Binder1dfgf

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (146) ♦ octombrie 2015 19

Construirea „fantasmatică“ Oana
BĂLUICĂ

Doar tremurând râde înțeleptul; acesta este titlul a realității
unui eseu dedicat romanului Gluma, de Milan
Kundera, și inclus în cele 9 studii publicate de fenomen des întâlnit în presă, enunțurile cu încărcătură puterea cuvintelor rezidă tocmai în capacitatea de construcție
Alain Finkielkraut în volumul O inimă inteligentă. Se pare ideologică, a căror putere, de cele mai multe ori este dată a identității, în timp ce acțiunea opusă, arderea bibliotecilor,
că suntem astăzi condamnați la acest gen de scepticism, de aspectul redundant – „Ziarele, știrile funcționează prin duce tocmai la pierderea ei. Bradbury a scris acest ro-
de precauție intelectuală dar, firește, așa cum specifică și redundanță, în măsura în care ne spun ce anume trebuie să man având în minte monopolizarea imaginarului colectiv
autorul, acest imperiu al lucidității le este rezervat celor gândim, să reținem, să așteptăm etc. Limbajul nu este nici prin tehnologie, discursuri și retorici tranșante, după cum
puțini, înțelepți, capabili de a realiza metodele de coerciție informativ, nici comunicativ, el nu este comunicare a unei mărturisește într-un interviu din 1960. De altfel, în funcție de
și manipulare detectabile în mai toate sectoarele și pa­ informații, ci, ceea ce este cu totul altceva, transmitere a imaginarul nostru și de propensiunile noastre către anumite
lierele sociale. Limbajul, cu întregul arsenal de cuvinte, unor cuvinte de ordine“. Cuvintele acționează, în acest sens, norme sociale și culturale ne construim în maniere extrem
concepte, expresii proliferate neîncetat nu constituie deloc ca fantasme, pentru că, inculcându-ne o anumită realitate, de distincte identitatea, eul, acest concept pus la temelia
o excepție pentru că, pe cât este de adevărat că realitatea ele anihilează, încetul cu încetul, ordinea preexistentă, o civilizației occidentale. Lucrurile stau diferit în alte cazuri.
este construită social, așa cum subliniau Peter L. Berger și anumită memorie și înțelegere anterioară. Persuasiunea lor, Într-un articol publicat în „Dilema Veche“ (Identitatea
Thomas Luckmann, tot atât de adevărat este că, de multe forța lor, tocmai de aici provine. la japonezi, nr. 232/2008), Cătălin Ghiță prezenta modul
ori, nu putem eluda situațiile de fabricare, manipulare a de concepere a identității în sectorul nipon, precizând că
limbajului, care, prin recursul la scheme restrictive, diptice, La polul opus, avem cealaltă forță, imaginativă a „japonezii posedă mai multe pronume personale pentru a
clișeizate, dau naștere tocmai la ceea ce am putea numi literaturii, care ne face, prin cuvinte, prizonieri pentru reda ideea de eu (...), iar această aventură lingvistică a ni-
o construcție „fantasmatică“ a realității înconjurătoare. numai o scurtă perioadă de timp, suficient cât să aibă loc ponului obișnuit pare a-l pune pe acesta în proximitatea com-
pariul estetic, actul hedonistic. Și, în cazul unor scriitori portamentului histrionic.Asemenea unui actor abil și versat,
Conștientizând că alteritatea a fost, de-a lungul timpului cu adevărat talentați, există și aici posibilitatea de a ne el își va închega faptele în raport cu o serie interminabilă de
un bun motiv pentru a ne concretiza propria identitate, Um- altera puțin universul lingvistic. Un singur exemplu: în măști, menite să-i evidențieze, după circumstanțe, un aspect
berto Eco reitera, într-un volum celebru (Cum ne construim viața de zi cu zi, pentru fiecare dintre noi, când vorbim sau altul al ființei în raport cu ceilalți“. Astfel, cuvintele pe
dușmanul), multiplele modalități pe care atât indivizii, despre Kant ne gândim, iremediabil, la conceptele propuse care le utilizăm, la care facem referință, în funcție de care ne
cât și națiunile, într-un efort de a-și construi dușmanul, de filosoful german, la aspecte din viața acestuia și, în definim pot determina o întreagă traiectorie a vieții noastre,
le abordează frecvent, de la teoria țapului ispășitor (a se funcție de pasiunea pentru filosofie a fiecăruia dintre noi, la un întreg mod de a exista ontologic.
vedea culpabilizările continue ale valurilor migratoare în o multitudine de alte lucruri. După lecturarea unui volum
presă), până la probleme filosofice de mai mare dificultate: ca Povestiri din Kolîma, însă, unde Varlam Șalamov des­ Discursul nostru este cel care, în cele din urmă,
diferențele dintre adevăr și fals, relativ și absolut. Exem- crie mizera viață din lagăr, suferințele, cruzimile și lipsa revelează lumii cine suntem și ce suntem, de fapt: el
plificând că „un francez numește glace gheața, țurțurele, oricărei speranțe, vorbind, în același timp despre Kant, surprinde sensibilitățile, traumele noastre, apetențele și
înghețata, oglinda, cristalul unei vitrine și totuși dimineața care nu mai este deloc un filosof, ci doar cel mai ușor tip afinitățile politice, literare, muzicale etc. ale fiecăruia. Iar
nu este prizonier al propriei limbi în asemenea măsură încât de muncă pe care îl poate presta un deținut, singurul mo- ceea ce ne sperie, de cele mai multe ori, fie că provine
să se bărbierească privindu-se într-o înghețată“, Eco pune în ment în care își putea încălzi mâinile muncind, realizăm din mass-media, din literatură, din cinematografie este
discuție acest segment simplu prin care să demonstreze că, în instantaneu puterea pe care acest cuvânt o va avea de acum eșafodajul teoretic pe care se spijină acestea, exprimat
situațiile comune, de mică importanță reușim să ne sustragem înainte asupra noastră. El nu va mai reprezenta niciodată prin cuvinte, a căror putere asupra ființelor umane a fost
monopolului limbajului, nefiindu-i prizonieri. Ce se întâmplă doar acel unic nume, ci va deveni, în conștiința noastră evidențiată de unul dintre cei mai cunoscuți filosofi stoici:
însă atunci când nu reușim? Când, pentru a ne construi o și un simbol al unei demnități, al unei fericiri temporare, „Nu întâmplările îi zguduie pe oameni, ci ceea ce se spune
identitate, un grup de apartenență, când dorim să obținem obligându-ne, astfel, să îi atribuim două sensuri. despre ele“, remarca Epictet. Dar de asemenea, așa cum
alinare sau justificări apelăm la aceleași concepte din spectrul mărturisește Finkielkraut: „Fără literatură, nu am dobândi
politic pe care nu le putem evita cu facilitate? Tocmai atunci Construcția identitară prin limbaj este una plurivalentă, niciodată harul unei inimi inteligente. Într-adevăr, activi-
ajungem să construim o realitate în mod fantasmatic. De acționând pe mai multe planuri – emoțional, social, politic, tatea noastră fantasmatică este neîntreruptă. Nu încetăm
fapt, cel mai simplificator mod de a ne construi dușmanul cultural. Este suficient să ne gândim la personajele create de să producem și să consumăm povești. Chiar obosiți, nu
este chiar acesta: numindu-l așa, antagonizându-i individu- Ray Bradbury în Fahrenheit 451, care nu se mai identifică ne luăm pauze: toate faptele se preschimbă în anecdote,
alitatea, transformându-l într-un substantiv, conotându-l ca prin propriul nume, ci prin cărțile pe care le-au memorat tot ceea ce se întâmplă este povestit“.■
obiect. Din acest punct, pentru a „privi la suferința celuilalt“ în efortul de a salva cultural generațiile viitoare. Pentru ei,
(în termenii lui Susan Sontag), nu mai avem nevoie doar de
imagistica extrem de bogată proliferată zilnic; pentru a putea Gândul, gândirea Riri-Margareta
trăi liniștiți și pentru a face din suferința celuilalt un joc de PANDURU
putere avem nevoie de cuvinte, de justificări ambalate într-un
discurs propice, care să instituie nu doar un sens suferinței, şi cuvântul Motto: Nu suntem oameni decât prin cuvântul
ci și valoare, catalogând-o ca necesitate și oferind maselor
un întreg spectacol al puterii. În Dicţionarul Limbii Române Moderne, pentru noţi- nostru şi nimic altceva nu ne leagă între noi.
unea „cuvânt“ se dă următoarea explicaţie: „Element Montaigne
Puterea cuvintelor este, deci, o putere ambivalentă; ea al vorbirii româneşti de care este legat un sens care
poate fi reprezentată și prin actele creative, libere, infor- „Cuvântul este sunet şi culoare, este mesagerul gân-
mative, care dau naștere la o întreagă pleiadă de producții dului uman“, spunea Tudor Vianu.
artistice, curente și direcții, cum este cazul semnalat de
Alexander Wat (Secolul meu. Confesiunile unui intelectual Dăm de multe ori cuvintelor o valoare superlativă
european): „Când am început futurismul, nu cunoșteam
nicio operă futuristă. A fost suficientă o singură lozincă, este susceptibil de o întrebuinţare gramaticală şi care şi absolută şi se pare că avem dreptate. Cuvintele
o singură mică descoperire, o propoziție alcătuită din trei
cuvinte: «cuvinte în libertate» (...). Fiindcă deodată cuvintele poate fi înţeles de o colectivitate de oameni reunită într-o din blesteme, descântece, cugetări, oraţiile de nuntă,
sunt libere, poți face orice cu ele. Iar asta ne-a dat o dinamică
nemaiîntâlnită. Dacă nu ar fi fost Marinetti, fie n-ar fi existat comunitate istorică“. bocetele de la înmormântare, discursul în parlament
nici Joyce, fără a mai vorbi de Hlebnikov și Maiakovski, fie
Joyce sau Hlebnikov și Maiakovski ar fi trebuit să inventeze Viaţa şi afecţiunea, munca şi relaţiile ce se impun au sau la primirea în Academie, sunt importante şi dau
marinettismul“. Vedem astfel cum dintr-o singură expresie,
dintr-o alăturare propice a termenilor, o întreagă panoramă a făcut necesar schimbul de cuvinte. Omul a devenit om, o contopire a subiectului cu obiectul, o contopire a
literaturii poate lua naștere, se poate schimba, poate determi-
na un impact major; dar, de asemenea, această putere nu se când a început să comunice cu semenii lui, rostul cuvântu- gândirii cu existenţa.
oprește aici. Studiind constant raporturile dintre lingvistică,
semiotică și societate, Gilles Deleuze și Félix Guattari au lui a fost să servească ca mijloc de înţelegere între oameni, Jurământul lui Hipocrat, depus de doctori la absol-
propus expresia „cuvinte de ordine“ pentru a descrie acest
comunicare a gândurilor, a adevărului, a impresiilor. vire, al martorului la instanţă, jurământul militarului pe

Citeam cândva într-o broşură intitulată Labirintul drapel sunt alcătuite din cuvinte cu înţeles, valoare şi

minciunilor că Doamna de Lambert, într-o cugetare a semnificaţie deosebită.

spus: „Cuvântul este pentru urechi ceea este lumina pen- Mi-amintesc că în satul în care am copilărit poves-

tru ochi“. Dând cuvântului sensul de lumină, înseamnă teau bătrânii că în trecut nu erau legi scrise, era puterea – ediţia a X-a

a-i da nobleţe, a-i da măreţie. cuvântului dat. Exista tradiţia, existau învoielile între

Cunoaştem că gândirea precede cuvântul, dar tot oameni şi tranzacţiile privind vânzările şi cumpărările

cuvântul este liantul care fixează în scris gândurile ce se de tot felul, se făceau prin viu grai.

nasc. Întotdeauna cuvintele nasc idei, ideile nasc cuvinte. Un proverb românesc spune: „Făgăduiala dată e

Dar, toate producţiile literare, poezia, proza, teatru, sunt datorie curată“, respectarea cuvântului dat în formă

realizate din cuvinte. Metafora este cea care înfrumuse- scrisă sau orală era lege pentru oamenii unei comunităţi,

ţează scrisul şi cuvântul ce redă gândul. mai ales în trecut.■

– ediţia a X-a 20 Nr. 10 (146) ♦ octombrie 2015 Scrisul Românesc Eseu

Destul de puţin cunoscut chiar şi în cercurile litera- Puterea cuvintelor Rodica
re occidentale şi mai degrabă ignorat de publicul şi Poezia GRIGORE
larg,Aleš Debeljak se dovedeşte a fi, într-o lume
cum e cea în care trăim (lumea topurilor literare, a valorii
care se demonstrează, cam prea adesea, chiar şi în poezie,

exclusiv prin numărul de exemplare vândute dintr-o carte,

a superlativelor critice nu întotdeauna dublate de criterii

estetice coerente), un extraordinar artist al cuvântului. Căci

el a reuşit să readucă limbajul poetic la o (aparentă, desigur, de sub control a lirismului, care rămâne, în fiecare poem, profundă rugăciune: „Iarba de pe morminte creşte mai

să nu cumva să ne lăsăm înşelaţi) simplitate a expresiei, perfect dozat. Căci textele acestea demonstrează excelenta repede decât amintirea. O plapumă/ verde acoperă glezne

rar întâlnită printre diversele şi numeroasele -isme care au funcţionare a intelectului, fiind calme, deşi calde, dacă e şi pietre. Şi răsadurile vinovăţiei depuse în ficat/ încolţesc

marcat şi marchează lirica epocii contemporane. Necu- să amintim aici doar versuri precum: „Să supravieţuieşti la asemenea liniştii de la sfârşitul unei cantate pentru cor.

noscută, cu puţine excepţii, în România, ca, de altfel, şi în tot ce dăinuie în armonia aparentă./ Să fii zăpadă în palma Chiar aşa:/ când poemul ăsta se va sfârşi, nimic nu va

alte ţări, poezia slovenă îşi dezvăluie, astfel, prin autorul caldă, ce va îngheţa de greutatea cristalelor argintii./ Să fii supravieţui printre versuri.“ (Metamorfoza ierbii – pe o

de faţă, potenţialul şi capacitatea expresivă. o literă în sanscrită. Miere de hrişcă./ Să fii mai puţin decât temă din Ovidiu) Gândul omenesc pare a se identifica la

Aleš Debeljak (născut în anul 1961), considerat unul eternitatea şi documentele confidenţiale./ Să devii lumea tot pasul cu nemărginirea, iar memoria, cu libertatea în

dintre cei mai importanţi oameni de litere din Slovenia, macului, frunza tutunului, un ţinut pustiu./ Cuvântul pe sensul cel mai cuprinzător al termenului. Lumea însăşi

poet şi eseist, specialist în sociologia culturii şi profesor care nimeni nu va şti să îl repete corect.“ pare a dobândi, prin toate aceste demersuri, un nou

la prestigioase universităţi europene, a publicat mai Pe de altă parte, dacă avem în vedere textele unde se principiu ordonator, în care adorarea extatică ia forma

multe volume de versuri, între care merită amintite Dic- simte influenţa evenimentelor istorice, respectiv cele de unui adevărat ceremonial cosmic, la care participă toate

ţionarul liniştii (1987), Clipe de spaimă: fotografii de meditaţie cu privire la destinul ţărilor din fosta Iugos- elementele naturii: „Acolo unde ar fi trebuit să fie un stol

pe drum (1990), Oraşul şi co- lavie, poetul dă senzaţia de grauri plini de viaţă, acum/ domneşte doar pustiul

pilul (1996) şi Contrabandiştii că păşeşte pe drumuri aerului./ [...] În ce mă priveşte,/ trebuie să spun: mai

(2009). Din toate acestea sunt presărate cu cenuşă ca curând decât tăcerea, mă interesează imperfecta/ pasiu-

extrase poeme reprezentative, printr-un peisaj interior, ne a cuvântului care cheamă sămânţa pentru ca apoi să

incluse în excelenta antologie decorurile exterioare tind explodeze/ în floare.“ (Imperfecta pasiune a cuvântului)

în limba română, intitulată să se estompeze progre- Interesant este însă că, în versurile acestui poet, totul

Manufactura ţărânii, publicată siv, entuziasmul e şi el se complică deşi rămâne aparent foarte simplu, deoarece

la Editura Casa Cărţii de Şti- temperat sau transformat Aleš Debeljak porneşte de la lucrurile cele mai comune,

inţă din Cluj-Napoca, în foarte în grimasă de durere, adesea chiar de la obiectele care îi umplu casa sau camera,

frumoasa traducere semnată de aşa cum stau lucrurile, pentru a ajunge la pura metafizică: „Sunt ani de când acele

Paula Braga Šimenc. de exemplu, în Elegii ceasornicelor de perete au încremenit./ Puii de căprioară

Critica literară a vorbit ade- nordice: „În clipa asta au înţepenit în litografie. – Descrierea continuă. –/ Iar

sea despre evoluţia liricii lui trecătoare, în penumbra fructele dospite se urcă la cap/ un fel de nălucă zace în

Aleš Debeljak, căci poetul trece de la delicatul peisagism unei camere îngheţate, tunetul vine de departe, prin/ uşoara buimăceală./ Nu-i de mirare. Amintirea se topeşte

al primelor creaţii la meditaţia profundă asupra condiţiei fereastra descleiată şi geamurile prăfuite, în după-amiaza asemenea cerii.“ Totul e învăluit într-o nostalgie specifică

umane şi asupra consecinţelor pe care evenimentele istorice asta târzie, apa din ceainic nu vrea să/ fiarbă, când peştii doar marilor creatori de poezie, nutrind mereu sentimen-

majore le au asupra fiecărui individ în parte (mai cu seamă de-abia respiră sub gheaţă, când uneori, aproape adormit, tul morţii ascunse, oarecum ca la R. M. Rilke, în toate

în contextul tensionat al istoriei recente a fostei Iugoslavii), tresari, ca şi când/ nimic din ce ai fi putut să speri n-ar mai lucrurile, sau, dacă nu, al trecerii inexorabile a timpului.

pentru a ajunge la expresia elaborată şi clară din volumele exista,/ [...] când piatra ascuţită străpunge craniul, să-ţi Aleš Debeljak concepe poezia ca pe o fundamentală

cele mai noi. Numai că nici chiar în textele ce dau impresia amintesc, oare, în clipa asta,/ că trupul tău boţit nu va fi legătură între marele univers exterior şi fiinţa umană şi, de-

apropierii de formula unor pasteluri sau de cea a notaţiilor cu nimic diferit de conturul umbrei, arbust solitar ce se opotrivă, între fiinţele umane, puse sub semnul unei atracţii

peisagistice poetul nu rămâne la statutul de simplu observa- întinde pieziş/ pe pământul bătătorit la răsărit de Eden?“ ce rămâne, cel mai adesea, expresia unei purităţi nu neapărat

tor, ci transformă totul în nuanţată descriere a unor peisaje Dincolo de orice, se vede dorinţa de a găsi expresia hieratice, ci pline de o căldură neobişnuită – şi cu atât mai

sufleteşti care reprezintă replici subtile adresate marelui cât mai adecvată pentru întrebările existenţiale, dar acest omenească. În plus, el este şi unul din acei poeţi care se

univers din care facem cu toţii parte: „Umbrele se înde- lucru nu se întâmplă recurgând la simplul descriptivism, mărturisesc în vers, nedorind, însă să iasă în evidenţă, de

sesc, spinările lungi ale dealurilor/ se scufundă în valurile ci mai cu seamă printr-o dorinţă de atingere de-a dreptul aici şi pregnanţa mesajului său, de o discreţie a expresiei

oceanului, se aude sunetul/ monoton al unei trompete solo.// ideală a marilor adevăruri ale versului însuşi. Poetul în- rar întâlnită în peisajul liricii contemporane şi de o tensiune

[...] Pereţii albi ai căsuţelor vibrează de/ căldură, letargia cearcă mereu să descopere cele mai potrivite nume pentru interioară care, probabil, mai e de găsit doar în unele din

mănâncă ficatul ofiţerului. Pe care-l/ transformă într-un grelele îndoieli şi interogaţii, peste toate domnind un sens cele mai bune pagini ale lui Umberto Saba. Rezultatul va

ierbar. Uneori, unul dintre ei recită din/ Dante. Şi-ncet, în profund al identificării depline cu tainele lumii. De aici fi, dincolo de orice, o tulburătoare poezie de atmosferă,

el se-adună multă moarte.“ (Biografia somnului) o anumită capacitate de renunţare benevolă, ca şi satis- din care nu lipseşte niciodată aerul specific al Ljubljanei,

Aşadar, „pastelul“ pe care îl practică Debeljak este un facţia identificată într-un neaşteptat exil interior sau în oraşul de care e atât de profund legat poetul: „Am mai

inedit exerciţiu de menţinere a echilibrului prin interme- retragerea în singurătate. În acest fel, spaţiul strict exterior venit de câteva ori în anul ăsta, dacă exclud pelerinajul/ cu

diul căruia fiinţa umană încearcă să se integreze cât mai devine teritoriu lăuntric, şi tot de aici ne dăm seama de lumânarea obligatorie pentru toţi sfinţii, fireşte./ Am venit

adecvat în marele mecanism al lumii, textul poetic e pus modul aparte în care poetul tratează – şi rezolvă într-un să mângâi iarba, care creşte în toate părţile,/ ca şi când n-ar

sub metaforicul semn al unei balanţe ce trebuie ţinută mod neaşteptat de convingător – marea temă a timpului, fi a ta, ca şi când cu tine împarte/ doar greutatea pietrei de

nemişcată. Nu avem de-a face nicidecum cu o scăpare simţit, nu o dată, la fel ca în lirica marilor mistici, ca o mormânt.“ (Vii şi morţi. Cimitirul Ljubljana-Žale). ■

Calendar – Octombrie

1 oct. 1955 – s-a născut Ion Stratan în com. Isbiceni în 13 oct. 1927 – s-a născut Constantin Măciucă, în comuna 20 oct. 1928 – s-a născut Pompiliu Marcea, în com. Şte-
jud. Olt (m. la 19 oct. 2005); Iaşi, jud. Gorj; făneşti, jud. Gorj (m. la 27 mart. 1985);

1 oct. 1927 – s-a născut Nestor Vornicescu în com. Lozova 14 oct. 1903 – s-a născut Traian Păunescu Ulmu, în Cra- 20 oct. 1958 – s-a născut Gabriela Rusu-Păsărin, în
– Vorniceni, jud. Lăpuşna (m. la 17 mai 2000); iova (m. la 19 iul. 1983); Slatina, jud. Olt;

2 oct. 1942 – s-a născut Romulus Diaconescu, în Bălă- 14 oct. 1994 – a murit Aurel Tita (n. la 8 ian. 1915 în 24 oct. 1943 – s-a născut Cornel Moraru, în com. Pietrari,
neşti, jud. Gorj (m. la 29 mart. 2003); com. Risipiţi. jud. Dolj); jud. Vâlcea;

4 oct. 1970 – s-a născut Robert Şerban, în Drobeta Tur- 16 oct. 1963 – s-a născut Gabriel Coşoveanu, în Craiova; 25 oct. 1902 – s-a născut Dumitru Popovici, în com.
nu-Severin; 17 oct. 1905 – s-a născut Alexandru Dima, în Turnu Dăneasa, jud. Olt (m. la 6 dec. 1952);
Severin (m. la 19 mart. 1979);
5 oct. 1971 – a murit Vania Gherghinescu (n. la 12 nov. 17 oct. 1884 – s-a născut Constantin Şaban Făgeţel, în 26 oct. 1954 – s-a născut Marius Ghica, în Băileşti, jud. Dolj;
1900, în satul Cârceni, jud. Mehedinţi); com. Făgeţel, jud. Olt (m. la 5 dec. 1947); 26 oct. 1928 – s-a născut Grigore Smeu, în satul Bâlti-
18 oct. 1928 – s-a născut Ion Stăvăruş, în com. Goleşti, şoara, jud. Gorj;
6 oct. 1951 – s-a născut Titu Dinuţ, în com. Siseşti, jud. jud. Vâlcea (m. la 1 dec. 1988); 26 oct. 1941 – s-a născut Ion D. Soare, în satul Bercioiu,
Mehedinţi; 19 oct. 1952 – s-a născut Mircea Bârsilă, în com. Cârciu, com. Budeşti, jud. Vâlcea;
jud. Gorj; 26 oct. 1888 – s-a născut Dem. Theodorescu, în com.
9 oct. 1922 – s-a născut Emil Manu, în satul Manu, jud. 19 oct. 1935 – a murit Gib I. Mihăescu (n. la 23 apr. 1894, Roeşti, jud. Vâlcea (m. la 11 apr. 1946);
Mehedinţi (m. 19 sept. 2005); în Drăgăşani, jud. Vâlcea); 27 oct. 1936 – a murit Bogdan Amaru (n. la 6 apr. 1907);
19 oct. 2000 – a murit Tudor Dumitru Savu la Cluj-Na- 28 oct. 1950 – s-a născut Zenovie Cârlugea, în satul
10 oct. 1946 – s-a născut Nicolae Dan Fruntelată, în com. poca (n. la 1 febr. 1954, în Râmnicu Vâlcea); Maiag, jud. Gorj;
Bălăciţa, jud. Mehedinţi; 20 oct. 1947 – s-a născut Aurel Antonie, în com. Castra- 28 oct. 1953 – s-a născut Doina Drăguţ, în com. Siliştea
nova, jud. Dolj; Crucii, jud. Dolj;
10 oct. 1907 – s-a născut Constantin Nisipeanu, în Craiova
(m. 5 mai 1999);

10 oct. 1943 – s-a născut Radu Niţu, în Caracal, jud. Olt;
11 oct. 1897 – s-a născut Marcel Romanescu, în oraşul
belgian Liège (m. 1956);

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (146) ♦ octombrie 2015 21

Poezie Maria

Potrivit Bibliei, nu există cuvânt mai puternic decât De la divin la magic TRONEA
cuvântul divin, cel care a dus la „Facerea“ lumii,
la domnia luminii, la crearea cerului («tărie»), la tezaurul folcloric românesc, unul din izvoarele inspirației De-o frumusețe cum nu e nici una// Și s-o ajungă chiar
despărțirea apelor de uscat, la înverzirea pământului, la eminesciene. „Încântecele“ figurează, de exemplu, și în e dat de soarte,/ Căci tinereță neîmbătrinită/ Îi dăruim și
apariția viețuitoarelor de tot felul și, mai presus de toate, culegerea de Poesii populare a lui G. Dem. Teodorescu: viață făr’de moarte.“
la facerea omului: „Și a zis Dumnezeu: «Să facem om „Frunză verde lemnu de sângeru,/ să vie (cutare) ca un
după chipul și după asemănarea Noastră, ca să stăpânească îngeru!// (Cutare), nu zăbovi,/ scoală-te, nu mai dormi:/ Puterea „încântecului“ se face simțită și în piesele lui
peștii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vin’degrabă, că te-oi iubi!“ Shakespeare, scriitorul venerat de Eminescu. Vrăjile pe
vietățile ce se târăsc pe pământ și tot pământul!» care Puck le face îndrăgostiților din Visul unei nopți de
Dacă incantația fetei de împărat din Luceafărul poa- vară, din porunca lui Oberon, regele zânelor, hotărăște
Relația Creator/cuvânt este exprimată de teologia bi- te fi circumscrisă magiei albe, descântecul (chemarea destine: „Pe pământ/ Dormi adânc.../ Leac vrăjit/ Am
zantină în formulă antinomică, „făcându-se distincția reală mosorului) din poemul barbian Domnișoara Hus ține, menit/ Ochilor de-ndrăgostit/ (Stoarce sucul buruienii
între persoana divină și ființa divină, spre a putea înțelege fără îndoială, de magia neagră: „Buhuhu la luna șuie,/ Pe pe pleoapele lui Lysander)/ S-o zărești,/ Să-i zâmbești;/
cum anume Cuvântul întrupat este de o ființă cu Tatăl.“ gutuie să mi-l suie/ Ori de-o fi pe rodie: Buhuhu la Zodie// Draga ta/ Iar să-ți dea/ Ochii tăi de-ndrăgostit.“
Uhu, Scorpiei surate/ Să-l întoarcă d-a-îndărate,/ Să nu-i
Energia pozitivă a cuvântului „care zidește“ are ca rupă vrun picior/ Câine ori Săgetător!// Cuvântul magic este, fără îndoială, o imagine de-
revers energia punitivă a blestemului divin ce se abate (...)// Buhuhu, uhu, de zor/ Și-nc-o-dată gradată a cuvântului divin. Absența
asupra șarpelui ispititor („pe pântecele tău să te târăști prin mosor./ Doar i-o da mai mult îndemn/ sacrului este suplinită însă de aura
și țărână să mănânci în toate zilele vieții tale!“), asupra Coadei lingurii de lemn (lemn de leac)/ Doar poetică a simbolismului mitic. Puterea
Evei („în dureri vei naște copiii“) și asupra lui Adam l-o-ntoarce berbeleac/ Doar l-o duce vălătuc/ Cuvântului cosmic are drept pandant
(„blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să Pe ibovnicul uituc!“ puterea cuvântului magico-religios,
te hrănești din el în toate zilele vieții tale!“). reflex al mentalității arhaice, ce persistă
Puterea vrajei apare și în poemul emi- încă în imaginarul colectiv.
În viziunea lui Ioan Petru Culianu, „magia nu este nescian Povestea magului călător în stele, Puterea cuvintelor este un subiect
decât un eros aplicat, dirijat, provocat de operator.“ (Eros în care „furtuna turbată“ „năpustită asupra care a preocupat pe marii gânditori ai
și Magie în Renaștere. 1484, Ed. Nemira, 1994). Din pământului“, una din acelea „legate de lumii, dar și un subiect care își păstrează
această perspectivă, „rugăciunea“ din dragoste adresată pietre bătrâne“ și „încuiate-ntr-a muntelui actualitatea. Începând cu Parmenide,
de Cătălina Luceafărului este o veritabilă incantație magi- fund“, este oprită de „puternicul mag“: cuvântul este pus în relație cu ființa
că: „Cobori în jos, luceafăr blând,/ Alunecând pe-o rază,/ „Așteaptă, copile să caut o vrajă/ În carte însăși, iar pentru Aristotel, fără cuvânt,
Pătrunde-n casă și în gând/Și viața-mi luminează!“ Ea se ...Să chem eu giganticul vânt,/ Pe aripi să-i ființa nu există.
circumscrie erosului fantastic cu amprentă ficiniană, ce puie o mie de maje,/ S-o lege de stânce, să-i Puterea cuvintelor nu este însă doar
are ca origine ochiul fascinat, rănit de raza pneumatică, steie de strajă/În neagra-nchisoare în fund de pământ.“
conform teoriei lui Platon, care afrmă în Phaidros că un subiect al filosofilor. Cei care o pun în valoare, sunt
iubirea este un fel de maladie oculară (ophtalmia). Puterea cuvântului magic hărăzitor de destine îi Poeții, adevărații stăpâni ai Verbului. Ei spun ființa, în
inspiră lui Eminescu poemul Mușat și ursitorile. Ruga sensul Metafizicii aristotelice, dar mai mult decât atât,
Victimă a „deochiului“, Cătălina își caută leacul sin- „nențeleptei mume („Lui dăruiți ce nu ați dat altòra,/ Un ei o dezvăluie (în sensul esteticii heideggeriene). Prin
gură, apelând la puterea cuvântului magic, „rugăciunea“ dar nespus de scump ce n-are nume/ Ca să răsar-asupra puterea cuvintelor, demiurgi, dar și magicieni, ei recre-
cu valoare de «încântec» (Cf. Heliade Rădulescu). Avem tuturora...“) este îndeplinită de urzitoarele de soartă: ează lumea, proiectând-o în eternitate, fiindcă: „Numai
aici o ilustrare a operațiunii de „a lega“ (vincire), prezentă „Da, sus la cer privirea ta îndreapt-o!/ Plinită e dorința ta poetul,/ Ca paseri ce zboară/ Deasupra valurilor,/ Trece
în doctrina identității dintre iubire și magie, schițată de nebună./ Și ziua neagra peste el așteapt-o.// Căci i s-a dat peste nemărginirea timpului:/ În ramurile gândului,/ În
Massilio Ficino și dezvoltată de Giordano Bruno. «Încân- să simtă-ntotdeauna, Un dor adânc și îndărătnic foarte/ sfintele lunci,/ Unde pasări ca el/ Se-ntrec în cântări.“■
tecul» își atinge scopul, astrul iubit coborând în „cercul
strâmt“ al pământenilor. Țesând la rându-i un «vinculum»,
„mreaja de văpaie“ în care își prinde iubita-vrăjitoare.
Întâlnindu-se „dor“ cu „dor“, „încântecul“ se schimbă în
„cântec“, aliniindu-se orfismului eminescian.

«Facerea de dragoste» este un rit consemnat și de

Gheorghe Să fie totul deșertăciune Atunci când tăcerea mă cuprinde – ediţia a X-a
DĂNIȘOR Într-o lume a decibelilor dezlănţuiţi? Sunt atât de aproape de fiinţa ei
Încât privesc cu nesaţ
Dincolo de vorbe Întrebări A firii alcătuire.
De ce să vorbesc când știu
Înţelegem noi oare M-ai întrebat cum de-mi vorbesc Că în cuvinte mă separ
Ce vor să ne spună vorbele Pietrele din împietrirea lor Și nu mai las floarea să fie floare?
Într-un ţinut al spuselor fără șir? M-ai întrebat cum de-mi vorbesc E atâta candoare atunci când sunt floare
Nu se poate într-un moment de reverie Arborii de la înălţimea lor Încât am senzaţia că exist.
Să vorbim fără a vorbi? M-ai întrebat cum de înţeleg
Nu vreau să mai vorbesc Gestul peștilor în apa învolburată Dincolo de logos
Cu strălucitoarele vorbe. Cum și de ce zâmbesc
Vreau ca subtilitatea gestului gratuit Căprioarei suspendată Ești atât de mare în măreţia ta
Să-mi atingă pielea îngroșată În solitudinea saltului său Încât sentimentele mele
De prea multe cuvinte fără conţinut. Cum de pot Nu te pot cuprinde.
Să fiu amforă în care să curgă Să surprind taina mugurelui Ești atât de fără de chip
Nesăţioasa pildă. Ce zămislește frageda floare. Încât gândurile mele
Să vorbesc fără a vorbi Atunci ţi-am răspuns: Se destramă în neantul
Iată ţelul meu, Lucrurile acestea au loc Cel fără de culoare.
Să „făptuiesc fără a făptui“ Pentru că eu Și totuși ești odată cu mine
Iată pilda ce vreau s-o imprim. Sunt și piatră, sunt și falnic Tu cel fără de chip.
Asaltat de prea multe vorbe Arbore, și căprioară… Cum să te cunosc când ești
Am renunţat la iubirea adevărată. Dar mai ales pentru că eu Atât de aproape
Ca un Sisif car în spate Mă așez statornic Încât nu pot să te văd
Tulburarea fără de sfârșit În nestatornicia timpului lor. Nu te pot auzi, nu te pot gândi.
A vorbelor deșarte. O, fire a mea
Fără vorbe Fii odată cu mine
În zâmbetul misterios
Un strigăt din adânc mă cutremură: Al ovalului feţei mele
Lăsaţi floarea să fie așa cum este Ascunsă-n noaptea cea fără de hotare.
N-o acoperiţi cu vorbe seci.
(Din vol. Dincolo de dincolo,
Scrisul Românesc, 2015)

22 Nr. 10 (146) ♦ octombrie 2015 Scrisul Românesc Eseu

– ediţia a X-a Cuvântul ca dar al umanității Mirela
MITU

Există o ştiinţă a cuvintelor… Suntem şi devenim pe ideile liderilor spirituali ai fiecăreia dintre generaţii. de a comunica, de a gândi şi de a crea evenimentele din
ceea ce gândim, rostim şi acţionăm. În spatele Merită reţinută definiţia pe care gnosticii i-o dădeau viaţa noastră. Cuvântul e cea mai puternică unealtă pe
sunetelor, vibraţiilor, energiilor vitale care for- care o are omul. Cuvântul reprezintă manifestarea fiinţei
mează un cuvânt se află voinţa. Dacă am ştii ce creatorului: „Verbul Vieții!“. Prin analogie, atunci, diavo- noastre spirituale, scânteia divină din interiorul nostru.
putere fantastică se ascunde într-un singur cuvânt, poate lul nu poate fi decât verbul pieirii! Se poate lesne observa, Cuvântul nostru poate crea cel mai frumos vis şi realitate,
atunci am tăcea trei ani, ca în şcolile pitagoreice, înainte chiar în jurul nostru, forţa devastatoare a cuvântului care dar poate şi să distrugă tot ce există în jurul nostru. De
de a ne adresa semenilor noştri. desparte, usucă, pustieşte familii, neamuri, popoare, dar aceea, folosirea greşită a cuvântului creează iadul pe
şi puterea binecuvântătoare a cuvintelor: pace, dragoste, pământ. Orice putere creatoare folosită rău, nepotrivit,
Dacă Iisus Hristos este cuvântul Iubirii, cuvântul crea- iertare, înțelegere, toleranţă, semnificaţii care ne învaţă poate deveni putere distructivă. Cuvântul nostru este
tor, eliberator, generator de viaţă, verbul diavolului este pur unitatea umanităţii sub acelaşi cer, pe acelaşi pământ. magie pură, iar folosirea lui greşită poate deveni magie
şi simplu negarea scânteii divine în om. De la cuvântările Suntem chemaţi, în fiecare generaţie, să ne alegem cu neagră. Cuvântul vorbit sau scris este atât de puternic
papei Urban al II-lea, care au alimentat cruciadele pline grijă vocabularul vieţii. De noi, şi de cuvintele noastre încât un simplu cuvânt poate schimba o viaţă sau poate
de sânge, la discursurile pline de zel ale papei Inocenţiu al depinde dacă trăim în linişte sau în război. distruge vieţile a milioane de oameni.
III-lea care au generat cea mai tenebroasă activitate umană
– Inchiziția, la cuvântările furibunde ale lui Hitler, capabile Cuvântul este puterea prin care noi creăm sau distru- Cuvântul e cel mai preţios şi mai puternic dar pe care
să pună în mişcare odioasa maşinărie a crimei în lagărele gem. Cuvântul este darul care vine direct de la Dumne- îl are umanitatea, dar noi îl folosim şi împotriva noastră.
de concentrare, până la îndemnurile fundamentaliştilor zeu. La început a fost cuvântul şi cuvântul era la Dumnezeu Dintre toate armele de distrugere pe care le-a inventat
islamici care aduc teroarea prin fum, foc şi dărâmături, şi Dumnezeu era cuvântul. Dacă Dumnezeu a creat lumea omul, cea mai teribilă şi mai puternică este cuvântul
omul a pus uneori cuvântul în slujba haosului şi al pier- după chipul şi asemănarea Lui, înseamnă că omul a căpătat nepotrivit care poate să distrugă.
zaniei. Sigur istoria se leagănă, când într-o parte, când în puterea de a crea ca şi Dumnezeu. Noi avem puterea de
cealaltă individul găsind în el şi capacitatea de a construi a crea şi această putere este aşa de mare, încât tot ceea ce Noi ne atacăm în permanenţă prin cuvinte şi ne omo-
o viaţa şi o lume, mai bune prin puterea aceluiaşi cuvânt. credem se poate transforma pentru noi în realitate. Noi ne râm unul pe altul în mod sistematic, de multe ori fără
Să ne amintim că marile realizări ale umanităţii se sprijină creăm pe noi înşine şi devenim ceea ce credem că suntem. să ne dăm seama de acest lucru. Prin urmare să folosim
Verbul Iubirii în locul verbului pieirii. ■
Cuvântul e puterea pe care o avem de a ne exprima şi

Între 1943–1944, în paginile revistei Universul Puterea cuvintelor, Dodo
Copiilor, apărea un serial de benzi desenate foarte NIŢĂ
popular printre micii cititori, Tudorică şi Andrei în
Război, desenat de Pascal Rădulescu după scenarii de puterea imaginilor
Nicolae Batzaria (redactorul şef al publicaţiei şi autorul
celor mai multe dintre povestirile şi textele apărute în sovietici» în războiul pentru cucerirea Basarabiei“. întâi: beznă, singurătate, derută, frică (barca surprinsă
paginile revistei, sub diverse pseudonime, din care cel O lună mai târziu, scriitorul a fost atacat virulent şi de noapte şi de vasul inamic, în larg, pericol de rătăcire
mai cunoscut era „Moş Nae“). şi de înec); apoi, în plină primejdie de moarte, panică,
de Ion Călugăru, în paginile aceluiaşi ziar: „Nicolae groază (impactul şi naufragiul).
Nicolae Corbeanu, un cititor de atunci al revistei, Batzaria este cunoscut pentru trecutul său. Se strecurase
ajuns peste ani jurnalist, scriitor şi redactor la postul de în politică, unde a fost senator, se strecurase în presa Pe de alta (ceea ce provocase dezastrul propune, în
radio german Deutsche Welle, îşi aduce aminte despre democratică românească dinaintea dictaturilor. Dar în compensaţie parcă, o soluţie de refugiu): luminata cabină
puternica emoţie provocată de această bandă desenată : momentul când fascismul dezlănţuia ofensiva, când se în care e atât de plăcut să te simţi în siguranţă, adăpostit
ardeau pe străzi gazetele la care colaborase, N Batzaria (în ciuda necunoscuţilor ce pot intra din clipă în clipă în
„Un soldat [rus] a rămas cu mine pe culoarul ce lega a trecut în lagărul duşmanului şi s-a prezentat lui Stelian ea) şi în care ca în basme mai apare şi o masă încărcată
birourile de locuinţa pretorului, unde, pe o masă rotundă de Popescu, ca să-l primească printre condeerii «Universu- de bunătăţi. Pentru prima oară în viaţă vedeam spaţiul
nuiele împletite, trona nelipsita mea colecţie de «Universul lui», în lupta împotriva «bolşevismului». Misiunea lui N deschis (expus, populat de riscuri) şi spaţiul închis (ocro-
Copiilor», câteva volume de reviste legate câte 26 de nu- Batzaria în cadrul editurei «Universul» a fost totuşi să titor, intim) faţă în faţă, beligerante şi complice.
mere împreună. Rusul, paşnic şi zâmbitor, vrând să arate conducă publicaţiile pentru copii. […] N. Batzaria mâ-
prin atitudine că nu vrea să-mi facă nici un râu, s-a apucat nuieşte calomnia împotriva Armatei Roşii, lăudăroşenia Urmărind cu sufletul la gură aventurile lui Tudorică şi
să răsfoiască, ca să-i treacă timpul, unul din volume. Deşi antonesciană şi stilul folosit de reporterii de războiu.“ Andrei în război descopeream pe cont propriu, în planul
«Universul Copiilor» era, de fapt, ceea ce am numi astăzi o imaginarului, un alt război: războiul continuu dintre cele
publicaţie apolitică, pe ultima pagină apăruse în tot timpul Poate şi datorită acestui articol (care îmi aduce aminte două tipuri de spaţiu, la care din acel moment şi până azi
războiului din Est, până cu câteva săptămâni înainte de 23 de un alt caz de demascare prin presă, cel al lui Tudor Ar- particip cu mereu proaspete emoţii: când neliniştit de
august, un fel de serial de benzi desenate intitulat Tudorică ghezi – vezi Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei) în caracterul neliniştitor al unuia, când fermecat de farmecul
şi Andrei în război. Era vorba acolo de doi copii ajunşi din 1945 Batzaria va fi exclus din Societatea Ziariştilor Români, celuilalt. Străbătând întinderea înfricoşătoare de beznă şi
greşeală pe frontul de Est, care făceau tot felul de năzbâtii, ulterior şi din cea a Scriitorilor şi i se ia dreptul de publicare apă, vasul inamic şi ameninţător – dar cu hublouri salva-
una mai năstruşnică decât alta, jucându-le feste «bolşevici- timp de 5 ani. Iar în 1952 va fi arestat şi va muri, bătrân şi toare şi cabine primitoare feeric luminate – mi-a prilejuit
lor» şi ajutând, după puterile lor, armata română. Pe cât de bolnav, în lagărul de triere a deţinuţilor politici de la Ghencea. cea dintâi revelaţie a unui sentiment pentru mine funda-
isteţi şi curajoşi erau cei doi copii, pe atât de nătângi ruşii. mental: sentimentul spaţiului închis securizant (şi implicit
Ajungând la o pagină cu aventurile lui Tudorică şi Andrei, Iată deci că şi imaginile pot avea o putere emoţională al spaţiului opus, fără de care primul e de neconceput).
rusul meu a început să privească cu atenţie desenele, ca şi la fel de mare ca şi a cuvintelor.
cum ar fi vrut să-şi dea seama de sensul lor. Am îngheţat Sentiment atât de presant încât m-a determinat să scriu
de frică, convins că am păţit-o şi că rusul mă va trage la Avem însă şi un exemplu pozitiv, în care benzile dese- o carte despre el. Carte pentru care mă simt îndatorat lui
răspundere pentru personajele născocite de pictorul Pascal, nate, culmea, aceleaşi cu Tudorică şi Andrei, au influenţat „Moş Nae“ (sau unuia dintre colaboratorii lui) şi poves-
dar nu s-a întâmplat nimic. N-am ştiut niciodată dacă rusul major cariera unui cunoscut critic din perioada socialistă. tioarelor umoristico-propagandistice din „Universul Co-
a înţeles sau nu despre ce era vorba.“ Valeriu Cristea, căci despre el este vorba, rememorează în piilor“ cu un efect – în cazul meu – atât de „aiurit“ (După
detaliu un anume episod din banda desenată. Tudorică şi amiaza de sâmbătă, Ed. Cartea Românească, 2006).
Nicolae Corbeanu a scăpat doar cu o spaimă (suficient Andrei, în periplul lor rusesc, ajung la bordul unei nave
de zdravănă, pentru a şi-o reaminti după aproape 60 de sovietice, pe Marea Neagră. Musafiri nepoftiţi, lihniţi de N-o spune explicit, dar cartea pentru care Valeriu
ani) în urma poveştii desenate de Pascal Rădulescu, dar foame, ei devorează cina pregătită pentru comandantul Cristea i-a rămas dator lui N. Batzaria şi Pascal Rădulescu
scenaristul acesteia nu va scăpa atât de uşor. navei, care apoi îi va fugări pe tot vasul ca să-i pedep- se numeşte Spaţiul în literatură şi a apărut în 1979.
sească. Naufragiul neaşteptat al navei îi va scăpa pe cei
Nicolae Batzaria, poate cel mai îndrăgit scriitor pentru doi năzdrăvani din mâinile bolşevicilor. Puterea cuvintelor este de netăgăduit. Iată însă că şi
copii al epocii, dar şi jurnalist de opinie şi fost om politic va imaginile, atât cele de sine stătătoare (tablouri, ilustrații,
sfârşi tragic… Iar benzile desenate după scenariile sale, cu Acest episod a marcat definitiv imaginaţia puştiului caricaturi, ca să nu mai vorbim de publicitate) sau suitele de
Tudorică şi Andrei, vor cântări greu la judecata timpurilor. de atunci şi va contribui la elaborarea unei cărţi de către imagini (benzile desenate) au propria lor putere, pozitivă sau
Valeriu Cristea ajuns la maturitate: Povestirea din „Uni- negativă. Aceleaşi benzi desenate le-au inspirat lui Ion Călu-
În octombrie 1944, într-un articol din ziarul „Scânte- versul Copiilor“ (a nu se uita: ilustrată, aşadar lucrând găru şi lui Valeriu Cristea sentimente total diferite, şi – luate în
ia“, se cere închiderea publicaţiei „Universul Copiilor“, asupra imaginaţiei mele cu un dublu şir de sugestii) oferea contextul istoric – au influenţat malefic destinul lui N. Batzaria.
considerată „publicaţie fascistă şi antisovietică“, datorită o situaţie sau un contrast de situaţii ce mă fascina (după
celor „doi eroi copii, trimişi să lupte contra «barbarilor cum mi-am dat seama mai târziu). Pe de o parte, mai Cine spunea că o imagine valorează cât o mie de
cuvinte? (Napoleon Bonaparte) ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (146) ♦ octombrie 2015 23
Poezie
Lucian Florin
Cuvântul și Imaginea ROGNEANU

Dacă pentru om văzul este prin- Puterea cuvântului rostit este limita- sunt considerate ca fiind primele forme de corate“ cu desene explicative. În această
cipala cale de interacțiune cu tă în timp și spațiu. Primele semne ale manifestare artistică plastică ale omenirii. perioadă cuvântul și imaginea capătă și rol
lumea înconjurătoare, cuvân- umanității, mai vechi de treizeci de mii Reprezentare picturală ce datează încă din puternic de simbol și se vor împământeni

tul este principala formă de exprimare. de ani, care au fost menite să fie lăsate paleolitic au evoluat mai târziu în ceea ce în conștiința umană cu numeroase valențe

Așadar conștiința umană se „încarcă“ în se numește protoscrierea. Protoscrierea și sensuri ascunse până în perioada con-

principal prin stimuli vizuali și se „descar- folosea în principal simboluri ideografice, temporană. Trecând prin Epoca Medie-

că“, cel mai adesea, prin cuvânt. încât, se poate spune că atunci, la începutul vală, prin perioada Renașterii și până la

Încă din cele mai vechi timpuri, omul epocii bronzului, a apărut din punct de începutul secolului XX, numai dacă ne

a încercat să-și decodifice informațiile vedere grafic prima legătură directă între gândim la miniaturile ce însoțesc texte

vizuale captate în memorie și să le ofere cuvânt și imagine. Primele pictograme au religioase sau studii științifice ce conțin

o însemnătate ce poate fi împărtășită mai apărut aproape simultan în civilizația su- o serie întreagă de desene explicative, fie

departe prin cuvânt, realizând astfel o meriană și în cea egipteană. Folosirea pic- că vorbim de texte dramaturgice în care

conexiune directă între cuvânt și imagine. togramelor este considerată ca fiind prima găsim schițe și desene de scenografie și

Astfel, în conștiința umană s-a format cea încercare sistemică de a fixa vorbirea. Da- costume sau picturi cu caracter religios

mai puternică legătură între un stimul și torită limitărilor ce țin de durata scrierii, de ce prezintă texte biblice și exemplele pot

o formă de exprimare. Așa se face că la cursivitate, de articularea propoziției, acest continua, constatăm că cele două forme

auzul oricărui cuvânt creierul „răspunde“ tip de scriere a evoluat de la semnul care de exprimare, cuvântul și imaginea, se

automat cu imaginea cea mai sugestivă pe indică un cuvânt la semnul care reprezintă împletesc și se completează permanent

care o are înmagazinată în strictă relație cu un sunet. Așa a apărut în Mesopotamia pe parcursul istoriei.

înțelesul recepției auditive. Dacă aceeași scrierea cuneiformă, iar în Egipt scrierea La începutul secolului al XX-lea, odată

imagine trezește în oameni diferiți reacții hieratică și mai apoi cea demotică. Dacă cu apariția curentelor artistice de avangardă,

diferite, și cuvântul suportă aceeași de- în Mesopotamia scrierea cuneiformă a în arta plastică cuvântul sau scriitura capătă

formare de percepție sau de sens profund înlocuit încet, încet, reprezentarea ideogra- valențe aproape exclusiv estetice și este

de la o persoană la alta, de la un grup la fică, în Egipt scrierea hieratică și ulterior tratat în principal ca semn grafic. Așadar

altul. Această diferență de percepție ține cea demotică au funcționat în paralel cu devine parte componentă a gramaticii

în primul rând de experiențele acumulate scrierea hieroglifică. limbajului plastic, jucând același rol pre-

de fiecare individ în parte, de modul în Ulterior, în perioada antică europeană, ponderent estetic și în arta contemporană.

care o imagine sau un cuvânt reverberează în special în civilizația greacă și romană, Chiar dacă uneori au același rol, alte-

în conștiința fiecăruia. Cu toate acestea cele două tipuri de reprezentare s-au ori roluri diferite, uneori se completează

există o serie întreagă de imagini și cu- Aşoka – scrieri hieroglifice separat devenind forme de manifestare alteori se suprapun, cuvântul și imaginea
vinte cu putere deosebită, cu o încărcătură artistică diferite: arta plastică și arta scri- vor fi întotdeauna principalele unelte

emoțională și spirituală specială ce reușesc posterității, sunt de tip vizual și sunt re- sului. S-a păstrat totuși o legătură, multe cu care omul se raportează la univers și

să spargă aceste bariere de percepție și prezentări grafice cu caracter descriptiv, forme ale artei plastice fiind însoțite de principala hrană concretă pentru lumea

sunt unanim recunoscute și acceptate. în principal din lumea animalelor. Acestea înscrisuri și multe dintre scrieri fiind „de- abstractă a ideilor. ■

Viorel dintre republica romană este vox populi vox dei Poet, prozator şi critic de artă, Guillaume
FORŢAN imperiul cezarean cu semnificaţia dragă politicienilor Apollinaire (pseudonimul literar al lui
că vocea celor mulți Wilhelm Albert Vladimir Apollinaris de Kos-
despre ziceri oricum nu departe deci a poporului este vocea domnului trowitzky), născut la Roma în 26 august 1880
de filosofia imperială romană – decedat la Paris în 9 noiembrie 1918, este
marii bărbaţi ai istoriei se află şi expresia de altfel puterea semnificaţiei autorul a numeroase caligrame, specie literară
s-au remarcat nu numai prin fapte tot de provenienţă latină unui cuvânt sau grup de cuvinte pe care o aduce la cea mai înaltă formă artis-
ci şi prin cuvintele mobilizatoare divide et impera îl observăm şi pe stema tică. În realizarea unor caligrame de calitate,
sau vorbele de duh rostite atribuită lui filip al II-lea regală a româniei Apollinaire a respectat regulile de bază: „Să
ce asemenea faptelor rege al macedoniei unde nihil sine deo scrii cu forţă, dar şi cu delicateţe. Să ţii seama
le-au supravieţuit timpului şi tatăl mult prea celebrului să fiu nimic fără dumnezeu de lungimea textului pe care vrei să-l scrii şi
alexandru macedon se impune vasalilor de mărimea hârtiei“.
ca un logo emanat de la divinitate
cunoscuta zicală se-apropie În 1918 publică volumul Calligrammes, în
de douămiicincisute de ani vechime nu putem să nu amintim celebra editură Gallimard din Paris.
şi are la bază în principal extraordinara putere a cuvântului
În literatura noastră cele mai vechi caligra-
me aparţin lui Iordache Golescu.

