Binder1dfgf

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 3
Continuare din pagina 1 Florea FIRAN

Nina Cassian – 85 de ani

N ina Cassian este o trăitoare plină de împotriva ei, Nina Cassian trece în extrema poeziilor re- am fost nevoită să cer azil
energie, inspiraţie, curiozitate şi bucurie alist-socialiste şi până în 1956 publică mai multe volume politic. Nu voiam să fiu
a jocului, a cărei poezie poate împinge în care va sacrifica valoarea artistică în compromisul cu total ruptă de România,
în umbră orice alte alunecări ori farse ale destinului. În ideologia comunistă aflată la putere: An viu – nouă sute dar pe vremea aceea nu
unele volume cerebrală, în altele ludică, ea este inovatoare şi şaptesprezece şi Sufletul nostru, 1949, Cântece pentru exista altă cale. Nu m-am
de limbaj şi creează chiar o limbă poetică, limba spargă. Republică, 1950, Tinereţe, 1953, Florile patriei, 1954 etc. considerat însă niciodată
Publică peste 50 de cărţi de poezie, eseuri şi proză. în exil. Mi-am purtat cu
În paralel publică savuroase cărţi pentru copii care vor mine zestrea, amintirile,
Nina Cassian şi Marin Preda delecta cititorii timp de decenii: Nică fără frică, 1950, Ce-a prietenii şi am continuat
Nina Cassian s-a născut la 27 noiembrie 1924, la Galaţi. văzut Oana, Bot Gros, Căţel fricos, 1957, Prinţul Miorlau, să scriu.“
Numele la naştere era Renée-Annie Cassian-Mătăsaru. 1957, Chipuri hazlii pentru copii, 1958, Aventurile lui
Mai târziu s-a mutat împreună cu familia la Braşov, unde Trompişor, 1959. În repetate rânduri revine în vizite în România, prima
a urmat şcoala primară iar în 1935 s-a stabilit la Bucureşti în 1993 când îi apare la Bucureşti antologia cu selecţii
unde şi-a continuat studiile la Institutul Pompilian. În anii ’70, odată cu o oarecare deschidere cultura- din poezia şi proza sa – Cearta cu haosul, în colecţia
Despre părinţi, Nina Cassian mărturiseşte: „Ambii lă care începe să se manifeste, Nina Cassian revine în „Biblioteca pentru toţi“ a Editurii Minerva.
cu şcoală puţină, dar, fără îndoială, talentaţi. Pe tata l-am pielea proprie de creatore complexă, de mare vigoare şi
adorat. Mama cânta cu o voce de soprană mică dar exactă diversitate. Nina Cassian şi soţul ei, Maurice, în apartamentul din
lieduri de Schubert, Schuman sau Brahms, acompaniată de Roosevelt Island unde adeseori cântă împreună la pian
tata la pian, cu degetele lui nu prea învăţate. El scria şi Ca poetă este extrem de prolifică şi dă măsura talentu- În America devine repede cunoscută în cercurile lite-
poezii (mama doar ocazional), avea caiete întregi, iar pre- lui în volumele: Spectacol în aer liber, 1961, Sărbătorile rare. Îi apar poeme în revistele cele mai importante: The
ferinţele lui mergeau spre Minulescu şi Topârceanu, până zilnice, 1961, Să ne facem daruri, 1963, Disciplina harfei, New Yorker, Atlantic Monthly, American Poetry Review,
l-a descoperit pe Arghezi. 1965, Sângele, 1966, Destine paralele, 1967, Ambitus, New England Review.
Tata mi-a «predat» splendoarea limbii române, gustul 1969, Cronofagie, 1970, Recviem şi Marea conjugare, Este tradusă în multe limbi şi poemele sale se află în
pentru poezie şi muzică, şi mi-a mai transmis o trăsătură 1971, Numărătoarea inversă, 1983. antologii apărute în Europa şi America, este invitată să
care mi-a îmblânzit adesea parcursul: umorul. A fost acre- susţină recitaluri de poezie la evenimente special dedicate
ditat ca important traducător – în special din germană.“ Cultivă, deopotrivă, ironia, spiritul ludic, umorul, sar- creaţiei ei ori în cadrul unor festivaluri internaţionale la
Într-o împrejurare, Nina Cassian mărturisea: „Umorul îl casmul, este de o luciditate intelectuală debordantă, de o Toronto, Rotterdam, Ierusalim, Londra, Dublin, Stockolm,
consider o dimensiune a vieţii mele laolaltă cu arta şi dra- cochetărie artistică seducătoare. Poezia ei este, în acelaşi Veneţia etc. Şi de fiecare dată îşi cucereşte auditoriul cu
gostea. Fără el n-ar fi existat avangarda.“ timp, ingenioasă şi genuină, impunând o voce origina- inteligenţă, prezenţă scenică şi farmec.
De la o vârstă foarte fragedă, Nina Cassian începe să lă şi puternică. În 1969 i se decernează Premiul Uniunii Publică peste zece volume de poezie în edituri prestigi-
scrie poezii, cântă la pian şi desenează. În 1940 îi trimite Scriitorilor din România.
un grupaj de versuri lui Tudor Arghezi, care o decretează Florea Firan, Nina Cassian şi Adrian Sângeorzan
„talent incontestabil“. Studiază pianul şi compoziţia muzi- În 1974 compune o serie de lucrări de muzică impor- oase ca Norton, printre care Life Sentence, Take My Word
cală cu Th. Fuchs, Mihail Jora, Paul Jelescu şi Constantin tante, printre care Vivarium, Variatio perpetua, Fascinaţii for It!, Blue Apple, Lady of Miracles şi, cel mai recent,
Silvestri, ia lecţii de desen cu G. Loewendal şi M. H. Maxy tonale. Cântă la pian, desenează, traduce, scrie proză şi Continuum. În 1994 New York Public Library îi decernea-
şi de actorie cu Al. Finţi şi Beate Fredanov. Studiază limbi ză Premiul „Leul literar“.
străine şi în şcoală excelează în arte. Nina Cassian şi Carmen Firan
În 1940, odată cu instalarea fascismului, este forţată să piese pentru teatrul de păpuşi. Realizează traduceri re- De mai bine de zece ani o
abandoneze Institutul Pompilian şi se înscrie la o şcoală marcabile din Shakespeare, Bertolt Brecht, Christian revăd pe Nina Cassian la New
evreiască de fete. În această perioadă se simte atrasă de Morgenstern, Iannis Ritsos, Molière şi Paul Celan. York, fie în apartamentul ei din
mişcarea comunistă. Se căsătoreşte în 1943 cu Vladimir Roosevelt Island, unde, uneori
Colin, poet comunist, de care va divorţa cinci ani mai În 1985 părăseşte România şi se stabileşte la New ne recită din poeziile ei şi cântă
târziu pentru Al. I. Ştefănescu şi cu care va rămâne căsăto- York. Este iniţial invitată ca visiting professor, în cadrul la pian împreună cu soţul ei
rită până la moartea acestuia, în 1985. Este şi anul în care unei burse Soros, pentru a susţine un curs la New York Maurice, admirabil intelectual şi
va părăsi Româna şi se va stabili la New York. University. I se acordă două burse importante, Yaddo şi artist, fie la întâlniri cu scriitori
Debutează publicistic în 1945 în ziarul „România Fulbright. Află de uciderea în închisoare a lui Gheorghe români şi americani. De fiecare
liberă“ cu poezia Am fost un poet decadent, şi editorial în Ursu, unul dintre prietenii apropiaţi, care o menţiona în dată ne întâmpină cu aceeaşi vi-
1947 cu volumul de versuri La scara 1/1, care a stârnit jurnalul său confiscat de securitate pentru părerile politice goare, luciditate şi distincţie, cu
atacuri virulente din partea criticii oficiale pentru deca- anticeauşiste şi decide să nu se mai întoarcă în ţară. graţie şi prietenie.
denţă şi intelectualism. Intimidată de campania declanşată
Cărţile îi sunt retrase din biblioteci până la căderea re-
gimului Ceauşescu. Într-un interviu pe care l-am publicat
în revista Scrisul Românesc (nr. 1–2/2003), la întrebarea:
„Cum a fost exilul dvs. la New York?“, Nina Cassian răs-
pundea: „După un an şi jumătate de la sosirea mea la New
York, când viza îmi expirase şi nu am găsit puterea să mă
întorc, dar nicio altă soluţie pentru a-mi prelungi şederea,

La mulţi ani!, Nina Cassian.

4 Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 Scrisul Românesc Evenimente culturale

Paul Cornea despre
Actualitatea istoriei literare

Florea Firan: Suntem onoraţi şi bucu- fost mai des nominalizat decât premiat, dar înseamnă să demonstrăm că istoria literară aminte. Se dă sodă caustică. Hooo. Chestie
roşi că domnul prof. univ. dr. Paul Cornea acest lucru nu mă tulbură fiindcă am ajuns este actuală. Şi dacă pun un semn de între- grozavă. Se dă ulei. Coadă să luăm ulei.
a răspuns invitaţiei noastre de a participa la vârsta în care toate astea mi se par chiar bare atunci mă întreb, oare istoria literară Astăzi avem mărfuri peste tot. Oferte peste
la Colocviile Scrisul Românesc pe tema nişte nimicuri. Şi vă rog să credeţi că nu e actuală? Eu am să încep cu sfârşitul, ca să oferte. Suntem striviţi de oferte şi nu ne
Actualitatea istoriei literare, cunoscând că exagerez. termin cu începutul şi am să vă spun, întâi, mai interesează trecutul. Trăim clipa, tre-
dânsul este autorul unei cărţi fundamen- care sunt argumentele pentru care istoria cutul n-are importanţă, poate fi aruncat la
tale chiar pe această temă – Conceptul de Bucuria mea este întotdeauna când literară nu mai e actuală. Pe scurt, pentru coş. Nu ne trebuie în genere istorie. Privim
istorie literară în cultura românească pu- întâlnesc oameni care luptă pentru aceleaşi că e suficient să arunc ideea, să spun câteva înainte iar planurile nu le facem pentru un
blicată în 1978. Fiind prezenţi foarte mulţi nobile scopuri, cărora mi-am dedicat şi lucruri iar dumneavoastră să completaţi, viitor depărtat. Pentru week-end-ul apropiat
tineri studenţi şi elevi din învăţământul eu modesta activitate. Şi mă bucur că în aşa cum se întâmplă în romanele bune, şi eventual pentru vacanţa mare pe care s-o
preuniversitar însoţiţi de profesorii lor, voi această sală pe lângă colegi, profesori, se unde nu se spune tot, se enunţă nişte piste petrecem în insule sau la Mamaia sau prin
încerca să vă prezint, în sinteză, profilul găsesc foarte mulţi tineri, poate şi studenţi iar cititorul e lăsat să combine el. Şi ai cu alte locuri din ţară. Ăsta e un argument.
spiritual al domnului Paul Cornea, a cărui şi elevi, care, sper să meargă pe acelaşi atât mai mare plăcere, cu cât Tolstoi nu ţi-a
activitate este exemplară pentru literatura drum pe care aţi mers şi dumneavoastră, pe descris care e fizionomia Annei Karenina, Al doilea argument ar fi următorul: ce
şi cultura noastră în genere. Istoric, critic care merg şi eu, pe care mergem toţi într-o ţi-a spus doar că e o femeie frumoasă şi mai avem nevoie de istorie literară când
Românie care are nevoie de cultură, aş zice că are umeri albi. Restul pui de la tine. literatura cade? Cade vertiginos. Dar ce,
Tocmai de aceea e foarte greu să găseşti azi se mai citeşte? Lumea se uită la tele-
Paul Cornea, Constantin Zărnescu, Florea Firan, Adrian Cioroianu, Constantin M. Popa, Ioan Lascu o interpretă a Annei Karenina, că oricare vizor. Tinerii noştri mai citesc? Asta este o
şi teoretician literar, profesor universitar nu mai mult ca de apă şi de pâine, ca să nu vine, oricare dintre noi, are un alt concept plângere continuă a dascălilor. Nu se mai
despre ce poate fi frumuseţea şi la datele citeşte. Oamenii, tinerii noştri urmăresc
de vocaţie, cercetător ştiinţific atâţia ani la comit nişte exagerări impardonabile, dar atât de incerte pe care le dă Tolstoi, n-ai cu filme, urmăresc hituri, dar citesc din ce în
ce să completezi. ce mai puţin. Statisticile sunt destul de în-
Institutul „G. Călinescu“, la Universitatea care are totuşi nevoie de cultură ca să poată grijorătoare, iar literatura pare a fi în cădere.
Deci, hai să vedem de ce nu e actuală Ba mai mult decât atâta, literaţii, ei înşişi,
din Bucureşti, şi vreau să vă spun că a respira, fiindcă noi suntem prea adeseori istoria literară. Pe scurt. În primul rând, nu îşi dărâmă printr-un fel de relativism, aşa
e actuală, pentru că, s-ar zice, trăim astăzi autodestructiv, îşi dărâmă propriile temelii
onorat România în plan exterior fiind pre- sufocaţi de atmosfera de mizerie morală şi într-un prezent şi nu mai avem nevoie de ale fundaţiilor lor. Căci tocmai vorbirăm
trecut. Suntem din ce în ce mai legaţi de acuma, adineauri, într-o teză de doctorat
zent la nenumărate congrese internaţionale, de nimicnicia care există în lumea politici- acest prezent, de clipa fugătoare, pentru că despre opera lui Mircea Horia Simionescu,
ne globalizăm, pentru că trăim într-un ţesut prieten de-al meu şi mare scriitor, dar care a
eu reţin cel puţin două: cel de la New York, enilor noştri şi în general în viaţa noastră din care nu ne putem desface, un ţesut care relativizat, în aşa măsură, deosebirea dintre
este umplut de publicitate, de televiziuni, ficţiune şi realitate, încât în momentul în
cu deosebire, şi de la Montreal. publică de astăzi. Uneori pare haotică şi de circuitul internaţional al mărfurilor, care a început să-şi publice amintiri, lumea
de vorbe şi vorbe care curg pe toate căile nu-l mai ia în serios. El crede că astea sunt
Profesorul Paul Cornea şi-a început pare să nu se mai îndrepte nicăieri, pare să mediilor: în ziare, la radiouri, în emisiunile tot ficţiuni. Păi aşa păţeşti dacă dărâmi
pe care, fără să vrei le auzi pe stradă când şi fundamentul pe care îţi clădeşti casa.
activitatea ştiinţifică prin studii de teorie şi fim, să fi căzut într-un fel de mocirlă aşa, te plimbi. Suntem striviţi de zgomotele hi- Deci, cam astea ar fi cele două argumente
turilor mai noi, mai vechi. Ne-am obişnuit, principale.
de aşezare a literaturii şi culturii noastre: din care este greu să mai ieşi la suprafaţă. tinerii noştri de azi s-au obişnuit să lucreze
pe muzică, ceea ce n-aş fi conceput când Hai să venim – fiindcă sunt în pas aler-
Studii de literatură română modernă, 1962, Eu continui să fiu un optimist, şi în ciuda eram elev, dar am început să înţeleg când gător şi am promis să nu vă ţin de vorbă şi
am devenit tată, şi când şi primul meu băiat să nu vorbesc prea mult, adică să mă înscriu
exegeza istorico-literară – Anton Pann, vârstei mele, care a fost divulgată în pre- şi cel de al doilea băiat – mai ales al doilea în 20 sau 25 de minute – care ar fi argu-
care a venit mai târziu – îşi făceau temele mentele contrarii. Deci este actuală istoria
1964; De la Aecsandrescu la Eminescu, zentarea domnului Firan, deci aparent sunt pe ritmuri de-ale muzicilor şi întrebam: literară. Păi, în primul rând pentru că nu e
„Măi, dar nu te deranjează?“ Nu, avea adevărat că literatura cade. Vestea bună este
1966; Originile romantismului românesc, un moşneag dar încă mă ţin, după cum ob- nevoie de muzica asta de fond. Noi aveam că literatura nu cade. Dimpotrivă, literatura
nevoie de tăcere ca să ne concentrăm. Ei prosperă. Foarte interesant este că, atunci
1972; Oamenii începutului de drum, 1975; servaţi şi nu abandonez. Cu atât mai puţin aveau nevoie de zgomot, tot ca să se con- când îmi editam a doua ediţie a cărţii mele
centreze. E alt tip de oameni. Trăim într-o de Introducere în teoria lecturii, luam în
vreme în care suntem avizi de spectacol, considerare fenomenul cărţii electronice.
suntem frianzi de cumpărături. Pe vremuri Asta se petrecea în 1998. Existau pe atunci
alergam bicisnic de la prăvălie la prăvălie, nişte variante de carte electronică propusă
să vedem ce se dă. Tinerii nu ştiu, dar cei de diferite edituri. Între timp au renunţat.
mai în vârstă din această sală îşi aduc bine Nu numai la noi dar şi în străinătate. Cartea
electronică n-a prins. De ce?

Itinerar printre clasici, 1984 – opere de mă aştept să abandonaţi dumneavoastră.

erudiţie şi talent realizate cu metodologii Daţi-mi voie acum două vorbe să spun

moderne. în legătură cu tema pe care o dezbateţi

Profesorul Paul Cornea a fost încununat astăzi. Sunt foarte limitat la cuvânt şi să ştiţi

cu Premiul „Bogdan Petriceicu Hasdeu“ că atunci când eşti limitat la cuvânt reuşeşti

al Academiei Române (1972) şi Premiul să închei o vorbire şi la urmă, după ce te-ai

Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1973), aşezat jos, constaţi că ai scăpat esenţialul.

precum şi din partea multor reviste. Sper să nu se întâmple tot aşa. N-am avut

Astăzi editura şi revista „Scrisul vreme nici să-mi pregătesc o vorbire. N-am

Românesc“ conferă domnului Paul avut nici când să mă gândesc mai mult, la

Cornea, Diploma de Excelenţă pentru ac- ceea ce am a vă spune, totuşi, sunt istoric

tivitatea deosebită de istoric, critic literar şi literar de o bună bucată de vreme şi chiar

teoretician. în ultimul timp, când m-am ocupat mai

Paul Cornea: Doamnelor şi domnilor, puţin de istorie literară şi am depăşit-o, am

vă rog să îmi permiteţi, în primul rând, să depăşit-o fără să o reneg, bineînţeles, am

mulţumesc din toată inima domnului Florea depăşit-o, lucrând mai mult, să spunem,

Firan pentru invitaţia la Colocviile Scrisul în teoria culturii şi în hermeneutică, tot la

Românesc cu o temă aşa de importantă şi vioara asta îmi place să cânt atunci când am

actuală, dar şi pentru Diploma de Excelenţă ocazia.

ce mi s-a conferit astăzi la Craiova. Spre Să vă spun două vorbe. Subiectul dum-

deosebire de ceea ce domnul Florea Firan neavoastră este actualitatea istoriei litera-

a părut să sugereze, eu nu sunt chiar un re. Acest subiect poate fi tratat ca o aser-

familiar al premiilor şi al diplomelor. Am ţiune sau ca o interogaţie. Ca o aserţiune Paul Cornea primind Diploma de Excelenţă

Evenimente culturale Scrisul Românesc Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 5

