Binder1dfgf

4 Nr. 11 (159) ♦ noiembrie 2016 Scrisul Românesc Cronică
literară

Gabriel Ghid pentru combaterea amneziei
COŞOVEANU

Intervenţiile lui Adrian Cioroianu ca interpretant al la români
istoriei recente au, firesc, o parte asertiv-expozitivă,
dar, spre deosebire de multe alte abordări, îşi rezer- Istorie (şi sunt mai mereu în pericol să cadă în capcana pe părinţii lor, unii greu încercaţi, măcar afectiv, de anii
vă copios dreptul de a inserta şi un vector al dubiului, a tot felul de senzaţionalisme şi manipulări pseudois- terorii roşii? Un răspuns rezidă într-o schemă, previzibil,
sub formă interogativă (a fost sau n-a fost aşa? – rămâne torice, care există la tot pasul)”. De unde concluzia, pe tot de ordin pedagogic. Cea mai bună condamnare a
să decidă urmaşi dintr-o epocă mai „calmă”), dar şi temeiul unei logici indestructibile, că nu avem cum comunismului e cunoaşterea contextului în care au putut
pilduitoare, oarecum în genul nacazaniilor prin care evada dintr-o concatenare de fapte care ne-au parafat apărea chipuri şi măşti deformatoare de vieţi, precum
bătrânul cronicar Ureche înţelegea să (contra)puncteze existenţele, alternativa constând într-un vis de transva- Petru Groza, sau Gheorghe Gheorghiu-Dej, sau Ana
momentele atroce ale istoriei pe care o consemna, cu zare, curat exerciţiu literar, ceea ce ar trebui evitat câtă Pauker, sau Ion Gheorghe Maurer, sau soţii Ceaușescu.
un „simplu” contrafort moral: cele rele să nu se repe- vreme e vorba de discursul autolegitimant. Nu prin etichetare peiorativă rezolvăm, adică, ceva (folo-
te. Note de cronicar ne oferă contemporanul nostru sind, spre pildă, expresia „şobolani roşii” sau propunând
şi în Nu putem evada din Istoria O fi românul născut poet – o expresie valabilă în execrarea lor prin scrierea numelor odioase cu iniţială
noastră. Cea mai frumoasă poveste siajul romantismului emergent în Principate, ca fer- minusculă), ci prin aprofundarea unor mecanisme
(vol. II, Curtea Veche, 2016, prima ment patriotic, nicidecum psihosomatic – dar micro- societale care implică un număr considerabil de vari-
parte apărând în 2013, sub gene- abile, din geopolitică, psihologie, antropologie, studiul
ricul Cea mai frumoasă poveste. istoriile, în sensul Şcolii de la Annales, mentalităţilor, etologie ş.a.m.d. Chiar şi nişte „simple”
Câteva adevăruri simple despre is- nu se scriu în termeni emoţionali şi cifre vorbesc despre natura şi perpetuarea răului, sub
toria românilor, la aceeaşi editură, lozincarzi. Pentru că o parte însemnată formele imposturii, acomodării rentabile, amorale şi
şi tot ca urmare a serialului TV 5 a contribuţiilor lui Adrian Cioroianu ale apetitului oamenilor pentru linguşeală şi servilism.
minute de istorie), pe ideea ne- la înţelegerea lumii de astăzi au în Aflăm, de exemplu, că românul cel mai cunoscut pe glob
cesităţii digerării intelectuale, cu centru demantelarea comunismului în secolul al XX-lea nu a fost nici Iorga, nici Brâncuşi,
toate cele (de la figuri de proră ale (a se vedea, neapărat, şi Pe umerii nici Enescu, nici Ana Aslan şi nici, să zicem, Nadia Co-
naţiei la patibulari care ne-au tras lui Marx. O introducere în istoria măneci. Celebrisim pe glob nu era altul decât Ceauşescu
înapoi, făcându-ne premoderni comunismului românesc, din 2005), însuşi, printr-o propagandă intensă comisă pe banii
în postmodernitate), a traseului mesajul subreptice al textelor menite poporului: despre el s-au publicat, în doar un deceniu,
nostru din ultimele decenii. să lumineze scene obscurizate, uneori, peste 100 de volume encomiastice, în 34 de ţări (mai
de mass-media zgomotoase şi intere- mult şi mai fioros-laudativ în Grecia şi Italia, ori din pro-
Miza instructivă, expurgată de sate, se rosteşte în jurul imperativului comunismul unora, ori din pură strâmtorare financiară)
pedanterii, este clară, modalitatea informării (respectiv al depoetizării şi în 21 de limbi. Un indian îi dedicase scrierea Nicolae
– vizitată de charisma scriiturii, şi defolclorizării faptelor), urmate, Ceauşescu – o viaţă de un dinamism fără seamăn, iar
care imită colocvialitatea, iar obligatoriu, de un interogatoriu critic, un grec publicase nişte ditirambi sub incredibilul titlu
pariul cu sine – acoperit. Pentru că, dintotdeauna, au- cu mers în amonte, de tipul „cum s-a Nicolae Ceauşescu – demiurgul noii Românii.
torul a făcut apel la resorturile retorice ale poveştii, ca putut ajunge la aşa ceva?”. Iar volumul
simptom al unei sensibilităţi culturale, propunându-şi, de faţă desfăşoară exemple duium, Cum se observă, iarăşi pilduitor este că practicile
cu modelul naraţiunii care fascinează copiii în faţă, unul mai revoltător decât altul, pentru „veteranii” care maloneste nu au frontiere şi conştiinţele se pot, hélas,
să-i aproprieze fapte, evenimente, cadenţe sau figurări rememorează anii faraonici ai ceauşismului (absenţa vinde ca orice marfă, în funcţie de anvergura semnătu-
care ne-au determinat destinele prin ultima sută de ani alimentelor, a curentului electric, a căldurii, pe fondul rii. Şi, iarăşi, mai ales în legătură cu scandalurile recente
(şi mai bine). Îndrăgostitul peren de poveşti (cartea e aplaudării regimului care sacrificase mii de femei şi vizând plagierea neruşinată pentru falsificarea CV-ului,
dedicată bunicilor săi, care şi-au „alimentat” nepotul generase mulţimi de orfani în numele unei politici nimeni nu a văzut-o pe soţia dictatorului, altminteri
cu bunătăţi narative de tip happy ending, desigur, în demografice dispreţuitoare faţă de fiinţa umană). vag alfabetizată, susţinându-şi teza numită – inhibant
contrast cu cele mai multe récit-uri pe care le va livra Pe de altă parte, unul dintre meritele (multiple, pentru un outsider, nu? – Polimerizarea stereospecifică
publicului larg viitorul profesor de istorie) are înzes- căci gândite comparatist, atât sincronic, în raport cu a izoprenului. Statutul ei aiuritor de academician, într-o
trarea necesară pentru a face captatio benevolentiae şi ţările Pactului de la Varşovia, cât şi diacronic, prin lume în care savanţi autentici pieriseră la canal sau se
dispoziţia ştiinţifică obligatorie, aceea de a se situa pe prisma adaptărilor noastre volens-nolens) ale cărţii bejeniseră, dacă nu cumva trăiau obscur, la limita sub-
poziţii sine ira et studio. Şi, à propos de récit, fostul şi născute dintr-o atât de firească nevoie de explicare a zistenţei, rimează cu statura demiurgică a partenerului.
actualul degustător de poveşti ştie bine că reconstitu- background-ului propriu (naturaleţea abordării se vede, Reiterarea unor asemenea informaţii poate intriga sau
irile au un cuantum subiectiv, că sunt supuse, cu alte uşor, în fiecare segment TV), este de căutat în avertis- chiar irita sensibilitatea concetăţenilor noştri: unii pot
cuvinte, unui eu preorientat, drept care scenariile pro- mentele pentru tineri. Şi în acest punct lucrurile se leagă, deveni reactivi, simţindu-se părtaşi la compromiterea
puse, cu nişte conectori presupuşi şi cu piese de puzzle factual şi, din nou, emoţional: profesorul de la o facultate drepturilor omului, alţii, mai fragezi, se întreabă cum
legate pe criteriul verosimilităţii şi al logicii necesităţii, de litere care predă, să zicem, un curs numit Literatura se justifică coabitarea cortegiului de anomalii feroce cu
au gradul lor de ficţionalitate. şi totalitarismul, se va confrunta cam cu acelaşi tip de sintagma „frumoasă poveste”. Dacă ne gândim însă la
reacţie a auditoriului ca profesorul de la o facultate de aspectul acumulării de fapte ţinând parcă de basm –
Fernand Braudel a observat, de altminteri, că istorie, anume acela care se ocupă de fenomene recente. unul împins la limita suportabilităţii logice, e adevărat
l’histoire-récit implică, oricum ai da-o, un parti-pris În calitate de cadru didactic, Adrian Cioroianu a – atunci panoramarea evenimentelor petrecute mai ieri
filosofic, aşa că, asemănător altor metode, nici aceasta spus şi a scris lucruri care nu sunt chiar la îndemâna are, da, un aer de serial cu surprize care te ţine mereu
nu e mai „obiectivă” decât altele. Unghiul de atac epis- oricărei instanţe ex cathedra. Concret, practica îi ara- în priză, cu episoade la marginea plauzibilului cărora
temologic este, aici, limpede, privilegiind cumpătarea, tă dascălului faptul că tinerii de azi, într-un procent vrei să le afli neapărat sequel-ul.
cu plusul polemic implicit care îi vizează pe protocro- însemnat, iau act, ca învăţăcei, de „portretul” epocii
nişti, pe adepţii necondiţionaţi ai teoriei conspiraţiei totalitare, torturantă pentru spiritele libere, când nu Fie că vorbeşte despre rezistenţa anticomunistă
ori pe nostalgicii, deloc virgini ideologic, ai regimului criminală de-a dreptul, însă pot fi auziţi, involuntar, din munţi sau a prelaţilor greco-catolici, fie că evocă
dictatorial: „Ce a fost a fost – doar că depinde de noi să evident, contestând acurateţea celor auzite. Scepticis- aşa-zisele enigme ale Revoluţiei din decembrie 1989
spunem ce şi de ce a fost. Nu putem face negru din alb mul lor în faţa descrierii penuriei din lagărul comunist, sau schimbările la faţă ale unor actanţi politici, revir-
sau roz din negru – cu atât mai mult cu cât Istoria e mai în faţa imaginilor izolării şi infantilizării programatice ginizaţi, acum, democratic (cu toate partidele, deh!,
rar un joc în alb-negru şi mult mai des o infinitate de a unui întreg popor e motivabil, cumva, prin absenţa fel tipic miticist de a te declara imparţial), Adrian
nuanţe intermediare între aceste extreme. Trecutul, aşa proprietăţii de a gândi „nebunia” sistemică, dar cel care Cioroianu captivează, te pune pe gânduri, te îndeamnă
cum se aşterne în spatele nostru, cu bune şi rele, trebuie predă grozăviile e văzut, cu mefienţă, drept unul care să fii contrariat, să ai mirări şi, de ce nu, izbucniri, dar
asumat, judecat decent, predate elevilor şi studenţilor, are o imaginaţie înflăcărată de distopist, sau, mai grav, mai ales îţi induce subliminal imperativul mersului la
scris pe limba academicienilor, dar şi «tradus» pe în- drept unul cu sechele din vremea „ciumei”. bibliotecă, pentru reconstituiri acurate ale faptelor din
ţelesul cât mai multor semeni, dintre care nu toţi au Asta înseamnă că riscul de a lăsa un hiatus între care îşi trag seva cele de astăzi, cu bune şi rele. În fond,
studii înalte – dar aceasta nu-i face să nu fie interesaţi de generaţii e mai mare decât credeam. Ce s-ar putea face profesorul de istorie ne reaminteşte, cu „frumosul”,
suplimentar, atunci, în sensul racordării tinerilor la lecţia teribilă desprinsă din derapajele umanităţii: cine
fenomenele Gulagului şi la stafiile care îi mai bântuie uită nu merită. ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (159) ♦ noiembrie 2016 5

Continuare din nr. 10

Monica

Minte mincinosul SPIRIDON

când spune că minte?pre disconfortul semioticienilor, asemănarea ocazii de sintagma „dungat ca o zebră”) de tigru (cine pe pânză. În efortul său de „realism”, pictorul a alterat

Seste o arie culturală extrem de vastă, eclectică n-a văzut sau nu are o pisică tigrată și numită Tigra sau fatalmente „codurile de recunoaștere” uzuale în pictura
şi mai ales selectivă: ceva seamănă cu altceva Tigruța?) în fine, chiar de leu, girafa nu poate fi redusă vremii. Nepregătit (prin instrucție și experiență cultura-
numai în anumite privinţe. În consecinţă, asemănarea de țăran la nimic cunoscut. Ce îi lipsește vizitatorului lă) să vadă natura în termenii lui Constable, publicul a
este stabilită în funcţie de criterii şi de repere. Umber- rural al grădinii zoologice este schema cognitivă potri- respins tabloul ca neconform cu modelul real. Istoria re-
to Eco este de părere că „din punctul de vedere și în vită, care să-i medieze perceperea girafei. ceptării artei abundă în astfel de exemple. Impresioniștii
contextul potrivit, orice poate semăna cu orice, până Încă din arta medievală europeană, animalele de pildă, experimentaliști care au clamat că metodele lor
la acel faimos tablou pictat în negru care trebuie citit exotice erau reprezentate conform unui număr destul le îngăduie să redea pe pânză actul viziunii cu exactitate
astfel: «Pisica neagră într-o noapte fără lumină.»” de limitat de scheme cognitive, împrumutate în mod științifică nu s-au bucurat de mai mult succes la public.
Într-o comunitate culturală particulară, pentru sta- curent din heraldică și consacrate de universul câtorva Mai rămâne să ne punem totuși o întrebare: de
bilirea asemănării sunt luate în considerație doar anu- artiști faimoși. Rinocerul, de pildă, era prezentat ca ce ne agățăm la urma urmei de codurile culturale de
mite repere, pe când altele sunt eliminate. În măsura în solzos fiindcă astfel se fixase imaginea sa în pictura lui recunoaștere, luându-le drept garant al conformității
care ne însușim în școală regulile geome- reprezentărilor noastre cu lumea?
trice ale reducerii la scară și ale proiecției Există în această privință o explicație
în spațiu a unor corpuri de mărimi diferite, ultimă, ținând de modul în care Omul
noi admitem că piramidele egiptene și asimilează noutatea. Sau altfel spus, de
reproducerile lor din carton, pentru uz relativa incapacitate a speciei de a percepe
didactic, sunt asemănătoare. Pentru copiii și de a procesa informație nouă într-o can-
sub o anumită vârstă, care nu cunosc aceste titate excesivă, nemaipomenind de noul
reguli, cuplul polar de repere mare/mic are absolut. Ceea ce ne este total necunoscut
o semnificație covârșitoare. Copiilor li se ne este practic imperceptibil. În condițiile
semnalează frecvent deosebirea dintre „cei date, deja cunoscutul – în cazul în speță al
mari” și „cei mici”, li se atrage atenția să fie reprezentării artistice convențiile uzuale –
respectuoși cu „cei mari” sau li se notifică sunt compensatoare și securizante.
ce anume nu este recomandabil, potrivit Privită de sus, istoria seculară a re-
sau sănătos pentru „cei mici”. Se întâmplă ceptării artei dă frecvent seama de asta:
să cunosc pe cineva care, o bună parte respingerea tranșantă a impresioniștilor
din prima copilărie, și-a închipuit că există John Constable, Wivenhoe Park, Essex de către cei care, fără dioptrii convenționale

două categorii distincte de ființe, care se nasc, trăiesc Dürer, care uza la rândul său de un prototip cultural. adecvate, n-au văzut în producțiile lor decât pete de
și mor ca atare: oamenii mari și oamenii mici. Prin ur- Încercând să circumscrie cât mai precis semnul pic- culoare pe pânză; receptarea ultragiată și exclamativă
mare, „din punctul de vedere” al copilului, piramidele tural „iconic”, în Artă și iluzie, volumul său timpuriu, de către public a Fauviștilor („Mon Dieu, c’est des
egiptene nu seamănă cu reproducerile lor din carton, Ernst Gombrich se depărtează progresiv de obiectul fauves!”). Făcând un salt în Viena muzicală de la finele
fiindcă sunt cu mult mai mari decât ele. artistic îndreptându-se către caricatură sau către secolului al XVIII-lea și începutul celui de al XIX-lea,
Dificultăți similare întâmpină colectivitățile pri- produsele industriilor culturale de masă. Cartea – o când era confruntat cu structuri compoziționale sim-
mitive neinstruite în privința hărților sau a planurilor lectură fermecătoare și pentru nespecialist – trădează fonice care se întreceau în noutate, publicul, altminteri
urbane, în mod evident cu mult mai mici decât reali- din plin formația vieneză de semantician, prezentă instruit al vremii, s-a plictisit la culme sau chiar a
tatea pe care pretind că o reprezintă. Nouă, educația în profilul profesional al lui Gombrich. Împotriva adormit în timpul reprezentației (un tip de reacție la
școlară ne-a dezvăluit de timpuriu regulile conform așteptărilor  „naturaliste” ale insului comun privind stresul noutății, semnalat în mod curent de psihologi).
cărora acestea trebuie considerate asemănătoare cu vizualul, în Artă și iluzie autorul aduce argumente Pe traseul secular al acestui echilibru securizant
realitatea spre care trimit. E interesant de amintit că imbatabile în favoarea ipotezei convenționaliste în pentru public, între deja-cunoscutul convențional și
hărțile și planurile urbane au fost timp îndelungat reprezentarea vizuală. inovația cu măsură, există totuși o excepție: vârful de
evaluări și interpretări ale realității, nu neapărat și nu Practic, între noi și lume se interpun cultura lance al Modernismului, numit Avangarda. Un pro-
în primul rând descrieri ale ei. Mercator a fost cel care și grilele ei, insul interpretant și colectivitatea sa. gram de creație care s-a dezinteresat în mod explicit
a inaugurat seria reprezentărilor pretins „iconice” ale Recunoaștem drept conform cu natura și notăm prin de aprehensiunile publicului său potențial (atunci
unei Europe mai mari decât era ea în realitate. Criteriul semne grafice – etichetate drept „iconice” – ce am fost când nu l-a trimis de-a dreptul la plimbare). Ridicând
raportării la realitate al proiecțiilor lui cartografice învățați să acceptăm drept natural. Pentru Gombrich Noul absolut la rangul de valoare și de normă, creatorii
era de fapt importanța geo-politică a continentului și semnele recunoscute de noi drept iconice nu se ra- avangardiști au sfidat convențiile mediatoare, devenind
deci mărimea sa era reprezentată imagistic în termeni portează în mod nemijlocit la referent și la experiența propriii lor receptori și (auto)ratificându-și eșecul. O
comparativi și ideologici. noastră perceptivă legată de el, ci mai degrabă la tot ce astfel de excepție sau de deviere – sancționată destul
În realitatea curentă, modul în care percepem știm deja despre el din cultură: „Toate picturile, după de prompt de așa numitul Postmodernism, care joacă
și reprezentăm asemănarea nu este dictat – cum se cum a spus Wolfflin, datorează altor picturi mai mult totul sau aproape totul pe cartea deja-cunoscutului –
crede – de conformitatea cu lumea, ci de un „ghid decât datorează observației directe.”  Mai mult decât nu face decât să reliefeze, să scoată pregnant în lumină,
perceptiv” pe care Eco îl numește „tip cognitiv” sau atât, dacă într-o tentativă de maximă apropiere față oscilațiile ciclice ale reprezentării culturale a lumii.
„schema cognitivă”.  de realitate un artist încearcă să modifice reperele de De o parte, vârste culturale de orientare marcat „iluzi-
Un exemplu interesant în materie este menționat recunoaștere care într-o epocă particulară furnizează onistă”, predispuse să vopsească totul „natural”, să glorifice
episodic în Viața ca o pradă, autobiografia lui Marin garanții reprezentării culturale, publicul îi respinge „asemănarea”, mascându-și abil convențiile și reușind la
Preda. Un țăran din satul său natal, Siliștea-Gumești, creația percepând-o ca „nenaturală”. Wivenhoe Park, urma urmei să instituie una dintre cele mai autoritare și
merge pentru întâia oară la grădina zoologică și are tablou binecunoscut al lui Constable, este un exemplu mai inclemente norme artistice: convenția naturalității.
ocazia să vadă diverse animale exotice. Nu-l tulbură elocvent din istoria picturii comentat de Gombrich. De cealaltă, epoci în care o anume dinamică a
întâlnirea în premieră cu leul, nici cu tigrul sau cu Pictura a fost comisionată de proprietarul unui științei, o serie de deschideri filosofice neașteptate
zebra, însă când dă cu ochii de girafă face o declarație domeniu nobiliar (una dintre numeroasele rezidente sau de circumstanțe sociale fac posibilă etalarea fără
surprinzătoare și plină de semnificații: „Asta este ceva cu grădina, care au fost vreme îndelungată ținta unor rezerve a arsenalului convențional al creației. 
care nu există.” Două verbe care se bat cap în cap. Și tururi tradiționale în Marea Britanie) pe care dorea să-l Ajungând tot mai aproape de palierul vârstei noas-
totuși, cultural vorbind, logica enunțului său rămâne fixeze astfel în memoria publică. Conștient de iminenta tre culturale, nu putem ignora faptul că unele dintre
imbatabilă. Raportată la prima afirmație – că girafa confruntare a picturii sale cu Realul, Constable s-a lansat noile tehnologii de creație culturală din era comunicării
„este” – expresia „nu există” trebuie interpretată într-un proces îndelungat și anevoios de studiu și de generalizate sunt creditate în mod curent cu capacitatea
așa: „care nu există în repertoriul meu de scheme cogniti- căutări tehnice, legate printre altele de propagarea lumi- de a restaura demnitatea obiectului, a naturalității, a
ve”. Spre deosebire, să zicem, de zebră (evocată în atâtea nii și de mijloacele adecvate de reprezentare a realului lumii, în raport cu sensul.
Continuare în p. 6

6 Nr. 11 (159) ♦ noiembrie 2016 Scrisul Românesc Eseu

Ovidiu Confruntări Canon estetic Partea cea mai vulnerabilă a Istoriei critice a lite-
GHIDIRMIC și axiologie raturii române este cea referitoare la perioada con-
temporană, fapt explicabil, întrucât nu avem distanța
Un ultim concept pe care îl aduce în discuție sau recurente, care se manifestă permanent sau revin critică necesară pentru a-i judeca fără părtinire pe
Nicolae Manolescu în Introducerea de la de mai multe ori în istoria culturii, precum: clasicis- contemporani. La această distanță critică se referea și
Istoria critică a literaturii române este acela mul, romantismul, barocul, maniersimul și realismul. G. Călinescu când afirma în prefața de la compendiul
de canon, despre care s-a scris destul de mult în ulti- Permanența sau recurența acestor stiluri este explicată de Istorie a literaturii române (1945): „Eu nu sunt un
ma vreme, un concept în vogă la ora de față, asupra prin prezența unui eon stilistic de mari teoreticieni, contemporan cu scriitorii contemporani”.
căruia a atras atenția și Virgil Nemoianu cu privire la ca René Wellek, Ernst Robert Curtius, Gustav-René
dezbaterile de peste Ocean despre Bătălia canonică Hocke, Eugenio D’Ors și alții. Postmodernismul este Dar, corespondența dintre canon și axiologie,
din literatura americană. Așa cum ne arată chiar ori- un stil secundar, despre care s-a scris enorm, au curs pe care o reclama Harold Bloom ca obligatorie, nu
ginea termenului, prin canon (gr. Kanon) trebuie să râuri de cerneală, cum se spune, dar îndeajuns de funcționează întotdeauna în Istoria critică a literaturii
înțelegem un cod de norme și de reguli ale artei lite- confuz și contradictoriu. Din tot române, în care apar numeroase discrepanțe mai ales
raturii care se impune la un moment dat, prin schim- ceea ce s-a scris despre acest curent în ceea ce privește postmodernismul, în capitolele:
barea paradigmei. Ne referim, fără îndoială, la canonul nu putem să reținem nici măcar o Generația ’80. Postmodernismul și Optzeciști întârziați.
estetic. Dintre toți teoreticienii americani, cel mai mult definiție clară. După părerea noas- Generația 2000, unde canonul intră în contradicție cu
s-a afirmat în privința canonului Harold Bloom, cu tră, postmodernismul este o formă axiologia, iar judecățile criticului sunt infirmate de
cartea sa de mare succes: The Western Canon (1994), de manierism modern, care pe textele pe care le citează, care nu sunt deloc antologi-
însoțită de o impresionantă listă de opere canonice. lângă trăsăturile binecunoscute ale ce. Ne întrebăm, cu îngrijorare, ce rămâne din aceste
În centrul canonului occidental, criticul american îl acestuia (dislocarea formei, decon- mostre postmoderniste?
pune pe Shakespeare, scriitor care deține supremația structivismul, antiretorismul, demi-
estetică. În concepția sa, canonul presupune neapărat tizarea, farsa, caricatura, parodicul În istoriile literare ale peri-
valoarea estetică. Dimensiunea axiologică intră, în mod și ludicul) mai adaugă altele două: oadei contemporane, judecățile
obligatoriu, în orice canon, care depășește tradiția și intertextualitatea și aventura scriitu- sunt inevitabil viciate de
are ca trăsătură principală originalitatea autentică. rii. Într-o existență de aproximativ conjuncturi.
trei decenii, postmodernismul n-a
În literatura noastră, primul canon estetic este cel dat nici măcar o capodoperă. Nici Cea mai mare deficiență a
din programul „Daciei literare”, axat pe principalele chiar romanul Numele trandafiru- Istoriei critice a lui N. Mano-
puncte ale manifestelor romantice, urmat de canonul lui al celebrului semiotician Umberto Eco nu poate lescu rămâne, însă, lipsa de
junimist al „Convorbirilor literare”. În prima jumătate fi considerat, cu mâna pe inimă, o capodoperă, ci un organicitate. Istoria critică a
a secolului trecut, literatura noastră este dominată de experiment incitant și îndeajuns de sofisticat. Astăzi literaturii române a lui Nicolae
un canon modernist lovinescian, după care se instau- se poate vorbi chiar despre o Apocalipsă postmoder- Manolescu nu este și o istorie
rează canonul proletcultist, de fapt, un pseudo-canon, nistă. Eugen Simion spunea că după postmodernism organică a literaturii, așa cum
dacă ar fi să ne luăm după concepția lui Harold Bloom. urmează... post-postmodernismul. Dar acesta nu este este Istoria literaturii române
Din 1980, putem vorbi de un canon postmodernist, decât un calambur, un simplu joc de cuvinte. Chiar de la origini până în prezent,
deși N. Manolescu ne încredințează că nu este decât N. Manolescu este nevoit a recunoaște că postmoder- în care perspectiva istorică își
o schimbare de paradigmă și nu și de un canon pro- nismul n-a fost decât o modă trecătoare. spune mereu cuvântul, seriile
priu-zis. Criticul întrevede un nou canon ce începe să istorice sunt prezente peste tot,
se constituie în jurul anului 2000, a cărui trăsătură ar Pentru N. Manolescu, monumentala Istorie a iar conexiunile par realizate de la sine. Istoria critică a
fi prezenteismul, ca formă a globalizării. literaturii române de la origini până în prezent este o lui N. Manolescu pare de la prima vedere mai mult o
capodoperă, scrisă cu o virtuozitate stilistică inegala- culegere eteroclită de cronici, recenzii și eseuri neasam-
Dintre toate istoriile literaturii noastre, numai cele bilă și cu un neobișnuit talent literar. Paradoxul este că blate într-un tot organic și unitar, este un organism mai
ale lui Eugen Lovinescu, G. Călinescu și N. Manolescu tocmai incontestabilele ei calități au fost transformate mult limfatic, în care sângele nu pulsează pretutindeni
sunt singurele care au și canon. Cea a lui Lovinescu are în defecte de către denigratorii marelui critic. Ceea ce și seva nu circulă peste tot cu aceeași putere.
la bază un canon modernist, simbolist și antisămănăto- este, într-adevăr, de neiertat. Metaforic vorbind, ea nu Obiectivitate deplină nu există, este mai curând
rist. Monumentala Istorie a lui Călinescu se întemeiază este numai o operă științifică, ci și una care se citește o frumoasă utopie. Filosofic vorbind, nu există decât
pe un canon clasic, clasicismul în sens axiologic, ca un cu plăcerea unui roman fabulos, ca o Comedie umană, aspirația spre obiectivitate, încercarea de a fi obiectiv,
mod de a crea durabil și esențial, iar Istoria critică a lui cum s-a mai spus, având ca personaje scriitorii. Nu semn incontestabil al inteligenței superioare. Subiec-
N. Manolescu promovează un canon postmodernist, este de mirare că N. Manolescu îi consacră magistru- tivisme există, într-o anumită măsură, în mai toate
care s-a format în cadrul Cenaclului de Luni și a fost lui său, pe deplin justificat, de altfel, unul dintre cele istoriile literare. Există și în Istoria lui Călinescu, cum
însușit de generația optzecistă, principalul teoretician mai generoase spații din Istoria sa critică. Se desparte sunt cele din capitolele consacrate lui Lucian Blaga și
și mentor fiind criticul însuși. de magistrul său, în cel mai exemplar spirit critic cu Mircea Eliade sau chiar și în capitolul despre Titu Ma-
putință, respingându-i categoric oportunismul și publi- iorescu („acea doză de platitudine ține pe Maiorescu
Nicolae Manolescu este unul dintre cei patru critici cistica sa politică lamentabilă din perioada totalitaristă, la nivelul epocii sale și-i dă consimțirea contempora-
creatori de canon din literatura noastră, după Titu dar îi recunoaște talentul inconfundabil, trecându-l nilor”). La Nicolae Manolescu sunt mai multe. Cele
Maiorescu, Eugen Lovinescu și G. Călinescu, așa cum în rândul celor mai mari scriitori din toate timpurile, mai frapante sunt cele față de Adrian Marino, cel mai
bine observa și Sorin Alexandrescu (Privind înapoi, considerându-l singurul dintre marii noștri critici redutabil teoretician al nostru, de valoare universală,
modernitatea, 1999). români care a avut și geniu. Aici, Nicolae Manolescu Al. Piru, unul dintre istoricii noștri literari cei mai
se întâlnește cu Eugen Simion! Acesta este un exemplu erudiți, reprezentant al criticii universitare, cu care au-
Dacă privim stilurile literar-artistice dintr-o per- de acuratețe a judecății critice. torul Istoriei critice a polemizat și Ion D. Sîrbu, a cărui
spectivă a morfologiei culturii, atunci putem aprecia, este ființa, ci și cei care adesea își permit (și ne permit) revelație postumă i-a ridicat foarte mult cota valorică.
cu toată obiectivitatea necesară, că postmodernismul nu să-i negăm rezistențele – deoarece pentru ei țestoasele Adrian Marino și Al. Piru nu sunt nici incluși în corpul
face parte dintre stilurile fundamentale, permanente pot zbura și pot apărea până și ființe care să se sustragă Istoriei critice, ci numai la rubrica Autori de dicționar
morții. Dar discursul lor, spunându-ne adesea că sunt (1948–1989), iar Ion D. Sîrbu este tratat doar sumar
Continuare din p. 5 posibile până și impossibilia, ne pune în fața lipsei de în capitolul: Memorialiști de ieri și de azi.
moderare a dorinței noastre.” Credem că cea mai bună soluție, salvatoare pentru
Altfel spus, noilor tehnologii – fotografia, cinema- Nicolae Manolescu, ar fi publicarea pe viitor a unui
tograful, anumite formate televizate (transmisiile în În numele unor astfel de deziderate irealizabile, compendiu al Istoriei critice a literaturii române, în care
direct, reality showul) – pare să le revină sarcina de a menține Eco referentul printre reperele creației de deficiențele pe care le-am enumerat să fie remediate. ■
împlini dezideratul milenar, până acum irealizabil, al sens, după ce face o analiză strânsă și o critică lucidă a culpabilitate al speciei față de artificialitatea funciară a
legăturii directe, nemediate a semnului cu referentul. iluziilor realiste întreținute de semnul iconic. producțiilor sale culturale. Așa cum remarcase memorabil
Kant, omul este un hibrid paradoxal: empiric și transcen-
Dezideratele noastre asumă un rol capital în gene- O face probabil și în numele sentimentului de dental totodată, jumătate ceva și jumătate altceva. Partea
rarea celor mai sofisticate „efecte de real”, chiar dacă din om care aparține naturii se dovedește responsabilă
pentru asta mințim, chiar și știind că mințim, cum pentru tentația eternă a creatorilor de a disimula artificiul
fac îndeobște creatorii: „Mincinoși prin vocație – ne creațiilor lor, mimând și uneori concurând, grație unor
avertizează Eco – ei par a fi nu atât cei care spun cum strategi subtile, naturalul. La rândul său, cealaltă parte
își rezervă totdeauna dreptul la un mod de ființare și de
expresie proprie, care s-o diferențieze radical de natură. ■

(Fragment din volumul în lucru Semn, cultură, interpretare)

Jurnal Scrisul Românesc Nr. 11 (159) ♦ noiembrie 2016 7

Bleu-alb-roşu Adrian
Jurnal parizian (VIII)

CIOROIANU

Farmecul etern al Utopiei artistice
Un secol de DADA – mişcarea care a eliberat cuvintele şi gândirea

În acest an, pasionații artelor de pretutindeni au ani- imortalizează încă, în mii și mii de instantanee – semn (locuind cu chirie și sperând să plece cât mai curând spre
versat 100 de ani de la debutul unuia dintre cele mai că legenda Cabaretului este în continuă expansiune. Rusia) un personaj care va influența din plin, dar în alt
curioase, mai greu de încadrat dar și mai prolifice, mod, istoria secolului XX: numele lui era Vladimir Ilici
într-un fel, curente artistice ale epocii moderne – dadais- Totul pare a fi început în seara de 5 februarie 1916, cu Lenin – revoluționarul rus aflat atunci în exil, viitorul
mul. Tipurile de discurs rememorator în privința acestuia un happening artistic în ton cu rebeliunea comună a unui fondator al Uniunii Sovietice (și al uneia dintre cele mai
sunt atât de diverse încât, dintre cei interesați, fiecare grup de artiști tineri – seară în care, printre alte acte de predispuse la crimă dictaturi ale lumii moderne). Curată
poate alege ce interpretare dorește. Pentru unii, dada- exhibiție artistică, Tzara a recitat din versurile sale în lim- ironie a Istoriei, nu? Tristan Tzara & amicii săi vecini cu
ismul a început prin a fi un spectacol despre nimic și a ba română. Proaspăt ajuns la Zürich în toamna anului Lenin, nici unii dintre ei nebănuind, atunci, ce anume le
sfârșit la fel, într-un mare nimic. Pentru alții, dimpotrivă, 1915, foarte tânărul Tzara încă nu cunoștea foarte bine rezervă viitorul. Detaliul este atât de fertil în sugestii încât
dadaismul a fost cea mai importantă inovație artistică a limba franceză și nicidecum nu scria atunci în această scriitorul american de origine română Andrei Codrescu
secolului XX, cu ecouri până astăzi. Pentru unii, dadais- limbă; mai degrabă, în acei ani el era recognoscibil prin a avut chiar ideea jucăușă de a și-i imagina (într-un fel
mul a fost o glumă, care nici măcar nu a fost spusă până „franceza lui poticnită și [prin] râsul puternic”4). de manual DADA) pe Tristan Tzara și pe Lenin jucând
la capăt – dat fiind că, în decurs de câțiva ani, principalii o partidă de șah, într-o seară, în 1916, pe terasa cafenelei
protagoniști s-au certat între ei, s-au mutat în diverse Aceste reuniuni, inaugurate astfel, cuprindeau reci- de la Terrasse din Zürich6, ca o metaforă pentru cele două
colțuri ale Europei sau ale lumii și au luat căi de gândire taluri de poezie (deseori suprapuse, pe mai multe voci), tipuri de revoluție pe care fiecare dintre cei doi o întruchi-
diferite – unii spre catolicism, unii spre comunism etc. cu interjecții sau cuvinte în limbi de neînțeles pentru pau atunci și a influenței lor pentru lumea secolului XX.
Pentru alți cercetători, dadaismul este nici mai mult și nici mulți dintre cei de față, cu zgomote, mimică și bizare
mai puțin decât nucleul din care s-a dezvoltat modernita- mișcări corporale, totul într-o atmosferă de nonsens, Cu sau fără Lenin, dadaiștii s-au jucat, într-adevăr.
tea ca atare, în artele secolului XX – de la happening-urile bufonerie și ironie duse la maximum. Nu era foarte clar, DADA a fost, de la bun început, o formă de joc – cu
poetice la avangardism, suprarealism, futurism, cubism, și nici nu conta pe moment, dacă protagoniștii aveau în imaginile, cu sunetele, cu vorbele. Inițiatorul grupului
la teatrul absurdului sau muzica punk ș.a.m.d. acel moment o idee directoare în demersul lor (de fapt, se pare că a fost amintitul mai sus Hugo Ball; dar mult
nu aveau), dar era limpede că tot acest zgomot ritmat mai entuziastul Tristan Tzara a preluat repede frâiele
Aceasta face ca, în continuare, să nu fie ușor să scrii și toată acea joacă entuziastă cu cuvintele erau forma și a devenit „cel mai pasionat avocat şi cel mai neobosit
despre DADA – mai ales pentru cineva care nu are pre- lor de protest față de, cum spuneam, mersul lumii. În propagandist” al mișcării, cum spune Brendel. Pe nu-
gătire de istoric al artelor (așa cum e cazul meu). În ceea acest grup se aflau – recapitulează Brendel ‒ trei ger- mele său au început să vină scrisori din toată lumea – o
ce mă privește, am fost mai curând interesat de aspectele mani (poetul Hugo Ball, poetul și jurnalistul Richard notorietate care explică mult din viitoarea ramificare
sociale și politice ale mișcării ‒ peisajul în care a apărut, Huelsenbeck, cântăreața de cabaret Emmy Hennings), a mișcării DADA. Altfel, grupul avea farmecul său și
când și de ce s-a întâmplat, mesajele pe care le-a transmis doi români (poetul Tristan Tzara și artistul plastic dincolo de sensul (sau non-sensul) artistic propagat,
prin celebrele manifeste dadaiste, propaganda pe care a Marcel Iancu), un francez alsacian (poetul Hans Arp), inclusiv prin simpla apariție a protagoniștilor, atât de
făcut-o (chiar și atunci când dadaiștii își băteau joc de elvețianca Sophie Taeuber (dansatoare și mânuitoare diferiți între ei dincolo de convingerile comune (care,
propagandă și de însăși ideea de manifest!). Și, în anul de marionete, ea va deveni ulterior soția lui H. Arp) și, la început, nu erau decât vag sistematizate). Ca să ne
2016, orice om cât de cât atent la actualitatea culturală ultimul venit în grup, un austriac (dandy-ul scriitor și rezumăm doar la români: pe cât de arătos și expansiv era
n-a putut să nu observe că DADA a fost, peste tot în anarhist Walter Serner). Desigur, în jurul lor se aflau Marcel Iancu ‒ bărbat cu succes la femei, inclusiv grație
lume, din nou pe afișe. De la Zürich la New York, de la mai mulți camarazi de idei – dar nu este în intenția cântecelor (în limba română!) pe care le cânta la acor-
Paris la București, de la Amsterdam la Köln și în alte și textului de față să vorbească despre toți aceștia. deon şi voce când era în dispoziție melancolică, pe atât
alte orașe de pe diverse continente, s-au succedat coloc- de mic și calm era Tristan Tzara (unii dintre prieteni îi
vii, expoziții, retrospective, lansări de carte și tot restul. În acest grup al inițiatorilor, cea mai în vârstă – pre- spuneau „japonezul”!), doar că și acesta din urmă arăta
În luna martie a.c., după cum cred că am mai scris aici, cizează Brendel ‒ era actrița Emmy Hennings, cu cei 31 o voce tunătoare atunci când intra în transa artistică.
mi s-a părut cu totul potrivită (și binevenită) ideea că de ani ai săi. Cel mai tânăr era Tristan Tzara, care încă nu
standul românesc la Salon du livre din Paris a fost organi- împlinise 20 de ani – născut fiind în aprilie 1916, într-o De unde vine numele DADA? – iată una dintre
zat (de către Institutul Cultural Român) în spirit DADA. familie de evrei români din Moinești – Bacău. Numele marile mistere, niciodată elucidată pe deplin, ale întregii
Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem evidența: cu său „de buletin” era Samuel Rosenstock – „buletin” povești. În fapt, continuă Brendel în textul său, numele
excepția câtorva specialiști, distinși și relativ discreți este însă un fel de-a spune, pentru că situația civilă a se impune abia la câteva luni de la debutul întâlnirilor
(precum criticul literar Paul Cernat, de exemplu), mediul familiei din România a lui Tristan Tzara ar necesita o din Cabaret, și cele două silabe puteau veni fie de la gân-
public românesc nu excelează în cunoașterea sau reme- discuție aparte, date fiind problemele auto-provocate pe guritul vreunui copil, fie de la numele vreunei jucării, fie
morarea acestui fenomen cultural, iar ideile clișeizate (de care le-a avut statul român, la cumpăna dintre secolele de la dublul „Da” din limbile slave și din română, fie de
genul dadaismul a fost creat de românul Tristan Tzara XIX-XX, cu încetățenirea evreilor de pe teritoriul său la o marcă de cosmetice care vindea, încă din 1912, un
etc.) nu pot suplini această cunoaștere. Drept care cu atât (iar familia Rosenstock nu avea, propriu-zis, cetățenie săpun cu miros de liliac și un tonic de păr sub numele
mai fericită mi se pare, în ultimii ani, apariția – grație română). Cert este că, la Zürich, Tristan Tzara (care nu Dada. Mai târziu, Tzara va spune, în câteva rânduri, că
unui cercetător român, actualmente profesor universitar poseda un pașaport românesc propriu-zis, ci doar un DADA nu înseamnă pur și simplu nimic. Dar cine a
în Belgia, cred – a primei biografii a lui Tristan Tzara, fel de act de călătorie) va avea în permanență o situație dat mișcării numele ei? Aici, lucrurile par mai clare (?!).
la o editură de mare prestigiu1, carte din fericire recent civilă cu totul precară, care se va prelungi inclusiv în Fidel spiritului auto-ironic al manifestărilor respective,
tradusă și în limba română2. deceniul următor, când el se va muta (în ianuarie 1920) Hans Arp avea să declare, la un moment dat: „sub-
la Paris, de data aceasta fără să aibă vreun pașaport semnatul, declar că pe 8 februarie 1916 Tristan Tzara a
În linii mari, povestea mișcării DADA e cunoscută elvețian și niciun fel de sursă de venit cât de cât certă. descoperit cuvântul DADA. Am fost de față cu cei 12 copii
și, mai presus de toate, e cum nu se poate mai simpatică. Viața post-DADA a lui Tristan Tzara a fost, cum se ai mei când Tzara a pronunțat pentru prima dată acest
În anul 1916, în plin război mondial (primul abia...), în spune, un autentic roman5: el avea să devină cetățean cuvânt, care a stârnit în noi un aşa entuziasm legitim.
orașul elvețian Zürich o mână de tineri au găsit o mani- francez abia după cel de-al Doilea Război Mondial, în Asta se întâmpla la Café de la Terrasse din Zürich, şi eu
eră inedită de a-și arăta disprețul față de război și față de anul 1947 (!); ca evreu de origine și dată fiind situația purtam atunci o brioşă în nara mea stângă”7. E clar, nu?
mersul lumii3. Cadrul era propice – Elveția fiind o țară evreilor în Franța ocupată de Hitler, Tzara și-a petrecut
neutră, spre ea tindeau să vină toți tinerii care doreau să anii celei de-a doua conflagrații mondiale stând ascuns Imediat după sfârșitul Primului Război Mondial, scă-
scape de o posibilă încorporare în armatele naționale ale în casa unor prieteni din orășelul Souillac, din Sud- pat de psihoza războiului, grupul DADA s-a împrăștiat
vremii. Într-o sală modestă din strada Spielgelgasse, la nr. Vestul Franței; după 1944, el avea să locuiască o vreme prin toată Europa – și „celule” dadaiste au apărut la
1, ei „inventează” o formă de manifestare pe care o vor la Toulouse, iar la Paris urma să revină abia în 1948. Amsterdam, Berlin, Köln sau Paris. Aflat încă la Zürich,
numi Cabaretul Voltaire (gânditorul și scriitorul francez Tristan Tzara scrie în 1918 Manifestul dadaist ‒ unul din-
de secol XVII, Voltaire fiind apogeul de acțiune contesta- Așadar, iată-ne în anul de grație 1916, în februarie tre „manifestele” mișcării, dar probabil cel mai cunoscut
tară la care ei se puteau gândi atunci). Clădirea respectivă pe o stradă modestă din Zürich. Să nu pierdem din (pentru că și alți dadaiști au lansat propriile manifeste –
se află și astăzi în picioare, iar turiștii care ajung acolo o vedere detaliul (prezent în numeroase rememorări) că, Hugo Ball schițase propriul său manifest încă din 1916!).
la câteva case distanță de așa-zisul Cabaret Voltaire, pe
aceeași stradă Spielgelgasse din oraș, se mai afla în treacăt Continuare în p. 8

Scrisul Românesc Eseu

8 Nr. 11 (159) ♦ noiembrie 2016

Retrocritica Ioan În 1969, Vasile Nicolescu și Tașcu Gheorghiu
ofereau cititorilor români o antologie de versuri din
LASCU A râde creația lui Desnos sub titlul generic Noaptea nopților
fără iubire. Ținând seamă și de dificultățile poeziei lui
Desnos, de fulgurațiile lui imagistice, cei doi au realizat
printre coșmaruriacă dadaismul a fost o fulgurație de câțiva Duchamp, aflat pe atunci în America. De altminteri, versiuni excelente, la acestea adăugându-se și o foarte
bună prefață semnată de V. Nicolescu, intitulată Un
Dani în literatura europeană, suprarealismul Sélavy ar fi fost pseudonimul feminin al lui Duchamp. Orfeu al suprarealismului: Robert Desnos. Așa cum se
a dominat deceniile 3 și 4 ale secolului tre- Textul respectiv este presărat cu apropouri și încas- menționează în Notă asupra ediției, „Cu excepția ulti-
melor două părți, antologia este organizată cronologic,
după volumul Domaine public, amplă culegere din
cut. Însă după al Doilea Război Mondial nici acesta trări de secvențe de cuvinte în alte cuvinte pentru a opera poetului, apărută în 1953 la editura Gallimard”.
nu s-a mai bucurat de extensie și de rezonanță la fel forma unele noi. Procedeul este numit în franceză Elementele specifice unei estetici suprarealiste
ca înainte. Asemenea dadaismului, ba chiar cu mai contrepèterie și prezența unor astfel de găselnițe face „farouche” („cumplită”, „sălbatică”) se regăsesc în scurta
multă consecvență, suprarealismul inventat de scriitori imposibilă traducerea fidelă a unor atare poeme. Este poezie Ușa infinitului secund inclusă în volumul C’est
a cultivat sincretismul artelor, fiind în primul rând o dovadă de netăgăduit a pasiunii les bottes de 7 lieues... Pornind chiar
înfrățit cu pictura, apoi cu sculptura, artele scenice, lui Desnos pentru jocuri de cu- de la titlu avem de a face cu o manieră
cinematograful. Totuși dominanta suprarealismului vinte, calambururi, omonimii și derutantă, aparent aleatorie, de a scrie,
a fost poezia. Poeți au fost cei care au proiectat și au omofonii, épellations lexicalisées, parcă așa cum Dalí își boteza tablourile.
declanșat mișcarea, tot ei s-au angajat să ticluiască cultivate deseori furibund în des- În orice caz, „cizmele lui 7 poște” este o
diverse manifeste prin care să-și anunțe și să difuzeze tule texte, exemple la îndemână expresie prelevată dintr-o poveste din
ideile teoretice, tot ei au atras în mișcare în primul fiind AVIS sau P’OASIS, primul folclorul german, unde eroul, încălțat
rând pictori, apoi sculptori, artiști ai scenei, cineaști. figurând ca un ansamblu aproape cu niște cizme fermecate, putea să
Cât despre poeți, ei aderau de la sine. Numai dacă ne perfect omofon și total gratuit străbată cu ușurință mari distanțe. Ca
gândim la suprarealismul francez, main stream-ul realizat prin ligamentare, și el o caracteristică generală, structura
declanșator și expansiv, îi regăsim din capul locului intraductibil, ca și al doilea fabri- poemelor lui Desnos este oscilantă,
în fruntea treburilor pe poeții Breton, Ph. Soupault, când cuvinte noi din alăturarea imprevizibilă, presărată cu incantații
Aragon, Éluard. Chiar și marile modele ale tinerilor unor litere majuscule citite ca în și cu fulgurații onirice.
suprarealiști au fost tot poeți: Rimbaud, Lautréamont, alfabet. Poetul și-a permis chiar Dincolo de un aparent prozaism,
Apollinaire, Jacques Vaché și, de ce nu?, Tzara. Breton îi să violenteze regulile gramaticii Ușa infinitului secund este o metaforă
recunoaștea ca precursori pe primii patru (alături încă prin folosirea deliberată de deza­ ce sugerează deschiderea către univer-
de Germain Nouveau și Alfred Jarry), dar sublinia că corduri și trecerea unor verbe sul latent al visului. Infinitul secund
îi este îndatorat cel mai mult lui Vaché. impersonale la forme personale, Robert Desnos conotă absolutul visului, universul

Vaché s-a stins însă prematur, la nici 24 de ani. Po- precum în poemul Au mocassin le verbe. Era pusă în metamorfozelor succesive ale existenței lăuntrice. Nu
ezia suprarealistă însă avea să-i datoreze cel mai mult aplicare aici o idee dadaistă – aceea a abolirii gramaticii. departe se situează și percepția lui V. Nicolescu din
lui Robert Desnos, născut în 1900 și raliat la mișcare Scriitura automată și delirurile verbale nu i-au rămas prefața antologiei: „Găsim schițată aici, poate în linii
un pic mai târziu, în raport cu primele semnale, recte nici ele străine. Pe această temă, Desnos a consacrat cam dezarticulate, imaginea neliniștii sale obsesionale,
prin 1922. Breton însuși a fost captivat de el, numindu-l formulele de „limbaj copt” și „limbaj crud”. Era o accente ale onirismului său înnăscut, de tip pasional
„profetul suprarealismului.” Liderul mișcării nu a ezitat constat­are facilitată de practicarea dicteului automat și vibrant, gustul halucinației, febra vizionară și, mai
să vadă în Robert Desnos un nou Rimbaud! Supranu- care consta în generarea absolut spontană a unui text în presus de orice, conștiința difuză a unui sentiment de
mit și „le dormeur inspiré du surréalisme”, acesta nu s-a care se combinau cuvinte și expresii pietrificate, stereo- spaimă, de teroare surdă.” Poezia onirică a lui Desnos
dat în lături de la niciun fel de experimente. Se supunea, tipii și clișee verbale, locuri comune, pe de o parte, iar, a fost comparată cu Himerele lui Gérard de Nerval, cu
de pildă, unor ședințe de hipnoză pentru ca, în această pe de altă parte, cuvinte și expresii debitate aleatoriu, Invitație la călătorie a lui Baudelaire sau cu Un anotimp
stare, să profereze cuvinte și fraze care se coagulau în în mare viteză, ceea ce, în afară de „metodă”, constituia în infern de Rimbaud. Arta lui poetică recurge și la al-
adevărate poeme. Cineva, în stare de trezie, de obicei aportul original al poetului. De altfel suprarealiștii au chimia verbului propusă de același Rimbaud. Infinitul
Aragon, stătea în preajmă-i și nota tot ce spunea cel fost aceia care au reabilitat locurile comune și clișeele secund se desprinde în același timp din marele infinit
„adormit”. În timpul ședințelor de somn hipnotic, verbale, conferindu-le, contextual, noi valori poetice. unde se petrece existența reală și totodată nevăzută a
descrise de Breton în Entrées des médiums, poetul Robert Desnos este considerat unul din cei mai..., eului aflat mereu în căutarea armoniei și a echilibrului
adormea și „vorbea suprarealist à volonté.” Desnos a dacă nu cel mai mare poet oniric din literatura franceză, cu viața lăuntrică abisală. Poate și din aceste cauze
pretins de asemenea că a scris versuri prin telepatie, un visul fiind una din temele supralicitate și o modalitate Desnos nu a refuzat nimic pentru a sonda adâncurile
exemplu celebru fiind Rrose Sélavy, text notat după un frecventă de a sonda inconștientul. Psihanaliza lui inconștientului: vise, deliruri, telepatie și somn hipnotic,
dicteu telepatic al prietenului dandy, pictorul Marcel Sigmund Freud și studiile lui asupra manifestărilor oni- hazardul și ludicul. Discursul său poetic este unul de
rice nu au fost nici ele privite cu indiferență. Notațiile de factură oraculară, fiindcă nu în zadar el a fost considerat
Continuare din p. 7 vise au furnizat, în cazul lor, alt material textual insolit. un profet al suprarealismului. Poezia lui este și un tărâm
Desnos a reflectat asupra onirismului, definind visul ca al rătăcirilor, al tribulațiilor unor personaje precum te-
Brendel sintetizează bine esența acestui manifest „ușă/ poartă a infinitului secund”, cu alte cuvinte văzân- ribilul, dar și vaporosul Corsar Sanglot, sau aventurosul
din 1918: aici, „Tzara ne spune că, în calitatea sa de du-l drept o deschidere infinită către o lume complet și spectralul Fantomas cel cu „ochi cenușii”, ori, în fine,
editor, vrea să precizeze că se simte incapabil să susțină necunoscută. S-a spus despre Desnos că se preumblă nestăvilitul și romanticul Siramour. Drept pentru care
vreuna dintre opiniile publicate, din moment ce el este râzând printre coșmaruri, asemenea lui Rimbaud. Desnos își merită cu prisosință alt supranume, acela de
împotriva manifestelor, din principiu. Dar el este și demiurg de fantome. Acest poet halucinant a trăit o viață
împotriva principiilor”. Iarăși clar, nu? Cu alte cuvinte, Prin toate aceste demersuri și experimente, Desnos pe măsura creației și a spiritului său. După experimen-
cine este dadaist trebuie să fie împotriva DADA, pentru nu a făcut decât să pună în practica scrisului metode tele suprarealiste, el s-a despărțit fulminant de André
că altfel trădează spiritul mișcării... și modalități menționate de Breton în Primul Manifest Breton fiind principalul coautor al altui text-pamflet, Un
al suprarealismului, între care cursul liber, nelimitat, cadavru, și autor al unui Al treilea manifest al suprarealis-
1 Marius Hentea, TaTa Dada. The real life and celestial adventures al imaginației, cultul imaginii, iraționalul, ocultismul mului, unde-l punea la punct pe intransigentul lider. S-a
of Tristan Tzara, The MIT Press, Cambridge, 2014. și sondarea inconștientului, suprarealiștii cultivând

2 În traducerea lui Daniel Clinci, Ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2016.
3 Prilej pentru a semnala aici foarte interesantul text al lui Alfred
Brendel, “The growing charm of Dada”, publicat în The New York ocupat ulterior de jurnalism, radio și cinema, a scris o
Review of Books, vol. LXIII, nr. 16, 27 octombrie 2016, pp. 22-25. ideea că undeva, într-un plan superior, iraționalul se poezie de factură populară inspirată din viața pariziană.
unește cu rațiunea, deschizând astfel perspectiva către În Franța ocupată de naziști s-a înrolat în mișcarea de
4 Pentru câteva fragmente din cartea lui Marius Hentea, vezi revoluționarea gândirii și chiar a existenței. Toate aces-
http://www.scena9.ro/article/dada-tzara-biografie-hentea.
5 Toate aceste date sunt din biografia lui M. Hentea, printre ale că- tea au fost puse în aplicare de către Desnos, un poet cu rezistență, a redactat un ziar clandestin, a luptat pare-se,
rei cronici o semnalez pe cea a lui Edith Doove, disponibilă la http:// o imaginație debordantă care a provocat nu de puține și cu arma în mână, a fost denunțat ca evreu, arestat de
leonardo.info/reviews/dec2014/hentea-doove.php. ori stupefacția cititorilor și entuziasmul congenerilor Gestapo și plimbat prin mai multe lagăre din Polonia,
Germania și Cehoslovacia. A murit de tifos la 8 iunie
6 Andrei Codrescu, The Posthuman Dada Guide. Tzara and Lenin 1945 în lagărul de la Terezin, unde a fost recunoscut în
play chess, Princeton University Press, 2009; în traducerea Ioanei săi. A publicat așa numite récits poétiques: Doliu pentru ultima clipă de un student ceh în medicină, Josef Stuna,
Avădani, ediția română a cărții a apărut la Curtea Veche Publishing, doliu (1924), La Liberté ou l’Amour (1927), volume de căruia i-a adresat, probabil, ultimele cuvinte: „Da, da!
Bucureşti, 2009. poezii: Celei din taină (1926), Este cizmele lui 7 poște Robert Desnos, poet francez, eu sunt!” ■

7 Citat reținut și într-o altă cronică a cărții lui Marius Hentea,
semnată de Will Mawhood, disponibilă la http://www.bookslut.com/ această frază: „Eu mă văd” (1926), Les Ténèbres (1927),
nonfiction/2014_10_020894.php. Corpuri și bunuri (1930) ș. a.