şi timpurilor mii de ani inducerea neîncrederii ajuns în ziua de azi Numărul de faţă al revistei este ilustrat
devenind dictoane cugetări proverbe atât în interiorul unui grup ca pilde ale lui iisus christos cu caligrame de Guillaume Apollinaire.
cât şi între grupuri

aşa gaius suetoniu tranquillus facilitând impunerea propriei voinţe amintim aici pe cele

în scrierea sa asupra acestora şi subordonându-i din evanghelia după matei

de vita caesarum – divus iulius capitolul douăzeci şi doi

pune în gura lui iulius caezar proverbul latin căci mulţi sunt chemaţi

pe când conducea trupele verba volant scripta manent dar puţini aleşi sau

peste graniţa ce despărţea vorba zboară scrisul rămâne daţi cezarului cele ce sunt

galia cisalpină de italia a străbătut mileniile până la noi ale cezarului şi

prin râul învolburat al rubiconului pornit în senatul roman lui dumnezeu cele ce sunt

cuvintele zarurile au fost aruncate din gura lui caius titus ale lui dumnezeu ori

cu semnificaţia că ceea ce s-a făcut cu observaţia către toţi prezenţii să iubeşti pe aproapele tău

nu mai poate fi întors că vorbele rostite ca pe tine însuţi – ediţia a X-a

şi războiul civil împotriva lui pompei se pot uita rătăcii sau încurca

este iremediabil început în vreme ce înscrisurile păstrate mai este oare nevoie

sunt întotdeauna concludente să subliniem valoarea

prin extindere acest dicton şi universalitatea

şi rubiconul la malul căruia s-a spus între frazele cu excelentă forţă limbajului interuman

marchează şi graniţa de penetrare prin timp şi a cuvintelor transmise

temporală şi istorică şi reverberare în înţelesuri prin intermediul acestuia Guillaume Apollinaire – Buchet de flori

24 Nr. 10 (146) ♦ octombrie 2015 Scrisul Românesc

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 24 pag. – 5 lei 10

SR

ScrisuRl omânescSR Scrisul Românesc Nr. 10 (158) ♦ octombrie 2016 1

Serie nouă Anul XIV Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 10 (158) 2016
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCS Apare sub egida U.S.R.

Florea FIRAN

Cu Andrei Codrescu

despre mișcarea DADA și Avangardism
La fiecare sfârșit de an, Scrisul
Românesc își concentrează autor de reportaje, eseuri, memorialistică,
activitățile sub genericul Coloc- traducător și editor, profesor de literatură,
dar și ca principal comentator al unuia
viile Scrisul Românesc când au loc sesiuni dintre cele mai populare posturi de radio
de comunicări științifice, lansări de americane. În toate cercurile intelectuale,
carte, expoziții cu noutăți editoriale, gala Andrei Codrescu este considerat o auto-
premiilor pe anul precedent și acordarea ritate culturală, apreciat ca fin observator
premiilor de debut în volum pe anul în și analist al fenomenelor politice, sociale,
curs, momente literar-artistice etc. Ediția înzestrat cu fler și strălucire, cu umor
Muzeul de Artă, Sala Oglinzilor din acest an, când mișcarea DADA este neconvenţional și salturi spectaculoase
aniversată la o sută de ani de la nașterea comparatiste între sisteme și culturi.
sa în Cabaretul Voltaire din Zürich, a Recunoscut ca unul dintre intelectualii
avut ca temă Avangarda și Avangardis- celebri în America, Andrei Codrescu con-
mul, curente inovatoare și mereu actuale tinuă să fie un om deschis, sentimental,
care redefinesc, perpetuu, creativitatea. direct, modest și binevoitor, ceea ce i-a
Invitatul de onoare al acestei ediții a fost atras o mare simpatie în cele mai diverse
Andrei Codrescu, important și cunoscut împrejurări și contexte. Multe dintre căr-
scriitor român contemporan din SUA, ţile sale au fost remarcate ca „best-seller
Dada a fost și mai este/ un spirit care nu ruginește...” Andrei Codrescu unde a emigrat și s-a stabilit încă din 1966. naţional“, ceea ce nu este puţin într-un

Invitația nu a fost întâmplătoare, distinsul continent al best-seller-urilor. El devine
scriitor a mai fost prezent la Craiova în în Statele Unite o referinţă literară, cultu-
mai 2005, când Scrisul Românesc i-a tipărit rală, politică atunci când se vorbește des-
și lansat volumul de versuri Instrumentul pre literatura contemporană, de analiza
Eseu negru care a reprezentat debutul său în- profundă a diverselor fenomene sociale
târziat cu 40 de ani, poezii scrise în limba sau când se vorbește despre România și în
Lucia Cherciu Oana Băluică Alexandra Carides română 1965-1970. alte dimensiuni decât cele standardizate
Michelle Mazel
Carmen Firan Adrian-Florin Bușu Asumându-și condiţia de emigrant de mass-media după decembrie ’89.
Mihai Duțescu Adrian Sângeorzan
Constantin M. Popa Mihai Ene din blocul comunist, supus unei com- Cu rădăcini în avangarda românească,
Proză petiţii dure, Andrei Codrescu a reușit să cu accente ionesciene și dimensiuni uni-
Poezie Ovidiu Ghidirmic

Ioan Lascu ajungă o voce puternică și originală în versale, opera lui Andrei Codrescu este
Dumitru Radu Popa
Gabriela Rusu-Păsărin Statele Unite. Și-a câștigat notorietatea familiară publicului american și lumii
într-o cultură exigentă, selectivă până la intelectuale de peste ocean, în cele din
Lucian Florin Rogneanu excelenţă, nu doar ca poet, romancier, urmă, și în România.
Continuare în p. 3

Gabriel Coșoveanu – Amintirea – abur sau giulgiu? p. 4
Monica Spiridon – Minte mincinosul când spune că minte? p. 5

Adrian Cioroianu – Costumul de baie, comandantul Cousteau p. 6 pp. 20–23
și adulterul epistolar

Constantin Cubleșan – Eminescu – identitatea națională p. 9

Dumitru Radu Popescu – Făt-Frumos (II) p. 10

Rodica Grigore – Istorie, rememorare, literatură p. 17

Emilian Ștefârță – Anti-elogiul inței umane p. 24 Muzeul de Artă, Sala Oglinzilor

2 Nr. 10 (158) ♦ octombrie 2016 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

w Tudor Gheorghe –
Vă dau un an din viaţa mea
Sumar

ÎFlorea Firan, Cu Andrei Codrescu despre n, 3 octombrie a.c., la Teatrul Na- dintre ambasadorii culturii românești Scrisul Românesc
ţional „Marin Sorescu” a avut loc care circulă dintr-o parte în alta a con-
mișcarea DADA și Avangardism / pp. 1, 3 lansarea volumului Vă dau un an din Revistă de cultură
Claudia Miloicovici, Tudor Gheorghe – viaţa mea al maestrului Tudor Gheor-
ghe, publicat la „Scrisul Românesc” tinentelor și face ceea ce ar trebui să facă Fondată la Craiova, în 1927,
„Vă dau un an din viața mea” / p. 2 Fundaţia-Editura, prefațat de acad. foarte mulți din alte domenii. Dar des- de către criticul D. Tomescu.
Gabriel Coșoveanu, Amintirea – pre Tudor Gheorghe nu se poate vorbi Serie nouă, din 2003, întemeiată
fără a aminti în primul rând de actorul,
abur sau giulgiu? / p. 4 menestrelul, de acum și de prozatorul. de Florea Firan

Monica Spiridon, Minte mincinosul D. R. Popescu care scria: „Olteanul de

când spune că minte? / p. 5 la Podari e un magician! Îţi arată, în Cartea este de fapt un jurnal, un roman Membră A.R.I.E.L.
apusul soarelui, tris- memorialistic, în
Adrian Cioroianu, Jurnal parizian VII. teţea zilei, în drum care povestește din Editată de:
spre noapte, și după viața lui, din viaţa Fundaţia – Revista
Costumul de baie, comandantul cântatul cocoșilor, de familie, de lumea Scrisul Românesc
Cousteau și adulterul epistolar / pp. 6, 7 zbuciumul beznei de teatrului, a scriito-
Ovidiu Ghidirmic, Criteriile unei istorii a deveni zi! ... Desco- rilor, dar vorbește REDACŢIA
literare / p. 7 şi de politica din
România... Este Director:
Ioan Lascu, A fi suprarealist până la capăt / p. 8 păr un scriitor talen- scrisă cu pasiune, FLOREA FIRAN
Constantin Cubleșan, Eminescu – tat, Tudor Gheorghe, Tudor Gheorghe
care povestește, în dovedind că are, Secretar general de redacţie:
identitatea națională / p. 9 mai multe cuvinte, ca și în cântec, ta- GABRIEL COŞOVEANU
câte ceva despre dru- lent şi un dar al
Dumitru Radu Popescu, Făt-Frumos murile parcurse prin povestirii...” Colegiul redacţional:
(II) / pp. 10, 11 ţară și prin lume de ADRIAN CIOROIANU
magistrul cântecelor Nicolae Coande susţinea, între ANDREI CODRESCU
Ion Jianu în dialog cu George Sorescu, altele, că: „în acest jurnal de călătorie DANIELA CRĂSNARU
Marin Sorescu, un scriitor uitat? / p. 11 denotă o anume dualitate a celui care EUGEN NEGRICI
înregistrează și vede lumea, dar se ob- NICOLAE PANEA
Adrian-Florin Bușu, Eminescu și Idealul vrăjite...” Ca o introducere, autorul pre- servă și pe sine în raport cu lumea. Este DUMITRU RADU POPA
un Tudor Gheorghe profund îngrijorat DUMITRU RADU POPESCU
feminin / p. 12 zintă o frumoasă povestire datată 1974, de o anumită stare de degradare a socie- MONICA SPIRIDON
tăţii românești... El veghează atent și la DANIELA TARNIŢĂ
Constantin M. Popa, Poezii inedite / p. 12 după care ne plasează, după 40 de ani, tezaurul limbii și al simţirii românești...” INA VOINEA
în 2014, anul pe care ni-l oferă în dar.
Dumitru Radu Popa, Legendarul La Gala premiilor „Scrisul Româ-
David Bowie / p. 13
nesc” pe 2016, desfășurată cu câteva
Alexandra Carides, India – zile înainte, Tudor Gheorghe era distins
din altă perspectivă / pp. 13, 14 cu Premiul „Gib I. Mihăescu” pentru
volumul în manuscris Vă dau un an
Adrian Sângeorzan, Doar o picătură / p. 14

Carmen Firan, Poeme / p. 15 din viaţa mea. „Se zice că marii scriitori sunt slabi Redactori:

Lucia Cherciu, Poeme / p. 15 Nu este prima apariție a lui Tudor oratori. Sorescu se bâlbâia când vorbea, MIHAI ENE
Gheorghe în peisajul literaturii, celebrul dar când se așeza să scrie era genial. Eu
Michelle Mazel, Un pact cu diavolul / p. 16 actor și menestrel care, de peste 50 de ani, mă aflu într-o nouă ipostază..., cea de DAN IONESCU
Rodica Grigore, Istorie, rememorare, încântă publicul cu spectacolele sale, este scriitor... Am fost întrebat ce-o să fac ALEXANDRU OPRESCU
prezent cu un grupaj de versuri în anto- când n-o să mai cânt. Această primă ION PARHON
literatură / p. 17 logia Actori poeți, poeți actori LUCIAN-FLORIN ROGNEANU
Gabriela Rusu-Păsărin, Între două lumi / p. 18 (2008) alături de Emil Botta,
Oana Băluică, „Orele astrale” din viețile Redactori asociaţi:
FLORENTINA ANGHEL
noastre / p. 19 Toma Caragiu, Dorel Vișan, OANA BĂLUICĂ
MIHAI DUŢESCU
Cl. M., „O lună la ţară” deschide stagiunea Horațiu Mălăele, Georgeta RĂZVAN HOTĂRANU
Teatrului Naţional „Marin Sorescu” / p. 19 Tudor, Ioana Crăciunescu..., GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
iar în 2010 la Scrisul Româ-
Red., Colocviile Scrisul Românesc – nesc apărea volumul Tudor Corectură:
Ediţia a XI-a / pp. 20-23 CLAUDIA MILOICOVICI
Gheorghe – în umbra mene-
Lucian Florin Rogneanu, Hipercarne / p. 24 strelului, dialog cu Mircea
Emilian Ştefârță, Anti-elogiul ființei umane / p. 24 Pospai, în care confirma

Abonamente talentul său de povestitor. Florea Firan, Tudor Gheorghe, Nicolae Coande Tehnoredactare computerizată:
Despre volumul Vă dau GEORGIANA OPRESCU

la Scrisul Românesc un an din viaţa mea au vorbit
Florea Firan, Nicolae Coande, dar și carte arată că am ce face după ce n-o să Redacţia şi Administraţia: Craiova
autorul care a povestit ce l-a determinat mai cânt. Când nu voi mai avea vigoare,
să dea viaţă acestui volum: „M-a inspirat forța glasului meu care să pătrundă cu
Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ Str. Constantin Brâncuşi nr. 24

şi veţi avea un prieten apropiat. Abonamentele un turneu pe care l-am făcut cu Lecţia, acuratețe și cu duritate, de multe ori Tel./Fax: 0722753922; 0251/413.763
se fac prin reţeaua proprie şi Poşta cu care am bătut toate orașele mici...” în sufletele dvs., atunci mă voi retra- E-mail: [email protected]
Română, se pot achita şi la sediul revistei Florea Firan, editorul volumului, ge. N-o să fac play-back după discuri Web: www.revistascrisulromanesc.ro
sau în contul: RO 03BRDE170SV21564261700, menţiona: „Simpla prezență a lui Tudor imprimate în tinerețe și să fiu penibil. Cont: RO03BRDE170SV21564261700
Gheorghe creează o atmosferă deosebi-
Agenţia Mihai Viteazul, Craiova. tă, pentru că este, așa cum s-a spus de Voi avea luciditatea și demnitatea să fac BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
Costul unui abonament anual cu taxele incluse atâtea ori, un fenomen în teatrul româ- pasul înapoi, să mă retrag și să scriu...”,
este de 80 lei. Pentru abonații din străinătate nesc, în cultura românească. Este unul a spus Tudor Gheorghe. Abonamentele se pot face la sediul
este de 140 $ sau de 125 € . Informaţii primiţi Seara a avut loc concertul aniver- redacţiei, adresa: Constantin Brâncuşi,
sar Toamna Sinfonic – 15
la tel.: 0722.75.39.22; Fax. 0251.413.763 ani care va fi susţinut în nr. 24, Craiova, județul Dolj
sau [email protected].

turnee prin ţară, precedate ISSN 1583-9125
de lansarea volumului Vă
dau un an din viaţa mea Responsabilitatea opiniilor exprimate
apărut recent la „Scrisul aparţine integral autorilor.
Românesc”.
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.

Claudia Miloicovici Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
(Foto de Tibi Bologh) str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/510.349

Eseu Scrisul Românesc

Nr. 10 (158) ♦ octombrie 2016 3

Continuare din p. 1

Cu Andrei Codrescu

despre mișcarea DADA și Avangardism

În diferite împrejurări, Andrei Codrescu mărturi- of Forgetting/Arta uitării, traducere de Alexandru
sea că ori de câte ori simte nevoia să-şi clarifice Oprescu (Școala Ardeleană, Caiete Silvane, Cluj-
şi să-şi sfinţească adâncimile spiritului, îi reciteşte Napoca și Zalău, 2016) și a fost prezentat volumul
pe Blaga și Arghezi. Din autorul Cuvintelor potrivite Instrumentul negru pe care autorul îl prețuiește
îmi mărturisea recent că intenționează să traducă mult. Pentru întreaga activitate literară Scrisul Ro-
în engleză. mânesc i-a decernat lui Andrei Codrescu Premiul
„Tudor Arghezi / Opera OMNIA”.
Purtându-şi rând pe rând măştile de bilingv,
multicultural născut în literatura americană din *
rădăcinile lui Tzara, Blaga sau Ionesco, prieten
nu întâmplător cu profesorul Ioan Petru Culianu, - Stimate Domnule Andrei Codrescu, în primul
revendicat de cele mai fine cercuri intelectuale, rând vă mulțumim pentru efortul și onoarea pe care
Andrei Codrescu şi-a publicat în 1999, în Statele ne-ați făcut-o participând la Colocviile Scrisul Ro- arată cum să ieșim din oglindă afară.
Unite, un roman important, Messi@, considerat un mânesc. V-ați aflat într-un turneu aniversar prin mai nu-i poezie mare acest bâlbâit al meu
eveniment prin dezbaterile iscate şi comentariile multe orașe din țară, inclusiv la Sibiu, orașul în care dar dada-i modern fără să fie rău.

critice, o carte puternică şi nu lipsită de cutremure v-ați născut. Cum vi se arată România după un sfert - Când am stabilit tema Colocviilor am avut ca
în zone speciale cum ar fi religia, filosofia, imperiul de veac de la Gaura din steag? punct de plecare și cartea dumneavoastră Ghid dada
existenţial la sfârşit de mileniu. Codrescu începe să pentru postumani..., un volum explicativ și deopotrivă
câştige cititorul român atât prin volumul de repor- - Mulțumiri vă datorez eu pentru introducția în vizionar. Ca postumani, spre ce ne îndreptăm acum?
taje Gaura din steag (Editura Athena, 1977), volum cultura unică a Craiovei, orașul lui Brâncuși. Publicul
remarcat în clasamentul „New York Times“ cu titlul larg și întrebările informate m-au surprins în mod plă- - Noi locuim în prezent într-o casă de oglinzi în
notabil al anului, prin eseurile din Dispariţia lui cut. Craiova, ca și Clujul și Sibiul, sunt orașe sofisticate rețelele sociale de pe internet. Aici sunt pepiniere unde
„Afară“: un manifest al evadării (Editura și atente la specificul lor, deloc provinciale. În această noi, postmodernii, ne transformăm în roboți fără corp:
Univers, 1995), cât şi prin antologia de po-
ezie Candoare străină (Editura Fundaţiei eventual o să avem formă de ou electric
Culturale Române, 1997) care reuneşte, în cu-n singur deget și un singur ochi în cap.
ediţie bilingvă (română-engleză), poeme Dacă nu ne scapă dada și cei care dau cu
pietre în casa de sticlă.

publicate în mai multe volume în Statele - După întâlnirile cu intelectualii
Unite, între 1970 şi 1996. I-au apărut apoi și cititorii din București, Craiova, Cluj-
în limba română mai multe cărți între care Napoca, Zalău, Sibiu, cum vi se pare
două volume de poeme – Instrumentul viața culturală din România? Care ar fi
negru (Ed. Scrisul Românesc, 2005) şi diferențele și asemănările majore între
Era azi (Ed. Institutului Cultural Român) România și Statele Unite?
şi romanele Casanova în Boemia (2005), - Mie mi-au plăcut mai mult cititorii
Mesi@ (2006), Wakefield (2006), Contesa
Sângeroasă (2010), toate apărute la Edi- din România decât cei din SUA care mai

tura Polirom, care urmează să fie retipă- degrabă ascultă decât citesc. Pe de altă

rite de Editura Curtea Veche în „Colecția parte, asemănarea culturală dintre un
Andrei Codrescu”, alături de alte volume de
Adrian Sângeorzan, Carmen Firan, Florea Firan, Andrei Codrescu, Gabriel Coșoveanu continent și o țară e mare, cu excepția
faptului că în ambele culturi marginile
eseistică și reportaj. privință ele depășesc Bucureștiul. Capitalele culturii devin mai puternice decât centrul. 
Mass-media din România, critici literari, colegi românești se mută în aceste orașe. Sper că leaderii
scriitori reacţionează rapid la „întoarcerea“ lui An- civici înțeleg ce șansă mare au aceste centre culturale - Care sunt reacțiile dv. la anunțul că Bob Dylan
drei Codrescu, aşezându-l între marile spirite ale și administrative să apară pe mapamond. În România a cucerit Nobelul?
literaturii noastre contemporane. Discreţia autorului, acestor zile acesta a fost șocul bun: capitalele culturii se - Sunt foarte fericit. Dylan este un mare poet care,
nostalgia măsurată pentru locurile natale, simplitatea înmulțesc înafara centrului. Pe de altă parte, am avut ca toți marii poeți, exprimă totdeauna dimensiunile
adresării cuceresc cu fiecare mărturisire.
„norocul” să călătoresc cu toate formele autohtone de perene ale sufletului omenesc. El mai combină și
La Colocviile Scrisul Românesc Andrei Codrescu transport: CFR (mai rău decât sub comuniști), auto- geniul poetului cu muzica și reîntoarce poezia astfel
a susținut comunicarea Ghid dada pentru postu- carul (un loc bun pentru mine să mă-mbăiez în limba la modul bardic. Homer cânta. Dylan este Homer: a
mani. Tzara și Lenin joacă șah, temă comentată română de azi, vorbită de toți în același timp, inclusiv împreunat din nou ce s-a despărțit de veacuri.
excelent în volumul său cu titlul omonim apărut la telefon) și avioanele interne (bune, cu orar precis și
în 2009 la Editura Curtea Veche, prin care „uma- angajați simpatici). Altă diferență este situația gravă - Pentru un scriitor format și plecat dintr-o cultură
nizează” dadaismul cu umor, sarcasm și propriile a clădirilor abandonate de foști proprietari care nu au care se desăvârșește în alta, cum este cazul dvs, cât mai
lui viziuni avangardiste provocatoare. I-a fost lan- bani să le întrețină. O să scriu în detalii despre astea. înseamnă rădăcini și nostalgii? În care dintre cele două
sat volumul de poeme în ediție bilingvă The Art culturi vă simțiți acasă?
- Sunteți unul dintre autorii de referință privind - Mă simt acasă în ambele limbi și țări care se
mișcarea Dada. Mai este această formulă artistică via- adaugă și se îmbogățesc una din alta. Trăim într-o vre-
bilă după o sută de ani? Mai putem vorbi de un spirit me când poetul își duce casa pe spate ca cei rapsodiști
Dada azi?
- dada a fost și mai este și trubaduri de odinioară. Ca Dylan, trebuie să dăruim

culturilor noi sufletele celor vechi și vice-versa.

un spirit care nu ruginește. - Timpul scurt petrecut la Craiova a fost prețuit de
tzara a câștigat jocul de șah mulți cititori și oameni de cultură din orașul nostru.
cu al comunismului satrap. Poate el intra pe axa revenirilor sentimentale pe care
din dada a venit un mare nunu ați enunțat-o în multe din scrierile dvs?
din care se mai adapă sec. 21
cum s-adapă de fapt cu forme noi - Cu siguranță. Ospitalitatea dumneavoastră este

Andrei Codrescu, Anca Țoghe... și cel 20 și poate și cel 23. completată de profunzime. Această vizită o să-mi fie
sufletul lui dada și geniul lui tzara muză pentru mult timp. ■

4 Nr. 10 (158) ♦ octombrie 2016 Scrisul Românesc Cronică
literară

Gabriel Amintirea – abur sau giulgiu?
COŞOVEANU

Pe un paradox concomitent fertil și subtil se clă- nesiguranţă constitutivă oricărei firi libere, legate, din cale-afară, acelea care se spun „numai cu ultima
dește cartea de versuri a lui Andrei Codrescu totuși, prin fibre independente de inteligenţa sa de suflare”. Pledoaria pro domo e discretă și alarmantă:
(The Art of Forgetting/ Arta uitării, traducere figurarea istoriei, care nu știe, de altminteri, decât „să „[...] pentru cititori este/ propria înţelepciune spusă în
de Alexandru Oprescu (Editura Şcoala Ardeleană – mănânce” din tine. Cu toate astea, catalogul greșelilor, avans./ Când un poet moare cu adevărat, cititorule, nu
Caiete Silvane, Cluj-Napoca – Zalău, 2016), cel care ezitărilor, neîmplinirilor personale este transgresat de mai este timp/ de pierdut cu vorba, așa că trebuie să ne
are darul de a uita amintindu-și. Cu cât impulsul îm- ideea luminoasă a misiunii întrevăzute pe pământ: pregătim/ pentru asta împreună”.
păcării cu secvenţe ce amprentează definitiv o viaţă și „meseria este să însufleţești: poţi face asta creând mai Imaginea sinelui, cu exuviile sale, e construită cu
cu reţele obsesionale crește, cu atât se vivifică senzaţia multă viaţă/ făcând pe alţii destul de excitaţi să facă tăioșenia unui ecorșeu. Bilanţul e nemilos, atent conta-
de atunci, exact aceea care se voia sublimată. Obișnuit viaţă”: Pe de altă parte, în același poem emblematic, bilizat, ca o fișă clinică redactată de un medic îndrituit
cu distanţe lungi, ca un globe-trotter, autorul dispune Meseria asta a avut zile mai bune, citim, sur le vif, în- să vadă, la rece, în urmă, puzderie de cazuri: „am avut
și de sensibilitatea specială, ca orice contemplator treaga nostalgie cvasi-nevrotică a imposibilităţii stabi- două slujbe,/ două vocaţii și trei eșecuri:/ slujbele au
de madlene, a celui care călătorește curajos în timp, lizării într-un set de valori egalmente valabil atunci și fost profesor și reporter./ vocaţiile: poet și iubitor de
fără grijă că va reînvia lumi pierdute sau, cel puţin, va acum, acasă ori aiurea (ne grăbim să adăugăm că avem fete./ vocaţiile mele au dat greutate slujbelor/ și mi-au
acoperi cu praful șantierului arheologic lumea care-i în faţă și o veritabilă artă poetică hipercomprimată): asigurat o viaţă bună./ părea că știu despre ce era vor-
este contemporană. Mai multe microuni- ba./ muncile fabricându-mi ignoranţa/ le-au
versuri se concatenează precum foile unei dat vocaţiilor mele aripi./ am fost om ocupat./
cepe: fiecare în parte n-ar fi suficientă spre în ceea ce privește eșecurile:/ nu am fost un
a defini întregul melancoliei, iar ansamblul, soţ prea bun nici tată nici șofer”.
ca atare, nu ar avea seva din care trăiește Maniera stilistică a lui Andrei Codrescu,
fiecare flash-back. deși mizează masiv pe denotativ și pe tran-
Portretizând America, tărâmul de zitivitate, în genere, nu presupune de la sine
adopţiune, poetul își face un autoportret și o înlesnire a travaliului traducătorului.
en miettes, combinând, cu acea nuielușă Dimpotrivă, am zice, mesajul despodobit te
găsitoare de apă lirică, ușor dezordonată poate conduce pe piste false, suficient cât să
în precizia ei, aspect nebănuibil de savanţi ratezi fiorul liric încapsulat în vocabulele cele
specializaţi în știinţele cognitive, așchiile mai circulante. Tânărul traducător Alexan-
unor decizii cu dus-întors. De asemenea, dru Oprescu are intuiţia de a transpune fără
America ne apare ca o oglindă „spartă”, un a sacrifica timbrul, și ne rezumăm, pentru
ciob reflectând ţara din anii ’60, cu al său Carmen Firan, Dumitru Radu Popescu, Florea Firan, Andrei Codrescu, Gabriel Coșoveanu o mini-demonstraţie efectivă, la a aduce în

cortegiu de imagini-simbol care au înflăcărat tinerii „În afară de astfel de efecte, poeţii sunt inutili./ Supra- vizor scurtul poem assisted living/ trai asistat: „my
flower-power, cu Route 66, cu libertăţi scandaloase dar vieţuirea cu orice preţ nu este o realizare./ «Cu orice 92 yr old mother/ calls to apologize/ for ruining my
benigne, alt ciob prinzând unghiul actual al Americii preţ» e prea scump. «Eu» e un instrument. / O s-o ţin childhood/ i fixed that I say I became a poet/ she calls
dependente de unelte ale high tech-ului ca de niște cârje spre Sud unde oamenii-s tot mai nebuni/ și ponosiţi, 20 times a day/ doing a pretty good job/ of ruining my
fără de care s-ar prăbuși, ca de altfel o întreagă planetă iar un dumnezeu lucid e mai rar decât zăpada./ o să- old age” („mama mea în vârstă de 92 de ani/ mă sună
aservită mijloacelor instant de comunicare. Tablete, i- mi dau lucrurile în schimb pentru alinare insomnie/ să-mi ceară iertare/ pentru că mi-a ruinat copilăria/
pad-uri și mobile trasează dialogul tuturor, devenind și abandon.// Am făcut-o. Am îndoielile mele acum”. am îndreptat lucrul ăsta îmi spun am devenit poet/ ea
aici, prin absorbire în mișcările zilnice ale creaturii, ma- Cum oximoronul e vădit și asumat, nu e de mirare că, mă sună de 20 de ori pe zi/ făcând o treabă destul de
terie poetică. Un poem se numește, direct, Internetul, în repertoarul tentativelor umane de mântuire, filo- bună/ în a-mi ruina bătrâneţea”). Cum se vede, s-au
unde crevasa dintre accesibilitatea de o suspectă veselie sofii sunt văzuţi ca „niște fasciști în căutare de sicrie conservat toate contrastele și tensiunile difuze ale unui
generală și secretele a ceea se cheamă privacy (termen ieftine”, și, printre politicieni, profeţi, erijanţi în specia parcurs existenţial.
dubios pentru IT-iști) e definită cât de crâncen-direct soter, de toate nuanţele, recordul insuportabilităţii e E ca și imposibil să închidem acest volum remarca-
poate un poet: „transparenţă în stup există e chiar deţinut, previzibil, nu?, de antenumiţii inutili: „Poeţii bil prin candoarea drapată în autoironie mordantă fără
obligatorie/ totul e vizibil în afară de sinele tău de-odi- sunt cei mai răi. Precum vechile radiouri/ statice ei să mai facem un racord la titlu, care se dovedește mult
nioară”. Ca să nu mai pomenim de indiferenţa cu care seamănă discordie”. mai grav decât ar sugera suavul cuvânt artă. Uitarea e și
trecem peste datum-ul diluviului care se cheamă made Un text precum Ultimele cuvinte poate fi considerat, boală, și terapie, e adevărat pharmakon, este, practic, cel
in China, emulsificator și potenţator, totodată, de uitare de asemenea, o artă poetică, de data aceasta in extenso, mai dificil test al sinelui: „Adevărul este că poeţii la fel
endemică. Propria-i mamă îi oferă, fără să realizeze, la unde se încearcă un soi de anatomie a stihuitorului, ca toţi oamenii/ mor spunând același lucru accentuat
o aniversare, un ceas de aur contrafăcut, cu originea ale cărui șoapte de muribund sunt asimilabile, câ- în două moduri diferite:/ «Ce-a fost ASTA?» și «Ce-a
menţionată, ca o replică în logica știută numai de Cel teodată, aforismelor, și, oricum, mesajelor serioase FOST asta?»/ Fac parte din ambele școli”. ■
de Sus la gestul făcut de tânărul fiu în urmă cu 40 de ani Cărţi primite la redacţie
de a lua toţi banii părintelui spre a cumpăra, la Roma,
două ceasuri de aur, de asemenea contrafăcute. Mica
ironie a sorţii beneficiază și de o morală: „peste-un ◆ Andrei Codrescu, The Art of Forgetting/Arta uitării. ◆ Monica Pillat, Radu Ciobanu. Dincolo de așteptare.
nor patru decenii au trebuit să treacă/ din abur vag în Traducere de Alexandru Oprescu, Ed. Școala Ardeleană Dialog în larg, Ed. Eikon, București, 2016, 196 p.
giulgiu să se prefacă”. Cădem, aici, peste două metafore și Ed. Caiete Silvane, Cluj-Napoca și Zalău, 2016, 288 p.
revelatorii care escortează întreg parcursul sinuos al ◆ Constantin Zărnescu, Patimile lui Dracula, Ed. „An-
reamintirii: aburul, respectiv inconsistenţa de rigoare ◆ Adrian Cioroianu, Nu putem evada din Istoria noas- tim Ivireanul”, Râmnicu Vâlcea, 2016, 682 p.
a „fidelităţii” reconstituirii (să fi fost chiar așa?, sau tră. Cea mai frumoasă poveste, vol. II, Ed. Curtea Veche
filtrele montate ulterior ne fac să jurăm pe o versiune Publishing, București, 2016, 320 p. ◆ Liliana Hinoveanu, Proză 9, Ed. Aius, Craiova, 2016, 68 p.
doar visată?), și giulgiul, care rezolvă, inevitabil, prin
unificare, tot ce a mișcat vreodată. ◆ Virgil Nemoianu, Opere V. România și liberalismele ei.
Tradiţie și libertate, Ed. Spandugino, București, 2016, 904 p.
Sentimentul general este, nici nu se putea altfel,
ambiguu, de fiinţă dispusă în două orizonturi, rămasă ◆ Alexandru Zub, Eminescu. Glose istorico-culturale,
undeva în interregnul redevabil oricărui desţărat – din Ed. Junimea, Iași, 2016, 250 p.
(re)gândirea constantă a apartenenţei se naște senzaţia
de a fi „acasă și altundeva deopotrivă”. Simultaneita- ◆ Pavol Rankov, S-a întâmplat la întâi septembrie (sau
tea, în afară de a fi o povară identitară, generează acea altcândva). Traducere și note de Helliana Ianculescu,
Ed. Casa Cărţii de Știinţă, Cluj-Napoca, 2016, 382 p.

◆ Ioana Heidel Mi-a plăcut culoarea. Pe urmele unei
românce din Gabon, Africa, Ed. Ecou Transilvan, Cluj-
Napoca, 2016, 350 p.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (158) ♦ octombrie 2016 5

Monica

Minte mincinosul când spune că minte? SPIRIDON
Motto:
Umberto Eco s-a plasat aproape toată viaţa „Producem semne pentru că există ceva care cere să fie spus.”
într-un orizont de reflexie care explică un
citat aparent paradoxal ca cel următor: „Semi- Umberto Eco, Kant şi ornitorincul
otica se ocupă de orice poate fi considerat drept semn.
Un semn este orice entitate care poate să fie considerată referentul afară pe uşă, în mod sigur l-a reprimit înapoi liberul arbitru.) În ceea ce-l priveşte, Socrate admite
înlocuitorul a altceva decât sine însuşi. Acest altceva nu pe fereastră. De ce? necesitatea şi inevitabilul convenţiei, deşi nu ezită să
trebuie în mod necesar să existe sau să se afle undeva Răspunsul la această întrebare aduce în mod ne- obiecteze tot atât de clar împotriva constrângerilor sale.
în momentul când semnificantul îl reprezintă. De unde apărat în prim plan o temă milenară de reflexie: aşa Cea de a doua poate fi numită „Tema nostalgiei”. Mai
rezultă că, în principiu, semiotica este o disciplină care numitul mit platonic al limbajului originar adecvat. precis, este vorba despre nostalgia faţă de posibilitatea
studiază orice poate fi folosit ca să minţim.” (s.n.) Ca să ne plasăm pe o terra ferma în această privinţă, utopică a unei armonii între lume şi cuvintele noastre.
să pornim de la textul-sursă al acestui mit, dialogul lui Formula „mie însumi îmi place” cu care îşi începe So-
Punând semnele inventate de om în ecuaţie cu Re- Platon Cratylos sau despre dreapta potrivire a numelor. crate discursul nu lasă nicio umbră de îndoială în această
alitatea, Eco aduce în instanţă reputaţia primelor de a Un dialog dintre cele socratice sub egida căruia – în privinţă. În cazul în care căutăm în timpurile noastre o
fi „despre ceva anume”, precum şi pe cel al discursului mod justificat sau nu – se aduce în mod curent în in- metaforă vie pentru această a doua temă, nu e greu să
cu privire la semne. În orizonturi concentrice din ce în stanţă un patrimoniu mitologic secular, tratând despre vedem că e vorba despre Insul comun, Monsieur tout le
ce mai ample, dezbaterea inaugurată de Eco în Tratatul o vârstă de aur a originilor, în monde, Mr. Everybody, gata s-o
său de semiotică vizează pretenţia creaţiilor noastre care limbajul va fi semănat cu apere în orice moment, la fel ca
culturale de a reprezenta lumea sau de a o lua drept lucrurile. La rădăcina acestui ţăranca franceză dintr-un canton
reper. După cum ştim cu toţii, momentele în care cre- capital european de mitologie se elveţian convinsă că vocabula
aţia a admis tranşant că nu intenţionează să se refere la află convingerea că limbajul are table întrebuinţată de ea, evocă
lume sau că, la rigoare, o sfidează sunt rare şi pe traseul o afinitate de ultimă instanţă cu sugestiv „o suprafaţă plană aşezată
devenirii sale istorice par mai curând accidentale. lumea, nu poate fi total rupt de pe patru picioare”: o masă.
ea şi construit în mod artificial În ceea ce-l priveşte pe So-
La o lectură atentă, pasajul-cheie reprodus în des- prin simpla convenţie: o ipoteză crate, acesta expune ipoteza lui
chidere pare a contraria convingerea simţului comun esenţială pentru om, stipulând Platon care, cum spuneam, a
că între semn şi lume există o relaţie de nezdruncinat. existenţa unui anumit echilibru fost de-a lungul secolelor răs-
între natural şi creat. tălmăcită, în epoci culturale
Ce sugerează Eco, de fapt?  Dialogul platonic pune în emfatic marcate de nostalgia
Că semnificaţia oricărui semn este independentă scenă o masă rotundă sau, dacă naturalităţii. În această nostalgie
de prezenţa factuală a obiectelor sau a stărilor lumii preferăm un tribunal, girat de trebuie căutată rădăcina încre-
la care se referă el. competenţă şi de autoritatea derii romantice în aşa numita
Că Realul nu este o instanţă de verificare a sensului judecătorului Socrate, unde se Proto-Limba (Ur –Sprache) limba
şi că, prin urmare, ecuaţia adevărat-fals este neavenită află în discuţie o chestiune ma- originară, care ar fi semănat cu
în semiotică. joră: dacă există sau nu o legătură Corneliu Baba – Arlechin, 1978 lucrurile, înainte de a aluneca pe
Că vieţuim mult mai mult într-o lume de semne
şi mult mai puţin decât credem într-o lume naturală, naturală între cuvinte şi lucruri. La urma urmei, pri- panta devenirii istorice, convenţionalizându-se progre-
de „obiecte”, cu care putem lua contact în mod direct. vită dintr-o anumită perspectivă, întreaga devenire a siv prin uzura, până la a ne parveni în forma sa moder-
În fine, că limbajul se poate dispensa de lume, funcţio- culturii pare a pune în cauză, în cele mai neaşteptate nă, coruptă. Gérard Genette întrevede aceeaşi ipoteză
nând ca un instrument al emancipării omului faţă de real. forme, exact problema-cheie a „naturalităţii” sau a a decăderii prin întrebuinţare istorică în expresia Le
Nu exagerăm prea mult afirmând că exemplele pe „artificiului” creaţiei. défaut des langues – Handicapul limbilor – întrebuinţată
care Eco le furnizează în Tratat ca şi cele pe care le Cu privire la chestiunea în instanţă se pronunţă rând de Stéphane Mallarmé ca să se refere la „infirmitatea”
putem convoca rapid mergând pe aceeaşi linie dau pur pe rând, stimulaţi sau mai degrabă instigaţi strategic contemporană a limbajului, care ar fi putut fi cumva
şi simplu referentul pe uşă afară din perimetrul semio- de Socrate, doi avocaţi (sau două „părţi”). Unul dintre compensată doar de poeţi. Tot din nostalgie se nutreşte
ticii. Orbii din naştere, pentru care realitatea e parţial aceştia – e vorba de Cratylos – apără ideea potrivirii „na- un întreg spectru de mişcări, curente, programe şi re-
lipsită de substanţă ontologică, pot comunica între ei şi turale” între lucruri şi numele lor, care le-a fost atribuit în ţete individuale de creaţie cu veleităţi pe care le putem
cu noi despre diverse aspecte ale unei realităţi absente, mod just, de către un vorbitor primordial (a cărui exis- eticheta global – şi simplificator – drept „realiste”, când
în raport cu care nu dispun de nicio instanţă de veri- tenţă Platon o stipulează axiomatic: Onomaturgul). Celă- nu în mod neted „naturaliste”.
ficare. Există o listă considerabilă de semne familiare lalt se situează polar susţinând că, dimpotrivă, numele nu Să nu alunecăm grăbit peste contrastul dintre
tuturor lipsite de corespondent în realitate – inorogii// au cu realitatea la care trimit nicio altă legătură în afara acestea şi atâtea altele, netulburate de „răul necesar”
licornele, sirenele, faunii sau zmeii, citind absolut la contractului instituit de către vorbitori. Ambele părţi al convenţiei. Să zicem, teatrul epocii elisabethane,
întâmplare – ca şi o sumă de realităţi inaccesibile în îşi susţin cauza cu o abundenţă de exemple, în timp ce unde în cutare piesă de Shakespeare un personaj se
mod curent sau pur şi simplu nefamiliare pentru unii Socrate menţine temperatura dezbaterii, încurajându-i aşază pe scenă, pretinzând în asentimentul celorlalţi
dintre noi. Am ştiut şi am comunicat despre Cascada când pe unul când pe celălalt. În finalul dialogului – în şi cu avizul favorabil al publicului, să treacă drept un
Niagara cu mult înainte de a o fi văzut şi de a mi se fi numele lui Platon însuşi – tot el trage concluziile, într-un zid; sau teatrul clasic francez, în care regula absolut
părut relativ „nesemnificativă” în raport cu referentul pasaj care merită reprodus integral. Iată-l: nefirească a celor trei unităţi, justificată de necesităţi
ei imaginat anterior. Îmi sunt cunoscute o sumă de „Mie însumi îmi place ca numele să fie, pe cât cu pu- mai degrabă tehnice, a putut fi acceptată o vreme de
păsări – ca pupăza, privighetoarea sau ciocârlia – des- tinţă, asemănătoare lucrurilor, dar mă tem, aşa cum o public drept normă stând de pază la uşa conformităţii
pre care am citit fără să le fi văzut vreodată; copaci şi spunea Hermogene, că această străduinţă de asemănare universului reprezentat cu realul.
vieţuitoare exotice a căror unică „realitate” se găseşte în să nu fie tare anevoioasă până la urmă şi astfel să fim E indispensabil, deci, să ne mai punem o întrebare:
continuare în perimetrul informaţiei mele verbale etc. nevoiţi să recurgem, pentru a lămuri dreapta potrivire cine anume joacă în timpurile contemporane „rolul”
În societatea comunicării generalizate şi a unor a numelor, la acel mijloc grosolan care este convenţia.” lui Socrate?
uluitoare tehnologii de informaţie, ceea ce numim în Două teme majore domină acest pasaj, pe cât de Printre câteva alte personaje posibile, îl prefer pe
mod curent Realitate este preponderent construită concis tot pe atât de elocvent, care în decursul veacu- Charles Sanders Peirce. În tentativa sa de a îndulci sau
mediatic, nu ne prea sinchisim de prezenţa sau de rilor ce au urmat, a fost interpretat în direcţii opuse. de a compensa convenţionalul, Omul creează o cate-
absenţa ei şi cu atât mai puţin de adevărul sensurilor Prima este „Tema convenţiei” – ceea ce Saussure gorie aparte de semne care întreţin iluzia asemănării
colportate despre ea. În chiar termenii lui Eco, trăim va numi mult mai târziu, cu un termen lunecos şi am- lor cu lumea. Hermogene/Saussure le trece total cu
într-un univers de lucruri neverificabile empiric nici biguu, arbitrarul semnului lingvistic. Dacă printr-un vederea pe când Socrate/Peirce le numeşte „iconice”.
„cu luneta” – o metaforă pe care a folosit-o frecvent în salt prin tunelul timpului Saussure ar fi putut să i se Se cuvine să descifrăm în ele expresia unei verita-
ultima parte a vieţii, cu privire la „percepţiile” noastre. înfăţişeze lui Socrate, probabil că l-ar fi susţinut pe bile culpabilităţi a Omului faţă de caracterul nenatural,
Dar dacă semioticianul italian a dat cu adevărat Hermogene. (Cine ştie, poate chiar şi în exagerările convenţional al culturii. ■
sale demonstrative din care reiese clar că pentru ad- (Fragment din volumul în lucru Semn, cultură, interpretare)
versarul lui Cratylos limba perfectă s-ar baza pe…
Continuare în numărul viitor

Scrisul Românesc Jurnal

6 Nr. 10 (158) ♦ octombrie 2016

Adrian Bleu-alb-roşu
CIOROIANU Jurnal parizian (VII)

Costumul de baie,
comandantul Cousteau și adulterul epistolar

În ciuda faptului că despre ea se vorbește cel mai a devenit un fel de tabu politic. Toată lumea își dă este neconstituțional să reglementezi mersul la plajă
mult, temerea privind securitatea – determi- seama că „situația de fapt nu se mai poate susține”, dar pare a fi câștigat etapa. Consiliul de Stat al Franței a
nată de prezența aparent ubicuuă a pericolului nimeni nu ia taurul de coarne. În răspăr cu legea, mul- autorizat portul de burkini, deși doi din trei francezi
terorismului islamic ‒ nu este singura temere a lumii te universități aplică grile de admitere – din simplul (potrivit sondajelor) sunt de acord cu interzicerea lui2.
occidentale de astăzi. Din acest punct de vedere, fac motiv că 90% dintre cei care termină un Masterat sunt Total echidistant și neimplicat în dezbatere, trebuie
precizarea că și noi facem parte din aceeași lume – una oricând buni de angajamente profesionale și tot din totuși să menționez că vecinele mele de cvartal – cele
care a decis să-și echivaleze diplomele și să trateze cât ei se selectează viitorii doctoranzi și viitorii profesori pe care le cunosc, desigur, și mai intru în vorbă ‒, ma-
de cât unitar sistemul de învățământ. Ei bine, foarte universitari. Statistic vorbind, populația școlară din joritatea femei în vârstă, chiar dacă nu par a fi fost mari
mulți dintre francezii cu care am învățământul superior este într-o fane ale bikiniului, par oripilate de burkini. Probabil
abordat subiectul mi-au spus, mai constantă creștere: 300 000 de disputa va avea consecințe – dar nu vestimentare, ci
mult sau mai puțin discret, că în studenți în anul universitar 1960- politice. La anul vor fi alegeri prezidențiale în Franța
opinia lor învățământul francez ʼ61, 1,7 milioane în anul 1990-ʼ91 și cred că pe tema „islamului în Franța” sau „islamului
este pe o pantă descendentă. La și cca 2,55 milioane în anul 2015- din Franța” (este aici o diferență foarte acută!) se va
fel cred mulți români – inclusiv ʼ16. Tehnic vorbind, universitățile discuta și polemiza foarte mult.
colegi de-ai mei din universități, franceze nu pot oferi un Master
din București sau din provincie. tuturor celor care se înscriu, fără
Desigur, Franța a fost scutită de examen. Omul cu fesul roșu
Vă propun să rămânem pe mal de mare. Copil în
scandaluri de amploarea celor De fapt, aceasta este provocarea România comunizată fiind, mi-aduc aminte că televi-
de la noi, privind plagierea unor tuturor universităților din lumea
doctorate. Ce surprinde de fapt la noastră: rămâne de văzut dacă ziunea noastră alb-negru, de stat, transmitea duminica
după-amiaza, pe la finele anilor ʼ70, un serial care
noi este amploarea fenomenului; această creștere cantitativă a nu- mă fascina: aventurile pe mări și pe oceane, reale, ale
altfel, miniștri care au demisionat mărului de studenți merge umăr la
din cauza unor plagiate am avut, umăr cu una calitativă a instruirii. comandantului Jacques-Yves Cousteau și ale superbei
sale nave pe nume Calypso! Revăd ca acum zile de
în anii din urmă, inclusiv în so- Temerile sunt că, dimpotrivă, în vacanță, în satul bunicilor mei din Lunca Dunării, în
bra Germanie. Dar să revenim învățământ (ca și în alte domenii)
la Franța. cantitatea a diluat calitatea. Este care întrerupeam joaca pentru a mai vedea ce-a mai
cu siguranță o poveste cu „va urma”. făcut omul acela simpatic, cu un fes roșu pe care-l aban-
François Mitterrand și Anne Pingeot (1995) dona numai când îmbrăca echipamentul de scafandru.

„Un statu quo care nu se mai susține” Plaja care ne dezbină Mai apoi, la începutul
anilor ʼ90, m-am bu-
Nu e un secret pentru nimeni că în Franța, ca în curat când am aflat
orice democrație, presa are propriile sale partizanate În primăvara acestui an, mai multe
politice. Faptul că în cele ce urmează voi cita date livra- panouri pariziene au fost ocupate de o că J.-Y. Cousteau a
te de cotidianul Le Figaro (de dreapta) este conjunctu- frumoasă fotografie gen pin-up, cu o vedetă ajuns și la noi, în Delta
ral1; din punctul meu de vedere, situația este mult mai de film americană îmbrăcată în costum de Dunării. Ei bine, aflu
importantă decât orientarea de ansamblu a ziarelor. În baie bikini. Chiar dacă poza este probabil acum că acest fost erou
mare, este vorba despre admiterea la Masterat: potrivit din anii ʼ50, imposibil să nu-ți atragă al nostru de anțărț (el
ultimelor reglementări în materie, din 2002, selecția atenția, ca pieton ce ești. Plus că celebrăm, a murit în iunie 1997)
studenților pentru nivelul de studii masterale teoretic de fapt, un cvasi-eveniment istoric: s-au este acerb contestat3.
nu mai există; în practică, multe universități o operea- împlinit în acest an 70 de ani de la lansarea I se atribuie masacra-
ză. Thierry Burger Helmchen, decan al Facultății de acestui tip de costum de baie, revoluționar rea din neglijență a
Științe Economice din Strasbourg, spune că selecția la vremea lui! unor vietăți marine,
este inevitabilă atunci când există 500 de candidați pe În vara care s-a încheiat, însă, nu bikini i se reproșează unele
50 de locuri – în condițiile în care, de la sine înțeles, a fost subiect de dezbatere, ci „ruda” sa de declarații anti-semite
piața forței de muncă pentru specialiști în economie conotație islamică, numită burkini – un fel din tinerețe, se spune
nu este infinită. Totuși, sindicatele studențești protes- de simbioză lexicală ad-hoc între burka și că a fost un șef tiranic
tează, iar de câțiva ani mai mulți avocați apără (contra bikini, de fapt un costum de plajă adoptat pe vas, unii savanți
cost – cca 1800 euro pe dosar) cauza unor studenți care relativ recent, care le permite tinerelor (sau spun că a fost un im-
dau în judecată statul (și câștigă). Ministra actuală a femeilor, în genere) franceze musulmane postor, iar unii biografi
Învățământului din Guvernul francez de stânga, Najat să meargă la plajă fără să-și expună corpul Jacques-Yves Cousteau au scos la iveală chiar

Vallaud-Belkacem (pe care am întâlnit-o cu câteva luni și, deci, fără să încalce preceptele religiei lor. E cert că și faptul că, pe fondul unui mariaj de 53 de ani cu
în urmă, la o manifestare a sindicatelor școlare france- nu toți francezii – inclusiv primari sau polițiști – au soția Simone, a avut mai multe legături extraconjuga-
ze) spune că trebuie evitată o selectare „elitistă”, care agreat acest vestmânt de sezon; pe unele plaje, tinerele le și chiar și doi copii cu una dintre iubite, pe nume
să evite „reproducerea socială a inegalității” de șanse. în burkini au fost trimise acasă (sau la vestiare), să se Francine; acum, cele două „familii” ale fostului coman-
Cu alte cuvinte, învățământul superior (inclusiv licența schimbe. După care a izbucnit disputa, cu opinii pro dant se află în război, pentru moștenire. Oare aceasta
și masteratul) trebuie deschis tuturor – și tinerilor sau contra. Sigur că, pentru un cititor român, subiec- să fie cheia întregii povești? Desigur, nu cunosc detalii
din familii burgheze, și celor din cartierele periferice. tul poate să pară mai curând mondeno-anecdotic. În (și nici nu cred că le voi afla, dincolo de ce citesc în
Opoziția (politică, dar și intelec- realitate, aceasta a fost cea mai presă), dar nu pot ascunde un gust amar, ca atunci când
tuală) spune că principiul este aprinsă polemică a verii: trebuie vedem fisurate statuile eroilor din tinerețea noastră. În
sortit falimentului, pentru că sau nu trebuie interzis burkini? chiar zilele în care scriu acest text, un regizor francez
neagă ideea de competiție. Ideea Unii, mai dinspre stânga, au spus încearcă să reabiliteze imaginea acestui personaj – pe
poate fi nobilă, dar în practică că, la vremea lui, și bikini era care și francezii l-au iubit foarte mult (de 20 de ori a
sistemul nu poate oferi tuturor o hulit și scandaliza; alții, dinspre fost declarat cel mai simpatizat francez în viață!) ‒ și
diplomă similară – aceasta, dacă dreapta, spun că burkini este un plasează toate faptele sale într-un context istoric; drept
se mai dorește ca o diplomă să nou semn al islamizării Franței. care a produs un film artistic despre viața lui, frumos
însemne ceva. Manuel Tunon De Finalmente, nu s-a ajuns la nicio intitulat LʼOdyssée (Odiseea). Cred că o să merg să îl
Lara, președinte al Universității concluzie definitivă, iar pe mo- văd – măcar în ideea de a fi constant cu mine însumi,
din Bordeaux, spune că subiectul ment tabăra celor care au spus că în fidelitatea pe care o aveam altădată. →

Eseu Scrisul Românesc

Nr. 10 (158) ♦ octombrie 2016 7

Criteriile Ovidiu Confruntări
unei istorii literare GHIDIRMIC

Dacă Arca lui Noe rămâne o operă impecabilă, ale lui Al. Piru (Istoria literaturii române de la origini Alexandrescu, în prefața de la Teoria literaturii a lui Wel-
cea mai aproape de perfecțiune, fără fisuri, până la 1830 –1977; Istoria literaturii române de la în- lek și Warren. „Criticul trebuie să fie istoric, iar istoricul
a lui Nicolae Manolescu, o capodoperă a ceput până azi – 1981), George Ivașcu, Dumitru Micu trebuie să fie critic” este un adevăr axiomatic atât pentru
naratologiei românești, Istoria critică a literaturii ro- și Ion Rotaru (O istorie a literaturii române, vol. I–III, Călinescu, cât și pentru Wellek. Articolele teoretice ale lui
mâne, subintitulată Cinci secole de literatură (Editura 1987). La care mai putem adăuga Istoria literară a lui Ion Călinescu: Simțul critic (1927) și Tehnica criticii și a istoriei
„Paralela 45”, 2008), din care a mai apărut prima ediție Negoițescu, sau Istoria polemică și antologică a lui Eugen literare (1938) au fost uneori rău și tendențios citite, răstăl-
a primului volum (Editura „Minerva”, 1990), este Barbu sau Istoriile literaturii române contemporane ale măcite. În Simțul critic există o frază-cheie și emblematică,
opera sa cea mai ambițioasă, cu cea mai mare miză, lui Marian Popa și Alex Ștefănescu.
impunătoare ca proporții, rivalizând, sub acest aspect, Ce loc ocupă în această panoramă pe lângă care critica a trecut prea
cu inegalabila Istorie a literaturii române de la origini a istoriilor literaturii române Isto- ușor: „A înțelege înseamnă a crea
până în prezent (1941) a lui G. Călinescu. ria critică a literaturii române a lui din nou, a reproduce în tine mo-
Nicolae Manolescu? Fără îndoială, mentul inițial al operei”. Mai mult
Așa cum am susținut de nenumărate ori, orice critică, unul privilegiat, după cea a lui G. decât un impresionist, cum a fost
oricât de pretențioasă, de savantă și de elevată, conține Călinescu și Eugen Lovinescu. pe nedrept categorisit de adversarii
o doză inevitabilă de didacticism, în măsura în care își Și totodată, singular, pentru că săi, Călinescu este un hermeneut
propune nu numai să dea o judecată de valoare, dar și este o „istorie critică” a literaturii de clasă, care privește opera, ca și
să instruiască. Istoriile literare ca specie sunt mai apro- române. Titlul este departe de a fi Schleiermacher, în termenii originii
piate de didacticism, existând riscul ca să sfârșească, pleonastic, așa cum poate părea la sale. Pentru N. Manolescu, Căli-
multe dintre ele, în inevitabile manuale și compilații prima vedere, pentru că, la urma nescu reprezintă marele său model,
didactice. Tradiția istoriilor literare este destul de bo- urmei, orice istorie literară este mereu declarat, care a profesat, ca
gată în literatura noastră, începând cu Istoria limbii și și critică, iar critica nu poate fi și discipolul său, de altfel, mai exact
literaturii române a lui Aron Densușianu și cu Istoria despărțită de istoria literară, așa spus o „hermeneutică creatoare”. Nu
limbii române a lui Enea Hodoș de la sfârșitul secolului cum a demonstrat chiar G. Căli- întâmplător, în prefața Istoriei sale
al XIX-lea. Începutul secolului XX este marcat de o serie nescu în articolul Tehnica criticii critice, îl pune pe Călinescu alături
de istorii ale literaturii pronunțat didactice, mediocre, și istoriei literare, înaintea lui René de Gadamer, unul dintre corifeii
ale unor autori minori, fără o rezonanță deosebită: Isto- Wellek în Teoria literaturii (1949), între cei doi mari hermeneuticii moderne, autorul
ria literaturii române (1913) de Gh. Adamescu, Istoria critici existând mai multe asemănări. lucrării fundamentale: Adevăr și Metodă (1960). Pentru
literaturii române moderne (1923) de G. Bogdan-Duică, Gadamer, ca și pentru Călinescu, tradiția este un tot orga-
Istoria literaturii românești (1924) de P. V. Haneș. Sunt Istoria lui N. Manolescu este o istorie critică, în nic, un „depositum”, ce trebuie să fie mereu reactualizat,
apoi istoriile lui Nicolae Iorga: Istoria literaturii române sensul în care sunt luate în considerație în permanență iar noi trăim într-o permanentă „stare de surescitare a
în secolul al XVIII-lea (vol. I–II, 1901), Istoria literaturii și opiniile critice cele mai importante exprimate ante- conștiinței istorice” (Introducere la Adevăr și Metodă).
românești în veacul al XIX-lea (vol. I–III, 1907–1909), rior, ale celorlalți critici. În felul acesta, aproape toate Acest cvartet de mari critici și teoreticieni este com-
Istoria literaturii române. Introducere sintetică (1929), Is- capitolele încep printr-o „critică a criticii”. În acest sens, pletat cu Hans Robert Jauss, părintele „esteticii receptării”
toria literaturii românești contemporane (vol. I–II, 1934). Istoria critică a lui N. Manolescu este o istorie scrisă (Experiență estetică și hermeneutică literară, 1977). După
Urmează Istoria literaturii române contemporane, în cinci la „două mâini”, cum se exprimă criticul metaforic în Hans Robert Jauss, istoria literară nu se mai poate face
volume (1925–1929) și Istoria literaturii române con- Introducerea lucrării sale, deocamdată, singura de acest fără estetica receptării. Conceptul de „receptare” este un
temporane. 1900–1937 (1937) ale lui Eugen Lovinescu. gen în critica noastră. Manifestări de „critică a criticii” concept fundamental și la Eugen Lovinescu, în Mutația
Nu trebuie să omitem Literatura română modernă, vol. mai găsim și în celelalte istorii, chiar și la Călinescu valorilor estetice. Mereu vom avea în față de rezolvat o
I–III (1920–1921) de Ovid Densușianu sau Storia della însuși, dar sunt sporadice și nu sistematice. La N. Ma- mare aporie, de răspuns la o întrebare esențială – dacă
Letteratura romena (1936) de Ramiro Ortiz și Panora- nolescu, „critica criticii” devine chiar o „metodă de valorile sunt absolute și universale, cum credea Căli-
ma de la littérature roumaine contemporaine (1938) de lucru”, utilizată cu eficiență și cu mult succes. nescu, sau relative și receptate de fiecare dată altfel, cum
B. Munteanu sau Istoria literaturii române (1935) de credea Lovinescu? Jauss a creat conceptul de „orizont de
Lucian Predescu, Istoria literaturii române vechi (1940) Dar, să vedem, mai întâi, criteriile și conceptele care așteptare”, care se schimbă, este mereu altul, de la o epocă
de N. Cartojan și Istoria literaturii române (1941) de D. stau la baza acestei istorii literare, expuse chiar în Prefața la alta. Dar, acest concept nu trebuie radicalizat sau abso-
Murărașu. După faimoasa Istorie a literaturii române lucrării sale, în care convoacă patru mari critici, care se lutizat. „Orizontul de așteptare” se schimbă, într-adevăr,
de la origini până în prezent (1941) de G. Călinescu, să întâlnesc, în mare măsură, în convingerile și opiniile de la o epocă la alta, dar valorile, în linii mari, rămân
menționăm Istoria literaturii române (1944) de Tudor lor: G. Călinescu, René Wellek, Hans-Georg Gadamer și aceleași. Operele literare sunt poliedrice și de fiecare dată
Vianu, Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu. Hans Robert Jauss. Am văzut cum G. Călinescu și René își arată altă față. Tot Jauss vede un punct de intersecție
Wellek gândesc în chip asemănător întrepătrunderea între „diacronie” și „sincronie”, din care trebuie privită
În perioada totalitaristă au apărut mai multe istorii dintre istorie și critică literară, mergând până la simili- literatura. Literatura „este”, dar și „devine”. ■
literare, cele mai multe de factură didactică, precum cele tudini și coincidențe formale, așa cum observa și Sorin

→ Acest Mitterrand care (ne) surprinde iarăși plastice. Ulterior, povestea lor de dragoste (din care a rafinat, uneori cinic, alteori vulnerabil, un simț al umo-
Toamna este sezonul noilor apariții pe piața fran- rezultat și o fiică, Mazarine, în 1974) a durat până la rului demn de marile spirite și un elan vital incredibil.
ceză de carte, iar competiția (nu numai pentru pre- moartea președintelui; ultima scrisoare este din sep- Plus o frumoasă poveste de dragoste, niciodată oficiali-
mii) este teribilă. Dincolo de lucrările de ficțiune sau tembrie 1995; practic muribund, F.M. termina astfel: zată, dar care va rămâne în memoria națională inclusiv
non-ficțiune care inundă librăriile, una dintre cărțile „Tu ai fost șansa mea în viață. Cum să nu te iubesc cu prin aceste epistole. Deși aveau impresia că știau totul
despre care se vorbește cel mai mult4 acum vine de la atât mai mult?”. În aceste ultime două decenii, Anne despre el, francezii îl redescoperă astăzi pe Mitterrand,
un personaj plecat dintre noi cu 20 de ani în urmă: P. a rămas la fel de discretă cum a fost și în acei ani (e în bună parte stupefiați și încântați deopotrivă. ■
fostul președinte François Mitterrand (despre legenda drept, ajutată și de o presă franceză care nu era precum
căruia am mai scris aici). Pe 13 octombrie a.c. a fost cea din ziua de azi), iar acum, la 73 de ani, ea a acceptat 1 Vezi, de exemplu, ediția din 20 septembrie a.c., unde
rugămintea fiicei lor Mazarinei și a unor foști prieteni subiectul selecției universitare este pe prima pagină.
lansat un consistent volum epistolar al său, de peste ai lui F.M. de a face publice aceste scrisori (care în toa- Informațiile redate aici provin din această sursă.
1200 de pagini ‒ nu mai puțin de 1218 scrisori de te aceste decade s-au tot adunat și au fost păstrate în
dragoste ale lui Mitterrand către fosta sa parteneră câteva cutii de pantofi...). Volumul este năucitor – nu 2 Interviu cu Jean-Marc Sauvé, vicepreședinte al Consi-
extraconjugală Anne Pingeot (și unele de răspuns ale prin adulterul despre care vorbește, ci prin marea și liului de Stat, în Le Figaro, 5 octombrie 2016, p. 18.
acesteia)5. Povestea, la drept vorbind, deși adulterină, reala calitate a scriiturii. Scrisorile sunt efectiv demne
este fantastic de frumoasă. Mitterrand a cunoscut-o pe de pana unui mare romancier. 3 Phalene de la Valette, „Cousteau refait surface”, în Le
Anne Pingeot pe când el avea 46 de ani (și era căsătorit Point, 6 octombrie 2016, pp. 126-129.
din 1944 cu Danielle, unica sa soție, cu care avea și Cum știe toată lumea, Mitterrand nu a fost un pur
doi copii), iar tânăra Anne avea 19 ani și studia artele om de litere – dar cei curioși pot descoperi un romantic 4 „Mitterrand – ses lettres d’amour à Anne Pingeot” titrează
chiar pe copertă L’Obs (fostul Le Nouvel Observateur), în ediția
din 6 octombrie 2016.
5 F. Mitterrand, Lettres à Anne. 1962-1995, Ed. Gallimard.