Pentru că cititorul are nevoie de carte – 2009 una din cele mai bune cărţi de istorie litera- să amintesc câte ceva din activitatea ştiinţifi-
s-o pipăie, s-o mângâie, s-o ţină-n mână, ră care au apărut la noi în ultimii ani şi care că a profesorului Eugen Negrici, fost decan
s-o miroasă, pentru că lectura se face de la bun sfârşit, căci noi, de obicei deschidem va avea un impuls decisiv pentru a suscita al Facultăţii de Filologie – Universitatea
la stânga la dreapta, nu de sus în jos şi nu şantierele, poveste veche, dar nu le ducem noi lucrări, noi cărţi, noi puneri în discuţie din Craiova, în perioada 1983–1988.
stând ţintă şi urmărind un ecran; şi se face la capăt. Iată o lucrare care a fost dusă până a patrimoniului nostru şi de aceasta avem
stând comod, aşezat în fotoliu sau la masă, la capăt. Şapte volume. Este un document mare nevoie. Cu volumul Antim. Logos şi personali-
deschizând-o şi citind-o cu tot tabietul, iar excepţional care onorează cultura română tate (1971) E. Negrici debutează editorial,
când avem de-a face cu o carte bună, atunci şi care, sigur, de aici înainte poate suferi Şi, în fine, mai spun ceva şi cu asta şi îşi începe lecturile moderne din litera-
e bine să-i creăm şi decorul potrivit, chiar să îmbunătăţiri. Primele volume au o grămadă închei scurta mea alocuţiune. Avem un tura română veche. Cartea vădeşte intere-
ne luăm şi răgazul, să ne punem şi hainele de lipsuri, o să fie corectate. Fapt este că tineret, în materie de istorie literară şi cri- sul, destul de singular în epocă, pentru o
de sărbătoare, vorbesc simbolic, să ne luăm lucrarea există. tică literară, care ne inspiră cele mai bune interpretare stilistică şi ideatică modernă
o cafeluţă, dacă asta ne place, lângă noi, şi nădejdi. Adică avem nişte tineri la Iaşi, a textelor aparent anoste ale literaturii ro-
s-o savurăm căci este un deliciu între atâtea Dar nu e singura. Am avut în ultima şi-i numesc în treacăt, scuzându-mă pen- mâne vechi. Următorul volum, Naraţiunea
necazuri şi griji care ne împovărează. vreme, cel puţin trei cărţi excepţionale. Una tru omisiunile pe care le fac. N-am gândit în cronicile lui Grigore Ureche şi Miron
este o carte care se numeşte Modernismul această listă dinainte. Sunt nume care mi se Costin (1972), priveşte dintr-un nou unghi
Statisticile pe care le consult, în calitate românesc, antologie în două volume făcută plimbă în cap, dar asta nu înseamnă că iti- cronicile moldovene, insistând asupra fon-
de fost sociolog al literaturii, statisticile de Gabriela Omăt, o doctorandă a mea, mă nerariul e complet. Este vorba de Antonio dului psihologic al celor doi cronicari, parte
nu arată, nici la noi în ţară şi nici în alte fălesc că e doctoranda mea. N-are nevoie Patraş, e vorba de Bogdan Creţu, de Şerban mai puţin explorată de cercetători, carte
părţi, o diminuare a numărului de titluri de concursul luminilor mele, că ea e destul Axinte... poate mai sunt şi alţii, sunt sigur, distinsă, în acelaşi an, cu Premiul Asociaţiei
apărute. Sau dacă titlurile apărute decad, de deşteaptă şi de aşezată în spaţiul culturii dar acuma şi în grabă, îmi scapă. Să mă Scriitorilor din Bucureşti. Expresivitatea
cad puţin, în schimb, sporeşte numărul lor. româneşti ca să-şi facă o carte singură dar, refer aici la Craiova. Domnul Buzerea involuntară (1977), Figura spiritului cre-
Adică, dacă tirajele sunt mai mici, numărul în fine, i-a trebuit un conducător de docto- chiar nu mai e unul dintre cei mai tineri, ator (1978) şi Imanenţa literaturii (1981),
de titluri este mai mare. Şi, în orice caz, în rat, şi-au jucat afinităţi, să le zicem afini- dar este totuşi unul dintre cei mai buni din formând în concepţia autorului o adevărată
librăria românească astăzi constatăm exis- tăţile elective. Această carte, Modernismul generaţiile care vin aici la noi la Craiova. trilogie critică, pune în valoare „reconsi-
tenţa foarte numeroaselor edituri şi mai românesc, pe care sigur dumneavoastră Şi, azi am descoperit într-o teză de doctorat derarea poeticii în funcţie de sistemul de
constatăm un fenomen care e extrem de îm- profesorii cu toţii ştiţi, mă adresez aici mai pe o tânără fată de o mare valoare care se aşteptări al cititorului istoric.
bucurător. Uitaţi-vă colecţia „Adevărului“, ales tinerilor: cereţi-o la bibliotecă şi luaţi-o numeşte Gabriela Gheorghişor. Avem la
uitaţi-vă colecţia „Jurnalului Naţional“. cu încredere. Este o carte excepţională. Ea Cluj o grămadă de tineri de cea mai bună Având contribuţii esenţiale în determi-
Înainte era colecţia „Cotidianului“. Păi în două volume adună o documentaţie pe calitate: Ioana Bot, Sanda Cordoş, Adrian narea teoretică şi aplicativă a noţiunii de
sunt cărţi de clasici români sau de clasici care nu o poate realiza decât cineva care a Tudurachi... „expresivitate involuntară“, criticul, citind
universali care apar în sute de mii de exem- muncit mulţi ani de zile cu mare îndârjire trecutul prin grila prezentului, creează o
plare. Am văzut o coadă în faţa librăriei şi extrem de focalizat pe munca sa. Această Înţeleg că trebuie să îmi închei scur- reconvertire semnificativă a textului. Prin
Cărtureşti din Bucureşti şi am zis: Doamne, carte ne prezintă, în texte bine alese, tot ce tele mele consideraţii în felul următor: nu aceste trei volume, Eugen Negrici ela-
ce se întâmplă? A venit lumea la Cărtureşti s-a spus mai interesant şi tot ce este mai ex- e adevărat că istoria literaturii nu este ac- borează şi ilustrează o modernă teorie a
să cumpere cărţi. Nu. Alături e un birou al presiv şi mai esenţial din ceea ce se cheamă tuală, ea este actuală. Nu v-am spus toate lecturii.
„Adevărului“. Veniseră la „Adevărul“, era modernismul românesc. Asta e una. motivele, nici nu le pot spune pe toate. Mai
miercuri dimineaţă şi veniseră să ia direct este şi un motiv antropologic, mai este şi Următoarele volume publicate, Intro­
de la sursă cartea „Adevărului“ din colecţie. A doua carte este Istoria critică a lite- un motiv instituţional. Le voi dezvolta altă ducere în poezia contemporană (1985) şi
Păi e într-adevăr extraordinar, o dau la un raturii române a lui Nicolae Manolescu. dată. V-am dat numai câteva firimituri aşa, Sistematica poeziei (1988), legate prin con-
preţ de nimic. Noi ne-am dorit în trecut să Nu voi ascunde faptul că, personal, sunt din ceea ce aş putea să spun şi închei cu tinuitate de idei şi stil, reuşesc o sistema-
trăim asemenea moment ca să avem cărţi, dezamăgit de această carte, şi sunt chiar următorul lucru. O anchetă făcută de o re- tizare a construcţiei teoretice, cu acoperire
ale clasicilor universali dar şi ale clasicilor deranjat de anumite lucruri de acolo. Ştiu vistă teoretică de mare prestigiu a teoriei în poetic.
români, ale scriitorilor români, care se vând că şi unii dintre dumneavoastră sunt de- literare internaţionale, „Neohelicon“, care
în tiraje de zeci de mii de exemplare, sute ranjaţi de anumite omisiuni de acolo. Este apare la Budapesta, a organizat la începutul În 1995, Eugen Negrici publică o cu-
de mii de exemplare. Iată un fenomen care într-adevăr neplăcut să vezi o asemenea anilor ’90, prin ’91–’92 o anchetă în care legere de literatură angajată politic, Poezia
dovedeşte că literatura nu s-a dus. Iar din carte care trece peste Adrian Marino, care au întrebat: „E în criză istoria literară?“ Şi unei religii politice. Patru decenii de agi-
punct de vedere teoretic mai putem adăuga a fost un critic literar şi un istoric literar mi-au pus şi mie această întrebare. Şi am taţie şi propagandă, unde surprinde „specii
şi altele. de seamă, al nostru. Mi-a fost şi prieten şi să termin cu concluzia pe care am tras-o eu bizare“ de scriitori români, „specii de su-
coleg. Era un om dificil, dar asta nu scuză atunci, şi am spus cam aşa: dragi istorici pravieţuire în regim de presiune“.
Literatura are capacitatea de a se trans- faptul că lipseşte din această istorie. Şi nu literari nu trebuie să ne schimbăm meseria.
forma în obiect de artă chiar atunci când e singurul. Lipsesc o grămadă. Nu stăm să Trebuie să ne schimbăm umoarea. Asta am O carte de atitudine, curajoasă, publică
n-a fost opera sau scrierea respectivă con- discutăm cartea în detaliu, dar vreau să vă vrut să vă spun. Eugen Negrici în 2002 – Literatura româ-
cepută cu interese estetice. Aici este argu- spun, totuşi, în totalitatea ei este o operă a nă sub comunism – Proza. Sunt comentate
mentarea pe care a făcut-o demult prietenul celui mai mare critic român care continuă Florea Firan: Domnule profesor Paul fapte literare amestecate, perfid, cu politi-
meu Eugen Negrici, care a găsit formula, e tradiţia lui George Călinescu. Ne place, nu Cornea, vă mulţumim foarte mult pen- cul, până la stadiul de conglomerat, cum ar
o formulă pentru care el va fi citat în veci: ne place, ăsta e adevărul pe care vi-l spun. tru comunicarea dumneavoastră care s-a fi cazurile Eugen Barbu, Petre Sălcudeanu,
„expresivitate involuntară“. Există expresi- Domnul Nicolae Manolescu este cel mai înscris magistrat în cadrul Colocviilor… „ultimul“ Sadoveanu, „ultimul“ Camil
vitate involuntară care ne face pe noi astăzi important critic român de azi. Cartea lui a şi situarea temei noastre în actualitatea Petrescu etc.
să dăm o valoare de frumos scrierilor din publicat-o în zenitul, ca să spunem aşa, a contemporană.
secolele XVI–XVII ale noastre care, la popularităţii sale. Acum e clar că sunt alte Ultima carte şi foarte importantă a lui
intenţie, în intenţie erau nişte scrieri bise- gusturi, apar noi generaţii, nu le-a băgat în În acelaşi cadru i-a fost conferită E. Negrici despre care a vorbit profesorul
riceşti, ce n-aveau nimic a face cu estetica seamă, nici nu era cazul s-o facă el, o să Diplomă de Excelenţă şi profesorului uni- Paul Cornea este Iluziile literaturii româ-
dar care devin opere de artă fiindcă litera- facă ei. Vor scoate ei istorii literare, în care versitar Eugen Negrici, membru în colegiul ne, apărută în 2008 la Cartea Românească,
tura are facultatea asta extraordinară de a vor şti să vorbească despre activităţile pe editorial al revistei Scrisul Românesc pen- despre care a scris Gabriel Coşoveanu în-
absorbi. E o materie aşa care e fluidă şi care care ei le depun. Dar cartea rămâne în sine tru activitate deosebită de poetician, critic tr-un număr al revistei Scrisul Românesc
la un moment dat invadează şi cuprinde o mare biruinţă, iar faptul că această carte şi istoric literar. imediat la intrarea cărţii în librării.
chiar şi non-literarul în graniţele sale. Şi ca s-a vândut la un târg de carte în 3.000 de
să sporesc dovezile, avem în ultima vreme exemplare care s-au epuizat în câteva zile Din aceleaşi motive, respectiv prezenţa Iată doar câteva repere din activitatea
în materie, chiar de istorie literară pură, este extraordinar, mai ales că ea costa nici multor tineri la Colocvii…, mă simt obligat domnului profesor Eugen Negrici căruia îi
nişte realizări care nu sunt nişte realizări mai mult nici mai puţin decât două milioa- conferim astăzi Diploma de Excelenţă din
comune. ne, cum ştiţi, iar noi suntem în criză, cum partea „Scrisului Românesc“.
iarăşi ştiţi. Şi uite că a fost cu putinţă.
S-a terminat Dicţionarul Literaturii Eugen Negrici, Paul Cornea, Constantin Zărnescu, Florea Firan
Române, operă enormă, şapte volume. Este Şi a treia carte despre care vreau să spun,
meritul lui Eugen Simion care, printr-o te- nu ca să mă pun bine cu unul dintre cei de
nacitate care poate a fost adeseori judecată faţă, cu prietenul meu atât de drag mie, care
strâmb, printr-o voinţă de coordonare şi de este Eugen Negrici şi dumneavoastră, des-
disciplină a reuşit să impună unei populaţii pre Iluziile literaturii române. Vedeţi că,
foarte anarhice de colaboratori, să-şi ţină în viziunea mea, Manolescu apare alături
totuşi nişte date şi să ajungă până la urmă de Negrici, deşi Manolescu n-a fost foarte
mulţumit de Iluziile literaturii române, dar
eu pretind că Iluziile literaturii române este

6 Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 Scrisul Românesc Eseu
Teatru

Confruntări Reografii Constantin
literare M. POPA

Ovidiu
GHIDIRMIC

Riscurile Agitaţia vizuală
J ean-François Revel, observând
specializării extreme mecanismele manipulării în relaţia cătoare a publicităţii consumeriste? Există
S e face mult caz, astăzi, nu individ/sistem, exprima direct o remedii împotriva sloganului „a vedea
numai la noi, dar pretutindeni înseamnă a crede“ (seeing is believing)?
în lume, de specializarea într-un
proverb românesc. Aşa se face că prolife- constatare deloc optimistă: „cea dintâi dintre Aducătoare de profituri uriaşe, publicitatea
rează, la noi, ca şi aiurea, în chip aproape
monstuos, tipul specialistului îngust, lipsit forţele care conduc lumea este minciuna“ dă naştere unor controverse şi scandaluri

(Cunoaşterea inutilă). Vulnerabil în faţa pe măsură. Reacţia vine, neaşteptat poate,

anumit domeniu sau într-o anumită ramură de orizont şi de cultură generală, care, dacă formelor de persuasiune, între care publici- tocmai din direcţia societăţilor transmo-

de activitate. Cuvântul „specialist“ este îl scoţi din perimetrul preocupărilor lui, din tatea ocupă primul loc, omul contemporan derne unde shopping-ul a intrat în cea mai

rostit în semn de înaltă preţuire şi necondi- domeniul strict al activităţii sale, nu mai este supus unui insidios nou totalitarism ternă banalitate, iar opinia publică sancţio-

ţionată admiraţie, cu un fel de veneraţie, de înţelege nimic şi nu poate face faţă unui întreţinând indistincţia dintre social şi nează prompt derapajele publicităţii.

fervoare şi de evlavie, aproape mistice, în dialog, de amploare şi de interes mai larg. cultural. Publicultura manevrează nu doar în Iată doar două exemple oferite de actua-

mod paradoxal, într-un veac, ce se pretinde Căci, oricât de bun ar fi un specialist, în sfera conceptualului, ci determină, în modul litatea imediată. Cu bune intenţii, Societatea

atât de naţionalist şi ştiinţific, ca al nostru. domeniul lui, fără tendinţa de cuprindere, cel mai concret, „modelele“ axiologice, de Transport din Montreal (STM) a iniţiat,

Utilizarea acestui cuvânt devine abuzivă şi oricât de sumară, a ansamblului cunoştin- atitudinale, comportamentale ale zilei. în vară, campania de conştientizare a pie-

chiar supărătoare, la un moment dat, ca un ţelor umane, rămâne un specialist îngust. Cu o identitate fluidă, cu o agendă tonilor imprudenţi, expuşi accidentelor de

fenomen de „modă“ şi de „mimetism“, în Liantul tuturor disciplinelor intelectua- mentală confiscată de tirul mediatic, homo circulaţie. Pe autobuze a apărut un avertis-

întreaga mass-medie românească. Avem le îl formează „filosofia“, pe care Aristotel zappiens – observă cu acuitate sociologul ment menit să zdruncine indiferenţa celor

atâţia „specialişti“ în toate domeniile, încât o numea, pe bună dreptate, „mama tutu- Adrian Dinu Rachieru – este anulat ca încrezători doar în protecţia divină: „Dieu

probabil, tocmai de aceea, lucrurile merg ror ştiinţelor“. Fără „Welthanshauung“, personalitate, iar efectul asediului infor- n`existe probablement pas“. Protestele

atât de prost! fără o concepţie generală despre lume şi maţional este similar celui preconizat de vehemente ale comunităţilor religioase au

Desigur, explozia informaţională, fără viaţă, orice specialist este un orb. Fără o propaganda ideologică a regimurilor tota- făcut ca inscripţionarea blasfemică să dis-

precedent, din epoca modernă, ne împinge, „filosofie“ a matematicii, nu se poate face litariste, „doar că nu mai e vorba de con- pară instantaneu.

automat, spre specializare. Este greu, dacă matematică superioară. Fără „filosofia strângere prin îndoctrinare şi tezism brutal, Discuţii aprinse a suscitat şi iniţiativa

nu aproape imposibil, să stăpâneşti atâtea limbajului“, nu poţi deveni un lingvist de ci de o tiranie disimulată, întreţinând perfid companiei Astral Media de a face publici-

cunoştinţe şi să asimilezi atâta informaţie înaltă clasă. Şi nu facem, de fel, un para- o dulce dependenţă“ (McLumea şi cultura tate unei noi emisiuni a postului de televi-

cum există în prezent. Calculatoarele ne dox gratuit, de dragul paradoxului, sau un publicitară). ziune Canal D. Bulevardele metropolei, dar

vin în ajutor, dar, oricât de perfecţionate, simplu joc de cuvinte, când afirmăm că nu Hrana predilectă a devoratorilor de pu- şi autorutele au fost „ornate“ cu mari afişe

ele nu sunt decât nişte biete maşini care nu se poate face fizică, fără metafizică ş.a.m.d. blicitate o reprezintă campaniile, în toate purtând chipuri identificabile drept pedofili

pot înlocui creierul uman şi procesul viu al Ce să mai spunem de faptul, mai mult decât înfăţişările lor (electorale, de promovare şi ucigaşi, exploatând o anume psihoză

gândirii, ci numai să îndeplinească unele disponibil şi lamentabil, că avem, la ora comercială, de stimulare a dorinţelor), in- creată de cazuri reale. Ziarele montrealeze

operaţii ajutătoare. Prin forţa împrejurări- actuală, mulţi „specialişti“ – unii dintre ei cluzând, deopotrivă, reclame şi ceea ce, s-au autosesizat („Pourquoi ces pédophi-

lor, tipul cugetătorului antic, înclinat spre onorabili, în domeniul lor – care n-au nici în urmă cu doar câteva decenii, se numea les et ces meurtieres?“) cerând explicaţii

comprehensiunea globală a „cosmosului“, cel mai elementar nivel de cultură generală agitaţia vizuală. „directoarei de comunicare“ de la Astral,

sau idealul renascentist al Renaşterii, de sau care nu ştiu să se exprime corect în Iconicitatea a invadat spaţiul privat Frédérique Grenouillat, şi obligând compa-

„uomo totale“ deschis, deopotrivă, spre dis- limba maternă! Aceasta este de-a dreptul (computer, televizor), dar şi public (anun- nia să difuzeze într-un erratum precizarea

ciplinele exacte, cât şi spre cele umanistice, o abnormitate! De vină este orientarea, de ţuri, panouri, banere). Un ecran ubicuu că indivizii în cauză (imaginari de altfel)

au dispărut. Dar, ştiinţa întreagă rămâne un până acum, a învăţământului nostru preuni- creează politicieni de paiantă, vedete de sunt rescapés de la justice.

„tot“, iar diversele ei discipline nu sunt versitar, nivelul scăzut de cultură generală, carton, impun, prin redundanţă, produse Anoste, insipide, inflaţioniste, vehi-

decât părţile acestuia. Fără posibilitatea de pe care îl dobândim în liceu, înainte de a ne îndoielnice. Urâţesc faţa localităţilor, dis- culând ispite iluzorii, reclamele de orice

cuprindere a „totului“, fără o viziune de an- specializa, ca atare. trug unitatea operei artistice, dispersează fel intră rapid în neantul uitării asemeni

samblu, cu alte cuvinte, ne paşte, în epoca Credem că, pe viitor, aici trebuie să se atenţia, fragmentează, dacă nu chiar frac- spumei detergenţilor care fac din Mr.

modernă, pericolul specializării extreme, dea mare bătălie a învăţământului nostru, turează, existenţa. Deşi odioase, inserturi- Propper (orice asemănare este cu totul

iar acesta, departe de a deveni o „virtute“, în clasele liceale, unde se impune să fie lor publicitare nu li se poate nega uneori întâmplătoare) un Todea al micului ecran,

o „calitate“, cum ne poate apărea , la prima sporită, la maximum, exigenţa, în aşa fel umorul, puterea de penetraţie/influenţare, în „intervalele de liminalitate“ (V. Turner).

vedere, se transformă într-o carenţă, într-o încât examenul de bacalaureat să consfin- atunci când nu se transformă în şarade ori În absenţa spiritului critic şi a gestului de

deficienţă, pe scurt, într-o „infirmitate“, ţească, într-adevăr, un ridicat nivel de cul- în expresii ale absurdului. respingere a identităţilor de împrumut, efe-

fiind echivalentă cu „a nu vedea pădurea tură generală, în care constă, de fapt, forţa Există soluţii împotriva alienării şi meritatea este şansa salvării de la vicleana

din cauza copacilor“, cum bine spune un unei naţiuni. conformismului induse de industria sedu- brain-washing.

O nouă premieră la Teatrul Naţional „Marin Sorescu“
După ce a debutat ca dramaturg
pe scena Teatrului Naţional ale autoarei. Fiecare dintre eroii acestei al „punerii în scenă“ este alunecarea distins cu premiul „Corneliu Baba“ de
din Craiova, cu piesa Polen piese va descoperi într-o anumită formă poveştii în fantastic. către editura „Scrisul Românesc“.

Regia acestei piese poartă semnătura Varianta engleză a piesei a fost iniţial

pe insulă (1982), Carmen Firan a revenit pe lui Mircea Cornişteanu, care afirma: „este prezentată în două spectacole lectură la

scena sălii „I. D. Sîrbu“ a naţionalului cra- o premieră absolută, aşa cum în fiecare an New York, cu actori de la Actors Studio,

iovean cu o dramatizare proprie, Lumina includem în repertoriu o piesă românească. în regia lui Vivien Dybal. O variantă

din pod. Piesa, a cărei premieră absolută a În această stagiune am ales o piesă a lui dramatizată a textului se află în repertoriul

avut loc în 6 noiembrie 2009, este bazată pe Carmen Firan. E un gen de spectacol care pe 2010 la Philadelphia Theater Company.

nuvela cu acelaşi titlu apărută în volumul lipsea din repertoriul nostru, un teatru RED.

Caloriferistul şi nevasta hermeneutului la poetic metaforic din lumea contemporană,

Editura Polirom, 2005. dar care nu are nicio legătură cu realitatea

Printre actorii care au dat viaţă imediată. Cred că această realitate

personajelor din piesa de debut a lui imediată, care este atât de urâtă, din

Carmen Firan făceau parte Tamara păcate, poate fi mai uşor înfruntată după

Popescu şi Ştefan Mirea, cei care au reuşit atingerea unei adieri de poezie.“

să aducă în scenă de data aceasta pe Lia Premiera din 6 noiembrie s-a bucurat

şi Brian alături de Lucian în interpretarea Tamara Popescu, Valeriu Dogaru şi Ştefan Mirea de mare succes, cei trei actori s-au
actorului Valeriu Dogaru. armonizat şi au reuşit să dea poezie

Dragostea, deşertăciunea, relaţia în miracolul ascuns în banalitatea vieţii de spectacolului. Foarte inspirată scenografie

cuplu, aproprierea de Dumnezeu şi superba fiecare zi. Umorul vine să contrabalanseze lui Viorel Penişoară-Stegaru, care, la

aventură existenţială sunt temele predilecte observaţiile profunde, iar punctul culminant împlinirea vârstei de 75 de ani, a fost Tamara Popescu şi Valeriu Dogaru

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 7

Exerciţii Irina O idee Adrian
MAVRODIN CIOROIANU

În ploaia din televizor Miza europeană

S unt în faţa mesei mele de lucru bibate în apă. În zilele cele mai bune (dar a alegerilor din Ucrainacraina se pregăteşte pentru preşedintealParlamentuluiArseniIaţeniuk,
(de fapt în faţa unui vechi şi poate că visez, că inventez totul?), ieşeam
frumos birou cu multe sertare cu picioarele goale în praful din mijlocul alegerile prezidenţiale, pro- liderul partidului comuniştilor ucraineni
şi sertăraşe, şi cu o feronerie artistic lucrată) şoselei, devenit noroi, lăsându-mă în voia
şi scriu acest articol. Prin fereastră percep senzaţiei de catifelare pe care o gustam Ugramate – după îndelungi Petro Simonenko ş.a. Deocamdată, sonda-
cum se face, treptat, aproape întuneric (deşi prin tălpile mele goale, prin care parcă şi polemici – pentru 17 ianuarie 2010. La ora jele sunt irelevante – în general, se acredi-
e încă toiul zilei). Plouă cu găleata, dar eu
nu dau nicio importanţă picăturilor care se inspiram mirosul – de neuitat pentru mine la care scriu, încă mai persistă unele dubii tează ideea că cele mai multe intenţii de vot
izbesc de terasă şi de marginea ferestrei.
Zgomotul lor este pentru mine asemenea – prafului amestecat cu apă. Oare eu am (s-a sugerat chiar amânarea lor, din cauza le-ar avea V. Ianukovici, urmat de doamna
unei linişti reconfortante, dătătoare de bună fost aceea? (Oare noi, noi toţi cei din ge-
energie. E o linişte care mă protejează şi care neraţia mea, am fost aceia, noi care murim epidemiei de gripă porcină!). Cert este Timoşenko şi de A. Iaţeniuk.
mă îndeamnă să lucrez, dă parcă un anumit unul câte unul?)
rost lucrului meu, şoptindu-mi: gestul tău că înscrierea candidaţilor a început luni, Este oricum de aşteptat ca o bună parte
nu-i inutil, gestul tău nu-i inutil, gestul tău Fugeam prin ploaie pe hatul viei, prin-
nu-i inutil, el nu se va pierde în neant, el va tre butucii încărcaţi cu ciorchini grei de 19  octombrie – şi a continuat până pe 13 dintre aceste sondaje aruncate pe piaţă să
rămâne undeva, fie şi ca tiparniţă care să struguri, împiedicându-mă uşor în smocuri
suscite alte gesturi asemănătoare. Îi sunt re- mari de iarbă şi tufe albastre şi galbene noiembrie a.c., după care este de presupus că aibă mai curând un scop de manipulare (ca
cunoscătoare acestei ploi, protectoare sacră de cicoare şi de sunătoare, şi ajungeam la
a tuturor celor care scriu, şi pe care soarele pârâul care curgea prin capătul viei, unde „miezul“ campaniei electorale va cuprinde şi în alte ţări ale Europei de Est aflate în
i-ar izgoni din casă. ploaia îşi bătea tobele cu cea mai mare
Sunt bine instalată după acest meterez putere. Eu râdeam şi-mi băgam degetele toată gama de strategii şi atacuri imagina- situaţii similare…), şi este de aşteptat ca
alcătuit din cărţi, dicţionare şi vrafuri de în urechi, prefăcându-mă înspăimântată şi
foi, extrasă, fie şi numai pentru un număr luând-o iar la fugă, din răsputeri, de astă bile. Deja, în aceste săptămâni, au curs – la cele mai mari şanse de a accede în turul
de ore, din nebunia care mă înconjoară, o dată, spre casa străbunicilor mei, loc unde
nebunie la care voi reveni, căci, vreau sau se consumau plăcerile noastre din vacanţa adresa unor candidaţi sau a oamenilor din doi al alegerilor să le aibă Timoşenko şi
nu vreau, particip la ea, fie şi numai ca cea mare (ale copiilor din întreaga familie).
simplu spectator. Maşina de scris (marca Prima etapă: jocul de ţintar de pe terasa cu echipele lor – acuze de pedofilie sau de par- Ianukovici (poate în ordine inversă). Foarte
Olivetti; poate curând voi trece totuşi la
computerul care tronează maiestuos în faţa albe coloane, loc intermediar (nici cu totul ticipare la viol! Nimeni nu iată pe nimeni. probabil, pe locul al treilea se va plasa
mea), rotocolul de lumină, care cade, dintr-
un lampadar înalt, pe foaia de hârtie: totul în casă, nici cu totul în afară de casă) unde Pe de o parte, elementele pro-occiden- A. Iaţeniuk – iar el îşi va sfătui votanţii,
pare a fi în regulă, în cea mai bună dintre puteam să ne bucurăm cel mai bine de mi-
lumile posibile. rosul prafului umezit de primele picături de tale ucrainene doresc  perpetuarea moşte- cred, să se îndrepte în turul doi către I.
Şi totuşi. Şi totuşi, îmi este cu nepu- ploaie.
tinţă să scriu. Sentimentul pe care mi-l dă nirii valoroase a (ceea ce a mai rămas din Timoşenko.
întotdeauna ploaia că mă aflu într-o lume Brusc, amintirea aceasta dispare (nici
protejată de orice rău, într-o lume a iubi- măcar n-am apucat să ies în stradă). Se legenda) revoluţiei portocalii de la sfârşitul Este, de asemenea, de aşteptat ca la
rii, a deplinei armonii, mă stăpâneşte în instalează o relaţie cu ploaia complet opusă,
asemenea măsură încât încep să-l percep o relaţie rea, apocaliptică, cea care-mi este lui 2004 care atunci i-a adus la putere pe acest final de an criticile Rusiei la adresa
în sine cu atâta intensitate încât el devine indusă zilnic, în timpul orelor nenumărate
un sentiment perturbator, care mă deviază pe care le petrec (mai ales seara şi noap- preşedintele Viktor Iuşcenko şi pe premie- administraţiei Iuşcenko să sporească în
de la ceea ce fusese până atunci scopul şi tea) la televizor. La limită, este sentimen-
rostul meu. Acum e atât de puternic încât tul celui cuprins de panică la gândul că rul Iulia Timoşenko. Numai că, apoi, doar intensitate, pe diverse teme – de la „coo-
mă posedă cu totul, până la exaltare, până ploaia aceasta nu se va mai opri niciodată.
la pierderea conştiinţei de sine. Starea de Niciodată: iată cuvântul cheie. O relaţie câteva luni le-au trebuit celor doi camarazi perarea“ cu Gazprom şi până la reluarea
uşoară, de plăcută apatie (inerţie?) care m-a bună cu ploaia o ai când în tine este înscris
năpădit dintr-odată, ştergându-mi dorinţa un rost al firii, când crezi din toată fiinţa portocalii să se certe şi să pornească între alegaţiilor  că Ucraina ar fi sprijinit cu
de a scrie, este, la rândul ei, înlocuită de o ta în bunul mers al fenomenelor naturale,
nevoie irepresibilă de a ieşi afară din casă, chiar şi atunci când sunt excesive, brutale. ei un război care nu a putut fi oprit de toate armament Georgia în vara lui 2008 etc.
în stradă, îmbrăcată uşor şi fără umbrelă, ca Căci, şi în relaţia cu ploaia, trebuie – ca şi
să mă plimb ore în şir prin ploaie. Aceasta în relaţia cu orice altceva – să iubeşti, să intervenţiile amicilor politici ai celor doi Iuşcenko a fost suporterul cel mai fervent
este senzaţia, dar, pe de altă parte, ştiu că rabzi şi să speri.
picioarele nu mă vor duce prea mult, nu mă din străinătate. al apropierii ţării sale de NATO – iar acest
vor duce aşa cum mă duceau în copilăria Acum mulţi, mulţi, o, cât de mulţi ani,
mea, când, la ţară, la străbunicii mei din ieşeam pe ploaie în via străbunicilor mei, Pe de altă parte, Rusia nu a făcut ni- lucru nu e de natură să-şi facă mulţi prieteni
partea mamei, cea mai mare fericire a mea fugeam cu picioarele goale prin iarba şi
era să mă plimb prin ploaie, şi nu atunci tufele de cicoare şi sunătoare de pe hat, ciodată un secret din faptul că doreşte o la Moscova.
când ploua mărunt, ci când ploua cu gălea- rupeam, în goană, un strugure de pe un
ta. Deveneam o fată a ploii, cu şuviţe de butuc, îi zdrobeam boabele dulci şi zemoa- schimbare de proporţii în politica externă Aşadar, miza alegerilor din Ucraina
păr ud căzute pe faţă, cu bluza şi fusta îm- se între dinţi, în timp ce alergam spre pârâul
de la capătul viei. La oarecare depărtare, a Kievului – în sensul unei agende care rămâne impresionantă, din mai multe
Sasha Mereţ – Umbrella se auzea vuietul râului Şuşiţa, ultima mea
ţintă. să nu mai aibă ca prioritate apropierea motive. În primul rând, pentru că tipul de

