde printre insularii

Dacă Glasul din visul Meşterului avea o misie divinato- biliza Danemarca, transformând‑o într‑o ţară cerşetoare. bolunzi – ca un nebun între nebuni! Măcar un timp, până

rie, vestind o izbândă nemaivăzută şi nemaipomenită până Este aproape normal ca în acest regat sexual, fratricid, va fi ucis!

atunci, închinată lui Dumnezeu, intuiţia Prinţului, în plină care tinde să devină canibal, să înceapă niscaiva experti- Claudius este un criminal autarhic, fiindcă tot ce

zi, în faţa pariului făcut pe şase cai din Barbaria şi şase ze medicale! Primele expertize psihiatrice le încearcă, la contează în Danemarca este doar ce simte şi trăieşte el!

scule franţuzeşti, anunţă o nenorocire, de care, culmea, Elsinor, regele Claudius... Întâi, stând ascuns după o per- Fratricidul este o operă silenţioasă, secretă, livrată rega-

Prinţul nu fuge! Vrea s‑o înfrunte! Intuiţia, pot spune spe- dea, împreună cu Polonius, vrea să vadă de ce nebunie e tului sub forma unui basm paradisiac, în care se vede cum

cialiştii, nu eu, desigur, e controlată – poftim de vezi! – cuprins Prinţul Norilor! Polonius era convins – tată neal- somnul adamic e producător de moarte: dacă riga Hamlet

de inconştient şi e singura modalitate de a sesiza spaţiile coş, de! – că Hamlet îşi ieşise din minţi datorită iubirii nu adormea în raiul de la Elsinor, şarpele nu reuşea să se

inaccesibilului! pentru Ofelia, fiica sa! Claudius se convinge că nu dragos- aproprie de el – pâş! pâş! – să‑l muşte şi să‑l trimită în

Să nu uităm că Prinţul a mai avut o intuiţie grozavă, tea pentru Ofelia... era flacăra nebună ce‑l cuprinsese pe moarte! În grădina fericirii, somnul e o pacoste! Mai mult,

înainte ca Horatio să‑i spună că a întâlnit, pe terasa castelu- fiul Gertrudei! O a doua expertiză psihiatrică îi este oferită vai! Sărmanul riga Hamlet a murit în paradis – fiind primul

lui Elsinor, Stafia rigăi!... Spunându‑i Prinţului c‑a venit la lui Claudius chiar de capcana cu actori pe care i‑o întinde om care a murit în rai, muşcat de eternul şarpe diabolic!

înmormântarea rigăi Hamlet, repet, Horatio încă n‑a scos Hamlet!... Scena jucată de artişti înfăţişa o crimă întâmpla- De moartea rigăi, cea adevărată, nimeni în veci n‑avea

un cuvânt despre Duhul văzut... când Hamlet a zis: tă într‑un spaţiu paradisiac, într‑o grădină, lângă o tulpină, să ştie cum s‑a petrecut, era convins Claudius, neglijând

„O, tatăl meu! Parcă‑l zăresc pe tata.“ unde asasinul turna cucută în urechea fratelui său!... Era ca faptul că fratele său, riga Hamlet, cunoştea cum s‑a petre-

„Stăpâne, unde“ întreabă Horatio. şi cum Cain l‑ar fi ucis pe Abel în rai, în zumzet de albine, cut acest asasinat!... Şi, revoltat, s‑a hotărât să revină pe

„În ochii minţii mele“, zice Prinţul. în parfumul florilor dintâi!... Dar Claudius – inteligent ca pământ, din propria sa moarte, şi să spună adevărul!

orice criminal! – presimţind ce urmărea fiul Gertrudei, răs- Ar mai trebui spuse, domnul Zărnescu, următoarele:

colirea amintirii uciderii rigăi Hamlet, îngroaşă această li- Claudius, fratele mai mic al rigăi Hamlet, pare făcut din

niştită cruzime, ţipă, spune să se facă lumină – scena era în rămăşiţele seminale ale părinţilor săi – mai spre bătrâne-

penumbră! – urlă, dându‑se, astfel, cică – după naivitatea ţea lor şi a energiilor lor virile... Energiile sublime ei şi

textierului şi regizorului Hamlet! – de gol!... Spre bucuria le‑au dăruit, mai în tinereţe, întâiului lor născut! Claudius

Prinţului, care nu observă – arătându‑şi din plin victoria! este amoral fiindcă ivirea sa în viaţă e pecetluită de şansa

– că el însuşi a căzut în capcana întinsă de Claudius! Însă a doua, după impunătorul şi viteazul său frate? Ei, să nu

această aşa-zisă izbândă a Prinţului, obţinută cu ajutorul simplificăm, ca să nu cădem în erori!... Deşi violenţa lui

actorilor, îl încredinţează, din nou, pe Claudius, că Prinţul Claudius se înscrie în arhetipul cruzimilor mitice – şi isto-

nu e nebun! Ci este copleşit de luciditatea... aflării asasinu- rice! – Danemarca nu e o cetate hodorogită de ani şi nicio

lui rigăi Hamlet! Îi reuşeşte regelui Claudius şi experimen- cetate utopică, Danemarca e o regalitate reală, cu mari vic-

tul psihiatric pus la cale prin intermediul foştilor prieteni torii obţinute contra altor ţări europene!... Claudius devine

ai Prinţului, Rosencrantz şi Guilenstern, fiindcă – împre- un fel de ucigaş în serie, de primă mână – mai ales că →
unele dintre asasinatele sale profitabile se împlinesc
Nicolae Truţă – Ciclul Miresmele Dobreţului VI ună, cum erau tot timpul, în inimi şi simţiri ! – cei doi

Universitaria Scrisul Românesc Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 25

Cum vorbim Cecilia În concluzie,
Cum scriem CĂPĂŢÎNĂ bătaie de joc, pe faţă

P e baza Dicţionarului invers în structura locuţională sunt derivate post- isprava, sub orice critică ş.a. Puţine locuţi- e component obligatoriu: a lua loc, a avea
al limbii române, primul loc verbale, fie infinitive lungi, cu sufixul –(a, uni adjectivale au două substantive, primul parte, a o lua la fugă, a bate câmpii, a avea
ocupat de substantiv între cla- e, i)re: luare, aducere, băgare, învăţare, – precedat de o prepoziţie, iar celălalt – în de gând, a ţine minte, a-şi bate joc, a pune
sele lexico-gramaticale este evident. Din părere, ţinere, punere ş.a., fie supine sub- genitiv: în floarea vârstei, în puterea vâr- la punct, a face faţă ş.a.
inventarul de 98.083 de cuvinte al dicţiona- stantivizate: datul, luatul, adusul, pusul, stei, de râsul lumii, la ordinea zilei ş.a.
rului, 65.999 sunt substantive. Pe locurile statul (pe gânduri), trasul (pe sfoară) ş.a., Cel mai frecvent component al locuţiu-
următoare, la mare distanţă, se plasează fie derivate cu alte sufixe substantivale: bă- Şi în locuţiunile adverbiale, cu excepţia nilor prepoziţionale e tot substantivul, aflat
adjectivele: 23.390 şi verbele: 7203. taie (de joc, de cap), aruncătură (de ochi), câtorva tipare, substantivul e component frecvent în poziţie finală, mai rar, mediană
În ce priveşte ipostaza de element locu- învăţătură (de minte). În multe cazuri, lo- de bază. Frecvent, substantivul locuţional e şi foarte rar, iniţială: sub aspectul, pe / în
ţional a substantivului, o primă constatare cuţiunea are două variante, rezultate prin precedat de prepoziţie. Mai puţin frecventă baza, pe calea, în ciuda, în / din faţa, în fa-
e aceea că substantivul e prezent în toate substantivizarea infinitivului şi a supinului: e prezenţa determinantului său: cu dificul- voarea, în / de-a latul, în locul, în privinţa,
tipurile de locuţiuni. O statistică a compo- aducerea aminte / adusul aminte, punerea tate, cu predilecţie, în ansamblu, în faţă, de pe spezele, în / pe urma, în vederea; în cali-
nentelor morfologice cu statut de elemente la cale / pusul la cale, luarea aminte / luatul pomană, din păcate, peste aşteptări; cu ni- tate de, în / la caz de, în curs de, în funcţie
locuţionale ar indica – mai mult ca sigur - aminte, punerea la punct / pusul la punct, ciun preţ, în gura mare, în ultimă instanţă, de, la fel cu, în loc de, la un loc cu, cu pri-
frecvenţa superioară a acestuia. tragerea pe sfoară / trasul pe sfoară, tra- la un moment dat, pe picior greşit, prin viu vire la, în raport cu / de, cu referire la, în
În locuţiunile substantivale, prove- gerea la răspundere / trasul la răspundere, grai, în caz contrar ş.a. Deloc neglijabile timp de, în urmă cu; faţă de, vreme de.
nite din locuţiuni verbale, substantivul e darea în vileag / datul în vileag ş.a. statistic datorită tiparului productiv, sunt
element obligatoriu. Toate substantivele construcţiile adverbiale cu repetiţie: an de În locuţiunile conjuncţionale, substan-
componente sunt comune, simple sau deri- Câteva substantive aflate pe ultima an; cap la / în cap; de la caz la caz; ceas de tivul ocupă fie poziţia mediană, fie pe cea
vate şi aparţin clasei inanimatelor: aducere poziţie în structura locuţională şi-au pier- ceas; din colţ în colţ; cuvânt cu cuvânt; faţă finală: din cauză că, din pricină că, în caz
aminte, încetare din viaţă, dare în vileag, dut autonomia lexico-gramaticală: seamă, în faţă; gând la gând; (din) gură în gură; că, în loc (ca) să, pe motiv că, de vreme
luare la rost, luare în seamă, inducere în iveală, vileag, tiflă, hac. Prin urmare, în iarnă de iarnă; încetul cu încetul; literă cu ce, din moment ce, în timp ce; în concluzie,
eroare, luare peste picior, trecere cu vede- româna actuală, statutul lor este doar acela literă; din loc în loc; lună de lună; mână în consecinţă, cu alte cuvinte, prin urmare,
rea, stingere din viaţă, trecere în nefiinţă; de component locuţional, nu de substantiv de la mână; (din) mână în mână; din minut cât timp, câtă vreme, pe câtă vreme ş.a.
bătaie de joc, învăţare / învăţătură de min- (cum îl înregistrează încă dicţionarele!). în minut; din moment în moment; noapte
te, ţinere de minte, dare de seamă ş.a. Aflate pe aceeaşi poziţie, alte substantive de noapte; ochi în ochi; din om în om; din Substantivul e component şi al locuţi-
Majoritatea locuţiunilor substantivale sunt în uzul românei actuale, făcând par- oră în oră; oră de oră; pas cu pas; picior unilor interjecţionale: ce / pe / la dracu!,
conţin două substantive, care ocupă pozi- te fie din lexicul fundamental: cale, picior, peste picior; punct cu punct; rând pe rând; Doamne Dumnezeule!, dragă Doamne!,
ţia iniţială şi finală: bătaie de joc, ţinere de minte, joc, gând, rost, vorbă, cuvânt, fie din rânduri-rânduri; săptămână de săptămâ- drăgăliţă Doamne!, Doamne fereşte!,
minte, învăţătură de minte, (ne)băgare de cel neologic: eroare, revistă, tapet. nă; seară de seară; din timp în timp; umăr Doamne iartă-mă!, la / pe / ce naiba!,
seamă, punere la cale ş.a. Sunt mai puţine la umăr; valuri-valuri; în veci de veci; din Maică sfântă / precistă!, măiculiţa mea!,
cele care conţin un substantiv în poziţie ini- Cu foarte puţine excepţii, locuţiunile vorbă-n vorbă; de zi / din zi în zi / zi cu zi pentru Dumnezeu!, slavă Domnului!, pă-
ţială şi un adverb în poziţie finală: aducere adjectivale au în componenţă un substantiv. etc. catele mele!, vezi Doamne! ş.a.
aminte, luare aminte, părere de rău, părere În cele mai multe cazuri, acesta e precedat
de bine. de prepoziţii. În mai puţine cazuri, are şi În locuţiunile verbale, cu excepţia a Examinarea ipostazei de component
Toate substantivele aflate pe primul loc determinanţi: de baştină, de comă, cu folos, două tipare (unul cu adjectiv: a o face lată, locuţional a substantivului poate oferi noi
cu noimă, în etate, în floare, la întâmplare, celălalt, cu adverb: a da înapoi, a-şi adu- elemente de descriere a locuţiunii, indis-
la toartă, din naştere, din oficiu; de toată ce aminte, a lua aminte ş.a.), substantivul pensabile clarificării conceptuale, seg-
mentării şi clasificării necesare în analiza
lingvistică.

→ prin intermediari, parcă după legea dominoului!... rămânând ca doar după moartea sa tăcerea definitivă să Sebeş, a primit din partea Imperiului nebarbar de la Viena
îngroape povestea Danemarcei, ţara căzută din ţâţâni! o sumă de bani cu care şi-ar fi putut cumpăra 9 (nouă) boi
Întunericul din Claudius, ideologia erectilă, dorinţa nebu- în târgul de la Cioara! Este, domnule Edroiu? Şase cai din
nă de a fi întronizat, construiesc în el o religie a coitului, Prinţul simte că trebuie să strige adevărul în faţa ticălo- Barbaria şi nouă boi de la Cioara – ce teribilă poveste,
eficientă! sului său unchi, pentru a simţi şi acesta, măcar în ultimele domnule Constantin Zărnescu!
sale clipe, că viaţa sa murdară se încheie!
Liniştea lui Claudius – devenită patriarhală după uci- Ei, dar, dragă Constantin Zărnescu, spune-mi ce mai
derea fratelui său şi căsătoria cu soţia fratelui său, ucis în Da, Claudius, măcar în ultimele sale respirări să adul- face Ilie Călian, a mai chelit?
grădina castelului! – ar putea fi tulburată de notorietatea mece respiraţia morţii şi să înceapă să gândească precum
şi de jalea nepotului său, fiul fratelui asasinat şi al reginei un rege moral – şi astfel să pătrundă în realitatea adevărată Miercuri, 1 septembrie, 2010
Gertruda, ce i-a devenit consoartă, prinţul Hamlet! Instruit a Danemarcei, pe care el a scos-o din balamale!
în universităţile germane, e uşor de presupus că virtuţile Hamlet îi dă o ultimă şansă regelui criminal: să Florea Firan şi Constantin Zărnescu
sale intelectuale puteau surclasa destui slujbaşi regali cu o se cunoască şi să-şi recunoască paşii sângeroşi!
cultură incertă, obositoare, chiar dacă unul dintre ei, acto- O şansă, da: să se pună în acord cu faptele sale!
rul amator de altădată, Polonius, avea o inteligenţă şireată Singurele simţuri morale care i-au mai rămas,
şi pragmatică! Notorietatea Prinţului, translată în capital văzul şi auzul, trebuiau să afle că adevărul se
politic, ar fi putut deveni un ghimpe în tronul confortabil ştie...
al Daniei!
Dar Claudius – şi murind, tace, nu recunoaşte
Cum poţi scăpa de un nepot care nu te poate suporta nimic, ducând în lumea de dincolo iadul din el,
văzându-te pe tron în locul tatălui său – lângă mama sa?! poate într-o speranţă absurdă: că memoria ofici-
Prin noi capcane, desigur! Ce-ar fi să-i propună să rămână ală a Danemarcei va rămâne, ca şi până acum,
în Danemarca şi să nu mai plece la studii în Germania! mută.
E o invitaţie şireată, care nu are ecou! Prietenii racolaţi,
Rosencrantz şi Guilenstern, se dovedesc a fi mereu în con- Dragă Constantin Zărnescu, în „Hamlet“ arta
tratimp cu istoria: nu-l pot înşela pe Prinţ! Iar când sunt actorilor pripăşiţi prin lume ruinează realul, ca,
trimişi în Anglia, să-l păzească pe Prinţ pas cu pas, mor până la sfârşit, realitatea să-şi ia revanşa şi să
ei, în locul fiului rigăi Hamlet! Pe ei îi apropie o prietenie ruineze cât de cât imaginarul – şi baia de sânge
digestivă, că să nu spunem mai mult, care-i trimite într-o să le ajungă protagoniştilor până la gât! Biserica,
continuă fericire contrapuntică. după cum ai observat, nu şi-a făcut simţit pulsul,
de parcă rostul ei, lăsat de la Dumnezeu, este
Pe de altă parte, Hamlet e un bărbat drept faţă de sine, să nu se amestece în luptele dintre criminali!
şi faţă de semenii săi, dar nu-şi dă dreptul să fie liber în tot Claudius mereu e convins că-şi va salva tronul
ce-ar trebui să facă! şi patul sacrificându-şi fidelii, trimiţându-i în vo-
iaj mortuar în Anglia, îmbrobodindu-l pe Laertes
Deşi cunoaşte din gura Duhului – primindu-le de-a etc.
gata! – semnele şi împrejurările crimei, vrea să fie sigur,
prin experienţe personale, că adevărurile spuse de Nălucă Piesa domnului Shakespeare ne propune un
sunt absolute! spectacol politic – întreţinut prin declaraţii, în-
vinuiri, mărturisiri sufocante, vorbe, vorbe!...
Dar cum rolurile de călău şi de victimă devin alterna- Faptele sunt puţine! Dar esenţiale: mor toate
tive, şi cu nu prea mare efort se pot schimba între ele – şi personajele principale! Hamlet câştigă pariul –
cum crima e contagioasă, iată că în timpul duelului tru- în duel, dar îşi pierde viaţa! Şase cai din Barbaria
cat, cu Laertes, Prinţul simte că a pierdut definitiv pari- – pentru viaţa Prinţului Norului! E mult, e pu-
ul cu viaţa şi că premoniţia sa, împlinindu-se catastrofal, ţin? Pentru că i-a tras pe roată, la Alba-Iulia,
nu-i mai rămâne timp să tot amâne rostirea adevărului!... pe Horea, Cloşca şi Crişan, călăul Grancsa, din
Rupe tăcerea, pentru prima oară, chiar în faţa asasinului,

26 Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 Scrisul Românesc Teatru

Teatru Ion Gala „HOP“ 2010:
PARHON Un premiu incontestabil

Î n zilele de cumpănă dintre Cornel Todea (director artistic al galei HOP) echipei tehnice, dovedit de-a lungul celor Eden
vară şi toamnă, Casa de cultu- treizeci de minispectacole, cât şi în ambi-
ră din Mangalia a găzduit cea dar şi pentru disponibilităţile interpretati- anţa generală a celor patru zile rezervate de o restituire ostentativ şocantă, ce risca
de-a XIII-a ediţie a Galei tânărului actor ve ale unor concurenţi, recomandaţi astfel concursului, ne-am bucurat de expresiile pur şi simplu să pună în paranteză miezul
„HOP“. Organizată de UNITER împre- scenelor noastre, ai căror reprezentanţi, interesului sincer pentru teatru şi pentru textului. Nu puţine au fost şi deficienţele de
ună cu primăria Municipiului Mangalia, cu puţine excepţii (de la Ploieşti, Craiova, competiţie, de un real respect reciproc între rostire, din păcate adeseori tolerate în anii
cu sprijinul financiar al Ministerului Galaţi, Iaşi, Baia Mare, Sfântu Gheorghe), tinerii artişti, critici, reprezentanţi din tea- studenţiei, unele neglijenţe în alcătuirea fi-
Culturii şi Patrimoniului Naţional şi al nu au fost la fel de grăbiţi la întâlnirea cu tre şi universităţi, mass media etc. Puţinele nalului, câteodată rupt cu totul de context,
unor generoşi sponsori, beneficiind de mesagerii viitorului artei teatrale. excepţii de la acest adevăr, oferite de câţiva sau deplasarea nefastă a interesului privito-
aportul Consiliului judeţean Constanţa şi adolescenţi turbulenţi din sală, sau de vre- rilor de la mijloacele proprii de exprimare
al Fundaţiei „Fantasio“, în coproducţie cu Pe genericul participării unor numeroşi un comentariu viciat de scleroză intelectu- scenică spre obiectele de butaforie şi decor.
TVR Cultural şi parteneriatul tradiţional absolvenţi din acest an ai învăţământului ală şi afectivă, nu au întunecat sentimentul Mai rar, dar tot păgubitoare, a fost şi situ-
asigurat de SR de Radiodifuziune, gala a universitar din Bucureşti, Cluj-Napoca, general de binevenită confruntare cu ne- aţia în care fie sancvinitatea debordantă,
reunit la start cei mai talentaţi candidaţi Iaşi sau Craiova, situaţie ce a conferit în- voia tinerilor interpreţi de a-şi evalua şi pe fie sensibilitatea ieşită din comun a inter-
individuali şi grupurile cele mai valoroase tregului spectacol al galei meritul celei preţilor au condus către o agitaţie pletorică
din rândul celor aproape o sută de tineri mai tinere „distribuţii“ şi a explicat de ce Laura Bilic dar nesemnificativă în primul caz, ori spre
slujitori ai Thaliei, înscrişi la preselecţia printre opţiunile concurenţilor s-au aflat un exces melodramatic, în cel de-al doilea
desfăşurată la Bucureşti, în faţa unor jurii şi câteva producţii prezentate la examene- această cale argumentele şi şansele drumu- caz, aproape copleşindu-i pe protagonişti,
alcătuite din cunoscuţi oameni de teatru. le universitare, am remarcat din început o lui lor către adevăr artistic şi consacrare. în loc să-i impresioneze la fel de puternic
foarte agreabilă prezenţă scenică a lor, ne- pe spectatori. Am semnalat aceste aspecte,
„Aceşti îngeri trişti“ lipsită de farmec personal, semn că această Obstacole în calea deoarece ele i-au împiedicat pe unii con-
calitate, pe nedrept considerată de unii ca succesului curenţi, altminteri realmente talentaţi, de a
Între orele matinale de „atelier“, condus expirată, reprezintă un „trend“ de bun au- urca pe podium, aşa cum s-a întâmplat, de
de coregraful Florin Fieroiu, şi după-amie- gur pentru estetica reprezentaţiilor teatrale, Întrunirea şi-a demonstrat utilitatea nu pildă, cu Ana Maria Bălescu, Adina Lazăr,
zile de concurs încheiate înainte de miezul unde nu de puţine ori am fost oripilaţi de numai prin virtuţile proprii celor mai reuşi- Simona Năstase, Ştefania Dumitru (remar-
nopţii, faleza din Mangalia era populată acea urâţenie fizică necompensată de ta- te evoluţii scenice, dar şi prin acele „pete în cabilă în Micile mele rânduleţe, de Tudor
doar de căţeii fără stăpân ori de cuplurile lent sau de inteligenţă profesională. Mult soare“ evocate atât la colocviul final, cât şi Muşatescu), Radu Tudor şi Oana Ianuli
răzleţe sosite în plimbare sau la tratament, mai importantă ni s-a dezvăluit, însă, o altă în discuţiile libere, încinse în foaier în pau- (vădit incomodaţi de dificultăţile şi preten-
în timp ce pe plaja mângâiată de vânturi, trăsătură generală a galei, vizând atitudinea ze, apoi la masă ori la hotel, din prima zi şi ţiile textelor alese) sau cu Alexandra Adina
curajoasă în alegerea textelor, dimensiunea până la „cina festivă“. Ne referim la o oa-
Aura Corbeanu (vicepreşedinte UNITER) culturală a partiturilor, multe dintre ele sub recare pripeală în evoluţia unor candidaţi, Dincolo de umbre
semnături de certă notorietate, dar mai pu- prea grăbiţi să spună totul despre text şi
dar martoră la încăpăţânata strădanie a soa- despre sine în trei-patru minute, după care Rădescu (Visul, de D.R. Popescu) şi Vlad
relui de a se strecura printre nori, îşi făcea Raluca Mara eram martori la pierderea suflului sau la Udrescu (Clipe, de Michael Ghozland) că-
loc, pentru scurt timp, vesela invazie a ti- absenţa elementului de noutate, de surpriză rora cred că puţin le-a lipsit pentru a se nu-
nerilor iubitori de teatru şi de mare. Erau ţin familiare repertoriului românesc. Ele au în desfăşurarea partiturii. Alteori, calităţile măra printre laureaţii galei.
parcă mai puţin gălăgioşi decât în alţi ani, făcut uitate în bună măsură dovezile de na- reale ale interpretării afirmate pe textul din
poate mai puternic marcaţi de emoţiile con- ivitate sau de veleitarism, manifestate ade- proba „la alegere“ erau aproape contrazise Amintiri pentru viitor
cursului şi, de ce nu, de grijile zilei de mâi- seori cu ani în urmă, când mulţi concurenţi la întâlnirea cu... Caragiale, fie de o lectură
ne ale tânărului actor, într-o vreme când şi se înghesuiau să joace doar fragmente din scenică liniară şi searbădă, sau dimpotrivă, Până la ediţia viitoare, memoria partici-
arta spectacolului a fost lovită de sărăcie Hamlet, Romeo şi Julieta, Richard al III-lea, panţilor, concurenţi sau privitori, va putea
şi disponibilizări, de crizele ce vizează şi Cidul, Medeea, Antigona etc. Precedată de Ingrid Robu convoca imaginea momentelor cele mai
autoritatea managerială şi respectul auto- succinte dar benefice referiri la valorile valoroase şi mai apropiate de performan-
rităţilor, ba chiar şi nevoia de performan- acestor texte şi la autorii lor, efectuate de ţă, ivite pe parcursul galei şi răsplătite cu
ţă. În aceste condiţii, cred că este cu atât Cornel Todea, directorul artistic şi amfi- premii de către juriul alcătuit din regizo-
mai lăudabilă încăpăţânarea dovedită de trionul galei, această infuzie de noutate şi rul Felix Alexa, actorii Virginia Mirea şi
UNITER de a nu dezarma în faţa greutăţi- atractivitate în repertoriul candidaţilor şi-a Marius Manole, criticul Sorin Crişan şi co-
lor de ordin financiar şi organizatoric, fapt aflat o remarcabilă complementaritate în regraful Florin Fieroiu. Mă refer la evoluţia
răsplătit de o participare-record la prese- năzuinţa unor protagonişti de a ne convin- interpreţilor Tudor Aaron Istodor (Paharul,
lecţie şi de unele momente fierbinţi în gală, ge de o anumită individualitate şi chiar ori- după Eric Bogosian), care a primit Premiul
edificatoare nu numai pentru temeritatea, ginalitate în restituirea textului „la alegere“ special „Sică Alexandrescu“, Raluca Mara
sau a celui obligatoriu, din Moftul în faţa (texte de Friedrich Nietzsche), încununa-
Ioan Mihai Cortea opiniei publice sau Un tenor scăpătat, de tă cu Premiul „Maria Filotti“, instituit de
I.L. Caragiale. Atât în desfăşurarea galei, prinţul Şerban Cantacuzino, faptul prile-
ce ne-a lăsat să apreciem profesionalismul juind tinerei Valentina Zaharia, ea însăşi
laureată a acestui premiu în anul trecut,
o scurtă şi emoţionantă alocuţiune dedi-
cată celebrei actriţe, Laura Bilic (Pete de
cerneală, de Michael Frayn), răsplătită
cu Premiul pentru cea mai bună actriţă,
şi Ioan Mihai Cortea (Alexis Zorba, de
Nikos Kazantzakis), în opinia noastră poa-

te revelaţia concursului, motiv pentru →

Film Scrisul Românesc Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 27

Teatru Doris SÂNGEORZAN

→ care i s-a înmânat Premiul „Ştefan Pesimismul cronic
sau viaţa mereu în roz?
Iordache“, după numele admirabilului şi
regretatului actor, prezent în juriul galei cu A m văzut de curând un film imediat şi se îndrăgesc reciproc, iar băiatul să sufle în lumânări până când cineva nu
ani în urmă, un premiu stabilit şi finanţat cu Jennifer Aniston care îl preferă pe el donatorului perfect cu care adoptă un câine cu trei picioare care se află
chiar de soţia actorului, Mihaela Tonitza se numeşte The Switch. O nu prea are multe în comun. Apropierea la hingheri. Şi pentru prima dată, el radi-
Iordache, apreciat om de teatru şi de cate- comedie romantică ce iese însă din clişeele celor doi o înduioşează pe mamă care însă ază de optimism şi îi spune băieţelului că
dră, cu puţină vreme înainte de a porni şi familiare atât prin povestea în sine cât şi nu se gândeşte că ar putea forma un cuplu cineva va salva cu siguranţă câinele, iar în
domnia sa către tărâmul eternităţii. împreună cu amicul ei. Ea încearcă să înfi- momentul următor prietena cea mai bună a
Jeffrey Eugenides ripe o legătură cu donatorul care tocmai s-a ei se oferă să adopte sărmanul animal.
La secţiunea „grup“, unde am asistat la despărţit de fosta lui soţie, dar pe măsură
o remarcabilă diversitate a mijloacelor de prin personaje. Ea, interpretată de Jennifer ce lucrurile evoluează între ei şi cei doi se Filmul mi s-a părut o interpretare realis-
expresie, cuprinzând teatru tradiţional, tea- Aniston, e simpatică, energetică şi sen- gândesc să se mute împreună, prietenul ei tă a bine-cunoscutului dicton american care
tru gestual, teatru coregrafic, pantomimă, sibilă şi îşi doreşte mult să aibă un copil îşi dă seama că sentimentele lui pentru ea susţine că gândirea optimistă şi încrederea
black-light, păpuşi, măşti etc., preferinţele pentru că împlineşte 40 de ani dar nu e nu sunt chiar platonice şi n-au fost nicioda- în sine aduc numai lucruri bune şi transfor-
juriului s-au oprit la spectacolul Dincolo căsătorită, aşa că hotărăşte să apeleze la un tă. La un moment dat îi revine memoria în mă realitatea din jurul nostru ca o baghetă
de umbre, al celor trei talentaţi interpreţi donator. Nu îl ia în considerare pe el (Jason legătură cu acea noapte şi îşi dă seama că magică. Deşi luată în derâdere, această ati-
reprezentând Universitatea de artă din Iaşi, Bateman), deşi e un tip atrăgător dar mereu gestul nesăbuit şi frustrat din baia ei făcut tudine conţine un adevăr profund legat de
de la clasa conf. univ. dr. Anca Ciobotaru. posomorât şi cam neîndemânatec. El se cu câţiva ani în urmă înseamnă că el este cât de mult energiile pozitive şi negative din
Ei au avut de înfruntat şi concurenţa unor simte ofensat şi la petrecerea organizată de de fapt tatăl copilului şi astfel îşi explică noi şi din jurul nostru ne afectează starea de
echipe familiarizate deja cu scenele con- ea în cinstea donatorului (evident un blond asemănările neobişnuite dintre ei doi. Ei spirit, felul în care ne percep ceilalţi, felul
sacrate, aşa cum au fost cele două inter- atletic de 1,80 m) se îmbată şi se retrage nu ştie cum să-i explice situaţia, fiindu-i în care acţionăm şi chiar cursul vieţii noas-
prete (Diana Cavallioti şi Andreea Vasile) la baie unde aruncă în chiuvetă conţinutul frică să-şi dezvăluie sentimentele, ca de tre. Adică fiecare îşi creează de fapt propria
ale spectacolului cu Women in motion, borcanului donatorului şi îl umple el, dar obicei, chinuit de anxietate şi vină. În final fericire (sau nefericire), în funcţie de cum
de Donald Margulies, ori Simina Contraş nu îşi mai aminteşte nimic a doua zi. Amica îi mărturiseşte adevărul, bineînţeles în mo- gestionează aceste energii.
şi Ali Deac, din spectacolul cu Omul de lui rămâne însărcinată şi se mută din New mentul cel mai nepotrivit, chiar când ea se
zăpadă, de Lia Bugnar. Dar, pentru că şi York într-o suburbie ca să nască şi să se pregăteşte să anunţe logodna cu donatorul. Primesc mereu emailuri de la Lucinda
publicul a fost onorat cu responsabilitatea ocupe de copil. Timpul trece iar el nu re- Primeşte instantaneu o palmă binemeritată Bassett, autoare de cărţi cu tente psiholo-
desemnării unor premii, vom arăta că ele uşeşte să înfiripe nicio relaţie şi asta doar de la ea, care îi spune că nu vrea să-l mai gice, menite să-i ajute pe cititori să depă-
au revenit pe deplin meritat tinerei Ingrid datorită personalităţii lui care sperie toate vadă niciodată. Dar ca orice comedie ro- şească stările de anxietate şi depresiile. Pe
Robu (Fotografii cu clovni invizibili, de candidatele prin realismul dur şi cinic. mantică filmul are un happy ending – ea îl lângă tehnicile naturale de relaxare, Bassett
Vali Butnaru), îndrumată de actriţa profe- (care a suferit de agorafobie) consideră
soară Miriam Cuibus, şi grupului care ne-a Nu m-a mirat că acest film se bazează pe aşteaptă peste câteva zile în faţa serviciului că gândirea pozitivă este cea mai impor-
prezentat o insolită poveste despre Eden, o poveste scrisă de Jeffrey Eugenides, au- ca să-i spună că băiatului îi lipseşte mult tantă unealtă împotriva acestor afecţiuni.
inspirată din Biblie şi concepută în exclusi- torul cărţilor de mare succes „Middlesex“ tatăl (adică el) şi că ea s-a despărţit de fru- Mesajele ei sună cam aşa: „Urmează mini-
vitate cu mijloacele limbajului corporal de şi „Sinuciderea Fecioarelor“. El a declarat mosul blond pentru că nu îi semăna... lui. programul meu de 21 de zile care te învaţă
că povestea sa este doar premiza filmului şi cum să îţi controlezi furia, sentimentele de
Tudor Aaron Istodor că după primele 30 minute pelicula nu mai În scena de final cei doi organizează vinovăţie şi alte emoţii toxice şi negative.“
are nimic în comun cu nuvela lui care este o zi de naştere pentru băieţel care refuză Asta este versiunea americană. În versiu-
către actorii-profesori Ionuţ Caras şi Mara despre un bărbat neatrăgător, îndrăgostit nea românească, am primit un email de la
Opriş, amândouă premiile încununând tot- de o femeie frumoasă şi care se întreabă o prietenă cu mostre de gândire pozitivă de
odată prezenţa distinctă a şcolii de teatru ce e mai bine, să fii frumos sau deştept? un umor dulce-amar caracteristic: „Sunt
clujene în această gală. M-a cam dezamăgit explicaţia scriitorului recunoscător/recunoscătoare impozitelor
pentru că m-am săturat de aceste dezbateri, pe care le plătesc, pentru că înseamnă că
Ultima seară a prilejuit nu numai clipele mi se pare că oamenii care cred că inteli- sunt angajat, soţiei/soţului care sforăie
de reală bucurie incendiară a laureaţilor ori genţa şi frumuseţea se exclud nu posedă toată noaptea pentru că doarme acasă cu
satisfacţia tuturor participanţilor de a primi nici una, nici alta. Dar pe lângă asemănări- mine şi nu cu altcineva!“ Şi am primit în
diplome de la UNITER şi cărţi valoroa- le şi deosebirile de povestea lui Eugenides, dar o carte intitulată „Ghidul optimistului/
se oferite de Valentin Nicolau, directorul personajul masculin din film are trăsăturile ghidul pesimistului“, plină de citate care
Editurii „Nemira“, dar şi surpriza minunată pe care le asociezi mai mult cu un scriitor aparţin unor oameni influenţi şi cunoscuţi
a întâlnirii noastre cu un fascinant concert (este introspect, cinic) decât cu un analist în toată lumea. Milton Friedman, laureat al
realizat mai întâi de Ada Milea şi Bogdan financiar, ceea ce este personajul în film. Premiului Nobel pentru Economie, crede că
Burlăcianu, ovaţionaţi după fragmentul din mulţi bani ar putea fi economisiţi dacă am
Nasul, de Gogol, şi apoi de excelentul inter- Peste câţiva ani, ea se reîntoarce în New încerca să rezolvăm problemele prin com-
pret de jazz Sorin Romanescu. Pentru tot ce York şi cei doi reiau prietenia, dar mereu pasiune şi nu prin a interzice şi a pedepsi.
s-a întâmplat în Gala tânărului actor de la pe un teren platonic. El este la fel cum l-a Winston Churchill se consideră „un optimist
Mangalia, care după unii sceptici „moare“, lăsat, lucrează pentru aceeaşi companie (şi – nu văd la ce mi-ar folosi să fiu altceva.“
dar după organizatori „nu se predă“, ci iată, acelaşi şef suav), în esenţă este bine deşi Iar Oscar Wilde conchide „Toţi suntem în
sfidând superstiţia, a transformat cifra 13 în fără nicio schimbare de situaţie personală şanţ, dar unii dintre noi privesc spre stele.“
succes, se cuvine să acordăm un incontes- sau de personalitate. Fiind cel mai apropiat
tabil „premiu“ de respect şi consideraţie tu- prieten al ei, îl prezintă fiului ei şi îi încu- Jason Bateman şi Jennifer Aniston
turor acelora care au pus umărul la reuşita rajează pe cei doi să se împrietenească. El
evenimentului, în frunte cu staff-ul compe- observă de la început că băiatul îi seamănă
tent şi energic al galei, alcătuit din Cornel foarte mult – nu este tocmai genul de copil
Todea (director artistic), Aura Corbeanu plin de entuziasm şi încredere în sine, la un
(vicepreşedinte UNITER şi director exe- moment dat îi spune chiar ca e ipohondru,
cutiv al galei), Carmen Marinescu (coordo- e inteligent şi precoce, geme când îi place
nator economic), Doina Lupu (coordonator mâncarea şi urăşte sportul. Se împrietenesc
proiect), Ruxandra Ţuchel (coordonator
biroul de presă), Maria Morar (coordona-
tor imagine), Eugen Albei (coordonator
tehnic) şi cu neobosita şi entuziasta echipă
de la UNITER formată din Aura Gaidarji,
Corina Gherleanu, Raluca Matei, Pamela
Pricopie, Aurel Ruşti, Simona Stoica şi
Nicolae Vlădescu.

Cam atât despre ceea ce ar putea în-
semna frumoasa uvertură la stagiunea tea-
trală 2010–2011 sau cel mai tânăr surâs al
Thaliei, ivit la malul Mării Negre odată cu
plecarea cocorilor.

Fotografii realizate de Maria ŞTEFĂNESCU

28 Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 Scrisul Românesc Cronică literară
Poezie
Ionel BUŞE

Meditaţii mitologice

B runo Pinchard este cunoscut în România prin În mod paradoxal, pentru o metodă a inconştientului, surprinde metodic subiectul
numeroasele colocvii şi conferinţe susţinute Bruno Pinchard face apel la Descartes. Numai că autorul îl în momentul spontaneităţii
la New Europe College, Bucureşti, la Centrul lecturează diferit pe filosoful francez al Metodei, găsind în sale maxime şi de a-i arăta
„Mircea Eliade“, Universitatea din Craiova, la Facultatea paginile cărţilor sale o subtilă interpretare a relaţiei suflet- că, printr-o dezvoltare rigu-
de Filosofie a Universităţii Bucureşti, la Facultăţile de corp, folosită aici ca punct de plecare pentru eseul său. La roasă a actelor sale prime,
Litere şi Istorie-Filosofie ale Universităţii Babeş-Bolyai aceasta se adaugă parafraza Meditaţiilor mitologice, dar şi el generează o mitologizare
din Cluj-Napoca. „forma“ carteziană a acestor meditaţii. Asistăm, aşadar, la integrală a existenţei.“
Autor al mai multor lucrări şi studii de filosofie, o conversie mitologică a lui Descartes printr-o interpretare
unele publicate şi în reviste şi volume colective româ- mai largă a noţiunii de spaţiu, trimiţând la ceea ce el nu- Dacă metoda e împrumutată de la Descartes, într-o for-
neşti, Bruno Pinchard a urmat cursurile Şcolii Normale meşte „fecunditatea spiritului cartezian pornind de la con- mă modificată, în care categoriile devin mituri, mijlocul
Superioare din Paris şi ale Şcolii Normale Superioare din juncţia fundamentală pe care acesta o propune între meta- realizării sale este, în principal, marea operă a lui Dante.
Pisa. Astăzi e profesor la Universitatea Lyon 3, director fizică şi fizica spaţiului“. Contrar spaţiului cantitativ omo- Pentru că lumea miturilor vii nu ne mai este accesibilă,
al Şcolii Doctorale de Filosofie, Regiunea Rhône-Alpes gen şi izotrop al modernilor târzii, Bruno Pinchard găseşte autorul ne propune o ontologie a Cărţii, ca mito-logie a
şi un filosof francez specializat în problema umanismului la Descartes o reprezentare dinamică a spaţiului fizic, „o umanului, prin lectura Divinei Comedii, pentru el cea de-a
renascentist şi prezent în dezbaterile actuale despre post- veritabilă emergenţă a unui spaţiu calitativ“. Autorul inter- V-a Carte a Scripturii. „Orice consistenţă a lumii şi a con-
umanism. Primele sale lucrări sunt studii asupra gândirii pretează această reprezentare în sensul recentrării subiec- ştiinţei îşi va trage temeiul din Cartea desfăşurată în ini-
italiene şi privesc, în principal, raportul dintre scolastică şi tului prin aportul inconştientului eliberat de chingiile unei ma Întinderii mitologice a fiecărui subiect. Exact în acest
umanism, dar şi mitologiile latine ale lui Dante Aligheri şi conştiinţe înţelese într-o rigiditate geometrică. „A recentra punct, Meditaţia mitologică devine meditaţia lui Dante.
Geambatista Vico. În celelalte lucrări de filosofie el abor- spaţiul modernilor înseamnă a regăsi o dimensiune cali- Orice subiect îşi are cartea sa, cartea memoriei sale, dar
dează câteva din principalele teme ale epocii noastre (mit tativă în substanţa cea mai străină spiritului. Prin aceasta, cartea noastră aparte a fost aceea a lui Dante – dacă poate
şi raţiune, credinţă şi iniţiere, adevăr şi intuiţie etc.), pe raportul conştiinţei cu exterioritatea se modifică şi ne este fi numit «aparte» nucleul de civilizaţie de unde izvorăşte
care le regăsim, de altfel, şi în lucrarea de faţă, Meditaţii îngăduit a da un sens nou problemei unităţii substanţiale orice influx şi orice iubire.“
mito-logice (colecţia „Mundus imaginalis“, Ed. Dacia, dintre suflet şi trup.“
Cluj-Napoca, 2010), apărută sub îngrijirea CSIR „Mircea Apropierea Dante – Descartes, prin invocarea unei uni-
Eliade“ de la Universitatea din Craiova, în traducerea lui Dacă spaţiul dispune de anumite organizări interne (ac- tăţi de origine dintre simbol şi concept, presupune o lectură
D. Ciontescu Samfireag şi prefaţată de I. Buşe. E vorba de celeraţii centripete, înfăşurări polare etc.) înseamnă că el esoterică a Cărţii danteşti, iar aici autorul invocă rigoarea
un eseu mai puţin obişnuit, în care experienţele de mitolo- presupune o organicitate simbolică responsabilă de aceste maestrului lecturilor iniţiatice, René Guenon, dar şi propri-
gie intelectuală ale autorului ne dezvăluie calea unei filo- calităţi ale sale. „Confruntată cu asemenea schiţe spaţiale ile incursiuni prin vârtejurile spaţiilor muzicii lui Debussy
sofii poetice a spiritului care-şi contemplă devenirea prin ale intenţiilor sale, conştiinţa nu îşi mai desfăşoară repre- sau Wagner întru inteligibilitatea vibraţiei universale. La
lectura iniţiatică a Marii Cărţii rescrise de Dante. zentările printr-o simplă dezvoltare a propriei esenţe, ci aceasta se adaugă gândurile purtate în inimă de către autor
Eseurile se deschid cu o prefaţă de autor care ne atra- răspunzând sugestiilor unui spaţiu care deschide tot atâtea din întâlnirile cu matematicianul René Thom (cel care ne
ge atenţia reamintindu-ne de Sfântul Graal şi de povestea căi câţi atractori există pe întinderea sa.“ A răspunde suges- aminteşte de filosoful rêveur, Gaston Bachelard), care i-a
Regelui Pescar printr-o expresie a cărei gravitate este ac- tiilor acestui spaţiu înseamnă a răspunde unor instanţe ale dăruit, ca postfaţă, un text celebru, „La Transcendance dé-
centuată de o întrebare în genul lui Parsifal: „O suferinţă inconştientului care-i vorbeşte conştiinţei prin mit. Astfel, membrée“ pentru lucrarea sa, apărută în 1992, La raison
fără margini a pus stăpânire pe lume. Ce facem ca să o în- „inconştientul nu se mai prezintă ca o simplă dereglare a dedublée. La Fabbrica della mente, excelentă carte despre
ţelegem?“ Nu ne aşteptăm la un răspuns „raţionalist“ care enunţurilor univoce ale conştiinţei, el este o forţă organiza- o critică mitologică a raţiunii.
să ne elucideze grijile omului contemporan. Meditaţiile toare care absoarbe discursuri şi le ordonează în jurul unui
mitologice ale lui Bruno Pinchard surprind prin constata- veritabil ombilic mitologic unde se înfăşoară cuvintele şi Nu vom analiza aici Meditaţiile mitologice ale priete-
rea că suferinţa omului este legată de starea „inconştien- simbolurile.“ nului nostru Bruno Pinchard, după această succintă pre-
tului“ său. A pune întrebarea justă, asemenea lui Parsifal, gătire a cititorului. Îl lăsăm să le descopere singur, cu în-
presupune un lung drum iniţiatic şi înseamnă scoaterea Deşi multe din noţiunile lucrării sunt destul de cunos- treg poemul lor. Orice analiză nu ar face decât să reducă
inconştientul din uitare întru înţelegerea nu anestezierea cute, autorul încearcă o resemnificare a lor în sensul recu- metaforele-gânduri la nişte judecăţi sărace, epuizându-le
suferinţei. „Pretindem că trăim într-un nou secol al meto- perării a ceea ce s-a uitat prin reducţionismul unei raţio- astfel de vibraţia interioară a mythos-ului. Cartea ar putea
delor dar, din nefericire, lipseşte o metodă a inconştien- nalităţi care şi-a pierdut la un moment dat suflul vital din fi, eventual, repovestită, dar pentru asta îţi trebuie ceva din
tului. Nu există decât scene ale inconştientului şi nimeni cauza unui paricid arogant. Astfel, noţiunea de inconştient, starea poetică a lui Dante. Vom încheia totuşi cu una din-
nu mai suportă traumatismul scenelor originare. A venit în freudiană la origine, este utilizată mai cu seamă într-un tre ultimele meditaţii ale autorului, redată de o expresie
loc generaţia care arhivează. Această generaţie are, de fapt, sens jungian sau chiar eliadian, ca „formă a unui raport aproape nietzscheană, din partea a V-a a cărţii, Forma sub-
o sarcină imensă de îndeplinit: aceea de a pune în ordine mereu reînnoit cu lumea invizibilă.“ Cu alte cuvinte, spa- stantialis: „Nu vorbim decât de suflet, însă de acea parte a
mărturiile celor care trăiau în zona de ruptură a inconştien- ţiul tare al modernilor este recentrat pe mit, prin ceea ce sufletului care se află în sângele fiarei. Ea arde de o iubire
tului. Inconştientul celorlalţi înseamnă propria mea sutură, Bruno Pinchard numeşte Posspaţiu, construind un termen mai veche decât tine însuţi. Aceasta pentru că fiara merge
fredonează micul bibliotecar al memoriei.“ pornind de la Nicolaus Cusanus, o „întindere mitologică“ acolo unde omul nu poate ajunge, în faţa omului, la mires-
care surprinde originea simbolică a calităţii spaţiului şi me şi freamăt nepercepute de om. Doar fiara pătrunde în
Dan IONESCU până la urmă a conştiinţei. Încercarea autorului este „de a centru şi se înmulţeşte în vizuina ocultului, căci omul va
rămâne veşnic o fiinţă alungată din grădina Edenului.“
aşteptarea zilnică,
dar e dorul primordial diferendelor străine de esenţe. şi din orbitele zării, ochii bulbucaţi ai spânzuratului.

Un cosmos în derivă Şi calcă în fosta privire din ei,

călăii cu tom roşu ieşit ca vârful unei seceri din buzunarul

de la piept“.

Poem de toamnă Stau lângă mine mai multe personaje, cu ADN-ul părinţilor Confidenţă ratată
despărţind.
În aşteptarea unui timp al fericirii, Nu mă voi naşte împreună cu ele în braţele aceleiaşi Impresia, vizionabilă deci,
ne vom întări în diverse evenimente, încrederea mame, era că însuşi momentul prezentului
şi în lăuntru-ne se vor limpezi mai mult, ca apa fântânii dar acum, în prefaceri, simt sinele meu ca un tot cu al lor. se dilua în timpuri către persoana pentru care avea
în veacuri, înclinaţie subiectul.
vrerea şi trăirea, spre a fi puternici să primim orizontul Aş plânge probabil de acum
nunţii. din cauza diferenţei destinaţiei la naştere, La rând pentru postura de ţintă a forţelor de magie,
dar nu mă lasă comunul plin. studentul a rămas în extaz prelungit,
Prezentul, Mă completează aurul vocii Dumnezeului alb după ce se previzionase pe sine însuşi bunic.
amplificat în toate problemele de superbul dor, cu faţa lipsurilor.
va trece prin aurul visului momentul de ţeluri, Exercitată de totem, puterea se distribuia în unde albe de
pe care-l afirmă pe cer pentru noi. Glumă sumbră lumină
pe umerii persoanei centrale a experimentului,
Lipiţi de ecrane, „Afară, trezindu-i viziuni care o preluau tensiunilor macabre.
vom fi atenţi la orice ar putea nedreptăţi, din şoptirile de-o creangă atârnă un ţar!“
noastre, Priviri nedumerite ale celor care nu-mi ştiau umorul, – Bei o cafea?
s-au îndreptat spre ulm. – Sigur.
– L-ai văzut pe individul din cabina portarului?
S-a mai strigat prin colţuri: Avea ceva în expresia feţei, care m-a indispus.
„Au ieşit din calcul perspectivele tânărului Carol – Sincer? Faţa mea s-a reflectat în geamul cabinei.
de a cere mâna pinţesei Rusie,

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 29
FiPlmoezie

Eugen IORDACHE

In memoriam Ştefan Iordache

V inovat că în anul 2005, tot în septembrie, am nimic inferior celui din Capitală, exemplificând cu perfor- Ştefan Iordache
depus anumite strădanii pentru acordarea titlu- manţele T.N. Craiova, ale cărui spectacole au cutreierat
lui de Cetăţean de Onoare al Craiovei marelui globul şi au cules aprecieri superlative în marile capitale Ultima strofă a fost adăugată după ce am fost cu Emil
actor Ştefan Iordache, şi „denunţat“ pentru aceasta de către culturale ale lumii. Boroghină, Lari Ştefănescu şi Ion Zglimbea la Gruiu, la
Emil Boroghină, l-am cunoscut şi am avut marele noroc să mormântul Regelui Scamator.
devin pentru el „prietenul Eugen, tot Iordache, ing.ul de la A revenit, în mod firesc, tema raportului între muzica
Craiova“. şi poezia cultă, respectiv muzica şi poezia populară. Ştefan Am căpătat promisiunea doamnei Maria Butaciu de a
Consemnările mele, în bună măsură sentimentale, se Iordache a ţinut să aducă în discuţie importanţa textului cânta această poezie, şi acest lucru minunat se va întâmpla
referă la o perioadă scurtă de vreme, cuprinsă între decem- care este cântat, propunându-l ca model de abordat pe la Festivalul „Ioana Radu“ din luna octombrie a acestui an,
brie 2007 şi aprilie 2008 şi aduc în atenţie fapte şi ecouri Tudor Gheorghe, care n-a interpretat decât poezie cultă la Craiova, pentru care Ştefan Iordache a făcut atât de mult
legate strâns de Craiova. românească de mare valoare, texte populare autentice sau şi care trebuie să-şi amintească mereu de el cu dragostea şi
În 20 decembrie 2007, are loc, pe scena Teatrului creaţii proprii îndelung elaborate. consideraţia cuvenite.
Naţional Marin Sorescu, concertul extraordinar „Lin şi
iară lin şi dalbe flori“ dăruit craiovenilor de Primăria şi Eu, singurul neprofesionist între cei prezenţi (grupul Ştefan Iordache: Credo
Consiliul Local ale Municipiului Craiova. Au partici- de interpreţi era completat de actorii Valentin Mihali,
pat Ştefan Iordache şi invitaţii săi: Nicu Alifantis, Vasile Angel Rababoc şi Nicolae Poghirc) am ţinut să mă declar Dar pe mine, om de treabă,
Şeicaru, Ducu Bertzi şi Mihaela Constantinescu. entuziasmat de perfecţiunea textului şi melodiei cântecu- Pe mine cine mă-ntreabă
Regalul colindătorilor a fost încheiat de Ştefan Iordache, lui popular „Firule, măi fir de iarbă“ interpretat de Maria De ce plâng cu soare-n suflet
care a cântat două cântece de iarnă, împreună cu un grup Butaciu. Sigur, dar nesentenţios, Ştefan Iordache a ţinut să Rătăcit de dor şi umblet!
de copii din Corul de copii al Liceului Marin Sorescu. A sublinieze că înseşi bogăţia, densitatea ideatică, respectiv
fost un moment de mare emoţie artistică reverberată puter- rigoarea tehnică a textului îl fac să creadă că avem în faţă o Apoi cine mă desleagă
nic în sală. Cel de al doilea cântec i-a adus pe copii la buza poezie cultă, cel mult o prelucrare după originalul popular Dintr-o patimă pribeagă,
scenei, şir de siluete fragile purtându-l pe Ştefan Iordache şi m-a sfătuit să mă documentez în acest sens. Ce mi-a prins viaţa în jocul
la mijloc şi legănându-se într-o unduire de mare graţie şi Umbrelor, şi-ntreg norocul?
naturaleţe. După câteva strofe, Ştefan Iordache şi-a adus Aveam să aflu destul de repede, cu ajutorul lui Mircea
silueta la nivelul minunaţilor parteneri, îngenunchind şi Pospai, directorul Studioului de Radio Oltenia Craiova, că Cin’ m-alungă şi mă cheamă
plecând capul în faţa sălii încremenite de uimire. Pe scenă meşterul Ştefan avusese din nou dreptate. Ursitelor să dau seamă
şirul se legăna cu aceeaşi candoare, iar spectatorii aplau- De-am ajuns ocnaş sau rege,
dau frenetic în picioare. Mult mai târziu am primit, direct de la doamna Maria Rege scamator în lege?
După spectacol, târziu în noapte, mi-a decodificat ges- Butaciu, toate detaliile necesare. Cântecul „Firule, măi
tul său de mare sinceritate şi profunzime: fir de iarbă“ s-a născut ca o prelucrare a unui cântec po- Vis de-o viaţă mă cuprinde
– A fost omagiul meu sincer şi nepremeditat adresat pular din Transilvania. Textul aparţine lui Petre Vârlan, Flacăra ce se aprinde
minunilor de copii cu care cântam şi reverenţa cea mai poet moldovean angajat la Revista Pentru Patrie editată de Pe o scândură încinsă
cinstită în faţa unui public desăvârşit care mă primise cu Ministerul de Interne. Melodia aparţine Mariei Butaciu şi Patimă grea şi nestinsă.
căldură şi respect cu şaisprezece ani în urmă. este tot o adaptare a unui cântec de natură religioasă.
La masă s-a întâmplat o spumoasă şi interesantă coze- Mă vrăjeşte, mă descântă,
rie, spontană şi eliberată de rigorile discursului scenic. În 2 februarie 2008 l-am felicitat pe Ştefan Iordache, cu Nebunia asta sfântă,
S-a vorbit despre noua înfăţişare a Craiovei, despre vir- o zi mai devreme, cu prilezul zilei sale de naştere. Mă-nrobeşte, mă-nconjoară
tuţile şi responsabilităţile Cetăţii Banilor ca veche şi nouă Cu dragostea-i de fecioară.
capitală a Olteniei, despre raportul între tradiţie şi inovaţia Încă din 2005, îl convinsesem că s-a născut a doua zi
culturală, despre folclor şi autenticitatea creaţiei popula- după ce lumea creştină ortodoxă sărbătoreşte Stretenia Mă supune, mă adună
re, despre mănăstirile Olteniei, despre Brâncuşi, Sorescu, sau Întâmpinarea Domnului. Avusesem bucuria să-l sur- Iubire grea şi nebună
despre Arghezi şi Macedonski, dar şi despre teatrul de ieri prind pe Meşter cu cele ştiute de mine despre această De pe scândura divină,
şi de azi, despre soarta culturii româneşti în vremurile pe zi în care se sărbătoreşte consacrarea lui Iisus de către Vis de viaţă şi lumină.
care le trăim. Maica Domnului, Fecioara Maria, la patruzeci de zile de
Ştefan Iordache a pledat încă odată convingător şi la naşterea acestuia. Chiar Stretenia este numele slavon al
fără emfază despre valoarea teatrului din provincie azi, cu Întâmpinării Domnului.