Scrisul Românesc Eseu

8 Nr. 10 (158) ♦ octombrie 2016

Retrocritica Ioan

LASCU A fi suprarealist până la capăt
În istoria literaturii franceze și europene s-a acredi-
tat ideea că suprarealismul a fost mișcarea literară, angaja frecvent și în dezbateri politice, neagreate, între printr-o tăioasă „scrisoare de divorț” a lui Breton însuși,
artistică și de gândire cu cea mai lungă durată din alții, de Benjamin Péret, care se întoarce din Mexic abia în publicată în revista La Révolution suurréaliste nr. 4.
1948. Péret era convingător când punea stigmate pe ceea
secolul XX – aproximativ cincizeci de ani. Afirmația ce el numea „dezonoarea poeților”, adică angajamentul Dacă anul 1919 a adus primul exemplu de scriitură
este aproape de realitatea istorică dacă ne gândim că el în slujba națiunii, a libertății și a unor ideologii de stân- automatică plurală, una din celebrele găselnițe suprarea-
a apărut în zorii anilor 1920, imediat după Primul Răz- ga, între care și stalinismul. Chiar Pierre de Boisdeffre, liste, cazul nu a rămas singular. Alte exemple: pamfletul
boi Mondial, și s-a stins în zorii anilor 1970, după doi mereu cu un ochi ațintit spre schimbările de condiție și Un cadavru din 1924, care-l făcea praf pe Anatole France
ani de la manifestațiile studențești din Franța, din mai de atitudine din poezia franceză a vremii, scria malițios: și literatura sa realist-intelectulistă, semnat de Breton,
1968. Având deja fixate aceste repere, nu putem ignora „Biserica suprarealistă nu mai era pe atunci decât o Aragon, Éluard, Philippe Soupault, Joseph Delteil, Geor-
alt aspect istoric: evoluția curentului se împarte în două capelă, deservită de câțiva credincioși. Mai rău: marii ges Ribbement-Dessaignes, Pierre Drieu La Rochelle.
perioade, destul de diferite una față de cealaltă. Prima ei pontifi, în frunte cu Aragon și Éluard, trecuseră Pamfletul a provocat un scandal enorm: Anatole France
este cea dinaintea celui de Al Doilea Război Mondial, la inamic, iar cititorii profani se îndreptau spre ei cu murise în același an, iar cu trei ani mai devreme, în
încheiată odată cu ocuparea Franței de către trupele zecile, cu sutele de mii. Același public entuziast făcea 1921, i se acordase Premiul Nobel! Un cadavru avea la
naziste în iunie 1940, iar secunda după 1945, odată avere pentru acel libretist răutăcios: Jacques Prévert.” bază un text al lui Breton: Refuzul înhumării, și altul,
cu reinstaurarea regimurilor democratice în vest și cu (Les poètes français d’aujourd’hui, 1973). Și Jacques cel mai violent, al lui Aragon: Ați pălmuit deja un mort?
apariția regimurilor de ocupație și dictatoriale în est, Prévert (n. 1900) făcuse parte din mișcare, dar o pără- Experimentele au continuat: în 1930 Breton, Éluard și
apărate inclusiv prin căderea Cortinei de fier. Este evident sise după ce avusese un aport semnificativ în redactarea René Char au dat la iveală Ralentir travaux, iar în 1932
cum ascensiunea, evoluția și apoi declinul curentului au unui manifest anti-Breton – Un cadavru, în 1930. Este Breton și Éluard semnau L’Immaculée Conception. Mai
depins de evenimentele politice majore care au marcat primul său text scris în perioada suprarealistă! poate fi adăugat un manifest anti-Breton, intitulat tot Un
în profunzime istoria europeană și Despre opera literară cadavru, semnat în 1930 de doisprezece foști amici între
universală a secolului trecut. propriu-zisă a lui Breton care R. Desnos, M. Leiris, G. Ribbemont-Dessaignes, R.
Istoria suprarealismului este se știu relativ puține lu- Queneau, R. Vitrac, Al. Carpentier! Scrisul la mai multe
îndeap­ roape legată de biografia lui cruri. El este cunoscut ca mâini le fusese insuflat de o idee a lui Lautréamont,
André Breton. Despre liderul incon- promotor, animator, li- unul din marii lor precursori, după care poezia poate
testabil al acestei mișcări s-a vorbit, der de grup, autor al Pri- fi făcută de toată lumea.
cel puțin în România, nu atât de mului Manifest al supra-
mult cât despre Tristan Tzara, poate realismului (1924). Peste Opera literară a lui Breton e greu de clasificat, după
și datorită faptului că cel de al doilea patruzeci de ani s-a aflat unele păreri, în poezie, eseu sau proză. Creația sa cuprin-
își trăgea originea din târgul, altfel în fruntea mișcării, fiind de texte și volume precum Mont de piété (1919), Clair
insignifiant, al Moineștiului. Etapele sigurul care a rămas su- de terre (1923), les Pas perdus (1924), Nadja (1928), les
istoriei suprarealismului sunt legate, prarealist până la capăt. Vases communicants (1932), l’Amour fou (1937), Arcane
ele însele, de prezența nemijlocită a S-a stins din viață în 17 (1945), Ode à Charles Fourier (1947), Flagrant délit
lui André Breton. După un sejur de 1966, dar, să ne aducem (1948), la Clé des champs (1952). Între acestea, culegeri
un an (1940) la Marsilia, în zona neo- aminte, aventura lui a de poeme, eseuri și un roman: Nadja, care a avut parte
cupată, Breton se refugiază împreună început în 1919, când, de un tratament negativ, suprarealiștii considerându-l
cu familia în Martinica, unde se în vreo cincisprezece un produs static, plicticos, al spiritului ultraburghez. De
întâlnește cu Aimé Césaire, iar apoi, zile, a scris, împreună cu aici și dezavuarea, respingerea unor mari romancieri, în
în august/septembrie 1941 ajunge în Philippe Soupault, Câm- primul rând A. France, M. Proust și M. Barrès, ultimul
Statele Unite, în același timp cu Max purile magnetice, primul fiind subiectul unui răsunător proces în 1921. Tot așa
Ernst și André Masson. Alt companion André Breton, portret de Victor Brauner – 1934 text suprarealist, o bornă se explică raritatea romanelor în fișele de creație ale
tinerilor scriitori adepți ai curentului. Doar Le Paysan
suprarealist, Benjamin Péret, se refugiase în Mexic, țara de început în literatura inovativă a curentului calificată de Paris, Louis Aragon, 1926, și Nadja au fost acceptate.
în care Breton îl vizitase, în 1938, pe Leon Troțki, aflat drept „primă tentativă de scriitură automatică”. Frag- Ele erau compuse după rețeta prescrisă de Breton în
acolo în exil. Nu va reveni în Franța decât în primăvara mente din carte au fost publicate în Littérature, revista Primul Manifest: Pentru a scrie false romane.
lui 1946. Perioada 1940-1945 reprezintă un vacuum în pusă pe picioare tot în 1919 de „trioul fondator”: Breton,
istoria mișcării. Soupault, Aragon. Însă Breton este în egală măsură poet, Așadar anturat de discipoli mai tineri, din 1945 până
Din 1946 în jurul lui Breton se reunesc o mână de prozator, eseist, teoretician. Forța lui revigorantă l-a în 1966, Breton a persistat în atitudinea de respingere a
discipoli, mai tineri decât vechii maeștri. Între acești menținut în prima linie până la sfârșitul vieții, în 1966. alienării sociale și a mistificărilor politice ori religioa-
tineri îi întâlnim pe Sarane Alexandrian (n. 1927), Jean- Curentul dispare apoi după 4-5 ani, fiindcă odată cu se, fiind convins că poezia are numai de pierdut prin
Louis Bédouin (n. 1929), Jean-Pierre Duprey (n. 1930), trecerea lui în eternitate „nimic nu va mai fi ca înainte.” aservirea față de niște imperative străine de esența și de
Gérard Legrand (n. 1927), Jean Schuster (n. 1929). În A reușit să depășească crizele personale de pesimism menirea ei. Atras de psihanaliză – l-a întâlnit pe Freud
1951, un nou scandal survine în rândul mai vechilor și pe cele de grup din interiorul mișcării, nu puține la Viena în octombrie 1921 – pasionat de ocultism și de
aderenți postbelici, evenimentul fiind cunoscut sub la număr. A făcut războiul ca infirmier (1915-1918), magie, a dorit să consacre poezia ca limbă sacră, accen-
denumirea de „afacerea Carrouges-Pastoureau”. Michel deoarece începuse să studieze medicina. I-a cunoscut tuând necontenit că imaginarul e cel ce tinde să devină
Carrouges, scriitor cu idei catolice, participant la întru- pe Valéry, pe Apollinaire și pe Jacques Vaché. Al doilea real. În pofida tuturor dezamăgirilor o singură pasiune îl
nirile grupului la invitația lui Breton, publicase în 1950 o i l-a prezentat pe Philippe Soupault, iar al treilea l-a însoțește vie, totdeauna și pretutindeni: dragostea nebună.
carte despre corifeu, care făcuse oarece vâlvă: A. Breton îndemnat să „radă” toată literatura de până atunci, cu Dintr-o asemenea sursă apar cele mai emoționante texte,
et les données fondamentales du surréalisme. Alți doi o singură excepție: Alfred Jarry. Morțile pretimpurii ale de la l’Union libre la Arcane 17. El așază alături cultul
membri mai vechi – Henri Pastoureau și Marcel Jean – îl lui Apollinaire (noiembrie 1918, la 38 de ani) și Vaché femeii și rodnicia pământului. În monografia André
avertizaseră pe Breton asupra unor idei nepotrivite din (ianuarie 1919, la doar 23 de ani!) l-au marcat, dar l-au Breton din colecția Qui êtes-vous? (1987) Alain și Odette
carte și-l somaseră să-l pună la punct pe M. Carrouges. și întărit. Între 1920-1922 Breton și tinerii din jurul lui Virmaux cred că „... el a suscitat sentimente puternice,
Liderul suprarealist a fot nevoit să răspundă pentru a „se aruncă febril în activitatea dadaistă”, dar nu întârzie a stârnit o fascinație care nu pare să dispară nici la zeci
salva pozițiile anticlericale ale grupului și în 1951 lansa să o perceapă drept un impas și corifeul își îndeamnă de ani după moarte. Bineînțeles cu divergențe: unii i-au
în replică manifestul Haute Résistance. Cu toate acestea, prietenii s-o abandoneze. În toamna lui 1924 este de- atribuit o autoritate aproape paternă, câteodată strivitoa-
Henri Pastoureau, Marcel Jean, Adolphe Acker, Maurice cretat suprarealismul prin patru acte succesive, între re, alții l-au perceput drept un «opus al tatălui», câțiva
Henri, Patrick Waldberg părăsesc mișcarea. Este un epi- care major rămâne Primul Manifest. De aici încolo se au lăsat ca admirația să li se convertească în ură. Sigur
sod care demonstrează că spiritul belicos ce caracterizase derulează istoria grupului, în permanență agitată. Primii e faptul că el nu a generat niciodată sentimente călduțe.
suprarealismul între cele două războaie nu sucombase excluși in corpore din clubul suprarealist vor fi Antonin
și că divorțurile pricinuite de divergențe de opinii conti­ Artaud, Philippe Soupault și Roger Vitrac, în 1926! Acea propensiune incontestabilă, identificată cu
nuau. Grupul tinerilor reuniți în jurul lui Breton se Joseph Delteil fusese „excomunicat” chiar din 1925 suprarealismul, e ceea ce el a știut să extindă la dimen-
siunile planetei. Menținând în același timp postulatele
inițiale – libertatea, dragostea, poezia – el a descoperit
neobosit noi drumuri.”■

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 10 (158) ♦ octombrie 2016 9

Constantin

Eminescu – identitatea națională CUBLEȘAN

Preocuparea pentru viața și opera lui Mihai limbii, ci limba e stăpâna noastră” (Același Fragmenta- fanatismului nu trebuie să sperie căci „nu există mit
Eminescu a fost constantă în activitatea riu, p. 241). În continuare se referă la N. Iorga care l-a fără un anume fanatism” (Șt. Aug. Doinaș). Accentul
distinsului istoric Alexandru Zub. Articolele citit pe Eminescu „nu o dată, în cheie generaționistă” pus pe „propriile puteri”, pe disponibilitățile creatoare
și eseurile sale, semnate prin diferite publicații, le-a și care era de părere că în privința cunoașterii acestu- ale fiecărei entități – conclude Al. Zub – era salutar
reunit în urmă cu câțiva ani într-un volum intitulat ia, suntem „abia la începutul înțelegerii fenomenului în epocă și se cuvine luat în seamă cu atât mai mult
Eminescu – glose istorico-culturale, apărut la Editu- Eminescu”. într-un timp al globalizării accelerate. Apelul emi-
ra Enciclopedică „Gheorghe Asachi” din Chișinău nescian la respectul individualității, la munca onestă
(1994). Sub același titlu își reeditează acum parte Se poate lesne observa, dezvoltă ideea Al. Zub, și performantă”, rămâne un deziderat mereu valabil
din acele contribuții, la care adaugă, așa cum era și că ideea de neam, Eminescu o subsuma unei viziuni întrucât „în momentele mai grele, preponderența
firesc, alte câteva articole și eseuri scrise între timp, ample de cuprindere a lumii. „Asemănările definesc elementului național devine legitimă”, vorba lui Emi-
volum găzduit de data aceasta de ansamblul umanității – spune istoricul nostru – de- nescu: „Lupta se urmează pentru românitatea țării
Editura Junimea, Eminescu. Glose noastre”. Tocmai de aceea, „ne vom întoarce mereu la
istorico-culturale (2016, Colecția osebirile alimentează specificul Eminescu, pentru a putea spera, pentru a ne înlesni,
Eminesciana). Predominantă e național”. Tentația elitelor din ca români, o mai bună situare în istorie și în lumina
acum problematica identității epoca lui Eminescu era „cosmo- valorilor eterne”.
naționale, așa cum apare în tex- politismul, pe când lumea satului
tele publicistice ale gazetarului («România profundă») înclina Un alt eseu are ca temă „căutarea absolutului
de la „Timpul”. „Tema identității să se apere apelând la tradiție, Eminescu” (În căutarea lui Eminescu, la Putna și mai
naționale – spune acad. Alexan- folclor, solidaritate religioasă, departe). Tema e de actualitate și se reflectă emoțional
dru Zub în articolul ce poartă elemente ce defineau, în termenii într-o mențiune, a unui vizitator, în cartea de onoare
chiar acest generic: Eminescu și «noii istorii», lunga durată. În a mănăstirii: „La Putna ar trebui să venim în fiecare
identitatea națională – e desi- această perspectivă a și gândit an, ca să nu uităm să plângem românește”; având
gur una din cele mai delicate, la Eminescu acel «dodecameron în vedere disputele recente privitoare la condiția de
Eminescu, dat fiind că o găsim dramatic», din care se cunosc poet național a lui Eminescu, Al. Zub ne spune că
peste tot în scrisul său, iar exegeza numai unele secvențe. (…) Fiind- Eminescu nu poate fi decât mereu actual „ca limbă,
acumulată, imensă, n-a făcut de- că istoria neamului său se vădea idei, atitudine civică”, acestea fiind în fond „temeiuri
cât să o complice mereu”. Astfel, plină de «salturi dezordonate», de perenitate indiscutabilă” (Eminescu: secvență
intervențiile domniei sale au și poetul era ispitit să-i umple go- editorială), pentru că „oriunde ne-am plasa, în orice
un cuantum polemic, căutând lurile, să-i refacă literar unitatea segment al ei, opera lui Eminescu ne obligă să luăm
nu neapărat a combate pe cei ce ideală. (…) Lipsa de continuitate, act de problemele noastre esențiale, fie acestea din
denaturează poziția gazetarului sesizată de Eminescu în trecut, trecut sau din prezent, probleme ce ne îndreaptă
(„Analize mai recente, «corecte avea să se manifeste și în perioada implacabil spre noi înșine”.
politic», fac din el un obiect de interbelică, după cum v-a susține
dispută, sub noi impulsuri «cano- Eliade în itinerariu spiritual și în Tot chestiunea „discursului identitar” la Emi-
nice», viața și opera sa devenind o simplă materie de alte scrieri”. nescu, este abordată și în studiul „Geniul popular” și
«negociere» imagologică”), cât a lămuri și a preciza identitatea națională, amplă dezbatere a problemelor
unele aspecte ce țin de o înțelegere istorică a atitudinii Mihai Eminescu, spune Al. legate de condiția „geniului popular” ca element al
lui Eminescu. „Creator al «doctrinei naționaliste» Zub, punea accent pe identitatea proprie, la nivel identității colective, așa cum poate fi el regăsit în
(după opinia lui N. Iorga), pe linia lui Kogălniceanu individual și național totodată, și el „veștezea cu orice numeroase intervenții ale publicistului de la „Tim-
și oarecum afin cu viziunea hasdeiană, Eminescu a ocazie formele false, imitația sterilă, abandonul va- pul”, încheind cu constatarea potrivit căreia „Emi-
structurat un corp de idei la care posteritatea a fost lorilor proprii, fără să manifeste dispreț pentru alte nescu definea și misiunea istoricului, gravă, aceea
mereu silită să se raporteze. Serii după serii de exegeți neamuri”. Cât privește xenofobia lui, aceasta ține de de a pune în lumină, dincolo de banalele cauzalități,
au căutat să lămurească diversele aspecte doctrinare nevoia afirmării clasei de mijloc, atrage atenția exe- «adâncimea geniului popular». Misiune dificilă și
și de context socio-politic, alcătuind deja o vastă getul, în care poetul vedea „un garant al propășirii remodelată mereu de profesioniștii domeniului. E
literatură”. naționale”. Al. Zub subliniază faptul că în intenția lui destul să amintim, pentru a încheia, că, nu de mult,
Eminescu era o sistematizare a istoriei neamului său, Liga Studenților Români din Străinătate, „România
Asupra acestei fenomenologii a identității de neam și într-o operă literară, firește. În acest sens l-au interesat Jună”, a repus în discuție chestiunea identității noastre
stăruie Al. Zub, punctând câteva idei necesare pentru nu doar românii din spațiul carpato-danubiano-pontic, colective și a ajuns la concluzia că aceasta are ca pioni:
înțelegerea ei în actualitate. În sprijinul abordării ci deopotrivă cei din Transilvania, din Macedonia și, conștiința istorică, religia, limba și tradițiile poporu-
sale aduce în discuție câteva opinii ale unor eminenți se-nțelege, din Bucovina, adică aceia rămași ca „insule lui, aceiași piloni pe care s-a sprijinit, în secolul XIX,
cunoscători ai creației eminesciene. G. Călinescu, citat romanice în cadrul altor state”. Toate articolele consa- discursul renașterii naționale”, evident în întreaga
astfel, își încheia marea sinteză asupra istoriei literaturii crate acestor provincii se întemeiau pe documente, pe operă eminesciană.
române, cu un amplu capitol despre specificul național, o cercetare istorică adusă la zi. Eminescu, ne spune
în care se spunea: „În fond, suntem geți și e mai bine exegetul, considera că „condițiunea absolută a istoriei Comentând noua serie „Eminesciana”, susținută
a spune că, în felul nostru, am primit și noi succesiu- naționale” e aceea de a ține cont de „mișcările sufletești de Editura Junimea (Eminesciana. Pe marginea noii
nea spiritului roman, pe care trebuie să-l continuăm ale națiunii. Fără ele nu se poate înțelege „individua- serii), Alexandru Zub punctează necesitatea revenirii
de la longitudinea reală, fără mimetisme anacronice. litatea națională”. asupra operei lui Eminescu în „noi lecturi și exegeze
Spiritului galic și brit trebuie să-i corespundă aici, prin înnoitoare” întrucât „Judecățile lui politice pot
sporire, spiritul getic. Căci, să nu uităm că pe columna Privirea istoricului asupra ideilor lansate de Emi- surprinde pe zeloții «corectitudinii politice», dar ele
lui Traian, noi, daci, suntem în lanțuri”. nescu arată că în acea epocă „între nepăsarea colecti- s-ar cuveni să fie un îndemn în plus la autenticitate
vă și ideile apriori, puse în circulație de «bonjuriști», în cultură și civilizație”, citând dintr-un articol apărut
Accentul pus pe limba latină, atrage atenția Al. Zub, dilema lumii noastre părea să rămână insolubilă”. în „Timpul” din 1882: „Natura poporului, instinctele
are nu doar un sens patriotic ci e motivat totodată epis- Inconvenientele ce rezultau de aici, „relația cu al- și înclinările lui moștenite, geniul lui, care adesea,
temic, chiar pe linia unei întrebări pe care și Eminescu teritatea” constituia „miezul tare al istoriei” idee pe neconștiut, urmărește o idee pe când țese la războiul
și-a pus-o, la vremea sa: „Cum să ne explicăm atunci care o află peste tot în textele eminesciene, „ca un vremii, acestea să fie determinante în viața unui stat,
unitatea de limbă a poporului nostru, de vom admite laitmotiv”, ce invită, desigur, la noi abordări. În acest nu maimuțarea legilor și obiceiurilor străine”.
că el a fost adus din diferite colțuri ale lumi romane?” sens, Al. Zub afirmă: „Conștiința vechimii, dincolo
(În Fragmentarium, p. 253). chiar de «orizontul dacic» alimenta un sentiment al Glosele istorico-culturale ale lui Alexandru Zub
istoriei căreia Eminescu îi atribuia un sens evolutiv, sunt penetrante în actualitatea imediată, tocmai
În perspectiva duratei lungi a poporului și limbii generic, în chiar timpul când filosofia organicistă prin punerea în evidență a perenității ideilor po-
noastre, singura valabilă în etnoistorie, spune Al. Zub, prindea contur și în zona carpato-danubiană”. Așa că litice, sociale și culturale ale lui Mihai Eminescu,
tot Eminescu ne dă un verdict: „nu noi suntem stăpânii atunci când vorbim de Eminescu, gândul trebuie să se pentru care ideea identității naționale nu era o
îndrepte „spre discursul identitar românesc”. Acuza chestiune negociabilă. ■

Scrisul Românesc Eseu

10 Nr. 10 (158) ♦ octombrie 2016 Făt-Frumos

Dumitru Radu
POPESCU

Într-o zi, după o vânătoare ratată, petrecută în afara da, n-a iubit nicio fată, nicio femeie, nicio prinţesă, nicio nici morţi!... Şi aici, fireşte, nimeni nu putea muri, pen-
frontierelor ţării fără de moarte, apare un duşman văduvă, şi n-a fost iubit de nicio fecioară, sau femeie!... tru că n-avea vreun motiv! Aici nu exista nici măcar un
necruţător în viaţa lui Făt-Frumos: apare propria singur secret al intrării în moarte, moartea neexistând
sa memorie, nelimitată, pierdută după ce păşise, pentru Apoi, ne mai putem întreba, dacă Făt-Frumos n-a decât dincolo de frontierele acestei ţări magice! Dar
prima dată, în ţara visată!... Făt-Frumos constată, stupe- avut urmaşi, după moartea sa, a mai rămas cineva viu pe nici acest lucru nu-l ştia nimeni, căci orice ins pătruns
fiat, că în el are loc o dezordine sufletească, o frământare pământ? Coborând, călare pe armăsarul cel năzdrăvan, în acest spaţiu uita cine este!
ce-l face să se întrebe dacă, de când păşise în ţara visată, în împărăţia părinţilor săi, Făt-Frumos descoperă că aici Doar calul năzdrăvan se pare că, datorită focului
nu fusese doar un obiect din carne şi oase, nemuritor, toată viaţa era moartă, nimeni nu mai trăia, nici părinţii cu care fusese reînviat din moarte, îşi mai amintea,
scopit de raţiune, de sentimente, de instincte?!... O, săi!... Cu el trebuia să se stingă viaţa pe pământ?!... Pe discret, de acest secret!...
cândva, în împărăţia părinţilor săi, existau cai şi oameni pământ nu mai exista, vie, zgribulită, slăbită, nenorocită, Mârţoaga lui Don Quijote nu vorbea, iar cavalerul
care îmbătrâneau, care plângeau, care mureau – iar decât moartea! Care-l aştepta să-i ia zilele şi să stingă ce-o încăleca, înarmat, n-o hrănea cu jar! O, dacă ar fi
vremea trecea pe lângă ei, şi-şi vedea de drum!... ultima lumină a calendarului oamenilor pe pământ?!... fost alimentată, cât de cât, măcar cu nestinsa energie
cuprinsă în structura unor paie aprinse, ar fi putut zbura
Acum, parcă trezit dintr-un vis absurd, Făt-Frumos Dacă în ţara fără de moarte starea biologică a lui peste morile de vânt cu mari Succesuri, doborând la pă-
îşi pune în cumpănă ţara părinţilor săi, pierdută, şi ţara Făt-Frumos era deplină, ca o entitate animală, fără o mânt toţi balaurii imaginari – insoliţi, insolubili, arbitrari,
nemuritoare, câştigată prin lupte, moartea necruţătoa- componentă anorganică, sufletească, vie, ajuns în spa- imprevizibili!... Ei, Don Quijote, din spinarea
re şi viaţa fără de moarte, statutul său de învingător, ţiul împărăţiei părinţilor săi, moartea, dându-i, fudulă, mârţoagei sale devenite cal năzdrăvan, ar fi
absolut şi de posibil învins absolut!... Redescoperirea putut să gestioneze responsabil jocurile mul-
dorului, a sentimentelor, a raţiunii, a memoriei, era D. R. Popescu comentând fenomenul DADA tiple ale balaurilor magici, de vânt, din vânt!...
o formă de paranoia autodistrugătoare, un semn că Sigur, în secoli, fericirea a fost gestionată
pentru el se ivise neiertătoarea Apocalipsă, cea lipsită răzbunătoare, o palmă, ucigându-i trupul, stinge în el de diverse capete de conducători luminaţi,
de moarte?!... A fi sau a nu fi, a fi cum, sau a nu fi cum, şi esenţa sa veşnică, sufletească!?... către care poporenii îşi îndreptau cu mult
a avea absolut totul, ca în vise, sau a nu avea absolut respect mulţumirile... Acum nu mai depar-
nimic, aşa cum în cimitir n-ai nimic?!... E o întrebare În Povestirile persane (Ah, Şeherezada taichii!), te, mâine-poimâine, de aproape un secol,
la care Făt-Frumos trebuie să răspundă, alegând nesilit visele celor cu inima bună să îndeplinească, după nenu- existau păsări măiastre care aveau puterea să
de nimeni propriul său viitor... Făt-Frumos, care visa- mărate gâlceveli şi păţanii neortodoxe!... Să fi existat în ducă, în zbor senin, sentimentele de bucurie
se, din pântecele mamei sale, ţara fără de bătrâneţe şi ereditatea împăratului şi a împărătesei ce l-au conceput, ale danubiano-ponticilor către cel care ţinea
fără de moarte, visează acum, treaz, cu ochii deschişi, la bătrâneţe, pe Făt-Frumos, niscaiva celule visătoare în palmă oul de aur al fericirii!.. Iată un mesaj
să ajungă în ţara părinţilor săi, împărăţia oamenilor din zestrea cuplurilor persane, asiatice?!... Ne întrebăm, transmis printr-o pasăre luminată: „Du-te
care ştiu să râdă şi să plângă, să se bucure de copii, de doar nu dăm cu piatra! În spaţiul oriental, populat cu
nepoţi, şi să-şi plângă nefericirile!... seminţii de şahi, padişahi, sultani, dervişi, mai puteai pasăre în zbor lin/ La fereastra lui Stalin/ Şi-i
întâlni ce în plaiul danubiano-pontic era imposibil să
O ţară hărăzită vieţii fără de moarte i se părea un fel găseşti: un leu care se temea de un măgar! Pe plaiurile spune că noi muncim/ Planul să-l îndeplinim.”
de ţară abstractă, – o viaţă abstractă! – fără de bucuriile genitorilor lui Făt-Frumos leii nu se prăseau deloc, Şi astfel, încet-încet, ajungem la ţara tinereţii fără
şi suferinţele omeneşti... Mai mult, în această veşnicie neavând un spaţiu vital, în care să respire – aveau doar de bătrâneţe şi a vieţii fără de moarte, apărută în visele
florală, luminoasă, în care nu existau prunci, parcă nici ţarcuri şi cuşti!... La persani, da, da, mai vieţuia şi o pasă- oamenilor, înainte de alegeri!...
el, Făt-Frumos, lipsit de dor, nu mai era om! re care producea ouă de aur şi patrona secretul fericirii! Dar să revenim în ţara visată de Făt-Frumos. După
revenirea de la vânătoarea ratată, aici... Fericirea este
Ca şi în burta mamei sale, cândva, acum, Făt-Fru- În împărăţia în care a venit pe lume Făt-Frumos singu- pândită şi... duşmănită de contestatarul ei cel mai ne-
mos începe să gândească, să viseze, şi să-şi adune toate rul care auzise de secretul fericirii, al tinereţii fără bătrâneţe milos, care este chiar fericirea, ce strâmbă din nas la
aceste gânduri şi vise într-o ştiinţă despre sine!... Făt- şi al vieţii fără de moarte, era un cal!... O mârţoagă, care de- toate matrapazlâcurile ce-i violează esenţa!... Şi urlă la
Frumos redescoperă că în afara trupului său, biologic, abia îşi mai trăgea sufletul într-un grajd imperial... Această toţi paşii făcuţi greşit de către propriile sale interpretări
din carne, sânge şi oase, mai există un duh interior, mârţoagă, revigorată de Făt-Frumos cu porţii abundente sterile, eronate, şi divorţează faţă de propriul ei sens!
subiectiv, cu puteri neţărmurite... Dorul! de jar, se pare că ştia drumul spre ţara fericirii, unde chiar Făt-Frumos, de fapt, cuprins de dorul de părinţi şi
mai fusese cândva, şi din care, din naivitate, revenise pe de ţara sa vede acum ce nu văzuse de când păşise în
Tot ce visase Făt-Frumos în burta împărătesei fusese pământ, ca să dea ochi în ochi cu moartea necruţătoare... ţara fără de moarte: că fericirea era stearpă, altfel decât
o iluzie, care, peste ani se dovedise a fi o realitate: acum, Mârţoaga, redevenită cal năzdrăvan, printr-o alimentaţie fericirea din versul său, ireală!... Şi se temea cumplit că
însă, ce visează Făt-Frumos, ţara părinţilor săi, este o cu focul din grămezile de jar puse în funcţiune de Făt- o să-şi piardă puterea de a nu uita acest eşec al fericirii
realitate! Singura realitate! Frumos, nu va mai greşi, când fiul împăratului îi ca spune de paradă, fundamental suspendată... Această iluzie a
că vrea să revină pe pământul părinţilor săi – nu va mai fericirii în care trăise din clipa când păşise în ţara visată...
Dacă da, ar mai fi o realitate, când Făt-Frumos va călca greşi, promiţând că va rămâne pe acest pământ!... Calul Suprimarea tuturor simţurilor, mortificarea cărnii, des-
din noupe pământulpecares-anăscut,eraoaltă poveste!... năzdrăvan, zburase ca o pasăre spre ţara fără de moarte compunerea şi pustiirea gândirii, îl fac să devină sigur că
şi ştia că secretul fericirii nu se afla chiar într-un ou, sau viaţa sa fără de moarte este inutilă şi ridicolă! Făt-Fru-
Ţara visată în pântecele împărătesei a fost tot în mai multe ouă, ci într-o zonă paradisiacă, plină de mos se revolta împotriva acestei vieţi care nu-i aparţine
timpul, pentru Făt-Frumos, o bucurie! Acum, când fecioare şi femei de care nimeni, în veci, n-avea să profite şi-i spune calului năzdrăvan să-l ducă acasă... Încă mai
se gândeşte, plin de dor, la împărăţia părinţilor săi, hormonal! Fericirea, cumva, n-avea sex! spera să regăsească realitatea sensibilă din lumea vieţii
Făt-Frumos simte viaţa, din împărăţia părinţilor săi, părinţilor săi... Ar fi avut multe de povestit împăratului
bunăoară!... Bucuria visată, ca într-un somn, în burta Dacă pe pământ orice cimitir este păstrat de oameni şi împărătesei despre periplul său ajuns victorios într-o
mamei sale, era la fel de copleşitoare ca bucuria pe care cu un sentiment de sfinţenie, în ţara fără de moarte, utopie searbădă – fiindcă nici istoria nu trebuia redusă
o simte acum, treaz, în ţara visată!... Recăpătându-şi evident, nu existau cimitire, nici morminte, nici cruci, la Tăcere! Dar ce s-ar mai fi putut întâmpla cu Adam şi
pasiunea de a gândi, Făt-Frumos trăieşte o autorevelare Eva dacă nu erau exmatriculaţi din paradis? Ar fi rămas
a vieţii din care s-a născut... Dar, ne mai putem între- pe loc, ruşinaţi, desigur, dar dacă li s-ar fi sechestrat me-
ba, – de ce nu, doar nu ne costă nimic! – experienţa rele, starea lor emoţională devenind nulă, s-ar fi luat cu
onirică a lui Făt-Frumos, din burta mamei sale, n-a mâinile de cap, răbdând trecerea timpului într-o asceză
fost insuflată de o structură supranaturală, divină?... mănăstirească? Desigur, fără iubirea datorată cunoaşterii
venite din sucul merelor, şi-ar fi putut petrece timpul în
Există în viaţa lui Făt-Frumos, plină de aspiraţii, de lucrări fiziologice, mecanice, rutiniere, până la urmă, dar
vise, de victorii şi de reveniri în tiparele străbune, ceva utile întru umplerea timpului golit de dragoste – şi totul
extraordinar: acest fecior fără asemuire, curajos, bătăios, nu i-ar fi îndemnat să-şi curme zilele...
lipsit, o vreme, de suflet şi de raţiune, de memorie, acest →
fecior de împărat, pentru care, la un moment dat, în ţara
fără de moarte, nici măcar memoria istoriei nu mai era
nici măcar o ficţiune, totul fiind nimic – adică un nimic
fericit, fără de moarte! – da, acest fecior de împărat, da,

Interviu Scrisul Românesc Nr. 10 (158) ♦ octombrie 2016 11
Eseu

Ion JIANU

Marin Sorescu, un scriitor uitat?

Interviu cu prof. univ. dr. George Sorescu, „mentorul şcolit” al lui Marin Sorescu

Ion Jianu: Stimate domnule Profesor George Sorescu: a menţionat faptul că încă din anii copilăriei citea unor personalităţi
aţi împlinit o vârstă cu multe amintiri şi experienţe de versurile mele pe care le scrisesem în perioada studi- care i-au intuit va-
viaţă, 89 de ani (pe 23 septembrie). Cum vă priviţi acum, ilor la Liceul „Fraţii Buzeşti” din Craiova. Ulterior, în loarea creaţiei sale.
când treceţi în altă vârstă, în 90 de ani? discuţiile pe care le aveam cu el, îi eram interlocutor Ulterior, a apărut în
în cadrul ideilor literare şi a literaturii române şi uni- literatura română un
George Sorescu: Privind retrospectiv, activitatea mea versale. Deseori, el ţinea neapărat să cunoască şi opinia fel de moment oare-
spirituală îşi găseşte expresia în lucrările publicate şi în cum incert în ceea
activitatea didactică. Este o perioadă de reflecţie care mea în ceea ce priveşte un anumit subiect literar.
vizează, fireşte, numărul de ani. Sunt încă optimist în I.J.: Începând cu 1999, aţi publicat manuscrise ale ce priveşte evocarea
ceea ce priveşte viitoarea activitate spirituală pentru că ea creaţiei lui Marin Sorescu, în total 25 de volume! Ce alte operei lui Marin So-
îşi va găsi expresia în alte lucrări pe care sper să le public. lucrări aveţi în pregătire ? Mai există material de publicat rescu. Aş spune că
este o lipsă de cultură
I.J.: Aidoma familiei Văcăreşti, şi familia Sorescu este din fondul arhivistic al lui Marin Sorescu? a unei părţi din
una însemnată în istoria literară românească. Vorbind G.S.: Din câte am putut salva din arhiva literară generaţia actuală, o
de marele Marin Sorescu, fratele dumneavoastră: i-aţi generaţie care nu se
intuit geniul creator încă din perioada studiilor liceale şi a lui Marin Sorescu, au mai rămas totuşi de publicat mai orientează după
universitare, apoi i-aţi fost foarte apropiat în probleme câteva volume: trei-patru jurnale de călătorie, două-trei valorile perene, ci
de istorie, critică şi creaţie literară. Marin Sorescu v-a volume de configurări grafice, plus un fond de poezii este cucerită de
considerat mentorul său şcolit… (inedite). Poeziile inedite răzlețe trebuie să le adun formele culturale
într-un volum deoarece aparţin mai multor perioade de de suprafaţă. Ar fi George Sorescu
G.S.: Într-adevăr, i-am intuit geniul creator lui creaţie. Am recuperat ceea ce s-a mai putut. Vorbind de
Marin Sorescu încă din perioada studiilor gimnaziale, arhiva lăsată de Marin Sorescu: am spus de multe ori în
liceale şi universitare, geniu care şi-a găsit expresia anii de după decesul soţilor Marin şi Virginia Sorescu multe de comentat, dar prudenţa mă determină să
prin cultura pe care şi-a însuşit-o în lucrări de diverse că o parte din vasta bibliotecă a lui Marin Sorescu a nu fac acuzaţii. Marin Sorescu este, de asemenea,
profiluri. Se adevereşte ceea ce afirma marele poet fost vandalizată! Au dispărut multe manuscrise… În un spirit novator şi în teatru, în sensul că el se deta-
roman Horaţiu care spunea, printre altele, că poate fi primul rând, corespondenţa lui cu mari personalităţi şează conceptual de sistemele de creaţie aparținând
intuit acest geniu: „Os magna sonatarum” („Gura care din mai multe ţări ale lumii (din cele două Americi, din perioadei interbelice, îndeosebi. Faptul că un fost
va rosti lucruri măreţe”), privit Africa, din Asia). Apoi, au dis- director al Teatrului Național „Marin Sorescu” (din
într-o perspectivă de maximă părut manuscrise inedite, chiar Craiova!) mi-a spus că „piesele lui Marin Sorescu nu
educaţie şi cultură. Sintagma romane, volume de poezii… mai sunt de actualitate” şi de aceea nu se mai joacă,
„mentorul şcolit” nu-mi apar- Presupuneri avem, dar cum nu m-a surprins şi mâhnit! Cum spuneam mai sus, pie-
ţine mie, ci lui Marin Sorescu avem probe, nu putem să facem sele sale de teatru sunt ignorate datorită nivelului
însuşi. El a folosit-o într-un nicio acuzaţie. scăzut de cultură. Valoric, ele însă rămân… Sunt
interviu acordat scriitoarei I.J.: A fost uitat Marin Sores- actuale, cu aceeaşi dimensiune estetică. În privinţa
Gabriela Rusu-Păsărin, dialog cu? Nicio piesă nu i se mai joacă, „Zilelor Marin Sorescu”: considerăm că autorităţile
inclus în volumul Portrete în Zilele „Marin Sorescu” nu s-au locale au ignorat creaţia şi personalitatea lui Marin
oglinzi paralele (1997). mai desfăşurat în Craiova din Sorescu, fapt ce a impus un moment de tăcere şi
2014, casele din Bulzeşti şi Bucu- uitare. Fundaţia „Marin Sorescu” – care în prezent
I.J.: Şi dedicaţia pe care este în curs de reorganizare din toate punctele de

v-a oferit-o pe volumul Poeme reşti sunt închise… vedere (preşedinte: Radu G. Sorescu, poet, drama-
(1965) vorbeşte de la sine: „Un G.S.: Există perioade când turg, eseist şi cercetător, n.a.) – se va implica astfel
omagiu fratelui meu George încât măcar din februarie 2017 „Zilele Sorescu”
Sorescu ale cărui poezii m-au anumiţi scriitori se află într-o să revină în peisajul cultural al Craiovei. Pentru
determinat să scriu”… penumbră literară datorită unor clarificarea situaţiei caselor memoriale „Sorescu”
conjuncturi diverse. Marin So- de la Bulzeşti şi Bucureşti, trebuie însă un buget…
G.S.: El m-a evocat în câte- rescu a fost apreciat şi comentat
va rânduri… În revista „Cro- în perioada lui de creaţie (mai
nica” din Iaşi, Marin Sorescu ales când era în viaţă) datorită Suntem optimişti. ■
Marin și George Sorescu

→ Dar, dacă, în timp, lipsind mereu satisfacţia globală, şi să-i fie interzise puterinţele conectării cu moartea – să-i spună adevărul şi să-l scutească de panarama divină
şi-ar fi dat seama că pedeapsa lor era mai aspră şi mai moartea fiind exclusă din acest spaţiu divin! Să vrei, prin care a hălăduit, dar calul, cal, de, nu voia să rămână
umilitoare decât izgonirea lor din paradis!... Şi dacă, lip- la infinit, să nu mai exişti, şi să nu poţi!... Cumplită o mârţoagă, după ce ratase o altă cursă spre viaţa fără
siţi de sentimentul stabil al propriilor valori libidinale, pedeapsă, mai fioroasă decât însăşi moartea!... Visul de moarte... Aşa că s-a lăsat încălecat pe şa – şi-a tăcut
Adam şi Eva ar fi început să simtă niscaiva tulburări de născut în Făt-Frumos chiar înainte ca el să se nască, ca un peşte, împlinindu-şi, astfel, cu brio, soarta ce i-a
dispoziţie, depresive, iar stresul nocturn, mai ales, i-ar visul existenţei sale singulare se putea dovedi drept cea fost rezervată de ursitoarea raională, de mahala!...
fi împins să-şi atârne trupurile în crengile mărului şer- mai sălbatică şi nemiloasă caricatură!...
pesc? Doi morţi în rai, doi sinucişi?... Creaţia Tătânelui Însă... Calul lui Don Quijote a fost un lord: chiar
ceresc scoasă din uz, prin sinucidere, ar fi însemnat Aşa că Făt-Frumos, când moartea i-a ras o palmă, dacă stăpânul său umbla cu capul prin nori, l-a ţinut cu
două palme ridicole date pe obrazul divinităţii!... în împărăţia părinţilor săi, s-a simţit fericit! Scăpa de picioarele pe pământ, nu l-a amăgit cu mărturia despre
Făt-Frumos, dacă în ţara părinţilor săi ar fi fost scu- un vis care i-a batjocorit întreaga existenţă! Ei, asta existenţa unor ţări de vis, fără de moarte!
tit de palma morţii şi s-ar fi înapoiat în ţara tinereţii fără a fost soarta sa, de care nu şi-a putut da seama decât
de moarte, ce s-ar fi întâmplat cu el, conştient fiind că târziu, când totul era pierdut şi când singura satisfacţie Binele pe care cavalerul de Mancha voia să-l facă
viaţa sa este inutilă, plicticoasă? El nici măcar nu avea care i-ar mai fi rămas a fost aceea de a-şi scoate ochii, tuturor oamenilor, trebuia făcut în ţara sa, nu într-o
o parteneră cu care să-şi împartă anxietatea, lipsa de precum Oedip, cel ce a văzut cine este cu adevărat doar altă lume...
sentimente, ratarea visului visat încă din uterul împă- în clipa când viaţa sa supusă ursitei s-a încheiat într-un
rătesei!... Fără o minimă conectare emoţională faţă de fâs! Scoaterea ochilor, revolta împotriva destinului ce Cai, mârţoage, vise, balauri, cavaleri, feciori intraute-
mediul ambiant, fără sentimente, repetăm, ducându-şi l-a batjocorit pe Făt-Frumos, încă din spaţiul intrau- rini, împăraţi, împărătese, basme, poveşti persane, viaţă,
viaţa într-o moarte fiziologică şi spirituală eternă, Făt- terin, ar fi fost o mărturie a demnităţii terfelite! Dar moarte, mori de vânt, luceferi coborâţi pe pământ, îndră-
Frumos ar fi intrat într-o vrie tragică fără de sfârşit, moartea, pălmuindu-l, i-a luat şi această posibilitate gostiri, Cătălini realişti, verişani, oiţe bârsane, păcurăraşi,
voind să crape şi neputând să moară – şi nici măcar să de a fi un suflet frumos!... Ursitoarea, mahalagioaică, texte şi pretexte pentru a ne întâlni şi a vorbi şi la Piteşti
se sinucidă! – în acest spaţiu al vieţii fără de moarte! n-avea în algoritmul ei patrimonial nimic imperial! – şi la Vânju Mare, la Oradea Mare, la Focşani, la Craiova,
Teribil: să vrea să-şi curme respiraţia şi bătăile inimii Bietul Făt-Frumos a luat o ţeapă cumplită! Calul danu- oriunde, despre cai, mârţoage, mori de vânt, vise!... ■
biano-pontic, năzdrăvan, care ştia jocurile, ar fi putut
(Discurs ținut cu prilejul conferirii Titlului de Doctor
Honoris Causa al Universității din Craiova, 30 iunie a.c.)

