Binder1hj

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 9 (193) ♦ septembrie 2019 13
Poezie

Rodica Carmen
GRIGORE FIRAN

Cartea şi cimitirul

Părând unora o impresionantă elegie au marcat istoria recentă a Israelului, auto- Nori
pentru idealurile dispărute ale tre- rul Romanului rusesc (născut în anul 1948)
cutului, iar altora, dimpotrivă, o are adesea în vedere experienţele personale. Vara la țară culcată în iarbă
frescă plină de accente ironice a unui pre- Vedeam în nori animale preistorice
zent tumultuos și fatalmente imperfect, Sigur, locuitorii descriși de Meir Shalev Catedrale cu turnuri
cartea lui Meir Shalev intitulată Roman seamănă pe alocuri cu personajele ce popu- Îngeri de abur și dragoni pufoși
rusesc (în semn de omagiu faţă de ilustra lează kibutzurile ce apar în proza lui Amos Groși ca papucii bunicii.
tradiţie literară la care se raportează autorul) Oz, dar modul în care e prezentată călăto- Pe vremea mea ploile invocate
devine, pe parcursul lecturii, iar cititorul ria protagoniștilor din Ucraina în Palestina, În tăciuni paparude și bobi
atent la detalii realizează acest lucru spre precum și neînfricata lor luptă cu deșertul, Despicau cerul se prelingeau pe obraji și ferestre
final, o îndrăzneaţă rescriere (subiectivă, cu mlaștinile, cu suspiciunea ori ameninţă- Mângâiere de apă și aer în blândețea tăcerii.
desigur!) a istoriei moderne a Israelului. rile arabilor și cu ţânţarii din zonă duce cu O alt fel de tăcere stăpânește acum pământul
gândul la o parte dintre tehnicile realismului Singurătatea noastră cea de toate zilele
Cel care își asumă de la Frica de apă de aer și foc.
bun început rolul de croni- magic, așa cum a fost acesta Plătim acum un nor să ne păstreze amintirile
car – dar care se transformă practicat de Gabriel García Întinși pe ciment ne privim în ochi celularul
treptat într-un fabulist Márquez, în celebrul Veac De frică să nu ne fure cineva norul personal
postmodern – este Baruch, de singurătate. Pe de altă Să-l scuture în piața publică
nepotul unuia dintre înte- parte, aplecarea spre visare Picătură cu picătură uscată
meietorii comunităţii rurale și refugiul pe care nu puţini Fotografii de care nimeni nu-și mai aduce aminte
unde se petrec mai toate eve- întemeietori și-l găsesc în Trecutul în pixeli prezentul în paranteze
nimentele relatate. Rămas imaginaţie creează un spaţiu Intimitate pulverizată în eter
foarte de timpuriu orfan, în ficţional care convinge, chiar Un cer tot mai toxic ascuns în mega-nor. ■
urma tragicei morţi a părin- dacă, pe alocuri, cartea e Burbank, transformă arborii în veritabile perso-
ţilor săi, băiatul va fi crescut lipsită de un fir narativ cu naje, aflate întotdeauna în legătură cu fiinţa umană
de Iaakov Mirkin și își va adevărat puternic și coerent. care le înţelege. Până și animalele primesc trăsături
petrece cei mai frumoși ani omenești: motanul Bulgov devine agresiv din cauza
ai copilăriei printre prietenii Roman rusesc, text tăl- societăţii corupte în care trăiește, iar măgarul are
bunicului, descoperind, însă, măcit în limba română principii la care nu renunţă nicicând.
că, oricum, cei mai buni prieteni îi sunt căr- (cu inspirație, delicatețe și
ţile și eroii istorisirilor pe care mai întâi le intuiția umorului în fiecare Apărută în limba engleză sub titlul The Blue
ascultă fascinat, iar apoi le citește. Iar dacă la pagină!) de către Gheorghe Miletineanu, Mountain, cartea lui Shalev evidenţiază la tot pasul
zece ani Baruch e deja suma tuturor poveș- trăiește, în primul rând, prin extraordi- semnificaţiile culorii albastre, pornind, desigur, chiar
tilor pe care le iubește și în care are chiar nara galerie de portrete, dar și prin extrem de la Muntele Albastru care se înalţă în apropierea
senzaţia că reușește să și trăiască, la cinci- de plastica descriere a plantelor și anima- localităţii și care desparte, astfel, micuţa comunitate
sprezece e un munte de băiat, incapabil să lelor. Iar dintre oamenii din Ereţ-Israel se de ameninţările, dar și de ispitele orașului. Desigur,
se simtă în largul lui printre cei de vârsta sa. remarcă Eliezer Liberson, Tsirkin Man- pentru evrei albastrul simbolizează divinitatea, aspi-
Prin urmare, se refugiază treptat în visare dolină și Iaakov Mirkin, împreună cu rația spre nemărginire și se regăsește pe drapelul
și, din nou, însă acum cu o altă înţelegere uluitoarea Feige Levin, cea care se alătură Israelului. Simbolurile utilizate de autor trimit, nu o
a lumii și a lucrurilor din jur, care devine grupului, călătorind spre un ipotetic loc al dată, cu gândul la povestirile lui S.Y. Agnon, preocupat,
tot mai profundă pe măsura înaintării în tuturor posibilităţilor împreună cu fratele de asemenea, de marea aventură a diasporei evreiești
vârstă, în bibliotecă, printre cărţi. Însă nu ei. Dar, dacă băiatul hotărăște să se stabi- și de suferinţele poporului ales – care, confruntat cu
respinge nici domeniul afacerilor, devenind lească la oraș, atras de mirajul universului problemele și marile provocări ale modernităţii, a
un prosper întreprinzător, după ce trans- citadin, Feige devine, în cele din urmă, soţia părut a deveni adesea un popor rătăcitor...
formă livada bunicului său în cimitir! lui Mirkin, cu toate că Tsirkin și Liberson
erau, de asemenea, îndrăgostiţi iremediabil Sigur că Baruch nu e doar păstrătorul simbolic
Apărut în anul 1988, romanul lui Meir de ea. Sunt, apoi, de neuitat, Pines, extra- al istoriei localităţii, ci, prin intermediul cimitirului
Shalev a fost comparat cu creaţii ale altor ordinarul învăţător și etalonul în privinţa pe care îl organizează, el este și cel care reușește să
scriitori de marcă ai Israelului, de la Amos spiritului raţionalist pentru întreaga locali- adăpostească la loc sigur toate visele (care nu întot-
Oz ori David Grossman, la Aharon Appel- tate, și el un fel de bunic al lui Baruch, însă deauna au devenit realitate) și toate aspiraţiile (nu
field sau A. B. Yehoshua. La fel ca și aceștia, oferindu-i învăţături de altă natură, Unchiul întotdeauna concretizate) ale întemeietorilor. Iar
Shalev anulează cronologia tradiţională și Efraim, cel care e în stare să poarte pe umeri în acest fel, să-i ajute pe oamenii din prezent să nu
linearitatea în prezentarea acţiunilor ce un taur, sau Meshulam, cel care își împăiază uite trecutul, chiar dacă ar vrea; și, de asemenea, să
marchează existenţa personajelor sale. vaca preferată, Maghit, pentru a o expune le ofere, ca punct de sprijin în vremuri de restriște,
Trecutul invadează prezentul, iar acesta nu în muzeul din localitate, numit Baraca înte- amintirea entuziasmului strămoșilor, curajul și spe-
mai poate fi conceput în absenţa recursu- meietorilor, pentru ca nimeni să nu uite că
lui la amintire și la tehnicile rememorării. aceasta fusese campioană la lapte... Roma- praonsţiebliel,lovorr–pcuatreea, îfnitrre-aulnizvaitiet.o■r ce doar astfel devine
La fel ca și unii dintre contemporanii săi, nul rusesc tinde, în acest fel, să semene cu
care recurgeau la propriile lor amintiri în un tablou al lui Marc Chagall, tehnica fiind, Meir Shalev, Roman rusesc. Traducere de Gheorghe
calitate de supravieţuitori ai anilor care au în principiu, aceeași – transpusă doar la Miletineanu, București, Ed. Univers, 2017
urmat celui de-al Doilea Război Mondial nivelul literaturii. Astfel, pasiunea pentru
sau perioadelor confruntărilor armate care horticultură a lui Iaakov Mirkin și mai cu
seamă lectura sa favorită, cartea lui Luther

14 Nr. 9 (193) ♦ septembrie 2019 Scrisul Românesc Proză

Călătorind cu Radu Oraşul templelor
Flyingmonk POLIZU

Aproape că nu-mi venea să cred că mă este cu siguranţă mult mai curat decât care reprezintă energia divină feminină shakti
urc în avion. Deci de data asta, în celebra Freak Street locuită în anii ’70 de și la care se închină mulţi hinduși. După ce
sfârșit, o să se întâmple și sper că voi hippies care au dus peste tot vestea ora- ajunge la pubertate, Kumari este pensionată
putea ajunge la Kathmandu în Nepal, un loc șului paradisiac al drogurilor. Dar chiar și este înlocuită de o altă fetiţă prepubertară.
la care am visat de la începuturile călătoriilor dacă pare ceva mai septic, Thamelul nu
mele și care a devenit ca un fel de nălucă, un poate să nu te șocheze: o amestecătură Dacă vrei să vezi toate templele îţi trebuie
loc de neatins. Sunt locuri unde simţi cu tot de temple, capele cu zei, șerpași, ghizi, zile în șir, o săptămână, poate o lună, cine
sufletul că trebuie să ajungi, dar ceva te abate turiști, Vishnu visând lumea, capre, știe cât. Baleiezi de la templul plin de mai-
de la drumul tău și te simţi tras aiurea de niște magazine, thanka, măști, Mahakala de muţe, Swayambhunath, până la marea stupa
frâie invizibile care-ţi schimbă direcţia și cu ea, toate mărimile, Shiva dansând, Kali tri- de la Boudhanath, în jurul căreia își are săla-
poate, întreaga viaţă. De vreo patru ori am făcut umfătoare pe cadavre, clopote tibetane, șul comunitatea tibetană din oraș, apoi către
toate pregătirile necesare să plec în Nepal. Am Hanuman, dorje, zei pe stradă, phurbus, Buddhanilkanth, unde Vishnu plutește pe apă
cumpărat rucsacuri noi, bocanci de munte și sculpturi din lemn, pantofi de căţărare, visând o nouă lume, susţinut de legendarul
saci de dormit, dar mereu a apărut ceva nepre- încrengături de cabluri agăţate pe stâlpi, șarpe naga, întreaga statuie făcută dintr-o sin-
văzut care m-a făcut să-mi schimb planurile și mănunchiuri de fluiere, tarabe de suveniruri, gură piatră neagră. Treci apoi să vezi ghaturile
să renunţ în ultimul moment. Ori obligaţii de fructe vândute din lăzi, puja, motociclete, ruc- funerare de la Pashupantinath unde corpurile
familie, ori un nou proiect, vremea nepotrivită, sacuri, jachete, claxoane fără sfârșit, mult kitsch, ard zi și noapte asigurându-le în felul acesta
cutremurele; dar mereu era ceva. Deja renun- câteva mașini, ricșe, sfinţi, cerșetori, frizeri pe o scurtătură către nirvana, iar de acolo, pe
ţasem și îmi era parcă și frică să mai încerc. străzi, ofrande, vaci, echipament de alpinism, înserat te întorci în Durbar Square să-i vezi
cafenele interesante, sucuri de toate felurile, pe credincioșii adunaţi în faţa figurii fioroasei
Dar poate nu îi venise timpul, cum se mai birouri de schimb, străini în picioarele goale, Mahakale încoronată cu cranii, toţi cu braţele
spune, pentru că locul unde plănuiam acum vestice dezbrăcate, hașiș la fiecare colţ, după pline de ofrande și rugându-se în lumina can-
să merg nu era deloc accesibil și practic nu își care o iei de la capăt. delelor pâlpâitoare. Dar din păcate, templul
găsise loc pe listele dinainte. Când le-am spus care a dat numele orașului, Kasthamandap,
prietenilor din New York că o să plec în Mus- În oraș simţi cum te afunzi în temple. După templul pe trei nivele făcut numai din lemn,
tang, de fiecare dată se lăsa o mică pauză urmată ce le vezi pe cele principale îţi dai seama că de care servea ca refugiu localnicilor în zilele căl-
de un foarte discret: „Da’ unde-i asta?”. Şi ca prin fapt la orice pas, după fiecare colţ, pe cea mai duroase, s-a prăbușit la cutremurul din aprilie
miracol tocmai acest loc misterios și foarte înde- neînsemnată alee, este un templu. Sau măcar 2015, cutremur care a afectat de altfel multe
părtat a coalizat toate forţele cerești și a reușit să o figură undeva, la colţul unei străzi, încon- alte temple și clădiri din centrul orașului.
învingă toate barierele ca să mă aducă în avionul jurată de motociclete, și acoperită cu flori de
cu direcţia Kathmandu. Dar și de data asta părea credincioși. Ofrandele ard în faţa statuilor, Şi tocmai când crezi că ai terminat vei afla
că totul îmi este potrivnic. Căutările făcute pe pujarii își fac de lucru înăuntru și te trezești imediat că de fapt Nepalul a avut încă două
Internet și emailurile pe care le trimiteam ca fără să vrei cu un semn pe frunte care speri că capitale pe lângă Kathmandu, una mai fru-
să obţin un permis de acces în Mustang erau te face mai sfânt cel puţin pentru următorul moasă decât alta, toate foarte aproape, la Patan
tratate în cel mai bun caz cu un răspuns confuz, minut. De după un grilaj te privește o statuie și Bharatpur, fiecare cu Durbar Square-ul lui,
mai degrabă o amânare ca mai toate încercările gigantică aurită, plină de colţi care este gata plină de temple aurite și de palate filigranate,
mele anterioare. După trei, patru încercări cu să te mănânce, adorată însă de cei din piaţă. unele mai interesante decât altele, locuri unde
diverse agenţii nimic nu era concretizat după În palatul din colţul pieţei acoperit de ferestre se rugau și se odihneau regii ţării în curţi cu
mai mult de o lună de întrebări. Şi când totul sculptate în lemn filigranat, apare uneori, când havuzuri cu apă rece și cristalină, înconjuraţi de
părea ca o altă încercare eșuată cu care eram este chemată, Kumari, zeiţa vie a Nepalului, a statui aurite, cu pieţe mari străjuite de lei fioroși
deja obișnuit, am început să primesc răspun- fetiţă prepubertară aleasă din casta superioară de piatră care parcă erau făcuţi să-i vrăjească pe
surile așteptate de la o agenţie găsită total la cei care voiau să intre neinvitaţi și să-i trans-
întâmplare pe Internet. Totul la obiect, precis, forme și pe ei în statui care să dăinuie pe vecie.
cu opţiuni și în plus multe alte sugestii.
După trei zile de umblat prin Kathmandu
Nu-mi place să fiu dus de mână de un ghid și împrejurimi am simţit că m-am „templit” de
așa că evit astfel de aranjamente, dar uneori nu tot și nu mai voiam să văd sfinţi, regi, temple
ai încotro. Cu siguranţă dacă depinzi de emite- și palate și tot ce-mi doream era să plec din
rea unui permis de acces sau dacă ai nevoie de căldura și praful orașului către malurile lacului
transport îţi trebuie un ghid si un șofer ca să Fewa din Pokhara spre poalele Anapurnei. ■
te rezolve. Sau un ghid/șofer dar asta nu prea
există în Himalaia. Şi așa m-am trezit la JFK cu
un „boarding card” în mână pe care scria KTM
și după o mulţime de ore pe care cu greu le
poţi număra dar cu siguranţă mai mult de o zi
întreagă am ajuns în sfârșit în orașul templelor
pe care-l visam.

Kathmandu te întâmpină cu un trafic
infernal. Prin faţa parbrizului se mișcă parcă
deodată tot orașul, într-o confuzie generală ca
într-un cinematograf unde ar rula din greșeală
două pelicule suprapuse. Thamelul, cartierul
în care majoritatea călătorilor își fac veacul,

Cronică Scrisul Românesc Nr. 9 (193) ♦ septembrie 2019 15
literară

Tentația întoarcerii Gabriela
în timp RUSU-PĂSĂRIN
Constantin Cubleșan este scriitorul
polivalent, prezența culturală – reper „cu mască” (de la spășita țărăncuță la însoți- spre trecut. Aducerea trecutului în proximita-
pentru istoria spațiului literar româ- toarea elegantă din sala teatrului). Viorel Pop tea temporală răstoarnă perspectiva receptării
nesc, profesorul universitar conducător de și Theodora par a se împlini prin căsătorie, dar sentimentelor. Este un timp ciclic, pentru că
doctorate, un adevărat „om al cetății”, căruia plecarea în luna de miere la Paris le va deter- microromanul debutează cu precizarea „24
istoria și critica literară i-au rezervat locul mina un alt curs al vieții soldat cu însingurare de zile de la accident” și se încheie cu aceeași
binemeritat în panorama culturii românești. (în cazul Theodorei) și chiar moarte (Viorel se imagine la aceeași distanță de 24 de zile de la
La împlinirea a opt decenii de viață Constantin va îmbolnăvi și va fi adus în țară, unde va muri). accident. Cu o deosebire: începutul microro-
Cubleșan propune consemnarea anului aniver- Gradul cel mai înalt al singurătății îl va atinge manului descrie starea de… hipnoză („Eram
sar prin trei detalii semnificative pentru istoria însă mama lui Viorel, femeie singură din Mara- ca hipnotizat” în fața anunțului despre ocupa-
sa personală ca scriitor: 50 de ani de activitate mureș, care își va îngropa fiul într-o atitudine rea postului de secretar la castelul fantomatic);
editorială, 30 de ani de la publicarea primului de asumare tragică a destinului, emblema- finalul strecoară în același text de descriere a
volum Nepăsătoarele stele (1968), volum de tică imagine pentru intensitatea singurătății lecturării anunțurilor despre ofertele de serviciu
povestiri SF și lansarea volumului cu micro- tragice. Viața actriței Eleonora este un șir de un mic comentariu care explicitează intruziu-
romane Femei… femei… femei… (Casa Cărții singurătăți, de care se ascunde
de Ştiință, 2019). Prodigioasa sa activitate lite- în ipostaza personajelor pe care nea fantasticului în cotidian:
rară a fost recunoscută în spațiul public prin le joacă. Imaginea doamnei O. „Aici zăboveam de obicei mai
acordarea de premii și distincții, de la Premiul de Rozalinda se suprapune peste mult, încercând să-mi imagi-
Uniunii Scriitorilor din România la Ordinul imaginea adolescentei părăsită nez (s. n.) ce m-ar aștepta, cum
Meritul Cultural în grad de Ofițer. la 17 ani și care devine obsesia m-aș descurca ocupând oricare
visului personajului principal, (s. n.) din posturile anunțate
Recentul volum Femei… femei… femei… un vis maculare interioară. Toate vacante, și la ora când termi-
trimite cu generozitate spre temele funda- scrierile propun o întoarcere în nam lectura se făcea deja ora
mentale ale prozatorului C. Cubleșan și spre timp fie prin reluarea secven- la care trebuia să-mi iau medi-
predilecția sa către universul fantastic, de țelor de viață tragice devenite camentele (…)”. Însă, și aici
această dată estompat, cu accent pe stranietate. obsesive la o anumită vârstă, fie intervine din nou stranietatea,
prin dorința naratorului de a-și textul anunțului nu putea fi scris
Naratorul celor patru microromane din explica întâmplări cotidiene la de doamna O, murise de mult
volumul Femei… femei… femei… are sufi- granița stranietății. timp. Toată povestea este reveria
ciente apropieri cu autorul, de unde tentația naratorului, sunt gânduri care
de a asocia personajul cu secvențe din viața Elementele care converg spre atmosfera au rămas depozitate în subconștient și acum
profesională a acestuia. C. Cubleșan a fost, cu tentă fantastică sunt în detaliu prezentate: sunt activate dintr-un sentiment de vinovăție,
la începutul activității sale literare, redactor moartea Iustinei, descoperirea faptului că sicriul pe care îl resimte acut după producerea acciden-
la secția de artă și de critică literară a revistei era gol și revederea Iustinei în sala de spectacol, tului. Au fost astfel reactivate reminiscențele de
„Tribuna”, a scris cronici dramatice, profesie pe un adevărat glissando între realitatea imediată amintire care devin dominatoare până aproape
care o regăsim și în cazul naratorului micro- și realitatea reconstituită din deducții, imaginea de pierderea vieții în starea de reverie (simp-
romanului „JUSTINA sau om la remorcă”, iar mamei cernite la mormântul fiului, un liant între tomele infarctului).
Matei, naratorul din „ELEONORA sau Asta două lumi, ambele neînțelese, posibilul mariaj Singurătatea și sentimentul de vinovăție
a fost tot?” este secretar literar al teatrului. C. între frați, un dramatism generat din lipsa de devin „fantoma interioară” a protagonistului
Cubleșan a fost timp de aproape un deceniu curaj de asumare a vinovăției prin nașterea unui fiecărui microroman. Titlurile sunt constructe
director al Teatrului Național din Cluj. Din copil fără să îi spună cine sunt părinții adevărați, explicative. Ipotezele interpretării idiografice
aceste experiențe, autorul va selecta acele expe- castelul din munte, unde fracturarea scurgerii („ale spiritului”) sunt de neconceput în lipsa
riențe din interior sau receptate în exterior, pe timpului generează suprapunerea până la iden- unui cadru de relații nomotetic („ale natu-
care își va grefa poveștile de viață trăite de pro- tificare a planului imaginar cu cel real. Toate rii”), cum demonstrează Norbert Groeben în
tagoniștii narațiunilor sale. scrierile susțin efectele meandrelor timpului. al său volum Psihologia literaturii (Ed. Univers,
Ultimul microroman este expresia cea mai 1978). Iar Constantin Cubleșan folosește cadre
Poate mai mult decât în alte scrieri C. Cuble- elocventă a acestui glissando între două lumi. naturale ușor recognoscibile (Clujul cultural),
șan exersează relația de interdependență dintre Arhitectural, narațiunea se susține în două nume reale din domeniul teatrului, experiența
spiritus phantasticus și vis imaginativa, concepte planuri, se trece uneori imperceptibil granița sa de cronicar dramatic, atmosfera știută doar
definite de Giordano Bruno și contextualizate dintre cele două, naratorul părând a fi un bun din interior a teatrului și psihologia actorilor
de Jean Starobinski în al său volum Relația cri- mânuitor al transfocatorului, generând astfel mai ales în moment-cumpănă (pensionarea,
tică (Ed. Univers, 1974.). Așa am putea să ne sentimentul stranietății. Dacă celelalte micro- ieșirea din „scenă”). Le introduce treptat într-o
explicăm revenirea frecventă la un cadru ce romane sunt axate pe introspecția psihologică atmosferă de straniu și fantastic și face o expli-
revendică atmosfera fantastică, rolul visului, a personajelor feminine, cu predilecție, pe ana- citare a „fantomei interioare” pentru a defini,
alternarea planurilor real-fantastic pentru un liza spectrului emoțional generat de singurătate finalmente, universul feminin.
deznodământ ce lasă aura stranietății să domine sau amintire (oricum, în viziunea autorului cele Volumul lui Constantin Cubleșan Femei…
și după terminarea lecturării narațiunilor. două sunt în același câmp de sinonime), acest femei… femei… este un veritabil exercițiu de
ultim microroman se bazează pe similitudinea introspecție psihologică a unor experiențe ce-și
Toate personajele acestui recent volum cu unei trăiri la distanță: ce a simțit când a văzut-o caută rezonanța în planul unei realități imedi-
microromane sunt dominate de un tip de sin- pe tânăra de 17 ani, ce a simțit când a întâlnit-o ate și care propune, la finalul fiecărei povești de
gurătate, care le va motiva acțiunile și care va pe octogenara ai cărei ochi erau la fel de albaștri viață, întoarcerea în timp, o autointrospecție a
funcționa și ca o automotivare. Iustina fuge din ca ai tinerei. În esență este întoarcerea în timp, lectorului cu plăcerea divagării într-un univers
satul său cu „prima ocazie” (și la propriu, și la castelul este caruselul amintirilor și fereastra de fantasme. ■
figurat) și se reinventează de fiecare dată după
ieșirea din „scenă”, dovedindu-se a fi femeia

16 Nr. 9 (193) ♦ septembrie 2019 Scrisul Românesc Eseu

Dan

IONESCU Nicolae Bălcescu și Alecu Russo
Bicentenar
Pașoptismul este o ideologie culturală care
s-a manifestat între 1830 și 1860, având fi auzit?”; apoi, la fel ca în Biblie, este așteptat umbla mândru, fără să-și plece capul la alt om;
ca punct culminant Revoluția de la 1848. acel personaj providențial, capabil să conducă: când umbra văilor, pământul și aerul cerului
„Răzbunătorul prevestit nu s-a născut oare?”. erau deschiși tuturora; iar viața se trecea lină ca
Epoca pașoptistă marchează începutul literatu- Prezentul invocat are aspect cosmogonic. un vis; și când ajungeau pe om nevoile bătrâ-
rii române moderne și se caracterizează prin Tabloul naturii este compus într-o mani- neților și moartea, el se ducea, zicând: «mi-am
coexistența mai multor curente literare (prero- eră directă, subliniindu-se justețea stăpânirii trăit zilele», și era sigur că viața lui se va pre-
mantismul, romantismul, clasicismul, realismul teritoriului național de către români: „Dunărea lungi în copiii și moștenirea lui”.
incipient). Revista „Dacia literară”, apărută la Iași bătrână, biruită de părinții tăi, îți sărută poala Alecu Russo a evocat figuri istorice, precum
în anul 1840, sub îndrumarea lui Mihail Kogăl- și îți aduce avuții din ținuturile de unde soa- Decebal sau Ştefan cel Mare. Nicolae Bălcescu
niceanu, impune un program substanțial pentru rele răsare și de unde soarele apune; vulturul are meritul de a fi readus în atenție faptele
crearea literaturii naționale. de arme ale lui Mihai Viteazul, în
Nicolae Bălcescu și Alecu Russo lucrarea Românii supt Mihai-Voie-
s-au născut în același an, 1819 (N. vod Viteazul.
Bălcescu, în data de 29 iunie, iar N. Bălcescu își începe această
Alecu Russo, în 17 martie), au avut operă de la ideea că istoria stă sub
o dublă vocație, revoluționară și lite- semnul providenței: „omenirea a
rară, precum și o viață similară ca intrat în calea care o duce gradat
durată (Bălcescu a trăit 33 de ani, iar către perfecția sa, către absolut, către
Russo, 39). Cei doi s-au cunoscut la nemărginit, către Dumnezeu. Care
21 mai 1845, la Mânjina, moșia lui oare va fi rezultatul final al acestei
Costache Negri. Frumusețea locului căi? Această mișcare de perfecție va
i-a inspirat lui Russo ideea poemu- avea oare un termen? Misia istoriei
lui Cântarea României, poem care este a ne arăta, a ne demonstra această
figura în manualele școlare (înainte transformație continuă, mișcare pro-
de 1989) și al cărui titlu a pecetluit o gresivă a omenirei, această dezvoltare
manifestare festivistă de tip comunist. a simtimentului și a minții omenești,
Publicat în 1850, în revista „România supt toate formele dinlăuntru și dina-
viitoare” de la Paris, Cântarea Româ- Alecu Russo Nicolae Bălcescu fară, în timp și în spațiu. Supt ochiul

niei, promovat ulterior și în țară, a influențat mai din văzduh caută la tine ca la pământul său de providenții și după legile și către ținta hotărâtă
mulți scriitori, precum Calistrat Hogaș, Mihail naștere; râurile cele frumoase și spumegoase, de dânsa mai înainte, omenirea înaintează în
Sadoveanu, Al. Vlahuță, G. Cheroiu. pâraiele cele repezi și sălbatice caută neîncetat evoluțiile sale istorice”. Ideea a fost preluată de
Motoul, preluat dintr-o Cronică moldo- lauda ta”. Atractivă este alternanța planurilor la „învățatul istoric Cantù” (pe care îl citează
venească, definește coordonatele (istorice și depărtat și intim, ca într-un film actual, regizat în Introducere), care afirma: „Marșul general al
religioase) ale volumului: „Dacă dușmanul de cineva înzestrat cu acuitate vizuală: „Orașele omenirei în căile ce providența pregătește, aduce
vostru va cere legăminte rușinoase de la voi, se întemeiază și se înfrumusețează din nou... acele minunate reînnoiri ce se fac pe pământ și
atuncea mai bine muriți prin sabia lui, decât să oamenii cresc în îndestulare și se înmulțesc ca scot binele din rău“.
fiți privitori împilării și ticăloșiei țării voastre. nisipul mării... pământul se acoperă cu holde Din punct de vedere literar, principala
Domnul părinților voștri însă se va îndura de aurite... volnicia domnește ca mai înainte, dar abilitate a lui N. Bălcescu este aceea de a crea
lacrimile slugilor sale și va ridica dintre voi pe nu acea volnicie pruncă, floare plăpândă a pus- personaje. De exemplu, Murad al III-lea (care
cineva, care va așeza iarăși pe urmașii voștri tietății, ci slobozenia cea bărbată și luminoasă, este și primul personaj istoric ce apare în lucrare)
în volnicia și puterea de mai înainte”. Revăzut sau puternică și cu rădăcina țeapănă și adânc este prezentat cu stările fizice și morale, probabil
astăzi, poemul amintește de invocațiile barzi- înfiptă în pământ... sabia, acum nefolositoare, avute de fiecare individ în împrejurări asemă-
lor latini, adresate divinităților binefăcătoare, a războinicului stă în coliba sa spânzurată... nătoare: „spaima și groaza ce cuprinsese tabăra
precum Venus: „Verzi sunt dealurile tale, fru- femeile zâmbesc dulce la pruncii lor... chipul și ținuturile de margine, ale împărăției turcești
moase pădurile și dumbrăvile spânzurate de zbârcit al bătrânilor se întinde de bucurie... intrară și în Constantinopol și pătrunseră până
coastele dealurilor, limpede și senin cerul tău; pacea aduce legea care chizășuiește”. și în seraiul unde trăia trai desfătat și fără grijă
munții se înalță trufași în văzduh; râurile, ca Pe un spațiu scurt, este înfățișată istoria desfrânatul sultan Murad III. Vaietele și cârtirile
brâie pestrițe, ocolesc câmpurile; nopțile tale lumii (probabil cum se va fi desfășurat în poporului, demoralizarea ostașilor, a ienicerilor
încântă auzul, ziua farmecă văzutul... Pentru ce mod real), așa cum nu este surprinsă în vreo chiar, carii nu mai vroiau a merge la război supt
zâmbetul tău e așa de amar, mândra mea țară?”. lucrare de specialitate: „În vremea veche... de pricinuire că nu li se plătesc lefile, îl înfioră de
În viziunea lui Russo (pe când se afla în demult, demult... cerul era limpede... soarele frică și îl sili a se gândi și la trebile împărăției
surghiun, la Soveja, el a descoperit balada strălucea ca un fecior tânăr... câmpii frumoase, sale. Vistieria fiind sleită cu totul, el fu silit a lua
populară Miorița), există două impedimente împrejurate de munți verzi, se întindeau mai din casa sa bani spre a mulțumi oștile ce cârteau
pentru ca prezentul pe care-l trăiește să devină mult decât putea prinde ochiul... păduri tinere cu obrăznicie, făcând adesea și răscoale”.
luminos: divinitatea care a ocrotit pe acei îna- umbreau dealurile... turmele s-auzeau mugind Motivul erodării alianței dintre Mihai
intași destoinici încă nu este impresionată de departe... și armăsarii nechezau, jucându-se Viteazul și Sigismund Bathory este identificat
de suferința pe care țara, personificată într-o prin rariște... pe o pajiște verde slobozenia, în mod corect și clar: „Tocmai în minutul când
femeie, o exprimă, deși mai mult de atât, copilă bălăioară cu cosițe lungi și aurite, se mai cu seamă se cerea încrederea reciprocă
sugerează autorul, nimeni nu poate îndura: juca cu un arc destins. Ferice de oamenii din și unirea, nesocotitul Bathori, mai mult din
„Neamurile auziră țipătul chinuirii tale; câmpie, ferice de cei de la munte!.. Era vremea zădărnicie, aprinse torța acum stinsă a vechi-
pământul se mișcă. Dumnezeu numai să nu-l atuncea, când tot omul trăia fără stăpân și lor uri naționale. →

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (193) ♦ septembrie 2019 17

Educația ca reamintire Gheorghe
(anamnesis)n antichitatea greacă, în sec. V-IV î.Ch., s-a să cunoască ceea ce știe. În această situație, DĂNIȘOR

iscat o dispută aprinsă, cu reverberații până însă, nu este vorba de învățare în sensul că pri- la un interlocutor. Dacă n-ar exista în el acele
cunoștințe lăsate în „adormire”, intervenția
Îîn zilele noastre, între sofiști, care susțineau mesc cunoștințe de la o sursă exterioară, ci de interlocutorului nu ar avea niciun efect, cum
că virtutea poate fi predată și se poate învăța, și scoaterea la iveală a ceea ce știu deja, dar care și cunoștințele sale, adânc acoperite și ținute
Socrate, bineînțeles, și Platon, care credeau că este necomunicabil: este în mine însumi, dar astfel în ascuns, dau substanță intervenției
virtutea nu poate fi predată și, ca urmare, nici l-am scăpat din vedere. Cunoașterea, în acest interlocutorului ca factor extern.
învățată. Care era semnificația acestei dispute? sens, este recunoaștere. Eu însumi recunosc
În primul rând, era una de natură practică, propria-mi interioritate și atunci știu ce știu. Reamintirea poate fi declanșată de tran-
vizând sofiștii, primii profesori din istorie Este valabilă în acest caz maxima pascaliană scendent în care, astfel, omul își găsește locul
care predau în vederea conform căreia „nu m-ai său ca spațiu de locuit, așa cum, în sufletul
obținerii de foloase materi- căuta dacă nu m-ai fi găsit”. omului, transcendentul își găsește locul său
ale, unii dintre ei adunând În dialogul Menon, privilegiat. În felul acesta trebuie gândit omul,
averi fabuloase pentru acele Platon susține că noi ne nu numai prin prisma fenomenologică în care
vremuri. Tot în domeniul reamintim (anamnesis), limita îi devine esență, făcând imposibilă ieși-
practicii, substratul disputei nu cunoaștem. Iată con- rea în nelimitatul ce stăruie în ceea ce este
era unul de natură politică: versația dintre Socrate și marcat de limită. Gândirea dialectică, atât de
puteau tinerii să fie învățați Menon: „spui că noi nu îndrăgită de Platon, nu ne permite să rămâ-
să practice virtutea pentru a învățăm nimic nou și că nem în fenomenologic, lipsiți de conexiunea
accede la funcții importante ceea ce numim știință este cu ceea ce ne transcende. Gândul omului tre-
în stat? Semnificația acestei de fapt reamintire”. Socrate: buie să zboare spre limita ce se dezlimitează,
dispute era și una de natură „spun că nu există învăță- rămânând la sine. Sufletul omului trebuie să
teoretică: se poate preda și, tură, ci doar reamintire”. prindă aripi pentru a străbate sferele infinite
implicit, se poate învăța vir- Iar mai înainte, tot Socrate ale lumii ce nu se oferă științei și pentru a
tutea dacă cel ce urmează susținea că „nu e de mirare se descoperi pe sine ca ființă infinită în pro-
să învețe nu are în sine acel că el (sufletul) își poate pria sa finitudine. Acesta este omul adevărat,
„ceva” care să-l facă apt de aminti despre virtute și adică acea ființă care se dezlimitează conti-
a primi învățătura? despre celelalte, cele pe nuu lăsând în urmă ceea ce îl limitează pentru
Din punerea proble- care le-a știut mai înainte moment. Prind dezlimitare, omul rămâne la
mei de această manieră rezultă doar două … Căci tot ce căutăm să știm și tot ce știm sine, dar este o ființă interconectată la întregul
posibilități: ori omul are în sine acel „ceva” nu e decât reamintire.” Căutarea, însă, este ce îl transcende și care, de fapt, îi constituie
ce-l face apt de a primi învățătura, ori nu-l declanșată de un stimul exterior care pune în adevărata sa imanență. Tendința spre tran-
are și, în acest caz, învățarea nu este posibilă. funcțiune un mecanism intern. Ambele sunt scendent este în echilibru cu tendința sa spre
Platon se axează pe prima variantă, și anume atât de bine conectate, încât nu pot exista una imanență. Nu este posibilă tendința spre
pe faptul că există acel „ceva” în interioritatea fără cealaltă. În dialogul Menon, sclavul necu- transcendent, dacă omul nu se întemeiază pe
umană care, dacă este stimulat prin între- noscător de carte ajunge să-și reamintească imanența sa, așa cum și invers, imanența sa
bări bine puse, iese la iveală și îl face pe om ceea ce știa, prin întrebări succesive venite de rămâne în „adormire” dacă transcendența nu
o trezește din somnul său adânc. ■

→ Proiectele lui ambițioase găsiră partizani mai frumoase și curate pagini scrise în limba tabloul cel mai încântător farmecă vederea.
română”. Metafora „gura de rai” din balada Stânci prăpăstioase, munți uriași, a căror vâr-
nu numai în Ardeal, dar încă și în Moldova și Miorița își regăsește în acest fragment expli- furi mângâie norii, păduri întunecoase, lunci
Țara Românească”. Față de trădări, în general citarea oportună: „Pe culmea cea mai naltă a
atitudinea voievodului român este aceasta munților Carpați se întinde o țară mândră și înverzite, livezi mirositoare, văi răco-
(le cunoaște, dar face unele compromisuri binecuvântată între toate țările semănate de roase, gârle a căror limpede apă lin curge
în baza interesului național): „Tocmai se Domnul pre pământ. (...) Oriîncotro te-i uita, printre câmpiile înflorite, pâraie repezi,
gătea Mihai-Vodă de a se apăra împotriva vezi colori felurite ca un întins curcubeu, și care mugind groaznic se prăvălesc în
năvălirei cu care îl amenința vezirul Fer- cataracte printre acele amenințătoare
hat-Pașa, când prinse veste de întâmplările stânci de piatră, care plac vederii și
din Moldova și de cugetele ambițioase ale o spăimântează totdeodată. Apoi, în
lui Bathori asupra țării și domniei sale. tot locul, dai de râuri mari, cu nume
Dintru-întăi el nesocoti acele proiecte ale armonioase, a căror unde port aurul.
unui aliat trădător și călcător de jurământ În pântecele acestor munți zac comorile
și declară că își va apăra cu puterea drep- minerale cele mai bogate și mai felurite
turile, de se va atinge cineva de dânsele. din Europa: sarea, fierul, argintul, arama,
Dar stolul oștirilor turcești acum se por- plumbul, mercurul, zincul, antimoniul,
nise spre țară și, în acea primejdie, Mihai arsenicul, cobaltul, tuteaua, teluriul și, în
simți nu numai că nu putea intra în luptă sfârșit, metalul cel mai îmbelșugat decât
cu Sigismund Bathori, dar încă că avea tre- toate, aurul, pe care îl vezi strălucind
buință de ajutorul lui”. până și prin noroiul drumurilor. Astfel este
țara Ardealului”.
Talentul descriptiv al autorului este evident Operele scrise de Nicolae Bălcescu și Alecu
în prezentarea Transilvaniei. Criticul Dan Cris- Russo se pot citi astăzi, iar sentimentul de rela-
tea consideră că „descrierea țării Ardealului xare, trăit de lectori, este propriu artei scrisului. ■
făcută de Bălcescu rămâne ca una dintre cele

18 Nr. 9 (193) ♦ septembrie 2019 Scrisul Românesc Eseu

IEmanuel D. Mihai
DUȚESCU
FLORESCU ronia filosofică,
ca motiv literaronceptul de ironie, ca expresie distinctivă de tip epistemologic, prin care se raportează Septembrie

a limbajului uman, a făcut obiectul unor cu incisivitate la marile teme ale gnoseologiei Septembrie vine pe bicicletă,
se oprește la poartă
Cinterpretări cel puțin parțiale sau tan- care vizează cunoașterea virtuții, a omului, a și-mi aruncă scrisoarea unei păsări,
gențiale în operele literaturii universale, cu mai înțelepciunii, a vieții sau a morții. Plecând de pe urmă merge la vecina mea,
mult sau mai puțină finalitate, deci și abordare, la presupoziția asumată că tot ce știe e că nu știe doamna Alexandrescu, care are 90 de ani
filosofică declarată. Una dintre cele mai metodice nimic, ingratul interlocutor se situa pe poziția și-i aduce o epistolă de la bărbatul ei
pertractări și mai explicite abordări filosofice care unui observator ironic și-a unui comentator care a murit luna trecută,
vizează subiectul ironiei o reprezintă lucrarea teo- ignorant de unde reușea de fiecare dată să-și pedalează apoi mai departe
logului și filosofului danez Soren Kierkegaard încurce partenerii de dialog, să le demonteze printr-o lumină de miere,
(1813-1855) intitulată relevant Despre conceptul argumentele și să-i facă să-și denege convin- cu căștile la urechi și cu părul în vânt.
de ironie, cu permanentă referire la Socrate. gerile inițiale. în septembrie aerul devine lichid
De-a lungul scurtei sale activități analitice În plan epistemologic, ironia socratică și cerul ne curge-n stilouri,
și cariere publicistice, Kierkegaard avea să se se remarcă prin faptul că, deși oracolul de la în septembrie îmi amintesc de copilărie
consacre ca un gânditor și scriitor mai atipic, Delphi l-a declarat drept cel mai înțelept dintre și de borcanele cu gem, ce delicii,
cu o viziune originală privind problemele dez- muritori, el se vedea cel mai neștiutor dintre ei, din păcate,
bătute, soluțiile propuse, dar și stilul personal. de unde concluzia că prezumtiva înțelepciune toți cei care mi-au făcut copilăria fericită
Apelând de cele mai multe ori la pseudonime consta tocmai în faptul că, spre deosebire de Au murit.
diferite și sub o formă stilistică de un lirism stra- aceștia, el știa totuși că este un ignorant. Ironia sa
niu, în care poezia cea mai înaltă era dublată iritantă s-a evidențiat și pe parcursul fatidicului superficial. Iar Kierkegaard s-a dovedit și el un
de analiza cea mai profundă, teologul danez a său proces, când, fiind invitat să-și stabilească o veritabil ironist, care și-a îndreptat atacurile caus-
tratat cu atâta seriozitate și predilecție despre pedeapsă, a propus în mod sfidător să primească tice în principal împotriva filosofiei lui Hegel și
sensul și (ne)autenticitatea existenței umane, răsplata de-a fi hrănit în pritaneu. Iar despre a teologiei creștinismului bisericesc. În cazul lui
încât a devenit un veritabil filosof ce avea să fie moartea-i iminentă declară cu același sarcasm Kierkegaard se poate vorbi de o ironie predilect
considerat părintele filosofiei existențialiste a imperturbabil că nu se teme de ea tocmai pentru existențialistă, care nu trebuie însă considerată
secolului XX. Metafizica lui de nuanță religioasă că nu știe exact ce este. La Socrate ironia se dis- neserioasă sau lipsită de conținut. El propunea
a direcționat interesul filosofic spre zona unor tinge ca libertate infinită și totală nepăsare a drept condiții pentru trăirea unei vieți autentice
trăiri umane legate de iubire, neliniște, căsăto- subiectivității. Dacă esența ironiei rezidă într-o asumarea suferinței și-a tragicului existenței,
rie, viață sau moarte, revelând avatarurile unei identificare disimulată cu ceea ce vrea să com- recunoașterea păcatului și-a valorii pozitive
conștiințe răscolite de o dramatică confruntare bată, în enunțarea cam neserioasă a unor lucruri a angoasei, acceptarea paradoxului credinței
cu sine pe drumul obținerii serioase sau în aparența de-a fi iraționale și o permanentă raportare la Divini-
existenței autentice. Susținând prins în capcană, specific ei este tatea discreționară. Adică o mistică a disperării
că, datorită naturii ei evolu- însă faptul că nu-și dă masca jos omului finit, care este percepută ca anacronică
tive, determinate, temporale indiferent de circumstanțe. După și indezirabilă în raport cu standardele mult mai
și schimbătoare, existența Kierkegaard, filosoful antic și-a comode ale individului secolului XXI.
umană nu poate fi expri- păstrat imaginea de ironist versat
mată de un concept general și atitudinea acrimonioasă chiar Pare o adevărată ironie a sorții că exigențele
și abstract, Kierkegaard a și-n fața celor mai importante, existențiale ale ironistului Kierkegaard, pe care
refuzat să-și organizeze ideile grave sau dramatice aspecte ori acesta le-a susținut însă la modul cel mai serios,
într-un sistem clasic și a res- momente ale vieții. De unde sunt întâmpinate astăzi cu o ironie impasibilă,
pins treptat dar sigur filosofia rezultă că, indiferent de natura în timp ce abordarea aparent neserioasă a iro-
sistematică, abstactă și specu- ei disimulativă ori satirică, ironia nistului Socrate, care nu oferea nicio certitudine,
lativă a lui Hegel. socratică a reprezentat un feno- rămâne la fel de atractivă pe cât e de facilă și este
În opera citată, autorul men controlat cu rol limitativ, asimilată cu maximă seriozitate în pofida naturii
afirmă că ironia filosofică educativ, corectiv și chiar punitiv. ei exclusiv ironice. Să reprezinte această situa-
începe practic cu Socrate, care Ea comportă implicit un ineluc- ție paradoxală o culme a ironiei într-o societate
s-a remarcat nu doar ca fin dialectician, ci și ca tabil și provocator aer de superioritate, care nu care pretinde totul dar care preferă nimicul? În
un incomod ironist ce contesta ordinea stabi- pretinde totuși o înțelegere imediată sau totală chestiunea aceasta, tot ce știu e că nu cunosc
lită, disprețuia realitatea empirică și pretindea a lucrului pe care vrea de fapt să-l escamoteze. răspunsul! Şi nu este o replică ironică, ci doar o
idealitatea. Comparat cu un înger al morții care În opinia filosofului modern, conceptul de abordare socratică. Mă rog, presupunând că ar
își rotește sabia distrugătoare asupra cutume- ironie desemnează o negativitate absolută, este putea exista abordare socratică lipsită de ironie! ■
lor, superstițiilor sau prejudecăților grecești, un etalon abstract care nivelează totul și care nu
Socrate și-a exercitat ironia caustică în toate sfe- exprimă clar o idee ca atare, ci numai o sugerează
rele vieții, în toate dilemele epistemologice și-n indirect sau voalat. Printr-o formulare demnă
toate relațiile în care a fost implicat. Reproșân- de repertoriul socratic, el conchide despre ironie
du-le ironic sofiștilor că, deși se pricep bine la că este serioasă în privința nimicului, întrucât
vorbire nu se pricep deloc la convorbire, impu- nu este serioasă în privința a ceva concret. Fiind
tându-le deci strălucita elocință abstractă dar însă începutul absolut al vieții personale și deter-
inutilă, Socrate ridică ironia la rangul de artă minația primă a subiectivității, ironia trebuie
a dialecticii în special în dialogurile platonice luată în serios ca un fenomen specific umanu-
Banchetul, Protagoras, Phaidon sau Apărarea lui, ce are rol în dobândirea existenței autentice
lui Socrate. În cazul lui putem depista o ironie prin subminarea falselor certitudini ale omului

Poezie Scrisul Românesc Nr. 9 (193) ♦ septembrie 2019 19

Destin Tu, cer-oglindă-n care Klaudia
sori căzători se arată... MUNTEANU
Mă porți...
Dintr-un pântec în altul, Deschide-te, „Unul e Visul. Şi noi suntem Unul.”
din vechiul vis, într-un cânt nou. prin tine să ne-amintim Se aud copilele în șoaptă spunând.
Dinspre tărâmurile lui Hades să ascultăm Pământul,
înspre o luntre a tăcerii în vechi cânturi de harpă și, Despre Memorie
preschimbați în Îngeri,
și mai apoi... să-l venerăm cum știm, Zei ai readucerii-aminte,
Într-un sunet de pântec, căci chiar acest amurg în căutarea vechilor ancore de siguranță,
m-ați îndemnat mereu să privesc înspre
ce aștri va naște e Semnul că ne iartă.
și zei ce vor țese odată cu noi miezul cel negru al nopții,
poveștile lumii, poveștile sacre, Despre Su et înțesat la nesfârșit de poveștile
tuturor popoarelor trecute și viitoare.
de mult nerostite, Pustiu îndărăt. Pustiu înainte.
aproape uitate sau... Trupuri albe firav se leagănă-n vânt. Mi-ați spus cândva că
doar spuse-n șoapta Departe, tot mai departe pare grădina vrăjită însuși Întunericul e desprins,
Ce-și cheamă copilele printr-un nesfârșit la rândul său, dintr-un alt miez,
ce domol trece
dintr-un vis în altul. cânt. unul strălucitor, solar,
Şi râu-i vrăjit. din care răsar neobosit, noi și noi lumi.
Iertare Pământului Şi luntrea-i de aur,
ca sufletele ce în ea tăcut au pășit. Târziu m-ați învățat să ascult însă
Sori căzători chipul își arată. Stele mii scaldă-n blândă lumină cânturile sacre ale Şerpilor de Aur.
Preschimbă-te-n cer, timpul, râul, luntrea…
Preschimbă-te-n râu, dar și albele trupuri Grazie lor, noi, pământenii
În amurgul acesta, ce cunosc doar din spuse tărâmul sortit. am devenit adoratori ai Soarelui
Pământul ne iartă. Şi lunecă, lunecă netulburat luntrea.
Întuneric după întuneric încet despicând. ascuns în inima nopții,
Tu, râu tăcut ce aduci uitarea... Însuși luntrașul îngână de-acum cântul grădinii iar acum… suntem pregătiți
cu miile gânduri tulburi îți Înspre „neființă” copilele-lotus purtând.
dăruim, Şi râu-i vrăjit. să ne amintim
Preschimbă-ne-n păsări, Trupuri albe firav se leagănă-n vânt. Trecutul și Viitorul în același timp. ■
Preschimbă-ne-n lotuși,
al Pământului suflu
adânc să-l simțim.