Îmi aduc aminte ce mare plăcere i-a produs comentariul M-ai trimis în cer de stele
privind „Târcolitul viilor“, obicei străvechi în care se săvâr- Dorul pătimirii mele!
şeşte ocolul ritual al viţei de vie şi care marchează începutul Vis de rob şi vis de rege,
de an nou viticol, formula magică a monologului sau dialo- Rege scamator în lege!
gului cu butucul de vie fiind o capodoperă de umor:
Februarie, septembrie 2008
– Bună dimineaţa vie!
– Mulţumesc, Ilie!
– Faci vin sau te tai?
– Fac.

simultan cu gestica rituală.
În convorbirea din 2 februarie 2008, Ştefan

Iordache a revenit la „Firule, măi fir de iarbă“, subli-
niind: „Tu, care te chinui cu poezia în formă canonică,
ar fi trebuit să apreciezi reuşita poetului care a sinteti-
zat un text cu prozodie identică celui popular, original.
Este foarte greu, au reuşit-o doar marii poeţi români.
Încearcă şi tu, să vezi cât o să pătimeşti!“ Am pătimit
o noapte întreagă, întrucât dificultăţilor de ordin tehnic
le-am adăugat ambiţia sinucigaşă de a construi poezia
ca pe mărturisirea de Credinţă a lui Ştefan Iordache.
I-am citit-o la telefon, pe trei februarie, cu mare emo-
ţie, legând-o de ultima strofă din „Firule, măi fir de
iarbă“. Târziu, a venit o întrebare.

– Care este titlul poeziei?
– Pofesiune de credinţă.
– Ştii cum se zice asta în limba rusă?
– Cred că se zice Kredo, ca în latineşte.
– Atunci aşa să se numească. Dar să n-o publici
decât mai încolo... mai târziu.
– Aş putea s-o încredinţez Mariei Butaciu, pentru a
încerca s-o îmbrace în melodia cântecului său?
– Poţi, dar tot mai târziu.
Am înţeles acest „mai târziu“ doar în septembrie
2008, când maestrul Ştefan Iordache s-a mutat „în cer
de stele“.

30 Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 Scrisul Românesc Eseu

keanos remarcabile, întregesc profilul revistei. Fără îndoială, fa- Intelectualii raialei, o trecere în revistă amuzantă, dacă nu
milia culturii române ar fi mai săracă fără Familia orădea-
R evista Familia a împlinit, de curând, nu mai ar fi atât de grotescă şi nu ne-ar provoca un sentiment de
puţin decât 145 de ani de existenţă. O fiinţa- Dnă. Îi dorim la cât mai mulţi ani inspiraţi!
re sinuoasă, cu reformulări şi reluări ale unei istorii mari eşi mult mai tânără, Revista Verso (editată dezgust sartrian (sic!), a osanalelor pe care academicienii
aproape cât însăşi Istoria noastră culturală. Numărul de Fundaţia Ideea Europeană, strâns ataşată
6/2010 este dedicat, în mare măsură, acestui eveniment Universităţii clujene) s-a impus deja prin seriozitate şi rit- români (şi nu numai) se înghesuiau să i le ridice genialului
destul de rar în peisajul culturii române, lipsită, în gene- micitate (bilunară) în spaţiul revuisticii româneşti. Numărul
ral, de continuităţi şi supusă de foarte multe ori capriciilor 84-85, apărut în iunie 2010, ne întâmpină cu o întrebare fiu al poporului, tovarăşul Prim în Toate, a cărui umbră
prezentului. Cum era firesc, numeroşi literaţi şi oameni de mai mult decât sensibilă, la care încearcă să răspundă poa-
cultură îşi exprimă salutul generos la acest eveniment ce te singurul ministru al educaţiei cu adevărat reformator: dăinuie în mentalul colectiv mai ceva ca cea a lui Mircea la
îl anticipează pe cel cu adevărat istoric, împlinirea unui Andrei Marga – „De ce nicio universitate din România nu
veac şi jumătate de existenţă. În rest, rubricile cu care este în top 500?“ Cea mai mare parte a numărului la care Cozia – o readucere aminte a liotei slugarnice (nu mult di-
noua serie a revistei ne-a obişnuit deja, de la edito- ne-am oprit în prezentarea de faţă este dedicat ICR-ului şi
rialul semnat de Traian Ştef (intitulat, în acest strategiilor sale de a impune cultura română în Europa şi în ferită de cele ale prezentului) face bine memoriei noastre,
număr, „Criză“, mediocritate şi trei N.B.) şi lume. Răspund la un generos chestionar cu zece întrebări,
până la portretele realizate de Al. Cistelecan fatalmente defectuoase. Foarte interesantă şi incursiunea
(acum, despre Nicolae Oprea) sau la croni- Horia-Roman Patapievici, Mihai Bărbulescu, Horia
cile literare semnate de Ioan Moldovan Barna, Bartha Csaba, Carmen Bendovski, Dorian lui Dodo Niţă în lumea „bedefililor“, în care îi regăsim,
(despre Odă liberei întreprinderi, de Branea, Magda Cârneci, Dan Duţă, Monica Joiţa,
Caius Dobrescu), Mircea Pricăjan Gabriela Massaci, Mihai Maxim, Virgil Mihaiu, printre alţii, şi pe Teodor Baconsky, Paul Cernat, Adrian
(despre „Poveştile unei generaţii Gina Pană, Adrian Popescu, Dan Shafran şi
de sacrificiu“ – Noapte bună, Corina Şuteu, adică reprezentanţii centrelor DCioroianu sau Dinu C. Giurescu.
copii!, de Radu Pavel Gheo), româneşti din străinătate, respec- ilema veche continuă să fie una dintre lecturile
Mircea Morariu (despre Fiare, în- tiv cel care coordonează activi- intrate deja într-un firesc al lucrurilor, precum
geri şi martiri, de Ana Maria Narti) tatea de la Bucureşti, Directorul cafeaua de dimineaţă. Din când în când, pe lângă rubricile
etc. De asemenea, un excelent dosar critic ICR, H.-R. Patapievici. De
despre Ioan Budai-Deleanu, la împlinirea asemenea, o bună radiografie permanente semnate de Andrei Pleşu, Mircea Vasilescu,
a 250 de ani de la naşterea scriitorului, la a TIFF-ului este semnată de
care participă Caius Dobrescu („Majestatea im- Radu Cosaşu, Adrian Cioroianu, Simona Sora etc., conser-
perială a inteligenţei şi toleranţei“), Ovidiu Pecican RMircea Diaconu.
(„Ioan Budai-Deleanu: autoportret politico-filosofic în evista constăn- vate de foarte multă vreme la un nivel superior, ne incită
Ţiganiada“), Traian Ştef („Ţiganiada mea“), Liana Cozea ţeană Tomis,
(„O veche-nouă Ţiganiadă“) şi Ion Urcan („Ţiganiada numărul 8/2010, ne întâm- atenţia câte un supliment ataşat revistei, precum cel din
lui Traian Ştef“). Poezie, proză şi teatru, deopotrivă de pină, de pe copertă, cu por-
tretul unuia dintre cei mai incitanţi numărul 342 (2–8 septembrie 2010), dedicat elitei doc-
filosofi ai secolului trecut, Gilles Deleuze.
Despre „Deleuze antimodernul“ (un concept torale româneşti, cu alte cuvinte acelor tineri în care se
re-formulat de Antoine Compagnon, într-o carte
deja clasică) scrie Daniel Clinci. Luana Luban rea- proiectează, se doreşte, se speră viitorul de mâine, formulă
duce în atenţia noastră figura „părintelui baletului mo-
dern“, Mikhail Fokine. De citit eseul lui Adrian Majuru, clişeică, dar cu gradul său de acoperire în real. De aseme-

nea, dosarul acestui număr îşi adresează o întrebare la care

orice producător de text ar trebui să ajungă, la un moment

dat, dacă nu să fie chiar o preocupare permanentă: Cum

suntem citiţi? Sunt adunate aici, într-un colaj inedit şi des-

tul de surprinzător pe alocuri, tot felul de reacţii, de la scri-

sori primite la redacţie, bilete adresate unei terţe persoane

prin intermediul revistei şi până la celebrele commenturi

de pe internet, căci, cum altfel, deşi veche, Dilema este

sensibilă şi la nou şi la toate invenţiile acestuia, cum ar fi

şi facebook-ul (lucru bun pentru diversitate şi feed-back,

spunem noi, în ciuda cârcotelilor pseudo-elitiste care, cu

siguranţă au existat, condamnând vajnic coborârea într-o

agora atât de pestriţă ca aceasta). Reacţiile în urma anche-

tei pe facebook şi alte picanterii ale receptării vă lăsăm pe

dumneavoastră să le degustaţi cum se cuvine, direct de la

sursa dilematică. Red.

GALERIILE RADIO-ARTS Gabriela RUSU-PĂSĂRIN

R omanul mozaicat al scrii- Evelyn sau destinul singurătăţii
torului Nicolae Stan revine unei lumi ambivalente
în atenţia criticii literare ca
un text „deschis“ unor noi interpretări, dată convieţuire în doi, postfaţat de anticiparea va deveni reper al „romanului mozaicat“. cu adevărat, preţul
fiind potenţialitatea ideatică a „nerostitu- personajelor ce vor marca prin experienţe Este un parcurs romanesc de la dialogul in- fericirii universale?
lui“ în destinele personajelor romaneşti. exemplare viaţa unui oraş: „Noapte. […] terior la gestul emblematic pentru un destin Finalul rezolvă incisiv drama bătrânei: era
Cu o experienţă notabilă în arta dia- La acest ceas, oraşul este o floare. Dar el în derivă. doar un fragment de proză citit apropiaţi-
logului literar (membru al Cenaclului de trebuie să poarte un nume. Fie numele lui lor, ca o translaţie dinspre personaje şi în-
Luni, condus de N. Manolescu şi al Cena­ Slobozia“. Lumină de lună este un poem în proză, tâmplări reale spre o lume ficţională.
clul­ui de proză „Junimea“, condus de Ov. un insert reflexiv, avându-l ca protagonist
S. Crohmălniceanu), Nicolae Stan debutea- Tehnica filmică a focalizării pe perso- pe soldatul-sergent ce apără graniţa dintre Cea care conferă valoare incontestabilă
ză editorial în 1985 cu volumul Boare de naj pentru a-l pune într-un cadru alternând terestru şi celest, dintre pământ şi mare. tehnicii romanului mozaicat este Evelyn,
Waterloo. luminile şi umbrele propune „romanul mo- Trăieşte intens „clipe nesfârşit de ferice, o tulburătoare poveste a unei tinere din
De formaţie filosofică, N. Stan va scrie zaicat“ la graniţa dintre realism şi fantastic. în care nu mişcă nici privirea, în mijlocul Slobozia ajunsă la turci pentru a-şi vinde
proză cu vădite reflecţii filosofice şi va pu- Cuvântul „inductor“: noapte. Cadrul fan- plajei; lumea se micşorează până la insig- ceea ce instinctual tânărul „brunet“ intuise
blica Analize şi aplicaţii filozofice (1988) şi tastic: incinta unei mănăstiri, loc sacralizat nificaţie, în locul unde el salută universul în fata de 16 ani. O dramă derulată pe două
36 interpretări de texte filozofice (2002) cu şi desacralizat prin prezenţa personajelor întreg […]“. O lume de vis amintind de registre, al acţiunii romaneşti (destinul
fluenţă a discursului romanesc. ce ţin de o lume caducă şi mizeră. Dida, Novalis, în care trecerea într-un alt univers Eveliney în Turcia şi Bulgaria) şi al dialo-
Îşi va fundamenta stilul prozei scurte „prototipul femeii“, văduva ce-şi va conti- se datorează razei luminoase „sfidătoare, gului interior (o luptă cu sine spre păstrarea
prin Aşezarea (1989), înfruntând (stilis- nua destinul singurătăţii într-o mănăstire de ucigaşă prin indiferenţa ei“. Este o trecere purităţii de-nceput), o dedublare care se fi-
tic) Apa neagră (1999), volum premiat călugări, după ce aceştia au fost alungaţi, „dincolo“, un transfer dintr-un spaţiu la gra- nalizează firesc, cu o trecere spre altă lume,
de Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti în se va regăsi în fiecare personaj al roma- niţa visului şi a realităţii într-o lume reflecta- în cer pe o „scară de mătase“, pe care urcă
2000 şi se va impune ca factură romanescă nului (prin gestică, apetenţa pentru inso- tă în apa mării, o ultimă privire „într-un joc toţi cei cunoscuţi din Slobozia. Este o ple-
prin „romanul mozaicat“ Evelyn în 2003. lit, povestindu-şi secvenţial viaţa, într-un nevinovat şi liber, etern depărtat de orice care într-o lume a purificării de tina lumii
La data apariţiei, T. Urian consemna în timp la graniţa dintre diurn şi nocturn). De agresor“... terestre. „Dincolo de lume, acum, plutea
„România literară“: „Nicolae Stan scrie o aici şi „legendele“ locului despre personaj: salvatoare scara de mătase“.
memorabilă epopee a oraşului pierdut în învăluită în mister (ca un transfer dinspre Ca într-o pendulare între vis şi realitate,
imensitatea câmpiei Bărăganului. Această spaţiul sacralizat, mănăstirea, către chilii- cu accente când într-un registru, când în al- Este romanul mozaicat un spaţiu mira-
carte este scrisă cu umor, inteligenţă şi le transformate în puierie de către CAP): tul, portretul „tuşei Anghelina“ este un joc culos, la graniţa dintre real, fantastic şi stra-
har“. „Dida a pierit, Dida a înnebunit, Dida vră- al hazardului, aşa cum e şi viaţa. Plecată la niu, un spaţiu ficţional cu irizări de autenti-
Evelyn este un roman ce panoramează jitoreşte, Dida…“. În fapt Dida trăieşte o oraş să cumpere tuci câştigă la loz în plic… citate (istoric reconstitutive), cu psihologii
destine exemplare prin tragismul existenţi- nouă viaţă alături de Lazăr (personaj biblic, un Mercedes. O lume la capătul lumii, sa- aparent liniştite, în esenţă contorsionate în
al pe care-l reflectă. dar şi popular, desacralizat şi el, pentru că tul său, nu va înţelege rostul unui obiect dorinţa de a răspunde întrebărilor existenţi-
Un „Blitz premergător“ introduce lec- nu reînvie precum Lazăr, ci se pierde în- ce face parte dintr-o altă lume. Tuciul, da! ale. O lume tratată cu ironie şi umor (negru,
torul într-un univers ale cărui ritmuri sa- tr-o lume aflată la graniţa dintre tragic şi Avea un rost, al unei vieţi patriarhale, dar uneori) care nelinişteşte şi invită la reflec-
cadate, ca într-un „Capriciu“ de Paganini, umor). Mercedesul? Nici primarul nu-i înţelege ţie. Un „roman mozaicat“ prin care Nicolae
derulează un film al unei vieţi banale, cu prezenţa. Propune bătrânilor să-l dea mai Stan construieşte o adevărată provocare
cadre generale, în care protagoniştii par Intervenţiile filosofului N. Stan sunt încolo şi pe locul acela, din faţa gardului, printr-o tehnică a pendulării între vis şi re-
a-şi pierde individualitatea, lăsând impresia însă reperabile într-o secvenţă, în care con- spre drum, să cultive cartofi, „ca pe vre- alitate, somn şi veghe, dorinţă şi împlinire,
unei „defilări“ a unor umbre ce conturează sideraţiile despre „interpretări de texte filo- muri“. Ca într-un vis, după ce obiectul este o lume numită Slobozia sau simplu… viaţa
în trecerea prin cadru (v. viaţă) un cod de sofice“ sunt puse în seama unui personaj ce asumat de comunitate, este distrus de un trăită compensatoriu şi tragic. Sub semnul
trăieşte drama singurătăţii. intrus. Şi, ca într-o pendulare între real şi singurătăţii niciodată declarate, finalmen-
ireal, tuşa Anghelina pleacă din nou după te acceptate. Şi totul pare Un taifas obiş-
Este un prim indiciu evident că înclina- tuci (că s-a spart când Mercedesul a ars). Şi nuit, precum titlul debutului publicistic al
ţia autorului spre tehnica monologului sau iar vine fata cu lozul şi… apar întrebările lui N. Stan, din 1981, prezentat elogios de
a unui dialog ce „curge“ ca o litanie, între existenţiale de genul: Cunoaşte ea (bătrâna) Constantin Ţoiu.
doi protagonişti – umbre ale aceleiaşi lumi,

Interviu Scrisul Românesc Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 31

Continuare din numărul trecut Mircea POSPAI

Dialoguri cu Tudor Gheorghe

Amza, despărţirea de lume
Mircea Pospai: În episodul precedent vor-
beam despre faptul că te aflai cândva la i-au dat două sticle de beutură, de vodcă – că ăştia beau o speculaţie. Mai ales că, am auzit-o pe Irina Loghin sau
Arad, într-un turneu cu Amza Pellea, şi mult, beau vodcă de asta – l-au luat şi l-au băgat acolo, nu ştiu pe cine care cânta, tot aşa, o chestie cu Amza, dar
că, la un moment dat, el nu se simţea bine. Aţi plecat amân- într-un dulap. L-au învârtit, l-au învârtit şi au deschis uşa facilă, uşoară, melodramatică. Eu am scris acolo o poezie,
dulapului. Unde ai fost, bă? Dracu să mă ia! În spaţiu!“ nu un cântec. Dar ea a devenit cântec.

doi spre Bucureşti, cu avionul, apoi l-ai însoţit la spital. Aşa a fost, povestită de Amza. Cum l-au băgat într-un du- M.P.: Nu l-ai mai cântat, de atunci.
Tudor Gheorghe: Da, a lap pe Gagarin şi l-au învârtit, după ce a băut. A ieşit ăsta T.Gh.: Ba da, dar foarte rar. Am hotărât să cânt acest
şi a apărut la televizor să spună că a fost în spaţiu, cum a cântec cu taraful. De ce? Pentru că el sună foarte popular
fost o zi tristă. Se adusese în văzut el pământul de acolo. Şi pe urmă s-a liniştit şi a zis: şi s-ar putea ca peste ani de zile, cântecul ăsta să nu mai
Bucureşti primul tomograf,

la „Elias“. Spital predesti- „Bă, nepoate! Bă, Micule! Domnico!“ Şi a chemat-o pe ştie nimeni cine l-a scris, dar să-l cânte lăutarii. Şi Amza
nat, făcut pentru tovarăşii Domnica. „Adu o sticlă de vin!“ Ea zice: „Amza...!“ „Adu să devină un personaj de baladă, un personaj, cum să-ţi
din CC. Nu intra acolo ori- dom’ne, o sticlă de vin!“ A adus, săraca, o sticlă de vin. A spun…Corbea, Novac, Toma Alimoş… Şi să se cânte, să
ce om. Amza, la aeroport, desfăcut-o. Zaibăr, vin de-al nostru. A pus în două pahare. zică lăutarii la mese, din când în când: „Bă! Ia cântă, bă,

i-a zis şoferului de la taxi- „Bă, Micule, zice, fii atent! Ăsta e ultimul meu pahar de şi pe al lui Amza!“ Dacă o mai fi aşa vreme. Cert este că,
metru: „Du-ne la Elias“. Şi vin! Ce veneam eu la Televiziune, spuneam cu nea Mărin am avut faţă de acest om un respect total din toate punctele
ne-am dus la „Elias“. Avea şi la sfârşit ridicam paharul şi ziceam „La anul şi la mulţi de vedere. Repet: nu discutăm actorul Amza Pellea. N-am
un cunoscut acolo, un doc- ani!“ Şi beam paharul. Mă gândesc să beau paharul ăsta, discutat asta. N-are sens. El, rămâne oricum, unul dintre

tor, şi i-a spus: „Bă, mi-e ultimul din viaţa mea, să-l beau cu tine.“ Am băut paharul cei mai mari actori ai ţării noastre şi actor de teatru cu lu-
rău! Nu mă simt bine! Nu şi mi-au dat lacrimile, normal, şi el a avut atunci această cruri excepţionale.
sunt eu într-ale mele. Nu replică senzaţională: „Stai mă, dracu! Că nu mori tu, mor
mai am putere“… Şi l-a bă- eu!“ Ne-am îmbrăţişat şi ne-am despărţit. Eu am plecat în M.P.: Şi fiecare judecă singur, văzând filmele sau
piesele, atâtea câte mai sunt. Dar cum a fost Amza ca

gat acolo. Eu am stat afară. America şi acolo am primit vestea că Amza a murit. director?
Trei ore. După trei ore a ieşit doctorul plângând şi mi-a zis: M.P.: Îmi spuneai cândva despre faptul că l-aţi T.Gh.: A început curajos. Chiar din primul an de di-
„Moare nea Mărin al nostru! Metastază grad sus. Nu mai e
nimic de făcut. Nu-i spune.“ Îţi dai seama, mi-au dat lacri- rememorat... rectorat, a adus pe Mircea Cornişteanu ca regizor. Mircea
Cornişteanu, care era un puşti. Terminase facultatea. Şi l-a
T.Gh.: Da, după nişte ani, la Târgu Mureş, se întâlneş-

mile. A ieşit el, vioi. „Bă, credeam că am dracu ceva! N-am te generaţia de aur, numită „generaţie de aur“. Albulescu adus aici. Primul spectacol al lui Cornişteanu a fost sub di-
bă, nimic. A fost o indispoziţie. Îmi deteră ce-mi deteră şi, citeşte catalogul clasei. Generaţia de aur – mai spuneam în recţia lui Amza, O scrisoare pierdută, care a fost un mare
ete, mă simt bine. Hai acasă să bem un şpriţ.“ A fost ultima episodul trecut – sunt cei care au fost la Craiova: Cozorici, succes. Sigur, nu stătea foarte mult în teatru. N-avea timp.
dată când l-am văzut întinzându-se frumos şi privind spre Rauţki, Titi Rucăreanu, Sanda Toma, Silvia Popovici, Era prins. Era domnul Dincă, director adjunct, nea Puiu,

viitor în viaţă. După aia lucrurile au decurs altfel. S-a con- Amza Pellea, Draga Olteanu – o echipă extraordinară. Şi care coordona totul, dar prezenţa lui, personalitatea lui,
firmat faptul că are cancer. El a aflat. A încercat toţi vracii, s-a strigat catalogul. Nu mai ştiu cum era ordinea. Şi atunci deschideau uşi şi când Amza spunea un lucru, apropo de
toţi doctorii, paranormalii, tratamente cu tărâţă, cu humă, mi s-a părut că ideea lor a fost foarte bună, că le lipsea montarea unei piese, apropo de selectarea unui repertoriu,
cu uleiuri, cu ape gazoase, cu petrol, cu tot ce se poate Amza. M-au rugat să fiu acolo. Am fost singurul, de altfel, nimeni nu punea la îndoială că bunul lui gust şi profesio-

face. Plecam în America şi m-am dus să-l văd. Era slab. care nu făceam parte din generaţia de aur, dar ei mă ac- nalismul lui poate să intre în ideea de dubii. Nu exista aşa
Parcă şi mai lung. Nu mai era, în nici un caz, Amza pe care ceptaseră. Şi când a strigat catalogul Albulescu şi a ajuns: ceva. Adică, era deosebit. Era foarte clar, era foarte cinstit.
îl iubeam şi îl ştiam. Era alt Amza. Serafic. Şi zice: „Bă, „Pellea Amza!“, am venit eu pe scenă. Şi atunci, în loc să Relaţia cu oamenii, începând de la poartă şi până sus la
Micule! Bă, mor bă! Şi câte aş mai avea de scris! Uite, spun „Prezent!“, am cântat un cântec pe care îl scrisesem etaj, începând de la butaforie până la cizmărie – făcea, aşa,

îţi spui eu ţie acuma, ultima poveste cu nea Mărin. N-am cu toată durerea şi cu tot sufletul meu, cu toată iubirea şi un tur. N-aştepta să-l salute nimeni. El zicea „sărut-mâna“
apucat s-o spui! Nea Mărin şi Gagarin.“ Şi mie mi-a spus cu tot dorul de Amza, la niciun an. El a murit în decembrie întâi şi-ntâi femeii de serviciu. Se pupa cu fochiştii. Bea
chestia asta. Nu o ştie nimeni. În care el povestea că ruşii şi eu în martie am făcut acest cântec, în Malta, undeva. Şi un pahar de vin cu ăia de la tâmplărie dacă era ziua unuia.
nu au ajuns în spaţiu. „Fugi, bă de aci! Cum să ajungă ăia?! atât de pustiu, atât de dor îmi era de el, că am scris acest Era într-o relaţie perfectă. Adică, îi era drag, pur şi simplu,

Păi, vă spui eu cum a fost. Bă, l-au luat pe ăsta, pe Gagarin, cântec. Nu l-am cântat foarte mult, pentru că părea a fi, aşa, să stea cu oamenii.

Tableta de sport Ion JIANU Rodica PĂVĂLAN

Ştiinţa lui Victor Piţurcă Publicaţii periodice vechi

Î n campionatul trecut, 2009/2010, următoarele trei runde au mai reşit să con- din colecţiile Bibliotecii Judeţene Aman
Universitatea Craiova s-a salvat tabilizeze doar două puncte. Şi cum viaţa
de la retrogradare abia în ultima etapă! A unui antrenor depinde de rezultate, iar la B iblioteca Judeţeană Alexandru secolului XX, mai precis: Ziarul umoristic
fost un sezon fotbalistic slab al oltenilor, Craiova aproape nimeni nu are răbdare, şi Aristia Aman a pregătit pentru Veselia (1903–1905), Olteanul, Romanaţul,
cu destule probleme interne, plus acea Ţicleanu a fost demis după etapa a 5-a. prima parte a lunii septembrie 2010 o ex- Acţiunea, toate din 1903, Adeverul politic
decizie destul de bizară a finanţatorului
Mititelu în privinţa disputării meciurilor A fost adus, pe post de salvator, Victor poziţie inedită, care conţine publicaţii pe- (1904–1905), Vatra Luminoasă (1908–
Universităţii la Turnu Severin. Piţurcă, ca manager general. Staful teh-
Noul sezon a fost atacat de olteni cu nic a fost schimbat, „Piţi“ aducându-şi riodice vechi – naţionale şi olteneşti – din 1909), Ecoul Presei (1908), Gazeta Nouă
o nouă conducere alcătuită din foşti mari oamenii lui: Neagoe, Boldici, Martin
fotbalişti ai „Craiovei Maxima“: Geolgău Tudor (antrenori), Florin Marin (director colecţiile noastre. Din cele peste 60.000 de (1911), Mişcarea Literară (1924–1925),
– preşedinte, Ţicleanu – antrenor princi- tehnic). Victor Piţurcă, până la închide-
pal, Silviu Lung – antrenor cu portarii. rea ediţiei revistei „Scrisul Românesc“ pe publicaţii periodice existente în colecţiile Minerva Literară (1910).
Primul n-a stat în funcţie decât câteva septembrie, încă nu a semnat contract cu
săptămâni (şi-a dat demisia), iar „Chiose“ Universitatea, deşi a condus echipa oltea- bibliotecii au fost selectate pentru această Un alt element inedit al expoziţiei
(cum este poreclit Ţicleanu) a fost demis nă în patru meciuri oficiale de campionat.
de Mititelu,după etapa a 5-a, prin... sms! Nici sub comanda lui Piţurcă, considerat expoziţie aproximativ 50 de exemplare – îl reprezintă publicaţia bilingvă Revis­
Ce s-a întâmplat? Universitatea a întâlnit salvatorul Universităţii Craiova, oltenii
în primele două etape două echipe titrate, n-au spart încă gura târgului, obţinând trei valoroase atât prin vechimea lor, dar şi prin ta Parlamentară şi Politică (Revue
care vizează titlul campionatului, CFR puncte din trei partide, gruparea alb-albas-
Cluj (campioana en-titre) şi Steaua, dar în tră neregăsindu-se. mesajul pe care l-au transmis. Parlamentaire et Politique), din care
ambele jocuri Craiova a fost furată de ar-
bitrii! Şi astfel, oltenii lui Ţicleanu – care Ca şi Ţicleanu, nici „Piţi“ nu poate Colectivul sălii de lectură, prin această Biblioteca Judeţeană Alexandru şi Aristia
au evoluat bine, superior faţă de sezonul face minuni peste noapte. Criza a lovit
trecut – au contabilizat doar un punct, deşi şi Universitatea, iar finanţatorul Mititelu expoziţie, a încercat să pună în lumină pre- Aman deţine exemplare din perioada
ar fi meritat şase. Jocul frumos al grupă- nu are, deocamdată, buget pentru a asi-
rii alb-albastre a fost catalogat de oame- gura condiţii performante. Marele Ilie sa existentă la sfârşitul secolului XIX şi în- 1903–1904.
nii de fotbal ca fiind meritul antrenorului Balaci, un apropiat al lui Mititelu, a de-
Ţicleanu. clarat presei însă zilele trecute următoare- ceputul secolului XX. Se pot face compara- Fără îndoială, expoziţia pe care
După aceste două etape de început, ju- le: „Vor fi bani mulţi la echipă în curând.
cătorii Craiovei au avut un fel de cădere Craiova va prospera!“. Balaci nu a expli- ţii, asemănări, deosebiri, surprinzând toate Biblioteca Judeţeană Aman o aduce în
psihică şi nu s-au mai regăsit, astfel că în cat de unde vor veni aceşti „mulţi bani“ la
Universitatea, dar unele zvonuri vorbesc aspectele de interes ale vieţii din punct de atenţia publicului este dedicată atât cunos-
despre faptul că Mititelu ar putea primi
aceşti bani din acţiunile pe care le deţine vedere economic, politic, şi cultural. cătorilor, cercetătorilor, celor care sunt in-
la Fondul Proprietatea.
Pagini vechi, îngălbenite de vreme şi teresaţi de evoluţia presei în România de

fotografii de odinioară redau atmosfera la început până la presa actuală, modernă,

anilor de după 1850. Lecturarea articolelor electronică, dar şi celor care au curiozitatea

îi creează cititorului o plăcută întoarcere în de a răsfoi ori privi o părticică din viaţa ge-

timp, prin presărarea unei multitudini de neraţiilor trecute.

regionalisme şi arhaisme în ziare sau

reviste ale căror titluri captează atenţia

şi, totodată, curiozitatea: Kalendaru

pentru toţi (1866), Adeverulu (1867),

Golgota – organ al durerii poporului

român (1894), Lumea Nouă (1899) şi

multe altele.

Cuprinşi de plăcerea „cetitului

acestor slove“, privirile sunt atrase

de pagini colorate interesant, făcând

astfel trecerea către presa începutului

32 Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Florin ROGNEANU

Nicolae Truţă locuitor în templul luminii

P ictorul Nicolae Truţă s-a născut la Dobreţu, Carol Davilla, Constantin Brâncoveanu, Nicolae Titulescu,
Judeţul Olt, la 9 februarie 1949. A urmat Ion Minulescu, Dinu Lipatti, Constantin Brâncuşi, Eugen
cursurile Liceului de Artă „Marin Sorescu“ Ionescu, Mihai Eminescu, D. Caracostea, Radu Greceanu.
din Craiova, avându-i ca profesori pe Ilie Marineanu şi
Ştefan Brădiceanu. În anul 1974 a absolvit Facultatea de A făcut ilustraţie de carte la peste 60 de volume şi
Arte Plastice din Timişoara, devenind ulterior membru al grafică de carte pentru 3 ediţii liliput la poeziile lui Mihai
Uniunii Artiştilor Plastici din România. Eminescu şi la impresionantul volum Poezii, de Mihai
Eminescu tipărit la Editura Scribul. A fost organizatorul a
Autoportret numeroase tabere de creaţie între 1998–2009 la Moşteni,
Dobreţu, Slatina, Călimăneşti.
A avut 54 de expoziţii peronale deschise între anii 1974
şi 2009 la Bucureşti, Slatina, Craiova, Sibiu, Râmnicu- Î n octombrie 2004 Muzeul de Artă Craiova îi des- Florin Rogneanu şi Nicolae Truţă la deschiderea expoziţiei
Vâlcea, Deva. De-a lungul vieţii a participat la peste chidea artistului Nicolae Truţă prima expoziţie re-
250 de expoziţii naţionale, interjudeţene, judeţene sau de în volumul său de poezii publicat în 1998 Discurs în ca-
grup. Dintre marile expoziţii muzeale la care a participat tedrala ierbii şi-a pus amprenta asupra tuturor marilor
trospectivă de pictură şi grafică găzduită în cele cinci sa- teme abordate în pictură. Dorurile sale multe şi mute îşi
Ciclul Lacrima mesteacănului loane de la parterul Palatului Jean Mihail. Pe invitaţia la găsesc alinarea în câteva semne devenite arhetipuri: chipul
această expoziţie artistul nota: „Am stat decenii întregi sub uman, casa ţărănească, căpiţa de fân, copacul, apa şi cerul.
amintim: cele 10 ediţii Salonul Anual al Artiştilor Plastici oblăduire divină într-un atelier în care îmi făceam slujba Descoperim astfel, în universul său pictural, o lume a satu-
Olteni de la Muzeul de Artă Craiova, Un secol de artă cultă de fiecare zi, fără să mă gândesc o clipă că la această slujbă lui cu legi estetice şi principii morale rămase neschimbate
în ţara Oltului (2008–2009) la Muzeul de Artă Craiova şi nu am niciun credincios.“ Slujba şi-a ţinut-o prin fiecare de secole. Prin aceste vise pictate, ce par a fi desprinse
Muzeul Judeţean Olt. Este autorul a numeroase monumen- tablou din numeroasele cicluri picturale, de la Miresele din miniaturile vechilor hrisoave, arta lui Nicolae Truţă ne
te de for public amplasate la Bucureşti, Slatina, Şerbăneşti: Dobreţului, Lacrima mesteacă-
transmite idealurile sale estetice şi sim-
nului, Trifoiul cu patru... ploi,
bolurile dăinuirii în timp ale unui spaţiu
Simfonia focului sau Vârful cu
spiritual unic – satul românesc.
dor. Însă prin ciclul „Ochi de lu-
Ca orice adevărat artist, Nicolae
mină“ el a încercat să ne spună
Truţă s-a lăsat fascinat de arhitectura
explicit că drumul spre lumină,
volumelor în sculptură, oraşul Slatina
descoperit în galbenul auriu al
fiind presărat în spaţii publice cu nume-
căpiţelor de fân, trebuie căutat în
roase busturi de personalităţi româneşti,
lumina cerului, prin frunzişul pă-
cum ar fi: Radu Greceanu, Constantin
durii asemănător unui culoar fără
Brâncuşi, Nicolae Titulescu, Eugen
de sfârşit, ca un adevărat punct
Ionescu sau Mihai Eminescu.
de fugă.
Exerciţiul grafic l-a preocupat timp
Au trecut de atunci şase ani,
de 40 de ani, făcând ilustraţie de carte
în care Nicolae Truţă a continuat
pentru mai mult de cincizeci de volu-
să aşeze culorile, la umbra trăi-
me, inclusiv la volumul său de poezii
rilor personale, pe acel spaţiu
Discurs în catedrala ierbii publicat în
minor, închis de o ramă, căruia îi
anul 1998. Dar punctul de sinteză în do-
spunem tablou.
meniul graficii l-au constituit cele 58 de
Artist al pământului, prin lo-
desene create pentru grafica de carte la
cul naşterii sale, între domoalele Portretul criticului şi istoricului de artă Radu Ionescu volumul Poezii, de Mihai Eminescu, o
dealuri ale Dobreţului de Olt, acolo unde descoperi mirat carte monumentală ce nu trebuie să lipsească din colecţia
pâlcuri de maci albi, Nicolae Truţă şi-a propus să descope- oricărui bibliofil, apărută la Editura Scribul din Slatina, ca
re natura ascunsă mereu de orizonturile înconjurătoare, să rod al unei îndelungi colaborări cu poetul şi editorul Ioan
descifreze prin culoare imensitatea cerului.
Smedescu. Desenele sale sunt încărcate de mister topit
Debutul său petrecut în anul 1968, la Galeriile Cromatic parcă sub arcade de nori, încercând să sugereze încolţirea
din Craiova, într-o expoziţie alături de colegii Jean Pârvan cuvintelor pentru rodul veşniciei româneşti.
şi Nicolae Ureche, expoziţie organizată sub oblăduirea cu-
Prin logodna sa cu cerul, acest imens spaţiu al nemu-
noscutului grafician Gabriel Bratu, îl putem asemăna cu ririi Nicolae Truţă şi-a dezvăluit sensurile căutărilor sale
cel al lui Ion Ţuculescu din 1926, de la expoziţia Cercului

Artistic Oltean.

Pentru tânărul Nicolae Truţă de atunci, acest început

de drum avea să-i marcheze cei peste 40 de ani de creaţie,

cele peste 50 de expoziţii personale şi numeroasele expo-

ziţii republicane, interjudeţene, judeţene şi municipale la

care a participat.

Profund în gândire şi sobru în expresia plastică, firea

meditativă a lui Nicolae Truţă, aşa cum o descoperim şi

Peisaj de toamnă I

creatoare – aspiraţia spre lumina divină. Şi iată că, dintr-o
dată, tăcerea glasului său a devenit acoperită pentru tot-
deauna de tăcerea pensulelor sale.

Peisaj din Dobreţu 9

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 32 pag – 2,5 lei

SR

ScrisuRl omânescSR Scrisul Românesc Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 1

Serie nouă Anul IX Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 9 (97) 2011
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCSIS

Florea FIRAN

V. G. PALEOLOG

exeget al operei brâncuşiene
N umele criticului de artă
Vasile G. Paleolog este legat ei antidinastic şi, ca urmare, este nevoit să
în primul rând de Brâncuşi, ca părăsească ţara. După mai multe peregrinări şi
meserii mărunte ajunge la Paris. Se stabileşte

prim exeget al operei ilustrului sculptor. Eseist în Montmartre, în acelaşi an avându-l ca vecin

prin vocaţie şi mod de a gândi, poet, critic de şi prieten pe Amedeo Modigliani, cel care l-a

artă şi estetician, filosof al culturii şi gazetar, V. prezentat lui Brâncuşi, rămânând admirator şi

Nicolae Grigorescu – Autoportret G. Paleolog este legat prin credinţă, prietenie prieten pe viaţă cu marele sculptor.

statornică şi adâncă veneraţie de Constantin Colaborează la cotidianele „l’Intransigent“

Brâncuşi, de memoria lui, fiind primul biograf şi „Paris Midi“, iar în 1913 editează la Paris „La

al titanului de la Hobiţa. Revue de la Roumanie Latine“, unde publică

V. G. Paleolog s-a născut la 23 septembrie Poeme păgâne, de Ion Pillat, scriitor aflat şi el

1891, în satul Corlate, comuna Izvoare, judeţul la studii în capitala Franţei. Mereu în preajma

Dolj – a murit la 12 februarie 1979, la Craiova. lui Brâncuşi, V. G. Paleolog are posibilitatea să

Este al şaselea copil din cei unsprezece ai cunoască bine pe Apollinaire, Picasso, James

lui Badea Georgescu, subprefect de Plasă şi Joyce, Modigliani, Max Iacob, Ezra Pound, ce

consilier al Craiovei. În certificatul de naştere vor devenii glorii ale secolului XX.

Trebuie să lucrezi mult, cât mai mult, pentru a învăţa şi a putea numele este Basilie Gheorghescu, iar la plecarea Drumurile de la Paris duc tot mai des spre
să lucrezi repede..., atunci când pictezi natura, trebuie să o prinzi în
momentul când ea are talent. din ţară, pe buletinul de identitate a fost trecut România, pentru o perioadă V. G. Paleolog

Nicolae GRIGORESCU şi numele Paleolog, nume pe care, prescurtat, stabilindu-se în satul natal, Corlate, unde se

Poezie Paliu, îl purta mama sa, Maria. Primele trei ocupa cu agricultura. Îşi reia şi activitatea

clase primare le face la Şcoala „Obedeanu“ din jurnalistică, editând efemerele „Văpaia“,

Craiova, continuând la Şcoala „Sfinţii Voievozi“ „Primejdia“ şi „Prăpădul“. Titlurile explică,

şi la Liceul „Sf. Sava“ din Bucureşti, revenind în mare parte, motivul întreruperii apariţiei

în Craiova, la Colegiul „Carol I“, până în 1908, acestora. Se ocupă şi de muzică. El cânta la

când a fost eliminat din toate şcolile pentru pian, soţia sa era muziciană şi compozitoare.

atitudine nonconformistă. Părăseşte Craiova Astfel, au atras atenţia unor specialişti care

Oana Băluică Dumitru Radu Popa Proză „cu 30 de lei în pungă“ şi se angajează într-o i-au prezentat favorabil, în „Revista Fundaţiilor
Viorel Forţan
Constantin M. Popa Deyan Ranko Brashich activitate jurnalistică bătăioasă, cu dorinţa de Regale“ din 1945, cartea Despre Erik Satie şi
Adrian Sângeorzan
a fi alături de scriitori consacraţi. Frecventează noul muzicalism. Muzica – Golul – Sculptura

cenaclul lui Macedonski, iar cu recomandarea (cu opt reproduceri de grafică).

Irina Mavrodin actorului Petre Liciu intră în redacţia ziarului „Exilat“ în 1953 la Novaci-Gorj, V. G.
Cecilia Căpăţînă
Marian Victor Buciu „Viitorul“, ca redactor de noapte pentru ediţia Paleolog lucrează ca muncitor în prelucrarea

Ion Buzera de dimineaţă. Cu sprijinul lui Macedonski este lemnului, după care revine în comuna Vârtop,
Mihai Ene
Ovidiu Ghidirmic primit în redacţia ziarelor „Vocea dreptăţii“ şi de unde academicianul Ilie Murgulescu, atunci
Ioan Lascu
„Biruinţa“. În 1910, spre surprinderea poetului, ministru al Învăţământului, îl încadrează
Eseu Gabriela Rusu-Păsărin
Ştefan Vlăduţescu scrie o „cărţulie de profeţie“, intitulată Sfârşitul profesor de franceză la Liceul din Cornu,

României, interzisă imediat pentru conţinutul localitate învecinată. Continuare în pagina 3

Inedit: Marin Sorescu – Corespondenţă p. 6 Florin Rogneanu
p. 7
Adrian Cioroianu – Jurnalul de la Păltiniş versus p. 11 Pictorul
Cenaclul „Flacăra“ p. 13 Nicolae Grigorescu

Virgil Nemoianu – În jurul religiei p. 14 p. 32
p. 17
Dumitru Radu Popescu – Vânătoarea regală
continuă... p. 26

Gheorghe Păun – Din jurnalulul unui pelegrin

Carmen Firan – Horoscopul emigrantului (VII)

Teatru:Ion Parhon – Gala tânărului actor – Nicolae Grigorescu,
Hora
HOP 2011

2 Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

Sumar Lansări de carte
Întâlniri cu cititorii din Ţicleni
Florea Firan, V.G.Paleolog, exeget

al operei brâncuşiene pp. 1, 3, 4

Claudia Miloicovici, Lansări de carte.

Întâlniri cu cititorii p. 2 L a invitaţia Primăriei şi Bibli- Scrisul Românesc
otecii din oraşul Ţicleni – Gorj,
Ovidiu Ghidirmic, Sensurile conceptului redactori ai Editurii şi Revistei aforismelor lui Brâncuşi, prima semnată Revistă de cultură
„Scrisul Românesc“ au participat în perioada de Constantin Zărnescu (Aforismele şi
de „fantastic“ p. 4 2–4 septembrie a. c. la manifestările din textele lui Brâncuşi), cea de-a doua, ediţia Fondată la Craiova, în 1927,
trilingvă Aşa grăit-a Brâncuşi/ Ainsi parlait Serie nouă (din ianuarie 2003)
Irina Mavrodin, O punere în pagină Brancusi/ Thus spoke Brancusi, de Sorana
Membră A.R.I.E.L.
uşor mişcată a raportului eu biografic/ eu
Apare sub egida
creator/ operă p. 5 Fundaţia – Revista Scrisul Românesc

Adrian Boldişor, Mircea Eliade şi în parteneriat cu „Gazeta de Sud“

Enciclopedia religiilor p. 5 REDACŢIA

Marin Sorescu, Inedit p. 6 Redactor-şef:

Adrian Cioroianu, Jurnalul de la Păltiniş FLOREA FIRAN

versus Cenaclul Flacăra p. 7 Secretar general de redacţie:
GABRIEL COŞOVEANU
Ion Buzera,
Colegiul redacţional:
Semioticianul îngrijorat p. 8
ADRIAN CIOROIANU
Constantin M. Popa, Obiect de studiu; ANDREI CODRESCU
IRINA MAVRODIN
Risques d’orages p. 8 EUGEN NEGRICI
NICOLAE PANEA
Marian Victor Buciu, Scrisul „van“ şi DUMITRU RADU POPA
DUMITRU RADU POPESCU
„legenda uitării“. Bacovia – 130 p. 9 MONICA SPIRIDON
INA VOINEA
Ioan Lascu, Discontinuitatea în timp
Redactori:
şi spaţiu. La ţigănci p. 10 FLORENTINA ANGHEL
COSMIN DRAGOSTE
Virgil Nemoianu, În jurul religiei p. 11 MIHAI ENE
VIOREL FORŢAN
Dumitru Radu Popescu, DAN IONESCU

Vânătoarea regală continuă... pp. 12, 13 Redactori asociaţi:
FELICIA BURDESCU
Mihai Ene, Cetitorule, ai dreptul RĂZVAN HOTĂRANU
ION PARHON
să te îngrozeşti! p. 13 FLORIN ROGNEANU
GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
Gheorghe Păun, Din jurnalul
Corectură:
unui peregrin p. 14 CLAUDIA MILOICOVICI
GEORGIANA GHIŢĂ
Dumitru Radu Popa, ELENA SURCEL

Omul Domnului p. 15 Tehnoredactare computerizată:
VICTOR CRISTESCU
În căutarea Magicianului Alb. cadrul Zilelor Oraşului Ţicleni, când s-a Georgescu-Gorjan. Florea Firan a prezentat
inaugurat Casa de Cultură din localitate, şi volumele Romanul călătoriilor. Jurnal Redacţia şi Administraţia: Craiova
Ştefania Magidson o adevărată bijuterie arhitecturală cu inedit (vol. III şi IV), de Marin Sorescu şi Str. Constantin Brâncuşi nr. 24
mari posibilităţi de funcţionalitate în care Jurnalul unui jurnalist fără jurnal (vol. I
în dialog cu Carmen Firan p. 16 îşi desfăşoară activitatea şi Biblioteca şi II), de I. D. Sîrbu solicitate de cititorii Tel./Fax: 0351/404.988; 0722753922
orăşenească, ce poartă numele scriitorului prezenţi. E-mail: scrisulromanesc@yahoo.com
Carmen Firan, de obârşie Nicolae Diaconu, şi care Web: www.revistascrisulromanesc.ro
dispune de o sală dotată cu calculatoare şi Despre cărţile prezentate dar şi unele
Horoscopul emigrantului (VII) p. 17 acces public printr-un program finanţat de aspecte culturale au vorbit Ilie Ungureanu, Cont: RO03BRDE170SV21564261700
Fundaţia „Bill & Melinda Gates“. Cu acest Vasile Gogonea, Constantin Şofei, Dumitru BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
Adrian Sângeorzan, Moştenirea p. 18 prilej a fost deschisă o expoziţie de carte Florescu, Eugenia Ungureanu, Constantin
şi reviste Scrisul Românesc 2003–2011 şi Rădoacă, Gavrilă Costinel (preot), Ion M. Abonamentele se pot face la sediul redacţiei.
Deyan Ranko Brashich, O fereastră a au fost lansate cărţi legate într-un fel de Ungureanu, Adriana Vîrdarie şi Constantin În Bucureşti, revista poate fi procurată şi
spaţiul istoric şi cultural al Gorjului. Ungureanu. de la Centrul de Difuzare a Presei, Muzeul
lumii în oglinda mea retrovizoare p. 19 Literaturii Române (Bulevardul Dacia).
În sala principală de lectură a bibliotecii, O întâlnire fructuoasă, cu angajări şi
Ileana Firan, Evenimente şi prezenţe în prezenţa cititorilor, dar şi al unui număr de promisiuni de organizare, cu permanenţă, ISSN 1583-9125
profesori şi scriitori precum şi a primarului de manifestări cultural artistice şi ştiinţifice
culturale la Paris p. 19 oraşului, Ion Ilie Ungureanu, profesorul pentru cetăţenii oraşului veniţi în mare Responsabilitatea opiniilor exprimate
Florea Firan a prezentat Editura şi Revista număr la inaugurarea Casei de Cultură şi la aparţine integral autorilor.
Gabriela Rusu-Păsărin, „Scrisul Românesc“ şi a lansat cartea celelalte manifestări artistice.
Educaţia celor care cuvântă, de Eugenia Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
Eterna căutare p. 20 Ungureanu şi Vasile Gogonea, cadre Claudia MILOICOVICI Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
didactice locale, dar şi cărţile privind unele str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408
Dan Ionescu, Lirica unui conflict p. 20 personalităţi de prim rang din literatura şi
arta românească: Tudor Arghezi. Treptele
Sorana Georgescu-Gorjan, Istoria unei devenirii, de Florea Firan, Tinereţea lui
Brâncuşi, Brâncuşi – Brâncuşi (vol. I,
cărţi. Aforismele lui Brâncuşi p. 21 II), C. Brâncuşi, ediţie trilingvă, română,
franceză, engleză, toate semnate de
Viorel Forţan, Poeme p. 22 criticul de artă V. G. Paleolog, principalul

Oana Băluică, Poeme p. 22 exeget al ilustrului sculptor. De asemenea

Geo Constantinescu, au fost prezentate două ediţii dedicate

Matilde Asensi- Ultimul Caton p. 23

Ştefan Vlăduţescu, Mircea Eliade –

omul şi istoricul religiilor p. 23

Eugen Iordache,

Conexiuni nefortuite p. 24

Cecilia Căpăţînă, Câteva observaţii

despre sintagmă p. 25

Calendar – septembrie p. 25

Ion Parhon,

Gala tânărului actor – HOP, 2011 p. 26

Ion Parhon, „Veniţi la Vâlcea!“ p. 27

Carmen Firan, Johnny p. 27

Maria Tronea, Abonamente la Scrisul Românesc

Vişniec şi fantoma Pescăruşului p. 28 Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ şi veţi avea un prieten apropiat.
Abonamentele se pot achita la sediul revistei sau în contul: RO03BRDE170SV21564261700,
Rodica Grigore,
Agenţia Mihai Viteazul, Craiova. Informaţii despre revistă primiţi la tel.: 0722.75.39.22.
Când visul se sfârşeşte... p. 29 Costul unui abonament pe 6 luni – 20 lei, pe 12 luni – 40 lei. Sunt incluse şi taxele poştale.