Continuare din numărul 8/2016

12 Nr. 10 (158) ♦ octombrie 2016 Scrisul Românesc Eseu
Poezie
Adrian-Florin
BUŞU Constantin
M. POPA

Eminescu şi Idealul feminin Poeme inedite

Tema iubirii poate fi considerată una dintre metafora „femeie-înger” în sensul ei primar, dar îi Caii Soarelui
cele mai însemnate în opera eminesciană și adaugă conţinutul trăirilor lui personale. „Prea mult
nu puţini critici au fost cei care au analizat un înger mi-ai părut” (S-a dus amorul...) semnifică o Noaptea,
viaţa amoroasă a lui Eminescu, în încercarea de a trăire reală recreată de spirit. Întruchiparea îngerului caii se opresc la porțile cerului
desluși însemnătatea pe care aceasta a avut-o asupra în om, semnificând iubirea reală, aici pe pământ, este cum în fața unei cetăți mitologice
creației sale. Este necesar a fi menţionat faptul că la Eminescu căutarea Fiinţei, a unităţii androgine. așteptându-și vicleanul dresor
trebuie evitată o plasare în derizoriu a unui asemenea travestit în centaur de lemn
demers, căci toate vestalele Templului Iubirii emines- Ideea înaltă despre dragoste a lui Eminescu, care ce costelivi sunt caii aceștia
ciene au contribuit, în felul lor, la conturarea vastului este pentru el lumină, proiectează pe chipul fetei iubite deși au înghițit cohorte de oameni
univers poetic. puritate, sfinţenie și blândeţe. Este o proiecţie complexă ce deznădejde cuprind ochii lor
căreia poetul îi transferă conţinutul trăirilor ei perso- stranii, alburii, parcă de piatră
Criticul Garabet Ibrăileanu împarte erotica nale, dându-i sensul profund al unui adevăr superior, poartă pe trup accente negre
eminesciană în două perioade distincte în studiul anume că iubirea este simţită ca o legătură cosmică sau au copitele spălate de ploi abrupte
Eminescu – Note asupra versului, apărut în „Viaţa ca o revelare a transcendentului. și așteaptă, așteaptă
Românească” (nr. 9-10, 1929): ,,Prima perioadă a să-și împlinească destinul
eroticii eminesciene se întinde până în 1879, cea de-a În Sărmanul Dionis întâlnim o observaţie formu- ca o cădere ireversibilă de cruste
doua se desfășoară după această dată. Între cele două lată pe un ton prozaic, dar importantă ca semnalare ca o lăsare irezistibilă de spaime
perioade există o deosebire esenţială. Erotica emines- a unei teme: durerea este consubstanţială iubirii în prăpăstiile inimii mele.
ciană din prima perioadă este optimistă, luminoasă, care aduce fericirea, este „catharsis” – o metaforă
senzuală și naturistă, pe când erotica eminesciană împrumutată lexicului medical, desemnând o trăire Faleză
din a doua perioadă este pesimistă și spiritualizată, complexă, o combinaţie din care rezultă o purificare
cu note sumbre și întunecate și, uneori, chiar cu apropiată și sensului evanghelic. Această viziune nu Iată, la marginile exilului, himerice
ușoare accente de misoginism.” Poeziile acestor două se întâlnește nici la înaintașii și nici la contempora- figuri absente, oarbe,
perioade au fost, desigur, rezultatul trăirilor intense nii lui Eminescu: ,,Câtă intensivă, dureroasă, fără de în arzătoare-mbrățișări promiscue
acumulate de-a lungul vieţii. nume fericire într-o oară de amor!” Iubirea este inte- decupate din episoade romanești vizionare
rioritate, o dorinţă mistuitoare, o chemare profundă, iată, îl recunosc, aburul
Poetul a căutat Idealul în fiecare femeie care a dar niciodată îndeplinită în întregime către absolut, ivit din rănile în care
făcut să vibreze coarda orfică a afectului său. Fie că căci chiar în clipa trăirii ei, eul devine conștient de s-au răsucit rădăcini
vorbim de Elena, sau, după alţii, Cassandra, fiica unui natura ei dinamică: dorinţa arzătoare se alimentează părăsite de trunchi
ţăran din Ipotești mai mare cu trei ani decât poetul, din însuși consumul ei – în aceasta constă caracterul iată, păstrate aici, inele
fie despre celebra Veronica, toate l-au inspirat pe transcendent al iubirii. De aceea pentru îndeplinirea ruginite de corăbii
poet și au fost muzele personalităţii sale creatoare. ei nu ajunge nici veșnicia: ,,Dumnezeu de-ar fi fost îngropate în nisipul sterp
Multe poeme eminesciene sunt ode aduse Idealului și-ar fi uitat tot universul, spre a căuta un altul în nepăsător în fața ecourilor patetice
feminin, precum Mortua est! scris în memoria tine- ochii ei albaștri; de-ar fi găsit, nu se știe… căutarea iată, în buza falezei, moara de vânt
rei din Ipotești stinse din viaţă mult prea devreme, ar fi durat vecinic.” Element fundamental metafizic, și retrasă în uitarea aripilor frenetice
Atât de fragedă, închinată lui Mite Kremnitz, ori deci, în esenţă divin, dragostea este mai ales suferin- potrivit muzeu al ființelor pedepsite
Pe lângă plopii fără soţ, poemul dedicat Cleopatrei ţă. Ea nu este dată oricărei conștiinţe, căci la nivelul când abandonul se prelinge în adâncul mării.
Poenaru, fiica pictorului Constantin Lecca, o femeie contingentului, fiinţele sunt inegal dotate axiologic.
planturoasă care locuia pe o stradă străjuită de un Intensitatea sentimentului și transcenderea lui în Frig
șir impar de plopi, pe care Eminescu se preumbla aceste paradigme nu pot fi proprii fiinţelor incapabile
adeseori așteptând să o vadă, cufundat în ideile de o atare elevaţie și înţelegere. Am primit avertismentul unei cărți celebre:
sale și visând, poate, la refacerea unităţii androgine. frigul se cere explorat
G. Călinescu a surprins magistral episodul în Viaţa Emmanuel Lévinas încearcă să definească aceas- în articulațiile lui adânci,
lui Mihai Eminescu: ,,Adoraţia lui Eminescu începea, tă suferinţă a dragostei printr-o ,,transsubstanţiali- metodic, demonstrativ,
de obicei, printr-un asediu al locuinţei. El se plimba zare”, pe care o înţelegem ca febră ireductibilă, care ca o prezență nesperat vie,
agitat prin faţa casei, concentrându-și tăria privirilor însă nu atinge limitele absolute. Durerea dragostei cu asprimi și vâlvătăi finale,
către fereastră, bineînţeles seara, iar în cazul Cleo- vine dintr-o ,,foame sublimă” care niciodată nu ce-și hrănește moartea
patrei se zice că ar fi pătruns în dependinţe, unde a devine ,,consumaţie” (Emmanuel Lévinas, Totalité cu propria carne
stat ascuns o noapte întreagă pentru a se bucura de et infini, 1974). Nesaţul și tensiunea pot alimenta, când neverosimil, pătrunzător, îndărătnic,
priveliștea suavă a iubitei.” așadar, o suferinţă aproape mortală. Pentru Or- se instalează între noi și lumea
tega y Gasset, această stare este o iluzie, care este cu aerul și apele ei
Celelalte iubiri din viaţa lui Eminescu au fost con- chiar fundamentală. Ea are funcţia de a fermeca. constrânse la coregrafia fabuloasă a înghețului,
semnate de istoria literară în persoana Mariei Vasiles- Noi considerăm că la Eminescu dragostea este există o singură modalitate de răscumpărare:
cu, o actriţă din trupa lui Fanny Tardini, a Eufrosinei ca o forţă cosmică, este purificatoare, ducând la să realizezi încremenirea, accidentul,
Popescu, o tânără chanteusă ce cânta în trupa lui Pas- o cunoaștere profundă, esenţială. La Eminescu să te obișnuiești cu starea,
caly, sau a lui Milly, o croitoreasă germană evocată în identificăm primatul existenţial al dragostei faţă asemeni zidului cetății asediate
poezia Din Berlin la Potsdam: „Ș-acum șuieră mașina/ de cunoaștere și voinţă. păstrând înfiptă o veche ghiulea,
Fumul pipei lin miroasă/ Sticla Kummel mă invită,/ cum orgoliul tăcerii rămas
Milly-mi râde. Ce-mi mai pasă!” Indiferent de numele pe care Idealul feminin l-a într-un deget de mănușă
avut în ipostazele în care s-a intersectat cu viaţa lui altfel, trebuie, cred, să scriu despre frig.
Pentru a înţelege resorturile care au făcut ca Eminescu, acesta a reprezentat Absolutul către care
aceste prezenţe feminine să capete ecou în lirica marele nostru poet a tins în permanenţă, conferind 3 ianuarie 2016
eminesciană trebuie să ne îndreptăm atenţia spre o valoare axiomatică sentimentului de iubire. Poate
lirica medievală, în care femeia era divinizată prin că cele mai bune caracterizări ale poetului a cărui
suprapunerea dragostei religioase cu cea profană. coardă orfică a cântat iubirile, fericirea dar și neîm-
Dante va adăuga fundamentelor filosofice neopla- plinirea în dragoste cu atâta sensibilitate le-au făcut
toniciene și augustiniene ale angeologiei din Dolce Maiorescu, afirmând că ,,el nu vede în femeia iubită
stil nuovo sensul profund al unui adevăr superior. decât copia imperfectă a unui prototip irealizabil”, dar
Femeia reală, care a fost Beatrice și pe care Dante a și G. Călinescu în volumul Viaţa lui Mihai Eminescu:
iubit-o și mai intens după moartea ei, devine prin „Eminescu căuta dragostea, nu femeia, victimă mereu
transfigurare obiect al beatitudinii. Eminescu preia a improvizaţiei și a absurdului.” ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (158) ♦ octombrie 2016 13
Proză

Dumitru Radu Din partea
POPA cealaltă

Legendarul David Bowie
S-a stins din viață o veritabilă legendă a muzicii
contemporane, David Bowie, cel ce de-a lungul mișcau între atmosfere acustice diferite, viziuni progre- Lodger sunt trei titluri influențate în mod profund de
unei jumătăți de secol a schimat în câteva rân- sive, durități rock și referințe explicite la Andy Warhol și emergenta scenă electronică germană (Kraftwerk, Tan-
Velvet Underground, deschizând în acest fel strada unui gerine Dream) și au fost realizate în colaborare cu Brian
duri cursul genului rock. A murit la două zile după ce mod cu totul nou de concepere a genului rock. Eno – discuri de enormă importanță prin influența pe
împlinise 69 de ani și își lansase cel din urmă album, Veritabila explozie a lui în ceea ce privește popula- care, la rândul lor, au avut-o asupra muzicii viitoare,
Blackstar, o lucrare de o profunditate necunoscută ritatea coincide cu prima sa încarnare rămasă istorică, ilustrând un curaj creativ cu totul ieșit din comun.
până acum de rockul contemporan. Și a lăsat, totodată, aceea a lui Ziggy Stardust, o creatură de pe o altă pla-
istoriei ultima sa încarnare, aceea din videoul Lazarus, netă, cu părul portocaliu și o limpede, revoluționară Cu Scary Monster începe o altă fază a carierei lui David
unde e prietenul lui Isus ce învie din moarte cu mișcări pentru epoca aceea, ambiguitate sexuală. Inspirat de Bowie care, cu Let’s Dance, produs de Nile Rodgers de
mecanice, parcă extrase dintr-un balet expresionist. admirația sa pentru Lou Read și Iggy Pop, fructificând la Chic, ajunge la culmea succesului său internațional,
experiența sa cu Lindsay Kemp, Bowie nu numai că a apropiindu-și stilul în mod foarte evident de atmosfera
creat unul dintre cele mai celebre alter ego ale sale ci și dance. Imensul succes a sfârșit în a-l pune în criză pe artist
unul dintre albume cu cel mai mare succes și influență care va produce trei albume departe de calitatea celor pre-
din toată cariera sa. Căci în The Rise and Fall of Ziggy cedente, iar apoi își permite o perioadă de pauză, absolut
Stardust and The Spiders from Mars sunt faimoasele dezastruoasă din punct de vedere comercial. Au trebuit să
piese Starman, Suffragette City, Rock n Roll Suicide. trecă câțiva ani buni până au ieșit pe piață, în 1993, Black
Succesul a fost peste toate așteptările, a însemnat Tie White Noise și The Buddha of Suburbia. În realitate,
explozia acelui Glam Rock, i-a deschis lui Bowie porțile nici măcar reuniunea cu Brian Leno, pentru Outside nu a
Americii și l-a așezat ca pe o veritabilă vedetă, exact în mai reușit să revitalizeze cariera discografică a lui Bowie,
centrul scenei. Ziggy a devenit atât de popular încât tot mai puțin prezent, și din motive de sănătate...
deja în 1973 creatorul său a hotărât să îl facă să dispa-
ră odată cu legendarul concert la Hammersmith din În 2013, după zece ani de absență și tăcere, a ieșit al-
Londra. Dar firea mereu scrutătoare de noi universuri bumul The Next Day, iar cu două zile înainte de moarte
a lui David Bowie îl face pe celebrul cântăreț să nu se ultima capodoperă a sa, Blackstar, produsă de prietenul
culce pe laur și, chiar în albumul succesiv, Aladdin său dintotdeauna, Tony Visconti, interpretată de unii
Sane, care conține piese clasice precum The Jean Genie dintre cei mai virtuoși muzicieni ai noii scene de jazz ame-
și Changes, încep să se manifeste dorințe de schimbare ricane. David Bowie a fost un spirit extrem de neliniștit
a orizonturilor muzicale. Cu Pin Ups dar mai cu seamă și un om care a făcut mai toate experiențele posibile. Este
cu următorul album, Diamond Dog, inspirat de George binecunoscută pasiunea lui pentru muzical (în prezent
David Bowie Lazarus se joacă pe Broadway), la fel aceea pentru acto-
rie. Ar mai fi de menționat lunga epocă de ambiguitate
David Robert Jones, numele cu care era înregistrat Orwell și William Burroughs, construit în jurul figu- și transgresiune, perioada de droguri și paranoia, apoi
la naștere în Londra, a fost unul dintre cei mai mari rii lui Halloween Jack, se încheie pactic perioada de maturitatea și solidul matrimoniu cu Iman, a doua lui
performeri dintotdeauna, fără îndoială una dintre formație a lui Bowie și experiența legată de Glam Rock. soție, geniala intuiție financiară de a se înscrie la Bursă cu
personalitățile cu cea mai mare influență în cultura Schimbarea radicală se produce cu Young Americans Bowie Bond, durerosul adio dat concertelor (în urma unui
populară a ultimilor cincizeci de ani, simbolul unei în care devine manifestă pasiunea pentru muzica neagră: infarct), ultima fază de viață petrecută într-o retragere
creativități împinsă constant dincolo de orice fel de sunetul devine funky, mult mai apropiat de genul pop. În voluntară, întreruptă anul trecut de primirea triumfală
convenții. O carieră începută în anii ’60, animată, încă de 1976, pe când uzul demodat al cocainei merge în același ce i s-a făcut la celebrul Victoria & Albert Museum din
la primii pași, de dorința de a-și stabili un spațiu precis, pas cu studiul ocultismului, inspirat de personajul inter- Londra, cu ocazia unei expoziții privind lunga sa carieră.
bine definit, într-o ambianță dominată de nume celebre pretat în filmul The Man Who Fell to Earth, al lui Nicolas
precum Beatles, Rolling Stones, Who, Pink Floyd. Lucru Roeg, David Bowie face să se nască un alt celebru alter Iată numai câteva pasaje din viața unuia dintre acele
deloc ușor! Nu-i, astfel, de mirare că, la momentul lan- ego al său. Este vorba de acel White Duke, figură care personaje care aparțin genului one of a kind. Lecția sa
sării lor, către sfârșitul anilor ’60, primele albume ale lui se plasează în centrul albumului Station to Station, ce prețioasă pe care o lasă viitorimii este aceea a unui
Bowie, destinate apoi să fie considerate capodopere, nu constituie puntea de trecere între funky-popul din Young artist gata să schimbe permanent regulile jocului, să
au avut audiența și popularitatea deziderată. Căci Space Americans și atmosfera trilogiei berlineze. Low, Heroes împingă până la extremă dorința de noutate și hotarele
Oddity, The Man Who Sold the World și Hunky Dory se (singurul, de fapt, din toate trei, înregistrat în Berlin) și creativității. S-a născut în Anglia și a murit la New York,
la fel ca un alt monstru sacru, John Lennon!

Alexandra CARIDES

India – din altă perspectivă
Am ajuns în India, mulțumită unei invitații
în România: i-am propus prietenei mele de vară îmbină elemente ale artei italiene, cu cele ger- mai viu, mai cald. Am
din Philadelphia, Pallavi, să viziteze locurile mane sau spaniole. O notă specială o poartă mobilierul urcat numeroasele lui
mele natale, și fără ezitare, a acceptat întorcându-mi din Camera de Muzică, sculptat în lemn de tec, dăruit trepte în șosete, fără
invitația: „Știi ce înseamnă dacă vin eu în România, regelui Carol I de către Maharajahul de Kapurthala, un telefon, deci fără poze.
nu? Înseamnă că îmi accepți invitația de a vizita India!” mare iubitor de artă și arhitectură. Asemănările dintre Expediția mea india-
culturi nu se opresc aici. Castelul Peleș a fost primul edi- nă m-a purtat apoi în
Zilele petrecute împreună în București au fost pline de ficiu iluminat electric, și aproape în același timp Palatul regiunea Bengali, în
surprize pentru ea: de la Muzeul de Artă, Piața Revoluției Falaknuma, construit în Hyderabad, India centrală, cu Bangalore, prin locuri
și Universitatea, la plimbări lungi pe Calea Victoriei, accente arhitectonice europene, se mândrește cu aceeași atinse de Mircea Elia- Alexandra Carides și prietena sa Pallavi
până la Splaiul Independenței, trecând pe lângă clădiri cu performanță inginerească! Palatul Falaknuma – Oglin- de în peregrinările sale. Aici am fost găzduite de o familie
arhitectură impresionantă, „furând” un moment la Ate- dă a cerului, a fost construit de Nizam, familia regală a tânără indiană, primite cu tradiționalul ceai de la ora 5 –
neu sau în clădirea istorică ce adăpostește CEC Bank pe statului Hyderabad și folosit drept reședință personală. moment pregătit îndelungat de gazde, care au amestecat și
Calea Victoriei; de la Muzeul Țăranului Român la Casa mărunțitcondimentevremedepesteojumătatedeoră! Un
Poporului, am străbătut distanțe mari în timp și spațiu, În Hyderabad, spre templul hinduist Birla Mandir, cuplu, el, specialist IT, ea, doctor în arhitectură, ne-au dat
vorbind despre istoria și politica țării în ultimele zeci, așezat pe o colină cu panorama orașului întinsă la picioa- detalii și ne-au spus povești despre templele din regiunea
uneori sute de ani. O vizită ce avea să lege descoperirile re, am experimentat diferențele și discrepanțele Indiei. lor, cu multă mândrie, căldură și exigență științifică. O mică
noastre reciproce România-India a fost la Castelul Peleș. Aglomerație de mașini, ricșe, oameni și animale, și iar farfurie de ceramică de Horezu se află acum la mare preț
Construit la sfârșitul secolului al 19-lea, reședința regală oameni și animale, culori, sunete și mirosuri. Templul are în apartamentul lor din Bangalore!
un aer cu totul diferit de palatele musulmane, mai vibrant, →

Scrisul Românesc Proză

14 Nr. 10 (158) ♦ octombrie 2016

Adrian Doar o picătură
SÂNGEORZAN

I-am spus-o de multe ori și până la urmă a învățat mea asistentă era de serviciu la secția de traumă. Pacienta pe ea. „De unde ai urină?” au întrebat-o. „Din vezica ei.
lecția: orice femeie sub patruzeci și cinci de ani poate sângera la față și una din arcade era evident spartă și Am sondat-o!” Nimeni n-a văzut când a făcut-o.
fi gravidă până la proba contrarie. Abia terminase foarte umflată. A sărit toată echipa de traumă pe ea, ca un
școala, era o tânără asistentă medicală și voia să învețe comando de șoc bine organizat în care fiecare știe ce are Au stins aparatul de raze, au scos pacienta de acolo
tot ce se făcea la Urgență. Chiar dacă pacienta se plânge de făcut. Sunt toți medici tineri, din diferite specialități, și au pus-o înapoi în patul rulant. „Cum te simți?” A
că vede dublu, că o doare burta, urinează prea des, sau foarte rapizi și preciși. Vorbesc puțin și fac multe lucruri întrebat-o tânăra asistentă. „Amețită”, i-a răspuns încet
jură că n-a avut sex de un an, tu nu faci nimic până nu deodată fără să se agite inutil. Uneori au gura plină cu pacienta. „Știai că ești gravidă?” a continuat s-o întrebe
demonstrezi că nu e gravidă. E cel mai simplu, mai rapid mâncare nemestecată, pentru că i-am văzut cum țâșnesc blând. „Nu, nu știam. Dar el bănuia...” „Cine e el?” „Cel
și mai dramatic test din lume. Uneori cade ca trăsnetul. din cafeteria spitalului când sunt chemați prin difuzoare. care m-a lovit. Prietenul meu...”

Când i-am povestit cum se făceau testele de sarcină Pacienta aceea avea fața și capul umflate, dar era Apoi nimeni n-a mai întrebat-o nimic pe pacientă.
când lucram pe vremuri în România a crezut că-mi bat încă conștientă și vorbea. Era conștientă, vorbea bine și nu mai sângera din arca-
joc de ea. A căutat imediat pe Google și s-a uitat dă. Nu mai plângea cu un singur ochi, se calmase, iar
la mine ca la un doctor descins direct dintr-un Întrebări scurte: „Ai căzut?” „Nu, m-a lovit.” „Cu
Neanderthal obstetrical. Cum adică? Testam fe- ce?” „Cu o cărămidă.” Cine a lovit-o nu conta. Contau vestea cu sarcina o liniștise de parcă îi făcuseră o
meile pe niște broscoi aduși din baltă? Dar cine-i leziunile, sângerarea și agitația tinerei asistente care doză mare de morfină. Tânăra asistentă medicală,
aducea? Unde îi țineam? Ce le făceam brotaceelor, încerca să fie de ajutor. „Ești gravidă?” a întrebat-o cu care în America este un fel de ajutor de medic, cu
la câte teste rezista un broscoi? Ce ziceau cei cu gura mare. „Nu, nu sunt.” „Când ai avut ultimul ciclu?” școală, specializări și multă practică, se gândea că
drepturile animalelor? Am încercat să-i distrag „Acum o săptămână, două...” Ceilalți o pansau la cap, poate o vor lăsa pe ea s-o coase la cap. Recapitula
atenția, i-am spus că la sfârșit îi mâncam prăjiți opriseră hemoragia, stabilizaseră pacienta și încercau în cap pașii procedurii, dezinfectarea, anestezia,
pentru că nu se găsea mâncare, dar a știut că s-o țină deoparte pe asistenta care alerga între ei ca o trecerea acului prin țesuturi. Îi era mai greu cu
glumesc. De fapt, nici nu știam ce se întâmpla în căprioară prinsă cu farurile în ochi. Apoi au luat paci- făcutul nodurilor, dar exersase destul și mai cu-
final cu acei chinuiți broscoi care decideau legal enta cu pat cu tot și au dus-o spre secția de radiologie. suse două-trei lacerații similare. Niciodată una
dacă femeia era gravidă sau nu. Câtă responsabilitate Voiau să vadă dacă n-are un hematom cerebral sau vreo făcută de o cărămidă.
pe ei! Testul se numea Galli-Mainini. Ce farsă istorică leziune gravă la față sau la cap. Femeia plângea cu ochiul
într-o vreme când avorturile erau interzise și istoria sănătos și gemea continuu: „M-a lovit, m-a lovit...” În camera Urgență era tevatură mare. Cei de
însăși părea un avorton. la securitatea spitalului erau ocupați cu un bărbat înalt,
„Cu ce te-a lovit, cu ce te-a lovit?”, insista aproape cu musculos, plin de tatuaje care urla: „Vreau s-o văd pe
Să ne întoarcem în secolul 21, New York. Picioarele lacrimi în ochi tânăra asistentă, o femeie foarte subțire, Cindy! Unde e Cindy?” Tânăra asistentă o întrebă încet
de broască sunt doar delicatese în restaurante. „Astăzi iei mai scundă cu un cap decât ceilalți. „Lasă asta”, spuse pe pacientă: „Te cheamă cumva Cindy?” Aceasta aprobă
o picătură de urină, o pui unde trebuie pe bucata aceea blând unul dintre chirurgii din echipă, „nu e important din cap. Apoi îi opri din nou pe cei din echipa de traumă,
de plastic și în câteva secunde afli răspunsul. Doar de acum”. Au ajuns la lift și pe asistentă au lăsat-o afară. Au se îndreptă spre cei trei malaci care-l țineau la distanță
o picătură e nevoie. Dacă e negativ, vezi un minus iar dus pacienta la mașina de CAT scan și au așezat-o ime- pe bărbatul de doi metri, se strecură printre ei și când
femeia intră în schema din dreapta a negravidelor. Dacă diat pe patul rabatabil. Tehnicianul era gata să înceapă cu ajunse lângă uriaș constată că nu-i ajunge nici până la
e gravidă și tu nu-ți dai seama, ai încurcat-o! Ca atunci vechile raze Rontgen acum combinate cu un computer umeri. Era îmbrăcat într-o salopetă plină de mortar și
când ați stat lângă femeia aceea care se plângea de dureri sofisticat, când în cameră a dat navală tânăra asistentă purta pe cap o cască galbenă de constructor. Unul dintre
mari de abdomen și sub omoplatul stâng și nu i-a făcut strigând cât o ținea gura: „Opriți-vă, opriți-vă! E gravidă.” mulții meșteri Manole, furioși pe stil american, căruia nu
nimeni un test de sarcină. Parcă îi păsa cuiva că mașina Tehnicianul a oprit razele dăunătoare și toți se uitau la ea i-ar trece niciodată prin cap să zidească de vie o femeie,
de citit testul de sarcină era stricată! Nu puteați să vă dubios. „De unde știi?” A întrebat-o șeful echipei. Ea a nici dacă ar cădea un zgârie nori. Omul îi simți prezența
uitați cu proprii ochi să vedeți că apare un plus acolo, pe scos triumfătoare din buzunar bucata de plastic cu crucea și o privi de sus cu o oarecare curiozitate.
plasticul acela?! Oricine îl poate cumpăra cu cinci dolari spiritualitate... S-a scris mult despre contrastele Indiei,
de la orice farmacie. Sau că femeii nu-i venea să urineze. și toate sunt adevărate. Dar mai presus de orice m-a Tânăra asistentă îi spuse simplu: „Vrei s-o vezi pe
Putea să moară acolo lângă voi cu sarcina ectopica ruptă impresionat căldura oamenilor pe care i-am cunoscut Cindy?” Omul aprobă din cap. „Te duc la ea, dar trebuie
în burtă. Nu v-ați agitat, nu ați chemat pe nimeni până și cu care am vorbit. Între India și România parcă nu să te liniștești.” „Ok, ok”. Se apropie de el calmă, îi luă
n-ați văzut că e palidă ca peretele, că se decompensează existau distanțe: vedeam un zâmbet deschis de câte ori delicat din mână cărămida pe care-o ținea strâns și o
și tensiunea i se duce în jos!” Cam așa am certat-o pe aruncă în tomberonul de gunoi. Zgomotul pe care-l face
tânăra asistentă care s-a făcut la fel de palidă ca pacienta Templul Somnathpur o cărămidă în cădere ar putea să semene cu cel din ca-
și a plâns până la deshidratare. S-a liniștit doar după ce zinouri când se anunță un câștig mare, sau cu bufnitura
am ieșit din operație și i-am spus că totul era bine. unui meteorit de care tocmai ai avut norocul să scapi.
Adevărul e că toți bolnavii, răniții, drogații, muribunzii,
Când a venit femeia lovită în cap cu o cărămidă, tânăra doctorii și asistentele din Urgență au întors capul spre
→ Templu Somnathpur, închinat zeului Vishnu, ei. Tânăra asistentă îi spuse uriașului: „Vino cu mine și
fii bun cu Cindy. Cred că vrea să-ți spună ceva.” ■
construit în secolul 13, expune remarcabile sculpturi spuneam că sunt româncă, un zâmbet de înțelegere
realizate dintr-o materie moale, numită soap stone, ca ce mergea mai adânc decât formulele convenționale
argila, și care, în contact cu aerul se întărește. Sculpturile ori politețea de moment. Un zâmbet ce m-a urmărit
au fost realizate bucată cu bucată în materialul moale, peste tot. M-am simțit acasă între temple și plantele
apoi clădite și puse ca frize pe pereții templului. Le poți luxuriante, îmbrăcată într-un sari și sorbind ceai cu
admira după opt secole în aproape toată splendoarea lor.
Vizitatorii erau puțini poate și pentru că Mysore era greu arome, urcând trepte peste trepte pentru
accesibil. Cei mai lungi 30 km din viața mea! Distanțele a vedea de aproape o zeitate, un idol care
sunt mari, nu numai pentru că ar fi într-adevăr mari, ci întreține speranța acelor oameni blânzi.
și din cauza drumurilor desfundate de muson.
Spre sfârșitul vizitei, gazdele mele, altfel
Alături de templele hinduse, am intrat în temple rezervate de felul lor, mi-au spus: „data
Jain, am urcat cele 700 de trepte tăiate în granit pen- viitoare când vii vom merge în nord, să
tru a ajunge la o statuie de dimensiuni impresionante vizitezi Taj Mahal și fascinanta provincie
a fiului unei zeități, Bahubali. Am aflat mai târziu Rahjastan. Trebuie doar să vii toamna sau
că există astfel de statui Jain la peste 2000 de trepte iarna, clima e mai suportabilă atunci...”
înălțime. Bine că l-am ales pe cel cu 700! Am văzut Oricine ajunge o dată în India, simte
hoteluri luxoase și palate extravagante, dar și case dorința de a reveni. O țară uriașă, intensă,
sărăcăcioase pe marginea drumului, rezistență și diversă, căreia fiecare călător îi va releva
unicitatea și îi va adânci misterul prin
propria lui experiență. ■

Poezie Scrisul Românesc

Nr. 10 (158) ♦ octombrie 2016 15

amurg POEME Carmen
FIRAN
într-o după amiază oarecare atunci
timpul m-a prins într-o intersecţie despicând întunericul
braţul lui deşirat schimba cu repeziciune semafoare când n-ai să mă mai iubești chipul ei la fereastra casei cu lei
îi fâşâiau sandalele pe asfaltul încins mă voi culca pe pragul casei dormi să te trezești în alt loc, altul, ca nou
cât ai clipi în plină vară învelită într-o pătură de fluturi și mătrăgună cu rădăcinile răscolite
soarele a pâlpâit și s-a stins îți voi linge glezna și vise stoarse
mă apucase timpul de mânecă la amurg și îți voi strecura luna în pat întoarse de pe față pe dos
şi mă ţinea strâns albă și bătrână somnambul cățărat pe acoperiș
priveşte-mă-n ochi, mi-a mai spus, cum aș fi vrut și eu să ajung în brațele tale să-ți vezi viața trecută de sus
abia de-acum încolo am să încep să curg într-o noapte de iarnă dormi cu oceanul foșnind la picioare
mă voi ascunde în miez de migdală moartea din carul de foc
noiembrie cuibărită în cuibul de vultur pocnește din bice
cu inimă amară și apoi adoarme
firul de iarbă își culcă discret capul în pământ îți voi urmări fiecare mișcare
o pasăre zgribulită ciugulește din sufletul vânător cu lunetă țărmuri
întins pe cearceaf țintindu-și victima adorată
și zboară pe nerăsuflate când n-ai să mă mai iubești oceanul de-acasă și oceanul străin
din toamnă în toamnă voi da stelele mai încet cel care îți spală glezna și cel care ți-o îngroapă
poartă pe rând pantofii de lac ai mamei și voi lăsa cerul să moară nisipul scurs pe gâtul îngustat al clepsidrei
pulovărul larg al unui unchi sosit pe nepusă masă și furtuna de nisip înroșindu-ți ochii
rochia de mireasă și bastonul cu cap de fildeș Somnambul orizontul bănuit și limita impusă
se scutură de copilărie valuri împlinite la țărm
și zboară dormi, departe, între drumuri și soarele spart la apus
îți întinzi visele la uscat la intersecție de milenii de o stâncă fierbinte
pe furiș dormi ca să uiți parfumul de tei, aroma supei de pui albastrul de acasă și albastrul străin
mâinile mamei cu gust de gențiană și alge
cum trece dragostea eșarfe de fum înfășurate pe aripi de oțel strecurate în sânge
ca vara amestecate
ca vulpea prin struguri necopți să nu le ții minte
părul ei ia culoarea chihlimbarului
să n-o mai vezi în iarba înaltă
pășind ușor
pe furiș
de partea cealaltă

Lucia CHERCIU este profesoară limbă engleză în 1995 şi doctoratul în (Ed. Vinea 2009) şi Altoiul râsului (Ed.
de engleză la State University of New critică şi teorie literară la Indiana Uni- Brumar 2010).
York / Dutchess din Poughkeepsie, New versity of Pennsylvania în Statele Unite în A colaborat cu versuri la numeroase
York, unde predă cursuri de literatură 2000. Este autoarea unor cărţi de poezie reviste literare, a fost premiată în cadrul
americană şi creaţie literară. A obţinut în engleză între care Edible Flowers (Flori concursului „Unrequited” şi a fost nomi-
masteratul în literatura americană la Comestibile) şi a două cărţi de poezie nalizată de două ori pentru un Pushcart
Universitatea din București, Secţia de în limba română: Lepădarea de limbă Prize şi Best of the Net.

Tezaurul de la Pietroasa cine a plătit prea scump vocea, postura, ochii, lacrimile. şi priveai de pe balcon
sau nu a plătit de ajuns Când ne vom întoarce cum trece o boare de vânt
Cine caută aur deja îl are cine a cunoscut alchimia vom căuta dulceaţă de soc şi făceai un ceai de tei
ca cei doi ţărani care au descoperit mistica iertării şi mama ne va da măceşe adunate de ea ca să ademeneşti somnul.
Tezaurul de la Pietroasa somnul destinului ca să facem ceai în serile lungi de iarnă Învăţai să te lepezi de remuşcări
când săpau piatra. trădarea încrederii când zăpada ne încuie în casă, cum se dau drumul
Tezaurul alunecă din mână în mână, ispita aurului când se închid şcolile două zile la rând cailor de herghelie pe pajişti.
o oglindă a celor ce se reflectă în ea. vorba neîngrădită şi magazinele se golesc de pâine şi lapte. Te deprindeai cu gustul sălciu al invidiei
Fibule preţioase, broşe somptuoase, a paradisului. Dar acum cum se deprind unele femei
piesele din tezaur depun mărturie zăbovim în secunda aceasta să meargă pe tocuri înalte
şoaptelor din noapte, Flori de măceş şi încercăm să uităm şi fuste scurte.
celor ce le-au uitat cum ar fi fost dacă nu am fi plecat, Evitai oamenii cumsecade
sau nici nu le-au învăţat, Ne-am oprit pe deal dacă am fi ţinut pe balcon şi ascundeai mai bine chemările difuze,
tăcerile extravagante, ca să căutăm potecile vechi la monument. ghivece cu petunii şi muşcate, şoaptele regretelor
secretele încrustate Îl văd pe tata mândru, drept, busuioc şi rozmarin, că nu ai îmbrăţişat
de mii de ani. cu pălăria pe frunte, dacă am fi învăţat ca petalele de măceş clepsidra clipelor,
Cine le-a vândut, cu cizmele înalte să rămânem unde suntem. că ai uitat simfonia valurilor,
cine le-a zdrobit cu toporul, în care ascundea fratele meu bani echilibrul talazurilor,
cine le-a pierdut, pe la trei ani. Remuşcările miracolul secundei de acum.
cine le-a expus, Am găsit florile de măceş
cine a scris despre ele şi le-a plâns, şi ne-am minunat de parfum Aveai tandreţea unei după-amiezi de
cine le-a ars, şi însingurare. Când căutăm să ne adu- vară
cine le-a restaurat, cem aminte fără nici un program
cine le-a furat, de cei care au plecat dintre noi când nu răspundeai la telefon
uităm că de fapt sunt în noi:
am părul lor şi degetele,

16 Nr. 10 (158) ♦ octombrie 2016 Scrisul Românesc Proză

Michelle
MAZEL

Un pact cu diavolul

Dis-de-dimineață, după o noap­ ­ curioase de o perdea verde. Într-o parte Ea s-a ridicat și s-a dus să se așeze pe îmbolnăvească, să nu mai poată munci,
te agitată, a părăsit casa unde se întindea o canapea joasă. Pe o masă canapeaua joasă unde a început să vor- să fie dată afară din apartament. Și știa că
toți dormeau și a mers să se de răchită totul era aranjat pentru un bească, ochii pierzându-i-se în depărtare. un cuvânt de la acea femeie ar ruina-o.
plimbe de-a lungul Dunării, oprindu-se mic dejun solitar, dar curând avea să se — Probabil îți amintești că plecarea Asta am înțeles mult mai târziu. Prea
să admire multele palate și biserici ce îmbunătățească. O privea cum se agita, mea bruscă a iscat multe bârfe. S-a spus târziu. Am plecat și nu m-am mai întors
sclipeau sub soarele deja strălucitor; pe punând cafea, croasanți, unt și gem pe că m-am lăsat sedusă de băiatul unei niciodată, nici măcar la înmormânta-
cer niciun nor. Ar mai fi zăbovit, dar a o față de masă brodată. Era exact de familii bogate și că eram gravidă. N-a rea ei. Ca să scurtez povestea, am fost
simțit că era timpul să se întoarcă. Pe aceeași vârstă cu Anni, dar arăta cumva fost adevărat. Ceea ce s-a întâmplat a într-adevăr ucenicul unei modiste, una
drum a găsit un butic pictat în culorile mai bătrână, fiind încă extrem de atră- fost mult mai rău. Mă dusesem să duc o foarte bună, și cam trei ani mai târziu
steagului Ungariei și etalând numele gătoare. Rochia o avantaja arătându-i rochie la una dintre cele mai bune cliente m-am dus spre sfârșitul zilei să livrez
patriotic Moda Budapesta. Litere mai formele, iar bucățica discretă de dantelă ale mamei, și trebuia să aștept să văd dacă o pălărie unei contese. Soțul era acolo.
mici anunțau proprietarul ca fiind Maria crem din decolteu nu era pentru a as- trebuie făcute modificări. Nu era acasă Se ducea la clubul lui și s-a oferit să mă
Corvin. Încă nu era deschis – era abia cunde sânul mândru pe care i l-a văzut așa că servitorii m-au condus în camera conducă acasă. S-a comportat decent.
opt jumătate – dar s-a oprit să admire îndeaproape când s-a aplecat spre el de serviciu doar cu o masă de călcat și Ziua următoare mă aștepta când am ieșit
confecțiile de dantelă expuse cu un talent să-i toarne cafea. S-a o dormeză. Am stat de la lucru. Ce pot spune mai mult? Încă
artistic fermecător. Încerca să ghicească gândit că ea a obser- acolo o veșnicie și suntem împreună. Mi-a aranjat acest
reacția soției lui dacă i-ar fi adus un halat vat și s-a bucurat de trebuie să fi adormit. spațiu, pe care l-a pus pe numele meu –
de noapte ce lăsa să se vadă un pic mai admirația lui. Așa m-a găsit soțul un nume pe care el m-a încurajat să-l iau.
mult, când pași grăbiți s-au apropiat. Cafeaua era exact ei. Era beat și a cre- Mă iubește în felul lui. Și este generos.
cum îi plăcea iar croa­ zut că sunt una din- Generos, dar dificil.
„Deschidem la zece”, a spus o voce sanții se păstraseră tre servitoare. M-a
caldă și senzuală, care suna vag familiară. calzi. A mâncat mai trezit greutatea lui În acel moment a izbucnit într-o mare
Întorcându-se a dat ochii cu o doamnă mult decât trebuia în care mă apăsa. de lacrimi. Julius s-a așezat lângă ea și a
elegantă ce purta o rochie mulată, verde timp ce ea îl privea Și-a tamponat luat-o în brațe ca să o consoleze. Parfumul
închis, care-i punea formele în evidență zâmbind, povestindu-i ochii cu o batistă ei era un amestec seducător de viorele și
precum și culoarea neobișnuită a păru- despre butic, de care fină de dantelă. ceva mai greu. Privirile li s-au încrucișat.
lui, o nuanță de blond roșiatic atât de era extraordinar de — Abia am avut Ea s-a întors în brațele lui și l-a sărutat cu
prețuită de pictorii venețieni. Avea o mândră, și despre pă- timp să înțeleg ce ardoare apoi s-a întins pe canapea, luân-
pălărie minusculă, dar era încântătoare. lăriile pe care le crease. se petrece. Aveam du-l și pe el. Abia a avut timp să-și spună
Încă o dată era ceva familiar la fața ei în — Cine este Maria șaisprezece ani; el că e o nebunie până să cedeze tentației.
formă de inimă, ochii verzi machiați cu Corvin? Proprietarul? era mare și puternic.
gust, gura senzuală un pic prea mare, dar a întrebat-o Julius. N-am putut face ni- De la revelionul cu mult timp în
incredibil de atrăgătoare. — Nu, eu sunt. Nu mic. Apoi… apoi am urmă, de la Sandor, nu mai ținuse în
fii surprins. Mi-am fugit acasă plângând. brațele sale o femeie. Madi s-a oprit din
Ea a zâmbit. schimbat numele legal, Nicholas Roerich – Pater-devil Mama a fost devastată. sărutări numai ca să-l ajute să-i dea jos
— Ne-am mai întâlnit? l-a întrebat rochia și să-i spună să nu-și facă griji
cu o voce răgușită. apoi a adăugat cu amărăciune: în zile- Nu știam ce să facem. Să mergem să ne despre precauții. A fost pe cât de intens,
— Madi? a spus Julius nesigur. le acestea un nume unguresc este un plângem? Gândește-te la scandal, cum pe atât de scurt. L-a împins cu un zâmbet
Ea a făcut un pas înapoi, să-l priveas- avantaj, chiar și pentru un magazin de mi-ar fi afectat reputația… Apoi mama mic și satisfăcut și a dispărut înăuntrul
că mai bine, și a spus uimită: modă. Probabil că mi-ai observat semnul și-ar fi pierdut toți clienții și am fi murit apartamentului. Când s-a întors, perfect
— Yuli? Julius? patriotic. de foame. Eram într-o disperare totală. coafată și îmbrăcată, a fost rândul lui
Amândoi au izbucnit în râs. Într-ade­ — Haide, nu te-ai descurcat rău, a Chiar în acea seară a venit femeia – soția să-și aranjeze hainele. A găsit-o așezată
văr, era cea de-a treia Magda, fata roșcată spus el admirativ. Un butic elegant în vreau să spun. A fost o întâlnire îngrozi- la masă. Și-a pus o cană de cafea și i-a
a croitoresei din Nagyvarad, care părăsise cea mai bună zonă a orașului, un apar- toare; nu știu care dintre noi se simțea oferit lui ultimul croasant.
orașul atât de brusc în urmă cu cincispre- tament… și într-un timp relativ scurt! mai rău. A fost ciudat. Nimic nu s-a spus
zece ani. Madi a oftat. în atât de multe cuvinte. Mult mai târziu, Întinsă ca o pisică, îl privea cu un
— Ai venit să mă vezi? l-a întrebat — Cumnatul tău nu ți-a spus nimic? când m-am gândit la acea seară, am ajuns zâmbet luminos. ■
provocator. — Despre ce? Ai luat împrumut de la concluzia că nu era prima dată când
— Cu siguranță aș fi făcut-o dacă aș la banca lui? soțul ei se comportase așa, dar de obicei Fragment din romanul „Un pact cu diavolul”
fi știut că ești aici, dar din moment ce nu — Împrumut de la banca lui! Cred că își alegea victimele printre ajutoarele de Michelle Mazel, traducere din engleză
știam, s-a întâmplat să dau peste acest loc de Alexandru Oprescu, în curs de apariție
elegant în timp ce mă întorceam la sora la Scrisul Românesc
și cumnatul meu.
— Dacă nu te grăbești, ia micul de- glumești. Când mă vede trece pe partea din casă. Un lucru era sigur: ea știa ce
jun cu mine. Tocmai ce m-am întors cu cealaltă și îmi întoarce spatele. Sora ta, la fel. vroia – să evite un scandal – și era gata
croasanți proaspeți, iar cafeaua ar trebui — V-ați certat? să plătească pentru asta. Mult. A căzut
să fie gata. — Julius, n-am schimbat un cuvânt. de acord cu mama. Toate datoriile ne
A acceptat. După, s-a întrebat de ce. Nu sunt destul de respectabilă pentru el erau plătite, mama devenea proprietara
Pentru că era fericit să o vadă? Pentru că și cu atât mai puțin pentru sora ta. Ce am apartamentului pe care îl închiriasem, și
încă nu luase micul dejun? Indiferent de datorez generozității unui nobil maghiar. pe lângă asta îmi vor fi trimiși bani la Bu-
motiv, când ea a deschis ușa și a intrat înă- Să spun mai mult? dapesta, unde trebuia să fac ucenicie pe
untru, el a urmat-o. Locul era în semiîntu- De data aceasta Julius a înțeles. lângă o modistă. În niciun moment nu au
neric; l-a condus către o scară pe jumătate — Nu-mi spune că ești prietena ace- discutat despre ceea ce mi s-a întâmplat.
ascunsă în spatele unei firide încastrate. lui Von Thuringen! Când am îndrăznit să întreb ce ar trebui
— Locuiesc deasupra buticului. Este — Deci ți-a spus! să fac dacă voi rămâne gravidă, femeia
foarte convenabil, i-a spus peste umăr, răs- — Nu. I-am întâlnit pe el și soția ieri m-a privit furioasă și a spus categoric că
punzând la întrebarea pe care el nu o pusese. la operă. va avea grijă ca mama să primească banii
S-a văzut într-o cameră luminată ce — Nu puteau să pomenească de mine. necesari pentru a se ocupa de asta.
dădea într-un balcon lat, ferit de privirile — Dă-mi voie să-ți explic, a spus — Sărmana mea Madi! Mama ta a
Julius înainte să povestească exact ce s-a acceptat să renunțe la tine așa de ușor?
întâmplat cu o noapte înainte. — Mama a trăit cu frica să nu se

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 10 (158) ♦ octombrie 2016 17

Istorie, rememorare, Rodica
literaturăproape necunoscut publicului cititor îna- a o impresiona pe colega lor, Mária Belajová. Un con- GRIGORE

Aintea anului 2009, când i-a fost decernat curs ad-hoc de înot e calea pe care, după îndelungi tragismul său, poate fi înțeles în mod adecvat doar
Premiul Uniunii Europene pentru Literatură dezbateri, o găsesc ei, numai că mica lor competiție e atunci când e privit prin intermediul poveștilor oa-
(distincție ce va fi urmată, în 2014, de prestigiosul gata-gata să se sfârșească prost, iar comicul de situație menilor, altfel riscăm să reducem totul la statistici și
Premiu Angelus), scriitorul slovac Pavol Rankov este domină momentele când Gabriel e salvat de la înec de să comparăm numărul morților din cine știe ce mari
una dintre vocile distincte ale prozei zilelor noastre. tatăl Máriei, domnul Belaj, iar băiatul se simte ridicol bătălii pentru a vedea care armată a dat dovadă de mai
Intrat brusc în atenția exegeților din Europa și nu nu- și rușinat – în fața fetei, dar și a prietenilor săi. Însă nu mult eroism, ceea ce mi se pare complet greșit”, spunea
mai, Rankov (născut în 1954), profesor universitar la mai e vreme pentru ca cei trei sau alți oameni din oraș Rankov. „Doar oamenii, cu poveștile și istoriile lor
Bratislava, autor de povestiri, eseuri și să râdă de neașteptata pățanie personale, cu bucuriile și suferințele lor pot depune
romane a fost considerat – și pe bună și nici pentru ca Gabriel să-și mărturie despre ce a însemnat un război sau despre
dreptate – una dintre marile revelații plângă de milă. Istoria cea ce înseamnă, până la urmă, mersul istoriei.” Astfel că,
ale literaturii ultimilor ani. mare dă buzna în viețile până deși întrețeserea destinelor celor trei tineri (împreu-
Cu toate acestea, i s-a reproșat (mai atunci atât de liniștite ale oa- nă cu povestea Máriei), pare la început simplistă ori
cu seamă din Slovacia natală...) că, cel menilor din Levice, iar aceștia, simplificatoare, romanul dobândește pe parcurs o
puțin la prima vedere, romanul său aproape peste noapte, își vor nebănuită consistență și o profunzime a meditației
vedea existențele spulberate la care puțini autori contemporani pot spera. În
S-a întâmplat la întâi septembrie (sau plus, prin intermediul evenimentelor ce marchează
altcândva) ar avea o structură mai de izbucnirea Războiului. Fa- familia fiecăruia dintre ei, Pavol Rankov surprinde
degrabă previzibilă, și ar pune în fața milii se despart sau ajung să toate condiționările și provocările istoriei Europei
cititorilor o serie de personaje care nu trăiască pentru perioade ne- Centrale în timpul și după cel de-al Doilea Război
fac altceva decât să se încadreze în niște determinate în clandestinitate Mondial – de la teroarea și antisemitismul primilor
tipologii prestabilite, reprezentând o și, cel mai grav, oameni care ani, la fanatismul politic al comunismului și la spaima
serie de stereotipii ale literaturii cen- până atunci fuseseră vecini permanentă indusă în rândul populației de numerosul
trate pe tema celui de-al Doilea Război și prieteni și care împărțiseră aparat de represiune, propagandă și supraveghere al
Mondial. Numai că, dacă depășim și binele, dar și răul, ajung serviciilor secrete. Atmosfera e întotdeauna riguros
stadiul acesta, al lecturii de suprafață, să considere că trebuie să se construită și excelent surprinsă, romanul devine,
vom descoperi, în romanul menționat, urască din simplul motiv că din carte dedicată unei epoci tumultuoase, veritabilă
o proză densă și convingătoare, care aparțin unor naționalități meditație asupra destinului unor oameni suprinși în
nu cucerește neapărat prin tumultul ori intensitatea diferite... Micile comedii domestice din primele situații limită, iar acestea îi fac pe unii eroi, iar pe unii
evenimentelor ca atare (deși multe dintre ele sunt, pagini ale romanului se transformă, pe nesimțite, în lași, distrug sentimente, dar le și păstrează cu sfințenie,
trebuie să recunoaștem, spectaculoase și neașteptate!), tragedie națională, Cehoslovacia se destramă, așa cum doar pentru a spune cititorului contemporan câteva
ci mai ales prin capacitatea autorului de a construi un și existența locuitorilor săi pare a fi supusă risipirii, lucruri esențiale despre o perioadă care a marcat
veritabil text de atmosferă, în care epoca sfârșitului spaimei și lipsurilor de toate felurile. pentru totdeauna destinul Europei, dar și pentru a
anilor ‘30 prinde formă și substanță. Poate mai ales prin Însă interesant este că Rankov nu se limitează să oferi, în egală măsură, un motiv de reflecție celor care
intermediul personajelor, oricât de acuzate de tezism și descrie doar anii Războiului, ci extinde aria temporală știu să citească printre rânduri. O veritabilă frescă
viziune îngustă ar putea să fie (și chiar au fost!) acestea. pe care o cuprinde în acest roman, astfel încât ea să fragmentată și un extraordinar avertisment lansat
Pretextul narativ pornește de la iubirea pe care includă trei decenii – din 1938 și până în 1968 (de altfel, subtil, cu toate mijloacele marii literaturi. Pentru ca
i-o poartă trei băieți unei singure fete. Iar băieții care cartea este și subintitulată Roman despre Slovacia anilor nimic din ceea ce a adus suferință și moarte în viața
o admiră pe frumoasa, blonda, unica Mária, sunt un 1938 – 1968). Inspirat, în mare măsură de povestirile părinților și bunicilor noștri să nu se poată repeta. ■
ceh, un maghiar și un evreu. Să nu uităm să precizăm, tatălui său și ale prietenilor acestuia care au cunoscut
fata e slovacă... Aparent, reeditarea în cheia „politicii direct epoca, scriitorul slovac le și dedică, simbolic, Pavol Rankov, S-a întâmplat la întâi septembrie (sau
corecte” a clasicei istorii a unor tineri despărțiți de această carte. Dar, tot simbolic, el are în vedere și tra- altcândva). Traducere și note de Helliana Ianculescu,
elemente exterioare și, în fond, străine sentimentelor gismul unei generații: „Dedic această carte tatălui meu,
(nume, naționalitate, statut social). Dar, ar putea replica prietenilor lui și întregii generații pierdute, care, cine Cluj-Napoca, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2016
aceia care nu știu decât să reproșeze, această temă e știe din ce motive, a trebuit să trăiască totul pe propria
veche de când literatura și celebră – mai mult decât piele.” „Toate întâmplările pe care le-am descris în SRecvriisstual şRi Eodmitâunreasc
celebră!... – de la Romeo și Julieta încoace. Sigur că așa această carte”, spunea Rankov într-un interviu recent,
stau lucrurile, numai că Pavol Rankov nu și-a propus, „sunt cât se poate de reale, în ciuda faptului că unele Concurs de debut
în acest roman, să inoveze la nivel tematic. El și-a dorit dintre ele par pură ficțiune. Însă totul s-a întâmplat,
să spună o poveste aparent cunoscută tuturor, doar tot ce-am așternut pe hârtie auzisem, în anii copilăriei Se adresează celor care nu au împlinit 35 de ani şi nu au
pentru ca, în acest fel, să poată evidenția tragismul și adolescenței, de la tata și din dialogurile acestuia cu debutat publicistic sau în volum.
fundalului pe care se petrec toate. E război și nu orice prietenii săi din tinerețe”. De altfel, orașul Levice are un
război – ci unul mondial. Iar evenimentele se petrec în destin simbolic pentru o mare parte a Europei Centrale Concursul se desfăşoară în următoarele secţiuni:
spațiul central și est-european, Babelul acesta disputat și deopotrivă pentru contextul general al anilor celui poezie, proză, teatru, eseu. Lucrările vor fi semnate cu
între națiuni și culturi diferite și care, în chip tragic, de-al Doilea Război Mondial. Astfel, în 1938, acesta un mot­to, care se va regăsi, de asemenea, şi pe un plic
au fost puse în conflict de ideologiile străine existenței face parte din teritoriul Cehoslovaciei, având un mare închis ataşat manuscrisului. El va cuprinde numele şi pre-
reale a oamenilor, precum și sentimentelor pe care număr de etnici maghiari. Apoi, după un an, e declarat numele concurentului, data de naştere, adresa, numărul
aceștia le nutreau, în mod obișnuit, unii pentru ceilalți. teritoriu maghiar, însă la sfârșitul războiului devine din de telefon şi premiile obţinute la alte concursuri literare.
După cum indică și titlul, totul începe la 1 sep- nou cehoslovac. Treptat, maghiarii devin o minoritate
tembrie. 1 septembrie 1938, într-o zi frumoasă, în care printre altele, iar astăzi, vechea Cehoslovacie a devenit Manuscrisele vor fi trimise,
aproape tot orașul Levice, din Republica Cehoslovacia, Cehia și Slovacia... pâ­nă la data de 1 sept. 2017, pe adres­ a:
se adunase la ștrand; și, cum la sfârșitul anilor ‘30 nu Sigur, criticii literari (mai ales cei slovaci!) au
multe orașe din această țară se puteau mândri cu un discutat adesea, pornind de la textul acesta, despre SRc reivsiustlaR– Eodmituârnae s c ,
ștrand, acesta devenise locul predilect de întâlnire al granițele dintre realitate și ficțiune, iar scriitorul
tinerilor și al celor mai puțin tineri. Între toți aceștia, însuși a subliniat faptul că modalitatea de structurare str. C. Brâncuşi, nr. 24, Craiova.
în acea zi erau acolo și cei trei muschetari, Peter, Hon- a materialului narativ stă mărturie pentru profunda Un juriu alcătuit din critici şi istorici literari va acorda
za și Gabriel care se bucură de această după-amiază sa convingere privind importanța istoriilor personale câte un premiu pentru fiecare secţiune, separat pentru revistă,
liberă din prima zi de școală și care, mai cu seamă, pentru evaluarea sensurilor și semnificațiilor Marii separat pentru editură.
vor să găsească modalitățile cele mai potrivite pentru Istorii. „Chiar și un război mondial, cu sforțările și
Relaţii suplimentare se pot obţine la
Tel: 0722/753 922; 0251/413 763

