Binder1dfgf

Scrisul Românesc
ScrisuRl omânescSR Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 1

Serie nouă Anul XII Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 10 (134) 2014
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCS Apare sub egida U.S.R.

Florea FIRAN

Gib I. Mihăescu – 120

Gib I. Mihăescu – Portret de I. Preduț, 1973 Despre Gib I. Mihăescu am mai Gib şi-a petrecut cei mai frumoşi ani
scris. Readucerea personalită- ai copilăriei la vila părintească din Călina
„Arta lui Gib I. Mihăescu a fost un fenomen de substanţialitate, nativ, robust şi ţii prozatorului în actualitate, şi la Drăgăşani. Înainte de a împlini şapte
la 120 de ani de la naştere, ni se pare oportună. ani, este dat la Şcoala primară din Dră-
generos, în principiul lui vital. […] Printr-o evoluţie normală, era indicat poate să Alături de Rebreanu, Camil Petrescu, găşani (1901–1905), pentru un an (1905)
Hortensia Papadat-Bengescu, Cezar Pe- este elev la Liceul „Carol I“ din Craiova,
cucerească primul loc în epica românească.“ Şerban Cioculescu trescu, Gib I. Mihăescu întregeşte galeria apoi la Gimnaziul din Slatina, absolvind
marilor romancieri din perioada inter- clasa a II-a (1908), clasa a III-a o face la
Poezie belică. Afirmat ca nuvelist şi romancier, Râmnicu Vâlcea (1908–1909) după care
dramaturg şi publicist, Gib I. Mihăescu este transferat din nou la Craiova unde
Luca Cipolla Carmen Firan Proză reprezintă în epocă „un fenomen“, datorită frecventează cursul inferior complet
Adrian Sângeorzan Radu Polizu locului pe care îl ocupă în opera sa analiza (1909–1911) şi cursul superior, secţia
stărilor obsesive, îndeosebi erotice, adu- clasică (1911–1914), obţinând bacalau-
Eseu Florentina Anghel când în acest fel o contribuţie importantă reatul în 1914. Tânărul are înclinaţii spre
Marian Victor Buciu la dezvoltarea modernismului românesc. literatură, fiind îndrumat de profesorul
Născut la 23 aprilie 1894, în Drăgăşani- de limba română Nache Niculescu (ai
Mihai Duţescu Vâlcea, Gheorghe (Gibe, Gib) Mihăescu cărui elevi au fost, între alţii, N. Titulescu
Ovidiu Ghidirmic este al şaselea copil din cei doisprezece ai şi dr. C. Angelescu), dar, în acelaşi timp,
avocatului Ion Mihăescu. Gib este numele are preocupări şi de astronomie, cumpă-
Rodica Grigore său literar (un regional de la Gheorghe sau rându-şi din economiile sale o lunetă. Pe
Ioan Lascu numele unui vânzător de ziare din oraşul acoperişul casei construieşte un turn, de
natal – Geab). Părinţii – tatăl, Ion Mihăescu unde, cu ajutorul unui telescop cu dublu
Adrian Lesenciuc (1864–1924), avocat, o perioadă şi ajutor de ochean „iscodea cerul înstelat“. Citea
Alexandru Oprescu primar la Drăgăşani, mama, Ioana Ceauşes- mult din Balzac, Flaubert, Stendhal,
Constantin M. Popa cu (1870–1919), fiica unei călugăriţe de la Dostoievski şi Leonid Andreev.
Gabriela Rusu-Păsărin Mănăstirea dintr-un lemn, o fire romantică,
pe care, spiritual, a moştenit-o scriitorul, La insistenţele tatălui, căruia îi va
au fost evocaţi în nuvelele Filidor (Niţă reproşa mai târziu (nuvela Un trecător),
Gherman) şi Vedenia (Aurelia Voicu). Un se înscrie la Facultatea de Drept, unde
străbunic al scriitorului, Preda Drăghici, zis frecventează doi ani, fără să susţină exa-
şi Stegarul, originar din părţile Gorjului, menele, simţindu-se fascinat de tainele
luptase în oastea lui Tudor Vladimirescu şi şi atracţiile Capitalei, ca Mihnea Băiatu
a căzut rănit în luptele de la Drăgăşani, din din romanul său Zilele şi nopţile unui
iunie 1821. Probabil că semnarea unor arti- student întârziat. În paralel a urmat şi
cole în „Gândirea“ de la Cluj, cu numele de unele cursuri la Facultatea de Litere a
G. Stegaru, era un omagiu adus de scriitor Universităţii din Bucureşti pe care le-a
străbunicului său. întrerupt din cauza războiului.

Continuare în p. 2

Cornel Ungureanu – Vânătoarea regală, p. 4
dincolo de solemnitățile supușilor

Marin Sorescu – Romanul călătoriilor. Jurnal inedit – 1982 p. 5 Sorana Georgescu-Gorjan

Adrian Cioroianu – Editorul Petre Georgescu-Delafras – p. 7 Brâncuși
o viață cucerită, apoi marcată de istorie și Cumințenia pământului

Mihai Ene – „Cartea sacră“ a teatrului Nō p. 11 pag. 32

Felicia Burdescu – Lucian Blaga și poezia de iubire p. 12

Dumitru Radu Popa – Antonio LoboAntunes – Premiul Nonino p. 15

Ion Parhon – La Oradea – Un festival dinstinct și distins p. 27 Gheorghe Teodorescu-Romanați
Oltul la Cozia

2 Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 Scrisul Românesc Eseu

Sumar Colocviile Scrisul Romaˆ nesc

Florea Firan, Gib I. Mihăescu – 120 ...... pp. 1-3 Programul Manifestărilor Cultural–Științifice
Cornel Ungureanu, Vânătoarea regală,
dincolo de solemnităţile supuşilor ............ p. 4 30–31 octombrie 2014 – Muzeul de Artă, Sala oglinzilor
Marin Sorescu, Jurnal inedit .................. p. 5
Ovidiu Ghidirmic, Hermeneutica Joi, 30 octombrie, orele 1600 Scrisul Românesc
şi ethosul creaţiei ..................................... p. 6
Constantin M. Popa, Oracole ................. p. 6 SESIUNE DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE: Revistă de cultură
Adrian Cioroianu, Editorul Petre
Georgescu-Delafras – o viaţă cucerită, „De la cenzura impusă la autocenzură“ Fondată la Craiova, în 1927,
apoi marcată de istorie ............................. p. 7 Serie nouă (din ianuarie 2003)
Claudia Miloicovici, Moştenirea Participă: academicieni, profesori universitari şi din învăţământul preuniversitar,
Brâncovenilor .......................................... p. 7 critici şi istorici literari, scriitori, directori şi redactori de reviste culturale. Membră A.R.I.E.L.
Ioan Lascu, Câteva întrebări adresate
lui Jan H. Mysjkin ................................... p. 8 Invitaţi speciali: acad. Augustin Buzura, Dumitru Radu Popescu, Gheorghe Păun, Editată de:
Marian Victor Buciu, Reflecţii prof. univ. Adrian Cioroianu, Cornel Ungureanu, actriţa Genoveva Preda Fundaţia – Revista Scrisul Românesc
eliberatoare despre cenzură (III) ............. p. 9
Mihai Duţescu, Şerban Chelariu – Piele şi unghii; Lansarea volumului Limba română şi mass-media REDACŢIA
Traian Vasilcău – Sfeşnic în rugăciune ..... p. 10
Dan Ionescu, O carte academică Lansarea numărului special, 11/2014, al Revistei Scrisul Românesc Director:
pe un subiect comercial ................... pp. 10, 11
Mihai Ene, „Cartea sacră“ a teatrului Nō... p. 11 Expoziţia de carte şi reviste Scrisul Românesc 2006–2014 FLOREA FIRAN
Felicia Burdescu, Lucian Blaga şi poezia
de iubire (I) ............................................. p. 12 Cioran – despre carte, iubire, muzică ScrisuRl omânescScrisulRomânesc Nr. 9 (133) ♦ septembrie 2014 1 Secretar general de redacţie:
Florentina Anghel, O carte-album și Dumnezeu – Recital de Genoveva Preda GABRIEL COŞOVEANU
închinată Irinei Mavrodin ..................... p. 13 SR
Claudia Voiculescu, O carte poetică, Colegiul redacţional:
un simbol ai prieteniei ............................ p. 13 Serie nouă Anul XII Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Viorica Gligor, Dimensiunea morală Nr. 10 (134) 2014 Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCS Apare sub egida U.S.R. ADRIAN CIOROIANU
a romanelor lui Augustin Buzura ............ p. 14 ANDREI CODRESCU
Claudia Miloicovici, Premieră Florea FIRAN DANIELA CRĂSNARU
la Naţionalul craiovean ............................ p. 7 EUGEN NEGRICI
Dumitru Radu Popa, Antonio Lobo De la cenzura impusă la autocenzură NICOLAE PANEA
Antunes – Premiul Nonino ...................... p. 15 DUMITRU RADU POPA
Red., Scriitorul american Edward Hirsch Vineri, 31 octombrie, orele 1100 Gib I. Mihăescu – Portret de I. Preduț, 1973 Despre Gib I. Mihăescu am mai Gib şi-a petrecut cei mai frumoşi ani DUMITRU RADU POPESCU
la Bucureşti şi Iaşi ............................... p. 15 LANSĂRI DE CARTE: scris. Readucerea personalită- ai copilăriei la vila părintească din Călina MONICA SPIRIDON
Radu Polizu, Tibet – de la Kailash „Arta lui Gib I. Mihăescu a fost un fenomen de substanţialitate, nativ, robust şi generos, ţii prozatorului în actualitate, şi la Drăgăşani. Înainte de a împlini şapte DANIELA TARNIŢĂ
la Everest ................................................ p. 16 I.L.Caragiale, Poezii, ediţie şi prefaţă de Florea Firan la 120 de ani de la naştere, ni se pare oportună. ani, este dat la Şcoala primară din Dră- INA VOINEA
Carmen Firan, A doua înfăţişare ......... p. 17 în principiul lui vital. […] Printr-o evoluţie normală, era indicat poate să cucerească Alături de Rebreanu, Camil Petrescu, găşani (1901–1905), pentru un an (1905)
Adrian Sângeorzan, Poeme ................. p. 18 Hortensia Papadat-Bengescu, Cezar Pe- este elev la Liceul „Carol I“ din Craiova, Redactori:
Red., Premiul „Marin Sorescu“ primul loc în epica românească.“ Şerban Cioculescu trescu, Gib I. Mihăescu întregeşte galeria apoi la Gimnaziul din Slatina, absolvind MIHAI DUŢESCU
şi Târgul de carte de la Göteborg ......... p. 18 marilor romancieri din perioada inter- clasa a II-a (1908), clasa a III-a o face la MIHAI ENE
Alexandru Oprescu, Dune – o resursă Poezie belică. Afirmat ca nuvelist şi romancier, Râmnicu Vâlcea (1908–1909) după care VIOREL FORŢAN
cinematografică neexploatată ............... p. 19 dramaturg şi publicist, Gib I. Mihăescu este transferat din nou la Craiova unde ALEXANDRU OPRESCU
Georgiana Oprescu, „Oltenia Carmen Firan Radu Polizu Proză reprezintă în epocă „un fenomen“, datorită frecventează cursul inferior complet ION PARHON
lui Brâncoveanu“ .................................. p. 19 locului pe care îl ocupă în opera sa analiza (1909–1911) şi cursul superior, secţia LUCIAN FLORIN ROGNEANU
Gabriela Rusu-Păsărin, Timpul trăirii, Monica Rohan Adrian Sângeorzan stărilor obsesive, îndeosebi erotice, adu- clasică (1911–1914), obţinând bacalau-
timpul reconstituirii ............................... p. 20 când în acest fel o contribuţie importantă reatul în 1914. Tânărul are înclinaţii spre Redactori asociaţi:
Oana Băluică, Banatul. Spaţiu Marian Victor Buciu la dezvoltarea modernismului românesc. literatură, fiind îndrumat de profesorul FLORENTINA ANGHEL
vs. Câmp literar .................................... p. 21 Născut la 23 aprilie 1894, în Drăgăşani- de limba română Nache Niculescu (ai FELICIA BURDESCU
Lia Faur, Adulter cu parfum de Azzaro ... p. 22 Mihai Duţescu Vâlcea, Gheorghe (Gibe, Gib) Mihăescu cărui elevi au fost, între alţii, N. Titulescu MIHAELA CHIRIŢESCU
Red., Calendar – octombrie ........... pp. 22, 23 este al şaselea copil din cei doisprezece ai şi dr. C. Angelescu), dar, în acelaşi timp, RĂZVAN HOTĂRANU
Rodica Grigore, Emmanuelle Pagano Mihai Ene avocatului Ion Mihăescu. Gib este numele are preocupări şi de astronomie, cumpă- GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
şi căutarea identităţii ............................. p. 23 său literar (un regional de la Gheorghe sau rându-şi din economiile sale o lunetă. Pe
Georgiana-Elena Dilă, Truman Capote, Mic Ovidiu Ghidirmic numele unui vânzător de ziare din oraşul acoperişul casei construieşte un turn, de Corectură:
dejun la Tiffany – călătorind în pas uşor .... p. 24 natal – Geab). Părinţii – tatăl, Ion Mihăescu unde, cu ajutorul unui telescop cu dublu CLAUDIA MILOICOVICI
Anita Zărnescu-Leguay, Evenimente Rodica Grigore (1864–1924), avocat, o perioadă şi ajutor de ochean „iscodea cerul înstelat“. Citea
culturale româneşti la Paris ................. p. 24 primar la Drăgăşani, mama, Ioana Ceauşes- mult din Balzac, Flaubert, Stendhal, Tehnoredactare computerizată:
Geo Constantinescu, Un veac Ioan Lascu cu (1870–1919), fiica unei călugăriţe de la Dostoievski şi Leonid Andreev. GEORGIANA OPRESCU
cu Octavio Paz ....................................... p. 25 Mănăstirea dintr-un lemn, o fire romantică,
Mihaela Prioteasa, George Orwell – Adrian Lesenciuc pe care, spiritual, a moştenit-o scriitorul, La insistenţele tatălui, căruia îi va Redacţia şi Administraţia: Craiova
Iubirea este ură, războiul este pace, au fost evocaţi în nuvelele Filidor (Niţă reproşa mai târziu (nuvela Un trecător), Str. Constantin Brâncuşi nr. 24
ignoranţa este putere ............................. p. 25 Alexandru Oprescu Gherman) şi Vedenia (Aurelia Voicu). Un se înscrie la Facultatea de Drept, unde
Ion Parhon, Tineri actori la al 17-lea HOP ... p. 26 străbunic al scriitorului, Preda Drăghici, zis frecventează doi ani, fără să susţină exa- Tel./Fax: 0251/413.763; 0722753922
Ion Parhon, La Oradea: Un festival Eseu Constantin M. Popa şi Stegarul, originar din părţile Gorjului, menele, simţindu-se fascinat de tainele E-mail: scrisulromanesc@yahoo.com
distinct şi distins .................................... p. 27 Gabriela Rusu-Păsărin luptase în oastea lui Tudor Vladimirescu şi şi atracţiile Capitalei, ca Mihnea Băiatu Web: www.revistascrisulromanesc.ro
Dodo Niţă, Mircea Sântimbreanu – a căzut rănit în luptele de la Drăgăşani, din din romanul său Zilele şi nopţile unui
autor de benzi desenate ......................... p. 28 iunie 1821. Probabil că semnarea unor arti- student întârziat. În paralel a urmat şi Cont: RO03BRDE170SV21564261700
Viorel Forţan, Poeme .......................... p. 28 cole în „Gândirea“ de la Cluj, cu numele de unele cursuri la Facultatea de Litere a BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
Adrian Lesenciuc, Între Visul-Revoluţie G. Stegaru, era un omagiu adus de scriitor Universităţii din Bucureşti pe care le-a
şi evadarea prin visul avangardei ........... p. 29 străbunicului său. întrerupt din cauza războiului. Abonamentele se pot face la sediul redacţiei,
Maria Tronea, Vocile francofoniei – adresa: Constantin Brâncuşi, nr. 24, Craiova
Jean Métellus ......................................... p. 30 Continuare în p. 2 sau scrisulromanesc@yahoo.com.
Luca Cipolla, Poeme ........................... p. 30
Lucian Florin Rogneanu, Salonul Anual Gabriel Coşoveanu – Spinoasa chestiune a obiectivităţii p. 4 ISSN 1583-9125
de Artă ......................................................... p. 31 p. 5
Red., Okeanos ..................................... p. 31 Marin Sorescu – Jurnal inedit – Cu Borges... Responsabilitatea opiniilor exprimate
Sorana Georgescu-Gorjan, Brâncuşi p. 7 aparţine integral autorilor.
şi Cuminţenia pământului ..................... p. 32 Adrian Cioroianu – Cum s-a ajuns la Marele Război
care urma să nu se întâmple Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
Cornel Ungureanu – Demetropolizarea culturii. pag. 32 str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408
Marin Sorescu... „Păcăleala istoriei“
p. 10

Dumitru Radu Popescu – „N-am dus niciodată lipsă p. 12

prea mare de idei...“

Dumitru Radu Popa – Lista lui Molly; Birje da, birje ba... p. 15

Ion Parhon – Toamna se numără... festivalurile p. 26

Cornel Ungureanu, Zilele şi nopţile săptămânii. O introducere în opere lui D. R. Popescu

Genoveva Preda, Macii, ploaia şi singurătăţile Irinei Mavrodin

Edward Hirsch, Foc nocturn/ Nocturnal fire. Poeme alese, ediţie bilingvă

Viorica Gligor, Feţele adevărului. Dimensiunea morală a romanelor lui Augustin Buzura

Constantin Zărnescu, Ţara lui Urmuz

Craiova, oraşul întâlnirilor, antologie de Florea Firan

Recital poetic susţinut de actori ai Teatrului Naţional „Marin Sorescu“

GALA PREMIILOR „SCRISUL ROMÂNESC“ – 2013

Decernarea premiilor de debut în volum – 2014

„În contextul acesta de tineri scriitori epici, Constantin Constantin Zărnescu ,Tara lui Urmuz Constantin Zărnescu
Zărnescu pare să fie, deocamdată, apariţia cea mai promiţătoare
din toate. De la Constantin Zărnescu ne putem aştepta la T, ara lui Urmuz
importante cărţi pentru literatura de mâine.“
SR
Laurenţiu Ulici („România literară“, 29.09.1974)

„Zărnescu e un fel de Ulise, rătăcitor pe apropiate şi
îndepărtate mări, cu un simţ în derută încă din copilărie,
dornic de a descoperi minunile lumii, orgolios şi cu moartea
în ureche, ca o floare (…) Nimic n-ar fi dacă nu s-ar povesti –
şi Zărnescu îl salvează pe Ulise al său prin cuvânt!...“

Dumitru Radu Popescu („România literară“, 26.10.1974)

„Căutările lui Constantin Zărnescu sunt un fapt de curaj!....
Curaj nemaipomenit!...“

Marin Sorescu („Tribuna“, nr. 47, 1980)

„Având în spate o operă, revendicându-se de la spiritul me-
diteranean, Constantin Zărnescu rămâne exegetul neobişnuit
al modernităţii, în ipostaza sa cea mai ambiţioasă: Avangarda.
Îndrăznim să întrevedem în abordarea mitului feminin, însăşi
asumarea temei creaţiei.“

Ovidiu Pecican („Tribuna“, nr. 9, 1993)

ISBN 978-606-674-020-3

Editură acreditată CNCS

SR

Continuare din p. 1 Gib I. Mihăescu – 120

Este admis la Şcoala de Ofiţeri Re- Gibe M.), când este remarcat de criticul Eu-
zervişti de Infanterie din Iaşi, pe gen Lovinescu. Intră apoi în redacţia ziarului
care o absolvă în mai 1917, cu gradul de „Ţara nouă“, unde se împrieteneşte cu Cezar
elev-plutonier. Trimis pe front, împreună Petrescu şi împreună cu acesta pleacă la Cluj
cu prietenul său George Stoian, se distinge participând la întemeierea revistei „Gândi-
în luptele de la Mărăşeşti şi este avansat la rea“ (1 mai 1921), alături de Lucian Blaga,
gradul de sublocotenent şi decorat. Episoade Adrian Maniu, Ion Pillat, Emil Bucuţa,
semnificative, cu caracter autobiografic, se Victor Ioan Popa, D. Botez, Alexandru Phi-
regăsesc în schiţele Soldatul Nistor, Cei din lippide, Alexandru şi Ionel Teodoreanu. La
urmă ş.a. Demobilizat în 1918, revine în „Gândirea“ colaborează 14 ani, fără a fi însă
Bucureşti, îşi reia studiile întrerupte. Este influenţat de ceea ce s-a numit „gândirism“,
atras de Al. Busuioceanu în redacţia revistei apariţia publicaţiei însemnând un moment
„Luceafărul“, condusă de O. C. Tăslăuanu, important în evoluţia sa scriitoricească.
când citeşte o primă variantă a nuvelei Publică nuvele, cronici teatrale, însemnări
Vedenia, publicată abia în 1924, în revista mărunte, uneori sub diverse pseudonime.
„Gândirea“. Cunoaşte în redacţie pe Vasile La Cluj, o perioadă este redactor la ziarul
Voiculescu, Artur Enăşescu, Lucian Blaga, „Înfrăţirea“, condus de criticul D. Tomescu,
Tudor Vianu care îl încurajează să scrie. şi la „Gazeta Ardealului“ (1921–1922).
Debutează publicistic în revista „Lu-
ceafărul“ din 15 februarie 1924 cu schiţa După nouă ani de studenţie, în decembrie
Linia întâi (semnată G. Mihăescu), în care 1923 îşi ia licenţa în drept şi funcţionează
evocă episodul primei experienţe, ca ostaş, pentru scurt timp ca avocat la Chişinău, de
în tranşee. În „Luceafărul“ continuă să unde se va inspira pentru romanul Femeia de
publice schiţele În tren, Cel din urmă cârd, ciocolată. În martie 1924 se stinge din viaţă
Figurina, în „Sburătorul“– Soldatul Nistor, tatăl scriitorului, iar în iunie Gib părăseşte
Pe drumul gloriei, altele în „Hiena“ (semnat Moldova şi se stabileşte la Drăgăşani, ca
avocat şi profesor predând educaţie civică,

noţiuni de legislaţie, fizico-chimie
şi franceză la Şcoala de ucenici
(1924–1930). În această perioadă
colaborează la revista craioveană
„Flamura“ şi scrie piesa Pavilionul
cu umbre, distinsă cu Premiul I al
Asociaţiei Criticii Dramatice şi Mu-
zicale. Piesa a fost jucată în stagiunea
1927–1928 pe scena Teatrului Naţi-
onal din Bucureşti, având-o în rolul
principal pe Maria Ventura şi a fost
jucată cu mare succes şi de către Tea-
trul Naţional din Craiova, în 1928.

Casa memorială Gib I. Mihăiescu Continuare în p. 3

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 3

Continuare din p. 2

Florea FIRAN

Gib I. Mihăescu – 120

Pasiunea pentru astronomie nu melodii subconştiente“ – sunt bine conturate. Andromedei, acest roman adânceşte o altă reprezintă bărbatul cum este, ci cum ar voi
l-a părăsit, din moment ce a co- La numai un an, în 1929, îi apare la Cartea latură a întreprinderii erotice: primejdia, să fie (...)“. Romanul Zilele şi nopţile unui
mandat o lunetă la o Societate Românească al doilea volum de nuvele – Ve- misterul. Cu riscul şi cu plăcerea legată de student întârziat nu s-a bucurat de aceeaşi
Astronomică din Paris, care l-a costat 12 000 denia. Împreună, cele două volume reunesc risc, ofiţeri şi soldaţi explorează împrejuri- primire, numai Şerban Cioculescu şi Sergiu
de lei, în 1929, iar în 1930 i-a apărut romanul 13 nuvele, clasându-l pe Gib I. Mihăescu mile, caută femei, profesează un adevărat Pavel Dan l-au recenzat, de fapt, comentariile
Braţul Andromedei, în care Andrei Lazăr este printre cei mai importanţi nuvelişti din detectivism sexual“, sublinia G. Călinescu romanelor fiind destul de diferite.
astronom amator şi inventator, ca şi autorul. epocă. Al. Dima aşează La „Grandiflora“ în Istoria literaturii române, pp. 678–681.
În aprilie 1929 scriitorul se mută la Bu- lângă O făclie de Paşte a lui Caragiale, Majoritatea criticilor considerau Rusoai-
cureşti, fiind numit mai întâi diurnist, apoi deosebindu-se, însă, prin cerebralitate. Al. Reputaţia lui Gib I. Mihăescu a fost im- ca drept cel mai bun roman, apoi Donna Alba
şef de secţie la Direcţia Presei din Ministerul Philippide în articolul Scriitorul şi opera, pusă de cele trei romane apărute în trei ani, şi Zilele şi nopţile unui student întârziat,
Afacerilor Străine. Îşi reia colaborarea la publicat în „Adevărul literar şi artistic“ din consecutiv: Rusoaica (Naţionala Ciornei, roman cu profunde accente biografice – în
„Viaţa literară“, „Vremea“, „Boabe de grâu“, 27 octombrie 1935 releva: „Nuvelele cuprin- 1933), Zilele şi nopţile unui student întâr- care personajul Mihnea Băiatu, studentul
„Adevărul literar şi artistic“ cu proză, articole se în cele două cărţi (La „Grandiflora“ şi ziat (Ed. Cugetarea, 1934) şi Donna Alba întârziat, are trăsăturile caracteristice ale
şi cronici teatrale şi cinematografice, note Vedenia) clasează pe Gib Mihăescu printre (Cartea Românească, 1935). Cei mai im- olteanului –, nu se mai bucură de aceeaşi
critice, interviuri, ori articole referitoare la marii nuvelişti ai scrisului românesc de după portanţi critici îi recunosc valoarea. Eugen primire, deşi popularitatea scriitorului era
legislaţia muncii, cu deosebire în „Calenda- război. Se poate chiar spune fără şovăire că Lovinescu îl încadrează la „Epica de analiză constantă. Doi dintre criticii importanţi, Ni-
rul“, unde susţine o rubrică permanentă cu multe dintre nuvele lui sunt capodopere ale psihologică“, alături de Hortensia Papadat- colae Manolescu şi Ov. S. Crohmălniceanu,
peste 500 de articole. În Bengescu şi Camil Petrescu. G. Călinescu, au însă o părerea opusă. Ei consideră romanul
1930 revine pentru puţină acestui gen dificil şi în capitolul „Romancierii“, îl aşează alături Zilele şi nopţile unui student întârziat drept
vreme la Drăgăşani unde care cere atâta cumpă- de Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, „cel mai bun roman al lui Gib I. Mihăescu. Şi
funcţionează ca profe- nire, atâta proporţie şi Camil Petrescu şi alţii. aici intervine tema bovarismului masculin…
sor la şcoala primară. În alegere.“ Romanul – susţine Ov. S. Crohmălniceanu
1933 îi apare romanul Rusoaica, primul roman, este şi cel mai – are la început o originală factură picarescă
Rusoaica, elogiat de Per- Critica vremii îl apreciat şi mai bine recenzat la apariţie de şi reconstituie cu umor şi cu multă culoare
pessicius, primit bine şi apre­cia pe Gib I. Mihă­ către Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, atmosfera mahalalelor bătute de erou…
de Eugen Lovinescu şi escu ca pe un mare Al. Philippide, Octav Şuluţiu, Mihail Sebas- Bovarismul intelectual e văzut aici sub un
considerat cartea sa de nuvelist, ducând specia tian. G. Călinescu, în Istoria literaturii ro- unghi critic mult mai ascuţit“.
excepţie. Doi ani mai la ultima ei strălucire mâne... releva: „Romanul Rusoaica izbeşte
târziu, publică Donna (Şerban Cioculescu) de la început printr-o relativă soliditate care Şi Al. Piru considera că Zilele şi nopţile
Alba, romanul care îl va sau remarcând „pă- se impune de la sine fără nicio demonstraţie. unui student întârziat nu este inferior faţă de
consacra definitiv. trunderea psihologică“ De la Braţul Andromedei la Rusoaica distan- Rusoaica sau Donna Alba, romanele fiind
Salariul mic îl îm- cu care era înzestrat şi ţa este serioasă. […] Gib I. Mihăescu scrie scrise la mică distanţă de timp, „scriitorul
pinge la datorii aproape ingeniozitatea de „ob- un roman pe care l-am numi al situaţiilor n-avea cum să execute de la un an la altul
imposibil de onorat şi o servator al aparenţei fundamentale. În Madame Bovary nu se un salt de calitate, nici cum să rateze o temă
duce tot mai greu, scrie umane“ (Tudor Vianu). zugrăveşte o femeie, ci femeia în general. unică“. În aceste romane, cu experienţa de
mult, culcat pe spate, pe În 1936, i se acordă, Rusoaica e un fel de Madame Bovary a viaţă ca ofiţer mobilizat, student şi avocat,
o planşetă, suferind şi postum, Premiul Naţi- virilităţii, întrucât în Ragaiac sunt întrupate Gib I. Mihăescu „proiectează în ficţiune au-
de o tuberculoză atavică onal pentru Proză, ca o aspiraţiile oricărui bărbat, fără vreun acci- tobiograficul, înfăţişându-ne în trei variante,
ce-i va aduce sfârşitul, la recunoaştere unanimă dent mai deosebit. De altfel, ca şi în celălalt fiecare remarcabilă în felul ei, aspiraţia virilă
41 de ani (19 octombrie a creaţiei scriitorului. roman (Braţul Andromedei), simbolizarea se spre idealul eternului feminin“.
1935), în spitalul gardienilor publici din face prin mai mulţi indivizi deodată.“
Bucureşti. Este înmormântat la Drăgăşani. Gib I. Mihăescu În zilele noastre, rediscutarea critică a
Pe ultimul drum a fost condus de un mare scrie nuvele într-o peri- Şi romanul Donna Alba a fost comentat operei lui Gib I. Mihăescu, tipărirea şi inclu-
număr de scriitori printre care Cezar Petres- oadă în care genul era foarte puţin practicat, elogios de către Şerban Cioculescu, Ovidiu derea ei în programa şcolară reprezintă nu
cu, Adrian Maniu, Al. Philippide, Lascăr reuşind, printr-o viziune proprie, să atragă Papadima, Dragoş Vrânceanu, Ion Chinezu, numai punerea în valoare a creaţiei scriito-
Sebastian, Cella Delavrancea, Dragoş Vrân- atenţia criticii, iar proza de mai mare întin- Octav Şuluţiu şi alţii. rului, ci şi a contribuţiei sale la dezvoltarea
ceanu, N. Carandino, N. Crevedia, Petru Co- dere, romanele, îl impun ca unul dintre cei literaturii moderne epice. În prefaţa volumu-
marnescu ş.a. Dispariţia e consemnată prin mari originali autori contemporani. Critica În 1926, într-un interviu publicat în lui La „Grandiflora“, Nicolae Manolescu
necrologuri semnate de G. Călinescu, Mihail literară apreciază că Gib I. Mihăescu este „Viaţa literară“, Gib I. Mihăescu mărturisea: aseamănă cazul lui Gib I. Mihăescu cu
Sebastian, Şerban Cioculescu, Pompiliu creatorul unui stil în proza românească şi se „Prin temperamentul meu de moldovean acela al lui Cezar Petrescu, adică un scriitor
Constantinescu, Al. Philippide. Publicaţiile află, cu alte mijloace, alături de Hortensia sunt înrudit mai ales cu scriitorii ruşi. de mare succes în timpul vieţii, care n-a
„Gândirea“ şi „Calendarul“ îi consacră nu- Papadat-Bengescu şi Camil Petrescu. Re- Consider şi acum pe Rascolnicov al lui reuşit să se păstreze la fel de viu şi în inima
mere speciale. Şerban Cioculescu consemna: feritor la stilul său, criticul Octav Şuluţiu Dostoievski ca un sumum de artă către care urmaşilor. Criticul consideră că „nuvelistul
„Cu Gib I. Mihăescu, literele române pierd remarca o nouă formulă romanescă: „Gib se poate năzui în operele contemporane.“ şi romancierul au creat un stil“ în câteva
pe cel mai important nuvelist de după război I. Mihăescu a aplicat metoda romanului nuvele, în timp ce cu Rusoaica şi Donna
şi pe unul dintre cei mai viguroşi roman- poliţist analizei psihologice şi prin aceasta Când apărea Donna Alba, Vladimir Alba, în care Gib I. Mihăescu s-a realizat,
cieri“. Două romane, Vămile văzduhului a creat o nouă formulă care-i este proprie“. Streinu, în Pagini de critică literară, avea să
şi Upercut, n-au mai putut fi terminate. Braţul Andromedei (Ed. Naţionala releve: „Romanul românesc de azi, într-un poate sta alături de Camil Petrescu
Casa scriitorului a fost declarată, din 1975, Ciornei, Bucureşti, 1930) reprezintă prima tablou diferenţial, s-ar înfăţişa obiectiv, cu şi Hortensia Papadat-Bengescu.
muzeu, custode fiind ginerele autorului, încercare a lui Gib I. Mihăescu în dome- Liviu Rebreanu şi Cezar Petrescu, cerebral
profesorul Gheorghe Pavel, decedat şi el în niul romanului. O carte a inadaptabilităţii cu E. Lovinescu şi N. Davidescu, iar cu Referindu-se la arta romancieru-
2006. Astăzi există într-o singură încăpere o intelectualului la stilul de viaţă burghez, puternicul Gib I. Mihăescu – psihologic, lui, Şerban Cioculescu, în „Adevă-
expoziţie permanentă cu manuscrise, cărţi, în tradiţia lui Vlahuţă şi Camil Petrescu. de şcoală rusească şi anume dostoievski- rul“ din 24 octombrie 1935, afirma:
biroul de lucru, luneta, lucrări de artă şi alte Inelescu, din Braţul Andromedei, Mihnea ană“. Despre Donna Alba, G. Călinescu „Arta lui Gib I. Mihăescu a fost un
obiecte ce-au aparţinut scriitorului. Băiatu, din romanul Zilele şi nopţile unui în, Istoria... scria: „Romanul descrie nu fenomen de substanţialitate, nativ,
Gib I. Mihăescu debutează editorial cu student întârziat fac parte din galeria de ari- lumea obiectivă a eroilor, ci eul autorului, robust şi generos, în principiul lui
volumul de nuvele La „Grandiflora“, inspi- vişti şi inadaptabili erotici. Tema din Braţul fiind monografia densă a mentalităţii virile. vital. […] Printr-o evoluţie norma-
rat de atmosfera orăşelului Drăgăşani, volum Andromedei se regăseşte şi în cel mai izbutit Sensul operei e acesta: un bărbat doreşte o lă, era indicat poate să cucerească
publicat la Editura Scrisul Românesc roman al autorului – Rusoaica, apărut în femeie inabordabilă şi atunci poziţia cea mai primul loc în epica românească.“
(1928) şi comentat favorabil de Pom- 1933, ediţia a VI-a în 1943, cu o prefaţă de prielnică orgoliului viril este aceea defavo-
piliu Constantinescu, Cezar Petrescu, Cezar Petrescu. „Mai profund decât Braţul rabilă, din punct de vedere social. Un om
Al. Dima, Octav Botez, în timp ce de jos întâmpină dificultăţi în cucerirea unei
Camil Petrescu şi Eugen Lovinescu aristocrate. Aici este marea ispravă. Eroul nu
au unele rezerve.
Pompiliu Constantinescu, cel mai
important cronicar literar din epocă,
consideră că în La „Grandiflora“
(1928) cele două mari teme – „lumea
profundă a fiinţei“ şi „chinuitoarele

4 Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 Scrisul Românesc Eseu

Cornel UNGUREANU

Vânătoarea regală,
dincolo de solemnităţile supuşilor

1. Temele operei într-o vecinătate care ar fi trebuit să fie soli- înţelegeţi, doamnelor şi domnilor, Anastasia, nile deveneau echivalente Centrului, cultura
dară. Anastasia vrea să îngroape partizanul în groapa aceea cu excremente – scuzaţi-mi română putea intra în alte relaţii cu marile
Observam, cu altă ocazie, că în anii sârb ucis de armata germană, să-l protejeze expresia! – în groapa foarte adâncă, foarte culturi ale lumii. Ideea poate fi regăsită şi în
şaizeci D. R. Popescu scrie fără complexe pe cel ajuns să moară aici. Există însă „şi adâncă, în groapa aceea, ea fiind scundă... “. eseurile din anii ’30 ale lui Mircea Eliade.
provinciale, textul musteşte de idei, de re- aici“ o „stăpânire“ care trebuie să fie şi să
plici vii, uneori ostentativ libere. Scriitorul rămână supusă. Să execute ordinele care vin 2. Istorie şi geografie literară Opera de început a lui D. R. Popescu are,
„demască“, dar nu numai pedagogii de al- de sus. Anastasia – noua Antigonă – vrea să printre simbolurile sale importante, nunta
tădată. Lumea literară de azi, spune explicit respecte tradiţia, legea, să se sustragă şi se În prefaţa din 1981 al volumului lui D. posibilă, dar mai ales imposibilă; ceremonia
scriitorul, are şi ea ped­ agogii ei, care... Leul sustrage lumii asasinilor. Oameni locului R. Popescu, Leul albastru, vorbeam despre înaintează în gol, ea nu slujeşte o adevărată
albastru e momentul în care scriitorul ia sunt însă şi ei asasini potenţiali: Anastasia nu relaţia dintre duritatea lui D. R. Popescu şi întemeiere; ea continuă în virtutea inerţiei un
cunoştinţă de forţa mărturiei sale: sau, cel este sprijinită de nimeni. Ei, oamenii locului, hiperrealismul prozei din Iugolslavia. Câţiva spectacol. Numeroasele „mirese“ ale operei
puţin, putem noi bănui acest lucru. Operele transformă asasinatele în carnaval: importanţi scriitori din ţara vecină se desfă- sale de început – ale prozelor sale din dece-
sale majore (Duios Anastasia trecea, Aceşti şurau sub semnul unei caligrafieri minuţioa- niul 1955–1965 – ratează unirea, căsătoria lor
îngeri trişti, F..., Vânătoarea regală) sunt „Toată lumea ştie acest se a lumii de jos, a zonelor mizerabile create e o maculare. În virtutea inerţiei, ea devine
stimulate de această cura- lucru, şi în cinstea victoriei şi animate de grupurile umane ale periferiei. pentru cei din jur ca o sărbătoare fără seamăn.
joasă, necruţătoare, ironică dumitale, pe care-am recu- De victime şi de călăi. Câteva filme de mare Protagoniştii spectacolelor pun în mişcare
afirmare a persoanei întâi. noscut-o, beau cu ei şi cu doc- succes se hrăneau din sugestiile acestor cărţi. manechine. Ceva e iremediabil pierdut în
De „revelaţia spectacolului torul vin cu sifon la Stoico- Când voi fi mort şi livid, celebrul film al lui spectacolele mecanice ale nuvelisticii lui
educatorilor“. Dor, cealaltă vici. Ne serveşte nevastă-sa, Zivojin Pavlovici (1967) fixase imaginea D. R. Popescu; păpuşile nu pot reprezenta
importantă operă a lui D. R. dar noi nu facem gălăgie, am morţii pe care o descoperim în finalul nu- o lume, spectacolul lor e fals, magia lui e
Popescu din 1964–1965 (an mers acolo cum se merge în velei lui D. R. Popescu: eroul lui Pavlovici ilu­zorie. Imaginea ideală nu poate recupera
al exploziilor literare semni- priveghi la orice mort. Vezi, murea la fel ca Anastasia. Este moartea cea imaginea reală a lumii. Nunta e un spectacol
ficative) va anunţa scenariul aici însă e problema, că eu pot mai abjectă, în acest spaţiu al tradiţiei ordo- deformant, sărbătoarea pe care o propune
mitologic al literaturii sale să rămân învins în ochii lor, natoare. E un superlativ al asasinatului. Sau privitorului conturându-se pe coerciţie şi
de mai târziu, focalizat asu- cu o condiţie, nespusă, dar o altă definire a lui, într-o operă din care nu represalii. Să repetăm (odată cu poetul) că
pra asasinării Tatălui. pe care eu o ştiu. Altfel, n-aş lipseşte vigoarea pamfletară a întrebării: cât „scrisul e o nuntă“? Prozele din „teritoriile
mai exista, şi nici dumneata. de jos se poate coborî fiinţa umană? nimănui“, din vremile apocaliptice ale secetei
Tinerii autori ai anilor Hai ridică-te, domnişoară, păstrează eroii tradiţionali ai anilor ’50, per-
şaizeci scriseseră despre răz- şi scuză-mă dacă uneori am Indicaţiile de regie nu sunt lipsite de sonajele „poz­ itive“, îmbrăcându-le mai ales
boiul „lor“, despre familia fost nervos. Hai, te-ajut, zise el şi o luă de precizări topografice. Prin aceste locuri se în costume folclorice. Ele devin un barome-
„lor“, despre copilăria şi braţ şi ieşiră în curtea şcolii. Era întuneric. Ea coboară în infern, acesta este ghidul călătoriei. tru al patimilor celorlalţi. Universul liric al
adolescenţa lor. „Tema scrisului“, a atotpu- respiră adânc şi îşi întinse braţele ca pe nişte Există un ghid foarte important, un nou rege, literaturii din anii cincizeci e subminat de cel
terniciei scriitoriceşti era dominantă. Succesul aripi să se dezmorţească. Nu avea puteri, ceva un nou Învăţător şi un nou Moise. Suntem grotesc al demonilor – şi ei fără atotputernicia
îi îndeamnă către „temele adânci“ ale vieţii era tulbure, dar nu-şi mai dădea seama ce. O într-o lume în care rolurile s-au inversat – de demult. Sunt, şi ei, fiinţe degradate.
sufleteşti – către animalele psihopompe; că- barză trecu fâlfâind prin aer, dar nu se văzu într-un spaţiu în care Creatorul a devenit un
tre fiinţele-totem. Către modelul regal. Pot nici ea, nici umbra ei, lăsată de lună. Nu era Maestru desfigurator. Cornel Regman definea Din volumul Zilele şi nopţile săptămânii.
să fie liberi cu ajutorul lor. În Dor, în Duios lună. Noaptea era blândă, ca o pisică. Totul satul – colectivitatea rurală din opera lui D. O introducere în opera lui D.R. Popescu,
Anastasia trecea, în F... nu mai e vorba de era o umbră uriaşă, întunericul făcuse totul să R. Popescu – ca o „colectivitate demonizată“. de Cornel Ungureanu, în curs de apariţie
adolescentul care desenează lei albaştri şi semene. Şi barza, şi piatra pe care o călca, şi Satul este stăpânit de demoni, e metamorfozat
se visează leu. Leul care a murit trebuie să pereţii şcolii, şi pereţii closetului pe lângă care de prezenţa lor. Cine sunt demonii? Împreună la Scrisul Românesc
supravieţuiască prin alte fiinţe regale. Prin treceau. Îşi simţea inima bătând ca un clopot, cu Srba Ignatovici proiectasem, la sfârşitul
animalele psihopompe care defineau universul de-i auzea bătăile şi în urechi. Mâna lui o ţinea anilor şaptezeci, un studiu amplu asupra rela- Revista şi Editura
tradiţional al lumii asasinate. strâns de umeri şi ea se gândi la Cătărina şi se ţiilor dintre proza românească şi cea iugoslavă
simţi ca pasărea scăpată din colivie“. a ultimului deceniu. Studiul ar fi trebuit să fie Scrisul Românesc
Ar mai trebui să scriem că scriitorul a ie- Suntem într-un timp sacru. Ar trebui să o cercetare a prozelor sud-estului european.
şit din lumile definite de biografie şi se spri- fim într-un timp sacru. În realitate, păşim Proiectul devenea o geografie literară care CONCURS DE DEBUT
jină pe modelul literar de succes: onirismului pe treptele coborâtoare ale de-sacralizării: implica literaturi şi opere pe care azi le numim
îi furnizează personaje, conflicte, situaţii. O „Era încă duminică, nu trecuse miezul ale Europei Centrale. Între vocaţia sinuciderii Se adresează celor care nu au împli-
întâlnire de zile mari, explicită abia în F... nopţii. Se opri, căci se opri şi el. Cătărina nu a personajelor exponenţiale din literaturile nit 35 de ani şi nu au debutat publicistic
este cu literatura lui Mircea Eliade. fusese ruşinea pământului, ea se făcuse de Europei Centrale şi cea a autodistrugerii pe sau în volum.
mult pământ, dar morţii sunt cel mai scump care o descoperim în literaturile sud-est eu-
Scriitorul vrea, acum, să transcrie lecţia pământ. Iarăşi trecu Dunărea cu peşti verzi ropene se pot descoperi şocante echivalenţe. Concursul se desfăşoară în următoa-
capodoperei. Marele modele există în urmă, peste ea. Apoi apa îngheţă şi ea se văzu ju- Le-am numit şi eu şi Srba în mai multe dintre rele secţiuni: poezie, proză, teatru, eseu.
ele sunt mai expresive decât leii, ele scriu altfel când de mâna cu miresele: şi ea era mireasă cărţile noastre. Mai important ar fi să insistăm
istoria cea adevărată. Sunt animalele-totem ale cu sovon şi cu beteală. Unde era mirele, asupra felului în care, în perioada 1965–1971 Lucrările vor fi semnate cu un mo­tto,
lumii rurale. Dincolo de asasinarea Tatălui, de cine era? Ajunse cu picioarele pe pământ. E D. R. Popescu devenea un adevărat lider al ge- care se va regăsi, de asemenea, şi pe
asasinarea „animalelor sacre“, descoperim, în pământ. Era pământul. Întreg“. neraţiei. Era scriitorul care prelucra, din zbor, un plic închis ataşat manuscrisului.
Dor, resturile. Imaginile dezastrului: Ar fi visul Anastasiei – trecerea ei din­ temele care să străpungă barajul interdicţiilor. El va cuprinde numele şi prenumele
colo. Iată şi finalul nuvelei, decriptarea: Temele pe care le descoperim în literatura lui concurentului, data de naştere, adresa,
„Jupuise până seara, în câmp, vacile „Domnilor şi doamnelor, vedeţi dum- Ion Băieşu, Teodor Mazilu, Vasile Rebreanu, numărul de telefon şi premiile obţinute
moarte. Făcuseră un foc mare să le mai neavoastră, Anastasia era mică de statură, Ştefan Bănulescu, Sorin Titel, George Bălăiţă la alte concursuri literare.
dezgheţe carnea. Le jupuiseră mai mult ca îşi zise Costaiche. Ce ştiu eu ce s-a mai – ale scriitorilor aşezaţi în preajma aceleiaşi
să nu le mănânce lupii nejupuite. Şi sângele întâmplat? Poate unii, ca s-o compromită, vârste şi a aceloraşi proiecte literare. Poate Manuscrisele vor fi trimise, pâ­nă la
îngheţase în ele, roşu. Sticleau jupuite, în lu- când ea a mers acolo, la closet, scuzaţi-mi că totuşi, este mai exact să scriem că este un data de 1 sept. 2015, pe adres­ a:
mina soarelui îngheţat, ca nişte butoaie albe expresia, i-au tras o scândură, şi ea a căzut. adevărat lider al Provinciei literare tinere.
de gheaţă, alb-vineţii, sângerate şi murdare... Să râdă lumea de ea şi să n-o mai ia în serios. Sorin Titel la Timişoara, George Bălăiţă la Revista – Editura Scrisul Românesc,
(...) Nu mirosea a mort şi nici a sânge, dar Că de Stoicovici au râs până s-au, scuzaţi-mi Bacău erau solidari cu D. R. Popescu, cel care str. C. Brâncuşi, nr. 24, Craiova.
ciorile începuseră să croncănească...“. expresia, pe ei. Şi poate au uitat de ea? scrisese în „Astra“ un eseu fulminant despre
Dumnezeu ştie. Ea plecase de mult şi eu „demetropolizarea culturii“. Un juriu alcătuit din critici şi istorici
La fel de dure sunt imaginile din nuvela eram la priveghi. Sau poate a căzut singură, literari va acorda câte un premiu pentru
Duios Anastasia trecea. Dacă în Dor struc- Dumnezeu ştie, era noapte. Ea era scundă, Demetropolizarea însemna ieşirea cul- fiecare secţiune, separat pentru revistă,
tura Oedip Rege putea să fie pusă sub semnul Anastasia, scundă, aşa că, aşa că Anast­asia, turii din metropolă, din spaţiul Capitalei, separat pentru editură.
întrebării, dacă momentele carnavaleşti pentru a valida o geografie literară care să Relaţii suplimentare se pot obţine la
puteau destrăma modelul tragediei greceşti, nu ignore spaţiile fertile ale culturii. Margi-
în Duios Anastasia trecea trimiterile sunt Tel: 0722/753 922; 0251/413 763
directe. Anastasia e, prin toate datele ei, An-
tigona. Şi totuşi suntem într-un sat oltean de
pe malul Dunării: suntem lângă Iugoslavia,

Jurnal Scrisul Românesc Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 5

Marin Sorescu – Romanul călătoriilor

Jurnal inedit – 1982

Festivalul de la Struga* E de groază să ştii că eşti la discreţia măciucii lui Eugen eschivat), apoi joi
Barbu! seara, o lectură la
22 iunie 1982 Universitatea popu-
În ultimele două luni, aproape în fiecare zi am petrecut 14 iulie 1982 lară din Belgrad.
multe ore pictând. Intenţionam chiar să mă las de scris. Făcut Primit azi dimineaţă două telegrame. Una de la poetul
progrese la pictură. spaniol Justo [Jorge] Padrón, preşedintele celui de-al 6-lea În această seară
În urmă cu vreo trei săptămâni, a venit de la Skopje scriitorul Congres mondial al poeţilor, care îmi spune că mi s-a trimis a început, de fapt,
Bojin Pavlovski [director la editura „Misla“ din Skopje], care biletul de avion şi mi s-a rezervat loc la hotelul Los [Cabos] festivalul – poeţii strânşi toţi laolaltă au avut ocazia să se
mi-a adus volumul Pe sub uşă, o antologie din poemele mele, şi cealaltă de la Aridjis [Homero], să trimit urgent selecţia cunoască şi ca poeţi, nu ca oratori şi critici. Am citit Sha-
traduse de T[asko] S[arov] în limba macedoneană. A apărut poemelor pentru festivalul din Mexic. kespeare. Printre participanţii la colocviu, puţini poeţi mai
alături de alt volum de poezie românească. Poeziile le-am trimis, încă de acum o lună, pe 14 iunie. cunoscuţi – Jean Orizet, André D., Maria Luisa Spaziani,
Mi s-a spus că eu, Nichita şi Jebeleanu candidăm la pre- Înseamnă că plicul mi-a fost oprit aici, ca şi cum ar transmite Zbigniew Bieńkowski, cu soţia [Adriana Szymanska] (mult
miul festivalului de la Struga. Acum câteva zile, D.M. mi-a secrete de stat. Unde am ajuns! mai tânără decât el, poetă şi critic literar), Vladimir Reisel şi
spus că premiul l-a luat Nichita. El a aflat că sârbii, care au încă vreo câţiva. În total 63 de poeţi străini – ceea ce e destul
aflat imediat de povestea cu „meditaţia“, au fot încurcaţi de Pentru „Lilieci“ de mult. E de admirat strădania sârbilor, macedonenilor, bos-
situaţia mea şi chiar au fost sfătuiţi de oficialităţile române niacilor de a se face cunoscuţi. La festivalurile de la Struga,
să i-l acorde lui Nichita, pentru a nu crea neînţelegeri diplo- Cineva îmi relatează următorul fapt. În satul Risipiţi Sarajevo, Belgrad vin anual cel puţin o mie de poeţi străini,
matice între România şi Iugoslavia. 90% dintre sârbi erau (actualmente Unirea!) din Dolj, sat bogat pe vremuri, cu vii organizatorii suportând cazarea şi dând o diurnă pentru masă
pentru mine. Şi aşa a luat Nichita premiul. Nu voi mai merge şi recolte bogate, ţăranii, ca să nu moară de foame, au găsit şi uneori plătind şi biletul de avion. (Noi nu avem nici un
anul acesta la Struga, aşa cum intenţionam. Sper să mi se dea o modalitate ingenioasă de a fura porumb de pe câmp. Cresc festival internaţional…)
voie să plec în Mexic, la festivalul de poezie, şi în Spania, la măgăruşi şi îi dresează să vină singuri acasă. Merg noaptea cu
alt festival, unde am primit invitaţii. Peste două zile începe ei la păşune şi, la plecare, le pun în spinare desagi cu drugi. Din păcate, selecţia la aceste festivaluri este destul de
Congresul culturii şi educaţiei socialiste [24-25 iunie 1982, Îi spun ciuş, îi dau una peste burtă şi măgarul pleacă acasă. anemică – vine cine vrea, cine poate, cui i-a venit rândul şi
Congresul al II-lea al Educaţiei Politice şi Culturii Socialiste]. Stăpânul îl urmăreşte cu ochii de la distanţă. Dacă apare figurează pe listele uniunilor de creaţie din ţările socialiste.
miliţianul, nu ştie al cui e măgarul. Au prins un măgăruş De obicei, cei mai întreprinzători nu sunt şi cei mai buni
6 iulie ’82 intrând pe poarta unui sătean. poeţi. Totodată, printre aceştia, o mare parte sunt doar
Ieri am primit ştirea că s-a aprobat plecarea mea în Me- traducători, cunoscători ai limbilor respective, amici ori
xic, la festival. E[ugen] Florescu, amabil, ca de obicei, era „— Nu e al meu, domnule, a zis săteanul. Ce, scrie pe el cunoscuţi ai organizatorilor, care îi invită, uneori an de an,
şi el bucuros că s-a terminat cu bine povestea. În general, de că e al meu? Luaţi-l!“ din motive propagandistice şi dorinţa de a fi traduşi. Şi în
când îl cunosc, de mulţi ani, şi în ultima perioadă, de când delegaţiile române, cei mai mulţi intră în aceste categorii.
are o funcţie mare, mi-a făcut mereu o bună impresie – atent, A crescut preţul măgarilor. Fiecare creşte câte doi, trei.
prompt, franc, neurmărind să facă rău, ci dimpotrivă. Nu Un secretar de stat îşi propusese să stârpească măgăruşii din Viaţa în Iugoslavia
înţeleg de aceea campania susţinută împotriva lui, ca unul Dolj. N-a reuşit. Se ştie încăpăţânarea acestora – deşi nu tră-
din duşmanii nr. 1 ai scriitorilor. Ori lipsă de informare, ori iesc prea mult, că după câţiva ani se deşală. Dar iată ce ajutor Greu de găsit un dialog real, sincer, cu Nichita, exclusi-
rea intenţie (din partea unora lipsiţi de informare – iar din frăţesc dau vitele oamenilor. De-aia e bine să ai şi vite… vist, mereu într-o stare de exaltare, invidios şi cu tendinţa de
partea unor scriitori plata unor poliţe). a face din prietenii lui subalterni – un fel de harem, cu eunuci
Am stat 8 zile la mare, la Mamaia. Participat la festivalul 23 octombrie 1982 care beau la întrecere cu el şi-i închină ode de preaslăvire.
teatrului politic de la Constanţa, ca spectator. O piesă a lui Nu ştiu de ce n-am mai scris atât de lung timp în acest caiet. I-au ţinut trena, de data asta, Adam şi Mincu. C[arolina] a
Everac, Beţia sfântă (Teatrul din Constanţa), pe tema corcirii. În dimineaţa aceasta am sosit de la Belgrad, unde am stat fost tot timpul cu Doinaş. Ioan Fl[ora] a venit şi a dispărut.
Uzurpatorii se împământenesc, mereu cel mai rău dintre ei o săptămână (plecat sâmbătă, 17 oct.). Invitat la întâlnirea din Delegaţia română oficială: Alexandru Ştefănescu şi poetul
învinge, împilări, jafuri, aţâţarea slugilor împotriva stăpânilor octombrie a scriitorilor din Serbia, manifestare poetică ajunsă maghiar din Cluj, Kiraly – destul de rezervaţi şi la locul lor.
etc. O parabolă împotriva colonialismului – explică autorul în la cea de-a 19-a ediţie. Am mers în cuşetă cu Nichita. Înainte
prefaţă. Copiii nu mai ştiu cum era înainte. „Ştie cineva cum de plecare, m-a rugat de câteva ori la telefon să nu uit să iau Am dat un interviu pentru o revistă, am vizitat Muzeul
era înainte?“ … Un spectacol cam parodie după Deşteptarea o sticlă de votca, întrucât pe el nu-l lasă Dora, nevastă-sa, de Artă, discuţii plăcute cu Orizet, Benkowski etc.
primăverii de W[edekind Frank] (Institutul de Teatru). cu care s-a căsătorit legal, de curând. La gară a mai sosit şi
Am stat la Hotel Jupiter, în Mamaia. Cald, vreme frumoa- [Constantin] Chiriţă, cu Istoria literaturii... lui Călinescu, Viaţa în Jugoslavia se scumpeşte zi de zi – dinarul se de-
să, apa rece. M-am acomodat greu. Am pictat (în tempera) darul lui D. R. Popescu pentru [Adam] Puslojić şi c-o sticlă valorizează – ieri încă o devalorizare cu 20 la sută) – benzina
un blocnotes cu marea. de whisky. Bătrânul [Nichita Stănescu] a legumit whisky-ul pe cartelă, cafea nu se găseşte. Altfel, magazinele sunt încă
Mircea B.[radu] îmi dă telefon chiar acum că s-a întors de în aşa fel, încât i-a ajuns până la Belgrad. A sorbit din el toată pline, inclusiv cele alimentare, ceea ce nu se întâmplă în
la festivalul de teatru de la Sofia – Eu am dispărut de pe lista noaptea. Ba de la Vârşeţ încolo a început şi votca. Mi-a fost provincie, unde, spunea D[umitru] M. Ion, trebuie să umbli
întocmită de Valentin Silvestru – e încă perioada meditaţiei…). foarte greu să-l silesc să mai facă pauze. E arţăgos, suspicios o jumătate de oră după o pâine care costă 37 de dinari.
Un lucru incredibil – merg la Uniune pentru a-mi ridica etc. Vorbeşte tot timpul într-o stare de euforie, alternând cu
paşaportul, care ar fi trebuit să fie gata. Mi se spune că e momente de enervare şi depresie. Cu grupul, ieri, la mormântul lui Tito. E un complex
sâmbătă, cei de la paşapoarte s-au făcut că nu aud când le-a La plecare, îl caută şi un colonel, care n-a vrut să vorbeas- memorial, în parcul unde şi-a avut locuinţa. S-a dat un film
fost cerut. Merg la D. R. [Popescu] care, jenat, îmi spune că că în apartamentul lui, arătând spre pereţi, semn că au urechi, cu vizitele lui în lume – un mic muzeu cu cadourile primite.
a primit un telefon de la tov. Enache [Marin, secretar al CC şi l-a scos în stradă, unde, destul de brutal, l-a admonestat
al PCR], care îl anunţa că s-a revenit asupra aprobării şi să pentru un telefon pe care-l dăduse la C. C., intervenind pen- Foarte mulţi dintre participanţi mă cunoşteau – din scris.
încerce el să mă convingă să renunţ la plecarea în Spania şi tru poeta Ioana Crăciunescu, şi ea invitată la Belgrad. „De La secţia franceză unde am participat, la un moment dat s-a
în Mexic. Că unii scriitori au făcut contestaţii – de ce plec ce sprijini spioanele?“ „E o Mata Hari?“ etc. I s-a relatat ce vorbit mai mult despre mine, decât despre situaţia poeziei la
eu şi că e bine să renunţ. Să cad jos, nu alta. La aşa ceva nu spusese el la telefon cu puţin timp înainte etc. Era enervat şi sfârşitul sec. 20 (tema colocviului), ca un exemplu de poet,
mă aşteptam. I-am spus că nu semnez, în ruptul capului. Că surescitat bătrânul [Nichita]. reuşind să fie în acelaşi timp popular şi modern.
ar însemna să accept o stare de persecuţii împotriva mea,
care s-ar instaura pe o lungă durată, fără nici un fel de vină. Festivalul de la Belgrad Premiul Nobel
Că de fapt asta şi urmăreau cei de la „Săptămâna“ [revistă
literară, condusă în anii 1980 de Eugen Barbu] şi organele Pe drum am fost treziţi de două ori – o dată de conductorul Emoţia premiului Nobel s-a dus. Ieri, poetul argentinian
lor, să mă scoată din viaţa literară. Nu înţeleg să fiu pedepsit sârb care ne-a vândut cuşeta – destul de scump, considerând P. îmi spune că i s-a decernat lui [Gabriel García] Márquez.
pentru activitatea mea ca redactor-şef şi secretar de Asociaţie suta de lei egală cu suta de dinari. Şi de la Stamora Moraviţa
[Asociaţia Craiova a Uniunii Scriitorilor]. a venit controlorul care ne-a cerut (şi ne-a luat) iar o sumă „— Ştiam încă din primăvară, din Italia, că sunteţi unul
D. R. [Popescu] mi-a promis să mai vorbească o dată pentru distanţa Stamora – Belgrad. Noroc că am avut banii dintre candidaţii serioşi din acest an…“ – îmi spune. (Am
cu Enache. Este deja târziu. Sâmbătă ar fi trebuit să plec la respectivi. La Belgrad ne aştepta Adam Puslojić. fost propus, într-adevăr, din mai multe ţări. Dar nu mă aş-
Madrid. Festivalul începe luni. Nu e nicio recompensă faptul teptam să mi se dea anul acesta. Poate la anul.)
că plec la aceste festivaluri. Tras la hotelul „Slavia“, etaj 15, camera 11. Frumoasă
Era o recompensă dacă mă trimitea Uniunea. Dar eu am perspectivă de la fereastra mea – Dunărea, podurile… Dormit prost noaptea asta – cuşeta pe osie şi toată noaptea
fost invitat – invitat de onoare. m-am perpelit.
Festivalul a început luni, cu o sesiune de comunicări în
plen, care s-au continuat marţi – discuţii pe secţii. Miercuri La Bucureşti, cald. O zi frumoasă de octombrie.
se ţin şi lecturi în provincie (de la care eu personal, ca şi Anexez spre aducere aminte lista şi programul colocviului.
Nichita, Mincu, D[umitru] M. Ion şi Carolina [Ilica] ne-am De publicat cuvântul meu rostit acolo.

* Festivalul internaţional Serile de poezie de la Struga, al cărui trofeu este
Cununa de aur, premiul a fost acordat unor mari poeţi: Wyston Hugh Auden
(SUA), Eugenio Montale (Italia), Pablo Neruda (Chile), Fazil Hüsnü Daglarca
(Turcia), Eugene Guillevic (Franţa), Leopold Sedar Senghor (Senegal),Arthur
Lundkvist (Suedia), Rafael Alberti (Spania), Hans Magnus Enzensberger
(Germania), Blaje Koneski (Iugoslavia) etc., iar în 1982 lui Nichita Stănescu.