POEME

Derizoriul zilei în aceste lașităţi vintage Alexandru
unde suspinul se emancipează CAZACU
Nici vară nici toamnă iar declaraţiile se ramifică
într-o urbe mică pe ale cărui străzi de fiecare dată când ajungem aproape și niciodată ochii tăi nu au fost
ai da orice să te pierzi atât de albaștrii
duminica după-amiază de capătul lor
prin melancolia lividă iar totul se întâmplă într-un trecut Efectul Stendhal
a caselor cu ziduri cucerite de iederă mai prezent ca niciodată
dincolo de care auzi fie un pian sub o ghirlandă de globuri ce strălucesc Ce simplu ar fi dacă ai putea să definești
fie icnetele unor pui de pisică precum în petrecerile din Marele Gatsby măcar partea văzută a binelui
în care ne oglindim în aceste întâmplări nocturn-anodine
Nici bucurie nici tristeţe foarte altfel chipul de lângă staţia de carburanţi a cartierului
când strângi pe chip zâmbetul cu nume italian
ca pe-o curea în care te încingi Lebensraum unde totul pare un troc
să mai poţi merge cu produse de necesitate secundară
acolo unde vrei tu să mergi Tu încă mai spuneai că am putea reclădi iar stelele zaruri ce se rostogolesc
prin derizoriul zilei o întâmplare peste rezervorul camioanelor cisternă
sub o arcadă cu margarete unde zărești când găsești mai umane scuzele
cum ţine întreaga lume pe umeri din amintirile disparate ale celor care
un Atlas copil au trăit-o decât explicaţiile
iar uitarea un șir alb de cadâne
Vintage în camera bad & breakfast unde buchetul ce traversează bulevardul
de hortensii urmărite de farurile mașinilor
Precum privești insectele prinse în care luceafărul a sclipit
între foile de sticlă ale ferestrei se zărește în ultimul cadru al vederii periferice Un efect Stendhal se vor numi clipele acestea
așa se întâmplă uneori și foarte aproape de inima noastră când o devoţiune anonimă
să vezi cum suferă femeia ce nu te-a dorit un fel de paradis a început să îmbătrânească face ca totul să existe ■
și mai suferi și tu încă o dată Mobilierul standard al camerei
și nimic subversiv ori excesiv cere un lebensraum ferestrelor
iar zborul pescărușilor parcă anunţă
începutul unei glaciaţiuni

20 Nr. 9 (193) ♦ septembrie 2019 Scrisul Românesc Cronică literară

Geo

VASILE Cleopatra Lorințiu: „Mă întorc
cu umilință și lacrimi la poezie“

Expresivitatea, știința echilibrului între în 1994 Ceaiul amanților. Îi va urma Simplă păstrându-și delicata prospețime“. Se contu-
introspecție și contrapartida realului, suflare. Souffle Éphémère. Anii scurți cuprinde, rează astfel un fel de estetică a resurecției prin
disponibilitatea unui imaginar mereu pe lângă cele peste 20 de pagini de referințe remediul homeopatic al fugii de sine, al fugii
în alertă, apt să se sedimenteze în compoziții critice, și o seamă de inedite transcrise sub de gânduri, al fugii de pe crucea eșecului: „Un
rafinate, dense, prin gravitatea și dicțiunea genericul „Orionide”. eșec mult dorit salvator/ un videoclip unic dis-
problematizării, par să facă parte din formula Ne vom referi pe scurt la cele mai recente trus/ în care tu te sprijini de canatul ușii și mă
talentului Cleopatrei Lorințiu. Desvrăjire, texte, în care revine ca un laitmotiv ideea feri- privești/ fără ca eu să bănui/ fără ca logica să
luciditate bruscă, trezire într-o exterioritate cirii și a iubirii ce nu există decât sub chipul funcționeze: legi nescrise/ potriviri/ ironii ale
friguroasă, abuzivă, părăsită unei suave rugăciuni, a unei sorții și scurte declanșări miraculoase/ emoții
de mister. Versul însuși devine iluzorii libertăți a gândului, împrăștiate cum puful de păpădie“.
notație netă, decupaj haluci- a unei fragede cruzimi sau Rememorarea unei vieți călăuzite de
nant, un fel de stop-cadru al convalescențe. „Iluzia că mirabilele partituri poetice din cărțile anilor
adevărului. Prinsă în rețeaua mai suntem“ este pentru optzeci-nouăzeci, „materiale magnetice“ cum
de nuclee ale desvrăjirii poetă acel viaticum, cum le numește poeta, constituie definiția însăși a
semantice, poezia Cleopatrei spuneau latinii, hrana, Speranței, a acelei Vita nova dantești, semn că
Lorințiu se face tot mai mon- pulsul și cifrul pentru călă- armonia și euritmia cântecului nu s-au pierdut
taliană. Prin tot mai multă toria pe aleile hyacintului: de tot, căci „Mai trăiește doar ceara uscată./
virtuozitate sau printr-un efort „Toamna răvășește/ frun- Curajul acesta tăcut“.
al gândului, poeta ia parte la zele pentru mine, răstoarnă Şi totuși ultimele o sută de pagini ale cărții
o întâlnire esențială. Cu sine, dorul de tine/ peste toate/ Şi sunt scrise în tonalitatea minoră a compoziții-
fără cruțare, împărtășind citi- cântă. Cântă/ ultima oară./ lor unor Chopin, Brahms sau Mahler, înrudite
torilor o aventură poetică de Lasă-mă să rămân așa!/ Să fiind cu cărțile de pe urmă ale marelui anglist
anvergură europeană. trec spre ce spui/ cu gândul și poet Mircea Ivănescu. Motivele unor clipe de
la tine/ cu puținul mister viață ale cuplului, devenite remember îndoliat,
Scriam, printre altele, și îmbătat/ așternut printre asfințit autumnal, abandon, durere și moarte
aceste fraze în anul 2000 sub frunzele foșnitoare/ ale sunt recurente: „(…) Ciudata aplecare spre
titlul Ceaiul desvrăjirii într-o arțarilor./ Lumea se ter- confesiuni,/ în scurte poeme/ trimise spre
carte a mea, Poezia română mină, lumea arde-n război,/ lumea, iluzia că nimeni spre nicăieri/ bumerang de-ncercare/
între milenii. Dicționar de autori (Ed. Dacia, mai suntem“. urzică moartă în glastra abandonată.// Toate au
Cluj-Napoca, 2002), despre câteva volume În ciuda acestui soare îndoliat al melanco- un sfârșit./ Obișnuit cu aceasta, gândul străbate
ale optzecistei Cleopatra Lorințiu apărute la liei, al unui trecut nefericit sub zodia firului haihui/ plictisit de atâta durere/ spațiul timpul/
editurile Cartea Românească și Dacia. După de salcie răvășit de furtună, Cleopatra Lorin- dintre-ntâlnire și moarte./ Un chibrit ipotetic/
aproape două decenii primim din partea poetei țiu are forța și resursele sufletești de a-și lua aprins la-ntâmplare, atunci”.
o antologie masivă, ultraelegantă, cartonată, revanșa, de a se reinventa, de a-și recupera Cleopatra Lorințiu, poeta oleandrilor înflo-
cu aer de ediție a celor mai frumoase poezii tip creativitatea și imaginarul sub razele soare- riți, confirmă și prin această carte a unei vieți
ne varietur, tipărită de Editura Şcoala Arde- lui vital al descinderii în prezent, precum un așa cum a fost, că încă de la debut a antici-
leană, 2019, 382 p. Este vorba de un florilegiu arbore ce-și autogenerează clorofila, conștientă pat, stilistic și estetic vorbind, poezia acestui
intitulat Anii scurți, ce răsfrânge obsesia și fiind totuși de statutul său, nicicând același, de mileniu: epico-dramatică, împodobită cu
anxietatea dimensiunii temporale, a trecerii odinioară: „Scrie ceva cu sufletul tău de acum./ nestematele metaforei și oximoronului în chip
inexorabile a timpului („marele dușman este El nu va mai fi niciodată la fel./ O corolă de de lacrimă sau sacru bob de rouă în dimineața
timpul“), dar și a solitudinii, căreia poeta i-a zorea întârziată,/ rămasă printre brume/ dintâi a Genezei. ■
opus, cu credința de a o exorciza, dimensi-
unea spațială, rugându-se și trudind (ora et Cărţi primite la redacţie
labora!!!) în cele mai diverse locuri, presa
scrisă și televiziune, și călătorind în Europa și • Eugen Negrici, Simulacrele normalității, Ed. Huma-
la antipozi, în prezent fiind director adjunct al nitas, București, 2019, 184 p.
filialei ICR de la Tel Aviv.
• Theodor Codreanu, Hyperionice, Colecția „Eminesci-
Așadar, în Anii scurți ne reîntâlnim cu ana” nr. 98, Ed. Junimea, Iași, 2019.
savuroasele poezii vârstate de noblețea ele-
giei, de priveliști transilvane și nu numai, de • Cleopatra Lorințiu, Anii scurți, Ed. Şcoala Ardeleană,
desene interioare din cărțile care au făcut din Cluj-Napoca, 2019, 384 p.
Cleopatra Lorințiu copilul teribil al anilor opt-
zeci și despre care au scris peste 40 de critici, • Radu Paraschivescu, Fluturele negru, Ed. Humanitas,
dintre care îi amintim cu cuvenita deferență București, 2019, 328 p.
pe Al. Piru, Cornel Regman, Marin Sorescu,
Radu G. Țeposu, Ion Murgeanu, Ion Oar- • Katrine Marçal, Cine i-a gătit cina lui Adam Smith?
cășu, Valentin F. Mihăescu, Lucian Chișu, O poveste despre femei și economie. Traducere de Dan Cră-
Petru Poantă, Adrian Popescu, Grete Tartler. ciun, Ed. Publica, București, 2016, 248 p.
Deci după cunoscutele Peisajul din care lip-
sesc, Terasa cu oleandri, Aproape imaginară, • Meir Shalev, Roman rusesc. Traducere de Gheorghe
și după o întrerupere de 7 ani, va apărea abia Miletineanu, Ed. Univers, București, 2015, 466 p.

• Alexandru Cazacu, Mesaje pentru Iulia. Versuri, Libris
Editorial, Brașov, 2019, 94 p.

• Ionuț Caragea, Iubirea mea abisală. Poeme. Convorbiri
despre Gary, Ed. Fides, Iași, 2019, 84 p.

Teatru Scrisul Românesc Nr. 9 (193) ♦ septembrie 2019 21

Lecția lui Dodin Ion Teatru
PARHON
Întâlnirile anterioare cu arta ilustrului este interpretat de unul dintre actorii trupei
regizor rus Lev Dodin, prilejuite de fes- ambulante, în vreme ce momentul „căinței”, după altul, acoperiți deîndată cu plăci drept-
tivalurile internaționale de teatru de la când Claudius, uzurpatorul tronului, nu unghiulare de lemn, totul transformându-se
Craiova, Sibiu și București, mi-au construit poate să îngenuncheze, este întrupat de un parcă într-un secret cimitir, acoperit și el în
un foarte promițător orizont de așteptare alt actor al trupei ambulante, scena prezentată cele din urmă de un imens „covor” negru și
în megafestivalul sibian din acest an, când de aceștia în fața prințului, spre a-i câștiga lucios, pregătind îndoliata sărbătoare a sosi-
aveam să trăiesc satisfacția de a fi „martor încrederea în puterea lor și a teatrului, în rii triumfătorului Fortinbras. Histrionismul
tăcut la cele întâmplate” în spectacolul său general, nu este inspirată din „tragicii greci”, este cel care precede ultimele clipe de viață ale
așa cum o cere textul, ci din prințului, vegheat de privirile triste ale „acto-
„Regele Lear”, iar dialogurile rilor”, când amintirea lui Yorik înnobilează
dintre Hamlet și Ofelia, ori vremelnic și conferă sangvinitate trăirilor
dintre Claudius și Gertrude, sale, ca un punct terminus al „cutremurului”
ne amintesc uneori de clipele din ființa lui, ivit chiar în timpul pregătirii
iubirii înfierbântate de pasi- „cursei de șoareci”, acolo unde s-a născut
une din povestea lui Romeo și germenul răzbunării teribile, prefigurând ade-
a Julietei sale. În ciuda acestui vărul că „violența naște întotdeauna și mai
carusel al surprizelor, care se multă violență”.
afirmă din start, prin tangoul
de o rară senzualitate ce îi Dincolo de pecetea actuală și viguroasă
cuprinde înlănțuiți pe Gertrude conferită acestei violențe, nu numai la nivel
și Hamlet, sau irumpe o dată cu individual dar și colectiv, prin incriminarea
rostirea monologului „a fi sau conflictelor dintre norvegieni și danezi, acest
a nu fi” de către prinț printre spectacol mi s-a părut performant în primul
dezmierdările generos oferite și în ultimul rând prin stranietatea și contra-
intitulat provocator dar perfect motivat de Ofelia, spectacolul impune prin coerență rietatea trăsăturilor caracterologice, greu de
„Hamlet”-ul lui Dodin. Asta, cu atât mai și cursivitate, prin noi conotații și tâlcuri ivite stăpânit ori și mai greu de armonizat, pe care
mult, cu cât la conferința de presă, Dina din miezul textului shakespearian, la care se ni le oferă personajele principale, în frunte cu
Dodina, nepoata și colaboratoarea regizo- adaugă, așa cum ni s-a deslușit pe scenă și în Gertrude (Ksenia Rappoport) învăluită de un
rului rus, directorul Teatrului „Maly Drama” acea conferință de presă, amprente delicate și ghem de aspre judecăți și de insolite motiva-
din Sankt Petersburg, a mărturisit că era dureroase țesute „din sufletul, gândul, sângele ții, cu Hamlet (Danila Kozlovski) cel oscilând
pentru prima dată, după trei ani de la premi- și nervii regizorului”. între revelațiile umanismului și nebunia
eră, când spectacolul a putut fi găzduit peste Decorul (Alexandru Boronski) desco- teroristului, cu Claudius (Igor Chernevich),
hotarele țării, sibienii reușind să asigure difi- peră imaginea unui șantier în construcție, deschis și el autoanalizei propice unor atitu-
cilele soluții tehnice de montare, neîmplinite cu o schelă metalică bine ascunsă sub cei trei dini mai puțin belicoase, cu Ofelia (Ecaterina
în cazul altor festivaluri prestigioase din Tarasova), cercetată de pulsațiile erotismului
lume! Așteptările mele s-au împlinit, însă, adolescentin, dar grăbită să dezavueze vehe-
cu brio atât prin spiritul contemporan, prin
vitalitatea excepțională, emoția fierbinte, ment lipsa de pudoare a Reginei, și, în fine,
plăcerea surprizei și adevărurile profunde ale cu razele de umanitate și de forță interoga-
acestui spectacol considerat „testamentar” tivă aduse în acest univers sumbru de actorii
chiar de realizatorii lui, cât și prin trăirile ambulanți. Cât de simplu, de măreț și de
de astăzi ale regizorului ajuns la venerabila îndumnezeit pare teatrul slujit de toți acești
vârstă de 75 de ani, când, cum afirma chiar interpreți! Cât de greu este să uiți sentimentul
Dina Dodina, „am devenit pesimiști pentru generat de acest spectacol ce îți reamintește
că lumea contemporană nu ne-a dat prea că trăim într-o lume poate mai putredă decât
multe motive de optimism”. Danemarca nefericitului Hamlet! ■
Înlăuntrul textului, regizorul nu se sfiește
să introducă idei consensuale din Saxo
Grammaticus, Raphael Holinshed și Boris
Pasternak, ori succinte fragmente din alte
capodopere ale celebrului dramaturg, alcătu-
ind acest discurs artistic complex, proaspăt și
devastator, adecvat unui spectacol „de autor”, „pereți” de pânză albă, ce se vor prăbuși în
cu o puternică și memorabilă individualitate. final, dezgolind violentul spectacol al morții,
Acest sentiment este sporit și prin surprin- cu vinovăția crimei asumate de toți prota-
zătoarele distanțări sau reducții în raport cu goniștii, cu un Hamlet victimă și călău, ca o
textul bine cunoscut. De pildă, unele replici efigie supremă și postmodernistă a proliferării
sunt puse în gura altor personaje decât cele victorioase a Răului și a Nebuniei. Podeaua
știute, Polonius va încredința Regelui scriso- are aspectul unui uriaș fagure sau a unei table
rile primite de Ofelia de la Hamlet, preluând de șah, găzduind „cursa de șoareci”, cu alve-
astfel „sarcina” lui Laertes, prea bunul Horatio olele adânci în care eroii se vor prăbuși unul

22 Nr. 9 (193) ♦ septembrie 2019 Scrisul Românesc Teatru

Emil Această excepţională cronică privitoare la
turneul bucureștean al Teatrului Naţional Cra-
BOROGHINĂ Promoția de aur iova, apărută în revista „Teatrul” nr. 3 din 1957,
din 1956 poartă semnătura lui Ion D. Sîrbu.
Anul 1956 a fost unul crucial pentru
istoria Teatrului Naţional Craiova. craiovean a constituit – în afară de entuziasmul Ion D. Sîrbu, fost student al lui Lucian Blaga
Cu puţin timp înainte, un număr de și desfătarea cu care ne-a copleșit spectacolul și al lui Liviu Rusu, membru al Cercului lite-
doisprezece importanţi actori craioveni fuse- oferit (Bunbury de Oscar Wilde) – și un prilej rar de la Sibiu, ajuns conferenţiar la Catedra
seră îndepărtaţi, se pare din motive politice, și de meditaţie și analiză. Pentru lumea teatrului de Estetică a Universităţii din Cluj, trimis apoi,
împrăștiaţi în mai multe teatre din ţară, sărăcind nostru, realizarea artistică a copiilor lui Vlad pentru „neînregimentare”, profesor la două școli
și slăbind colectivul craiovean numeric și valo- Mugur nu înseamnă numai un succes, un elementare din regiune și după aceea la un liceu
ric. În acel timp, la nivelul Ministerului Culturii triumf. Mai mult decât atât, în politica noastră clujean, ajuns la București în 1955 secretar de
și Ministerului Învățământului se studia posi- artistică, contează lecţia, demonstraţia care a redacţie la „Revista de Pedagogie” și, odată cu
bilitatea ca având în vedere calitatea artistică avut loc. Vlad Mugur a dovedit pe concret că înfiinţarea Revistei „Teatrul”, devenit cronicar
excepţională a absolvenţilor promoţiei 1956, un un regizor dotat și conștiincios poate face artă dramatic. Cu foarte puţin înaintea scrierii cro-
mănunchi al acestora să rămână împre- de calitate oriunde: chiar și în provincie. Şi a mai nicii la spectacolul craiovean Bunbury, lui Ion D.
ună și să constituie nucleul unui viitor Sîrbu îi apărea în numărul din decembrie 1956,
teatru, ca loc al preconizatei noi insti- Promoția de aur 1956, la aniversarea a 25 de ani (1981) o altă cronică, cu titlul Grandoarea și servituţile
tuţii fiind în discuţie orașul Sinaia. Se debutului, referitoare la piesa Ziariștii de Ale-
renunţă la această idee a înfiinţării unui dovedit că, pentru a realiza un spectacol bun,
alt teatru și o mare majoritate a absol- nu e nevoie de o distribuţie cu palmares; tineri, xandru Mirodan și spectacolul Teatrului
venţilor promoţiei 1956, una strălucită, abia ieșiţi de pe băncile institutului, pot deveni Naţional din București, în care Ion D.
intrată în conștiinţa teatrului româ- vedete atunci când crudul lor talent încape pe Sîrbu își exprima rezervele sale faţă de
nesc drept „promoţia de aur”, solicită, mâna înţeleaptă a unui regizor care știe să fie și text și de artificialitatea acestuia.
împreună cu dascălul lor, regizorul Vlad artist și pedagog. Vlad Mugur a făcut, într-un
Mugur, repartizarea la Teatrul Naţional anume fel, pionierat artistic la Craiova. Pentru În același număr 3 din revista „Tea-
Craiova, o instituţie care își sărbătorise acest fapt, la meritele sale de om de teatru, tre- trul”, în care apărea cronica lui Ion D.
de curând Centenarul. buie să adăugăm pe cele care rezultă din calitatea Sîrbu la spectacolul craiovean, va începe
de profesor și cetăţean. Saltul calitativ al cra- și o campanie de presă îndreptată împo-
Sosesc la Craiova Gheorghe Cozorici, iovenilor se datorește în cea mai mare măsură triva acestuia, purtată în principal de
Constantin Rauţchi, Amza Pellea, Victor faptului că un grup de studenţi (excelenţi ca colegii săi, redactorii Andrei Băleanu,
Rebengiuc, Dem. Rucăreanu, Eliza Plo- talent și școală) au continuat să lucreze, pe scenă Horia Bratu și Henri Zalis, sprijinitori
peanu, Silvia Popovici, Sanda Toma. Aceștia, cu cu profesorul care i-a crescut și educat. Se știe, ai lui Alexandru Mirodan.
talentul, tinereţea și entuziasmul lor, aduc un absolventul institutului nu e un actor format; nu
nou suflu în bătrânul teatru craiovean, alătu- are o personalitate definitivă, un stil de joc, o În articolul Judecata de valoare,
rându-se unor actori vârstnici precum Remus specializare în direcţia anumitor roluri. De cele factor esenţial sau Despre dogmatism
Comăneanu, Ovidiu Rocoș, Manu și Madela- mai multe ori, e o simplă potenţialitate, un fel de în arta dramatică, Henri Zalis scria cu
ine Nedeianu, Margot Boteanu-Păcuraru, Ilie materie primă a artei scenice. Totul depinde de viziune estetizant-proletară: „Desfacerea
Cernea, Richard Rang, Costică Ionescu, Florica cel care îl ia în primire în primii ani de activitate. elementelor alcătuitoare ale articolului lui Ion
Nicolescu sau mai tinerii Vasile Constantinescu, În acești ani, îi cresc aripile: aripi de ceară sau D. Sîrbu era necesară, oportună. Oarecum, voi
Angela Bârsan, Paula Culitză, Constantin Sassu, aripi adevărate. Rebuturile scenelor noastre sunt reveni și eu la materialul iniţial, în măsura în care
Nicolae și Rodica Radu, Maria Ciochină, Iancu de multe ori asemenea talente ratate, victime simt nevoia să mai adaug unele precizări, să-mi
Goanţă, Mircea Bohoreanu și Ion Marinescu. inconștiente ale unor proaste îndrumări. Şi când exprim puncte de vedere (în acord cu Andrei
se ratează talentul, când se falsifică vocaţia și Băleanu și Horia Bratu) și cu osebire să semnalez
Primele spectacole ale noii echipe vor fi entuziasmul, apar, ca o necesară compensaţie în cele ce urmează implicaţii mai largi ale pro-
fosta producţie pentru examenul de diplomă psihologică, cabotinismul și oarba invidie. De blemei dogmatismului în critica dramatică. (…)
al proaspeţilor veniţi, Bărbierul din Sevilla de aceea, exemplul preţios al teatrului din Craiova Ion D. Sîrbu a comentat defectuos Ziariș-
Beaumarchais și Bunbury (Ce înseamnă să fii trebuie să ne dea de gândit. Viitoarele reparti- tii. El nu este atât un dogmatic, pe cât a căzut
onest) de Oscar Wilde, în care în rolurile vârst- zări ale absolvenţilor institutului ar fi bine să prizonierul unei exagerări dogmatice ivită din
nicilor din ambele piese vor fi distribuiţi vechii ţină cont de această experienţă. Mai mult, n-ar aplicaţia osificată și absolutizantă a unor reflecţii
actori ai teatrului. Simbioza este una aproape strica deloc să se ia în studiu problema menţine- valabile relativ. Slăbirea discernământului critic
perfectă. Premiera spectacolului Bunbury are loc rii contactului acestor absolvenţi cu maestrul (și înlesnește pătrunderea pernicioasă a tiparelor
cu câteva zile înaintea Crăciunului, în decem- implicit, cu stilul) care i-a fost format și crescut”. dogmatice, mai cu seamă când, atrași de alte
brie 1956. În prima parte a lunii ianuarie 1957, probleme, uităm că dogmele și canoanele nivela-
Teatrul Naţional Craiova întreprinde un turneu toare își fac loc acolo unde atitudinea critică faţă
în Capitală. În faţa unor săli arhipline, în care se de ele se estompează, iar concesia, compromisul
vor afla printre spectatori nenumăraţi oameni de ideologic, se substituie intransigenţei. Conclu-
teatru, Bunbury realizează un adevărat triumf. zia se impune de la sine: cu evaluările voalate,
imprecise, nu poate exista conciliere”.
Revista „Teatrul”, fondată cu puţin timp În 1957 moare Camil Petrescu, ceea ce
înainte, în cursul anului 1956, avându-l drept a permis după părerea noastră dezlănţuirea
prim director pe nimeni altul decât marele dra- camarilei împotriva lui Ion D. Sîrbu. Conju-
maturg, prozator și teoretician Camil Petrescu, gând incriminările și înfierările purtate pe mai
publică în numărul 3 din 1957, o cronică de-a multe planuri cu ajutorul politrucului Leonte
dreptul impresionantă, cu titlul O surpriză și Răutu, după cele spuse de Ion D. Sîrbu, rudă
câteva probleme, din care reproducem fragmen- a lui Alexandru Mirodan, cu „omisiunea de
tul de început: „Succesul repurtat în Capitală denunţ” a lui Ştefan Augustin Doinaș și a lui
de recentul turneu al mult încercatului teatru Marcel Petrișor și cu acuza de a fi scris piesa
Sovrom cărbune, lui Ion D. Sîrbu i se intentează
procesul care va aduce la început condamnarea
la un an de închisoare, ajungându-se în final la
7 ani de detenţie. ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (193) ♦ septembrie 2019 23

De la benzi desenate Dodo
NIȚĂ

la studii teologice aprofundate
Mira Davidoglu s-a născut pe data de 14
mai 1923 la București, într-o familie mixtă, apariţie al revistei (la un moment dat apare ca simeze și, în general, din viaţa laică. Monica
româno-elenă. Își petrece copilăria într-un personaj chiar tânărul Regele Mihai). Lovinescu va scrie despre ea: „Şi-a pierdut
mediu intelectual, vorbind franceza din familie şi vocaţia de pictor, ca şi propria-i persoană,
dobândind o solidă cultură. Talentată la desen și Mira Davidoglu va mai desena povestea în într-un Paris unde a dispărut fără urmă” (În
dornică să supravieţuiască restriștilor războiului, imagini Vara, versuri de Şt. O. Iosif (1943) și La volumul La apa Vavilonului).
se adresează scriitorului N. Batzaria, directorul gura sobei, versuri Vasile Alecsandri (1944), îna-
revistei „Universul copiilor”. Acesta scrie scenariul inte ca revista să-şi înceteze apariţia, în iulie 1944. De fapt Mira Davidoglu îl va (re)desco-
serialului de benzi desenate Povestea vestitului cân- peri pe Dumnezeu și-și va
tăreţ Florea, care apare în paginile revistei începând În toamna anului 1945 consacra tot restul vieţii stu-
din octombrie 1941, fiind semnat de „domnișoara artista participă, pentru prima diilor teologice, publicând
Mira Davidoglu” (avea vârsta de 18 ani!). (şi ultima) oară la Salonul în reviste de specialitate,
Oficial de Desen, Gravură, Afiş, începând din 1976 și până
Anul următor colaborează la noua publica- semn al recunoaşterii oficiale în 1993. Mai întâi în revista
ţie „Graiul copiilor”, o revistă de propagandă a talentului său. În aceeaşi „Matines”, a Monseniorului
pentru copii și tineret, editată bilunar (ulterior perioadă numele său apare, ală- Ducaud-Bourget, ulterior în
lunar) de Ministerul Culturii Naţionale şi al turi de cel al Monicăi Lovinescu, La Voie (a cărei fondatoare
Cultelor. Primul număr apare la 1 mai 1942. buna sa prietenă, în cadrul gru- și directoare a fost, vreme de
pului de teatru experimental 24 de numere). Toate aceste
Sunt publicate articole, povești şi poezii „Les Chameaux” de pe lângă studii, considerate foarte
patriotice, exaltând faptele de vitejie şi Institutul Francez din București. importante de unii teologi
patriotism ale militarilor români. Chiar din catolici francezi, vor fi reedi-
primul demarează serialul de bandă desenată În 1946 se stabilește, împre-
Ionică Grozavu, scenariu Ion Cheșca, desene de ună cu mama sa, la Paris (vor tate în volume de editura Saint Remy (2011):
Mira Davidoglu care, de altfel, semnează majo- primi cetăţenia franceză în 1959). Face studii Etudes et écrits publiés de 1977 à 1993: Pour la
ritatea ilustraţiilor revistei. Acest serial, despre de drept și contabilitate și lucrează la diverse défense de l’Eglise, gardienne de la foi; Analyse
un băieţel care vrea să fie aviator și, în lipsă de întreprinderi industriale și comerciale din regi- logique de la these dite de Cassiciacum.
avion, folosește o barză pentru a „bombarda” unea pariziană. În paralel pictează, expune în
cu pietre bolșevicii, va domina primul an de cadrul unor saloane de artă și vinde tablouri, Bolnavă, după o suferinţă de 7 ani, timp în
pe care le semnează Mira Davy. care nu a mai putut scrie sau picta, Mira Davido-
glu s-a stins din viaţă pe data de 7 aprilie 2001. ■
În anii 70 Mira Davidoglu dispare de pe

keanos de monografii consacrate unor autori clasici sau, Gabriela Adameșteanu, Magda Cârneci, Dumi-
din contră, avangardiști, precum Eminescu, Sla- tru Brăneanu, Rodica Lăzărescu, Gellu Dorian,
Revista Steaua (nr. 7/2019) a aniversat, de vici, Caragiale, Pavel Dan sau Urmuz –, dar și Florea Firan, G. D. Zeletin, Alexandru-Ovidiu
curând, 70 de ani de la apariție. Prezentul număr intensa colaborare editorială. Delia-Simona Creți Vintilă, Adrian Dinu Rachieru, Cristian Livescu,
se deschide cu un editorial semnat de Adrian publică articolul Sorescu, Stănescu, Cărtărescu, o Nicolae Panaite, Dumitru-Augustin Doman,
Popescu și conține o multitudine de cronică pe marginea unui volum original semnat Ovidiu Genaru, Cornel Ungureanu, Cassian
articole dedicate culturii și literaturii de D. Sam Abrams – Între Beckley și București. Maria Spiridon, Doina Cernica, G. Th. Ciobanu,
românești, dar și radiografii sociale Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Mircea Cărtă- Ioan Dănilă ș.a., toți relevând modernitatea,
și politice. În acest sens, vizita Suve- spiritul critic și orizontul european al revistei.
ranului Pontif în România, ce a avut rescu, citiți la Barcelona de un critic Deși număr festiv, redacția a urmărit să păstreze
loc recent și se constituie într-un american – despre care afirmă că: rubricile de bază ale publicației fiind reprezen-
eveniment de certă importanță a „lectura minuțioasă a cărții trans- tate poezia, proza, eseistica și mai ales critica și
fost surprinsă în analizele semnate de portă însuflețirea umană într-o istoria literară. Un interesant dialog între Adrian
Nicolae Mareș, Titu Popescu și Ion perspectivă nouă asupra realității Jicu și Ovidiu Genaru cu genericul „Ateneul” a
Buzași. Marcarea aniversării celor 70 estetice”. Un amplu eseu dedicat ana- fost o „gașcă” de rebeli ca, din neatenție, s-au luat
de ani este realizată printr-un dosar lizei poeziei și operei critice a lui Ady cu literatura, sau Secvențele unei amintiri. Radu
ce cuprinde texte semnate de Gelu Hossu și Virgil Endre este publicat de Cseke Péter. Cârneci de Ion Buizași atrag imediat atenția, la fel
Mihaiu – Revista «Steaua» între politică literară Revista cuprinde, de asemenea, și un și comentariu critic Trebuiau să poarte un nume
și literatură politică II: 1964-1967 și Mult-râvnita considerabil număr de cronici cine- care se referă la vol. Zugzwang sau Strada cu o
oază întru frumusețe – articole ce surprind (și matografice, pe marginea proiecțiilor singură istorie de Adrian Alui Gheorghe, o carte
cuprind) premisele unei activități culturale, inte- din cadrul festivalului TIFF, ediția 2019. interesantă despre constrângerea trăsăturilor
lectuale și publicistice de amploare, reliefând, în Revista Ateneu (nr. 56, iulie-august/2019) de caracter (Zug-mutare, zwang-constrângere).
același timp, conflictele care se pot ivi între social, se deschide cu editorialul Mergem mai departe,
politic și cultural. Despre personalitatea criticu- semnat de Carmen Mihalache, actu- Academicianul Alexandru Boboc își
lui Constantin Cubleșan, care a împlinit recent alul director al publicației, prin care continuă eseul Eminescu și filosofia
vârsta de 80 de ani, scrie Ion Pop în articolul marchează 55 de ani de la înteme- modernă. Spațiul poetic și lumi „posi-
intitulat Câți ani, atâtea cărți, evidențiind astfel ierea seriei noi, inițiată de Radu bile” prin care urmărește în cadrul
prodigioasa activitate publicistică a autorului și Cârneci, continuatoare a „Ateneului temei câteva aspecte ale prezenței
capacitatea acestuia de a concepe proiecte origi- cultural” fondat în 1925 de George gândirii lui Leibnz în configurarea
nale și de certă apertură teoretică – o multitudine Bacovia și Grigore Tabacaru. Despre spațiului poetic eminescian și a dis-
publicația băcăuană se pot afla multe punerii timpului ca timp al creației,
lecturând cuvintele de salut ale unor concluzionând că opera lui Eminescu
conducători de reviste culturale din aduce „imaginea creatorului total”. ■
țară solicitate de redacție, între care
Red.

24 Nr. 9 (193) ♦ septembrie 2019 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Emilian ȘTEFÂRȚĂ

Icoane repovestite
sau Breviar de rugăciune pictatăihai Nistor ne dă prilejul redesco- perfect codurile de exprimare creștin orto-

peririi, l-am văzut evoluând în zone doxă și să fii, și aici vine lucrul cel mai greu,

Manodine în care artistul se auto- să fii cu adevărat un bun creștin. Fiecare zi
cantonase într-un orizont cordial, temător dedicată zugrăvirii unei icoane te apropie
parcă să nu „supere”, și, nu supăra, nu con- tot mai mult de Dumnezeu, vei fi tot mai
traria, nu gesticula, puțin lipsea să atingă aproape de adevărata credință, este un mod
anonimizarea perfectă; l-am văzut într-o special de a te apropia de Creator similar
altă etapă, exersând stilul combinațiilor rugăciunii practicate de ermit.
cromatice aleatorii, când artistul implicat Ce vedem pe simezele Galeriei Arta
într-un joc al întâmplării este solicitat mai din Craiova (unde recent a expus lucrările
ales în selectarea unei anumite secvențe cro- sale), sunt replicile unor icoane încărcate
matice întâmplătoare în defavoarea alteia. de dramatismul credinței în timpuri în care
Intervențiile ulterioare pe subiect erau atât desprinderea de păgânătate presupunea un
de discrete încât nu reușeau să deturneze gest de curaj extrem, vecin de multe ori cu
scurgerea cromatică astfel încât aceasta să jertfa propriei persoane ori a celor apro-
devină suficient de încărcată în semnificație. piați. Avem în expunerea de față replicile
Astăzi Mihai Nistor prezintă o suită com- unor icoane care au făcut cândva minuni,
plet diferită. Ca să pictezi icoane, în accepția icoane înconjurate de nimbul sfânt al unor
mea, nu trebuie să fii neapărat artist, este întâmplări stranii. Aceste icoane, fiecare cu Plângerea lui Iisus

suficient să stăpânești meșteșugul, să cunoști povestea ei fabuloasă, cu siguranță atunci
când au ieșit din mâna meșterului zugrav
erau doar plămada simplă a dragostei unui
om pentru Creatorul său și cu siguranță nu
au fost de la început creatoare de miracole.
Icoana pentru mine este într-un fel calea
de urmat arătată celui ce crede, pentru ca
ruga lui să fie mai bine înțeleasă. Icoana
poate fi asemănată, dintr-un punct de
vedere parțial și simplificant, drept un filtru
al rugăciunilor noastre, filtru care păstrează
simbolice urme fine după fiecare invocare
a Divinității, urme care în timp se con-
stituie în straturi de sacralitate care la un
moment dat își pot revărsa preaplinul de
har asupra unora vrednici sau nevrednici
aflați în nevoie. Nu mă aștept, după cum
nici nu exclud ca vreuna dintre icoanele pe
care Mihai Nistor ni le așază în față să fie Maica Domnului din Cazan

Maica Domnului din Vladimir vreodată făcătoare de minuni, depinde de cu sfioșenia, cu bună-voirea necesară unui
cei care se vor ruga la ele, depinde de cum astfel de demers. Are mâna și ochiul exer-
se vor ruga și depinde pentru ce se vor ruga. sat în astfel de manopere, nu are ezitări, nu
Mihai Nistor este zugrav cu state vechi încearcă experimente, nu are nedumeriri ori
de meșteșug bisericesc, spun asta pentru că momente de rătăcire, Mihai Nistor este egal
este artist restaurator al Muzeului de Artă cu sine de la prima la ultima lucrare, răs-
din Craiova, are în urmă o carieră care își pândește în jurul său din prima clipă o pace
numără anii în decenii. De o viață el redă binefăcătoare, o lumină favorabilă, un calm
ființă și strălucire unor lucrări ce păreau defi- prielnic. Înțelege în mod profund icoana, știe
nitiv pierdute, că a fost vorba de pictură de la modul esențial care sunt regulile de urmat
șevalet, de icoane ori de pictură monumen- și mai presus de toate are tenacitatea gravă a
tală bisericească cu tenacitate și uneori cu apropierii intense de Dumnezeu prin pictură.
încrâncenare reașază pe simeze ori pe ziduri Nu știu dacă poate rosti rugăciuni prin
de lăcașe de rugăciune capodopere pierdute. viu grai, dar cu siguranță poate rosti rugă-
Aici avem de-a face cu o readucere în ciuni în limbaj plastic, așa că Mihai Nistor te
actualitate a câtorva povești uitate. Ceea ce invit, îți solicit chiar, roagă-te și mai departe
în cinematografie se numește „remake” face pentru noi, zugrăvind nădejdea, miloste-
Mihai Nistor cu aceste povești despre icoane. nia și iertarea noastră, pentru că știi cum,
El știe să se apropie de subiect cu smerenia, pentru că poți și pentru că meriți. ■
Maica Domnului „Rugul aprins”

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 24 pag. – 5 lei 09

Serie nouă Anul XVIIIScrisuRl omânesc
Nr. 9 (205) 2020 Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003

Publicată de Scrisul Românesc Fundația-Editura, recunoscută CNCS

Florea
FIRAN

Sorin Alexandrescu
Critic literar și eseist, lingvist,
semiotician și traducă- Constantin Alexandrescu, magis-
tor, Sorin Alexandrescu se trat, mama, Cornelia-Corina,
născută Eliade, este sora lui Mircea
afirmă încă de la debutul editorial Eliade. După absolvirea Liceului
cu unul dintre cele mai importante „Mihai Viteazul” (1955), se înscrie
studii monografice dedicate lui la Facultatea de Filologie a Univer-
William Faulkner, distins în 1950 sității din București și obține licența
cu Premiul Nobel, considerat „gran- în 1959. Își începe activitatea ca
dios și epopeic”. În aceeași linie se bibliograf la Biblioteca Academiei
înscriu și studiile sale în română, Române (1959-1962) și colaborează
franceză și olandeză Cer și pământ. la alcătuirea volumului Bibliogra-
Lumi imaginare (1991), Parado- fia Literaturii Române 1948-1962,
xul român (1998), Privind înapoi, coordonat de Tudor Vianu. Devine
modernitatea (1999), La modernité apoi cercetător la Institutul de Isto-
à l’Est (1999), sau cele dedicate rie și Teorie Literară al Academiei
lui Mircea Eliade și Emil Cioran Române, sub conducerea lui G. Căli-
din volumul Identitate în ruptură nescu (1963-1966), iar din acest an
Muzeul de Artă din Craiova (Foto: Georgiana Oprescu) (2000), precum și Mircea Eliade lector la Catedra de literatură uni-
dinspre Portugalia (2006). În 1969 versală și comparată a Facultății de
este invitat ca lector de limba și lite- Filologie condusă de Tudor Vianu
ratura română la Universitatea din (1966-1969). Se bucură de atenția
Eseu Amsterdam, unde se stabilește, sus- unor importanți profesori precum

Emanuel D. Florescu Proză ținând în același timp, pe o perioadă Al. Rosetti, Mihai Pop și Tudor
de cinci ani, un post similar la Uni- Vianu, al căror discipol devine, lui T.
Poezie Rodica Grigore versitatea din Groningen. În 1985 Vianu îi editează opera, în colaborare
Ioan Lascu Andrei Codrescu dobândește cetățenia olandeză. Nu cu Matei Călinescu și Gelu Ionescu.
Carmen Firan Dodo Niță Horia Dulvac cere azil politic și nu este un emi- În această perioadă susține o
Elena Ștefoi
Adrian Sângeorzan Ion Parhon grant „tipic” pe motive politice. intensă activitate publicistică
Sorin Alexandrescu s-a născut dovedind înclinație pentru aspectele
Dan Duțescu Gabriela Rusu-Păsărin la 18 august 1937 în București, teoretice ale receptării literare.

Emilian Ștefârță într-o familie de intelectuali. Tatăl, Continuare în p. 2

Constantin Cubleșan – Eminescu și loso a p. 4

Adrian Cioroianu – Cum era printre copiii-decreței. p. 5 – 2020
Amintiri din cealaltă Românie
p. 9
Mihai Ene – Călătorii livrești p. 9 Ilan Averbush – Cât de departe pot ochii vedea, Texas

Dan Ionescu – Adolescența surprinsă liric p. 10
de Nichita Stănescu

Dumitru Radu Popa – Incertul viitor al unor muzee p. 11
americane

Constantin Zărnescu – Aforismele și textele lui Brâncuși p. 21

2 Nr. 9 (205) ♦ septembrie 2020 Scrisul Românesc Eseu

Sumar Continuare din p. 1 Florea FIRAN

PFlorea Firan, Sorin Alexandrescu / pp. 1-3 Sorin Alexandrescu

Constantin Cubleșan, Eminescu refațează volume de George Scrisul Românesc
și filosofia / p. 4 Eliot, Henry James, Mircea
Eliade, Elsa Triolet, John Updike, Revistă de cultură
Adrian Cioroianu, Cum era printre copiii- René Wellek sau traduce (singur
decreței. Amintiri din cealaltă Românie / sau în colaborare) din George Fondată la Craiova, în 1927,
pp. 5-6 Meredith și John Ruskîn. Toate de către criticul D. Tomescu.
acestea îi vor fi de folos în pre-
Elena Ștefoi, Poeme: De pe altă planetă, gătirea monografiei William Serie nouă, din 2003,
Ceremonie aniversară, În cerc, Femeia Faulkner (1969), o imersie în întemeiată de Florea Firan
senegaleză, Frig african / p. 6 hățișurile unor semnificații
complexe și contradictorii, tra- Editată de: Fundația – Revista
Andrei Codrescu, Bio-Poezie (III) / p. 7 versând interpretări într-o Scrisul Românesc
Ioan Lascu, O literatură a fantasticului / p. 8 imensă bibliografie critică dedi- ISSN 1583-9125
Mihai Ene, Călătorii livrești / p. 9 cată marelui scriitor. Prin această
Red., Colocviile Scrisul Românesc 2020: lucrare amplă (576 p.), Sorin Revistă înregistrată la OSIM
Alexandrescu urmărește de fapt cu nr. 86155 din 11.04.2007
Viitorul culturii în era post-pandemică / p. 9 „destinul ciudat” al operei faulkneriene în critica secolului, cum
Dan Ionescu, Adolescența surprinsă liric mărturisește în partea de început, lucrare distinsă cu Premiul Membră A.R.I.E.L.
Uniunii Scriitorilor pentru critică literară. O versiune revăzută o
de Nichita Stănescu; „Cronicari” de Urmuz. publică la Paris în 1971. Cartea se înscrie în bibliografia de referință Redacția
O scurtă privire asupra fabulei / p. 10 a scriitorului american, din care citează un fragment revelatoriu:
Dumitru Radu Popa, Incertul viitor al unor „Eu cred că omul nu numai va dura, ci va și învinge. El este Director:
muzee americane / p. 11 nemuritor nu pentru că este singura, dintre toate ființele, a cărei Florea FIRAN
Adrian Sângeorzan, Poeme: Întoarcere la voce este inepuizabilă, ci pentru că are un suflet, un spirit capabil Colegiul redacțional:
natură, Pădure de cremene, Furtuni de de compasiune, și sacrificiu, și rezistență. Datoria poetului, a Adrian CIOROIANU
nisip, Șoareci / p. 12 scriitorului, este să scrie despre aceste lucruri. Este privilegiul Andrei CODRESCU
Carmen Firan, Poeme: Alte timpuri, Nu lui, acela de a-l ajuta pe om să reziste, îmbărbătându-i inima, Eugen NEGRICI
toate visurile se trag din vise, Echinocțiu, amintindu-i curajul și onoarea, și speranța, și mândria, și com- Gheorghe PĂUN
Paradoxuri, Cum citești, Timp puțin / p. 13 pasiunea, și mila, și sacrificiul, care au fost gloria trecutului său. Dumitru Radu POPA
Constantin Zărnescu, Aforismele și textele Vocea poetului trebuie nu numai să înregistreze suferințele Dumitru Radu POPESCU
lui Brâncuși. Povestea cărții / p. 14 omului, ci trebuie să fie unul din reazemele lui, din pilonii lui Lucian Bernd SĂULEANU
Gabriela Rusu-Păsărin, Biografeme de susținere, prin care omul va dura și va triumfa.” Monica SPIRIDON
epistolare sau despre relația timpului Volumul capătă caracter științific prin citări și parafrazări din Emilian ȘTEFÂRȚĂ
intim cu timpul social / p. 15 opiniile exegeților faulknerieni, precum și trimiteri comparatiste Redactori:
Dan Duțescu, Poeme: Aștept un tren..., la mari scriitori ai literaturii universale, între care Dostoievski, Mihai ENE
Oglinda din vis..., Cartea iubirii / p. 16 cel mai frecvent menționat. În finalul monografiei se relevă că Oana BĂLUICĂ
Red., Cărți primite la redacție / p. 16 Faulkner a creat „un cosmos artistic de-o neegalată valoare, Mihai FIRICĂ
Emanuel D. Florescu, Prețul libertății / p. 17 în literatura americană și poate și în cea europeană a veacului Ion PARHON
Rodica Grigore, Un nume asemenea unei nostru. Odată cu trecerea anilor, și a ... exegezelor, statura scriito- Lucian-Florin ROGNEANU
patrii / pp. 18, 19 rului continuă să crească. Unul dintre puținii clasici necontestați Redactori asociați:
Dodo Niță, Cine a fost Damian ai literaturii moderne a și luat loc în compania marilor nume: Florentina ANGHEL
Izverniceanu / p. 19 Sofocle, Shakespeare.” Dan IONESCU
Horia Dulvac, Lovitura fatală. M-am pus În 1967 Sorin Alexandrescu publicase în colaborare cu Ion Gabriela RUSU-PĂSĂRIN
pe tăcut / p. 20 Rotaru volumul Analize literare și științifice, una dintre cele mai Corectură:
Ion Parhon, Boemul unei „generații de aur” Claudia MILOICOVICI
/ pp. 21, 23 Tehnoredactare computerizată:
Florea Firan, Tudor Gheorghe ‒ 75 / pp. 22,23 Georgiana OPRESCU
Red., Okeanos: „Familia” / p. 23
Emilian Ștefârță, Art-Terapia antivirală / p. 24

Abonamente căutate cărți în învățământul preuniversitar, urmat de alte lucrări: Arhivă online:
Romanul realist al secolului al XIX-lea, în colaborare cu Dan Gri- Alexandru OPRESCU
gorescu, (1971) în care semnează partea a II-a, Realismul critic și
la Scrisul Românesc Antologia Poetică și Stilistică. Orientări moderne, în colaborare Redacția și Administrația: Craiova
cu Mihail Nasta (1972), în care semnează o substanțială Intro- Str. Constantin Brâncuși, nr. 24
Abonați-vă la revista „Scrisul Românesc“ și veți avea ducere în poetica modernă propunând sincronizarea sociologiei, Tel./Fax: 0722753922; 0251/413.763
un prieten apropiat. Abonamentele se fac prin rețeaua a criticii literare într-un „limbaj unificat”, aplicând noi metode E-mail: [email protected]
proprie și Poșta Română, se pot achita și la sediul revistei

sau în contul: RO 03BRDE170SV21564261700,

Agenția Mihai Viteazul, Craiova. de cercetare a literaturii. În 1986 fondează Asociația olandeză Web: www.revistascrisulromanesc.ro
Costul unui abonament anual cu taxele incluse este de 100 de Semiotică al cărei președinte devine, iar patru ani mai târziu Cont: RO03BRDE170SV21564261700
lei. Pentru abonații din străinătate este de 140 $ sau de 125 € . pune bazele Institutului de Cercetări Științifice și Arte în cadrul BRDE Agenția Mihai Viteazul, Craiova
Informații primiți la tel.: 0722.75.39.22; Fax. 0251.413.763

Universității din Amsterdam al cărei director va fi până în 1994. Abonamentele se pot face la sediul
Prin activitatea sa de cercetare în acest domeniu se păstrează în redacției: Str. Constantin Brâncuși,
spațiul literaturii române unde publică importante studii. nr. 24, Craiova, județul Dolj

După ’89, în articole și interviuri interpretează ca pe o „eroare sau [email protected]
istorică” faptul că intelectualitatea română „a părăsit câmpul de Responsabilitatea opiniilor exprimate
bătaie în loc să rămână pe loc, chiar dacă ar fi fost învinsă”. La Uni-
versitatea din Amsterdam pune bazele Asociației Internaționale de aparține integral autorilor.
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.