Continuare în numărul viitor

Teatru Scrisul Românesc

Nr. 11 (159) ♦ noiembrie 2016 9

Piticii cărunţi Dumitru Radu
POPESCU
Se dedică fraţilor Ovici, cei şapte pitici din Rozavlea

Piesă în cinci acte (Fragment)

Actul V uiţi în oglindă, te vezi cu curul în sus, ca într-o oglindă pământ!.. Rozina spune că faci şi poezii despre gingă-
sărită din ţâţâni! Acum pluteşti printre stele, acum zaci şia şi puritatea florilor de măr! Şaliapin mi-a povestit,
Kant: Decorul, la spectacolele noastre de circ, cădea sub orizont, căcat pe tine, condamnat să te visezi în ziua aseară, cât te doare în suflet şi în simţiri credinţa acelor
în sarcina mea!... Trebuia să fie cât mai simplu, şi mai de mâine, un porc cu aripi de vultur, cu mucii plini inşi care spun, citez, că... „Se mai ştia că toţi evreii se
ieftin... Afişele, la fel!... Esenţa... viziunilor mele... artis- de lacrimi, cerând ajutor îngerilor surzi, care vor să te nasc orbi şi că, după ce sunt mânjiţi pe ochi cu sânge
tice... ţinea de esenţa circului – neverosimilul! Circarii vadă... drept un bărbat deştept, cu carte, un neamţ de creştin, dobândesc darul vederii”. Am încheiat citatul!
scot flăcări pe gură, zboară prin aer!... O, da, întinzi o soi, cu visele surpate de atâta rahat pe care l-a mâncat?! Rozina: Domnul doctor, care este un umanist desă-
femeie superbă pe o scândură şi-o despici în două... Doctorul: Şi tu cine eşti, frate?! vârşit, este obligat de istoria în curs... să poarte diverse
Cu fierăstrăul! Peste mijloc!... Monstruozităţi haioase, Kant: Un piticot cu sula mare – o monstruozitate a măşti! D-aia ne-am făcut şi noi mai multe măşti, fie-
până la urmă... Aici, am continuat să proiectez decoruri, naturii, care degeaba visează să se întregească la trup şi care!... Ca biografia noastră, care nu depăşeşte limitele
să desenez circari... extraordinari!... Monstruosul – e la minte, căci n-o să se bucure niciodată de pământul artei noastre de clovni – circari, să nu ne strivească – şi
întotdeauna cel mai la îndemână! Un ins burduhănos, înverzit dintr-un cimitir al piticilor!... Fiindcă nu există să nu ne pulverizeze, în negura istoriei, stima pentru
în frunte cu un singur ochi! O scroafă cimitire pentru pitici! umanismul domnului doctor!... Pentru patriotismul
cu cap de femeie, cu coadă de găină!.. O Dumnezeu n-a făcut său! Pentru dragostea domniei sale pentru piticime,
oaie cu trei capete... Poftim, frunzăriţi din pământ roşu niciun care nu este o scuză a crimelor cu premeditare, nu!..
aceste foi!.. Un măgar cu cap de om... cu pitic! Aşa că fiind atât de Luminaţia sa ar putea spune ce se spune în Proverbele
coarne de bivol!... Aberaţiile naturii azi au uşori la trup şi la minte, lui Solomon – în Vechiul Testament, capitolul 8, 24-
devenit locuri comune – în minţile unor singura şansă ca să ajun- 31... Da, ar putea spune că a fost născut când nu erau
oameni!.. Astea sunt experienţele dum- gem şi noi oameni stă în adâncuri, nici izvoare, încărcate cu ape, a fost născut
neavoastră cele mai îndrăgite!.. Să vedeţi puterea ta – şi în mila înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,
cum gândesc oamenii... monstruos! Dar, ta! – de a ne trimite în când nu erau încă nici cerurile – am impresia, dacă nu
de fapt, în logica timpului... Oameni, ceruri, în ţara lui Dum- mă înşel! – nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi
jumătate morţi, care nu mai speră la nezeu!... Căci văd că şi El fărâmă din pulberea lumii... (dintr-o pungă scoate tot
nimic, gândesc cum?!... Asta e preocupa- s-a retras de pe pământ, felul de măşti din cârpe şi ziare supte, pe care le pune
rea matale ştiinţifică!... Cum se gândeşte sus, printre stele!.. Şi ne pe feţele celor de faţă) Când a întocmit Dumnezeu
ilogic, aberant, absurd, într-o istorie abe- aşteaptă chiar şi pe noi, cerurile, dânsul era de faţă!... Da, când Dumnezeu a
rantă... De asta ne iubiţi, că nu ne ascun- piticaniile pământului!... tras o zare pe faţa adâncului, când a pironit norii pe
dem gândurile... Ca orice clovni – circari! D-aia te-a trimis pe tine cer, când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului, când a
Gândiri indefinibile, uneori... Ce lume... Virgilius Moldovan, Vânătorul de iepuri, față pe pământ, să ne ridici în pus frontiere mării, ca apele să nu depăşească porunca
proteiformă, ieşită din matca lui Proteu-bace, care poate ceruri!... De-abia aştept clipa când voi deveni fum şi voi Lui, când a pus temeliile pământului, domnul doctor
lua orice formă! Asta vă interesează pe dumneavoastră scăpa de coşmarul viermilor din cimitire!... Da, tu eşti era meşterul Lui! Precum Manole, meşterul mănăstirii
acum – gândirea proteiformă – poftim! – a unor pitici un sfânt trimis de Tătânele ceresc pe pământ – un Iisus de pe Argeş la vale... Sigur, Negru Vodă nu lucra alături
aflaţi în templul fericirii!... De fapt, de ce să nu vă spun neamţ! – în stare să ne dea şi nouă, piticaniilor, bucuria de Manole, iar Manole nu a fost iubit de Negru Vodă
eu ce gândesc, în această zi fericită?!... Doar ştiu că voi de a avea suflet, de a simţi cum devenim fum sacru!... – decât când domnitorul l-a condamnat să moară pe
muri, ce naiba! Ce mai am de pierdut?... Nimic, nici mă- Priveşte, fumul se înalţă la doi paşi de noi, iar noi încă acoperişul sfintei biserici!...
car lanţurile! Mă duc, în ceruri, cu ele cu tot!... În ceruri, aşteptăm să ne bagi în rândul oamenilor – şi să ne puri- Doctorul: Am înţeles, draga mea!.. Eu am fost...
subliniez, doar n-o să mai am parte de o groapă, într-un ficăm de pacostea de a fi pitici şi evrei!... Adică aş putea spune că am fost mereu alături de
cimitir!... Eu mă consider un clovn al artelor plastice – Jamailă: Şi ţigani! Domnule doctor, sărut-mâna, Dumnezeu, jucând pe rotocolul pământului Său, şi
uite că mă laud!... Dar, domnule doctor, dumneavoastră bagă-mă şi pe mine în seamă, nu doar pe ei, nu mă găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor!... Aici aş putea
ştiţi mai bine decât mine că din cubism, suprarealism, discrimina, stăpâne, fie-ţi milă şi de mine, sărut-mâna, închide citatul, mai adăugând, de la mine, ceva din
simbolism, modernism, dadaism – şi din atâtea alte căci sunt gata să jur că nimic nu este adevărat în casa lumina conştiinţei mele – parte a creaţiei divine – că
isme! – ce-o să rămână?... Dar din suprarealismul politic, în care ne aflăm... vă iubesc atât de mult încât mă bucur şi când vă bateţi
dadaismul politic... cel mai solid lucru ce va rămâne în Doctorul: Adică?! joc de mine! Drăgălăşenia cuvintelor voastre băşcăli-
istoria de azi, suprarealistă, dadaistă, simbolistă, onanis- Kant: Adică totul este o ficţiune – că aici oamenii oase mi-a oferit ocazia de a mă redescoperi pe mine
tă, va fi această întreprindere în care noi trăim fericiţi, o cască!... Nu, sunt trimişi la ceriuri, doar nu suntem – într-un nou model de umanitate...
aşteptându-ne morticica... Vedeţi că am humor cu carul! orbi să nu vedem fumul!... Însă noi, piticoţii, dragi Cleopatra: Desigur, în imoralitatea zilei de azi, ma-
De asta mă şi iubiţi şi pe mine!... Vă mulţumesc! Ei, inimii matale, riscăm, distrându-te, ca acum, cu gân- tale eşti un fel de prinţ al gândirii... Când zilele trecute
da, caracterul proteiform al istoriei vă oferă... prilejul durile noastre proaste, să rămânem pitici, nişte oglinzi ţi-am arătat fumul ce urca din coşul cel scurt al palatului
unor strălucite experienţe ştiinţifice!... Da, nu există un plicticoase în care doar noi ne vedem dând din cozi ca nostru, ai dat din umeri şi ai tăcut înţelept, ca şi cum
alfabet al viselor, al istoriei, al monstruozităţilor!... Totul nişte căţeluşi refuzaţi să intre în paradis!... orice fum are ceva nobil în el! Da, urcarea îngerilor spre
e posibil, totul e normal! Chiar şi aberaţia matale de a Jamailă: Iertare, stăpâne, sărut-mâna, eu ştiu că cer!... Ţigane, arată-i mâzgălelile tale... (ia din mâna lui
ne iubi – să zicem! – datorită iubirii pe care o porţi, din vorbele mele sunt bune de pus în coşul de gunoi, bune Jamailă mai multe foi de ziar) Priveşte ce-a mâzgălit, pe
copilărie, pentru „Albă ca zăpada şi cei şapte pitici”!... de aruncat la bălegar, însă sper şi eu să mă bucur de ziarul vostru, iubitul meu Jamailă!... Nişte îngeri-clovni,
Doctorul: Te-ascult... Da, din punct de vedere drepturile evreilor pitici şi să sparg oglinda asta ţigă- care urcă spre cer într-un nor de fum, ca într-o barcă a
anatomic şi psihologie, monştrii ies în relief – poftim! nească, să devin şi eu om întreg!.. Deşi, eu, la puţă, sunt lui Noe!.. Aici – priveşte! – dă peste ei o ploaie cumplită,
– prin lipsa lor de măsură!.. Ca şi istoria, o să spui!... întreg, am acest instrument la dimensiuni omeneşti!... care stinge flăcările ce îi topea!... Flăcările încep să fie
Care este, istoria, repet, o anomalie, o iapă cu şapte Se vede cu ochiul liber că pe ţigani, cine i-o fi făcut – că stinse – priveşte, maestre, şi mai departe!... Ce se vede?
picioare, cu cinci coarne în jurul curului, cu barbă, nu s-o fi coborât Dumnezeu din cer ca să facă neispră- Doctorul: Opajişteverde,verde,cuiarbănouă,crudă!...
care, pe gură, cacă alune!... viţi! – da, cine ne-o fi făcut, întâi ne-a făcut organele Cleopatra: Domnule doctor, vă mulţumim pentru
Kant: Ce face?... externe, la dimensiuni competitive!... generozitatea ce ne-aţi arătat-o azi, invitându-ne să
Doctorul: Cacă alune şi mure, destule! Capetele ei, Doctorul: Tu ce vrei, de fapt?!... vizităm curtea – şi, probabil, câteva locuri sacre ale
tăiate cu toporul, renasc mereu, puţind a moarte... Aşa Jamailă: Să-mi daţi şi mie, sărut-mâna, dreptul acestui templu în care am avut norocul şi fericirea să
citesc eu, de, desenele pe care mi le-ai oferit!.. O, ce artă de a descoperi un continent al ţiganilor fericiţi, pe o ajungem!. Noi, piticaniile, mici la trup şi înguşti la
babană!... A mă întreba ce sunt aceste figuri desenate de nouă stea! Aveţi un suflet blând şi milostiv, de adevărat minte, n-am înţeles nimic încă din clipa când am ajuns
matale... ar însemna să mă întreb ceva despre mine, da?... creştin!... Văd zi de zi cum îţi iubeşti aproapele... Pe în acest spaţiu al fericirii de azi şi mâine, paradisiace,
Kant: Domnuledoctor,stai,nutemaimişca!Eştiominte piticuţe, pe piticuţi, pe mine... Dar mai ales îl iubeşti pe unde ne aflăm!. Tâmpiţi cum suntem, credeam că e
plină, plină, deplină, şi de-asta, în fiecare clipă, când te Dumnezeu, ca adevăratul trimis al Tătânelui Ceresc pe vorba de o puşcărie! ■ (Va urma)

Scrisul Românesc Eseu

10 Nr. 11 (159) ♦ noiembrie 2016

Mihai
ENE

Un Nobel care sună bine: Bob Dylan

Parcă mai mult ca niciodată, anunţul Comi- literarului. Recomandarea lui Nobel în ceea ce priveşte în seamă de literaţi de obicei, precum textele de muzică,
tetului Nobel prin care i se acorda Premiul literatura – dar să nu uităm cât de mult s-a schimbat a determinat această alegere, ci, probabil, şi validarea
pentru Literatură nimeni altuia decât lui Bob discursul literar şi percepţia literarului în ultimul se- şi readucerea în prim-plan a poeziei protestatare şi
Dylan, principalul icon al generaţiei ’60 americane col! – era să celebreze lucrările extraordinare „într-o evidenţierea importanţei ei atunci când reuşeşte să
şi nu numai, a stârnit, dincolo de uimirea oarecum direcţie ideală”. De-a lungul timpului, acest îndemn ajungă la oameni în general, nu doar la o mână de
firească, un val de critici la adresa acestei decizii, s-a tradus prin consideraţia faţă de autorii impli- cititori de interior. Nu se celebrează, prin acest premiu,
dar şi un val de admiraţie şi solidaritate. Niciodată caţi – fie direct, fie prin scrierile lor, fie ambele – în un simplu cantautor, aşa cum fie din neînţelegere, fie
o decizie a Comitetului Nobel nu cred că a împărţit treburile Cetăţii, scriitori „angajaţi” sau care măcar din reavoinţă s-a interpretat, aducându-se în discuţie
atât de radical tabăra literaţilor. nume mai meritorii sau mai plăcute în funcţie de gustul
Allen Ginsberg și Bob Dylan la mormântul lui Jack Kerouac, 1975, personal, precum Frank Zappa ori Leonard Cohen.
Dacă decizia de anul trecut, de a acorda Premiul foto de Ken Regan Bob Dylan a reuşit o performanţă greu de contestat
pentru Literatură unei autoare de non-ficţiune, şi pe care nici măcar nu şi-a dorit-o, aşa cum arată
Svetlana Alexievici, deşi contestată şi ea, a fost până iau act, care sunt activi, de obicei critic, în societatea declaraţiile sale din interviurile vremii, să devină un
la urmă acceptată, motivându-se că extinderea şi în care se manifestă şi care contribuie, într-o formă simbol al unei întregi generaţii şi să contribuie activ
acceptarea în spaţiul literaturii a discursului non- sau alta, la prefacerile, dezbaterile şi uneori dramele la construcţia identitară a acelei generaţii. În plus,
ficţional este, până la urmă, benefică şi integratoare, acestei societăţi. De aici o serie de disidenţi, de martori nu vorbim despre orice generaţie, ci despre cea mai
decizia de anul acesta a contrariat diverse facţiuni activi ai istoriei, de figuri care au pus în dezbatere şi protestatară dintre toate generaţiile modernităţii, cea
ideologice şi estetice din domeniul literaturii. Con- au susţinut cu mult curaj idei progresiste la vremea care a luptat împotriva războiului, împotriva agresiu-
testarea majoră a fost una de statut, căci i se pune în lor, în ciuda unei opinii generale defavorabile. Etc. nilor, împotriva discriminării şi pentru drepturi civile,
discuţie lui Bob Dylan tocmai calitatea de scriitor. pentru o democratizare reală a societăţii occidentale,
La aceasta s-au adăugat poziţionările elitiste, care De asemenea, din când în când, Premiul pentru pentru valori revoluţionare la acel moment dat. Iar Bob
privesc cu mefienţă orice vine dinspre cultura pop, Literatură se duce în zone extreme ale scrisului, la per- Dylan, chiar şi în perioadele în care s-a retras şi refuza
dar şi critici dinspre puriştii estetici, care nu concep sonalităţi care nu aparţin mainstream-ului literar. Astfel să mai apară în public, a fost mereu în centrul acestor
acordarea unui premiu care se numeşte „pentru se face că pe lista câştigătorilor se regăsesc un istoric mişcări sociale şi politice. Dincolo de asta, el a fost
literatură” decât ţinându-se cont în mod absolut de tipic precum Theodor Mommsen (1902), autor al unei primul care să fi atras atenţia şi să fi impus dezbaterii,
valoarea estetică. Astfel, discursul de respingere al monumentale Istorii a Romei în patru volume, un filosof prin textele sale cântate, problemele stringente pe care
acestui Premiu Nobel a reunit figuri intelectuale pe precum Bertrand Russell (1950), „pentru promovarea le avea acea generaţie şi pe care le resimţea acut. Mai
care altfel cu greu le poţi ţine în aceeaşi încăpere mai umanitarismului şi a libertăţii de conştiinţă” sau a unui mult decât atât, nu cred că texte precum Subterranean
mult de câteva minute, de la conservatori pătrunşi de politician de marcă precum Winston Churchill (1953), Homesick Blues, Masters of War, The Times They Are A-
importanţa valorilor estetice şi morale şi pentru care pentru memoriile şi scrierile sale nonliterare. Ideea de Changin’, Blowin’ in the Wind, All Along the Watchtower
acest premiu este o capitulare în faţa vulgarităţii pop a celebra scrieri din periferia literaturii sau care cu greu etc. sunt texte care să rămână încastrate în epoca în
şi până la specialişti în studii culturale care au ajuns ar putea trece drept literatură nu este aşadar nouă, ba care au fost compuse şi performate pentru prima oară.
să afirme, precum Natalie Kon-yu (lector doctor la chiar am putea spune că este o constantă ce revine pe- Dimpotrivă, ele se făceau auzite şi în urmă cu câţiva
Universitatea Victoria din Melbourne) într-un articol riodic în atenţia Comitetului Nobel. Nu doar extinderea ani, în campania pentru prezidenţiale a preşedintelui
din „The Guardian”, că însuşi faptul de a acorda acest domeniului literaturii este preocuparea esenţială aici, Obama sau la anumite reuniuni protestatare împotriva
premiu unui bărbat alb (y compris Phillip Roth) este aşa cum s-a mai observat, ci însăşi validarea unor tipuri războaielor din Irak sau Siria. Mesajul acestor texte
o expresie a statu quo-ului şi o decizie retrogradă! de discurs nonliterar, dar care servesc extrem de bine trece peste generaţii şi devine unul universal.
scopului pentru care se acordă acest premiu. La noi, Mihai Iovănel scria extrem de pertinent
Pe de altă parte, voci importante şi foarte diverse şi de empatic în urmă cu câţiva ani despre eventu-
din literatura mondială, precum Joyce Carol Oates, În ceea ce-l priveşte pe Bob Dylan aşadar, dincolo alitatea unui Nobel acordat lui Bob Dylan („Nobel
Stephen King ori Salman Rushdie, şi-au exprimat de motivaţia oficială a Comitetului Nobel, care se & Bob”, în revista „Cultura”, nr. 10/2012). Iar poetul
bucuria şi au ţinut să celebreze figura lui Bob Dylan, referea la „crearea unor expresii poetice noi în marea româno-american Andrei Codrescu, prezent la Co-
înscriindu-l în tradiţia barzilor medievali şi subliniind tradiţie a cântecului american”, nu doar deschiderea locviile Scrisul Românesc din acest an, îşi declara
relaţia originară dintre poezie şi muzică, „de la Orfeu literaturii spre un gen considerat minor şi chiar neluat satisfacţia pentru acest premiu în chiar numărul
la Hafiz” (Salman Rushdie). trecut (10/2016) al revistei craiovene, în interviul
acordat profesorului Florea Firan, afirmându-şi încă
Dincolo de aceste poziţionări, cred că anumite o dată preţuirea pentru cel mai important simbol al
aspecte ale acestei decizii merită discutate şi ar trebui generaţiei sale: „Dylan este un mare poet care, ca toţi
începută o astfel de discuţie chiar cu natura şi statutul marii poeţi, exprimă totdeauna dimensiunile perene
acestui premiu. După cum bine se ştie, Alfred Nobel ale sufletului omenesc. El mai combină şi geniul po-
a lăsat indicaţii destul de exacte în testamentul său etului cu muzica şi reîntoarce poezia astfel la modul
privind acordarea acestor premii, domeniile şi modul bardic. Homer cânta. Dylan este Homer: a împreunat
în care se vor decerna. Scopul general era acela de a din nou ce s-a despărţit de veacuri.”
acorda distincţii acelor contribuţii extraordinare la Surpriza integrării lui Bob Dylan în galeria selectă
progresul umanităţii. Dacă descoperirile din fizică a Premiilor Nobel, deşi normală la nivelul deciziei,
sau medicină, cât şi premiul pentru pace, îndeplinesc nu trebuia să contrarieze atât de mult, de vreme ce
oarecum implicit această sarică – orice descoperire, se cunoştea de ani buni prezenţa sa pe neoficialele
invenţie sau acţiune în aceste domenii priveşte direct liste Nobel, cât şi faptul că membrii Comitetului
progresul omenirii –, în cazul literaturii lucrurile anunţaseră, cu câţiva ani în urmă, intenţia de a
sunt mai complicate. Chiar contribuie orice scriere premia un cantautor, de a acorda recunoaştere unui
de o calitate estetică superioară la progresul umani- mod diferit de a comunica texte, în fond, literare,
tăţii? S-a spus de multe ori că, dimpotrivă, literatura unui public mult mai extins şi pentru care acele texte
„umanitaristă”, cea făcută pentru a servi oricărui aveau să devină unele cu valoare de reper cultural. Şi
scop, indiferent cât de nobil este el, este sortită me- în acest sens nu cred că se putea găsi un autor care să
diocrităţii sau eşecului. Ştim bine că una dintre cele reprezinte mai bine această categorie din perspectiva
mai dispreţuite forme de manifestare în spaţiul literar descrisă anterior.
este „literatura tezistă”, cea care îşi propune de la bun →
început să demonstreze ceva sau să convingă citito-
rul într-o anumită problemă care nu ţine de ordinea

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 11 (159) ♦ noiembrie 2016 11
Eseu

Pângărirea textului eminescian Constantin
CUBLEȘAN

Este aproape incredibilă tenacitatea cu care se meu. Cu alte cuvinte, câte două sonete «pedalând» în maică sfântă, pururea fecioară,/ În noaptea gândurilor
atentează, continuu, asupra personalității și tandem, douăzeci și două de tandemuri”. mele, vină”. Mai inspirat (?!) și mai la zi (?!), Șorobetea
operei lui Mihai Eminescu, sub fel și fel de zice: „Coboară iar – lin – lumină lină/ din visul meu
forme, în anii aceștia de după decembrie ’89. E drept Las la o parte tandemul, adică cârdășia între ceresc de-odinioară…/ apleacă-ți ochii-asupra mea –
că poetul a fost atacat și umilit încă de pe vremea când Șorobetea și Eminescu, pe care acesta din urmă, sunt fecioară/ blândețea lor – de haru milei plină”. Avem
trăia, în timp contestatarii transmițându-și, cumva, din sigur, n-ar fi acceptat-o în ruptul capului, și îmi pun în această variantă o rugăciune tipic bisericească, fără
mână în mână, ștafeta. Dar, mi se pare că niciodată nu întrebarea dacă Șorobetea și-a propus, într-adevăr, nimic din freamătul ideatic emoțional al versurilor lui
s-au practicat atât de multe și de subtile metode prin să-i dea o lecție de stilistică lui Eminescu, arătându-i Eminescu. Sau, Pe gânduri ziua. Citez ultima terțină:
care statuia poetului să se dorească a fi demolată. I s-a cum ar fi trebuit să scrie sonetul respectiv, pentru a „O dată te-am văzut… o clipă numai/ Și am simțit
contestat calitatea de poet național. S-a contestat mitul nu „irita” cititorul de azi prin cuvinte neplăcute, „în amarul omenirii…/ Ce-am folosit că-l știu și eu acum?”.
Eminescu. S-a spus cu tărie că nu mai e actual, că nu sine”?! Aproape sigur că da! Pentru că alăturarea în- Șorobetea e mai explicit pentru cititorul de azi: „Te-am
mai spune nimic cititorului de azi, că e un cadavru ținut seamnă, evident, că Șorobetea se consideră, cel puțin, strâns la piept, odat’, o clipă numai,/ de-atunci, mă
în debara, că fiind intraductibil nimeni nu-l cunoaște egalul lui Eminescu, cu care colaborează, nu în lipsă doare-amarul omenirii…/ aș vrea să-l uit, dar nu mai
în Occident. Ș.a.m.d. de inspirație proprie ci din dorința de a-l stiliza, de a-i pot de-acum”. Dar și vulgar, cât încape.
îmbunătăți acestuia exprimarea. Rezultă de aici o nouă
Iată că, surprinzător, apare o metodă inedită de poezie? Fără îndoială că da. O pastișă? O parodie? O Exemplele pot fi continuate pentru toate cele 22
uzurpare, prin pângărirea textului poetic. Aurel variațiune pe aceeași temă? N-ar fi condamnabil un de sonete.
Șorobetea, un poet, de altfel onorabil, care se declară asemenea procedeu dacă nu ar fi evidentă intenția de
admirator al poeziei eminesciene, se împiedică de dife- a-i demonstra lui Eminescu cât de neinspirat a fost Dacă totul n-ar fi decât un joc, teribilist, cu care să-și
ritele cuvinte utilizate de acesta („mă împiedicasem de când a scris sonetul respectiv. Dar, vai! cât de jalnice amuze prietenii la cafenea, n-ar fi nimic de obiectat.
cuvântul «căci» /…/ voiam să-l schimb, fiindcă nu-mi sunt propunerile lui Șorobetea în a modifica, sau, hai Omul are voie să se joace cu orice și oricum, în parti-
plăcea cuvântul în sine, mă irita, mă nedumirea” – e să zic: în a rescrie versurile eminesciene. cular. Dar, în momentul în care experimentul (!) este
vorba, în speță, de sonetul Trecut-au ani) și astfel ajunge propus publicului, ca un mod de lectură nouă a poeziilor
la năstrușnica (?!) idee de a înlocui cuvintele care îl de- Să luăm sonetul care deschide volumul: Veneția (O lui Eminescu („Așa îl citesc eu pe Eminescu”), înțelesul
ranjează, din poeziile lui Eminescu, modernizându-l, capodoperă), care nu mai corespunde, (Vezi Doam- demersului lui Aurel Șorobetea nu este altul decât acela
actualizându-l, făcându-l mai pe înțelesul cititorilor ne!), gustului cititorului de azi și care trebuie revizuit de a intenționa pângărirea poeziei eminesciene, de a o
de azi (?!) și propunându-l astfel circulației publice, după cum urmează (N-am să citez textele paralele în duce în derizoriu, arătând publicului de azi (Cel care e
într-o colaborare… la paritate. S-a născut, după acest întregime și doar terțina finală, care face cu brio do- dispus la o asemenea bălăcăreală!), că autorul acestor
procedeu, volumul: Aurel Șorobetea. Eminescu XXII. vada mizerabilei intruziuni: „Cu glas adânc ca graiul sonete nu mai corespunde, că trebuie ajustat după moda
XXII Șorobetea. Sonete. (Ed. Fundației Interart Triade, de Sibile/ Rostește lin, în clipe cadențate: «Nu-nvie la zi, întrucât e un poet caduc. E și acesta un mod de a
Timișoara, 2016) în care apar „22 de perechi de sonete. morții, e-n zadar, copile!»” – la Eminescu. Ultimul spune că Eminescu nu poate fi considerat drept un poet
Fiecare pereche se compune dintr-un sonet eminescian vers – memorabil. Ei bine. Iată modificarea produsă național, atâta vreme cât e de-o seamă cu Șorobetea; că
și o rescriere a sa, prin condeiul meu, o transformare a de Șorobetea: „al vremii gong dogit – în campanele/ – mitul Eminescu e o găselniță, din moment ce oricine
sonetului într-unul nou: aliaj în care intră maximum zadarnic gduhul mării tot se zbate/ plângând amar… îi poate modifica versurile după bunul plac, la nivel de
jumătate de text propriu. Pentru a înlesni deosebirea s-au dus acele zile!” mahala; că e lipsit de stil, pentru că, iată, Aurel Șorobetea
contribuțiilor respective, Eminescu/Șorobetea, am îi arată explicit cum se construiesc imaginile poetice.
diferențiat grafic textele: tot ce este scris de el s-a tipărit Banalitatea absolută a expresiei poetice la Șorobetea
cu litere bine conturate, pline; tot ce-i scris de mine s-a nu cred că mai trebuie comentată. Se descalifică sin- Oare ce-ar zice, ce-ar face nemții dacă un oareca-
tipărit cu litere estompate./ Împreună, purtând un sin- gură. „Nu-nvie morții, e-n zadar copile!” nu are nimic re de la ei s-ar apuca să-l stilizeze, în colaborare, pe
gur titlu, cele două sonete pereche stau umăr la umăr; comun cu „s-au dus acele zile!” Goethe?! Cu siguranță n-ar zice nimic pentru că așa
al lui Eminescu pe o pagină cu număr par, din stânga, ceva acolo nu e cu putință. Nu e cu putință într-o litera-
urmat, pe pagina cu număr impar, din dreapta, sonetul Intenția trivializării poeziei eminesciene apare cu tură și într-o națiune care știe ce înseamnă bunul simț,
evidență pretutindeni. Să luăm la întâmplare. Sonetul și pentru care cultul valorilor autentice e o condiție
Răsai asupra mea. Prima strofă: „Răsai asupra mea, sfântă a comportamentului civilizat!! ■
lumină lină,/ Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;/ O,

→ Nici măcar John Lennon, dacă ar prin faptul că un autor pe a cărui carte Cărţi primite la redacţie
mai fi trăit, nu cred că ar fi fost mai în- de vizită nu e trecut „scriitor” a câştigat • Ilie Popa, Antologia liricii de detenție • Emil Calotă, Calul de lemn, Ed.
dreptăţit decât Bob Dylan să primească cel mai prestigios, mai vizibil şi mai anticomunistă din spațiul românesc Autograf MJM, Craiova, 2016, 106 p.
această recunoaştere. Şi nu doar pentru important financiar „premiu pentru Ed. Fundației Culturale „Memoria”,
că Dylan a fost primul care a spart literatură” nu le pot spune decât că București, 2016, 864 p. • Claudia Mitră, Viața ca un fir de
tiparele şi s-a impus unei întregi gene- prin acest premiu cred că se celebrea- păpădie, Ed. PapiruS Media, Roman,
raţii, ci mai ales pentru că inclusiv din ză libertatea şi proteismul literaturii, • George Vulturescu, Sigiliul Nordu- 2016, 144 p.
punct de vedere calitativ şi cantitativ forţa ei de impact şi capacitatea ei de lui, Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca,
creaţia cantautorului american este a mobiliza masele pentru o schimba- 2016, 100 p. • Liliana Hinoveanu, Camera Dezas-
superioară. Chiar şi în discursul oficial, re progresistă radicală în interiorul tru, versuri, Ed. Aius, Craiova, 2015, 62 p.
academic, Bob Dylan deja şi-a găsit loc, societăţii, aşa cum a fost pleiada de • Constantin Cubleșan, Constantin
textele sale fiind studiate ca poezie, ca schimbări din anii ’60, se recunoaşte Virgil Gheorghiu, aventura unei vieți lite- • Gheorghe Gh. Popescu, Picături
literatură, şi nu doar ca simple librete. şi se reiterează nevoia de o literatură rare, Ed. Sophia, București, 2016, 248 p. de lumină, Ed. PapiruS Media, Roman,
Doar dacă ne-am referi la cartea Dylan’s angajată, protestatară, în vremuri deloc 2016, 98 p.
Visions of Sin, publicată în SUA în anul uşoare pentru libertăţile civile şi pen- • Vasile George Dâncu, Universul
2004 de reputatul profesor şi critic tru democraţia autentică, o literatură Mama, Ed. Casa de Editură Max Blecher,
literar Christopher Ricks (profesor capabilă să ajungă, acompaniată de Bistriţa, 2015, 74 p.
de poezie la Universităţile Boston şi muzică sau nu, la un public larg pentru
Oxford, specialist în Milton, Tennyson, a determina modificări de conştiinţă • John Fowles, Magicianul. Traducere
T.S. Eliot ş.a., editor al The Oxford Book şi o implicare cât mai directă în prefa- de Livia Deac și Mariana Chiţoran, Ed.
of English Verse) şi tot ar fi suficient. cerile unei societăţi aflate într-o criză Polirom, Iaşi, 2014, 756 p.
Tuturor celor care se tem că acest profundă de identitate. Iar Bob Dylan
premiu ar demonetiza valoarea litera- este cea mai potrivită alegere pentru • Alain de Botton, Cum îți poate
ră, că esteticul ar fi subminat, că „marii celebrarea acestui tip de manifestare schimba Proust viața. Traducere de
scriitori” de azi au suferit o nedreptate poetică, artistică, civică. ■ Mihaela Ghiță, Ed. Vellant, 2014, 196 p.

• Markó Béla, Badminton. Poezii opor-
tune şi inoportune 2008-2015. Traducere
şi note de Kocsis Francisko, Ed. Curtea
Veche Publishing, București, 2016, 128 p.

12 Nr. 11 (159) ♦ noiembrie 2016 Scrisul Românesc Eseu
Poezie
Virgil
NEMOIANU Andrei
CODRESCU

Mici meditații despre originea panicii
global și particular
Când ne gândim la marile teme ale Nimfa plină de încântare asaltată
filosofiei, tensiunea dintre, să zicem, constituită de creștinism, de triburile germa- de Pan după-amiaza
„universal” și „particular” nu ne vine no-slave și de fundamentele solide ale lumii a vorbit calm tot drumul
în minte cu precădere. Și totuși este un subiect antice greco-latine (ca să nu mai vorbim de de la grota cu izvor
care i-a preocupat pe filosofi neîncetat, de la capacitatea ei de a-și îngloba elemente iudaice, până la turnul crenelat unde trăia
începuturi, până în zilele noastre. Platon și musulmane și de fapt planetare în ansamblu)? un tată în cuirasă, un soț,
mai cu seamă Aristotel s-au tot străduit să Cine ar putea nega virtuțile și valorile procla- și o mamă încorsetată.
găsească o rezolvare a acestei probleme. O mate și realizate de această civilizație sau gi- Înfățișarea sa dezordonată i-a îngrozit
reflecție găsim și la anticii asiatici: Buddha, ganticele ei înfăptuiri culturale, intelectuale și după cum știa că se va întâmpla: copite, păr peste tot,
Confucius, Lao Tze. În Evul Mediu s-au practice? Cine ar putea nega caleidoscopicul ei chiar și în urechi,
desfășurat adevărate bătălii mentale (și anu- pluralism și inventivitatea ei neîncetată? Cine coapse aspre de capră ca oasele aruncate peste zid,
me în forme dintre cele mai diverse) între ar putea nega felul în care tocmai civilizația răsplata câinilor de vânătoare.
universaliști și particulariști, să le zicem așa, euro-atlantică a condus și a inspirat în fond În ce privește umilința ea a jurat că n-a privit
vreme de sute și sute de ani. Mai aproape de întregul neam omenesc? de frica morții dintr-un șoc estetic
noi terenul conflictual a fost însă transferat de (un pic prea prețios, gândi auditoriul)
la metafizic la politic (la concret, cum ar fi). Numai că de vreo 2-300 de ani încoace și a continuat cu
Ce înțelegem prin asta? a avut loc o schimbare tot mai radicală. nasul lung întrerupt de ochi
Toate cele pomenite, mai ales pe plan cul- plini cu științe îngrozitoare de un fel
Planeta noastră (nu e o noutate) se mic­ tural și intelectual, rămân în picioare, dar pe care ea nu îndrăznea să le imagineze,
șorează, se restrânge; distanțele dintre diver- hegemonic de-asupra lor vedem instalată o și în ale căror adâncimi negre ea nu a privit,
sele culturi, continente, etnicități, grupuri pătură apăsătoare de dogmatism hedonistic și buzele roșu-obsidian
umane nu mai sunt atât de enorme și abisale și relativist, anularea valorilor tradiționale, ce imitau piatra,
cum erau odinioară. Dimpotrivă, tendința un secularism impus cu forța, un accent dar care erau de fapt lacome și cărnoase.
pare să fie cea spre unificare, ba chiar unifor- pe numerizare și un mod de funcționare Astfel i-a adăugat lui Pan un „ick”
mizare. Să zicem că este așa, cu toate că siguri exclusiv tranzacțional și contractual. Mai de dezgust cu scopul de a-și stinge plăcerea
nu putem fi nicicând în privința viitorului. mult, tendința accentuată este cea spre stâr- ce se prelingea prin pori în broboane
Se ridică atunci întrebarea: CUM anume va pirea trăsăturilor individuale și particulare, de chihlimbar și sudoare aromată ca brânza de capră.
fi această uniformizare? Această supremă într-un cuvânt o deplină uniformizare, ba Ick-ul ei a avut efectul scontat, dar tatăl
victorie a „egalității”? chiar o abandonare a însăși naturii umane. a sugerat să scoată „k”-ul,
Acest soi de existență este impus fie pe cale o literă prea nobilă să lase o creatură
Unele din culturile și/sau sistemele actuale pașnică, insinuantă, fie, la nevoie, prin forța atât de dezgustătoare la crucea de aur
nu par interesate în a-și impune stilul sau mo- brută și cruzime. gravată pe pieptarul armurii sale ce a bătut-o pentru emfază,
dalitatea existențială pe plan universal. Nu-mi privind soțul
imaginez prea ușor ca tot mai înstărita societa- Ce pot face indivizii sau grupurile care țin care era mai circumspect, furia sa geloasă
te chineză (pe cale de a deveni întâia în lume) la personalitatea proprie și la o anume organi- de așteptat îngreunată
râvnește să-și impună structurile autoritare citate? Ușor nu le vine, căci se pot vedea puse de o erecție involuntară ce apăsa
asupra tuturor continentelor. Nici societatea la stâlpul infamiei: naționalism, anarhism, în oțelul suspensorului din zale.
rusă, azi temelie a conservatismului tradițional populism, rasism – iată câteva dintre etichetele Puterea lui Pan de a proiecta dorință
și (poate) a substanței creștine nu funcționează care zboară împrejur și care, la drept vorbind, chiar și prin soția sa
de fel (în pofida vastei și stridentei propagande nu sunt de fiecare dată nejustificate. era abia ținută în frâu de „ick”-ul sau „ic”-ul ei,
contrare) altminteri decât defensiv. Poate că după cum ar fi vrut
radicalismul islamic are ambiții mai mari (și Nu am nici timp, nici spațiu, nici chef, să socrul său. Asta a avut loc în 1352 sau 2016, să spunem,
aici putem avea unele îndoieli), dar oricum intru în prea multe amănunte aici. Să spun tocmai înaintea unei cruciade,
putințele sale sunt mult mai modeste decât numai cât pot mai clar și mai audibil că și a fost cu adevărat nașterea „panicii”, un sentiment
orice eventuale țeluri. Singura forță sistemi- pierderea detaliului, eroziunea diferențelor, modern ce a înlocuit,
că ce se străduie persistent și veleitar să se sunt lucruri grave, care subminează existența sau și-a luat locul său lângă străvechiul tată Frica
instaleze în vârful piramidei și să-i modeleze umană, nu mai puțin decât existența naturii. și fiul său, Teroare.
pe toți ceilalți rămâne cea euro-atlantică. Din O hegemonie uniformizantă nu este armoni- Pan, stors de viță de vie și ziduri,
păcate cele propuse de dumneaei sunt tocmai că, ci numai monocordă. Există vreo soluție? a pornit TV-ul în grota sa ascunsă.
aspectele cele mai neplăcute ale unei culturi Poate că da. Această cruciadă, mama încorsetată a spus,
complexe și de lungă, istorică, nobilă durată. ar trebui să scape lumea de Pan pentru totdeauna.
De fapt mai multe, pe care nu le voi înșirui. Când voi bărbați vă veți întoarce victorioși
Cine ar putea să nege înfăptuirile de mare Cea dintâi este firește moderația, atât de o vom construi un oraș sclipitor peste
clasă ale acestei civilizații de peste 1000 de ani parte, cât și de cealaltă. Orice „globalizare” dealul împădurit și peste peștera monstrului,
se cuvine să-și cunoască limitele, după cum așa că grăbiți-vă la Ierusalim!
și „particulariștii” pot găzdui generos și calm Și tu, târfă tânără, arată-mi unde
Pan te-a copleșit, a poruncit fiicei,
unele contexte sau atribute ale cu Panică autentică, nefiindu-i teamă nici de tatăl
generalității (cel puțin în chip Frică nici de fiul Teroare.
selectiv). Printre altele multe
care ar mai putea fi înșiruite Traducere de Alexandru OPRESCU
aș evidenția subsidiaritatea, o Din vol. Arta uitării, 2016
valoare superlativă, proclamată
încă acum 150 de ani, acceptată,
dar aplicată ezitant și adesea fără
onestitate. Ea ține nu numai de
Bine și de Adevăr, ci și de Fru-
mos. Este o problemă pe care
sper că nu voi obosi niciodată
să o discut. ■

Virgil Nemoianu la întâlnirea de la Craiova Noiembrie 2016, Bethesda, MD

Eseu Scrisul Românesc

Nr. 11 (159) ♦ noiembrie 2016 13

Dumitru Radu Din partea
cealaltă
De ce suntem cu toții freudieni POPA
(chiar și adversarii...)
Trebuia să se facă un bilanț
obiectivat după toate polemicile deloc feminist, dar care a contribuit fun- și femei din la belle époque. Totuși, în Roudinesco, două femei cu personalități
înfocate ale ultimilor ani! spune damental la emanciparea femeilor. Era interiorul mișcării s-a manifestat și o di- absolut opuse. Lou Salomé era o femeie
savanta franceză Élisabeth Roudinesco un conservator luminat, favorabil avor- mensiune filantropică ce proiecta clinici fascinantă, a cărei viață e o veritabilă operă
(de evidentă origine română, tatăl ei tului și metodelor anticoncepționale, de deschise pentru toți, subliniind astfel di- de artă. Faptul că o femeie de o asemenea
numindu-se Alexandru Rudinescu). asemenea gândea că femeile trebuiau să mensiunea socială a psihanalizei. În fapt, factură s-a integrat în mișcarea psihanali-
Ea vorbește despre Freud, inventatorul aibă drept de muncă și să se căsătorească Freud însuși nu a fost la început conștient tică a fost pentru Freud un lucru cu adevă-
psihanalizei, împotriva căruia, mai cu în mod liber, fără impoziții. Dacă este de marea revoluție pe care avea să o adu- rat excepțional. Lou a reprezentat pentru
seamă în ultimul deceniu, s-au exprimat că gândirea sa. Nu-și dădea seama, de el alter egoul său în gândirea germană.
critici violente care nu au ocolit nici viața pildă, că descoperirea subconștientului și Marie Bonaparte, pe de altă parte, era o
lui privată nici practicile sale clinice. De interesul particular pentru vise vor trans- principesă extravagantă care se plictisea.
aceea, savanta franceză, psihanalistă la forma total practicile artistice. De altfel, A fost salvată de psihanaliză, altminteri
arta modernă nu îl interesa deloc. Freud ar fi putut să se sinucidă. Adeziunea
rândul ei și istoric al psihanalizei, a găsit nu i-a înțeles pe suprarealiști, nu a citit ei la psihanaliză avea să se dovedească
de cuviință să scrie o nouă biografie a un rând din Proust și chiar și de Thomas fundamentală pentru viitorul mișcării
autorului Interpretării viselor, în care Mann s-a apropiat după multe ezitări. în Franța. Ea a fost cea care l-a ajutat pe
viața se găsește proiectată în contextul Avea în schimb o foarte solidă cultură Freud să părăsească Viena după Anschluss
istorico-cultural din care s-a născut clasică pe care o folosea ca referință pen- și venirea naziștilor la putere. Datorită
mișcarea psihanalitică. Cartea a apărut tru a-și îmbogăți teoriile prin legături cu banilor și energiei lui Marie Bonaparte,
de curând la Einaudi sub titlul Sigmund artele și literatura. Roudinesco îl vede ca Freud a plecat din Viena împreună cu
Freud nel suo tempo e nel nostro și a pe un mitograf care integrează literatura șaptesprezece membri ai familiei și prie-
prilejuit un substanțial interviu acordat și biologia. E un antropolog, dar nu un teni. A fost constrâns să lase în urmă patru
de autoare cotidianului „La Repubblica”. filosof, chiar dacă ar putea fi considerat surori, sperând că o să le poată să facă să
La mai bine de 75 de ani de la dispariția un urmaș al lui Kant, iar din gândirea vină la Londra mai târziu. Ca toți evreii în
lui, observă Élisabeth Roudinesco, Freud lui nu lipsesc referințe la Nietzsche și acea perioadă, gândea că naziștii nu s-ar
continuă să tulbure conștiința occiden- Schopenhauer. Este un continuator al fi atins de patru femei bătrâne, cum erau
tală. Astăzi însă el a devenit un clasic al iluminismului, fascinat însă de forțele surorile lui. Cu toate acestea, ele nu au mai
gândirii occidentale, care nu mai aparține obscure ale iraționalului pe care vrea să apucat să părăsească capitala austriacă, ci
nici psihanaliștilor, nici anti-freudienilor. le aducă la lumină. Latura fascinantă a au fost internate și exterminate într-unul
Freud aparține, pur și simplu, culturii ceva într-adevăr de reproșat în privința personalității lui constă tocmai în această din lagărele de concentrare naziste. Dar
mondiale. Însă polemicile fac parte din lui Freud, arată autoarea, atunci trebuie oscilare continuă între poli opuși. a-l acuza pe Freud că le-ar fi abandonat
însăși viața ideilor. Ajungând importantă, să vorbim despre neutralitatea psiha- și condamnat la moarte este o enormitate:
o mișcare alimentează automat o opoziție nalizei cu privire la societate și politică. Freud a fost acuzat, între altele, și de la vremea aceea nimeni nu putea încă
faptul că s-ar fi îmbogățit de pe urma imagina că se va ajunge la soluția finală.
critică. Să nu uităm că psihanaliza a Considera psihanaliza autosuficientă și, pacienților săi. Autoarea biografiei res-
devenit, la un moment dat, extrem de în consecință, susținea că psihanaliștii pinge total această acuzație. Freud, spu- După toate, cum îi apare lui Élisabeth
dogmatică. Pentru mulți psihanaliști trebuie să fie apolitici. Această poziție ne ea, ducea o viață bună pentru că era Roudinesco Freud astăzi? Ca un mare
Freud este un mit de neatins, o veritabilă explică tentativa sa inițială de a colabora un medic extrem de stimat dar, în mod intelectual care reprezintă tot ce a putut
legendă. Această poziție hagiografică a cu nazismul și cu Göring Institut din cert, nu era cu nimic mai bogat decât da mai bun cultura acelei Mittle-Europa
favorizat criticile, care, la rândul lor au Berlin pentru a salva psihanaliza. A fost colegii săi. E drept că rolul banului în a timpului în care a trăit. În mod cu totul
rezultat într-un antifreudism visceral. o mare eroare, pentru care ar putea avea, psihanaliză a alimentat multe polemici. opus personajului creat de hagiografia
Ajunge numai să ne gândim la Le livre eventual, circumstanțe atenuante în an- Dar aceasta pentru că au existat și mulți psihanaliștilor, Freud al ei este un om tor-
noir de la psychanalyse a lui Catherine ticomunismul său viscerat și opoziția la psihanaliști neonești. În special în Statele turat și pradă îndoielilor, o personalitate
Meyer sau la recentele volume ale lui acel Wilhelm Reich. Unite se înmulțeau de-a dreptul șarlatani între lumini și umbre, cam ca aceea pro-
Michel Onfray. În astfel de cărți lui care nu aveau nimic de a face cu verita- pusă de Jean-Paul Sartre în scenariul ce
Freud i se reproșează totul. E acuzat, de Psihanaliza imaginată de Freud bila psihanaliză. Pe de altă parte, chiar l-a scris pentru filmul lui John Houston.
pildă, că ar fi repus în discuție morala risca să devină o practică rezervată ex- Lacan și Verdiglione, în feluri diferite, Sistemul lui de gândire a revoluționat
sexuală și religioasă, dar și că ar fi fost clusiv pacienților cultivați, bogați și cu au fost extrem de dezinvolți și fără prea interpretarea omului contemporan. Să
total ineficace pe plan medico-științific. conștiință de sine. Aceasta, consideră Ro- multe prejudecăți în privința banilor. nu uităm că, dincolo de a fi o disciplină
udinesco, este una dintre contradicțiile cu aplicații clinice, psihanaliza e o bună
A fost etichetat și ca misogin, poziție cu majore ale practicii freudiene. S-ar părea În viața lui Freud au contat extrem de școală de luciditate pentru oricine vrea
care Élisabeth Roudinesco nu e deloc de aproape că psihanaliza ar fi fost inventată mult două femei: Lou Andreas-Salomé și să se cunoască mai bine. ■
acord. Sigur, era un om al secolului XIX, pentru personajele lui Proust, bărbați Marie Bonaparte. Erau, explică Élisabeth

Continuare din p. 2 în disputele mondiale privind capitalul simbolic al unei În cuvântul său, profesorul Virgil Nemoianu
naţii. Noi, de exemplu, ceva mai în urmă în registrul a relevat, între altele: „Una din ideile principale
Au fost menționate distincțiile și premiile obținute, high-tech, avem, în schimb, o şansă deloc neglijabilă exprimate și în volumul România şi liberalismele
dar și faptul că recent Virgil Nemoianu a devenit mem- în a ne afirma pe planul culturii. Această deschidere ei. Tradiţie şi libertate, ideea subsidiarității și ideea
bru de onoare al Academiei Române. e condiţionată, însă, de perseverenţă, de continuarea prescentralizării este ilustrată și în cazul Craiova, și
consistentă a reformelor menite să ne apropie de un anume, am observat că există aici cel puțin trei re-
În intervenția sa, Gabriel Coşoveanu a susținut că Occident care, oricum, nu stă pe loc, economic vor- viste de bună calitate, și am avut plăcerea și onoarea
„profesorul Virgil Nemoianu, cunoscător de ambe bind, şi, nu mai puţin, de disponibilitatea politică de de a colabora la fiecare dintre ele, la „Scrisul Ro-
maluri, intelectual şi mentalitar, ale Atlanticului, este a investi în domeniul care face diferenţa între naţiuni, mânesc”, „Ramuri” și „Mozaicul”... În Statele Unite,
îndrituit să vorbească, în cunoştinţă de cauză, despre singurul în care nu contează dimensiunea sau PIB-ul de exemplu în catedrele de filosofie, accentul este,
gânditorii democraţi din timpul dictaturii ceauşiste, unei ţări: educaţia.” aproape exclusiv, pe epistemologie și pe etică, iar nu
despre germenii democraţiei în ţara noastră de după pe estetică. Cred în continuare că reducția pleiadei
căderea Zidului Berlinului şi, cu atât mai mult, despre Alina Ledeanu, președinta Fundației Culturale platonice la o dubletă nu este un lucru bun, nu este
posibilităţilor culturale de vizibilizare suplimentară a Secolul 21, a oferit amănunte privind elaborarea volu- un lucru folositor, în existența neamului românesc
unei Românii care, eliberată de comunism, se doreşte mului Surâsul abundenţei. Cunoaștere lirică și modele în general, și că este o scădere, o diminuare a vieții
reper măcar în zona sud-est europeană. Analizele care ideologice la Ștefan Aug. Doinaș, pe care l-a coordo- noastre, a existenței noastre...”
vizează tropismele ideilor pe o piaţă conceptuală dis- nat, și a salutat revenirea profesorului Nemoianu cu
putată între naţionalism şi cosmopolitism au darul de a conferințe în universitățile românești. Claudia MILOICOVICI
incita publicul larg, indiferent de gradul său de iniţiere