18 Nr. 10 (158) ♦ octombrie 2016 Scrisul Românesc Cronică
literară

Gabriela
RUSU-PĂSĂRIN

Între două lumi

Romanul Ioanei Heidel Mi-a plăcut culoarea. momentele existențiale și călătoriile în inima junglei. asumat printr-o scriere biografică și fondat pe arta
Pe urmele unei românce din Gabon, Africa, Este o oglindă întoarsă spre trecut, o recuperare a detaliului. Perspectiva antropologică este evidentă,
apărut recent la Editura Ecou Transilvan amintirilor. Toate evenimentele sunt trecute prin psihologia diferitului se armonizează cu fondul na-
(Cluj-Napoca, 2016), este dificil de încadrat într-o acest filtru al subiectivității, cu subtext evident de rativ al culturii proprii. Metisa este între două lumi.
paradigmă: este roman biografic, roman-memorii, ro- asumare a diferitului. Olimpia nu va fi niciodată a lumii pe care a ales-o
man ficțional? Romanul memorii ar fi cel mai aproape Dar poate mai aproape ca stil narativ, romanul la un moment dat „pentru că mi-a plăcut culoa-
de genul proxim analizându-i diferența specifică. Este Ioanei Heidel Mi-a plăcut culoarea...
însă punerea în cadrul narațiunii a memoriilor unui se apropie de romanul memorii al lui rea”. Detaliul trimite la descriere în
confesor și nu a memoriilor personale. Și de aici în- Günter Grass, Decojind ceapa (tra- defavoarea narațiunii sau conturării
cepe interogația lecturii. Primul roman al scriitoarei, ducere din limba germană de Victor psihologice a personajelor.
recunoscută şi în plan internațional, intitulat sugestiv Scoradeț, Polirom, 2007). Este același
Dincolo de orizont, ajuns la trei ediții, cu un tiraj deja mod de redare a unei istorii persona- Aventura cunoașterii și o inițiere
epuizat. Succesul se datorează stilului autobiografic le (în cazul Ioanei Heidel de redare asumată într-un spațiu al pericole-
grefat pe reconstituirea propriului destin meandric a biografiei verișoarei sale), dar nu lor iminente se estompează în fața
în căutarea unui spațiu eliberat de chingile dictaturii proiectată pe fundalul epocii, ci pe peisajului luxuriant. Este în esență o
comuniste, de care reușește să se desprindă în numele fundalul unei alte lumi, cea neagră, autocunoaștere a reacțiilor emoționale
iubirii pentru fiul său, foarte bolnav, pe care reușește cu mentalitate, tradiții, obiceiuri total în fața ineditului, a culorilor celor
să îl salveze numai fugind din România comunistă diferite de cele în care protagonista două lumi, cea terestră și cea celestă.
și stabilindu-se în Germania. Este și destinul multor a trăit până la absolvirea facultății.
români care au dorit să se salveze de un spațiu care le Ceapa imaginară a lui Günter Grass Romanul-memorii are pagini care
devenise străin, privind ”dincolo de orizont”. Unii au este memoria. Metafora a fost folo- excelează în analiza antropologică
reușit, alții au rămas cu nostalgia locurilor natale și sită de semioticieni pentru a sugera a universului african: ritualul Bwiti
cu parțiala putere de adaptare la un alt mediu cultural substraturile textului, iar romanul Ioanei Heidel (vindecarea unei bolnave), ritualul
și lingvistic. Ioana Heidel a reușit, schimbând profe- se încadrează, din această perspectivă, în formu- spălării corpului, detaliile de menta-
sii și performând de fiecare dată. Este o luptătoare, la romanului-memorii. Dar memorii asumate și litate africană (ce se întâmplă soțului
angajată într-o cursă a vieții, pe care reușește să o redate de autoare în dorința de redare nu numai a dacă își pălmuiește soția, dar soția cumpărată) sunt
câștige datorită temperamentului său adaptabil, al unui destin, cum explicitar este titlul volumului, doar câteva repere dintr-o lume necunoscută de un
valențelor sale comunicative într-o lume diversă și a ci a unei lumi marcată de intoleranța dincolo de european. În România protagonista a simțit alteritatea
unei forțe de muncă greu de egalat. Romanul Dincolo spațiul cultural propriu și de confruntarea cu difi- vieții și s-a refugiat în pictură, culoarea salvând-o
de orizont uimise lectorul de la prima apariție prin cila ipostază de diferit într-o lume diferită. Este nu de la tristețile provocate de căsătoria cu un negru.
stilul autobiografic, prin care autoarea reușea subtil, numai destinul Olimpiei, ci mai ales al fiicei sale, Odată ajunsă pe continentul african, urmându-și
dar sigur, să te acapareze într-un univers al incerti- o metisă. „Sarcina îmi revenea mie să-i explic și soțul, viața ei nu mai este sub spectrul pasiunii pentru
tudinii, al provocării destinului. Pentru că autoarea să o fac să înțeleagă cât de important este să ai o culoare (pictură, restaurare). Acestea sunt joburi. Este
provoacă deliberat limitele. Și, așezată parcă dincolo cultură! Simțeam, dar încercam să-mi imaginez și dominată de pasiunea pentru ambiental, habitatul
de orizont, își caută o nouă perspec- să cred că metișii se simt pierduți, negru este oaza de liniște, peisajele luxuriante devin
tivă de viață. Și reușește. Și în viața dezorientați, bâjbâind în căutarea dominantă psihologică. Imaginea copilului metis se
reală, și în plan literar. adevărului și sentimentului ce va pierde. Călătoriile, descrierea naturii și a obice-
Romanul Mi-a plăcut culoarea... definește cuvântul «acasă»”. iurilor locuitorilor Gabonului reprezintă substanța
pare a se desprinde cu greu de stilul Acest „acasă”, ca sentiment al narativă. În rest, derularea cinematografică, precum
autobiografic, rămâne în zona bio- apartenenței la un loc geografic un reportaj de televiziune sau un film documentar
graficului conceput în cheia senti- marcat de mentalitate și cultură, care lasă în seama imaginii decodarea sensurilor
mentală, în aceeași idee de căutare o va determina pe autoare să pre- cadrelor filmate. Stilul biografic este dominat de
a unui loc care să definească viața zinte „în oglindă” și prin tehnica arta detaliului conjunctural. „Ceapa care e amintirea
marcată de dorința de împlinire, de narațiunii circulare tradițiile din – notează Günter Grass – mă ajută să citez cuvânt
această dată a unei pasiuni: pasiunea Oltenia (comuna Goicea, jud. Dolj) cu cuvânt frazele memorabile ale martorului ce au
pentru culoare, în dublă accepție – și tradițiile din Wolen-Nten, provin- rămas ștanțate pe foile ei”. Este în esență și travaliul
pasiunea pentru un bărbat negru, din cia din Gabon, de unde este originar de documentare al Ioanei Heidel, cea care a călătorit
Gabon, și pasiunea pentru pictură. soțul protagonistei, Jean. Gabon, în Gabon pentru a cunoaște locurile și oamenii și a
Călătoria inițiatică a Olimpiei „țara extremelor”, va fi asumată de avut arta ascultării confesiunii verișoarei sale, Olimpia
Zdreghea într-o lume necunoscută, Olimpia ca un dat, o obligație în Zdrenghea, artă pe care a transformat-o cu finețe în
pe continentul african, este redată numele iubirii pentru soț și pentru arta detaliului, evitând reproducerea tip interviu sau
prin confesiuni. Este istoria unei fiica sa metisă. De aici aventura reportaj reconsti­tutiv. Vocea auctorială este distinctă,
femei din România comunistă, unde cunoașterii pentru a se integra ea nu își asumă identitatea protagonistei romanului. O
mentalitatea tradițională refuza dife- însăși în această nouă lume. recunoaștem pe Ioana Heidel, cea cu un respect spe-
ritul care ar fi putut fi o anatemă pen- Romanul-memorii al Ioanei cial pentru tradițiile oltenești, cea impresionată de
tru întregul neam. Olimpia alege să Heidel este o experiență în definirea stilul hâtru al bunicii, din expresiile căreia reproduce
plece în Gabon, să se integreze într-o Virgilius Moldovan – Suzanna, bronz artei detaliului. Romanul, în ciuda câteva pentru a reda imaginea satului românesc și
altă lume. Această călătorie într-un spațiu insolit, ideii de destin în derulare, nu are o acțiune tensionată, se lasă condusă de acest mod de abordare a realității
o călătorie inițiatică, ne duce cu ideea la romanul adaptarea într-o lume nouă este de un firesc uimitor imediate, fiind receptivă la paremiologia din cultura
Elizabethei Gilbert: Mănâncă, roagă-te, iubește prin (protagonista nu se sperie nici de șarpele imens pus germană (scriitoarea trăiește de decenii în Germania).
care descrie experiența protagonistei în trei spații în frigider de familia soțului pentru a fi gătit, nici de În prim plan este Ioana Heidel, narator și autor, în plan
diferite ca mentalitate, mod de viață și cultură: Italia, roiul de furnici care invadează casa, nici de musca secund sunt memoriile confesoarei.
India, Indonezia. Este o permanentă căutare a sinelui, țețe, a cărei înțepătură îi provoacă starea de boală, nici Autoarea reușește astfel să circumscrie romanul
o tentație a puterii de acomodare în spații culturale de crocodilii care însoțesc firava barcă a indigenilor, în categoria romanelor-memorii asumate și nu a ro-
diferite, o acceptare a provocării destinului. nici de înnoptarea în cort în mijlocul junglei). manelor – memorii ca experiență personală.
Ioana Heidel va fi mult mai previzibilă în de- Stilul autobiografic cu care ne obișnuise Ioana Greu de încadrat în genul proxim și de definit
rularea narativă. Memoriile Olimpiei reconstituie Heidel în romanul Dincolo de orizont este acum diferența specifică, romanul Ioanei Heidel deschide
o lume, o alta decât cele două lumi, albă și neagră, o
lume nouă, fundal al acestei ample narațiuni despre
un destin marcat de alegerea culorii. ■

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 10 (158) ♦ octombrie 2016 19
Evenimente culturale

Oana
BĂLUICĂ

„Orele astrale” din viețile noastre
Există mereu o certă anxietate care îl va încerca
pe un lector (în general, pe orice lector, dar i-a aparținut Monicăi Pillat, care a și sesizat frumusețea că ne referim la mult mai cunoscutele producții ale lui
conferită de lipsa presiunilor și a unui termen limită Jules Verne, populate cu ideea călătoriei, a descoperirii și
mai ales pe unul pasionat de memorialistică) în care deseori distorsionează produsul final: „Citindu-vă misterului. Monica Pillat propune și o temă de discuție
pragul deschiderii unui volum de corespondență, inter- comentariile, mi-am spus atunci că dumneavoastră mă situată sub două spectre, al metafizicului și al umanului
viuri, discuții sau mărturisiri care se traduce, de obicei, știți în mod straniu mai bine decât eu însămi. Trebuia să în concretețea sa, „o comparație între Hamlet și Ulise
în conștientizarea unui complex adiacent – cu privire vă cunosc și eu. Atunci m-am gândit la o carte pe care să din perspectiva întoarcerii acasă”, iar Radu Ciobanu ne
la intensitatea propriilor trăiri, la eveni- o scriem împreună, închipuind-o ca pe oferă și distincțiile de rigoare: primul are o „reacție cul-
mentele propriei vieți (au fost ele la fel de o călătorie la bordul unei nave imaginare turală și investigatoare”, celălalt „e de la început radical și
ofertante? La fel de provocatoare? La fel (...). Suntem fiecare înzestrați cu darul reacționează umoral”, cu o „preocupare ancestrală pentru
de intense? Împărtășite cu și de oameni ascultării «celuilalt» și de aceea suntem ne-uitare”, pentru cuvântul decisiv al posterității. Oricum
la fel de remarcabili?); este o anxietate feriți întrucâtva de ispita egocentrismu- ar sta lucrurile, concluzionează prozatorul, „întotdeauna
generată, așa cum intuiește și Radu Cio- lui. Nu avem niciun termen de predare a trebuie să rămână cineva care să știe și să povestească”, să
banu, de multiplele sensuri ale cuvântului acestuiproiect,decineputemalegepasul, reitereze, în formularea memorabilă a lui Mario Vargas
„așteptare” (Monica Pillat, Radu Ciobanu. ritmulșipopasurile”.Iaracesteadinurmă Llosa, „adevărul minciunilor”, expresie care traduce per-
Dincolo de așteptare. Dialog în larg, Edi- sunt dintre cele mai diverse și fascinante: fect ideea literaturii și a poveștilor, în general: „romanele
tura Eikon, 2016). Caracterul ontologic, de la tragismul conștientizării unei morți mint – ele nu pot face altceva –, dar acesta este doar un
dimensiunea enormă pe care o comportă iminente, pentru care ființa umană este, aspect al problemei. Celălalt este că, mințind, ele transpun
termenul – diferența dintre „a aștepta” și în general, nepregătită, la perspectiva un adevăr ciudat care poate fi exprimat doar disimulat și
„a fi așteptat” dar, mai ales, „a te aștepta” subiectivă asupra timpului, această protejat, deghizat în ceva ce nu există, de fapt (…). În orice
– poate determina întreaga experiență a „monstruoasă dilatare a secundei, ca în roman clocotește un nonconformism, se zbate o năzuință”.
unei lecturi sau a unei vieți, așa cum este Blesteme-le argheziene” complementară De aici până la abordarea de către cei doi interlocutori
reiterat și în volumul amintit anterior. ideii de așteptare – „perspectivele noastre a temei supraviețuirii prin scris nu mai era decât un pas,
Dialogul purtat de Monica Pillat și asupra ideii de așteptare țin de modurile unul care trece însă prin multiple răscruci – religia și
Radu Ciobanu reprezintă mai mult decât o simplă juxtapu- în care percepem timpul”, subliniază Radu Ciobanu. Nimic interpretarea parabolelor și a mesajelor, misiunea civili-
nere a unor percepții sau înțelegeri diferite, el subsumează mai adevărat, dacă luăm în considerare diversele și inex- zatoare a unui Robinson Crusoe, văzută de Monica Pillat
întregi arii culturale – de la poezie și experiențe biografice haustibilele mostre din literatură de-a lungul veacurilor, într-o cheie a „căii de mijloc”, asemenea Parabolei Fiului
la călătorii, religie sau singurătate, constituindu-se într-un de la așteptarea Penelopei până la transformarea pe care o Risipitor – care converg, în cele din urmă, asupra modului
întreg travaliu de acceptare și descoperire a sensurilor suferă ideea de timp în poezia trubadurilor sau în sonetele în care scriitori de mare forță s-au salvat de la căderea
literaturii și vieții. Anxietatea resimțită de scriitor în fața shakespeariene – „love is not time’s fool” („dragostea nu e în neant – Max Blecher, Tony Judt, Marcel Proust sau,
paginii albe își află multiple reliefări chiar în primele pa- măscăriciultimpului”),unuldintrecelemaisublimeversuri dimpotrivă, nu au mai avut disponibilitatea necesară de a
gini ale acestui dialog, când Radu Ciobanu menționează scrise în consonanță cu ideea iubirii, timpului și așteptării. continua și au ales „naufragiul existențial”; referitor la ei,
dificultatea de „a afla tonul just” în conceperea unei cărți, Volumele pe marginea cărora se coagulează acest dia- Radu Ciobanu aduce în discuție un volum celebru, semnat
sintagmă preluată de la o scriitoare de excepțională forță log sunt și ele dintre cele mai diverse la prima vedere, însă, de Jean-Marie Rouart, intitulat Cei care au ales noaptea,
– Maruguerite Yourcenar, pentru ca mai apoi, dialogul privite mai îndeaproape se potrivesc perfect în contextul concentrat asupra cazurilor scriitorilor sinucigași.
însuși să se plaseze sub auspiciile acestui ton, curgând așteptării și meditației pe marginea timpului, fie că vorbim Dialogul în larg purtat de Monica Pillat și Radu Cio-
lin, aproape imperceptibil, reflectând o apropiere greu despre romanul lui Jon Krakauer, Into the Wild (concreti- banu este, și el, o mostră de „civilizare a singurătății”
de conceput în mod natural între doi oameni care nu se zat și într-un film), al cărui protagonist, Chris McCandless asemănătoare cu cea robinsoniană, iar așteptarea va fi
cunoșteau totuși personal. Ideea conceperii acestui dialog decide să se retragă în imensa singurătate a Alaskăi, fie pe deplin răsplătită. ■

„O lună la ţarăˮ
deschide stagiunea Teatrului Naţional „Marin Sorescuˮ

În 11 octombrie a.c., a avut loc deschiderea stagiunii moment în care aceasta încerca să impună o nouă a devenit antrenant şi s-a încheiat într-o notă trepi-
2016-2017 a Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din etapă a istoriei Rusiei”. dantă în aplauzele îndelungate ale publicului care a
Craiova. Încă de la intrare doamnele au primit câte o umplut sala până la refuz.
garoafă roşie, în dreapta, era amenajat un spaţiu pentru În distribuţia personajelor s-au aflat Claudiu Bleonț, Din programul de sală spectatorii au luat cunoş-
cei care doreau să facă poze cu diferite obiecte din arse- Iulia Colan, Claudiu Mihail, Ioana Manciu, Costinela tinţă de următoarele trei premiere ce vor avea loc
nalul actorilor, mai în spate un bar pentru degustare de Ungureanu, Cătălin Vieru, Alex Calangiu, Iulia Lazăr, până la sfârşitul anului: Cealaltă ţară, dramatizare
vinuri, atmosferă pregătită pentru a mulţumi publicului Valentin Mihali, Adrian Andone, Tamara Popescu, după romanele Omul este un mare fazan pe lume
pentru răbdarea arătată faţă de întârzierea deschiderii Dragoș Măceșanu, Alina Mangra și Alexandru Dragomir. şi Călătorie într-un picior de Herta Müller, Norii
acestei stagiuni, aşa cum a menţionat Alexandru Bo- de Aristofan şi Georges Dandin sau Soţul păcălit de
ureanu, actualul director al Naţionalului craiovean. Sala „Amza Pellea”, cu scena de mare deschidere, i-a Molière. (Foto de Florin Chirea)
permis tânărului scenograf Cosmin Ardeleanu să reali- Cl. M.
Dintre proiectele acestei stagiuni a fost aleasă pentru zeze un decor în care personajele să se desfăşoare în voie
deschidere O lună la țară, piesă scrisă de Ivan Sergheevici şi să evite pauzele pentru schimbare de decor, aşa cum se
Turgheniev, în traducerea lui Bogdan obişnuieşte în spectacolele de această dimensiune.
Budeş şi regia lui Cristi Juncu.
Costumele re-
O lună la ţară este o capodoperă alizate de Cris-
dramatică scrisă în 1850, iniţial sub tina Milea şi co-
titlul Studentul, de Ivan S. Turgheniev regrafia semnată
– romancier, poet şi dramaturg rus, de Attila Bordas
cunoscut pentru „portretizarea realis- au contribuit la
tă, plină de afecţiune, a ţăranilor ruşi omogenizarea
şi pentru studiile pline de profunzi- spectacolului.
me asupra intelectualităţii, într-un
Spectacolul a
început lent, apoi

20 Nr. 10 (158) ♦ octombrie 2016 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

Colocviile „Scrisul Românesc” – 2016

ediția a XI-a

Sesiunea comunicările in extenso ale celor poeți clasici și contem-
de comunicări peste 30 de autori. De asemenea a fost porani americani».
lansat volumul Puterea cuvintelor.
ştiinţifice Antologie alcătuită de Florea Firan, Avangarda nu moare
în care sunt incluse comunicările și nu se predă este un
Anul acesta, Colocviile „Scri- susținute la tema respectivă din 2015. volum extrem de lu-
sul Românesc” s-au desfăşurat Participanții au primit exemplare din dic, incitant sub raport
în perioada 29-30 septembrie la numărul special al revistei și autorii lingvistic, care degajă,
Muzeul de Artă, Sala oglinzilor, şi exemplare din antologia lansată. totuși, un aer de melan-
colie, dar fără a ajunge
Adrian Sângeorzan, Carmen Firan, Florea Firan, Andrei Codrescu, Gabriel Coșoveanu vreodată să fie vetust. Singurătatea și Arta. Și despre asta
Poemele din această este vorba și în Avangarda nu moare
au cuprins o serie de manifestări antologie relevă, deci, și nu se predă.”
cultural-științifice și artistice: Se- o personalitate complexă, cu mul-
siunea de comunicări ştiinţifice cu Lansarea de cărți tiple fațete, cu o voce cameleonică, Volumul The Art of Forgetting/
tema Avangarda și Avangardismul, toate atribute ale unui mare artist, Arta uitării, de Andrei Codrescu,
temă de mare actualitate şi care În ziua a doua (30 septembrie) a creator. Capacitatea de seducție a a fost prezentat de criticul literar
avut loc lansarea cărților: poemelor constă tocmai în acest aer Gabriel Coşoveanu: „Elegantul
alternativ, în alternarea registrelor, şi nu mai puţin densul volum bi-
marchează Centenarul mișcării Avangarda nu moare și nu se tonuri grave, îmbinate cu unele de
DADA şi la care au participat un predă, de Nina Cassian, despre un umor spumos, idei care decrip- Adrian Sângeorzan, Carmen Firan
mare număr de specialişti – aca- care a vorbit Oana Băluică: „Nina tează atât o anumită nostalgie, cât și
demicieni, profesori universitari Cassian a fost o personalitate un nonsens al existenței care nu lingv The Art of Forgetting/ Arta
şi din învăţământul preuniversitar, intelectuală de anvergură, foarte poate fi decât rizibil. Îmbinarea uitării echivalează cu o ieşire la
critici şi istorici literari, scriitori, apreciată în spațiul american, pu- acestor componente dă naștere scenă deschisă a autorului pus pe
directori şi redactori-şefi de reviste blicând peste 50 de cărți de poezie, unei anumite energii, jovialități, mărturisiri, aşadar reprezintă o
unei pofte de viață care este conta- profesiune de credinţă. Dacă, prin
culturale din ţară şi din străinătate, minantă. De altfel, însăși autoarea datele personale, cum ar veni civile,
între care Andrei Codrescu, invitat menționa că pentru ea umorul Andrei Codrescu aparţine postmo-
de onoare, Dumitru Radu Popescu, este o parte indispensabilă a vieții dernităţii, aceea rataşată vitezei,
Carmen Firan, Adrian Sângeorzan, și artei: «Umorul îl consider o tehnologiei, dinamismului care te
Ovidiu Ghidirmic, Gabriel Coşo- dimensiune a vieții mele laolaltă
veanu, Ioan Lascu, Mihai Duţescu, cu arta și dragostea. Fără el, n-ar Andrei Codrescu, Gabriel Coșoveanu
Mihai Ene etc. fi existat avangarda». Și îndrăz-
În concluzia dezbaterilor, pro- nesc să cred că iubirea și prețuirea vizibilizează, prin datele intime
fesorul universitar Florea Firan, de care s-a bucurat Nina Cassian se este afiliabil categoriei atemporale
directorul Revistei și Editurii „Scri- datorează, în parte și acestui simț de moralişti predispuşi simultan la
sul Românesc“, iniţiatorul manifes- al umorului și bunei dispoziții, în meditaţie amară şi la efasarea eului.→
tărilor, a precizat că numărul mare
de specialiști înscriși cu comunicări ciuda unei biografii mai mult decât
denotă importanța și actualitatea Adrian Sângeorzan tumultoase. Lecturând poemele
temei. Cu unghiuri de interpretare din acest volum, ajungem într-un
diferite, s-a reușit să se releve pro- eseuri și proză, iar în sfera cultu- final la concluzia că ea a fost, exact
vocările avangardei de ieri și de azi, rală new-yorkeză a avut o largă așa cum își intitula un volum, o
continuitatea și efectele avangardis- audiență: poeme publicate în «The «lady of miracles», numită pe bună
mului în literatură și în manifestările New Yorker» și la edituri prestigi- dreptate marea seducătoare a
artistice ale lumii contemporane. oase, dar și selectate în numeroase literaturii române. Dincolo de lu-
programe culturale: «Poemele ei au dicul lor, poemele Ninei Cassian
În încheierea sesiunii a fost lansat fost selectate de programul Poetry explorează marile teme ale vieții,
numărul special, 9/2016 al revistei in Motion, și s-au aflat afișate în așa cum era remarcat și în ar-
„Scrisul Românesc”, care cuprinde metroul din New York, alături de ticolul din «New York Times»,
dedicat autoarei, după moartea
sa. Referitor la poemul afișat
în programul Poetry in Motion,
Margalit Fox atesta că versurile
sale pot fi morbid de amuzante,
reproducând și poemul în cauză,
Please Give the Seat to an Elderly
or Disabled Person, care se încheie
cu o autoanaliză, poeta decretând
că semnele a cel puțin trei afecțiuni
erau evidente asupra ei: Mândria,

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 10 (158) ♦ octombrie 2016 21
culturale

→ Apăsând butonul pe care scrie rapid resorbite de melancolie. Cel acută și pătrunzătoare radiografie
uitare, autorul declanşează, de fapt, care a realizat traducerea din en- a lumii de azi. Este o carte despre
fluxul amintirii, un executabil care, gleză, Alexandru Oprescu, a trecut călătorie ca formă de cunoaștere,
practic, nu e prevăzut şi cu funcţia testul zidului greu penetrabil, inhi- despre călătorie în toate sensuri-
stop sau delete. bant, de care se loveşte oricine nu e le, despre călătorii interioare și
vorbitor nativ de engleză şi a dat o exterioare, despre călătorii înă-
versiune fluidă, păstrătoare de sevă untrul și în afara noastră. În felul
lirică originară. acesta, conceptul de călătorie se
În totul, Arta uitării e un catalog de lărgește foarte mult și devine un
întrebări incomode, cu tot atâtea răs- concept central. Suntem întru
punsuri îngrijorate, uşor vexate („ce-i totul de acord cu aserțiunea după
«realitatea»? Doar o, altă virtualitate, care călătoriile sunt o formă de
plus durere”), străbătute totuşi de cunoaștere, de lărgire a orizontu-
serenitatea cuiva care are şi ce să uite, lui intelectual, cultural și spiritu-
şi ce să rememoreze, de la biografeme al. Acesta devine un adevăr axio-
care l-au marcat, ducându-l, până la matic, unanim acceptat. Autoarea
urmă, pentru vindecare, la poezie, își împarte cartea în două secțiuni Dumitru Radu Popescu
până la ipostazele descoperitorului distincte: Călătorii interioare și Dru-
de Lume Nouă. muri în afară, care până la urmă se loc care te poate vindeca de nos-
Româno-americanul Andrei Co- întâlnesc sub același orizont suprem talgia după Paris». Carmen Firan
drescu mai demonstrează o dată, dacă al cunoașterii. Lumea este tentată își încheie fascinantul său periplu
mai era nevoie, cu subtilă profunzi- într-o tonalitate ludică. Final cu
me, că limba regăsirii şi reîmpăcării Ovidiu Ghidirmic totul semnificativ, într-o carte pe cât
Ioan Lascu de incitantă, pe atât de captivantă.”
să perceapă mult mai ușor călăto-
Derularea episoadelor are calitate cu tine nu e un idiom dintr-o ţară riile exterioare, în afara noastră și Despre volumul Poeme decaden-
filmică, cu instantanee, cadre memo- anume, ci e lingua franca a poeziei, să ignore sau să neglijeze cu totul te, de Mihai Duţescu, profesorul
rabile, acute sau evanescente, după, care nu are patria ei formală, e uni- călătoriile interioare, înlăuntrul Ovidiu Ghidirmic sublinia: „L-am
desigur, capriciile memoriei. Mama versală, ca şi imperiul memoriei.” nostru. Călătoriile interioare sunt considerat pe Mihai Duţescu poetul
deţine un loc privilegiat, ca prezenţă Alexandru Oprescu, traducătorul călătorii pe verticală, o coborâre în cel mai emblematic al Craiovei, nu
constantă şi amorsă a unor ironii şi volumului din engleză în română: căutarea sinelui, iar cele exterioare atât al Craiovei actuale, cât mai ales
autoironii, ca în orice dialog între „Să fii ales să traduci o astfel de car- sunt călătorii pe orizontală, pentru al Cetăţii Banilor, al Craiovei medi-
generaţii. Obişnuinţa de a măsura te, atât de devreme în cariera ta de explorarea lumii dinafara noas- evale, dacă încercăm să reconstituim
cu miile de mile existenţa purtată traducător, nu poate fi decât onorant. tră. Așa se explică organizarea universul imaginar al poeziei sale, de
pe drumuri nesfârşite parcă, tot în Poate că și datorită naivității vârstei materiei acestei cărți în cele două la volumul de debut Noaptea nunţii
căutare de sine, de la Hermannstadt nu am știut ce mă așteaptă și am compartimente. (1969) şi până le recentul volum
la Kolozsvàr, şi de la Roma sau Paris acceptat. Totuși, am avut privilegiul Poeme decadente, titlu elocvent de
la New York, îţi dă rezistenţă şi, la de a putea colabora cu autorul, care Atingerea este și o carte, nu în la sine, ce se circumscrie în sfera
pachet cu ea, impulsul de a conota cunoaște și limba de traducere, ceea ultimul rând, despre condiția emi- decadentismului, ce este asociat, de
subiectiv rutele exterioare. ce este un lucru nemaipomenit pen- grantului, asemănătoare cu cea a regulă, cu estetismul.
tru traducător. Au- melcilor care își poartă casa în
torul te poate ghida spinare, care își poate pierde iden- Craiova medievală este în ima-
și poate transforma titatea, suspendat între două limbi ginaţia poetică a lui Mihai Duţescu
o simplă traducere și două culturi. Parafrazându-l pe un burg, ca şi Sibiul, cu palate cu
a unei poezii într-o Nichita Stănescu, Carmen Firan saloane parfumate şi oglinzi veneţi-
poezie de valoare. spune, la un moment dat: «Am ene, cu turnuri din care bat orologii
Andrei Codres- plecat din România, dar nicioda- vechi, cu arcade şi portaluri, cu pieţe
cu m-a ajutat să fac tă din limba română!» (Tentații publice şi cu trăsuri aurite, din care
asta, și în acest de- înfrânte). Este cel mai frumos poetul coboară ca un dandy îmbrăcat
mers m-a ajutat să omagiu adus limbii române. Pentru elegant cu o floare roşie la butonieră.
devin un traducător Carmen Firan, New York-ul este Mihai Duţescu se situează, ca poet,
epicentrul lumii, «poate singurul
mai bun și să înțeleg
mai în profunzime
cultura americană.
Dacă voi mai tra-
Alexandru Oprescu, Carmen Firan, D.R. Popescu duce cărți în viitor, sau

Arta uitării e un volum imposi- nu, acest volum rămâne pentru mine
bil de uitat, o oglindă, deformantă unul dintre vârfurile, dacă nu chiar
pe-alocuri, precum acelea de la vârful, carierei mele de traducător.
Luna Park, care au şi ele skepsisul Vă invit să citiți versiunea origina-
lor, pentru fiecare, prevăzută cu lă, în engleză, dar și cea în română, cu
manual de utilizare. Aptitudinile convingerea că o să vă placă.”
cerute în respectivul manual sunt
capacitatea de detaşare dar şi ac- Atingerea. Călătorii interioare și
ceptarea prizonieratului în bolgiile drumuri în afară, proză de Carmen
amintirilor. Readucerea la viaţa Firan, a fost comentată de criticul
Mihai Duțescu

scrisului a treptelor unei cariere litera Ovidiu Ghidirmic: „Atinge- la limita dintre romantism şi simbo-
de succes nu îl scuteşte pe poet de rea... este un volum de publicistică și lism şi profesează o poetică a visului
îndoieli, revizuiri şi mici revolte, de însemnări de călătorie, o amplă, şi autodedublării.
→

22 Nr. 10 (158) ♦ octombrie 2016 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

→ Acest volum nu este intitulat, întâmplător, Carmen Firan zăpezile să vină/ s-acopere târziu pământul;/ nu se aude
Poeme decadente. În primul rând pentru că în„Tot zbuciumul uman este în cele din urmă provocat de decât vântul/ tot hoinărind prin cer haihui,/ miroase aeru-
spaima noastră de moarte. Ne pregătim toată viaţa pentru Atingerea a gutui ...// E toamnă, simplu și frumos/ ca lemnul ars de
centrul său se situează Veneţia, care pentruclipa aceea care ne va găsi mereu nepregătiţi. Nu moartea chiparos (E toamnă simplu şi frumos). Carmen Firan este
reală, cea care pândește răbdătoare ne dă de fapt ori, ci im- călătorii inTerioare Şi drumuri În afară „Călătoriile sunt cunoaș- o mare alchimistă a cuvintelor.”
personarea ei într-o trăitoare deșirată dublându-ne chipul tere. Sunt și escapade în
autor este o adevărată obsesie, un topos sa-Eseurile din acest volum navi- CARMEN FIRAN – Atingerea timp. Pentru tine, cel a at pe
ghează pe traiectoria fragilă și di cilă drum, între drumuri, timpul
dintre curiozitate și cunoaștere, din- se lungește binevoitor, îţi
tre viaţă și moarte, dintre subterane lasă tihna să-i percepi altfel
în oglindă. Moartea ca partener stabil în trecerea noastră convenţia limitelor. L-am
prin viață. Ce ne rămâne decât să ne ironizăm sfârșitul, să-l simţit intens sub cerul Ie-
trecem cu vederea inteligent, să-l aruncăm pe un fund de rusalimului, alert în pieţele
Lisabonei, voalat pe străzile
sertar ca pe un testament în alb pentru cineva, cândva... medievale ale Medinei din
Până la urmă, suntem ceea ce avem imaginația de a .” Fez, ori ca pe un șarpe leneș
cru. Să ne reamintim că poetul a mai publicatși poduri, între ţara natală și cea de alenecând pe malul Gan-
adopţie, aducând cu sinceritate ilumi- gelui. Pe o plajă pustie din
nare și vindecare... Columbia, am simţit cum
un volum intitulat Veneţia (1980).(SharonMesmer,înBrooklynRail) timpul își pierdea autorita-
Scrierile lui Carmen Firan au mul- tea și m-am trezit fericită în
te straturi, umor, ironie, sau melancolie bucuria simplă a clipei...”
Volumul Atingerea alătură eseuri despre dinamica
lumii de azi, despre alienare, singurătate și depresie, ex- Mihai Duţescu
plorând dimensiuni existențiale în căutare de echilibru și
Poezia de senectute din Poeme decadentejucăușă. O mare liniște înăuntrul unui
cutremur tumultuos, introspecție și
deschidere, reformularea eternei călă-
salvare spirituală. Carmen Firan face din timp și distanțe Macedonski. Bacovia. Simbolismul românesc, An-
aliați deli în descrierea unor călătorii interioare și dru-
muri din Asia în America de Sud, bântuite de magic și
ne vorbește și de declinul biologic și ne evocătoriiîninteriorșiînafară.
(Kirby Olson, în To Wit) tologie comentată, alcătuită de Florea Firan care a și
Scriitor al lumii, Carmen Firan suspans. O lectură savuroasă, plină de informaţii și de
perspective originale asupra sensului călătoriei, stimu-
lând imaginația și formulând întrebări provocatoare la

răscruce de vremuri, vârste, culturi și mentalități. prezentat-o: „Este o lucrare de tip monografic care se
un titlu antologic al lui Ion Barbu: Când vaeste o autoare proli că, re ectând în
povestirile ei provocările lumii în care
a crescut și oferindu-ne o imagine tul-
ISBN 978-606-674-132-3
veni declinul... Este o poezie a confruntăriiburătoare,din alt unghi,a Americii.
(Midwest Book Review) referă la simbolismul românesc și scriitorii reprezenta-
Editură acreditată CNCS

cu timpul și cu moartea, adică marile teme tivi, în frunte cu Al. Macedonski, prin care simbolismul
ale literaturii dintotdeauna.” românesc este, cel puţin în ceea ce privește faza de
pionierat, a teoretizărilor și a experimentelor, sincron
Volumul Poți să fugi în papuci de turte Poeme cu întreaga mișcare europeană. Poetul român a fost
dulci?, versuri, de Carmen Firan, este decadente iniţiatorul versului liber înainte de Kahn și Laforgue,„Confesivă,delicatăpână
materie transparentă MIHAI DUȚESCU – POEME DECADENTE
considerat de către Andrei Codrescu „un„MihaiDuţescupareun treceau stelele spre dimineață la suavitate şi feminism,
ghid prin sensurile niciodată pierdute aleliric potolit, fără tendinţe cu coifuri strălucitoare
de epatare, cultivând po- ca o armată romană cu poezia Hinov (1879), și teoreticianul muzicii versuluigraţioasă şi totuşi gravă,
emul uşor melancolic, cu bătută de daci
copilăriei este o comoară... Este un mărnobleţe. Există în tot acest noaptea coborâse de pe cal tonică, poezia lui Mihai
volum al său cu titlul Scri- și bea apă dintr-un izvor Duțescu poate fi privită ca
sori de dragoste (1971) o sângele meu se dilata un „tratat de voluptate” ori
din grădina ascunsă, o pasăre cu pene decantabilitate ce devine tot până devenea răsărit
mai rară în ultima vreme în deveneam lichid și mă înainte de René Ghil, în articolul Despre logica poezieica un „manual de fericire”
volumele apărute ca grin- strecuram pe sub uși
veșnicie, un cer în care Micul Prinț zboară,dina în rafturile librăriilor. treceam prin nările cailor cu reverberaţii din teluric
Lectura versurilor poetului către mine însumi spre astral. Este şi cazul
o mare valuri line craiovean mi se pare recon- eram materie transparentă,
cu din St. John Perse,fortantă şi utilă.” semănam cu sufletul (1880). Între revistele Literatorul și La Wallonie, Mace-volumului Veneţia (1980),
Eugen BARBU
adunate aici cu fericire și instrucțiuni spre Mihai Duţescu în care o întreagă arhitec-
SR tură sentimentală pledează
ISBN 978-606-674-131-6 pentru ideea că iubirea

Editură acreditată CNCS donski își afirmă vocaţia de precursor, În arcane de pă-imaginară este deasupra ce-

lei reale. Caldă şi directă,
bogată în simboluri, ca un

dure f iind „ înt âiaadevărat jurnal liric, Să nu

uiţi, să nu mori (1982) este
cartea unei poezii intimiste,

cercare simbolistăde atmosferă, de o sinceri-

tate nedisimulată.”

Florea FIRAN

în românește“, cum
a fi trăite... Aici sunt povești viu pictate cu scrie în comenta-
muzica experienței șMiAcCEuDlOoNrSiKleI – BinACoOcVeIAnței, PMACEDONSKI – BACOVIAuterea cuvintelor,dintotdeauna fascinantă și provo- Puterea cuvintelor riul ce însoţește
dar și apărate cu enerSgimibeolismaudl âronmâcnăesc suptă MACEDONSKI–BACOVIA Simbolismul românesc catoare, mai ales azi când imaginea tinde să aibă Puterea cuvintelor – Antologie alcãtuitã de Florea Firan poezia publicată
din ființele ascunse în lumină. Comoara supremație în comunicare, este tema Colocviilor „Scrisul Antologie alcãtuitã de Florea Firan în 1890.
aceasta o să fie făcută cadou copiilor mici,AlexandruMacedonski Românesc“ din acest an, ajunse la ediţia a X-a, ceea ce Dată fiind ma-
mijlocii și toate Traian Demetrescu ne face să credem că iniţiativa noastră a devenit în timp SR
de înălțimile în zileleDimitrie Anghel rea diversitate a
Ştefan Petică Simbolismul românescun proiect cultural solid,cu urmări dintre cele mai bune.
care ies din calendar. În acele zile rănite,OvidDensusianu Continuăm astfel temele abordate anterior care au formulelor poetice
pierdute, Ion Minulescu trezit interes în mișcarea culturală naţională și au fost în
obosite sau surorile CuvântD.Iacobescu și concordanță cu evoluția literaturii și culturii în genere: generate de mișca-
Eugeniu Ştefănescu-Est Spiritul Olteniei (2006), Presa culturală, orientări și tendinţe rea simbolistă, am
Culoare, subnumite Viață și Vis, o săGeorgeBacovia le- (2007), Multiculturalismul (2008), Actualitatea istoriei
cuiască, întinerească și găsească. Pe cine?ISBN978-606-674-117-0 literare (2009), Viitorul cărţii (2010), Cititul – De ce citim? renunţat, în anto-
Ce citim? Cum citim? Efectele cititului (2011), Literatura
și sincretismul artelor (2012), Limba română și mass-media
(2013), De la cenzura impusă la autocenzură (2014).

Cuvântul, în aparență atât de fragil, poate o armă
puternică nu doar în literatură și jurnalism, dar și în po-
litică ori în viața de zi cu zi. Am fost ecare dintre noi
cândva în situația de a descoperi că un cuvânt potrivit poate
schimba totul. Cuvintele ne exprimă emoţiile, gândirea, re-
acţiile. Uneori prin cuvinte comunicăm esențialul, altădată
ne ascundem sub ploaia de cuvinte care nu spun nimic.

De-a lungul timpului, cuvintele și-au păstrat autori-
tatea și misterul, puterea lor măsurându-se în gradul de
civilizație și stadiul unei culturi. Unde voi găsi cuvântul/
Ce exprimă adevărul?, se întreba retoric Eminescu.

Antologie comenFtloarteăa Firan
Alcătuită de Florea Firan

ISBN 978-606-674-122-4

Pe tine, copil inconsolabil, somnambulistEditură acreditată CNCS www.revistascrisulromanesc.ro SR logia de faţă, la de-

Editură acreditată CNCS

SR

și visător. O carte aparte, – poate să fie zideratul cuprinde-
animată, dramatizată, filmată și iubită, rii cât mai multor
merită să fie extinsă și răspândită – o să nume, preferând
delecteze generaţii!” selectarea autorilor
Poetul Mihai Duţescu aprecia că „Poţi și operelor care,
să fugi în papuci de turte dulci?, de Carmen structurând un cu-
Andrei Codrescu acordand autografe

Firan, este una dintre cele mai bune cărţi rent, configurează direcţii inedite în dezvoltarea liricii
pentru copii de toate vârstele care s-au românești moderne. Cum era și firesc, am acordat un
scris la noi, de-a lungul timpului. Poate spaţiu mai larg celor două repere fundamentale ale sim-
versurile lui Arghezi, scrise pentru Mitzura bolismului românesc: Alexandru Macedonski, iniţiator
și Baruţu, să-i fie măsură de comparaţie. E și șef de școală și George Bacovia, cel mai original poet
o carte iniţiatică, visul și călătoria printre simbolist al nostru și, în același timp, unul din marii
cuvinte sunt două dintre modalităţile de cartea lui Carmen Firan, iată o mostră de creatori de poezie românească din toate timpurile.
realizare a acestor poezii remarcabile. De poezie adevărată, care nu se uită: Ce simplu Comentariile, opiniile critice și analizele ce însoţesc
obicei, cărţile pentru copii sunt apreciate și frumos e-acum/ când ploaia fumegă pe textele antologate (corespunzător exigenţelor didactice)
întâi de adulţi, ei dau verdicte, ei le așază drum/ și toamna crește melci de lut,/ când vor înlesni, sperăm, înţelegerea liniilor de forţă ale unui
sau nu pe rafturile istoriei. Alice în ţara mi- soarele e alb și mut,/ mai cântă greieri, mai program estetic atât de important pentru destinul liricii
nunilor, sau Micul Prinţ, cărţi fundamentale suspină/ o floare veștedă-n grădină,/ dar secolului al XX-lea, dezvăluind, totodată, conexiunile
au făcut vogă pentru că ne-au plăcut întâi fructele sunt moi și dulci/ și aerul miroase- multiple prin care, în ciuda caracterului ei neomogen,
nouă, copiii le-au aflat de la noi. Așa și cu a nuci// E-atâta pace și odihnă/ când stau poezia simbolistă se revelează ca întreg coerent.”

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 10 (158) ♦ octombrie 2016 23
culturale

Gala Premiilor „Scrisul Românescˮ

pe 2015 și de debut în volum pe 2016

Florea Firan a relevat faptul că nu Mihai Ene, membru în juriu de acordare a
a fost uşoară discernerea în acorda- premiilor de debut în volum de Scrisul Românesc
rea premiilor din numărul mare al pe 2016 a motivat opţiunile juriului: „Doctorandă
autorilor şi a cărţilor tipărite în anul a Facultăţii de Litere, Universitatea din Craiova,
precedent, s-au decernat astfel urmă- Oana Băluică este una dintre tinerele cercetătoare
toarele premii: de mare perspectivă din domeniul literaturii şi al
studiilor culturale. Cu o vastă gamă de lecturi din
Diplomă de Excelenţă zonele ştiinţelor umaniste – literatură, filosofie,
Domnului academicianDumitru istorie, sociologie, teoria artei etc. – Oana Băluică
Radu Popescu – pentru susţinerea ne propune în volumul său de debut, Freamătul
vieţii, o radiografie a unor importante apariţii
cu continuitate în revista contemporane ale unor scriitori de primă im-
„Scrisul Românesc” a rubricii portanţă, atât români, cât mai ales străini: Eugen
Negrici, Adriana Babeţi, Cornel Ungureanu, So-
„Scrisori deschise”; lomon Marcus, Virgil Nemoianu, Cătălin Ghiţă,
Salman Rushdie, Dorothy Parker, Umberto Eco,
Premiul „Tudor Arghezi / Opera Richard David Precht, Jean-Baptiste Del Amo,
OMNIA” Simon Sebag Montefiore ş.a.”

Andrei Codrescu – pentru întreaga
activitate literară;

Premiul „I. D. Sîrbu” Momentele artistice din timpul manifestărilor
Carmen Firan – pentru volumul au fost susținute soliști ai Filarmonicii Oltenia

de teatru „Timp în doi”;

Premiul „Gib I. Mihăescu”
Tudor Gheorghe – pentru volumul

în manuscris „Vă dau un an
din viața mea”;

Premiul „Marin Sorescu”
Adrian Sângeorzan –

pentru volumul „Bătaia pe umăr”;

Premiul „Şerban Cioculescu” Actrița Georgeta Tudor Luchian primește premiul conferit lui Tudor Gheorghe – Rozalia Pataki şi Alexandru Pîrlea – care au
Ioan Lascu – pentru volumul interpretat piese din compozitori clasici şi con-
temporani, de studenți de la Facultatea de Litere,
„Diversitatea literaturilor, Departamentul de Arte – Laura Dumitrescu şi
diversitatea traducerilor”; Theodora Bălan – care au recitat poezii de Nina
Cassian, Andrei Codrescu, Carmen Firan şi Adri-
Premiul „Ion Dumitrescu”
Gheorghe Fabian –

pentru activitatea îndelungată
în viața muzicală a Craiovei;

Premiul „Ion Țuculescu” Gheorghe Fabian... an Sângeorzan; tinerii Bogdan Grosu şi Bogdan
Lucian Florin Rogneanu – Mihai Ene, Florea Firan și Oana Băluică Oprănescu au susținut un moment muzical pe
pentru articolele de critică versuri de Carmen Firan din recenta sa carte
de artă publicate, cu continuitate, lansată Poţi să fugi în papuci de turte dulci?.
în revista Scrisul Românesc. (Foto de Cl. Miloicovici)
Red.
Premiul de debut în volum
pe 2016 la secţiunea Eseu,
„Al. Macedonski – Prima verba”

Oana Băluică
(născută la 20 octombrie 1991

în Craiova) pentru volumul
în manuscris Freamătul vieţii.

Premiul constă în tipărirea
manuscrisului şi lansarea volumului

la ediţia următoare
a Colocviilor Scrisul Românesc.

24 Nr. 10 (158) ♦ octombrie 2016 Scrisul Românesc

Atelier de artist Lucian Florin ROGNEANU
Emilian ȘTEFÂRȚĂ

Anti-elogiul ființei umane Hipercarne

Trecând printr-o criză fundamen- lucrărilor lui Virgilius Moldovan. De În 20 octombrie a.c. la Muzeul
tală de exprimare, arta de la înce- oricâtă tenacitate am da dovadă, oricât de Artă Craiova s-a deschis
putul secolului trecut hotărăște am imagina linii de forță, axe de simetrie expoziția cu lucrări hiper-
să o rupă cu trecutul, să nege principiile, ori asimetrie, oricât am măsura distanța realiste de mari dimensiuni ale
să încalce normele, să desfidă vechile dintre un abdomen prăbușit și niște artistului Virgilius Moldovan.
paradigme. Ca artist, cu cât reușeai mai pomeți descompuși, dintre niște fese Hipercarne este poate „cuvântul”
bine să lărgești, la început crevasa, mai flasce și niște sâni care au pierdut demult cel mai potrivit pentru a oferi pu-
târziu prăpastia, cu trecutul, cu atât lupta cu gravitația, nu vom descoperi blicului acea cheiță magică, acel
deveneai mai adulat de un indiciu de pornire în explorarea
public, avid de nou până la Dat peste cap universului artistic al creatorului.
paroxism. Abordările variau Orice ființă vie are un cod ge-
de la formalismul gratuit, proporția divină, pentru că autorul și-a netic ce-i oferă calitățile intrinseci
până la profunde și geniale propus din start o reprezentare deza- și un cod spiritual ce-i conferă o Virgilius Moldovan
recontextualizări semantice: gregată a corpului uman. Corpurile au
țesătura veche era sfâșiată, carnație, fără a avea carnalitate, modul trăire și o realitate proprie, acel univers extrasenzorial. Aceste două „coduri”
ițele reașezate, pentru ca tex- în care se îmbracă în propria carne nu se întrepătrund permanent, într-o simbioză perfectă, se influențează reci-
tura rezultată să răspundă are nimic rubensian. Abordarea este proc și se dezvoltă într-un acord permanent de tipul cauză-efect. De aceea,
unor deziderate ontologice preponderent descriptivă și voit lipsită de cele mai multe ori, spunem că viața lasă urme adânci, vizibile, semne
cât mai originale cu putință. de cea din urmă fărâmă de senzualitate. recognoscibile ale bucuriilor și suferințelor noastre. Virgilius Moldovan
Din acest proces au rezultat exploatează la maxim această influență reciprocă spiritual-material, transfi-
mult gudron, mult talaș, multe rebuturi Virgilius Moldovan evoluează sub gurarea carnalului ca expresie a unor trăsături atemporale ale ființei umane,
estetice, dar experimentul perpetuu pre- semnul negației, nu al revoltei. Nu este care țin de putreziciunea suprae-
supune acest corolar, și trebuie asumat. un iconoclast, este un nihilist; apropierea ului. Această aparență cadaverică
sa de subiect nu pornește dintr-un prea- este menită a evidenția decăde-
Cu mulți ani în urmă, parcurgând o lu- plin de generozitate, cât, mai degrabă, rea, descompunerea spiritului ce
crare numită Estetica și teoria artei, scrisă dintr-un exces de dezgust. Artistul face transcende concretul, carnalul,
de Matila Ghyka, descopeream o perspec- tot ce poate, și trebuie să recunoaștem venind să „izbească” privitorul
tivă esoterică asupra artistului, în ipostaza că poate! Are mijloacele la purtător și la modul cel mai virulent, ca un
sa singulară, de creator. Analiza își întărea le folosește din plin pentru a intriga, a icnet într-o mare de liniște.
temeinicia, oprindu-se asupra unor lucrări contraria, a deprecia. O face vârtos, paro- Acest exces de carnalitate este
de artă binecunoscute, dintr-o perspectivă xistic, excesiv. Folosindu-se de procedee menit să coboare personajele
cu totul diferită. Descopeream că așezarea expresive de tip clasic, concepe un uni- sale până în cele mai adânci te-
personajelor într-o lucrare de artă nu era vers lubric și ludic, bântuit de făpturi cu nebre ale ființei umane, la acele
rodul întâmplării, ci, în mod conștient sau un vag aer demoniac, făpturi stigmatizate nevoi primare, de nestăpânit, ale
nu, se supuneau toate unor reguli ce dez- cu învelișul chinuit, care există fără a trăi, omului primitiv. Morbiditatea
văluiau un subtext matematic, cunoscut sunt fără a fi. Ce poate urma unei astfel de lor intră, cel mai adesea, în con-
sub numele de numărul de aur. expoziții? În glumă, desigur. Poate repre- trast puternic cu acea delicatețe
zentări de trupuri marcate de excrescențe aparentă, mimată, ce dorește a
Așa cum nu îți poți imagina un tumorale, trupuri amputate ori diforme ascunde tarele profunde. Se poate
Apollo abulic, ori o Venus decrepită, congenital. Tragismul mai are resurse, Rembrandt
este greu de imaginat cum s-ar putea grotescul nu și-a atins limitele. Să fim
aplica principiile unei astfel de analize optimiști, se poate și mai horifiant! spune că universul său artistic are și un caracter moralizator, are rolul de
a trezi omul la realitatea crudă, prin această transpunere a spiritualului în
De-a rostogolul Virgilius Moldovan ne propune un an- lumea materială, prin intermediul acelui șoc vizual cu impact emoțional
ti-elogiu al ființei umane, el construiește direct. Și pentru că omul modern trăiește preponderent în lumea imaginilor,
Scrisul Românesc un univers al deriziunii lugubre. Chiar probabil aceasta este cea mai bună cale pentru Virgilius Moldovan de a atin-
dacă nu ne place arta sa, ea este ade- ge acea coardă sensibilă a conștiinței
SR vărată, chiar dacă nu ne încântă, ne umane și a trezi acea dorință de auto-
emoționează, chiar dacă nu glorifică, afir- evaluare și autocorectare interioară.
mă. Este un artist ce merită a fi urmărit Lumea sa este în fapt o oglindă, în
în evoluția sa viitoare, pentru că va avea fața căreia putem să ne costumăm,
cu siguranță ceva notabil de spus. ■ pentru a ieși pe scena vieții în straiele
cele mai adecvate și având trăsăturile
ISSN 1583–9125 chipului cât mai apropiate de figura
personajului ideal, ce poate juca rolul
cel mai important în căutarea adevă-
rului estetic.
Așadar Hipercarne este imaginea
umană înaintea unei cure de slăbire
ce poate duce la curățarea spirituală,
la excluderea exceselor amorale și
imorale ale societății. ■
Cap colosal I

24 pag. – 5 lei

Serie nouă Anul XV ScrisuRl omânesc
Nr. 10 (170) 2017 Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003

Publicată de Scrisul Românesc Fundația-Editura, recunoscută CNCS Apare sub egida U.S.R.

Florea
FIRAN

Intelectualii, Puterea

A și TehnologiaXII-a ediție a Colocviilor Este o adevărată performanță
Scrisul Românesc cu tema faptul că o parte dintre colaboratorii
Intelectualii, Puterea și Teh- de bază au reușit să susțină timp de
nologia este una aniversară. Revista 15 ani rubrici permanente precum
Scrisul Românesc sărbătorește în Carte-eveniment, Confruntări cri-
această toamnă 90 de ani de la înte- tice, O idee, Reflecții și reflexii, Tradu
meiere și 15 ani de la reluarea ei în ttore/Traditore, Cum vorbim, cum
serie nouă.
scriem, Din partea cealaltă, Scrisori
Turnul de lumină de Marcel Voinea
Sfântul Gheorghe și balaurulScrisul Românesc a apărut în deschise, Teatru, Atelier de artist etc.

noiembrie 1927, din inițiativa criticu- Fiecare număr al publicației a

lui Dumitru Tomescu, fondator și al încercat o sinteză între tradiție și

revistei „Ramuri”, împreună cu Con- modernitate, a reflectat spiritul din

stantin Șaban Făgețel. Asemeni unor zona geografică, istorică și cultu-

publicații din perioada interbelică, ral-științifică a Olteniei, înscriind-o

Scrisul Românesc și-a întrerupt acti- în sfera culturii naționale cu rever-

vitatea din motive financiare și a fost berații în universalitate.