Studii Române pentru a promova studiile de romanistică îșni taraetra→ge Tiparul: Tipografia PRINTEX
scriitori români. La Congresul al II-lea al Asociației Craiova, str. Electroputere, nr. 21,

tel. 0251 580431

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (205) ♦ septembrie 2020 3

→ participanți se aflau A. Marino, N. Manolescu, ratat”, Dubla structură a lui Antonescu (Vidul de cred, în însuși stilul personalității sale”.
V. Cândea, M. Martin, M. Zamfir. După putere, Un regim totalitar, Antonescu și Hitler), Volumul Identitate în ruptură. Mentalități
evenimentele din 15 nov. 1987 de la Brașov Fenomenul legionar și relațiile lui Mircea Eliade
începe să publice articole și comentarii politice cu mișcarea legionară (Miopia politică a lui românești posibile, tradus în românește de autor
în presa olandeză, iar un an mai târziu pune Mircea Eliade, O polemică în jurul lui Eliade), în colaborare cu Mirela Adăscăliței și Șerban
bazele unui Comitet pentru drepturile omului ultimul capitol fiind dedicat istoriei Partidu- Anghelescu (Ed. Univers, 2000), cuprinde arti-
din România (Coemenië Comite) din care fac lui Național Țărănesc Creștin și Democrat cole și interviuri realizate mai ales după 1989 în
parte oameni politici și de cultură din Olanda din România, cu Anexa Rămas bun, Domnule care discută identitatea românească, susținând
și editează revista „Roemenië Bulletin” (1989- Coposu, semnată: Sorin Alexandrescu, profe- că „identitatea noastră, ea însăși un produs cul-
1991; 1995-1999). Împreună cu Dumitru sor la Universitatea din Amsterdam, consilier tural, prezintă, de altfel, atât continuități, cât și
Țepeneag, Bujor Nedelcovici și Nicolae Breban pentru România al Partidului Creștin-Demo- discontinuități. Există, astfel, o anumită conti-
încearcă în 1989 să formeze „Societatea Scrii- crat Olandez. nuitate a mentalităților românești postbelice,
torilor Români din Exil”. expresia lor în diverse forme de cultură și în
La declanșarea evenimentelor din decem- În 1999 îi apare volumul Privind înapoi, atitudinile intelectualilor, în primul rând al
brie 1989 vine în țară însoțit de un gazetar modernitatea (Ed. Univers), eseuri scrise ini- scriitorilor, față de putere și societate.”.
olandez și printr-o serie de articole în presa țial în franceză, engleză și olandeză în perioade
olandeză inițiază un Comitet pentru renovarea și circumstanțe diferite și manifestând, cum Volumul Mircea Eliade, dinspre Portu-
și modernizarea Bibliotecii Centrale Univer- menționează autorul, preocuparea pentru ceea galia (Humanitas, 2006) prezintă perioada
sitare din București incendiată la revoluție, ce este modern în istoria și cultura română 1941-1945 când scriitorul este atașat cultural
determinând Guvernul olandez să doneze începând cu sec. XIX până la Al Doilea Război la Lisabona, venit de la Londra unde fusese
două milioane de guldeni. În Olanda publică Mondial. Motourile de la începutul cărții, numit de Carol al II-lea într-o funcție asemă-
două antologii: Dichters uit Roemenië (Poeți din Cioran și Eliade, scriitori cărora autorul nătoare. Demis din această funcție de guvernul
din România), 1976, și Roemenië. Verhalen le consacră cea mai mare parte a volumului, procomunist de la București în 1945, Eliade
van deze tijd (Proza din România), 1988. Edi- esențializează spiritul studiilor: pleacă la Paris pe 16 septembrie, ca exilat.
tează volumul Transformational grammar and Puternic marcat de intrarea României în sfera
the Rumanian language, 1977, care cuprinde „Dacă nu aș fi român decât prin defecte, și tot de influență sovietică, de teama că nu se mai
opt studii de lingvistică semnate de cunoscuți aș iubi această țară împotriva căreia sunt înver- poate întoarce acasă și de suferința pricinuită
lingviști între care și românca Sanda Golopen- șunat dintr-o nemărturisită iubire.” E. Cioran; de moartea soției sale, Nina, va trăi momente
ția-Eterescu, stabilită în America. grele. După câteva articole de ziaristică și
Sorin Alexandrescu semnează prefața la Trebuie să iubești România cu frenezie, s-o istorie, între care Românii, latinii Orientului
volumul de versuri Moartea citește ziarul, de iubești și să crezi în ea împotriva tuturor eviden- și Salazar și revoluția în Portugalia, cartea
Mircea Dinescu, interzis în România și publi- țelor ‒ ca să poți uita gradul de descompunere comentează Jurnalul portughez inedit în limba
cat în limba română ca supliment al revistei în care am ajuns.” M. Eliade. română și păstrat fără nicio modificare.
olandeze „International Journal of Rumanian
Studies”, pe care o conducea, volum apărut Sorin Alexandrescu analizează modernis- Sorin Alexandrescu revine frecvent în
în țară abia în 1990, la Cartea Românească. mul ca mișcare literară apărută sub diferite țară, este profesor asociat al Universității din
În perioada 1976-1995 publică în Olanda o denumiri în Franța, Spania, Anglia și Italia, cu București și Constanța, cooptat în bordul unor
serie de studii și articole pe care le reunește extindere apoi în Germania și Austria, cuprin- societăți-științifice și al unor instituții politice,
în volumul Paradoxul român (Ed. Univers, zând între cele două războaie mondiale aproape iar între 1998-2000 consilier pentru cultură și
1998), relevând faptul că geografia și istoria au toată poezia și proza europeană, de la Eliot și educație al președintelui Emil Constantinescu.
plasat România între Europa centrală, Europa Proust, de la Musil și Pirandello, și sublini- În 1992 este distins cu Premiul Uniunii
răsăriteană și Balcani, asemeni unei „insule de ază că în România literatura urmează aceeași Scriitorilor din România și Premiul Grupului
latinitate pierdute într-o mare slavă și ungară”. dezvoltare, prin scrierile moderniste ale lui pentru Dialog Social continuând să fie o
Acest paradox S. Alexandrescu și-l numește Macedonski, urmat de Arghezi, Blaga, Barbu, prezență activă în viața culturală. Din 2001 se
„paradoxul apartenenței simultaneității”. Al Camil Petrescu, Mateiu Caragiale sau Mircea stabilește definitiv în România și fondează,
doilea paradox privește integrarea românilor Eliade. Alte eseuri privesc momentele de evo- împreună cu Dan Grigorescu, Mihai Zamfir,
în timp, în istoria europeană, subliniind că luție a României pe calea modernității, primul Laura Mesina, Vlad Alexandrescu, Vasile Morar
„marile etape ale culturii occidentale nu există despre Războiul de Independență și receptarea și Petre Zoe, Centrul de Excelență în Studiul
ca atare în România”, ci numai elemente ale lui de contemporani, apoi momentul „Junimii” Imaginii pe lângă Universitatea din București.
acestor etape și numește „paradoxul simul- cu discursurile politice, culturale și teoretice ale
taneității”. Autorul susține că absența unei lui Maiorescu, Petre Carp, Eminescu. Capito- Figură solidă a scenei culturale românești
Renașteri sau a unui Baroc românesc nu împie- lele dedicate lui Eliade (Dialectica fantasticului, și europene, profesor dedicat și cercetător pasi-
dică apariția unor umaniști precum Dimitrie Pe strada Mântuleasa, Spre o examinare filoso- onat al curentelor literare moderniste, Sorin
Cantemir și că literatura română, cu excepția fică a operei) și Cioran (Portretul gânditorului Alexandrescu are prestanță și își păstrează
lui Eminescu, nu aparține unui singur curent ca tânăr exilat, Cioran sau a doua zi după revo- statura intelectuală, fără să fie intimidat de
literar și ca atare curentele literare pot fi defi- luție), dau substanță și valoare cărții. schimbări istorice și tulburări politice. ■
nite doar prin „texte nu și prin autorii lor”. În
alte capitole sunt analizate condițiile în care s-a Sorin Alexandrescu apreciază că opera lui
realizat Unirea din 1918, România interbelică Cioran prezintă o „omogenitate surprinzătoare
democrată ‒ cu referiri la partidele politice ‒ a temelor și atitudinilor” și analizează scrie-
analizând un alt paradox care îl impresionează, rile sale românești ceea ce duce la descoperirea
respectiv „căderea în premodern a elitelor unui „Cioran înainte de Cioran” și un Cioran
românești, cele mai moderne ca formație, „secret, chinuit de istorie..., obsedat, în sfârșit,
cu prilejul mai fiecărei crize politice”. Acest de trecerea de la o identitate națională la alta”.
paradox explică „precaritatea statului și sfâși-
erile interioare ale culturii române moderne”. În Dialectica fantasticului realizează un
Sunt prezentate apoi o serie de personalități portret a lui Mircea Eliade de mare sensibi-
din această perioadă: Carol al II-lea, „un erou litate și profunzime, deosebit de atâtea altele,
personalitatea savantului apărând ca „spe-
cific românească. Dincolo de o prodigioasă
prezență internațională, scriitorul și savantul
continuă să gândească și să creeze în cadrul
unor structuri românești, evidente în operele
lui literare (scrise, toate, în limba maternă) și,

4 Nr. 9 (205) ♦ septembrie 2020 Scrisul Românesc Cronică
literară

Comentarii Constantin Eminescu multă afectivitate. Și, pe același ton continuă
eminesciene CUBLEȘAN și filosofia definirea angajamentelor umane ale acestuia:
„Cât a depins de el însuși, Eminescu a știut să
Cincisprezece eseuri, publicate de-a se referă la Structura pentadică a „Luceafăru- «fugă» de necazuri. Se ducea la cursuri multe,
lungul anilor în diverse reviste cultu- lui”. Urmărind construcția în cinci timpi ai chiar prea multe (cel puțin pentru zilele noas-
rale și literare (începând cu 1986, până poemului, comparativ cu basmul lui Kunisch, tre), dar nu la cele obligatorii, ci doar la cele
azi, 2020, în „Manuscriptum”, „Astra”, „Aca- ține să precizeze, de la bun început: „această care îi plăceau, la care citea și în plus, copia cărți
demica”, „Caiete critice”, „Contemporanul”, structură pentadică, proporționată cantitativ, și articole, și chiar le traducea pe unele, fără
„ProSaeculum” și „Luceafărul”, cele mai multe) nu mai are nimic comun cu structura basmu- să-l intereseze consecințele curriculare, cum
alcătuiesc sumarul unui, cel puțin, interesant lui originar, că este, cu alte cuvinte, creația le zice astăzi, adică diplomele și premiile. De
volum de exegeze și mărturii memorialistice proprie a lui Eminescu”. Odată stabilit acest ce? Ca să nu fie supus la presiuni, ca să nu facă
privitor la elaborarea unor volume din seria fapt, vine să abordeze „semnificația filosofică ceea ce nu îi plăcea, ceea ce nu era compatibil
academică de Opere ale lui Mihai Eminescu, a pentadei”. Urmând, așadar, tot analitic: „În cu firea lui, adică să ducă până la exactitate și
la care a fost participant (cu aviz direct la con- mod șocant, prima parte a poemului ne amin- perfecțiune un lucru considerat inutil, nu în
ținutul filosofic al scrierilor marelui poet), tește de punctul de plecare al Logicii lui Hegel. genere, ci pentru sufletul său, pentru simțurile
datorat Acad. Alexandru Surdu, Eminescu și «Ființa pură, zice filosoful, constituie începu- sale, pentru obiectivul său ideal de poet. Și o
filosofia (Ed. Ardealul, Târgu Mureș, 2020). tul, deoarece ea este deopotrivă atât gând pur, spune adesea el însuși, așa cum numai el putea
cât și nemijlocitul nedeterminat și simplu». să o spună. Și anume, că se apropia de gândirea
Problematica filosofică din poeziile, proza Opusă ființei pure este neființa, dar astfel încât, unui filosof, a lui Kant, de exemplu, numai dacă
și publicistica lui Eminescu a fost abordată nu în puritatea lor, nedeterminată încă, tind să se îl interesa în mod special, dacă se simțea atras
o dată de către numeroșii interpreți critici ai identifice una cu cealaltă, să alcătuiască un de aceasta și atunci încerca «renașterea intui-
acestuia dar, parcă, niciodată cu o atât de afec- întreg sau o unitate, care este devenirea”. În tivă a gândirii lui în mintea mea, cu mirosul
tuoasă căldură și cu un unghi de abordare atât această idee sunt parcurse explicit toate cele specific de pământ proaspăt al propriului meu
de diferit, ca în demersurile acestea. Câteva cinci etape ale poemului, demonstrând astfel suflet». Ceea ce dovedește o bună cunoaștere de
punctări metodologice, privind transcrierea că: „Făcând abstracție de analogia cu Logica sine, o cunoaștere a propriilor sale trăsături de
și pregătirea pentru tipar a textelor în limba lui Hegel, mecanismul dialectic al poemului caracter accentuate: hiperexactitatea, năzuința
germană, sunt agrementate cu evocarea cola- (geneza „lui”) îl constituie (1) opoziția a două spre perfecțiune și emotivitatea sau sensibilita-
borării, alături de Constantin Noica, acestuia entități nedeterminate care tind să formeze o tea sentimentală excesivă, care, întreolaltă, l-au
făcându-i astfel și un sugestiv profil portretistic, unitate, (2) una dintre entități, cea negativă, condus pe culmile cele mai elevate ale poeziei”.
aparte stăruind asupra dificultăților de lecțiune încearcă să învingă opoziția, pe când cealaltă
ca și a identificării autorilor din care studentul rămâne pasivă. Apoi fiecare dintre cele două Tot de o înțelegere afectivă a angajamentelor
de la Viena și Berlin, și-a extras idei, pe care, entități își primesc determinațiile proprii; (3) în actualitatea sa, a lui Eminescu, este și ana-
nu puține, le-a comentat în paralel, fugar (toate una a finitudinii și pasiunii, alta (4) a eternității liza participării acestuia cu texte la Lexiconul
figurând în volumul Fragmentariu, editat de D. și răcelii, pentru a se confrunta apoi (5) într-o german, din care și reține câteva pasaje pe care
Vatamaniuc, în paralel cu elaborarea seriei de opoziție declarată”. le consideră semnificative pentru obiectivita-
opere), eseistul angajând sugestii și soluții pro- tea și acribia din totdeauna. Așa, prezentarea
prii de reală utilitate. În demersul său analitic, Alexandru Surdu Bucureștiului la sfârșitul secolului al nouă-
vorbește despre Hiperexactitate și perfecțiune sprezecelea: „Ca aspect exterior, B/ucurești/
Nu mai puțin folositoare sunt precizările la Mihai Eminescu („Perfecțiunea este idealul forma mai demult o stațiune de tranziție între
asupra colaborării lui Eminescu la Lexiconul oricărui creator, cea artistică a oricărui poet”), Orient și lumea occidentală și mai are încă și în
Brockhaus, înlocuindu-l, la sugestia lui T. în această cheie trebuind a judeca gesturile prezent în cea mai mare parte caracterul unui
Maiorescu, pe A. D. Xenopol, aflat în suferință. tânărului Eminescu înainte de îmbolnăvirea mare oraș agricol. Cele 25 000 de case sunt în
Precizări utile se fac în privința apărării mento- sa („Eminescu a renunțat la școală, dar nu la mare parte construcții proaste, B/ucurești/ are
rului „Junimii”, atacat pe motive de plagiat, de învățătură”, făcând trimiterea tranșantă: „Cine 114 biserici grecești și trei catolice, câte o casă
un anume G. Zotu, pentru volumul de Logică crede că Leibniz, Descartes sau Newton au de închinare luterană, calvină și armeană, 10
al acestuia, tipărit în 1876, și care constituie, învățat în școală ceea ce i-a interesat pe fie- sinagogi, 20 de case de rugăciune evreiești,
de fapt, un curs universitar, în care figurează care, se înșală”). Iată cum, înaintând pe firul 40 hoteluri mai importante, 10 cafenele, 60
numeroase texte, citate din diverși autori pe interpretărilor filosofice al comportamentului de grădini mai mari particulare, 645 de străzi
care îi menționează în finalul volumului, citate poetului, Alexandru Surdu are explicații de cu o lungime de 203 114 metri, din care 119
care în corpusul acestuia nu sunt marcate cu profunzime, dincolo de verdictele medicale 460 metri sunt pietruiți, 2 hale comerciale, 6
respectivele ghilimele. Analizând cu acribie privitoare la boala propriu-zisă a acestuia: piețe publice, 7 curți bisericești, 1 universitate,
profesională și în detalii, întregul demers al „Eminescu se simte bine în domeniul creației 2 licee, 2 gimnazii inferioare, 1 seminar teolo-
lui Mihai Eminescu în demolarea opiniilor lui poetice. Aici scrie despre cine vrea și despre gic, 1 școală comercială, 2 școli superioare de
D. Zotu, Alexandru Surdu ajunge la concluzia ce vrea. Și o face așa cum îi place lui, pe-nde- fete, 1 școală medicală-chirurgicală și o școală
memorabilă: „Polemica lui Eminescu cu Zotu lete, fără grabă, cu reveniri; taie și rescrie, până de medicină veterinară, 1 conservator, 1 școală
(…) pune în evidență faptul incontestabil că când începe să-i sune lui cum trebuie, adică de pictură, un Institut macedo-român, 16 școli
la acea dată Eminescu dispunea de o pregătire bine și tot mai bine, până spre perfecțiune. Și elementare pentru băieți și 14 pentru fete, 12
filosofică serioasă care îi permitea să intervină este obsedat de gânduri, zi și noapte. Încearcă librării, 14 tipografii, 6 institute de litografie,
în discuții referitoare la problemele speciale ale să doarmă, stinge lumânarea și astupă soba, o bibliotecă națională, un muzeu zoologic-mi-
acesteia”, oferindu-i prilejul de a-și etala cunoș- dar gândurile îl năpădesc, și scrie pe-ntune- neralogic și unul de antichități, începuturile
tințele filosofice și de a ni se înfățișa în postura ric. Șade închis ca un sihastru, consumă din unei galerii de tablouri și 8 spitale mari și bine
inedită de filosof ”. grăsime, ca ursul în bârlog, până când nu mai dotate. Este reședința principelui român, sediul
rezistă și trebuie să iasă în lume. Și îl lovește mitropolitului, al guvernului” ș.a.m.d.
Dar, mult mai interesante sunt interpre- peste față lumina zilei ca un bici”. Iată un por-
tările, din perspectiva filosofului, a scrierilor tret, în felul lui insolit, dar cu tușe aplicate cu Eseurile dlui Alexandru Surdu au farmecul
publicistice și poetice ale lui Eminescu, pe care îmbinării analizei și a considerațiilor de ordin
le dezvoltă Alexandru Surdu. Așa, bunăoară, filosofic cu memorialistica și mai ales cu apro-
pierea sufletească de scrierile lui Eminescu.
Totul cu elevație și pătrunzătoare observații
analitice. ■

Proză Scrisul Românesc Nr. 9 (205) ♦ septembrie 2020 5

Cum era printre copiii-decreței Adrian
CIOROIANU

Amintiri din cealaltă Românie
Liceul a fost o fericire, eu fiind într-o clasă
cu 7 băieți și 25 de fete (actualul Cole- nesperat de mult – pentru că a murit pe când scris prin diverse ziare (precum „Cotidianul”,
giu Național „Elena Cuza” din Craiova, începeam noi facultatea! creat de Ion Rațiu, unde doi oameni aleși, Paul
Lăzărescu și Dan C. Mihăilescu, m-au încura-
Facultatea de Istorie din București, după
profil filologie-istorie). Profesorii mei de liceu liceul din Craiova, a fost al doilea tărâm magic jat enorm, cerându-mi texte), am colaborat și
erau, profesional vorbind, mai buni decât unii pe care am ajuns. Sper ca odată să pot scrie pe la Programul 3 (de tineret) de la Radio Bucu-
dintre profesorii universitari pe care îi întâl- larg despre minunații mei profesori. De exem- rești (cu Doina Berchină, regretatul Sebastian
nesc azi (nu numai în România!). Aveam note plu, imaginați-vă că în toamna-iarna lui ’89 Sârcă etc.) – cu alte cuvinte, am gustat din plin
bune (cred că am luat bacalaureatul cu o notă aveam un profesor de filosofie (și marxism), pe libertatea & haosul acelor primi ani ’90 și de
foarte mare), dar am convingerea că le luam mai nume Stepanescu, care venea la ore și ne spunea multiplele deschideri care se profilau.
curând prin privirea mea relaxată asupra vieții „Stimați studenți, rog închideți geamurile alea, E adevărat că unii profesori au remarcat
decât prin toceală. Prin clasa a XI-a am scris că răcesc oamenii din stația de autobuz!”. În plăcerea mea de a preda (făceam, anual, prac-
un text, așa, foarte pretențios, ceva cu istorie și sala noastră de curs era atât de frig încât des- tică pedagogică, prin diverse licee). Și există
cu filosofie, și l-am trimis la „poșta redacției” patru oameni cărora le datorez decizii funda-
la săptămânalul Suplimentul literar-artistic al mentale: trei din facultatea din București (Zoe
„Scânteii tineretului”, iar minunatul om care e Petre, Lucian Boia, Dinu C. Giurescu etc.) –, ei
criticul literar Alex. Ștefănescu mi-a răspuns fiind cei care au propus reținerea mea în facul-
ceva gen „Sunteți un elev educat și inteligent, tate, ca preparator, apoi asistent, apoi lector etc.
scrieți foarte bine, dar aveți grijă să nu copiați Iar al patrulea personaj e profesorul Bogumil
stilul lui Octavian Paler!”. Adevărul este că eu Jewsiewicki Koss, de la Universitatea Laval din
eram atunci mare cititor și admirator al lui Octa- Québec, Canada, coordonatorul tezei mele de
vian Paler și clar că era vizibil acest lucru. Peste doctorat. Excelent profesor, polonez prin naș-
ani, m-am întâlnit și cu Octavian Paler (și i-am tere, fugit de comunism din țara lui, acest domn
spus despre admirația mea), și cu Alex. Ștefă- mi-a propus în 1996 să rămân în Canada și să
nescu – pe acesta din urmă îl iubesc enorm, am lucrez într-un centru de Istorie a memoriei pe
devenit prieteni, mai merg din când în când prin care tocmai îl înființa. Aveam 29 de ani. N-am
uriașa lui grădină, ba chiar m-a provocat relativ rămas acolo, nu regret, dar încărcătura pozitivă
recent la partidă de tir cu pistolul (nu mai spun a acelei propuneri m-a ajutat ani la rând după.
rezultatul, îi las lui supliciul de a-și aminti!J). Tinerii au nevoie de astfel de încurajări. Când
Aveam blugi în liceu, dar cred că eram mai am ajuns ministru de externe, urma să merg la
atent la ciorapii-plasă ai unor colege decât la facultatea din Québec, să-mi revăd profesorul
blugii mei. Oricum, rețin că blugii costau exor- și să țin un discurs studenților; când am ajuns
bitant, la drept vorbind: pe la mijlocul Student la Căminul din Grozăveşti (1992) ambasador la UNESCO, unul dintre

anilor ’80, o pereche de blugi ajungea primele mesaje a fost către proful
până spre 800 de lei (!) – adică între meu din Canada.
o treime și un sfert dintr-un sala- În anul în care am terminat facul-
riu bun! Sau, altfel spus, niște blugi tatea am avut cinci propuneri de
făceau cât 8-10 pachete de țigări Kent angajare (e un detaliu pe care mi-e și
sau Rothmans. Când eram mai copil, jenă să-l spun studenților de azi): la
blugii îi luam din Piața sârbilor de la Facultatea de Istorie, la Programul 3
Drobeta-Turnu Severin, unde mer- al Radio București (chiar am fost la un
geam o dată pe an, vara, cu părinții. fel de interviu cu Paul Grigoriu și Jana
Când eram mai adolescent, blugii și Gheorghiu, alți minunați oameni!), la
țigările le cumpăram de la unele stu- Institutul de Studii Sud-Est Europene
dente grecoaice de la Medicina din (unde era director admirabilul Ale-
Craiova, altfel fete foarte sufletiste, xandru Duțu), la Institutul Național
care învățau și românește! de Istorie (director era un alt lord
Primul contact cu Istoria a fost al istoriei, Șerban Papacostea) și la
o ilustrație dintr-o revistă „Maga- La balul de sfârşit de liceu cu diriginta (Ortansa Ștefănescu) şi câteva colege ziarul „Cotidianul”, important atunci

zin istoric” pe care o citea unul dintre bunicii chideam geamul spre stația de peste drum de (primul ziar românesc care a introdus imagini
mei. Dintr-o dată, atunci, pe la doi sau trei ani, statuia lui Mihai Viteazul, tocmai pentru a mai color, printre altele – ceea ce azi pare banal!).
mi-a fost clar că Istoria e, de fapt, o fabuloasă intra ceva din căldura soarelui! Calitatea multor Nu era numai meritul meu: era societatea
poveste! Culmea e că părinții mei m-au lăsat profesori era mai presus de orice comentariu românească în tranziție, deschideri existau în
să-mi urmez această idee, de a studia Istoria, – persoane, uman și profesional vorbind, care toate domeniile, era nevoie de oameni tineri
chiar dacă asta, practic, mă predispunea la a mi-au dat convingerea că, întâlnindu-i, am fost pentru direcții ce fuseseră înghețate vreme de
ajunge profesor, măcar o vreme, pe undeva un om norocos. Am avut note bune în facultate, decenii etc. Când am devenit student, anul I
prin Harghita sau Covasna. Ca să te întorci dar n-am avut obsesia notei 10. Dacă, în sesi- din facultate avea 50 de nume – iar la examen
ca profesor în orașul natal (cum speram) îți unea din iunie, luam 9 sau 8 la un examen, nu am fost 13 sau 14 candidați pe loc (la Drept
trebuiau lungi ani de zile, marile orașe fiind veneam la mărire în septembrie – ci preferam sau la Medicină erau până spre 25/loc; nu mai
închise pentru absolvenți. Dar, cum se spune, să mă prăjesc la mare. În facultate am făcut o vorbim de IATC/Actorie, unde erau sute de
berzei chioare îi face Dumnezeu cuib: în cazul mulțime de lucruri, am deschis o mulțime de candidați pe câteva locuri).
promoției mele, N. Ceaușescu ne-a ajutat uși. Am fost și disc jockey prin discoteci, am
Continuare în p. 6

6 Nr. 9 (205) ♦ septembrie 2020 Scrisul Românesc Poezie
Proză
Elena Poeme
ȘTEFOI

De pe altă planetă cu el cu tot Femeia senegaleză
îl străjuiesc 55 de fătuci
Mă-ntreabă și pe-aici oamenii țanțoșe foc împărțite în grupuri regionale altcineva îi duce cocoașa
cum de unde sunt ce-i cu mine costumate la fel purtând fiecare pe piept altcineva îi poartă coarnele
cine-mi urmează un nume de țară și-n gând ea umblă dreaptă teatrală în boubou-l cel nou
celor tineri și prea îndrăzneți jurământul c-o să scape de ea păpușă pe tocuri prin gropile zilei
le răspund că vin de pe altă planetă pe vreo mare scenă a lumii pretinde atenție și respect
cu sângele infestat de-o boală istorică bucate și muzici diversitate terapeutică dar speră să ia un preț dublu
și că tot neamul meu se află ritmuri aniversare cuvântări pe măsură pe nimicurile pe care le vinde
la adăpost în mrejele veșniciei zero toleranță pentru corupție vrea să câștige timp să-și îndese
bătrânilor care vor să știe integrare aducătoare de bogăție firele telefonului cât mai adânc în urechi
cu tot dinadinsul unde îmi este perechea idealuri unitate valori întru neatârnare ca să asculte muzică și palavre
le declar că tocmai am aruncat-o descântec de leac contra imigrației ilegale orice numai s-o îndepărteze de lume
de pe umerii mei zburători toate câte le auzisem pe celălalt mal s-o adoarmă cu palmele-n poală
din înalturi în largul Oceanului două decenii fără fastul fără risipa pe marginea patului pe-un colț de scaun
și unii și alții se uită la mine sau cu mâinile-ntinse cu marfa pe creștet
cum și eu mă uitasem odată demult de energie de-aici pe marginea drumului sub soare în praf
la gândacul dolofan care-a dat buzna și m-au făcut să-mi iau câmpii nevinovată vigilentă antrenată și gata
în holul unui bloc comunist către deșert către zidul cel însorit să-și intre în orice clipă în rol
să-și sfârșească zilele la căldură unde nu pe mine mă reprezint să zâmbească să reproșeze să umple scena
sub tălpile celor grăbiți să-ți ceară prețuire pentru tot neamul
într-o dimineață de iarnă În cerc va fi mulțumită cu câteva mii
fir-ar să fie doar pentru sufletul ei ‒ o răsplată
decât să ai grijă de adevăr după un an de bâjbâială prin locuri noi ascunsă de ochii aceleia care-i duce
mai bine te-apuci să spargi ouă m-am întâlnit cu girafa girafelor ca o sclavă cuminte cocoașa
de țeasta lui Michiduță antrenată pentru trasul în poză și-i poartă de ani buni coarnele
ca să vezi cum răsare din fiecare mai ceva ca un top model
câte-un pui de metaforă așteaptă zi lumină fără nici o iluzie Frig african
să fie poftită în cadru grăbit și stângaci
Ceremonie aniversară de toți burtoșii cocoșații flămânzii negura șuieră pe sub arbori de foc
de perfecțiune și echilibru se grăbește să-și schimbe țoalele
amurgul hohotește peste Ocean s-a uitat și la mine cu zâmbet nemeritat în curtea din spate și se-apucă să bată toaca
în spatele publicului știa că linia destinului său la poartă pândind coloana oficială
tribuna e pregătită statuară dulceagă semeț africană în februarie mor iezii de frig
în fața piscinei de lux avea să măture straturi de zgură mamele lor se mută pe un alt șantier
trompetiștii fac poze de pe linia orizontului meu îngrădit să rumege pungi de plastic
cu tălpile înfipte soldățește-n gazon și că privirea ei fusese menită să spele și cutii de carton cu alte mame înlăcrămate
cu privirea în larg de la Crăciun până la Bobotează pe care nu le-a învățat încă viața
un adolescent ține strâns emoticoanele de pe Facebook să-și învăluie umerii cu lălăituri și lozinci
steagul alb-verde să nu-l ia vântul de neputințe și de păcate să protesteze împotriva guvernului
să behăie Y’en a Marre, la telejurnalul de seară ■

Continuare din p. 5 Craiova, dar alți colegi chiar au ieșit pe străzi, examen – numai că dl Pippidi, foarte calm, le-a
cu mult înaintea mea. Și eu am ieșit pe stradă zis: Dvs. ce căutați aici?! Vă rog poftiți afară!
Selecția, deci, era foarte dură. Nu e de cu un steag, la Craiova, dar era 22 decembrie. Aici are loc o sesiune de examen! Poftiți afară,
mirare că mulți din generația mea ocupă azi Iar a doua zi, pe 23 decembrie, am debutat în mulțumesc de vizită! Iar amărâții de mineri,
poziții meritorii – pentru că erau pur și simplu presa locală de mare tiraj, cu un articol scris unii dintre ei surprinși de atâtea cuvinte noi,
buni. Existau și atunci profitori „politici”, dar în seara precedentă, pe o masă plină de scrum au plecat. Așa am scăpat. Dacă ne prindeau
totodată regimul, care oricum pierdea teren, de la Casa Studenților din Craiova (unde am fără profesor, probabil ne băteau – cum i-au
căuta buni profesioniști. Din păcate, aș zice că stat câteva nopți, spre disperarea alor mei, bătut pe studenții de la Arhitectură. Oricum,
după 1990 selecția s-a mai pervertit, doctoratele ca să luptăm cu „teroriștii” despre care ni se examenul nostru s-a amânat și fiecare s-a pus
au ajuns o afacere sordidă, politizarea e uneori spunea la TV). la adăpost. Eu m-am dus spre clădirea Radio
aberantă, iar România va trebui să instituie România de pe fostul Nuferilor/actual Berthe-
meritocrația – altfel vor urma vremuri grele. Pe 14 iunie ’90, când deja veniseră minerii lot, culmea e că aveam acolo o întâlnire chiar
în București, noi aveam examen cu excelentul în acea zi. Pasiunea mea pentru a devenit tot
Pe 19 decembrie am avut un examen din profesor Andrei Pippidi. Iar minerii deja mișu- mai puternică. ■
sesiunea de iarnă, la exigentul profesor, emi- nau prin facultate, prin toată clădirea din Piața
nent bizantinolog, Stelian Brezeanu. Cu toții Universității și prin Facultatea de Arhitectură. (fragmente dintr-un dialog cu jurnalista
știam ce se întâmplă la Timișoara și șușoteam Câțiva mineri au intrat și în sala noastră de Simona Chițan, apărut în ziarul „Adevărul”)
între noi. A doua zi eu am plecat cu trenul spre

Proză Scrisul Românesc Nr. 9 (205) ♦ septembrie 2020 7

Bio-Poezie (III) Andrei
CODRESCU

În 1965 era vorba să debutez în colecția „Revista Fundațiilor Regale”. În Roma am să rescriu din memorie, dar fără obiectul care
„Luceafărul” unde contemporanii mei, scris pe șervețele la restaurantul Pepino lângă le provocase, poeziile sunau golite. Am tânjit
Ion Pop, Ion Dumitru, Ioan Alexandru, Piazza di Spagna. Intrasem într-o perioadă după cartea desfigurată și scrijelită pe margini
își adunaseră primele poezii. În loc de debut dadaistă, citind pe Tristan Tzara. Eram sărac a d-nei Botti.
am emigrat din România. Am încredințat car- lipit pământului.
netul meu de poezii unui prieten al mamei, În 2006 am primit un email de la David
un tipograf german care urma să emigreze Maria Parfenie Faulds, bibliotecar la Emory University în
din Sibiu un an după noi. Existau reguli pre- Atlanta. Un colecționar donase mii de cărți
cise despre ce se putea lua din țară pe vremea Am întâlnit-o pe poeta Renata Pescanto bibliotecii universitare. Între ele D-l Faulds
aceea: un geamantan cu haine. Auzisem că Botti la sediul unei reviste literare în Roma. a descoperit o carte ciudată. Cartea era în
fotografii, cărți și manuscrise erau interzise... Ea mi-a dăruit volumul ei de poezii, Poesie italiană, dar notițele de pe margini păreau
Scelte. Poeziile Renatei erau scurte, cu mari scrise într-o limbă care, bănuia Faulds, ar fi
Într-o zi furtunoasă de toamnă în San margini albe pe fiecare pagină. Am scris poezii limba română. Eu fiind singurul român despre
Francisco, carnetul din România (1962-1965) pe aceste margini, citind din când în când și care auzise (la National Public Radio), David
a sosit prin poștă din Germania. Tipograful poeziile Renatei pe care le-am mutilat „artis- Faulds mă ruga să clarific. Surpriza a fost
sibian, colegul mamei, se ținuse de cuvânt, tic”, ștergând cuvinte și suprapunând desene mare. Ăsta era carnetul meu improvizat din
deși plecarea lui din România fusese amânată cu un pix negru. După un timp am transfor- cartea italiană a Renatei Pescanti Botti, revenit
câțiva ani. Nu mai scriam în limba română, dar mat întreaga carte italiană într-o carte-artă de după o jumătate de secol! Nu-mi aminteam
poeziile și observațiile mele din adolescență poezii românești. aproape nimic din ce mâzgălisem atunci pe
emanau prospețime. Am copiat câteva poezii margini. Dar ce mâzgălisem a fost (pentru
din acest carnet, și am adăugat ce am găsit Când am ajuns în America în martie 1966 mine) o revelație. Încet și zgârcit, mi se dădeau
din poeziile scrise pe românește la Napoli, am obținut două pixuri colorate, unul verde și înapoi creațiile timpurii.
Roma, Detroit și New York în 1965-’67. Am unul albastru. Am folosit culorile pe ultimele
trimis manuscrisul lui Ștefan Baciu, editorul pagini din Poesie Scelte și am scris ultimele Prieten bun, poeta Ruxandra Cesereanu,
revistei „Mele”, cu care corespondam. Baciu mele poezii românești în New York la cafe- i-a stârnit interesul lui Nicole Tzone, fonda-
mi-a propus să publicăm o carte la Editura neaua Figaro în Greenwich Village. La un torul Editurii Vinea, pentru un proiect unic.
Mele. Am selecționat împreună din poezii, el moment dat am uitat cartea Renatei pe masă Cartea-artă revenită din timp (mijlocul seco-
a scris o prefață frumoasă. Publicarea a fost la Figaro. Avusesem deja pierderi care mă lului XX) de la librarul David Faulds de la (M)
programată. Am numit colecția Instrumentul dezamăgiseră așa de mult că aproape m-am Emory University a fost transcrisă, fotografiată,
Negru. N-a fost să fie. În 1993 Ștefan Baciu lăsat de scris: primul meu jurnal, carnetul cu expediată prin internet, tipărită și publicată în
a murit în Honolulu. Instrumentul Negru a poezii lăsate tipografului german, și acum România cu viteza luminii de Editura Vinea, în
zăcut ani de zile prin turnurile mele de hârtie. cartea Renatei Pescanti Botti. Mai aveam 30 de zile! Bibliotecarul David Faulds a trimis
După trecerea din viață a lui Baciu, nu m-a încă poezii pe șervețelele mototolite de la în două zile copii PDF pe care le-am citit și des-
preocupat, am uitat de manuscris. În 2005, restaurantul Pepino din Roma, pătate cu sos cifrat în același timp cu editorul; Ruxandra a
Carmen Firan, poet și bun prieten, a citit roșu și vin, dar nu mare lucru. Am încercat verificat, citit și scris o prefață splendidă. N-am
manuscrisul. Entuziasmată, m-a convins (sau dormit nopți întregi. Am lucrat într-un tempo
m-a forțat, cu genul ei de persuasiune ele- care, cred, a stabilit un nou record.
gantă) să-l trimit la Editura Scrisul Românesc,
condusă de d-l profesor Florea Firan. În 2006, Cartea, numită după titlul unei poezii,
debutul meu întârziat, Instrumentul Negru, Femeia Neagră a unui culcuș de hoți, conține
poezii 1965-1968 a fost publicat. Scrie Ștefan patru secțiuni: prima parte este textul poeziilor
Baciu în prefață: „...poetul plecat din Sibiu, culese și transcrise de pe margini (cu excepția
la sfârșitul copilăriei, se reîntoarce în duh și câtorva rânduri ilegibile din scrisul meu de
cuvânt, ca bărbat, ca să reafirme cu o forță mână din 1965); „ediția anastatică”, o secțiune
și o mânie care îi aparțin ca două decorații, care reproduce în întregime cartea-carnet,
puterea atotprezentă a limbii românești...” fidelă originalului, cu toate desenele, mâzgă-
lelile și versurile adolescentului proaspăt plecat
* din țara natală, și o secțiune de fotografii, un
pliant vizual al poetului la vârste diferite.
În 1965 două personaje s-au născut în Cartea este plină de la prima până la ultima
exil în Italia, așteptând vizele americane: pagină de intervențiile grafice și lirice ale tână-
„Andrei Codrescu”, pe care l-am botezat în rului poet care devenise Andrei Codrescu și
Roma, și poeta „Maria Parfenie”. E clar din care își asumă din când în când vocea unei
poeziile culese în Instrumentul Negru care femei (Maria Parfenie). Femeia neagră a unui
poezii sunt ale lui Andrei Codrescu și care culcuș de hoți absoarbe prin ștergeri, adiții și
ale Mariei Parfenie. În acest volum se vede că rescrieri poeziile Renatei Pescanti Botti, care se
mă pregătesc pentru un salt într-o altă limbă pot citi în filigran. E posibil ca poeziile Renatei
(deghizat într-un salt din masculin în femi- să iasă și ele la suprafață așa cum a ieșit cartea
nin): poeziile sunt mai triste și mai românești mea din M(Emory). ■
decât ar fi fost dacă le-aș fi scris în România. (Va urma)
Codrescu și Parfenie au publicat în revistele
românești din exil: „Limite”, „Mele”, „Destin”, (Din vol. Bio-Poezie în curs de apariție)

8 Nr. 9 (205) ♦ septembrie 2020 Scrisul Românesc Eseu

Retrocritica Ioan

LASCU O literatură a fantasticului
În cartea de referință – În inima fantasticului
– Roger Caillois arată că literatura de gen este plină de armonie, fără contradicții, și totuși fie de la distanță, fie prin contact direct, tot
nu este numai terifiantă, poetic-visătoare, bogată în peripeții, căci se insistă și aici (mai felul de unde și radiații, dispozitive sofisticate
ci și ironică. Pierderea respirației de E. A. Poe exact spus: îndeosebi aici) pe lupta dintre bine ce îngăduie extragerea sufletelor, a viselor, a
este o transpunere în registru grotesc a umbrei și rău. În domeniul fantasticului, dimpotrivă, emoțiilor, elixire și alte licori cu efecte mira-
pierdute de Peter Schlemihl, iar Nasul de Gogol supranaturalul apare ca o spărtură în coerența culoase. Ucenicul vrăjitor de Goethe, Culoarea
satirizează sciziunea personalității, motivul universului. Imposibilul își face apariția pe căzută din cer de Howard Phillips Lovecraft sau
dublului, printr-o pierdere anatomică derizo- neașteptate într-o lume în care imposibilul nu Frankenstein de Mary Shelley ilustrează această
rie a organului olfactiv. Acesta se deghizează poate prin definiție interveni.
într-un personaj în toată legea, un dublu al ero- categorie. Elementele fantastice
ului: se ascunde în această situație o ironie a O a doua opoziție se sunt introduse, în alte cazuri,
fantasticului, dar și un fantastic al ironiei. Râsul relevă prin faptul că în basme prin utilizarea datelor furnizate
nu e numai inocent ci adesea „vine din ideea se manifestă o preferință, în de științele psihologice, telepatie,
propriei tale superiorități [...]. Ori e un fapt marea majoritate a cazuri- spiritism, hipnotism, levitație sau
notoriu că toți nebunii din spitale au ideea pro- lor, pentru un deznodământ vise premonitorii.
priei lor notorietăți dezvoltată peste măsură. fericit, un happy-end. Prin
N-am văzut nebuni din umilință. Observați că comparație, povestirile fan- Povestirile fantastice nu
râsul este una din expresiile cele mai frecvente tastice reclamă o atmosferă își propun câtuși de puțin să
și mai numeroase ale nebuniei”, comentează de groază și se încheie prin- acrediteze fenomenele oculte și
Baudelaire în De l’essence du rire, citând o tr-o întâmplare sinistră care spiritele funeste. Este o chestiune
maximă cu valoare de punct de plecare: „Înțe- provoacă moartea, dispariția de bun simț ca scriitorii care pun
lepciunea nu râde decât cutremurându-se.” sau condamnarea eroului. în scenă astfel de elemente să nu
Fantasticul, ca și creație, este creadă în fantasmele pe care le
Resorturile fantasticului sunt camuflate ulterior feeriei întrucât se imaginează. Imposibilitățile
în propriul sistem al conștiinței noastre. Nu e naște atunci când oricine, evidente și absolute capabile să
nevoie să credem în existența reală, obiectivă, după triumful unor concepții zdruncine legile fundamentale
a plăsmuirilor fantastice, însă, prin apariția lor, științifice asupra ordinii raționale și necesare a consacrate de știință, ce guver-
ele violează codul realității, stârnind teama că fenomenelor, este mai mult ori mai puțin con- nează materia și viața, sunt limitate. Dintre cele
fragilitatea propriului nostru sistem nervos ar vins de imposibilitatea miracolului. Miracolul ce se pretează unor exemplificări ar fi pactul cu
fi generatoare de fantasme, viziuni, năluciri. Un stârnește frică numai pentru că știința îl exclude diavolul al cărui model este Faust. Este de men-
resort declanșator al fantasticului ar fi așadar și conduce la considerarea lui drept imposibil, ționat aici Extraordinara povestire a lui Peter
chiar teama față de prezența virtuală a aces- terifiant. O notă în plus: feeria nu exclude mis- Schlemihl de Chamisso. După aceea, sufletul
tora. Matei Călinescu afirma că avem de a face terul în timp ce fantasticul este de neconceput supus la chinuri care pretinde, pentru odihna
cu o operă fantastică ori de câte ori resimțim într-un univers miraculos. Încă de la început sa, ca o anumită acțiune să se îndeplinească:
senzația că ne aflăm în prezența incomprehensi- feeria este o poveste situată în universul fictiv un mort revine pe pământ ca să-și persecute
bilului. De la anumite coordonate încolo proza al vrăjitorilor și al duhurilor. Vizavi de lumea ucigașul, un exemplu potrivit fiind Mantaua lui
este un domeniu legitim al fantasticului ce are îndepărtată, fluidă dar etanșă, fără comunicare Gogol. O pedeapsă ce trebuie aplicată leagă o
nevoie de o construcție în ordinea semnificației cu realitatea cotidiană, spiritul matur nu con- fantomă de locul unde a săvârșit o fărădelege.
îndeobște acceptată pentru ca o ruptură – loc cepe că ar putea evada vreodată. Fantasticul Moartea se ivește sub înfățișarea unei per-
de infiltrare a ininteligibilului – să se poată pro- presupune durabilitatea lumii reale, dar numai soane care se preumblă printre cei vii precum
duce. Fantasticul este în multe puncte confin pentru a o distruge și mai mult: fenomenul în Fantoma morții roșii de E.A. Poe. „Lucrul”
cu poezia, însă poezia este o fisură fără ziduri, esențialmente specific al fantasticului este apa- indefinibil și invizibil, care are greutate, e
în timp ce proza realistă, un teren de pregătire riția fantasmelor, a fantomelor, în inima unui prezent sau face rău, capodopera inegalabilă
întru contrazicerea credulității în ordinea rea- univers perfect determinat, în cadrul căruia fiind Horla de Maupassant. Statuia, manechi-
lului, este un zid fără fisuri. se dă crezare excluderii definitive a misterului nul, armura, automatul se însuflețesc subit și
– aparițiile sunt de neînțeles, terifiante și tot- capătă o independență înfricoșătoare ca în Isa-
În altă carte R. Caillois urmărește evoluția deauna funeste. bella în Eghipet de Achim von Arnim. Oprirea
literaturii pe traiectul De la basm la povestirea sau repetarea în timp, la intervale de minute
științifico-fantastică (1958). O abordare detali- Mai multe sunt principiile pe care se înte- sau de secole, aceleași fapte re-producându-se
ată, cum este și firesc, este acordată feericului. meiază construcția povestirilor fantastice. Astfel în aceeași ordine, sunt alte trucuri, așa cum
Acesta este perfect compatibil cu „un univers elementul fantastic nu se insinuează decât în face Poe, e adevărat că mai timid, în Prăbuși-
miraculos care i se suprapune lumii reale fără aparențele supranaturalului, dar sinistrele fan- rea Casei Usher. Se pot adăuga femeia-fantomă,
să-i pricinuiască vreun prejudiciu sau să-i tome au la origine doar niște trucuri perfect seducătoare și funestă, sau camera, etajul, casa
distrugă coerența. Fantasticul, dimpotrivă, omenești. Elementul fantastic este de esență pur ori strada dispărute din spațiu.
vădește o amenințare, o ruptură, o rupere psihologică, având în vedere că este vorba de un Rațiunea de a exista a povestirii fantastice
insolită, aproape insuportabilă, în lumea reală.” vis, de o halucinație sau de un delir. În a treia constă în estetizarea fricii. Este instrumentat un
Teoreticianul francez subliniază că acțiunea categorie de (pseudo)fantastic sunt cuprinse joc seducător, un soi de pariu cu invizibilul în
basmului se desfășoară „într-o lume unde creațiile literare în care autorul recurge la o ano- care, de fapt, nu crezi, care e puțin probabil să
minunea este un fapt obișnuit, iar magia e lege. malie sau monstruozitate prin care amplifică survină pentru a reclama ceea ce, chipurile, i
Aici supranaturalul nu îngrozește și nici măcar până la proporții înspăimântătoare, oribile , o se cuvine. „Credeți în fantome?”, a fost între-
nu uimește […], nu încalcă nicio regulă […]; e specie de viețuitoare, un exemplu în acest sens bată Doamna du Deffand (1696-1780), care a
chiar ordinea sau mai degrabă absența ordinii fiind Metamorfoza lui Franz Kafka. În al patru- răspuns: „Nu, dar mi-e frică de ele!” Paradoxal
lucrurilor.” Lumea fermecătoare a basmului lea rând, nașterea elementului fantastic este sau nu, fantomele există în psihicul nostru, în
facilitată de invenții ale științei care provoacă, povestirile fantastice, dar arareori în basme. ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (205) ♦ septembrie 2020 9

Călătorii livrești Mihai
ENE

Fără-ndoială, pandemia ne-a afectat nordic, Hammerfest, în care ajunge cu scopul turistice, pe care uneori le pune în valoare, alte-
viața tuturor. De la incertitudinea care de a vedea celebra auroră boreală, trecând prin ori le deconstruiește.
domină viitorul apropiat până la măsu- Paris, Bruxelles, alte orașe belgiene, apoi germane
rile de protecție, uneori intempestive și haotice, și nordice, coborând spre sud, în Italia, Elveția, Ceea ce trebuie să înțeleagă de la început
gândurile și activitățile noastre stau încă sub Austria, Iugoslavia și ajungând până la Istanbul, oricine deschide cărțile lui Bill Bryson este
spectrul acestui virus încă destul de enigma- Bill Bryson nu se rezumă niciodată să descrie că scrierile lui sunt foarte personale, ele nu
tic. Astfel, vara aceasta călătoriile au fost în pitorescul, ineditul sau atracțiile reprezintă nici notații pentru ghiduri turistice,
multe cazuri suprimate, locurile dezirabile turistice ale locurilor pe care le
pe care pasul nostru ar fi vrut să le străbată străbate, deși asemenea notații nici exaltări provinciale în fața
trebuind să mai aștepte o vreme, sperăm că sau date sunt strecurate abil în măreției tradiției și a reușitelor
nu prea îndelungată. Totuși, nu am abandonat text, ci personalizează enorm umanității (deși nu se sfiește
definitiv ideea călătoriei, m-am repliat, ca și cu experiențele, povestește tot ceea niciodată să-și exprime admi-
alte ocazii, înspre ceea ce poate oferi lectura, ce i se pare straniu, tot ceea ce rația sau surpriza atunci când
nu chiar o palidă consolare, ci mai degrabă i se întâmplă ieșit din comun simte nevoia), nici măcar un
un festin, chiar dacă desfășurat cu ajutorul și mai ales observă oamenii și parcurs sistematic, pentru că
imaginației și receptat prin experiența altcuiva. mentalitățile. Nimeni nu iese „ratează” multe dintre spațiile
bine și nimic nu este iertat. De la europene importante, precum
În ultimii ani s-au tradus și la noi câțiva stereotipurile culturale, pe care Peninsula Iberică, Rusia și
autori de cărți de călătorie, care au impus de-a le reconfirmă, până la detaliul Europa de Est, cu excepția
lungul vremii scrieri devenite repere în acest gen interesant sau scandalos, de Iugoslaviei. Toate afirmațiile
care nu ocupă de obicei prim-planul preocupă- la diversele persoane cu care sale trebuie luate cum grano
rilor exegetice. Și ce moment mai potrivit este să interacționează și care aproape salis, căci dincolo de poveștile
parcurgi spații atât de diverse, întâlniri culturale mereu au anumite deficiențe comportamentale, amuzante și de considerațiile cu
atât de variate și aventuri atât de uimitoare sau până la revelațiile sau, dimpotrivă, dezamăgirile care poți sau nu să fii de acord,
amuzante, decât perioada când nu poți ajunge punctuale, totul pare o aventură picarescă, în cel mai savuros este stilul său. Este aproape
fizic în aproape niciunul dintre aceste locuri?! care autorul este urmărit de ghinion, debusolat imposibil să nu te trezești zâmbind sau chiar
sau doar „victimă” – uneori fericită – a multi- să nu te poți abține să bufnești în râs aproape
Unul dintre acești autori este Bill Bryson, plelor contexte locale. Totul însă este interpretat pe fiecare pagină.
american mutat în Anglia, ale cărui notații de în cheie funambulescă, uneori exagerat până la Unul dintre deliciile lecturii însă îl repre-
călătorie publicate în special în anii ’90 povestesc limita imaginației, alteori tratat în cheie minoră, zintă confruntarea cu propriile experiențe sau
diversele sale peregrinări prin Europa (Călăto- ridiculizat și redus la neant. Multe dintre remar- aspirații de călătorie. Uneori te surprinzi să con-
rii prin Europa), SUA (Însemnări dintr-o țară cile sale nu cred că ar mai putea fi publicate astăzi stați că anumite observații coincid cu propriile
mare. Visul american văzut de aproape), UK în Occident decât cu mari dificultăți, pentru că constatări din locurile respective sau, dimpo-
(Însemnări de pe o insulă mică) ori Australia (De tot ceea ce nu se poate spune despre Bill Bryson trivă, te bucuri că nu ai trecut prin experiențele
cealaltă parte a lumii. Călătorind prin Australia), este că ar fi „corect politic”... Dimpotrivă, el for- sale. Mie personal mi-a accentuat și mai mult
cu un amestec de ironie inteligentă și sarcasm jează în stereotipuri, amendează sarcastic diverse dorința de a vedea anumite orașe, țări în care
cinic. De asemenea, Bill Bryson mai este autorul aspecte generice sau particulare, precum carac- nu am ajuns, precum Elveția sau Turcia, dar și
unor cărți extrem de bine primite de către publi- terul insuportabil al francezilor, dar toate acestea de a revedea orașe ca cele italiene, eternul Paris
cul larg, precum Despre toate, pe scurt. De la Big sunt voit exacerbate, cu scopul de a amuza și a sau Viena. Și dacă v-ați plictisit de Europa, vă
Bang la ADN, Acasă. O istorie a vieții private, face mai digerabile anumite informații pe care le așteaptă însemnările despre SUA sau Australia,
1927. O vară care a schimbat lumea etc. notează cât se poate de serios, privitor la muzee, cel puțin la fel de savuroase... Căci inteligența,
arhitectură, restaurante, locuri de agrement, umorul, ironia, știința de a scrie fermecător și de
Mă voi opri la Călătorii prin Europa, publi- devenirea unor orașe în timp, diverse atracții a te surprinde pe care le posedă Bill Bryson fac
cată inițial în 1992, care descrie o aventură din scrierile sale unele dintre cele mai plăcute
prin țările europene reluată după 20 de ani, lecturi de vacanță pe care vi le puteți imagina.■
prima datând din 1972. De la punctul cel mai

– 2020

Anul acesta Colocviile Scrisul Românesc se vor desfășura în luna Internetul au devenit unelte indispensabile în legătura cu lumea.
decembrie sub genericul Viitorul culturii în era post-pandemică. În izolare, pentru multe luni, am căutat să rămânem în legătură
Experiență unică în istoria modernă, perioada de izolare și deco- unii cu alții pe telefon, platforme sociale și Zoom, am avut poate timp
nectare de la viața socială creată de pandemia COVID-19, a dezvoltat pentru a viziona spectacole celebre online, a face tururi de muzee
moduri noi de comunicare și noi căi de acces la cultură. online, a participa la manifestări culturale virtuale. Unii scriitori
și-au ținut jurnale de carantină, alții au scris poezie și eseu, alții
Viața așa cum o știam ni s-a schimbat drastic peste noapte. Cu și-au dedicat timpul lecturii încercând să depășească impasul și să
teatrele și galeriile închise, cu sălile de spectacol și concerte cufundate umple golul instaurat de restricțiile de socializare și manifestare.
în tăcere, cu librăriile și bibliotecile ferecate, cu toate evenimentele Cultura însăși a suferit un proces de reformare și reformulare sub
culturale anulate, de la festivaluri de literatură, teatru, muzică, lan- ochii noștri. Care este impactul pandemiei asupra viitorului vieții
sări de carte, la conferințe internaționale și târguri de carte, viața culturale, a literaturii și artelor, odată cu revenirea la o normalitate
culturală a amuțit și ea. Dar toate s-au mutat on line, realitatea nouă, diferită de cea în care am trăit? ■
virtuală a luat locul noii normalități iar telefonul celular, tableta, Red.