Mă aşezam pe mal şi, lăsându-mă cu de NATO, ci, pe cât posibil, o reorientare relaţii viitoare dintre Kiev şi Moscova va
totul în voia ploii, priveam, nemişcată, parcă
golită de orice gând, la valurile puternice şi prorusă. În ultimele săptămâni, premierul marca într-o manieră importantă atmosfera
noroioase, pe care pluteau ici-colo crengi
şi buşteni. Trăiam o stare cosmică, de unire rus Vladimir Putin s-a arătat foarte intere- politică generală din Estul Europei. Nu va
deplină cu natura, fără să ştiu că o trăiesc,
şi asta era bine, căci unirea adevărată nu sat dacă Ucraina îşi poate plăti factura la fi deloc indiferent pentru state (membre
poate fi trăită în starea de dedublare a celui
care ştie că este unit. gaze către firma (rusă de stat) Gazprom – o sau nemembre ale UE) precum Polonia,

Mă întorc din nou în prezent: am renunţat manieră nici măcar prea subtilă a Moscovei România, statele baltice, Republica
la orice gând de a ieşi în ploaie, de a ieşi pe
strada de care se izbesc picăturile de ploaie. de a semnala că Iuşcenko a ieşit definitiv şi Moldova, Georgia şi chiar Belarus dacă
Întorc spatele ferestrei, mă îndrept spre te-
levizor, spre ploaia din televizor. Intru în irevocabil din graţiile sale. la Kiev va fi un preşedinte prorus sau unul
televizor, în ploaia din televizor.
Dar trebuie spus că Putin a lucrat, cum prooccidental.

se spune, cu „materialul clientului“: pe 30 În al doilea rând, viitorul preşedinte al

octombrie a.c., într-o discuţie telefonică pe Ucrainei şi programul său de perspectivă

care a avut-o cu Putin, premierul Timoşenko va influenţa şi desfăşurarea pe mai departe

i s-a plâns acestuia că cel ce obstrucţionea- a Parteneriatul Estic al UE – proiectul

ză o înţelegere de durată în dosarul gazului lansat de Bruxelles în mai 2008, prin care

cu Rusia este preşedintele Iuşcenko. În unor state din aria ex-sovietică li se prefi-

zilele următoare, Putin s-a folosit de aceas- gura orizontul unei apropieri graduale de

tă „informaţie“ şi a transmis premierilor Uniunea Europeană. Iarăşi, este limpede

Suediei (ţară care deţine preşedinţia UE), că un preşedinte prorus în Ucraina nu va

Germaniei şi Danemarcei îngrijorările sale încuraja prea mult intrarea acestei arii în

că neseriozitatea Ucrainei ar putea iarăşi zona de influenţă a Europei unite (şi occi-

declanşa un „conflict al contractelor“, care dentale) – ci o va duce spre sfera de interes

să împiedice livrarea gazului rusesc către a Moscovei.

Europa în lunile următoare (ar fi al treilea În fine, un preşedinte prorus la Kiev

„război al gazului“ între Ucraina şi Rusia, va fi interpretat la Moscova ca o victorie

după cele din 2006 şi 2009 – care au afectat a Rusiei împotriva Vestului generic – altfel

mai multe state ale UE). spus, ca pe o “smulgere” a Ucrainei de sub

În legătură cu alegerile din ianuarie influenţa occidentalo-americană (al cărei

viitor, există puţine îndoieli asupra faptului exponent, în viziunea Rusiei, a fost înce-

că Moscova îl va susţine (ca şi în 2004 – pând cu 2005 preşedintele Iuşcenko). Pe

dar, probabil, cu mijloace mai diversificate firul consecinţelor implicite sau explicite,

decât atunci) pe Viktor Ianukovici – fost o astfel de evoluţie va influenţa şi strategia

premier al Ucrainei, lider al Partidului de ansamblu a flancului estic al NATO.

Regiunilor, cu o serioasă bază de susţinere Iată aşadar cum, prin jocul conexiuni-

în Estul Ucrainei şi în rândul populaţiei lor, aceste alegeri din ianuarie viitor din

filoruse şi rusofone. Ucraina sunt foarte importante şi pentru noi

În cursă s-au mai înscris actualul – chiar dacă recent am avut propria noastră

preşedinte Iuşcenko, actualul premier campanie de prezidenţiale. De urmărit pe

Timoşenko, fostul ministru de Externe şi mai departe.

8 Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 Scrisul Românesc Eseu

Istoria esenţială a Gândirea estetică
literaturii române a lui I. L. Caragiale

Ion
BUZERA

P e cât de disparate, pe atât elitiste, însă cu respectarea unor coduri trecerea cu rapiditate de la un compartiment cârpaci bătrân; eu cos de dragul pingelii, nu
sunt de retenibile reflecţiile lui autoimpuse. al cusăturii. Dacă vă place, îmi pare foarte
I. L. Caragiale (1952-1912) al realului la altul, poate chiar opus, multi- bine, fiindcă ţiu la cinstea meşterească;
asupra literaturii. Întrucât pentru el scrisul Siguranţa şi relaxarea tonului pe care îl tudine de strategii constructive şi stilistice. daca nu… mergeţi şi voi la alţi meşteri mai
propriu-zis a fost o activitate primă, poli- utilizau naratorii în proze, subtila disoluţie Aceasta nu înseamnă însă că autorul nu a buni, să vă-ncalţe – că, slava Domnului!
morfă, solicitantă, exersată la etaje dintre a schemelor compoziţionale în teatru (mai avut anumite reguli ale scriiturii proprii, sunt destui – supărare nu-ncape... Am şi eu
cele mai felurite şi în virtutea unor strategii ales în D-ale carnavalului) sunt reflexele pe care a ştiut să le transforme în reguli de câţiva muşterii ai mei cari n-or să mă lase.“
cele mai vizibile ale acestei noutăţi, pe care funcţionare a textelor. A decupa realul, a A avea o reprezentare a întregului, chiar
multiple, descrise impecabil în cartea lui o putem recupera şi în devenirea ei, într- selecta felii de viaţă, a achiziţiona idiolecte dacă este „peticit“, a fost pentru Caragiale
un programatism deloc zelos, mai degrabă nu însemna automat a le transfera în mod o necesitate, care justifică atât multiplica-
Florin Manolescu Caragiale şi Caragiale. eterogen şi conţinând multe elemente de brut (lingvistic), un rol decisiv revenind, rea curenţilor verticalizanţi ai scrisului său,
Jocuri cu mai multe strategii (1983), era ecleraj asupra întregii literaturi române de altfel, selecţiei înseşi. În unele cazuri se dar şi organizarea, controlul lor în funcţie
cumva de aşteptat să nu găsim în opera moderne emergente. Fiecare dintre marile putea menţine la stadiul de pur „arbitrar“, de câteva „centre de comandă“ sau moda-
lui cine ştie ce teoretizări. Mai degrabă, sale opţiuni (dramaturgie, proză nuvelisti- în altele trebuia supusă unor „tratamente“ lităţi autocoercitive extrem de bine puse la
acestea pot fi deduse din diverse intervenţii, că, proză scurtă, corespondenţă) îşi găseşte diferite. punct. Contractul cu cititorul e articulat, în
publicistice şi epistolare, ceea ce nu însemnă justificarea din această perspectivă, dar – consecinţă, în termeni foarte clari.
nici pe departe că nu există o coeziune a de asemenea – se observă subsumarea unui În frecvent citata scrisoare din noiem-
infrastructurii creaţiei, în ansamblul ei. clar dinamism originar. brie 1907 către Mihail Dragomirescu, I. Că autorul avea deschidere faţă de
L. Caragiale face o pledoarie pro domo, oferta multiplicităţii existenţei o probează
În Păreri libere (1900), I. L. Caragiale „Cuminţenia“ lui Caragiale a însemnat lipsită însă de orice ostentaţie sau forţare. şi faptul că, în câteva texte, îşi expune
scria: „Învârteşte-ţi dar condeiul de zece ori apropiere de real, înţelegere a „nimicu- Mizând pe acea stabilitate a concepţiilor gândurile referitoare la raporturile omului
în cerneală până să scrii un cuvânt, şi, după rilor“, a aparenţelor şi multiplicităţilor atât de proprie, pe conştiinţa multiplelor cu Divinitatea sau ale omului cu instituţiile
ce l-ai scris, gândeşte-te de o sută de ori înconjurătoare: „Eu nu mă pot gândi sus ligamente existente între „păreri“ (critică,
dacă nu trebuie şters, nu de dragul stilului, când umblu cu picioarele goale pe coji de „autocritică“, bruioane estetice) şi literatu- divine, între care cele mai importante sunt
ci de teama primejdiei. Oricând îţi va clipi nuci. Viaţa banală a mea, a noastră a tutu- ra propriu-zisă, autorul îşi defineşte extrem
prin minte ceva care ţi-a încărcat sufletul, ror românilor, iată ce mă interesează, iată de clar şi direct poziţia: „Şi acuma, dă-mi Nihil sine Deo (1898) şi Noi şi Biserica
ori înveselindu-l cu prisos, sau mâhnindu-l ce-mi atrage irezistibil atenţia. voie să-mi fac pe scurt o mică apărare (1900). Dacă în cel de-al doilea face ob-
peste măsură, stinge repede scânteia care-ţi personală. Îmi imputaţi că n-am în scrierile servaţii în stilul său direct şi tranşant, cu
poate aprinde foc în cap. Şterge cuminte Ferice de cei ce pot să gândească sus, mele destulă iubire de paysage, de natură impact chiar de natură „sociologică“, asupra
şirurile ce simţi bine c-ar plăcea la foarte nesimţind pe ce calcă jos! Ferice de ei! moartă, şi destul liric. Eu (nu că vreau să vă riscurilor pe care le implică îndepărtarea de
multă lume, ofensând pe acei câţiva mai Groase tălpi trebuie să aibă! contrazic sistematic) cred că n-oi fi având, Biserică, în primul apare în ipostaza unui
puternici decât aceasta, şi înlocuieşte-le din toate astea, prea, foarte mult sau mult, psalmist modern „mântuit“ şi care doreş-
cu cea mai sălcie platitudine, şi fereşte-te Mie mi-e capul gros. Imposibil să mă dar cred că am destul; şi mai cred că, peste te să transmită fervoarea credinţei sale şi
chiar atunci să nu cumva s-aluneci afară uit acolo unde-mi arată cu degetul criticii destul, în artă, nu mai trebuie de loc. (s.a., altora: „Spânzurat de un fir de păianjen, un
din tonul amabil al sfintei banalităţi.“ Sunt noştri. Aplec ochii în jos, la cojile de nuci n. m., I. B.). Pitorescul naturii însufleţite şi fir de nimic, cu căpătâiul pierdut în tăria al-
câteva (auto)adresări care pun în valoare, care mă înţeapă, mă taie, mă sângeră – şi moarte, precum şi lirica, ele în de ele, aşa bastră şi luminoasă, atârnam deasupra unei
inclusiv retroactiv, unele dintre mutaţiile iată dar obiectul criticei mele, fiindcă şi eu cel puţin socotesc eu, fac obiectul altor arte înfiorătoare prăpastii, ce se deschidea, cu
de concepţie şi de înţelegere a literaturii sunt român care mă respect, adică fiindcă şi decât arta povestirii; şi, astfel, eu le cred fundul negru fără o rază de lumină, printre
pe care le-a produs sau a intenţionat să eu am dreptul, pot zice chiar datoria, să fac numai nişte ajutoare ale acesteia, al cărei colţuri de stânci sparte de isbiturile de mii
le producă. Interesul său pentru elemente critică.“ (Notiţe critice, Introducere, 1899). obiect este cel mai interesant fenomen şi mii de ani ale trăsnetului. Şi acolo, sufle-
de poetică „aristoteliciană“ (opuse unora Un principiu al adecvării (asupra căruia quant à nous: împrejurările izvorâte din tul meu, desnădăjduit, o clipă a crezut că
„platoniciene“, respectiv imediat anteri- insistă în câteva feluri în fragmentul citat felul particular al atâtor suflete şi minţi, şi el va să moară odată cu greul meu trup
oare, adică „romantice“) este evident în mai sus: direct, patetic, ironic, „literar“, asemănătoare, în general, cu ale noastre.“ şi din adânc strigat-am către tine: Doamne,
aceste luări de poziţie, care insistă asupra chiar metaliterar) domină atât volitiv, cât şi Ceea ce se remarcă aici este abilitatea (de auzi-mă şi mă mântuieşte!
premeditării, luării în posesie orgolioase a structural summa textualităţii caragialiene. poetician versat!) a distincţiei pe o face
„materialelor“ care i se oferă, fără pretenţii Un principiu implicând nenumărate un- Caragiale între „arta povestirii“ şi „alte Şi tu m-ai auzit şi n-ai vrut pierzarea
ghiuri de abordare şi tatonare a literaturii, arte“. O astfel de dihotomie ar putea părea mea! Ţi-ai aplecat ochiul asupra robului
prea excesivă la un spirit în general tolerant tău şi mila ta a poruncit firului de păianjen
A teoretic, însă precizarea este de maximă să nu se rupă, şi acel de nimic fir, aproape
R importanţă pentru înţelegerea traiectelor nevăzut, a fost odgonul meu de scăpare.
H discursive, a potenţialului literaturizant
I caragialian. Nu se putea ca hâtrul autor să Mulţumescu-ţi, Doamne! Nimic fără
V nu anexeze cumva respectivele tehnici pro- voia ta!“. Lamentoul „prescris“, ilumina-
a priei „direcţii“, căci mecanismele mixării rea, beatitudinea „ieşirii din sine“, a salvă-
nu îi erau deloc străine. rii sunt transpuse în discurs cu o mare doză
S de participare, susţinută de intensitatea
Opera lui Caragiale este, într-o exclamativului, de febra adresării şi confir-
E anumită măsură, o colecţie uriaşă de mată de o dorinţă „pragmatic-politică“ la
„reconversii“ ale inutilului, cotidianului fel de intensă pe care o lansează autorul:
N desemnificat sau resemnificat, macerărilor „Oricum, Doamne, dacă mie nu mi-e dat să
diurne şi coliziunilor individului cu restul intru în pământul făgăduinţei, să auz trâm-
T lumii. Întâlnim aici foarte multe pregătiri, biţele cântând şi să văz zidurile Ierihonului
aşteptări, dezbateri, iritări şi răbufniri de surpându-se în faţa soarelui ce s-a oprit
I origine mai mult sau mai puţin obscură, în cale din porunca ta, fă-mă s-adorm pe
toate trădând însă neînţelegerea cronică a drum cu speranţa că aceea ce nu mi-a fost
M proximităţii. Intervine, prin urmare, o altă dat mie, fiilor mei le va fi dat!“.
diferenţă faţă de Eminescu: dacă poetul a
E fost fascinat mai ales de „macroscopicul“ Aceste fragmente evidenţiază surveni-
cosmic, prozatorul s-a interesat în primul rea la Caragiale a unei dimensiuni creatoare
N Filiala Craiova a Uniunii Scriitorilor rând de „microscopicul“ vieţii de zi cu zi. mai puţin aşteptate, dar care – după cum se
la constituire – 7 decembrie 1978 Fără îndoială că acuitatea „vizualizării“ observă – funcţionează în plenitudinea sa:
T Ion Hobana, Marin Sorescu, Vasile Nicolescu, Florian Grecea, aproape cinematografice a contat enorm în verticala sacrului. Plasat într-o lume nu de
A George Sorescu, Florea Firan, Ilarie Hinoveanu, Ovidiu Ghidirmic, Ion acest joc al recuperărilor. puţine ori decentrată, în care – ce-i drept
– se simte foarte bine şi pe care se pricepe
L Pachia Tatomirescu, Ion Schinteie, Ion Rusu-Şirianu, Pentru poietica lui I. L. Caragiale cel mai bine ca nimeni altul să o descrie, căreia
puţin la fel de importante sunt şi următoa- trebuia să-i stabilească moduri de funcţio-
 Romulus Cojocaru, Adrian Frăţilă, Mircea Diaconu, Florea Miu, rele consideraţii desprinse din aceeaşi scri- nare literară şi chiar reguli ontologice, este
Ştefan Bossun, Vasile Băran, Haralambrie Grămescu, Eugen Negrici soare: „Cum am zice, în limbaj de cizmărie, cu atât mai semnalabilă această năzuinţă
cusătura pingelii nu se vede uşor, dacă nu de a privi, uneori, în sus, de a depăşi – fie
e făcută cu aţă albă. De, dragii mei, eu sunt şi momentan – constrângerile unor versiuni
existenţiale periferice, pe care, totuşi, nu
le-a abandonat niciodată.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 9
Poezie

Ion MARIA

Obsesii Marian Victor Constantin Virgil Poeme

BUCIU Gheorghiu măsură
C onstantin Virgil Gheorghiu
(1916–1992) pare a plăti un numele său real a fost şi el contestat. S-a Până azi, după toate aparenţele, acest unii spun că Dumnezeu
anumit preţ al succesului. E spus că a „împrumutat“ numele de la scriitor pare a nu fi integrabil în literatura ne-a făcut prea mici
foarte cunoscut şi, totodată, puţin cunoscut. poetul Virgil Gheorghiu. Un brigand, în română, pe care mai curând o ratase în pentru o lume
Fondul de manuscrise aduse în România totul, ca om şi ca scriitor: până aici l-a tinereţea sa. În această privinţă, există, la atât de mare
după moartea sa arată că există volume coborât suspiciunea criticii, şi nu a oricărei criticii din toate generaţiile, puţine regrete dacă ne-ar fi iubit
încă nepublicate: romane, nuvele, scrieri critici, dar a celei situată de partea valorilor literare autentice. Excepţia cuiva, un tânăr spun ei
religioase. Nici cărţile apărute nu sunt sigure literaturii ca artă. Pentru că se numea la fel foiletonist începător, care scria că romanele ne-ar fi făcut uriaşi
în diversele bibliografii. ca poetul, el însuşi de o anumită recunoaş- lui C.V. Gheorghiu, ca şi cele ale lui Petru de parcă universul
Există sugestia că, arătându-se dezinte- tere în literatura română, prozatorul afirmat Popescu (scriitori din generaţii diferite,
resat, într-un mod interesat, aşadar refuzând în Occident şi-a aşezat înainte prenumele posibil de apropiat, totuşi, prin scrisul lor se cucereşte cu piciorul
apariţia volumelor scrise în limba română tatălui, tocmai pentru a fi, formal, distins. pentru un public larg, uşor de convins prin şi nu cu sufletul
(câte, care? e o altă discuţie), s-ar fi exclus În privinţa titlului cunoscut, Ora 25, aici câteva mari trucuri literare), i-au „schimbat
singur din literatura română. criticul C. Ungureanu, cel care-i face acest viaţa“, apare doar pentru a întări regula. Dumnezeu ne-a făcut
proces de rapt onomastic, nu greşeşte: întâ- aşa cum trebuie
El are o biografie controversată, sus- ietatea acelui titlu literar aparţine poetului, Autorul descinde, cu adevărat, dintr-un suntem pe măsura
pectată de legături cu serviciile secrete ajuns şi el, cu un val târziu, în exilul comu- neam de preoţi. Scriitor şi jurnalist, roman- florilor
româneşti din timpul a două regimuri nist: Alexandru Lungu. cier şi reporter, la Bucureşti, a fost numit şi-a stelelor
extremiste, de dreapta şi de stânga. Căile ataşat de presă al ambasadei româneşti din ce ne aşteaptă
vieţii sale par, totuşi, în logica, stranie, a C.V. Gheorghiu lasă mai cu seamă Croaţia, în ultima parte a celui de Al Doilea
subiectelor şi personajelor create. Scriitor Război Mondial. A ales să se refugieze în noi doi
şi jurnalist, a ajuns diplomat şi, târziu, amintirea unui arivist literar abil, care Occident şi s-a stabilit, din 1948, în Franţa.
preot şi episcop ortodox. Dar totul apare A studiat, însă, teologia, în Germania oc- dacă mâinile noastre
firesc, dacă ne gândim că tatăl şi chiar încerca în mediul cultural occidental, în- cidentală, la Heildeberg, şi, spre uimirea ar putea fi
bunicul slujiseră biserica ortodoxă. Într-un şi iritarea tuturor, a ajuns preot în 1963 şi împreună
spirit răsucit, care ne caracterizează, lui M. deosebi francez, să-şi creeze trecere la cei chiar episcop în 1971, prelat al Patriarhiei
Preda, ca şi corpului românesc de exilaţi, mai influenţi oameni, sperând ca în acest ecumenice a Constantinopolului, după între ele ar creşte
îi era suspectă preoţirea fostului jurnalist. fel să obţină cele mai râvnite premii. Există cum ne mai spun informaţiile biografice câmpuri de grâu
Autorul Delirului socotea totul doar o stra- destule mărturii în această privinţă. Nu nesuspectate.
tagemă de albire a imaginii. ştim cât adevăr sau câtă frustrare conţin şi orez
ele. De la Monica Lovinescu, traducătoa- Lasă o operă considerabilă, cantita- s-ar face recolte
Şi totul începe în cazul acesta de la rea iniţial entuziastă a Orei 25, care l-a tiv, restrânsă ca mijloace de expresie, cum nu s-au mai
faptul că romancierul a ajuns celebru, mai etichetat impostor, la M. Eliade, el însuşi în pofida unei anumite diversificări a
întâi în Franţa. Faptul s-a petrecut într-un la început extrem de elogios, dezicându-se domeniilor exersate. După încercările, în văzut
mod conjunctural, istoric, apoi literar, cu mai pe urmă, la V. Horia, marota ajunge şi câteva volume impersonale (între 1939 umplând hambarele
un roman, considerat de mulţi cu totul la alţii. C.V. Gheorghiu apare acestor critici şi 1942), de ancorare în forme tradiţiona-
datat. Romanul, jurnalistic, e lucrat după o extremi ai săi ca un amoral deloc naiv, un liste sau moderne, abandonează poezia. până la cer
reţetă de succes, pe care o va continua sub mare mistificator prin biografie şi operă, Prozatorul trece prin reportaj, unde el face
acest nivel. un om straniu, paradoxal în negativ. E, ca neverosimilă realitatea, romanţând-o, prin îmbătrânesc
să n-o mai lungim, satanizat: un preot în adoptarea patetismului de atitudine şi stil,
O linie a receptării, aproape cu totul neadevăr. dar şi prin inaderenţa la adevăr. Înainte îmbătrânesc pe nesimţite
negativă, aşadar pe o anumită extremă de volumele Am luptat în Crimeea, 1942, nici nu-mi dau seama
a criticii, îl apropie de modalităţi epice El a mai devenit suspect exilului româ- când mi se mai adaugă
vetuste, minore, epigonice, care trădează nesc din Franţa şi în postură de opozant al Cu submarinul la asediul Sevastopolului, câte o cută pe chip
istoria şi, prin evaziune, arta literară a disidenţilor noştri din Occident. I-a decon- câte un fir de păr alb
prozei. M. Zaciu, în Dicţionarul scriitorilor spirat, dacă privim din direcţia lui, drept 1942, apare Ard malurile Nistrului, 1941, nu mai am dinţi
români, pe care îl şi coordonează, îl alătură colaboraţionişti ascunşi. Ştia ceva? Şi de care obţine prefaţa lui Tudor Arghezi şi iar stomacul şi fierea
de, cândva foarte popularii, azi demult unde? Tocmai de la Securitatea română? cuprinde reportaje despre al Doilea Război de mult nu mai ascultă
uitaţii, N.D. Popescu şi I.M. Bujoreanu. Despuierea arhivelor, să sperăm, ne va Mondial, din momentele desfăşurării lui în îmbătrânesc zi de zi
Totodată, îl îndepărtează de Panait Istrati, arăta, poate, adevărul gol-goluţ. Ce puteam Basarabia şi Bucovina. Reportajele l-au in- eu şi cărţile
un alt prozator, dintr-o epocă anterioară constata, prin implicare exclusiv lectorială, teresat pe Marin Preda, în documentarea sa ce mă înconjoară
lui Gheorghiu, dar nu tocmai îndepărtată, este că C.V. Gheorghiu, nu doar pe când pentru romanul Delirul, el însuşi o coman- îmbătrânesc şi zidurile
căruia tot de la succes i s-a tras împărţirea trăia, dar şi postum, trece drept un fantezist dă ideologică, din epoca naţional-comunis-
extremă a cititorilor. Pe C.V. Gheorghiu, care n-ar fi slujit nici vieţii, nici literaturii, tă. M. Preda aprecia reportajele, dar nu şi-a şi versurile din volumele
criticul citat îl învinuia că scrie despre o dar mai degrabă tenebrelor. ascuns, în memoriile sale romanţate din pe care încă
Românie ireală. Şi, ştiind că argumentul Viaţa ca o pradă, dispreţul pentru romanul nu le-am scris
realismului documentar, al mimetismului Era el un autonom? Ori un cameleon? Ora 25. Nu-i recunoştea nici un merit, cali-
natural, nu e suficient în literatura artistică, Există uneori câte o voce credibilă, respec- ficându-l direct „prost“, pe criteriul dogmei numai speranţele îmi rămân
constata totodată absenţa originalităţii ima- tabilă, chiar dacă nu din primul eşalon au- realiste, mimetice. tinere
ginaţiei epice şi formale. toritar, care recunoaşte în C.V. Gheorghiu o
personalitate onestă şi autentică, în credinţa Ultima oră, care e propriu-zis roma- şi mă trag
A fost într-atât de suspectat, încât lui religioasă (ortodoxă), ca şi în politică şi nul său de debut, apărut în România, în către cer
literatură. De aceea, controversatul autor 1943, fără ecou (există motivaţia tăcerii
va primi încă păreri împărţite. muzelor când vorbesc armele) fixează după iluminare
deja un concept de gen sau specie epică.
Are apărători exaltanţi şi exaltaţi, înde- El nu va ajunge niciodată esenţial deviat. chiar dacă a primit
osebi printre naţionaliştii de toate nuanţele, Va fi servit cu mijloace omogene, dar cu iluminarea
din România şi din alte ţări. Aceştia văd efecte diferite, în funcţie de problemă, su- de la rugină
în el un patriot democrat, reflectând cu biect, tipologii, context istoric. E romanul
acurateţe şi forţă artistică etosul autohton. jurnalistic, senzaţional, aderent la locuri cutia de conservă
Cu toţii acuză, nu sustragerea autorului de ce rugineşte
a se da pe faţă în cărţile sale româneşti, dar comune, dar tocmai de aceea de impact stând în gunoi
faptul că ar fi supus unui embargo editorial.
Învinovăţirea aceasta rămâne absurdă – dar prevăzut, într-un stil dezgolit şi nu fără a înţelege încă puţin
ea rămâne, iată, posibilă – într-o cultură fi ademenitor. Ultima oră ar fi fost, totuşi, din maşinăria
care era deprinsă cu cenzura, dar s-a des- „apreciat de P. Constantinescu“, notează atât de sensibilă
prins, brusc, de ea. E un adevăr, însă, că Barbu Cioculescu (Tinereţile romancieru- şi fină
C.V. Gheorghiu, autor de succes, fie şi facil, lui, în „România literară“, nr. 7, 2000), el a universului
în străinătate, acasă are mari dificultăţi în fiind cel care recunoaşte în C. V. Gheorghiu
a convinge, mai întâi, că se cade editat. un „Tradiţionalist ca structură, om de Sasha Mereţ – Eggresor
Opera lui rămâne încă obscură, în ciuda dreapta, profund creştin şi neînregimentat
unui interes restrâns, din partea cercetători- politic...“
lor. Aceştia sunt numeroşi, iar subiectele de
care au trebuinţă profesională, puţine. (Continuare în numărul următor)