Scrisul Românesc Proză

14 Nr. 11 (159) ♦ noiembrie 2016

Carmen Sentimente
FIRAN oprite la jumătate

În această toamnă a turbulențelor de tot felul, plec orașului pe care nici nu-l mai văd cum se degradează de vreo patruzeci de minute de nervi, un om cumsecade
de-acasă să ajung acasă. Trec oceanul, ca în fiecare la un an la altul. De înțeles. E vina mea că mă comport ne-a dus la destinație. A bombănit tot drumul împotriva
an, înaripată de nostalgii și așteptări, bucuroasă ca un turist, bulevardele nu sunt să te plimbi pe ele, nici corupției parlamentarilor și de câte ori treceam pe lângă
că voi ajunge și la Craiova, că îmi voi revedea prieteni străzile mai lăturalnice nu sunt bune pentru asta, acolo o biserică, își făcea cruce. I-am dat dublu.
din București, îmi voi lansa o carte nouă și îmi voi mașinile stau parcate până în zidul caselor. O clădire
reîncărca bateriile memoriei din prima mea viață. veche refăcută frumos stă între case coșcovite pentru că Bucureștiul nu e însă România, să fugim în provin-
Oceanul e calm, zborul liniștit. Găsesc însă spiritele proprietarii nu au bani să le întrețină. Unele par aban- cie! Acolo viața e mai tihnită, lucrurile mai adunate,
încinse și tulburate în țara natală. Se apropie alegerile, donate, altele sunt cu adevărat părăsite. Trotuarele sunt oamenii au alt pas. Dar nu e ușor. Luăm trenul spre
iar pasiunile sunt pe măsura mizei. Prefer să evit su- sparte, câinii își fac nevoile și stăpânii nu strâng după Craiova. Nu mai există Intercity, nici Săgeata Albastră,
biectul pentru a nu fi ironizată cu trimiteri malițioase la ei. Centrul Vechi care mă entuziasmase la început, e și circulă doar Regio și Inter-Regio. Îl alegem pe primul
cursa prezidențială din Statele Unite, cea mai jalnică și el lăsat să se învechească. O stare de stagnare peste tot. anunțat că va pleca de la linia 1. Stăm pe peron dar nu se
mai jenantă din istoria Americii. întâmplă nimic. Ne ducem înapoi la Informații și aflăm
Transalpina
Bucureștenii par extenuați că s-a schimbat la Linia 3, dar
după o lungă vară fierbinte. Ari- „Chiar ți se pare?” mă întreabă o prietenă. „Eu nu mai nu au mai afișat schimbarea...
pile mele vor obosi și ele repede. îmi dau seama...” Nu critic, nu vreau să indispun pe Nu e nimic, se întâmplă.
Intru într-un fel de regresie pe nimeni, existența e și așa stresantă, nici n-am dreptul să Trenul intră cu răsuflare grea
măsură ce spațiul natal mă ia în mă plâng, eu după două săptămâni nu voi mai fi acolo. tras de o locomotivă care pare
posesie. Mă las în voia aminti- În plus, ochiul meu s-a îmblânzit, nu mai caut spărturile salvată în ultima clipă de la
rilor pe muzica lui Bob Dylan. în zid, sau pretind că nu le văd. fier vechi. Jerpelită, ruginită,
Ce alegere surprinzătoare și prăfuită, cu geamul aburit și
curajoasă a Academiei Suedeze. Bucureștiul are farmecul lui toamna. Lumina blândă spart într-un colț prin care
Un alt măr al discordiei, să dai le învăluie pe toate într-o ceață melancolică. Sunt invi- abia zărim capul mecanicu-
Nobelul unui creator de mișcare tată la cină în casa unor prieteni la marginea orașului. lui. Îi arăt însă soțului meu
culturală care a atins generații! E oră de vârf. Pe bulevardul Lascăr Catargiu fost Ana triumfătoare plăcuța lipită
Vecina mea din Florida, femeie Ipătescu se stă bară la bară. Mă îndrept spre o stație de pe burta locomotivei: Elec-
vajnică, mă sună iritată: „Ce-ați taxiuri. Am noroc, sunt câteva mașini cu beculețul verde troputere, Craiova 1967. Dacă
făcut, dragă? I-ați dat Nobelul aprins. Încerc să mă urc în prima, dar ușa e încuiată. Pe e așa, arată încă foarte bine!
trubadurului ăluia? Da’ ce, mai geam șoferul mă întreabă unde merg fără să-și stingă Ce lucruri solide se făceau pe
trăiește?” Ea nu citește, nici mu- țigara. Zona Băneasa, îi răspund triumfătoare, convin- vremuri! Lăsând gluma la o
zică nu ascultă, dar la televizor se să că va fi mulțumit pentru că e o distanță bună până parte, ne instalăm în scaune,
uită toată ziua. Pe același canal. „Și vezi să te duci la vot, acolo. Mă privește scurt și întoarce capul în altă parte: ne scoatem cărți și reviste, ne
că dacă iese criminala de Clinton, am încurcat-o, ne „Mă retrag în Drumul Taberei.” Nu-i nimic, mă duc la simțim bine și suntem veseli; în curând vom ajunge în
ducem de râpă!” Tac. Nu din lașitate, din lehamite. Și, a doua mașină, îi spun adresa. „Nu merg acolo că e prea orașul meu natal, în casa unde am crescut, cu o mică
puțin, de frică. Extremiștii reușesc întotdeauna să-mi aglomerat la ora asta.” Încerc la a treia mașină. Șoferul grădină și viță de vie, ne așteaptă tata la gară, vom mânca
închidă gura, nu pot polemiza cu ei, nicio discuție vorbește la telefon, aștept cuminte să termine și să se bine și ne vom odihni. Dar nu prea curând. La scurt timp
nu duce niciunde. Vecina are grijă de apartamentul uite la mine. Mă măsoară în sfârșit cu privirea și îmi după plecarea din București, trenul oprește. Pe geam, se
nostru când nu suntem acolo, iar acum mai e și tim- spune sec: „70 de lei.” Citesc tariful afișat pe ușă: 1,39 văd dealuri cu gunoaie. Corbi se rotesc deasupra. Stăm.
pul uraganelor în America. Oricum, nu are nevoie de lei pe kilometru. „Până acolo nu costă mai mult de 15 Nu se anunță nimic. După multe minute, plecăm din
argumentele mele, ea are convingeri, știe mai bine și se lei, dar puneți ceasul, plătesc cât face.” Se uită la mine nou, încet, cu grijă, dar nu ajungem prea departe, iar ne
pricepe la orice. Ca Trump. El e pe departe cel mai mare disprețuitor: „Am spus cât face. 70. Altfel nu merg.” oprim în câmp. Pe o linie alăturată e trasă o locomotivă
uragan care a lovit America în decenii, iar consecințele Privesc în jur descumpănită. Doi polițiști stau de vorbă verde pe care scrie Mircea cel Bătrân și în fața ei o alta
alegerii lui ar putea fi devastatoare, spun tot mai mulți. chiar lângă noi. „Credeam că s-au normalizat lucrurile”, vopsită în roșu cu numele de Emil Cioran. Ne revine
șoptesc. Șoferul ridică geamul și dă drumul la motor. buna dispoziție, suprarealismul e la el acasă, în fond noi
Pe blocul unde mi-am ținut apartamentul în Piața Ezit. Nu e vorba de bani, în dolari face mai puțin decât mergem împreună cu Andrei Codrescu și la un colocviu
Romană, Primăria a trântit cu mulți ani în urmă o bulină orice taxi pe o distanță mică, pur și simplu nu vreau despre avangardă organizat de Scrisul Românesc. Ne
roșie. Pericol de prăbușire de gradul I. De atunci, nu să încurajez atitudinea. Soțul meu mă apostrofează: scoatem pixurile și suntem brusc inspirați să scriem niște
s-a mai întâmplat nimic. Nici planuri de consolidare, „Dă-i 70 și hai că întârziem, n-ai venit aici să schimbi cadavre de lux. Trenul abia se târăște, dar nu mai suntem
nicio alternativă. Nu ni s-a dat nicio șansă de salvare. tu România.” Ne-am certat puțin pe România până ce o atenți la trecerea timpului. După aproape patru ore scri-
Condamnați fără recurs. Nu e nevoie de un cutremur studentă care trecea pe stradă și a asistat la criza mea pe sesem patru poezii și un roman. Pe la Caracal am început
ca blocul să cadă, e suficient ca un porumbel mai gras moralitate s-a oferit să ne cheme o mașină prin aplicația să dăm semne de oboseală, iar în Halta Leu unde trenul
să se așeze pe balustrada balconului șubred. Dacă mă pe telefonul ei celular. Fără succes, oră de vârf. După părea că s-a înțepenit definitiv, ne-au lăsat nervii. Aveam
plâng administratorului, îmi spune să stau liniștită, la mare întârziere, iar colocviul nostru începea curând.
un cutremur mare nu doar blocul nostru va cădea, ci Doi controlori masivi și morocănoși, îmbrăcați în niște
și jumătate din București. O consolare! Cum cele două uniforme lucioase de vechi ce erau, treceau importanți
asociații de locatari se ceartă între ele și se judecă la printre scaune controlând biletele, dar rămâneau tăcuți
nesfârșit, nu avem nici gaze, nici apă caldă. Bine ați dacă îi întrebai ce se întâmplă. Ne-au lămurit călătorii
revenit acasă! Sunt însă stoică și înțelegătoare. Ies să din jur: Infrastructura e proastă, nu se poate circula cu
mă plimb pe Magheru în căutarea timpului pierdut. Pe viteză, CFR-ul e la pământ, toate trenurile au întârziere.
ziduri, graffiti. Magazine închise, librării prăfuite, multe Toate? I-am crezut doar pe jumătate.
covrigării și patiserii, birouri de schimb, oameni grăbiți, Am găsit Craiova în bună stare, ne-am plimbat
mașini fâșâind continuu cu motoarele turate între două seara prin Centrul Vechi refăcut frumos, printre tineri
semafoare. (Covrigii sunt mai mari decât pe vremea veseli, turiști străini, ba chiar familii de refugiați care
mea, sau cum ar spune un poet, au doar gaura mai mare.) păreau deja integrați. Teatrul Național își duce legenda
mai departe. Doar că Primăria a decis să plaseze în oraș
Majoritatea celor pe care îi cunosc au fugit din statui ciudate, un fel de daci, sau de pitici urâți, din cine
oraș spre periferii. Și-au făcut case în locuri liniștite cu știe ce istorie ori mitologie... Pentru două zile am călă-
verdeață, conduc mașini bune, se duc în oraș doar cu o torit apoi prin zona subcarpatică, spre Mănăstirile Ho-
treabă anume, au cercul lor de prieteni și anumite restau- rezu și Arnota, iar de acolo în Parâng, pe Transalpina. →
rante pe care le frecventează, evită contactul cu realitatea

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (159) ♦ noiembrie 2016 15
Proză

Scrisori Deyan Ranko
BRASHICH
„Holden nu mai locuiește aiciˮ din
America

(Referință la comedia lui Martin Scorsese Alice nu mai locuiește aici

A care a cucerit un Oscar în 1974 și are ca subiect a doua șansă în viață) locurile de muncă bine plătite în industria oțelului
merica de altă-dată era lumea haimanalelor Holden nu a ajuns niciodată pe marele ecran, și de prelucrare a materialelor aveau zilele număra-
simpatice, ca Tom Sawyer și Huckleberry pentru că Salinger nu s-a simțit atras de cântecele te. Munca se schimba de la manualitate, fără multă
Finn. Creatorul lor, scriitorul Mark Twain, de sirenă ale lui Audrey Hepburn. El există pentru tehnică dar cu muncă brută intensă, la nivelul de
a transformat omul de rând, cu defectele și calitățile noi numai pe hârtie și în mintea noastră. Și totuși, utilizare intensă a tehnicilor avansate, la muncitori
lui, într-un erou de roman; mulți alții i-au urmat rămâne cel mai înalt standard pentru rebeliune și educați. A avea o diplomă de bacalaureat a devenit
exemplul literar. Greșeli, mai mari sau mai mici, o a doua șansă. În 1946, revista „The New Yorker” deodată nesemnificativ pentru a obține un loc de
erau trecute cu vederea, iar eroul căpăta mereu o publică debutul lui Salinger, cu povestirea Slight muncă bun; a devenit necesar să posezi o diplomă de
a doua șansă. America era plină de optimism și Rebellion off Madison (Ușoară rebeliune în afara facultate pentru a spera într-o viață mulțumitoare în
îndrăzneală, mereu învingătoare. Unii eroi erau Madison-ului). Holden, eroul principal, în timpul clasa de mijloc a societății. În același timp, competiția
discreditați, precum protagonis- vacanței de Crăciun se îmbată într- pentru intrare la facultate a devenit și mai intensă. Pe
tul romanului lui Jack Kerouac, un bar și își sună iubita la telefon în vremea mea, pentru a fi admis la o facultate trebuia
Pe drum, Dean Moriarty, care își mijlocul nopții povestindu-i cu patos să faci o cerere cu datele tale de bază: nume, rangul
trăiește viața sub semnul poeziei, cum va fi exmatriculat din prestigioasa din armată, notele din liceu, rezultatul de la testul
drogurilor și jazz-ului anilor ’60, școală preparatorie Pencey. (Apropo SAT (Test de cunoștințe scolastice) și două scrisori
sau Holly Golightly, eroina co- de mântuire, sau izbăvire, de observat de recomandare. Eventuale infracțiuni înfăptuite în
mediei romantice a lui Truman că articolul publicat lângă povestirea liceu, sau menționări disciplinare, nu ajungeau la
Capote Mic dejun la Tiffany, o lui Salinger în revistă era o cronică urechile comitetului de admitere în facultate, decât
femeie excentrică, interpretată de superbă a filmului O viață minunată dacă crimele tale fuseseră publicate pe prima pagină
Audrey Hepburn. Toți erau cum- a lui Frank Capra.) a ziarelor vremii.
va salvați grație calităților lor, în În anii ’50, a fi exmatriculat din
ciuda multelor lor deficiențe. Cel școală nu era mare lucru. Mi s-a în- În ziua de astăzi suntem într-o lume copleșită
mai interesant astfel de erou a fost tâmplat și mie. Infracțiunea mea a fost de informație. Platformele mass-media sociale
Holden Caulfield, protagonistul minoră și mi-am reparat greșeala cu acționează, la rândul lor, ca un amplificator. Ad-
romanului lui Salinger De veghe în muncă voluntară intensă în acel semes- miterea la facultate necesită o cerere ce include
lanul de secară, un tânăr confuz, tru, reușind astfel să schimb exmatri- toate datele existente în viața ta, istoricul oricărei
în luptă cu viața anilor ’50. cularea într-o suspendare temporară. infracțiuni săvârșite în viață, chiar și cele disciplinare
Generația următoare de eroi Pe vremea aceea te așteptai la așa ceva din școala generală. Deși ai plătit la vremea aceea
tineri discreditați ai Americii și-a găsit drumul spre de la un băiat! Atunci, a te retrage din facultate era pentru infracțiunea comisă – în cazul meu prin
marele ecran. Puteai suferi cumplit urmărind confesi- un alt fapt comun, o formă de rebeliune acceptată. suspendarea de la școală – greșeala făcută într-un
unile interminabile ale adolescenților din Clubul Mic Vorbesc din nou din experiența personală. Alternativa moment de criză adolescentină te urmărește încă, și
Dejun); zâmbeai înțelegător în fața inocenței iubirilor era un an de muncă voluntară, doi ani în armată – cererea pentru facultate este respinsă.
pierdute ale anilor de rock-and-roll în Grafitti ameri- asta până la începerea războiului din Vietnam, când
can, sau te amuzai copios de trucurile învechite ale lui situația s-a înrăutățit. Dacă nu erai în facultate, puteai O notă de precauție: dacă ai fost un Holden cândva,
Ferris Bueller în Ziua Liberă. Optimismul era numai fi înrolat în armată în orice moment. Te puteai trezi azi nu mai ai șansa de a te redresa și a fi acceptat într-o
arareori întrerupt de tragedie – sinuciderea lui Neil în jungla Vietnamului, riscându-ți viața. Sau puteai viață mai bună. Un adevăr ce se aplică în mai toată
în Societatea Poeților morți, sau omorurile accidentale oricând reveni acasă într-un sac, neînsuflețit. lumea zilelor noastre. ■
din Rebel fără cauză. Lumea s-a schimbat după Vietnam. Sindicatele și
Traducere de Alexandra CARIDES
→ Unul dintre cele mai spectaculoase drumuri pe care am întâmplare. Voiam să facem niște fotografii de sus. nu a întârziat decât o oră. Am fost norocoși. Mai puțin
fost. Râpe abrupte și văi domoale. Pe un versant, munți Iar sus ne așteaptă surpriza. Drumul duce în curtea norocos a fost însă tatăl soțului meu de 91 de ani care
golași, pe celălalt păduri de conifere crescute până sus unei mândre mănăstiri ridicată în cel mai neașteptat a luat un tren de noapte să vină din Bistrița să ne
pe piscuri. Zile intense, peisaje de vis, țară frumoasă, și mai ascuns loc. Nu știu ce enoriaș ajunge până aici, întâlnească la București. Locomotiva s-a stricat pe la
șosele proaste. Paradoxuri și contradicții la tot pasul. odată ce nu există niciun semn, nicio informație. mijlocul drumului, au așteptat ore întregi în câmp, au
Nu poți duce niciun sentiment până la capăt. Grădini exuberante cu flori, sere cu vegetale, pomi fost evacuați cu bagaje cu tot așteptând să vină o altă
Mâncăm la o stână tocană de oaie cu mămăligă, fructiferi, de jur împrejur ghivece cu mușcate incen- locomotivă care însă a avut un scurt circuit la rețeaua
brânză și ceapă roșie, ne facem fotografii deghizați în diare. O mănăstire nouă, frumos pictată, cu interioare electrică și a împietrit pe loc. În cele din urmă a ajuns
ciobani, îmbrăcați în piei de oaie, vorbim cu patroana auxiliare moderne și elegante. O măicuță tânără ne în capitală, după 17 ore, cu o mașină de ocazie. Mai
stânei, femeie muncitoare care pe timp de vară taie privește curioasă, vorbește puțin și nu ne răspunde știu și alte povești cu locomotive, dar se spune că nu
10 oi și un vițel într-o singură zi pentru cei 2000 de la nicio întrebare, ne binecuvântează din vârful bu- e bine să invoci răul.
turiști! Fata ei e poetă, visează o slujbă mai bună la zelor și dispare. Aflăm mai târziu că mănăstirea a fost
oraș, iar ea vrea să închidă stâna pentru că nu mai construită de „penalul Timiș, cel cu Roșia Montana”, În Gara de Nord panouri mari anunță că putem
face față „dărilor” către mafia locală, se plânge de personaj cunoscut în România, se pare, care a mai chema taxiuri de la aparatele instalate la ieșire. Aparate-
sistemul corupt. În jur, imagini de basm. Ne punem făcut încă vreo zece mănăstiri, chiar mai mari decât le au fost însă stricate de mult. Începe aceeași negociere
iar la drum, trecem de Rânca și ajungem la Vidra și asta. Spălarea păcatelor sau a banilor? „Hm, nu chiar”, cu șoferii: „Nu merg în Romană, e prea aproape,” sau:
Voineasa, pe vremuri stațiuni prospere. Acum locurile ni se spune de către un cunoscător al locului. Conform „N-am drum încolo, eu mă retrag în Drumul Taberei,”
sunt pustii, hotelurile delapidate, câinii dormitează teoriei lui, fenomenul mănăstirilor ridicate cu nemilu- sau: „Vă duc, dar nu vă uitați la tarif. Eu am prețul
pe lângă clădiri fantomatice cu geamuri sparte și ita de tot felul de inculpați ar ascunde refugii pentru meu.” Am capitulat.
ziduri căzute. Peisaj puternic. Munți impetuoși, la- computeriste, „sereiste”, și, mult mai puține, tinere
curi albastre, coline dulci. Locuri ideale de vacanță răpite de credință... Locuri perfecte de solitudine și Până la urmă mă bucur că suntem în București,
lăsate în paragină. Absurdul la el acasă. Și nepăsarea. spionaj... L-am crezut doar pe jumătate. rezonez cu energia lui, la prânz îmi voi lansa o carte
Aș aduce cu forța clasa de politicieni din ultimii ani La întoarcerea spre București am vrut să luăm de copii într-o școală privată pe standard vestic, ne
acolo și i-aș lăsa între munți. Să le fie eventual frică autocarul, dar ni s-a spus că autostrada e stricată și că vom vedea cu prieteni dragi, intelectuali de prima
de lupi, dacă nu de rușine. Din cauza lor România putem sta bară la bară ore în șir, mai ales dacă mai e și mână, seara vom merge la teatru, zilele următoare vom
nu te lasă să o iubești până la capăt. Nu mă mir că vreun accident. Accidente sunt multe. Nici să zburăm avea alte aventuri culturale și întâlniri. Un loc vibrant,
oamenii s-au întors spre Dumnezeu. Și dacă tot L-am cu avionul nu era o idee bună pentru că multe curse plin de întâmplări artistice, dincolo de discrepanțe și
pomenit, din șoseaua care coboară spre Vidra, luăm au probleme de tot felul, defecțiuni și întârzieri. Așa controverse.
un drum lateral nemarcat spre coama muntelui. La că tot pe mână CFR-ului am încăput, iar trenul nostru
Totuși, de ce atât de mulți șoferi de taxiuri locuiesc
în Drumul Taberei? The answer, my friends, is blowing
in the wind. ■

16 Nr. 11 (159) ♦ noiembrie 2016 Scrisul Românesc Proză

Adrian
SÂNGEORZAN

Globul de cristal

Nu cred că noi avem vreo vină că trăim mai de voal, ținând o batistă la gură. Am crezut că nevasta Ceașcă cu nevastă lui academiciană. Ea purta pe cap
mult ca bărbații. Nici nu sunt sigură că me- securistului se mascase să nu fie recunoscută că vine năframă, ca o țață proastă, iar el o căciulă de astrahan
rităm această păsuire, cu care cele mai multe la ghicitoare. Când am rămas singure și și-a ridicat cum aveau toți troglodiții pe vremea aceea. I-au ciuruit
văduve nici nu știu ce să facă. O femeia rămasă singură voalul, aproape că m-am speriat. Mă uitam la ea cum de curgea sângele din ei ca din porcii tăiați de Crăciun.
pe la 40-50 de ani nu mai e bună decât de dus în pădure vorbește și mi s-a făcut și milă și frică. Mi-a fost clar Ne uitam la televizor ca tâmpiții, crezând că lumea s-a
și lăsată acolo pradă lupilor. Așa zic pe-aici oamenii. că femeia era posedată de un spirit rău. Nu ducea nicio schimbat. Costel ne cita din cărți de care nimeni nu
Nu e cazul meu, credeți-mă, pentru că nu-mi văd capul frază până la capăt și intra imediat într-alta, care n-avea auzise, și devenise brusc încrezător în viitorul nostru
de treburi, îmi place singurătatea și nu e lup care să nimic de-a face cu prima, iar expresia i se schimba atât și în rezistența ficatului lui. Două-trei săptămâni n-am
aibă curajul să-mi dea târcoale. Am multe în mânecă de brusc că te apuca amețeala. Parcă era un film dat cu avut niciun client. M-am panicat puțin, pentru că viața
împotriva fiarelor, bărbaților cu colți, bețivilor și a ce- repezitorul. Fața nu numai că i se zbătea rău de tot, dar trebuia să meargă înainte, trebuia să trăim din ceva și
lor cu o stea roșie în frunte. Ăștia din urmă se credeau masca pe care o purta era într-o continuă schimbare de eu altceva nu știu să fac. Pe la începutul lui februarie
deasupra sorții și a lui Dumnezeu chiar și atunci când eram speriată de-a binelea. Prietena mea Gina înce-
ajunseseră cu un picior în groapă. N-aveți grijă, vă vine Globul de Cristal de la Muzeul Penn, din Pennsylvania – SUA puse să dea ture prin Turcia de unde aducea marfă
și vouă rândul, îmi ziceam eu. Nu știam când și cum se de vânzare și își deschisese un „boutique” în mahala.
va termina cu ei, dar eram sigură de asta. O presimțeam, te făcea să crezi că în mintea ei era o defilare de nebuni Îmi mai aducea de mâncare și vești care nu circulau la
pentru că eu pot presimți și asta nu se învață. E greu mai rău ca la Sokola. Se chinuia îngrozitor. televizor. Într-o zi a reapărut femeia cu voalul. Nu mai
să vă spun cum poți presimți, pentru că nu e numai avea niciun tic nervos, era bine îmbrăcată și conducea
povestea cu visele care te bântuie noaptea. E mult mai — Nu mai pot, Rodica dragă! Simt că ceva groaznic un Mercedes. Mi-a spus simplu:
complicat. E ca și cum cineva ți-ar șopti de pe lumea se va întâmpla curând. — Nu mi-a plăcut că m-ai pălmuit, dar mi-ai deschis
ailaltă, în care n-ai fost, nu vrei să ajungi, dar știi că te ochii. Vreau să-mi arăți globul tău de cristal. I l-am ară-
așteaptă. Astăzi când îi aud pe unii zicând că atunci — Asta simt și eu doamnă! E normal. tat, dar nu mai vedea nimic. Se uita ca proasta și credea
sistemul părea pe veci bătut în cuie, că nimeni nu se — Atunci ajută-mă cumva, te rog! că globul de cristal merge așa singur ca la cinematograf.
aștepta la o zdruncinătură atât de mare, îmi vine să râd. Între timp fața i se schimonosi atât de tare că m-a Mi-a pus o altă mie pe masă, dar mia de lei nu mai era
Ne prostisem rău de tot. Șandramaua scârțâia din toate apucat groaza. Părea că va trece curând într-o stare în ce fusese înainte. Am stins lumina și i-am spus:
încheieturile de nu mai aveai nevoie de nicio presimțire. care putea să se urce pe pereți sau să zboare afară pe — Ce vreți să știți?
Doar că la urmă tot cei cu stea roșie în frunte au căzut fereastră. Stăteam la etajul patru și asta mi-ar fi lipsit. — Acum e vorba doar de afaceri! E mult mai complicat
în picioare și asta chiar nu am presimțit-o. Cred că ar Aproape țipa și o apucase un fel de tremurici. Atunci ca înainte. Să-ți spun drept e vorba de niște copaci, mulți
fi groaznic dacă am ști totul dinainte și-i mulțumesc i-am tras o palmă zdravănă. A fost prima dată în viața copaci, păduri... Spune-mi ce vezi în globul ăsta... M-am
lui Dumnezeu că ne-a lăsat destul mister să le putem mea când am pălmuit un client. Nu știu ce m-a apucat, uitat atentă și am văzut stive întregi, munți de bușteni și
aștepta pe cele ce-o să vină cu niscaiva interes și frică. dar asta am simțit că trebuie făcut. S-a liniștit brusc scânduri, mobilă, dealuri chelite de copaci, păsări care
Cu frica nu vreau s-o lungesc pentru că nu-i bună la de parcă se izbise de un copac. M-a privit adânc și gol zburau și n-aveau pe ce să se așeze. Nu mă întrebați cum
nimic, dar dacă ți-ai pierdut interesul în cele ce-o să în ochi. Nu mai avea nicio expresie. Parcă era o sticlă le-am văzut pe toate astea pentru că de multe ori nici nu
vină în viața asta, ești terminat. Băiatul meu Costel, cu de apă minerală terminată de mult, uitată pe balcon. știu dacă văd lucruri sau doar mi le imaginez. Doamna
toată ciroza lui, a plutit bine mersi în vadra lui cu vodcă Ne-am uitat una la alta ca două nebune, și cred că am era foarte mulțumită. Mult mai târziu am aflat că bărbatul
atât cât a fost curios să vadă ce se mai întâmplă. Într-o reușit s-o hipnotizez cumva. Fața i se liniștise. ei, ajuns adjunct printr-un minister al pădurilor, vânduse
zi mi-a zis scârbit că tot ce se întâmplă în jurul nostru — Acum doamna mea, priviți adânc în globul ăsta, suedezilor câteva păduri de stejar. Avea să ajungă repede
e o porcărie atât de mare că nu mai merită să-ți bați i-am spus calm. Se uita oarecum liniștită în globul de cel mai bogat om din oraș cu fabrici, tonete și restauran-
capul cu nimic, și din ziua aia a început să se scufunde. cristal ca la un ecran pe care se proiecta un film fără te, plus o editură unde mai folosea hârtie rămasă de pe
Poate că nu trebuia să-i povestesc nimic din cele pe care sonor. Vedeți ceva? Am întrebat-o. A dat din cap că vede. vremea lui Ceașcă. Doamna cu voalul m-a umplut de
le băgam de seamă. Dacă le-aș fi pus pe toate la inimă, — Ce vedeți? Mă făcuse curioasă de-a binelea. N-am clienți sus puși și într-o zi mi-a spus că ar trebui să scriu
sufletul mi-ar fi ajuns o fiere plină de pietre și pelin. văzut niciodată pe cineva uitându-se în felul acela în o carte despre ghicit și vrăjitorii și mi-o publică imediat.
globul de cristal. Spasmele îi dispăruseră. Pentru bețivi am o înțelegere aparte pentru că toți
Nevestele unor ștabi mari, niște cucoane care nu — Nu pot să-ți spun, Rodico. Mai lasă-mă puțin... bărbații din familia mea au sfârșit-o cu paharul în mână.
mai știau în ce să creadă, veneau speriate la mine să Am privit-o ca pe o nebună incurabilă. Dar nu era deloc Am văzut că atunci când le vine vremea să se ducă, în
le spun ce se va întâmpla cu bărbații lor. Acolo sus ei nebună. Chiuveta din baie picura, așa cum picură de ultima lor zi, săracii se uită la noi ca la niște pieze rele
simțeau mai bine cât de putred era totul. Ghicitul în mulți ani, iar picăturile care cădeau regulat în liniștea care le-au furat pe ascuns anii. Altfel, toți bărbații se cred
globul de cristal părea să fi ajuns singurul lucru în aceea, aveau sigur un efect hipnotic. Parcă era un ceas nemuritori, până în ultima lor zi.
care mai puteau crede. În iarna aceea a venit la mine stricat. N-am reparat-o niciodată. Când Costel era pe ducă, nu mai putea să bea
nevasta unuia mare de la Securitate, și atunci mi-am zis La un moment și-a lăsat voalul înapoi pe față, ca o vodca decât cu paiul. De la gât în jos avea totul atât de
că situația trebuie să se fi împuțit rău de tot. Securiștii doamnă rasată din înalta societate, mi-a lăsat pe masă micșorat încât ajunsese el însuși o sticlă îngustă, golită,
erau mai prudenți cu ghicitul și cu chestiile oculte. o mie de lei și a plecat ca o nălucă. uscată, cu fundul spart. Stăteam lângă el cu Sanda,
Femeia mi-a spus direct că de câteva zile a început să i După două zile a început toată nebunia, geamăna lui, și din când în când îmi spunea simplu:
se zbată ochiul stâng și toți mușchii feței de nu se mai împușcăturile, iar în ziua de Crăciun l-au executat pe — Paiul, Gioconda dragă, paiul! I-l băgam în gură
putea controla în niciun fel. Luase un pumn de calciu și îl propteam în cana cu vodcă sau țuică. Turna în el
și magneziu, tot felul de calmante, apoi și-a călcat pe puțin câte puțin. Avea zile când era mofturos și ne în-
inimă, s-a dus la biserică și s-a spovedit unui popă de-al treba dacă nu avem whisky american trimis de nepoata
lor, dar nimic, fața i se zbătea tot mai tare. A văzut-o din New York, dar nu eram proaste să stricăm orzul pe
și doctorul Securității, cel mai bun doctor de nervi la gâște.Lua câteva înghițituri care treceau prin el ca un
Sokola, care cică s-a mirat de toate simptomele ei ca scurtcircuit electric, apoi își schimba rapid culoarea
de ceva nemaivăzut. În cele din urmă i-ar fi zis „De la față. Se buhăise rău de tot, avea un nas mare și roșu
ce nu încercați cu ghicitoare Rodica?”. Vă dați seama cu multe vinișoare umflate și coșuri. Deja mutasem
ce tare ajunsesem dacă spitalul de nebuni îmi făcea oglinda de pe peretele de vizavi pentru că nu voia să
reclamă. Tovarășa purta o pălărie cu voal negru în jur, se vadă. Zicea că-l deprimă și că vede în ea o pictură
cum purtau pe vremuri doamnele la înmormântări abstractă cu care nu seamănă nici el, nici noi. Atunci
când nu voiau să li se vadă pe față suferința, sau poate m-a chemat pe numele de Gioconda pentru prima dată.
lipsa ei. Eram copil, dar îmi amintesc bine înmor- — Costică, Costică, ți-ai pierdut mințile. Eu nu sunt
mântările acelea. Fanfara cânta trist în față, apoi urma Gioconda, sunt mama ta...
dricul cu mortul și văduva în spate cu fața acoperită →

Proză Scrisul Românesc Nr. 11 (159) ♦ noiembrie 2016 17
Poezie

→ — Știu dragă, dar semeni al naibii cu într-o seară frumoasă de primăvară Edward
Gioconda lui Leonardo... când înfloriseră teii. Costică era nebun FOSTER
— Care Leonardo? Vărul ăla din după mirosul și ceaiul de tei, singura
Focșani? băutură care pe lângă vodcă îi mai alu- Poeme
— Las-o baltă! Da de unde să știi tu neca pe gât. Am trecute pe coridoarele
de Gioconda... Femeia aia are un zâm- spitalului ca două profesioniste care Preludiu la un Preludiu Palmele tale sunt bătătorite.
bet... arată ca o felină mulțumită, care știau bine locul. Am intrat în salonul Focul s-a dus.
tocmai a înghițit un bărbat! 15, care avea 12 pacienți, am dat jos de Vârsta e legată de pierderi, Ai mâinile reci.
Cu asta m-a luat peste picioare. Nu pe Costică toți racii și crocodilii care-l o cale de a uita. Lumina mistifică întunericul.
pentru că a priceput că eu, așa nepictată chinuiau și l-am săltat cu pătură cu tot, Tot ce știai, s-a dus.
și anonimă cum sunt și voi rămâne, aș ca pe Ilie când l-am scos din groapă. Să nu mai ții minte Ascultă respirația în arșiță.
putea înghiți un bărbat cu cizme cu tot. Avea 40-50 de kilograme și era înalt cât cine a făcut Adu-ți aminte cine erai.
Erau atât de prăpădiți bărbații noștri! o tufă de jnepeni. una sau alta. Forma nu e simțire.
Ceea ce m-a tulburat a fost faptul că Mâinile tale vor fi praf. Marmora e piatră
am înțeles că bietului meu băiat i-a fost Oricum îi sunt și astăzi recunoscă- Repeți ce tocmai ai spus. Formă prefăcută.
totdeauna frică de mine. Sunt sigură că toare acestei instituții a orașului nostru. Și nu ajută.
nu de la asta a început să bea, deși e la Apoi am avut grijă de el cu schimbul. Pierderea aduce pierdere. Detalii pentru un ultim vis
îndemâna oricui să ia parte din păcatul Eu mai puțin pentru că aveam atâția Ești ce ai fost,
altuia asupra lui. El era singurul din fami- clienți că nu mai făceam față. Elanul uimit de cât ai pierdut. Mulțimea vine spre mine tot mai aproape
lie care a moștenit ceva din harul meu de revoluției se stinsese de mult, cei cu se- Poemul, doar poveste uitată, aș vrea să văd mai mult
clarvăzătoare și a început să ghicească în cera și ciocanul își schimbaseră din mers e neștiință. decât alegerea timidă de a demonstra.
cărți și cafea de când avea 9 ani. Și o făcea sculele și voiau să afle ce le va aduce Nu conștiința schimbării, Sunt în mulțime bărbați cum era
bine, aproape profesionist. A început în viitorul. Costel nu mai voia nimic. Doua și totuși nu e nimic decât schimbare. și el cândva
ziua în care i-am spus că eu am ajuns la instituții fuseseră desființate în oraș: Ce e de atins nu poți să simți iluzii pentru visul ce azi îl pot visa.
spitalul de nebuni după ce am venit acasă secția de nebuni politici de la Sokola și dar îl dorești din nou. Îi număr pe prieteni, imagini fluide
de la maternitate cu el și cu Sanda. grădina zoologică, unde nu mai aveau Privești cum ți se prelinge sângele ale bucuriei,
Într-o zi am văzut și eu într-o revistă mâncare pentru animale de ajunseră să din răni în pumni. nu să ne-nvețe să pășim cu grijă
poza aceea cu Gioconda sau Mona Lisa. se mănânce între ele. M-am tot întrebat Ce-a mai rămas va fi sigilat ci etalare de clipe dulci, sclipiri
Da, pot să vă spun că femeie aceea are ce-or fi făcut cu politicii și cu fiarele. pentru totdeauna. în întuneric.
un zâmbet de vrăjitoare! Mulți țigani Circulația a trecut. În acest vis, azi ei vor fi mulțimea mea
și-au botezat fetele cu numele ei fără să Lui Costel îi făcusem rost de un pai E fără rost să chemi pe cineva. de pulbere. Un ultim vis eteric.
aibă habar cum arăta originalul. Avem roșu de Coca Cola, nou nouț, pe care l-a Există un sens,
un văr pe undeva prin fundul Moldovei aruncat, pentru că el îl voia pe ăla vechi, în teama de eșec. Traduceri de Răzvan HOTĂRANU
care are două fete pe care le cheamă transparent prin care „să vadă urcând Focul din pumni
Gioconda și Mona Lisa. Mai avea un bă- vodca”. Din când în când delira și cita mistuie tot ce mai ești. (Din volumul Sowing the Wind,
iat botezat Bekenbauer, după fotbalist. bazaconii din scriitori pe care habar Cândva: totul era tumultuos Marsh Hawk Press, NY, 2016)
Adevărul e că treptat toți din familia n-am când îi citise. Pe mine continua Lume fără de sfârșit.
mea au trecut prin vechiul spital de boli să mă numească Gioconda, femeia care Lasă-mă în tihnă Revista şi Editura
mintale Sokola, construit de austrieci în înghițise bărbați. Am chemat salvarea de să retrăiesc totul de la început,
Iași prin 1870. Un lăcaș bine păstrat, lăsat câteva ori, dar nu mai veneau pentru că să uit închisoarea, Scrisul Românesc
așa cum era, ca un muzeu al suferinței din îl știau toți din Spitalul Sokola și ne în- șansa de a fugi descătușat.
care căzuse toată tencuiala, până la cără- trebau ce ne-a apucat, vrem să omorâm Lumea asta nouă: Concurs de debut
midă. Doar teii din jur și păsările se mai omul cu zile? lipsită de Dumnezeu dar plină
schimbaseră. Costel, care pe lângă vodcă cu gânduri. Se adresează celor care nu au împlinit 35
băgase și ceva educație în el, zicea că abia Într-una din zilele acelea Sanda, cu Abtracțiuni hăituiesc Olimpul. de ani şi nu au debutat publicistic sau în volum.
atunci când caria umilinței sapă adânc, care Costel nu mai semăna deloc, m-a Limba poate spune
se ajunge la o adevărată democrație a chemat speriată. Era umflat rău de tot, doar ce să simți, Concursul se desfăşoară în următoarele
suferinței, acolo unde nimic nu mai con- horcăia, și când l-am zgâlțâit a deschis nu și cum e simțirea. secţiuni: poezie, proză, teatru, eseu. Lu-
tează. Doar vodca și câte o carte bună. De ochii și a spus: Să nu crezi ce se spune: crările vor fi semnate cu un mot­to, care se
unde i s-a tras cu cititul cărților nu pot să gândul e promisiunea formei. va regăsi, de asemenea, şi pe un plic închis
vă spun, pentru că ăsta era un obicei ieșit — Lasă-mă în pace, Giocondo. Nu Ce îți imaginezi ataşat manuscrisului. El va cuprinde numele
din comun pentru cei din neamul nostru. vezi că încerc să mor? alterează drumul, harta, şi prenumele concurentului, data de naştere,
Poate tot de la spitalul de nebuni pentru mâna nervoasă adresa, numărul de telefon şi premiile obţi-
că acolo era un amestec ciudat de oameni. Și a murit. Ne-am uitat la el o ju- pe care o strângi. nute la alte concursuri literare.
Poate că eu sunt cea mai îndreptățită să mătate de oră bună, timp în care fața Nu vei mai călători.
spun că spitalul Sokola era un loc în care i s-a dezumflat văzând cu ochii, i-au Manuscrisele vor fi trimise,
se puteau învăța și lucruri bune. Asta dispărut bubele, petele roșii, capul i s-a pâ­nă la data de 1 sept. 2017, pe adres­ a:
dacă te ducea capul și iubeai puțintel micșorat, până a ajuns să arate iarăși
oamenii, pentru că dragostea de oameni tânăr și frumos. Până dimineața vodca a Revista – Editura
nu a fost interzisă niciodată. Nici nu era rămas ridicată în paiul lui ca într-un vas
nevoie de prea multă. Doar atât cât să ai comunicant care nu ducea niciunde. ■ Scrisul Românesc,
răbdare să le asculți poveștile, care mai
toate ajung în aceeași fundătură. str. C. Brâncuşi, nr. 24, Craiova.
Tocmai îl scosesem pe Costică de la Un juriu alcătuit din critici şi istorici
Sokola. Ajunsese rău de tot și nu se mai literari va acorda câte un premiu pentru fie-
putea bucura de ceea ce putea vedea care secţiune, separat pentru revistă, separat
și învăța acolo. Oricum sunt sigură că pentru editură.
Sokola nu e un loc bun de murit, și să-l fi Relaţii suplimentare se pot obţine la
dus la un fel de casă de bătrâni nici nu se Tel: 0722/753 922; 0251/413 763
punea problema. Băiatul meu chiar așa
muribund era încă un om tânăr. Nu se
cădea ca unul dintre copiii mei să piară
acolo între străin, în delirium tremens,
cu șoarecii, racii și crocodilii care se
urcau pe el de cum îi scădeau doza
de vodcă. M-am dus acolo cu Sanda

18 Nr. 11 (159) ♦ noiembrie 2016 Scrisul Românesc Cronică
literară

Rodica
GRIGORE

Jocurile ficţiunii

Asemenea lui Sartre, Camus sau altor gânditori adevărate psihodrame, jocuri complicate în care Con- Fowles. Apoi, spre deosebire de Miranda, Nicholas dă
existenţialişti pe care i-a admirat, John Fowles chis va interpreta, desigur, întotdeauna, rolul zeului, impresia că nu izbuteşte să găsească ceea ce-şi doreşte
a căutat să-şi întemeieze creaţia pe o solidă al marelui stăpân al acestei lumi neobişnuite. Punând cu adevărat, ba chiar mai grav, că, uneori, ezită să ca-
bază filosofică, pornind de la convingerea că toate ac- în permanenţă în scenă jocul iluziilor (impresiilor?) ute. Tocmai de aceea, el vrea să poată dispune mereu,
ţiunile şi alegerile fiinţei umane au nevoie de un astfel umane cu privire la fapte care n-ar exista în realitatea după bunul plac, de femeile din viaţa sa, neimplicân-
de punct de pornire într-un univers modern care nu exterioară, noul Prospero îl provoacă pe Nicholas să du-se vreodată sentimental, ci privind totul dintr-o
mai era, după părerea sa, construit în jurul vreunei dea piept cu marile mistere şi întrebări
forţe supranaturale cu adevărat ordonatoare. Tocmai ale existenţei. Fără îndoială, acest joc perspectivă exterioară, atitudinea sa
de aceea, personajele sale predilecte – şi caracteristi- se dovedeşte a fi rezultatul studiului faţă de Alison Kelly fiind exemplul
ce pentru maniera lui de a scrie – sunt prezentate în de-o viaţă al maestrului său cu privire relevant în acest sens. Aşa cum rela-
mijlocul unei lumi aflate în permanentă schimbare, la resorturile profunde ale existenţei, ţia fortuită stabilită în Colecţionarul
dar nu neapărat şi în permanentă evoluţie. Astfel că precum şi, poate, al descoperirii unei între Miranda şi Clegg exprima (şi)
ideea însăşi de responsabilitate ajunge să se sprijine noi filosofii de viaţă. Reflectând viziu- tensiunile existente în societatea bri-
doar pe umerii fiinţei umane, căci, dispensându-se de nea existenţială a lui Fowles, aşa cum tanică a secolului XX, atitudinea lui
vechiul şi consacratul mit al Vârstei de Aur (oricare este ea expusă în The Aristos (1964), Urfe faţă de Alison exprimă o gravă
ar fi aceasta, de la pierdutul Paradis creştin şi până filosofia lui Conchis nu e doar o teorie problemă a societăţii, Nicholas fiind
la imaginile ulterioare ale utopiilor), omul trebuie să formală care ar putea fi prezentată nu doar reprezentantul unei clase
se confrunte cu hazardul existenţei, doar acesta mai sistematic: căci fiecare participant la sociale şi al unei generaţii, ci şi al
putând să-i întruchipeze, în epoca modernă, deplina inedita psihodramă va descoperi, la valorilor inversate din noua societate
libertate. Dar şi aceasta se va dovedi limitată şi, în mod capătul unor complicate acţiuni, iar nu de consum.
fatal, relativă, omul însuşi fiind condiţionat (asemenea la acela al unor demonstraţii de logică
Mirandei, din Colecţionarul) de o serie de forţe asupra abstractă, propria capacitate de acţiune Şi totuşi, Nicholas e mai mult
cărora nu poate exercita vreun control. şi de alegere. decât un simplu produs al forţelor
sociale. Căci, ajungând să se îndoias-
Aceste aspecte se regăsesc din plin în romanul Ma- Pe de altă parte, după cum suge- că, în urma jocurilor puse la cale de
gicianul, carte la care Fowles a lucrat peste doisprezece rează autorul însuşi prin intermediul Conchis, de propria sa identitate, el
ani, a cărei primă variantă datează încă din 1953 şi care complicatului sistem de aluzii textuale la Furtuna lui va încerca, finalmente, să-şi schimbe
va fi modificată şi completată, astfel că abia în 1965 va Shakespeare, la Odiseea lui Homer sau la poemele obiceiurile şi, desigur, să-şi depăşească condiţia iniţială,
apărea prima ediţie. Dar, nemulţumit de nivelul stilistic epice medievale de care Fowles era fascinat, călătoria dorind să descopere, în chiar dezordinea vieţii sale, o po-
şi de rezolvarea pe care reuşise să o dea câtorva situaţii pe care Nicholas Urfe o întreprinde de-a lungul acestui sibilă sursă a unei viitoare construcţii, nu doar a confuziei
pe care el însuşi le considera esenţiale, scriitorul reia roman are paralele mitice. Astfel, insula Phraxos este o şi haosului. Numai că arta maestrului Conchis depăşeşte
lucrul la Magicianul, care va apărea, într-o nouă ediţie, replică a celeilalte lumi, cea în care orice erou mitic îşi şi ea primele aşteptări ale cititorului (ale lui Nicholas?),
mult schimbată şi îmbunătăţită, în 1977. demonstrează virtuţile şi vitejia, în căutarea aventurilor subtilul joc făcându-l pe Urfe să descopere, în spatele
dar, deopotrivă, a propriei identităţi. Sigur, Nicholas oricărei întrebări nu un răspuns, ci o serie de întrebări,
Protagonistul, un tânăr englez pe nume Nicholas nu e deloc idealizat – şi în aceasta constând perfecta din ce în ce mai complexe. După principiul oglinzii şi
Urfe, este, asemenea Mirandei Grey din Colecţionarul, intuiţie a romancierului – iar lumea în care are loc reflectării, toate întrebările iniţiale ale tânărului par a
un intelectual, proaspăt absolvent de Oxford, având iniţierea sa este aceea bine determinată din punct de se dubla la infinit, pentru a-l pune în încurcătură o dată
puţin peste douăzeci de ani. Neştiind cum să-şi pe- vedere istoric, a societăţii industriale moderne, de după în plus pe cel aflat pe drumul spre descoperirea de sine
treacă viaţa într-un mod cât mai profitabil din toate cel de-al Doilea Război Mondial. În plus, acceptând şi spre cunoaştere. Sigur, Conchis însuşi dramatizează
punctele de vedere, el acceptă o slujbă de profesor doar formal majoritatea modelelor sociale tradiţionale, marile mistere ale existenţei, iar incertitudinea este, din
pe una din insulele Greciei – o insulă fictivă, numită Nicholas, ca şi alţi contemporani ai săi portretizaţi în punctul de vedere al lui Fowles, fundamentul existen-
Phraxos, dar descrisă pornind de la impresiile pe care opera lui Fowles, este incapabil de dăruirea totală, ca ţei, căci omul descoperă, în propria incertitudine, nu
propria activitate pedagogică desfăşurată pe insula şi de trăirea dezinteresată a vreunui sentiment faţă de răspunsuri la întrebările care îl frământă, ci libertatea
grecească Spetsai au lăsat-o asupra lui Fowles însuşi. o persoană ori o cauză, temându-se mereu că acestea de a le căuta. În acest sens acţionează noul magician, el
Aparent, decorul trimite la o imagine paradisiacă, i-ar putea schimba cursul vieţii într-un mod pe care prezentând celor din jur câte o versiune a realităţii – a
cerul e mereu albastru, marea e nemărginită şi calmă. el nu şi-l doreşte. adevărului – doar pentru ca reprezentaţia următoare s-o
Numai că, în acest roman al lui John Fowles, nimic dezvăluie ca nefondată şi neadevărată, ficţiunile succesive
nu e atât de simplu cum poate părea la prima vedere, Din acest punct de vedere, el este Miranda Grey şi dizolvându-se singure în faţa noilor variante, a infinite-
iar aparenţa edenică va fi spulberată repede, aşa cum Frederick Clegg în acelaşi timp, pe de o parte declarând lor variante, ale altei, mereu posibile, realităţi. Adevărul
multe din iluziile (sau convingerile) lui Nicholas vor fi că iubeşte arta dar, pe de altă parte, fiind incapabil să iu- jocului se vădeşte, deci, în chiar ficţiunile care-l compun,
puse sub semnul întrebării. Căci în scurt timp, tânărul bească pe de-a-ntregul o fiinţă umană, mulţumindu-se, de aici revelaţia pe care o trăiesc toţi cei implicaţi. ■
îl cunoaşte pe Maurice Conchis, proprietarul plin de pur şi simplu, să o posede, asemenea colecţionarului
o vitalitate debordantă al unei vile somptuoase, şi cel de fluturi şi de oameni din romanul anterior al lui John Fowles, Magicianul. Traducere de Livia Deac
care, de altfel, dă pe dată o definiţie extrem de potrivită și Mariana Chiţoran, Ed. Polirom, Iaşi, 2014.
pentru lumea în care se va desfăşura totul: „Grecia e
asemenea unei oglinzi. Te face să suferi.” 3 nov. 1924 – s-a născut Grigore Beuran, în satul Calendar ...
Răşina, com. Ţicleni, jud. Gorj (m. 23 febr. 1999);
Incapabil să mai creadă în ideile de apartenenţă (m. 19 dec. 1989);
la o clasă socială sau la o anumită naţiune, Conchis, 3 nov. 1866 – s-a născut Traian Demetrescu, în Cra- 7 nov. 1897 – s-a născut D. Ciurezu, în Pleniţa, jud.
asemenea lui Prospero, cu care chiar Nicholas îl com- iova (m. 29 apr. 1896);
pară, este marele maestru al unei lumi pe care o cre- Dolj (m. 5 ian. 1978)
ează el însuşi şi care e dominată exclusiv de voinţa sa. 3 nov. 1938 – s-a născut Nicolae Dragoş, în com. 7 nov. 1942 – s-a născut Cornelia Cîrstea, în com.
Pentru că, după modelul magicianului shakespearian Glogova, jud. Gorj;
din Furtuna, Conchis e stăpânul tuturor iluziilor din Recea, jud. Argeş;
acest roman. Insula însăşi e domeniul său, o veritabilă 4 nov. 1958 – s-a născut Ionel Buşe, în com. Târgul- 8 nov. 1935 – s-a născut Dumitru Bălăeţ, în satul
scenă pentru spectacolele dramatice pe care le orga- Logreşti, jud. Gorj;
nizează şi în care vor fi implicate toate personajele Buzeşti, com. Crasna, jud. Gorj (m. 5 febr. 2009);
romanului, reprezentaţii a căror finalitate este de a-i 5 nov. 1933 – s-a născut Ilie Purcaru, în Râmnicu- 9 nov, 1936 – s-a născut Nicolae Calomfirescu, la
conduce pe apropiaţii săi către revelaţia finală. Astfel Vâlcea (m. 11 oct. 2008);
încât spectacolele, la început empirice, se transformă în Turnu-Severin (m. 7 sept. 2011);
5 nov. 1933 – s-a născut Elena Zarescu, în satul Po- 10 nov. 1937 – s-a născut Ioana Bantaş, în Slatina
peşti-Deal, com. Goleşti, jud. Vâlcea (m. 7 dec. 2009);
(m. 7 decembrie 1987);
6 nov. 1914 – s-a născut Alexandru Mitru, în Craiova 10 nov. 1945 – s-a născut George Ţărnea, în com.