10 Nr. 9 (205) ♦ septembrie 2020 Scrisul Românesc Eseu

Dan Adolescența surprinsă liric
IONESCU de Nichita Stănescu

Poeții latini proslăveau frumusețile pri- surâzând/ sub cupolele tale de cristal,/ uimit de fie la instalarea comunismului în țară, dar, pe
măverii, Nichita Stănescu își percepe bogăția ta/ și mângâi frâiele cailor tăi/ bătute cu atunci, efectele deciziilor politice nu acționau
vârsta drept imn (pe care-l poate intona piatra de zamfir”. Astfel, vremea rea, traducti- încă sau, cel puțin, nu erau cunoscute la o scară
oricând își dorește, fiind sigur că nu a greșit în bilă prin momente mai grele, va fi neglijabilă, largă, decât în mijlocul oamenilor deposedați
selectarea acestui mod de manifestare a bucu- o floare la ureche, prilej chiar de impresionare de proprietăți.
riei de a trăi). a duduii pe care o place: îi va inspira tinerei
adorate încredere în capacitatea lui de traver- Finalul poemului consfințește optimis-
Conștientizarea propriei vigori de către sare a vicisitudinilor vieții, nimic din ceea ce mul propriu acestei vârste de frontieră: „Mă
poetul ajuns la adolescență sau întorcându-se e piedică în realizarea unui vis nu-i va mai gândesc la Comună,/ la bolțile-i înalte cât pri-
la anii respectivi, prin intermediul memoriei sta în cale: „Eu voi încăleca/ pe-un armăsar virea./ Și când rostesc numele ei de purpură/
afective, înseamnă identificarea unui motiv alb/ și-mi voi agăța ploile,/ cercel sunător la și buzele mi se roșesc,/ ca de-un sărut,/ atunci
demn de mândrie: de acum înainte, îi stă în ureche,/ să mă auzi când trec”. O mărturie, pe știu că s-a făcut dimineață/ și mă grăbesc în
putere să ia viața în piept, pentru a irumpe la care o cere verificată (eventual, de către iubită – întâmpinarea/ soarelui”. A fi gata să iasă în
suprafață, din burta chitului, ca Iona, din acea adolescența presupune și exprimarea dragostei stradă semnifică sentimentul pregătirii pentru
orbită de interdicții impuse, în timp, de către primare –), a sincerității proclamației, de a se un asemenea moment, de angajare socială. ■
părinți sau de către oamenii maturi întâlniți la consacra planului de reușită în viață, o repre-
diverse ocazii. Adolescența, dintr-un prilej de zintă seninătatea propriilor ochi: „Privește-mi
mândrie, nu mărturisit, ci fredonat ca formă ochii/ cât de albaștri-mi sunt!”.
de libertate de sine, are atu obiectual față de
intemperii, echivalent aceluia asigurat de Identificarea valorilor vârstei implică alt
umbrelă, dar mult mai spectacular: gând, al evadării într-o perioadă istorică, adec-
vată stilului personal de viață îmbrățișat de
„Tu ești cântecul meu de izbândă” (Adoles- poet, Comuna primitivă, epocă în care oame-
cență). Ochiul conștiinței remarcă nu evidența, nii se asociau mai lejer, în vederea obținerii
precum toată lumea – că adolescenții zburdă unui trai mai bun. Vocabula „Comuna” totuși
–, ci podoabele de pe „frâiele cailor”, anume este polisemantică: în afara intervalului istoric
acele energii simbolizate artizanal: „Peste amintit, face trimitere fie la Comuna din Paris,
noapte când te înfățișezi/ în firele ploii,/ intru

O„Cscruortnăipcraivririe” adseupUrarfmabuulzein fabula Cronicari, socotită de mulți „anti-fa- și rostul omului în lume, prin mijloacele spe- și Galileu; din punct de vedere moral, valorile

bulă”, datorită aspectului parodic, sunt cifice filosofiei, nu i-a stat gândul la ospețe, a impuse de personalitățile amintite sunt perver-

Îimprimate, încă de la început, nuanțele doua, lui Rapaport, un no name în istorie, care tite de manevra mercantilă a cronicarilor din
epocii în care au trăit „niște cronicari”: e vorba încearcă să profite de pe urma a orice, bănuind fabulă, supuși ei înșiși unui context defavorabil,
despre acea perioadă în care moda în Țările că unul de talia lui Aristotel trebuie să fi fost obligați să ceară o ieșire în afară, unui om cu
Române era influențată de Orientul Mijlociu. suficient de epicurian, încât să nume muzical (nu de rezonanță),
„Rapaport” este un nume generic pentru fi „văzut ostropel”. Rapaport lui Rapaport, care avea puterea de
oricare dintre acei domnitori – aproape ires- intenționează a se purta ca a-i ține captivi în țară. Vina cro-
ponsabili cu mersul vremurilor, întrucât Aristotel, nume fundamental nicarilor, facil blamată, este de a
abandonaseră obligațiile de conducere, pentru în filosofie, părinte al mate- fi interesați extrem de mult de a
distracția la un joc de biliard. rialismului (dacă referirea fi în pas cu moda, fapt antagonic
Cronicarii – oricare vor fi fost ei în viziunea din fabulă se face într-adevăr statutului lor de boieri cu stare și
autorului – sunt surprinși într-un moment de la el), dar greșește, pentru de veritabili cărturari.
evaziune din atmosfera familiară, pentru alta că ostropelul, ca fel culinar Personajele sunt surprinse în
exotică, intenționează aceasta. Pretextul de autohton, nu a fost probabil efectuarea unor gesturi comune,
natură vestimentară precede aceluia propriu gătit în Antichitate, oricum, numai pretenția cronicarilor, de
lor, transcrierea evenimentelor. Acest aspect nu sunt izvoare care să-l con- a fi la modă e diferită de profesia
este vituperat de către fabulist. semneze drept delicatesă elină. lor. Strigătul spre Galileu vine
În feudalism, domnitorul sau, în orice caz, Rezonanța nominativă („cronicari”, „Aristo- în urma constatării că Aristotel „nu văzuse
cineva obedient și extrem de mare în grad tel”, „Galileu”, „Sarafoff ” – posibil personajul lui ostropel” și astfel cum el, Galileu, își permite
dispunea discreționar de dreptul eliberării I. L. Caragiale din schița omonimă) tezaurizează să părăsească aula, când delicatesa nu a fost
scrisorilor de ieșire în străinătate: „Cică niște timpurile, inclusiv cel virtual/livresc (dacă-l aso- pregătită pentru filosof. Adică, în viziunea lui
cronicari/ Duceau lipsă de șalvari./ Și-au rugat ciem pe Sarafoff cu personajul lui I. L. Caragiale), Rapaport, acest dezagrement din istorie l-ar
pe Rapaport/ Să le dea un pașaport./ Rapaport în același punct, al unui spațiu concret, identifi- împiedica pe Galileu să se preocupe de altceva,
cel drăgălaș/ Juca un carambolaj,/ Neștiind cabil prin două elemente vestimentare, șalvarii decât de intervenții retro: „«Galileu! O, Gali-
că-Aristotel/ Nu văzuse ostropel”. și redingota. Șalvarii se purtau cu precădere în leu!/ Strigă el atunci mereu –/ Nu mai trage de
Se insinuează discrepanța dintre două vizi- Orient, redingota (mai modernă), în Occident. urechi/ Ale tale ghete vechi»”; este un îndemn
uni asupra vieții. Prima aparține lui Aristotel, Astfel, remarcăm o diferență între generația de la a părăsi lumea lui, pentru alta mai practică.
căruia, preocupat să investigheze natura umană cronicari (probabil cei din manualele de școală) Efectul se observă imediat. ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (205) ♦ septembrie 2020 11

Incertul viitor Dumitru Radu Din partea
al unor muzee americane POPA cealaltă

Datorită infamului – dar nu mai puțin S-au dus demult galele, deschiderile fas- și cu ajutor federal, sub forma acelui Paycheck
vestitului – proces al vrăjitoarelor tuoase cu vizitatori în black-tie, cafenelele și Protection Program și al lui CARES Act, muzee
(februarie 1692 până în mai 1693), magazinele de cadouri. Donațiile, câte mai mici și mijlocii din America înfruntă mari gre-
casele istorice și grădinile din Salem (Massac- sunt, au stipulări precise pentru folosirea utăți și nu se știe cât vor rezista.
husetts) nu au dus niciodată lipsă de vizitatori fondurilor și nu pot fi vărsate în bugetul opera-
din toată lumea. În special faleza, atât de spec- țional. Trudy Coxe, CEO și director executive „Impactul fără precedent al curentei crize
taculoasă, aducea cam o treime din vizitatorii la Rhode Island’s The Preservation Society of financiare datorată pandemiei este mai teri-
anuali, mai ales în perioada Halloweenului. Newport County declară că a trebuit să con- bil decât tot la ceea ce am asistat cu toții până
Dar pandemia COVID-19, cu toate implicațiile cedieze 69% din personal, în urma încercării acum, în orice caz mai teribil decât tot ce am
ei, mai ales acel generalizat lock-down, a creat nefericite de a folosi pentru salarii o donație văzut eu într-o carieră de peste 20 de ani în
o situație de groază pentru acest loc care con- specific făcută pentru repararea unui acoperiș... domeniul non-profit” a declarat Laura Lott,
ține atâta istorie americană, și, de data aceasta președinte și CEO la American Alliance of
nu din pricina vrăjitoarelor: mulți din restul Salem – Casa cu şapte frontoane Museums. Aceasta nu înseamnă însă că muzeele
vizitatorilor (două treimi) vin aici primăvara se consideră înfrânte. Dimpotrivă, multe dintre
și vara. Anul acesta, din pricina pandemiei, nu ele, cum este cel din Salem care a adăugat un
a fost aproape nici țipenie! Și se presupune că bilet plătit special pentru vizitarea grădinilor,
nici toamna nu va fi mai bogată... dar și altele, pe tot teritoriul Americii, încearcă,
prin metode proprii, să ocupe un loc central
În Salem, The House of the Seven Gables în comunități, să readucă aminte tuturor ce
(„Casa cu șapte frontoane”, făcută celebră de înseamnă importanța istoriei americane și cât
romanul omonim la lui Howthorne din 1851) de prețios este ca ea să fie în mod competent
și casa în care s-a născut Nathaniel Howthorne, prezervată. Cu speranța revenirii cât mai repede
cu prețul biletelor și cheltuielile la gift-shops la normalitate și a ocupării unui rol mai central.
aduseseră mai mult de 80% din venituri în
2019. Și mai trebuie subliniat un lucru: acești Într-un moment de criză, un muzeu mic
bani nu sunt numai pentru menținerea des- sau mijlociu poate fi cu ușurință nesocotit. Un
chise vizitatorilor a celor două case memoriale. sondaj de opinie recent arăta că doar o treime
E vorba de mult mai mult: fondurile acestea dintre americani, în timpul pandemiei, erau
ajută ca anumite programe ale comunității preocupați de soarta muzeelor, comparat cu trei
să poată să funcționeze. Fără ele, programul pătrimi preocupați de deschiderea restaurante-
lor, a barurilor și altor magazine. Și totuși, dacă
English language and citizenship-prep clas- aceste repozitorii ale istoriei și memoriei colec-
ses, ca și programele de vară gratuite pentru tive ar da faliment, pierderea ar fi incalculabilă.
copii, s-ar afla la mare risc. Și ne referim la Muzeele exercită un enorm impact economic:
programe generoase, care au mai mult de un într-un an obișnuit, mai multă lume merge la
secol vechime și au ajutat atâția și atâția imi- ele decât la sporturile cele mai populare și la
granți, și nu numai. Instituția face eforturi din parcurile tematice combinate! Anual, muzeele
răsputeri ca să poată organiza cel puțin tururi aduc 50 de miliarde de dolari economiei ame-
mai restrânse, capabile să asigure acel social ricane, oferă mai bine de 726 de mii de locuri
distancing în cele două memorabile case. Altfel, de muncă și generează 12 miliarde de dolari în
spune Kara McLaughlin, director executiv la taxe. Muzeele mici și mijlocii sunt cruciale în
aceste bilanțuri. Aproximativ 70% din muzeele
The House of the Seven Gables Settlement Asso- Unul din lucrurile cele mai vătămătoare americane și organizații în relație cu ele se con-
ciation, într-un interviu publicat în „Time”, „nu este că pandemia a redus aproape de minim centrează pe istorie; după aproximările făcute
ne văd în stare să deschidem casele memoriale turismul, chiar și pe cel de scurtă durată. de American Association of State and Local His-
într-un viitor apropiat, sau până ce se va desco- Oamenii stau acasă, ies puțin, pentru scopuri tory mai bine de un sfert din cele 25 de mii de
peri un tratament sigur ori un vaccin”. precise, purtând măști și mânuși. În această organizații și muzee istorice operează anual pe
situație, nu e de mirare că faimosul Ford’s un buget mai mic de 50 de mii de dolari.
Dar Kara nu e singura în această neaștep- Theatre din Washington DC, unde Abraham
tată și precară situație. Mulți dintre colegii ei Lincoln a fost asasinat, estimează un deficit Ceva mai greu de cântărit, dar nu mai
de breaslă se plâng de același lucru și, în această de patru milioane de dolari, fiind închis astă puțin important, este că aceste lăcașuri sunt
perioadă, locurile, instituțiile care conservă și fac primăvară (când îndeobște turiștii năvălesc din deopotrivă spații ale comunității și repozitorii
publică istoria americană se află în mare pericol. toate părțile și pentru tradiționalul și splendi- ale memoriei. SUA este o țară tânără, mulți
Pe baza unei anchete extinse la 760 de directori dul cherry-blossom sezon). Un alt exemplu este dintre vizitatori vin la muzeu pentru a-și cer-
ai muzeelor americane în luna iulie, The Ame- The Buffalo Bill Center of the West, în Cody ceta istoria familiei și istoria locală. În plan mai
rican Alliance of Museums a ajuns la concluzia (Wyoming) care, de când s-a redeschis are doar larg și la scară națională, ele pot oferi contextul
că o treime din aceste instituții nu cred că vor jumătate din vizitatori pe zi, în medie. Chiar potrivit pentru momentul istoric curent. De
supraviețui mai mult de următoarele 16 luni și exemplu, unele muzee au început să colecteze
aceeași porțiune consideră că vor pierde peste materiale pentru a produce cu exactitate istoria
40% din bugetul operațional în 2020. Mai mult COVID-19, altele se centrează în aceste zile de
de jumătate dintre ele, 56%, au mai puțin de șase neliniște și mișcări populare pe rolul minori-
luni rezervă în bugetul operațional, fără nicio tăților în istoria americană.
speranță să redeschidă în curând. Deja, muzeele
pierd, conform informației din „Time”, mai mult Sperăm ca muzeele mici și mijlocii să supra-
de 33 de milioane de dolari pe zi! viețuiască crizei provocate de pandemie! ■

12 Nr. 9 (205) ♦ septembrie 2020 Scrisul Românesc Poezie

Adrian Poeme
SÂNGEORZAN

Întoarcere la natură Ion Țuculescu – Peisaj din Insula Paros

Când frica ni se va potoli Ce mai facem?
Și ne vom întoarce la natura de care am fugit Ce ușor am putea să vă întărâtăm unii împotriva altora
Poate vom vedea cu adevărat copacul Puțin nisip în ochi, ceață pe creier,
Care a crescut prin podelele caselor noastre Niște lozinci mari pe creasta munților.
Fără ca noi să băgăm de seamă Simplu, fără multă vorbărie!
Prinși cu știrile de la televizor Nu ca pe vremuri când ploua
Cu creșterea incredibilă a bursei Cu manifeste și explicații inutile
Cu ultimele seriale care se termină totdeauna pe muchie Cu cine pe cine să urască, de ce și cum.
Tocmai când crengile copacului din podea Ne e frică de pacea asta suspectă
Trec la vecinul de deasupra Pe care-o creștem ca pe-o buruiană otrăvitoare.
Care bate furios în calorifer să dăm sonorul mai încet Buba se va sparge oricum
Să tăiem naibii stejarul acesta Mai bine s-o crăpăm noi, civilizații blonzi ai lumii
Ce crește ca un lujer de fasole Până nu aruncă sulițele oamenii aceia ai deșertului
Stropit cu îngrășămintele viselor noastre Care de foame au ajuns să mănânce lei și pantere.
Scăpate de sub control.
Șoareci
Pădure de cremene
Un șoarece de bibliotecă
N-am să mă mai bărbieresc Rozând din greșeală o ediție rară legată în piele
Până nu vom ieși cu totul din această carantină. S-a îmbolnăvit peste noapte de ideologie.
După o săptămână-două arătam ca un bărbat Câteva concepte prost mestecate au ajuns în cuibul de șoricei
Abandonat de iubită Care înfulecând lacomi au crescut cât șobolanii
Ce încă se mai crede călărețul fără cap al deșertului. Înmulțindu-se mai exponențial decât toții rozătorii lumii.
După două luni puteam să sperii cu cearcănele mele Ideologia e și un bun afrodiziac
Toate păsările care se izbeau de fereastră Te ține într-o erecție continuă doar la vederea unor titluri.
Crezând că dincolo de ea e aceeași persoană Într-o săptămână toate rafturile universității
Care le punea semințe în colivii Au fost roase la cotor.
Și le învăța să aibă răbdare până le cad toate penele. Astfel au dispărut mii de biblioteci rare
Cu toate învățămintele lor ascunse
Acum stau și eu într-o colivie și aștept de o sută de ani Scutindu-ne de multe întrebări fără răspuns
Să se termine această izolare Și de câteva revoluții sângeroase
În care toate ar fi bune Care-ar fi despicat adevărul cu ascuțișul ghilotinei. ■
Dacă n-ar fi barba asta imensă și căruntă
Care-a crescut în jurul meu
Ca o pădure de cremene.

Furtuni de nisip

Dac-am fi știut cât ne va costa pacea asta
Mai bine am fi făcut un război pe cinste.
Început undeva la marginea lumii, acolo unde oamenii
Încă ies cu vitele la păscut înarmați cu bâte și sulițe
Oameni curajoși ce fură căprioara din gura leului
Păcălindu-l cu mărimea și curajul lor prefăcut.

Am putea apoi stârni niște furtuni mari de nisip
În deșerturile pe care le-am umplut cu praful nimicului
Speriind peste oceane oamenii care-și mulg liniștit animalele
Și le păzesc prin camere de luat vederi
Ascunse în ochii ciobanilor de plastic.
Știm totul despre toți.
Avem recensământul peștilor din oceane
Și putem fura noi căprioara din gura fiarelor.
Cu o apăsare de tastă
Putem să facem toate vacile sterpe,
Sau mai simplu, putem curăța peste noapte cerul
De norii plini cu fotografii de familie
Și mesaje în care ne întrebăm prostește,

Poezie Scrisul Românesc Nr. 9 (205) ♦ septembrie 2020 13

Poeme Carmen
FIRAN

Alte timpuri De la jumătatea mai lungă mai caldă Să iasă cu fața curată în războaiele duse de alții
Mai strălucitoare ca nopțile de vară Salvarea dintr-un iad cu alt iad
Când se termină timpul ăsta În care carul mic se urcă pe spinarea Dai pagină după pagină an după an
Vine alt timp Dramatismul eșuează într-un apus de soare
Ascuțitorul de cuțite prinde aer în aripi carului mare Corpul e o hartă cu râuri și munți
roata și focul sunt reinventate pe loc Și se rostogolesc înapoi în burta cerului
distanțele se așază cuminți în limitele lor În pântecul mamei pregătit să adăpostească și petece de câmpie
fetițele sar cercul pe marginea gravitației Unul la fel ca tine dacă n-ar veni seceta Purtat între coperți de piele ca o carte rară
bătrânul anticar își mângâie barba mucalit Dacă n-ar păli stelele Pe piste false și drumuri oprite la jumătate
își îndeasă biblioteca în buzunar Dacă ziua ar fi mereu egală cu noaptea
și pleacă să o vândă în bazar Și jumătatea otrăvită n-ar fi atât Până la urmă cel mai greu e să scrii
ce nu a fost scris nu poate fi nicicând citit, o poveste de dragoste
zice un orb, au pierdut cheia de ispititoare.
ușile ferecate nu se mai deschid În ultimul moment scenele cele mai bune
când se termină timpul ăsta alte timpuri vin Paradoxuri sunt ratate
istoria își curăță capcanele și le așază la loc
pentru căutătorii de aur rătăcitori Încerc să mă apropii de cei din jur Timp puţin
Sunt amabilă cu cei întâlniți
în no man’s land Pentru prima și ultima oară Ceri puțin timp
până când casa de sub pământ Îi întreb ce le mai fac copiii când orologiile răgușite bat disperate
Fără să știu dacă au copii și clopotele bubuie în turn
va fi una cu cea din cer Le transmit salutări soțiilor când gurile de canal bolborosesc desfundate
și din dreptul inimii va răsări un copac De care au divorțat demult sub mii de picioare care aleargă umflate
timpul își va intra în drepturi din nou Intru în viețile celor din jur pedalează sisifii cu bolovanii în spate
cu fiecare viață mai scurt și mai sărac Și ajung numai la paradoxuri vrei puțin timp să-ți tragi sufletul
Așa cum libertatea să-ți închei nasturii până sus
Nu toate visurile se trag din vise Se măsoară în zidurile altora să ațipești cu o carte pe piept în fotoliu
Frica de moarte în vestea morții ca în vremurile bune
Arta de a visa fără vise Celor pe care-i știam eterni călători. când nimeni nu se grăbea niciunde
Nu se învață în nicio academie de arte și iluzii Merg alături de un șchiop pentru că nimeni nu avea unde să ajungă
Cum nici la catedra de utopii Și încep să șchioapăt timpul câștigat era doar timp pierdut
Trec strada la brațul unui orb la ruletă bila se rostogolea năucă
a bărbosului Marx Și mă cred invizibilă unii furau puțin timp
Nu se vorbește despre fericire Rostesc primul cuvânt și îl ascundeau sub haină
Suntem lăsați să ne descurcăm singuri Și cerul se închide la loc. pentru când vor putea să-l savureze în tihnă
Noapte de noapte alții omorau timpul cu ochii pe cer
Cu angoasele noastre și aripile crestate Cum citești de unde fugiseră toți norii și păsările călătoare
De orice croitor concediat cereau azil în colivii la soare
Cu somniferele noastre placebo Citești o carte cum ai citi un om acum de-ai avea tot timpul din lume
Care nu mai pot ameți nici șoarecii Cauți punctele slabe nu ai mai ști cu el ce să faci
Pe care se încearcă viitorul Când se îndoiește și când fuge de realitate ultimii ani s-au scurs într-o lună
Până unde poate întinde ața orologiile sparte bat a furtună.■

Planeta e insomnică
Sinucigașii sunt somnambuli treziți la realitate
Înainte ca noaptea să se sfârșească,
Bătrânii sugari ai lumii de dincolo
Pregătită să trimită visători din alte galaxii
Care vor căuta și ei
Poteca întortocheată sau linia dreaptă
Nici ei nu vor ști
Că nu toate visurile se trag din vise
Și laptele nu curge din calea lactee.

Echinocţiu

Să te naști când ziua e egală cu noaptea Ion Țuculescu – Balcicul în zori
E mare noroc și puțină confuzie
Cum ai tăia un măr în două și nu ai ști
Care e jumătatea otrăvită
Unde e mijlocul drumului
Deși viața poate să înceapă în orice moment

14 Nr. 9 (205) ♦ septembrie 2020 Scrisul Românesc Eseu

Constantin Aforismele și textele lui Brâncuși
ZĂRNESCU

Prima ediție a Aforismelor lui Brâncuși, Povestea cărţii
apărută în toamna anului 1980 la Scrisul
Românesc, a avut un tiraj de 20 000 de Sorbona, din 1926, numea Aforismele și textele vizitatori, toți aparținători ai mai multor limbi.
exemplare, epuizat în doar câteva zile încât, în lui Brâncuși „un fascinant cod de legi ale artei Au fost preluate din limba franceză de cele mai
1994, a fost scoasă o altă ediție în 3 000 de exem- și vieții”, aparținând unui „uriaș reformator al multe ori și traduse de aceia în cel puțin două-
plare urmată de a treia ediție (2000), în același artelor plastice mondiale” și, în egală măsură, sprezece limbi, apoi, au fost traduse, din nou,
tiraj, și a IV-a la „Dacia” în 2004, la aniversarea a unui „înțelept venerat”; iar pe truditorul cărții în românește, pentru ediția noastră.
35 de ani de cultură scrisă ai editurii transilvane. „nu doar cel mai tânăr brâncușolog, ci acela
care a oferit un nou impuls Brâncușologiei”. În Brâncuși a înnoit și a revoluționat, ca sculp-
A urmat ediția a VI-a, la „Scrisul Româ- 1992, Ionel Jianu i-a oferit vechiului lui prie- tor, cultura vizuală și civilizația imaginii de
nesc” din Craiova, realizată de un important ten Mircea Handoca monografia și albumul astăzi. Marin Sorescu o spune foarte frumos
critic, editor și manager cultural, profesorul Brâncuși (Ed. Arted, Paris, 1962) cu adnotări, în prefața la ediția princeps, din 1980, intitu-
Florea Firan susținând că editura craioveană completări, reveniri și adăugiri, făcute de mâna lată Proverbe la Masa Tăcerii: „Florile de lemn,
are meritul de a fi publicat ediția princeps. sa pentru o ediție definitivă, gândită direct în de piatră și de bronz vorbiră! Contemporanii
D-sa a subliniat în prefață limba română. Nu există sculptură, sau vari- le-au înregistrat! Să le mai ascultăm, încă o
„apreciind gestul de fidelitate dată! Banda!”... Expresie critico-poetică minu-
al autorului – de a încredința antă, la care Jianu să nu citeze nată despre Audio-Vizualul contemporan.
manuscrisul, după 25 de ani, afirmații, reflecții, maxime,
tot editurii Scrisul Românesc”. concepții sau teorii din Afo- E cunoscut faptul că Brâncuși știa pe de rost
A urmat o ediție adăugită și rismele și textele lui Brâncuși balade și cântece populare bătrânești, proverbe,
la fel de elegantă, tipărită tot (vezi Brâncuși, album, Ed. doine și „ziceri”, cum le numea V.G. Paleolog.
de profesorul Florea Firan – Dacia, Cluj, 2004). Le știa de la mama sa, dar și din volumele lui
ediția a VII-a, în toamna lui Iuliu A. Zanne. Cu unul din aceste volume, al
2016 „completă-definitivă”, Am întâlnit, de-a lungul patrulea, împachetat în rucsacul său de „turist
integrând și poeziile, povesti- celor opt ani (1969-1976), internațional”, a făcut drumul de tinerețe, până
rile, aforismele, confesiunile, cât timp am cercetat, ordonat la Paris (după informația lui Petre Pandrea,
istorisirile – literatura scrisă și glosat, meticulos, gândi- cartea a existat multă vreme în Atelier). La
de sculptor și descoperită de rea brâncușiană (structurată Paris, colecția întreagă, în 10 volume, o aveau
noi în lada de însemnări și numai după cronologia artei, Maria Bengescu și Elena Văcărescu. Iată un
documente, dusă de familia întrucât majoritatea aforisme- singur exemplu de viață, cu valoare de docu-
Istrati la dumnealor acasă și întoarsă în atelier lor nu au fost datate); diverși ment, coroborat și cu lecturile din Platon de pe
după decesul Nataliei Dumitrescu-Istrati. Peste opinenți, cititori (mai mult vremea când Brâncuși l-a cioplit pe Socrate și a
40 de ani de căutări și cercetări, descoperind, sau mai puțini avizați) și inte- realizat Cocoșul, în mai multe variante:
cum mă îndemna regretatul Sidney Geist, lectuali responsabili care credeau că Brâncuși
într-o scrisoare, taina spiritului acestui artist: nu ar fi scris decât vreo 20 de ziceri și reflecții!... „— Criton, îi suntem datori lui Asclepios
relația sculptor-poet-scriitor! Aș adăuga și un Atâtea știau ei! Am lăsat să treacă pe lângă mine un cocoș. Să i-l dați. Să nu mă uitați!”. Iar pro-
elogiu, cumva adiacent, pe care ni le-a încre- aceste păreri, ca și cum nu le-aș fi auzit, soco- verbul românesc întărește spusa Dialogurilor
dințat regretatul Jean Băileșteanu, la Târgu Jiu, tindu-le drept limite și prejudecăți ale vremilor. platoniciene:
în 28 octombrie 2016, când s-au sărbătorit Unii au rămas șocați la gândul că Brâncuși ar
100 de ani de la intrarea României în Primul fi lăsat numeroase afirmații și cugetări orale, „— Îi sunteți datori (răposatului) un miel,
Război Mondial și 140 de la nașterea artistului: oferite nu cititorilor, ci unui număr mare de peste groapă; sau un cocoș. Să i le dați. Să nu
„Nu există profesor de limba română, în Olte- ascultători, care-i vizitau Atelierul. Totuși, uitați!” (proverb din Vâlcea de munte, Hore-
nia, care să nu aibă în biblioteca sa cărțile De la iată un paradox zdrobitor: majoritatea celor zu-Gorj, Mehedinți, dar și din zona dunăreană
Macedonski la Arghezi, de Florea Firan, și Afo- ce le-au reținut erau personalități ale culturii a Calafatului). Astfel, zicerea despre cocoș poate
rismele lui Brâncuși, de Constantin Zărnescu, a scrise, oameni fideli expresiei brâncușiene și fi socotită drept unul dintre cele mai vechi pro-
cărui editură mamă e Scrisul Românesc”. probi: Ezra Pound, Giorgio de Chirico, Carola verbe pre-române (vezi Cocoșul de Hurezi, cu
Giedion-Welker, Malvina Hofmann, Jeanne însemnul lui pe ceramica locului), care inter-
O ediție, fragmentară, în limba esperanto Foster, Mina Loy, Flora Merill, Marcel Iancu, ferează, vizual, civilizația traco-helenică cu cea
(traducător Jeanel Qnetz) a văzut lumina Ionel Jianu, V.G. Paleolog, Petru Comarnescu, creștină (vezi și Cocoșul sfântului Petru anun-
tiparului în 1994 la Berkeley – California Vintilă Russu-Șirianu, Nicolae Titulescu, Mac țând zorile, speranța, „începutul” lumii).
(Ed. „Eldonejo Bero”) într-un tiraj de 4000 de Constantinescu, Eugen Ionescu, Paul Morand,
exemplare și a avut o destinație exactă: biblio- Eugenio Montale, Milița Petrașcu, Petre Pan- După anul 2000, am descoperit, în arhiva
tecile uniunilor și asociațiilor esperantiste din drea, Bohdan Urbanovicz, Peter Neagoe, disponibilă, după decesul Alexandrei Dumi-
toată lumea. Fragmente din Aforisme, cronici H.P. Roché, Marguerite Vessereau, Christian trescu-Istrate, și donată Centrului „Pompidou”,
și recenzii au apărut în decursul anilor în limba Zervos, Alexandre Liberman, George Uscă- scrierile, în diverse genuri literare: poezii
greacă (de Danae Costalia și Lambros Uiogas, tescu, Alvaro Alto... „dadaiste”, aforisme, povestiri, parabole,
1980), în limba sârbo-slovenă (de Katia Spur, Aforismele și textele lui Brâncuși reprezintă legende, elegii și epigrame; și chiar un roman de
1981), în limba rusă (de M. Friedman, 1981), un „cod de legi” și concepții despre artă; dar dragoste, structurat din scrisori către iubita sa,
în limba engleză (de Charles Charlton, 1982). și o operă literară, chiar de filosofie a culturii; balerina elvețiană, din Geneva, Marta Lebhertz;
Toate au întregit cunoașterea și receptarea însă în același timp, o carte documentară, de teorii, confesiuni și fragmente de jurnal etc. Am
reflecțiilor lui C. Brâncuși despre artă și viață. „avangardă” și translingvistică! Aforismele și descoperit un genial sculptor revoluționar, care
textele, scrise de sculptor sunt în limba română s-a dorit (și) scriitor – amândouă misii-meserii
Ionel Jianu, biograful și prietenul lui și în franceză; în vreme ce altele sunt spuse, antice, în apropierea zeilor!...
Brâncuși încă din perioada studenției sale, la zise, proferate, dictate, în timpul lucrului în ate-
lier sau în varii discuții unor discipoli, prieteni, Aceasta rămâne povestea cărții Aforismele
(și textele) lui Brâncuși, în egală măsură operă de
artă frumoasă (beletristică) și document, despre
civilizația imaginii secolului XX, avându-l drept
întemeietor-părinte, pe marele nostru Artist. ■

Cronică Scrisul Românesc Nr. 9 (205) ♦ septembrie 2020 15
literară

Biografeme epistolare Gabriela
RUSU-PĂSĂRIN

sau despre relaţia timpului intim cu timpul social
Liviu Rusu, profesorul universitar,
esteticianul, personalitatea culturală particularități, care îl individualizează pe Liviu Titu Maiorescu, și scrisori de la Ilie Rad către
apreciată în plan internațional, la un Rusu în panoplia personalităților culturale ale Liviu Rusu.
vremii. Una ar fi apartenența lui la ultima gene-
La chestionarul despre creația artistică,
moment dat al istoriei, chiar mai apreciată în rație de epistolari, alături de Tudor Vianu și lansat de Liviu Rusu, a răspuns și Mircea
străinătate decât în propria țară, a lăsat pos- Mircea Zaciu. După această generație și lumea Eliade. Reținem o secvență: „Îți trimit cu
terității cărți fundamentale pentru două teme culturală se va lăsa dominată de practica unei plăcere răspunsurile solicitate. Te autorizez
majore ale culturii noastre: opera lui Titu corespondențe electronice, fapt ce va diminua să le întrebuințezi cum crezi de cuviință.
Maiorescu, aducerea în actualitate și restabi- impactul emoțional al redactării și receptării Mă interesează și pe mine rezultatul anche-
lirea valorii sale în noi cadre de interpretare, documentului epistolar. tei D-tale. (...) Cu cele mai bune sentimente,
și domeniul esteticii, al „esteticii dinamicii”. Lucian Blaga” (Berna, 15 oct. 1931)
Cele două paradigme ale cercetării lui Liviu Liviu Rusu va publica integral răspunsu-
Rusu sunt puse în evidență într-o manieră care rile lui Blaga la chestionar în volumul De la
permite deschiderea spre receptarea din noi Eminescu la Lucian Blaga și alte studii literare
unghiuri de interpretare: scrisorile către Liviu și estetice (Ed. Cartea Românească, București,
Rusu. O rezultantă imediată ar fi sinteza dintre 1981). N. Tonitza răspunde în același context
capacitatea emoțională și gândirea pragmatică și cuvintele sale par a trimite spre o profundă
a marelui estetician de a întreține o corespon- reflexivitate: „Despre cuvântul talent n-am
dență sistematică de-a lungul unei jumătăți de auzit decât foarte târziu – și e un cuvânt în care
veac cu importanți oameni de cultură români nici azi nu cred, fiindcă e gol de sens” (Bucu-
din țară și din străinătate. Pasiunea pentru rești, nov. 1931).
epistolar (pentru că dincolo de necesitatea tri- Alegem câteva secvențe utilizate de Ilie Rad
miterii mesajelor se simte și voluptatea scrierii drept titluri generice, relevante pentru autorii
în manieră subiectivă) este evidentă din cores- acestor rânduri. Iorgu Iordan: „Ignoranța este
pondența semnată de Liviu Rusu. Este un flux extrem de răspândită astăzi, a devenit aproape
informativ dinspre emițător spre destinatar, cu obligatorie” (1965). Tudor Vianu (1963): „Este
evident rol de creare a unui spațiu de comu- o manifestare de mare onestitate intelectuală,
nicare necesar pentru dezvoltarea carierei sale care te cinstește și pentru care te felicit căldu-
universitare și culturale. Nu am fost beneficia- ros”. Referirea era la articolul Însemnări despre
rii acestor scrisori decât în manieră indirectă, Titu Maiorescu, în Viața românească, nr. 5,
dar un asemenea corpus de documente ar fi de mai 1963. Dan Mănucă (1973): „Lucrările
mare folos istoriei culturii românești. Dar mai Ilie Rad reușește să ofere spre noi abordări Dumneavoastră despre Maiorescu (...) m-au
important ni s-a părut a fi corpusul de scrisori critice, un volum important despre cultura îndemnat spre a vă considera un judecător
primite de estetician din partea celor care i-au română la un moment dat, despre maniera avizat al lucrării”. I. D. Sîrbu (1974): „Ca om
fost colaboratori, prieteni, colegi de catedră sau de receptare a operelor literare din perioada de catedră, acum îmi dau seama, mi-ați servit
domenii de cercetare. De aceea, apariția volu- dinainte de 1989, cu toate rigorile cenzurii totdeauna drept model”. Și tot el este cel ce
mului Scrisori către Liviu Rusu (ediție îngrijită, politice, despre cercurile literare ale vremii, i-a scris lui Liviu Rusu: „Mi-am adus aminte
prefață, notă asupra ediției și indice de nume despre prietenii și trădări cu efecte în timp și că, de fapt, d-voastră vă datorez primele mele
de Ilie Rad, Școala Ardeleană, 2020) credem că iertate în numele atașamentului față de cultura lecții, teoretice și practice, de Teatru”. Din
este important pentru critica și istoria literară. română. «Biografemele» sunt identificabile corespondența lui Ilie Rad cu Liviu Rusu reți-
Demersul deloc ușor al universitarului clujean prin deducție, asociere, similitudini din tex- nem două afirmații importante pentru viitoare
și colaborator al esteticianului, este remarcabil tele epistolelor trimise lui Liviu Rusu. Pot fi cercetări: „Studiul Eminescu și Schopenhauer,
atât prin volumul mare de documente, 655 de reconstituite documente personale, contextele scris în 1966, a rămas până astăzi un model
pagini, la care se adaugă anexele (în total 722 istorice și culturale în care s-au derulat eveni- de cercetare în domeniul literaturii compa-
pagini), fotocopii ale unor documente (coperte mente la care a participat esteticianul, reacțiile rate” și „Mircea Eliade vă ia în discuție opinia
ale volumelor celor mai importante, pagini unor mari personalități ale culturii române la despre «sensul existenței» în poezia populară
ale unor scrisori în olograf semnate de Lucian circumstanțele istorice ale dictaturii comu- românească”.
Blaga, Mihail Sadoveanu, Nicolae Tonița, niste. Despre volum, Ilie Rad mărturisește: Toate aceste detalii de corespondență fac
Charles Lalo, conducătorul tezei de doctorat a „și acesta este un proiect personal, dacă am trimitere la ceea ce a fost definit drept timp
lui Liviu Rusu, Mircea Eliade, Joseph Ganter, în vedere faptul că era o datorie morală a mea intim și timp social, într-o relație de deter-
celebrul estetician elvețian, Iorgu Iordan, Ale- să-l finalizez. Pentru mine, recunoștința este o minare, al cărei grad de implicare rămâne
xandru Dima), la care se adaugă 30 de pagini povară. De aceea, marilor dascăli pe care i-am spre analiza receptorului corpusului episto-
cu fotografii inedite sau prea puțin cunoscute, avut, care mi-au marcat existența, direct sau lar. Scrisorile către Liviu Rusu pot constitui
relevante pentru climatul familial și cultural în indirect, le-am dedicat câte o ediție (Mircea substanța narativ-critică a unor studii despre
care a trăit Liviu Rusu. Zaciu, Constantin Ciopraga, Edgar Papu, Ion această relație determinantă pentru destinul
Volumul conține 320 de scrisori primite Vlad, iar acum Liviu Rusu”. multor personalități culturale, care au trăit
de Liviu Rusu în perioada 1931-1985, de la 99 Volumul Scrisori către Liviu Rusu ar timpul social, marcat de contextul istoric, și
de corespondenți din țară și din străinătate și putea fi structurat în trei secțiuni conform determinant pentru propriul timp intim. Iar
abordează o paletă diversă de teme: istorie și tematicii propuse de conținutul epistolelor: proiectul lui Ilie Rad se susține tocmai prin
critică literară, literatură universală compa- personalități în dialog epistolar cu detalii de această relație, ca un gest de recunoștință
rată, psihologie, istorie, filosofie, estetică etc. viață personală, scrisori despre contribuția lui pentru istoria personală dominată de istoria
Ilie Rad subliniază în Prefața la volum câteva Liviu Rusu în domeniul istoriei literare, cazul culturală dinainte și de după 1989. ■

16 Nr. 9 (205) ♦ septembrie 2020 Scrisul Românesc Poezie

Dan Poeme
DUȚESCU

Aștept un tren... Mi-au rămas amintirile și tu chipul meu din tinerețe
pe care vreau să-l revăd să vorbesc cu el chiar și așa în
Am rămas uitat în gara părăsită a sufletului meu oglinda din vis.
Te aștept cu disperare să cobori din trenul amintirilor noastre
Să pășim din nou fără regrete pe covorul timpului trecut Cartea iubirii
O voce vorbește la megafonul gării... plecați acasă
trenul pe care îl așteptați a deraiat demult Cineva mi-a spus odată să investesc totul în aur
Ce păcat... era trenul vieții noastre este o marfă sigură nu se devalorizează niciodată
Sunt singur într-o gară pustie cu șinele ruginite Eu am investit totul în prieteni în oamenii de lângă mine
unde la intrare este scris cu litere aproape șterse. Acum pot să-mi declar falimentul sufletului
Ocoliți... clădire supusă demolării pentru că am pierdut tot ce am investit
Cine vrea să demoleze o clădire în care a locuit iubirea Am pierdut încrederea în oameni
Poate tu am pierdut credința și dragostea mea pentru ei
Este o clădire veche dar mai poate fi renovată Am pierdut pentru că am investit în oameni deghizați în prieteni
cu materiale de la magazinul sufletelor pierdute Nu regret nimic
Chiar dacă nu mă mai iubești eu am să te aștept Dacă aș mai avea timp tot în oameni aș investi
în gara părăsită în fiecare zi și în noaptea vieții Nu mi-a mai rămas decât să-mi scriu amintirile
Sper că într-o zi dintr-un tren vei coborî despre dezamăgiri speranțe pierdute și atâtea deziluzii
odată cu iubirea noastră... Voi scrie o carte pe care o voi numi Cartea iubirii ■
Eu încă mai aștept un tren...

Oglinda din vis... Dan Duțescu – Apus de soare

Azi m-am privit în oglindă eram eu și chipul meu din tinerețe
Ce faci aici doar ne-am despărțit de mult
Tu te-ai despărțit de mine cu ușurința unei prostituate
Ți-ai bătut joc de mine de tine de tot ce am iubit
Am vrut să te fac să suferi să vezi cât de mult te-ai schimbat
Ești bătrân și zbârcit ai riduri pe chip și în suflet
ești un stârv devorat de propriile-ți fapte și gânduri
Mi-e milă de tine...
Ai dreptate dar nu vreau să ne certăm oricum este prea târziu
să mă întorc la tine trecutul meu
Din toată aventura asta numită viață nu mi-a rămas decât sufletul
Doar el a scăpat de mucegaiul timpului dar a rămas prizonierul
acestei carcase provizorii de carne și oase
Sunt devorat de remușcări regrete tardive și timp
dușmanul ascuns în nisipul din clepsidra vieți

Cărţi primite la redacţie Revista și Editura

• Alexandru Surdu, Eminescu și filosofia, Târgu franceză de Claudia Drăgănoiu, București, Ed. Scrisul Românesc
Mureș, Ed. Ardealul, 2020. Vremea, 2019, 130 p.
CONCURS DE DEBUT
• Geneviève Damas, Patricia. Trad. și note de • Mihai Octavian Ioana, Piersica romană, Cra-
Rodica Lascu-Pop, Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărții iova, Ed. Autograf MJM, 2020, 82 p. Se adresează celor care nu au împlinit 35 de
de Știință, 2019, 116 p. ani și nu au debutat publicistic sau în volum.
• Cornel Boteanu, Nil Dorobanțu, pustnicul din
• Marin Sorescu, Ferestre, Ediție îngrijită de Crainici, Craiova, Ed. Autograf MJM, 2020, 228 p. Concursul se desfășoară în următoarele secțiuni:
George Sorescu și Ada Stuparu, Craiova, Ed. poezie, proză, teatru, eseu. Lucrările vor fi semnate
Autograf MJM, 2020, 176 p. cu un motto, care se va regăsi, de asemenea, și
pe un plic închis atașat manuscrisului. El va
• Adrian Lesenciuc, gEneida, Cluj-Napoca, Ed. cuprinde numele și prenumele concurentului, data
Școala Ardeleanu, 2019, 56 p. de naștere, adresa, numărul de telefon și premiile

• ***, Scrisori către Liviu Rusu. Ediție îngri- obținute la alte concursuri literare.
jită, prefață, notă și indice de nume de Ilie Rad, Manuscrisele vor fi trimise,
Cluj-Napoca, Ed. Școala Ardeleană, 2020, 722 p.
până la data de 1 sept. 2020, pe adresa:
• ***, Brâncuși & Duchamp, povestea unei prie- Revista – Editura Scrisul Românesc,
tenii. Corespondență, Ediție prezentată de Doina
Lemny, Trad. din limba franceză de Doina Jela și str. C. Brâncuși, nr. 24, Craiova.
Silvia Colfescu, București, Ed. Vremea, 2019, 104 p. Un juriu alcătuit din critici și istorici literari
va acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune.
• ***, Brâncuși & Marthe sau povestea de iubire
dintre Tantan și Tonton. Corespondență, Ediție Relații suplimentare se pot obține la:
prezentată de Doina Lemny, Trad. din limba Tel: 0722/753 922; 0251/413 763

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (205) ♦ septembrie 2020 17

Prețul libertății Emanuel D. Idei filosofice
FLORESCU

Astăzi, poate mai mult ca oricând, treptat propria natură și devine astfel ceea ce unei acțiuni sau fapte. Responsabilitatea
fiecare își revendică drepturile ina- preferă să fie. este deci prețul libertății. Un preț cu valoare
lienabile sau inviolabile și invocă cu morală, dar și cu repercusiuni juridice, în
patos legitima libertate de gândire, de expri- Viziunea filosofică sartriană pretinde că funcție de natura și gravitatea situației în care
mare, de alegere sau de asociere. În numele libertatea umană este absolută, pentru că nu se exprimă libertatea. Un preț normal, corect
libertății, toată lumea pretinde drepturi, pre- este condiționată de nimic exterior puterilor din punct de vedere etic și necesar din punct
rogative și chiar privilegii. Această revendicare umane, și chiar absurdă, dar nu întrucât ar fi de vedere juridic. Pare-se, un preț absolut
universală este fără îndoială una îndreptățită, contrară rațiunii, ci pentru că efectiv depă- legitim, ca și libertatea însăși! Un preț care
pentru că omul cel rațional și sentimental este șește orice rațiune. Paradoxul ei rezidă în trebuie plătit de fiecare dată în mod conștient
o ființă liberă, cu voință proprie și cu perso- faptul că nu există libertate decât într-o situ- și voluntar. Adică în mod liber!
nalitate distinctă. Statutul de persoană implică ație de viață concretă și momentană, și nu
din punct de vedere ontologic și atributul există astfel de situații existențiale decât prin Este însă evident că în societatea
libertății, pe baza căruia putem exprima reven- libertatea umană. Libertatea umană îi apare contemporană, responsabilitatea este înțeleasă
dicări și putem emite pretenții. Deci libertatea filosofului francez ca fatalitatea unui destin nu numai subiectiv, ci și denaturat. Ca și liber-
constituie condiția necesară care permite o inevitabil, așa încât omul nu poate alege să nu tatea însăși! Ne place să invocăm expresia lui
manifestare umană autonomă și spontană. fie liber. Conform acestuia, nu există situații Dostoievski, citată și de Sartre ca premisă
Rămâne în discuție dilema filosofică, dacă, din inumane, care să fie independente de mediul, pentru existențialismul său ateist: ,,Dacă
perspectivă etică, ea este și suficientă, pentru Dumnezeu nu există, totul este permis,” și să
a justifica, chiar și necondiționat, orice fel de Jean-Paul Sartre considerăm că ne este permisă orice expresie
manifestare umană. a libertății exercitată gratuit. Tentația, ca și
influența ori puterea umană, și nici accidente tendința, este să revendicăm instinctiv abso-
Prin prisma filosofiei existențialiste, Jean- într-o viață de om, adică evenimente care să luta noastră libertate, să ne cerem drepturile
Paul Sartre a abordat într-o manieră radicală fie determinate din exteriorul universului de orice fel și să facem tot ce vrem, fără să
problema libertății umane și s-a consacrat uman. Omul se raportează la orice situație a ne mai asumăm responsabilitatea propriilor
ca un veritabil apologet al ei. El se distinge vieții prin asumare sau fugă, oricât ar fi aceasta acte, dacă consecințele lor nu ne sunt con-
ca autorul unui concept original al libertății, de gravă, de tensionată, potențial critică sau venabile. Uităm adesea că avem și libertatea
care postulează că omul este creatorul propri- aparent insurmontabilă. Decizia îi aparține în de a fi responsabili, de a respecta libertatea
ilor valori și își construiește în permanență o totalitate, pentru că situația îi aparține. Chiar și drepturile altuia sau de-a respecta valo-
natură personală, deoarece acțiunile omului și refuzul de-a alege ceva, este tot o expresie a rile comune. Adevărata libertate înseamnă
nu sunt predeterminate de ceva anterior exis- libertății sale. Omul este practic condamnat să a te supune legilor adoptate constituțional și
tenței sale contingente și nici de vreo forță fie liber, postulează Sartre printr-o sintagmă general valabile. Sau, după cum se exprima
exterioară coercitivă. Se impune precizarea că poate cam paradoxală. beletristic același Dostoievski, ea înseamnă
originalitatea conceptului sartrian al libertății autocontrol în luarea deciziilor.
derivă din cele două premise ateiste ale viziunii Numai că libertatea absolută implică o
sale existențialiste: inexistența divinului și pri- responsabilitate umană absolută. Suntem Libertatea nu justifică practic niciun rău
matul existenței în raport cu esența. Filosoful direct răspunzători de toate deciziile luate în comis, ci doar îl explică teoretic. Libertatea nu
parisian a negat empiric existența apriorică a situațiile diverse ale vieții. Specificul realită- periclitează niciodată drepturile, proprietatea,
unui Dumnezeu personal, a unui destin fata- ții umane, avertizează filosoful literat, este sănătatea sau viața unui om, nici măcar sub
list și-a oricărui tip de necesitate impersonală că ea este fără scuză. Realitatea este a noas- pretextul exercitării ei absolute. Căci, fie că o
cu veleități deterministe. El a susținut că ar tră, așa cum ne-o creăm prin deciziile luate analizăm din perspectivă metafizică abstractă,
exista o incompatibilitate ontologică, logică și alegerile făcute. Nu există pretexte prin fie că o aplicăm în planul socio-politic concret,
și etică între omul liber și divinul necesar. În care să ne putem declina responsabilitatea libertatea nu prejudiciază nimic și nu lezează
consecință, dacă omul e liber, atunci Dum- proprie și autentică. Iar Sartre definește pe nimeni. Iar când este asociată ilegitim cu
nezeu nu există, a asertat cam simplist, mai responsabilitatea drept conștiința de-a fi manifestările anarhice, abuzive, coercitive,
curând ateul, decât filosoful Sartre! autorul incontestabil al unui eveniment, a imorale sau insensibile, trebuie suportate
consecințele nefaste ale unei atare asocieri
Nu intenționez să tratez problematica liber- arbitrare. Adevărata libertate este întotdeauna
tății într-o paradigmă religioasă, dar trebuie spontană și predilect umanitară, echilibrată,
semnalat faptul că libertatea umană, pe care justă și empatică. Ea implică valori umane și
o propune Sartre, are la bază atât ateismul său respectă virtuți etice și reguli necesare. Pentru
declarat, cât și primatul existenței, care enunță că, pur și simplu, este responsabilă! Când nu
sfidător că, în cazul omului, existența precedă se dovedește responsabilă, este un simulacru
esența, și nu invers, așa cum admite ontologia al libertății. Oricât ar fi ea de des și de viru-
tradițională. Or, aceasta înseamnă că omul mai lent invocată! Autenticitatea ei nu constă în
întâi există pur și simplu, și abia apoi este sau frecvența sau vehemența cu care este reven-
se formează într-un fel ori altul. Omul, care se dicată, ci în prețul care este plătit voluntar
simte de prisos într-o existență absurdă, are pentru fiecare manifestare a ei. Acesta este
libertatea de-a alege ce vrea să fie, să devină responsabilitatea asumată efectiv. Un preț pe
sau să facă în lumea în care se află involuntar. care unii îl achită, având dreptul să invoce o
El se alege de fiecare dată pe sine și decide liber libertate legitimă, și pe care alții îl declină, pre-
în situațiile conflictuale, critice sau angoasante valându-se tocmai de pretextul unei libertăți
pe care i le oferă viața cotidiană. Prin aceste necondiționate. Una ilegitimă, care n-are nici
decizii personale și spontane, el își construiește un preț! ■