10 Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 Scrisul Românesc Eseu

Traduttore / Ioan Preliminarii la un fals tratat
Traditore LASCU

de critică genetică

C hiar dacă nu mai este o direcţie manuscriselor lui Mihai Eminescu, cerceta- la scrierea propriu-zisă a operei, la care dă cu scrierea şi cu publicarea acesteia!
tocmai nouă de cercetare, despre re care, prin alţii, continuă până în prezent, ne referim şi noi mai sus: note, planuri şi Bogatul material din Caiete este completat
critica genetică s-a scris relativ fiind o ramură de bază a eminescologiei. proiecte, interviuri etc. Unii critici au mers de câteva foarte interesante interviuri acor-
puţin. Ea este mai frecvent menţionată – şi şi mai departe considerând paratextuale şi date de Camus despre activitatea extralite-
aici mă feresc să apelez la termenul „aso- Demersuri similare, dar nu de o asemenea interpretările operei, care revin, de fapt, rară dar şi despre cărţile sale. Referitor la
ciată“ – împreună cu poietica, disciplină cu categoriei metatextului. În ce priveşte semnificaţiile politice şi fiozofice din Omul
o vechime multidecadală dacă ne gândim anvergură, se pot face şi în cazul manus- scrisorile este suficient exemplul întinsei revoltat şi la polemica purtată în jurul cărţii
la amploarea dobândită odată cu studiile criselor lui Panait Istrati sau Emil Cioran. corespondenţe a lui Gustave Flaubert. (1951–1952) edificatoare sunt paratextele
iniţiate şi aprofundate de Paul Valéry la În literatura franceză este binecunoscut din ciclul Lettres sur la révolte (Scrisori
Collège de France în urmă cu peste şaptezeci cazul manuscrisului romanului Le Premier Cât despre jurnalele în care se prefi- despre revoltă) din volumul jurnalistic
de ani. După cum o trădează şi numele, homme, găsit în mapa lui Albert Camus gurează cărţi – romane, povestiri, eseuri, Actuelles II.
critica genetică se ocupă cu studierea ra- imediat după decesul acestuia – 3 ianuarie piese de teatru – venim iarăşi cu exemplul
porturilor dintre operă – forma finală a unui 1960 – în urma accidentului de automobil Caietelor (Carnets) lui Albert Camus, Un exemplu de convorbiri (entretiens)
text literar – şi textele care o precedă, care, survenit în drum spre Paris. Manuscrisul unde întâlnim planuri, uneori detaliate, care au darul de a ne edifica asupra deveni-
mai mult sau mai puţin, o generează sau a fost publicat cu variante şi numeroase şi fragmente de descrieri, dialoguri, în- rii unei personalităţi creatoare şi ştiinţifice,
oferă informaţii despre modul de generare/ note de subsol referitoare la formele şi la tâmplări, reluate apoi, uşor schimbate sau indiscutabil exemplară, este Încercarea
producere/ instaurare a unui text literar în fragmentele între care ezita autorul. Sunt întocmai, în texte precum Faţa şi reversul, labirintului a lui Mircea Eliade, Editura
forma finală. Cu alte cuvinte, critica genetică doar patru exemple din cele foarte multe Nunta, Străinul, Mitul lui Sisif, Caligula Dacia, 1990. L´Epreuve du labyrinthe a
se apropie vizibil de cercetarea genezei unei ce pot fi aduse în discuţie. etc. Caietele camusiene sunt o mină de aur apărut mai întâi la Editions Belfond, Paris,
opere literare. pentru orice critic „genetician“, deoarece 1978, fiind un volum de convorbiri/ între-
Este îndeobşte cunoscut că geneza unei Problema manuscriselor, astăzi, este cu greu se mai întâlneşte o sursă atât de vederi cu Claude-Henri Roquet. Această
sensibil alta faţă de acum, să zicem, două profitabilă de date, informaţii, însemnări confesiune de proporţii s-a născut, după
opere este un proces obscur, nu rareori decenii. Odată cu schimbarea suportului referitoare la geneza unei opere şi la evo- cum spune chiar cel care a consemnat-o,
scrierii prin trecerea de la scrisul pe hârtie, luţia unei personalităţi creatoare şi totodată dintr-un „joc de întrebări“. A rezultat o
supus unor legi ale hazardului dar şi ale cu creionul, pixul, stiloul etc., sau de la angajate. carte structurată după traiectul devenirii
necesităţii, un proces ignorat, neglijat dactilograme, la scrisul direct pe suport unei personalităţi precum cea a lui Mircea
sau, câteodată, obscurizat voit de autori. electronic, manuscrisele, aşa cum sunt ele Prima serie a Caietelor (tradusă în ro- Eliade, efectiv un model al personalităţii,
De aceea critica genetică este în căutarea percepute în mod tradiţional, sunt în curs mâneşte de Modest Morariu şi publicată la după cum am spus altădată. Capitolele
unor fapte biografice, a unor evenimente de „avansată“ dispariţie deoarece este întru Editura Univers în 1971) numără şase sec- cărţii sunt coincidente cu tot atâtea etape
colaterale, dar mai ales a unor texte care totul firesc să ne punem întrebarea cine ţiuni, începe în mai 1935 şi se termină la 1 ale devenirii şi împlinirii: Sensul origini-
să explice, să justifice, să clarifice într-o mai păstrează şi în ce fişiere corecturile martie 1951. Este sursa cea mai semnifica- lor, India esenţială, Europa, Paris 1945,
măsură satisfăcătoare etapele elaborării efectuate. Poate fi vorba, în cel mai fericit tivă şi generoasă privind geneza operei lui Chicago, Istorie şi hermeneutică, Munca
unei opere, premergătoare, inevitabil, pu- caz, de variante şi nu e puţin lucru, iarăşi Camus, de la Faţa şi reversul (1937) până
blicării acesteia. cu condiţia ca ele să fie păstrate. Scrierea în la Omul revoltat (1951). Autorul Ciumei nu istoricului, Figuri ale imaginarului, Mitul
spaţiul virtual este evanescentă, corecturile se opreşte însă în acest punct, ci continuă
Critica genetică nu se poate, prin dispar instantaneu fiind înlocuite cu forme- notaţiile care vor constitui a doua serie a şi visul, Sensul labirintului. Sensul vieţii
urmare, despărţi nici de biografism (repudi- le/ variantele finale, alese pentru tipărire. Caietelor ce acoperă perioada 1951–1959. văzute şi asumate ca un labirint nu înseam-
at astăzi de unii specialişti), neputând adică Manuscrisele dispar, aşa cum a dispărut şi Având în vedere că Albert Camus a publicat nă altceva decât un parcurs iniţiatic către
să se dispenseze total de anumite fapte, o întreagă literatură epistolară, pentru că ultima carte, Exilul şi împărăţia, în 1957, un centru, un parcurs din care vei ieşi/
evenimente, întâmplări din viaţa personală este o evidenţă faptul că el a scris Caietele trebuie să ieşi învingător. Mircea Eliade
a autorului sau din viaţa publică a epocii mesajele e-mail nu mai au nici pe departe (1935–1959) publicându-şi concomitent, pune accentul tocmai pe acestă idee, deta-
sale. Aşadar nici metoda Sainte-Beuve, liind-o cu brio întru convingerea celor care
preluată şi nuanţată la noi de G. Călinescu, soarta scrisorilor de odinioară. Este, în tot în interiorul acestui interval de timp, opera o ignoră, se tem sau se îndoiesc:
nici psihocritica lui Charles Maurron nu cazul, un impas ce jenează critica genetică
pot rămâne totalmente nebăgate în seamă. – impasul antetextului. Manuscrisele sunt majoră (1937–1957). Însă eseurile adunate „Un labirint este uneori apărarea magică
Ca orice act critic şi critica genetică este în curs de efasare… Nici analiza din per- în Faţa şi reversul „au fost scrise în 1935 a unui centru, a unei bogăţii, a unui înţeles.
ulterioară scrierii şi publicării operei şi spectivă „genetică“ a manuscriselor vechi şi 1936 […] şi publicate un an mai târziu în Pătrunderea în el poate fi un ritual iniţiatic,
pentru simplul fapt că ea se raportează la şi veritabile nu este prea productivă, nu Algeria…“, după cum ne dezvăluie chiar după cum se vede în mitul lui Tezeu. Acest
un text finit/ final. înaintează spre adevăratele semnificaţii ale autorul în incipit-ul Prefeţei. simbolism este modelul oricărei existenţe,
instaurării unei opere. Ocupându-se exclu- care, trecând prin numeroase încercări,
Pentru a-şi exercita demersurile, cri- siv sau excesiv de forma şi de variantele Dacă ne gândim că la 3 ianuarie 1960, înaintează spre propriul său centru, spre
ticii „geneticieni“ trebuie să se raporteze acestora – adăugiri, eliminări, înlocuiri, data morţii sale, Camus avea în manuscris sine însuşi […]. Desigur, nu mi-am spus
obligatoriu şi la textele care preced, sub ştersături, noi versiuni etc. – cercetarea Primul om, demonstrăm uşor că întreaga « Sânt pierdut în labirint », dar, la sfârşit,
o formă sau alta, textul final, fie că au o riscă să intre într-un impas tehnicist, să se perioadă de scriere a Caietelor se supra- am avut impresia că am ieşit biruitor din-
legătură organică, fie că pot fi doar puse rigidizeze şi să se piardă în chestiuni mar- pune întocmai peste perioada elaborării tr-un labirint. Fiecare a cunoscut această
într-o relaţie, mai strânsă ori mai laxă, cu ginale, neesenţiale sau pur formale, inutil şi scrierii operei majore. Un caz unic, experienţă. Mai trebuie spus că viaţa nu e
acesta. Textele care preced un text final descriptive. Poietica şi critica genetică, să făcută dintr-un singur labirint: încercarea
pot fi numite fără probleme antetexte, iar nu uităm, sunt obligate să urmărească un credem, precum acesta în care consem- se reînnoieşte“.
în această categorie intră însemnările/ proces esenţialmente viu de „facere“, de
„producere“, de „instaurare“ a operei. narea, oricum am lua-o, totuşi fatalmente
notele disparate sau sistematice, planuri- parţială, a genezei unei opere se confun-
Mai fericit este cazul literaturii para-
le, schiţele/ eboşele, ciornele/ bruioanele textuale. Spre deosebire de ciorne, eboşe Colocviu de studii francofone
şi manuscrisele. Însemnările, notele şi şi manuscrise, care sunt anterioare textelor
planurile se regăsesc frecvent în texte de publicate în forma definitivă, paratextele, Între 5 şi 7 noiembrie 2009, au avut génétique des textes au gré de la poïétique,
înţelese ca o categorie mult mai largă decât loc, la Craiova, lucrările Colocviu­ a propus intervenţii asupra perspectivelor
tip jurnalier, unde ele pot alterna cu note cea definită de Gérard Genette, pot fi atât lui Internaţional Études francophones comune pentru ambele abordări. Secţiunea
pregătitoare, anticipative cât şi ulterioare
de lectură, citate, consemnări ale unor publicării. Jurnalele, corespondenţa, alo- Brouillons sur soi. Génétique/Poïétique, a doua, Réflexions. Les auteurs s’écrivent:
fapte sau momente intime, cu alte cuvinte cuţiunile şi interviurile/ convorbirile în
jurnalul de lectură, proiectele şi planurile jurul şi despre o personalitate şi opera sa organizat de Facultatea de Litere, Depar­ brouillons, préfaces, postfaces, corres-
pot alterna, secvenţial, cu jurnalul intim. sunt, în genere, cele mai consistente, de
Exemplul cel mai la îndemână: Caietele multe ori revelatoare. O definiţie îungustă ta­m­ entul de franceză, în colaborare pondances, entretiens, a fost consacrată
lui Albert Camus care sunt un text tipic în a paratextului vizează „acele lucruri din-
acest sens. tr-o operă publicată care însoţesc textul, cu Arhivele şi Muzeul Literaturii din studiilor legate de literaturile francofone,
precum numele autorului, prefaţa sau in-
Dubla raportare impusă de critica ge- troducerea şi ilustraţiile“. Gérard Genette Bruxelles şi cu reţeaua de cercetare res*. în timp ce secţiunea a treia, Analyses.
netică conduce şi la cercetarea antetextelor a definit la început paratextul ca fiind zona
de anvergură care sunt ciornele şi manus- dintre text şi off-text, un „pandant al tex- Constituită în 2005 de cercetători români Recherches sur des cas belges francopho-
crisele. Până nu demult noţiunea de ma- tului tipărit care controlează în realitate
nuscris vehiculată de critica dar mai ales lectura textului“. Critica acestui concept şi belgieni res* (reţea de studii compa- nes, mulţumită colecţiilor de manuscrise
de istoria literară şi desemnând fazele tex- genettian vizează lărgirea sferei semni-
tuale premergătoare publicării trimitea la o ficative anexându-i textele care se referă rate în domeniu specializat) se ocupă cu puse la dispoziţie de Arhivele Muzeului
raportare sine qua non. Ne amintim, fără
îndoială, importanţa rezultatelor muncii iniţierea şi efectuarea unor cercetări com- Literaturii din Bruxelles, a abordat studiul
de cercetare depuse de Perpessicius asupra
paratiste în zona culturilor şi literaturilor unor cazuri de actualitate din literatura

francofone. belgiană de limbă franceză. Colocviul a

Din această perspectivă colocviul de fost integrat în proiectul Recherches sur

la Craiova a vizat promovarea, analiza şi les francophonies européennes: analyse

implementarea a două metode care au în génétique des textes – approche poïétique/

vedere scriitura privită ca proces de deve- poétique al cărui director este cercetătorul

nire, de producere a operelor: genetica şi belgian Marc Quaghebeur.

poetica. Prima secţiune, Perspectives. La Monica TILEA

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 11
Poezie
Marin SORESCU
George SORESCU

Eminescu – Sonete Inedit

1. „Tripticul“ eminescian Sonet de primăvară

2. Clasicism metric şi prozodic De ce închid, de ce deschid,
Pe-ntinsa cerului câmpie,
3. Ineditul ideii şi imaginii Un unghi mai vechi ca Euclid,
Mai vechi ca-ntreaga geometrie?
H oraţian în plăsmuirea unor creaţii poetice, Eminescu ţea fiinţei iubite.
va fi intuit de Maiorescu în Direcţia nouă: şi, pe Când însuşi glasul – „a treia icoană a tripticului“, în expresia Cocori cu pliscu-nfipt în frig,
lângă acestea, „lucru rar între ai noştri, iubirea şi Cutremurat din temelie,
înţelegerea artei antice“. Întâlnim în poeziile sale, în variante şi în lui Perpessicius, un sonet obsedant, tradus şi publicat de Mite Vă ţin pe palma-ntinsă, strig:
textele finite, diverse forme metrice şi prozodice. Aceste creaţii, Kremnitz, cuprinde opt „versiuni“, concepute, iniţial, în perioada Sânt iar pământ şi iarăşi glie.
metric şi prozodic, îşi au obârşia în poeticile greco-latine. şederii poetului în Iaşi, când schiţează imaginea unei idile ieşene.
Petru Creţia publica în 1991 cele 31 de sonete ale poetului cu Ulterior, în variante, adaosuri şi modificări în structura unor catre- Şi beat de dâra de căldură
un Cuvânt introductiv în care, sumar, stabilea câteva norme me- ne şi terţiene. Noi metafore şi epitete metaforice! Constatăm însă Ce-o lasă fierul lor de plug
trice şi prozodice ale sonetului, în genere, cât şi componentele lor că textul acestui sonet cuprinde ecouri de psalm biblic. De altfel, Brăzdând al sângelui meu crug
tematice. O prezentare utilă vizând totuşi întregul fond ideatic. în poezia lui Eminescu, ici şi acolo, întâlnim înrâuriri specifice Mă simt din nou o arătură
Studii privind începuturile şi evoluţia sonetului, în literatura clasicismului biblic. Sonetul, observa Petru Creţia, sugerează „o
europeană, există. În climatul nostru liric din ultimele decenii exe- muzică sfântă“. Îmbrăţişatul larg de spaţii,
gezele au în vedere însă alte genuri şi specii literare. În ceea ce ne Şi-un zbor cântând cu germinaţii.
priveşte, în cazul de faţă, ne preocupă doar „tripticul“ eminescian: Câteva concluzii: Tripticul, „de pură esenţă veroniană“, cum
(Afară-i toamnă), (Sunt ani la mijloc), (Când însuşi glasul), sonete scria Perpessicius impune un efort hermeneutic, metric şi prozo- Recapitulare
publicate de poet în „Convorbiri literare“ la 1 octombrie 1879. dic, la nivelul tuturor variantelor. Poetul este horaţian, în câteva
Cunoscutul eminescolog, Perpessicius, le va prezenta, în deta- creaţii, în ce priveşte durata plăsmuirii şi migalei artistice, (în Pe unghiile lui Gulliver
liu, cu note şi variante, stabilind perioada elaborării, reluarea lor în mai multe variante): „Să se amâne publicarea până în al nouălea M-am dat cu schiurile de fier.
mod succesiv, în variante, identificând muza cum şi tonurile grave an“ (Horaţiu, Ars poetica). Un caz similar, ca durată, la Vergiliu
ale unor versuri. O „intensă nostalgie veroniană“, precizează cer- (Bucolice, Georgice şi Eneida). Şi-am întâlnit în pădurea de zadă
cetătorul (Perpessicius, Opere II, 1943). O prea Frumoasă Albă În Zăpadă.
Sunt citaţi C. D. Dobrogeanu Gherea cu opiniile lui din Studii Eminescu rămâne un clasic târziu în peisajul nostru liric din a
Critice („sunt din cele mai geniale sonete care există în vreo lite- doua jumătate a secolului al XIX-lea. Tiparele lui metrice şi pro- Scufiţa Roşie m-a luat de mână
ratură europeană“) şi Mite Kremnitz. Aceasta îl va evoca pe autor, zodice nu încătuşează trăirea afectivă, nu se constituie în armuri Să-l scoatem pe Harap-Alb din fântână.
mai târziu, în Amintiri fugare despre Eminescu (v. I. E. Torouţiu ostile imaginaţiei, ideilor şi stărilor sufleteşti. Prin ineditul expre-
– Studii şi documente literare, IV, p. 25): „De îndată ce învăţai siei, poetul nuanţează fiecare trăire în meandrele ei imaginare. Am fost la nunta fetii de-mpărat,
mai bine româneşte, impresia rea despre Eminescu se şterse şi Condur de aur am încondurat.
tradusei chiar câteva poezii de ale lui în nemţeşte. Vraja cuvân- Dincolo de actul plăsmuirii în timp, eul lui poetic, în succesive
tului în versurile sale muzicale mă îmbătă şi mă fermecă din nou întrupări, cu vizibile regresii, punctate epic, rămâne solemn şi Iar Prâslea cel Voinic mi-a dat un măr,
felul visător al acestui om. Îmi recitam adesea – Răsai din umbra elegiac. El se revarsă în tonuri de rugăciune şi psalmi; evoluează Pădurea scorpiei trec în răspăr.
vremilor încoace. Şi cântecul Departe sunt de tine… îl tradusei în sub semnul aceluiaşi simbol erotic. Cele trei sonete, cu rădăcini
mai multe variante“. în mai multe variante, constituie deci un viabil model în orizont Adrese de balaur port în sân
Perpessicius, în Opere II, răbduriu în stabilirea componen- estetic şi ideatic. În locul limbilor. Nu-s roş, nu-s spân.
telor lirice ale fiecărui sonet, nu ignoră subtilităţile lor afective.
Ele îşi găsesc expresia, în elaborări, în timp; În patru variante, Portret – grafică de Marin Sorescu Motanul încălţat îmi spune nene,
primul sonet, în opt variante în al doilea sonet (între 1822–1879) Iar pajura umplutu-m-a de pene.
şi tot în opt variante în cel de-al treilea (1829–1879). În opinia
eminescologului cele trei sonete reprezintă „un triptic în jurul ace- Trecut sunt prin inel şi prin pomelnici,
leiaşi teme“, „ dincolo de „unitatea“ lor „psihologică“, sugerând o Târşit sunt de poveşti şi de polemici.
intensă „nostalgie vermiană“.
De-a lungul anilor putem observa însă un impuls critic în stabi- Peisaj în alunecare
lirea clasicismului metric şi prozodic derulat în cele trei sonete. Nu
lipsesc trimiteri la poetica safică – trei versuri de câte unsprezece Gardul ţine peisajul să n-o ia razna,
silabe (strofa safică) şi, strofic, al patrulea de cinci silabe (versus Să nu sară poiana din ţarc,
adonius). De asemenea, în acelaşi plan, trimiteri la alte poezii cu Cu stupi şi păpădii,
forme fixe din literatura europeană. Să nu-şi rostogolească zumzetul
Metrica sonetelor eminesciene este însă „de tip italic“: „pai- Peste stânci
sprezece versuri“ dispuse în două catrene şi două terţine fiecare Spărgând oul albastru al micului orizont.
de câte unsprezece silabe. (v. Rimele lui Francesco Petrarca).
Întâlnim la Eminescu, în acest caz, o altă geometrie, în constituirea Pinii noduroşi
unui autentic templu liric; (318) sonete. Deci, o metrică perfectă. Îşi mai fac încă un nod,
Francezii preferă alexandrinul (12–13 silabe), cum menţiona şi Să nu uite din ce parte i-a bătut vântul,
Eugeniu Speranţa în Iniţiere în poetică. Iarna aceasta!
În această viziune metrică, Eminescu nu creează un paradox în
actul creaţiei: el încorporează trăirile tot într-un număr limitat de Bătrânul munte îşi pune ochelari de nori
versuri şi silabe. Rimele, cu subtilitatea lor muzicală, îl situează la Să vadă, să culeagă ciuperci
alt nivel valoric. Eul poetic eminescian, în plenitudinea lui, trebuie
căutat şi în variante. În cadrul acestui clasicism metric, în structura Totul aici e în plină facere
versurilor, întâlnim nuanţe şi stări afective, picurate grav în ima- Şi desfacere
gini şi reflecţii, menite să tulbure deopotrivă. Liniştea curge în pantă
Grija pentru perfecţiune, observă Perpessicius, este „una din
preocupările juneţii“. În variantele primului sonet din Triptic – spre miezul pământului
(Afară-i toamnă) – regresia poetică – „Gândirea mea în vremi tre- Şi ciocârlia măsoară în cer
cute-noată“. Totul în tonul unei reverii romantice. O melancolică
visare, plămădită în cuvinte şi imagini, care, în derularea lor, nu adâncimea tuturor
sunt totdeauna aceleaşi. Lucrurilor.
Rigorile strofei safice, în accepţie clasică (trei versuri endeca-
silabe şi un pentametru) le vom întâlni însă în Odă în metru antic
(1883). O capodoperă, concepută şi lucrată în opt variante şi patru
„colaterale“.
Cel de-al doilea sonet, Sunt ani la mijloc, este lucrat în „6
manuscrise“. El cuprinde ecouri din perioada studiilor vieneze şi
berlineze. Apar câteva nume (Clara, Clarisse etc.) cu modificări la
nivelul unor catrene şi terţiene. Un eu poetic tulburat de frumuse-