„Fiecare compoziţie a lui Marcel Voinea este o alegorie și se constituie ca o reluată în ianuarie 2003, cu apariție Obiectivul fundamental al revis-

parabolă la rolul și destinul omului în lume, având un efect profund răscolitor lunară neîntreruptă, fiind considerată tei, interculturalitatea, cel care o

asupra privitorului. “… Florin Rogneanu astăzi una dintre cele mai importante diferențiază în presa românească, a

CONSTANTIN CUBLEȘAN GEO CONSTANTINESCU apariții în revuistica românească. fost urmărit și realizat cu continui-
OVIDIU GHIDIRMIC OCTAVIAN SACHELARIE
MIHAI ENE MIRCEA POSPAI Cu un colegiu editorial alcătuit tate, grație colaborării permanente
CĂTĂLIN GHIȚĂ DAN BOTEZ
DUMITRU RADU POPA SILVIA BOTEZ din scriitori recunoscuți în plan nați- a unor scriitori români din diaspora
ADRIAN SÂNGEORZAN ION PARHON
CARMEN FIRAN EMILIAN ȘTEFÂRȚĂ onal, unii dintre ei aflați în diasporă, sau a unor scriitori americani legați
ALEXANDRU OPRESCU
FLORENTINA ANGHEL cu colaboratori consacrați în presa într-un fel de cultura românească
RODICA GRIGORE
GABRIEL COŞOVEANU GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN românească, autori de cărți valoroase, cărora li s-au publicat cărți în ediții
GHEORGHE PĂUN OANA BĂLUICĂ
MONICA SPIRIDON CEZAR AVRAM unele premiate de Uniunea Scriitori- bilingve româno-engleze. Editoria-
CONSTANTIN ZĂRNESCU MIHAELA BĂRBIERU
VICTOR VOICU lor și Academia Română, profesori lele au avut în prim-plan personalități
ADRIAN CIOROIANU
IOAN LASCU universitari, critici și istorici literari de primă mărime legate într-un fel
DUMITRU RADU POPESCU
cu experiență, au imprimat revistei sau altul de Craiova și zona Olte-

un spirit de modernitate prin abor- niei, dar și scriitori români din afara

dare și perspective culturale. granițelor. Continuare în p. 2

Număr Special 5-6 octombrie

ediţia a XII-a 90 de ani
de la întemeierea
Tema:
revistei
Intelectualii, Puterea și Tehnologia

2 Nr. 10 (170) ♦ octombrie 2017 Scrisul Românesc Eseu

Sumar A Continuare din p. 1
nual revista a acordat premii celor mai valoroși și deli cola-
boratori, instituind Premiul pentru Debut în poezie „Al.
Macedonschi – Prima verba” și Premiul „Marin Sorescu”, pentru
Florea Firan, Intelectualii, Puterea și proză „Gib I. Mihăescu”, pentru critică și istorie literară „Petre Pan- Scrisul Românesc
Tehnologia / pp. 1, 2 drea”, pentru arte „Ion Țuculescu” și „Corneliu Baba” etc. În atenția
revistei a stat formarea de tineri scriitori pentru care s-a desfășurat Revistă de cultură
Gabriel Coşoveanu, Cunoașterea, avuția și concursul anual de debut, câștigătorilor publicându-li-se manus-
violența – probleme acut intelectuale / pp. 3 crisele, mulți dintre ei ind redactori la reviste de cultură și edituri, Fondată la Craiova, în 1927,
căpătând statutul de membri ai USR. O rubrică de Inedite a valori cat de către criticul D. Tomescu.
Gheorghe Păun, Un triunghi bolnav… II / pp. 4, 12 scrieri postume, în special ale lui N. Davidescu și Marin Sorescu.
Monica Spiridon, Destin de intelectual la Serie nouă, din 2003,
întemeiată de Florea Firan
răscruce de lumi și de timpuri / pp. 4, 6
Constantin Zărnescu, Tehnologia digitală, o
revoluție în mișcare / p. 6
Revista a dedicat numere speciale unor manifestări cultural-ști-

Victor Voicu, Intelectualii, puterea şi ințifice de anvergură, precum Festivalul Internațional Shakespeare,

tehnologia: mari împliniri istorice şi mari Zilele Marin Sorescu, a editat numărul Ferestre deschise cuprin-
aşteptări ale prezentului / p. 7 zând creații ale unor scriitori români moderni și contemporani în

Adrian Cioroianu, Fabrica de genii sau Şcoala traducerea unor nume cunoscute din Europa și America. Editată de: Fundația – Revista
de literatură „Mihai Eminescu” / p. 8 Colectivul redacțional al revistei și un mare număr de colabo- Scrisul Românesc

Ioan Lascu, Intelectualii și puterea. Forța de ratori au fost implicați într-o serie de activități între care colocviile ISSN 1583-9125
absorbție a sistemului / p. 9 anuale cu teme stabilite în concordanță cu evoluția culturii și lite-
raturii noastre și a evenimentelor care s-au succedat în perioada Revista este înregistrată la OSIM
Dumitru Radu Popescu, 20 de Waţi / pp. 10, 11 de după ʼ89: Spiritul Olteniei (2006), Presa culturală, direcţii şi cu nr. 86155 din 11.04.2007
Constantin Cubleșan, Unde ne sunt orientări (2007), Multiculturalismul (2008), Actualitatea istoriei
literare (2009), Viitorul cărţii (2010), Cititul. Efectele cititului Membră A.R.I.E.L.
intelectualii? / p. 11
Ovidiu Ghidirmic, Camil Petrescu și

„noocrația necesară” / p. 12
Mihai Ene, Progresul tehnologic, societăţile (2011), Literatura şi sincretismul artelor (2012), Limba română şi
distopice şi dispariţia intelectualului / p. 13 mass-media (2013), De la cenzura impusă la autocenzură (2014), Redacția

Cătălin Ghiță, Roboți însu ețiți ca „personae” Puterea cuvintelor (2015), Avangarda și Avangardismul (2016). Director:
umane / p. 14 FLOREA FIRAN
Incitantă și provocatoare, actuală și incomodă, tema propusă
Dumitru Radu Popa, Intelectualii și puterea Secretar general de redacție:
ideologică: o temă franceză / pp. 15, 16 pentru dezbatere în acest an – Intelectualii, Puterea și Tehnologia GABRIEL COȘOVEANU
– are motivații temeinice și diverse. Era tehnologică în care trăim
Adrian Sângeorzan, Prizonierii viitorului / p. 16 a instituit un alt raport între intelectual și putere, dar a și reformu- Colegiul redacțional:
Carmen Firan, Elitele / p. 17 lat statutul intelectualului ca model și ideal în societate. Într-un ADRIAN CIOROIANU
Alexandru Oprescu, Puterea tehnologiei moment în care accesul la informație este o comoditate pentru ANDREI CODRESCU
fiecare, a discerne și a selecta au devenit, paradoxal, acțiuni mai EUGEN NEGRICI
asupra intelectului / pp. 17, 18 dificile decât studiul arhivelor, orele petrecute într-o bibliotecă, NICOLAE PANEA
Florentina Anghel, Tehnologie și literatură / p. 18 cercetarea și studiul întinse pe lungi perioade de timp. Tehnolo- DUMITRU RADU POPA
Rodica Grigore, Jocurile puterii și/sau ale DUMITRU RADU POPESCU
MONICA SPIRIDON
tehnologiei / p. 19 EMILIAN ȘTEFÂRȚĂ
Gabriela Rusu-Păsărin, Ierarhizarea ofertei gia are prețul ei. Odată cu simplificarea vieții, a adus și o sumă
de complicații. Unele percepute, altele urmând să se facă simțite Redactori:
culturale sau despre principiul „tête de
gondole” / p. 20 într-un viitor apropiat. Sunt de recunoscut progresele uimitoare

Oana Băluică, Anxietățile tehnologice ale unui din ultimii ani în medicină, farmacologie, chirurgie robotică,
intelectual / p. 21
genetică și micro-biologie grație noilor tehnologii. Pe de altă
Cezar Avram; Mihaela Bărbieru, Constantin parte însă, piața locurilor de muncă și economia, în general, sunt MIHAI ENE
Rădulescu-Motru – un intelectual care a DAN IONESCU
generat și a prestat putere / pp. 22, 23 și ele dramatic influențate de dezvoltarea tehnologică. Ramuri ALEXANDRU OPRESCU
ale industriei și serviciilor au dispărut aproape cu totul, fiind ION PARHON
Geo Constantinescu, Intelectualitatea tehnică LUCIAN-FLORIN ROGNEANU
și utopiile comuniste / p. 23 preluate de ramificațiile tehnologiei la toate nivelele. Am putea Redactori asociați:
spune că robotizarea poate întrece curând umanismul. FLORENTINA ANGHEL
Octavian Mihail Sachelarie, Biblioteca în Era OANA BĂLUICĂ
Internetului / p. 24 Omul a devenit mai puternic având acces la performanțele teh- MIHAI DUȚESCU
nologice, dar mai vulnerabil în dinamica globală de azi, în rapidă RĂZVAN HOTĂRANU
Mircea Pospai, De la „puterea științei de carte” schimbare. Prestanța intelectualilor este și ea diminuată de noii idoli GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
la „puterea Google” / p. 25 iscați din cultul pentru imagine care ies din tot felul de ecrane și Corectură:
CLAUDIA MILOICOVICI
Dan Botez, Silvia Botez, Intelectualii şi puterea cuceresc milioane de utilizatori ai rețelelor sociale. Intelectualii sunt
comunistă / pp. 26, 27
Ion Parhon, O pecete identitară / p. 27 treptat împinși în culise de un alt tip de modele, pentru care există
ediţia a XII-a Număr special
Emilian Ștefârță, Intelectualii, Puterea și o mai mare apetență, fiind mai eclatante și mai ușor de înțeles.
Tehnologia / p. 28
Puterea, la rândul ei, nu mai pare să aibă nici mare nevoie

Abonamente de intelectuali, nici să fie incomodată de ei. Opoziția se face în Tehnoredactare computerizată:
stradă sau pe rețele de socializare, și tot pe ele reprezentanții GEORGIANA OPRESCU
la Scrisul Românesc puterii dialoghează cu votanții lor. Informația circulată rapid
poate începe revoluții. Dezinformarea venită pe aceleași canale Redacția și Administrația: Craiova,

Abonați-vă la revista „Scrisul Românesc“ și veți avea poate declanșa războaie. Iar războaiele nu se mai duc pe front, Str. Constantin Brâncuși nr. 24
un prieten apropiat. Abonamentele se fac prin rețeaua ci prin ecrane de computer, prin virusarea sistemelor electorale, Tel./Fax: 0722753922; 0251/413.763
proprie și Poșta Română, se pot achita și la sediul revistei bancare sau energetice. Într-un timp când în plan internațional E-mail: [email protected]
există mari tensiuni, progresul tehnologiei cunoaște o evoluție Web: www.revistascrisulromanesc.ro
sau în contul: RO 03BRDE170SV21564261700, fără precedent, imprevizibil și greu de controlat. Cont: RO03BRDE170SV21564261700
Agenția Mihai Viteazul, Craiova. BRDE Agenția Mihai Viteazul, Craiova
Tema colocviilor Scrisul Românesc încearcă să întredeschidă
Costul unui abonament anual cu taxele incluse este de 80 lei.
Pentru abonații din străinătate este de 140 $ sau de 125 € .
Informații primiți la tel.: 0722.75.39.22; Fax. 0251.413.763

o ușă spre provocările unui viitor greu de anticipat, în care rosturi Abonamentele se pot face la sediul
și raporturi diferite de ce am știut până acum vor schimba modul redacției, adresa: Constantin Brâncuși,
de interacțiune între individ, societate și putere, între state, în sal-
nr. 24, Craiova, județul Dolj
varea valorilor trecutului și asimilarea noilor direcții tehnologice. sau [email protected].
Cei peste 30 de cercetători înscriși la sesiunea științifică din
acest an încercă să dea răspunsuri la câteva dintre aspectele pe Responsabilitatea opiniilor exprimate
care le impune triunghiul intelectualii, puterea și tehnologia. aparține integral autorilor.

Acest număr al revistei cuprinde comunicările, parțiale sau Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.

integrale, urmând ca în volumul antologic ce va fi editat să fie Tiparul: Tipogra a PRINTEX Craiova,
incluse și cele care nu se regăsesc aici din lipsă de spațiu. ■ str. Electroputere, nr. 21, tel. 0251 580431

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (170) ♦ octombrie 2017 3

Cunoașterea, avuția și violența – Gabriel

probleme acut intelectuale COȘOVEANU

(mic eseu despre triada mintea-banii-mușchii)n competiție acerbă cu el însuși, însă dori- terminologică (aparţinând speţei formelor fără – o utopie! –, profesorul cade, automat, sub inci- ediţia a XII-a Număr special

tor și de recunoașterea celorlalți, care nu îi fond) din câteva ţări ex-comuniste, principiul denţa spuselor lui Aristotel: „Omul nu aspiră la

Îcunosc tormentele și îl socotesc, nu o dată, agregării faptelor umane a rămas dispoziţia meli- imposibil. Și dacă totuși o face, toată lumea îl va
a cincea roată la căruța e cienței, intelectualul oristă. Aceasta se poate dovedi traumatizantă, socoti slab de minte” (Etica nicomahică).
a arborat, istoric, dar și tipologic, o semeție în câtă vreme omul, dorind să-și adjudece un rol Din cauza colecţiei sale austere de princi-
spatele căreia și-a plâns, și iarăși nu prea rar, de sporit în lanţul interactiv numit, îndeobște, viaţă, pii ce exclud relativismul vesel, umanistul de
milă. Să vrei să-ți e ascultată părerea – nimic a produs deviza per d-anarhistă a comunismu- la catedră apare drept neacomodabil, eventual
mai natural, atâta doar că dezirabila audiență lui: important nu e să gândești lumea, ci să o inadaptat, și sigur stânjenitor pentru cutare
ține, predilect, de putere, or, cum constatăm, nu transformi. Vitalitatea, chiar virilitatea (aparente grup care își simte ameninţată conversaţia lui
cu mare voioșie, din panorama deșertăciunilor, însă) mitului revoluţionar al transformării lumii, mulţumită de sine și agramată. Îmi vine în
ideea de dominanță duce, pe geodezică, la avuție al acţiunii vizibile, cu rezultat palpabil, utilitarist, minte o remarcă a lui Marin Sorescu (în Trei
și violență. Cum insul cerebral – et pour cause! – generează sentimentul de exil, care este, primor- dinţi din faţă, parcă), ce m-a urmărit, stăruitor,
nu e, de regulă, vreun moștenitor de Vanderbilt dial și fundamental, unul interior. mai mulţi ani în carieră: nu există comunitate
sau vreun dotat cu mușchi, ar rămâne că va sta la Să ne înţelegem: vorbim despre o conștiinţă mai tristă și atmosferă mai deznădăjduită decât
periferia puterii, într-o postură de care râdeau (și tehnocratică triumfalistă, cu rădăcini identi - aceea dintr-o cancelarie. Confruntat cu boicotul
râd încă) marxiștii, când îl de neau ca pe unul în cate de Raymond Aron în ambiţia prometeică consumiștilor ce vor, mai întâi, să e lăsaţi în
căutare de stăpân. După intens circulantele cărți a producţiei in nite și în idealul egalitar ca pace (în pacea sera că a telenovelelor și emisi-
de analiză și proiecție societală (Șocul viitorului, normă supremă și obiectiv al convieţuirii poli- unilor lacrimogene, unele bogate în adevărate
Al treilea val), centrate pe rolul intelectualului tice și sociale. Pozitivismul galic, exacerbat de atacuri ad hominem), dascălii formează o cate-
într-o lume tot mai problematică, Alvin To er a marxism și nuanţat de structuralism (Foucault gorie compactă de exilaţi. Ce este paradoxal în
publicat Powershi (tradusă la noi Puterea în miș- cerea, în Les mots et les choses, eliberarea omului situaţia expusă ţine de adevărul că nimeni nu e
care), unde provocările descrise sunt mai mari, de el însuși și asumarea statutului ontologic de profet în ţara lui. Pentru a-și ilustra menirea – în
dat ind faptul că tabloul este cel de după descle- inţă înstrăinată, chiar moartă din perspectiva ipoteza că o are, rește –, pedagogul trebuie să
ierea imperiului sovietic. Unde se situează acum umanismului) a dus la despotismul luminat al rămână în exil, în reacţionarismul secundarului,
polii puterii? Cum are acces un ins cultivat la ei? Tehnicii. Umilit, Logos-ul creator respiră cu de unde revine să tulbure viteza și linearitatea
De ce ar vrea deținătorii puterii să aibă de-a face greu, sufocat de dispoziţia mașinismului, iar progresului dispreţuitor de complexitate.
cu o asemenea persoană, predispusă la a critica? utopia lui, una de tip armonizant, lucid, ca în Rezistent la înseriere, luptând cu spectrul
Răspunsul futurologului american se dovedește Agartha descrisă de Guénon sau Ossendowski, e eșecului, al ratării ca om, căruia i se cere, teore-
su cient de clar pentru toți potentații sau curio- considerată drept un bun frivol, un epifenomen, tic, maximum de efort, pentru ca „randamentul”
șii din lume: „Oricum, puterea de cea mai înaltă ori, mai dispreţuitor, o plictisitoare și inopor- să e minim (puţine „produse” ale școlii își mai
calitate provine din aplicarea cunoașterii. Acto- tună pedagogie propusă – ce odios! – adulţilor. stimează mentorii), dascălul se mulţumește cu
rul Sean Connery, într-un lm a cărui acțiune se Așadar, exilaţii se recrutează din a doua cate- setul de acţiuni speci ce exilatului: să cârtească,
desfășura în Cuba pe vremea dictatorului Batista, gorie de utopizanţi – cei didactici, dacă pot să mă să obiecteze, să aducă nuanţe, să păstreze porţile
juca rolul unui mercenar englez. Într-o secvență exprim astfel – care, notând absenţa interiorizării deschise, să imagineze posibilităţi, să nutrească
memorabilă, șeful armatei tiranului spuse: cuceririlor știinţei, nu văd decât efectele nefaste vise. Și, bineînţeles, să lupte cu năprasnicul
«Domnule maior, spune-mi care e arma dumi- ale civilizaţiei Coca-Cola. Primei categorii, resentiment ce tinde să-l copleșească, chiar dacă
tale favorită, și ți-o voi obține», la care Connery suprapuse principalului comunităţii (cu termenii deviza sa este comprehensivă și spiritualistă, de
replică: «Creierul»”. Totuși, folosirea creierului, în lui Virgil Nemoianu), îi ajunge progresul acumu- exemplu de natura convingerii lui Paul Claudel
ciuda replicii spumoase ante-menționate, îl aduce lării materiale, confortul coroborat cu retorica că planul și porunca lui Dumnezeu pentru omul
pe utilizator, de multe ori, în dispoziția melanco- deșănţată (ba chiar greţoasă de-a dreptul prin pe care l-a creat sunt nu de a ieși învingător, ci
lică de a se simți exilat din contemporaneitatea narcisismul lipsit de vreun salvator strat estetic) a numai de a evita înfrângerea.
care ascultă, fără scrupule, de bani și de mușchi. comparaţiei dintre ce a fost omul (mizerul, jalni- Simpli c: exilatul, necesarmente umilit, dar
Este clar: se simte exilat perfecţionistul, acela cul sperios de trăsnet, trăitor în peșteri) și ce este nu obligatoriu însingurat și dezrădăcinat, consti-
dotat cu o „conștiinţă nefericită”, cum ar spune azi (cosmonaut, cibernetician, genetician sau, în tuie, atunci când revine, cu un plus de suferinţă,
Benjamin Fondane. Nici măcar nu e în discuţie tot cazul, ceva care se joacă de-a Dumnezeu). să „predea” celor ce l-au exilat, modelul cel mai
actul (fuga peste graniţă, solicitarea de azil, sau Reprezentanţii secundarului rămân intelectualii, pilduitor al acestor vremuri încrâncenate de
plecarea calmă, moromeţiană – de ce să fugi, fră- artiști ori nu, și cu deosebire locuitorii provinciei totalitarisme dacă nu politice – că doar a căzut
ţioare, când poţi să mergi încet? – dar de nitivă, pedagogice, care nu privesc nici înainte, obsedaţi Cortina de Fier – atunci economice. Termeni
dintr-o realitate opresivă și săracă în oferte), ci ca marxiștii, nici înapoi, precum năiștii și naţio- ca bravură ori eroism nu mi se par deloc depla-
acea stare speci că, rezultantă a tuturor vecto- naliștii noștri, ci lateral, cu un entuziasm căruia saţi în context, ca să nu adaug că a da fără să te
rilor vitali, stare căreia etologii îi zic Stimmung i-aș conferi titlul nobil de pasiune a ideilor. intereseze reciprocitatea – riscând să pari pur
(dispoziţie). Când Konrad Lorenz, fondatorul Marginalizat prin buget și poziţia deţinută – și simplu stupid –, a da conform unei dispoziţii
știinţei comportamentului, se referă la Stimmung, invariabil, ultima – în enumerarea priorităţilor (Stimmung) permanentizate, intrată în carnea
el valorizează circuitele de reglare (sau homeos- Cetăţii, umanistul de catedră e înclinat spre dis- trecătoare, trimite, cumva, la modul cristic, de
tazele) din natură, responsabile de locul distinct poziţia de exil, dispoziţie egală în forţă cu celelalte la care unii se revendică doar când sunt lmați.
ocupat de ecare animal, de la protozoare până manifestări umane esenţiale analizate de Lorenz. Și totuși, noi (sau, mă rog, eu – un eu prezum-
la homo sapiens. Problema apare odată cu insa- Îndrăznesc să a rm că, în lumina adagiului noicist ţios și fastidios, ce să-i faci) ne încăpăţânăm să
tisfacţia umană faţă de dispoziţiile reglante după care loso i explică oamenilor de știinţă ce credem că spiritul pătrunde în lume prin școală,
(dispoziţie de împerechere, de odihnă, de agre- fac ei cu adevărat, profesorul, instanţă autorizantă, deocamdată receptacolul vinovăţiilor comu-
sivitate etc.). Aici, discuţiile, evident de natură e situat mai aproape de pasiunea ideilor decât nităţii și pepinieră a conștiinţelor exilate, dar,
meta zică, sunt străbătute de curenţii puternici simplul cercetător. Și nu e vorba doar de euris- oricum ai da-o, veritabil pol al puterii. Alvin
ai proiecţiilor utopice. De la utopia inoculată tica pretinsă în domeniul didactic, ci de gradul de To er, dispărut de curând, ar cât de mulțu-
lumpenilor (centrată pe a-i uzurpa, violent, pe responsabilitate. La rigoare (nu e nevoie de lentile mit să vadă că nu s-a înșelat: puterea de calitate,
„exploatatori”), trecând prin consumarea, pseu- speciale pentru a observa fenomenul), pedagogu- și care nu se consumă, spre deosebire de bugete
do loso că, a drogului furnizat de so ști („Omul lui, largo sensu, îi este imputată orice disfuncţie sau de gloanțe, e cunoașterea, și stă la îndemâna
e măsura tuturor lucrurilor”), până la utopia din societate. Ţintind la educabilizarea generală intelectualului să o utilizeze cum se cuvine. ■

4 Nr. 10 (170) ♦ octombrie 2017 Scrisul Românesc Eseu

Gheorghe moralei, orientării politice – la fel ca un furnizor
de biscuiţi. Doar că furnizează, la cerere, mul-
PĂUN Un triunghi bolnav… ţimi... Bine agrementate cu pasiuni colective...

(II) Spune Gustave Le Bon: „Cunoașterea artei
de a impresiona imaginaţia mulţimilor repre-
5. Dar la nivel politic? 6. Și, revenim la triunghi... zintă cunoașterea artei de a guverna.” Iar asta,
pentru că „Mulţimile, contrar indivizilor care le
Puterea ne duce imediat cu gândul la poli- S-a spus, de la Francis Bacon citire, că compun, nu au capacitatea unei judecăţi critice.
tică, iar dicţionarul ne asigură că politica este „cunoașterea însemnă putere”. Cunoașterea, Individul din cadrul unei mulţimi nu mai este el
dedicată luptei pentru putere... Se pune în seama adică știinţa, așa cum o fac intelectualii și așa însuși, ci un automat pe care propria sa voinţă
lui Sir Henry John Temple, al treilea viconte de cum o duce spre practică tehnologia. Mai apoi, nu-l mai poate dirija. În momentul în care face
Palmerston (1784-1865), banalitatea că ţările nu s-a extins la sloganul „informaţia înseamnă parte dintr-o mulţime, un individ, chiar dacă
au prieteni sau aliaţi permanenţi, ci doar inte- putere”, cu toate conotaţiile termenului „infor- este o persoană foarte cultivată, își pierde capa-
rese permanente. Interese economice, comerţul maţie” – și cu menţiunea că a intrat în uz și citatea de a judeca critic și se comportă în mod
sintagma „tehnologia informaţiei”. (La Academia afectiv, având chiar manifestări primitive și bar-
ind principalul mijloc, de aici preocuparea Română există chiar o secţie numită de știinţa și bare. În consecinţă, judecăţile morale ale unei
pentru căile de comunicaţie (transport), pentru tehnologia informaţiei.) Nu ar trebui să ne mire, mase sunt independente de originea sau inte-
controlul asupra mărilor-strâmtorilor. De aici, pentru că alăturarea este contemporană cu extin- lectul indivizilor care le compun. Mulţimile nu
succesul dintotdeauna al „imperiilor maritime” derea cuvântului „inginerie”, de la mașinării de sunt capabile să resimtă decât sentimente simple
– în compensare, concentrarea curentă a Chinei și extreme. Opiniile, ideile și credinţele care le
pe „drumuri ale mătăsii”, terestre. Asta la nivelul Legătura sunt sugerate sunt acceptate sau respinse în bloc
planiglogului (pe care, în treacăt e spus, SUA și considerate ca adevăruri sau erori absolute.”
și Rusia încă joacă șah, „pe eliminatelea de pe tot felul la nanţe și știinţe sociale, numai că pro-
tablă”, în timp ce Marele Dragon joacă GO – și cesul este simultan cu intrarea în uz și a altor Și așa mai departe, pesimist cât se poate,
va câștiga în nal partida..., dacă nu cumva va termeni, precum „societate informaţională”. Un chiar dacă Le Bon ne previne că viitorul aparţine
câștiga Rusia, ca arbitru între imperiul maritim joc de cuvinte mai expresiv în engleză îi prileju- maselor. Ușor contradictoriu în aparenţă, pentru
american și cel terestru chinezesc...). iește lui Johan Galtung, un politolog-mundolog că tot el spune că „civilizaţiile au fost create și
care chiar știe tot despre lumea de azi, observaţia îndrumate de către o mică aristocraţie intelec-
La nivel mezzo-micro, lucrurile sunt și că „nicăieri nu am văzut mai multă dezinformare tuală, niciodată de către mase. Acestea din urmă
mai complicate-grave. Cluburile secolului al (disinformation) ca în societatea informaţională” nu au forţă decât pentru a distruge, iar dominaţia
XVIII-lea au fost înlocuite de partide – iar „dacă (information society). „Senzaţia este că ne depla- lor reprezintă întotdeauna dezordine.”
cineva i-ar încredinţat diavolului organizarea săm acum spre o societate bazată pe comunicare
vieţii publice, acesta nu ar putut inventa un și transport, cu dizolvarea graniţelor tradiţi- E adevărat, dezordinea poate micșorată
instrument mai potrivit”. O spune Simone Weil onale.” (Johan fără ţară. Străbătând lumea pe prin manipulare (în folosul cui?), dar, revenind
(1909-1943), în eseul Despre abolirea tuturor drumul păcii, Ed. Tiparg, Pitești, 2015) la Simone Weil, pasiunile colective sunt adesea
partidelor politice, scris în 1943, unde identi că criminale. Și Le Bon ne-o spune: „Mulţimile
cele trei scopuri ale partidelor: 1. Generarea de S-a impus, așadar, constatarea actualizată, sunt capabile de asasinate, de incendii și de
pasiuni colective, 2. Exercitarea unei presiuni „comunicarea înseamnă putere”, cu urmarea multe alte crime. În același timp, mulţimile
colective asupra minţii ecărui membru, 3. evidentă: „manipularea aduce putere”. sunt capabile de acte de sacri ciu și de o dez-
Propria creștere, fără nicio limită. „Din cauza interesare mult mai ridicate decât cele de care
acestor trei caracteristici, orice partid este tota- De fapt, nimic nou, teoria manipulării este capabil un individ izolat.”
litar – potenţial, precum și prin aspiraţiile sale.” mulţimilor este veche. Amintesc doar cartea
sociologului francez Gustave Le Bon (1841- 7. Direct, despre manipulare
Continuă autoarea, „singurul mare spirit 1931) Psihologia mulţimilor, publicată în 1895.
al vremurilor noastre” – aprecierea lui Albert Numai că nivelul la care s-a ajuns frizează absur- Venind în vremurile noastre, nu putem
Camus: partidele confundă sistematic scopu- dul și ar trebui să creeze panică: nu numai că să nu-l ascultăm pe Noam Chomsky, cele-
rile și mijloacele; partidele, oricât de bine ar suntem in uenţaţi, eventual subliminal, cla- brul lingvist american (el a iniţiat, la mijlocul
structurate, sunt toate la fel de vagi în ceea ce sificaţi-categorisiţi, pe baza informaţiei pe anilor ’50, teoria limbajelor formale), devenit
ediţia a XII-a Număr special privește doctrina, pentru că doctrinele nu pot care singuri o punem la vedere pe „reţelele de și mai celebru prin critica violentă pe care o
socializare”, prin sondaje și publicitate, prin aduce în ultimele decade politicii curente, cu
un produs colectiv; în contrast, partidele sunt mass-media și prin internet, dar există și rme precădere celei americane, interne și externe
existenţe concrete și vizibile. specializate în „crowd on request”, în organiza- deopotrivă. Circulă pe internet un „decalog al
rea la cerere, contra-cost, desigur, a unor mișcări lui Chomsky” de manipulare a maselor în scop
Extrem de gravă și de vinovată este in u- de masă, pro sau contra unor idei, a unor per- politic și cu acest decalog cred că se încheie
enţa partidelor asupra minţii membrilor lor. soane publice, a unor organizaţii, eventual demonstraţia că „vârful” putere (politică)
Un membru al unui partid (la fel ca un membru mișcări de stradă – există „oferte” pe internet. din triunghiul în discuţie chiar îmbolnăvește
al unei secte religioase) nu mai poate vorbi în Profesioniști la nivelul mijloacelor, de la know- lumea. Reiau, cu ajutorul Mr. Google:
numele său, ci din punctul de vedere al parti- how la dotare tehnică (este adesea necesară), 1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocu-
dului. Adevărul, care este unic, devine adevăr meseriași total neutri din punctul de vedere al
de partid, relativizat. Libertatea interioară pată cu altceva decât cu problemele lui adevărate.
dispare, adevărul este sacri cat în favoarea 2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii
opiniei, se minte în numele partidului – cei drept salvatori ai naţiunii.
care n-o fac sunt pedepsiţi cel puţin cu scoa- 3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru
terea din funcţiile publice.
mai rău.
Finalul eseului generalizează: obiceiul de a 4. Poporul trebuie să creadă că și ceea ce
membru al unei organizaţii s-a extins la re e-
xul ca, „în loc să gândim, alegem una dintre guvernele îi pregătesc spre a trăi mai rău este
două poziţii; pro sau contra. O asemenea ale- tot pentru binele său.
gere ia locul activităţii minţii. Aceasta este o 5. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu-i
lepră intelectuală; ea are originea în lumea
politică și s-a întins peste tot, contaminând permită sesizarea legăturii dintre cauze și efecte.
toate formele de gândire.” 6. Poporul trebuie dezobișnuit să problema-
tizeze realitatea și obișnuit să acţioneze sub
impulsul emoţiilor.
Continuare în p. 12

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (170) ♦ octombrie 2017 5

Destin de intelectual Monica
SPIRIDON

la răscruce de lumi și de timpuri
Critic și teoretician literar, istoric al
culturii europene cu precădere occi- literaturii române de avangardă a lui Sașa Pană, concepe Matei Călinescu literatura se citește, ediţia a XII-a Număr special
dentale, eseist, prozator și poet, Matei o premieră absolută într-o epocă de relativă și se recitește și chiar se scrie de la sfârșit spre
trecătoare toleranţă culturală. început și nu invers.
Călinescu a fost ul lui Radu Călinescu ingi- Mini-romanul eseu Viaţa și opiniile lui În actualitatea literară postdecembristă
ner, absolvent de la Ecole Centrale des Arts et Zaharias Lichter – 1969 (reeditată de Polirom Matei Călinescu a revenit în mod notabil ca
Manufactures din Paris. Mama sa, Dora Maria, în perioada postdecembristă) e în mod evident memorialist, cu volumul Amintiri în dialog,
era ica boierului oltean Ștefan Vulcănescu. O o scriere ostilă puterii comuniste. Ea are în un pariu inedit, angajat editorial între sine și
ascendenţă care l-a marcat de timpuriu: copi- centru un personaj care, asemeni lui Werther prietenul său devotat Ion Vianu.
lăria și vacanţele petrecute la reședinţa familiei să zicem, este un gen proxim, o paradigmă, Autentică regăsire a timpului pierdut (refe-
materne de la Dîrvari, judeţul Mehedinţi, au pe care literatura o propune vieţii, nu invers. ririle la Proust abundă în discursul ambilor),
persistat în memoria sa afectivă ca o vârstă Fascinaţia echivocă a personajului este între- aceste amintiri adresate au o funcţie recu-
paradiziacă a existenţei. Pierderea proprietăţii ţinută de jocul lecturilor concurente pe care peratoare, compensatoare și terapeutică. Ele
de la Dîrvari în 1947 ca și stigmatul originii sunt marcate de conștiinţa scurgerii irever-
sociale nesănătoase au lăsat în biogra a auto- sibile a timpului ca și de sentimentul surii
rului urme evidente. Mult mai târziu, soarta ireparabile dintre vârsta trăirii și cea a măr-
i-a îngăduit lui Matei Călinescu să se întoarcă turisirii. Expresia desăvârșită a Ireversibilului
pentru odihna veșnică tot la Dîrvari. este proba exilului (proba labirintului, cum
Școlaritatea va o perioada mai curând o numise Mircea Eliade, alt mare exilat): o
agitată, suprapunându-se cu preliminariile, opţiune existenţială și spirituală pe care Amin-
apoi cu izbucnirea războiului și mai ales cu tirile au menirea s-o legitimeze, răspunzând
instalarea brutală a puterii comuniste, de care întrebării de subtext: De ce? Sondând o lume
Matei Călinescu s-a delimitat constant. Primele de coșmar dialogurile epistolare schiţează o
două clase primare, începute în 1941, la Școala fenomenologie sui generis a împotrivirii faţă
nr. 30 din București, sunt continuate la pensi- de comunism a intelectualului, înarmat doar
onul particular Jules Javet din Craiova și, din cu unelte culturale.
nou la București, la Sfântul Iosif. Liceul început Coloana vertebrală a producţiei lui Matei
la Gheorghe Lazăr, l-a absolvit la Titu Maio- Călinescu se a ă însă în studiile sale de lite-
rescu, unde a contractat o prietenie durabilă cu ratură comparată și de teorie literară. Între
Ion Vianu, ul cunoscutului estetician. Posesor volumele aparent eterogene publicate în acest
al unei licențe în limba engleză la Universitatea domeniu există un solid argument de uni-
din București, tânărul – care debutase în răs- tate: vocaţia autorului de analist al discursului
Cronicar
timp la „Gazeta literară” – devine în scurt timp le stimulează: cea anecdotică, cea simbolică și intelectual, în toate aspectele sale (ideologic,
cadru didactic universitar, mai precis asistent cea livrescă. Li se adaugă tensiunea calculată a retoric, moral, tematic sau formal), dublată
al profesorului Tudor Vianu la Catedra de relaţiei dintre personaj și cel pe care autorul îl de o înclinare spre categorial în sfera sintezei.
literatură comparată, urcând treptele ierarhiei numește echivoc Biograful, spre a se înscrie pe Observaţie valabilă pentru volumele apărute
profesorale până la poziţia de lector. sine în propriul scenariu ctiv. O interpretare e în ţară e peste ocean. Titanul și geniul în
O cotitură în destinul său profesional va interesantă a cărţii aparţinând lui N. Steinhardt poezia lui Eminescu, subintitulat Semni caţii
dobândirea unei Burse de profesor Fulbright, vede în Lichter un mod aparte de a rezista și direcţii ale etosului eminescian, propune o
de limba română, la Indiana University din comunismului, prin scandal, prin nesupunere tipologie creatoare situată aparent pe linia
Bloomington. După expirarea stipendiului, totală, prin auto-marginalizare sistematică. eminescologiei anterioare cum s-a spus, cu
scriitorul solicită azil politic, stabilindu-se în Surprinzându-l în primul rând pe autor și precădere Dimitrie Popovici.
Statele Unite unde a fost până la sfârșitul vieții alimentându-i o anume suspiciune retrospec- Totuși, ductusul investigaţiei diferă sensi-
profesor titular de literatură comparată și studii tivă faţă de text, în decada a șaptea, romanul bil de cel al predecesorilor. Mai curând decât
vest-europene. a trecut nestingherit prin vămile cenzurii. În un descendent al lui Dimitrie Popovici, Matei
Paralel cu cariera didactică Matei Căli- prefaţa la ediţia din 1995, ca să se refere la con- Călinescu a fost un precursor al lui Ion Nego-
nescu s-a impus în România drept cronicar și știinţa nefericită a creatorului căruia cenzura iţescu. Cartea sa ne semnalează existenţa
eseist literar de prestigiu, director de opinie i-a acceptat un manuscris – într-o lume unde unui Eminescu bifrons, a cărui e gie de Ianus
al vieţii literare – adunându-și treptat o parte interdicţia fusese semnul sigur al valorii –, va ulterior limpezită și legitimată de Ion
din textele publicistice, alături de eseuri ine- Matei Călinescu a creat un concept ad-hoc: Negoiţescu, într-o carte fundamentală. Spre
dite, în câteva volume. Pe de o parte, eseurile post-cenzura. deosebire de primul, el citește pe Eminescu
acestea trădează interesul timpuriu al univer- Tema aceasta revine în ultimul său volum într-un mod vizibil situat, la fel ca cel de-al
sitarului pentru terminologia literară, tratând teoretic publicat peste ocean, Rereading, con- doilea: din perspectiva unei estetici conser-
despre baroc, clasicism, romantism, realism sacrat relecturii. Echivalent al retrăirii, al vând emfatic memoria experienţei moderniste.
sau fantastic. rememorării, al recuperării unui sens pierdut, De aici decurge o altă diferenţă în raport cu
Pe de alta, cronicarul se angajează într-o relectura devine instrumentul împotrivirii faţă eminescologia antecedentă: interesul lui
campanie de reabilitare o cială a literaturii de misti carea istoriei. În termenii în care e Matei Călinescu pentru plasarea zionomiei
antebelice – reputat decadente în România de nită de autor în prefaţa la cea de a treia creatoare în orizonturi epistemice ample. Indi-
comunistă: Minulescu, Arghezi, Bacovia, ediţie a romanului său, postcenzura e, la rândul ferent de obiectul lor imediat, interpretările
Petică, Blaga bene ciază de exegeze legiti- ei, o variantă perversă a relecturii, trădând din carte rămân constant la nivelul relaţiei
mante, de pionierat în epocă. Cam în același ecuaţia dintre Scriitor și Putere, speci că unui tensionate și învolburate dintre un intelectual,
timp, Matei Călinescu a prefațat Antologia timp anumit. În mai toate ipostazele în care o Eminescu, și Timpul său. Continuare în p. 6

6 Nr. 10 (170) ♦ octombrie 2017 Scrisul Românesc Eseu

Constantin Tehnologia digitală,
ZĂRNESCU

Există un precept antic, esențial, pe care o revoluție în mișcare
împăratul Hadrian l-a auzit, la Petra,
în Asia Mică; și l-a folosit, în „Memo- dependenți, în grandoarea operelor lor, de sale, sacre, unelte; să nu intre în confuzii, nici
riile” sale: „Dacă stai prea aproape de putere, banii și magni ciența politicienilor vremuri- în uitare; deci să nu „facă” politică!...
iei foc!... Dacă stai prea departe de putere, lor, în speță împărații, principii, apoi papii etc.
îngheți!...” Au fost cazuri reprezentative, chiar Întru ceea ce privește relația cu tehnologia,
în timpul său, la Roma: Plinius cel Tânăr și În timpul României Mari, tânărul Mircea trăim o continuă, splendidă epifanie: impri-
Tacit – oameni politici, senatori, guvernatori, Eliade a auzit un proverb „intelectual”, pe care meria („tiparnița”) digitală, computerul și
dar care au fost și istorici și excelenți scriitori. l-a citat în Fragmenta d’un journal: „Cutărui complexele aparate-foto, digitale – eliminând
Ajungând până în Renaștere, la Machiavelli, artist politica i-a mâncat capul!...” Ne jenăm să operația, limitată, a micro- lmului și camera
cel ce a fost exilat, din pricina partizanatului ilustrăm ideile, legate de politică, putere și inte- „obscură” (developarea) etc. Au dispărut
lectuali, din teama de a nu de-sacraliza; iată-l, literele de plumb, zincurile, corecturile „pri-
Dialog totuși, pe cel mai celebru: Mihail Sadoveanu! mitive”, șpalturile, zațurile etc.
Mare om politic-senator-deputat, singurul,
său, vom întâlni o altă concluzie teribilă: inte- Aproape toată lumea fotogra ază, l-
lectualul/omul de idei ( losof, poet, pietrar, poate, care a trăit și sub mează și creează, precum dl. Jourdain al lui
sculptor) e preferabil să rămână neutru, azi regimul burghez și sub Molière – proză, fără să știe, creează reportaje,
spunem: independent! Decelăm, apoi dife- cel comunist!... E uluitor. portrete-foto, instantanee, naturi vii și moarte
rența, chiar toleranța, când vorbim despre A fost ceea ce numit, azi, într-o bucurie estetică, fără de precedent. Însă,
arhitecți, de la Vitruvius, la Michelangelo: un brand. În Bunul simț ca schimbările produse sunt colosale: vizualizăm
paradox, Alecu Paleologu mult și citim... selectiv. Audio-vizualul con-
a formulat o expresie ele- curează lectura (cuvântul scris). Fără a exista,
gantă: „Mihail Sadoveanu decadentă, un echilibru între ele. Receptez,
se a ă, încă, și azi, într-un din când în când, expresii noi: nu analfa-
con de umbră!...” beți ai culturii scrise (deși numărul acestora
a crescut); ci... „analfabeți și semidocți ai...
Alți critici, istorici Internetului!... O luptă „neloială”, între Gala-
literari și exegeți a rmă xia-Marconi și Galaxia Gutenberg.
despre alte nume (Nichita,
spre o pildă), că după Dispare genul epistolar (ideea de a scrie
moarte „traversează un soi scrisori, cuiva – iubitelor, spre ilustrare);
de purgatoriu! Unii ies din dispar și ilustrațiile poștale. Însă, nu vor dis-
el puri cați, însă, altora, li se amână ieșirea!” părea niciodată CĂRȚILE! Absolut toți, chiar și
Lucrând cu idei, bani, proiecte de legi, mani- îndrăgostiții – se exprimă, prin twiter – scurt și
pulări, partizanate – referitor la cei ce vor să concis, sincer și la vedere, fără vinovate intimi-
devină puternici politic – eu rămân la concluzia tăți! Să e, aceasta, o nouă auraea mediocritas?
că omul creativ, inovator de limbajuri (nu de
limbaje, nici almanahe!) să rămână la înaltele Tehnologia digitală reprezintă, așadar, o
Revoluție în cumplită mișcare!... ■

ediţia a XII-a Număr special Continuare din p. 5 modern, angajat în prospectarea moderni- Poziţia principială adoptată în lucrare îl deter-
tăţii și paralel în testarea uneltelor proprii. mină pe autor să asume frontal dependenţa
În perspectiva conceptualizantă a lui Matei Asupra conceptului de modernitate, se ope- axiomelor estetice ale modernităţii mai curând
Călinescu eminescianismul devine astfel o cate- rează o triplă proiecţie semantică. Mai întâi faţă de discursul intelectual al epocii, decât faţă
gorie largă de sensibilitate, care anticipează o un decupaj axiologic, implicând un plus sau de practicile de creaţie artistică.
serie dintre opţiunile culturale ale secolului XX. un minus valoric. (Modernismul s-a născut
ca un concept peiorativ, spre exemplu). După Un proiect de mai mare amploare, înce-
Sinteza sa asupra modernităţii împlinește aceea unul istoric, postulând acoperirea ter- put la Washington în 1995, niciodată dus
două dintre tendinţele de nitorii ale produc- menului cu un segment anume din timpul până la capăt, e Intellectuals and Nationa-
ţiei sale de anatomist și de istoric al formelor cultural. (Modernitatea începe aproxima- lism in Eastern Europe: e Case of Romania
culturale: înclinarea nominalistă și, paralel, un tiv în 1850, an convenţional după care Noul (1930-1993), vizând spiritualitatea românească
perspectivism deschis către presiunile contextu- devine o noţiune cu caracter ofensiv). În ne, interbelică, a funcționat ca sistem de referință
ale – emanând din direcția Puterii și în sens unul strict tipologic, mizând pe calitatea de al unei întregi serii de studii încă nearticulate
larg ideologice – exercitate asupra creaţiei în instrument de sistematizare a unei astfel de într-un volum ca și al cărții despre alt intelec-
diferite epoci. În ultima variantă, incluzând categorii. (Vorbim în mod curent de moder- tual în confruntare cu vremurile, Eugen Ionescu
toate cele cinci chipuri, cartea pune ordine nitatea unui autor din veacul de mijloc). În (Eugène Ionesco: Teme identitare și existențiale,
într-un domeniu unde pare a se înstăpânit cartea lui Matei Călinescu, modernitatea se Polirom, 2006). Și în acest caz, Matei Călinescu
babilonia (adică unde, în momentul de față, opune, pe de o parte, tradiţiei sau precedenţei cantonează în sfera sa de interes predilect: reci-
în termeni generici. După aceea, modernităţii tirea perspectivată a discursului unei vârste
ecare teoretician se exprimă în limba și în burgheze, încrezătoare în utilitate, raţiune și culturale, limpezirea reperelor sale conceptu-
legea sa). Matei Călinescu tratează moderni- progres. În sfârșit modernitate se opune sieși, ale și valorice, rolul intelectualului, în speţă al
tatea drept concept generic sau gen proxim pe măsură ce ameninţă să devină ea însăși creatorului, în dinamica culturală și politică.
– distingând-o net de ceea ce numim moder- o sursă de autoritarism și chiar de tradiţie.
nism, care este doar unul dintre chipurile sale Modernismul, avangarda, decadenţa, kitsch-ul În fond – indiferent de gen, de tematică de
doctrinare și estetice. și postmodernismul sunt rezultatul jocului de metodologie sau de limbă – tot ce a scris Matei
forţe, incluzând complementariți și contraste, Călinescu țintește spre relaţia, lunecătoare, în
Cartea aceasta este un ghid de orien- proiectat pe fundalul acestei triple tensiuni. cultură și în societate, dintre multiplu și unu
tare în topogra a modernităţii, semnalând din care, ca intelectual al timpului său, a făcut
erorile și iluziile proiective alimentate de un topos re exiv. ■
înţelegerea și de nirea ei, vreme de un veac
și mai bine. Ea este produsul unui intelectual

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (170) ♦ octombrie 2017 7

Intelectualii, puterea şi tehnologia: Victor
VOICU

mari împliniri istorice şi mari aşteptări ale prezentului
Aparent, sau poate real, formularea
acestui titlu poate sugera că abordează George Orwell sintetizează termenii sub Patriotismul de acest tip este critic și raţional. ediţia a XII-a Număr special
raportul dintre cei care își bazează acti- aspectul atitudinii defensive, versus atitudine Dar nu atât de raţional și de constrâns încât
ofensivă. Naţionalismul se referă la putere, aderen-
patriotismul să devină unul emasculat în locul unui
vitatea și in uenţa pe capacitatea unei minţi ţii săi dorind mai multă putere și prestigiu pentru patriotism real. (după Alasdair Mc Intyre, 1984)
educate, adesea performante, de a rezolva sau naţiunea lor, în care se subscrie și individualitatea Patriotismul poate furniza o alternativă la
crea în domeniul știinţei, artei, tehnicii etc. și sa. Patriotismul este defensiv, presupune devota- naţionalism, ca etos al unui stat funcţional.
relaţia lor cu puterea politică. mentul pentru un anume loc, cultură și mod de
Raportul dintre intelectuali și tehnologie viaţă și care nu se dorește a impus altora. Intelectualitatea ro*mânească, elitele (poli-
ar putea și mai complex încât, prin tehno- Intelectualii, în genere, acceptă să adere la tice și intelectuale) românești au istoric ocazia
craţie, intelectualii pot ajunge direct la putere. cele două dimensiuni ale relaţiei lor cu națiu- să marcheze superbe momente de luciditate,
Oricum în „spatele” elitei politice se admite că nea. Alţii nu. Exemplu, Lev Tolstoi consideră atașament, sacri ciu și înalt patriotism faţă de
există sau ar trebui să existe o elită de tehno- patriotismul stupid și imoral deoarece patriotul crezul lor în edi carea și consolidarea Naţiunii
craţi, chiar dacă nu sunt vizibili. preferă o singură ţară și numai una se cali că Române și a Statului Naţional Român. După
Elita intelectuală, adesea, este privită de Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, noua gene-
către societate cu rezerve datorită neimplică- raţie, matură la 1848, marchează o strălucită
rii în soluţionarea întrebărilor, neajunsurilor, pagină în istoria românilor.
con ictelor și derapajelor societăţii în general. Formată și educată în spiritul culturii occi-
(vezi și Mircea Eliade, 1934) dentale această superbă generaţie 1848 din
Lenin considera că intelectualul este ine ci- Ţara Românească, Moldova și Transilvania au
ent și indecis, mai exact „șovăielnic” și implicit dat măsura devotamentului lui pentru poporul
fără potenţial de conducător. Cu excepţia sa, din care se trăgea.
desigur! Stalin îi numea pe intelectuali „ingi- În Ţara Românească se remarcă activita-
neri ai su etului omenesc” și-i dirija spre tea lui Nicolae Bălcescu, profetul și martirul,
educaţia mulţimii în spiritul idealurilor comu- Gheorghe Magheru, Costache Romanescu,
niste. Cine nu se adapta dispărea zic. Grigore Bengescu, Popa Șapcă, Ion Heliade
Mulţi au fost sacrificaţi de regimurile Rădulescu, Cristian Tell, Ioan Maiorescu, Iancu
comuniste. Decapitarea elitei intelectuale în Obedeanu, Nicu Locusteanu, Ștefan și Nicolae
România de către comunism a început după Golescu, C. A. Rosetti și Ion C. Brătianu.
1947. Nu puţini intelectuali s-au înregimentat În Moldova cca. 50 de tineri revoluţionari
politic, dovedind o mai mare sau mai puţin printre care Alexandru Ioan Cuza, Costache
vizibilă delitate faţă de putere. Negri, D. Canta, Vasile Alecsandri, Al. Russo,
Statutul de intelectual cu dedicaţie, cu Zidul fără timp Mihail Kogălniceanu. Ultimul redactează pro-

sacri cii și riscuri este întâlnit frecvent în evo- și promovează interesele sale, pe seama altor gramul mișcării revoluţionare.
luția societăţii noastre, a culturii și civilizaţiei ţări, prin orice mijloace, inclusiv războiul. Este De remarcat că Mihail Kogălniceanu inte-
românești de-a lungul a câteva sute de ani. O de înţeles dacă ne reamintim că Lev Tolstoi se lectual și om politic de mare anvergură, cel
condiţie a prezenţei și vizibilităţii intelectua- referea clar la puterea ţaristă! mai important om politic român al sec. 19, este
lului în societate, adesea împotriva curentului, Diverse alte obiecţii și critici sunt margi- reprezentantul prestigios al celor două-trei gene-
care să vizeze binele majorităţii, presupune nale, deoarece chiar un patriotism total sau raţii 1840-1900 care au făcut România Modernă.
caracter, fermitate, adesea riscuri. complet, ca să zicem așa, implică o credinţă Mihail Kogălniceanu este un reper de mare
De fapt, intelectualul este legat, adesea, de în meritele ţării sale și nu presupune că o ţară anvergură ca om politic și om de cultură al
poporul său, de o stare de spirit complexă și este mai bună decât altele. românilor, a fost omul cu mintea cea mai rân-
durabilă denumită patriotism. Cuvântul de ori- În esenţă patriotismul este o legătură socială duită din sec. 19 românesc, un mare caracter,
gine greacă sau latină, patrie, stă la originea între compatrioţi, invizibilă și impersonală, dar riguros, cu profundă gândire politică, un mare
etimologică a acestuia. Patria, naţiunea este cea nu ireală sau imaginară. Aspectele critice la adresa orator istoric și literat, un spirit întemeietor
căreia îi suntem devotaţi. Imaginea patriei este patriotismului gurează mai mult pe latura inte- și moralizator al naţiei. Kogălniceanu și com-
singura divinitate care ne este permis să o culti- lectuală a analizei decât pe creditul moral. patrioţii din generaţia lui au creat premizele,
văm spunea prin 1792 Abbé Sieyès. „Națiunea Patriotismul este o expresie a atașamentului au înfăptuit ceea ce s-a concretizat ulterior,
există înaintea tuturor. Este la originea a orice. faţă de patria în care ne-am născut și am cres- momentul astral al Marii Uniri din 1918.
Este legea însăși“. Spunea în context. cut. Semni că gratitudinea patriotului faţă de În Transilvania, Adunarea de la Blaj, din
Revoluţiile franceze și americane au dez- bene ciile vieţii și mediului, în contextul social mai 1848, marchează hotărârea românilor de
voltat conceptul și l-au aplicat enunţând ca al poporului său și a regulilor sale morale. a lupta pentru libertatea lor.
noi repere majore, patria-naţiunea și noua Patriotismul este o importantă componentă a Avocatul Avram Iancu organizează armata
comandă, statul („ e Nation”, July 15, 1991). identităţii. Este considerat de mulţi o obligație de voluntari români care obţin victorii împo-
Patriotismul implică dragostea de ţară morală sau chiar nucleul dur al moralităţii. triva armatelor maghiare. Liderii revoluţiei
(terra), identi carea cu aceasta mai ales în pri- Loialitatea patriotului are ca obiect patria și transilvane sunt: Avram Iancu, Alexandru
vinţa bunăstării ei și a compatrioţilor. Folosirea statul. Dar aceasta nu presupune că patriotul va Papiu Ilarian, Ioan Axente Sever, Simion
alternativă cu naţiunea sau cu naţionalism a suporta și va susţine orice guvernare la putere în Balint, Simion Bărnuţiu, Ioan Buteanu, Petru
generat uneori confuzii, adesea deliberate. ţara sa! Implicit, naţiunea nu presupune un „statu Dobra, Timotei Cipariu, Ioan Dragoș, Ioan
Se analizează cele două aspecte de nite de patri- quo” al puterii. Din contră, naţiunea este presu- Sterca-Șuluţiu, David Urs de Margina, majo-
otism și naţionalism drept două aspecte care vizează pusă ca un proiect. Opoziţia faţă de un guvern se ritatea intelectuali de anvergură. ■
afecţiunea și instinctul, versus relația morală. bazează pe caracterul, istoria și aspiraţiile ţării.
(continuare în numărul viitor)

8 Nr. 10 (170) ♦ octombrie 2017 Scrisul Românesc Eseu

Adrian Fabrica de genii
CIOROIANU

sau Şcoala de literatură „Mihai Eminescu”
La sfârșitul anilor ’40 ai secolului trecut,
ediţia a XII-a Număr special viaţa intelectuală din România era care veneau (mai bine spus, erau îndrumaţi) ca de cazarmă – cu deșteptarea la ora cinci
ghidată după directivele imposibil de spre această școală erau semnele unui oare- dimineaţa și cu o izolare aproape totală (în
contrazis ale lui I. V. Stalin. Arta, cultura, viaţa care talent literar și, mai ales, un dosar bun teorie) a elevilor în sediul propriu –, Școala
intelectuală trebuiau să aibă, mai presus de din punct de vedere politic. Inutil de spus că de literatură a obţinut, totuși, mai curând
orice, un caracter de clasă și să arate obliga- școala era în teorie închisă pentru copiii fos- rezultate opuse celor dorite de regim. Mulţi
toriu superioritatea regimului comunist faţă telor clase exploatatoare. Cei care veneau aici dintre acești tineri, în loc să devină „ingineri
de toate celelalte regimuri din istoria ţării. trebuiau să aibă, mai ales, o origine sănătoasă ai su etelor” după model stalinist, au devenit
După acest ghid, în acei ani a luat naștere, la – și abia apoi talent. spirite critice autentice. Cum se explică acest
București, o școală ce urma să producă viitorii paradox? Cel mai probabil, prin lecturile lor
poeți, prozatori, dramaturgi sau critici literari Directorul acestei școli de literatură a fost (extinse și ele) și prin dezbaterile informale
ai României noi. Vă propun să ne amintim, un fost comunist ilegalist pe nume Mihai pe care le organizau cotidian.
așadar, despre unul dintre cele mai controver- Novicov, un propagandist abil ajuns apoi pro-
sate experimente culturale ale comunismului fesor universitar la București. Experimentul În ciuda programului și a supravegherii
românesc – Școala de Literatură și Critică Lite- pe care el era menit a-l conduce era organizat stricte, tinerii scriitori se comportau ca niște
rară, în inţată în anul 1950. după modelul, veri cat deja, al facultăţilor oameni pe cale de a deveni intelectuali și nu
muncitorești sovietice. ca niște politruci travestiţi în literaţi. Jurna-
Într-una dintre cuvântările sale,
la mijlocul anilor ’30, I. V. Stalin Carul cu paiațe listul Marin Ioniţă, el însuși elev al
spusese că „scriitorii sunt niște școlii, își amintește2, bunăoară, că
ingineri ai su etelor”. Autorităţile Organizaţiile de partid și de tineret din teri- Nicolae Labiș mai venea uneori la
comuniste din așa-numita Românie toriu îi recomandau, așadar, pe acei tineri care dormitoare ameţit de băutură (deși
populară au pus în practică acest se evidenţiaseră în activitatea literară dedicată organizarea instituţiei nu prevedea
dicton. În București, într-o clădire colectivităţii. Pe baza acestui dosar și după un nicidecum, bineînţeles, această
care există încă (și, renovată, arată scurt examen, tinerii deveneau elevi ai școlii. sursă de inspiraţie), iar excelenta
chiar mai bine decât în anii în care ziaristă de mai târziu Tita Chiper3
se petrece povestea noastră1), în Printre profesorii (reali sau doar conjunc- obișnuia să mai evadeze din dormi-
anul 1950 se în inţa, după modelul turali) invitaţi să conferenţieze sau să le predea torul școlii coborând pe burlane sau
școlilor similare sovietice, un fel de elevilor școlii s-au numărat Tudor Vianu, Paul pe cearșafuri înnodate, ca în filme
laborator al viitoarelor capodopere Georgescu, Mihai Ga ţa sau marele prozator (e drept, fiind ajutată de structura
– o școală de literatură și critică Mihail Sadoveanu. Într-o cuvântare de la cere- sa ireversibil minionă și categoric
literară care, din motive ce nu nece- monia de deschidere, Sadoveanu i-a uimit pe sportivă din tinereţe). În plin sta-
sită explicaţii, a fost botezată după cei prezenţi spunându-le că pe porţile școlii linism, chiar și acești tineri în care
numele geniului tutelar al literelor naţionale: nu vor ieși mai multe genii decât intraseră regimul investea încredere și bani,
„Mihai Eminescu”. – ceea ce era o constatare de bun-simţ, care chiar și ei, își căutau libertatea –
evident că s-a dovedit adevărată. Dar la fel de atât în biblioteca școlii, cât și pe străzile spre
Miza acestei școli de literatură deschise adevărat este că, dintre cursanţii acestei școli, care evadau.
în toamna anului 1950 era ca ea să producă unii chiar au rămas nume majore în cultura Școala de Literatură și Critică Literară din
viitori scriitori – din toate genurile literaturii română: poetul Nicolae Labiș, prozatorii Radu Șoseaua Kisele a fost, deci, un experiment
– care să imortalizeze drumul luminos al ţării Cosașu sau Ștefan Bănulescu, jurnalista Tita care a durat șase ani – din 1950 până în 1955,
spre orizontul comunismului. Regimul stali- Chiper, poeţii Gheorghe Tomozei, criticul lite- când, dintr-o decizie politică (așa cum fusese
nist de la București dorea să arate, mai ales, că rar Florin Mugur, dramaturgul Ion Băieșu și și decizia în inţării ei), s-a topit în Facultatea
nu numai România burgheză a putut produce alţii. O primă concluzie este aceea că o selecţie de Litere-Filologie a Universităţii din Bucu-
scriitori de valoare. De fapt, Școala de litera- extinsă, încurajată de stat, poate oferi astfel de rești. Așa cum spuneam, de pe urma școlii au
tură era un fel de pariu politic: el trebuia să surprize frumoase (este, de altfel, ceea ce avea rămas câţiva scriitori și critici literari efectiv
arate că noul regim poate chiar și mai e ci- să se întâmple cu alte asemenea selecţii, din importanţi, dar a rămas și o morală pentru
ent în a găsi, educa și șlefui viitoarele genii ale sport sau din artă – de la Daciada sportivi- această poveste: niciun regim, niciodată,
literaturii române. Trebuie spus că România lor și până la Festivalul „Cântarea României” indiferent de investiţii, nu va putea produce
anilor ’50 părea a terenul prielnic pentru o al artiștilor). Organizată după un program genii pe bandă rulantă; dar poate risca, în
asemenea revoluţie în literatură. Potrivit legi- ciuda intenţiilor și așteptărilor, să producă
lor din august 1948, școala și biserica fuseseră oameni normali, care să-și ia în serios rolul
oricum aduse sub controlul partidului unic. de intelectuali. ■
Unii scriitori – precum Tudor Arghezi sau
Lucian Blaga – erau scoși din circuit, iar alţii 1 Clădirea de pe Șoseaua Kisele în care astăzi este sediul
– precum Mihail Sadoveanu, așa cum l-am principal al Partidului Social Democrat.
văzut mai sus – erau deja tovarăși de drum
ai comuniștilor. În acest context, Școala de 2 Vezi volumul de amintiri Kisele 10. Fabrica de scriitori,
literatură trebuia să creeze scriitorul de tip Editura Adevărul, București, 2011.
nou, care să înlocuiască (și să depășească,
ideologic vorbind) generaţia „cu probleme” 3 Căreia am avut plăcerea și onoarea de a-i coleg (ca
a scriitorilor creaţi în timpul regimului bur- și scriitorului unic și caracterului cuceritor care este Radu
ghezo-democratic. Tot ce le trebuia tinerilor Cosașu) în redacta revistei „Dilema”/„Dilema veche”. În unele
momente de relaxare ale ședinţelor de redacţie, nu foarte des,
dar notabil, ambii mai făceau trimiteri la anii acelei școli...