18 Nr. 9 (205) ♦ septembrie 2020 Scrisul Românesc Cronică literară

Rodica Un nume fundamental diferite în funcție de unghiul din
GRIGORE care sunt privite și analizate. Căci a treia voce
narativă a romanului și, implicit, a treia secțiune
asemenea unei patrii a sa, e reprezentată de reflecțiile și gândurile
Oambarcațiune plină cu imigranți Vanessei. Cea care, după un suficient de înde-
cuprinși de disperare, care și-au dat ani, împreună cu cele două fete, îl lovește ca un lungat răstimp de tăcere, decide să încerce să-i
economiile de-o viață traficanților trăsnet pe Jean, bucuria de a-și revedea familia explice Patriciei sentimentele și trăirile sale, să-i
de ființe umane pentru a ajunge în Europa, o fiind umbrită de recentele sale complicații sen- vorbească despre durerea de a-i fi pierdut pe
mamă înlăcrimată, însoțită de două fiice ple- timentale. Întâlnirea, însă, nu mai are loc – sau, toți cei dragi și despre dificultatea de a se inte-
cate în căutarea tatălui, sătule să mai aștepte în orice caz, nu mai are loc așa cum ar fi fost gra într-o societate (într-o lume) în care mereu
acasă, în Africa, banii pe care acesta îi trimite de așteptat, deoarece ambarcațiunea cu care simte că îi e prea frig pentru a trăi... E o dramă
din când în când. Pare o situație cunoscută? călătoreau cele trei se scufundă, doar Vanessa ce se desfășoară în fața ochilor cititorului, o
Cu siguranță, câtă vreme astfel de istorii de fiind salvată, in extremis, după ce fetița asistase poveste care se adresează de-a dreptul senzorial
viață și astfel de imagini umplu, de ani de zile, înspăimântată la înecul mamei și surorii sale în celui care deschide această carte, o istorie care,
paginile ziarelor, emisiunile apele învolburate ale mării, Marea Mediterană, în mod simbolic, reușește să transforme în ființe
TV și internetul. Numai că, umane cifrele seci ale statisticilor referitoare la
pornind de la asemenea ele- veritabil cimitir marin pentru migranții ilegali, despre care se vorbește atât de
mente, aparent desprinse din atâția și atâția migranți ilegali mult în zilele noastre, dar pentru îmbunătățirea
paginile cotidienelor de mare din Africa. Pusă în fața acestor situației cărora se face, în mod concret, atât de
tiraj sau din jurnalele de știri, întâmplări, încercând să-l înțe- puțin. Confesiunea celor trei personaje, durerea
scriitoarea belgiană Gene- leagă și să-l ajute pe bărbatul pe care fiecare o simte și pe care nici unul nu
viève Damas prezintă, în pe care-l iubește – dar pe care reușește să și-o aline, profunda poezie pe care
romanul său intitulat Patri- abia acum simte că începe să-l frazele limpezi și aparent atât de simple ale cărții
cia, nu doar dramele unor cunoască – Patricia îl înso- lui Damas o oferă cititorului de la prima și până
oameni ajunși într-o situație țește în căutările sale disperate, la ultima pagină, toate acestea fac din Patricia
limită, ci și o imagine sim- pentru a o regăsi, în cele din un remarcabil roman al zilelor noastre, deopo-
bolică a lumii contemporane. urmă, doar pe Vanessa. Însă trivă protest și profesiune de credință, dureros
Jean dispare din nou, de astă lamento și lucidă meditație asupra realităților
Apărut în anul 2017, la dată în încercarea de a da de cotidiene, în egală măsură istorie a unei neferi-
prestigioasa Editură Galli- urma celor două dispărute, dar cite iubiri, dar și a unui alt fel de iubire, pe care
mard și primit extrem de bine și de a se regăsi pe sine, lăsând-o Patricia o va descoperi, alături de Vanessa, după
atât de publicul cititor, cât și pe Vanessa în grija Patriciei. Iar ani de suferință și de tăcere.
de critica literată europeană, Patricia confirmă de aici începe drama femeii
talentul de prozatoare al lui Damas, afirmată mature, privită cu reticență de societate, chiar Tehnica lui Geneviève Damas este extra-
drept autoare de piese de teatru, dar și talentată și într-un mare oraș cum e Parisul, dramă care o ordinară în acest scurt roman, la fel și arta sa
actriță și regizoare, venind după creații precum completează extraordinar pe cea a fetiței rămasă narativă. Capacitatea autoarei de a face credi-
Si tu passes la rivière (2011, roman distins cu singură într-o lume a albilor pe care nu-i înțe- bil fiecare monolog al protagoniștilor uimește
numeroase premii naționale și internaționale), lege și pe care nu-i place. și cucerește, mai ales după ce, la capătul lec-
Benny, Samy, Lulu et autres nouvelles (2014) sau Iar dacă prima secțiune a cărții relatează turii, cititorul realizează că, vorbind aparent
Histoire d’un bonheur (2014). întâmplările din perspectiva lui Jean, cea de-a doar pentru sine, fiecare dintre cei trei, Jean,
doua face același lucru, însă din punctul de Patricia și Vanessa, spune ceea ce ar fi vrut să
Veritabil roman polifonic, beneficiind de vedere al Patriciei, confruntată cu prejudecă- spună celorlalți, dar nu a reușit, în viața de zi
schimbarea perspectivei narative și de o excelent țile și resentimentele colegilor, vecinilor, chiar cu zi, decât tăcând. Construind din lumini și
stăpânită tehnică a punctului de vedere, cartea și ale apropiaților, în încercarea sa de a o ajuta umbre o poveste profund umană și, cumva,
spune, privind-o din trei unghiuri, povestea lui pe Vanessa și de a o păstra lângă ea. Numai că atât de cunoscută pentru noi toți, încât, atunci
Jean, a Patriciei și a Vanessei. Pentru început, degeaba vrea Patricia să se apropie de Vanessa când o citim, ne pare de-a dreptul străină,
Jean Iritimbi Zuma, originar din Republica și să intre în dialog cu ea, căci fata refuză să o autoarea vorbește extrem de sugestiv despre
Centrafricană, e prezentat în Canada, lucrând accepte, nu o dată fuge, profitând de o clipă pierderi și singurătate, despre durere și dispe-
fără forme legale în hotelurile de lux din apro- de neatenție. Dar, mai ales, Vanessa refuză să rare, despre nevoia de comunicare și teribila
pierea Cascadei Niagara și încercând să pună vorbească. Nu rostește nici un cuvânt, doar o dificultate a apropierii dintre oameni. Dar mai
deoparte bani pentru familia sa, soția și cele privește pe Patricia – și întreaga lume din jurul ei ales despre regăsire și speranță. Sau, după cum
două fiice, Myriam și Vanessa, urmând ca, la un – cu răceală sau cu detașare, astfel încât Patricia se exprimă Vanessa în ultimele paragrafe ale
moment dat, să le aducă aproape de el. Numai că are senzația că, ori de câte ori îi adresează cuvân- cărții: „De când mi-a revenit vocea, încă n-am
momentul acesta nu mai vine, e mereu amânat, tul, se izbește de un zid de netrecut. Cufundată vorbit cu tine. Am trăit mereu în tăcere, tu și
anii trec, fetele cresc fără tată, împreună cu o în propria sa muțenie, fetița privește lumea albi- cu mine. Totul se va schimba. N-o să mă mai
mamă care se luptă cu diverse dificultăți, dintre lor și visează lumea de acasă, neștiind cum să-și pot ascunde, așa cum am făcut-o până acum.
care cele financiare încep să pară cele mai mici... vindece rănile sufletești altfel decât rănindu-i, la Va trebui să renunț la mânia mea surdă. Azi
În Canada, Jean o cunoaște pe Patricia, o pari- rândul ei, pe cei din jur – mai ales pe Patricia. e ziua ta de naștere. De când trăiesc cu tine,
ziancă sosită aici pentru a împrăștia la Niagara Cartea aceasta, abia depășind o sută de nu ți-am oferit niciodată nimic. Spui mereu că
cenușa mamei sale, cei doi sunt iremediabil pagini, demonstrează, o dată în plus, că adevă- n-ai nevoie de nimic. Ca și cum n-ar fi ceva
atrași unul de celălalt, iar Patricia, îndrăgostită rurile absolute nu există și că în lumea în care important. Nu e adevărat, avem cu toții nevoie
de bărbatul de culoare care o fascinează, dar trăim adevăr înseamnă doar ceea ce își amin- de atâtea lucruri. [...] Am căutat ceva care nu se
al cărui trecut îi rămâne necunoscut, îi pune tește fiecare – despre propriul trecut, despre cumpără. Deci, ceva care nu are preț. Am căutat
în mână un pașaport cu ajutorul căruia cei doi sine și despre ceilalți. Așa cum se va vedea pe mult și apoi am găsit. O să te sperie puțin, dar
ajung în Franța și încearcă să-și organizeze parcursul lecturii, de multe ori cele trei perso- vreau să încerc: aș vrea să-ți pronunț numele.
existența în apartamentul din Paris al Patriciei. naje vorbesc despre aceleași lucruri și despre Numele tău ca o țară. O țară primitoare în care
Vestea că soția pornește spre Europa, după zece aceleași întâmplări, care, însă, par altele, altfel, cresc de patru ani. O patrie. Patricia.” ■

Geneviève Damas, Patricia. Trad. și note de Rodica
Lascu-Pop, Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărții de Știință, 2019

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (205) ♦ septembrie 2020 19

Cine a fost Dodo
Damian Izverniceanu NIȚĂ

Adam Duma a fost un învăţător din știa nimic? Pentru toţi pasionaţii de benzi cunoscute publicații din Banat și din restul
Banat, trăind în a doua jumătate a desenate ai vremii acesta a rămas un mister, țării: ziarul „Drapelul”, din Lugoj, „Progre-
secolului XIX. Supărat de nedreptă- multă vreme. Doar cititorii bănățeni care vor sul”, „Foaia Orăviții”, „Junimea” din Oravița,
ţile sociale ale vremii – asuprirea ţăranilor și fi cumpărat anul următor volumul de poves- „Educatorul”, „Românul”, „Drum nou”,
în general a oamenilor săraci de către boieri, a tiri În codrul Boșneagului, publicat de aceeași „Semenicul”, „Banatul literar”, „Vatra Bana-
lepădat haina sa de învăţător și a îmbrăcat-o pe editură, vor fi putut afla, din prefața cărții tului”, „Banatul românesc”, „Făclia”, „Opinia
cea de haiduc. Și, pentru că se îmbrăca adeseori (semnată de un anume Ion Neață), biografia noastră”, „Lumina Carașului”, „Neamul româ-
cu haine nemțești, ca la oraș, va rămâne în isto- autorului. nesc literar” al lui Nicolae Iorga, „Ramuri”,
rie ca Adam Neamțu, ultimul haiduc din Banat. „Arhivele Olteniei”, „Ziarul științelor și călă-
Damian Izverniceanu s-a născut la 2 toriilor” din București.
El se punea în calea trăsurilor care trans- martie 1883 în comuna Ciclova Montană,
portau grofi și moșieri de-a lungul și de-a latul lângă orășelul Oraviţa din judeţul Caraș-Se- În 1935, cu doar două săptămâni înainte
ţinutului, îi deposeda de bani și lucruri preţi- verin. Comuna era preponderent locuită de de a muri, a terminat de așternut pe hârtie
oase pe care apoi le împărţea săracilor. La un mineri, descendenţi ai unor familii de „bufeni” documentatul său studiu ‒ la care lucra de
moment dat ajunge în închisoare și albumul se (mineri sau cărbunari din nordul Olteniei) mai mulți ani ‒ Oltenii din Banat (Bufenii sau
termină cu happy-end: Adam Neamțu, după ce aduși aici în anii 1641-1646 pentru exploata- ţăranii) și originea lor. Dorea să-l prezinte la
și-a ispășit pedeapsa, pleacă acasă cu gândul la rea unor mine de pe vremea romanilor! Tatăl Congresul Oltenilor din Banat, ce urma să
soţia și fiul său. lui Damian Izverniceanu era cântăreț biseri- fie organizat pe 15 august chiar în comuna sa
cesc și de aceea a putut să-i asigure o educaţie natală, Ciclova Montană.
Acesta este, pe scurt, subiectul albumului de mai aleasă fiului său. Acesta a urmat școala
benzi desenate Haiducul Adam Neamțu, publi- primară în satul natal, gimnaziul la Oravița și Din păcate, viaţa a fost crudă cu el și
cat de editura Facla din Timișoara în anul 1985 Școala Normală Confesională la Caransebeș. Damian Izverniceanu nu și-a văzut visul cu
și adresându-se elevilor de vârstă școlară (8-14 În 1905, după absolvire, a fost repartizat ca ochii. Totuși, prietenii îi vor publica acest
ani). La vremea apariției sale, albumul a făcut învățător la Sasca Montană. Ca un adevărat studiu postum, în același an, la Editura
figură de ozeneu în peisajul editorial arid din animator cultural, Izverniceanu a înființat și „Librăria Românească” din Lipova. Din pre-
ultimul deceniu al regimului socialist de la noi. condus un cor al minerilor. De asemenea a zentarea biografică a autorului în paginile
Era al doilea album de benzi desenate publicat organizat spectacole de teatru rural cu piese acestei cărţi se va inspira și Ion Neață când
de mica editură bănăţeană (primul apăruse în de Vasile Alecsandri și I. L. Caragiale. va scrie prefaţa volumului În codrul Boș-
1976 ‒ Cavalerul Alb, scenariu Radu Theodoru, neagului, unde a adunat câteva zeci dintre
desene Sandu Florea) și ultimul care va mai Între 1914 și 1918 a fost mobilizat în povestirile răspândite cu generozitate de scri-
apărea în vremea comunismului în România. armata austro-ungară. La întoarcere se aruncă itor în presa vremii.
în vâltoarea evenimentelor provocate de pră-
Albumul fusese tipărit în condiții gra- bușirea Imperiului Austro-Ungar. Participă Albumul de benzi desenate Haiducul
fice de excepție, pe hârtie lucioasă, în culori la organizarea unei gărzi naționale pentru Adam Neamțu (publicat de editura Facla la
‒ culori picturale, care estompau cele câteva apărarea intereselor populaţiei românești. exact 50 de ani de la moartea scriitorului)
stângăcii ale desenelor. Ilustrațiile erau sem- Este numit funcționar la Consiliul Dirigent și volumul de povestiri În codrul Boșnea-
nate de un anume Adam Morân, iar pe coperta de la Sibiu, resortul instrucţiunii publice și va gului, au reprezentat prima (și singura, din
albumului, ca autor, apărea numele lui Damian fi unul dintre organizatorii Marii Uniri de la nefericire) tentativă de recuperare a operei
Izverniceanu. 1 Decembrie 1918. Ulterior va face parte din literare a scriitorului, animatorului cultural
prima promoție de absolvenți ai Universității și patriotului bănăţean cu rădăcini oltenești,
Dar cine a fost acel Damian Izverni- Românești din Cluj, cu licenţă în limba și lite- Damian Izverniceanu. ■
ceanu, despre care, în 1985, publicul nu mai ratura română. Va fi numit profesor și director
la Școala Secundară din Târgu-Mureș. De aici
se va muta la Oravița, ca profesor la Liceul
„General Dragalina” (până în 1926) iar apoi la
Jimbolia (până în 1932). Următorii trei ani din
viață va funcționa ca profesor la Gimnaziul din
Lipova, până la data de 29 martie 1935, când
se stinge din viaţă, la doar 52 de ani.

Damian Izverniceanu a fost atras de lite-
ratură încă din copilărie. Devora cu pasiune
tot ce era literă tipărită: romane populare,
literatură română veche, fabulele lui Esop etc.
Elev la liceu, scrie și trimite știri culturale la
„Gazeta Transilvaniei”, „Tribuna Poporului”
din Arad, „Foaia Poporului” a românilor din
Budapesta etc.

Debutează ca poet (sub pseudonimul I.
Dan) în paginile prestigioasei reviste „Fami-
lia”, editată de Iosif Vulcan la Oradea. Tot
restul vieții va publica articole, povestiri,
nuvele, poezii, culegeri de folclor precum și
un roman în serial, Adam Neamțu, la cele mai

20 Nr. 9 (205) ♦ septembrie 2020 Scrisul Românesc Proză

Horia Lovitura fatală
DULVAC

Habar n-aveau ceilalți de energia celui M-am pus pe tăcut
care nu mai are nimic de pierdut.
Așa că le-am pregătit lovitura fatală. Stăteam pitit, conștient de cantitatea Ion Țuculescu – Femeie în interior (detaliu)
M-am pus pe tăcut. enormă a lucrurilor corporale și de mormanul
de vecinătăți pe care le dislocam cu neîndemâ- Hamsterii șușoteau și mă priveau. Dacă mă
Chestia asta i-a uluit. Nu se așteptau la o naticul meu trup. uitam la ei, întorceau capul. Atunci se auzea un
reacție atât de eficientă. țiuit. Păreau că au tot timpul din lume să mă
Chiar dacă ceilalți dețineau prezentul, pe aștepte să greșesc.
Tăceam al naibii de bine. Urechile țiuiau. care îl ocupau cu substanța dubioasă a biogra-
Asta îi făcea să turbeze pe cei dinaintea fiilor lor. ― Și ce dacă! aș fi vrut să le strig în față.
mea. Cuvintele le chinuiau măruntaiele. Dar (Biografia mea improvizată și inconfor-
se abțineau. (Dar și eu produceam timp, iar asta îi făcea tabilă mă cam strângea la subsuori. La fel
Așa că transpirau și ei tăceri care începu- pe bunii mei concetățeni extrem de nervoși.) și paltonul, pe care îl lăsasem la garderobă
seră să miroase a sulf. ‒ primit de la bunicul veteran de război:
Unii nu au mai suportat. Au explodat, cu Înainte de spectacol, tușeam ce mai rămă- bumbacul aglomerat în căptușeală stătea să
conținutul lor citoplasmatic: sese prin gât, nespus. explodeze ca o grenadă limfatică. Mă aștep-
― Nu noi suntem de vină, ci gazele intestinale! tam de fiecare dată când urma să îl recuperez
Fără nicio legătură (dar așa se întâmplă Scuipam apoi cuvintele înverzite, în șer- de la plasatoarea cu aer de kaghebistă, să văd
cu lucrurile, comunică fără să știm, unele cu vețelele de hârtie pe care ni le dădeau la pe pereți împroșcat, veninul lui verde.)
altele), s-au luat unii după alții și și-au tras garderobă. Le depuneam pe onesta țesătură, ca Se fereau însă să mă privească în ochi.
gloanțe răsunătoare în cap. pe niște brotaci gonflabili sau avortoni lucioși. Întorceau capetele de ceară bombănitoare,
(Am știut că se va întâmpla asta, când am Le împătuream și le ascundeam în buzunarul emanând tăceri umflate ca niște branhii de
văzut explodând pe câmp, maci roșii, fără niciun sacoului. pește. Alea pe care le spărgeam sub picior, după
motiv. Capetele lor formate din micelii globu- ce curățam de mațe, crapul încă viu.
lare ca niște gânduri s-au pulverizat spre cer. O De acolo, unele fugeau, o luau pe lângă
pulverizare iresponsabilă în felul ei. Atâta tot.) scaune și urcau în lojă. Dar nici eu nu prea eram dus la biserică –
Obișnuit să fiu refuzat, mă dădeam una- ori de câte ori cleveteau (îmi dădeam seama de
două de gol. Nici nu apucam să trec pragul, Acolo era Primărița orașului, atrăgând asta după faptul că dădeau mărunt din buze),
că toți strigau: ochii spre ea. Îi puteai auzi – pe ochi ‒ clefăind. prindeam aripi. (Era un zeu grec, cu aripi la
― Ocupat! picioare – i-am uitat numele. Nu înțelegeam
Parcă eram la niște closete publice. (În Prefăcându-mă că îmi aluneca pixul pe cum nu se răsturna. Încercasem și eu să levitez
armată, conducătorii militari hotărâseră ca parchet, aruncam și eu câte o privire sub foto- ca el, dar mă dădeam peste cap.)
wc-urile tinerilor recruți să nu aibă uși.) lii. Puneam o oglindă pe pantof și le priveam
Nu aveam și eu un bilet, să mă așez în fotoliu, fetelor de la Colegiul Pedagogic (ocupaseră cu Îi înfruntam în pronaosul bombănelilor lor,
ca o măsea în alveolă. Trebuia să dau pe cineva la mirosurile lor, rândul al treilea) despicăturile făcând pereții să se umfle de furie și le transmi-
o parte, să-l smulg din rădăcini, cu sânge cu tot. mov vaginale. team prin tăceri ipocrite că vor avea de furcă
Ocupam locul ‒ așteptând să fiu ridicat. cu mine.
Toată sala m-ar fi mâncat atunci din ochi: „Uite În afară de carne speriată, nu am văzut
dragă, încă care a venit pe lume fără bilet! Nici nimic. Tăcerea mea amenințătoare era percepută
măcar n-a studiat bibliografia.” imediat la adevărata ei semnificație. Brusc, toți
Asta făcea să mi se înfioare părul pe spate În sală, bunii mei concitadini cu capete începeau să bufnească, apoi se puneau să tacă
(încă mai aveam solzii ăia de dinozaur, pe care de hamsteri, plezneau de fudulie. Ocupaseră și mai dens.
îi foloseam la presimțiri). prezentul cu masa corporală a biografiilor lor.
Puteam să rămân așa, fără drept de spațiu, ― Măi să fie, le transmiteam eu îmbufnat!
scos din orice cavitate? Secretomania lor mă scotea din minți. Tresăreau cu spinările țepoase (le rămăseseră
Îmi venea să le rup dantura cu o lovitură bine așa de când erau dinozauri), înțelegând că până
plasată de pumn (sau ca să îmi protejez meta- aici le-a fost.
carpienele, de levier).
Prezența mea ilegitimă se așeza între ei, cu
Toți păreau că știu. mirosurile sale nedorite, semnalizând ceea ce
Creșteau mărunt umăr lângă umăr, ca nu puteau să contracareze, oricum: faptul că,
iarba. N-ar fi lăsat pe altcineva între ei. după o vreme, mă voi pune pe înmulțit.
Eu eram cam dezorientat: nimeni nu îmi
dăduse un caiet de sală, să știu care este subiec- Pe îndesate, pe tăcute, pe brânci. Păi cu cine
tul. Nu numai că fusesem atras în capcana credeau ei că au de-a face? ■
nașterii ‒ una destul de improvizată de altfel.
Dar nici habar n-aveam ce va urma.

Cărţi în curs de apariţie la Scrisul Românesc

Teatru Scrisul Românesc Nr. 9 (205) ♦ septembrie 2020 21

Boemul Ion Teatru
unei „generații de aur”mplinirea celor 170 de ani ai Naționalului invariabil la restaurantul Minerva. Prin îmbie- PARHON

craiovean, sărbătoare din păcate toarea sa grădină și o sală maură, acesta Tudorache, Gh. Cozorici, Vasile Nițulescu,
Ion Marinescu ș.a. sau în Actorul „cursei de
Îconfruntată cu evenimentele tragice și devenise principalul spațiu de întâlniri și șoareci” din Hamlet, cu Gh. Cozorici în rolul
cu severele măsuri impuse de pandemia ce dialoguri pe marginea isprăvilor profesionale titular și Silvia Popovici în Ofelia, toate regi-
a îndoliat întreaga suflare a planetei, ne-a și nu numai profesionale ale protagoniștilor. zate de Vlad Mugur, în Pleșoianu din Ultima
permis a ne aminti că printre meritele acestei Cu silueta lui deloc impresionantă, contrazisă generație, în regia lui Radu Penciulescu, sau în
instituții emblematice se numără și startul către de ochii pătrunzători, când triști, când iro- pitorescul Jupân Fortunato din Gâlcevile din
celebritate al „promoției de aur” a teatrului nici sau de o copilăroasă veselie, ori de vocea Chioggia, de Goldoni, în regia lui Dinu Cer-
românesc. Căci din providențiala „familie” baritonală, Rauțchi întrupa pe scenă misterul nescu, spectacol jucat și pe lacul din Parcul
a celor cuprinși sub emblema „generației de chipului uman, acel aliaj omenesc de necă- Romanescu, unde interpretul a picat în apă
aur”, denumire de adevăr cosmic și noblețe utată asprime și de abis sufletesc, identitate spre hazul dezlănțuit al publicului de pe mal
inconfundabilă, un grup compact de absol- într-un discret contrast cu farmecul bărbătesc și blânda muștruluială a „Meșterului” Vlad
venți IATC-1956, de la clasa profesorilor și eleganța lui Rebengiuc, robustețea lui Amza, Mugur. Dincolo de scenă, mi-l amintesc în
Nicolae Bălțățeanu și Aura Buzescu, împreună aerul neînchipuit princiar și vocea fremătă- unele dintre cele mai neobișnuite ipostaze, fie
cu regizorul, profesorul și mentorul lor Vlad toare proprii lui Cozorici sau jovialitatea și pe terenul de fotbal al școlii noastre, unde se
Mugur, a sosit la Craiova, și-a început cariera amesteca uneori bucuros printre noi, elevii,
și s-a făcut repede remarcat în spectacole care și mai bucuroși de a-l avea drept coechipier,
aveau să facă istorie. Mă refer la Victor Reben- fie pe o scară de pompieri, în miez de noapte,
giuc, Silvia Popovici, Sanda Toma, Gheorghe când și el și Vlad Mugur, care dormeau în
Cozorici, Pellea Amza, Constantin Rauțchi, teatru au fost treziți de un teribil incendiu, fie
Dumitru Rucăreanu, cărora li s-au adăugat la acele seri de șuete și acordeon din „blocul
pentru unele spectacole Vasile Nițulescu și cu Farmacie”, în pofida unor colocatari care își
Florin Vasiliu, autorii piesei Ultima generație, vedeau somnul periclitat de cascadele de râs
iar în rolul femeii-comisar din Tragedia opti- provocate mai ales de poveștile lui Rauțchi.
mistă, inegalabila Olga Tudorache. Timp de doi
ani (1956-1958) numele acestora au strălucit A urmat un sfert de veac de viață acto-
pe afișul teatrului craiovean sau pe genericul ricească pe scenele Capitalei, la Teatrul
succeselor înregistrate la turnee și festivaluri Național, în sălile din Calea Victoriei (astăzi
Constantin Rauțchi în Hagi Tudose Teatrul Odeon) și din Piața Amzei (până mai
ieri Teatrul „Ion Creangă”), unde Rauțchi,
în Capitală, după care prezența lor a coincis cu prețiozitatea înfățișării lui Rucăreanu, iar în ce Cozorici, Silvia Popovici și Sanda Toma au
performanțe de vârf realizate la Teatrul „Bulan- le privea pe partenerele lor de scenă, cu inge- fost integrați prin concurs odată cu satisfacția
dra”, Teatrul Național „I. L. Caragiale”, Teatrul nuitatea, exuberanța și strălucirea tinerelor manifestă a directorului Zaharia Stancu, apoi
de Comedie și Teatrul „Nottara”. Sanda Toma și Silvia Popovici. Predestinarea la Teatrul „Nottara”, în uluitorul spectacol cu
Ca un omagiu la adresa acestor corifei ai lui pentru teatru și pentru o viață boemă au Scaunele, de Eugène Ionesco, alături de Ileana
scenei românești, dintre care astăzi mai sunt făcut-o pe Silvia Popovici să spună că „era Predescu și de Nicky Wolcz, în regia lui Miron
în viață Sanda Toma și Victor Rebengiuc, dar cel mai talentat dintre noi” ori că se pricepea Niculescu, dar și la Televiziune, la Radio și pe
și la adresa acelui început de glorie a Teatrului să sfideze evidențele necazului prin a inventa marele ecran unde, indiferent de dimensiunile
craiovean, care s-a identificat în chip grăitor „sandvișul lui celebru, alcătuit dintr-o felie de partiturii, s-a făcut remarcat în numeroase
cu virtuțile generației de aur și cu meritele pâine albă și o felie de pâine neagră”. Cu admi- filme, ca Bădăranii, Lupeni 29, Titanic Vals,
regizorului Vlad Mugur, am ales să așez aici rația binecuvântată a profesorului său, cel care Străinul, Răscoala, Neamul Șoimăreștilor, Prin
câteva gânduri despre cel plecat primul spre în cartea Floricăi Ichim intitulată La vorbă cu cenușa imperiului, Ciprian Porumbescu, Din-
„tărâmul neștiut de nimeni”, la numai 50 de Vlad Mugur nu a ezitat să îl numească „un colo de nisipuri ș.a. Așa cum ne informează o
ani, cel mai pitoresc personaj al boemei artis- actor genial”, cu elogioase aprecieri ale criti- cronică din Revista „Teatrul”, nr. 12, decembrie
tice a vremii, poate ultimul boem autentic al cilor, ale unor scriitori ca Horia Lovinescu, 1984, semnată de Victor Parhon, actorul „avea
unei lumi astăzi apuse, în care însuși teatrul Camil Petrescu și Zaharia Stancu, ale actori- darul să transforme chiar și rolurile mai mici
însemna adeseori un privilegiu al libertății lor Emil Botta și Ionescu Gion, ale regizorilor din unele filme în adevărate bijuterii greu de
interioare și al bucuriei. Este vorba de Con- Al. Finți, Ion Cojar, Constantin Moruzan, dat uitării”. Pentru interpret, însă, clipele de
stantin Rauțchi (1934-1984), cel pe care, așa Cătălina Buzoianu, Lucian Giurchescu și teatru au fost cele mai dragi, mai chinuitoare
cum am arătat pe larg în volumul meu Pe Radu Penciulescu, ale pictorului Constantin și mai fericite totodată, care i-au completat și
repede înapoi, apărut la „Scrisul Românesc” Piliuță și ale multor, foarte multor iubitori ai i-au consacrat imaginea de actor genial sau de
(2005), l-am cunoscut încă de când eram teatrului, Rauțchi și-a apropiat meritele unor artist pentru toate anotimpurile.
elev la Liceul „Nicolae Bălcescu”, reîntâlnin- performanțe memorabile. Așa s-a întâmplat în
du-l apoi ca student în București, unde și el și decrepitul don Bartolo din Bărbierul din Sevi- Au dovedit-o cu brio creațiile în care
Gheorghe Cozorici ne-au devenit minunați lla, de Beaumarchais, spectacol de absolvență instinctul său actoricesc, de-a dreptul fasci-
prieteni mie și fratelui meu, prilejuindu-ne și totodată prima apariție pe scena craioveană, nant, expresivitatea mimicii ieșită din comun,
nepieritoare aduceri aminte fie din sălile de în laconica dar savuroasa evoluție a Valetului capacitatea magică de interiorizare, rezonanța
spectacol, fie din șuetele întotdeauna greu de din Bunbury sau Ce înseamnă să fii onest, arabescurilor vocii contrapunctată de o surprin-
uitat de dincolo de scenă sau din vacanțele de de Oscar Wilde, alături de V. Rebengiuc, D. zătoare zgârcenie a gestului, departe de orice
poveste la Costinești și Schitu. Rucăreanu, Silvia Popovici și Sanda Toma, ori clișeu și de ispita epatării cu orice preț, s-au alcă-
Grupul foștilor studenți la actorie era cazat de veteranii Madelaine și Manu Nedeianu, tuit în argumentele succesului, pe larg devoalate
la Craiova într-o casă cu trei etaje, vizavi de în apocaliptica dezlănțuire a Marinarului de critica de specialitate.
Prefectură, la începutul pietonalei ce conducea răgușit din Tragedia optimistă, alături de Olga
Continuare în p. 23

22 Nr. 9 (205) ♦ septembrie 2020 Scrisul Românesc Eseu

Florea FIRAN

Tudor Gheorghe – 75
Cu o carieră de succes, și mereu înnoi-
toare de peste jumătate de secol, Tudor un an la Institutul Național de Folclor pentru
Gheorghe și-a dobândit un loc impor- documentare, unde beneficiază de îndruma-
rea unor specialiști precum Mihai Pop, Emilia
tant în viața artistică națională, ca actor și Comișel, Al. I. Amzulescu, Tiberiu Alexan-
menestrel. Însemnările de față se vor un omagiu dru, continuând de fapt cercetările începute
adus artistului la venerabila vârstă de 75 de ani, cu Aurelian Popescu la Filiala Centrului de
relevând câteva momente semnificative din Științe Sociale Craiova al Academiei Române.
activitatea sa bogată și diversă la care am fost Scenariile, adaptările, prelucrările, interpretă-
martor. Teatrul Național craiovean este locul rile îi aparțin în totalitate lui Tudor Gheorghe Tudor Gheorghe cântând la Cenaclul Flacăra, 1973

unde Tudor Gheorghe și-a desfășurat cea mai care realizează spectacole memorabile, înso- artistică este o lecție de limbă română, de lite-
mare parte a activității ca actor. În altă ipostază, țit de chitara sa, de cobză sau de grupuri de ratură și folclor, o lecție civică și de morală, de
sala teatrului, ce poartă acum numele lui Marin instrumentiști, precum Nopțile poetului, în care meditație, dar și de politică. În acest spectacol,
Sorescu, a fost gazda multora din spectacole cântă pe versurile a doi mari poeți ‒ Eminescu dar și în altele care au urmat, Tudor Gheorghe
sale de poezie și cântece. și Macedonski ‒, sau Rădăcinile de dor, specta- a dovedit calitățile sale de artist și interpret.
Absolvent al IATC București (1966), Tudor col susținut la Naționalul craiovean și interzis Spectatorii au avut revelația să asculte melodii
Gheorghe își începe cariera artistică celebre ale Bucureștiului interbelic, cu
pe scena Naționalului craiovean inter- șlagăre și refrene de neuitat pe care
pretând un rol din piesa Cocoșul negru le cântau Jean Moscopol, Titi Botez,
de Victor Eftimiu. În studenție jucase, Cristian Vasile sau faimosul Zavaidoc:
alături de mari actori, în piesa Ninge la Zaraza, Truli, truli, Vecina dea de
Ecuador de Dorel Dorian, în regia lui vizavi, Mai spune-mi încă-o dată,
Ion Cojar. Este distribuit de-a lungul Dă-mi gurița s-o sărut, Adio, doamnă!.
anilor în roluri importante în care i Iarna Simfonică Aniversar, pre-
se remarcă talentul și vocația: Visul mieră la Naționalul craiovean în
unei nopți de iarnă de Tudor Mușa- 2017, susținut împreună cu orches-
tescu, D-ale carnavalului și Năpasta de tra și corul Filarmonicii Oltenia, sub
I. L. Caragiale, Doamna nevăzută de bagheta dirijorului Marius Hristescu,
Calderon de la Barca, Mitică Popescu a fost un spectacol deosebit față de
de Camil Petrescu, Filfizonul pedep- toate celelalte. Artistul a început
sit de John Vanburgh, Unchiul Vanea cu acompaniamentul său la chitară
de Cehov, A treia Țeapă și Vărul Sha- sau cobză, apoi cu tarafuri de lău-
kespeare de Marin Sorescu, Piticul Tudor Gheorghe și dirijorul Marius Hristescu la Teatrul Național din Craiova tari, orchestre de muzică populară

din grădina de vară de D. R. Popescu, și a ajuns la spectacole de referință
Omul din La Mancha de Wassermann având parteneri orchestre simfonice
etc. Cronicile la spectacolele respective la toate spectacolele susținute în țară,
i-au remarcat spontaneitatea, registrul o modalitate originală și de anvergură.
divers în interpretarea rolurilor, de la Cel mai recent spectacol, din 2019,
comedie la dramă. Ca actor rămâne intitulat Femeia, al cincilea anotimp,
fidel scenei craiovene deși i s-au oferit a fost unul special prin fragmentele
și lui, ca multor actori, șansa de a juca din epopeea țărănească La lilieci de
pe scena teatrelor bucureștene. Marin Sorescu, prin modul în care
Pasiunea și talentul pentru teatru le interpretează, în care îl aduce pe
este dublată de cea pentru cântecul poet în scenă, desigur la figurat, spre
și poezia populară. Tudor Gheorghe marea bucurie a celor care îl prețu-
devine unul dintre cei mai apreciați iesc pe poetul din Bulzești. Actorul
interpreți, afirmându-se prin spectacole Tudor Gheorghe a fost, alături de Ilie
Marin Sorescu, Emil Cioran, Florica Ciodaru-Courriol şi Tudor Gheorghe,

cu un repertoriu autentic, cu săli mereu în locuința lui Cioran de la Paris, ianuarie 1990 (Foto: Alexandre Vajaianu) Gheorg­ he, Ion Caramitru, Virgil Ogă-

pline. De fiecare dată artistul își construiește un pentru conținut și interpretare tendențioasă. șanu mai apoi de Mircea Albulescu și Dorel
repertoriu în care îmbină armonios cântecul cu De fapt, din 1987 i se interzice o perioadă Vișan, dintre cei care au interpretat magistral
poezia, menestrelul cu actorul, dând prospețime îndelungată prezentarea de orice spectacole, și au dat valoare pe scenă operei soresciene.
și valoare spectacolelor sale. Debutează în 1969 revenind pe scena muzicală abia în 1992 cu În cadrul Zilelor „Marin Sorescu” a susținut de
cu recitalul Menestrel la curțile dorului, urmat de spectacolul Cântece cu gura închisă, urmat de fiecare dată spectacole din creația poetului sub
o serie de spectacole de cântec și poezie româ- Anotimpurile poeziei românești, Primăvara sim- genericul Ce-am avut și ce-am pierdut, titlu prin
nească susținute în țară și peste hotare, unde este fonică, La margine de imperiu, Mahalaua, mon excelență sorescian, Când Dumnezeu era mai
iubit de diasporă. Într-o vizită la Emil Cioran amour, Vremea nemâniei ș.a. jos și Petrecere cu lăutari. Tudor Gheorghe este
acasă, însoțit de Marin Sorescu, îl impresionează Continuă cu spectacolul Cavalerii feli- de părere că „nimeni, de la Creangă încoace, nu
și pe marele scriitor. Șapte balade și Miorița, apoi narelor târzii, urmat de Al cincilea anotimp, a reușit ca Marin Sorescu să pătrundă spiritul
Acolo unde-s’nalți stejari și O soaré de museu, sub dedicat femeii când interpretează versuri de satului românesc”.
auspiciul Muzeului Literaturii Române (1972), T. Arghezi, I. Pillat, Gr. Vieru, etc., dar și din Leagă prietenii cu mari actori, între care
sunt dintre primele sale spectacole. volumul Uneori femeile surâd, semnat de actrița Amza Pellea, împreună cutreierând țara cu
Preocupat de autenticitatea folclorului și Georgeta Tudor, soția artistului. Adio, doamnă!, spectacolul de mare succes Două ore cu oltenii
valorificarea lui, în 1976 este detașat pentru spectacol susținut din 2015, dincolo de latura Tudor Gheorghe și Amza Pellea. →

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (205) ♦ septembrie 2020 23
Teatru

→ Activitatea sa de menestrel se regăsește amour (2013). Primește Premiul „Biletul de
aur” pentru vânzarea a peste un milion de
în peste 20 de albume: Viața lumii (1974), bilete la reprezentațiile sale. Este distins cu
Cântece de dragoste de țară (1975), Veniți,
privighetoarea cântă (1976), Pasăre galbenă-n Ordinul Național Steaua României în grad de
pene (1978), Tudor Gheorghe (1984), Primă- Cavaler (2010), iar în 2011 cu titlul de Doctor Artistul împreună cu soția sa Georgeta
vara (1989), Reîntoarcerea (1999), Mie-mi Honoris Causa al Universității din Craiova și
pasă! (1999), Suflet de Român (2000), Pri- al Universității „Constantin Brâncuși” din Tg.- în perioada 2003-2005 sub genericul La taifas
măvara Simfonic (2001), Toamna Simfonic Jiu (2014). Cu titlul și roba de doctor, Tudor cu Tudor Gheorghe și vol. Vă dau un an din
(2001), Pe-un franc poet (2002), Petrecere cu Gheorghe a intrat în rândul oltenilor prețuiți viața mea (Scrisul Românesc, 2016), care este
taraf I (2002), Iarna Simfonic (2003), Dili- la ei acasă, după ce și-au câștigat celebrita- de fapt un jurnal în care povestește din viața
gența cu păpuși (2003), Petrecere cu taraf II/ tea în țară și în comunitățile de români din lui, din viața de familie, de lumea teatrului, a
Trimite Vorba (2004), Între răsuri și trandafiri străinătate. La primirea acestor titluri artistul scriitorilor, dar și de politica din România...
(2005), Cu Iisus în celulă (2005), În căutarea mărturisea că, din fericire, nu este inclus în Este scris cu pasiune, Tudor Gheor­ghe dove-
dorului pierdut (2006), Vara simfonic (2006), showbizul românesc, el dedicându-se culturii dind că are, ca și în cântec, talent și har al
Calvarul unei inimi pribegi (2007), Petrecere cu și educației, susținând spectacole „unde nu se povestirii. În prefață D. R. Popescu îi face
taraf III/Când Dumnezeu era mai jos (2007), fluieră, nu se huiduie, ci se ascultă...” un portret în stilu-i cunoscut: „Olteanul de
Parfumele nebunelor dorințe (2007), Risipei se la Podari e un magician! Îți arată, în apusul
deda florarul (2007), ...de Primăvară (2009), Pasionat al poeziei și cântecului, Tudor soarelui, tristețea zilei, în drum spre noapte,
Degeaba (dublu album, 2012), La margine de Gheorghe este și creator, scriind poezie și și după cântatul cocoșilor, zbuciumul beznei
imperii (dublu album, 2013), Mahalaua, mon proză memorialistică. Prima sa apariție, cu un de a deveni zi! ... Descopăr un scriitor talen-
grupaj de versuri, se află în antologia Actori tat, Tudor Gheorghe, care povestește, în mai
multe cuvinte, câte ceva despre drumurile
poeți, poeți actori (Ed. parcurse prin țară și prin lume de magistrul
Brumar, 2008), alături de cântecelor vrăjite...” ■
Emil Botta, Toma Cara-
giu, Dorel Vișan, Horațiu
Mălăele, Georgeta Tudor,
Ioana Crăciunescu...
Au urmat două volume
de interviuri și proză
memorialistică: Tudor

Gheorghe. În umbra
menestrelului, convorbiri
cu Mircea Pospai (Scri-
sul Românesc, 2010) care
cuprinde interviuri sus-
Florea Firan, Tudor Gheorghe, Nicolae Coande la Teatrul Național din Craiova ținute la Radio Oltenia,
cu ocazia lansării cărții „Vă dau un an din viața mea” , 2016

Continuare din p. 21 keanos

Mă refer la acel rol al Negrului, nefericitul stăpân al unui maida- Revista Familia (nr. 5-6-7/2020), cu
nez din Oameni și șoareci, de J. Steinbeck, unde juca alături de Florin genericul „O revistă. O carte. O bibli-
Piersic, vedeta incontestabilă a spectacolului regizat de Al. Finți, otecă”, ne atenționează că prin cele trei
la Azdak din Cercul de cretă caucazian, de Bertolt Brecht, impre- numere reunite într-un singur volum
sionantul spectacol baroc în regia lui Lucian Giurchescu, la Șbilț de aproape 500 de pagini ne dă de citit
din Patima roșie, de Mihail Sorbul, unde evolua alături de Carmen pentru toată vacanța. Editorialul lui
Stănescu, la Bufonul din Regele Lear, de W. Shakespeare, alături de Traian Ștef ‒ Pandemia ‒ face un bilanț
George Constantin în rolul titular, antologicul spectacol semnat de subliniind că cel mai mult de suferit în
Radu Penciulescu, și la rolul lui Hagi Tudose, din spectacolul cu această perioadă de pandemie a avut-o
același titlu de Delavrancea, semnat de Ion Cojar, copleșitoarea lui cultura, educația, arta și sportul. După câteva eseuri, însemnări, cro-
evoluție consemnată elogios de critica de specialitate, nu cu mult nici literare, între care cel despre Cioran, omul incomplet de Alexandru
timp înainte de trecerea artistului în împărăția îngerilor. Seres, Integritate și civism de Andrei Marga sau Jurnalul american de
Bedros Horasangian și puține poezii, 322 de pagini din cele 438 cât
„A fost un actor special, fără conține volumul sunt consacrate lui Mircea Ciobanu ‒ 80. Dincolo
pereche, dumnezeiesc și demo- de abis la împlinirea a opt decenii de la naștere, eseuri și însemnări
nic totodată, dar și un partener grupate de Marius Miheț, prin care se relevă activitatea prodigioasă a
minunat”, ne spunea actrița scriitorului al cărui profil spiritual este complex: poet, prozator, eseist,
Leopoldina Bălănuță despre jurnalist și editor. Printr-un gest recuperator relevant pentru cel care
acela cu care a împărțit „dulcea a fost redactor la Cartea Românească de la înființare și până în 1990,
povară” a succesului la specta- când creează colecția de poezie „Hyperion”, continuată după 1990 cu
colul cu Oameni sărmani, după „Poeți români contemporani” la editura Eminescu, volumul reunește
F. M. Dostoievski, căruia sub- aproape 50 de eseuri, însemnări și comentarii semnate de personalități
semnatul i-a închinat rânduri cu preocupări diverse culturale și literare privind activitatea scrii-
elogioase, ca și mai vârstni- torului-editor. Volumul, denumit „Dosarul monografic”, capătă, de
cul meu coleg, cronicarul și la început un caracter documentar, iar inițiativa redacției „Familia”
omul de televiziune Constan- rămâne exemplară privind receptarea autorului din cele mai diverse
tin Paraschivescu, în volumul unghiuri de vedere. ■
Conchistadorii scenei, dedicat Red.
„generației de aur” sărbătorită
pe scena Teatrului Național din
Craiova. ■

24 Nr. 9 (205) ♦ septembrie 2020 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Emilian ȘTEFÂRȚĂ

Art-Terapia antivirală
Parcurgem o etapă în care asistăm la
escaladarea insecurității sanitare până muzelor focarele, pretind trecut prin episoade traumatizante sau care
la cote nebănuite vreodată. Virusolo- statisticienii, s-au împuținat suferă de afecțiuni psihice sau fizice dar și ca
gia și imunologia au devenit parcă hotărâtoare infectările, s-a limitat răs- mijloc de stimulare de dezvoltare personală,
în stabilirea destinului speciei umane, aceste pândirea virală. Am crezut de creștere a potențialului creativ. În contextul
două ramuri ale medicini au ajuns să eclipseze sub sloganul că astfel salvăm actual cred că nu ne-ar strica să apelăm și la
mediatic până la extincție pe toate celelalte. vieți că munca de la domi- terapie prin artă. Ea este cea care oferă mijloa-
ciliu, școala de la domiciliu cele de valorizare personală prin interpretarea
Într-o lume globalizată un virus face rava- și până la un anumit punct unor simboluri în cheie proprie, individuală și
gii, terifiant nu atât prin numărul de victime chiar telemedicina vor fi personală, câtă vreme sunt țintite acele părți
cât mai ales prin viteza de răspândire și modul capabile să mențină celelalte nonverbale ale cortexului nepresupunând din
încă nedescifrat de manifestare. Economia sisteme funcționale, viabile partea subiecților existența unui simț artistic
mondială bazată pe circulația rapidă a mărfu- și productive. Pe termen sau a unor abilități speciale în realizarea de
rilor, a marilor prime dar și a forței de muncă scurt recluziunea socială a obiecte de artă și asta fără limitări pe criteriul
suferă, precum o ambarcațiune zgâlțâită din dat rezultate, prelungirea acestor măsuri însă vârstei ori a gradului de instrucție al subiec-
toate încheieturile pe o mare agitată. Odată pot produce evoluții cu grad de periculozitate ților, asigură fără excepție o stare de confort
cu trecerea timpului tot mai multe voci atrag socială chiar mai mare decât cel produs de aptă să ajute la descoperirea în eul interior
atenția asupra unei alte traume produsă de pandemie. Dintr-o analiză a unui mare angaja- de resurse nebănuite, ajutând mentalul să
virus, cea la nivel social care amenință să pună tor în industria IT, industrie pe care o credeam exprime emoții diverse altfel inhibate.
între paranteze valori democratice fundamen- ca singura aptă să suporte pariul decuplării
tale. Mediul virtual și-a dat măsura limitată a fizice a omului de biroul companiei, am aflat Dacă până și cei care lucrează în IT dau
capacității sale de a suplini prezența fizică a că randamentul angajaților a ajuns pe termen semne de nevroză și oboseală cronică despre
indivizilor în actul social relevând faptul că mediu să sufere un declin notabil la care s-au muzicieni, actori, balerini, sportivi putem
lumea noastră este încă insuficient tehnologi- adăugat afectarea echilibrelor emoționale, spune că sunt în moarte clinică profesională.
zată pentru a suplini prezența omului în cele apariția nevrozelor, a stărilor de anxietate cu Chiar cei care trebuiau să ne devină art-tera-
mai multe dintre ramurile de producție. repercusiuni nedorite în plan psihosomatic. peuți riscă să devină primele victime colaterale
Iată că socializarea virtuală este încă la nivel ale acestei pandemii. Chiar dacă virusul este
Într-un elan intempestiv decidenții admi- de deziderat fiind posibil a fi realizată doar unul ucigaș, lipsa artelor din planul social
nistrativi au decis la nivel de state să limiteze într-o măsură limitată. Soluția este așteptată poate produce traume mutilante ale echili-
cu orice preț răspândirea virală, închizând tot de la cei care emit păreri cu valoare de edict brului psihic cu efecte generale grave și de
anumite industrii pe care le-au identificat ca pentru noi subiecții neinstruiți, de la viruso- lungă durată. Cine ar fi crezut că spectacolul,
fiind factori mari de risc dar cu impact eco- logi și epidemiologi. De la ei se așteaptă ca în concertul, vernisajul pot fi interzise de un
nomic dacă nu neglijabil cel puțin acceptabil. cel mai scurt timp să fie pus la punct un sistem virus. Dacă o astfel de profeție, care încă pare
S-a interzis accesul mulțimilor în sălile de de reacție rapid și precis cu timpi minimi absurdă, se va împlini societatea modernă,
concerte permițându-se în tot acest timp să între diagnosticare, definire etiologică și răs- atât complex articulată, va suferi dezechili-
se folosească fără restricții mijloacele de trans- puns vaccinal sau medicamentos. Până atunci bre greu de evaluat. Lipsa noastră din sălile
port. S-a interzis accesul în sălile de muzee ori suntem liberi să recurgem la terapii alternative de concert, din sălile de teatru, din tribunele
expoziții permițându-se funcționarea fabri- cum ar fi terapia prin artă. arenelor sportive nu poate fi continuată la
cilor de confecții ori a industriei miniere. S-a nesfârșit fără a înregistra reverberații sociale
interzis accesul publicului pe arenele spor- Acest concept presupune exprimarea nedorite. Catharsisul produs de artă anulează
tive dar s-a permis în continuare activitatea nonverbală punând accent pe latura non- starea de stres câtă vreme metafora ce rezidă
pe șantiere ori agricultură. Cu prețul tăcerii cognitivă, benefic nu doar persoanele ce au din simboluri creează o stare de libertate de
expresie deplină. Contactul cu arta stabilește
punți unice de legătură cu subconștientul
valorizând în mod miraculos capacitatea
noastră intuitivă de care în momentele critice
avem atât de multă nevoie. ■

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 24 pag. – 5 lei 09

ScrisuRl omânescSR Scrisul Românesc Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 1

Serie nouă Anul VIII Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 9 (85) 2010
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCSIS

Florea FIRAN

Alexandru Busuioceanu

Sever Burada – Autoportret E ditorialul de faţă, dedicat lui în timpul refugiului de la Iaşi (1918), o
Alexandru Busuioceanu, urmă- perioadă este redactor şef al periodicului,
Craiovean de origine, pictorul Sever Burada (1896–1968) avea să fie reşte, în primul rând, readucerea apoi redactor la revistele „Luceafărul“,
remarcat de presa pariziană din perioada interbelică drept un excelent în actualitate a unei personalităţi dintr-o „Lamura“ şi ziarul „Dacia“ (1918–1920).
portretist şi un peisagist sensibil. generaţie de intelectuali de elită din peri- Acum devine şi membru fondator al
oada interbelică ce număra poeţi, prozatori, Asociaţiei Generale a Presei Române şi
Florin ROGNEANU critici literari precum Lucian Blaga, Adrian al Asociaţiei Ziariştilor Profesionişti, iar
Maniu, Ion Pillat, Cezar Petrescu, Gib I. din 1920 membru al Societăţii Scriitorilor
Poezie Mihăescu, Mihai Ralea, Tudor Vianu. Români.
Profilul spiritual al lui Al. Busuioceanu
Viorel Forţan Carmen Firan Proză conturează o personalitate ce s-a impus ca A mai colaborat la „Drum drept“, revis-
Dan Ionescu eseist, critic de artă şi literar, poet de lim- tă condusă de N. Iorga, „Solia“, „Revista
John McGahern bile română şi spaniolă, publicist şi tradu- critică“, „Universul literar“, „Secolul
cător, profesor cu o activitate îndelungată 20“, dar şi la o serie de periodice spani-
Victor Munteanu Gheorghe Păun în învăţământul universitar din Bucureşti ole: „La Espadaña“, „Insula“, „Escorial“,
şi Madrid. S-a născut la 10 iunie 1896 în „Oriente“, „Platero“, „Destin“ ş.a.
Adrian Sângeorzan Slatina, – oraşul care i-a dat şi pe Eugen
Monica Spiridon Ionescu, Ion Minulescu, D. Popovici, D. Îşi începe activitatea universitară la
Caracostea, Marin Mincu – într-o fami- Cluj (1920), alături de profesorul său
Marian Victor Buciu lie de intelectuali, tatăl Alexandru, mama Vasile Pârvan, urmând toate treptele, până
Alexandrina. Din căsătoria cu pianista Lia la profesor titular. În paralel deţine şi func-
Ion Buzera Busuioceanu (născută Iliescu) a rezultat ţii importante în domeniu culturii, până în
fiica lor, Oana, cunoscută traducătoare şi 1945. La Cluj, în 1920 face parte dintre
Adrian Cioroianu critic literar. membrii fondatori ai revistei „Gândirea“
După ce absolvă liceul la Ploieşti iniţiată de un grup de scriitori în frunte cu
Geo Constantinescu (1914), se înscrie la Facultatea de Litere Cezar Petrescu, apoi este numit consilier al
şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, Editurii „Cultura Naţională“ (1922–1923),
pe care o absolvă în 1920, cu o întrerupe- condusă de profesorul Alexandru Rosetti,
re de un an, în 1916, când pleacă voluntar şi secretar al Pen-Clubului Român (1923),
pe front şi luptă în rândurile combatanţi- al cărui preşedinte pentru secţia română
lor în Războiul pentru întregirea neamu- era Vasile Pârvan.
lui. În perioada studenţiei, întemeiază, la
Bucureşti, „Lumina nouă“, revistă socială Între 1920–1922 urmează, la Viena,
şi literară (1915–1916) al cărei redactor cursuri de istoria artelor plastice, istoria ar-
este, din comitetul de conducere mai fă- tei medievale europene şi a celei paleocreş-
când parte Tudor Vianu, Mihai Ralea şi T. tine ale celebrului profesor J. Strzygowski,
Teodorescu-Branişte. Este tot mai atras de frecventând, în paralel, cursurile marelui
gazetărie, colaborează la ziarul „Arena“, teoretician Max Dvořak, precum şi cele de
arheologie şi istoria artei antice ţinute de
M. Reisch şi Em. Lőwy.