Sirineasa, jud. Vâlcea (m. 1 mai 2003);

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 11 (159) ♦ noiembrie 2016 19

Oana
BĂLUICĂ

Proustianismul în viața cotidiană

Alain de Botton, autor a numeroase bestselleru­ ri de a-ți reprezenta și schematiza propria idee despre ale noastre pe care le disprețuiam, bucurii și tristeți pe
internaționale (printre care cel mai cunoscut viață, pentru că, citându-l pe Proust, „Cititul se află în care le reprimaserăm, un întreg univers de trăiri pe
este Essays in Love, publicat pe când autorul pragul vieții spirituale; ne poate familiariza cu aceasta: care le luam în derâdere și a căror valoare ne-o revelă
avea doar 23 de ani) este unul dintre scriitorii britanici nu o reprezintă”. Este adevărat că problemele în cauză brusc cartea în care le descoperim”.
contemporani care suscită o mare doză de interes, fac și subiectul unor cărți de self-help care le tratează
atât pentru publicul specializat, cât și pentru cititorii superficial, în mod absolut ieftin și comercial, dar Deși romanul proustian este plin de personaje in-
de rând datorită faptului că volumele sale au la bază Alain de Botton reușește să le imprime sensibilitatea transigente, frustrate de condiția socială sau de o iubire
ideea filosofiei ca mod de viață, ca experiență aplicată necesară și o privire inteligentă, tratându-le cu seri- neîmpărtășită, speriate până la moarte de aflarea unei
în viața cotidiană, depășind astfel ariditatea și rigidi- ozitate, umor pe alocuri și acuratețe, mai ales având aventuri sau pline de anxietate cu privire la lipsa unei
tatea unui domeniu exclusiv academic, rezervat unei în vedere că ele nu sunt deloc subiecte marginale ci, invitații la o cină anume, Proust însuși se pare că a fost
elite intelectuale. Tocmai de aceea, mult mai generos și plin de solicitudine față de prieteni,
autorul este privit, de cele mai din contră, aspecte dintre cele exprimându-și gratitudinea pentru fiecare gest frumos
multe ori, într-un mod unilateral mai importante în jurul cărora și refuzând să își trateze detractorii cu aceeași lipsă de
– în funcție de publicul în cauză, gravitează viețile fiecăruia dintre tact pe care i-o dovediseră aceștia; în plus, scrisorile
Alain de Botton este văzut ori ca noi, iar o manieră inteligibilă și mărturiile prietenilor atestă că în ciuda unei vieți
un poseur, tipul scriitorului su- de circumscriere a lor, lipsită de pline de suferință (atât fizică, dar și psihică), Proust a
perficial, care îmbrățișează ideea pedanterie și autosuficiență este reușit să cuprindă frumusețea vieții și să își păstreze
self-helpului deghizat în ambalaj cu atât mai binevenită. seninătatea caracterului. Capitolul intitulat Cum să
cultural, ori ca un autor plin de suferi eficient o dovedește din plin – Proust era adesea
inteligență, incitant și angajat Primul capitol al volumului, ignorat de prieteni (îi trimisese, de exemplu, prietenului
într-unele dintre cele mai impor- Cum să iubești viața astăzi, se său Louis d’Albufera primul volum, Swann, iar acesta
tante probleme sociale (dezbaterea bazează pe ideea că prioritățile și nu l-a citit niciodată), preocupat de suferința pe care
pe marginea ateismului, problema proiectele noastre ca ființe uma- le-o pricinuia părinților prin incapacitatea de a-și ale-
statutului social și a anxietăților ne ar trebui reevaluate din per- ge o carieră profitabilă, suferea de episoade severe de
pe care acesta le provoacă, ideea spectiva iminenței morții, astfel astm încă de la 10 ani, devenise incapabil să suporte
muncii în societatea contempo- încât cauzele care duc la procras- un regim alimentar echilibrat (mânca o singură masă
rană, sexualitatea etc.). Adevărul tinare sau supralicitarea unor pe zi, descrierea unui meniu tipic cuprinzând „două
este, ca întotdeauna, undeva la lucruri lipsite de importanță să ouă cu sos de smântână, o aripă de pui, trei croasante,
mijloc, dar nu ar trebui să pierdem din vedere faptul fie descoperite prin intermediul o farfurie de cartofi prăjiți, struguri, cafea și o sticlă de
că scopul declarat al lui Alain de Botton este acela de unei cercetări a sinelui în această bere, iar masa trebuia servită cu 8 ore înainte de cul-
a ajunge la publicul larg, de a schimba cumva viziunea oglindă a posibilei dispariții, iar proiectul proustian (În care”), avea o piele exagerat de sensibilă și resimțea un
acestuia asupra culturii și vieții cotidiene în general, căutarea timpului pierdut) se dovedește a fi „o poveste frig constant, purtând câte un palton și patru pulovere
astfel încât o anumită doză de facilitate sau un anumit practică, universal valabilă, despre cum să încetăm să chiar și în toiul verii, era alergic la fum și nu permitea
impuls superficial sunt de la sine înțelese, dacă nu ne mai irosim viața și să începem să ne bucurăm de să îi fie încălzită camera, motiv pentru care îi era mereu
recomandate; filosofia și arta în genere nu sunt chiar ea”, în cuvintele lui de Botton. Mai mult decât atât, frig și îi curgea nasul („la sfârșitul unei scrisori către
accesibile, iar o metodă de a facilita răspândirea lor nu doar lectura acestui singur volum se poate dovedi Reynaldo Hahn, precizează că și-a șters nasul de 83 de
este cu atât mai meritorie. edificatoare, ci lectura în general, cititul de plăcere, o ori de când se apucase să scrie scrisoarea, care avea 3
activitate foarte des expediată de ființele pragmatice, pagini”). În ciuda tuturor acestor suferințe (la care se
Unul dintre cele mai incitante volume publicate care își concentrează viața pe acțiune, și nu pe reflecție, adaugă și suferințele amoroase), Proust susține că nu-
de autorul britanic – Cum îți poate schimba Proust contemplare sau înțelegere. Însă ce anume este acțiunea mai acest gen de infirmități ne ajută să ne evaluăm și să
viața (Ed. Vellant, 2014), ne propune o incursiune fără aceste trei componente?, ne-am putea întreba, pe ne analizăm viața, că numai suferința se poate dovedi un
în opera și viața autorului francez urmărind, pe baza bună dreptate. O zicală englezească ar putea răspunde stimulent suficient de sănătos în a ne ajuta să depășim
descoperirilor din scrisori, a mărturiilor prietenilor ușor acestor interogații – „o viață neexaminată nu neajunsurile vieții, cu atât mai mult cu cât este înțeleasă
și, nu în ultimul rând, pe marginea romanului său, În merită trăită”, pentru că firește, ea este, în acest caz, și metamorfozată în idei și în mecanisme mai bune de
căutarea timpului pierdut (foarte citat, dar extrem de trăită doar la suprafață, lipsită de complexitățile și percepere a realității. În viața de zi cu zi, deși trăia cel
puțin citit) reliefarea unor aspecte care să ne ducă, în subtilitățile adiacente, ferită de nuanțele înțelegerii și mai mult țintuit la pat, Proust era descris ca un prieten
cele din urmă să descoperim lucruri simple, dar pe care aprecierii, care o fac cu atât mai frumoasă, chiar dacă, ideal. Georges de Lauris îi menționează incredibila
rareori le cântărim și judecăm la justa lor valoare: cum în esență, va fi mai complicată. Iar autorii, de cele mai generozitate, Fernand Gregh subliniază tratamentul
să iubești viața, cum să nu te grăbești, cum să suferi multe ori se pot dovedi niște buni agenți în a ne des- extraordinar față de chelneri („dacă o masă îl costa 10
eficient, cum să fii un prieten bun, cum să fii fericit chide ochii asupra lucrurilor peste care trecem grăbiți, franci, lăsa 20 de franci numai pentru chelner”), Anna
în dragoste, cum să citești de plăcere știind, în același Proust subliniind cu sensibilitate această stare de fapt: de Noailles îl vede ca pe cel mai modest dintre oameni,
timp, când să renunți la cărți și să deprinzi aptitudinea „Dacă citim noua capodoperă a unui autor genial, alții apreciază conversația sclipitoare, capacitatea sa
suntem încântați să descoperim în ea reflecțiile acelea de a asculta la nesfârșit cu un interes constant, fără a
... Noiembrie Fărcaşele, jud. Olt; articula nimic despre propria lui viață, iar Gabriel de la
26 nov. 1901 – s-a născut Mihail Drumeş, în Ohrida, Rochefoucauld era uimit de gentilețea sa ca amfitrion:
12 nov. 1947 – s-a născut Nicolae Diaconu, în Ţicleni, Iugoslavia (m. 27 febr. 1982); „În timpul cinei, mergea cu farfuria pe la fiecare oas-
jud. Gorj (m. 26 iul. 2005); 27 nov. 1939 – s-a născut Nicolae Manolescu, în pete; își mânca supa lângă unul, peștele sau jumătate de
Râmnicu-Vâlcea; pește lângă altul și așa mai departe până termina masa;
13 nov. 1909 – s-a născut Eugen Ionescu, în Slatina 27 nov. 1951 – s-a născut Florea Miu, în com. Vedea, ne putem închipui că atunci când se ajungea la fructe
(m. 28 mart. 1994); jud. Teleorman; făcuse un tur complet. Era o mărturie a amabilității lui,
27 nov. 1937 – s-a născut Riri Margareta Panduru, a bunelor sale intenții față de toată lumea, căci dacă
14 nov. 1902 – s-a născut Constantin Chioralia, în în com. Budeşti, jud. Lăpuşna; cineva s-ar fi plâns ar fi înnebunit de mâhnire”.
Pleniţa, jud. Dolj (m. 14 dec.1986); 28 nov. 1941 – s-a născut Eugen Negrici, în
Râmnicu-Vâlcea; Alain de Botton realizează, astfel, o incursiune mi-
16 nov. 1947 – s-a născut George Voica, în com. 29 nov. 1958 – s-a născut Carmen Firan, în Craiova. nunată în viața autorului francez, susținând concepțiile
Frânceşti, jud. Vâlcea; proustiene din viața de zi cu zi cu mici fragmente din
roman, ghidându-ne atât spre o analiză a „timpului
19 nov. 1936 – s-a născut Iulian Negrilă, în com. pierdut”, cât și spre o modalitate fericită de a-l recâștiga,
Albeşti, jud. Olt; valoriza, aprecia și accepta. ■

21 nov. 1933 – s-a născut Anghel Dumbrăveanu, în
com. Dobroteasa, jud. Olt (m. 12 mai 2013);

23 nov. 1933 – s-a născut Stancu Ilin, în com.

20 Nr. 11 (159) ♦ noiembrie 2016 Scrisul Românesc Eseu
Cronică literară

Adrian-Florin
BUŞU

Nae Ionescu sau fascinaţia elocvenţei

Considerat părintele spiritual al unei întregi din perspectivă academică, practicând un melanj de insistenţele studenţilor săi într-un tiraj de 4 000 de
generaţii de intelectuali ai perioadei inter- misticism și naţionalism cu accente extremiste. exemplare, care s-au vândut cu mare greutate.
belice, probabil cea mai efervescentă prin
tăria cu care își exprima crezurile artistice, politice Nae Ionescu a avut o mare influenţă asupra inte- Omul Nae Ionescu a fost un personaj al extreme-
și literare, profesorul Nae Ionescu a propus un nou lectualilor tineri, pe care i-a susţinut și i-a invitat să lor. Filosof fără operă, capabil să umple până la refuz
curent filosofic, bazat pe valorile naţionale și pe religia colaboreze la ziarul ,,Cuvântul”. Deși fusese un apropiat aulele universitare cu studenţi veniţi să îi audieze pre-
ortodoxă: trăirismul, curent care acorda preeminenţă al Regelui Carol al II-lea, poziţie din care profitase din legerile, așa cum făcuse și magistrul lui, Nicolae Iorga
experienţei în raport cu cunoașterea reflexivă. plin de binefacerile casei regale, la a cărei restauraţie și cum se va întâmpla cu G. Călinescu, trăind într-o
Nae Ionescu avusese un aport însemnat, acesta a deve- opulenţă greu de explicat prin prisma veniturilor sale
O pleiadă de tineri studenţi (Constantin Noica, Pe- nit un dușman al regelui, criticând politica suveranului, de profesor, deplasându-se cu un automobil de lux,
tre Ţuţea, Mircea Eliade, Emil Cioran sau Mircea Vul- atitudine care i-a atras antipatia monarhului și i-a adus fumând ţigarete multe și scumpe, îmbrăcat mereu cu
cănescu, ca să îi numim doar pe cei mai reprezentativi) în câteva rânduri o condamnare la închisoare și, în o eleganţă ostentativă, având legături amoroase cu cele
s-au aflat sub influenţa acestui mare mentor, el însuși cele din urmă, dacă ar fi să dăm crezare unor surse ale mai frumoase femei ale vremii (Maruca Cantacuzino-
fiind elev al lui Nicolae Iorga și continuator spiritual al vremii, sfârșitul. Enescu, Lucia Popovici-Lupa sau Cella Delavrancea),
lui Vasile Pârvan. Așa cum Socrate l-a avut ca discipol frecventând cercul casei regale, pe care mai târziu o va
pe Platon, acesta pe Aristotel, care la rândul lui l-a avut Dincolo de personalitatea magnetică și de hipnoza repudia, Nae Ionescu a fost un personaj care s-a hrănit
ca discipol pe Alexandru cel Mare, ne putem simţi exercitată pe sub sprâncenele mefistofelice, reprodu- din contradicţii. Probabil că o incompletă înţelegere
îndreptăţiţi să afirmăm, prin prisma acestei filiaţii, că cerea unei fraze filosofice originale a lui Nae Ionescu a unui asemenea spirit a făcut să fie expediat rapid
Nae Ionescu a făcut parte din triada de aur a magiștrilor sau a rezumatului unei analize culturale, istorice sau de-a lungul vremii prin calificative care mai de care
spirituali care au influenţat viaţa studenţimii în anii ’30, epistemologice enunţată de acesta devine un efort mai nepotrivite: fascist, antisemit, ortodoxist fanatic,
triadă formată din Nicolae Iorga, Vasile Pârvan și Nae considerabil pentru cititorul neavizat, iar acest lucru doctrinar legionar sau cabotin. Orice apelativ ar fi fo-
Ionescu, căci, așa cum ne arată istoria, marii gânditori se datorează lipsei unui sistem filosofic solid, căci, în losit, Nae Ionescu și-a manifestat crezurile cu tărie și
au avut discipoli pe măsură. esenţă, Nae Ionescu a fost un sofist, situându-se pe o și-a respectat principiile, fiind un personaj diferit de
altă treaptă a filosofiei, spre deosebire de sistemele fi- profilul intelectualului interbelic.
Născut cu rădăcini aromânești într-o Brăilă cos- losofice consacrate: monadele lui Leibnitz, pesimismul
mopolită și cochetă la 4 iunie 1890, tânărul Nicolae C. lui Schopenhauer, acosmismul lui Spinoza, apriorismul Traiectul vieţii lui Nae Ionescu și spiritul său
Ionescu a făcut școala primară, gimnaziul și liceul în lui Kant sau raţionalismul lui Hegel. Și totuși, lipsa unui neconformist, plin de contradicţii au ilustrat cel mai
orașul natal. A urmat cursurile Facultăţii de Litere și sistem filosofic propriu nu a știrbit deloc impactul pe bine celebra sa cugetare: ,,Omul este singurul animal
Filosofie din București, împărţindu-și timpul între vii- care prelegerile sale îl aveau asupra minţilor tinere și care își poate rata viaţa. Raţa rămâne raţă orice ar
toarea sa soţie, Elena Margareta Fotino, cursuri univer- deschise spre cunoaștere ale studenţilor săi. Înzestrat face.” (G. Călinescu, Istoria literaturii române de la
sitare, „Noua Revistă Română” și cenacluri studenţești, cu harul elocvenţei în cea mai desăvârșită formă, Nae origini şi până în prezent, p. 379). ,,Raţa raţează”, am
unde exersa un didacticism filosofic de tip socratic. În Ionescu reușea cu prisosinţă să transforme aulele putea continua în spiritul acestei butade, căci fiecare
1919 își susţine doctoratul în filosofie la Universitatea universitare în agore de la înălţimea cărora își fascina individ este supus greșelii și rezultatul nu poate fi decât
din München sub conducerea profesorului Clemens auditoriul, iar cursurile sale căpătau adevărate valenţe rateul, regulă ineluctabilă care se aplică și spiritelor
Baümker cu teza Logistica ca o nouă încercare de defi- teatrale. Tocmai această oralitate s-a dovedit un im- superioare. Căci dincolo de rictusul ironic și distant
nire a matematicii. Deși această teză de doctorat ar fi pediment în reconstituirea ideilor sale după trecerea care îi definea fizionomia, de persiflările și remarcile
trebuit să reprezinte începutul unui traseu punctat de sa în nefiinţă, căci profesorul Nae Ionescu a refuzat caustice, Nae Ionescu a fost un spirit superior de la
progrese notabile în domeniul filosofiei știinţei, traiec- cu obstinenţă tipărirea operei sale filosofice, excepţie care studenţii au învăţat ceea ce era esenţial pentru ei:
tul ulterior al lui Nae Ionescu a înregistrat un regres făcând volumul său antum Roza Vânturilor, editat la cum se gândește. ■

Dan

O carte de bilanț spiritual IONESCU

Crestomația de Dialoguri şi meditații me- Dialogurile au tematici diverse. Într-o convorbire ianuarie 1859. Atmosfera specifică epocii este evocată
tafizice despre literatură, muzică şi artele consemnată de Daniel Drăgan, Mihail Diaconescu cu însuflețire de autor, cu multe amănunte mai puțin
plastice (Ed. Gutenberg, București, 2015) prezintă propriul ciclu de romane, al cărui obiectiv cunoscute publicului: „La început, Grigore Alexandru
se deschide cu un interviu luat autorului, Mihail primordial a fost să constituie „fenomenologia epică Ghica al X-lea a fost considerat de mulți patrioți din
Diaconescu, de scriitorul Florentin Popescu. Dialo- a spiritualității românești”. Un loc aparte în ordinea anturajul său politic viitorul domnitor al Principatelor
gul aduce clarificări interesante asupra Unite. Când a înțeles însă că un domnitor mult mai efi-
unor noțiuni frecvente, dar pervertite în preferințelor celor doi interlocutori îl cient, mult mai ferm ar putea fi Alexandru Ioan Cuza
context de o mare parte dintre utiliza- deține Marele cântec, „roman publicat (…) s-a retras fără ezitare”. Pe baza aceluiași roman,
tori. De exemplu, în viziunea lui Mihail până acum în trei ediții în limba româ- dar din punct de vedere stilistic, Mihail Diaconescu
Diaconescu, o interpretare optimă a nă și într-o versiune în limba franceză”, discută cu Nicolae Horia Argeșeanu care, la rându-i,
parabolei a oferit-o Hegel, în Prelegeri de în principal, datorită protagonistului, își dovedește abilitatea cognitivă în domeniul criticii și
estetică: „Alegoria poate reliefa nu nu- Ioan Căianu-Valachus, personalitate istoriei literare, amintindu-i, între alții, pe Ion Rotaru,
mai o noțiune abstractă sau o reuniune reprezentativă pentru epoca lui. Este Const. Ciopraga, Theodor Codreanu, nume care „au
de convingeri, ci și o întreagă concepție de menționat sursa de inspirație, po- scris cu entuziasm și competență despre Speranța”.
de viață, respectiv un sistem de valori”. emul filosofic Viața lumii, de Miron Cu o temă cumva tautologică, despre semantica in-
Parabola devine un prilej pentru inter- Costin: „La masa de lucru, atunci când terviului, este convorbirea consemnată și publicată de
vievat de a face trimiteri la un studiu am scris Marele cântec, am ținut cont Rodica Lăzărescu în revista „Pro Saeculum”: Contem-
consacrat lui Iisus, în 1945, de către de toate aceste teme de mare circulație poranii noştri. Cult şi cultură. Interviu cu romancierul
Justin Moisescu, Patriarh al României în epoca Bizanțului, reunite în această şi esteticianul Mihail Diaconescu.
între anii 1977-1986, considerând că parabola a fost creație ilustrativă pentru arta literară
consfințită definitiv ca mijloc de transmitere a unei practicată de istoricul umanist Miron Costin”. Petre În afara acestor Dialoguri şi meditații metafizice
învățături etc., de către Mântuitor. Septimiu N. Codrescu ia în discuție romanul Speranța, despre literatură, muzică şi artele plastice, purtate și
inspirat de Unirea Principatelor Române la 24 cu alți conlocutori, precum: Constantin Augustin →

Cronică Scrisul Românesc Nr. 11 (159) ♦ noiembrie 2016 21
literară

Amintirile viitorului Gabriela
RUSU-PĂSĂRIN

Volumul de eseuri al lui Oc- prin eseuri și confesiuni, o reperăm la și resimte o revoltă interioară pentru formulată de scriitor și strecurată cu
tavian Paler Rugați-vă să nu fiecare nouă apariție a volumelor sale. uitarea semnificațiilor acestor opere. finețea expunerii neostentative: „există
vă crească aripi (Ed. Polirom, Tabloul lui Bruegel Prăbușirea lui Icar două feluri de singurătate. A celor care
2012) a fost conceput inițial ca o simplă Rugați-vă să nu vă crească aripi produce un efect puternic asupra sa: vorbesc și a celor care nu-i ascultă”.
versiune românească a unui volum apă- reprezintă volumul în care eseul sur- „Pe un țărm, în mijlocul turmei sale, un
rut în Franța în 1991, alcătuit pa baza clasează confesiunea. În paginile păstor stă cu spatele la mare și privește Aceeași stare receptivă a unei lumi
textelor selectate de autor din volumele reviste Scrisul Românesc am publicat cerul. Un cer gol. În apropiere, un om insensibile la semnificațiile operelor, a
Polemici cordiale (1983) și Viața ca o considerațiile noastre critice la vo- ară, aplecat deasupra brazdei întoarse destinelor semenilor, se degajă și din
coridă (1987). Forma actuală a cărții lumele Deșertul pentru totdeauna și de plug. Pentru el cerul nu există. Un al secțiunile volumului intitulate Dialo-
are o țintă conceptuală bine definită: Autoportret într-o oglindă spartă. Stilul treilea personaj aflat pe țărm stă aplecat guri imaginare și Judecăți și prejudecăți.
accentuarea laturii confesive, ceea ce memoriilor sau al confesiunilor era Este lumea interioară a scriitorului,
conferă imaginii de ansamblu o altă dominant, iar univer- deasupra apei ca și dezamăgit de lumea în care a trăit, de
perspectivă de receptare. sul poveștilor de viață cum și-ar exprima oamenii care l-au trădat, dar scriitorul
redate într-o succesi- imaginea reflecta- se salvează de la această tristețe, care
Vocea publică a scriitorului Oc- une care nu respecta tă în mare. În acest sfârșește de obicei în însingurare, prin
tavian Paler răzbate dincolo de timp. paradigma temporală, timp, dincolo de retrăirea amintirii. Amintirea (bază a
Eseurile sale scrise înainte de ’89 îi ci impulsul puternic niște corăbii ce plu- confesiunii) este un fel de vis al me-
definesc temperamentul și stilul in- al amintirii constituia tesc liniștite, un trup moriei, se mărturisește autorul, iar
cisiv ascuns în metafore și cugetări substanța narativă a se îneacă. E ultimul reamintirea este o plăcere, o recuperare
presărate cu un firesc al confesiunii acestor volume. A fost pe care-l descoperim a detaliilor vieții, o autoflagelare prin
neostentative. Surprinzătoare rămâne și demersul de la acea pe suprafața tablou- punerea în prim plan a ceea ce nu a
actualitatea acestei voci critice în orice vreme de a reda „por- lui. Deasupra apei se împlinit și și-ar fi dorit. Dar, spune au-
timp istoric, iar revenirea asupra scri- tretul în oglinda spar- mai zăresc picioarele torul, „viitorul există în noi sub forma
erilor de altădată sau reunirea unora tă”, adică secvențialul goale, gata să se afun- amintirii”. De altfel ne avertizase de la
în noi volume contribuie la îngroșarea rememorărilor cu evi- de și ele în nepăsarea început: „Totul se plătește azi. Inclusiv
tușei de proximitate a confesiunii. dent rol de catalizare a luminoasă a mării. iluziile”. Această aserțiune poate fi chiar
Parcă îl vedem la emisiunile televiza- memoriei afective. Icar se prăbușește, motto-ul volumului.
te, unde fără a se eschiva sau a folosi deci, în indiferența
dublul limbaj, mesajul subliminal sau Rugați-vă să nu vă generală. Nimeni de Autorul este un reflexiv profund,
asocierile polisemnatice, reușea să se crească aripi are cu pe țărm n-are timp caracterizat uneori și de autoironie. Se
exprime cu o naturalețe care estompa totul alt efect la lec- de compasiune. (...) consideră un specialist în paradisuri
virulența mesajului său public. Un tură: este o simbio- Dacă vreunul din cei pierdute. Singurătatea, paradigma
spectacol al cugetărilor care izvorau ză emoționantă între trei a auzit țipătul zburătorului, își va fi esențială a destinului său, este un cadru
spontan într-o discuție de platou eseul critic, confesiunea cu ținta de zis că fiecare trebuie să plătească singur propice pentru introspecție, autodefini-
aparent circumstanțială, dar care avea retrăire compensatorie, în amintire, pentru nebuniile lui”. Concluzia lui Oc- re. În acest registru este tentat să asocieze
rezonanțe în conștiința publică, impact a unor întâmplări de viață cu valoa- tavian Paler va fi leit-motivul acestui vo- imagini din mentalul colectiv (coride),
imediat, dar și peste timp. Aceeași isto- re de experiență umbrită de propria lum și poate al întregii sale opere mar- semnificații ale operelor de artă, tablouri
rie a prezenței publice, de această dată nemulțumire pentru destinul său cate de nepăsarea unei lumi la granița celebre (Prăbușirea lui Icar), obișnuințele
marcat de timpurile istoriei. Structurat dintre impasibilitate și necunoaștere: (generatoare ale singurătății).
→ Pescărescu, Marin Silviu T. Bărbulescu, în patru secvențe, Rugați-vă să nu vă „Chiar dacă ați văzut tabloul lui Bruegel,
Lucian Cristian Păduraru, George Sil- crească aripi, Discursuri imaginare, nu uitați în ce secol suntem. Rugați-vă Întreg volumul este o invitație la
viu Pescărescu, Sabin George Săndules- Judecăți și prejudecăți și Pagini selecti- să nu vă crească aripi”. reflecție și autoreflecție, dar eseul Un
cu, Tanța Rotărescu, Constantin Sabin ve, volumul are evidente asocieri cu o Octavian Paler știe cum să diversi- joc serios trimite la imaginea compa-
N. Rotărescu, Mihail Diaconescu, în receptare acutizată a artelor și mai ales fice tehnicile de concepere a eseurilor rativă „viața, o coridă” și lasă un gust
Addenda, readuce în actualitate ideile a indiferenței în fața operelor de artă, a pentru dinamizarea discursului narativ. amar pentru „jocul serios” al vieții și
lui Eugen Lovinescu despre „raportu- operelor literare, a valorilor umanității. Scrisorile din partea unei necunoscute al morții, al sacrificiului asumat (tore-
rile dintre receptare, imitație și sincro- Arta este „o manifestare a emoției” sunt o dovadă în acest sens. Autorul adorul) și al sacrificării fără puterea de
nizarea literaturii și culturii”: Ideile lui (Véron), „expresie și comunicare a lasă vocea de prim plan să fie a unei a alege (taurul). Iar viața este această
Gabriel Tarde rău înțelese, Note sumare unei emoții înregistrate de memorie” peroane fără identitate, în ideea de a scenă a coridei, iar corida „privește
despre principiul identității în filosofie (Tolstoi), ca o formă a limbajului senti- lărgi sfera de adresabilitate și, în egală moartea în ochi cu un nobil dispreț
și știință, Culturile și civilizațiile sunt mentelor și stărilor afective, al atitudinii măsură, de participare la această deru- pentru a o încorpora vieții”. Cu tot
realități istorice evolutive, Teoriile socio­ emoționale (Ducasse), cum sintetiza Al. lare a vieții care trece neobservată de acest registru reflexiv trist, lui Octavian
logice despre habitus. Pentru a-și întări Huser definirea acestor trăiri în cartea semeni. Dornic de a oferi explicitări Paler i-a plăcut provocarea, această
opiniile, Mihail Diaconescu apelează sa Ars longa. Probleme fundamentale ale unor momente semnificative pen- magie a coridei. Și există actanții
la concepția lui Mircea Eliade despre ale artei (Ed. Univers, 1980). Dar tot tru valorile umanității, Octavian Paler acestui joc trist: matadorul, bestia, pi-
culturi, potrivit căreia, în contrast cu te- criticul și teoreticianul artei preciza decodează sensurile „Momentului cadorii, banderilierii, spectatorii și, ca
zele criticului de la „Sburătorul” despre caracteristicile stării de creație a artei: Waterloo”: „este atunci când încercăm un corolar spre salvarea de la tragismul
imitație, excepționala „diversitate cul- „Fără a-și pierde substratul ei afectogen, prea mult pentru că nu mai e nimic de vieții, acea muzică, acel paso doble,
turală a lumii este o valoare spirituală”. arta e deopotrivă gândire profundă, făcut. Când în realitate toate lucrurile care precede lupta și convingerea că „în
Cu această carte de profil spiritual expresia sensibilității și inteligenței, a sunt decise”. Este un fatalism, pe care fața noastră se va juca propria noastră
personal, Mihail Diaconescu de fapt întregului psihic al omului. (...) Intelect scriitorul nu și l-a recunoscut, dar care farsă sau tragedie”.
recunoaște puterea tiparului de a con- și afect se unifică în artă, se identifică. poate fi identificat în spatele „cortinei”
serva pentru eternitate diverse idei. Expresia artistică e produsul sintezei. fiecărei piese. Această stare de revoltă Tulburătoare eseuri, greu de uitat
Este un fel de predare totală față de Interacțiunea principiului emoțional- interioară va fi subliniată printr-o reflecțiile și cugetările esențializate
valoarea în sine a cărții, de a oglindi ideal e aici permanentă” (idem). În cugetare care rămâne în memoria prin câteva cuvinte: „Nu există fericire
un ego altruist, în laturile lui profunde numele acestui principiu scrie Octavian afectivă a lectorului și ca imagine, și de care să-ţi aminteşti fără tristeţe”. Iar
și de condescendență pentru efortul Paler eseurile sale ca reflecții în fața ca semnificații: „Nu toată lumea este amintirile lui Octavian Paler sunt ca o
generațiilor precedente, de a ieși cumva operelor de artă ignorate azi, mai mult capabilă să stea în mlaștină până la operă de artă într-o ramă a timpului
la lumină, din negura veacurilor. ■ ca oricând. Constatativ, privește lumea gât și să surâdă”. Există și o concluzie resimțit dureros, pentru că a trecut.
obiectelor de artă, încremenite de timp, Și a rămas indiferența celor din jur și
rugămintea scriitorului: „Rugați-vă să
nu vă crească aripi”. ■

Scrisul Românesc Teatru

22 Nr. 11 (159) ♦ noiembrie 2016

Teatru Ion de W. Shakespeare, în regia inspirată a lui Tudor Lucanu,
PARHON şi Linoleum, de Vladimir şi Oleg Presniakov, în regia lui
Alexandru Dabija, la premiera cu La ordin, Führer!, de
Brigitte Schwaiger, un emoţionant discurs demolator
despre nazism dintr-o perspectivă mai puţin abordată,
„În căutarea autorului” privindu-i pe nefericiţii fani ai führer-ului, spectacol
Luna octombrie, cea mai bogată în evenimente montat de Mihai Măniuţiu la Teatrul „Aureliu Manea”
teatrale, a marcat din început ştacheta înaltă invitaţilor cu autorul, moderat de regizorul Mihai Mă- din Turda, cu contribuţia excepţională a coregrafei
a împlinirii aşteptărilor noastre prin cea de-a niuţiu, managerul Teatrului Naţional din Cluj-Napoca. Andreea Gavriliu şi a actriţei Maia Morgenstern, dar şi
Spiritul vioi, provocator, nonconformist al dramatur- la 3 ore după miezul nopţii, producţie a Teatrului „Tony
Bulandra” din Târgovişte, încununând şi ea colaborarea
dintre regizorul (şi scenaristul) Mihai Măniuţiu şi core-
VI-a ediţie a „Întâlnirilor Internaţionale de la Cluj”, gului, dezvăluit în mărturisirile sale şi în cele două dis- grafa Andreea Gavriliu, sau la Memo, un excelent „tea-
festival organizat de Naţionalul din municipiul de pe cursuri artistice primite favorabil de public, şi-au aflat o tru de cameră” conceput cu puţini ani în urmă de regre-
Someş împreună cu Ministerul Culturii, cu sprijinul „replică” plină de vervă în interpreţii Sorin Leoveanu, tata regizoare Mona Marian şi actriţa Miriam Cuibus.
Primăriei şi al Consiliului local Cluj-Napoca. Anver- Miriam Cuibus şi Sânziana Tarţa, la cel dintâi spectacol, Aflându-ne la exact un secol de la apariţia şi afirmarea
sau în foarte energicul şi energizantul „cowboy”, unde avangardei literare şi nu numai literare cunoscută cu nu-
regizorul a avut năstruşnicia şi binevenita iniţiativă de mele „DaDa”, teatrul clujean ne-a oferit drept surpriză
a „descompune” şi „reconstrui” monologul singurului şi un antrenant spectacol cu titlul Tzara arde şi Dada se
personaj al piesei, întrupat acum de „patru fete cucu- piaptănă, pe scenariul creat de Ion Pop, Ştefana şi Ioan
iete”, în fapt minunatele actriţe Irina Pop-Curşeu, în care, printre vinovaţii
Wintze, Elena Ivanca, Sânziana Tarţa succesului, am apreciat-o şi aplaudat-o
şi Adriana Băilescu, ovaţionate în final pe Ştefana Pop-Curşeu, director artistic
de publicul de la „Euphorion”. al teatrului clujean, aici în calitate de
Nu mai puţin semnificativă a fost regizor şi dezinvoltă interpretă. Această
şi întâlnirea noastră cu spectacolul evocare inspirată din „DaDa” şi-a aflat
Richard al III-lea se interzice, de Matei un fericit aliat, cu notabilă dimensiune
Vişniec, în spaţiul foarte restrâns al culturală, prin „matineul” de la Târgul
Scenă din Don Juan

gura excepţională a festivalului, calitatea spectacolelor studioului „Art Club”, unde regizorul de carte, unde au fost lansate volumele
şi a manifestărilor de dincolo de scenă şi, nu în ultimul Răzvan Mureşan şi valoroşi interpreţi Tristan Tzara. Şapte manifeste DaDa,
rând, ambianţa sărbătorească asigurată de gazde într-o ai acestui violent şi tulburător „protest” apărut la „Polirom”, prezentat de prof.
vreme când nici viaţa teatrelor, nici branşa criticilor artistic la adresa condiţiei dramatice univ. dr. Ion Pop, şi Poetici regizorale,
nu sunt scutite de „crize”, ne-au oferit imaginea unui a creaţiei şi a celor care o săvârşesc în de prof. univ. dr. Anca Măniuţiu, şi Tu,
pilduitor demers artistic şi cultural, cu titlul În căutarea relaţia cu Puterea, au întrunit aprecieri prilejuindu-ne reîntâlnirea cu poetul
autorului, prin care Clujul şi-a dovedit în chip emble- elogioase ale spectatorilor şi ale auto- Mihai Măniuţiu, într-o ipostază în care
matic forţa spirituală şi puterea detaşării de rezultatul rului stabilit la Paris, acesta oferindu- filonul liric nu este lipsit de o delicată şi
competiţiei pentru „capitală culturală europeană”... ne a doua zi şi un fermecător deliciu Maia Morgenstern în La ordin, Führer! subtilă teatralitate.

Consecvenţi năzuinţei de a facilita întâlnirea partici- intelectual în calitate de invitat la întâlnirea cu criticii, Ultima seară de festival a coincis cu prezentarea
panţilor nu numai cu opere semnificative, dar şi cu au- cu studenţii şi cu alţi prieteni ai teatrului, mediat de ace- spectacolului excepţional cu Clasa noastră, de Tadeusz
torii lor, organizatorii nu s-au dezminţit şi ne-au oferit laşi Mihai Măniuţiu. Ca „pete de culoare” binevenite în Słobodzianek, în regia lui Bocsárdi László, cel care a şi
prilejul „incursiunilor” atractive în creaţia şi biografia această ediţie de festival, aş menţiona savurosul demers cucerit Premiul pentru cel mai bun spectacol la Gala
unor reprezentanţi ai dramaturgiei româneşti, spaniole umoristic la adresa modului cum este percepută arta UNITER din acest an. Cred că a fost un adevărat „re-
şi americane. Mai întâi, am putut urmări spectacolele modernă, cu titlul Call it art!, semnat de regizoarea şi gal” actoricesc, o seară memorabilă de teatru menit
de la Studioul „Euphorion” cu BZZAP şi Panglica lui scenarista Leta Popescu, şi spectacolul „de stradă” inti- să se constituie şi ea drept o carte de vizită pentru
Moebius, în prezenţa dramaturgului american Robert tulat d’ECOurage, conceput şi el de Andreea Gavriliu potenţialul actual al trupei clujene, reprezentată aici
Cohen, amândouă concepute de regizorul Răzvan ca un ataşant omagiu la adresa ludicului. cu brio de actorii Sânziana Tarţa, Irina Wintze, Anca
Între evenimentele cu cea mai largă şi entuziastă Hanu, Cristian Rigman, Radu Lărgeanu, Miron Ma-
audienţă fireşte că la loc de frunte s-au aflat spectaco- xim, Cătălin Herlo, Ovidiu Crişan, Matei Rotaru şi
lele noi sau deja afirmate pe genericul stagiunii teatrale Ionuţ Caras. Reacţia fierbinte de bucurie şi admiraţie
româneşti. Ne referim, de pildă, la premiera clujeană a publicului poate reprezenta nu numai un semn de
cu Don Juan, de Molière, în viziunea regizorului italian apreciere a întregului festival, ci şi un vot de încredere
Roberto Bacci, şi la reprezentaţiile cu Romeo şi Julieta, pentru ediţia viitoare. ■
(Foto de Nicu Cherciu)

„Ziua porților deschise” la Naționalul craiovean

SScenă din Tzara arde şi Dada se piaptănă e vorbește des despre munca din spatele artistului, Au urmat atelierele de croitorie pentru femei și
eforturi făcute atât de acesta cât și de o echipă bărbați, cabinele actorilor și cea de machiaj, însu-
Mureşan. Au fost demersuri edificatoare pentru teme- mând un tur al ideii care devine, trecând prin toate
ritatea şi iscusinţa autorului de a fi abordat teme-tabu
cu decenii în urmă în teatrul de peste Ocean, vizând profesionistă care, de cele mai multe ori, rămâne în
intoleranţa majorităţii în disputele pe teme etnice, re- spatele reflectoarelor. Sâmbătă, 29 octombrie, Teatrul aceste etape, realitatea de pe scena craioveană.
ligioase şi sexuale, ori faţa ascunsă şi mai puţin plăcută Național „Marin Sorescu” din Craiova și-a propus, S-au putut vizita, de asemenea, și atelierele de pic-
a succesului. Ele au prilejuit autorului satisfacţia şi pentru prima oară, să ofere publicului craiovean ocazia tură sau de tâmplărie, cât și imensul depozit din spatele
aprecierile călduroase la adresa realizatorilor, în rândul de a face cunoștință cu scena și din spatele cortinei, scenei unde iubitorii de teatru pot recunoaște decoruri
cărora i-am remarcat pe actorii Matei Rotaru, Radu prin programul „Porților deschise”. și recuzită de la piese jucate cu foarte mult timp în
Lărgeanu, Alexandra Tarce, Diana Buluga, Patricia Fondat în 1850, Naționalul craiovean, primul din urmă, opere de artă ale scenografilor din trecut și din
Brad, Ionuţ Caras, Miron Maxim şi Cristian Grosu. O Europa de Est care a devenit membru al Convenției prezent, toate păstrate cu grijă și afecțiune.
întâlnire aşteptată cu legitimă nerăbdare a fost şi aceea Teatrale Europene, are acum o istorie încărcată ce Într-o campanie activă de popul­arizare a Teatrului
cu tânărul dramaturg spaniol Rodrigo Garcia, atât prin poate fi văzută și din interior, unde munca depusă de Național, împreună cu deja binecunoscutul program
spectacolele cu Agamemnon, la doar câteva zile după ce tot colectivul teatrului se poate vedea la tot pasul. „Ia te uită la…”, conducerea acestuia plănuiește să aibă
el câştigase un Premiu special al juriului la Festivalul Turul a început cu întâmpinarea vizitatorilor de lunar o zi a „Porţilor deschise”. „Publicul curios se va
internaţional de teatru scurt de la Oradea, şi cu Moarte către actorul Angel Rababoc, care a făcut o scurtă întâlni nu numai cu actorii, ci şi cu oamenii din spatele
şi reîncarnare într-un cowboy, amândouă textele fiind istorie a teatrului, apoi s-a pornit în grupuri către scenei, care au poveştile lor despre ceea ce înseamnă
traduse de Luminiţa Voina Răuţ, prezentă şi domnia sa primul loc cu adevărat special – depozitul de costu- procesualitatea unei producţii teatrale”, a spus într-un
la eveniment, împreună cu regizorul acestor producţii, me al teatrului, costume ce sunt păstrate încă de la interviu Alexandru Boureanu, directorul general al
tânărul şi talentatul Andrei Măjeri, dar şi prin dialogul începuturile acestuia. Naționalului. ■
Georgiana OPRESCU

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 11 (159) ♦ noiembrie 2016 23
Eseu

Nicolae
PANEA

Între a scrie și a trăi cultura
Fiecare cultură dezvoltă o educație etnografică
specifică, din dorința de a surprinde, pe de o o viziune specifică despre lume, iar cerneala pe care dar și o reacție situațională. Lucrarea poate fi acceptată
pana aflată la capătul mâinii o folosește este făcută din ca un manual, ca un curs universitar despre scriitura
parte, elemente ale identității sale, iar, pe de altă ideologie, sensuri politice și culturale multiple, uneori etnografică, dar și ca o luare de poziție în favoarea
parte, de a stabili distanțele alteritare, identificarea Celui- evidente, alteori obscure. scriiturii post-moderne în etnografie. Structura lucrării
lalt și poziționarea lui culturală concretă și semnificativă. Modelul malinowskian, care a configurat stilul etno- o demonstrează pe deplin.
În linii mari, această educație etnografică se bazea- grafic al secolului trecut, al observației participative, al Cele cinci capitole ale sale (Sul campo, oltre il campo,
ză pe un mecanism în trei timpi, obsesiei neutralității, al obiectivității La monografia etnografica, La critica delle credenze, Teo-
culegerea datelor de teren, cu alte depresiv-obsedante, a etnografului ria e pratica dell’etnografia și Ideologie, aspettative, negozi-
cuvinte, identificarea Celuilalt invizibil, fantomă blajină și curi- azioni, annotazioni)sunt un fel de istorie a receptării fap-
sau a referențialului semnificativ, oasă, a fost puternic busculat spre tului etnografic, a teoriilor care au produs diferitele forme
intuirea unei lumi, prelucrarea sfârșitul secolului de un asalt pervers de receptare și de scriitură, schimbările de perspectivă,
teoretică a datelor obținute sau al subiectivității. Geertz, întâi, apoi, clivajele teoretice până la formele contemporane, post-
evidențierea elementelor coagu- școala de la Santa Fe (Clifford, Mar- fenomenologice, de reprezentare, căci Matera reduce
lante, virtualitatea semnificativă cus) și toată pletora post-modernă esența științelor etno-antropologice la acest fenomen al
a materialului cules și scriitura de etno-antropologi de la începutul reprezentării: „Personal, rețin că etnografia ar fi înainte
sau prezentarea datelor dobândite acestui secol și-au asumat importanța de toate reprezentare” (p. 13) trad. noastră!
într-o producție textuală finită, scriiturii în „a face lumea”. Fenome- Dar pentru că antropologia s-a îndepărtat de mode-
monumentalizarea lor. nul este atât de intens, încât prezintă lul științelor naturale, pe care îl asumase la începuturile
Raportul dintre cele trei compo- turbulențele sale legitimante, incită sale, și s-a apropiat foarte mult de literatură, antropo-
nente ale mecanismului a variat și la dezbateri, explicații și teoretizări. logul este mai mult un autor care scrie și contribuie
variază constant, în raport de epocă, O astfel de atitudine o găsim la înființarea unui discurs decât un observator care
de interesul științific, de formația în cartea lui Vicenzo Matera, La descrie și contribuie la construirea unei realități.
savantului sau a grupului științific. scrittura etnografica. Esperienza e Această poziție îl apropie de cea a lui Geertz, care
În cultura noastră, de exemplu, rappresentazione nella produzzione vedea antropologul ca un autor și chiar dădea un astfel
aspectul producției textuale a fost di conoscenze antropologiche, Milano, de titlu uneia dintre cărțile sale. Opțiunea lui Mate-
nu neapărat ignorat, ci evitat cu Eleuthera, 2015. ra este evidentă doar și dacă ne raportăm la ultima
delicatețe, pentru că științele care se puteau defini prin Vicenzo Matera reprezintă una dintre cele mai auto- secvență a capitolului introductiv al cărții și care poartă
intermediul unei scriituri etnografice (etnografia, folclo- rizate voci ale antropologiei universitare italiene de azi. un titlu ce exclude dubiul, A favore della scrittura.
ristica, etnologia, antropologia culturală) aveau de apărat Profesor la Universitatea Milano Bicocca, el conjugă În favoarea poziției sale, Matera invocă exemplul
un statut controversat; lipsa independenței metodologi- cu un real succes antropologia, lingvistica și științele unor „scriitori hibrizi” (Ghosh, Rushdie, Naipaul,
ce, interferențe de câmp științific, metastazieri politice, comunicării. Scrierile sale, numeroase și foarte bine Ngugi wa Thiong’o), fără cunoașterea cărora nu se
cu alte cuvinte, legitimitatea. receptate, sunt marcate de formația lui universitară, poate ajunge la o cunoaștere semnificativă a realităților
Invocând o presupusă neutralitate a observatorului apetența pentru tratate, lucrări de direcție, sinteze, fiind sociale și culturale ale acestei contemporaneități fluide.
și, mai ales, respectul față de materialul reprezentat, evidentă (Antropologia culturale e linguistica, Milano, Există și un revers al constării și acesta poate fi chiar
mult timp, majoritatea culturilor au dezvoltat imaginea 2005, Antropologia in sette parole chiave, Palermo, o concluzie. Dacă nu ar fi fost scriitura antropologică,
scriiturii etnografice ca instrument neutru, o „mână 2006). În acest siaj particular se încadrează și lucrarea poate că niciunul dintre acești scriitori nu ar fi existat.
care scrie”. Nimic mai fals! Fiecare epocă a forțat mâna pe care dorim să o prezentăm în continuare și prin care Cât de adevărată și importantă este această dezbatere
k e a n ossă scrie într-un anumit fel, căci în spatele mâinii se află Matera oferă, în același timp, un instrument formativ, privind scrierea culturii rămâne de trăit. ■
prin eseul Figuranții Coriolan, iar la redutabili critici literari din spațiul li- Română, prin DOOM, de la folosirea
rubrica intitulată „Cu ochiul liber” vom teraturii interbelice – Eugen Lovinescu, ghilimelelor („”) până la scrierea cu
regăsi cronici literare semnate de Iuli- iar Daniel Cristea-Enache, â sau utilizarea formei
an Boldea, Constantin Cubleșan, Ana în articolul După cincizeci sunt (suntem, sunteți).
Blandiana, Emanuel Modoc și Cristian de ani, prezintă apariția Un număr echilibrat cu
Revista Apostrof (nr. 9/ 2016) se Vasile. De asemenea, prezentul număr al unei importante antolo- creații originale și arti-
deschide cu editorialul Martei Petreu – revistei conține și un Dosar Ovidiu Papa- gii poetice – Terapia cu cole de istorie și critică
Vară, toamnă caldă, prin care realizează dima (Ovidiu Papadima, epistolier – de îngeri, de Ovidiu Genaru, literară, eseuri și comen-
un bilanț al evenimentelor culturale și Valentin Chifor și o scrisoare trimisă de fiind urmat de o altă cro- tarii de atitudine pe teme
geo-politice actuale, dar consacră și Papadima lui Traian Blajovici). Despre nică centrată pe poezie, de actualitate semnate
câteva paragrafe sistemului educațional dimensiunea poetică a operei lui Matei de data aceasta, a Angelei de autori bine cunoscuți.
românesc și societății în ansamblu. În Călinescu, Ion Pop, în articolul Matei Marinescu, semnată de D. R. Popescu semnează
Recviemul de la Runc, Irina Petraș ana- Călinescu, Poetul, apreciază că „lirismul Gheorghe Grigurcu, po- două eseuri, Pământul
lizează volumul de poeme al lui Vasile său este oarecum «intelectualizat» și ezie despre care criticul sărat, cu referiri la un
G. Dâncu – Universul Mama; Ovidiu reflexiv, într-un discurs din care nu lip- afirmă că „are un caracter roman în manuscris ră-
Pecican prezintă, volumul lui Neagu sesc referințele livrești, însă orientat, cu temperamental”. În articolul Teamă, mas neterminat al lui Gheorghe Pituț,
Djuvara, Civilizații și tipa- o anume insistență, spre adevăr și ficțiune, Rodica Grigore și Curaj, în care aduce un elogiu
re istorice..., încheindu-și universul senzorial”. analizează relația dintre Franz Kafka profesorului Gheorghe Băileșteanu și
această incursiune în istoria Revista Viața Româ- și tatăl său apelând la Scrisoarea fiului, altor scriitori din Zona Mehedințiului.
civilizațiilor cu un citat al nească (nr. 9/ 2016) de- concretizată într-unul dintre cele mai Din numărul mare de autori amintim
lui H. R. Patapievici: „Unii butează cu un editorial ambivalente volume, descriind o relație, doar câțiva: Magda Ursache, Florin
istorici au o privire de tip centrat pe semnificația așa cum se știe, tumultoasă, controver- Mihăilescu, Gabriel Strempel, M.
lunetă, văd marile ansam- vieții literare, semnat de sată și foarte complexă. Diaconescu, C. Cubleșan, M. Braga,
bluri. Alții, au privirea de Nicolae Prelipceanu. În Pro Saeculum, nr. 5-6/ 2016, este N. Gheran, I. Scurtu, A. Goci, Titus
tip microscop, văd detaliile. cadrul rubricii „Clasici unul dens și se deschide cu editoria- Vîjeu etc. Ilustrarea cu câteva zeci de
Neagu Djuvara le are pe revizitați”, Mihai Zamfir lul redactorului-șef Rodica Lăzăres- reproduceri după lucrări de Tia Peltz,
amândouă”. O incursiune analizează prodigioasa cu, La vânătoare de pokemoni, prin al cărei profil îl face Rodica Lăzărescu,
în opera shakespeariană activitate și influență care amendează pe cei ce se abat de dă substanță și valoare acestor două
ne propune Gelu Ionescu a unuia dintre cei mai la normele stabilite de Academia numere. ■
Red.

24 Nr. 11 (159) ♦ noiembrie 2016 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Lucian Florin ROGNEANU

Începuturile artei laice românești

Pentru a înţelege mai bine element important, deloc neglijabil, deschis un atelier de pictură în Bu- și foarte riguroasă, de tip academic.
mișcările culturale din aceas- a fost apariţia jurnalelor de călătorie, curești, pentru public, Anton Kladec Așa se explică și faptul că ei nu și-au
tă perioadă vom face o scurtă mai mult sau mai puţin fantastice era de origine din Cehia de astăzi și semnat lucrările și marea lor majo-
trecere în revistă a evenimente- avea să se stabi- ritate au rămas până astăzi anonimi.
lor și a momentelor importante lească definitiv în Primele comenzi pentru pictura
din secolul al XVIII-lea, secol Ţara Românească. de șevalet proveneau de la marii
care se deschide cu cea mai im- Acesta, în căutare boieri ce aveau o educaţie aleasă și
portantă și stabilă europeană, de tineri învăţăcei care călătoriseră în apusul Europei la
cea a lui Ludovic al XIV-lea, și de „clienţi”, avea studii sau din raţiuni pur comerciale.
Regele Soare și se încheie cu să facă și primul Datorită acestor călătorii a fost trezit
revoluţia franceză începută la anunţ publicitar, interesul boierimii pentru obiceiurile
1789-1804, prin încoronarea lui anunţ prin care nobililor occidentali (seratele literar-
Napoleon ca împărat al Franţei. își oferea servici- muzicale, loc de întâlnire al nobilimii
A fost secolul marilor transfor- ile ca profesor de din raţiuni culturale și nu numai).
mări sociale-politice, al trecerii pictură celor do- Odată întorși în ţară pe lângă faptul
de la monarhii absolute la prima ritori și care a fost că au preluat acest obicei al seratelor
republică modernă, a migraţiei publicat în „Cu- literar-muzicale și-au dorit să aibă în
masive a populaţiei de la sat rierul românesc” casele lor un portret impunător care
către marile aglomerări urbane, al lui Ion Heliade să-i reprezinte (așa cum aveau nobilii
a apariţiei marilor manufacturi și August Schoefft – Scenă de familie într-un parc Rădulescu. occidentali). În acest fel au apărut
a producţiei de tip industrial, care
avea să se accentueze pe parcursul care au trezit gustul și interesul eu- Un foarte bun portretist,
întregului secol al XIX-lea. Întreg ropenilor pentru descoperirea unor de origine sârb și școlit la
acest secol a fost dominat de ideile alte lumi și civilizaţii, pentru călătorie Viena, pe numele său Pavel
Iluminismului francez care aveau să ca formă de cunoaștere. Literaţii și Diurcovici, avea să lucreze
se răspândească în întreaga Europă și artiștii au început să călătorească prin o perioadă de timp în Ţara
aveau să constituie nucleul revoluţi- întreaga Europă, să descopere uni- Românească și să ne lase o
ilor sociale din secolul al XIX-lea și versul fascinant al Orientului Apro- serie de portrete, dintre care
al apariţiei celei mai importante miș- piat și al nordului Africii. Expediţia cele mai importante sunt cele
cări culturale, Romantismul, curent lui Napoleon din Egipt, de la sfârșitul ale lui Enăchiţă și Barbu Vă-
acestui secol a trezit un interes enorm cărescu. Unul dintre cei mai
J. August Schoefft – Doamna Balș în rândul oamenilor de știinţă importanţi pictori străini și
și de cultură pentru civilizaţia care a pictat o lungă perioadă
cultural și social definitoriu pentru egipteană și nu numai. De de timp în Ţara Româneas-
această perioadă. Și din punct de aceea, în prima jumătate a că la Craiova și București a
vedere cultural, secolul al XVIII-lea secolului al XIX-lea putem fost Johann Frankenberger,
a fost germenele tuturor mișcărilor și vorbi de o adevărată „modă” tablourile sale aflându-se în
curentelor din secolul al XIX-lea. Un aceea a călătoriilor pe care colecţiile Muzeului de Artă
artiștii le-au făcut în întreaga din Craiova și Muzeul Naţi-
Europă și în nordul Africii. onal de Artă din București.
De acest fapt au „benefici- Acești primi pictori străini
at” și provinciile românești, ce au școlit o serie de ucenici
acolo unde au sosit artiști de autohtoni, proveniţi în cea
origine italiană, austriacă, sau mai mare parte din pictori de Anton Chladek – Portret de femeie în albastru

din zona Balcanilor au lucrat biserici, au pus bazele începuturilor primele comenzi din partea boierilor
pentru o perioadă de timp la picturii laice românești. pentru primii pictori români. Tot din
noi, sau aveau să se stabilească În istoria artei românești primii aceste motive primele picturi au avut
definitiv aici. Așa este cazul pictori laici sunt denumiţi „primi- ca subiect portretul. Din punct de
pictorilor de origine italiană tivi”, iar în epocă purtau denumirea vedere critic aceste realizări se axau
care au lucrat la Iași, a picto- de „pictori de subţire” deoarece rea- pe redarea cât mai exactă a persona-
rului austriac August Schoefft lizau lucrări cu o ușoară tentă naivă, jului, dar mai ales a îmbrăcăminţii
care a lucrat o perioadă de zece ani la lucru datorat provenienţei lor din și a obiectelor și accesoriilor ce-l
București și ne-a lăsat o serie întreagă pictura bisericească care impunea înconjurau. Pentru cel ce comanda o
de portrete și portrete de familie de anumite rigori și o anumită manieră asemenea lucrare cel mai important
o foarte bună calitate artistică. De de lucru, cât și faptului că nu dobân- lucru era ca tabloul să redea măreţia
asemenea, primul pictor care și-a diseră o educaţie artistică completă și statutul social al personajului. ■

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 24 pag. – 5 lei

SR

Serie nouă Anul XV ScrisuRl omânesc
Nr. 11 (171) 2017 Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003

Publicată de Scrisul Românesc Fundația-Editura, recunoscută CNCS Apare sub egida U.S.R.