Nicolae Petre-Vrânceanu, Poeme p. 29

Constantin Zărnescu, Două personalităţi

de seamă ale Sudului românesc p. 30

Daniel Mureşan,

Esenţa, mintea şi sufletul p. 30

Red., Okeanos p. 31

Red., Galeria de Artă

„Ion Ţuculescu“ p. 31

Florin Rogneanu,

Despre trăinicia lucrurilor pământeşti –

Nicolae Grigorescu p. 32

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 3

Continuare din pagina 1 Florea FIRAN

V. G. PALEOLOG

exeget al operei brâncuşiene

Î n 1965 se stabileşte la Craiova, Paleolog expune o teorie originală a şi celor din Orientul îndepărtat, autorul V. G. Paleolog – fotografie comunicată
devenind cercetător la Centrul „vitezei de propagare a culorilor“, care reia în detaliu discuţia celor trei cicluri-
de Ştiinţe Sociale al Academiei trebuie exploatată de pictori. de Marian Giubelan
Române, instituţie nou înfiinţată, în cadrul conductoare ale operei artistului în studiul
căreia întemeiază „Informatica Brâncuşi“, Despre Erik Satie şi noul muzicalism. sublimat, aproape supraomenesc al ulti­
Muzica – Golul – Sculptura (1945) este Constantin Brâncuşi (1947). mului gotic renascentist (Leonardo da
unde strânge câteva mii de documente o carte consacrată operei de tinereţe a lui Visiunea şi audiţia colorată sinestezică Vinci), care a alungat gândirea nihilistă şi
Erik Satie, care poate fi considerat părintele pesimistă a Evului Mediu. Propunându-şi
despre Brâncuşi, aflată în prezent în fondul impresionismului muzical. la Alexandru Macedonski (1944) e un să sublinieze că opera marelui L. da Vinci
Bibliotecii Universitare din Craiova. studiu de literatură comparată început mai are multe secrete de dezvăluit, Paleolog
Ceea ce şochează este apropierea, prin 1910, când autorul Nopţilor îi făcuse dă o lectură magică şi ezoterică unor texte
Din iunie 1964 până în august 1965, a foarte bine argumentată, între creaţiile lui „darul destăinuirii poetice“, lucrare în care scrise de L. da Vinci şi care, la prima
publicat în cotidianul „Înainte“ din Craiova Erik Satie (Socrate, Mercure) şi creaţiile reproduce, în culori, o pagină originală vedere, par lipsite de un sens anume.
câteva zeci de articole şi documente, lui Brâncuşi, apropiere care îi permite din Le Calvaire du Feu. Autorul face o
înscriind astfel periodicul în bibliografia lui Paleolog nu numai o discuţie privind trecere în revistă a încercărilor simbolist- V. G. Paleolog l-a cunoscut îndeaproape
mondială dedicată lui C. Brâncuşi. În influenţa sculptorului asupra muzicianului, instrumentaliste legate de corespondenţele
perioada amintită, la Craiova nu exista nicio ci şi expunerea unei teorii asupra „muzicii senzoriale de la Simmions de Rhodes pe Brâncuşi, i-a fost prieten şi confident,
revistă de cultură şi literatură, „Ramurile“ statuare“. Un capitol din lucrare se referă la Ch. Baudelaire, pe care le împarte în ceea ce i-a permis să releve date şi
reapărând abia în august 1964. la Satie şi muzica românească, în care V. două tendinţe: una conferind cuvântului interpretări exacte şi pentru prima dată
G. Paleolog subliniază că pentru creaţia potenţialul de a crea sunetul şi culoarea, despre artist şi opera sa, în special în prima
V. G. Paleolog şi-a dedicat întreaga lui Satie „ascultarea muzicii (populare) cealaltă realizând o disociere a imaginii de lucrare, C. Brâncuşi, publicată în limba
viaţă cercetării operei şi vieţii lui Brâncuşi, româneşti a fost hotărâtoare“. cuvânt. Analiza poemului Balta clară al franceză în 1947 la Editura Forum din
fiind primul critic de artă care va atrage lui Al. Macedonski îi permite lui Paleolog Bucureşti şi pe care criticul P. Comarnescu
atenţia asupra operei marelui sculptor. o considera „o monografie excepţională
Prima scriere despre Brâncuşi o publică în V. G. Paleolog la Masa Tăcerii din Complexul sculptural C. Brâncuşi – Tg. Jiu prin cuprinderea omului şi operei, prin
1938 şi priveşte formarea tânărului artist datele şi interpretările adânci şi adesea
la Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova Sinestezie – „Cuvânt întors spre să afirme că există în poetică un relief originale ale autorului, prin faptul că se
(astăzi Colegiul Naţional „Constantin dovedirea d-lui Ş. Cioculescu“ (1946), arhitectural al sunetelor a cărui dispunere valorifică atât rădăcinile româneşti ale
Brâncuşi“) şi la Şcoala de Arte Frumoase după cum indică şi titlul ei, este o replică relevă imaterialitatea lumii ideilor. creaţiei sculptorului cât şi semnificaţia ei
din Bucureşti. la un articol al criticului Şerban Cioculescu universală… Paleolog a fost primul care
publicat în 1944 în „Tribuna poporului“. Introducere în „Cartea despre Pictură“ a accentuat pe plan mondial, într-o carte
În 1938 ţine la Universitatea Populară Paleolog face un succint istoric al esenţei a lui Leonardo da Vinci (1947) este o scrisă în limba franceză, aceste valori
„Prietenii Ştiinţei“ din Craiova o conferinţă sinesteziei, enumerând realizările în lucrare prin care criticul vine cu interpretări româneşti şi universale“. În 2009 la „Scrisul
despre Brâncuşi, care va fi publicată în domeniul artistic şi repere bibliografice, originale despre L. da Vinci pe care îl Românesc“ lucrarea a fost publicată în
acelaşi an în revista „Arhivele Olteniei“ ilustrând atenţia deosebită de care s-a consideră „un continuator al umanismului ediţie trilingvă, franceză-română-engleză,
(nr. 92–94), şi editată de Tipografia bucurat metafizica vocalelor de la Rimbaud lui Dante şi un anticipator al lui Goethe“. dând astfel o mai mare circulaţie cărţii pe
Ramuri, sub titlul Constantin Brâncuşi. Se şi până la Ernst Jünger. Într-un text publicat fragmentar în numărul măsura valorii sale.
referă la primele încercări ale sculptorului, din decembrie 1946 al revistei „Lumină şi
menţionând doar lucrările care anunţau Subliniind faptul că Brâncuşi face parte culoare“ şi dezvoltat ulterior pentru a servi În 1967 îi apare Tinereţea lui Brâncuşi,
valorile din opera de mai târziu, prin din „patrimoniul sacru al civilizaţiei“, a­par­ ca Introducere la un Tratat de pictură, textul fiind însoţit de 61 de reproduceri
implicarea metafizicii, căutându-se filiaţii ţinând deopotrivă europenilor, americanilor Paleolog se opreşte asupra optimismului fotografice după operele artistului. Prin
cu arta neagră şi cubismul. prezentarea vieţii şi operei, Tinereţea
lui Brâncuşi reprezintă o lucrare amplă
În A doua carte despre C. Brâncuşi dedicată sculptorului şi este evocată peri­
(1944), premisele de la care pleacă V. oada de la naştere până în 1910, într-un
alt volum, al doilea, urmând să prezinte
G. Paleolog sunt date de îndeplinirea momentele mai importante din viaţa şi
creaţia artistului până la trecerea acestuia
testamentului artistic al lui Rodin de în eternitate (1957). V. G. Paleolog apare
ca un admirator şi prieten pentru totdeauna
către Brâncuşi. Sunt prezentate succint al lui Brâncuşi. Cum se ştie, artistul nu lega
trăsăturile esteticii operelor sculptorului uşor prietenii, criticul craiovean şi elveţiana
român, ce demonstrează o permanentă Carola Giedion-Welcker fiind cei mai
căutare a exprimării esenţelor, a formelor
primordiale, a luminii, a mişcării etc. În apropiaţi prieteni-critici ai lui Brâncuşi. →
funcţie de acestea, operele sunt grupate
în trei cicluri: al Sărutului (transfigurare
a materiei), al Femeii (simbolizând
dragostea) şi al Păsării (sugerând zborul).
Operele lui Brâncuşi îi permit lui Paleolog

expunerea unei teorii psihanalitice.

În Introducere la Studiul critic al operei
picturale de la Sf. Gheorghe Nou din Craiova
(1940), bazându-se pe picturile bisericii şi
evoluţia pe care o marchează arta murală
bizantină faţă de cea renascentistă – care
nu a înţeles „funcţionalitatea pereţilor“–,

4 Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 Scrisul Românesc Eseu

Confruntări Ovidiu Sensurile conceptului
GHIDIRMIC de „fantastic“

C onceptul de „fantastic“ a câştigat tot mai mult a fost exploatat la maximum. Am făcut din acest concept, mari direcţii ale literaturii din toate timpurile, alături de
teren în ultima vreme, mai ales după ’90. Ceea ce căruia i-am dedicat mai mulţi ani din viaţă, unul dintre realism, cu care rămâne să-şi dispute întâietatea şi pe
este pe deplin explicabil. După mai mult de patru jaloanele activităţii noastre critice. viitor. Fantasticul este un revers al realismului. Cealaltă
decenii în care am fost intoxicaţi de „realismul socialist“ faţă a medaliei. Fantasticul este faţa nocturnă a literaturii,
era cum nu se poate mai firesc să se producă o descătuşare Ca şi cele mai multe dintre conceptele literare şi plină de vrajă şi mister. Realismul şi fantasticul se succed
din chingile dogmatismului şi sociologismului vulgar, conceptul de „fantastic“ este polisemantic şi comportă mai mereu, tot astfel cum ziua urmează nopţii.
ale materialismului dialectic şi istoric, iar fantezia să fie multe sensuri, accepţii ce trebuie bine precizate.
repusă în drepturile ei normale. În perioada totalitarismului Orientarea fantastică a literaturii este mai veche decât
termenul de „fantastic“ era aproape un tabú. Aşa cum am În sensul cel mai restrâns, după majoritatea cea realistă, dacă ţinem cont că literatura începe cu miturile
păţit, de altfel, cu cartea noastră: Proza românească şi teoreticienilor, fantasticul este o categorie estetică, dificil şi este „fiica mitologiei“, cum spunea Mircea Eliade
vocaţia originalităţii (Editura „Scrisul Românesc“, 1988). de definit, întrucât conţine un mare coeficient de inefabil. (Aspectele mitului).
Titlul iniţial era Proza românească şi vocaţia fantasticului. Fantasticul este înrudit şi învecinat cu alte categorii
Direcţia presei, organul de cenzură de atunci, ne-a sugerat estetice, de care cu greu poate fi delimitat, cu miticul şi Dacă mergem spre zorii literaturii, cea mai veche
că termenul de „fantastic“ nu trebuia să apară în titlu. magicul, cu fabulosul şi feericul, cu straniul şi miraculosul, operă a lumii, Epopeea lui Ghilgameş, scrisă pe tăbliţele
Numai astfel cartea putea să vadă lumina tiparului. Forţaţi cu enigmaticul şi alegoricul şi altele. de lut de la Ninire, datând de la mijlocul mileniului al
de împrejurări i-am spus: Proza românească şi vocaţia III-lea î.e.n. conţine mai mult elemente fantastice decât
originalităţii. Dar, am rămas multă vreme nemulţumiţi, Într-un sens mai larg, în special după teoreticienii realiste. Alegoriile şi parabolele biblice din Vechiul şi
cu sentimentul că ni s-a făcut o injustiţie. De aceea, am de orientare structuralistă, în frunte cu Tzretan Todorov, Noul Testament aparţin mai mult sferei fantasticului decât
scos mai târziu, la aceeaşi editură, o nouă ediţie, cu titlul fantasticul este un gen literar, mai mult teoretic şi abstract,
necenzurat (2005). Am simţit, atunci, sentimentul inedit al decât istoric, adică rezultat din evoluţia fenomenelor realismului.
unei reparaţii istorice. literare. În concepţia structuraliştilor, fantasticul este un
Ca profesor universitar, am ţinut mai multe cursuri gen literar ce conţine un grad înalt de generalizare. Epopeile greceşti: Iliada şi Odiseea şi cele indiene:
despre literatura fantastică românească şi universală. În Ramayana şi Mahabharata sunt înţesate de referinţe
calitate de conducător de doctorat am coordonat multe teze După cum se poate observa, noi profesăm o fantastice, pe care le întâlnim la fiecare pas, îngemănate
ale foştilor mei studenţi, în care conceptul de „fantastic“ hermeneutică teoretică – un alt jalon al activităţii noastre cu cele realiste. În aceste capodopere ale literaturii antice,
critice. O hermeneutică amplă, ce se desfăşoară în cercuri planul mitico-magic se interferează, în permanenţă, cu cel

din ce în ce mai largi. realist.

În sensul cel mai larg, fantasticul este, în viziunea Un recurs ad originem poate da, oricând, câştig de
noastră, chiar o direcţie literară. Una dintre cele două cauză orientării fantastice a literaturii în faţa celei realiste.

→ În Cuvânt înainte la volumul amintit, Petru în 1926 din expoziţia personală, de la Paris, a sculptorului. cibernetician Norbert Wiener să ne-apucăm de lucru şi să

Comarnescu considera cartea o monografie în care V.G. Din capitolul următor, Ochii Domnişoarei Pogany, aflăm confirmăm intuiţia dv. formidabilă în ce priveşte legăturile
Paleolog îmbină în preocupările şi scrisul său însuşiri de
literat şi de critic de artă, de estetician şi de filosof al povestea relaţiei sculptor­ului cu Margit Pogany, relaţie artei lui Brâncuşi cu cibernetica. De altfel, după câte
culturii… prima sinteză ce s-a încercat pe plan mondial
în comentarea operei lui Brâncuşi. Toţi criticii de artă care va genera cele 17 lucrări realizate între 1913–1933. constat, nu sunt singurul care reia şi confirmă părerile dv.
străini care au scris despre Brâncuşi, după apariţia
volumului Tinereţea lui Brâncuşi, au citat pe criticul În Păsări de aur, măiastre şi zborul în spaţiu Am citit cu interes cartea lui Rene Huyghe, L’art et l’âme,
de artă craiovean relevându-i contribuţiile şi valoarea
cărţii sale. Cu talent literar este evocată viaţa, datinile, (Geneza), după propria-i mărturisire, sculptorul s-a aflat care merge pe aceeaşi linie cu părerea dv., considerând că
superstiţiile oamenilor de la Hobiţa din vremea copilăriei
şi tinereţii artistului; ucenicia de la Craiova, viaţa o viaţă întreagă sub vraja Măiastrei. Mary Romany (Un Leonardo da Vinci nu este, de fapt, părintele Renaşterii,
tânărului băiat de prăvălie, de elev al Şcolii de Arte şi
Meserii din Craiova. Cele mai importante scrieri ale lui episod din viaţa lui Brâncuşi) este capitolul alcătuit pe ci un genial artist al Evului mediu...“.
V. G. Paleolog sunt reunite în două volume, sub titlul
generic Brâncuşi–Brâncuşi: primul, apărut în 1976, baza amintirilor şi mărturisirilor celor care s-au bucurat Criticul de artă Ion Frunzetti avea să releve că
prezintă o viziune de ansamblu asupra operei şi gândirii
lui Brâncuşi. Al doilea a apărut la o distanţă apreciabilă de privilegiul de a fi apropiaţii lui Brâncuşi, ai Mariei „dincolo de modalităţile, puţin deconcertante la primul
(2002) şi cuprinde 12 capitole, unele inedite, fiecare
încheindu-se cu note ample, uşurând lectura chiar şi Romany sau ai jurnalistului american Harry Kemp, aflat şoc, adoptate de autor pentru a-şi propaga credinţele
pentru cei mai puţin iniţiaţi în domeniul artei.
tot timpul „în goană după senzaţional“. artistice – pentru că V. G. Paleolog este un fervent al
Primul capitol – Întâmplarea întâiei mele întâlniri
cu Brâncuşi – este, de fapt, un istoric al evenimentelor În „Dodiile“ lui Brâncuşi este evocată intenţia ideilor pe care le susţine, un fel de apostol al lor – marele
pe care tânărul V. G. Paleolog le întâmpină în drumul
spre Paris, cu amănunte interesante, din care nu lipsesc reîntoarcerii în ţară, iar „Piatra de Hotar“. Despre un inedit merit al scrierilor acestuia este de a fi îndrăgit şi de a fi
picanteriile. Cel mai important moment este, desigur, cel
al întâlnirii cu Brâncuşi, în atelierul său din Paris. Atunci iconografic în opera lui Brâncuşi conţine explicaţii despre încercat să-i facă pe ceilalţi să îndrăgească formele de
marele artist i-ar fi vorbit de Craiova, afirmând: „...acolo,
m-am născut a doua oară.“ această lucrare, mult timp necunoscută. „Procesul lui artă perfect valabile, dar în vremea aceea necunoscute,

Capitolul al II-lea, Constantin Brâncuşi şi Ezra Pound, Brâncuşi“ în opinia publică şi presa vremii, ultimul capitol surprinzătoare prin noutatea lor, autentice şi realmente
relevă relaţia dintre cei doi, deveniţi prieteni. În capitolul
următor – „Cuminţenia Pământului“ –, autorul explică al cărţii, este cel mai amplu, de rezistenţă al volumului al inovatoare...“
simbolistica acestei importante lucrări în ansamblul
operei lui Brâncuşi, operă „singulară“ prin „unicitatea II-lea şi se încheie cu 100 de secvenţe cronologice ale unui Eminent cercetător al vieţii şi operei lui Brâncuşi, V.
ei şi prin ideea conducătoare.“ Cuminţenia este „tăgada
oricărei spiritualităţi, până la afirmaţia nefiinţei..., nu este film-document, de fapt o sută de note ample printre care G. Paleolog este preţuit de personalităţi de seamă ale vieţii
un pamflet împotriva femininului – cum s-a insistat..., nu
este decât definirea teluricului feminin.“ ecoul procesului ocupă un loc important. literare şi artistice din ţara noastră. Petru Comarnescu,

Capitolul al III-lea este dedicat unei lucrări viu În 1968, Sidney Geist, cel mai prestigios dintre Ion Frunzetti, Geo Bogza, George Macovescu, Mihnea
disputate – Cocoşul – cu toate replicile cunoscute: în
lemn pătat de nuc sumbru, de bronz aurit sau variantele monografii lui Brâncuşi, vizita Craiova, ca unul dintre Gheorghiu sunt doar o parte dintre aceia care i-au închinat
din ghips, între care una colosală care, depăşind tavanul
Muzeului de Artă Modernă din Paris, a trebuit să fie organizatorii expoziţiei internaţionale itinerante pagini elogioase.
spartă pentru a fi expusă.
„Brâncuşi“, iniţiată de Muzeul „Solomon Guggenheim“ Rândurile de faţă sunt un omagiu adus criticului V.G.
Eva şi Adam, o „asamblare nefigurativă“, constituie
capitolul al IV-lea, în care V. G. Paleolog face referire la din New York, în colaborare cu Muzeul Naţional de Artă Paleolog, la 120 de ani de la naştere, înscris în eternitate
diverse legende şi semnificaţiile lor. Lucrarea a făcut parte
Modernă din Paris, cu Muzeul de Artă din Philadelphia pentru întreaga sa activitate închinată vieţii şi operei lui

şi cu marea colecţie Arensberg. Itinerariul avea în vedere Brâncuşi.

cele două Americi, Japonia şi unele ţări europene. Geist

avea misiunea de a solicita muzeelor şi

colecţiilor de artă din România o serie

de lucrări realizate de Brâncuşi. Adresân­

du-se lui Paleolog, Geist mărturisea:

„Am simţit nevoia să vă văd la Craiova,

în Hobiţa lui Brâncuşi... unde cercetările

în fenomenologia Brâncuşi sunt mereu

largi, proaspete, rodnice... Trebuie să vă

spun, domnule Paleolog (şi ştiţi bine că

nu-mi plac complezenţele!), că sunteţi

un admirabil coordonator. Staţi aici la

Craiova, la un veritabil post de comandă

al cercetărilor despre Brâncuşi. Adesea

m-aţi uluit. A trebuit ca eu, un american,

să aflu de la V. G. Paleolog din Craiova că

în America trăieşte o mare prietenă a lui

Brâncuşi: doamna Roosevelt. A trebuit,

apoi, ca împreună cu celebrul nostru V. G. Paleolog, N. Gheran, Fl. Firan, Al. Piru, A. Marino – Craiova, 1970

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 5

Exerciţii Irina
MAVRODIN
O punere în pagină uşor mişcată

a raportului biografic/ eu creator/ operă
Obsesii, autoscopii, autoficţiuni: pentru mine
sunt trei concepte-cheie, ultimele două personnel, José Corti, 1963), au devenit pentru mine februarie 1965). Camus, care face parte dintr-o cu
absorbindu-se (în două trepte) în cele din teme predilecte ce s-au recântat, în decursul întregului totul altă categorie de romancieri, ne vorbeşte despre
urmă, când procesul de conştientizare e foarte avansat, în meu parcurs auctorial, dovedindu-şi rezistenţa, în raport „sentimentul obscur“ pe care-l avea pe când era copil,
cu alte teme, pe care le-au îndepărtat. în prezenţa mamei lui, femeie infirmă, care „gândea cu
primul. greutate“ şi „tăcea ca un animal“, şi de care se simţea
Cu aceste teme predilecte, legate de câteva nume de adânc legat printr-un „instinct“. După spusele lui Camus,
Ceea ce descriu aici este o lungă etapă, de care scriitorul autori ca Proust, Cioran, Ionesco, Eliade, Stendhal, Flaubert, întreaga lui operă se întemeiază pe unele dintre aceste
(artistul) este doar vag conştient. Urmează însă şi etapa Valéry, Limbaud, Mallarmé etc., şi de câteva concepte adevăruri originare, primordiale, ce nu pot fi redate
– în care mă găsesc eu acum – când Scriitorul (artistul) de teorie literară ca: ambiguitate, conotaţie/denotaţie, nemijlocit prin cuvinte.
începe să conceptualizeze aceste stări, a căror cunoaştere hazard, impersonalizare etc. am trecut deja în domeniul
a avut-o până acum doar la modul intuitiv. A conştientiza autoficţiunilor, făcând, cred, acel pas, ce părea imposibil, O mărturie asemănătoare avem de la Nathalie
înseamnă şi a discursiviza, a pune în cuvinte, a încerca o din lumea cotidiană a biograficului şi a socialului, în lumea Sarraute, care ne spune că întreaga ei operă s-a născut
descriere în cuvinte a acestor stări. imaginară şi imaginată, în lumea fictivă a literaturii. din uimirea imensă ce o cuprindea de fiecare dată când,
copil fiind, mergea cu părinţii ei în vreo vizită şi asculta
A ajunge la această cunoaştere articulată în concepte La origine, cred, trecerea are loc pe calea obscură, conversaţia protocolară, plină de fraze-clişeu, pe care
înseamnă – cred – a avea şansa de a tatona în buna direcţie iraţională, a biologicului. Deci asta ar fi veriga de aceştia o susţineau. Copilul se întreba: „De ce trişează
când vrem să punem în relaţie – fie şi prin canalul cel mai legătură – discretă, greu vizibilă – între o exterioritare şi cu toţii?“, întrebare din care s-a născut o nouă structură
obscur – biografia autorului cu opera lui. Urmând această o interioritate, între om şi autor, între o realitate extrinsecă romanescă, cea a conversaţiei şi a subconversaţiei
cale, poate am reuşi să dăm un răspuns la o întrebare căreia, operei şi o realitate intrinsecă operei. sarrautiene. Această stare este şi ea o primă cunoaştere
până acum, i s-a dat fie unul prea nemijlocit, prea grosolan prin intuiţie, înainte de a deveni, odată cu trecerea
în alcătuirea lui simplificatoare, fie altul negativ. Or, eu Există multe mărturii ale scriitorilor, în acest sens. De anilor, structură auctorială controlată de raţiune, de
conştientizez acum din ce în ce mai mult că în paginile exemplu, Flaubert spune că înainte de a începe să scrie ceea ce Valéry numeşte „conştiinţa clară“, în opoziţie
mele – dacă le citeşti prin această grilă – poţi întâlni tot romanul Salammbô, a avut, într-o fulguraţie, viziunea unei cu „conştiinţa obscură“, considerând în mod explicit, ca
timpul urme de sudoare şi de sânge din viaţa celei care pete de culoare purpurii, din care s-a născut, precum un şi Proust, de altfel, că la facerea operei de artă participă
poem (căci asemenea fulguraţii le sunt date mai cu seamă atât iraţionalul cât şi raţionalul, atât imaginarul cât şi
le-a scris. poeţilor), întregul roman. Într-un eseu intitulat Flaubert
precursorul, Nathalie Sarraute spunea: „Nu-i posibil ca intelectul.
Din stări foarte concrete, cum a fost la mine vederea/ o operă vie, pe de-a-ntreg­ ul întemeiată, ca orice operă
viziunea unui câmp de maci, foarte roşu, ca o mare de de artă autentică, pe senzaţia pură, înfigându-şi adânc Un câmp de maci roşu ca o mare de sânge: iată ceva
sânge, câmp întâlnit de mine undeva, la ţară, pe când rădăcinile şi trăgându-şi seva din inconştient, să se îndepărtat în timp, dar foarte material, foarte real, foarte
eram adolescentă, sau vederea/viziunea unui copac (cred situeze pe de-a-ntregul, cu semnificaţiile ei profunde concret din biografia mea, ceva care ar putea face legătura
că era un nuc) profilat pe cerul albastru, ele au devenit şi cu rezonanţele ei, în conştiinţa clară a autorului său. între obsesiile, autoscopiile, autoficţiunile ce-mi bântuie
metafore obsedante care, la rândul lor, ca în teoria lui Acest lucru nu-i nici posibil şi nici de dorit“ (Preuves, scrierile, şi viaţa mea de toate zilele.
Charles Mauron (Des métaphores obsédantes au mythe

Adrian BOLDIŞOR mulţi colaboratori nefiind discipolii săi. ER va rămâne
contribuţia lui Eliade adusă studiului Istoriei religiei: „în
Mircea Eliade orice caz, pentru mulţi va fi o lucrare de referinţă definitivă
şi Enciclopedia religiilor în domeniu, iar pentru o mare parte va juca un rol admirabil.
Desigur, va trebui să fie completată cu multe alte lucrări de
Ultima lucrare a lui Mircea Eliade, spre simbolism, preocupării pasionante cu privire la mit, referinţă mai specializate“.
Enciclopedia religiilor, pe care savantul de lipsei relative de interes cu privire la partea doctrinală şi
la Chicago n-a mai apucat să o vadă publicată intelectuală a religiei şi în legătură cu ştiinţa socială şi Un alt articol despre Enciclopedie a apărut în anul
în timpul vieţii, a primit atât aprecieri, cât şi critici din cu problemele definirii“. Cu toate acestea, Ninian Smart 1989, fiind semnat de Ainslie T. Embree şi Stuart
partea diferiţilor specialişti în domeniu. Volumul final al consideră lucrarea a fi una de folos în domeniu, cu toate că Smithers. Autorii pornesc de la definiţia pe care Eliade
Jurnalului său cuprinde pagini memorabile despre lupta pe nu a trezit interesul care se aştepta de la o astfel de operă o dă Istoriei religiilor, „povestea întâlnirii umanităţii cu
care Eliade o ducea cu boala, bătrâneţea şi timpul pentru a monumentală. Acest lucru se datorează, în parte, faptului sacrul“, unde „sacrul“ devine un termen atotcuprinzător.
vedea redactată această operă. că amprenta lui Eliade este pusă prea puternic asupra „Dar Eliade şi editorii ce-i urmează au rezolvat problema
Dincolo de munca pe care a depus-o ca editor principal, la multor capitole din Enciclopedie. într-un mod onorabil şi satisfăcător, făcând cuvinte
această Enciclopedie, Eliade a contribuit cu mai multe articole: precum «sacru» şi «religie» să însemne ceea ce ei au ales
Alchemy, overview article; Androgynes; Center of the World; În continuarea articolului, Dewey D. Wallace Jr. com­ să însemne şi nimic mai mult“. Autorii analizează felul în
Deus Otiosus; Earth; Hierophany; Initiation, overview article; pară The Encyclopedia of Religion care această definiţie este aplicată articolelor din lucrarea
Metals and Metallurgy; Orientation; Sexuality, overview (ER) cu Hasings’Encyclopedia recenzată, criticând anumite păreri ale lui Eliade, cum ar
article; Shamanism, overview article; Yoga. of Religion and Etics (ERE). fi ideile despre omul religios ca opus celui non-religios. În
Ninian Smart şi Dewey D. Wallace Jr. analizează Unul dintre lipsurile celor două întocmirea Enciclopediei, Eliade a pornit de la unele dintre
Enciclopedia, punând-o în paralel cu lucrări similare lucrări este faptul că nu acordă ideile sale (hermeneutica totală ca mediu de interpretare a
precedente, în special cu vechea Enciclopedie Hastings. un loc însemnat Bibliei, deşi în
După ce afirmă că lucrarea are nenumărate merite, N. ER sunt multe articole biblice de experienţei umane, sacralitatea ca
Smart scoate în evidenţă şi unele lipsuri ale acestui o valoare considerabilă, cum ar fi esenţa unică şi ireductibilă a
demers. Astfel, articolele din lucrare sunt strânse în cel despre Eclesiast, despre care experienţei religioase), afirmaţii
patru grupuri importante: articole religioase; cele care se Eliade mărturisise că este una
ocupă de disciplină, incluzând atât fenomenul religios, dintre cărţile sale favorite. Pornind care nu primesc acordul tuturor
cât şi teoriile şi obiectele de lucru; un grup de articole de aici şi de la alte exemple, D.D.
dedicat biografiilor diferiţilor cercetători; articole legate Wallace Jr. afirmă că în întreaga colaboratorilor. Joseph Kitagawa,
de artă, ştiinţă şi societate. Deşi această structură are lucrare ER se observă abordarea unul dintre apropiaţii lui Eliade de
unele avantaje, ea ridică şi multe semne de întrebare. În fenomenologică specifică lui la Chicago şi colaborator la lucrarea
primul rând, nu există o analiză a regiunilor şi a ţărilor. Eliade, care pierde oarecum din în 16 volume, a adus lămuriri
Pe de altă parte, unele studii ce tratează diferite religii nu vedere atitudinea istorico-critică. acestor afirmaţii ce stăteau sub
sunt consistente, multe dintre ele, mai ales cele filosofice, ER se bazează pe ideile lui Eliade, semnul reducţionismului, precum
nefiind interculturale. De fapt, în această operă se poate lucru observabil chiar în modul în celei referitoare la experienţa
observa cu uşurinţă influenţa gândirii lui Mircea Eliade, care au fost selectate articolele. um­ a­nă, ce nu poate fi înţeleasă
„preocupării sale cu privire la religia arhaică, aplecării Totuşi, amprenta lui Eliade nu este de­cât prin analiza componentei
văzută ca o formă de totalitarism, religioase. Cei doi autori fac o
comparaţie între această Enciclo­
pedie şi vechea ERE, scoţând în
evidenţă atât punctele ce apropie
cele două lucrări, cât şi cele ce
le diferenţiază. În cele din urmă,
noua Enciclopedie stă sub semnul
ideilor lui Eliade dezvoltate în

scrierile precedente.

6 Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 Scrisul Românesc Corespondenţă

Inedit Alain Deppe 22 decembrie 1989, Lyon
38790 Diemoz, Franţa

Marin Sorescu, în corepondenţă În atenţia lui Marin Sorescu
Informaţiile care ne parvin de la Dumneavoastră
Dragă Marin Sorescu, sunt, în acelaşi timp, dramatice şi îmbucurătoare. Astăzi-
dimineaţă la radio, acel: „nu ne mai e frică“ spus de un
Mi-a plăcut (dar şi ne-a amuzat pe amândoi) cronica necunoscut din Bucureşti. La douăsprezece, anunţul fugii
Dumitale despre Aspecte ale mitului. Cum eu încă n-am lui Ceauşescu (sic). Sper ca toate acestea să fie definitive,
văzut volumul, a fost cea dintâi întâlnire cu traducerea că morţii recenţi nu vor fi căzut degeaba, că nu vor mai fi
în „limba mea natală“ a unui text scris în franţuzeşte. Şi, şi alţii, după cum ieri ne mai puteam teme. Toate acestea
trebuie să mărturisesc, n-am fost întotdeauna încântat… sunt extraordinare, acest sfârşit de an 1989 va rămâne (în
Sper, totuşi, că unele greşeli de tipar aparţin tipografiei istorie) drept exemplu, la două sute de ani de la revoluţia
revistei „Ramuri“, şi nu volumului. Bunăoară, în coloana franceză. Să nădăjduim în înţelepciunea oamenilor, ca
3, linia 4: „cum miturile“, în loc de „lucrurile“; penultimul ei să aducă o organizare socială nouă care să ia ce este
rând al aceluiaşi paragraf: „planetei“, în loc de „planteri“. bun şi de la est şi de la vest. (Chiar în vest, lucrurile sunt
Pagina 10, coloana 3 (pe la mijloc), „reacţionează departe de a fi perfecte, şi noi trăim, în mare măsură, din
împotriva teoriei istoriei“. Acelaşi paragraf, către sfârşit: exploatarea ţărilor sub-dezvoltate!) (Vă doresc) curaj,
„Esenţialul precede existenţa…“, în loc de „esenţa precede Dumneavoastră şi prietenilor Dumneavoastră. Noi suntem
existenţa…“ după cum vezi, ultimele două greşeli de tipar gata să vă susţinem. Poate (că ne vom vedea) într-o bună
sunt… teribile. zi, în regiunea lyoneză.
Alain Deppe
Îţi mulţumesc pentru comentariul Dumitale năzdrăvan [P.S.] Gândul meu se îndreaptă, astăzi, către toţi cei
şi foarte exact! Aşa trebuie să scrie un poet despre mitologia care au fost striviţi, şi întru spirit, şi în trup.
înaintaşilor săi. Cu Complimentele Consiliului Cultural al Ambasadei
Franţei şi cu cele mai bune urări pentru 1990
Am auzit că ai publicat şi un roman. Dacă mai dispui
de un exemplar, mi-l poţi trimite la Paris (4 Place Charles *
Dullin, nr. 18), unde vom sosi pe la 20 mai.
16 februarie 1990, Berlin
Omagii soţiei şi prietenia noastră pentru amândoi. Dragă Marin,
Mircea Eliade Ce bine că mi-ai trimis vederea din Paris: Acum ştiu că
sunteţi sănătoşi. Eu nu găsisem cuvinte să-ţi scriu imediat
P.S. De ce ai reprodus acea fotografie care mă flata în vârtejul evenimentelor. De Crăciun am fost la München,
şi mă întinerea chiar atunci când am fost tânăr, acum vreo la familia fratelui meu mai mic. Posturile TV austriece (care
30 de ani? Au să se amuze cititoarele şi să mă copleşească se pot vedea acolo) au transmis puţin mai mult decât cele
cu epistole. indigene. În orice caz nu destul de mult faţă de participarea
noastră firească.
Virginia Sorescu, Marin Sorescu şi Oskar Pastior Acum cu toată uşurarea, îngrijorările persistă. Ca şi
cele referitoare la o geografie mai apropiată.
Cred că acum o mulţime de oameni, nu numai scriitorii,
care până acum şi-au tras toată justificarea vieţii din schema
est-vest, văd că-şi pierd această raţiune de sub picioare. Ce
bine, îmi permit să spun (deocamdată, până când?) că cel
puţin limba nu-şi pierde conflictul cu ea însăşi.
Da, Marin, te rog trimite-mi manuscrisul versurilor
„alese“ de cenzură! Aştept să le citesc la „Friedenauer
Presse“ (doamna Wagenbach) care, cum ştii, vrea să te
publice. Vreau să vorbesc şi cu Michael Kruger care între
timp a ajuns şef de editură la Hanser.
În schimb o veste proastă: cei de la Piper Verlag în
decembrie mi-au scris că volumul Abendrot Nr. 15 nu se
vinde şi că au început să-l vândă cu preţ redus. Eu am putut
salva 10 exemplare gratis pentru tine, care se află la mine
acasă şi te aşteaptă când vei trece o dată iarăşi pe aici. (Cu
primul meu volum la Shrkamp mi s-a întâmplat în 1971 la
fel.) „Fort mit Schaden!“ spune neamţul: amărăciunea nu
rentează.
Ai dreptate cu ceea ce spui despre fotogenitatea
dizidenţei! Jurnalismul – şi el un „ism“? Vezi izmenele lui
Ismail Paşa. Dar şi sora cea blândă a Antigonei!
Mi-e aproape penibil să-ţi spun că în zilele acestea
îmi apare un nou volum, KopfnuB Januskopf (versuri în
palindroame) la Hanser, volum la care am lucrat ultimii trei
ani. Un proiect ciudat, nu se încadrează în nici un curent
actual – mai degrabă o culegere folositoare poate ştiinţelor
(semiologice, fiziologie craniană, pedagogie, etc.) cărora
le pun la dispoziţie rezultatul „felului meu“ de a-mi
constitui timpul în text, soiul de linearitate în funcţie de
elemente minime, arbitrar admise (operez cu silabe, în alte
capitole cu cuvinte întregi ca elemente minime – deci nu cu
litere, cum e cazul la palindromul tradiţional). Procedeul
palindromic ca un model posibil (cu toate cusururile
unui model) de gogniţiune. Rezultatul, desigur, la mine
sunt texte poetice (autopoetice) care se citesc „de sine“.
Scuză-mă, explicaţiile mele sună cam încâlcite. Sper că în
postfaţa cărţii vor apare mai clare. În orice caz cartea e cu
totul intraductibilă şi neactuală. Şi nici nu se va vinde.
În revista „Akzente“ va apărea eseul lui Cioran despre
Rugăciunea unui dac. Întâi am ezitat, dar apoi totuşi am
tradus poezia lui Eminescu. Jertfind rimele.
Cum o duci? Ţi-ai mutat acvariul din curte iarăşi în
casă? Fierbe fasolea? Te rog, scrie-mi!
Toate cele bune, şi salutări lui Vigi!

Vă îmbrăţişez – Oskar (Pastior)

Documente comunicate de prof. univ. dr. George SORESCU

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 7

Jurnalul de la Păltiniş O idee Adrian
versus Cenaclul Flacăra CIOROIANU

C eea ce mă interesează aici – ca un posibil alcătuiesc o reţea în egală măsură sustrasă epocii (cum dobândită (până-ntr-acolo încât discipolii păltinişeni vor
studiu de caz – este un fenomen cultural de am mai spus), dar şi congruentă cu o Românie anterioară spune cu mândrie că Bucureştiul anilor ’80 este anexa
factură duală, un fel de Ianus bifrons al mediului culturală a Păltinişului). Iar Cenaclul n-are propriu-zis un
intelectual românesc din anii ’80. comunismului. centru, ci mai curând reprezintă el însuşi, prin destinaţiile
Pe o faţă a monedei avem, aşadar, un grup de intelectuali sale, o pânză de păianjen al cărei nod central este la bordul
(validaţi sau în devenire) care caută ghidarea unui maestru Celălalt fenomen, ii) Cenaclul Flacăra, a avut un unui autocar şi pe ale cărui fire se întind, ca mărgelele pe
dintr-o altă eră culturală (pe numele său Constantin Noica), traseu propriu-zis alambicat şi extins, parcurs cu autocarul aţă, o bună parte din localităţile ţării. În fine, mentorul
cu toţii relativ retraşi într-un şi capabil să atingă majoritatea localităţilor cât de cât „şcolii“ de la Păltiniş, Noica, este întruchiparea discreţiei
spaţiu al recluziunii şi al iniţierii importante din România (harta efectivă a spectacolelor, publice, în timp ce mentorul Cenaclului, Adrian Păunescu
(localitatea Păltiniş), în speranţa este întruchiparea unui sumum de calităţi (şi/sau defecte),
unei evadări ideatice dintr-o de-a lungul anilor, rămâne dintre care însă discreţia este cea mai puţin sesizabilă.
Românie a propagandei bazate impresionantă) iar ca vehicul,
pe victoria limbii de lemn. Pe simultan, o revistă – Flacăra – Ceea ce fanii celor două forme de manifestare vor
cealaltă faţă, cu totul sincron, care era principalul săptămânal accepta cel mai greu sunt însă similitudinile dintre ele, şi
social-politic al vremii, ca şi o mai ales principala asemănare – cea care constă în faptul că
avem un gen de spectacol inedit emisiune de Radio săptămânală ambele nu-s altceva decât forme de evadare din prezentul
(joia seara, dacă reţin bine) ce asfixianţilor ani ’80 ai regimului Ceauşescu. Atunci când
pe piaţa culturală românească, vorbesc despre valenţele culturale ale limbii germane (sau
un cenaclu complex, vivace şi asigura spectacolelor nu numai despre greaca veche), când atacă subiecte precum frumosul
eficient (peste 1600 de sesiuni), sau împlinirea, cursanţii „şcolii“ de la Păltiniş operează
ca­re manipulează sensul pro­­ o validare oficială (tot ce apărea pe fond aceeaşi decolare din context ca şi adolescenţii din
pagandei de partid şi o tran­ în media controlate de regim era, tribunele stadioanelor pe a căror arenă Cenaclul eliberează
sformă în mostre digerabile implicit, validat), cât mai ales decibeli, care recită în cor Doina lui Eminescu sau cântă
de cultură, uneori subversivă, un ecou ce depăşea, ca atare, Treceţi, batalioane române, Carpaţii. Atât „Şcoala“ de
spre uzul unui tineret ahtiat graniţele României (şi ajungea, la Păltiniş cât şi Cenaclul Flacăra propun o excursie
după forme de entertainment şi astfel, până la Chişinău şi în alte temporară (şi temporală) într-o Românie care a fost odată,
după vedete pop precum cele localităţi din actuala Republică înaintea comunismului, şi care – prin intelectuali sau prin
din Occident. Mă refer aici, Moldova). trubaduri – pare, iată, să dăinuie într-un regim mai curând
aşadar, la i) „şcoala“ informală ostil tradiţiei precomuniste. Apoi, o bizară similitudine
de la Păltiniş (ghilimelele nu au Ceea ce mi se pare foarte între cele două manifestări priveşte raportarea la un
nimic depreciativ în ele) tutelată probabil (şi într-o oarecare posibil om nou. Într-o rememorare a lui Noica, unul dintre
de Constantin Noica şi ii) la măs­ ură paradoxal) este că ală­ discipolii săi povesteşte ambiţia lui Noica de a deveni (pe
Cenaclul Flacăra condus de turarea de faţă li se va pă­rea cale intelectuală) – dacă statutul de zeu este inaccesibil
prolificul poet Adrian Păunescu. scandaloasă deopotrivă fan­ il­or – măcar un semizeu (G. Liiceanu, TVR1, 3 iulie 2011).
Jurnalului cât şi fanilor Ce­ Desigur, ambiţia comuniştilor – şi a propagandiştilor lor
Ambele forme de manifestare naclului. Evident că între cele – de a produce acest homo novus a fost binecunoscută şi
au avut propriul lor vehicul (deşi două forme de manifestare există asumată deschis. Dar nu numai ei l-au dorit: toate mişcările
dezechilibrul în ceea ce priveşte suficiente diferenţe încât ele să totalitare ale secolului XX – de la nazişti la leninişti, trecând
aria de acoperire şi notor ietatea nu se confunde. „Şcoala“ de la prin legionari sau fascişti – au avut propria lor fascinaţie
dobândită în consecinţă este Păltiniş era tolerată de regim, faţă de Omul (cu majusculă) într-o variantă îmbunătăţită.
manifest): i) grupul din jurul lui Noica, de la Păltiniş, a fost în timp ce Cenaclul Flacăra a Un observator echidistant şi neimplicat personal ar putea
validat prin două cărţi şi printr-o multitudine de legende şi fost, în cea mai mare parte a conchide, peste câteva decenii, că dorinţa lui Noica de a
de mesaje cu cheie strecurate în presa culturală a epocii: existenţei sale, în mod expres clădi semizei nu e mult departe de acei homines novi ai
mai întâi o carte cu caracter de excepţie în peisajul ideatic încurajat de Uniunea Tineretului Comunist. „Şcoala“ era utopiilor totalitare. Desigur, comunismul îşi dorea oameni
şi editorial al epocii, Jurnalul de la Păltiniş (1983), un o formă de (re)racordare la cosmopolitismul ce a tutelat, noi în proporţie de masă; Noica dorea semizei la nivelul
document ce conţinea în sine sâmburele unei paideia de la drept vorbind, cultura română încă de la apariţia sa, unei elite. Diferenţa pare a fi de doză, şi nu de reţetă.
factură platonică, în care Noica era Socrate-le postmodern, iar în răstimp Cenaclul Flacăra viza mai ales coarda
naţionalistă a culturii române (inclusiv cea precomunistă), (Fragment din volumul Intelectual cu paşaport diplomatic. America,
iar rolul discipolilor era asumat de un grup de tineri sau altoită totuşi – trebuie spus – pe un sincretism pop care
face ca doinele româneşti recuperate şi repuse în circuit să China, ideile şi Primăvara arabă la început de secol XXI, ce va fi publicat
mai puţin tineri femei şi bărbaţi dornici să urce pe o cornişă apară în acelaşi program alături de piese devenite clasice
de gândire pură. Iar, la câţiva ani distanţă, o a doua carte ale The Beatles. „Şcoala“ are un centru fix şi reperabil în octombrie a.c. la Curtea Veche Publishing, Bucureşti.)
(Epistolar, 1987), aptă prin însăşi apariţia ei să sugereze (Păltiniş) dinspre care „iniţierea“ iradiază în restul ţării prin
că „şcoala“ de la Păltiniş chiar există şi că acei oameni discipolii itineranţi care vin acolo şi pleacă apoi spre casă,
într-un du-te vino ce le alimentează şi le întreţine iniţierea

Constantin Noica şi Adrian Păunescu la Păltiniş Nichita Stănescu şi Adrian Păunescu la un spectacol al Cenaclului „Flacăra“

8 Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 Scrisul Românesc Eseu
Poezie

Constantin M. POPA

Excursuri

Ion
BUZERA

Semioticianul îngrijorat Poeme
Î n primul rând, acum, Umberto Eco mi se pare un
neorinascimental postmodern foarte simpatic. Cu sunt, de obicei, dizolvate într-un tip de reflecţie care Obiect de studiu
atât mai simpatic cu cât, uneori, nu poţi fi pe aceeaşi depăşeşte, treptat, oferta iniţială: de-ar fi să amintesc numai
splendidul final al Reflecţiilor despre Wikileaks.) Intenţia Contez pe tine – mă asigură fâşia neagră de asfalt –
alunecă până la capătul peşterii,
lungime de undă cu el sau nu poţi fi de acord cu el sau nu este aceea de a oferi „o semiotică neşlefuită şi dezinvoltă“ cântă, strigă, înjură, taci,
contez pe tine!
poţi să-l urmăreşti în toate astuţiile „rococo“ ale spiritului (p. 53). Premisa este una a restrângerii oarecum ludice (şi Poate pentru că înzestrat cu mirosul umbrei,
poate pentru că înzestrat cu ochii întunericului,
său. După care, îi „atribui“ celelalte calităţi: erudiţia pe deplin lucide) a câmpului de investigaţie:„Milanesiana gândesc în limba marmotelor,
victime sigure ale autorutelor.
fermecătoare, care te duce unde cu gândul nu gândeşti; din anul acesta este dedicată celor patru elemente. Să Cobor într-o fântână seacă
fără să aud fărâmiţarea,
mutabilitatea topică de o fervenţă care l-a propulsat între vorbesc despre toate patru mi-ar depăşi posibilităţile, prin rostogolirea pietrelor odată cu trupul – motoare
ambalate şi scrâşnetul frânelor –
primele voci intelectuale ale planetei, căci are de spus, de urmare am ales să mă limitez la foc.“ (p. 51). Pe ansamblu, dinţi muşcând din memoria firelor de iarbă.
Pasăre singuratică,
fiecare dată, ceva măcar retenibil, dacă nu imediat inserabil e vorba de „o mare provocare“ (p. 5). Rampa de lansare izgonită într-un parc fără arbori,
experimentez bătrâneţea
în bibliografia de bază a (sub)domeniului respectiv; este inevitabil bachelardiană, repede părăsită. Nu are rost în aşteptarea întâlnirii cu blajinii.
Şi totuşi, undeva,
discernământul de o fineţe care se poate activa oricând e să ne întrebăm (ştiind ce s-a spus în acea seară) ce fel de laboratoarele lui Dumnezeu
lucrează la perfecţionarea ideii de timp,
nevoie; simţul umorului transdisciplinar; show ar fi fost dacă autorul ar fi vorbit poate pentru că înzestrat cu gustul dedublării
ratez mereu ieşirea spre Terrebonne.
disponibilitatea integrării subtile, aş zice simultan despre cele patru elemente. Aşa
Laval, 22 mai 2011
chiar subreptice, a dificultăţilor, ezitărilor cum nu are rost să ne punem întrebarea
Risques d’orages
şi „golurilor“ de informaţie într-un dis­ dacă ar fi putut.
În cunoştinţă de cauză
curs care poate zburda complet liber, Multivalenţa (semantică, istorică, meteorologii stârnesc din oră în oră
litigii între celsius şi fahrenheit
neconstrâns decât de regulile imanente literară etc.) a focului este sistematizată fapt condamnabil atâta vreme cât
conversiunile aparţin doar pedanţilor
ale expunerii; transparenţa euristică, in­ extrem de limpede: focul divin, infernal, pe când oamenii obişnuiţi
ignoră termometrul
vitând, neîndoielnic, la mimetisme de alchimic, al creaţiei şi al distrugerii. seduşi de prognoza temperaturilor resimţite
şi se lasă învăluiţi
toate soiurile, dar care are şi generozitatea Ref­erinţele sunt literare, filosofice, re­ în faldurile vântului arbitrând
nivelul gradelor ultragiate de previziuni mincinoase.
ei intrinsecă. ligioase. Dar mult mai importante sunt Vremea instabilă şi câte un avertisment
(de ploaie, vijelie, gripă, caniculă, inflaţie, bacterii
Asupra acestei din urmă calităţi corelaţiile, legăturile subtile, transferurile ucigaşe)
sunt acceptate aşa cum
aş insista, comentând volumul Cum de sens: „Oricum, între Heraclit şi Em­ Vieux-Port primeşte în fiecare vară
vizita velierelor celebre
ne construim duşmanul şi alte scrieri pedocle se conturează un alt aspect al din filmele cu piraţi.
Trimit în întâmpinarea lor
ocazionale (Polirom, 2011, 270 p.), focului, nu doar ca element creator, ci şi vorbe nerostite
avalanşă de linii dureros întrerupte
apărut iniţial la Bompiani tot în 2011 ca element în acelaşi timp distrugător şi nervuri ale torturii zilnice purtând
subtile otrăvuri către reptilele verzi
şi tradus, cu admirabilă promptitudine, regenerator. Stoicii ne-au vorbit despre ale valurilor.

de Ştefania Mincu. O astfel de carte îţi ecpiroză ca despre conflagraţia universală Simt cum se apropie furtuna
după graba cuvintelor
permite să te joci puţin categorial, întrucât Umberto Eco (sau incendiu şi sfârşit al lumii), cu ce se întorc umilite
diversitatea textelor (unele cu impact ajutorul căreia orice lucru, derivând din la ţărm.

direct autobiografic, cum ar fi Grupul 63, după patruzeci foc, în foc se întoarce la sfârşitul propriului ciclu evolutiv.

de ani, altele, inclusiv primul şi ultimul, preocupate de Luată în sine, ideea ecpirozei nu sugerează câtuşi de puţin

cea mai „fierbinte“ actualitate, altele interesate de felurite că purificarea prin foc ar putea fi atinsă prin proiectul şi

decupaje de istorie literară) e ofertantă în sensul urmăririi prin acţiunea omului.

unor trasee mentale foarte diferite şi, deopotrivă, încercării De aici sacralitatea rugului.“ (p. 69) Până aici totul

de a le decela matricea procedurală Putem, astfel, deduce este, ca să zicem aşa, OK: Heraclit, Empedocle, Dante etc.

destule elemente constitutive ale profilului actual de sunt convocaţi într-o operaţie de relectură multistratificată,

interogare problematică a autorului. care produce câteva „tipuri“ de înţelegere a ignicului

Acest Eco „recent“ pare să-şi schimbe mult şi benefic relativ uşor de urmărit. Concluziile asupra „ecpirozei“

modul de a vedea lucrurile, ideile, literatura etc. Se ştie că virează însă puternic în final într-o meditaţie pe tema

o theoreia nu are cum să se desfăşoare în afara elementelor distrugerii, apocalipsei etc., atingând la fel de intens şi

care o susţin, care o compun chiar. Ea va fi, prin urmare, idei ecologice, civilizaţionale, politice: „Singurul pe cale

dependentă la modul absolut de ceea ce „vede“, de ceea să triumfe este focul, sub forma unei călduri care face

ce „ştie“, de ceea ce poate cuprinde. Capacitatea ei ca pământul să devină arid, dând peste cap anotimpurile

de invenţie, de iniţiativă ar fi aproape nulă, dacă nu ar şi, topind gheţurile, va invita mările să-l invadeze. Fără

interveni eul teoretic, „vizionar“, proiectiv, care – pornind să ne dăm seama, mărşăluim către prima şi adevărat

de le elementele de care dispune deja – desfăşoară un ecpiroză. Pe când Bush şi China refuză Protocolul de la

mecanism propulsiv capabil să includă şi altele, similare Kyoto, mărşăluim către moartea prin foc – şi puţin ne

sau nonsimilare. pasă dacă după holocaustul nostru universal universul se

E important – prin urmare – ca într-o astfel de carte (care regenerează, deoarece nu va fi al nostru…“ (pp. 71−72)

conţine suficiente indicii disruptive în raport cu preocupări Dacă e ceva semiotic aici, nu poate fi decât metasemiotic,

anterioare care au făcut gloria unei discipline) să urmăreşti literalmente şi în mai multe alte sensuri. De fapt, semiotica

strategiile elaborării, deoarece ele sunt mai la vedere decât se dizolvă într-o cu totul altă strategie şi într-un cu totul

în altă parte, „se oferă“ curiozităţii ambiguu participative alt orizont de problematizare. Şi care poate merge, în alte

a publicului de diverse categorii, se expun, altfel spus, locuri, aproape până la a fi folosită împotriva ei înseşi: „Şi

într-un spaţiu mai limpede. În afara dimensiunii strict iată că, prin urmare, aşa spune în concluzie, una dintre

reinterpretative, de „rearanjare“ cognitivă, de „ajustare“ în problemele etice care ni se pun este cum să ne întoarcem

funcţie de aşteptări contemporane, se poate întrevedea o la tăcere. Iar una dintre problemele semiotice pe care

logică a cercetării extrem de performantă, deşi – aici – nu le-am putea aborda este să studiem mai bine funcţia tăcerii

pare să facă eforturi prea mari. Tema care i se propune în diferitele moduri de comunicare.“ (p. 167). Toate aceste

sau i „se impune“ la un moment dat autorului funcţionează situări „postsemiotice“ îl fac pe Eco şi mai atracţios decât

ca un exerciţiu de redescoperire, reaparcurgere lejeră şi, de obicei.

poate, autointerogaţie. Această componentă e prezentă Pentru mine, ideea de „simpatic“, în sensul în care

cu acuitate, de pildă, şi în prefaţa la ediţia americană am folosit termenul în primul paragraf, înseamnă tocmai

(1988) a cărţii lui de debut, despre estetica lui Toma din depăşire a oricărei rigidităţi semiotice (indiferent de

Aquino. Permutabilitatea mizelor, refuzul parcursurilor „generaţie“, vezi Lector in fabula, Univers, 1991, p. 34)

argumentative „canonice“ nu sunt numai un simptom sau de alt tip metodologic, situare cât mai confortabilă

al seducţiei intelectuale, ci şi o formă de „îmblânzire“ a (neecranată de preconcepţii) în raport cu tema investigată

insuficienţei, care tinde să corupă, într-un fel sau altul, şi parcurs elastic al prezentării faptice, textuale şi

orice palier al inteligenţei. Iar Umberto Eco ştie, pe urmele intertextuale. Şi mai e prezent aici, în această caracterizare,

lui Peirce, cel mai bine acest lucru. un element pe care niciun sistem rigid, „încheiat la toţi

Să ne oprim asupra comunicării intitulate Flacăra e nasturii“, autosuficient etc. nu-l va putea conţine niciodată.

frumoasă, pp. 51–72, prilejuită de „La Milanesiana“ din „Şi vezi, pe-acesta nu-l spui nimănuie“, cum (non)„spune“

1997. (De precizat că o lectură similară se poate aplica versul eminescian. Din simplul motiv că nici Eco nu-l ştie,

aproape oricărui alt text din acest volum, întrucât premisele deşi îl practică atât de bine.