Continuare în pagina 3

Mihai Ene

Ovidiu Ghidirmic

Ioan Lascu Florin Rogneanu

Eseu Constantin M. Popa NicPolaicetoTrurluţă
George Sorescu
p. 32
Carte eveniment: Gabriel Coşoveanu – p. 4

despre Ruxandra Mărginean Kohno şi teatrul japonez

Inedit: Marin Sorescu – Poeme p. 5

Irina Mavrodin – Citindu-l pe Montherlant p. 6

prin Cioran

Dumitru Radu Popa – De vânzare Barnes&Noble p. 15

D. R. Popescu – Şase cai din Barbaria p. 24

Teatru: Ion Parhon – Gala HOP – 2010 p. 26 Pe Dunăre, de Vasile Buz

2 Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 Scrisul Românesc Evenimente
culturale
Sumar

Florea Firan, Alexandru Busuioceanu ....... Tema: Viitorul Cărţii Scrisul Românesc
........................................................ pp. 1, 3
Claudia Miloicovici, Scrisul Românesc la Craiova, vineri, 22 octombrie 2010 Revistă de cultură
Târgu-Jiu ............................................... p. 2
Gabriel Coşoveanu, Convenţia literară şi PROGRAMUL MANIFESTĂRILOR Fondată la Craiova, în 1927,
supravieţuirea ei .................................. p. 4 CULTURAL-ŞTIINŢIFICE Serie nouă (din ianuarie 2003)
Red., Sasha Mereţ la Bucureşti ............. p. 4
Monica Spiridon, Anatomia unei obsesii: Primăria Craiovei, literare Ediţie întocmită şi prefaţată de prof. Membră A.R.I.E.L.
Europenismul ....................................... p. 5
Victor Munteanu, Poeme ................... p. 5 Sala „Nicolae Romanescu“ univ. dr. Florea Firan Apare sub egida
Constantin M. Popa, Final deschis .... p. 6 Fundaţia – Revista Scrisul Românesc
Irina Mavrodin, Încercare de a-l citi pe Prezintă: Cezar Avram, Emil Boro-
Montherlant prin Cioran ..................... p. 6 în parteneriat cu „Gazeta de Sud“
Ovidiu Ghidirmic, Evidenţa adevărului ... Orele 11−13 ghină, Gabriel Coşoveanu, Mihai Ene, şi Primăria Municipiului Craiova
............................................................... p. 7
Adrian Cioroianu, America, după nouă Colocviile Scrisul Românesc cu tema Florea Firan, Ioan Lascu. REDACŢIA
ani de „Război împotriva Terorii“ ....... p. 7
Ion Buzera, O istorie modernă a literaturii Viitorul Cărţii Expoziţia de carte şi reviste Scrisul Redactor-şef:
române ................................................. p. 8
Marian Victor Buciu, (Anti)memorii Participă academicieni, profesori uni- Românesc, 2002−2010 FLOREA FIRAN
intermitente .......................................... p. 9
Ioan Lascu, A traduce, a cunoaşte p. 10 versitari, scriitori, critici şi istorici literari, Vineri 22 oct., ora 18, Restaurantul Secretar general de redacţie:
George Sorescu, Stil. Configurări şi certi- GABRIEL COŞOVEANU
tudini în arii poetice .......................... p. 11 directori şi redactori de reviste culturale Minerva – Sala Maură
Marin Sorescu, Poeme inedite .......... p. 11 Redactori:
Mihai Ene, Paris. La rentrée ............ p. 12 din ţară şi din străinătate. Decernarea premiilor Editurii şi FLORENTINA ANGHEL
Adrian Boldişor, Mircea Eliade şi cultura IRINA CUCU
română ............................................... p. 12 Orele 13−15 Revistei Scrisul Românesc pe 2009 COSMIN DRAGOSTE
Gheorghe Păun, Privind peste umăr... ....... MIHAI ENE
............................................................ p. 13 Lansări de carte în prezenţa autorilor: Acordarea premiilor de debut în vo- DAN IONESCU
Sorana Georgescu-Gorjan, Brâncuşi şi
Muza... ........................................ pp. 14, 15 Nopţile săptămânii de academician lum pe 2010 Redactori asociaţi:
Dumitru Radu Popa, De vânzare un gigant FELICIA BURDESCU
al cărţii: Barnes & Noble .................. p. 15 Dumitru Radu Popescu Lansarea cărţilor premiate RĂZVAN HOTĂRANU
Deyan Ranko Brashich, ComingtoAmerica MONICA JOIŢA
în Alb şi Negru .................................... p. 16 Visul lui Machiavelli de prof. univ. dr. Lansarea numărului 10/2010 al ION PARHON
Carmen Firan, Premianţii şi Maestrul ...... FLORIN ROGNEANU
............................................................. p. 17 Adrian Cioroianu Revistei Scrisul Românesc dedicat GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
Adrian Sângeorzan, Cardinalul ....... p. 18
John McGahern, Cauză dreaptă ... pp. 18, 19 Memorii premature de academician Colocviilor cu tema Viitorul Cărţii Colegiul redacţional:
Aloisia Şorop, Şi atunci a privit Meduza ...
............................................................. p. 19 Gheorghe Păun Manifestările se desfăşoară în cadrul ADRIAN CIOROIANU
Ştefan Vlăduţescu, O lectură matematică a ANDREI CODRESCU
lumii ................................................... p. 20 Multiculturalismul. Actualitatea istoriei Zilelor Municipiului Craiova, ediţia a XIV-a. IRINA MAVRODIN
Viorel Forţan, Temă de meditaţie ..... p. 20 EUGEN NEGRICI
Geo Constantinescu, Carlos Ruiz Zafón: Scrisul Românesc la Târgu-Jiu NICOLAE PANEA
iubiri paralele .................................... p. 21 Î n zilele de 10−11 septembrie a.c., Munteanu, Ion Călinoiu, Ion Cepoi, Mihai DUMITRU RADU POPA
Maria Tronea, Literatură feminină elveţi- la Muzeul de Artă din Târgu Jiu, Golescu, Cornel Rusu, Carmen Kleiber, DUMITRU RADU POPESCU
ană – Alice Rivaz ........................... p. 21 s-a desfăşurat prima ediţie a Festivalului Dan Păsărin ş.a. MONICA SPIRIDON
Rodica Grigore, Ultima călătorie a lui INA VOINEA
Tolstoi ................................................. p. 22 European de Jurnalism, manifestare de Alături de un mare număr de invitaţi din
Ileana Firan, Evenimente şi prezenţe cultu- Corectură:
rale la Paris ........................................ p. 22 amploare, având ca organizator principal principalele oraşe ale ţării, au fost invitaţi CLAUDIA MILOICOVICI
Cosmin Dragoste, Măsura spiritului şi GEORGIANA GHIŢĂ
măsurarea lumii ................................. p. 23 pe domnul Marius Daea, care a cuprins şi au participat reprezentanţi ai Editurii şi ADRIAN BOLDIŞOR
Nicu Vintilă, Vasile Tărâţeanu – poet
bucovinean ......................................... p. 23 derularea unor proiecte în cadrul unor Revistei Scrisul Românesc, care au susţinut Prezentarea artistică:
Dumitru Radu Popescu, Şase cai din CRISTINA CORNELIA MARCU
Barbaria ..................................... pp. 24, 25 Workshop-uri precum Rolul UNESCO în comunicări ştiinţifice sau au făcut interven-
Cecilia Căpăţână, În concluzie, bătaie de Redacţia şi Administraţia:
joc, pe faţă .......................................... p. 25 secolul XXI. Noua strategie de comunicare ţii în cadrul unor teme. Florea Firan a pre- Str. C. Brâncuşi, nr. 24, Craiova, Dolj
Ion Parhon, Gala „HOP“ 2010. Un premiu Telefon: 0722753922; 0351/404.988
incontestabil ............................... pp. 26, 27 zentat Presa literară craiovea- E-mail: [email protected]
Doris Sângeorzan, Pesimismul cronic sau Web: www.revistascrisulromanesc.ro
viaţa mereu în roz? ............................. p. 27 nă în context european şi Valori
Ionel Buşe, Meditaţii mitologice ....... p. 28 Cont: RO03BRDE170SV21564261700
Dan Ionescu, Poeme ......................... p. 28 culturale româneşti în plan BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
Eugen Iordache, In memoriam Ştefan
Iordache ............................................. p. 29 cultural universal cu referiri la Abonamentele se pot face la sediul redacţiei.
Red., Okeanos ................................... p. 30 În Bucureşti, revista poate fi procurată şi
Gabriela Rusu-Păsărin, Evelyn sau destinul sculptorul Constantin Brâncuşi, de la Centrul de Difuzare a Presei, Muzeul
singurătăţii unei lumi ambivalente .... p. 30 Literaturii Române (Bulevardul Dacia).
Mircea Pospai, Dialoguri cu Tudor scriitorii Tudor Arghezi şi
Gheorghe. Amza, despărţirea de lume ... p. 31 ISSN 1583-9125
Rodica Păvălan, Publicaţii periodice vechi Marin Sorescu, lansând cu acest
dincolecţiilebiblioteciiJudeţeneAman...p.31 Responsabilitatea opiniilor exprimate
Ion Jianu, Ştiinţa lui Victor Piţurcă ... p. 31 prilej cărţi ale autorilor respec- aparţine integral autorilor.
Florin Rogneanu, Nicolae Truţă locuitor în
templul luminii ................................... p. 32 tivi: C. Brâncuşi, ediţie în lim- Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
bile română, franceză, engleză, str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408

şi Tinereţea lui Brâncuşi de

criticul de artă V.G. Paleolog,

Aforismele lui Brâncuşi, de

Gabriela Rusu-Păsărin, Ion Călinoiu, Ion Cepoi, Florea Firan, Constantin Zărnescu, Tudor
Arghezi, Treptele devenirii,de
Cristina Munteanu

a UNESCO; Jurnalismul cultural – comu- Florea Firan, Jurnal inedit, Vol. III−IV, de

nicarea mediatică a valorilor naţionale în Marin Sorescu, Oltenia. Studii şi cercetări.

context internaţional, moderatori Gabriela Temele au fost susţinute de prezentarea

Rusu-Păsărin şi Dan Păsărin; Valori cul- unei expoziţii cu reviste şi cărţi editate de

turale identitare în spaţiul european. Scrisul Românesc, în ultimii opt ani, ale

Au participat reprezentanţi din diverse unor autori ce se înscriu ca valori culturale

domenii mass-media, educaţie, ştiinţe socia- identitare în spaţiul european.

le, ştiinţe fundamentale, Comisia Naţională Claudia MILOICOVICI

UNESCO, Asociaţia Jur-

naliştilor de Ştiinţă din

România, Asociaţia Ro-

mână de Istorie a Presei,

Asociaţia română de Re-

laţii Publice.

Printre cei înscrişi cu

comunicări şi intervenţii

s-au numărat: Constantin

Bogdan, Mircea Dogaru,

Sorina Covlescu, Dan

Turturică, Ioana Jelev,

Gh. Ionaşcu, Laura Toma,

Vasile Ionescu, Cristina Cornel Rusu, Florea Firan, Claudia Miloicovici, Dumitru Cinciulescu

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 3

Continuare din pagina 1 Florea FIRAN

Alexandru Busuioceanu

V asile Pârvan îl înscrie în cunoaştere, ca instrument la fel de precis note, traduceri, prefaţă de C. Popescu- Al. Busuioceanu de Vázqez Díaz
rândul membrilor de la Acca­ pe cât este axioma pentru matematică“. Cadem. Titlul se referă la timpul redactării
demia di Romania din Roma, – „miezul nopţii“, când scriitorul era ţinut la drum spunându-şi numele/ Şi nimeni nu
proaspăt fondată de marele istoric, în În 1946, când îi apare volumul Poemas treaz de insomniile ce-l măcinau. era grăbit să iasă din fabulă./ …/ Acolo s-a
capitala Italiei urmând, între 1923–1925, patéticos, criticii îl considerau unul dintre inventat roua şi carul mare şi carul mic./
cursurile Universităţii celebre unde pre- cei mai buni poeţi de limbă spaniolă la În Jurnal sunt însemnări privind viaţa Un strămoş trăgea cu săgeata de pe cer/ în
dau Adolfo Venturi (istoria artei italiene), data respectivă. Continuă să desfăşoare o şi activitatea sa, anii grei de exil, mediul deltă. Lebăda/ pelicanul sfâşiindu-şi inima/
Antonio Muñoz (istoria artei bizantine), intensă activitate de cercetare şi propagare intelectual spaniol, relaţiile cu scriitori spa- din te miri ce şi din nimic./ acolo a fost
O. Marucchi (arheologie paleocreştină), F. a culturii româneşti în Spania, înlesneşte nioli, dar şi cu personalităţi româneşti din ţara/ unde umbra cădea alături de om/ Unde
Hermanin (artă medievală europeană), L. publicarea unor traduceri din scriitori ro- diaspora – păstrând relaţii şi corespondenţă omul cădea alături de umbră.“ („Caete de
Mariani (artă elină, latină şi etruscă). mâni precum Rebreanu, este dintre cei din- cu aceştia: Cioran, Heliade, N.I. Herescu, dor“, nr. 12/1959, p. 34)
Rezultatele cercetării sale din această tâi recenzenţi ai lui Blaga, apreciindu-l ca Vintilă Horia, Aron Cotruş, C. Brâncuşi,
perioadă le-a publicat în „Ephemeris da- „modernist“, relevă încă de la debut, va- Bazil Munteanu etc. În calitate de istoric, domeniu în care
coromana“, periodicul patronat de Vasile loarea de romancier a Hortensiei Papadat- a „intrat din întâmplare“, cum o declara în
Pârvan, atrăgând atenţia specialiştilor care Bengescu (Ape adânci). Jurnalul începe cu 1939, 24 septembrie, corespondenţa sa din anii 1950 cu Mircea
l-au integrat în „lumea ştiinţifică a uma- ziua înmormântării lui Armand Călinescu: Eliade, a scris studii despre Zamolxis, din-
niştilor europeni“ de atunci. Lui V. Pârvan Îngrijeşte şi editează opera lui Gr. „Lume multă. Spectacol fără reculegere, tre care cele mai interesante se referă la
i-a închinat câteva pagini memorabile: De Alexandrescu şi Al. I. Odobescu. solemnitate fără ecou. Câinească despărţire percepţia zeului suprem al panteonului da-
la istorie la filosofie: Dl Vasile Pârvan (în de semeni!... N-a lăsat camarazilor decât cic în miturile şi legendele spaniole.
Figuri şi cărţi), volumul Pârvan gândito- Recunoscut ca un important istoric amintirea ambiţiei şi aroganţa lui.“
rul apărut la Cartea Românească, în 1933, de artă, Al. Busuioceanu este solicitat să Scris între anii 1945–1947, la Madrid,
precum şi Alegenor şi Istorie şi viziune (în se ocupe de custodia colecţiei de pictură În 1937, după ce organizase la Veneţia şi publicat foiletonic în revistele „Destin“
Ethos). achiziţionată de Casa Regală, respectiv o mare expoziţie colectivă cu tot ce pic- (1952), „Îndreptar“ (1952), „Oriente“ (1953),
Teza sa de doctorat – Un ciclu de fres- de Carol I de Hohenzollern, primul rege tura românească avea mai valoros în con- „Secolul 20“ (1977), „Magazin istoric“ (1978)
ce din sec. al XI-lea: Sant’ Urbano alla al României, devenind astfel cercetătorul temporaneitate, Dimitrie Gusti îi încre- şi „Luceafărul“ (1979) sau în broşura Utopia
Caffarella (1925), este rodul şederii la autorizat al colecţiei, realizând cea mai dinţează organizarea, în cadrul Expoziţiei getică (1954), studiul Zamolxis sau mitul
Roma, apreciată cu „Magna cum laude“, de importantă operă de catagrafiere care s-a Internaţionale de la Paris, o expoziţie de dacic în istoria şi legendele spaniole, ediţie
comisia prezidată de Vasile Pârvan, şi care făcut până atunci în România. Analiza artă românească modernă, cu opere aduse îngrijită de Dan Sluşanschi, cu o evocare de
avea în componenţă pe profesorii Charles critică a celor nouă opere inventariate sub din ţară, din care n-a lipsit un Brâncuşi şi E. Battisti (Ed. Meridiane, Bucureşti, 1985,
Drouhet, George Murnu, Ion Bianu şi numele lui Domenikos Theotokopoulos, cele nouă lucrări ale lui El Greco. reeditare Ed. Dacica, 2009) este o cerceta-
Ramiro Ortiz (italienistul care l-a ajutat pe zis „El Greco“, devin celebre şi prin pu- re pe urmele legendei care, în temeiul cu-
G. Coşbuc în traducerea Divinei Comedii). blicarea cărţii lui Al. Busuioceanu – Les Al. Busuioceanu este considerat primul noscutei confuzii între geţi şi goţi, presu-
Cu lucrarea Pietro Cavallini şi pic- Tableaux au Greco dans la collection roya- nostru istoric de artă în sensul „tehnic şi punea că poporul lui Zamolxis, Decebal şi
tura romană din secolele XIII şi XIV îşi le de Roumanie, din colecţia „Les grandes riguros al cuvântului“, realizând studii te- Deceneu a năvălit în Spania, ai cărei regi
va lua, în 1929, docenţa la Facultatea de oeuvres d’art“ din Bruxelles şi „Editions meinice în domeniul artei medievale şi re- s-ar trage astfel din daci (M. Papahagi).
Litere şi Filosofie din Bucureşti, având d’histoire et d‘histoire de l’art“, Paris, prin nascentiste şi recunoscut ca un „promotor
ca preşedinte pe Nicolae Iorga, de a că- care a demonstrat că tablourile respective al artei moderne româneşti“. Într-o scrisoare pe care i-o adresa lui
rui preţuire s-a bucurat. Funcţionează la valorau mai mult decât restul colecţiei din Al. Busuioceanu, la 8 martie 1953, de la
Institutul de Cooperaţie Culturală de pe care lui Carol I îi plăceau Magdalenele po- Volumul Scrieri despre artă, lucrare de Paris, Mircea Eliade aprecia astfel lucrarea:
lângă Societatea Naţiunilor, organizând căite, lucrare pe care o ţinea deasupra pa- mari proporţii, cuprinde cea mai mare parte „Confiscaţi cum suntem, toţi, de treburi şi
congresul de la Varşovia (1926). Continuă tului în dormitorul de la Peleş, după cum din opera sa de istoric şi critic de artă, fiind nevoi personale, ni se întâmplă adesea să
să participe la congrese internaţionale de menţiona Ion Frunzetti. structurat în două mari părţi, prima cuprin- trecem pe lângă opere excepţionale, fără
istoria artei (Paris, 1927; Bruxelles, 1930; de scrieri despre arta românească, iar cea să le vedem… De-abia astăzi, spre ruşinea
Stockholm, 1933; Berna, 1936; Londra, Ca eseist şi critic literar publică volu- de-a doua despre arta universală, operă ce mea, am citit studiul Dtale din „Destin“ şi
1939). Este comisar sau organizator de ex- mele Figuri şi cărţi (1922) şi Ethos (1941), ilustrează prezenţa complexă a personalită- nu mă pot împiedica să nu-ţi scriu aceste
poziţii – Olanda, 1930; Belgia, 1935; Paris, care cuprind texte critico-literare şi estetice, ţii sale în cultura românească. câteva cuvinte de mulţumire şi de felicita-
1937; Milano, 1940. Întemeiază colecţia pentru care este distins cu Premiul Societăţii re. Studiul este pur şi simplu extraordinar.
de monografii de istoria artei „Apollo“ Scriitorilor Români. În volumul Figuri şi Criticul de artă Ion Frunzetti, în am- Deschide perspective nebănuite în înţele-
(1929–1937). cărţi, ce reprezintă şi debutul său editori- pla Evocare ce prefaţează volumul Scrieri gerea şi valorificarea miturilor istoriografi-
În 1942 este numit ataşat cultural pe lân- al, strânge studiile şi articolele risipite în despre artă, publicat la Editura Meridiane ce medievale – şi nu numai la noi, adică în
gă Legaţia Română din Madrid, unde, după presa vremii. Deschis cu Temperamentul în 1980 (traducere de Oana Busuioceanu, Europa. (Mă gândesc la importanţa mithis­
expirarea mandatului, se va stabili pentru în artă, eseu dedicat lui Walt Whitman, Note de Th. Enescu şi V. I. Stoichiţă) rele- toriografiei – aşa cum o dezlegi Dta – în
totdeauna. În capitala Spaniei este profe- pe care îl consideră „un poet mare, poezia va: „Busuioceanu a avut un destin care sea- lumea islamică, indiană, chineză.) Ar fi pă-
sor universitar, predând limba română, din lui o sinteză lirică…, un răsunet strident şi mănă destul de puţin, în general, cu destinul cat ca o asemenea descoperire să rămână
1948 este redactor la revista „Insula“, pri- viguros al uriaşei frământări de viaţă ame- scriitorilor români. Era croit pentru măsuri îngropată într-o revistă de circulaţie limita-
meşte Premiul „Juan Valera“ (1954) şi tipă- ricană…, poetul energiei cosmice conden- mari. Într-un fel, mi se pare că i s-ar fi po- tă... Al Dtale cu cele mai bune sentimente,
reşte volumele de versuri Poemas patéticos sată în omul modern“, volumul curpinde trivit cuvintele pe care Filip al Macedoniei Mircea Eliade.“
(1948), Inominada luz (1949), Proporción comentarii privind importanţi scriitori din i le-a spus fiului său, Alexandru cel Mare:
de vivir (1954). literatura universală – Tagore, Rilke, Ch. Macedonia e prea mică pentru tine. Caută- Scrisoarea, din care am citat un frag-
La Madrid se împrieteneşte cu Vicente Pèguy, Bernhard Shaw, Ibsen etc. dar şi din ţi altă ţară, fiule.“ ment, precum şi scrisoarea de răspuns a lui
Aleixandre şi Eugenio D’Ors, i se încre- literatura română – N. Crainic, L. Blaga, Al. Busuioceanu către M. Eliade, preced
dinţează o rubrică permanentă M. Sorbul, D. Zamfirescu, V. Pârvan, N. Ca poet, Al. Busuioceanu începe să cuvântul înainte la vol. Zamolxis.
la revista de artă „Insula“ (unde Iorga ş.a. scrie în stilul lui Blaga, dar nu sub influenţa
îi prezintă pe Blaga şi Pârvan), acestuia, ci pe linia aceluiaşi gen de sen- Cea mai recentă apariţie în limba româ-
participă la congrese de poezie În 2001, îi apar postum Caietele de miezul sibilitate lirică, după cum observa Virgil nă din opera lui Al. Busuioceanu o repre-
(1952; 1954), e ales membru în nopţii (Jurnal 1939–1957), ediţie îngrijită, Ierunca. Guillermo de Torre l-a inclus cu zinţă Istoria literaturii române, compen-
societăţi literare, întemeiază şi un capitol în cartea sa, Problematica de la diu, publicată bilingv română-spaniolă cu
conduce Institutul Român de literatura, a fost omagiat de criticii spani- un cuvânt înainte de Alexandru Ciorănescu
Cultură (1942–1945), înfiinţează şi o postfaţă de Andrei Ionescu (Editura
Catedra de Limba şi Literatura oli ca un important poet de lim- „Jurnalul Literar“,1998).
Română de la Universitatea bă castiliană, reuşind să adauge
Complutense, al cărei titular a versurilor sale, după aprecierea
fost până la moarte, reuşind să lui Gh. Ciorănescu, o stranie
obţină introducerea limbii româ- vibraţie de angoasă metafizică.
ne ca limbă obligatorie de studiu
pentru studenţii spanioli în şapte Este prezent în L’Histoire
universităţi, are contribuţii înno-
itoare despre poezie, susţinând illustrée de la litterature espag-
„teoria metaforei, ca mijloc de
nole a francezilor Larrieux şi
Tomas care îl consideră pe Al.
Busuioceanu „unul dintre cei
mai remarcabili poeţi spanioli
contemporani şi printre cei mai
autentici poeţi castilieni“.

În multe dintre poeziile sale
sunt vizibile dorul de ţară, do-
rul de acasă, de frumuseţile ţă-
rii: „O ţară unde mâinile aveau
inima bună/ Spicul ţi se-nchina

4 Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 Scrisul Românesc Cronică literară

Carte – Gabriel Convenţia literară
eveniment COŞOVEANU şi supravieţuirea ei

O rice aspect nipon, indiferent e tensiunea dintre caracterul ritualic şi po- în reliefarea unicităţii fiecărui spectacol în lecturi din romantici, din Gadamer sau din
că vorbim de coduri sociale, sibilitatea fluidizării interpretărilor, atât din sine, aspect care conservă interesul pentru Jonathan Culler, ea afirmă, cu eleganţă, că
civilizaţie, cultură literară sau unghiul actoricesc, al talentului, abilităţii fiecare nouă reprezentaţie. Dincolo de sta- rândurile de mai sus sunt tributare premisei
filmică, are darul de a-l intriga pe euro- în sine (No − chiar asta înseamnă), cât şi bilitatea seculară a temelor, de consacrarea că cel care este, practic, lector in fabula,
pean, omul deprins cu alte protocoale de din perspectiva interpretantului. Aşa se unor protagonişti (conform lui Zeami, se atribuie semnificaţiei descoperite rangul
existenţă, altă înţelegere a procesului de face că, de când s-au tipărit (acum doar câ- pot scrie piese despre trei tipuri: bătrânul, de frumuseţe universală. De altfel, este
creaţie şi, mai ales, cu o cu totul altă va- teva decade) libretele lui Zeami, figură tu- femeia şi soldatul), rămâne să vedem cum lăudabil efortul de a racorda continuum-ul
lorizare estetică. Modalităţile asiatice de telară a genului (numit, iniţial, sarugaku), şi în ce măsură comunică „încremenirea“ retoric piesă-comentariu, specific teatrului
figurare, în genere, au darul de a produ- analizele au oscilat între accentuarea laturii statuată de gândirea canonizantă cu sensi- No, la aşteptările unui „vestic“. Îl vedem
ce perplexitate, iar termenii utilizaţi în „împietrite“, „ştanţate“ a spectacolului, ca bilitatea actuală. invocat, astfel, pe Coleridge, care asimila
context, până la saţietate – un mod de a starea psihică a spectatorilor de teatru cu
sublinia ori necunoaşterea în profunzime, formă a pietăţii, până la urmă, reflex confu- Tânăra cercetătoare mizează pe un di- aceea a unui om care visează, care păşeşte
ori o reticenţă de plano –, sunt misterios, cianist, şi presiunea adaptării la societatea alog de acest gen încă din titlu, constatând într-un soi de „semi-credinţă“ prin contri-
exotic, enigmatic etc., până la iritantul prag „emancipată“ de astăzi. În jurul lui Zeami că japonezii nu par incitaţi de problema buţia personală voită. Sunt sesizate, acest
unde, la străduinţa cuiva de a evita eternele (1363−1443) s-a construit un veritabil cult, pluralităţii interpretărilor. Din aceste mo- fel, nesperate analogii între modalitatea de
calificative, auditoriul dă din cap a nemul- pornindu-se de la plurivalenţa sa conside- tiv doreşte să intervină cu un instrumentar funcţionare a teatrului romantic, mesmeri-
ţumire, neregăsind liniştitoarele poncife. rată genială; faptul că era, simultan, actor, renuvelat faţă de cutuma conaţionalilor lui zant în felul său, şi „acţiunea“ No, susţinu-
Depărtarea nu e doar fizică, resimţită ca dramaturg, critic, teoretician, compozitor, Zeami, din care să nu lipsească aportul her- tă ultra-solemn, sacerdotal, mai mult ca o
atare când ai vrea să vezi hieratismul la i-a determinat pe unii comentatori niponi meneutic, sociologic şi semiotic. Priza la popularizare a budismului şi a şintoismului
el acasă, ci este şi augmentată de un tip (ca de pildă Igarashi Chikara) să declare text, ba chiar o anume superstiţie a concre- (cu o recuzită din care n-au cum lipsi măşti-
de educaţie europocentristă, fie delibera- net: „...singurul său egal printre artiştii din teţii citării – dar e vorba de o „pedanterie“ le şi evantaiele, actorii fiind doar bărbaţi).
tă, fie limitativă prin omisiune. Alegând întreaga lume şi din toate timpurile este inerentă edificării unei teze de doctorat,
explorarea de tip academic, cu ranforsare Wagner“. susţinută la prestigioasa Waseda din Tokyo Printre cele mai gustate producţii No
teoretică şi tehnică a citatului decupat cu – ne frapează ca o constantă a întregului de- – prezentate şi analizate în carte, mai ales
precizie chirurgicală, Ruxandra Mărginean La asemenea anvergură asociativă, ori- mers. Necesitatea urmăririi avatarurilor fi- prima –, jucate şi în România, recent, se
Kohno propune un volum în care nu vom ce cititor, fie şi profan, devine mai atent, în- ecărui cuvânt apare drept crucială. De mul- numără Doamna Aoi (Aoi no ue), centrată
repera elementele care produc stupefacţie ţelegând că discuţia se poartă în jurul con- te ori se dovedeşte dificultos să te apropii pe cazul exorcizării duhului amantei prin-
non-asiaticului; în schimb, descoperim, pe figurării unei „arte totale“. Desigur că do- de panteonul unei culturi străine pentru a ţului Genji din corpul soţiei sale însărcina-
filieră artistică, un întreg univers pendulant minant e un corpus de „legi“ care barează încerca să „aduci“ mesajul mai aproape de te (episod din romanul Povestea lui Genji,
între medievalitate şi perceperea contem- dramatic variaţiunile. Formele de dans sunt „ai tăi“, mai ales când porneşti de la nişte scris acum mai bine de o mie de ani), şi
porană – Teatrul No: Tradiţia creatoare fixe, ca şi acelea de joc, toba mare trebuie aserţiuni deconcertante pentru şcolile noas- Sake-ul mătuşii (Obagazake), aparţinătoa-
(Scrisul Românesc, 2009). Se întâmplă să efectueze kakekiri, toba mică hitotsu- tre critice. Dăm doar un exemplu care ni re stilului Kyogen, un fel de No agrementat
că o contribuţie în această direcţie, cea a dori, iar actorul principal kaku wo toru. De se pare edificant, privitor la una dintre pie- cu umor. Cum bănuim, mătuşa, producă-
decodării acelei depărtări, să fi semnat tot asemenea, se cântă mawashisage. Aceste sele reprezentative „cu femei“, Matsukaze. toare de sake, e o zgârcită care nu şi-a ser-
nişte craioveni, Roxana Ghiţă şi Cătălin ingrediente sunt de rigoare, cum rigid se Acolo, personajul secundar, numit tradiţio- vit niciodată nepotul cu băutura care-i era
Ghiţă, care, de curând, şi-au sistematizat dovedeşte şi sensul înalt educativ al No nal waki, un fel de raisonneur, aflat într-o la îndemână. Cel din urmă o sperie, punân-
impresiile şederii în Japonia (tot cu temei (deşi înţeles, tradiţional, ca divertisment, călătorie, întâlneşte două femei sărace la du-şi o mască de demon, pentru a-şi croi
academic) în remarcabila apariţie Darurile lume fictivă), dar ceea ce contează consistă care găseşte aşteptatul adăpost nocturn, drum la cămara dorită, dar, îmbătându-se, e
zeiţei Amaterasu. Ambele cărţi, datora- două nefericite în dragoste, îndrăgostite de descoperit şi fugărit. Indiferent de turnura
te unor tineri, au, printre altele, calitatea un bărbat care nu a revenit la ele, deşi a sensului, grav sau aducător de râsete, deco-
catalizatoare de a îndemna la o viziune promis c-o va face. Întâmplător, waki se ru- rul se menţine minimal, gesturile sunt mai
„ecumenistă“, la o reaşezare calmă a va- gase anterior pentru ele, fără să le cunoască mult simbolizate (dominante sun expresiile
lorilor, într-o perioadă punctată, nevrotic, identitatea, prilej, pentru femei, de plânse- corporale fixe, denumite kata), repertoriul
de mişcări mentale segregaţioniste ori de-a te şi, în partea a doua, de dans evocator al e acelaşi.
dreptul eugeniste. iubirii trecute şi, probabil, imposibile ca
Ne aplecăm peste opul masiv al orizont. Ruxandra Mărginean Kohno e un preţi-
Ruxandrei Mărginean Kohno (ediţia, tre- os ghid tehnic prin universul teatrului No,
buie evidenţiat, e bilingvă, româno-japone- Aproape dezarmant e modul în care o în special, şi un model de ataşament pentru
ză) cu o prudenţă pe care o va fi resimţit voce autorizată niponă apreciază piesa cu o cultură de adopţie, în general, despre care
şi autoarea când a optat să investigheze o pricina: „titlul este frumos“, „materialul realizează că se dezvăluie lacunar şi sinco-
formă de performance puţin sau deformant folosit este constituit din lucruri frumoa- pat: „prin prisma spectacolelor populare
cunoscută la noi. Pentru cei interesaţi de se potrivite poeziei“, „iubirea descrisă în ne dăm seama că nici tratatele lui Zeami,
fenomenul teatral va fi, evident, mai lesne, Matsukaze (...), de o frumuseţe desăvârşi- nici alte documente, precum Mansai Jugo
întrucât tezele expuse aici echivalează cu tă“, figurile de stil „îmbogăţesc semnifica- Nikki, nu sunt ceea ce ne-am dori, o relata-
o reîmprospătare a cadrelor conceptuale şi ţia, conferind propoziţiilor frumuseţe“. Ce re «obiectivă şi «completă» despre specta-
epistemologice în care se desfăşoară faptele face Ruxandra Mărginean Kohno în astfel colele sarugaku, ci că ele sunt pline de «tă-
de pe o scenă. În primul rând provocatoare de situaţie, unde limbajul se află într-o sta- ceri» şi «omisiuni». Iată marea problemă a
ză inconceptibilă pentru un european anti- istoriei teatrului No“.
patizant al redundanţei şi tautologiei? Cu

P e 1 septembrie a.c., la Librăria Sasha Mereţ la Bucureşti

Provenite din atelierul artistului din expoziţiei deschisă la Cărtureşti, criticul

Cărtureşti din Bucureşti, artis­tul New York, lucrările lui Sasha Mereţ pen- de artă Pavel Şuşară şi profesorul Florea

plastic american de origine română stabilit dulează între figurativ şi abstract şi reflectă Firan, care a relevat colaborarea lui Sasha

în New York, Sasha Mereţ, a propriile explorări spiritu- Mereţ cu revista Scrisul Românesc, în pa-

deschis expoziţia itinerantă Re- ale, îmbinând  simbolismul ginile căreia, de la întemeierea seriei noi

verii urbane, proiect organizat ezoteric european, african şi (ian. 2003), a publicat lucrări de artă plas-

de Depoul de Artă Urbană şi oriental într-un limbaj vizual tică din ultimii opt ani şi a semnat coperte

Librăria Cărtureşti, în parte- foarte personal. Lucrările la câteva zeci de cărţi apărute în Editura

neriat cu Institutul Cultural lui combină o mare varieta- Scrisul Românesc din Craiova.

Român, Centrul Cultural Ame- te de tehnici şi stiluri, de la Cu acest prilej, Florea Firan a înmânat

rican şi alte instituţii şi fundaţii pictură şi tehnici de gravu- artistului Sasha Mereţ Premiul de Excelenţă

de cultură. ră, sculptură şi xilogravură, al Editurii şi Revistei Scrisul Românesc pe

Proiectul Reverii urbane monotipii, fotografie şi până anul 2009, pentru buna colaborare cu cele

înglobează lucrări artistice cu la arta digitală. două instituţii. Sasha Mereţ are şi în ţară

tehnică şi stiluri diferite, în Despre artist şi expozi- mulţi prieteni şi admiratori ai creaţiei sale

prim-planul cărora se află New ţia sa au vorbit Dan Oprea, care au ţinut să fie prezenţi la întâlnirea cu

York-ul. principalul organizator al artistul şi noile sale opere. Red. Doina Uricariu, Sasha Mereţ, Răzvan Hotăranu

Eseu

Poezie Scrisul Românesc Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 5

Anatomia unei obsesii: Europenismul (I)

A inventa Europa a fost un literatura română s-a impus drept sursă şi colorate afectiv. Într-o scrisoare publicată Monica
proces paradigmatic, sinuos drept vehicol privilegiat al unei serii de de Courrier Français, C. A. Rosetti şi Ion
şi complex de autoreprezen- modele de acţiune cu un impact axiologic C. Brătianu, importanţi oameni politici ai SPIRIDON
tare, care, de la iluminism încoace, pe de-o uriaş. vremii, îi recomandau insistent lui Edgar
parte a inclus, iar pe de altă parte a respins Quinet: „Amintiţi-i Franţei că suntem fiii identificarea unor modele culturale exter-
ample arii geopolitice şi culturale. Dincolo Acest proces de construcţie identitară a ei şi că am luptat în stradă pentru ea. Şi mai ne, deopotrivă prestigioase şi legitimante.
de acest proces, Larry Wolff, printre alţii, fost pus în mişcare de două motoare prin- adăugaţi că i-am urmat exemplul în tot ce Cel mai proeminent şi mai durabil a fost cel
a identificat eforturile Europei occidentale cipale. Unul politic, mizând pe importul am întreprins“. francez, incluzând Parisul, capitala culturală
de a se defini pe sine ca unica şi adevărata târziu al marii Revoluţii Franceze, într-o indisputabilă a modernismului european.
Europă, în opoziţie cu o Alteritate non-eu- variantă „îmblânzită“, în jurul anului 1848, În 1853, Ion C. Brătianu îi scria lui
ropeană şi barbară. Tentaţia iluministă de în Europa de Est şi mai ales în zonele aflate Napoleon al III-lea, cerându-i sprijinul În România, impactul europenismului
a imagina colectivitatea europeană drept anterior sub control otoman, iar cel de al pentru viitoarea unire a Principatelor à la parisienne asupra existenţei cotidiene,
centru al civilizaţiei a condus inevitabil la doilea cultural, orientat spre construcţia Române, care urma să fie dezbătută cu- a civilizaţiei şi a mentalităţilor a fost covâr-
proiecţia alternativă a unor lumi periferice unei limbi şi a unei literaturi naţionale, în rând la Paris. Principalul său argument era şitor şi fără egal. Viaţa socială, relaţiile for-
sau „marginale“, în oglinda cărora Europa orizontul mai larg al emergenţei Parisului că viitoarea unire politică ar fi asimilabilă male, ritmurile străzii, instituţiile – tot ce
dobândea prin autoreflexie conştiinţă de drept capitală a modernismului european. unei adevărate „cuceriri franceze“. Armata se petrecea sub ochiul public – se străduia
sine. Mimetismul, auto-oglindirea, invenţia română, se preciza în scrisoare, ar deveni să se plieze noilor standarde. Educaţia ge-
orientată ascendent sau descendent au fost Instituite drept repere ale identităţii o armată franceză, porturile româneşti de neraţiei tinere, manierele distinse, divertis-
tot atâtea soluţii de reprezentare a Europei, naţionale româneşti, categoriile generice la Marea Neagră şi de pe malurile Dunării mentul public, spectacolele, promenadele
dinspre centru înspre periferie, sau invers. de european / non-european au funcţionat ar reprezenta piaţa de desfacere a mărfuri- luxoase – toate copiau modele franceze, in-
Acuzând simptome clare de auto-co- drept umbrele speculative profitabile, aco- lor franceze. Franţa ar dobândi astfel toate ternalizate progresiv. Dar, la o privire mai
lonizare imaginară, proiectul identitar ro- perind o întreagă serie de polarităţi im- avantajele unei colonizări reale şi niciunul atentă, mimetismul galic a fost înrădăcinat
mânesc care face obiectul prezentării de plicite: cosmopolitism vs. autohtonism, dintre multiplele sale dezavantaje. solid în cel mai pur sol cultural. Înainte de
faţă s-a născut la „periferia“ estică a con- inovaţie vs. tradiţie, dinamică vs. stagnare, a-l pune în scenă în viaţa cotidiană şi de
tinentului şi se dovedeşte demn de atenţie critică vs. creativitate, laic vs. spiritual. În anumite privinţe, acest proces a avut a-i transplanta modelele în ficţiunea locală,
în măsura în care punctul său de pornire a Convertite în strategii existenţiale, filoso- şi o dimensiune teatrală. Atmosfera drama- cercurile bucureştene educate şi mondene
fost Europa şi, inevitabil, alteritatea non- fice, morale, ideologice sau politice, anti- tică a Revoluţiei Franceze şi contextul fran- au avut acces la sursele originale ale litera-
europeană. nomiile în cauză au dobândit o puternică cez postrevoluţionar au fost imitate atât in- turii franceze.
Imaginarul identitar românesc a fost identitate retorică, generând stereotipuri, stituţional, cât şi retoric, într-un mod care a
scena pe care au evoluat o serie de para- topoi, genuri literare, supra-stiluri, imagi- generat efecte comice. Privind retrospectiv, Francofilia românească elitistă poartă
digme culturale, generând tensiuni, devia- ni, clişee verbale. În acest orizont contex- poetul naţional Mihai Eminescu a portre- amprenta inconfundabilă a lui Baudelaire,
ţii şi rupturi, dar acţionând drept catalişti tual, europenismul a însemnat înainte de tizat critic perioada, detectând în discursul a unor flaneurs simbolişti, precum Nerval
ai atitudinilor colective sau drept surse in- orice încredere în progres, raţionalism, ideologic şi revoluţionar al generaţiei de la sau Barbey D’Aurevilly, dar şi pe cea a lui
epuizabile de stereotipii. Orientarea polară istorism, individualism, spirit laic, cultul 1848 nu doar un puternic impuls imitativ, Balzac, Proust şi Gide. În paralel, în subur-
a unor asemenea modele culturale trădează originalităţii şi economie capitalistă. La ci şi o certă fibră ludică. De altfel, istori- biile oraşului, clasa de mijloc în ascensiune
obsesia persistentă a comunităţilor perife- antipod au fost expediate primitivismul, cii români au numit mişcările de la 1848 socială şi economică viguroasă la sfârşitul
rice pentru repere explicative puternice, exoticul, anacronismul, autenticitatea, spi- „revoluţiile imitative“. Sindromul mimetic veacului al XIX-lea, devora Notre Dame de
la limite autoritare, capabile să impună o ritualitatea ortodoxă, fobia capitalismului, a fost una dintre dimensiunile profunde ale Paris sau Les Mystères de Paris de Eugène
ordine riguroasă pluralităţii confuze şi ne- fatalismul. proiectului identităţii româneşti. Când, în Sue, traduse în foileton şi publicate cu pre-
liniştitoare a spaţiilor lor semantice. Ca perioada interbelică, Cioran îl parafraza pe cădere în reviste pentru doamne.
urmare, de-a lungul timpului, în România, În plus, cei doi poli au fost fie idealizaţi, Montesquieu lansând întrebarea patetică
antinomii de tipul european / non-euro- fie demonizaţi, printr-o strategie simplă şi „Comment peut-on être Roumain?, el era Dacă pătrundem mai adânc în univer-
pean s-au dovedit atractive pentru agenţii foarte eficientă: una dintre cele două categorii perfect conştient că mimetismul cultural surile fictive ale scriitorilor români, Parisul
responsabili cu proiecţia identitară. a fost transformată în dominantă a identităţii este unul dintre răspunsurile ei inevitabile. îşi pierde monopolul în beneficiul unor
Identitatea culturală românească a de- naţionale, adevăratul Sine naţional, pe când modele alternative sau, cel puţin, comple-
venit o chestiune de interes public numai în mod simetric cealaltă a fost stigmatizată Altfel spus, construcţia identitară ro- mentare. Şi totuşi, în lumea coaforului, a
odată cu revoluţiile naţionaliste burgheze ca dimensiunea periferică, secundară, deca­ mânească a presupus în mod constant negustorului, a patronului de restaurant, a
din 1848. Aşa-zisele „révolutions à la fran- dentă şi subversivă: Alteritatea (Celălalt). marşandei de modă, a cofetarului, dar şi în
çaise“ au condus la ruptura Principatelor În România, acest naţionalism de orientare Poeme cea a junilor bulevardieri sau a stâlpilor de
Române de lumea otomană, în toate europeană a funcţionat sub ceea ce Ernest cafenea literară, sinonimia occidental-pa-
privinţele. Un asemenea viraj economic, Gellner numea acoperişul politic al unei Mă ajunge un gând rizian a fost indubitabilă.
social, politic şi, nu în cele din urmă, cultu- mari naţiuni-stat (Gellner,1983): Franţa.
ral spre occident a declanşat o activitate Uite lupii urlând Victor MUNTEANU
intensă de imaginare simbolică. În calitatea Intelectualii români de la jumătatea prin ultima zi de scris poezii.
sa de construct socio-simbolic, în ultimii secolului al nouăsprezecelea i-au urmat faptele omului
aproximativ 150 de ani naţiunea română a îndeaproape pe filosofii iluminişti fran- O, Doamne, dă-mi şi mie o adeverinţă şi prea nu mai deschide nimeni uşa
fost în mod constant reinventată. cezi, care echivalau Franţa cu apogeul de pasăre
Ilustrând tipul de construct imaginar civilizaţiei europene. Obsesia iluministă celui din drum!
„supra-determinat“, pentru care pledează pentru raţiune a condus spre redescoperi- doar pentru cât am fost singur şi hăcuit
între alţii Benedict Anderson, paradigma rea dihotomiei între civilizaţie şi barbarie. de tăcere; Trădare
identităţii româneşti moderne se distin- O asemenea logică se baza pe asumpţia că
ge printr-o dinamică descendentă, fiind raţiunea ar fi putut evolua către maturitate clipa mi-e grabnică şi fără durată – Împuşcătura destinului
produsul elitei intelectuale locale. Cine numai în Europa modernă. Europenismul dă-mi o chitanţă să trec la vamă în Şi miezul zilei plin de sânge în casă.
au fost artizanii şi promotorii acestui tip a fost prin urmare instituit drept apogeu al tihnă,
de naţionalism este o chestiune demnă civilizaţiei. În ea însăşi, ideea de civilizaţie căci lângă adevărul din mine Iată sâmbăta sfărâmată de pereţi,
de atenţie. În 1848, nu mai mult de două implica o ierarhizare şi, pentru filosofii nu e loc de odihnă!
duzini de reprezentanţi ai clasei burghe- francezi, sumum-ul civilizaţiei în Europa fumul vieţii irosind încăperea,
ze în ascensiune, majoritatea scriitori, era întruchipat de Franţa. A fost exact Cântec de leagăn
porecliţi „bonjuriştii“, au conceput proiec- momentul în care, pe continent, franceza sufletul ţăndări cu geamătul
tul identităţii naţionale şi l-au impuns a înlocuit latina ca limbă a intelighenţiei. Am crezut că mă voi maturiza şi eu
drept obiect de interes public general. În Un secol mai târziu, în România, franceza că după Revoluţie se va putea sta de lunecând pe obraji.
România, producătorilor culturali li s-a dizloca greaca şi slava veche din poziţiile vorbă cu mine,
atribuit în mod axiomatic un rol esenţial în privilegiate de idiomuri religioase deţinute că, în aplauzele celor ce merg cu ochii Fraţilor, iată în pumni ultima încercare
definirea naţiunii, pentru ea însăşi şi pen- anterior. închişi, pe care am s-o izbesc de toate gardurile.
tru restul lumii. Înainte ca şi după căderea voi fi liber să mor când va veni ceasul.
Cortinei de Fier, literatura şi-a asumat rolul În posteritatea revoluţiilor burgheze Glorie şi suferinţă
de instrument major de edificare a naţiunii à la française, Ţările Române au privile- Am crezut că îmi va veni şi mie odată
române. Evaluată teoretic drept o forţă giat iluzia unei legături stabile şi reale cu mintea la cap, Învingător la festivalul răbdării,
socială secundară (Nemoianu, 1989, 4-7), Franţa. Tinerii români înstăriţi s-au înrolat te-au pironit în faţa mulţimii de vrăbii,
în universităţi franceze, au ţinut pasul cu că voi apuca o zi în care să nu mai ţi-au bătut palmele în cuvinte
viaţa politică locală, au fost prezenţe con- conteze nimic... şi numele în cuie, pe un afiş,
stante în saloanele literare şi au pus bazele şi te-au postulat în muzeul de ceară.
unor alianţe de familie. Relaţiile franco-ro- Dar prea din ce în ce mai aceleaşi sunt
mâne au fost adesea directe, personale şi Apoi juriul s-a spălat de întuneric pe
mâini

şi-a plecat, lăsând timpul
să picure secunde pe rană.