(Fragment din vol. Adrian Cioroianu, Nu putem
evada din istoria noastră. Cea mai frumoasă poveste,

vol. II, Curtea Veche Publishing, 2016)

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (170) ♦ octombrie 2017 9

Intelectualii și Puterea Ioan
LASCU

Forța de absorbție a sistemului

Lenin ar spus cândva, undeva, că în care Gheorghe Gherbezan, muncitor din Și alți intelectuali și scriitori de frunte au ediţia a XII-a Număr special
orânduirea socialistă intelectualii pot București, și Longin Predoiu, țăran din Dra- suportat rigorile sălbatice ale regimului carce-
cel mult „tovarăși de drum.” Și teza goslavele, Argeș, îmi povesteau cum au fost ral comunist. Printre aceștia, Ștefan Augustin
a rămas neschimbată: intelectualii au fost, în bătuți cu drugi de er și mă puneau să le pipăi Doinaș, alias Ștefan Popa, și Ion Negoițescu,
viziunea comuniștilor, cel mult niște cola- găurile din cap sau din picior rămase în urma foști cerchiști, ca și Sîrbu. În cercetarea Ion D.
boratori puși în slujba exclusivă a regimului acelor tratamente bestiale. Și Ion D. Sîrbu, care Sîrbu și contemporanii săi. Tipare comporta-
politic. Dacă nu acceptau să-și ofere servici- a vorbit foarte de rar de tratamentul carceral, mentale, Clara Mareș analizează comparativ
ile puterii, intelectualii puteau repede ajunge amintea același episod al bătăii cu răngi de er, „comportamentul [celor] trei buni prieteni
„dușmani ai poporului”, „trădători”, „reacți- dar nu în conversații cu prietenii, ci doar în care au traversat aceeași perioadă de timp
onari”, „retrograzi”. Asta însemna că intrau bucătărie, cu soția. Sîrbu a pretins că modelul în aceleași condiții.” Însă, continuă autoarea,
în vizorul „organelor de partid și de stat”, personajului Ștefan Petrini din Cel mai iubit „Maniera în care acești intelectuali au încer-
dintre pământeni, ultimul mare roman al lui cat să depășească barierele impuse de regimul
ind oricând pasibili de punere sub acuzație, Marin Preda, a fost chiar el. Ștefan Petrini, de comunist reprezintă tot atâtea modele de a
anchete, arestări și condamnări la pedepse supraviețui într-un regim totalitar.” Doinaș,
grele și îndelungate. Pedepsele de 10-15-20-25 Concert de pildă, a acceptat să colaboreze din primele
de ani de temniță grea și/sau de muncă silnică, momente, în dosarul lui speci cându-se că
însoțite de privarea de drepturi civile, de con- asemenea intelectual, fusese întemnițat și con- „în timpul executării pedepsei a fost folo-
damnat să lucreze în condiții foarte grele în sit informativ de Direcția VII”. A continuat
scarea averilor (în cazul în care posedau!), minele de plumb de la Cavnic, iar după elibe- multă vreme și după ieșirea din închisoare
regim de domiciliu forțat impus ani buni după rare i de dăduse doar posibilitatea unei munci în schimbul anumitor avantaje. A pus la dis-
punerea în libertate, erau ceva obișnuit. Bașca umilitoare, la deratizare. Dacă muncile la care poziția organelor de urmărire, scrie Clara
faptul că ei se a au tot timpul sub suprave- a fost silit Petrini nu coincid cu cele la care a Mareș, o listă cu 60 de nume. Între cei care
gherea organelor securității statului, siliți fost silit Ion D. Sîrbu, știm că după ieșirea din
să informeze periodic asupra activității lor, închisoare el a fost nevoit să lucreze câteva gurau acolo îi întâlnim pe Tudor Vianu,
supuși la presiuni pentru a colabora, sau, în luni ca ajutor de vagonetar în mina Petrila, Șerban Cioculescu, Cornel Regman, Sorana
caz contrar, înconjurați de roiuri de informa- „mina strămoșilor mei”, cum spunea. Obsesia Coroamă, Constantin Țoiu, Ovidiu Cotruș,
tori care îi turnau cu regularitate, „operativ”. șobolanilor și a ploșnițelor ca simboluri ale Radu Enescu, Eugen Todoran, Radu Stanca,
Astfel de intelectuali, ca toți „dușmanii popo- sordidului din lumea comunistă l-a urmărit Dominic Stanca, Romulus Vulpescu, Ion
rului”, indiferent de statutul social, profesional pe Ion D. Sîrbu care se defulează oarecum în Negoițescu, Liviu Ciulei, Georgeta Horodincă,
și politic, erau aruncați în pușcării sau în ocne, povestirea Cimex lectularia dar mai ales în Haralambie Grămescu și mulți alții. Se regă-
ori pe „șantiere ale construcției socialiste” ca romanul Lupul și catedrala. sesc printre ei destui colegi de studii și de cerc
să e „reeducați”, chipurile în spiritul noii literar, dar lipsește Ion D. Sîrbu, deși acesta din
ordini, sau, de multe ori, lichidați prin însce- El, ca și ceilalți trei foști deținuți politici urmă l-a suspectat mereu pe Doinaș! Însă, ne
narea diverselor accidente, ori suprimați de-a pe care i-am menționat, a refuzat să colabo- dezvăluie Clara Mareș, în urma delațiunilor
dreptul de către torționari. Metodele de ree- reze. Și magistrul său, Lucian Blaga, a refuzat lui Doinaș au fost arestați Negoițescu și Hara-
ducare erau dintre cele mai cumplite: bătăi, să pactizeze cu regimul, drept pentru care a lambie Grămescu!
tortură, înfometare, nesomn, supunere la cele trebuit să sufere marginalizarea și interdicția
mai grele munci, condiții inumane în celule, de a publica până la sfârșitul vieții, în 1961. Cu Și Ion Negoițescu a fost recrutat ca infor-
tot soiul de șicane. Majoritatea aveau un statut o singură excepție, traducerea Faust-ului lui mator la doi ani după arestare, în 1963.
special, acela de deținuți politici. Goethe. Ei trebuie judecați, cum s-a exprimat Calitatea materialelor informative furnizate
Ion D. Sîrbu, „nu... după cele ce le-am făcut, ci de el a fost însă scăzută, după aprecierile o -
La începutul anilor ’90, pe când lucram după cele ce-am refuzat a le face!” țerilor de securitate. Notele informative despre
în presa cotidiană, un fost deținut politic pe Ovidiu Cotruș, Eta Boeriu, Cornel Regman,
nume Dumitru Popescu, complet orb, mi-a Mihai Ga ța, Dumitru Țepeneag, Georgeta
relatat cum i s-a înscenat un accident în scopul Horodincă, Eugen Barbu, Titus Mocanu au fost
lichidării lui. Împreună cu alți camarazi de lipsite de relevanță. Ion Negoițescu a acceptat
suferință, muncea până la epuizare într-o colaborarea, desolidarizându-se de anumite
carieră de piatră, undeva, prin Dobrogea. Era, convingeri și idei, „de vechile sale concepții
între altele, arti cier. Pentru că avea o con- dușmănoase”. Nu a fost singurul... Ca urmare
duită mai recalcitrantă, la un moment dat, la regimul s-a arătat binevoitor față de el: dreptul
replierea de seară în barăci, a primit ordin să la semnătură i-a fost acordat aproape pe loc,
dinamiteze un perete de stâncă. I s-a indicat iar în 1968 obținea viză de călătorie în Franța,
să pună dinamită într-o gaură deja conturată. Anglia și Italia. În 1977, contrazicând atitu-
A început să bată cu ciocanul în locul indi- dinea de până atunci, adresează o scrisoare
cat, pentru a lărgi ori ciul. Dar nenorocire! deschisă lui Paul Goma. În 1983 optează pentru
N-a mai apucat decât să audă o bubuitură plecarea de nitivă exilându-se în Germania.
asurzitoare, apoi s-a prăbușit instantaneu cu
fața inundată de sânge. În gaură fusese deja Pe lista foștilor deținuți politici sau con-
introdusă dinamită, care, la solicitarea meca- damnați în contumacie care au acceptat într-un
nică dură, a explodat. Totul fusese pregătit ca fel sau altul colaborarea cu regimul ar mai
deținutul să e sfârtecat de explozie. Nu s-a Nichifor Crainic sau Pam l Șeicaru, dar și
întâmplat așa, dar Dumitru Popescu a rămas martiri precum Vasile Voiculescu, Mircea Vul-
nevăzător pe viață. Alți foști întemnițați, între cănescu sau Nicolae Steinhardt. ■

10 Nr. 10 (170) ♦ octombrie 2017 Scrisul Românesc Eseu

ediţia a XII-a Număr special Dumitru Radu 20 de Waţi dar era obligată de propriul său su et generos,
POPESCU să nu-i lase în viaţă nici pe cei ce se scârbiseră
în golul singurei averi pe care o avea, turbinca... de viaţă, îi chema la ea, pe numele lor cel mic:
După ce chefliul Ivan Turbincă bagă Și de-aici începe cu adevărat tragedia omenirii: „Gelule! Augustine! Fărâmiţă!” Și Gelu răspun-
moartea în turbincă, folosindu-se de condamnarea la o viaţă fără de moarte! dea: „Prezent!” Și Augustin, la fel: „Prezent!”
tehnologia sa manuală, omenirea este Și Fărâmiţă, așijderea: „Prezent!” Ea le știa
condamnată(!) să treacă din realitatea vieţii cu De-aici încolo putem vorbi de o ivanizare a întreaga biogra e: locul nașterii, studiile șco-
moarte – într-o altă realitate, a vieţii fără de culturii, adusă prin tehnologia inspirată de un lare, doctoratele luate cu notă maximă!...
moarte?!... Aceasta este tragedia pe care Făt produs nemuritor, vodca! Dar omenirea – să e
Frumos a trăit-o pe propria sa piele, bătându-se clar! – n-a putut suporta acest paradis posibil, Dar cum glasul morţii, încătușată în tur-
cu tot felul de zgripţoroi ca să-și împlinească adus prin lipsirea de libertate a morţii, ceea ce bincă, nu se mai aude, contopirea eului ei
visul visat în uterul mamei sale – de a ajunge în echivala cu o crimă, cu o încălcare a justiţiei, atât de personalizat, cu eurile lui Gelu, Gusti,
ţara tinereţii fără de bătrâneţe și a vieţii fără de libere și independente! Moartea, rămânând Fărâmiţă – devine, paradoxal, imposibilă!
moarte?!... Făt Frumos ajunge pe acest tărâm neproductivă, în captivitatea turbincii, punea
miri c și-și pierde memoria, căci nu puteai trăi în discuţie interesele spirituale și materiale ale Degradarea identităţii ei capătă dimensiuni
la in nit având memorie!?... Acesta era preţul apocaliptice, neprevăzute nici de Ivan Turbincă
vieţii veșnice, care era mai tragic decât moartea, Șarpele din fereastră – deși Ivan era, după cum se știe, o trestie gândi-
căci te obliga să trăiești fără să mai știi ce faci toare vodcalizată. Castrarea morţii – a potenţelor
și de ce exiști!?... Până la urmă, recăpătându-și, omului, tehnologia progresului știinţi c, lipsa ei tehnologice letale, nu a celor libidinale, care nu
dintr-o eroare, la o vânătoare, memoria, Făt con ictelor armate, care au stat la temelia isto- existau! – este tragică, indcă ea nici nu poate
Frumos, după cum se știe, pleacă în împără- riei! Ori, această neparticipare la istorie putea muri, ind obligată să audă, la in nit, din tur-
ţia părinţilor săi, unde nu mai găsește niciun produce o nouă mitologie a lumii spirituale, bincă, freamătul vital, veselos, al clienţilor ei
om viu!... Vie mai ind, dar pe patul morţii, putea conduce spre o degradare a condiţiei posibili – de altădată! De fapt, închizând-o în
doar moartea, ca o babă hârcă neputincioasă! umane! Și oamenii ar putut intra într-o criză turbinca sa, Ivan a condamnat-o la un supliciu
Moartea, cu un ultim efort, îi dă o palmă lui de personalitate – pe bună dreptate putând să se nemilos: acela de a asista la mascarada demo-
Făt Frumos – și-l omoară! – ea, ieșind, în acea întrebe, revoltaţi: „Cum de se poate face istoria, craţiei sexuale! Ca să nu mai vorbim de mlaștina
clipă din șomaj, din propria moarte, ce o lichida, fără de noi?...” Fără tehnologia morţii, care înre- politică în care se scaldă elitele politice – iar ea
simţind și ea cum se moare, în singurătate. gistrase atâtea succese, mai ales în era modernă nu poate stârpi această rușine a stirpei umane...
– prin trenuri, tancuri, avioane și bombe, chiar Rusnacul Ivan a văduvit-o de puterea ei de a face
Dar tragedia omenirii începe cu adevărat în atomice, aducătoare de pace?!... Planeta noastră dreptate pe pământ, de a veni în ajutorul celor
clipa când tehnologia che iului Ivan Turbincă, ar devenit un muzeu de biserici de altădată – care acum, oripilaţi de corupţia criminalilor
băgând moartea la bulău, în turbinca sa incon- căci nu mai aveai cui să i te rogi, dacă erai deja aleși de poporeni să-i conducă, ar vrut să le
știentă, condamnă omenirea la cea mai cumplită nemuritor! – de biserici goale de conţinut, de tragă măcar un glonţ în popou – acestor barbari,
tragedie posibilă: să trăiască fără speranţa morţii cimitire inutile, de școli, de cazemate și sedii de care, după coruperea socialismului, au corupt și
izbăvitoare, fără frica de moarte, fără sentimente poliţie a ate în ruină! În locul acestor vestigii ale capitalismul! Dar, moartea, rămasă în turbincă,
apocaliptice, într-un idilism fără de moarte! Și... istoriilor, singura undă aurorală ar venit, resc, înghiţită de uitare și de întuneric, fără niște acte
Într-o impotenţă funciară de a-și mai putea lua din proliferarea festivalurilor ţinute în aer liber, care să-i legitimeze activitatea spirituală, de elibe-
zilele, sinuciderea ind scoasă din uz ca și omu- sau în clădirile în oritoare ale barurilor, bănci- rare a pământului de ciurucuri umane, rămânea,
ciderea!... Fără speranţa de a mai putea duce un lor, mall-urilor... Sigur, nu putem uita, căci n-ar de fapt, într-o postură absolut ridicolă: de moarte
război pentru pace, fără visul Revoluţiei Fran- drept și onest, cantitatea, calitatea și prosperitatea impotentă, fără istorie, lipsită de istorie!
ceze, cea care după ce l-a scos pe Dumnezeu fericirilor incipiente, aduse de cetăţile libidinale,
din biserică și l-a dat pe Apa Sâmbetei, și-a ucis unde iubirea liber-consimţită triumfă, înălţând zi Filoso i, de ocazie, însetaţi de glorie și de
și regii – ca democraţia și justiţia să triumfe! Și și noapte noua istorie întemeiată la Vama Veche! biștari, în articole și conferinţe gongorice, susţin
a triumfat, până la urmă, Revoluţia Franceză cu mâna dreaptă pe inimă, atunci când se cântă
reușind, cu brio, să-i ghilotineze și pe Danton Moartea, ca să n-o scăpăm, totuși, din Imnul Ţării, că Ivan Turbincă a comis un act
și Robespierre, proprii săi conducători! vedere, când este funcţională, dorește să-și des- huliganic, băgând moartea în turbincă – adică
fășoare activitatea precum un funcţionar public, într-un sicriu gol, din material de doi franci! E
Dar să revenim la Ivan Turbincă, fostul mili- scrupulos la datorie, oferindu-i subiectivismu- o înscenare vulgară, fascistă, comunistă, care
tar – bucătar în armată! – scos la pensie, care avea lui ei ancestral statutul unei realităţi obiective! dovedește existenţa, în căpăţâna vodcangiului
un crez sublim, divin, în cuget și simţiri: vodca! rusnac, a unei lipse orgolioase de limpezime
Numai că după încarcerarea ei în turbinca lui cerebrală, similară cu o crimă abjectă! Teatral,
Lui Ivan Turbincă, tehnologia care a făcut Ivan, moartea, chiar în dimensiunea ei veșnică, a copleșit de un lirism bahic, Ivan înscenează o
posibilă ivirea pe pământ a produsului știinţi c devenit fără sens! Oamenii, chiar dacă mai calcă idee – a nemuririi omului! O demagogie orgi-
și practic, numit vodcă, i-a conturat ideea irefuta- greșit prin viaţă, sunt condamnaţi să trăiască veșnic siacă, inutilă – într-un vis! – Ivan... Înscenează
bilă a izbăvirii omenirii de moarte!... Nu mai era în lumea lor absurdă, fără viitor, și fără moarte! o utopie, de paradă! E cacitatea teatrală face
necesară o nouă venire pe lume a lui Iisus, nu mai dintr-un che iu – un mit! Nu mai este nevoie
trebuia ca Fiul lui Dumnezeu, trădat de poporenii Ea, uneori, când se simţea ușor plictisită, să ţină un discurs despre moarte și despre viaţa
ce-l primiseră cu aplauze, să moară bătut în cuie, fără de moarte a pământenilor: totul e foarte
pe cruce, în faţa Mamei Sale, Fecioara Maria, nu clar, totul e vizibil, tăcerea, extratextul încunu-
mai trebuia, deci, ca Iisus să moară și cu moartea nează această victorie! Vorbele pe care le-ar mai
sa să omoare moartea, ca să-i ajute pe oameni să putea spune baba-hârca vor impermeabile,
învieze și să e fericiţi! El, Ivan, în primul rând, surde, fără rost – în faţa poporenilor încântaţi
duhnind mereu a vodcă și a tutun, era exclus să de tehnologia prin care un civil, duhnind a
vodcă, a pus moartea la colţ!...
e Fiul lui Dumnezeu! Dar pentru că Dumnezeu
îi oferise bucuria de a putea închide în turbinca Neavând, astfel, puterea ei închipuită de
sa personală tot ce i se părea nepotrivit cu viaţa ea însăși! Să e Ivan Turbincă descoperitorul
plină de bucurii a oamenilor – a băgat moartea acestei puteri false cu care se împopoţona de
secole Moartea?!...

Tehnologia modernă ce le spune oamenilor
de știinţă? În Iulie, 2014 – a ăm dintr-o revistă

– Robert Lanza, cercetător la „Advanced →

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (170) ♦ octombrie 2017 11

Propunerea unei dezbateri pe tema Inte- Unde ne sunt Constantin
lectualii, Puterea și Tehnologia este cât se intelectualii? CUBLEȘAN
poate de incitantă astăzi în România când
prima întrebare pe care trebuie să ne-o punem Comodă pentru cei care îi manevrează (nu-mi de începuturi, de către Antim Ivireanul. E limba ediţia a XII-a Număr special
este: unde ne sunt intelectualii? Asta, pentru că place cuvântul: manipulează) în interese ce nu au vechilor scripturi (cazanii), e limba ca un fagure
deschizând Dicționarul explicativ al limbii române nimic comun cu interesele societății românești de de miere, pentru cine știe și poate să înțeleagă
a ăm că un intelectual este acea persoană care azi, ci doar cu interesele de căpătuire ale unora rostuirea în modernitate a spiritului neamului
a absolvit o facultate și care lucrează în dome- și altora… Realitatea e că societatea noastră, în acesta, al nostru, a at la marginea Europei… Și
niul culturii, învățământului, tehnologiei etc. Ei, momentul de față, e fracturată. Pe un palier se a ă cât de repede au fost arse etapele, cum ar zice
bine, asemenea oameni se găsesc tot mai puțini cei care utilizează tehnologia de vârf în cauza per- Lucian Blaga, ajungând în perioada interbelică
în ultima vreme pe la noi. Pentru că, nu e nici formanțelor științi ce, iar pe celălalt se a ă aceia să dialogăm de la egal la egal, în multe privințe,
un secret, există ținuturi întregi de țară (la țară) care stau toată ziua cu nasul în telefoanele mobile, cu Occidentul. E adevărat însă, că nu era o cul-
unde școlile au fost des ințate, copiii trebuind să în tablete, pe internet… Aceștia nu citesc deloc tură făcută la botul calului (o bot de cale, ca să
străbată kilometri întregi până într-o localitate din vreo carte. În schimb citesc ce-și scriu unii traduc pe limba doctoranzilor noștri politici)…
apropiată pentru a putea urma cursurile primare, altora pe facebook. Am ajuns la cultura interne-
ale ciclului gimnazial, ca să nu mai vorbesc de cele tului și chiar mai rău. Tinerii de azi (evident, nu Avem și azi intelectuali de clasă pe care însă
liceale. Așa stând lucrurile, gradul de analfabetism toți) nu au conversație între ei. Am fost martor la câte-un neica-nimeni ține să-i denigreze. Așa,
e în continuă creștere. Și, cum să faci, Doamne o scenă aproape incredibilă, când în vara aceasta pe A. E. Baconsky, pe Marin Preda, pe Marin
iartă-mă!, dintr-un analfabet un intelectual? Deși, stând pe o terasă la umbră mi-am dat seama că cei Sorescu etc., etc., adică pe cei care alcătuiesc
dacă stai să te uiți în jur, sunt atâția indivizi (ca șase adolescenți de la masa învecinată nu scoteau într-adevăr elita intelectualității noastre. E iarăși
să nu le spun altfel) care au trecut prin școli ca nicio vorbă. Pentru că ei conversau împreună, la drept, că pe aceștia nu-i găsești socializând pe
gâsca pe apă, adică nu s-a lipit de ei mare lucru, aceeași masă stând, prin intermediul tabletelor, facebook. O să ziceți că se a ă pe cealaltă lume și
dar care ocupă fel de fel de funcții, mai ales în sau cum se vor numit acele jucării de înaltă de-acolo n-au cum. Dar moștenirea lor a rămas
cadrul organelor puterii. Fenomenul este cel puțin tehnologie, de altfel, care sunt, vorba lui Creangă, aici. Ce facem cu ea? O lăsăm de izbeliște așa
ciudat. Pentru că aceștia odată ajunși în fotoli- curate mijloace te tâmpenie. Ca orice lucru bun, cum lăsăm atâtea monumente istorice și de
ile măririi, simt nevoia de a-și adeveri (certi ca) tehnologia are și ea cuantumul ei de stricăciune, arhitectură veche, să se părăginească, pentru că
gradul spoielii de cultură și instrucție prin dobân- dacă nu știi să o utilizezi în scopuri… intelectuale. n-are cine să înțeleagă de ce zidurile cetăților
direa de grade universitare, de diplome doctorale, dacice, bunăoară, valorează incomparabil mai
nemeritate. Fraudulos dobândite, evident. Și, în Acuma, trebuie să recunosc, prin forța mult decât orice doctorat în științele strategii-
acest caz, te întrebi: este acesta un intelectual? împrejurărilor, că avem la vârf, cum se spune, lor de la dreapta la stânga v-aliniați, dobândit la
Chestiunea devine și mai gravă în momentul în numeroși intelectuali, de bună calitate. Unii academii de procopseală?!...
care, un asemenea licențiat și diplomat (urcând dintre aceștia, scriu o literatură (beletristică:
grade didactice universitare pe baza unor lucrări poezie, eseistică ș.a.) cu totul elevată. Dar, ce te Avem, rește, și intelectuali și savanți, și
scrise de alții, cumpărate deci și nu concepute faci că prea multora dintre aceștia le miroase chiar politicieni de clasă pe care însă nu-i vede
personal) se a ă în situația de a acorda, la rândul totul în jur și strâmbă teribil din nas, atunci când nimeni a șați alături de surogatul intelectua-
său, diplome universitare și doctorale, altora, la vine vorba de cultura națională. Care pentru ei lilor politici de azi care nu sunt cu nimic mai
fel de puțin școliți, ieșind de pe băncile de studiu (rușinându-se că aparțin acesteia) e prea mică breji decât intelectualii cu doctorate și titluri
prin aceleași mijloace frauduloase… E adevărat în raport cu marile culturi occidentale. E adevă- de honoris causa în chimie, să zicem, din anii
că există numeroși elevi și studenți eminenți. rat că pe vremea când noi începeam să tipărim socialismului victorios. Și atunci, ca și acum,
Puțini însă. Iar aceștia s-au îndopat cu ore parti- cazaniile, italienii îl aveau pe Dante, pe Petrarca, autenticii intelectuali se a au (se a ă) dincolo
culare, cu studiu intens în diferite domenii, astfel la englezi strălucea Shakespeare, la francezi, la de ograda politicii. Iertați-mă, am vrut să spun
încât își merită excelența. Numai că majoritatea germani ce să mai zic?! N-aș vrea să creadă însă locația, cum se exprimă intelectualii de pe la
acestora, după absolvirea cursurilor universitare, cineva că pledez pentru întoarcerea noastră la televiziunile arțăgoase. Așa încât, relația intelec-
pleacă să profeseze în străinătate. Devin deci cazanii. Nu! Însă, dacă acești intelectuali farsori, tuali-putere-tehnologie trebuie să depășească în
intelectuali români în Franța, în Germania, în vor intra în biserică (nu trebuie să aștepte zidirea mare grabă calitatea relației la nivel de lumpeni
SUA ș.a.m.d. Cei care optează să rămână în țară Catedralei Neamului) acești ra nați degustă- intelectuali, de farsori politici și de mediocri teh-
sunt cei mediocri, cei care profesional sunt sub tori de limbi occidentale, vor avea surpriza să nologi… Întrebarea e, cum facem asta? Și mai
nivelul celor plecați. Or, e știut că mediocritatea asculte cât de bine sună și azi limba rugăciunii ales cine o va face?... Mă bate gândul că ne a ăm
produce la rândul ei mediocritate. Dintre aceștia rostuită la vremuri de răstriște, în acele vremi în momentul în care trebuie să spunem, cu toată
sunt selectați cei care acced în ierarhiile puterii. fermitatea: destul, punct și de la capăt! ■
Pentru că, e mult mai comod să ai în parlament
oameni cu o capacitate intelectuală scăzută.

→ Tehnology”, a dovedit că moartea nu există! nu se stinge odată cu trupul!... Închei citatul. criminalului Claudius, fratele rigăi Hamlet?!
Mă despart ușor de tehnologia știinţei și Acestea ind spuse, nu putem să facem...
Cică la epuizarea energiei vitale... supravieţu-
iește, totuși, un rest de „energie informaţională” dau o fugă până la moartea și Învierea lui Iisus o reușită din tehnologia care îi pune, lui Ivan
(circa 20 de Waţi). Citez din revista ce vorbește Cristos! Cel care a murit bătut în cuie, pe cruce, Turbincă, vodca, pe masă, zilnic, în canti-
despre ce susţine Lanza: că există un număr în faţa Fecioarei Maria, Mama Sa, și a înviat în tăţi umaniste?... Nu putem spune că această
in nit de universuri și tot ceea ce e posibil să se faţa Mamei Sale, după câteva zile! Și de la Biblie tehnologie i-a dat lui Ivan Turbincă ener-
întâmple are loc în unele dintre acestea. Ceea fug până la dârlogarul – cel care ţinea caii de gia sublimă de a hotărî că moartea poate
ce nu este posibil să se întâmple... este doar dârlogi, caii spectatorilor de la un teatru din învinsă, băgând-o chiar într-o turbincă?!
moartea, ca nal ireductibil. Universurile din Londra, numitul Shakespeare, și zic: oare nu
multivers sunt simultane și, indiferent de ce acei 20 de Waţi de energie divină au făcut-o Ca să lase, astfel, vieţii, cei 20 de Waţi de
se întâmplă într-unul dintre acestea, acţiunea pe Ofelia să cânte când murea plutind pe un viaţă eternă – pe cap de locuitor?!... Căci,
continuă în alt univers. În situaţia în care un râu cu ori în orite?... Și nu cumva Sta a rigăi Doamne Dumnezeule!... Cu Moartea Ivan n-a
corp uman este distrus în universul nostru, Hamlet, care vorbea exact precum tatăl Prinţu- avut niciodată prilejul de a găvări serios, la o
nucleul său energetic de 20 de Waţi, cel care a lui Hamlet, era acea energie care nu putea muri, gură de vodcă, indcă ea avea ţâţele o lite, din
făcut creierul să funcţioneze pe timpul vieţii, dovedind că moartea se a a doar în căpăţâna lipsa celor 20 de Waţi de viaţă eternă! ■

Joi, 31 August, 2017

12 Nr. 10 (170) ♦ octombrie 2017 Scrisul Românesc Eseu

Ovidiu Conceptul fundamental la Husserl, în Idei
pentru o fenomenologie pură (1913) este cel de
GHIDIRMIC Camil Petrescu Wessenschau, ce desemnează o intuiție esenți-
ală sau o „esență a esenței”.
și „noocrația necesară”
Scriitorul român care a fost legat cel mai Eroii literaturii camilpetresciene sunt intelec-
mult de condiția și statutul intelectualului Mondial. Un manuscris a fost depus la Bibli- tuali cu pasiunea adevărului, marcați de nostalgia
a fost Camil Petrescu, în perioada inter- oteca Vaticanului, scriitorul ne ind scutit de adevărului, inadaptabili superiori, orgolioși, care
unele excese megalomane, după cum se știe. preferă să moară, decât să-și încalce principi-
belică, în care a condus o revistă semni cativ Un altul a rămas în arhiva sa personală, văzând ile. Sunt „su ete tari”, cum îi de nește autorul.
intitulată: „Săptămâna muncii intelectuale lumina tiparului, culmea!, cu un an înainte de Sinuciderea este la ei o dovadă de forță, nu de
și artistice” și în care a elaborat o întreagă Revoluție: Doctrina substanței (ed. îngrijită de slăbiciune, este o problemă de ordin loso c, la
doctrină social-politică a intelectualității: „noo- Florica Ichim și Vasile Dem-Zam rescu, 1988). fel ca la Albert Camus, în Mitul lui Sisif și nu un
crația”, în articolul Noocrația necesară (1924). Camil Petrescu acorda cea mai mare impor- stigmat psihopatologic. Cel mai reprezentativ
Până la Camil Petrescu, nimeni nu s-a încume- tanță factorului moral, caracterului, fără de dintre ei, Gelu Ruscanu, din Jocul ielelor, concepe
tat să facă din noocrație o doctrină coerentă care, în concepția sa, nu se putea vorbi de un dreptatea sub semnul imperativului categoric
și un sistem axiologic de referință. Inițiativa intelectual adevărat sau despre un act intelectual kantian al absolutului și nu admite nicio dero-
sa teoretică nu trebuie să ne surprindă, deoa- autentic. Esențială este pentru Camil Petrescu gare de la regulă. Din același aluat su etesc
rece Camil Petrescu era un scriitor cu o solidă „probitatea cunoașterii”, așa cum ne spune în sunt alcătuiți și Andrei Pietraru, din Su ete tari
cultură loso că și rămâne unul dintre puținii Punct de reper – anexe la Doctrina substanță: și Pietro Gralla, din Act venețian. Inadaptabili
creatori de sistem loso c, personal și origi- „Nici cumințenia, nici cultul frumuseții, nici superiori sunt și eroii prozei camilpetresciene.
nal, din cultura noastră, substanțialismul său înțelepciunea, nici erudiția, nici verva străluci- Ștefan Gheorghidiu este construit după formula
ind o replică și un corectiv la fenomenolo- toare, nici devotamentul fanatic, nici s nțenia stendhaliană: „Câtă luciditate, atâta dramă!”.
gia husserliană pe terenul concretului. Camil nu pot înlocui probitatea cunoașterii... iar fără Acest amestec inedit de patos și luciditate este
Petrescu este un scriitor dublat de un losof, un probitatea cunoașterii toate acestea nu sunt decât stendhalian și speci c lui Camil Petrescu, ceea
scriitor cu Weltanschauung. A-l prezenta fără izvorul răului”. Pentru „probitatea cunoașterii” ce explică titlul mai mult decât semni cativ al
sistemul său loso c înseamnă a prezenta un Camil Petrescu mai folosește și altă formu- eseului nostru de debut: Camil Petrescu sau pato-
Camil Petrescu acefal, decapitat, trunchiat. Ca lare: „probitatea intelectuală”, care înseamnă sul lucidității („Scrisul Românesc”, 1975). Și mai
scriitor cu sistem loso c, nu poate comparat exact același lucru, ambele ind echivalente dramatic, de-a dreptul tragic este George Deme-
decât cu Lucian Blaga, în perioada interbelică. cu „probitatea adevărului”. În afara adevărului, tru Ladima din Patul lui Procust, gazetarul de un
În Noocrația necesară, Camil Petrescu pre- nu există cunoaștere autentică. Orice discuție scrupul moral excesiv, pentru care scriitorul l-a
coniza un stat ideal, în care puterea politică care nu urmărește descoperirea adevărului este avut ca model chiar pe Eminescu, din perioada
să e deținută exclusiv de intelectuali, după inutilă. Teoretic, noocrația nu admite compro- gazetăriei de la „Timpul”.
modelul platonician. Articolul Noocrația misul. Rostirea adevărului implică nu numai
necesară are ca motto un citat din Republica inteligență, ci și caracter, după Camil Petrescu: Dacă eroii lui Camil Petrescu sunt in exibili,
lui Platon: „Regele să e losof, iar losoful să „curajul moral, măreț, mai importanți decât cel intransigenți și incapabili de orice compromis
e rege”. Acest ideal după care omul de acțiune zic, al a rmării gândului împotriva tuturor” moral, nu același lucru îl putem spune în tota-
se identi că cu omul de contemplație în aceeași (Teze și antiteze). Toată literatura lui se circum- litate despre autorul însuși, care, în perioada
persoană este rar întâlnit în istoria umanității. scrie între acești parametri ai gândirii noocratice. dogmatismului și a sociologismului vulgar, a
Camil Petrescu și-a dat seama, mai târziu, După Camil Petrescu, Platon reprezintă fost nevoit să facă unele concesii materialismu-
că aceasta este o concepție elitistă și utopică și unul dintre cele mai mari momente exege- lui dialectic și istoric și acest lucru se observă, în
și-a corectat poziția cu toată onestitatea. Mai tice din istoria umanității, alături de Biblie și special, în vasta frescă socială și istorică: Un om
întâi, intelectualitatea nu este o categorie socială de Shakespeare. În concepția sa, consideră că: între oameni. Aceasta este diferența de la teorie
omogenă. În interiorul ei există grade și potenți- „Platon a avut cel dintâi intuiția esențelor, dar el la practică, de la construcția ideatică la viața de
alități diferite. O solidaritate a intelectualilor nu a deviat-o în Doctrina ideilor și pentru 2300 de toate zilele, ceea ce s-a întâmplat, din păcate,
se poate realiza din cauza orgoliilor individuale. ani, cultura întreagă a rămas o deviație!”. „Vede- cu mulți scriitori în perioada totalitarismului.
ediţia a XII-a Număr special Intelectualul este omul care țintește mai mult rea noosică” presupune, în viziunea loso că
în sfera ideilor și este lipsit de simțul realității. a lui Camil Petrescu, o reprezentare absolută. Dintre toți marii noștri scriitori, numai Emi-
O schiță a sistemului său loso c substanți- Inaderența la realitate nu ne oferă decât o pro- nescu a fost de o probitate morală și intelectuală
alist a fost publicată în articolul Substanțialismul iecție răsturnată, pe dos: „Prostul este blestemat desăvârșită și n-a făcut, niciodată, niciun com-
(1926). Camil Petrescu și-a de nitivat sistemul de noos. În tot ce stăruie el se întoarce. El trădează promis de ordin moral și intelectual. De aceea,
său loso c în anii celui de-al Doilea Război tot ceea ce sprijină și ucide tot ceea ce iubește”. Eminescu se înscrie cel mai mult în paradigma
noocratică, teoretizată de Camil Petrescu. Dar, în
Continuare din p. 4 în mijloacele și strategiile statale de manipulare.” cazul său, este vorba de existența tragică a omului
de geniu, care – așa cum spunea Schopenhauer
7. Poporul trebuie obișnuit cu satisfacţii ief- 8. Încheiere – se opune voinței oarbe de a trăi. ■
tine, care să-i ocupe timpul și să-l demotiveze pe tehnologie? Și da și nu: este vorba despre o
în atingerea unor idealuri superioare. Vi se pare cunoscut? Nu, nu vi se pare... Și boală a bătrâneţii civilizaţiei terestre, agravată
n-am citat nimic din manualele de manipulare de componenta moral-spirituală, în degrin-
8. Poporul nu trebuie să aibă acces la mijloace de cu copertele de culoare roșie... goladă și aceasta – dar de aici poate veni și
informare completă, exactă, corectă și obiectivă. remediul. Din revenirea la cruce, ar spune,
Vi se pare că lucrurile au luat-o razna? Nici metaforic sau nu, Vintilă Horia. Tratament
9. Poporului trebuie să-i e indus spiritul turmei. asta nu vi se pare – chiar așa este! veritabil sau doar paleativ, e singura speranţă...
10. Poporul nu trebuie să creadă în existenţa Iar, mai devreme sau mai târziu, Apocalipsa,
strategiilor și mijloacelor o ciale de manipulare. Iar ce va urma, la distanţă de decenii sau înţeleasă ca deschidere a cerurilor, trecerea la
secole, e dincolo de puterea noastră de ima- alt nivel de înţelegere-conștiinţă, nu asociată cu
O scurtă detaliere, numai pentru ultimul ginaţie... cu menţiunea că la scara civilizaţiei teribilii patru cavaleri cinematogra ci...
punct. „Pentru aceasta, trebuie apelat la toate umane ar trebui să ne gândim și la milenii, la
cuceririle știinţelor pentru a cunoaște punctele milioane de ani, adăugând că „progresul ști- P.S. Triada propusă Colocviului are, desigur,
slabe din psihologia individului și a mulţimilor. În inţi co-tehnologic” e în continuă accelerare... și aspecte pozitive – sper ca mulţi dintre vor-
același timp, trebuie discreditate aceste cunoștinţe bitori mai ales pe acestea să le detalieze... Și, la
prin mass-media, astfel ca poporul să nu creadă Să dăm vina pe intelectuali, să dăm vina limită, acestea să prevaleze... ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (170) ♦ octombrie 2017 13

Mihai

Progresul tehnologic, societăţile ENE

distopice şi dispariţia intelectualuluin ultimii ani, parcă într-un ritm mai alert perfect, ca în societatea din lmul Equilibrium, care amintește de idealurile naziste, accentul ediţia a XII-a Număr special

ca în alte perioade, s-au multiplicat pro- e ajută la controlul populaţiei și la dominaţia, cade pe gândire, calcul, inteligenţă superioară,

Îducţiile, e romanești, e cinematogra ce, eventual distrugerea societăţii, accesul la infor- dar într-un sens pur pragmatic, fără emoţie,
încadrabile în sub-genul distopiei. Mai mult maţie devenind și călcâiul lui Ahile al societăţii fără trăire, fără pasiune neputând exista nici
decât utopiile, care încearcă să construiască informaţionale, într-o lume a hackerilor, con- artă, nici controversă, deci nici dialectică – toţi
imaginea societăţii ideale așa cum este ea văzută spiraţiilor guvernamentale și grupurilor de oamenii superiori sunt programaţi să gândească
într-un anumit moment istoric, în funcţie de interese obscure, e tehnologia și dorinţa de „bine”, corect, deci gândesc la fel. Fără trăire,
evoluţia mentalităţilor, distopiile activează cunoaștere devin criminale prin neglijenţa fără experienţă de viaţă (Erlebnis) nu poate
angoasele societăţii și le transpun în scenariile umană, atunci când diverse substanţe, viru- exista nici o viziune personală asupra lumii și
cele mai radicale. Distopiile reprezintă, astfel, o suri, forme de viaţă necunoscute scapă de sub vieţii (Weltanschauung). Mai tragic decât înseși
hârtie de turnesol a temerilor colective într-o control și ameninţă specia umană. regulile și modul de viaţă limitat la care sunt
societate dată și de aici interesul și atenţia cu Fără a intra în amănuntele construcţiei supuși locuitorii acestor societăţi este faptul că
care cred că trebuie analizate. Aceste angoase acestor lumi/societăţi, deși sunt foarte inte- înseși facultatea imaginativă este amputată.
se schimbă în funcţie de ecare epocă și de resante diferenţele, nuanţele și stilistica lor, Cât despre intelectuali, nu este foarte clar
aceea și scenariile distopice se modi- dacă ei au fost primii sacri caţi,
că, cel puţin în proporţiile numerice așa cum s-a mai întâmplat în isto-
ale temelor abordate. Dacă unele dintre ria recentă, e au fost asimilaţi în
aceste teme par eterne, cum este teama mecanismele Puterii totalitare și
de revenirea societăţii la dictatură în reduși la simple unelte nesemni -
urma unor războaie catastrofale, și care cative. Și, în fond, nici nu contează
este perfect justi cată pe parcursul și ce s-a întâmplat cu ei, mai impor-
cu atât mai mult după nele secolului tantă ind absenţa lor. Și aceasta
XX, altele ţin de o anumită epocă, așa pentru că, în lipsa intelectualilor,
cum sunt reprezentările ameninţării în lipsa oamenilor care să anali-
unui război atomic, foarte pertinente zeze, să de nească, să interpreteze
în contextul anilor ’50-’60, dar care și să construiască atât realitatea,
și-au pierdut din forţa expresivă, cu cât și posibilele alternative la acea
toate că ameninţarea există în conti- realitate, societatea e condamnată
nuare. De altfel, multe dintre scenariile la paralizie, la dominaţia celui mai
distopice din ultimele decenii deja se puternic, la totalitarism și dicta-
referă la o societate post-apocaliptică tură. Cu toată me enţa pe care
sau, oricum, post-nucleară, în care s-au Cavalcadă cineva ar putea-o avea faţă de

instaurat regimuri dictatoriale diverse, unele o observaţie frapantă se impune aproape de intelectuali, trecutul nu prea îndepărtat oferind
mai atroce, altele mai so , dar toate având în la sine: în niciuna dintre aceste lumi noi și destule exemple nu tocmai favorabile acestora,
vedere controlul populaţiei și restrângerea teribile nu (mai) există intelectuali. Cel puţin cu toate rezervele pe care le avem în privinţa
drastică a libertăţilor în numele unor principii nu în accepţiunea curentă, impusă de la Zola implicării în spaţiul public, mai ales politic, a
de multe ori pernicioase ori iluzorii. încoace, de „intelectual public”, dar nici inte- intelectualilor, care de multe ori au fost tocmai
Dintre temele contemporane cele mai lectuali umaniști propriu-ziși. În distopiile mai de partea forţei, nu a raţiunii, de partea călăului,
importante, putem aminti, pe lângă societă- vechi, precum Farenheit 451 sau chiar 1984, nu a victimelor, cu alte cuvinte „de partea gre-
ţile totalitare, scenariile teocratice absolutiste, rezistenţa era și una intelectuală, chiar dacă și șită a istoriei”, modul în care e construită lumea
diversele epidemii sau cataclisme naturale care acolo spaţiul public era suprimat. Comunităţile fără intelectuali, fără dezbatere, fără re ecţie și
ameninţă specia umană (printre ele, inclusiv își formează debușeuri intelectuale ca forme de contemplaţie dezinteresată, ne avertizează și
scenariile cu zombies), invazia unor forme de rezistenţă prin activarea memoriei, a gândirii în privinţa celor care și-ar dori chiar și astăzi
viaţă extraterestre, inteligenţa arti cială scă- critice și a conștientizării adevărului în niște evacuarea intelectualilor de pe scena publică.
pată de sub control, experimentele genetice și societăţi bazate pe restricţii, manipulare și Căci oricare ar riscul ca o bună parte dintre
eugenia etc. Una dintre temele majore care se minciună. Chiar și în celelalte distopii, catas- aceștia să se a e în eroare sau să-și abandoneze
schimbă și devine din ce în ce mai acută este tro ste sau cu inţe extraterestre, avem uneori rolul și să devină niște so ști ridicoli, prezenţa
cea care privește progresul tehnologic. În urmă chiar în poziţii centrale e oameni de știinţă, lor este necesară. Cu atât mai mult atunci când
cu câteva decenii, pericolul părea robotizarea e eminenţe cenușii care coordonează acţiu- este vorba de intelectuali autentici, care să se
excesivă, care ducea la pierderea umanului, nile înfăptuite de eroi antrenaţi sau de eroi de pună în slujba ideilor, nu a celor privilegiaţi, în
dar înlocuirea oamenilor cu androizi mult mai ocazie. În distopiile tehnologice sau totalitare slujba adevărului, nu a recompenselor, în slujba
capabili era privită uneori pozitiv sau măcar însă nu mai există nicio gură de intelectual, societăţii, nu a facţiunilor, e nevoie de ei perma-
ambivalent (există, în multe cazuri, androizi eroii pozitivi, rebelii, insurgenţii sau revoluţio- nent ca de aer, mai ales că această specie pare a
buni, controlabili și docili, care îi ajută pe narii sunt e oameni simpli a aţi în împrejurări pe cale de dispariţie. Căci oricât de avansată
oameni în diverse acţiuni periculoase sau excepţionale și în care se dezvoltă treptat calităţi tehnologic ar o societate, doar o punere în abis
di cile, și androizi răi, care e se revoltă, e de lider, ca în celebrele lme Jocurile foamei sau de ordin intelectual, doar interpretarea și teore-
dezvoltă o conștiinţă proprie a răului). Această Divergent, e oameni cu abilităţi excepţionale, tizarea acestei lumi, re ecţia asupra teleologiei
temă comportă și ea câteva scenarii mari, câteva dar nici pe departe niște gânditori. Chiar și sale posibile și investigarea diverselor variante
naraţiuni distopice care transpun principalele în deja amintitul Equilibrium, într-o societate de parcurs ne poate salva de la o dezumanizare
angoase legate de tehnologie: e aceasta folo- neo-fascistă, în care oamenii sunt deprivaţi de accelerată și din drumul spre o lume a dogme-
sește unor scopuri eugenice, în crearea unui om orice sentiment într-un program de eugenie lor, e ele politice și/ sau religioase. ■