Eseu Scrisul Românesc

Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 9

Obsesii Marian Victor

BUCIU Bacovia – 130

Scrisul „van“ şi „legenda uitării“
Dacă pentru Bacovia rostirea
e cu rost temeinic, scrisul îi un anarhist temperat şi timid. Mai îndrăzneţ acum, întrebarea. În postuma Legendă, el
apare fără rost, zadarnic: „În în intimitatea creaţiei poetice decât în imaginează elogiul unui scriitor din trecut,
expresia publică despre ea. Dar nu ideea ori dar încă admirat pentru opera scrisă. O

van peste foi, singur, un condei/ Frec.“ perspectiva po(i)etică îl singularizează, cât operă care pare a se scrie mereu. Admiraţia

(Monosilab de toamnă, unde, prin titlu, execuţia ei estetică. Lui I. Valerian, în anul pentru ea rămâne, însă, de nerostit. E vorba

înţelegem că fiecare al doilea vers tinde 1927, îi declara că refuză şi tradiţionalismul de un autor impresionant, dar inexplicabil,

spre extincţia elocutorie). Scrisul nu are şi modernismul, ca şi o „definiţie“ a artei. hrănit de poetica misterului. „– Ce bine-a

miza creaţiei: „mi-am notat/ Versuri fără Aceluiaşi jurnalist, în 1929, îi semnala scris/ Şi cu talent/ Un inspirat/ Din secolul

de talent.“ (Vânt). Scrisul lui e în fapt un că scrie romanul Cântec târziu, cu care trecut…/ Are ceva din actual./ Întâmplări,/

fel de prescris, de amânare a scrisului, de speră să facă „scandal“. Ameninţa: „Aş Locuri,/ Aproape ca astăzi./ Ce inspirat…/

prevestire a lui şi de vestire a unei stări dori să fiu anarhist în domeniul esteticii, Sau opera a suportat/ Adaos,/ În cursul sa dezvăluie un vitalist, nu un om stins. Un
filmuleţ de 36 de secunde l-a reţinut bătrân,
neprielnice: „Voi scrie altădată, orice, şi tot căci altfel te zbuciumi în zadar.“ (Anarhic anilor…/ Ce bine e scris,/ – Nici de vorbit.“ slab, cu pielea veştedă pe gâtul din care îi
sar venele. Stă lângă Arghezi, un vârtos pe
nimic.“ (Umbra) „Când voi fi liniştit, voi şi nonşalant e Bacovia şi atunci când – Contradictoriu, controversat la extrem, e lângă el, care-i aprinde şi lui o ţigară, din
care pâcăie cu voluptate de prizonier sau
scrie un vers“ (Destul). Poetul scrie cu şi doar astfel explicabil – repetă numeroase poetul „uitat, legendar“ (Furtună, vol. Cu ins sărac lipit.

din nepăsare (Ego). Dar îl interesează, vag titluri de poezii, chiar în acelaşi volum. voi…). E posibil să aibă un public larg, nu-i
vorbă cât de inadecvat. E amuzant că pe
şi tot van, scrisul iubitei: „Sau, ce mai scrii Dar anarhicul e totodată pedant, notând E învingătoare uitarea în legendă? internet e „apreciat“ (mai bine decât dacă ar
fi fost ignorat) ca excelent, minunat, chiar
iubita mea uitată?“ (Plumb de toamnă). nu puţine titluri în limba latină!) Creaţia Văzut de critică la maturitate ca poet drăguţ sau adorabil. Şcoala rău urmată
determină pe cineva să-l găsească imnic,
Temător, inhibat, mizează pe scrisul în agreată survine sui generis, ca dicteu minor, apoi la senectute şi început de ceea ce, oricât de disponibil ne-ar părea,
nu poate să fie la modul serios. În fine, am
sine: „Şi jalea de-a nu mai putea face un natural. „Talentul n-are nevoie de definiţii. postumitate ca major, cum mai e perceput lăsat la urmă cea mai grozavă calificare
a autorului Plumbului. Ei bine, e emo! Şi
vers…“ (Note de toamnă). Scriind, Bacovia Creează cum îl taie capul, călăuzit numai şi priceput Bacovia acum, la mai bine de o tot de pe internet reţin că, pe N. Manea,
V. Nemoianu îl plasează în descendenţa
activează thanato-retorica: scriu e omolog de inducţie poetică.“ Inducţia poetică are jumătate de veac de la încheierea vieţii şi scepticismului melancolic al lui Bacovia şi
Blecher.
cu sicriu (Spre toamnă). Poetica bacoviană oroare de teorie, fiind totodată teroare a operei? Ca un minor major sau un major
După toate aparenţele, dar şi prin
este originar antidialogică. „Dacă nu-i/ înnăscută, cu anarhie inclusă. minor? Ori a redevenit aşa cum îi fusese esenţă, în sensul bun, (in)actualul Bacovia
e, literar, viu şi vine încă spre noi, arătân­
Cu cine vorbi,/ Se scrie.“ (Glossă). Nu Altfel, în gândirea sa despre origi­ dat? du-ne, prin felul lui de-a fi şi de a scrie,
limba poeziei.
dezveleşte totul în scris, dar, ca Minulescu, nalitate, el poate fi încă şi mai lipsit de Poate că începe şi pentru Bacovia
Revista şi Editura
anarhistul Bacovia scrie enigmatic „Târzii originalitate. Bacovia crede în originalitatea legenda uitării.
Scrisul Românesc
serenade cu viers tăinuit“ (Ecou de estetică determinată etnic, care s-ar ob­ Extra-text
organizează
romanţă). Se doreşte ca atare „Misterios ţine prin rezistenţa la influenţa străină Poetul, care îşi refuză numele propriu
CONCURS DE DEBUT
poetic…“ (Stanţă reală). Scrisul poetic e, şi totodată atenţia activă la identitatea şi schimbă câteva nume literare, rămâne la
Se adresează celor care nu au
în modul cel mai simplu şi clar, acoperit, românească. „Noi trebuie să ne străduim cel de Bacovia, extras, parcă suprarealistic, împlinit 35 de ani şi nu au debutat
publicistic sau în volum.
nu descoperit: „A vieţii proză numai/ pentru originalitatea noastră.“ (Interviul cu şi din Bachus şi din Bacău. Se consolează
Concursul se desfăşoară în urmă-
Privind…“ (Moment) Bacovia practică I. Valerian din 1929). Etapa sincronizării, în postura de diletant, în muzică şi desen. toarele secţiuni: poezie, proză, teatru,
eseu.
religia scrisului, nu doar în sens aşa-zis laic, după el, ar trebui concomitent aprinsă şi Natura artistică a celui care îşi începuse
Lucrările vor fi semnate cu un
dar şi sacru. Sursa divină e şi ea afişată: arsă. După ce e de neaflat, etnicul e, însă, viaţa în Fecioară şi o sfârşise-n Gemeni motto, care se va regăsi de asemenea şi
pe un plic închis ataşat manuscrisului.
„Căci D-zeu/ Mi-a dat să scriu/ Aceste refuzat într-o poezie, de individualistul e colorată psihic, în interiorul revărsat El va cuprinde numele şi prenumele
concurentului, data de naştere, adresa,
rânduri.“ (După-amiză caldă). „Poezia anarhic, iar imaginea aplicată din afară afară, cu plumburiu, galben, violet. Omul numărul de telefon şi premiile obţinute
la alte concursuri literare.
e-n afară de omenire“ (Verset divagat). e acceptată: „Mai bine singuratic şi uitat/ nu se poate ţine de slujbe şi pare-se că-l
Manuscrisele vor fi trimise, până
Tatonant, încurajator, anarhicul Bacovia Pierdut să te retragi nepăsător,/ În ţara întreţine soţia, profesoară la Bucureşti (aici la data de 30 septembrie 2011, pe
adresa:
nu e critic cu sine când se prevalează de asta plină de umor,/ Mai bine singuratic şi trăieşte ultima treime din viaţă) şi poetă
SRcerivsiustlaR– Eodmitâunraesc,
o calofilie pe care n-o putem recunoaşte uitat.// O, genii întristate care mor/ În cerc constant obscură, pe care el o recenzase cu
str. C. Brâncuşi, nr. 24,
decât ca fiind anticalofilă: „Astăzi superb, barbar şi fără sentiment, –/ Prin asta eşti entuziasm evident necritic. Devine tată de Craiova.

/ Mâine sumbru. / Este/ Că scriu frumos.“ celebră-n Orient,/ O, ţară tristă, plină de unic fiu la 50 de ani iar un an mai târziu e Un juriu alcătuit din personalităţi
ale lumii literare va acorda câte un
(Excelsior). umor…“ (Cu voi…) deja pensionar al SSR. Cam aşa se leagă la premiu pentru fiecare secţiune, separat
pentru revistă, separat pentru editură.
De altfel, pentru Bacovia poetica nu e Poetica lui Bacovia, evident personali­ el totul. Relaţii suplimentare se pot obţine la

de ajuns: „Tarea iubire/ Numai poetică a zată, e una a intersecţiilor poetice. Modul Publică doar cinci volume de versuri, Tel: 0722/753 922; 0351/404 988

devenit.“ (Toamnă în târg). „Dar, tot aceeaşi ei ajunge unul vorbit pe dinafară şi pe editate, parcă împotriva voinţei sale şi ca

poezie la infinit?“ (Requiem). Zadarnică e dinăuntru, sub dicteu (ne)controlat, printr-un fel de hazard umil. Deşi mult

arta scrisului şi, mai cu seamă, a scrisului patetic şi ironic, existenţial şi livresc, cu (timp) minimalizat de critica influentă,

despre scris: „obişnuiţii arbitri intelectuali un cuget (im)pur, care acroşează tot, dar Bacovia nu era şi un ignorat al juriilor

(…) sucind şi răsucind înţelesul operelor nu se lasă prins, ca în Cogito (din Poezii, care premiau „relevant“. Stângist-anarhist

care se repetă, fatal…“ (Zborul cărţilor). 1957): „Mi-am realizat/ Toate profeţiile/ din instinct, n-are în fond simţ politic, iar

„S-a scris atât de mult încât, fatal, tot ce se Politice./ Sunt fericit…/ Frumos/ Este când năvăleşte comunismul peste români

mai scrie pare că s-a mai spus.“ (id.) cerul/ Senin, sau mânios./ Un aforism el publică Stanţe burgheze. Apare ca un

Scepticul devine optimist conjunctural, celebru/ Te face să trăieşti…/ Nu-i mâini,/ soi de opozant mai degrabă involuntar.

ca mulţi alţii, nu doar ca G. Călinescu, aşa Nici ieri, –/ Timpul…“ Poezia tocmai În comunism, e vreme de un deceniu

cum se cădea (la propriu), de fapt cum nu citată nu e proletcultistă, decât pe jumătate, îndepărtat şi pseudo-glorificat aproape

se cădea: „Astăzi, îmi place să cred că sunt dacă nu doar în aparenţă. Într-o poezie de moarte. Tradus în doar câteva limbi,

sărbătorit pentru că am poetizat munca propagandistică nu e privit cerul, de altfel, în volume tipărite aproape numai în ţara

eroică proletară.“ (La 65 de ani). Jalnic, aici, el apărând şi „mânios“. Aforismele natală, nu pătrunde ca poet reprezentativ

Bacovia se autodemască (anti)estetic şi dogmatice ajung, la citirea atentă, (d) pe marea piaţa literară a lumii.

(anti)critic: poetizează! Şi încă atât de enunţate. Prezentul e lăudat, şi-n el apare Mă uit şi la semnătura lui, contorsionată,

primitiv ideologic… Fibra morală e mai captat şi viitorul, iar aici prezentul rămâne ca de vreasc sau şarpe… I s-a păstrat

slabă la creatorul nostru mai mult decât ca trecutul, împreună negate.Afirmat devine vocea recitând (vorbind grăbit) câteva

fibra sau celula filosofică dezvăluită cândva timpul în sine, doar el e suveran. Timpul poeme (versuri numite de el, în Nervi de

de Maiorescu. Acum, întrucât regimul istoriei, în general. Dar şi timpul istoriei primăvară, „viersuri“…), aparent alb ori

comunist a adus o Răsplătire generoasă: e literare. Un timp concret şi schimbător. neutru, de fapt retoric, impetuos, şcolăresc,

titlul unui articol al poetului anarhist – (şi, „Timpul are întotdeauna ultimul cuvântul“, nefiresc, cu respect pentru prozodie, nu faţă

vai!) oportunist. îi repeta un trainic loc comun lui I. Valerian de comunicarea verbală, de simţire şi gând.

Bacovia avea o idee despre originalitatea în 1929. Şi ce comunică Bacovia în versul Rostindu-şi poemele, nu pare a-şi da seama

în creaţie şi ea îl explică în cea mai din Umbra (vol. Scântei galbene), „Mă ce spun. Sau pare încredinţat că spun destul

mare măsură. „Marea originalitate va fi prăfuise timpul dormind peste hârtii…“: de puţin. Ar fi bine să exagerez. Aşa mi s-a

întotdeauna opera individualismului, fie el o angoasă de parcurs?, sau o strategie de părut, că poetul nu ştie să-şi rostească şi

chiar anarhist.“ O aflăm din răspunsul său captare a bunăvoinţei? să-şi rostuiască opera. Pare pus s-o facă şi e

la ancheta revistei Cronicarul. Bacovia e Dar cât e de (in)actual? Aceasta-i, grăbit să scape de texte. Surprinzător, vocea

10 Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 Scrisul Românesc Eseu

Traduttore / Ioan Discontinuitatea în timp şi spaţiu
Traditore LASCU

La ţigănci

P roza lui Mircea Eliade, pentru că rămâne de neînţeles în întregul cărei sfere învecinate sunt miraculosul, pentru timp şi graţie timpului, memoria
scrisă în limba română, spre lui. Paradoxal însă, tocmai graţie acestor fabulosul, legendarul, miticul, straniul etc., nu poate stabili nici o legătura cu existenţa
deosebire de opera ştiinţifică, trăsături atracţia exercitată asupra putem vedea că, la Eliade, fantasticul se anterioară, deoarece în timpul somnului
scrisă şi în franceză sau engleză, a surprins curiozităţii epistemice umane este tot amestecă cu toate acestea şi, în plus, cu şi al visului memoria, în coordonatele ei
datorită unui insolit deliberat, aparent timpul puternică. Se justifică astfel teza diferite idei filosofice pe care „mistagogul“ logice, diurne, este suspendată. Trecerea
căutat, şi dificultăţilor consecutive, ce cunoaşterii paradisiace şi luciferice, ca şi le împrumută din gândirea hindusa şi de la viaţa conştientă către somn şi vis,
jenează înţelegerea cititorului obişnuit a zero cunoaşterii, teoretizate de Lucian din practicile yoga. Nu trebuie încă uitat amândouă funcţii şi manifestări ale
şi interpretarea critică. Pe cât de vastă, Blaga, precum şi misterul camuflat în că realitatea înconjurătoare, empirică, inconştientului, este incontrolabilă şi,
pe atât de unitară, proza sa – nuvelistică realitate şi sacrul revelat în profan, asupra cunoscută datorită raţiunii (sau „conştiinţei prin urmare, misterioasă. Tot ceea ce
şi romane – are o extensie ce-i cuprinde cărora a reflectat Mircea Eliade. Uneori diurne“, cum ar fi spus André Breton), scapă raţiunii şi memoriei pozitive revine,
întreaga existenţă creatoare. Abordate misterul se ascunde şi în anumiţi oameni, rămâne decorul şi sursa a numeroase cum ar fi spus Lucian Blaga, conştiinţei
din perspectiva surselor şi a elementelor pentru că dincolo de luciferice şi minus cunoaşterii. Însă, la
componente, textele de ficţiune apar ca perfecta banalitate se evenim­ ente particulare, Mircea Eliade, care este volens nolens
o prelungire a literaturii ştiinţifice, căci pot revela „structurile a­par­­ent insignifiante, mai întâi un prozator al memoriei factice,
pretutindeni una din preocupările capitale profunde ale realului“. inv­ entate ori nu, dar al visul trebuie să aibă o coerenţă a lui, tot aşa
ale „mistagogului“ a fost reperarea şi Acest lucru fiind aşadar căr­or punct de plecare cum memoria şi amintirile trebuie să aibă
dezvăluirea misterelor. Sub acest aspect, câteodată posibil, mis­ se poate afla adesea în propria lor coerenţă. Dacă toate acestea se
în literatura română Mircea Eliade rămâne terul se dezvăluie celor is­toria majoră, iar în amestecă vom cădea în labirintul confuziei
singurul „companion“ al lui Lucian Blaga care ştiu să scruteze în a­ceas­ tă privinţă cele mai şi al uitării şi vom pierde drumul către
a cărui poezie şi filosofie au fost acaparate, adâncuri. Fără aceasta orice ieşire dintre care cea mai importantă
amândouă, de aceleaşi căutări. La cei doi survin insuficienţa, di­ po­tri­vite exemple sunt este ieşirea pe calea cunoaşterii ordonate,
scriitori şi filosofi diferă parţial atitudinile, fi­cultăţile şi chiar eşe­ căci amintirea la întâmplare a oricărui
unghiul de abordare şi modalităţile de curile raţiunii în de­ Pe strada Mântuleasa, lucru înseamnă pierderea în labirintul
cercetare şi de reflecţie. La Blaga, care mersurile ei cognitive, Ivan şi Incognito la trecutului. Cum am văzut deja, trecutul nu
teoretizează gândirea luciferică, misterul şi tot de aici apelul Buchenwald. Întregul mai admite loc(alizare) pentru că timpul
refuză să se reveleze şi rămâne pentru la nişte modalităţi ce vo­lum de nuvele Pe este suspendat sau, cu alte cuvinte, ca timp
totdeauna necunoscut, fiind sub consemnul strada Mântuleasa a efectiv trăit trecutul este doar un simplu
interdictiv al cenzurii transcendente instau­ înlesnesc atingerea altor fost tradus în franceză punct. A pierde sensul timpului înseamnă
rate de Marele Anonim. Drept pentru care de Alain Gouillermou şi totodată şi a pierde sensul orientării, al
filosofia blagiană a fost etichetată drept una unghiuri de abordare publicat la Gallimard în localizării în spaţiu. Rătăcirea în timp se
agnostică şi, în consecinţă, demersurile 1977 sub titlul Le Vieil adaugă rătăcirii în spaţiu, căci conştiinţa
cunoaşterii eşuează şi în planul poeziei. La decât acelea puse la homme et l´Officier. timpului nu funcţionează fără conştiinţa
Mircea Eliade misterul, de asemenea de spaţiului. Relativitatea timpului şi a
esenţă divină, religioasă, este supus unui dispoziţie de metodele În alt univers decât spaţiului, o metamorfoză a conceptelor şi
examen lucid al gândirii ştiinţifice, pe de filosofice sau ştiinţifice; tot de aici apelul cel socotit de conştiinţa diurnă, regulile a legilor aparent universale şi imuabile
o parte, iar pe de alta, el rămâne parţial la poezie (Lucian Blaga) sau la proza aşa şi legile îndeobşte acceptate nu mai începând cu Isaac Newton, cunoscută foarte
nerelevat deoarece gândirea raţională este numită fantastică (Mircea Eliade). La fel ca funcţionează sau intervin la întâmplare. bine de Eliade, ca de altfel, toate teoriile
insuficientă pentru o cunoaştere totală. în credinţele panteiste, la cei doi scriitori şi De aceea nici legile timpului, nici cele fizicii moderne, implică şi o metamorfoză
De aceea Mircea Eliade mai face apel la ale spaţiului nu mai corespund cu cele din a obiectelor. Astfel, puţin după aceea,
intuiţie, sensibilitate creatoare şi fantezie gânditori români misterul este pretutindeni fizica newtoniană, percepute şi asimilate Gavrilescu va avea viziunea propriei lui
în aşa măsură încât el încearcă să surprindă în general într-o manieră empirică şi metamorfoze în timp – e revelarea morţii ce
şi alte faţete, ascunse raţiunii, ale unor dar rămâne mereu invizibil. În acest sens, intuitivă. Timpul, pur şi simplu, este înţeles se apropie, a morţii iminente, „pentru că el
mistere devenite obsesii. misterul este la fel cu Dumnezeu, el este ca o ordine în succesiune lineară a unor nu mai avea timp să dea înapoi“. Cu puţin
O specie a gândirii prin intermediul în Dumnezeu şi emană din El. Altfel evenimente şi secvenţe existenţiale ori ca înainte Gavrilescu intrase într-o zonă de
căreia ar putea fi abordate misterele, atât la spus misterul este de origine şi de esenţă durată a lor. Principiul de bază, implacabil clar-obscur unde îşi pierduse vederea. Când
Eliade cât şi la Blaga, este gândirea mitică. transcendentă, divină. De aceea cunoaşterea şi insurmontabil, reiese din caracterul revine într-o zonă de semiobscuritate el
Izbânda este însă firavă, fiindcă adevărata totală a misterului este interzisă omului, la de ireversibilitate. La rândul lui spaţiul reîncepe să distingă contururile obiectelor.
cunoaştere, „până la cele din urmă hotare“, fel ca şi cunoaşterea lui Dumnezeu care înseamnă o simplă ordine şi o poziţionare E tocmai trezirea către o existenţă ulterioară.
este rezervată doar lui Dumnezeu (după este misterul suprem, „cea mai mare dintre a obiectelor între nişte coordonate date Ceea ce urmează, respectiv întoarcerea în
Lucian Blaga), în vreme ce sacrul, deşi taine“. aprioric, în afara oricărui entităţi corporale universul în care trăise înainte de vizita la
se revelează în profan, se limitează chiar individuale. Spre deosebire de timp, ordinea bordeiul ţigăncilor, este complet defazat
prin această revelare (după Mircea Eliade). După o idee a lui Martin Heidegger şi amplasarea în spaţiu, conferite lucrurilor, – el se trezeşte în alt timp decât cel în
Poezia lui Blaga şi proza lui Mircea Eliade, adevărata cunoaştere este rezervată poe­ sunt reversibile şi interşanjabile. care trăise. Perioada de timp consumată
amândouă situate în orizontul misterului, ţilor, fiindcă ei singuri dispun de o gamă în rătăcirea onirică îi păruse scurtă – de
îşi trag sevele în primul rând din gândirea completă de mijloace: sensibilitate, ima­ La ţigănci, nuvelă apărută în traducere după-amiază până la căderea serii – însă,
lor, din opera filosofică şi din cea ştiinţifică. ginaţie, fantezie creatoare, intuiţie, raţiune, franceză cu acelaşi titlu (La Tiganci), în realitate, o lungă perioadă se scursese:
Pentru a da o interpretare adecvată poeziilor, informaţii literare, filosofice şi ştiinţifice. intraductibil în orice altă limbă, este cea în visul hipnotic timpul se comprimă şi
nuvelelor şi romanelor scrise de cei doi Deci nu este un rod al hazardului faptul că mai cunoscută nuvelă (zisă) fantastică câteva zeci de secunde echivalează cu ceea
mari gânditori şi creatori, criticul trebuie Lucian Blaga şi Mircea Eliade, mai ales ce în universul real durează ani şi ani. Dacă
să fie avizat în sensul unei bune cunoaşteri ei, au recurs la poezie şi la proza de înaltă a lui Eliade. Ea aduce în prim planul timpul s-a schimbat, spaţiul s-a schimbat
a operelor de reflecţie şi de cercetare ficţiune. Iraţionalul somnului, credinţele la rândul lui. Nimic din locurile familiare
ştiinţifică, căci filosoful şi savantul merg, populare şi enigmele miturilor reprezintă ficţional o dublă bulversare, a timpului lui Gavrilescu, nici măcar casa şi vecinii
amândoi, pas la pas cu creatorii. Filosofia câteva modalităţi şi surse alese de Lucian şi a spaţiului. Cum e şi normal, această lui, nu mai există. Este aproape acelaşi
germană şi cea hindusă, miturile antice, Blaga pe lângă gândirea raţională şi răsturnare se produce în afara conştiinţei mecanism precum cel pus în mişcare în
orientale şi autohtone, folclorul, religiile – reflecţia filosofică devenite sistem, în vreme diurne, în vis, care scapă oricărui control, basmul românesc Tinereţe fără bătrâneţe
în primul rând creştinismul, apoi doctrinele ce fantasticul, stranietatea, bizareriile, exercitat din exterior sau dinăuntru. şi viaţă fără de moarte, una din obsesiile
esoterice şi magia sunt tot atâtea domenii folclorul românesc şi miturile orientale Memoria singură poate, dar nu în toate gânditorului Mircea Eliade. Gavrilescu,
ce le-au stat la îndemână cu multitudinea au fost acceptate şi remodelate artistic cazurile, să depoziteze şi să conserve de pildă, dispăruse din lumea reala de
lor de idei, concepte, imagini, alegorii de Mircea Eliade. Dogmele şi misterele visurile ca o succesiune de imagini, în unsprezece ani! În cele din urmă visătorul
etc., şi care se regăsesc, în bună parte, creştine precum şi anumite idei filosofice mod obişnuit diferite de realitatea diurnă profesor de pian se întoarce în trecut şi o
transfigurate, interpolate, camuflate, în rămân comune amândurora. sau de reprezentările propuse de raţiune. întâlneşte pe Hildegaard, iubita lui din
literatura de ficţiune. Actul depozitar de vise ce revine memoriei tinereţe. Concluzia povestirii dă de înţeles
Misterul atinge în treacăt un univers cu Nuvelele şi romanele lui Mircea Eliade este tocmai o dovadă că această facultate că întreaga lume visează şi, în acest fel,
totul diferit, ascuns, criptic, impenetrabil, au fost calificate, en gros, drept proză a creierului asigură conexiunea secretă viaţa însăşi este un vis. La vida es sueño,
fantastică. După părerea mea este vorba între conştiinţa rezonabilă şi inconştientul nu-i aşa?
de o clasificare neglijentă şi facilă, pentru iraţional. Profesorul Gavrilescu se scu­
că prozele lui Eliade nu se suprapun foarte fundă de bună voie într-un imperiu al
exact peste modelele genului. Dacă facem visului prin intermediul magiei, de fapt arta
apel la o singură definiţie/ definire, deja devinaţiei, ceea ce el nu stăpâneşte şi nici
faimoasă de multă vreme, dată fantasticului măcar nu percepe corect şi plăteşte scump
de Tzvetan Todorov (o breşă neaşteptată greşeala. Ca funcţie instaurată în timp,
ce survine în plafonului realului) şi ale

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 11

Note
de lectură

Virgil În jurul religiei
NEMOIANU

Multă vreme am citit scrieri The New Faces of Christianity (Noi feţe medieval; Regnery, Washington 2011). a Sfintelor Paşti, descoperit de mine abia
religioase ca literatură ale creştinătăţii; Oxford U.P. 2006). Sigur, Încântat am fost de volumul Beauty. acum: Le Jeudi-Saint (Flammarion, Paris,
(Biblia în copilărie de astfel de pronosticuri au totdeauna o doză 1931). Este o cărticică de mare şi adâncă
pildă) sau ca variantă a filosofiei. Poate abia de incertitudine, dar cărţile sale dau mult The Invisible Embrace (Frumosul. spiritualitate, plină de credinţă caldă şi de
după 40 de ani am început să înţeleg ce este Îmbrăţişarea invizibilă; Harper 2005) al judecăţi pătrunzătoare.
meditaţia spirituală sau să mă apropriu de de gândit. lui John O’Donohue (mi-l recomandase
hermeneutica teologică: mai ales catolică spontan şi neaşteptat o amabilă doamnă Spre a reveni însă la actualitate să
şi ortodoxă, dar ocazional şi protestantă Rămâi uluit, dacă îţi dai puţină întâlnită la o conferinţă la Oxford în spun că o editură engleză (sau scoţiană) a
sau în exteriorul gândirii creştine (ţin minte osteneală, cât de cât, să observi că rafturile toamna trecuta). Autorul (irlandez; de altfel iniţiat o serie de scurte „ghiduri pentru cei
entuziasmul lecturii Povestirilor Hassidice librăriilor sunt pline de cărţi religioase care şi poet) este poate puţin liric şi rapsodic nedumeriţi“. Au apărut în serie volumaşe
editate de Martin Buber), puţintel de tot şi de care mai interesante şi mai atrăgătoare, în stil, dar scrie foarte frumos şi sugestiv, despre Calvin, Wesley, Balthasar şi
din chinezi sau indieni sau islamici). mai toate recente. Părintele iezuit Robert explicând în fond împletirea dintre estetic alţii. Cel pe care tocmai l-am terminat,
Ce am citit în ultima vreme? Mai întâi Spitzer (cândva profesor şi rector la mica şi transcendent, parcurgând, cu cititorul de la sugestia unui doctorand al meu, este
(nu neapărat în ultimele luni, dar în ultimii universitate Gonzaga din Nordvestul SUA) mână, principalele forme de exprimare ale dedicat Suveranului Pontif Benedict XVI şi
2–3 ani) cărţile lui Philip Jenkins, profesor vorbeşte cu deplină competenţă despre Frumosului, care mai toate ne îndreaptă e semnat de profesoara australiano-engleză
la Penn State University, şi ajuns acum o chestiuni astrofizice în New Proofs for Tracey Rowland. (Benedict XVI A Guide for
celebritate mondială. La rândul meu am the Existence of God (Noi dovezi pentru privirea spre cer. the Perplexed, T &T Clark, Londra, 2010).
ţinut despre el o prelegere la Arhiepiscopia existenţa lui Dumnezeu; Eerdmans, A fost o admirabilă alegere de lectură:
Romano-catolică din Bucureşti, cred că e Grand Rapids MI and Cambridge, 2010). Mare aprobare şi succes l-au întâmpinat autoarea scrie clar şi explicit, ordonat, îşi
în curs de apariţie şi în una din publicaţiile Îl putem socoti drept unul din numeroşii pe David Bentley Hart, atunci când a ieşit cunoaşte tema în adâncime şi mi-e greu să
lor. Jenkins este specializat în, să zicem, descendenţi specializaţi al unor Pierre pe piaţă cu Beauty of the Infinite. The mă gândesc la vreo introducere în materie
istoria şi sociologia religiei. Teoria lui, Duhem şi Stanley Jaki. Cartea arată cum Aesthetics of Christian Truth (Frumuseţea mai articulată. Nici nu mai spun că am avut
care, după mine, este foarte probabil să vechile argumente în favoarea divinităţii infinitului. Estetica adevărului creştin; surpriza de a mă vedea citat aproape ca un
fie corectă, spune aşa. Este fals să ne sunt împrospătate de noi descoperiri Eerdmans, 2004). Autorul e teolog ortodox „precursor“ al lui Benedict XVI. Glumesc,
încăpăţânăm să identificăm creştinismul ştiinţifice. Mie mi-a confirmat punctul de american, relativ tânăr, şi între timp a mai fireşte. Rowland vorbea despre nişte studii
cu Europa şi cu cultura occidentală. În vedere mai vechi că religia şi umanismul publicat destule. El prezintă credinţele mai vechi ale mele despre gândire teologică
realitate în primul său mileniu, punctul de spiritual în genere îşi găsesc alianţe mai ortodoxe în chip sofisticat, modernist de la începutul secolului XIX în care eu
greutate era Orientul de Mijloc, iar creştinii curând în ştiinţele fizico-matematice decât (parcă numai la Yannaras am mai întâlnit reaminteam modalităţi de gândire ale
erau destul de echilibrat distribuiţi în Asia, în cele sociale. De asemeni m-am edificat un astfel de „discurs“). Singurul detaliu perioadei cu pricina. Autoarea îi aprecia pe
Africa de Nord şi Europa. Şi ce să vezi? în altă privinţă; nu termenul, dar teoria care m-a plictisit a fost atenţia acordată
În ultima sută de ani situaţia aceasta pare universului creat printr-o explozie iniţială unor Derrida, Foucault şi alţii (de altfel scriitorii respectivi ca temelii ale gândirii
să se repete. Cum? Constatăm o deplasare („Big Bang“ – teorie azi aproape unanim pentru a-i combate), autori care şi-aşa
numerică a creştinismului din emisfera acceptată de specialişti) a fost întâia oară încep să aibă un aer uşor prăfuit şi nu prea profesorului Ratzinger.
nordică spre cea sudică. Numeric (iar aici propusă de un discipol al lui Eddington, merită osteneala. Cu acest prilej am reluat Nu pot să închei acest tur de orizont
Jenkins e practic imbatabil) vedem creşteri încurajat de Einstein, şi anume preotul şi şi am încheiat de citit cărticica lui Serghei
dramatice în Africa, în Asia de Sudest, în cosmologul belgian (Univ. Louvain) prof. Bulgakov despre ortodoxie (în traducere al lecturilor mele fără a pomeni bucuria
India şi China chiar. Ţările catolice mari Georges Lemaitre (prin 1930/3). românească), excelent mic îndreptar, în şi mândria pe care mi le-au dăruit
sunt în ziua de azi Brazilia, Filipinele, care nu m-au deranjat decât ocazionale succesul unei tinere prietene originară din
Mexicul. De fapt să mai adăugăm că Apoi James Hannam (iarăşi: nu sunt pasaje de polemică inter-confesională, net România. Este vorba de Oana Gotia, fiica
după Jenkins şansele de expansiune sigur ce orientare religioasă are) adaugă indezirabilă în ziua de azi. unui cunoscut filolog clujean şi nepoata
creştină se îndreaptă spre catolicism şi un cuvânt greu, convingător, la seria de protopopului Greco-Catolic Tertulian
spre „pentecostali“ (e termenul pe care specialişti care recuperează înfăptuirile Şerban Bobulescu, vechiul meu coleg de Langa, proeminentă figură a Bisericii sale
îl foloseşte pentru neoprotestanţi şi neo- Evului Mediu. În adevăr, în ultimii 50 de liceu şi prieten, azi aşezat în sudul Franţei, şi brutal prigonit în anii comunismului
evanghelici în ansamblu). Ortodoxiei nu-i ani şi mai bine s-au înmulţit lucrările care a avut bunătatea să-mi trimită cadou (vezi şi volumul său de amintiri Trecând
acordă mari şanse de viitor, pur şi simplu refuză să vadă în perioada 500–1500 şi volumul lui Dennis Tillinac, Dictionnaire pragul tăcerii). Oana preda la un institut
din motive demografice (natalitate scăzută). mai ales în 1100–1400 o perioadă neagră, amoureux du Catholicisme (Dicţionarul pontifical din Roma, a venit pentru un stagiu
(În paranteză fie zis, sper să nu aibă dreptate de stagnare şi obscurantism, reliefând în unui îndrăgostit de catolicism; Paris, Plon, şi la Washington, şi-a terminat doctoratul
în această privinţă.) Voi cita aici două cărţi schimb înfăptuirile ştiinţifice şi tehnice 2011) despre care am să mai vorbesc şi cu o disertaţie care a fost îndată premiată şi
ale lui Jenkins The Next Christendom ale perioadei („Prima Renaştere“ – cum altădată. Inteligent-substanţială şi totuşi publicată: L’amore e il suo fascino. Bellezza
(Creştinătatea viitorului; Oxford U.P. îi spun azi unii). Hannam, cu doctorate într-un limbaj accesibil, cartea face un e castita nella prospettiva di San Tommaso
2002) şi The Lost History of Christianity în istoria ştiinţei de la Cambridge explică adorabil tur de orizont al culturii catolice d’Aquino (Iubirea şi fascinaţia ei; Roma,
(Istoria pierdută a creştinătăţii; Harper, răbdător şi calm continuitatea neîntreruptă franceze. Cantagalli, 2011). Este vorba de un studiu
S. Francisco, 2008), iar apoi o a treia, a teoriilor şi cercetărilor vreme de 1000 de dintre cele mai ingenioase, mai erudite şi
mai recentă în care speculează în privinţa ani în materie de ştiinţă, fără de care apoi Franţa, mă gândeam eu, cu tot procesul mai solide, care o plasează imediat şi cu
felurilor în care s-ar putea schimba natura Renaşterea nu s-ar fi putut dezvolta în chip ei de „descreştinizare“ (impusă prin pre­ certitudine pe tânăra cercetătoare printre
credinţei şi a practicii religioase ca urmare sănătos, organic. Cartea sa poartă titlul siuni de sus în jos de aproape 200 de ani vârfurile acelor savanţi laici întru ale
a acestor deplasări geografico-statistice: The Genesis of Science. How the Christian încoace) dă în continuare, an după an, valori religiei care s-au remarcat în şi au pornit
Middle Ages Launched the Scientific şi figuri între cele mai merituoase. Mai de din România ultimilor 20 de ani (Cătălin
Revolution (Geneza ştiinţei. Cum a fost mult (de fapt cu decenii în urmă), François Partenie, Anca Vasiliu, Ion Ica, soţii Tătaru-
lansată revoluţia ştiinţifică de creştinismul Mauriac, scriitor pe cât de celebru, pe atât Cazaban şi atâţia alţii de merit comparabil).
de puţin atrăgător pentru mine, scria un
mic volumaş de meditaţii despre Joia Mare Iulie 2011, Bethesda MD

12 Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 Scrisul Românesc Eseu

Scrisori Dumitru Radu

POPESCU Vânătoarea regală continuă...

Doamna Ana Maria Vulpescu, rentabilă religie industrială, după industria prezent, ca un martor al propriei existenţe, memorabile. În cuprinsul ţării, doar 50%
Vânătoarea regală face parte din ciclul religioasă a războiului. Omenirea se pare aflat în spaţiul îmbârligat, de răscruci, al dintre elevi au trecut... bacul! E o probă care
F, care cuprinde romanele F, Cei doi din că are mereu nevoie de eroi şi de sfinţi. drumurilor care se învârteau pe loc, într-o ar putea fi impusă şi guvernanţilor: treci
dreptul Ţebei, O bere pentru calul meu, Eroul Irinuţ şi sfânta Monica au obosit tot utopie cu mari realizări industriale... Utopie bacul, te fac ministru, neamule!
Ploile de dincolo de vreme, Împăratul apărând pe micile ecrane! Până şi Izvoranca care s-a transformat în uzine, uzine vândute,
norilor... Ce emoţii poate stârni acest titlu şi dulcea ei măicuţă şi–au împuţinat după 90, cu tona, la fier vechi, de către Dacă o să cadă literatura în comercial, în
în zilele noastre? Dacă noile generaţii pot prezenţele pe sticlă: nu mai filosofează între privatozaurii libertăţii... derizoriu? În Canada, bunăoară, nu se mai
înţelege contextul în care se desfăşoară ele, de mamă, decât de două-trei-patru ori pe publică aproape deloc volume de poezie.
acţiunea din romanele mele?... Ce rol joacă săptămână! În fotbal, etapele campionatelor Trebuie să recunoaştem că privatizarea Apoi... Deşi, bunăoară, n-am dus lipsă de
azi ideologia de substituţie?... Ce mai este naţionale şi etapele campionatelor europene libertăţii şi a democraţiei este o descoperire războaie în ultimii ani, n-am auzit să se fi
astăzi fotbalul, dacă basm nu mai este?... Am se încadrează în cel mai sfânt calendar! Ai remarcabilă a originalei noastre ţări! Priviţi scris romane precum Cui îi bate ceasul,
să încerc să răspund, pe sărite, întrebărilor ce să vezi, ai pentru ce să urli şi să te îmbeţi pe fereastră, doamnă Ana Maria Vulpescu! Condiţia umană, Pădurea spânzuraţilor...
dumneavoastră... de bucurie! Războaiele – vai! – s-au cam Marile probleme ale zilelor noastre par să
Doamnă Ana Maria Vulpescu, rărit! S-au cam răcit. S-au cam reîncălzit. Reformele sunt întotdeauna benefice înceapă cu şnurul invizibil dintre formele
O persoană luminată şi luminoasă ca Şi-au devenit invizibile! Vizibili au rămas pentru cetăţeni şi pentru cetate! Ele posterioare ale dorobantizdelor, nu?
noaptea de iarnă, monarhistă până în plăsele doar eroii-morţi, aduşi acasă, lunar, din reformulează rahatul. Reforma, până la
şi anticomunistă din foaită comunistă, a Afganistan, împachetaţi în haine de gală, urmă, este acel clivaj substanţial ce se va Care roman rămâne... cel mai bun... din
scris, după 1990, despre Vânătoarea regală, ca să fie îngropaţi cu onoruri militare, în căsca între oamenii aliniaţi pe cel puţin două toate timpurile? Iliada şi Odiseea, la pachet,
că este o cronică violentă asupra familiei acordurile (înregistrate pe disc!) Imnului niveluri... Reforma arată mai ales căderea în versuri! Aici se întrevăd destul de bine
regale din România!... Autorele, adică eu, naţional! Şi atunci?... Fotbalul e rege, bate în pustiu a celor sărăciţi prin neangajarea polii contrari ai făpturii umane, dictatura
n-a ţinut cont nici măcar de contribuţia războiul la fund, căci are mai mulţi regi politică şi aridicarea (!) într-o lume zeilor, giumbuşlucurile zeiţelor, măreţia şi
monarhilor noştri în războiul cu turcii, de diamant – adevărate briliante! – mai (spirituală, desigur!) a celor capace să-şi ridicolul morţii, prăbuşirea Troiei, în propria
sau în definirea României Mari, din Anul mulţi eroi pe minut, mai multe victime la asume destinul spaţiului dâmboviţeano- cenuşă, umilirea jegoasă a învinşilor, jalea
Domnului 1918!... Sigur, măcar dacă ar fi sfârşitul reprizei finale! Nu, fotbalul nu mai carpatico-vereştoic, plin de păduri frezate şi lui Ahile, care a pierdut totul – adică tot
răsfoit romanul cu pricina, Luminăţia Sa este chiar un basm, deşi ar putea să fie un de buzunare împlinite moral. ce iubea el mai mult! – linguşelile erotice,
şi-ar fi putut da seama, chiar oarbă fiind, că superbasm, cu supereroi – Feţi Frumoşi, cu stăruitoare, ale peţitorilor ce râvneau patul
regii despre care vorbeam eu erau oameni supergagici! – plătiţi cu 90 (nouăzeci) de Singura soluţie salvatoare în acest noian lui Ulise, peţitori pe care doar trecerea lor
de la ţară, ţărani, învăţători, preoţi, care, milioane de euro bucata! Fotbaliştii, dragi şi de reforme zilnice ale fericirii este să încerci prin sabie i-a mai scăpat de propria lor râvnă
desigur, ar fi putut fi numiţi regi-ţărani, inimii mele, de ce să nu recunosc, ne ocupă să trăieşti cât mai departe de oameni! hormonală... Tot în romanul lui Homer
ţărani-regi, învăţători-regi etc. – însă în tot timpul cu faptele lor ieşite din iarbă – întâlnim... trecerea lejeră dintr-o ţară în
niciun caz ei nu făceau parte din familia că doar nu degeaba fac ei parte din neamul Cum procedez eu? Prostovăneşte! N-am alta, dintr-o lume în alta, dintr-un timp
regilor aflaţi la cârma ţării! Pe scurt: nu era zeilor! Dar marii fotbalişti ai istoriei bat regrete. N-am speranţe. Numai martirii au în alt timp!.. Ulise, înaintea personajului
vorba de regii de la Bucureşti, ci de o regină mingea din fotolii mult mai înalte! regrete că n-au fost şi mai martiri decât central din La ţigănci (şi el venit în urma
oarbă,universală, turbarea. au fost – şi speranţe că viitorul le va vânătorului descris de Sadoveanu în
Cel mai teribil moment (poate cel O istorie a fotbalului există, fireşte! îmblânzi halucinaţiile despre propriul lor Poveştile de pe Valea Frumoasei, de la
mai tragic, da, ca să nu spun ridicol) în Dar de ce să existe o istorie a Uniunii eroism moral, civic, biologic, ecumenic şi Bradul Strâmb), trece din lumea celor vii
biografia unui om (a unui personaj, poftim, Scriitorilor din 1970, 80?! Există, cumva, financiar! în lumea... de dincolo, din care, desigur,
ca să nu se spună că facem vreo aluzie la o Istorie a României din ultimii 20-30- revine... Ulise, da, este cel mai teribil şi
vreun contemporan!) este acela al apariţiei 40 de ani? Şi la ce ne-ar folosi? Posturile Dacă economia de piaţă reglează totul, complex personaj al tuturor timpurilor
unei conştiinţe false! Turbate, de obicei. (unele!) de televiziune nu deţin monopolul de această fericire nu poate scăpa nici (dacă vreţi!), el însemnând istoria, războiul,
Conştiinţa, hipnotică, fanatică, hipnotizată asupra istoriei? Vrei să afli cum a fost literatura? Să ne uităm cum arată piaţa iubirea, crima, inteligenţa, viclenia (Calul
într-o falsă conştiinţă devine uluitoare! asasinat Eminescu? Pac – apeşi pe buton. spirituală... Televiziunile şi posturile de troian, de!), puterea afrodisiacă a sângelui
Căci, da (ca să ne mai destindem!), putem Vrei să afli cum a fost otrăvit Goga, pe radio ne învaţă de dimineaţa până seara peţitorilor căsăpiţi în Ithaca!
observa că monştrii (din mitologii, desigur) motive politice, din ordin regal? Ce, Liviu care este cea mai bună pastă de dinţi, cel
nu fac apel la conştiinţă, nu!... Ei, funciar Rebreanu (fascistul, după M. R. P. şi ai săi!) mai eficient detergent, cel mai grozav Dacă Ulise fiinţează precum un... mit,
– precum fiarele! – sunt determinaţi în tot n-a fost asasinat de sovietici? Labiş n-a fost frigider, cel mai super-beton cântăreţ de avem şi noi (nu faliţii, nu!) miturile noastre?
ce fac de dreptul lor de a mastica totul! împins sub tramvai de?.. Sigur, deocamdată, muzică uşoară, cel mai delicios peşte sărat! Cum să nu! Nu vreau să fac vorbire de
Carne, vise, orice! Aceste personaje nici istoria televizată e mută în privinţa morţii Lăutarii şi maneliştii partinici îşi fac şi ei mitul solidarităţii intelectualilor, de mitul
măcar nu-şi pot imagina cum ar arăta un zeu lui Titus Popovici, care şi-a pierdut viaţa, datoria, pe toate pieţele! Manualele şcolare verişanilor (vezi balada Mioriţa), de mitul
fals! Unele (poftim de vezi!) sunt în stare să trăgând cu puşca, dintr-o maşină aflată în sunt politizate, publicaţiile sunt căprărizate, solidarităţii poporului român!... Când câţiva
jure pe orice (şi chiar jură!) – convinse de mers, într-un iepure!.. Iar Valentin Silvestru editurile, în marea lor majoritate, preferă turci l-au dus pe Brâncoveanu să-i reteze
lumina tandră a conştiinţei lor! O, ce crime a călcat strâmb – pe o stradă... goală! – în literatura industrializată. În şcoli, rezultatele capul, toţi românaşii din jurul său au făcut
inimaginabile pot produce aceste... profunde faţa unui taximetrist inocent ca roua căzută încep să se vadă! 40% dintre copiii din aripi!... Totuşi, repet ce-am mai spus şi
conştiinţe false! Aşa că realitatea, doamnă din ceriuri! Dar Eugen Barbu, Lăncrănjan România au defecţiuni la citit – arată un altădată, mitul lui Agamiţă Dandanache
Ana Maria Vulpescu, este formidabilă când Ion şi Anghel Paul?.. Parcă şi ei – trei! – Raport european! Rezultatele, da, sunt rămâne exponenţial pentru mesianismul
bate conştiinţa! Priviţi în jur!... se aflau într-o barcă, nu prea atenţi faţă de său narcisiac, danubiano-porctic! Nu,
Unde se află paradisul arătat cu deştiul? învolburările neprevăzute ale timpului... Nicolae Grigorescu – Andreescu la Barbizon în cazul lui Agamiţă nu e vorba nici ca-
S-o luăm de la a! Trebuie spus adevărul şi cât de o alienare prin politică, nu, ci de o
despre rai, mai ales că raiul înseamnă, de Ei, dacă vorbim despre timp, putem mai profundă aliniere a sentimentelor şi
fapt, moartea. Moartea lui Adam şi a Evei. vorbi şi despre anotimpuri! Anotimpul lui convingerilor sale irefutabile la idealurile
Azvârlirea lor peste pârleazul paradisului Fănuş Neagu este geniul limbii române înalte ale patriei noastre dragi, România!
este o metaforă a morţii. Da, e vorba de şi farmecul adevărului. Fănuş Neagu, un
moartea care nu vine ca o consecinţă a General al prozatorilor Generaţiei ’60, a E vorba în cazul lui Agamemnon
bătrâneţii (Adam şi Eva erau tineri), ci ca o descoperit, împreună cu companionii săi, Dandanache de o conştiinţă falsă?! Vai, nu!
pedeapsă a Cunoaşterii. ceva colosal: timpul prezent! Întrebaţi-l pe El ne arată – şi azi! – cum raiul contemporan
Tică Dunărintu (hm! Acest Hamletică Marius Tucă dacă nu crede ce cred şi eu! şi-a deschis porţile pentru tot natul! Mircea
de la ţară!), încercând să cunoască adevărul După război au apărut câteva capodopere Badea ar trebui să-şi pună în funcţiune,
timpului său, căutându-l pe adevăratul drept pedeapsă, penele! Foarfeca magică
criminal al tatălui său, descoperă, cu ale literaturii române semnate de Vasile a mai tăiat moţul unei realizări într-adevăr
timiditate, cu stupoare, o nebuloasă în care istorice: două staţii de metrou, în lungime
destinele indivizilor se împletesc într-un Voiculescu, G. Călinescu, Zaharia Stancu, (împreună!) de 2 (doi) kilometri, au fost, după
sens turbat al istoriei... Eugen Barbu, Marin Preda, Petru Dumitriu... 23 de ani, date în folosinţă! Nu contează că
Religiile se schimbă şi ele la faţă. Devin Dar majoritatea acestor scrieri aveau în aceste realizări epocale fuseseră... începute,
industrii rentabile. Cu alţi preoţi mari! Cu cătare timpul trecut! Chiar dacă acest timp scobite... ehe-hei!... Realitatea e realitate:
hoteluri. Cu alte biserici! Una dintre biserici trecut făcuse parte din biografia autorilor mai avem două staţii – paradis, pavate cu
este stadionul! Fotbalul, astăzi, e cea mai numiţi mai sus, el nu fusese oglindit decât marmoră adreeeeană, cu!... Dacă s-ar face
după... mulţi ani!... Altceva era... timpul o mică statistică... s-ar afla ce societăţi (şi
prezent, cu opintişurile sale, cu banalităţile, ale cui?) au contribuit (plătite cu milioane
ifosele, utopiile şi tragediile sale!... Fănuş de euro, de la buget, desigur!) la înfăptuirea
Neagu a scris ce-a văzut, ce-a trăit... în acestui tronson de basm! Continuare în p.13

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 13
Eseu
Mihai ENE

Cetitorule, ai dreptul să te îngrozeşti!

Î n ultima vreme, spectrul criticii bine ancorată teoretic a unui nou concept în la cea de deconstrucţie, întreprindere care redimensionat“ din Aranka, ştima la­
impresioniste pare a fi în curs critica românească: deimografia. Concept îi reuşeşte autorului, care caută nu doar curilor, de Cezar Petrescu şi „erosul
de extincţie. Sau cel puţin aşa ar ce derivă, evident, de la Deimos (care ar să inventarieze, dar şi să explice modul vampiric“ din Domnişoara Christina a lui
trebui să fie, deoarece studii serioase, fără însemna „spaimă“, „groază“), fiul lui Ares în care funcţionează teroarea la nivel Mircea Eliade. Şi pentru a da rotunjime
a fi plictisitoare, docte fără a fi pedante şi şi al Afroditei, cel ce reprezenta frica de analizei, incursiunea se încheie cu câteva
de anvergură fără a deveni supărător de moarte, dar şi latura întunecată a erosului. estetic. Pentru toate acestea era nevoie de „postfigurări“ din romanul Orbitor, de
eclectice tind să se impună tot mai mult. Nu intrăm în amănunte mitologice, am Mircea Cărtărescu.
Credem că a trecut vremea aproximărilor dorit să subliniem doar natura complexă pe o teoretizare strânsă, de apelul la literatura
entuziaste lipsite de substanţă şi a lirismelor care o capătă acest concept, chiar dincolo europeană şi nu numai, de diverse distincţii Câteva observaţii se desprind din
cauzate de pauperitatea metodei. de latura simplului „horror“, prin trimiterea şi lămuriri care trebuiau făcute în vederea simpla enumerare a corpusului vizat
Într-un astfel de trend favorabil şi la iubire şi sexualitate. De asemenea, să unei mai bune înţelegeri a fenomenului. de autor: teroarea este mai degrabă un
îndelung aşteptat se situează şi volumul nu uităm că „spaima“ are un rol cultural Prima parte, Topografia unui sentiment apanaj al povestirii şi al nuvelei decât al
Deimografia. Scenarii ale terorii în proza estetizat exact acest lucru reuşeşte să îl facă, romanului, adică acolo unde tensiunea se
românească (Iaşi, Ed. Institutul European, şi chiar civilizaţional, cum bine remarcă prin diferenţele pe care le marchează între poate acumula rapid şi poate avea efectul
2011), semnat de universitarul craiovean acelaşi Ştefan Borbély în studiul amintit. „groază“ şi „teroare“, prin analiza modului maxim; intenţia acestui studiu nu a fost
Cătălin Ghiţă. Mulţi dintre comentatorii Dimensiune care merită speculată în în care teroarea se constituie ca subiect una exhaustivă, ci, aşa cum spuneam încă
de până acum ai acestei cărţi – inclusiv continuare de către autor, pentru că simţim şi a metamorfozelor pe care le suferă în de la început, una ordonatoare, printr-o
prefaţatorul ei, distinsul profesor şi eseist că aventura „deimografică“ nu are cum să diacronie, de la Biblie şi autorii antici, până bună fixare teoretică şi printr-o trecere în
clujean Ştefan Borbély – şi-au exprimat se încheie aici. la maeştrii moderni, Edgar Allan Poe, Th. revistă creatoare a celor mai semnificative
mirarea (admirativă, în cele mai multe Gautier şi Guy de Maupassant, trecând prin realizări din domeniu; unul dintre meritele
cazuri) în legătură cu ineditul temei, căci Ca orice intelectual conştient de pro­ goticul englez, dar şi, în fine, realizările incontestabile, dincolo de cele teoretice,
despre teroare nu s-a scris aplicat şi nu priile capacităţi, dar şi de natura dom­ eniului, româneşti din această zonă. este acela de împrospătare a viziunii critice
s-a teoretizat aproape deloc până acum Cătălin Ghiţă îşi alege foarte bi­ne arealul asupra unor texte erodate, unele dintre ele
în literatura noastră. Pentru cine cunoaşte pe care îl sondează, limitând­­ u-se la proza În cea de a doua parte, Teroarea în inclusiv prin intrarea în canonul şcolar,
însă interesul profund al autorului pentru românească şi vorbind despre „scenarii ale naraţiune. Convenţii şi inovaţii în literatura şi, concomitent, readucerea în prim-plan
romantism – concretizat deja printr-o terorii“, cu alte cuvinte, modele, pattern- română, Cătălin Ghiţă clasifică, analizează a altor texte, mai puţin frecventate, poate
lucrare dedicată poeziei vizionare şi o alta uri, care pot fi şi au fost dezvoltate în şi ordonează materialul românesc al prozei chiar uitate, precum cele semnate de
despre William Blake –, dar şi pasiunea proza românească de până acum, dar şi o de teroare. Dacă în Letopiseţul Ţării Philippide şi Cezar Petrescu.
sa pentru cinematografia horror, cu care trimitere subtilă la ideea de mecanism şi Moldovei, al lui Miron Costin, găsim doar
se leagă, de fapt, prin rădăcina gotică, o cât­e­va „prefigurări“ ale desfăşurărilor ul­ Cu o informaţie bogată, inspirat teoretic,
asemenea apariţie editorială nu poate fi te­ri­oare, odată cu a doua jumătate a seco­ inteligent orchestrat şi scris cu farmec,
surprinzătoare. Ceea ce nu face demersul lului al XIX-lea intrăm în plin subiect. studiul Deimografia. Scenarii ale terorii în
lui Cătălin Ghiţă mai puţin dificil şi mai „Teroarea naturală“ are ca epifenomene proza românească al lui Cătălin Ghiţă este
puţin meritoriu. Dimpotrivă. O cunoaştere „sadismul istoric“, reprezentat admirabil o realizare de excepţie în peisajul criticii
largă şi profundă a fenomenului terorii, sub de Costache Negruzzi în nuvela Alexandru româneşti de astăzi şi care reprezintă mai
toate aspectele sale, mai ales estetice, cât Lăpuşneanul, „naturalismul visceral“ din degrabă deschiderea, iar nu epuizarea unei
şi pasiunea care reprezintă motorul acestei O făclie de Paşte, de I.L. Caragiale şi discuţii incitante despre fenomenul terorii în
cunoaşteri face ca demersul auctorial să fie „evadarea eşuată“ din povestirea La Vul­ literatură şi arte.
unul de excepţie. turi!, de Gala Galaction. O a doua ipostază
După cum observa şi Ştefan Borbély este „teroarea de frontieră“, plasată „între De asemenea, prin adăugarea acestui
într-un amplu Cuvânt înainte – mai degrabă natural şi supranatural“, şi în care autorul titlu la cele deja publicate anterior de
un studiu destul de minuţios, decât o are în vedere „deformarea psihologică“ universitarul craiovean şi menţionate de
prefaţă propriu-zisă – unul dintre meritele (În vreme de război, de I.L. Caragiale), noi mai sus, îndrăznim să avansăm ideea
cele mai importante, dincolo de tema „metamorfozele obsesivului“ (Frigul, de unei schiţări timpurii, dar deja concludente,
incitantă şi de aplicaţiile „ca la carte“ ale Gib I. Mihăescu) şi „thanaticul vindicativ“ a unui demers auctorial coerent şi salutar,
autorului, este introducerea argumentată şi (Îmbrăţişarea mortului, de Alexandru unul care pleacă de la revizitarea creatoare
Philippide). În fine, „teroarea supranaturală“ a romantismului european şi îi urmăreşte
cuprinde „maleficul suici­dar“ din Moara filiaţiile până în contemporaneitate, cu opriri
lui Călifar, de Gala Galaction, „goticul aplicate şi asupra literaturii române.