6 Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 Scrisul Românesc Cronică literară
Eseu

Reografii Exerciţii Irina
literare MAVRODIN
Constantin
M. POPA

Final deschis Încercare de a-l citi

Î ntr-o vreme în care moda literară privilegiază romanele de mare pe Montherlant prin Cioran
întindere („lungi“, spune Daniel-Cristea Enache), publicarea unui C itesc acum pentru prima oară – tradu-
volum de proză scurtă pare un gest hazardat. Nu şi pentru Ionel când-o totodată – o carte extraordinară, nu rămâne superficială, căzând în capcana unei
Buşe, cunoscător avizat al „toposurilor fluide ale imaginaţiei“, care, în Ultima care-mi pricinuieşte o nouă întâlnire înşelătoare aparenţe, Cioran practică la modul
vară cu Enikö şi alte... povestiri, creditează formula modernă a unui discurs cel mai rafinat o scriitură de o ambiguitate ex-
epic arhetipal.
cu un autor care mi-a plăcut foarte mult încă din tremă, care-l situează la polul opus în raport cu
Autorul recreează, prin halucinantul
joc de sugestii şi reprezentări multiple, o studenţie. moraliştii francezi clasici, din care face parte şi
lume nedesprinsă încă din orizontul mira-
culosului mitico-magic, deşi semnele pre- Mi-a plăcut foarte mult pentru numeroase Montherlant.
zentului imediat sunt vizibile pretutindeni.
„Ode «An die Freude»“, povestirea finală a motive, pe care le voi dezvolta poate cândva, Spre exemplificare, am ales câteva dintre cu-
volumului, spre pildă, valorizează ironic şi
cu dispoziţie ludică motivul fetişului, con- în alt eseu, dar mai ales pentru existenţialismul getările legate de tema sinuciderii, din ce în ce
cretizat în surprinzătoarea colecţie, demnă
de Muzeul Erotismului din Paris, a cele- foarte special pe care-l proclamă, explicit şi im- mai numeroase la Montherlant în aceşti ultimi ani
brului dirijor Antonio Balleo („Renunţase
la căsătorie şi dosea acum chiloţii femeilor plicit, fiecare rând scris de el. ai vieţii lui: „Scriitorul care, si-
cu care se culca. «Fiecare pereche are
povestea ei. Îi ascund, pur şi simplu...Îmi Conceptul-cheie pentru nucigându-se, schimbă un cu-
place să le ştiu plecând fără chiloţi de la
mine, înţelegi... e o senzaţie care vibrează com­port­amentul tipic mon- vânt ca să evite o asonanţă, în
numai cu muzica... ca o creaţie. Orice cre-
aţie e un fetiş. E altceva decât materialita- therlantian: alternanţa, în scrisoarea pe care i-o lasă co-
tea lumii sau materialitatea unui trup. Eu recreez trupurile acestor femei prin
dragoste şi muzic㻓). Dincolo de orice religie şi morală, acest crez nu poate virtutea căreia se succed în misarului de poliţie“. (p. 87)//
salva căderea în ridicol, accentuată şi prin asocierea versurilor lui Schiller cu
maneaua inspirată de „cazul Solomon“. mod alternat (dar cu pauze „Posibilitatea sinuciderii face
Cu puţine excepţii, prozele, ordonate câte nouă în cele două părţi ale cărţii,
„Naufragiul“ şi C’est l’amour qui passe“, (nouă fiind numărul Beatricei, nu neapărat bine reglate, nu parte din capitalul nostru“.
simbol al dragostei), sunt puse sub semnul erotismului. Departe de agresiuni-
le licenţioase din literatura douămiiştilor, Ionel Buşe pune misticii amoroase neapărat previzibile) trăirea (p. 104) (Aici Montherlant
cuvenita frunză de viţă.
Scriitura sa, convulsivă, dramatică se derulează pe toposul unei traume, în (şi cunoaşterea prin trăire) formulează într-un fel care ne
decor autohton („Gârlani“, „Canton“, „Mariţa“, „Mireasa de la Radovanu“)
sau de sugestie francofonă („Sur la Plage de Portigliolo“, „C’est l’amour qui simţită şi desemnată de Henry aminteşte de Cioran – n.I.M.)
passe“). Deşi suntem captivii unui univers pasional şi fatal malefic, prozato-
rul evită instinctualitatea, nu din pudibonderie, ci prin identitatea sa structural de Montherlant ca acţiune, şi // „Sinucigaşii au dreptul la o
intelectuală. (A scris, între altele, volumele Du logos au mythos, Democraţie
în rouge caviar, Introduction à la pensée roumaine, Filosofia şi metodologia opera, simţită ca eveniment iubire şi la un respect speciale.
imaginarului, Métamorphoses du symbole etc.).
Povestirea care dă titlul cărţii, Ultima vară cu Enikö, nu ocoleşte senzu- major, totuşi mai puţin im- Dacă aş fi creştin, aş îngrădi
alitatea aprinsă (vezi „dansul budigăilor“), dar, prin reeditarea unui arhetip
african, transformă celebrul mit al androginului într-un cânt glorificator adus portant decât trăirea, ba chiar în cimitir un loc care să le fie
iubirii pure. Uneori, modalităţile discursive activează, în memorie, ecouri
din Mircea Eliade. Intenţionat sau nu, sunt urmate faimoasele trasee din „La opus trăirii. rezervat, un loc nu blestemat,
Ţigănci“, de la banala, în autenticitatea ei, discuţie din tren, până la tulbură-
toarea trecere în nefiinţă. Titlul cărţii: Tous feux éte- ci binecuvântat, şi aş compune
De altfel, în întreg volumul, funcţionează, difuz, reveria livrescă, Ionel
Buşe situându-se în descendenţa lui Gala Galaction, V. Voiculescu ori Ioan ints Carnets 1965, 1966, 1967, o rugăciune pentru ei, pe care
Groşan, şi împărtăşind convingerea lui Sadoveanu pentru care, vrednice de
povestit sunt numai întâmplările rare şi de necrezut. Asemenea întâmplări, Carnets sans date set 1972, aş spune-o zilnic.“ (p. 113)//
antrenând în turnura parabolică a textului momente de realism magic, viziuni
de coşmar, suspendare în absurd („Urmărirea“, „Dimineţile când mărşăluiesc Gallimard, 1975 („Cu toate „Este inevitabil ca sinuciderea
soldaţii“, „Zara“) vorbesc despre des-frâul lucidităţii damnate să înregistre-
ze spasmele umanităţii supuse unei entropii groteşti. Un medic (personaj focurile stinse Carnete…“). să nu fie înţeleasă, chiar dacă
predilect, alături de preot, în proza lui Ionel Buşe), după interludiul burlesc
intertextual (Ion Creangă), contrariant pentru slujitorul Întunericului, se tre- Sunt adunate aici maxime, sinucigaşul a încercat s-o ex-
zeşte din visul reduplicat: „Ce vis, gândi el. Vru să-şi cheme soţia şi să-i
povestească. Se ridică din pat. Spre surprinderea lui însă casa era pustie. I se cugetări, notaţii de tot felul, plice.“ (p. 155)// „Spendius şi
păru că aude un hohot de râs în camera cea nouă. Trecând pe lângă oglindă
zări dintr-o dată urechea-i stângă zbătându-se spasmodic în sus, iar deasupra cu caracter mai mult sau mai Henry de Montherlant soţia lui. Setea lor păgână de
frunţii două mici ridicături cenuşii...“. („Metamorfoza“). Convulsiv este şi
scenariul din „Naufragiul“ (conceput în siajul impus de un Defoe, Swift sau puţin autobiografic, ba chiar şi citate din diferiţi sinucidere se întâlneşte cu setea creştină a mar-
W. Golding), povestirea inaugurală, în care exasperarea fiziologică, violenta
criză a sexualităţii frustrate ating eshatologicul şi paradoxala stare adamică. autori, asumate de Montherlant şi uneori chiar şi tiriului.“ (p. 166)// „Se gândea că face mai mult
„Supravieţuitorul“ coloniei de naufragiaţi este noul Cain, perpetuând stigma-
tul crimei, ca purtător al „oboselii veacurilor“. comentate. „Stilul“, sau, mai bine-zis, scriitura pentru gloria sa sinucigându-se decât fugind, fără
Explorator inteligent al imaginarului, Ionel Buşe se confruntă cu simpli-
tatea atât de dificilă a povestirii, reprimându-şi apetenţa spre reflexivitatea se înscrie în seria tipologică a moraliştilor fran- să-şi dea seama că erau două moduri de a fugi.“
teoretică. Ultima vară cu Enikö va fi, cu siguranţă, urmată de alte anotimpuri
epice. cezi din secolul al XVII-lea, chiar dacă, uneori, e (p. 166)// „Pentru unii oameni, faptul de a nu se

practicat paradoxul, sau, mai curând, se recurge sinucide când au ajuns la o vârstă înaintată, e o

la antinomie, nerezolvată prin paradox. aberaţie.“ (p. 170)

Tematica, extrem de variată, comportă ele- În alte cugetări, oarecum înrudite cu acestea,

mente care o menţin ancorată în clasicismul fran- apare tema morţii, dar pusă mereu într-un fel de

cez, dar şi altele, mai numeroase, care ţin de o raport de „echivalenţă“ cu tema vieţii. Cred că

viziune modernă. nu putem spune că nu există în Montherlant un

Chiar dacă mi-am focalizat întreaga atenţie fior metafizic. Şi totuşi, dimensiunea socială şi

pe text, care nu se traduce uşor, şi care mă obligă istorică prevalează, cred eu, unitatea mea de mă-

să constat încă o dată contrastul dintre structura sură fiind neîncetat Cioran, în cazul acesta. Dau

economică şi precisă a limbii franceze şi caracte- un singur exemplu, din Tratat de descompunere:

rul pletoric şi imprecis al limbii române (evident, „Ultimele consecinţe nu le trag decât cei care tră-

utilizez aceste epitete la modul relativ, în raport iesc în afara artei. Sinuciderea, sfinţenia, viciul

cu limba franceză), alunec cu gândul (asociaţia – iată tot atâtea forme ale lipsei de talent. Directă

mi se impune), fără voia mea, spre scriitura şi sau travestită, confesiunea prin cuvânt, sunet sau

tematica cioraniană, asupra cărora, de asemenea, culoare opreşte aglomerarea forţelor lăuntrice şi

m-am concentrat cândva, începând prin a tradu- le slăbeşte, aruncându-le spre lumea din afară.

ce Tratat de descompunere şi Căderea în timp. Este o diminuare salutară care face din orice act

Ambiguitatea programatică a textelor lui creator un factor de fugă.“

Cioran mi-a devenit şi mai evidentă, prin con- Prin cuvântul fugă, care coincide cu fugind

trast cu cele ale moralistului de factură tradiţio- din penultimul citat din Montherlant, Cioran in-

nală care este Montherlant. Poziţia acestuia este, troduce un nou termen în ecuaţia (în metafizica)

de altfel, explicit exprimată în privinţa asta la sinuciderii, dându-i noi profunzimi. Imaginarul

pagina 124 a cărţii Cu toate focurile stinse (cf. nostru este stârnit, pus la încercare şi la lucru,

ediţia citată): este „subdezvoltat“ cel care crede prin întrebările multiple suscitate de relaţia: act

că „orice operă ininteligibilă este admirabilă“, în creator = factor de fugă, premisă pentru: act

timp ce Cioran spune în mod repetat (în Exerciţii creator = sinucidere, mai exact: simulacru de

de admiraţie, eseurile consacrate lui Valéry şi lui sinucidere.

Joseph de Maistre) că opera trebuie să fie în aşa Aceasta este poate marea dovadă a deosebirii

fel scrisă încât cititorul să rămână perplex în faţa dintre cei doi scriitori. Cioran optează pentru

ei, cu sentimentul că nu o poate înţelege, tocmai artă, adică pentru o sinucidere-simulacru, şi se

pentru că prea multe sensuri ţâşnesc din ea. salvează de la adevărata sinucidere. Montherlant,

Făcând comparaţie între Cioran şi Valéry fidel unui alt tip de experienţă existenţială, alege

(dar numai după ce ai pus între paranteze clişe- între viaţă şi artă, viaţa, viaţa reală, ceea ce îl

ul conform căruia Cioran scrie ca un clasic mo- duce conform logicii lui, o logică a alternanţei,

ralist francez), îţi dai seama că, dacă vederea ta către sinucidere, o sinucidere reală.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 7

O idee Adrian
CIOROIANU
Confruntări Ovidiu
GHIDIRMIC

Evidenţa America, după nouă ani
adevărului
de „Război împotriva Terorii“ntr-unul din celebrele sale romane, Louis-Ferdinand administraţiei americane. În fine, de reţinut că tot acest sistem
A devărul este evident. Dar, cu
toate acestea, nu-l descoperim Céline – scriitor francez care era, cum se ştie, un de securitate produce în jur de 50.000 de rapoarte scrise şi mul-
uşor. Acesta este un paradox al
cunoaşterii. Unul real şi nu gratuit, adică nu un Îpacifist pur-sânge, asumându-şi toate riscurile ce de­ timedia pe an – adică, în medie, 137 pe zi! – şi este de bănuit că
paradox de dragul paradoxului, cu alte cuvinte. curgeau de aici, într-o epocă în care pacifismul era uşor con- fie şi numai pentru a parcurge şi pune cap la cap informaţiile din
„Adevărul e mai strălucitor ca soarele“ – ne
spune, printr-o frumoasă comparaţie, un proverb fundat cu defetismul – spunea că războiul este un formidabil aceste milioane de pagini sunt necesare alte mii sau zeci de mii
oriental. Dacă aşa stau lucrurile, în privinţa ade-
vărului, atunci înseamnă că, orbiţi de strălucirea revelator al minţii omeneşti. Tocmai pentru că pune la încercare de capete limpezi. Potrivit aceloraşi cifre oficiale, circa 30.000
lui, riscăm să nu-l vedem, aşa cum trebuie şi la
timp. într-un mod extrem sistemul nervos al combatanţilor, el scoate de oameni se ocupă, de-a lungul Statelor Unite, numai cu ascul-
Despre „evidenţa adevărului“, marele scri-
itor american, Edgar Allan Poe, cu prodigioasa din noi ce este mai bun şi ce este mai rău, arătându-ne aşa cum tarea şi analizarea convorbirilor telefonice şi electronice care se
şi inegalabila sa fantezie, ne-a dat o splendidă
şi amuzantă, pilduitoare, nuvelă: Scrisoarea suntem. Probabil că ideea este valabilă pentru toate războaiele, desfăşoară pe teritoriul naţional.
furată. În treacăt fie spus, această nuvelă l-a
inspirat şi pe Caragiale – el însuşi un declarat trecute şi viitoare. Şi cred că este valabilă şi pentru actualul Un asemenea sistem de securitate este nu numai o premieră
admirator al marelui scriitor american – în O
scrisoare pierdută. război împotriva terorii – cel mai lung, mai confuz şi mai infor- la nivel mondial, ci şi o provocare (sau challenge, cum spun
Ca şi Crimele din Rue Morgue şi Meşterul
Mariei Rogêt, Scrisoarea furată este dintre acele mal dintre toate conflictele armate ale epocii contemporane. americanii) în sine. Mai întâi de toate, coordonarea unui aseme-
nuvele care înnobilează genul poliţist, substratul
ei fiind unul profund filosofic. Performanţă pe 11 septembrie 2001 a fost pentru SUA un şoc considera- nea aparat – care nu este gândit în ideea de a acţiona centralizat
care numai geniul lui Edgar Allan Poe putea să
o realizeze. bil mai mare decât atacul japonez asupra bazei americane de – este o sarcină sisifică. Este greu de imaginat că cineva o face
La fel ca în piesa O scrisoare pierdută a
lui Caragiale, în nuvela amintită este vorba tot la Pearl Harbour, din decembrie 1941. „Faptul că întreaga ţară în mod constant – de unde şi incidentele din ultimii ani (printre
despre o scrisoare „compromiţătoare“, care
poate constitui obiectul unui şantaj politic. Este a privit atentatele la televizor a zguduit din temelii încrederea care atentatele eşuate din ziua de Crăciun a anului trecut – pe
o scrisoare a reginei, adresată unui înalt demni-
tar. Poliţia pariziană investighează, minuţios şi americanilor în ei înşişi“ – spune Zbigniew Brzezinski, un o cursă aero din Detroit – sau din 1 mai a.c., din piaţa Times
cu răbdare, apartamentul demnitarului, o caută
peste tot, dar n-o găseşte. În disperare de cauză, expert al politicii externe a Americii1. Era pentru prima dată Square din centrul New Yorkului), care n-au devenit tragedii
solicită ajutorul experimentatului detectiv, C.
Auguste Dupin, care, printr-o impecabilă logică când SUA erau lovite la ele acasă, în chiar inima teritoriului na- numai pentru că tehnica teroriştilor a fost, din fericire, deficita-
deductivă, specifică unei astfel de îndeletniciri,
dezleagă, în sfârşit, misterul... Scrisoarea se afla ţional. Un asemenea traumatism colectiv de proporţii epice nu ră. Foarte probabil că, pe lângă aceste cazuri mult comentate,
la vedere, la îndemâna tuturor... în preajma biro-
ului demnitarului... se poate absorbi peste noapte. Şi, plecând din acel moment, iată mai există şi alte veritabile succese ale DHS – dar care nu sunt
Tot astfel se întâmplă şi în descoperirea ade-
vărului. Îl căutăm peste tot, unde nu trebuie, dar că de curând am aniversat împreună nouă ani de când America neapărat făcute publice, tocmai pentru a nu institui o psihoză la
el se află la îndemâna noastră...
Nuvela lui Edgar Allan Poe este o admira- (în principal) şi o parte tot mai restrânsă din ceea ce numim nivelul societăţii americane, oricum traumatizate.
bilă parabolă despre evidenţa care se refuză
privirilor. Iată cum dictonul latinesc, după care: „lumea occidentală“ se află în război în faţa unui inamic care În al doilea rând, preţul acestei securizări a perimetrului
„Adevărul niciodată nu stă ascuns“, ne apare
pe deplin întemeiat. Şi Lope de Vega spunea: nu reprezintă un stat sau o armată naţională, ci o reţea suplă şi naţional este imens şi probabil că niciun alt stat, cu excepţia
De un singur lucru îi e ruşine adevărului, să se
ascundă. Dar în mod paradoxal, tocmai evidenţa mobilă de luptători fanatizaţi, o reţea ai cărei membri efectivi Americii, nu şi l-ar putea permite.
este aceea pe care o percepem mai greu, care
ne scapă. Altfel cum se poate explica faptul că probabil că nu depăşesc astăzi numărul de 200 de indivizi, dar Deschisă la două oceane, nod al comerţului mondial şi tran-
oameni cu o relativă pregătire, şi cu pretenţii
mai mult sau mai puţin justificate, nu reuşesc să ale cărei ramificaţii ajungeau acum un deceniu în circa 70 de zitată de milioane de oameni cu diverse scopuri, SUA nu se pot
descifreze sensul evenimentelor, care se desfă-
şoară sub ochii lor. ţări (!) ale globului şi care azi poate încă mobiliza sute şi mii izola. Intrarea sau activarea pe teritoriul american a unor per-
Pentru descoperirea adevărului este necesară
o anumită doză de „bun simţ“, care este darul de de luptători al căror principal atu este capacitatea lor de a se sonaje străine sau autohtone cu intenţii teroriste este, în ciuda
a vedea bine şi de a simţi bine, de a nu aluneca
în extreme şi în excese, de a nu depăşi „măsura“, sinucide în misiune şi de a acţiona după legi ale războiului care acestui aparat de securitate, oricând posibilă. Încă de pe vremea
de a te situa pe Calea de mijloc, pe Calea cea
dreaptă a cunoaşterii. nu ţin de coduri morale, ci de precepte religioase. administraţiei G.W. Bush, toţi oficialii au avertizat că un alt
În ciuda evidenţei lui intrinseci, adevărul nu
se descoperă, dintr-o dată, de la bun început, ci După nouă ani de război împotriva acestui inamic fără uni- atentat terorist de proporţii este, teoretic vorbind, oricând posi-
treptat, aşa cum şi istoria, după îndelungi ezitări
şi ocolişuri, a dovedit-o. După experienţa tragi- formă dar cu surplus de convingeri radicale, America de azi bil. Tot sistemul acesta despre care vorbim nu încearcă altceva
că, pe care am traversat-o, este cazul să fim mai
atenţi şi să încercăm să descoperim, la vreme, este fundamental schimbată. Mai simplu spus, America este decât să-l amâne, cât mai mult cu putinţă.
adevărul. Pentru că numai un popor care îşi des-
coperă, la timp, adevăratul sens al evoluţiei sale mai precaută şi mai suspicioasă decât oricând în istoria sa. Cel În al treilea rând, un asemenea sistem de securitate pune
istorice şi Calea cea dreaptă, pe care trebuie să
meargă, poate fi salvat. mai deschis stat al contemporaneităţii şi-a dezvoltat un sistem şi o problemă politică, mai ales într-o democraţie exponenţială

de securitate mai sofisticat decât în timpul Războiului Rece. precum SUA. Mulţi se întreabă dacă, odată creat, va mai putea

Iată câteva cifre dintr-un bilanţ dedicat acestui subiect2: după fi vreodată demantelat un asemnea aparat uriaş de urmărire (in-

11 septembrie 2001, adminis- clusiv a propriilor cetăţeni)? În

traţiile americane succesive au fond – scrie, în numele multo-

creat sau reconfigurat cel puţin ra, Zakaria –, când şi cum se

260 de agenţii, birouri de lucru va termina acest război infor-

sau echipe a căror sarcină este mal împotriva terorii? Când

legată, într-un fel sau altul, de vom putea să (ne) declarăm

campania antiteroristă. Sumele victoria? Când vom putea de-

de bani investite au crescut clara depăşită starea de necesi-

exponenţial, ajungându-se la tate? Deocamdată, câtă vreme

cifra recunoscută de 75 de mi- steaguri americane sunt arse la

liarde de dolari (aceasta este ordinea zilei în diferite medii

cifra oficială; cifra reală, spune musulmane şi câtă vreme ta-

Zakaria, ar putea fi considera- berele de recruţi afiliate Al

bil mai mare; oricum, chiar şi Qaeda atrag tineri adolescenţi

aşa, suma este mai mare decât din lumea arabă (şi nu numai),

banii cheltuiţi de restul state- nu se întrevede un răspuns.

lor lumii luate laolaltă!). Dacă Céline are dreptate,

Pentru birocraţia inerentă războiul ne poate descrie, dar

serviciilor de intelligence s-au ne şi poate schimba. O societa-

construit 33 de noi clădiri de te normală prinsă într-un lung

birouri – cu o suprafaţă totală război anormal poate suferi

ce echivalează cu actuala su- mutaţii de neimaginat azi. De

prafaţă a Capitoliului înmul- reţinut că, pe 10 septembrie

ţită cu 22 sau cu suprafaţa 2001, atentatele din 11 septem-

Pentagonului înmulţită cu trei. brie erau şi ele de neimaginat.

Departamentul Securităţii 1 Z. Brzezinski, B. Scowcroft
Teritoriului Naţional (Depart­ & D. Ignatius, America şi lumea.
ment of Homeland Security, Conversaţii despre viitorul politicii ex-
DHS) oferă locuri de muncă la terne americane, Ed. Antet XX Press,
cca 230 000 de oameni – ceea Bucureşti, 2009.

ce face din el unul dintre cele New York, înainte de 11 septembrie 2001 2 F. Zakaria, „What America has
mai extinse „ministere“ ale lost“, în Newsweek, 13 septembrie a.c.

8 Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 Scrisul Românesc Eseu

Istoria esenţială a O istorie modernă
literaturii române a literaturii române

Ion
BUZERA

Din Agendele lui Lovinescu de voluptate hermeneutică, de încredere Herbarti) pe care Maiorescu o (1966). Streinu contextuea-
şi din presa literară a vremii sporită în posibilităţile pe care le are. Cei susţinuse la Giessen. Evident ză cel mai bine (e drept că şi
(printre altele, neconcesivul, mai dificili, dintr-o perspectivă sau alta, că Vianu nu merge până la a segmentul arondat îl ajută!)
dar numai parţial întemeiatul articol al lui îi stârnesc cel puţin un început de iritare. considera Junimea un „grup între cei trei ideea critică a
Şerban Cioculescu din Revista română, Siguranţa tonului, pe care mizează intens, de presiune“, iar izbânda ei modernismului: „Termenul
amendat foarte bine, în punctele lui vulne- ca o replică – şi aceasta! – dată siguranţei o „manipulare teoretică per- de „esthetism“, cu care
rabile, chiar de Călinescu în coresponden- verdictelor călinesciene, îi joacă şi feste, ca fectă“ (Sorin Alexandrescu), Petică numeşte direcţia de
ţa cu Al. Rosetti) este cunoscut faptul că atunci când afirmă: „Roman de urziri te- dar ipotezele din studiul din la Literatorul, va fi reluat de
Istoria literaturii române moderne (1944) nebroase şi infernale maşinaţiuni, Ciocoii 1983 („Junimea“ – discurs Macedonski însuşi când îşi
a trio-ului Cioculescu-Vianu-Streinu a fost, vechi şi noi nu are nicio valoare estetică, dar politic şi discurs cultural) ale va aminti mai târziu de miş-
în primă şi, practic, ultimă intenţie, o repli- documentarul social îl reabilitează...“, con- acestui din urmă eseist erau carea creată de revista lui.
că dată Istoriei... călinesciene. fundând evidenta naivitate a naratorului cu cel puţin implicite la Vianu. De aici provine titlul general,
În Introducere, Tudor Vianu insista pe impasul literar generic. Ciocoii vechi şi noi (Un început de analiză în Estetismul, sub care credem
ideea unei „noi lecturi atente“, întrucât „is- sunt, dimpotrivă, interesanţi ca pistă multi- acest sens apare şi în contri- că e drept să se înfăţişeze
toria unei literaturi este o funcţiune conti- plă de încercare a literarităţii, narativităţii, buţia lui Vladimir Streinu.) noua orientare macedonski-
nuă“, idee excelentă, care a irigat tacit mul- ciocnirilor de poetică şi de interese epice. G. Călinescu e citat, cu evi- ană de la sfârşitul secolu-
te dintre metodele critice moderne şi post- Lui Odobescu i se acordă prea puţin spaţiu, denţierea corectă a meritelor, atunci când îl lui trecut. Ea depăşeşte în realitate pragul
moderne. Cei trei autori introduceau un pe considerentul, probabil, al acelui purita- interpretează pe Eminescu: de această dată, noului secol, fiind rădăcina românească a
punct de vedere mai relaxat, mai centrat pe nism estetic ale cărui limite se văd foarte e vorba de două spirite afine, situate pe po- modernismului nostru viitor.“ Macedonski
dimensiunea estetică decât cel călinescian. bine în astfel de situaţii. Concepţia despre ziţii de egalitate. Analiza operei literare a este interpretat pe coordonatele determi-
Avem de-a face cu trei profesionişti ai isto- literatură, în general, a lui Cioculescu e prea lui Eminescu este însă, inevitabil, sub ni- nante (compensativul, histrionicul, utopi-
riei literare şi, prin urmare, cu un bun ma- „mimetică“, în sens aristotelic: „În schimb, velul călinescian. Vianu era extrem de bine zantul; descrierea „inspiraţiei divergente“
nual al domeniului. Meritul cel mai impor- piesa [Răzvan şi Vidra, n. m., IB] e solid pregătit pe versantul ideologic, filosofic, e pusă în relaţii comparatiste în felul lui
tant al acestei istorii este cel al focalizării construită, iar personajele sunt caracteriza- dar o situare realmente critică în raport cu Călinescu) ale vieţii şi creaţiei sale, cu un
pe un concept modern al literaturii, din per- te în acţiune; autorul manifestă libertate de- materia studiată nu a avut şi, probabil, nici rezumat tranşant în fraza: „Macedonski a
spectiva căruia sunt citite operele literare, plină faţă de adevărul istoric, compunând nu l-a interesat. Tehnica istoriei literare avut un destin de om şi de poet cum lite-
iar separarea hotărâtă a literarităţii de rest obscurului voievod o personalitate nouă, practicate de el se remarcă prin sobrietate, ratura noastră nu cunoaşte altul mai fără
este o certitudine. Anumite confuzii (ro- inventând figuri şi evenimente, după modul excelenţă şi o subtilă depreciere a (sau un pace şi mai împrăştiat.“ Pe scurt, Vladimir
mantism/modernism, o schemă mult prea romantic, al contrastelor şi antitezelor. Prin subtil dezinteres faţă de) configuraţiilor/ Streinu era bine pregătit pentru a înţelege
remanent-baudelairiană) nu pot fi, totuşi, aceste procedee, drama nu se inserează în configuraţiile literare propriu-zise. modernismul poetic în multimorfismul lui
evitate, iar Vladimir Streinu aproape că le realitate, neajutată de concursul eventual al fenomenologic (luând riguros în calcul şi
va recunoaşte ca pe un fel de fatalitate. istoricului...“. E una dintre limitele decisi- În sfârşit, capitolul Estetismul îi apar- ceea ce numeşte „reviste comilitone“, „efe-
Capitolul despre romantism (intitulat ve ale primului autor. ţine lui Vladimir Streinu. Calofil el însuşi, meride“ şi pe poeţii „nevrotici“), dar şi ca
neconcludent Începuturile literaturii ar- neologic, oarecum barthesian în scriitură, poetică generală, emergentă în simbolism
tistice) e redactat de Şerban Cioculescu. Un stil istorico-literar mult mai dens, deloc fragil ca background teoretic, ur- şi recuperabilă prin câteva trăsături forte,
Acesta practică un stil istoriografic elegant mai germanic, este cel al lui Tudor Vianu, mărind cu dezinvoltură teme dominante autonome, atât în marile literaturi europe-
şi precis, bine documentat, fără străluci- autorul capitolului Junimea. Stilul are şi şi transgresiuni ale lor, dar şi cu incizii ne, dar şi, din ce în ce mai bine decupate, în
re. G. Călinescu nu e deloc citat. Angoasa ceva simpatic: „În 1863 se întâlnesc în Iaşi situative ferme, acest istoric literar şi-a literatura română.
influenţei e atât de puternică, încât prede- cinci tineri înapoiaţi de curând de la stu- conturat interesul pe analiza Literatorului Ideea de delimitare şi incontestabilele
cesorul trebuie relegat în zona inomabilu- dii“. Această combinaţie de rigoare şi pri- şi a lui Macedonski. „Schisma literară“ a aptitudini reunite (dificila lor miscibilita-
lui. Totul e corect, transparent, dar lipsesc vire detaşat empatică face nota dominantă a acestuia este corect contextuată, la nive- te e, de fapt, una dintre cele mai incitante
ipotezele critice de anvergură, ideile apte contribuţiei lui Vianu la Istorie.... Capitolul lul la care Vianu analizase Junimea: „În provocări ale acestui prim şi unic volum
să smulgă materia descrisă din simpla ope- e de un profesionalism impecabil: ideolo- contra direcţiei socotită germanizantă, al Istoriei literaturii române moderne, dar
raţie a unei parcurgeri oneste, ruminative, gia Junimii, cu preponderenţa tiparului Literatorul va susţine modalitatea literară conduce direct şi către cea mai preocupan-
fără orizont. Cioculescu are instinct critic, filosofic, implicarea energică a spiritului a latinităţii noastre; în contra aşa-zisului tă temă metacritică a lucrării) ale celor trei
vede foarte bine lucrurile în desfăşurarea critic, polemic şi oratoric, desfăşurarea în cosmopolitism şi universalism estetic, va au condus, până la urmă, la impunerea unei
lor şi vizualizează fără tremur contururile timp şi spaţiu, atragerea de noi membri, recomanda scriitorilor identitatea naţiona- formule istorico-literare alternative, com-
operei fiecărui autor parcurs, dar parcă se prezentările separate ale lui Maiorescu, lă; până şi în contra ateismului grupării din pozite, extrem de utile, care, din punctul
teme de ceea ce crede că ar putea degene- P. P. Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Iaşi, va înscrie pe stindardul său postula- de vedere strict metodologic, reprezintă
ra în exageraţiune: se pliază inteligent pe Iacob Negruzzi şi chiar ale minorilor, de- tul Religiei.“ Streinu are o mare uşurinţă a un pas înainte. Perioadele se pliază bine
tematica dominantă, dar nu poate scoate scrierea traseelor prin care a avut loc impu- conceptualizării şi fixării datelor esenţiale pe temperamentul fiecărui istoric literar
efecte interpretative majore. Un anumit nerea marilor autori (Eminescu, Creangă, ale unei perioade, în speţă cea simbolis- şi invers. Punctual, pot fi şi sunt mai bine
flegmatism galic este surclasat în paginile Caragiale şi Slavici) sunt, toate, rezultatul tă, emergent modernă. Referinţele lui au plasaţi decât G. Călinescu. Din perspectiva
despre Bălcescu şi Alecsandri, cărora nu ai unui efort susţinut şi extrem de bine orien- în vedere şi literatura engleză. Excelente realizării propriu-zise, de ansamblu, ori-
ce să le reproşezi. Autorii „clari“ îl atrag cel tat. Meticulozitatea se observă, bunăoară, consideraţii comparatiste sunt făcute în le- ce comparaţie cu lucrarea acestuia e însă
mai mult şi aproape că se simte un început în relatarea cercetărilor întreprinse pentru a gătură cu versul liber, îl recunoaştem aici strivitoare.
identifica teza de doctorat (De philosophia pe viitorul autor al Versificaţiei moderne
1 septembrie 1858 – s-a născut Vladimir Sorescu, în com. Bulzeşti, jud. Dolj;
Macedonski, în Craiova (m. 22 septembrie Calendar – septembrie 23 septembrie 1939 – s-a născut Stelian
1918, în Bucureşti);
în Bucureşti); 17 septembrie 1989 – a murit Ion D. Cincă, în Fărcaş, jud. Dolj;
1 septembrie 1943 − s-a născut Constan- 8 septembrie 1916 – a murit Nicolae Vu- Sîrbu, în Craiova (n. 28 iunie 1919, în Petri- 23 septembrie 1962 – s-a născut Nicolae
tin M. Popa, în Braşov; la, jud. Hunedoara);
lovici (n. 8 iunie 1877, în Calafat ); Coande, în com. Osica de Sus, jud. Olt;
2 septembrie 1861 – s-a născut Mircea 9 septembrie 1958 – s-a născut Viorel 18 septembrie 1931 – s-a născut Valeriu 24 septembrie 1900 – s-a născut Dem.
Demetriade, la Ocnele Mari, jud. Vâlcea (m. Sîrbu, în com. Bujoreni, jud. Vâlcea;
11 sept. 1914); Mirea, în com. Solaşoma, jud. Mehedinţi; Bassarabescu (m. 1968);
10 septembrie 1930 – s-a născut Liviu 18 septembrie 1893 – s-a născut Zoe 24 septembrie 1947 – s-a născut Dan
2 septembrie 1916 – s-a născut Ion Poto- Verbiceanu, în Bucureşti (m. 30 decembrie
pin, în satul Potopin, jud. Romanaţi (m. 10 Călin, în Craiova (m. 17 mart. 1994, în 1975, în Calafat); Bosoancă, în Vânju Mare, jud. Mehedinţi;
mai 1998, în Bucureşti); Bucureşti); 27 septembrie 1913 – s-a născut Ion
21 septembrie 1942 – s-a născut Ion Şerban
2 septembrie 1935 – s-a născut Damian 11 septembrie 1911 – s-a născut Aurel Drincea, în loc. Drincea, jud. Mehedinţi; Nijloveanu, în com. Oponlu, jud. Olt (m. 23
Ureche, în com. Slătioara, jud. Vâlcea (m. Chirescu, în Craiova (m. 23.06.1996); iulie 2000, în Craiova).
19 septembrie 1994, în Timişoara); 22 septembrie 1914 – s-a născut Alice
14 septembrie 1906 – s-a născut Emil Botez, în Slatina, jud. Olt (m. 1985); 27 septembrie 1934 – s-a născut Ilarie
4 septembrie 1952 – s-a născut Spiridon Vora, în satul Meriş, jud. Mehedinţi (m. 19 Hinoveanu, în Vânjuleţi, jud. Mehedinţi;
Popescu, în satul Ohaba, jud. Gorj; martie 1979, în Bucureşti); 23 septembrie 1891– s-a născut V.G.
Paleolog, în satul Corlate, jud. Dolj (m. 12 28 septembrie 1934 – s-a născut Amza
5 septembrie 1957 – s-a născut Ionel 16 septembrie 1910 – s-a născut Victor februarie 1979, în Craiova); Săceanu, în oraşul Băileşti, jud. Dolj;
Ciupureanu, în com. Coşoveni, jud. Dolj; Valeriu Martinescu, în Craiova (m. 12 de-
cembrie 1994, în Bucureşti); 23 septembrie 1903 – s-a născut Nicolae 28 septembrie 1934 – s-a născut Sina
7 septembrie 1902 – s-a născut Şerban Milcu, în Craiova (m. 21 septembrie 1933); Dănciulescu, în Ciupurenii Vechi, jud. Dolj;
Cioculescu, în Bucureşti (m. 25 iunie 1988 17 septembrie 1875 – s-a născut Victor
Anestin (m. 1918); 23 septembrie 1927 – s-a născut George 29 septembrie 1939 – s-a născut Marian
Barbu, în Mileşti, jud. Dolj.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 9

Obsesii Marian Victor (Anti)memorii intermitente

BUCIU

M e moriile lui Adrian Citim acum o rescriere a unui text din quand je m’examine. A. Gide: „lumea va decenii calmează şi <toceşte>, în mod ine-
Marino (Viaţa unui om 1993, revăzut în 1994. Memorialistul- fi salvată de nesupuşi“, sau, din Les Faux- vitabil, multe asperităţi, clarifică nu puţine
singur, Polirom, 2010), ideolog recunoaşte că rescrie, până în 1999, Monnayeurs, despre „calităţile“ scriitoru- confuzii şi echilibrează destule contrarietăţi
pe care le citesc mai cu seamă ca pe nişte un text mult mai lung. Acest text, alături lui: vanitate, ipocrizie, ambiţie, versatili- şi conflicte“ (56). Scrisul din memoria des-
antimemorii intermitente, sunt o autolec- de agendele sale (amintite şi aici: aşadar tate, egoism. W. Gombrowicz, Jurnal: „Fii coperită (limitat, cum recunoaşte, în mod
tură completă, deopotrivă a vieţii, operei ar fi scris şi un fel de jurnal lovinescian), necontenit străin, singur.“, „fii neplăcut“. principial şi real) îl consumă, pentru că el
şi a efectelor lor. Ele încep şi sfârşesc cu va aduce acea concreteţe acum reprimată. este împotriva unei vieţi care a fost ea însăşi
sine. Memorialistul ştie bine ce vrea: „să Tot cu Memoriile lui E. Lovinescu, numai Memoriile lui A. Marino par, dar nu potrivnică. Rememorarea este o cale fără
mă înţeleg“ (227). Ştie şi că memoriile sunt cu ele, şi încă vag, îşi compară Marino aici sunt, o „răfuială postumă“ (125). Sunt, alternativă pentru scrierea unor memorii.
destinate lecturii, cititorilor de orice fel se propriile memorii. Marcându-le statutul in- recunoaşte, resentimentare, dar nu răzbu- Tot scrisul anterior era desprins de memo-
va întâmpla să fie. O categorie de cititori augurator: „Un gen care, de fapt, nici nu nătoare. Paradox involuntar? O dezveli- rie, dacă nu chiar împotriva ei. (Şi poate că
îl determină să-şi ambiguizeze scrisul şi există.“ (11) re deplină de conştiinţă şi una parţială de refuzul literaturii, ficţiunii, poeziei, este tot
lectura lui între – mă refer la efect, nu la existenţă. Şi scrisul este despărţit de trăit. un refuz al memoriei, al realităţii prelucrată
structură – memorii şi Metoda de a scrie rămâne şi ea legată de Viaţă (re)scrisă şi (re)citită: „O relectură prin mimesis. Mimesisul e crezut insufici-
jurnal. Alege să nu poată memoria volitivă, dar dureroasă a întregului meu trecut…“ (13). ent, ficţiunea îi apare inferioară realităţii,
cunoaşte ecourile cărţii, şi intelectivă. Materia Moral, juridic, Marino e un primitiv şi un dar transcrierea ei nu este nici ea urmată…)
dar şi ca citirea ei să nu rememorată apare tra- egalitarist. Social, intelectual, cultural, e un Marino este un memorialist împotriva me-
se petreacă mai târziu de tată, prelucrată, critic şi elitist. Ajunge la ură de clasă – ţărănească, moriei. Memoria admisă temporar devine
cinci ani de la încheierea ideatic, prin distanţare, dar şi proletară – şi rasism (vezi referirea la şi o prezenţă involuntară. E amuzant, dar şi
vieţii biologice a memo- abstractizare, schema- mama, ţigancă, a lui G. Călinescu). Ezitant, alarmant, să citeşti aici că i-a „uitat de altfel
rialistului. Taie dialogul, tizare. Citim memoriile dar nu ambiguu, adoptă deschis resenti- pe toţi“ colegii de la Liceul Militar, dar să
impune monologul. Se unui studios. Se reme- mentul. Şi chiar legea talionului (morală constaţi imediat că se contrazice, în acelaşi
gândeşte şi la cititorul morează şi în această şi credinţă de război!), contra iertării, în loc, aproape în acelaşi enunţ, şi nu o dată,
dorit, şi la cel nedorit. Cel situaţie. Studiul său numele echilibrului absolut… E un roman- chiar de trei ori: aminteşte de Jareghie, „ti-
dorit nu este ideologul sau are începuturi „confu- tic (raţional!) care suferă pentru mutilarea pul lichelei servile“, „un coleg, i-am uitat
politologul, ci sociologul ze“, păstrând şi un rost totalităţii. „A plăti poliţe este, uneori, ine- numele (Cantaragiu)“, musulman, ori fiii,
literar, ceea ce e curios, clarificator. Elev fiind, vitabil şi chiar moral.“ (10) Resentimentul calificaţi mediocri, ai lui Ionel Teodoreanu
pentru că acesta este cu notează, „Transcriam, este „inevitabil. Şi, adesea, necesar.“ (17) (27). Cum nu se poate (el nici nu vrea) re-
totul absent în scrisul său. compilam, învăţam cu Iertarea i se pare că tulbură echilibrul cos- memora tot, nu se poate nici uita „tot“. Nu
„O astfel de carte, cum stiloul în mână, într-o mic. Justiţiar în imanent, el recunoaşte e garantată nici uitarea „punctuală“.
este această Viaţă, ar avea furie a totalităţii, care – în acelaşi loc că „nu pot asimila doctrina
nevoie – în primul rând privită azi de la distan- creştină a iertării. Mult mai logică şi mai Memorialistul recunoaşte de la început
– nu de o critică propriu- ţă – mă entuziasmează, justificată, moral şi chiar ontologic, mi se că scrisul rămâne legat de dispoziţia de spi-
zisă, ci de un sociolog literar.“ (465) N-ar dar mă şi sperie. (…) pare <legea talionului>.“ Neiertând, nici rit (7). O improvizaţie fără nicio relaţie cu
dori să fie citit de cei care au făcut-o într-un nu trebuie să uite: „nu pot şi nu trebuie, mai teatrul, gen detestat, cum ţine să precize-
fel, pentru el, dezgustător, deferiţi chiar aici Eram autodidactul perfect, regăsit, mai ales, să mă mistific“ (70). „Nu trebuie să ze. „Un insolit happening memorialistic.“
justiţiei… memoriei şi memoriilor sale: târziu, în Un uomo finito de G. Papini.“ uit.“ (55). Subliniază principiul, diferit de (9) Avem aici nu adevărul ori adevărurile
„gândul că aceste intimităţi ar putea intra (42) Iată, A. Marino, pentru care în afara realitate, pentru că de fapt chiar şi el uită. unei vieţi, aş spune că nici adevărurile unei
pe mâinile unor siniştri <comentatori> mă studiului nu există nimic, iar totul exis- Dar un principiu e împlinit în şi cu reali- conştiinţe integrale, ci ale uneia din tim-
umple de pe acum de repulsie“ (227). tă doar pentru a fi cercetat, a fost un „om tate. Tot principial, îmbrăţişează aici jude- pul în care se scrie. Scrisul se circumscrie
Viaţa – cartea vieţii sale, ontologic sfârşit“ din copilărie. N-a citit nicio­dată cata pedepsitoare. „Când nici mie însumi spiritului (re)trăit, parţial memorat, dar
şi nu axiologic vorbind, deşi, mai ştii?… doar pentru a citi. Fără scris, ar fi exclus nu-mi pot da adesea note bune la purtare?“ nu materiei vieţii. Citim o fenomenologie
– este, pentru el, nu doar necesară, dar şi lectura. După transcriere, vine firesc scrie- Dar judecându-se şi pedepsindu-se repetat psiho-socială a unui „cultural“. Autorul
deosebită. Viaţa omului singur apare într-o rea. Scrisul de început (publicat în Jurnalul pe sine, nu înseamnă că-i iartă, cât de puţin, exclude ficţiunea, urmează documentul,
carte singulară în bibliografia lui: „singura literar, Revista Fundaţiilor Regale, Viaţa pe ceilalţi? dar unul imprimat în conştiinţa psihologică
carte care-mi dă o anume satisfacţie rămâ- românească, Universul literar, Kalende) şi morală. Ficţiunea stării de spirit nu este
ne doar această Viaţă.“ (141). Marea difi- e recunoscut acum ca fiind prost, fără stil, Revenind la uitare, constat că me- asumată nici măcar involuntar. Dacă me-
cultate este că Viaţa, cartea, reîntâlneşte regretabil şi pentru că nici mai târziu nu moria ajunge tratată ambiguu, apropiată şi morialistul e narator şi personaj, miza cade
viaţa autorului, trăită altfel decât ar fi vrut. şi-a pus problema stilului. Şi n-a făcut-o, neapropriată. Memoriile sunt scrise împo- pe autenticitatea totală. Calitativ, nu canti-
Voinţa de a trăi şi aşa e aceeaşi cu a scrie recunoaşte spăşit, dintr-o „mare insufici- triva memoriei. Un alt fel de antimemorii. tativ. Cantitatea – restul, cât va mai fi fiind
ceea ce i s-a petrecut. „De multe ori, de-a enţă“ (43). Acum, în memorii, problema Poate că amintirea ajunge la el mod de a – se află în textul aici înlăturat şi în agen-
lungul acestei Vieţi, am fost stăpânit de un stilului se cuvine să fie măcar explicată. Îşi uita. Uitarea îi face bine. Observă „imensa de. Nicăieri Marino nu menţionează dis-
puternic sentiment de inhibiţie, echivoc şi aminteşte că s-a format prin prime lecturi valoare terapeutică a uitării“ (16). Numai trugeri de manuscrise. Dimpotrivă. Adună
profundă ambiguitate.“ (223) Un compro- franţuzeşti de proză „limpede, elegantă şi bine? Mult bine? Ce fel de bine? Mai de- totul în sute de dosare, donate unui Fond al
mis rămâne, într-o latură, trăirea şi scrierea <uscată>“ (280). Adoptă în consecinţă un grabă aparent. Realitatea, altă realitate, Bibliotecii Universitare din Cluj. Cu can-
vieţii. Nu le neagă sau anihilează, le învin- „stil limpede şi cursiv“ (472), „stilul ide- aceea pe care o constată el, e că rememo- titatea e selectiv. „Dar atât am fost dispus
ge, recunoscându-le în ceea ce le-a alcătuit ilor“ sau chiar „stil ideologic“, „stil sec, rarea ajunge „mortificare“ (13). Poate prea să dezvălui şi nimic mai mult.“ (525) În ce
neajunsul de a fi, deloc metafizic, ontolo- rece, obiectiv, rapid, în propoziţii scurte şi puţin sau deloc malignă. Marino practică fel, cât de sincer şi autentic, se va vedea
gic, religios, cât istoric, moral, ideologic, limpezi“ (361), contrar prolixităţii constată memoria intermitentă, discontinuă, pro- doar prin lectura tuturor textelor. După, dar
cultural. Trăirea şi scriitura (aceasta fiind fără excepţie la cronicarii şi publiciştii lite- gramată, raţională, cu un scop – echilibrul şi prin, aceste (anti)memorii intermitente.
o „continuă mortificare memorialistică“, rari. Respectă, aşadar, principiul general al cosmic…: „rememorarea la distanţă de
141) traversează blocaje, (dez)iluzii, ne- adecvării faţă de gen sau domeniu. Fără a
dreptăţi, terori, conştientizări şi uitări. fi dogmatic, întrucât, admite el, „stilurile se Cărţi primite la redacţie
schimbă“ (39).
Nicolae Truţă – Peisaj din Dobreţu Gheorghe Păun, Teama de toamnă, Ed. Gheorghe Păun, Guadalquiviria, Ed.
Între modele de trăire (stăpânită de Tiparg, Colecţia Galateea, Piteşti, 2009, Vergiliu, Bucureşti, 2009, 110 p.
stoicism), gândire şi scris, 120 p.
unele sunt afişate, altele doar Dragoş Ghiţulete, Gluma rusească,
fişate. Doar, o recunoaşte, Mircea Cărtărescu, Nimic, Ed. Ed. Cratea Românească, Bucureşti, 2010.
„sunt un iremediabil colecţi- Humanitas, Bucureşti, 2010.
onar de fişe“ (443). Iată câte- George Baciu, Gânduri de la margi-
va citări din citate. Terenţiu: N. Davidescu, Aspecte şi direcţii lite- nea lumi, Ed. Rottarymond & Rotarexim,
„Complezenţa aduce prieteni, rare, Ed. Aius, Craiova, 2010, 344 p. Râmnicu Vâlcea, 2010, 124 p.
adevărul naşte ură.“ Trec
peste Epictet, Marc Aureliu, Ion V. Strătescu, Cine trece Primul, Ion Piţoiu-Dragonir, Ikebane de jad.
Diogene Laertiu, Seneca, F. Roman, Casa Editorială Odeon, Bucureşti, Haiga/ Ikebanas of jade. Haiga/ Ikébanas
Guicciardini. B. Gracián: 2010, 416 p. d’enfer. Häiga, Ed. Rao, Bucureşti, 2009,
„Înţeleptul să-şi fie sieşi de 96 p.
ajuns.“, „Ceea ce nu se vede e Adrian Bodnaru, O legătură de chei, Ed.
ca şi cum n-ar fi.“ Telleyrand: Cartea Românească, Bucureşti, 2010, 96 p. Timotei Ursu, Pledoarii pro-dacice,
Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2009, 226 p.
Tout ce qui est excessif est Liliana Armaşu, Singurătatea de mier-
curi, Ed. Arc, Chişinău, 2010. Florian Copcea, Ahab, Ed. Lumina,
insignifiant, Je m’estime peu Drobeta Turnu Severin, 2010, 114 p.
Florian Copcea, Arhietipurile poezi-
ei, Ed. Lumina, Drobeta Turnu Severin, Ion Piţoiu-Dragonir, Pergole pe fulger,
2009, 60 p. Ed. Delta III, Bucureşti, 2009, 96 p.

10 Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 Scrisul Românesc Eseu

Traduttore / Ioan A traduce, a cunoaşte
Traditore LASCU

P roblema traducerii scriitorilor români, de lumea. Sau dacă nu, ignorat de aproape toată lumea. Şi din Traducerea din Seine et Danube e semnată de doamna
ieri şi de azi, în limbi străine de circulaţie
internaţională, nu a fost încă satisfăcută, iar interior, şi din exterior, fiindcă „aşa merg lucrurile“, vorba Laure Hinckel, care este şi autoarea unei scurte prezen-
când spunem „satisfăcută“ ne gândim, în primul rând, la
cunoaşterea şi circulaţia literaturii noastre în toată lumea. altui scriitor, american de astă dată, Kurt Vonnegut jr. Aşa tări, cu informaţii utile despre scriitor, dar şi cu câteva
„Limbi străine de mare circulaţie“, o ştim cu toţii, înseam-
nă (traduceri în) engleză, franceză, spaniolă, germană, ita- trebuie să meargă… Nu-i nicio afacere literatura, nu-i nici mici erori. Se menţionează acolo că „viaţa i-a fost marcată
liană, iar dacă ne mai gândim şi la numărul de vorbitori ai
altor limbi: chineză, arabă, japoneză, portugheză, rusă, am vacă de muls, nici oaie de furat. Scriitorul? Un cârtitor, de rezistenţă şi închisoare“. Arestarea din 1957 (şi nu din
cuprins deja în această sferă toate cele cinci continente şi
un număr semnificativ de locuitori. un opozant „bezmetic“ al tuturor regimurilor politice, un 1956, cum scrie Laure Hinckel) ar fi fost ordonată pe mo-
La o primă ocheadă observăm că vreo trei sferturi din
populaţia globului este vorbitoare sau cunoscătoare a nu lătrător la lună şi la stele. Un spin în coastă. De scriitori tivul „simpatiei active pentru «reacţionarii unguri» în plină
mai mult de zece limbi, toate reprezentând cel puţin câte o
cultură majoră, dominantă. Este un prim aspect, probabil trebuie să te fereşti, să te descotoroseşti, sunt mereu ne- insurecţie“, recte insurecţia antisovietică de la Budapesta,
cel mai important, hotărâtor. În raport cu el, limba şi cul-
tura română par marginale, minore şi, drept urmare, puţin mulţumiţi şi-ţi pot arunca vorbe grele drept în faţă. Adică din octombrie-noiembrie 1956. Era însă vorba de o intrigă,
sau deloc cunoscute. E posibil ca statutul de marginalitate
să fie exagerat sau agravat de anumiţi factori subiectivi – pe faţă. de „omisiune de denunţ“ ş.a.m.d.
un complex de inferioritate, o percepţie defectuoasă, delă-
sare, pasivitate, lipsă de organizare, absenţa unor politici Odinioară, Marin Sorescu a fost o excepţie; o excep- Tot în prezentare se afirmă că Ion D. Sîrbu a fost întem-
de bune relaţii şi proiecte, a unor specialişti talentaţi şi
competenţi etc. ţie luată şi dusă la capăt pe cont propriu. Singura opor- niţat „mai întâi pentru un an“, după care „urmează şapte
De la începutul modernităţii, literatura română suferă
de un paradox: s-a tradus şi se traduce mult din alte limbi tunitate oferită de „statul socialist“ era permisiunea de a ani de ocnă în cursul cărora agenţii poliţiei politice încear-
în româneşte, dar se traduce sensibil mai puţin din româ-
neşte în alte limbi. Îndemnul lui Ion Heliade Rădulescu ieşi des peste fruntarii. De rest avea grijă Marin Sorescu. că, prin toate mijloacele, să-l constrângă să colaboreze cu
„Scrieţi, băieţi, numai scrieţi!“, încurajând în subsidiar şi
traducerile în limba română, nu şi-a pierdut sensul nici Lega prietenii cu scriitori străini de mâna întâi, îi publica Securitatea“, dar „în zadar“. Afirmaţie fără acoperire docu-
până astăzi. Sigur că inflaţia de traduceri şi de adaptări din
literaturi străine, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în România, iar aceştia, la rându-le, îl publicau în ţările lor. mentară exactă… Se aminteşte de punerea în libertate din
l-a determinat pe un tânăr vizionar ca Mihail Kogălniceanu
să sublinieze, în cunoscutul manifest al Daciei literare, Aşa mergeau lucrurile. 1963, de „stagiul“ de vagonetar de la mina Petrila, apoi de
că „Traducţiunile nu fac o literatură“. Era anul 1840. De
atunci scrierile originale au sporit, poate, în progresie geo- E drept că se mai derula regulat, mai ferm, o politică venirea la Teatrul Naţional din Craiova, unde ar fi lucrat
metrică, „traducţiunile“ în limba română nu au stagnat nici
ele, dar cele din limba română în alte limbi au rămas spora- a schimburilor culturale, inclusiv literare, şi tot drept e că ca… maşinist şi nu în calitate de secretar literar. „În acest
dice, ocazionale sau au fost şi sunt un corolar al eforturilor
personale ale unor autori români, mici şi mari. Arareori ele se efectuau în mare parte cu „ţările socialiste frăţeşti“, oraş mediocru din sudul ţării el a locuit cu domiciliu forţat
mari! Cazul lui Mihai Eminescu este arhicunoscut.
La 120 de ani de la stingerea pământească, „luceafă- dar nu era puţin lucru să fii tradus în rusă, polonă, cehă, până în 1989“, o afirmaţie, de asemenea, puţin riscată. Din
rul poeziei româneşti“ n-a strălucit aproape deloc în alte
limbi, cu câteva excepţii, puţine şi nu cu ecou deosebit, maghiară, chiar germană etc. Şi încă ceva: ca să fii tradus romanul Adio, Europa!, „scris între 1982 şi 1985“, este
în franceză, engleză şi, nu sunt totuşi sigur, rusă. Există şi
azi unele demersuri de a-l traduce, dar, după atâta amar de trebuia să fii ori pe placul regimului, ori un scriitor de va- publicat, în traducere, capitolul XIII, prezentat pe scurt la
vreme, o literatură ca a lui îi poate interesa doar pe speci-
alişti, nu un public mai larg, reprezentativ pentru numărul loare. Mă rog, vremurile acelea, propice ori nu, s-au dus. începutul versiunii franceze. Relevantă este însă fraza de
de cititori încă activi.
Spuneam altădată că, de pildă, francezii nu încearcă să Regimul politic s-a schimbat, cel puţin cu numele, dar ce încheiere a prezentării, tot cu referire la carte:
ni-l impună acum pe Victor Hugo, nici englezii pe Lordul
Byron, ar fi aproape de ridicol, nu?, ci ei propun pe cei mai s-a pus în loc? Nu prea multe…câteva proiecte materiali- „Nu încape nicio îndoială că, dacă ar fi avut şansa de
buni scriitori contemporani pe care-i promovează, premi-
ază, susţin cu mijloace eficiente, aşa încât cererea de a fi zate la Editura franceză Actes Sud, în special prin strădani- a trece de cortina de fier, acest roman ar fi fost publicat în
traduşi în alte limbi vine prompt de la sine. Hugo şi Byron
au devenit cunoscuţi, traduşi la timpul potrivit, când ecou- ile Irinei Mavrodin; proiectul Les belles étrangères pus pe Vest unde ar fi dezvăluit existenţa unei forţe surde şi inten-
rile lor în posteritate erau vii.
Oare la noi se întâmplă ceva asemănător? Superfluă roate tot în urma colaborării româno-franceze şi, în fine, la se ce curgea în venele unei rezistenţe româneşti constrânse
această întrebare retorică, vede oricine. Evident că nu –
mai reiau banala afirmaţie, am făcut-o de multe ori. Este Editura Oxus, a fost iniţiată seria Les étrangers de Paris, dramatic la tăcere“.
eterna frustrare a scriitorului român. Astăzi poate chiar mai
acuzată şi mai acuzatoare decât ieri. Nu este singura. Ea care subsumează colecţia Les Roumains de Paris, coor- O afirmaţie de justeţe, cu valoare de adevăr, despre
vine, aşa cum sugeram, pe cale de consecinţă. România
a pierdut aproape toate pieţele de desfacere din exterior, donată de Basarab Nicolescu. În cadrul acesteia au apărut ceea ce se petrecea cu românii sufocaţi sub dictatura cea-
printre care şi cea a traducerilor, atâtea câte erau.
Puţinele iniţiative, mai frecvent solitare, individuale, câteva cărţi valoroase despre Mircea Eliade, Emil Cioran, uşistă. Capitolul, bine tradus, este unul ce priveşte „Istoria
nu suplinesc lipsa unor proiecte de anvergură, susţinute
printr-o politică culturală de rang înalt. Sunt vorbe de care Gherasim Luca, Victor Brauner ş. a. [care], asemenea unui buldozer orb şi crud, merge drept
am uzat nu o dată. În fond, fiecare moare singur. Se descur-
că cum poate. Sau nu se descurcă în niciun fel. Nu scriem Câteva proiecte vizând traducerile s-au materializat şi înainte, mereu drept înainte“. O realitate politică ce nu s-a
numai în nume propriu, nu ne plângem, nu ne tânguim…
Doar ne defulăm un pic. Face bine – cică ar fi şi scrisul o în Spania, Germania, Statele Unite, Canada, datorită mai şters încă din amintirile multora dintre noi.
terapie. „Ioan se sfâşie în pustie“, vorba lui Blaga. La noi,
pe plaiuri mioritice, aşa stau treburile, de la începutul lu- degrabă unor scriitori de origine română stabiliţi în acele Salutară iniţiativa traducerii, fie şi fragmentare, a
mii. Adică de la începuturile literaturii. Păstorul mioritic se
sfâşie în faţa lunii şi a stelelor. Toate-s ca la obârşii. Noi cu ţări. E mult, e puţin? Credem, fără teama de a cădea în lui Ion D. Sîrbu, într-un lunar precum Seine et Danube,
oile noastre, care vor fi prădate mâine. Adică vor dispărea,
nu se va mai şti nimic de dânsele, vom rămâne fără ele. Ce greşeală, că e puţin, aproape sporadic. Nu ştim în care din unde tânăra poetă Linda Maria Baros are o contribuţie
dacă erau mândre şi cornute?!
Azi scriitorul român este dispreţuit de aproape toată aceste proiecte, cât şi cum a fost implicat şi statul român, semnificativă. În acelaşi număr 1/ 2010 mai sunt traduşi

prin organismele îndrituite: ministere, ambasade, institute destui autori români: Cosmin Perţa, Ana Blandiana, Sorin

culturale, edituri. Desigur, Institutul Cultural Român duce Mărculescu, Urmuz, Radu Aldulescu, Damian Necula,

la îndeplinire o astfel de politică despre care însă nu dorim Constantin Noica, Teodor Mazilu şi Alina Nelega. La fel şi

să discutăm acum. în numărul 2/ 2010.