6 Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 Scrisul Românesc Eseu

Confruntări Ovidiu Constantin Reografii
GHIDIRMIC M. POPA literare

Hermeneutica Oracole

şi ethosul creaţiei Oracolul-chestionar, acea listă de
Concepţia hermeneutică a lui Nico- întrebări în care se apelează la
lae Balotă este expusă în articolul ticului, dar nu şi autonomia lui. Criticul se resursele jocului de adiţiune, tră- ( inteligente)“ ş.a.m.d. (Julien Green şi
programatic Pentru o direcţie nouă ocupă de opere a căror valoare este certă, cla- dează plăcerea stimulării presupuselor zone strămătuşa mea, 1984). Din lipsă de spa-
sată, dar este interesat mai ales de mesajul lor de sinceritate, în scopul devoalării datelor ţiu, dintre determinările parantetice le-am
interiorităţii, cu valoare de crez, dar impo- păstrat doar pe acelea a căror coliziune mi
în critica literară, din volumul Euphorion, moral, de valoarea lor etică. Axul principal al sibil de verificat (cel mult psihanalizabile). se pare semnificativă.
Nu am în vedere bolboroserile mimetice
după cum într-un alt articol programatic, din eseurilor lui N. Balotă îl formează un „ethos infantile, nici fanfaronada unei erudiţii me- Expert în problematica atât de spinoasă
nite să impresioneze, ci convingerile „de mic a feminităţii se arată Eugen Simion, căruia
acelaşi volum, criticul îşi exprimă opţiunea al creaţiei“, pe care încearcă să-l decripteze interval“, cum exact le defineşte Ion Dur în nu-i plac femeile sarcastice („semn sigur al
recenta sa carte, Cel de-al treilea sens, 2014, lipsei de feminitate“), mediocre şi sincere
pentru modalitatea, mai liberă şi mai neîngră- în fiecare operă analizată. Criticul se situează şi preferinţele evoluând odată cu vârsta, („sinceritatea lor este o disperare acceptată
material generos pentru configurarea a ceea şi... răzbunătoare“), cele care „fac caz (sic!)
dită, a eseului (Pledoarie pentru autonomia pe poziţii antiestetizante. După N. Balotă, ce s-ar putea numi biografia ideii de gust. mereu de genialitatea soţilor; nu-mi plac
În siajul unor celebrităţi precum Proust, femeile care fumează; o femeie cu pipă îmi
eseului). Curioasă şi în contradicţie vădită ignorarea eticului este la fel de periculoasă, Barthes ori Pivot, mulţi literatori români dă frisoane...“, femeile care pronunţă cuvinte
au dat curs provocărilor „oraculare“. Car- ruşinoase, nici cele care nu au simţul umo-
cu propria-i concepţie elastică despre critică ca şi neglijarea esteticului. Criticul refuză să tea profesorului sibian, amintită mai sus, rului şi iau totul în tragic. Are o părere cât se
evidenţiază, dincolo de conţinutul ei grav, poate de rea despre „femeile pline de aurării“
şi despre eseul interpretativ, este întoarcerea se refugieze în apele tulburi ale cinismului frivolitatea anchetei de gust, veritabil „joc şi detestă „femeile firoscoase (mai ales când
de living“, răspunsurile fiind un „rod al pre- sunt tinere) pentru că promit eşecuri şi anunţă
în spirit polemic şi iconoclast, în Pentru o estetizant. Hermeneutica lui N. Balotă pune ferinţelor şi nu al valorilor, opţiuni care îşi dezastre“. Cu toate acestea, criticul nu este un
modifică ţintele cu trecerea anilor şi tocmai misogin, apreciind „femeia care are vocaţia
direcţie nouă în critica literară, la critica în centrul preocupărilor sale „ethosul crea- de aceea sunt de mic interval şi devin, nu tandreţii şi se comportă, în toate, cu o inteli-
rareori, ridicole sau hilare“. Şi totuşi, tentaţia genţă tandră“ (Moartea lui Mercuţio, 2002).
judecătorească şi normativă maioresciană. ţiei“, iar hermeneutul trebuie să fie, înainte ludică pare irezistibilă (vezi şi „Chestionarul
cu accente ludice“ formulat de Lucian Vasi- Mai aproape de zilele noastre, Bogdan
Chiar titlul acestui articol programatic este de toate, un veritabil moralist, nu şi un mo- liu în revista „Dacia literară“, nr. 7–8, 2014). Creţu continuă observaţiile critice la adresa
Să distingem, din noianul ambiguităţilor femeii: „Nu-mi plac femeile neîngrijite şi
maiorescian şi ne aminteşte de Direcţia nouă ralizator. N. Balotă oficiază actul critic ca un preferenţiale, pe acelea care se referă la o nici cele prea agresive. Nu mă intimidează,
temă de indiscutabil interes: eternul feminin. mi se par false“, fără dorinţa de a merge
în poezia şi proza română, Maiorescu fiind sacerdot, iar stilul său este liturgic, atingând Un indiciu sibilinic aflăm în imersiunea dincolo de ceea ce se vede („Ziarul de Iaşi“,
lui Nicolae Manolescu făcută în regimul 7 aprilie, 2009).
criticul care polemiza nu numai cu autori, în volumul Labirint (1970) valori maxime, cantitativului: „Îmi plac o mulţime de
lucruri: riscul, mersul pe jos, Malraux, un Ne întoarcem la volumul lui Ion Dur pen-
ci şi cu direcţii întregi de cultură, care i se de indubitabil lirism şi rafinament: „Veacul vers din Rilke..., călătoriile în străinătate, tru a descoperi în răspunsurile sale un tip de
aeroporturile, librăriile, munţii..., matema- francheţe care i se potriveşte: „Calitatea pe
păreau false şi nefondate. Maiorescu rămâne e înaintat în vârstă şi am citit aproape toate tica, filosofia, Călinescu, rugbyul, fotbalul, care o prefer la o femeie: bucuria lucrurilor
handbalul, Sibielul, Sibiul, Monsieur Teste, mărunte, dar şi inteligenţa, vocea plăcută şi
prototipul, arhetipul criticului român, la care cărţile sale“. Este declaraţia unuia dintre cei vagoanele de dormit, Creanga de aur, va- mâinile frumoase“. O concluzie-avertisment
poarele..., insulele (misterioase), femeile se poate desprinde din modul paradoxal
s-au raportat şi se raportează toţi criticii ade- mai mari eseişti de la răscrucile veacurilor, a maliţios în care riscă afirmaţia referitoare
la eroina preferată: „Xantipa (pentru că l-a
văraţi, demni de acest nume, care i-au urmat. celui care a trecut şi a celui în care am intrat. învins pe Socrate)“, răspuns ce valorează
mult mai mult decât verdictele unor mora-
Dar la Maiorescu nu ne mai putem întoarce, Hermeneutul este preocupat de fiinţa mo- lişti solemni străini de cordialitatea jucăuşă.

prin progresul firesc al disciplinei, decât ca rală a creatorilor. Ce trăsături „umane-prea

la un simbol al echilibrului şi al dreptei jude- umane“ sălăşluiesc în fiinţa creatorului şi au

căţi. Maiorescianismul rămâne fenomenul cu dat naştere operei? se întreabă mereu eseistul,

bătaia cea mai lungă din cultura noastră, fiind preluând expresia preferată a lui Nietzsche.

echivalent cu manifestarea amplă, programa- Volumul Umanităţi (1973) evidenţia-

tică şi de durată a spiritului critic, în absenţa ză, după cum indică şi titlul, şi mai mult

căruia o cultură decade sau este ameninţată programul „umanist“ al lui N. Balotă şi

cu dispariţia. Eroarea lui N. Balotă este că treptele „devenirii întru umanitate“, ca să ne

încearcă să-l opună pe Maiorescu lui G. păstrăm în limbajul criticului, care ne evocă,

Călinescu. În realitate călinescianismul, ca cu irepresibilă nostalgie, atmosfera elevată

şi lovinescianismul, de altfel, se înscriu tot a „Cercului literar de la Sibiu“, precum şi

în maiorescianism. Articolul păcătuieşte prin şarjele amicale ale confraţilor. Ion Negoiţes-

„subiectivism“ accentuat din partea lui N. cu, celălalt critic, impresionist, al „Cercului

Balotă, care a fost o vreme, culmea ironiei, literar de la Sibiu“, ştiindu-i preocupările şi

cercetător şi subaltern al lui G. Călinescu pasiunea pe care o învestea în eseistica sa

la „Institutul de teorie literară şi folclor“, umanistă, îl întâmpină cu cuvintele subtil

ce purta numele ilustrului critic! N. Balotă ironice: „Salut umanismul încarnat!“

nutrea pe atunci prejudecata că marele critic Într-un eseu: Omul o idee inutilă?, criti-

ar fi avut un temperament versatil şi incon- cul regizează, cu mult tact, o nouă Apărare

secvent, fiind mai mult un posedat al cuvân- a lui Socrate, ţinta atacurilor sale fiind noii ARHIVA SENTIMENTAL

tului, decât al ideilor. Dar, caracterizarea lui teoreticieni ai structurii, în frunte cu Michel

N. Balotă rămâne, în linii mari, valabilă şi Foucault: „Uităm că umanitatea nu este

extrem de sugestivă, G. Călinescu fiind, în (cum pretind noii teoreticieni ai structurii) o

viziunea sa, „un spirit baroc şi politrop, cu categorie desuetă ori inutilă, abstractă şi ne-

vorbirea meşteşugită“ („Un Ulisse al criticii utră, simplă cochilie goală, bună de aruncat,

literare“). Ceva mai târziu, în articolul Glose a unor afecte defuncte“. În eseul A păstra

călinesciene, N. Balotă îşi va revizui părerea, chipul uman criticul îşi justifică predilecţia

aşa cum se cuvine unui spirit lucid, capabil sa pentru zonele morale ale literaturii.

de reconsiderări oneste: „Cred în genialitatea Pentru N. Balotă însăşi disoluţia structurii

lui G. Călinescu. Omul avea un daimon al său şi a personajului, în literatura modernă, este

nepereche“. În acelaşi articol, din volumul legată de disoluţia morală. Prin temperament

Labirint (1970), G. Călinescu este considerat şi alcătuire, Nicolae Balotă prezintă cele mai

un „baroc clasicizant“, adică un spirit baroc semnificative afinităţi sufleteşti şi intelectuale

aspirând spre o ordine clasică. Dincolo de cu marii eseişti spanioli, cu Miguel de Unamu-

stilul baroc inconfundabil, în care a strălucit no, celebrul exeget al lui Cervantes şi Don

ca nimeni altul, G. Călinescu a fost un critic Quijote şi cu Eugenio d’Ors, cel îndrăgostit

de idei, care ne-a fascinat, întotdeauna, prin toată viaţa de categoria estetică a barocului.

spiritul său speculativ, de orientare filosofică După N. Balotă pasiunea reprezintă cea

şi prin interpretările spectaculoase. mai de preţ calitate umană. Criticul întreprin-

Cei mai autorizaţi esteticieni vorbesc de, în paginile sale, un permanent elogiu al

despre „eteronomia esteticului“. Esteticul pasiunii.

în stare pură nu există, ci în combinaţie cu „Trebuie să gândeşti cu tot trupul şi cu

„eticul“, „filosoficul“, „politicul“ etc. Dar es- toate simţurile şi cu măruntaiele tale“ – spu-

teticul rămâne predominant şi decisiv pentru nea rectorul de la Salamanca. Sau, cum spune, Zoe Dumitrescu-Bușulenga și colectivul de cercetători ai Institutului de Istorie și Teorie
Literară „G. Călinescu“, în Parcul Nicolae Romanescu din Craiova, după lansarea
valoarea operelor literare. N. Balotă ştie prea parafrazându-l, Nicolae Balotă: „Numai ideea cărții Itinerarii prin cultură prezentată de Florea Firan – 1982

bine acest lucru şi respectă prevalenţa este- pe care o trăieşti cu toată fiinţa ta e adevărată“.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 7
Evenimente culturale

Editorul Petre Georgescu-Delafras O idee Adrian
– o viaţă cucerită, CIOROIANU
apoi marcată de istorie

Aflând depre proiectul Curţii şi material, în vârstă atunci de 55 de ani etajul III al clădirii, ei îşi puteau imagina că Cum am cucerit viaţa, din acest punct de
Vechi de a reedita această lu- neîmpliniţi – declara, sub proprie semnătură, dincolo de perdele este Regele care lucrează vedere, se deschide spre două tipuri de lectură.
crare (clasică în felul său, dar că a cucerit viaţa şi, mai ales, decidea să pentru ţară. În acel 1939, de ziua naţională Pe de o parte, insolenţa frumoasă a titlului,
cunoscută mai curând iniţiaţilor), ceea ce m-a spună şi altora cum a făcut-o. a Regatului, în cocheta piaţă cuprinsă între de care vorbeam, era în mod clar acoperită
surprins din nou a fost aparenta insolenţă a Ateneu, Palat, Fundaţia Regală şi colţul Căii prin fapte: acest om chiar cucerise viaţa. Din
titlului: iată, aşadar, un om care se declară pur Pentru înţelegerea mai corectă a pagi- Victoriei se ridica statuia prin care Mestro- acest punct de vedere, volumul reprezintă un
şi simplu cuceritor al vieţii! – şi asta în anul ne- nilor ce urmează este încă şi mai indicat să vić asigura nemurirea Regelui Carol I-ul. demers cvasi-memorialistic, prin care un om
pereche 1939, an în care lumea urma să ia foc. rememorăm pe scurt România în care această Petre Georgescu-Delafras ( a cărui editură aşezat şi respectat putea spune şi altora că nu
carte ieşea de sub teascuri – cu precizarea Cugetarea începuse pe strada Mătăsari, iar există reţete magice pentru succes – alta în
În Spania, trupele lui Franco îşi prefigurau obligatorie că, în acest context, teascuri e în 1936 urcase calitativ şi cantitativ spre afara muncii şi a investiţiei cântărite de timp,
victoria, cucerind răvăşitul – şi ulterior splen- mai curând o licenţă poetică; în realitate, strada Popa Nan) a fost fără îndoială unul bani şi energie. Dar mai există şi un alt nivel
didul – oraş Barcelona; la Vatican, Papa Pius producţia editorială românească se baza pe dintre mulţii bucureşteni care au admirat al lecturii: probabil fără să ştie, dar intuind
al XII-lea prelua conducerea lumii catolice; unele dintre cele mai moderne tehnologii impozanta statuie a măreţului rege – fără să modelul, Georgescu-Delafras propune aici şi
în Iran, tânărul şah Mohamed Reza Pahlavi disponibile în epocă. Graţie unor oameni pre- poată şti ce destin ingrat va avea ea. o lucrare motivaţională, de genul celor pe care
se căsătorea într-o ceremonie fastuoasă cu cum Georgescu-Delafras, peisajul editorial astăzi întreprinzătorii din toată lumea le răsfo-
prinţesa egipteană Fawzia; la Hollywood, al României era printre cele mai dinamice În anul în care apăreau primele tiraje din iesc cu nerăbdare.Acest gen de literatură non-
ieşea din producţie epicul Pe aripile vântului, din Europa. Cartea era un produs validat în cartea pe care o aveţi în mâini, Georgescu- fiction nu e tocmai nou: el apărea îndeosebi în
ce va revoluţiona industria cinematografiei; în saloane, dar era mai ales o afacere – din care, Delafras lucra (şi) la un alt proiect: scrupulo- orizontul anglo-saxon al Occidentului anilor
Chile, aproape 30 de mii de oameni mureau dacă o struneai bine, puteai câştiga onorabil sul bibliotecar (cu simpatii legionare) Lucian ’30, prin scrieri de genul celor care l-au făcut
într-un cutremur de proporţii coşmareşti; în ca editor (aşa cum autorul acestui volum a Predescu tocmai definitiva ceea ce va deveni pe americanul Dale Carnegie celebru şi bogat.
Statele Unite, un scriitor cu tonus nevrozat, făcut-o). Totodată, de ce nu am spune-o, lucrarea-fanion a editurii Cugetarea: frumoa-
pe nume John Steinbeck, publica romanul România acelui deceniu pe final era condusă sa şi foarte bine scrisa Enciclopedie a Româ- Păstrînd proporţiile şi recunoscând pri-
Fructele mâniei (care-i va aduce puţini bani de un rege care, dincolo de păcatele sale reale niei, apărută în condiţii de lux în anul 1940, matul acolo unde există (cartea How to win
la primul tiraj, ceva glorie la următoarele, sau imaginare, avea şi ceva calităţi – printre ca omagiu adus primului (se credea atunci...) friends and influence people a lui Carnegie
dar mai ales, alături de opera ce va urma, un altele, aprecia cultura şi era dispus că-şi acor- deceniu al restauraţiei carliste. Enciclopedia apărea în 1936 – aşadar cu trei ani mai înainte
Premiu Nobel pentru Literatură în 1962); la de patronajul şi favorurile actelor artistice şi României a avut un asemenea succes încât, în de apariţia best-seller-ului autohton Cum am
Moscova, tot în 1939, cei doi dictatori expo- intelectuale. Rămâne un subiect de meditaţie scurt timp, ea a devenit, în limbajul studen- cucerit viaţa), putem spune că Georgescu-
nenţiali ai epocii, Stalin şi Hitler, îşi dădeau pentru noi detaliul că, la sfârşitul anilor ’30, ţilor sau al liceenilor epocii, Enciclopedia Delafras a fost un precursor al literaturii de
mâna efectiv (prin intermediul miniştrilor lor în editurile din România apăreau anual mai Cugetarea-Delafras – ca un omagiu indirect autoeducare (self-improvement) româneşti.
de Externe) într-un tratat, surprinzând deopo- multe titluri decât urmau să apară, în aceeaşi adus editorului. Chiar şi astăzi, lectura acelor Desigur, nu era în intenţia autorului de a
trivă pe democraţii, dar şi pe comuniştii, din ţară, sub alt regim, la finalul anilor ’80! pagini umple de încântare – atât pe ce noro- intra în competiţie cu vreun autor străin; dar
toată lumea; fără nicio legătură cu politica coşi care mai au ediţia originală, cât şi pe cei pariul său nu este, prin aceasta, mai lipsit de
mondială (dar în mare legătură cu nesiguranţa Aşadar, România în care Georgescu-De- care au ediţia recentă, din anii ’90, retipărită valoare. Pur şi simplu, cartea lui arăta limpe-
de pe străzile metropolelor americane), într-o lafras mărturisea cu orgoliu cum a cucerit fidel după formatul originar. de cum succesul este posibil şi în România.
revistuţă ieşită dintr-o tipografie de duzină din viaţa era un stat mai mare decât oricând
Statele Unite un desenator pe nume Bob Kane în relativ scurta sa istorie, iar progresul şi Desigur, explicând pe scurt o epocă nu În scurt timp după apariţia plină de ecouri
imagina un om-liliac dedicat luptei împotriva emanciparea păreau de neoprit. E drept că, putem substitui explicaţiile necesare despre (şi vânzări!) a cărţii, Istoria s-a răzbunat într-un
gangsterilor – nebănuind nicio clipă că acest din trei puncte cardinale – Est, Vest şi Sud autor. Băiat modest plecat dintr-un mediu fel neaşteptat – şi pe România, şi pe Gergescu-
Batman va deveni peste decenii una dintre –, privirile îndreptate asupra României (şi românesc pe măsură, Petre Georgescu-De- Delafras (desproprietărit şi căzut în uitare, el
cele mai valoroase francize ale culturii pop mai ales asupra graniţelor sale) nu erau deloc lafras a fost ceea ce astăzi, în limbajul nostru avea să moară în 1963). Dar cărţile şi mesajul
occidentale; în fine, 1939 este anul în care amicale – dar, câtă vreme Franţa era garanţia cosmopolit (pe care editorul îl agreea, chiar său au rămas. Cum se ştie, viaţa cucerită de
pacea de după Marele Război s-a făcut ţăndări Europei şi câtă vreme Liga Naţiunilor îi dacă nu-l cultiva) s-ar chema un self-made Georgescu-Delafras avea s-o ia pe alte coor-
şi, prin atacul Germaniei asupra Poloniei, urechea diplomatic pe revanşarzii germani, man – unul reprezentativ pentru România donate. Dar nu din vina lui, ci a geopoliticii.
începea Al Doilea Război Mondial. maghiari sau italieni, lucrurile păreau a fi anilor ’20 şi ’30. Cu o mare încăpăţânare, cu
sub control. În centrul Bucureştiului se înălţa muncă intensă şi cu viziunea dată de experi- O variantă a acestui text va apărea ca prefaţă
Ei bine, tocmai în acel an, la Bucureşti, noul Palat Regal (restaurat de abia câţiva ani enţa proprie, Georgescu-Delafras a plecat de la volumul lui Petre Georgescu-Delafras,
Petre Georgescu-Delafras – un bărbat reali- atunci) şi, ori de câte ori în miez de noapte jos şi a ajuns în casta restrânsă a celor mai
zat din punct de vedere personal, profesional trecătorii vedeau vreo lumină aprinsă la respectabili creatori de carte din vremea lui. Cum am cucerit viaţa, în curs de apariţie în
acest an la Curtea Veche Publishing, Bucureşti.

„Moştenirea Brâncovenilor“ noscut ca stilul brâncovenesc. În 1690 Brân-
coveanu a pus piatra de temelie a Mănăstirii
Sub acest generic, în 30 septembrie niste sau tinerii martiri din Decembrie ’89. tru rolul lor important în istoria Ţării Româ- Horezu (Hurezi), cea mai importantă ctitorie
a.c., Institutul Cultural Român a or- Născut în 15/26 august 1654 în localita- neşti din secolele 17–19. Mare boier, dregător a sa, cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi
ganizat în cadrul Programului Naţional 2014 între 1679–1688, când devine Domn al Ţării Elena, precum şi o serie de biserici şi mănăs-
– Anul Brâncoveanu, comemorarea a 300 de tea Brâncoveni, judeţul Olt, decedat pe 15/26 Româneşti pe o perioadă îndelungată (1688 şi tiri ctitorite sau refăcute între care Mănăstirea
ani de la martiriul Brâncovenilor, manifes- august 1714 la Constantinopol, Constantin 1714), Brâncoveanu a înfăptuit o politică de Surpatele sau Mănăstirea Polovragi.
tare la care profesorul universitar Adrian Brâncoveanu provine dintr-o familie de boieri echilibru şi a reuşit să menţină poziţia autono-
Cioroianu a susţinut prelegerea Sacrificiu olteni, înrudită cu Craioveştii, cunoscuţi pen- Cu toate că reuşise să fie confirmat
şi modernitate la Constantin Brâncoveanu, mă a Ţării Româneşti între cele pe viaţă la domnie (1699) şi reconfirmat
iar actorul Emil Boroghină recitalul de po- trei imperii – Imperiul Otoman, de noul sultan în 1703, Constantin Brân­
ezie Voievozii neamului – Ctitori şi martiri Rusia şi Imperiul Habsburgic. coveanu a fost luat prin surprindere şi mazi-
prin care a evocat figurile unor importante Domnia lui Brâncoveanu este lit în aprilie 1714, dus cu întreaga familie la
personalităţi din istoria românilor, începând cunoscută ca o perioadă de înflo- Constantinop­ ol, unde a fost torturat. Dom-
cu Decebal, Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, rire a culturii şi artei, dezvoltare a nitorul a fost executat pe 15 august 1714,
Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul..., conti­ vieţii spirituale de la care a rămas împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin,
nuând cu cei care au luptat pentru Indepen- un număr important de ctitorii, Ştefan, Radu şi Matei) şi cu sfetnicul Iana-
denţa ţării la 1877, eroii care au căzut la Mă- mănăstiri şi alte construcţii reli- che Văcărescu. Pentru sacrificiul lor, Biseri-
răşti şi Mărăşeşti, făuritorii Marii Uniri din gioase şi laice realizate într-o ar- ca Ortodoxă Română, în 1992, i-a canonizat
1918, cei care au luptat pentru redobândirea hitectură şi sculptură tradiţională, sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni.
Ardealului de Nord în cel de-al Doilea Răz- îmbinând stilul neobizantin şi
boi Mondial, cei morţi în închisorile comu- ideile novatoare ale renascentis- Despre toate acestea a vorbit istoricul Adri-
mului italian într-un stil nou cu- an Cioroianu în ampla sa prelegere, care, împre-
ună cu spectacolul poetic susţinut de Emil Bo-
roghină, a încântat publicul venit la eveniment.

Claudia MILOICOVICI

8 Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 Scrisul Românesc Interviu

Câteva întrebări
adresate lui Jan H. Mysjkin

Interviu cu Ioan Lascu

Jan H. Mysjkin, născut pe 16 noiembrie 1955 la Bruxelles, locuieşte alternativ, din imagistică destinată să înşele cenzura,
fapt ce nu pune probleme lectorului na-
2002, la Paris şi la Bucureşti. Scrie atât în neerlandeză, cât şi în franceză. A publicat zece tiv, dar care scapă în întregime lectorului
occidental. Nu vreau să spun că prin asta
volume de poezie în neerlandeză, printre care Spel van spiegels/Sonetten in beweging poemele au devenit neinteligibile, fiindcă
ele funcţionează totdeauna la un prim ni-
(Jocuri de oglinzi/Sonete în mişcare, tradus în franceză pentru „Les Cahiers de Royau- vel. Însă al doilea nivel, care pune sare în e tradus prin eforturile mele, în ambele
textul poemului, va rămâne pur şi simplu sensuri, având în vedere şi faptul că eu
mont“, 2003) sau Rekenkunde van de tastzin (Aritmetica atingerii, tradus în română neremarcat sau doar bănuit. am părăsit Belgia acum un sfert de secol
şi m-am instalat la Paris. Poate că a trebuit
de Baros/ Mysjkin pentru Editura Exigent, 2012). Poemul său Kosovo (2006) a fost I. L.: Îmi imaginez că unii autori vă acest recul pentru abordarea celor două
impresionează mai mult decât alţii… comunităţi fără prejudecăţi, dincolo de
publicat în 34 de limbi, iar volumul Voor mijn ogen ligt het zwijgen (Dinaintea ochilor şicanele politice care deranjează viziunea.
J. M.: Este inevitabil. Eu sunt şi poet
mei, nimic de spus, 2010) cuprinde versiuni ale poeziilor sale în 14 limbi. A tradus ne- şi anumiţi autori se apropie mai mult de I. L.: Care vă sunt proiectele pentru
propria mea scriitură, ceea ce nu exclude viitor?Şi, în ce priveşte literatura română,
numărate texte scrise de autori clasici şi contemporani, atât poeţi cât şi romancieri. În curiozitatea şi interesul pe care îl am şi aveţi intenţia de a reveni la ea?
pentru alte forme poetice, câteodată foarte
Belgia, transpunerile sale în neerlandeză au fost încununate cu Premiul Naţional pentru diferite de poezia mea. Doi autori mi-au J. M.: Ca să mă limitez la literatura
reţinut în mod deosebit atenţia: Max Ble- română: în ianuarie 2015 va apărea o cule-
Traducere Literară (1990) şi, în Ţările de Jos, cu Premiul Elly-Jaffé (2012). În ultimii cher dintre clasici şi Doina Ioanid dintre gere de poezie românofonă din Republica
contemporani. Dacă Blecher ar fi scris în Moldova tradusă în neerlandeză. Va fi a
ani, a publicat peste cincizeci de poeţi şi prozatori români în diferite reviste belgiene, franceză, ca unii dintre contemporanii lui, treia antologie de poezie românească ce
ar fi avut deja un renume internaţional. apare la Centrul de Poezie de la Gand.
neerlandeze şi franceze. Jan H. Mysjkin a alcătuit şi două antologii de poezie română Astăzi trebuie să ne batem ca să-l facem Am făcut-o în colaborare cu prietenul
cunoscut drept o voce excepţională în meu, olandezul Jan Willem Bos; el a ales
contemporană în care prezintă 24 de autori din perioada 1960-2010: Engel in het raam literatura europeană a secolului XX. cinci poeme, iar eu am făcut la fel. Un
fapt amuzant şi semnificativ : autorul lui
op het oosten (Înger în fereastra dinspre răsărit, 2010) şi Voor de prijs van mijn mond În ceea ce o priveşte pe Doina Ioanid, cel mai tânăr (Nicolae Spătaru) este mai
eu m-am recunoscut într-un mod excepţi- în vârstă decât cea mai vârstnică alegere a
(Cu preţul gurii, 2013), ambele apărute la Poëziecentrum din Gent, Belgia. De aseme- onal în poezia ei. A traduce poemele ei e mea (Irina Nechit)! Astfel ne completăm
ca şi când le-aş scrie pe ale mele. După ce de minune fără să ne fi înţeles dinainte.
nea, a tradus în neerlandeză trei romane de Max Blecher, pentru care a primit, în 2012, i-am tradus împreună poemele, am început
să traducem în tandem din poezia flaman- Alt proiect pe care sper să-l văd publi-
Premiul de Traducere la Festivalul Internaţional „Poesis“ de la Satu Mare. I.L. dă în limba română. Într-o primă etapă, cat anul viitor este o antologie de poezie
aceste traduceri au fost destinate revistelor română începând din 1990, de data aceasta
Ioan Lascu: Domnule Jan Mysjkin, care nu este un nativ? Dintre români, care „Poesis International“ şi „Apostrof“. Însă tradusă în franceză. Un sfert de veac după
dumneavoastră cunoaşteţi bine limba şi este scriitorul cu limbajul sau stilul cel mai o selecţie mai amplă şi mai coerentă va căderea comunismului – este deci momen-
literatura română, în particular poezia. dificil sau cel mai frumos? apărea în curând cu titlul Lumina ultimei tul de a face un bilanţ al noii poezii apărute
Care sunt scriitorii români, clasici şi zile. Poezie flamandă contemporană, la de atunci încoace. Cartea mea începe cu
contemporani, pe care i-aţi tradus deja? J. M.: În orice caz, nu specificul Casa de Editură Max Blecher. Decanul Cristian Popescu şi Daniel Bănulescu, ca
lingvist­ic sau efectele stilistice pun pro- de vârstă al celor cincisprezece poeţi ai să se încheie cu douăzeci şi unu de poeţi
Jan Mysjkin: Prima mea traducere din bleme la traducerea din română, oricum nu noştri are optzeci de ani, iar cel mai tânăr, şi cu trei sute de pagini, ultimele fiind
literatura română a fost publicată exact mai multe decât la traducerea din engleză, treizeci. Vom prezenta astfel o secţiune poetele Rita Chirian şi Aura Maru.
acum zece ani: nişte poeme din Lucian germană, franceză sau neerlandeză, ca să transversală a poeziei flamande din ultima
Blaga în Poëziekrant (Journal de Poésie), mă limitez doar la limbile în care lucrez. jumătate de secol. Mă opresc aici cu traducerile din ro-
revista Centrului de Poezie de la Gand Dificultăţile provin mai degrabă din tradi- mână, fiindcă nu primesc nici măcar un
(Belgia). Era numărul din mai-iunie 2004. I. L.: Traduceţi opere din mai multe sfanţ pentru toată munca aceasta. Cândva
În numărul din iulie-august am continuat ţia populară şi din istoria recentă a Româ- limbi şi literaturi în franceză şi în neerlan- am solicitat o bursă de deplasare de la
cu poeme din Nichita Stănescu. E vorba niei. Când l-am tradus pe Lucian Blaga, deză. Aici la Seneffe, la Centrul European Fundaţia de Literatură Flamandă, pentru
de traduceri în neerlandeză. De atunci, am am întâlnit cuvântul „toacă“, de pildă, care pentru Traducători de Literatură, la ce a merge în România. Deşi bugetul pentru
continuat cu traduceri atât în Poëziekrant nu-mi evoca nicio imagine, fiindcă „toacă“ opere şi la ce autori lucraţi? Din care astfel de călătorii de studii nu se epuizează
cât şi în alte reviste din Flandra şi din nu există în religia catolică sau protestantă. limbă în care limbă traduceţi? Şi când vor niciodată la finele anului, bursa mi-a fost
Olanda. Ca urmare am depăşit numărul Numai trăind în România am putut să văd fi gata aceste traduceri pentru publicare? refuzată cu următorul argument: „Româ-
de cincizeci de scriitori – nu i-am numărat şi să înţeleg ce este aceasta şi numai por- nia nu este o prioritate pentru Fundaţia
încă – atât clasici cât şi contemporani, pro- nind de acolo am putut traduce cuvântul J. M.: Mă aflu aici în primul rând de Literatură Flamandă.“ După aceea, am
zatori ca şi poeţi, autori de factură conven- inventând alt cuvânt în neerlandeză. Acest pentru a încheia o antologie de poezie solicitat o bursă de stagiu de la Institutul
ţională ca şi alţii de factură experimentală. lucru e valabil pentru o mulţime de alte contemporană belgiană. Insist asupra ca- Cultural Român de la Bucureşti, cu un
lucruri concrete din viaţa cotidiană care lificativului „belgiană“ care implică faptul contract pentru realizarea unei antologii
Zece ani mai târziu, în numărul din apar în textele româneşti, fie că e vorba de că cele două comunităţi din Belgia, una de poezie. Şi această bursă mi-a fost re-
iunie 2014 al revistei „Gierik/Nieuw obiceiul „mărţişorului“ sau de producţia neerlandofonă, cealaltă francofonă, vor fi fuzată cu argumentul următor: „Poezia nu
Vlaams Tijdschrift“ („Gierik/Nouvelle de „ţuică“ în gospodăria familială. prezente în această antologie. Există multe este o prioritate pentru Institutul Cultural
Revue Flamande“) figurează texte în traduceri din poeţii belgieni francofoni în Român.“ Atunci… dacă România nu este
proză ale clasicilor Ioan Slavici şi Liviu În ce priveşte poezia din perioada neerlandeză şi din poeţii neerlandofoni o prioritate pentru flamanzi şi poezia nu
Rebreanu, dar şi poezii de Adela Greceanu comunismului, există acolo o întreagă belgieni în franceză, însă prezenţa ambelor este o prioritate pentru români, de ce aş
şi Ofelia Prodan. Între cele două momente comunităţi scriitoriceşti în acelaşi volum, mai traduce poezie română în neerlande-
se interpune o întreagă panoplie de autori, bilingv, va fi o premieră în Belgia. Volumul ză? Într-o Europă care se pretinde „unită“,
prin care se trece de la o generaţie la alta şi este construit în două părţi: una cuprinde instituţiile respective au hotărât că trans-
de la o formă de scriitură la alta. Evident, cincisprezece poeţi flamanzi în viaţă, cea- punerea poeziei române în alte limbi este
acest număr foarte recent trebuie privit din laltă cincisprezece poeţi valoni. Ce mi se lipsită de importanţă… Îmi scot pălăria,
perspectiva altor demersuri: două numere pare destul de amuzant este faptul că totul bye-bye, la revedere…
despre literatura română în revista „Deus
ex Machina“ (primul în 2007, al doilea Seneffe, Belgia, 28 august 2014
în 2013), şi două antologii de poezie
(1960–2010) la Centrul de Poezie (prima
în 2010, secunda în 2013). Un singur nu-
măr de revistă sau o singură antologie nu
pot epuiza bogăţia literaturii române, pe
nedrept puţin cunoscută în afara frontie-
relor. Doar în timp vom ajunge să oferim
o imagine cât de cât completă a literaturii
dumneavoastră.

I. L.: Care sunt dificultăţile pe care
româna le ridică în faţa unui traducător

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 9

Reflecţii eliberatoare Obsesii Marian Victor
BUCIU
despre cenzură (III)

Un extras – Dosarul nr. 10966 în comunismul autohton avea criterii care adevărului din cartea Ilenei Mălăncioiu şi părtată de impactul celei ţintite referenţial.
(vol. 3) „Creaţie literară“ [D păreau serioase, dar în practică erau comice. pentru superficialitatea analizei.“ Matei Vişniec s-a referit la un fapt de mulţi
118/3] din Arhivele CNSAS, Dintre cele două etape ale cenzurii, la nivelul constatat cu uşurinţă: lectura publică făcea
fila 206, aprilie 1977, elaborat de Ministerul anilor 1949–1989, prima ar deţine criterii Dar Felea însuşi judecă cenzura (critică, trecerea de la regimul propriu-zis creator,
de Interne, sub nr. 00308173, „Notă privind ideologice foarte clare, nomenclatoare de editorială) cu două măsuri. Mi se pare trist, artistic, la cel social; fapt evident în teatrul
unele date despre membrii Biroului Uniunii autori, titluri, probleme mereu actualizate. înainte de a fi vesel, felul cum dezvăluie criti- jucat, afectat adânc artistic de lectura trans-
Scriitorilor“ – înregistra datele (re)probatoare: A doua etapă, naţional-comunismul lui Cea- cul chipul cenzurii totalitare româneşti. La 19 estetică.
„era vorba de iredentişti, de soţii mercantile şi uşescu, ar fi ideologic confuză şi contradic- mai 1986, iată-l pe Felea în plin exerciţiu de
cu moravuri uşoare, de alcoolism, de incom- torie: comunismul ortodox se amestecă cu (auto)cenzură, pe deasupra mulţumită de sine, Unii poeţi au mărturisit că la debut li se
petenţă, de invertiţi sexuali, de cartofori, de naţionalismul şovin, antisemitismul, proto- când primeşte corectura unui volum de versuri comandau „creaţii“ după normative ideolo-
grave manifestări de ostilitate privind politica cronismul. Ce puteai rosti la radio, nu puteai de la Ed. Cartea Românească: „Arată destul gice, partinice. Le-au acceptat pe deplin sau
actuală a partidului şi statului, de relaţii ex- tipări în revistă. Unele cuvinte erau interzise de bine. Numai de-ar rămâne aşa! Mă deran- le-au confecţionat şi livrat într-un veşmânt
traconjugale cu o elevă – verişoara soţiei, de şi acum. Cenzura era veselă şi-n prima etapă, jează micile modificări operate pe versuri şi lingvistico-istoric, care venea şi convenea ca
contacte cu ambasadele străine – socialiste dar „În materie de comic involuntar, tragicul câteva omisiuni de cuvinte făcute de Mugur o mănuşă, în fapt, totalitarismului naţionalist,
sau nesocialiste, de viaţă dezorganizată sau regim ceauşist rămâne neegalat.“ (repudiat, arăt mai jos, de Al. George ca cen- stângist, deviat spre extremă dreaptă. Înşela-
chiar de ostilitate faţă de partid din partea unui zor al romanului său Seara târziu, n. MVB), rea înşelătorului rămâne soluţia oprimatului.
alcoolic inveterat, de un membru al Frăţiilor În ceea ce mă priveşte, am discutat alte dar sunt nevoit să le accept. Ele nu alterează
de cruce, de autori de cărţi respinse, de copii articole şi cărţi ale sale pe această provoca- faţa volumului. Prudenţa, chiar exagerată, e Cenzura politică nu există în flux egal.
din flori, de lipsa prestigiului literar.“ toare temă: N. Manolescu despre cenzură, în în acest moment necesară.“ Vizibilă apare Este fie de îngustă, fie de largă conjunctură.
Linia de demers scoto- Apostrof, nr. 4, 2010, reluat în Nicolae Ma- iar conjunctura care domină (auto)cenzura. Cenzura ideologico-artistică a mutilat sau
citor se trage însă în această chiar a ucis, aşa cum a înfiinţat monştri…
doctă, doctorală Teză, ca şi nolescu. (Pre)istoria criti- Al. George (Literatura de sertar, în Lu- Cenzura perversă amestecă sau substituie
cum toată resursa umană cului, Ed. Contemporanul, ceafărul, nr. 7/1998), autor al unui roman, arta cu ideologia, sporind efectul de înstră-
implicată în acţiunea literară Bucureşti, 2011: Cenzura, Seara târziu, cenzurat de un scriitor devenit inare al operei.
s-ar deda prefăcătoriei ori pp. 69–73. Arătam acolo remarcabil după o tranziţie proletcultistă (Flo-
chiar sabotajului. „Dincolo că nu absenţa ori tăcerea, rin Mugur), admite scindarea de personalitate Au existat: aservire, colaboraţionism
de conflictele ideologice dar modul de expresie al etică şi estetică. Preocupat, cât (se) poate, de sistemic, larg, chiar complet, instituţional.
aparente, dincolo de con- cenzurării (de redusă sau superioritatea ori inferioritatea estetică în Unii dintre slujitori, cu funcţii sau funcţiuni
flictele reale de interese, a absentă chiar complicitate) cadrul generaţiilor, el neagă literatura de ser- înalte, manifestau sau (di)simulau autono-
existat o complicitate sau şi, îndeosebi, al autocenzu- tar – „operele ascunse“. Eugen Barbu, privit mie, disidenţă, opoziţie, într-o lume care
doar o toleranţă neformulată rii (ignorată de critic) ar fi drept un scindat, primit pro şi contra, îi apare organiza anomia. Există mărturii despre
dar productivă între autori de luat în seamă, în oricare de-a dreptul anticomunist în romanul Groa- înfrăţirea sau complicitatea cenzor-cenzurat,
şi cenzori, între activiştii epocă istorică. Ce-ar spune pa. Acelaşi Al. George, într-o altă măsură, îi un soi de inter-colaboraţionism practicat cu
privilegiaţi ai nomenklaturii un adept al lecturii lente şi descoperă pe A. Pleşu sau M. Dinescu drept condiţia ca să nu ajungă a- sau anti-sistemic.
şi cetăţeni, care se exprima atente, precum Matei Căli- „spirite nomenklaturiste“. Ajunge să nege
prin noţiunea de «cumetrie», nescu, despre această exal- chiar cenzura ideologică în comunism, pe o Nu s-a cenzurat doar lucrul care nu s-a
o structură reticulară a relaţiilor simple sau tare (ne!)critică a cenzurii, durată extinsă, o limită greu acceptată de cei arătat şi a stat închis în sertar, eventual s-a ex-
genealogice sau, în termenii lui I. L. Caragi- practicantă de fapt a unei mai îngăduitori istorici generalişti şi particula- pus unui public fără legături instituţionalizate.
ale, de «lanţ al slăbiciunilor», sisteme pe care lecturi inadecvate deopotrivă în spirit şi în rişti ai epocii. După 1960, susţine el, „partidul
le putem judeca pragmatic, refuzând inutila literă: „Cititorul cel mai atent era, în comu- a pierdut controlul producţiei literare“. Listele cu autori şi opere cenzurate sunt
lor abordare rigoristă, etică şi nu sociologică.“ nism, cenzura.“ (Viaţă şi cărţi: Amintirile sau prea restrânse, sau prea extinse.
E drept, cercetătorul priveşte şi cu ochea- unui cititor de cursă lungă, Ed. Paralela 45, Dimpotrivă, unii constată că sistemul ar
nul întors: „În contextul literaturii şi culturii 2009. p. 210.)? Constatam astfel cum „Criti- fi, în raport cu scrierile, pustiitor: „Nu scri- Cenzura (sau sertarul) nu substituie
române, colaboraţionişti au fost şi sunt toţi cul ajunge să bagatelizeze instrumentul, de itorii erau aceia care scriau pentru vremuri valoarea, doar o afectează. Arta rezistă doar
funcţionarii serviciilor de propagandă, de atâţia condamnat, al cenzurii. «În orice text mai bune, ci foştii deţinuţi politici.“ (Ioan prin artă, ştiinţa prin ştiinţă, orice domeniu
cenzură, directorii de edituri, de reviste, se poate umbla fără consecinţe.»“ (Viaţă…, Buduca, Sertarele conştiinţei, sertarele Se- prin el însuşi. Sertarele pot să pară, poate,
presa televizuală, agenţiile de ştiri.“ p. 216); „Esenţialul în ceauşism era faptul curităţii, în Luceafărul, nr. 7, 1998.) Alţii, pline, dar ele nu aduc opere depline. Editate,
El pleacă, totuşi, de la o siguranţă redusă: că «cenzura era preocupată exclusiv de care se vor creatori, totuşi, de artă, relati- bine primite, unele, uitate parcă şi acestea.
este încă obscură „influenţa editorilor noştri salvarea aparenţelor».“ (p. 227). N-aş miza vizează valoarea artistică şi absolutizează
asupra literaturii actuale“. deloc pe suveranitatea şi conştiinţa (nici curajul, acompaniat de etic şi spiritual. Nu vreau ca să arunc, odată cu apa din
Rămâne salutar faptul că tocmai un conştienţa) cenzurii luată în întregul său. copaie, şi copilul, dar nici să spăl încă o
sociolog(izant) literar admite că valoarea Cenzura critică sau cenzura criticii se Societăţile închise arestează totul, de la dată conştiinţa, a mea, mai întâi, a altora, la
literară nu este direct proporţională cu rezis- ilustrează tot prin N. Manolescu, privit prin gând la faptă, aşa încât chiar şi ascunderea urmă. Chiar şi cei care i-au fost captivi, n-ar
tenţa la cenzură, dar cu ea însăşi, nesupusă Victor Felea, în Jurnalul unui poet leneş (în ajunge sub control! E posibil ca sertarul fi cazul să prezinte sistemul acela inuman (nu
raporturilor cu istoria prezentă. Sunt de Steaua, nr. 3-4, 1999). O notă din 21 febr. cu scrieri să fi fost aparent tolerat, în mod mai spun că şi deloc divin), înainte de orice
aceeaşi părere: contextul nu determină fun- 1986 constată că G. Ivaşcu incriminează fap- esenţial dorit, ca mijloc personal altceva, drept captivant, interesant, vesel,
damental, integral, obligatoriu, textul, unul tul că nu s-a scris în reviste despre volumul eliberator. Samizdatul nu este nici el în continuarea unei complicităţi periculos
la Buzura, altul la Radu Petrescu. poetic Urcarea muntelui de Ileana Mălăn- departe: absenţa sa în România totali- de îngăduitoare.
Stupefiant, însă, Dan Culcer ne transportă cioiu, comentat după o lună, în România lite- tară se înţelege prin laşitate, eliberare
în paradisul artificial al cenzurii delaţioniste, rară (nr. 8, 1986), tocmai de N. Manolescu. psihologică şi abia la urmă, poate, prin
prezentându-l pe Marian Popa drept autor al Dar cum? Dezvăluie Felea: „Se vede că e un control instituţional drastic. Nici un
„cu adevărat monumentalei Istorii a literaturii comentariu scris fără plăcere şi la comanda mare creator n-a apărut din spuma şi
române de azi pe mâine, singura construcţie cuiva de sus. Mai trist e că autorul îşi ori- neantul totalitar. Toţi îşi aveau numele
istorică solidă, argumentată şi echilibrată de entează cronica în sensul dorit de ideologi: făcut cunoscut.
la capătul celei mai ucigaşe şi distrugătoare se preface a nu vedea problematica foarte
epoci a culturii române.“ N-a observat nici gravă şi adânc implicată în realităţile de azi Cenzura este, în totul, după chipul
măcar cum, în „monumentală“, parţialul isto- şi vorbeşte de «poezia marilor simboluri», sistemului statal: fie desfigurat, fie (re)
ric literar şi-a preluat multe dintre bietele sale prevenindu-ne că «această poezie nu trebuie configurat; cenzură totală, în totalitarism,
răvaşe pe care le-a – să spun aşa – returnat? privită dintr-o simplă perspectivă realistă», cenzură democratică, în democraţie.
Curat murdar monument şi-a înălţat Popa… deşi ea e un «document sufletesc de o mare Pentru primul caz, de trăire în comu-
N. Manolescu, despărţindu-se de trecut sinceritate şi vigoare etică, scutită de con- nismul autohton, este de crezut, pentru
senin, râzând (Cenzura veselă, în România cesii». Din păcate, N. M. a acceptat să facă că este sinceră, recunoaşterea de felul:
literară, nr. 7, 1999), socoteşte că cenzura un ruşinos compromis, ceea ce nu e deloc în „mutilarea mai tuturor volumelor noastre
favoarea prestigiului său. Nu m-ar mira să de către cenzură“ (Nora Iuga, Se poartă
fie atacat de E. Barbu pentru... denaturarea antologiile, în Luceafărul, 31, 1998).

Cenzurii ideologice îi convine în
creaţie – în expresia restrânsă – comu-
nicarea oblică, autoreferenţială, înde-

10 Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 Scrisul Românesc Cronică literară

Mihai Vitrina
DUŢESCU cu

Cărţi Şerban Chelariu – Piele şi unghii

Am citit în ultimii ani foarte multă poezie publi- târziu, emigrează în SUA, unde obţine titlul de Profesional Şerban Chelariu exclamă, aidoma lui Blaga: am ajuns
cată în cărţi şi în diverse reviste. Majoritatea Engineer şi lucrează în domeniul construcţiilor industriale. mai bătrân/ decât tata/ şi am ajuns/ chiar şi bunic/ în carne
acestor poezii sunt scrise în aşa-numitul vers alb sau şi oase/ tata nu a ajuns niciodată/ în carne şi oase/ bunic…
vers liber. M-am întrebat adesea ce vor să însemne aceste A publicat mai multe cărţi, primite favorabil de critica
caracterizări; alb, adică se vede prin el şi liber de cine?, literară. Paralel, a participat cu desene şi picturi la nenu- Meditaţii obiectuale, construcţii savante sau butaforii
probabil liber de constrângerile rimei şi ritmului. mărate expoziţii organizate la diverse galerii americane, ieftine, acest soi de poezii surprind, în versuri scurte,
La un moment dat se spunea că acest fel de versuri tre- în universităţi şi muzee. Deci, pictura şi poezia au devenit stări de viaţă, distorsionate, folosind un limbaj abrupt,
buie să aibă un ritm interior, să răspundă adică unor pauze pentru el un limbaj rafinat, foarte modern şi foarte simplu metalic: animale/ la amiază/ dorm pe-a dealului spetează/
de respiraţie, să urmărească un fel de ritm al naturii. Din totodată: peste câteva zile mă duc la grădiniţă/ peste câteva numai animalul om/ împrejurul inspectează/ fără pace/
păcate, cele mai multe dintre aceste versuri nu numai că nu zile mă duc la şcoală/ peste câteva zile părinţii
mai au niciun fel de ritm, dar sunt nişte simple propoziţii sunt daţi afară din învăţământ,/ peste câteva fără somn/ atârnând de o crevasă/ prins de-
enunţiative, scrise una sub alta, fără nicio logică, fără să zile pictez un tablou/ peste câteva zile mă duc la un fir lucind în soare/ peste-un schit/ făcând
constituie un corpus de idei. înmormântarea bunicului…/ peste câteva zile prinsoare/ raţional/ c-o să ajungă/ din întregul
Bine cu ideile e mai greu, trebuie întâi să le ai şi pe cade Ceauşescu/ peste câteva zile construim o univers/ cel mai repede vestit.
urmă să le scrii, altfel te adaugi unor legiuni de poeţi fără biserică românească.../ peste câteva zile moare
har care să perindă prin raftul librăriilor, făcându-ne să un prieten/ peste câteva zile îmi slăbeşte auzul/ Totul seamănă cu totemul colorat, construit
repetăm a doua moarte a brazilor, cum se scria odată în peste câteva zile am probleme cu sănătatea. de Matisse pentru Picasso. Fără de sensul
revista „Ramuri“ despre cărţile proaste. capătă sens sub pana lui Chelariu, lumea se
Dar sunt şi excepţii, una se numeşte Şerban Chelariu, Am citat din acest poem pentru că el sinte- metaforizează elegant şi sentimentul ludic
iar cartea sa este Piele şi unghii, apărută anul acesta la Ed. tizează în câteva versuri o viaţă, viaţa fiecăruia profund copleşeşte.
Limes din Cluj şi este o carte care traduce parcă picturile dintre noi, în viziuni plastice de mare acurateţe,
lui Câlţia, conceptele şi ideile găsindu-şi aici haina de de mare densitate şi emoţie. O lumină pură tălăzuieşte ca o mare
culoare şi parfum. plutitoare peste spaţiul-timp: lumina ochilor
Şerban Chelariu s-a născut la 30 septembrie 1943 în Atins de nostalgii, de o Românie patriarhală, poetul luminii/ trecând prin prisma şlefuită/ spaţiu
Bucureşti. Îşi ia licenţa de inginer constructor la Facultatea scrie: măicuţele noastre coceau/ mereu/ şi cuvinte/ cu timp/ de veşnicii/ se descompune paralel/ în infinite-n fel
de Construcţii civile şi industriale în 1967. Zece ani mai mere-n cuptor// de-atunci mi se face de mame/ şi de şi număr/ fertile energii/ şi peste viaţă/ fapta bună/ unde
mirosul de mere/ al cuvintelor coapte/ năprasnicul lumina/ cade.
dor// deseori/ fără cuptor de părinţi/ cuvântul rămâne Lecţia lui Ion Barbu a fost învăţată perfect. Dar Şerban
venin/ scuipat printre dinţi… Chelariu rămâne un vizionar.

Traian Vasilcău – Sfeşnic în rugăciune
Traian Vasilcău este o personalitate culturală mar-
cantă în Moldova de dincolo de Prut. S-a născut temnicerii.// Urcând pe-o rază de argint, cocorii/ Salută cărţi încântă şi sunt incantate şi peste ele pluteşte tutelar
la 2 aprilie 1969 în satul Viişoara din Basarabia. A absolvit morţii care ne conduc/ Aceştia-şi lustruiesc de zor bot- sacrul Poetului fără pereche: Nesigur pe viaţă,/ Mi-s sigur
Facultatea de Istorie şi Etnopedagogie a Universităţii „Ion forii,/ Poartă cravate, dogme şi trabuc.// Şi cum surâsul pe moarte/ Şi dramele tale/ În care m-arunc,/ Rănescu-mi
Creangă“ din Chişinău. E preşedinte al Societăţii Culturale lor în mine-l scapăt/ Prohodul poeziei n-are capăt; sau cântarea/ Unită cu zarea,/ Şi plânge-nserarea/ Cu glasuri
„Pasărea Phoenix“, membru al Uniunii Scriito- Ningea apocaliptic în cetate,/ Nici pârtii nu erau, ningea de prunc/ Nesigur pe mine,/ Mi-s sigur pe stele/ Şi-n haina
rilor din România şi din Moldova. cernită/ A orelor, trec/ N-am o altă soartă/ Şi-mi bate în
Aeditat 39 de cărţi la Chişinău, Iaşi,Alba Iulia, mereu,/ Când patru mierle-n doliu îmbrăcate/ poartă/ O mare-i cea Moartă/ Şi-aleg să mă-nec.
Arad, Craiova, Timişoara, Bucureşti şi Ottawa. M-au dus în cuibul lor din Dumnezeu.// Ocean
Este Maestru în artă. al dragostei cerul era,/ Uitată faţa mamei din Un Poem mereu actual are accentele istoriei unui
Şfeşnic în rugăciune a apărut în anul 2012, în icoane/ Parcă de secole mă tot aştepta.// Eu neam vitregit şi rupt de marele său trup: Am izbândit!/
cadrul Proiectului cultural-artistic „Noi vedem cu pentru voi, tăceri, viaţa-mi pot da!/ Voiam să Suntem durerea/ Acestui neam uitat de astre./ Se-navuţeşte
inima“, derulat de Asociaţia Obştească „Mereu strig dar viscolu-ncuia/ Împărăţia buzelor doar Puterea/ Pe seama lacrimilor noastre.// Am izbândit
aproape din Chişinău“. orfane. Doamne-Fereşte/ Să credem că n-avem vreun rost./ Ţara
Poetul e un singuratic pe tărâmul tăcerii, în din noi mai prohodeşte/ Pân’ şi tăcerile ce-am fost.
ţara poeziei, atins de nimbul sacru al marii mu- Emoţionante sunt versurile dedicate patriei,
zici. Traian Vasilcău scrie în dulcele stil clasic, respectând aşa cum sunt versurile poeţilor moldoveni în Nu pot încheia aceste sfielnice însemnări, fără să
cu rigoare legile prozodiei. Poemele sale sunt incantaţii general: Noaptea mocnind, suspină-n drum şi amintesc un poem excepţional închinat maicii dragi: Îmi
desăvârşite, închinări ale omului în faţa nemărginirii: Pro- luna/ Îi şterge plânsul, tace-ntotdeauna./ Deşi amintesc de maica mea/ Cum sta-n genunchi şi se ruga/
hodul poeziei a-nceput/ Tot ce vom scrie e Opera tăcerii,/ în ea sunt stoluri de cuvinte.// Vai, ochii nopţii parcă-ar fi Şi ceru-n faţă-i cobora/ Să nu se roage singurea// Şi-n
Pe margini de cuvânt, din absolut,/ Oştiri de şoimi imită morminte/ Spre care-o să venim să se cunune/ Însingură- clipa când se ridica,/ Cerul la loc se înălţa/ Iar lacrima pe
rile din rugăciune.// Iubito, ce-amiroşi a primăvară,/ Noi faţa sa/ Ca diamantul strălucea,// Şi de smerenii mâna-mi
suntem condamnaţi să fim o ţară! grea/ Binecuvântu-i culegea.
Într-un balans între viaţă şi moarte, poeziile acestei
Trebuie să fiţi de acord că sunt versuri de neuitat!

Dan IONESCU

O carte academică pe un subiect comercial

Fiind mai mult o explicaţie bizară a unor ve- acestui mit în 1897, când a publicat romanul Dracula. (Derby 1924), Broadway, New York (1927)“ care s-au
denii, mitul vampirului, generat de folclorul El urbanizează mitul pe care-l leagă de numele con-
nostru, depăşeşte în notorietate, pe plan ducătorului de neam şi de ţară, Vlad Ţepeş (Dracul), bucurat de aprecierea publicului.
universal, pe toate celelalte, inclusiv pe cele fundamen- dar demersul produce luminosului domnitor o mare
tale, identificate de G. Călinescu în Istoria literaturii nedreptate întrucât îl face mai cunoscut lumii prin mitul Marius-Mircea Crişan analizează în profunzime
române de la origini până în prezent: Traian şi Dochia, adiţional numelui, decât prin faptele-i de arme şi de
mioritic, erotic şi al jertfei creatoare. viziune care l-au impus definitiv în istoria poporului procedeele specifice artei dramatice şi felul în care
Marius-Mircea Crişan consacră o lucrare amplă român. Rangul de imagine stereotipică mitul l-a deprins
despre Impactul unui mit: Dracula şi reprezentarea datorită dublului succes, literar şi cinematografic: „Îna- acestea au propulsat vampirul în mentalul colectiv.
ficţională a spaţiului românesc (Ed. PRO Universitaria, inte de a publica romanul, Stoker a realizat o variantă
Bucureşti, 2013, 294 p.). dramatică a acestuia, care a fost citită pe roluri la Tea- Este interesat în acelaşi timp, de imaginea pe care
Prima secţiune a cărţii stabileşte Premisele succe- trul Lyceum (…). Succesul dramatizărilor Dracula s-a
sului: De la folclor şi istorie, la imagine stereotipică. înregistrat însă după moartea lui Bram Stoker“ datorită Transilvania o deţine, fie în cartea lui Bram Stoker,
Scriitorul Bram Stoker a atras atenţia cu adevărat asupra „adaptărilor dramatice ale regizorului Hamilton Deane
fie în reprezentările teatrale, cinematografice, broşuri,

cronici de carte etc.

Deosebit de interesantă este paralela Mit vampiric şi

istorie românească, datorită mai multor aspecte, dintre

care ne vom opri la următorul. →

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 11

Mihai ENE

„Cartea sacră“ a teatrului Nō

Într-o vreme în care, în Europa, teatrul se afla Conceptul central în scrierile lui Zeami privitoare zeiţei Amaterasu, la „secretul teatrului Nō“, lansând
în etapa „misterelor“, jucat în bâlciuri şi cu la arta actorului este floarea (hana). Acest concept me- un alt concept central în înţelegerea sa: yugen (graţia),
diferite prilejuri în spaţii improvizate, teatrele taforizant, în bună tradiţie budistă (la 60 de ani, Zeami calitatea jocului actoricesc, la scrierea şi interpretarea
profesioniste apărând mult mai târziu, înainte, aşadar, cu chiar devine călugăr zen), cuprinde în sine tot spectrul pieselor Nō, la modul în care floarea poate fi păstrată.
aproape două secole de crearea commedia dell’arte, în de semnificaţii pe care reuşita unui actor le poate con-
Japonia se practica un tip de spectacol foarte bine fixat, ţine: talent, inspiraţie, expresivitate, o anumită stare de Alte scrieri despre floare sunt: Calea spre floare
gustat de categorii largi şi variate de public, astfel încât să graţie, în care actorul devine încântător şi atinge apogeul (1420), în care se face referire la cele două arte şi cele trei
fie posibilă inclusiv o gândire asupra fenomenului teatral artei sale. Jocul său înfloreşte, iar el este admirat pentru stiluri din teatrul Nō: cântecul şi dansul, respectiv cele trei
şi artei actorului. categorii de roluri; Floarea şi oglinda, în care se discută
Nu este de mirare că, în acest context, frumuseţea şi perfecţiunea sa, la fel cum aspectele practice ale pregătirii actorului, de la respiraţie
apare un autor precum Zeami (1363– o floare trezeşte încântare în momentul şi folosirea simţurilor şi până la elemente de mişcare şi de
1443), actor, regizor, dramaturg şi teore- deschiderii sale maxime. Dar nu trebuie tehnică a interpretării, toate însă corelate cu starea interi-
tician al teatrului Nō, cel care i-a urmat uitat că floarea este trecătoare, iar efor- oară a actorului şi cu construcţia de sine, doar o armonie
tatălui său, Kan’ami, la conducerea şcolii tul de a-i păstra prospeţimea este unul perfectă putând să ducă la frumuseţea desăvârşită, care are
Kanze şi a devenit una dintre personalită- pe care doar cei cu adevărat talentaţi şi la bază conceptul de graţie; Cele nouă niveluri, în care
ţile cele mai proeminente acestei arte. Nu riguroşi îl pot face. La baza florii stau este stabilită ierarhia diverselor flori, de la cea trivială,
putem decât să ne bucurăm că scrierile seminţele, adică practica, studiul, repe­ până la Floarea Fără Seamăn, cea adevărată, singura
sale au apărut şi în traducere românească tiţiile permanente pentru a ajunge la care are capacitatea de a se păstra nealterată pe parcursul
sub titlul Şapte tratate secrete de teatru desăvârşire. Zeami teoretizează aceste avoluţiei unui actor.
Nō (Ed. Nemira, 2011, trad. de Irina lucruri în Învăţături despre stil şi floare
Holca), beneficiind de prefaţa regizorului (1400-1418), dar nu în abstract, ci cu Ca orice „director de companie“, Zeami şi-a expus şi
Andrei Şerban, una dintre personalităţile referiri exacte la fiecare etapă a devenirii principiile privitoare la componenţa unei trupe şi rolul
teatrale cele mai influenţate de teatrul unui actor, de la vârsta de 7 ani, când fiecăruia în interiorul său, într-un text numit Detalii
oriental. De altfel, mulţi dintre cei care au ar trebui să înceapă „antrenamentul“ şi despre Cale.
revoluţionat teatrul european au avut con- până la bătrâneţe, când este recomandat
tact cu teatrul japonez, descoperind aici un ca actorul să joace doar roluri uşoare, pe De o bogăţie, complexitate şi coerenţă extraordinare
tărâm diferit şi o înţelegere foarte rafinată a artei actorului. care le poate juca într-un mod desăvârşit, pentru epoca în care au fost scrise, de unde şi rezistenţa
Comparat, în postfaţa volumului, de către Carmen Stanciu, fără ca vârsta să pună prea mult amprenta pe jocul său. lor în timp, textele lui Zeami reprezintă un extraordinar
ca importanţă a demersului, cu Aristotel, care, prin Poetica Este extraordinară înţelepciunea manifest al artei teatrale, o sursă inepuizabilă de inspi-
sa, a oferit bazele înţelegerii teatrului antic, influenţând echilibrată de care dă dovadă Zeami raţie, sintetizând cu eleganţă şi luciditate toate aspectele
toată desfăşurarea fenomenului teatral până în secolul XX, în tratarea tuturor acestor probleme
Zeami este teoreticianul fundamental al teatrului Nō. Mai specifice şi maniera în care înţelege esenţiale ale dramaturgiei. Nu putem
mult, aş îndrăzni să spun că Zeami este mult mai interesant fiecare aspect al artei actorului. Tot şti cum era Zeami ca actor sau regi-
şi mai important pentru cei care practică teatrul pentru că în acest mic tratat descrie, pe scurt, zor – deşi faima sa ajunsă până la noi
el se referă în scrierile sale mai ales la aspectele materiale principalele personaje ce apar în spune multe despre calitatea artei sale
ale acestei arte: pregătirea şi devenirea actorului, stilul şi piesele Nō, stabilindu-le exact atât –, însă putem afirma, fără niciun fel de
modalităţile expresive, tehnici de antrenament specifice importanţa, cât şi maniera în care tre- dubiu, că în ceea ce priveşte scrierile
artei actoriceşti, scrierea şi adaptarea pieselor (trebuie buie interpretate. În fine, după aceste sale teoretice, acestea nu şi-au pierdut
menţionat că Zeami a scris aproape jumătate din piesele expuneri urmează o secţiune în care, floarea, expresivitatea care încântă şi
care constituie, şi astăzi, în diferite variante, repertoriul prin întrebări şi răspunsuri, Zeami luciditatea care îţi impune adevăruri
Nō), interacţiunea cu publicul şi înţelegerea psihologiei încearcă să lămurească şi mai bine fundamentale.
publicului etc. Trebuie, de asemenea, spus că toate tratatele câteva aspecte legate de tot ceea ce
lui Zeami erau dedicate doar membrilor şcolii sale, ele fiind teoretizase anterior, în celelalte două Un studiu important despre Teatrul
secrete şi trebuind a fi păstrate în interiorul şcolii sale şi secţiuni. Apoi, autorul se referă la Nō a publicat la Scrisul Român­ esc în
transmise pe calea maestru – discipoli. originea divină a teatrului, la apariţia 2009 Ruxandra Mărginean Kohno, sub
sa legendară, trimiţând la povestea titlul Teatrul: Tradiţie creatoare, ediţie
bilingvă româno-japoneză, în care ac-
centul este pus pe Zeami şi epoca sa,
despre care voi scrie într-un număr viitor
al revistei.

→ Au fost mai multe variante, că Bram Stoker a fost care valorifică mitul domnitorului Ţepeș, etalon de fi de exemplu, exerciţiile de traducere din tomurile
inspirat de pamfletele germane despre domnitorul Vlad corectitudine, și nu al vampirului, mit care, ce-i drept, pe subiect sau percepţia satului românesc în ora de

Ţepeş, în „realizarea personajului ficţional Dracula din la noi este neglijabil în forma atribuită unui domnitor literatură engleză.

romanul omonim“, că a venit în vacanţă în Transilvania atât de mare ca Vlad Ţepeș; mai mult se discută despre Cele trei interviuri din epilog aclimatizează aspecte

etc. Adevărul este mult mai simplu. Pe scriitorul englez l-a vampiri la sate, când se aud, în mod repetat, zgomote noi în percepţia vampirului la noi: Perspective noi în

atras explicaţia lui Wilkinson, care a fost consulul Marii inexplicabile prin casă. Și atunci, de vină este mortul abordarea mitului Dracula: Interviu cu dr. Farkas Jenö,

Britanii la Bucureşti în anii douăzeci ai secolului al XVIII- care trebuie dezgropat și pentru a i se realoca pacea în Dracula şi dramaturgia românească: Interviu cu scrii-

lea, că „în limba valahă Dracula înseamnă Diavolul“. mormânt, i se înfige o ţepușă în inimă. torul Mircea Bradu şi Dracula, un mit viu: Interviu cu

A doua secţiune urmăreşte Dezvoltarea stereotipului Cărţile mai importante ale autorilor români despre scriitorul Dumitru Radu Popescu. Fiecare dintre inter-

vampiric, cu subdiviziunile: Transilvania vampirilor: mitul vampirului sunt tratate în capitole separate, din vievaţi aşază mitul la locul lui, în afara exagerărilor de

Evoluţie literară a clişeului, Dracula şi obsesia tota- perspectiva unui moto: „Fiecare rând pe care-l aştern ordin comercial. Farkas Jenö explică rezistenţa mitului

litarismului comunist, Arta succesului prin confortul mă absolvă“: Ipostaze istorice şi perspective culturale prin fascinaţia oamenilor faţă de violenţă şi dă exemplu

stereotipului. în Jurnalul lui Dracula de Marin Mincu, pe Jack Spintecătorul şi pe alţi asasini, Mircea Bradu,

În perioada interbelică, era un cult ex- „Părea un tânăr voievod“: Mit istoric şi prin valoarea domnitorului Vlad Ţepeş care este egal

trem de puternic al satului românesc. Ni- mituri ale iubirii în Blândul Dracula de „cu toţi regii şi împăraţii lumii“, iar Dumitru Radu Po-

mic nu-l putea depăşi. Cert este că vederile Victor Iancu, Mascarada turistică versus pescu pune punctul pe i: „Dracula este un mit viu, care

României Interbelice erau cu totul altele turism cultural în Dracula Land – Dracu- nu poate fi încheiat într-o singură interpretare. Păstrând

decât să ia în seamă, mai mult decât este la Park de Mircea Bradu, Un roman pa- proporţiile cu marile mituri, Dracula îi dă posibilitatea

necesar, un mit modern. Contextul este rodic excepţional: Spectacolul Dracula şi fiecărui autor să scrie despre sine şi despre timpul său.

prezentat în a treia secţiune, Depăşirea nevoia de divertisment a literaturii în Ne- Nu este o entitate care te lasă să dormi, ci îţi dă o energie

stereotipului vampiric: spaţiul românesc potul lui Dracula de Alexandru Muşina. să găseşti o soluţie a vieţii, între nişte forţe insolite“.

și redescoperirea de sine. Interesat de ce mai citesc elevii noştri Lucrarea de proporţii Impactul unui mit: Dracula

Reprezentarea domnitorului Vlad şi ca ei să nu cadă în plasa conotaţiilor şi reprezentarea ficţională a spaţiului românesc de

Ţepeș în contemporaneitate este tratată furnizate de cinematograf, Marius-Mir- Marius-Mircea Crişan este aparte pe piaţa de carte, prin

în capitolul Dracula și judecata Istoriei. cea Crişan încearcă să-i găsească mitului subiect. Amploarea dezbaterii o recomandă oricărui tip

Este vizat repertoriul teatral autohton perspectiva didactică oportună, cum ar de public, de la academic la cel al cinefililor.