Continuare din p. 12 ce-ţi doreşti, fotolii, mai ales – şi cât mai o vânătoare, călcând, din greşeală, peste un doar pentru a le nega pe cele expirate, apar în
puţine scaune... Căci anulează timpul! Pe hotar interzis, se trezeşte din această fericire rufe noi, cu hainele schimbate (lucru firesc
Aşa că putem striga în cor, strâns uniţi toţi rezistenţii prin incultură vânătoarea asexuată şi cu minte minimă şi-şi aminteşte dacă ţinem seama că ele şi-au schimbat şi
de indignare: „Penele! Penele!...“ turbată i-a scos din timp şi i-a îmburdat în că are părinţi... Şi... Revederea părinţilor veacul!) şi ne învaţă ce iaşte fericirea! Pe sub
fericire! devine pentru el cel mai sublim ideal! iepângea, istoria e pusă la lucru!... Destinele
Ei, da... Azi, când vânătoarea regală Vânătoarea eşuată reînvie în Făt Frumos oamenilor nu mai plutesc în incertitudine –
a oamenilor, a viselor, continuă, când Geniul românilor privatizaţi bate toate iubirea... Va sacrifica viaţa fără de moarte... şi chiar zeii care dau cu zarurile încep să-şi
vânătoarea regală a popoarelor este în toi, marile descoperiri din istorie! Bate chiar Făt Frumos, vasăzică, redescoperă, la o arate public plenipotenţa! Nu mai este un
sub diferite măşti, sub farmecul atâtor descoperirea Americii! Matrozii lui Columb vânătoare ratată, viaţa omenească, spaţiul, secret că Ialta şi Malta sunt două locuri
bancuri legate de drepturile omului, aveau un vis – India! Şi-au descoperit Ame­ – şi tot ce este destinat existenţei umane! – sacre ale Europei! Oedip era, înainte de a se
mulţi sovromonari mioritici, fanarioţi rica! Hoţii români, recent, n-aveau decât un dar, mai ales, redescoperă timpul! Prezentul! naşte, condamnat să fie ce-a devenit ulterior
autohtonizaţi, vechi şi noi, politicieni ideal: să pună mâna pe biştari – vopsind în În ţara fără de moarte timpul nu exista, nu – un monstru fără voie! Azi, o mare victorie
peripatetici de ambe zexe, care au privatizat verde iarba uscată adusă din import! Şi-au exista trecutul, prezentul, viitorul!... a Destinului poate fi socotită trecerea de
fericirea, trăiesc prin insule (căci s-a dovedit vopsit-o, pe Stadionul Naţional, unde Imnul la manipularea unui individ – fiul de rege,
că România are insule în diverse mări şi României a fost lătrat pe sărite! Aşa că, doamna Ana Maria Vulpescu, Oedip! – la manipularea unor ţări, a unor
oceane), nepăsători, uitând ce iaşte timpul, fericirea îşi arată măreţia: poţi să vezi la popoare!... Simplu – ţac! pac! Sigur: te poţi
dacă bătrâneţea a fost desfiinţată de către Dar... Dacă orice vânătoare începe televizor cum se inaugurează un nou paradis! întreba: dacă Oedip nu poate fi considerat
tinereţea cea fără de moarte, cu nunţi în acolo unde sfârşeşte omenia, există şi o Vine un ins cu o foarfecă şi – pac! pac! ţac! deloc responsabil de faptele pe care le-a
serie! vânătoare sublimă, care începe printr-o ţac! vorba lui Gigi Merdali! – paradisul intră comis, ce responsabilitate pot să aibă nişte
ratare a ţintei, printr-o depăşire a spaţiului în derulare! Aşa că poţi închide spitalele popoare îmbolnăvite de turbări divers
Revin la scriitorii din Generaţia ’60: destinat funcţionării ei, o vânătoare ce – poporul fiind sănătos-tun! – poţi ordona colorate şi conduse de guverne cu cheiţă?
treziţi din utopia postbelică, atotbiruitoare, reduce în creierul vânătorului gândirea mascaţilor să-i supravegheze pe elevi când Istoria are loc în culise, pe scenă apar doar
ei au descoperit timpul prezent! Şi i-au abolită, memoria... O vânătoare ce te face să dau bacul, poţi să trimiţi pristandafilii la figuranţii. Turbarea şi-a îmbrăcat ţoale noi!
părăsit pe îngerii fără operă, pe martirii redescoperi că eşti om, născut din părinţi!... plimbare! Aşa că, doamnă Vulpescu, noile Rolurile actanţilor sunt interpretate cu brio!
care n-au văzut decât în propriile lor lozinci Făt Frumos – să ne amintim! – ajunsese în generaţii (ipotetice) de cititori ai Vânătorii Vânătoarea regală continuă. Vânătoarea
flăcările rugurilor, s-au detaşat de brucanii ţara tinereţii fără de bătrâneţe şi a vieţii fără regale pot înţelege contextul în care (şi azi) regală a oamenilor vii, a morţilor, a viselor.
vechi şi noi, precum şi de vajnicii viteji de moarte, ţară plasată acolo unde se sfârşea se desfăşoară acţiunile vânătoreşti aflate în Ideologiile de substituţie funcţionează
ce-au rezistat până în zilele noastre prin pământul!.. Trăind într-o nemuritoare graniţele patologiei fericite. perfect! Totul e OK!
incultura lor eroică! Da, repetăm, rezistenţa fericire searbădă – lipsită chiar de sex! – Făt
prin incultură este sublimă! Ea îţi oferă tot Frumos uită cine este, uită că e om!... Şi la Aşa că noile glagorii filosoficeşti, născute

14 Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 Scrisul Românesc Jurnal

Gheorghe PĂUN lună albă, lună blândă, doar pe jumătate
plină, străjuită de rotundul coafurii rituale,
Din jurnalul unui peregrin lasă-ţi genele să mişte peste oblic antracitul
ochilor privind podele, trei inele mâna mică
Dulcea mea pribeagă, ochi de căutând cu farurile ziduri cu nume, turnuri, care astăzi?!, ochi-ţi vineţi-jad-adâncii vor tremură pe evantaiul ca o aripă orfană de
piatră rară, mai rămâi de-o capele, conciergerii şi alte şozuri, ia-mă de uita să-şi mişte pleoapa, fascinaţi de meteorii lăcustă de argint, ce-i al tău şi ce e artă? cât
vorbă, mai rămâi de-un braţ, sărută-mi obrazul rece, răcit de vântul ce-or cădea în cinstea noastră, peste Aragon, eşti tu şi cât e vis? zâmbetul de unde vine?
zâmbet, mai roteşte-ţi capul, cerc ceresc de subţire al serii, şi hai să-ţi arăt Parisul de­parte, şi departe spre faleză, spre calcar ai şi voce? dă-mi un semn, plecăciune,
spice, mai înveseleşte burgul cu privirea ta, acesta mare, cu lumini perechi şi trecători bătut de ape, transformând în artificii pinii plecăciune, ca pagoda recurentă ce se
trenul nu se vede, trenul nu mai vine, i s-a perechi şi turle perechi şi vaporaşe perechi, din Torredembara, ay, ay, ay, Ana Dolores, vede peste lac, parcă eşti şi nu eşti încă,
rupt o roată, te-a uitat aici, hai la mine-n plimbând turişti perechi... Parisul în care arde-vor cu noi şi pinii, nobilii, puternicii, parcă vii din stampe vechi, teamă mi-e
braţe să-ţi respir în creştet, lasă zării drumul, doar umbrele serii mă prind de braţul stâng, martori poate la răpirea-ţi, cine-i vede? de te-oi at­inge că te pierd în piese mii, ca
rupe-te de el, tu nu vezi cum strada, casele, ba chiar şi de cel drept uneori, şi unde doar cine-i crede?, vom rămâne-n hacienda un chip vă­zut în ape, ca pictat pe geam ce
copacii, râul cel molatec, turnul cel înalt îţi vântul subţire al serii, obrazul stâng, ba de măslini ornaţi cu stele, noaptea asta, nu-i, zi ceva, sau poate vocea e şi ea atent
fac plecăciune, te numesc regină, sceptru chiar şi pe cel drept uneori, mi-i sărută, multe alte, anotimp al jumelării, ne-om lucrată, artă ancestral închisă în gheişă-
pe-un mileniu îţi propun rugat? dacă pleci răcindu-i. preface-n piatră caldă, şoldul tău visând prototip, când te mişti nici nu se-aude,
acuma, pleci pentru o viaţă, burgul teutonic flamenco, ochii tăi visând fierbinte, părul când vorbeşti poate-i la fel, plecăciune,
se va-ntoarce-n gri, apele pe Elba vor fi ca * tău ne-amintindu-şi vântul de pe Tibidabo, ple­c­ ăciune, ai culorile pe-aproape? uite,
argila, ţiglele pe case se vor înnegri, iarba braţele-mi cătuşe ferme vor păstra curbatul vreau să te pictez, pe obrazul cu nuanţe de
înspre umbre s-o-ndoi învinsă, păsările Hei, laponă blândă, trasă-n mii de copii, mijloc cum păstrează disperată, impasibilă cireş imperial, translucid şi fără umbre, fă­
mute-n zbor vor obosi, fără să se-ntoarcă Anna Kortelainen, nume de-mprumut, e şi caldă, piatra altă piatră-n braţe, vom ră cute, fără nor, vreau să desenez o cută,
pe pământ vreodată, fâlfâiri eterne cerul ziua din săptămână când se scot steagurile ajunge pe un soclu, cu inscripţie săpată şi chiar o lacrimă aş vrea, gând păgân
haşurând, înclinată strada înspre nord s-o pe catarge albe în faţa fiecărei case din cu alte scrijelite, de perechi trecând prin mă-nc­ ear­­că, iată, chiar ţi-aş şterge din
scurge, de pe catedrală ceasul s-o opri, Rovaniemi, s-a dat dezlegare la băut, de preajmă, „Amantlâc pe Tibidabo“, nume rimel, ple­căciune, plecăciune, roboţel cu
ochi de piatră rară, dulcea mea pribeagă, dimineaţă s-au scos steagurile şi noi n-am nou pentru păcate, nume vechi pentru cheie mic­ ă şi pumnal sub chimono, vreau
chiar de vine trenul, tot nu te mai las, inimii ştiut, hai să fugim de noi înşine într-un extaz, ay, ay, ay, Dolores Ana, efemera mea să plec, chiar plec de-acuma, pleoapa ta
cătuşă am să-ţi pun cu-o şoaptă, iar de bar cu fum amestecat şi bere spumoasă, pierzare, preapierdută regăsire. îmi doare pleoapa, m-ameţeşte evantaiul,
glezna stângă cu un vers te leg, şi de glezna detergent pentru tot sictirul lumii, de la îmi dă somn, îmi dă dorinţi, împrejur ozon
dreaptă cu-o metonimie, sărutându-ţi gâtul François Villon la Cioran şi mai departe, * se simte şi polen de tufă sfântă şi cenuşi
laţ încerc să dreg, nu ascult de nimeni, până la noi, anonimii, hai să clăbucim cu de funigei, fald de chimono foşneşte, părul
nu ascult nimica, pot plăti cu lumea dacă bere, eu singurătatea pribegiei, tu pribegia Te văd cu căciulă din polară vulpe şi negru cade fald, zii ceva să uit de umeri
ăsta-i preţul, piară lumea toată, va rămâne singurătăţii, trebuie să ştii tu un bar potrivit palton cu guler îmblănit rotund, când respiri mere-calde-nesperate, otrăvite, fermecate,
burgul, de-i vei fi regină, îmi va fi de- pentru noi, alege unul cu tavanul cât mai scoţi aburi ca o vulpe mică, ai obrajii roşii, zugrăvite, nemuşcate şi muşcate, modelate
ajuns, piară Babilonul pentru-a doua oară, jos, să sară stropii de bere pe el când dăm dar ţi-e nasul cald, ia-mi măcar un deget în dinspre zei, tu, Myoko Sakamiura, tu chiar
ne rămâne poarta prinţesei Ishtar, nu mai cu halbele de masă, ne-om lua la întrecere, mănuşa-ţi albă, chiar de-ncet cu-ncetul vei ştii să lăcrimezi?!...
cred în legea dorului-durere, chiar dacă e cine râde mai gros, cine râde mai degeaba, găsi în ea, nu un singur deget tremurând cu
lege, vreau de-acum s-o rup, să te ţin cu cine-şi varsă berea pe barbă, cine-şi varsă teamă, ci o mână toată, anexându-ţi mâna, *
mine-n ciuda depărtării, care te absoarbe berea pe piept, te-oi şterge cu batiste ştiu că o răscoală ai să pui la cale, simulând
cu atât nesaţ, îţi promit o lume de-mi rămâi umede pe obrazul fierbinte, amestecân­du-ţi că-ţi aperi micul teritoriu, un discurs de Privi-te-aş de-aproape o viaţă şi-o zi,
alături, îţi promit un cântec, îţi promit un sudoarea dorinţei cu berea şi fardul, te-oi luptă vei porni-n ruseşte, spus din vârf de nesătul, insaţiabil, după cum bine mă ştii,
vis, te-mbrac în albe voaluri bizantine, şterge cu obrazul meu, amestecân­du-ne buze ca să mă dai gata, ţi-oi răspunde-n şopti-ţi-aş la ureche gânduri noi şi versuri
porţi de smalţ albastru îţi zidesc în dar, uită lacrimile de râs, ţinându-te peste umeri grabă-n daco-traca veche, respirându-ţi noi, doar pentru tine în vorbe aşezate, zicând
depărtarea, dulcea mea pribeagă, stai aşa şi bând cu mâna stângă, neîndemânatic, spusa caldă de pe buze, râsul dezarmează, despre tine, zicând despre noi, zicând cum
aproape-mi şi clipeşte-mi rar, gându-mi iar vărsându-ţi bere până pe genunchi, şi ţi-oi hai un armistiţiu, tu-mi arăţi oraşul, eu că viaţa nu numai că poate, dar chiar este
o rană va fi dacă zarea te mai ia o dată... şterge cu batiste umede şi cu obrazul meu retrag armata, plec dintru mănuşa-ţi albă frumoasă – şi de-aia se cere trăită până la
cum te ia... acum... dulcea mea pribeagă, neras până şi genunchii, spoindu-le cu fard şi pufoasă, hai pe malul Nevei, unde bate capăt şi încă o zi, prinde-te-aş de umeri cu
trista mea pribeagă, umbră-n umbra serii, rotundul, cheflii cu ochi ca de sticlă vor vântul, unde-i apa ace, unde friguriu şi palmele căuş, comoară rotundă strângând
doar aşa-mi rămâi... pluti prin fum, parcă nici ocupând locuri în ţarul cel cu barba-n aer, sus pe soclul triplu înspre mine, avar, pofticios, nesătul, insa­
spaţiu, zâmbind larg cu şiroaie de bere la tremură cioplit, vreau să-ţi văd obrajii ţiabil – după cum bine mă ştii – săruta-ţi-aş
* colţul zâmbetului, ciocnind cu noi din când bolşevic de roşii, să ţi-i frec cu palma deşi umărul stâng şi palma dreaptă, apoi invers,
în când, rude definitive, încercând să se nu sunt reci, pe lângă palatul bine-spus ca să fie echilibru în lume, săruta-ţi-aş
Hai să-ţi arăt Parisul la vreme de seară, aşeze la masa noastră şi noi împingându-i de iarnă, zi-mi ceva cu patos intonând şoldul stâng şi şoldul drept, apoi invers,
când se aprind luminile, democratic, şi lânced încolo, cu zâmbet ud de bere, hai alert, zi-mi din vârf de buze, iute şi cântat, ca să fie şi mai mult echilibru în lume,
pe bulevardele cu nume francmason- laponă blândă, Kortelainen parcă, să mai respirând cu aburi ca o vulpe mică, şi prinde-te-aş de mijloc şi-am pleca aşa,
fastuoase, şi pe străduţele din Cartierul bem odată cum doar noi mai ştim, lunga prinzându-ţi palma-n caldă palma mea, mi- jumelaţi, zâmbind feerici, lumin­ ându-ne
Latin, şi pe lungile alei din Montparnasse asta noapte s-o lungim cu poftă, s-a dat oi lăsa genunchiul stâng pe caldarâmul pus cu ochii unul altuia până în suflet, arăta-ţi-aş
– cimitirul, nu cartierul, când clipoceşte dezlegare la băut de bere, hai să clăbucim aici de-un secol, poate chiar de două, şi-om din mers toate capitalele continentului,
apa pe Sena, tulburător de adâncă părând alături într-un bar mirosind a fum acru şi-a cădea la pace, eu cedând războiul, şi vasal întinzând degetul spre ziduri şi cupole şi
şi de vicleană, acoperită cu peştişorii de uitare, până spre un mâine care poate nici mi-oi zice de-mi vei fi ţarină, Neva şi cu statui, doar ca să-ţi văd pletele rotindu-se şi
halogen ai becurilor de pe malul celălalt, n-o să mai vină, că prea s-a apropiat Polul vântul martori i-oi lua, poate şi palatul bine- irisul rotunjindu-se a bucurată mirare spre
când îşi strâng buchiniştii cutiile cu minuni Nord de noi în ultima vreme, şterge-te la spus de iarnă, ce din candelabre ne-o privi statui şi cupole şi ziduri, întreba-te-aş de o
ieftine şi vechi şi le lasă în grija greierilor, ochi, îngroaşă-ţi rimelul şi hai la-mbătat. baroc, nu îţi fie teamă, n-o să ştie nimeni mie de ori la rând ce mai faci, doar ca s-aud
să umezească roua cărţile cu margini că ţi-am zis ţarină, că mi-am zis vasal, cât că faci wunderbar, iar eu să înţeleg că-mi
gălbui şi afişele cu Edith Piaf, tânără, * despre Ulianov – nu mai e la modă şi nici transmiţi un mesaj personal pisicindu-te în
şi pe cele cu Jean Gabin, tânăr, cu şapca revoluţii nu mai sunt prin jur, bolşevici nemţeşte, trezi-te-aş în miez de noapte c-un
pe-o sprânceană, pune-ţi eşarfa cea albă, e Ay, ay, ay, Ana Dolores, nume nou obrajii sub căciula albă saltă-i înspre cerul gând necurat, preacurat, prea fierbinte, din
răcoare seara pe Sena, pune-ţi pantofii de pentru păcate, gene grele, buze umezi, vânăt şi vântiu, şi legiferează cu un râs vis zămislit şi din insomniile atingerii tale,
mers îndelung, vreau să te duc pe jos de la gât ademenind fierbinte, şold înalt visând ruseşte, starea mea supusă, favorit curtean, atinge-te-aş continuu, din creştet până-n
Carol-bărbosul-cel-Mare, până-n grădinile flam­ enco, voi călca-n Torrendembara în­ chiar dacă la vară îmi vei scurta capul, cum tălpi şi de la tălpi până-n creştet, ca să
Luxembourg, să ascultăm acordeoanele, ză­uat în solzi de rouă, la al treilea sfert orice ţarină face într-o zi, hai măcar o iarnă fie deplin echilibrul în lume, atinge-te-aş
ca-n filmele vechi, şi de acolo să revenim, de noapte, când se trag spre haciende şi să iernim alături, poate, cine ştie, iarna asta cu buzele, cu sufletul, cu fiinţa întreagă,
tăind Saint Germain-ul, pieziş, întârziat, pes­carii şi turiştii, şi poeţii şi amanţii, lungă e de-o stirpe nouă, nici nu s-o sfârşi. nesătul şi insaţiabil, după cum bine ne
până pe Champs-Elysees, să privim cum te-oi răpi cu bună-voie, în caleaşca mea ştim, cânta-ţi-aş în dodii, doar aşa ca să-ţi
se închid magazinele de parfumuri, cele de aur şi de doruri andaluze, strânge- * cânt, încântându-ţi auzul în scop declarat,
colorate, pline de sticluţe-bibelouri şi te-oi să-ţi curb mijlocul, înroşindu-ţi buze repetând fără virgule verbe de dor şi
decorate cu vânzătoare în rochii lungi, cu um­ ezi şi muşcându-ţi gât fierbinte, voi lăsa Tu, Myoko Sakamiura, plecăciune, adjective de dor şi alte nenumite categorii
spatele adânc decoltat, hai cu mine prin Torredembara, ay, ay, ay, fără de tine şi plecăciune, porţelan în falduri fine, gramaticale, toate de dor, privi-te-aş,
Paris la vreme de seară, te-oi invita la cină ascunşi sub cort de stele, prin măslini cu trandafiri foşnind în falduri, ochii-ţi strânge-te-aş, prinde-te-aş, împovăra-te-aş
într-un birt cu faţa spre Sena, să numărăm frunză mică, şuşotind complici, impudici, oblici îi ridică, plecăciune, plecăciune, cu toate condiţional-optativele posibile,
vaporaşele cu turişti perechi, cum trec te-oi iubi pe piatră caldă, furios de tandru zeci peneluri se trudiră să te-ascundă, să doar aşa, ca să-ţi spun pe ocolite ceea ce tu
luminoase pe apa ce clipoceşte vicleană, mire, prins de-o răzbunare veche, beat de-o te-mbrace, în nuanţe de petală şi de ceşti prea bine ştii, dar îţi place mereu să auzi şi
duioşie nouă, ars de sete bând din tine, ornamentale, pentru ceai cu mirodenii, mereu în inedite feluri de s-ar putea să fie:
nelăsând nimic pe mâine, care mâine?! plecăciune, plecăciune, saltă-ţi fruntea, mi-e dor avan de tine, iubirea mea târzie şi
pribeagă!

(Din volumul Inscripţii pe un bilet de tren.

Jurnal de peregrin.)

Proză Scrisul Românesc Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 15

Omul Domnului Din partea Dumitru Radu
cealaltă POPA

F urtuna era atât de grozavă E greu, apoi, de speculat asupra timpului mare picior care mai mult zbura decât oarecum împrejurările; în sfârşit mai erau
încât abia se vedea la două propriu-zis, mai ales atunci când episoade călca, îşi dădu dintr-o dată seama. Îl ţinea unele ce i se vădeau străine de tot, ca şi
palme în faţă, iar chelia îi era foarte similare, să nu spunem identice, se în palmă Omul Nopţii şi primul lucru ce îi cum cineva ar fi amestecat cu chiznovată
destul de prost acoperită, doar aşa cum repetă mereu, precum furtunile cu vânturi trecu prin minte era că, pesemne, celălalt ştiinţă şi cunoscut şi necunoscut, şi trecut, şi
apucase, cu două bucăţi de mâneci rupte şi tunete pe munţii Rodnei sau pe Ţibleş. glas pe care îl auzise nu putea să fie decât al prezent şi viitor în această stranie alcătuire
şi ticluite ca un fes – întâi fuseseră două Dar momentul, oricât de înşelător s-ar celei pe care Omul Nopţii o mai potoleşte unde, din loc în loc, se vedeau monumente
manşete de pantalon, care, oricum n-aveau fi arătat şi supus percepţiei subiective, din răutăţi, Fata Pădurii. funerare, iar dioramele astea de oameni şi
niciun rost – vorbesc acum de manşete, ce amplificată şi de repetivitate, a fost de astă întâmplări, după ce se arătau în crâmpeie
sens avea să ai manşete la pantaloni, aici? dată deosebit, căci, trezindu-se ameţit, ca Doamne, gândi Toni făcându-şi cruce ca la un bizar, insolit spectacol, către acele
Bine măcar că pantalonii avuseseră de alte ori, în urma furtunii şi cu coliba la cu limba în gură, ce voi mai fi păcătuit şi morminte se trăgeau, se lichefiau, dispăreau
manşete! pământ auzi un glas, greu de spus dacă de eu ca să mi se arate stihii ca astea, care în ele ca şi cum nici n-ar fi fost...
Acum, deşi chelia nu era complet bărbat sau femeie, într-un registru gutural: pedepsesc pe cei răi sau pierduţi – însă,
expusă, îşi zise că în curând va trebui să destul de ciudat, era acum cuprins de o − Nu-ţi fă griji, îl linişti vocea adâncă
găsească altceva, lucru nu prea lesne. − Hai să-l mâncăm! amorţeală deloc ameninţătoare, în care de dinainte. Nimeni nu te va vătăma aici;
Vântul vâjâia năpraznic, din toate El îşi spuse că aiurează, asta se mai nu mai ştia dacă e viu sau mort şi, tot e un Cimitir de Vise, atâta. Du-te, plimb­ ă-te
părţile, iar laturile bordeiului, căci numai întâmplase, fie din lovituri, fie de foame aşa, dacă mai era în stare să deosebească acolo, caută-ţi visele, dar ele nu vor fi mu­
pereţi nu se puteau numi, tremurau de sau sete, ca urmare nici nu mişcă, nici nu binele de rău. Pe unde treceau-zburau, el sai plăcute şi liniştitoare, depinde ce ai în
parcă ar fi stat să se prăbuşească din clipă se simţi în primejdie, ci aşteptă să reintre nu recunoştea locurile, şi nici putere nu tine... Şi ai trecut prin destule ca să nu fi
în clipă. Privi cu ochii albaştri şi miraţi în vreun fel de letargie, când o altă voce, avea destulă să se uite în sus, să vadă dacă murit încă, fără să visezi de aproape un an.
spre locul unde trebuia să fie cerul, mai calmă şi gravă zise: Era să pieri, acum întoarce-te la viaţă. Vei
mult o bănuială prin vălmăşagul de frunze − Nu, asta nu se poate. E omul stihia ce-l purta avea doi ochi sau numai fi luat de-aici şi te vei trezi în coliba ta, şi îţi
şi copaci ce se tânguiau parcă, nemulţumiţi vei duce pătimirile mai departe, după cum
dar resemnaţi la o aşa teribilă pedeapsă, Domnului... unul singur, cum povesteau femeile bătrâne ţi-e scris!
căci furtuna se înstăpânea peste tot, iar în Câţicăul copilăriei lui, sub privirea
când primele tunete bubuiră, începu să − Vreun sfânt? Exclamă primul glas. blândă şi zâmbetul îngăduitor al părintelui Toni şovăi între a se întoarce şi a privi
urle ca o fiară speriată, căută scăpare spre − Nu, nu e sfânt, dar acum e păzit de său, Protopopul greco-catolic Paşca, în stihia care îi vorbea în nişte eresuri din
fundul colibei, ţinându-şi capul strâns între sfinţenie, îl înfăşoară ca pe un prunc şi-l serile de iarnă când vântul uguia prin horn care mintea lui, atât de obosită, nu desluşea
palme, acoperind urechile şi chircindu-se scapă de rele. Hai, du-te să nu-l sperii, de- şi copiilor, cu ochii mari de mirare, li se mare lucru, sau a coborî pe tăpşanul acela
în poziţia de făt. acum treaba o să o isprăvesc eu. înfăţişa o lume aburoasă, făcută din daruri cu monumente funerare.
Apoi, parcă la comanda unui dirijor Probabil că nu era nimeni... De câte ori sau pedepse, după cum le era purtarea...
nemilos şi invizibil, bubuiturile se prefăcură nu auzise el glasuri, ba şi văzuse coborând, − Nu mă amăgeşti, nu-i aşa? se trezi
într-un vuiet continuu, ploaia începu să pe raza lunii, o fată frumoasă, de goliciunea După furtună, acum tăcerea era atât de întrebând... Cum se face atunci că tu şi Fata
bată pieziş, ca artileria uşoară a unui căreia i se făcea ruşine ca de-un gând asurzitoare încât Toni cu greutate îşi mai Pădurii vorbiţi împreună? Întreb şi eu, doar
duşman gata să dea adversarului lovitura ascuns şi necurat, o fată desăvârşită, doar putea auzi zăngănitul gândurilor din capul aşa, că-mi aduc aminte din copilărie, că
de graţie după o împrejmuire, un asediu cu un semn roşu în frunte, ca o tăietură, ce stătea să plesnească de atâta nelinişte şi parcă era dihornie între voi; şi nici măcar
bine gândit şi executat. Erau vânturi iuţi şi poate moartă, poate doar închipuită de el aşteptare a ceva ce nu putea să desluşească nu ştiu dacă vorbesc cu cineva sau toate mi
stăruitoare care făceau ploaia să biciuiască din lipsă... − sau măcar să închipuie, cum îi era felul. se întâmplă doar în închipuire, ori poate
vârtos tot ce întâlnea în cale, să îndoaie şi Şi câte alte vedenii sau zgomote, umbre Era limpede că Omul Nopţii nu avea să-l am murit demult şi mă aflu, din voinţa
supună crăcile dezorientate de mişcarea ridicându-se şi coborând în jurul său, în mănânce, sau să îi producă vreo vătămătură, Domnului, în Purgatoriu unde îmi ispăşesc
imprevizibilă a maselor de aer. Astfel că, toate acele nopţi, ce nu se mai deosebeau căci cel puţin aşa lăsase să înţeleagă. Dar
atunci când un fag căzu peste colibă, el de ziua lungă în care, cu toporul în mână, unde îl ducea, el nu putea să ghicească în relele...
simţi lovitura ce îi dărâma bordeiul drept rătăcea de colo-colo ca un pădurar bezmetic niciun fel. Cerul părea să se lumineze spre
în mijlocul craniului şi confundă, pentru şi dobora ici o creangă uscată, colo un răsărit, dar după socotelile lui trebuia să fie − La ce te-aş amăgi? răspunse Omul
o clipă, înainte să-şi piardă cunoştinţa, vlăstar ce crescuse strâmb, mâncând mai noapte. Şi chiar aşa era, când stihia îl puse Nopţii... Parcă nu te-au amăgit atâtea lucruri,
zgomotul sec al copacului ce se prăbuşea mult ierburi sau ciuperci care i se păreau jos şi îi zise: oameni şi întâmplări, în toată viaţa ta de
cu acela al unei ţeste sfărâmate... bune, ca să se obosească cu ceva, iar apoi până acum? Şi nici mort nu eşti, vai de capul
Cine ştie cât stătu aşa, cum vânturile noaptea, când somnul e luminat de vise, se − Nu te întoarce, nu mă privi, eşti prea tău: e uşor astăzi să mori, mult mai greu să
roind împrejur, ducându-se şi întorcându-se trântea în colibă dar i se părea că nu doarme, pierit să mai dai faţă şi cu mine, ai putea să trăieşti! Nu mai e nici la noi ca în basme, cu
iar ca să mai lovească încă o dată puţinele şi aşa şi era pesemne, căci ce e somnul fără Fata Pădurii acum lucrăm împreună. Răul
lucruri pe care nu le doborâseră, păreau niciun pic de vis? mori din sperietura asta... Eu te-am adus pe de afară e atât de mare că până şi stihiile
una din acele hoarde barbare care nu se Aştepta doar să reintre în letargie, căci îşi dau mână să poată face un dram de bine.
liniştesc până ce nu îşi biruiesc duşmanul, era sigur că aşa se va întâmpla, nu se îndoia un limb, aici n-o să simţi nici foame, nici Hai, du-te acum şi visează pe săturate!
rad totul la pământ, pentru ca apoi să nu se că îşi rupsese vreun mădular, ca în alte dăţi, sete, nici oboseală ... dar nu poţi sta pentru
aşeze acolo, ci să zboare hăt, mai departe, şi va zăcea o vreme, în dureri, până să se totdeauna, e numai un răgaz... Când, după oarece vreme pe care nu-şi
către undeva, vreun loc unde mai e ceva de întrămeze cât de cât. dădu silinţa să o măsoare, Toni întoarse
dărâmat. Dar de data asta nu fu aşa. Într-adevăr, Toni se trezi pe un dâmb cap­ ul, nu văzu nimic în urma sa, decât
Ceva îl luă pe sus, simţi că ar fi fost pus de unde, în jos i se înfăţişa o privelişte întunericul negru, de nepătruns. Luminată
într-o traistă de unde putea să vadă totuşi în nemaivăzută, luminată în clarobscur de slab de acea aurora borealis era numai
jur, iar când privi în jos şi văzu un singur acea geană dinspre răsărit, ce părea un valea, tăpşanul cu Cimitirul de vise, şi spre
fel de auroră boreală. Văzu acolo oameni ea coborî el urmând o cărare înnămolită.
şi întâmplări, însă nedesluşite, amestecate
toate şi acum pâlpâind, acum stingându-se Fragment din romanul
ca să lase loc altora şi, tot aşa, senzaţia că Sfinţi, vânturi şi alte întâmplări
pe unele le trăise, pe altele nu, dar cunoştea

Cărţi noi la Scrisul Românesc

16 Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 Scrisul Românesc Interviu

În căutarea Magicianului Alb (VI)

Ştefania Magidson în dialog cu Carmen Firan

şi încălţămintea, lăsând să fie înghiţite cât de dezamăgită ar fi Oprah, „regina Cartea ei publicată în 1949, Al doilea
de timp şi de atracţia faţă de un nou fel femeilor puternice şi autoritare“, dacă
de putere descoperită, tocmai graţia, in­ printr-o întâmplare ne-am cunoaşte. Felul sex, este o incursiune antropo-sociologică
tu­iţia, înţelepciunea, magnetismul, sen­ în care îmi conduc munca din poziţia mea
zu­alitatea, compasiunea, tăcerea şi blân­ de preşedintă a unei fundaţii de caritate şi teoretică în complexitatea tematicii
deţea, toate acele elemente ce ţin de este caracterizat de o autoritate îmbrăcată
feminin şi de feminitate. Personal, în în catifea, de intuiţie, de mult suflet şi feministe. În final ea conchide: „Femeile
lu­mea în care funcţionez, sunt de părere de relaţii personale şi sociale de inimă,
că există o mare criză a feminităţii, un pe care le cultiv, şi le conduc într-un stil nu trec niciodată mai departe de
curs în care aceste calităţi dispar, precum foarte feminin. Astea implică, fireşte, şi
şi modelele ce întruchipează „Divinul multă acţiune la nivel fizic, strategie şi pretext“... ele „fac inventarul lumii fără a
Feminin“. Unii psihologi consideră că organizare, atât în a strânge fonduri, cât şi
Divinul Feminin (reprezentat, se spune, în a monitoriza programele pe care încerca să-i descopere sensul“. Afirmaţii
prin semnul de zodiac al Racului) poate le-am conceput. Acasă, cu soţul meu, am
exista şi în bărbaţi, ca de altfel şi acele un alt stil. Mă gândesc la o întâmplare care puternice venite de la o femeie puternică,
atribute tipic „feminine“. Avem nevoie poate a fost un semn a ce avea să urmeze.
de aceste calităţi în societate, în familie. dotată cu forţă de seducţie asupra multor
Când amândoi partenerii demonstrează Episodul pe care mi-l amintesc este unul
atribute bărbăteşti şi singura care menţine intelectuali care au gravitat în jurul ei.
în cămin „flacăra feminină“ este „bona“, care a avut loc pe când aveam nouă ani
înseamnă că ne lipseşte ceva. Acele calităţi şi când, împreună cu fetele şi băieţii de Ş.M.: Citind biografiile lui Simone de
feminine nu sunt foarte „la modă“ în ziua pe fericitul maidan braşovean, am decis
Carmen Firan: Te consideri o femi­ de azi, nu sunt încurajate sau apreciate, şi să ne jucăm de-a indienii. Mi-a fost clar Beauvoir şi Anaïs Nin scrise de aceeaşi
nistă? se află tot mai mult pe cale de dispariţie. care îmi era rolul şi m-am simţit total în
Avem însă nevoie de ele, de energia pe elementul meu jucându-l: i-am încurajat autoare, Deirdre Bair, unul dintre lucrurile
Ştefania Megidson: Nu sunt o per­ care le emană. pe băieţi să se ducă să vâneze ursul cel
soană care a investit energie sau eforturi mare din pădure şi să-l aducă în cort unde la care m-am gândit a fost rolul pe care
în activităţi care să susţină feminismul, C.F.: Care sunt modele feminine/ aveam să-l folosim pentru a supravieţui…
însă eu şi semenele mele care trăiesc în feministe pe care le consideri elocvente? Feministele ar interpreta acest lucru ca chiar şi aspectul fizic al unei femei îl
ţări avansate ne bucurăm şi beneficiem de pe o lipsă de energie, de capacitate, de
Ş.M.: Mă regăsesc în anumite laturi ale autoritate şi putere, dar dacă toţi am merge joacă în felul în care ea vede lumea sau îşi
luptele duse de-a lungul ultimului secol
formează teoriile despre viaţă în general.
de femei inteligente, perseverente şi în
special curajoase şi cu o conştiinţă înaltă, Anaïs a fost descrisă ca o femeie atractivă,
care au încercat să creeze drepturi egale
cu cele ale bărbatului. Cum adesea se senzuală, misterioasă; urmărind filme cu
întâmplă, interesul în ceva anume, în cazul
acesta în feminism, nu mi-a fost trezit interviurile ei, spectatorul este confruntat
când am învăţat despre această mişcare
de emancipare la şcoală, însă a apărut cu o eleganţă în tot ceea ce emană: glasul,
întâmplător, în situaţii concrete care s-au
ivit în viaţa mea, când aş putea spune că mâinile, gesturile, dar mai ales vocea şi
am avut experienţa unor crispări adânci,
care mi-au şoptit clar că ceva nu era drept cadenţa glasului, oglindite inclusiv în
sau că ceva nu era cum ar fi fost normal
să fie. Am înţeles în acele momente de ce scrisul ei elegant, cu un profund simţ
unele femei şi-au suflecat mânecile şi „s-au
pus pe treabă“, încercând să demonstreze al esteticului, uneori suprarealist. De-a
că fiind mult diferite de bărbaţi sunt însă
lungul vieţii, Nin devine o maestră într-o
egale cu ei.
neobosită introspecţie a peisajului interior
C.F.: Mişcarea militantă a „sufrag­ e­
telor“ a dus la schimbări juridice concrete psiho-emoţional şi al erotismului femeii,
în America, şi în 1920 femeile au avut
pentru prima oară drept de vot, drepturi explorate în special în cele 78 de caiete-
civice şi salariale egale cu bărbaţii.
Categoric, o revoluţie necesară. Crezi că jurnal scrise şi publicate de-a lungul a
s-a ajuns cu timpul de la o necesitate la
un abuz? Exagerările care au urmat, şi aproape 60 de ani.

care sunt tot mai evidente în societatea Cât despre Beauvoir, înainte să îi

modernă de azi, inclusiv procesele citesc biografia, i-am ascultat un dialog
de hărţuire sexuală, au transformat
dramatic statutul femeii şi i-au modificat pe Youtube, şi am fost izbită de o voce
mentalitatea. Mulţi bărbaţi le percep azi
ca pe nişte campioane de temut.  Crezi stridentă şi cumva spartă, de imaginea
că odată cu emanciparea femeii, s-a cre­
at şi o paradoxală prăpastie între sexe, o unei persoane care nu pune preţ pe gesturi
competiţie, în care feminismul tinde să
înghită feminitatea? Există şi un „ma­ şi nici pe ţinuta ei în general. Simone
choism“ feminist?
este descrisă ca fiind foarte inteligentă
Ş.M.: Ce observ în societatea ame­
ricană, în care viaţa mea se desfăşoară, de mică, în acelaşi timp stângace,
este că după toate avantajele pe care le
avem acum ca rezultat al acestor eforturi neîndemânatecă, dezinteresată de aspectul
ca femeia să fie tratată egal, undeva, de-a
lungul luptei, s-a luat o cotitură greşită: ei fizic, încăpăţânată în a-şi domina
ele şi-au reamintit doar că trebuie să-şi
dovedească egalitatea cu bărbaţii, însă au prietenele în toate jocurile, în a le conduce
uitat că majoritatea suntem foarte diferite
de sexul opus. Femeile şi-au dezvoltat şi tot timpul; tatăl ei îi spunea că „gândeşte
perfecţionat calităţile care aduc majorităţii
bărbaţilor succes în carieră: obiectivitate, ca un bărbat“, şi în eterul familiei a plutit
hotărâre, insistenţă demonstrativă, dez­
ba­tere verbală, ambiţie, demonstraţii em­ perpetuu grija legată de şansele mici
pirice şi raţionale, ba chiar vestimentaţia
ale lui Simone de a se căsători datorită

lipsei de avere, dar şi aspectului fizic şi

felului ei lipsit de tact în a se comporta.

De-a lungul vieţii, Beauvoir stabileşte

un existenţialism feminist care prevede o

Carmen Firan în faţa grupului sculptural „Prima mişcare feministă“, 1929, Otawa – Canada revoluţie morală, afirmă că femeile sunt la

fel de capabile ca şi bărbaţii de a alege şi de

lui Anaïs Nin, care şi-a dedicat întreaga la vânătoare de urşi, cine ar mai aştepta să a ajunge într-o poziţie în care să-şi asume
viaţă preocupării de a se înţelege ca femeie, bandajeze trupul şi sufletul celor răniţi în
şi de a ajunge cât mai aproape de adevăr şi lupta supravieţuirii, cine ar ţine căminul responsabilitatea pentru sine şi lume. Ea
de miezul esenţial a ceea ce ne înconjoară. cald, la propriu şi la figurat?
În Jurnalul ei nota: „Descoperindu-mă, mă însăşi a fost un simbol şi un model de
simt una din multe, un simbol. Încep să Paralel sunt bântuită şi de exemplele
înţeleg femeile de ieri şi de azi. Cele mute multor femei care sunt conştiente că li feminism. Aceste calităţi foarte diferite
din trecut, incoerente, care s-au refugiat se pretinde să joace ambele roluri, şi
în spatele intuiţiei fără cuvinte, şi femeile sunt întinse la maxim, pe muchie de a cu care aceste două femei proeminente
din ziua de azi, pline de acţiune, copii ale plesni la cusături, încercând să facă faţă
bărbaţilor. Iar eu, undeva la mijloc…“ aşteptărilor societăţii, carierei şi familiei; au fost înzestrate, le-a influenţat teoria
Sincer, eu trăiesc în sfera mea, separată vorbesc necontenit de extenuare şi îşi
de aceste lupte. Mi se pare că viaţa mea caută continuu un echilibru pe care nu îl despre rolul femeii, şi mă întreb dacă
nu e foarte „la modă“, însă reprezintă ce găsesc, iar faţa şi aspectul lor fizic reflectă
mi-am dorit dintotdeauna: o existenţă în acest lucru, chiar şi în pofida intervenţiilor în cele din urmă nu reprezintă ele chiar
rezonanţă cu acel „Higher Self“ din mine, o chirurgicale…
viaţă autentică şi care să mi se potrivească simbolul acestor noţiuni, de „feminitate“
indiferent de ce este „au courant“ în acest C.F.: Simone de Beauvoir, din câte
secol. De multe ori am fantezii despre mi-ai mărturisit una din autoarele tale şi „feminism“? Nin se îndepărtează spre
preferate, alături de Anaïs Nin, este şi
fondatoarea feminismului contemporan. sfârşitul vieţii de mişcarea feministă

(lucru oricum adesea contestat de alţii

de-a lungul vieţii ei) în timp ce Simone

de Beauvoir este considerată, mai ales

în mediul academic, „mama post-1968

a feminismului“. Cred că aceste două

personaje reprezintă două căi puternice,

originale şi foarte diferite de a explora

statutul şi rolul femeii. (va urma)

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 17

Carmen FIRAN

Horoscopul emigrantului (VII)

N ăscut a doua oară, într-o se poate însă demoraliza dacă succesul obţine cu uşurinţă slujbe bine plătite, dar succes nici în ţara de adopţie, unde dacă
altă cultură şi sub un alt întârzie să apară. Crizele de furie pe care le şi pierde, incapabil de efort prelungit nu poate domina cum ar vrea, măcar îşi va
cer, emigrantul are şi un le poate avea cu cei slabi sau pe care-i şi de munci monotone. Îşi ţine mereu un putea satisface plăcerile. Va şti să pretindă şi
horoscop nou, care combină semnul din poate manipula uşor sunt ţinute în frâu în geamantan în holul de la intrare fiind să pară mai important decât e în realitate.
zodiacul vestic (bazat pe poziţia aştrilor în prezenţa celor pe care vrea să-i seducă sau oricând dispus să-şi ia zborul. Nu prinde
luna, ziua şi ora la naşterea sa biologică) cu de la care urmăreşte să obţină ceva. rădăcini niciunde şi oriunde s-ar afla are Fecioara (24 august − 22 septembrie)
cel chinezesc (format din cicluri de 12 ani, impresia că i-ar fi mai bine în altă parte. îşi ia cu greu inima în dinţi şi emigrează
fiecărui an fiindu-i atribuit un animal despre Taurul (20 aprilie − 20 mai), pentru a-şi încerca norocul într-un spaţiu
care se spune că ar exercita o mare influenţă încăpăţânat şi riguros, organizat, metodic Racul (21 iunie − 22 iulie) dimpotrivă, nou unde îşi imaginează că îşi poate
asupra vieţii fizice, considerat „animalul şi tenace, este pe deasupra un mare tânjeşte după stabilitate, simte nevoia să se şterge trecutul ori optimiza viitorul. Nu
care se ascunde în suflet“: Şobolanul, conservator şi tradiţionalist care nu iubeşte ataşeze de persoane mai puternice decât se adaptează însă uşor oriunde ar emigra.
Bivolul, Tigrul, Pisica, Dragonul, Şarpele, schimbările. Emigraţia îl va transforma el, să aparţină cuiva, dar, fiind capricios Spiritul critic i se amplifică şi va găsi mai
Calul, Capra, Maimuţa, Cocoşul, Câinele, într-un materialist dornic să acumuleze şi mofturos ca şi Calul, rămâne în cele din degrabă hibe decât plusuri în lumea nouă
mereu bunuri din nevoia de siguranţă în urmă singur, deşi detestă singurătatea. Este de unde visează să fugă din nou într-o zi.
Porcul. lumea nouă pe care o respectă şi la care acaparator şi egoist, asemeni Calului, iar Anul Calului îi dă un plus de aventură, îşi
îşi doreşte disperat să se adapteze. Anul dacă este criticat poate deveni neplăcut. va schimba poate partenerul de viaţă sau
Semnul astrologic al anului în care Calului în care emigrează îl transformă Când este rănit se ascunde în carapace profesia, dar va rămâne sceptică la fericire.
emigrează va influenţa puternic „al doilea într-un alergător de cursă lungă care se uită de unde va ţâşni la momentul potrivit Cu timpul candoarea i se va transforma în
destin“ al emigrantului, în cea de-a doua sa peste umăr fără regrete la locul din care neaşteptat de virulent şi de răzbunător. cinism, iar ipohondria şi anxietăţile vor fi
viaţă, încolţită pe un pământ nou, şi sub o a plecat. Este fidel şi răbdător, dispus să atribuite atmosferei neprielnice din ţara
altă configuraţie astrală. reziste în situaţii imposibile, dar răbdarea Leul (23 iulie – 23 august) se împacă de adopţie pe care visează s-o părăsească
îi va fi răsplătită. bine cu nevoia Calului de performanţă şi într-o zi. Dar nu va avea puterea unei a
Anul Calului (1954, 1966, 1978, 1990, podium, îi plac şi lui aplauzele, onorurile,
2002) este benefic emigraţiei, nu doar Cel născut în zodia Gemenilor (21 mai decoraţiile, şi, dacă n-ar fi la fel de vanitos doua rupturi.
pentru că îi recompensează pe cei muncitori − 20 iunie) are, asemeni Calului, nevoie de ca şi Calul, ar putea domni amândoi peste
şi ambiţioşi, dar le oferă răsturnări de libertate şi spaţiu, este activ şi uşor adaptabil acelaşi regat. Fireşte, un regat suficient de Să te naşti Balanţă (23 septembrie – 22
destin în ţara adoptivă prin care vor avea oricăror situaţii, se mişcă dezinvolt în mare şi de înfloritor care să le satisfacă octombrie) şi să ajungi Cal prin emigraţie
câştiguri financiare nesperate, fie că vin din orice societate, pe orice continent. Pentru megalomania. Un Leu care se naşte a doua este o încercare de destin, din fericire
căsătorii, moşteniri ori din loterie. el emigraţia este o schimbare necesară de oară în anul Calului va fi însă poate nevoit reuşită. Graţie talentului de a socializa al
decor şi în general un proces netraumatic. să renunţe la lauri în favoarea libertăţii Balanţei, optimismului şi entuziasmului
Capricornul (22 decembrie – 19 Face pasiuni mari, dar se plictiseşte repede, de mişcare. Nu-l va părăsi însă nevoia de ei, adaptarea în lumea nouă se face repede
ianuarie) care emigrează în anul Calului şi natural. Cât de oscilant pentru sine,
este ambiţios şi pragmatic şi îşi va folosi Grafică de Sasha Mereţ atât de echilibrat pentru alţii, Balanţa este
inteligenţa şi dorinţa de a socializa pentru a emigrantul care poate convinge orice străin
găsi conjuncturi favorabile de care să profite de orice. Este un maestrul al comunicării,
în ascensiunea sa profesională şi materială. chiar când nu deţine bine limba ţării unde
Aleargă după succes şi în a doua viaţă îl se refugiază.
va avea. Ca orice Cal este însă egoist. Se
decide cu greu să împartă cu cineva fructele Emigraţia îl face pe Scorpion ( 23
reuşitelor sale. Puţini emigranţi Capricorni octombrie – 21 noiembrie) impulsiv şi
au dorinţa de a re-emigra în ţara natală. Nu vanitos. Reuşeşte bine profesional sub
se hotărăsc uşor să se despartă, dar când o semnul Calului dar îşi face prieteni puţini
fac, plecările lor sunt definitive. Vor privi în ţara de adopţie. Deşi e carismatic în
fără ranchiună în urmă, asta şi pentru că în societate, gafează de multe ori şi poate
general sunt norocoşi, iar emigraţia le va jigni fără să-şi ceară scuze. Este infatuat şi
optimiza statutul profesional şi material. uneori mitoman, dar când vrea să seducă
pe cineva etalează cunoştinţe solide, emană
Vărsătorul (20 ianuarie – 18 februarie) senzualitate şi poate deveni pe termen scurt
va fi mai puţin generos după ce va emigra, generos. Când şi-a atins ţinta îşi reia însă
nu va mai accepta să fie un executant, ci egoismul şi comportamentul dur. Viaţa lui
sub semnul Calului, va dori să conducă şi are mereu o parte ascunsă, şi în ţara natală
să se facă ascultat, va deveni dinamic şi şi în cea de adopţie.
impulsiv, nerăbdător de a cuceri lumea nouă
în care vine plin de speranţe şi idealuri. Atras de libertate, Săgetătorul (22
Emigrează în primul rând din nevoia de noiembrie – 21 decembrie) emigrează
libertate. Spiritul său revoluţionar se va fără multe ezitări şi e posibil să schimbe
face simţit şi în ţara de adopţie, unde este diverse oraşe sau ţări până îşi va găsi locul.
perceput ca un nonconformist, va merge Rămâne totuşi cu nostalgii pentru spaţiul
şi aici împotriva valului, şi va încerca să-şi ancestral, legat de natură şi oricând dispus
impună punctul de vedere, de multe ori să dea timpul înapoi, însă doar pentru a-şi
în conflict cu autorităţile. Nu este însă un dovedi că a avut dreptate în deciziile lui
anarhist. Ştie să se oprească la timp pentru de a pleca, de a se rupe, de a se despărţi
a nu-şi periclita poziţia şi interesele. de toate câte îl ţineau legat de situaţii sau
persoane care i-ar fi barat ascensiunea ori
Un Peşte (19 februarie – 20 martie) i-ar fi restrâns spaţiul de respiraţie. Nevoia
care emigrează în anii Calului se va de independenţă şi aventură îi e cel mai bine
simţi în largul său în ţara de adopţie deşi susţinută în anii Calului. Săgetătorul, el
profesional ori material s-ar putea să fie sub însuşi jumătate cal, va continua să ţintească
nivelul pe care l-ar fi atins în ţara natală. în stele şi în a doua viaţă, chiar dacă cerul
Este dedicat familiei şi pentru binele ei va i se pare mai departe în ţara de adopţie, iar
găsi motivaţia să reziste şi să se împace cu
reuşita pe jumătate. Compensează însă pe stelele mai greu de atins.
plan spiritual, câştigă în înţelepciune, îşi
face mulţi prieteni în a doua viaţă şi le este
un bun sfătuitor.