Am vrea să aducem în discuţie o iniţiativă mai recentă La rândul nostru, prin manifestările omagiale din 2009,

şi anume activitatea de traducere concretizată prin apariţia când s-au împlinit 90 de ani de la naşterea scriitorului şi

revistei Seine et Danube ce apare la Paris prin eforturile 20 de ani de la stingerea sa din viaţă, i-am îndemnat pe

Asociaţiei Traducătorilor de Literatură Română din Franţa. studenţii membri ai cercului de traducători „Intercultura“

În numărul 1/2010 a apărut şi un fragment din romanul să realizeze versiuni în engleză şi franceză din Jurnalul

Adio, Europa! de Ion D. Sîrbu. Chit că ar fi scriitorul ro- unui jurnalist fără jurnal pentru a atrage cumva atenţia

mân cu cea mai bogată „literatură de sertar“, chit că ar fi asupra îndreptăţirii de a fi cunoscute (şi) prin traduceri

un scriitor antitotalitar de forţă, Ion D. Sîrbu nu a fost, din unele opere semnate de scriitorul care şi-a petrecut ultimii

1990 încoace, deloc tradus în vreo limbă străină. Doar an- 25 de ani ai vieţii la Craiova. Tot aici a scris el literatura

tum i-ar fi fost tălmăcite şi jucate în maghiară, polonă şi de sertar! Ne place să credem că astfel de încercări nu vor

slovacă vreo două-trei piese de teatru. rămâne fără ecou.
Abonamente la Scrisul Românesc
Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ şi veţi avea un prieten apropiat.

Abonamentele se pot achita la sediul revistei sau în contul: RO03BRDE170SV21564261700,

Agenţia Mihai Viteazul, Craiova. Informaţii despre revistă primiţi la tel.: 0722.75.39.22.

Costul unui abonament pe 6 luni – 20 lei, pe 12 luni – 40 lei.

Sunt incluse şi taxele poştale.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 11
Poezie
Marin SORESCU
George SORESCU

Stil. Configurări Poeme inedite

şi certitudini în arii poetice Dialog

E valuarea unor particularităţi în derulările lor, niciodată aceleaşi. Faptul Mit prometheic
specifice stilului şi expresivităţii acesta intră în sfera unei potenţări nuanţate,
poeziei lui Marin Sorescu, este întrucât poetul, figurat vorbind, evoluează – Nu ştiam că ficatul e aşa
încă posibilă. Un eventual reproş – faptul imaginar pe câteva coordonate ale spiritu- De important
că ne implicăm – nu poate avea un suport lui: aceleaşi, dar în alt chip – eadem sed Zice vulturul –
credibil. După decesul scriitorului (8 de-
cembrie 1996), în limita manuscriselor re- aliter. La fiecare ciugulitură a mea
cuperate, unele existente în arhiva noastră, Ficatul devine tot mai
au fost publicate zece volume. (Scrisori de Este, deci, meritul doamnei Ada Stuparu, Palid
familie, poezii din perioada studiilor, sone- acela de a fi stabilit, prin delimitări şi ana-
te, epigrame, rondeluri, proză scurtă, cro- lize, câteva particularităţi şi faţete ale sti- Acuză ameţeli şi stări Mai, 1995 Ca un soclu!
nici dramatice, cronici literare, trei jurnale lului poetic sorescian. Desprinderea de De oboseală… Şoimul cel ager s-a dus,
de călătorie etc.). clişee şi impunerea unui alt mod de abor- Într-o zi…
Obiectiv detaşat, precizam în prefeţe- dare artistică a trăirilor! Mai precizam că Iar mie, drept să spun, Şi n-a mai venit
le acestor volume că, pe alocuri, unde era exegeţii, după 1964, nu posedau, în întregi- Nici nu-mi place aşa (L-o fi săgetat şi pe el
cazul, nu puteam accepta denaturarea unor me, fondul ideatic, literar, în parte inedit al De tare! Vreun vânător mai dibaci?)
date în resorturile lor autentice. Pentru noi, poetului (1950–1954; 1955–1964). Două Nu-mi mai arăt acum
o datorie morală, aceea de a recupera tot perioade când tânărul scriitor se dovedea N-aş putea să trec Decât un nor vânăt pe cer:
ceea ce onorează rigorile creaţiei. Am sta- un neoclasic şi, totodată, un neoromantic. Şi la alte măruntaie? Uite norul, zice (cineva)!
bilit, pe bază de texte, că poetul avea o vo- (Scria epigrame, sonete, rondeluri, fabule, Uite norul…!
caţie nativă, că îşi exersa condeiul înainte poeme şi proză scurtă). Stăpânea tehnici- – Nu, zice zeul,
de 1964 (anul publicării volumului Singur le metricii şi prozodiei clasice, dar, după Ficatul! Mergem pe ficat! Din Upanişade
printre poeţi); că, iniţial, se încadra în arii- 1964, trecea vizibil de la versul izometric Nici nu poate
le unei poetici normative (versul izometric la cel eterometric (liber). Să menţionăm, Fi! (Note)
– cu rimă, cultivând specii lirice într-o vi- poate primele experimente, doar volumul Sufletele individuale
ziune inedită, unele creaţii, publicate de el Versuri inedite, editat de noi în 2001 la edi- Umăr dureros Sunt prizoniere ale fericirii
în perioada studiilor). După 1960 va cul- tura Scrisul Românesc. Carmina non prius Şi nefericirii –
tiva, paralel, versul liber (eterometric). G. audita (Cântece neauzite încă, în expresie Pe acest umăr Care le ispitesc în această
Călinescu, în 1964, îi intuia, fără rezerve, horaţiană). Şedea şoimul! Lume,
originalitatea şi inteligenţa într-un mod cu De-aici se repezea el, Pentru a le elibera
totul inedit. Putem vorbi, deci, de „treceri“ succe- Săgeată, De magia iluziei…
Fireşte că, după deces, opera scriitoru- sive ale poetului de la un mod de produce- În înaltul cerului. Trebuie să le dăruim o cunoaştere,
lui îşi află necontenit expresia în studii cri- re la altul, de la un gen literar la altul, de Cunoaşterea lui Brahman,
tice, monografice, în evocări, toate vizând la o specie literară la alta. Poetul rămânea După prada pe care eu Graţie căruia, individul
alte laturi ale operei lui M. Sorescu. mereu imprevizibil, derutând cititorii şi O râvneam…! Va fi ocolit de boală,
Iată de ce, studiul doamnei prof. dr. Ada punând deseori în cumpănă pe cercetătorii De bătrâneţe şi de moarte
Stuparu – Stil şi expresivitate în opera lui de profil. Lexicul, deseori, altul decât al Mi-o aducea în zbor El nu mai riscă să renască.
Marin Sorescu (Editura Aius, 2007) ne ofe- clasicilor. Şi se aşeza înfiorat Upanişadele vorbesc de un
ră prilejul schiţării câtorva impresii. Şi mândru Suflet universal,
Un studiu ce se impune printr-o meticu- Asistăm,citindstudiuldoamneiStuparu, Pe umărul meu, tare Care transcende orice
loasă analiză a textelor lirico-epice sores- la derularea unor analize de fond, vizând Formă de existenţă
ciene. Un efort notabil vizând stilul poetic opera poetică a scriitorului. Ea este privită A cărui existenţă e cunoaşterea!
şi, fireşte, componentele metrico-prozodice în dimensiunile ei lexico-semantice şi mor- El, Brahman, pluteşte necontenit
fosintactice (v. cap. Stil şi expresivitate). Pe deasupra apelor…!
Revista şi Editura
Nu sunt ignorate valorile eufonice, vo- Comunicate de George Sorescu
Scrisul Românesc calice, metrice şi prozodice, fondul poetic
şi cel al categoriilor lexicale, morfologice şi
organizează sintactice, cât şi al diverselor figuri de stil.
Un laborator poetic privit, aşadar, din un-
CONCURS DE DEBUT ghiuri diverse: de la metonimie şi metaforă
la paradox, ironie, parabolă şi interogaţie.
Se adresează celor care nu au Figurile repetiţiei, insistenţei, ambiguităţii
împlinit 35 de ani şi nu au debutat şi plasticităţii! Nivelurile comunicării dife-
publicistic sau în volum. ră, iar surprizele apar în tot locul. În acest
mod sunt puse sub lupă componentele unui
Concursul se desfăşoară în urmă- limbaj poetic, mereu inedit, aflat în opozi-
toarele secţiuni: poezie, proză, teatru, ţie cu întreaga tradiţie lirică autohtonă.
eseu.
Unele efecte stilistice „decurg deseori
Lucrările vor fi semnate cu un din lexicul popular“. (v. poemele din La
motto, care se va regăsi de asemenea şi lilieci, structurile epico-lirice, caracterul
pe un plic închis ataşat manuscrisului. lor scenic, încărcătura mitică a unor poeme
El va cuprinde numele şi prenumele revărsată în scenarii, cu raportări la exis-
concurentului, data de naştere, adresa, tenţa omului de rând). De altfel epopeea
numărul de telefon, eventual şi premii- La lilieci, obiectul multor exegeze (v. Al.
le obţinute la alte concursuri literare. Ivasiuc, Nicolae Manolescu, Victor Felea,
Mirela Roznoveanu, Eugen Simion, Boris
Manuscrisele vor fi trimise, până Cazacu, Edgar Papu, Marin Beşteliu, Buciu
la data de 30 septembrie 2010, pe Marian ş.a.).
adresa:
Studiul doamnei Ada Stuparu se im-
SRecvriissutlaR– Eodmiâtunersac, pune, cum precizam, printr-o meticuloasă
analiză a universului poetic sorescian – stil
str. C. Brâncuşi, nr. 24, şi expresivitate. Un unghi aparte, din ca-
Craiova. drul căruia se întrezăreşte geniul scriito-
rului – theia moira – în accepţie mitică.
Un juriu alcătuit din personalităţi Încercările unor critici mediocri de a-i mi-
ale lumii literare va acorda câte un nimaliza opera poetică eşuează.
premiu pentru fiecare secţiune, separat
pentru revistă, separat pentru editură. „Zăbava“ pe versul sorescian, preci-
Relaţii suplimentare se pot obţine la zează autoarea, devine prilejul unor mari
desfătări spirituale, dar şi stilistice.
Tel: 0722/753 922; 0351/404 988

12 Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 Scrisul Românesc Eseu

Mihai ENE Paris. La rentrée

UUnul dintre cele mai aşteptate momente ale La editura Grasset, ne întâmpină un autor de asemenea unui univers sensibil: Lumea
anului pentru împătimiţii lecturii este, fără destul de răsfăţat de juriile literare, câştigător a două femeilor (Ed. Art), publică,
îndoială, celebra la rentrée pariziană, în care premii Femina (Cameleonul, pentru primul roman şi Cine de această dată, un eseu pe
editurile se întrec în oferte care mai de care mai atractive, spune eu în noi?, pentru eseu): Claude Arnaud, care ne un subiect la modă în toată
propunând o avalanşă de titluri noi, fie ale unor autori deja propune, sub titlul Ce ai făcut din fraţii tăi? o incursiune lumea de azi: După criză.
celebri, fie ale unor debutanţi pe a căror reuşită ulterioară în universul unui puber ce descoperă pe neaşteptate La capitolul roman, Seuil
se mizează. Cărţi care vor trece, cu toate, prin sita destul experienţe extreme ale existenţei, pe fundalul teribilului mizează pe Jean-François
de bine cernută a premiilor literare franceze, adevărate an 1968 parizian. Aceeaşi editură publică şi un nou roman Haas, cu Înaintam cum venea noaptea, scriere poematică,
instituţii ce garantează, de multe ori, succesul laureaţilor. al controversatei Virginie Despentes (Apocalypse Bébé), într-un limbaj „liric, nobil, sincopat“, aşa cum ne-o
Am aruncat o privire peste oferta de toamna aceasta, cunoscută de publicul român prin colecţia ce i-a fost recomandă însuşi editorul.
una bogată şi variată, ca de obicei, şi ne-am propus să vă dedicată la Editura Trei. La categoria Eseu, unde Grasset
prezentăm câteva opţiuni care ne-au atras atenţia. a propus mereu titluri foarte incitante, întâlnim cel puţin Editura Stock, mai puţin cunoscută la noi, din câte
Romanul este, de departe, genul cel mai bine câteva atracţii sigure: Pascal Bruckner, un autor-vedetă ce am putut observa, dar înfiinţată „doar“ în anul 1708, este
reprezentat ca pondere. La distinsa editură Gallimard, Éric nu mai are nevoie de prezentare, îşi continuă investigaţiile depozitara unui număr impresionant de premii literare.
Fottorino, câştigător al premiului Femina (2007), tradus în domeniul raporturilor amoroase în contemporaneitate Producţia sa nu este atât de arborescentă, dar superioară
şi în româneşte cu câteva romane, revine cu Questions printr-un titlu mai mult decât expresiv: A eşuat căsătoria calitativ. Câteva nume edificatoare: Philippe Claudel,
à mon père (Întrebări pentru tatăl meu), Marie Nimier, din dragoste?; Thérèse Delpeche, o distinsă profesoară autor tradus şi în româneşte, revine cu un nou roman:
autoare a unei bogate pleiade de romane de succes, dintre de filosofie şi o remarcabilă eseistă formată la nu mai Ancheta; Alain Finkielkraut, unul dintre cei mai percutanţi
care Sirena (1985, Premiul Academiei Franceze), Girafa, puţin prestigioasa École Normale Supérieure, ne propune eseişti contemporani, atinge, ca de obicei, un subiect
Anatomia unei inimi, Domino, Noua pornografie, Regina o incursiune în lumea iraţionalului: Chemarea umbrei. incendiar: Interminabila scriitură a Exterminării; Beatrice
tăcerii (Premiul Medicis în 2004), Inseparabilii etc., Puterea iraţionalului; Alain Minc, un autor de succes Durand publică o analiză a Noii ideologii franceze, care
publică Photo-Photo, iar tânărul scriitor Jean-Baptiste del mai ales în spaţiul francofon, face O istorie politică a a ocupat spaţiul public francez încă din anii ’80 şi anume
Amo, câştigător, anul trecut, al premiului Goncourt pentru intelectualilor, un subiect la modă mereu şi care bântuie şi republicanismul; în fine, critica literară se îmbogăţeşte
debut (cu barocul roman O educaţie libertină) încearcă să mediile culturale româneşti. cu un nou studiu al profesorului şi criticului Christian
convingă faptul că acesta nu a fost o întâmplare cu un nou Doumet, intitulat Nesăbuinţa poetică a filosofilor.
roman care pare scris la fel de bine: Le sel (Sarea, dar care, Editura Flammarion îl aşează în capul listei din această
în mod figurat, poate însemna şi spirit, vioiciune, iar în toamnă pe controversatul Michel Houellebecq şi ultimul Şi cum tot suntem în criză, iar cărţile româneşti tind să
cazul acestui autor trebuie să fim foarte atenţi la jocurile său roman, Harta şi teritoriul. Lista continuă cu Fatou devină inaccesibile, iar editorii români se plâng de preţurile
lingvistice deloc întâmplătoare). De asemenea, Vincent Diome (Cele ce aşteaptă), Alexendre Lacroix (Orfanul), scăzute (?!), nu putem să nu observăm că titlurile de mai
Delecroix, autor al romanului Pantoful de pe acoperiş şi al David Trueba (Să ştii să pierzi) etc. sus evoluează între 2 şi 20 de euro… În cazul în care vi
eseului Mormântul lui Ahile (Premiul Academiei Franceze s-au dilatat papilele cititoare şi nu mai aveţi răbdare până
pentru Literatură în 2009) publică, acum, într-o nouă serie La editura Seuil găsim alte titluri cel puţin la fel de se reduc şi mai mult, prin publicarea în ediţii populare,
propusă de editura Gallimard, eseul Mic elogiu al ironiei. interesante ca cele de mai sus: Alain Touraine, deja un de buzunar, sau nu aveţi chef să aşteptaţi o eventuală
clasic în viaţă al sociologiei franceze, cunoscut în spaţiul traducere românească (după ani şi ani…), vă urez deja
românesc prin traducerea studiul său dedicat investigării lectură plăcută!

Adrian BOLDIŞOR

Mircea Eliade şi cultura română
O temă asupra căreia Mircea
Eliade revine în studiile de ma- ale istoriei şi ale vieţii personale sunt trans- această teză de bază la oricare dintre con-
turitate, după ce în tinereţe se figurate hristologic. troversele epocii despre «influenţele stră-
ine şi realităţile naţionale» pentru a ne
Eliade afirmă că orice cultură se defi-

ocupase în dese rânduri de ea, este legată de neşte prin polarităţi ce nu sunt antinomice, da seama de particularitatea gândirii lui

cultura română. În Jurnal, el se referă la fe- ci complementare. În disputa dintre cei ce Mircea Eliade“. O cultură nu se poate izola.

lul în care aceasta trebuie să se integreze în pun accentul pe caracterul naţional al cul- Împrumuturile ce se identifică în zona bal-

cultura universală: „O istorie universală nu turii române şi cei ce subliniază universali- canică nu sunt numai de natură occidentală.

se poate face pe bază de documente scrise tatea ei, savantul aminteşte că o cultură au- Spiritualitatea românească s-a îmbogăţit şi

– ci numai pe documente spirituale: adică tentică trebuie să cuprindă ambele tendin- a asimilat atât elemente occidentale, cât şi

pe mituri şi credinţe. Europa, dar în speci- ţe: Mioriţa este opera cea mai de seamă a orientale, mai ales traco-slave. „Rădăcinile

al Occidentul, trebuie comparat Orientului spiritualităţii noastre, oglindind un cosmos ţărăneşti ale unei bune părţi din cultura ro- percep realitatea cu toate componentele ei.
Odată cu trecerea timpului, cultura popula-
şi stepelor nomazilor nu prin documentele pastoral, izvorând din singurătatea cioba- mânească ne silea să depăşim naţionalis- ră a început să fie înţeleasă la adevărata ei
valoare, din dorinţa de a intra în contact cu
sale, ci prin miturile sale. Bunăoară, isto- nilor (păstorii ar reprezenta o prediaspora mul şi provincialismul cultural şi să tindem spiritualităţile arhaice.

ria românească trebuie omologată istoriei românească), în timp ce Meşterul Manole către «universalism». Elementele de uni- Eugen Simion observa strânsa legătură
ce există între Eliade, Stăniloae şi Noica,
occidentale prin miturile noastre: Mioriţa, este creaţia oamenilor aşezaţi, legaţi de pă- tate ale culturilor indiene, mediteraneene cu privire la descrierea relaţiei Occident-
Orient: „Rămâne în discuţie, în ultimatu-
Meşterul Manole, baladele eroice, Făt mânt. „Când vorbim de «creaţii pastorale» şi balcanice îmi dovedeau că aici există mul dat de Constantin Noica, problema
neantului occidental în care s-ar fi putut
Frumos etc...“. şi «creaţii ţărăneşti», nu e în gândul nostru acel univers organic, rezultatul unei istorii pierde Mircea Eliade. O temă ce se leagă
de credinţa mai generală a filosofului şi
Studiile despre Mioriţa şi Meşterul de a le considera drept produse strict deter- comune (istoria civilizaţiei ţărăneşti), iar anume aceea că occidentul post-belic se
preocupă mai mult de unt (adică de valorile
Manole creionează poziţia eliadiană cu minate de condiţiile sociale şi economice nu construit în chip abstract. Noi, cei din materiale) decât de cultură (adică valori-
le spirituale). Vechea obsesie a generaţiei
privire la cultura noastră. Florin Ţurcanu ale păstorilor şi agricultorilor. Nu cădem Răsăritul Europei, am fi putut sluji de punte criterioniste. Noica a fost certat, ironizat
la vremea respectivă, pentru această vizi-
afirma că ideea unei lucrări pornind de în greşeala de a socoti o operă de artă sau între Occident şi Asia“. une într-adevăr reducţionistă şi, în esenţă,
injustă. El nu făcea, în realitate, decât să
la Legenda Meşterului Manole îi apăru- o viziune globală a lumii drept produsul Dumitru Stăniloae vede caracteristica reia o veche părere a teologilor ortodocşi
români (mă gândesc, în primul rând,
se lui Eliade pentru prima dată în 1933, exclusiv al condiţiilor economico-sociale. esenţială a poporului român în dubla sa la Părintele Dumitru Stăniloae!): de la
Renaştere încoace, cultura occidentală s-ar
„în momentul în care îşi pusese problema Dar nu e mai puţin adevărat că orice condi- formaţie: orientală şi occidentală. Marele fi desacralizat sistematic, ceea ce înseamnă
că a părăsit sensul metafizic, adică: ceea ce
«mitului central» în jurul căruia ar putea ţie umană, fie ea individuală sau colectivă, teolog român porneşte de la însemnările este esenţial şi durabil în cultură...“.

gravita conştiinţa culturală românească“. este o situaţie istorică, şi din perspectiva lui Eliade care, „sub impresia crizei tot mai

După Eliade, populaţiile Europei orienta- ei se deschid anumite universuri spirituale acute a culturii occidentale şi a importanţei

le au răspuns „terorii istoriei“ prin „creş- inaccesibile sau, în orice caz, mai puţin fa- pe care o câştigă în aprecierea Occidentului

tinismul cosmic“, prin ideea unui cosmos miliare altor situaţii istorice“. cultura de alt caracter a popoarelor afro-asi-

transfigurat prin Viaţa, Moartea şi Învierea Cultura populară românească este atice, atrage atenţia asupra rolului de inter-

Mântuitorului, univers care, „sanctificat de solidară cu unitatea spirituală a întregii mediere pe care-l poate avea spiritualitatea

paşii lui Dumnezeu, ai lui Iisus, ai Fecioarei Europe. În acest sens, Adrian Marino nota: românească în marele şi inevitabilul dialog

şi ai sfinţilor, permite să regăseşti, fie chiar „La nivelul unităţii culturale ancestrale, la ce se anunţă între cultura occidentală şi cul-

numai sporadic şi simbolic, o lume încăr- care participă şi cultura română tradiţiona- tura acelor popoare care intră masiv în cul-

cată de virtuţile şi frumuseţile de care te- lă, sistemul de corespondenţe şi omologări tura istoriei universale“. Savantul sesizase

rorile şi invaziile despuiau lumea istorică“. nu poate fi decât foarte vast şi orice prio- că există un decalaj în cultura occidentală

Aceasta este o reinterpretare a creştinismu- ritate ori exclusivism occidental sunt din de după Renaştere, între „spirite inteligen-

lui, în care cele mai importante momente principiu negate. Este de ajuns să raportăm te“ şi „masele poporului“, în felul în care

Jurnal Scrisul Românesc Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 13

Gheorghe PĂUN

A m fost la doctori şi prin Privind peste umăr
lume. Mai întâi în Italia,
la Massa, pe lângă Pisa. (Memorii premature)
Lucra acolo băiatul lui Vincenzo Manca,
Tulio pe nume, era anestezist. De teamă Fragmente (II)
să nu fie nevoie de investigaţii suplimen-
tare care să ceară timp, Vincenzo a aranjat fleacuri, nu se puneau – este de, să zicem, eram curat, mi-am ascultat inima, m-am aveam asigurare, am suflat în „fiolă“, nu
vizita la Massa încă din prima zi când am unu la două-trei sute de mii, iar eu aveam minunat că sunt lucid şi-mi trec toate astea băusem, de bine de rău lucrurile începeau
ajuns la Pisa. M-a luat de la aeroport şi m-a deja „la bord“, de când luasem prima dată prin cap, totul părea în regulă pe afară şi pe să se aşeze. Poliţiştii cunoşteau şi „nişte
dus direct la spital. Echografie, conclav de Dacie, două-trei sute de mii de kilometri, dinăuntru, mă uitam la maşină, mă uitam la băieţi“ care aveau o platformă cu care
doctori, sindromul Cutare, se poate repara deci statistic vorbind... Dar, în loc să mă mine, nu-mi venea să cred. Au venit repede puteam să car ruina acasă, am rămas să-i
cu materialul clientului, deci fără prote- facă mai precaut observaţia asta, parcă un număr de oameni. Jos pălăria, săritori aştept, au venit. Toată lumea, mai ales po-
ză, dacă fac operaţia în vreo şase luni... m-a făcut şi mai încrezător în mine şi în oamenii. Două maşini de pe partea mea, îmi liţiştii şi băieţii cu platforma m-au asigu-
Avantajul era că erau şanse să scap şi de Vetuţa. Vetuţa era maşina pe care o aveam amintesc de un tânăr care mă întreba dacă rat că „am zile“. „Domnu’, noi am văzut
Sintrom, în timpul operaţiei puteau inter- de aprope cinci ani, chiar mă gândeam că am vreo problemă, se părea că nu aveam, a multe de când suntem pe aici... Nu prea se
veni şi la „legăturile electrice“ care dădeau e vremea s-o schimb, un Peugeot 206, o mai stat puţin şi a plecat. Pe sensul celălalt iese întreg din aşa ceva... Dumneata ai zile,
fibrilaţia. Dezavantajul – după o vreme era bijuterie (jucărie) strălucitoare, gri-cenuşiu tot veneau maşini, noroc că nu m-a lovit domnu’...“
posibil să fie totuşi nevoie de valvă artifi- metalizată; îi ziceam aşa, pentru că venise niciuna din plin, mă lovise – sau, mă rog,
cială, problema putea reveni. Strângeri de după Veta, un Opel Vectra la mâna a treia, eu pe el, că el mergea pe unde trebuie... – Să mă bucur sau să mă zgârii pe ochi?
mână, dacă vrei să vii la operaţie, nicio negru, cum au avut parlamentarii acum vreo Dacia roşie pe care o văzusem în timpul Rămăsesem fără maşină, dar eram întreg.
problemă, doar să ne spui cu trei-patru luni cincisprezece ani, arăta impozant, alerga celor câteva secunde, i se strâmbase o aripă Ba nu, începuse să mă doară pe dreapta, pe
înainte să facem programarea, arrivederci. tare, consuma ca un vapor şi de două ori pe şi, din speritură mai mult, ajunsese dinco- la ultima coastă, a doua zi s-a ivit aici o
Au urmat trei zile la Pisa, toamna, pe an îi sărea cureaua de la alternator. lo de autostradă, pe arătură. Bateria maşi- vânătaie rotundă, bine conturată, n-am cum
malul râului, când nu aveam nimic de făcut nii mele mai lovise o maşină, în timp ce să ştiu de ce m-am lovit. Nimic altceva. Mă
şi nicio poftă de făcut ceva, cu un termen Mergea bine Vetuţa, mă înţelegeam zbura pe asfalt, şi-i stricase radiatorul, nu luase Îngerul din maşină, fără măcar o zgâ-
pe cap, şase luni! şi o dilemă, o fac sau nu perfect cu ea, totdeauna pe la 120-130 de foarte grav. În Dacia roşie erau un bărbat rietură mă luase, mă pusese teafăr alături,
o fac? Hotelul, spuneam, vechi, cu camere kilometri pe oră. Aşa şi acum. Am mâncat în vârstă şi sora acestuia, ea a venit la mine dar îmi dăduse un bobârnac între coaste, ca
înalte şi largi, te simţeai mic şi neajutorat nişte ciocolată (face bine când şofezi, că în- cu gură mare, ceva de genul „ce faci, dom- să ţin minte... Să mă bucur sau să mă zgârii
la mijlocul lor, cam întuneric, cam ploaie viorează, dar e bine să ţi-o dea cineva din nule, vrei să ne omori?...“, eu n-am reuşit pe ochi? Am hotărât că e cazul să mă bucur,
afară, nici să ieşi nu se prea putea. Cred maşină...), am întins mâna spre sticla cu altceva decât să izbucnesc în râs. „Mai fără să se vadă însă prea tare, că putea părea
că am scris atunci o cincime din Teama de apă, spre dreapta, am tras probabil involun- şi râzi, după ce că...“ „Lasă-l, femeie, nu anormal pentru cei din jur. Era ceva: îmi fă-
toamnă, tot finalul a fost scris acolo, cele tar, imperceptibil, de volan, maşina a luat-o vezi prin ce a trecut, asta îi trebuie acum, cusem datoria faţă de statistica accidentelor
mai triste poezii din carte. ascultătoare spre dreapta, eu am tras spre ceartă?“ A realizat şi ea că altceva decât să (chiar aşa le-am scris a doua zi copiilor şi
După trei zile de poezie intensivă am re- stânga, am realizat ce se întâmplă şi mi-am râd chiar nu eram în stare, s-a potolit. Până altora din familie, că pe total neamul nostru
venit în ţară. M-am sculat la patru diminea- zis: ăsta e accidentul, de-acum sunt în mâi- să vină Poliţia, mi-am adunat lucrurile care stăm bine la accidente spectaculoase, ei să
ţa, taxi până la aeroportul din Pisa, avion nile Tale, Doamne... S-a legănat rapid spre zburaseră din portbagaj, erau împrăştiate nu facă aşa ceva în veci, amin), găsisem
schimbat parcă la Milano, zborurile scurte stânga şi dreapta, am simţit cum o ia spre între glisiere, printre cioburi, zeci de metri prilej să schimb maşina, că era clar că nu se
solicită din plin, pentru că se fac cu avioa- centru, spre glisierele care separă cele două am umblat după ele, geantă, bagajele de mai putea repara (o schimbare cam costisi-
ne mici, zornăitoare, aterizare pe Otopeni, sensuri de mers, şi apoi nu prea mai ştiu Italia. Mi-au spus că m-am dat peste cap, toare şi riscantă, nu-i aşa?...) şi, peste toate,
taxi spre Drumul Taberei, lăsasem maşina ce s-a întâmplat în următoarele secunde. am zburat pe partea cealaltă a autostrăzii făcusem un accident pe cinste, nu jumătăţi
la Bucureşti cât timp am fost în Italia, am Zgomote, trosnete, imagini fulgurate, sen- rostogolindu-mă, de-aia era maşina atât de de măsură. My best-ul, ca s-o dau pe engle-
urcat în ea şi am plecat spre Curtea de zaţia groaznic-relaxată de neputinţă, când şifonată, numai că eu habar nu aveam. Abia zeşte. La punctul ăsta nu eram total origi-
Argeş. Obosit de nesomn şi drum, stresat nimic nu mai depinde de tine, nici măcar atunci, aşteptând Poliţia, a început să-mi fie nal, pentru că ştiam gluma cu lordul care
de termen – şase luni!, şi de dilemă – o viaţa. Am văzut ceva alb venind spre mine, frică, mi s-a uscat gura, mi-a adus şoferul e anunţat că-i arde conacul; vine, flăcări
fac sau nu o fac?, plus ceasul rău, pisica mintea, ciudata, se întreba-mira chiar atunci maşinii pe care o lovisem cu bateria nişte peste tot, nimic de salvat, slujitorii plân-
neagră... La kilometrul 47 şi jumătate am „ce mai e şi asta, că stelele verzi ar trebui să apă, m-am plimbat tot timpul de colo-co- gând neajutoraţi, doar lordul se uita admi-
pus de un accident pe cinste, mortal, toată fie verzi, nu albe?!“ – era airbag-ul care mă lo, chiar la asta m-am gândit atunci, că mă rativ la dezastru: „Trebuie să recunoaşteţi,
lumea a spus asta, dar din care am scăpat pocnea în faţă – am mai văzut ceva roşu, mişc precum Lenin într-un film pe care îl e un incendiu pe cinste...“
cu o singură vânătaie, între coaste, pe am ghicit cumva că e o maşină, se pare că văzusem cu ani în urmă, la Cicăneşti, Lenin
partea dreaptă... De Sfântul Dumitru, oc- eram mereu cu ochii deschişi, m-am trezit în Polonia, sau cam aşa ceva, pendulând De la valvele Vetuţei, să revin la valve-
tombrie 26, Anno Domini 2008. Pot deci să pe sensul opus, simţurile păreau la locul între pereţii unei camere (eu între glisiere), le mele. Mitrale. Defecte. De operat – după
mă numesc de acum şi Mitică, Mişu, ca în lor, raţiunea nu ştiu cât mai era la locul ei, alert, cu privirea în jos, cu barba împinsă ce fac 60 de ani, ăsta e planul de acum.
liceu, pot şi să zic, precum Ehud Keinan, dar ceva-ceva tot mai funcţiona, bordul puţin înainte, şi el şi eu la fel. Priceapă
chimistul de la Technion, că de atunci viaţa era vraişte, cu ambele airbag-uri la vedere, cine poate mintea omului, eu mă gândeam Nu că mi-ar fi frică... (Oho! Oho!) Toţi
mea este un bonus... acum desumflate, am desfăcut centura, am atunci că mă mişc precum Lenin, în film... doctorii îmi spun că operaţia e bine cunos-
Aveam, de câtva timp, un soi de premo- coborât, m-am îngrozit. Vetuţa era praf, iar maşina era zob, alături, se uitau oame- cută, nu prezintă niciun risc, e o rutină, ce
niţie, un soi de cobeală statistică, mă gân- motorul mai ales, părea ros de sfarmă-fia- nii lung la ea şi plescăiau din limbă. I-am mai... Aşa o fi, dar sunt două detalii care
deam că probabilitatea de a face un accident re, caroseria la fel, uşa mea era singura în- telefonat soţiei, ştia că sunt pe drum, o su- mă stânjenesc: (1) e operaţie pe inimă, nu
serios – mai zgâriasem maşina, dar erau treagă, s-a deschis de parcă nu avea nimic, nasem din aeroport, i-am spus că am o pană la un deget, şi (2) pe inima mea. O fi rutină
geamuri sparte, portbagajul cu capota pe la o roată, mai durează până vin. pentru ei, dar pentru mine nu a devenit
asfalt, roţile duse. În spatele Vetuţei, opt- încă... Şi se face cu materialul meu...
zece metri de glisiere doborâte, n-aş fi A sosit Poliţia, a pus câteva întrebări,
crezut niciodată că o delicateţe de Peugeot am mutat hârbul Vetuţei în afara şoselei, Cum spunea şi optimistul care cădea de
206 e în stare de aşa prăpăd. M-am inspec- chiar şi cei doi poliţişti au împins, toată la ultimul etaj al unui bloc şi repeta în drep-
tat rapid, cred că şi scuturându-mă, să văd stima pentru ei, miliţienii de pe vremuri nu tul fiecărui balcon – „Până aici e bine“, la
dacă zornăi pe undeva, m-am pipăit pe faţă, cred că ar fi pus mâna, am dat declaraţii, fel şi eu, până acum e bine. Ce-o mai fi, om
mai vedea, cum spunea taică-meu.

Din volumul Privind peste umăr (Memorii

premature), în curs de apariţie.

Scrisul Românesc vă recomandă

14 Nr. 9 (85) ♦ septembrie 2010 Scrisul Românesc Eseu

Sorana GEORGESCU-GORJAN

Brâncuşi şi Muza...

S osit la Paris la 14 iulie 1904, 207, 208) şi capul din piatră al baroanei sculpturile lui Brâncuşi îşi pierd ponderea În misivele schimbate
Constantin Brâncuşi a locuit R.F. (1909, Ph. 209, 210). şi te urmăresc ca nişte amintiri tăinuite.“ până la 24 octombrie
mai întâi la prietenul Daniel 1918, se menţionează
Poiană. Adresa Cité Condorcet nr. 9 fi- După un timp, din chipul baroanei, ar- Alte două bronzuri, semnate C. Brancusi dificultăţile puse de
gurează în acte oficiale în septembrie-no- tistul a reţinut doar elementele esenţiale. şi turnate tot la Valsuani, se află la Paris, la lucrarea polisată şi aurită, sfaturi referitoa-
iembrie 1904. Următoarea adresă – Place Capul din marmură, culcat, un ovoid cu Muzeul Naţional de Artă Modernă. Unul a re la ambalare, expediere şi buna întreţine-
de la Bourse nr. 10 – apare în scrisori sau ochii şi gura abia schiţate, se va numi Muza fost achiziţionat de Muzeu de la sculptor re. Pentru lucrare cu soclu, artistul a primit
documente datate martie-iulie 1905. adormită (1909–1910). În 1912, realizea- în 1949, iar altul, dăruit de artist baroanei 3500 franci. La 14 martie 1918, colecţio-
Fiind acceptat la 23 iunie 1905 în ză un portret vertical al baroanei, cu capul Frachon în 1920, a fost donat de aceasta narului i-a parvenit bronzul, care i-a plăcut
atelierul lui Antonin Mercié de la École sprijinit de mână şi gâtul sinuos, marmură Muzeului în 1963. „enorm“. Cum mai avea şi o D-ră Pogany
Nationale des Beaux-Arts, Brâncuşi îşi ca- pe care o intitulează O Muză. din marmură, socotea că cele două lucrări
ută o locuinţă mai aproape de şcoală şi se La prima expoziţie personală a lui se pun reciproc în valoare.
mută într-o mansardă, în Place Dauphine La a 28-a expoziţie a Societăţii Artiştilor Brâncuşi, organizată de Alfred Stieglitz la
nr. 16, în Île de la Cité. La nr. 22, locuieşte Independenţi din Paris (20 martie – 16 mai Little Galleries of the Photo Secession din Lucrarea a figurat între 24 martie şi
o compatrioată, prietena de nădejde Otilia 1912), Brâncuşi trimite Muza adormită, New York între 2 martie şi 1 aprilie 1914, 10 aprilie 1922 printre operele din colec-
Cosmuţă, care va mijloci, peste ani, intra- Sărutul şi Prometeu. În catalog, nr. 494 au fost expuse patru marmure, trei bronzuri ţia Quinn, la Expoziţia de Artă Franceză
rea lui Brâncuşi la Rodin şi îl va introduce este Muse endormie (sculpture en marbre). şi o lucrare din lemn. În catalog, la nr. 1 Contemporană de la Sculptors’Gallery din
în salonul baroanei Frachon. Aceasta îi va În notiţele sale autobiografice scrise la per- figurează Sleeping Muse, marble, la nr. 4, New York. Apare în catalog la nr. 19:
servi drept model şi inspiraţie pentru vii- soana a treia, artistul consemnează cu mân- Sleeping Muse, bronze, iar la nr. 8, Naiade,
toarele sale lucrări pe tema Muza. drie „expune la independenţi în 1912 pietri marble. Sculptorul precizase preţurile – „Muse, 1921, bronze“ şi este vizibi-
şi marmură cioplite din întregul“. pentru prima lucrare 5000 franci, pentru lă într-o fotografie a galeriei, realizată de
Baroana Frachon bronz 2000 franci, iar pentru ultima operă Sakaian. După decesul lui Quinn din 1924,
Organizatorii Expoziţiei Internaţionale 3000 franci. colecţia s-a dispersat. În prezent, lucrarea
Adresa din Place Dauphine se găseşte de Artă Modernă de la New York, Arthur
pe o carte poştală din 21 octombrie 1905. B. Davies, Walter Pach şi Walt Kuhn, care Muza adormită din marmură, semnată Muza (Muzeul Guggenheim)
Figurează şi pe contractul pentru ansam- au vizitat atelierul brâncuşian în 1912, au C. BRANCUSI, care fusese expusă la Paris
blul funerar din Buzău, încheiat la 18 apri- ales ca reprezentative pentru artist cele în 1912 şi a fost reprezentată printr-un mulaj se află la Houston Museum of Fine Arts,
lie 1907 cu compatrioata Eliza Stănescu, la două feluri de Muze, Sărutul, Tors de feme- la Armory Show în 1913, a fost achiziţi- unde apare ca „A Muse, 1917, polished
recomandarea prietenilor Ştefan Popescu şi ie şi D-ra Pogany. Între 17 februarie şi 15 onată de Davies cu 3500 franci. A figurat bronze“.
Sava Gerota. Importanta comandă pentru martie 1913, la aşa-numita Armory Show, în colecţia acestuia din 1914 şi până la
Buzău îl determină pe Brâncuşi să-şi caute au fost expuse însă doar mulaje din ghips, decesul său din 1928. În 1929, a fost vân- Se mai cunosc încă două bronzuri po-
un atelier mai spaţios şi să renunţe la cola- întrucât taxele de asigurare pentru originale dută cu 800 $ şi apoi a trecut pe la dife- lisate pe această temă, unul din 1918, care
borarea cu Rodin. erau prea mari. Torsul din marmură, pe care riţi colecţionari. În 1962 a ajuns la Joseph se află la Portland Art Museum, iar al-
Davies îl cumpărase la Paris, a fost singu- H. Hirshhorn, care a dăruit-o în 1966 la tul datat „după 1918“, la Fundaţia Judith
Noua locaţie este 54, Rue du Montparnasse ra lucrare originală prezentă. Ghipsurile au Hirshhorn Museum and Sculpture Garden Rothschild din New York. Herbert şi
şi apare pe adrese oficiale încă din 15 de- fost itinerate şi la Chicago (24 martie – 16 din Washington. Imaginea lucrării, fotogra- Nannette Rothschild au cumpărat lucrarea
cembrie 1907. Brâncuşi va locui aici până aprilie) şi Boston (28 aprilie – 19 mai). fiată de Charles Sheeler, a fost reprodusă de la artist în 1952 şi afirmă că titlul propus
la 1 ianuarie 1916, când se va muta în în revista The Arts din 1923, ca Sculpture, de Brâncuşi a fost The Muse.
Impasse Ronsin, de unde nu va mai pleca Din corespondenţa lui Brâncuşi cu or- marble, în fruntea bine-cunoscutului arti-
decât pe ultimul drum. ganizatorii, aflăm că mulajele au fost lăsate col-sinteză, semnat de misteriosul M.M. În Din corespondenţa lui Brâncuşi cu John
în grija lui Davies. La indicaţia artistului, catalogul muzeului apare ca Sleeping Muse Quinn aflăm şi istoria celei de a doua ver-
Din 1907 sculptorul nu a mai părăsit Sărutul i-a fost dăruit lui Pach, O Muză lui I, marble, 1909-1910. siuni a Muzei adormite. La 27 decembrie
cartierul Montparnasse. Numele acestuia Kuhn şi Muza adormită lui Davies. Până la 1917, artistul îi propune colecţionarului
vine de la muntele Parnas, sălaşul Muzelor. urmă mulajul Muzei adormite a fost achi- Exemplarul din bronz, reţinut în 1914 o serie de lucrări din lemn şi marmură,
Nu e de mirare că artistul a creat aici Muza ziţionat de Mary Harriman Rumsey, care de Alfred Stieglitz, este semnat BRANCUS ilustrate prin fotografii. Pentru marmurele
şi Muza adormită şi şi-a notat o serie de îl va schimba în 1934 cu un exemplar în şi a fost turnat la Valsuani. A figurat în co- Prometeu (Ph. 693), Măiastra şi La muse
gânduri legate de muze. marmură. Ghipsul expus la Armory Show lecţia Stieglitz până la decesul acestuia, din endormie (Ph. 3), cere 6000 şi respectiv
îl va cumpăra o doamnă Guggenheimer. 1946. În prezentări ale colecţiei la Muzeul câte 10.000 franci. Precizează că Pasărea
Din notaţiile brâncuşiene spicuim: Muza de ghips va fi expusă în 1963 la o re- de Artă din Philadelphia (1944) şi la Muzeul şi Muza adormită nu trebuie considerate
Mes muses, inspirez-moi, mes muses. trospectivă a Armory Show. Ghipsul D-rei de Artă Modernă din New York (1946), drept reproduceri după primele versiuni,
[Muze, inspiraţi-mă, muze.] Pogany a revenit de mult la Paris şi se află lucrarea este denumită Sleep (Sleeping căci au fost concepute diferit, şi nu au fost
Quand les muses dorment, nous som- şi azi în Atelier. Muse). Din 1949, opera este înregistrată la reluate doar pentru a fi făcute altfel ci cu
mes bien tranquilles. [Când muzele dorm, Metropolitan Museum of Art din New York scopul de a merge mai departe. Quinn răs-
suntem foarte liniştiţi.] În iulie 1913, la Londra, o Muză ador- ca Sleeping Muse, 1910, bronze. punde abia la 24 octombrie 1918 că nu-l
Les muses me poussent à sauver ma mită din bronz, turnată la Valsuani şi sem- interesează lucrările din lemn şi că poate
nécessité divine. [Muzele mă împing să-mi nată BRNCUSI, a figurat în al şaselea salon Sub titlul Naiada din catalogul primei da doar 3000 franci pentru Prometeu şi
salvez necesitatea divină.] al Allied Artists Association şi a fost achi- personale Brâncuşi se ascundea de fapt O câte 4000 franci pentru La Muse qui dort
Les muses chantent mon avénement. ziţionată de Arthur Jerome Eddy. Din 1931 Muză. Lucrarea, semnată C. BRANCUSI, şi Maiastra. El a trecut printr-o operaţie
[Muzele cântă urcarea mea pe tron.] se află în cadrul colecţiei memoriale care datează din 1912 şi este unicul exemplar chirurgicală şi problemele financiare nu-i
poartă numele acestuia, la The Art Institute din marmură. Mulajul în ghips, expus la permit să dea mai mult. Sculptorul răspun-
*** of Chicago. Armory Show în 1913, se află acum într-o de şi el abia la 27 ianuarie 1919, că a fost
Otilia Cosmuţă i-a făcut cunoştinţă ar- colecţie particulară. Marmura a intrat în spitalizat, cu un picior rupt, că Măiastra s-a
tistului cu baroana Renée Irana Frachon În februarie-martie 1914, la Praga, a colecţia lui Arthur B. Davies în 1914, iar spart între timp, dar celelalte două lucrări
în 1907 sau 1908. Aceasta a acceptat să-i 45-a expoziţie de artă modernă organizată în 1922 acesta a trimis-o spre expunere la le-a expediat pentru suma oferită de Quinn.
pozeze sculptorului, care a realizat întâi sub egida Cercului de artă plastică Manes Expoziţia de Artă Franceză Contemporană În certificatul care le însoţea, lucrările erau
sculpturi realiste, asemănătoare cu mode- a cuprins cinci ghipsuri de Brâncuşi, între de la Sculptors’Gallery din New York (nr. numite Cap de copil şi Cap de femeie.
lul. În fototeca artistului se păstrează ima- care şi o Muză adormită. 25 din catalog). După decesul lui Davies, Artistul l-a mai sfătuit pe colecţionar să
gini ale acestor lucrări pierdute: un studiu opera a trecut pe la diverşi proprietari –
din lut pentru baroana R.F. (cca 1908, Ph. În martie-aprilie 1914, la cea de-a 14-a Charles Liebman, Arde Bulova, Ileana le plaseze împreună – primul cap la →
expoziţie de pictură şi sculptură a societă- Lindt, Andrew Crispo – şi a făcut obiec-
ţii „Tinerimea artistică“, bucureştenii au tul unor procese de răsunet. A putut fi ad-
putut admira o lucrare din bronz, semnată mirată de public la Muzeul Solomon R.
C. Brancusi şi turnată la Valsuani. În cata- Guggenheim din New York în intervalul
log apare la nr. 41, „Muză adormită, cap, 1958-1971 şi a revenit definitiv acolo în
bronz aurit“. Lucrarea a fost achiziţionată 1985.
de colecţionarul Alexandru Bogdan-Piteşti,
iar în 1923 a fost inventariată drept Cap de Colecţionarul american John Quinn a
japoneză. În decembrie 1924, la licitaţia apreciat Muza, încă de când a văzut ghip-
ţinută după moartea colecţionarului, opera sul la Armory Show şi marmura la Davies.
a fost adjudecată colecţiei Darvari pentru I-a scris lui Brâncuşi la 14 martie 1917
4100 lei. Virgil Cioflec a definit lucrarea să-i comande un bronz. Necunoscând ti-
drept „bronz-oul“. Opera se poate vedea tlul exact, a descris lucrarea ca „Femeia
într-o schiţă a salonului Darvari, desen cu guşă“! Brâncuşi răspunde la 20 iunie că
de Lucia Demetriade-Bălăcescu. În 1972, poate face un bronz cu anumite retuşuri,
după o licitaţie la Christie’s – 71 400 lire complet polisat şi patinat cu aur, preci-
sterline – lucrarea a trecut într-o colecţie zează că numele lucrării este Une muse, şi
particulară din străinătate. Despre aceas- trimite un desen, pentru identificare, aflat
tă creaţie Arghezi scria: „Imaterializate şi azi la Biblioteca Publică din New York.
strecurate în regnul fantastic al imaginilor,