Florea
FIRAN

Titu Maiorescu

Titu Maiorescu Anul acesta s-a împlinit Maiorescu, era profesor și inspec-
un veac de la trecerea în tor al Școlii Centrale, a doua școală
„Critica, fie și amară, numai să fie dreaptă, este un element neapărat eternitate a lui Titu Maio- de grad mediu în limba română
rescu, una dintre cele mai mari din Principate, astăzi Colegiul
al susținerii și propășirii noastre…” Titu Maiorescu personalități cuturale, științifice și Național „Carol I”. Mama sa, Maria
politice românești. Oricum l-am (n. Popazu), era sora episcopu-
Eseu privi, Maiorescu rămâne înteme- lui Caransebeșului Ion Popazu.
ietorul culturii române moderne La Craiova a copilărit și a urmat
Oana Băluică și îndemnul lui Eugen Lovinescu, primele două clase primare (1846-
Mihai Duțescu „Înapoi la Maiorescu”, este potrivit 1848). Tatăl său – de la care v-a
Mihai Ene și astăzi pentru a înțelege și analiza moșteni talentul și temperamen-
Poezie Ovidiu Ghidirmic Proză fenomenul cultural și politic actual. tul, simțul critic și polemic, era
Cătălin Ghiță Critic literar înzestrat cu un preg- originar din Bucerdea-Grânoasa,
Andrei Codrescu Rodica Grigore Adrian Sângeorzan nant spirit polemic (G. Călinescu îl localitate din apropierea Blajului –
considera „un polemist de un talent se numea Ioan Trifu și era înrudit
Dan Ionescu inegalabil”), estetician remarcabil cu cu Petru Maior, unul dintre cori-
Ioan Lascu idei hegeliene și schopenhaueriene, feii Școlii Ardelene, motiv pentru
Dumitru Radu Popa O cercetare critică asupra poeziei care și-a schimbat numele în Ioan
Gabriela Rusu-Păsărin române de la 1867 fiind studiul său Maiorescu. Cu studii la Blaj, Pesta
Emilian Ștefârță reprezentativ în acest domeniu, Titu și Viena, el face parte dintre căr-
Maiorescu este și un mare orator cu turarii transilvăneni care au trecut
o gândire clară și limpede susținând munții să lumineze poporul din
idei precum libertatea presei, dez- Principate; susținea ideile latiniste
voltarea învățământului românesc, ale Școlii Ardelene, pe care însă
considerând școala una dintre insti- fiul său le respingea, corectând
tuțiile fundamentale ale statului, și exagerările latiniste, devenind nu
propunând în Critice principiile numai dușmanul latinismului, ci și
ortografiei, ale poeziei, criticii lite- „groparul lui istoric”, cum remarca
rare, dreptului și culturii în genere. E. Lovinescu în monografia T.
Maiorescu și contemporanii lui.
S-a născut la 15 februarie 1840
în Craiova, unde tatăl său, Ioan Continuare în p. 2

Gabriel Coșoveanu – Singurul adevăr nerelativ: p. 4
cel al literaturii

Monica Spiridon – După Babel. p. 5
Istoria și turnirul istorisirilor
Ediția a XII-a
Adrian Cioroianu – Nopți, zile, parfumuri, străzi p. 7
și stări la Paris
Intelectualii, Puterea
Victor Voicu – Intelectualii, puterea și tehnologia... p. 9 și Tehnologia

Dumitru Radu Popescu – Ivan Turbincă și IapaTroiană p. 11

Carmen Firan – Umbre p. 15 pp. 18-22
Ion Parhon – Festivaluri și premii în Casa aliei p. 23

2 Nr. 11 (171) ♦ noiembrie 2017 Scrisul Românesc Eseu

Continuare din p. 1 Florea FIRAN

Sumar Titu Maiorescu

Florea Firan: Titu Maiorescu / pp. 1-3 I Scrisul Românescoan Maiorescu a jucat un rol important în evenimentele de la
1848. În iunie 1848, în prezența mulțimii adunate în fața Școlii Revistă de cultură
Gabriel Coșoveanu: Singurul adevăr Centrale din Craiova, urcat într-un dud, a dat citire Proclama- Fondată la Craiova, în 1927,
nerelativ: cel al literaturii / p. 4 ției de la Islaz. Aproape de locul respectiv poate fi văzut și astăzi de către criticul D. Tomescu.
un bust al său realizat de sculptorul bucureștean Ioan Iordănescu,
Monica Spiridon: După Babel. Istoria prin subscripție publică și contribuția lui Titu Maiorescu (dezvelit Serie nouă, din 2003,
și turnirul istorisirilor (I) / pp. 5, 6 în 1913). Pentru convingerile sale politice a îndurat persecuții ală- întemeiată de Florea Firan

Ovidiu Ghidirmic: Sub semnul
fausticului / p. 6

Adrian Cioroianu: Nopți, zile, parfumuri, turi de ceilalți revoluționari. În cele din urmă pleacă în Germania Editată de: Fundația – Revista
străzi și stări la Paris / p. 7 unde se stabilește și devine funcționar în Dieta din Frankfurt,
apoi la Viena ca translator în Ministerul Justiției pentru legile ce Scrisul Românesc
trebuiau promulgate în Transilvania. Soția sa, Maria Maiorescu,
Ioan Lascu: Suferințele limbii române / p. 8 ISSN 1583-9125
pribegește cu copiii la Brașov,
Victor Voicu: Intelectualii, puterea şi Sibiu, Blaj și revine la Brașov unde Revista este înregistrată la OSIM
tehnologia: mari împliniri istorice şi cu nr. 86155 din 11.04.2007
mari aşteptări ale prezentului / pp. 9, 10
Titu continuă studiile la Gimna- Membră A.R.I.E.L.
Mihai Ene: Litere fără obstacole / p. 10 ziul românesc din Schei. Ioan

Dumitru Radu Popescu: Ivan Turbincă Maiorescu revine la București în Redacția
şi Iapa Troiană / p. 11 ianuarie 1859 când are loc Unirea
Principatelor și este numit prin
Cătălin Ghiță: Roboți însuflețiți ca decret domnesc director la Eforia Director:
personae umane (II) / pp. 12, 13 Instrucțiunii Publice. Scrierile FLOREA FIRAN
sale de istorie și lingvistică vor
Dumitru Radu Popa: Când se căsătoresc fi publicate postum de fiul său în Secretar general de redacție:
copii... / p. 13 „Convorbiri literare”. GABRIEL COȘOVEANU

Adrian Sângeorzan: Primii 240 de ani Beneficiind de o bursă a Epi- Colegiul redacțional:
din viața mea. IV – Ultima zi / p. 14 scopiei Blajului, Titu Maiorescu ADRIAN CIOROIANU
pleacă la Viena unde studiază ca extern la Gimnaziul academic ANDREI CODRESCU
Andrei Codrescu: Poeme: Halloween 2017; (1851-1858), iar din 1856 ca intern la Academia Theresiană, EUGEN NEGRICI
Ad Astram / p. 15 unde se impune prin perseverență în studiu, terminând primul. NICOLAE PANEA
Din clasa a V-a își începe notațiile în jurnalul personal Însemnări DUMITRU RADU POPA
Carmen Firan: Umbre / p. 15 zilnice ținut cu unele intermitențe între 1855–1917. Cele 44 de DUMITRU RADU POPESCU
caiete sunt publicate postum de I. Rădulescu-Pogoneanu (Însem- MONICA SPIRIDON
Oana Băluică: Mercantilizare și alteritate. nări zilnice, Editura Librăriei Socec, vol. I, 1936; vol. II, 1940; EMILIAN ȘTEFÂRȚĂ
Două cazuri – Marcel Proust vol. III, 1943). Ulterior caietele-manuscris au intrat în fondul Redactori:
și Mateiu I. Caragiale / p. 16 Bibliotecii Academiei Române și Bibliotecii Naționale. MIHAI ENE
DAN IONESCU
Rodica Grigore: Amintiri și adevăruri/ p. 17 De foarte tânăr, Maiorescu dovedește preocupări intelectu- ALEXANDRU OPRESCU
ale deosebite, studiază operele scriitorilor clasici, are predilecție ION PARHON
Red: Colocviile Scrisul Românesc – 2017/ pentru limbi moderne (germana, franceza, italiana, engleza) LUCIAN-FLORIN ROGNEANU
pp. 18-22 și limbi vechi, latina și greaca. Traduce Logica de Herbart și Redactori asociați:
dezvoltă pasiune pentru arte, frecventează teatrul și opera. În FLORENTINA ANGHEL
Ion Parhon: Festivaluri și premii în Casa OANA BĂLUICĂ
Thaliei/ p. 23 MIHAI DUȚESCU
1858 revine în țară și pentru o perioadă este preparator pentru RĂZVAN HOTĂRANU
Red.: Okeanos – Familia; Orizont/ p. 23

Emilian Ștefârță: Case boierești,

documentar fotografic tragic limba franceză în familia Cremnitz, la cei patru copii, între care GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN

al unui univers dispărut/ p. 24

și Clara, viitoarea sa soție. În același an se înscrie la Facultatea Corectură:
de Filosofie a Universității din Berlin, de unde trece la Giessen CLAUDIA MILOICOVICI
și obține doctoratul în filosofie (magna cum laude).
Tehnoredactare computerizată:
Cu o bursă din partea Eforiei Școalelor pleacă la Paris (1860) GEORGIANA OPRESCU
Abonamente unde obține o licență în litere și una în drept. Către sfârșitul
anului 1861 se întoarce în țară și începe o bogată carieră didactică Redacția și Administrația: Craiova,
la Scrisul Românesc
Abonați-vă la revista „Scrisul Românesc“ și veți avea și politică în paralel cu cea de jurist. În 1862 este numit profesor Str. Constantin Brâncuși nr. 24
un prieten apropiat. Abonamentele se fac prin rețeaua la Universitatea din Iași și director al Gimnaziului Central. Un an Tel./Fax: 0722753922; 0251/413.763
proprie și Poșta Română, se pot achita și la sediul revistei mai târziu devine decan al Facultății de Filosofie, apoi rector al E-mail: [email protected]
Universității din Iași (la 23 de ani), și director al Școlii Normale Web: www.revistascrisulromanesc.ro
sau în contul: RO 03BRDE170SV21564261700, „Vasile Lupu” (1863-1868), unde l-a avut elev pe I. Creangă, de Cont: RO03BRDE170SV21564261700
Agenția Mihai Viteazul, Craiova. unde este suspendat în urma unor calomnii ale adversarilor săi BRDE Agenția Mihai Viteazul, Craiova

Costul unui abonament anual cu taxele incluse este de 80 lei.
Pentru abonații din străinătate este de 140 $ sau de 125 € .
Informații primiți la tel.: 0722.75.39.22; Fax. 0251.413.763

intentându-i-se un proces sub acuzație de imoralitate, dar e achi- Abonamentele se pot face la sediul
tat și reintegrat în funcții. Procesul va fi mereu amintit de istoria redacției, adresa: Constantin Brâncuși,
literară și pentru prezența Veronicăi Micle ca martoră a acuză-
rii. Maiorescu a fost, succesiv, ministrul Cultelor și Instrucțiunii nr. 24, Craiova, județul Dolj
Publice, ministrul Justiției, prim-ministru și ministru de Externe sau [email protected].
desfășurând o lungă carieră politică până către sfârșitul vieții. Din Responsabilitatea opiniilor exprimate
1884 revine la Universitatea din București ca profesor de Logică și
aparține integral autorilor.
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.

Istoria filosofiei sec. al XIX-lea, apoi rector al Universității (1892- Tiparul: Tipografia PRINTEX Craiova, →
1897). În 1913 prezidează Conferința de Pace de la București, str. Electroputere, nr. 21, tel. 0251 580431

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (171) ♦ noiembrie 2017 3

→ după care se retrage din viața publică pledând prin care Maiorescu ia atitudine împotriva exa- I (1897-1915). Opera
pentru o politică de neutralitate a României. gerărilor latiniste ale Școlii Ardelene și susține didactică și primele
Încetează din viață la 1 iulie 1917 și este înmor- principiul fonetic în locul celui etimologic în scrieri au fost editate
mântat la Cimitirul Bellu din Capitală. scrierea română. Prin O cercetare critică asupra postum – Prelegeri de
Încă din perioada liceală, Maiorescu a mani- poeziei române de la 1867 urmărea alcătuirea filosofie (1980), Scrieri
festat ambiții literare începând să scrie proză, unei antologii a poeziei românești, ca model din tinerețe (1981).
poezie, teatru, cu dorința de a fi scriitor, dar se pentru junimiști. Studiul cuprinde două mari Perioada a doua
orientează spre filosofie pe care o vede ca pe„o capitole – Condiția materială a poeziei, adică din activitatea critică
știință divină”, considerând-o, alături de logică forma poeziei și Condiția ideală, referindu-se la a lui Maiorescu începe
și psihologie, tot „o creație”: „Să scriu o Logică conținutul acesteia. În acest an Maiorescu devine din 1885, când Socie-
e datoria mea ca profesor; să fi scris o Psihologie membru al Societății Academice Române, înfi- tatea Junimea se mută
aș fi voit mereu”, nota în 1870, și va scrie Logica, ințată în 1866, de unde va demisiona doi ani mai la București, ședințele ținându-se în locuința sa.
Partea I, Logica elementară (1876), renunțând târziu ca urmare a neaderării la etimologismul De acum studiile și articolele au un pronunțat
la psihologie. Maiorescu a renunțat la ardelean dominant în acest caracter analitic cu referiri la personalități și
scrierile filosofice, intuindu-și, proba- for și va redeveni membru opere. Astfel, Comediile d-lui Caragiale (1885)
bil, vocația de profesor de filosofie pe în 1879 când Societatea... se este un studiu scris în apărarea marelui drama-
care o va și exercita cu pasiune. transformase în Academia turg acuzat de unii pseudocritici de imoralitate,
Nicolae Manolescu, în Contradicția Română. În studiul În contra dându-i posibilitatea lui Maiorescu să facă o ana-
lui Maiorescu, teza sa de doctorat, sub direcției de astăzi în cultura liză temeinică a comediilor acestuia și să dezvolte
coordonarea lui Șerban Cioculescu, română (1868), criticul res- teoria „moralității în artă”, când face o distincție
publicată în 1970, scria că Maiorescu, pinge direcția falsă la acea netă dintre etic și estetic, dintre moral și morali-
întors de la studii din Germania fără dată în cultura română for- zator, răspunzând punctual la acuzațiile aduse,
să-și dovedească talentul și fără să fi mulând cunoscuta teorie a argumentând că eroii lui Caragiale sunt tipuri
scris ceva, „se înfățișează (și cât de „formelor fără fond”: „Avem desprinse din societatea vremii sale. În Poeți și
natural!) ca unul chemat să creeze Societate Academică, dar critici (1886) îi ia apărare lui Alecsandri, a cărui
cultura românească din nou”. Atacat de nu avem academicieni și operă era atacată de B. Șt. Delavrancea și Duiliu
adversari, va începe punerea în prac- oameni de știință suficienți; Zamfirescu, iarăși un prilej în care demonstrează
tică a ideilor reformatoare „pentru că avem Universitate, dar nu și în plan teoretic că între poet și critic există o
Maiorescu are în toate vocația începutului... profesori universitari competenți; avem Teatru deosebire esențială de structură și temperament
și aspirația spre creația absolută”. Cert este că Național, dar nu și actori de talent” etc. concluzionând că pentru o dreaptă evaluare a
într-un timp relativ scurt, fără să fie prea marcat Ca estetician, Maiorescu are meritul de a fi personalității lui Alecsandri scriitorul trebuie
de atacurile ce veneau din partea unor adver- pus bazele teoretice ale „criticii estetice”, care privit în „totalitatea acțiunii sale”.
sari, reușește să-și facă prieteni și să impună cu pornește de la principiul separației valorilor. Cel mai important studiu din această peri-
o autoritate un program cu urmări dintre cele În Direcția nouă în poezia și proza română oadă rămâne Eminescu și poeziile lui, apărut
mai favorabile pentru cultura noastră. (1872), criticul divulgă deviațiile din cultură și chiar în anul morții poetului, în care criticul
În 1863, împreună cu alți tineri intelectuali, îl impune definitiv pe Eminescu, căruia îi face fixează liniile generale ale personalității lui
inițiază un ciclu de „prelecțiuni populare” care un portret memorabil așezându-l în imediata Eminescu, față de care posteritatea va ține
se va întinde pe aproape două decenii. În ace- apropiere a lui Alecsandri, ajuns la apogeul cre- seama. Construit prin prisma filosofiei scho-
lași an, alături de Th. Rosetti, P. P. Carp, Iacob ației sale, și numindu-l pentru numai cele trei penhauriene, Maiorescu realizează poetului un
Negruzzi și Vasile Pogor, toți tineri cu docto- poezii (Venere și Madonă, Mortua est!, Epigonii) portret schopenhaurian al geniului. După filo-
rate în drept obținute în Germania sau la Paris, publicate în „Convorbiri literare”, „poet în toată sof, geniul se opune „voinței oarbe de a trăi”:
pun bazele Societății literare „Junimea”, al cărei puterea cuvântului”. În Beția de cuvinte (1873), „Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui.
mentor devine; patru ani mai târziu întemeiază pornind de la o polemică cu unele publicații Pe cât se poate omenește prevedea, literatura
revista „Convorbiri literare”, ca organ de presă antijunimiste, criticul atrage atenția asupra lim- poetică română va începe secolul al 20-lea sub
al Societății, continuatoare într-un fel a „Daciei bajului în care domină delirul verbal care duce la auspiciile geniului lui, și forma limbei națio-
literare” și „României literare”, o tipografie și pseudocultură. La fel în Oratori și limbuți (1902) nale, care și-a găsit în poetul Eminescu cea mai
o casă de editură, creând astfel toate condițiile critică falsa oratorie parlamentară, discursu- frumoasă înfăptuire de până astăzi, va fi punc-
de publicare și afirmare a scriitorilor junimiști. rile unor politicieni pe care îi consideră mai tul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare
„Convorbiri literare”, publicația cea mai lon- degrabă „retori și limbuți”, pentru că „oratorii a vestmântului cugetării românești.”
gevivă din istoria presei literare românești, și vorbesc ca să comunice, retorii ca să se asculte Cred că cele mai potrivite cuvinte la un secol
„Junimea”au dominat cea de-a doua jumătate pe ei înșiși”. În 1874 publică prima ediție de de la trecerea în eternitate al lui Titu Maiorescu
a veacului trecut, cunoscută sub numele de Critice, reeditată succesiv. În toate aceste studii sunt cele ale lui E. Lovinescu, exegetul său cel mai
„epoca marilor clasici”. Maiorescu are meri- și articole Maiorescu se dovedește unul dintre autorizat: „Soarta lui Maiorescu a fost să rămână
tul incontestabil de a-i fi impus pe Eminescu, cei mai virulenți polemiști ai noștri. Opera actual și astăzi, adică după trei sferturi de veac și,
Creangă, Caragiale, Slavici. Lui Eminescu i-a sa oratorică este cuprinsă în cinci volume de din nefericire, încă pentru multă vreme. În mate-
intuit genialitatea și l-a așezat pe locul ce-l Discursuri parlamentare cu privire asupra dez- rie de cultură evoluțiile nu sunt nici perpetui,
merită în literatura noastră prin studii de o voltării politice a României sub domnia lui Carol nici liniare; când crezi că ai pus mâna pe țărm,
mare valoare. Prima perioadă din activitatea un val te smulge departe în larg; pânza țesută
critică a lui Maiorescu corespunde cu a socie- ziua se desface noaptea; apele se ascund sub nisip
tății „Junimea” din etapa ieșeană, până în 1874 și ciulinul crește pe marmura cetății ruinate; în
(când mentorul este numit ministrul Instrucțiu- adăpostul limpezit odinioară îți umple ochii
nii Publice și se mută la București), și se distinge cerneala norilor învolburați. Optimismul nostru
prin studii de sinteză, cu caracter mai mult teo- trebuie să fie însă la fel cu cel al lui Maiorescu:
retic, fiind preocupat de fenomenul cultural în birui-va gândul, cum spunea înțelepciunea cro-
general. Acum poartă și cunoscuta polemică nicarului, și inscripția criticului deasupra ușii
literară cu criticul C. Dobrogeanu-Gherea. bibliotecii. Altfel, la ce am mai trăi? La răspântiile
Între studiile din această perioadă sunt: Despre culturii române veghează ca și odinioară degetul
scrierea limbei române (1866), studiu polemic lui de lumină: pe aici e drumul...” ■

4 Nr. 11 (171) ♦ noiembrie 2017 Scrisul Românesc Eseu

Gabriel Singurul adevăr nerelativ:
COȘOVEANU cel al literaturii

De multă vreme se aud voci care susțin chiar de poet: „Versurile mele au sensul care li se literaturii se află în primul rând în metaforă și
renunţarea la formula Poetica ambi- poate da” (subl. mea), ori alta, din același regis- mit”, dacă ne gândim la mecanismul construirii
guităţii în opera lui..., ajungându-se la tru: „Sensul literar al unui poem nu este scopul și deconstruirii metaforei, dacă înţelegem pluri-
verdictul implacabil conform căruia sintagma său și nici nu este necesarmente unic”. Iată de valenţa și caracterul ezoteric al mitului (cel care
„poetica ambiguităţii” este tautologică. De aici ce, uneori, Kasparov câștigă în faţa compute- dă naștere, dacă nu întregii literaturi, atunci cu
e simplu să mergi pe logica lui sequitur: poetic, rului, iată de ce calculatorul performant ne dă siguranţă întregii literaturi epice), ambivalen-
așadar ambiguu. Întrebarea pre-text care se câte o dată răspunsuri filosofice ori ambigue... ţa-ambiguitatea artei e ca și cum demonstrată.
impune: „este oare ambiguitatea o calitate ca „versurile” lui Nostradamus.
esenţială a operei literare?” Nu cred că s-ar găsi Roland Barthes, opunând „ide-
vreun cititor care ar putea să afirme că litera- Amintind că, în meseria ologiei totalităţii”, caracteristică erei
tura este lipsită de ambiguităţi. Mai degrabă, fabricării obiectelor cu valoare moderne, o ideologie a fragmentaru-
va spune cineva, ambiguităţile sunt prezente în estetică, „problema constă nu în lui, ajunge la o concluzie pe care Liviu
unele texte „poetice” (în primul rând!), în unele a reproduce un fapt anecdotic ci Petrescu o explică în Poetica postmoder-
texte a priori ermetice (moderniste, postmoder- în a produce un fapt artistic” (G. nismului în felul următor: „Pluralitatea
niste), care de la prima lectură par vagi, încifrate Braque), constatăm totodată că, unui text nu trebuie propriu-zis înţe-
ori pur și simplu cu semnificaţii „aproximative”, pentru cei care o acceptă, ambi- leasă ca o multitudine de sensuri, ci
sau – de ce nu? – intenţionat lipsite de sens. guitatea este o noţiune categorică, ca o indeterminare semantică”. Citatul
axiomatică. William Empson, propriu-zis din lucrarea lui Barthes De
Știm de la Umberto Eco că între instan- exponent de marcă al New Cri- l’oeuvre au texte sună astfel: „Textul
țele numite intenţionalitate a scriitorului și, ticism-ului, în Șapte tipuri de este plural. Ceea ce nu înseamnă doar
respectiv, intenţionalitate a exegetului, există o ambiguitate, pronunţă sentinţa: că în el există mai multe sensuri, ci mai
intenţionalitate a textului, proprie, și, oricât ar „Într-un sens suficient de lărgit, curând că el realizează o pluralitate
părea de straniu, poate unica valabilă cu adevă- orice enunţ în proză ar putea fi numit ambi- semnificativă, o pluralitate ireductibilă (sic!, n.
rat, atâta timp cât chiar ea, opera (nu „intenţiile”, guu”. Pentru a pleda în continuare mai impostat: mea). Textul nu este o coexistenţă a înţelesurilor,
nu „explicitările”), este cea care dăinuie, lansată „...mecanismele ambiguităţii se află la rădăcinile ci trecere, traversare; astfel el răspunde nu unei
în plutire liberă, autonomă pe valurile lectu- poeziei”. În aceiași termeni se exprimă Roman interpretări, oricât de liberale, ci unei explozii,
rărilor și interpretărilor posibile. „Mesajul” Jakobson: „Ambiguitatea este o proprietate intrin- unei diseminări”. Inversând o spusă mai veche,
propriu-zis în forma lui „de-finită”, poate să secă, inalienabilă, a oricărui mesaj centrat pe el invocată de Mircea Eliade în Solilocvii, că „sin-
producă, la o adică, surprize chiar autorului. însuși, pe scurt, este un corolar obligatoriu al poe- gurul sens al existenţei este de a-i găsi un sens”,
ziei”. „Un mesaj centrat pe el însuși” desemnează, putem admite că singurul sens adevărat al unui
Pe de altă parte, ziceam, unii exegeţi notorii amintim, orice text literar, deși, prin excelenţă, îl text artistic este de a ascunde un sens ori (ceea
ai fenomenului estetic pot să curme din start definește pe cel poetic, „limbajul absolut” (Coșe- ce-i aproape totuna) de a multiplica sensurile.
orice încercare de punere a ambiguităţii în capul riu) în general, și pe cel „literar absolut”, în special. Paradoxal, dar tocmai această indeterminare
mesei: „O operă e un obiect dotat cu proprietăţi semantică nu ar trebui să-l sperie pe cititor, din
precise, pe care analiza trebuie să le identifice, În introducerea la ediţia a II-a a Operei deschise, simplul motiv că acesta se află pe terenul per-
și care poate să fie definit în întregime pe baza Umberto Eco spune: „Dacă ar trebui să rezumăm misiv al determinării proprii.
acestor proprietăţi” (Claude Lévi-Strauss). Lévi- obiectul acestor cercetări, ne-am putea referi la o Comentând culoarele interpretării și pe cele
Strauss – aici citat după introducerea lui U. Eco noţiune pe care au asimilat-o acum multe estetici ale suprainterpretării, Umberto Eco expunea un
la Lector in fabula – va mai lansa o expresie ime- contemporane: opera de artă este un mesaj ambiguu lucru care ar trebui să dea serios de gândit celor
diat agreabilă (nu știu pe cât și de sustenabilă) în esenţă, o pluralitate de semnificaţii care coexistă (și nu numaidecât savanți sau pozitiviști, ci chiar
când, vorbind despre analiza unui sonet de în același semnificant”. În același op, într-o amplă filologi) ce iau în deșert literatura cu a ei minciună
Baudelaire, spune că „l-am tratat (împreună cu trimitere la subsol, Eco îl citează pe R. Barthes: „Să principială: „Toţi filosofii și-au răcit gura spunând:
Jakobson)... ca pe un obiect care, o dată creat de scrii înseamnă să faci să se clatine înţelesul lumii, există, de o parte, realitatea (…), de cealaltă parte,
autor, avea, ca să spun așa, rigiditatea unui cris- să formulezi o întrebare indirectă la care, scriito- ficţiunea”. În prima, Emmanuel Macron e Preșe-
tal...”. Comparaţia cu cristalul (care ne transferă rul, printr-o ultimă nedeterminare, se abţine să dinte al Republicii Franceze, în a doua găsești
în lumea fizicii și în calculele matematice) este, răspundă”. După toate acestea, U. Eco conchide: un individ care se numește Sherlock Holmes.
evident, „ușor” răsturnată de proverbul – invo- „În acest sens, deci, literatura (noi am spune: orice Respectivii gânditori – continuă Eco – „au avan-
cat, succesiv, de David Hume și Gérard Genette, mesaj artistic) ar desemna în mod cert un obiect sat mereu supoziţia că universul ficţional are un
iar, la noi, în mod apăsat, de Eugen Negrici, în incert”. Iar mai departe, cu referinţă la arta plas- nivel aletheic, un nivel de adevăr, interior. Pentru
Emanciparea privirii – „frumuseţea se află în tică, semioticianul italian afirmă că orice operă de mine e exact invers. Da, știm că Napoleon a murit
ochiul spectatorului”, dar și de practica poe- artă se propune ca obiect „deschis unei infinităţi de pe insula Sfânta Elena, dar e oricând posibil ca
tică și hermeneutică, care dovedește că unele disputări”. Eco face o distincţie clară între un mesaj un savant, răsfoind arhive, să descopere într-o
poeme (în special unele sonete ale giuvaiergiilor univoc, de felul unui postulat matematic (cum zi că Napoleon a fost ridicat de serviciile secrete
literari) sunt construite cu abilitatea și precizia este Teorema lui Pitagora) și o interpretare artis- engleze! Tot ceea ce noi numim adevăr în lumea
unui ceasornicar, că sunt de o fineţe și exactitate tică: „Când pronunţ un vers sau un poem întreg, realităţii poate să fie pus în cauză. Vom descoperi
comparabile cu ale unui cristal etc... dar, toto- cuvintele pe care le rostesc nu apar dintr-o dată poate într-o zi că Einstein s-a înșelat, dar ficţiunea,
dată, lasă să se înţeleagă că, de fiecare dată (!), e traductibile într-un denotatum care să-i epuizeze faptul că Emma Bovary moare, asta e ceva sigur.
vorba de metafore și, în cazul nostru, hiperbole. posibilităţile de semnificaţie, ci implică o serie de Nu se discută. Dacă vreţi, puteţi scrie o altă istorie,
semnificaţii care se adâncesc la orice nouă privire, dar în ceea ce privește universul lui Flaubert, ea
Poet al rafinamentului par excellence, Paul astfel încât mi se pare că descopăr în acele cuvinte, moare. Narativitatea ne dă universuri ancorate,
Valéry e „producător” de asemenea cristale, dar concentrat și exemplificat, întreg universul”. care flotează mai puţin decât universurile reale,
oricine îi va cerceta „cristalele” poetice aplicând chiar dacă de obicei se crede contrariul.” ■
cea mai performantă tehnică computerizată, va În același sens, dacă îi ascultăm pe Wellek
trebuie să ţină cont de una din „cheile” propuse și Warren care afirmă că „sensul și funcţia

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (171) ♦ noiembrie 2017 5

DUPĂ BABEL Monica
Istoria și turnirul istorisirilor (I) SPIRIDON

itatul următor ar putea servi drept epi- naționale diferite (dacă nu conflictuale). marele incendiu al Smirnei, clanul Stephanides
graf paginilor de mai jos: „Se spune că Așa cum susține ritual unul dintre persona- rămâne atașat de neo-bizantinism. Familia spon-
sorizează construcția unei biserici numite Sfânta
Cîn vremea aceea [începutul secolului jele lui Bernières, imperiul otoman destrămat Sofia, menită să resuscite splendoarea bizantină la
douăzeci] pe străzile din Istanbul puteau fi auzite fusese leagănul unei arhi-identități culturale, Detroit în proximitatea autostrăzii Ford. Ultimele
șaptezeci de limbi vorbite. În vastul imperiu care la rigoare ar fi putut fi evaluată drept un rânduri ale romanului insistă asupra profilului
otoman, acum slăbit și strâmtorat era normal ca proto-multiculturalism imperial latent. După Bizantin al hermafroditului Caliope, pe care la
Grecii să trăiască în Egipt, persanii să se stabi- opinia sa, „vocabula «otoman» va fi căzut de școală colegii îl poreclesc Monstrul. O metaforă
lească în Arabia și Albanezii să conviețuiască mult în dizgrație și va fi fost total eliminată care dă seama perfect de patologia culturală care
cu slavii. Te puteai întâlni acolo cu greci musul- când lumea va realiza că de fapt imperiul i-a contaminat pe toți Stephanide: introvertirea și
mani, armeni catolici, arabi creștini și evrei sârbi. otoman fusese cosmopolit și tolerant.” incapsularea etnică. Precursorii străvechi ai clanul
Istanbulul, osia acestei roți stricate a fost atunci În romanul lui Bernières, paradigma acestui grec obișnuiau să numească acest tip de exagerare
azilul unui tip fantastic de Babel care – așa cum tip de toleranță edenică este Eskibahce, un sat „hybris” și zeii lor aveau pedepse severe pentru ea.
abia astăzi ne dăm seama era de fapt modelul și situat pe coasta anatoliană la sud de Smirna. În
precursorul tuturor marilor metropole ale lumii Eskibahce o fată greacă creștină Philothei este În ambele universuri fictive, momentul în
moderne din următoarea sută de ani. O sută de ani logodită din copilărie cu băiatul musulman Ibra- care prin ușa deschisă de războaie succesive
în care însă, în mod paradoxal, Istanbulul însuși him; grecul Mehmetich și turcul Karatavouk Istoria se precipită brutal la rampa imperiului,
își va fi pierdut această strălucire cosmopolită, pe sunt văzuți în comunitate drept un fel de frați marchează un prag semnificativ. Ea aduce cu
care și-ar putea-o cine știe? regăsi într-o zi, biru- gemeni; Părintele Kristoforos și imamul Abdula- sine morți tragice, traume colective, atrocități
ind falșii idoli ai naționalismului: o specie aparte mid Hodjea întruchipează un fel de Ianus bifrons comise cu sânge rece, orașe incendiate, îi face
de patriotism al celor care afișează o moralitate de al autorități morale locale, mamele musulmane pe oameni să înnebunească sau să se schimbe
fațadă.” (Louis de Bernières, Birds Without Wings) pot să le roage pe vecinele lor creștine să le radical în rău, pe scurt produce pretutindeni în
Atâta vreme cât sunt „inocente” identitățile obțină favorurile icoanei Sfintei Fecioare din scenariul idilic anterior, răni fizice sau spirituale.
indivizilor și cele ale comunităților pot părea gra- Biserica Sfântul Nicolae și în mod reciproc în
tificante, agreabile și chiar edenice. Însă în clipa în aceeași biserică după ce aprind lumânări crești- Există de pildă doi Armeni „de serviciu” în
care este problematizat, orice paradis identitar se nii se roagă făcând prostratii musulmane. ambele romane: la Smyrna doctorul Philobosian,
transformă într-un iad al îndoielii, al insecurității În Middlesex, paradisul anterior păcatului care îl vindecase cu ani înainte pe însuși Mustafa
și al beligeranței între Sinele Național și Alteri- naționalist e reprezentat pentru Eugenides de Kemal de o boală rebelă și un farmacist Levo-
tățile Naționale, dacă nu chiar între Sine și Sine. orașul Smirna, cea mai cosmopolită comunitate nian la Eskibahce. Ambii își pierd nu numai țara
Este exact ce se întâmplă în Asia Minor post-oto- din orientul Mijlociu. Romancierul face o para- și căminul, ci și familiile le sunt asasinate. Cuplul
mană: o arie de suprapuneri și de hibriditate, când lelă metaforică între amestecul de cartiere din de îndrăgostiți adolescenți Philotei și Ibrahim
nu de-a dreptul de confuzie. O arată două ficțiuni oraș (grec, armean, evreiesc, musulman, fran- devin și ei victime ale turbulenței identitare:
memorabile publicate aproape simultan: Birds cez, britanic) pe de o parte și armonia celor mai Julieta greacă moare tragic, iar Romeo musul-
without Wings (a ilustrului romancier britanic variate tipuri de coarde în orchestrele locale. man înebunește ireversibil. Deși supraviețuiește
Louis de Bernières) și Middlesex (a america- Totuși semința diferenței naționale – de departe tuturor războaielor interne prietenul lui Ibrahim,
nului Jeffrey Eugenides, câștigător al Premiului mai pregnantă în Middlesex – se face văzută Karatavouk, devine „propria sa stafie”, citindu-l pe
Pulitzer pentru ficțiune în 2003). Din perspec- constant. La Eskibahce, Dascalos Leonidas, el însuși. În romanul lui Eugenides cei doi frați
tive diferite (ambele cu un temei autobiografic profesorul grec visează pe tema Grecia Mare Lefty și Desdemona reușesc să se îmbarce pe un
asupra căruia nu pot să insist aici) ambii autori (Greater Greece) și propovăduiește Marea Idee vas francez și se căsătoresc rapid în timpul tra-
aduc în instanță logica identificării și autoidentifi- (Megale Idea.) În Middlesex, locuitorii unui sat versării Atlanticului, în încercarea de a evada din
cării care a funcționat la sfârșitul Primului Război întreg – Bythnios de pe pantele muntelui Olymp coșmarul colectiv care îi înghite pe toți în jurul lor.
Mondial în comunitățile Greacă și Turcă din Asia – par să fie clonele profesorului Leonidas.
Minor, într-un proces de oglindire reciprocă. Un În mod semnificativ, tatăl dascălului Leoni- Asta este pe scurt ce se vede cu ochiul
proces spinos, implicând activități dureroase de das, un negustor bogat, are o viziune mult mai liber la rampă. Dar în culisele acestor drame
reprezentare și mai ales strategii sofisticate de pragmatică cu privire la Imperiul Otoman și la individuale, mase și comunități mari de indi-
convertire a acestor reprezentări în discursuri, avantajele și dezavantajele sale. El are motive vizi dezrădăcinați peregrinează de-a lungul și
altfel spus, de convertire a Istoriei în Istorisire. sănătoase să se teamă de proiectele fiului său de de-a latul Greciei continentale și insulare, de-a
După prăbușirea Imperiului Otoman ca a-l transforma într-un iad: „Aici, la Smirna, ne curmezișul Turciei europene sau al Anatoliei,
urmare a Primului Război Mondial, toate aflăm în cel mai plăcut și mai încântător oraș în căutarea unei patrii noi dar mai ales în cău-
comunitățile anatoliene – eterogene din punct din lume. Suntem cu toții prosperi. Trăim în tarea unei identități și a unui nume nou.
de vedere etnic, religios și lingvistic – s-au văzut Paradis și tu, cu prietenii tăi, țineți morțiș să
confruntate cu aceeași dilemă. Reluând titlul unui stricați totul cu Marea voastră Idee prostească.” În asemenea circumstanțe excepționale
capitol al lui Bernières ea sună astfel: „Trebuie să Dacă în satul Eskibahce Dascalos Leonidas trebuie inginerite rapid identități naționale dis-
aflăm cine suntem” („We ought to know who we e un deviant extravagant și ridicol, la Bythi- tincte, menite să le înlocuiască pe cele generice
are”). Cu pornire de la cele două texte se poate nios, cătunul Anatolian pe cale de extincție al din fostul Imperiu. O asemenea operațiune se
urmări traseul eforturilor de deconstrucție a unor lui Eugenides, Marea Idee reprezintă de secole produce întotdeauna prin raportare la Ceilalți
identități imperiale – cea Otomană pentru turci Norma. Ca toți ceilalți membri ai comunității, și la o comunitate de referință.
și cea Bizantină pentru greci – și de înlocuire a familia Stephanides, protagoniștii romanului,
acestora cu proiecții discursive și istorice orientate au devenit un trib consaguin, rezistând cu dâr- Pe de o parte, e momentul când Turcia și-a
național. Din unghiuri diferite, universurile fictive zenie oricărei imixtiuni externe. O etanșeitate făcut apariția pe scena geo-politică, așa cum
proiectate de cei doi gravitează în jurul imperiilor etnică radicală care, împinsă la absurd prin constată naratorul numit Karatavouk: „Dato-
Otoman și Bizantin, din cenușa cărora s-au nutrit incest, produce un copil hermafrodit. rită războiului, Turcia s-a ivit din imperiul care
procese de invenție națională și mai ales Istorii După ce traversează Atlanticul, scăpând din i-a fost mamă și l-a zămislit în timp ce zăcea pe
moarte.” Pe de alta, abandonând Marea Idee uto-
pică, Grecia a fost la rândul ei silită să-și asume
un rol realist de jucat pe noua scenă istorică.

Continuare în p. 6

6 Nr. 11 (171) ♦ noiembrie 2017 Scrisul Românesc Eseu

Confruntări Ovidiu Sub semnul Începutul lui Faust, renumitul Prolog în cer,
GHIDIRMIC fausticului conține elemente biblice, din Cartea lui Iov,
fiind o prelucrare originală a acesteia. Goethe
Așa cum Nietzsche a creat categoriile de făcând din faustic o trăsătură definitorie și însuși recunoștea că prologul său nu este străin
„apolinic” (de la Apollo) și „dionisiac” exclusivă a spiritului modern. de o atare influență. Drama de pe pământ a
(de la Dionysos) pentru a defini spiritul lui Faust este urmarea unui pariu în cer. Așa
antic, spulberând mitul seninătății grecești, în Fausticul este o categorie estetică și filosofică cum poemul dramatic al lui Goethe debutează
lucrarea sa Nașterea tragediei, tot astfel Oswald pusă în circulație de capodopera lui Goethe, cu prinsoarea dintre Dumnezeu și Mefistofel
Spengler a lansat categoria „fausticului”, pentru exprimată prin mitul faustic. Fausticul desem- asupra posibilității de mântuire a sufletului lui
a exprima spiritul modern, în lucrarea sa, de nează pasiunea devoratoare a Faust, tot astfel Cartea lui Iov începe cu pariul
sumbre profeții: Declinul Occidentului, în trei cunoașterii împinsă până la dintre Dumnezeu și Satana asupra autentici-
volume (1918–1922). Căci ce altceva este filoso- ultimele consecințe, care trece tății credinței lui Iov. Mefistofel întruchipează
fia dacă nu așezarea lumii în categorii? Pentru peste orice opreliști, mergând
Nietzsche, apolinicul reprezintă aspirația spre până la încheierea pactului cu spiritul de negație, ca și Satana.
„ordine”, „armonie”, „echilibru” și „măsură”, Diavolul. Mitul faustic simbo- Titanismul transmutat
în timp ce dionisiacul, ca termen antinomic, lizează tocmai această supremă
ilustrează voința de „dezmărginire”. Ambele aspirație umană, niciodată în exclusiv pe planul cunoașterii
trăsături intră în componența spiritului antic. întregime satisfăcută, nicio- formează esența mitului faus-
Se poate spune că Nietzsche a privit, astfel, prin dată pe deplin domolită, a tic. Găsind rațiunea ultimă a
fereastra întunecată a spiritului grec. Spengler, ridicării spre cele mai înalte existenței sale în îndemnul spre
dimpotrivă, vede în apolinic numai sufletul orizonturi spirituale. Faust fapta creatoare, constructivă,
culturii antice, iar în faustic – esența spiritului îmbogățește și el galeria eroi- pusă în slujba umanității, eroul
modern, care stă la baza culturii occidentale. lor demonici, este un revoltat și lui Goethe dobândește nemu-
Spengler înlocuiește antinomia nietzscheiană un nemulțumit, dar în numele rirea sufletului, înălțându-se la
apolinic/dionisiac cu o nouă opoziție: apoli- cunoașterii absolute. cer însoțit de un cor de îngeri,
nic/faustic. Fausticul reprezintă, în viziunea în scena magnifică din finalul
lui Spengler, setea de infinit, aspirație a omului Demonicul și fausticul sunt categorii înru- apoteotic al poemului dramatic,
modern. Simbolul fundamental al sufletului dite și frecvente la Goethe, și, totodată, trăsături consemnând victoria definitivă
faustic este, deci, spațiul infinit și se caracte- distincte ale literaturii moderne. Le întâlnim împotriva lui Mefistofel, a spi-
rizează printr-o trăire profundă și conștientă a în literatura noastră, atât la Eminescu, cât și la ritului negativ, nihilist și steril,
existenței. Fausticul spenglerian este o categorie Arghezi. La Eminescu, eroul nuvelei Sărma- ce pierde, până la urmă, pariul cu divinitatea.
îndeaproape înrudită cu dionisiacul nietzsche- nul Dionis este dominat de avântul faustic al Teleologia reprezintă „spiritul veacului” –
ian, numai că Spengler i-a declinat destinația, cunoașterii, iar la Arghezi, Eugen Lovinescu Zeitgeist – după metafizica germană. Suntem o
remarca, în Istoria literaturii române contem- epocă tehnocratică și care se înscrie sub semnul
porane: „sufletul faustian, modern, scindat”. fausticului. Umanitatea modernă se poate afla
în situația Ucenicului vrăjitor din capodopera
lui Goethe, să nu mai poată opri infernalul
mecanism pe care l-a declanșat. Cartea vremii
rămâne deschisă sub semnul unui mare risc. ■

Continuare din p. 5 răspundă unor întrebări-încuietoare ca: „Unde e În lumea fictivă la care ne referim Turc-mur-
Deși în contemporaneitatea noastră atri- Grecia?” sau „Și Grecii sunt tot otomani ca noi?” dar (Dirty Turk) sau Turc împuțit (Filthy-Turk)
bute etnice ca „grec” și „turc” funcționează de Procesul de construcție națională post-oto- figurează în moneda stereotipă curentă în Grecia
mult timp drept etichete naționale, cele două mană a fost precedat de o perioadă lungă de continentală, în Rodos sau în Cephalonia,
texte în discuție ne atrag atenția că la începutul reconversie umilitoare („Ei au fost desigur unde grecii deportați își caută rădăcinile etnice
secolului douăzeci ele au fost brevetate cu greu deportați în Grecia – ni s-a spus despre foștii pierdute: „Culmea ironiei era că familia Dra-
și n-au fost ușor de însușit. Pentru insul comun creștini din Anatolia – și acolo au devenit Greci, panitikos [rudele grecești ale personajului] ne
post-otoman astfel de branduri identitare nu fie că le plăcea fie că nu, chiar când proprii lor consideră pur și simplu turci împuțiți”.
păreau deloc „naturale”. Ca să fie acceptate la compatrioți îi tratau cu dispreț drept Turci.”)
nivel individual și colectiv, ele trebuiau mai În această eră de acomodare, pe piață apar Unele dintre aceste branduri identitare emer-
întâi explicate și justificate în mod convenabil.  diverse branduri identitare. Printre aceste mărci gente sunt de-a dreptul oximoronice deși doar
Prin urmare, în ambele romane a fi „Turc” culturale tranzitorii se numără „Cretan”, pentru aparent paradoxale, precum cuplul polar: Turci
sau „Grec” pur și simplu nu e deloc o sarcină populația turcă dislocate din insula Creta și Greci (Turci Greciți) și invers Greci Turci (Greci
ușoară. În calitatea sa de comandant șef al relocate în Asia Minor. De-a curmezișul fostului Turciți). Satul Eskibahce agonizează fiindcă nu
armatei, Mustafa Kemal (astăzi cunoscut drept imperiului circula o mulțime de zvonuri despre sunt destui Greci turci ca să populeze casele foș-
Ataturk) este primul abilitat să-și instruiască ei. Dintr-o scrisoare trimisă de un Turc nativ către tilor Turci greci, după cum opinează un locuitor.
armata în această privință. Ulterior, foștii prietenul său Grec deportat aflăm că acestora le e
soldați întorși acasă sunt chemați să-i răspân- dor de fosta lor patrie, că în continuare gătesc, se „Byzantin” e un brand similar de pe lista
dească învățătura în beneficiul comunităților distrează și dansează la fel ca creștinii și că, deși în cauză. În Middlesex, această etichetă deni-
lor derutate de întreaga conjunctură. au învățat turcește, în special copiii, continuă să gratoare e folosită de congregația britanică din
Un herald al lui Kemal de-a lungul coastei folosească din timp în timp limba greacă. Smirna ca să gratifice ambele părți ale unei
Anatoliei, de pildă, este „sergentul Osman”, figură După cum se vede, în mod curent imaginile dispute etnice în care ea nu vrea deloc să se
emblematică a noii autorități turcești instaurate Alterității atrag atenția asupra rutinei com- lase antrenată. Multă vreme după războaiele
în zonă. În timp ce adună populația creștină a portamentale zilnice, a manierelor publice, a etnice post-otomane, aceeași etichetă e folo-
zonei și o conduce către portul Telmessos ca să cutumelor alimentare, a vestimentației, sfârșind sită de emigranții timpurii de peste Atlantic ca
fie transferată pe vase în Grecia, sergentul se luptă în stereotipii consistente. A breveta stereotipii ale să-i întâmpine pe membrii familiei Stephani-
din greu să-i lămurească pe toți că: „De acum sinelui și ale Celuilalt e un proces complex care des, refugiați din imperiul în ruine. Lefty
înainte sunteți Greci, nu mai sunteți otomani. Și angajează o serie largă de proiecții simbolice top- Stephanides de pildă e identificat drept Bizan-
nici noi nu mai suntem otomani, ci Turci.” sau să down (descendente) sau bottom-up (ascendente). tin chiar de către urmașii săi succesivi, doritori
să-i țintuiască rapid într-o formulă înfățișarea
și comportamentul. ■

Jurnal Scrisul Românesc Nr. 11 (171) ♦ noiembrie 2017 7
Bleu-alb-roșu
Jurnal parizian (XVI) Nopți, zile, parfumuri, Adrian
străzi și stări la Paris CIOROIANU

Revine la belle miche una dintre pâinile grele cu care venise la piață; nu e în topul preferințelor mele. În acest târg de
n-o dădea scump (după prețurile pariziene): vechituri, iată că am de-a face cu o variantă a
Unele stereotipuri devin, cu timpul, mai 5 euro, adică prețul a vreo cinci baghete. Dar parfumului respectiv, probabil ceva mai veche,
puternice decât adevărul istoric. Cam așa e și producătorul m-a asigurat că pot mânca din ea de undeva de la începutul anilor ’80, iar aroma
cazul baghetei franțuzești – pâinița crocantă și vreme de o săptămână – ceea ce merita încercat. cu pricina e înscrisă pe cutie ca fiind cologne
lungă de care este legată, în mintea noastră, ima- concentré – adică o colonie concentrată, mai tare
ginea vieții la Paris. În filme, reclame, romane, Peste câteva luni de la această întâmplare, decât majoritatea parfumurilor bărbătești ce se
benzi desenate etc., imaginea-tip a omului (și îmi cad ochii pe un articol dintr-un săptămânal vând în ultima sută de ani. Deloc paradoxal,
mai ales a femeii) care vine de la cumpărături ce spunea că parizienii se întorc la frumoasa sticla pe care o văd la acest comerciant – la un
(adesea cu bicicleta) conține și o pungă în care se lor pâine tradițională, la belle miche, că tot mai preț deloc mare – nu e cea recentă, pe care o am
văd ceva verdețuri, o sticlă de vin roșu și – desi- mulți brutari/boulangers o propun pe piață și și eu. Într-adevăr, după cum știu toți pasionații
gur – o baghetă de pâine albă. În realitate, strict că aceasta se vinde din ce în ce mai bine. Ca să de parfumuri, cu timpul, parfumierii își mai
istoric, pâinea tradițională a francezilor nu a fost vezi! Bagheta rămâne pentru turiști, pe când la „actualizează/up-datează” parfumurile (în func-
bagheta, ci era una mare și grea – la miche, pâine miche devine preferata parizienilor1! ție de mode sau de prețurile materiilor prime);
din aluat cu drojdie, frământat –, asemănătoare astfel încât să nu vă așteptați ca un parfum care
cu cea din brutăriile românești de pe vremuri Povestea unui (relativ vechi) parfum v-a atras atenția în anii ’80 sau ’90 să vă fie la
(nu tocmai îndepărtate) sau cu pâinea așa-zis fel de plăcut și astăzi. Revin la prezent. Ajuns
„germană” pe care o mai găsim astăzi prin unele Uneori, la câte un sfârșit de săptămână, mai în fața vitrinei cu pricina și curios din fire, cer
magazine din marile noastre orașe (la prețuri ies pe câte o arteră a Parisului (în cazul fericit, să miros acel parfum bărbătesc ce m-a urmă-
mai mari decât în Germania, apropiată de unde locuiesc) pe care are loc o bro- rit. Surpriză mare. Miros, pulverizez puțin la
evident). Bagheta pariziană este cantă: adică, un fel de târg de vechituri, în care încheietura palmei stângi, inspir iarăși... miroase
o invenție relativ recentă și are o incredibil... și... totuși, nimic de care să-mi aduc
poveste care, dacă am înțeles-o doritorii din cartier (dar și alții, aminte! În schimb, rezonez la acest parfum ca
bine, mi s-a părut interesantă profesioniști) vin cu mărfuri atră- și cum aș fi un copil reîntors în timp, la început
(mi-a spus-o într-o seară un gătoare (și inutile, în mare parte). de ani ’80. Simt în nări o explozie de piele, iarăși
comerciant ce vindea pâine tra- Parisul excelează în așa ceva. Cel piele și apoi ceva trandafir, lavandă, garoafe și
dițională și care, mi s-a părut, care m-a dus la primele brocante a paciuli, plus un coș mic de condimente – adică
cam disprețuia bagheta). fost ex-colegul meu Gabriel Badea o aromă clasică, puternică și totuși potolită, de
Păun – absolvent al Facultății de pe vremea în care bărbații miroseau a bărbați și
Așadar, imaginați-vă că Istorie a Universității din București, nimic mai mult. Oarecum amețit de descoperire,
suntem spre finele secolului al parizian de vreo 20 de ani și, de i-am salutat pe vânzătorii din brocantă și am
XIX-lea, tot Parisul e un șantier profesie, istoric de artă și autor de plecat mai departe, cu acel parfum persistent în
de construcții, nu numai grație cărți de profil. La drept vorbind, eu nări. Am vizitat standuri în care se vindeau cărți,
ideilor baronului Haussmann n-am cumpărat cine știe ce valori mașini în miniatură, aparate de fotografiat, căni
(planurile acestuia deja erau materializate, de de prin aceste brocante2, dar o cutie de argint sau de metal argintat, albume de bandă
câteva decenii), ci pentru că la Paris se lucra... de pantofi mai mare poate tot aș desenată, sticlărie, pielărie, tot felul de fleacuri
la metrou. Or, printre muncitorii din subteran umple: câteva cărți și albume de benzi desenate, fără vârstă, papetărie, tacâmuri de bucătărie,
deseori se mai iscau certuri, și nu puțini erau vreo două ceasuri mecanice, vreo trei stilouri... insigne, aparate de filmat de pe vremea filmu-
cei care scoteau unul la altul cuțitul (sau bricea- și mai multe mostre de ape de toaletă bărbătești, lui color Kodak, porțelanuri, plastic, brichete,
gul). Degeaba diriginții de șantier au încercat să de preferință dintre cele ce nu se mai găsesc pe samovare, șepci sau haine de blană, fulare de
impună venirea la lucru fără cuțite sau bricege piață (da, au și parfumurile istoria lor!). mătase, piese de mobilier ș.a.m.d.
– ele erau necesare muncitorilor pentru a tăia Așadar, iată-mă-s într-o brocantă de toamnă,
pâinea, la miche, în pauza de prânz! Legenda e sâmbătă dimineața, pe o stradă care pleacă spre După vreo două ore de plimbare prin piața
spune că, atunci, un inginer de pe un punct al nord din Place de la Bastille. Inițial, mi-a fost de vechituri, m-am întors spre cel ce vindea
șantierului s-a dus la o brutărie din apropiere și dat să trăiesc ceva ce numai scriitorul (german) parfumuri. Omul era la ora prânzului, mânca și
a întrebat dacă nu s-ar putea face o pâine care să Patrick Süskind3 ar putea reda mai bine. Până golea ceva sticle de vin rosé (bon prix) cu prie-
fie ruptă, și nu tăiată. Și așa a apărut la baguette: să intru în spațiul în care începea brocanta, tenii săi. Fără a-i da de înțeles că am mai trecut
mai mică decât la miche (bagheta are cca. 250 lângă ieșirea de la stația de metrou Place Bas- pe acolo, i-am cerut să miros parfumul ce mă
de grame, pe când pâinea tradițională avea între tille, am trecut pe lângă standurile de pește de interesa (unul din 1979, cum veți vedea ma jos) –
unul și două kilograme), mai ieftină, mai ușor la piața săptămânală. Nimic diferit față de altă ocazie cu care am intrat în vorbă cu vânzătorul și
de făcut, mai ușor de copt și cu mai multă coajă, dată. Dar o piață de pește, oricât de proaspăt ar am aflat povestea următoare... Deci, se face că o
bagheta a devenit rapid atât de populară încât a fi peștele, tot a... pește miroase. Ei bine, la vreo doamnă anume din Paris a murit, relativ recent,
fost preluată de toți brutarii... iar muncitorii nu 30 de metri mai încolo, la unul dintre primele la vârsta de 106 ani, și a lăsat în urmă întreaga
au mai avut nevoie de bricege pentru a o tăia la standuri din brocantă – în direcția mea de mers rezervă parfumistică a fostului ei soț iubit, care
prânz. Așadar, această poveste mi-a fost spusă – numai ce văd un vânzător ce propune ceva se prăpădise pe undeva pe la finalul anilor ’80... ■
într-o amiază, în nici două minute, de un brutar mobile vechi (fotolii recondiționate, bine, după
artizanal ce avea un mic stand într-o piață – din- umila mea părere) și, într-o vitrină (ea însăși (va urma)
tr-acelea ce se organizează o dată sau de două ori de vânzare), nu mai mult de 10-12 parfumuri,
pe săptămână. Se apropia ora închiderii pieței de firmă. Dintre acestea din urmă, majoritatea 1 Maria Canabal, Le retour de la belle miche, în „Le Nouvel
(dacă nu cumva și trecuse) și eu păream a fi unul erau arome pentru doamne și, tot în majoritate, Observateur/L’Obs”, nr. 2742, 25 mai 2017, p. 110.
dintre ultimii clienți posibili. Nu căutam pâine, îmi erau necunoscute. Dar văd, printre ele, și
dar amabilitatea omului m-a făcut să-i cumpăr o eau de toilette/apă de toaletă pentru bărbați, 2 Cunosc oameni din politica românească ce petreceau ore
pe care o cunosc și pe care o am în forma ei întregi prin târguri de profil din Bruxelles, Paris, Utrecht,
mai recentă, cumpărată la București, dar care Milano, Frankfurt ș.a.m.d., atât înainte cât și după ce eu am
părăsit câmpul politic (2009).