Berbecul (21 martie − 19 aprilie) este
muncitor şi perseverent, dar nu dezinteresat
de onoruri şi recunoaştere. Emigrează mai
ales din raţiuni economice şi va strădui
să-şi depăşească standardul material avut
în ţara natală. Fiind nerăbdător şi agitat,

18 Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 Scrisul Românesc Proză

Adrian SÂNGEORZAN Gălbenuşul oului era pentru ea simbolul vieţii şi pe vremea
când încercase să picteze, pictase foarte multe ouă. Le
Moştenirea mâncă moi bând ceai englezesc cu înghiţituri mici. Ceaiul
din păcate era diuretic. Apoi cu ajutorul Rosei se îmbrăcă
E ra duminică şi Vivien Travolta privea rece pe care îi spusese franc acum 25 ani: „Aşa ceva nu se poate, de „jogging“. Maria era originară din Guatemala şi părea o
fereastră spre Central Park. Nu vedea decât doamnă Travolta. Ne pare rău. Plus că pe partea de West femeie surdă şi mută aşa cum îi plăceau doamnei femeile
vârful copacilor încă înfrunziţi dar ştia că acolo, sunt mult mai bogaţi...“ Fraza din urmă probabil că omului de serviciu. Asta nu însemna că nu auzise că doamna
jos, între ei mişună mulţi oameni. Prea mulţi şi prea agitaţi îi scăpase din greşeală, sau poate că nici n-o spusese cu vorbea aproape zilnic ba cu avocatul ba cu Lester sau
pentru ca ea să-i mai poată înfrunta. Ajunsese la fereastră adevărat. Dar de gândit ştia c-o gândise nenorocitul şi doar Mario, despre ce va trebui făcut cu fiecare lucru din casă
pe picioarele ei, fără baston, şi uite că putea merge şi sta pentru asta şi ar fi trebuit să-l roage pe primar să-l dea afară după ce ea nu va mai fi. Doamna era cea mai meticuloasă
din nou dreaptă ca o lumânare. În urmă cu o săptămână îi pe acel conţopist. Oricum, de atunci îşi luase revanşa. Îşi persoană din lume şi nu voia ca nimic să fie lăsat la voia
ordonase lui Mario să arunce în stradă scaunul cu rotile. triplase singură averea dar de mirosul pişatului de cal de la întâmplării, deşi părea să aibă tot mai mult respect pentru
Era sigură că Mario nu numai că nu-l scosese în stradă, La Plaza tot nu scăpase. ideea de întâmplare. Rosa auzise că dacă doamna va muri la
dar îl pusese în maşina lui şi-l dusese în Queens unde îl New York doreşte să fie incinerată, iar dacă se va întâmpla
folosea vreo mătuşă damblagită. Sau poate chiar nişte Se întoarse şi se îndreptă destul de vioi spre toaletă unde în casa ei din Roma să fie înmormântată în cimitir, pentru
copii gălăgioşi care credeau că e o jucărie. Ideea o măcină scăpă cu greu de micul reziduu de urină din vezică inhalând că acolo au probleme religioase cu incineratul. Fiecare
puţin, dar faptul că putea merge din nou aproape ca pe între timp mirosul pur de levănţică proaspătă. Când ieşi îl lucru din casă fusese inventariat în prezenţa ei cu excepţia
vremuri, o făcea să se simtă bine şi puternică. Dacă nu s-ar găsi în sufragerie pe Lester, omul ei de încredere, singurul obiectelor de la bucătărie şi-a Rosei însăşi care probabil că
fi concentrat, nici n-ar fi putut spune care şold e din titaniu care mai avea ceva putere în viaţa ei. Un bărbat elegant, vor rămâne de izbelişte.
şi care din propriul ei os. Îi revenise şi pofta de mâncare. la şaizeci de ani, cu un accent puternic britanic, posesorul
Pofta de viaţă nu şi-o pierduse niciodată. Singura funcţie unei voci extrem de plăcute şi echilibrate. Într-o zi în care Intră cu un avânt studiat în liftul care urca direct în
pe care nu şi-o mai putea controla era urinatul. La aproape se simţea bine şi era pusă pe vorbă, Vivien îi spuse mai în marele ei apartament şi coborî în stradă. Portarul, un albanez
fiecare 8–9 minute trebuia să meargă la toaletă unde storcea glumă, mai în serios: „Dragul meu Lester, dacă într-o zi cuminte şi destul de stilat, îi deschise uşa atât de protocolar
cu greu câteva picături care păreau mai grele ca apa grea. vor anunţa sfârşitul lumii aş vrea ca tu să-mi dai vestea.“ de parcă ar fi deschis poarta raiului. Era decisă ca în fiecare
Dacă nu se ducea imediat le scăpa pe ea, ori ăsta era cel În dimineaţa aceea Lester o aştepta cu o hârtie în mână pe dimineaţă fără ploaie să-şi facă plimbarea. Nici nu apucă
mai umilitor lucru pe care doamna Vivien Travolta ar fi care era desenată harta zonei în care locuia. să meargă 7–8 minute şi simţi nevoia urgentă să meargă la
putut să-l îndure la cei aproape 90 de ani ai ei. toaletă. Strânse din dinţi şi reuşi să ajungă până la florărie
În dimineaţa aceea urmărise atentă la televizor evoluţia – Dragă doamnă, cred că am aranjat totul destul de unde fu întâmpinată de cum sună clopoţelul de la intrare.
Stok Market-ului de cum se deschisese piaţa pe Wall bine, spuse Lester. Dacă o luaţi spre Guggenheim până Florăreasa o salută zâmbind cu gura până la urechi şi o
Street, apoi îşi luă inima în dinţi, atât cât îi mai rămăsese, pe 91 Street faceţi 15–17 minute. Am calculat cu doctorul conduse fără comentarii în spate. Domina un miros prea
şi îşi sună banca din Elveţia. Aşa cum se aştepta, află că dumneavoastră. Pe traseu puteţi să opriţi la al patrulea colţ puternic de crini, decise Vivien. La ieşire observă limuzina
nici acolo lucrurile nu stăteau prea bine. Se apropie mai la numărul 460. Trebuie doar să intraţi în hol. Portarul vă neagră care aştepta afară şi în care ştia că e Lester cu Mario
mult de fereastră şi deşi nu-i plăcu imaginea, privi oamenii ştie, vă aşteaptă. Aţi fost acolo la nenumărate petreceri. la volan. O escortau din urmă încet şi discret ca într-o
care treceau nepăsători, chiar veseli, pe 5 Avenue. Îi era La Guggenheim nu cred că e bine, prea multă lume, prea procesiune. O luă aşa cum fusese stabilit la dreapta pe 92
greu să înţeleagă cum de puteau fi atât de indiferenţi când impredictibil. Urmează florăria dumneavoastră preferată. Street şi până pe Madison Avenue acceleră pasul cât putu.
toată lumea din jurul lor se degrada vizibil. Ba chiar se Toţi vă ştiu acolo, sunt deschişi de la 9 dimineaţa. Faceţi Picioarele încă îi erau slăbite. Madison Avenue rămăsese
prăbuşeşte domnilor, doar că de data asta se întâmpla mai apoi dreapta pe 91 şi la colţ cu Madison e magazinul de slavă Domnului aceeaşi stradă exclusivistă şi puţinii
silenţios, mai puţin dramatic. Se gândi din nou la fratele Crăciun unde e suficient să intraţi. La trei străzi mai jos oameni care mişunau pe acolo păreau cu toţii scoşi din
ei care murise nu de mult şi care obişnuia să spună înainte între Versace şi Donna Karan, la numărul 603 puteţi face cutie. Se uită cu coada ochiului la vitrinele fără preţuri şi
de-a intra complet în senilitate: „Problemele astea pe un alt popas. Totul e aranjat între 9 şi 11, când doriţi. Apoi se gândi că toamna aceea moda nu se schimbase prea mult.
vremuri se rezolvau printr-un război cinstit. Acum nu mai faceţi dreapta pe 81 şi daţi de Galeria Stark unde aţi donat. Reapăruseră discret blănurile ceea ce-i convenea pentru că
ţine. Să vedem cum o vor scoate pe mânecă!“. Sunteţi aşteptată cu grijă, nu sunt scări niciunde, peste tot avea destule. Ce bine că mai trecuse din furia liberalilor…
Apoi veni la ea avocatul împreună cu care îşi schimbă toaletele sunt imediat cum intraţi. Decise brusc s-o ia la dreapta pe prima stradă care avea
pentru a cincea oară testamentul. Mări suma care urma sensul traficului invers. Neavând încotro, limuzina continuă
să-i revină lui Sandra, singura ei nepoată, care venise s-o Dimineaţa următoare Vivien se sculă la 7 şi avu micul pe Madison urmând s-o ia la dreapta pe următoarea stradă.
vadă de două ori când zăcuse la pat. Odată îi adusese dejun la 8. Rosa era în bucătărie de la 6 şi îi servi ochiuri Pe la mijlocul străzii Vivien simţi îngrozită că va face pe
nişte minunaţi trandafiri albi, florile ei preferate, ceea ce la capac, aşa cum comandase doamna, deşi ştia că nu avea ea dacă nu va intra imediat undeva. Aşa se trezi în faţă la
trebuia să admită că o mişcase. Cam cât mişti o statuie voie ouă. Cel puţin nu gălbenuş, dar ei tocmai ăsta îi plăcea Shultz & Morgan, o casă funerară pe care-o ştia foarte bine
când o ştergi de praf. Plus că Sandra nici nu mai părea şi când era vorba de ouă o durea în cot de sfatul doctorului. dar pe care Lester delicat n-o inclusese în traseu. Avea ce-i
atât de pe droguri şi îi spusese că acum lucrează part time drept de urcat patru trepte dar ţinându-se de balustradă,
pentru o revistă de artă. Sandra era singura ei rudă. În rest Nicolae Grigorescu – Nud pe malul mării ajunse cu bine înăuntru. Acolo fusese depus fratele ei şi
nu schimbă nimic din testament. Până şi colecţia de artă alţi 6–7 din ultimii ei prieteni. Ştia că toaleta e la dreapta,
avea să fie donată marelui Institut de Oncologie, unde dar majordomul îmbrăcat elegant ca un cioclu o opri. Era
existau deja două saloane şi un laborator care-i purtau clar că n-o cunoştea.
numele pe nişte plăcuţe aurite şi strălucitoare. O mică
alee din Hyde Park, Londra cu toate cele opt bănci aveau – Vă mulţumim că aţi venit doamnă şi sincere
să-i poarte numele după moarte, deşi când trecuse pe condoleanţe! Vă rugăm să semnaţi în caiet. Vivien luă
acolo ultima dată fusese neplăcut impresionată. Zona era tocul şi îşi trecu în grabă numele în caietul de condoleanţe.
plină cu femei arabe care îşi plimbau copiii îmbrăcate Înnebuniseră cu toţii. Înainte nu făcea nimeni prezenţa
în burkas elegante cumpărate la Harods pe mii de lire într-o casă funerară. Merse drept la toaletă unde zăbovi
sterline. Poate că îşi va muta proiectul în Central Park, ceva mai mult. Ieşi discret fără a fi observată de cele
deşi nu-i plăceau nici câinii, nici stăpânii lor scoşi la câteva persoane care stăteau în jurul unui sicriu în camera
plimbare. din spate. Când ajunse la colţul cu 5 Avenue, limuzina o
Dacă ar fi ştiut cum, Vivien ar fi deschis fereastra. Voia aştepta iar chipurile celor doi bărbaţi păreau îngrijorate.
să simtă puţin aer de toamnă. Rosa, femeia în casă, care Le făcu semn că e bine şi ajunse acasă destul de mulţumită
o urmărea supusă din spate, îi ghici gândul şi deschise şi uscată ca un cearceaf scos la soare. Plimbările din
fereastra. Larma înţepătoare a lumii dinafară năvăli în casă dimineţile următoare decurseră fără niciun incident, dar a
ca un străin năduşit. „Închide, spuse Vivien scurt.“ Bătea patra zi plouă şi rămăsese în pat mai mult.
vântul dinspre La Plaza şi aducea cu el urme fine de pişat
de cal. Simţul mirosului îi rămăsese din păcate neschimbat. La ora 10 sună un anume avocat Marshall pe care,
Trăsurile aşteptau acolo de 30 de ani turişti sălbateci care necunoscând-l, îl făcu să aştepte aproape cinci minute în
voiau o plimbare prin parc sau Times Square. Era poate telefon. Când reveni, îi auzi vocea uşor iritată:
singurul lucru care nu-i reuşise în viaţă lui Vivien. Cu
toate petiţiile, strădaniile şi relaţiile ei, mutarea armatei de – Doamna Vivien Travolta? Bună dimineaţa. Sunt
trăsuri cu caii lor pişăcioşi pe partea de West, nu-i ieşise. avocatul Marshall, executorul testamentar al domnului
Nu putea uita faţa funcţionarului obraznic de la Primărie, Samuel Gordon, vecinul dumneavoastră, trecut în nefiinţă,
cum ştiţi, în urmă cu şase zile. Conform dorinţei lui, vi s-a
lăsat moştenire suma de un milion de dolari.

– Şi cărui fapt îi datorez onoarea?, întrebă automat
Vivien încercând să-şi amintească cine naiba fusese
Samuel Gordon.

– Dorinţa testamentară a domnului Gordon a fost ca
toţi cei ce vor veni la înmormântarea lui să primească
moştenire această sumă. Dumneavoastră aţi fost a cincea
şi ultima. Felicitări!

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 19

O fereastră a lumii Scrisori Deyan Ranko
din America Brashich

în oglinda mea retrovizoare

Acea zi de marţi era ca oricare alta. Trebuia Order. După ce mi-am terminat treaba, în momentul când Simţi nevoia să fii între oameni în astfel de momente.
să depun nişte acte oficiale pe care le tot am ieşit din Tribunal, am fost întâmpinat de o mulţime de Mi-am petrecut ziua uitându-mă la cum progresa
amânasem de câteva săptămâni. O zi de oameni care stăteau pe trepte cu figuri buimăcite.
septembrie cu lumină clară şi blândă. Am plecat foarte de tragedia la televizor, bând bere în tăcere deplină alături
dimineaţă ca să prind un loc de parcare pe strada Leonard, Toată lumea se holba spre vest şi nimeni nu ştia ce se de ceilalţi oameni şocaţi şi muţi. Asasinarea preşedintelui
lângă Tribunal, şi să evit o taxă de 20 de dolari la mafioţii întâmplă. Cu greu am ajuns înapoi la maşină. După ce am Kennedy a fost sfârşitul visului american din Camelot,
de garaje. În jurul orei 8 şi jumătate stăteam în maşină făcut la dreapta, pe strada Worth, am luat-o pe Broadway- urmat de excesul de violenţă din Vietnam. Tragedia de la
ul de Vest unde am fost confruntat cu poliţişti frenetici care 11 Septembrie a fost urmată de războiul din Afghanistan,
WTC – în timpul evenimentelor îmi făceau semne disperate să trec pe roşu, şi cât mai repede.
Am dat drumul la radio şi n-am înţeles nimic. Se raportau WTC – astăzi
aşteptând să plătesc parcarea, când cu coada ochiului am atacuri asupra clădirilor World Trade Center. Conduceam
observat un avion care zbura la înălţime joasă, din stânga crispat în sus pe bulevardul Şase şi parcă trăiam o reluare a apoi Irak, şi după 10 ani încă mai suntem acolo. Din cauza
în dreapta mea. acelei zile de noiembrie când preşedintele Kennedy a fost acestor drame şi acestor războaie libertăţile noastre au fost
împuşcat. Aceeaşi confuzie pe străzi, în ochii trecătorilor, reduse, stăm la rând să fim verificaţi corporal de TSA, ne
În Manhattan eşti obişnuit cu avioanele care parcă ies la radio, refuzând să asimileze realitatea şi prelungind supunem la diverse forme de supraveghere, spiritul ţării
dintr-un zgârie nori şi intră în altul, datorită arhitecturii pe şocul în speranţa unei alarme false. În acea după-amiază s-a alterat, visul american a fugit şi mai departe. Imaginea
verticală care poate crea astfel de iluzii optice. Şi totuşi, de vineri mergeam pe bulevardul Trei când un taximetrist distrugerii Turnurilor de la World Trade Center în oglinda
zbura mult prea jos. „Ce stupid!“ m-am gândit, şi mi-am mi-a spus vestea, neconvins, cu voce de gheaţă. Nu voi mea retrovizoare a fost o fereastră spre ceea ce lumea avea
văzut de treabă. Cum ora 9 se apropia cu repeziciune, m-am uita niciodată unde m-am aflat şi ce am făcut exact în acele să devină imediat după aceea.
îndreptat spre intrarea din spate a Tribunalului, cea cu două zile istorice de toamnă.
trepte şi coloane devenite faimoase prin serialul Law and N.Y.C., Sept. 2011
Cum mergeam spre nord pe bulevardul Şase, mă tot Traducere de Răzvan HOTĂRANU
uitam în oglinda retrovizoare la fumul care ieşea din etajele
unde loviseră avioanele şi care acoperea World Trade
Center. Traficul nu se mişca deloc, aşa că priveam în spate
continuu, pe cuvintele crainicului de radio care repeta că
America se afla sub atac. Când am ajuns la strada 26, Turnul
de Nord s-a prăbuşit pur şi simplu în oglinda retrovizoare.
Iluzie optică sau coşmar. Am oprit pe dreapta, am ieşit din
maşină, şi m-am uitat cum Turnul s-a făcut bucăţele, s-a
transformat în praf şi apoi nu s-a mai văzut nimic din norul
dens de fum. Am condus în continuare neştiind ce să fac.
Eram într-o stare de paralizie a simţurilor, cu sentimentul
că ceva ireal înghiţea realul sub ochii mei. În urma mea. În
loc să mă întorc la birou, m-am dus în barul de peste drum.

Ileana FIRAN Străine la Paris a avut loc festivalul Nopţi Teatrale la Palatul
Béhague: noul val al teatrului românesc (22–30 septembrie,
Evenimente şi prezenţe Sala Bizantină a Palatului Béhague). Piesele jucate sunt:
Mode d’emploi –Alexandra Badea, 9 grade la Paris – Peter
culturale la Paris Kerek, Jocuri în curtea din spate – Edna Mazya, în regia lui
T oamna începe la Paris cu La Rentrée litteraire, Bobi Pricop, Furtuna – W. Shakespeare, în regia lui Victor
perioadă cuprinsă între sfârşitul lunii august este foarte mare. Ioan Frunză, Declar pe proprie răspundere – Alina Şerban,
şi cel al lunii octombrie, în cadrul căreia Muzeele au lansat în luna septembrie oferta de expoziţii în regia lui David Schwartz, Avant-hier. Après-demain
(nouvelles du futur), de Gianina Carbunariu, care este şi
pentru acest sezon. Printre expoziţiile propuse de Centrul autoarea cărţii cu acelaşi nume, Avant, hier, après demain,
ed. L’Espace d’un instant, lansată în data de 28 septembrie
apar cărţile anului, dintre care vor fi alese laureatele mult „Georges Pompidou“ se numără Edvard Munch. Ochiul la ICR Paris.

aşteptatelor premii literare. Anul acesta „piaţa cărţii“ este modern (21 septembrie 2011 – 9 ianuarie 2012), care Între 16 septembrie şi 18 decembrie poate fi vizitată
expoziţia artistului contemporan român Mircea Cantor, la
cu 6% în scădere faţă de anul trecut (654 de romane faţă explorează universul artistului prin intermediul mai multor Centrul de Artă Contemporană Crédac (Ivry-sur-Seine).
Intitulată Cheeks than Slaps, expoziţia prezintă o selecţie
de 701, conform cifrelor date de Livres Hebdo). Numărul faţete: film, fotografie, ş.a. Între 13 septembrie 2011 – 15 diversificată a operelor artistului, dintre care trei creaţii
inedite.
romanelor franţuzeşti şi a celor de debut este în scădere, în ianuarie 2012, la Muzeul Orsay poate fi văzută expoziţia
În zilele de 17 şi 18 septembrie s-au desfăşurat Zilele
schimb ce numărul cărţilor de autori străini este în creştere. Frumuseţe, morală şi voluptate în Anglia lui Oscar Wild. europene ale patrimoniului, manifestare care permite
accesul gratuit nu numai în locurile de cultură deschise
Anul acesta aduce şi intrarea pe piaţă a cărţilor digitale. Deşi Această expoziţie exploră mişcarea estetică (aestetic de obicei publicului, dar şi în locuri inedite, care de obicei
sunt închise publicului larg – clădiri de patrimoniu, grădini,
acestea reprezintă un procent minor în Franţa (aproximativ movement) din Anglia celei de-a doua jumătăţi a secolului subterane. Manifestarea include şi o gamă largă de animaţii,
ateliere, vizite ghidate (http://www.journeesdupatrimoine.
1% din exemplarele de cărţi vândute), toate marile edituri al XIX-lea prin intermediul artelor plastice, artelor culture.fr/).

s-au lansat în aventura digitală, întrucât potenţialul acesteia decorative, literaturii, fotografiei create de Dante Gabriel Mircea Cantor – Urmărirea fericirii

Rossetti, Edward Burne-Jones şi William Morris, James

McNeill Whistler, Oscar Wilde sau Aubrey Beardsley. La

Pinacothèque de Paris poate fi văzută o expoziţie inedită

dedicată sculptorului Alberto Giacometti, Giacometti

şi etruscii (16 septembrie 2011 – 8 ianuarie 2012). Prin

expunerea în cadrul aceleiaşi expoziţii a în jur de 30 de

sculpturi realizate de artist şi a în jur de 150 de obiecte

etrusce, vizitatorul poate observa legătura profundă dintre

opera lui Giacometti şi civilizaţia etruscă.

Între 14 septembrie 2011 – 23 ianuarie 2012, Grand

Palais propune o incursiune în lumea fascinantă a jucăriilor

şi a raportului pe care îl avem cu acestea. Jucării şi oameni

regrupează în jur de 1000 de jucării, produse în serie sau

creaţii realizate de artişti cunoscuţi, retrasând astfel o istorie

a jucăriilor din Antichitate până în zilele noastre.

Galeria „Rue de l’Exposition“ continuă ciclul de expoziţii

angajate prin prezentarea manifestării Furries, dedicate

mişcării Furry, care include proiecţia foto-documentarului

Furries de Carmen Dobre (14 septembrie – 28 octombrie).

Edward Munch-autoportret În cadrul celei de-a 10-a ediţii a Săptămânii Culturilor

20 Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 Scrisul Românesc Cronică literară

Gabriela RUSU-PĂSĂRIN nu mai ai decât fie să te ascunzi, să te
izolezi în bibliotecă şi să scapi de ea,
Eterna căutare fie să te îmbolnăveşti de infarct…“ La
antipot se plasează femeia cultă, nici ea
F iecare apariţie editorială sem­ ­ trebuie un an pentru a se ridica în picioare mediile culturale. Un al doilea personaj vreo fericire pentru bărbat, în concepţia
nată de Constantin Zărnescu (şi îşi priveşte cu bucurie copila mergând feminin atrage atenţia prin complexitatea scriitorului (ca proiecţie autoreflexivă) (şi
înseamnă o provo­care cu în picioare la un an), un pui de animal se comportamentului în spaţiul public: Janina nu numai!): „Ferească-mă Dumnezeu şi de
am­ intirea. Temele majore ale creaţiei sale au ridică pe propriile picioare în doar câteva Bruhns. Dacă Medeea impune o analiză a femeia cultă, zise asistentul de limbi slave
reprezentat tot atâtea incursiuni preliminare clipe. Este destinul sisific al omului, orice universului interior, Janina reţine atenţia Cernat; cu ea dialogul fiind egal, lupta este
în istoria culturii universale, regăsite mai etapă a vieţii constituindu-se într-o luptă cu prin circumstanţele comportamentale: egală şi bărbatul trebuie să depună spre a
apoi în texte memorabile originale. C. legile unei lumi ce doar pare primitoare, „Jana căuta mereu, căuta cu lumânarea, un o convinge, o energie mult mai mare…“
Zărn­ escu este prozator, dramaturg, eseist, altfel poziţionarea în spaţiul public fiind o prieten adevărat, pe care nu îl găsea; sau Concluziva vine de la decanul de la Poli:
jurnalist cu o operă diversă ca specii, de aventură „pe cont propriu“. nu putea ajunge la el; şi acest lucru numai „Oricum, femeia domină şi aşa, din umbră;
la Clodi Primus (1974, Premiul de debut eu l-am observat…“ Ambele personaje e destul (s.a.)… şi o privi cu admiraţie
al Uniunii Scriitorilor) până la Revoluţia Meda Medescu este prototipul feminin feminine sunt de o tulburătoare frumuseţe blândă pe nevastă-sa…“
Română din 17–22 decembrie 1989 la de la care pornesc toate consideraţiile şi, aşezate la antipot creează un portret al
Cluj-Napoca, o operă, pe care, cu stilu-i autorului despre eternul feminin: femeii enigmatice cu un destin „vânat“ Enigmaticul personaj Medina îşi
recognoscibil şi cu pasiunea pentru temele de toţi din curiozitate şi care atrage ca păstrează aura de inefabil, trecând ca
majore ale culturii, o va îmbogăţi cu noi „…observând-o pe Meda Medescu o boare într-o lume prea ocupată cu
contribuţii semnificative. Fiecare pagină am început să cred că un bărbat trebuie un magnet tocmai prin intempestivitatea formularea de întrebări de circumstanţă.
din cărţile sale îşi are vibraţia ei naţională, să cucerească o femeie aşa cum vechii Chiar şi numele ei este o temă de reflecţie:
iar prezenţa sa ca senior-editor în gruparea conchistadori cucereau o cetate… Dar comportamentală. Atracţia feminină este „într-o limbă străveche se pare că
literară din jurul revis­tei clujene „Oraşul“ greşeam...“ Întrebările-cadru revin obsesiv: explicată prin acelaşi etern feminin, o înseamnă jumătate, miez, mijloc, mediu
– întemeiată de un alt străl­ucit om de „de ce nu rămâne până la urmă chiar „regulă“ a jocului iubirii: „Medina Medescu sau centru; alţii spun că, dimpotrivă,
cultură, arh. Ionel Vitoc, promotor al unei nimeni lângă Meda?... de ce o părăseau ei, ...trebuia să fie dorită şi luată aşa cum era. numele de Meda, ca şi Medeea, ar fi o
vaste activităţi pregătitoare pentru ca retrăgându-se, tacit; şi de ce – aproape la Probabil că Ray Pelerin tocmai pentru asta prescurtare de la Menada (bachantă) sau
urbea transilvană, simbol românesc, să fie fel de des, îi părăsea şi ea?“ Introspecţia o iubea, fiindcă ea îi rezista şi era şi astăzi o numinaţie diminutivală extrasă din
declarată Capitală Culturală, nu face decât psihologică este plasată în prim-plan şi este mai nouă şi mai ispititoare decât ieri; şi tot acelaşi cuvânt; alţii spun că ar proveni de
să definească o dată în plus traseele tematice jalonată de imaginea femeii triste. Poetul Iv aşa mâine; şi mai departe…“ la Meduza; nimic nu este sigur, însă este
şi universul preocupărilor sale în spaţiul Constantinescu de la o revistă culturală(!) o fericire că se mai poate auzi şi astăzi…
literaturii şi presei de ţinută culturală. explică surprinzător această stare de graţie: Întru-un univers al misterului feminin Şi uneori chiar îl poartă absolut cine
Meda, mireasa lumii este romanul de „Domnilor, asta este fată-fecioară şi tocmai sunt necesare şi încadramentele spaţiale trebuie; cine îl şi merită (s.n.)“.
dragoste care, la prima editare, în 1979, de aia este tristă…“ Este perspectiva şi temporale. Intelectual prin excelenţă,
în cincizeci de mii de exemplare, a atras masculină a căutării împlinirii nu doar C. Zărnescu plasează povestea enigmată Pledoaria romanului este pentru iubire,
atenţia criticii literare (implicit a publicului, platonice… şi reflex al micilor răutăţi din a Medeei în mirajul greu de explicat al acea căutare perpetuă până la găsirea
argument fiind numărul impresionant şi marinei proiectată în universul poetic al lui „jumătăţii“ platoniciene. C. Zărnescu face
greu de atins astăzi de o publicare a unui Saadi: „îndrăgostiţii să se ferească de mare un pas în plus, argumentând ce se poate
text literar). Închinat „geometriei spiritului – tocmai pentru că marea îi aţâţă şi îi ucide, întâmpla dacă nu eşti receptiv la aflarea
feminin“, cum îl defineşte în dedicaţia dată tot pe atât de puternic, pe cât îi ucid pe ei „jumătăţii“: „cine nu cunoaşte în această
nouă pe exemplarul republicat în 2011 la mările interioare ale sângelui lor – aflat în viaţă pe aceea cu care ar fi destinat să fie
Editura Dacia XXI, romanul îşi păstrează tinereţe şi alertă, înaintea iubirii inocente, unit, contopit… se opune cu tot dinadinsul
prospeţimea discursului reflexiv, chiar dacă înfocate şi disperate…“ ispitei soarţii sale, este un om al satanei,
astăzi universul de discuţii al studenţilor care va muri mai sărac decât s-a născut,
este marcat de alte teme ale cotidianului, Romanul este grefat pe analiza psi­ căci va muri necunoscând jumătate din
afectivitatea rămânând a se manifesta în hologiei feminine, cu o poziţionare în prim omenire“. Două universuri reunite divin. O
spaţiul restrâns al microgrupului şi deseori plan a două personaje care îşi dezvăluie provocare pentru destin! Această concluzie
secretele destinului în circumstanţe banale a fost formulată chiar de Meda, o atitudine
numai al cuplului. în aparenţă. În esenţă însă personajul cu valoare simbolică.
principal este bărbatul cu universul său
Romanul este construit pe analiza de tribulaţii interioare, vocea auctorială Romanul lui C. Zărnescu provoacă şi
psihologiei feminine, în fapt o autoanaliză multiplicată în tot atâtea ipostaze câte azi plăcerea lecturii, plăcerea redescoperirii
a vieţii sentimentale şi a destinului personaje masculine sunt conturate în unor aserţiuni cu valoare aforistică şi
bărbatului care îşi trăieşte viaţa jalonată roman. Iar dilema-cadru est formulată redefineşte universul tribulaţiilor interioare
de eternul feminin: copilă, iubită, soţie. explicit la pagina 142 (din 290): „Unui soţ ale celor ce se încumetă să aleagă
Este uimirea în faţa miracolului vieţii, cult, în faţa unei femei simple, ştiţi ce i se anevoioasa cale a înţelegerii neînţelesului,
cu imagini proiectate despre inefabilul întâmplă?... I se oferă perspectiva sumbră adică a iubirii. N. Steinhardt scrisese în
vieţii. Un exemplu doar: privindu-şi fetiţa, a unor răni sufleteşti cumplit de grele, care 1991: „Aceasta-i tragedia tuturor: punerea
personajul principal constată că omului îi ajung şi trupeşti; lângă o femeie primitivă în cumpănă a Minciunii şi a Adevărului, în
şi dură, tare ca piatra în bădărănie şi iute ca speranţa că prima va învinge!... Aceasta a
săgeata în prostie, şi în plus neînţelegătoare, înţeles poetul (epic) C. Zărnescu, pomenind
de Calea, pe care merg oamenii, spre a-şi
împlini, ori a-şi înfrânge soarta: simbol
românesc al ursitei“. Un mare adevăr
despre o filosofie şi un scriitor.

1 septembrie 1858 – s-a născut Calendar – septembrie 23 septembrie 1939 – s-a născut
Vladimir Macedonski, în Craiova (m. 22 Stelian Cincă, în Fărcaş, jud. Dolj;
septembrie 1918, în Bucureşti); 1988 în Bucureşti); Petrila, jud. Hunedoara);
8 septembrie 1916 – a murit Nicolae 18 septembrie 1931 – s-a născut 23 septembrie 1962 – s-a născut
1 septembrie 1943 − s-a născut Nicolae Coande, în com. Osica de Sus,
Constantin M. Popa, în Braşov; Vulovici (n. 8 iunie 1877, în Calafat); Valeriu Sîrbu, în com. Bujoreni, jud. jud. Olt;
9 septembrie 1958 – s-a născut Vâlcea;
2 septembrie 1861 – s-a născut Mircea 24 septembrie 1900 – s-a născut Dem.
Demetriade, la Ocnele Mari, jud. Vâlcea Viorel Mirea, în com. Solaşoma, jud. 18 septembrie 1893 – s-a născut Zoe Bassarabescu (m. 1968);
(m. 11 sept. 1914); Mehedinţi; Verbiceanu, în Bucureşti (m. 30 decembrie
1975, în Calafat); 24 septembrie 1947 – s-a născut
2 septembrie 1916 – s-a născut Ion 10 septembrie 1930 – s-a născut Liviu Dan Bosoancă, în Vânju Mare, jud.
Potopin, în satul Potopin, jud. Romanaţi Călin, în Craiova (m. 17 mart. 1994, în 21 septembrie 1942 – s-a născut Ion Mehedinţi;
(m. 10 mai 1998, în Bucureşti); Bucureşti); Şerban Drincea, în loc. Drincea, jud.
Mehedinţi; 27 septembrie 1913 – s-a născut Ion
2 septembrie 1935 – s-a născut Damian 11 septembrie 1911 – s-a născut Aurel Nijloveanu, în com. Oponlu, jud. Olt (m.
Ureche, în com. Slătioara, jud. Vâlcea (m. Chirescu, în Craiova (m. 23 iunie 1996); 22 septembrie 1914 – s-a născut Alice 23 iulie 2000, în Craiova).
19 septembrie 1994, în Timişoara); Botez, în Slatina, jud. Olt (m. 1985);
14 septembrie 1906 – s-a născut Emil 27 septembrie 1934 – s-a născut Ilarie
4 septembrie 1952 – s-a născut Vora, în satul Meriş, jud. Mehedinţi (m. 23 septembrie 1891– s-a născut V.G. Hinoveanu, în Vânjuleţi, jud. Mehedinţi;
Spiridon Popescu, în satul Ohaba, jud. 19 martie 1979, în Bucureşti); Paleolog, în satul Corlate, jud. Dolj (m.
Gorj; 12 februarie 1979, în Craiova); 28 septembrie 1934 – s-a născut Amza
16 septembrie 1910 – s-a născut Săceanu, în oraşul Băileşti, jud. Dolj;
5 septembrie 1957 – s-a născut Ionel Victor Valeriu Martinescu, în Craiova (m. 23 septembrie 1903 – s-a născut
Ciupureanu, în com. Coşoveni, jud. 12 decembrie 1994, în Bucureşti); Nicolae Milcu, în Craiova (m. 21 28 septembrie 1934 – s-a născut Sina
Dolj; septembrie 1933); Dănciulescu, în Ciupurenii Vechi, jud.
17 septembrie 1875 – s-a născut Victor Dolj;
7 septembrie 1902 – s-a născut Şerban Anestin (m. 1918); 23 septembrie 1927 – s-a născut
Cioculescu, în Bucureşti (m. 25 iunie George Sorescu, în com. Bulzeşti, jud. 29 septembrie 1939 – s-a născut
17 septembrie 1989 – a murit Ion D. Dolj; Marian Barbu, în Mileşti, jud. Dolj.
Sîrbu, în Craiova (n. 28 iunie 1919, în

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 21

R evista „Cronica“ (Iaşi) din Sorana GEORGESCU-GORJAN
1 octombrie 1976 publica
un interviu cuAthenaTacha Istoria unei cărţi
Spear, invitată la sesiunea internaţională
Brâncuşi în arta secolului XX, care afirma Aforismele lui Brâncuşi
despre sculptor: „Aforismele sale, cu totul
insuficient studiate până acum, constituie, de redacţie la Editura Academiei. Am Brâncuşi a lui Radu Varia (1996), L’Atelier ziceri brâncuşiene, tipărite în timpul
după părerea mea, unul din textele de bază redactat nenumărate cărţi şi reviste Brancusi (1997), Brancusi – L’inventeur de vieţii sale şi pentru care existau şi dovezi
ale artei moderne.“ în engleză şi franceză, am răspuns de la sculpture moderne, de Marielle Tabart olografe. M-am străduit să găsesc traduceri
Împărtăşesc opinia aceasta şi de aceea Dicţionarul academic englez-român şi de (1997), cele şapte Carnete ale Atelierului realizate de exegeţi.
am încercat să ofer publicului o selecţie a „Revue roumaine d’Histoire de l’Art“. În Brâncuşi de la Centrul Pompidou apărute
gândurilor autentice ale artistului, strânse 1976 am avut privilegiul colaborării cu între 1998 şi 2002, monografiile lui Pierre Articolul Brancusi de Dorothy Dudley
într-o lucrare pentru elaborarea căreia am seniorul brâncuşiologiei româneşti, Barbu Cabanne despre sculptor în franceză şi din 1927, cuprinzând multe citate în
primit repetate încurajări de la regretaţii Brezianu, la redactarea versiunii engleze engleză (2002), Catalogul expoziţiei engleză din vorbele sculptorului, fusese
Barbu Brezianu şi Ion Pogorilovschi. a monumentalei sale lucrări, Brâncuşi în The Essence of Things de la New York păstrat cu grijă de acesta. Traducerea în
Antologia trilingvă de cugetări România. Întrucât în activitatea de coeditare (2004), monografia Brâncuşi a Doinei franceză datorată Doinei Lemny şi cea în
brâncuşiene Aşa grăit-a Brâncuşi/ Ainsi a lucrărilor cercetătorilor români, firmele Lemny din 2005, în română şi franceză, română oferită de V.G. Paleolog au permis
parlait Brâncuşi/ Thus spoke Brâncuşi străine urmăreau exigent corectitudinea traducerea românească a cărţii doamnei alcătuirea unei fişe trilingve pentru fiecare
grupează tematic 545 de gânduri ale citatelor, am aplicat experienţa şi la Tabart (2007). Monografiile închinate cugetare. Importantul articol în engleză
sculptorului, selectate din texte publicate în cartea domnului Brezianu, rugându-l să sculptorului de Teja Bach şi de Pontus al necunoscutului M.M., care sintetiza
decursul anilor. Cele mai multe au apărut furnizeze traducătorilor citatele originale Hulten, Natalia Dumitrescu şi Alexandru numeroase conversaţii cu artistul, exista în
în franceză (358) şi română (123). S-au din David Lewis sau Malvina Hoffman. Istrati nu au beneficiat de ediţii în română, arhiva brâncuşiană alături de o traducere
tradus în engleză 64. Texte olografe sunt Lucrând la cartea fidelă în franceză. Frumoasa transpunere în
peste 300. Toate cugetările sunt însoţite de domnului Brezianu, spre deosebire de cele română, datorată lui V.G. Paleolog, a făcut
am beneficiat de te­ semnate de Carola posibilă prezentarea trilingvă a textului
traduceri. mei­nica sa expertiză G i e d i o n - We l ­c k e r, într-un capitol separat, întrucât autorul
în cunoaşterea operei Sidney Geist şi David nu reproduce vorbele artistului, ci esenţa
Vorbele lui Terentianus Maurus Habent lui Brâncuşi şi am Lewis.
sua fata libelli – Cărţile îşi au soarta lor gândirii sale.
– se aplică foarte bine la această lucrare, a­preciat modul poetic Prin amabilitatea
la care am trudit ani mulţi şi care a fost domnului Alexandru Fişe trilingve am putut realiza pentru
imprimată în doar câteva exemplare de în care transpusese ci­ Buican am putut face citatele franceze din monografia Carolei
Editura Criterion din Bucureşti. A doua copii Xerox după edi­ Giedion-Welcker, traduse în ediţia engleză
zi după lansarea din noiembrie 2010, tatele în română. ţiile englezeşti ale lu­ din 1959 şi în cea română din 1981. La fel
regretatul editor Gabriel Stănescu a trecut În 1998, când am crăr­ilor datorate Caro­ am procedat pentru citatele franceze din
în lumea drepţilor, iar editura sa şi-a încetat lei Giedion-Welcker, monografia lui Ionel Jianu, traduse în ediţia
fost solicitată să traduc lui Ionel Jianou şi engleză din 1963 şi în cea română din
activitatea. din engleză cartea 1983, sau pentru textele citate de Athena
Hulten et al. Tacha Spear, în ediţia engleză din 1969,
Destinul cărţii s-a schimbat însă, prin doamn­ ei Edith Balas în cea română din 1975, sau în fragmentul
implicarea benefică în proiect a Editurii Momentul de cea de carte publicat în franceză în 2001. În
Scrisul Românesc din Craiova și a Centrului Brâncuşi şi tradiţiile mai mare importanţă cazul citatelor din cărţile lui Sidney Geist
Cultural Brâncuşi din Târgu-Jiu. La 21 populare româneşti, în engleză, am avut la dispoziţie frumoase
mai 2011 lucrarea a văzut din nou lumina în receptarea scri­ traduceri în română şi, uneori, şi fragmente
tiparului şi a fost prezentată publicului i-am cerut autoarei în franceză.
gorjean într-o haină nouă de către domnul er­ilor brâncuşiene
director Florea Firan. stabilită în SUA să-mi a fost apariţia cata­ În decursul anilor am tradus şi eu mult
transmită textul o­ri­ lo­gului La Dation din şi în română, valorificând cunoştinţele
*** Brancusi (2003) – acumulate din studiul francezei şi al
ginal al citatelor din îngrijit de doamnele englezei. Acolo unde nu am găsit versiuni
Încă din copilărie am privit cu respect Marielle Tabart şi Doina Lemny – şi autorizate, m-am încumetat să ofer eu
scrisorile primite în 1937 de la Brâncuşi de autori români. Cum a volumului Brâncuşi inedit (2004) – traduceri în română, franceză sau engleză,
tatăl meu, Ştefan Georgescu-Gorjan, autorul dânsa nu le mai avea, ediţie Doina Lemny şi Cristian Velescu. după caz. Soluţiile sunt perfectibile, de
concepţieitehnice a Coloanei monumentale. a trebuit să le identific Lucrările valorificau bogata arhivă de bună seamă. Important este că se cunoaşte
Am admirat şi frumosul catalog Brummer eu însămi. documente Brâncuşi, păstrată de legatarii forma primară a cugetărilor.
din 1926, dăruit Tatei cu dedicaţie, în care artistului şi intrată în domeniul public
erau consemnate în traducere engleză şapte Peste ani, domnul Brezianu îmi va prin actul Daţiunii, datorită moştenitorului În alcătuirea volumului nu am selectat
din minunatele cugetări ale sculptorului. împrumuta cu generozitate din bogata legatarilor. Tezaurul de scrieri autentice, texte din romane, piese de teatru sau
Tata păstra revista „Lumină şi culoare“ din sa bibliotecă importante lucrări despre consemnate de mâna artistului, ciornele convorbiri imaginare, în care nu vorbeşte
1946, cu „C. Brâncuşi. Mărturii“, notate Brâncuşi. Îi sunt recunoscătoare că mi-a şi corespondenţa păstrată de el au devenit Brâncuşi ci un personaj fictiv. Nu am inclus
în 1938 de Ionel Jianu, precum şi numărul înlesnit accesul la preţioasele monografii astfel accesibile cititorilor. Importante nici proverbe sau aforisme ale altora, chiar
din „Arcades“ din 1947, cu frumosul eseu ale lui Friedrich Teja Bach din 1987, sau corespondenţe şi scrieri în franceză au dacă sculptorul le aprecia. Am încercat să
al lui V.G. Paleolog. În biblioteca Tatei Pontus Hulten, Natalia Dumitrescu şi fost publicate în La Dation, în timp ce evit citarea unor ziceri insuficient docu­
se găseau monografii Brâncuşi, pe care i Alexandru Istrati din 1986, ca şi la cărţile Brâncuşi inedit a înregistrat corespondenţa mentate. Existenţa materialelor olografe
le trimiseseră Carola Giedion-Welcker în semnate de Marguerite Vessereau în 1930, în română şi cugetări în română şi franceză. consemnate în volumele Dation şi
1964, Sidney Geist în 1968, sau Athena Malvina Hoffman în 1939, Petre Pandrea Acribia editorilor a respectat grafica Brâncuşi inedit a îmbogăţit substanţial
Tacha Spear în 1976, toate conţinând în 1945, Ionel Jianu în 1963, sau Vintilă specială a sculptorului. În volumul semnat corpusul selectat. Pentru a uşura lectura am
numeroase referiri la vorbele sculptorului. Russu-Şirianu în 1969. de Hulten, Dumitresco şi Istrati, apărut în folosit ortografia corectată. Textele au fost
Între volume, se aflau şi Mărturii despre franceză în 1986 la Paris şi în engleză în grupate tematic, iar cele olografe au fost
Brâncuşi (1975) sau Omagiu 100, apărut Am alcătuit fişe cu cugetările sculp­ 1987 la New York, sunt consemnate o parte marcate cu asterisc. Am indicat sursa sau
la Târgu-Jiu în anul centenarului Brâncuşi, torului, pornind de la forma în care au din gândurile artistului, împărtăşite celor sursele şi existenţa facsimilelor în sursă,
ca şi almanahul omagial „Tribuna“ sau apărut mai întâi. Cea mai veche cugetare ce i-au stat alături în ultimii ani de viaţă şi am precizat numele traducătorilor, când
frumoasa Carte de inimă pentru Brâncuşi, în română, notată în Carnetul de desen autentificate prin preţioase facsimile. erau menţionate.
publicată de Nina Stănculescu. din anii studenţiei, am văzut-o în secţia În anul 2000 a apărut importantul
de grafică a Muzeului Naţional de Artă vo­lum Studi su Brancusi al Paolei Cugetările brâncuşiene merită să fie
După trecerea sa în lumea drepţilor, în al României – Arta nu este o întâmplare. Mola, cuprinzând reproducerea unor mai bine cunoscute întrucât sunt minunate.
1985, i-am preluat arhiva şi m-am străduit Pentru textele în română, am consultat la Când sculptorul William Tucker a luat
să-i continui lupta de apărare a Coloanei. Biblioteca Academiei interviurile publicate texte devenite clasice pentru cercetarea cunoştinţă de conţinutul antologiei trimisă
Lucrarea lui de sinteză, Am lucrat cu în presa vremii de Marcel Iancu în 1926, în format electronic, mi-a scris următoarele:
Brâncuşi, a reuşit să vadă lumina tiparului în Apriliana Medianu şi Lucian Boz în 1930, brâncuşiană: eseul lui Ezra Pound din „The „Am deschis textul cărţii tale cu gândul de
1988, cu ajutorul Editurii Scrisul Românesc, sau Ioana Giroiu şi Ionel Jianu în 1938. Little Review“ (1921), articolul semnat a parcurge la întâmplare nişte citate, poate
din păcate înjumătăţită şi cu titlul schimbat, Tot la Biblioteca Academiei, am identificat M.M. în „The Arts“ (1923), cugetările pentru a găsi ziceri pe care nu le citisem
Amintiri despre Brâncuşi. Partea rămasă scrisoarea în română din 11 februarie 1935 publicate în „This Quarter“(1925), textul înainte... dar acum s-a făcut întuneric, au
– Templul din Indor – a apărut în 1996 la trimisă Miliţei Petraşcu, prin care Brâncuşi integral al catalogului Brummer (1926), trecut ore întregi, ochii mi-au ostenit de
Editura Eminescu, iar lucrarea integrală, accepta comanda pentru Târgu-Jiu. Textul precum şi o comparaţie a prefeţei lui Paul strălucirea ecranului şi mă simt atât de
cu titlul iniţial, a fost publicată în 2004 de apărut în 1964 în traducere franceză în Morand în franceză şi engleză, articolul lui fericit că a existat un astfel de om. Ai făcut
Editura Universalia. Demersul publicării „Revue roumaine d’Histoire de l’ Art“ Henri-Pierre Roché din „L’Œil“ (1957) şi un mare serviciu lumii. Mulţumesc.“
postume a scrierilor tatei m-a obligat să mă fusese socotit de mulţi drept original şi discursurile de la funeraliile artistului.
documentez serios şi eu.
citat ca atare. Am reuşit să fac fişe pentru principalele
Între 1965 şi 1996 am lucrat ca
redactor de limbi străine şi apoi ca şef În biblioteca Gorjan au intrat după
1985 noi lucrări, ca de pildă Catalogul
Retrospectivei Brâncuşi de la Philadelphia
(1995), ediţia engleză a monografiei

22 Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 Scrisul Românesc Poezie
Oana BĂLUICĂ
Viorel FORŢAN

Poeme Tineri poeţi

învăţătură către fiica mea atribut al bătrâneţii

o cărămidă de-ar fi invers La cei 20 de ani ai săi, Oana Băluică (studentă în anul al doilea la Facultatea
i-un palat DOAMNE
o sapă de Litere, Universitatea din Craiova) îmbină deja o cultură solidă şi vastă cu o
ori-ori
este acţiune inteligenţă vie şi un spirit iscoditor. Aceste date excepţionale transpar şi în poezia
o inimă din cumpăna nopţii
m-am străduit să trag pe care o scrie, dar fără să o sufoce. Referinţele culturale, intertextualităţile,
înseamnă viaţă stelele
iar sufletul atmosfera de un rafinament uneori căutat nu devin niciodată stridente sau pedante
spre soare
e dumnezeu tocmai pentru că respiră un aer de familiaritate şi se pliază pe o senzualitate

ars poetica profundă, uneori chiar explozivă, aşa cum transpare şi în unele dintre aceste

ce aflu versuri. Mihai Ene
scriu
fie spre după-amiezi Insomnia Dar, pe vremea aia, vremea ghindelor şi a
ce scriu fie spre dimineţi conurilor de brad,
învăţ Lui F. Scott Fitzgerald eu încă aveam părul ud, cireşe-n buzunar
întrebare şi picioare de abanos.
ce învăţ Nu am stat niciodată goală, Dansam încălţată în feţele melcilor şi
ştiu ce-ar fi ana lui manole pe Riviera Franceză, să ascult picioarele
fără cele mai bune poveşti ale vinului; mi se lipeau de podea ca într-un act erotic,
ce ştiu spaţiul mioritic şi istorioarele dansate ale cafelei o lumânare scufundată într-un vas.
verific înmuiate într-un jazz absurd de crud Vocea, până la urmă, era mereu sensibilă
echivoc inechitabil mă fac să-mi părăsesc iubitul. la vodkă,
ce nu se adevereşte versurile amorţite deveneau repede sânge
arunc de pleci Mai târziu, noaptea, într-o şi aşchii.
mă zdrobeşti Noir désir Nu era nimic mai antic atunci decât
aruncatele se vor sfărâma îmi pierd şi picioarele cu care iubitul şi vinul roşu supraveghindu-mi
în litere de rămâi urma să cutreier, într-un final, Riviera. voinţa.
şi vor trece mă zdrobeşti Auzeam din când în când că, în spatele
în pământ Să fugi, să stai, adevăratele întrebări sunt ghişeelor,
unde se vor întrupa alege bătute-n vinul alb şi-n migdalele fragile. se dormea pe nişte perne albe, mari,
altădată Să fugi, să stai goală, adevăratul curaj e cu fotografii şi lumânări lângă ele.
în altceva oare deja
prin alte generaţii o poveste dezbătută de Camus. Au trecut mulţi ani de atunci, de când
patinez printre ultimele file din calendar bunica mi-a povestit despre lagăr şi despre
ce este adevărat Parcă noaptea asta nu e ca celelalte. viaţa în mers de scoică.
păstrez fidelitatea gheţii e translucidă Parcă o maşină poate opri, undeva,
pe aproape, pe lângă apartamentul de În oglindă
păstratele mă vor însoţii mai bine mor lângă mare.
totdeauna deCĂT deCOR Din potecile iubirii, se face mereu Printre frunzele galbene şi
printre astre DE CIRC arhanghelic un alt Hollywood. jumătăţile de cactuşi din farfurie,
după despământenire subit Dar dacă Zelda nu sunt totuşi eu? murele şi fragii par copiii absolutului.
poate iubit Iedera de pe zidul casei este şi ea
asociaţii de negăsit Exerciţii de somnambulism o mamă destul de iubitoare;
îmbrăţişează fereastra plină de păcate
noaptea-i asociată morţii orbit Se spunea ca te târăşti ca marea; ca o vază plină de tuberoze
groaza-i asociată nopţii aşa începea povestea. care abia aşteaptă oaspetele
orbit de foamea dragostei de viaţă Şi în dimineaţa de 20 de cenţi care ajuns în casa în care viermii
de-aceea calc clipele-n picioare ieşea umil din tren, m-am decis să fac o sunt cei mai buni prieteni ai pisicilor.
o REVOLUŢIE baie. Vioara din spatele mesei verzi, mucegăite,
porneşte în zori de ZI NAŢIONALĂ orbit de foamea dragostei de-o viaţă îşi cântă valsul pentru perechile de
calc inima-n picioare Sticla de vin se scufunda şi ea odată cu legume.
psalm mine Conopida şi roşiile sunt mai erotice ca
drumeţ pe cfr atât de încet cum ai scrie o scrisoare. niciodată,
împotriva valurilor Şi în urechi mereu răsună sunetul stâncilor îmi amintesc de noi, într-un salon
nufăr răzvrătit o gară la ţară lovite de trupuri albastre. când printre cutele rochiei de satin
au rămas funiile ucigaşe.
împotriva raţiunii pe un perete stă scris Mirosul de portocale, în principiu, Totuşi, fericirea…
gând rătăcit mare şi entuziast n-ar fi avut nimic de-a face. De dragul nostru, legumele formează toate
LIBERTATE Dar vezi tu, albastrul şi portocaliul… un pod medieval printre frunzele de
împotriva inimii Târziu, mi-am acoperit ochii cu buzele. pătrunjel.
sentiment pătimaş-ivit linia întâia e liberă Mai demult, l-am fi trecut dansând şi
La vita e bella făcând dragoste ca un popor antic barbar.
împotriva morţii naşterii pe linia a doua staţionează un marfar Acum, privim tablourile lui Chagall şi
împotriva trăirii al cărui vagon aflat în faţa mea De când cuvintele s-au dus să lucreze Picasso;
împotriva naşteri morţii într-o bancă, uneori ne zâmbim şi mă mângâi, aşa cum
afişează inscripţia a trebuit să-ncep să cânt ca să-mi plătesc pâinea
viaţă de vieţuit 82 INTERN impozitele. ar mângâia masa plină de resturile ei.
53 CFR La fel de bine, le-ar fi putut duce la abator. Şi, mai nou, mergem tropăind dimineaţa.
tu 66 55 014 – 3
cel de sus Fals
scoate-mă din mine ←14,54 m→