12 Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 Scrisul Românesc Eseu

Felicia-BURDESCU gamă largă, de la atracţia fizică la cea
spirituală, de la iubirea disperată la cea
Lucian Blaga şi poezia de iubire plină de speranţă, pentru că anotimpurile
iubirii constituie un destin uman, o zodie
În preajma primului război mon- drumului e dorul. Pentru poeţi revenirea cum lumina erosului este pentru poeţi umană: Catrenele dragostei: Dragostea
dial, poezia română de dragoste la origini înseamnă revenirea la etern, la dincolo de luminozitate vizuală, pe ur- ne-o ţină zeii să ne-ncânte funigeii/ ca
are modele romantice sau sim- memoria primordială prin operă, lăsând mele tradiţiei platoniciene, ca aspiraţie a urzeala inului/ firele destinului. Valoarea
boliste de marcă: Eminescu, Macedonski. istoria să curgă, să se şteargă, ei devenind spiritului spre Fiinţă, o lumină din lumină. mito-poetică a simbolului funigei trimite
Ştefan Augustin Doinaş pune poezia de astfel veşnici. Inspiraţia poetică în acest Erosul în poezie devine calea identificării la fragilitatea şi perisabilul uman. Iubirea
dragoste din această perioadă sub semnul sens a fost asociată cu o coborâre în Infern însăşi cu obiectul libidinal din care eul are capacitatea metamorfozei totale a
a două caracteristici majore: barochismul de unde poetul aduce imaginea lumii sale. poetic definit se întoarce la Sinele poetic materialului în spiritual şi divin, sugerate
persistent al imaginii şi senzualitatea ex- Structurile imaginarului sunt inversate din în sensul freudian. Sinele poetic, Fiinţa prin imaginea petrarchistă care reuneşte
presiei. Tema iubirii în poezia română la diurn în nocturn, după o asociere firească a sau Conştiinţa poetului creează pasiv în focul cu îngheţul: A fost cândva pământul
începutul secolului al XX-lea va rămâne regimului simbolurilor de coborâre. acest moment. Mai mult, lumina de lună străveziu: Nu pot să ştiu ce-a fost prin
permanent combinată cu tema naturii sub sugerează alegerea erosului păgân, legat vremi, odinioară,/ ştiu doar ce văd: sub
influenţa Romantismului german sau al În viziunea trans-descendenţei con- de fertilitate, de erezia precreştină, miste- pasul tău,/ pe unde treci sau stai, pământul
Simbolismului francez. trariilor, iubirea apare ca factor cosmic rul lui Dionysos. Lumina de lună capătă înc-odată, pentru-o clipă,/ cu morţii săi
Ce exprimă iubirea în poezia română totalizator în mitul poetic modern alcătuit o semnificaţie specific blagiană pentru zâmbind, se face străveziu./ Ca-n ape fără
modernă? Un sentiment omenesc de de Blaga. Eliade asociază iubirea cu ritua- că nocturnul este preferat diurnului ca prunduri, fabuloase, reci/ arzând se văd
origine divină menită a susţine arderea lurile precreştine pentru fertilitate. Femeia revelare a misterului prin suprapotenţa- minuni – prin lutul purpuriu.
vitală în sens uman peren. Iubirea stă la nu este opusul bărbatului, ci în ea fiin-
baza creaţiei poetice sugerată de metafora ţează un principiu cosmic re. În absenţa divinului, Cine sunt subiecţii acestui tip de relaţie
focului. Demonul creaţiei este perpetuu le- datorită căruia contrariile dragostea pământească intersubiectivă neasemuită, bazată pe cel
gat de sexualitate. Nu întâmplător polenul se unesc, este zeiţă-mamă sublimează focul care mai frumos sentiment uman în poezia lui
şi cenuşa umplu potirele iubirii în opera atât a Cosmosului cât şi a se produce între sexe, Lucian Blaga? În literatura română, din
lui Blaga în sens bachelardian. Iubirea Pământului. În dansurile absolutizându-l, mai în- creaţiile folclorice s-a moştenit o înfăţi-
este în sine o aventură iniţiatică pentru orgiastice pentru fertilita- teţit sau mai estompat, şare feminină suavă, blondă, însă destul
poeţi, un moment de revelare a divinului. tea solului erau admise nu- căci focul este simbolul de puternică în gânduri şi acţiuni. Îngerii
Sacrul nu-şi găseşte prezenţa în adâncurile mai femeile ca posesoare arderii sau consumului lui Rilke au contribuit la noul portret al
sentimental intime ale creaturii sale decât ale marii taine deţinute de în iubire. Focul acesta europeanului modern. El este un înger
ca o recunoaştere a iubirii ca lege a firii, divinitate, ulterior preluate uneşte contrariile orfice, în perfecţiunea lui originară, care nu are
prezentă în tiparul existenţial. În varie- de zeii moderni Dionysos rezolvând orice tensiune. nimic comun cu religia creştină. La fel
tatea dragostei umane: maternă, paternă, şi Zamolxe. În poezia lui În acest sens, omul lui ca Eminescu, Blaga trebuie să fi apreciat
filială, erotică, omul este protagonist într-o Blaga, numai în acest sens Blaga, ca şi al lui Emi- portretul angelic al doamnei medievale
relaţie inter-subiectivă de reciprocitate. se leagă dorul de iubire ca nescu, este mai întâi ens din opera lui Dante, pe Beatrice femeia
Relaţia eu – acela (Dumnezeu) îşi află o mister al contopirii lui cu amant, înţelegând iubi- care părăsise viaţa, stăpânind mai intens
singură expresie remarcabilă în poezia Firea. Revelaţia divinu- rea în sens primordial, spiritul poetului, precum odată Euridice
adoraţiei mistice a lui Vasile Voiculescu. lui este deci o expresie a formativă chiar înaintea înrobea gândurile lui Orfeu. Doamna ne-
Tensiunea lăuntrică, izbucnirile nedomo- sufletului uman, prelungit gândirii sau conştiinţei miloasă în versiune petrarchistă întregeşte
lite exprimă consumul unei subiectivităţi în trupul uriaş al Cosmosului prin forţa de sine. Apoi în sensul revelaţiei divine portretul angelic al celei care reprezintă
creatoare care face din iubire o cale regală pământească a iubirii. O revelaţie care iubirea se poate atinge numai în cazul pentru poet nu numai femeia, ci viaţa,
spre poezie, de la ritualurile pre-creştine face din formele originare ale existenţei o artistului. Ea aparţine unei supranaturi: unitatea, creaţia, opera, absolutul, misterul
de fertilitate, de la mitul antropogonic al transimanenţă a divinului, iar iubirea are Pe sub brazi, pe sub bătrânii,/ nici o zână sau însăşi Fiinţa sa poetică. Concepţia
germinaţiei până la mitul poetic modern. astfel o semnificaţie cosmogonică. nu-şi aprinde/ măcar coapse, măcar sânii,/ religioasă medievală nu explică prea
Lirica română de dragoste este departe cum fac verzii licurici? mult necesitatea cuplului în iubire, însă
de idila pastorală, complexitatea ei îşi are Se pot considera un spaţiu mitic, pre- Timpul iubirii devine prezentul etern apreciază femeia în sens angelic, pentru
originea în creaţia eminesciană. Senzualul cum şi un timp mitic, scoase din tiparele în care acest sentiment readuce veşnic maternitatea care i-a fost destinată. În
şi spiritualul se întâlnesc între complexita- istoriei, în care poetul îşi proiectează aven- poetul la începuturi şi-i dă forţă creaţiei. credinţele religioase, când femeile se
tea iubirii (viaţa) şi finalitatea ei (creaţia). tura iniţiatică. Revenind la timpul iubirii, Poemul Strofe de-a lungul anilor reia sting din viaţă, locul lor este preluat de
Sentimentul complex al iubirii este încă se poate delimita un anotimp interior contrariile orfice eminesciene. Sentimen- îngeri. Pe de altă parte, Goethe nu s-a
dorul, cu farmecul său dulce-dureros. specific germinaţiei şi recoltei. Primă- tul iubirii este atât de intens pentru că oprit la această versiune angelică pentru
Această temă exprimă totuşi unitatea în vară este un poem construit pe funcţia provine din preaplinul Fiinţei ce creează relaţia în iubirea erotică, preferând-o pe
tiparele poetice româneşti la începutul cognitivă a iubirii, relaţiei intersubiectivă vidul şi nevoia cuplului. Absolutizarea cea demonică pentru că este creatoare în
secolului, ceea ce nu se poate spune despre eu-tu în care poetul înţelege taina Firii erosului în poezia modernă se face odată sens superior, artistic. Romanticii au trăit
poezia din Vestul Europei, din Anglia ori din cunoaşterea trupului iubitei. Ritmul cu spiritualizarea iubitei. Ea devine parte într-un imanent frenetic. Nietzsche l-a ri-
Irlanda. Relaţia intersubiectivă în iubire, vegetaţiei revenită la viaţă este consonant integrantă a spiritului poetului care astfel dicat pe Dionysos deasupra lui Dumnezeu,
reciprocitatea se află la răspântie, motiv cu cel al arderii în iubire. Blaga scoate pare a nu fi atras de sferele înalte ale instaurând cu o luciditate fără precedent,
pentru care sentimentul obsesiv al eului în acest fel sentimentul erotic de sub preocupărilor geniale: Când îţi ghicesc drepturile înstrăinate ale iubirii, cel mai
poetic neidentificat libidinal este de tris- incidenţa păcatului, nerezolvat în religie, arzândul lut/ cum altul de Tanagra nu-i,/ important sentiment pentru viaţă şi creaţie.
teţe şi amărăciune. legându-l de fecunditate în sensul ereziei din miazănoapte până-n sud/ mai e nevo-
În concepţia lui Blaga, dorul are o precreştine, sau legându-l de cunoaştere, ie de statui? S. Paleologu-Matta discută C. G. Jung aşează la baza portretului fe-
semnificaţie mult mai complexă decât sen- iluminare divină, în sensul mitului poetic interpretarea cuplului erotic în critica mo- minin arhetipul propriu masculin, anima.
timent sau tânjire după fiinţa iubită. Eugen modern. Elogiul lui Pan şi Dionysos se dernă. Curioasă nu este numai împlinirea De aceea iubita reprezintă toate năzuinţele
Tudoran comentează accepţiunea acestui situează pe această linie, coborând direct în iubire, pentru că sexualitatea în sens poetului. Freud consideră femeia obiect
termen în filosofia blagiană pornind de la din vitalismul lui Nietzsche sau energiile freudian devine o necesitate, ci şi intenţia libidinal pentru bărbat, absolut necesar
mitul antropogonic şi locul său în alcătui- Expresionismului: Printre flori şi-n mare de a rămâne în cuplu. Îndrăgostiţii uită de pentru maturizare în momentul abando-
rea lumii poetice. Dorul pentru Blaga este iarbă,/ patimă fără păcate/ ne răstoarnă-n lume în autosuficienţa lor, îşi creează un nării erosului matern. Deşi a negat iniţial
un concept, o dimensiune trans-orizontică infinit, cu rumoare şi ardoare/ de albine univers în afara universului. Pentru un teoria inconştientului colectiv (Jung) şi
datorită căreia fiinţa umană tânjeşte după re-ncarnate./ Înc-odată, iar şi iară,/ a iubi moment, poetul, clarvăzător în esenţe, se psihanaliza (Freud), Blaga a fost influen-
celălalt tărâm, tânjeşte după cunoaştere în e primăvară. lasă purtat de aparenţe în metamorfozele ţat suficient pentru a-şi reprezenta singur
sens transcendent, proiectată în imaginea legii Firii. Psihanaliza modernă atribuie forţa inconştientului, demonismul creaţiei.
totalizatoare a acestei lumi, la curţile Solstiţiul de vară este un moment cuplului o pre-eminenţă, apriorică unităţii, Sub influenţele menţionate, poetul român
dorului. Pornind de la folclor şi geografia prielnic iubirii după o tradiţie orgiastică. chiar anterioară conştiinţei androginului. alcătuieşte un portret compus al iubitei, în
mitică a satului, Blaga numeşte acest Creaturi de vară numeşte metafora pentru Iubirea îl coboară pe poet în mate- toate ipostazele feminităţii, care-i stăpâ-
sentiment dorul-dor după cum Tâlcul licurici. Preferinţa pentru lumina de lună rialitate, în acelaşi timp ridicându-l în neşte gândurile. Poezia de iubire are un loc
a tuturor lucifericilor îl determină pe Bla- transcendent. Sentimentul îmbracă o important în economia creaţiei blagiene de
ga să atribuie micilor creaturi străluciri la primul volum, caracterizat de energiile
selenare. S. Paleologu-Matta apreciază expresioniste şi dansul existenţial. Ea se
suprapune peste magma hiletică sau faza
preverbală în sensul Kristevei, o perioadă
de căutări, identificări în care erosul are
un loc central. Continuare în numărul 12

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 13

Florentina ANGHEL

O carte-album închinată Irinei Mavrodin

Am răsfoit cu plăcere volumul bru şi confort spiritual, dar şi certitudinea continuitatea, seriozitatea şi, mai ales, răbda- ternic al apartenenţei la natură, cu bucuria
bilingv, română-franceză, unui autocontrol care i-a călăuzit trăirile rea. Mereu am în faţa mea nu sute, ci mii de de a trăi şi cu munca de scriitor, eseist, tra-
Macii, ploaia şi singurătă- cele mai intense spre poezie. pagini care aşteaptă să le traduc. Nu intru în ducător şi profesor sunt trei coordonate în
ţile Irinei Mavrodin, de Genoveva Preda, panică, ci pornesc la drum ca un melc. Paşii jurul cărora, ne demonstrează autoarea, s-a
publicat la Scrisul Românesc în 2014 şi Dezvăluirile Genovevei Preda, căci în se înşiruie unul după altul, ca picăturile de construit Irina Mavrodin. Generozitatea
am retrăit unele momente petrecute alături mod firesc gustăm din intimităţi pe care unii ploaie care pot umple vase uriaşe sau chiar exprimată prin spaţiu şi culoare şi care se
de Irina Mavrodin. Proza memorialistică dintre noi nu au avut plăcerea şi nici şansa învolbura râuri şi cascade. Şi, încet, încet, regăseşte în aspectul volumului, calitatea
poate fi privită cu detaşare, ca un document să le experimenteze, sunt pline de graţie hârtiei şi imaginile cu Irina Mavrodin
care ne oferă accesul, şi acesta distorsionat şi căldură oferindu-ne esen- ajung în vârful muntelui. şi Genoveva Preda sunt un omagiu ce
şi fragmentat, căci e un punct de vedere, ţa unei personalităţi. Ţinuta Sunt fericită când ating concertează cu textul autoarei şi cu acele
în viaţa artistului, atunci când nu l-am elegantă, sobră şi simplă a Iri- piscul, dar ştiu că alte cărţi „crâmpeie“ de eseuri şi poezie selectate
cunoscut personal. Altfel stau lucrurile nei Mavrodin se armonizează aşteaptă să le traduc. Cobor cu grijă şi punând în abis din nou esenţa
când paginile vin să completeze şi/sau cu simplitatea apartamentului iarăşi la poalele muntelui a ceea ce a fost şi rămâne Irina Mavrodin.
să confirme o experienţă pe care cititorul din Apolodor aşa cum ni-l şi drumul meu în lumea
a trăit-o deja. Am constatat cu „uimire“ descrie autoarea, cu muzica cuvintelor o ia de la înce- Mai trebuie menționată dorinţa expresă
că Genoveva Preda a cunoscut-o pe Irina clasică şi cărţile care-i ţineau put...“. Dar drumul în lumea a autoarei de a scoate volumul de sub tipar
Mavrodin cu un an mai târziu decât mine, companie, cu radioul primit cuvintelor a fost parcurs de chiar de ziua de naştere a Irinei Mavrodin
dar evident într-un alt context, şi am avut de la Cioran, cu iubirea pentru Irina Mavrodin când a scris (12 iunie), găsind în acest scop toată în-
bucuria de a fi trăit cu un an mai mult ploaie şi maci, cu munca asi- poezie, eseuri şi când a fost ţelegerea din partea editorului, profesorul
alături de aceasta. Această suprapunere duă care a ridicat-o pe culmile la catedră, fiind de fapt un Florea Firan, cunoscut pentru preţuirea
temporală transformă cartea Genovevei literaturii şi criticii româneşti, drum prin viaţa sa. pe care a avut-o întotdeauna faţă de Irina
Preda într-un pod peste timp şi spaţiu pe dar şi cu singurătăţile în care Mavrodin, colaboratoare fidelă a Scrisului
care-l traversam călăuzite fiind de aceeaşi şi-a construit toate acestea. Genoveva Preda a re- Românesc pe o perioadă de mai mult de un
Irina Mavrodin. Spun aceeaşi pentru că mi constituit un model de care deceniu, căreia i-a tipărit un număr însem-
se confirmă din nou că Irina Mavrodin este Reconstituind cuvintele Irinei Mavrodin, cititorii din ziua de azi au nevoie într-un nat de cărţi ce relevă activitatea acesteia de
o constantă ca om, ca scriitor, ca profesor, Genoveva Preda ne încredinţează reţeta volum pe gustul acestora fără a priva ima- poet, eseist, istoric şi critic literar, şi mai
creând în jurul său un sentiment de echili- acesteia pentru performanţă: „... o muncă ginea Irinei Mavrodin de niciuna dintre ales de traducător.
titanică. Dar, ştii, tocmai traducerile m-au trăsăturile caracteristice. „Macii, ploaia şi
format ca om... Ele m-au învăţat ce înseamnă singurătăţile“ asociate cu sentimentul pu-

Claudia VOICULESCU

„O carte poetică, un simbol al prieteniei“

Întărind cuvintele lui Paulo Co- prietenie ale cărei carate nu se vor toci roluri pe scenă şi în film. Aveam să ne şi peregrinajele lor în Franţa, la Mont-
elho – „Chiar dacă ar fi însemnat niciodată şi care le-a legat pe cele două împrietenim din capul locului. Ca semn al Saint-Michel (care le aducea în memoria
despărţire, singurătate, tristeţe, doamne): „Claudia, cuvintele din această acestei trăiri, mi-a oferit o floare din bu- intelectuală şi afectivă pe Madame de
iubirea îşi merită fiecare bănuţ din preţul carte le-am şoptit ca pe o rugăciune… apoi chetul primit de la George Brăiloiu căruia Sevigné, pe Guy de Maupassant, pe Victor
ei“, Genoveva Preda a izvodit din inima s-au aşternut singure pe colile de hârtie…“. Irina i-o prezentase şi-i spusese despre Hugo, care se lăsaseră cândva, la rându-le,
domniei-sale, din iubire şi profundă admi- spectacolele Cioran pe care Genoveva le fascinaţi şi ademeniţi de frumuseţea fără
raţie, o carte-album, o carte poetică, un imn Trebuie să mărturisesc că le-am cu- prezentase în Franţa… Din acel buchet de de egal a locului), la Saint-Malo (portul
închinat prieteniei pentru aceea care a fost noscut pe aceste distinse doamne în piraţilor de altădată, dar şi locul în care se
poeta, eseista şi inegalabila traducătoare împrejurări diferite şi flori ea i-a dăruit şi Irinei află mormântul lui Chateaubriand), la Sète
din franceză, Irina Mavrodin. Aceea cu m-am bucurat de atenţia Mavrodin un fir. Ce în- (pe urmele lui Paul Valéry, Jean Vilar şi
care Genoveva Preda, în împrejurări care şi simpatia lor. Pe Irina tâmplare neîntâmplătoare!, Georges Brassens), dar şi în România (cu
ţin de noroc, miracol şi enigmatic, a legat Mavrodin o cunoscusem cum îi plăcea poetului Ion spectacole şi conferinţe despre Cioran) la
o mare şi fructuoasă prietenie. cu câţiva ani în urmă la Sofia Manolescu să zică. Muzeul Literaturii Române, la Institutul
Cartea poartă titlul Macii, ploaia şi Iaşi, la o sărbătoare a S-a născut atunci o afinita- Cultural Francez, la Sibiu şi Răşinari…
singurătăţile Irinei Mavrodin / Les coque- „Convorbirilor literare“. te puternică, imensă şi de
licots, la pluie et les solitudes d’Irina Ma- A doua oară, am văzut-o neşters pentru Genoveva. Ca un fel de decodificare ce ţine de
vrodin şi a apărut în 2014 sub egida Scrisul în ziua de 12 aprilie 2011 Şi totuşi, parcă, în afară de sublim, Genoveva Preda ilustrează cartea-
Românesc Fundaţia-Editura. Redactorul, sub cupola Academiei timp. A avut amabilitatea şi album cu „crâmpeie din eseurile şi poezii-
concepţia artistică şi coperta aparţin însăşi Române în Aula Magna. mi-a făcut invitaţie pentru le“ Irinei. Totul învăluit într-o discreţie ce
autoarea cărţii, cu gustul său artistic atât Zi fastă în care se sărbăto- 21 aprilie 2011 la Institutul ţine de bun simţ, de parfumul unei prietenii
de rafinat. Traducerea textelor în limba rea Centenarul Cioran. În Cultural Francez, sala „El- autentice care a aureolat destinul spiritual
franceză aparţine Alinei Ioniţă. În carte sală şi prezidiu, evocând vira Popescu“ unde avea al acestor femei de excepţie.
putem admira ilustraţii ce-o arată pe Irina covârşitoarea personali- să interpreteze şi pentru
Mavrodin şi Genoveva Preda în diverse tate a celui aniversat, au fost: Ionel Haiduc publicul român ceea ce realizase ea ca Pot încheia acest parcurs cu vorbele
ipostaze, dedicaţii ale Irinei Mavrodin, (preşedintele Academiei Române), Irina spectacol Cioran în Franţa. Acolo, am Genovevei: „Sunt clipe în viaţă pe care
afişe ale spectacolelor închinate de autoare Mavrodin, Dan Hăulică, Eugen Simion, văzut-o şi ascultat-o pentru ultima oară pe Cerul le decide şi-i mulţumesc lui Dum-
lui Emil Cioran. Genoveva Preda nu este monseniorul Ioan Robu, Simona Modrea- Irina Mavrodin vorbind magnific despre nezeu că mi-a dăruit această întâlnire“ „ca
la prima carte de acest gen. În 8 aprilie nu, şi primarul Bogdan Bucur şi preotul spectacolele Cioran în Franţa create de o uimire: uimirea aceasta/ în faţa unui fir
2011, în chiar ziua aniversării naşterii lui Nicolae Streza (ambii din Răşinarii lui către Genoveva, despre personalitatea lui de păpădie“ (Irina Mavrodin, Capcana).
Cioran, i-a apărut volumul Destinul unui Cioran). În Aulă, George Brăiloiu, cel care Emil Cioran, despre cartea Destinul unui
spectacol: Cioran, l’homme à fragments a donat Academiei Române manuscrisele spectacol: Cioran, l’homme à fragments. Genoveva Preda a scris cartea ca o
pe care mi l-a dăruit cu dedicaţie şi-l păs- lui Cioran cumpărate la o licitaţie în Paris. Pe Irina Mavrodin n-am mai văzut-o mărturie de dragoste pentru aceea care i-a
trez pe raftul întâi al bibliotecii mele. La terminarea marii evocări, m-am dus s-o decât câteva luni mai târziu, când ne-a dăruit prietenie în anii lor târzii. Pentru că
Din delicateţe şi generozitate, Geno- îmbrăţişez şi s-o felicit pentru cele vorbite părăsit... „dragostea constă, înainte de orice, în acte
veva Preda mi-a trimis noua sa carte cu o pe Irina Mavrodin. Atunci şi acolo am Înfăptuirile Irinei Mavrodin se cunosc de dragoste“.
dedicaţie (sub care se citeşte, de fapt, toată cunoscut-o pe Genoveva Preda, prezenţă prea bine. Genoveva scrie despre sufletul
dimensiunea ritmurilor şi trăirilor dintr-o puternică, actriţa dăruită cu mare har, ce a inefabil al Prietenei sale, despre iubirile ei O carte minunată şi îi sunt recunos-
interpretat, subtil şi nuanţat, foarte multe profunde şi dureroase, despre călătoriile cătoare pentru pilduitoarea ei lecţie de
iubire şi ataşament pe care ne-o dă nouă,
celor prea grăbiţi, în acest timp al tuturor
risipirilor.

14 Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 Scrisul Românesc Eseu
Evenimente culturale

Viorica GLIGOR

Dimensiunea morală a romanelor
lui Augustin Buzura

Permanent, în romanele sale, câştigat confruntarea cu istoria, explorând centrul de greutate al acestor cărţi proble- „Dosare de mărturii“ despre condiţia
Augustin Buzura a analizat re- problemele dintotdeauna ale omenescului. matizante. Protagoniştii sunt ipostaze eroice umană, confesiunile protagoniştilor recom-
laţia complexă a intelectualului Au depăşit determinismul epocii şi au reuşit şi tragice ale omului revoltat, aflat într-o pun imaginea simbolică a fiinţei care nu poa-
cu timpul în care trăieşte. Atunci când istoria „să ridice la rangul de simbol, de metaforă“ teribilă încleştare cu absurdul social-politic te trăi oricum şi se răzvrăteşte împotriva pro-
a ieşit din matcă şi a devenit violentă, scriito- evenimentele şi destinele individuale. şi cu „moartea psihică“. Spovedaniile lor priei damnări, împotriva propriei decăderi.
rul şi-a asumat responsabilitatea de a semnala hiperlucide sunt strigăte de revoltă, ţipete Valorile pe care le creditează eroii (iubirea,
derapajele politicului, de a trezi conştiinţele Arhitectura narativă a romanelor sale, ale fiinţei încarcerate în infernul unei vieţi prietenia, demnitatea, libertatea, adevărul)
contemporanilor. I-a avertizat asupra perico- susţinută de o structură confesivă, psiho- fără speranţă. Univers devorat de vină, de sunt valabile oriunde şi oricând. Ele dau
lului de a deveni victime ale „morţii psihice“. logizantă, prezintă deschidere alegorică. angoasă şi teroare. Romanele lui A. Buzura sens vieţii noastre, ne definesc umanitatea.
Şi-a făcut din asta o „obligaţie de onoare“, Caracterul lor subversiv este alimentat de reprezintă un autentic proces al comunismu-
astfel, literatura sa a depus mărturie despre miza existenţială a tematicii, de permanentul lui, prin care sunt smulse măştile de pe chipul Indiscutabil, proza lui A. Buzura a câşti-
degradarea condiţiei umane în vremuri de conflict al personajelor cu lumea în care tră- cosmetizat al ideologiei. Mai mult decât atât, gat pariul cu timpul şi s-a statornicit în actu-
restrişte: „A căuta şi a spune adevărul [...], iesc. Divorţul dintre aspiraţiile lor şi realita- universul ficţional oglindeşte spectacolul alitate ca o meditaţie profundă despre rostul
a-l repeta cu încăpăţânare, la nesfârşit, până tea mutilantă generează inadaptarea, revolta, degradării morale al unei umanităţi în derivă. omului în lume. Fapt cu atât mai evident în
va fi auzit şi înţeles, a depune mărturie despre alienarea, „psihologia fricii, a eşecului sau Raport asupra singurătăţii. Obsedanta temă
un timp şi un spaţiu cu mijloacele artistice a revoltei timorate“ (I. Simuţ). Romane ale Conştiinţe interogative, intransigente, de reflecţie din romanele publicate înainte
adecvate, la înălţimea performanţelor epocii, crizei de conştiinţă şi ale resurecţiei mora- justiţiare, personajele lui A. Buzura fac de 1989 – relaţia individului cu Istoria – a
a fi vocea şi gândul oamenilor este o obligaţie le – Absenţii (1970), Feţele tăcerii (1974), parte, prin manifestările lor psihologice şi fost pusă în paranteză. Alienarea, dragostea,
de onoare“ (Bloc-notes, 1971). Orgolii (1977), Vocile nopţii (1980), Refugii comportamentale, dintr-o familie spirituală singurătatea, eşecul au rămas dominante
Cărţile scriitorului ardelean au întors pe (1984), Drumul cenuşii (1988) oglindesc nobilă. Intelectuali inadaptaţi, medicii (Mi- ale discursului narativ. Totuși, evadarea din
toate feţele adevărul despre totalitarism, des- dramele unor conştiinţe traumatizate de hai Bogdan din Absenţii, Ion Cristian din chingile contextului social şi politic nefast
pre teroare şi despre abuzurile puterii, despre anomaliile totalitarismului, dar reuşesc, aşa Orgolii; Cassian Robert din Raport asupra rămâne discutabilă, de vreme ce refugiile
mizeria morală şi socială. Au radiografiat cum îşi dorea autorul, „să scoată din istorie singurătăţii), ziariştii (Dan Toma din Feţele vitale (iubirea, prietenia, familia) s-au
aspectele multiple ale realităţii: erodarea adevăruri general-umane, permanent vala- tăcerii, Adrian Coman din Drumul cenuşii destrămat, la o analiză mai profundă, sub
moravurilor în lumea medicală academică bile“. Prin aceeaşi grilă trebuie receptat şi şi Matei Popa din Recviem pentru nebuni impactul maladiilor spirituale ale societăţii
(Absenţii şi Orgolii); drama ţărănimii, supusă Recviem pentru nebuni şi bestii (1999), care şi bestii), profesorii (Iustin şi Ioana Olaru contemporane. În miezul ultimei cărţi se află
colectivizării forţate a agriculturii (Feţele tă- radiografiază tarele perioadei postrevoluţio- din Refugii) îşi introspectează suferinţele, drama existenţială a omului dintotdeauna.
cerii); mişcarea grevistă a minerilor din Valea nare, măcinate de maladii grave, moştenite eşecurile, crizele identitare. Coborând în Confruntarea lui cu timpul, bătrâneţea,
Jiului (1977), cauzată de condiţiile inumane din regimul anterior. Toate cărţile lui A. subterana labirintică a fiinţei, sapă tunele boala, singurătatea şi finitudinea. Un alt tip
de muncă şi de viaţă (Refugii şi Drumul ce- Buzura sunt disputate între „investigarea spre inima adevărului trăit. Când se întorc de uzură decât cea provocată de „teroarea
nuşii); mentalitatea tulbure, primitivă a unei abisului lăuntric al subiectivităţii şi aspiraţia spre realitatea dinafară, demască laşitatea, istoriei“. Câmpul de investigaţie este lărgit.
noi categorii sociale: muncitorimea (Vocile de a înfăţişa obiectiv societatea actuală“ ipocrizia, parvenitismul, corupţia, abjecţia Tragismul fiinţei condamnate la degradare
nopţii); degringolada morală din societatea (Ion Simuţ). N. Manolescu apreciază că, morală, abuzurile puterii. Romancierul a este axa care structurează introspecţiile
de tranziţie postrevoluţionară, generată de deşi pendulează între „analiza psihologică închinat un recviem nebunilor sublimi, protagonistului. Remarcabilă se dovedeşte,
moştenirea epocii anterioare (Recviem pentru şi tabloul de moravuri“, romanele sale „sunt care s-au aşezat de-a curmezişul Istoriei şi şi de această dată, capacitatea scriitorului de
nebuni şi bestii). În acest sens, criticul literar rezistente în latură obiectivă, nu analitică, au preluat asupra lor povara existenţei. A a radiografia psihologia victimei, angajate în
Eugen Simion remarcă faptul că „de la un radiografii ale societăţii, mai degrabă decât elogiat nebunia exemplară a celor care nu încleştarea cu cei mai necruţători duşmani
roman la altul, prozatorul extinde câmpul de ale sufletului“. Zugrăvirea epocii comuniste, şi-au pierdut reperele morale în lupta lor – timpul şi moartea. Conştientă de propriile
observaţie, încercând să cuprindă tot spaţiul a mediilor şi a mentalităţilor profesionale donquijotescă împotriva forţei malefice, limite, dar nemântuită de revoltă. Cutremu-
vieţii sociale postbelice“ (Scriitori români reprezintă „paginile cu adevărat valabile bestiale a comunismului, generatoare de tra- rată de iminenţa sfârşitului, dar verticală
de azi, vol. IV, Cartea Românească, 1989). literar“, în viziunea aceluiaşi critic. ume individuale şi colective. În confruntarea prin puterea de a-şi privi în faţă înfrângerea.
Fără îndoială, în perioada comunistă, ro- cu „religia“ ticăloşiei şi a compromisurilor, Mai mult decât oricare alt roman scris de
manele luiA. Buzura au reprezentat un act de Complexitatea şi fineţea analitică a ridicată la rang de valoare supremă, ei au A. Buzura, Raport asupra singurătăţii este
autentică disidenţă culturală, fondată pe „o crizelor identitare, sondarea subiectivităţii fost, în egală măsură, învinşi şi învingători. centrat pe tema confruntării cu inexorabilul.
morală şi o estetică de opoziţie“ (E. Simion), ultragiate de abuzurile istoriei constituie
pe „prevalenţa eticului asupra artisticului“
(N. Manolescu). Scriitorul s-a implicat în Premieră la Naţionalul craiovean Duminică, 28 septembrie a.c., în Sala
viaţa cetăţii şi, cu armele literaturii, a luptat studio „Ion D. Sîrbu“ a Teatrului Naţional
împotriva alienării omenescului.Ademascat „Marin Sorescu“ a avut loc premiera cu
permanent anomaliile social-politice, dobân- Sub titlul The Art of Ageing/Arta cia – aceştia fiind numiţi „căpşunari“, deşi Căpşunile şi Orfanii/ Erdbeerwaisen în care
dind astfel sentimentul datoriei împlinite. îmbătrânirii, opt teatre membre ale nu toţi prestează asemenea munci, alţii sunt actorii au dovedit uşurinţă în folosirea limbii
Angajamentul său civic a fost motivat de Convenţiei Teatrale Europene organizează muncitori în construcţii, pe şantiere navale, germane de către actorii români şi a limbii
încredinţarea că avea de îndeplinit o misiune parteneriate pe termen lung. Un astfel de menajere, infirmiere etc. – pentru un trai mai române de către actorii germani şi au im-
superioară, explicit formulată atât în eseuri, parteneriat a fost realizat de către Teatrul bun, departe de copiio lor, privându-i astfel presionat publicul care a aplaudat îndelung.
cât şi în mărturisiri şi interviuri. Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova şi de tot ce defineşte părintele. În finalul spectacolului actorii au purtat un
Trebuie remarcat curajul luiA. Buzura de Teatrul de Stat Braunschweig din Germania. dialog fructuos cu publicul-spectator.
a fi spus adevărul despre utopia comunistă, Cele două instituţii au convenit în realiza- Proiectul se bazează pe o îndelungată
despre abuzurile statului poliţienesc. Este rea proiectului teatral bilingv Căpşunile şi documentare, spectacolul de la Craiova fi- Spectacolul a fost prezentat şi la Bucu-
adevărul omului agresat de dictatură care, pe Orfanii/ Erdbeerwaisen de către colectivul ind realizat pe cazuri sociale din Craiova şi reşti, Sibiu şi în alte oraşe din ţară, iar în 23
măsura puterilor personale şi a mijloacelor artistic werkgruppe2, companie indepen- judeţul Dolj, prin interviuri cu familii aflate octombrie a.c. urmând să aibă premiera la
artistice capabile să înfrângă vigilenţa cenzu- dentă de teatru care creează piese de teatru- în situaţii dificile, copii, bunici şi rudele Braunschweig, Großes Haus.
rii, şi-a apărat, cu înverşunare, demnitatea şi documentar bazate pe interviuri. acestora, discuţiile fiind înregistrate sub ano-
libertatea interioară şi, potrivit afirmaţiei lui nimat, transcrise şi transpuse Claudia MILOICOVICI
Ion Simuţ, a pus „sub semnul întrebării com-
patibilitatea comunismului cu esenţa umană“. Parteneri ai acestui proiect sunt Orga- în scenariul dramatic. Toate
Cu siguranţă, „radicalismul moral“
rămâne o caracteristică majoră a viziunii nizaţiile World Vision şi Salvaţi Copiii, acestea sunt interpretate de
ideatice a scriitorului. Cărţile sale sunt ex-
presia angajării etice şi sociale a literaturii. ambele ocupându-se de copiii emigranţilor patru actori – Gabriela Baciu
Au valoare documentară, sunt mărturii
recuperatorii ale memoriei noastre colec- şi de familiile acestora, fără a beneficia de şi Gina Călinoiu, de la teatrul
tive, chiar dacă se constituie în ficţiuni. Au
sprijinul statului, din finanţări prin donaţii craiovean, şi Sven Hönig, și

sau prin alte surse de finanţare neguver- Oliver Simon de la Teatrul

namentală. Şi Goethe-Institut Bucureşti a de Stat Braunschweig. Regia

sprijinit, de asemenea, proiectul. îi aparţine lui Julia Roesler,

Titlul piesei descrie o generaţie de copii scenografia semnată de Adri-

din România, o generaţie abandonată de an Damian, iar muzica de Kim

părinţii care sunt nevoiţi să muncească în Efert, prezent şi în distribuţie

ţări precum Spania, Germania, Italia, Gre- printre actori. Scenă din spectacol – foto de Florin Chirea

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 15
Evenimente culturale

Antonio Lobo Antunes – Din partea Dumitru Radu
cealaltă POPA

Premiul Nonino

Vocea lui Antonio Lobo An- concentrice care se restrâng tot mai tare, este absolut exact: trebuie o devoţiune ab- îmi apar aşa în minte, iar eu nu fac altceva
tunes e extrem de profundă, până aproape de sufocare. solută pentru a face această meserie. Poate decât să le urmez.“
baritonală parcă. Autorul că talentul nici nu există, sunt numai acele
portughez, unul dintre cei mai recunoscuţi Antunes a înţeles că voia să scrie încă persoane care încearcă şi reîncearcă mereu Scriitorul mărturiseşte că i-ar plăcea să
maeştri ai literaturii europene contem- de la vârsta de şase-şapte ani. Tatăl lui era şi mereu, fără să se dea bătuţi. Într-o bună fie mai conştient de sentimentele sale, dar
porane, a fost încununat anul acesta cu un cunoscut neurolog, profesor universitar, zi, unui interlocutor care l-a întrebat cum de reflecţia asupra sentimentelor e imposibi-
prestigiosul Premiu Internaţional Nonino iarAntonio era primul născut al unei familii a reuşit să creeze un pasaj magnific, atât de lă, pentru că se lucrează cu entităţi ce pre-
(care se decernează anual la Udine, în ce provenea din Brazilia. Mărturiseşte că desăvârşit, Bach i-a răspuns că dacă el însuşi cedă orice formă de raţionament, ce au de
Italia) ce vine să se adauge numeroaselor a devenit psihiatru pentru că nu voia să se ar fi lucrat atât de mult cât a lucrat el pentru a face cu impulsuri, senzaţii şi alte lucruri
recunoaşteri oficiale facă medic. Unica meserie pe care şi-a dorit acea desăvârşire, ar fi obţinut acelaşi rezultat.“ ce îi sunt obscure. În mod curios, constată
anterioare. Cu aceas- că totul se lămureşte când pune lucrurile
tă ocazie, el a acordat dintotdeauna să o profeseze Celor care observă că în ultimele sale pe hârtie, chiar dacă, de fapt, nu ştie cum
un interviu cotidianu- a fost aceea de scriitor. Ştia cărţi naraţiunea tinde să devină tot mai se întâmplă asta. După el, suferinţa e
lui „La Repubblica“, că nu va fi uşor deloc şi, de intrigată, să se fragmenteze parcă, Antunes asociată indestructibil cu scrisul. Uneori
extrem de interesant fapt, au trecut foarte mulţi le răspunde simplu: „Din multe puncte de i se pare că a greşit totul, şi încearcă să
mai ales în ceea ce ani până să-şi găsească vo- vedere, felul meu de a scrie a rămas mereu refacă tot procesul în ordine inversă ca să
priveşte opiniile sale cea autentică, inconfunda- acelaşi, numai că acum nu mai folosesc înţeleagă unde a comis eroarea.
asupra literaturii şi bilă. Prima carte, Memoria prea multe metafore dar fac în aşa fel ca
actului de a scrie. de Elefante, 1979, îi apare întreaga carte să devină o mare metaforă. Antunes nu îşi vede personajele ca
„Cartea îşi ale- când are deja 37 de ani şi, Încerc să mă apropiu în scrisul meu de fiind fericite sau nefericite, ba nici măcar
ge propriul ei drum, chiar atunci şi mai târziu, va lumea terestră, aceea unde trăiesc oamenii nu şi le vede ca pe personajele sale. Vede
eu mă consider doar avea mereu senzaţia că ceva din care fac şi eu parte.“ Iar despre relaţia mai degrabă o voce care vine şi pleacă,
un intermediar între nu merge cum trebuie: scrie dintre memorie şi imaginaţie susţine foarte care se întoarce, care atacă şi, în cele din
două instanţe: prima şi rescrie în continuu. convingător că: „Imaginaţia este unica urmă, scrie cartea. După el, fiecare carte
este ceva ce nu ştiu ce posibilitate ce o avem ca să confruntăm este scrisă pentru o voce. „O voce care
e, iar cea de-a doua este cititorul“, spune „Dedic scrisului în me- memoria concretă. Nu facem altceva decât prinde viaţă în interiorul meu, nu ştiu de
Antunes şi, refuzând categoric conceptul die zece ore pe zi şi pentru să readaptăm, să reorganizăm şi resistema- ce şi nici de unde provine. Uneori, când
însuşi de vocaţie, precizează că e vorba de fiecare carte îmi trebuie doi tizăm întregul material al memoriei într-o încep să scriu dimineaţa, trebuie să aştept
mâna care scrie şi de mintea care călăto- ani. Procesul cel mai complex este însă ordine diferită. Imaginaţia derivă din felul trei sau patru ore până ce această voce
reşte în depărtări. El neagă, de asemenea, cel de corectare, cât schimbi din ceea ce în care lucrăm cu acest material; prinde prinde glas. Nu pot să explic mai bine de
orice legătură între literatura sa şi expe- ai scris, pentru că un text nu e niciodată forma memoriei. Într-un studiu despre atât, pentru că, de fapt, nu scriu ceea ce
rienţa de muncă în calitate de psihiatru: terminat, există întotdeauna un adverb, un persoanele care au suferit un ictus se de- vreau eu ci ceea ce trebuie, adică ceea ce
„Spitalele nu mi-au dat niciodată altceva pronume, un articol care nu conving. Ast- monstrează că acei care ca o consecinţă au mi se dictează să scriu. Ar putea să pară
decât oroare, suferinţă şi durere.“ Cu toate fel, când în cele din urmă închei o carte, fost privaţi de memorie au fost privaţi, de un fel de nebunie, dar acesta este modul
acestea, în cărţile sale Os cus de Judas am un simţământ ambivalent: pe de o parte asemenea, şi de imaginaţie.“ în care scriu şi sunt eu. Nu am înţeles, de
(1979) şi O Arquipelago da Insonia (2008) mi s-a luat o piatră de pe inimă, pe de alta aceea, niciodată în ce constă într-adevăr
întreaga Portugalie pare un azil şi cele 27 simt că am început să pierd acea carte.“ Întrebat dacă există anumite imagini acel sistem creativ despre care se vorbeşte
de luni ca medic al armatei portugheze în Numai dedicaţia în slujba unei pasiuni care să-i fi modelat într-un mod special atâta. Când eram student la medicină am
Angola, în timpul războiului colonial, au exclusive poate asigura reuşita, susţine sufletul, Antunes răspunde: „Nu sunt citit o grămadă de cărţi despre procesul
lăsat urme puternice atât asupra subiectu- Ştefan Zweig în biografia lui Balzac. urmărit de imagini ci de obsesii. Ele sunt creator, dar nu am găsit nicio explicaţie
lui primei cărţi cât şi asupra stilului definit Pentru a rezista ore de-a rândul la masa de cele care îmi plăsmuiesc sufletul. Fiecare satisfăcătoare. Probabil că pentru mine va
de el însuşi ca o serie de mari cercuri scris, Balzac se menţinea treaz consumând regizor, scriitor, artist sau pictor e împins rămâne întotdeauna un mister.“
foarte multă cafea. Cum stau lucrurile în de propriile obsesii. Eu, pe de altă parte,
privinţa lui Antunes? nu gândesc într-o formă logică, lucrurile Fraze excepţionale ale unui foarte
„Fumez în draci. Ceea ce spune Zweig mare scriitor contemporan!

Întâlniri cu scriitorul american Edward Hirsch

Scriitorul Edward Hirsch din premii americane şi internaţionale, între invitat scriitorul Norman Manea, dezbatere plină de probleme“, a declarat scriitorul,
New York (născut în Chicago, care Premiul Naţional al Criticii.
Illinois, în 1950), este unul moderată de Rodica Dimitriu, iar în ultima rugându-l pe vechiul prieten să se prezinte
dintre cei mai cunoscuţi şi importanţi Edward Hirsch a fost prezent în această zi, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri“, citind poezia Autoportret din volumul său
poeţi ai generaţiei sale. Decan al Aca- toamnă în România la o serie de evenimen-
demiei Poeţilor Americani şi preşedinte te culturale deosebite – o dezbatere, ce a la Întâlnirea cu Norman Manea, Edward recent publicat la Scrisul Românesc.
al Fundaţiei Memoriale „John Simon avut loc la Librăria Bastilia din Bucureşti
Guggenheim“ din New York, Edward Hir- (29 sept.), sub genericul Memorie şi mul- Hirsch a fost invitat alături de moderatoa- La toate întâlnirile, Edward Hirsch a
sch este autor al unor valoroase volume ticulturalitate, organizată de revista „Ob- rea Carmen Mușat, dezbaterea referindu-se fost primit cu căldură şi interes atât de
de poeme şi a fost distins cu prestigioase servator cultural“ şi moderată de Carmen
Muşat, dar  şi participarea la Festivalul la poezie, limbă, exil, intelectuali, prieteni către scriitori, profesori universitari, presă
Edward Hirsh la Librăria „Bastilia“ Internaţional de Literatură şi Traducere de
la Iaşi (1-5 octombrie). Cu această ocazie a şi „America incoerentă“. cât şi de public răspunzând cu plăcere la
fost prezentat, atât la Bucureşti cât şi la Iaşi
volumul bilingv Foc nocturn/ Nocturnal În dialogul dintre cei doi scriitori, întrebările care i-au fost adresate.
Fire, semnat de Edward Hirsch, apărut la
Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, cu o la întâlnirea din 4 octombrie, Norman Red.
prefaţă de Norman Manea şi traduceri de Manea menţiona că Edward Hirsch este
Răzvan Hotăranu.
unul dintre primii scri-
În ziua de 4 octombrie, în cadrul Fes-
tivalului de la Iaşi, la Universitatea „Al. itori americani cu care
I. Cuza“ a avut loc Întâlnirea cu poetul
Edward Hirsch la care a fost prezent ca s-a împrietenit când a

ajuns în Statele Unite:

„Edward este nu doar un

mare poet, ci şi un mare

cercetător al poeziei, care

a studiat ce înseamnă

poezia, ce oferă, ce nu

poate oferi şi ce loc ocupă

aceasta în lumea noastră Edward Hirsch, Norman Manea și Rodica Dimitriu

16 Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 Scrisul Românesc Proză
Călătorind cu Flyingmonk
Radu POLIZU

Tibet – de la Kailash la Everest

Dacă Kailash este muntele refăcută după dezastrele revoluţiei cultu- ridica mai sus decât înălţimea vârfurilor gheaţă şi piatră pe care cu greu l-ai iden-
munţilor, Manasarovar este rale este mănăstirea Chiu la care vom sta Himalaei spre Nyalam, lângă graniţa cu tifica în albastrul cristalic al altor gheţari.
lacul lacurilor sfinte din Ti- peste noapte. Lăcaşul sfânt este dedicat Nepal. Ne-am luat rămas bun de la bunii De sub el apa şuiera cu forţă vuind la vale
bet. O oglindă de apă care reflectă o lume aceluiaşi Padma Sambava, cel creditat noştri prieteni lăsându-i să plece spre plină de noroi şi pietre, către mănăstire.
celestă ocupată de zei tibetani şi hinduşi. pentru introducerea budismului în Tibet, mult visatul La Dolce Vita în timp ce noi Muntele, numit local „Mama Zeiţă a
Tradiţia spune că malurile lacului au fost care şi-a petrecut ultimii şapte ani de rămâneam la mai puţin visatele „Instant Universului“, are o importanţă religioasă
locuite de rishi care au trăit sute de ani viaţă aici, la Manasarovar, contemplând noodles“. Ultima ţintă era cea mai înaltă deosebită, fiind considerat sălaşul unor
adânciţi în meditaţie şi că mulţi dintre ei ar lacul. Dormitorul mănăstirii este deja plin. mănăstire din Tibet, Rongphu, situată la zeităţi din tradiţia pre-budistă. Europenii
fi aici în continuare. Încercăm să-i zărim, Călători de peste tot au venit şi discuţiile
dar karma noastră impură ne blochează sunt în toi într-o atmosferă ca de cabană Lacul Manasarovar – Tibet
vederea şi tot ce ni se oferă privirii sunt în vârf de munte. Doi brazilieni tocmai
doar peşteri goale şi mormane de pietre. sosiseră după o întreagă aventură prin baza Everestului, la 4980 metri. Ca şi la au fost fascinaţi de el şi din greşeală nu-
Poate dacă mai facem de câteva ori kora în Afganistan unde au aterizat la Kabul, „ca celelalte mănăstiri, călugării ne-au primit mele de convenienţă dat după preşedintele
jurul Kailash-ului, ne vom mai curăţa şi o să-i vedem pe americani ale căror trupe cu multă bucurie. Ne-au invitat la slujbă societăţii de cartografie care a identificat
să putem da jos încă un văl al Mayei care tocmai ocupaseră ţara“. S-a dovedit mai unde am incantat cu ei sutre, dar preocu- vârful ca fiind cel mai înalt, Sir George
ne ascunde privirii adevărata realitate. uşor de ajuns acolo în plin război decât de parea celor mai mulţi era mai puţin pentru Everest, a rămas în timp, folosit mult mai
În Tibet orice loc considerat sfânt, plecat, şi au stat până au reuşit într-un fel cele sfinte ci pentru camerele noastre de mult decât cel local. Am traversat platoul
se înconjoară. Lacul Manasarovar are o să treacă în China. Singura lor problemă fotografiat, ceasurile şi pilulele pe care gol al taberei urcând spre gheţar. Treptat
kora de vreo 90 km care se face în 5 zile era că nu ştiau ce făcuse echipa de fotbal le-am dat unor călugăriţe care se plângeau vârful dispare şi urci abrupt pe cărări
trecând prin mlaştini şi vaduri de apă. a Braziliei la campionatul mondial de de dureri de cap. Chorthenul mănăstirii nu prea bătute. În faţă îţi apar alte două
Ne limităm la o singură zi de plimbare fotbal care era tocmai în plină desfăşurare. se profila pe albul Everestului care parcă vârfuri, Lola şi Pumori. Cu altitudinea
în jurul lacului aflat la peste 4500 metri Restul erau detalii care se pot rezolva în răsărea din pământ la fereastra bucătăriei eram aclimatizaţi, dar lipsa de oxigen e
înconjurat de ruinele mănăstirilor distruse timp… Un german era după o tură seri- unde ne luam ceaiul verde din pahare cu un lucru cu care nu te poţi obişnui. Am
de gărzile barbare ale revoluţiei culturale, oasă prin Mongolia pe care o străbătuse gura spartă. Beam ceaiul, după care mân- urcat gâfâind vreo trei ore acompaniaţi de
de pereţi „mani“ plini de pietre sculptate cu camioane ruseşti care mergeau direct cam frunzele fierte ca pe nişte delicatese. un câine care ne-a condus tot drumul, un
cu sutre, decoraţi în vârf cu coarne de iac. pe păşuni conduse de şoferi complet beţi. ghid poate trimis de Zeiţă, până la 5500
Întâlnim mulţi alţi pelerini făcând kora. Din fericire nu erau nici pomi şi nici alte Tabăra de bază pentru accesul pe Eve- metri, unde se afla la prima tabără.
Le arătăm un crochiu din Lonely Planet vehicule în jur, iar animalele fugeau din rest este la opt km de drum de la mănăstire
care-l reprezintă pe Dalai Lama şi toţi se faţa maşinii. În stilul caracteristic ger- pe marginea râului care izbucneşte din La întoarcere, spre tabăra de la bază,
opresc, îşi pun mâna la inimă şi ne roagă man, avea cu el nici mai mult şi nici mai gheţarul Rongphu. Am plecat dis-de-di- am găsit între florile de munte, timid as-
ceva. Ne dăm seama după o vreme că puţin decât o maşină de espresso care în mineaţă admirând superba faţă însorită a cunse de vânt printre bolovani, un mesaj
vor să-i binecuvântăm. Nu ştim exact ce peisajul auster al Tibetului era un obiect vârfului atât de râvnit de alpinişti. Accesul făcut din pietre „Free Tibet“, un strigăt
trebuie să facem, dar le punem fiecăruia aproape biblic şi de neînţeles, ceva cam prin Tibet este mai dificil, cele mai multe disperat în pustiu către urechile surde ale
Lonely Planet pe creştetul capului, ne ca un OZN. Încercau cu toţii să planifice expediţii preferând tura clasică prin Nepal. celor care ocupă ţara. Dar nu şi sufletul ei.
ducem mâinile la piept, şi-i vedem că o tură fără permis trecând munţii dinspre Tabăra se află de fapt chiar lângă gheţarul
exultă, închinându-se şi mulţumindu-ne Lhasa către mănăstirea Samye, cea mai acoperit de pământ, un amestec de noroi, www.flyingmonk.com
din suflet. Ni se rupe inima. Poţi ocupa veche mănăstire în Tibet. Unul dintre
cu armele un loc, dar nu şi sufletele celor tibetani produce o adevărată comoţie în
care locuiesc acolo. grup când ne destăinuie că mănăstirea are
Lacul este de cristal, oglindă de puri- un magazin. Era de necrezut, şi am pornit
tate spirituală, rece însă ca gheaţa. Pentru toţi în procesiune la „Mall“, de unde am
indieni, lacul, menţionat în puranele vechi cumpărat orice se putea, câteva conserve
de milenii, este considerat o emanaţie de compot şi prăjituri de orez, dar oricum
a minţii lui Brahma, pentru ca fii lui să nu „Instant noodles“ de care eram sătui
se îmbăieze după austeritatea suferită în până peste cap.
pelerinajul din Muntele Kailash. Pentru
tibetani, lacul numit cel „Victorios“ Oglinda argintie a lacului ne-a în-
este locul în care mama lui Buddha s-a tâmpinat în zori când am plecat spre
îmbăiat înainte de a-i da naştere „Celui graniţă trecând Brahmaputra cu un bac
Iluminat“. Singura mănăstire care a fost şubred. Am condus pe o scurtătură direct
prin păşuni pline de iaci unde praful se

Cărţi primite la redacţie

• Constantin Noica, Eminescu sau • Emmanuelle Pagano, Adolescenţii Bucureşti, 2013, 294 p.
Gânduri despre omul deplin al culturii troglodiţi, Trad. Daria Bârsan, Ed. Casa •***, Ceremonialul serenităţii. Con-
româneşti, Ed. Humanitas, București, Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2014, 166 p.
2014, 182 p. stantin M. Popa – 70, Volum coordonat
• Solomon Marcus, Singurătatea mate- de Nicolae Marinescu, Ed. Aius, Craiova,
• Petre Georgescu-Delafras, Cum am maticianului, Ed. Spandugino, Bucureşti, 2013, 296 p.
cucerit viaţa, Prefaţă de Adrian Cioroianu, 2014, 92 p.
Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2014, 304 p. • Marius-Mircea Crişan, The Brith of
• Şerban Chelariu, Piele şi unghii, Ed. the Dracula Myth: Bram Stoker’s Transyl-
• Constantin M. Popa, Încruntările mele Limes, Cluj-Napoca, 2014, 174 p. vania, Ed. Pro Universitaria, Bucureşti,
amoroase, Ed. Aius, Craiova, 2014, 90 p. 2013, 286 p.
• Ion Andreiţă, Mătura de pelin, Ed.
• Solomon Marcus, Răni deschise. Vol. eLiteratura, Bucureşti, 2014, 343 p. • Traian Vasilcău, Şfeşnic în rugăciune,
4 – Dezmeticindu-ne, Ed. Spandugino, Ed. Notograf Prim, Chişinău, 2012, 54 p.
Bucureşti, 2014, 1030 p. • Ion Şerban Drincea, Alfabetocraţia
gândului, Ed. Brumar, Timişoara, 2014, 72 p. • Zeami, Şapte tratate secrete de teatru
• Ionel Buşe, Intelocraţi, filosofi, iro- Nō, Trad. Irina Holca, Ed. Nemira, Bucu-
nişti, Ed. Ramuri, Craiova, 2014, 138 p. • Ion Dur, Cel de-al treilea sens, Ed. reşti, 2011, 194 p.
Institutul European, Iaşi, 2014, 242 p.
• Solomon Marcus, Limba română – • Truman Capote, Mic dejun la Tiffany,
între infern şi paradis, Ed. Spandugino, • Marius-Mircea Crişan, Impactul unui Trad. Constantin Popescu, Ed. Polirom,
Bucureşti, 2014, 82 p. mit: Dracula şi reprezentarea ficţională a Iaşi, 2011, 192 p.
spaţiului românesc, Ed. Pro Universitaria,

Proză Scrisul Românesc Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 17

Pe timpul pauzei, am rămas în Carmen FIRAN
sala de judecată. Judecătorul
şi grefierul au zburat imediat A doua înfăţişare
afară, iar el şi-a întins picioarele şi a aţipit
pe loc cu bărbia în piept. Ştie cum să fure realitatea şi imaginaţia ne sfredelesc mintea între noi. Până în ziua când lui i se părea voinţa lui, ajungeam pe Marte. Suntem
câteva minute bune. Adoarme imediat, amândoi obsedaţi de trecerea noastră pe
oriunde. Plus că a aflat că somnul de după cu putere egală.“ că a înţeles ceva ce eu nu puteam accepta. aici şi de ceea ce va fi dincolo. Dar fiecare
amiază prelungeşte viaţa. Oricât i-aş spune altfel. Fiecare cu spaimele lui. Eu cred că
eu că somnul e ca o moarte în miniatură, „Să revenim, credeţi că felul în care De fapt, pe măsură ce el credea că începe tocmai timpul pierdut e adevăratul nostru
că e păcat să ne pierdem viaţa dormind, câştig. Din punct de vedere spiritual.“
pentru el nevoia de odihnă e la fel de mare fiecare dintre voi percepeţi timpul ar fi un să vadă tot mai clar, mie mi se tulbura tot
ca frica de moarte. „Cum se manifestă această nepotrivire
Privesc în jur. O încăpere rece şi im- motiv întemeiat de despărţire?“ mai mult ceea ce mi se păruse cândva că spirituală pe care o citaţi ca motiv principal
personală. Bănci de lemn natur. O mochetă de divorţ?“
vişinie neputincioasă de a crea o pată de „Domnule judecător, timpul înseamnă aş fi pătruns în profunzime. Poate că da,
culoare vie în acel spaţiu tern. Un pupitru „Dar tot despre asta v-am vorbit până
înalt ca o scenă înţepenită într-un decor chiar despărţire. Cu fiecare clipă te îndepăr- creşteam amândoi spiritual, fiecare altfel, acum.“
pentru o piesă de teatru imposibilă. Mai
degrabă jalnic decât înfricoşător, ceea ce tezi de tine însuţi, te desparţi de cel care ai din alt punct şi spre altceva. Nu vi se pare „Concret!“
nu înseamnă că nu simt un ghem în sto- „De exemplu, el nu crede în destin şi
mac. Greaţa şi teama vin din acelaşi loc şi fost. Oricât de înţelept ai deveni, oricât ţi acesta un motiv întemeiat?“ fatalitate – ceea ce nu îl împiedică să pună
fac casă bună împreună. Dar de unde vin tot răul în faţă şi să se bucure la urmă că
de fapt? Din inimă sau din creier? Să fie se pare că ai înţeles rosturile lumii ăsteia, Judecătorul şi-a bălăngănit capul ne- cele mai negre prevestiri nu s-au adeverit.
adevărat că gândim cu creierul şi simţim Eu cred că totul e încifrat în genom: ce
cu inima? Poate de aici şi expresiile să ai te îndepărtezi de tine în sensul că te apropii convins: „Nu mai înţeleg nimic.“ vom face, până unde ne vom ridica, când
„o minte clară“ sau „o inimă de piatră“. vom muri. Ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus!
Se spune însă că spiritualitatea te învaţă să de moarte.“ „Bine, să o luăm de la început. Unde se Intervenţia noastră poate face drumul mai
gândeşti cu inima. În teritoriul acela rarefiat ocolit, cu meandre, cu popasuri şi oaze, dar
de armonie, lumină şi iertare, totul e iubire. „Prea multă moarte...“ adună sufletul? Şi ce e el? Aici suntem pe nu îl poate scurta ori lungi.“
Frumos! Teoriile NewAge au ceva înălţător, „Destul de sumbru. El are o atitudine
dar şi naiv. O bătrână cinică îmi repetă de „De acord. Aşa spune şi el. Şi totuşi, aceeaşi pagină.“ pozitivă asupra vieţii.“
câte ori mă vede formula spirituală la care „Sunteţi de partea lui?“
a ajuns ea: „Viaţa e un tort de rahat din care e totdeauna prea târziu, iar timp nu avem „Slavă Domnului!“ „Rămân de partea adevărului.“
în fiecare zi mai înghiţi o felie.“ „Şi care ar fi acela?“
„Şi dumneata ce crezi?“, mă întreabă practic niciodată. Aş putea spune chiar că „Dar staţi, lucrurile au evoluat, şi cum „Eu pun întrebări aici!“
judecătorul cu mină proaspătă, de parcă şi „Dar adevărul nici dv. nu-l deţineţi,
el ar fi tras un pui de somn. timpul nu există.“ vă voi dovedi, au ajuns ireconciliabile.“ domnule judecător.“
„Cred că cel mai groaznic lucru în viaţă, „Numai că de mine nu puteţi divorţa.
în afară de a-ţi pierde minţile, e să pierzi „Vă rog, aici nu facem filosofie. Vreau „Nu mai suport!“ Mai daţi-mi exemple, situaţii concrete.“
simţul ridicolului.“ „De pildă, îi plac păsările. Iarna le arun-
„Şi cel mai de preţ?“ o părere în termeni simpli.“ „Vă înţeleg, domnule judecător, nici eu.“ că pâine prin toată grădina, iar primăvara
„La asta vă pot răspunde imediat, le ajută să-şi facă cuiburi. Nu înseamnă că
domnule judecător: simţul umorului. Noi „Mă scuzaţi. Eu percep timpul ca pe un „Vreau exemple. Fără metafore.“ le-ar da mare credit în ce priveşte sufletul,
îl avem amândoi. Ne-a salvat întotdeauna.“ nicidecum. Ele nu gândesc, nu conştien-
„Şi acum ce s-a întâmplat?“ prezent continuu, ca pe un cearşaf nesfârşit. „Aveţi dreptate, doar ne aflăm în tizează, nu abstractizează ca noi oamenii,
„Acum trebuie să judecaţi dumneavoas- ştiţi teoria lui, nu are rost să continui. Dacă
tră. De asta suntem aici. Nu mai putem ră- Îl iei în seamă, începe să curgă. Îl ignori, America, într-o cultură în care metafora a îi spun că pe criteriile astea mulţi oameni
mâne suspendaţi între adevărul lui şi al meu, nu sunt nici măcar păsări, se înfurie şi mai
vrem să mergem până la capăt. Nu mai avem stă pe loc, sau se scurge foarte lent. Când fost sugrumată iar verbul are supremaţie. tare. În plus, are o formă destul de rasistă
timp. Cu fiecare pas ne apropiem de moarte.“ în dragostea lui pentru păsări.“
„Lăsaţi moartea în pace. Şi nu despre călătoreşti, timpul se dilată, aţi observat? Noi ne-am născut într-o ţară în care totul „E rasist? Asta e o acuzaţie gravă!“
timp e vorba.“ „Nicidecum. Vă rog să nu înregistraţi
„Oho, şi cum încă! Timpul este unul din Dacă aştepţi ceva important, împietreşte. era aproximaţie şi alegorie. Ne-a atins şi ultima propoziţie, mi-o retrag. Era, din nou,
subiectele fierbinţi. Lui i se pare că i-a găsit o metaforă, o glumă, care din perspectiva
cheia: Un bici învârtit cu putere în aer. Cu Mare farseur. Îşi face de cap pe nervii pe noi. Îmi cer scuze. Înţeleg, vreţi ceva corectitudinii politice te poate băga în bu-
fiecare voltă, se subţiază, se strânge în el. cluc. Am văzut ce se poate întâmpla dacă te
Sunt sigură că v-a vorbit despre asta. Pentru noştri, pe anii noştri.“ simplu, concis, direct, clar. Nu un eseu, ci ia gura pe dinainte... Doar că noi am crescut
mine, timpul e o energie convenţională şi într-o lume în care libertatea de expresie era
subiectivă. O limită pe care ne-am pus-o „Deci el vede timpul ca pe un bici, iar o dare de seamă.“ sugrumată, avem exerciţiul disimulării, care
singuri să înţelegem eternitatea. Să dăm un iată, e folositor şi acum, şi aici!“
sens infinitului pe care mintea noastră nu îl dumneata ca pe un cearşaf.“ „Exact!“ Grefierul s-a oprit din stenografiat, şi-a
percepe decât în distanţa dintre 0 şi 1, 1 şi 2, ridicat ochii spre pupitrul judecătorului şi a
şi tot aşa. Când, de fapt, e vorba de o numără- „Un bici cu capul tot mai scurt. Un „Nu ştiu dacă putem folosi acest cuvânt, dat neputincios din umeri. Judecătorul i-a
toare valorică, nu de una cantitativă. Timpul făcut un semn cu capul care cred că însemna
e relativ, fluctuant, curge în toate direcţiile.“ cearşaf nesfârşit. Ce aţi alege?“ dar voi încerca. Ce poate fi exact?Adevărul? că poate trece peste ultima mea afirmaţie.
„Dar distanţele? Şi ele sunt tot relative?“ „Fără judecăţi! Doar eu judec aici!
„Sper că nu aşteptaţi de la mine un „Eu m-aş îngrijora că trece timpul şi nu Timpul? Percepţia realităţii? Toate sunt re- Continuaţi cu exemple!“
răspuns banal, gen totul e relativ.“ „El e tolerant, liberal în gândire, doar
„Nu ştiu la ce să mă aştept.“ rezolvăm nimic.“ lative. Exact este un superlativ imposibil, să că preferă cardinalii, acele păsări cu pene
„Pot să vă spun atunci că nici distanţele roşii, blue jay, sau rândunicile. De vrăbii
nu sunt fixe. De exemplu, în anumite zile „Aşa simt şi eu. Doar că nici nu mă fim cinstiţi. Unui martor i se cere să spună nu prea îi pasă, spune că sunt prea multe
de toamnă Midtown Tunnel e mai lung şi rezistente. Precum chinezii. (Vă rog
decât în altele.“ aştept la altceva.“ exact ce a văzut, de exemplu. Doar că fiecare să ştergeţi şi această afirmaţie.) El suferă
„M-am temut că o să spuneţi asta.“ dacă pune pâine într-o colivie şi în loc de
„Domnule judecător, teama e cea mai „Văd că aveţi mare încredere în Justiţie!“ vede altceva în acelaşi lucru sau întâmplare, cardinali, la gura ei se îmbulzeşte un pâlc
mare limită.“ de vrăbii să ciugulească. Sau consideră că
„Jocul acesta de-a cuvintele nu vă e de „Nu vreau să mă înţelegeţi greşit. Cred percepe diferit aceeaşi realitate şi se rapor- păpădiile ar fi buruieni.“
niciun ajutor.“ „Lăsaţi păpădiile în pace!“
„Totuşi, dacă am vreun aliat în lumea în orice. Şi în Justiţia aceasta, şi în cea de tează personal la ea.Altfel nu am avea atâtea „Asta îi spun şi eu, să le lase în pace!“
asta, sunt cuvintele. Am scris mult despre
puterea lor. Cuvintele atrag faptele. La fel sus. Şi în această unică viaţă de care suntem tipuri de personalitate şi temperament. Nu Fragment din povestirea „Un Divorţ“
şi gândurile. Or fi având ele energii diferite,
dar impactul este acelaşi. Aşa după cum conştienţi, şi în cea de după. Şi în stele, şi în ar mai exista pesimişti şi optimişti, depresii

nisip. În acelaşi timp mă şi îndoiesc de toate.“ şi exaltări, cinism şi marasm, neputinţă şi

„Nu mă mir că vă scoateţi soţul din minţi.“ abandon. Realitatea este ceea ce fiecare

„Dimpotrivă,încercsă-lvindecdespaime.“ dintre noi proiectează în afară. În consecinţă,

„Ce fel de spaime?“ există realitatea fiecăruia. Adevărul fiecă-

„Spaima de viitor, de exemplu. Lui îi e ruia. Nu puteţi să pretindeţi că ar exista un

frică de viitor. De bătrâneţe, de ce ne aşteaptă. singur adevăr, sau, şi mai rău, că acel adevăr

Mie îmi e mai teamă de prezent. Nu ne putem ar fi absolut ori exact.“

feri de viitor. Îi spun, hai să fugim! Prezentul „Eu nu pretind decât să fiţi clari, să

e tot. Nu avem decât clipa asta, acum.“ lămurim lucrurile.“

„Încetaţi!“, a strigat judecătorul şi am „Fac tot posibilul, vă rog să mă credeţi.

avut impresia că îi venea să plângă, sau să Şi el îmi reproşează, de altfel, acelaşi lucru.

fugă şi el cu noi. Cred că i-ar fi plăcut o femeie mai directă,

„Cu trecutul am făcut amândoi pace. mai simplă, mai clară, mai... cum spuneaţi?