12 Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 Scrisul Românesc Cronică literară

Mihai ENE cale o idee de afacere pe care o consideră – versul eminescian căpătând aici valenţele
genială: creşterea şi dresarea câinilor de cele mai periferice.
Cele ce plutesc apărare, pe care să îi vândă însă înapoi, în
Occident, şi mai ales tot italienilor. Însă, Ceea ce încântă este stilul şi mai puţin
M ircea Daneliuc este cunos- cu mediul social în care se dezvoltă. Nu dintr-un plan bun, care pare să îi reuşească povestea, căci naraţiunea în sine nu are
cut publicului românesc sociologism face însă Mircea Daneliuc, atunci când îşi ridică, pe malul Dunării, un nimic spectaculos, ci consemnează dra-
ci mai degrabă este vorba de o înţelegere adăpost unde să îşi desfăşoare planul, totul mele cotidiene ale unor expatriaţi de rang
mai ales în calitatea sa de se transformă într-o parabolă stranie. Întâi inferior, în luptă cu mentalităţi la fel de
a omenescului, prea omenescului – dinco- un grup de ţigani şi apoi din ce în ce mai pernicioase ca cele care i-au determinat să
regizor. Capodoperelor de dinainte de 1989, mulţi vin şi se aşează lângă „gospodăria“ îşi caute destinul în alte locuri. Însă Mircea
curajoase, stranii şi greu de digerat pentru lo de faldurile grele şi hâde ale realităţii. întemeiată ad-hoc, iar de aici până la toate Daneliuc ştie să construiască atmosferă, să
un cinefil comun, precum Cursa (1975) Indivizii sunt prinşi ca într-un cleşte din probleme unei vecinătăţi delicate nu mai deconstruiască cea mai abjectă realitate,
Probă de microfon (1979), Vânătoarea de care se zbat să iasă, uneori au iluzia că au este decât un pas. Stilul de viaţă strident al are un dar extraordinar al oralităţii şi un
vulpi (1980), Croaziera (1980) şi, în special, reuşit, alteori recad în capcană şi îşi dau ţiganilor, pe care îl cunoscuse foarte bine şi simţ superior al ironiei. Maniera filmică
Glissando (1984) li s-au adăugat filmele de seama că şansele sunt puţine şi uşor de în taberele din Italia, aventura stranie cu o în care scenele se succed şi se intercalează
după 1990, precum Patul conjugal (1992) ratat. Există un substrat existenţialist foarte fată minoră a acestora, relaţiile tensionate este condimentată de mici trucuri de pro-
Senatorul melcilor (1994) Ambasadori evident în romanele lui Mircea Daneliuc, care se stabilesc fără prea multă greutate, zator exersat – reveniri asupra situaţiilor,
căutăm Patrie (2003) etc., în care angoase- dar şi un umanism implicit, care trebuie de refrene obsesive, din care poate să se
le individului şi atmosfera psihologică din căutat în pliurile artei sale. toate duc la un melanj ciudat de revoltă şi nască şi un comic amar, tăietura dinamică
primele se amplifică şi capătă un profil tot acceptare, de trăire şi neputinţă. Nu e nimic a frazei, atunci când cititorul trebuie lăsat
mai pregnant social. Aceleaşi lucruri se pot afirma şi despre în această scriere care să îţi dea măcar să îşi imagineze sau nu trebuie lăsat să îşi
iluzia scăpării: nu e bine nici dacă pleci, dea drumul la respiraţie, ca sub o apă foarte
Nu altfel stau lucrurile şi în scrierile – lumea din romanul Cele ce plutesc, cea nici dacă rămâi, nici dacă te sacrifici, nici adâncă, în fine, contrapuncte poetice, ex-
mai mult sau mai puţin autonome ale lui dacă te resemnezi. Totul e iluzie, soartă, presii de un lirism covârşitor, într-un ocean
Mircea Daneliuc – de la Pisica ruptă (1997) mai recentă apariţie semnată de Mircea întâmplare, conjuncturi. „Toate-s praf… de vulgaritate şi urât existenţial.
şi Apa din cizme (2000) până la Strigoi fără Daneliuc (Editura Curtea Veche, 2009). Lumea-i cum este, şi ca dânsa suntem noi“
ţară (2001), Petru şi Pavel (2003) sau Ora De fapt, aşa cum o spune şi subtitlul cărţii, Dacă ar fi să-i reproşez ceva acestei
lanti (2007). Crizele individuale sunt într- este vorba despre „variaţiuni pe tema unui scrieri este faptul că se încheie oarecum
un melanj perfect cu cele sociale, urâtul scenariu“, Cele ce plutesc fiind şi titlul brusc şi nedefinit, parcă prematur. Mi-aş
şi vulgaritatea devin apanajul unei lumi filmului realizat anul acesta de regizorul fi dorit ca romanul să nu rămână la nivelul
închise, din care cu greu se poate scăpa, român. Nu am văzut încă filmul, nu ştiu ce de „variaţiuni“, ci să se consolideze pe par-
uneori chiar cu preţul vieţii sau lucidităţii. şi cum se vede, astfel că nu leg cele două curs, să capete o amploare şi o consistenţă
Întâmpinate cu surprindere şi entuziasm, apariţii şi mă rezum să constat cele scrise. mai accentuate, căci material ar fi existat cu
contrariind şi provocând totodată admi- Poetica acestui text poate fi rezumată foarte siguranţă, iar Mircea Daneliuc ar fi putut
raţia, romanele lui Mircea Daneliuc se simplu: dezvoltări narative ale unor nuclee duce la bun sfârşit un astfel de demers.
înscriu într-un trend al prozei româneşti având la bază scenele dintr-un film. Nu ştiu, Romanul are fluiditate, expresivitate,
contemporane de a picta o realitate cât mai repet, ce a ieşit filmic din această poveste, ritm, imagini pătrunzătoare, capacitate de
dură în tuşe cât mai groase. Puţini au însă însă pot spune că scriitura lui Daneliuc este transmitere. Îi lipseşte o anumită amploare
îndrăzneala lui Mircea Daneliuc de a merge una superioară, dinamică, plină de viaţă şi şi miză, la care însă, din câte se pare, au-
până la capăt, de a explora ultimele limite strunită cu mână sigură. torul a renunţat deliberat. Finalul oarecum
ale umanului, de a se încastra atât de bine indecis este expresia aceleiaşi crize despre
în propriile obsesii şi de a sonda de acolo Subiectul este şi el destul de simplu în care vorbeam mai sus – nimic nu se poate
mediul cel mai rugos al lumii contempo- aparenţă: Vasile este un român care lucra împlini cu adevărat, nimic nu se poate
rane. Dramele indivizilor pe care îi aruncă în Italia şi care, pe fondul unei crize per- transforma în destin. Şi aici parabola se
în scenă Mircea Daneliuc, atât în filme, cât sonale – este părăsit de iubită – şi al alteia decriptează încă din titlu: dacă în gândirea
şi în romane, se petrec în strânsă legătură sociale – valul de ură şi violenţe declanşat vechilor greci toate curgeau, dinamic şi oa-
în ultima vreme împotriva românilor recum armonios, aici toate plutesc, adică se
din Peninsulă –, decide să se reîntoarcă menţin cu greu la suprafaţă, duse de valuri,
în România, dar numai pentru a pune la haotic, în voia sorţii, pasiv şi resemnat.

Neliniştea unor timpuri Dan IONESCU

L a Editura Casa Cărţii de Ştiinţă cuvântului „angore“, de „grijă“. Veşnicia îşi respectă foarte mult rostul „tremurând nitatea, unul va fi apar-
din Cluj-Napoca, poetul Ion care s-a născut la sat, despre care afirma ca flacăra / ca ţapul în rut / deasupra unor ţinut părintelui evocat.
Cristofor a publicat de curând un Lucian Blaga în discursul rostit cu ocazia versuri neterminate / biet chiriaş pe câteva Privit din alt unghi,
volum de poeme. În ciuda titlului în latină: primirii în Academie, acum este fragilă hectare de melancolie“. textul „Din memoriile
Angore et taedio, filonul tradiţionalist, etalat din cauza extensiunii urbane, însă legătura nescrise ale tatălui“
in omnibus quis, în afară de rimă, are cauză dintre om şi natură subzistă dificultăţilor: E o sforţare în toate regnurile de a-şi conţine un tâlc: să nu devii peste măsură
în nostalgia locului natal, precum la Ion „Sub grinda de lemn / cariul îţi povesteşte menţine condiţia. În spatele acestui efort, captivul trecutului. Vorbind mereu despre
Pillat, dar la Ion Cristofor, secvenţa-i mai sfârşitul // Tăcut frângi bucata de pâine la acţionează o memorie atavică, dacă influen- aceleaşi întâmplări, s-ar putea ca prezentul
tristă şi tonul elegiac, întrucât aspectele cină / şi-n frângerea ei se aude foşnind lanul ţa ei scade asupra unui exemplar din specie, să urzească din iţele realităţii, consecinţa si-
patriarhale nu sunt repetabile şi nici preluate de grâu / dintr-o vară îndepărtată / şi glasul alterându-se în confluenţe, atunci revigora- milară, dar fatală, a uneia dintre ele, pentru
sporadic, spre a fi retrăite în fel contempo- femeii pe care nespus ai iubit-o / tăind cu rea survine dinspre forţe intermediare cos- a te elibera definitiv de curiozitatea stranie:
ran, deci alterat, de către generaţii: „Cât de secera spice de aur / adunate de un copil ce mosului şi pământului: „vântul se sfâşie şi ce s-ar fi petrecut cu tine dacă ai fi fost mai
îndepărtate sunt serile bătrânelor lucruri răspunde la numele tău“. plânge / pe umărul arborelui / implorându-l aproape de centrul exploziilor vizualizate pe
mi-ai şoptit / în ceaţa ce tocmai ne înconjura să rămână arbore“. „Focul“ e o metaforă front.
ca o oaste // Încercam să adorm înaintea Într-o lume de cămătari, totuşi poetul pentru spiritul impasibil la efemeritate: „Şi
luminii stelelor / dar umbra vântului nu ne focul interoghează oasele noastre bătrâne“. Ion Cristofor realizează contraste de
dădea pace / oracolul vorbea pe muţeşte în tip suprarealist: „vapoarele ancorează în
crâng / în tăcerea lui se auzeau şopârlele Într-un „poem pentru tine“, Ion Cristofor grădina unui pitic“, „cineva răsplăteşte
foindu-se“. face un exerciţiu de ficţiune, în urma căruia minciuna cu medalii“. Efectul stilistic este
Dezgustul, asemănător poeţilor flamanzi, uzul senzaţiilor trebuie să fi salvat timpului asigurat şi de anumite corespondenţe care
devine măsura echivalentă ca volum, dar an- neantizant şi despărţirii comensurabile în generează iluzii de transcendere a propriu-
tonimă preţuirii pentru spaţiul rustic. kilometri, de iubită, iluzia cea mai apropi- lui regn. Asemănarea prin culoare devine
În cartea Lauda somnului, Lucian Blaga ată de concretul prezenţei: „visez la părul pretext pentru o frunză în cădere „să-ţi ia
imagina un regres din aparenţa fizică în tău plin de struguri şi stele // îmi pare că locul inimii“. În pasiunea opoziţiilor şi a
esenţa eclozionabilă din sângele părinţilor, sunt un fluture galben / ce pâlpâie pe sânul variatelor analogii, în mijlocul unor ver-
tău // un râu ce cară lingouri de aur / şi mă- suri de echilibru estetic, se părăsesc firave
pentru a te salva pericolului de a diminua tură bănuţii de argint / în hăul nopţii“. umbre de cinism: „în geamul naşului se-
aprind candelabre / se ridică averi şi pahare
misterul prin cunoaşterea raţională. Cu aju- Cel mai frecvent procedeu stilistic este / dulce e limba viţelului în palma cu sare a
torul metonimiei, Ion Cristofor scrie despre personificarea, având ca obiectiv refularea stăpânului“.
un refugiu inedit din faţa vicisitudinilor şi suferinţei.
are următoarea previziune: „Poezia se re- O strofă din poemul Senin aminteşte de
trăgea ca somnul în venele poeţilor duşi / Unele amintiri sunt transcrise cu sen- lexicul din opera Remedia amoris a poetu-
acum e ceasul în care toate dicţionarele tac sul lor profetic: „se înserează îmi spuse / şi lui latin Ovidiu: „Senin intri în noua tulbu-
pline de mâl / şi nu se simte decât moartea norul de pământ îl acoperi deodată cu totul“. rea zodie / ca păstorul ce pune jungherul /
adiind printre straturile cu flori“. Substantivului „tatăl“ îi lipseşte adjectivul la gâtul berbecului gras / târât pe trepte de
pronominal posesiv. Ne este sugerată fie o piatră / sub primele stele“.
Elogiul satului implică al doilea sens al referinţă la tatăl ceresc, fie detaliul că, dintre
acele atribute complete care ilustrează divi-

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 13
Cronică literară

D.R. POPESCU

O jumătate de secol

De zeci de ani, de aproape o contextului istoric duc la o concluzie fatală: sura realităţilor, e atent la toţi paşii săi: nu un îndreptar care
jumătate de secol, în paginile că lumea începe cu tine şi este inutil să te se desprinde, în zbor avântat, de pământ,
revistei literare „Orizont“, mai apleci asupra predecesorilor tăi, căci ei nu se amestecă grosolan în viaţa şi munca delimitează strict
Cornel Ungureanu semnează, săptămânal, nu există. Neexistând nicio formă din ceea altora, fiindcă ştie că orice exces poate pe demersul ideologic,
cronica literară. Nimeni nu l-a auzit decla- ce numim trecut, totul fiind o Sahară, un oricine să-l facă să se considere infailibil şi
rând că se ocupă de o scenă literară văduvită Nimic, este destul de simplu să construieşti să uite că fiecare ins poate avea un călcâi nu mai este nici un
de valori estetice, nici măcar atunci când o nouă lume culturală pe un nimic, într-un defectat! O, boieri dumneavoastră, câţi se-
starea culturală naţională a fost – sau încă pustiu!... meni de-ai noştri – începând chiar cu noi! instrument – oah, ce
mai este! – invadată de politic, de comercial – îşi ignoră călcâiele defectate! cuvânt! – de domi-
şi de răzmeriţe publicitare. Dar Cornel Ungureanu scrie cronici nare a literaturii, ci un factor determinant de
Cornel Ungureanu n-a scris niciodată literare în revista „Orizont“ de aproape o Cornel Ungureanu iubeşte Banatul, dar eliberare a literaturii de parametrii ideologici,
că literatura română e cea mai grozavă din jumătate de secol!... asta nu înseamnă că nu iubeşte România! plini de prinţi, conţi, lorzi şi zâne!
lume fiindcă ne arată că trăim în cea mai Dacă uneori a pus un accent deosebit pe
urâtă şi blestemată ţară posibilă; n-a scris Maladia ce i-a captivat pe destui con- vocaţia Europei de Mijloc, nu înseamnă S-a vorbit, ani la rând, doar de lupta
nici că literatura noastră e cea mai jalnică deieri este declasificarea, urmată de propă- că a neglijat vocaţia României! Nu exis- dusă de proză, poezie şi teatru împotriva
din lume fiindcă ne arată că trăim în cea şirea în scaune cultural-administrative de tă, cum se ştie, spaţiu fără timp, dar nici poncifelor vremurilor, şi mai puţin, sau
mai miraculoasă şi fericită ţară! Şi nici n-a rangul doi, bine remunerate de la buget. Ei timp fără spaţiu... Cornel Ungureanu nu a
scris că literatura este o pioasă rugăciune, devin un fel de serafimi care susţin tronul suferit niciodată în emoţiile sale culturale aproape de loc nu s-a discutat despre con-
sau o răpede şi indiferentă ochire asupra Dumnezeului oficial, întronizat prin vot de lipsa de măsură! Ştiind că este o măsură
lumii, sau o maşinărie pură, care mereu se secret, laude ştiinţifice aducându-i din în toate, nu s-a crezut atât de bazileic încât tribuţia antifundamentalistă – de ieri şi de
autodistruge, reinventându-se... suflet şi simţiri. Această disimulată partici- ar fi putut salva, prin cuvântul său, literele azi! – a unor critici de talia lui Cornel Ungu­
Cornel Ungureanu nu ne oferă lecţii pare la viaţa liturgică a Cetăţii le-a captat toate, sau chiar lumea, cu ale ei istorii! Nu, reanu, de exemplu, care dădeau – şi dau şi
universitare, savante şi goale, nu joacă rolul toată energia mentală... Şi, în timp, frauda nu! Pe Cornel Ungureanu îl pasionează azi! – prioritate autenticităţii din viaţa cea
Omului moral până în rărunchi. Nu, el nu îşi arată roadele: condeierul îşi falsifică şi istoria, istoria literară, desigur, istoria men- de toate zilele, esteticului şi nu religiilor ce
este Noul Superman critic! Şi nici nu poate el rostul, falsificând piaţa literară! Atunci talităţilor, istoria psihiatriei (Freud şi me- oficiază slujbe înalte despre logica adevă-
fi, nefiind ancorat în flotila celor cu interese apar, ca frunza şi ca iarba, alţi războinici dicii timişoreni!), vocabularul psihanalizei, rului sfânt – fără să simtă nevoia revelării
conjuncturale şi convingeri sezoniere. culturali, care, după ce-i înving la puncte pe degenerescenţa fizică sau mintală, sacrul măcar a unei singure şi minime probleme...
Mulţi figuranţi apar azi pe afişele vechii proprietari de tronuri, se înscăunea- şi profanul domnului Eliade, dar asta nu Da, Cornel Ungureanu, în paginile revistei
întreprinderilor culturale, afişe care le oferă ză în locul lor – şi schimbă toate structurile înseamnă că pretinde cumva că el ştie totul „Orizont“ n-a oficiat ca un prelat vechi sau
un statut glorios acestor întreprinzători ce întronizate de înaintaşii lor, ca să lichideze şi că poate face vorbire despre toate cele nou, ştiind domnia sa că vieţuim într-un
nu contează valoric... La aceste destine din temelii regimurile culturale preceden- lăsate de Cel de Sus, ba mai mult, că poate univers al incertitudinilor, al nuanţelor,
fără vocaţie culturală, cu timpul, frustrarea te... Şi aşa, la nesfârşit!... analiza până în prăsele misterul divin, ca al nuanţei faptelor, al nuanţelor minţii,
devine feroce, iar vidul colorat ce le face şi cum Dumnezeul balcanic, Dumnezeul univers în care, nu de puţine ori se mai în-
să se umfle în pene devine o certitudine a Cornel Ungureanu n-a participat la aces- bănăţean, Dumnezeul româno-sârbo-ma- tâmplă – asta-i situaţia! – ca exact valorile
ratării... Demolarea obiectivităţii şi anularea te întreceri care linşează forţa vie şi memo- ghiaro-svabo-săsesc ar fi chiriaşul său!... respinse de logicienii administrativi să se
ria saharienilor de altădată şi de ieri... Dar... dovedească, până la urmă, viabile!
Sasha Mereţ – Cenuşăreasa Cornel Ungureanu nu s-a înrolat în fluxurile Adevărul, calul de bătaie al tuturor re-
de energii culturale ce şi-au propus să îmbu- gimurilor politice, mereu se vrea absolut!... Pentru Cornel Ungureanu şi ai săi, lec-
nătăţească potenţialul condiţiei umane!... Şi este ajutat să se contureze explicit de că- tura atâtor cărţi – în ani de zile! – constituie
tre luminile caleidoscopice ale ideologiilor, o experienţă fantastică şi o cunoaştere mai
Cornel Ungureanu, da, nu adoră ex- mereu altele şi mereu aceleaşi. complexă a existenţei umane. Repetăm:
Cornel Ungureanu nu a pledat în cărţile şi
tremele, nici în comportamente critice, În romane şi în piese de teatru, mai ales, articolele sale pentru o insulă europeană
disputa dintre Adevăr şi autenticitate îl gă- igienizată, pentru o conştiinţă edenică,
nici în filiaţii doctrinare. Practică, în toate seşte pe Cornel Ungureanu de partea nu ne- pentru o etică pursânge, abstractă, astfel
cele, echilibrul, judecă autorii după gradul apărat a certitudinii regelui de lux, Adevărul, că nu-l putem considera niciodată un fel de
de semnificaţii al operelor lor, nu după ci mai degrabă de partea nuanţelor umanită- arhanghel viteaz, un pastor ideologic aflat
calendarul biografiilor la modă. Nu e un ţii puse în lumină de posibila autenticitate... pe pagina primă a ziarelor şi în dreptun-
împătimit, cu orice preţ, al vremurilor veş- Critica, astfel, pentru Cornel Ungureanu şi ghiul financiar al televizoarelor, surâzând
nic noi, n-are vocaţia titlurilor chivernisite pentru unii dintre confraţii săi, nu mai este asemeni blajinilor şi infailibililor îngeri
şi adunate pe răboj, dar asta nu înseamnă că sexuaţi!...
nu este un luptător pentru ideile sale! Este,
dar ca orice luptător ce ştie să păstreze mă- Nu, Cornel Ungureanu nu a desacra-
lizat niciodată valorile şi nu a sacralizat
niciodată nimicul.