DOAMNE iar eu sunt pe linia a treia

SPAŢIUL Din volumul cutia neagră/poeme, în curs de
atribut al tinereţii apariţie la Editura Scrisul Românesc

TIMPUL

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 23

Geo CONSTANTINESCU

Matilde Asensi – Ultimul Caton

S criitoarea Matilde Asensi (născută Vaticanului, mai apoi prin varii centre ale într-o lume imaginară pură şi simplă, chiar în paleografie dar şi călugăriţă în vârstă
în Alicnte, Spania, 1962) a debutat devenirii creştinătăţii (Istambul, Ierusalim, dacă este realizată cu talent, dăunează de 39 de ani a Ordinului Fericitei Sfinte
editorial la sfârşitul veacului trecut cu Alexandria) unde Ottavia Salina, paleografă aici, pentru că romanul fusese conceput Marii. În acest periplu ea este însoţită de
romanul El salón de Ámbar (Salonul de specialistă, este solicitată pentru a descifra pe echilibrul ingenios dintre elementele căpitanul Gărzii Elveţiene a Vaticanului şi
Chihlimbar, Ed. Plaza y Janes, 1999) semnele stranii ce au apărut pe cadavrul concretului înconjurător şi semnele ce duc de profesorul Boswel de care naratoarea
unde punea problema perpetuării furturilor unuia din hoţii moderni ai relicvelor Crucii spre transcendenţă, chiar dacă în spaţiile se va îndrăgosti în final şi va renunţa la
obiectelor de artă începute de invadatorii lui Cristos, ce timp de aproape două milenii instituţiilor cele mai înalte ale creştinătăţii legământul sacru ce-i condusese paşii
nazişti în cel de-al doilea război mondial din se răspândiseră în toată lumea. din toată lumea. Prin aceasta, rezolvarea până atunci. Analiza psihologică a acestei
muzeele lumii. Iacobus (2000) reconstituie narativă păcătuieşte, lumea fantastică „căderi în lume“, deşi verosimilă, rămâne
lumea spaniolă a secolului XIV, unde viaţa În acest fel, romanul capătă tent­ă inventată de autoare rezultând, totuşi, mai degrabă o mână întinsă de autoare
palpitantă şi seducătoare este împânzită de poliţistă, unde elemente ale realităţ­ii concrete mult mai săracă decât cea a sugestiilor clişeelor literaturii de consum.
comploturi, practici magice şi elemente se împletesc cu cele transcenden­tale, stranii, concepută iniţial. Asta şi pentru că autoarea
cabalistice. El origen perdido (2003) astfel tot ce apare în jurul per­son­ ajelor trimite are simţul construcţiei lumii concrete, Roman imens, de 647 pagini, El último
duce spre revelarea originii cuvintelor şi a spre altceva, mai în­dep­ ărtat şi, desigur, astfel încât aceasta să dezvăluie semnele Catón vine în urma genului narativ iniţiat
limbii prin re-crearea atmosferei cuceririi greu de descifrat. Cheile investigaţiilor ce duc dincolo de ea, să le facă pe acestea de semioticianul italian Umberto Eco, cu
Americii. Todo bajo el Cielo (2006) evocă personajelor conţin raţionamente logice, dar să trăiască şi să se deschidă interpretărilor celebrul său roman Numele Trandafirului şi
China Marelui Împărat şi Tierra Firme mai ales simbolice şi misterioase. omeneşti esenţiale. este bine susţinut intelectual, însă cu destule
atmosfera coloniilor spaniole din Caraibe concesii măgulitoare doar pentru cititorii
în secolul XVII. Raporturile dintre realitate şi ceea Un exemplu reuşit al folosirii cu succes tributari ai clişeelor narative comune.
El último Catón apărut pentru prima ce este dincolo de ea se întreţes şi se a intertextualităţii este dat de interpretarea
dată în 2001 a cunoscut traduceri în mai îmbină de-a lungul planurilor naraţiunii mistico-realistă a celor şapte Cânturi
multe limbi şi o nouă reeditare la „Editorial până când, în final, autoarea construieşte ale poemului lui Dante, ce conduc spre
Planeta S. A.“, anul trecut, în Barcelona. o lume imaginară a staurofilakilor, aşa descifrarea (sau o nouă încifrare) lumii
În acest roman, MatildeAsensi ne poartă zisul ordin al celor care se consideră încă enigmatice a staurofilakilor.
cu gândul prin birourile de investigaţii ale adevăraţii custozi ai Crucii lui Cristos. Dar
Romanul este scris la persoana I, din
închiderea periplului narativ atât de dens perspectiva Ottaviei Salina, specialistă

din punctul de vedere al semnificaţiilor

Universitarul craiovean Adrian Mircea Eliade Ştefan VLĂDUŢESCU
Boldişor debutează editorial cu
un studiu amplu, masiv şi serios despre omul şi istoricul religiilor echilibru înţelept, corect, onest şi benefic.
Mircea Eliade. Cartea Valenţe creştine Acesta este, în plus, un alt merit al stadiului:
în gândirea lui Mircea Eliade (Craiova, noaş­ te generic obiectul de studiu, dar cu sacrul“. Ca atare, „povestitorul“ trebuie, „intenţia noastră, accentuează Adrian
Editura Mitropolia Olteniei, 2011), are 720 reia lectura concentrându-şi atenţia pe un în planul profesiei, să fie normativ şi Boldişor, nu este aceea de a-l transforma pe
de pagini (format mare) şi este o variantă anume aspect şi pentru a-l orienta pe lector descriptiv, obiectiv şi comprehensiv. Sub­ Eliade într-un teolog sau într-un apologet
dezvoltată şi restructurată a unei strălucite către reperele, balizele ce-i fac evidente secvent, metodologia ce satisface cerinţele al creştinismului“.
teze de doctorat, susţinută în 2010 sub acestuia probele de legitimare a punctului menţionate şi este adaptată specificului
coordonarea profesorului universitar doctor de vedere. În plan generic, se realizează o social al religiei se arată a fi compusă Sub acelaşi postulat se încadrează
hartă a reliefului supus cartografierii şi se din metoda fenomenologică şi din cea înţelegerea poziţiei profesionale şi pro­
Remus Rus. Ea se deschide cu un cuvânt îngroaşă cu marker limitele şi traseele ce hermeneutică. fesioniste a lui Eliade. Se observă că, deşi
duc către scopul fixat. în intimitatea sa Mircea Eliade iradiază
înainte de o elevată altitudine evaluativ- Gestica „bottom up“ este calea aplicată ortodoxism, în planul operei sale de
comprehensivă a Înalt Preasfinţitului Irineu, În câteva cazuri se recurge şi la „bottom în cazul imersării în textul originar, în istoric acesta nu dezvăluie vreo afinitate
Mitropolitul Olteniei, în care se remarcă up“. Se intră în materia brută a textului şi cu vreunul dintre sistemele religioase pe
erudiţia autorului, profunzimea investigaţiei chiar în interiorul textului. Se acţionează materia genuină a oricărei textualizări. care le examinează. Totodată, Eliade se
zetetice şi relevanţa concluziilor privind pe teren, nu pe hartă, se definesc balizele Această cale este una a profunzimii şi impregnează de sugestiile mai multor
tema abordată. ce ilustrează valenţele creştine. De aici, din a adâncimii. Adrian Boldişor recurge la sisteme, ceea ce-i permite să fie un mare spirit
text, se radiografiază elementele de ideatică acest tip de demers în capitolul Abor­ comparatist. Admite, în plus, confirmarea
Subiectul în discuţie este dificil, sensibil şi se fac conexiuni. darea noastră. Dacă „în centru“ stă unei axiome pe care o aminteşte în cartea sa
la deformare şi greu de adus la un consens „descoperirea“, colaterală este căutarea: Nostalgia originilor: „Nu este de ajuns să
general. Ca atare, încercarea apare dintru Gestica „top down“ este calea con­ „valenţele pe care noi le căutăm“. Căutarea sesizezi semnificaţia fenomenului religios
început ca temerară şi ambiţioasă. Spiritul ceptuală, a clarităţii, a distincţiei şi a are loc şi în „mediul în care s-a format“ într-o anumită cultură şi, prin urmare, să-i
investigativ înfruntă pericolul de a se sufoca teoreticului. Această opţiune este men­ Mircea Eliade („ortodoxia românească“) şi descifrezi «mesajul» (căci orice fenomen
în efortul de a domina obiectul investigat şi ţionată în capitolul De ce valenţe creştine în opera acestuia. are un «cifru»); este necesar să-i studiezi
de a se feri de avalanşa de informaţie ce se în gândirea lui Mircea Eliade. Aici şi să-i înţelegi «istoria», altfel spus, să-i
generează an după an în legătură cu Mircea se dezvăluie opţiunea ca, în baza unei Între „descoperirea“ sub concept pre­ dezvălui schimbările şi modificările şi, în
Eliade. Pentru a depăşi aceste provocări, cunoaşteri prealabile, în temeiul unui alabil şi „căutarea“ de structură a unui ultimă instanţă, să elucidezi contribuţia sa
tânărul cercetător apelează la toate cele concept să se recurgă la „descoperirea concept nou şi specific se păstrează un la cultură în ansamblu“.
trebuincioase unei operaţiuni de anvergură. valenţelor creştine“ în viaţa şi, mai ales, în
Mai întâi, lecturează atent şi scrupulos opera lui Eliade. Sub acest aspect se reţine Această radiografiere în cheie dublă
opera şi haloul ei critic. Reţine elementele fundamentul creştin-ortodox al persoanei permite relevarea gândirii lui Eliade
semnificaţionale ce cadrează cu întrebarea Mircea Eliade („legătura ce se stabileşte „ca un tot unitar“, cu „etape“ coerente şi
fundamentală: care sunt valenţele creştine între Eliade şi religiile Indiei“) şi efortul „continuitate“. Alte valenţe ale gândirii
ale gândirii lui Eliade. Apoi, selectează din de obiectivitate al „profesionistului“ istoric creştine se desprind a fi: dialectica sacru-
„literatura“ de referinţe punctele de vedere al religiei. Istoricul „refuză“ a se declara profan, hierofaniile, timpul şi spaţiul sacru,
de autoritate şi pertinenţă în legătură cu angajat în credinţa creştină şi „tace“ atunci constantele spiritului religios, simbolurile,
obiectivul cercetării. Astfel, izbuteşte să când este întrebat tranşant. Mircea Eliade iniţierea, homo religiosus.
proceseze o imensă bibliografie şi să o este un creştin ortodox care din Biblie
exploateze în interesul obiectivităţii şi este ataşat de Ecleziast, are psalmii şi Cartea profesoruluiAdrian Boldişor este
imparţialităţii necesare într-un studiu ce rugăciunile sale creştine favorite. Pe de altă valoroasă atât prin perspectiva de abordare
respectă standardele unei opere ştiinţifice. parte, ca să rămână obiectiv în susţinerile instituită, prin rigurozitatea aplicată a
sale de istoric al religiilor, se situează pe discursului analitic, cât şi prin capacitatea
În întreprinderea sa, cercetătorul re­ un postament de imparţialitate: „Eu mă dovedită de a aduce la sinteză constatări
curge la două tipuri de procesare: „top străduiesc să înţeleg, dar nu ca orientalist pertinente şi puncte de vedere personale.
down“ (de sus în jos, de la idei la materie) sau indianist“. Pentru el, istoria religiilor Per ansamblu, un debut remarcabil ca nivel
sau „bottom up“ (de jos în sus, de la şi a credinţelor religioase, a fenomenului ştiinţific.
materia amorfă la idee). În metodologie se religios, este „povestea întâlnirii umanităţii
îmbină cele două modalităţi de abordare.
Are predominanţă „top down“. Adrian
Boldişor domină materia şi o examinează
din perspectiva specialistului ce-şi cu­

24 Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 Scrisul Românesc Eseu

Eugen IORDACHE

Conexiuni nefortuite

A flat într-un complex tem­ cu fântânile şi troiţele, cu vii şi cu morţii suplimentare stabilind o conexiune directă tipărită în 2005, următoarele informaţii:
poral consacrat cunoaşterii lor, gândul acesta m-a cutremurat şi m-a între Blaga şi Marin Preda, subiecţii din „Conservarea pentru viitorime a unor
vieţii şi operei lui Valeriu făcut să realizez dimensiunile apocaliptice Rotonda plopilor aprinşi. Prilejul a fost altare ale credinţei strămoşeşti a constituit
Anania, a operei literare, în special, am ale inundaţiilor din România.“ Jurnalul intim al lui Marin Preda, apărut în o preocupare constantă a Presfiinţitului
căpătat numeroase puncte de sprijin ale 2004. Volumul debuta cu însemnări de la Calinic, Episcopul Argeşului şi Mitropolit
ideii că cititul se constituie în substanţă Ştefan Iordache m-a avertizat că ur­ Sinaia, 24 august 1958; obsedantul an 1958.
vitală autentică în forma sa cea mai pură, mează o propunere stranie de modificare La pagina 41 însă, sub data de 9 septembrie, al tuturor românilor din Balcani în iulie
esenţială. Pregătind această rememorare a destinului românesc: „strămutarea te­ îl evocă pe Blaga, care formulează
foarte specială pentru mine a conexiunilor mel­iilor ţării pe coamele Carpaţilor... întrebarea „dacă în veşnicie Dumnezeu şi 1993 la Congresul Armenilor de la
furnizate de citit, descopăr că acesta Statornicia noastră se va rosti nu în mâlul Satan n-ar fi cumva fraţi, slujindu-se unul Freiburg – Germania. Prin a sa osârdie au
realizează magistral şi o contrazicere, cel ce se duce, ci în piatra care rămâne. O pe celălalt, aduce în discuţie o temă majoră fost strămutate în parcul mănăstirii Curtea
statornicie a ascensiunii. De două mii de de Argeş bisericile de lemn din Palanga –
Ştefan Iordache ani ne rezemăm pe brazdă, pe glie, de două Valeriu Anania Vâlcea, (1847), Drăganu – Argeş (1786) şi
mii de ani o tot pierdem şi o tot luăm de Podu Broşteni (1788), Troiţa din Cicăneşti
puţin aparentă a ireversibilităţii timpului, la capăt. Ce-ar fi dacă ne-am rezema pe din scrierile sale (Intrusul sau Cel mai iubit – Argerş şi poarta din Glăvile – Vâlcea,
în definiţia lui Kant: „Prin acţiuni prezente culmi?“ dintre pământeni): destinul uman“. Căci remarcabilele monumente de arhitectură
nu putem influenţa acţiuni trecute“. Cititul destinul nu înseamnă asigurare. Există un fiind astfel, salvate de la distrugere
provoacă, ne ajută la modificarea acţiunilor După o pauză de descărcare intelectuală, subdestin, un hazard, un ce nedeterminat iminentă. Glăvile este comuna în care, la
trecute, atât în substanţa lor, cât şi în forma a urmat declaraţia sentenţioasă a actorului. pe care omul trebuie să-l cucerească. Abia 18 martie 1921 se năştea Anania şi în care a
lor de exprimare. după aceea începe să intervină destinul... urmat şcoala primară. Localitatea Palanga
− O literatură care are un mare spirit Căci în lume domneşte nestingherită lipseşte de pe hărţile României, toponimul
În 2005, la Editura Limes apare al treilea ca Lucian Blaga şi un traducător atât de legea implacabilă a luptei pentru cucerirea definind un sat din aceeaşi comună Glăvile,
volum din seria „Opera Literară“ a lui profund ca Valeriu Anania trebuie citită destinului, a conştiinţei că faci ceea ce sat cu parohie proprie. Ambele monumente
Valeriu Anania – Rotonda plopilor aprinşi. şi răscitită, trebuie transformată în avere trebuie să faci. au fost transferate la Curtea de Argeş în
În 24 decembrie, autorul Ştefan Iordache naţională.
îmi semnala: „Citesc o carte formidabilă, Că cititul se constituie într-un sistem anul 1988.
a unui scriitor român din Vâlcea ta natală. A revenit târziu în noapte pentru a-mi cu structură şi funcţiuni dominante în
Vei găsi acolo cel puţin două capitole care citi (eu am bănuit imediat că spunea totul gândirea umană, o demonstrează toate Cititul îşi dovedeşte încă odată virtuţile,
sunt schiţe de portret absolut extraordinare pe dinafară) continuarea fragmentului din „coincidenţele“ existenţei noastre culturale. obligându-mă să descopăr că, în perioada
ale lui Blaga şi Marin Preda. Mi-ai vorbit Valeriu Anania. Trecând pe la mănăstirea Curtea de Argeş, 1951 – 1952, Valeriu Anania a fost decan
despre o obsesie a ta, ritmurile implicite, am găsit în broşura Comorile Argeşului, al Centrului de Îndrumare Misionară şi
codurile Blaga, pe care le-ai folosit într-o „Sat al meu ce porţi în nume Socială a Clerului, la mănăstirea Curtea
întreprindere mai mult decât specială. Sunetele lacrimei.“ de Argeş, unde preda cursuri de istorie
Pe Marin Preda l-ai văzut prin 1968, la „E frumos dar nu mai vrem să fie şi bisericească şi omiletică.
întâlnirea de 25 de ani a generaţiei 1943 adevărat. Tremură sufletul la gândul că
a Şcolii Normale de Băieţi din Bucureşti, osemintele lui Blaga vor fi fost atinse de Ultima conexiune: în zilele în care
din care a făcut parte şi tatăl tău şi mi-ai duşmănia apelor tulburi. Locul lui trebuie Anania se lupta cu grele probleme de
povestit frumos despre „apariţia lunatecă“ să fie sus, pe muntele Kogaionului, la sănătate şi se pregătea să treacă la cele
a scriitorului. Dar acest Valeriu Anania este sălaşul de piatră al strămoşului Vezinas, veşnice, mi s-a evocat cu acuitate prezenţa
un povestitor fabulos, realizând, dintr-o de unde să vegheze peste Lancrăm şi peste sa la Craiova, cu ocazia punerii în scenă a
întâlnire cu marele scriitor, o capodoperă Ţară, mai al lor şi mai statornic cu ele.“ piesei Greul pământului la Teatrul Naţional,
într-un stil curat, cu mare meşteşug de Abia a doua zi mi-a spus că el îl întâlnise în iarna lui 1987.
portretist.“ pe Valeriu Anania încă din 1969, era în plină
perioadă de pregătire a turneului din aprilie Iată cum conexiuni nefortunite mi-au
Mi-a reprodus, pe scurt, secvenţa cu 1969 la Nancy cu piesa Actorul şi regele – adus cu generozitate, din Kogaionul culturii
bătaia nevinovată între fiul scriitorului şi Viziuni flamande de Michel de Ghelderode, româneşti, spirite sacre, Lucian Blaga,
un pui de negru aflător în acel cartier al cu care avea să obţină un mare succes la Valeriu Anania, I.D. Sîrbu, Marin Preda,
Bucureştiului: Festivalul Mondial de Teatru. Ştefan Iordache, să mă îmbogăţească cu
Fusese luat pe sus de doi colegi de teatru fapte de viaţă pilduitoare.
„− Auzi, domnule, să râză el de limba şi dus la Piteşti să vadă poemul dramatic
omului!“ Meşterul Manole al unui dramaturg puţin
cunoscut, spectacol pus în scenă la teatrul
Motiv pentru care îşi admonestase fiul Al. Davila din Piteşti, în regia Marietei
care săvârşise o astfel de eroare. Sadova şi cu partitura muzicală interpretată
de Corul Madrigal.
„− Bă, tu s-asculţi ce vorbesc eu aici! N-am îndrăznit să mărturisesc faptul că
Pe asta, bă, să n-o uiţi, că limba se apără şi citisem poemul dramatic încă din decembrie
cu pumnii!... Marş în casă, zgaibă, că mai 1968 la insistenţele lui I.D. Sîrbu, care îmi
vorbim noi!“ şi schiţase un portret al autorului de origine
oltenească.
Iar despre Blaga mi-a citit câteva rânduri După intervenţia lui Ştefan Iordache,
care mi-au oprit pur şi simplu respiraţia. am căzut într-o altă conexiune privind
fatidicul an 1958 în care I.D. Sîrbu şi
„Deluviuuluitor(dinprimăvaralui1970) Valeriu Anania aveau să fie condamnaţi
paralizant inimaginabil în monstruoasa lui şi aruncaţi în puşcărie pentru „uneltire
urieşenie... Dar gândul că stihiile şi-au contra ordinei sociale.“ Au urmat acelaşi
răzvrătit nu numai apele de deasupra, ci şi traseu nenorocit: Securitate, Jilava, Piteşti,
pe cele de dedesubt, că sate şi grădini s-au Aiud. Mai mult, mi s-a evocat un episod
pomenit urnite din tălpi şi au pornit la vale, important din viaţa de familie. Eu fusesem
fărâmându-se-n adânc, cu casele şi copacii, martorul arestării, în acelaşi an 1958, a
învăţătorului Alexandru Ionescu, fratele
bunicului meu după mamă, care a fost
condamnat pentru politică legionară, el,
colaborator apropiat al lui Nicolae Iorga,
marea victimă a legionarismului.
Şi tot obiceiul cititului avea să-mi aducă
în faţă Jurnalul unui jurnalist fără jurnal
al lui I.D. Sîrbu şi Memoriile lui Valeriu
Anania, cu pagini cutremurătoare despre
acel „deceniu negru“ din istoria României.
Cititul şi-a dovedit în continuare virtuţi

Universitaria Scrisul Românesc Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 25

Cum vorbim Câteva observaţii despre sintagmă
Cum scriem Cecilia
CĂPĂŢÎNĂ
(aer condiţionat, agent imobiliar, asistent universitar)

Î n Dicţionarul de ştiinţe ale guli de presă, bileţelul roz, găşti de de recrutare, ~ loto, ~ de plasare a forţei timp ca sintagme. Nu apar însă sintagme
limbii, sintagma este definită ca cartier, blonda de la Cotroceni, soluţie de muncă, ~ de rating, ~ consulară, ~ de mult mai frecvent utilizate percum: bază
„unitate lingvistică [...] unitate imorală, sistem ticăloşit ş.a.), am ales jocuri de noroc, ~ bancară, ~ de pariuri, ~ de date, ~ de calcul, ~ militară, ~ legală, ~
cu structură binară, alcătuită din asocierea sintagma încă utilizată: băieţi deştepţi. comercială, ~ de securitate, ~ de protecţie legislativă, ~ de impozitare, ~ de tratament,
a două componente aflate în relaţie Am evidenţiat faptul că aceasta s-a născut a mediului, ~ CEC ş.a. ~ tehnică, ~ de agrement, ~ materială, ~
sintagmatică“. Gabriela Pană Dindelegan într-o serie sintagmatică amplă care conţine nautică ş.a.
prezintă cele mai cunoscute şi diferite determinantul deştept: telefon ~, calculator La cuvântul asistent, nu e înregistrată
accepţiuni ale acestui termen lingvistic. ~, mobil ~, aparat ~ sau răspuns ~, reacţie nicio sintagmă. Asistent universitar nu De ce lipsesc din DEX: taxă de
Mă număr printre cei care susţin ~, interviu ~, film ~, spectacol ~, proiect apare, în schimb semnificaţia acestei sin- înmatriculare, femeie de serviciu, domeniu
că sintagma este o combinaţie lexico- ~, discurs ~, design ~, slogan ~, furt ~ tagme e considerată, prin semnul ♦, ca public, şef de promoţie, casă de vacanţă,
sintactică alcătuită pe baza relaţiei de etc. În sintagma băieţi deştepţi, adjectivul fiind dependentă de un sens înrudit cu cel toaletă ecologică, casă de producţie, casă
subordonare a doi termeni, potrivit unor cumulează o semnificaţie pozitivă şi alta principal. Nu apar sintagme extrem de de amanet, dezbatere publică, permis de
tipare sintactice (substantiv+adjectiv: centri negativă. Asocierea celor doi termeni utilizate ca: asistent medical, ~ maternal, conducere, cartonaş roşu, sare iodată,
nervoşi, substantiv+substantiv în genitiv: nu are nimic ieşit din comun, dar capătă ~ financiar, ~ social, ~ farmacist, ~ fructe de pădure, fructe de mare, durere
centrul oraşului, substantiv+substantiv cu expresivitate în context, datorită insinuării stomatolog, ~ PR, ~ de proiect, ~ veterinar, de cap, bancă de date, card de fidelitate,
prepoziţie în acuzativ: centru de greutate metaforice. Tot astfel am procedat, ~ manager, ~ broker, ~ contabil etc. card de memorie, firmă de catering, celule
ş.a.m.d.). încercând să desluşesc sensul cuvântului stem, cursă charter, cititor de card, cod
Adaug criteriilor de clasificare cunos- tunat din sintagme ca: maşini tunate, femei La cuvântul agent, sunt înregistrate de bare, formator de opinie, apă plată şi
cute unul mixt, criteriul realizării şi al tunate, legume netunate. câteva îmbinări lexicale, fără precizarea multe altele? Frecvenţa lor în limba română
fuzionării semantice, potrivit căruia statutului acestora: agent diplomatic, actuală, net superioară celei a unor îmbinări
deosebesc: Voi încerca acum să demonstrez că agent de transmisiuni, agent provocator, înregistrate precum: agent provocator,
– sintagmele libere, cu realizări e nevoie de clarificarea termenilor care agent secret, agenţi atmosferici. Cu statut bază de recepţie ş.a. impune includerea lor
nelimitate în momentul vorbirii şi ai căror denumesc îmbinări lexicale fixe, clarificare de unităţi frazeologice apar însă: agenţi în inventarul DEX-ului.
termeni nu fuzionează semantic: casa care să conducă la o accepţiune cvasi- geografici, agent corosiv, agent patogen
vecinului, ochelarii bunicului, citesc o unanimă a lor. De asemenea, voi insista şi cu statut de sintagmă, din terminologia Unele sintagme au expresivitate sporită
carte, vin de la şcoală etc. de asupra necesităţii înregistrării sintagmelor lingvistică, nume de agent. Neînregistrate într-un anume context. Compoziţional
– sintagmele fixe, cu realizări limitate la fixe cu frecvenţă superioară în limbă, alături sunt foarte multe sintagme a căror frecvenţă aparţin sintagmelor, iar stilistic, expresiilor:
cele existente înainte de momentul vorbirii de locuţiuni şi expresii, în dicţionarele în uz pledează pentru includerea lor: agent tun imobiliar, undă verde, cheie de boltă,
şi care sunt unitare din punct de vedere româneşti de tip explicativ. Autorii DEX imobiliar, ~ de pază, ~ de vânzări, ~ de gaură neagră, picior de om, cap de afiş,
semantic. Din DEX 2009, exemplific cu: 2009 nu şi-au pus problema înregistrării asigurare, ~ comercial, ~ de control, ~ baie de mulţime, gura târgului, capete
faţă de pernă şi faţă de masă, înregistrate ca sintagmelor, deşi au admis, în prefaţa termic, ~ de bursă, ~ FBI, CIA, KGB, încoronate, balon de oxigen, capul
sintagme, maşină de spălat, neînregistrată dicţionarului, că în scopul îmbunătăţirii Mossad, ~ de turism, ~ electoral, ~ de răutăţilor, floare la ureche, con de umbră
şi fier de călcat, sintagmă explicată la descrierii cuvintelor, „au fost incluse poliţie, ~ economic, ~ de siguranţă, ~ de ş.a. Cel mai potrivit loc de înregistrare a
cuvântul fier, astfel: „2. numele mai multor locuţiuni şi expresii, ori de câte ori prezenţa răcire, ~ frigorific, ~ agricol, ~ bancar, ~ acestora este într-un dicţionar de expresii,
unelte, instrumente etc. sau părţi ale lor lor în cursul tratării unui cuvânt se impunea de bursă etc.
făcute din oţel ori din fontă; a) (adesea cu necesitate“. Totuşi, cum s-a văzut mai nu într-unul explicativ.
determinat prin „de călcat“) aparat electric sus, combinaţii ca faţă de pernă, faţă de La cuvântul bază, autorii DEX 2009
folosit la călcatul rufelor sau al hainelor masă sunt înregistrate ca sintagme, în timp înregistrează: bază de aprovizionare, bază Cred că autorii noii ediţii a DEX-ului
etc.“. ce informaţiile date pentru sintagma fier de de recepţie, bază de atac, bază aeriană, au obligaţia înregistrării unor sintagme
Delimitarea sintagmelor de compuse călcat sunt ... chinuite şi neprofesioniste. bază navală, bază sportivă ca unităţi fixe, mai vechi şi mai noi, a căror
este dificilă. Trebuie avute în vedere, pe frazeologice şi baza craniului şi bază de frecvenţă superioară în uz impune acest
de o parte, unicitatea semantico-lexicală La cuvântul aer, autorii DEX 2009
şi funcţionarea gramaticală unitară a com- înregistrează trei sintagme şi mai multe lucru.
pusului, iar, pe de altă parte, unitatea se- locuţiuni. Reţine atenţia explicaţia
mantico-lexicală, caracterul încă analizabil incompletă a semnificaţiei sintagmei aer Cărţi primite la redacţie
al îmbinării şi caracterul deschis al seriei, condiţionat, care se referă doar la „sistemul
în cazul sintagmelor. Când procesul de de ventilaţie a aerului din încăperi în scopul • Ioan Es. Pop, Unelte de dormit. Măiastra, Târgu-Jiu, 2010, 184 p.
sudare semantico-gramaticală a termenilor păstrării proprietăţii normale a acestuia“. Cu zece desene de Dumitru Gorzo,
sintagmei se va încheia, iar unul sau celălalt Lipsesc din explicaţie câteva detalii Editura Cartea Românească, Bucureşti, • Mihai Sorin Rădulescu, În că-
esenţiale: „sistemul“ poate fi şi „aparat“, 2011, 103 p. utarea unor istorii uitate – familii ro-
termen sintagmatic nu va mai crea noi „ventilaţia“ e simultană cu procesul de mâneşti şi peripluri apusene, Editura
filtrare, răcire sau încălzire, „încăperilor“ li • Marin Mincu, Polemos. Duelul Vremea, Bucureşti, 2011, 384 p.
sintagme cu alte vecinătăţi lexicale, putem se pot adauga alte spaţii, precum interiorul cu/ în idei. Ediţie îngrijită, prefaţată, note
vorbi de un cuvânt compus. unui automobil, cât despre „păstrarea şi comentarii de Bogdan Creţu, Editura • Anghel Nicolae Păunescu, Fla-
proprietăţii normale“ a aerului, nici nu Compania, Bucureşti, 2011, 480 p. căra din adânc, Cuvânt înainte de prof.
Într-un articol mai vechi, dintre poate fi vorba. De pildă, normalitatea univ. Vasile Răducă, Editura Scrisul
câteva sintagme utilizate de politicieni temperaturii aerului diferă de la un anotimp • Ion Manolescu, Benzile desenate Românesc, Craiova, 2011, 274 p.
şi de jurnalişti ca elemente de decor ale la altul, iar în ultima vreme, diferenţele de şi canonul postmodern, Editura Cartea
discursurilor „lemnoase“ (baroni locali, temperatură de la o oră la alta sunt bruşte şi Românească, Bucureşti, 2011, 262 p. • Ion Popescu-Brădiceni, Facerea
baie de mulţime, preşedinte-jucător, mo- enorme. Deci, despre ce proprietăţi normale şi corpul. Scurt tratat de himenologie,
e vorba? Pe de altă parte, aer condiţionat • Rodica Grigore, Măşti, caligrafie, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2011,
Nicolae Grigorescu – Vas cu flori nu înseamnă doar aparatul sau sistemul literatură, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 188 p.
de producere şi ventilare a unui aer cu 2011, 264 p.
anumite proprietăţi, ci chiar aceast tip de • Gheorghe Nichifor, Dorina
aer. Aşadar, propun următoarea explicaţie a • Emilian Mirea, Avatar. Poeme, Nichifor, Andrei Popete-Pătraşcu, Dincă
sintagmei aer condiţionat: 1. aerul ventilat, Editura Autograf MJM, Craiova, 2011, Schileru – o legendă vie a Gorjului,
cu anumite proprietăţi termice, de puritate 80 p. Scrisul Românesc Fundaţia-Editura,
etc. controlate, produs de un aparat sau 2011, 632 p.
sistem special; 2. aparatul sau sistemul • Victor Neumann, Armin Heinen,
producător al acestui tip de aer, amplasat în editori, Istoria României prin concepte. • Gelu Birău, Starea de umbră,
încăperi, interiorul maşinilor, alte spaţii. Perspective alternative asupra limbajelor versuri, Scrisul Românesc, Fundaţia-
social-politice. Editura Polirom, Iaşi, Editura, Craiova, 2010, 150 p.
Inexplicabil, agenţie telegrafică (sau de 2010, 528 p.
presă) şi agenţie de bilete sunt înregistrate • Zenovie Cârlugea, Victor
în DEX ca sintagme, iar agenţie economică • Constantin E. Ungureanu, Limba Daimaca – descoperitorul de comete,
şi agenţie de voiaj, ca unităţi frazeologice. română. Valori stilistice la nivel lexical, Scrisul Românesc, Fundaţia-Editura,
Surprinzător, nu apar: agenţie de fonetic şi gramatical, Editura Măiastra, Craiova, 2010, 148 p.
publicitate, ~ matrimonială, ~ imobiliară, Târgu-Jiu, 2010, 294 p.
~ de investigaţii, ~ de turism, ~ media, ~ • Zoia Elena Deju, Îngerul din
• Dae Răşinaru, Vorbe ce se vor cadru, versuri, Scrisul Românesc Fun-
cântate, versuri, Editura Măiastra, Târgu- daţia-Editura, Craiova, 2011, 104 p.
Jiu, 2010, 64 p.
• Remus Ionescu, Dreptul me-
• Constantin E. Ungureanu, Core- diului, Scrisul Românesc Fundaţia-
spondenţa lui Vasile Alecsandri, Editura Editura, Craiova, 2011, 320 p.

26 Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 Scrisul Românesc Teatru

Teatru Ion Gala tânărului actor – HOP, 2011
PARHON

Mare, soare şi pete... de culoare

Atmosfera. La cea de-a 14-a ediţie, soarele a ţinut aşa cum s-a întâmplat cu tânăra Andreea Maria Şovan George Gherghe.
cu organizatorii. Faptul a fost valorificat de invitaţi şi
concurenţi, care, măcar pentru un ceas sau două, au (Cluj-Napoca), fie din pornirea mai puţin productivă Într-o unanimitate de opinii în juriu, la care subscriem,
zăbovit pe nisip, s-au răcorit apoi, într-o mare fără valuri,
ca o „apă plată“, vorba cuiva, pentru ca seara, târziu, pe către o interpetare voit epatantă, ca la Raisa Ştiopoane Premiul pentru cel mai bun spectacol de grup a revenit
terasa de la „Lebăda“, cu oferte sărăcăcioase şi preţuri
nesimţite, să întoarcă pe toate părţile cele văzute pe scenă. (Cluj-Napoca), perdantă mai ales prin impactul cu textul clujenilor de la Universitatea „Babes Bolyai“, Facultatea
Alături de prezenţa concurenţilor şi invitaţilor,
am remarcat numerosul public spectator din Teatru Marathon, de Ştefan Caraman, sau la Claudia de teatru şi televiziune, specializare Arta actorului, cu The
din Mangalia, alcătuit din vârstnici, tineri şi
foarte tineri, fapt ce răsplăteşte şi el eforturile Suliman (Craiova), fie prin neinspirata asociere a unui H(eden) Garden, inspirat de Livada de vişini, în viziunea
organizatorice, financiare şi manageriale depuse
de UNITER pentru acest eveniment, cu sprijinul fragment din Nevasta, de Liviu Rebreanu, la textul impus regizoarei Medeea Iancu, dezvăluind o electrizantă de­
primăriei Municipiului Mangalia şi al Institutului
Internaţional de Teatru – centrul român, în calitate monstraţie de vigoare, omogenitate şi conta­
de coorganizatori, al Ministerului Culturii şi
Patrimoniului Naţional, finanţatorul proiectului, gioasă bucurie a jocului, dar şi un dezinvolt
în colaborare cu numeroşi parteneri mass media,
în frunte cu Societatea Română de Radiodifuziune plonjon în zona dramaticului, ce ne-a permis
şi TVR Cultural, şi cu participarea devotată a
gazdelor, Casa de Cultură din Mangalia. Ne-a să descifrăm în chip succint şi aşteptările şi
impresionat în mod plăcut relaţia de colegialitate
şi chiar de cordialitate dintre concurenţi, prezenţi împlinirile emblematice pentru această Gală
în sală cu mult interes şi cu aplauze la producţiile
celorlalţi participanţi, odată cu preocuparea consacrată zilei de mâine a teatrului românesc.
lăudabilă a organizatorilor pentru implicarea
în competiţie a reprezentanţilor mai multor facultăţi Publicul şi-a exprimat şi el votul în această
bucureştene şi din centrele universitare Cluj-Napoca, Iaşi,
Târgu Mureş, Craiova şi Galaţi. Alături de actori, regizori secţiune, răsplătind cu premiu spectacolul cu
şi profesori, am întâlnit la Gală şi directori de teatre, de la
care se aşteaptă însă o mai suplă interpretare şi aplicare Hamlet... Eu sunt?, prezentat de doi absolvenţi
a legislaţiei în vigoare, care să permită pătrunderea şi
afirmarea unor laureaţi pe scenele profesioniste, aşa cum de la Galaţi şi Cluj-Napoca. Evenimentul a
s-a întâmplat de-a lungul ultimilor ani cu valoroşii actori
Pavel Bartoş, Marius Chivu, Ana Maria Marinca, Marius cuprins la final şi un spectacol oferit de ARCUB,
Rizea, Andreea Bibiri, Adrian Văncică, Dragoş Bucur,
Oana Rusu, Maria Nicola, Marius Damian, Ioana Calotă, cu Cerere în căsătorie, de Cehov, în regia lui
Ionuţ Bogdan Caras, Gabriel Călinescu, Ana Macovei,
Bogdan Sărăţean, Axel Moustache, Ioan Mihai Cortea, Mircea Cornişteanu.
Tudor Aaron Istodor ş.a.
Staff-ul galei şi echipa UNITER, alcătuite
Despre concurenţi. Gala ne-a dat întâlnire cu câteva
talente autentice, gata de a face faţă cerinţelor Teatrului, din Cornel Todea, director artistic, Aura
cu literă mare, talente dublate de o seriozitate sporită în
ce priveşte căutarea drumului cel mai scurt şi mai puţin Corbeanu, director executiv, Carmen Marinescu,
sofisticat spre inima publicului şi spre aprecierile juriului
alcătuit din apreciaţii oameni de teatru Virginia Mirea, coordonator economic, Doina Lupu, coordonator
Florin Fieroiu, Radu Afrim, Marius Manole şi criticul
Sorin Crişan. Dar, aproape paradoxal, textul obligatoriu, Concurenţii Galei HOP 2011 şi Cornel Todea, directorul artistic proiect, Ruxandra Ţuchel, coordonator birou
în aparenţă mai puţin generos, din Cartea milionarului
– cartea de la Metopolis, de Ştefan Bănulescu, pe care de presă, Maria Morar, coordonator imagine,
cred că prea puţini combatanţi au parcurs-o în întregime,
a prilejuit nu numai restituiri lineare, lipsite de nerv, ci din proza lui Ştefan Bănulescu, fie prin ispita originalităţii Eugen Albei, coordonator tehnic, Pamela Bojog-Pricopie,
şi câteva interpretări de certă inventivitate, dezvăluind
atitudine critică şi instinct actoricesc, cu note savuroase cu orice preţ, dar cu mărunt efect artistic, aşa cum ne-a Corina Gherleanu, Simona Stoica şi Aurel Ruşti, dar
de caldă ori sprinţară ironie la adresa literei de text şi a
clişeelor de concurs, în timp ce repertoriul „la alegere“ nu dovedit-o ieşeanul Alexandru Petrila, care la textul şi întregul corp de tehnicieni au meritat cu prisosinţă şi
a reuşit decât foarte rar să pună în valoare disponibilităţile
protagoniştilor. Din acest punct de vedere al distanţării faţă obligatoriu s-a rezumat să mute o roată de maşină din sală aplauzele publicului şi felicitările tuturor celor prezenţi
de litera, dar nu şi de spiritul textului, i-am remarcat pe
Andrei-George Gherghe, absolvent de la Târgu Mureş, cu pe scenă şi în culise. la competiţia de la Mangalia. Ele ţin locul unui premiu
o înfăţişare şi un simţ comic ce aminteau parcă de umorul
involuntar al domnului Mazăre, primarul Constanţei, pe Dacă evoluţia tinerei şi curajoasei Andreea Moustache, pentru competenţă, perseverenţă de crez profesional, risipă
Bianca Ioan, absolventă de la Iaşi, cu surprinzătoare note
parodice aplicate concursului, pe tânăra viitoare mămică însoţită la gală şi încurajată pas cu pas de soţul ei, actorul de energie, de ospitalitate şi de generozitate sufletească,
Andreea Moustache (UNATC), însărcinată în luna a noua
(!), autoarea unui viguros moment muzical cu ecouri Axel Moustache, sau momentele de o rară vioiciune dovedite de la primele clipe ale maratonului teatral, până
brechtiene, ce a completat acea „răfuială“ artistică poate
prea stăruitoare cu un membru al juriului, pe care mai bine intelectuală şi exuberanţă artistică prezentate de miniona la cina de „la revedere“ când, victorioşi sau învinşi,
de jumătate de sală n-a putut-o, însă, urmări, sau pe Anca
Maria Ghiţă, absolventă de la Craiova, cu o bună mobilitate actriţă Ştefania Dumitru, cu prezenţe în palmares nu concurenţi sau invitaţi, participanţii au putut trăi cu toţii
a trecerii din registrul comic în cel dramatic, minată însă
pe alocuri de excesul de zel şi de teatralitate. Unii dintre numai în spectacolele din facultate, dar şi pe scenele spiritul de sărbătoare artistică a comunităţii „HOP“ şi
participanţii admişi la selecţie credem că au ratat de puţin
prezenţa printre laureaţi, fie dintr-o emotivitate exagerată, bucureştene Excelsior şi Metropolis, au întregit „petele de sfânta bucurie a comeseniei.

culoare“ ale Galei, regretul ni l-a prilejuit mai ales grupul Diana Croitoru – Marele premiu Ştefan Iordache
tinerelor interprete Maria Salcă, Adriana Ştefanache şi

Anca Eugenia Ţecu, absolvente ale învăţământului artistic

craiovean (coordonator artistc Geni Maxim), al căror

spectacol cu Repetiţia, un colaj de texte după Eugène

Ionesco şi Matei Vişniec, a dezamăgit profund asistenţa.

Faptul m-a surprins şi m-a mâhnit cu atât mai mult, cu

cât pe cele trei concurente am avut prilejul să le văd în

câteva spectacole de la Teatrul Naţional „Marin Sorescu“

din Craiova şi Teatrul „Anton Pann“ din Râmnicu Vâlcea,

unde mi-au lăsat o bună impresie prin sinceritatea şi

pregnanţa jocului lor, construit cu talent, cu măsură şi cu Ştefania Dumitru – Premiul pentru cea mai bună actriţă
vădit respect profesional. De această dată, atât scenariul

cât şi viziunea regizorală le-au condamnat la eşec, din

care, desigur, vor avea de învăţat, chiar dacă gustul amar

al neizbutinţei persistă. Până când? Poate până la Gala

„HOP“ din anul viitor!

Despre laureaţi… numai de bine, nu-i aşa? Mai The H(eden) Garden – Premiul pentru cel mai bun spectacol
întâi să-i numim. Marele premiu al Galei, cu numele
eminentului şi regretatului actor Ştefan Iordache, hotărât
prin literă testamentară chiar de domnia sa şi de distinsa
lui soţie, Mihaela Tonitza Iordache, valoros om de teatru,
plecată la puţin după soţul ei spre ţărmul eternităţii, a fost
acordat tinerei Diana Croitoru, care a obţinut, însă, şi
premiul revistei Yorik, oferit de Editura Nemira. Premiul
cu numele „Timică“, acordat de Asociaţia Master Class, în
memoria admirabilei şi longevivei actriţe care a înnobilat
până la sfârşitul vieţii scena Teatrului „Nottara“, a ajuns în
mâinile interpretei Bianca Ioan, răsplătită şi cu un Premiu
pentru cea mai bună actriţă oferit prin votul publicului,
în timp ce Premiul „Sică Alexandrescu“ a revenit actriţei
Andreea Moustache.

Juriul a încununat cu Premiul pentru cea mai bună
actriţă evoluţia tinerei Ştefania Dumitru, iar Premiul
pentru cel mai bun actor a fost acordat în două rânduri,
atât de juriu, cât şi de public, aceluiaşi interpret, Andrei-

Teatru Scrisul Românesc Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 27
Eseu
Carmen FIRAN
Ion PARHON

„Veniţi la Vâlcea!“ Johnny

Puţine aşezări dintre cele nu prea mari şi-au Arlecchino & Co. a Teatrului de Stat din Turda, cu o altă adaptare liberă după L-am vizitat pe Johnny într-o zi de septembrie. Îi
manifestat curajul şi dorinţa de a rivaliza Ariana Şerban şi Mădălina Floroaica texte de Alexandr Galin, cu titlul Paharele lui Cupidon, aduceam flori de grădină şi mere. Nu curgea apa în
cu puternicele citadele culturale ale ţării, P. Voicu şi N. Dimitriu în Fantasmagoriasemnată de Cristian Nedea, cu apreciata actriţă clujeană garsoniera lui ticsită cu cărţi, aşa că am lăsat florile pe
în ce priveşte apetitul pentru artă şi pentru evenimentele Melania Ursu în prim-plan, secondată cu notabilă dăruire balcon şi am renunţat să mai facem cafea. „Asta e, Firanco,
vieţii spirituale, aşa cum a făcut-o, de-a lungul timpului, de Narcisa Pintea şi Dan Constantin, reprezentaţie minată, welcome to Romania, hai mai bine să-ţi cânt ceva“. Trăia
municipiul Râmnicu Vâlcea. Iar faptul că astăzi cele două însă, de o mai puţin inspirată viziune a scenaristului şi a simplu, la limita necesităţilor, dintr-o pensie infimă, se
regizorului ei, sau spectacolele individuale, cum au fost retrăgea într-un colţ să-şi facă insulină, îşi dăduse inima
teatre, „Anton Pann“ şi „Ariel“, Filarmonica şi, alături acela cu Bufonul regelui, pe texte de Shakespeare şi Victor muzicii şi nu se plângea.
de ele, una dintre cele mai harnice filiale ale UAP, ca şi Eftimiu, prezentat de actorul Radu Botar, de la Teatrul
prestigioasele manifestări din zona culturii populare, de Nord din Satu Mare, şi Iona, în interpretarea actorului În fiecare an când veneam în Bucureşti, îl sunam şi el
răsfaţă publicul cu o arie bogată şi valoroasă de oferte Stelian Roşianu şi regia Doinei Migleczi. În confruntarea cu apărea oriunde îl chemam să ne întâlnim, la o lansare de
pentru suflet şi cuget nu mai miră pe nimeni. După cum o capodoperă a creaţiei lui Marin Sorescu, veritabilă „sin­ carte, un recital de poezie, pe terasa Uniunii Scriitorilor,
nu a mirat pe nimeni apariţia unui antologic spectacol teză“ a virtuţilor sale poetice, dra­maturgice şi filozofice, cu zâmbet hâtru, fericit de la natură. Îmi făcea repede o
după Decameronul, de Boccaccio, regizat aici de Silviu înfăţişate într-o expresie de o tulburătoare francheţe, sinteză a scenei politice şi sociale ascunzându-şi tristeţea
Purcărete, sau concertele-eveniment desfăşurate cu intenţia temerară a re­giei de a conferi umorului şi spir­itului în umor, cu spiritul lui de observaţie ascuţit ca un bisturiu.
concursul excelentului violonist bucureştean Alexandru ludic o miză definitorie pen­tru geniul sorescian s-a lovit de Când vorbea despre muzică se transfigura, devenea grav
Tomescu, ori valoroasele saloane judeţene şi naţionale preferinţele interpretului pentru un joc poate prea încărcat, şi niciun compromis nu-şi mai găsea locul. Mă simţeam
de artă plastică şi vestitele târguri ale meşterilor populari, cu accente de patetism şi exces de sangvinitate, care i-au privilegiată de prietenia lui statornică în ciuda distanţelor
găzduite în municipiu, nu departe de celebrul centru de obturat în bună parte calea spre performanţă. şi timpului, de căldura cu care îmi vorbea, uneori colorat,
ceramică populară de la Horezu. dar atât de natural şi blând, eram fericită să-i ascult şi
În zilele festivalului de teatru s-au desfăşurat în oraş şi muzica şi cuvintele, mă simţeam oarecum protejată de
Şi iată că, în acest context, devenit aproape tradiţional, „Noaptea muzeelor deschise“, cu Salonul artiştilor vâlceni, prezenţa lui ireală într-un peisaj măcinat de patimi şi mize
sub genericul „Zilelor culturale ale Vâlcei“ şi al „Imnului Expoziţia cu Pictori români celebri în muzeele Olteniei, false. Johnny era altceva, de altundeva, un spirit liber, de
Naţional“, creat pe muzica datorată lui Anton Pann, s-a o Expoziţie de fotografie artistică semnată de medicul aer, şi nu m-aş fi mirat dacă s-ar fi ridicat şi ar fi zburat
desfăşurat prima ediţie a unui Festival naţional dedicat vâlcean Trestian Găvănescu, Noaptea albă a filmului şi deasupra oraşului fluturându-şi şapca de ginşi pe care se
Thaliei şi iniţiat de Teatrul „Ariel“, condus de Doina lansarea volumului de teatru Silviu Purcărete, privirea afla brodat un mic steag american.
Migleczi, cu un titlu pe cât de simplu, pe atât de ispititor: care înfăţişează, de criticul de teatru ieşean Oltiţa Cântec.
„Veniţi la Vâlcea!“ Meritele incontestabile ale reuşitei la În acel septembrie a deschis pianul şi a cântat minute
prima ediţia a festivalului revin întregului colectiv de la Din fericire pentru organizatori, Teatrul Municipal în şir. Poate faptul că ştiam cât era de bolnav, sau pentru că
„Ariel“, în frunte cu Doina Migleczi, director general, „Arie­­ l“, Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea şi mă aflam în universul lui, în acea garsonieră mică, îmbibată
şi Aura Popescu, contabil şef, cu o implicare energică şi Cinematograful „Ostroveni“, dar şi spre bucuria partici­ cu molecule de artă, tot timpul cât a cântat mi-am ţinut cu
devotată a compartimentului tehnic, a secretariatului şi a greu lacrimile în colţul ochilor. Avea să fie şi ultima oară
tuturor actorilor la buna desfăşurare a acestui eveniment. panţilor, festivalul a beneficiat de o adevărată ambianţă când l-am auzit pe Johnny cântând.
„scenografică“ oferită de Parcul „Zăvoi“, unde mii şi mii
Fie în mica şi intima sală din Parcul „Zăvoi“, pur de oameni din oraş, dar şi din alte colţuri ale ţării, s-au Anul trecut Johnny m-a sunat la New York: „Firanco,
şi simplu luată cu asalt de spectatori, fie pe scena de la înghesuit să admire creaţiile unora dintre cei mai valoroşi mi-e dor. Şi de New York, şi de tine. Ce-ar fi să dau o fugă?
vechiul cinema din Ostroveni, timp de patru zile, iubitorii meşteri populari de pe meleagurile olteneşti, moldave, Aş sta la voi, nu te speria, am bani, nu deranjez. Mor să
Thaliei au putut urmări un maraton artistic remarcabil prin bihorene sau maramureşene, din Călăraşi, Bistriţa ori mai văd o dată oraşul ăla! Da, pot să şi cânt dacă găseşti
vigoare şi densitate. Alături de gazde, au participat teatre Korund, târg de artă inaugurat prin cuvintele călduroase un club. Mare bou am fost că n-am rămas în America.“
din Bucureşti, Satu Mare, Oradea, Turda, dar şi o inimoasă rostite de primarul Romeo Rădulescu şi de profesoara Ne-am entuziasmat amândoi şi am rămas înţeleşi. Mă
trupă a Teatrului S’Arza Sassari, din Italia, întâmpinată Elena Stoica, directoarea Centrului Judeţean pentru va anunţa când se va decide să-şi ia bilet de avion. Mi-
cu interes şi o largă simpatie de către spectatori, care a Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale. Nu am sunat câţiva prieteni americani care îl ştiau să le dau
prezentat un program de cântece din folclorul sardinez, întâmplător, unul dintre expozanţi, Ioan Măric, pictor naiv vestea, câţiva muzicieni şi directori de cluburi să pregătim
spectacolul pentru copii Pinocchio, de Carlo Colodi, din Bacău, laureat al unor expoziţii şi saloane artistice din terenul. Bruce Benderson făcuse o pasiune pentru el după
şi o demonstraţie cu caracter de work-shop, după ţară, dar şi din Italia, Franţa şi Belgia, venit aici cu scene ce îl ascultase într-un concert cu Teodora Enache cu câţiva
Metamorfozele lui Ovidiu. şi personaje (cum altfel la un festival de teatru?) din viaţa ani în urmă, îl pomenise şi în romanul său autobiografic
satului, afirma că n-a văzut niciodată atâta lume ca acum, The Romanian: „Tuciuriul Johnny este pentru mine
Printre cele mai apreciate reprezentaţii, au fost acelea la „Ziua Imnului“, când „şi teatrul şi muzica şi pictura şi cel mai luminos punct din Bucureşti, ultima baricadă a
cu Podu’, de Paul Ioachim, de la Teatrul Metropolis din arta populară s-au ostenit şi au reuşit să facă toate laolaltă boemei, pianist de geniu. Poate să locuiască oricând şi în
Bucureşti, în regia lui Horaţiu Mălăele, Fantasmagoria, o casă bună, casă de sărbătoare“. apartamentul meu din Manhattan.“ Andrei Codrescu îmi
în regia lui Vadim Rusu şi coregrafia Nadiei Dimitriu, scria un mesaj: „Ce om grozav! Îmi pare aşa de bine că
datorată Companiei Passe-Partout Dan Puric, Gunoierul, R. Balint şi S. Lupu în Gunoierul am avut şansa să-l cunosc... Mi-a revenit instantaneu în
de Mimi Brănescu, în interpretarea trio-ului orădean minte seara de pe terasa din Neptun când ne-a vorbit în
Sebastian Lupu (şi regizor), Richard Balint şi Mirela Niţu- poezie pură...“ Prietena mea fotografa Virginia Joffe care
Lupu, Insomniacii, oferită de Teatrul de Artă din Bucureşti, mă însoţise în acel septembrie la Bucureşti şi îl decretase
pe scenariul lui Mimi Brănescu şi în viziunea regizorului imediat pe Johnny un rege al jazzului, ea însăşi într-un cerc
Sorin Militaru, comedia sprinţară Arl­ec­ hino & Co, realizată artistic de elită newyorkez, plănuia deja concerte şi serate
de tru­pa „Ariel“, cu numeroase şi seducătoare elemente ale cu Johnny. Îl aşteptau mulţi, avea admiratori solizi la New
commediei dell’arte şi, bine­înţeles, mereu prezentă în re­ York, iar el se simte aici acasă, adora oraşul şi spiritul lui,
pertoriul gazdelor, O noapte fur­tunoasă, în regia Doinei era un pro-american de calitate şi profunzime. Nu a fost
Migleczi, piesă ajunsă aici la peste 700 de reprezentaţii să se întâmple. Cum spunea cineva, „moartea are prostul
(!) şi devenită de-a lungul anilor o „marcă“ emblematică obicei de a strica planurile“.
de respect pentru scenă şi pentru valorile dra­maturgiei
noastre. N-au lips­ it din program o adaptare după Oedip Dar poate că l-am adus totuşi pe Johnny la New York.
rege, de Sofocle, concepută însă şi ca un reper cultural- Zilele trecute, la Blue Note, un club faimos de jazz, l-am
turistic, datorată gazdelor, o prezenţă în premieră la Vâlcea ascultat cântând sub pielea unui negru bătrân genial. Avea
până şi acel fes inconfundabil.