Am înţeles că nu poţi intra de două ori în Exactă!“

apa aceluiaşi râu. Şi, ca să fiu sinceră, eu „Suspectaţi că ar avea o relaţie extra-

cred că aş aluneca peste conjugală?“

aceleaşi pietre, m-aş în- „Nu cred. Mă re-

curca în aceleaşi alge, aş feream la altceva. Cu

face aceleaşi alegeri. Nu mine lucrurile sunt flu-

din încăpăţânare. Nici ide, când ţi se pare că ai

pentru că aş fi nătângă, atins ceva, totul alunecă

ori narcisistă. Ci pentru în neant şi deşertăciu-

că am senzaţia că ori ne.“

de câte ori am trăi, am „Da, mi s-a plâns

intra în aceeaşi matcă. de asta.“

Am repeta la nesfârşit „Ştiu, îl enervează

acelaşi scenariu.“ cuvântul deşertăciune.

„Şi mai puteţi să-i Ceea ce nu l-a împie-

reproşaţi că nu vă îm- dicat să-l adopte în po-

părtăşeşte ideile?!“ vestirile lui. V-am spus,

„Domnule judecă- e tenace şi ambiţios. Dar

tor, cine se aseamănă talentat. Altfel nu mi-aş

se adună. Discuţii ca pierde vremea. Eu, dacă

astea ţin de ani buni Portret de Daniela Codarcea Kamiliotis aş fi avut disciplina şi

18 Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 Scrisul Românesc Poezie
Evenimente culturale
Adrian SÂNGEORZAN
 
Poeme Unui gând bine ascuns
Începuseră să-i trosnească oasele.
Norii Lacrima prin care văd lucrurile  
Ca printr-o lentilă de sare. Atunci n-am mai putut răbda şi am strigat
Fără nori deşertul ar fi de nesuportat.   Sunt vinovat de toate, domnule judecător.
Nisip şi albastru chior să te îneci în ele Mereu le scap cu ceva S-a făcut o linişte de moarte.
Ca-ntr-un ocean umplut pe jumătate. Sufletul meu nu lasă urme. El m-a privit peste nori indiferent
Amprenta lui nici eu nu o ştiu Şi m-a condamnat din vârful buzelor
Merg pe cămila mea de ceaţă cu capul pe spate Se şterge La încă un viitor.
Şi-i privesc cu nesaţ. De cum încep să gândesc.
Norii sunt viaţa mea. Conspiraţia obiectelor
În ei îmi văd chipul în schimbare Pasăre de curte
(Cu barbă-fără barbă) Ne pândesc obiectele
După cum Nimbus şi Cumulus Degeaba stai chircit în jurul tău Nemuritoarele
Se înţeleg între ei. Căutând firul de nisip din scoică. Formele lor ne împing umbra
Mama, cei dragi, tu, Prin colţul casei.
Când din spate când din faţă Ajunsă de nesuportat Sunt zile de tensiune
Umflaţi cu toţii de vânt Suferinţa te aruncă afară din ea Când ne-am ciocni unii de alţii
Sau de respiraţia mea tăiată. Pe trambulina ce se termină brusc Dacă scaunele n-ar şti să ne ferească
La marginea morţii. Oglinda nu ne-ar minţi cu imagini mai vechi
Un tunet, două, va ploua, sunt sigur. Chiar şi pendula îşi trage timpul înăuntru
Dumnezeu îmi trage cu ochiul printr-o crăpătură. Pluteşti deasupra ei Ca pe un gaz otrăvitor
Dau bice cămilei, Cu aripile tăiate Pe care ni-l va sufla peste faţă în somn.
În zare miroase a oază Ca o pasăre de curte scăpată de cuţit
În nări îmi intră nisipul Sau ca o rană desprinsă Uneori când păşesc în vârful degetelor
În pumn strâng un nor încă umed. Vindecându-se strâmb Aud cum scândurile podelei
Pe un alt trup. Îmi iau măsura
Lentila de sare Înţelese cu oasele mele nemuritoare.
Mărturisire
  Cu ochiul liber
Pe unde trec las urme uşor de recunoscut.  
Detectivi maniaci, bolnavi de adevăr Sunt vinovat, Privita prin luneta puştii
Mă adulmecă după dâra de viaţă: Am recunoscut înainte de a fi acuzat. Căprioara arată altfel.
Talpa mea în nisip ascunsă   Cu degetul apăsând trăgaciul
De limba valului complice, Era un aer de judecată de apoi Văd în locul ei tot mai bine lupul
Umbra pe zid Cum nu mai simţisem niciodată. Care ar fi sfâşiat-o oricum în locul meu
Înţeleasă cu piatra cea rece, Cele făcute şi gândite Prădător elegant cu principii.
Se uitau unele la altele în oglindă
Şi schimbau măştile între ele. Moartea ne caută de sus
Cu ochiul liber
Ţintindu-ne aşa cum suntem
Lupi sângeroşi păscând iarbă.

Premiul „Marin Sorescu“ şi Târgul de carte de la Göteborg

Olăudabilă iniţiativă a Institutului Cultural căruia i se datorează în mare parte vizibilitatea şi statutul men Firan, Sorin
Român din Stockholm, datând din 2007, preferenţial pe care literatura română le are în Suedia. Gherguţ şi Adri-
Premiul „Marin Sorescu“ se acordă anual Juriul şi-a argumentat opţiunea relevând „modul în an Sângeorzan

în cadrul Târgului de carte de la Göteborg unei perso- care acesta îmbină, în tot ceea ce întreprinde, curiozi- au fost implicaţi

nalităţi literare suedeze care prin opera sa face posibilă tatea intelectuală cu erudiţia şi eleganţa jucăuşă. Prin în 21 de eveni-

comunicarea între diferite forme de expresie culturală. traducerile nepreţuite cu care îmbogăţeşte literatura de mente, portrete de

Decernarea unui scriitor străin, într-un cadru internaţio- decenii încoace, prin implicarea şi cunoştinţele sale ca autor, recitaluri

nal select, a premiului ce poartă numele unui remarcabil eseist şi critic literar, Swedenmark a deschis noi ferestre de poezie, discuţii

poet român, el însuşi expresia unei diversităţi stilistice, spre lume. Swedenmark ne oferă noi perspective asupra şi prezentări în

dă autoritate şi distincţie culturii române. limbii, sufletului şi lumii, precum şi asupra conexiunilor cadrul standului Marin Sorescu, Dan Shafran, Kjell Espmark,
Östen Sjöstrand – Stockholm, 1992
Laureatul din acest an este John Swedenmark, eseist, intricate dintre acestea.“. românesc, Cafe-

critic literar şi traducător, autorul a numeroase volume Târgul de carte de la Göteborg este cel mai im- nelei Europa a

de eseuri, teoria traducerii şi psihoanaliză, precum şi portant din Scandinavia şi al doilea ca mărime în lume, reţelei EUNIC, şi seminariilor organizate de Târg,

redactor cultural al ziarului „Arbetet“. după cel de la Frankfurt, reunind 800 de participanţi şi având ca interlocutori personalităţi culturale internaţi-

Juriul din acest an a fost format din Yukiko Duke, în jur de 100 000 de vizitatori în cele patru zile când se onale, ziarişti, istorici şi editori suedezi, precum Jonas

scriitor, jurnalist şi traducător, Jonas Ellerström, editor organizează peste 400 de seminarii. România a fost in- Ellerström, Henrik Berggren, Stefan Helgesson, Görrel

şi traducător, Anna Hallberg, scriitor, traducător şi critic vitată de onoare în 2013, anul acesta ţara celebrată fiind Espelund, Ulf-Peter Hallberg. Discuţiile au acoperit o

literar, Annina Rabe, critic literar, şi Dan Shafran, di- Brazilia. Invitaţii care au reprezentat România, Daniel tematică largă, de la Revoluţia română la Experienţa

rectorul Institutului Cultural Român de la Stockholm, Cristea Enache, Mihaela Miroiu, Daniela Zeca, Car- feminină în perioada comunistă, de la Călătoria me-

taforică între genurile literare la Im-

perii moderne şi colonialismul zilelor

noastre. La standul României au fost

expuse volumele scriitorilor invitaţi în

limba engleză şi peste 40 de titluri din

autori români traduşi în suedeză. Între

cei mai proeminenţi invitaţi de anul

acesta s-au numărat David Grossman,

Peter Esterhazy, Conn Iggulden, Carol

Rifka Brunt, Tom Rachman, Desmond

Juriul Premiului Marin Sorescu, Jonas Ellerstrom, Anna Hallberg, Adrian Sângeorzan, Dan Shafran, Eva Leonte, Carmen Firan, Henrik Berggren, Tutu, laureat al Premiului Nobel.
Daniela Zeca ... Red.
Annina Rabe, Dan Shafran și laureatul John Swedenmark Carmen Firan și Daniel Cristea Enache

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 19
Evenimente culturale

Alexandru OPRESCU

Dune – o resursă cinematografică

neexploatată

Efectele speciale în cinematografie – de la principala Fără problema efectelor speciale și barierelor care, până complet ideea acestei cărți, gudurându-se teribil la ideea
problemă la o non-problemă nu demult, înfrânau avântul creativ al oricărui producător, că toți vor fi dați pe spate de scena în care Paul se urcă pe
rămâne doar, ca la orice alt gen de film, problema narațiunii, uriașul Vierme de Nisip, mizând pe ea ca un fel de pièce
Nu a existat perioadă mai bună pentru lumea science a imaginației și a sâmburelui de geniu al regizorului. Atenția de résistance.
fiction decât prezentul, când tehnologia atinge noi culmi în cinefililor revine, ușor, de la calitatea efectelor speciale la
incremente lunare, iar puterea omului de a replica natura în calitatea narațiunii, la credibilitatea poveștii și amprenta Dacă filmul a fost pus la stâlpul infamiei pentru o adap-
creațiile sale artificiale, putem spune cu siguranță, nu este artistică a filmului. Și când acesta este și o adaptare după tare proastă a lui Dune, miniseriile au scăpat doar pentru
limitată decât de imaginație și bani. Ceea ce nu demult SF- un roman de succes, lucrurile devin și mai nuanțate. că, având luxul celor patru ore jumătate în comparație cu
ul oferea ca pure fabricații ale minții menite să uimească, două ale filmului, au mai putut umple din lacune, însă, per
acum sunt lucruri la care cercetătorii lucrează nu pentru a Problema calității artistice este, într-adevăr, o proble- total, modeste, ba chiar omițând scene importante.
crea, ci îmbunătăți: clonare, exoschelete, roboți, arme laser, mă pregnantă în ultimii ani în industria cinematografică,
manipulări cu ajutorul undelor sunetului, organe artificiale pe toate planurile. În cazul filmelor S.F., libertatea de a Drama lipsei unui film S.F. Dune în era în care și cea
sau modificarea ADN-ului. Viitorul este deja aici. „compune“ orice îi atrage pe regizori spre bombastic, mai sălbatică imaginație poate fi recreată pe calculator este
multe explozii și multe lucruri care zboară prin aer. Dialog o rană deschisă pentru avizii iubitori de cărți și filme S.F.,
Tehnologia digitală este și ea extraordinară în domeniul puțin, glumițe din pop-cultura americană și multă agitație iar povestea excentricului cineast avangardist Jodorowsky
cinematografiei. Salturile în calitate se pot vedea anual, … degeaba. Cu excepția câtorva filme care, culmea, nu au doar mai pune un pic de sare deasupra. Documentarul
unde acum efectele speciale ale faimoasei serii originale avut nici pe departe o expunere grandioasă, Hollywoodul excelent Jodorowskyʼs Dune spune povestea grandiosului
Războiul Stelelor a lui George Lucas par filmate într-un ga- științifico fantastic a uitat ce mijloc extraordinar de a pune proiect cinematografic al regizorului care nu s-a fructificat
raj cu un telefon mobil, însă la data lansării filmului (1977) niciodată, însă care promitea nume ca Salvador Dalí în ro-
era o minune a inventivității și măiestriei în discuție probleme și idei – chiar universale lul împăratului nebun al galaxiei, Orson Welles – Baronul
tânărului director. Pe vremea aceea, și mult – este acest gen. Adaptarea unei cărți bune Harkonnen – un tiran atât de gras că îi trebuia un sistem
după, filmele S.F. aveau mult de suferit din într-un scenariu bun este poate și mai compli- antigravitațional să se deplaseze, sau Mick Jagger, pe când
cauza limitării tehnice a efectelor speciale, cat de atât, pentru că scenaristul se confruntă muzica trebuia parțial compusă de Pink Floyd. Imaginația
ceea ce de multe ori obliga producătorii cu o mulțime de substraturi din care trebuie echipei strânse de Jodorowsky este atât de originală, cu
să renunțe la anumite imagini într-adevăr să selecteze anumite părți importante, să dea mult înaintea vremurilor sale, încât toate filmele S.F. de
fantastice (și ceea ce făceau deliciul întregii continuitate și să evite lacunele majore. Cum succes după aceea împrumută din ideile sale (și membrii
povești). A zbura prin cosmos de pe o planetă este nevoie de un scriitor înzestrat pentru o echipei cu ele), și astfel ele sunt pentru totdeauna legate
pe alta, la viteze hiperluminice și întâlnind carte bună, scenariștii au nevoie de cel puțin de oameni precum H.R. Giger, Moebius și, bineînțeles, Jo-
râuri de creaturi ciudate și natură non-terrană atâta har pentru a se putea folosi de neste- dorowsky. Dune-ul lui Alejandro Jodorowsky este cel mai
era minunat de ușor de imaginat, dar de pus pe matele literare. bun film pe care nu-l vom vedea niciodată, dar curiozitatea
peliculă era o epopee în sine, cu mari riscuri nu va părăsi niciodată iubitorii de S.F. Și asta este pentru
de a părea artificial și non-organic. A ecraniza o poveste se poate, că proiectul este singurul care creează un univers propriu,
dar un univers? plin de simbolism și nuanțe, de grandoare și opulență, de
Chiar și cu aceste limitări, gustul publi- mit și tradiție, așa cum Frank Herbert, și el participant la
cului pentru fantastic obligă Hollywoodul să scoată înce- Ecranizări de succes după romane de succes sunt o proiectul cinematografic ratat, și-l imaginase. Testament stă
pând cu anii ʼ50 multe ecranizări S.F., fiecare an aducând mulțime, în pofida axiomei cartea bate filmul. Ba câteva storybook-ul cât o carte de telefoane pe care Jodorowsky
îmbunătățiri consistente efectelor speciale iar publicul de- milioane de noi tiraje de cărți s-au vândut tocmai datorită l-a creat, în care se găsesc fiecare cadru al filmului, gata
venind din ce în ce mai pretențios. Filme ca Jurassic Park, adaptărilor cinematografice. Din păcate, literatura S.F. să treacă pe platoul de filmare și să fie trase pe peliculă.
Godzilla, Alien sau Terminator devin vârfuri de lance în trăiește o dramă din acest punct de vedere: Seria Dune a
privința calității de producție, dar și adaptări după romane lui Frank Herbert, care a fost catalogată nu o dată ca fiind Universul lui Frank Herbert și imaginația extraordinară
celebre au succes: Insula Doctorului Moreau, Memoriile biblia literaturii S.F., încă duce lipsă de ecranizări care a artiștilor lui Jodorowsky încă așteaptă să fie exploatate și
Omului Invizibil și mai târziile I, Robot sau Jocurile Foa- nu să se ridice la înălțimea cărții, ci să nu distrugă o lume puse, piesă cu piesă, pe ecranele, și ele deja science fiction,
mei, ca să amintim numai câteva, pentru că lista este mare atât de complexă și originală gândită de autor, o alegorie ale cinefililor și iubitorilor de S.F. Lumea cinematografiei
și conține filme chiar mai bune de atât. asupra pericolelor neglijării naturii de către om, filigranată S.F. este în curs de schimbare, publicul revine încet la esențe
cu trimiteri la religie, filosofie, manipulare, tradiție, etc. și începe să treacă pe locul doi măiestria tehnică a producă-
Astăzi, experții în artă digitală pot crea chiar și cea mai fan- torilor (calitatea excelentă fiind acum deja un loc comun),
tasmagorică imagine, pot da viață unor peisaje și personaje atât Atât filmul Dune din 1984 cât și miniseria începută în re-apreciind încă odată universul pe care aceștia îl prezintă,
de diferite față de natura noastră, pe scurt, pot crea orice. Miza anul 2000 nu reușesc să treacă peste elementele fantastice personajele și poveștile lor pline de tâlc. Iar universul de
efectelor speciale nu mai este de a masca micile imperfecțiuni facile ale cărții și să se avânte în narațiunea complexă, pe Arrakis are nevoie de un vizionar, are nevoie de oameni
prin unghiuri inteligente și perspective ce păcălesc ochiul, primul având ambiguități și lacune importante, mai ales care să înțeleagă că Frank Herbert a scris această carte
ci de a se apropia de natural până la insesizabil, o contopire problematice pentru cineva care nu a citit mai întâi cartea. pentru noi, oamenii anului 2000, cei care ne confruntăm cu
perfectă între natural și artificial, o tendință spre confundarea Dacă pentru cei care nu știu povestea, ecranizările îi pot încălziri globale, războaie religioase și grupuri de interese
celor două. Orice scenă poate fi filmată acum cu un fundal lăsa cu o mulțime de semne de întrebare, sau poate chiar fără scrupule. Parafrazând cuvintele pătrunse de patos ale
verde (sau albastru) în spate, iar adevărații magicieni ai post- confuzi, fanii lui Frank Herbert pot risca să se înfurie de-a lui Jodorowsky, din cinema trebuie să ieși un om nou.
procesării digitale pot pune orice în spatele personajului. dreptul pe scenariștii și pe regizorii care au ratat aproape

„Oltenia lui Brâncoveanu“

În 21 septembrie a.c., în cadrul „Întâlnirilor Spec- foarte specială. Într-un trecut îndepărtat, am studiat un Răzvan Theodorescu – foto de Florin Chirea
tActor“ ale Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ din semestru aici, în 1946. Craiova acelei epoci îmi este foarte
Craiova, academicianul Răzvan Theodorescu, istoric al bine întipărită în minte“, sunt cuvintele cu care şi-a început Spre surpriza audienţei, la întrebarea pusă de către
culturii şi istoric de artă, a susţinut prelegerea Oltenia lui invitatul prelegerea. „Am scris mult despre monumentele un participant privind şansele Craiovei de a fi desemnată
Brâncoveanu, temă pe care şi-a ales-o în cadrul manifestă- acestui spaţiu al Olteniei. M-am lansat cu o scriere despre Capitală Europeană a Culturii pentru anul 2021, a răspuns:
rilor ce marchează 300 de ani de la moartea lui Constantin Cozia, în tinereţe. Am continuat să scriu despre monumen- „Cu riscul de a fi antipatizat, Craiova nu are nicio şansă...,
Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti, mazilit de turci şi tele olteneşti, pregătindu-mă, într-un fel, parcă, pentru anul judecând după felul cum arată, de exemplu, faţada clădirii
asasinat la Cons­ tantinopol împreună cu cei patru fii ai săi, acesta în care îl celebrăm pe cel care îmi este cel mai drag Minerva de pe Calea Unirii, ne-am ratat perspectiva... Cu-
în anul 1714. Pentru a omagia domnitorul şi fiii acestuia, voievod, cel mai drag personaj al istoriei româneşti. Şi nu nosc ce realizări au oraşele concurente cu Craiova: Iaşul,
2014 a fost declarat „Anul Brâncoveanu“. neapărat pentru martiriul său – care, evident, e impresionant Timişoara, Clujul, ca să nu mai vorbim de Bucureşti. Sigur,
În cei 26 de ani de domnie ai lui Constantin Brân­ –, ci pentru că, pentru mine, Brâncoveanu aparţine prezentu- nu vreau să vă descurajez, dar vedeţi cum stau lucrurile...“
coveanu, cultura românească a cunoscut o perioadă de lui... a fost şi este contemporanul nostru absolut. De aceea îl
înflorire, domnitorul fiind un fervent sprijinitor al culturii, iubesc pe Brâncoveanu... Şi astăzi ne domină această umbră Georgiana OPRESCU
instaurând o epocă de prosperitate şi de pace, ctitorind o strălucită a unui oltean, a unui mare român, a celui care a
serie de mănăstiri pe care oaspetele le-a evocat – cu deo- suferit cea mai teribilă mucenicie din istoria românească. A
sebire Mănăstirea Hurezi, „perla Olteniei“ şi „capodoperă acestui român autentic, care a fost inteligent, a fost cultivat,
a spiritului oltenesc“, declarată astăzi monument istoric şi a fost în consonanţă cu Europa...“, a continuat istoricul.
înscrisă în patrimoniul mondial UNESCO –, însoţite cu
proiecţii ale imaginilor acestora. La încheierea conferinţei acad. Răzvan Theodorescu a
„Pentru mine, întotdeauna revenirea la Craiova este răspuns la o serie de întrebări pe marginea prelegerii sale,
dar şi altele vizând viaţa culturală a Craiovei.

20 Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 Scrisul Românesc Cronică literară

Gabriela RUSU-PĂSĂRIN

Timpul trăirii,
timpul reconstituirii

Unul din postulatele implicite ale receptării Ion Andreiţă însă creează premisele pentru curiozi- Dincolo de filonul scriiturii subiective, sau tocmai
simultane a artei este acela că orice om tatea lectorului de a parcurse succesiv paginile şi a se susumate acesteia, regăsim pagini memorabile de istorie
posedă facultatea de a o descoperi şi de a întoarce asupra textului, când imaginile par a se aşeza la literară, portrete circumstanţiale ale unor personalităţi
o integra în experienţa personală. Este ideea promovată antipod. Acestei secvenţe, ce a făcut istorie, Ion Andreiţă literare, toate „topite“ în evocări emoţionante. În Destine
de André Malraux despre puterea artei de a stabili co- îi contrapune istoria personală, povestea cu mama sa care deraiate Ion Andreiţă redă adevărul despre înlăturarea
respondenţe şi relaţii. Aceasta a stat la baza politicilor nu are suficient grâu să dea la cote. Opreşte căruţele, ia lui Ilie Purcaru de la „Scânteia“, în „Livedea, un sat cu
culturale de la începutul anilor ’60. Este perioada în care o strachină dintr-un par, o umple cu grâu şi o pune „în arome de poezie“ este recuperată însemnarea lui Tudor
se afirmă Ion Andreiţă ca jurnalist şi poet. Recentul volum şalele ultimei căruţe, cea pe jumătate“ şi oftează: „Pentru Arghezi din Cartea de Onoare aflată în casa „ţaţei Voica“,
apărut la Editura eLiteratura, 2014, are ca titlu Mătura pomana morţilor“. Tot mentaliattea populară este cea întâlnirea cu Grigore Vieru la Paris este redată într-o
de pelin, o inspirată recuperare a unei expresii-simbol care jalonează conduita în comunitate şi aşază credinţa însemnare cu insert valoros: poemul lui Grigore Vieru
folosită de Fănuş Neagu în al său Jurnal cu faţa ascunsă: drept lege nescrisă, dar cu sfinţenie respectată: nu laşi Legământ lui Eminescu, la Baden-Baden descoperă un
„Îmi fac o mătură de pelin şi curăţ cu ea frunzele de pe morţii nepomeniţi, iar grâul este alimentul ritual nelip- poem al scriitorului Ioan Alexandru, Liturghie la Capela
toate cărările ce duc la şcoală“. Este, în fapt, o poziţi- sit din ceremonialurile de trecere.
onară prioritată a amintirii, filtrate prin oglida timpului Sunt povestiri memorabile, scrieri Sturdza (din 9 septembrie 1984),
personal. Argument în acest sens este şi motto-ul ales subiective, care includ pagini de poezie-testament.
de Ion Andreiţă pentru a prefaţa volumul: „Viaţa nu este literatură, iar imaginea dominantă
cea pe care ai trăit-o, ci aceea pe care ţi-o aminteşti spre nu este a măturii de pelin (tot un Memorabile sunt şi paginile
a o povesti“ (Gabriel Garcia Marquez). Este o selecţie obiect din recuzita ritualurilor de dedicate întâlnirii cu Marin So-
produsă de eu-l creatorului şi în acest context amintim trecere), ci imaginea scoicii care rescu venit la Paris pentru a se
tema biograficului abordată de criticul şi istoricul literar ascunde cu dibăcie perla ivită din trata la o clinică, în ultimul său
Eugen Simion, cel care pune o întrebare fundamentală firescul lumii strâns în cochilia care octombrie. Ion Andreiţă este fidel
privind relaţia eul profund (pur) şi eul biografic: „Cu ce delimitează lumile. amintirii şi restituie un dialog
criterii judecăm asemenea scrieri şi cine este, în fond, între Marin Sorescu şi soţia sa,
autorul care se ascunde în aceste confesiuni? Eul pro- Când scrierea pare a avea cursul doamna Virginia: „Închină-te,
fund sau eul biografic?“ A fost şi demersul personal al detaşat al autobiograficului pus în Sorine, şi roagă-te mai cu sârg la
criticului în impunerea genurilor „neomologate“ (jurnalul cadrele estetice ale confesiunii, apar Dumnezeu“. „I-a urmat sfatul: s-a
intim, memoriile, autobiografiile nereceptate de critică, paginile de reportaj scrise altădată închinat şi s-a rugat – şi i-a spus
în special de G. Călinescu. În aceste scrieri subiective şi galeria de portrete recontituite din a doua zi, cum s-a rugat: „M-am
Eugen Simion descoperă „poetica spontaneităţii“. Este curgerea vremii. Sunt „medalioane“ rugat aseară la Dumnezeu să-mi
şi motivaţia titlului cronicii noastre: Ion Andreiţă îşi de esenţă tare, în care este surprinsă dea somn bun şi liniştitor, din
plasează volumul între timpul trăirii (eul biografic) şi povestea vieţii protagonistului fil- care să nu mă mai trezesc. Şi uite
timpul reconstituirii (prin pagini recuperate şi integrate trată de receptarea în spaţiul public că nu mi-a ascultat ruga...“. Ion
într-un volum publicat în an aniversar: 75 de ani de viaţă). a acestuia. Jurnaliştii de la „Scânteia Andreiţă redă şi convingerea lui
Ion Andreiţă propune lectorului o scriere autobiogra- tineretului“ sunt amintiţi cu intenţia Marin Sorescu spusă într-o cir-
fică cu încadramente memorialistice, confesive şi scrieri manifestă de a reda opiniei publice contribuţia acestora cumstanţă: „Eu nu sunt specialist
la graniţa jurnalismului cu literatura. Fluxul amintirilor la reflectarea unei realităţi dincolo de rigorile unui regim în politică; şi-apoi, eu sunt bănuitor ca un ţăran de la
recuperează imaginea primei iubiri şi poezia pe care a opresiv, iar portrete ca acela al lui Ilie Purcaru rămâne Dunăre“. Şi, ca apogeu al rememorării , Ion Andreiţă
scris-o în acel „decembrie peste care ningea cu leru-i ler antologice. Nu mai puţin interesant este portretul în cheia publică portretul-crochiu în creion, pe care Marin Sorescu
– şi noi trecem subţiri pe sub sărutul Lunii“: „Rătăceam întrebării cu dezvăluirea unor detalii de viaţă personală, i l-a făcut în aceste „zile de pe urmă“ şi pe baza căruia
pe sub sărutul Lunii/ şi sărutul Lunii ne-a durut –/ Fără pentru ca în final să apară numele: Theodor Baconski. noi am reconstituit data întâlnirii şi a confesiunilor: 14
a ne da vreun sărut/ Înflorisem toţi copacii lumii“. Este Este şi stilul pamfletarului, nemanifestat până în acest octombrie 1996.
anunţarea poetului de mai târziu, este metafora poetică moment. Autobiograficul se intersectează cu memori- O ultimă întâlnire cu Fănuş Neagu este un adevărat
salvatoare a imaginii perisabile. Şi aceasta pentru că alistica şi cu talentul de portretist. Nu urmăreşte firul corolar al galeriei personalităţilor literare evocate de
„amintirile se precipită, se estompează, se amestecă – şi naraţiunii cronologice, ci galeria de personaje. Ion Andreiţă. Cu emoţia „vederii de pe urmă“ Ion An-
din acest avatar se conturează câte una care cere, vorba dreiţă are iniţiativa de a duce în salonul care îl găzduia
Poetului, veşmintele vorbirii“. Ion Andreiţă se dovedeşte a fi „maestrul păpuşar“ ca anticameră a Marii Călătorii pe cel ce se aşeza tăcut
Scrierea sa autobiografică este un adevărat roman care scoate din faldurile istoriei „păpuşile“ unui veac, le pe „scaunul singurătăţii“ „un semn de iubire şi îndemn
construit pe o arhitectură barocă de stiluri şi scrieri, cu defineşte prin anecdotic şi le face viabile într-o istorie, de curaj“ din partea celor 29 de ziarişti care au lucrat la
personaje bine conturate, cu nuclee narative susţinute de o pe care contemporaneitate nu mai poate s-o refuze, nici „Scânteia tineretului“ sub genericul: „Proclamaţia de la
tensiune a discursului la graniţa dintre diaristică şi roma- s-o repudieze. Face degresiuni, „acolade“ necesare, îm- Muzeul Naţional al Literaturii Române“. Gestul nostru
nul realist. Episoadele narative sunt delimitate temporal binând istoria culturală de ieri cu evenimentele la zi (este l-a surprins pe scriitor, l-a bucurat, l-a înduioşat. Ne-a
ca „felii de viaţă“, care recompun vitralii sentimentale în evocat scriitorul Ioan Barbu şi sunt amintite cele două promis – la toţi: „Mă, să nu lipsească nici unul la apel!“
lumina caldă a apusului de soare. Poveştile sunt însă me- demersuri personale rămase în istoria recentă: fondarea – un chef de pomină la „Mon Jardin“. „Cum, adică nu
morabile şi amintesc imagini păstrate în mentalul colectiv, primului ziar particular din România, „Curierul de Vâl- mai e? Aci, lângă «Marea Neagră»? Au fost dărâmate?
reaşezate în cadrele esteticului. Crucile aduse din cimitir cea“ şi organizarea Salonului Naţional de Literatură şi Nemernicii, ne distrug trecutul! Nu-i nimic, mergem la
drept lemn de foc sunt pretextul de a introduce subliminal Artă „Rotonda Plopilor Aprinşi“). Athenee Palace! Apoi s-a scufundat într-o melancolie
o credinţă despre ruperea crucilor de la capul mortului: adâncă, din care nu mai întâlneam decât doi ochi mari, al-
nu-şi vor găsi liniştea nici cei ce au săvârşit fapta, nici La graniţa dintre presă şi literatură, în descendenţa baştri, încărcaţi de tristeţe. Şi am ieşit tiptil din încăpere“.
cel ce a folosit pentru foc lemnul devenit sfânt: „Focul onorantă a lui Geo Bogza sau Brunea Fox, a lui Ilie Volumul lui Ion Andreiţă este o scriere hibridă, emo-
duduie în sobă, crucile trosnesc; morţii s-or fi răsucind Purcaru sau Lucian Zatti, Ion Andreiţă scrie pagini im- ţionantă memorialistică amprentată cu popasurile gaze-
în mormintele lor friguroase“. Filosofia „apucatului de portante în acest baroc autobiografic ce rezistă tocmai tarului la graniţa dintre jurnalism şi literatură, aureolată
dodii“ Ion Poşircă este salvatoare: „decât un profesor în prin arhitectura inedită a osaturii narative. Povestea bri- de stilul portretistului. Nu este doar o antologie de texte
cimitir, mai bine nişte cruci în soba profesorului“. Imagi- găzilor de altădată, cu ziarişti pasionaţi („Am marfă rară redate circuitului cu prilejul împlinirii unei vârste frumoa-
nea aminteşte de „apucaţii în dodii“ ai lui Marin Sorescu, neică-n carlingă, de-o săptămână n-au schimbat praful din se a senectuţii (cu toate că are toate ingredientele), este un
iar imaginea spânzuratului evocat în stihurile populare cuta cămăşii“), „hălălăind cu-n pumn de vise haotice la roman autobiografic susţinut de „poetica spontaneităţii“
anonime din vremea colectivizării tot de imaginile din butoniera vârstei“, se rescrie din instantanee de excepţie cu evidenţierea eului biografic şi cu provocarea eului
La lilieci amintesc: „În 59/ Mai făcea găina ouă;/ În 60/ aureolate de imagini concluzive: „a fost o noapte cum profund. Este scrierea ce alternează registrele de adresare.
Ori te spânzuri/ Ori te-neci/ Ori la colectiv te treci;/ În rar am trăit: unici, între greieri şi stele“. Pentru lectorul- Dincolo de fluxul rememorativ este poetul, jurnalistul,
61/ Funia şi săpunul/ Şi direcţia salcâmul!“. gazetar aceste instantanee răvăşesc amintiri, produc în- călătorul într-o lume cu personaje şi întâmplări alese cu
toarcerea în timp prin experienţa personală. Este de fapt dibăcie, derulate pe o coloană sonoră a unui timp, timp
activată funcţia de identificare cu atmosfera, personajele al trăirii, timp al reconstituirii.
şi poveştilor din scrierea ce rezistă timpului.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 21
Oana BĂLUICĂ

Banatul. Spaţiu vs. Câmp literar

Spaţiul şi câmpul literar sunt două dintre con- ca nişte primitivi“. Să fie acesta motivul pentru care spaţiul adică al implicării câmpului literar în cel politic, survenit
ceptele fundamentale atunci când se încearcă literar bănăţean a fost în cele din urmă valorificat în ciuda în timpul celui de-al Doilea Imperiu. Istoria care conduce
determinarea unei geografii literare sau cul- „şirului de excluderi cu care începe geografia sa literară?“ spaţiul literar se îmbină astfel cu puterile economice şi
turale, pentru că, deşi par a se afla într-o oarecare relaţie În acest caz, întoarcerea la originar ar putea foarte bine re- politice care se manifestă în câmpul literar.
de opoziţie, cele două concepte sunt, de fapt, aproape prezenta soluţia acceptării unui spaţiu şi a vieţuirii în cadrul
interdependente, datorită multitudinii de reacţii implicate acestuia. Este, până la urmă, remarca făcută de Vincent van Livius Ciocârlie va remarca o natură dublă a topo-
şi caracterului lor ambiguu. Gogh într-o scrisoare adresată fratelui său, Théo, căruia îi grafiei, care se manifestă atât prin pierdere, prin de-teri-
Această ambiguitate este conferită de caracteristicile spune că „trebuie să păstrăm ceva din caracterul originar torializare, cât şi prin re-teritorializare, care survine prin
spaţiului, care pot reprezenta pentru actul creaţiei atât un al unui Robinson Crusoe“. Practic, a reconstrui lumea. „povestire, prin patos“. Acestea sunt, de altfel şi coordo-
impediment, practic, o fatalitate, cât şi un destin, în sensul natele spaţiului şi câmpului literar. Cu alte cuvinte, istoria
că există acel gen de opere de artă, scriituri pe care nu Referitor la anii bănăţeni ai lui Camil Petrescu, în şi locul sunt două realităţi care pot fi transgresate prin
le putem disocia în mod clar de spaţiul căruia îi aparţin. Geografia literaturii române, azi este remarcată o anu- intermediul creaţiei, al operei, deşi trebuie să recunoaştem
Spaţiul – Pentru Emil Cioran, „spaţiul nu devine mită concordanţă între spiritul riguros al absolventului de că există o specificitate literar-artistică a spaţiului, pentru
niciodată o problemă de existenţă şi de raport personal“ filosofie şi geometria oraşului. Întâlnim deci ideea potrivit că ansamblul condiţiilor sociale de posibilitate a scriiturii
(Cartea amăgirilor), dar, în acest caz, nostalgia unui sat căreia identificarea unui spaţiu literar nu este în mod ex- se răsfrânge în mod implicit şi asupra câmpului literar.
de munte, Răşinari şi părăsirea acestuia de către Cioran clusiv destinată nativului, la ea poate accede oricine, însă,
ar fi doar un simplu detaliu biografic. De asemenea, tot el în acest caz, mai poate fi ea una totală, globalizatoare? Acest lucru este vizibil dacă luăm ca exemplu romanul
aminteşte de faptul că sunt anumite culturi, cum ar fi cea Cioran şi-a scris majoritatea operelor în limba franceză, Femeia în roşu, al celor trei autori, Mircea Nedelciu, Adri-
egipteană, care percep veşnicia în funcţie de spaţiu. Să trăind în Franţa iar, în cele din urmă, a uitat drumul spre ana Babeţi şi Mircea Mihăieş, o exprimare a Banatului în
fie acest lucru aplicabil şi în cazul literaturii? Am putea casă. Corelaţiile pe care spaţiul le implică sunt atât de interiorul generaţiei optzeciste. Ana, personajul feminin al
vreodată să „locuim poetic“ în această lume, aşa cum vaste încât pot fi analizate atât în prezenţa, cât şi în lipsa romanului provine din Comoloşul Mare şi colaborează cu
exprima Bachelard că ar fi ideal? Prima parte a cărţii lui implicaţiilor istorice. Dar, în mod clar, acestea din urmă poliţia federală pentru a-l prinde pe gangsterul Dillinger.
Pierre Bourdieu – Regulile artei, este centrată pe Educaţia pot fi uneori definitorii, iar în Europa Centrală, de exem- Această interferenţă a spaţiului – Banatul – cu câmpul
sentimentală a lui Flaubert, iar unul dintre răspunsurile plu, amprentele istoriei asupra spaţiului literar sunt încă literar demonstrează clar că poţi schimba spaţiul, dar nu
oferite în legătură cu relaţia dintre autor şi spaţiu este vizibile. Lucian Blaga a devenit şi el, pentru scurt timp, şi natura, iar procesul este cel al imaginaţiei, trecerea de
acela că neabordarea contingenţelor genetice ne-ar putea bănăţean, anii aceştia fiind „desfăşuraţi sub semnul unei la satul bănăţean la peisajul american fiind realizată prin
determina să cădem în „complezenţele fariseice ale cul- strălucitoare plenitudini“. Afirmaţia lui Blaga, conform intermediul acesteia, aşa cum Gaston Bachelard rememo-
tului artei“. În acest sens, sociologul remarcă şi faptul că căreia „cultura Banatului reprezintă barocul etnografiei rează un procedeu care ar putea fi analog: „într-un roman
„structura spaţiului social în care se desfăşoară aventurile româneşti“ este definitorie pentru spaţiul în care scriitorul italian, povestea unui măturător de stradă care-şi legăna
lui Frédéric se întâmplă să coincidă cu structura spaţiului a încercat să construiască o revistă. Ceea ce este uşor mătura cu gestul maiestuos al cosaşului. În reveria lui, el
social în care autorul însuşi se află situat“. Deşi nu putem de observat se manifestă sub forma facilităţii cu care şi cosea pe asfalt o fâneaţă imaginară, fâneaţa cea mare a
generaliza această situaţie, analogii există, pentru că, aşa literaţii „strămutaţi“ par a se adapta aproape adevăratei naturi unde îşi regăsea tinereţea“. Bineînţeles,
cum am observat, spaţiul este mai mult decât modelator. perfect acestui spaţiu, chiar şi în condiţiile
Poate deveni chiar structural în cazul anumitor opere. abandonului ulterior. Gaston Bachelard există deosebirea introdusă de reverie, per-
În Geografia literaturii române, azi, Cornel Ungurea- evidenţiază ideile lui Cyrano de Bergerac: sonajul Anei este plasat în spaţiu în mod real.
nu analizează cazul Maiei Belciu şi remarcă faptul că „ea „Acest măr este un mic univers în sine, iar
se adresează precum toţi romancierii bănăţeni «locali» sâmburele, mai cald decât celelalte părţi, Afirmaţia din Geografia literaturii,
istoriei, legendei“. Exact această capacitate de valorificare răspândeşte în jurul lui căldura conserva- conform căreia „a amesteca o bănăţeancă
a spaţiului poate conduce la crearea unui câmp literar, toare a globului său“. Ideea poate fi aplicată în creşterea şi descreşterea lumii interlope
acesta este unul dintre cazurile în care „mic-ul poate foarte bine în mod analog spaţiului literar echivalează cu descoperirea unui ţinut
avea o soartă mare“, aşa cum se exprimă Mircea Martin al Banatului, pentru că, din momentul în doldora de filoane aurifere, înseamnă a des-
în prefaţa cărţii lui Gaston Bachelard. care un centru de viaţă poate fi valorificat, coperi Banatul, altfel mănos, un loc în care,
Mai departe, autorul precizează că „Orice studiu despre i se conferă autenticitate, devenirea pe care dacă scormoneşti pământul, ţâşneşte ţiţei“
proza «artistă» a Banatului trebuie să înceapă cu nuvelele spaţiul o traversează până la ideea câmpului se pliază perfect asupra relaţiei spaţiu-câmp,
lui Ioan Popovici“ şi remarcă, de asemenea, că „Bănăţea- este aproape completă. în sensul că, plasarea într-un punct sensibil
nul, cu bună ştire pus de Maiorescu în coada numelui, a în interiorul spaţiului şi manipularea ulteri-
dobândit, în timp, greutatea unei pietre de moară“.. Însăşi Câmpul – Pierre Bourdieu vorbeşte despre „strategii oară a acestuia deschide o lume. Un câmp.
această identificare a numelui cu toposul ar trebui să re- sociale de scriitură“, care se definesc sub constrângerea
prezinte un indiciu asupra importanţei acestuia şi asupra „structurilor sociale ale câmpului“, dar numai „structurile Pierre-Jean Jouve crede că „poezia este
influenţei pe care o exercită, determinând o operă care să personale de scriitură“ îi conferă unui scriitor originalitatea, un suflet ce inaugurează o formă“. Reţinem astfel capaci-
exprime locurile. Faptul că nuvelele lui Ioan-Popovici Bă- unicitatea, autenticitatea, iar aceste atribute sunt în mod clar tatea acestuia de a crea, puterea sa primară. Spaţiul, prin
năţeanul nu sunt la vremea aceea receptate de concetăţenii influenţate de conceptul spaţiului, aşa cum am şi arătat, intermediul acestei „fenomenologii a sufletului“, cum o
săi este tot o repercusiune a spaţiului, pentru că ni se spune dar trebuie să menţionăm că avem nevoie de toţi factorii şi numeşte Bachelard, poate inaugura şi el un câmp.
că „Ioan Popovici este primul prozator care trăieşte ruptura, agenţii pentru a crea un câmp. Dacă influenţa spaţiului se
despărţirea de Gemeinschaft, distanţarea de «sărbătorile lo- manifestă mai mult sub auspiciile istoriei şi limbii, Pierre Putem deci susţine remarca lui Pierre Bourdieu,
cului»“. Totuşi, micile inadaptări nu au determinat un exil, Bourdieu consideră că o relaţie este stabilită între câmpul „câmpul literar este un câmp de forţe ce acţionează asupra
iar o monografie a cercetătorului D. Vatamaniuc punctează artistic şi câmpul economic, două noţiuni guvernate de două tuturor celor ce intră în el (…) dar este, în acelaşi timp un
insistenţa asupra climatului bănăţean de la sfârşitul secolu- principii distincte. Astfel, câmpul artistic este subordonat câmp de lupte de concurenţă care tind să păstreze sau să
lui al XIX-lea şi analiza lumii meşteşugarilor, astfel încât gratuităţii, în timp ce câmpul economic este subordonat transforme acest câmp de forţe“.
se ajunge la a trata celelalte raporturi, cele de temporalitate profitului, rentabilităţii. Relaţia dintre acestea două este
sau de cauzalitate ca „simboluri sau metafore ale celor de însă una de invers-proporţionalitate, pentru că eşecul Observăm astfel că cele două concepte par a se dife-
al doilea tip de raporturi, tratând lucrurile în termenii spa- într-un anumit plan devine un merit, o reuşită în cel de-al renţia unul de celălalt, dar la o analiză mai atentă, ele se
ţialităţii, spaţializând toate lucrurile“. Putem vorbi astfel şi doilea plan. Dacă reluăm prezentarea celor două situaţii, cea pot uşor transforma reciproc.
despre o gnoză iniţiatică, realizând o parafrază a lui Paul a romanului flaubertian şi cea a romanelor Maiei Belciu,
Claudel unde a cunoaşte înseamnă a te naşte împreună cu putem foarte bine delimita diferenţele dintre câmpul literar Dar pentru a deveni un refugiu, o metodă a ne-ralierii
locul (obiectul) pe care-l apropii de sufletul tău. şi cel economic, definite în raport cu „interesul autorilor despre care am vorbit sau pur şi simplu pentru a ilustra
Ar trebui să vedem ce se întâmplă şi atunci când vorbim de a fi dezinteresaţi“. Incursiunile romancierei într-un ţinut o relaţie de interdependenţă spaţiul şi câmpul literar ar
despre o strămutare, iar în acest sens, vom utiliza exemplul ca Valea Bistrei reprezintă o realitate rapid transformată trebui să ofere o imagine plenară, globalizatoare, în care
lui Cornel Ungureanu referitor la strămutarea lui Camil în ficţiune şi, trebuie să menţionăm, dezinteresată. Lupta disocierile să fie abia perceptibile. Ar fi astfel, nevoie de
Petrescu din Bucureşti la Timişoara. I se vorbeşte despre femeii din romanele autoarei, spre exemplu figura Sidei un spaţiu a cărui istorie să reprezinte mai mult un avantaj
oamenii din Banat, „oameni muncitori şi deschişi la suflet din Blana de focă (1966), dominându-i pe politicieni şi decât un „călcâi al lui Ahile“, în sensul că imaginea aces-
legionari, făcând avere este sinonimă cu lupta în câmpul tuia ar trebui, într-un fel, corelată cu imaginile asociate de
literar, pentru că dezinteresul este şi semnul ne-ralierii, Victor Hugo funcţiei de locuire, chiar dacă spaţiul literar
nu respectă aceleaşi distanţe pe hârtie. Pentru Quasimodo,
catedrala fusese rând pe rând „oul, cuibul, casa, patria,
universul“. O îmbinare consubstanţială între om şi spaţiu.

În cele din urmă, nu ne-ar rămâne decât sa exclamăm, ase-
meni lui Bachelard: „Ce de teoreme de topo-analiză ar trebui
elucidate ca să determinăm toată lucrarea spaţiului în noi!“

22 Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 Scrisul Românesc Cronică literară

Lia FAUR

Adulter cu parfum de Azzaro

Îl cunoaştem peAdrian Cioroianu îndepărtat, poate şi din cauza spaţiului în ce îndepărtează subiectivitatea şi strecoară discuţie o altă iubire, poate doar începutul
ca istoric, ce povesteşte istoria care este situată, de insulă edenică unde adresarea impersonală. Pe fondul poveştii unui sfârşit, în cea de-a doua.
pe înţelesul tuturor, ca om poli- stau încapsulate două fiinţe umane ce nu-şi care creşte cu fiecare minut, se derulează o
tic, ca realizator de emisiuni tv, şi mai pu- pot explica forţa care le apropie şi le ţine întâmplare, după cum se dovedeşte, tot de Adulter cu smochine şi pescăruşi
ţin ca romancier, poate de aici o oarecare legate trei zile, atât cât ţine orice minune, dragoste, între alte personaje, care, iniţial, este un roman în care se simte parfumul
reticenţă a criticii literare în a se exprima după care intervine raţiunea firii. Tocmai pare a fi o răpire. Frumoasa recepţioneră pielii înfierbântate, al vinului, sau gustul
asupra romanului său Adulter cu smochi- această poveste este cheia reuşitei cărţii, Mimi dispare, nu se ştie unde, comisarul fructelor consumate între cele două stări:
ne şi pescăruşi, editat de Curtea Veche. deoarece se scrie aparent repede şi se Romero e un poliţist blazat, fără prea de extaz şi disperare. Autorul are grijă să
După apariţia cărţii au fost unele voci, în citeşte aparent uşor. transmită mirosuri, – marea – „un miros
virtual, care şi-au afirmat neîncrederea în mult entuziasm, se simte mineral şi vegetal, a fiinţe vii şi a fiinţe
formula abordată de fostul ministru de În prefaţă apare o notă lenea, langoarea, unui ţărm moarte“, gusturi, cam ca la Iris Murdoch
externe, se uită însă că autorul romanului lămuritoare asupra perso- încălzit unde singurele în Marea, marea, şi să consume toate mo-
e debutant în proză şi că renumele pe care najelor ce urmează să intre întâmplări care merită cu mentele estivale în jurul unuia care nu se
şi l-a câştigat ca istoric sau politician nu în scenă, în maniera unei adevărat atenţie sunt cele va sfârşi, probabil, odată cu vara, deoarece
are legătură cu noua sa formulă. piese de teatru, derulată pe din spatele aparenţelor. finalul rămâne deschis.
Adrian Cioroianu a debutat în 2012 cu treisprezece capitole, cu Există o rupere de planuri
o proză bine scrisă, care îmbină elemente titluri structurate pe mo- în care alternează intro- Un moment foarte bine redat este „pro-
exotice mediteraneene cu stări senzual- mente şi zile. Paul Bland, specţia cu superficialitatea, pria poveste legată de alcool“ a scriitorului
narcotice, determinate de o suspendare scriitor, o întâlneşte pe poezia cu exprimarea ba- care este Paul Bland: „Ci mai curând cred
temporară a conştiinţei bărbatului căsă- Alicia Leal, „o femeie nală, pe alocuri. Această a că vinovate sunt dimineţile: acele ore prea
torit, dar nu şi a sensibilităţii bărbatului frumoasă, încă tânără, doua poveste nu face decât matinale pentru tărie, în care gura ţi-e
latin în faţa unei femei apărute spre a-i regizoare de mare succes“, să demonstreze concentra- uscată şi privirea e puţin grea, acele ore
confirma îndoielile. Nu este nicio surpriză la un Festival de film, pe rea pe prima şi revenirea în care textul scris cu o seară mai-nainte
că Adrian Cioroianu are calităţile reale ale coasta Mării Mediterane. asupra unor întrebări care pare gol şi deraiat de la ideea pe care o
povestitorului – pasionat cititor – la curent Fără a premedita nimic, nu îşi găsesc răspunsul. doriseşi. Acel sentiment de remuşcare pe
mai mult cu literatura străină decât cu cea cei doi se apropie pe nesimţite şi urmează Finalul nu e un happy-end, Alicia pleacă, care-l ai dimineaţa – ca scriitor ce eşti –
autohtonă. Romanul său adună ingredien- să trăiască una din poveştile de dragoste Paul rămâne şi mai însingurat pe malul nu are directă legătură cu alcoolul, ci cu
tele de succes ale unei cărţi, concentrate văzută doar în filme, iar Paul, neîncrezător, Mediteranei, cu aerul celui care călăto- frazarea, cu muzica vorbelor pe care ieri,
în 253 de pagini: dragoste, suspans, puţină notează: „Străina de acum o oră îţi poate reşte, iar la întoarcere nimic nu mai e ca la ora ultimului pahar, le găseai foarte
filosofie a dragostei, poveste; cultivă un deveni brusc un fel de complice; sau, înainte: „Partea delicată era că, de fapt, bine prinse în pagină. Şi pe care acum, la
ritm al senzaţiilor care se înfierbântă ca dimpotrivă, cea care promitea să nu-ţi nimic nu mai era în regulă. Nimic nu mai ora gurii uscate, le găseşti banale şi pline
nisipul la soare, dar nu rămâne pulbere, ci mai fie străină la sfârşitul dimineţii se era cum fusese. Am înţeles dintr-odată ce de greşeli de tastatură.“ De aici farmecul
câteva întrebări cărora cititorul se simte poate transforma înainte de prânz într-o s-a întâmplat, deşi gândul acelei înţelegeri cărţii, modul de a combina aventura de trei
îndemnat să le caute răspuns. Aşa cum persoană pe care o vei ocoli, cu un senti- m-a speriat şi m-a împins încă o dată în zile cu întrebările şi reflecţiile care macină
spune şi titlul, Adulter cu smochine şi pes- ment de jenă, pentru că într-un fel sau altul ameţeala ceţoasă de care abia scăpasem. existenţa oricărei fiinţe umane, prinsă
căruşi, sau coperta, conturul unei femei, te-a îndepărtat. Nimeni nu ţine inventarul Am sărit ca ars în picioare, am lăsat cartea între convenţii şi prejudecăţi. Memoria
alături de amprenta unui pahar cu vin, nu acestor mici banalităţi ce se aştern, te- jos, deschisă spre nisip, mi-am tras tricoul provocată de hormonul dragostei aduce
te aştepţi la mai mult decât o poveste de meinic şi subtil, la începutul unei poveşti peste cap şi mi-am smuls rucsacul din la lumină amintirile unor momente din
vară petrecută acolo unde cresc smochini şi dintre ea şi el. De regulă, cu toţii suntem fugă. Am luat-o cu paşi mari spre vilă. pubertatea bărbatului, care se priveşte pe
zboară pescăruşi. Moto-ul din deschidere: mai preocupaţi de sfârşitul poveştilor de Mirosea a singurătate în jurul meu. Cât sine cu ochiul detaşat al altuia. Maturiza-
„Pentru toate femeile care iubesc bărbaţii iubire – acolo unde se înfiripă – decât de de orb, cât de orb, cât de orb am putut să rea sa abia acum începe, de aici şi unele
care iubesc femeile şi marea“ este, de începutul sau ratarea lor precoce.“ Toate fiu! Mi-am tot repetat până acolo.“ Revine consideraţii în fragmente lungi despre
fapt, dedicaţia parfumului Azzaro pour momentele sunt filtrate prin conştiinţa aceeaşi îndoială securizată în milenii de ceea ce simte un bărbat. De fapt, citit
homme, adresată femeilor, iar acţiunea îndrăgostită a lui Paul, bărbat căsătorit, existenţă: poate un bărbat iubi două femei cu atenţie şi făcând abstracţie de tonul
în sine se petrece pe coasta Mediteranei, conştient de comiterea unui adulter, dar sau o femeie poate trăi două iubiri deoda- dinamic, săltăreţ, pe alocuri, romanul lui
unde Loris Azzaro a creat acest parfum incapabil în a se sustrage unei întâmplări tă? Îşi oferă sieşi explicaţii: „În jumătatea Adrian Cioroianu nu este deloc uşor, în
cu cele mai exotice esenţe: cedru şi mosc, pe cale să-l marcheze în laturile profunde raţională a minţii noastre – îmi spuneam urma lui rămân deschise nişte uşi magice
în arome de sare şi nisip, scăldat în briza ale bărbatului impetuos, subtil, complex, eu, privind încă o dată în toate părţile – , în care cititorul pătrunde pe nesimţite şi
mării, sub cerul albastru pur al Meditera- seducător si charismatic. ştim că dragostea e chimie….“ După se aşază în tiparul lui Paul sau al Aliciei,
nei. Analogia nu este forţată, mai ales că stările celor două personaje implicate în de unde iese schimbat. Există aventuri şi
se cunoaşte pasiunea pentru parfumuri a Se remarcă în scrierea acestui roman o povestea de trei zile, răspunsul poate fi că există întâmplări, cea de aici se apropie de
lui Adrian Cioroianu. Povestea are un aer dorinţă de a pune „de toate“, ceea ce nu are atunci când iubeşti cu disperarea începutu- magie, personajele înaintează şi se retrag
întotdeauna efectul aşteptat, sau o explici- lui şi sfârşitului, la un loc, nu mai încape în constant, fără altă explicaţie decât aceea
tare a unor stări ale bărbatului, în general, a ordinii morale a universului.

Calendar octombrie

• 1 oct. 1955 – s-a născut Ion Stratan în com. Isbiceni Cluj (m. 12 ian. 2002, în Craiova); • 10 oct. 1907 – s-a născut Constantin Nisipeanu, în →
în jud. Olt (m. la 19 oct. 2005, în Ploieşti); • 4 oct. 1970 – s-a născut Robert Şerban, în Drobeta Craiova (m. 5 mai 1999, în Bucureşti);

• 1 oct. 1927 – s-a născut Nestor Vornicescu în com. Lozo- Turnu-Severin; • 10 oct. 1943 – s-a născut Radu Niţu, în Caracal, jud. Olt;
va – Vorniceni, jud. Lăpuşna (m. la 17 mai 2000, în Craiova); • 5 oct. 1971 – a murit Vania Gherghinescu (n. la 12 • 11 oct. 1897 – s-a născut Marcel Romanescu, în oraşul
belgian Liège (m. 1956);
• 2 oct. 1881 – s-a născut Nicolae al Lupului, în com. nov. 1900, în satul Cârceni, jud. Mehedinţi); • 13 oct. 1927 – s-a născut Constantin Măciucă, în
Brădiceni, jud. Gorj (m. la 13 iul. 1963); • 6 oct. 1951 – s-a născut Titu Dinuţ, în com. Siseşti, comuna Iaşi, jud. Gorj;
• 14 oct. 1903 – s-a născut Traian Păunescu Ulmu, în
• 2 oct. 1875 – a murit Petrache Poenaru, în Bucureşti jud. Mehedinţi; Craiova (m. la 19 iul. 1983 la Bucureşti);
(n. la 10 ian. 1799, în com. Beneşti, jud. Vâlcea); • 9 oct. 1947 – s-a născut Nicolae Lupu, în com. Ve- • 14 oct. 1994 – a murit Aurel Tita în Bucureşti (n. la
8 ian. 1915 în com. Risipiţi. jud. Dolj);
• 2 oct. 1942 – s-a născut Romulus Diaconescu, în leşti, jud. Dolj; • 17 oct. 1905 – s-a născut Alexandru Dima, în Turnu
Bălăneşti, jud. Gorj (m. la 29 mart. 2003, în Craiova); • 9 oct. 1922 – s-a născut Emil Manu, în satul Manu, Severin (m. la 19 mart. 1979, în Bucureşti);

• 2 oct. 1899 – a murit Ştefan Vellescu, în Bucureşti jud. Mehedinţi (m. 19 sept. 2005, în Bucureşti);
(n. la 26 dec. 1838, în Craiova); • 10 oct. 1946 – s-a născut Nicolae Dan Fruntelată, în

• 3 oct. 1933 – s-a născut Constantin Voiculescu, în com. Bălăciţa, jud. Mehedinţi;

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 23

Rodica GRIGORE

Emmanuelle Pagano şi căutarea identităţii

Adèle a fost, cu ani în urmă, relatată şi povestea lui Iphis şi a iubitei locul intervenţiei divine este luat de cel al zut vreme de zece ani, fraţii se reîntâlnesc
băiat. Un băiat care, la sale, Ianthe. Născut într-o familie care îşi intervenţiei chirurgicale, totul trimiţând, în localitatea natală, unde Adèle e şofer, iar
un moment dat, devine dorea un băiat, dar fiind, spre dezamăgirea însă, şi la naraţiunile experimentale ale Axel vine să lucreze pe un şantier, iar aici
femeie. După care, se întoarce în locali- mamei, fată, Iphis este cruţată doar dato- lui Jeanette Winterson, mai cu seamă la suferă un accident de muncă ce-i reuneşte,
tatea natală, în munţi, sub altă identitate, rită iniţiativei mamei sale de a o creşte ca romanul Sexul cireşilor (1989). Născută în spre surprinderea tuturor oamenilor din
neschimbându-şi numele, ci doar prenu- pe un băiat, căci băiat va fi considerată anul 1969 şi afirmată iniţial ca specialistă zonă – care abia acum îşi pun întrebările
mele; şi sexul. Iar acum, Adèle conduce de către toţi cei din jur. Însă atunci când în domeniul cinematografiei şi al artelor esenţiale cu privire la identitatea lui Adèle.
în fiecare dimineaţa microbuzul şcolar Iphis o întâlneşte pe Ianthe şi se îndră- plastice, Pagano se impune şi în peisajul
în care călătoresc şaisprezece copii faţă gostesc una de cealaltă, Pagano nu-şi idealizează personajele,
de care ajunge să simtă o dragoste de-a situaţia pare a fi fără prozei franceze contempora- căci, câtă vreme dorinţa de afirmare a lui
dreptul maternă. În ciuda acestei stări de ieşire, toată lumea fiind ne, romanul de faţă fiind, de Axel e uneori ironizată, nici momentele
(cel puţin aparentă) stabilitate şi mulţu- convinsă că Iphis este altfel, încununat cu Marele de visare ale lui Adèle nu sunt trecute cu
mire, o macină neliniştea că, într-o bună bărbatul potrivit pentru Premiu pentru Literatură al vederea. Structurat în capitole ce poartă,
zi, minciuna pe care şi-a întemeiat noua frumoasa Ianthe. Dar, Uniunii Europene, în anul în locul unor titluri ca atare câteva date
existenţă va fi descoperită. Căci tânăra pentru ca totul să se ter- 2009. Dar nici alte creaţii calendaristice ce marchează evoluţia exis-
singuratică, venită parcă de nicăieri în mine cu bine, zeiţa Isis ale sale, numite uneori de tenţei protagonistei, structurată în funcţie
acea zonă îndepărtată, nu a spus nimănui o transformă pe Iphis în către exegeţi „autoficţiuni“, de momentul începerii şcolii (1 septem-
cine e cu adevărat, din simplul (sau foarte bărbatul din visele lui datorită influenţei pe care brie) şi de ritmurile vieţii elevilor pe care-i
complicatul...) motiv că nimeni nu o între- Ianthe. În plus, oricât de o exercită de fiecare dată transportă zi de zi, romanul îmbină tehnica
base, nimeni nerecunoscând-o. surprinzător ar putea să biografia autoarei asupra unei naraţiuni la persoana întâi cu aceea
Acestea sunt elementele esenţiale pe pară acest lucru, istoria textelor publicate, nu trebuie a punctului de vedere, vocea narativă
baza cărora e construit romanul scriitoarei unei apropieri aparent pierdute din vedere; căci, dând câteodată senzaţia că cedează locul
franceze Emmanuelle Pagano, Adoles- imposibile între două de la Pour être chez moi alteia sau altora, astfel încât cititorul să
cenţii troglodiţi (Les adolescents troglo- fiinţe de acelaşi sex apa- (2002) sau Pas devant les poată avea în faţă, alternativ, atitudinea
dyts, 2007), de curând publicat în limba re şi în centrul unui alt gens (2004) şi până la Les lui Adèle, a lui Axel sau a adolescenţilor
română, la Editura Casa Cărţii de Ştiinţă roman contemporan, mains gamines (2008) ori atât de importanţi în desfăşurarea acţiunii
din Cluj-Napoca (colecţia „Literatura Fata întâlneşte băiatul, al lui Ali Smith, L’absence d’oiseaux d’eau – căci ei vor fi cei în faţa cărora, într-o
europeană contemporană“), în traducerea publicat în anul 2007, în cadrul progra- (2010), autoarea dezvoltă teme înrudite noapte geroasă, cad toate măştile şi se
semnată de Daria Bârsan. Iar ceea ce dă mului demarat de Editura Canongate, şi care spun mult şi multe, de fiecare dată spun toate adevărurile.
senzaţia că ar putea să se transforme în având ca miză readucerea în actualitate a cu sensibilitate şi cu o deplină înţelegere a
simplă relatare a unui fapt şocant (operaţia unor figuri ori situaţii mitice. Iar dacă, la contextelor şi realităţilor abordate, despre Cartea rămâne fermecătoare, poate
de schimbare de sex prin care trece un început, iniţiativa aceasta a părut doar un condiţia umană a zilelor noastre. mai ales prin atmosfera pe care o creează
tânăr care, simţindu-se lipsit de atributele soi de subiect al unui program de „Crea- În Adolescenţii troglodiţi, pornind de Pagano, dar şi prin suspansul pe care-l
masculinităţii încă din copilărie, decide tive Writing“, s-a dovedit, după apariţia la pretextul oferit de un subiect la modă, menţine până la sfârşit, cu toate că, uneori,
finalmente să devină femeie) reprezintă câtorva titluri viabile din punct de vedere Emmanuelle Pagano reuşeşte să nu de- Adolescenţii troglodiţi nu scapă de accente
punctul de plecare de care se foloseşte artistic, că istoriile mitice pot fi transpuse vină nicio clipă simplă militantă pentru uşor didacticiste.
Pagano pentru a pune în faţa cititorului, pe deplin în literatura zilelor noastre. drepturile femeilor ori ale vreunei mino-
dincolo de subiectul ca atare, o profundă şi Căci, dacă Ali Smith a ales povestea lui rităţi, şi nici să transforme textul cărţii în Dar romanul rezistă cu adevărat, nu
sensibilă meditaţie cu privire la sensurile Iphis şi a lui Ianthe, Jeanette Winterson a manifest ori scriere cu teză. În schimb, ea atât prin tema voit şocantă, cât mai ales
identităţii, la regăsirea şi afirmare de sine, actualizat istoria lui Atlas (în Weight), iar construieşte, cu nerv şi cu o bună stăpânire prin subtila poezie a atmosferei pe care
la semnificaţiile pe care le are ori pe care le Margaret Atwood pe aceea a afecţiunii a mijloacelor narative, povestea asumării Emmanuelle Pagano o aduce mereu în
poate primi în zilele noastre comunicarea dintre Penelopa şi Ulise (în Penelopiada), noii identităţi de către Adèle, inedita pro- subtext – ca pentru a ne face să nu uităm
interumană. pentru a ne opri la aceste exemple. tagonistă care se ascunde de toţi, neştiind că, în fond, astfel de întâmplări, chiar dacă
Interesant este că romanciera franceză cum să explice celorlalţi ceea ce fusese privite întotdeauna cu rezervă de ceilalţi,
nu e nicidecum prima care urmează acest În această orientare se înscrie şi greu să-şi explice sieşi şi ceea ce până şi sunt profund (şi general) umane. Cu nu-
drum. Ajunge să ne gândim, pentru a con- Emmanuelle Pagano care, chiar fără a fratele său mai mic înţelesese foarte greu meroase trimiteri menite să amintească în
stata vechimea unor asemenea preocupări evidenţia vreun substrat mitic ori mitizant şi refuzase multă vreme să accepte. De alt­ permanenţă cititorului că are în faţă o cre-
literare, la exemple celebre, dintre care şi fără a face parte din grupul de scriitori fel, tocmai fratele ei e cel care determină aţie a începutului de mileniu, Adolescenţii
unul vine chiar din cultura Antichităţii. implicaţi în proiecte literare de amploare, punerea în mişcare a mecanismelor care, troglodiţi se dovedeşte a fi un text profund
Căci se ştie că în Cartea a noua a Meta- dă glas unor preocupări asemănătoare. finalmente, duc la recunoaşterea lui Adèle actual, nu neapărat ceea ce am putea numi
morfozelor lui Ovidiu, printre alte istorii Istoria lui Adèle din Adolescenţii tro- de către membrii micii comunităţi izolate „marele roman al epocii noastre“, dar, cu
ale unor nemaipomenite transformări, este glodiţi este, cumva, inversul celei din într-un ţinut ce pare al ceţurilor veşnice şi siguranţă, o carte vie şi foarte bine scrisă.
Metamorfozele lui Ovidiu, atâta doar că al iernilor aspre. Căci, după ce nu s-au vă-
Emmanuelle Pagano, Adolescenţii troglodiţi.
Traducere de Daria Bârsan, Cluj-Napoca,
Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2014

→ Calendar octombrie

• 17 oct. 1884 – s-a născut Constantin Şaban Făgeţel, jud. Iaşi; • 26 oct. 1941 – s-a născut Ion D. Soare, în satul Ber-
în com. Făgeţel, jud. Olt (m. la 5 dec. 1947); • 20 oct. 1928 – s-a născut Pompiliu Marcea, în cioiu, com. Budeşti, jud. Vâlcea;

• 18 oct. 1928 – s-a născut Ion Stăvăruş, în com. com. Ştefăneşti, jud. Gorj (m. la 27 mart. 1985, în • 26 oct. 1888 – s-a născut Dem. Theodorescu, în com.
Goleşti, jud. Vâlcea (m. la 1 dec. 1988, în Urziceni, jud. Bucureşti); Roeşti, jud. Vâlcea (m. la 11 apr. 1946, în Bucureşti);
Ialomiţa);
• 20 oct. 1958 – s-a născut Gabriela Rusu-Păsărin, în • 27 oct. 1936 – a murit Bogdan Amaru (n. la 6 apr.
• 19 oct. 1952 – s-a născut Mircea Bârsilă, în com. Slatina, jud. Olt; 1907, în satul Budele, jud. Vâlcea);
Cârciu, jud. Gorj;
• 24 oct. 1943 – s-a născut Cornel Moraru, în com. • 28 oct. 1950 – s-a născut Zenovie Cârlugea, în satul
• 19 oct. 1935 – a murit Gib I. Mihăescu (n. la 23 apr. Pietrari, jud. Vâlcea; Maiag, jud. Gorj;
1894, în Drăgăşani, jud. Vâlcea);
• 25 oct. 1902 – s-a născut Dumitru Popovici, în com. • 28 oct. 1874 – s-a născut Constantin D. Fortunescu,
• 19 oct. 2000 – a murit Tudor Dumitru Savu la Cluj- Dăneasa, jud. Olt (m. la 6 dec. 1952, în Cluj); în Craiova (m. la 21 sept. 1965, în Craiova);
Napoca (n. la 1 febr. 1954, în Râmnicu Vâlcea);
• 26 oct. 1954 – s-a născut Marius Ghica, în Băileşti, • 28 oct. 1953 – s-a născut Doina Drăguţ, în com.
• 20 oct. 1947 – s-a născut Aurel Antonie, în com. jud. Dolj; Siliştea Crucii, jud. Dolj;
Castranova, jud. Dolj;
• 26 oct. 1928 – s-a născut Grigore Smeu, în satul • 31 oct. 1908 – s-a născut Ilariu Dobridor, în com.
• 20 oct. 1956 – s-a născut Isidor Chicet, în satul Şcheia, Bâltişoara, jud. Gorj; Dobridor, jud. Dolj (m. ian. 1968, în Bucureşti).