Mircea POSPAI Incursiuni în istoria presei româneşti

I storia presei, un tărâm care încă o discutăm, cu remarca pe care o făcea, tru sistematizarea „incursiunilor“ sale în ce în ce mai pronunţat până în perioada
mai aşteaptă cercetătorii să caute în încă de la 1855, Mihail Kogălniceanu, în istoria presei, de regulă în concordanţă cu interbelică. După care au urmat ceea ce
studiul Jurnalismul românesc, şi anume etapele şi evenimentele care au marcat, în pot fi numite „perioadele negre“ din istoria
cotloanele unor vremuri mai înde- că în preajma anului 1800 în Principate bine sau în rău, istoria generală a societăţii presei: dictatura regală, dictatura legionară,
circulau „cinci jurnaluri franceze şi două româneşti. dictatura antonesciană şi dictatura comu-
părtate sau mai apropiate, s-a îmbogăţit de germane“. nistă, aceasta din urmă cu mai multe nuan-
Constatăm, nu fără o umbră de tristeţe, ţe, de la „obsedantul deceniu“ (1944–1957)
curând cu încă o carte: Incursiuni în istoria Perioada 1840–1859, cu puternica ei că în istoria sa presa românească a avut mai până la „deceniul satanic“ (1980–1989). În
efervescenţă revoluţionară, a fost şi în do- puţine etape de libertate, de zvâcnire spre sfârşit, două capitole sunt destinate presei
presei româneşti, aparţinând profesorului meniul presei un pas important dar dificil împlinirea menirii sale şi mai multe etape din perioada post-decembristă şi presei din
către crearea României moderne, aspect de restrişte, de cenzură, de aservire forţată. exil şi diaspora.
universitar dr. Ilie Rad, de la Universitatea ce nu-i scapă experimentatului profesor,
care observă cum „climatul politic pentru Cu toate greutăţile începutului, cu toate Ilie Rad a ştiut să etapizeze şi să aleagă
„Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca. dezvoltarea presei nu era dintre cele mai privaţiunile unei societăţi care nu era pre- evenimentele care au determinat schimbări
O lucrare didactică, explicit structurată formidabile“, dar editorii gătită, în masă, să primească sau să caute calitative sau de sens în istoria presei şi
de ziare şi colaboratorii să ofere cititorilor săi (sigur, nu doar stu-
ca atare, dar, în egală măsură, o carte utilă acestora au înţeles că presa presa, cum se întâmpla în denţi) o carte ce reprezintă mai mult decât
unui public mai larg decât al învăţăceilor liberă „e unul din cele mai Occident mai devreme cu însuşi crede, un „suport de curs în regim de
ce trec pragul universităţii. O caracteristică mari lucruri ale omenimei; circa două secole, presa urgenţă“.
ea e cea mai pătrunzătoare românească a avut o linie
pe care o subliniem de la început este aceea şi mai repede mijlocitoare ascendentă pe ansamblu, Dar, pe de altă parte, nu putem să nu
a luminării poporului“. de la primele ziare până observăm că sunt multe capitolele sau
că autorul aşează istoria presei pe un con- Şi au acţionat ca atare, în preajma anilor ’40 din subcapitolele care se cereau dezvoltate,
text istoric mai larg decât s-ar fi cerut strict punându-şi în joc harul, secolul trecut. Presa a fost unde autorul a fost nevoit să sintetizeze la
pentru un asemenea gen de lucrare, fapt munca şi, adesea, banii. însufleţitoarea sentimente- maximum. Speranţa noastră este că promi-
benefic pentru ca studenţii sau alţi cititori lor de unitate naţională la siunea sa, de a reveni cu o ediţie viitoare
să poată înţelege lucrurile mai bine. Sigur, o analiză ex- 1859 şi 1918, a fost liantul de mai mare întindere, să se împlinească.
haustivă asupra lucrării Până atunci reiterăm ideea că, adăugată
Autorul porneşte de la circulaţia pre- nu este posibilă în acest elitelor din cele trei pro- lucrărilor, puţine, de istorie a presei româ-
sei în forma manuscrisă, din Transilvania context, dar considerăm de neşti, cartea profesorului clujean Ilie Rad
secolelor XVI–XVII sau calendarele din apreciat etapizarea pe care vincii româneşti în pregă- ne bucură şi salutăm cu prietenie apariţia
prima jumătate a secolului XVIII, apăru- Ilie Rad o stabileşte pen- sa.
te aproape concomitent la Braşov, Iaşi, tirea marilor evenimente
Bucureşti în jurul anului 1730 şi insistă,
pentru perioada de început, pe apariţia de modernizare a ţării, a
primelor ziare propriu-zise: Curierul româ- fost mijlocul de informare
nesc, Albina românească (1829), Gazeta şi de culturalizare, din
de Transilvania (1838). Subliniază că tere-
nul pentru ultima etapă era pregătit într-un
anume fel şi ne reîntâlnim, în cartea pe care

14 Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 Scrisul Românesc Eseu

Nina CASSIAN

„Ne vom întoarce sus să ne-necăm acasă... “

Note despre Paul Celan

O carte de referinţă Prof. Rodeti n-a rezistat tentaţiei de a discuta şi unele as- Traducerea: o interpretare
pecte ale operei.
În 1987, a apărut în România o carte care s-a epuizat Nu avem încotro: ne apropiem de un poet prin cu-
într-un timp record: „Paul Celan – dimensiunea româneas- La începutul cărţii lui, Petre Solomon îşi mărturiseşte vintele lui, ştiind din capul locului, că ele nu vor fi cele
că“ de Petre Solomon. perplexitatea resimţită la Centrul Pompidou din Paris, în identificabile în dicţionarele curente ci că vor aparţine unui
1979, cu prilejul unei seri literare închinate poetului Paul repertoriu de conotaţii cu caracter personal şi unic.
Epuizarea rapidă a cărţi- Celan: „Discuţiile erau orientate îndeobşte în direcţia
lor de literatură sau chiar de unei analize detaşate, în care drama existenţială a poetu- Oricât am număra frecvenţa cuvântului „pisică“ în
comentare al literaturii e un lui se pierdea într-un metalimbaj pretenţios şi, în ultima opera lui Baudelaire, statistica nu ne va duce mai aproape
instanţă, găunos. Se vorbea de „valoarea oximoronică“ a nici de Baudelaire nici de pisică.
fenomen curent în această rozei, „floare a absurdului“, de metafora migdalei şi de
ţară în care lipsa dramatică a alte asemenea lucruri – o întreagă pădure de simboluri care N-am să invoc tradiţionala până la stereotipie dispută
bunurilor de consum stârneşte, ascundea copacul viu al poeziei lui Celan“. între „traducerea literală“ şi „traducerea liberă“, prima
paradoxal sau doar compensa- părându-mi-se, oricum, o formă de comoditate, dacă nu
toriu, o foame de cultură greu În cu totul altă terminologie, la antipodul unei teore- de impotenţă iar a doua pierzându-şi valabilitatea dacă nu
de satisfăcut prin titlurile şi tizări posomorâte Eduard Rodeti s-a referit, cu ironie, la demonstrează o adâncă penetrare a sensurilor şi expresivi-
tirajele tot mai reduse pe care „obscuritatea“ lui Celan, exprimându-şi polemic rezervele tăţii originalului.
faţă de, se subînţelegea, lipsa lui de vigoare şi de presupusa
le impune stăpânirea. lui intenţie de a şoca („epater le bourgeois“). Cu maliţie, a Înainte de a traduce mari poeţi dificili, mi s-a întâm-
Cartea lui Petre Solomon repetat chiar discutabila butadă precum că, din răzbunare plat să fac exerciţii preliminare, să-mi impun o specială
faţă de poporul german (mai exact, faţă de nazişti) care gimnastică lingvistică, imitându-le vocabularul, sintaxa,
(poet el însuşi şi traducător poartă vina morţii părinţilor lui, Paul Celan s-a decis să ba chiar parodiindu-i (caricatura e revelatorie!)
al lui Byron, Shelley, Rimbaud, Melville, Mark Twain, opereze ca un „distrugător“ al limbii germane...
Graham Greene etc., autor de asemeni al unor monografii Am tradus trei mari poeţi germani. Primul a fost
despre Mark Twain şi Henry James) are următorul sumar: La sfârşitul conferinţei, prima întrebare din public a Christian Morgenstern, acest „magister ludi“ cu atâtea
fost: „De ce v-aţi intitulat comunicarea „Prietenul meu profunzimi abisale, o adevărată piatră de încercare a vir-
„Argument“ – capitol în care se trece în revistă, în Paul Celan?“ După uşoara ilaritate care s-a stârnit, profe- tuozităţii profesionale.
spirit critic, o serie de cărţi, articole şi comunicări despre sorul a răspuns că dorinţa lui a fost să evoce personalitatea
Paul Celan; poetului în anii grei de început, când l-a cunoscut şi l-a Dacă gluma grafică „Fisches Nachtgesang“:
sprijinit materialmente şi moralmente. Incontestabilă ră- e, indiscutabil foarte uşor de tradus (!), un catren ca
„Bucureştiul la ora lui Paul Celan“ – care descrie at- mânea, totuşi, inapetenţa conferenţiarului pentru tipul de
mosfera capitalei României în anii pe care Paul Celan i-a poezie practicat (sau inventat) de P.C. Gruselett
petrecut acolo; Der Flügelflahel gaustert
Personal, mi se pare tot atât de inacceptabilă respinge- durch Wirumwarumwolz,
„Prietenii şi prietenele poetului“ – care enumerare mă rea „de plano“, pe criterii conservatoare, pe care o vedea
include şi care exclude totodată ipoteza singurătăţii conge- Eduard Roditi ca şi îmbrăţişarea, chipurile, „fără rezervă“ die rote Fingur plaustert
nitale a poetului; a unei anumite critici reci care aplică „textelor“ lui Celan
tratamente improprii, disecţii aride care se cuvin operate und grausig gutzt der Golz
„Frumosul anotimp al calambururilor“ – expresia îi pe cadavre şi nu pe organisme vii.
aparţine poetului însuşi iar capitolul schiţează atmosfera reclamă o inventivitate verbală la
literară din acei ani, atmosfera care a avut o influenţă vizi- Perpetuum mobile fel de sugestivă ca a originalului,
bilă în evoluţia ulterioară a lui P.C.; transpusă în spaţiul sonor al limbii
I-a fost dat artei şi nu ştiinţei să inventeze – şi să bre- de adopţiune. Am lucrat cu delicii la echivalarea fonică a
„Adolescenţa unui adio“ – tot un citat din Paul – ana- veteze – acest patent. O capodoperă e o operă în mişcare acestui catren cum am făcut-o şi în cazul Jabberwocky-ului
lizează poemele scrise de el în româneşte şi premoniţia perpetuă, substanţa ei – inepuizabilă. Desigur, autorul e lui Lewis Carroll, mai ales că eram eu însămi autoarea unei
despărţirii de tinereţa lui zâmbitoare; finit şi obiectul creaţiei e finit – dar miracolul interpretări- limbi inventate – limba spargă – în care am scris un sonet,
lor succesive e finit (adică, mai exact, acoperind substanţa o baladă, un rondel etc. care şi-au dovedit plauzibilitatea
„Refacerea punţilor“ acoperă corespondenţa dintre cei speciei gânditoare). Într-adevăr, misterioase nisipuri miş- în ochii publicului.
doi prieteni şi, în sfârşit, cătoare – interpretările!... Drept care, dintr-un, probabil,
complex de inferioritate faţă de criteriile obiective ale Al doilea poet german care mi-a pus cu totul alte pro-
„După douăzeci de ani şi dincolo“ parcurge istoria ştiinţei (poate şi faţă de explozia tehnologică), cercetarea bleme a fost Bertolt Brecht. Poezia lui, refuzând ornamen-
întrevederilor lor de la Paris. literară, de decenii încoace, s-a străduit să se reprofileze, tele tradiţionale, aparent prozaică şi extrem de cerebrală,
şi-a reformulat vocabularul şi scopurile, încercând să ve- emană o intensitate a procesului de gândire care nu poate
O masivă „addenda“ cuprinde poeziile şi poemele în hiculeze repere irefutabile – ca pentru a dovedi că opera fi atinsă decât dacă traducătorul e conectat la înaltul voltaj
proză scrise de Paul Celan în româneşte, scrisorile lui către de artă este un produs cantitativ palpabil şi nu o himeră la al originalului, la pasiunea pledoariilor lui.
Petre Solomon precum şi cele adresate lui Alfred Margul discreţia „părerilor“ şi a subiectivităţilor.
Sperber, proeminent poet de limbă germană, prestigios Al treilea mare poet german pe care l-am tradus cu
traducător din poezia cultă şi populară românească, per- Nu m-am îndoit niciodată de viabilitatea organismului nespuse dificultăţi şi dispute interioare a fost Paul Celan.
sonalitate puternică, fizică (avea doi metri) şi spirituală artistic dar nu simt nevoia nici s-o pun în ecuaţie nici s-o
care fusese în corespondenţă, printre alţii, cu T.S. Eliot şi-l pipăi ca pe un ceainic. Dacă poezia ermetică se poate codifica, poezia obscură
cunoscuse personal pe Kafka. se poate, în cel mai bun caz, de-sacraliza. În ambele genuri,
Nu m-am simţit atrasă de structuralism sau de post- se pune cumva problema de a descoperi un „mecanism“ al
Ca şi Petre Solomon, l-am cunoscut pe Paul la gândirii poetice deşi însăşi noţiunea de „mecanism“ pare
Bucureşti, l-am revăzut la Paris, ne-am scris scrisori şi structuralism sau de derivatele lor, unele, mai intolerante brutală aplicată la meandrele creaţiei. În muzică, sesizarea
sunt, alături de P. S., traducătoarea în româneşte a singurei structurii e relativ mai lesnicioasă – fie că e vorba de cea
selecţii apărute din poezia lui. Spre deosebire însă de P.S. decât altele – în ciuda sclipitorului, somptuosului aparat tonală sau atonală, serialistă sau minimalistă etc. Poezia,
a cărui devotată afecţiune – poate şi presimţire a viitoarei teoretic şi în ciuda minţilor şi a talentelor deosebite, supe- deşi operează cu concepte e mai recalcitrantă deducerii de
lui cariere –l-a făcut să păstreze fiecare însemnare, hârtie, rior disociative, care le semnează. Dimpotrivă, am resimţit scheme, a unui „patent“.
gest sau formulă emise de Paul în periplul lui bucureştean, travaliul amintit ca pe o tentativă de asasinare, deopotrivă a
atitudinea mea a fost mult mai degajată, mai „liberă“, aş autorului şi a operei. Reacţia mea e, desigur, excesivă, cum Dacă munca de traducere din Celan s-a adeverit cea mai
zice, întrucât, mă consideram, în aroganţa tinereţii, un poet excesive sunt şi tratamentele analitice la care mă refer. dificilă dintre toate celelalte întreprinderi de transpunere
real şi potenţial ca şi el, cu aceleaşi şanse de realizare, cu ale mele, aceasta s-a datorat şi unei anumite intimidări la
aceleaşi drepturi de eternitate. Regret dezinvoltura mea de Într-un film de scurt metraj patronat de Alfred care mă supunea scrisul şi destinul prietenului meu. Paul
atunci, datorită căreia nu posed decât un poem în proză şi Hitchcock şi intitulat The jar, un tip şters devine centrul dispăruse şi moartea lui, „liberă“ sau nu, (în nemţeşte, i
două-trei scrisori – şi acestea aflându-se la Bucureşti în atenţiei comunităţii în care trăieşte datorită aducerii acasă se preferă lui „Selbstmord“ mai blândul şi totodată mai
vreun sertar inaccesibil mie la ora asta. orgoliosul „Freitod“!) pecetluia starea noastră psihică şi ne
a unui borcan al cărui conţinut bizar prici- făcea, pe Petre Solomon şi pe mine, incapabili de detaşare
Cartea lui Petre Solomon, din care voi cita din când nuieşte vizitatorilor tot felul de interpretări necum de dezinvoltură.
în când, este atât de revelatorie încât, având în vedere in- personale. Straniul conţinut emană o aseme-
teresul extraordinar – helas! postum – faţă nea magie încât, când imprudenta iubită a De multe ori, de atunci încoace, am vrut să reiau acele
de opera singularului poet care a fost Paul posesorului încearcă să-l desfacă în părţile traduceri şi să adaug altele, să le reconsider şi să le refac
Celan, traducerea ei în engleză se impune componente, acesta o ucide. şi, poate, am să-mi pun gândul în aplicare, acum când
ca o necesitate întru mai buna traversare a perspectiva mea asupra creaţiei prietenului meu nu mai e
Departe de mine ideea de a sugera o pa- handicapată de presiunea biografică imediată şi când de-
unui tărâm spiritual şi sensibil aproape (sau ralizie extatică în faţa operei de artă, pentru sacralizarea (care nu înseamnă lipsă de pietate) m-ar ajuta
aparent) inaccesibil. a nu strivi „corola de minuni a lumii“ (cum să pătrund într-un fel mai adecvat în lumea poeziei lui.
spune poetul român Lucian Blaga). Cred,
„My friend, Paul Celan“ dimpotrivă, că interpretările succesive, cu „Obscuritatea“, „enigma“ celaniană îmi apare astăzi
cât iau în considerare toate elementele, se mult mai transparentă şi mai puţin ocultă iar ţesătura ei –
Tot în 1987, la New York, am asistat la adaugă operei, sporindu-i forţa de reverbe- un armonios echilibru între control şi libera asociaţie.
o conferinţă scăpărătoare, erudită, ţinută de rare, ajutând la iradierea şi circulaţia semni-
Profesorul Eduard Roditi, cu titlul de mai ficaţiilor ei. Continuare în numărul viitor
sus. După ce ne prevenise că se va ocupa ex-
clusiv de contactele lui personale cu poetul

(se pare că l-a ajutat la începutul carierei),

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 15

Din partea Dumitru Radu De la Stanbul!
cealaltă POPA

C ă îi spunem Istanbul sau nii înşişi îl numeau Oraşul, fără vreo altă era de pildă şcoala cu internat a lui acum să ştie care a fost al doilea
Constantinopole, numele acestui determinare). În timpul turcilor etimologia Soliman Magnificul, o idee ex- învingător al lui Mohamed
s-a pierdut şi, odată cu ea, pronunţarea trem de avansată pentru acea Cuceritorul (de fapt, singurul
oraş are o importanţă şi o fascina- corectă. vreme… Sau, enigmatica
ţie deosebită pentru noi, românii. Am stat grădina de trandafiri, un recunoscut de amabilul
sub turci atâta amar de vreme, ştim despre Unicitatea acestei metropole, singura loc în care se pare că
ei poate mai mult decât alte naţii – şi, fără din lume aşezată pe două continente, sur- acele flori nu crescuseră nostru amfitrion). Ei, se
îndoială, mult mai mult decât compatrioţii prinde deopotrivă ochiul turistului obişnuit niciodată, dar fiindcă
mei de adopţie, americani, deschişi însă la ca şi al celui avizat. Deşi astăzi Istanbulul în poezia clasică tur- pusese de poveste, nu
orice lucru nou pentru ei, chiar dacă, în fapt, este un oraş modern, cu o viaţă trepidantă cească privighetoarea
are bunicică vechime istorică... şi... toate problemele de trafic ale marilor rimează cu trandafirul, glumă! Cum am rostit
aglomerări urbane, istoria vorbeşte de şi cum noaptea cântau numele lui Vlad Ţepeş
M-am învrednicit, la această vârstă ro- pretutindeni... De la pitoreştile Bazaruri, acolo privighetori – aşa (Vlad the Empaler),
tundăşi–fărăcochetăriecălinesciană, aproa- care se întind pe kilometri întregi, la Turnul i-a rămas numele. Câtă
pe vetustă! – să ajung la Constantinopole, Galatei (ridicat de genovezi în secolul al subtilitate! doctorul meu în istorie
căci mie aşa îmi place mai mult să îi spun, IV-lea) ce oferă o uluitoare perspectivă de
şi pentru că are rezonanţa celui ce a fost sus a oraşului, deopotrivă către Cornul de Numai într-o împreju- a strigat cam mânios
Sfântul Constantin, întemeietor de cultură, Aur şi Anatolia, Strâmtoarea Bosfor, Marea rare cred că l-am supărat eu
civilizaţie şi stâlp al Bisericii creştine, dar Neagră şi Marea Marmara. Dar Palatul Dracula! Dracula!
şi personal, pentru că bunicul meu evoca şi grădinile lui Mahomed Cuceritorul? pe admirabilul nostru cice-
întotdeauna acest oraş parcă tras din O Topkapi cu toate odoarele ce le adăposteş- Publicul impacientat
Mie şi Una de Nopţi. Acolo îşi petrecuse te? Ca să nu mai vorbim de minunata Agya rone. Când ne-a perorat despre îşi mişca privirile în-
doi ani ca profesor de latină şi greacă, tri- Sofia, pe rând biserică creştină, apoi mos- marile isprăvi ale lui Mahomed al trebătoare de la unul la
mis în cadrul unui ajutor cultural de către chee, iar biserică şi iar moschee până ce II-lea, Cuceritorul, care n-ar fi pierdut celălalt. Am lăsat-o şi eu
Imperiul Habsburgic. Evocarea locurilor Ataturk a hotărât să facă din ea un muzeu! vreo bătălie în toată viaţa lui! Aici mi s-a mai moale, evocând doar
de care vorbea − ba şi proba materială a Pe urmă Moscheea Albastră şi impunătoa- părut că s-a strecurat o lacună! Aşa că fără
unei cutii de tablă pe al cărei capac scria rea Moschee a lui Soliman Magnificul, cu prea multe fasoane i-am spus că eu ştiu doi celebrul Atac de Noapte în
cu litere aurite Orient, marca ţigărilor sale extraordinara colecţie de manuscrise între voievozi români care, dacă nu l-au înfrânt,
preferate şi care, nouă, nepoţilor ni se părea care se prenumără un exemplar al cele- cel puţin i-au câştigat bătălii. „Unul singur!“ urma căruia Cuceritorul scăpa-
că mai chiar şi păstrase o urmă dintr-un mi- mi-a răspuns el pe dată pălind şi stârnind, se cu fuga, şi, vorba cronicarului
ros aiuritor – era de-ajuns să-mi stârnească brei Incrementa atque Decrementa Aulae cum era firesc, interesul acelor spectatori grec Calcocondilus, cu mare ruşine şi
imaginaţia către locuri ce, obiectiv vorbind internaţionali avizi de cunoaştere. Atunci amar, văzând cum oastea îi fusese decima-
din punct de vedere geopolitic şi judecând Ottomanicae a marelui umanist român am început să povestesc despre Ştefan tă, a ordonat retragerea… La Târgovişte
scurtimea unei existenţe omeneşti, nu erau Cel Mare şi lupta de la Vaslui, capcana ce însă îl aştepta un spectacol şi mai teribil:
prea multe şanse de a le vedea vreodată... Dimitrie Cantemir, cel ce, între altele, a a întins-o turcilor în smârcurile de-acolo pădurea, zice cronicarul, de 10.000 de
şi înfrângerea faimosului Suleiman Paşa, ţepe, în care fuseseră traşi turcii. Cu spai-
Iată însă că viaţa ce îmi propusese în creat pentru muzica turcă primul sistem de conducătorul oştirii de 120.000 de oşteni mă mare, zicea acelaşi neobosit cronicar,
prima parte a ei nemişcarea lumii cu zidu- notare? M-am dus într-o zi în Fanar, car- turci (Ştefan să fi avut vreo 20.000, oaste se grăbi atunci spre Dunăre Cuceritorul
rile închise mi-a hărăzit să devin american, de ţară). Şi, cum numai doi ani mai târziu, Constantinopolului, iar ajuns acasă a recu-
să umblu lumea în lung şi în lat în ultimele tierul în care viitorul domn a locuit într-un Mohamed Cuceritorul însuşi, în fruntea noscut că „nu poate să ia ţara unui bărbat
două decenii, din Capul Bunei Speranţe la unei oştiri şi mai mari a intrat în Moldova care face lucruri aşa de mari“ şi care „ar fi
muntele Ararat şi de la Zidul Chinezesc palat al Cantacuzinilor (prima lui soţie a să-l înfrunte pe acest Atlet al lui Christos, vrednic de mai mult“.
la capătul Siciliei... Iată-mă, aşadar, la fost Cassandra Cantacuzino) când era os- cum îl supranumise Papa pe voievodul Aici istoricul meu profită de liniştea
tatec la turci. Am dibuit în cele din urmă român… Prevăzând că va urma povestirea ce se instaurase ca să laude înţelepciunea
Stanbul, pentru un Colocviu de drept inter- locul şi, cu mirare dar şi încântare, am luptei de la Războieni şi încercarea nereu- lui Mahomed Cuceritorul, şi totodată să
observat că ruinele palatului aveau o placă, şită de a lua cetatea Sucevei, retragerea în remarce că Dracula era un demon, nu un
naţional cu participanţi din toată lumea, de unde în turceşte fiind scrisul, am putut dis- devălmăşie a unei armate turceşti înfome- om, iar cu asemenea puteri negre şi ascunse
la USA la Australia, din Franţa, Germania, tinge doar Dimitri Kantemiroglu, cum era tate, obosite, hărţuită de lupta de gherilă a nu se pune nimeni!
Italia, Egipt… cunoscut la turci primul român membru moldovenilor, ghidul m-a oprit atrăgând Eu am tăcut molcom şi mulţumit, fără
al Academiei din Berlin (1714). Fiul său, atenţia că acel Ştefan până la urmă a plătit să mai întreb – deşi tare aş fi vrut! – dacă
Dacă lumea ar fi vreodată o singură ţară, Antioh Cantemir, cel dintâi poet satiric rus, haraci şi a căzut la pace cu turcii. şi Soliman Magnificul a fost neînfrânt?
capitala ei ar trebui să fie Constantinopole! avea să fie prieten cu Voltaire! Atâta cât să Căci mă gândeam, aşa, ca la interval de
a scris Napoleon Bonaparte. Etimologia zicem şi noi, odată cu cronicarul: Nasc şi la Dar odată pornită isprava, cum se mai conversaţie, să le povestesc puţin austra-
numelui modern, Istanbul, deşi controver- putea opri? Căci mai ales australienii, dar lienilor despre Mihai Viteazul, lupta de la
sată, pare să vină din greacă, de la prima Moldova oameni! şi nemţii, ba chiar şi două elveţience voiau Călugăreni, şi Sinan Paşa care şi-a pierdut
aşezare a tracilor în regiune: Eis tim Poli doi dinţi în apele Neajlovului... Dar aveam
(adică „merg spre Osaş“, de altfel bizanti- Ghidul, care avea un doctorat în istorie altele mai bune de făcut în acest oraş mag-
şi vorbea engleza fluent, ne dădea explica- nific care este Istanbulul!
ţii cu adevărat lămuritoare despre atâtea Tare mai e bine să călătoreşti! Înveţi
lucruri minunate şi greu de înţeles. Cum atâtea (eu, unul, de pildă, îmi propun să mai
învăţ, din când în când, să-mi ţin gura)!