28 Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 Scrisul Românesc Cronică
literară
Dan IONESCU

Lirica unui conflict

Î n 2011, la Târgul de carte Gaudeamus de la extincţie) raţa malvină (o greoaie raţă/ marină ce aparţine Mario Sampaolesi
Craiova, a fost lansată o ediţie bilingvă a cărţii în exclusivitate arhipeleagului)/ raţa vapor (numită aşa
Malvinas, de Mario Sampaolesi, carte ce s-a pentru că înoată cu mare/ viteză şi produce un zgomot asemenea spirite. Şi e păcat pentru modernitatea secolului,
bucurat de prezenţa unui public numeros. Născut la asemănător motorului în mers) etc.“. să fie tolerate ocazii de vecinătate cu suferinţa şi neantul.
Buenos Aires, în 1955, Mario Sampaolesi e unul dintre
poeţii argentinieni reprezentativi de astăzi, autor al unor Mario Sampaolesi regretă sacrificiul tinerilor soldaţi O viaţă a locului, pe care autorul o cuprinde în cuvinte
importante volume de versuri, printre care: Cielo Primitivo, faţă de cauza unui război pe care, afirmă autorul, Imperiul fireşti, este ca în romanele lui Hemingway: „Când turiştii
La Bellezza de la Lejano, La Lluvia sin Sombra, Puntos de Britanic îl duce din orgoliu, în numele Patriei militare. Se sosesc în vizită, debarcă din luxoase vase de croazieră şi
Colapso. Din opera lui s-a tradus în engleză şi franceză şi, oferă un bilanţ interesant: „între aprilie şi iunie 1982 au imediat merg în cafenelele din Puerto Stanley. Aici kelperii
de asemenea, ca urmare a unui sejur de doi ani la Paris, a fost rănite acolo 1847 de persoane. Între aprilie şi iunie le povestesc istorii din război, le arată unde erau aşezate
tradus, printre altele, Cimitirul marin al lui Paul Valéry. 1982 au murit acolo 907 de persoane“. Perspectiva din zonele câmpurilor minate, le arată micile suveniruri: câteva
Descrierea Insulelor Malvine este intermediară stilurilor spate este umană, ca un plânset în marginea fiinţelor: lăzi cu muniţii al Armatei argentiniene, resturi de uniforme,
funcţionale, ştiinţific şi beletristic: „Insulele Malvine fac „Omul vede stelele, simte frigul ca oţel laminat al nopţii câteva căşti. Prinse cu pioneze, pe pereţi se văd câteva
parte dintr-un Arhipeleag situate în/ Oceanul Atlantic de ce-i cade asupra-i, care-l striveşte şi-l retează; tremură fotografii – ponosite, decolorate“. Poate mai apropiat
Sud./ Acesta se află la 550 km de la intrarea strâmtorii lui/ acolo el, uitatul“. Interogaţia consecutivă: „De ce el?“ generaţiei optzeciste ca dispoziţie de a fi debordant,
Magelan şi este format de mai mult de o sută de insule,/ presupune ton înalt, disperare clamată. Pasajul aminteşte contrar canoanelor de orice stil, poetul argentinian scrie
cu Soledad şi Gran Malvina cele mai mari./ Câmpii de momentul de solitudine al lui Ahile, când, în marginea bărbăteşte o carte fără prea multe puncte în comun
accidentate cu ridicături stâncoase constituie / tipul de apei, se adresează mamei: dacă tot sunt hărăzit cu o viaţă tocmai cu leatul care l-a dat literaturii mari.
relief predominant pe aceste teritorii.// Fauna Malvinelor scurtă, de ce Zeus îmi afectează orgoliul de viteaz? Sau
aparţine zonei zoogeografice/ patagonice chiar dacă oferă de scrisoarea pe care însuşi Mircea o dictează, într-un Traducerea acestei cărţi de patriotism echilibrat,
unele particularităţi faţă/ de partea continentală a acesteia. răgaz de pace: „De din vale de Rovine, grăim, Doamnă, aparţine universitarului craiovean Geo Constantinescu
Varietatea păsărilor,/ atât cele de uscat cât şi cele acvatice către tine, nu din gură, ci din carte, că ne eşti aşa departe“. şi este cursivă, modernă şi muncită, aproape de textul
este extraordinară./ Sunt reprezentate de numeroase specii Aceste fragmente, aparţinând unor autori diferiţi, au în autorului, astfel încât, în faţa lectorilor, parvine un poem
şi sunt de/ două feluri:/ a) zburătoare: sunt petreli, albatroşi, comun compasiunea pentru fiinţa umană. integrabil realismului postmodern.
pescăruşi, cormorani,/ dameri, vulture bărboşi, rândunele
de/ mare etc./ b) nezburătoare: se disting gâsca sălbatică Mai mult ca orice, Mario Sampaolesi deplânge soarta
marină/ (mâncătoare de apă) gâsca sălbatică colorată/ omului aflat în pericol pentru că, de fapt, conflictul
(destul de dăunătoare pentru nutrţuri, este în/ pericol de degradând normalitatea, expune morţii bărbaţi tineri, cu
fatum terestru neîmplinit şi, ca în Iliada, sub autoritatea
lui Hades, singure şi rătăcitoare vor fi, în lumea de Apoi,

Maria TRONEA intertextualitate) eşecului, spulberarea utopiei.
Prezenţa „pescăruşului“ împăiat, simbol dominant
Vişniec şi fantoma Pescăruşului
L a Editura Lansman din Bruxelles, cea mai al piesei, se circumscrie poeticităţii subiacente a operei
activă în promovarea operei în versiune Teroarea timpului şi a ravagiilor lăsate de el o stăpâneşte dramatice a lui Vişniec. Bestiarul din această piesă este, de
franceză a lui Vişniec, au apărut în acest an două pe Nina. Cifra „15“ revine obsedant în discursul său, marcând altfel, destul de impresionant, personajele înseşi asimilân­
timpul scurs de la povestea de dragoste a Ninei, fiica unui du-se regnului animalier. La Vişniec, Nina, „pescăruşul“
cehovian, îşi exprimă dorinţa de a fi „bufniţă“: (...) Kostia,
cărţi ale acestuia: La ville d’un seul habitant. Poèmes (în moşier, cu scriitorul de succes Boris Alexeivici Trigorin, şi eu sunt o bufniţă, sunt ca ele, înţelegi?“

traducerea lui Nicolas Cavaillès) şi piesa de teatru Nina ou pentru care îşi părăseşte prietenul din copilărie, Treplev. Boris este perceput de eroina lui Vişniec ca un gândac,
pe care ar vrea să-l strivească. Insecta respingătoare este
De la fragilité des mouettes empaillées (Nina sau despre Întoarcerea la acesta ar putea fi un nou început. Proiectul de prezentă şi în monologul Omul cu gândacul din Teatrul
descompus. Imaginii kafkiene a gândacului îi este opusă în
fragilitatea pescăruşilor împăiaţi), publicată în a pleca împreună la Sankt Petersburg, de a se Nina imaginea de basm a unui cerb solitar, care apare din
ceaţa care invadează decorul („Un somptuos cap de cerb cu
limba română în 2008. Ne vom opri în cele ce implica în revoluţie, e un vis. coarne impozante apare brusc din ceaţă“) şi căruia eroina
îi lansează invitaţia de a lua parte la spectacolul pe care ar
urmează asupra acesteia din urmă, care nu este, Aura intertextului cehovian este vizibilă. vrea să-l dea, pe scena unde jucase prima dată.

aşa cum subliniază Gilles Losseroy în prefaţa În Pescăruşul, Nina nu se îndrăgosteşte, de Atmosfera, un element definitoriu pentru dramaturgia
cehoviană, are o încărcătură simbolică şi în piesele lui
La maison Tchekhov, „nicio continuare, nicio fapt, de Trigorin, ci de propriul său vis.Trigorin Vişniec. În Nina, lipsa de acţiune, eşecul, sunt sugerate de
persistenţa ceţii. În Scena 7, se înregistrează şaisprezece
transpunere a Pescăruşului“, ci „o variaţie, în afirmă că ea a fost întotdeauna mai aproape de ocurenţe ale acestui cuvânt ce se constituie în simbol
metonimic al stării de spirit a personajelor. Prezenţa
sens muzical“, „o reverie“, „un veritabil exer­ vis decât de realitate. Treplev, la rândul său bestiarului fantastic instituie, pentru scurt timp, atmosfera
de basm. Regăsirea inocenţei, a ţării „tinereţii eterne în care
ciţiu de admiraţie“, în stil cioranian, o conti­ îndrăgostit, o întâmpină pe Nina spunându-i: şi timpul se opreşte“, spre care trimite, intertextual, evocarea
conotaţiei simbolice a „iepurelui“ (semn al uitării), nu mai
nuare a piesei La machine Tchekhov (2005). „Zâna mea, visul meu...“ Ca şi la Cehov, este totuşi posibilă.

Fascinat de istorie se arată şi Vişniec, care personajele lui Vişniec rămân cantonate în Îngheţul sufletesc se instalează, în consens cu zăpada
care cade fără încetare şi cu descoperirea unui cadavru
în poezia Despre istorie (Oraşul cu un singur vis, ducând o existenţă vegetativă. Oboseala îngheţat la poarta casei. Îngheţarea cernelei simbolizează
neputinţa de a mai crea. Timpul însuşi se opreşte odată cu
locuitor, 1982) ne oferă o imagine insolită a domneşte peste acest univers ca o ceaţă. De tictacul pendulei . Se instalează liniştea deplină. Obiectele
din decor sunt antrenate într-o mişcare de cădere în vid.
acesteia: „Eu stau în faţa ferestrei mai fumez fapt, dorinţa Ninei este de a nu mai ieşi din „Pescăruşul împăiat“ cade şi el. Cuvântul „vid“ invadează
această ultimă Scenă (13), în concordanţă cu vidul
o ţigară/Istoria trece pe lângă mine/ ţinându-şi casă, refugiu în faţa vieţii sale marcate de sufletesc al personajelor încremenite în „aşteptare“, un
alt cuvânt definitoriu pentru naveta intertextuală Cehov-
sânii în palme.“ O istorie sub semnul liminalităţii eşec: în dragoste, în actorie. Această retragere, Vişniec. Ultima replică ă textului – „Către speranţă..“ –
este contracarată de conţinutul didascaliilor, care anulează
(una dintre vocaţiile optzeciştilor) şi al utopiei, dictată de angoasa existenţială, are conotaţii mesajul pozitiv, semnalând căderea „ferestrei“ din decor şi

prezente în opera lui Vişniec, începând cu thanatice: „Nina: Vreau ca toată casa asta să stingerea luminii.

poezia: „Ce plăcere, să fii în viaţă/ ca Tristan dispară încetul cu încetul cu noi în interior... Piesa lui Vişniec, înscrisă sub semnul omagiului
cultural, are în centru condiţia umană bântuită de o triplă
Tzara la/începutul secolului.“ Intratextualitatea, una din Aş vrea să rămânem în zăpadă toată iarna...iar câmpurile utopie: a istoriei, a dragostei, a scrisului. Ea a fost pusă în
scenă în iunie 2010 la Théâtre des Variétés, din Paris, apoi
trăsăturile definitorii ale scriiturii sale, ne invită să-l regăsim din jur să devină o mare de gheaţă...iar la primăvară, toată în decembrie 2010 la Teatrul Kaze din Tokyo, dovadă că
maşinăria Vişniec funcţionează.
pe părintele dadaismului (una din măştile auctoriale) în casa, ca un imens bloc de gheaţă, să plece în derivă, cu noi

piesa Nina..., evocat prin înnoirea adusă de această mişcare înăuntru...“ Dorinţa de evadare din absurdul existenţial nu

literară: „Adevărata revoluţie este poate acolo...“ Revoluţia se va materializa nici în cazul lui Treplev: În timp ce mă

declanşată la Sankt-Petersburg ar putea fi o salvare pentru îndepărtez însă, sunt cuprins de o uşoară angoasă, faptul că

personajele cehoviene prezente în piesă (Nina, Trigorin, m-am rupt fizic de casa în care am trăit parcă nu e suficient,

Treplev), „trei statui de ceară“, „paiaţe dintr-un muzeu al mai am o uşoară senzaţie că o parte din mine a rămas acolo,

trecutului“. Degradarea ontologică este în acord cu spaţiul mi se face chiar frică, nu cumva doar visez că am plecat?“

metonimic, ce se conturează, metatextual, în didascalii: Regăsim în aceste interogaţii, obsesia unui simbol, „cercul“,

un fotoliu-balansoar, o masă plină de hârtii, o canapea, o prezent şi în unul din modulele piesei Théâtre décomposé

pendulă pe care Nina o vrea oprită, un pian, un pescăruş ou l’homme – poubelle, (1996), intitulat Omul din cerc. La

împăiat (simbol central al vitalităţii dispărute), o oglindă. Vişniec, cercul este un spaţiu de elecţie, al „fericirii totale“,

Dorinţa de retragere din viaţa adevărată este clamată, fără abstras din temporal: „Chiar şi timpul se opreşte.“

încetare, de eroina cehoviană preluată de Vişniec: „Nina: Utopia istorică (Revoluţia din Octombrie) are drept

Te rog, Kostia, opreşte toate orologiile şi toate ceasurile din pandant în piesă utopia sentimentală. Sub această formă

casa asta. Nu mai vreau să aud cum trece timpul. Am nevoie percepe Nina dragostea lui Treplev pentru ea. Îndemnul

de linişte... Vreau ca timpul să mă lase în pace... Şi la fel şi pe care îl adresează Nina lui Treplev, acela de a trage

oglinda asta, vreau s-o acoperi cu ceva. (...)“ asupra pescăruşului împăiat, evidenţiază reiterarea (prin

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 29
Poezie
Nicolae PETRE VRÂNCEANU
Rodica GRIGORE

Când visul se sfârşeşte... Poeme

A fost odată Patria?!

L ong Island este insula situată lângă coasta parcă din serialele americane de succes... – şi construieşte un De milenii, comori-oseminte
atlantică a Statelor Unite ale Americii, în partea de personaj convingător, poate nu atât prin povestea vieţii sale, stau răspândite pe dealuri şi-n lanuri,
est a oraşului New York, fiind despărţită de insula ci mai ales prin atitudinea pe care o are faţă de existenţă în pe câmpuri de luptă,
Manhattan prin golful cu acelaşi nume şi strâmtoarea East general şi faţă de situaţia în care se găseşte el însuşi, în special. în ştiute şi neştiute morminte!
River. Long Island cuprinde, în vest, cartierele New York-ului, Pentru a reuşi să facă acest lucru, autorul recurge la un soi Dacă nici în pământul, străveche placentă maternă,
Brooklyn şi Queens, precum şi suburbiile Nassau şi Suffolk, de artificiu – narativ şi stilistic, deopotrivă: şi anume prezintă, nu mai credeţi, nu vă regăsiţi
care, de altfel, chiar reprezintă, în exprimarea uzuală, insula în adesea, totul, de la înălţime. Nu doar la modul figurat, ci şi nici fraţii, părinţii ce v-au zămislit,
discuţie, pentru a putea, astfel, să fie diferenţiată mai uşor de la cel propriu, căci Jerry are un avion de agrement cu care nepăsători veţi uita datoria de a-i pomeni,
zona urbană propriu-zisă a New York-ului. Plasând acţiunea adoră să facă plimbări şi, astfel, să privească de sus întregul de a-i cinsti, despre memoria lor a rosti.
celui mai recent roman al său, Aloft (2004), tocmai în Long univers uman din Long Island. Odată cu el, cititorul are,
Island, scriitorul american de origine coreeană Chang-rae Lee, deci, ocazia, de a vedea, cu maximă claritate, ca şi cum ar Ce se-ntâmplă cu noi?!
urmează orientarea impusă în literatura Diavolească distrugere ne macină sângele
americană contemporană de autori precum privi o hartă sau ca şi cum ar cartografia şi iubirea din inimi o şterge.
John Updike,Walker Percy sau Rick Moody, el însuşi această lume atât de aparte, tot În ce credem atunci, fără Dumnezeu, fără strămoşi?
care, fiecare în felul său, au ales să prezinte ce merită să fie văzut – şi, nu o dată, de a Roboţi fără suflete, credeţi doar că trăiţi,
implicaţiile suburbiei şi, deopotrivă, să observa şi acele amănunte care, de obicei, marionete în sforile jocului vă lăsaţi somnolând,
structureze un tip de personaj profund legat sunt trecute cu vederea, chiar şi în proza nu aveţi îngeri de pază, sunteţi umbre de gând,
de acest mediu, aflat în vecinătatea marilor multor autori contemporani. Lee, însă, nişte frunze uscate plimbate de vânt,
oraşe, dar neidentificându-se niciodată are nu doar curajul de a aduce în discuţie nisip din pustiuri adus de furtună,
realităţile adesea spinoase ale familiilor în seceta aspră, secată fântână.
complet cu el. americane (de imigranţi sau nu), dar şi
deplina capacitate de a prezenta totul la un Refuz, alături de voi să trăiesc renunţarea
Alegerea lui Lee în ceea ce priveşte nivel artistic remarcabil. la viaţă, la visuri, la tot ce e sfânt,
cadrul general al romanului său este o doar „pâinea şi circul“ pentru voi mai contează
iniţiativă de-a dreptul temerară. Căci, dacă De altfel, chiar spaţiul unde se doar viciul şi scârba, sodomiţi ai planetei Pământ!
în primele sale cărţi, Native Speaker (1995) desfăşoară totul este uşor de recunoscut
şi A Gesture of Life (1999), autorul aborda pentru un cititor iniţiat în secretele – Despre ţară şi neam voi vorbiţi la trecut,
teme legate de realitatea imigraţiei, din ce literare! – ale suburbiilor americane, parcă mamă şi tată nu aveţi, n-aţi avut,
în ce mai evidentă pe întregul teritoriu al universul din Zbor peste Long Island fiind ce-i sublim, adevăr şi curat necinstiţi,
Statelor Unite, aici el se situează, cel puţin situat, cumva, între teritoriul lui Cheever sângele strămoşesc îl înveninaţi, îl batjocoriţi.
la prima vedere, în descendenţa unei tradiţii şi paradisul artificial al lui Gatsby, din
literare care a părut, adesea, a fi perimată romanul lui Scott Fitzgerald. Desigur, Vă permiteţi să credeţi că totu-i un joc
trimiterea la Marele Gatsby nu e deloc pentru mintea-vă stearpă de-atât nenoroc
în contextul cultural american al ultimilor întâmplătoare, câtă vreme Chang-rae Lee dar vă spun, ţărâna şi ţara au fost şi vor fi,
îşi propune tocmai să investigheze modul rădăcini sunt străbunii, adâncite prin fii.
ani. Căci, cu puţine excepţii, autorii în care apare şi e trăit in actualitate atât de discutatul Vis Dacă ştiţi sau simţiţi ce simt şi eu acum,
contemporani au ales alte teritorii: fie acela American la început de secol XXI. Din nou, deloc întâmplător, mai e timp, rătăciţilor, să găsiţi vechiul drum,
al romanului istoric, aşa cum au procedat Kathryn Harrison noua Daisy – să nu uităm că iubita lui Gatsby se numea la fel căci România, oricum se va scrie, nu este şi
sau Brooks Hansen, fie al unei noi dimensionări a consacratei – moare în circumstanţe tragice (un amestec de valium şi bere n-a fost odată,
formule estetice a realismului magic, cazul lui Jonathan Safran peste măsură, lângă piscina din curte), iar Jerry nu va reuşi un basm, o himeră ce se cere uitată.
Foer fiind reprezentativ în acest sens. Cu toate acestea, aşa- niciodată să-şi revină complet după prăbuşirea speranţelor sale
numitul „roman al suburbiei americane“ începe să se reafirme în că, totuşi, viaţa e frumoasă – şi mai ales strălucitoare, când Ajun de Crăciun
peisajul literar, chiar dacă nu cu atâta pregnanţă ca în deceniile New York-ul e atât de aproape...
anterioare, dar cu deplina convingere a autorilor că şi suburbia Fără să cadă în melodrama ieftină, cu toate că episoadele Coboară brazi pe străzile Craiovei
conţine istorii care merită povestite şi prototipuri umane care destul de greu plauzibile nu sunt puţine în Zbor peste Long miros curat de cetină din munţi
pot fi transformate în personaje memorabile. De aici porneşte, Island, şi fără să devină explorare pseudo-ştiinţifică a „crizei lumina urcă-n turlele Băniei,
practic, şi romanul lui Lee, suficient de matur ca scriitor vârstei de mijloc“ ori a implicaţiilor diferitelor crize financiare luceşte ca un gând curant pe frunţi.
pentru a înţelege că, spre deosebire de epoca lui Henry James, care au afectat lumea americană, romanul lui Chang-rae Lee
Howells sau Wharton, literatura americană trebuie să încerce se dovedeşte, la o lectură atentă, a miza mult pe metaforă Mai trece-un an şi se ridică altul,
să mizeze pe altceva, nu pe consacratul roman (psihologic) de şi simbol. Căci avionul lui Jerry şi nesfârşitele lui zboruri cum râul valuri poartă, fumegos,
moravuri, câtă vreme realităţile prezentului – şi mai ales ale reprezintă, e clar, detaşarea de realitate a personajului, nu doar steluţe, clopoţei vibrând înaltul
suburbiei – sunt altele decât nevoia de a acumula bani sau de a de realitatea suburbiei unde trăieşte, ci şi de aceea a tuturor care pătrunde-n inimă duios.
afirmare pe plan social. problemelor sale, cu care se simte incapabil să dea piept. Astfel
că cea mai simplă soluţie pe care protagonistul o găseşte este Coboară brazi pe străzi în jos şi-n sus,
Apropiat, cel puţin parţial, ca procedee şi strategii aceea de a se ridica desupra tuturor şi a pretinde, cel puţin lucesc în soare turlele Băniei,
narative, de maniera de a scrie a lui Philip Roth sau John atâta vreme cât durează zborul, că viaţa e frumoasă şi că lumea se-aud copii cântându-l pe Iisus
Cheever, Richard Ford sau Tom Perrotta, Lee aduce în centrul e perfectă. Suburbia însăşi devine, astfel, o adevărată stare şi retrăim colindele copilăriei.
romanului său un personaj care, om întru totul obişnuit, de spirit, nu doar o reprezentare geografică ori socială, dar
întruchipează perfect acea faţetă a suburbiei care îl interesează care, uneori, în rarele momente de extremă luciditate ale lui La Mănăstirea Dealu
pe scriitor. Astfel, Jerry Battle, descendentul unor imigranţi Battle, se dovedeşte a fi imaginea prin excelenţă a unui paradis
italieni – numele lui fiind, de fapt, Battaglia, dar, pentru o destrămat odată pentru totdeauna, personajului fiindu-i, tocmai Capul lui Mihai Viteazul
mai bună naturalizare, fiind rapid abandonat de bunicul său de aceea, din ce în ce mai greu să se simtă acasă în Long Island. priveşte, cu ochi de jar,
– ajunge în pragul celor şaizeci de ani şi constată că, dincolo Iar Jerry se transformă şi el, din ce în ce mai clar, într-un dintr-o criptă de la Dealu
de siguranţa unui loc de muncă şi de atmosfera aparent calmă adevărat „Everyman“ al suburbiei americane, dar şi al unei către Alba, în Ardeal.
a unei familii tipic americane, nu are mai nimic. Subliniem epoci în care strălucirea Visului American se dovedeşte a fi
aparentul calm al atmosferei din casa sa, situată, evident, în cu totul insuficientă şi pe deplin incapabilă să mai ofere cuiva Încă gândul lui trăieşte
Long Island: căci fiul să, Jack, pare a duce afacerea familiei stabilitatea şi siguranţa care, cu decenii în urmă, în celebra şi se avântă printre noi
de râpă, prin diverse speculaţii financiare, fiica sa, Theresa, Jazz Age, păruseră imposibil de pus sub semnul întrebării. privirea-i giulgi alb luceşte
descoperă că e însărcinată cam în aceeaşi perioadă în care Aşa încât zborurile lui Jerry peste Long Island maschează dincolo de vânt şi ploi.
este şi diagnosticată cu cancer, relaţia lui Jerry cu tatăl său se întreaga nesiguranţă şi superficialitate a personajului, precum
deteriorează progresiv, bătrânul fiind internat într-un azil pentru şi dificultatea acestuia de a face faţă realităţii problemelor sale, Cu orbite de fântână,
persoanele de vârsta a treia, iar convieţuirea sa de două decenii întotdeauna fiind mai uşor să priveşti totul de undeva, de sus, trupul ţării îl priveşte,
cu Rita – cea care îl ajutase să treacă peste dificilele momente şi să-ţi menţii, astfel, iluzia superiorităţii şi a detaşării, decât să trup şi cap se împreună
de după moartea soţiei sale, Daisy (de dorigine coreeană, dar trăieşti cu adevărat şi să te implici în problemele reale, aflate într-o stea ce-n veci luceşte.
dorindu-şi un nume specific american şi o identitate nouă, pe mereu dincolo de generalizările simplificatoare.
care încercase ani de zile să o reinventeze, deşi fără succes) –
se sfârşeşte, femeia hotărând să-l părăsească pentru a-şi găsi Chang-rae Lee, Zbor peste Long Island.
fericirea alături de un îmbogăţit de dată recentă. În acest fel, Traducere de Carmen Paţac,
Lee contrazice prejudecata că suburbiile sunt locurile unde nu
se întâmplă (mai) nimic – uneori, e adevărat, romanul său fiind Bucureşti, Editura Humanitas Fiction, 2010
de-a dreptul sufocat de întâmplări şi evenimente desprinse

30 Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 Scrisul Românesc Eseu

Constantin ZĂRNESCU lui Brâncuşi, – acesta mă prezentase
Preafericitului Teoctist, drept „un trundnic
Două personalităţi de seamă brâncuşiolog“.
ale Sudului românesc
Iar eu am spus, repede:
Doi oameni de seamă ai Nea­ a rămas la Paris?...“ Aceasta a răspuns,Virgil EruncaGalaction, i-a invitat la Râmnic, unde, „– Sunt, Preafericirea Voastră, de origine
mului nostru mi-au înrâurit straşnic şi dezarmant: fiind în conducerea „Comitetului Naţional oltean, prin mama mea, născută în Lădeştii
şi Internaţional Antifascist“ a înfiinţat de Vâlcea. E satul Patriarhului Iustinian...
copilăria şi adolescenţa: Pa­ „– Pentru că a învăţat tot, aici!... N-a un adevărat congres al organizaţiilor Şi al lui Virgil Iernuca. Sunt foarte mişcat,
tria­ rhul Iustinian (Marina) şi scriitorul avut ce să mai citească, în România!“ ecumeniste – Alianţa pentru Înfrăţirea onorat!... Tot din aceeaşi zonă, subcarpatică,
Virgil Untaru (celebru cunoscut în epocă Popoarelor, prin Biserică“, unde l-a invitat se trage şi Î.P.S. Bartolomeu!...“
sub numele Virgil Ierunca). Amintirile mele despre chipul în care şi pe Tudor Arghezi şi Nicolae Iorga. Toată lumea era în picioare, îndreptân­
era receptat, în popor, Patriarhul Iustinian du-se încet, spre agapa frăţească, de la
Amândoi erau născuţi în Lădeştii de sunt, însă, mult mai complexe, pentru că Rămânând văduv, în 1934, cu doi noul Hotel Militar din Cluj. Preafericitul
Vâlcea, unul în satul Cermegeşti (cătunul tatăl meu era cadru veterinar, în Lăpuşata copii încă mici, Silvia şi Ovidiu, Marina m-a cuprins cu amândouă mâinile; şi mi-a
Suieşti – astăzi Stăneşti), pe malul stâng şi în Lădeşti, fiind în strânsă legătură cu a intrat în cinul monahal; şi spus, aproape familial:
al Cernei; iar celălalt, în satul la 30 iulie 1945, fiind tuns, a „– Să ţineţi minte!... Iustinian Marina
Ciumagi, pe dealul Bârluiului creştinii bătrâni, din sate, dar primit numele Iustinian, fiind ne priveşte, acum, de sus, din ceruri, ca un
şi al Pietroasei, pe malul mai ales cu preotul Bulacu şi hirotonit arhimandrit, apoi sfânt! (Şi, privind spre Bartolomeu:) El este
drept al Cernei. Şi Patriarhul Buleu, cu Ionel Ciucă; însă arhiereu, iar la 19 noiembrie cel care ne-a făcut oameni!... Eram încă
Iustinian Marina, şi scriitorul şi cu familiile de învăţători a fost ales Mitropolit al stareţ al monahilor din Bucovina, când el
Virgil Untaru-Ierunca erau şi ingineri Neamu, Mitrache, Moldovei, cu patronimicul a fost înscăunat Mitropolit al Moldovei!...
„personaje absente“, din sânul Moşteanu, Cărămidă. „Vasuluianul“. La 27 februarie Am răspuns de instrucţia şi educaţia
com­ unităţii (şi localităţii) în 1948, după plecarea dintre cei
care se născuseră: primul tăi­ Alături de arhiepiscopul vii a Preafericitului Nicodim copiilor săi, Ovidiu şi Silvia.
nuit, marginalizat extrem, de Vartolomeu (Stănescu) al (Munteanu), Iustinian e I-am devenit, cu timpul, şi eu,
regimul de democraţie „po­ Râmnicului şi Noului Seve­ numit „interimar“, locţiitor de şi Bartolomeu, nişte sfetnici!...
pulară“, prosovietic şi ateu, rin, Iustinian Marina fusese Patriarh; iar la 28 mai 1948, Ne-a făcut oameni!...“
de la Bucureşti; celălalt, în cea mai solicitată (eclesiastic Sinodul Bisericesc îl va alege
urma unei burse, rămăsese în şi politic) personalitate a Patriarh al României. Văzându-le splendoarea
străinătate (în exil), la Paris. Râmnicului şi a Olteniei. veşmintelor (create, croite,
Aş încheia aceste confesiuni cu un cusute, manual) în judeţul cu
În 1947, de Obrejenie şi Sfânta Maria, Învăţător şi preot, în satul pitoresc eveniment, petrecut după 22 mănăstiri voievodale, Neamţ,
venind Virgil Untaru la Lădeşti (şi nimeni natal, în tinereţe, fusese mutat la Băbeni decembrie 1989. În 11 februarie 1993, după modelul Tismanei − ca
nu avea să ştie că era pentru ultima oară, (unde a stat aproape nouă ani) şi unde am fost invitat împreună cu Constantin ateliere monahale, de unde
în viaţa sa), şi-a prezentat logodnica, în devenise un membru marcant al P.N.Ţ., Cubleşan, să participăm la înscăunarea, îşi procura veşmintele chiar
faţa rudelor, drept „fiica unui scriitor din vizitat, frecvent, de Iuliu Maniu şi Ion hirotonirea ca Arhiepiscop al Vadului, şi Papa Ioan Paul al II-lea şi
Bucureşti“; iar ţăranii îi vedeau, ţinându-se Mihalache. Acolo, a devenit directorul Feleacului şi Clujului a Î.P.S. Bartolomeu cardinalii săi, mi-am adus
de mâini, printre plopii argintii, de pe malul Băncii Populare, înfiinţată şi rentabilizată, (Anania), după plecarea printre cei drepţi a aminte de cele două expresii
Cernei, unde avea loc şi spectaculosul după principii haretiene. Fusese, apoi, Î.P.S. Teofil (Herineanu). denigratoare, primejdioase, ajunse tocite,
târg; şi i-au spus, scurt: „Domnişoara“, chemat la Râmnicu-Vâlcea, unde a până la limbajul de lemn: Biserica – stat
nereţinând niciodată numele ei – era devenit Director al Seminarului Teologic, Născut în Glăvile (Pesceana), sat în stat şi „opium al popoarelor“; dar şi
domnişoara Monica Lovinescu!... şi director al Tipografiei Episcopiei. A învecinat cu Olteanca, unde, în tinereţe, „Biserica – instanţa morală supremă a
înfiinţat cantine, pentru săraci şi a susţinut Iustinian fusese şi învăţător şi preot, în Neamului Românesc“ – şi mi-am reamintit
Cum se înfiripă rezistenţa unor mituri, financiar ziarul „Cuvântul“ şi revista acelaşi timp, Bartolomeu avusese un toată copilăria mea, cu gospodari sub
în conştiinţa colectivă?... Lina Untaru avea „Floarea de foc“ (unde a colaborat, alături alt destin – dramatic!... Mulţumindu-i vremuri şi bisericuţe din lemn ş.a. Încât,
să-i răspundă mamei mele Anişoara, înainte de Mircea Vulcănescu, Eugen Ionescu şi Părintelui Galeriu, care scrisese şi publicase ce concluzie aş mai fi putut trage, apropo
de căsătoria ei, în Lăpuşata, în mai 1948, Emil Cioran). un important eseu, în „Cotidianul“, despre de faimoasele mele „personaje absente“,
când a întrebat-o: „De ce s-a dus singurul gândirea (textele, aforismele şi maximele) care m-au îndârjit, cu pilda lor, să învăţ, să
dumitale fiu de lângă dumneata?... De ce Fiind prieten cu scriitorul şi senatorul scriu– şi să cultiv memoria, viaţa şi faptele
Mihail Sadoveanu şi cu prozatorul şi oamenilor? E o concluzie frustă, scrută
traducătorul Bibliei, părintele Gala şi esenţială, ca şi legendele poporului:
BISERICA ROMÂNĂ A SUPRAVIEŢUIT!...
Daniel MUREŞAN Iar întru ceea ce priveşte dogma reunificării
Bisericii străbune, Iustinian nu le va răs­
Esenţa, mintea şi sufletul punde oamenilor, ci doar Unuia – Bunul
Avem impresia că suntem Dumnezeu!...
capabili a discerne tot ce-i ne spune B. Spinoza. Pe cât de adevărat Ce poate face înţelepciunea în faţa unei
mai important pentru noi. acest adevăr pe atât de imperios pare a fi lumi cu gradele ei relative de cunoaştere, Spectacolul lumii, văzut de regretatul Ioan
să acceptăm, tot în spiritul adevărului, că cu atâtea determinări obiective şi în faţa Grigorescu de la TVR, care aduc emoţii,
bucurii, o punte de împăcare, ceva simţit ca
Este mai mult neadevărată această credinţă, dorinţa este o manifestare atât a afectivităţii atâtor factori subiectivi, desfăşurări de o necesar în viaţa de zi cu zi . La multe altele
dintre aceste producţii valoarea artistică
fiindcă mintea şi trăirile noastre, selecţiile cât şi a raţiunii. Sufletul şi cugetul îşi au anumită probabilitate? îndoielnică, chiar lipsa de valoare nu le
retrage condiţia de esenţe.
înţeleg la modul parţial manifestările lumii momentele lor în care îşi dau pe faţă şi PreluândcuvintelefilosofuluiConstantin
Martin Heidegger propune şi nu
ce ne înconjoară, apoi se schimbă prea în care îşi ascund opţiunile, în care se Noica: „Înţelepciunea este o stare sau propune o soluţie problemei existenţei
pentru că ea se pierde chiar prin echivalarea
des. În orice moment am putea constata cu hotărăsc să-şi arate înţelesurile. Echilibrul, un demers, în speţă unul de armonie, planului existenţei concrete cu acela al
interpretării. ,,Problema existenţei nu
sinceritate că n-am descoperit esenţa… nota ontologică a existenţei, a esenţei, stă echilibru, măsură. Se poate vorbi de esenţă, poate fi rezolvată decât prin faptul însuşi
de a exista“ (Filosoful arată că omul are o
Cugetul ne este mai împăcat când să vegheze pentru cât timp şi cât de întinsă firea ei, dar nu de adevărul ei“. Obligatoriu reprezentare asupra ideii de a exista, un fel
de conştiinţă asupra obiectelor, dar oamenii
„esenţa aleasă“ s-a apropiat de concept; poate fi libertatea. adăugăm experienţa, ce stă mărturie se confruntă cu existenţa într-o formă
neteoretică, existenţa ar fi înţeleasă doar în
simţim mai valoros momentul pe care l-am Esenţele se croiesc din datul legic acestei înalte chibzuinţe (înţelepciunea) forma sa temporală, desemnare ce urmează
linia kantiană. Am ajuns la cugetarea
trăit, e mai statornic în ordinea lucrurilor şi implacabil al existenţei în care se şi astfel nu numai că se presupune, dar heideggeriană ,,Problema…“).

lumii. contopesc atracţia şi respingerea, toate sigur te apropie, ea înţelepciunea, de calea Desigur, existăm în fel şi chip, nu
ne întrerupem viaţa pentru că nu avem
Împărţirea cuvintelor după obişnuinţa tendinţele antinomice, toate acelea ce se adevărului, constituie paşi importanţi spre suficiente explicaţii filosofice… Reflecţia
filosofică asupra punctelor nodale (ese­n­
de a caracteriza importantul, neînsemnatul, fac cunoscute într-un anume context prin noi dezlegări, înţelesuri. ţiale) ale existenţei merită să fie altceva,
ceva incomparabil mai adevărat şi mai
esenţa, aparenţa, (vorbele, haina, podoa­ neutralitate, caracteristici umane (iubirea, Munca este temeiul existenţei, atâţia clar, pe calea întrepătrunsă a îmbogăţirii
sufletului, minţii, a cunoaşterii esenţei,
be­le, faţ­ada, pentru latura neînsemnată şi voinţa, imaginaţia, talentul şi raţiunea, autori i-au menţionat considerabile valenţe poate a împlinirii spirituale.

fapt­­e­le, judecata, curajul, interiorul pentru creativitatea, opusele lor). Le căutăm cu prin câştigarea traiului zilnic, formarea

a oglindi esenţa) comportă un grad mare mintea şi sufletul, mai mult ori mai puţin personalităţii. Ea face posibilă viaţa, a

de interpretare. Esenţa poate fi găsită prin conştienţi că ne cercetăm viaţa. Existenţa devenit raţiunea de a fi. Acest capital, fără

simplitate ori cine ştie, prin atâtea alte umană îşi caută esenţele cu ochii la egal totuşi, este privit şi cu oroare, ca latură

moduri. Poate că are dreptate şi Henri înţelepciune, la tot ce este folositor din punitivă, chinul vieţii.

Frederic Amiel când zice „Există şi un mod libertate, pentru că ştim cum să-l facem În contrast, recompensă apar filmele

laborios de a nu face nimic“. folositor, la tot ce ne înconjoară şi ne poate bune, telenovelele, programele reuşite

„Dorinţa este însăşi esenţa omului“ înrâuri viaţa. de divertisment, emisiunile culturale, ex.

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 31

culturale Blandiana sau poezia suferinţei mereu- Cornişteanu, spectacol premiat cu Premiul
învinsului); Cronica prozei (Constantin UNITER pentru teatru de televiziune
keanos Dram – Galeria cu vi(a)ţa sălbatică, în (despre ambele scrie Mihai Ene), Ce mai
cranii mici), Critica criticii (Dan Mănucă taci, Gary?, un spectacol inspirat din
Numărul de vară (78/2011) al revistei – Utilitatea monografiei tradiţionale). Jurnalul lui Ion D. Sîrbu (despre care scriu
Lettre Internationale aduce în prim-plan Menţionăm la „Biblioteca Revistei“
„pagini autobiografice“ semnate de Paul grupajul revistei şi o prezentare a lui Liviu
Nizon (Biletele curierului), Ion Vianu Capşa cu titlul Asemenea luminii. La poezie
(Memorialistica văzută de un memorialist) întâlnim versuri semnate de Dorin Ploscaru,
şi Carmen Muşat (File răzleţe), plus două Victoria Ana Tăuşan, Ion Gheorghe
dialoguri între Paul Nizon şi Heinz-Norbert Pricop, Rafila Radu, iar la proză Gheorghe
Jocks (Grădini ale fericirii), respectiv Schwartz (Drumul „păsărilor cerului“ spre
Anamaria Pop şi Adrian Mihalache Ţara Vlahilor) şi Doru Iablonski (Pasărea
(Scriitorul şi umbra lui, traducătorul). Domnului) şi o serie de articole privind
„Dincolo de eveniment“ îi întâlnim pe actualitatea literară (Emanuela Ilie, Şerban
Adam Michnik, vorbind despre Violenţa Axinte, Adrian G. Romila, Antonio Patraş,
noastră, blestemul nostru, Wallace Shawn, Constantin Cubleşan, Constantin Coroiu,
despre Costume false, Nicolae Manolescu Petrişor Militaru, Mirela Marin, Gellu
(Trei pseudo-argumente), Adrian Cioroianu Dorian).
despre Noua „Noua ordine mondială“,
Sergio Benvenuto despre Imprevizibilul Cornel Mihai Ungureanu şi Marius Dobrin),
istoriei, Asef Bayat despre Paradoxurile
Teheranului şi Janet Afary despre în regia Alinei Rece, care a realizat şi Doar
Economia sexuală a republicii islamice.
În cadrul Bibliotecii Lettre Internationale Hamlet, prezentat de Marius Dobrin, şi, în
putem citi fragmente din romane în curs de
apariţie pe piaţa românească, semnate de fine, unul dintre cele mai bune spectacole
Margaret Atwood (Alias Grace), Antonio
Muñoz Molina (Călăreţul polonez) sau Revista Convorbiri literare nr. 7/2011, craiovene din ultima perioadă, Caligula, de
Ernest Hemingway (Moarte după-amiaza). un număr substanţial (200 pagini) îşi
Sub titlul Lumea întreagă e o scenă, păstrează rubricile, precedate de editorialul Albert Camus, în regia lui Lasylo Bocsardi,
întâlnim articole de George Banu (Către redactorului şef Cassian Maria Spiridon
actorul european), pe care-l mai întâlnim – Trista ştiinţă şi critica ei, urmat de o cu care Nicolae Coande realizează şi un
şi cu o „corespondenţă“ despre sărbătorirea serie de articole teoretice ce aparţin unor
lui Cioran la Paris (despre acelaşi eveniment nume binecunoscute: Irina Mavrodin interviu: „Teatrul are capacitatea de a
în spaţiul german scrie Rodica Binder), B. (File de jurnal), Maria Carpov (Cum
Elvin (Ani şi spectacole), Adrian Mihalache iubim cărţile), Basarab Nicolescu (Mircia construi complexe“. Despre Caligula îşi
(Un oraş teatral: Sankt Petersburg) şi un Dumitrescu – Un geniu generos şi modest),
dialog cu Joachim Sartorius despre Bogăţia Gheorghe Grigurcu (Infamia are şi ea un exprimă opiniile Marius Dobrin, Cornel
şi fascinaţia Europei. mister al ei), Nicolae Stroescu Stănişoară
(Experienţa credinţei – o autoînşelare a Mihai Ungureanu, Horia Dulvac şi Mihai
La închiderea ediţiei, aflăm cu tristeţe că evlavioşilor?), Alexandru Zub (Istorici
scriitorul B. Elvin, redactorul-şef al revistei români în închisorile regimului comunist) Ene. De asemenea, o importanţă deosebită
„Lettre Internationale“ de la înfiinţare şi şi Ioan Holban (Pustiul bogat al literaturii);
până astăzi, critic şi prozator valoros, a Inedit: Theodor Rogin – Gheorghe Asachi este acordată „Întâlnirilor SpectActor“, la
încetat din viaţă. Colegiul revistei „Scrisul în „Almanache de Carlsbad“ (1856). Foarte
Românesc“ îşi exprimă regrete eterne! multe cronici literare şi comentarii critice care au fost invitaţi, de-a lungul stagiunii
– Cronica poeziei (Cristian Livescu, Ana
trecute, personalităţi ca Solomon Marcus,

Varujan Vosganian, Matei Vişniec, Mircea

Dinescu şi Nora Iuga. În fine, cronici

semnate de Mihai Ene (Pe urmele lui

Revista SpectActor (nr. 18/2011), editată Grotowski, despre cartea Ginei Călinoiu),
de Teatrul Naţional „Marin Sorescu“, trece
în revistă cele cinci premiere care au avut Lia-Elena Boangiu (În umbra menestrelului,
loc în stagiunea trecută şi care vor continua
să se joace şi în această toamnă: Balconul, despre cartea-dialog a lui Mircea Pospai
de Jean Genet, în regia lui Nicu Nitai,
Unde-i revolverul?, în regia lui Mircea cu Tudor Gheorghe). O revistă care îşi

menţine ţinuta, atât prin conţinutul bogat şi

variat, cât mai ales datorită aportului grafic

al artistului Viorel Pîrligras. Red.

Expoziţie la Galeria de Artă „Ion Ţuculescu“
L a Galeria de Artă „Ion Ţuculescu“ expresie plastică diferită, un demers divers,
găzduită de Prefectura judeţului de la clasic la modern. conflict în interiorul cadrului pictural dar Dacă în cele 5 pânze, unde compoziţia
şi cu subiectele alese, pozitive ca factură,
oglindesc mult din personalitatea autorului, este „tăiată“ agresiv şi semnul grafic stă în
caldă, telurică, metodică, precisă uneori,
Dolj a fost vernisată o nouă expoziţie Sunt stiluri diferite, diverse din punct de dar şi lapidară acolo unde clipa sau timpul balanţă cu expresia corpului uman sau cu

cu lucrări ce aparţin artiştilor plastici vedere al abordării subiectelor de peisaj, de relieful colat pe pânză, pictorul încearcă

natura statică sau al compoziţiei, în restul de 9 pânze cu tema „fluturi“ să

unde figurativul trăieşte în îndulcească tema picturală prin aşternerea

vecinătate cu abstractul; doi tuşei coloristice în acrill într-o variantă

pictori de facturi stilistice acuarelată, tot pe pânză. În felul acesta

diferite dar cu preocupări despre dualitatea personalităţii pictorului parcă

compoziţia culorii pot sta alături clonează tumultul vieţii din jur, unde clipa

pe aceeaşi simeză. Compoziţia fugită prea repede „respiră“ alături de

clasică închisă, pe registre momentul încremenit al melancolicului

orizontale, cu o paletă caldă uitat... Red.

deseori, cu detalii în balanţă cu

tuşele repezi şi de forţă arată

pe Eleonora Gheorghiu, pictor

Eleonora Gheorghiu – Biserica satului la maturitate ce nu lasă nimic
din compoziţia lucrării să nu

craioveni Eleonora Gheorghiu şi Lucian fie rezolvată. „Tâlcul“ compoziţiei cu un

Irimescu. Evenimentul a avut

loc vineri, 16 septembrie a.c., în

prezenţa unui numeros public,

au vorbit prof. univ. Nicolae

Giugea, prefectul judeţului

Dolj, şi criticul de artă Florin

Rogneanu. Eleonora Gheorghiu – Poarta raiului Lucian Irimiescu – Omul pasăre Lucian Irimiescu – Legături mozaicate

Expoziţia continuă tipuri de stă să fugă...
expoziţii experimentale ca un Lucian Irimescu prezintă o serie
dialog artistic între generaţii,
în cazul de faţă Eleonora restrânsă de lucrări pregătitoare al unui nou
Gheorghiu şi Lucian Irimescu, ciclu cu tema „apa“ cu experienţe de culoare
mamă şi fiu, reeditează un când agresive ale pigmentului acrillului,
dialog al artelor cu mijloace de sau tuşele acuarelate din tema „fluturi“.

32 Nr. 9 (97) ♦ septembrie 2011 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Florin ROGNEANU

Despre trăinicia lucrurilor pământeşti
Nicolae Grigorescu

S ub acest titlu, Muzeul de Artă din Craiova de la Fontainbleu, de la sud de Paris, în satul Barbizon, Nicolae Grigorescu – Autoportret
prezintă pe simezele Muzeului Naţional acolo unde se întâlneau artiştii la pensiunea Ganne, se
Cotroceni întreaga sa colecţie de tablouri organizau expoziţii personale şi de grup, se edita chiar o şi Aristia Aman“ pentru pinacotecă. După această primă
pictate de Nicolae Grigorescu. revistă culturală care promova „crezul“ barbizoniştilor în variantă, Grigorescu avea să primească mai multe comenzi,
Prilejuită de Ziua Europeană a Patrimoniului, expoziţia pictura adevărată, plină de viaţă, în sinceritatea şi patosul printre care şi aceea de mari dimensiuni pentru Primăria
prezintă 24 de tablouri create de Nicolae Grigorescu de-a în faţa adevărului naturii. Alăturându-se lui Jean-Baptiste Bucureştiului şi care se află astăzi în colecţia Muzeului
lungul a 40 de ani, aproximativ între anii 1865–1905, adică Camille Corot, Théodore Rousseau, Jean-François Millet, Militar Central din Bucureşti.
de la perioada de la Barbizon, la perioada supranumită pentru a enumera numai câţiva din fondatorii acestei
„albă“. şcoli, Nicolae Grigorescu a simţit că pictura franceză şi Sigur, pentru mulţi dintre noi, Grigorescu este pictorul
europeană „îmbracă straie noi“, fiind ca „o haină purtată peisajului rustic românesc, cu personaje venind de la
Pe gânduri pe care trebuie să o lepezi“ şi de aceea maniera sa de câmp, însoţind care trase de boi, pe drumeaguri din zona
expresie plastică se va apropia de cea a barbizoniştilor şi de deal sau de câmpie, compoziţii încărcate de un lirism
Prin întreaga sa activitate şi implicare în viaţa culturală preimpresioniştilor. Din această perioadă sunt prezente discret. Acuzat de unii că poetizează, Grigorescu exclama:
a ţării, precum şi prin idealurile pe care le propune opera în expoziţie tablourile Peisaj de la Barbizon – Pădurea „Hm! Or fi şi neghiobi care cred că pot retuşa opera lui
sa, Nicolae Grigorescu aparţine perioadei numită „Epoca Fontainbleu, Curtea Hanului Ganne din Barbizon, Căpiţe, Dumnezeu, dar aceia numai artişti nu sunt!“
1848“, păstrând în acelaşi timp şi o serie de elemente ce dar şi un portret – Cap de ţărancă, alături de un Coş cu
aparţin romantismului şi realismului european. fructe, pictat în maniera realismului francez. Din multiplele sale versiuni la Carul cu boi , muzeul
craiovean deţine cinci tablouri, din perioade diferite,
Deşi student la Şcoala Naţională de Arte Frumoase de la Revenit în ţară în 1869, protejat şi îngrijit de doctorul pictate pe pânză sau pe lemn, executate, se pare, după anul
Paris, încă din anul 1863, Grigorescu va renunţa la cursurile Carol Davila, Grigorescu va debuta în anul 1870, la 1889, atunci când artistul expunea la Paris, în pavilionul
academiste în favoarea picturii plein-air, în pădurea „Expoziţia artiştilor în viaţă“, organizată şi prezidată de românesc al Expoziţiei Universale.
Theodor Aman, cu un număr de 26 de tablouri, fiind cel
mai impresionant debut artistic din secolul al XIX-lea. Din ultima sa perioadă de creaţie, cea mai importantă
lucrare ni se pare a fi Ţărancă torcând, un tablou rămas
Imediat după aceasta, Grigorescu pleacă în câteva lungi neterminat, care este o excelentă demonstraţie pentru noi
călătorii, poposind la Rucăr, la peştera Dâmbovicioara, a modului de lucru al lui Nicolae Grigorescu, de la stadiul
Curtea de Argeş sau la Sinaia. Din această perioadă datează de eboşă, la stadiul finit.
compoziţia Pe gânduri şi Pridvorul Mânăstirii Sinaia.
Nicolae Grigorescu spunea că „trebuie să lucrezi
A urmat apoi o perioadă cu dese reveniri ale lui mult, cât mai mult, pentru a învăţa şi a putea să lucrezi
Grigorescu în Franţa, atât în nord, cât şi în sud, din aceste repede“. Şi trebuie să lucrezi repede pentru că „atunci când
peregrinări rezultând tablouri precum Marină, pictat în pictezi natura, trebuie să o prinzi în momentul când ea are
Normandia, sau Poartă în pădure la Vitré. talent“. Şi se pare că el a reuşit să o picteze exact în aceste

Este cunoscut faptul că artistul, la chemarea lui momente.
Carol Davila, s-a întors de la Paris, pentru a însoţi
armatele române direct pe front, în timpul Războiului Poate că şi această expoziţie ne va ajuta să reevaluăm
de Independenţă de la 1877. Cu căruţa sa de campanie, locul important pe care demersul artistic al lui Nicolae
pe care o cunoaştem dintr-o fotografie care se păstrează, Grigorescu l-a jucat în formarea viziunii sămănătoriste din
căruţă care i-a fost propriul atelier, Grigorescu străbătea cultura românească şi în experimentele plastice ce au avut
zilnic frontul şi desena, făcând schiţe, crochiuri şi laviuri: loc în perioada interbelică.
„soldaţii noştri sunt nişte bravi şi zău c-am avut poftă să
viu să-i desenez aici, în această baie de foc“, aşa cum va
declara mai târziu.

Dintre toate compoziţiile sale făcute în urma acestor
studii direct pe front, tabloul care a rămas celebru este
Atacul de la Smârdan, imagine care se identifică în
conştiinţa naţională cu momentul 1877. Muzeul de Artă
din Craiova deţine tabloul Atacul de la Smârdan, pe care
Nicolae Grigorescu l-a prezentat în expoziţia din 1878
de la Bucureşti, dedicată acestui moment, tablou care a
fost achiziţionat de Asociaţia „Tinerimea Artistică“ din
Craiova şi care avea să fie donat Fundaţiei „Alexandru

Biserica de sat ISSN 1583–9125 Care cu boi 09

Scrisul Românesc 32 pag – 2,5 lei

SR