24 Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 Scrisul Românesc Cronică literară
Evenimente culturale

Georgiana DILĂ Truman Capote,

Mic dejun la Tiffany – călătorind în pas uşor

Când în 1958 Truman Capote publica Mic dejun crease o tânără firavă la trup însă puternică în spirit, Holly pra bărbaţilor sporeşte la întâlnirea unei femei libertine şi
la Tiffany, roman dedicat vieţii tumultuoase Golightly, deschisă şi directă în comportament căci nu raportul sincer declarat între sexe. În pas uşor exprimată
a New Yorkului, vizând o temă sociologică, are ce ascunde. Modelul mamei scriitorului transpare în relaţia protagonistei cu lumea se observă chiar din nu-
opera surprinde cititorii cu o nouă prezentare faţă de personaj, arhetipul matern înscriindu-se în formarea şi mele netransformat al fetei care cucereşte inima multor
preocupările literare anterioare ale autorului. Publicul, desăvârşirea sa auctorială. O serie lungă
precum şi critica sunt atrase instantaneu de arta portre- de femei sofisticate din viaţa mondenă a bărbaţi. Capote explică personajul său în
tului feminin, cu Holly Golightly, nu numai protagonista New York-ului, Doris Lilly, Carole Mar- afara prostituţiei. Este femeia copil, nebună
care insistă să cucerească lumea metropolei sofisticate, cus, Oona O’Neill, Phoebe Pierce ori Glo- şi enigmatică oferindu-şi mici plăceri. De
ci şi tânăra ingenuă poposită din Sudul american în ria Vanderbilt pretind a fi fost o parte din nenumărate ori însă viaţa tumultoasă şi
căutarea altei identităţi, depăşindu-şi condiţia proprie. Holly, eroina surprinzătoare a lui Capote, nouă o aruncă pe Holly în cădere psihică,
Personajul face parte din galeria de succes în ficţi- căci fiecare exprimă acum public relaţia disperare şi singurătate.
unea americană. Într-o ţară întinsă peste un continent, amoroasă cu autorul de succes.
prospera economic, apoi situându-se între puterile pla- Stabilirea unei identităţi în relaţiile cu
netei, visul american se instaurează cu succes alături de Realitatea constituie numai punctul pe lumea constituie preocuparea americanilor
pragmatism  în viaţa oamenilor ambiţioşi pornire din care artistul selectează impul- din toate timpurie, a scriitorilor în special,
care doresc şi reuşesc să intre în grupuri- căci în SUA, Europa sau în lume ei călăto-
le sociale prospere acasă în SUA, ori în suri, lăsând apoi imaginaţia să resc cunoscând realităţi, probând caractere,
lume. Astfel Holly Golightly completează zburde în pas uşor ca al fetei pătrunzându-se de viaţă şi formând teme
seria lui Jay Gatsby (Fitzgerald), a lui Cathy simple din Sud, plecată fără în scriitură. Capote însuşi petrece o parte
Ames (Steinbeck), a lui Holden Caulfield regrete de acasă şi fără inhi- din tinereţe în vestul Europei în acest scop,
(Salinger), a lui Willy Loman (Miller) cu biţii. Holly în lumea pestriţă prin urmare se poate spune cum Holly
un destin mai puţin marcat de tragedie, a cazinourilor, cluburilor de Golightly răsare din propria lui experienţă.
în afara eşecului, în lumea strălucitoare a noapte, a scriitorilor, bogaţilor dornici de Lăsând în urmă proza de introspecţie a începuturilor
megapolisului american. senzaţii tari trebuie să reuşească a intra ca scriitoriceşti, apoi cunoscând succesul cu Mic dejun la
Impactul la publicul larg transformă parte din context, iubind şi visând la o fami- Tiffany scriitorul surprinde atât cititorul avizat, cât şi
romanul Mic dejun la Tiffany în film script, lie. Ea se emancipează odată cu americanul critica prin romanul Cu sânge rece (In Cold Blood).
producţie hollywoodiană având pe Susan obişnuit după 1950 păstrându-şi libertatea. Document realist şi obiectiv al unei crime atroce petre-
Hampshire cap de afiş. În garantarea succe- Capote surprinde această noutate apărută în cută în America modernă, proza matură ţinteşte atât la
sului deplin, cinematografia americana leagă mentalitatea femeii americane, într-o lume mecanisme psihanalizabile de justificare a omuciderii
numele autorului şi operei de Panteonul artelor pentru tot falocratică, coruptă şi promiscuă. Cadoul cât şi la analiza sistemului de justiţie – protecţie a ce-
vecie. În interviuri şi cronici Capote păstrează misterul ales ca emblema lui Holly pentru societate, tăţenilor americani în statul ce se declară preocupat la
şi revelează pe jumătate sursele de inspiraţie din care pentru vecinul scriitor pe care-l iubeşte se reprezintă modul constituţional de conceptul de apărare (defence).
într-o colivie aurită din care nicio pasăre nu va zbura şi Călătorind în pas uşor Capote creează opere şi teme
nu va fi închisă, cu atât mai puţin ea însăşi. Atracţia asu- convingătoare antologate în realismul uman profund.

Anita ZĂRNESCU-LEGUAY

Evenimente culturale româneşti la Paris

La Paris în luna septembrie, românii au fost Şcoala Politehnică, şi reprezentanţi diplomatici ale celor tări artistice, ţinute între 22 septembrie şi 4 octombrie. Din
prezenţi într-o serie de activităţi cultural- doua ţări participante în proiectul ELI. Centrul de cerceta- program au făcut parte expoziţia foto Invitaţie la şezătoare
ştiinţifice şi artistice. Astfel, în 9 septembrie re de nivel mondial ELI-NP, se află la Institutul Naţional a italianului Luca Casavola care a imortalizat momente
a avut loc la Institutul Cultural Român recitalul vocal de Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei“ (IFIN din viaţa cotidiană româneasca de la sat şi o expoziţie de
şi instrumental Confluenţe, avându-l pe artistul Ştefan – HH) din Bucureşti – Măgurele, reprezentând investiţia artizanat tipic românesc cu momente de muzică şi poezie.
Doniga la pian şi pe Iulia Isaev ca soprană. Programul cea mai relevantă din acest domeniu a României actuale. Piesa Amalia respiră profund, de Alina Nelega, în regia
a celebrat armonioasa întâlnire între culturile muzicale lui Bobi Pricop şi interpretarea Codrinei Pricopoaia a
române şi franceze. Compozitorii români G. Enescu, C. A 31-a ediţie a Zilelor Patrimoniului European, des- întruchipat existenţa unei fete, inocentă sau doar părând,
Brediceanu, S. Drăgoi, P. Constantinescu şi R. Georgescu făşurate pe 20 şi 21 septembrie a oferit din nou amatorilor ce traversează decenii după decenii istoria de plumb a
au constituit prima parte a reprezentaţiei pe când C. De- de artă şi arhitectură ocazia de a vizita imobilul ambasadei unei ţări care nu reuşeşte să iasă din trecutul său comunist.
bussy, G. Fauré, H. Duparc, G. Bizet şi F. Poulenc finalul. române din Paris, Hôtel de Béhague, clasat ca mare monu- O viaţă pendulând între grotesc şi tragedie, o societate
Între 17 şi 19 septembrie s-a ţinut, la sediul Ambasa- ment istoric încă din 2003. Cumpărată în 1939, sub Carol al nehotărâtă, partizană a alegerilor politice absurde, istoria
dei române din Paris, conferinţa ştiinţifică internaţională II-lea, clădirea datează de la Belle époque şi se distinge atât unei adevărate rezistenţe, faţă de marea Istorie. Această
Noi orizonturi ale luminii extreme, unde au fost prezenţi prin stilul său multiplu cât şi graţie sălii sale excepţionale reprezentare din 27 septembrie a fost urmată de un dialog
reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei Naţionale din de spectacole. Aceasta din urmă, edificată în 1898 de către interesant cu actriţa pe tema teatrului contemporan şi a
România, oficiali francezi din învăţământul superior şi arhitectul Gustave-Aldolphe Gerhardt şi considerată drept societăţii române actuale. Vizionarea filmului Când se lasă
prestigioase centre de cercetare, precum CNRS, CEA, una din cele mai mari săli de concerte private din Paris, a seara peste Bucureşti, de Corneliu Porumboiu a reunit un
fost vreme îndelungată inaccesibilă publicului larg. public numeros şi entuziast. Lecturi de basme şi poezie
Scenă din filmul Când se lasă seara peste Bucureşti mitică, cât şi un concert organizat de studenţii Conserva-
Romania a fost prezentă şi în Săptămâna Culturilor torului au constituit sfârşitul acestui inedit festival.
Străine, la Paris, organizată între 19 şi 28 septembrie. In-
vitaţii serii, scriitorul Matei Vişniec, istoricul Matei Cazacu
şi Ileana Mitu, reprezentant Privileg Catering, una din cele
mai cunoscute firme de catering şi furnizor oficial al Casei
Regale a României, care au deschis apetitul publicului prin-
tr-o conferinţă despre istoria şi influenţele bucătăriei din
zona Balcanilor. Scriitorul Matei Vişniec a introdus publi-
cul în imaginarul balcanilor, citind fragmente dintr-una din
piesele sale – moment foarte apreciat de public.

Oraşul francez Choisy-le-Roi, înfrățit cu Târnovo, a
consacrat României pe parcursul a două săptămâni festi-
valul România, prietena de departe, înşiruire de manifes-

Universitaria Scrisul Românesc Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 25

Geo
CONSTANTINESCU

Un veac cu Octavio Paz

Poet, eseist, diplomat, gazetar, editor, om Octavio Paz nu a ocolit nimic din cele care sunt şi care Prin urmare, cuceritorii n-au venit cu idei noi de progres
al conştiinţei epocii sale, câştigător al ne însingurează. Le-a dezvăluit forţele atavice, perversi- şi civilizaţie, ci cu mentalităţile cele mai pure ale Evului
Premiului Nobel pentru literatură în 1990, tatea acţiunii lor în temelia fiinţei. Vorbeşte el în Libertad Mediu. Independenţa Mexicului, la fel, n-a adus libertatea
mexicanul Octavio Paz (1914–1998) este comemorat în bajo palabra despre „arderea în urlet, masturbarea în poporului, ci o clasă stăpânitoare locală, care a luat locul
acest an, în Mexic şi în toată lumea, pentru contribuţia lui latrine, viziunile în groapa de gunoi, închisoarea, pădu- birocraţiei coloniale. Liberalismul de mai târziu „îl afirmă
la definirea omului secolului XX, în raport cu provocările chele şi şancărul, bătaia pentru supă, delaţiunea, animalele pe om, dar ignoră o jumătate din om: cea care exprimă în
istoriei şi ale vieţii în general. vâscoase, contactele josnice, interogatoriile nocturne, mituri, comuniunea, festinul, visul, erotismul“. De aceea
Produs al soarelui şi al încercatului pământ mexican, examenul de conştiinţă, judecătorul, victima şi martorul“, poporul mexican nu răspunde cu eficienţa noilor colonii
Octavio Paz a străbătut lumea, atât ca diplomat cât şi ca încheind cu concluzia: „Tu eşti aceştia trei.“ Lui însuşi, reformate engleze la definirea civilizaţiei prosperităţii.
gazetar şi poet şi a mărturisit despre sine şi despre semeni, semenului său, fratele, nu-i este nimic străin din tot ce-i
despre crizele epocii moderne, care duc De aceea poporul mexican trăieşte mai mult în miturile
în final nu la izbăvirea omenescului, ci omenesc. Şi totuşi... Omul acesta slab s-a sale, în serbările creştine şi precreştine, în violenţă şi în
la însingurare şi deznădejde. ridicat la astre, omul acesta slab a ales să visuri. Pentru că însăşi devenirea modernă a lui este rodul
Prima ieşire din spaţiul mexican a moară pentru libertate, omul acesta, dacă figurii de „macho“ a cuceritorului spaniol căruia i s-a
fost cea din 1937, în Spania, unde se a avut noroc, a ales poezia. dăruit frumoasa Malinche pentru a crea o nouă civilizaţie
desfăşura războiul fraticid dintre urmaşii pe ruinele celei care s-a stins o dată cu venirea acestora.
celor care au colonizat cu secole înainte, Octavio Paz a fost un om norocos. Pe
pământul patriei sale. Acolo a înţeles el l-a ales poezia. Într-un moment când Şi din această cauză mexicanul trăieşte în faţa civili-
pentru ce se moare cu atâta hotărâre: civilizaţia pare că s-a întors împotriva zaţiei raţionale „necomunicarea pură, singurătatea care se
pentru libertate. Mai apoi a fost martorul omului însuşi, când inteligenţa tehnică devoră pe ea însăşi şi devoră ceea ce atinge.“
carnajului contemporanilor în capcana pare că a omorât însăşi natura, când călăii
celui de-al Doilea Război mondial şi planetei nu doar ameninţă ci şi încearcă, Acest lucru se întâmplă însă cu întreaga omenire. Mai
călător cu misie diplomatică în Statele inconştienţi, jocul cu armele mortale. ales cu cea care a ales pozitivismul şi-l cultivă cu atâtea
Unite (1944–1945), Franţa (1946–1951) succese.
după care a vieţuit temporar la Delhi, Spune Octavio Paz despre omul
Tokio şi în Elveţia (1951–1953). însingurat şi înfricoşat că miturile în De aceea Octavio Paz răspunde acestei incomunicări
În tot acest timp, Octavio Paz a fost preocupat de fiinţa care a crezut şi în care s-a născut sunt cu poezia. E vorba de o reîntoarcere la condiţia originară
creatoare a acestei civilizaţii strălucitoare, dar, în acelaşi ucise de raţiunea atotcuprinzătoare, că a omului, de fiinţă ce nu acceptă divizarea, nu admite
timp, capabilă de atâtea dezastre. Şi nu a tăcut. Căci tăce- poezia şi visul sunt spulberate de forţele ruperea de Marele Tot. Poezia este o cale spre aceasta, o
rea înseamnă izolare, incomunicare, moarte. Iar moartea cucerite de om şi care caută să scape din lesa fragilă. Şi regăsire a iubirii, a naturii, a comuniunii cu Cosmosul. De
pândeşte peste tot. Octavio Paz, în aceste încleştări ale că, în aceste condiţii, omul nu mai comunică, nu mai are aceea cheamă el imaginaţia pentru omenirea contempora-
contemporaneităţii a ales viaţa. A ales poezia, libertatea libertatea de a fi. nă debusolată: „Imaginaţia nu născoceşte o altă lume: ne
şi dragostea. Dar nu oricum şi oricând. Ci în demnitate În volumul de eseuri El laberinto de la soledad (1950) relevă sensul acesteia şi ne cheamă la viaţă. Mitul, prin
şi onoare, precum grecii antici care au topit în gândirea urmăreşte destinul poporului mexican de-a lungul istoriei ceţurile sale, prin metaforele sale, induce o lumină în inte-
lor tot aurul civilizaţiilor orientale, primii creştini care au şi în actualitate. Urmărind destinul poporului său, Octavio riorul nostru: în loc să ne adoarmă cu fantezia, ne trezeşte,
descoperit bogăţia interioară a fiinţei, precolumbienii din Paz defineşte la scară mai largă destinul omenirii înseşi. ne revelează, asta este, ne dă conştiinţa destinului nostru“.
ţara sa, veşnic preocupaţi de înnoirea firii. Mexicul este acum o ţară din lumea a treia pentru că înseşi Desigur că prin această viziune Octavio Paz afirmă cu
condiţiile istorice l-au menţinut în această stare. Hernan putere locul şi rolul creaţiei poetice în devenirea pe mai
Cortez, cuceritorul, n-a fost un reformator al istoriei, ci departe a civilizaţiei umane. Chiar dacă, uneori, în pofida
a reprezentat catolicismul în faza lui cea mai ortodoxă. afirmării risipirii omenescului pe temeiul materialismului
exacerbat şi despotic.

Mihaela PRIOTEASA

George Orwell

Iubirea este ură, războiul este pace, ignoranţa este putere
Spre deosebire de alţi scriitori ai secolului XX
ce au abordat subiecte precum pornografia, entă pentru senzualitate. Dacă binele devine imposibil de la început ca parodii finite, sunt literalmente legile morale
sexualitatea sau criminalitatea, George atins, păcatele simţurilor pot fi folosite ca armă morală într-o lume în care binele e răul Anticristului. Iubirea este
Orwell a fost un adevărat poet al dezgustului, îmbrăţi- împotriva răului abstract. Rebeliunea individului împo- ură, războiul este pace, şi ignoranţa este putere sunt prin-
şând tema fără ipocrizie şi fiind chinuit, chiar fascinat de triva statului, este prezentată în 1984 ca fiind de natură cipiile de bază ale credinţei pentru membrii partidului.
urâţenia sufletului uman, cu atât mai mult cu cât repulsia sexuală, o luptă pentru libertatea instinctuală împotriva Winston Smith trăieşte un sentiment de conversie când
a condus o mare parte din lumea socială şi morală con- conformităţii aplicate de un étatisme omniscient, omni- se convinge că o minciună reprezintă de fapt adevărul.
temporană cu autorul. Scopul scriitorului a fost acela de potent. Winston Smith este ultimul Adam, reconstituind Tragedia lumii lui Orwell este (re)scrisă de către omul
a lupta pentru o formă uşoară de socialism democratic, mitul căderii, urmându-şi Eva în neascultare faţă de Big Brother, când se transformă în Dumnezeu, însă în
care, în opinia sa a fost întrerupt de caracterul respingător cuvântul lui Dumnezeu. fapt nu există niciun Dumnezeu, se pare...
al dezgustului şi de relaţia acestuia cu clasa şi ierarhia.
Orwell satirizează socialismul şi susţine cum, înainte ca În mod paradoxal, 1984 devine proză politică în care Spre a percepe sensul romanului, cititorul avizat
cineva să îl poată favoriza, „trebuie să se ia o atitudine politica în sine se proiectează curăţată complet, în afara porneşte de la respingerea calităţii strălucitoare de coş-
clară cu privire la teribil de dificila problemă a clasei.“ ipotezelor prezente. Artistul ne confruntă cu lumea ro- mar a scriiturii, a plăcerii, emanată atât de surprinzător
Reîntoarcerea la tradiţie sau religie nu este posibilă, iar manului în care orice componentă socială poate
dacă societatea nu poate fi salvată omul nu are niciun utiliza politica drept acoperire, spre a cufunda în discurs. În logica ficţiunii din 1984
interes în a se salva pe sine de aceasta. omenirea în rău. Deşi nu există niciun Hristos plăcerea este o experienţă individuală,
Fiind o persoană interesată mai mult de viitorul politic în creaţia lui Orwell, Big Brother întruchipează eliminarea acestui afect se impune pen-
al omenirii decât de propria sa viaţă sau operă, Orwell nu într-adevăr Anticristul. Astfel prin manipulare, tru reducerea individualităţii. Plăcerea
a crezut cu adevărat în existenţa vreunei soluţii politice protagonistul răului impune societăţii întregi totuşi se doreşte în mod natural într-o
până la final. Romanul 1984 conţine ideea simplificată a-şi dori în exclusivitate dorinţele sale, re- societate, prin urmare statul trebuie să
a autorului despre binele şi răul politic. Big Brother şi vendicând până şi iubirea victimelor, pentru intervină constant, şocându-şi cetăţenii,
partidul condus de acesta nu sunt malefici pentru reacţia parcursul vieţii, pentru modul în care aceştia în afara dorinţei de plăcere. Succesul
politică sau pentru îmbrăţişarea totalitarismului, ci pen- vor muri. Dacă ideea de egalitate între oameni politic şi social printr-un asemenea
tru că tolerează o poftă de putere care se apropie foarte este centrul viziunii abandonate la prozatorul deziderat implică în consecinţă con-
mult de setea de rău pur. Iar cel mai mare bine posibil în englez, ideea voinţei lui Big Brother rămâne trolul statal al fiecărui detaliu din viaţa
condiţiile expuse în 1984, a devenit o preocupare conşti- centrul antiviziunii în opera sa literară. privată a cetăţenilor săi. La Orwell,
ingerinţa neobosită, eficientă în viaţa
Iar pe măsură ce lectura se derulează, citito- particulară a semenilor se numeşte,
rul realizează cum, sloganurile aşezate în operă desigur, teroare.

Scrisul Românesc Teatru

26 Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014

Teatru Ion
PARHON

Tineri actori la al 17-lea HOP

Zile fierbinţi în cea de-a doua interferenţa dintre teatru, muzică şi dans, Dar, să nu uităm premiile, cele care, de- directorul Teatrului Naţional din Bucureşti.
săptămână a lunii septembrie conjugată cu apelul la disponibilităţile sigur, vor rămâne multă vreme în memoria Din spusele domniei sale pe scenă, la finalul
la Costineşti. Mai precis, la imaginative ale concurenţilor, obligaţi să laureaţilor, îmbogăţind CV-urile lor, după Galei, am înţeles că prima scenă a ţării a
elegantul şi primitorul complex „Vox decodifice ori să construiască mici poveşti ce aceştia s-au bucurat de aprecierile fier- înregistrat 180 de colaboratori din rândul
Maris“, „reinventat“ de patronul Nicuşor inspirate din cele patru mari fotografii-ta- binţi din partea juriului şi spectatorilor. La- tinerilor actori, iar nevoile teatrului ar face
Tănase, unde s-a desfăşurat Gala Tânăru- blou, a însemnat un util îndemn către efort urii stabiliţi prin votul publicului au revenit posibil acum ca porţile sale să se deschidă
lui Actor. Organizată de către UNITER, intelectual şi fantezie, ca premisă a sporirii Adei Lupu, tânără cu un fizic parcă născut
cea de-a 17-a ediţie a reunit la start nume- atractivităţii celui de-al 17-lea „HOP“ din să interpreteze personajul feminin din Po- Ada Lupu, Marele Premiu
roşi concurenţi individuali şi patru trupe istoria Galei şi din drumul acestor tineri ppay Marinarul, dar cu o forţă interpreta-
ale căror evoluţii au fost promovate la actori către consacrare. Iar pentru că tivă ieşită din comun, pentru cea mai bună pentru cel puţin 30 de tineri interpreţi. Mai
preselecţie, apoi „judecate“ în finală de prezenţa pe scenă, calitatea evoluţiei lor a actriţă, lui Ioan Alexandru Savu, pentru cel mult, în calitate de manager-director general,
un juriu alcătuit din regizoarea Gianina dat seama în bună măsură de acumulările mai bun actor, şi spectacolului de grup cu el a făcut deja demersuri ca un număr de pa-
Cărbunariu, regizorul şi producătorul îndrumării din anii facultăţii, vom recu- Paravan-două telefoane, scenariul şi regia tru-şase dintre cei mai tineri interpreţi să fie
Tudor Giurgiu, coregrafa Ioana Marchidan noaşte că la această ediţie, cei mai mulţi lui Matei Lucaci Grunberg, care a obţinut angajaţi cât de curând la TNB. Dea Domnul!
şi actorii George Mihăiţă şi Ana Ularu. concurenţi remarcaţi în Gală şi-au legat şi votul juriului. Acesta a conferit Premiul
Sub genericul ispititor şi generos toto- succesul de probitatea unor profesori în pentru cel mai bun actor lui Andrei Ciopec În încheiere, vom remarca pe acei pre-
dată, intitulat Joacă-te cu mine! Sunt om. frunte cu Miklos Bacs, la Cluj-Napoca, (au mai fost nominalizaţi Alexandru Apos- mianţi fără premii, dar unanim apreciaţi şi
Nu personaj, concurenţii aveau să se
inspire în proba „la alegere“ din sem- Trei clovni muzicali tol şi Şefan Huluba), Premiul pentru cea Ana Maria Bercu, Premiul cea mai bună actriţă
nificaţiile şi interogaţiile cuprinse în mai bună actriţă Anei Maria Bercu, din
patru fotografii artistice ale unor autori Adrian Titieni şi Florin Zamfirescu, la Chişinău (au mai fost nominalizate Ada aplaudaţi de întreaga sală, care decid an de
celebri, sau din universul câte unui Bucureşti, şi Mihaela Arsenescu, la Iaşi. Lupu şi Reka Szasz). Premiul „Cornel an succesul acestei superbe competiţii a
personaj nu mai puţin celebru, căruia Todea“, iniţiat în memoria regretatului tinerelor talente actoriceşti. Este vorba des-
însă erau chemaţi să-i confere o altă Gala a scos la iveală, însă, nu numai om de teatru, care a prezentat şi regizat pre staff-ul Galei alcătuit din Radu Afrim,
identitate decât cea tristă sau tragică. izbutinţele, momentele edificatoare pentru cu o inconfundabilă căldură, cu eleganţă director artistic, Aura Corbeanu – director
În proba obligatorie, dar foarte spec- năzuinţa către performanţă, dar şi unele şi umor ediţiile anterioare ale Galei, a executiv, Carmen Marinescu – coordona-
taculoasă, aceiaşi concurenţi puteau imagini mai puţin plăcute, ce puneau sub revenit, cum spuneam, spectacolului tor economic, Doina Lupu – coordonator
încerca să evoce chipul, comporta- semnul întrebării atât şansele de succes, cât cu Paravan-două telefoane. Premiul
mentul, atitudinea scenică şi glasul şi capacitatea concurenţilor de a-şi cunoaş- special al juriului, cu numele lui Sică Alexandru Apostol, Premiul „Sică Alexandrescu“
unor celebri actori sau interpreţi te şi cultiva aptitudinile, de a-şi evalua şi Alexandrescu, a revenit lui Alexandru
vocali de ieri sau de astăzi. Sub defini căile de progres profesional. Faptul proiect, Maria Morar – coordonator ima-
bagheta regizorului Radu Afrim, directo- s-a dezvăluit mai întâi la proba „la alegere“, Apostol (au mai fost nominalizate gine, Corina Gherleanu – coordonator
rul artistic al Galei, iscusit coordonator al unde „scenariile“, dar mai ales abordările Reka Szasz şi Claudia Chiraş), iar financiar, Simona Stoica – coordonator
competitorilor, dar şi al eforturilor unor lor au fost uneori minate de suficienţă, de Premiul pentru prestanţă şi rostire scenică organizare şi PR, Pamela Bojog-Pricopie
foarte vrednici tehnicieni de scenă, sunet lipsa surprizei sau a emoţiilor autentice, iniţiat de Dorina Lazăr a fost obţinut de – PR, Lavinia Alexandru – secretariat şi
şi lumini, beneficiind de spontaneitatea, ori au prilejuit confuzii între mult dorita tânărul Octavian Costin, unul dintre inter- organizare, Eugen Mareş – coordonator
histrionismul şi jovialitatea unui prezentator ingenuitate şi naivitatea acelor glumiţe preţii spectacolului cu Paravan-două tele- tehnic, Aurel Ruşti – curierat, organizare.
cândva laureat al galei, Pavel Bartoş, aflat ieftine, de un scăzut calibru intelectual şi foane. Marele Premiu „Ştefan Iordache“,
acum în formă excelentă, chiar dacă nu era estetic. Dincolo de o notabilă dezinvoltu- acordat de sora eminentului şi regretatului Spectatori la tinereţea teatrului
secondat de Smile (sau poate din această ca- ră sau de un real farmec personal, unele actor, cândva şi domnia sa membru în juriu
uză), spectacolul celor patru zile de concurs, imitaţii parodice după monştrii sacri, de şi prieten de suflet al galei tânărului actor,
încheiate în fiecare seară cu show-uri oferite la „proba obligatorie“, s-au mărginit nu o a revenit la această ediţie aceleiaşi Ada
de concurenţii de anul trecut, a fost urmărit dată la configurarea exterior superficială Lupu, absolventă a Universităţii de Arte
cu vie emoţie şi zgomotoase reacţii de satis- a modelelor, bizuită doar pe machiaj şi „George Enescu“ din Iaşi. Aceasta a primit
facţie de către un public avizat, alcătuit din pe ţinuta vestimentară, mai rar pe câte şi Premiul „Vox Maris“, acordat de Nicuşor
directori de teatre, profesori, actori, critici, un gest, o replică sau un pasaj muzical Tănase, inimosul amfitrion al Galei. Demn
numeroşi alţi prieteni ai Thaliei. din arsenalul expresiilor scenice ale celor de remarcat este şi faptul că tânăra Reka
Printre particularităţile acestei ediţii, aş evocaţi, fără a reuşi decât de puţine ori să Szasz, în prezent actriţă la Teatrul „Anton
menţiona muzicalitatea neaşteptată a unor pătrundă în universul personalităţii şi al Pann“ din Râmnicu Vâlcea, scena cu cei
programe pregătite de tinerii competitori, individualităţii artiştilor respectivi. Căci mai mulţi reprezentanţi la Gală!, a fost
atât vocale cât şi instrumentale, fapt încu- tocmai o abordare mai pretenţioasă, mai selecţionată pentru proiectul de promovare
nunat în ultima seară printr-un spectacol în subtilă a evocării (imitării) star-urilor, din a tinerelor talente în cadrul Festivalului
afară de concurs intitulat „ActOrchestra“, perspectivă comică, ar fi putut să ne spună Internaţional de Film de la Cluj-Napoca.
în regia lui Horia Suru, pregătit în cadrul mai multe despre indentitatea concurenţilor La capitolul talentelor care s-au remarcat
programului pentru Noua Generaţie – 9G, şi să facă diferenţa cu privire la valoarea lor. la această Gală deosebit de... muzicală,
la Teatrul Naţional din Bucureşti, cu cei La polul celălalt, aş menţiona unele evocări aş vrea să adaug numele tinerei Ioana
trei remarcabili comici muzicali, Petre de o delicată sensibilitate sau de un generos Repciuc, din Oradea. Aceasta a încântat
Ancuţa, Florin Călbăjos, Emilian Mârnea. umor, vizându-i pe Olive/Oil, Edith Piaf, asistenţa printr-un excelent micro-recital
Spectacolul a fost precedat de o altă repre- Ella Fitzgerald, Al Pacino, Klaus Kinski, vocal, acompaniată la pian, veritabilă
zentaţie, tot în afară de concurs, menită să Liza Minnelli, Ofelia Popii în Faust, Ştefan surpriză pentru cei din sală, de regizo-
dea chip şi formă rezultatelor Atelierului Bănică jr., Nicolae Furdui Iancu ş.a. rul Lucian Sabados, directorul Teatrului
desfăşurat sub egida Galei, condus de „Maria Filotti“ din Brăila. Din nefericire
tânăra şi valoroasa dansatoare-coregrafă pentru ea, evoluţia din proba „la alegere“
Andreea Gavriliu. i-a obstrucţionat drumul către premiu, fapt
O altă particularitate a galei cred că a care sunt convins că îi va da de gândit şi
constituit-o alegerea mai ambiţioasă a re- de lucrat atât ei, cât şi altor participanţi cu
pertoriului şi mai aproape de posibilităţile certe calităţi muzicale.
interpreţilor, de unde şi evitarea decalajului Pe fundalul cenuşiu al unei legislaţii
strident dintre voinţă şi putinţă, observat ingrate, cu totul indiferente la soarta acestor
cu mai multe ediţii în urmă. În fine, cred tineri talentaţi, pe care îi întâlnim în Galele
că această deschidere a repertoriului prin de la Costineşti, dar şi pe scenele teatrului
independent, a sosit o geană de lumină adusă
de Ion Caramitru, preşedintele UNITER şi

Teatru Scrisul Românesc Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 27
Ion PARHON

La Oradea: Un festival distinct şi distins

După 38 de ani O varietate electrizantă zica lui Vlaicu Golcea şi coregrafia semnată (regizor, scenarist), Adi Carauleanu (actor,

Nu de mult, la Oradea, a avut loc cea Pe scena festivalului, şi-au aflat te- de Andreea Gavriliu, Ioana Marchidan şi directorul artistic al Teatrului Naţional „Va-
de-a doua ediţie a Festivalului Internaţi- meiul respectului şi al aplauzelor unui
onal de Teatru, organizat de Teatrul „Re- numeros public producţiile circumscrise Judith State, ca o evocare transfigurată şi sile Alecsandri“ din Iaşi), Elisabeta Pop şi
gina Maria“ şi Asociaţia culturală FITO, teatrului „tradiţional“, pe texte consacrate
cu sprijinul Primăriei Municipiului şi al din dramaturgia universală clasică şi mai emoţionantă a cântecelor nemuritoare ale Maria Zărnescu (critici de teatru) şi Mircea
unor generoşi sponsori. ales contemporană, dar şi adaptări, ca
acelea cu Păi… despre ce vorbim noi aici, Mariei Tănase.
În centrul evenimentului, s-a aflat Fes- domnule, după Moromeţii lui Marin Preda,
tivalul de Teatru scurt, cu 18 reprezentaţii, sub semnătura lui Cătălin Ştefănescu, în Din zona teatrului poetic,
ajuns la cea de-a XX-a ediţie, manifestare regia lui Alexandru Dabija, de la Teatrul
cu o bogată carte de vizită, ce a debutat în Act, În inima nopţii. Episodul Hamlet, festivalul ne-a mai oferit o plă-
1976. Aniversarea a prilejuit şi binemeri- pe scenariul şi în regia lui Gavriil Pinte,
tata evocare a contribuţiei unde eminenţi cu inserţii de George Banu şi Monique cută surpriză printr-un emoţio-
oameni de artă şi cultură, la creşterea Borie, datorat Teatrului „Regina Maria“,
prestigiului acestui festival de teatru scurt, Călin (povestea modernă), concepută de nant moment liric de inspiraţie
dar cu bătaie lungă în viaţa spirituală a ur- Horia Suru la Teatrul „Bacovia“ din Ba-
bei şi a ţării, ca Eugen Ţugulea, Emanuel cău, sau Cinci ore cu Mario, după Miguel creştină, în interpretarea apreci-
Engel şi Mircea Bradu, foşti directori ai Delibes, realizat de Mariana Cămăraşan
teatrului, criticii Dumitru Chirilă, Valentin la UnTeatru, şi valoroase texte originale, atului actor Constantin Chiriac,
Silvestru, Vetuţa Pop, Stelian Vasilescu, cum au fost Profu de religie, de Michaela
Radu Enescu, redactorul şef-adj. şi ceilalţi Mihalov, montat de regizorul Bobi Pricop directorul Teatrului Naţional Profu' de religie
membri ai revistei „Familia“, regizori ca la Teatrul Naţional din Craiova, Amalia „Radu Stanca“ din Sibiu.
Ion Olteanu, Alexandru Colpacci, Alexan- respiră adânc, de Alina Nelega, pus în
dru Darie, Alexandru Tocilescu şi alţii. scenă de Tudor Lucanu la Teatrul Naţional Dialogul valorilor autentice M. Ionescu (dramaturg). Premiul pentru cel
mai bun spectacol: În inima nopţii. Episodul
Alături de secţiunea „pilot“ a teatrului din Cluj-Napoca şi, mai
ales, Tipografic majuscul, Atât selecţionarea propriu-zisă, cât şi Hamlet, Teatrul „Regina Maria“, încununat
Episodul Hamlet scenariul conceput şi îm-
plinit scenic de regizoarea preocuparea manifestă a staff-ului acestui deopotrivă cu Premiul pentru scenografia
scurt, Festivalul a cuprins în această ediţie Gianina Cărbunariu, în co-
12 spectacole invitate în afară de concurs, producţia realizată de Dra- festival, în frunte cu Daniel Vulcu, director creată de Roxana Ionescu, Premiul pentru
în frunte cu Tartuffe, prezentat de Teatrul macum şi Teatrul Odeon,
„Metropolis“, în regia lui Victor Ioan ilustrare exemplară a vir- general-manager al Teatrului „Regina Ma- cel mai bun actor, ex aequo Marcel Iureş
Frunză, cu Familia Tot, în interpretarea tuţilor teatrului-document
unei trupe a Teatrului Naţional „Marin şi a capacităţii sale de a ria“, şi Victoria Balint, director artistic, au şi George Mihăiţă, în spectacolul cu Păi…
Sorescu“ din Craiova, în regia lui Laszlo găsi o puternică rezonanţă
Bocsardi, şi cu Titanic vals, oferit de Tea- în rândul publicului apar- vizat convergenţa tuturor secţi-
trul „Odeon“, sub semnătura regizorului ţinând tuturor vârstelor.
Alexandru Dabija. Faptul s-a făcut simţit şi unilor sub semnul varietăţii, cu
prin ecoul prilejuit în rândul tinerilor din
De un viu interes s-au bucurat, însă, şi sală de Punct triplu, spectacolul pe textul grijă sporită pentru promovarea
numeroasele reprezentaţii din secţiunea şi în regia lui Bogdan Georgescu, datorat
„Fringe“, găzduite de Teatrul „Regina Ma- Teatrului Naţional din Tg. Mureş. valorilor autentice, fapt cu atât
ria“ în sala Studio şi pe scena mobilă, Tea- Edificatoare pentru locul tot mai ge-
trul de păpuşi „Arcadia“, Moara „Răsărit“, neros ocupat pe scenele şi în festivalurile mai necesar într-o vreme când
sau de cafenelele din oraş, reprezentaţiile noastre au fost spectacolele de teatru dans,
cuprinse în dialogul tineresc al Şcolilor de ca acela cu Life Senquences Profile, în lipsa de respect şi discernământ
teatru din ţară şi producţiile unor binecu- coordonarea lui Florin Fieroiu, prezentat
noscute teatre de copii şi tineret. Privite în premieră de Teatrul „Regina Maria“ şi tinde să construiască false mo-
laolaltă, aceste aproape 80 de spectacole excepţionalul Ziz-zac conceput de Andreea
au alcătuit un atractiv maraton artistic Gavriliu „rezemată“ de Ştefan Lupu şi cu dele, vedete şi mituri grăbite să Tipografic Majuscul
urmărit în majoritatea cazurilor cu săli concursul lui Gabriel Costin. Aproape de scoată din ecuaţia spectacol-pu-
pline de critici, jurnalişti, prieteni ai arte- miezul nopţii, pe scena mobilă din faţa
lor din Oradea, din Bucureşti şi din toată teatrului, pe o vreme rece, sub ameninţarea blic orice urmă de bun gust şi bun simţ. Aşa despre ce vorbim noi aici, domnule, la Tea-
ţara, atraşi de diversitatea manifestărilor stropilor de ploaie, ei au ridicat publicul în
şi de notorietatea semnăturilor regizorale, picioare prin virtuozitatea, sangvinitatea in- se face că pe scena festivalului orădean am trul Act, spectacol care a primit Premiul de
nota predominantă reprezentând-o textul cendiară şi umorul contagios din suita laco-
contemporan şi predilecţia directorilor de nicelor şi pitoreştilor „poveşti“ coregrafice urmărit un minunat dialog al generaţiilor de excelenţă al juriului, Premiul pentru cea
scenă pentru formele artistice capabile cuprinse în reprezentaţia lor. Un loc distinct
să inspire interesul publicului de azi şi şi distins, în această varietate spectaculară artişti demni de preţuirea contemporanilor, mai bună actriţă: Anca Hanu, în spectacolul
să confere festivalului caracterul unui şi spectaculoasă l-au ocupat şi Poezia
veritabil eveniment. visului, în regia doamnei Miriam Răduca- în cadrul căruia am putut admira („este cu Amalia respiră adânc, Teatrul Naţional
nu, cu actorul Lari Giorgescu „în recital“,
o superbă evocare teatral-coregrafică a admirabil să poţi admira“ afirma într-o din Cluj-Napoca, Premiul pentru regie, ex
creaţiei poetice şi actoriceşti a regretatului
Emil Botta, dar şi exploziva demonstraţie carte de interviuri eminenta traducătoare aequo: Gianina Cărbunariu, pentru Tipo-
de talent, tinereţe interpretativă şi dăruire
scenică cu titlul Hai iu, iu, nu hey you, you, Antoaneta Ralian) împleti-
realizată în regia lui Radu Afrim sub egida
UNITER şi prezentată în afară de concurs, rea armonioasă dintre ma-
cu Maia Morgenstern în prim-plan, pe mu-
turitatea profesională a unor

tineri regizori ca Andreea

Gavriliu, Bobi Pricop, Mari-

ana Cămărăţan, Horia Suru,

Eugen Gyemant şi tinereţea

de spirit, împreună cu vocaţia

performanţei din spectacolele

semnate Alexandru Dabija, Păi... despre ce vorbim noi aici, domnule

Victor Ioan Frunză, Mihai Măniuţiu, The- grafic majuscul, coproducţie Dramacum

odor Cristian Popescu, Radu Afrim şi nu şi Teatrul „Odeon“, şi Bobi Pricop, pentru

numai aceştia. Nevoia susţinerii valorilor Profu de religie, de la Teatrul Naţional „Ma-

autentice cu argumentele criticului şi ale rin Sorescu“ din Craiova; Premiul special al

publicaţiilor de profil a fost evocată şi cu juriului a fost acordat regizorului Theodor

prilejul lansării revistelor „Teatrul azi“ şi Cristian Popescu pentru calitatea specta-

„Scena. Ro“. sau a prezentării

volumului editat de Fundaţia cul-

turală Camil Petrescu şi revista

„Teatrul azi“, cuprinzând piesa

Caragiale în vremea lui şi Pro-

cesul domnului Camil, însoţite de

cuvântul autorului piesei, Camil

Petrescu, şi de succintul dar inci- Amalia respiră adânc
tantul comentariu al profesorului

clujean Ioan Vartic, pe marginea acelui colelor prezentate în concurs, cu Cancun

proces ce readuce în atenţie o dactilogramă (Teatrul „Regina Maria“), Perplex (Teatrul

de tristă amintire încredinţată de Alexan- „Ioan Slavici“ dinArad) şi „Panică“ (Teatrul

dru Sever colectivului Editurii Biblioteca „Nottara“, din Bucureşti).

Apostrof din Cluj-Napoca. Cred că succesul festivalului îşi află însă

Iar dacă însăşi competiţia din prim-pla- un puternic izvor nu numai în cele petrecute

nul festivalului orădean, dedicată teatrului pe scenă, ci şi în efortul şi iscusinţa organi-

scurt, s-a voit a onora performanţele par- zatorilor, conjugate cu entuziasmul, căldura

ticipanţilor, trebuie să arătăm care au fost pilduitoare şi respectul publicului orădean

deciziile juriului alcătuit din Alexa Visarion pentru artă şi pentru cei care o slujesc.

28 Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 Scrisul Românesc Eseu
Poezie

Dodo Lumi Lucia Olteanu, rămasă în ţară, a scris
scenariul unui al cincilea album de benzi
NIŢĂ bidimensionale desenate cu Mac şi Cocofifi, Povestiri
Neastâmpărate, desenat original de Stefan
Lucia Olteanu Damo (care însă nu are limpiditatea grafică
a Liviei Rusz) şi reeditează în 1997 albu-
autoare de benzi desenate mul Bilete pe adresa prietenilor mei. Mai
publică şi alte cărţi pentru copii, precum şi
Lucia Olteanu este prima scriitoa- „Arici Pogonici“ se vor bucura de peripe- teni: maimuţa Cocofifi şi elefantul Tobi. un volum de memorii, Declaraţia de avere.
re de la noi care se declară public ţiile simpaticelor personaje. Creată într-o Albumul se va dovedi a fi un nou succes,
„autoare de proză şi benzi dese- perioadă de deschidere ideologică şi cul- Ultima sa carte însă, Viaţa ca o glumă
nate“. Mărturie stau Dicţionarul Scriitorilor turală, seria Aventurile lui Mac şi Cocofifi atât de public cât şi de critică, fiind premiat (Ed. Biblioteca Bucureştilor, 2011), va
Români (Ed. Albatros, 2001) sau Scurtă respira poezie şi aventură pură – pentru cei la concursul „Cele mai frumoase cărţi ale fi ilustrată tot de prietena sa de-o viaţă,
istorie a literaturii române (Dumitru Micu, mici – fără niciun pic de ideologie. anului 1970“ şi reeditat în anul următor. Livia Rusz.
Ed. Iriana, Bucureşti, 1996). De altfel,
volumul de debut al scriitoarei este chiar În 1970, la cererea noi-înfiinţatei edi- În deceniul şapte vor apărea alte trei Livia Rusz – Viața ca o glumă
unul de benzi desenate: Aventurile lui Mac. turi „Ion Creangă“ (director Tiberiu Utan), albume din celebra serie de benzi desena-
Născută în 16 mai 1925 la Bucureşti, Lucia Olteanu scrie, iar Livia Rusz dese- te: 1973 – Zâmbiţi, vă rog, tiraj menţionat În opinia mea seria BD creată de scrii-
absolventă a Facultăţii de Filosofie şi a nează noi peripeţii ale lui Mac şi tovarăşi- 88.000 exemplare; 1974 – Bilete pe adresa toarea Lucia Olteanu şi artista Livia Rusz
Şcolii de Literatură „Mihai Eminescu“, lor săi de năzbâtii, şi le publică sub formă prietenilor mei; 1978 – Hai în Lună, tiraj este cea mai frumoasă dintre toate câte
Lucia Olteanu va lucra multă vreme în de album, cu titlul Aventurile lui Mac. 30.000 exemplare. s-au realizat în banda desenată româneas-
redacţiile revistelor pentru copii „Lumi- că până astăzi. Mac şi Cocofifi sunt un fel
niţa“ şi „Cravata Roşie“, ajungând re- Livia Rusz – Hai în lună călători în timp În ultimele două albume benzile de- de Stan şi Bran la vârsta copilăriei: vor să
dactor-şef al revistei „Arici Pogonici“, senate sunt intercalate cu scurte proze înveţe, însă inventând cele mai năstruşnice
între 1958–1969. În această calitate Răţoiul Mac şi piticul Pic, călători prin lirice ale Luciei Olteanu, animând însă şi mai imposibile metode de a învăţa; vor
publică în paginile revistei menţionate, Ţara Poveştilor, Ţara desenată de Mac, aceleaşi personaje. să muncească, însă niciodată o treabă nu
în 1966, o scurtă bandă desenată Fluie- Ţara Pitilungilor, Ţara Mâncăcioşilor, le iese ca lumea. De fapt, ei ştiu doar să
raşul şi ulciorul, scrisă şi desenată de Ţara de Apă şi Ţara Verde, trec prin cele „Bilete pe adresa prietenilor mei se distreze (şi mai ales să ne distreze!).
Livia Rusz. mai năstruşnice şi incredibile peripeţii, este o carte frumoasă în care poemul în Autoarele îşi tratează personajele cu
Livia Rusz nu era o debutantă. culminând cu eliberarea lui Moş Gerilă proză, de autentică vibraţie, alternează multă duioşie, cu simpatie, însă nu uită să
Născută la Cluj în 1930, ea publica de din captivitatea Zmeului Verde care, in- cu hazul benzilor desenate, unde alături ne amintească, din când în când, că noi,
aproape 10 ani benzi desenate şi ilus- somniac, îl răpise pe Moş ca să-i spună de răţoiul Mac, ingenios, dar şi poznaş, copiii, nu trebuie să le urmăm exemplul.
traţii în paginile revistei „Napsugar“, poveşti. În Ţara Verde ei îşi fac noi prie- apare năzdrăvana maimuţică Cocofifi,
pentru copiii de naţionalitate maghiară o pisică, mare cântăreaţă, şi mulţi alţi
din Ardeal, şi avusese timp să-şi con- năstruşnici care stârnesc buna dispozi-
tureze un stil grafic personal şi profe- ţie a celor ce le urmăresc isprăvile […]
sional. Lucia Olteanu, impresionată, O carte plăcută, într-o excepţională
îi propune să colaboreze şi-i trimite prezentare grafică a Liviei Rusz“, scrie
scenariul unui serial de benzi desenate Costache Anton la rubrica „Vitrina lite-
cu personaje antropomorfe: răţoiul Mac, rară“ a revistei „Cutezătorii“, în 1975.
maimuţa Cocofifi, elefantul Tobi, pisicul
Tărzănel, ogarul Romeo, piticul Pic etc. În curând succesul lor devine in-
Colaborarea (prin poştă şi telefon, ternaţional, pentru că albumele vor fi
Lucia Olteanu trăind la Bucureşti, iar traduse de editura „Ion Creangă“ şi în ma-
Livia Rusz la Cluj) se dovedeşte a fi una ghiară, germană, rusă, engleză şi spaniolă
fructuoasă şi, vreme de aproape 10 ani, (pentru Cuba).
sutele de mii de mici cititori ai revistelor În 1987 Livia Rusz, dezamăgită de în-
chistarea regimului comunist, a plecat din
ţară şi s-a stabilit la Budapesta (mama ei era
de origine maghiară). Acolo, la vârsta de
57 de ani, a început o nouă carieră artistică,
la fel de importantă ca şi cea românească.

Poeme Viorel FORŢAN

brâie şi flori de gheţişoară

mă întorceam de dincolo de oboga al locaşurilor de rugăciune incluzând şanţul de scurgere pluvial în această adâncitură din zid
vestita localitate a olarilor din judeţul olt are rolul de a încinge cineva stârpise toate buruienile sub semicercul amintit
de la călui pe malul drept al olteţului că de-asta este brâu şi iarba încastrată în pereţii de piatră
unde fusesem la mănăstirea cu acelaşi nume de a lega până la nivelul pământului se află o bârnă
loc unde îşi dorm somnul veşnic asemenea spicelor de grâu în snop cu o singură excepţie de care stătea atârnat
preda şi radu buzescu rugăciuni şi slavă spre înaltul fie ca urmare a unui îndemn ultimul spânzurat
doi dintre cei trei fraţi căpitani făcute de cler monahi şi mireni al primăriei
ai viteazului domn mihai adunate într-un mănunchi către ceruri fie ca o pornire gospodărească acest tablou macabru medieval
şi sprijin material de nădejde al acestuia să nu zică cei care trec prin faţa curţii avea rolul complex
că e casă părăsită de a arăta trecătorilor
am văzut aici la veche biserică treceam acum prin balş că puterea juridică a locului
două brâuri de cărămidă arsă spre mănăstirea brâncoveni în spaţiul acesta proaspăt desţelenit se afla în cetate
aşezată cu un colţ afară alt loc de spiritualitate oltenească se lăfăia la soare o tufă de-o şchioapă că deciziile acestei puteri
ca şi cum ar fi dinţii unui fierăstrău durat de succesiuni de personalităţi de gheţişoară frumos înflorită se aplică fără ezitare
asemenea decoraţiilor exterioare ale celebrei familii de boieri craioveşti trebuie că aici şi locuitorilor de la poalele zidurilor
a numeroase localuri de închinăciune valahe neagoe basarab să fi fost o mână de femeie în caz de fapte comise
prebrâncoveneşti sau brâncoveneşti mihai viteazul neagreate de către ocârmuire
matei basarab spânzuratul ca artefact şi celor din afara incintei fortificate
este cunoscută metafora brâncuşiană sfântul constantin brâncoveanu ca şi un memento tuturor
privitoare la coloana infinitului ca să-l las la sfârşit asemenea înălţimii navigatorilor pe fluviu
unde mărgelele geniului hobiţean dau nu în cele din urmă unei ferestre de catedrală gotică fără să mai vorbim de aspectul igienic
sunt trepte de urcat spre infinitul cerului pe popa şapcă stareţ al mănăstirii dar cu latura superioară în semicerc că prin descompunerea hoitului
pentru sufletele eroilor neamului indisolubil legat de guvernul nu în arce frânte mirosul nu venea în cetate
în sens particular şi restrâns provizoriu de la islaz din 1848 în zidul cetăţii vidinului
pentru toată omenirea în general înmormântat în pridvorul bisericii pe latura dinspre dunăre
se află o nişă monumentală
pe acest fond m-a străfulgerat o idee în faţa unei curţi
nu cumva brâul oltenesc exterior în spaţiul dintre gard şi şosea

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 29

Adrian LESENCIUC

Între Visul-Revoluţie şi evadarea
prin visul avangardei

Într-un spaţiu literar care a avut şi amploarea documentaţiei: „Autorul «complexele literaturii române», a încer- D. Trost, visul poliţist şi erotic al lui D. M
în avangarda istorică o mişcare fructifică toate sursele bibliografice sem- cat (în lucrarea sa Avangarda literară şi Trost, visul infrareal al lui Gellu Naum, V.
perfect sincronă cu avangarda nificative, integrându-le corect din punct complexul periferiei. Primul val) să anali- Teodorescu şi P. Păun. În cel de-al doilea
istorică europeană, cum afirma Ion Bog- de vedere ştiinţific unui discurs critic zeze avangarda românească pe calapodul caz, punctul de atracţie al studiului lui I.
dan Lefter, studiile teoretice recuperato- elevat de foarte bună factură“. relaţiei culturale dintre Centre şi Putere, Cătălui, sunt aduse în discuţie atât creaţii
rii au început – destul de târziu, odată să deconstruiască discret câteva dintre ale unor autori avangardişti, cât şi ale
cu eseurile universitarului Ion Pop din O posibilă explicaţie a neapropierii mitologiile «sincronismului» şi, respec- unor autori români situaţi în proximitatea
Avangardismul poetic românesc (EPL, critice de această lucrare ar putea fi toc- tiv, ale «specificităţii» ce au stat la baza avangardei. Întâlnim, în această analiză, o
1969) – să aşeze complexul şi turbu- mai cea pe care o menţionase Moceanu: principalelor discursuri de legitimare în trecere în revistă a visului bizar din opera
lentul fenomen artistic „precursor“ în cartea reprezintă un studiu serios, foarte cultura română.“ urmuziană, visul în poezia lui Tristan
formă şi expresie în acord cu importanţa dens, destul de dificil de abordat în actul Tzara, reveria şi oniricul halucinatoriu
sa istorică. În ciuda tendinţelor extreme lecturii, care, prin urmare, se citeşte greu La fel de clar se exprimă Cătălui şi în poezia şi proza lui Ion Vinea, visul în
în evaluare a importanţei fenomenului, şi se recomandă spre lectură unui public când vine vorba de distincţii care au ţinut opera lui Ilarie Voronca, reveria nostal-
înţelegând, pe de o parte, exagerarea lui capul de afiş al disputelor între teoreti- gică în poezia lui B. Fundoianu, reveria
Marin Mincu vizavi de exprimarea ple- elevat, cunoscător al fenomenului. O alta cienii români apropiaţi de fundamentul în poemele în proză ale lui Stephan Roll,
nară a avangardei istorice româneşti în ar fi cea legată de precedenta explicaţie, teoretic al lui Peter Bürger, respectiv de coşmarul erotic în poezia lui Geo Bogza,
desfăşurarea ei în plan european, pe de privitoare la faptul că în vizorul criticului cel al Renato Poggioli. Mult timp termi- visul flagelat în creaţia lirică a lui Saşa
alta, scepticismul lui Nicolae Manolescu nu intră doar cunoscutele manifeste lite- nologia provenită din studiile teoretice ale Pană, fantasmele şi halucinaţia în poezia
în raport cu rolul avangardiştilor români, rare, ci şi opera scriitorilor avangardişti celor doi au dat bătăi de cap şi au creat lui M. Blecher (pe care Ion Pop îl vede
care au intrat în istoria literară prin ceea sau din proximitatea avangardei, cea care, confuzii de ordin interpretativ, în speci- în proximitatea avangardei), onirismul şi
ce nu era avangardist în propriile opere, de cele mai multe ori, rămâne în zona de al între avangardă şi experimentalism. mediumitatea în opera lui Gellu Naum,
analiza acestui fenomen s-a aşezat te- penumbră a analizei fenomenului. Nu în Criticul braşovean, distinge şi tranşează visul grotesc şi dezolant în creaţiile lui
meinic şi consistent, numărând pagini ultimul rând, radiografia rece, foarte rar între „avangarda „istorică“, desemnând Gherasim Luca, visul „spumos“ şi re-
importante de istorie şi critică literară întreruptă de note subiective asumate, dadaimul, suprarealismul, expresionis- veria „acvatică“ în creaţia literară a lui
publicate, lucrări şi nume de referinţă nu îndeamnă la o lectură facilă. Extrem mul, futurismul, integralismul, construc- Paul Păun, visul „leopardic“ în poezia
de critici, inclusiv din noul val (Paul de densă în plan informaţional, constru- tivismul etc. şi „neoavangardă“ (numită lui Virgil Teodorescu, dar şi utopia şi
Cernat, Dan Gulea, Emilia Drogoreanu ită ca o lucrare de tip hyperlink, în care în critica italiană „experimentalism“). coşmarul holocaustic din poezia lui Paul
etc.) dedicând temei o atenţie, credem, legăturile, în abundenţa de solicitări din Această distincţie are menirea de pune Celan (situat de critici literari importanţi,
cuvenită. Pe de altă parte, studii însem- partea autorului, ar trebui să se realizeze într-o altă lumină interpretativă studiile inclusiv de G. Călinescu, în perimetrul
nate au fost dedicate visului, fenomenului instantaneu în mintea cititorului deja despre avangardă şi experiment ale lui M. poeticii suprarealiste).
oniric reflectat în paginile literare. L-aş familiarizat cu literatura de avangardă, Mincu, respectiv de a apropia perspectiva
poziţiona aici în primul rând pe Ovidiu Avangarda literară şi visul constituie acestuia, de sorginte poggioliană (după Prin intermediul studiului Cătălui de-
Moceanu1, deşi articole pe această temă o deschidere necesară spre un teritoriu decupajele necesare), de cea a lui Ion construieşte concepţia eronată a limitării
(de pe poziţie de neutralitate ştiinţifică anost, mlăştinos, o deschidere transdis- Pop, construită pe fundamente bürgeri- raporturilor avangardei în general, a celei
sau articole manifeste) s-au scris încă ciplinară, caracterizată însă de un soi de ene. Dar, operând o asemenea distincţie, româneşti în particular, la Visul-Revo-
din perioada interbelică: I. Biberi, Edgar discurs ştiinţific condensat şi fragmentat, Cătălui nu se fereşte să amendeze, la fel luţie, „un concept care subliniază foarte
Papu, C. Vlad, G. Bogza ş.a. cu puţine interpretări asumate la persoa- de franc, exagerări în parcursul inter- bine dihotomia, dar şi idealurile reprezen-
Raporturile avangardei cu visul con- na întâi. Dar atunci când acest gen de pretativ al italienistului, ca de exemplu: tanţilor avangardei literare româneşti“,
stituie o temă mai degrabă ocolită decât intervenţie survine în text, convins de „Supraaprecierea lui M. Mincu, care în probând prin propria analiză faptul că
căutată. Cu excepţia câtorva studii răzleţe acurateţea instrumentarului analitic, Iuli- prezent ni se pare ridicolă, este una de aportul avangardei la problematica visului
despre visul cu „program“ al suprarea- an Cătălui dă sentinţe fără echivoc. Spre «autolegitimare teoretică»: prin Urmuz, nu ţine doar de aspectul teoretizant, expri-
liştilor (amintind aici capitolele dedicate exemplu, tranşând disputele marginale criticul oltean încerca să acrediteze ideea mat în special prin literatura manifestelor,
fenomenului de către deja menţionaţii între criticii români vizavi de rolul avan- unui caracter «protocron» al avangardei ci şi în creaţia literară propriu-zisă.
Ion Pop şi Ovidiu Moceanu), în special gardei româneşti în peisajul avangardist istorice româneşti şi, totodată al unei
despre visul în avangarda conaţionalilor european, conchide: „Cel mai realist ni se moderaţii «experimentaliste», în sensul Concluzia este importantă şi ar trebui
lui Breton, care, în primul manifest al pare demersul criticului şi istoricul literar sau pe urmele italianului Angelo Gugli- ca măcar de aici începând, istoria litera-
mişcării, din 1924, definea suprarealis- Paul Cernat, care, stimulat de cartea lui elmi, care distingea între caracterul pre- ră a avangardelor să se interogheze mai
mul ca dicteu, ca automatism psihic pur, Mircea Martin despre G. Călinescu şi ponderent negator, militant şi revoltat al mult pe marginea producţiei literare ca
întemeiat pe credinţa în atotputernicia avangardei şi cel pozitiv(ist)-formalizant atare. Pe de altă parte, Cătălui subliniază
visului, tema a constituit mai degrabă al experimentalismului.“ faptul că experimentul oniric reflectat în
o formă de situare în marginal. În 2011 avangarda istorică românească nu doar
apărea la Editura Universităţii „Transilva- Lucrarea, alcătuită din două părţi, alimentează Visul-Revoluţie, ci constituie
nia“ o lucrare aparte, Avangarda literară Visul, respectiv Avangarda literară româ- şi o formă de evadare, de transpunere, de
şi visul. Studiu literar despre implicaţiile nească şi Visul, trece în revistă, pe de o obnubilare, iar din acest punct de vedere
fenomenului oniric în definirea avan- parte, problematica onirică din antichitate simpla reflectare a literaturii manifes-
gardei literare româneşti, semnată de până în actualitate, cu punctarea faţetelor telor este insuficientă. Importantă prin
publicistul şi criticul literar Iulian Cătălui. visului: reverie, coşmar şi utopie, pe de focalizarea asupra unei teme nedezbătute
Surprinzător este faptul că lucrarea, cu o altă parte raporturile avangardei româ- corespunzător, prin amploarea şi actua-
vizibilitate remarcabilă în spaţiul virtual, neşti cu visul. Cea de-a doua parte, densă litatea documentării, prin analiza rece,
nu s-a bucurat de o recepţionare critică şi răspunzând direct intenţiei proiective, distantă, categorică, având menirea de
manifestă pe măsură, chiar dacă ea venea tratează în două capitole distincte, în a limpezi un perimetru teoretic suficient
însoţită de recomandarea lui Ovidiu Mo- manieră singulară în istoria literară a de tulbure, lucrarea Avangarda literară şi
ceanu, care remarca pe de o parte interesul avangardei româneşti, visul în manifeste- visul merită mai multă atenţie din partea
cercetătorului de a se focaliza asupra unei le şi publicistica avangardiştilor români, universitarilor şi a criticilor literari autoh-
zone neexplorate suficient, „problematica respectiv visul în creaţia literară a acesto- toni interesaţi de fenomenul avangardei.
visului în preocuparea avangardei literare ra. În primul dintre acestea sunt puse sub
româneşti“, pe de alta acribia cu care au- lumina analitică visul primar şi luminos al 1 Ovidiu Moceanu a publicat, printre alte studii
torul s-a aplecat asupra acestui teritoriu lui Ilarie Voronca, visul-spasm al lui Saşa critice dedicate fenomenului, Visul şi Împărăţia.
Pană, visul reabilitat al lui G. Bogza, visul O teologie a visului (1998) sau Tratatul despre vis
şi utopia proletară a lui Gherasim Luca şi (2012), dar fundamentală din perspectiva noastră
rămâne lucrarea Visul şi literatura (1999), reeditată
în 2002 la Editura Paralela 45 din Piteşti.