Calendar – noiembrie

3 nov. 1924 – s-a născut Grigore Beuran, în sat Buzeşti, com. Crasna, jud. Gorj (m. 5 în com. Albeşti, jud. Olt;
în satul Răşina, com. Ţicleni, jud. Gorj; februarie 2009); 21 nov. 1933 – s-a născut Anghel

3 nov. 1866 – s-a născut Traian 9 nov, 1936 – s-a născut Nicolae Dumbrăveanu, în com. Dobroteasa, jud.
Demetrescu, în Craiova (m. 29 aprilie Calomfirescu, la Turnu-Severin; Olt;
1896);
9 nov. 1956 – s-a născut Liliana 23 nov. 1933 – s-a născut Stancu Ilin, în
3 nov. 1938 – s-a născut Nicolae Dragoş, Hinoveanu, în Vânjuleţ, jud. Mehedinţi; com. Fărcaşele, jud. Olt;
în com. Glogova, jud. Gorj;
10 nov. 1937 – s-a născut Ioana 26 nov. 1901 – s-a născut Mihail
4 nov. 1958 – s-a născut Ionel Buşe, în Bantaş, în Slatina (m. 7 decembrie 1987, Drumeş, în Ohrida, Iugoslavia (m. 27 febr.
com. Târgul-Logreşti, jud. Gorj; Bucureşti); 1982);

5 nov. 1938 – s-a născut Emil 10 nov. 1945 – s-a născut George 27 nov. 1939 – s-a născut Nicolae
Dumitraşcu, în com. Matnicul Mare, jud. Ţărnea, în com. Sirineasa, jud. Vâlcea (m. Manolescu, în Râmnicu-Vâlcea;
Caraş-Severin; la 1 mai 2003);
27 nov. 1951 – s-a născut Florea Miu, în
5 nov. 1933 – s-a născut Ilie Purcaru, în 12 nov. 1947 – s-a născut Nicolae com. Vedea, jud. Teleorman;
Râmnicu-Vâlcea (m. 11 octombrie 2008); Diaconu, în Ţicleni, jud. Gorj;
27 nov. 1937 – s-a născut Riri Margareta
5 nov. 1933 – s-a născut Elena Zarescu, 13 nov. 1909 – s-a născut Eugen Ionescu, Panduru, în com. Budeşti, jud. Lăpuşna
în satul Popeşti-Deal, com. Goleşti, jud. în Slatina (m. 28 martie 1994, Paris); (astăzi Republica Moldova);
Vâlcea;
14 nov. 1902 – s-a născut Constantin 28 nov. 1949 – s-a născut Mihaela
6 nov. 1914 – s-a născut Alexandru Chioralia, în Pleniţa, jud. Dolj (m. 14 de- Andreescu, în oraşul Roman, jud. Neamţ;
Mitru, în Craiova (m. 1989); cembrie 1986);
28 nov. 1941 – s-a născut Eugen Negrici,
7 nov. 1897 – s-a născut D. Ciurezu, în 14 nov. 1932 – s-a născut Geo Saizescu, în Râmnicu-Vâlcea;
Pleniţa, jud. Dolj (m. 1978, Sibiu) în com. Prisăceaua, jud. Mehedinţi;
29 nov. 1958 – s-a născut Carmen Firan,
7 nov. 1942 – s-a născut Cornelia 16 nov. 1947 – s-a născut George Voica, în Craiova;
Cîrstea, în com. Recea, jud. Argeş; în com. Frânceşti, jud. Vâlcea;
30 nov. 1968 – a murit C. S. Nicolaesu-
8 nov. 1935 – s-a născut Dumitru Bălăeţ, 19 nov. 1936 – s-a născut Iulian Negrilă, Plopşor, în Craiova (n. 20 apr. 1900).

16 Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 Scrisul Românesc Proză

Bruce Benderson

Romancier, eseist, ziarist şi traducător, Bruce limbi (a apărut în SUA la Penguin Press şi în România la
Benderson este autorul a numeroase volume Editura TREI).
publicate în Statele Unite şi Franţa. Romanul său Româ-
nul. A autobiografie erotică a fost publicat iniţial în Franţa Printre alte cărţi ale sale se află: User, Toward the New
în 2004 şi a primit Premiul Flore. A fost tradus în şase Degeneracy, Sexe et Solitude, Pacific Agony. http://www.
myspace.com/brucebenderson

Fabrica o creaţie de neuitat in filmul Flesh), dro- Vama Veche Bruce Benderson
gaţii cu heroină (ca cel ce urma să devină
Simplul fapt că Fabrica lui Andy un star, Joe D’Allesandro) sau travestiţi La prima mea vizită în România în corturi sau vizitatori care închiriau camere
Warhol a rămas un simbol cultural sexuali (ca de exemplu Holly Woodlawn, 2000, la şapte ani de după ce intra- la localnicii din zonă. Plaja de nudişti era
este uimitor, odată ce ea a fost una dintre actriţa principală din Trash). Lumea lui se în Uniunea Europeană, nu mă gândeam o scenă vie de subcultură (ca şi cea de la
cele mai goale şi cinice instituţii definite Warhol nu ar fi existat fără această energie că în acea ţară ar fi existat o contracultură; 2 Mai), şi mulţi dintre cei care veneau la
vreodată ca o comunitate. În multe privinţe subversivă, de care s-a folosit în interesul dar am aflat foarte curând că existase una, şi Vama Veche erau intelectuali şi artişti.
era un non-spaţiu, cu nimic mai intim decât său, exploatând-o conştient. Ei nu aveau încă pentru mulţi ani. Precum prietena mea
un colţ de stradă din Times Square, pe care idee de valoarea lor şi majoritatea ar fi Carmen Firan a scos în evidenţă într-un După căderea lui Ceauşescu, şi până
drogurile şi decadenţa îl ţineau legat ca un rămas artişti de stradă (unii chiar au rămas), eseu intitulat Atenţie la cuvinte!, în timpul la sfârşitul anilor ’90, contracultura
lipici social. Existenţa sa a fost generată dacă întâmplarea nu le-ar fi scos în cale pe regimului Ceauşescu oamenii duceau o Vămii Vechi a trecut prin aceleaşi etape
Warhol, exploatatorul. viaţă dublă: una bazată pe absurd şi forme de modernizare care până la urmă ucide
de atacul asupra valorilor estetice mic- oficiale de comunicare implementate de toate comunităţile de acest tip. Pentru a
Fabrica originală a fost, între 1963 şi regim, impuse prin cea mai severă supra- salva acest mediu şi pentru a-l proteja de
burgheze şi structurilor sociale ale unor 1968, studioul lui Warhol din New York, veghere din istorie, şi una care a luat forma turismul în masă, a fost iniţiată campania
generaţii întregi în cadrul unor mişcări ca aflat pe Strada 47 Est din Manhattan, la unui monolog ascuns perpetuu în minţile „Salvaţi Vama Veche“. În 2003 staţiunea a
marxismul, dadaismul, surrealismul, şi, nr. 231. Chiria era incredibil de ieftină, şi devenit locaţia pentru festivalul de muzică
în sfârşit arta pop, care au dezumanizat era suficient de spaţios pentru a adăposti lor în scopul de a se împotrivi sistemului Stufstock, care a adunat în mica localitate
identitatea, au elevat sincronicitatea, şansa în acelaşi timp producţia industrială de aproape 40. 000 de rockeri, punk-işti, gotici
şi spontaneitatea la nivel de artă, au sub- obiecte de artă şi petreceri glamuroase. în secret şi pentru a-şi ţine imaginaţia vie. şi alţii.
De obicei, studioul era scena a câtorva Atunci când artiştii şi alţi intelectuali aveau
liniat materialismul ca pe un standard de producţii diferite şi simultane. În timp ce Cum România s-a deschis culturii
posibilitatea de a comunica – departe de occidentale şi cererilor economice, Vama
valoare, promovând nihilismul şi luând în Warhol îndruma muncito- Veche seamănă acum, cu siguranţă, din ce
derâdere conceptele vechi controlul oficial constant şi de urechile în ce mai mult cu scena de contracultură
de frumuseţe. rii ce lucrau la panourile mediatizată azi atât de intens în Vest.
spionilor – discutau idei alternative de o
De fapt, nu exista de mătase sau litografii, Traducere de Răzvan HOTĂRANU
numai o singură Fabrică. puteai vedea cum se filma imensă intensitate şi expuneau cu voluptate
Cel puţin trei dintre stu- o scenă dintr-un film cu monologurile lor secrete. Fragmente din volumul Concentrat
diourile lui Warhol au buget restrâns, sau pe de Contracultură. 50 de idei, persoane şi
căpătat acest titlu. Şi-au unii făcând dragoste în În consecinţă, când am ajuns eu în evenimente din underground care mi-au
aflat numele din obiceiul văzul tuturor pe o cana- Bucureşti în 2000, am descoperit o lume schimbat viaţa în mai bine sau mai rău,
lui Warhol de a produce pea. Fabrica era numită boemă artistică de o puritate incredibilă. Editura Scali, Paris, 2007.
artă la scară industrială, fo- şi Fabrica De Argint de Idei care au stat ascunse pentru aproape
losind vizitatori ocazionali către cei apropiaţi, pentru cinci zeci de ani ieşeau proaspete la iveală, Revista Editura
ca „lucrători în fabrică“ că Billy Name, un artist neatinse de forţele marketing-ului. Artiştii Scrisul Românesc
pentru a produce cantităţi prieten cu Warhol, cel erau mult mai dedicaţi muncii lor şi cre-
mari de panouri de mătase care a avut o influenţă deau mult mai mult în ea, decât oricare din organizează
şi litografii, vândute pe puternică asupra esteticii ţara mea în anii ’50. De altfel, începuturile
piaţa artistică pentru profi- lumii post-moderniste care a apărut după CONCURS DE DEBUT
turi din ce în ce mai mari. lui, a decorat studioul lui al doilea război mondial şi care în curând
Ironia este superbă: un loc avea să copieze diverse influenţe tradiţi- Se adresează celor care nu au împli-
care şi-a aflat numele din Warhol asemănător apar- onale de artă vestică, s-au aflat iniţial în nit 35 de ani şi nu au debutat publicistic
linia de asamblare..., s-a tamentului său argintiu, România, înainte ca aceasta să fie izolată sau în volum.
transformat treptat într-un simbol al liber- după ce Warhol îl vizitase de Occident. Ca urmare, aici artiştii aveau
tăţii, inovaţiei, spontaneităţii şi trădării. şi îi plăcuse. Billy Name a folosit folii de încă pasiunea construcţiei, credinţă în viaţa Concursul se desfăşoară în urmă-
Orice marxist ai întreba îţi va descrie o aluminiu, oglinzi şi vopsea argintie pentru intelectuală şi o atingere genuină a forţei toarele secţiuni: poezie, proză, teatru,
„fabrică“ fiind nivelul de bază, primordial, a transforma studioul lui Warhol – care era filosofiei. Arta lor era una necontaminată eseu.
al asupririi în sistemul capitalist. Acţiunile de altfel primitiv −, într-un palat strălucitor de lăcomia financiară sau de ambiţiile
argintiu – argintiu pretutindeni – atmosferă mass-mediei, chiar dacă se aflau într-un fel Lucrările vor fi semnate cu un
repetitive, mecanice, ale muncitorilor sunt perfectă pentru petreceri deocheate şi filme în urma timpului lor. motto, care se va regăsi de asemenea şi
ciudate, o parodie crudă a eleganţei şi lu- pe un plic închis ataşat manuscrisului.
antipodul spontaneităţii şi inventivităţii. xului precum şi a asociaţiei lor trecute cu Ar trebui reamintit că, şi în cei mai grei El va cuprinde numele şi prenumele
Sally Banes susţine în cartea sa metalele preţioase. ani de comunism, au existat moduri care concurentului, data de naştere, adresa,
Fabrica s-a mutat în 1968 într-o altă le permiteau artiştilor români unele liber- numărul de telefon, eventual şi premiile
Greenwich Village 1963: Avant-Garde locaţie, în Piaţa Union, la nr. 33, nu departe tăţi. În cele mai multe cazuri, conducerea obţinute la alte concursuri literare.
Performance and the Effervescent Body că de legendarul club de noapte şi restaurant avea tendinţa să treacă peste unele aşa-zis
Fabrica a devenit cu rapiditate „atât locul frecventat de grupul lui Warhol. Cea de-a delicte ale boemilor. Erau consideraţi ca Manuscrisele vor fi trimise, până
cât şi simbolul dispreţuirii – de către cul- treia şi ultima Fabrică, nu era nici pe de- având puţină putere politică sau socială,
tura alternativă – a eticii mic-burgheze, de parte rudimentară. Ocupa sediul fostei gări deci nu reprezentau un pericol iminent al la data de 30 septembrie 2010, pe
la slujbă la sex şi control al conştiinţei. Era Edison, la intersecţia dintre Strada 33 şi status quo-ului. Este adevărat că romanele
un spaţiu sfânt, unde domneau relaxarea şi Madison Avenue şi era destul de spaţioa- lor, piesele lor de teatru sau eseurile conţi- adresa:
plăcerea.“ Eu cred ca Fabrica era în acelaşi să ca să adăpostească şi birourile revistei neau atacuri codificate la adresa regimului;
timp un loc de exploatare, în care energiile lui Warhol, Interview. Warhol devenise unele dintre ele erau ţinute ascunse, altele Revista – Editura
haotice ale oamenilor obişnuiţi erau recol- pe atunci omul-industrie, de o bogăţie erau neînţelese sau neinteresante pentru
tate pentru profit şi valoare comercială. fabuloasă... anchetatorii cenzurii. Multe au fost trecute Scrisul Românesc,
Nu e mai puţin adevărat că cei care au Ce a mai rămas? O colecţie eclectică,
frecventat Fabrica la început, până pe la în continuă schimbare, de narcisişti, într-o cu vederea pentru a preveni întreruperea str. Constantin Brâncuşi, nr. 24,
mijlocul carierei lui Warhol, erau oameni neobosită căutare de senzaţii sau glorie: Craiova.
din clasele de jos, dependenţi de droguri, drogaţi, homosexuali, travestiţi, potlogari şi istoriei culturii alternative din România.
cei consideraţi a fi anormali sexual sau in- artişti închipuiţi, toţi legaţi între ei de forţa Acesta era şi cazul celor care veneau Un juriu alcătuit din personalităţi
stabili psihic. În nici un caz nu era clasa so- gravitaţională a promisiunii goale de faimă ale lumii literare va acorda câte un
cială cu care numele Warhol a fost asociat a lui Warhol – ceea ce a devenit între timp vara în staţiunea Vama Veche, aflată pe premiu pentru fiecare secţiune, separat
mai târziu (când a devenit chiar prieten cu o proverbială căutare pentru „cincisprezece coasta Marii Negre aproape de graniţa cu pentru revistă, separat pentru editură.
Nancy Reagan sau cu celebrităţi populare minute de glorie“. Gloria ca estetică şi ca Bulgaria, cu o populaţie de 178 de locuitori, Relaţii suplimentare se pot obţine la
ca Mick Jagger). Ca întotdeauna, cei ce noua artă. un loc care a rămas un rai pentru boema
au generat energia seminală, determinând Traducere de Alexandra CARIDES românească pe toata durata comunismului. Tel: 0722/753 922; 0351/404 988
un nou curent artistic, au fost dansatoarele Cruţată de modernizarea strălucitoare a ce-
de go-go bar (de exemplu Geri Miller, cu lorlalte staţiuni de pe litoralul Mării Negre,
datorită importanţei ca localitate de fron-
tieră, vara atrăgea o mulţime de turişti cu

Proză Scrisul Românesc Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 17

Omul din Est (II) Carmen FIRAN

Botez în America

O pacientă româncă a soţului un local mare şi scump, country cluburi de în inhibiţie, ne-am jucat puţin cu bebeluşul timp cravata: „Nimeni nu ştie să se distreze
meu, recunoscătoare că a născut preferinţă, cu peluze şi terenuri de golf. În ţinut în braţe de bunica adusă din România ca noi, românii!“ Arată apoi spre doi chel-
un copil sănătos, ne invită la urmă cu câteva luni am fost la o barmitzvah şi ne-am aşezat în faţa etichetelor cu neri negri care priveau din uşa bucătăriei
botez. Pierduse în România în condiţii necla- unde numai fotograful profesionist a costat numele nostru la masa 34 la care fusesem amuzaţi cum cuplurile îngenuncheau în
re o fetiţă la numai câteva zile, aşa că pentru peste 10 mii de dolari… Botezul pus la cale desemnaţi de maestrul de ceremonii, un mijlocul ringului şi se pupau sub şerveţel:
ea evenimentul avea o semnificaţie puternică de familia noastră de români nu e nici el american spilcuit cu părul tuns scurt care „Uite la cioroii ăştia, n-au mai văzut ei aşa
şi ne-am decis să acceptăm invitaţia. N-am mai prejos. Începe cu o cartolină Hallmark se mişca agil ca un balerin printre puzderia ceva!“ „Ia să vezi ce-o să-şi ia iei nasul la
fost la multe botezuri nici în România, nici primită cu două luni înainte în poştă, care de invitaţi, chelneri, mese, muzicanţi, foto- purtare de când cu Obama ăsta,“ intervine
aici, aşa că n-am experienţă şi nu-mi propun pe lângă textul standard pompos e perso- grafi, scamatori şi clovni angajaţi să amuze o altă doamnă de la masa vecină. „Am fugit
să compar sau să comentez dimensiunile nalizată cu fotografia copilului sub o cruce copiii. Din cei peste 300 foarte puţini erau noi de comunism dar ăsta o să aducă peste
disproporţionate pe care unii le dau unui mare aurie de care atârnă un îngeraş şi el americani, colegi de serviciu ai părinţilor noi comunismul la loc aici.“ Câţiva au în-
eveniment cu siguranţă fericit. Ţin minte tras în fire strălucitoare care împrăştie, probabil, care fuseseră aşezaţi strategic toţi ceput să dea din cap aprobator regretând că
pe sărite botezul băiatului meu la Craiova în printre norişori bleu, firesc, numele naşi- la o masă. Un chelner le aducea în special din cauza zgomotului nu puteau şi ei lua
urmă cu 25 de ani, un preot masiv şi un cazan lor: trei familii, două din America, una din apă plată cu gheaţă şi coca cola dietetică. parte la discuţie. „Nu ştiu, domne,“ inter-
ruginit cu apă rece, apoi petrecerea într-o România, pentru mai multă siguranţă. La Naşul venit din România cărase cu el zece vine o altă doamnă cu pălărie înflorată ca
sală modestă şi întunecoasă de restaurant ritualul religios de la biserica românească litri de palincă oferită pe sprânceană, co- de botez, „eu una am votat cu democraţii“.
unde se pare că cei aproximativ douăzeci din Queens n-am ajuns, în schimb ne-am mesenilor cunoscători la cerere de către un Toţi o privesc îngroziţi. „Păi ce alterna-
de rude şi prieteni câţi eram cu totul am pus în GPS adresa localului unde după- chelner pakistanez care zâmbea continuu. tive aveam?“, continuă imperturbabilă.
mâncat relativ bine pentru timpul acela şi amiaza erau anunţate „masa şi dansul“. Mai tot personalul era din Pakistan şi India „Fasciştii sau comuniştii. I-am votat pe
am dansat până la ora 11 când localurile ori din insulele Caraibe şi îşi vedea netul- comunişti că cel puţin cu ei ne învăţasem.“
se închideau. Cred că a fost frumos. După Am ajuns într-o parcare uriaşă ticsită de burat de treabă obişnuit cu banchete ruseşti, Râde şi zâmbesc strâmb şi ceilalţi. Soţul
botez, confirmând spusele bunicii, copilul a maşini în faţa unei clădiri de sticlă şi beton evreieşti, greceşti şi uneori chiar americane meu îmi atinge discret cotul să se asigure
dormit mai bine şi a plâns mai puţin. pe mai multe nivele ca un aeroport fanto- când vreo companie din Long Island făcea că mă abţin de la vreo replică, e adevărat că
America e însă America şi nu poate fi matic pe care aveau să aterizeze farfurii balul anual de binefacere. neavenită în cercul acela vesel. Un medic
comparată cu nimic. Iar unii dintre emi- zburătoare de niciunde. Când credeam că tânăr care ne cunoştea se aşază lângă noi la
granţii care au reuşit aici împrumută pro- Când mergem la astfel de reuniuni ro- masă şi după câteva schimburi de politeţe
babil şi ei din grandoarea locului, se dau pe am încurcat adresa în ciuda sistemului de mâneşti soţul meu îmi atrage atenţia să nu ne întreabă ce credem de Patapievici, dacă
mâna producătorilor de imagine glorioasă vorbesc despre politică pentru a nu atrage am văzut expoziţia de la institutul cultural
şi organizatorilor de evenimente opulente, satelit care te duce mort-copt unde trebuie, antipatii în plus, majoritatea românilor, cu poneiul roz şi dacă suntem la curent cu
parte şi ele din visul gras american. Nu mai ales cei veniţi înainte de ’89, fiind scandalul. Recurgem amândoi la mişcatul
trebuie să fii neapărat bogat pentru a fi am văzut la intrare un grup de bărbaţi în republicani înfocaţi. La masa la care stă- mâinii în semn de „aşa şi-aşa“ şi invocăm
atras într-o astfel de extravaganţă, măcar o costume închise cu flori mici albe din voal team nu cunoşteam pe nimeni. Oricum nu binecunoscuta melodie Lady in Red ca să
dată în viaţă. Şi ce ocazie mai bună să-ţi de plastic la butonieră fumând pasionat. aveam cum să vorbim între noi pentru că ne arătăm foarte dornici să dansăm ime-
demonstrezi succesul pe pământ străin Eram bine. Am luat din portbagaj cadoul muzica era dată la maxim în difuzoare aşa diat. Sosesc torturi peste torturi, chelnerii
şi să-ţi exersezi apartenenţa la triumful copilului şi când să deschidem uşile masive că ne-am relaxat şi din când în când doar ne aşază zeci de sticle cu digestiv pe o masă
American decât sărbătoarea copilului, un care duceau spre un hol imens şi gol, ne-am şopteam la ureche lucruri fără însemnătate. lungă unde la capete în cupe curge înghe-
botez sau o barmitzvah? Căci în special ca intersectat cu câteva femei vesele şi zgo- Se mânca mult şi amestecat, după tradiţia ţată din recipiente în formă de mici fântâni
să le ofere copiilor un viitor, pretind unii că motoase cu părul vopsit roşietic şi sprânce- noastră, totuşi un fel de Balkan-fusion în decorate în turtă dulce. Femeile şi copiii se
au emigrat. nele pensate insistent care ieşeau şi ele să care sarmalele coexistau paşnic cu shrimps înghesuie evaluând nedecişi oferta în timp
Concurenţa e mare. Criză sau nu, se fumeze. Una ne cunoştea, s-a uitat la punga şi calamari sauté, iar mititeii stăteau bine ce pe ringul de dans lucrurile se precipită.
aruncă în joc mari sume de bani, sunt aduse noastră cu cadouri, ne-a tras de-o parte şi lângă o garnitură de broccoli după o salată La microfon sunt anunţate dedicaţii muzi-
rudele de peste tot, invitaţi toţi prietenii ac- ne-a spus confidenţial: „Era mai bine dacă de arugula. Muzica a trecut şi ea printr-un cale special pentru naşi. Apar femei tinere
tuali şi foşti, colegi de serviciu, cunoştinţe veneaţi cu plicul…“ Soţul meu m-a privit repertoriu pentru toate gusturile amesteca- cu trupuri de şarpe şi rochii decoltate ame-
de ultimă oră sau de conjunctură, se apelea- mustrător, cum de nu ne-am gândit că tra- te, de la romanţe şi şlagăre româneşti de pe ninţător, bărbaţi energici şi decişi, începe în
ză la o agenţie de ceremonii şi se închiriază diţia se păstrează oriunde ai emigra şi oricât vremuri la bluesuri şi rock, copiii mai mici trombă o serie de manele care animă peste
de sus ai ajunge?! L-am liniştit neconvinsă: dansau pe ring printre picioarele părinţilor, măsură atmosfera. Unul dintre naşi într-un
Grafică de Ştefan Munteanu „E jenant să dai bani...“ Dar nu era. moment de exuberanţă aruncă un pumn de
cei ceva mai mari se plictiseau de trucurile dolari şi copiii scapă îngheţatele din mână
După ce ne-am rătăcit prin acel aeroport şi se reped pe ring smulgând bancnotele
plin de lifturi, coridoare şi holuri pustii şi scamatorilor plătiţi cu ora iar adolescenţii dintre tocurile dansatoarelor înfierbântate.
târâţi acolo cu forţa priveau trist şi ironic Copilul al cărui botez îl serbăm începe să
inutile, am ajuns, în fine, dintr-un colţ întrebându-se cât va mai dura plângă sfâşietor. „Ce ai, puiule, păi tocmai
mai mult luându-ne după circul şi unde să se retragă să tragă şi ei un acum plângi, după ce Doamne Doamne te-a
joint. primit în casa lui?“ îl mângâie bunica de la
acordurile unei melodii ţară acoperindu-i urechile cu basmaua ei,
Orchestra a atacat dintr-odată hora tradi- una la fel ca a bunicii mele demult dispărută.
româneşti la etajul unde ţională evreiască şi câţiva dintre americanii Manelele nu par nici pe gustul chelnerilor
avea loc banchetul. Şi iar de la masă s-au ridicat să danseze. Doamna care şi-au pierdut zâmbetul. Băiatul cam de
am crezut că am nimerit de lângă mine îmi spune la ureche: „Ştiaţi şase ani al medicului care ne cunoaşte vine
greşit. Câteva sute de că una din naşe e evreică?“ Nu aud ce mă la masa noastră plângând că n-a apucat
persoane forfoteau într-o întreabă şi dau din mână în semn că „aşa decât un dolar în timp ce naşul continuă să
sală imensă decorată şi-aşa“, răspuns care de cele mai multe ori arunce pumni de bancnote verzui deasupra
abundent cu flori, baloa- oricum l-ai lua e satisfăcător oricărei între- ringului. Tatăl îl consolează jenat, nu are
ne colorate şi ghirlande. bări. „Păi spuneţi şi dumneavoastră, cine-a nevoie să adune bani de pe jos, vrea să-i
Eu am venit cu ideea mai pomenit? Şi aţi văzut-o în biserică? Ca dea el zece dolari dar copilul refuză umilit.
că poate se ţin acolo la ea acasă. Doamne fereşte! Eu cred că e Petrecerea o fi continuat până târziu, noi
mai multe botezuri, dar păcat, mai ales la un botez.“ Repet gestul ne-am evaporat tiptil spre ieşire. O lună
şi femeia mă măsoară circumspectă. „Să mare ca o farfurie portocalie coborâse dea-
un domn, cum aveam cânte mai bine o horă de-a noastră, că ce supra parcării. Se auzea o maşină de pom-
folclor avem!“ Parcă i-ar fi ghicit gândul, pieri în depărtare şi mi-a fost brusc dor de
să descopăr mai târziu muzica trece imediat direct la Periniţa şi Manhattan. Ne-am dus într-un club de jazz
unul dintre cei trei naşi, femeia mă abandonează şi zvâcneşte spre din Village şi am ascultat tăcuţi un pianist
auzindu-mi comentariul ringul de dans. Bărbatul de lângă ea ne face negru bătrân extraordinar care semăna cu
a intervenit jovial: „Se cu ochiul: „Haideţi la horă, hai, sus, toată Johnny Răducanu. A fost frumos.
poate, doamnă, păi din lumea!“ Ne eschivăm invocând oboseala
ăia suntem noi, să facem dar bărbatul nu se dă bătut aşa uşor. Ia un
la grămadă? Suntem şervet de masă alb, îl răsuceşte la un colţ şi
aici numai noi ai noştri. îl flutură deasupra capului slăbindu-şi între
Cum credeţi că ne-am
amesteca?!“ Am felicitat
fericiţii părinţi, le-am
înmânat cadoul cu un
sentiment de vină care
ni se transforma treptat