3 Autorul romanului Parfumul, publicat în germană în 1985;
trad. rom. Ed. Univers, colecția Globus, București, 1989.

8 Nr. 11 (171) ♦ noiembrie 2017 Scrisul Românesc Eseu

Retrocritica Ioan
LASCU

Suferințele limbii române

Limba noastră-i o comoară/ În adâncuri [driver] pentru „șofer”, „chic” [kick] pentru cu pronume personale verbul pare a deveni
îngropată... Dacă versurile lui Alexe „șut”, „lovitură (cu piciorul)”, „discaunt” personal, el rămâne impersonal și deci invari-
Mateevici trimit cu gândul către împre- [discount] pentru „reducere” și atâtea altele? abil ca formă: „trebuia ca ei să...”, „a trebuit ca
jurări istorice neprielnice și către potențialul Cât despre vocabule și expresii ca „ghegit” noi să...”, „trebuise ca eu să...”, „va trebui ca voi
artistic și de comunicare încă nepus în valoare [gadget] pentru „aparat util”, „în stendbai” să... ”. Așadar, pentru a nu genera confuzii, se
– poetul scria această odă exact acum un secol, [on stand-by] pentru „gata de acțiune”, „hend- recomandă întrebuințarea verbului „a trebui”
cu o lună înainte de moartea-i prematură și meid” (hand-made) pentru „manufacturat”, neînsoțit de pronumele personal subiect. În
doar cu un an înainte de unirea Basarabiei cu „hoummeid” [home-made] pentru „preparat definitiv, pentru precizia exprimării, aceste
țara – astăzi limba noastră e îngropată treptat, în casă”, ele par de-acum de neînlocuit în lim- pronume personale pot fi, așa cum am arătat
din ce în ce mai adânc, în noianul de inco- bajul curent, așa cum au ajuns și termenii din deja, plasate în propoziții subordonate subiec-
rectitudini și de barbarisme. Limba română domeniul calculatoarelor: „a restarta” [to res- tive ce determină verbul „a trebui”.
e zilnic violată și, spre deosebire de generația
lui Alexe Mateevici și de mesianicii pașoptiști, Gheorghe Petrașcu – Nud cu carte roșie Când vine vorba de modul conjunctiv, folo-
astăzi nimănui nu pare să-i mai pese. Cel puțin sit la timpul prezent, persoana a III-a, auzim
în spațiul public... tart] în loc de „a reporni”, „a clica” [to click], destul de frecvent forme greșite ca: „să aibe”,
„a se loga” [to log], „a daunloda” [to download] „să iese”, „să coase”, „să miroase”, în loc de „să
Nu ne-am încumetat să alcătuim o statis- în loc de „a descărca”, „a apdata” [to update] aibă”, „să iasă”, „să coasă”, „să miroasă”. Negli-
tică, barem pentru o singură zi, dar, de ani în loc de „a reactualiza” etc.! Putem vorbi de jența sau ignoranța sunt principalele explicații
buni, emisiunile studiourilor de radio și de o romgleză, după modelul franglezei?! ale unor asemenea greșeli. Forme de conjunc-
televiziune, inclusiv ale celor naționale, vai!, tiv prezent terminate în „-e” au doar verbele
abundă în greșeli. Din neștiință, din negli- Dar sunt și alte neajunsuri... Acum aproape de conjugarea I și câteva de a IV-a terminate
jență, din grabă, din contaminare, din mai un sfert de veac scriam despre forme noi ce în „-î”: „să adune”, „să mănânce”, să formeze”,
știu eu ce... Nu numai că ne-am săturat, dar încalcă reguli vechi. Aminteam că verbele „să conteze” sau „să coboare”, „să doboare”, „să
am avut timp să ne scandalizăm, în mod repe- impersonale, fiindcă de folosirea lor corectă (se) vâre”, „să cârâie”, dar, atenție: „să pârască”,
tat, din cauza unor pronunții precum „clasa a era vorba, sunt bine reprezentate în toate „să (se) târască”, „să urască” etc.
doișpea”, „doișpe mii”, „doișpe eleve”, „treizeci limbile moderne, cel puțin în cele europene.
și doi de grade”, „douăzeci și una de grade”, Frecvent întâlnite în limba română sunt verbe Alt aspect ce trebuie adus în discuție este
„propiu”, ”propietate”, „propietar”, „a expro- precum „a trebui” și „a plăcea”. Tot așa, verbe presiunea exercitată de graiurile limbii române
pia”, „servici”, „trebuiește”/ „trebuiesc”/ „să ce exprimă fenomene din natură: „a ploua”, asupra vorbirii corecte, îngrijite, literare.
trebuiască”, „a deservi” în loc de „a servi”, „a ninge”, „a burnița”, „a fulgera” etc. Dacă Interferențele respective se produc mai ales în
„lucrativ” în loc de „lucrat”, „obținut prin verbul „a plăcea” se folosește deseori greșit, domeniul limbii vorbite, ca și în cazul limba-
muncă”, „locație” în loc de... „loc”, adverbul de de exemplu „mi-ar place” în loc de „mi-ar jului familiar, popular etc., fenomene curente
loc „undeva” folosit abuziv în loc de „cândva”, plăcea”, schimbându-i-se conjugarea din a II-a astăzi nu numai în limba română. Este aproape
care a dispărut, pare-se, din vorbirea curentă: în a III-a, verbului „a trebui” i se atribuie false de notorietate faptul că ardelenii, moldovenii,
„Undeva, pe la sfârșitul lunii...” etc. Deunăzi valori personale, de exemplu: „ei/ ele trebuiau” oltenii „vorbesc cu accent” ardelenesc, mol-
am auzit chiar pe niște domni profesori ros- în loc de „ei/ ele trebuia” (fiindcă nu se spune dovenesc, oltenesc, adică anexează anumite
tind cu nonșalantă dezinvoltură, în fața unei nici „eu trebuiam”, nici „tu trebuiai” etc.), apoi schimbări fonetice, de ritm, de vocabular, spe-
colectivități de elevi, „clasa a doișpea” și „ei/ ele au trebuit” (nu se spune „noi am tre- cifice provinciilor respective. Aceste schimbări
„propiu”. În cazul acesta, înseamnă oare că buit”, „voi ați trebuit” etc.). Deși prin însoțirea se datorează presiunii psiho-lingvistice locale,
elevii sunt absolviți de greșeli de acest gen? dar depind și de componenta afectivă și nu în
Desigur că nu, dar mulți nu știu încă să deo- ultimul rând de o stilistică a vorbirii, în sensul
sebească aspectele negative de cele pozitive! că vorbitorul vrea să pară mai interesant, ori
ține la identitatea lui regională. Sigur că limba
Ce să mai zicem de invazia nerușinată a cu influențe regionale este mai activă în cazul
nenumăratelor barbarisme de origine engleză?! persoanelor mai puțin instruite, în special
Pentru că, dacă, până nu demult, limba noastră din mediul rural. E curios că acest fenomen
a trebuit să suporte intruziunea unor barba- a început să se manifeste în comunicare mai
risme venite din franceză – meteahnă veche, adesea după deceniile șapte-opt ale secolului
de pe vremea Chiriței și a eroilor lui Cara- trecut, adică după perioada de industrializare
giale – acum trebuie s-o tolerăm în această masivă, proces care a accentuat exodul popu-
postură pe draga de engleză, cotată, mai ales lației de la sat la oraș.
de semidocți și de teribiliști insolenți, drept
infailibilă! Este cunoscută dorința unor astfel Una peste alta, limba română este com-
de indivizi de a epata prin prestația verbală. ponenta de bază a identității naționale, este
Să sperăm însă că, precum în cazul francezei, mijlocul fundamental de comunicare între
mulți din noii musafiri nepoftiți vor dispărea toți locuitorii indiferent de naționalitate, dar
de la sine. Ce caută, de exemplu, cuvintele și unicul mijloc de transmitere a moștenirii
„trend” [trend] în loc de „tendință”, „giob” culturale și a experienței social-istorice, de la
[job] în loc de „serviciu”, „dilăr” [dealer] în o generație la alta. Ca în toată lumea civilizată...
loc de „distribuitor”, „riteilăr” (retailer) în loc De aceea sunt exemplare metaforele dintr-o
de „vânzător”, „comerciant”, „divais” [device] poezie precum Limba noastră a lui Alexe
în loc de „aparat”, „dispozitiv”, „draivăr” Mateevici: „Limba noastră-i limbă sfântă [...]/
E șirag de piatră rară/ Pe moșie revărsată.” ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (171) ♦ noiembrie 2017 9

Continuare din nr. 10

Intelectualii, puterea şi tehnologia: Victor

mari împliniri istorice şi mari aşteptări ale prezentului VOICU

Marxismul nu adoptă și nu agreează în prooccidentală. Un moment de conflict, de În noua formă de organizare, Academia
conceptele sale fundamentale patrio- semnificaţie a elitelor politice și intelectuale Republicii Populare Române, nu se mai regă-
tismul. Marx consideră că muncitorul ale ţării, o constituie adoptarea Constituţiei sesc un număr important de membri marcanţi
nu are patrie și evident mesajul lui de bază viza din 1923 de către Guvernul liberal Ion I. C. care au fost anchetaţi și întemniţaţi. Au rămas
unirea proletarilor din toate ţările în contextul Brătianu în contradicţie cu ţărăniștii și naţi- în noua formulă organizatorică 55 din foștii
comunismului mondial. Așa s-a sperat. onal-ardelenii. Există și alte momente de membri ai Academiei Române, adică sub o
Neomarxismul actual însă își reconsoli- dezbinare a elitei politice și intelectuale în treime, ceilalţi 113 membri fiind excluși prin
dează speranţele „lucrând insidios” pe lângă prima jumătate a secolului 20. Aceste conflicte, Decretul de înfiinţare a Academiei Republicii
globalizare, care, conform unor analize apro- la nivelul elitei naţionale, au generat instabili- Populare Române.
fundate, este un dezastru educaţional și cultural tate politică și, implicit, victime, riscuri la nivel În context, cei excluși, au fost încarceraţi sau
la nivel global și dezumanizare implicită. naţional, teroare și violenţă politică. și-au găsit sfârșitul în închisori mari personali-
Realizarea Marii Uniri din decembrie Începe prima decapitare a elitei politice și tăţi ale culturii și știinţei românești printre care
1918 este rezultatul a unui proces de formare intelectuale românești, fiind asasinaţi, după 1930, Gh. I. Brătianu (istoric), Alexandru I. Lapedatu
a conștiinţei identitare, a unei lupte pe mul- patru președinţi ai Consiliului de Miniștri, prin- (fost președinte al Academiei Române), Radu
tiple planuri, soldate cu succese de etape, tre care marele istoric Nicolae Iorga precum și R. Rosetti, Alexandru Marcu, Victor Bădulescu,
cu sacrificiile aferente: Revoluţia lui Tudor I. C. Duca, Armand Călinescu și Gh. Argeșanu. Zenovie Păcliseanu, Gheorghe Tașcă, Mircea
Vladimirescu, Revoluţia de la 1848, Unirea După cel de-al Doilea Război Mondial Cancicov, Iuliu Maniu, Nichifor Crainic, C.
Principatelor 1859, Războiul de Independenţă începe o nouă și lungă dramă a elitelor româ- Rădulescu-Motru, Onisifor Ghibu, Pantelimon
1877, Primul Război Mondial și consecinţele nești, o nouă și amplă „decapitare”. Halipa, Iuliu Hosu și alte valori ale neamului.
politice majore, la nivel european. Dintre cei excluși, menţionăm
Elita românească a reușit, în că aceștia reprezentau vârfuri
cursul anului 1918, cea mai strălucită ale culturii și știinţei românești,
împlinire a visului românesc, Româ- mulţi de anvergură europeană.
nia întregită, Marea Unire! Elita Alături de această dramă,
românească din Basarabia, Buco- cu profunde semnificaţii și con-
vina și Transilvania a reușit, în scurt secinţe pe termen lung asupra
timp, să ajungă la conceptul, devenit evoluţiei și anvergurii culturii și
realitate, de la autonomia regională la știinţei românești, reţinem depo-
decizia de unire cu România. sedarea Academiei Române, prin
Etosul și patriotismul elitei inte- naţionalizarea din 1948, a tuturor
lectuale și politice din Basarabia și bunurilor mobile și imobile obţi-
Transilvania sunt rezultatul unei nute prin donații de-a lungul a
înalte instrucţiuni, ale educaţiei și cul- peste 80 de ani de existenţă. Au
turii componenţilor ei (vezi Cornel urmat și alte evenimente drama-
Sigmirean, 2016 și Ion Bulei, 2012). tice care aveau rolul să adâncească
Fiecare naţiune, spune un alt drama Academiei Române prin
autor (Aurel C. Popovici), trebuie să politizarea activităţii și compozi-
atingă un grad înalt de cultură pentru Ședință solemnă în Aula Academiei Române, 22 iunie 1934: ției sale umane.
a ajunge la înţelegerea cauzei sale. în prim-plan Jean Louis Barthou (ministrul Afacerilor Străine
al Franţei), Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, Dimitrie Gusti... Sfârșitul regimului comunist

Progresul unui neam depinde de calitatea Imediat după terminarea războiului, un în România la finele anului 1989 nu presupune
aristocraţiei sale. Evident, autorul vizează elita scurt răgaz democratic, până în decembrie 1947, implicit instaurarea democraţiei, ci o lungă tran-
intelectuală a neamului românesc. Prestigiul este suficient să împartă elita românească în gru- ziţie cu oscilaţii de tip „un pas înainte doi înapoi”
elitei politice și intelectuale românești a reunit parea procomunistă și prosovietică și cealaltă evocat de un clasic al marxism-leninismului. Nu
într-un efort uriaș și sacrificiu suprem capaci- anticomunistă și împotriva ocupației sovietice. s-a recurs la o analiză știinţifică de fond a căilor și
tăţile morale și materiale ale românilor. Virajul unor intelectuali de anvergură de partea mijloacelor de trecere de la o societate totalitară
Teoria elitelor a cunoscut, în timp istoric, politicii comuniste a fost denumită „trădarea la o societate în care legea să primeze, cu un stat
evoluţii și declin în raport cu regiunile domi- intelectualilor” (Ana Selejan, Sibiu, 1992). de drept consolidat, cu autonomia și controlul
nante din anumite zone ale lumii, dar constituie o Câștigarea alegerilor de către Frontul Naţi- reciproc al celor trei puteri (legislativă, execu-
alternativă de marxism. Elitele ar putea fi genera- onal Democrat (cf. conceptului „contează cine tivă, judiciară) și o presă lucidă, independentă.
toare de idei – suport și soluţii pentru bunăstare, numără...” a lui Stalin) împotriva partidelor Nu a fost practic solicitată Academia Română și
stabilitate socială, demnitate și identitate. istorice, a tranșat și conflictul cu elitele anti- instituţiile din subordine să răspundă la marile
Ce ne interesează, mai îndeaproape, este comuniste care au fost neutralizate și ulterior probleme de dezvoltare socială, economică și
măsura în care elitele românești au contribuit la lichidate fizic, în bună măsură. Pentru exem- politică a României contemporane. Rezultatul
evoluţia (contemporană) a României. Tocmai plificare vom recurge la datele care ilustrează este plasarea României pe ultimele locuri în
datorită fracţionării acestei elite se disting trei marea dramă a Academiei Române. În esenţă Europa, din multe puncte de vedere, deși are,
categorii de elite, respectiv unificate ideologic, elite Academia Română în 1948, dintr-o instituţie încă, resurse umane și elite intelectuale de valoare.
consensuale și elite în conflict (George Tibil, 2013). autonomă reprezentativă pentru identitatea, O analiză recentă a stării și eficienţei elitei
După Primul Război Mondial, deși se cultura și știinţa românească, devine o instituţie noastre politice și intelectuale (G. Tibil, 2013)
constată o dezbinare a elitelor, există consens de stat, Academia Republicii Populare Române, evidenţiază, pe de o parte, divizarea acesteia,
în probleme fundamentale ale ţării vizând subordonată direct Președintelui Consiliului de încă de la începutul anilor ’90, în raport de pozi-
consolidarea democraţiei și politica externă Miniștri căruia îi raportau periodic activitatea. ţia faţă de noua putere.
Continuare în p. 10

10 Nr. 11 (171) ♦ noiembrie 2017 Scrisul Românesc Cronică literară
Eseu

Mihai decadă a anilor ’2000 de mai mulţi critici lite-
rari, Cătălin Ghiţă semnează două texte, unul
ENE Litere privind principiile teoretice și practice ale unei
posibile istorii literare actuale, iar altul privește
fără obstacole anumite probleme ale istoriografiei literare
americane din secolul trecut.
După mai multe proiecte în străină- Relaţia dintre gândirea/viziunea lui Blake
tate, soldate cu volume colective pe și cea a lui Newton este analizată în eseul În fine, această primă parte conţine și un eseu
care, în parte, le-a și coordonat, sau intitulat „Imaginaţia vizionară contra relati- care abordează „Tipare(le) de tragedie greacă în
cu volume de autor, universitarul craiovean vismului știinţific”. Tot în legătură cu Blake, Mourning Becomes Electra de Eugene O’Neill”.
Cătălin Ghiţă revine în spaţiul publicistic este prezentată receptarea poetului englez în
românesc cu o nouă carte, Litere fără obstacole cultura română, cu bibliografia aferentă. Partea a doua a volumului este rezervată
(Ed. „Ideea europeană”, 2017). Ca și volumul cronicilor și articolelor literare ale autorului,
Ipostaze ale actului critic, a cărui continuare De asemenea, este analizat, într-un alt publicate în reviste din ţară, și debutează tot cu
este, volumul de faţă cuprinde fie eseuri cri- articol, conceptul de „mistică”, așa cum este el texte privind mentalităţile în Japonia (Japone-
tice, fie cronici sau alte articole configurat de Lucian Blaga în Curs de filosofie zii și problema identităţii) și aspecte ale operei
publicate de obicei în reviste lui William Blake (Trei viziuni terifiante ale lui
sau prezentate la diverse con- a religiei. Simbolismul religios Blake. Blake, fizionomist și Rătăcind printre
ferinţe și care nu s-au încadrat al lui Eliade intră și el sub lupa spirite. Blake în familie). Alte texte abordează
în niciunul dintre proiectele autorului. Un alt eseu se referă subiecte precum „Gâlceava lui Wittgenstein
editoriale ale autorului. la Tratatul de inspiraţie sores- cu lumea”, „Pariul estetic al romanului grafic”,
cian, văzut ca un „pseudo-tratat „Tulburările metafizico-erotice ale lui Eufro-
Cu toate acestea, cartea al stării de graţie”. sin Poteca”, „Mircea Martin – un fanatic al
reunește aproape întreaga arie moderaţiei”, „Romantismul citit prin grila
a preocupărilor academice Una dintre propunerile ecocriticii”, „Receptarea lui Laurence Sterne
și de cercetare ale lui Cătălin teoretice ale lui Cătălin Ghiţă în Franţa” sau „Receptarea goticului literar
Ghiţă, de la William Blake o reprezintă neotematismul, o în Germania”. Tot în această secţiune facem
și problema vizionarismului abordare în care se încadrează cunoștinţă cu doi autori englezi contempo-
romantic european până la o parte din cercetările sale ante- rani, din două generaţii diferite, cu poezia
Japonia și problema menta- rioare. În acest volum avem o profesorului Peter Robinson și proza satirică a
lităţilor, de la autori români abordare teoretică ce explică tânărului cercetător Paul Vlitos. Cătălin Ghiţă
precum Blaga, Eliade, Sorescu, acest concept și conturează for- își demonstrează și umorul, nu doar erudiţia și
Mircea Martin sau Eugen Negrici până la mele acestei propuneri teoretice. forţa analitică sau speculativă, în câteva arti-
autori contemporani britanici precum Peter cole relaxate, inspirate de cotidian, precum
Robinson sau Paul Vlitos. Eseul „Eugen Negrici și manifestul „Împotriva manelelor”, „Purici și
imperativul detabuizării” este o analiză a cărţii oameni” sau „Maimuţa stângace”.
Astfel, prima parte, alcătuită din eseuri, Iluziile literaturii române, una dintre cele mai
cuprinde un foarte interesant studiu mentali- discutate lucrări de critică și teorie literară de Diverse tematic, antrenante stilistic, ofer-
tar privind modul „copilăresc” (mai ales privit la noi din ultima perioadă, autorul articolului tante intelectual, multe dintre textele volumului
din perspectiva europeană) de a se comporta pledând, ca și E. Negrici, pentru necesitatea rela- Litere fără obstacole pot fi citite și ca apendice,
al japonezilor, amatori de manga, de teatru tivizării și elasticizării canonului literar și pentru ca interesante note de subsol sau ca extensii ale
buf și de autoînscenare adolescentină, cărora discutarea raţională și lipsită de complexe a pro- cărţilor anterioare ale lui Cătălin Ghiţă, cărţi
autorul le găsește resorturile prin intermediul blemelor delicate ale literaturii noastre. de concepţie precum Darurile zeiţei Amaterasu
conceptului de amae (dependenţă). (2008) sau Demiurgul din Londra. Introducere
În ceea ce privește istoria literară, a cărei în poetica lui William Blake (2014). Acestea
oportunitate a revenit în actualitate odată îmbină într-un mod fericit calitatea exerciţiu-
cu seria de istorii literare publicate în prima lui critic cu plăcerea textului. ■

Continuare din p. 9 privatizări din care ţara, în general, nu s-a ales importanţă majoră sau sunt în prag de dispariţie.
cu mai nimic (vezi Vladimir Pasti, 1994). Acceptarea și promovarea mediocrităţii în
Această divizare și stare de conflict își are origi-
nile în multe caracteristici și provinente: fosta Percepţia populaţiei privind activitatea insti- învăţământ, în educaţie este un pericol major
nomenclatură, marginalii și competenţii. Se dis- tuţiilor fundamentale ale statului este constant pentru ţară. Pierderea reperelor, valorilor naţio-
ting concret, astfel, persoane care au avut funcţii negativă. Singurul reazem și asigurare a viitoru- nale, a referenţialului, a conștiinţei identitare, ne
de decizie în vechiul sistem, tehnocraţii fostu- lui par a fi integrarea în Uniunea Europeană și expune grav unor potenţiale evenimente necon-
lui partid comunist, cercetătorii din domeniile apartenenţa la structurile Nord-Atlantice. trolabile. Evenimentele recente și semnificaţia
politice și economice, funcţionarii de diferite lor confirmă încă o dată, conţinutul Apelului
ranguri și intelectualii neimplicaţi politic. S-a vorbit constant despre schimbare, schim- Academicienilor din februarie 2017.
bare cu orice preţ, dar în ce sens și cu ce ţinte?
Ruptura la nivelul celor două grupări poli- Scriind aceste rânduri îmi revin în minte
tice – cea de la putere și opoziţia (din fostele Practic elitele intelectuale românești au cuvintele Acad. Dimitrie Gusti în Discursul său
partide istorice interbelice) și-a pus amprenta ratat ţintele majore ale României după 1989, de recepţie din 1923. Acesta, fără rezerve, poate
și asupra divizării elitelor românești actuale. cu consecinţe grave: destructurare economică fi considerat un testament moral.
Opiniile conflictuale au vizat probleme majore, (vezi și Mihai Maci, 2014), prăbușirea pericu-
cum ar fi, rolul statului, modelul economic loasă a școlii și educaţiei în general, emigrarea Dimitrie Gusti subliniază că Academia
cel mai adecvat, politica externă, raportările masivă a generaţiei tinere și geneza unei peri- Română este „mai mult decât un salon închis de
statului cu proprietatea privată, educaţia și cer- culoase crize de resurse umane, birocratizarea conversaţii știinţifice și literare”, ca „așezământ
cetarea știinţifică, sistemul sanitar public etc. și corupţia, depopularea satelor și neglijarea naţional, ea împlinește o necesară și profundă
gravă a ţărănimii. funcţie socială și etică, atunci, din când în când,
Se admite că, prioritară a fost lupta pentru la anumite epoci, se impune problema reînnoirii
deţinerea deciziei în administraţie, respectiv De acord cu analiza autorului menţionat, că ei, adică trebuinţa Academiei de a se acomoda
deţinerea pârghiilor pentru decizia macro- intelectualitatea românească a pierdut contro- la o nouă stare și situaţie naţională”.
socială și împărţirea beneficiilor rezultate lul asupra învăţământului și universităţilor. S-a
din privatizarea fostelor întreprinderi de stat, prăbușit grav cercetarea știinţifică românească și Și mai departe: „ Academia este un simbol al
cadrul său instituţional, au dispărut domenii de adevăratei democraţii, al democraţiei aristocrate”. ■

Teatru Scrisul Românesc Nr. 11 (171) ♦ noiembrie 2017 11

Petre: (apare, curios) Ce se petrece aici?!... Ivan Turbincă Dumitru Radu
Ivan: Nimic! Totul e OK! POPESCU
Petre: Parcă măcănea cineva!...
Ivan: O raţă?!... şi Iapa Troiană
Petre: Da, în turbincă, se auzea un fel de
gâgâit!... Cap. IV – fragment
Ivan: O, nu, eu nu-mi murdăresc traista
nici cu gâște, care sunt mai cărnoase, poţi să de bătrâneţe și a vieţii fără de moarte”, iar dânsa leagănă neliniștea de pe un picior pe altul!
te saturi dintr-una, la un chef... își va împlini visul – ajungând în „Ţara bătrâneţii Doamna: Nu eu am hotărât sfârșitul lui
Petre: Totuși, foiește ceva în turbincă... fără de tinereţe și a morţii fără de viaţă...”
Ivan: A, desigur, desigur, aveţi auzul bun, Iisus!...
foiește ceva, dar nu are aripi!... Doamna: Sfinte Petre – că altfel n-am cum Ivan: Ci... Pilat, care s-a spălat pe mâini,
Petre: Dar ce are?! să vă spun, deşi eu am propriile mele convingeri
Ivan: O, trebuie s-o știţi!... despre cer şi pământ! – beţivanul ăsta mă ţine în lăsând vina pe oameni!...
Irina: Sau să fi auzit de ea! E destul de turbincă și... și turuie tot felul de tâmpenii, cre- Doamna: Dumnezeu s-a spălat pe mâini!
cunoscută!... Știţi cum se spune la radio despre zându-se, probabil, un ins cu trei boașe! Crede,
o melodie care a avut succes acum câţiva zeci cu humorul său de cârciumă, că mă face să mă El a hotărât moartea Fiului Său!...
de ani!?... Se zice că a făcut istorie! Aşa şi... cufuresc de frică, punându-mi pe masă Apocalipsa Irina: Ce putea să facă, dacă poporenii au
despre persoana din turbincă – o să spunem, idealului morţii... Adică, mai pe şleau, idealul...
cu toată sinceritatea, că... dorinţa morţii de a rămâne singură pe pământ, decis așa?!...
Petre: Că a făcut istorie! ca să simtă şi ea, experimental, ce este nefericirea Doamna: Să fi revărsat peste ei o ploaie care
Ivan: Şi încă ce istorie!... Și e o democrată, de a nu avea pe cine să bagi în cimitir, la odihnă!...
nu face vreo deosebire între inșii cu care face să le vină până la brâu!... Ar fi tăcut, nu l-ar mai
istorie! Nici istorie sau isterie politică, nici reli- Ivan: Nea Petre, nu pricepi că ea vrea să fi judecat, gălăgioși, pe Iisus!... Ar fi fugit prin
gioasă – și nici... ajungă împărăteasă – sau regină, mă rog! – case, să nu-i înece ploaia!... Sau mai bine – și mai
Irina: Economică! Este, da, democrată! Nu într-o lume fără Dumnezeu?! Moartea – că ridicol! – i-ar fi lovit în burtă cu dureri de maţe,
face nici discriminări rasiale, sau... de ea vorbim, ce să ne mai ascundem după umplându-i de propriul lor rahat turcesc!... Și
Ivan: ... sau sexuale! Și intră ușor și în jocu- plopi! – speră să ajungă liniştită în casele – sau atunci toţi ar fi fugit din faţa viitorului lui Iisus,
rile copiilor, lăsându-se chiar purtată de trăirile curţile! – tuturor vietăţilor, să le domesticească în care pâlpâia moartea, și s-ar fi gândit la pro-
lor magice, care par niște plânsete... Știţi, râsul adică! Și acum dă din coadă – că eu o ţin în priul lor viitor – ca să scape de balta puturoasă
și plânsul sunt cam gemene! turbincă! Dă din coadă, din moment ce n-are pe care o vedeau crescând în jurul lor – și în care
Petre: M-aţi făcut curios... Daţi-i drumul, s-o cap, fiindcă nu are minte... vâjâia moartea ca o diaree!... Sau Dumnezeu ar
văd și eu!... Văd că de când am venit eu, tace!... fi putut, cu un singur fulger, să-i bage pe toţi în
Ivan: Când aude de cineva pe care nu vrea Irina: Adică, dragul meu Ivănel, moartea morminte – și să înceapă o nouă lume, cu un
nici să-l vadă, tace-mâlc!... nu are minte, sau nu se află în toate minţile de nou Adam, un Adam fără coasta – din care a
Petre: M-aţi făcut curios – și vreau s-o văd!... se crede împărăteasa lumii?!... Înţeleg că și-a prins viaţă Eva!... Coasta, în general, e un os fără
Să-i povestesc şi lui Dumnezeu despre... Cum pierdut memoria, dar eu vreau să încerc să văd cap, fără creier, fără picioare!... Da, să fi făcut,
aţi poreclit-o?... Da, să-i povestesc cum măcă- dacă își mai poate aduce aminte de moartea lângă noul Adam, tot din lut, o femeie superbă,
nea raţa asta care a făcut istorie! Sau... gâsca lui Iisus! Am făcut un filmuleţ cu niște actori cu minţile întregi... S-o fi făcut, El, Dumnezeu,
asta care a făcut istorie și isterie, de-o fi gâscă!... amatori... Iată-l pe Iisus ducându-și în spinare când se odihnea, în ziua a șaptea! O, stai, Eva
Irina: Oricum, totuși, ce este al ei, este al propria cruce! Iată-l, cu o secvenţă înainte, avea minţile prea întregi, ea hotăra totul!...
ei: este o persoană domestică! întâmpinat de mulţime cu braţele pline de
Ivan: De domestică, e domestică, dar are flori înflorite, cu crengi subţiri de sălcii înver- Irina: Şi azi cum este?...
conștiinţa eșuată! O conștiinţă de piaţă! Și uneori zite... Iată, apoi, judecata poporenilor, care-i Doamna: Hotărăsc amândoi, el și ea, dar
nu apare nici măcar la piaţă, deși e și în piaţă – voiau moartea... Și iată secvenţa când mulţi- separat, fiecare pentru mărul său! O, mai stai o
dar ca o făptură abstractă! Fuge, vrea să fie atât mea alege să fie răstignit!... Iată-l pe Pilat, aflat clipă! Să nu spui că moartea a hotărât ca Abel,
de discretă, încât vrea să fugă și din dicţionar! în faţa dorinţei mulţimilor... ezitând!... Apoi, credinciosul în Dumnezeu, să fie omorât de fra-
Petre: Normal, dacă spuneţi că are conști- iată-l spălându-se pe mâini! Și iată, în spatele tele său Cain, primul născut din Adam și Eva,
inţa eșuată!... O, sunt foarte curios s-o văd și lui Pilat, un soldat roman!... De fapt era moar- după ce aceștia au fost aruncaţi peste pârleazul
eu!... Delirează?!... tea, în haine militare, nu?... (bate cu palma în raiului! Ce stai cu gura căscată? N-ai auzit de
Ivan: Uneori, când se uită în oglindă, absentă, turbincă) Nu erai tu?... Ai uitat! Ziua mergea Cain, primul ins născut pe pământ – criminalul
e ca și cum ar privi în abisul său personal! Uneori încet către seară, pe cer s-a ivit luminând trist cu care a început omenirea, și istoria?!...
tace fără întrerupere, de parcă și-ar descifra o hartă stelară... Aici – în secvenţa asta! – baţi Irina: Ştiu, ştiu, dar nu ştiu unde vrei să ajungi!?...
sinele său ascuns – și-ar scrie poezii! Alteori, mai cuie în mâinile lui Iisus!... Auzi loviturile, auzi Ivan: Îţi spun eu: ea vrea să spună că ea,
ales dimineaţa, cântă cocoșește, cucurigu-gagu, gemetele Fiului Sfânt!... O vezi lângă cruce, moartea, n-a hotărât nimic, nici răstignirea lui
de parcă, nostalgic, și-ar aduce aminte de anii îngenunchiată, pe Fecioara Maria?... Numai un Iisus, nici crima lui Cain, cu care a început isto-
copilăriei, când era pasăre de curte!... Uită de ea, ucenic al lui Iisus a mai rămas lângă ea, restul ria omenirii! (surâzând) Ea este – așa! – un fel
de parcă ar trăi într-o eră preistorică, a curcilor și s-au risipit!... Da, mai este o femeie... care-și de salahor fără simbrie, cu inima curată, ca de
a curcanilor – însă, de fapt, ea, în acele clipe, se înger! Așa că nu mai da înapoi lumina anilor,
amuză!... Uită chiar unde se află, în turbincă – la ca să pui o îngeroaică la colţ!
căldură! – şi pare convinsă că se află în împărăţia Irina: Tu ce-ai face în locul meu?...
morţii, unde toate vietăţile și-au inaugurat case, Ivan: Aș ţine-o în turbincă, în vecii vecilor,
în cântece de popi, sub pământ, în cimitire – și ca să putrezească definitiv și irevocabil în nevi-
numai ea ar fi rămas vie și miloagă, pe pământ!... novăţia ei!
Acum tace și sunt sigur că mă înjură în gând, Doamna: (lui Petre) Tu ce părere ai?... Ori
fiindcă îi dezvălui groaza ce o va cuprinde când n-ai nicio părere, fără părerea Tătânelui Ceresc?!
va rămâne singură pe pământ și va intra în Petre: Nu pot să mă pronunţ atât de ușor
șomaj! Făt Frumos a ajuns în „Ţara tinereţii fără despre faptele celor ce nu mai există!...
Doamna: Atunci spală-te pe mâini, sfinte!
Că pe picioare te-ai spălat, în pârâul de sub
pod, împreună cu El!... ■

(Continuare în nr. viitor)

12 Nr. 11 (171) ♦ noiembrie 2017 Scrisul Românesc Eseu

Cătălin Roboți însuflețiți și la sfârșitul filmului, o etapă în evoluție este
GHIȚĂ declanșată de o forță externă. Omul continuă să
ucidă pentru a-și proteja teritoriul, astfel încât
ca personae umane (II) să poată supraviețui. Întrebarea este: va schimba
oare ceva evoluția sa într-un Copil al Stelelor?”
3. Analiza personajului carteziană, pornind de la distincția dintre trup și (2010: 112). La această întrebare nu vor putea
minte, ar fi utilă în context). răspunde decât nepoții noștri. Noi putem doar
Istoria culturală abundă în exemple de per- specula, cu vervă filosofică.
sonaje plasate în contexte cibernetice, legate 2001: A Space Odyssey
deci de inteligența artificială. Acestea apar Blade Runner
într-o pletoră de texte, de la proză la drama- Rareori li se întâmplă cineaștilor să înțeleagă
turgie și chiar poezie. Totuși, majoritatea sunt esența propriilor capodopere, dar Kubrick, cel Întrebat, într-un interviu luat în 1982 de
rapid etichetate drept „literatură de gen” și, puțin, a făcut-o. Cu rară acuitate autoscopică, Harlan Kennedy și apărut în American Cinema
ca atare, tratate superficial de critica de spe- el declară, într-un rând memorabil, că 2001: A Papers de ce nu a depus mai multe eforturi în
cialitate. Lucrurile nu stau altfel nici în cazul Space Odyssey „evită verbalizarea intelectuală și direcția explorării genezei și geneticii replican-
cinematografiei, cu toate că, trebuie spus, atinge subconștientul spectatorului într-un mod ților (androizii portretizați în nuvela lui Dick
câțiva auteurs reușesc să escamoteze limitele esențialmente poetic și filosofic. Filmul devine, și în filmul lui Scott), Scott replică în termenii
formulelor tipice science fiction-ului. astfel, o experiență subiectivă, care-l șochează următori: „Ar fi fost un alt film, diferit întru
pe spectator la nivelul intern al conștiinței” totul. Ar fi fost 2001, oarecum”. (http://www.
Există două mari dimensiuni care diferen- (apud Duncan, 2011: 105). americancinemapapers.com/files/bladerunner.
țiază ființele umane de dublurile lor artificiale htm). Atât de mare era prestigiul capodoperei
(androizi, roboți, cyborgi etc.). Prima dintre Având ca hipotext povestirea The Sentinel lui Kubrick, încât devenea imposibil pentru un
ele este pur fizică: aceasta este frapantă în cazul (Santinela, 1951) de Arthur C. Clarke, 2001: A cineast subsecvent să nu se refere la ea, în ter-
unor identități virtuale, precum Hal, dar mai Space Odyssey descrie o expediție spațială spre meni pozitivi sau negativi. De fapt, replicanții
puțin evidentă în cazul unor androizi, precum planeta Jupiter, în căutarea unui misterios monolit lui Scott sunt Hal-i mobili, care ajung să încap-
Roy Batty sau Rachael, ale căror corpuri sunt negru, de existența căruia se leagă însuși destinul suleze însă întreaga paletă a experinței umane,
versiuni îmbunățite de trupuri umane, deși umanității. Filmul îl opune pe HAL 9000 (inte- minus emoțiile (totuși, chiar și pe ele).
construite cu ajutorul unei cărni și unor oase ligența artificială a navei, numite în mod curent
mimetice (sau, chiar în cazul în care acestea sunt Hal) doctorului David Bowman. În timp ce majo- Având ca hipotext romanul Do Androids
materialmente autentice, ele sunt create artificial, ritatea criticilor s-au concentrat asupra dezvoltării Dream of Electric Sheep? (Visează androizii oi
într-un laborator științific, nu într-un uter). A caracterului lui Bowman, a căui conștiință este electrice?, 1968) de Philip K. Dick, Blade Runner
doua dimensiune, precum am anticipat deja, este modificată semnificativ pe parcurs, având ca descrie aventurile a patru androizi care au ajuns
cea emoțională, care reprezintă o caracteristică rezultat apoteoza epică din finalul filmului (sub- pe Pământ mânați de dorința de a-și extinde
definitorie a vieții interioare umanem, dar care titlul însuși evocă ecouri homerice), cred că este durata de viață de doar patru ani (termen ridicol
joacă un rol nul sau, în orice caz, nesemnificativ mult mai util să analizăm, succint, poziția lui Hal. dictat de necesitatea de a le restricționa avantajul
în viața inteligențelor artificiale. Dacă, în cazul fizic și/sau intelectual uriaș pe care aceștia îl dețin
lui Hal, care nu ezită să ucidă atunci când ajunge În ceea ce privește construcția personajului, în raport cu ființele umane). Din cauza naturii
la concluzia că respectivul act este săvârșit spre Hal este croit ca o minte pură: cuprinzătoare, lor periculos de independente, replicanții sunt, în
binele expediției și/sau al speciei umane, per lucidă, atentă, pusă astfel la adăpost de limitările cele din urmă, scoși în afara legii, urmând să fie
ansamblu, acest tip de comportament se impune naturale impuse de o structură organică obiș- vânați de ofițeri de poliție speciali, numiți blade
de la sine, în cazul lui Rachael, care evidențiază nuită (el este descris, într-o secvență din film, runners (aprox. „vânători de recompense”). Pro-
afecte (atracție fizică, tandrețe, gentilețe, gra- ca „infailibil și incapabil de eroare”). Compor- tagoniștii sunt polițistul uman, Rick Deckard, și
titudine) în raport cu Deckard, sau chiar Roy tamentul său devine, în acest mod, liber de orice liderul androizilor, Roy Batty, cărora li se adaugă
Batty, care, spre final, își deplânge soarta tragică constrângere: Hal nu mănâncă, nu bea, nu are o femeie atrăgătoare și fină, care se dovedește a
și, astfel, salvează viața urmăritorului său uman, excreție, nu cunoaște chinurile vieții sexuale sau fi, de asemenea, replicantă și care servește unor
lucrurile devin tulburi, ceea ce ne pune pe noi, uitarea indusă de somn. De aceea este plauzibil scopuri estetice, dar și filosofice, Rachael.
spectatorii, în dificultatea sau chiar imposibilita- ca, din perspectiva înaltă a acestui intelect pur,
tea de a decide ce emoții sunt caracteristic umane deciziile sale aparent homicide să implice ceva Dacă Hal este un simplu creier cibernetic
și ce emoții le aparțin „celorlalți”. Frontiera dintre mult mai important: salvarea speciei umane de proiectat să supervizeze zboruri interstelare,
cele două tipuri de reacții se deplasează constant, la un pericol pe care aceasta este incapabilă să-l indivizii sintetici din generația Nexus-6 care
pe măsură ce ne îndreptăm spre punctul culmi- înțeleagă sau măcar intuiască. Și, în definitiv, sunt vânați nemilos de blade runners sunt, ine-
nant și, apoi, spre deznodământ. o inteligență artificială care devine letală nu rent, ființe umane care știu exact când le este
poate ucide ca urmare a unei decizii personale: sortit să moară. Din această perspectivă, per-
Confruntați cu inteligența artificială în acțiune, posibilitatea îi poate fi inculcată în modelele vir- sonajele dobândesc o dimensiune tragică: ei le
eroii umani (Dr Dave Bowman, Rick Deckard, al tuale de comportament de ființele umane care sunt superiori oamenilor atât în privința forței
cărui statut ontologic este surprinzător de ambi- au proiectat-o. Fragmente de scenariu dezvă- fizice, cât și, dacă design-ul le-o permite, în cea
guu) traversează o criză de identitate profundă, cu luie că defecțiunea lui Hal este rezultatul unor a capacității intelectuale. Singurul lor dezavantaj
ramificații schizoide, care se traduce în imposibi- operatori umani de pe Pământ, deciși să nu le este că nu s-au format într-un uter. Chiar faptul
litatea de a delimita sinele lor real de sinele virtual dezvăluie membrilor echipajului adevăratele că, în cazul unui replicant extrem de elaborat,
al dublului lor, pe care-l înțeleg din ce în ce mai mize ale misiunii. În acest caz, nu mai putem Rachael, memoria umană se construiește și se
mult ca pe un alter ego. Eul uman și cel artificial vorbi despre niciun fel de libertate din partea susține artificial, pentru a-i întreține iluzia că ea
interferează dialectic, până la punctul confuziei. minții artificiale: ele funcționează ca o prelun- este, într-adevăr, o ființă umană, augmentează
„Aș acționa oare altfel dacă aș fi în locul său?” este gire actanțială a unor subiecți antropici, fiind, contururile problemei. Fiindcă, dacă memo-
întrebarea cea mai plauzibilă care subîntinde com- prin urmare, liberă de responsabilitate. ria poate fi manipulată, atunci și emoțiile pot
portamentul celor doi agenți umani în cele două fi, la rândul lor, supuse aceluiași tratament, iar
filme examinate. Cu alte cuvinte, protagoniștii În bogat ilustratul și utilul volum Stanley Rachael și, finalmente, chiar Roy Batty demon-
umani devin una cu dublurile lor artificiale, dacă Kubrick: Visual Poet 1928-1999 (Stanley Kubrick. strează că sunt capabili de evoluție sentimentală
nu în substanță, cel puțin în intenții (O analiză Poet vizual 1928-1999, 2010), Paul Duncan și, uneori, chiar dacă constant, deciziile lor se
notează cu abia disimulat cinism: „La începutul bazează pe emoții complexe. În definitiv, cum
altcumva ar putea fi etichetată dorința lor de a

trăi, dacă nu veșnic, cel puțin peste 48 de luni? →

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (171) ♦ noiembrie 2017 13

Cele mai multe Girl Scouts (cam un fel de Când Dumitru Radu Din partea
cercetași) își petrec timpul învățând cum POPA cealaltă
să supraviețuiască în pădure, în deșert,
mă rog, în condiții grele de viață, sau pur și se căsătoresc copii...
simplu vânzând prăjiturele... Nu este însă cazul
Cassandrei Levasque, o fată de 18 ani, care și-a căsătorească legal te-ai aștepta să vină de ori- recent ajustată să permită, totuși, unele excepții sub
petrecut ultimul an de Girl Scouts concepând, unde altundeva, nu însă din Statele Unite. Mai severă scrutinitate judiciară, o concesie făcută în
scriind și apoi lansând o adevărată campanie degrabă m-aș gândi la țări răscolite de războaie așa fel încât legea a fost aprobată. Și legislatorii
politică și mediatică pentru aprobarea unei legi sau la națiuni binecunoscute pentru tratamentul din New Jersey au propus o lege interzicând toate
care să ridice în statul New Hampshire vârsta injust al femeii. Și tocmai aici aproape fiecare stat căsătoriile sub vârsta de 18 ani, dar guvernatorul
minimă de a te putea căsători de la 13 la 18 ani. permite tinerilor sub 18 ani să se căsătorească republican Chris Christie și-a opus vetoul. Iar în
și, așa cum cunoscutul ziarist Nicholas Kristoff Connecticut o lege care interzice căsătoria sub 16
Conform legii curente, în New Hampshire – ca observa în The New York Times, vasta majoritate ani a fost aprobată de Casă în unanimitate.
de altfel în majoritatea celorlalte state din U.S.A. a celor căsătoriți înainte de majorat sunt fete.
– minorii se pot căsători atâta vreme cât au consim- Precedente istorice – după cum și moravuri
țământul părinților și un judecător îi declară soț și Conform datelor compilate pentru Times de moderne și constrângeri legale – fac legile rela-
soție. „Fiecare fată visează despre cum va fi nunta către un grup militant pentru abolirea căsătoriei tive la căsătorie în mod surprinzător foarte greu
ei, spune Cassandra Levasque, dar multe dintre ele copiilor, pe numele său Unchained At Last, mai de schimbat. După cum consideră mulți experți
se trezesc că au una la care de fapt nu au visat vreo- mult de 167 de mii de persoane sub vârsta de în materie, cele mai multe legi americane în
dată. Ele sunt împinse, pur și simplu, într-o relație 17 ani au fost căsătorite în 38 de state ale Uni- privința căsătoriei își au rădăcinile în secolul al
pentru care nu sunt încă gata pregătite.” unii între 2000 și 2010. Iar conform statisticilor optsprezecelea, când era statutul marital (și nu
colectate de Tahirih Justice Center, o organizație vârsta!) cel care determina dacă activitatea sexu-
Anul trecut Cassandra Levasque a con- non-profit ce apară drepturile femeilor și fetelor ală era legală sau ilegală. Iar în ziua de astăzi,
tactat-o pe Jacalyn Cilley, membră a Casei care au suferit violențe, 27 de state nu impun din pricina unei deferențe constituționale, dar
Reprezentanților Statului, în legătură cu legea ce nicio limită minimă de vârstă pentru căsătorie, și culturale față de drepturile părinților, nu
permite căsătoria minorilor în New Hampshire. iar nouă state pun limita minimă sub 16 ani. prea rămâne loc de opoziție dacă părinții vor
A lucrat apoi cu fervoare la compunerea unui să-și căsătorească fata de 16 ani sau chiar mai
amendament care să reformeze legea curentă. Fraidy Reiss, directorul executiv de la Uncha- tânără. „Noi credem încă în faptul că părinții
În luna ianuarie, Jacalyn Cilley a supus Casei ined At Last, remarcă faptul că în multe state acționează întotdeauna în cel mai bun interes al
Reprezentanților o lege care să interzică căsă- persoane sub vârsta de 18 ani nu au dreptul copiilor lor, declară Doug NeJaime, care predă
toria sub vârsta de 16 ani. Legea a fost ulterior să aibă un avocat, ceea ce înseamnă că nu pot dreptul familiei la Yale School of Law. Sistemul
amendată, în așa fel încât să abolească căsătoria divorța sau să se lupte pentru custodia copiilor. nostru legal e clar din acest punct de vedere”.
pentru persoane sub 18 ani, dar Casa, de majo- Din punct de vedere legal, spune el, o persoană de
ritate republicană, a respins legea în luna martie. 17 ani nu este cu nimic deosebită de una de 7 ani. Chiar și când există probe evidente de sex
cu un minor, procurorii sunt de multe ori încli-
Reprezentantul David Bates, care a condus Există totuși și oameni ai legii în America ce se nați să nu ceară o sentință de statutory rape dacă
campania împotriva noii legi, a argumentat că străduiesc să ridice vârsta minimă necesară pentru victima și făptașul se căsătoresc. Dar oare este
este extrem de important să se păstreze opțiu- căsătorie în statele respective. O lege în California drept asta? „Problema e că totul se află la dis-
nea legală a căsătoriei între minori, oferind câteva care va interzice minorilor să se căsătorească a fost creția procurorului” opinează Marci Hamilton,
exemple: când, de pildă, o minoră este însărci- fondatoarea organizației ChildUSA și profesoară
nată și vrea să se căsătorească cu tatăl copilului de drept și religie la University of Pennsylvania.
ei, sau când un minor servește în forțele armate Procurorii au resurse limitate și poate că se gân-
și vrea să se căsătorească înainte de a fi trimis în desc la cazuri mai ușor de demonstrat.”
misiune. Bates mai susținea că, de vreme ce tineri
de 17 ani au dreptul să se angajeze în armată, „în Dar toate aceste obstacole nu o intimidează
niciun caz legea statului nu le va spune că sunt pe Cassandra Leveque. „Voi propune legea din
destul de vârstnici spre a-și risca viața pentru nou, spune ea, și voi continua să lupt până ce
țară, dar sunt prea tineri ca să se poată căsători”... va fi votată, oricât de mult timp îmi va lua!” ■

Așa o fi, dar, după umila mea părere, ideea
de a lăsa copii de o vârstă atât fragedă să se

→ În bine structuratul și instructivul volum de puterea sa exclusivă, de capacitatea de a inventa o cauză justă. Ceea ce le lipsește este recunoașterea
viață” (1999: 415). Mi-aș permite să adaug că dreptului lor la viață liberă din partea celor care
500 Essential Cult Movies: The Ultimate Guide acesta este, mai curând, rezultatul secolului al le-au creat, mânați de obsesia autodepășirii și a
(500 de filme culte esențiale. Ghidul ultim, 2010), XIX-lea și al scenariilor faustice imaginate de atingerii perfecțiunii. Mai trebuie spus că, odată
Jennifer Eiss face următoarea observație, mas- acesta, dacă luăm în considerare doar romanul ce decidem să abandonăm fetișul legat de cate-
când o ironie subtilă: „Cu puterea, eficiența și Frankenstein; or, The Modern Prometheus (Fran- goriile noastre „clasice”, legate de „natural” și de
inteligența unei mașini, Batty se luptă cu emoți- kenstein sau Prometeul modern, apărut încă din „artificial”, toate frontierele dintre cei „născuți” și
ile sale în curs de dezvoltare pe măsură ce corpul 1818), ca să nu mai vorbim de aportul ulterior al cei „creați” dispar. Și, cu toate că este imperativ să
i se deteriorează; el devine, prin urmare, «un lui Nietzsche. Omul inventează cu adevărat viața le recunoaștem dreptul la autonomie actanțială,
băiat adevărat» exact în clipa în care viața sa și, deși ea este produsă artificial, ființele nou create oare nu ne invalidăm prin acest act tocmai propria
programată anterior se sfârșește” (2010: 134). sunt înzestrate cu toate caracteristicile antro- noastră existență, care ne condamnă, la rândul
Dacă nu a putut trăi ca un om, liderul replican- pomorfice pe care le putem imagina, incluzând nostru, la subordonare fizică și intelectuală în
ților demonstrează că poate muri ca unul. trupuri calde, emoții dezvoltate și chiar impuls raport cu ființe care ne depășesc din toate punctele
sexual. Câteva dintre personajele artificiale pe de vedere? Cum vom rezolva această contradicție
4. Concluzie care le-am pus în discuție în rândurile ce compun etică flagrantă este o problemă la care vor trebui
capitolul de față au în comun aceste trăsături: inte- să mediteze generațiile care ne succedă. Noi ne
În tomul său masiv, Modern Times, Modern ligență superioară, forță fizică și mentală și, mai putem mulțumi să-i sugerăm contururile. ■
Places: Life & Art in the 20th Century (Timpuri presus de orice, determinare și fidelitate față de
moderne, locuri moderne. Viața și arta în secolul ceea ce ele (și nu numai ele, uneori) consideră a fi (Fragment din volumul Coliba din mijlocul
al XX-lea, 1998), Peter Conrad observă că „știința palatului. Frica și marile idei, în curs de apariție)
secolului al XX-lea l-a deposedat pe Dumnezeu

14 Nr. 11 (171) ♦ noiembrie 2017 Scrisul Românesc Proză

Adrian

SÂNGEORZAN Primii 240 de ani din viața mea (IV)