30 Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 Scrisul Românesc Cronică literară
Poezie

Maria TRONEA soare/ Această perfecţiune a cărnii/ Acest
corp de sevă/ Această supleţe de trestie
Vocile francofoniei – Jean Métellus unduitoare/Această femeie mai parfumată
decât pulpa vegetală.“
Jean Métellus (1937–2014), na armonie între uman şi natură. Câmpul în alb, cu picioarele încrucişate, cu pipa
unul dintre „sorii negri“ ai fran- semantic al vegetalului invadează textul: sa din pământ ars, pierdut în nori de fum Insula natală şi problemele cu care
cofoniei, s-a stins. Vocea sa „În zori de zi ţăranul haitian, în picioare, a votat pentru o seară de sânge.“ Un alt aceasta se confruntă îi inspiră şi eseul
rămâne însă vie, dezvăluind frumuseţea aspiră lumina,/ parfumul rădăcinilor, să- portret de zeu marin este cel al lui Agoué: Haïti, o naţiune patetică (1987). Cartea
şi suferinţa unei ţări pe care a fost silit să geata palmierilor, frunzişul aurorei/ (...)/ „Agoué rostogoleşte fulgere albastre în Amintiri pe viu (2011) are aceeaşi refe-
o părăsească din cauza prigoanei politice Pe terase învelite în purpură este înghiţit corpul său/ Desemnează lumini purpurii rinţă. Romanele lui Métellus trimit şi ele
refugiindu-se la Paris. Haiti, spaţiul de de viaţă, de ochii arborilor de cafea, de la frontiera crepusculului/ Brâul său de spre spaţiul de origine, precum Jacmel la
origine al exilatului, este placa turnantă mătasea porumbului ce se hrăneşte din spumă mângâie prundul, recifele/ Moţul asfinţit (1981), cronică a oraşului natal,
a inspiraţiei sale, aşa cum o dovedesc şi strălucirea soarelui.“ O energie magică său multicolor atrage privirea.“ sau spre evenimentele politice din Haiti:
versurile poemului Au pipirite chantant traversează umanul şi spaţiul-cuib, cir- Familia Vortex (1982), Anul Dessalines
(La revărsatul zorilor), publicat în 1978. cumscrise inocenţei primordiale: „La Răspunsul Soarelui instigă la revoltă: (1986), Louis Vortex (1992). O altă temă
Animat de un amplu suflu epic, acesta revărsatul zorilor acest prinţ al aurorei „Din zori înteţesc suflul rebelelui/ Haiti, centrală este aceea a exilului, experienţă
are trei părţi. Prima dă numele poemului, se înveşmântează în inocenţă,/ apucă po- tu ai dreptul la mesa viilor şi morţilor, din dureroasă la care scriitorul este condamnat
celelalte intitulându-se Prière au soleil tecile şi binecuvântează viaţa/ Iar elanul inima Africii şi din lumea cea veche/ Fu- de dictatura Duvalier.
(Rugăciune soarelui) şi Réponse du soleil eforturilor sale exaltă livezile plesnind mul exploatării şi al servituţii se va risipi/
(Răspunsul soarelui). de seminţe, de spice, de sudoare umană.“ Haiti, mic spin fulgurant, tu trebuie să-ţi Un alt palier al bogatei opere a lui
În scrierile lui Métellus cuvintele din întăreşti respiraţia/ Îţi aminteşti oare lunga Métellus este teatrul. Piesa reprezentativă
limba ţării natale îşi găsesc firesc locul, Revolta împotriva împilării („Şi ţăra- călătorie a copiilor tăi?/ Când veneau din este Anacaona, pusă în scenă de Antoine
încrustări preţioase într-o franceză poe- nul acuză destinul scăldat în noapte, zilele Senegal/ din Guinea, din câmpiile Nigri- Vitez, la Teatrul Chaillot în 1988. Eroina
matică. Cuvântul „pipirite“, de exemplu, fără aromă, somnul udat de lacrimi şi viaţa ţiei, de pe tot pământul negru.“ acesteia, regina caraibiană din Ayti (Haiti),
desemnează cea dintâi pasăre ce îşi face cu fibrele sfărmate“), este împărtăşită este figura tutelară a acestui spaţiu. Celebrul
auzit glasul în dimineaţa haitiană, care şi de „arborele de pâine“, „cuceritorul Poemul lui Métellus îndeamnă la regizor declară despre această piesă: „Tra-
dincolo de speranţa unei noi zile, binecu- insulelor“, „uriaş şi generos“: „Pielea neatârnare, dar este şi un elogiu al Negri- gedia lui Métellus este ceea ce se numeşte
vântată de frumuseţea locului, închide şi mea, carnea, lumina/ Măreţia şi prestanţa tudinii. Ca şi Senghor, el laudă, printre o tragedie a originilor. Iată un poet care
teama unei vieţi lipsite de libertate: mea/ Tulpină agresată a verii, coroană altele, frumuseţea corpului negru: „Şi-mi doreşte să dea sau să restituie naţiunii sale
„La revărsatul zorilor ţăranul haitian ce-nfrunzeşte stufoasă/ Iată-le gata de amintesc această femeie şi copilul său o memorie, povestind masacrul iniţial care
a păşit pragul zilei şi desenează în aer, pe revoluţie/ Spun da suflului din Caraibe.“ îmbrăcat în stambă/Această ţărancă du- a fondat-o. El acţionează, astfel, în mod
urmele soarelui, imaginea unui om crucifi- Eul liric invocă zeii protectori ai Africii, reros de frumoasă cu fruntea sculptată de curajos în maniera lui Eschil sau Wagner
cat/ ce îmbrăţişează viaţa/ Binecuvântând pământ originar, divinităţile religiei vodu: ploaie şi burniţă/ Cu fruntea spălată de (...).“ Antoine Vitez evidenţiază, de aseme-
apoi pământul cu vântul pur al legămin- „Feriţi-ne, Loas, de grindina pedepsei.“ nea, valoarea poetică a piesei lui Métellus şi
telor sale, după ce a salutat azurul scăldat talentul de a da strălucire limbii de adopţie,
în lumină, el închină o oraţie muntelui, O rugă fierbinte se înalţă şi spre zeul care îl apropie de geniul lui Molière.
uitat, fără protecţie, fără îngrăşăminte/ Soare, în a doua parte a poemului: „Vino
În revărsat de zori pluteşte ameninţarea Soare semnează armistiţiul/ Punând în ca- Jean Métellus a primit, în 2006, Ma-
întoarcerii lacrimilor/ În revărsat de zori denţă viaţa cu visele noastre/ Anotimpurile rele Premiu Internaţional Léopold Sedar
orele atârnă de buzele plantaţiilor/ Ce-i de ne rănesc trupurile/ Şi chiar pământurile Senghor de poezie în limba franceză.
făcut dacă ziua de ieri se întoarce?“ (t.n.) noastre fertilizate/ Mâinile esenţa noastră Limbă pe care a iubit-o, făcând-o să
Versurile poemului evidenţiază depli- sunt sfărâmate/ Şi dragostele epuizate.“ se întâlnească în mod salutar cu creola
Nu sunt uitaţi nici zeii marini, care se ală- ţării de origine. În anul 2010, Academia
tură revoluţiei din Haiti: „Ogoun îmbrăcat Franceză i-a decernat Marele Premiu al
Francofoniei. Prin opera sa multiplă şi
proteiformă, prin înaltele sale calităţi de
umanist şi combatant pentru o lume mai
dreaptă, Métellus rămâne una dintre vocile
reprezentative ale francofoniei.

Luca CIPOLLA Poeme

Abandon ghiceam în cărţi viitorul meu, moartea apoi ce nu există, mângâie părul tău,
jocul acesta unde e greu să vezi doar un nume parcă eşti cam serioasă
Trec străine luminiţa. şi în timiditate
Peste pânze vâscoase, Nu mai contează unde şi când o etichetă banală şi lumea te confundă,
Clipe ca furnici statura mea să proiecteze o umbră. de secole aplicată frumoasă şi imperfectă.
Şi cuvinte muşte pe jurnalul timpului Taci în surâsul
Într-o devenire rară Migraţiuni şi cel al spaţiului. aurorei boreale,
A microcosmului absorbit e viaţă nouă datorită ţie.
Unde bine şi rău Şi te pierdeai în ţara făgăduinţei, Psihoză
Alină sensurile fugind la căi Bec
Şi seceră idealuri ale vieţii noi. fără sfârşit Îmi lăsai rucsacul
Perna e o piatră prin coardele oudului; unde e şemineul Şi chiar străin de un idiom italo-gheg,
Şi mintea ta are deja iubeai pădurile şi mă uitai fix la un limb de trecuturi, aud malul de Eire,
un nou prieten şi formele meditaţiei, acolo visele erau reale 7 lovituri surde cu puşca
în pământul piatră de temelie şi realitatea o invenţie a mea. şi un trup transmigrat
ce transpiră lapte. a templului din Ierusalim. Kerosenul încet ardea al meu
Cu ce avânt ajunseşi la mal... flacăra, în faţa unui zid mic
Doar o viaţă aşa cum logica unui copil peste rogia vecia,
Suntem singuri în boală nu înţelege cărbunele lumea surprinsă,
Peste nori de ghips, de Crăciun acolo din nou
Īśvara mă stăpâneşte din vis, Singuri suntem în boală, – nu simţi nimic în agonia ultimei nopţi,
sunt materia pură cine se delectează cu numărătoarea şi pământul devine pâine lentile şi ocheane,
astăzi inversă, când nu mai reflectezi ce vârstă,
dar sub ce formă? cine pariază chipul unui simţ ascuns. omul lângă Saturn şi noi contemplând,
Am condus care pline de tinichea ori fuge, cu ochiul liber?
sau poate le-am tras, respiraţia mea cine interpretează şi subliniază, Imperfectă Doi poli,
pe iarba strivită, cine traduce o singură rezistenţă,
ceaţa mayei. şi povesteşte, proaspeţi redactori.. Colinzi pierdută dar e cea care te naşte,
Am făcut jurământ de tăcere, şi Dumnezeu veghează din înălţime, printre boabele de ienupăr butaş printre opusuri
îmi amintesc senin în pactul şi seminţe de lună curată; ce generează viaţa
când încă o energie subtilă parafat de om, mireasma iasomiei şi tot viaţă.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 31

Lucian Florin ROGNEANU

Salonul Anual de Artă

Anul acesta, ca în fiecare Iulian Segărceanu sau Cristian Popa, Solcan, Mihail Nistor, Cătălin Alexi sau
an, în luna octombrie, a
avut loc la Galeria „Arta“ până la cei tineri cum ar fi Dan Nica sau ale lui Lucian Giţulescu ce se află la gra-
din Craiova Salonul Anual al Artiştilor
Plastici Craioveni. Această expoziţie George Voica. De asemenea, întâlnim niţa dintre concret şi abstract, până la cele

Cristian Dincă – Nebunul la palat modalităţi de exprimare dintre cele mai simbolice dacă vorbim de Rozalia Martin,

colectivă este una de tradiţie şi are rolul de diverse, de la pictura în ulei a lui Nicolae Robert Florica sau Dan Nica.
a aduna şi a prezenta publicului lucrări re-
prezentative ale artiştilor craioveni. Fiind Predescu sau Dan Dimulescu, la Această bogată diversitate dă farme-
o expoziţie colectivă publicul are parte de
o mare diversitate din toate punctele de sculptura în piatră a lui Emilian cul şi frumuseţea acestui Salon Anual de
vedere. Evenimentul reprezintă un prilej
de întâlnire între toate generaţiile, de la Popescu sau ceramica prezentată Artă Plastică şi oferă publicului şansa
cei mai vârstnici cum ar fi Victor Pârlac,
Viorel Penişoară, Ovidiu Bărbulescu sau de Cristian Dincă, de la acuarelele de a cunoaşte „breasla“ artiştilor plastici
Alexandru Pascu, la cei de vârstă medie
printre care amintim pe Marcel Voinea, Anei Curcă sau ale lui Cristian craioveni în ansamblul ei. Un alt lucru

Volcinschi la instalaţia lui Mihail foarte important, atât pentru privitorii

Trifan sau la obiectele prezentate avizaţi cât şi pentru amatorii sau iubitorii

de George Crăciunoiu şi Ioana artelor plastice, este faptul că acest salon,

Flueraşu, chiar şi la arta fotografi- prin diversitatea expusă, dă şansa celui

că atunci când vine vorba de Emil care doreşte să achiziţioneze o lucrare să

Bănuţi. În aceeaşi ordine de idei, compare şi să aleagă în funcţie de valoare,

publicul are parte şi de stiluri din- de stil sau de propriul gust.

tre cele mai Pentru că, în gene- George Voica – Ei doi

diverse, de ral, în cadrul salonului guranţa că îşi vor putea delecta atât privi-
rea şi sufletul, cât şi intelectul, în cadrul
la realismul artiştii preferă să adu- acestei expoziţii.

sau figurati- că lucrări reprezenta- Victor Pârlac – Peisaj

vul lui Adri- tive, publicul avizat

an Bănică, are posibilitatea de

Alexandra a-şi face o imagine de

Mitroi sau Dardu Ri- ansamblu la momen-

zeanu, la suprarealis- tul respectiv despre

mul Emiliei Burlan şi calitatea şi forţa de ex-

al lui Emil Paşcalău, primare a artei plastice

la hiperrealismul lui craiovene contempo-

Alfred Rece sau al lui rane în ansamblul ei.

Dragoş Muşatescu, Aşadar doresc să

de la nonfigurativul invit publicul larg, să

prezentat de Ion Preda viziteze Salonul Anual

sau Adriana Pădureţu al Artiştilor Plastici

la lucrările lui Cătălin Alfred Rece – Înger Craioveni, având si-

keanos

Revista Observator cultural Iuliei Popovici, în care este prezentată lume buimacă-n rime rare“. Un alt volum Mircea Tomuş este autorul studiului Hor-
directoarea Institutului Cervantes din de poeme, de data aceasta aparţinând tensia Papadat-Bengescu – „Concert din
(nr. 742/ 3 octombrie /2014) ne propune Martei Petreu, este prezentat de George muzică de Bach“ (I), iar academicianul
o serie de articole şi interviuri Bucureşti – Rosa María Moro Vulturescu: Marta Petreu – Asta nu este Alexandru Zub este intervievat de Rodica
de mare actualitate. Astfel, de Andrés. Bogdan Alexan- viaţa mea. Adam Puslojić este prezent cu Lăzărescu. Viorel Chirilă semnează arti-
Raul Popescu analizează vo- dru-Stănescu este autorul o serie de poeme, iar Gheorghe Glodeanu colul intitulat Poezia Anei Blandiana şi
lumul de corespondenţă dintre articolului Crudu cel Inocent, semnează articolul intitulat O introducere îngerii, iar N. Georgescu evocă persona-
Mircea Eliade şi Ioan Petru cu referire la volumul poetu- în literatura fantastică. La rubrica „Po- litatea lui Dimitrie Cantemir, în articolul
Culianu în articolul Mărturii lui Dumitru Crudu – Falsul emul contemporan“ vom întâlni nume Un model enciclopedic românesc. Despre
şi controverse. Cătălina Bălan Dimitrie. În domeniul artelor, Alexandru Zub scrie şi Ana Blandiana,
ne prezintă întâlnirea cu un Mihai Fulger pre- precum Gheorghe Pârja, Flo- în articolul O operă scrisă şi trăită, iar
poet newyorkez – Edward zintă Kinobser- rin Dochia, în timp ce poeta Eugen Simion prezintă portretul lui Dan
Hirsch în articolul cu titlul vator. Aristoteles Nora Iuga este intervievată de Hăulică: Un om al şoaptei, un spirit al
Edward Hirsch sau despre Workshop 2014, Angela Baciu. Tot în dome- nuanţei. La o anchetă a revistei, la între-
sinceritatea poeţilor (şi po- iar Liviu Ornea niul poeziei, la rubrica „Tineri barea În ce relaţii vă aflaţi cu internetul?,
eziei), întâlnire în cadrul căreia a fost este autorul articolului Noul poeţi“, vom avea ocazia de a printre cei intervievaţi răspund Ioana
prezentat şi volumul bilingv Foc nocturn/ locatar de la Nottara, specta- îi citi pe Raul Bribete, Zina Pârvulescu, Florin Mihăilescu, Paul Dug-
Nocturnal Fire, publicat de „Scrisul Ro- col montat prima dată în 2014. Bivol, Daniel Bărbulescu, neanu, Adrian Ţion. În acest număr sunt
mânesc“. În cadrul rubricii „Restituiri“, iar în cadrul rubricii „Poe- prezenţi cu poeme atât scriitori din ţară,
Roxana Sorescu evocă personalitatea Revista Poesis împlineşte sis Internaţional“ semnează,
lui B. Fundoianu în articolul semnat B. printre alţii, Iuri cât şi din străinătate, dintre
Fundoianu/Benjamin Fondane: o provo- 25 de ani de apariţie. Cu Vorotnin, Gae- care îi menţionăm pe Florica
care. Lui Dan Lungu i se reproduce un această ocazie editorialul din tano Longo, Iuga Dream, Bud, Lucian Perţa, Raluca
fragment din volumul său intitulat Fetiţa numărul 6-7-8/281–283/2014 semnat Zaccaria Gallo. Pavel, George L. Nimigean,
care se juca de-a Dumnezeu. Editorialul de George Vulturescu este unul festiv. Fiona Stewart, Tomas Tran-
semnat de Carmen Muşat, Mentalitate Urmează o serie de poeme aparţinând Revista Pro Saeculum strömer. La rubrica „Proză“
servilă şi ruine morale, analizează si- autorilor Radomir Andrić, Nicholas semnează, printre alţii –,
tuaţia scenei politice româneşti. Despre Catanoy şi Aurel Pantea. Mihai Cimpoi (nr. 5–6/2014) se deschide cu Niculae Gheran, Ion Gheor-
conferinţa Juliei Kristeva ne vorbeşte semnează o cronică literară intitulată Un editorialul semnat de Rodica ghe Pricop, Ion Roşioru, iar
Alexandru Matei, în articolul JK minut cu partis prix participativ şi structurant, Lăzărescu, Pân’la Dumnezeu Florin Colonaş este autorul
minut. Ce mai este astăzi un intelectual iar despre volumul de poezie al lui Ion te mănâncă sfinţii, urmat de articolului Cleopatra, între
(francez). Un interviu deosebit îi aparţine Horea – Gravuri, ne vorbeşte Constantin eseul intitulat Prinţul, semnat mitul istoric şi mitul artistic.
Cubleşan, în articolul „Să potriveşti o de Dumitru Radu Popescu.

32 Nr. 10 (134) ♦ octombrie 2014 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Sorana GEORGESCU -
GORJAN

Brâncuşi şi Cuminţenia pământului

În prima sală a atelierului donat înăuntru, în misteriosul infinit din lăuntru. şi drag e în gardă la mine […] nicăieri nu am fost la muzeu, mi-am încântat ochii
de Brâncuşi statului francez Ai zice vreo divinitate ciudată găsită sub e mai iubită. Sunt cea mai nenorocită că cu imaginea minunatei opere.
şi reconstituit în 1997 lângă dărâmăturile vreunui templu antic.“ nu am destule parale să o cumpăr. Îmi e
aşa ciudă câte o dată că îmi vine să plâng. Despre această sculptură s-au scris
Centrul Pompidou, vizitatorii pot admira Găzduită după închiderea expoziţiei în Tare ai fost sus când ai făcut-o şi când pagini întregi. În 1932 Tudor Arghezi
mă gândesc că ăştia nici nu au priceput afirma că „nu-i întrecută decât în pro-
o fotografie a Cuminţeniei pământului casa familiei Storck, sculptura a fost achi- ce ai vrut.“ (p. 182) porţii şi durată de portretul fratelui mai
bătrân, Sfinxul.“ În 1968, doctorul Ale-
(Ph. 202, făcută de sculptor), plasată pe ziţionată de inginerul Gheorghe Romaşcu, La 26 aprilie 1911, doamna Storck xandru Olaru a încercat să demonstreze
scria: că este portretul unei idioate mongo-
un soclu-stelă într-un colţ. la sfatul pictorului Gheorghe Petraşcu. loide. L-au contrazis V. G. Paleolog şi
„De când m’ai înştiinţat că îmi vei lua Ion Pogorilovschi. Petru Comarnescu o
Lucrarea propriu-zisă, cioplită în Artistul a păstrat scrisoarea din 22 ia- Cuminţenia pământului, m’am întristat vedea ca o rudă a Caloianului şi intuia
rău, tot atât cât m’am bucurat că cu ocazia o Pre-Cuminţenie în Gânditorul de la
1907/1908 dintr-un bloc de calcar crino- nuarie 1911 primită de la Petraşcu. Găsim Hamangia. Carola Giedion Welcker a
asta ai fost înlesnit cu niţele parale. Am asemănat-o cu idolii cicladici. Sidney
idal din catacombele Parisului, a figurat textul în volumul Brâncuşi inedit, p. 292: rămas aşa de surprinsă. Într-o seară Ro- Geist a comparat-o cu arta Egiptului antic
maşcu împreună cu câţiva prieteni au fost sau cu figuri din tablourile tahitiene ale
la Bucureşti în aprilie 1910 ca nr. 254 din „Iubite Dle Brâncuşi, Cum îmi închi- la noi. Natural s’a vorbit de Cuminţenia lui Gauguin. Au oferit interesante ipoteze
pământului, care de altfel face aşa de bine despre lucrare Matei Stârcea-Crăciun,
a IX-a expoziţie de pictură şi sculptură a puiesc că şi la Paris banii ca şi oriunde, în atelierul meu cum nu-ţi închipui, e pusă Radu Varia şi Cristian Robert Velescu.
în aşa fel încât face f. mult efect. A doua zi Filosoful Constantin Noica a elabo-
societăţii „Tinerimea Artistică“, stârnind Ortansa i-a spus preţul şi Romaşcu s-a de- rat un erudit Eseu despre Cuminţenia
cis spre mâhnirea şi bucuria mea.“ (p. 182) Pământului, iar Ion Pogorilovschi i-a
vii polemici. închinat somptuosul volum Brâncuşi –
În 1911 Inginerul Gheorghe Romaşcu Sophrosyne sau Cuminţenia pământului.
Sculptura a făcut parte din triada de a avut intuiţia cumpărării unei capodo-
pere, pe care mulţi o contestau în epocă. După 1989, moştenitoarele lui Ro-
opere de răscruce din creaţia lui Brân- Dacă n-o lua el, poate s-ar fi întors la maşcu au intentat un proces pentru
Paris, cine ştie… retrocedarea lucrării, precizând că în
cuşi, alături de Rugăciune şi Sărutul. 1957 fusese confiscată abuziv de stat.
Lucrarea a stat multă vreme în colec- O hotărâre judecătorească definitivă a
A marcat trecerea artistului la cioplire ţia Romaşcu, bucurându-i pe cei care o dispus retrocedarea.
vedeau. Din 1957 a figurat în inventarul
directă şi la căutarea esenţei. Este o Muzeului de Artă al RSR, apoi în Muzeul Lucrarea nu se mai află în sala Brân-
Naţional de Artă al României. De câte ori cuşi a Muzeului Naţional de Artă. Este
lucrare unicat, de mare importanţă prin găzduită temporar în custodie la sala
Tezaur a Muzeului Naţional Cotroceni.
încărcătura de simboluri.
În prezent firma Artmark a anunţat
În 1910, acceptarea ei în expoziţie a deschiderea licitaţiei pentru operă, statul
român având drept de preemţiune. Preţul
împărţit juriul în două – s-au împotrivit de pornire este de 20 milioane euro. S-au
anunţat deja amatori, români şi străini.
Nicolae Vermont, Kimon Loghi şi Artur
Între timp Premierul a contestat
Verona, dar au susţinut-o cu tărie Ştefan corectitudinea sentinţei judecătoreşti şi
a cerut Inspecţiei Judiciare a CSM să
Popescu şi soţii Storck. Expusă în sala investigheze procedura retrocedării.

Octogon a localului propriu al societăţii, Odiseea Cuminţeniei continuă…, de-
sigur, rămânerea lucrării în patrimoniul
alături de picturile Ceciliei Cuţescu-Stor- naţional românesc ne-ar bucura.

ck, sculptura brâncuşiană a dat naştere poate chiar mai ales, sunt cu ciobote roşii,

la aprigi controverse. Alexandru Tzi- şi după informaţiile ce le am de la Dna

gara-Samurcaş, Léo Bachelin şi Olimp Cuţescu-Stork, unde se află statueta Dta

Grigore Ioan, reprezentanţi ai cercurilor depusă «Înţelepciunea Pământului», ai

oficiale conservatoare, au denigrat-o, în fi dispus să o dai cu un preţ mai eftin,

timp ce avangarda intelectuală (N. D. Prietenului meu, Inginer Romaşcu, pe

Cocea, Theodor Cornel, Camil Ressu, care l-ai cunoscut astă-primăvară la Paris

Urmuz) a apreciat-o cu căldură. Alexan- cu mine, îţi oferă 2500 de lei. Dacă acest

dru Vlahuţă afirma despre lucrare – „Cine preţ modic îţi convine scrie-mi un cuvânt

a văzut-o o dată, nu o mai uită.“ Socotea pentru a avea banii cât mai neîntârziat.“

că are „ochi care nu privesc în afară ci Barbu Brezianu a reprodus textul

scrisorii trimisă de Brâncuşi lui

Petraşcu, în volumul Brâncuşi în

România, din 1998, p. 144.

„Mult iubite camarad, de

cumva răspunsul meu nu e prea

târziu, te rog dispune să vie bani

şi prietenul Romaşcu să ia în stă-

pânire Cuminţenia pământului.

Mai spune-i că mi-e drag s-o ştiu Abonamente la Scrisul Românesc

la el şi dă-i salutări prieteneşti. Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ şi veţi avea un prieten apropiat.
Abonamentele se fac prin reţeaua proprie, GdS şi Poşta Română, se pot achita şi la sediul
[…] Cred că scrisoarea asta e de revistei sau în contul: RO03BRDE170SV21564261700, Agenţia Mihai Viteazul, Craiova.
Costul unui abonament pe jumătate de an este de 40 lei, pe un an 80 lei, fiind incluse taxele poştale.
ajuns ca să puteţi lua piatra de
Informaţii primiţi la tel.: 0722.75.39.22; Fax. 0251.413.763
la Doamna Storck. C. Brâncuşi“

În volumul Brâncuşi inedit

putem citi scrisorile Ceciliei Cu-

ţescu-Storck către artist. Aflăm

astfel dintr-o misivă cu antetul

„Tinerimii Artistice“ că:

„Statuia Dtale Cuminţenia

Pământului primeşte şi sfidează

toate aprecierile oricât de insul-

tătoare.“ (p. 181)

„Admirabila Dtale statuie

Constantin Brâncuși – Cumințenia Pământului pentru care am o admiraţie mare

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 32 pag. – 5 lei 10

SR

ScrisuRl omânescSR Scrisul Românesc Nr. 10 (146) ♦ octombrie 2015 1

Serie nouă Anul XIII Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 10 (146) 2015
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCS Apare sub egida U.S.R.

Florea FIRAN

Puterea cuvinteloruterea cuvintelor, dintotdeauna
Pfascinantă și provocatoare, mai păstrat autoritatea şi misterul, puterea lor
De-a lungul timpului, cuvintele și-au

ales azi când imaginea tinde să măsurându-se în gradul de civilizație și

Guillaume Apollinaire, calligramme – La femme au chapeau aibă supremație în comunicare, este tema stadiul unei culturi. Unde voi găsi cuvân­

Colocviilor „Scrisul Românesc“ din acest tul/ Ce exprimă adevărul?, se întreba

an, ajunse la ediţia a X-a, ceea ce ne face retoric Emin­ escu.

să credem că iniţiativa noastră a devenit în Vorbirea s-a născut din necesitate, având

timp un proiect cultural solid, cu urmări ca scop comunicarea. La început cuvintele

dintre cele mai bune. exprimau realitatea şi reprezentau lucrurile

Continuăm astfel temele abordate şi stările aşa cum sunt. Odată exprimate

anterior care au trezit interes în mişcarea prin rostire sau scriere, cuvintele sunt su-

culturală naţională şi nu numai: Spiritul puse însă transformării, interpretării, răstăl-

Olteniei (2006), Presa culturală, direcţii măcirii sau deviaţiei de la sensul originar.

şi tendinţe (2007), Multiculturalismul „Oamenii se folosesc de cuvinte doar pentru

(2008), Actualitatea istoriei literare a-şi ascunde gândurile“, spunea Voltaire.

(2009), Viitorul cărţii (2010), Cititul – De În societăți totalitare, în lipsa libertăţii

ce citim? Ce citim? Cum citim? Efectele de expresie, cuvintele se codifică, se refu-

cititului (2011), Literatura şi sincretismul giază în aluzii și metafore care să exprime

artelor (2012), Limba română şi mass- adevăruri și realități incomode, în timp ce

„Cuvintele sunt vocea inimii.“ Confucius media (2013), De la cenzura impusă la minciuna şi impostura ocupă scena impu-

autocenzură (2014). nându-şi limbajul de lemn. Pe de altă parte,

Cuvântul, în aparență atât de fragil, în epoca digitală în care trăim azi, cuvântul

poate fi o armă puternică nu doar în lite­ este tot mai mult înghițit de imagine.

● Ioan Lascu ● Gabriela Rusu-Păsărin ratură și jurnalism, dar și în politică ori în Internetul este acum sursa principală de

● Mihai Ene ● Oana Băluică viața de zi cu zi. informaţie. Capcanele nu lipsesc însă, de

● Dumitru Radu Popa ● Rodica Grigore Am fost fiecare dintre noi cândva în la informaţii eronate la un alt tip de mani-

● Florea Firan ● Adrian Sângeorzan ● Maria Tronea situația de a descoperi că un cuvânt potrivit pulare. Internetul înseamnă informație dar
● Tudor Arghezi
● Nicolae Panea ● Carmen Firan ● Gheorghe Dănişor poate schimba totul. nu cultură, informează dar nu formează.
● Gabriel Coşoveanu
● Dumitru Radu ● Radu Polizu ● Mirela Mitu Prin cuvinte ne eliberăm, ne explicăm Standardizarea, golirea de sens, clişeul,
Popescu
● Ovidiu Ghidirmic ● Florentina Anghel ● Dodo Niță şi încercăm să înţelegem, să rezolvăm sunt semnele alienării limbajului. Cuvân-
● Mihai Duţescu
● Gheorghe Păun ● Octavian Mihail ● Lucian Florin conflicte şi să găsim soluţii, să schimbăm tul își pierde din gravitate iar fragilitatea
● Constantin M. Popa
Sachelarie Rogneanu mentalități. lui poate fi exploatată în scopuri bine de-

● Alexandru Oprescu ● Viorel Forțan Cuvintele ne exprimă emoţiile, gândi- finite de către mass-media, lideri politici

● Mariana Buciu rea, reacţiile. Uneori prin cuvinte comu- sau religioși pentru a influența opinii, a

● Cecilia Căpățînă nicăm esențialul, altădată ne ascundem impune dogme ori a manipula mulțimi.

sub ploaia de cuvinte care nu spun nimic. Continuare în p. 3

● Riri-Margareta Panduru

Număr special 6 - 7 octombrie 2015 „Cumpănește în gând cuvântul
și în faptă gândul.“
ediţia a X-a
Shakespeare

Puterea cuvintelor Alexandru Ciucurencu –
Natură statică cu anemone şi pipă

2 Nr. 10 (146) ♦ octombrie 2015 Scrisul Românesc Poezie

– ediţia a X-a w Tudor ARGHEZI

Sumar

Florea Firan, Puterea cuvintelor ........... pp. 1, 3 Cuvinte Scrisul Românesc
TudorArghezi, Testament .......................... p. 2 potrivite
Nicolae Panea, Puterea cuvântului Revistă de cultură
în facerea celuilalt ......................................... p. 3 Portretul lui Arghezi de Corneliu Baba
Gabriel Coşoveanu, Cuvintele – putere, Fondată la Craiova, în 1927,
perspective și bovarism ................................ p. 4 Testament de către criticul D. Tomescu.
Dumitru Radu Popescu, Puterea tragică,
involuntară, a cuvântului .............................. p. 5 Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte, Serie nouă, din 2003,
Ovidiu Ghidirmic, Logocrația și filosofia Decât un nume adunat pe-o carte. întemeiată de Florea Firan
limbajului (II) ............................................... p. 6 În seara răzvrătită care vine
Mihai Duţescu, Necuvântul și paradigma ... p. 6 De la străbunii mei până la tine, Membră A.R.I.E.L.
Gheorghe Păun, Despre puterea şi despre Prin râpi şi gropi adânci,
limitele puterii cuvintelor ........................ pp. 7, 8 Suite de bătrânii mei pe brânci, Editată de:
Constantin M. Popa, Despre cuvânt, Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă, Fundaţia – Revista
Tom Hanks și carcasa fonică ........................ p. 8 Cartea mea-i, fiule, o treaptă. Scrisul Românesc
Ioan Lascu, Desprinderea din logos ............ p. 9
Mihai Ene, Cuvântul şi Puterea ......... pp. 10, 11 Aşeaz-o cu credinţă căpătâi, REDACŢIA
Dumitru Radu Popa, Noi şi cuvintele ....... p. 11 Ea e hrisovul vostru cel dintâi, Director:
Adrian Sângeorzan, Praful dintre stele; Al robilor cu saricile, pline FLOREA FIRAN
Poeme .......................................................... p. 12 De osemintele vărsate-n mine.
Carmen Firan, Semnificaţia începutului; Secretar general de redacţie:
Poeme .......................................................... p. 13 Ca să schimbăm, acum, întâia oară, GABRIEL COŞOVEANU
Radu Polizu, Puterea emoțională Sapa-n condei şi brazda-n călimară,
a cuvântului ................................................. p. 14 Bătrânii-au adunat, printre plăvani, Colegiul redacţional:
Florentina Anghel, Cuvântul Sudoarea muncii sutelor de ani. ADRIAN CIOROIANU
care (de)construieşte ................................... p. 15 Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite ANDREI CODRESCU
Mariana Buciu, Puterea cuvântului, puterea Eu am ivit cuvinte potrivite DANIELA CRĂSNARU
sufletului ...................................................... p. 15 Şi leagăne urmaşilor stăpâni. EUGEN NEGRICI
Alexandru Oprescu, Cozi noi Şi, frământate mii de săptămâni, NICOLAE PANEA
pentru unelte vechi ...................................... p. 16 Le-am prefăcut în versuri şi-n icoane. DUMITRU RADU POPA
Octavian Mihail Sachelarie, Oralitate Făcui din zdrenţe muguri şi coroane. DUMITRU RADU POPESCU
și scriere – două moduri de a privi lumea ... p. 15 Veninul strâns l-am preschimbat în miere, MONICA SPIRIDON
Cecilia Căpățînă, O formă de manifestare Lăsând întreagă dulcea lui putere, DANIELA TARNIŢĂ
a puterii cuvintelor ...................................... p. 17 Am luat ocara, şi torcând uşure INA VOINEA
Riri-Margareta Panduru, Gândul, gândirea Am pus-o când să-mbie când să-njure.
şi cuvântul .................................................. p. 17 Am luat cenuşa morţilor din vatră Redactori:
Gabriela Rusu-Păsărin, Puterea predictibilă Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră, MIHAI ENE
și forța intempestivă a cuvintelor ................ p. 18 Hotar înalt, cu două lumi pe poale, VIOREL FORŢAN
Oana Băluică, Construirea „fantasmatică“ Păzind în piscul datoriei tale. DAN IONESCU
a realității .................................................... p. 19 ALEXANDRU OPRESCU
Rodica Grigore, Puterea cuvintelor Durerea noastră surdă şi amară ION PARHON
şi Poezia ....................................................... p. 20 O grămădii pe-o singură vioară, LUCIAN FLORIN ROGNEANU
Red., Calendar – Octombrie ..................... p. 20 Pe care ascultând-o a jucat
Maria Tronea, De la divin la magic .......... p. 21 Stăpânul, ca un ţap înjunghiat. Redactori asociaţi:
Gheorghe Dănişor, Poeme ....................... p. 21 Din bube, mucegaiuri şi noroi FLORENTINA ANGHEL
Mirela Mitu, Cuvântul ca dar Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi. OANA BĂLUICĂ
al umanității ............................................... p. 22 Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte MIHAI DUŢESCU
Dodo Niță, Puterea cuvintelor, puterea Și izbăveşte-ncet pedepsitor RĂZVAN HOTĂRANU
imaginilor ................................................... p. 22 Odrasla vie-a crimei tuturor. GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
Lucian Florin Rogneanu, Cuvântul E-ndreptăţirea ramurei obscure
și Imaginea .................................................. p. 23 Ieşită la lumină din pădure Corectură:
Viorel Forțan, despre ziceri – poem ........... p. 23 Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi CLAUDIA MILOICOVICI
Rodul durerii de vecii întregi.
Abonamente Tehnoredactare computerizată:
Întinsă leneşă pe canapea GEORGIANA OPRESCU
la Scrisul Românesc Domniţa suferă în cartea mea.
Slova de foc şi slova făurită Redacţia şi Administraţia: Craiova
Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ Împărechiate-n carte se mărită, Str. Constantin Brâncuşi nr. 24
şi veţi avea un prieten apropiat. Abonamentele Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.
Robul a scris-o, Domnul o citeşte, Tel./Fax: 0722753922; 0251/413.763
se fac prin reţeaua proprie şi Poşta Făr-a cunoaşte că-n adâncul ei E-mail: scrisulromanesc@yahoo.com
Română, se pot achita şi la sediul revistei Zace mânia bunilor mei. Web: www.revistascrisulromanesc.ro
sau în contul: RO 03BRDE170SV21564261700,
Cont: RO03BRDE170SV21564261700
Agenţia Mihai Viteazul, Craiova. BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
Costul unui abonament anual cu taxele incluse
este de 80 lei. Pentru abonații din străinătate Abonamentele se pot face la sediul
este de 140 $ sau de 125 € . Informaţii primiţi redacţiei, adresa: Constantin Brâncuşi,

la tel.: 0722.75.39.22; Fax. 0251.413.763 nr. 24, Craiova, județul Dolj
sau scrisulromanesc@yahoo.com.

ISSN 1583-9125

Responsabilitatea opiniilor exprimate
aparţine integral autorilor.

Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,

str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (146) ♦ octombrie 2015 3

Nicolae PANEA

Puterea cuvântului
în facerea Celuilalt
Descoperirea Celuilalt nu a fost doar o realitate
fizică, geografică sau istorică, un fapt concret, Pentru prima dată se discută o strategie politică na- trec drept barbari, drept oameni de o valoare îndoielnică,
ţională în raport de principii antropologice. Necesitatea ceea ce lămureşte şi de ce nu a fost chip să culeg decât ex-

emoționant, revoluționar, ci și o realitate cuceririi imperiilor sud-americane, comportamentul ad- trem de puţine date în privinţa lor, şi asta cu mare trudă.“1

literală. Celălalt era carne și oase doar pentru călătorul, ministraţiei civile, clericale sau militare spaniole faţă de În secolul al XVII-lea, materialul descriptiv adus de

descoperitorul, aventurierul cu care intra într-un contact populaţia indigenă sunt analizate plecând de la întrebări călători sau misionari se îmbogăţeşte şi se diversifică, dar,

imediat. De aici, însă, el devenea cuvinte, imagine, pro- esenţiale, precum aceea: ce este omul? în general, interpretarea lui se face tot prin raportarea la anti-

dus al minții celui care îl povestea. Sepulveda, reprezentând autoritatea imperială şi, chitatea greco-latină. În plus, există grija, aproape exclusivă,

Marile călătorii, descoperirea noilor lumi îl pun pe implicit, încercând să motiveze masacrele ce ating, de a nu se îndepărta de grila creştină şi, nu de multe ori, o

european în faţa unei cu totul alte realităţi, din care lip- pe alocuri, dimensiunea genocidului, susţinea faptul anume nuanţă peiorativă nu poate fi disimulată atunci când

seşte şi monstrul marin, dar şi canibalul cu cap de câine. că populaţia cucerită nu poate avea drepturi, urmare a sunt prezentate fapte păgâne, aşa cum întâlnim, de exemplu,

În schimb, este foarte prezent Celălalt, cu o educaţie inferiorităţii ei şi că, în consecinţă, tratamentul brutal la Fontenelle, în Istoria Oracolelor: „Prin natura lor, erau

diferită, cu un comportament diferit, judecat, de cele al conchistadorilor este legitim. o problemă religioasă la ţăranii păgâni şi au devenit una

mai multe ori, a fi barbar, stare care Instanţa la care se face fără obiect la creştini, încărcate peste tot de prejudecăţi, ce

explică, astfel, sălbăticia lui. referire este Aristotel şi la teza au întunecat peste tot adevăruri foarte clare.“ 2

Conştienţi de diferenţă, europe- acestuia despre sclavagism. Dar dacă această tendinţă pare normală, tipică euro-

nii construiesc o adevărată grilă de De partea cealaltă, Las Casas, pocentrismului epocii, nu trebuie ascunsă nici trăsătura

înţelegere a celuilalt, o poveste (cu- avocat din oficiu al continen- foarte consistentă de raţionalism, care conferă o rigoare

vinte atrăgătoare, înspăimântătoare, tului proaspăt cucerit, are o aproape ştiinţifică: „Scopul meu nu este să tratez direct

șocante) care are binecuvântarea bise- intervenţie spectaculoasă. istoria oracolelor, îmi propun să combat opinia comună,

ricii şi încuviinţarea statelor ce doresc În primul rând, pledoaria lui care atribuie demonilor fapte ce ar fi încetat la venirea

exploatarea noilor teritorii cucerite. Ea durează cinci zile; o adevărată lui Isus Hristos, dar, combătându-le, trebuie obligatoriu

se traduce practic prin nobila misiune analiză a stării societăţii sud- să le fac istoria, să le explic originea, să le arăt evoluţia,

de salvare a sufletului sălbaticului uitat americane, dar şi un punct de diferitele moduri în care au fost exprimate, în sfârşit de-

de Dumnezeu prin evanghelizarea lui vedere extrem de modern, care cadenţa, cu aceeaşi exactitate cu care aş urma în această

cât mai rapidă şi, de cele mai multe ori, depăşeşte graniţele umanis- materie ordinea naturală şi istorică.“3

cât mai forţată. O poveste neînțeleasă, mului european, atingând to- Diversitatea informaţiei, cuvintele adunate, funcționând

necitită până la capăt în care europea- nuri luministe. Las Casas afir- ca o magmă haotică, acoperind o realitate cu alta, ascun-

nul varsă povestea lui oficială. mă că toate popoarele lumii zând o ordine cu o dezordine, cer rezolvări imediate. Ele

În spatele acestei pragmatici se sunt formate din fiinţe umane impun o flexibilizare a metodei, o adaptare la realităţile

ascund, de fapt, două concepţii care caracterizate de raţiune. studiate, ceea ce este, în fond, scrierea unei povești mai

privesc antropologia, căci ele încear- Această dezbatere suge- complicate, cu multe sertărașe în care stau imagini ale

că să definească raportul dintre noua rează amploarea crizei inte- celui ce încearcă să reflecteze realitatea respectivă.

şi vechea lume, să înţeleagă alteritatea lectuale a vremii, un moment Jean Poirier face o sinteză a tendinţelor perioadei: „...

noilor civilizaţii. Corneliu Baba – Lectură, 1971 crucial în care puterea politică P. Sagard enunţă fără nicio ambiguitate esenţialul teoriei

Se conturează două direcţii; o primă direcţie consideră are nevoie de resurse economice, pentru a legitima statul climatelor pe care Montesquieu o va relua şi o va face

noua umanitate dintr-o perspectivă ce îmbină concepţia feudal centralizat, pe care nu le poate avea decât distrugând celebră. Isaac Vosius în «La theologie des gentils et la

peiorativă medievală cu o încercare de explicare teologică civilizaţiile îndepărtate, iar, pe de altă parte, elitele civile au phylsiologie chretienne» anticipează ceea ce, mai târziu,

a acestei inferiorităţi. Astfel, indianul este lipsit de demni- nevoie de acea opţiune intelectuală capabilă să le legitimeze se va numi istorie a religiilor. Fontenelle, în lucrarea sa

tatea fiinţei umane, pentru că provine din pierdutele triburi independenţa şi, implicit, capacitatea de a interveni, de a «Histoire des oracles», analizează semnificaţia mituri-

ale lui Israel, părăsite de Dumnezeu. O astfel de interpre- modela afacerile publice.Această tensiune generează o efer- lor şi anticipează mitologia comparată. «Dictionnaire

tare nu face altceva decât să alimenteze acea teratologie vescenţă teoretică ce are în centrul său delicata chestiune a historique et critique» al lui Bayle, una dintre cărţile

a evului mediu, poveste plină de ființe înspăimântătoare. definirii fiinţei umane şi necesitatea apărării demnităţii ei. de căpătâi ale lui Voltaire, impune deja relativismul şi

Există şi o interpretare mai generoasă şi mai puţin Drept urmare, nu puţini dintre aceştia scriu cărţi sau încearcă rezolvarea problematicii moralei.“4

radicală în excluderea noii lumi din cadrele umanităţii, colecţionează obiecte diferite, atraşi de exotismul lor, ce Această diversitate de metode pregăteşte infuzia de

care postulează teoria bunului sălbatic ce s-a păstrat ne- rămân şi astăzi importante documente etnologice. Cităm scientism pe care o va aduce cu sine secolul al XVIII-lea şi

corupt de civilizaţie şi care poate, astfel, să fie dat drept un lung pasaj din Istoria generală a lucrurilor din noua conturează problematica unei noi discipline, antropologia cul-

exemplu europenilor. O poveste plină de speranță, dar Spanie a lui Bernardino de Sahagun pentru a surprinde turală, semn epistemic al interesului optimist pentru Celălalt.

și de egoism căci ea nu-l povestește pe Celălalt ci pe noi tocmai acel amestec de mentalitate misionară catolică, În ce măsură această știință, generos numită, a omu-

într-un viitor mai bun. restrictivă şi harnică în combaterea idolatriei păgâne şi lui îl povestește sau îl descrie pe om rămâne de stabilit.

Mari călători sau binecunoscuţi misionari, precum dorinţă de înţelegere a noii lumi şi a diversităţii speciei Oricum, ea configurează chiar mecanismul care asigură

Jean Fonteneau, Las Casas, Sahagun, Andre Thévet, Jose umane: „Întocmai aşa s-a întâmplat şi cu aceşti indieni puterea, farmecul și atracția exercitată de antropologie,

d’Acosta, critică tratamentul barbar la care sunt supuşi pe vremea invaziei spaniole, pentru că întreg avutul lor a felul în care se face realitatea.■

indienii, considerând că ei merită să fie cunoscuţi mai fost prădat, iar ei torturaţi şi striviţi în aşa măsură încât

bine şi că nu există oameni născuţi sclavi. pierdură până şi amintirea a ceea ce au fost odinioară. 1. Fray Bernardino de Sahagun, Istoria generală a lucrurilor din

În 1550, la Valladolid, are loc o dispută, patronată chiar În realitate, aceşti indigeni, exceptând câteva cazuri de noua Spanie, Bucureşti, Edit. Minerva, 1989, p. 51;
de rege, un fel de turnir al principiilor, la care participă un violenţă, nu sunt cu nimic mai prejos când e vorba de 2. Bernard Le Bovier de Fontenelle, Istoria oracolelor, Iaşi,
filosof foarte cunoscut în epocă, Sepulveda, o autoritate in- exercitarea unei bune administraţii în comparaţie cu alte
Editura Moldova, 1993, p. 5 (trad. Noemi Bohmer);
3. ibidem;

telectuală a Spaniei vremii, şi misionarul iezuit, Las Casas. naţiuni, care au pretenţia că excelează în acest domeniu; ei 4 Poirier, Jean – op. cit. p. 13.

Continuare din p. 1 Puterea cuvintelor Forța cuvintelor nu stă doar în perfeormanța limbajului sau incrimina, după cum bine meșteșugite pot manipula – ediţia a X-a
ori în zestrea literară, ci și în crearea și schimbarea de mințile în direcții dorite.
De câte cuvinte avem nevoie pentru a ne face înţeleşi? mentalități. Bine mânuite, cuvintele pot produce adevărate
Bătrânii noștri, bunici și străbunici, acordau importanţă revoluții, în bine sau rău. Ele sunt arma cea mai puternică Puterea cuvintelor s-a dovedit o temă complexă,
fiecărui cuvânt pe care îl scoteau pe gură. Cuvântul spunea în medii politice și de afaceri. Autoritatea cuvântului rostit atractivă, dar şi pretenţioasă, a stârnit un interes deosebit
şi însemna ceva, avea un tâlc, şi concentra o experienţă. de o anume instanță, fie că e vorba despre mass-media, în rândul autorilor care s-au exprimat divers, atraşi parcă
Vorbeau puţin şi rar, dar cuvintele lor simple aveau greuta- lideri de diverse facturi, ori modele ale societății are efecte mai mult de originea şi evoluţia conceptului de-a lungul
te. Mormomete vorbește puțin dar spune totdeauna ceva. puternice, uneori neașteptate. Să nu ne jucăm cu cuvintele, istoriei. Oricum, ceea ce ne-am propus a fost atins: grija
se spune. Ele se pot întoarce împotriva noastră. în exprimare, folosirea atentă a cuvintelor, cunoscând
Permanenta transformare a normei cuvântului pe scara puterea şi consecinţele ce le pot avea.
evoluţiei civilizaţiei poate însemna şi un regres al puterii de Cuvintele provoacă reacții, induc sentimente și stări.
impresionare, de exprimare, chiar prin cea mai sofisticată Pot fi flatante sau jignitoare, profunde sau găunoase, Textele comunicărilor vor fi reunite într-un volum ce
formă de comunicare. Comunicarea electronică, rapidă, josnice sau înălțătoare. Un singur cuvânt poate demola va fi lansat în cadrul colocviilor din anul viitor şi difuzat
eficientă, seacă, poate distorsiona, deturna ori epuiza forţa un întreg edificiu construit cu migală. Ele pot absolvi către bibliotecile universitare, şcolare şi publice, dar şi
magică a cuvântului ca început absolut şi diferenţă supremă. către cititorii interesaţi de tema abordată. ■

4 Nr. 10 (146) ♦ octombrie 2015 Scrisul Românesc Eseu

– ediţia a X-a Gabriel Cuvintele –
COŞOVEANU putere, pervertire şi bovarism

Mitologia, tipologia şi magia cuvântului înte- domeniu, dacă ne gândim, în fugă, că Platon definea lipsa spiritului critic, aceea care, de-a lungul istoriei
meietor reprezintă un bun public, respectiv logos-ul, în Sofistul, drept „curentul care pleacă din – şi mai simplificăm noi, dar nu prea mult, că teoria
şcolar, astfel că nu insistăm asupra aspectu- suflet şi trece prin gura care îl rosteşte“. De aici şi se subînţelege – a condus mase întregi spre înrobire
lui formator al ieşirii din stadiul de necuvântătoare. pledoaria filosofului grec, din Scrisoarea a şaptea, ideologică, prin doar câteva cuvinte-cheie. Pentru per-
Impulsul thetic a fost, şi este încă, asociat, de bună pentru echivalarea învăţăturii cu o comunicare orală. vertiţi: naţiune aleasă, neamestec în treburile interne,
seamă, cu transpunerea acţiunii fizice (ca de pildă binefacerile comunismului. Pentru bovarici: iubire
alergarea epuizantă spre apa de absolută urgenţă, Însă discuţia asupra puterii dobândite prin cuvânt, adevărată, ataşament pe viaţă, nimeni în afară de tine,
ghidată de un cineva care ştie sursa, dar nu o poate şi anume, prin cuvântul iluminator, e, virtualmente, visez să fiu altfel etc, şamd, şcl.
conceptualiza, cum descrie aspectul, spre exemplu, infinită. Mai degrabă ne-ar tenta, aici, să evidenţiem
Mircea Eliade), în salvatoarele cuvinte, care indică şi tronsoanele gri, sau de-a dreptul negre, ale conse- După cum se vede uşor, nu e neapărat nevoie
o cale „abstractă“, invizibilă pentru muşchi, percep- cinţelor mânuirii cuvântului. Cuvântători suntem cam (deşi e instructiv) să-i citeşti pe experţii în domeniul
tibilă, însă, pentru creier. Că lumea a fost făcută şi, toţi, mai puţin cazurile medicale, dar ce rostim ar trebui „artei lecturii“ (să-i numim, la o selecţie în pripă, pe
ferească-ne, desfăcută, prin noduri lingvistice, asta amendat, în orice clipă, de gândul că vorba noastră Umberto Eco, Paul Cornea, Émile Faguet, Wolfgang
de asemenea se prezintă ca un acquis comunitar. poate răni, poate declanşa procese nebănuite în audi- Iser, Jocelyne Giasson, Monique Lebrun, David Ol-
Secole, chiar mai mult, bogate în texte sapienţia- toriu; este, altfel spus, un joc periculos cu materiale son, Robert Escarpit) ca să-ţi dai seama că un cuvânt
le, depun un fel de mărturie că inflamabile – te poţi arde oricând, şi îi poţi incinera pe are două tăişuri. Unul are ca predicaţie lucidizarea
anumite concatenări de cuvinte, individului. Celălalt – imbecilizarea.
angrenate unor împrejurări condi- alţii, de obicei pe inocenţi.
ţionante (loc stabilizat de strămoşi De folos ne sunt suges- Când vorbim despre puterea cuvântului, uneori
cvasi-nepământeni, starea lunii, enervant de emfatic, s-ar cuveni să întrevedem pola-
dispoziţia – citeşte credinţa lor tii din Iluziile literaturii ritatea ascuţită a subiectului. Între conţinutul cognitiv
în cele de dincolo – martorilor) române, unde Eugen Ne- şi cel emotiv al cuvântului se poate căsca o prăpastie
pot duce la schimbări dramatice, grici distinge între diverşi care ispiteşte catastrofele istorice.
inaccesibile mental vulgului, în „consumatori“ ai cuvintelor.
chiar soarta omenirii. Un exemplu Stilisticianul, abordând pu- Liderii acestei lumi ar trebui, pare-se să ţină seama
(prea) la îndemână e segmentul terea cuvântului în regimuri de chestiuni pe care le socotesc acum probabil, supă-
„revelator“ Nostradamus. Un alt totalitare, avansează ipoteza rător de „literare“, fără folos pragmatismului.
exemplu, ejusdem farinae (din unui cititor pervertit şi a
unghiul popularităţii), e de găsit în unuia bovaric. Primul a ră- Aş încheia, totuşi, cu un avertisment formulat,
Codul lui Da Vinci, carte ecrani- mas cu reflexul de a identifi- exemplar, după mine, de Nicolae Balotă: „cel care
zată, cu o mulţime uriaşă de fani, ca o critică, fie şi vag oblică, nu mai are nicio curiozitate, cel care crede că nicio
cei mai mulţi nedeprinşi cu Biblia, a regimului, o „şopârlă“, o carte nu-i mai poate spune nimic, că a epuizat toate
dar amatori de speculaţii. denunţare, chit că minoră, cărţile, e un adevărat om sfârşit“. Megalomanul şi
a stării de fapt. O fărâmă mitomanul, pervertitul şi bovaricul, entuziastul de
Instituţia sacerdoţiului, precum consolatoare de adevăr po- bâlci şi blazatul – toţi folosesc, din plin, cuvintele.
şi aceea a magisteriului (pe care litic şi social, găsită, fie şi Diferenţa între modurile de întrebuinţare a cuvintelor
noi înşine o ilustrăm), uzează, după întâmplător, într-un text, îl nu se face prin ucaz, nu ţine de registrul juridic şi nici
puterile retorice şi intelective, de transformă pe acest cititor măcar de mecanismele normativizante ale lingvisticii
cuvântul capabil să schimbe, la o într-un votant al unui autor (sunt atâţia scriitori care inventează vocabule). Mi-e
adică, destine. Din atare punct de vedere, s-ar zice care, de multe ori, e servil, că ţin de valoarea de adevăr a fiinţei enunţiatoare.
că amvonul şi catedra sunt rude bune prin cei care le prin caracter, regimului, dar, Aşadar, rostind cuvântul adevăr, nu prea putem ieşi
animă. Rareori vei detecta vreun om care să creadă cu voia stăpânirii, enunţă anumite chestiuni din dilemă. Şi totuşi... ■
mai mult în impactul discursului, poate cu excepţia de bun-simţ, care, oricum, nu-l implică. De
vreunui iluminat. Cuvântarea patetică, dublată de aceea, scriitori de mâna a doua sau a treia
credinţă, dar şi de putinţa sacrificiului, a convertit şi-au făcut nume sonore prin succesul de
popoare întregi la altă credinţă, după cum a generat librărie, pe spinarea unor oameni îndoctri-
şi războaie schismatice, arătate cu degetul de către naţi subtil. Ne pare rău că atragem termenul
atei ori socialişti, în general. Câte un predicator a fost subtil, de regulă conotat inteligenţei, spre
ucis de la primele cuvinte rostite, întrucât nu erau în tărâmul imund al unei practici sociale care
tonul tribului pe post de public, după cum, iarăşi, un a condus gustul public spre divertismentul
aruncător înflăcărat de lozinci a îndemnat, cu succes ieftin, spre filme şi romane cu inevitabilul
crescând, la conflicte mondiale, insistând, cum ştim, ilegalist comunist, adică erou, spre scrieri
pe sintagma spaţiu vital. Bulversări masive, deplânse istorice falsificatoare, spre naţionalism
de orice moralist, au pornit de la cuvinte, astfel încât găunos şi păgubos. Din păcate, critica a
ciocnirea civilizaţiilor, răspândită prin traducerile simţit nevoia, din motivul numărului mare
din Huntington, are la origine nu armele ca atare, ci de fani ai genului sforăitor-patriotic, să-i
manevrarea unor cuvinte care creează o stare epică. înalţe, nemeritat, pe trâmbiţaşii moralităţii
În numele ei, inertul de mai ieri poate deveni război- naţionale (în fapt, profitori pur-sânge) în
nicul cel mai nemilos. Cauza lui izvorăşte dintr-un tratate şi manuale, pervertind, astfel, şi
„simplu“ cuvânt. gustul artistic al copiilor.
Al doilea tip de cititor, cel bovaric, se
Ar fi de menţionat, în acest punct, măcar două dovedeşte mai răspândit decât primul, şi
nume care au revoluţionat concepţia despre vorbire ca ieri, şi azi. Scârbit de realitatea curentă, el
act: Wittgenstein şi J. L. Austin. Limbajul ca acţiune, se refugiază în romane de dragoste, oricât
teoretizat de cei doi, pe lângă mulţi alţii, propulsează, de kitsch (vezi, între multe altele, cazul
cum se observă cu ochiul liber, tropismele univer- Sandra Brown), în telenovele populate
sului în care trăim, ştirile TV, micile sau moderatele (era să zic poluate) cu monştri de falsitate
diferende de la serviciu sau din zona domestică. Cele sentimentală, în asamblări mediatice despre
două nume invocate sunt „recente“ ca celebrităţi în locuri exotice, în scenarii cu aventuri, în
montaje SF. Ambele situaţii expuse denotă

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (146) ♦ octombrie 2015 5

Dumitru Radu

Puterea tragică, involuntară, POPESCU

a cuvântului (I)ensiunea dintre trupul tânăr şi superb al şi alţii – şi cu beneficiile ghilotinei fizice sau morale... valoare, viitorilor americani, aurul, iar ei nu le-ar fi
dat europenilor sifilisul!
TOfeliei şi sufletul ei ruinat de mărturisirea Sigur, exprimarea sănătoasă a propriilor valori mo-
falsă – pe care ea o considera adevărată – a rale, politice şi libidinale, a dus, deseori, şi în cupluri, În România sunt munţi de aramă, codri verzi de
brad, iar puterea cuvântului este cum este!... Da, da-
lui Hamlet, care ia iubirea în deriziune şi o trimite pe la un ataşament reciproc avantajos, securizat, lipsit de nubiano-ponticii vorbesc de dimineaţa până noaptea
târziu, pe unde apucă, aleşii poporului, având fiecare,
Ofelia, lângă care se află, la mănăstire, creează pre- tulburări digestive sau de dispoziţie, stresante... în parte, dreptate cu carul: ce stucheşte un partid des-
pre altul, un parlamentar despre altul, este OK! Dar
mizele nebuniei ce o cuprinde pe juna copilă... Da, o Forţa cuvintelor a devenit, astfel, o puternică şi pe total, totul rămâne cum a fost, nimic nu se clatină
din ţâţâni! E drept că orice ţară căzută din ţâţâni, după
fiinţă dezechilibrată, slăbită, căzută din ţâţâni, cu inima inepuizabilă sursă de vitalitate spirituală şi sexuală! exemplul Danemarcei, nu se mai mişcă din balamale!
E drept, însă, că teritoriile extracarpatice ale ponticilor
secătuită, nu-şi mai găseşte o alinare decât în valurile Sigur, a mai rămas în suspensie, energia cuvintelor danubieni, cresc, cresc!... Ba o insuliţă prin Baleare,
ba un spaţiu cu viloace pe lângă Mediterana – aşa
liniştite, încărcate cu flori, ale pârâului care o conduce impregnate de ura de clasă şi de rasă, care mai tulbură, că, pe total, totul este mai mult decât OK! Este OH!
Adică Ocen haraşo!
spre moarte... Comunicarea dintre inima ei şi inima amplificând negativ, ataşamentul evitant, anxios, al
Pădurile fermecate ale României devin, fireşte,
Prinţului – inimi deja situate pe valuri de existenţă bărbaţilor faţă de femei, şi viceversa!... fantastice, evaporându-se – lăsând astfel, din plin,
să li se vadă, gingăşia stâncilor golaşe, precum şi
diferite, anacronice – devine imposibilă! Noua forţă Puterea cuvintelor înscrisă în piatră este şi ea su- splendoarea solului sterp!... România, în fiecare zi,
devine, din ce în ce mai mult, o splendidă iluzie! Nu
a voinţei Ofeliei este indiferenţa florală, sinuciderea pusă distrugerii, din ziua în care au pornit războaiele, va fi, însă, o deziluzie! S-au luat măsuri hotărâte şi
organizate, europene şi mondiale, ca viile danubiano-
involuntară, am putea zice, sacrificiul aproape incon- în Asia, bunăoară, împotriva memoriei antichităţii: pontice să fie îngrijite, iar petrolul, ascuns în pământ,
să nu rămână, acolo, mort, inutilizabil! Nu mâine,
ştient, ce-i aduce moartea inconştientă – fără să spere exploziile bombelor aduse cu sacul sau aruncate din desigur, ci doar poimâine, când cei peste 5 (cinci)
milioane de băştinaşi se vor înmulţi, peste haturile
că plutirea pe valurile ce-o vor băga în mormânt o să avioane dorind, răspicat, să priveze religiile şi popoa- europene, Ardealul, Banatul, Oltenia, Crişana, Mun-
tenia, Dobrogea şi Moldova vor păstra în amintire, şi
schimbe cenuşa din inima ei şi o să reechilibreze uni- rele inamice de propria lor identitate istorică... Tacticile în cimitire, urmele paşilor celor ce-au cucerit câmpiile
căpşunate ale Spaniei, serele italieneşti, barurile şi
versul prăbuşit prin vorbele Prinţului... Toată tragedia corabierilor colonizatori au revenit cu un mare succes paturile de noapte merkelizate... Bătrânii din satele
danubiano-pontice se vor duce spre zările unde nimeni
Ofeliei începe din cauza perdelei prin faţa căreia ea se în esenţa tuturor statelor cu firme democratice, irespon- nu mai îmbătrâneşte, unde tinereţea morţii este fără
de bătrâneţe, aşa că urmaşii urmaşilor celor care şi-au
plimba cu Prinţul, fără să observe sau să intuiască mă- sabile chiar în faţa propriilor lor amintiri, atâta vreme revoluţionat teşchereaua se vor putea bucura în linişte
şi onor de libertatea de a trage cu puşca, la Balc, în
car că dincolo de perdeaua parşivă se aflau Polonius, cât, în marea Arlechineriei prezentului istoric, este un tovărăşia camarazilor lor din cele patru vânturi ben-
goase!... Cei peste cinci milioane de români plecaţi
tatăl ei, şi Claudius, regele, care voiau să fie convinşi produs secundar al politicii... astăzi în zări mai calde, împreună cu cei aproape două
milioane de basarabeni, vor oferi viitorului dintre
că nebunia lui Hamlet venea din prea marea sa iubire Războaiele tăcute, economice, practicate pe furiş, Nistru şi Tisa un superplai gol-goluţ!... România şi
Basarabia, golite de conţinut, vor trăi doar pe hartă!
pentru superbia ei!... Da, nebunia venea din nepotrivi- în numele păcii şi al democraţiei, produc serii noi de Vor vieţui doar moaştele lui Ixiriac, Etcetereanu şi
Pârţulescu – voievozii de azi ai elitei spirituale –
rea dintre efluviile ironice – aproape băşcălioase! – ale colonii. Totul este OK – numai că, din când în când, economico-politice-danubiano-pontice!

unui student la universităţile germane şi inocenţa unei prin decesul unor ţări, declanşat de puterea perfidă a Desigur, ar fi foarte bine dacă, bunăoară, chiar
de azi, s-ar începe editarea capodoperelor lui Silviu
copile!... Puterea cuvintelor perfide, spuse de prinţ – cuvintelor, se adevereşte faptul că, de obicei, moartea Brucan, ca să rămână drept o mărturie irefutabilă a
puterii cuvântului!... Tezele sale anticapitaliste, lumi-
doar pentru a fi auzite de cei doi posibili călăi, din dăunează grav sănătăţii... noase, din „Scânteia“, se vor îngemăna, firesc, moral,
cu strălucitele sale idei anticomuniste devenite bun al
spatele perdelei– distruge şi pustieşte sufletul fecioarei Ţipătul instinctelor, de groază sau de fericire, poporului, în „Adevărul“!... „Scânteia“ şi „Adevărul“,
înnobilate de efortul de brucanizare a omului de către
Ofelia! Suferinţa Ofeliei, năucitoare, este cu atât mai s-a întrupat în cuvânt, iar cuvântul a transformat om, trebuie să fie puse pe coperţile operelor acestui
proletar revoluţionar – boier al spiritului, care a făcut
fioroasă, batjocoritoare şi imposibil de suportat, cu cât maimuţa în om, cucerind pământul! Prima reformă posibilă şi cariera strălucită a tovarăşei sale de partid
şi de pat, ilustra judecătoare care, de la vârful justiţiei,
devine conştientă de sine şi nu ţine cont de răul făcut a cuvântului s-a petrecut la nivelul scoarţei cerebrale împărţea cu generozitate conducătorilor fostelor parti-
de capitalisto-burgheză-moşiereşti! – ani împliniţi pe
inconştient de vorbele Prinţului! a maimuţei devenită om, unde neuronii au tras con- la Sighet, Piteşti şi Aiud!... Astfel puterea cuvântului
emblematicei familiei anticapitalisto-anticomuniste
Astfel putem vorbi de puterea tragică, involuntară, cluzia că omul, ca să stăpânească lumea, cu ajutorul va putea dăinui în viitor, înfruntând volumele subiec-
tive ale membrilor noii Uniuni a Scriitorilor, miliar-
a cuvântului! Se pare însă că ne-am obişnuit cu trage- limbajului articulat, n-are nevoie de patru picioare, ci darii... – Mercali, Topos, Ionel Niculăeş, Etcetereanu,
Ixiriac şi Pârţulescu!... ■
diile personale, devenite simple fapte diverse, banale, doar de două. Bipedismul a fost prima autorevoluţie
Septembrie, 2015
şi că e bine să nu le mai încadrăm... ca făcând parte din genetică, structurală, care a permis, apoi, înflorirea

distrugerea istoriei umanităţii... Ne înşelăm, fireşte! darwinismului atotbiruitor. Dacă oile şi berbecii ar fi

Că să nu mai vorbim de Arlechiniada cuvintelor transformat behăitul în cuvânt, astăzi lumea ar fi fost

ideologico-politice! condusă de oi şi de berbeci! Însă pământul ar fi fost

Ei, dar ce se-ntâmplă cu misterul cuvintelor de mai bucuros dacă răgetele măgarilor s-ar fi omologat

iubire?!... în cuvinte, fiindcă atunci universul ar fi fost condus

Auzul, văzul, spiritul de observaţie al Prinţului, de măgari. Iar neuronii măgarilor ar fi decis ca două

sesizează faldurile perfide ale perdelei – şi joacă tea- dintre cele patru picioare copitate ale măgăriţiei lor să

trul imposibilei iubiri dintre el şi Ofelia, ca să-i ia în se transforme în aripi, pentru ca împărăţia lingvistică

râs pe Polonius şi pe rege, dar nu intuieşte posibila măgărească să fie mai eficientă!

declanşare a nebuniei Ofeliei, zdrobită de cuvintele Puterea cuvântului oamenilor s-a dovedit, în se-

lui spuse pentru urechile celor doi vicleni perdelari, coli, magică: ea a creat totul din dragoste, familia,

şi nu pentru auzul iubitei sale... agricultura, fotbalul, statele, ciorba de burtă, poarta

Puterea cuvintelor de dragoste în relaţiile roman- otomană, Europa unită!... Scopul vieţii fiind iubirea,

tice, de dans, de pat, de partid, religioase sau politice, puterea cuvântului a simţit bucuria de a mai crea o

care pun la cale, într-o măsură sau alta, ataşamentul, forţă în univers, la care să se închine, recreându-se în

apropierea, îndepărtarea sau chiar separarea actanţilor urma unor eventuale războaie pentru drepturile abso-

intraţi pe scenă, pot duce, desigur, la funcţionarea po- lute ale omului!... Aşa că, e clar, Cuvântul maimuţei

zitivă a unui cuplu, însă angajarea emoţional negativă, devenită om l-a creat pe Dumnezeu! Cei care, astăzi,

deşi poate oferi şi beneficii concludente sexualităţii, mai spun că religiile au fost şi mai sunt şi ofensive,

prin chiar formarea, pasageră, a unor cupluri maritale, confundă cruciadele şi războaiele religioase cu esenţa

dă naştere şi unei satisfacţii destul de eficiente pentru lor, ce urmărea, de la începuturi, înălţarea umanităţii

cuplurile nemaritale, culminând, totuşi, cu o conectare pe cele mai luminoase piscuri ale frăţiei divine!... Aşa

emoţională conjuncturală, care amplifică ataşamentul că această cale a iubirii şi înfrăţirii dintre oameni, – ediţia a X-a

anxios al partenerilor, făcându-l imposibil!... care este războiul, ar trebui apreciată în adevărata sa

Uneori puterea sintagmelor ideologice poate duce esenţă, iar cei peste care au pătruns creştinii cu inimile

la o strategie naţională a Revoluţiei, precum s-a petre- lor pline de iubire, ar putea zice: „Bine aţi venit în

cut în Franţa, în Rusia şi în multe alte ţări, deşi, până la ţara noastră – sau pe continentul nostru! – ca să ne

urmă, profitul democratic al acestor răsturnări sociale a civilizaţi.“ Fiindcă, la drept vorbind, ce s-ar fi ales

încăput doar în funcţiile şi în buzunarele liderilor, care, de tărâmul botezat de europeni America dacă n-ar fi

e drept, uneori s-au ales, precum Danton, Robespiere existat Cristofor Columb? Europenii nu le-ar fi pus în

6 Nr. 10 (146) ♦ octombrie 2015 Scrisul Românesc Eseu

– ediţia a X-a Ovidiu Mihai
GHIDIRMIC DUŢESCU

Logocrația și filosofia
limbajului (II)
Filosofia limbajului are, în cultura noastră, ca Necuvântul
reprezentanți de marcă, pe Dumitru Caracostea cietatea modernă și tehnocratică, mai ales sub presiunea și paradigma
și dominația Internetului, limbajul a pierdut mult din
Nichita Stănescu spunea într-un vers că matema-
și Constantin Noica, pentru a ne referi la cei mai încărcătura magică de altădată și asistăm la un proces tica s-ar fi făcând cu numere, dar poezia nu se
face cu cuvinte. Dincolo de cuvintele folosite
emblematici. regretabil și ireversibil de uniformizare, de standardizare sau nefolosite (în vocabularul uzual se rostesc doar o
mică parte din totalitatea cuvintelor) există și necuvinte,
Dumitru Caracostea este primul critic român structu- și de demonetizare a cuvintelor. adică rostiri interioare, stări nenumite care induc apre-
cieri asupra lumii, trăiri profunde intraductibile prin
ralist, sincornic pe plan european și unul dintre cei mai În consonanță cu „rostirea esențială“ a lui Heidegger, semnele grafice cunoscute.

importanți eminescologi, prin studiile sale: Personalitatea cuvintele puternice sunt „cuvintele esențiale“, care încearcă Se face astfel o substituire, un act magic de înlocuire
a cuvântului prin necuvânt. Spunem de multe ori nu pot
eminesciană (1926), Arta cuvântului la Eminescu (1938) să surprindă „esențele“, dintr-o perspectivă fenomenologi- să descriu prin cuvinte ceea ce simt, e mult mai profundă
starea de emoție decât expunerea sa. Cu ani în urmă, în-
și Creativitatea eminesciană (1943). În primul dintre ele, că, prin faimoasa „reducție eidetică“, în limbaj husserlian, cercând această stare scriam: Eu tac cu tine despre toate
lucrurile / și te privesc într-o liniște pură / Încât se vede
criticul încearcă să definească personalitatea eminesciană altfel spus, prin „reducerea la esență“ (gr. „eidos“ – esență aproape cuvântul / ca o urmă de apă pe gură.

din perspectiva neovitalistă, iar în celelalte două explică sau formă). Cuvintele puternice sunt cuvintele de cea mai Cuvântul însuși este un ghem de contradicții, de
sensuri care uneori se anulează unele pe altele, alteori
creația eminesciană printr-o grilă structuralistă, prin ca- mare bogăție semantică, încărcate de sensuri și semnificații, formează masa critică a unei explozii și cuvântul se pul-
verizează în el însuși, se evaporă. Poezia, numai ea, e ca-
tegoriile gramaticale și noțiunile prozodice. cuvintele polisemantice, ce se transformă, uneori, în adevă- pabilă să ducă în stare de grație cuvântul, făcându-l să-și
părăsească sensul inițial și să capete conotații nebănuite.
Dar, tot lui Dumitru Caracostea îi revine meritul, rate „noduri semantice“. Sunt cuvintele substanțiale, pline Vorbind despre sublimele clipe de inspirație fecundă ale
poetului, Paul Valéry nota în Poetică și estetică: Aceste
inestimabil, de a fi creat filosofia limbajului, în cultura de miez și de sens, ce se situează la antipodul cuvintelor momente de mare preț, aceste clipe care dau un fel de
demnitate universală relațiilor și intuițiilor cărora ele
noastră, prin lucrarea sa fundamentală: Expresivitatea seci, goale, lipsite de sens, de conținut, care nu spun nimic, le dau naștere sunt tot atât de bogate în valori iluzorii
sau incomunicabile. Aceasta este legea Literaturii. Astfel
limbii române (1942), în care demonstrează specificul frecvente în vorbirea comună, vecină cu delirul verbal și de stări sublime sunt de fapt absențe în care se întâlnesc
miracole naturale ce nu sălășluiesc direct acolo, dar
limbii române în cadrul limbilor romanice. D. Caracostea logoreea, cu „beția de cuvinte“, ce frizează patologicul, întotdeauna aceste miracole sunt impure, vreau să zic
amestecate cu lucruri fără de preț sau inutile, nesemni-
a creat și un concept, personal și original, conceptul de stigmatizată crunt de Titu Maiorescu. ficative sau incapabile de a rezista luminii exterioare,
ori imposibil de reținut, de păstrat.
„estem“, ce desemnează cea mai mică unitate estetică a Din perspectiva opoziției blagiene „Tăcere – Cuvânt“,
Interesant în sprijinul demonstrației mele despre
unei limbi. Odată cu Dumitru Caracostea putem vorbi, cuvintele puternice sunt cuvintele născute din tăcere, puterea necuvintelor sunt absențele din textul Valéryan.
Necuvintele există prin absență, ca o particulă prevăzută
așadar, de „estemele“ limbii române, ca despre veritabile reflecție și meditație. Cuvintele puternice sunt numai cele în celestul Tablou. Exprimăm cumva interior o stare
anume, nenumind-o, ea făcându-se numai simțită. Pe
nestemate ale spiritualității noastre. care exprimă Adevărul: „Unde vei modelul cuvântului, al Paradigmei, necuvântul devine
un fel de antimaterie capabilă de puteri colosale eliberate
Această direcție estetică a filosofiei găsi cuvântul ce exprimă Adevă- la nivelul spiritului, nepuse încă pe hârtie și nerostite.

limbajului a fost continuată, în mod cu totul rul?“ – era întrebarea retorică a lui Aș putea continua crezând că necuvintele vor prinde
odată viață, că se vor exprima cumva pe ele însele, venind
strălucit, în cultura noastră, de Constantin Eminescu. Cuvintele puternice sunt din noaptea cunoașterii. Nichita Stănescu este marele
exemplu în acest sens. Poetul simțea uneori că vorbele
Noica, în perioada contemporană, dar cu „cuvintele potrivite“ ale lui Arghezi, nu-i mai ajung și atunci apela la necuvinte. Poezia, de
aceea, marea poezie, născocitoare de cuvinte și sensuri,
alte mijloace, de descendență și inspirație care a profesat o „ars combinatoria“, este intraductibilă, n-am crezut niciodată că poți face
poezie mare într-o limbă alta decât cea maternă. Poți face
heideggeriană, printr-o „dialectică a o adevărată magie și alchimie a lim- poezie bună și atât.

ființei“, de alt tip, însă, decât hegelian, în bajului poetic. Dar să revin, necuvântul este aidoma atomului care
câteodată încercăm să-l stăpânim prin particulele sale
care nu noul se opune vechiului, ci invers, Dar partea cea mai seducătoare și componente. Este un risc major, necuvântul fiind nein-
teligibil poate deveni desuet pentru neavizați și se știe
vechiul se opune noului, adică factorul cel mai captivantă a eseului lui Carmen că asta ar fi moartea sa.

tare, tradițional, se opune celui slab, așa Firan rămâne Horoscopul limbaju- V-ați întrebat vreodată ce cuvinte folosiți în vis, sau
ce necuvinte? Visul e creație pură și conduce în trans-
cum este teoretizată, ca o dialectică de cer- lui, în care eseista valorifică tezele cendent. Viața și moartea coexistă grandios la nivelul
visului. Necuvintele apar când te aștepți mai puțin și
curi concentrice, în Devenirea întru ființă filosofului austriac Rudolf Steiner, pot deveni insuportabil de intense. Ele condensează
inexprimabilul, toată absența lui Valéry și toată strălu-
(1981). Dar, lucrările aplicate, de filosofia specialist în disciplinele oculte, ca și cirea ce se contemplă pe sine.

limbajului, ale lui Constantin Noica rămân: pe cele ale discipolului său israelian E dureros să știi că ai un fiu, pe care s-ar putea să
nu-l vezi niciodată, acela e Necuvântul. ■
Rostirea filosofică românească (1970) și Yehuda Tahar, care au profesat o

Creație și frumos în rostirea românească „poetică a elementelor primordiale“,

(1973), publicate și împreună sub titlul: Cu- ca și Gaston Bachelard ceva mai târ-

vânt împreună despre rostirea românească ziu. După acești filosofi ai limbajului

(1987). Aceste două lucrări ale lui Constantin Noica sunt există patru categorii de cuvinte, în funcție de cele patru

capodopere de filosofia limbajului, adevărate bijuterii elemente pe care anticii le puneau la baza universului, pe

inegalabile, scrise în cea mai curată, mai transparentă care Carmen Firan le comentează metaforic.