18 Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 Scrisul Românesc Eseu

Reflecţii şi Cultura Digitală – între agonie şi extaz (II)
Reflexii
Şerban Cultura Digitală şi Globalizarea
CENTEA

Viitorul şi trecutul diferenţelor pune în lumină şi unul din ca fundament teologic şi mesaj, fiecare condiţia de cucerire geografică, ea a creat
Sunt a filei două feţe, pericolele pe care cultura informaţională dintre ele va cuprinde în valuri succesive consecinţe de o magnitudine colosală.
Vede-n capăt începutul le provoacă: uniformitatea. În jurul acestui teritorii, etnii şi societăţi extrem de diver- Înconjurând Pământul, Magellan a redus
Cine ştie să le-nveţe… punct de discordie se duce bătălia între glo- se, constituind elemente indeniabile de … infinitul geografic la o simplă sferă pla-
balism şi izolaţionism. Deşi asupra acestui globalizare culturală. netară accesibilă tuturor. Globul cucerit a
D M. Eminescu, Glossă conflict vom reveni, ajunge pentru moment născut globalizarea, mondializarea a trecut
upă ce în numărul din sep- să menţionăm că Lumea fără ziduri (Bill În contrast marcant cu ele sunt exem-
tembrie am deschis discuţia Clinton) spre care ne îndreptăm – cu sau plele de globalizare militară. Alexandru din concept în realitate iar ideea unei lumi
fără voie – nu aparţine exclusiv civilizaţiei Macedon, ocupaţiile babiloniene, valurile
asupra culturii digitale, ne actuale. În realitate, hainele care îmbracă migratoare măturând Asia şi Europa, impe- comune s-a înrădăcinat iremediabil în spiri-
mersul influenţelor culturale sunt vechi de riul lui Gingis Han, cruciadele şi Imperiul tul uman. Toate descoperirile care vor urma
vom apleca astăzi asupra corelaţiei sale cu când lumea, şi o privire în trecut le va dez- Otoman – toate sunt exemple grandioase de-a lungul secolelor nu au făcut decât să o
fenomenul globalizării. Aparent, această vălui rădăcini adânci şi surprinzătoare. în termeni militari şi semnificaţie istorică. cimenteze şi mai mult, ducând …
examinare pare de prisos, deoarece mass- Trăinicia lor însă a rămas limitată, căci în
media contemporană le relevă de mult ca- De la Globalizarea Culturală… mare majoritate, cultura şi civilizaţia … … la Cultura Globalizării
racterele identice. Discuţia însă se impune, … a început totul. uitaseră să urmeze sabia cuceritorului. Până la iluminism, principiul ordo-
Cel puţin aşa cred cei ce susţin domi- nator pentru globalitate rămăsese cel al
pentru a contracara o denaturare de sensuri: naţia culturalului asupra economicului. Mijlocul mileniului al doilea dovedise adversităţii, expansiunea fiind un sinonim
Teoria, cu rădăcini în misticismul patristic deja lipsa de rezultat al cuceririlor militare al cuceririi. Deşi ideea şi-a continuat tra-
relaţia de încadrare a informaţiei în globali- şi medieval, s-a articulat în opere de mare oarbe, în izbitor contrast cu succesul dura- seul (Lumea Nouă, colonialismul şi chiar
zare a fost înlocuită, abuziv, cu una de sub- anvergură. Câteva exemple: Lucian Blaga bil al expansiunilor culturale. Lumea era în răspândirea prin sabie a unei religii cu pre-
ordonare, prin intermediul unui raţionament (Trilogia Culturii), Unberto Eco (Trattato impas, trebuia să renască, şi a făcut-o nu tenţii universale – katholikos), secolul 18 a
univoc şi simplist. El înfăţişează cultura di semiotica generale) şi Jared Diamond – doar printr-o superbă Renaştere artistică, văzut apariţia un nou principiu ordonator,
digitală (nesupusă nici frontierelor statale, ale cărui ultime cărţi constituie o superbă dar şi prin două evenimente marcante care cel al cooperării neantagoniste.
nici barierelor ideologice) ca o consecinţă a demonstraţie a condiţionării culturale în au pus fundament Globalizării moderne.
mondializării economice şi politice. În jurul naşterea societăţilor umane. Primul dintre ele a fost tiparul. Invenţia lui De la globalizarea culturii se trecea
acestui clişeu la modă se războiesc două Un prim exemplu poate fi mitologia Gutenberg, depăşind semnificaţia inovaţiei
ideologii radicale: expansionismul şi izola- greacă – în care majoritatea conflictelor tehnice, este acceptată azi ca un fenomen astfel la cultura globalizării, în care ex-
ţionismul. Credem că, în contextul discuţiei, are bază culturală. Zona de influenţă ele- stelar (Galaxia Gutenberg), declanşator al pansiunea culturală devenea scop în sine,
o privire critică asupra lor se impune. nistică, depăşind cu mult zona de influenţă unui curent căruia modernismul i-a furat cu cu ideologie de suport şi demers progra-
economică şi militară a cetăţilor greceşti, aroganţă numele: cultura de masă. Tiparul matic. De-a lungul anilor, ea a catalizat
Fenomene complexe, evolutive şi a încadrat o epocă de pionierat cultural, în a fost un element iniţiator al mondializării
cu susţinere proprie, Cultura Digitală şi care cuceririle erau dominate mai mult de culturale, iar longevitatea lui de-a lungul crearea unor standarde mondiale (sistemul
Globalizarea se supun greu acestor definiţii secolelor (până acum când este ameninţat
univoce. Ele sunt de fapt procese paralele, idealism decât de interese. Şi într-adevăr, de … Digital) îi demonstrează viabilitatea. metric sau meridianul de la Greenwich) iar
cu condiţionări bidirecţionale, aflate într-o moştenirea fascinantei antichităţi greceşti a noi adepţi i-au făcut gloria (în România:
dinamică continuă. Ca în oricare simbioză, continuat să domine spa- Al doilea eveniment a fost călătoria Dimitrie Cantemir, Şcoala ardeleană,
ele nici nu se confundă, nici nu se exclud, ţiul mediteranean tocmai lui Magellan în jurul lumii. Depăşindu-şi sincronismul lovinescian). Convergenţa
atâta timp cât contextul le oferă o convie- prin supremaţia perenă a acestor curente a fost conceptul de sat
ţuire reciproc avantajoasă. Autori de frunte ideilor asupra unui eco- Grafică de Ştefan Munteanu universal (Global Village), impus definitiv
precum Maurice Roche, J.S. Brown sau conştiinţei moderne de Marshall McLuhan
Mihai Drăgănescu văd influenţa globaliză- nomic volatil şi efemer. în anii ’60.
rii ca limitată, definind cultura digitală ca Să fi fost bazinul
un rezultat al creşterii ponderii informaţiei Aşadar, „tot ce-a fost ori o să fie/ în
în balanţa civilizaţiei umane, căreia vecto- mediteranean un prim prezent le-avem pe toate“. Dar, în vâltoa-
rul revoluţiei tehnologice îi oferă direcţie rea acestor tendinţe mondiale iterative,
şi sens. În ultima instanţă, însă, atât digi- exemplu de globalizare unde este locul culturii digitale? Este ea o
talul cât şi globalizarea rămân, în ciuda culturală? Puţin proba- parte a globalizării culturale? Este o simplă
autonomiei lor, intim legate de ansamblul bil, structura mitologică consecinţă a celei economice? Afirmaţia că
de cadre prin care lumea contemporană – greacă fiind pe cât de digitalul îşi păstrează autonomia ne pare
supusă unor presiuni imense – încearcă să complexă, pe atât de pentru moment legitimă. Fiind o formă de
se regăsească. greu de exportat. Dar, comunicare neutră, el reprezintă mult mai
opunând strălucirea cre- mult decât o simplă expansiune economică
Căutarea unei definiţii clare Globalizării aţiei intelectuale unei ci- sau politică, trăind deja ca un ecosistem, în
este o sarcină la fel de ingrată ca şi în vilizaţii materiale semi- care componente instituţionale (guverne,
cadrul Culturii. Etimologic, termenul are primitive, Grecia antică foruri culturale, universitare, artistice) sunt
deja o vârstă respectabilă, fiind atribuit ese- a rămas o ilustrare a pri- susţinute de o imensă masă critică de fideli.
istului francez Vogué în revista „Harper’s matului ideii într-o lume Iar faptul că informaţia este esenţa culturii
Magazine“ (1892). Dar semnificaţia sa ini- (şi chiar a inteligenţei sau conştiinţei –
ţială de interconectare culturala (Manfred în care lupta pentru sfere Umberto Eco) pune deja digitalul la baza
Steger) s-a lărgit exponenţial în ultimele de influenţă nu căpătase, unei societăţi viitoare, viabilă prin disemi-
decenii. încă, atribute economice narea fără precedent a cunoaşterii (Mihai
şi militare. Drăgănescu). În acelaşi timp, în perpetuă
În această perioadă a sondării funda- opoziţie se va găsi mereu un conservato-
mentelor teoretice, s-a scris despre glo- În afara elenismului, rism izolaţionist, cu merite incontestabile
balizare atât de mult încât Voltaire – prin antichitatea ne-a mai de gardian al diversităţilor, al identităţilor
butada în care se declara mai ignorant cu lăsat două moşteniri marginale şi al straturilor profunde de con-
fiecare nouă carte apărută – ne face aproape culturale majore. Prima ţinut diluate de valurile culturii de masă.
cu ochiul! Ajunge să consultăm catalogul este influenţa imperiu-
virtual www.amazon.com ca să ne găsim lui roman care a lansat Există oare o balanţă „ideală“ între cele
inundaţi în 78 000 de titluri engleze despre două curente? Există oare un „adevăr de
Globalization, 2 600 de cărţi franceze peste veacuri un uluitor mijloc“ capabil să genereze compromis şi
despre Mondialisation sau 7 300 referinţe înţelegere? Este cultura digitală într-adevăr
germane despre Globalisierung…, asta li- bagaj de modele sociale, independentă şi imună? Care este unitatea
mitându-ne doar la trei limbi europene! Un politice, juridice şi ling- de măsură a extinderii digitalului, în ce
adevărat ocean de literatură, covârşitor prin vistice. În fine, decisivă perioadă a ciclului său de viaţă ne găsim,
întindere, infinit prin interpretări. Între ele pentru umanitate a fost cum se pot evalua efectele lui benefice sau
se desprinde cea care vede fenomenul ca naşterea şi expansiunea, malefice? Şi, finalmente, este cultura digi-
pe o încercare de a accentua asemănările în limita unui minuscul tală – ca şi globalizarea culturală de altfel
curentelor culturale actuale şi de a ignora – un pericol sau o oportunitate de a căuta,
diferenţele lor (Alex McGillibray). interval de timp isto- în premieră, soluţii comune unor probleme
comune? Întrebări cu multiple răspunsuri,
Potenţarea asemănărilor şi ignorarea ric, a celor trei religii pe care vom continua să le explorăm în
majoritare ale lumii: numerele viitoare.

creştinismul, islamul şi
budismul. Deşi opuse

Proză Scrisul Românesc Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 19
Poezie
Adrian SÂNGEORZAN

Mircea cel bătrân şi avangarda (II)

N ici măcar nu-mi mai lângă cimitirul Belu. „Auzi tu farsă, să-i mă urc în faţă. Eram şi singur iar eu n-am Adevărul e că nimeni nu se aşteptase ca
amintesc exact cum şi de Mircea să-i supravieţuiască Getei. Nu mai
ce am ajuns eu tutorele lui faci pe gropari să plătească băutura.“ niciodată şofer! M-a apucat un râs nervos avea nici o ruda apropiată, sau nici măcar
Mircea. De când îl cunosc mai bine încep una îndepărtată, nici în America nici în
să cred că scurtarea sau pierderea memoriei Astăzi poţi afla orice doar încercând un şi după ce m-am convins că nu mă vede România. El însuşi devenise într-un fel sin-
pot fi molipsitoare. Dacă stau mai mult în gura lui rudă şi apropiată şi îndepărtată, pen-
preajma lui memoria şi gesturile mele suferă nume pe Google. Aşa am aflat că poetul nimeni, am stat preţ de câteva secunde pe tru că în cei peste 30 de ani de când fugise
un regres mimetic destul de curios. Până la din Romania se apropiase şi se îndepărtase
un anumit punct transformarea poate fi amu- Costant Tonegaru, venit din al doilea val acel loc întrebându-mă ce caut colo. N-am în acelaşi timp de un trecut de care nu reuşea
zantă, aşa cum e şi Mircea de felul lui. Un să scape şi de un prezent căruia nu-i găsise
om care încă se trezeşte în fiecare dimineaţa al avangardei româneşti, a murit în 1952 putut găsi pentru moment nicio explicaţie. niciodată poarta de intrare.
cu un plan simplu şi clar în cap, şi anume
că în acea zi trebuie să se bucure de viaţă datorită bătăilor pe care le suferise timp de În America tutore se numeşte „proxy“. Despre viitor sau despre moarte nu l-am
cât poate mai mult. Când sunt cu el, oscilez auzit vorbind niciodată. Doar în ziua în
mereu între hazul ciudat pe care-l degajă cinci ani în beciurile securităţii. Împreună Un proxy e acea persoana căreia îi ceri şi îi care într-un fel mă desemnase proxy-ul lui
inevitabil în jurul lui şi ideea că bătrâneţea îmi spusese perfect senin, aproape râzând
însăşi poate fi o boală contagioasă. cu poetul Dimitrie Stelaru, care după po- dai legal dreptul de-a hotărî pentru tine, şi în hohote: „Mersi, bătrâne. Eşti doctor, aşa
Săptămâna trecută l-am luat la noi la că tu trebuie să ştii mai bine ce-i de făcut.
cină pentru două ore. În timp ce-am mân- veştile lui Mircea locuia într-o hulubărie în locul tău, probleme majore pe care tu nu Dacă dau cumva colţul, mă ardeţi. Simplu,
cat ne-a povestit pentru a nu ştiu câta oară ce zici?“ Am bufnit în râs amândoi, deşi nu
despre înmormântarea poetului Tonegaru. cu porumbei, continuaseră tradiţia boemei le mai poţi rezolva. Unele din ele de viaţă era râsul nostru, iar el a adăugat în aceeaşi
Nu l-am întrerupt pentru că părea să fi fost notă hazlie: „Să mă faceţi medium, cum ştii
o întâmplare oarecum hazlie, ca o farsă bucureştene iniţiind un fel de cenaclu şi moarte. Cum ar fi aceea de-a mai fi sau că îmi place grătarul. Vă şi costă mai puţin.
ftizică la sfârşit de război şi început de Cenuşa, la Bucureşti.“
comunism sălbatec când oamenii preferau literar în restaurantul Gării de Nord. Aici nu resuscitat dacă ţi se opreşte cumva ini-
să moară încă de tuberculoză şi alcoolism Au trecut de atunci trei ani şi de câte
decât de lagăre şi închisori. Nu ne-a spus crema avangardei române continua să se ma la terapie intensivă, sau de-a fi de acord ori ne întoarcem din câte o călătorie mai
niciodată care fost cauza morţii poetului lungă, mă gândesc că s-ar putea să-l găsim
Tonegaru, doar că el şi prietenii supravieţu- întâlnească între două trenuri, în timp ce cu vreo operaţie sau investigaţie cu riscuri. aşteptându-ne într-o urnă. Anul trecut am
itori din lipsă de bani l-au înghesuit întru-un fost plecaţi trei săptămâni în India. La
coşciug cu câteva numere mai mici pe care comuniştii schimbaseră de mult macazul. Să nu mai vorbim despre problemele finan- Varanasi pe malul Gangelui am asistat
l-au închis cu greu bătându-l în multe cuie. într-o dimineaţă la cremarea celor plecaţi
Am aflat mai târziu că Tonegaru publicase Am găsit şi un citat din singurul lui volum ciare, de moştenire şi alte detalii ale vieţii spre alte încarnări. M-am gândit că Mircea,
un volum de poezii, „Plantaţia de cuie“. cu barba lui albă şi lungă, are ceva din
După înmormântare, groparii au acceptat de poezii, „Sunt condotierul Tonegaru fără pământene, care nici nu ştiai până atunci că înfăţişarea unui ascet internaţional, rămas
să le facă cinste cu nişte beri la o bodegă fără naţionalitate, fără religie, fără preten-
spadă / mi-am tocit-o ascuţindu-mi ultimul există, şi la care te pricepi la fel de puţin ca ţii, care aşteptă pe treptele unui fluviu fără
Victor MUNTEANU nume venirea musonului.
creion / să scriu cum am dat în poesie cu o la mersul pe lună.
Muşcături de toamnă cu speranţele mele greierii
grenadă“. Cu problemele financiare şi de moşteni- au inventat iarba pe morminte.
Decât adâncă, seara este mai degrabă sufletul
meu – Mircea vorbea despre moarte cu aceeaşi re a fost simplu în cazul lui Mircea, pentru Stau aici cu o forţă egală cu frigul –
între răcoarea ei şi moarte, nu-i nimeni să câştige
nepăsare şi nonşalanţă cu care vorbea des- că după moartea Getei, ultima lui soţie, nu
lumina face pârtie în acest mijloc de drum.
zidurile-s peticite cu linişte. pre orice, de parcă ar fi fost un fel gropar rămăsese absolut cu nimic. Nu părea să fie
Păsări ciudate rotesc zborul
Asfinţitul îşi vede de treabă-n vitrine imunizat la această maladie. A băut în seara prea îngrijorat. „Vine o vreme când trebuie să peste liniştea asudată a frunţii...
şi eu trec mai departe.
Din numele ei, singurătatea aceea două pahare cu vin şi când am ajuns înveţi să renunţi la toate posesiile“ zicea el. Numai partea gravă a ochiului
locul unde ceva se întâmplă
iese de-a dreptul. la nursing home unde stătea şi l-am ajutat „Dar cel mai greu mi-a fost să scap de
definitiv.
Dar cum şi-au mai pierdut să coboare din maşină, mi-a spus râzând: orizont! Nu există limită mai mare pentru
instrucţiunile zeii! Călător
„Vezi că ţi-ai pus doi pantofi diferiţi! Ce-i un pictor decât orizontul. E ca un zid în
Cum cară ei timpul Fecioara ascunde cu palmele
şi-l răstoarnă pe oameni! cu tine, bătrâne?“ care dai mereu cu capul. Am început să-l ţipătul Frunzelor moarte,

De-aceea unii îmbătrânesc fără motiv, Faptul că pantofii erau amândoi maro pierd în Delta Dunării uitându-mă în apă şi dezleagă numele frunzelor
iar alţii chiar fără vreun scop şi le asfinţeşte pe străzi –
şi oarecum asemănători nu m-a făcut să mă am scăpat complet de el aici, în Catskill.“
îşi lasă viaţa la vale... octombrie a înfrânt înălţimea în arbori
simt mai bine. Ba mai mult, când m-am Avea un atelier în podul unei ferme mari şi friguroasă-i lumina ce sfâşie cerul...
Strigătul ochiului
întors la maşină, m-am urcat pe bancheta din Catskill unde în timp ce picta, lilieci Iată, drumul coboară în păsări –
Crezi că-i de-ajuns să-ţi strălucească în ochi prin piaţă vântul scuipă în suflet
depărtările, din spate, unde stătuse Mircea, şi căutam mari cât corbii treceau în zbor dintr-o parte
liniştea să fie memoria străveche a pietrei, ultimii sâmburi.
volanul. De ce-o făcusem? Întotdeauna în alta prin ferestrele deschise .
şi gata? Spinule, spinule – iarbă greşită –
poeme zarea veşnic există
Stai lângă mine şi spune: tu crezi
că-i de-ajuns să mori Dare de seamă Dar cu funia de stâlpul din piaţă doar prin ceea ce nu-i...
m-au legat strâns
cu mâinile încleştate de torţile cerului? Să mă poată numi o dată
cu cerul de toamnă, şi ploua aşa tare şi vântul bătea:
Crezi tu că în noaptea asta senină – Nu – am zis –
şi calmă de parcă ar bântui crivăţul am ieşit cu inima s-o pască lupii târzii. doar cât lumina îmi subţia sângele

e de-ajuns să intre în inima ta un străin Vrăbiile agonizează înmulţind păcatele-n mine
şi să-şi plătească datoriile cu sângele tău? prin văzduhul industrial. şi-n bezna adâncă mi-am spălat chipul cu
înţelesul din urmă.
Nici clopotele, nici zarea şi nici miresmele Nu mă lăsaţi - m-am rugat.
singurătăţii
De ceasul din turn m-au ferecat sub foamea
nu încap în cuvântul ce le-aruncă afară. norodului
să le dau ora exactă cu inima:
Dar să mă poată conţine seninul de toamnă – Mă, tu ştii ceva şi nu spui – răcneau ei cu
am ieşit cu buruiana asta de inimă orbitele sparte,

s-o treacă soarele prin văpăile lui. spune-ne nouă ce ştii mă,
hai, spune...
Sâmbătă cronică

Singurătatea mă tace ca pe-o armă Eu anunţ fără milă că sar
dusă la tâmplă,
Vorbesc în limba pietrelor despre
toamna strânge copiii şi-i râde cum sunt singur
şi-i plânge
şi-i zbenguie trist. lumina-i întunecată pe ziduri,
septembrie printre mesteceni aprinşi –
Sunt vraişte şi nu mai încap
în niciun fel de eu – şi bate vântul şi sângele
prin casa asta pustie
la capătul luminii, ascunsă,
bufniţa se hrăneşte cu-n zeu. bat ploile şi clopotele în stinghia patului
asfinţitul trage vuind în pereţi
Voce deasupra mulţimii şi bat toate zilele rămase

M-au legat de-un trunchi sub ochiul rece ale nimănui deodată...
al fiarelor
Inventar contra nopţii
– Nu mă lăsaţi – am zis –
mai mult decât că n-am putut numi altfel Despre viaţa mea,
pustiul arată aceeaşi întindere,
pasărea în zbor,
nimic altceva n-am făcut.