Suntem căsătoriți de mult, am dus-o bine Ultima zi
împreună aproape două secole și nu
mi-am dorit niciodată altă femeie. Un mea.” Am ținut-o de mână două zile și două e periculos, dar nouă încă ne place. Era făcut
gând simplu ca ăsta nici nu mai poate fi împăr- nopți lungi. Și-a revenit, și ne-am continuat într-o țară care nu mai există de mult. Am
tășit astăzi, pentru că oamenii nu mai simt eternitatea de unde o lăsasem. turnat cu greu în două pahare ascunse și ele.
nevoia să trăiască în perechi. Suntem printre Am privit-o pe Cleopatra în ochi și am văzut
puținii care am încercat să ținem un arbore După un timp, Cleopatra m-a rugat să valul de bucurie care a inundat-o. Nu sunt
genealogic al familiei noastre. Stră-strănepoții plecăm într-o vacanță. Suntem printre cei care sigur, dar cred că am văzut o lacrimă mare,
noștri au trecut pe lângă noi într-o viteză ame- putem părăsi de două-trei ori pe an colonia, cristalină curgându-i pe obraz. Nu știu cum a
țitoare și nu e deloc plăcut să-i vezi într-un doar că trebuie să anunțăm din timp autori- reușit s-o producă! „Cum se spunea înainte?”,
fel mai bătrâni decât tine privindu-te ca pe un tățile. Pentru mine e important să nu fie nicio am întrebat-o ridicând paharul. „Noroc!”,
străin cu care nu se pot nicicum identifica. Nu sesiune de brain storming în acel timp, sau să mi-a răspuns ea. Am ciocnit discret și am
mai avem nimic în comun. Au dispărut prin nu fim într-o perioadă în care suntem vizitați sorbit puțin câte puțin din vechea licoare.
lumea de atunci fără să lase urme. Adevărul e de frații extratereștrii. Suntem duși și aduși Nici nu trebuia s-o înghițim pentru că ni se
că atunci când mă gândesc la începuturile mele cu telecopterul ceea ce e și un privilegiu și un resorbea din gură și din plămâni. Au început
în viață, mintea mea de acum nu mai poate inconvenient pentru că pot apărea când ți-e să ne lucească ochii la fel ca cei ai extratereș-
să-și amintească mai nimic coerent despre lumea mai dragă. În ultima vreme, ce-i drept, trilor care își scot de pe cap căștile când dau
copilăria mea, țara din care am venit, locurile nu mai suntem atât de supravegheați. Asta de aerul nostru bun. Am simțit că plutim.
în care m-am format în tinerețe. Memoria mă și bucură, dar mă și îngrijorează. Cleopa- Ne-am îmbrățișat ca altădată și ne-am întins
noastră n-a fost programată pentru o viață atât trei i s-au respins câteva texte bune fără nicio în hamac. Am adormit fără să luăm pastila.
de lungă așa că trebuie reprogramată periodic. explicație iar pe mine mă cheamă tot mai rar Era a doua zi în care o sărisem și știam exact
Ultimele două generații nici nu mai semănau la Institut. Pastilele ne sunt încă lăsate la ușă ce facem.
cu noi pentru că intraseră în seria de „oameni în fiecare dimineață.
noi” care arată cam toți la fel. Când ne-am trezit, eram lipiți unul de altul
Oricum nu mai avem bucuria călătoriilor și eram uzi, pentru că transpirasem ca pe vre-
Într-o dimineață, în timp ce o priveam cum de altădată în care vedeam peisajul schim- muri. Am avut amândoi același vis: ne iubeam
îmbătrânește, i-am spus simplu Cleopatrei: bându-se treptat. Ne dau pastilele doar pe cu adevărat intrând cu schimbul unul în altul
o săptămână. Am plecat ca de obicei la casa până ajungeam în ochiul celuilalt și lăcrimam
„Dacă nu mai vrei, mă opresc și eu”, și am noastră din munți care a fost mutată de câteva cu el. Am băut toată apa pe care o aveam. Când
pus pastilele proaspăt primite pe masă. Vocea ori la mai mică altitudine, pentru a putea ne-am privit spre prânz am înțeles amândoi că
i se schimbase, dar mi-a răspuns hotărât: „Să respira normal. La fel ca apa, oxigenul s-a începusem să ne schimbăm. Pielea de pe față ni
nu faci asta! Tu ții la viață, ți-e frică de moarte, redistribuit de când Pământul e mai rotund se întinse, eram ușor umflați, dar ochii ne erau
și cred că mai ai ceva de dat cu cromozomii tăi. și se rotește mai încet. Casa a fost refăcută de intrați în orbite. A treia zi am stat pe verandă și
Eu mi-am încheiat misiunea. Arta e moartă de zece ori și acum e un bungalow mult mai mic, am privit canionul ținându-ne de mână până
mult. E un schelet cu oase subțiri, așa că tră- metalic, în care am păstrat neatins doar un când soarele a ajuns spre apus. Nu am vorbit
iesc degeaba”. „Te rog, fă-o pentru mine. Voi fi perete. Ferestrele de sticlă își schimbă culoare nimic. Ne uitam la pastile și ne întrebam din
mutat în colonia celibatarilor și i-ai văzut cum și matitatea după lumina soarelui, dar putem ochi ce să facem? N-am făcut niciunul nimic.
sunt. Nu mai știi care e bărbat, care e femeie.” vedea și noaptea noul canion apărut 30-40 de Puterile începuseră să ne lase, dar am reușit
Am făcut o pauză pentru că mă privea ciudat, ani după retragerea apelor. Golul din el ne să ajungem pe marginea canionului. Soarele
ca la începuturile noastre când mai făcea câte fascinează de fiecare dată. Când ajungem la apunea dureros de încet dincolo de marginea
o criză de gelozie, sentiment dispărut de mult. marginea lui simțim curentul de aer care trage cealaltă și un vânt cald se ridica din adâncul
Cum am uitat vremurile acelea! Astăzi dacă din adâncuri ca un spirit amestecat cu tot ce lui, unde râul curgea încet ca un șarpe amăgi-
te plimbi prin colonia celibatarilor te apucă și s-a întâmplat în ultimii 200 de ani. Uneori din tor. Steaua polară pulsa uriașă sus pe cer, ca o
frica și mila. Nu vorbesc unii cu alții, și când el vin mirosuri de mult uitate și corbi negri inimă uitată într-un borcan dosit al Universu-
o fac au voci neutre și egale, nu râd și nu se uriași care se pot repezi la tine cu ciocuri ascu- lui. Doi corbi uriași s-au oprit din zbor lângă
ating sub nicio formă. Dacă vrei să-i strângi țite. În prima seară am deschis ușița secretă noi fluturându-și larg aripile. Mergeau încet
unuia mâna, rămâi cu ea întinsă. Am auzit că din vechiul perete și am scos cu greu sticla legănându-se și ne priveau dintr-o parte. Unul
lor le dau alte pastile. De câte ari am trecut pe de coniac ascunsă acolo cu foarte mulți ani s-a apropiat de mine, m-a privit atent și mi-a
acolo, Cleopatra s-a întors îngrozită. Cred că în urmă. Nu mai băusem alcool de peste 100 ciugulit din gambă de parcă nici n-aș fi fost
am reușit să-i ating o coardă sensibilă. „Te rog, de ani. Corpurile noastre îl suportă cu greu, acolo. Poate nici nu eram. Corbul și-a șters
iubito, hai s-o mai întindem o sută de ani. Ai ciocul ascuțit de o piatră oarecum nemulțu-
văzut ce repede trec. Nu mă lăsa singur în toată mit de ce gustase din mine. L-am auzit apoi
uscăciunea asta.” spunând cu vocea lui croncănită: „Sunt termi-
nați”. Cleopatra le-a răspuns simplu: „Nu, nu
I-am împins încet o pastilă între buzele suntem încă terminați”. Apoi a deschis palma și
uscate și am implorat-o s-o înghită. M-a privit a aruncat în gol toate pastilele. Am făcut la fel și
cu o duioșie de care uitasem, și m-am bucurat eu cu ale mele. Corbii au plonjat și le prindeau
când am văzut că mărul lui Adam i se mișcă. din aer. Cleopatra mi-a întins apoi mâna, m-a
Mă vedeam în ochii ei și nici eu nu arătam prea apucat zdravăn și s-a ridicat în picioare. „Noi
bine. Apoi i-am dat și pastila mea. „Hai, încă ce mai așteptăm?”
una, trebuie să recuperezi. Eu voi face rost de
alta. Nu mai vrem să ni se facă șocuri, nu-i așa? Am așteptat cât să vină o pală puternică de
Oh, oh, îți mulțumesc că vrei să exiști, draga vânt și am sărit amândoi în gol. Eram atât de
ușori, că pluteam. ■

Poezie Scrisul Românesc Nr. 11 (171) ♦ noiembrie 2017 15
Proză

Andrei Umbre Carmen
CODRESCU FIRAN

Halloween 2017 Nu au acceptat să fie legaţi la ochi. Pluto- nu mai ești tu stăpânul propriului tău teritoriu.
nul aproape că nu a mai așteptat ordinul Dacă în cei doi ani petrecuţi la Paris știuse clar
„Foc!” În trupurile lor au fost descărcate
O broscuță un Jedi și trei vrăjitorițe invadează imediat zeci de gloanţe. Au căzut pe ciment, cu că se afla în exil, aici nu se simţea nici străin, dar
Farmacia Cofetăria restaurantul Kosher trupurile ciuruite și sângele șiroindu-le din cap. nici acasă. Staţia terminus de care vorbea Mimi nu
și Pizzeria Imaginile erau sinistre. Lui Mimi i se făcuse închidea drumul, îl ridica deasupra unor intersec-
Pungi nesfârșite de bomboane se revarsă greaţă. Fred nu era capabil de nicio reacţie. Îi era ţii de unde teoretic o puteai lua în orice direcţie.
în mințile rușine, milă, groază, era și obscen de bucuros și Doar că traficul infernal îţi paraliza mișcările, zgo-
Înfiorate ale șirului de cerșetori care dispare umilit de cruzimea cu care se acţionase. Rămăsese motele îţi acopereau dorinţa abia șoptită de teamă
odată cu soarele ţintuit pe scaun privind în gol. Istoria colecţiona că în aglomeraţia poţi ușor să alegi calea greșită.
E noaptea gotică gen de sânge tomnatic american falși eroi și crime pentru a-și justifica salturile din- Care era calea? Odată i se păruse că o vede, acum
Copiii bine păziți de cei mari îngrijorați tr-o farsă în alta. Mulţi dintre cei care le cântaseră bâjbâia prins în firele pe care tot el le înnodase.
de întuneric bucuroși prohodul aveau să descopere după un
De unde vine camionul teroristului cu zeul timp că dictatorii odioși nu erau chiar atât de răi, Când s-a întors, Mimi adormise pe locul lui
lui de fier că cei care vor prelua puterea vor începe să-i imite pentru a-l simţi când se va pune în pat. Umerii
Și o singură lozincă în gura lui acrită și să le semene la adăpostul capitalismului sălbatec ei dezveliţi, părul răvășit pe pernă, mirosul
de lumea noastră moale în formare, că schimbările pe care le așteptau mai acru al respiraţiei ar fi fost certitudinea de care
În care lovește cu ranga de fier țeasta aveau mult până să se facă simţite și că șirul gene-
necredinciosului. raţiilor de sacrificiu nu se încheiase încă. Doar că avea nevoie. Ar fi acceptat ea oare să lase baltă
Așa începe din nou istoria neistovită de povestea vor fi prea epuizaţi, prea plini de lehamite pentru drumul ăsta care părea să nu ducă niciunde și să
Repetată de proprii ei repetenți furnici săraci o altă revoluţie. Chiar dacă Harry ar avea dreptate se întoarcă în România cu el? Căzuse dictatura,
cu duhul. și jocurile fuseseră aranjate, cu preţul victimelor aveau acolo o casă frumoasă, pe maică-sa care
Basmul învăluie în somn copiii cu bomboane inocente, până la urmă contează rezultatul: căzuse abia îl aștepta înapoi, prieteni, prestigiu, cititori,
din cer. comunismul. Da, ca la un meci de fotbal, impor- calea frumos pavată și până și eternitatea asigu-
tant e scorul, rezultatul final. Nimeni nu va mai rată. El în engleză nu va scrie oricum niciodată.
ţine minte câţi au fost faultaţi, eliminaţi, câte off- La ce bun toată zbaterea asta pe uscat, de ce să-și
side-uri și câte ratări… înfrunte destinul, să schimbe liniștea și siguranţa
Mimi stătea în ușă nedecisă ce ton să pe incertitudini și anxietăţi. S-ar întoarce într-o
adopte. „Mâncărurile de Crăciun cad greu”, a ţară nouă cu o aură nouă după sejurul în Paris și
șoptit cercetând faţa lui Fred încruntată și rece. New York, ar fi mai prolific și ar străluci mai mult
„Poate vrei să ieșim să ne plimbăm puţin?” ca înainte. În fond era un răsfăţat al soartei, de ce
„I-au împușcat, acum ce mai vreţi?! O să se să și-o provoace? Încă mai putea opri avalanșa
fâsâie totul și vor reintra în normal. Gata, s-a termi- care îi luase cu ea și îi târa bezmetic la vale. În
nat, duceţi-vă la culcare”, le-a spus Harry și a intrat București îi așteptau patul făcut și masa pusă. Și
în baie cu o grimasă care putea însemna orice. probabil câţiva reporteri la aeroport. Mimi și-ar
Ad Astram Mimi a strâns masa, iar Fred a ieșit să se putea deschide o școală de balet particulară.
Nicolae Stoie 1944-2017 plimbe singur. Pentru prima oară a regretat Ce-ar fi s-o trezească și s-o întrebe chiar acum?
că renunţase la ţigări, ar fi avut acum nevoie
Ce mai zice Stoie. A murit. de ceva mai puternic decât pipa. Vântul rece îi Storurile rămăseseră ridicate și lumina firavă
A murit prietenul meu din copilărie care ne recita înroșea și mai mult ochii. Se simţea suspendat de la becurile din stradă se prelingea pe lângă
În traducere proprie pe François Villon la mare înălţime deasupra unei lumi care își biroul vechi, se înfășura de piciorul patului și se
la Butoiul de Aur schimba cu repeziciune relieful, culorile, ordi- oprea în șifonierul demodat al lui Harry în care
unde ne îmbătam ieftin în Sibiul înzăpezit de iarna nea. Ce căuta el de fapt acolo, în Brooklyn? Și acum zăceau claie peste grămadă lucrurile lor
crâncenă care semăna leit cu iarna lui Villon cât o să mai țină provizoratul acela? Văru-său cărate de pe un continent pe altul. Camera părea și
în secolul lui. era nerăbdător să-i vadă mutați. Mimi o ținea mai mică în întuneric, și mai rece, simţi o gheară
Poezie țâșnea în vinele noastre de adolescenți pe-a ei, curând vor da lovitura și vor trăi ca-n în inimă, nimic nu era al lui acolo, nu-și recu-
mâniați sânul lui Avram. Fred nu simţea nicio legătură noscu nici umbra înghesuită pe un perete străin.
de nu știu ce din epoca noastră vinovată cu locul acela, cu oamenii aceia de ceară pe care
de ceva simțit îi vedea plecând sau întorcându-se de la lucru, Mimi i-a presimţit prezenţa și s-a întors cu
dar necunoscut ca amărâții noștri părinți mișcându-se mereu cu un scop, tăcuţi și serioși, spatele gemând ușor ca un copil care visează
cufundați în tăcere. evitând să se privească unii pe alţii în ochi și ce nu-i place. A privit-o pentru prima oară
Știa ceva Stoie care venea din adâncul poeziei scuzându-se de fiecare dată când s-ar fi atins cu frică. Nici Mimi nu mai părea toată a lui.
medievale din greșeală. Avea senzaţia că viaţa încetase S-a strecurat sub cuvertură, a împins-o ușor
acoperită și ea de tăcerea și trecerea timpului să-i mai aparţină întru totul. Se simţea ca un la o parte, dar ea nici n-a simţit, avea un somn
viscol necruțător sertar deschis în stradă dar pe care în nimeni sănătos, iar el n-a îndrăznit să i-l tulbure.
sub micuțul soare negru înecat în cupa nu era curios să vadă ce e înăuntru. Trăia un
de tinichea ca un ban. provizorat în pericol de a se permanentiza, cu fragment de roman
Ce zici Stoie? Cum arătăm de acolo? Où sont toate jumătăţile lui de măsură și lucrurile oprite
les neiges d’antan? din creștere. Cum ar fi să nu poţi trage aer în
piept până la capăt. Să mergi pe vârfuri pentru
New York, 31 oct. 2017 a nu-ţi trezi vocile interioare care îţi spun că

16 Nr. 11 (171) ♦ noiembrie 2017 Scrisul Românesc Eseu

Oana

BĂLUICĂ Mercantilizare și alteritate

Două cazuri – Marcel Proust și Mateiu I. Caragiale

Pe tot parcursul secolului XX, emble- dreptate, de misoginism și antisemitism, Otto un sanctuar al complexităților inaccesibile, ase-
matica imagine a prostituatei evreice Weininger plasează capitolul dedicat evreimii mănătoare acelora imaginate de credincioși”.
își făcea apariția într-o multitudine de în descendența aproape imediată a celui dedi-
opere artistice aparținând atât scriitorilor occi- cat maternității și prostituției, rezervând femeii Este, de altfel, același tip de erotism exotic
dentali, cât și scriitorilor evrei de la începutul evreice două limite între care se poate desfășura. pe care îl degajă și Rașelica Nachmansohn,
secolului, care urmăreau, prac- din romanul lui Mateiu I. Caragiale – Craii de
tic, „o juxtapunere a prostituției, Ciclul proustian În căutarea Curtea-Veche – asupra personajelor masculine.
masculinității și naționalismu- timpului pierdut se situează, atât Erotizarea excesivă, senzualitatea, exotismul
lui”, îmbinând, astfel, aspectele prin tematică, dar și prin mani- evreicei sunt unele dintre particularitățile esen-
imagologice cu cele politice și eră stilistică în chiar nucleul țiale ale tipului denumit drept femme-fatale,
ideologice, așa cum remarcă și modernității, astfel încât nu este asociat nu cu Eva, ci cu Lilith, și corespunzând
Ilana Szobel într-un studiu axat surprinzător să întâlnim între numeroaselor apelative de sorginte biblică –
asupra acestui subiect. Mai mult, paginile lui reflecții profunde, Lilith, Salome, Yael, Judith etc. Acest exotism
autori precum Maurice Samu- stilizate, filosofice sau artistice cu este întâlnit, de altfel, în toate operele care
els abordează problema în alți privire la bordel și prostituate; de urmează acest tipar subsumat decadentismului,
parametri, mai apropiați de altfel, Philippe Sollers remarca al originalității, al șocului, al epatării în toate for-
paradigmele genului și clasei, sus- tranșant: „Momentele-cheie din mele ei, inclusiv în cea sexuală, care urmărește
ținând că prostituata, alături de În căutarea timpului pierdut sunt scandalizarea, transgresarea normelor sociale și
bancheri și alți evrei reprezintă, izbucniri de bordel”. Probabil culturale, repudierea naturalului, care, în privința
într-o formulare aproape poetică, primul lucru evidențiat în pre- eroticului, înseamnă tot ceea ce este autohton,
„metafore ale modernității” și corelând prostitu- zentarea personajului Rachel este perimat, mundan. În descrierea Rașelicăi, Andrei
atele evreice care apar în literatura franceză cu sintagma însoțitoare, „quand
fanteziile circumscrise de Orientul exotic. du seigneur”. Acesta comportă Oișteanu punctează și el „misterul
o varietate de conotații seman- erotic pe care-l emană alteritatea”:
Firește, există multiple cauze ale apariției tice: în primul rând, firește, „Rașelica Nachmanshon își seduce
acestei „metafore”, în termenii lui Samuels, o referire la aria profesională victimele cu mijloacele unui tip
dintre care o mare pregnanță o au situația poli- – „chiar dacă a domnului” de erotism exotic: în trufia fără
tică, socială, culturală și economică, pe care un denotă disponibilitatea, plata, margini a stirpei alese, ovreica
studiu mai extins nu o poate ignora, însă în în esență apartenența la profe- este conștientă de minunata ei
opera scriitorilor care inventariază acest feno- sia de prostituată, precum și o frumusețe răsăriteană”. Pașadia și
men există și aspecte ce țin de exotismul erotic, idee implicită a posesiei tem- Pantazi intră astfel în contact cu
de imaginea suprasexualizată a evreicei care porare, a dominației exercitate Rașelica tot pe baza unei meta-
face parte, așa cum explică și Andrei Oișteanu, de bărbații cu o situație finan- fore sangvine: ea este descrisă ca
din „vasta mitologie creată în jurul evreului ciară stabilă; a doua conotație o „lipitoare”, circumscrisă în plan
imaginar”. Iar această reprezentare nu era deloc s-ar referi chiar la apartenența lingvistic, semiotic, vampirismului
lipsită nici din alte spații vestice – este suficient, religioasă – Rachel este evreică, – un parcurs deloc întâmplător, din
de exmplu, să ne gândim la faptul că în infa- deci, face parte din poporul ales, căruia îi aparține moment ce asocierea evreului cu
mul său studiu (Sex și caracter), acuzat, pe bună indiferent de exercitarea acestei profesii; o a treia Diavolul sau vampirul este una destul de înce-
semnificație poate fi decriptată în idealizarea lui tățenită, găsindu-și locul atât în prejudecățile și
Ilustrația autorului la cartea Craii de Curtea-Veche Saint-Loup – afecțiunea pe care acesta i-o poartă superstițiile populare, cât și în clișeele erotice
și relația celor doi implică o a doua posesie, cu asociate femeilor evreice, astfel încât Pașadia
Saint-Loup în categoria „domnului”, denotând o declară că „în amor nu vede decât fetișism”.
situație de reciprocitate, în primă instanță, ea nu Ambivalența ce caracterizează personalitatea
îi aparține lui, pentru că este plătită pentru sex, Rașelicăi reiese și din atribuirea adjectivului de
în a doua instanță, fiind iubită de el și angajată „strașnică”, ce comportă o dublă valență – aceea
într-o relație cu acesta, ea nu aparține clienților, ci de extraordinar, de excepționalitate, dar și cono-
doar „domnului” care îi oferă astfel posibilitatea tația fricii, a unui element înfiorător. Faptul că
unei vieți în afara profesiei. Exotismul este, până Pașadia moare, dându-și ultima răsuflare chiar
la urmă, ceea ce determină infatuarea și naivitatea pe pântecul ei, conferă mai mult decât orice
lui Saint-Loup; acesta și-o imaginează pe Rachel imaginea asociată vampirismului, de femeie
ca pe o ființă misterioasă, dificil de cunoscut și devoratoare, mistuitoare, malefică, și în același
de posedat – avem, deci, aici, o dublă alteritate: timp rece, calculată, cu o fire exclusiv pragmatică,
a exoticului și a profesionalului, ființa lui Rachel fapt netrecut neobservat de Andrei Oișteanu. În
este complexă în ochii lui tocmai pentru că este zugrăvirea personajului Rașelicăi nu ar trebui să
evreică și, mai apoi, prin profesia ei, o actriță decriptăm însă pulsiuni sau derapaje antisemite,
talentată, capabilă de disimulare și de o afișare de altfel, străine totuși lui Mateiu Caragiale, ci
ambivalentă. Hillis Miller observă și ipostaza mai mult o fascinație către artificial, macabru
religioasă în care pare că se află Saint-Loup: și, mai important, către personajele marginale –
„pasiunea dragostei îl duce pe acesta într-un loc marginali fiind inclusiv cei trei crai. Până la urmă,
imaginar, situat departe de fața și ochii lui Rachel, ambele romane duc, în expresia lui Hillis Miller,
la revelarea unui „celălalt incomensurabil”. ■

Cronică Scrisul Românesc Nr. 11 (171) ♦ noiembrie 2017 17
literară

Rodica
GRIGORE

Amintiri și adevăruri

Încă de la începutul romanului Tot ce nu-mi Laide, ori despre Vandad, cel mai bun prieten, se vreme respectivul scriitor, naratorul niciodată
amintesc, al scriitorului suedez Jonas transformă pe nesimțite în martori, rememorând, identificat printr-un nume (și, exact din acest
Hassen Khemiri, protagonistul e deja mort, fiecare, fragmente din viața unui tânăr care, deși motiv, considerat de unii exegeți a reprezenta
cartea mizând mult pe procedeul personajului păruse multora și multă vreme un om ca oricare o imagine, fie ea și metaforică, a lui Khemiri
absent. Astfel că misiunea (deopotrivă etică și altul, devine subiectul (și obiectul!) unui mare însuși) se află și în căutarea adevărurilor pro-
estetică) a textului devine să descopere ce s-a mister. Cine a fost, până la urmă, Samuel? Nepo- priei vieți și încearcă mereu să descopere sensul
întâmplat în ultimele zile ale vieții lui Samuel tul iubitor, care își vizita periodic bunica bolnavă? artei căreia a ales să-și dedice viața. În fond, ce se
și, mai cu seamă, de ce s-a întâmplat totul. Prietenul loial, iubitul ideal, funcționarul implicat află dincolo de tot ceea ce-și amintesc oamenii?
în problemele celorlalți? Nimic din toate astea sau Desigur, ceea ce ei nu-și amintesc, nu pot sau
Impus rapid atenției criticii și a publicului câte ceva din fiecare? Ori și ceva pe deasupra? nu vor cu adevărat să-și amintească. Una dintre
cititor, tânărul Jonas Hassen Khemiri (născut tentativele pe care le întreprinde această exce-
în 1978) are o activitate literară prodigioasă (a La prima lectură, romanul pune în încurcă- lentă carte este și să sugereze, în momentele cele
publicat deja patru romane și tură cititorul, mai ales pe acela care mai importante ale narațiunii, că ceea ce suntem
șase piese de teatru), încununată așteaptă ca lucrurile să se petreacă știm doar noi înșine, portretul pe care cei din jur
cu numeroase și importante rapid. Lectura devine, cel puțin ni-l pot face, în anumite circumstanțe, fiind, în
premii care i-au fost acordate în prima parte a cărții, de-a drep- mod fatal, incomplet și marcat de subiectivita-
atât în Suedia, cât și în alte țări tul frustrantă, câtă vreme totul s-a tea celui care își amintește ori povestește. Căci,
europene. Recompensat cu petrecut, iar amintirile apropiaților dacă, de pildă, Pantera, prietena din copilărie
râvnitul Premiu August în anul lui Samuel nu fac altceva decât să a protagonistului absent al romanului, se mută
2015, romanul Tot ce nu-mi recompună un portret contradicto- la Berlin, lăsându-l pe Samuel la Stockholm, să
amintesc este un veritabil expe- riu și aflat mereu în mișcare. Treptat, caute singur drumul spre marea dragoste și să
riment literar, un text profund însă, totul primește o neașteptată se întrebe mereu dacă a găsit-o în persoana lui
inovator la nivelul strategiilor coerență – narativă și simbolică – și Laide, Vandad încearcă să-i rămână alături și să
narative utilizate de autor, un Tot ce nu-mi amintesc se transformă, înțeleagă (să-l înțeleagă!), până când și el este
soi de complicat puzzle, ale dintr-un aparent text de investigație exclus din intimitatea reală a lui Samuel.
cărui piese recompun adevă- (construit, la început, după regulile
rul (sau ceea ce, în epoca noastră, mai poate consacrate ale narațiunii polițiste) în meditație Khemiri reușește să mențină suspansul până
purta numele de adevăr!) cu privire la viața profundă asupra condiției umane și a marilor la sfârșit și să configureze un text aparent plin
protagonistului și, în egală măsură, la realitățile probleme cu care oamenii se confruntă în fie- de (voite) ingenuități, pentru a explora, prin
existenței cotidiene. care zi. Identitatea, relațiile cu ceilalți, dragostea intermediul numeroaselor întoarceri în timp ce
și moartea reprezintă, pentru Jonas Hassen compun romanul, teritoriul nesigur ori voit înșe-
Samuel, personajul central, s-a stins în urma Khemiri, preocupările majore și principalele lător al identității și al imaginii pe care oamenii o
unui teribil accident de automobil. Dar a fost teme pe care le abordează, cu maturitate și cu construiesc despre ei înșiși doar pentru a o arăta
accident, sau sinucidere? Pentru a răspunde, celorlalți. Indirect, problema vinovăției și impor-
fie și parțial, la această întrebare, naratorul, un subtilitate, în acest roman. tanța responsabilității sunt și ele abordate – și
scriitor care are, pe de altă parte, și propriile sale Imediat după apariție, cartea a fost consi- rezolvate într-un mod de fiecare dată neaștep-
preocupări (nu numai literare!), pornește pe difi- derată o emoționantă și fragmentată poveste tat. Aglomerarea de viniete din care Tot ce nu-mi
cilul drum al elucidării numeroaselor enigme din despre iubire și amintirea sa, ca și despre amintesc e compus pare a amenința câteodată să
care e compusă existența lui Samuel, tânărul dis- capacitatea oamenilor de a-și aduce aminte sufoce cititorul, făcând dificilă identificarea per-
părut prematur, la doar douăzeci și șase de ani, cine sunt persoanele cele mai apropiate. Dar, sonajului care își amintește, iar o a doua lectură
în circumstanțe atât de tragice. Iar pentru a-și deopotrivă, Tot ce nu-mi amintesc e și o foarte e aboslut necesară în cazul unui astfel de text. În
duce la îndeplinire proiectul, acest narator care, bine orchestrată poveste despre un scriitor plus, romanul abordează problema stringentă a
deloc întâmplător pentru genul de proză prefe- pe cale de a scrie un roman, ceea ce înscrie refugiaților ajunși în Europa, a dificultății adap-
rat de Jonas Hassen Khemiri, provine tocmai cartea lui Jonas Hassen Khemiri în orientarea tării lor la ritmurile unei civilizații și al unui mod
din lumea culturală, îi contactează pe apropiații livresc-metatextuală atât de frecventă în litera- de viață diferit – dar și a dificultății Lumii Vechi
lui Samuel. Aceștia, fie că e vorba despre vecini tura contemporană. Numai că autorul suedez de a face față unor asemenea provocări.
și vagi cunoștințe, despre mama lui, fosta iubită, se individualizează și în această privință, câtă
Recompunând tot trecutul prin intreme-
Cărţi primite la redacţie diul naratorilor (necreditabili, firește...) și al
imaginilor trecute mereu prin filtrul unor con-
• Niculae Gheran, Rebreniana. Studii, articole, Cărţii de Știinţă, Cluj-Napoca, 2017, 294 p. științe lucide (dar care, oricât ar încerca, nu
documente, vol. I, Ed. Academiei Române, • Daniel Mureșan, Firea lumii. Poeme, Ed. Caiete pot deveni și imparțiale!), romanul acesta face
București, 2017. din Samuel și din tragica sa dispariție, ce va
Silvane, Zalău, 2017, rămâne pentru totdeauna învăluită în mister,
• Constantin Cubleșan, Poezia de toate zilele, 178 p. locul geometric unde se întâlnesc amintirile și
Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2017, 288 p. credințele tuturor celor din jur și unde totul,
• ***, Experimen- chiar și o viață pierdută, se poate transforma
• Cătălin Ghiță, Litere fără obstacole, Ed. Ideea tul Pitești. Metode și în poveste, menită nu a justifica ceea ce s-a
europeană, București, 2017, 206 p. forme de represiune întâmplat, ci a-i ajuta pe cei rămași în viață și,
a individului în regi- în egală măsură, pe cei care se apleacă asupra
• Theodor Damian, Ideea de Dumnezeu în poezia murile dictatoriale lecturii să se înțeleagă mai bine. ■
lui Eminescu, Ed. Eikon, București, 2016, 164 p. comuniste, Coord. și
editor Ilie Popa, Ed. Jonas Hassen Khemiri, Tot ce nu-mi amintesc.
• Anastasia Dumitru, Vocația mărturisirii. Vol. Fundației Culturale Traducere și note de Daniela Ionescu,
1. Lumina dintre gratii, Ed. Fundației Culturale Memoria, Filiala
Memoria, București, 2017, 388 p. Pitești, 2017, 560 p. Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărţii de Știinţă, 2017

• Jonas Hassen Khemiri, Tot ce nu-mi amintesc,
Trad. și note de Daniela Ionescu, Editura Casa

18 Nr. 11 (171) ♦ noiembrie 2017 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

90 de ani Colocviile „Scrisul Românesc”,
de la întemeierea ediția a XII-a, 2017

revistei

Sesiunea Păun, scriitorul Dumitru toate comunicările înscrise în dezbaterea temei
de comunicări știinţifice Radu Popa din New York, vor fi reunite într-o antologie care va fi editată
alături de profesori uni- și lansată la următoarea ediție.
A XII-a ediție a Colocviilor Scrisul Româ- versitari, critici și istorici
nesc cu tema Intelectualii, Puterea și Tehnologia literari, directori și redac- În încheierea sesiunii a fost lansat numărul
a fost una aniversară. Revista Scrisul Românesc tori de reviste și edituri special, 10/2017 al revistei „Scrisul Românesc”,
sărbătorește în această toamnă 90 de ani de la din Craiova și alte centre
întemeiere și 15 ani de la reluarea ei în serie nouă. universitare. Cei 31 de Acad. Gheorghe Păun
autori care s-au înscris
Acad. Victor Voicu cu comunicări pe această care cuprinde comunicările in extenso. De
temă au venit cu unghiuri asemenea a fost lansat volumul Avangarda și
Scrisul Românesc a apărut în noiem- de vedere diferite, dar care Avangardismul în care sunt incluse comunicările
brie 1927, din inițiativa criticului Dumitru au ajuns la aceeași conclu- susținute la tema respectivă din 2016. Participan-
Tomescu, fondator și al revistei „Ramuri”, zie: Intelectualii, Puterea și ții au primit exemplare din numărul special al
împreună cu Constantin Șaban Făgețel. Ase- Tehnologia este o temă care revistei și autorii exemplare din antologia lansată.
meni unor publicații din perioada interbelică, a cunoscut de-a lungul tim-
Scrisul Românesc și-a întrerupt activitatea din pului analize și interpretări diferite, iar relația În încheierea sesiunii, actorul Emil Boro-
motive financiare și a fost reluată în ianuarie dintre ele astăzi este alta datorită tehnologiei ghină, fondatorul Festivalului Internațional
2003, cu apariție lunară neîntreruptă, fiind care cunoaște o dezvoltare fără precedent. Fie- Shakespeare, care se desfășoară la Craiova de
care dintre autori au relevat în comunicarea lor 11 ani, a susținut un recital extraordinar prile-
Dumitru Radu Popa aspecte, unele chiar îngrijorătoare, privind ten- juit de 2000 de ani de la trecerea în eternitate
siunea ce există în plan mondial. Dintotdeauna a poetului latin Ovidiu.
considerată astăzi una dintre cele mai impor- elitele au influențat societatea. Elita politică a
tante apariții în revuistica românească. condus, elita intelectuală s-a aflat în opoziție. În Pe tot parcursul manifestărilor a existat o
triunghiul intelectualii, puterea și tehnologia, expoziție de cărți și reviste Scrisul Românesc,
Desfășurate în perioada 5-6 oct. la Muzeul datorită avansului acesteia din urmă intelectualii 2006-2017.
de Artă, Sala oglinzilor, Colocviile au cuprins se simt timorați, iar influența lor este diminuată.
o serie de manifestări cultural-științifice și Rețelele sociale media au devenit mai puternice În ziua a doua a colocviilor (6 oct.) au avut
artistice debutând cu Sesiunea de comunicări decât vocile intelectualilor. Mulți dintre autori loc alte manifestări cultural-științifice și artistice:
știinţifice cu tema Intelectualii, Puterea și Teh- și-au pus întrebarea cu privire la rolul și pute-
nologia, temă incitantă și provocatoare, de mare rea intelectualilor azi, mai toți au avut același AAvavșniagnagradrisdmaul
actualitate la care au participat, ca invitați spe- răspuns: „o rezistență tăcută”. Prin dezbaterea
ciali, academicienii Victor Voicu și Gheorghe Antologie de Florea Firan
Ioan Lascu
Emil Boroghină →
temei s-a încercat să se întredeschidă o ușă spre
provocările unui viitor greu de anticipat, în care
rosturi și raporturi diferite de ce am știut până
acum vor schimba modul de inter-
acțiune între individ, societate și
putere, între state, în salvarea valo-
rilor trecutului și asimilarea noilorvangarda ar fi un fenomen artistic şi

Acultural precursor: ceea ce ar cores­

direcții tehnologice, cum subliniapunde sensului literal al cuvântului. Ea
Florea Firan în comunicarea sa dear fi un fel de pre­stil, conştientizarea şi
dirijarea unei schimbări... care trebuie să
se impună în cele din urmă, o schimbare
care trebuie într­adevăr să schimbe totul.

deschidere a sesiunii....Avangarda nu poate fi general recu­
noscută decât mai târziu, atunci când va
fi reuşit, când scriitorii şi artiştii de avan­
În concluzia dezbaterilor,gardă vor fi fost urmaţi,când ei vor fi creat

o şcoală dominantă, un stil cultural ce se
va fi impus şi va fi cucerit o epocă.
profesorul universitar FloreaEugen Ionescu
(Note şi contranote)
Firan, iniţiatorul maVnifestărilor șiolumul de față cuprinde textele inte­
grale ale autorilor care s­au înscris la

Colocvii, inclusiv ale celor care nu au putut

moderatorul, a precizat că numă-sălesusținăînmoddirect,dinvariimotive.
În numărul 9 din septembrie 2016
al revistei Scrisul Românesc au fost re­

rul mare de specialiști înscriși cuproduse textele comunicărilor în sinteză
susținute în cadrul Colocviilor „Scrisul

Românesc” de către autorii prezenți.

comunicări denotă importanțaISBN978­606­674­152­1
și actualitatea temei și ca urmareEditurăacreditatăCNCS

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 11 (171) ♦ noiembrie 2017 19
culturale

Tema: Intelectualii, Puterea 90 de ani
şi Tehnologia de la întemeierea

revistei

Lansări de carte volum dintr-o serie purtând titlul rubricii găzduite cu generozitate
→ Bogdan Petriceicu Hasdeu, scriitorul de Stancu de revista craioveană, Din partea cealaltă reunește microeseuri
Ilin – volum prezentat de Dan Ionescu, care și-a intitu- și cronici literare de o diversitate uluitoare, probă deopotrivă a
lat expunerea O carte esențială: „Cultura română a dat curajului intelectual și a calibrului estetic ale autorului.
trei scriitori savanți: Dimitrie Cantemir, B. P. Hasdeu și Cartea oferă câte ceva și cinefilului (pagini inspirate
Mircea Eliade. Opera celui de-al doilea, în latura ei bele- despre Luis Buñuel și Alain Res-
tristică, este analizată de Stancu Ilin, în volumul Bogdan nais), și îndrăgostitului de artă
Petriceicu Hasdeu, scriitorul. Postfața este semnată de edi- plastică (o prezentare insolită a
torul cărții, prof. univ. dr. Florea Firan, care se referă pe pictoriței Vigée le Brun la MOMA),
larg și cu acribie la scrierile beletristice ale cunoscutului și melomanului (rânduri despre
spirit enciclopedic. dirijorul Claudio Abbado, despre
Bazat pe «cercetări minu- soprana Renée Fleming, despre
țioase vreme de cincizeci de istoria sintetizatorului și chiar
ani asupra vieții și operei despre rocker-ul David Bowie), dar,
celui mai de seamă gândi- mai ales, pasionatului de literatură.
tor al veacului al XIX-lea, Versatilitatea uluitoare a lui
Dumitru Radu Popa nu este în niciun Cătălin Ghiță
un geniu de o înspăimântă-
toare vastitate, cum îl numea caz o marcă a diletantismului, ci un semn al apetitului cultural
Mircea Eliade», studiul critic al autorului, consumator vorace de artă de calitate. Polifonia
empatică, sintagmă prin care desemnez, simultan, pluralitatea
Bogdan Petriceicu Hasdeu,
scriitorul are aspect exhaus- vocilor estetice, dar și Einfühlung-ul (în sensul propus de cre-
tiv. Astfel, este prezentată și atorul termenului, filosoful german Robert Vischer), prin care
Dan Ionescu

biografia scriitorului, cu accent pe momentele care i-au autorul se apropie cu gingășie de obiectul contemplației, este
marcat viața: pierderea tatălui, excluderea temporară din Macedonski la Arghezi Corespondenţa Ramuri Ramuri 1905–1947 Presa calitatea principală a scriiturii.
învățământ, la inițiativa lui V. A. Urechia, apoi reglementa- literară craioveană Istoria Craiovei Istoria Teatrului Naţional din Craiova Deschiderea filosofică, tonul ludic și intuiția estetică fără greș
rea contextului, de către Titu Maiorescu, căsătoria, refugiul Pe urmele lui Tudor Arghezi Arhivele Olteniei Profiluri şi structuri literare
la Câmpina, în urma decesului singurei sale fiice, Iulia etc. Carte de înţelepciune latină. Illustrium poetarum flores Eminescu. Antologie îl recomandă pe Dumitru Radu Popa drept unul dintre cei mai
rafinați esteți care se manifestă în eseistica noastră. Cititorii seduși
De asemenea, Stancu Ilin acordă atenție corespon- liniștea și neliniștea drumuluicomentată Blaga. Antologie comentată Folclor literar românesc Ramuri. de eternul imperiu al frumosului ar face bine să nu rateze întâlnirea
denței dintre B. P. Hasdeu, rămas la București, și fiica cu acest infatigabil mesager din partea opusă a Atlanticului. Poli-
sa Iulia Hasdeu, plecată la studii la Paris. Studiu monografic Literatura diasporei Poezia contemporană Proza fonia critică a autorului reprezintă un cadou rar în zilele noastre.”
contemporană Modernism. Tradiționalism Scrisul Românesc. Editura-Revista
Debutul editorial al lui B. P. Hasdeu a fost în lirică. Liniștea și neliniștea drumului.
Volumul Poezii, a cărui apariție a fost anunțată în revista Florea Firan – 80Profiluri și structuri literare. Contribuții la o istorie a literaturii române Florea Firan – 80, volum prezentat
«Columna lui Traian», a fost primit cu unele rezerve de de Gabriela Rusu-Păsărin – „Liniș-
Titu Maiorescu, dar mai târziu, I. L. Caragiale l-a redes- Destinul unei reviste. „Ramuri“, 1905-1947 Destinul unei reviste. „Ramuri“,
1964-2005 Spirite enciclopedice în cultura română „Scrisul Românesc“ –
80 Editura „Scrisul Românesc“ 85 de ani de existență Presa craioveană,
1838–2007 Portrete literare Tudor Arghezi. Treptele devenirii Oltenia
Craiova, oraşul întâlnirilor Multiculturalismul. Actualitatea istoriei literare
Viitorul cărții Cititul. De ce citim? Cum citim? Ce citim? Efectele cititului
Liniștea și neliniștea drumului. Florea Firan – 80 Literatura şi sincretismul
artelor Limba română şi mass-media Portrete și restituiri literare De la
cenzura impusă la autocenzură Eminescu. Antologie Macedonski. Bacovia.
Simbolismul românesc Puterea cuvintelor Avangarda și avangardismul
Începuturile presei literare craiovene Comentarii macedonskiene De la
Macedonski la Arghezi Corespondenţa Ramuri Ramuri 1905–1947 Presa
literară craioveană Istoria Craiovei Istoria Teatrului Naţional din Craiova
Pe urmele lui Tudor Arghezi Arhivele Olteniei Profiluri şi structuri literare
Carte de înţelepciune latină. Illustrium poetarum flores Eminescu. Antologie
comentată Blaga. Antologie comentată Folclor literar românesc Ramuri.
Studiu monografic Literatura diasporei Poezia contemporană Proza
contemporană Modernism. Tradiționalism Scrisul Românesc. Editura-Revista
Profiluri și structuri literare. Contribuții la o istorie a literaturii române
Destinul unei reviste. „Ramuri“, 1905-1947 Destinul unei reviste. „Ramuri“,
1964-2005 Spirite enciclopedice în cultura română „Scrisul Românesc“ –
80 Editura „Scrisul Românesc“ 85 de ani de existență Presa craioveană,
1838–2007 Portrete literare Tudor Arghezi. Treptele devenirii Oltenia
Craiova, oraşul întâlnirilor Multiculturalismul. Actualitatea istoriei literare
Viitorul cărții Cititul. De ce citim? Cum citim? Ce citim? Efectele cititului
Liniștea și neliniștea drumului. Florea Firan – 80 Literatura şi sincretismul
artelor Limba română şi mass-media Portrete și restituiri literare De la
cenzura impusă la autocenzură Eminescu. Antologie Macedonski. Bacovia.
Simbolismul românesc Puterea cuvintelor Avangarda și avangardismul

coperit și l-a apreciat. O parte semnificativă din acest tea și neliniștea drumului” – o
studiu vizează statutul lui B. P. Hasdeu de întemeietor al
unor gazete, precum: «România» (1858), «Traian» (1869), OANA BÃLUICÃ perspectivă stereoscopică a cultu-
«Columna lui Traian» (1870), «Revista literară și științi- rii române: „Volumul este un model
fică» (1876), «Revista nouă» (1887) etc.Oana Băluică este, fără nicio umbră de îndoială, Freamãtul vie,tii Freamãtul viet,ii pentru ceea ce reprezintă actul de
Incursiuni în literatura restitutio cultural pentru un scrii-
unul dintre cele mai valoroase produse ale Școlii și cultura contemporane
lologice craiovene din ultimii zece ani. Fiind imun
Proza artistică a lui B. P. Hasdeu «reprezintă partea ceala superlative de orice natură,sunt conștient că fraza tor și pentru un timp al scriiturii.
cântărește greu și că nu trebuie deloc considerată
un cec în alb. Lectorul care va avea răbdare să
mai rezistentă a operei beletristice», iar «proza ce avea săparcurgă până la capăt acest debut redutabil își va Tomul este impresionant ca dimen-
vedea recompensate eforturile: scriitura este densă, OANA BÃLUICÃ
consistentă și plină de vervă.Talentul critic se vădește
tulbure viața tihnită a Iașilor se intitula Duduca Mamuca».constant,delaprimapânălaultimapagină.Carteape siune (480 p.) și, în egală măsură,
care tocmai ați deschis-o este, cred, piatra unghiulară prin readucerea în actualitatea cri- Gabriela Rusu-Păsărin
a unei opere pe care o prevăd deja articulată în
Premiera piesei Răzvan și Vidra a avut loc «pe scenaparametrii seriozității,erudiției și simțului estetic.
Cătălin Ghiță
Teatrului Mare în seara zilei de 10 februarie 1867». AlteISBN978-606-674-169-9 ticii a unor documente cu multiple semnificații culturale.
capitole sunt consacrate unor piese de teatru perteEditurăacreditatăCNCS din Sunt reunite, grație echipei redacționale a Scrisului Româ-
ele rămase în manuscris: Trei crai de la răsărit, Femeia, nesc, textele laudatio, de critică și istorie literară
Răposatul postelnic (tragedie istorică), Trei miri și trei despre viața culturală a scriitorului, profesorului
mirese (din manuscrise). Capitolul final ni-l prezintă pe universitar, a gazetarului și editorului, a directoru-
Bogdan Petriceicu Hasdeu în viziunea lui Mircea Eliade. lui unor prestigioase instituții culturale craiovene
Studiul critic Bogdan Petriceicu Hasdeu, scriitorul se și despre cărțile autorului. O carte care a așteptat
citește cu plăcere și în dublă admirație, pentru autor și mult până să fie publicată, ezitarea aparținând chiar
pentru protagonist.” criticului literar Florea Firan. Nu sunt puține vocile
criticii literare ce amprentează universul critic româ-
Din partea cealaltă, vol. III, de Dumitru Radu Popa – nesc timp de peste 50 de ani, o jumătate de veac în
cu o prezentare de Cătălin Ghiță – Polifonia empatică a lui care Florea Firan a scris, a publicat, a fost animatorul
Dumitru Radu Popa: „Cunoscut cititorilor revistei Scrisul prin excelență, a catalizat în jurul instituțiilor cultu-
Românesc drept un colaborator constant și serios, Dumitru rale pe care le-a condus importante voci ale criticii și
Radu Popa, distins cadru universitar american de origine istoriei literare dintr-un timp istoric, a reluat publica-
română și autor a numeroase volume de proză și eseu rea revistei Scrisul Românesc, impunând seria nouă,
(peste o duzină), revine în actualitate cu o carte proaspătă a continuat activitatea cunoscutei Edituri Scrisul
și la fel de lipsită de inhibiții precum precedentele. Al treilea Expoziție de cărți și reviste S.R. 2006-2017 Românesc, a făcut istorie și nu numai istorie literară.

20 Nr. 11 (171) ♦ noiembrie 2017 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

De aceea, volumul aniversar este necesara aspecte de metodă ale istoricului literar Florea 1905-1947 și continuarea istoriei acestei reviste
carte despre cărți fundamentale ale culturii Firan: contextualizarea culturală, confrunta- până în anul 2005 și Editura Scrisul Românesc
române, cărți care îi aparțin, pe care le-a ela- rea «cu toată evoluția culturii și literaturii 85 de ani de existență (2008), dar și albumul
borat cu un aparat critic rar întâlnit, acribia noastre până astăzi, cu toate ideologiile și Parcul Romanescu din Craiova (1970 cu ediții
profesională fiind atu-ul principal al actului curentele care s-au interpretat în acest timp» în română-franceză).
său de creație. Cartea despre viața cărților (Ov. Papadima), înțelegând cultura specialistu-
sale în viziunea marilor critici și a criticii lui, și pasiunea profesorului de literatură pentru Revenind la volumul aniversar amintim
actuale este un mozaic inspirat de texte esen- cercetarea izvoarelor culturii «fără de care nicio doar capitolul Remember, o istorie a cultu-
țiale reunite în capitolul Breviar critic semnate construcție serioasă nu va fi cu putință» (Al. rii și literaturii române în fotografii inedite,
de Ovidiu Papadima, Șerban Cioculescu, Al. Dima, Dezbateri critice, Ed. Eminescu, 1977, din care se desprind parcă din aura timpului
Dima, Ion Zamfirescu, Pompiliu Marcea, pp.62-67). Lucrarea care însă îi va aduce o chipuri remarcabile ale oamenilor de cultură
recunoaștere academică în cel mai înalt sens care au participat la evenimentele culturale ale
al termenului este manuscrisul descoperit Olteniei, Florea Firan devenind astfel tezauri-
de Florea Firan la Roma și publicat sub titlul

Carte de înțelepciune latină/Illustrium poe-
tarum flores. Antologie de Ioan Inocențiu
Micu-Klein. Ediție și Studiu introductiv de
Florea Firan (Ed. Științifică, 1992). Pentru
acest demers excepțional, de recuperare a
unui manuscris fundamental pentru cultura
universală și a-l pune în circulație însoțit
de un studiu analitic, Florea Firan a primit
Premiul B. P.-Hasdeu al Academiei Române
Victor Voicu, Gh. Păun, Cezar Avram, Emilian Ștefârță (1994). Și, pentru că suntem la momentul Florea Firan, Dumitru Radu Popa, Gheorghe Păun

Zigu Ornea, Liviu Călin, Constantin Cuble- consemnării recunoașterii publice a valorii zatorul unei istorii literare în imagini, pe care
șan, Ovidiu Ghidirmic, Gabriel Coșoveanu, contribuției sale la istoria și critica literară, o așază în firescul parcurs al vieții sale trăită
Constantin M. Popa ș.a., de referințe critice, amintim doar alte două distincții: Ordinul printre marile personalități. Pentru că o altă
interviuri și laudatio la diferite momente ani- Ziariștilor Clasa I (Aur) acordat de Uniunea calitate a scriitorului și managerului cultural
versare. Dar, așa cum ne-am așteptat, secțiunea Ziariștilor Profesioniști și Premiul Omnia, Florea Firan este de a cataliza în jurul său, ca
Remember aduce în imagini din fototeca per- pentru întreaga activitate științifică, acordat un magnet, pe aceia care scriu istoria de-o clipă
sonală instantanee cu personalități la marile de Uniunea Scriitorilor, Filiala Craiova (2005). devenită eternitate. Iar Florea Firan a fost ini-
evenimente literare ale perioadei pe care auto- Este o recunoaștere în două domenii ale cul- țiatorul evenimentelor și cronicarul vremii în
rul a traversat-o. turii: în cel al istoriei și criticii literare și în cel cea mai pură înțelegere a termenului.
Teza de doctorat, coordonată de prof. univ. al presei culturale. Și istoria culturală a Cra- Nimic nu este întâmplător în această viață.
dr. Ovidiu Papadima, Presa literară craioveană iovei are pagini notabile semnate de Florea O dovedește și contextul lansării volumului
(1838-1975), publicată în 1976, va rămâne Firan: cu aceeași dăruire pentru actul cultu- aniversar. Amintim două imagini memorabile:
cartea de referință pentru această temă în ral de anvergură, va contribui prin demersuri consemnarea aflată în secțiunea Biobibliografie
istoria presei românești. Într-o cronică amplă personale la inițierea Festivalului și Concur- și mărturia unui mare scriitor, martor al acestui
în România literară, la rubrica Breviar (1977, sului Național de Folclor Maria Tănase, fiind moment important pentru istoria Uniunii de
nr. 20, p. 15), Șerban Cioculescu sublinia com- recunoscut drept întemeietorul festivalului creație și a scriitorului. La 16 dec. 1976 Florea
plexitatea lucrării și acribia documentării în (mai 1969) și la fondarea Teatrului de Ope- Firan devine membru al Uniunii Scriitorilor
buna intenție de a oferi o perspec- din România, având recomandările
tivă cumulativă a unui fenomen acad. Eugen Jebeleanu și Mihnea
cultural, deloc provincial, cum s-a Gheorghiu. Sub forma epistolară, D.
dovedit a fi presa literară craio- R. Popescu consemnează: «Am fost
veană: «Am apreciat seriozitatea în de față, în Sala oglinzilor [a USR],
spiritul căreia Florea Firan încearcă când poetul Eugen Jebeleanu l-a
să mențină echilibrul între tradiție propus pe craioveanul Florea Firan
și inovație, relevând totodată că încă să fie primit în Uniunea Scriitorilor.
din anii 1927-1928 lupta împotriva Marele Zaharia Stancu, neîntrecutul
modernismului devenise anacro- președinte al Uniunii Scriitorilor, a
nică (după acea dată, cu atât mai spus da. Validarea unei candidaturi
mult!)». Cronica însă se deschide venea printr-un simplu da rostit de
cu aprecierea memorabilă asupra scriitorii prezenți în teribila odaie
volumului care va fi «cartea de cu oglinzi».
suflet» a autorului: «După remar- După 41 de ani, în Sala oglin-
cabila lucrare bio-bibliografică De zilor, dar a Muzeului de Artă din
la Macedonski la Arghezi, cuprinzând tota- retă din Craiova (1972), astăzi Opera Română Craiova, în cadrul manifestării de prestigiu
litatea scriitorilor de origine sau de așezare Craiova. Iar contribuțiile sale de istorie cul- academic și de tradiție culturală, Colocviile
oltenească (1975), profesorul Florea Firan ne turală în volume, rod al cercetării științifice, Scrisul Românesc 2017 cu tema Intelectualii,
dă în aceeași editură o privire istorică despre sunt fundamentale pentru istoria culturală a Puterea și Tehnologia, avea să fie lansat volu-
Presa literară craioveană (1838-1975) (...)». Olteniei: Istoria Teatrului Național din Craiova mul aniversar Liniștea și neliniștea drumului.
Într-o frază de debut de cronică, cunoscutul (coord. și autor al cap. I, III, IV, VII), Istoria Florea Firan – 80. O carte despre o viață, o
critic literar surprinde cu limpezimea spirite- Craiovei (coord. și autor la partea culturală), carte despre cărți fundamentale ale culturii
lor elevate ierarhizarea valorică și perspectiva istoria instituțiilor culturale pe care le slujește române scrise de Florea Firan, o perspectivă
de interpretare drept fundamentele celor două și astăzi, editura și revista cu titlu omonim stereoscopică a culturii române prin voci
volume de istorie literară. Scrisul Românesc au monografii realizate de emblematice, o carte care explicitează
Criticii vremii au consemnat cel puțin două Florea Firan: Destinul unei reviste. «Ramuri», și neliniștea drumului. ” liniștea →

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 11 (171) ♦ noiembrie 2017 21
culturale

→ Freamătul vieții. Incursiuni în literatura și cultura contemporane GALA PREMIILOR
(debut editorial – eseu), de Oana Băluică despre care au vorbit Cătălin „Scrisul Românesc” – 2016
Ghiță și Mihai Ene. și de debut în volum – 2017

Cătălin Ghiță: „Cartea ce se lansează este, cred, piatra unghiulară Au fost decernate: Premiul „Şerban Cioculescu“
a unei opere pe care o prevăd deja articulată în parametrii seriozității, Diplomă de excelență: – Emanuel D. FLORESCU pentru
erudiției și simțului estetic. vol. Destin suicidar de artist genial
– Victor VOICU, pentru contribuţii
Rod al unei experiențe acumulate treptat și cu răbdare benedictină, remarcabile în domeniul ştiinţelor
cartea adună între paginile sale dense atât o sumă de cronici literare ale medicale şi dezvoltarea învăţămân-
autoarei (în fapt, microeseuri docte, cu mult peste nivelul celor ce se tului medical craiovean
publică, îndeobște, în presa literară de la noi), cât, mai ales, câteva dintre
studiile deja selectate a fi prezentate la varii conferințe științifice din țară
și din străinătate. Adaptate cu grijă pentru un public-țintă profesionist,
dar nu neapărat specialist în domeniile investigate, lucrările care intră
în componența volumului se caracterizează, fără excepție, prin versa-
tilitate, flexibilitate analitică și certă alonjă sintetică. Pentru că spațiul – Gheorghe PĂUN, pentru acti- Premiul de debut în volum pe
restrâns nu-mi permite să zăbovesc asupra materiei, trebuie să precizez, vitatea prodigioasă în domeniul 2017 „Al. Macedonski – Prima
totuși, că exemplare mi se par două: Imaginea prostituatei în literatura ştiinţific şi literar verba”, la secţiunea Eseu, a fost acor-
contemporană: între alegere și condiționare socio-culturală, axată asupra dat tânărului Alexandru OPRESCU
tipologiei amantei plătite, așa cum transpare aceasta din trei romane
capitale, semnate de Mario Vargas Llosa, de Gabriel García Márquez și de
Sarah Waters, respectiv O voce feministă a literaturii nigeriene, consacrată
apologiei feminismului coagulate în două dintre romanele excepționalei
prozatoare contemporane Chimamanda Ngozi Adichie, aspect cu atât
mai relevant cu cât, recent, în Africa (și nu numai acolo), s-a înregistrat
un adevărat asalt falocratic din partea extremismului islamist.
Dacă va continua să citească vorace și să scrie cu aplombul pe care pentru volumul în manuscris Prima
l-a demonstrat în ultimii ani, Oana Băluică are toate șansele să devină – Dumitru Radu POPESCU, pentru linie. La secţiunea Poezie, tinerei
unul dintre liderii de opinie ai generației sale.” colaborarea remarcabilă cu piese de Tania-Eugenia NIȚĂ, pentru volu-
teatru şi eseuri în seria nouă a revistei mul în manuscris Stele.