și mai cristalină limbă românească, de o strălimpezime „Cuvintele de apă“ sunt cuvintele care au fluența

asemănătoare cu cea a apei de izvor sau a lacurilor mon- apelor curgătoare și sugerează o mișcare pe axa orizon-

tane, a izvoarelor alpine. Constantin Noica reușește să tală. Acestea sunt cuvintele oratorilor și actorilor, ale

scoată în evidență, ca nimeni altul, valorile expresive ale personalităților histrionice, care se exprimă dezinvolt,

limbii române, iar lucrările sale se constituie în cel mai fără complexe și inhibiții, personalități inventive, fasci-

neprecupețit omagiu adus limbii române vreodată. nate de spectacolul de idei.

Revenind în actualitate, am lăsat, în mod special, la „Cuvintele de aer“ sunt cuvintele elevate, ce exprimă

urmă în acest demers, dar nu și în ultimul rând, eseul transparența esențelor și sugerează o mișcare pe axa

filosofic Puterea cuvintelor („Scrisul Românesc“, 2007), verticală în sus, un elan ascensional spre Divinitate.

al lui Carmen Firan, de la care provine această temă, atât Acestea sunt cuvintele artiștilor, filosofilor și teologilor,

de generoasă și fascinantă, a colocviilor Scrisul Românesc ale spiritelor mistice, în general.

din acest an. Despre acest eseu ne-am pronunțat la data „Cuvintele de foc“ sunt cuvintele înflăcărate, pa-

apariției sale. Poate că este mai bine că autoarea, în loc de sionate, patetice, ale profeților și revoluționarilor, ale

un studiu sec și pedant, arid și plicticos, ne-a dat un eseu spiritelor mesianice, care vor să schimbe societatea,

inspirat, agreabil și dezinvolt, plin de farmec și scris într-o orientate spre viitor.

stare de grație, de care sunt capabili, uneori, poeții. Carmen „Cuvintele de pământ“ sunt cuvintele grele, profunde

Firan este o poetă de o profundă încărcătură filosofică, de și interiorizate ale oamenilor de știință, ale savanților.

orientare heideggeriană. Titlul unuia dintre volumele sale În finalul eseului său, Carmen Firan teoretizează „cer-

de versuri dintre cele mai reprezentative: Cuvinte locuite cul hermeneutic“ sau „cercul înțelegerii“. Atât existăm

(Scrisul Românesc, 2006) nu este decât o parafrază a memo- pe lume, cât înțelegem. Capacitatea de comprehensiune

rabilei reflecții heideggeriene: „Omul locuiește în cuvânt“. rămâne cea mai înaltă virtute umană. Esențialul este să

În primul capitol: În căutarea esenței al eseului său ne trasăm un cerc hermeneutic, care este totodată, și un

filosofic, autoarea încearcă să-și răspundă la întrebarea pe cerc ontologic, în care să trăim înconjurați de ființele

care trebuie să ne-o punem cu toții: „cum sunt cuvintele și lucrurile îndrăgite. Acesta poate fi unul dintre marile

puternice și pline de forță expresivă?“ Pentru că, în so- secrete ale vieții. ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (146) ♦ octombrie 2015 7

Gheorghe

Despre puterea PĂUN

şi despre limitele puterii cuvintelor
Nu pot scrie un eseu despre puterea cuvintelor,
nu pot scrie unul nici despre limitele puterii Pentru că, chiar aşa este, frumoasa deviză „fapte, nu mare specializare şi de mare căutare este aceea a me-
cuvintelor... Sunt subiecte sisifice (folosesc vorbe“, nu face deloc mai puţin adevărată observaţia că
termenul pentru a evita să spun infinite, un cuvânt de multe ori vorbele contează, vorbele sunt fapte sau seriaşului în marketing, a creatorului de sloganuri. O
sugestiv, dar care în afara matematicii nu prea ştim ce pot declanşa fapte şi evenimente.
înseamnă), pentru o bibliotecă întreagă, una borgesi- mare specializare este şi aceea a producerii şi repetării
an-nemărginită, nu pentru câteva pagini. Şi s-au scris Mă războiam la un moment dat într-un editorial
asemenea biblioteci şi se vor mai scrie. Nu pun umărul al revistei „Curtea de la Argeş“ cu intenţiile bune cu de lozinci (politice, desigur), cu o recompensă consis-
numai umanioarele, literatura, lucrătorii direct dedicaţi efect toxic, cum ar fi afirmaţia autocompătimitoare şi
cuvintelor, multe alte discipline (de data asta, evit să aparent mobilizatoare „Vai, copiii inteligenţi pleacă din tentă atunci când are efect.
spun ştiinţe, deşi, de multe ori acesta este cazul – dar România, să facem ceva pentru a-i opri în ţară“. Co-
nu de fiecare dată este cazul...) au adăugat tomuri rectă observaţie, dar orice copil este inteligent, oricărui Am pus epigrama alături mai ales pentru efortul de
nenumărate acestor biblioteci. De la antropologie la copil care citeşte fraza dinainte îi va trece prin minte
matematică şi informatică, trecând prin psihologie, de dacă nu cumva e cazul să plece din ţară, pentru a nu concentrare – maximum de expresie/efect în... patru
la religie la politologie („ideologie“ pare a veni de la fi considerat ne-inteligent... Efect sigur, total contrar
„idol“, nu-i aşa?...), de la studiul inteligenţelor de tot aparentei bune intenţii. versuri scurte. Un „strănut literar“ (Elis Râpeanu pune
felul, mai naturale sau mai artificiale, la semiotică,
publicitate, ziaristică – şi câte vor mai fi fiind punctele Prin cuvinte ne punem în relaţie cu cei din jur, prin un semn de întrebare după sintagmă), dar cu ce rezul-
de vedere, instrumentarele, contextele... cuvinte comunicăm, dragostea şi ura, deopotrivă, cresc
din cuvinte şi scad prin intermediul lor. Cuvintele pot tate! Castigat ridendo mores, ştiau asta şi latinii.
Pornesc o listă care să contureze, aparent, complexi-
tatea subiectului, vorbind despre puterea cuvintelor, dar, face minuni la nivelul acesta, cu efort minim. „Dacă Tot latinii au separat limbajul juridic de limbajul
de fapt, dându-mi pentru mai târziu prilej să vorbesc şi gândeşti de bine pe cineva, spune-i-o.“ Repetat, ori de
despre limitele puterii cuvintelor. câte ori se iveşte ocazia, creează ocazia. Ne sfătuieşte comun, făcând necesară „interpretarea“ şi, implicit,
asta, printre altele, în autobiografia sa, Johan Galtung,
Suntem ceea ce mâncăm, susţin, desigur pro domo, unul dintre puţinii oameni geniali pe care i-am întâlnit „interpretul“ – avocatul. Cuvintele ca separator
nutriţioniştii (şi mai abitir, gastronomii), suntem ceea (până acum). Şi care, în loc de „societate informaţi-
ce/cum vorbim/scriem, ne asigură psiho-lingviştii. onală“, pentru a numi deceniile din urmă, propune social (nici nu se putea altfel după ce dreptul s-a
Există o legătură directă între limbă, în general, şi „societatea calculatoarelor“, pentru că, spune el, ar
modul de funcţionare a creierului uman, există o com- trebui să spunem „societatea dezinformării“, nu „in- codificat, devenind o ştiinţă – Eminescu, „Timpul“,
petenţă lingvistică intrinsecă, înnăscută, „cablată“, ca formaţională“. E vorba iarăşi despre puterea cuvintelor,
să spunem aşa, creierului nostru, sapiens, şi care devine care pot duce la o veritabilă schizofrenie a descrierii, 26 februarie 1881).
model pentru celelalte competenţe. Ne-a asigurat de în raport cu realitatea descrisă. Am trăit vremuri care
asta Chomsky, au afirmat-o şi dezbătut-o şi alte nume pot ilustra fraza dinainte, le trăim şi azi, la alt nivel (de Şi lista poate continua... O mai amintesc doar pe
mari, înainte şi după el. Dar există şi o legătură directă subtilitate) a manipulării.
între limba maternă şi comportament-personalitate, vi- Şeherezada, cea care, povestind, nu numai că a evitat
zibil cel puţin în cazuri „exotice“, cum e aportul limbii La fel de importante sunt cuvintele bune către sine –
chineze şi a celorlalte limbi orientale asemănătoare psihoterapie, yoga, sănătate mintală, dacă totul rămâne călăul care o aştepta în fiecare dimineaţă, dar a ajuns
acesteia la dezvoltarea ambelor emisfere cerebrale, cum între limite bine cumpănite.
e potrivirea prea puternică pentru a fi întâmplătoare şi fericita consoartă a prinţului persan...
între sintaxa rigidă a limbii germane şi stilul de viaţă, Două ipostaze specializate: sloganul publicitar sau
„ingineresc“, al vorbitorilor acestei limbi. electoral (tot cam aia e) şi... epigrama. Găselniţa pi- Dar... La fiecare punct dinainte se poate adăuga
cantă-penetrantă-obsedantă-convingătoare, cea care pe
Cuvintele vrăjesc, la propriu în contexte arhaice piaţă convinge, în politică creează pasiuni colective şi un dar...
temporal sau arhaice ca discernământ (nu e neapărat mai şi spală creierul membrului de partid şi alegătorului
peiorativ sensul, chiar dacă la televizor vedem mai ales (trimit la Simone Weil şi la eseul ei Despre abolirea Nu o fac sistematic, încep cu poezia. Zice Nichita
ilustrări de acest gen), vrăjesc poeticeşte prin literatură, tuturor partidelor politice pentru detalii, în particular,
mistic în context religios. Este vorba despre cuvintele pentru nocivitatea celor două efecte). O profesie de Stănescu, în finalul Matematicii poetice, replică la
bine potrivite, bine alese şi iscusit aranjate, care pot
îmbolnăvi şi pot vindeca, pot înălţa şi pot doborî (po- Poetica matematică a profesorului Solomon Marcus
liticieni, de exemplu). Cuvintele în sine sau repetarea
lor. Pedagogii ne sfătuiesc să-i lăudăm pe copii, altfel, „Matematica s-o fi scriind cu cifre,/ dar poezia nu se
amintindu-le slăbiciunile sau inoculându-le defecte pe
care nu le au, îi putem deforma iremediabil. Exagerând scrie cu cuvinte./ Cucuriguu!“ (Greşea poetul în ceea
puţin, popoarele sunt nişte copii perpetui, tot insistând
că „sunt altfel“, în sens mai degrabă negativ în compa- ce priveşte matematica, dar asta e altă poveste.) Şi
raţie cu alte popoare, aşa cum este moda lucianboistă
la noi, chiar dacă alegând cu pricepere argumente care Ion Barbu zicea ceva de genul „unitatea constitutivă
susţin teza, nu facem decât să împingem (nu neapărat
iremediabil) un popor într-o direcţie „altfel“. a poemului este versul“. Paul Verlaine punea de la

Cuvintele – promisiunile, ameninţările, Dumnezeu musique avant toute chose. Unitatea de măsură a unei
mai ştie ce – pot porni migraţii, pot împinge/atrage spre
jihad, vorbind despre asemenea subiecte poţi fi acuzat poezii este poezia însăşi, ar spune mulţi alţii – şi lor le
de discriminare, cuvintele pot atrage pedepse. Există
cuvinte tabu, „protejate prin lege“, mania corectitudi- ţin partea. Potrivirea se pare că e vitală, iar aici apare
nii politice produce aberaţii, poate fi pusă în aceeaşi
clasă, desigur, la altă scară, cu dogmatismul lingvistic ceva care se plasează deasupra cuvintelor. Şi ideea, ar
al comunismului. (În Basarabia imediat postbelică se
putea muri sau pleca în Siberia pentru folosirea limbii insista Ion Barbu.
române.) Subiect cald spre fierbinte, să evităm.
De altfel, în sine, cuvintele sunt neputincioase.

Cuvântul „câine“ nu numai că nu muşcă, dar nici nu

spune nimic cuiva care nu are legătură măcar cu rădă-

cina latină a cuvântului. Cuvintele îşi poartă înţelesul

între emiţător şi receptor, la intersecţia dicţionarelor

acestora – a dicţionarelor „la purtător“, nu a celor „din

buletinul de identitate“. Dau un exemplu anecdotic

„din viaţa reală“: o distinsă (la propriu) profesoară (de

latină, a subsemnatului) stătea de vorbă pe un trotuar din

Curtea de Argeş cu un distins (la propriu) profesor de

limba română; un cioban (era prin anii ’60 ai secolului

trecut) trece prin apropiere şi o atinge pe doamna pro-

fesoară cu desaga de pe umăr, atrăgându-şi următorul

reproş: „Domnule păstor, dumneata nu ai niciun pic de

condescendenţă?...“ Ei, ce credeţi, avea sau nu avea

păstorul con..., condes..., condes..., vorba aia?... (Am

imitat aici o replică a miliţianului din Reconstituirea.)

Vorbeam despre Seherezada: pe lângă cuvinte, i-a

mai oferit prinţului şi trei feciori, urmaşi la tron – ce

a contat mai mult pentru supravieţuirea ei nu se spune

în poveste...

Vorbeam despre epigrame: o epigramă are exact

atât umor cât ascultătorul ei (mai exact: minimul din-

tre umorul autorului, transpus în epigramă, şi umorul

cititorului). – ediţia a X-a

Mesajul unui text rostit poate fi alterat complet de

rostire. În bine sau în rău, indiferent ce înseamnă binele

şi răul aici. Se spune că un actor te poate face să râzi

sau să plângi, după voia lui, citind cartea de telefoane.

Încercaţi experimente mai simple: salutaţi cu vorbe fru-

moase dar cu o figură agresivă un amic, făceţi-l tâmpit

cu un zâmbet larg şi comparaţi efectele. →

8 Nr. 10 (146) ♦ octombrie 2015 Scrisul Românesc Eseu

– ediţia a X-a Constantin

M. POPA

Despre cuvânt, Tom Hanks
și carcasa fonică
Otemă precum „Puterea cuvintelor“ poate fi
prilej de glose obosite, livrești, fără vibrație limba engleză decât afirmativul yes, cu care, jovial, ordinea calmă, firească a existenței creative.
stimulatoare. Despre primordialitatea logo- răspunde la toate întrebările (capcanele) polițistului Din acest motiv, voi încheia cu un „Avertisment“
sului, despre forța pe care o poartă au vorbit, de-a de frontieră. Nu voi povesti pelicula, numai că acest
lungul istoriei, mari filosofi, teologi, hermeneuți, cuvânt îl aruncă pe erou în postura unui nou Robinson, în aceste timpuri de dispreț față de cuvânt, de altfel
poeți, subtili eseiști. Logicianul Anton Dumitriu, în care, deși înconjurat de tehnologia ultramodernă și expresie a devalorizării lumii.
Cartea întâlnirilor admirabile, îl cita pe Heraclit, la de sute și sute de oameni, va trebui să redescopere
care concepția ontologică a cuvântului resursele adaptării și ale supraviețuirii pe „insula“ Nu te juca
transpare din formulări fragmentare,
dar pline de adevăr: „Logos-ul este terminalului american. Un cuvânt lasă cuvintele departe
etern“, „Logos-ul este comun tutu- ce poate schimba un destin. de ceea ce ele ar putea ivi
ror“, „Sufletului îi este propriu logos- nu te juca
ul“. Se pare că primul gânditor care Cea de-a doua întâmplare se sunt periculoase
numește, în sens apofantic, „puterea“ leagă de anii tinereții mele. La (îl aud pe bătrânul dascăl)
(dynamis) cuvintelor a fost Aristotel. un examen de lingvistică gene- încă nu s-a decis ora
rală trebuia să vorbesc despre somnului arhetipal
Dacă acceptăm ideea potrivit căre- structura cuvântului în fața unei când cenușa înseamnă risipire
ia „cuvintele sunt purtătoare de ener- adevărate autorități în domeniu. sângele izvor
gii, care se manifestă în eficacitatea Cu dorința de a fi convingător, solitudinea zid de lumină
lor“, atunci, dintr-o dată, tema noastră poate și dintr-un impuls de a ceasul panică și sexul sfâșiere
capătă un conținut fecund, imediat și epata, (citisem din antologia
vast totodată. lui Virgil Nemoianu, apărută în lasă cuvintele în caligrafia
colecția „Criterion“ prin anii ’60, tăcerii dintâi
În locul unui excurs teoretic, voi câteva studii structuraliste), am departe de surpări provizorii
aminti două episoade ce așază explicit pronunțat ritos, în consecință, că de urniri eufonice necesare
în lumină ambivalența cuvântului care orice cuvânt este alcătuit dintr-un unei laudatio pentru miezul nălucii
„zidește“, dar și demolează. Mă gân- sens și o carcasă fonică. „Crezi încă nu s-a decis tatuajul sufletului
desc, iată, la filmul lui Steven Spiel- că dacă spuneai înțeles și înveliș nu te juca
berg, The Terminal, în care prodigiosul sonor era prea puțin?“, m-a apos- lasă cuvintele
actor Tom Hanks interpretează rolul unui „om din trofat blând Bătrânul profesor, între pulpele neantului.
Est“. Ajuns la New York, pe „pământul făgăduinței“, căruia nu-i lipseau perspicacitatea, suplețea gândirii și
la propriu, pentru că el este un legatar, se va trezi într-o generozitatea. A fost o lecție despre „alegere“ și adec-
situație imposibilă din cauza unui cuvânt. Nu știe din vare, despre jocul periculos al sinonimiilor amețitor
reversibile. Numai „cuvintele potrivite“ semnifică

→ La fel cu sloganurile publice. Nu numai că trebuie repe- Rămânând în jurul matematicii, s-a spus adesea lui Descartes şi Leibniz, de a crea o mathesis universalis
că aceasta este ştiinţa care ne ajută să raţionăm corect care să ne rezolve toate ambiguităţile prin reducerea la
tate iscusit, dar sunt semnificativ potenţate de imagini. (eventual, pe figuri greşite). Preţul este deplasarea un salvator-omnipotent calculemus!, nu este realizabil.
Discuţia poate fi condusă spre diferenţa dintre deno- puternică spre sintaxă, în dauna semanticii. Fugind, A demonstrat-o Gödel, cu teoremele sale de imposibi-
deci, de imprecizia figurilor şi deopotrivă a cuvinte- litate a axiomatizării aritmeticii (deci, a oricărei părţi a
taţie şi conotaţie, dintre înţelesul de dicţionar şi sugestii, lor. Asta nu înseamnă că nu există şi o matematică a matematicii care include aritmetica), tot pe aici putem
dar şi spre diferenţa dintre cuvinte şi alţi vectori de imprecisului. Probabilităţi, nedeterminism, mulţimi plasa faptul, descoperit de Turing, că există probleme
comunicare, alţi purtători de informaţie. Se tot repetă o vagi (sărbătoresc în acest an o jumătate de secol de la care nu se pot rezolva algoritmic. Limbajele naturale au
semnificativă banalitate, cum că „o imagine valorează imaginarea lor, de către Lotfi A. Zadeh)
mai mult decât o mie de cuvinte“. Realitatea din spa- – şi am ajuns astfel la ideea de logică limite, spre îndepărtarea/
tele acestor observaţii nu este deloc banală, chiar dacă lingvistică (vagă, fuzzy). controlarea cărora au fost
este simplă, semnalată încă de Aristotel şi ai lui colegi: inventate limbajele for-
cuvinte sunt un număr finit, noţiuni pe care am dori să Cu cuvintele nu putem face calcule, male, iar acestea au limite
le identificăm prin cuvinte sunt un număr infinit. „De- nu putem proiecta poduri şi calcula- dincolo de care nu mai
monstraţia“ e imediată: cu cele cel mult 30 de litere ale toare. operează nici matematica,
unei limbi (europene) putem forma cel mult un număr nici competenţa algorit-
uşor de calculat de cuvinte de, să zicem, cel mult 50 de Sau, poate, da? milor, în forma lor cea
litere. Între oricare două culori ale curcubeului există Nu cu cuvintele limbii naturale, cu mai generală, rămâne un
însă încă o culoare, la fel „între două sentimente“, între frazele ei, guvernate de o gramatică spaţiu al... necuvintelor, al
două linii oblice, între... O infinitate, deci. O să spuneţi insuficient formalizată. Putem raţiona, operaţiilor pe care creierul
că dacă nu avem destule cuvinte, putem forma fraze, ne asigură Zadeh, după ce dăm înţele- ştie-poate să le efectueze,
iar frazele nu mai au restricţii de lungime. În principiu suri precise unor „valori“ precum mic, dar care nu vor putea fi
aşa este, dar frazele sunt pândite de alte slăbiciuni, semnificativ, mare, foarte mare etc. Dar niciodată preluate de un
cum ar fi imprecizia de foarte multe tipuri (analizate numerele sunt şiruri de simboluri, aşa calculator (de tip Turing,
de profesorul Solomon Marcus, de pildă, în Paradigme cum frazele sunt şiruri de cuvinte. Să pentru a fi precauţi).
universale, Paralela 45, 2011). Rămânând la numărare, considerăm atunci limbi formale, cum
apare iarăşi o discrepanţă: mulţimea frazelor într-o lim- zicea Moisil, limbaje formale, cum se Puternice pot fi cuvin-
bă naturală este de cardinal numărabil, echivalentă cu spune astăzi. Tentaţia să intru în jargo- tele, dar mult mai puterni-
mulţimea numerelor naturale (pur şi simplu, frazele pot nul în care m-am mişcat vreo patruzeci ce devin atunci când sunt
fi numărate, după ce le ordonăm lexicografic). Imagini de ani este greu de reprimat. Mă abţin potenţate de necuvinte,
sunt esenţial mai multe, de puterea continuului se spune. şi menţionez doar că informatica (te- limitele limbajului natural
La fel sunete-cântece (nu în forma scrisă, pentru că re- oretică, dar de aici porneşte şi aici se sunt împinse semnificativ
venim la fraze într-un limbaj anume, ci pentru interpret întoarce şi cea practică) pe aşa ceva de limbajele formale, dar,
şi pentru ascultător, între care comunicarea nu are nici este clădită. în voluptatea ei de a-şi
măcar gradul de coerenţă presupus pentru comunicarea Iar informatica teoretică (poate fi considerată ramură defini şi găsi limitele, matematica a identificat şi limite
prin cuvinte, în muzică neexistând dicţionare), picturi, a matematicii, dar are şi statut independent) ne spune ale limbajelor formale, deci dincolo de acestea este loc,
opere de artă de orice fel (posibile, nu neapărat actuale). ceva foarte important despre... puterea cuvintelor: visul mult loc – pentru cuvinte şi necuvinte deopotrivă... ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (146) ♦ octombrie 2015 9

Desprinderea din logos Ioan
LASCU

Otemă vastă, cu o multitudine de aspecte; o organizate în teorii şi sisteme. Depozitarea teoriilor şi ceea ce conduce, de fapt, la obţinerea unui metatext, – ediţia a X-a
problematică veche de când lumea. Puterea gnozelor, alături de literatura de creaţie, de metalitera- un text descriptiv al textului iniţial. Astfel se naşte,
cuvintelor şi nu puterea cuvântului, ca să pară tură şi de multe altele, formează un patrimoniu cultural dacă ne gândim la Paul Valéry, poetica. Traducerea
oare că se face o diferenţă între una şi alta? La prima scris, transmis şi îmbogăţit de la o generaţie la alta. intralinguală este, în primul caz, sincronică (descrierea
vedere diferenţa este subtilă sau (aproape) nu există. Ori Toate pleacă de la sens şi cuvânt, de la un patrimoniu unui text contemporan, ca producere, cu „traducătorul“,
ni se propune să ne gândim la o diferenţă? „La început lingvistic. La începutul anilor ’60 ai secolului al XX-lea comentator sau autor al descrierii textuale respective).
a fost Cuvântul…“ La început, adică la origini, sau acelaşi George Steiner recunoştea că „Întreaga mea Însă G. Steiner ne trimite în primul rând la o traducere
chiar înainte de origini, în punctul iniţial, când, vorba operă este dedicată limbii; şi anume, faptului esenţial că diacronică, prin lectura critică sau prin simpla trans-
poetului, lumile pluteau încă în haos. Aşadar cuvântul putem folosi cuvintele pentru a ne ruga, a binecuvânta, punere a unui text din trecut. Pentru eseistul american
începător avea puterea de a crea lumi, de a le scoate din a tămădui, a ucide, a mutila şi tortura. Omul creează – orice text vine din trecut şi el are dreptate dacă acceptăm
haos şi de a le conferi o ordine, îndeobşte cunoscută şi distruge – prin intermediul limbii… Mă fascinează că, în astfel de situaţii, simultaneitatea este imposibil
drept o ordine cosmică. Cuvântul ca Logos era deci în faptul că forţa autonomă a vorbirii umane nu are niciun de realizat. Fără îndoială că traducerea intralinguală are
afara haosului, întrucât avea putere ordonatoare, el şi fel de limită“. George Steiner se referă aici tocmai o utilitate şi o valoare ştiinţifică verificate în practică.
numai el: „… iar cuvântul era la Dumnezeu şi Dum- la puterea cuvintelor, la „forţa autonomă a vorbirii
nezeu era Cuvântul.“ (Ioan 1,1). Dumnezeu era Logos, umane“, nelimitată. Cuvintele au rol şi efect benefic, Acelaşi lucru se poate spune şi despre traducerea
deci a priori Cuvântul are obârşii şi este de esenţă taumaturgic: „a ne ruga, a binecuvânta, a tămădui“, dar interlinguală, recte despre transpunerea unor texte
divină. Odată Logosul trecut în materie, în ordinea şi malefic, distructiv: „a ucide, a mutila şi (a) tortura“. dintr-o limbă de bază, de plecare, într-o limbă-ţintă,
cosmică, spaţială şi temporală, în Universul cel doldora traducere foarte necesară, pur şi simplu, pentru că
de sensuri, din Logos s-au desprins cuvintele, menite să Aşadar: cuvântul care zideşte, dar şi cuvântul care oamenii vorbesc limbi diferite. Ca şi primul tip de a
capteze, să exprime, să comunice mulţimea de sensuri, distruge! Logosul a creat lumea, dar un cuvânt, un traduce, şi al doilea tip trebuie efectuat de traducători
de înţelesuri, de noime. Deodată cu creaţia s-a instaurat ordin, o poate şi distruge, o poate retrimite în haos, profesionişti, căci altminteri ajungem, dimpreună cu
şi cunoaşterea, mai exact nevoia de a cunoaşte şi de a precum în cazul unei catastrofe terestre globale. Un George Steiner, să recunoaștem adevărul, trist de altfel,
se autocunoaşte, nevoia de a înţelege prin intelect, prin cuvânt este aducător de pace, altul seamănă ură şi exprimat cândva de Gilbert Highet: „O carte prost
procesul gândirii şi al reflecţiei. A înţelege este deci discordie. Un cuvânt mângâie, consolează şi alină, scrisă este doar o greşeală. O traducere proastă este o
echivalent cu a ne apropia (de) sensuri prin demersuri de altul jigneşte, lezează şi îndurerează. Cuvântul este un crimă“. O traducere proastă nu este amendabilă numai
cunoaştere. Mulţimii de sensuri îi corespunde în general vehicul al binelui, dar şi o armă care răneşte şi poate pentru insuficienta cunoaştere a sensurilor cuvintelor,
mulţimea de cuvinte. Dacă lumile au fost create prin ucide. Cuvântul este un mijloc şi o armă a intelectului. fie din limba de plecare, fie din limba-ţintă, deficienţă
transferul Logosului în Materie, care a căpătat o infinită ce nu trece în genere de primul nivel semantic, ci şi
diversitate şi complexitate, atunci şi sensurile, înţelesu- Eseistul şi gânditorul american Leszek Kolakowski, pentru interpretarea defectuoasă a unor apanaje stilis-
rile, noimele, care corespund acestei infinităţi, atrag o decreta, în Ce sunt intelectualii?, că această clasă uma- tice, situaţie care impune decriptarea unui al doilea şi
infinitate de cuvinte care să le exprime, să le transpună nă deţine cea mai puternică şi redutabilă armă – cuvân- chiar unui al treilea nivel semantic.
în noţiuni şi să le pună în relaţie inteligibilă, adică să tul. El proceda şi la o clasificare a forţei mijloacelor
le constituie în enunţuri, formule/ formulări şi idei. de atac şi apărare: dacă primul loc revine cuvântului, Aspectele sesizate până acum se înscriu în domenii
Cuvintele captează sensurile şi le vehiculează, adică le al doilea este deţinut de bani, iar abia al treilea de precum: limbaje de specialitate, sociolingvistică, poetică
şi transmit între subiecţii cunoscători, ceea ce înseamnă arme, de forţa brută! De aceea, continuă Kolakowski, şi stilistică. Sunt tot atâtea domenii care au cerut o speci-
că înlesnesc o relaţie interumană fundamentală numită intelectualii sunt totdeauna temuţi, iar deţinătorii alizare strictă a cuvintelor, o selecţie şi o resemantizare
comunicare; o relaţie şi o funcţie a cuvintelor totodată. puterii politice caută să şi-i atragă de partea lor, să a lor în multiple cazuri, ceea ce a condus la formarea
îi aservească, să-i pună în slujba propriilor interese. şi instrumentarea unor terminologii de specialitate.
Mulţimea cuvintelor ce conţin sensuri şi desemnea- Dacă intelectualii refuză, aceştia vor fi marginalizaţi, Puterea cuvintelor constă aşadar şi în capacitatea lor de
ză noţiuni formează o limbă, care se poate despărţi în prigoniţi, suprimaţi, sau, în cel mai fericit caz, vor fi metamorfozare, adică de delimitare, de adaptare şi chiar
limbaje, în funcţie de aspectele multiple ale lumii con- acceptaţi drept tovarăşi de drum. Cea mai onorabilă de modificare a sensurilor, ceea ce le probează maleabili-
vertite, organizate în domenii de cunoaştere speciale. definiţie a intelectualului face referire la conştiinţa care tatea. Odată supuse maleabilităţii, ele se vor înscrie într-o
Sensurile sunt aceleaşi, sunt unice, însă limbile diferă se situează mereu în opoziţie în raport cu puterea, care plasticitate specifică, univocă în cazurile specializării:
de la popor la popor. Diversitatea limbilor nu este îi detectează defectele şi greşelile, luând apoi o poziţie critică şi teorie literară, poetică, gramatică şi lingvistică,
determinată direct de diversitatea sensurilor. Sensul critică şi corectivă. Intelectualii probi, integri, comba- limbaje ştiinţifice, limbaj juridic sau publicistic etc. Şi
verbului „a înţelege“ este acelaşi şi în limba română şi tivi, nu sunt niciodată pe placul puterii, chiar dacă în dacă am vorbit despre creaţia literară, nu vom ignora
în limba engleză, dar cuvintele ce-l desemnează diferă cele mai permisive regimuri democratice, mai tolerante nici puterea cuvintelor de a inventa noi universuri, sau,
ca formă: „a înţelege“ din română este clar diferit de faţă de critici, ei nu sunt ţinta unei aversiuni făţişe. A altfel spus, de a crea alte lumi, paralele cu universul real.
„to understand“ din engleză. Diferenţa de formă poate fi intelectual înseamnă (şi) a te folosi de independenţa Astfel de lumi fictive sunt autotelice, adică au o existenţă
fi pusă în legătură, fără a elucida suficient situaţia, cu cuvântului, mai pe larg spus a opiniei. Cuvântul stă autonomă sau independentă faţă de universul cunoscut
originile diferite ale unor astfel de cuvinte. Şi tot aşa, la baza libertăţii de opinie, cuvântul este o garanţie a de toţi oamenii. Cuvântul care zideşte, cuvântul înteme-
până s-ar ajunge la o limbă unică, primordială, din care libertăţii în general, ceea ce fundamentează în esenţă ietor de noi universuri, este asemenea Logosului divin,
s-au dezvoltat toate limbile. La origine, ca o explicaţie democraţia reală. Cuvântul este mandatat, în virtutea cu singura diferen-
obscură, se regăseşte, desigur, mitul Turnului Babel. acestei libertăţi, să exprime adevărul. ţă, esenţială însă, că
În preajma acestui sens, una din cărţile lui George primul este mânuit
Steiner, După Babel, poate fi relevantă, fie doar şi Dacă revenim la sensuri, la traducere şi la George de oameni talentaţi,
pentru simplul fapt că autorul se preocupă de evoluţia Steiner, este bine să menţionăm că, pentru el, traduce- inspiraţi, şi nu are,
limbii/ limbajului în perioade diferite, începând cu rea comportă un al doilea aspect, care nu este luat în la propriu, o mate-
etapele protoistorice (pliocen). seamă de traducătorii obişnuiţi. Prin urmare, pentru rializare imediată.
George Steiner există un prim tip de traducere numit Este însă în afara
În carte, George Steiner abordează în primele două intralingual, termen întâlnit şi la Roman Jakobson, dar îndoielii că lumea
capitole problematica limbii în raport cu înţelegerea nu cu semnificaţie identică. Prin traducere intralinguală, cunoscută există în
şi cunoaşterea: Înţelegerea ca traducere şi Limba şi G. Steiner înţelege traducerea care are loc în interiorul şi prin puterea cu-
gnoza. Înţelegerea ca traducere pune aici în discuţie aceleiaşi limbi. Recurgerea la acest procedeu conduce vintelor de a o sem-
nu numai înţelegerea prin transferul sensurilor dintr-o la conceptul de nivel(uri) semnatic(e). Un text poate nifica, de a o co-
limbă în alta ci, mai ales, dintr-un limbaj în altul, în timp fi, de pildă, „tradus“ prin construcţii perifrastice sau munica, de a o face
ce limba şi gnoza, puse în raport una cu cealaltă, vor explicitat, pentru a-l face mai comprehensibil, atunci înţeleasă. Lumea,
a returna cunoașterea dintr-un plan secund, particular, când este nevoie. De asemenea, ca şi Ezra Pound, G. pentru noi, există
cel al traducerii, într-un prim-plan, cel al cunoaşterii Steiner se referă la „traducerea“ unui text literar de fic- prin Cuvânt.■
ţiune în alt text, critic, cu rol interpretativ şi explicativ,

10 Nr. 10 (146) ♦ octombrie 2015 Scrisul Românesc Eseu

– ediţia a X-a Mihai
ENE

Cuvântul şi Puterea

Odiscuţie despre „puterea cuvintelor“ nu ale unui discurs unic. Alternativa destabilizează, tras la indigo, indiferent cine exercită Puterea. Micile
se poate purta decât pornind de la analiza induce confuzie, poate da naştere la posibilitatea nuanţe privind drepturile minorităţilor sau egalitatea
ideii generale de putere şi doar dacă vedem unei lumi diferite de cea care este deja predicată ca de şanse, coroborate cu discursul despre nobilele
cuvintele, organizate ca discurs, în reţeaua vastă şi fiind cea mai bună dintre lumile posibile. Discursul idealuri de libertate, democraţie, siguranţa indivi-
complexă a relaţiilor de putere din cadrul societăţii. urii, prezent în toate societăţile totalitare este utilizat dului etc., proclamate la unison de orice politician
Niciun cuvânt nu are sens în pustiu, o ştim prea bine, tocmai pentru a reduce la minim posibilele efecte ale „democrat“, sunt pojghiţa care să asigure auditoriul
discursul are o funcţie socială şi de comunicare sau unui discurs alternativ, căci nu poţi valida discursul de „normalitatea“ discursului său, un discurs adecvat
nu există, aşa cum o carte nedeschisă niciodată nu unor sub-oameni, al unor paria sau al unor marginali celei mai bune dintre lumile posibile, „cea mai bună
există – sau există doar pentru autorul ei şi doar cărora li se face o concesie prin simplul fapt că li se dintre formele de guvernământ inventate în istorie“,
pentru o perioadă limitată de timp. Cuvintele capătă tolerează existenţa. Puterea se asigură astfel că forţa aşa cum ne asigură mantra repetată la nesfârşit de
forţă doar atunci când locutorul vrea să convingă, orice intelectual respectabil.
să intrige, să fascineze, să lămurească pe altcineva posibilului discurs al acestor categorii inconvenabile
sau să i se confeseze altcuiva. Şi cel care face asta este subminată ab initio prin desfigurarea emiţătorilor În fond, dacă înlăturăm această pojghiţă discursi-
se plasează, inevitabil, într-o relaţie de putere cu acestui discurs. Uneori, atunci când lucrurile sunt la vă, observăm o societate profund inegală, incorectă
celălalt, fie că vrea să îl domine, să îl atragă sau să i început sau tind să scape de sub control, se recurge şi insuficientă, dominată de o succesiune de oligarhii,
se supună. Enunţurile neutre nu au nicio legătură cu la anularea fizică a acestor posibili oponenţi, dar nu controlată de o elită politico-financiară transpartini-
puterea, deci nu au nevoie de expresivitate, cuvintele din teama că aceştia ar putea obţine puterea fizic, cu că, pentru care importantă este doar menţinerea statu
rămânând albe, plate, inerte. arma în mână, sau ar putea organiza mari revolte, quo-ului. Libertatea de expresie este garantată doar
căci altfel nu ar fi sfârşit în închisori sau în faţa plu- pentru că exprimarea unor adevăruri incomode nu
Nu ne vom referi aici la toată paleta acestor relaţii toanelor de execuţie atât de mulţi intelectuali, unii tulbură apele mai mult de o secundă, în vacarmul unei
de putere, atât din limite de spaţiu, cât şi pentru că dintre ei aflaţi la vârste venerabile. Puterea se teme simfonii cacofonice, în care e greu de extras, pentru
ne interesează, în acest caz, doar relaţiile cuvintelor tocmai de discursul prin care aceştia ar contribui la omul simplu, discursul adecvat realităţii. De obicei,
cu puterea politică, cu sistemul care guvernează erodarea statu quo-ului. Stilul de viaţă, care este o spaţiul public este confiscat de pseudo-discursuri,
societatea şi toate celelalte relaţii dintre oameni, metonimie a discursului, este cel pentru care orice unele fanteziste, altele de-a dreptul paranoice, de
adică, pe scurt, cu Puterea cu majusculă. Atât într-o boem, orice inadaptat social, orice marginal care nu la cele auto-legitimante, de tip protocronist, până la
societate totalitară, cât şi într-o democraţie liberală, voia să facă parte din sistem era urmărit, demonizat, cele conspiraţioniste. Inflaţia discursivă, dublată de
relaţia dintre discurs şi Putere este la fel de complexă, condamnat. Discursul oficial este unul care uniformi- discursurile din ce în ce mai subtil perverse ale PR-
de problematică şi de interesantă, dar din unghiuri zează, dar care se şi adaptează din mers, în funcţie de ului consumist, noua şi cea mai eficientă formă de
diferite. Este, cred, destul de evident că orice formă necesităţile celor ce exercită Puterea, de unde apariţia propagandă în capitalism, foloseşte de minune unei
de Putere tinde să confişte discursul major dintr-o dizidenţilor şi a diverselor forme de deviaţionism. Puteri care domină spaţiul public fără vreun efort
societate, să-l aservească, să-l compună după propriile special. Mecanismul marketing-ului agresiv, care
necesităţi şi ar fi o eroare să considerăm că doar într-o În societăţile democratice, în care liberalismul îţi transmite pe toate canalele că meriţi totul, că eşti
societate totalitară discursul public este parazitat ide- părea să fi învins definitiv, concluzie pe care se baza unic şi că eşti special, oferindu-ţi, în acelaşi timp,
ologic şi aservit unor interese particulare, de castă, şi celebra teză a lui Fukuyama privind „sfârşitul produse de serie, creând nevoia socială a utilizării
de grup sau de clasă. Plecăm astfel de la ideea că istoriei“, cuvintele par a-şi pierde din importanţă. acelor produse nu pentru ca să te simţi special, ci
niciun discurs al Puterii – al oricărei Puteri – nu este Capitalismul, întemeiat pe relaţii economice, vorbeş- dimpotrivă, ca să „fii în rând cu lumea“, ca să „nu
inocent. Iar rolul real al oricărui intelectual activ este te în cifre. Eşti cu atât mai convingător cu cât arăţi fii mai prejos“, ca să „fii în pas cu vremurile“ etc.
să deconstruiască discursul Puterii şi să-i dezavueze mai prosper. Cuvintele sunt doar o sumă de clişee construieşte iluzia că trăieşti într-o lume în care folo-
capcanele, friabilităţile şi teleologia. Orice intelectual menite să liniştească interlocutorul şi să-l asigure că seşti aceleaşi produse cu starurile la modă. Sloganul
care marşează la discursul Puterii îşi pierde funcţia paradigma e comună. Discursul oficial pare, astfel, publicitar este mai puternic decât orice propagandă
critică şi intelectuală în societate, el devenind un ideologică. Eşti (în lume) dacă ai (ceea ce-ţi oferă ea).
simplu agent electoral, parte integrantă şi activă a Sentimentul de frustrare acumulat prin lipsa acestor
mecanismului Puterii. unelte, a acestor favoruri ale lumii contemporane
foloseşte ca motivaţie pentru o muncă mai asiduă,
Cuvintele Puterii pentru înserierea mai docilă în sertarul ce ţi-a fost
rezervat. Eşti, în sfârşit, liber să te supui! Iar ceea
Orice Putere îşi doreşte, aşadar, să confişte discur- ce trebuie să reţii este că doar datorită acestui tip de
sul public. În totalitarism, lucrurile sunt mai simple societate capitalistă poţi să fii tu însuţi (doar fiind ca
şi mai clare: Puterea încearcă înlăturarea oricărui ceilalţi), poţi să continui să mergi mai departe (dar
discurs care nu este în acord cu liniile majore ale spre ce, oare?!), şi în acelaşi timp coafura să reziste
doctrinei oficiale – ideologia în slujba căreia se pune (indiferent de circumstanţe).
această Putere contează extrem de puţin în acest ra-
port. În slujba acestui deziderat funcţionează foarte Puterea cuvintelor
bine interdicţia şi cenzura. Puterea totalitară, fiind ea
însăşi una eminamente politică, aşadar construită pe Şi totuşi, chiar aşa stând lucrurile, revine o ce-
discurs, cunoaşte foarte bine importanţa cuvintelor lebră întrebare: Ce-i de făcut?! Dacă, în ceea ce
şi forţa lor de motor al acţiunii. Ea nu precupeţeşte priveşte societăţile totalitare, conflictul este deschis,
niciun efort şi niciun fel de resurse pentru a-şi alcătui „duşmanul“ este reperabil, identificabil chiar şi
un aparat de propagandă eficient, care, pe de-o parte, fizic, dincolo de sistem, în persoana Dictatorului,
să imprime discursul oficial în conştiinţa publică, ideologia oficială fiind imediat culpabilă pentru
iar pe de altă parte să desfiinţeze orice alternativă realitatea schimonosită al cărei chip devine, pe zi
discursivă, care ar duce la prăbuşirea edificiului ce trece, din ce în ce mai greu suportabil, chiar şi în
ideologic construit cu migală de arhitecţii propagan- ciuda unei adaptări necesare, în societăţile al căror
dei. „Noulimba“ orwelliană nu este o excentricitate, discurs oficial conţine cuvinte precum „democraţie“,
este o necesitate a unui sistem pentru care a avea „libertate individuală“, „drepturi civile“ etc. cum poţi
putere asupra maselor înseamnă a le ţine captive construi un discurs alternativ care se bazează tocmai →

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (146) ♦ octombrie 2015 11

Noi şi cuvintele Dumitru Radu
POPA

C uvintele nu sunt simple adunături de sunete a cuvântului putere/ El lumi aievea-ţi face din păreri/ jurnaliştilor şi scriitorilor din epocă. Mai târziu, în
provocate de aerul care trece prin laringele Şi chip etern din umbra care piere/ Şi iarăşi azi din 1902, după o experienţă îndelungată cu politicienii
nostru. Trebuie să ne aducem întotdeauna ziua cea de ieri“. Cu adevărat, orice cuvinte implică timpului, publică Oratori, retori şi limbuţi diagnosti-
aminte că gândim prin cuvinte şi, ca atare, ele au o relaţii concrete, personale şi puterea lor se manifes- când cu claritate felul în care aceste trei categorii de
foarte mare putere. Dumnezeu a adus lumea la fiinţă tă în toate aspectele vieţii omeneşti. Există cuvinte vorbitori se folosesc de puterea cuvintelor: „Oratorul
prin puterea Cuvântului Său şi noi suntem făcuţi frumoase care nu exprimă, în fapt, decât linguşire şi vorbeşte pentru a spune ceva, retorul pentru a se auzi,
după chipul şi asemănarea Lui în parte din pricina ipocrizie şi cuvinte mai dure ce exprimă însă adevărul. iar limbutul pentru a vorbi“.
puterii ce o avem prin cuvinte. Cuvintele, fără nicio Măsurăm, aşadar, puterea cuvintelor şi în funcţie de
îndoială, fac mult mai mult decât să comunice doar factorul adevăr, cum spunea poetul nostru naţional, Există însă un aspect şi mai profund al folosirii
informaţie. E drept că lumea e zidită prin cuvinte, Mihai Eminescu, când se întreba retoric: „Unde voi cuvintelor ca drog. Mă refer la puterea manipulatoa-
dar puterea cuvintelor noastre este în stare, în egală găsi cuvântul/ Ce exprimă adevărul?“ Pe o poziţie re a cuvintelor, din antichitate până în ziua de azi.
măsură, să distrugă spiritul, să îndemne la ură şi contrară se situează N. D. Walsh, când scrie: „Cuvin- Adicţia la discursul public populist a produs atâtea
violenţă. Ele nu numai că pot adânci răni, dar le pot tele sunt, pur şi simplu, sunete rostite care înlocuiesc şi atâtea nenorociri, iată, numai în veacul trecut,
pur şi simplu pricinui. Dintre prin cele două isme distrugătoare şi dezumanizante:
toate creaturile de pe lume, sentimentele, gândurile şi experi- fascismul şi comunismul, expresii ale unor ideologii
numai omul are calitatea de a enţa. Ele sunt simboluri, semne, teribile. Mulţimi întregi au fost, pur şi simplu, spălate
comunica prin limbajul vorbit. embleme. Ele nu sunt Adevăr. Ele pe creier de către Hitler, Mussolini, Lenin, Stalin,
Iar puterea de a folosi cuvinte- nu sunt realitatea“. Mao, Ceauşescu... Acestui gen de adicţie îi este desi-
le este unică şi cu adevărat o gur preferabilă adicţia la cuvintele potrivite ilustrate
minune divină atunci când ele Drogurile sunt substanţe ce de marea literatură universală de la Homer încoace,
sunt folosite în mod potrivit. şi-au găsit receptori în organismul trecând prin Dante, Shakespeare şi până la Faulkner,
nostru, care acţionează prin gră- Cortazar sau Gabriel García Márquez. Aici puterea
Având în vedere aceas- birea, încetinirea sau modificarea cuvintelor se împleteşte cu perfecţiunea estetică.
tă imensă putere, problema proceselor unui anumit organ. Soţia mea are o veritabilă adicţie pentru literatura
noastră este cum să folosim Aceste substanţe provoacă tole- lui Jane Austin, eu „sufăr“ de adicţia pentru aceea a
cuvintele. Limba are forţă de ranţă şi dependenţă. Dependenţa lui Thomas Mann...
viaţă şi de moarte. Folosim este o noţiune generalizată, există
oare întotdeauna cuvintele ca persoane dependente de internet, Joseph Addison scria într-un loc: „Cuvintele, când
să construim ceva sau ca să de fast-food etc., aceasta pentru că sunt bine alese, au o atât de mare forţă în ele încât o
distrugem? Suntem, în cuvin- orice substanţă care induce o stare descriere adesea ne dă o idee mai vie decât peisajul
tele noastre, plini de dragoste de bine, mai mult sau mai puţin ve- însuşi descris“. Este cum nu se poate mai adevărat,
sau de ură? De amărăciune ori ritabilă sau falsă, activează un sis- ajunge numai să ne gândim la Stendhal, Tolstoi, sau,
de bucurie? De victorie sau de tem de recompensare a creierului de ce nu, la minunatele descrieri din Craii de Curtea
înfrângere? Ca o unealtă rară, care eliberează anumite substanţe Veche ai lui Mateiu Caragiale.
cu o asemenea magică putere, precum dopamina sau serotonina,
cuvintele ne pot ajuta să ne ajungem scopurile în responsabile pentru starea de spi- Oameni luminaţi, în decursul timpurilor, au
viaţă ori ne pot arunca în cea mai cumplită depresie. rit individuală. Acest tip de dependenţă se numeşte realizat cât este de esenţială puterea cuvintelor.
Ştiinţa a dovedit că în creierul uman cuvintele pro- dependenţă psihică şi e foarte puternică. Nu altfel „Cuvintele sunt vocea inimii“ a spus Confucius
voacă efecte specifice, urmate de reacţii fiziologice acţionează cuvintele, cu puterea lor de persuasiune. şi, parcă oarecum complementar, „Cuvintele sunt
care produc fie plăcere, fie disconfort la nivelul în- „Cuvintele, scria Rudyard Kipling, sunt, desigur, cel imaginea sufletului“, a adăugat Goethe. „Cuvintele
tregului organism. De exemplu, atunci când suntem mai puternic drog folosit de omenire“. sunt pistoale încărcate“ avertiza Jean-Paul Sartre, în
agresaţi verbal, presiunea sângelui, ritmul respiraţiei Ca şi vinul, cuvintele îmbată, produc euforie. vreme ce Balzac considera că „Oamenii pot fi ucişi,
şi tensiunea musculară se modifică în mod brusc şi Efectiv, sunt oameni care se îmbată cu cuvinte. La cuvintele – nu“. Iar Emily Dickinson mărturiseşte:
semnificativ. Ne îmbujorăm la faţă când suntem lă- noi, fenomenul l-a remarcat de timpuriu (1873) Titu „Nu ştiu nimic pe lume care să aibă mai mare putere
udaţi, iar complimentele ne provoacă senzaţii dintre Maiorescu în studiul Beţia de cuvinte publicat în decât un cuvânt. Uneori scriu unul şi mă uit la el
cele mai plăcute. Este limpede că puterea de influ- „Revista Contimporană“ şi subintitulat Studiu de până începe să strălucească“...
enţare a cuvintelor nu poate fi subestimată. În mod patologie literară. El satiriza acolo frazele supra-
extrem de potrivit, poetul Alexandru Vlahuţă rostea încărcate şi, prin aceasta, confuze, numind boala Aşadar, cuvintele pot crea o lume sau o pot dis-
un mare adevăr în următoarele versuri: „Ca-n basme-i de care suferă flecarul lipsă de idei. Studiul avea ca truge. În consecinţă, trebuie să alegem cu foarte mare
referinţă limba cultă românească, în special aceea a grijă între cuvintele răului şi cele ale binelui, între
a dărâma sau a clădi. În cele din urmă, cuvintele
suntem noi! ■

→ pe idealurile şi pe principiile care sunt revendicate şi statistic, ameninţarea teroristă sau alte frici induse fiind obsedată de dominaţie, de privilegii şi de con- – ediţia a X-a
de însăşi discursul Puterii?! Mai poate fi construit progresiv în mentalul colectiv – boli misterioase, fla- servarea acestui statu quo convenabil, în care tot ce
un discurs alternativ, în aceste condiţii, fără să cazi gele mortale, războaie locale care tind să se extindă contează este profitul. O întoarcere la om, ca principiu
în păcatele extremismului?! etc. –, care necesită o sporire a securităţii, a suprave- fundamental şi ireductibil, un neo-umanism care să
Evident că se poate. Şi aici intervine rolul inte- gherii indivizilor, încălcarea libertăţilor individuale conceapă omul în relaţia sa structurală cu natura la a
lectualului independent, al scriitorului, al omului şi a intimităţii personale, toate acestea sunt doar cărei restructurare, nu destructurare, trebuie să par-
implicat social, care nu se lasă anexat la discursul câteva exemple ale manierei în care discursul Puterii ticipe, poate fi cheia unui discurs care să pulverizeze
Puterii. Forţa cuvintelor sale nu vine din speculaţii aşa-zis democratice poate fi devoalat ca fals, agresiv pseudo-discursul unei Puteri conştiente şi interesate
abstracte sau dintr-o expresivitate exterioară, ci din şi partinic, doar cu o nuanţă deasupra celui totalitar. doar de Putere şi de beneficiile ei.
puterea de a demonstra clivajul dintre discursul Intelectuali precum Noam Chomsky, Slavoj Zizek,
oficial şi realitatea profundă, dintre PR-ul agresiv şi Jean-Claude Rancière, Jean-Luc Nancy, Umberto Puterea cuvintelor puse în relaţie cu adevărul şi
precaritatea contextului, dintre construcţia socială a Eco, Emanuele Severino etc. şi chiar intervenţiile reconstrucţia societăţii nu poate să vină decât din
unor ficţiuni convenabile Puterii şi agresivitatea cu actualului Suveran Pontif, Papa Francisc, unul dintre abandonarea voinţei de Putere (nietzscheene sau
care aceasta tinde să înlăture orice alternativă care i-ar cei mai lucizi şi oneşti intelectuali contemporani, nu), a ruperii cordonului ombilical dintre structurile
putea periclita privilegiile. Idei precum culpabilizarea dincolo de atributele sale de lider religios, submi- Puterii şi privilegiile pe care aceasta le activează în
eternă a claselor defavorizate, discutate mereu global nează permanent discursul unei Puteri dezavuate ca interiorul unei lumi din ce în ce mai radicalizate, mai
atomizate şi mai antagonice. ■

12 Nr. 10 (146) ♦ octombrie 2015 Scrisul Românesc Eseu
Poezie
Adrian Praful dintre stele
– ediţia a X-a SÂNGEORZAN

În dimineața asta am învățat un cuvânt nou în ieșit dintr-o minte pe care o prețuiești? Cuvintele poate a apărut literatura, creată de vanitoși care cred că au o
engleză. Disgruntled. Sinonim cu nemulțumit, că n-ar trebui să iasă din gură, ci din minte. legătură directă cu Creatorul și pentru care cuvântul
dezamăgit, nesatisfăcut, nefericit, agravat ș.a. Îl e vehicul ce poate căra cu el înțelesuri ce merită să
voi uita repede, dar astăzi îl voi ține minte pentru că Vorbind de cuvinte ființele se împart în două mari rămână, deși știu bine că până la urmă totul va sfârși
e un cuvânt puternic, greu ca plumbul. Un reporter grupuri: cuvântătoarele, adică doar noi, oamenii, și în praful dintre stele
concediat de la un post de TV din Virginia a adunat în necuvântătoarele, restul lumii vii cu care încercăm să
el atâta nebunie și nemulțumire încât a devenit foarte comunicăm altfel decât prin cuvinte. Din această co- Ar mai fi cuvântul nerostit, nescris, aș spune negân-
„disgruntled“. A luat un pistol și i-a împușcat mortal municare necuvântătoarele, știm bine, n-au avut decât dit încă. Cel care germinează inform în mințile noastre,
pe doi colegi de-ai lui, doi tineri care nu-i făcuseră de pierdut, unele dispărând cu totul. Dacă cuvântul a înghesuit între gânduri care nu știm de unde vin și pe
nimic, care transmiteau în direct ceva banal, legat de fost în mod democratic primul pentru toți, de ce oare care nu mai știm să le controlăm. E cuvântul care n-are
viața orașului în care trăiau. Astăzi „disgruntled“ e doar noi, oamenii, îl putem folosi? Nu mi-e clar deloc putere, nu poate fi măsurat, nu poate răni sau bucura
în titlul tuturor reportajelor și e sinonim cu nebunie, și din păcate n-am pe cine să întreb. Am încercat de pe nimeni. Nu încă. Multe aberații, monstruozități pot
crimă fără rost, moarte, răzbunare, narcisism cu pis- multe ori și m-am ales doar cu dureri de
tol, ş.a. În fiecare zi învăț astfel câte un cuvânt nou cap și cuvinte grele, care îmi transmiteau porni de acolo.
în engleză, legat de crima, sau masacrul local a zilei, să mă las păgubaș pentru că nu am ajuns Cosmologii de astăzi vorbesc tot
sau de o nenorocire internațională, care ne afectează să înțeleg fundamentalul. Adică esența
mai puțin, pentru că se întâmplă departe, peste oceane, prafului dintre stele. mai mult despre acea dark matter și
peste galaxii, peste puterea noastră de-a ne conecta real acea dark energy (materia cenușie și
cu ceea ce nu ne privește direct. Cuvântul rostit se pare că a apărut energia cenușie), două forțe obscure,
primul, deși nu știm Cine la rostit și de dar majoritare în univers (peste 90%)
În America există o zicală pe care-o știu și copi- ce a făcut-o. Noi, oamenii, clar niște care una se opune, alta contribuie la
ii. Mai ales copiii. Zice cam așa: „pietrele şi bețele bieți imitatori, l-am prins din zbor, l-am expansiunea lui. Savanții spun că
pot să-mi rupă oasele, dar cuvintele grele nu mă pot ciuntit, mutilat și multiplicat după bunul ele există indiscutabil, țin universul
atinge“. Așa să fie oare? Poate că e o zicală făcută să nostru plac, până am ajuns la cuvinte ca împreună, dar nimeni nu știe ce sunt,
ne dea curaj și putere să ne păzim de cuvintele care „disgruntled“ și la altele care așteaptă sau cum au apărut. Unii speculează
ne pot răni. Căci ce ne poate răni mai tare decât cu- nedefinite, ascunse perfid pe țeavă. Sunt că sunt resturi rămase după marele
vântul, care se spune că a fost primul. „La început a oratori care au avut sau au această pu- big-bang care a creat universul într-o
fost cuvântul“, adică cu asta ar fi început lumea chiar tere magică a cuvintelor rostite. Istoria milisecundă. E marea provocare a
înainte de big-bang, de expansiunea universului, de e plină de ei, și vor mai fi mulți care îi vor schimba științei și nici ciclotronul din Elveția
apariția vieții, a omului. Adică a cuvântătorului care cursul amețind mulțimile în cuvinte meșteșugite. La nu a reușit să descopere acea particulă. Se vorbește
a inclus rapid în arsenalul său această primă unealtă început a fost cuvântul, dar acum avem media, făcută tot mai mult nu despre univers, ci despre multiversuri,
de comunicare, cuvântul, care atunci la început plutea să-l propage. lumi la care nu vom putea ajunge niciodată. Unde
între praful dintre stele și galaxii. Ce te poate durea poate că la început n-a fost cuvântul, ci altceva. Cum
mai tare decât rana unui cuvânt greu care te-a lovit în Cuvântul scris ne aparține cu siguranță și Creatorul am reacționa oare dacă am afla că aceste forțe obscure
plin? Ce te poate face mai fericit decât un cuvânt bun s-a făcut că nu bagă de seamă când ne-am permis asta. sunt doar particule din acel prim cuvânt, care ar fi fost
Scrisul e inventat de om, pentru că e singura cuvântă- la început Cuvânt pe care Creatorul („disgruntled“ pe
toare care are prostul obicei să viseze la nemurire. Apoi noi?) ar putea să și-l ia oricând înapoi. ■