14 Nr. 10 (170) ♦ octombrie 2017 Scrisul Românesc Eseu

Cătălin Roboți însuflețiți diferențiază ința umană de o persona arti ci-
GHIȚĂ ală sau, mai comun, de un robot este faptul că
oamenilor le este îndeobște distribuit un su et
ca personae umane (care, în sine, este conceput drept nemuritor) sau
cel puțin un nivel de complexitate emoțională
1. Premisă mai seducător, chiar dacă mai riscant: cel oferit inaccesibil corespondenților cibernetici. Premi-
sele teziste adesea descriu comportamentul unui
Ființele umane au irtat dintotdeauna cu ideea de studiile culturale, care îmi va permite să spe- robot drept... robotic, adică vidat de empatie
de a se înlocui cu varii mecanisme arti ciale, care culez mai liber în privința naturii și funcțiilor ra nată și de răspunsuri emoționale rami cate.
ar putea acționa ca substitute antropice: acestea ar minților artificiale vs. minților umane din Voi examina această problemă în continuare.
urma să devină o extensie a sinelui uman sau chiar perspectiva a două producții cinematogra ce.
un dublu (conceptul de Doppelgänger, inventat Primele distincții care ni se impun atunci După cum am putut infera până la acest
de scriitorul german Jean Paul și circulat asiduu când discutăm despre inteligență se referă la stadiu al investigației, personajele plasate în
de romantici subliniază ideea, deși nu vreau să natura corpului care o adăpostește: este acesta contexte cibernetice, vizând deci inteligența
insist asupra acestui element în capitolul de față). unul uman sau arti cial? Care este diferența arti cială, ar putea distribuite în patru catego-
Scopul ultim al acestei întreprinderi elaborate dintre cele două, dacă această diferență există rii principale, identi cabile astfel: 1. personaje
și, uneori, chiar dureroase a fost acela de a asi- și se impune? În ne, este suportul material un naturale cu aparență naturală ( ințe umane, per-
gura umanității per ansamblu mai multă fericire element de nitoriu atunci când se pune pro- cepute ca atare); 2. personaje naturale cu aparență
practică și, nalmente, chiar mai multă libertate blema identi cării naturii acelei minți? Pentru a arti cială ( ințe umane, percepute ca roboți); 3.
zică și intelectuală. Dacă oamenii își doresc și, putea oferi un răspuns satisfăcător, permiteți-mi personaje arti ciale cu aparență naturală (roboți,
uneori, chiar obțin bene cii de pe urma mași- să fac apel la o instanță credibilă din discursul percepuți ca ințe umane) și 4. personaje arti -
nilor, acestea par a rămâne loso c contemporan. ciale cu aparență arti cială (roboți, percepuți ca
captive, indiferent de cât de În volumul al doilea din atare). În toate aceste cazuri, nu numai contex-
ra nate sau performante devin culegerea sa Philosophical tul, ci și interacțiunea socială și psihologică ajută
pe măsura evoluției tehnologiei: Papers (Lucrări filosofice), la de nirea statutului personajelor. Voi spune
este oare acest tratament aplicat intitulat Mind, Language and câteva cuvinte despre subcategoriile deja enun-
lor just? Precum punctează cu Reality (Minte, limbă și reali- țate acum, urmând ca exempli carea funcțiilor
justețe losoful francez Henri tate, 1975), losoful american lor să e executată în subcapitolul următor, în
Bergson în in uenta sa operă Hilary Putnam raționează, funcție de două documente culturale cheie.
L’Évolution créatrice (Evoluția corect, că, de vreme ce nu se
creatoare, 1907), mașinile nu poate demonstra sau inva- Personajele naturale cu aparență naturală sunt
s-au putut elibera niciodată lida natura unui „robot” (sau premisa fundamentală a narațiunii realiste, piatra
de design-ul arti cial care le oricare alt termen am alege unghiulară a oricărui plot convingător din secolul
de nește esența: „pretutindeni, pentru a desemna o inteli- al XIX-lea. Cinematogra a, care, conștient sau nu,
cu excepția omului, conștiința gență arti cială), trebuie să a împrumutat numeroși tropi din naratologie, nu
s-a lăsat prinsă în plasa prin ne modi căm perspectiva și a putut ignora această categorie, astfel încât, indi-
ale cărei ochiuri a încercat să să ne decidem pur și simplu ferent de cât de implauzibilă sau de exagerată este
se strecoare: a rămas captivă în privința unei naturi oare- premisa unui lm, e el de tip science ction sau
Anunțul nu, aceasta va avea constant în centru o panoplie
mecanismelor pe care le-a instituit” (apud Ayer care, mai curând decât să lăsăm chestiunea în de personaje umane care sunt în chip evident
and O’Grady, 1994: 53). Îmi propun să vedem, suspensie și să-i căutăm, la nesfârșit, soluția alu- oameni și a căror funcție este, în opinia mea,
în continuare, dacă se poate evita acest fenomen necoasă: „Am trecut în revistă o succesiune de aceea de ancore identitare, în relație cu care alte
examinând personaje cheie din istoria imagina- eșecuri: eșecuri în a demonstra că trebuie (subl. personaje ajung să se de nească. Spectatorul nu
rului cultural (în cazul de față, cinematogra c), în text, n. m.) să a rmăm că roboții sunt con- poate și nu dorește să asimileze un plot care nu se
prezente în producțiile 2001: A Space Odyssey știenți, eșecuri în a demonstra că trebuie (subl. fundamentează pe un număr consistent de tropi
(2001. O odisee spațială, 1968) de Stanley Kubrick în text, n. m.) să a rmăm că nu sunt, eșecuri în ai verosimilului. Aceeași observație este validă
și în Blade Runner (1982) de Ridley Scott. a demonstra că trebuie (subl. în text, n. m.) să în privința personajelor arti ciale cu aparență
ediţia a XII-a Număr special a rmăm că nu știm. Am concluzionat din aceste arti cială: ele sunt prezentate în contextul unui
2. Construcția personajului eșecuri că nu există un răspuns corect la între- scenariu science ction cu scopul de a prezenta o
imagine opusă a primului tip de caracter, o ancoră
La drept vorbind, studiul minții, umane barea: este Oscar [robotul] conștient? [...] Este personală inversată, în tentativa de a crea un tip de
sau în orice alt mod ne-am imagina, aparține rezonabil, astfel, să concluzionăm că întrebarea iconogra e sui generis, la fel de plauzibilă precum
unui câmp de cercetare în continuă expansi- [...] necesită o decizie și nu o descoperire. Dacă cea a personajelor inerent umane. Cel mai adesea,
une, denumit științele cognitive. O autoritate trebuie să formulăm o decizie, îmi pare prefera- ambele categorii sunt descrise în termeni șablo-
în domeniu, profesoara britanică Margaret A. bil să ne extindem conceptul, astfel încât roboții nizați, deoarece nu trezesc (și, în de nitiv, nici
Boden, notează, în in uenta sa lucrare, Mind as să e (subl. în text, n. m.) conștienți” (apud Ayer nu sunt menite s-o facă) curiozitatea euristică în
Machine: A History of Cognitive Science (Mintea and O’Grady, 1994: 361). Cu alte cuvinte, dacă psihicul receptorului (i.e. al spectatorului). Când
ca mașină. O istorie a științei cognitive, 2006), că nu putem să oferim un răspuns de nitiv, orice descrierea lor escamotează tipologia acceptată și
acest câmp de cercetare „este diversi cat în trei răspuns este preferabil niciunui răspuns. Totuși,
moduri. În primul rând, acoperă toate aspec- mai trebuie spus, întreaga chestiune este compli- xată de tradiție, opera de artă rezultată devine
tele minții și ale comportamentului. […] În al cată de faptul evident că ințele umane sunt, în cu adevărat demnă de atenție din punct de vedere
doilea rând, se bazează pe mai multe discipline mod inerent, ele însele niște mașini, cu toate că estetic. Un lm, într-o manieră similară celei a
diferite pentru a le studia. Și, în al treilea rând, de un tip greu de circumscris. Corpul uman, ale unei narațiuni literare, crește în intensitate direct
se bazează pe mai mult decât un singur tip de cărui tendoane și mușchi au fost puse în relație proporțional cu gradul de ambiguitate ontologică
teorie. În sens larg, este studiul minții ca mașină” cu constructe arti ciale de către pictori vizionari pe care reușește s-o proiecteze asupra personajelor
(2006, I: 9), deci ca mecanism de sine stătător, precum Bruegel cel Bătrân, Arcimboldo, Braque surprinse în con ict. Altfel spus, cu cât este mai
înzestrat cu un scop anume. Totuși, de vreme ce sau Dalí, este un mecanism complex și decon- complex și mai imprevizibil comportamentul per-
nu sunt un specialist în domeniu, ci doar un lo- certant, care se bazează pe funcții concrete, sonajelor, cu atât devin acestea mai interesante. ■
log, în rândurile următoare, voi urma un traseu într-un mod similar oricărei mașinării. Ceea ce
(fragment dinFvroilcuamșiuml Caroilliebaiddeii,nînmcijulorcsudlepaaplaatruițliuei).
(Continuare în numărul viitor)

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (170) ♦ octombrie 2017 15

Intelectualii și puterea Dumitru Radu
POPA

ideologică: o temă franceză
Când, exact cu 90 de ani în urmă, în
1927, Julien Benda publica Trădarea Sub imperiul acestei mentalități, critica (de sis- (după ce toată istoria de după război și până la ediţia a XII-a Număr special
intelectualilor (La trahison des clercs) tematici opozanți) a intelectualilor se bazează moarte îi văzuse sistematic pe părți diferite ale
nu pe realități și amănunte, ci pe idei abstracte. baricadei). În interval, utopicul Sartre făcuse,
losoful francez dădea glas revoltei împo- Astfel, ideologia înlocuiește realitatea! Aron poate nu chiar ca o marionetă, ca alții, dar cu
triva intelectualilor de stânga care, între două se întreba, în context (și gândiți-vă care era același rezultat jocul partidului comunist. Acel
vizite la Moscova, proslăveau un nou umanism, contextul anilor ’50) cum e cu putință ca inte- Partid Comunist francez convins că aderarea
umanismul unei societăți viitoare, bazate pe lectualii din Franța sau cei din Est (încă mai și zelul intelectualilor produc o puternică
traiul în comun și forjarea omului nou. Acești aproape de fenomen) să mai jure pe comunis- impresie asupra proletariatului și a oamenilor
intelectuali, cu totul desprinși de realitate, îi mul de tip sovietic, de orice tip, sau să opună simpli. Tentat de sloganele cele mai simpliste
arătau acuzator cu degetul pe toți ceilalți ce nu realității hidoase o altă fantoșă ideologică: și odioase, Sartre devine un important tovarăș
gândeau ca ei. Cartea lui Benda a marcat indis- aceea a comunismului real. de drum al partidului, unul dintre colaboratorii
cutabil dezbaterea de idei a secolului trecut, Jean-Paul Sartre ilustrează cum nu se poate permanenți la Lettres Françaises, calul troian
prevenind asupra lucrurilor mai bine opiomania intelec- al comunismului sovietic în Franța. Singura
teribile ce aveau să urmeze la tualului, așa cum o explică chestiune delicată cu partidul era opera loso-
numai câțiva ani de la publica- Raymond Aron. Sunt aici o că (de altfel majusculă!), existențialismul care
rea ei. Răspunzători pentru ele, serie de împrejurări interesante, câștigase o remarcabilă popularitate în Franța
consideră Benda, sunt în parte pe care n-aș vrea să le trec cu și amenința poziția lui Sartre în sânul comu-
și intelectualii, care au abdicat vederea. Prima e mai degrabă niștilor (scrie Victor Leduc în L’Action, în 1947,
de la menirea lor, acceptând cu totul fortuită: Sartre, Aron că partidul nu era interesat de existențialism în
să intre în jocul politic. Cartea și, mai puțin cunoscutul astăzi sine decât în măsura în care această loso e
lui Julien Benda este extrem losof și scriitor, Paul Nizan idealistă ar putea intra în con ict cu marxis-
de actuală și astăzi, căci tema s-au născut în același an, 1905. mul!). Din partea sa, Sartre a răspuns în câteva
ei de bază – angajarea politică Toți trei excepționali absolvenți rânduri apărând existențialismul (L’existentia-
directă a intelectualului – nu ai École Normale Supérieure în lisme est un humanisme, Le droit de se révolter).
încetează să ne tulbure. 1924. Prieteni extrem de buni, Concepte ca alegerea, ința, neantul, libertatea
Nu mai puțin pilduitoare împart totul, de la viața zilnică au jenat intelectualitatea comunistă a timpului
este cartea lui Raymond la lecturile literare și loso- și mașinăria partidului (Garaudy, Lefebvre),
Aron, Opiumul intelectualilor ce și evaluarea lumii politice. iar Sartre ar avut o șansă excepțională să
(L’opium des intellectuels, 1955) despre care se Sartre și Nizan intră în Partidul Comunist o rupă cu comunismul (perioada 1944-1848
uită prea adesea contextul speci c în care a francez. Sartre avea să rămână, Nizan părăsește când rinocerizarea lui nu era încă completă!).
apărut și faptul că propunea o analiză istorică partidul în 1939, revoltat de Pactul Molo- Tentația opiomană a angajamentului ideolo-
minuțioasă (de la epopeea revoluționară care tov-Ribbentrop. Mobilizat, moare în bătălia de gic, atât de bine explicată de Raymond Aron,
a rupt Franța în două spre sfârșitul secolului al la Dunkerque, în 1940, luptând contra Ger- îl orbește însă transformându-l, din punctul
XVIII-lea și până la religia Revoluției). Nimeni maniei naziste. Dispariția lui Nizan, aproape de vedere al comportamentului politic, într-o
nu a explicat mai bine decât Aron statutul simbolică după despărțirea de comuniști, persoană extrem de discutabilă. Avea să se
intelectualului și, subsecvent, opiomania lui. îi lasă pe cei doi eminenți ENS în zăpăceala găsească mai întotdeauna, în deciziile politice,
Arată Aron că, de-a lungul secolelor, gânditorii anilor de război, ca fervenți critici ai marxis- de partea, dacă nu cea mai rea, în tot cazul cel
și artiștii nu se deosebeau prea mult de cler, mului (aveau să fondeze mai târziu Les Temps puțin suspectă. Anti-gaullist feroce, e împo-
prin aceea că aveau, ca și clerul, funcția de a Moderns care va domina epoca). Despărțirea triva războiului din Algeria, fără să realizeze
menține sau de a comenta credința Bisericii și dintre Raymond Aron și Sartre, dramatică și că acolo era mâna sovietică; în timpul războ-
pe aceea a Cetății. Odată cu tendința de secu- dureroasă, se petrece în 1947, când Sartre se iului din Coreea e cu arme și bagaje de partea
larizare și a dispariției mecenaților, intelectualii manifestă radical și zgomotos împotriva lui De comunistă; în 1954, după întoarcerea din Uni-
își câștigă libertatea în aceeași măsură în care Gaulle și nu-l scutește nici pe fostul prieten unea Sovietică declară că nu există mizerie în
își pierd tot mai mult securitatea materială. Aron de considerații extrem de puțin ama- comunismul sovietic, nici îngrădirea dreptu-
Intelectualul francez, spune Aron, devine astfel bile. În vreme ce Raymond Aron continuă să lui la opinie; în 1956 când, la cel de-al XX-lea
un sistematic opozant, mai ales în situația în studieze cu pasiune și atenție realitatea atât Congres al PCUS, Hrușciov denunță crimele
care forma de stat (Republică sau Monarhie) de evanescentă și adesea scandaloasă a acelor stalinismului, nu e chiar ultragiat – ca Aragon
era încă neclară. Stânga intelectuală dezvoltă ani, declarându-se, oarecum polemic, spectator și tovarășa sa de viață, Elsa Triolet! – ci doar
în timp o mistică revoluționară, pe fundalul angajat, Sartre se angajează politic și propovă- total derutat, ca un intelectual cuminte care,
unei societăți secularizate. În aceeași măsură, duiește angajarea în cauza stângii intelectuale dintr-o dată, își pierde teologia ideologică;
prin opoziția sistematică la realitate, intelec- fascinate de ideologie și pierzând aproape total nici măcar invazia Ungariei – care, totuși, în
tualii devin extrem de sensibili la utopie, un contactul cu realitatea. Ca să-l parafrazăm pe apărarea lui, nu îl face ca pe alții să se exprime
fel de punte între ideal și real. Trebuia întreg Gramsci, care avea să o plătească pentru cre- public în favoarea deciziei Comitetului Cen-
acest studiu socio-istoric pentru ca să ajungem dința genuină că adevărul este întotdeauna tral al PCUS – ci doar îl face să înceapă să se
și la stringența contemporană a cărții lui Aron: revoluționar, Sartre se aliniază adesea de parte îndoiască de justețea liniei partidului – nu
marea eroare a intelectualilor care se angajează celor pentru care adevărul e secundar, sau, îl îndepărtează total de comuniști. Găsește,
în politică este aceea că, atrași de utopii, vor oricum aparține partidului, de vreme ce parti- așadar, o altă formă de manifestare a nevoii
adopta întotdeauna o atitudine vizionară, dul are întotdeauna dreptate! Aron și Sartre se de credință și utopie: lupta împotriva coloni-
romantică în total con ict (sau ignorare) a rea- vor împăca, dacă se poate spune așa, tocmai în alismului... Abia 1968 îl va contradistinge de
lității; o atitudine mai degrabă meta zică decât 1979, la inițiativa lui André Glucksman de a-i turma intelectualilor de stânga francezi.
pragmatică și, în cele din urmă, iresponsabilă. reuni într-o acțiune de susținere a Vietnamului
Continuare în p. 16

16 Nr. 10 (170) ♦ octombrie 2017 Scrisul Românesc Eseu

Adrian Prizonierii viitorului
SÂNGEORZAN

ediţia a XII-a Număr special Iată o „treime” deloc sfântă. Aș spune chiar am devenit atât de specializați în toate, încât vremuri ceasul bunicului. Puterea va da legi
înfricoșătoare pentru că relația dintre inte- problema unei culturi generale, indispensabilă care vor interzice clonarea oamenilor, încru-
lectuali, putere și tehnologie se a ă într-un intelectualului adevărat, nu se mai pune. Cel cișarea lor cu copacii, del nii sau roboții (care
echilibru tot mai fragil și mai toxic. Lupta e mult o cultură de Google, care nu trebuie în deja ne depășesc în inteligență), dar în câteva
inegală pentru că tehnologia e cea care până la niciun caz disprețuită. E vorba de obținerea zeci sau sute de ani s-ar putea să vorbim cu
urmă va triumfa și va reformula lumea și viito- ultra rapidă a unor informații date mură în peștii și copacii, iar cuvântul „intelectual” va
rul. E ca un fel de duh cu microcipuri pogorât gură, gata mestecate, pentru care n-ai nevoie
de mult asupra noastră și pe care deja l-am de dinți sau de mult discernământ. Doar de demult scos din dicționare. Mă întreb câtă
scăpat de sub control. Ne culcăm, dormim și curiozitate, a ată și ea în mare declin. Ade- nevoie va mai avea omul viitorului de artă în
ne trezim cu ea lângă noi, de cum ne naștem. vărul e că multe din informațiile pe care le general? Cum va privi un tablou, ce muzică va
Nepoțica noastră are doar 6 luni și se liniștește posed și cu care jonglez astăzi sunt obținute asculta, dacă se vor mai citi cărți? Va mai simți
imediat ce-o pui în fața televizorului. Dacă-i nevoia să facă artă?
dai un Iphone, cu o oarecare imagine, știe deja Oglinda
cum s-o schimbe plimbându-și degetul pe Poate că singurul stimul rămas în perpe-
ecran. I-am întrebat pe părinți dacă e un proces în felul acesta și asta nu mi-au știrbit cu nimic tuarea intelectualilor ca specie umană, ar că
educațional și mi-au spus că habar n-au cum a nici cultura, nici dantura. Vreau să a u ceva, ei în general trăiesc mai mult. Vreți exemple?
învățat să manipuleze singură o tehnologie atât click pe Google și pe urmă decid eu cât de Șora, Djuvara, Quintus și atâția alții trecuți
de complicată. Oricum, în nal bagă telefonul departe vreau să duc procesul cunoașterii. Cu de 100 de ani. Oamenii ăștia nu se plictisesc
în gură și-l mestecă, pentru că îi ies dinții și pe Iphone-ul în buzunar mă simt mai sigur pe niciodată, nu le e frică de pensie și gândesc tot
mine gestul ăsta mă face să sper că are șanse mine. Provocați-mă cu ceva și-l scot imediat timpul, sunt creativi și curioși, ceea ce pare a
să ajungă o intelectuală. Intelectualii, specie pe din teacă, ca un cawboy intelectual. prelungi viața.
cale de dispariție, ar tipul acela de oameni
care nu numai că pot gândi pe cont propriu, Pasul accelerat al tehnologiei nu cred că Puterea e trecătoare, dar manipulează
dar care au niște „dinți” aparte cu care pot mes- mai poate schimbat de nimeni. Nici de către informațiile atât de draconic încât nu mai știm
teca altfel informațiile pe care le ingeră. La o intelectuali, nici de către putere, oricare ar ce e adevărat și ce e fals. În câțiva ani, nu mulți,
adică, pot să și muște, de aceea puterea încă ea. Progresul ei a început să e și minunat și ne vom scârbi atât de mult, încât nu ne va mai
mai pune un oarecare preț pe ei. Și când spun înspăimântător în același timp. E greu să deci- păsa de nimic cât timp vom avea trei mese pe
„preț” mă gândesc că nu degeaba se spune că dem, iar deciziile noastre nu contează. Nu mai zi, puțină bere sau vin, niște pastile de dormit,
putem da înapoi viitorul, așa cum dădeam pe altele să ne trezească sau să ne excite. În nal,
ecare om are până la urmă unul, chiar dacă cred că ne vor dispărea emoțiile și asta nu va
nu vrea să se vândă. Oricum, suntem deja pri- avea nimic de-a face cu dispariția intelectuali-
zonierii tehnicii și ai puterii. lor, care vor pactizat de mult e cu puterea,

Dar de ce ar mai vrea cineva să ajungă e cu tehnologia. Când vom intra în faza asta
intelectual, astăzi când toți vor bani și putere. afazică vom ajunge cu adevărat oamenii viito-
Pe vremuri să i intelectual era un titlu de rului. Sugarilor le vor crește peste noapte dinți
glorie, chiar dacă mulți urmăreau de fapt să perfecți și nedureroși. Niciunui adult nu-i va
aibă doar o diplomă care să certi ce că fac mai ieși vreo măsea de minte și dacă i se va
parte dintr-un grup de oameni cu educație. întâmpla cuiva asta, un dentist robotic i-o va
Educația era prețuită, dar nici azi nu e pusă extrage în somn fără anestezie.
la zid. Ba mai mult, colectarea de diplome și
doctorate a ajuns o formă nouă de „hoarding” În 20-30 de ani bio-tehnologia, genetica,
cum zic americanii, de decorare a zidului care cibernetica, informatica vor atât de avansate,
ne separă de ceilalți, needucații. Puterea nu încât vor intra unele în altele ca niște păpuși
mai dă azi doi bani pe intelectuali (vezi cazul rusești super-inteligente care se vor desface și
Trump), dar investește în tehnologie pentru reface la in nit după niște nevoi care nu vor
că prin ea poate să-și atingă țelurile. Acum
ale noastre.
Suntem în plin viitor, dar habar n-avem

unde ne ducem. Știm doar că nu ne mai putem
întoarce unde am fost. ■

Continuare din p. 15 incapabil, într-o societate secularizată, să tră- toate repercusiunile actului său de intelectual
iască fără o religie: utopia oferită de ideologie. intoxicat de opiu (Adieu, vielle canaille! își inti-
Nu scrie telegrame de felicitare pentru tula necruțător Jean Cau necrologul).
invazia Cehoslovaciei (Aragon, mi se rupe Răul pe care l-au făcut intelectuali și artiști
inima, ce mare scriitor, o face!) ci, mai degrabă precum Sartre, Aragon, Yves Montand sau Oare ce e mai bine: să greșești cu Sartre sau
suspicios de acum în privința comunismului Simone Signoret în Estul comunist este incal- să ai dreptate cu Raymond Aron? Aceasta este
de tip sovietic, își întoarce fața spre... maoism! culabil, generația mea l-a trăit, cu amărăciune, o întrebare, iterată și reiterată în epocă, încât
Din lac în puț: nevoia de opium, de o altă ideo- în derută și incredulitate. Ei legitimau mon- nici nu se mai știe autorul ei. Din perspectiva
logie. Asta marchează, de fapt, deruta cea mai struozitatea unui sistem care ținea lumea în zilei de azi și mai ales pentru paradigma viito-
mare a lui Sartre: cel care predica mereu refu- mizerie și prin pușcării, cu pumnul în gură rului, răspunsul responsabil e unul singur: să
zul compromisului – în loso a și literatura în... așteptarea vană a acelor les lendemains qui ai dreptate cu Raymond Aron. Viața, realitatea
care vor dăinui dincolo de alunecările omului chantent, care asemenea lui Godot, nu aveau propriu-zisă nu pot lăsate la cheremul utopi-
politic – se compromitea, în fapt, de ecare să vină niciodată... Yves Montand și Simone ilor – oricât de tentante în aparență, dar adesea
dată, crezând că există o instanță mai înaltă Signoret s-au căit public când au avut epifania creatoare de genocid. Așa au fost și nazismul,
care trebuie să lămurească toate lucrurile realității. Sartre s-a complăcut în tăcere. Aragon și comunismul.
astea. El este intelectualul, cum spune Aron, a rămas pe baricada minciunii până la capăt, cu
Visarea să rămână tărâmul poeților! ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 10 (170) ♦ octombrie 2017 17

Alexandru Carmen
OPRESCU FIRAN

Elitele

Puterea tehnologiei Tema Colocviilor Revistei „Scrisul avocaților, împotriva elitei intelectuale și ediţia a XII-a Număr special
asupra intelectului Românesc” din acest an este un societății civile. În Rusia ziariștii care cri-
subiect mult frecventat, pornind de tică puterea o cială sunt bătuți sau uciși din
la progresul exponențial al tehnologiei și întâmplare. Lupta puterii cu mass-media de
T consecințele lui în accelerarea viitorului, la opoziție a devenit subiect comun, iar diver-
modul în care tehnologia servește puterea și siunile nu sunt puține.
ema propusă anul acesta de Colocviile „Scri- cum intelectualii se simt treptat trădați într-o
sul Românesc” alătură trei idei de o anvergură lume dată pe repede înainte. Subiect demn de Puterea controlează masele prin instau-
universală, al căror potențial individual poate a dezbătut. Și incomod, ind prea de actua- rarea sentimentelor de frică și nesiguranță,
constitui tratate de mii de pagini. Însă alăturarea litate. Iar în actualitate sunt tensiuni politice invocând amenințări de toate naturile, de la
lor nu invită la o analiză individuală, ci la recu- mondiale, amenințarea unui con ict nuclear terorism la separatism, de la pericolul indus
noașterea și evidențierea conexiunilor dintre cele cu Coreea de Nord, atacuri cibernetice, de valul de emigranți la efectul negativ al glo-
trei, ale căror efecte au modelat planeta încă de la ascensiunea unor lideri populiști și renaște- balizării. Operează prin intimidare, divizare,
începuturile umanității. rea extremei drepte în democrațiile vestice. distragere de la con ictele reale, contând pe
Ceea ce am nota este că, din perspectiva relației Relația dintre intelectuali și putere a fost vechea formulă divide et impera, și aruncând
acestei trinități, ea este liniară, o cale de conse- de multe ori, în diverse medii culturale, maselor pâine și circ. Pârghiile puterii sunt
cință: intelect – tehnologie – putere. Puterea este comentată intens. Intelectuali verticali au diverse și per de, de la exploatarea tragediilor,
țelul suprem al oricăror năzuințe umane: puterea refuzat să pactizeze cu puterea, alții servili la activarea sentimentelor naționaliste și xeno-
asupra omului, naturii, cosmosului sau chiar asupra au fost în slujba ei. O relație complicată, de fobe, de la răspândirea de știri false și teorii ale
morții. Tehnologia este rezultatul intelectului și al seducție, de ambele părți. De-a lungul isto- conspirațiilor la propagarea fantomelor unor
intelectualității, ea constituie mijloacele, uneltele. riei, unele dictaturi și-au ucis intelectualii, dezastre iminente. Și toate se susțin prin teh-
Singurul lucru nativ, primordial, este intelectul altele i-au curtat pentru a-și consolida auto- nologie. Se spune că cine deține informația,
uman. Acesta poate cultivat, dar nu creat. Numai ritatea în fața maselor. deține puterea. Azi, cine deține tehnologiile
el poate da naștere celorlalte două și este unicul Dintotdeauna elitele au in uențat societa- cele mai avansate, va domina lumea. Războa-
motor care ne-a propulsat în vârful lanțului tro c. tea. Elita politică a condus, iar cea intelectuală iele s-au mutat de pe front în cipuri și servere
de cele mai multe ori i s-a opus. Și azi e la de computer. O simplă apăsare de taste poate
fel, cu excepții, cazuri și situații ce nu vor elibera viruși capabili de distrugeri fără pre-
discutate aici. cedent, e că e vorba de sisteme electorale,
În triunghiul intelectualii, puterea și teh- energetice, bancare sau biologice.
nologia, greutatea cade pe ultimele două
laturi ale sale. Odată cu avansul tehnologiei, Paradoxal, forța tehnologiei a creat o mare
intelectualii se simt mai degrabă timorați, fragilitate mondială, la toate nivelele. La nivel
iar in uența lor este diminuată. Rețelele personal, suntem cu toții sclavii tehnologiei.
sociale media au devenit, de exemplu, mult Nu ne mai putem imagina fără Internet sau
mai puternice, cu audiență in nit mai mare celular. Și nici nu există drum înapoi. Suntem
decât vocile intelectualilor. Pe de altă parte, lansați pe traiectoria unei naturi umane noi.
statutul intelectualilor este periclitat în regi- Una standardizată, robotizată, în care emoția e
muri autoritare în care libertatea de expresie legată nu de culorile apusului ori de parfumul
este cenzurată, și minimalizat în țări unde de tei, ci de aplicații tehnologice so sticate
Cruciade economiile de piață rapace au impus banul care um ă pânzele corăbiei pe care ne-am
urcat cu sau fără voie, înaintând tot mai
Așadar, nu există relații de egalitate sau tranzi- ca valoare supremă. Care mai e rolul și pute- departe în ocean. Un ocean tulburat de ura-
tivitate, ci de subordonare. Intelectul este la baza rea intelectualilor azi? O rezistență tăcută. gane cu forță încă necunoscută până acum.
umanității, iar liniaritatea celor trei este imuabilă. O încercare de salvare a homos tehnicus cu
În istoria recentă a lumii există câteva exemple argumente care intră cu rapiditate în ra uri Zilele acestea pe canalele mediatice ne este
foarte grăitoare ale acestei trinități. Apariția radi- de istorie mai mult decât în modul zilnic de prezentat noul iPhone X, sub sloganul: „Nu
oului și mai apoi a televiziunii poate considerată viață. Pe măsură ce știința cunoaște, grație este un telefon, ci un mod de viață.” Se spune
drept cel mai mare catalizator al puterii propa- tehnologiilor noi, o dezvoltare impetuoasă mai că celularele sunt singurele care nu pot
gandei pe glob. Goebbels a recunoscut imediat iar timpul își accelerează dinamica, artele,
potențialul undelor radio. cărțile, tihna culturii formatoare sunt tot distruse de niciun cataclism. Vor rezista și
Partidul nazist le-a acaparat și le-a folosit e - mai puțin accesate. Modelele mileniului după sfârșitul lumii. Mașinile zburătoare pot
cient pentru promovarea ideilor sale. Datorită nostru nu mai sunt intelectualii, artiștii ori
radioului, NSDAP a reușit în timp record, sub o lună creatorii de excepție, ci mai degrabă politi- deja comandate în avans. Bio-genetica pro-
de zile de la controlul total asupra undelor radio, cienii și oamenii de afaceri avuți, cântăreții mite surprize de proporții, de la apariția de noi
să câștige poporul de partea lui și de partea ideilor și actorii, cunoscuți sub numele de vedete... regnuri la descoperirea pilulei imortalității. În
anti-semite. De atunci, radioul a rămas o unealtă Trump și-a sedus electoratul spunându-le Silicon Valley miliardarii își proiectează vii-
de propagandă extraordinar de e cace, folosită de răspicat că el nu este un intelectual. Timpul torul și nemurirea ind bene ciarii de lux ai
toate puterile lumii care mereu dezvoltă noi mij- lui Havel a trecut. În Polonia autori precum tehnologiilor. Încep pregătirile pentru coloni-
loace de manipulare a maselor. Ka a nu-și mai au locul în manuale. Regimu- zarea planetei Marte. Cei bogați își inspectează
O altă idee de a exploata tehnologia într-un mod rile religioase musulmane des d educația și bunkerele construite pentru supraviețuirea
nou l-a propulsat pe Hitler cancelar. ostracizează intelectualii. Erdogan a instaurat unor posibile catastrofe. Intelectualii contem-
Continuare în p. 18 prigoana împotriva profesorilor, ziariștilor, plează timpurile interesante și periculoase care
se ridică la orizont. Oricând, planurile gran-
dioase de viitor pot date peste cap. Dintr-o
eroare tehnologică, ori din revolta naturii.
Cutia Pandorei Tehno a fost deschisă. ■

18 Nr. 10 (170) ♦ octombrie 2017 Scrisul Românesc Eseu

Florentina Tehnologie de a „trăi” din nou, corect și moral, fără istorie,
ANGHEL fără amintiri, fără imagini și fără obligații. Ca
administrator chiar are puterea de a lua decizii
ediţia a XII-a Număr special Este neașteptat ca intelectualii să reziste și literatură privind calitatea de membru a celorlalți par-
noii tehnologii. Nici nu o fac, ci se ticipanți. Deși dramaturgul evidențiază clar
străduiesc să păstreze un echilibru în nu știe ce este acest ceva, să scrie despre altceva, contrastul între real și virtual, ea demonstrează
trecerea la „post-uman” și o decență în folosi- să facă ceva bun cu sloganurile lui hipnotice. și impactul, bene c în cazul acesta, al unei soci-
rea tehnologiei. Adeseori scriitorii au adoptat o Puterea este limitată prin restricționarea acce- alizări cibernetice, impact care în cele din urmă,
poziție critică în operele lor construite ca niște sului la cărți fundamentale ca Biblia, operele lui într-un moment de criză, stabilește niște relații
avertismente împotriva dezechilibrului pe William Shakespeare, opera lui William James, în lumea reală. Totuși, dedicându-se spațiului
care folosirea Internetului, manipularea prin cărți pe care conducătorul acestei lumi, Mus- virtual și reconstruindu-se acolo, Haikumom
intermediul media și îngrădirea accesului la tafa Mond, le ține într-un seif. Locuitorii lumii nu repară greșelile care au afectat familia reală
informație și cultură îl pot crea. Cum suntem minunat tehnologizate sunt permanent expuși a Oddesei, s-ar putea spune chiar că adâncește
îngrădiți acum când prin Internet avem lumea puterii cuvântului și educați să nu gândească, suferința ului ei. În piesă este conturată o formă
și bibliotecile în casa noastră? de autism virtual și iluzia de control asupra noii
Strategia este simplă și deja indu-le cultivate plăcerile simple speci ce unei identități. Dependența Odessei de droguri este
folosită în literatură, o putem vieți ușoare. Abundența lmelor ușoare, a slo- înlocuită cu dependența de tehnologie, iar inter-
identi ca în operele lui Harold ferența celor două lumi, în momentul în care
Pinter în tăcerea din discurs. ganelor hipnotice și existența somei Elliot dezvăluie fragmente din trecutul ei, are
Dramaturgul ne spune că sunt nu sunt departe de ceea ce promo- ca urmare pierderea identității virtuale pe care
două tăceri: o tăcere în care nu vează media și Internetul astăzi. și-a construit-o ca să răspundă nevoilor ei de
este rostit niciun cuvânt și una Când în 1858 Aldous Huxley se reabilitare. Acest dezechilibru identitar o face pe
într-un torent de cuvinte, „un reîntoarce la Minunata lume nouă, Odessa să se reîntoarcă la droguri și, în același
ecran de fum evaziv, violent, el identi că deja în tehnologia de timp, aduce comunitatea virtuală în spațiul real.
șiret, angoasant sau batjocoritor”. la acea vreme mijloace prin care Centrată pe individ și ipostazele identității aces-
copiii sunt educați, de exemplu, tuia în raport cu istoria individuală și contextul
Problema privind accesul la să consume produsele promovate, actual, piesa prezintă Internetul ca o alternativă
informație este frecvent tratată comportamentul lor ind adaptat fragilă, temporară și intermitentă la viața reală.
în literatură. În urmă cu aproape să răspundă la mesajul cuvintelor
un secol, Aldous Huxley creează induse de un dictator prin orga- În ambele cazuri tehnologia oferă o soluție
un context în care tehnologia duce la dezuma- nizarea meticuloasă a întregului escapistă și iluzia puterii, nu rezolvă problemele
nizare și la pierderea valorilor contemporane sistem, pentru a avea sub control: reale ale personajelor, ci le ascunde în spatele
lui. Clonele care populează romanul Minunata nașterea, moartea, economia și unui „ecran de fum”. Evident, acest lucru se
lume nouă (1932) au o evoluție determinată și pentru a crea dependență. Tehnologia, în cazul întâmplă atunci când Internauții nu sunt edu-
controlată permanent, sunt obediente și mul- acesta, devine un instrument al puterii. cați să folosească abil tehnologia, pentru că
țumite cu situația lor, le este administrată soma Relația omului cu Internetul este explo- puterea le revine celor care știu să constru-
ori de câte ori sunt nemulțumite sau triste. rată diferit în piesa Apă cu lingura (2012) de iască spațiul virtual astfel încât oamenii să se
Societatea ideală în care acestea trăiesc fericite, Quiara Alegría Hudes la începutul acestui rătăcească printre reclame și tentații ușoare.
lipsite de griji, preocupări, ambiții sau probleme mileniu prin conturarea unei duble personali- Acele instrumente care pot să îi dea putere
tăți a unui personaj secundar: Oddesa în viața unui utilizator sunt acolo, ascunse în hățișul
zice este de fapt o societate limitată și consu- reală și Haikumom pe rețeaua de socializare pe de informații, multe inutile sau false. Așa cum
meristă. Helmholtz, un scriitor care reușește să care o administrează. Oddesa își abandonează personajele care problematizează existența, care
creeze motto-uri și sloganuri ușor de amintit, copiii și se droghează în viața reală, mai târziu au ambiții și inițiativă reușesc să descopere căr-
un scriitor care simte că are puterea să spună însă Haikumom optează pentru o resuscitare țile din seiful lui Mustafa Mond sau personajele
ceva important, își dorește să facă mai mult dar morală prin Internet consiliind persoane care dependente de droguri reușesc să își dezvăluie
încearcă să renunțe la droguri. Spațiul virtual îi identitatea și să se regăsească în spațiul real, și
oferă posibilitatea de a-și crea o nouă identitate, utilizatorii obișnuiți pot găsi drumul spre putere
prin tehnologie dacă, ne sugerează scriitorii, nu
rup legătura cu tradiția și cu spațiul real. ■

Continuare din p. 17 este un anti-intelectual. Sute de ani de intelec- și a unui stat, nu mai este nevoită să e susținută
tualitate și tehnologie americană au dus, prin de o intelectualitate. Această democratizare a
Campania sa electorală pentru președinție moduri greu de explicat, la învestirea cu putere resurselor, acest import de tehnologie și intelect,
din 1932 a fost prima care a folosit avionul a unui om care nu înțelege nici tehnologia și de produs nit fără a trece prin minima cale de
pentru a-l duce, într-un timp record, în toate nici valoarea intelectualității de orice fel. consecință pentru a înțelege procesul progresu-
colțurile Germaniei, vorbindu-le direct susți- lui, nu poate duce decât la alienare și la decizii
nătorilor săi. Acum, călătoria cu avionul este o Puterea mass-mediei a dat posibilitatea ce pot afecta întreg pământul.
normalitate pentru orice candidat la o funcție unor oameni la fel de anti-intelectuali de a
importantă în stat. spăla pe creier generații întregi care devin la Parcurgerea acestei axe a adus lumea la
fel de anti-intelectuale. Chiar și puterea trans- modernitatea de astăzi. Însă, după cum se poate
Hiroshima și Nagasaki, aselenizarea, revo- formatoare a Internetului a dat șansa unor observa din ce în ce mai acut în ultimii ani,
luția televizorului și mass-mediei, Internetul, anonimi care nu aveau nimic de contribuit dis- accesul la tehnologie și putere a unor oameni
clonarea, toate exempli că această linearitate cursului public să acapareze mase de oameni anti-intelectuali nu poate aduce decât dezastrul
intelect – tehnologie – putere. și să încurajeze inepții care, într-un forum și teroarea unei civilizații care are un potențial
public, ar fost ridiculizate până la extincție. atât de mare pentru a face bine încât chiar și cel
Revenind, însă, la zilele noastre, această mai laic gânditor ajunge să spere ca o putere să
trinitate pare să își piardă din acea imuabi- Lumea modernă, însă, modulează această coboare peste mințile tuturor și să pună în ordi-
litate. Nu în sensul de a-și pierde valoarea liniaritate, această cale de consecință, iar ele- nea rească lucrurile pe care omenirea s-a bazat
liniară, ci ecare dintre cele trei elemente pot mentele sale nu mai aparțin aceluiași grup sau atâta vreme: inteligență, tehnologie și puterea
entități. Intelectul care produce nu va avea nea- de a ne face viața mai ușoară. ■
în mâna altor entități. Un exemplu la înde- părat acces la tehnologie, iar puterea, e ea chiar
mână este noul președinte al Americii care,
deși rămâne cel mai puternic om de pe glob,

Cronică Scrisul Românesc Nr. 10 (170) ♦ octombrie 2017 19
literară

Jocurile puterii Rodica
GRIGORE

și/sau ale tehnologieiu puţini au fost criticii care, imediat lumea în care urmează să vină. Și nu numai personaje, pe Robert Bork și pe soţia aces- ediţia a XII-a Număr special

după apariţia, în 1995, a romanu- că va luat în râs ci, într-o scenă cutremu- tuia, Jessy, ei având dimensiuni cu adevărat

Nlui Stigmatul Casandrei, au a rmat rătoare, el va de-a dreptul linșat. Mai întâi convingătoare și profund umane, în mijlocul
că, odată cu această carte, scriitorul Cinghiz mediatic, iar apoi chiar zic, de susţinătorii unei lumi a lozincilor și a propagandei electo-
Aitmatov s-a îndepărtat de „marea literatură”, unui anumit candidat la președinţia Statelor rale. În plus, scriitorul știe cum să sublinieze
câtă vreme respectiva creaţie ar fost, mai Unite, prea puţin preocupat de altceva în afara mai cu seamă sentimentul eșecului care îl
degrabă, un soi de scriere parabolic-disto- numărului potenţial de voturi pe care ar urma marchează pe Bork atunci când realizează,
pică, plasată, cumva în descendenţa lui Aldous să-l obţină la alegeri. nalmente, că nu e capabil să oprească (și cu
Huxley, cu a sa Minunată lume nouă, dar neri- Poate că unii cititori, doritori să regăsească atât mai puţin să controleze!) uriașul tăvălug
dicându-se decât pe alocuri la valoarea textului în această carte modelele speci ce marilor al mijloacelor de informare înfuriate, al cărui
autorului britanic, mai cu seamă din cauză că scrieri ale secolului XX vor dezamăgiţi, cel efect va însăși uciderea sa. În fond, tocmai el
Stigmatul Casandrei ar avut ca premisă esen- puţin parţial, de faptul că, uneori, persona- este cel care salvează cartea aceasta de trans-
ţială o teză, nu un personaj, și ar sacri cat jele din acest roman nu au o reală profunzime formare într-o scriere tip S. F. construită pe
dimensiunile psihologice sau morale în favoa- psihologică, ind prea frecvent, „plate”, iar nu baza uneia și aceleiași note (ideologice, pur-
rea unei concepţii tinzând să devină, uneori, „rotunde”, ca să repetăm formula dihotomică tând, însă, măști estetice) și îi păstrează până
didacticistă. Pe de altă parte, a lui E. M. Forster. Cu toate aces- la nal dimensiunile de roman propriu-zis,
susţinătorii fervenţi ai acestei tea, însă, ceea ce lipsește la nivelul în ciuda tuturor obiecţiilor, de fond sau de
cărţi au încercat să demon- complexităţii psihologice a per- formă, care i se pot aduce. În plus, nu putem
teze aceste acuzaţii, clamând sonajelor este compensat – chiar pierde din vedere notele de umor și ironia,
că, în fond, a vorbi obsesiv dacă, să spunem, nu întotdeauna care au darul de a umaniza chiar și atmosfera
despre „marea literatură” în totalitate – de neobișnuita cibernetică din staţiile orbitale rusești sau a
înseamnă tocmai a porni de situaţie pe care autorul reușește manifestaţiilor din Piaţa Roșie
la o teză și a manifesta, în s-o construiască implicând, pe de Încercând să creioneze o mai puţin con-
cel mai clar mod cu putinţă, o parte, receptorul, iar pe de alta, venţională frescă a vieţii contemporane,
tendinţe didacticiste și că, în romanul în ansamblu, precum și Cinghiz Aitmatov a fost interesat și de trans-
plus, Aitmatov n-ar face alt- lumea cţională în care evolu- formarea unor surse literare mai vechi și,
ceva decât să se situeze într-o ează protagoniștii. Căci Stigmatul implicit, de raportarea la câteva linii esenţi-
ilustră tradiţie literară, care Casandrei câștigă în forţa se sem- ale ale tradiţiei culturale occidentale, dintre
ar porni de la textul biblic ni caţie mai ales prin aducerea în acestea mai evidente ind, desigur, povestirile
(„Și de această dată – la discuţie a preocupării constante gotice, și scrierile tip science- ction. Toate
început a fost Cuvântul. Ca și ce ameninţă, nu o dată, să devină acestea se pot regăsi, pe fragmente, în Stigma-
atunci.”), dar n-ar ignora nici linia romanului o adevărată obsesie a epocii contemporane în tul Casandrei, doar în acest fel reușind autorul
parabolic și simbolic, atât de bine reprezentat ansamblu pentru inginerie genetică și pentru să creeze o atmosferă apăsătoare, dar nu întru
în secolul XX de autori precum Franz Ka a, experimente de tot felul (dintre care, cu ani în totul întunecată, îmbogăţită cu o serie de
omas Mann sau Hermann Hesse. urmă, în Rusia Sovietică, crearea „fetușilor-X”, note desprinse parcă din literatura distopică
Încă din primele pagini, este mai mult copii ai nimănui, însămânţaţi în „uterele-in- ce nu puteau lipsi din cadrul unui asemenea
decât evidentă raportarea pe care autorul o cubator” ale unor mame purtătoare provenite demers. În acest fel, cumva indirect, cititorul
are în vedere de la bun început la marea tra- din închisorile comuniste, care, deci, nu aveau înţelege care sunt adevăratele valori pe care
diţie a culturii occidentale, căci însuși titlul nici o libertate de decizie sau de acţiune a Aitmatov le apără, iar și iarăși, dintre acestea
acestui roman nu e deloc întâmplător, Stigma- reprezentat un tragic adevăr). De aici, desi- detașându-se, desigur, acele aspecte care de -
tul Casandrei trimiţând, desigur, la imaginea gur, și nota implicită de atenţionare, veritabil nesc cea mai profundă umanitate: limbajul și
celebrei eroine blestemate să nu e crezută, semnal de alarmă pe care autorul nu ezită să-l apropierea faţă de semeni. De aici, desigur, și
în ciuda marilor adevăruri pe care le ros- tragă în ceea ce privește foarte posibila scă- ironia profundă care îl caracterizează pe călu-
tește, fapt subliniat și de epigraful extras „Din pare de sub control a oricărei experienţe de gărul cosmic și fostele sale proiecte, de care
mitologia greacă”: „Când Casandra a respins acest gen, Aitmatov raportându-se, evident, se va dezice prea târziu, provocând, astfel, și
iubirea lui Apollo, el a blestemat-o ca nimeni la scenarii consacrate, mergând, subtextual, moartea lui Robert Bork: căci, deși crezân-
să nu-i creadă profeţiile.” Situaţia esenţială din până la celebrul exemplu al lui Frankenstein. du-se (aproape) perfect, un soi de centru al
acest roman tocmai aceasta va , în fond. Căci Pericolele tehnicizării excesive sunt, desigur, universului, în epoca în care coordona pro-
Robert Bork, cercetător american de prestigiu, mari, în perioada contemporană; în fond, citi- gramul de înmulţire a fetușilor-X, el va silit,
pasionat de studierea viitorului și de descope- torul știe perfect acest lucru și din romanele în cele din urmă, să constate eșecul acestei
rirea mijloacelor prin care oamenii ar putea să lui Kurt Vonnegut (mai ales din Bufoniada), întreprinderi de proporţii. Însăși creaţia se
trăiască – în adevăratul sens al cuvântului – ameninţând nu doar să distrugă dintr-o dată va dovedi, deci, imperfectă, dovadă, dacă
într-o lume mai bună va luat în râs atunci rasa umană, ci, mai grav, s-o transforme astfel mai era nevoie, a însăși imperfecţiunii crea-
când va susţine punctul de vedere enunţat de încât să devină de nerecunoscut într-un viitor torului/creatorilor săi. Dovadă, dacă mai era
un straniu personaj, numit „călugărul cosmic nu foarte îndepărtat. Dar Stigmatul Casandrei nevoie că, după cum spunea la un moment
Filotei” care, de pe o staţie orbitală a Rusiei, nu este, în ciuda tuturor acestor detalii, o scri- dat Margaret Atwood, „e imposibil de con-
prezice un inevitabil sfârșit al omenirii, anun- ere complet sumbră, așa cum sunt, de pildă, ceput perfecţiunea unei creaţii puse la cale
ţat, după părerea sa, de un așa-numit „stigmat Mara and Dann, de Doris Lessing, sau e de o inţă imperfectă.” ■
al Casandrei”, un semn misterios ce ar apărea Slynx, îndrăzneaţa satiră futuristă a Tatyanei
pe fruntea viitoarelor mame, odată ce embri- Tolstaya. Faptul se datorează, în primul rând, Cinghiz Aitmatov, Stigmatul Casandrei.
onul detectează ameninţările atotprezente în modului în care Aitmatov îi construiește, ca Trad. de Elena Abrudan, București,
Ed. Humanitas Fiction, 2008.

20 Nr. 10 (170) ♦ octombrie 2017 Scrisul Românesc Eseu

Gabriela Ierarhizarea ofertei culturale
RUSU-PĂSĂRIN

sau despre principiul tête de gondole
Documentarea culturală este un
ediţia a XII-a Număr special gest re ex al oamenilor de cultură. lucrări subculturale. Dar dacă autorul are intenție, ci doar datorită accesărilor și referin-
Dorința de a a a noutăți în dome- bani pentru publicare, chiar și în câteva zeci țelor critice. Și intelectualii sunt răspunzători
niul de interes sau pentru cultura generală este de exemplare, pe care le oferă familiei și prie- astfel pentru crearea indicelor de referință a
permanentă. Înseamnă racordarea la scrierile tenilor, și editura organizează lansare de carte, unor așa-numite opere științi ce. Și nu doar
recente, la dezbateri care relevă aspecte ine- iar autorul participă la evenimente culturale atât. Se contribuie inevitabil la memoria socială
dite de cultură sau regăsirea unor documente, în contextul cărora aduce în discuție propria care depinde de actul de transmitere. Este și
pe care nu le-ar consultat decât în arhivele lucrare, indicii de promovare sunt atinși. Eve- convingerea lui Alfred Grosser („La mémoire
unor biblioteci. De aceea, data de 14 decembrie nimentele sunt promovate pe internet. Ziarele des peuples”, Etudes, 1996) exprimată în între-
2004, când agențiile de presă internaționale au și revistele culturale au și ediție online și astfel barea: „Există memorie colectivă? Nu există
anunțat că Google proiectează digitalizarea a 15 numele autorului și titlul volumului sunt teza- memorie. Există doar transmitere”. Întrebarea
milioane de cărți tipărite, reprezentând apro- urizate de Google și reactivate de orice căutare noastră ar : Cum să transmiți dacă nu ai teza-
ximativ 4,5 miliarde de pagini, rămâne o dată prin motorul Google. Se susține astfel resortul urizat deja informația? Deci, s-a sedimentat și
esențială în istoria culturii mondiale, cu aspec- este folosită în contexte care o revendică.
tele sale pozitive și negative. Pozitive, pentru că Trâmbița
accesul permis la cărți rare, ca și documentarea G. W. Allport și L. J. Postman în Les bases
în biblioteci sau achiziționarea de cărți publi- comercial în deserviciul resortului cultural. Și psychologiques des rumeurs analizează modul
cate recent se rezolvau printr-o simplă căutare aceasta cu ajutorul tehnicii moderne. Feno- în care este receptat un mesaj și transmis din
pe Google. Negative, pentru că selecția acestor menul descris este complementar proiectului receptor în receptor, pe baza principiului
cărți în format digital era făcută după principii Google de digitalizare a operelor prin inter- zvonului. Subiecții studiului lor erau puși să
considerate obiective (drepturile de autor, con- mediul bibliotecilor naționale. Dar, paradoxul vizualizeze câteva secunde un mesaj în format
tribuția bibliotecilor naționale la îmbogățirea continuă, uneori opere fără valoare literară scris, audio, desene etc. care avea detalii. După
fondului de carte online), dar nu însemnau și o relevantă sunt postate în pdf pe Google, iar care să îl descrie unui alt subiect. Acesta trebuia
ierarhizare valorică a ofertei de carte. Proiectul lucrări de certă valoare universală sunt prea să relateze ce i-a spus primul unui al treilea,
Google propunea diseminarea gratuită online puțin cunoscute. acesta la rândul lui, unui al patrulea ș.a.m.d.
a operelor libere de drepturile de autor și acces Astfel poate analizată transformarea mesa-
la toate lucrările tipărite după 1930. În comunicarea de față propun să re ectăm jului din forma lui inițială în forma mediată.
asupra comportamentului intelectualilor în Efectele au fost de condensare a mesajului, de
În aceste condiții, proiectul a rămas de fața avalanșei informaționale online. Diversi- accentuare a unor detalii și, un al treilea proces,
importanță vitală pentru documentarea tatea practicilor sociale și a comportamentelor cu un risc crescut de deformare a imaginii ini-
modernă prin accesarea online, dar a generat culturale, necesitatea actualizări informației țiale a mesajului, de asimilare. Asimilarea însă
și fenomenul cunoscut sub denumirea de tête culturale și științifice, succedarea într-un se face prin asumarea greșelilor, a omisiunilor,
de gondole: mărfurile puse la vânzare în prim ritm alert a prezențelor în contexte științi- a exagerărilor, făcând-o compatibilă cu siste-
plan nu sunt propuse întâmplător. Motivele mul său de valori, de norme și de atitudini.
selecției țin de strategia culturală sau de inte- ce cu susținerea unor lucrări de specialitate
resul proiectării în prim-plan a unor lucrări pe reprezintă doar câteva argumente pentru care Revenind la documentarea de pe internet
criterii de selecție intențională (pentru a nu o documentarea online este o necesitate cu toate prin fragmente de lucrări sau referințe cri-
numi subiectivă). Se creează astfel două sfere riscurile evidențiate anterior asumate. Digitali- tice vom înțelege asumarea unor informații
de interes: interes cultural și interes comercial zarea web poate aduce în prim plan cărți rare, științi ce, culturale și puse în pagină de noii
(sau subiectiv). Este fenomenul cunoscut prin- suport pentru un demers diacronic al temei în autori ltrate prin acest mecanism de mediere
tre universitari drept citări internaționale sau analiza intelectualului. Dar, pentru echilibrul asemănător ca funcționalitate zvonurilor. Efec-
prezența cărților de autor în mai multe bibli- analizei, amintim și plasarea în on-line a unor tele sunt însă păgubitoare pentru cultură în
oteci din lume: citările se fac la sugestie sau fragmente din lucrări, care nu au relevanță general. Uneori nu se citează nici măcar sursa
din colegialitate – „eu te citez pe tine, tu mă științi că, dar au multe referințe critice (pe cri- primară, autorii plagiind. Nu doar plagiatul
citezi pe mine!”) sau trimiterea personală la teriile amintite deja). Capcana este raportarea este grava încălcare a deontologiei profesio-
bibliotecile din spațiul european în special și la acestea și creșterea notorietății în online fără nale, ci și promovarea unor mesaje denaturate
rugarea unui român stabilit în acel spațiu de și ulterior acreditate ca ind de valoare, pentru
a împrumuta cartea de la bibliotecă (semni - că au fost emise de intelectuali. Publicul speci-
când interes pentru volum). Și astfel, criteriul alizat își va asuma la rându-i forma mesajului,
de promovarea academică este parțial asigurat. greșită ab initio. Iar publicul larg va recepta
Nu ne referim și la autocitări, la fel de impor- informația ca ind veridică, pentru că a fost
tante în promovarea volumelor, singurul câștig emisă de un intelectual.

ind notorietatea lucrării, chiar dacă aceasta Sunt doar câteva aspecte ale rolului
nu este o lucrare relevantă pentru domeniu. informării prin intermediul internetului. Inte-
Motorul de căutare Google ajută la construirea lectualii sunt deja dependenți de această formă
notorietății autorului. de diseminare a informației culturale și știin-
ți ce, iar publicul larg este robul avalanșei de
Modalitățile moderne de documentare referințe realizate de multe ori prin procesul
rămân însă esențiale și pentru că, se știe, demonstrat de cei doi autori. Imaginea nală
circulația cărților este determinată de un este cea numită de francezi tête de gondole,
marcheting cultural costisitor, iar editurile, efect al marchetingului comercial în defavoa-
pentru a-și continua activitatea, publică și rea marketingului cultural, cel în măsură să
contribuie la ierarhizarea valorilor culturale. ■