Premiile constau în tipărirea
„Scrisul Românesc” manuscrisului şi lansarea volumu-
Premiul „Tudor Arghezi“/ lui la ediţia următoare a Colocviilor

Opera OMNIA Scrisul Românesc.
– George SORESCU, pentru întrea­
g­ a activitate literară şi ştiinţifică

Mihai Ene, Cătălin Ghiță, Gabriela Rusu-Păsărin, Premiul „Petre Pandrea“ Cei doi concurenți au fost prezen-
Florea Firan, George Sorescu, Dumitru Radu Popa – Dumitru Radu POPA, pentru tați de Ioan Lascu și Mihai Duțescu.
ese­uri­publicate în revista „Scrisul
Mihai Ene: „Oana Băluică este una dintre tinerele cercetătoare de mare Românesc”, rubricaDin partea cealaltă Ioan Lascu – „Criticul tânăr
perspectivă din domeniul literaturii şi al studiilor culturale. Având o gamă – pasiune și competență: Dintre
vastă de lecturi din zonele ştiinţelor umaniste – literatură, filosofie, istorie, Premiul „Corneliu Baba“ manuscrisele trimise pentru con-
sociologie, teoria artei etc. – Oana Băluică intră astfel pe teritoriul interpre- – Emilian ŞTEFÂRŢĂ pentru pro- cursul de debut în volum anul
tării cu arme eficiente, variate şi pe care le mânuieşte cu precizie şi fineţe. movarea artei româneşti acesta a fost ales de juriu (Gabriel
Coșoveanu – președinte, Florea
Volumul său de debut este publicat ca rezultat al concursului de Premiul „Gib I. Mihăescu“ Firan, Ioan Lascu, Mihai Duțescu)
manuscrise Al. Macedonski – Prima verba, ediţia 2016, organizat de – Michelle MAZEL, pentru romanul cel intitulat Prima linie, semnat de
Scrisul Românesc. Intitulat sugestiv Freamătul vieţii. Incursiuni în lite- Un pact cu diavolul Alexa­ndru Oprescu. Spre deose-
ratura şi cultura contemporane, acesta ne propune o radiografie a unor bire de alți ani, când preferate au
importante apariţii contemporane ale unor scriitori de primă mărime, fost îndeosebi volume de poezie, în
atât români, cât şi străini, care au intrat la un moment dat sau care se 2017 a fost desemnat câștigător și un
află în permanenţă în vizorul autoarei. Cartea cuprinde, de altfel, cel manuscris de critică literară și ese-
puţin două tipuri de texte – primele, cele mai numeroase, fiind nişte istică. Autorul, Alexand­ ru Oprescu,
cronici mai elaborate, cu referinţe şi prelungiri teoretice care de obicei este un tânăr și pasionat traducător
lipsesc din abordările revuistice, şi celelalte, mai puţine, cu structură de limbă engleză. Drept urmare
de studiu, prezentate în diverse ocazii şi recalibrate pentru cartea de volumul desemnat câștigător în acest
faţă. Un loc special îl ocupă studiul Imaginea prostituatei în literatura an este, pentru Alexandru Oprescu,
contemporană: între alegere și condiționare socio-culturală. un debut absolut doar în domeniul
literaturii originale, pentru sim-
Aceste texte au apărut, în majoritatea lor, în reviste precum Scrisul plul motiv că el s-a bucurat deja de
Românesc sau Contemporanul, dar şi în volumele colective ale confe- publicarea a două cărți traduse din
rinţelor la care au fost prezentate. limba engleză, una fiind semnată de
Andrei Codrescu, scriitor cunoscut
Bogată, variată, bine echilibrată şi eclatantă pe alocuri, cartea de în întreaga lume și colaborator de
debut a Oanei Băluică reprezintă mai mult decât o colecţie de texte vază al revistei „Scrisul Românesc”.
bine scrise şi care o caracterizează destul de bine pe autoare, trasându-i
deja punctele de interes şi metodele preferate, şi anume o promisiune
pentru cărţile ce vor veni, şi pe care le aşteptăm încă din momentul
debutului său matur şi curajos.”

22 Nr. 11 (171) ♦ noiembrie 2017 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

Copilăria s-a dus, însă/ Zbuciumul adolescen-
ţei trăieşte!/ Ea nu este efemeră./ Ea nu este
mereu caldă./ Însă este mereu adevărată…»

Dacă va ști să renunțe la locurile comune
care apar uneori în aceste poezii, autoarea
poate realiza versuri notabile și noi îi urăm
mult succes!”

Angajamentul critic al lui Alexandru Oprescu se vădește chiar din Despre cartea premiată Un pact cu dia-
titlu, Prima linie trădând deja un spirit analitic-critic viu, pătrunzător, volul, de Michelle Mazel, a vorbit Alexandru
Oprescu, traducătorul manuscrisului, autoarea
atent la apariții în proză, poezie și eseistică de ultimă oră din litera- neputând participa a trimis următorul mesaj: Mihai Duțescu

tura română și mai cu seamă din literaturile de limbă engleză. Dacă „Stimate Domnule Profesor Firan,  stimată audienţă,
Alexandru Oprescu s-a implicat în traducerea unei cărți a cărei limbă Mă simt onorată și emoționată de hotărârea juriului de a-mi decerna
originală este franceza, el a apelat tot la o versiune în engleză, dar Premiul Scrisul Românesc pe anul 2016 pentru romanul Un pact cu
această abordare este o excepție în activitatea lui, traducătorul știind diavolul. Regret foarte tare că nu am putut fi prezentă azi între prietenii
bine că o sursă secundă nu este acceptabilă în opera de traducere. mei în Sala Oglinzilor a Muzeului de Artă din Craiova – oraș de care
Volumul manuscris ce va constitui îmi amintesc cu drag – pentru a primi premiul;  Și ţin să mulţumesc
debutul literar propriu-zis al lui Alexandru din tot sufletul, tuturor celor ce au realizat acest frumos eveniment.
Oprescu este alcătuit din trei secțiuni: Scrii- În primul rând vreau să mulţumesc din inimă bunei mele prietene
tori români, Scriitori străini și Eseuri. În mod Carmen Firan, prima persoană care a făcut
oarecum surprinzător, cel mai cuprinzător cunoștinţă cu manuscrisul meu în limba franceză
este capitolul al II-lea, fapt ușor de înțeles și pentru că i-a plăcut atât de mult, l-a convins
însă, având în vedere specializarea autorului pe tatăl ei   prof. Florea Firan,   să-l publice.
în literaturi pe terenul cărora se manifestă Mulţumesc de asemeni talentatului traducător
scriitori anglofoni. Cât despre autorii români, Alexandru Oprescu, cât și Scrisului Românesc
din Craiova și din țară, ei aparțin în majo- pentru această minunată performanţă.
ritate celor mai tinere generații literare. Cea Nu vă voi divulga care e pactul cu diavolul,
mai mare parte din articolele și cronicile din pentru asta va trebui să citiţi cartea. Totuși vă voi
Ioan Lascu cuprinsul volumului au fost publicate în men- spune că aceasta este o poveste tare cu mari pasiuni

sualul „Scrisul Românesc” al cărui redactor și colaborator asiduu este și tragedii ale unor familii dezmembrate în vechea
Alexandru Oprescu. El se afirmă mai întâi în delicatul și, de ce nu?, ingra- Europă agonizantă. O poveste care începe în 1890 într-un oraș transil-
tul sector al criticii de întâmpinare, unde cronicarul are nevoie de intuiție vănean adormit și merge pe urmele unui ne-erou din Oradea la Viena,
critică, de spirit selectiv și de o cunoaștere operativă, din mers, a autorilor Budapesta și Paris prin două războaie mondiale. Deși cartea este întâi de
abordați. Este de remarcat limbajul critic riguros, spiritul obiectiv etalat toate un roman, aproape un suspans, ea reflectă tulburările din Transil-
în demersurile critice, unghiul de abordare prin raportare la ceea ce este vania – ca și cele din România și Ungaria în timpul acelor ani furtunoși.
nou și chiar judecățile de valoare emise în aprecierea unora dintre cărțile Și dacă am ales orașul Oradea ca miez al acestei povești este pentru
analizate. Înclinația spre sinteză dar și spre atitudini originale, inteligent că mama mea s-a născut în Oradea în 1915 și de acolo bunicii mei au
asumate, este vizibilă mai cu seamă în eseurile ce încheie volumul. fost trimiși la Auschwitz în 1944, împreună cu toţi evreii orașului. Deși
Alexandru Oprescu este o promisiune de certă valoare și atitudine acești oameni buni nu seamănă cu eroii mei cartea este un omagiu
a criticii tinere din Craiova și din țară.” tardiv memoriei lor. Premiul pe care-l primesc astăzi aparţine de ase-
meni și lor.” Michelle Mazel
Mihai Duțescu: „Premiul de Debut „Al. Macedon- În finalul Colocviilor a
ski-Prima verba”, secțiunea Poezie, organizat anual de avut loc un moment muzical
Revista Scrisul Românesc, a fost acordat de juriu tinerei de excepție susținut de Cvar-
Tania-Eugenia Niță, elevă în clasa a XII-a la Colegiul
Național „Elena Cuza” din Craiova. tetul „Prelude” al Filarmonicii
„Oltenia” din Craiova alcătuit
Ciclul de poezii intitulat Stele, cu care tânăra con- din instrumentiștii – Dan
curentă Tania-Eugenia NIȚĂ s-a prezentat la concurs, Predoi, Iuliana Predoi, Raluca
dovedește lecturi aprofundate, maturitate în abordarea Pesclevei, Titu Curteanu – care
unor teme de interes, ca adolescența și trecerea timpu- a interpretat cu virtuozitate
lui, știința compoziției lirice. din A. Dvořák, J. Brahms, G.
Bizet, G. Verdi etc. Red.
Iată o mostră din poezia cu titlul Mereu: «Dar ai grijă!

Teatru Scrisul Românesc Nr. 11 (171) ♦ noiembrie 2017 23

În fiecare toamnă, teatrul devine „regele” Ion Teatru
neîncoronat al artei spectacolului prin marile
festivaluri de la București, Oradea, Cluj-Na- Festivaluri și premii PARHON
poca, Arad, Timișoara, Brăila, Galați sau Piatra în Casa Thaliei
Neamț, slujit și omagiat prin nu puține creații
menite a genera o empatie magică, mentală Printre surprizele greu de uitat, evoluția Andei laureați, reprezentația gazdelor cu Somnambu-
și emoțională între scenă și public. Iată doar Saltelechi în Pe jumătate cântec (text și regie de lism (Premiul pentru cel mai bun spectacol),
câteva performanțe cu care ne-am întâlnit la Crista Bilciu), un emoționant recital tragicomic Visul unei nopți de vară, de W. Shakespe-
două dintre aceste sărbători ale teatrului. oferit sub egida „Teatrul de foc” din București, și are în regia lui Cristian Pepino, de la Teatrul
Irina Naum, protagonista specta- „Țăndărică” (Premiul juriului)
O longevitate respectabilă colului tulcean cu Oleanna, două și musicalul Heartbeat, de Kim
creații încununate ex-aequo cu Doo Hwan, prezentat de o com-
La cea de-a XXIII-a ediție (!) a Festivalului Premiul pentru cea mai bună panie din Seul, Coreea de Sud
de Teatru Scurt de la Oradea, am putut aplauda actriță. Integrat în cea de-a V-a (Premiul special al juriului). Pre-
câteva reprezentații de bună calitate, cum au fost ediție a Festivalului Internațional miul pentru cel mai bun regizor
Cafeneaua Pirandello, în regia lui Mihai Măniu- de Teatru de la Oradea, marato- i-a revenit tânărului și foarte
țiu, prezentată de Teatrul „Regina Maria”, gazda nul dedicat piesei scurte a fost talentatului Andrei Măjeri crea-
și organizatorul acestei manifestări (Premiul onorat prin lansarea volumelor torul discursului artistic intitulat
pentru cel mai bun spectacol), Orașul nostru, omagiale Ciulei acasă și în lume, Exploziv, de Elise Wilk, spectacol
după textul lui Thornton Wilder, în regia lui ediție îngrijită de Florica Ichim și realizat de Teatrul Național din
Cristian Ban (Premiul pentru cel mai bun regi- Anca Mocanu, și Alexandru Toci- Craiova și prezentat cu succes
zor) și întruparea trupei Teatrului Clasic „Ioan Scenă din Exploziv
Slavici” din Arad, Somnambulism, de Iaroslava
Pulinovici, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu, lescu se povestește, de Florica Ichim, apărute la și în ediția trecută a Festivalului Național de
de la Teatrul „Nottara”, cu Ion Grosu în rolul Fundația culturală „Camil Petrescu”, și Teatrul: Teatru. Și în acest festival, arta actorului ne-a
intrigă și iubire, reunind cronicile reputatului prilejuit nu puține satisfacții estetice, așa cum
Scenă din Cafeneaua Pirandello critic Elisabeta Pop. Festivalul s-a încheiat și el au fost acelea datorate laureaților Anda Sal-
printr-un recital cu valoare de omagiu, sub titlul telechi, premiată și în festivalul de la Oradea
principal, distins cu Premiul pentru cel mai bun Bérenger, după Ucigaș fără simbrie, de Eugène și prezentă anul acesta în FNT cu recitalul Pe
actor, Oleana, de David Mamet, în regia lui Vlad Ionesco, în interpretarea memorabilă a omului jumătate cântec, și Alex Călin, protagonistul din
Cristache, prezentat de Teatrul „Jean Bart” din de teatru Emil Boroghină, directorul Festiva- Fluturii sunt liberi, de Leonard Gershe, la Tea-
Tulcea, dar și unele spectacole hors concours, lului Internațional „Shakespeare” de la Craiova. trul „Excelsior”, regizat de Erwin Șimșensohn,
în asprul demers al Teatrului Municipal din cărora le-au revenit Premiile dedicate celor mai
Baia Mare cu Edmond, după David Mamet, în Record la teatrul… fără bulină roșie buni interpreți ai rolurilor principale, în vreme
regia lui Andrei Dinu, Soldatul de ciocolată sau ce Mihaela Teleoacă și Constantin Cojocaru au
Armele și omul, de G. B. Show, în regia lui Andrei Eliberat de stresanta „bulină roșie”, după primit și ei Premiile ce au încununat creațiile în
o îndelungată și istovitoare „luptă la baio- roluri secundare din Kimberly, de David Lind-
keanosȘerban, datorat Teatrului „Odeon” și altele. netă”, Teatrul „Nottara”, puternic sponsorizat say-Almin, în regia Andreei Vulpe, de la Teatrul
de Primărița Capitalei, a dat la iveală cea de-a de Comedie, și, respectiv, Leonce și Lena, de
Revista Familia (nr. 7–8/ 2017) se deschide cu V-a ediție a manifestării cu titlul „Fest(in) pe Georg Büchner, montat de Vlad Cristache la
un editorial socio-cultural semnat de Traian Ștef bulevard”, sub genericul „Criza pubertății, criza teatrul brăilean „Maria Filotti”.
– Adormirea românilor, continuând cu un adolescenței”, cuprinzând sub semnul unui
articol publicat de Alexandru Seres, intitulat veritabil record de nu mai puțin de 39 de repre- În numărul viitor, despre câteva întâlniri
Premii și glorie la Paris, ce urmărește reacția zentații din opt țări de pe trei continente, patru fabuloase cu arta de cea mai bună calitate, pe
lui Emil Cioran cu privire la premiile literare, colocvii, lansări de cărți, expoziții etc. Printre scena Festivalului Național de Teatru. ■
autorul notând, de exemplu, că „Cioran făcea
distincție între succesul personal (gloria de Popescu Brădiceni, Iulian Ciocan, Dan Ciupureanu Ishiguro, iar Robert Șerban realizează un interviu
scriitor) și succesul de librărie al cărților etc. Vasile Muscă publică un eseu intitulat Condiția cu scriitorul Constantin Abăluță, în care abor-
sale”. Marius Miheț semnează un articol modernității – centrul și marginea, centrat pe filo- dează teme precum metamorfozele propriului
dedicat scriitorului Augustin Buzura, despre care sofia lui Heidegger, iar Blaga Mihoc semnează o scris, poezia contemporană, literatura tânără, și
afirmă că, în spirit foucauldian, „s-a remarcat prin cronică a volumului O zi în Roma antică, de Alberto se încheie cu un decalog imaginat de poet pentru
forța de-a pune în circulație «rostirea interzisă»”, Angela. Un eseu foarte interesant este cel publicat cei care visează să ajungă scriitori. Ancheta din
în timp ce Florin Ardelean realizează o cronică la această lună pornește de la întrebarea În ce film
volumul lui Matei Călinescu, Un altfel de jurnal. de Horia Al. Căbuți, intitulat Un radio v-ar fi plăcut să jucați rolul principal?, iar, prin-
Ieșirea din timp. La rubrica dedicată poeziei vom necunoscut, pe marginea volumului lui tre respondenți se numără Monica Pillat, Roxana
întâlni nume precum Daniel Dumitrașcu, Vlad David Eagleman, Incognito. Viețile secrete Patraș, Ioan T. Morar etc. Alexandru Budac rea-
Mușat, Vasile Mic, Raul Bribete, Eleanor Mircea ale creierului, iar teatrul lui Robert Wilson lizează o cronică a romanului recent publicat de
etc., iar la cea consacrată prozei putem lectura frag- este analizat de Maria Hulber, aducând în Alexandru Done, Down Shifting, câștigător al
mente semnate de Marian Ilea, Horia Blidaru, Ion prim-plan și conferința pe care regizorul a concursului de debut organizat de editura
susținut-o de curând la Sibiu. Polirom, iar Vasile Popovici semnalează
apariția ediției de Opere a lui Ștefan Aug.
Revista Orizont (nr. 10/ Doinaș. Romanul lui Daniel Vighi, Mort în
2017) ne propune un generic insolit, Patagonia, este analizat de Alexandru Ora-
intitulat Învățăturile lui Titu Maiorescu, vițan, care afirmă că „acesta pare a avea și o
Magister Artis, către urmașii săi din miză strict literară, în contra postmodernită-
Epoca Facebook, comemorând un veac ții sale fățișe: întoarcerea la Marea Narațiune,
de la moartea celebrului critic și om la plăcerea textului și la farmecul jocurilor literare”.
de cultură; în acest context, Cornel Despre noul volum publicat de Eugen Simion –
Ungureanu publică articolul intitulat De la Titu Ion Creangă. Cruzimile unui moralist jovial – scrie
Maiorescu, către Banat. Cristina Băniceru scrie un Alexandru Ruja
articol despre opera scriitorului care a primit în Red.
acest an Premiul Nobel pentru literatură, Kazuo

24 Nr. 11 (171) ♦ noiembrie 2017 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Emilian ȘTEFÂRȚĂ

CASE BOIEREȘTI,
documentar fotografic tragic al unui univers dispărut

„Arhitectura Boierească din Oltenia”, expoziție deschisă în această toamnă la Muzeul de Artă din Craiova în cadrul Proiectului
„Monumente pierdute” inițiat de artistul-fotograf Dragoș Andreescu care cuprinde peste 70 de clădiri de patrimoniu, toate din zona Olteniei.

Fotograful scris cu majusculă nu este cel exemple ale unui com-
care apasă mecanic pe declanșatorul portament neglijent, avem
aparatului de luat vederi, nu este nici cel dovada unui holocaust
ce este încredințat că totul stă în numărul la scară istorică, avem
de pixeli ori în performanța accesoriilor, dovada cum un popor a
ci este cel care descoperă în locul nostru trebuit să plătească scump
lumea pe lângă care noi trecem prea grăbiți, după fiecare tentativă de a
prea indiferenți, ori doar nepregătiți pentru se racorda cu occidentul,
a o înțelege și altfel decât superficial, sumar cu Europa civilizată. Ni se
ori schematic. sortise, parese, să existăm
Dragoș Andreescu este un împătimit al doar în marasmul inert
fotografiei, patima lui se revarsă asupra-ne și arhaic nedesprinși,
într-un diluviu de întuneric. Fotografiile lui niciodată complet, din
sunt un cumul de umbre, o sumă de griuri paleoistorie, tentativele
desprinse dintr-un întuneric consistent de vest-europenizare fiind Cula Tudor Vladimirescu, Dudești, jud. Mehedinți, 1800

mustind de sensuri, din ele erup sfâșietor drastic sancționate, generații întregi trebu- coșmaruri, nu te poți trezi cu ele în minte
ind să dispară fără drept dacă vrei să ai putere să o iei de la capăt.
la recurs. Astfel de fotografii sunt mărturia unor
Au dispărut brutal răni de neșters practicate pe trupul unui
sub paloșul otoman, sub popor. Avem nevoie de ele pentru a nu uită,
gârbaciul țarist, în tem- pentru că cine uită greșelile istoriei riscă să
nițe comuniste sau în le repete.
varianta actuală, consi- Chiar dacă aceste edificii vor sfârși prin
derată soft, a disoluției a se dezintegra în cele din urmă ne vor
prin absorbție de către rămâne aceste fotografii, palida consolare
vest a generații întregi a unei memorii pierdute.
din ce a avut mai viguros, Avem nevoie de astfel de mărturii
mai vital, ori mai perfor- pentru că altfel, prea grăbiți, prea superfici-
mant acest popor. ali ori prea indiferenți riscăm să dăm șansa
Casă boierească – Valea Stanciului, jud. Dolj Dragoș Andreescu monstruozității ce zace ascunsă în genomul

semnificații trunchiate ale unor destine fotografiază admirabil umbre, umbra
tragice. Fiecare imagine ascunde o poveste, unor case, fotografiază umbra vred-
întreaga expoziție se constituie într-o saga niciei unui neam, fotografiază
a extincției unei generații strivită de către tentativele eșuate de autolegitimare.
o istorie nemiloasă. Mai mult decât a fi un fotograf Dragoș
Nu avem doar fotografii ale unor con- Andreescu este autopsierul unor
strucții căzute în uitare, nu avem doar spectre, el disecă fantome.
Muzeul de Artă
din Craiova găzdu-
iește astăzi declarația
sfâșietor horifiantă a
unui genocid urbanis-
tic și social deopotrivă.
Sunt expuse foto-
grafii ce nu vor fi
niciodată pagina de Conacul Bebe Poenaru din comuna Malu Mare, jud. Dolj

gardă a unui cont de face- uman să reizbucnească mai hidoasă și mai
book, ce nu vor deveni de nestăvilit.
niciodată felicitări de Cră- De aceea avem nevoie de gardieni cu
ciun ori invitații de nuntă, ochiul treaz și inima curată, de aceea avem
cu astfel de imagini nu poți nevoie de câți mai mulți Dragoș Andreescu
să adormi în gând fără să care să reformuleze plastic astfel de simbo-
fii bântuit de sfâșietoare lice declarații ale drepturilor omului. ■
Conacul Dumitru Roșianu, Poiana , jud. Gorj

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 24 pag. – 5 lei 11

Serie nouă Anul XVI ScrisuRl omânesc
Nr. 11 (183) 2018 Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003

Publicată de Scrisul Românesc Fundația-Editura, recunoscută CNCS

Florea
FIRAN

Colocviile „Scrisul Românesc”, Muzeul de Artă din Craiova (foto Georgiana Oprescu) Mihai Duțescu
poet al Cetății
Capitala a fost întotdeauna
un miraj pentru personali- de secretar de redacție, când publi-
tăți din diverse domenii, mai cația era condusă de criticul Al.
Piru, proaspăt decan al Facultății
ales din cele ale literaturii, teatrului de Litere din Craiova.
sau artelor. Mihai Duțescu a rămas Ca mulți scriitori, Mihai
poet al Cetății pe care a cântat-o Duțescu a îndeplinit în paralel o
statornic peste cinci decenii. Poet, serie de funcții, între care director
prozator, dramaturg, gazetar și al Teatrului Liric din Craiova, sau
editor, cu o activitate meritorie în al Teatrului „Ion Vasilescu” din
conducerea unor instituții artistice Giurgiu, director timp de șapte
și muzeale, sau din spațiul mass-me- ani al Muzeului Oltenia din Cra-
dia, Mihai Duțescu s-a născut la iova, redactor la revista „Scrisul
10 februarie 1941 în orașul Sibiu, Românesc”, redactor-șef al revis-
unde părinții săi ‒ Dumitru și Ioana tei „Noul Literator” și refondator
Duțescu, originari din Craiova, se al Societății Scriitorilor Olteni.
aflau cu serviciul. Urmează cursu- Debutează cu versuri, în apri-
rile Școlii gimnaziale „Petrache lie 1962, în coloanele revistei
Poenaru” din Craiova (1947-1953) „Luceafărul”. Trei ani mai târziu,
și ale Liceului „Frații Buzești” revista „Ramuri” îi acordă pre-
Eseu (1953-1957). Între 1958-1963 este miul I pentru grupajul de versuri:

Poezie Cezar Avram Proză student al Facultății de Filologie, Cadențe, Pielea de Sagri, Alter ego,
Oana Băluică Universitatea din București, la Sentiment grozav (incluse apoi în
Andrei Codrescu Adrian Sângeorzan absolvire fiind repartizat ca profe- volume), iar în 1973 este premiat
Mihai Ene sor de limba și literatura română la la concursul de scenarii pentru
Bogdan Popa Mihai Firică Liceul din comuna Bârca, județul teatru scurt, organizat de Radio-
Cătălin Ghiță
Ioan Lascu Dolj, unde rămâne pentru doi ani. televiziunea Română, cu Oamenii
Mircea Pospai Din decembrie 1965 este angajat în fără adresă, spectacol prezentat la
Emilian Ștefârță redacția revistei „Ramuri”, ca redac- Televiziune în noiembrie 1974.
Ștefan Vlăduțescu tor, o perioadă deținând și funcția
Continuare în p. 2

Monica Spiridon – In memoriam: Paul Cornea p. 4
Adrian Cioroianu – Amuzament hotelier la Bruxelles...
Radu Ciuceanu – Pagini întoarse p.6 Colocviile
p.7 „Scrisul Românesc”
Dumitru Radu Popescu – Negru-Vodă și prietenul p. 8 ed. a XII-a
lui Dumnezeu
p.9 Retrospectivă
Constantin Cubleșan – Întoarcere la Eminescu

Dumitru Radu Popa – Centenar Klimt și Schiele p. 11
la Leopold Museum
pp. 15-23

Carmen Firan – Divide et Impera p. 13

2 Nr. 11 (183) ♦ noiembrie 2018 Scrisul Românesc Eseu

Continuare din p. 1 Florea FIRAN

Sumar Mihai Duțescu

Florea Firan, Mihai Duțescu – poet al poet al Cetății Scrisul Românesc
Cetății / pp. 1, 2, 3
În această perioadă colabo- Revistă de cultură
Monica Spiridon, In memoriam: rează la revista „Ramuri”
Paul Cornea / pp. 4, 5 și ziarul local „Înainte”, Fondată la Craiova, în 1927,
apoi la „Viața studențească”, de către criticul D. Tomescu.
Andrei Codrescu, Poeme / p. 5
Serie nouă, din 2003,
Adrian Cioroianu, Amuzament hotelier „Contemporanul”, „Ateneu”, întemeiată de Florea Firan

la Bruxelles, cu bere belgiană „Cronica”, „Convorbiri lite- Editată de: Fundația – Revista
și vin franțuzesc / p. 6 rare”, „România literară”, Scrisul Românesc

Radu Ciuceanu, Pagini întoarse / p. 7 „Familia”, „Orizont” cu ISSN 1583-9125
versuri și articole dedicate
Dumitru Radu Popescu, Negru-Vodă confraților săi de breaslă și Revistă înregistrată la OSIM
și prietenul lui Dumnezeu / pp. 8, 9 artiștilor plastici contempo- cu nr. 86155 din 11.04.2007
rani. În perioada de început,
Constantin Cubleșan, Întoarcerea Mihai Duțescu și Daniela Membră A.R.I.E.L.
la Eminescu / p. 9 Revistă finanţată cu sprijinul

Cătălin Ghiță, Despre umorul Crăsnaru erau poeții preferați Ministerului Culturii
incorect politic / p. 10 de liceenii craioveni. şi Identităţii Naţionale.

Dumitru Radu Popa, Centenar Klimt Mihai Duțescu face parte Redacția
și Schiele la Leopold Museum / pp. 11, 12 din categoria scriitorilor pro-
ductivi, abordează diverse genuri literare cu disponibilitate și Director:
Ștefan Vlăduțescu, Sorina Popescu: dezinvoltură. Lecturile sale sunt solide, trăiește pentru a acu- Florea FIRAN
Cum să salvezi două eșecuri / p. 12 mula în vederea creației care, și ea, este o decupare din real, în Secretar general de redacție:
ipostaze de viață autentică filtrată estetic și sentimental. Deși Gabriel COȘOVEANU
Carmen Firan, Divide et Impera / p. 13 Colegiul redacțional:
Adrian CIOROIANU
Adrian Sângeorzan, Chipul sufletelor / p. 14 debutul editorial s-a produs în 1967 cu teatru (Când dă liliacul Andrei CODRESCU
în floare), Mihai Duțescu rămâne structural poet. Primul său Eugen NEGRICI
Red., Colocviile Scrisul Românesc / pp. 15, 23 volum de versuri, Noaptea nunții (EPL, 1969), anunță un lirism Nicolae PANEA
Gheorghe PĂUN
Ioan Lascu, „Scrisul Românesc 90 de ani delicat, o expresie proaspătă, o reconsiderare originală a forței Dumitru Radu POPA
de la întemeiere” / p. 16 cuvântului, o construcție de avangardă prin care sunt sondate Dumitru Radu POPESCU
Monica SPIRIDON
Cezar Avram, „Iuliu Maniu. Făuritor al trăiri irepetabile ale unui eu neliniștit, de multe ori capricios. Nu Emilian ȘTEFÂRȚĂ
marii uniri și tragicul său sfârșit” / p. 17 este vorba de un stil ermetic ori de o aventură a limbajului. O Redactori:
anume bravură a tonalității este mai degrabă umbra unei timidi- Mihai ENE
Mihai Firică, „Aproape un secol de dinastie. tăți excesive, a unei maxime sensibilități care încearcă o defulare Dan IONESCU
Povestea monarhiei române de ieri, în manieră suprarealistă: „vreau numai cuvintele/ cuvinte simple/ Alexandru OPRESCU
pentru tineri de azi și de mâine” / p. 18 Ion PARHON
nefăcute de oameni/ neauzite de nimeni/ nevăzute/ și neștiute”. Lucian-Florin ROGNEANU
Florea Firan, „Amintiri despre Eminescu” / p. 19 (Unde sunt cuvintele simple). De altfel, următorul volum, Scri- Redactori asociați:
Florentina ANGHEL
Mihai Ene, Poezia de nisip / p. 20 sori de dragoste (Ed. Eminescu, 1971), unde saltul valoric este Oana BĂLUICĂ
evident, denotă o conștientă detașare de sugestia imediată a ros- Mihai DUȚESCU
Mircea Pospai, „Ținere de minte” / p. 21 tirii. Poemele programatice deconspiră un spirit nealterat, care Răzvan HOTĂRANU
Gabriela RUSU-PĂSĂRIN
Oana Băluică, „Ev@ cumintea crede în ideal și în funcția de modelare emoțională a poeziei.
pământului.ro” / p. 22 În ciclul ce dă titlul volumului, poemele scrise în vers liber sau

Bogdan Popa, Poezii / p. 23 clasic continuă tema și tonalitatea elegiacă din primul volum:
„Canarul meu fruct
Emilian Ștefârță, Cine este Florin Mitroi / p. 24 galben/ desen încins/

țipă de singurătate/ și Corectură:
tu pe fundul camerei/ Claudia MILOICOVICI

Abonamente cu mască de somn Tehnoredactare computerizată:
pe figură/ bule de Georgiana OPRESCU
la Scrisul Românesc aer ridici/[...] lângă
scheletele lucruri- Redacția și Administrația: Craiova,
Abonați-vă la revista „Scrisul Românesc“ și veți avea
un prieten apropiat. Abonamentele se fac prin rețeaua lor/ lângă epavele Str. Constantin Brâncuși, nr. 24
proprie și Poșta Română, se pot achita și la sediul revistei marilor fotolii/ și ale Tel./Fax: 0722753922; 0251/413.763
cărților roase.” Eugen E-mail: [email protected]
sau în contul: RO 03BRDE170SV21564261700, Barbu îl include în Web: www.revistascrisulromanesc.ro
Agenția Mihai Viteazul, Craiova. O istorie polemică și Cont: RO03BRDE170SV21564261700
BRDE Agenția Mihai Viteazul, Craiova
Costul unui abonament anual cu taxele incluse este de 80 lei.
Pentru abonații din străinătate este de 140 $ sau de 125 € .
Informații primiți la tel.: 0722.75.39.22; Fax. 0251.413.763

antologică a literatu- Abonamentele se pot face la sediul
rii române... (1975), redacției, adresa: Constantin Brâncuși,
subliniind că „Mihai
Duțescu pare un liric nr. 24, Craiova, județul Dolj
potolit, fără tendințe sau [email protected].
de epatare, cultivând
Responsabilitatea opiniilor exprimate
aparține integral autorilor.
poemul ușor melan- Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
colic, cu noblețe.
Mihai Duțescu și Florea Firan (2013) Tiparul: Tipografia PRINTEX Craiova,
→ str. Electroputere, nr. 21, tel. 0251 580431

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (183) ♦ noiembrie 2018 3

→ Există în tot acest volum al său cu titlul sau Tablou flamand: „Cu epice de efect pe o acțiune
Scrisori de dragoste o cantabilitate ce devine tot fiecare respirație/ mai antrenantă, desprinsă din-
mai rară în ultima vreme în volumele apărute puțin aer sub clopotul tr-un „cotidian cenușiu, fără
ca grindina în rafturile librăriilor...” relief ”, dar rezolvată în uni-
de sticlă/ pasărea cade versul ficțiunii.
Treptat, registrul liric se diversifică, face loc împușcată/ frunza se face
unor teme esențiale tratate original, dintre care neagră/ mâna mea obo- Mai realizat din punct
senzația morții, oniricul în poemul de dragoste, sește ușor// altfel totul e de vedere al tehnicii stilis-
reîntruparea lumii pe o retină sensibilă, într-o bine/ răsare piatra/ apune tice și al savoarei narațiunii,
viziune personală, cum se întâmplă în Dulcea floarea/ vulturii zâmbesc/ romanul Viața personală
pierdere, volum apărut în 1974. Cele două și trec anotimpurile/ ca o (Ed. Scrisul Românesc,
cicluri ale cărții − Toamnă de dragoste și Atica turmă de capre/ ce-și duc 1981) este privirea ironică a
− grupează poeme erotice în care neobișnuitul, ciobanii/ morți în spate.” unui destin de excepție care
insolitul nu mai sunt căutate cu insistență. În Egal cu sine însuși, înțelege, de-a lungul unor
timp ce versurile au un aranjament și muzica- poetul revine, în volu- experiențe trăite cu patimă,
litate de structură clasică, se modernizează felul mul Muzeul de ceară că nemurirea îi este refu-
de a trăi poetic sensibilitatea: „Nu te gândi prea (Ed. Eminescu, 1983), zată. Martin Cabala, eroul
mult ca să răspunzi/ Viermii doboară stele, nu-i asupra reconstituirii central al romanului, artist
auzi?/ Mai e o clipă doar și mă-nfioară/ mătasea aproa­pe cinematografice fotograf de renume, ignoră
grea a hainelor de seară. În Atica, unele versuri a fragmentelor de viață conștient gloria, urmărit de
sunt concepute ca Ars poetica: Pustiul începe la desprinse cu încetinitorul un trecut mai mult inven-
umbra copacului, Obiectele mă trișează, Regretăm dintr-o memorie obsesivă care dilată experi- tat de jocul exploziv al imaginației, încearcă
o fotografie iubită etc. Viața a doua/ ca o pedeapsă ențele până la ștergerea contururilor, păstrând indiferența, detașarea, plictisul, dezabuzarea,
însemnând/ neputință și neajungere la timp”. doar aerul de „dulce pierdere”, parfumul strivit dar rămâne un mare îndrăgostit de clipa cea
Erosul este o temă predilectă în lirica lui al marii „treceri” . În aceeași manieră sunt com- mai frumoasă, asemenea unei fotografii unice,
Mihai Duțescu și uneori atinge profunzimi puse și volumele Autoportret (1985), Un om, adică aceea pe care încă nu a făcut-o. Alune-
tragice, confundându-se cu stări esențiale într-o zi (1987), Zborul săgeții (1988), Samu- carea planurilor, nu doar temporale, ci și în
– moartea prin frumos, arta purificată, zba- raiul (2005, Premiul „Marin Sorescu” acordat alăturarea aproape confundabilă real-imaginar,
terea și frământarea întru creație. Volumul de „Scrisul Românesc”) și Poeme decadente revine ca modalitate epică și în romanul Izgoni-
Imnuri orfice (1975), deși nu aduce nimic nou (2016), din acesta din urmă reproducem poezia rea neguțătorilor (1983), o poveste antrenantă,
în concepție și stil, are meritul de a ridica, la Materia transparentă: „treceau stelele spre dimi- care „prinde” și convinge cu mare putere de a
valoarea de mit, erosul și oda iubirii, cu migală neață/ cu coifuri strălucitoare/ ca o armată impresiona. Personajele sunt și aici posedate
și perseverență. romană/ bătută de daci// noaptea coborâse de de amintiri, de umbra mediocrității, de con-
După volumul Pavăză de crini (1976), în pe cal/ și bea apă dintr-un izvor/ sângele meu se formismul relațiilor, de imposibilitatea de a se
care transpare și motivul istoric, Mihai Duțescu dilata/ până devenea răsărit/ deveneam lichid sustrage ordinii existente.
vine cu un nou volum de versuri, Darul de a și mă/ strecuram pe sub uși/ treceam prin nările Preocuparea pentru teatru nu a fost acci-
iubi (1978, Premiul Asociației Scriitorilor din cailor/ către mine însumi// eram materie trans- dentală în creația lui Mihai Duțescu. La scurt
Craiova), care reprezintă una dintre cele mai parentă,/ semănam cu sufletul”. timp după debutul editorial cu piesa Când dă
importante cărți de poezie ale sale. Obiectele și Mircea Mutu îl apreciază pe Mihai Duțescu liliacul în floare, îi apare o altă carte, de teatru
întreg regnul vegetal se regrupează, se cristali- ca pe un autor prolific la care observă îndemâ- scurt, Colivia cu canari (1970), iar trei ani
zează într-un liric erotic de profunzime, de trăire narea cu care mânuiește tehnica versului clasic mai târziu Televiziunea Română îi prezenta
unică, asimilată experienței existențiale echiva- și modern. scenariul Oameni fără adresă. Mihai Duțescu
lente unui catharsis propriu tragicului clasic: Nevoia de a se mărturisi până la capăt, de a deține tehnica dialogului și a colajului în
„Îți poți pierde viața într-un poem/ ca într-o epuiza un întreg material faptic care invadează, favoarea conturării unor personaje al căror
altă formă de viață.../ Poezia a doua mea viață inevitabil, la un moment dat, laboratorul de destin pendulează la granița imaginarului cu
Doamne!/ ajuns la ea după moarte/ înghețând creație, l-a determinat pe Mihai Duțescu să realitatea imediată. Piesa de teatru Singur în
steaua și spulberându-se/ mie, policandre stinse, abordeze și proza, chiar dacă o face mai timid. paradis, reprezentată în premieră pe scena
mâinile/ poezia principiul geometric și/ religie a Această iubire (Ed. Eminescu, 1979) reprezintă Naționalului craiovean în 1979, încearcă o
ochiului efemer” (Regretam o fotografie iubită). debutul său de romancier, alternând mijloace formulă modernă, după maniera dramaturgiei
Confesivă, delicată până la absurdului, dar nu lipsită de o anumită
suavitate și feminism, grați- poezie, chiar dacă i s-ar reproșa, poate,
oasă și totuși gravă, poezia sa o lipsă de dinamism, de întâmplare
poate fi privită ca un „tratat de catalizatoare, datorate interpunerii
voluptate” ori ca un „manual unor construcții de „teatru în teatru”,
de fericire” cu reverberații din ori de rememorare pe diverse planuri
teluric spre astral. Este și cazul temporale. Fără să urmărească specta-
volumului Veneția (1980), în culosul ori lovitura de teatru cu orice
care o întreagă arhitectură preț, interesant este și reportajul dra-
sentimentală pledează pentru matic Fotografii mișcate, o partitură
ideea că iubirea imaginară este complexă care solicită și incită în stilul
deasupra celei reale. Caldă și teatrului-dezbatere.
directă, bogată în simboluri, Rândurile de față erau pregătite
ca un adevărat jurnal liric, pentru un volum de portrete literare în
Să nu uiți, să nu mori (Ed. care urma să fie inclus și Mihai Duțescu,
Scrisul Românesc, 1982) este dar prin încetarea fulgerătoare din viață
cartea unei poezii intimiste, a scriitorului (25 octombrie 2018),
de atmosferă, de o sinceritate devin un omagiu pios de despărțire și
nedisimulată cu multe poezii de Mircea Pospai, Mihai Duțescu, Claudia Miloicovici, Dumitru Radu Popa, de neuitare. ■
referință, între care Eu, pasărea Adrian Sângeorzan, Carmen Firan, Gheorghe Păun, Florea Firan
la Colocviile „Scrisul Românesc” (Craiova, 2012)

4 Nr. 11 (183) ♦ noiembrie 2018 Scrisul Românesc Eseu

Monica In memoriam: Paul Cornea
SPIRIDON

Referindu-se, într-un interviu, la for- ele: „Între multe alte lucruri pe care cadența dosar aflat pe rol în istoriile literare actuale,
mația cercetătorului contemporan al vertiginoasă a progresului le-a îmbrâncit în care se deschid progresiv către proiecția isto-
literaturii, indiferent de specializarea desuetudine, alături de gramofonul His master rică a fs productivitatea modelelor, tradiția
sa oficială, profesorul Paul Cornea e de părere s voice, de trăsura cu cai, flașneta cu planete și sincronizarea ș.a.m.d. Comentând cutare
că: „în zilele noastre, de acută sensibilitate de noroc și dragoste, micul răzor de flori din carte despre romanul românesc timpuriu, Paul
epistemologică, în orice demers operatoriu e curte, se numără și bibliograful solitar.” Cornea prinde ocazia să introducă în ecuație o
implicat un discurs asupra metodei.” Mă voi Unghiul de atac particular la care mă refer variabilă îndeobște neglijată: procesul instituți-
strădui să recompun în liniile sale cele mai aici se traduce într-un program bine articulat onalizării culturii (formarea editurilor, apariția
generale acest discurs. O misiune dificilă, din unui public, extinderea relațiilor bănești, sta-
cel puțin două motive: bilizarea unor centre de inițiativă culturală:
În primul rând fiindcă orice volum pe care reviste, cenacluri, societăți etc.)
l-a semnat profesorul, chiar unul care se declară Dacă în Metoda sui generis lui Paul Cornea
o culegere inocentă de cronici, ascunde printre atitudinea față de timp a fost un pivot esențial,
rânduri o deontologie a relației comentator/ cel de-al doilea îl aflăm în efortul său tenace de
literatură − în toate înfățișările ei lunecoase. a dezamorsa, practic, alternativele beligerante
Și în al doilea rând fiindcă antenele sale care turmentează și uneori împing în impas
au controlat o arie vastă, umilind noțiunea înțelegerea modernă a literaturii: versantul
consacrată de specializare. Ea se întinde între scientizant cu cel intuitiv al analizei literare,
istoria literaturii (în triplul ei sens: arhivistic, coerența și plauzibilitatea discursului critic, pe
textologic, proiectiv) și comparatistică, între de o parte și adecvarea sa la obiect, pe de alta. Și
sociologia literaturii, teoria lecturii și teoria o face avansând oferte practice, de compromis
literară, pur și simplu. și de cooperare între ele.
Perseverând totuși în intenția anunțată, este Refuzând interpretările tradiționale fosi-
evident că o atitudine particulară față de Timp lizante dar și nihilismul hermeneutic prizat
trebuie neapărat inclusă în susmenționatul și propovăduit foarte agresiv într-o vreme,
discurs asupra metodei, mai ales că, din câte Paul Cornea la 90 de ani alături profesorul a crezut în existența unei orbite de
știm, primul amor științific al profesorului a de Monica Spriridon (Biblioteca Facultății convergență și de consens semantic, pe care se

de Litere, Universitatea din București)

fost istoria. de lucru. Ce a comentat în mod predilect Paul întâlnesc în mod necesar comentatorii lite-
În această arie de referință, ideea de Cornea? Cărți de critică și de istorie a litera- raturii dintr-o perioadă anume. Paul Cornea
eternitate monumentală îi este suspectă cer- turii − adică monografii de autori și sinteze de admite că există un plan al ficțiunilor critice și
cetătorului: „Nu cred potrivit să vorbim de gen, biografii, dicționare, bibliografii, cores- altul relativist, istorizant (pe care îl preferă el
timp etern. Calificativul e imprudent și trufaș pondență ediții de tot felul etc. Chiar și într-o însuși, interesat mai curând de angajarea prag-
când îl raportăm la bunuri spirituale, fie ele de singură carte autorul se poate mișca elegant și matică a formelor ideale în contexte istorice).
prim ordin. Principial, chiar și cele mai mari sprinten de la Dimitrie Ralet sau Heliade-Ră- Nicăieri nu sunt mai clar „orchestrate”
capodopere dăinuie numai în limitele unei dulescu, la Eminescu, Caragiale și Maiorescu aceste opțiuni decât în volumul dedicat lec-
durate și ale unui spațiu guvernate de coduri sau de aici spre Lovinescu, poeții simboliști, turii. Carte de calibru internațional, tradusă
culturale asemănătoare. Pe de altă parte, pre- Rebreanu, Ivasiuc − citând absolut la întâm- în Vest, Introducere în teoria lecturii trece în
siunile conjuncturale asupra literaturii îi sunt plare. Ce caută în ele? revistă de la mare altitudine un domeniu mult
la fel de nesuferite.” Purtând un semn negativ, Întotdeauna chestiunile controversate, a mai vast decât pare, la prima vedere, proble-
termenul de conjunctură revine periodic în căror miză transgresează un context particular, matizând chestiuni socotite din comoditate și
discursul autorului − interesat exclusiv de tot ilustrând o tensiune între prezent și trecut. De din inerție neproblematice. Nu mă îndoiesc
ce i se sustrage acesteia, o depășește, o biruie, pildă, statutul și devenirea genurilor literare, că pentru insul de pe stradă − deprins foarte
de timpuriu să citească, așa cum
cucerindu-și astfel dreptul la Sens. Monsieur Jourdain făcea proză
Între o extremă și cealaltă,
rămâne un spațiu − pe care îl fără să știe − o teorie a lecturii are
putem numi contextual − unde ceva din legitimitatea unei teorii a
cercetătorul își află câmpul ideal mersului pe jos.
de manevră. Ce acoperă el? Citi- În cel mai înalt grad demis-
torul și orizontul lui de așteptare, tificatoare, cartea spulberă
modelele, piața, succesul și moda, prejudecăți tenace și dezumflă
convențiile și normele de gen, tipa- iluzii euforice și autogratificante
rele retorice și matrițele tematice, ale simțului comun. Privită în
stilurile poetice, tipurile de discurs orizontul istoriei, adică în durata
sau ideile critice. Toate acestea, pe lungă, privatizarea lecturii este un
lângă multe altele, ilustrează feno- eveniment destul de recent. Platon
menologic aceeași vulnerabilitate obișnuia să-l numească pe Aristo-
a creației față de stigmatul timpu- tel Cititorul, făcând aluzie în mod
lui. Câteodată, atenția exersată a malițios la deprinderea sa de a citi
lui Paul Cornea față de vremuri se în recluziune − excentrică într-o
țintuiește în sentenții memorabile, vreme în care lectura mai era încă
migălos șlefuite. Iată una dintre I. C. Chițimia, Ion Brad, Șerban Cioculescu, Fănuș Băileșteanu,
Paul Cornea, la Muzeul Literaturii Române o activitate socială, de grup. →

Poezie Scrisul Românesc Nr. 11 (183) ♦ noiembrie 2018 5
Eseu
POEME Andrei
CODRESCU

Descântec Ce-i de mâncare?

La un moment dat se ițește un cap de usturoi din sacoșa Amenințat de plictiseală omul înghite carne
Muncitorului adormit pe bancheta din metrou. Cu-n creier tot mai mare încă-i mai mare-i burta
A lucrat zece ore la băcănie și două ore la o rudă. O irezolvabilă concurență creierul nu depășește
Vizavi un băiețel închis în căștile I-fonului-i înregistrează Niciodată burta și-n jurul lui mor toate jivinele și iarba
Sforăiala. Uite, ce zgomot face. Pe vremuri era erou. Tot ce trăiește îi servește verticalitatea și hrana
Lumini fugare lovesc geamuri din întunericul de seară. Umbrit de nemurire moare de plictis. Surplusul e Satana.
Este exact momentul când în Sibiu eu ies din pântec.
Prezentul se amestecă în trecut dar nu pot să-l descântec.

→ Astăzi, citind la voia întâmplării, oricând și negative − cu precădere deconstrucția ameri- autoreflexivitatea – cel de al treilea pilon al
cană de vagă inspirație galică – preferă cum Discursului asupra metodei despre care am
oricum, sub presiunea uzanță a cotidianului, în știm să ontologizeze conștiința receptoare. ales să vorbesc aici − trimite la Paul Cornea ca
metrou, în avion sau chiar pe stradă, uităm că În astfel de cazuri, o opțiune prin excelență la un caz în speță: cercetătorul contemporan al
vreme de secole lectura a fost un eveniment în academică ar fi echidistantă scrobită, care literaturii și opțiunile sale strategice. Cu toate
viața comunității sau că are printre antecesori însă profesorului Cornea i-a fost în mod vădit acestea, pe alocuri îți face cu discreție simțită
ceremonia citirii textelor sacre. antipatică. prezentă și Omul Paul Cornea − cu dilemele,
angoasele, convingerile, aprehensiunile și ata-
Deși astăzi nu mai are multe forme publice Printr-o schimbare inspirată de direcție, șamentele sale.
de manifestare, protocolul cititului n-a dispă- dilemele curente sunt reformulate, astfel încât
rut ci doar a devenit implicit. Continuăm de să sugereze răspunsuri acceptabile. Nu atât În astfel de momente, autoscopia alunecă
fapt să citim împreună cu alții − prezenți sau cine deține Adevărul textului este interesant, spre confesiunea elevată. Exact pe aceeași
absenți − după o serie de reguli cunoscute tutu- ci cum se distribuie între instanțe diverse sau linie, interviurile – nu foarte numeroase, dar
ror. Profesorul Cornea are meritul de a ne fi cum se negociază autoritatea și controlul asupra semnificative − pe care le-a oferit de-a lungul
reamintit acest lucru definind lectura drept o sensurilor textului. Cu cât sensul este mai com- carierei rotunjesc în ansamblu aerul său ținută
activitate culturală în cel mai înalt grad simp- de exemplaritate, pe care o degaja scrisele sale.
tomatică, un concept generic acoperind o sumă Paul Cornea la Colocviile „Scrisul Românesc” Cele mai recente, interviuri – din pragul unei
de activități complexe: de descifrare, înțelegere, cu tema Actualitatea istoriei literare vârste creatoare care te face imun la presiunile
alegere, evaluare, speculație, proiecție și chiar (Craiova, 2009) clipei – ne instruiesc despre meandrele unui
de invenție. destin intelectual exemplar: „Credeam pe
plex, cu atât mai sofisticată este condiționarea atunci cu toată convingerea că erudiția e cauți-
Tot conform lui Paul Cornea, lectura tră- sa de variabile multiple, analizate în carte cu unea adevărului – explica undeva Paul Cornea,
dează amprenta unor determinante de vârstă, minuție aproape chinezească. De altfel în toate evocându-l pe novicele naiv, care visa lucrări
de sex, de instrucție, de clasă, de convingeri, de cărțile sale anterioare autorul își făcuse publice fundamentale, rezemate pe vaste lecturi și pe
memorie și de experiență culturală sau de viață, ezitările anxioase între expresivitate și concep- exploatarea de bibliografii exhaustive. Mult
trimite la epoca în care trăim și la spațiul geo- tualizare, între implicare și neimplicare, între mai târziu se va dovedi că, de fapt, adevărul
grafic care ne circumscrie. Opțiunile de lectură concret și abstract. nu se oferă niciodată de-a gata, ca un fruct care
mai sunt marcate de umori, resentimente, pre- te-așteaptă pe ramură, ci la el se ajunge numai
supoziții, atitudini, suspiciuni, idei despre sine Citite cu un ochi atent, toate textele pe pe calea anevoioasă a controlului autocritic
și despre ceilalți.Ca orice carte provocatoare care Paul Cornea le-a semnat de-a lungul inclement.” În alt loc, vorbind despre profe-
și aceasta are o morală cu bătaie largă, care se vremii au o fibră autoreferențială. În genere, sorii și despre modelele sale, autorul susține:
reține ușor. În modul cel mai pregnant ea ar „Întâlnirea unui maestru, în înțelesul plenar al
suna cam așa: „Spune-mi cum citești, ca să-ți termenului (care este de magistru, de autoritate
spun cine ești.” incontestabilă într-o ramură a științei dar nu
numai atât, ci și de pedagog, cu vocația mode-
Volumul Interpretare și raționalitate vine lării spiritului ce se caută pe sine, și de cărturar,
după și prelungește volumul consacrat lecturii. cu generozitate sufletească și o etică profesio-
În doar două vorbe el este un fel de „îndreptar nală ireproșabilă) constituie o șansă dintre cele
de hermeneutică (nu-l numesc tratat fiindcă ar mai fericite pentru un tânăr.” 
suna prea scrobit) care împăca raționalitatea
cu simțirea – dar sub controlul celei dintâi. Pentru mine o asemenea mărturisire
Interpretarea interesează pe psihologi, pe soci- dobândește un sens suplimentar, țintuit de cei
ologi, pe teoreticienii mentalităților, pe filosofi vechi în adagiul: Mutato nomine, de te fabula
și bineînțeles pe literați, devenind − cum se narratur! De ce? Fiindcă profesorul și cerce-
spune − un domeniu pluridisciplinar, transfor- tătorul Paul Cornea a fost el însuși în viața
mat recent într-o arenă de turnir, sau într-un noastră literară un astfel de Maestru și de
câmp de operațiuni armate de amploare. model. Mă prenumăr – alături de mulți, mulți
Părțile aflate în litigiu absolutizează fie datul alții, din diverse generații – printre cei ce pot
textului fie construcția de sens prin lectură. La depune mărturie în acest sens. ■
antipodul exegezei tradiționale, înclinate să dea
prioritate intenției originare, hermeneuticile