Tatuaje pe marmură — Da, da, au dreptate, Femeile de care le agățasem
Dau din cap atinși cititorii Înțelepte luaseră alte zboruri.
Pe vremea aceea cuvintele Punându-ne ca pe niște ierburi rare
Însemnau atât de mult pentru noi Pe rănile lor ascunse Doar tu căreia nu apucasem
Încât eu îmi tatuam pe piele Să-i spun nimic
Tot ce spuneai. De-asta poate trăiesc poeții mai lung Stăteai mai ușoară ca aerul pe o aripă
Tu îmi torceai vorbele pe sărite Cu o pagină-două rămase nescrise. Și liniștită citeai versuri păsărilor.
Pentru mai târziu Trebuie să existe în cer o secțiune
Când poate te vei apuca de împletit mănuși Unde poemele despre moarte Linia moartă
Pentru nepoții care vor uita să ne citească. Sunt citite de îngeri izgoniți
Care în hohote de râs — Ce e un deadline?
Pe corpul meu nu mai încăpea nimic Dau premii postume. Ne întrebă profesoara de engleză
Fiecare cuvânt al tău era acolo. Și ea nesigură de rostul morții
Cuvinte plutitoare Într-o limbă încă vie.
Când ți-au scăpat primele vorbe de dragoste
Pielea mea era plină Îmi e frică să mă mai uit la cer. — O linie moartă, zise unul
Din creștet până-n tălpi. Păsările fug speriate. Pe care sunt scoși neputincioșii
Și atunci am luat săgeata Norii desenează cercuri de foc Și locomotivele cu aburi.
Am înmuiat-o în cerneală Prin care dacă n-aş ține ochii închişi
Și mi-am străpuns inima. Aş aluneca asemenea unui ou imperfect — Un labirint cu ieșire la cer
Scăpat de gravitaţie. Sau:
Premii postume — Ziua și ora exactă
Într-o zi priveam un avion Când ciobanul mioritic
Ce noroc au cu moartea poeții! Şi el a început să cadă. Va muri sătul de așteptare.
Cum ni se face puțin frică Din burta lui săreau îngroziţi
Cuvintele ies din noi speriate Oameni agățați de cuvinte plutitoare Eu tac răsfoind degeaba dicționarul
Ca transpirație toxică Pe care chiar eu le rostisem cândva. Sub adăpostul vechilor înțelesuri
Un fel de exercițiu de fugă Care mă cheamă încă
Dintr-o religie în alta La urmă s-au salvat Dimineața la prima oră și
Până sub talpa lui Dumnezeu. Doar cuvintele mele de dragoste Seara cât de târziu.
Care pluteau cel mai bine.
Din vol. Tatuaje pe marmură
de Adrian Sângeorzan, Scrisul Românesc, 2006

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (146) ♦ octombrie 2015 13
Poezie
Carmen
FIRAN

Semnificaţia începutului

Dacă e să dăm crezare facerii lumii aşa cum a Upanișadele indiene (tratate filosofice datând din jurul Egiptenii îşi imaginau cuvintele ca fiind lucruri con-
ajuns ea la noi din scrierile sfinte, Creatorul a anului 600 înainte de Christos, bazate pe şi mai vechea crete. Dacă unei persoane i-ar fi fost furate cuvintele,
conceput totul împărţind, despărţind, aruncând Rig Veda) care evocă universul ca luând naştere în urma obiecte ale puterii personale, ea ar fi devenit vulnerabilă,
ici şi colo, în doar câteva zile, şi la urmă şi-a desăvârşit sunetului primar, voce umană a Principiului Etern. expusă la orice formă de agresiune sau abuz. Teama de
lucrarea, numind-o. Cuvântul este rostire dumnezeiască, a-ţi pierde cuvintele de forţă echivalează în epoca mo-
efortul divin de a pune capăt haosului. Prin el începe Ma- În cartea sacră Popul Vuh a civilizaţiei Quiche dernă cu slăbiciunea în faţa formelor de manipulare prin
rea Numărătoare a timpului şi fragmentarea luminii, se Maya din America Centrală este relatat Începutul ca limbaj pe de o parte, şi în alienarea cauzată de pierderea
delimitează limitele convenţionale ale infinitului şi apare „imobilitate şi linişte în întuneric, în noapte... Apoi sensului profund şi intim al comunicării, pe de alta.
expresia sfârşitului ca perpetuum mobile, permanentă a venit Cuvântul...“ Cuvântul atotputernic apare
transformare şi devenire. menţionat de mai multe ori în Vechiul Testament, iar Anticii foloseau deopotrivă norma predicţionistă şi
în tradiţia ebraică creaţia lumii derivă din motivele magică a cuvântului. Relaţia lor cu zeii, inexplicabilul
Odată cu momentul căderii cuvântului pe pământ, spirituale aflate în spatele limbajului. şi moartea ca preludiu al vieţii, era rafinată de sunete şi
lumea s-a deschis atât cât să n-o mai putem percepe cu frazări semnificante. Cuvintele erau considerate purtă-
privirea, şi-a desfăşurat marginile cât să ne întindem Dacă la început a fost cuvântul, despicând lumina toare de mari energii capabile să transmită divinităţii
disperat spre a-i atinge franjurile deşirate, şi-a etalat de întuneric, unind trupul cu spiritul, în cele din urmă mesaje prin care ordinea primară să fie schimbată.
polifonia de sunete cât să distingem cântecul lebedei de contează sensul şi călătoria lui. Suntem daţi cuvinte-
ultimul cântat al cocoşului, şi-a suprapus mirosurile şi lor în aceeaşi măsură în care cuvintele Numele era şi el entitate magică, păs-
ne-a sedus s-o mângâiem, s-o sfâșiem, s-o tragem în piept, ne-au fost date. Pe acest drum cu dublu trându-şi puterea şi după moartea fiinţei
s-o dăm afară, să ne îmbătăm de ea şi să ne ameţească, sens poţi să parcurgi distanţe imaginare care l-a purtat.
mereu alta, o lume de vis, de aur, de coşmar, de carton, sau inimaginabile de la esenţă la des-
o lume dominată de cuvânt şi stăpânindu-l. Dar unde coperire, fiind în egală măsură maestrul Există în mai toate vechile culturi
se situează el în raport cu timpul, cu creaţia şi divinul? şi sclavul cuvântului şi, rând pe rând, încrederea în sacralitatea cuvântului co-
scufundător, magician, explorator, borâtor din gura Creatorului şi care odată
Cuvântul e timp prin definiţie, creaţie de natură aventurier sau constructor. re-rostit prin experienţa pământească, se
sacră. Apariţia lui desface întunericul, comandă di- întoarce prelucrat la El, în tentativa de a
versitatea formelor de viaţă şi materializează gândul Sentimentul că prin limbaj ne este decodifica misterul vieţii.
suprem al Creatorului prin apariţia omului ca desăvâr- lăsată o zestre cu tâlc, sau că ne este dată
şire a proiectului divin. o putere ascunsă, a marcat din cele mai Neatenţia noastră de azi pentru limbaj
vechi timpuri civilizaţii şi culturi, din ar putea fi privită, din această perspectivă,
Cuvântul e asociat cu Începutul în sens temporal Egipt în India şi Tibet, din America Cen- ca o îndepărtare de Dumnezeu. Pedeapsa
şi magic în toate vechile culturi şi mituri. În scrierile trală în Africa sau Japonia. În incantaţii, divinităţii de care ne înstrăinăm prin
egiptene, spre exemplu, zeul Thoth, inventatorul rugăciuni, imnuri şi ceremoniale religi- pierderea sacrului şi standardizarea co-
hieroglifelor ca simboluri ale discursului divin, cre- oase, sugestii şi transe hipnotice ori ritualuri magice se municării este de a bâjbâi prin propriile
ează lumea rostind-o. Numeşte diviziunile timpului şi foloseau anumite cuvinte considerate purtătoare de forţe noastre cuvinte neputincioase, îndepărtându-ne de Calea
spaţiului şi ele încep să existe. Numeşte elementele, capabile să producă transformări naturale sau supranatu- Vieţii şi pierzând Principiul Etern.
legile, mişcarea tuturor lucrurilor, dă nume formelor rale, să spargă mistere şi să atragă miracole. Intonaţia cu Creatorul îşi protejează misterul. Cărţile Sfinte sinte-
de viaţă. El este, conform „Cărţii morţilor egipteni“, voce tare sau murmurul sincopat de respiraţii şi pauze, tizează învăţături simple: Ridică-te dincolo de cuvânt şi
zeul puterii cuvintelor, al verbului creator, al magiei repetiţia cu o muzicalitate anume a unor sunete specifice vei ajunge esenţă sau, scăpând controlul, vei înnebuni.
şi al misterului mumificării. Thoth este recunoscut şi şi cuvinte de forţă în formulele verbale ale mantrei, in- Scufundă-te în el şi vei înţelege. Te ascunzi în cuvinte şi
de anticii greci care îl echivalează cu zeul lor, Hermes. cantaţiei sau invocaţiilor se presupune că ar elibera puteri tot prin ele te laşi descoperit. Comunicarea e jocul în care
latente pe care dintotdeauna profeţi, apostoli, mistici, aruncăm de la unul la altul cuvinte ca pe nişte mingi de aer
Crearea lumii prin cuvântul de graţie se întâlneşte preoţi, şamani, vindecători, lideri spirituali şi magicieni care ne pot lovi în piept, trânti la pământ ori ridica la cer.
şi în Gospel, în afirmaţia Sfântului Ion, conform căreia de toate naturile le-au folosit în scopuri precise. Arta comunicării ne poate pune în armonie cu noi
„La început a fost cuvântul“. Paralelismul se întinde la înşine, cu lumea şi instanțele superioare. ■

între revelație și nebunie litere îngâmfate, creste de munți și încurcături de alge, ne auzim unul altuia respirația
vocale de aer, consoane de pământ
câte un accent portocaliu căzut într-o apă tulbure, îmi plătesc cotele la timp
și sting lumina după fiecare silabă
în întuneric alegeam un cuvânt și îl repetam la nesfârșit versuri pătrate ori colțuri îngerești, decupări diafane m-aș putea considera un chiriaș norocos
pe muchia între revelație și nebunie dacă nopțile nu mi-aș auzi visele date la maxim
până își pierdea sensul obligându-mă să privesc în față toate nerostitele
care nu au mai încăput în mansarda noastră
silabele se încălecau într-o limbă încă neinventată continuam să repet același cuvânt extravagantă – ediţia a X-a
sau de mult părăsită, până la completa lui descărnare propriul meu cuvânt mă bântuie ca un strigoi
misterios și rece, aspru și absurd până la întunericul de început își strecoară limba perfid în cărțile rămase nescrise
când tot ce rămâne e hărmălaie asurzitoare tot ce vrea e ca stăpânindu-l
vocalele își pierdeau claritatea prin care osul alb fragil flutură încetarea luptei – să-l recunosc doar pe el de stăpân –
înăbușite ca animalele marine aruncate falangă ridicată spre cer cerându-i socoteală capul de plumb biciuind marginea lumii
într-un cazan clocotit pentru rătăcitori și morți –
se dezmembrau și cădeau cu zgomot trupuri fosforescente împinse din formă în sunet locuiesc în cuvânt ca într-o cămașă de apă
peste consoanele încăpățânate încă să țină ritmul mimez libertatea din încheieturi
cămașa de apă metafore gata mestecate mi se lipesc de pleoape
cuvântul era doar un bolovan de lut aruncat în ocean dumnezeu își încearcă pe vârful limbii
așteptam să se dizolve, îi pândeam dispariția locuiesc în cuvânt gustul propriei slăbiciuni
tot repetându-l compulsiv ca un infractor al limbajului m-am mutat în el cu arme, bagaje și păcate
care nu-și poate ține în frâu bucuria delictului ignorând profeția părinților: e o sfidare,
să nu-ți faci casă cu scară la cer îmi spun vizitatori de pe alte tărâmuri,
sunetele se dezlipeau pe rând să nu te minți răni camuflate cu iluzia rostirii până la capăt,
petale cărnoase cu unghii și sânge, resturi stelare când singurătatea te scapă pentru o clipă din brațe tatuaje pe artere deschise
pluteau în aer și se lipeau la întâmplare să nu ajungi să tânjești la iluzia altuia
de tavan și podea și mai ales nicicând Din volumul Cuvinte locuite
pe câte un scaun sau pe rochia mea să nu te încurci cu propriul cuvânt de Carmen Firan, Scrisul Românesc, 2006
aveam rochia plină de bucăți de cuvinte – păcătosul de sfânt
vocale scurte cu gâtul tăiat, silabe bondoace,
locul e strâmt

14 Nr. 10 (146) ♦ octombrie 2015 Scrisul Românesc Eseu

– ediţia a X-a Radu
POLIZU

Puterea emoțională a cuvântului

Trăim într-un univers complex din care vedem era cât se câştigă: „Da’ tu câţi bani faci?“ Ce se întâmpla ale populaţiei. Întregi subiecte devin de neatins pentru
doar un fragment. Dacă vrem să-l descriem în dincolo de perdeaua deasă a Atlanticului era nesemnifi- că numai menţionarea lor este considerată o agresiune.
cuvinte nu avem cum, decât printr-o simplifica- cativ. Cultura, arta, viaţa intensă, cea profesională, ideile
re şi mai mare. Dacă ne aventurăm într-o lume spirituală vehiculate, punctul de vedere? Niciun interes. „Cum Recentele intervenţii ale lui Donald Trump, candidat
eliptică exprimării, ne covârşeşte. Nimic din ceea ce am adică biletele la Operă sunt vândute cu mult timp înainte? la președinție din partea Republicanilor, se bazează, în
putea vedea nu poate fi descris corect. Suntem asemeni Păi ce, se duce vreun american la operă în New York?“ principiu, pe aceste frustrări. Cuvintele lui acuză, insultă
unor analfabeţi care vor să descrie cultura. Cuvintele, Ce poţi să-i spui?! „De fapt nu se vând, ci se dau la cei şi creează rupturi în societate, dar rezonează cu o parte
cât de eliptice pot fi! Încercăm să explicăm în detaliu homeless că nu au unde să doarmă.“ Stresul interacţiei considerabilă din electorat care simte că opiniile lor sunt
o idee doar pentru a constata că partenerul a înţeles era permanent. Ce să spun şi cum să nu creez un conflict filtrate de mass-media. Subiectele pe care le alege au
complet altceva. O luăm de la capăt, dar la un moment ca să putem termina berea fără ceartă? categoric un suport real, dar mult exagerat, iar modul în
dat renunţăm pentru că ne dăm seama că explicaţia se care sunt lansate acuzele creează dezbateri inflamatoare.
va bloca prin încrengătura de prejudecăţi. Ne resem- Întoarcerea la New York era mereu o uşurare. Erai Trump este „politically incorrect“ şi este foarte mândru
năm în evitarea conflictului. Păstrăm pacea. Prin email relaxat şi puteai dialoga. Simţeai că stresul îţi dispare, de asta, un businessman de succes, plin de el, lăudăros,
renunţăm să mai explicăm idei controversate care din paradoxal, în oraşul cu cel mai intens ritm din lume. agresiv, narcisist şi căruia îi place să fie în centru aten-
exprimarea frustă şi succintă pot fi greşit înţelese şi pot După o vreme de stat în New York am înţeles ceea ce ţiei folosind această prezenţă în a-şi promova numele.
aduce controverse sau poate chiar jigniri; discuţia se acea persoană îmi spusese despre etichetele pe care le Nimic din ceea ce el spune nu este nou, dar felul în care
încrâncenează, argumentele se aprind, sensul poate să puneam în discuții. Nimeni nu îşi impune un punct de o face, încărcătura emoţională şi tonul agresiv a adus în
se piardă în divagaţii, spiritele se încing şi pe forumuri vedere: îl explică, şi-l demonstrează, mai nou trimite atenţie subiecte de care politicienii de meserie se tem să
sociale online insultele curg. Cuvintele, altfel bine link-uri de articole cu care să-şi argumenteze poziţia, le abordeze pentru a nu-şi pierde capitalul electoral. Pe
intenţionate, au creat conflictul. Dar conflictul exista. dar în final te lasă să decizi singur. Totul este însă de- Trump însă aceste controverse l-au propulsat în centrul
Era ascuns în frustrări personale, în răzbunări necomi- monstrat cu grijă pentru interlocutor, în orice discuţie atenţiei, toată mass-media fiind cu ochii pe el, spre
se, în ura mocnită, în comportamentul „celorlalţi“, în fiind inserate elemente ale acestui „new-speak“ al co- disperarea partidului care îşi dă seama că acest discurs
discuţii paralele sau în ştiri culese din surse incendiare. rectitudinii politice. necenzurat le scade şansele unui succes electoral.
Cuvintele nu au făcut decât să le lase să se manifeste.
Nu sunt adeptul fenomenului, dar nu pot să nu-i apre- Pe partea cealaltă a Atlanticului, politicienii populişti,
Puterea cuvântului stă în încărcătura emoţională ciez valenţele. Este un mod de a-i face pe oameni să se mult mai numeroşi, fac cam acelaşi lucru. Impactul
care se află în spatele lui. Este doar un vehicul al unei poată auzi. Cuvintele care au o încărcătură emoţională cuvintelor este mult mai rezonant în mediul electronic
combustii energetice puternice proiectate către audienţă. puternică sunt filtrate şi transmise într-un context în care unde explicaţiile şi divagaţiile pentru clarificare care apar
cei din jur să nu fie jigniţi pentru ca schimbul de idei într-o conversaţie lipsesc. Este greu să explici idei com-
Aşa a apărut corectitudinea politică. Un compor- să poată continua. Pe lângă aceasta există şi o dorinţă plexe prin email într-un text frust și condensat. Şansele
tament aparent inofensiv pe care-l îmbrăţişezi ca să te puternică de dialog într-o societate multiculturală, mai de neînţelegere sunt mari şi consecinţele pot fi neplăcute.
păzească de conflicte. În America am întâlnit pentru ales în acest laborator uman care este New York City.
prima dată această manifestare socială pe care, venind din Când am fost invitat la o petrecere în Manhattan, în Un „tweet“ trimis din întâmplare de un funcţionar din
România comunistă, la început nu am înţeles-o. Era ceva primele luni după ce sosisem în oraș, mi s-a spus: „Este ministerul de exterior al Germaniei s-a răspândit ca un
fals să nu-i spui în faţă celuilalt că habar nu are despre ce foarte interesant că eşti din România, te rog să vii, ai o foc sălbatic prin mediile sociale arabe motivând mii de
vorbeşte și debitează prostii. Părea un joc social, în care grămadă de lucruri să ne spui, considerabil mai multe oameni din Siria să-şi rişte viețile lor şi ale copiilor lor
fiecare ştie că tot ce se întâmplă este doar teatru. Cu tim- decât dacă ai fi fost din Ohio“. şi să treacă marea în bărci improvizate ca să ajungă în
pul am priceput însă mai multe şi i-am înţeles valenţele. Germania. Intenţia mesajului era cu siguranţă diferită,
„Politically correctness“, sau PC, cum este prescur- dar eliptica mediului de comunicare a creat confuzia care
Mă aflam într-o lume nouă la care încercam să mă tată în State, are sigur un rol esenţial, doar că din păcate a energizat o criză umanitară ce supura de o vreme. Apoi
adaptez. Mentalităţile erau diferite, conversaţiile aveau formula este abuzată. Creează bariere pe care dacă le a venit şi discursul patetic al cancelarului care avea în
alt ton, modul în care cuvintele erau rostite era diferit. încalci eşti catalogat în diverse feluri de cei care se simt minte cu totul alt scenariu. Media înfometată de „buzz
Încercam să înţeleg ce este atât de diferit, dar la început, lezaţi. Ideea de a proteja sensibilităţile unora şi a nu folo- words“ şi „sound bites“, cuvinte explozive, l-a trunchiat
în vâltoarea evenimentelor adaptării într-o lume aparent si cuvinte ce pot fi considerate jignitoare este un proces şi criza a devenit o adevărată catastrofă umanitară care
făurită de alte fiinţe, era greu de decelat. Cineva mi-a care poate isca interpretări și deveni foarte complicat. va schimba Europa, un eveniment despre care copiii
spus că în discuţii sunt foarte „judgemental“, pun adică Mediul „american liberal“, adică cei de stânga, îl adoptă noştri vor învăţa în cărţile de istorie.
etichete și anateme. Eu care tocmai venisem din Româ- şi-l folosesc cu prisosinţă, iar pentru cei mai stricţi orice
nia să pun anateme? În niciun caz, este o interpretare abatere este o încălcare a unui principiu sacrosanct. Dar În Washington, preşedintele Obama, încercând să
greşită, cu siguranţă! Dar societatea te absoarbe şi un abuzurile sunt evidente şi deranjante, acumulându-se gestioneze situaţia, a trasat o invizibilă linie roşie, „red
alt mod de interacţiune se insinuează în tine fără să-ţi în timp și creând o frustrare care musteşte în segmente line“. Cuvântul a fost rostit, mediatizat, transmis şi in-
dai seama. Pe nesimţite, fără un efort conştient, după o terpretat în toată lumea şi a devenit propria sa capcană.
vreme de la venirea în America, o discuţie cu cineva care L-a legat de mâini şi înţelegerile cu partenerii pentru
trăia în România sau în comunitatea românească mi se găsirea unei soluţii au fost blocate de cuvânt. Numai
părea că avea ceva straniu. Lucrurile erau spuse tran- dimensiunile actualei crize l-au mai scuzat să încerce
şant, fiecare avea impresia că este în posesia singurului soluţii. Migraţia fără precedent spre Europa a adus în
adevăr, universal, opinia celuilalt aproape că nu conta, America discuţii intense. Lungi emailuri se schimbă, se
dialogul, dacă puteam să-l numim aşa, era nu pentru a trimit articole, se dezbate. Fiecare încearcă să-şi explice
explica ci pentru a afişa o opinie, singura valabilă. Erai viziunea aşa cum o percepe el, iar după un şir nesfârşit
lăsat să spui ceva numai pentru a fi agresiv contrazis: de mesaje documentate, când este evident că lucrurile
„Te-au spălat ăştia pe creier!“ Veneam la Bucureşti şi în- nu găsesc un numitor comun, se renunţă cu un politicos:
tâlneam oameni pe care îi vedeam prima dată şi care-mi „we agree to disagree“ (suntem de acord că nu suntem
explicau cu o convingere absolută cum este „de fapt“ de acord) şi toată lumea zâmbeşte.
viaţa în America. Nu fuseseră, dar aveau un nepot de
văr care a fost acolo în vizită două săptămâni. Opiniile În această atmosferă am plecat iar spre Bucureşti
lor erau de nezdruncinat şi orice intervenţie era privită unde berea rece era deja pe masă şi bunii prieteni cu
cu condescendenţă, „nu ai înţeles nimic, te-ai lăsat dus care aşteptam să mă întâlnesc dezbăteau situaţia din
de nas“. Asta era în anii ’90 şi speram ca lucrurile să se jurul ţării folosind din plin puterea cuvintelor: „Ucraina
schimbe. Nu exista un schimb de idei, ci un monolog de fapt este o invenţie. Decât să-i acuzăm pe ruşi, mai
în care cel care putea să vorbească mai tare îşi exprima bine am sparge-o şi ne-am lua partea noastră“. Uimirea
frustrările trimiţându-le ca nişte săgeţi otrăvite în lume. mea, naivă, „americană“, care n-ar ști ce să facă dacă
Nimeni nu întreba nimic. Pe nimeni nu interesa ce se o bucată din New Jersey care s-ar alipi peste noapte la
întâmpla „acolo“. Toată lumea avea monopolul adevă- New York, şi de ce ar face-o?, era evidentă. „Nu înţelegi
rului. Singura informaţie pe care erai lăsat să o strecori nimic. Cu ce-a greşit Putin? Te-au spălat ăia pe creier!“ ■

New York, septembrie 2015

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (146) ♦ octombrie 2015 15

Dacă de obicei cuvântul este perceput ca un mijloc Florentina
de comunicare, un liant social, tot cuvântul, ros-
tit sau scris – deci pus în libertate, ca extensie a Cuvântul ANGHEL
vorbitorului/scriitorului, încalcă relaţia biunivocă şi capătă
putere. Cuvântul este punctul în care un emitent şi mai care (de)construieşte
mulţi receptori se întâlnesc şi uneori chiar se confruntă,
iar cel care câştigă este tot cuvântul. În baza acestei versa- copiii Delta poartă kaki. Oh, nu, nu vreau sa mă joc cu du-le acestora educaţia necesară şi posibilitatea de a-şi
tilităţi, cuvântul şi-a revendicat statutul de lider în lumea copiii Delta. Iar cei Epsilon sunt şi mai răi. Sunt prea proşti exprima emoţiile în diverse forme artistice (poezie, desen
contemporană. Mânuitorii abili ai cuvintelor, antrenaţi să ca să poată citi sau scrie. În plus ei poartă negru, care e o etc.). Gardienii centrului Hailsham în care au fost educate
le pună sau să le smulgă măşti, să le pună în scenă adecvat culoare îngrozitoare. Sunt atât de încântat că sunt Beta.»“ clonele protagoniste ale romanului îşi propun să aibă o
pentru a construi/deconstrui idei, iniţiative, oameni şi soci- atitudine cât mai umană faţă de ele, tratându-le ca pe nişte
etăţi, ştiu că astăzi cuvântul are puterea. Învăţăm, educăm, Creatorul de sloganuri, Helmholz – stăpânul cuvinte- copii normali care însă trebuie să aibă grijă de corpul lor şi
formăm prin cuvânt, prin ceea ce spunem, nu prin ceea ce lor magice din lumea nouă pe care Huxley ne-o pregătea să fie pregătiţi pentru donaţii. În baza unui discurs lacunar
facem, căci e mai uşor să lansăm sloganuri şi acestea să (1932) –, este o clonă din clasa Alfa, dotată cu imaginaţie clonele sunt crescute cu un sentiment puternic că sunt
lucreze, să crească în mintea în care au fost, mai mult sau şi creativitate, care simte că dincolo de cuvintele înşirate foarte importante atât ele cât şi arta lor, sunt încurajate să
mai puţin discret, însămânţate. Iar dacă se ataşeze de lucruri şi să colecţioneze creaţii artistice ale
terenul nu e aderent, cuvântul repetat se în sloganuri foarte eficiente sau rime hipnopedice altor colegi şi obiecte din afara centrului. Fragmentele de
strecoară, se insinuează şi se dezvoltă. se află ceva mai mult, că acele cuvinte puteau face informaţii, deşi conforme cu realitatea, nu pot construi o
mai mult sau puteau face şi bine: „Vezi tu [...] imagine clară a acesteia. Deşi cuvântului „donaţie“ era
Nu este vizat procesul prin care sunt chiar bun să inventez expresii – ştii, genul de frecvent folosit de gardienii care le păzeau şi le educau în
cuvântul, îmbrăcând forma sloganului, cuvinte care te fac să sari brusc, ca şi când te-ai acelaşi timp, relaţia dintre clone şi faptul că aveau să doneze
de exemplu, îşi manifestă puterea, ci organe până la încetarea din viaţă nu le era clar explicată.
existenţa unui teren pe care cuvântul fi aşezat pe un ac, par atât de noi şi Acestea îşi dezvoltau imaginaţia pe frânturi de informaţii şi
construieşte şi deconstruieşte deopotrivă, captivante chiar dacă sunt despre ceva incertitudini prin care unii gardieni încercau să le orienteze.
pe care cuvântul ne avertizează împotri- în mod evident hipnopedic. Dar asta nu Adolescentul Tommy, o clonă care nu reuşeşte să convingă
va propriei puteri, căci opera literară îi pare suficient. Nu este suficient pentru prin desenele sale, este încurajat de Miss Lucy să se ac-
permite să facă acest lucru, într-un mod expresii ca să fie bune; ceea ce faci cu cepte ca atare pentru că nu este vina lui. Acest gardian îi
convingător şi fără risc, într-un spaţiu ele trebuie să fie de asemenea bun.“ dezvăluie că nu sunt învăţaţi suficient şi că dincolo de ceea
fictiv. M-am oprit la două romane: Minu- ce li se spune este ceva ce nu îşi pot imagina, referindu-se
nata lume nouă de Aldous Huxley şi Să Helmholz însuşi crescut în limitele la realitatea dură de dincolo de zidurile centrului. Centrul
nu mă laşi să plec niciodată de Kazuo Ishiguro, care unei condiţionări eficiente luptă în za- Hailsham demonstrează în cele din urmă că prin folosirea
arată cum se construiesc identităţi infirme, respectiv dar cu trăirile care nu îşi găsesc forma în adecvată a cuvintelor, încurajând în acelaşi timp exprimarea
cum se naşte un suflet, prin cuvinte. În ambele cazuri cuvinte, căci nu fuseseră cuvântate nici prin artă, se pot descoperi şi construi suflete.
personajele sunt clone, deci libere de context familial pentru el. Cuvintele, care i-au construit
şi uşor de supus unei metode eficiente de educaţie în grup. personalitatea şi i-au dat şansa de fi feri- Cele două romane, ambele aparţinând spaţiului englez,
cit cu ceea ce este, i-au îngrădit abilita- ilustrează puterea cuvintelor de a construi şi deconstrui
Clonele din Minunata lume nouă sunt educate prin tea de a-şi exprima trăirile, i-au amputat o parte din suflet, suflete, dar mai ales puterea acestora de a crea o lume com-
hipnopedie, insuflându-li-se o stare de mulţumire faţă căci i s-a restricţionat accesul la literatură reprezentată plexă în care cuvântul îşi dezvăluie măştile şi se explică.
de clasa socială pentru care au fost create şi li se repetă simbolic de volumul de opere complete de Shakespeare Dacă nu avem acces la experimente de genul celui din
aspectele pozitive care definesc această clasă (Alfa, Beta, închis, împreună cu Biblia, în seiful lui Mustapha Mond Hailsham, cu siguranţă observăm în jurul nostru cum suflete
Gama, Delta sau Epsilon). Textele auzite în difuzoare sunt (the Controller), care conducea / controla Europa de vest. sunt amputate prin trecerea literaturii pe o linie moartă. ■
simple şi clare: „«…toţi purtăm verde», a spus o voce caldă În romanul Să nu mă laşi să plec niciodată (2005),
dar foarte clară, începând în mijlocul unei propoziţii, «iar Kazuo Ishiguro încearcă, dimpotrivă, să demonstreze
printr-un experiment că şi clonele au sentimente, oferin-

Puterea cuvântului, Mariana
Buciu

De la începuturile lumii și până astăzi, oamenii n-au puterea sufletului
încetat să caute cu atenție și migală ,,cuvântul
ce exprimă adevărul“ propriilor lor gânduri și cuvântului fără reflexivitatea lui este incompletă, rece și sunt încurcate cu schimbul cuvintelor banale, cu sclavia
nepersuasivă. Sinceritatea şi reflexivitatea merg mână experiențelor cotidianului. Lansez prin urmare un SOS
în mână, pentru că numai acel cuvânt care vine din con- tuturor oamenilor: ,,Salvaţi-vă prin poezie sau măcar prin

simțiri, reiterând marele act creator al lui Dumnezeu și vingere, din suflet este credibil, iar nu cuvintele seci şi cuvântul obișnuit, sincer și politicos! Respectați-vă prin
determinându-și chiar destinul prin cuvânt, după cum spune reci, de lemn sau chiar de apă. Ideea e să comunici și să cuvânt, căci puterea lui este incomensurabilă, acum te
și textul talmudic: „Fii atent la gândurile tale/ Pentru că ele te comunici. Din păcate, oamenii își ascund adevăratele urcă, acum te coboară, dacă nu ți-ai pus la punct încă din

vor fi cuvinte!/ Fii atent la cuvintele tale/ Pentru că ele vor fi trăiri, idei, concepții, își pun măști, pentru că au iluzia timpul formării tale inițiale un ghid de utilizare corectă și

fapte!/ Fii atent la faptele tale/ Pentru că ele vor fi obiceiuri!/ falsă că doar așa se simt în siguranță, că doar astfel dețin de trăire onestă! Și mai trebuie amintit un lucru: cuvântul

Fii atent la obiceiurile tale/ Pentru că ele vor fi caracterul tău!/ controlul, că doar așa sunt puternici. Mitropolitul Simion rostit trebuie să fie asemenea diamantului mic, dar de mare
Fii atent la caracterul tău/ Pentru că el va fi destinul tău!“ Ștefan spunea despre cuvinte că ,,sunt ca banii“. Așa cum preț. Cât timp nu ai vorbit, cuvântul a stat în puterea ta, de
Prin urmare, suntem ceea ce rostim! Cred cu obstinație în merg la shopping şi aruncă banii în toate părțile, pe tot felul îndată ce l-ai rostit, el te ține sub puterea lui… Încurcate

puterea mântuitoare a cuvântului, în puterea lui magică de a de nimicuri, fie că au nevoie, fie că nu, la fel folosesc şi mai sunt și căile Puterii, chiar și când e vorba de cuvinte!

vindeca şi de a îmbărbăta, în cuvântul sincer şi clar, tandru cuvintele: deseori se aruncă vorbe grele, derizorii, false, Criza lumii moderne s-a reflectat permanent și într-o

şi persuasiv, ferm și politicos în același timp. Substantivi- vulgare sau pur şi simplu dezonorante. Astfel de cuvinte te criză a cuvântului. Unii afirmau că ele, cuvintele, sunt
zând, constat că îmi vine să rostesc aproape involuntar, ca pot doborî, te pot anihila ca personalitate, îți pot zdruncina mijloace imperfecte de comunicare, că sunt prea strâmte
un dor perpetuu de un paradis pierdut al cuvântului, termeni încrederea şi echilibrul interior. Deci cuvintele sunt ca și marilor idei și elanuri care cer să încapă într-nsele. Poate de

ca sinceritate, claritate, tandrețe, politețe. Românii par să oamenii, buni şi răi, plini sau goi pe dinăuntru, cu rost sau aceea Blaga le-a înlocuit cu tăcerea, iar Nichita cu necuvin-

fi uitat ce înseamnă politețea gestului, dar și a cuvântului. fără rost. În funcție de ce rostim, același lucru primim, ce tele. Nichita neagă cuvintele, înlocuindu-le cu reversul lor,

Lipsa de politețe pare să fie, potrivit luiAndrei Pleșu, cauza plantăm, același lucru rodește. Cuvântul ca și pământul „necuvintele“, ca expresie a Cuvântului originar, care nu
tuturor eșecurilor contemporane. Cât de simplu, cât de pro- are aceeași capacitate de rodire, important e meşteșugul, trebuie să semnifice, să substituie obiectul, ci este obiectul
fitabil nouă ar fi să promovăm reciprocitatea, complicitatea angajarea, măiestria cu care îl șlefuim, iar poeții, precum însuși, lumea în potențială devenire. Asemenea textului

unei atitudini pozitive în comunicare, în rostire! Cât de Arghezi, știu cel mai bine lucrul acesta. Meşteșugul, biblic de fapt: ,,La început a fost Cuvântul și Cuvântul era

puternici am deveni! Pentru a obţine o astfel de atitudine potrivirea, contextualizarea nasc cuvinte poetice noi, la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul…!“. Noi, oamenii – ediţia a X-a

trebuie să conștientizăm responsabilitatea actului comuni- inedite, care umplu sufletul lectorului de emoții estetice obişnuiți, nefiind nici Blaga, nici Nichita, mari și puternici
cării, să cădem tacit de acord, să facem un pact ca ,,de mâine nebănuite. Lucian Blaga spunea că ,,poetul nu este atât creatori de poezie, de cuvinte poetice autentice, am putea
să fim mai politicoși în comunicare, mai sinceri în relațiile un mânuitor, cât un mântuitor al cuvintelor. El scoate face cu siguranță un lucru: să ridicăm mai des ochii și inimile

interumane“. Chiar etimologia cuvântului cuvânt din lat. cuvintele din starea lor naturală și le aduce în stare de spre cer… și în intimitatea propriilor rugăciuni să încercăm

,,conventum“, care înseamnă înţelegere, ne vine în ajutor. grație“, ele ajungând pe căi tainice la sufletul oamenilor. să ne salvăm prin cuvântul inspirat de credința noastră, de

În actul comunicării, arăta Tudor Vianu, tranzitivita- Iar sufletele au un fel al lor de a se înțelege, de a intra în nevoia noastră de eternitate, de Dumnezeu … şi cu siguranță
tea limbajului este foarte importantă. Dar tranzitivitatea intimitate, prin poezie, în timp ce ființele noastre exterioare vom deveni mai puternici și în fața vieții, dar și a morții.■

Scrisul Românesc Eseu

16 Nr. 10 (146) ♦ octombrie 2015

– ediţia a X-a Alexandru
OPRESCU

Cozi noi pentru unelte vechi

În 1946, George Orwell scria unul dintre eseurile la limbă în acest fel este făcută tocmai pentru că ei știu cu formă bine cunoscută de țara noastră – une nouvelle
care se revine iar și iar, Politica și limba engleză, adevărat ce înseamnă puterea cuvintelor. Câteva exemple langue de bois – noua limbă de lemn.
eseu ce conține același caracter peren tipic marelui prezente în româna uzuală arată această „înmuiere“ a
scriitor. În deschidere, acesta reamintește ce este de fapt sensurilor: dat afară – restructurat, omor – neutralizat, Cu nimic mai prejos decât Orwell în apărarea limbii
limba: „Civilizația noastră este decadentă și limba – așa minciună – dezinformare/inexactitate, crime de război – corecte, George Pruteanu, un neobosit promotor al lim-
se spune – trebuie să facă parte din colapsul general. În pierderi colaterale, prostituată – damă bii române, scria într-un articol în 1997 despre limba
consecință, orice protest împotriva abuzului limbii este de companie/escortă, sărac – defavo-
un arhaism sentimental, ca preferatul lumânărilor în rizat, scumpirea prețurilor – libera- de lemn: Limba de lemn este opusul
locul luminii electrice sau taxiurilor pompoase în locul lizarea pieței, șomer – personal fără transparenţei, ea trebuie descifrată,
avioanelor. În substrat există credința semi-conștientă ocupație, bătutul nevestei – violență citită printre rânduri. Limba de lemn
că limba se dezvoltă natural și nu este un instrument pe domestică. Eufemismele sunt mai ascunde realitatea, pe care o încap-
care îl modelăm pentru scopurile noastre.“ lungi, din mai multe silabe, cuvinte sulează în formulele prefabricate ale
compuse și expresii pretențioase, toate doctrinei despre CUM TREBUIE SĂ
Pentru Orwell, cuvintele au un proces transformator neutre, sintetice și relative, lăsând loc FIE REALITATEA. Din păcate, filologul
până în intimitatea mecanismelor raționale ale omului, de înțelesuri la fel de multe ca cei care nu a mai apucat să vadă cât de moderat
la fel ca orice altă unealtă indispensabilă. Ceea ce auzi, le aud sau, mai mult, create cu scopul a fost în următoarea sa afirmație, căci
ceea ce citești, ce tipare lingvistice îți creezi, acestea îți de a trece neobservate. nu departe de moartea sa, lucrurile
vor condiționa puterea de analiză și critică, abilitatea de avansează exponențial: Şi în discursu-
a construi și de a înțelege alte structuri. Frica de moarte este și ea un cata- rile unor politicieni din ţări cu bătrână
lizator al eufemisticii, căci nu credem democraţie, consolidată, întâlnim o
Nu este o condiție, spune Orwell, să se folosească că există limbă pe glob care să nu aibă limbă de lemn ad-hoc, ca rezultat al
limba literară, dar limba trebuie folosită pentru a exprima echivalente „mai puțin definitive“ dorinţei cutărui politician, de orice
o gândire, și nu pentru a o ascunde sau împiedica. News- pentru aceasta. A trece în neființă este culoare, aflat la ananghie, de a înce-
peak-ul din 1984 este, de fapt, o versiune a mai târziului o expresie uzitată în multe obituare din ţoşa lucrurile, de a evita spusa netedă,
Political corectness (corectitudinii politice), care se trans- ziar. A pierde pe cineva este alta, care, în tranşantă şi prea angajantă. Ce-i drept,
formă în chintesența acestei noi limbi de lemn pe plan subtext, propune și o regăsire. Nu mai în democraţie, ponderea fenomenului e
internațional, pe care multe națiuni încearcă din răsputeri este printre noi lasă interlocutorul să-și mai redusă, dar e departe de a fi nulă.
să o implementeze din limba mamă, engleza, în vernacular. imagineze unde ar putea fi. Poate la o
altă întâlnire. Sunt zeci de astfel de expresii care înlocuiesc Liberalizarea puterii a transformat
România este și ea printre țările care, deși având una un cuvânt de două silabe: a murit. Dacă în cazul acesta, limba de lemn într-un instrument general
dintre cele mai bogate limbi din punct de vedere al vo- evitarea unui adevăr dureros sau mai degrabă neplăcut, nu valabil, care, studiat și mânuit corespunzător, poate oferi
cabularului, dar mai ales al sensurilor și subînțelesurilor pentru cel în cauză, ci pentru cei încă vii, cadrează uzanța oricui ce se poate face auzit, puterea de a controla trecutul
multiple, adoptă această formă de „învăluire“ a terme- eufemismelor în cea explicată de dicționar, exemplele și prezentul, în speranța că o va face și cu viitorul. Etica sau
nilor într-o formă benignă, neexpresivă și, când este precedente ies din acest tipar, căci paralelismul de sens nu moralitatea, construcții la fel de ambigue, sunt prea slabe
posibil, nuanțate pozitiv, pentru care putem da exemplu numai că nu există, dar este intenționat evitat sau diluat la ca să nu pice pradă aceleiași denaturări.
aproape clasicul creștere negativă în loc de scădere. extreme. Însă ceea ce au în comun ambele problematici În încheierea eseului său, Orwell sintetizează această
Limba engleză este, bineînțeles, un calapod al acestor este aceeași abilitate de a releva puterea cuvintelor în viața limbă de lemn în cel mai clar și estetic mod, un dicton ce
expresii care sunt, în multe cazuri, calchiate, și care sună cotidiană și modul în care ne afectează. trebuie reamintit la nesfârșit pentru a nu pica în capcana
ciudat numai la început, căci le vom auzi de mii de ori puterii cuvintelor: Limbajul politic este creat să facă
până când le vom integra în propriile discursuri, punct Eufemismul nu trebuie blamat modo grosso, minciunile să sune a adevăr și crima respectabilă, și să
unde vom pierde lupta. bineînțeles, dar explicația DEX-ului se referă la oamenii dea o aparentă soliditate vântului. Limbajul politic este
cu bune intenții. Noul eufemism a luat forme din ce în ce doar o ramură, însemnată ce-i drept, dar cum cuvintele
Această extirpare a vieții din cuvinte, a reducerii mai manipulatoare, și poate că, pentru a putea delimita sunt cele cu care câteodată gândim și cele cu care ne
impactului, înlăturarea imaginilor clare și imediate din această ramură, o altă structură cu sens bizar ar trebui exprimăm realitatea, puterea lor este la fel de periculoasă
mintea auditorului, nu este un proces aleatoriu, sau orga- împrumutată, cum ar fi expresii corect politice, sau, într-o ca orice armă în mâna omului instruit. De aici, poate, și
nic, ci unul meticulos, studiat de experți lingviști și consi- proverbul, că nu-i bine să te joci cu cuvintele. ■
lieri politici sau de marketing. Modelarea instrumentului

Octavian Mihail Oralitate și scriere –
SACHELARIE două moduri de a privi lumea

Mă uit în arhiva personală de fotografii: amintiri, noastră existențială un areal afectiv, emoțional și cog- pe cont propriu, să treacă totul prin mintea sa, și nu
situații, personaje și fotografii sepia, favoritele noscibil care formează, ca un tot, esența umană… prin mintea altora. Posibilitatea pierderii esenței și
mele. Îmi cade în mână invitația la nunta bunicii originalității umane printr-un proces de scriere apare
mele dinspre tată, datată 25 aprilie 1893. Cuvinte îngrijite, Oralitate, pentru că demult cuvintele însemnau co- superb într-unul din „dialogurile“ lui Platon, Phaidros.
așezare elegantă în pagină, informații utile transmise cu municare orală, dincolo de simbolistica superbă a unor Filosoful grec descrie o discuție între faraonul Thamus
grijă… Puterea cuvintelor… Spuse, șoptite sau răstite, imagini. Și scrierea, inițial ca o întrepătrundere între și zeul egiptean Theuth, savant, cel care descoperise
scrise, cu izul unor însemnări afective, sentimentale. imagine și semn, până la scrierile clasice – greacă, ele- literele, numerele, geometria și astronomia. Theuth
Anul trecut am făcut în bibliotecă o expoziție cu o nistică și bizantine… Până la apariția CĂRȚII, ca mijloc îi cerea faraonului să răspândească printre egipteni
corespondență bogată între perechi celebre din lumea universal de cunoaștere și de transmitere a cunoașterii… arta și știința, în timp ce Thamus îi cerea lămuriri
literară. Caligrafie superbă, cuvinte alese, semnificații despre folosul fiecăreia dintre ele. Când a venit la
bogate și speciale, într-un cuvânt, comunicare autentică… Cultura orală a însoțit multă vreme societatea umană, rând problema literelor, Theuth a afirmat că scrierea
cuvântul scris fiind văzut ca un monopol ce conserva, i-ar face pe oameni mai înțelepți și mai cu ținere
Ana Blandiana, într-o carte despre… cărțile care de fapt, procesul de transmitere în masă a cunoașterii. de minte: găsit a fost leacul uitării și deopotrivă, al
ne-au făcut oameni, spunea că „fixarea în cuvinte este Cunoașterea, prin intermediul cuvântului scris însemna neștiinței. Faraonul Thamus ar fi replicat: „Preapri-
singura formă de perpetuare a frumuseților contemplate, putere, sub toate aspectele sale, acesta rămânând, multă ceputule meșter Theuth, unul e chemat să nască arte,
singura formă de conservare a emoției trăite.“ Și iată vreme, sub controlul unui grup de inițiați care serveau altul să judece, cât anume dintr-însele e păgubitor
cum puterea cuvintelor desenează de fapt în matricea o anumită structură politică. sau de folos celor ce se vor sluji de ele. Tu, acum, ca

În altă ordine de idei se considera că o difuzare în părinte al literelor și de dragul lor, le-ai pus în seamă →
masă a scrierilor (a cuvântului scris) ar fi însemnat o
sărăcire a esenței umane. Fiecare trebuie să gândească

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (146) ♦ octombrie 2015 17

O formă de manifestare Cecilia
a puterii cuvintelor CĂPĂŢÎNĂ

Pentru a putea exprima un punct de vedere asupra învață, creează sau construiesc, cuvintele emoționează, uzul vorbitorilor și absente în mod nejustificat din cel
temei Puterea cuvintelor, mă voi referi mai întâi uimesc, înfricoșează, înduioșează, bucură sau întristează mai „popular“ dicționar al românei, DEX-ul.
la definiția lexicografică a cuvântului. Acest ș.a.m.d. Știm că unii oameni datorează succesul în viață,
termen este polisemantic. Dintre multele sale sensuri, cel cariera, averea, aproape în totalitate, exprimării corecte, Lipsesc din DEX sintagme învățate în gimnaziu,
mai utilizat este cel de unitate de bază a vocabularului, îngrijite, eficiente sau expresive. La fel cum știm că alți la orele de limba română: cuvânt de bază, ~ regional,
cu o formă sonoră reproductibilă grafic și un conținut oameni, inteligenți și bine instruiți, din cauza unei expri- ~ arhaic, ~ popular, ~ învechit, ~ rar, ~ livresc, ~ nou sau
semantic. Cea mai simplă definiție echivalează cuvântul mări greoaie, neglijente sau deficitare, nu se pot bucura neologic, ~ sinonim, ~ omonim, ~ antonim, ~ polisemantic,
cu numele dat unui obiect, unui fenomen, unui act. nici de carieră, nici de avere. Să fie oare capacitatea de ~ paronim, ~ obscen, ~ trivial, ~ vulgar, ~ de origine …,
exprimare cheia succesului în viață? Răspunsul meu este ~ latinesc, ~ de umplutură, familie de cuvinte, ~ intero-
În DEX, sensul principal al cuvântului – „Unitate afirmativ! Iată de ce susțin cu fer- gativ, ~ moștenit, ~ împrumutat ş.a.
de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui mitate și convingere necesitatea
sens (sau a unui complex de sensuri) şi a unui complex unei alte politici în ce privește Nici următoarele sintagme
sonor; vorbă“ – e definit greșit. În primul rând, pentru studiul limbii române în școală. deosebit de frecvente nu sunt în-
că nu întotdeauna cuvântul este „un complex sonor“, ci, registrate în DEX: cuvânt de des-
în anumite cazuri, un singur sunet. De pildă, cuvintele a Din păcate, marii manipula- chidere, ~ de salut, ~ inaugural,
(articol, prepoziţie, interjecţie, verb auxiliar …), e (inter- tori de conștiințe sunt buni vor- ~ de mulţumire, ~ la deschiderea
jecţie, substantiv …), o (articol, numeral, pronume …), bitori. Apropo de manipulator noului an şcolar / universitar, ~ la
i (pronume, substantiv …) nu sunt alcătuite dintr-un și de actualizarea dicționarelor! lansarea cărţii, ~ de reculegere,
„complex sonor“, ci doar dintr-un sunet vocalic. În al DEX-ul nu înregistrează, la ~ de încheiere / de închidere a ...,
doilea rând, pentru că substantivul postverbal asociere acest cuvânt, sensul „persoană ~ de rămas bun, ~ de bun venit,
impune fie prepoziția cu (asocierea unui sens cu un care influențează prin diverse ~ către tineri, ~ către cititori, ~ul
complex sonor), fie construcția corelativă dintre … și … mijloace modul de a gândi și de președintelui, ~ul decanului, ~ul
(asocierea dintre un sens și un complex sonor), mai rar a acționa al altor persoane“. Și rectorului ş.a. Apar doar cuvânt
conjuncția și, folosită doar în varianta neliterară, de unde apropo de astfel de buni vorbi- introductiv sau cuvânt înainte,
e preluată în definiția din DEX (*asocierea unui sens şi tori manipulatori, să-l amintim cuvânt de ordine (cu o definiție
a unui complex sonor). pe Hitler! Aceștia nu au și nu redusă la „dispoziție dată de un
transmit idei, pun însă multă superior“), cuvânt-cheie, cuvânt-
Așadar, sub aspect fonetic, cuvântul e format dintr-un pasiune în loc de argumente, vedetă.
sunet sau un grup de sunete, cu o silabă accentuată. De- lasă o puternică „impresie artis-
cuparea sa dintr-un enunț rostit e facilitată, îndeosebi la tică“ asupra unor interlocutori Nu sunt înregistrate locuțiuni
vorbitorii nenativi, de reprezentarea sa grafică. Sub aspect surclasați de vasta acumulare adverbiale a căror frecvență
grafic, cuvântul reprezintă o succesiune de litere (sau o de citate, de referințe, plasate semnificativă în uz impunea
singură literă) între două pauze grafice, litere care repro- într-un discurs cursiv, fluent! recunoașterea lor: fără cuvinte, pe
duc sunetele respective. Sub aspect semantic, cuvântul Să ne-nțelegem, cursivitatea nu drept cuvânt, pe cuvânt, în adevă-
are unul sau mai multe sensuri. Sensului sau sensurilor e, în cazul la care m-am referit, ratul sens al cuvântului, în sensul
proprii li se adaugă, în anumite contexte, sensurile totuna cu coerența sau cu logi- bun al cuvântului (apar însă: cu-
improprii, figurate, expresive. Sub aspect frazeologic, ca unui discurs. Nicidecum! E vânt cu / de cuvânt, cu alte cuvinte,
cuvântul este un component al unei unități frazeologice. doar debitarea de idei care nu le într-un cuvânt, dintr-un cuvânt, în
Sub aspect lingvistic, cuvântul este o unitate care parti- aparțin, pe care – poate! – nici măcar nu le înțeleg, dar puține cuvinte, cu drept cuvânt, în
cipă la funcționarea semantică și sintactică a unui enunț. pe care, cu multă ușurință, le-au memorat. (toată) puterea cuvântului).
În privința locuțiunilor verbale, inventarul lor în DEX
Definiția „unitate de bază a vocabularului, formată Din fericire, există și acei buni vorbitori care nu-și e limitat la: a nu găsi sau a nu avea cuvinte, a pune un
dintr-o literă sau un grup de litere aflat(e) în succesi- propun să influențeze interlocutorii, ci doar își exercită, cuvânt (bun), a tăia sau a curma cuiva cuvântul, a începe
une neîntreruptă, corespunzătoare unui sunet sau mai în modul cel mai firesc cu putință, abilitățile de buni co- cuvânt, a cere (sau a da, a avea) cuvântul, a lua cuvântul,
multor sunete şi având unul sau mai multe sensuri“ ar municatori. Reușesc într-un mod excepțional să te facă să a-i lua cuiva cuvântul, a înțelege (sau a ști) de cuvânt,
putea rezolva problema apartenenţei cuvântului doar la vezi aievea și să înțelegi chiar și lucruri total necunoscute. a(-și) da cuvântul (de onoare), (a crede) pe cuvânt, a-și
nivelurile lexico-semantic, fonetic şi grafic. Explicaţia Te conduc, grație unei asamblări perfecte a cuvintelor, la ține cuvântul sau a se ține de cuvânt, nu-i cuvânt.
din Dicţionar de ştiinţe ale limbii completează aceste imaginea clară a acestor lucruri! Ar trebui completat cu următoarele locuțiuni verba-
niveluri cu cel morfosintactic, cuvântul reprezentând „o le: a face (a valora) cât o mie de cuvinte, a rămâne (a
unitate lingvistică complexă, realizată simultan ca unitate Agrearea, acceptarea, selectarea sau, dimpotrivă, lăsa pe cineva) fără cuvinte, a (nu)-și respecta cuvântul
fonetică, semantică şi gramaticală“ (op.cit., cuvânt). refuzul, respingerea termenilor vecini probează forța (dat), a-i da cuiva cuvântul său, a cere (a da sau a avea)
cuvintelor. Este extraordinară această capacitate a cu- drept(ul) la cuvânt, a-și încălca cuvântul (dat), a-și spune
În concluzie, cred că, prin observațiile de mai sus, am vintelor de a-și manifesta, întocmai oamenilor, preferințe cuvântul, a nu ieși din cuvântul cuiva ș.a.
atras atenţia asupra necesităţii de revizuire a definițiilor asupra proximității! Statornicia unor vecinătăți agreate Oricine înțelege astfel că eticheta „revăzută și adăugi-
lexicografice. În materie de noi ediții ale unor dicționare sau preferate e proprie combinațiilor lexicale fixe. Le tă“ a unei noi ediții a DEX-ului e falsă sau neîntemeiată.
importante, oricine constată că se practică copy-paste-ul învățăm și le folosim ca atare în familie și la școală. Când Pentru mine, capacitatea de selecție, de constrângere
chiar la case mari, la o scară … din ce în ce mai alarmantă. le descoperim într-un text și nu le deslușim prea bine și de asamblare exercitată de cuvinte asupra „partene-
E timpul să nu ne mai facem că lucrăm, ci chiar să lucrăm! sensul, apelăm la dicționare, cel mai adesea, la DEX. Iată rilor lexicali“ în actul de comunicare reprezintă una
de ce, încerc să completez lista unor asemenea construcții dintre formele cele mai reprezentative de manifestare
Cunoaștem și recunoaștem puterea cuvintelor! Afir- lexicale fixe ale termenului cuvânt cu unele frecvente în a puterii cuvintelor. ■
măm cu convingere: cuvintele lovesc, umilesc și distrug,
cuvintele mângâie, alină, vindecă și dau putere, cuvintele

→ tocmai contrariul a ceea ce înseamnă ele. Căci scrisul nu au nici măcar un singur gând al lor.“ a fost eliminat. Drumul scrierii a fost deschis, inven-

va aduce cu sine uitare în sufletele celor care-l vor Oralitate și scriere, două moduri de a privi, de a in- tarea mai târziu a tiparului, încununând acest proces.

deprinde, lenevindu-le ținerea de minte; punându-și terpreta și de a conduce lumea. Cultura orală, cultivată Trecerea la cuvântul scris, în ultimă instanță la CARTE,

credința în scris, oamenii își vor aminti dinafară, cu de antici și care considera timpurile arhaice perfect simbolizează dreptul fiecărei comunități de a promova,

ajutorul unor izvoare străine, și nu dinlăuntrul lor, prin imuabile, noul neavând acces. Doctrină conservatoare nediscriminatoriu, teorii, concepții, idei, gânduri… – ediţia a X-a

caznă proprie. Leacul pe care tu l-ai găsit nu e făcut să în care ordinea primordială este perfectă și trebuie Începutul mileniului trei este unul al Internetului, al

ajute ținerea de minte, ci doar readucerea aminte. Cât să rămână aceeași… Și cultura scrisă, care înseamnă rețelelor de comunicare. Paradoxal sau nu, Internetul

despre înțelepciune, învățăceilor tăi nu le dai decât înainte de toate, o comunicare de masă, de o mare nu este numai imagine, folosindu-se și de o oralitate

una părelnică și nicidecum cea adevărată. După ce cu penetrabilitate. Tocmai puterea ei de răspândire și de secundară, grupul social, caracteristic pentru oralitatea

ajutorul tău vor fi aflat o grămadă de prin cărți, dar circulație a făcut ca obiectul scris să apară foarte inco- primară fiind înlocuit de rețeaua virtuală, ca o caracte-

fără să fi primit adevărata învățătură, ei vor socoti că mod și chiar periculos pentru grupurile de inițiați care ristică a oralității secundare. Puterea aparține Interne-

sunt înțelepți nevoie mare, când de fapt, cei mai mulți își vedeau puterea amenințată. Astfel, balastul oralității tului, dar capcanele nu sunt puține… ■

18 Nr. 10 (146) ♦ octombrie 2015 Scrisul Românesc Eseu

– ediţia a X-a Gabriela Puterea predictibilă
RUSU-PĂSĂRIN și forța intempestivă a cuvintelor

Cuvântul exprimă ab initio nevoia de socializare, Cuvintele în hățișul confesiunilor narative despre ceremonialurile existenţiale, un al doilea
sentimentul de deschidere a universului interior, nivel, al integrării într-un corpus lirico-epic, o panoramare
purificarea prin simpla rostire, liantul între știut Dialogului interior (dedublare necesară pentru auto- în sincronie a lumii „dintâi“. Forţa de atracţie, resorturile
și neștiut, rupe tăcerea sau halucinantul discurs logoreic, analiză, cu cei doi protagoniști: eu și alter ego) îi cores- empatice se datorează fluidizării timpului şi spaţiului,
transmite emoția, manipulează afectele și configurează punde confesiunea, stare emoțională, în care cuvintele generării sentimentului de „ştiut“ şi mai ales confundării
identități. Cuvintele își caută spațiul cu har pentru a își manifestă puterea de seducție prin defulare. intenţionate a cuvintelor paronimice familial/familiar.
trece în lumea artei cuvântului. Și, odată ajuns, se me- Tezaurul magico-folcloric al descântecelor reperabil în
tamorfozează în înțelesuri la care ajungi numai plătind „Deşertul pentru totdeauna (Ed. Polirom, 2012) este spaţiul etnospiritual al Bulzeştilor este parţial salvat de la
vămile cunoașterii și ale trăirii sentimentului estetic. Abia unul dintre cele mai copleşitoare eseuri confesive ale uitare prin reproducerea unor acte de terapie ce vizează în
apoi le asculți în tihna dătătoare de speranță, pentru că literaturii române“ – astfel defineşte Dan C. Mihăilescu principal psihoterapia asociată cu elemente de medicină
singurătățile nu rezistă în fața cuvintelor. volumul lui Octavian Paler. Între labirint şi deşert, cele empirică, populară. Descântecul popular terapeutic cu
două imagini ale călătoriei interioare, scriitorul plasează structură poetică şi poietică este prezent în cărţile La Lilieci.
Și totuși… toate vieţile sale. Pentru că, scrie Paler, „omul are trei
vieţi relativ distincte. Una publică. Alta, particulară. În Cartea a VI-a La Lilieci sunt de reperat mai multe
Cuvintele nu salvează, cuvintele Şi alta pe care – în lipsa unei formule mai bune – aş texte ce se circumscriu descântecului de boală, ca o
pot fi inutile numi-o «secretă». Prin viaţă secretă înţelegând nu ceea atitudine de salvare a universului patriarhal prin terapia
prin cuvânt.
„Tu nu aștepți/ decât cuvântul/ ce va să izvodească ce ascundem de ceilalţi, din pudoare sau din interes, ci
din adânc/ precum un fruct între ramuri. (…) Întru- acea parte din noi asupra căreia nu avem niciun control În poemul Baba Niţu sunt descrise şi parţial reproduse
pare și cuvinte străvechi./ Tu tremuri în plină iarnă!“ – cum ar fi obsesiile, fantasmele, visele, subconştien- două descântece „de aplecatelea“ şi „ăla de scârbeală“.
Versurile lui Cesare Pavese fac trimitere la imaginea tul – şi unde nu ne putem minţi. Tot ce pot să spun Neuitând că lectorul de azi nu mai este în contact direct
care prinde concretețe prin folosirea contextuală a cu- (s.n.) despre această «viaţă de dincolo de oglindă» e că cu acest univers de practici rituale, Marin Sorescu sub-
vintelor într-o metaforă poetică reprezentativă pentru reprezintă imaginea mea cea mai fidelă, azi“. Aceasta liniază prin contrast şi comparaţie diferenţele dintre cele
stilul său: discursul liric se bazează pe imagini care este imaginea complexă a jurnalului: secvenţe alese din două feluri de descântec. Primul se spunea „doar la femei
nu mai au o relație directă cu o realitate concretă. Cu- cele trei vieţi, într-o alternanţă ce pare întâmplătoare, tinere/ Când să nască ele, când se făcea că varsă, când le
vintele generează imagini poetice, cuvintele compun dar care se supune unei logici interioare, cea care şi era rău“, al doilea „se descântă oricui se scârbea de ceva“.
un univers poetic. La finalul vieții, oricând va fi fiind impune ritmul naraţiunii.
acesta, ar trebui să fie mulțumit de universul creat și Textele reproduse de M. Sorescu, într-o atitudine
care a funcționat de cele mai multe ori paralel, arareori „Labirintul e o poveste de dragoste şi o poveste despre constantă de recuperare a acestora, sunt de o expresi-
complementar, cu proximitatea temporală și culturală. moarte. Ceea ce înseamnă că orice biografie – adică o vitate potenţată de contextul poetic ce atinge apogeul
De aceea, gestul suicidal al lui Cesare Pavese la doar istorie cuprinsă între o naştere şi o moarte – poate fi spusă prin producerea comicului de situaţie: cum baba le mai
42 de ani, ca și faimosul său jurnal Il mestier di vivere (s.n.) pe culoarele labirintului“. Aceste scurte consideraţii încurca, femeile o rugau: „Dă-le drumul/ Unul după altul/
(ce acoperă perioada 1935-1950, adică ultima din viața îl deconspiră pe O. Paler, evidenţiază aderenţa la comen- Şi organismul şi-l ia pe-l care-i trebuie“.
sa, până în anul morții) se concentrează simbolic în tariul subiectiv, apetenţa pentru călătoria în „labirint“,
fraza: „Toate astea îmi fac greață. Cuvintele (s.n.), ca şi mărturisirea explicită: în toate demersurile sale Terapia prin cuvânt și atitudinea de salvare de la uitare
inutile. Un gest. Nu voi mai scrie.“ Disperat în fața critice se redescoperă pe sine, cuvintele refac labirintul a unor cuvinte vechi și a unor practici magice au fost
descompunerii unei societăți, debusolat de o iubire și deslușesc deșertul. argumentele care l-au determinat pe M. Sorescu să scrie
imposibilă, Pavese nu mai poate comunica, de aceea despre o lume fascinantă, ale cărei cuvinte au însemnat
cuvintele sunt inutile. Terapia prin cuvânt cultură fondată pe cultură tradițională.

Verba volant, scripta manent Reconstruire caleidoscopică a lumii satului, Cărţile La Receptarea cuvintelor și efectele
lilieci reprezintă epopeea unui univers rural structurat pe lor asupra fondului emoțional-aperceptiv
Fraza din celebrul discurs al lui Caius Titus în se- moduri de existenţă arhaică, învăluit în savoarea „zicerii“
natul roman amintește peste timp că vorbele pot fi ușor olteneşti şi decodabil la cel puţin două niveluri de referinţă: Cuvintele sunt valorizate prin contextualizare. Aso-
uitate, cuvintele scrise rămân. Este însă momentul să unul al desfăşurării diacronice a vieţii arhaice, cu decupaje cierea cuvintelor generează cuvintele-simbol care devin
amintim că vorbim nu pentru a fi cronofagi, ci pentru sintagme recognoscibile: farmec-dureros (M. Eminescu),
a transmite idei. Aceleași cuvinte rostite și scrise au trei dinți din față (M. Sorescu), vânătoarea regală (D. R.
puteri diferite de a se proiecta în mentalul colectiv. Cele Popescu), orgolii (A. Buzura), jurnalul unui jurnalist fără
rostite sunt dublate de personalitatea comunicatorului, jurnal (I. D. Sîrbu) etc.
poveștile copilăriei sunt asociate cu imaginea celui
ce le-a spus, azi cu imaginea CD-ului, a radioului, a Cuvintele pot fi dublu funcțional: în interiorul tex-
televizorului. Arta de a transmite mesaj prin cuvinte tului și decupate și plasate sub forma unor aforisme.
este arta persuasiunii, este un act creator cu evidente Este cazul celebru al aforismelor lui Brâncuși (afirmații,
note de actorie. Și totuși, prea multe cuvinte obosesc, considerații, mărturisiri spuse, scrise circumstanțial).
procesele de receptare sunt îngreunate de barierele de Este și cazul aforismelor lui M. Sorescu, pe care noi
rostire, dicție, timbru, zgomote ambientale și, nu în le-am decupat din interviurile pe care le-am realizat cu
ultimul rând, de bariera culturală. Ar fi însă o imagine scriitorul și pe care le-am grupat, ca și concluzii, la finalul
a cuvintelor semnificative care nu se uită și se așază volumului Marin Sorescu. Imagini. Ethos. Evocări (Ed.
ca într-un candelabru de lumini. Cu cât sunt mai multe Academiei, 2007).
(prin acumulări succesive, prin reiterare, prin forța
poetică a mesajului cuvintelor), cu atât candelabrul va Puterea cuvintelor poate fi argumentată prin mijlocul
fi mai luminos. Când senectutea sau cauze obiective de transmitere și prin circumstanța creată pentru „împa-
intervin, luminile se sting pe rând, în ordinea în care chetarea“ mesajului: discurs la radio, rostire la megafon,
s-au așezat. De aceea se uită ce s-a citit ieri, nu se uită cuvinte însoțite de sunetul trompetei la anunțul prin sat.
ce s-a citit și s-a sedimentat cu mult timp în urmă. Când
toate luminile sunt la fel, imaginea este puternică, dar O temă specială ar merita să fie puterea cuvinte-
orbitoare, când sunt de culori diferite (culori conferite lor și manipularea afectelor, finalmente manipularea
de domeniile cunoașterii), candelabrul este un glob de identităților. Dublul limbaj și mesajul subliminal, ca
lumini atractiv din orice perspectivă. Dumitru Stăni- și manipularea cuvântului în raport cu tăcerea pot fi
loaie spunea o vorbă veche românească despre această teme în analiza scrierilor din perioada totalitarismului.
diferență sau nondiferență: „Are multă minte, dar e Puterea cuvintelor este inepuizabilă, cum inepuizabilă
toată de un fel!“ devine abordarea ei din varii perspective. Seducția
prin stil, manipularea prin claritate sunt tot atâtea
pârghii ale artei cuvântului. Rămân în actualitate
proba culturilor, tema multiculturalismului, efortul
intercultural și mai ales o întrebare: de ce continuă
tăcerea intelectualilor? ■